[1] ANUL XV, Nr. 83-85 IAN.-IUNIE, 1936· ObTernCI \ DIRECTOR: PRaF. c. D. FORTUNESCU FONDATOR: Dr. CH. LAUGIER •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Domnia lui Vlad Ventilă Vodă dela Slatina în lumina unor noul documente istorice inedite 1532-1535 de Ploi. St. Nicolaescu. Vlad Ventilă Voevod 1), fiul lui Radu Vodă cel Mare şi al doamnei Catalina (1696- 1 508), a domnit peste Ţara-Românească din Octomvrie 1532 şi până În 12 Iunie 1535. Am arătat altădată,2), pe documente originale, descendenta ne­ cunoscutii şi data exactă de domnie a mai sus zisului Voevod şi, astăzi,ou preţioase documente inedite, inavuţesc ştirile despre scurta dar interesanta lui domnie, prin evenimentele .ce s'au petrecut în cursul vremu, A venit la domnie în 1532, după' moartea lui Vlăduţ Voevod, petrecută, precum spune cronica lui Constantin Căp�tanul Filipescu S), În următoarele împrejurăJ'i: "MeJ'gând la Popeşti, den jos de Bucureşti, în primblare, acolo s'au Înecat în Dâmboviţă". Şi astfel "sfârşindu-să, boierii, sfătuin­ du-să ip'entTu domn, pre cine ar pune, au g.ăsit cu socoteala lor, să pue pre Vintilă, judeţul dela Slatină; şi s'au dus cu toţii de I-au luat, ;;i I-au pus domn". Cuvântul "judeţ", adaos de Filipescu, nu are alt înţeles de cât pe cel de proprietar, stăpân al moşiei oraşului Slatina. Probabil, Voevodul se născuse la Slatina şi drept aceea i-au zis şi urmaşii Ven­ tilă Vodă dela Slatina. 1) In documentul din 13 Iunie 1535, ce-l dăm la anexă, numele Domnului este scris consecvent: Ventilă Voevod. 2) St Nicolaescu, Documente slava-române, Bucuresti 1905; Documente i.torice cu privire la Radul 'Vodă dela Afumaţi sau Radul Vodă cel Viteaz (1522-1529\. Bucu­ reşti, 1909; Letopiseiul. Tării·Rumâne�ti din descălecăloare 'ti de unde au venit Rumâni; de s'au aşezat in lara-Rumânească, Bucureşti, 1909; Sţ . Munte Athos şi importanţa lui pentru Români, in Noua revislă bisericească, anul VII, nr. 7-8, Octombre-Noembre 1925, p. 133-134. 3) N Iorga, Istoriile domnilo,' Tării'Româneşli, P. 52 - 53. Ostermayer, Kronik, in Deuische Fundgruben, von G. L Kerneny, 1839, p. 195, spune despre moartea lui Viii· duţ Voevod: «Als der Vlad Wayda sich einsrnal voi gesoffen, ist.er im Wasser sampt dem Ross ersofîen- Iar Socotelile Braşovului, Hurrn., Doe., Il, 4, p. 37, ne aduc ştirea că VIăduţ Voevod era mort în Dcc. 1532. Vestea morţii lui in Braşov ajunsese însă la 8 Oc­ tombrie 1532. Wlad Waywoda m mortuum esse (Q,.ellen der Stadt Kron,tadt, Il, p. 273, 276). 1 [2] A luat domnia ţării cu ajutorul boierilor Craioveşti, cari formau cel mai puternic partid politic din ţară şi aveau mare tre­ cere la Sublima-Poartă. In domnie Ventilă Voevod se intitulează În documente când simplu: Ventilă Voevod, când Vlad Voevod, fiul lui Radu Voevod, când: 10. Ventil Voevod, numit Vlad Voevod, fiul marelui şi prea bunului Radul Voevod. Vlad Ventilă Voevod a fost de două ori căsătorit: În prima Vlad Vodă cel Tânăr şi Ventilă Voevod. căsătorie a avut de sotie ,p� domniţa Zamfira, iar în a doua pe domnita Rada. in rpomelnicul 4,)' mănăstirii Vin tilă Vodă din secol ui X VI, ctitoria sa, se 'Pomeneşte astfel : Ia. Vintilă Voevod şi doamna sa Zamfira, ' Cu doamna Rada e pio'mellitca ctitor in pomelnicul 5) mănăstirii Codmeana, astfel: 10. Vintilă Yoevod şi doamna sa Rada. Iar în . \ 4) Vezi Pom el ni eul mânăstirii Vintilă Vodă (din sec. XVI), la Muzeul Naţional de Antichităţi bisericeşti din Bucureşti. . 5) Vezi Gr. G. Tocilescu, Raporturi asupra câtorlla mânăBtiri, Bchituri şi biserici din ţară, 1887, p. 79. 2 [3] pomelnicnl s) mănăstirii Govora: 10. Vintilă Voevod ŞI doamna sa Rada, 10. Drăghici Voevod (fiul lor). In mânăstirea Lavra mare a Sfântului Athanasie din Sfântul Munte Athos, Ventilă Vodă se află zUg"r,ăvit ca ctitor al bisericii ca- Mânăstirea Cutlumuzul din sf. Munte, Marea Lavră a Ţării- Româneşti. tedrale împreună cu fiul său Drăghici Voevod. Iar în arhiva mâ­ năstirii Cutlumuz din Sfântul Munte Athos se păstrează cu sfinţenie, Între altele, două pr,ea frumoase zavese 7) (ţesături, poale) de mă- 6) Vezi Pomelnicul mănăstirii Govora, în Biblioteca Academiei Române, manu­ .scrisui nr. 257. 7) Vezi St. Nicolaescu, St. Munte Athos şi importanţa lui pentru Români, în Noua revistă bi8ericească, anul VII, nr. 7-8, Octombre-Noembre, 1925, p. 133-134. 3 [4] Poala deIconostas dăruită Mănăstirii Cutlumuz de Ventilă Vodă şi Do�mna Rada. [5] lase, brodate de mâinile domniţei Rada, soţia lui Ventilă Vodă, dă­ ruite acestei sfinte mânăstiri, ce a fost Marea Lavră a Ţării-Itomâ­ neşti, tp:entru a fi puse pe iconostas, sau la icoanele împărăteşti. Poala de iconostas dăruită Mănăstirii. Cutlumuz de Ventilă Vodă şi Doamna Rada. 5 [6] Una, cu chipul Mântuitorului, poartă următoarea inscriptie sloveneasoă : .La hramul Schimbării la faţă a' Domnului nostru Iisus Hris­ tos, mănăstirea ,Ce se numeşte Cotlomuz. 10. Vintil Vo,ejVoa, doamna Radu. O stiţplâne Hristoase, iată eu sunt robul tău Dră9hici Voevod". Ventilă poartă mantie de purpură, tunică .albastră, are părul bălaiu, p,e 'cap coroana domnească cu cinci raze; stă la rugă, în ge­ nunchi, având dinaintea lui în aceeaş .poziţie de rugă pe fiul său Drăghici Voevod. Drăghici Voevod poartă pe ca:pcoroana domnească cu patru raze, în tunică roşie cu mantie de mătase verde 'Pe deasupra. E mic de vârstă. In faţa lor, în aceeaş !poziţie de rugă, în �e:lmnchi, stă doamna Rada. E tânără, cu !părul negru corb, poartă pe cap coroana dom­ nească cu patru raze, la urechi cercei de aur cu rubine şi safire, iar pe umeri mantie de mătase albastră şi bluză de mătase verde. A doua zavesă cu chipul Sfintei Născătoare de Dumnezeu, brodată la f.el, poartă următoarea inscripţie slovenească : "La hramul Schim:bării 'la faţă, a Domnului nostru Iisus Hris­ tos, mănăstirea Ce se numeşte Cotlonuu: 10. Vintil Voevod, doamna Rada. O maică a lui Dumnezeu, Făzeşte-mă sub acoperomâniul tău. 10. Draqhiei Voeoodl", . Amândouă zavesele 8) sunt brodate pe mătase roşie cu fir de aur. Fiecare din .ele se termină cu câte unsprezece ciucuri de cu­ loarea : albastru, roşu şi verde. Domnind Ventilă Vodă, s'a arătat faţă de boieri bănuitor; nelncrezăton şi temător de vieaţa şi domnia lui, şi, �oate, pentru a­ ceasta a şi fost aşa de asp,ru, 'crud şi vărsător de sânge. In timpul lui, Impărăţia turcească era a tot puternică şi gla­ sul 'ei se auzea !pOC'etutindeni, condusă fiind de Soliman Magnificul. Mâ.ndra Ungarie apusese în urma luptei dela l\iohaciu (1526) şi că­ zuse sub stăpânirea acestei împărăţii. Conducerea Transilvaniei s'a dat lui Ioan Zapolia, favoritul Porţii. In Moldova domnea inimosul şi viteazul Petru Vodă Hareş, fiul lui Ştefan cel Mare. El avea p�a­ nuri mari şi năzuia să înalţ-e Moldova la aceeaşi cinste şi mărire ce o avusese în ultimii ani de domnie a tatălui său. Drept aceea a căutat alianţe în toate Ipărţile şi s' a războit cu toţi duşmanii. Ventilă Vodă, datorită imprejurărilcr şi a situaţiei grele, a dus, ca şi înaintaşii săi, o politică in Pytest positis ; ad guem quidarn boyarones infideles waivodae Tranealpinensis confu­ gerunt, alium waivodam efficere volentes, quos quidem infideles boyarones ipse modernus waida Transalpinus post tergum ipsius Gritti captivos accepit ac 75 boyaronihus os et nares amputavit et quinque potiores ad castrum Paunaiar captivos deduxit et quid exinde Iuturum sit, ignoramus. Farna est, ipsum Gritti cito per Transsilvaniam ,egressurum. V crum tamen timemus, si eundem ex parte nostra fore intellexerint, quod veI in Transalpinis vel in Transsil­ vania occident et sic tandem negotium quoque nostrum esset inter­ ceptum et eliheratio nas tradilata, etc". Datum Cihinii 14), [4 Augusti. Anno 1536. (Originale Stootsarebi», Wien. Hungarica Edidlt: Arvhiv des Vereine. fur Sie­ benburgische Lanâeskwnâe, voi. 29. pag. 515). Adică: Sibiu, (� August 1534. Senatul cetăţii Sibiu către Nicolae Gherendi, episcopul Transil­ vamei. Noutăţile ce vi le putem scrie Prea Sfinţiei Voastre, sunt ur­ mătoarele: cii d-l 'fibak a oculpat cetatea Huniad şi că Ludovic Gritti, p�ecând din Turcia, se află acum în Tara-Românească, aşezâ:ndu-şi tabăra în Piteşti. La el s'au refugiat câţiva boieri necredincioşi Voe­ vodului Tării-Rolnâneşti, voind să facă yoevod pie un altuL Pe aceşti boieri necl'edincroşi Voevodul actual al Tării-Româneşti, pe la spate, i-a luat !prizonieri, fără ştirea lui Gritti, şi la 75 de boieri le-a tăiat buzde şi nasul, iar p'e cinci mai de frunte i-a dus pri�onieri la Cetatea Pocnari, şi nu ştim oe se va mai întâmpla cu ei. Se aude că, însuşi Gritti va eşi în curând p,rin Transilvania. Totuşi ne temem că, dacă -el ar înţelege din !partea noastră ci:î:-l vor ucide sau in 'fara­ Românească sau în Transilvania, şi planul nostru, în felul acesta, va fi 'Prins şi libel'area noastră amânată. Dată în Sibiu, 4 August, anul 1534. Pentru moment nu putem şti; în lipsă de documente, cine sunt cei 75 de boieri cărora li s'au crestat buzele şi nasurile şi nici !ple cei cinci boieri mai de frunte cari au fost închişi în vestita oetate Poenari_ Un document 15) intern dat din Bucureşti de 10. Mihnea Voe­ vod la 3 August 1579, adaogă privitor la cele de mai sus urmă­ toarele: "Şi înlr'a,oeasta s'a inl-âm'lJlat atunţi răposatului Vintilă Vocbl cu 'f!I'()U şi cu nevoie de ciitre Begu-Oglu, de a fost venit cu oaste prin Tara-Românească, să t,eac,{h \în Ţara-Ung!Ureasc.ii. Apoi P.âr- 14) Vezi, Dr Andreaş Veress .. Fonte. rerum Transylvanicarum, Budapest 1914, voI. 1, i5)2iO�est p'reţios document se dă în întregime la slârşitul lucr�rii. De Gritti se ştia mai de mult că umblă 'după domnia Ţării· Româneşti. Din Veneţia, 1532 Decem­ brie 20, D de Ba'il comunica Episcopului d' A-uxerre că Sultanul ar fi dat domnia Ţării­ Româlleşti lui Aloysij Grity (Hurmuzaki, Suplllllent, 1, voI. 1, P 2) 8 [9] vl,lleştii .... el au Iners spre intărrupinarea lui Bequ-Oqlu, pentrucă a fost cu BBgU-Oglu un domn, dar în taină, şi au venit Vintilă Voevod, de a luat i[J!C acel domn din mâinile lui "Begu-Oglu, şi pe toti boierii cari au fost vicleni, şi le-au tăiat capetele iar, pentru [apiele lor. Şi într' aceasta au făcut.... iar Bequ-Oola a zis, că va să p'Îrascd pe V intilă Voevoeh la cinstita Poartă: De aceea VintiLă Voevod a trimis rpe Fărtat doornicul la cinstita Poarta, şi a venit cu bună slujbă. şi dreaptă", Vlad Ventilă Vodă a fost pus în cunoştinţă de cauză despre relele intenţii ale lui Gritti, precum spune Tranquillus, de prietenul său Cybak, vice-voevodul Ardealului, pus de craiul Ioan Zapolia . . .Prin dese solii (assiduis nunciis"), Vlad ar fi fost câştigat de Cybak "atras în funcţiunea lui, minţindu-l că altfel va fi despoiat de tron, de oarece guvernatorul (Gritti) vrea să pruie domn MUlt" . tenilor pe propriul lui fiu şi că ar sta în înţelegere cu mai mulţi boieri cari erau duşmani Voevodului" 16). Vlad Ventilă, precum am văzut mai sus, a ştiut să-i prrinză pe duşmani, să scape de ei ,;;i în acelaş timp, meşteşugit, să se împace cu Turcii şi cu trimisul lor Gritti, pocăindu-se de cele intâmplatc şi dând vina pe Cybak, care I-ar fi împins cu minciuni la crima arătată. . "Zăbovind câtva timp la Braşov Gritti, Emeric Ţibak, Voevo­ dul Ardealului i-au eşit Întru întâmpinare, ca să-I curtenească, şi mergând Ipiână la Felmer aproape de Braşov, au mas acolo în ajunul mucenicului Laurentie, ca dimineaţa mai pre uşor să ajungă la Gritti. Intelegând Gritti venirea lui Ţibak, alu trimis noaptea pre Ioan Dogi, căruia îi dăduse oarecând mai înainte Ţibak două palme pentru. neobrăzarea lui, şi pre Urban Batiani, de au omorît fără de veste rp:re Ţihak, şi tăindu-i capul l-au dus la Gritti. Cei de lângă Ţibak, carii s'au mântuit de perire, s'au împrăştiat în tot Ardealul, şi aşa în grabă s'au vestit moartea lui, care înţelegându-o Ardelenii, s'au adunat toţi la Sibiu, şi şi-au ales povăţuitor pre Ştefan Mailat, pre Gotard Kun, şi pre Franţisk Kendi. După aceea au trimis !(lire doi Secui la Domnii Românilor pentru ajutor, carii au şi venit, cum scrie Istvanfi 17) cu 10.000, iar cum zice Vapovie 18) cu 18.000; din Ardeal şi din Comitatul Bihării încă să strânsese ca la [,0.000 de ostaşi. Gritti inţelegând aceasta, şi nădăjduind că-I va ajuta Craiul Ioan, cu înşelăciune au intrat in Mediaş, şi de acolo s'au apărat, l[l,ânăcând fu vândut de Perniş şi Batiani, ca să li se ierte uciderea lui Ţibak : atunci s'au p'rins cu doi feciori ai săi, adecă CII Antonie, IpTC care Vf'ea să-I facă episcop în Agria, şi cu An­ dreiu. Lui Gritti i-au tăiat în 28 Septembrie din anul acesta 1534 dimineaţa mânile, la amiază-zi Plcioarele, sara capul, precum scrie Reva 1�); iar feciorii lui s'au daL pre mânile Moldovenilor, şi nu 16) N. Iorga, Studii �i documente, 1II(19,Ol), p. LXXVlIl.; Dr. A. Veress, o. c., voI. 1, p. 242-247. 17) Istvanfi, 1. c, .. Şincai, o. c, p 168-169 18) Vapovius în Fragmenta, p. 616; Şincai, o. c, p 168-169. 19) Reva, 1. c ; Şincai, o. C J p. 168,-169 9 [10] s'au mai auzit după aceea despre dânşii. Aşa s'au stins şi numele şi mândria lui Ludovic Gritti" 20). A. D. Xenopo121), vorbind d� omorîrea lui Gritti, spune: "Se pare că Voevodul Moldovei şi acel al Munteniei pândeau de aproape desfăşurarea evenimentelor, căci alăturea cu trupele răsculate ale Ardealului, compuse mai ales din Secui şi din Saşi, se văd figurând de îndată armatele române. Petru Rareş trimise 12.000 de călăreţi. Şeful acestora, nu se ştie cine, vroind să înşele ple GriUi, să pună mâna Ipeel fără luptă, îi trimite o scrisoare care merită a fi repro­ dusă, pentru a se vedea cum jurămintele cele mai cumplite, erau pe atunci întrebuinţate numai ca nadă înşelătoare: Francesco deHa Valle, dă astfel cuprinsul acestei scrisori: "Domnule Gritti, veniţi. afară în siguranţăcu fiii voştri, cu averea şi cu servitorii voştri şi cu cine vă place, pentrucă vă făgiă,duim pe Dumnezeu, pe fecioara Maria, pe oele patru elemente, pe pâine, pe vin şi pe spada noastră, că veţi veni fără pericol şi că veţi putea fi întovărăşiţi de cine veţi vroi. In credinţa cărei făgăduinţi vă trimetem această scrisoare a noas­ tră, pecetluită cu peoetia lui Petru MoldovanuI, domnul nostru". Mai mulţi din tovarăşii lui Gritti fură de părere a nu se da urmare a­ cestei chemări, zi-când ei: "că nu trebuia să meargă în mâinile Mol­ dovenilor, p,entrucă ştia bine cât îi erau de duşmani, amintindu-i cursa pe care i-o întinseseră anul trecut, şi că îl vor tăia în bucăţi cu toţi ai săi". Gritti însă nu ascultă, ci ieşi din Megyas unde se închisese. De îndată 00-1 văzură, Moldovenii se aruncară asupra lui, îl prinseră şi-l conduseră în corturile lor. Ungurii însă, după cum conveniseră, îl luară, lăsând averile lui Gritti Moldovenilor. In zadar făgădui Gritti Moldov,enilor 100.000 de galbeni, numai să nu-l dee pe mâna Ungurilor, amintindu-le că el era reprezentantul sultanului. Indată ce Ungurii puseră mâna pe el, îl intrebară pentru ce ucisese pe episcopul Ţibak. El răspunse că nu comisese un astfel de omor; că vroise într'adevăr Să-I prindă, spre a-l pune să dee samă pentru ce răsculase !pe !poporul din Transilvania. Gritti incercă şi aici cu a­ oeeaşi ameninţare cncare vroise să sperie pe Moldov,eni, Însă în zadar; el trebuia să moară, Soldaţii Unguri cereau aceasta cu stri­ găte infiorătoare : GriUi văzândn-se p�erdut, ceru s� i se dee voie să iee curninicătura, S!p!re a muti creştineşte. 1 se învoi această favoare. Când fu la executare însă, nici un soldat nu vroia să iee asupră-şi meseria de călău. Atunci se sculă un cărăuş care spuse, că dacă i se vor da lui cismele pe care Gritti le avea în picioare, îi va tăia ca­ pul", şi astfel muri 22) Iălosul Italian (28 Sept. 153 ti)' Cărăuşul calculase bine; în cisrnele victimei se găsirii O mulţime de pietre scumpe pe care Gritti, crezând\ că va scăpa, le ascunsese de lăcomia ră;pitorilor" " 20) G. Şincai, o. c, P 168-169. \ 21) A D Xenopol, Istoria Românilor, voI. IV, p. 239-240. 22) Vezi Relaţiunea lui Francesco dela Valle în Magyar IOrle .. elmi Tar, lll, p. 9-60 Comp. Şincai, II, p. 168. Există o descriere contimporană şi de senzaţie aSllpl'a mortei lui GriUi, sub titlul: "VVahrhatte Geschichte mie Iierr Ludovico Grilti von Con· stantinopole in die Walachey a .. kommen und in Siebe .. b,:irgen ersohlagen ist den 28 Ser­ tember 1534". Din această curioasă relaţie-zice Xenopol- se află un exemplar îu Bibl. Acad. Rom., col. Sturdza, fir. 2190 (Ist. �om, voI. IV, p. 240). 10 [11] Intru iertarea păcatelor Vlad Ventilă Vodă, ca bun creştin, a inălţat şi a ajutat sfintele lăcaşe, Iăcându-se ctitor a multe bise­ rici şi mânăstiri din ţară şi de peste hotare, dar mai cu osebire la mânăstirilo din Sfântul Munte Athos: Hilandarul, Zograful, Xeropo­ tamul, Vatoped, Marea Lavră 23) a Sfântului Athanasie şi Cu­ tlumuz, Marea Lavră a Ţării-Româneşti. "Şi au făcut Vintilă Voevod (in ţară) - zice Letopiseţul Ţării­ Româneşti 24) - o sfântă, mănăstire, foarte mare şi frumoasă, şi cu ziduri de piatră imprejur, pre apia Slănicului într'un munte ce să chiamă la Menedic" (în judeţul Buzeu}, Mănăstirea Vintilă Vodă dela Menedic (judeţul Buzeu). Această mănăstire a fost inăltată în anul 1532 în interiorul cetăţii zidită tot de Vintilă Vodă: zisă azi "Zidul Vechiu" sau "La ruine". Dărăpănându-se, a fost re zidită în anul 17[,8 de episcopul Metodic puţin mai la vale şiPle un teren şes, sub numele de Vintil,ă. Vodă. Apoi episcopul Ghesarie a ridicat-o pentru a treia oară, in anul 18 q G, incon j urând .... o cu chilii mari şi frumoase. Pe piatra aşezată deasupra uşei bisericii se află următoarea inscriptiuue : 25). "t Această Sfântă şi Dumnezeească biserică s'a zidit din te­ melie,cu ajutorul' şi cheltuiala iubitului de Dumnezeu chiriu chir 23) St. Nicolaesou, Documente ietorioe cu privire la Radul Vodă dela Alumaţi sau Radul Vodă cel Viteaz (1522-1529\. p 3, nota 3. 24) St. Nicolaescu, Letopis"ţul Ţării·Rumâne�ti, Bucureşti 1909, p. 25-26. 25) Constantin St. Bilciureseu, Monastirile şi bisericile din România, 1890, pag. 62 - 63. 11 [12] Chesarie, episcopul Buzeului, în locul celei zidite in anul 1748, de repausatul Întru fericire episcop Meftodie, şi dărâmată acuma pentru multa sa slăbiciune, în urma cei mai dintâiu biserici zidită de repausatul Vintilă Vodă, la vechele ruine din susul acestei mâ­ năstiri la Ieatul 7040. S'a zidit şi s'a infrumusetat, atât pe din afară cu arhitectură, cât şi înăuntru cu zugrăvială, cu tâmplă şi cu tot felul de înfrumuseţări, Impreună cu toate împrejurimile cum se văd, în zilele Prea Inălţatului Domn G. D. Bibescu Voevod. Prin stăruinţa şi silinţa cuvios ului eclesiarh al Sfintei Episcopii de Buzeu ?ieg��nen al acestei sfinte mânăstiri, chir Teofilact. 1846 Octombre m 26 . Vlad Ventilă Vodă inălţândaceastă sfântă mănăstire dela Menedic cu hramul Sfântului ierarh şi de minuni făcător Nicolae dela Mi­ ralichia, a inzestrat-o cu moşiile sale: Fureşti, Clociţii, Goicelul şi Poiana Niculei logofăt. In hrisovul lui Matei Basarab Voevod din 8 August 1663, dat mănăstirii şi egumenului său Neofit, se spune: "Ca să fie sfintei mânăstiri moşie în Fureşti jumătate, şi în Cloci ţi 26) jumătate şi în Goicel jumătate, şi din Poiana Neculii logofăt ju­ mătate; iar celelalte jumătăţi dintru acele moşii să le ţie ceata lui Dragomir stolnic, fiind date şi miluite de răposatul Vintilă Vodă încă de când au fost făcut domnia lui sfânta mănăstire". In zilele răposatului Radului Voevod, feciorul Mihnii Voevod - spune hri­ sovul mai departe - au prins hoţii pe Răzbiciu egumenul dela sfânta mănăstire Menedic de l-au ucis. Atunci s'au prăpădit hrisoavele şi cărţile sfintei mână stiri de toate moşiile. In zilele lui Alexandru Vodă Iliaş, Braga cu toată ceata lui le-au împresurat şi au cuprins aceste moşii ale mănăstirii Menedic, şi au făcut cărţi strâmbe şi minci­ noas-e preste toate moşiile sfintei mânăstiri, cari sunt mai sus scrise. In zilele lui Matei Basarab Voevod au pâră şi se judecă: jupaniţa Ca­ plea, soţia lui Vasilache stolnic pandur, şi fetele lui Braga: Vasilita, Voica, Anca şi Moaşca, sotia Radului Că;pritan; L'Neşa şi Dumitraşco, feciorul lui Dragomir, şi cu Stan al Momcii (Stan Momcea are de frate pe Pravăţ), şi cu ceata Brăgeştilor, Brăgeştii însă au rămas de judecat c ă, iar mănăstirea şi-a capătat dreptatea 27). La un an dela grozavele fapte petrecute în vara anului 1534 şi Vlad Ventilă Voevod şi-au luat răsplata faptelor sale. A fost ucis în ziua de 10 splre II Iunie la Craiova, pe malul Jiului, în pădurea 26) Iar jumătate din Clocitii a dat-o mănăstirii Argeş, spune hrisovul lui A· lexandru Vodă, fiul lui Iliaş Voevod, din 10 Iunie 1629: .Şi iar să fie sfintei mănăs­ tiri Argeş satul Clociţii din judeţnl Buzău, tot cu tot hotarul şi cu toţi vecinii şi cu tot venitul de pretutindeni şi de peste tot hotarul. Pentru că satul Clociţii a fost de moştenire a răposatului Ventil Voevod şi al surorei sale Momcioae. Şi a fost dat doamna Despina un lanţ de aur pentru 24000 aspri, ca să·I cumpere Ventil Voevod, şi domnia lui n'a plătit acest lanţ de aur, şi i s'a intâmplat lui moarte, iar jupaniţa Zamfira ea a mers inaintea lui Alexandru V\levod. tatăl Mlhnei Voevod, şi a spus domniei sale cum că acest sat Cloci ţii l·a ţinut de mai nainte vreme şi in zilele altor domni pentru acest lanţ de aur pentru 24.000 aspn Intru aceea Alexandru Voevod domnia lui a dat ca să ţină j upaniţa Samfira aoest sat. Iar după al'eea jupaniţa Des­ pina ea l-a dat şi l-a adaos slmtel m!l.năstiri Argeş de moşie şi întărire şi de trebuinţă, neclintit in veci>. (Original slovenesc pe pergament la Arhivele Statului, Bucureşti, Episcopia Argeş, pach. 32, doc. 6). 27) Orig. slav pe pergament, la Arh. Stat. Bucureşti, Secţia Istorică, şi copia in Biblioteca Academiei Rom!l.n" Secţia manuscriselor, Condica mănăstirii, nr. 3699, p 11. 12 [13] dela Leamna, Llngă Bucovăţ. Zice-se, mersese la vânătoare cu gând necurat în potriva unora din boieri şi a cumnatului său Momce lo­ gofăt, voind să-i taie acolo. Dar, priuzând de veste, l-au tăiat ei pre el. "Iar când au fost al treilea an din domniia lui s'au dus la Cra­ iova să vâneze cerbi ip're Jâiu, şi s'au sfătuit în taină cu oamenii lui, să taie :pre cumnătă-său şi pre alţi boieri. Iar cumnată-său prinzân­ du-i de veste, se sfătui cu boierii ca să omoară pre Vintilă Vodă, şi învăţă tpre doao slugi ale lui, unul anat şi altul ungurean, când vor merge ei cu Vintilă Vodă pre malul Jâiului vorbind, iar ei să să răpezească cu caii şi să-I ia în suliţe să-I omoare, şi aşa păziră acea vreme. Şi mergând Vintilă Vodă, Impreuna cu toţi boierii vorbind, iar slugile acele începură a repezi caii şi într'o parte şi într'altă, şi căutând Vintilă înapoi zise: cine aleargă cu caii? Iar cumnată-său zise: cei nebuni ai mei Ungureni. Şi aşa-i păru că vor să treacă pre lângă dânsul înainte, iar ei să alăturară şi-l injungheară cu suliţele şi muri" 28). Vestea morţii lui s'a răspândit pe dată. La 12 Iunie J 535 Socotelele Braşovului înregistrează: "Vlad esse interremptum" 29). Cronica săsească a lui Ostermayer povesteşte că viteazul Vlad Vintilă Voda a fost 'Ucis de un "Cavalercumlpărat de boieri", carele l-a lovit la vânat cu securea (mit einem. C0'PY). Letopiseţul Ţării Însă este destul de clar: Vlad Ventilă Vodă a fost ucis de cumnatul său în frunte cu boierii cărora numitul domn lepusese gând rău. Cum­ natul Voevodului care a luat parte la uciderea sa este Momce.Jogo­ fătul 30) . Momcc logofătul, se ştie, a avut de soţie pe Domniţa Câr­ stina, sora lui Ventilă Vodă, şi de urmaşi pe jupaniţa Rada, măritată cu Badea logofătul din Fălcoiu, şi pe jupaniţa Anca. Badea a avut de urmaşi pe Văsiiu, iar Anca pe Pravăţ, Barbu şi Badea. Ultimul document al lui Ventilă Vodă este dat din Craiova pe ziua de 10 Iunie I 535. Iar ip.rimul document al noului domn Hadul Vodă Paisieeste din 13 Iunie 1535, dat din Bucureşti. ln baza a­ cestor documente ce le dăm la lumină in anexă se stabileşte data exactă a morţii lui Ventilă Vodă, care este: 10/ II Iunie 1535. Osemintele lui Vlad Ventilă Vodă au fost aduse din Craiova şi ingropate în interiorul sfintei biserici dela Menedic, numită 1\1&­ năstirea Vintilă Vodă, ctitoria sa, aşezată pe apa Slănicului, judeţul Buzeu. Astfel s'a săvărşit din vieaţă în floarea vârstei cel ce a fost Ven­ tilă Vodă, fiul lui Radul Vodă cel Bun, după o domnie de Ll ani, 8 luni şi 12 zile, plină de frământări politice. In cursul domniei a căutat a indrepta ţara, il o scăpa de Turci, apărând ca hun creştin cauza creştinătăţii şi năzuind sub im­ boldul lui Petru Vodă Rareş, domnul Moldovei, la inflorirea � mărirea ţării. A fost cărturar şi este oeI dintâiu domn dintre domnii -------- 28) L.lopiseţul Ţarii Române�ti, p 26. 29) Socotelile Braşovului, 12 mnie 1935. HUl'muzaki, II, 4. P 91. 30) SL Nicolaescu, Documente istolice cu privire la Radul Vodă dela Afumaţi sou Radul Vodă cel Viteaz (1522-1529), 1909. p. 4. 13 [14] romani, care rupe cu tradiţia ŞI mcepe să semneze actele domneşti cu mâna proprie. Mărturie întru aceasta aV!lm actul din 6 Septembrie 153{1; dat mănăstirii Cozia, rpe care îl reproducem la anexă in fo­ tografie şi traducere 31). Spre deosebire de Vlăduţ Vodă, cel ce s'a înecat în Dămboviţa la Popeştii de Ilfov,cunoscut în unele documente sub numele de Vlad înecatul, Vlad Ventilă Vodă poartă în documentele urmaşilor săi numele de Vlad Vodă Spânzuratul ss) sau Sugrumatul O) . •••••••••••• Informaţii . unui despre Craiova, în scrisorile ofiter rus la 1811 , de V. Mihordea. In vara anului 1811 răsboiul dintre Buşi şi Turci, care dura de cinci ani, tindea către sfârşit, :pe deoparte prin epuizarea forţelor ambilor beligeranţi, iar :pe de alta prin repercusiunile raporturilor dintre N3Ipoleon 1 şi ţarul Alexandru. Generalul Kutuzof, 'comandan­ tul suprem al armatelor ruseşti la Dunăre, părea a faoe faţă cu greu la noua ofensivă Ipe care Turcii o anunţau 1). Stăpâni şi pe Oltenia, Buşiiaveau acolo un corp de ocupaţie suhoomanda generalului Sass, care nu era însă mai mare de 3�4 mii de oameni 2). Privitor Ia mersul operaţiilor din această regiune, rapoartele oficiale franceze, obiective prin natura lor, aduc multe informaţii de detalii. Turcii încep atacurile în această parte, cu rezultate favorabile. La 6 August Paşa Ismail, Bey de Seres, trece Dunărea, între Lom 31) Vd. aceste Anexe la rubrica . Mai sus numiţii au arătat cărţile lor de moştenire: «Cartea lui Vlad Călugărul şi cartea Radului Vodă care au perit în Rârnnic şi carte" lui Vlael Vodă Spânzura.tul şi cartea răposa­ tului tată al domniei mele lui Pătraşco Vodă •. (Arb Stat., Cond Brânc. nr. 268, l 251). Deasemenea Radul Vodă în cartea lui din 16 Noembrie 1611 (Arh. Stat., M-rea Căluiu, pach. 8, doc, 5) şi cartea Jui Radul Vodă din 19 Mai 1613 (Arh. Stat., M·rea Căluiu, pach. 8, doc. 9). 33) La 6 Octombrie 1597, hrisoVlll de intărire al lui Mihail Voevod, dat boerilor Radul ve! clucer, Preda vei postelnic şi Stroe vei stolnic, peste satele Pleniţa şi Păstaia, spune că ei au cărţi pe5te aceste sat�. de când au fost. pribegi: cartea răposatului Mircei Vodă şi cartea răposatulul Petru �Vodă, feciorul Mircei Vodă. Şi au scos aceste cărţi a răposat ului Mircei Vodă şi cartea răposatului Petru Vodă înaintea răposatului Petru Vod4. fratele domniei mele. Au arătat apoi cărţile lor de moştenire: - Nego­ cierile de pace au urmat imediat. Turcii erau încă de atunci hotărîţi să cedeze Basa­ rabia; raportul Ledoulx de la 11 Noembre o spune: »Je ne puis encore transmettre aujourd'hui a v E [Otto, ministrul de externe francez] que le dire du public, On pretend que la Russie rend la Valacbie et la Moldavie, que la Porte ottomane lui cede la Bessarabie" (Hurmuzaki, ibid, p, 641, nr. DCCXXXIlI). CI. Acte şi fragm. II, '68, 11) Ilurmuzaki, ibid" p. 640, nI' DCCCXXXL 12) Autorul scrisorilor, dacă ftizia nu I·a dus la moarte curând, ar putea fi una şi aceaşi persoană cu conlele Al. Rr. Benckendorff (1783-18�4), renumitul şei al jandarmilor şi al departamentului al 3,lea de pe vremea împaratului Nicolae r, moşier 15 [16] din Craiova, dau, incidental, informaţii de altă natură, despre viaţa din capii tala Olteniei în acea vreme. Autorul lor, ofiţer superior de ulani, desp['ecal'e ştim că era bolnav de ftizie în ultimul grad, se arată a fi fost un romantic, om cult şi iubitor pasionat al cititului. Scrisorile sunt în limba franceză şi prin caracterul lor vin să întărească ideea că influenţa franceză in principatele române a fost adusă în parte şi prin Ruşi. Il vedem pe acest ofiţer cerând, într'o scrisoare dela 1 Mai, din Rusciuk, lui Woronzow, să-i trimeată un dictionar ortografic şi cărţi de citit, dar nu militare 13). La 21 Septembre scrie din Craiova lui \Voronzow, arătând că se simte ceva mai bine şi aşteaptă cu nerăbdare momentul în care să poată veni în Iagărul lui. De două zile locueşte, convenabil, împreună cu "colonelul Sass", probabil un frate al g.eneralului, şi ,aceasta face să-i mai trecă plictiseala. Tot acolo spune că Mavro, desig.ur Nicolae Mavrut=), i-a dat o lucrare filosofică asupra Revoluţiei franceze, pe care-o citeşte ou "înverşunare" (acharnement), dar :găseşte totuşi că "Paul şi Virginia" e mai instructivă, Intreahă apoi «Iacă e ade­ văratcă Michaud 15) a fost făcut comandant al Brăilei. Dacă Ruşii se tem de un atac turcesc din acea parte, e bine c'a fost ·trimis acolo; dacă Însă a fost numai pentru a-l ţine mai la distanţă, ar fi o pag'ubii pentru armată. La Bucureşti sunt zece mii de Ruşi; regi­ mentul lui Suvarow nu are decât 200 de oameni sub arme: al u o-lea de vânători, la fel. O mare mulţime de bolnavi .şi răniţi a fost lăsată fără nici-o îngrijire pe distanţa dintre Bucureşti şi Iaşi 16). In altă scrisoare arată c'a luat în serviciul său pe medicul oraşului, că suferă. grozav de piept şi nu se mişeii din pat17). La 24 Septeanbrei spune că, pierzând cheea dela casetă, n'a putut sfârşi mai înainte scrisoarea, ca s'o trimeată lui Woronzow prin Mavro; la Craiova nu se' găseşte un lăcătuş şi n'a vrut nici să forţeze încuetoarea 18). Altă, dată îşi anunţă prietenul că va veni la el,plecând la amiază (scri­ soarea e nedatată) probabil cu 'poştalionul, pentru ca să se culce seara la două. staţii de Craiova 19). in Basarabia posedând la Budachi câteva zeci de mii de hect/re de pământ. Notiţele sale despre răsboiulruso-turc dela 1828-29 s'au publicat in > 33. 6), , 30. 7) , 8), > 33 9), , 34-30_ 10) Pessiacov, l. c. 11) Condica citată, fila 5-9 A fost tipărită de d-I Iorga in Legături descoperite de d. Beza, c,. mânăstiriie Meteore;« din Tesalia, Acad. Rom. Mem. S. Ist Ill, mem. 6. 12) Nu cumva din această cauză au fost trecuţi cei doi Basarabi in pomelnic? 13) La aceleaşi concluzii ajunsese dl Iorga în Inscrinţii 1, p. 214-15 D-I 1. C. Filitti crede însă (Banatul Olteniei, p, 34, nota 245) că Radu ar fi Radu post feciorul lui Matei al Margăi şi ginerile lui Ştepan, dar că, in loc de >şi mama sa Ma�ia" tre­ bue citit > » 33. CL tabela crono\ogică la N. Iorga, Istoria bis rom. Il, ed.II, p 320 19) Condica citată" f. 50, 20) Pentru aceste" v . lucrarea mea .: lirşedinţel1 celei de " doua mitropolit a Ţării- Româneşti, În Arh. Olt.,lln XIV, p, 67-76 21) Condica citată, f 96. 22) Arhivele Statului, Bucureşti, Condica m-tirii Bucovăţ, t, 157 v . 23) Şt. D Greceanu, Genealoqii documentare Il, P. 273, 24) V. hrisovul din 13 Innie 1642, în condica citată, 24 [25] Nu stim nimic despre el înainte de domnia lui Alexandru al III-lea. 'Observ totusi că un cercetător mai vechiu îl socotea a­ celaşi cu Ştefan, marele logofăt din 1560, care a adus dela Poartă semnele domniei lui Petru Vodă 25), - con­ cluzie greu de primit şi din cauza dusrnăniei cunoscute dintre acesta si Alexandru al III-lea, binefăcătorul si, cum vom ve­ dea, ruda lui Ştepan. '. La 25 Iunie 1573, când jupâneasa Maria din Caracal şi feciorii săi Danciul, Datco şi Radul îi dăruesc jumătate ele sat în Perisor pentru slujbele ce le-au servit lor şi părinţilor lor mai dilwinite vreme prin ţări străine, Ştepan este numit fost mare clucer 2(;): dregătoria aceasta o va fi ţinut deci în primii ani ai domniei lui Alexandru al III-lea. Despr-e drumurile lui în străinătate, peste munţi sau în Balcani, in sluba ace­ luiaşi voevod, vorbesc a seamă de documente mai noi 27) .. Cu tot materialul tipărit în vremea din urmă, data la care Ştepan ajunge la bănia Craiovei rămâne greu de pre­ cizat. Intr' adevăr, un hrisov al lui Mihai Viteazul dela 19 Februarie 159428), aminteşte vremea când IIi s'a Întâmplat lui Ştepan clucer de l'au pus Alexandru Voevod vei ban CI'a­ iovei". Actul adaugă Însă că, venind la scaunul Craiavei, "el a cugetat Întru sine bun cuget şi .au făcut mănăstirea Cosuna". Dar, din însăşi pisania aceastei rnânăstiri 28), se vede că. lăca­ şul, Întrucât se datoreste n'O ilor ctitori, a fost săvârsit în anul 1572, Între 20 Iulie şi 3 Octombrie, adică într'a vreme când Ştepanera biv vei clucer, calitate menţionată şi în inscripţie. De vreme ce este neîndoios Că el a murit, în Decembrie 1573, ca ban de Craiova, concluzia cea mai plauzibilă estei:ă va fi deţinut această dregătorie numai câteva luni, la sfârşitul anului 1573, şi în orice caz după data de 25 Iunie a acelui an, când era încă biv vel clucer 29). Nu se ştie cine a fost soţia lui Ştepan Banul. In mână­ stirea Bucovăţ se păstrează Însă piatra tombală a Dobrei, fasta mare băneasă, răposată în zile Mihnei Vadă Turcitul w), despre care s'a spus că ar fi Dobra, fi ca lui Mircea Ciobanul şi deci soţia boerului Neagae, - deşi niciun document privi­ tor la aceasta din urmă nu arată că ea s'ar fi îngropat la Bu­ covăt. Ceva mai mult: azi, când s'a lămurit cu tatăl lui Alexan­ dru al 1 l I-lea, a cărui familie se află jugrăvită în biserică, nu este Mircea Ciobanul, ci pretendentul Mircea, feciorul lui Mihnea cel Rău, ar fi mai greu să se. găsească legătura nece­ sară dintre o Iică a lui Mircea Ciobanul si mănăstirea Buco­ văţ. S'ar putea deci ca vechea interpretare a lui Pessiacov; 20) N. Măldărescu, Vechea bisericii a Bucovăţului, in Columna lui Traian, an. VII, 1896, p. 271. 26) Condica m-tirii Bucovt1ţ, I. 15l; of. şi Greceanu,op. cit, p. 273 şi L C. Filitti, Banatul Olteniei, p. 32 . 27) St D. Greceanu, l. c. 28) Stoica Nicolaeseu, Documente 8Iavo·.române, p 367. 29) V. mai sus 30) Pcssiacov, opt. cit.: - Stoica Nicolaescu, op. cit, p. 280. 25 [26] care vedea în Dobra pe soţia lui Ştepan, să fie justă 31), mal ales luând în consideraţie poziţia ce a avut altădată morman­ tul ei faţă de cel al ctitorului 32). Descendenţii cunoscuţi ai lui Ştepan sunt Maria şi Pâr­ vu 33). Felul cum s'au căsătorit aceştia doi, explică într'o largă măsură importanţa politică a familiei lor. Intr'adevăr, cea dintâieste cunoscută ca soţie a lui Radu Postelnicul, fe­ ciorul lui Matei din Caracal - şi prin ea deci Ştepan se în­ rudea cu vechea familie a Craiovestilor, dela care au cobo­ rît, ca danie sau cumpărătură, aproape toate moşiile ce se găsesc apoi în patrimoniul mănăstirii Bucovăţ, Pe calea a­ ceasta avem deci explicaţia faptului că în pomelnic figureaza membrii familiei lui Matei şi Vlăsan din Caracal 34). La rândul său, Pârvu se căsătoreşte cu Benetta sau Be­ nedetta, fica Lucreţiei, cumnata lui Alexandru al III-lea Vodă 35), devenind astfel nepot prin alianţă al Domnului, şi, în acelaşi fel, văr al lui Mihnea Vodă Turcitul. La începutul domniei acestuia, în 1578, Pârvu era abia clucer al doilea 36). Un an mai târziu ajunge însă clucer mare, şi această dregătorie o va păstra probabil până la sfârşitul primei domnii a lui Mihnea, În 1583. După o informaţie mai veche, pe care nu o pot ur­ mări acum 37), Pârvu a p.fibegit la Ţarigrad odată cu scoate­ rea .acestuia din scaun. După cei doi ani ai domniei lui Pătru Cercei, Mihnea este din nou domn, şi desigur ruda sa Pârvu îşi va fi reluat deasemenea dregătoria, pe care o păstra încă la 158638). In Aprilie următor este dovedit însă ca veI logofăt39), deşi un hrisov dela Mihnea din Septernvrie 1588 îl numeşte biv veI clucer 39), ceeace, dacă nu s'a citit greşit anul, dovedeşte că intrarea sa în dregătoria de logofăt este mai târzie. Din a­ ceastă vreme poate fi, aşa dar, următoarea carte nedatată a sa către V âlcul din Cornătel: "Scriem jupan Părvul, ce am fost clucer mare, această carte a mea acestii slugi ai meale anume Vâlcul din Corn aţel ca să fie voInic cu această carte a mea să ţie moşie în Mărăcin, partea mea oricât să va aleage din pădure şi din apă şi din cărnp, că eu însumi l-am rniluit pentru slujba ce au slujit prin ţări streine ca să-i fie moşie de moştenire şi ohabnică, lui şi feciorilor lui, nepoţi lor şi strănepoţilor lui, de niminea 31) Pessiacov, op., cit. p. 32. (Minus subtilitatea privitoare la pretinsul divorţ din. tre soţi, admis pe motiv că Dobrei i se spune In inscripţia tombală fostă mare bă­ neasă Ibidem). 32) Idern, ibidem. 33) Ce. Şt. D. Greceanu, 1. c.; - S\. Nicolaescu, 1. C.; - 1. C. Filitti, Craioveftii, tabla genealogică 34) Mai jos, p. 35. 35) Stoica Nicolaescu, op cit., p. 280. 36) St. D. Greceanu, op. cit , p. 273.' Observ însă că pisania m-tirii Bucovăţ îi dă calitatea de veI clucer încă dela 1572 (St. Nicolaescu, Doe. alavo·ro ..... p. 367). 37) Greceanu, op. eit., p. 273. fără indicaţie de isvor. 38) Ibidem, p. 274. 39} Ibidem, p. 275. 26 [27] să nu să clătească. Iar după aceia cine să va ispiti să strice această a mea milă şi pomană să fie afurisit de trei sute optsprezece sfinţi părinţi cei din Nicheia şi să petriacă din preună CU Iuda şi cu Ariia la un loc în veci. pus-am şi mărturii: din Ţântăreani Preda postelnicul, şi din Sâmnic Oherghe, şi din Tămbureşti Tudor, şi din Drăveşti Căp!lţină, şi din Giurgiţă Dragomir, �i din. P�rişor �aico, şi din Leatca Ştefan, ŞI din Medvede Creciun, ŞI din Preajna Dra­ gomir logofătul, pentrucă am dat de bună voia mea ca să-mi fie pomană în veci. Şi într'alt chip să nu fie după zisa mea; şi s'au scris în luna lui April în 14 zile. [fără leat] 40). Pârvul vei clucer". (Pecetea). Oricum, este bine dovedit că Pârvu a fost mare logofăt către sfârsitul domniei lui Mihnea Turcitul: deci într'adevăr des­ pre el este vorba în hrisovul lui Mihai Viteazul dela 10 Iunie 1594, care aminteşte despre pribegirea lui cu Mihnea Turcitul, mazilit acum pentru a doua oară "când i s'a întâmplat Pâr­ vului logofătul de au murit la Ţarigrad". Pentru treburi de moştenire, călugării dela Bucovăţ s'au dus atunci "de s'au mărturisit cu mulţi boeri care au fost la moartea Pârvului acolo", şi care deci puteau atesta câte moşii lăsase răposatul mânăstirii. "Apoi - adaugă Mihai Viteazul - au rămas [dator] Pârvu log. 40.000: aspri, birul lui în 40) Condica citată, 1. 172. Este locul să adaog aci câteva amănunte privitoare la Satul despre care se vorbeşte în actul de mai sus. Cornăţelul nu este, cum s'a bănuit (l, C. Filitti, Banatul Olteniei şi Craioveştii, p. 34, nota 236 şi George D. Florescu, Divane domnesti în M .. ntenia, In Revista Arhivelor, vol. II) aşezarea cu acelaşi nume din jude­ ţul ll!ov, sau o alta cu nume asemănător din Mehedinţi ori de aiurea. Incadrarea sa geografică se poate face pe baza următoarelor acte: Dela Divanul Craiovei. Dumnealui fratele biv vei logofăt Dimitrie Bibesou au jăluit Măriei sale lui Vodă pentru cuviosul egumen al Mânăstirii Bucovătul, arătănd că aproape de moşiia Mâ· năstirii Bucovăţul taste un sat ce să chiamă Moflea, şăzător pe pământul ce ţine tot de trupul moşiei Craiovei şi moşii i părinţii Iăcuitorilor acelui sat au stăpânit in linişte nebăntuiţi pe moşiia Mânăstirii; iar acum scăpătănd Iăeuitorii satului acelui Moflea, ar fi mers la numitul egumen şi prin taină i-au vândut tot pământul şi stăpânirea lor, adecă case, ogrăzi şi locuri arătoare, şi ca unul ce dumnealui are în mijlocul acelui sat Moflea cumpărătoare de livezi, euprmsurt şi case cu moară in Jii, după căderea ce-ar avea, au chemat pe egumen de i-au zis ca să-şi primească banii pe aceale cumpărături, şt n'au vrut: făcând cerere ca să să îndatoreze numitul egumen să- şi priimească banii şi să sloboaze aceale cumpărături pe seama dumnealui. După care jalbă ni să porun­ ceşte de către lnălţimea sa ca să cercetăm pricina şi la dreptatea ce va avea dumnea­ lui logofătul să-şi afle cuviineioasa indestulare şi să îndreptăm, sau nerămăind vreo parte odihniţi, cu cercetare in scris să·i sorocim şi la luminat Divan. Pentru care adu­ când Înnaintea noastră la divan pe numitul egumen şi intrebăndu·să ce are să răs· punză şi cu ce cuvănt au cumpărat aceale locuri, răspunsă că acel codru de loc ce l-au cumpărat, ar fi tot din trupul moşiei Bucovăţului, şi pentru aceia după acest protimisis ar fi şi cumparat, arătăndu-ne şi o copie de hrisov cu leat 7097 al Măriei sale răposatul întru fericire 10 Mihnea Voevod, cuprinzătoriu e6 pămltntul pe care 06 află satul Bueo­ 'Vătui, ce să "iee şi Cornălelul, fiind al răpusatului biv veI clucer Stepan, l·au hărăzit Sf. Mănăstiri cu tol cuprinsul. ca să-i fie pentru vecinica pomenire, arătându-să intr'insul pe larg şi seamnele acestui pământ, de unde şi pănă unde are să să stăpănească de Sf. Mânăstire. Deci trebuinţă fiind de a şti de sânt aceaste cumpărături tot din trupul moşiei Bucovăţul, sau deosebit afară den seamnele ce are moşiia Mânăstirii şi de sa ţiu din trupul moşiei Craiovei, care să chiamă pământ domnesc, precum dumnealui logolătul Bibescu arată, şi fiindcă această pricină Într'alt chip nu să poate descoperi, pănă când i să Va lace cercetare în faţa locului, le·am zis ca să-şi aleagă câte un boeriu sa facă eercetare, după care, mulţumindu·să amândoao părţile, aşa dar din partea cuvi08ului 27 [28] ţară, când au pribegit Mihnea Voevod şi viind Ştefan 41) Voe­ vod în ţară, au apucat catastisele lui Mihnea Voevod şi au aflat de aceşti bani neplătiţi. Apoi ... m'au apucat pe domnia mea, atunci când am fost vei agă la Ştefan Vodă să plătesc aceşti bani şi să tiu satele şi ţiganii... Călugării s'au platit şi le-am lăsat d-nia mea satele"42). ' Despre Pârvu ca vei logofăt vorbeşte deasemenea urmă­ toarea carte a Cocii, vel banul semnalat de curând, dela care mai avem un act din 6 Iunie 159343): "Scriem jupan Cocii vei ban al Craiovei această a mea carte părintelui egumenului dela sf. Mânăstire ce să nurneaste Coşuna, unde iaste hrarnul sf. Nicolae, ca să fie voInic cu a­ ceastă cade a mea să ţie şi să stăpănească oare care moşle din Cioroiaşi şi din Sulari ce au fost cumpărate de Părvul lo­ gofătul şi le-au dat Sf. Mănăstiri pentru sufletul lui şi pentru sufletele părinţilor lui, să-i fie porneană în veci. Şi s'au ales aceaste moşii de Pârvul logofătul de către moşiia Perişorului şi searnnele încă au fost pus atuncea şi când le-au fost cum­ părat Părvul ' logofătul au fost cu ştirea megiiaşilor din Cio­ roiasi si din Sulari. . P,entru aceasta să fie voinic părintele egumenul cu a­ ceastă a mea carte să ţie moşiile aceaste, să le are şi să le cosească fânul şi nirninea să nu cuteaze a să ispiti de a băntui şi într'alt chip să nu fie după cuvăntul mieu. Şi am scris �u Vladul logofătul în luna lui Iulie in 13 zile" H). (Peoetia bănească). Cele spuse până aci cu privire la înrudirea ctitori­ lor dela Bucovăţ, cu Craiovestii şi neamul lui Alexandru Voe­ vad, se pot sintetiza în .alăturatul arbore genealogic, În care se cuprind însă numai personagiile menţionate în pomelnic. egumen fiind cerut D-ta biv veI cluceru Dincă Brăiloiule şi din partea dumnealui logo­ fătului Bibescu D-ta biv vei pitar Lanbrule, iată că şi Divanul scrie D·voastră, la so­ rocul ce-şi vor pune să mergeţi acolo în faţa locului, nude cetind hrisoavele şi alte si­ neturi şi scrisori, ce va fi a vând Mănăstirea pentru stăpănirea hotarului moşiei Bucovă­ tul, cum şi cartea de hotărnicie a Craiovei, ce zic că iaste la sf Episcopie, să cercetaţi, şi precum vă veţi pliroforisi şi veţi deveni dreptul adevărul pentru aceale cumpărături ale egumenului, de sănt de pământul Mănăstirii sau de alt pământ şi ce acareturi au" înscris să ne arătaţi, ca să să dea hotărâre, 1813 Deehem. 30. Nicolache Scanavi vei postelnic, caimacamu Craiovei, Cornea Brăiloin biv veI logofăt, Procit treti logofăt. 1 Condica cit" fila 1901· Cupnnsul actului de mai sus nu poate fi în niciun caz considerat aâ liieram, deoarece este imposibil să se admită că Bucovăţul de azi şi Cornăţelul sunt una ŞI aceeaşi aşezare: hrisoavele mănăstlrii, ca cel al lui Radu Vodă Şerban din 29 Martie 1609 (Condica cit, fila 5), vorbesc în acel aş timp de ambele sate, care existau diferit unul de altul, Documentele ne permit de,altlel să urmarim amănunţit istoricul pro- prietăţii fiecărui sat în parte. , Două izvoare mai vorbesc despre �ornăţel; o informaţie din 1780, cuprinsă tot in condica mănăstirii, In care se arată 'că .moşia Cornăţelul are vecină pe siliştea Bengescului i pe Jitianu" , şi catagrafia averilor m-tirii Bucovăţ din 1852 (Academta Română, ms 718, Iila 117 şi 129 vo.), în care este trecută .moşia Vârvoru cu Ruptura, ce·i zice şi C<»'năţsluIR, Cred că această informaţie este cea mai apropiată de adevăr şi că localizarea satului se poate face pe baza ei. 41) SurduL - 42) 1. C. Filitti, Cercetâri şi dac. privitoare la i.t. Principatelor Române, Buc. 1935, p. 8. - 43) ldem, ibidem. - 44) Condica citată, fila 157. 28 [29] �� �,� " c-: � � Ctitorii mânăstirii Bucovăţ. 1--1 1 Lucreţia Ecaterina = Alexandru 1Il 1 Domn 1568-77 � I Danciu 1 VIăsan =Marla Datco 1 Matei I I Radu Marga I Radu Ştepan biv vei duc. 1572 vei ban 1573 t 1573, ingropat la Bucovăţ = Dobra(?) I 1 Maria Pârvu = vtori duc. 1578 vei duc. 1579 vei log. 1587 t la Ţarigrad, după 1591. Benedetta Mlhnea Turcitul Domn 1577-83, 1585-91 I Vlad Vodă Petru Vodă Şchiopul Domn tn Mol­ I dova I Vlad Vodă 1 Miloş Vodă I I Vlad Vodă [30] Printre ctitori mai sunt menţionaţi în pomelnic: Slavna, care este soţia lui Hamza banul din Obislav, fica lor Stanca, soţia lui Stanciu Benga spătarul şi Barbu postelnicul, fiul Stan­ ciului 45), care au dat mănăstirii moşia Săcuiu şi siliştea Buco- viciorului. . Dintre dăniaşii târzii, boeri şi negustori, care şi-au În­ scris numele spre pomenire mai trebuesc citaţi: Armega banul, al cărui fecior, Drosul postelnicul ss), închină Între altele la mănăstire schitul Robaia, care nu se stăpânea de mânăstire 47) şi a cărui urmă nu am putut-o afla; Rusco portarul, Pană pi­ tarul, marele logofăt Comită Brăiloiu, Ioan Vlădoianu, Nico­ lae Emanoil şi serdarul Băluţă, ziditor al noului Bucovăt şi ctitor la Maica Precista-Dudu din Craiova. Un izvor deosebit de. important este însă "pomelnicul sţintiei sale Dionisie Eclesiarhul ssş, care foarte probabil este însuşi cronicarul. Intre numele pomenite în . Pe o penultimă pagină stă scris anul 1667, semnând .Fr. Ioan Kaioni", 3. MARELE HERBAR 3), pe care toţi cei ce au scris despre aceasta lucrare I-au crezut dispărut. Acest herbar este o carte tipărită, În care plantele sunt desemnate şi colorate cu mâna. Lipseşte Însă coperta, după care s'ar putea vedea dacă a fost numai o ' contribuţie a lui Ioan Căianu, sau dacă el însuşi este autorul, după cum mulţi atestă. Cadea conţine 610 pagini cu notaţiuni pe alocurea de mâna lui Căianu. In prefaţă găsim scris: "Vn usum simplien Fratris Patris J oanis Kaioni Ord: minomm,Organistae et organiţabri, post mortem . . . . ud Conl/entum CSikiensen, Anno Do. mini 1666". 3) Existent. 44 [45] 4. Un alt Herbarium, lucrare de botanică scrisă de mana în limba latină, intitulată "ORTUS SANIT ATIS", în care se des­ crie crinul alb, cel galben şi mărarul sălbatec de pe câmp. Această lucrare, deşi considerată ca pierdută, se găseşte în Biblioteca din Cluj. Dacă nimeni nu a putut-o regăsi, a­ ceasta se datoreşte faptului că ea face corp comun cu o altă lucrare tipărită şi care, prezentând o altă prefaţă, a fost în­ scrisă în cataloage cu alt titlu şi alt autor. Diferite plante în culori ornamentează studiul făcut şi se remarcă cu multă uşurinţă scrierea originală a lui Ioan Căianu. 5. KALENDARIUM fESTORUM SANCTORUM ORDI­ NIS MINORUM 4). Acest volum este format din două părţi, una tipărită şi altă parte în manuscris, conţinând numele sfinţilor din toată Un­ garia, în care Căianu scrie: "Orate pro me Frates. In usum R. Pairis Joannis Kajoni Ordinus minor. Strictioris. Observati­ tia p. t. Guardiani Residentiae Szărheg yiensis Organistae & Organijabri, el Scriptus, ei Com.pactus Anno 1672". Mai jos se găseşte o notiţă de scriitorul Jucundian, cu data de 1878, dată care din eroare a fost luată În toate ex­ punerile, ca principală a alcătuirii acestei lucrări şi menţionată ca datând din 1678. Toţi cercetătorii menţionează pierderea acestei cărţi. In cercetările noastre însă am găsit-o, şi azi ea se află în 'bună păstrare, alături de celelalte manuscrise valoroase re­ găsite. Tot în această lucrare, biograful jucundian scrie: "s'a găsit în tipografia Şimleul-Ciucului, originalul chipului acestui oărbai apostolic şi s'a multiplicat în J 5 exemplare". (fig. 1). Pe ultima pagină mai găsim scris: "Această carie a cedat-o părintele 1. Kajoni fratelui Francisc Palffalvai din a­ ceiaş teagmă, cu intetuiunea de a putea-o cere înapoi". 6. Un alt CALENDAR în manuscris, având ca dată anul 1515, şi făcând corp comun cu un misel tipărit la Paris, e posibil să fi fost retipărit de către Ioan Căianu, în anul 1678, în tipografia 5) pe care el o instală la Mânăstirea Şimleul-Ciu­ eului şi refăcută în Ianuarie 1781. (fig. 3). 7. ANTIPHONAE DE SANCTIS ORDINIS MINORUM ... pe care stă scris: "Opera Iabore, ac industria Patris Fratris Ioan­ /lis Kajoni, Ordinis Minor. Organistae et Organiţabri ac Guar­ diani. Residentiae in Szârheg y . Anno 1670 Scribebat O. A. /11. D" O. 8. CANTUS CA TOLICl 6) cu dublu titlu: "CANTION ALE CUM COTTIS SCRIPTUM" pe a cărei prefaţă stă scris: .Scrip­ sit FI'. I oannes Kajoni 1650 allg 14 in residentia Szârhegy", 4) Existent. 5) idem. 6) idem. 45 [46] Acest manuscris, de 222 pagini, conţine diferite cântări pentru Crăciun, Sf. Paşti, Bobotează, Inălţare. etc., întrebuin­ ţând Cântul Gregorian pe portativul cu patru linii, admirabil scris şi cu o minuţiozitate specifică lui Ioan Căianu, , La sfârsit Căianu adaugă un index de toată muzica ce ,contine acest' manuscris, cum si diferite notafiuni în limba ma- ghiară pentru organişti şi cântzreţi. ' Fig. 3. - Tipografia lui Ioan Căianu. 9. ORGANO MISALE 7) CU următoarea prefata. "Operâ ac studio. Fratris Patris JoanlZis Kaioru. Ordinis Minoram Orga­ nistae Organijabri. Guardiani Conventâs Jllikhaziensis. Anno 1667. Conienta in hoc libello Index monsirabit". 10. O COLECŢIE MARE MUZICALĂ, de care se spune cu precizie că a existat, şi care rămâne să se găsească. 11. ANTIfONARIUM ROMANUM prezintă o colecţie fă­ cută de o altă persoană, În care Ioan Căianu introduce În­ semnări pe alocurea. 12. UN fRAGMENT,conţinând sfârşitul unei lucrări cu note muzicale si datată din 1680. 13. HIMNARIUM, forrnând o colecţie de imnuri, de a cărei existenţa nu se mai ştie \,azi, din nenorocire, nimic. . 14. O CARTE DE CANTÂRI RITUALE LATINE,din care numai 55 pagini sunt de IoanCăianu, datând din anul 1681, iar restul datorite altor persoane. 7) Existentă. 46 [47] 15. SACRI CONCENTUS, având pe prima pagină ca pre­ fată următorul text şi conţinând picturi admirabile: , Diversoruni Authorum. praesertim, Ludovici Viadanae. Operd ac �tudio. R. P: E:at�is Jo�nn!s K.fttoni o.rganistae. r:­ Organitabr� r t. Qua",;'w.1ll J11�khazlensls mira suavd�te, ac dll!­ genii artiţicio ad Unius VOClS. - Cantum. reducti, atque lIZ usutn commodumque Fratrum Organistarum.Ord.Minor.Claustri Fig. 4. - Sacri Concentus. Csikiensis Custodiae S. Ste phani Regis in ,Transylvania in hunc locum congesti. Anno 1669. 25 Marty. Contenta in hoc li­ bello, index monstrabit", (Fig. 4). Din acest manuscris dăm mai jos o pagină muzicală în notaţiunea Luthului german din secolul al XVII-lea. El poartă şi iscalitura proprie a lui Ioan Căia:nu .Fr. Joannes Kajoni scribebat 1669". (Fig. 5). Fig. 5. - Notaţiunea muzicală veche sec. XIII. 16. UN ABECEDAR SECUESC, alcătuit după sistemul vechiu şi întrebuinţat de Secui şi pe care Ioan Căianu l-ar fi scris în a:nul 1673. 47 [48] Până în prezent acest abecedar n'a fost găsit, dar îl men­ ţionează mai mulţi autori. 17. ISTORIA CUSTODIEI DELA 1650--1684, intitulată astfel: "Erectio Custodia Transylvaniae". Urbanus Papa VII!. E un manuscris de 20113, conţinând'vreo 300 pagini, însăincom­ plet. Din cuprinsul său se poate afla material pentru cunoaş­ terea stărilor religioase, culturale şi politice din secolul XVII-lea. Tot în acest manuscris se mai găsesc colecţionate scri­ sori importante străine, copii după acte, precum şi o scri­ soare a lui Rackotzi. Foile dela pagina 33�38 şi dela 70� 76 lipsesc. 18. UN BREVIAR 8) de format 25/16, manuscris de 1046 pagini, din care lipsesc primele 23; fiecare pagină e împăr­ ţită în două părţi, una în latineşte iar cealaltă în limba ma­ ghiară. Acest breviar conţine o colecţie de imnuri, precum şi alte lucrări, ca: poeziile lui Fenesi, Mihai; Nyeke, Veres, Ma­ tyas, şi o tragedie comica, precum şi poezii şi traduceri de ale lui Ioan Căianu, - toate fiind scrise de propria sa mână. Pe pagina 53 se găseşte notaţiunea veche a Luthului german, datorită invenţiunei lui Konrad Paumann (1410), or­ ganist la Niirnberg şi apoi la Mtinchen. Tot în acest manuscris se găseşte o singură bucată de muzică, având ca titluJJO puer dilectissime". Acest manuscris este de o incontestabilă valoare în lite­ ratură si ne arată cât de vaste au fost cunostintele lui Ioan Căianu 'în literatura imnurilor. ' , 19. INDATORIRILE ŞI DREPTURILE SUPERIORILOR ORDINULUI FRANCISCAN. 20. SFINTELE PREDICI, manuscris incomplet, consultat şi întrebuinţat şi de alţii. 21. CANTIONALE CATHOLICUM, cu prefata. JRegi es VI'.> Deâk es Maghyar. Egyhâzi Enel,ekJ DicsiretekJ es Lyta­ niah, KikkeL a' Ke.f1esztyenel, Eszlendă âltal valo Templomi SolemnitafokballJ Processi6l?ba17J es egyebb âhitatofsâgokbanJ es Temeteskor szoktanak .cleni, II Most âionnan ki-bocsâttak: Pars II. II A'Szent Ferencz Szerzetiben levă Kajoni Frater fa­ nos âltai. 1676 ben". Această lucrare tipărită a fost cea mai de seamă a lui Ioan Căianu, cu care acesta. s'a făcut cunoscut neste tot. Ea a fost tipărită în anul 1676 de către Andres Cassai, conţi­ nând o bogată materie de psalmi, litanii şi cântări, de cari se folosesc crestinii tot timpul. Cantionals Catholicum al fost reeditată în cinci ediţii: în anul 1676, 1681, 1685, 171'9 şi 1805, dar asupra ediţiilor din 1681 şi 1685 planează încă îndoiala, nefiind găsite de cronicarii cari s'au ocupat cu descrierea operei întregi a lui Căianu. 8) Existent. 48 [49] r Un profesor, Radu Simon 9), care s'a ocupat mai de a­ proape cu o descriere mai amănunţită a lui Căianu şi a cărui teză a fost însăşi această lucrare "Viaţa şi opera lui Ioan Că­ ianu" are dreptate când ne dă o indicaţiune asupra ediţiei din 1676, spunând că ar fi existat două volume formând o singură ediţie; una conţinând numai textul, iar cealaltă text si muzică. . Această afirmaţie este bazată pe faptul că Radu Simon, după cum ne-o mărturiseşte, a posedat o carte de rugăciuni de ale lui Căianu, cu cântări în notaţiune, lipsindu-i începu­ tul şi sfârşitul. Nu este exclusă posibilitatea ca Ioan Căianu să fi scris una pentru popor, care ignora muzica, iar cealaltă cu nota­ ţiune muzicală pentru Cantori şi pentru cei cari cunoşteau limbajul muzical. Un muzician ca Ioan Căianu, specialist în Cântul Ore­ gorian, nu putea să se mulţumească producând o astfel de lucrare importantă, căutată până şi în secolul trecut, fără a-i da esenţialul, care era muzica. O dovadă mai temeinică a acestei afirmări este că în prima ediţie, el dă îndrumări precise muzicantilor şi can­ torilor. O lucrare cum este Cantionale Catholicum, fără mu­ zică, ar fi apărut ca o lucrare de incontestabilă valoare, Însă ca ceva incomplet tormai prin lipsa muzicii. Tot astfel În ediţia din anul 1719 se găsesc Îndrumări, iar la sfârşitul volumului apare şi "muzică", ceiace ne îndrep­ tăteste să credem În existenta unui volum cu notatiune mu- zicală, . . In Biblioteca Mânăstirei Şimleul-Ciucului se găsesc două exemplare din Cantionale Catholicum de Ioan Căianu, exem­ plare care s'au crezut pierdute. Primul volum este ediţia din 1676, şi e format din trei părţi: Partea întâia conţine 280 de pagini, partea a doua în­ cepe dela pagina 280 şi până la pagina 643; iar partea treia, intitulată "MORS", dela pagina 643 şi pănă la pagina 810. In această ediţie din 1676 găsim unele indicatii ca: Prim ton RE-LA, I�E-FA secundus: MI-FA terţius; MI-LA quar­ tus; FA-UT quintus: FA-LA sextus; UT--SOL septirnus: UT -F A octavus. (?). Toate aceste indicaţii sunt pentru can­ tari. Al doilea volum este editia din anul 1719. El este for­ mat dintr'o singură parte cuprinzând 820 pagini, din care pe ultimile patru pagini este scrisă muzică gregoriariă pe por la­ tivul cu patru linii. Amândouă editiile au fost tipărite ÎI] tipografia Mână- stirei. . 9) Profesor la Liceul Maghiar din Odorhei,-dectdat. 4 49 [50] D. la. sol. re. A. a. mi. re. B. fa. b. mi. C. sol. fa. ut. G. sol. re. ut. E. la. mi. F. fa. ut. Tot în ediţia din 1719 se mai găsesc indicatiile lui Ioan Căianu referitoare la modurile ce trebuesc întrebuinţate, men­ tionând becarul şi formând scara muzicală majoră şi minoră. , «Cantus *) durus» 1 Ascenâenâo descendendo re la mi mi ut fa re sol mi la fa fa ut sol Cantus mollis Ascendendo descenâendo mi la fa fa ut sol re la mi mi ut fa re sol 22. O ultimă lucrare, care constitue o capo d'operă prin varietatea conţinutului ei din punct de vedere muzical şi cea mai interesantă pentru rnuziciani, este Codexul, Acest Codex fiind în posesiunea autorităţii superioare a Ordinului Franciscan, nu ne-a fost îngăduit de cât a-l con­ sulta în mod fugitiv, de aceia ne şi vom mărgini să redam în mod sumar a lucrare ce cere o amplă analiză. Codexul prezinta un volum scris în cea mai mare parte de Ioan Căianu, precum şi de alţii ce I-au precedat şi l-au urmat. EI conţine 213 pagini. Scrierea textului este admira­ bilă, de o estetică proprie lui Ioan Căiarru şi prezintă pentru Ilai cel mai mare interes, putând cunoaşte muzica practicată în Ardeal în secolul al XVII-lea. Codexul conţine 211 bucăţi muzicale dintre care primele se prezintă În mai puţină bună stare de conservare, din cauza urnezelei care a alterat Întru câtva scrisul. Tot astfel Înce­ putul, cu datele cele mai importante, lipseşte. In prima tabulă găsim totuşi ca indicaţii aceste cuvinte: " .... iko .... act .... die 17 Marfy / / Obla .... atri Patri Ioanni Ka­ [oni. Organistae Claustri Csikiensis Incipiuntur scribend. In gioriam dy r-uu». Die 8 Appril:" Din cele ce scrie mai târziu Ioan Căianu, acest Codex i-a fost lăsat, sau dăruit, poate, chiar de predecesorul său, a­ vând un început de o altă scriel'ţ, după care urmează scrierea lui Căianu : şi mai putem observa că anotaţiunile lui Căianu sunt ulterioare celor ce i-au urmat cu contribuţia 101', încât *) Aici e in tercalat un becar, al cărui semn mnzical, lipsind În tipografie, nu-l putem reproduce. so �1 . 1 î .. :'.% 1_i"� [51] cercetătorul poate să-şi dea seama în exarninările sale arnă­ nuntite . . Codexul este opera a două persoane diferite prin scrie­ rea ce ni se prezintă şi în care predomină aceia a lui Ioan Căianu. Putem spune cu oarecare preciziune că el este cel care a scris cea mai mare parte a celor ce urmează mai jos. A- Muzica lui Ioan Căianu În notaţinnea veche şi nouă. (Codex). ceasta se vede din observările primei mâini, care diferă prin trăsături de scriere caracteristice. O altă deosebire mai este aceia, că Ioan Căianu scrie si textul sub melodii armonizate pe 2, 3 şi 4 voci în notaţiunea veche din secolul al XVII-lea si având obisnuinta să scrie după fiecare bucată cuvântul .f'inis". ., După scris, îi putem atribui lui Ioan Căianu cele scrise pe paginile: 2b - 38, 7a - 8 a, 10b - 11 a, 12b - 13a, 15b -- 16b, 25b - 26",28b - 29a, 45a - 63b. 65b - 66a, 68b - 69a, 75 b, 77b __ o 78a, 81 b - 82 a. 88b -- 89 a, 90b - 98 a, 102" - 110 a, 113b - 114 a 116a -' 128 a. 135a 139a, 140b - 212a. La pagina 77 găsim o bucată intitulată; "Camon a quin­ que vocibus' care, după trăsăturile scrierii, a fost introdusă în Codex de o a treia mână, străină primelor două. Este posibil că acest Codex să fi aparţinut mai întâi lui Seregely Matyas, al cărui nume întreg, menţionat pe paginile 41 şi 82, este reprodus pe pagina 37 sub iniţialele M. S. I Găsim, în cursul bucăţilor anotate, anii 1634, apoi 1642, 1671 scrişi de prima mână, dar pe prima pagină putem ceti anul Hi52 în scrisul lui Căianu. Dispoziţia acestor date poate induce în eroare pe cerce­ tător, însă cei ce s'au ocupat cu muzica în acele timpuri aveau obisnuinta să facă grupări de diferite genuri muzicale, lăsând 5/ [52] Între ele file goale pentru a le completa mai târziu, după cerinţe. Aşa se explică dece anii marcaţi în acest Codex nu se Succed în mod natural. Codexul prezintă aproape în întregime gândirea şi sirn­ ţirea lui Ioan Căianu. Cei cari au cercetat mai amănunţit să af1.e cine a fost acest Seregely, nu au putut afla niciun alt detaliu, decât numele din Codex. S'a ştiut însă că acest Seregely se găsea la Hidveg în anul 1634, înainte de sărbătorile Paştelui, şi este posibil că în această localitate să se fi început Codexul. Se mai ştie că Seregely se afla în luna Mai 1634 la Alba Iulia, apoi la Mâ­ năstirea Simleu-Ciucului. In j:)agina 75 se găseşte o bucată intitulată "Dâde Zinca­ ricum=, cântec ţigănesc, cu cuvinte chiar ţigăneşti. 1. "Czigano Pinzarlâ Oldze Ol?he la pinute Dita projalco Dasckom Daskom Fig. 6. - Cântec ţigănesc. Somonai daskom Dan! 2. Fiilabu mange, maudri Crozi Croni, TiMza Kalje tuhhe, mamdrn Czorobysz!" I de pt 1639, 6 Febr. pul aidane eneţee", In pagina 137 găsim un dans al haiducilor, un dans ro­ mânesc şi un duet de muzică românească (Fig. 7); iar în pag. 139, Ioan Căianu ne dă o buc�tă de muzică inspirată şi de­ dicată ficei lui Vasile Lupu, Domnul Moldovei, intitulată "Lu­ pul Vaidane eneke"; Vom menţiona paginile ce prezintă un oarecare interes muzical, - o muzică tradiţională şi cea apusană practicată 52 [53] în Transilvania în secolul al XVII-lea, de diferiţi autori din Is-: toria muzicii universale, In paginile 4. 8. 11. 12. 13. 15. 16. 18. 19. 2.23.26.28, sunt lucrări de ale compozitorului Ludovico Orossi da Viadana născut la Viadana în 1564 şi mort în 1645, fost maestru de capelă Ia Mantua, Fano şi Veneţia. Da Viadana a fost considerat ca creatorul concerturilor de biserică şi al întrebuinţării vocii în "solo" în aceste con­ certe; precum şi creatorul "basului continuă". Fig. 7. - Dansuri. Un duet şi dans românesc. Dans haiducesc. /1 /1 " " " " " " In paginile 12 şi 19 se găseşte marcat anul 1634. Pagina 25 si 28. Baletta 27 . .. Caliano Tantz. 29 4 voci T. Toni. 33 Valentino Zerlino. 33 Alba Iulia die ultima Maj 1634. 36 cu titlu ... A. Romana ... Horatio Tarditi 1640. Ouleri Sebastiano Vilderez. 40 iscălitura lui Mathyas Szegely 1639/28 Oct. 42 Duo soprani ... Giovani Walentini 1616. 47 4 voci, bucăţi cu text latin de Handely. - jacob Handel cu adevăratul său nume jacob Petelin sau Petelincek, a fost organist şi cantor la Biserica Sf. Ana din Praga. II putem consi­ dera printre primii făuritori ai muzicii cehe. S'a născut În 1550 si a murit În 159l. 54 ... Bucăti de rn uzică iscălit P. Pater Michael. Fenesi sutit 'Colosvarino. 55 ... Curenta 1), Preambul 2) ... C. Kurzon. 1) bucală muzicală din forma «Suită •. 2) idem. 53 [54] Pagina " " " II " " " 57 Curenta, OalJiarda 3 voci... Ouibro Ouotz. 57 Balet Englich. 59 Himnu. 60... Cântec din Ungaria... Ka.ioni 1660. 63 '" Symfonia. 69... Oficio Viadana. 75 Dâde Zingaricum, Curanta. 1639. feb. Claud. 76 Canzon a guingue vocibus. 90... BaHettzo... Ioan Sta'dbuiyr. 97. Balletta, variatio. 98... Simfonia... Alexandra Orandi. - Alexandru Orandi a fost elevul lui Oabrieli (1610). Numele de "Oabri" îl mai găsim şi în pagina 36 şi 37. 98. Fantasia de Wolfi Ootzman. org. tenori forti. 99 Fantasia de \VoI fi Ootzman org. ten ori forti. 100 Fantasia Autora Eius vom Anthons. 101 Fantasia Adriani Bancheri. -- Adriani Bancheri (1565-1634) a fost orga­ nist şi compozitor în Bologna. 102 ... Octa vi Tancz. ] 03... Fuga secundi ... Tony, Curanta. 104 5 Curante. 105 Curanta Polonica (3 curante). 105 Baletta a 3 voci, Chorea tancz. 106 Fantasia Unimona. 107 Preambulu octavi torri a 4 voci. 107... CI au sula a 4 voci. 109 Paduan ... July manyonis. 111 Hudira D-ne 4 voci. Oio Valentini. 111 Hudira D-ne 4 voci. Oio Valentini. 113. BaHetbo. 114 ... Surge propera amica mia Oercul. Bas et 'canto. Alexandri Orandi. 116 2 Simfonia. Baso soli. 117 1. Caioni 1666. 25 Iuly, org. (Pentru prima dată când Ioan Căianu sem­ nează cu litera C. în Joc de 1(.). 118... Call2:0n octavi tony. 119 ... Magnificat octavi tony 4 voci Hieramini Pra- tory. . 125 ... Cantate Domine. 126 '" 3 voci. \ 127 1664. 3 februa�, 132 BaIett des Allemands. ac] imitas Oagliano. 133 Passomeze 3). 134 Balet de Bygot. 134 Curanta du Testament du Preichon. 135 Peccani ex 8 vocibus. Altus solo voce. " " II " " " " " " " " II " " " " " " " " " " II " " " " " II " II 54 [55] II II II II II " " II II II II " " II II " II II Pagina 136 Tanz. 1663. Kaioni. org. scribebat in Ck. II 137 Paikos Tancz+), Ola Tanz ") Otodin tanz siata- don, Mas ala kettăs, Nyiri tanz. Kaioni, (fig. 7). 138 ... Lapoczkas tanz, Valtozo tanz Mikes tanz, Mas tanz . A por. 139 Ad imitatie OalIica. Lupul Vaidane eneke 6). 140 Ricercare a 4 voci. Apor Lazar tanz (2 tanz). 141.. in 8 vocibus Mattsia Apellis Verburn Caro factor opt Iacob finet a 3 voci. 145 ... Lobe den Serron rneine Sele, de Heinrich Schiitz. - Heinrich Schutz (1585-1672), a fost un dis­ tins compozitor, de o modestie pe atât de mare pe cât i-a fost valoarea muzicală, dând lucrările sale admirabile sub un pseudonim, fără să se fi ştiut mult timp cine era adevăratul autor. 152 ... Patrern Cunti potens more Polonico. Anno 1664 ... fr. Ioan ... Sf. P. Pover ... Cik ... 1663 '11 8 febr. Ioan Kaioni. 152... fuga octavi toni. 157 ........ 1663.,. Fr, Ioan Kaioni org ,scribebat notat verba. 163 Da pacern. 2 tenor. Ioan Rovetfa. 165 (Dialog între un înger şi drac). 166 Venite gentes Cantus alto tenor a 3 vocibus de Oaspari Cassati. 168 1664 ... 2 oct ". Csik , .. 169 Officium missa 2 voci. Ioannis Spielenbergeri. - Spielenbergeri a fost în sec XVII un virtuos organist trăind în Transilvania şi Ungaria. 172 Salve Sanie Pater. 2 voci Ioan Spielenbergeri. 172 Oratio 1. francisco Adorarnute Santissime. 2 voci. 173 Patriarcha Pauperum. Ioan Spielenberg. officium Misse praedicturn, et Quator Concertus de Saricto francisco. In gloriam Dei, et usum venerabiIis conventus Csikien compositium ac Ad Aydis B. irn Christo Casimiro Darnokos Custodi, et Ni- colao Somloy Ouardiano dedicatum est: il Ioan­ ne Spielenbergero Leutshoviense musico instru­ mentali 1659. 179 ... O anima mea suspira. solo voce fr. Ioan Ka­ ioni. 181.. ...... C. Fr. Ioannes Kaioni Organista et Organi­ faber, scribebat in con Csikin 1664 ... 17 May ... in honorern synutrinitatis. I I I r 3) din forma _Suită •. 4) Dansul Haiducului. 5) Dans românesc. 6) 55 [56] Csikien. Lita Dolorosa, Lit wandiosa, " " '" " " II " " " " " 7) Din forma "Suită •. 8 idem. Pagina 182 Ioan Kaioni, scriebat 1664 oct, St. Ber- nardini. 185........ Ioan Kaioni, organista et organifabr. seri­ beba t 1664 Feria. 189 1664 Conventz 191 '" Lytania lacrimosa Lytan Francisci. 195 Fr. Joannes Kaioni scrib 1669, Guardianus Mikhasien. 199 Fr. Ioannes Kaioni 1669. 200 Alegorie (Vânătorii şi iepurile la jUdecată). 201 '" Allemande 7) solo voce et 2. 3 v. 205........ Fr. Ioan Kajoni, composit transvertit 1671. 208........ Fr. Ioannes Kajoni organista & organifaber, composit transvertit, et minus invenit, Guard. in Szarhegy. Anno 1671. 209 ... Organo - Adventi R6vid Patrem. (Traducerea cântecului unui străin în ungure­ şte de către Ioan Căianu). 1671. 210 ... Sarabanda 8), Balletzo ItaJica. Lucrările muzicale din Codex sunt: dansuri. monodii, cân­ tări religioase pe 2, 3 şi 4 voci, în care se întrebuinţează ga­ mele vechi bisericeşti - di:ltonice, iar câteodată şi gama ma­ joră cu cea minoră uzitată azi. Tot în acest Codex mai găsim prime încercări de scriere '1 notaţiunei moderne, cu introducerea semnelor de alteraţii, semne şi expresiuni... etc. Codexul face o legătură între Evul mediu şi cel modern. Intr'o lucrare a lui Ioan Căianu, găsim la pagina 813 un fel de bocet pe mormântul cumnatului sau, din care extragem următoal'ele: "Nobilul stând În V ârciorova, şi-a dat Domnu­ lui sufletul său, lăsând doliu sotiei sale, iar tuturora, aminti­ rile cele mai bune, şi ale cărui cămăsiţ« pământeşti se odih­ nesc in renumitul Klaustn: din Miercurea Ciucului, Înmor­ mântat fiind in ziua de 5 Septembrie 1677". Acest "nobil" a fost Contele Istvan Racz, care a luat în căsătorie pe sora lui Căianu, anume iudita. Activitatea lui Ioan Căianu nu se rezumă numai la lu­ crările menţionate mai sus, ea se complectează cu altele În­ semnate şi în diverse direcţiuni. Afară de cărţi de rugăci,uni, cântări religioase, predici, cântece şi dansuri maghiare şi \româneşti, muzică occidentală, fabuIe, poezii, istoria ArdealulUI din secolul al XVII-lea, tra­ duceri, lucrări de botanică, şi altele ce consfituesc partea cea 56 [57] mai Însemnată din activitatea sa, Ioan Căianu Valahul s'a mai ocupat şi cu pictura, pentru care a avut aptitudini destul de aocentuate. Ele se constată din studiul autoportretului ce ne-a lăsat, precum şi din celelalte picturi-icoane, despre cari nu s'a vorbit şi nici nu s'a scris vreodată, necunoscându-se ade­ văratul lor autor. Temeinicia părerii noastre rezultă din studiul acestor pic­ turi în comparaţie cu autoportretul său păstrat, având ace­ leaşi trăsături de stil, şi din faptul că, pentru ca Ioan Căianu să se perfecţioneze în arta de a picta, a avut nevoe de oacti­ vitate destul de lungă. Nu se putea ca în acest timp şi cu în­ suşirile vădite în pictura cunoscută a sa, să nu fi. lăsat şi Fig. 8. - Poarta mânăstirei. alte lucrări de seamă si cari nu au fost semnate, din cauza modestiei sale prea mari. Este foarte posibil, că afară de lucrările pe care le-am găsit până acum, mânăstirile acestui Ordin să poseadă astfel de icoane, fără să se fi studiat sau să se cunoască provenienţa lor. După instalarea unei orgi la Mânăstirea Şimleul-Ciu­ cu lui, la care a contribuit Ioan Căianu, rămânând şi organisful mânăstirei, el construi alte orgi tot după acest model şi pentru celelalte mânăstiri: Lazărea, Leghea şi Călugăreni. Poarta Mânăstirei (Fig. 8) admirabil sculptată tot de Ioan Căianu pe care Maghiarii, valorificând-o ca o lucrare de artă, an depus-o în 1912 într'un muzeu din Budapesta, 57 [58] ne arată nu numai o remarcabilă îndemânare în a sculpta lemnul, dar şi un gust admirabil, cu serioase aptitudini artis- tice în acest domeniu. < Tot astfel tipografia înfiinţată de Ioan Căianu la Şirn­ leu-Ciuc, unde s'a editat o mare parte din lucrările sale, şi ale cărei urme se mai găsesc şi astăzi în păstrare, ne arată pe omul animat de ideia nobilă de a răspândi cât mai multă lumină si cultură. Muzica lui Ioan Căianu cerând un studiu amănuntit si aparte, va apare atunci când şi posibilităţile de editare se vor asocia Ia acest scop. Cu aceste însuşiri deosebite, afirmate prin lucrări de artă, durabile, cu credinţa ce i-a dat convingerea, sfidând onorurile, Două pagini de muzică din Codex, cu semnătura lui Ioan Căianu. rămânând modest în toate acţiunile sale, superior prin cultura si sentimenteJ.e sale, - Ioan Căianu Românul s'a afirmat in secolul al XVII prin activitatea sa rodnică şi tot ce este frumos şi nobil în viaţă; de aceea şi istoria muzicii româneşti l-a pla­ sat În locul de drept ca unul şi primul cunoscut până În pre­ zent făuritor fecund al începuturilor noastre în muzică . • 11 . 58 1934 \ [59] , , \ • , I Monografia comunei Apele-Vii de: Prof, Ilie Chirfţă G!'Înăuti-Soroca. 1 P LAN 1. Poziţiunea geografică Aşezarea. Vecinătătil,e. Tipul satului. Legăturile satului cu satele vecine şi centrele comerciale. Il. Istoricul satului Numele satului. Când şi de cine a fost întemeiat. Traditia, urmele arheologice şi documentele privitoare la trecutul satului. Ve­ chii stăpânitori ai satului: moşnenii, Domnul ţării, boierii şi iarăş moşnenii. Evenimente mai însemnate din trecutul satului. Unităţile administrative (judeţ şi plasă) din care a făcut şi face parte. Con­ ducătorii de altădată ai satului: impăciuitorii, aleşii, depotaţii şi sfatul satului. Ridicarea satului la rangul de comună. Numele celor dintru primari şi consilieri. Personalităţi cari au avut un rol în viata satului. III. Moşia satului Intinderea din trecut şi întinderea actuală. Instrăinarea unei părţi din moşie prin cutropiri, vânzări şi căsătorii. Hotarnicii şi hotărniciile moşiei. Procese isca te din pricina cutropirilor şi a ho­ tărniciilor. Diviziunile moşiei: şilişte, câmp, grinduri şi cot. Topo­ nimicile din cuprinsul moşiei: nume de locuri, de drumuri, de colnice, de Iântâni, de brănişti şi de ape stătătoare seca te. Folo­ sinţa moşiei. Accidentele terenului: văi, dealuri, dune, măguri şi vârtoape. Semne distinctive în cuprinsul moşiei: arbori bătrâni, cruci de piatră şi de lemn. IV. Satul actual 1) Planul satului. Vatra satului. Forma satului. Şoselele (li­ niile) şi ulitele. Curţile. Casele: formă, din ce material sunt con­ struite, încăperile, împodobirea, lncălzitul şi iluminatul. Numărul caselor. Acareturile (leaurile): magazia, pătulul, cerdacul şi grajdul. Grădina cu arborii fructiferi, Materialul care serveşte la clădit şi împrejmuit. Fântânile satului. 2) Ariile cu coşerile şi grădinile de zarzavat şi de lucernă. V. Locuitorii 1) N ationalitatea şi religia. Numărul. Naşterile şi decesele. Tipul brun şi blond. Numele de botez, de familie şi poreclele. 2) Clasele sociale ,:pr, iar în , pag. 4, aci se găsesc ultimii opt, spunându-se că ar fi luaţi după hrisovul din 1613 [63] răste că nu este cu cale şi cu dreptate şi Încă mult păcat este, să' fie"aceşticneji şi. cu aspri daţi şi ei să fie robi ... ! iar P�ed� Postelnicul şi cu S'0ţIa lUI flonca mCI un amestec ŞI treaba sa nu aibă ei de acum Înainte cu aceste sate de sus şi de jos, Apele-vii... ci să le fie lor moşia lor de moştenire ohabnică ... " Actul, prin care rnoşnenii d,in Apele-�ii Îşi găses� drep!atea-Iu­ cru mare pe acele vremun - sa scris de logofatul Neagoe, la 16 Decembrie 1613, În oraşul Târgoviştea, după ce Domnul, care prezidase divanul, a?u�ese Înnaint�a lu� !,mulţi boeri� ca:e au fost atunci boeri la Simion Vv, ... mărturisind ... cum ca ştiu ei toţi, cum s'au răscumpărat aceşti cneji mai sus zişi, dela ră­ posatul acel Simion Vv.". Astfel stând lucrurile, observăm că satul Apele-Vii trecuse prin cele trei faze: moşnenesc, domnesc şi boieresc, soartă Îm­ părtăşită de Încă multe alte sate. Cu multă greutate şi cu sumă mare de bani, moşnenii satului Apele-Vii isbutiseră să readucă satul lor în vechea situaţie, adică în aceia de sat moşnenesc. In documentul acesta, atât de interesant din punct de vedere S'0- cial, se pomeneşte de şapte ori despre "satele de sus şi de jos, Apele-Vii", care formează actualmente comuna ce poartă ve­ chea numire, singura de acest gen în întreaga ţară: 9). Despre satul Apele-Vii se aminteşte şi în documentul din 6 Iunie 1629, din timpul domniei lui Alexandru Iliaş, prin care moştenit Oprea şi cu feciorii săi Mogoş şi Radu, Bratul şi cu frate-său Nestor, Roman şi cu fiu-său Stoica şi Oheorma, fiul lui Dragomir şi nepotul lui Roman, se vând veI vistierului Tru­ fanda 10) ,ca "să-i fim rumâni cu feciorii noştri şi cu fraţii noştri şi cu toate părţile noastre de ocină de în câmpu şi de în pădure şi den apă şi den vii şi de în şezutul satului depre­ tutindenile şi cu tot venitul şi cu toate moşiile noastre şi de moşie şi de cumpărătoare, de în hotar până în hotar... iară noi singuri, din voia noastră, nesiliţi de nimenilea venit-am 'inaintea Domnu(Iui) 11) nostru În divanul cel mare şi înaintea a tuturor boerilor mari şi mici de ne-am văndut rurnâni cu fe­ ciorii noştri şi cu moşiile noastre ... " 12). Mai degrabă, poate că moştenii de mai sus s'au vândut rumâni vel vistierului Trufanda fiind în neputinţă de a plăti dăjdiile, decât de bună voia lor. Cuvintele: II iin voia noastră, nesiliţi de nimenilea", sunt numai formule simple de cancelarie 9) Marele Dicţionar geografic, voI 1, pag. 96, Apele- Vii, munte in corn. Dobrita­ Gorj, acoperit cu pădure de fagi. . 10) 'frufanda apare cu dregătoria de vei vistier in timpul domniei lui Alexandru Il�aş, �iul .lui Radu Mihne�,. in. dac. din 1.lunie 16.26, 28 Noernb. 1628 şi 20 Aprilie 16.29, Iar III timpul domniei lui Leon Voda în dac. din; 1 Sept 1630. La li Noemb. 1630 era mort, Filitti, Arhiva G. Gr. Cantacuzino, pag. 25, 168, 140, 211 şi 140. 11) Scris in literă mare şi articulat de autor. 12) Ilie Constantinescu, Doc. din 1629, in Anuarul Liceulu i «loniţă Asan» din Caracal. 1931. 63 [64] \ 64 13) Stud. şi drc, voI. XVI, pag. 74. 14) N. H. Lăcusteauu, ,Alegere, pag. 4. 15) N. R Lăcusteanu, Alegerea, pag. 6, Ilie Chiriţă, copie dupe hotărnicia mo- şului Beleaja , de Miluş Căpitan şi Polibronie Poenaru, 1786 Originalul la Mitrică al lui Stan al Papii. 16) V. A Ureche, Istorîa Românilor, pag. 300 din vol. Vlll; M. ·Theodorian· Carada, Din frământările trecutului, pag. 42. domnească, realitatea fiind cu totul alta. Probă evidentă este chestiunea satului Apele-Vii în timpul domniei lui Mihai. Vi- teazul. Prin. documentul de mai sus, scris de logofătul Lepădat la 6 Iunie 1529, în oraşul Bucureşti, patru mosneni din Apele-Vii devin rumâni, fiind nevoiţi să facă acest act din cauza impre­ jurărilor vitrege, nespecificate în documentul citat. Cu ocazia hotărniciei moşiilor ]ugăstreni şi Rosieni apare într'un document din 20 Iulie 169313), cu numele nesigur de Dan, logofătul Apdevianu. Deasemenea, într'o carte de ho­ tărnicie a moşiei Marotinului, din 14 Dec. 1714, printre cei şase boieri hotarnici se întâlneşte şi "Radu ot Apele- Vii". (Arhivele Olteniei, nr. 18-19, anul 1925, pag. 186). Dela data de mai sus, ştirile devin rare şi referitoare mai mult la hotărnicia mosiei satului. Astfel, în anul 175914), logofătul Mihai Apelevianu şi cu alţi mosneni, cu învoirea căimăcămiei din Craiova, aduc pe Barbu Portărăscu şi pe Sandu Potbaniceanu,de le hotărnicesc moşia. Moşnenii, la cererea hotarnicilor, au prezentat numai hrisovul din 1613, în care se găseau cei cinsprezece moşi îm­ părţiţi în următoarele funii de moşie mari şi egale: 1) Balaurul; 2) Moroina; 3) Pleşa şi Gresa: 4) Beleuja, Stănilă, Lupul, Stanciul şi Bălan; 5) Dobrotă şi Oianat; 6) Fiera, Ciofia, Robul şi Obiela. Plângerea Bălaşei Vârâceanca împotriva postelnicului Ma- tei Apelevianu este ascultată de Nicolae Mavrogheni, care şi în­ sărcinează cu hotărnicia moşiei Apele-Vii pe Milos Căpitanu şi Polihronie Poenaru în anul 178615). Aceştia ţin seamă de hotărnicia dela 1759, arătând că fiecare dintre oorpurile de mo­ şie, adică Orindurile cu Cotul împreună, Siliştea şi Câmpul, se împart în câte şase funii mari %-- egale în lăţime - şi se sub- irn part la cinsprezece moşi. Dările fiind din cale afară de grele, contribuiau Ia spar­ gerea satelor, silind parte din locuitorii lor să treacă hotarele ţării, iar parte apucau drumul codrilor, în vreme ce alţii se fă-· ceau preoţi, ca să fie scutiţi de dăjdii. Este interesantă plingerea pe care sătenii din Apele-Vii, Celar, Soreni şi Ohizdăveşti o înaintează DomnitorulUI Const. Al. Ipsilante, spunându-i că "tot ce-i fruntaş se află preot şi diacon, care milostive Doamne la un sat se află câte 20, 30 şi 40 de preoţi şi diaooni şi se tot fac. Unii nici carte nu ştiu spre a putea sluji" fără numai de frica birului se discolip- sesc ... " 16). [65] Grindurile (islazul) satului Apele-Vii se hotărnicesc de Pro­ to opui Preda, prin, a}eg.erea din 2.1. Oct. 1816 �7)., 9ându-s� dePo parte cei 796 stânjeni pe care unu din moşneru 11 vandusera clucerului Ştefan �.oţofeanu. . . " Satul Apele-vll, ca multe altele, a fost sortit pnn privile­ oiul lui Ion Vodă-Carageă, din 3 Septernbre 181818), să dea �adrărit mânăstirii VI ah-Sarai dela Muntele Atos, din Grecia. Prin vânzări de moşie, de unii moşneni, în hotarele mo­ siei satului, s'au întrodus, cu timpul, elemente străine de ur­ masii mosilor dela 1613. . 'In anul 1843, la 10 Mai 19), iese o copie dupe alegerea ing. hotarnic Dern. Plesoianu, prin care se dau de o parte cu­ relele de moşie pe care Ion Rai ea şi Nicolae Paianu le aveau în hotarul Apele-Vii, moştenire dela clucerul Coţofeanu.i-- serdarul Ralea ţinând în căsătorie pe Elenca, iar parucicul Paianu pe Marghioala, fiicele acestuia. Pentru alegerea de mai sus, acelaş inginer face un supli­ ment de hotărnicie Ia 12 Iulie 18452°), arătând că, în urma În­ voelii dintre moşnenii din Apele-Vii şi moştenitoarele Coţofea­ nului, întărită de "Inaltul Divan la 1843, Septembrie 17", acestea dau moşnenilor din Apele-Vii 174 de stânjeni de griu­ duri, de rărnânând cu 1500 stânj. Ia fiecare trăsură. Complet şi pentru ultima oară moşia Apele-Vii se hotăr­ niceşte de ing. hotarnic N. R.Lăcusteanu, în urma autorizatiunii tribunalului Romanaţi, pe care moşnenii acestui sat o obţin la 26 Mai 185821). Innainte de a proceda Ia hotărnicia moşiei, in­ ginerul hotarnic a chemat părţile vecine cu moşia Apele-Vii, precum şi pe acei cari avea moşie În hotarul Apele-Vii, spre a vedea dacă nu există vreo neînţelegere între aceştia şi moşneni, apoi a cercetat cărţile vechi de alegere, care la rândul lor se spriji­ neau pe hrisovul din 1613. Moşia se împarte următorilor urmaşi ai celor cinsprezece moşi dela 1613 şi anume: Albuleştii, Alimanii, Angereştii, Băbăceştii, Biticestii, Bonghereştii, Boştineştii, Brăi­ culeştii, Brătulestii, Buculeştii, Burilenii, Butoeştii, Buzaţii, Că­ coiu, Câlceştii, Căldărarii, Călug ăriceştii, Căpreştii, Căprănestii, Cărărnidestii, Cătănoii, Cerneştii, Cheleştii, Chilimanii, Chiţu­ lestii, Cioviceştii, Cloţestii, Cociobii, Combii, Dăneştii, Dătcu­ lestii, Deleştii, Diaconestii, Drăgoeştii, Durdoii, Foteştii, Gărtoii, Gheorganii, Gruestii, Mecheniceştii, Minculeştii-Minceştii, Mino­ estii, Miulestii, Musăteştii, Oltenii, Păleştii, Păpestii, Popeştii, Păunoii, Pârvanii, Piringii, Pisiceştii, Peticeii, Răduţeştii, Roş­ culeţii, SIăvuleştii, Stânguleştii, Strâmbuleştii, Tâmpuleştii, J].­ râGerii, Tobeştii, Troculeştii, Tuiculeştii şi Vultllreştii. S'au găsit cu ocazia acestei hotărnicii 64 de neamuri, din­ tre care în timpul de azi multe au dispărut. Pe lângă neamurile 17) N R Lăcusteanu, Alegere. pag. 7. 18) Iorga, Studii şi dac, voI. XXII, p'g. 174. Hl) N. R. Lăcusteanu, Alegere, pag. 7. 20) I�eJ�'_, pag 8 . �1) N. R Lăcust�anu, Alegerea, pag. 1. 5 65 [66] de mai sus, mai sunt menţionate în cadea hotarnicului şi multe nume de persoane care în trecut au avut oarecare rol în sat şi au posedat pământ. Redărn aceste nume, nu în ordine alfabe­ tică, ci . aşa cum se găsesc în alegere: Radu Şeicaru, Nicola Stanciu Buzatu, Diaconu Mihai Calciu, Diaoonu Ilie Dumitru Cernea, Mitroi Dumitru Cernea, Preotu Marin Diaconescu, Diaconu Stoica Diaconescu, Diaconu Nicolae Tobă, Diaconu Pătru Tobă, Vladu Negru, Radu Stratimir, Radu, fiul lui Dra­ gomir Aricel, Pârvan unchiaşu, Constantin Roşu, Ioan Castra­ vete, Ion Popescu, Dumitru Stoian, Stancu Stoian, Marin Ceausu, Ilie Gresa, Diaconu Nedelea, Pascu Radu Albu, Stan Gresa, Ştefan Butoi, Stan Piscanu(casa), Răduinea Gresa, Dan Gresa, Dragomir Pârcălabul, Vladu Roşu, Diaconu Radu Dan, Ion Diaconu Ilie Răduti, Stan Chiţu, Marin Chiţu, Gavrilă Chiţu, Dinu Chitu, Preotul Stari, fiul lui Dobre Cloţă, Preotu Ghiţă, fiul lui Dobre, Mihailuţă, fiul lui Dobre Cloţă, Oprea Radu Bostină, Origore Boştină, Ilie Miala Petecel, Barbu Ilie Gresa, Ion Diaconu Nedelea, Barbu Butoi, Radu Diacunu Miu, Par as­ chiva, Radu Stoian Mechenici, Barbu Ilie, Voicu Naidin, Dinu Diaconu Radu Dan, Marin Niculescu, Ion Vulturu, Diaconu Stoica, Dumitru Vulturu, Smărăndache Diaconu Ţiţă, Preda Butoi, Ştefan Cocioabă, Stan Sârbu, Popa Dumitru, Iordache Ciovică, Bălă Pisică, Florea Popa Marin, Gavrilă Capră, Ene Căldăruse, Pătru Capră, Gavrilă şi Mihai, fiii Diaconului Patru Tobă, Alex. Tăriceru, Ion Răduti, Dincă Niculescu. Sunt menţionate aci, şaptezeci şi una de persoane, ai căror urmasi trăesc si astăzi. Procesul de fărămitare a mers aşa de departe, încât nu se mai găseşte nimeni' în comună care să aibă curea de pământ din hotar până în hotar. Inmul­ tirea populaţiei şi căsătoriile au contribuit la nrezenta stare de lucruri. Innainte vreme satul era condus de un "sfat sătesc", care avea atributiuni să împace pricinile dintre oameni şi să întărească actele făcute Între ei. Martorilor li-se mai spunea şi incredinţători. Sunt multe acte în care se găsesc menţionaţi "aleşii satului" după vremuri trecute. 111 ce an Apele-Vii vor fi luat numele oficial de comună nu putem şti. Intr'un document din 25 Martie 186022) este. menţionată comuna Apele-Vii. Apele-Vii apar, după data de mai sus, menţionate ca sat într'un înscris din 10 Februarie 186323) ,care este întărit chiar atunci de "cansiliul comunei Apele-Vii". Faptul nu trebue să ne pară curios. Lumea şi scriitorii mici erau obişnuiţi cu denumirea de sat, şi atunci fără voia lor pronunţau ş\ scrieau varba sat, care este cea mai preferată de lacalnici ş� astăzi. Intr'a faaie de zestre dip 3 act. 186624) se vorbeşte des- 22) Ilie Chiriţă, posedă originalul. 23) Idem, copie transcrisă după doc. nr. XXX. 24) ldam copie după doc, nr. XXXI!. 66 [67] pre ,yrimăria comunei Apele-Vii, al cărei primar este Pătru Trifan Boiangiu. Membrii sfatului sătesc apar în documentele din: 4 Iu­ nie 185325), 8 Aprilie 185426), 10 Noembrie 185427) şi În două din 2 Aprilie 185528), cu denumirea de "depotaţi". Azi, comuna Apele-Vii, prin întinderea sa, prin instituţiile de cultură pe care le are, precum şi prin numeroşii intelectuali pe cari i-a dat, trece drept comună fruntaşe În jud. Romanati. III. Moşia satului Conturul moşiei i\Jpele- Vii nu mai corespunde, astăzi, cu cel din hotărnicia dela 1858. In partea de răsărit, hotarul nu mai este format de Drumul Ocnei sau al Sării, ci de Drumul Ciuna­ rilor .până în Drumul Dioştilor, iar de aci şi până în hotarul Ză­ noag:ii sau Drumul Stochinei de un colnic, ale cărui capete sunt perpendiculare pe Drumul Dioştilor şi Drumul Hotar. In hotarul moşiei Apele-Vii se cuprinde o mare parte din moşia Fălcoiauca, proprietate odinioară a boierilor Fălcoieni. Deasemenea, în partea de nord, hotarul dinspre Zănoaga de­ păşit, fiindcă locuitorii comunei Apele- Vii stăpânesc cureaua de pământ numită Nancu, cuprinsă între Colnicul dela M.ăgllra-Mare '- care uueste tot una cu Scurtăturile din cartea hotarnioului =» Drumul Stochinei până la Fântâna lui Ciocioi, iar de aci porneşte un coluiccare ocoleşte Braniştea Cacalecenilor şi răspunde în Dru-. mul Zănoagii -, prelungire a Drumului Ocnii. Nancul a intrat în hotarul moşiei Apele-Vii prin cumpărături şi căsătorii. Dealtfel în Nancu stăpâneau pământ Puţurenii, Cacalecenii, Zănogenii şi Chizdăveştenii. Bătrânii spun că o parte din Nancul a fost proprietatea unei cucoane care locuia în Bucureşti. Pentru cumpărarea acestei bu­ căţi de moşie, Ilie al lui Popa Nicolae Balosache, un bunic al mamei me1e, a făcut de şapte ori drumul pe jos, dela Ciunei la Bucureşti, Locuitorii comunei Apele-Vii mai stăpânesc pământ la Pisi ceasca şi la Hadomir, unde au fost improprietăriţi mai mulţi inşi cari au luat parte la răsboiul din 19 1 6- I 9. Fiecare familie îşi are bucăţica de pământ ;şi când nu-i este suficientă, mai munceşte şi în dijmă. Intinderea moşiei este mai mare decât cea specificată în hotărnicie - suma de. 365� ha. şi 2208 m2 cuprinzând numai părţile urmaşilor celor cincisprezece moşi menţionaţi în hrisovul dela 1613 şi de traditia locală cunoscută hătrânilor, 25) Idem, copie dupe doc. XXIII. 26) Idem, copie dupe doc. nr XXV. �7) Idern, copie dupe doc. nr. XXVI. 28) ldern, copie dupe doc nr. XXVII şi XXVIII 67 [68] Hotarnicul, dela 1858 a împărţit moşia satului în c.urip, sr­ Liste, qrinduri şi cot. Fiecare din cele patru părţi este despărţit!i în părţi mai mici prin drumuri şi prillcolnice, purtând diferite numiri care uşurează foarte mult orientarea în cuprinsul moşiei. Chiar oamenii au numiri speciale pentru ogoarele (locurile) lor. 1. Gum pul este cuprins între hotarul moşiei Zănoaga, hota­ rul moşiei Ciunei, hotarul moşiei Castranova, silişte şi cot. In tin­ derea cârnpului, fără partea din Fălcoianca, este de 2965 pog'oane şi (112 stânj .2, fiind despărţit în opt trăsuri. In câmpuI Apele-vii sunt următoarele accidente de teren: Valea Curăturilor prelungit':i cu Valea Boscodinului. Valea Orânii, Dealul Orânii şi valea d.n Drumul Diostilor. Adâncitucile în formă de pâlnie turfită, pline cu apă provenită din topirea zăpezii sau din ploaie, se numesc vâr­ toape. In de localnicii topesc cânepa, Peste întinderea câmpului sunt înşirate câteva măguri, .dintre care una este numită Măgura-Mare, alta Măgura Golaşe ŞI o il treia Măgura lui Cărămidă. Semnificaţia lor şi vechimea nu este cunoscută oamenilor. Intrehându-i,răsIHmd c'aşâ le-au "pome­ nit din bătrâni". Intru pomenirea mortilor s'au ridicat pe câmp şi câteva cruci. La Drumul-cel-Mare, lângă şoseaua Craiovei, dăi­ nuiesc şi astăzi câteva cruci de lemn, numite. "Crucile Mănicăi"; Ia Curături, în locul unde a fost ucis Gheorghe al lui Mărinică urmaşii i-au ridicat o cruce de piatră, înconjurată de salcâmi ; dease­ menea în amintirea lui Popa Ilie se află şi astăzi cele două cruci de piatră, ale căror inscripţii s'au şters de vreme, una Ia Drumul Dioştilor -- cam la 2 o m. de Drumul Ocnei - şi alta Ia Hotar, chiar lângă drum. Aproape fiecare fântână are lângă ea câte o s:ruce de lemn sau de piatră. Pe vremuri, câmpulera acoperit de păduri de stejari, din care n'au mai rămas uedt braniştile. Aci" oamenii cultivă gr,iu, porumb, orz, ovăz, mei, linte şi, rar de tot, mazăre. Locurile nu se Iasă să se odihnească niciodată. Dela sud înspre nord, câmpu] este străbătut de Drumul Ocnei _ numit aşa fiindcă pe el veneau caral« cu sare dela ocne -_ şi de Şoseaua Craiovei, numai până în Valea Giorocului. Mai mult sau mai. putin perpendiculare pe Drumul Ocnei, de o parte şi. alta, sunt paisprezece colnice, dintre care unele dintre ele înfundate, plus Drumul Dioştilor, care ajunge tocmai în partea răsăriteani'i a co­ munei Castranova. Fiecarecolnic are o numire. lată-le: Colnicn! dela Cllrâturi. Colnicul' din Dealul Orânii, Colnicul dela Capul Viilo/'-dela- Valt�, Colnicul dela Capul-viilor-deltl-Dea', Colnicul dela� Plută şi Colnicul dela Beirzei - în partea de apus a Drumului Ocnei; - Colnicnl dela Boscodin, Colnicul din Valea Orânil, Col­ nicul dela Bronişten R.oşi,e, Colnicul dela Capul Viilor dela Vale, din jos, Colnicul dela Capllt V iilor dela Deal, din jos, Colnicul dela Clae, şi alte două colnice scsrte - în partea de răsărit a Drumului Ocnei. Cârnpu] are în cupririsul lui o mulţime de numiri provenite dela nume de hoeri, de brăn.l,şti, de fântâni şi de colnice. Incepllllu din partea de sud a câmpului - respectând ordinea aplicată col- 68 I ,1 1 I 'j , i 1 [69] ni celor - g:aSlm următoarele toponimice : 1) La Drumul-cel-Mare *, La Curături, In Valea Orănii ", In Dealul Orânii *, La Capul Viilor dela Vale, din sus *, La Viile Băirâne ", La Capul Viilor dela Deal, din sus *, La Plută, La Fântâna Moş Sioicăi, La Bârzei, La copa­ cuil lui Pascu Monde: dela Bărzei La Hotar», La Ciocioi, La Vârvena, La M.ăgura-Mare, La Nancu, La Fântână la Nancu; 2) La Bosco­ din, La Ulmul Popii, La Branistea Roşie, La Drumul Dioştilor, La Fântâna lui Ciocan, La Clae, La Scurtături şi La Năui. In a­ fară de cele menţionate mai sus, localnicii mai au şi toponimicile : La Braniştea Tinără, La Braniştea Bătrână, La Linie, In Valea Giorocului, La Branistea Radului, La Fântâna Nouă, La Fântânile Popii, La Braniştea Inaltă, La Braniştea Ceauşului, La Munteanca, La Fântâna Inaltă, La Fântâna Chiţăştilor, La Fântâna lui Ion, La F:întâna cu Lanţ, La Tufele lui Nicolae Dieaconu Radu, La Capu Câmpului, La Da1iuii Diconeştilor, La Părul Cojocarului şi La Tu­ fele Potcovarilor. In cuprinsul câmpului sunt nouăsprezece Iântâni cu cumpănă care funcţionează şi a căror apă este bună de băut. Fântâna cu Lanţ, l .... ântâna lui Mielache şi Fântâna lui Hăduţu Balosache sunt părăsite. II. Sălişlea este cuprinsă între ării, hotarul moşiei Ciunei, câmp şi cot. Săliştea din cartea hotarnicului Lăcusteanucuprinde şi vatra satului împreună cu ăriilo ; ea are - în afară de partea din Fălcoianca -- o întindere de 721 pogoane şi 839 sh'mj.2, des­ părţită În cinci trăsuri, NUlliele îi vine din slavonescul selo = sat, iar silişte indică locul. unde odinioară a fost satul. Localnicii îi spun delniţă, Până în 1916, silistea se cultiva cu orz, ovăz, mei, cânepă şi rar de tot cu lucernă, căreia În partea locului i-se spune fân. In cuprinsul ei se ridicau salcâmi bătrâni şi se vedeau numai g:r0p� de cărămidă. Ca prin farmec, munca omului a schimbat înfăţişarea siliştei, plantânel în timpul răsboiului _. şi după aceea - cea mai mare parte din întinderea ei cu vie direct producătoare, care a de­ păşit şi Drumul-cel-Mare. In lunile August şi Septembre o bună parte din viata satului se petrece aci. Deasupra viilor, îşi ridică, mândri fruntea nucii şi zarzării. Această parte din moşia satului este străbătută dela sud la nord ele Drumul Chiriţăştilor, Drumul Ocnei, Şoseaua Craiovei, Drumul Minoilor, Drumul Chelarilor, Dru­ mul Săliştei (cu direcţia S- V către N--E), Drumul Mecheniceştilnr, Drumul Păuneilor, şi încă alte patru drumuri înguste. Perpen­ -dicular pe Drumul Ocnei, in partea de apus, se află un singur colnic - şi acesta înfundat- numai Colnicul deja Ulmişor, după numele unui ulm scorburos, care se aflrl în mijlocul Drumului Ocnei, cam la 20 111. departe de colnic. De barbaria oamenilor n'a fost scutit II ici aoest bătrân arbore, căci, în timpul răsboiului, vre-o câţiva nelegiuiţi i-au dat foc spre a lua mierea unui roi de albine care săIăşluia aci. Pe lâng:'[ numirile de drumuri mai sunt două: Valea Vilrtopului şi Fântâna lui Huiu. nI. G/'indu/'ile sunt cuprinse între sat, Grindurile Ciuna- 1) Toponimiile Însemnate cu asterisc �unt şi de o parte şi de alta a Drumului Ocnei. 69 [70] 1'1_0r, hotarul moşiei Mârşani şi hotarul moşiei Rojiştea. In cartea hotărniciei dela 1858, g:rindurile au o intindere de 26II pogoane şi 115 stânj. 2 şi se mai numesc şi islaz. Insăşi numele indică f.elul pământului, care este nisipos. lnainte de impădurire, vântul dădea în voe dune. In timpul verii, din cauza căldurii, g:rindurile erau un adevărat pustiu, cutreerate numai de cirezile de vite şi turmele de oi. Liniştea nopţilor era turburată de cetele de bărbaţi şi femei care veneau să pescue în bălţile care se aflau în g:rinduri, singurele care mai inviorau privil'eacălătarului. Bălţile. Prin verdeaţa stufărişului şi a sălciilor, prin câr­ durile de pasări sălbatice care sălăşluiau alei, ,precum şi prin mulţi­ mea de peşti, aceste bălţi erau adevărate daruri cereşti. Multe ştiu să pa vestească hătrânii dospre : Baltă, Balta Hâmniştei, Lacul din Cămpşor, Lacul Bădicăi, Foişorul Mare, Foişorul Mic, Cerna, Go­ dovanul, Lacul Lat, Lacul cu Trestie, Lacul Ţiganului, Lacul Mus­ eului, Butoiasca şi Tăricioaica, Lacul Dicului, Lacul Parcului şi Lacul Uncbiaşului. Astăzi au secat, şi hătrânii au credinţa că '"s' au tras a­ pele la Craiova", deoarece şi pe aci s'a făcut sondagii pentru captarea isvoarelon de către serviciul hidraulic al oraşului Craiava. Grindurile sunt străbătute dela nord la sud de Drumul Ocnei, din care se desprinde în direcţie oblică Drumul Bechetului. Incolo, atât În lungime cât şi în curmeziş, sunt o mulţime de drumuri ­ Drumul Chiriţăştilor, Drumul dupe Dealul Cucului, Drumul Pădurii, Drumul Tincăi - şi colnice care deservesc nevoile locale. In grin­ duri găsim următoarele toponimice, unele date de bălţi şi lacuri: La BeHa, căreia îi mai zice şi La Baltă, La Râmnişte - locul unui Jac -, La C�Jy�pşor, La Bădica, La Foişorul mare, La Foişorul mic, La Suat, Şerpăria, La Bunica, In Valea Bunicii, La Pluţile lui Chirigel, La Hotar, La Drumul Ocnei, La Fântâna cu scările şi La Drumul Bechetului, Dealul Coserelolor, Dealul Cucului, Morcoviş­ tile, Valea Făntânii lui Doloman şi Viezuinile, Pădurea de salcâmi. Numele boierilor: Chintescu din Ghiz­ dăveşti şi-al lui Geblescu, din Marotint11 de sus (Galeş) sunt legate de satul Apele- Vii, 'Prin sfaturile şi ajutorul pe care l-au dat neprecupetit oamenilor spre a planta'gTillduri1e cu salcârni (dafini). Peste nisipul, în care nu creştea decât secara şi porumbul, se ridică acum o puternică pădure de salcămi, care constitue bogăţia capitală a comunei şi a locuitorilor ei. La început prin 1896, s'a plantat numai o parte din grinduri, 'care se chiamă Bu­ nica,şi tocmai dupăce oamenii s'aucanvÎns de folosul s'a1câmilor, au căutat sit nu lase În părăsire niciO' palmă de loc. Printre salcâmi se Întâlneşte câte un dud, câte a salcie sau câte o plută. Preţul cer,ealelor scăz'ând, şi la aceasta adăogându-s,e şi seceta care bântue de vreo câtiva ani, singura sursă de venituri pentru lacuitorii din Apele-Vii 'Provine dinexploatar�a pădurii de salcâmi, unde fiecare lacuitor îşi are partea sa, mai m\tre sa-u mai mică. Echilibrarea ,eco­ nomidt a satului se datoreşte 'deci. vânză6i salcâmilOl', adevărat dar dumnez'eiesc. In tol: cursul abulul, în fiecare zi siruri de care şi căruţe Încărcate cu salcâmi apl�că drumul Caracalu'lui, câteodată 70 [71] '1 1 I t t· ·1 I I ' merg şi la Craiova. Lemnele de �alcâm sunt înt�ehuinţ.ate pentru foc, însă din ele se pot face uluci pentru gardun, furci de pătul, furci şi cumpănă pentru fântâni, tălpi de magazie, tocăria pentru case, Iemnărie pentru care şi căruţe, mobilă, etc. Locul lemnului de stejar I-a luat salcârnul, care în zece ani creşte şi este bun de tăiat. Străinul, care trece 'Prin Apele-Vii. vede în curţile oamenilor grămezi de crengi, grămezi de trunchiuri de salcâmi, alese după (jrosime şi chiar grămezi de buturugi. Nimic nu se lasă să se piardă. Primăvara şi vara, dacă 'este secetă şi nu creşte iarbă, hrana hoilor, vacilor, oilor şi caprelor o constitue frunza de salcâm. Florile de salcâm sunt bune prin nectarul lor pentru albine, precum şi pentru hrana animalelor. In timpul când ,pădurea este in floare, are aspectul unui rai. Locuitorii din Câroea, Cosoveni, Leu, Zănoaga, Hadomir, Ciocăneşti şi Viişoara îşi procură lemnele de lucru din comuna Apele­ Vii. Prin pădure umblă oile şi vitele de-avalma, iar prin locurile li­ here se mai seamănă încă secară şi porumb. Suaiul. Până în timpul răsboiului,enl o bucată de pământ cu­ prinsă între Capul dela vale al Bunicii şi Capul Râmniştei dela Deal, lăsată pentru păscutul oilor şi aşezarea târlelor, care se numea suat. In mijlocul suatului se află fântâna lui Lută şi Boaţă 1) şia IluiI Glinţă, precum şi una la Drumul Ocnei, toate acum părăsite. Suatul a fost arat şi cultivat cu lubenite (pepeni verzi, arbuzi), care erau vestite în împrejurimi. In curând va fi şi el complet plantat cu salcâmi. Râmniştea, indică locul unde odinioară a fost un lac (ribrtic). Ea înainte a fost cultivată cu vită de vie românească. Aceasta fiind distrusă de filoxeră, în locul 'ei 'oamenii au început să cultive, orz, ovăz, meiu, !porumh, cartofi şi cânepă, In locurile unde nu s'au plantat salcâmi, se plantează acum iarăş viţă. Grindurile nu au decât nouă fântâni, Secarea Iacurilor se datoreşte, credem, absorbţiei !plă­ cI urii de salcămi. IV. Cotul, a cărui formă este indicată de nume, se cuprinde Între hotarul moşiei Rojiştea, hotarul moşiei Cacaleţi, şi sat, El are o întindere de 992 pogoane şi 721 stânj.2, fiind despărţit în patru t răsuri. Este un teren nisipos şi este străbătut de drumurile următoare: Drumul Morii, Drumul Fântănii Copriilor, Drumul dela Măgura Ghergului şi decolnicele de pe Valea Largă, dela, Tufanii,Bar­ bului şi dela Fântâna lui Unchiaş Vasile. Se culti vă orz, secară, po­ rumb şi Iubeniţe, Însă în curând va fi plantat complet cu salcărni. Baltile din Cot au secat. Se mai pomenesc Însă: Fântâna Micului, Lacul Braniştea Băbacii, Lacul Lung, Lacul Hotund, şi Lacul Ti­ ganului. In Cot se află Măgura Gllergului, căreia i se mai zice şi Mă­ gura Turcului, şi două fântâni: a lui Gh. Dandeu şi-a lui Unchiaş Vasile. In raport ou alte sate, Apele-Vii din punct de vedere ,econo­ mic şi s9cia1 stau foarte bine. In cuprinsul moşiei satului se află teren bun pentru af;ricuItură, vii şi Jiv,ezi de pomi roditori, precum şi bo­ g'ată pădure cIe salcâmi. 1) Numele adevărat al fântitnii era al lui Băluţă al Sandei. 71 [72] Numirile vechi, întrebuinţate de hotarnicul Lăcusteanu, au dis­ părut, iar cele care au rămas vor avea în curând aceiaş soartă. Re­ dăm, mai jos, asemenea numiri de locuri, oameni, fântâni şi arbori: Hotarul Mujdei sau al Mutei, Cuculeanu din Belesne, Măgura Posezii sau a Ghergului, Măgura Cucu Ţiganului, Grindill (lucilor, Grindui Gol, Grindul lui Ştreang, Drumul Ghinei, Crucea lui Târşan, Braniştea lui Capră, Fântâna lui Neagomir, Fântâna VuI� turului, Padina Plopilor, Copaciul Datcului, Copaciul Curat, Co­ paciui din Cucu Ţiganului, Copaciul Mutei, Copaciul cu Icoană, Părul Tătărcei şi Vârtopulcu Plopi. Am ales din mulţimea de nu­ miri găsite în hotărnicia dela 1858 un număr de douăzeci, Mai , degrabă au pierit numirile arborilor, şi aceasta s'a întâmplat îndată după tăierea sau uscarea (moartea) lor. Se mai aminteşte, astăzi, doar despre Măgura Ghergului, Măgura Ţiganului, Grindul Cucilor, şi Grindul Gol. In timp de o jumătate -de veac aspectul moşiei Apele-Vii s'a schimbat cu desăvârşire. Pădurile de stejari au fost scoase şi în locul lor s'a început să se cultive cerealele. Din aceste păduri n'au rămas decât numirile brăniştilor şi vreo câţiva stejari singuratici. In locul satului de odinioară s'au plantat vii, iar pe lângă drumuri cresc nestingheriţi salcâmii, Grindurile şi cotul, odinioară pustiuri, pe care se semăna numai secară şi lubeniţe, sunt acoperite acum de o pădure de salcâmi, isvor de nesecată bogăţie. In locurile bălţilor şi Iacurilor - în care se înecau şi oamenii - au rămas băltinele şi Iăcoviştilo, sortite să fie plantate şi ele cu salcâmi. S'au dus şi hătrânii cari ştiau să povestească frumos despre răsboiul dela 1877 precum şi despre haiduci, despre hoţii care spărgeau casele. furau caii şi cazanele oamenilor. A rămas să-;şi depene firul amintirilor doar l'espectabilul meu dascăl, acum pensionar, Grigorie E1iescu. Prin muncă asiduă şi continuă locuitorii. comunei Apele-Vii - ur­ maşi de rnoşneni -- an reuşit.i să-şi ridice satul din toate punctele de vedere, dându-i aspectul unui orăşel şi confirmând proverbul că "omul sfinţeşte locul". IV. Documente din Apele-Vii Trecutul unui sat se poate cunoaşte cu ajutorul docu­ mentelor, al tradiţiei şi al antichităţilor. Dintre acestea ceh mai mare importanţă o prezintă documentele, deoarece tre­ cutul vorbeşte prin ele. 'Ifadiţia circulând din gură în gură se deformează cu timpul, pe când documentele îşi păstrează valoarea iniţială. An tichităţi , În Apele-Vii, mai nu există. Istoricul satului l-am putut înjgheba numai pe bază docu­ mentară. Documentul, ori cât de simplu ar fi în cuprins şi i 72 [73] ori cât de rea ar fi starea în care se află, îşi are necontesrata lui valoare. Pentru a putea" fi de un real folos, documentele trebuiesc achiziţionate şi publicate. In satul de moşneni Apele­ Vii au fost pe vremuri foarte multe documente. Necunos­ cându-li-se valoarea, o mare parte s'au asvârlit ori s'au a­ runcat pe foc, pierzându-se, astfel, pentru totdeauna o co­ moară de informaţii. Actele unora din aceste familii, mi s'au pus la dispo­ ziiţie spre cercetare. Din ele se desprind 'o mulţime de ştiri care servesc la cunoaşterea satului şi a vieţii trăite în el odinioară. Documentele d-lor: Petre Cernea 1) ,Gicu Negreanu 2), Mitrică Papa 3), Niţă al lui moş Dincă 4), precum şi ale fa­ miliei D. Georgescu-Tudorache 5) din Castranova, se com­ pun din: jălbi, anaforale, cărţi de judecată, 'zapise, înscri­ suri (care înseamnă acelaş lucru ca şi zapisele}, diate, foi de ispaşe şi foi de zestre. La acestea mai trebue adăogate condicile de însemnări ale prăvăliilor din sat, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea 6) şi scrisorile din timpul răsboiului. Localnicii întrebuinţează pentru aceste documente denumirea de "acte vechi" sau "hârtii scrise cu litere vechi" care nu se pot citi. Asemenea documente se găsesc la fami­ liile care posedă şi acum o bună stare mater-ială şi care sunt urmaşele vechilor rnoşneni dela 1613. Hârtia pe care sunt scrise este groasă .şi de culoare a.· băstric sau albă, cu dungi transparente longitudinale şi cu diferite semne. Aceste documente sunt ieşite din cancelariile Domnilor, dela Căimăcămia Craiovei, după 1850 dela Curtea Apela­ tavă, dela ispravnicate, după 1832 dela tribunale, dela sub-ocârmuirea plăşilor, dela sfatul sătesc, apoi dela con­ siliul comunal şi dela comună, ca urmare a jălbilor înaintate de jăluitori. Cea mai mare parte din aceste documente - în­ cepând cu cele trei din sec. al XVII-lea 7) - se referă la cutropire şi vânzări de moşie, de pământ. Legătura moşne­ nilor din Apele-Vii cu pământul pe care s'au născut a fost aşa de strânsă, încât pentru a-l scăpa .de subjugare şi cutro­ pire au plătit aspri mulţi şi s'au judecat înaintea Domnilor. Lăcotnia cutropirii de moşie căutau s'o înfrâneze "jă- 1) Jean, riul lui Petre Cernea, ji.a dăruit opt originale. 2) Gicu Negreanu, notar, deasemenea mi- a dăruit şapte originale dela moş Dumi­ tru Florii. 3) Invătătoarea E. Papa rnta dat spre cercetare un număr de 19 documente, eare posed copii 4) Nae Niţă Cernea mi-a dat spre cercetare şapte documente. fi) Fum D. Georgescu mia pus la dispoziţie un număr de 56 documente, după care posed şi copii. 6 Condica tatălui meu Ilie Chiriţă. 7) Duc. din 1608. publicat in -Columna lui Traian>, 1869, pag. 332; Doc. din 1613, publicat in Magazin istoric Il, pag. 265; Doe. din 1629, publicat în Anuarul Liceului -I Asan» din Caracal. In muzeul acestui liceu se mai află şi un pergament dela Radu lVhhnea, releritor la moşia Făleoianca. 73 [74] luitorii" prin hotărârile obţinute în urma judecăţii. Pricinile mai puţin însemnate dintre locuitori le aplanau preoţii sa­ tului împreună cu bătr ân ii. Incălcările de hotar şi cutropirile de moşie erau fapte mai grave, şi pentru soluţionarea lor cei interesaţi se adresau instanţelor judiciare, care aveau şi atri­ buţii administrative. Nereuşind zapciii de plasă 'Ş�i împace lu­ crurile, trimeteau împricinuiţii la ispravnicat, iar de aci la căimăeămie. In caz că jăluitorul nu era mulţumit, făcea plân­ gere Domnitorului, care dădea ordine căimăcamului de Cra­ iova ca să recerceteze pricina. Astfel de procese durau timp îndelungat şi costau mulţi galbeni. Inaintea judecăţii "pri­ gonitoarele părţi" se prezentau cu actele pe care le aveau şi cu martori. Mai întâi se cerceta autenticitatea actelor şi apoi se lua jurământul martorilor. Cheltuiala martorilor că­ dea în sarcina înpricinaţilor. Transportul se făcea cu carul cu boii şi călătoria dura o noapte întreagă. Ajunşi la Cra­ iova sau la Caracal, poposeau la han pentru un timp de trei, patru şi chiar cinci zile. Uneori îşi luau hrana de acasă, ialte­ ori însă mâncau la han, întreţinerea unui om costând câte un leu şi treizeci de bani zilnic. Dacă pârâtul nu se prezenta la "soroc" înnaintea jude­ căţii, era adus cu mumbaşir sau catană, iar dacă nu era găsit se judeca în lipsă. Despăgubirile constau în bani şi în pământ. Aşa au păţit urmaşii Diaconului Ştefan Tobă, cari vânduse boierilor din Rojiştea partea de grinduri a Mi­ noeştilor şi a Pisiceştilor. Nepriceperea şi omenia erau speculate de anumiţi inşi, cari reuşeau să-şi realizeze prin mijloace nepermise trup de moşie ori bani, Dacă cineva pleca de acasă, spre a-şi căuta de lucru într'altă parte, risca să găsească la înapoiere pe partea de moştenire părintească un alt stăpân. Afirmaţia îşi găseşte temeiul într'o anafora, 'a judecătoriei Romanaţi, din 1833, în care se spune că 'lui Florea Buruleanu, care ple­ case de mic la nişte rude ale sale din satul Amzuleşti'-Dolj, i s'au vândut câţiva stânjeni de moşie, pe care îi avea în devălrnăşie, de către Papa şi fiul său Stan, lui Popa Marin Dieaconescu, Sistemul devălmăşieia fost folosit de foarte mulţi inşi spre a uzurpa drepturile altora. Ca o reminiscenţă a lui mai există astăzi obiceiul de a paşte vitele în comun pe' grinduri şi cot, la mir işti şi porumbişti. Culesul ierbii djn grâul altuia şi tăeatul' dudăului elin porumbi se înfrânează pe zi ce trece. Nici cuvântul elat nu se prea ţinea. Diaconu Preela din Bărbăteştii Vâlcii luând, un cazan, ca să Iacă ţuică, dela Pascu din Apele-Vii, a uiuat să. i-l mai aducă, peste termenul fixat trecând cinci ani. Iri, 1826, păgubaşul a fost silit să se jălue căirnăcămiei din Cr-aidva, care a poruncit ispravnicilor de Vâlcea să cerceteze pricina prin vătaful plăşii Cozia. Pârâtul­ găsindu-se într'adevăr vinovat, a fost silit să plătească chiria I 74 [75] cazanului cu un .cal şi trei vaci, m valoare de 121 de taler-i, să dea zeciuială 40 vedre de rachiu (ţuică), câte 3 taleri va­ dra, . şi să ducă la casa jăluitoruluicazanul. Dupe hot:ărârea judecăţii se scoteau copii, care costau şi patru galbeni. Intâmplându-se să fie secetă sau să moară părinţii şi copiii cuiva, cel în cauză era nevoit să-şi vândă o parte din pământ, dacă nu tot. Din cauza nenorocirilor care se ţineau lanţ, mulţi moşneni au fost siliţi să-şi vândă ul­ tima părticică de pământ. Rezultatul acestor vânzări, prin zapise sau înscrisur-i, a fost formarea unei clase declăcaşi în sat, cari pentru a-şi câştiga existenţa trebuiau să lucreze pe fosta moşie boierească a Radomirului. Mulţi şi-au pierdut proprietăţile şi din cauza urâtului obiceiu al beţiei sau al înglodării în datonii. Este cunoscută! tuturor locuitorilor din Apele-vii întâmplarea a doi araţi car i ' şi-au pierdut curelile de moşie, din hotarul Zănogii şi până în hotarul Mărşani. Unul dintre ei a ajuns pândar, iar altul îşi câştigă pâinea lucrând cu barda şi tesla. Neştiinţa de carte a fost folosită de mulţi înşelători, cari .la un moment dat s'au văzut în stăpânirea a zeci de pogoane. Datorită cauzelor menţionate a ieşit la iveală o nouă clasă de pro­ prietari. Unii dintre cei cari şi-au pierdut pămăntul s'au dus ca colonişti în Dobrogea, stahilindu-se în cătunul Ghiolpo­ nari - azi comuna Şipot - din jud. Constanţa. In modul descris mai sus, a trecut pământul vechilor moşneni în mâinile altora. Văicăreli şi blesteme pentru ne­ dreptăţi se acid şi astăzi prin sat. Urmaşii celor năpăstuiţi aşteaptă pedepsirea vinovaţilor dela . Dumnezeu. Simţind că i-se apropie sfârşitul vieţii, omul căuta să-şi lase în scris ultima dorinţă, care cuprindea modul cum să i se facă pomenirea şi cum îşi împărţea 'averea. Se observă într' o diată, din 1786, că la ambii copii, Crăciun le lasă un cazan; iar într'o altă diată, părintele, care avea o fiică bună şi un fiu adoptiv, dădea două părţi din avere fetii şi numai o parte băiatului. In diatele cunoscute, cel care se pregătea să părăsească lumea aceasta "lăsa cu limbă de moarte să i-se facă soroacele până la trei ani". Pentru supravegherea îndeplinirii dorinţelor după moarte, însărcina pe o rudă sau pe un cunoscut. Intr'un fragment dintr'un document din 16 Febr. 1834, Pătru Vătăşălu arată modul cum au făcut Diaconu Nicolae şi Diaconu Pătru soroacele tatălui lor, Diaconul Ştefan Toba. Ultimul n'a adus nici lemne pentru ca să-i coacă pâinea de pomană tatălui său, nevroind "să să sărăcească". Impărţirea averii mortului da naştere la neînţelegeri, care nu se terminau decât pe calea judecăţii. Era - şi este chiar - în obiceiul locului ca, cel care în­ grijea de morţi să ia ceva în 'plus decât ceilalţi moştenitori. Cheltuelile care se făceau "cu înmormântarea şi pomenirile 75 [76] mortului" se ridicau, în unele cazuri - şi acestea erau in raport cu situaţia familiei - la suma de 532 lei şi 24 pa­ rale (în Noembre 1856). La această sumă se mai adăoga şi alta, făcută de un alt moştenitor, şi care se ridica la 124 lei şi 25 de' parale. Aceste date poate să nu fie adevărate, totuş se apropie de realitate, fiindcă sunt întărite prin is­ căliturile preoţilor din sat şi de martori. Pe lângă nemulţumirile în legătură cu pământul,oa­ rnenii mai erau turburaţi şi de hoţi, cari le ţineau calea la drum când călătoreau, le furau caii, cazanele, iar la unii le spărgeau şi casele. Pentru hoţia de cai era vestit, în partea locului, Dragomir Ţiganul, "care ţinea două neveste". Actul căsătoriei era de o deosebită însemnătate. Săr­ bătorirea nunţii ţinea o săptămână întreagă. Obiceiul cu "vi­ narii" şi cu "stolnioeii bradului" a dispărut. Fata pleca dela casa părintească încărcată ca o albină. Zestrea pe care i-o dau părinţii era specificată în "foaia de zestre", întăr-ită cu semnătura celui care-şi mărita fata, cu iscăliturile martorilor şi cu a sfatului sătesc, care punea şi pecetea. Uneori aceste foi de zestre se schimbau între socru 'şi mire - localnicii îi spun ginere. La începutul foii de zestre se' aduceau mulţumiri lui Dumnezeu, apoi începea înşirarea zestrii, care cuprinde şi treizeci şi cinci de puncte. Baza zestr ii o forma pământul - so­ cotit în stânjini - şi salba cu galben ii dela gâtul fetii. 1 S' dădea, deasemenea, o pereche de boi de jug - în schimbul lor câte zece galbeni austriaci ori, câte 14 poli -, o vacă, oi, porci şi ţoale de ale casei ca: scoarţe, velinţe, cergi, mai târziu şi chilimuri, rochii de stambă, şi mătase, fuste, cămăşi, brâie, scurteică, boşcea, broboadă, testemele, tulpane, cear­ ceafuri, peşchire, basmale, încălţăminte, iar mai târziu pe lângă acestea a ieşit obiceiul de a se da pat, scaune, garde­ rob - în locul lăzii vechi de Braşov -, masă şi unii chiar maşini de cusut. Tot în foaia de zestre se aminteşte despre cămăşile so­ crilor, ale naşului şi ale ginerelui. Prin "foile de ispaşc" cunoaştem stricăciunile pe care le săvârşau anumiţi inşi. Se păştea şi se cosa fânul, precum se tăiau şi tufanii din brănişti de răufăcător-i, fie din satul jăluitorului, fie dintr'alte sate. La faţa locului mergeau aleşii satului, sau un delegat de-al lor, şi împreună CU alţi martori constatau stricăciunile. In caz că nu se ajungea la o Îm­ păcare, prin bună învoială între păr-ţi, se da curs procesului. Zapisele (înscr isur ile}, jălbile, diatele, foile de zestre şi foile de ispaşe se scriau de cei cari ştiau carte. De multe ori .aceste acte se dresau de către preoţi sau diaconi. Majori­ tatea actelor cercetate este scrisă de "scriitorul satului, cu zisa ŞI învăţătura numiţilor", acela fiind şi martor. El semna 76 [77] I e ..... -------------- p;) neştiutorii de carte, cari puneau degetele. Pentru lucru îşi primea răspla'ta cuvenită. Cu timpul actele se întăreau de sfatul satului "ca să-şi aibă" temeiul" şi li se aplica şi pecetea. Se întâlnesc în zapise până la şapte, ba chiar şi mai mulţi martori. Scrierea unui zapis ori a unui înscris era urmată de l.m adălmaş, care consta din consumare de vin sau ţuică, Catastifele de socoteli şi de însemnări ale prăvăliilor din sat se pot socoti printre documente, dacă ţinem seama < 'i ; �: 0,045 m. Hauteur des lettres: 0,018 m. Flg. 2. "l\�d «rr- \1 A l'aide de quelques exemplaires simi- �f(� \: laires, publies par Tocilescu 8), il nous faut . , lire: .' ,���S;,'����)i Fig 2. Les exemplaires publies par Tocilescu sont de provenance inconnue. Notre fragment provient, sans aucun doute, de Suci­ dava, aux en virons de laquelle a da se trouver la briqueterie Varinia. Comme il n'y a pas de carrieres de pierre dans le sous­ sol du district Romanatzi, la pierre de taille necessaire aux con­ structions des monumentssculpturaux et epigraphiques 9) etait rap­ portee en grande partie de l'autre câte du Danube, specialement de Vratza, localite en Bulgarie. C'est pour cette raison qu'on trouve dans cette region de nornbreuses briqueteries particulieres 10 et militaires. II). - 3) Carter, De Deorusn Romanaru»> cagnaminibus, p. 140: Amphitrite, Pan et les Nymphes, Halle, 1898 4) C I. L. VI, 783 (ef. DC8sau, Inscr. lat. seleet., II, 1, nr. 3167.): VB1�eri Placidae sacrum. 5) C. r L m, 8029 (=15901: Placidae Reginae Les e1iteurs du C 1 1..: (artasse Isis, qui porte tI·cs trequemment en Dacie le cognomen Regina. Cf. Dorin Popesco, Le culte d'bis et de Serapis en Dacie, dans Melanges de l'Eaol. Roum. en France, 1927, p. 177. 6) Bruehrnann, Epitheta dearum q"ae ar ud poe/as greeas leguntur, p 55, Lipsea, 1893. Cf. Preller,Robert, Griech. Mythal., IV ed., voI. l, p. 365, n. 3, Berlin, 1894. 7) Preller-Robert, 1. c. \ . 8) Monum. epigr. şi scuipI. i;tle Muz. NIlţ. din Bucureşti, p. 362. Bucureşti, 1902. 9) D 'fudor, Padul lui Cons�antin cel Mare, p. 14, Craiova, 1934. 101 C. J. L. 1lI, 8075 45,48 b, Cf. Tocilescu, o c, p. 357 sqq el 'fudor, dans Progresul Sacial, 1933. extrait. p 10\ L'estarnpille T Q P, publiee par Toci1eseu, 0, C., p. 365 et Arch. epigr. Mitth, XIV (1891), p. 12, nI'. 16, donnee comme de provenance inconnue, se trouve it Romula, cf. Moisil dans B"l. Comis. Mon. Isi., 1911, p. 138. 11) C.l. L. JIl, 8074'4; 807428;, 807412b; etc. V. aussi Tudor, dans Arhivele Olteniei, XII (1933), extrait, p 19 Eqq 108 [109] 3. - Fragment d'une plaque en calcaire de Vratea; que l'on a trouve encastre dans le mur de l'Est de la citadelle romaine. A present dans la colIection de M. Georgesco-Corabia. Hauteur: 0,200 m ; largeur, 0,460 m.; epaisseur 0,120 m. Fig. 3. On y voit Fig. 3. encore une partie d'un� corona de feuilles reliee par trois bandes. Le fragment appartenait probab1ement a un monument funeraire comme decoration du fronton 12). ' 4. - Ceramique. a. Partie superi eu re d'une amphore. telle qu'on en fabriquait au II-e siecle ap. ]. C. ColI. Capşa, vitrine 15, no. 1. Hauteur: 0,243. Fig. 4, no. 1. . b. Oenochoe, ayant le bord ebreche et des traces de mortier sur les parois, ColI. Capşa, vitr. 15, no. 2. Hauteur : 0,115. Fig. 4, nO.2. c. Forme de petite oenochoe a ouverture ronde, trouvee dans la citadelIe. ColI. Capşa, vitr. 4, no. 3. Hauteur: 0,138 m. d. Lechythus sans manches, au fond et a l'ouverture etroits. ColI. Capşa, vitr, 15. no. 11. Hau­ teur: 0,100 m. Fig. 4, no. 11. e. Id., Coll. Georgesco. Hau­ teur: 0,120 m. Fig. 5, no. 16. f M armite en argile rouge, a un seul manche. Coll, Georgesco. Hauteur : 0,130 m. Fig. 5, no. 7. g. Id., en kaolin, ayant le corps de forme conique et des Fig. 4 cannelures circulaires sur la partie inferieure. Coll. Georgesco . . Hauteur: 0,122 m. Fig. 5, no. 15. h. Oenochoe en argile rouge. Coll. Georgesco. Hauteur: 0,220 m. Fig. 5, no. 8. i. Petite cruche ayant un manche oblique. Elle est en terre rouge, a le corps bombe, un petit goulot et le bord evase. L'ex­ terieur du vase est peint en rouge. Coll, Georgesco. Hauteur: 0,165 m. Fig. 5, no. 1. j-o. Six cruches identiques a la precedente. Coll, George­ sco. Hauteur varia ble : 0,125-0,140. Fig. 5, nrs. 2-6 et 14. 12) Motif decora tif frequent sur les monuments Iunâraires, v. Floreaeu, dans la Ephemeri» Dacoromana, IV (1926), no. 11, fig. 11; no. 19, fig. 16; no. 39, fig. 33; etc. 109 [110] p, Amphoridion en argile rouge, peint dans la rneme cou­ leur. Il a le eorps de forme spherique et l'ouverture en forme d'entonnoir. Coll. Georgeseo. Hauteur: 0,220 m. Fig.5, no. 9. q. Id., les manehes sont plus petits et l'ouverture du vase eylindrique. Cette ouverture devait se fermer par un petit COl�­ verde. Coli. Georgesco. Hauteur: 0,150 m. Fig. 5, no. 10. Fig. 5. r. Ibid., avec le corps piriforme et I'ouverture en entonnoir. ColI. Georgesco. Hauteur: 0,145 m. Fig. 5, no. Il. s. Marmite trouvee a Romula. Col. Georgesco. Hauteur: 0,080 m. Fig. 5, no. 17. t. Fragment d'un tube en terre rouge. ColI. Georgesco. Lon­ gueur: 0,245 m. Fig. 5, No. 21. u. Brique trouvea sur une tornhe romaine. Dimensions: 0,51OXO,380XO,045 m .. Col. Georgesco. v. Moule pour la partie superieure des lampes, en terre bien cui te. Col. Constantinesco. Longueur\.� 0,100 m. ; largeur : O,072m. et epaisseur : 0,023 m. Fig. 6. La rosette centrale et les proerni- S;�--� 1].ences marginales apparaissent bien relie- /,.g';:,' 1Io..\')ii\ fees sur le couverde. On trouve de nom- /?'" ';"iQ,\ breuses lampes �abriguees au moyen de ce �• .'tI moule dans Ies etabbssements romams du : '. district Romanatzi, specialement a Romula ; ':�" o i eţ a Sucidava. ElIes ont les dimensions: i lt'. , 0,072XO,053XO,040 m. et le manche en simple .--- -- - -0,<00-- - - - --J proeminence, Malheureusement aucune n'a Fig. 6, ete publiee jusqu'a present, x. Lampe en argile jaune, du meme type Merit par Cag­ nat-Chapot 13), avee l'inscription SEXTI, gravee sur le fond. Sex­ tus est un fabricant bien -connu en Dacie 14) et dans tout l'em­ pire rornain 15). ColI. Const�ntineseo. Longueur: 0,092 m ; largeur : 0,060 m. et hauteur: 0,030 m, 13) Manuel d'a1'oheologie .romairle, Il, n. 472 et fig. 3. Paris, 1920 14) C. 1. L III, 62866 (Dierna); 807628 (Napoca). Deux Inedites de Romula, dans la Co/1. Constantinesco. 15) Keune, s. v. Secctus, dans Pauly-Wissowa, Realenoyolopiidie .... , li A, 2, p. 2065, d. I 110 [111] nusex vot(o) ptosuit). I(ovi) O(ptimo) M(aximo), P(ublz'us) Iutius Vitalt"a - s. Id. Col. Georgesco. L'inscription ARMENI. Longueur: 0093 . largeur: 0,060 et hauteur: 0,034 m. Le fabricant Armenius e�t a�ssi bien connu en Dacie 16). II. - ORLEA (distr. Romanatzi). Jusqu'ă present l'etablissement romain de Orlea etait peu connu 17). Situe ă quelques .km. il l'Ouest de Sucidava, s�r �ne ancienne rive du Danube, 11 est tout indique comme poste d ob­ servation pour la region marecageuse du Danube. Nous ne s�­ vons pas quel a pu etre .le nom du V1CUS r?�am de cet .endrOlţ. Etant situe dans la partie centrale du terntoire de Sucidava, 11 etait englobe, sans doute, dans cette organisation militaire et rurale. 5.-Autelen calcaire de Vratza, decouvert en l'automne de 1932, sur le bord du Danube, pres de l'ecole primaire. A present dans la Coll.Georgesco. Hauteur: 0,565 r------u,""-----. • m.; epaisseur : 0,250 m. et largeur du f��'''', ';;'�/�'�' i champ de l'inscription : 0,215 m. Hauteur I • ,; '. , " /.- '71" des lettres variable: 0,040-0,045 m. Ex- : --t ception S de la deuxieme ligne, lettre : 0910 qui, il cause de l'espace reduit, est plus i ---r petite. Fig. 7. Les caracteres epigraphi- : : ques appartiennent encore au Il-e siecle I : apres J. Cr. � d , r � Nous 1isons facilement: 18). I 1 I I I I I : I I I -� : � I � �- i .__ 1 ---OJU .---k , -:.-----J Fig. 7 Celui qui dedie l'autel porte un cognomem qu'on ne retrouve que deux fois dans les inscriptions de la Dacie: il Napoca 19) et a Sarmizegetusa 20). Vitaiianus doit etre un romanise, comme son homonime: Marcus Auretius Vitalianus. qui dedie a Aesculape un autel a Napoca, Il est possible qu'il soit d'origine thrace, comme le celebre tyran Vitalianus; qui a vecu au temps d'Anas­ tase 121). D'ailleurs le nom de Vitalis, dont on a forme celui de Vitalianus, est tres repandu parmi les populations thraces 22). 6.-Applique en bronze, trouvee dans un tombeau, avec les nO.7 et 8. ColI. Georgesco. Hauteur : 0,062 m; longueur: 0,080 m. et epaisseur : 0,005 m. Fig. 8. Elle represente un lion furieux qui s'avance, sur un socle, la bouche ouverte, la criniere herissee et 16) C, 1. L, III. 16343 (Apulum), Aulres exemplaires inedits dans les Musees de Caracal, Corabia el Cra"iova, , 17) Odobescu, Antichităţile jud. Romanaţ� (harta anexă), Buc" 1878. 18) Bul. Comis, Mon, ]St., 1933, p. 77, 19) C, L L., lll, 7655; un Marcus AU1'elius Vitalianus dedie un autel pom Aes· culape, 20) Daicovici, dans Dacia 1 (1924), p. 245, no. 3 et fig. 11, 21) Malalas, XVI (ect. Bonn, p. 402) el Zonaras, Chronicon, XIV (ed. Migne, p, 3). 22) Mateescu, dans Ephemeris Dacoromana, 1 (1923), p. 109. 111 [112] la queue relevee sur son dos. Dans la jambe droite de derriera on voit un orifice, qui servait il le fixer a vec un clou. 7. - Mtdaillon en bronze. ColI. Georgesco. Diametre du disque: 0,042 m.; epaisseur 0,002 m.; hauteur du buste : 0,038 m. Fig. 9. Aux deux cotes du buste qui y etait figure il y a deux orifices dans lesquels on passait des petits clous. Le medaillon re­ presenta un jeune homme aux cheveux tombant en grandes bou- Fig. 8. cles sur le front. La tete, legerement inclinee, est tournee il droite. Le visage mou, la bouche petite, le menton bien arrondi, nous montrent plutot une oeuvre hellenistique que romaine. Elle re­ presente probablement un Apollo. Fig 10. Fig. 9. 8. - Autre meâaulo« en bronze, de la meme facture tech­ nigue, dimensions et provenance gue le precedent. ColI. Geor­ gesco. Fig. 10. Sur ce rnedaillon apparaît le buste de Zeus il la barbe 112 [113] Fig. 1t. rouffue et aux cheveux modelees en meches caracteristiques pour l'art hellenistique. Il ressemble beaucoup a une autre piece en ar­ gent, trouvee en Bulgarie, qui est un chef d'oeuvre de l'art hel­ lenistique 23). D'apres les indications que nous a vons recues de M. Georgesco, les trois ornements en bronze decrits ci-dessus (RO. 6-8) ont ete trouves dans un tombeau. Les autres objets decou­ verts avec ceux-ci ont disparu dans le commerce des antiquites, Nous croyons qu'ils etaient destines a etre fixes avec des clous sur une arca lignea. Quoique le tom beau ait eu un riche inventaire, le cadavre n'etait pas mis dans un sarcophage en pierre; il etait simplement pose sur la terre, fait caracteristique pour l'epoque hel1enistique dans ces regions. Ce detail constitue un nouveau document, preuve de la penetration hellenistique dans la vallee du Danube, fait qui a ete si richement etabli par Părvan 24). 9. - Ceramique. a. Amphoridion en terre rouge. Coll, Georgesco. Haut.: 0,133 m. ; les Iettres: 0,021-0,030 m. Fig. 4, no. 4; fig. 5, no. 12 et fig. 11. Le goulot etroit du vase .pouvait etre ferme par un cou­ ve�cle en bois, el! forme de capsule, /'.I'v0,. R c #'v\ D TI IY. V S qui le recouvrait, et dont les bords B" . etaient arretes par une proerninence circulaire au-dessus des anses. Sur la partie inferieure du vase, autour du . fond, on voit une inscription, creusee avec un instrument pointu dans la pâte encore non cuite. L'epoque des lettres est la seconde moitie du II-e siecle apres J. C. Nous lisons: Marc(us) Martinus b(ascularius) ? La lettre B qu'on voit dans la deuxieme ligne peut etre in­ terpretee de nombreuses facons, La meilleure lecture est b(as­ cularius), forme vulgaire pour vascularius, comme au lieu de vas­ culum on trouve basculum 25). Nous croyons que la lecture b(iba:x)? que nous avons nous-meme proposee autrefois, est peu probable 26). Marcus Martinus est un potier, dont la fabrique etait en plein progres vers la fin du II-e siecle. Les vases de sa fabrica­ tion sont tres repandus dans le territorium Sucidauense et on les retrouve jusqu'ă Eomula et Acidava. b. Ibid., identique au precedent. Sans inscription. CoB. Geor­ gesco. Fig. 5, no. 13. c. Ibiâ., haut.: 0,178 m. Coll, Georgesco. Fig. 5, no. 20. d. Petite cruche en argile rouge, trouvee pres d'une fon­ taine. Haut.: 0,155 m. Coll. Georgesco. Fig. 5, no. 18. Cette espece :l3) Reinaoh, dans Rev. arch" 1897, p 236, no. 44 el tig. 44; Filov, L'arl anliquB en Bulgarie, p. 33 et fig. 25 et Proliseh. Guide du Musee de Sophia, p. 157 (en bulgare). Autres exemplaires de facture hellenistiqlle cbez Ridder .. Les bronzes antiques du Lou­ vre, tom. " p. 54, nu. 342 et pl. �9, Paris, 1915 et Cotalogue sommaire des bijoux an­ tiques (It, M"see na/ional d" Lo"vre, pl XXV, Paris, 1924. 24, La pene/ration hellenique el hellenislique dans la vallee du Dan"be, dans B"ll. hist Acad. Ro"ntOine, X (1923).-A Celei on a ll'ouve dans un tombcau une bague en or, Itvec une inscription du lI1-e siecle av. J C, of. Tocilescu, d.ns Arch. epigr, Millh , XIV (1891), no. 5 et Pârvan, o. c., p. 19, note 4. 25) Nombreux exemples ou vest remplace par b, chez' Diehl, V"l{Jărlateini­ sche lnschritten, p. 162 (index), Bonn. 1910 et: C. L L. Ill, p, 2570 el 2679 (index .. 26) Bul. Comis, Mon. Ist, 1933, p. 77. 8 113 [114] Fig, 13. de vase est tres frequente dans la necropole de la colonie Ro­ mula, specialement dans les tombeaux datables du III-e siecle apres ]. c.. . . e. Ibid., forme decrite au no. 4, 1. Haut. : 0,168 m. Coll. Geor­ gesco. Fig. 5, no. 19. Deux types de vases sont caracteristiques pour le territoire de Sucidava, au point de vue de la forme et de la frequence : la petite cruche du type fig. 5, nos. 1-6, 14 et 19 et l'amphoridion au petit couvercle ou il l'ouverture en enton­ noir. Ils sont utilises dans le rite funeraire tout autant que dans la vie domestique, mais la cruche il un seul manche apparaît plus frequemment que l'amphoridion dans les tombeaux, Ces vases sont issus des officinae locales, comme la terre et le travail nous le montre. Parmi ces officinae on ne connait jusqu'ă present que celle de Marcus Martinus. L'epoque ou cette industrie eera­ mique ftorissait est il la fin du II-e siecle et au debut du III-e apres J. c. _ III. - SLA VENI (distr. Romanatzi). Dans la cour de "la ferme de M. Vasile Georgesco, qui est situee pres de la citadelle romaine, se trouvent plusieurs monu­ ments travailles en calcaire de Vratza, dont la provenance n'est pas connue. 10-11.-Sarcophage forme d'une arca et d'un operculus frag­ mentaire. Les dimensions exterieures de l'arca sont: 2,300xO,750X 0,660 m; epaisseur des parois: 0,160 m. Le couverc1e a: longueur 1,480 m.; largeur 0,750 m.; et hauteur 0,400 m. Fig. 12 a et b. , � ,'''''' L'interieur du fond est plus eleve il l'une r�,',":,;�,:'i,��,��,'"",,,,,,,,, des extremites. Sur cette partie etait posee la "'.� r<:r'!:�lt tere du defunt, Le couvercle a la forme d'un '�",,;€;�;JJ toit de maison, avec des acroteres aux coins. - La forme de ce sarcophage est similaire il celles des sarcophages decouverts il Romula 27) et dans toute la Dacie. Il appartient au type e�x1]. 12.-Colonne simple, Hauteur : 1,940 m. Fig. t6F;jjr;--:';'1 12 d. Au centre dtbne spira se trouve un orifice �:'�c, i pour la fixer a vec une barre de metal. Sur un "' ... ] cote du scapus on voit une inscription cyril- 'F' , 12 lique et une croix, ce qui indique que la co- Ig lonne a ete' utilisee dans un cimetiere chre- tien. L'inscription est du XVII-e ou du XVIII-e siecle apres J. C. 13. - Fragment du profil d'un monument en calcaire de Vratza, Dimensions: 0,,280xO,280XO,250 m. Fig. 12, c. (celui d'en bas). Destination incertaine. IV.- GOST A V ĂTZ (distr. Romanatzi). 14 .- Partie inferieure d'un bloc en calcaire de Vratza. Dimensions du bloc: 1,240x 1,020XO,350 m ; longueur de la tabula ansata : 0,750 m; haute1:lr des lettres : O,1�5 m. Col1. privee il Gostavătz. F�g. 13. Le monument a ete trouve legerement enfOU1 sous un tertre dans le jardin du paysan Dumitru C. Du­ mitru. Le tUllulus est tout pres de la chaussee ro­ maine de la vallee de l'OIt. En sortant du village, 27) Tudor, dans Arhivele OltenJei, XII (1933), p. 60. 114 [115] .... -----_ .... -_._ ... _-:- ... 115 on voit une rangee de tumulus, qui va jusqu'ă Dăbuleni, pres du Danube. Sur le bloc de pierre s'est conserve seulement la partie in­ ferieure d'une taoula ansata, avec deux lettres de la derniere ligne. Malheureusement, la hauteur de la table ne peut pas etre deter­ rninee ; cependant il est bien probable qu'elle pouvait contenir 5 a 6 lignes. Nous lisons: ...... p(onz) i(ussit). L'epoque du monument: le commencement du III-e siecle apres J. C. On peut faci1ement expliquer ces deux mots, si l'on les met en rapport avec la rangee des tertres. Ces collines, par leur dis­ position, ne peu vent montrer qu'une frontiere entre deux territoria. Celui du Sud est deja connu: c'est le territorium Sucidavense ayant le centre a Sucidava et un caractere rural et mili­ taire 28). L'autre, qui etait au Nord, ne peut etre qu'un territo­ rium Romulense, non atteste par les inscriptions, mais qui a du cependant exister. En ce cas, l'etablissement roma in de Slăveni appartenait a l'organisation territoriale de Romula. Ce fait est egalement documente par les briques militaires, sur lequelles on trouve les memes estampilles militaires qu'ă Romula 29). Exempl» gratia 30), le texte de notre inscription devait etre : ex auctoritate emperatoris jines vei terminos inter territo- n'um Sucidavense et territorium Romulense poni jussit. V. - BREZUICA (distr. Romanatzi). Avant la guerre mondiale (nous ne savons pas precisement 'en quelle annee), a la suite d'une inondation, ont apparu sur le bord de l'Olt les fondements d'une grande bâtisse romaine. La plus grande partie des fragments sculpturaux et epigraphiques a ete emportee par les ondes furieuses. Trois ont pu etre sauves. Nous les presentons en ce qui suit: 15. -- La partie droite d'un epistyle en calcaire de Gura Vaii (Mehedinţi). Coll. privee a Brezuica. Dimensions: hauteur 0,420 m. ; longueur 0,064 m. Fig. 14. La base du bloc est com­ pletement detruite. Les trois registres conserves et qui formaient l'architrave sont ornementes de la maniere sui­ van te : Le premier registre est forme par deux tiges qui courent en sinuosite et s'entrecoupent re­ ciproquement. Chacun presente en face une petite enflure. L'or­ nement finit a droite, a la place ou il y a aussi l'extremite du bloc. L'une des tigesfinit dans une perle, l'autre dans un cerc1e Fig. 14. qui entoure le registre. La separation des registres est faite par une simple ligne de profil. Le registre suivant etait compose de 28) Părvan, dans les Analele Acad. Rom. Tom. XXXVI, Mem Sec. lat., p , 25. 29) Tudor, dans: Arhivele Olteniei, 1933, p. 228 sqq. 30) Dessau, Inger lat. seleei , Il, no. 5948 sqq. [116] Fig. 15. Fig. 16. plusieurs palmettes, dont il reste cinq. Les quatre feuilles qui corn posent une palmette sont groupees deux a deux, separees par un ornement Ianceole et liees ensemble par une bandelette. Les groupes se succedent alternativement; une palmette, au sommet des feuilles, courbee vers l'ornement lanceols, et une autre aux feuilles dirigees en sens contraire. Leur separation est faite par d'autres ornements Ianceolăs, plus petits. Le dernier registre est reduit a un seul astragale, gui court dans la maniere en usage a la fin du II-e siecle apres ]. c.: une perle allonges et deux petites et circulaires .. Pour la sculpture de-ces regions notre fragment fait une bonne figure. Il est proba bIe gue l'edifice, ou il a ete employs, etait un grand temple. 16. - Fragment d'un monument architectoni­ que. Collection de Maria Popa, a Brezuica. Di­ mensions: 1,130 X 0,500 x 0,320 m. Fig. 15, a. Il est encadre d'un simple profil et servait dans la construction de la bătisse. 17. - Un gond en calcaire. Coll, privee, Lon­ gueur: 0,070 m. Fig. 15, b. Servait sans doute pour la grande porte de l'edifice. Dans sa partie inferieure il etait pointu, pour etre fixe dans un bloc. VI. - OESVS (en Bulgarie, vis-a-vis de Sucidava). 18. - Fragment en marbre. ColI. Geor­ gesco. Il a ete trouve avant la grande guerre, Hauteur : 10,230 m; largeur : 0,250 m. et epais­ seur: 0,145 m. Fig. 16. II represenre Ia tete d'une MrJduse aux cheveux en desordre, les yeux, Ia bouche etle visage arrondis. Quoi­ que Ia sculpture soit mal conservee, on peut supposer gu'elle fut executeo au premier siecle apres J Chr, Le fragment provient d'une stele fun'eraire 31), ou d'un sarcopha­ ge 32), pour lesguels la tete de la meduse etait un motif frequent. D. TUdor Ancien membre de I'Ecole Roumaine de Rome. •••• •••••. 111. \ \ 31) Flofescu, o. c., nos 34, fig. 28; 45, fig. 39; 48, fig. 41; etc. 32� Altrnann, Archiiektur und 9rnametltik der antiken Sareophage, p. 66 sqq., Berlin, 190�. 116 [117] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• · ' . • • i ObTeHIA. ISTORICA I .' . • • •••••••••••••••••••••••••• 8 ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• DOCUMENTE Anexe la "Noui documente istorice cu prrvrre la domnia lui Vlad Ventilă Vodă dela Slatina" 1) Traduse de St. Nicolaescu. 1. FUREŞTI, 6 Septemorie 1534. Vlad Venbilă Vodă intă­ reşte stăpânirea mănăstirii Tismana peste seliştile Sago­ oeţi« în Blatniţa, Pesticecul, T'oporna, Sogoina, Călugărenii, T'ruţeştii, Piatra, Obedinul şi V ngureii. t Cu mila lui Dumnezeu 10. Vlad Voevod şi domn a toată Ţara Ungr ovlahiei, fiul preabunului şi marelui Radul Voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei şi Dumnezeeş'tii mânăstiri ce se numeşte Tismeana, unde este hramul prea sfintei şi curatei şi prea binecuvântatei stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea fecioa­ rei Marii şi cinstitei ei Adormire şi năstavnicului părintelui egumen chir Teofan şi tuturor celor Întru Hristos fraţi, ca să le fie selişti amândoi Sagoveţii în Blatniţă, şi Pesticevul, şi Top orna , şi Sogoina şi amândoi Călugărenii, şi Trufeştii, şi Piatra, şi Obedinul şi Ungureii toţi, pentrucă au fost bătrâne şi drepte moşii şi moşteneşti ale sfintei mânăstiri din Tismeană, date încă dela bătrânii .domni ce au fost mai nainte de domnia mea. Iar după aceea a avut pâră părintele egumen Te ofan, înaintea domniei mele, cu fii lui Stoie din Copăceni, cu Pătru şi cu Dr.ăgoiu, pentru o selişte ce se chiamă Ungureii. Intru aceasta domnia mea am judecat, şi am căutat lor lucrul, după dreptate şi după lege, cu toţi dre­ gătorii domniei mele, şi am citit domnia mea şi cărţile bă­ trânilor domni, a râposatului 10. Mircea Voevod şi a lui 10. Dan Voevod, şi cartea părintelui domniei mele 10. Hadul Voevod, pentru această selişto Ungureii. Ci am aflat dom­ nia mea, că a fost dat şi adăogat şi făcut cărţile cu mare blestem; şi aşa, şi domnia mea am dat, şi am adăogat această 1) Vd. pag. 1 a acestui număr. 117 [118] mai sus zisă selişte Ungureii, iar Pătru şi Drăgoiu, ei au rămas de lege de inaintea domniei mele. Drept aceea şi dom. nia mea; am dat sfântului şi' Duml1ezeescului loc, ca să-i fie moşie ohabnică şi de ori şi cine nezăticnită, dup'ă zisa dom- 118 [119] niei mele. Iată şi martori aşează domnia mea: jupan Drăghioi vel pârcălab şi jupan Şerban vel dvornic şi jupan Vlaicul vel logofăt şi jupan Dragomir spătar şi jupan Toma banul şi jupan Drăghici spătarulşi Radul paharnicul şi Staico corni­ sul şi Vintilă stolnicul şi, Badea Aiaz (IzvoranuI) vel pos­ telnic. Ispravnic Tatul Iogofăzu. Şi eu Ţalapi ce am scris în Fureşti, luna Septemvrie a şasea zi, în anul 7043. t 10 .. Vlad Voevod cu mila lui Dumnezeu domn. (S8) Ion Vlad Voevod. Hărtie. Monogram cu roşu. Pecetea aplicată tn faţă. Semnătura domnului pusă peste monogram cu mflna proprie. Documentul se află tn păstrare la ArhiveLe StatuLui, Bucureşti, Secţia Istorică. II. CRAIOVA, 10 Iunie 1535. Porunca lui Vlad Ventilă Voevod, fiul lui Radul Voevod, domnul Ţării-Homâneşti; prin care intăreşte stăpânirea lui Bratul, Aldea, Mănăilă, Stan, Dan şi St,an,p1este părţile lor de moşie de cumţiărăioare 'din Drăghiceni, Valea Soarelui, din Siliştea Soarelui de vale şi Lihăceni, judeţul Romanaţi. t Cu mila lui Dumnezeu 10. Vlad Voevod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul marelui Radului Voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele lui Bratul şi lui Aldea şi cu fii săi, ca să le fie lor ocină la Drăghiceni partea lui Nan toată şi din selişte şi din câmp. Pentrucă au cumpărat-o Bratul şi Aldea dela Albu, fratele lui Nan, par­ tea lui Albul, din Drăghiceni in vatra satului, pentru 60 as­ pr i. Şi iar au cumpărat Bratul şi Aldea dela Mircea ocină la Drăghiceni în sat şi la câmp până în râu, însă din partea lui Mircea jumătate pentru 300 aspr i. Şi iar au cumpărat Mănăilă şi Stan şi Dan şi Stan şi cu fii lor ocină în Valea Soarelui, din selişte in jos, din a treia funie jumătate, căci , au cumpărat-o dela Bunea şi dela Nan din Marotin pentru 1200 aspri, Dar au dat Mănăilă şi Stau 800 aspri, aşa să fie peste două părţi, iar Stan şi Dan ei au dat 400 aspri, astfel să fie peste trei părţi. Şi iar au cumpărat Drăgan şi Tudor şi cu fii săi ocină in seliştea lui Soare partea lui Dan toată, pentrucă a cumpărat-o dela Dan pentru 330 aspri. Şi iar au cumpărat Drăgan şi Tudor ocină dela Cojocarul, fratele lui Dan, din partea lui a treia parte, pentru 110 aspri. Şi iar au cumpărat Drăgan ocină la Lihăceni partea lui Stau şi partea lui Negoiu, toate pentru 360 aspri, Însă din grindul lui Nan în câmp până la hotaru Marotinenilor. Şi iar au curnpăr-atDră­ gan dela Mircea în sat la Drăghiceni un loc de grădină, Însă la selişte pentru 40 aspr i. Şi iar au cumpărat Radul cu fii săi ocină la Dr.ăghiceni dela Albu 10 paşi, pentru 100 aspr i. Şi iar au cumpărat Radul al lui Craiu cu fii lui ocină la Li- 119 [120] hăceni în jos la câmp, dela Stan 17 paşi pentru 195 aspi-i. Şi iar au cumpărat Balotă cu fii săi ocină dela Voicu din Lihăceni 15 paşi pentru 188 aspri, însă la Lihăceni, Şi iar au cumpărat Bratul (şi Lepădat) şi Voico şi cu fii lor ocină dela Bălaur la Lihăceni 30 paşi pentru 360 aspri dela grindul lui Nan până unde se hotărniceşte cu Soare, şi domniei mele au dat un cal murg. Drept aceea le-am dat şi domnia mea, ca să le fie lor de ocine şi ohabnice şi lor şi fiilor lor şi ne.­ poţilor şi strănepoţilor lor. Şi ver cui se va întâmpla mai na­ inte moarte apoi între dânşii vânzări să nu fie, ci să fie urma­ şilor lor. Şi de către nimeni neclintite, după zisa domniei mele. Iată şi mărturii am pus domnia mea: jupan Drăghici biv dvornic, şi jupan Teodor biv logofăt, şi jupan ,Şerban vel dvornic, şi jupan Vlaicul vel logofăt, şi Drăghici spatar şi Udrişte vistier, şi HaduI paharnic, şi Staico comis, şi Ven­ til stolnic şi Badea Aiaz (lzvoranul) vel postelnic. Ispravnic Tatul logofăt. Şi eu Ţalapi Harvat am scris în Craiova, luna Iunie a 10-a zi, în anul 7043 (1535). t 10. Vlad Voevod, din mila lui Dumnezeu domn. Orig, slovonesc, pe pergament. Monogram mijlociu cu roşu Pecetea aplicată in faţă: mare.r rotundă, de ceară roşie, cu legenda .f 10 Vlad Voe­ uoâ, fiuL Lui Radul Voevod şi domn" Se atlă in posesia d-lui Petre 1. Hagiu din Craiova. III. BUCUREŞTI, 13 Iunie 1535. Porunca lui Radul Voevod, domnul Ţării-Româneşti, prin care întăreşte stăpânirea lui Dragomir Căul, lui Turcul, la-i Duca şi lui Voicu, peste părţile lor de moşie din Brătienii de Sus. t Cu mila lui Dumnezeu 10. �Radul Voevod şi domn a toată Ţara-Ungrovlahiei, fiul marelui şi bunului Radului Voe­ vod. Dă domnia mea aceasta poruncă a domniei mele lui Dragomir .<:ă�l. c� fi� săţ{, şi lui .!u:?ul c? fii. săi, şi lui Duca cu fii SaI, ŞI lUI V OlCU cu fn sai, verr oâţi Dumnezeu li va da,ca să le fie lor Brătienii de sus trei părţi de ocină, câte au fost părţile lor. Pentrucă le este bătrână şi dreaptă ocină de moştenire dela Brătienii de sus, trei părţi. Şi după aceea, mai nainte de aceste vremuri, el, Vlad Voevod numit TI entilă, le-a fost împresurat aceste mai sus zise ocine de le-a dat mănăstirii dela Brădei, cu silă şi fără dreptate, şi încă i-a fost şi alungat de pe ocinele şi bucatele lor. Pentrucă i-a fost părât egumenul .Mihail înaintea lui Ventilă Voevod şi le-a aruncat multă năpaste şi puţin a fost de n'au pierit. Iar după moartea lui Ventilă Voevod şi domnia mea le-am căutat lucrul şi am judec�t cu toţi cinstitii aleşii dregători ai domniei mele, după dreptate şi după legea lui Dumnezeu. Şi . am aflat domnia mea şi am văzut şi cărţile altor domni bătrâni, cari au fost mai naintea domniei mele, cum că le este bătrână 120 • [121] şi dreaptă ocină şi moştenire. Drept aceea le-am dat şi dom­ nia mea, ca să fie ale lor părţile cu toate hotarele vechi, pe unde au ţinut moşii şi str;ămoşii lor: din Valea Aninilor, unde dă la râu, şi până la Carpenul dela hotar, şi dea colea pe hotar până la Valea Humei, ·şi de acolea pe Crângu până la Gruiul Secăturii, şi pe Valea Secăturii şi până la Valea Lazului şi până la malul Stejarului, şi de acolea pe sleme 1) până la Chicioră pe Predeal până la calea Călugărului, dela Calea Călugărului la vale până la Gruiul Seliştii, şi până la fântâna Seliştii, şi de acolea pe hotar până la fagul din cale, şi deacolea pe Valea Făgeţelelor până la malul Făgeţelclor , deacolea până la sleme şi pe sleme până la Coasta judelui şi cu muntele carele se chiamă Drăghina şi Vârtopul Ursului, ca să le fie lor de ocină şi ohabnică lor şi fiilor lor, şi nepo­ ţilor şi strănepoţilor lor. Şi de către nimeni neclintită, după zisa domniei mele. Şi ver cui s'ar întâmpla mai nainte moarte dela dânşii vânzare să nu fie, ci să fie urmaşilor lor, iar călugăr-ii din Brădet să n'aibă nici un amestec, în veci! Iată şi mărturii aşează domnia mea: pe jupan Draghici dvornic, şi jupan Tudor biv logofăt, şi jupan Şerban vel dvornic, şi jupan Vlaicul veI logofăt, şi jupan Toma ... , şi jupan Barbul Craio­ vescul hanul, şi Stroe spatar, şi Udrişte vistier , şi Radul Paşadiia păharnic, şi Staico comis, şi Ventilă stolnic, şi Badea Iaz (Izvoranu ) postelnic. Ispravnic Vlaicul vel logo­ făt. Am scris eu Bara din dia cii cei mici, în locul cetăţii Bucureşti, luna Iunie a 13-a zi, În anul 7043 (1535). t 10. Radul Voevod, din mila lui Dumnezeu domn. Orig. slooenesc pe pergament Monograma domnească cu roşu; pece­ tea aplicată în fată: de ceară roşie, rotundă, cu legenda: nf 10. Rodul Voi­ vod şi domn Ţărit-Româneşti", Documentul se află în posesia locui tort lor Brătenii de sus IV. BUCUREŞTI, 3 August 1579. Porunca lui 10. Mihnea Vocvod, domnul Ţării-Romăneşti, fiul lui Alexandru Voe­ vad, prin care întăreşte stăpânirea fiicelor lui F ăriat oorni­ eul, anume: Stanca, Buica şi Vlădae şi fiilor lor, peste satul Lzlazul jumătate de peste tot hotarul, fiindu-le veche şi dreaptă moşie şi moştenire. i" Cu mila lui Dumnezeu 10. Mihnea Voevod şi domn a toată Ţara-Ungrovlahiei, fiul marelui şi preabunului Ale­ xandru Voevod. Dă domnia mea, această poruncă a dom­ niei mele, fiicelor lui Fărtat dvornicul, anume: Stanca şi Buica, şi Vlădae şi cu fii lor, câţi le va da Dumnezeu, ca să le fie lor satul Izlazul jumătate de peste tot hotarul, căci le este veche şi dreaptă moşie şi moştenire. Apoi, când a fost în vremea de mai nainte, şi mai sus zisul sat a fost împresurat 1) Sleme, înseamnă: culmea dealului. 121 [122] de Pârouleşti, în sila lor, şi, pe urmă, când a fost în zilele răposatului Vlad Voevod, iar Fărtat dvornicul a venit cu slujbă dela cinstita Poartă, domnia sa a dat şi l-a miluit cu moştenirea lui: jumătate din Islaz. Şi încă a cheltuit Fărtat" 'dvornicul pentru satul Izlaz aspri gata 20000 şi patru cai suri. Iar rudele şi nepoţii lui Fărtat dvornicul, ei s'au lăpădat a­ tunci de această mai sus zisă cheltuială şi de sat, ci I-au lăsat să-I scoată el satul, precum va putea., Apoi când a fost în zilele răposatului Vintilă Voevod, iar Fârtat dvornicul a avut iarăşi greutate şi nevoe pentru satul Izlazul. Şi într' aceasta s'a intămplat atunci (răţrosatului] Vintilă Vodă c�z greu şi cu nevoe 'de către Begu-Oglu, de a fost venit cu oaste pân Ţara­ Românească, să treacă în Ţ'ara-Ungurească. Apoi Pârou- leştii 2) ei au mers sp-re intâmţiinarea lui Begu-Oglu, pentru cii a fost ca Begu-Oglu un domn, dar în taină, şi-au venit [Ventilă] Voevod, a luat pe acel domn din mâinile lui Begu-Oglu, şi pe toţi boerii cari au fost vicleni, şi le-au tăiat capetele lor, pentru faptele lor. Şi intr'această. au făcut 3) iar Begu-Oglu a zis, că va să ţrârască pe Vintilă Voevod la cinstita Poartă. De aceea Vintilă Voct'od a trimis pe Făriat doornicul la cinstita Poartă, şi-a venit cu bună slujbă şi dreaptă. Iar Fărtat doornicul a cerut carte, ca să-i fie lui satul Izlazul în pace şi moştenire, precum i-a fost moştenire şi miluit şi de Vlad Voevod. Iar pe urmă când a fost în zilele lui Mircea Voevod şi Fărtat dvornicul iarăşi a avut Îm­ potrivire şi greutate dela jupăneasa Marga şi dela Sima Grecul. Iar la aceasta Mircea Voevod a judecat după drep­ tate şi după lege şi a văzut domnia sa cărţile acelor domni, cari au fost de mai nainte vreme, şi a lăsat după acele cărţi, precum a fost şi de mai nainte. Şi a scos Făr tat dvornicul satul lzlazul cu multă cheltuială. Şi au rămas Marga şi Sima Grecul de lege. Iar după moarteat lui Fărtat dvornicul, ne­ poţii şi rudele lui Fărtat dvornicul, anume: Stanciul şi Dra­ gotă şi Brăsean şi toată oeata lor, s'au dus la feciorul lui Fărtat dvornicul anume Tudor, şi aşa au zis către dansul: că va să-I taie pre el Mircea Voevod. Apoi el s'a speriat şi a fugit în ţara lătinească, iar ei i-au luat cărţile, şi s'au dus la Mircea Voevod, şi au zis, că este satul Islazul al lor de moştenire. Iar boierii, cari au fost lângă domnia sa atunci, ei au ştiut, că n'au nici un amestec cu satul Izlazul şi au spus lui .Mir cea. Voevod, precum umblă cu vicleşug, şi au aflat adevărul şi domnia sa aşa. Apoi le-au luat căr­ ţile dela dânşii şi i-au bătut foarte mult, şi au luat domnia sa satul. Apoi după moartea lui Mircea Voevod, iar vecinii toţi din Izlaz au mers l� fiul răposatului, la Petru Voevod, şi s'au răscumpărat În 4;0.000 aspri. Dar jumătate de sat Izlaz a fost de moştenire \ lui Fărtat dvornicul, precum mai sus s'a zis; iar cealaltă jumătate din Izlaz a fost de rnoşte- 2, 3) Loc rupt în acul original. I 122 \ [123] n ire a Margăi, şi Marga a fost vândut partea ei jumătate din Izlaz la răposatul Radul V oevod Călugărul, şi a dat-o sorâ-si Crâstinei. Şi apoi Ocsoti Aga şi [uţiâneasa lui Vişa, nepoata Margăi, se inpotrivea înaintea lui Petru Voevod, precum 'este ceialaltă jumătate de sat Izlaz a lor de moştenire, şi au ei voe să numere banii vecinilor. Iar la aceasta Petru Voevod n'a ştiut domnia sa, că şi-a vândut Marga partea sa din Izlaz, şi n'a avut nepoata sa Vişana dreptate să nu­ mere banii, că fetele lui Fărtat dvornicul au fost mici şi ne­ putincioase. Ci a făcut Petru Voevod judecata lor, să numere banii, şi să ţie satul. Apoi într'această vreme Miroslav logo­ fătul a luat pe nepoata lui Fârtat dvornicul, fata Buicăi, de nevastă, şi a simţit de aceste cărţi ale lui Fărtat dvornicul, că sunt la vistierul lui Petru Voevod. Şi aşa Miroslav logo­ fătul s'a rugat lui Ivan biv veI logofăt şi i-a dat un cal bun de dar, preţul lui de 4000 aspri. Şi i-a scos cărţile şi i le-a dat în mâna lui. Şi peste puţină vreme după ducerea lui Petru Voevod ..... 4), a venit Alexandru Voevod domn, iar fetele lui Fărtat dvornicul au scos cărţile pentru satul Izlaz şi domnia sa au căutat cu dreaptă judecată şi a văzut că este al lor de moştenire, şi a dat domnia sa moştenirea lor s'o ţie. Iar Dobromir banul s'a împotrivit înaintea părintelui domniei mele, precum este cumpărat de Ocsoti AgA dela ve­ cini. Apoi a nevoit Dobromir banul pe fetele lui Fărtat dvor­ nicul ca să plăteasoă banii, care a fost numărat Ocsoti Aga vecinilor, sau să le ia satul. Iar la aceasta fetele lui Fărtat dvornicul, atunci, într'acea vreme, n'au avut banii şi le-a luat' Dobromir banul partea lor din Izlaz, de a ţinut-o în şase ani. Apoi, când a fost în zilele domniei mele, iar fetele lui Fărtat dvornicul au dat în mâna lui Dobromir banul, pentru jumătate de sat Izlaz, 15.000 aspri, pentru banii lui Ocsoti Aga, înaintea .. domniei mele, şi înaintea dregătorilor şi celor din curtea domniei mele. Apoi fetele lui Fărtat dvornicul au avut împotrivire Înaintea domniei mele cu cei mai sus zişi oameni anume: Stanciul şi Dragotă şi Brăsean şi cu ceata lor. Şi aşa se împotrivea, că au şi ei (parte) din satul Izlaz, şi că au dat şi ei la mai sus zisă cheltuială. Şi la aceasta domnia mea am căutat şi am judecat după dreptate şi după lege, şi am văzut domnia mea cartea răp:osatului Ventilă Voevod şi cartea lui Mircea Voevod, precum a fost satul Izlazul moştenire a lui Fărtat dvornicul şi fetelor lui, iar Stanciul şi Dragotă şi Brăsean n'au avut niciodată amestec, că s'au fost judecat şi la Mircea Voevod, şi au găsit domnia sa, că n'au avut nimic amestec. Apoi a luat cărţile dela dânşii şi i-au bătut mult,' şi au rămas de judecată. Ci Însă am dat domnia mea lui Stanciul şi lui Dragotă şi lui Brăsean şi cetei lor lege 12 boieri, să; se jure, precum au, şi precum au cheltuit 4) Loc rupt În actul original. 123 [124] 124 N O TIT E. ___ -.J şi ei pentru satul Izlaz. Iar ei nicidecum n'au vrut să pri­ mească legea. Aşa dar au rămas din lege denaintea domniei mele. Drep,t aceea am dat şi domnia mea fiicelor lui Fărtat dvornicul, ca să Ie fie satul jumătate din fzlaz mo,';)ie şi 0- habnic şi fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor. Şi de nimenea neclintit, după zisa domniei mele. Iată şi mărturii am pus domnia mea: pe jupan Mitrea vel dvornic, şi pe jupan Neagoe biv vel logofăt, şi pe Constantin vistier şi pe Dumitru spă­ tar, şi pe Stan comis, şi pe Harvat stolnic, şi pe Ioniţă pă­ harnic, şi pe Stoica vel postelnic, şi ispravnic Mitrea veI dvornic. Şi eu Fiera, carele am scris în oraşul de scaun Bucureşti, luna lui August a 3-a zi, în anul dela zidirea lu­ mii 7087, iar dela Hristos 1579. tIa. Mihnea Voevod [I. p.l din mila lui Dumnezeu domn. Original slovenesc pe pergament. Monograma domnească ma e, cu roşu. Pecetea de ceară roşie aplicată, mare, rotundă, este stricată. Se află tn Arhivele Statului din Bucureşti, secţia istorică. O tradu­ cere veche de pe original, tăcută ae dascălul sLovenesc Vasile Nenovici dela şcoala Domnească St. Gheorghe Vechi din Bucureşti. din 22 Iunie 1830, se păstrează tn Biblioteca A cad e mie i Române, secţta manuscrrselor, nr, 103 CXXX. Două copii cu greşeli, după aceiaşi traducere, văzute şi sem­ nate la 29 August 1848 de cunoscutul inginer hotarnie de atunci Ion Pre­ diteci, se attă In posesiunea Doamnei Ana Lahovary din Bucuresti. Satul lzlaz se află în judeţul Romanaţi. Fârtat vornicul, de fel din Drăg,ăşani (Vâlcea), a fost clucer între 1526-1527, părcălab între 1530-1535, şi vornic după 1536. A avut de urmaşi pe: Tudor, Stanca, Buica şi VIădaia. La 18 Ianuarie 1548 Mircea Vodă Ciobanul întăreşte lui Tudor, fiul lui Fârtat varnicul din Drăg.ăşani, stăp1ânire peste moşiile: Prun­ dul şi Călinetul, cumpărate dela jupaniţa Stroiasa (Doc. în Arhivele Statului, Bucureşti, secţia istorică). Una din fiicele lui F:ărtat, dvornicul din Dr,ăg,ăşani, s'a călugăr-it sub numele de monahi a Efrosina. La 12 Dec. 1591, ea a închinat la sfânta Episcopie a Râmnicului satul Cioroiul, . presta Jiu. (Arh. Stat., Buc., Ep. Râmnic, p. 24, doc. 7). Begu-oglll, de care se vorbeşte în document, este, probabil, Ludovic Gritti. Nu putem şti însă pentru moment cine sunt cei 75 de boier-i cărora' Ventilă Vodă, pre vicleşugul lor, le-a crestat buzele şi le-a tăiat nările; cum şi cine sunt cei 5 boieri mai de seamă pe cari i-a închis în Cetatea Poenari. Cârstina este fiica \ lui Radul Vodă cel Mare, sora lui Vlad Vodă Ventilă şi a \ lui Radul Vodă Călugărul. A fost soţia lui Momce 10gofătu� Vişa sau Vişana, soţia lui Oxotie Aga, este nepoata Margăi din Caracal. [125] v. BUCUREŞTI, 16 Martie 1568. Petru Voevod, domnul Tării·Româneşti, întăreşte lui Oxotie Agă stăpânirea peste satul Bresniţa. t "Cu mila lui Dumnezeu 10. Petru Voevod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul marelui şi prea bunului Mircea Voevod. D�l domnia mea această poruncă a domniei mele cin­ stitului dregător al domniei mele lui jupan Oxotie aga şi cu feciorii săi, câţi Dumnezeu îi va da, ca să-i fie lui satul Bresniţa tot cu tot hotarul. Pentrucă este a lui bătrână şi dreaptă ocină şi moştenire. Iar după aceea mai sus zisul dregător al domniei mele jupan Oxotie ,agă,el, a avut pără înaintea domniei mele cu Muica şi cu ceata lui şi cu Badea şi cu ceata lui şi cu Voico şi cu ceata lui şi cu Hadul şi cu ceata lui. Şi aşa pâr-au ei înaintea domniei mele, cum că au avut pâră înaintea răposatului Petraşco Voevod cu socrul mai sus zisului dregător al domniei mele [upan Oxotie Aga cu M ateiu. al M argăi. Şi au fost jurat atunci cu 12 boer i, cum că satul Bresniţa este al lor de moştenire. Şi întru aceea domnia mea am căutat şi am judecatdupă dreptate şi după lege cu toţi cinstiţii dregătorii domniei mele. Şi întru aceasta am întrebat domnia mea şi pe aceşti 12 boieri, ce au spus aceşti mai sus zişi oameni Bresnioenii că au jurat cu dânşii, cum au jurat (ei pentru acest sat) Bresniţa ... şi-au dat ei acest sat Bresniţa, ca să-I ţie aceşti mai sus zişi oameni (Bresniceni) cu cetele lor, sau cum au (aflat) pe sufletul lor,ei toţi au strigat într'un glas şi au jurat atunci, cum c,ă ocina Craiovească e de moştenirea lui Matei al lvlarg.ăi, socrul mai sus zisului dre­ gător al 'domniei mele Oxotie Ag.ă. Iar aceşti oameni mai sus zişi, cari s'au părât pentru ocina dregătorului domniei mele: Muică şi Radul şi Badea şi Voicu cu cetaşii lor, nici cum, nici un amestec n'au avut peste satul Bresniţa, şi nici că este a lor moştenire de veci. Deci întru aceea domnia mea am văzut şi am adeverit cum că au umblat cu înşelăciune aceşti mai sus zişi oameni. Ci am dat domnia mea ca să ţină dregă­ torul domniei mele jupan Oxotie Agă tot satul mai sus zis Bresniţa cu tot hotarul, pentrucă este a lui bătrână şi dreaptă oCID,ă şi de moştenire. Şi nimenea altul amestec să nu aibă. Drept aceea am dat şi domnia mea mai sus zisului dr-e­ gător al domniei mele lui jupan Oxotie Aga, ca să-i fie lui satul Bresniţa de ocină ohabnică lui şi fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor lui. Şi de către nimeni neclintită, după porunca domniei mele. lată şi mărturii aşează domnia mea: pie jupan Nedelcu vel dvornic, şi jupan Ivan vel logofăt, şi jupan Ianiu voei vistier, şi Stan spătar, şi Bărcan comis, şi Pana. stolnic şi Ionaş păhârnic, şi jupan Ghiurma vel postelnic. 125 [126] Şi eu Coresie logofăt, carele am scris în scaunul de cetate Bucureşti, luna Martie 16 zile, şi în cursul anului dela Adam până iacum, în anul 7076 (1568). t 10. Petru Voevod, din mila lui Dumnezeu domn. Orig. slooenesc, pe hârtie. Monograma cu roşu; pecetea aplicată: mare, rotundă, de ceară roşie, cu următoarea legendă: .f Pecetea lui /0. Petru Voivod şi domn (Ţării) Româneşti", Arhivele Statului, Bucureşti, M·rea Strehaia, pach. 4, doc. L, N O T 1 Ţ E. Despre Oxotie Aga ne vorbeşte şi o altă carte a lui Petru Vodă, fiul Mircii Voevod, domnul Ţării-Româneşti, din 10 Decem. 1567, prin care întăreşte jupanului Oxotie vei Agă stăpânire peste satul Calopărul, ce a fost de baştină al jupaniţei Predoaia (Orig. slovenesc, pe hârtie; pecetea apli­ cată, căzută, în Arh. Stat., M-rea Valea, pach. 16. Secţia istorică). Oxotie Agăeste ctitor la mănăstirea Simon-Petru din Sfântu-Munte. El a zidit turnul mănăstir-ii dela ţărmul mării. Deasupra uşei dela intrare în turn se citeşte următoarea inscripţie în limba greacă: "i' S'a zidit acest turn1) de prea binecinstitorul boier chir Oxotie Agil, în anul 7075 (1567), indictionul 10, [una Mar­ tie 1". Oxotie Aga este ctitor şi al sfintei mânăstiri Ghiromi­ riu 2), cam la o oră depărtare de târguI Filiati, ţinutul :Ianinei şi mai sus de satele Finichiu şi Ghiromiriu. Biserica cate­ drală a fost înălţată cu cheltuiala sa. Are următoarea in­ scripţie în limba greacă: "t (S'a înălţat) în anul 7076 (1568) de Oxotie Pogoniatu", Despre acest dregător al h-ti Petru Vodă cel Tânăr (1559-'----1568) vorbeşte şi d-l 1. C. Filitti 3), dând numele său greşit Oxapie, atât în text cât şi în spiţa Craioveştilor, în loc de Oxotie. Il arată, nu ştim pe ce documente, ca soţ al ju­ pâniţei Caplea, în loc de soţ al Vişei sauVişanei, după cum. destul de clar o. spune documentul din 3 August 1579, ce-l dăm mai departe în întregime. Vişanaeste sora jupaniţci Marga; soţia lui Ivan postelnicul. Un document al lui Petru Vodă Carol din 2 Iulie 1584, vorbind de satul Betejanii, ne spune că jupaniţa V;işana a pribegit în Ţara Turcească. (Arhivele Statului, Bucureşti, secţia istorică). \ \ •••••• 11 ••••• 1) G. MiIlet, J. Pargoire et\ L. Petit, Recueil des inscriptions chreiiennes de L'A/hos, 1904, p. 180 2) Gherasim Smirnaki, To A!Jhion Oras (Sfântul Munte), 1903, p . 594. 3) 1. C. Filitti, Banatul Olteniei fi Cr aioueştii, p. 22, 32. I 126 tOW..,.&f""·' \'N&4#8', $253*1=-iP5'.; ;sr· tlc&T?S; Zi'TX�" [127] o poruncă domnească 1) din 1584 2) BUCUREŞTI, 5 Mai 1584. Porunca lui Mihnea Voevod, dom­ nul Ţărit-Româneşti, prin care tntăreşte stăpânirea lui Vlad şi Stan şi fiilor lor peste părţile lor de moşie de cumpărătură la Turburea, Catul, Lazurile şi Câmput de Sus. Cu mila lui Dumnezeu 10. Mihnea Voevod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul marelui şi prea bunului Alexandru Voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele lui Vlad şi lui Stan cu fii lor, câţi Dumnezeu le va da, ca să le fie lor de ocină la Turburea partea lui Bucurecea, ver cât se va alege din câmp şi din pădure şi din apă şi de peste tot. Pentrucă a fost cumpărat-o dela Bucurecea pentru 180 aspri gata. Şi iar a cumpărat dela Nan o ţarină pentru 60 aspri gata. Şi. iar a cumpărat Vladul delaNan Epure o ţarină pentru 50 aspri de argint. Şi iar a cumpărat Vladul dela Neagoe Tulban o ţarină pentru fiO aspri gata. Şi iar dela Stan Tulban o ţarină la Calul pentru 60 aspri gata. Şi iar a cumpărat Vladul dela popa ... ; .... pentru 90 aspri gata. Şi iar a cumpărat dela Oprea din Şipot o ţarină pentru 100 aspri gata. Şi iar a cumpărat Vladul dela Dumitru dela Şipot două ţarine a cumpărat dela Paparia o ţarină pentru 80 aspri. Şi iar a cumpărat Vladul cu fratele său Stan şi Nea- goe cu fii o vie dela Nan şi dela Drăgan a fost plătit Vladul şi Stan şi Neagoe birul lui Drăgan şi al lui Nan pe, trei ani şi jumătate ce se cuvine birnicilor. Şi iar a cumpărat Stan dela Bălan .......... aspei gata. Şi iar a cumpărat Stan dela Ţigan o ţarină pentru 60 aspri gata. Şi iar a cumpăr-at Vladul şi Stan dela Rătundul o ţarină pentru 100 aspri de argint. Şi iar a cumpărat.......... ocină la Turburea dela Stroe ocină din câmp şi din pădure toată partea lui pentru 1800 aspri. Şi iar a cumpărat Neagoe dela Stoican o ţarină pentru ...... aspri gata la Lazuri. Şi iar a cumpărat Neagoe dela Stoican o ţarină pentru 60 aspri la Calul. Şi iar a cumpărat Neagoe dela Stoican o ţarină pentru 70 aspri gata. Şi iar a cumpărat Neagoe dela Stoican două ţarine pentru 60 aspri. Şi iar a cumpărat Neagoe dela Stoican o ţarină pentru 30 aspri gata. Şi iar a cumpărat Neagoe dela Măcica........... Şi iar a cumpărat Neagoe dela Drăgan pentru 120 aspri. Şi iar a cumpărat Neagoe dela Dalb pentru 70 aspri. Şi iar a cumpărat Neagoe dela Drăgan ocină în silişte toată şi a plătit-o în trei ani. Şi iar a cumpărat Neagoe dela Stanciul siliştea toată pentru 250 aspri. Şi iar a cumpărat Neagoe dela Hătundul o ţarină pentru 80 aspri de argint. Şi iar a cumpărat dela Ră­ tundul o ţarină pentru 40 aspri la Calul. Şi iar dela Rătundul 1) Document comunicat de Diacon 1. Popescu-Cilieni şi tradus după original de St. Nicolaescu. 2) Data 1684 este greşită de logofăt. La această dată domnea Petru Vodă Cercei, fratele lui Mihai Viteazul. 127 [128] două ţarine pentru 53 aspri gata şi la Cămpul de Sus. Şi iar a cumpărat Neagoe dela Dragomir o ţarină pentru 30 aspri. Şi iar a cumpărat Neagoe o ţarină dela Hămug pentru 80 aspri la Calul. Şi iar a cumpărat dela Măcica o vie pentru 60 aspri. Şi iar a cumpărat Neagoe dela Năneasa o vie pentru 90 aspri. Şi iar a cumpărat Neagoe o ţarină pentru 40 aspri dela Mă­ cica. Iar după aceea a venit Dragotă înaintea domniei mele de au dat toate părţ ile sale de ocină şi din ailişte şi de peste tot. Drept aoeea am dat şi domnia mea acestor oameni mai sus scrişi Vladul şi Stan ca să le fie lor de ocină ohabnică, lor şi feciorilor lor şi nepoţilor şi strănepoţilor lor, după po­ runca domniei mele. "Iată şi mărturii aşează domnia mea: Jupan Ivaşco vel dvornic şi -Iupan Lăudat veI logofăt, Jupan Dumitru vel spătar şi Radu comis şi Costandin vistier şi Dan­ ciul stolnic şi Gonţea paharnic şi Jupan Mânca vel postelnic şi ispravnic Ivaşco vel dvornic. A scris Oprea în scaunul cetăţii Bucureşti luna Mai, 5 zile în anul 7092. t 10 Mihnea Voevod (L. P.) cu mila lui Dumnezeu Domn. Orig. slovenesc, pe pergament Monogram cu roşu; pecetea căzută. • ••••••••••• Documente craiovene Comunicate de Diaconul 1. Pcpescu-Clllenl, dela Bis .• Sî Dumitru" Craiova. CATAGRAFIE de toată starea în lucruri mişcătoare şi nemişcătoare, zestre a Bise­ ricii S.ft. Dimitrie �in Cr!1iova, me�?Rul Sf. Episc?l?ii Râm�icu, p��: cum ŞI de nachtul 111 bani adunat am' arenda moşiei Punghma, chirii de prăvălii şi embaticuri. . bucăţi 3 I7 4 1 128 SCULE DE ARGINT . Sfăn t potir cu tacâmu lui, adecă: discos, zveahdă, linguriţă şi copie, toate poleite cu aur şi aşezate într'un toc. Tiplotă sau paharul nepoleit, prova 1, 2. Sfânt Ipotir, iarăşi de argint, poleit înăuntru, cu tacimul său, adecă zveahde două, linguriţe două, copii două şi un disoos. Cădelniţă. Cruci cu scaunu; de lemn îmbrăcate cu argint, având ŞI patru zeci şi \ cinci boabe de mărgean şi alte soiun de piatră. " Candele de argint. \ Perechi paftale, ldem pereche pafjale de zmalţ negru verde închis lucrate împrejur cu argint poleit. [129] bucăţi II Ia 8 (i J 1 7',) Coroane cu două zeci ŞI trei cuie mICI. Mâini. Picioare. Chipuri. Bucăţi mari şi mici între care se enumeră o suliţă şi o sabie. Adecă şapte zeci şi cinci bucăţi în greutate de oca şapte. COSITOH, ll-rADEM, ALAMA, ARAMA ŞI FIEH. bucăţi :2 Sfinte potire de cositor cu trei discuri vechi ŞI zveahdă, 1 Castron şi o ling-ud iar decositol'. 1 Tăviţă de aramă. 3 Sfeşnice de cositor stricate, I Candelă de cositor. 1 Idern mare de alamă cu patru sfeşnice. 2 Sfeşnice mari care se numesc împărăteşti de alamă. 2 ldem mici tot de alamă ipentru trebuinta din altar la prestol şi proscomidie, J Polecandru mare de alamă cu I8 sfeşnice. (1 Oaă de smalţ zugrăvit. 2 Tăviţe de her. Broască de her a Bisericii. 2 1 Adedî două zeci una bucăţi. Sfânt antimis. Epitafi« din care unu lucrat pe muşama vechi şi altu tipărit. Tacâmuri de procoveţe câte trei bucăţi în fiecare, unul Însă de mătase galbinăcusută şi altu de stofă. Aer şi un procoveţ de ihrişim lucrat cu fir. Aere de stofă neagră şi vişinie, Procoveţe din care două de mătase şi una de taclit, Sfită cu opitrafiru de stofă galbillă cu flori, bună. Stihar de damasc de mătase cu oraru şi rucaviţele lui die­ coneşte, roşu 01 Hori galbine noi. Idern stihar tot diaconesc de stofă galbină şi cu oraru iar de stofă vişinie ponosite. Sfite de stofă una albă cu epitrahiru ei şi alta roşie ponosite. Idem însă patru ele taclit şi una de mătase alhă cu flori. Stiliare, însă trei de taclit, din care unu nou şi altu de stambă. SEte vechi ponosite din care p'atru de stof�, patru ele mă- tăsărie, două ele stofă şi una. de parnbriu, Stihare preoţeşti din care două de mătase, două de taclit ŞI trei de stambă tot vechi ponosite. Stihar dieconesc de stofă cu oraru lui tot vechi. Epitrahile vechi rupte, din care unu din catifea, unu de ta­ clit şi altu de pamhriu, T 7 VEŞMINTE PHEOTEŞTI ŞI ALTELE DE ASEMENEA FInE. bucăţi I 2 2 129 m [130] bucăţi 4 6 8 4 3 1 1 2 1 1 1 3 1I7 bucăţi 1 1. 13 2 2 2 1 � 1 1 2 Cohll1e de încins. Perechi rucaviţe stofă din care două mai bune, iar două po- nosite. Idem rucavite vechi de mătase, pambriu şi taclit. Aere din care două de stofă şi două rnătăsărie bune. Procoveţe rupte însă, unu de catifea şi 2 de taclit. Poale de stofă ponosite care au fost la icoane. Poale de stambă din care una mai bună, iar trei rupte. Dveri însă una de mătăsărie, una de cit şi alta de stambă. Mahrame tifon ce au fost 'pe la icoane. Prosoape de pânză albă din care două sunt cusute cu flori. Stofe pentru sfite necusute. Taclituri bune necroite, () stambă neagră. Un tadit rupt. Mese decit ponosite care au fost pe prestol. Idem de postav verde ruptă care a fost la proscornidie. O faţă de mătase pentru vranit, ruptă ŞI zugrăvită. Masă de pânză roşie ruptă. Petrahire şi un orar dieconesc rupte. Adecă una sută şeaptesprezece bucăţi vesminte preoţeşti. CARTI BISERICEŞTI. Evanghelii din care una ferecată cu argint. Apostol. Cazanie. Minee rumâneşti deslegate. Ohtoice. Leturghii deslegate. 11, Trioade dintre care un u mic t;; deslegat. Penticostar. Molitf elu ic. Ceaslov mic. Psaltirie mică idem. Cărli, una putul SI. Ioan şi alta impărţirea de grâu. Adecă douăzeci şi nouă cărţi bisericeşti. CAH.TI GHECEŞTI. bucăţi 12 1 1 ) 130 Eyanghelii. Minec. Triod. Pentioostar. Ohloil!. Adecă şaptesprezece Iconi te mici cu SI. defuri, \. \. . cărţi greceşti. Dimitrie, din care I una îmbrăcată cu 81- [131] INSEMNARE ŞI despre osebita stare zestre a acestei biserici În lucruri nemişcătoare. 1 moşie numită Punghina din :i udeţu Mehedinti. 1 prăvălie în răscrucile de peşte de aici din Craiova. EMBATICURI ŞI ANUME: Lei 250 200 60 60 60 C 60 60 16 30 22 25 25 20 60 7° 7° 1062 Lei Par. " Ştefan Dimitriu ipientru o prăvălie slmlgene. Dincă- Stoicovici. Petou Berbieru. Nicolae Brat Malciu. Melenco Cismaru. Casa răposat ului preotu Mihai. Ioan Ţaroveanu. Cosma Braşoveanu. Gancea Abagiu. Ilie Chintescu, Lazăr Cismaru, Pârvu Hoşculescu. Manolache Brutaru. Dinu Rusu. Antonie Tabacu. Ioan Albu. Badea Cismaru. 2 o Adecă lei una mie patruzeci şi doi parale douăzeci ernbaticuri pe tot anul pentru şante sprezece locuri din Craiova, despre care se atinge insotitul hrisov cu lţeat] 1765, al D-lui Ştefan Mihai Racovită. Adeciî lei şaptezeci de mii şapte sute treisprezece naht aflaţi la casa Sfintei Episcopii de pe anii trecuţi din arenda moşiei, chirii şi embaticuri după cum urmează, Însă: 580[17 Arenda moşiei Punghina p,e trei ani, Însă: Lei 22,130 19,917 J6,OOO r= anul 18[18. Idem pe anul 18!lg, cu scăzărnânt Lei 2213 prin ştirea stăpânirii, pentru paguba ce a zis arendaşu că is'au pricinuit. Idem pe anul 1850 după noua arenduire, 58,067 10,800 Chiria prăvăliei din răscrucile de peşte pă trei ani 18{18, 18�g şi 1850, câte lei trei mii şase sute pe Iiecare an. 3,126 Embaticul de locuri iarăşi pă trei ani, socotite câte Ici 1 o� 2 pă an, precum să arată mai sus anume. 71,973 Din care să scad Însă: . /31 [132] Lei goo Lefile preoţilor pe anul 1848. 360 Idem pă I-iu semestru al anului r849, când au şi încetat. 1.260 r85r, Dec. 15. Craiova A. Arnan. Anul E:pitropi N. Prisăceanu. 7°,713 Adecă lei şapte zeci de mii şapte sute treisprezece se află în fiinţă la casa Sfintei Episcapii. După cum se arată mai sus până la sfârşitul anului 1850. Dim­ preună cu celelalte obiecte. -j- Kallinic Râmnic. SFATUL ORAŞENESC DIN CRAIOVA. Această catagrafie de starea Bisericii Sfântului Dimitrie din acest oraş, potrivit epitropiceştii cărţi cinst. departament ial credinţii de sub No. 908 din anulcorent se adevercază şi de sfat. Prez. C. Glogoveanu. Lăceanu. Strâmheanu, Secretar, Simescu. 1851 Decembrie 24. No. 1098. Din arcuiva Sf. Episcopii a Rămnicului Noului Severin, Dosarul nr. 45, din anul 1850, pagina 60-65 inel. •••••••••••• o plângere a preoţilor din jud. Romanaţi din 176:2 După cea dintâi jalbă .. către Constantin MavI'ocordat vocvod, trimisă "în trecuta vreame, la Octomvrie 9 zile" 1761, preoţii din judeţul Homanaţi, pJasa Câmpului. se plâng din nou aceluiaşi domn "pentru g1'eotatea dăjdii şi pentru năpăştile", îndurate sub Scarlat Ghica. Şi fiindcă cu acel prilej, Constantin Mavrocordat se arătase binevoitor, uşurând de dajdie "toatiîceata preoţească", de data a­ ceasta ei cer să ştie cât trebue să dea,pentru ca vistiernicii să nu-i "mai jăfuiască ca tplănă acum". Pe lâng.ă aceasta, încă de când i-a "aşăzat părintele episcop, la cisla dintăi la măriia sa, Mihai voevod" - Hacoviţă -, au fost iarăşi împovăraţi. Sub "mtriia sa Scarlat voevod" s'a făcut "luare de seamă", Însă lipsind "p�rintele episcop" care era "la prinsoare" -- episcopul de Hâmnic, Gr�gorie Socoteanu, era surghiunit din pri­ cina naţionalismului său -, "preoţii de plasa de sus" au giisit pri­ lejul să-i încarce pe ei "mai mult decât plasa de sus cu taleri [15" şi aşa au "tras pănă acum", IEi 'roagă pe Vodă să nu-i mai trimită • ., [133] "Ia :părintele episcop", ci să le facă el dreptate, împărţind - aşa cum se cuvine -- "dajdea pc în doao". Consiantin Mavrocordat dădu jalba în cercetare mitropolitului Grigorie al Ungrovlahiei. Prea înălţate Doamne, Jăluim, Doamne, milii şi bunătăţii mării tale, noi preoţii de sud. Hornanaţi, d'll'P1ă jalba ce am dat la mării a ta în trecuta vreame 1'1 Octomvrie 9 zile, pentru greotat'ea dăjdii şi pentru năpăştile ce am avut la miriia sa Scarlat voevod. Şi după jalba noastră măriia ta te-ai milostivitde ne-ai uşurat nu numai plr,e noi ci toată ceata preoţească. Şi după milostivirea ce ai făcut cu noi dăm har şi mulţămită mării j ale şi tot nu să prea cunoaşte. Iar acum cearem la măriia ta un luminat răspuns [să ne dai o carte] în dos(ul) răvaşului, arătănd supt peceata mării tale sud. Romanaţi s'au aşăzat la vistirie la un ce­ vert tal (el') atăt - şi tal ( el') de căte paraleşi răsură căt, şi dohăndă căt, şi. treapăd căt icostande, şi această luminareavănd la măria no(a)stră nu vor putea să ni mai jăfuiască ca pănă acum. Aşijderea mai jăluim mării tale noi preoţii de plasa de jos, vei şti măriia (ta) Doamne că judeţul nostru iaste 2 plăşi şi am tras tot potrivă de când ne-au aşăzat părintele episcop, la cisla din­ tăi la măriia sa, Mihai voevod, şi am tras tot potrivă, pănă la mării a sa Scarlat voevod. Iar atunci f.kăndu-s[l luare de samă, şi părintele episcop fiind la prinsoare, şi intămplăn-lu-să preoţii de plasa de sus, ne-au Încărcat :pe noi mai mult decăt plasa de sus cu tal. [r5, şi aşa am tras tpănă acum. Ci ne rugăm milii şi bunătăţii mării tale să ni potriveşti din bani că şi din nume săntem potrivă, iar de vor avea a jălui acei preoţi di plasa di sus ceva Tnpotrivă la măriia ta, noi vom fi faţă. Şi să nu ne mai rnăi măriia (ta) la părintele episcop ci să ne potriveşti de aici dajdea pe în doao, ce va fi mila' mării tale. Rugători de sănătate ai mării tale preoţii de sud. H.um( anaţi), plasa Cămoului. Resoluiia domnească: Prea slinţiia ta părinte mitropolite, să le ei seama dă cererea lor, şi cu anafora să ne înştiinţăzi, ca să să întărească. Ghen(arie) 16. 1762. (Pecete În tuş roşu). Originalul la Academia H ,mână, pachetul CLXXXV, doc. 84. Documente privitoare la schitul Cornet (Vâlcea) Comunicate de Ioan M. Neda. I. 1702 August 20. - Ocolnica moşiei Copăceni. Ocolnica hotarului satului Cop:ăcenilor care arată sem­ nele hotarului, capul hotarului din Balta Scării :în sus până în Cornul Cetăţii şi din Cornul Cetăţii în sus păn' În fântâna Fertunului, i din fimtâna Fertunului inpunge în locul Ţiga- 133 [134] .nu lui , merge la fântâna lui Slav. Din fântâna lui Slav irrpunge în Gruiul Câinehri, din Cruiul Câinelui apucă muchea Cordoi, fântâna Căpriorului. Din fântâna Căpriorului, Golul Cireşului. Din Golful Cireşului la fântâna Stogului, unde să înpreună patru hotare şi de aci până la măgura Băiaşilor pă Cununa Fagilor până în Piatra Oii. Din Piatra Oii apucă Valea Stanii în jos şi trece râul Bihaşilor şi apucă Turburoasa în sus şi merge până în Jan­ ciul Cozi,ei. Din Janciul Coziei în muntele Omului. Din mun­ tele Omului apucă muchea Lotrişorului până în Vatra Ra. Din Vatra Ra până în Olt la Piatra Dobrei. Şi această copie am scos depe ocolnica cea veche sla­ 'vone.ască, fiindcă s'au făcut o pricină de ucidere şi mare nevoie am scos-o româneşte, ca să se înţeleagă. Şi am scris eu Popa Mihailegumenul ot Cornet, fiind şi Rafail monahul dinpreună şi Radul Bâr san, i Bărăţoiul din Căineni, i Pătru Cojan ot Băiaş fiind şi dumnealui Vătaful Ioan Cojan, i dumnealui Ioniţă ce au fost vătaf. La această treabă am fost şi eu Popa Tudosie din Titeşti şi cu tot plaiul. 7210 measiţa Avgust 29. Epitropia Spitalului Sfântului Pantelimon. Această copie fiind scrisă din cuvânt în cuvânt întocmai s'au adeverit. 1343 Dechemvrie 29. Epitropul Spitalului, Clucer Stanciu, Arhivele Eforiei Civile, Bue. carton nr 13, -Cometul-, doc, nr 4. Il. 1775 Aprilie 23. - Inscrisul hij Anania pentru dania lui Ioniţă Baolul, a unor oi şi altele, făcută mânăstirii Cornet. S'au făcut acest zapis la leat 1775 Aprilie 23 dni. Dat-am acest zapis al mieu încredinţat la mina lui Ban­ ciul.. ..... din satul Tilicica din ţara Ardealului, precum să să ştie că dădu danie sfintei mânăstir i Cornetului oi cu miei patruzeci, Însă şi" un clopot s'au găsit cu cale fiindcă a ţinut munţii sfinte, mânăstir i din început....... şi din pricina lor deschizând munţii s'au înălţat munţii la preţ, acum a găsit cu cale ca să fie iar stăpâriitorul păşunii munţilor şi să aibă a da pe tot anul pentru păşune câte tal eri 35 sfintii mănăstiri, iar tal eri cinci să se 'fI'ea Lotrenilor după vechiul obiceiu .şi să aibă a stăpâni păşt\nia munţilor până când vor vrea ei, fiindcă au dat numita danie de mai sus şi să nu fie altul volnic a-i scoate din m�ţi, anume munţii Stănişoara, Mândru, Şasa, ci pe acest an cu leat 1775 au dat taleri 35 împreună; cu partea Lotrenilor taleri 5 şi pentru întărire şi încredin­ ţare mă iscălesc mai jos. Insă şi când s'au făcut acest zapis, 134 [135] au fost şi dumnealor mai [jos] numiţii cart sunt mal jos IS­ caliţi marturi acesteia. t Ananiaegumenul Cornăteanu. Dumitrache Medelnicer. (L. s.) Profira Băjeasca medelnicereasă. S'a adeverit cel de mai sus. [Vo.] t Fiind din vechi, că au ţinut Neaga cu tatăl său aceşti trei munţi, cari în dos sânt numiţi ai sfintii mănăstir i Cornetul, au întors lui moş Ion Baciul din danie care arată în dos bani jumătate şi au rămas tovarăşi pe păşunea mun­ ţilor cu moş Ion Baciul. ldern, paoh. 5, doc. 15. III. 1806 Iulie 1O.-Hotărnicia munţilor Şasa, Mândra şi Stănişoara, După judecata ce au avut Pătru Popescul ot Proieni Sud Argeş, cu dumnealui căminarul Nestor epitr opul mânăs­ tirii sfântului Pantelimon, unde este închinat schitul Corrietu, la care au arătat la judecată, că muntele Şasa este bun al schitului, în care el nici un amestec nu are, iar două picere de munte pă cari zicea că sunt încercător ie, una ce să nu­ meşte Mândra, iar alta Stănişoara, sunt deosebite şi ar fi ale lui, i ale unui Lazăr Socolescul ot Mălaia şi ale unui Matei Racoviţă dinpreună cu alţi cetaşi ai lor, care după cercetarea ce au făcut dumnealor veliţii boieri, prin anafo­ raua la leat 1804 Noemvrie 26, nerămăiănd Pătru hodihnit, au ieşit şi la luminat divanul Măriei Sale, infâţ.işându-se amăndouă părţile, tot ceeace au arătat la judecata dum­ nealor boierilor, au arătat şi înaintea Măr-iei Sale, că mun­ tele Şasa este bun al Cornetului, iar două picere de munte ce le numea încer cător ie, una Mândra şi alta Stănişoara, ar fi ale lui cu alţi cetaşi ai săi, pe cari ar fi stăpânit până sărit acum trei ani, fără nici o pricină şi făcând Pătru cerere ca sa facă ..... cu schitul, adică să ia schitul două părţi şi Pătru cu cetaşii lui o parte, care văzându-se şi zapis de cumpărătoarc al răposatului vornicului Mareş, coprinzător numai muntele Şasa şi fiindcă Pătru cerea M ândra şi Stănişoara cu zapise ce s'au văzut la judecată, cum şi dumnealui cămin arul Nestor au arătat un catastih al răposatului vătafului Ştefan ce au fost epistatul schitului Cornet, şi dela luminat divanul Mării Sale, nu s'au' dat crezământ atât zapiselor ce le-au arătat Pătru, cât şi acelui catastih al răposatului Ştefan şi s'au ho­ tărât dela Măr iia sa Vodă, a să face cercetarea la faţa lo­ cului prin carte de blestem mărturiilor ce va aduce schitul, după cinstit pitacul dumnealor boierilor ispravnici, ce am fost noi ceruţi de amăndouă păr-ţile, următori fiind am mers în faţa locului la munţi, unde fiind amândouă părţile faţă, 135 [136] ne-au arătat copr-inder-ea muntelui Şa sa cum şi copt-insul mun­ telui Mândra şi Stănişoar a şi cetind noi coprinderea anafo­ ralei lor, ce se văzu că .Mândra şi Stănişoara al' fi la piccr ile muntelui Şasa,şi ar fi tot din trupul muntelui, la .care după cercetarea şi perierghia ce făcurăm în vedere, să cunoaşte că muntele Şasa este deosebit, ce să hotărăşte pe deoparte cu muntele Danu şi prii dă altă parte cu muntele Sârbin, iar în plai să loveşte in cap cu muntele Mândra, ce este despre ră­ sărit, iar muntele Măndra dela vale se hotărăşte cu muntele Robul, pă isvorul Păscoi şi din isvorul Păscoi apucă la deal pă isvorul ce vine pântre muntele Pârcălabi şi pântre muntele Stănişoara până în vârful în capul lespezilor despre muntele Pârcălabi în vârf la hotarul nemţesc şi ia muchea hotarului pă semnele cele vechi spre răsărit până în vârful coastei Câinilor şi din vârful coastei Câinilor coboară la vale pă muchea până în muntele Sârbin, care văzurăm că aceşti 'doi munţi sunt împreunaţi şi la vânzarea ierbii. Dar văzurăm două stâni făcute vechi, una în muntele Mândra şi alta în Stănişoara, cari fiind şi sudiţi ungureni acelea la stâni, cum­ părătorii ierbii, intrebându-i şi pă dânşii de când ţin aceşti munţi în arendă, ei ne arată un zapis cu leat 1775 iscălit de un răposat Ananiia egumenul Cornetului i de răposata Pro­ Era Băjeasca ctitora schitului i de răposatul medelnicer Du­ mitrache epitr opul mânăstirei Pantelimon i alte mărturii, ce-l dă la mâna lui Ion Baciu i la mâna lui lVIanu Neaga ot satul Tilicica din faţa Ardealului, care fecior-ii acestora sânt şi acum cumpărătorii ierbii şi zice şi în zapis ctitoraşi cu epitropii, pentru daniia ce au mai făcut aceştia la schit, să nu fie volnici a-i scoate alţii după păşunea munţilor, numai ei să-şi dea obişnuita arendă şi unde scrie suma banilor ce au dat şi Lotrenii parte din bani, după j;�rbăritul ce lua pă an taleri 5, care dintr' acest zapis să cunoaşte că din vechime li s'au dat şi Lotrenilor parte şi ne arătară şi sudiţii ce pasc aceşti munţi, că şi ei şi părinţii lor au stăpânit iarba acestor munţi şi când da banii ierbăcitiîlui la schit, le da şi Lotrenilor parte schitul, la care noi intrebându-i pă acea vreme când trăiau părinţii lor, cum plăteau ierbăritul, ne arăt ară că era eftin pă acele vremi, care câte trei munţi mici la taleri douăzeci nu ajungea ierhăritul pă an, După coprinderea hotărârei ce îndatorează pă epistatul schitului, ca să aducă martori şi prin carte de bl,estem să arate dreptul adevăr de stăpânirea acestor munţi, cum s'au urmat din vechime, ne arată dum­ nealui epistatul schiţului că oamenii cei vechi ai schitului ce au avut au murit,\ şi alte mărturii nu avu; nici scrisori; dar într'aceasta au primit dumnealui ,epistatul schitului ca s[t .. aducă P,ătru. i ceta'�ii Jui mărt�rii, .�ă ar�t� aA�'evărul. de ştllnţace au, ŞI adus'2 Patru 7 marturll: mal mbn DumItru Pripas ot Călin-eşti, om de 60 de ani fiind, dete mărturie că muntele Şasaeste bun al Schitului Cornet, ne având Lotrenii 136 [137] amestec, iar muntele Mândra şi Stănişoara, s'au vândut iarba 'deavalma la sudiţi, din cari bani să împartă cu schitul în trei părţi, adică două părţi lua schitul şi una Lotrenii. Unchiaşul Pătru Popescu] ot Călineşti în vârstă ele ani 70, asemenea mărturie dete. Costandin Tomescul ot tam, om în vârstă cam de ani 60, asemenea mărturie clete. Unchiaş An­ ghel Ciutacul ot Călineşti, om cam ele ani 60, asemenea măr­ turie dete. Bucur Ţur can ot Racoviţă, om de ani 75, asemenea arată. Niculaie Păşcioară -ot Drăgăneşti, om de ani 45, arată că :fiind el cioban 3 ani la oile sudiţilor ce păşteau munţii, aceştia arată că banii ce da stăpânii lor după ierbăritul din muntele Mândra şi Stănişoara, lua stăpânirea doi bani şi Lotrenii un ban. Unchiaşul Vasile ot Racoviţă, om cam ele ani 75, asemenea mărturie dete. Stanciul Fotescul ot Mălaia, om cam de ani 60, ce este moşnean de are parte într' aceşti munţi, zise că lui [de] i SIC v:a da, va primi şi o carte. de blestem, că are ştiinţa şi dela stăpânirea tatălui său, că din Măndra şi din Stănişoara lua schitul doi bani şi ei cu cetaşii lor un 'ban, iar în Saşa nici un amestec nu au avut. Şi cetindu-le car­ tea de blestem în auzul lor, ziseră că ori şi .primi pă ştiinţa ce au, că din vechime că muntele Şasa este al schitului, iar muntele Măndra şi muntele Stănişoara, ee sânt amândoi împreunaţi din banii ce lua ierbărit pe tot anul, să împartă ctl moşnenii Lotreni, însă doi bani lua schitul şi un ban Lo­ trenii, care şi pă anii împreunaţi ce au arătat Pătru judecăţii că n'au luat bani, acum ne arată că şi-au priruitbanii şi s'au mulţumit. Noi de a mărunta cercetare ce am făcut în :faţa lo­ cului, şi după arătarea mărtur iiloe, i a sudiţilorce pasc aceşti munţi, ,s.ă cunoscu că muntele Şa sa este bun numai al schi­ tului, iar muntele Mândra şi Stănişoara ce sânt împreunaţi, au a să împărţi în troei părţi, din care doi bani să ia schitul şi un ban moşnenii Lotreni, .după cum să cunoscu că şi din ve­ chimeaşa li s'au urmat stăpânirea. Ne arătară moşnenii Lo­ treni cum le-au fost şi împărţeala între dănşii, Însă Stanciul Fotescul ot Mălaia cu fraţii i cu verii lui să ia un ban, i Lazăr Socolescul, el cu feciorii lui să ia un ban, din cari bani să împarte în două cu Pătru Popescul i cu fraţii lui ot Pro­ ieni, iar Pătru Popescul să ia singur un ban după o cumpără­ toare ee are dată Vladul Fotescul. Şi după amărunta cercetare ce am făcut, am dat această carte la schitul Cornet, ca să-şi ţie stăpânirea şi asemenea carte am dat şi moşuenilor Lotrcni. Aceasta. 1806 Iulie 10. lani Brătianu şetrar, Idem, doc, nr. 13, doc, II. (Va urma), •••••••••••• 137 [138] j I Documente privitoare la muntele Mănăileasa .. Gorj Comunicate de Ing. V. V. Vasiliu. 1. 1795, Septemvrie 8. - Cartea lui Constantin Mihail Cehan Racovltă Vvd. dată lui Tudor Măjărsa şi altora din Voineasa, şi lui Voicu VIădoiu şi altora din Cernădia, jud. Oorjiu, pentru stăpânirea muntelui Mănăi1easa. Milostiin Bojiiu la Constantin Mihail Cehan Racooită Voevod i Gospodar, ţxsal: gospodoo mid ţie Tudore Mă­ jărsa i Andrei Surcescu i Petre şi Ilie din Voineasa i de la Pocivalişte sud Argeşi, vă facem în ştire că la Domnia mea au dat jalbă Voicu Vlădoiu de la Cernădia sud Gorji, pentru voi cum că are moşie în munţii Lotrului ce se chiamă Mănăi­ leasa, in care munţi aţi fi având şi voi parte de curnpărătoare, de care şi judecată aţi fi avut înaintea dumnealor veliţilor boeri, dar mai pe urmă şi prin zapise v'aţi aşezat, ca să ştiţi care câtă parte să ţineţi şi care pe unde să stăpăniţi, dar voi nu v'aţi ţinut de acel aşezămănt, ci v'aţi pus de aţi făcut stână şindrilită pe locul lor şi aţi vândut şi partea lor de venit, neavănd voi nici o treabă. Pentru care iată că vă pe­ runcirn domnia mea, să cătaţi, de iaste pe cum s'au jeluit, să vă aşezaţi cu dânşii şi să le daţi toată partea de venitul mun­ telui ce li se va face, şi să vă aşezaţi şip:entru stână: de easte pe partea lor, să, daţi chiria şi să le lăsaţi moşia să ş'o stăpânească cu pace, după aşezămănt; iar de aveţi altceva şi a răspunde, să vă sculaţi să veniţi la Divan, că neaşăzăndu-vă cu dănşii, nici viind faţă, să ştiţ� că să va trimite om domnesc de vă va aduce făr de voe şi v�1i da şi treapăt, T'olco plsali Gosp,odvo mid, 10 Constantin Racoviia, Voevod, Bojiiu Milostiv Gos- podar. [1,. s.] '" Procit VeI Logofăt. Septembrie 8, 1795. II. 1797, Octomvrie 11. - Reclamaţia Diaconului Ion zet Calota sin Rusu VJădoiu şi alţii, adresată Domnului ţării, contra lui Oprea şi Vasiu sin Popa Ion, pentru muntele Mănăilesei. Prea-Lnălţate Doamne} , . Cu prea-plecat llvaş jeluim Măriei Tale pentru Oprea i Văsiu sin Popa Ion cu citaşii lor Lotreni ot Voineasa sud Argeş, căavănd noi un\muntc anume Mănăileasa despre soare­ răsare de moştenire, dinpreună cu moşia Cernădia din Iară (?), care munte şi moşie le-am stăpănit nestrămutat atât tot muntele intreg cu tot hotarul, iar de sunt acum vreo c�lţiva 138 [139] ani trecuţi s'au sculat numiţii Lotreni, zicând că au şiei parte într'acel munte, şi din luminată poruncă a răposatului domn Constantin Mihai Racoviţa Voivod, eşind în judecată la d-Ior veliţii boer i, ni s'au făcut hotărâre de către d-Ior ca să mer­ gem noi cu 12 boeri hotarnici la faţa locului, şi pe unde vor pune semne muntelui, pe acolo să stăpânirn. Dar la aceea ju­ decată fiind din ceata noastră numai un om singur, poate ÎIlşdându-se de către dănşii cu vreo dare, au fost făcut pace prin zapis isc.ălit şi de către d-Ior veliţii boeri, ca să stăpănim Ilai muntele jumătate şi ei jumătate, făcându-se şi osebită po­ runca măr-iei sale către d-Ior ispr avnicii din sud Arg�&� i către d-Ior ispravnicii din sud Gorjiu, ca să meargă să împartă acel munte prin două, fiind muntele între judeţe şi noi oa­ meni din două judeţe, şi la altă judecată să nu avem a mai eşi, ci să, stăpânim cu pace după coprinderea zapiselor. Şi noi fiind oameni săraci, neputând aduce cu cheltuială pe d-Ior ispravnicii din aceste două judeţe, au rămas muntele nehotărît pănă acum, numai ce-am împărţit arenda muntelui ce s'au luat păn-două dela facerea zapiselor pănă acum. Acum vedem, luminate Doamneycă dănd ei jalbă Măriei Tale, cum că le ştăpânim o stână cu sâlnicie, nevrân d să ară te adevărul şi pacea ce am făcut prin zapise în jalba ce am dat Măr iei Tale, şi să porunceşte de către Inălţimea Ta iar către d-Ior beer-ii ispravnici dintr 'aceste două judeţe, că unindu-se între d-lor să facă cercetare. Ci cu lacrămi ne rugăm Măr iei Tale, fiind-dl nu putem aduce pe d-Ior ispravnicii dintr'aceste două judeţe, aflăndu-se muntele pus la hotar, şi mai vărtos că ne este hotărîtă şi isbăvită judecata prin zapise, după cum se va vedea de către lnălţimea Ta şi aceea luminată carte de hotărîre. Şi să fie Iuminată porunca Măriei Tale către ci-lor boerii ispravnici din sud Argeş, ca să le orănduiască un boe­ rănaş pe cine vor cere ei şi către d-Ior boerii ispravnici din sud Gorjiu a ne or ăndui un boer, pe care vom cere noi, ca să ne Iacă hotărîrea muntelui ce mai sus să arată, drept în două, sau de nu vom rămănea de acolo vreo parte mulţu­ mită, să ne trimiti"! cu aleg-erea din faţa locului înaintea Măriei Tale, şi ce va fi mila Măriei Tale. Robi Măriei Tale Diaconu Ion zet Caloiă. sin Rusul Vliidoiu. i Dumitru. sin ego şi Anghel Manzăl sin Dumitru Vlădoiu. i Radu Vl,ă­ doiu cu toţi ceiaşii noştri Vlădoi ot sat Cernădia sud Gorji. 10 Alexandru Ioan l psilant Voivod i Gospodar. Durnneavoastr.ă ispravnicilorot sud Argle� i ot sud Gorjiu, p'entruaceastă pricină s'au dat porunca Domniei l\rIel,e, ca s,ă vă ajungeţi Între d-voastr,ă, să lle cercetaţi pricina. Acum cu această jalhă, ar,i"ttar�l jeluitorii de văzurn şi carte domnească de ho­ tărîre pentru această pricin�l de la domnia sa răposatul Mihai Vodii Racoviţa cum să li se urmeze stăpănir-ea, după care ziseră că s'au urmat, f,ă,r nici un fel de pricină între ei. 139 [140] Deci să o cercetaţi şi aceasta când şi pârâţii se vor învoi la cererea jeluitorilar şi va fi cu discolie a li se isbâvi de Dv. să le orănduiţi boernaşi în parte în faţa locului; sau neodih­ nindu-se vreo parte, să-i sor ociţi la Divan cu cercetarea Dvvoastră, după cum vi s'au poruncit. (L. s.). 1797 Octombrie 11 VeI Logoţăt.. ............. Documente hurezane 1) Comunicate de Aur. Sacerdoţeanu XllI. 1822 lanuarie- 5. Sătenli din Costeşti cer să fie făcut diacon grămătlcul Grigore, fiul grămăticulul Ilie Băllntescu. Adecă noi săteanii de la satu Costeşti, cătunu Cruşetu, dat-am aciastă cartă a noastră la. mâna acestui grămătic anume Grigorc, fiind că avem lipsă de preoţi la sfânta be­ sărică a noastră, unde se pră[ z Jnueşte rama (sic) Sfintii A­ durmiria Macă (sic) Preceşti, ca să să facă diiacon şi priot desăvâr-şit, Şi pentru mai adevărata credinţă ne-am iscălit şi am pus şi deagetili în loc de pecete, ca să să crează. Aciasta. 1822 Ghenar 5. Eu Ilie Negrulescu, adeoerez 2), Eu Dinu sâ(n) Rădoi, Eu Toma săţ n ) Hădoi, Eu Pătru să(n) Rădoi, Eu Dirui al Cosmii, Eu Ilie T'udorescu, Euş; Toma Roceşicu, Eu Anghel Jidooeanu., Eu Nicolae sătn ) Duţă, Eu Dumitru Hocescu, Eu Dumitru săţ n} Stan, Eu Pătru Ttidorescu, Eu Ilie Hu[iJdu, Eu Păirti Colchicianu, Ea Nicolae Gâţa, Eu Nistor Hocescu, Eu Mihăilii Lisădrescu, Eu Nicolae al V ăducii, Eu Gheorghe Bostănaşu, Eu Nicolae să(n) Nicolae, Eu Ion săţ n ) Nicolae, Eu=Gheorghe Cioplală, Eti lan Istocescu, Eu Dinu Bălitescu, Eu Dina Cinpoeru, Eu Nicolae Jidovonu, Eu Anghel Do­ briniscu, Eu Nicolae Copaci, ElI Ion săt n ) Enea Ispas, Eu Nicola Dobrinescu, Şi eu pârcălabu Vasile şi cu tot salu 'delpreună, Eu Dinu Colchicianu, Eu Ion săt n ) Nistor, Eu Gli­ gore Negrulescll, Eu Matei sâ(n) Simion, Eu Nicolae sâ(n) Statie, Eu Nicula sâ('n) Duţâ, Eu Tudor să(n) Duţă, Eu Ion să(n) Duţâ, Eu Dllmi�ru să(n) Nistor. Popa Ion Duho[v Jn[i]cu, adeverezi că este fiu curat făr,ă nici o vină. \ 1) Vd. începutul in nr. 69-70 la pag. 381, apoi în nr. 71-73 la pag. 147. 2) După fiecare din numele următoare este repetat cuvântul: adeverez. 140 [141] Fiindcă această adever-inţă a săterrilor ce s'au dat la mâna acestui grămătic arătând unul la noi împreună cu sătenii, s'au cercetat şi s'au găsit vrednic, de aceia s'au şi întărit. (Iscălitură). 1822 Fevr. 8. Fiindcă această adeverinţă a sătenil or ce s'au dat la mâna lui Grigore sin Ilie Grămăticu, făcând şi eu cercetare săte­ nilor , fiind cu a lor voe, s'au întărit şi de către mine. (Iscălitură). 1822 Fevr. XIV. 1822 Ianuarie 30.-Foaia de zestre a DObriţei, fata lui Gheorghe Volculescu, şi a lui Grigore, fiul lui Ilie Bălintescu, când s'a insurat. ,,:Fie D(oa)mne mila ta sprre noi precum am nădăjduit şi noi întru tine. Dat-am eu Gheorghe Voiculescu foia mea de zeastre fiia-mea Dobr iţii, precum să se ştie că i-am dat de ziastre un bou, o vacă cu viţălu în Ioale, trei stupi, doi porci; o pă­ tură de târg. Din pădure să nu aibă oprealişti, doi goruni buni de trebuială, o sapă. Dat-am eu Ilie Bălintescu fii-mieu lui Gligore, de zestre doi boi, doo vaci, un cal, cinci oi; din livezi, ha de peste Dealu ; din stupi unu; din doo casă, care o vrea să ia. 1822 Ghenare 30. Eu Lazăr Bălintescu, adeverez, Eu boiaria Gheorghe, adeverea: Eu Ion ] stoc eseu , adeoerez, XV. 1824 Ianuarie ll.-Zapisul prin care Ion siu Grigore Fulgescu vinde un codru de loc peste Deal lui Din Bălintescu şi diaconului Grigore Bălintescu. Adecă eu Ion sin Gligore Fulgescu, care mal JOs mă voi iscăli, dat-am încredinţat zapisul nostru la mâna lui Din Bălintescu, i la mâna diiaconului Gligore Bălintescu, precum să. se ştie că le-am vândut de a noţ ajstră bună voie unco'dru de loc di peste Dial, din hotarul Bodeşti, care loc să hotăreşte spre răsăr-it cu Dobrineştii şi spre apus cu mai sus numiţii, loc de vie atiarpă ; care loc întrebând' pre toate rudele şi vecinii miei ca să-I cumpere şi nu s'au. apucat nici unul ca să-I cumpere, şi întrebuinţând pe mai sus numiţii s'au apucat ca să-I cumpere. Şi ni-am tocmit de a noaatră bună voe di-a-inpreună şi cu alţi răzaşi faţă fiind, şi mi-au dat tal. 50, bani gata lei cincizăci. Pentru care bani le-am dat acel loc statornic de tot, ca să-I stăpâniască mai sus numiţii ei copii lor cu bună pace despre mine şi' despre toate rudele mele, că pre dânşii i-am întrebat şi nici unul nu s'au apucat ca să-I cumpere. 141 [142] Şi pentru mai bună credinţă ni-am iscălit şi ni-am pus şi degetu în loc de pecete ca să se criază. 1824, Ghenari 11. t Eu Ion sin Gligore Fulgescu am vândut de tot di-a-inpreună cu soţiia mia Stanca. Popa Costandin, am iscălit. Eu Nicolae Ciophală, adeverezi. P] opa 1 Cărstia Ful­ gescu. Popa Cârstea Popescu. Şi aru scris eu Popa Nicolae, cu zisa mai sus numi­ ţilor vânzători, şi adeverezi. [pc v-o:1 Zapisul lui Ion Fulgescu de Iocu di peste Deal. XVI. 1824 Aprilie 15.- Jalba diaconului 6rigore Bălintescu către boerU ispravnici, impotriva lui Tudor din Rămeştl, care îi tăgădueşte o livadă cumpărată. Cu fierbinţi lacremi jăluesc milii şi bunătăţii dumnea­ voastră cinstiţi boeri ispa-a] v ]nici, ca să am dreptate cu un omanumc Tudor ot Rămeşti, că având o livade cu[mjpă­ rată de tata de la leatu 18[OJ5 1) de la Ion Hornănescu ot satu Bogdăneşti-Arnota in tal. 120, de tot ohamnică, precum se va arăta şi în zapis, şi stăpânind tatăl mieu cu bună pace pănă la Ieatu 1822, şi murind tatăl mieu şi nurnitu vă[nJză­ tori, s'au sculat un ficior al numitului vă[nJzători, anume Nicolae cu cuvănt ca să-şi. răscuţrnjpere acea livade, m'au chemat la soboru bisericii şi alegând soboru bisericii că n'ar fi 'cu cale ca să-mi ia acea livade de la mână stăpănindo-o a­ tâta ani, având conace de vite pe dâ[nJsa şi zâcându-ne o[a]­ meni[i] soborului precum să ne împăcăm Între noi. fără de judecată şi i-am mai dat tal. 80, şi mi-au făcut alt zapis precum să va vedea. Şi acuma mergând cu plugu la livade, am şi arau-cătva şi m'am pomenit cu mai sus numitu Tudor cu câţiva săteani de la satu Bo[gJdăneşti cu săcuri, ca să-mi tae plugu, şi eu văzănd atâţia o[aJmeni m'am tras Înapoi, ne puindu-rnă În pri[ ciJnă, am năzuit la mila dumnăvostră cinstiţi boeri. 1824 Apa-il 15. Prea -plecat dumneavoastră, eu deaconu Grigore sân Ilie Bălicescu 01 Cos/eşti. [Pc v-o:J Sud Vâlcea. Dumneata vătaşe �l plaiului Hurezu. Din coprinderea ace�tii jălbi vei luoa pliroforiie pentru care scriem dumitale să cercetezi pricina şi la dreptatea ce va avea jăluitorul să-şi afle îndestularea, iar ne rămăind vreo 1) Io original -185>. 142 e [143] 1824 Apr. 16. parte mulţumiţi şi odihniţi cu cercetarea dumitale, în scris să-i soroceşti a veni şi la isprăvnicie a li să da izbrănire în ce chip dreptatea va urma. Monolache căminar, XVII. 1824 A1Jrilie 20.- Vătaful plaiului Cozia răspunde isprăvniciei că nu poate face cercetarea poruncită pentru pâra diaconului Grigore Bălintescu, întrucât acesta a plecat din sat. Cu multă plecăciune închinându-rnă sărut cinstită mâna dumitale. ''1- Cu plecată scrisoare înştiinţăz dumneavoastră că astăzi arătându-să aici la vătăşie săteni ot Bogdăneşti cu această înberical..., jalbă şi trimiţând un plăiaş la diiaconu Grigoric ot Costeşti părătul ca să-I aducă aici la vătăşie s.ă întru în cercetarea pricinii şi să fac arătare cinstitului ispravnicat de curgerea pricinii după cum să porunceşte, când s'au dus plăiaşu [acasă la] pârâtul diiacon, I-au găsit plecat şi întrebând [au] aflat că au venit aciia la cinstitul is­ prăvnicat şi fiind [părâş] mai sus numitul diiacon, nu pociu să descoper dreptul adevăr. De să va găsi cu cale, să va porunci ca să vie aici şi după cinstita poruncă dumneavoastră voi intra în cercetare, şi după cum voi dovedi dreptul adevăr, voi Iace arătare în scris cinstitului isprăvnicat. Şi cu ple­ căciune sânt � dumneavoastr.ă plecată slugă. ( Iscălitură], 824 April 20. Plaiu Cozii. XVIII. 1824 Aprilie 22. - Hotărărea Isprăvnlclel pentru cearta dintre diaconul Origore Bălfnrescu şi sătenli din Bogdăneşti asupra locului din dealul Ulmului. Vânzarea cea veche este bună, iar sătenii să se despăgubească dela înşelător. Sad Vâlce Diiaconul Grigore ot Costeşti trasă la judecată înaintea noastră pă Tudor Vameşu ot Hămeşti amăndoauă părţile dintracest judeţ, arătând că tată-său Ilie Belintescu încă din leat 805, prin zapis ar fi cumpărat statornic şaisprezece stânjini moşie în hotarul Ulmului, drept tal. una sută două zeci, şi după moarte-i rărnâindu-i clironomie, au stăpânit-o în pace şi nesupărat de către nimeni până la trecut leat 822, când atunci pornenindu-să cu un : fecior al vânzătorului, a- 143 [144] nume Nicolae cu pr icinuire că nu este iscălit în zapisul ce au dat tată-său de vânzarea acelor stânjini de moşie, cerând !',ăscumpiărare,el dar mevoind a mai intra prin judecăţi, s'au învoit cu dănsul de i-au mai dat tal. optzeci şi arenda aceştii moşii în soroc de doi ani. Şi aşa invoindu-să între dânşii, fără a mai intra prin judecăţi, i-au dat şi el deosebit zapis de stăpânirea aceştii moşii. După care acestea s'au mai pomenit acum cu pârâtul scoţandu-i plugurile şi neingăduindu-I să stăpânească moşiia, cu ce cuvânt nu ştie. Faţă fiind şi pârâtul s'au întrebat ce are înpotrivă a' răspunde, şi zisă că acest Nicolae, Jeciorul vânzătorului iaflându-să mai nainte vreme părcălab în satul lor Bogdăneştii, la tr ebuinţa ce au avut prin chezăşiia săte­ nilor , l'ar fi înprumutat cu o sumă de bani, care mai făcând şi altă mâncătorie din cisle, l'ar fi ajuns şi sătenii cu altă sumă de bani, pentru care ale sale mâncător-ii vroind a-I trage în. socoteala ispravnicului, el au căzut cu rugăciune ca să nu-l mai dea prin judecăţi şi le va da zapis ca cu încetu să le plătească. Care a sa rugăciune primită fiindu-le, i-au şi primit zapis pă suma banilor ce le rămăsese dator. Şi el îndată după darea zapisului cu toate ale sale fugiind, au trecut peste Olt încă din leat 312, iar la trecutul leat 322 dovedindu-l sătenii cu mari tertipuri, iarăş l-au adus la urrnă-i, cănd atunci apucăndu-I atât el cât şi sătenii de răs­ punderea banilor ce le era dator cu zapisul său, le-ar fi zis că alt mijloc de plată nu are fără numai dela tată-său i-ar fi ramas 1G stânjini de moşie, care să află vândut la părâşul dieacon, şi răscumpărându-o le va da-o lor drept plata a­ cestor bani. Aşa dar mergând la diiaconu ca să răscumpere moşiia şi să li-o dea lor după făgăduiala ce· le dedese, el printr'ascuns s'au învoit cu diiaconu de au mai primit tal, 30 şi arenda rno­ 'şiei plă, doi ani, şi i-au dat şi el deosebit zapis de stăpânire statornică, viind la dânsul, zicându-i că au răscumpărat-o cu totul, i-au şi dat-o drept datoriia ce avea să dea, Iără a-i spune învoireaoe au făcut cu diiaconu. Şi peste puţină vreme au şi dosit iarăş. In puterea cărora prin grai zise şi urmate ale lui, Nicolae datornicul său au şi stăpânit moşiia doi ani, până s'au împlinit sorocul arenzii ce prin învoire o luase de la diaconu, cerând ca şi de acum înainte să-i stăpă­ nească nesupărat. Spre descoperirea dar a fiinţ.ii adevărului, am cerut 'dela jeluitor să ne arate zapisul cel veichi de cum­ părătoare, care arătându-ni-I îl văzum cu leat 1305 April 15, iscălit de Ioan Rumânescu vânzătorul, i de alţi martori, şi 'cu coprindere că vinde statornic 16 stânjini moşiie în hotarul Ulmului, tatălui jeluito:t'!J1ui Ilie Behntescu drept tI. 120, şi să aiblt a-i stăpâni nesupărat pentru că această vânzare au rost cu ştinţa şi voia tuturor rudelor. 144 [145] Asemenea ne mai arătă şi cel de al doilea zapis al lui Nicolae, feciorul vânzătorului, pă carele îl văzurăm cu Ieatu 1822 iscălit de însuşi, i de alţi martori şi cu coprindere că el nefiind iscălit în zapisul de cumpărătoare ş,i că aciastă mo­ şie vănzăndu-se de către tatăl său eftin, l'au chemat în ju­ decată ca să o răscumpere, şi jeIuitorul diiacon ne mai voind a mai merge prin judecăţ, i-au elat tI. 80, şi să aibă a-i stă­ pâni nesupărat, Deci după toată cercetarea ce făcurăm asupra aceştii pricini, dovedindu-să cumpărătoarea tatălui jeluitorului bună şi mărturisită după coprinderea zapisului ce să văzu la mâna jeluitorului încă din leat 1805, cu cuvinţă ieste ai: să şi urma stăpânirea; căci atât pentrucă Nicolae, feciorul vânzător-ului. când au dat zapis pârâtului i sătenilor pentru bani ce le ră­ măsese dator, aciastă moşie Iusăse vândută cu şapte ani mai nainte, cât şi pentru că pârâtul la It. 822, când l'au adus din fugă, putea să-I apuce prin judecată pentru răspunderea banilor; sau să-i fi cerut a-i da zapisul cel veichi al tătăni-său, de vânzarea moşiei, iar să nu-i fi dat crezământ numai la zi­ sele lui, căci dintru'nceput l'au cunoscut de om înşelător. Drept aceia dar şi găsim cu cale ca jeluitoru să-şi stă­ pâncască rnoşiia în pace şi nestrămutat întocmai după co­ pr-inderea zapiselor ce le are la mână, şi pârâtul Tudor şi sătenii Bogdăneşti pentrudatoriia ce zic că au să ia dela acel Nicolae prin iscodiri găsindu-l şi aducându-I la urrnă-i, cu judecatii îşi vor căuta despăgubirea. De aceia şi să dete aciastă carte de judecată la mâna jeluitorului diiaconu Grigore. 1824 Aţsri] 22. Monolache căminar. Trecut în condica judeţului. Aleea Hrisescu condicar, (Va urma) . •••••••••••• Anexe la arte "Istoricul mânăst. Hurez" 1) Comunicate de 1. Ionaşcu. 13. 1795, nocmvre 21. [Bucureşti]. Const, Filipescu v. log. po­ runcesie lui Gheorghe log. divanului să meargă la Cozia, tinde să se lntâlnească CII treti log. Teodosie. Dumn] eata], logt. Gheorghe al divanului, sănătate îţi poh­ tim. Am văzut cele ce ne scrie părintele egrnn Hurezean priimind şi scrisoarea ce ai trimis. Ci de vreme că acestu Ilarion, egf u ţme- 1) Notele din josul paginelor sunt numerotate in continuare, Vd, nr, 79 - 82, pag, 403-441 10 145 [146] nasa m-rii Pol! o jvraci, nu s'au purtat bine, iată să lipsi din:eg[u} ! menie şi să s[ e J aleagă altul în locu-i atăt de omul :prea sfinţ[iiJ pă­ rintelui episcop Rămnec[ uJlui, căt şi de egumen năstavnec mănă- stirii Hurez[ uJlui şi de oameni, călug ăraşi schitului, Carele după ce să va alege acel ipopsifion, să ne înştiinţaţi ca sitl! i să trimită şi cartea mării sale lui vodă de eg!ujmenie. Şi dupe ce se va aşăza acel ipopsifion, numai decăt să te scoli să te întălneşti cu dum-Iui 3t logt. Theodosie, ce s'au orănduit cu porunca mării sale lui vodă spre cercetarea morii Cozii, să şăzi acolo să fii dinprcună cu dIui, făcănd toate cat[astiJşile dupe porunca ce are, pănă să 'Ia săvărşi toată treaba aceia, făcăndu-să toate Întocmai dupe porunca mării sale făr ' de cusur, neişind nimic din cuvăntu-i, Iar ceiace vei fi priimit dela m-rea Pol! o jvraci, dă vei găsi vreun loc bun, să s! e j trimită căt mai in grab! ă J aici la noi. Iar cănd tui vei găsi acest fel de loc sigur, vei păstra pănă te vei întălni cu dumn, logt. Theodosie şi de acolea veţi trimite cu omu sigur. Atăt numai să-ţi vedem slujba şi hărniciia, ca şi altă dată să fii orănduit in trebi ca acestea spre folosu-ţi, Şi fii sănătos I 1795, noemv [re] 21. De bine voitori, Cosd, Fiii] pescu] vel logt. Nu, n[uJmai din oameni[iJ schit[uJlui, CI ŞI din oameni[i] m-rei". (Orig. hârtie). 14. [1795] 133). Pahomie egumenul m-rei H urez se desvinovăieşte de acuzatiile ce i s'au adus in divanul Craiovei, răspunzând la punctele din anajoră. Coprinderea anaforalii cinst. divan al Craiouet : Din luminată poruncă dumn. biv uel şătr[ar] Gri­ gorie Merişăscu m'au scos la divan cu părăşli miel. Cele ce răspunz eu, cu apelaţia mea, la năpăs­ tuirile ce văz i§ă mi să face cu mare apăsare prin anaforaoţa] acest[ui} div[an] al Craiouet : Care sănt părăşii nu să numesc pentru ca să-i cunoască orice judecată. Pentru scrisoarea lui Ila­ rion protn Pol[o]vrăcean ce am prlns'o, ca am tăgă­ duit-o. Nici am tăgăduit-o, nici am tăinuit-o, ci am arătat că, pentru îndreptarea mea de a mi să da crezărnănt, o am trimis la prea sf. păr. mitrţ opolit], precum însuşi şi ţiganu au spus. Aceasta am făcut-o căci văzănd ;lestămpărarea lui şi plăngăndu-mă la prea �'. păr. episcopu mai'nainte, nu numai nu Il(i-au făcut nici 1lI1 fel de îndreptare, ci nici răspulZsu Illl mi-au dat. Deci unde era 133. Socotesc că s� poate data, anul 1795, căci acesta este anul când Palwmie are judecat,ă cu călu�ării instigatori dela Po­ lo\'ragi. CU priveşte Juna se poate să fie decclHurc. 146 rrS1Z...J [147] 147 să alerg alt, dccăt la prea sf. păr. mitr. şi de mă cunosc la această urmare vinovat, a­ tun cea nu-mi mai r ămăne alt cuvănt. Eu totdeauna de căte ori am mersu În divan, cum şi atuncea, mai Întăi am făcut metanie prea sfinţ. sărutăndu-i măna şi Iuănd blagoslovenie; iar această îndemnare din urmă au fost iconomicoasă, ca să mă arate dupe aceasta vinovat la toate, cănd la nici una vi­ novat nu s'au dovedit a fi eu. La cercetarea cea (') din luminată po­ runcă au făcut orănduit logt. Pol! o Jvrăcea­ nului, găsindu-se acele 3 jălbi cu poruncă din dos, prin care întăriia igumeniea l�i Ilarion la PolC o Jvraci şi or ănduia pă [osii să sază la Pol! o [vraci, amăndoi fiind zur­ bagii, să meşteşugească a mi să lua schita pă seama episcopii. Pentru aceia le-am luat atunci, ca să le am spre dovadă. Pentru bătae, după ce au spus insuş Ioni­ chie cum s'au întărnplat, şi au hotăr ăt 'di­ vanu că n'au fost cu învăţătura mea, l-au scos din divan apoi, ca să-i dea mii ele to­ iage la tălpi. Aşa ş'au schimbat vorba în urmă, fiind înfricoşat de pedeapsa ce mai pătirnise mai nainte. Iar, acea adeverinţă d ăn­ d-o l osi] de sineş şi din bună voia sa, săru­ tăndu-rni măna au tilecat cu Ionichie la Bu­ cureşti să o arate prea sf. păr. mitr., slt' spuie şi din gurâ ele cine sănt Îndemnaţi, de I1ll mai inceiează [udecătile de asupra mea. Acest Sterie polcv. ţiind supt osăndă la puşcărie, pentru pricină de omor, de iaste priimit de pravila dreptăţii a da mărturie cel osăndit; fiindcă nesilit, ci din buna, voia sa ati plecat [osii cu I onichie la Bucureşti, avănd IOSTf o slugă şi lui Ionichie d ăndu-i-se un ţigan slugă. Şi dupe drum, nevrănd Iosif a merge la Bucureşti, s'au dus la Craiova prin ajutorul polcv. Sterie şi au spus că de frică au dat acea adeverinţă. Ci fiindcă [0- nichie trăieşte şi sâ allâ câzllÎta şi pedep­ sit lT/chis În episcopie la Craiova, să se aducâ sâ spae [nsaş el, ca sii se plirotorisească Luminata divan. Ar fi silit Ionichie pă 10- Jn scris poruncă au fost, atăt dela dumn, si! a·J duce la Bucureşti din ba/lll Brăncoveanu, elin vremea de cănd era porunca prea si păr. mitrop., vist 134), cât şi de la prea sf. păr. mitr (0- 134. lncepând din anul 1777 Nicolae BrâncolJeanu, - c.ăci despre el vorbeşLe egllmenul --, a ocupat În l'epclat'� dindul"Î marea Fiind îndemnat de boeri in divan, ca să-mi cei ertăciune şibl[a]goslovenie de la prea sţ, păr. episcopii şi n'am prii mit. Aş fi pus pă Ionichie de au bătut pe Iosif şi au dat adeverinţă de frică, că l-au învăţat prea sfmţ[i!] văr. episcopu să facă jălbi ne­ adevărate asupra mea. Căci am luat pecetluitu­ riie de la Iosif monahu, ce-l orănduise prea stinţ. păr. episc[O]P la Po/[o]vraci, schi tu rn-rii Hurezh. Ar fi arătat lontchie din gură, că după ce au luat acea adeverinţă, l-aşi fi dat pă Iosif in măna sa şi a unui plăeaş să-t ducă la Bucureşti. Şi ducăndu-l pă­ nă la Şerineasa, dă mărtu­ rle polcou. Sterie că n'au lăsat pă lonichie să mai ba­ tă pă Iosif. [148] care cerăndu-i-se au zis că n'au fost, fără numai prin grai. Aş fi urzit synomosie din­ preună cu Nectarie proin Bistr[iteanu] asupra prea sf. părintelui episcop, pă vremea culesului viilor, la Drăgăşani, pottindu şi pă Macarie ,35) proin Gooo­ rean[u], ca să se unească dovedind u-să dintr' o scri­ soare a sa, scrisă la avg[us]t 3, It [17]95. Ar fi şi o carte, pentru această synomosie. a lui Nec­ tarie arhim[an]d[rit] Bistr : [Iţeanu], care scrie că ce i-arn poruncită au înpllnitu. polit j, ca să se izgonească Iosi] din mori, ca un răzvrătitor, şi le-au poprit divanu Craio­ vei. Iar acum văz că arată că n'au fost po­ runcă în scris. La avgt: 3, li, 1795, eu eram inchis de prea sf. părintele episcopu, în episcopie la Craiova, pentru cererea de comoară şi schita Pol!ojv!ragij şi 1000 de galbeni, cerere peste putinţa mea şi eu nu am nici o ştire de acea synomosie, dovedită făcăndu-se si aceasta din însuş acea scrisoare a Gov[ o Jr[ ea­ nului], fiind scrisă dela avgt 3, cănd eu eram la Craiova şi viile s'au cules la oei] o jmv., in urmă, după înştiintarea sa peste 2 luni de zile. Această scrisoare nu cuprinde synomosle, ci aşa inprotivă au tălcuit-o, ne cercetăndu această madea. Dar fiindcă acelaş Bistr[i­ ţeanJ să află aici, să se cerceteze ca să arate însuş, neştiindu-rnă eu vinovatu la a­ ceastă năp ăstuire. Răspunsu: Cea par dosită cu Iespezi şi una cu car.a- mid ă cu cămările lor, le-am dres cum să cade, şi cănd vin mosafiri la more şăd într'ănsele. Iar în trapezăriia cea mare sărit căteva că­ rărnizi din pardoseală stricate de caii tur- ceşti şi n'am apucat a le pune la loc, Biserica de la botniţă, în vremea răzmi­ riţii şăzănd .ţurcii acolo, s'au făcut grajdu de cai, prăpădindu tot dinir'ănsa ; surpănd şi [ărămănd şi stălpii uşilor şi ai [erestrilor :di pi�!ră; fiind şi lespezile pardoselei şi sf. pres­ tol, asemenea de piatră fiind, şi câteva zu­ grăveli, Şi toate le-am dres, făcăndu-le de iznoavă căte au fost lipsă, dregănd şi 3 chilii pentru şădere, după cum au văzut şi dUI1lIl. sătrar (Merişescu?). Pentru schitul sfetului ' La biserică cele ce au fost stricate şi lipsă Ştefan, unde iaste duhoo- nicu Misatl, să arată că sănt am făcut toate, [ără numai acele icoane dela lipsă căteva icoane dela tâmplâ, fiind fă,cute gata la bolniţă, n'am areg;âlone ele visiier. Cred că el vorbeşte de timpul mai apropiat, ;::illd Br[lll�oveanu a i'ţ>st vistier (1793), pe când şi Pahomie era Hl egumenle. • 135. Acest Macari<\ figureazlă în allul 1798 ca întreţinut al m-riii I-Iurez, din porunca lui Nic. Brânooveanu, (ef. anexa 17), ceeace evidenţiaz,ă că răzvrătirea acestor foş:i superiori de mă­ nwstiri se făcea şi cu sprijinul boerilor Brâncovcni, cari nu ad­ mile-au amestecul episcopului În chesliunile staul"opiglziei Hurez. Pentru botniţă, cu cele trei schituri, că sănt la stare proastă. Din cercetarea ce au fă­ cui dumnului Radu Bă­ beanu : Pentru casele domneşti. 148 [149] celelalte toate le are lipsă. Am dres şi 3 tinda lor p.ă pimniţă Pentru părinţii m-rii, ce arată că nu li s'ar fi păzlt orănduiala pentru simbriie a 11 să da dupe obiceiu căte 1. 10 pe an. Pentru schitu sfintilor Apostoli, unde iaste Pan­ ieleimon ieromonahul. pandocrator, adecă dela tăm- apucat a le pune. Iar plă, arse de turci. sfeta biserică fără de case şi o cămară cu în care şăd oameni. Bisearica iarăş să află înlăuntru şi pă dinafară cu toată podoaba ei griţita, şi am dres 2 chilii cu o cămară şi cu tinda lor pă pimniţă. Sfi[ n Jta besearică cu toată podoaba ei iaste grijită atăt pă dinlăuntru căt şi pă dinafară .. fiindcă să stricase din vremea răzmiriţii, săzănd turcii acolo cu caii dupe cum au. să­ zut şi la celelalte schiiuri. Iar chiliile cele dă­ răpănate, sănt de multă vreme şi n'am putui a le drege; iar gătire am făcut, după cum au văzut şi dum, sătr. Cum şi la schitul sje­ tului Ioan şi la sţ, Ştefan, căteva chilii sănt stricate şi arse din răzmiriia nemţilor cea de demult, cum şi zidurile cele mari' dinnajară tot de atunci sănt dărăpănate, care nici alţi igumf e jnţ i] n'au putut să le dreagă şi să le aducă la stare mai bună; carii au ig[u]- menita mulţi ani şi cu liniste. In toţi anii le-am datu, cum şi: cizme, pa­ puci şi haine, dupe cum i-au văzut şi dumn. şătr[arJ încălţaţi, inbr.ăcaţi şi mulţumiţi; fără numai inir'acestu an n'am apucat a le da, mai tot anul neaţlăndu-mă la m-re din pricina ispitelor. (Fără nici o iscălitură, dar se cunoaşte scrisul lai Pahomie egam.). Schitul sfetului loan, un­ de iaste popa Crăciun. 15. 1796, îevruare 29. Craiova. Caimacamul Craiovei porunceste egumeuului Pahomie de la Hurez, să trimeată grabnic 2 cai tineri, potriviţi la păr, mari, la graţdul domnesc. Alecsandru Caiţogl] u] biv vel clucer caim ţ acam ] Craiov [e ţi. Cuv[ioase J igumene Hurezane, fiindcă de cătră prea puter­ nica Î npărătie să cere o sumă de cai, tiind trebuincios [i], care cai de cătr ă măriea sa vodţ ă] s'au găsit cu cale să s[e] răspunză de cătră mă[năs]tirile ţării, între care mă[năsJtiri au ajunsu a da şi m-rea Hurezul 2 cai, însă cai mari, tineri, potriviţi la un pă.r a­ mănc1oi, ţepeni şi cu soroc să să ră.spunză. Pentru aceea dar, după luminată poruncă scriem sfi[nJţriJ [tale] îndată făr' de căt[ă] puţină zăbav,ă să înpreuni aceşti 2 cai ori din cai[iJ morii ori de unde vei găsi (de nu vor fi ele ai morii) să cumperi şi fără z;'tbavă să-i 149 m [150] proftacsesti la grajdul g[ os [pod, fiindcă sorocu s'au apropiat, dar precum zicem: potriviţi la un păr, mari, ţepeni. 1796, [evr. 29. Alecsandru clutsar caif maf cţ am] (greceşte). (Fă;ră adresă}, 16. 1796, mai 20 . Pahotnie H urezeanu Încredinţează că a pri­ mit cu împrumut 750 taleri de la Const. Ghizdaveţ, ca să plă­ tească banii şcoalelor. Incredinţăz cu acest zapis al mieu la măna dum-Iui chir Costandin Ghisdaveţ, precum să se ştie că apucăndu-m[ăJ acum a da banif i ] scoaielor şi neavănd, fiind vremea înpotrivă, m'am rugat de d-Iui de mi-au făcut bine cu tl. 750, adecă şapte sute cinci zeci, care bani să am a-i da d-lui cu mulţumită şi cu dobănda lor la pungă po tl. 5, Şi 'aceşti bani sănt afară din alţi bani ce mai este datoare m-rea. Şi spre încredinţare am iscălit puindu şi pecetea. 1796, mai 20. i L. p .. 1 Pahomie igmn Hurez, plat[nicJ. Groşi (V-so:) 400: (s'au achitat aceşti bani la data:) [17 J98, iunie 18. 350: (s'au achitat aceşti bani la data : ) [1J804, martie 21. 17. 1798, Ianuare 1Z�. [Bucm·eşti?]. N ic, Brâncoveanu, ctitorul H tt­ rezului, scrie egumenului Pahomie să ilJ,pLăteascc'i la [iecare Început de Lună câte 20 tai, fostului egumen de la Oovora, Macarie. După [ieasca evlavie sţinţ. părinte ig[IlJm[eJn Harezene, t Cu această scrisoare-c înştiinţăm sfinţii tale că. pău' acum cu nici un fel de cerere n'am supărat pe sfinţiea ta; iar acum fiindcă avem cuci pe sfintiea sa părintele proigumea Govoreanui, chir .11a­ carie, şăzărid făr ' dă nici ° chiverniseal ă, voim elin veniturile eri­ toriceştii noastre mri Hurezul să or ăndueşti sfinţ[ia ta], aici, un vechilu, ca la Începutul fieşcăreea luni să numere în măna păr. chir Macarie căte tl. 20" începând dela zi întăi a ace ştii luni ghe­ n[aJr, păn[âJ cănd il vom asăza iarăş IZa vreo m-re. Aceast[a] o voim negreşit să o urmeze (!), aşteptând că t mai 'în grabă răspun­ sul sf. tale, pe cine or ăndueşti vechilu aici, căt şi banii)] pă luna aceasta ghenarie să vie îl�)r-eună cu răspunsul sI. tale. Rămăind al sfinţ[ii tale J Întru 1-1s, hiu, Nic Brănc[oveon}lj (V -so:) Sfinţii sale păr. ig [li JmelZ al sf. ctitoriceştii noastre­ mănăsiiri Hurezul, citiI' Pahomie, cu ev.lavie s.ă să dea". 150 [151] 18. 1798, apI'iHe 14. N. Brâncoveatui Întreabă pe Pahomie de ce nu. a trimes cei 20 tal. lunar lai Macarie şi-i cere să-i trimeată acunt pe 3 luni. Dupfă ] [iească evlavie sfint. părinte igumelle H urezene, t Pentru sfinţiea sa părintele proigumn Govoreanul, chir. Ma­ carie, poftisăm pe sfinţiea ta, ca din venitul ctitoriceştii noastre rnăn[ăJstiri să-i trimiţi căte tl. 20 pe fieşcare lună, începănd din zi întăi ghen[a]r, să-i fie de chelt[uJeală pău' vom găsi mijloc de a-l orăndui la vre o chiverniseal ă şi vedem că numai pe 2 luni c-ai trimis adecă pe ghenar şi fevr. şi apoi ai făcut tăcere. Ci pentru ca să nu pui de tot 'la uitare, iată mai scriem sfinţ. şi te poftim să-i mai triimiţi încă pe 3 luni: tlr . 60, adecă pe mart., apr. şi maiu, căt mai în grabă sau si or ăndueşti om aici cu cartea sfinţ. I tale], ca să-i răspunzi. Şi r ămăiu al sfinţ. Întru Hs. fiiu, [N. Brăncoveanu ] Ve! logt136). [17J991'.37) (?), apr, 14. (V-so:) Sfinţii sale păr. arhimdr. şi igmnlui 'ctitoricesiii noas­ tre m-ri Hurezul, sud. Vălcea , cu fiească evlavie si să dea". 19. 1802, iau. 17. N. Brâncoveanu Întreabă pe Paltomie din ce eausă, n'a gâsit telegarii de care îi scrisese. A insarcinat pe un Hristea să caute el telegari în Ardeal, dar banii să-i dea egumenul. Dupf ă ] fieasc[ăj evlavie sţiniţ ite ] părinte ig{uJm[eJn Hurezene, t Pentru telegari v'am scris de atătea ori, atăt sfinţii tale căt şi părintelui Bistriteanui şi vist] ie j rului U rsache 138) şi vedem o mare zăbavă cu prelungire. Cine este pricina din căte trei nu ştim; eu, pentru ca să lipsească de acum înnainte pricinurile, am ridicat această treabă de asupra lui U rsaclte vistr., ca unul ce să 136. Intr-un doc. din B aprilie 1'798, în care se expune pricina dintre m-rea Ce-Lung şi locuitorii Bădeşti, senmează şi ,.N icolae Basarab uel logo/răi" (cf', Ac. Rom, zn; J!J.48. ni-rea Ci-Lutuţ -, pp. 251-2), 137. Ultima cifră a anului este .indrepl ată de vreun interesat. Cred că a fost' un 8. de oarece este o scrisoare a aceluiaş boer, adresată la c;îlevcl luni după aceea dela 1-'i ianuarie 1'798, şi re­ feritoare la aceeaşi chestiune. 138. In pomelnicul Hurezului figureaziă şi lJim, Ursache, că­ pitan. care a dat o cande:,ă ele argint (CI. Ac, R()m, 111S. 189(i, L 29). Ştelulescu public� inscriptia unei cruci ele piatră ridicatJ. de acest Ursache, fostcăpilan de husari în Ardeal, "iar acuma (1800- 1801)... v'ătaf d'e 'Jllaiu Novacilol'... cu bla!Joslovenia sfill[(iil sa/rei ... cffumenul Palwmiie Ilure::.eaJ1.11" (cI. Poloura.gii, T. Jiului 1906, p. 21). Incă din mai 1794, Ursache era \'ăla!: de plai, iar la .17 iulie 1806, Ursachi dă o adeverin(ă foslului eguITl!en Pallomie (cI. N. Iorga, St. şi doc. XIV, pp. 149, lG3). 151 [152] ar ătă nevrednic şi am or.ănduit pe Hristea buiucbasf ă] să găsească el telegarii din năuntru, dupj ă] cum de aici l-am .invăţat prin igraiu şi, arătăndu-vă preţul lOT, să plătiţi banii, ca isă ne trimiţă telegarii aici căt mai în grabă. Aşijderea şi 'pentru cercetarea-măn] ă [stirilor Hurezul şi Bistriţa are să urmeze bulucbaş Hristea dup[ă] poruncile ce e-am dat şi dupj ă] cum am mai scris s:f. voastre cu deosebite scrisori. Şi să ne aducă pliroforie bună. Şi rămăiu al sfinţ[ieiJ [tale] fiu sufletesc, Nicolae Br [ăncoveanu j. 1802, glzen[ajr 17. [P. S.J. Şi sărbători au [ost şi au trecut si nici heretiztis n'ai catadehtisit să ne laci nici pentru boerie. (V-sa:) Dup[ă] această porunci a dumnealui boerului ce s]e] porunceşte pentru 2 te1egari ce e-au fost făgăduit sfinţie[ a] sa pă­ rinte Orezanul, fiindcă nu au putut sfinţiea sa ca să-i g.ăseascţ ă] acei cai, am primit eu bani[iJ pentru cai şi eu să am să-i cumpăr cai după porunca boerului, cum în dos porunci. Bani am primit gal­ beni 100 pentru aceşti cai şi cai[i] au ca s[ă;] iese e ] elin ţara nern­ ţească şi galbeni[iJ sănt vimp.ăr ăteşti şi înlăuntru trec galbene ul] pă tI. patru şi jumătate. H ristea bulucbaşa (greceşte). (Adresa:) Sfinţii sale părintelui igmn Hurezeanul, chir Pa­ homie, cu fiească evlavie să să dea. (Marginal, altă scrierei] "Să să plătească telegari[iJ şi să să dea la bulucbaş Hristea", 20. 1802, martie 1. "Ca/asiilz de datoriile ce am pela unif i], al­ ti[ij, atăt ca zapisu, [ără zapisu; cu. dobăndâ, [ără dobândă, cum li mai jos arată pe anume: Romani 139) : 10 t[a]L cu zapis li. 96, mai 30, iscălit Nicolaie Vipîie i1011 Bogorodea 1 Matei părcălab şi tot satu platnici. Şi pentru facerea de hine să easă tot satu S1 prăşească la porumbi. 20 tal. cu za­ pis lt, 94, iscălit de Vipie p ărcălabu plat[niJc; 20 cu zapis li. 1793, iulie 27, iscălit Nicolaie Vipiie şi Matei părcălabu şi tot satu Ro­ mani plat[ni]ci; şi pentru facerea de bine să facă de toati casa o zi de lucru la coasă. 25 ca zapis lt. 96 septmv. 25, isc. Nic. Vi­ pi�e i Matei Lăzărescu i J011 al lui Pătru şi Toma Dăncescu şi cu tot satu plat[ 11i]ci. 90 [t�l.J pă 15 chile porumbi iscălit satu, It. 99, floemv. 25. 80, cu zapis it. 9Y /Zoemv. 25, isc. Ion al lui Pă­ tru i Nicu i Pătru al lui. \Ivaşcu i Nic. văcariu platci; 20 cu za­ pis lt. 1800, mai 19, isc. �ot satu platci.; 40, cu zapis lt. 99 iun. 2, isc. tot satu şi pentru facere de bine să. dea 40 de oameni la 13D. Sat in jud Vâlcea flproape de l11-rea Hllrez. 152 1·, :: TD [153] z eoasă; 25, eu zapis It. 1800, [evr. 5, ise. Ion al lui Pătru şi Nic. V,ăeariu plate. pă o claie de făn 'ce au luat-o; 6, eu zapis lt. 99 ociv.19, isc. Matei părcălabu plat.; 37, pă o claie de făn cu za­ pis lt. 1800 marto 13, isc, Nic. Vipiie, Nicu şi Mihăilă platnici, şi pentru aşteptarea banilor să aducă 1000 de şindrilă, de gorun dela Sirineasa; 10, cu zapis It. 1802, glzenr 14, isc. Nic. Romanu plat. 140); 5 0, cu zapis li. 7310, [evr. 1, isc. tot satu, şi pentru fa­ cerea de bine să facă 50 de cară de lemne la varniţă, (total=) 433 (taleri}, F olesti 141.) : r8 [ta1.] la Dvtru Vladului cu zapis it. 1789142), apr, 21, iscălit şi Vladu, tată-său chezasi. 32, cu zapis it. 1789, apr. 16 isc. Şărban sin popa Preda i il on brat ego, platnici. 20 cu za­ pis lt. 1792, noemv, 21 iscăliţi Mihalcea \Ciucă plat. şi Gheorghe ispr ăvnicelu chezaşi şi pentru osteneala banilor să dud 3 cară de nuele la Troean; 27, cu zapis It. 99, apr. 27, isc. Dincă Ceaur plat. i G. ispr ăv. şi Radu sin Vladu, martori; 3 I, tot din banii vinului, i-am mai dat lui D-tru; 60, cu zapis it. 1792, mai 2 la Gheorghie sin. 60, cu zapis It. 1797, levI'. 7, isc. Grig. Piţurlea i Nicolae nepotu-său i Ti-traseu i Nicolae, fii-său. i:Şă,rban sin popa şi Matei Ştirbu platci. Şi pentru facere de bine să aducă ele om căte 1000 de şindrilă de gorun de 'la Şirineasa la m-re ; 10 cu zapis It. 97, mari. 16, iscălit Anghel Veţăleanu plat. şi pt. facere de bine să aducă 1000 de şindrilă ele gorUl1 de la Şirineasa; 20, cu zap. li. 97, [evr. 2 isc. Andrei .Mustăţa Gheorghe fi-său, Ion sin Gheorghe, Pătru Sandului i Nicolae sin Tănasie şi Vladu Pietra­ riu, care bani li s'au dat să facă şindrilă de gorun mică pe tl. 21/2, şi lungu 4 palme şi I palmă, latu; 5 [tal.] cu zapis lt. 97 decv. 16, isc. Preda Lungu plat. şi pentru facerea de bine să facă, şi'o ascultare cu caru unde îl va chema; 40 cu .zapis lt. 1792, apr: 28 .isc. Dvtru Vlad ului şi Ilie Lungu plat. şi pentru facerea de bine să ducă 2000 de araci ele la Şirincasa la Traian; 20, cu zapis it. I793, apr. 26, isc. Ioniţă plat. şi Dima şi G. isprăv. cheza şi, ;;i pentru .tacere ele bine să ducă 100 de blane de la Şirineasa la 1'1'0- ian , 15 cu zapis lt. 1793 marto 3, iscălit de Dumitru sin Agapie i Gheorghe sin Dumitra platci. şi pt. facere de bine să ducă 300 de parrnaci de la Şirineasa la Traian; 35 cu zapis l. 1799 marto 17, isc. Gheorghe sin Agapie şi de Dumitra a lui D-traşc Agapie platnici: 20, cu zapis it. 7300 mai 121, isc. popa Tănasie platc. şi pt. facere de bine să ducă 1000 de araci la Troian; 20 cu zapis It. 7300 mai 21, isc. Neacşlll log. plat. şi pt. facerea de bine să. ducă 140. Suma aceasla de 10 taI. e tăială cu cerneală. lH. Sat În Vâlcea. 142. In acest an, Pahomie era egumell La Polovragi cum apDre Încă din fevr. 1783 (N. rOi'ga, SI. şi dac. XIV, p. 203), iar la 22 martie 1786 făcea o învoială penlru vii, cu nişte locuitori din Ne­ goeşti, figur.ând ca atare (cL Al. Ştefulescu, POlolJ!ragii, p. 133). 153 [154] , I I l IOOO araci la Troian : 20 cu zapis It. 7300 mai 21, isc. Radu S111 Ilinca lui Pătru plat. şi pt. facere de bine să ducă 1000 araci la Troian la vie; 20 cu zapis It. 1792 septv, 7, isc. Dima plat. şi pt. tacerea de bine să ducă 2 cară de nuele la vie la Troian; 20 cu zapis li. 1793 apr. 3, isc. de Dvtru sin Vladu plat.; 5 cu zapis li. 1792 iun[ie], isc. de Gheorghe Ciucu, plat" 20 cu zapis it. 93 ghenr 14, isc. de Andrei Mustăţea, de Radu Dieanu platnici şi pt. facere de bine să aducă 3000 araci de Ia Şirineasa la Troian şi să aducă la m-re şindrilă de la Şirineasa; I5 cu zapis li. 1789 mai 12, isc. Dima sin Amza uncheaşu plat., cum şi ascultare să facă la ce i să va porunci pt. osteneală; 24 cu zapis it. 97 decv. 17, isc. de Luţ ă plate. şi de G, isprăvnicelu mart.; 165, cu zapis li. 1792 apr. 6, isc. un Gheorghe Sărariu i Ion sin popa Preda Ţonea i Ion sin Gheorghe- i Manolea şi de Pătru Neg rilă şi pt. facerea de bine să avem a-i duce de om căte 10'00 de araci din Şirineasa Ia ' Troian; 40, cu zapis lt. 1793 apr, 15, iscălit Din. sin D-tru şi Matei Ştirbu plat. prin chezăşiea lui G. isprăvnicelu, şi pt. fa­ cerea de bine să ducă 2000 de araci de la Şirineasa la Troian; 4',60, am dat Radului Şăilariu fără zapis; 20, dat lui Nicolae Lungu fără zapis care i-au luat de la gineri-său Din din vinu ce vindea atunci; la, cu zapis li. 1789 lavgt 23, iscălit de un Lazăr Bodesc[ u], platnic; 6,60 cu zapis It. 1802 [evr. 23, iscălit un Ni­ colae sin Lază.r plat. să posluşască şi cu caru la ce i să va porunci. Un zapis lt. 93 ghenr 17, în .care este iscălit un Stanciu An­ ghel în care zapis să cuprinde că li s'au dat o claie de făn şi pentru acel făn să ducă 8000 de aracidin Şirineasa la vie la Troian de s'au dus nu să ştie; un zapis It. 93 iuli[ e ] 30, isc. de Gheorghe sin Andrei Mustăţea, în care zapis zice că pt. binele ce le-am făcut să ducă 200 pari despicaţi de la Şirineasa la viic la Troian, de au dus nu se ştiq; un zapis li. 93, ghenr, 14, iscălit de D-tru sin Vladu în care zice că i ;S'a&' dat o claie de făn şi pentru acel făn să dud 6500 de araci de la Şirineasa la Traian, de i-au dus nu ştiu; un zapis It. 93 ghenr, 14, isc. de Grigorie Piţurlea, de Nic. sin Gligore şi de G., sin Din[ u], în care zapis să cuprinde că luănd ei o claie de făn s'au legat ca pt. acest făn să ducă 12.000 de araci dela Şirineasa Ia Troian ; de i-au dus nu să ştie; un zap[s lt. 1800 [evr. 20, iscălit de Gheorghe sin Daniil monah în care zice că s'au legat să aducă 1000 şindrilă de la Şirineasa aici la more; de au dus' nu să ştie. (Total=:) 853 [taleri], , Fometesii 11 3) : 57,60 cu zapis li. 1801 apr, 3, isc. un Anghel i Andrei par călab i D-tru Surdulesc i, Ion Cărlan 'i Mihai Croitoriu platci şi pt. osteneală să aducă de �m căte o bute de vin de unde li să va porunci; 3 dat lui Ion sin 'D-tru Ungureanu tot cu zapis It. 17, cu zapis lt. i'i97, llomv. 2, i5C. Anghel Calută plate. (Total: 78 taleri). 14::;. Sat .in V/tlcea la v, de Hurez, vecin cu limita .iud. Gorj. 154 ,..,. � .,..".,,� ..... ---� , , [155] .Ma/eeşti 1404) : 25 tl. cu zapis It. 1800 iun]ie] 25, isc. popa Cosd. ot Bo­ desti şi Pantelimon platnici, şi pt. aceşti bani au pus şi un cazan amanet; 50 ipac cu zapis lt. 1800 iunf ie] 18, isc. popa Costandin ot Bodeşti şi Ion brat plat. şi pt.. facerea de bine s'au legat prin zapis să aducă pieatră de la Igoi 145)' cu car ă'le lor într'un an pen­ tru trebuinta sf. mori. (Total =) 75. Ho gdănesti 146) ot plaiu Cozii: 84 tl. cu zapis It. ,1SC. de un Ion Clăvănesc, Nic. Dirnulesc i Radu Clavănesc i de An.ghel Ciocan i Vladu Dimulescu i G. Dimulescu i G. Boclescu i Marin Popesc[u], Nic. Vizoeanu, Ion Popescu i Nic. Mănescu platci; şi ptfacerea de bine să aducă 6000 de şindrilă de gorun nescobită de la Şirineasa aici la m-re ; 30 cu zapis it. 1801, avgt: 27, lsc. de un Nic. părcălab i Ion sin Vintilă Dimulescju] iCosd. Vizoeanu i .Cosd. Popesc i Avram Bogulesc înpreună cu tot satu platci ; şi 'pt. facerea de bine să ne facă o dacă bună la cele ce Ii s'ar 'pon.mci; 20 cu -zapisZz. 96 mai 15, isc. Cosd. Bogdănescu i Mihăil.ă otm ti Ion Bogdănesc i Lupu Golicescu şi cu Andrei păr c. !înpreună cu tot satu ; 5 cu za­ pis li. 1800 iun. 20, i5C. Cosd. Bogdănescu plat. şi pt, facerea de bine să aducă 500 de şindrilă gorun de la Şirineasa ; 10 cu zapis li. 97, marto 17, isc. Coscl.Bogd. i .Nicolae i Ion i Nico[a]ra vă­ cariu platci, rămăind datori dup.ă o claie de făn; 40 cu zapis sit, 1800 marto 1, isc. 1. Bogd, i .Nicola'ie i!Cosdn şiNicula Rornănescu plat ci şi pentru facerea de bine să aducă 3°00 de ;,indril'i de go­ run de la Şirineasa aici la more. (Total =) 189. C ostesti H7) : 20, cu zapis lt. 93 apr, 14, isc. Nic. Crecinu plate. şi pt. os­ teneala banilor să bată 3°00 de şindrilă; 100 cu zapis lt. 1793 mari. 13, isc. un popa Cosdn, Ioan i Gheorghe şi Vasăle platnici; şi pt. facerea de bine s'au legat să aducă 600 parmaci de la Şiri­ neasa la viie la Troian; de au adus nu să ştiie : un zapis li. 93 marto 9, isc. popa Cosdn, Ion, Gheorghe j Ion sill p-op'a 1017 Zu­ grava i Ion Cioplintea i Matei Cioplint'ea i Nic. Ciorplintea, în care s.ă cuprinde că le-am dat o ching,ă de moş1e săo stăpănească ei despre Măldăreşti şi pt. hav:aetu moşii s'au legat ei s.ă ducă 33000 de araci elin pădurea Dobruşi[ i ] la viile ele la Sateşiti; ele au dus nu să ştie; un zapis Li. 7301 mari., isc. un Nicolae ş,i eLe 144. Sat în Vâlcea plasa Olleţ, la hotarul cu jud. Gorj, vreo 10 km. la sud de Fomeleşti. 145. Lângă Ma leeşti. 146. E bine că se precisează plaiul, căci în Vâlcea sfint mai multe sate cu acest nume. Acesla e3te aşezat lful,j cum este C. 1. III, Buc. 1924, p. 100). Au scăpat însă actele unor moşii 1n­ torsura şi Ţl1ţul'uiu din Dolj, cumpărate în vremea lui Dllca vodă de mitropolitul Varlaa111 dela Radu Năsturel veI ban şi ,închil1aLe apoi ,xliJJlil 111-1'i de la Fecleksciori de lângă apa Oltnlu! ot sud, Argeş, carca o au zidit dinceput ,însuş sfinţia sa ... ". (E/orie cad, negru 50, doc. 1, din 3 fevr. 1676). Nu se pomeneşle nimic de Grigorie vodă Ghica, deşi acte ulterioare afirmă oă d este fund.atorul Fedelcşoilllui. Se poate ca să fi contriţlUit într'o bUIlA 1I1ăsură la această zidire şi mitropolitul Varlaam. La m-rea Pantelimon se găseşLe un potir de argint făcut de doamna Maria Gr. Ghica 1n anul 1673, pentru l11-rea Fedeleşoi şi adus la Pantflimol1 prin 1750. Cât priveşte "răsvr,ăI,irea", ca trebue să fie aceea a Pasvall­ giilor, cari pradă. cumpIit,Oltenia',în anul 1801, când Moruzi cere mazilia, ŞI în 1802, când �1ib, vodă Şuţu fuge Îll Ardeal. Cred d în anul 1802 au prădat Pasv.angii, I-Im-ezul, căci În acest an au trecut şi pe la Ocnele Mari. De altfel şi egul11 , Pahomie arată că a fugit în Ardeal, .În anul 1802 "de, CărjaIii" (cf. anexa 32). /64 [165] --r .. �.," , Vor. ştiat, şi într'alt chip n'oi putea scoate de la dănsul nimic, de aceea am năzuit drept aici la luminat scaunul mării tale, rug ăndu-mă fierbinte să te milostiveşte asupr ă-mi , să s]e] orănduească un mum­ b[aşirJ credinciosu al mării tale să meargă să-I aducă aici la di­ V0n, să mă judecu .cu dinsul, şi să-mi aflu dreptate şi înplinire de la mila mării tale, atăt de :galhen:i i de bani, căit şi de toate cele­ lante lucruri, că este păc[ a Jt .s ă r ămăiu răbdător cu pricinuiri dăşarte că e-am pr.ăp ădit m-rea, fiindcă eu nu e-am fost nici ico­ nom, nici purtător de grijă, nici am 'avut cevaşi în seamă dat, avănd oameni or ănduiţi de pazi, şi de i s'au prăpădit cevasi ea IZU strica nimic, că m-rea era plină de osias] i] şi acolo în partea locului au fost robii, jaf ari şi alte 'răotăţţ i] precum este ştiut. Apoi eu ce vinovat şi dator sânt 'să dau seama pentru acelea şi sf. sa nu poate să-m[i] mănănce dreptul mieu cu aceste năpăşti ce-m[iJ aruncă, Sau în cea dup[ă] urmă, de va tăgLăJdui că n'au priimit dela mine această sumă de galbeni i de bani, sii priimească carte de blestem şi voiu rămănea odihnit. Şi ce va fi mila mă­ rii tale. Al mării tale prea plecat şi către D-zeu rug[ISLJtor, Pahotnie monahal. 1803, iunf ie] 5. "Prea sfinţiea ta părinte mitropolit şi iubi­ torule de D-zeu, sfinţiea ta episcoape al Rămnecului, să cercetaţi 'jalba aceasta şi ori să îndreptaţi sau să ne arătaţi pricina în scris cu zapciu ciauş dă aprozi. . Biv vel med[e]l[ni]c[erJ. 1803, iun. 5. Dup[ă] luminată porunca mării sale lui vodă, ce ni s'au dat la această jalbă a lui Pahornie monah, zapci[ul] cel orânduit, dumn. văt[a]f de aprozi, au înfăţăşat înnaintea 'noastră pă amăndoaă părţile şi întrănd în cercetare, am întrebat p ă părâtul igum[ e Jn Hurezean, chir Pahornie, ce are a răspunde înpotrivă, zise că cu adevărat au luat dela jăluitorul într'acea vreme, dind I-au trimis del[aJ Fedcleşoiu la m-re, nu 82 galbeni :şi 175 şi jumătate cara­ groşi şi 1 sfanţ după cum jăluitorul arată, ci numai 17 galbeni şi 24 caragr oşi, pre carii bani mai în urmă e-au şi dat, după cum j ăluitorul far�l fiind nu' au t.:igăduit. Iar pentru ce1elal te calabalăcuri ce' prin deosebită faae arată j ă1uitoriul că 'e-au luat numitul igumn, răspunse că tot într'aceea vreme fiind împreună Cll calabalăcurile cUl'ioşiei sale Într'ull sac deosebit pecetluit şi trimiţănda-le Îlllăa/ltra la vamă, fă.c3ndu-se de vameşi cercetare de acele lucruri cu deamă­ runtul după obiceiul ce au, ar fi despeoetluit saClt şi în urmă ar fi luat sluga cuvioşii sale o botiţă, o chingă de cal şi o cămaşă din­ tr'acele lucruri ale jăluitorului. Iar celelalte întorcăndu-le în urmă. dinlăuntru, arătă că i le-au dat j ăluitorului toate p�'i deplin. Asemenea şi pentru bătaea ce arată, răspunse părătul că prinzăndu-l che.larul m-rii noaptea umblănd si fure vin, în loc de a-l îndupleca cu rugăciune după cuviinţ[ă] a nu-l vădi, s'au 165 [166] pus şi au bătut pă chelar; egumenul, după dreptate, l-au certat, însă nu după cum arată, ci numai cu 2-3 beţe. Şi fiindcă jălui­ torul nu-ş putea adeveri arătarea sa prin vreo mărturie credin­ cioasă, pentru acei 82 gal. i 175 caragroşi şi celelalte lucruri, ne avlănd nici o mărturie sau în scris adeverinţl ă] după dreptate, şi, după mulţumirea cuviosiji] sale, s'au osăndit jăluitorul Pahomie, 'de au priimit carie de blestem 157) lin biserica s], mitropolii, că, cu adevărat au dat igum[ enuJlui acei tI. 82 galbeni şi I 75 şi jumă­ tate caragroşi de câte tl. 3 pC a Jr. 15 şi 1 sfanţ cum şi pentru acele lucruri că le-au dat igum-lui şi că este de dănsele păg[ u Jba� şi până acum, care lucruri preţuindu-se să adună. în sumă de tl. 65 bani 96 şi cu tl. 487 bani 60 în 65 galbeni împărăteşti, bezi 24 caragroşi ce e-au priimit i tl. 596 bani 75 în ISI caragroşi bezi 24 caragroşi ce e-au primit, să adună peste tot tl. 1065 bani 96. Pre care bani i-au răspuns părâtul igum[eJn j ăluitorului, prin mâna orânduit[uJlui zapci[uJ vătf de aprozi şi au rămas de acum înnainte Hurezean[ u] nesupărat de această pricini. 1803, iunie 12. D. al U g[ rovlahiei], t Al Pâm nicului N ectarie (greceşte). Trecut în condica mitr[ opoliei]. 25. 1803, [iunie 6-12, Bucureşti]. Cartea de blestem a mitro­ politul Dosiiei dată monahulul Pahomie, ca să jure pentru acei bani ce i-ar ti luai egum, Pahomie Hurezanu. Dosithee Mil[o]st. Bjio arhiiep, i mitr. U[nJgr[ovlahiei}. La cercetarea ce din porunca qnării sale am făcut prigonirii ce este Între CUl'. igumn Hurezean şi Pahomiie monan pentru 82 galbeni împărăteşti şi 175 caragroşi nemţeşti şi jumătate căt şi un sfantih, cum şi alte lucruri ce sănt însemnate pe deosebită foae, . pre . care toate acestea cere Pahorniie monah del[ a J numitul igm. cu cuvănt că i le-ar fi dat în 'păstrare. Care cerere a jăluitorului _ tăgădui igum[eJn[uIJ, zicănd că nu este adevărat, dar în cea după urmă s'au mulţirnit (1) igumn ca de va priimi Pahomie blest[ e�m pentru toate aceste mai sus numite lucruri şi bani, cum că cu ade­ vărat le-au dat în mână-i spre paz.ă şi că nici mai mulţi galbeni de căt 82, nici mai puţini, cum şi pentru caragroşi asemenea; va rărnânea îndatorit să-i plătească până la o para. Deci scriiern această carte cu înfricoşată afurisanie asupra ta, Palzomie mall! a J Iz, ca să\ mărt[ uJriseşti întocmai după mai sus nu­ mitul post, că aded 82 gcUbeni ai dat igum[enuluiJ, iar nu mai mult sau mai puţin, cum şi pt. taragroşi de ai dat 175 şi şi 1 sfanţih şi pentru acele caJabaJăcuri, \ cu toate după cum sănt însemnate în 157. CL cuprinsul acestei cărţi în dac. ilO. .'25. 166 [167] foae aşa le-ai dat igumn. Şi aşa arătân d adevărul vei fi ertat şi blag[ osloJv[it], iar ncar.ătănd adevărul să fii supt blestemul Măn­ tuitorului nostru Is. Hs. şi a tuturor sfintelor săboară, cum şi supt blestemul smerenii noastre, de toate ale tale să nu să aleagă ca praf[ulJ în faţa arii; întru toate ostenelile tale spor să nu vezi 1 1803. D[ osithei] al Ug ţ rovlahiei]. 26. 1803, august 17. Nic. Brâncoveanu scrie egumenului Paho­ mie, ca să cumpere un cal de la nepotul său, Grig. Brâncoveanu, şi să i-l dea peşcheş. Dupf ă] [iească evlavie, t Scrisoarea sfinţ. [tale] am priimit si am văzut cele scrise arăt în scrisoare căt şi în copiea cea periclitisinăJnl ăuntru şti ne-am mirat pentru ce să te sperii de toate muştele, în vremi cănd ai sprijinitor şi aj[ u Jtor, atăi pe noi căt i�i pe dum-lui nepotu-mieu, 'Este un dascăl ciungu, om al curţii, carele este de lipsi ă] pentru această m-re, dar nădăj duim că nu o va catordosi, Au mai fost şi altul carele ne număra 1000 de galbeni înpăr ăteşti şi pentru ha­ tărul sfinţii tale, că te afli vechiu al casii noastre şi slujeşti la această sfăntă m-re de atăţeaani, n'am priimit. Acum, un lucru poate să te izbăvească de toate supărările acestea şi să răm ăi în pace. Dum-Iui nepotă-rnieu are un calu bun, murgu, care ne-au plăcut; să te ajungi prin scrisoare cu sătr [arul] Dimitrache 'Sihlea­ nul, omul dumn[ ea Jlor, puindu-l mijlocitor pentru acest calu şi cu ori căţi bani îl Viei putea scoate, să-I cumperi şi să ni-l dea noao. Şi să ştii că, calul acela, te v[aJ măntui de toate nevoile şi vei r ă­ mănea în linişte ne mai avănd nici o băntueală. 1803, avgt, 17. Şi r.ămăiu al sfinţ[ii tale J întru Hs. fiiu, Nicolae Br [li Il covean uj. 27. 1803, noemvre 16. Pahomie, că banui Nic. s'a dat prea târziu calul, Grigorie Brâncoveanu anunţă pe egarn. Brâucoveanu, unchiul său, supărat că i [-a reţuzat, Cu ţiească evlavie mli închin sfinţii tale, Am priimit scrisoarea sfinţii tale şi am văzut cele coprinză­ toare. Căt pentru cal, îndată l-am gătit şi [-am trimL� la, dum-lui 167 [168] banu, unchiu-mieu, şi n'aa voit dam-lui să-i priitnească, zicănd că trebuea de căndu l-au cerut să-I fi dat, iar nu acum după arăta vreme. Şi întorcăndu-l înnapoi l-am pus iarăşi în grajdu pentru trebuinţa mea. Să vede că unchiu-mieu s'ar fi căit acum şi s'au veghetisit de pretenziea calului. Iar galbeni[i] ce ni s'au trimis pentru preţu calului stau la mine în 'păstrare şi aştept răspunsu sfinţii tale în ce chipu să urmez şi mă rog să-mei] scrii fără sheală. Am auzit că pătimeşti de picior şi mi-au părut rău, tre­ bue şi sţintiea ta . să te păzeşti de răceală şi de acrime şi de lu­ cruri spirituaze, şi aşa cu pază bună îţi va trece, avăndu Întru cu­ răţenie şi nădejdea la Dumnezeu. 1803, noemv. 16. Aceest[ ea], şi sănt al sfinţii tale fiu sufletesc, Origore Brănc[ o ]v[ eanu], [P. S.]. Acestu emanet să-I trimiţi sfinţiea ta cu om dina­ dinsu 'la igumen Bistriţan fiindu în chezăşiea oamenilor sfiinţii tale. Şi să-mi trimiţi şi răspunsu de la igumen Bistriţan că l-au priirnit negrăşit, ingrijindu în tot chipu ca să nu să răpuie sau să să pră­ pădească. (V-so:) Scrisoarea către părintele Bistriceufl, chir Costandie, s'au pus Înnăuntru În legătura emanetului, ci sfinţi ea ta vei trimite emanet[ 1.11] pecetluit, dupe CUIn este, la Bistricean, fără a să c1ăs­ -chide, cu om sigur, ca să nu să răpue. Şi să am răspunsu de trimitere şi de priirnire. (Mai jos, adresa:) Sfinţii sale �rh[imandrit] ŞI tgumen a sfin­ tii măn] ăs [tiri Hurezu, chir Palzomi;, cu fiească evlavie să să dea. (Mică pecetie de ceară roşie cu iniţialele: ,,0. B"). 28. 1804, ianuare 3., Manolac!ze Brâncovenni; reproşează egum. Pahomie că supără pe egum, Meletie de la Polovraci, vrând să pună in locu-i un călag,ăr al vistierului Bibescu. Ii reproşează ,9i de datoriile in care a băgat m-rea. După căzuta evlavie, \ In trecutcle zile am .fost scris, după auzire, sfinţii tale, pen­ tru Meletie POfovrăcea1Z[uY, iar acum luâm (1) înştiinţare dă la obraze cu ştiinţă, că nu numai nu-l laşi în pace să caute trebile 168 [169] morii, vrăndu ca să o folosească, după cum ne-au încredinţat dăs­ tule obraze de cinste, ca să poartă cu cinste, cu isihie şi cu mare răvnă asupra morii, să o dreagă întru toate şi să o oprească, făr' de a o 'Lhgreuea în datorii. Ci ne-am înştiinţat şi de la clucer V Il [ă­ dăeanllY,8), cum că ai fi scris şi o scrisoare durn-Iui vist, Bi­ bescll159), pentru 1lI1 călugăr ce ţine de casa dumisale, ca să-l laci iguminas la Poli o [vraci; apoi scriindu-ţi clucer Vl ădăean, de ce şi cu ce pricină umbli ca să scoţi pe cel bunu şi să pui pe cel rău, e-ai fi scris înnapoi că nu 'umbli sfinţ. [ta] si pui pe acel că­ lugăr, ci Bibesc[a] ca an ctitor. De care foarte ne-am mirat de aceste urmări şi pizrnuire ce ai la cei ce caută să facă şi să sporească m-rea, făr' de datorii. Şi deosebit de aceasta, ne-am înştiinţat că -şi din venit ce este al Pol[ oJvraci[lorJ ai fi umblănd să i-l ei şi să i-l scazi, mai vărtos că un munte l'ai văndut şi ai luat bani şi zici că e-ai datu la cutie i alte cheltueli ştiute. Şi altu munte I'ai fi poprit cu cuvăntu pen­ tru oile Hurezului ; prin tocmeală sf. [tale] ai datu carte Polovrăcea­ nului, ca să stăp.ănească toţi munţţi[iJ morii Pol[oJvraci; apoi, în urmă, dă ce să-i ei odată cu o pricină un munte, altă dată cu altă pricină alt munte? Aşa totdeauna poţi să găseşti pricini să-i scazi venitţ ul] ce are. Ci după cum ţe-am mai scris şi-ţi scriu şi acum: d ă-i bună pace şi lasi toţi munţiţ i] i moşiile şi toate ale morii Polovraci, să le caute şi să le stăp ănească, după cum s'au stăp ă­ nit necurmat pănă acum de toţi ig[ u ]m[ e Jni căţi au fost şi mai nainte. Şi igmn Pol[o Jvrăceanul să urmeze a-şi da ceea ce este le­ gată m-rea Pol[ oJvraci a da morii Hurezului şi toate să le îndrep rezi a nu mai auzi acest fel de pricini mai mult. 1804, glzen[a]r 3. Şi sănt al sfinţ. gata spre slujbă, Manol[ ache ] Brănc[ o ]v[ eanu J. (V-so, adresa lai Paliomie egam.). [P. S.J Am înţeles de la mulţi că m-rea Hurezul să află în grea datorie şi nerneremetisită întru toate, şi foarte ne-am mirat în vreme ce m-rea ai priimit-o dreasă şi făr ă datorie şi acuma în vremea sfinţii tale să ajungă la această stare proastă, cu ingrcu­ ere de datorie nu o putem suferi a o mai auzi, de unde era cinstită. şi lăudată ele toţi. Nici datoriile în care ai pus-o sfinţiea ta nu vor fi priimite Iăr' de cuvănt drept, de ai vrut sfinţiea ta a te arăta galantom cu dări încoace, încolo, care nici un egurnen 158. Este poate clucerul Ioniţă Vlădăeanu căsătorit cu Uţa Pârşcoveanu, una din cele 5 fiice ale Stancăi Pârşcoveanu, sora lui Barbu Ştirbei (ef. St. D. Grecianu, Genealogii Il, p. 429). Cu acesta avusese eg11lncnul judeoăţi. 159. Probabil Dumitru Bibescu, biv veI logof. ,în 1814 (cf. şt. D. Gredauu, o. c. p. 128), tatăL 1'r-aţilor Bibeşli: Barbu - adoptat În 1811 de bogatul bocI' Barbu Ştirbei -. GheO"ghe �i Ioan, primii doi v�ilori domni În MuntcnL1 (cf. �i N. Iorga, S'. şi dac. llI1 pp. XV-XVI). 169 [170] înaintea sf. tale s'au arătat aşa. Şi caută cum mal 111 grab[ă] să o aduci, m-rea, la starea care ai priimit-o şi fără de datorie. (V-so, adresa:) Şfinţ. [sale] ar1z{imandrit] chir Pahomie ig[ u]­ m[eJn sfintei m-ri Hurez, cu căzută evlavie. 29. 1804, Ievmaro 9. Orig. Hrâncovenni; scrie egum. Palzomie că va stărui pentru el pe Lângă banul Brâncoveann, Ii recomandă eco­ nomie la m-re si-i aminteste de nişte galbeni. După [iească evlavie, Scrisoarea sfinţ. [tale J ce mi-eai trimis am priirnit şi am vă­ zut cele ce scrii că te-au scris dam-lui bocru, dar acestea, cu cele ce ai r.ăspunsu sfint. etaJ d-lui boerului şi iarăşi cu iconomiea la ale sf. m-ri şi cu lucrarea în faptă, să îndreptează toate. Care şi eu la cele cuviiincioase cu vorba către dum-lui bocru, totdeauna mă) miu arăta prothimos. Pentru acei galbeni, măcar că am mai scris sfinţ , care socotescu că vei fi şi priimit acea scrisoare, dar Şli acum scriu sfinţţii tale], că sănt acei g-albeni. 1804, [ev [r]. 9 dni. Al sfinţ[ii tale J ca un fiiu sufl letesc], Origore Brănc] o Jv[ eanu], (V-so:) Sfint, ar1z[i [m, chir Pahomie, eg[ uJm[ e Jn sfănt. ma­ n[ăs Jtiri Hurezul, cu fiească evlavie. 30. 1804, Ievruare 21. Manolaclze Brâncoveanu scrie egum, Pa­ homie că a rânduit 2 boernasi, care să cerceteze toate cele ce sânt la Polovraci şi Hurez: După căzuta evlavie, Scrisoarea sf. [tale], scrisă del[ a ] 27 ale trecutului ghenarie, am priimit-o fevr. 6. Cele scrise toate pe răndu le-am văzut, dar fiindcă multe am auaitu şi ne-au încredinţat obraze cinstite, după cum ţi-am scris, într'alt chip nu să pot dovedi făr' de căt a des­ coperi adevărul. Am l�otărăt a or ăndui 2 obraze cu pracsis şi de. credinţă a veni la faţa locului, arăt la Pol] o [vraci cătu �i la Harez, să v,ază cu ochii at�it cele ce scrii, căt şi ce datorii sant şi la ce au mersu şi în ce stan3, să .află atăt Polovraci cat şi Hurezu, ca s� r�� înştiinţeze dă dr�ptul aclev.ăr în ce chip este. Şi sănt al sfmţll tale gata spre sh.1Jpa. . \. _ 1804, tev. 21. iV/anol! aclie J Brănc[ o Jvj eanll]. (V-so, adresă grecească, lai Pahamie la Hurezu). (Urmarea şi sfârşitul acestor Anexe in numărul viitor). 170 [171] ••••••• M •• M ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • i ObTEHIA bITeRARĂ-ARTISTICAI • • • • •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• o reactiune salutară In producţia literară a unei epoci, în afara liniei evolutive fireşti - care mână şi literatura înspre un ideal de perfecţionare, de veşnică reîrnprosp ătare a eternului frumos - se observă tot­ deauna indelăturile ei, şi cu tendinţe centrifugale, opere şi scriitori cari se smulg cu totul comodei tradiţii, râvnind să-şi creieze un drum nou, pe care să nu-l mai fi bătut nimeni înainte-le. E un nobil îndemn îndemnul acesta, generator de creaţii originale şi ca­ pabil prin dinamismul săm a da un impus nou, un avânt de accelerare ritmului prea potolit, sau chiar slăbit, al mersului vremii. Aceasta însă cu condiţie ca "inovatorul" să fie într'adevăr o personalitate spirituală spontan-creatoare, să fie sincer (născut şi nu făcut), să. aibă darul lui Dumnezeu al talentului, iar creatiunile sale literare şi artistice să se poată încadra în logic şi în etic: în logic, ceea ce exclude aiurelile, orce compunere artistică trebuind să închidă o ideie, să aibă un înţeles =:: şi în etic. vulgaruI, trivialul, pornogra­ ha eliminându-se prin definiţie diu cuprinsul a ce năzueşte să. fie considerat drept artă .. Sub unghiul acestor postulate privind desfăşurarea produc­ ţiei literare româneşti (poate că ar fi mai exact să spun aci: a producţiei literare în limba română) şi a polarizării ei în jurul cu­ tăror scriitori sau reviste =>. vom constata, în perioada de după r ăsboiu, două curente de natură disjunctivă, lunecând pe o tra­ iectorie ce se depărtează de linia evolutivă normală. a unei .literaturi sănătoase: r ) al extremiştilor anarhiei, în căutare de noui forme de expresie, de tipul celor dela publicaţii ca "Integral", "unu", ,,7oHP" şi "Punct", şi cari nu însemnează altceva decât o rătă­ cire - în cazul cel mai bun -- a unor farsori încercând "să pros­ tească, lumea", Iăr ă succes; şi 2) val ul ele pornografie ce· s'a abătut în ultimii ani asupra epicului românesc, invadând până. şi chiar domeniul poeziei noastre. Şi unul şi altul s'au pus la adăpostul aceleiaşi ideologii gene­ roase în formă dar amăgitoare în fond: pretenţia dreptului sacru al libertăţii în artă şi al independenţei esteticului de etic. Dintre aceste două molime, dacă. prima a rămas falimentară şi resturile ei sunt în lichidare, cea de a doua însă, mult mai peri­ culoasă prin inrâuririle ce poate avea - şi le are, negreşit - asupra sufletului tinerimei neorientate, şi adesea greşit orientate î.11 viaţă, 171 [172] provoacă îndreptăţită îngrijorare acelora cari au "charge d'âme'" în rostul lor social: educatorilor. Cândiţi-vă că tinereţea aceasta de azi poartă în ea virtuali­ tăţile obosite ale generaţiei care a făcut războiul: că în j urul ei, în societate, ba chiar nu arar şi in familie; văel pilde rele; În şcoală tot cam pe-aci (j 'eri sais quelque chose!); în gazete citim în fiecare zi ele furturi şi de tot felul de abuzuri nepedepsite, de scandaloase călcări ele lege tolerate în folosul unora, a celor mai ticăloşi, de comploturi perfide a 'cutărui monstru moral În potriva celui ce are tăria de caracter şi rnândra cutezanţă de a spune adevărul şi ele a categorisi cum se cuv'ine pe cel rău, Cu astfel de exemple în faţă-le Ia tot pasul, cum vreţi Domniile voastre ca băeţii şi fetele ce cresc astăzi sub ochii noştri îriduioşaţi dar îngrijoraţi ele Viitor să nu iubească terenul sportiv şi straela proxenetă mai mult decât cartea, decât şcoala, decât teatrul, decât conferinţele, decât interiorul fa­ milial însuşi? Ce să mai zic de biserică, de practica religioasă, ele "credinţa" acestor june odrasle de astăzi ale noastre? Odinioară, ca o oază .în mijlocul pustiului, literatura, lite­ ratura bună r ămânea, în vremea sănătoasei şi frumoasei mele ti­ nereţi, o grădină fermecată, un loc de repaos şi de izolare de con­ tingenţele aspre uneori ale vieţci. In nobilul cuprins al cărţii ştiai că intri cu încredere şi cu reculegere ca Într'un templu, sigur dina­ inte că nu vei fi desamăgit 01' înşelat. Puteai oferi copilului tău să citească aproape orce carte tipărită în româneşte. Astăzi nu te mai poate chezăşui nici măcar numele unui scrii­ tor consacrat, şi ele ineliscutabil talent, că volumul proaspăt expus în vitrină este într'adevăr sau nu literatură, concepută şi modelată ca atare, desigur nu "ael usum delphini", ci "il I'usage des honnetes gens". E o invazie de grosolănie, care merge uneori până la sca­ tologie intrunele din aşa zisele romane ce se tipăresc cu nemiluita în zilele noastre. De aceea am primit cu satisfacţie campania pe care d-I praf. Iorga a Întreprins-o prin articole de ziar şi conferinţe publice în potriva "ediţiei definitive" a pocziilor d-lui T. Arghezi, pe care a scos-o - cea el'întâia din seria: Scriitorii români contemporani ­ "Funelaţia pentru literatură şi artă: Regele Carol II". Era aci oca­ zia să se exp:urgeze opera poetică a acestui scriitor - din care va rămâne negreşit o parte - ele tot ce e rnonetă ieftină şi comună, ele tot ce are aerul de a fi o farsă pentru cititorul prost, dar mai ales de tot ce are trivial şi anti-poetic în ea, Autorul nu o va fi voit, sau directorul Fundaţiei nu-şi Ira fi elat seamă că trebuia să pretindă această selecţionare de bun gust şi cuviinţă - aş zice şi ele respect pentru Cel ce patr onează editarea -, şi e păcat că n'a făcut-o, lăsând să calce <\u stângul această colecţie, pornită elintr'un nobil îndemn al suf] etului M, S, Regelui. D-1 Arghezi n'o fi, \desigur, un Eminescu; are însă talent, aceasta este de netăgăduit. Am spus şi altă dată (VoI. despre "Flori de mucigai" în A. O., XI, 1(' I r 8), cât bine se poate spune, dar şi 172 sn [173] C. D. Fortunescu, cât de aspru trebue condamnată atitudinea amorală a poetului în o­ pera sa, cu farmecul perVlers ce asemenea poezie exercită asupra şcolărimei neancorate încă în bunul gust caşi în principiile de mi­ nimă decenţă a ceea ce numim "omul bine crescut". Când o spune însă o autoritate ca d-l Iorga, afirmarea capătă o amploare şi o rezonanţă care o impun mulţimei cititorilor. Graţie ei, tinerimea nepervetită va lua buna deprindere de a-şi alege lectura şi de a preţui cuvântul scris potrivit unor criterii sănătoase, ajung ând astfel să deosebească singură adevăratele valori de ceeace este monedă false. Reactiunea salutară, pe care gestul d-lui prof. Iorga a por­ nit-o, să fie într'un ceas bun! ............... Pieirea lui Făt-frumos Cerbul aştepta soarele să scapete Şi, uşure ca foaia ce se clatină, Se 'ndrepta la izvorul - cume'n datină Unde munţii bătrâni se bat În carpete. Când se lua cu luceafărul la 'ntrecere, Alergau ca nişte clipe pogoanele Şi se piteau în hăţiş lighioanele De steaua Irunţii lui, să nu le secere. Făt-Irumos, sărind din groapă să-I mântuie, Işi pironi în mărgărint luminile ... De-atunci îi ţesură giulgiul tulpinile Şi păduri de brad îl plâng când vântuie. Doar cerbul vine lael printre paiele Norilor albi spintecând depărtăr-ile Şi-l linge şi-iabur,eştecu nările Coiful căzut şi platoşa şi zalele ... Dar cum l-a văzut în oglinda sor'ţilor, A purces să-I caute sfânta Vinere Şi i-a deşteptat pleoapele lui tinere Cu apă vie, din negura morţilor. Scăpat din mâna bătrână şi prietenă 1 se pier-dură ca'n peşter.ă urmele ... Rar îl mai v,ăd doar ciobanii cu turmele Hăt, departe, pe vreo muche cu cetină. Pe 'nnoptat, când el umblă cu nălucile C.ăutând pe pustii steaua văgăunilor, Pe care-o văd numai ochii nebunilor, Oamenii-şi fac ca pentru strigoi crucile. M. D. Ioanid. 173 Jamz dAiR4iiJ. & [174] -- Jocuri sub pleoape Când sgura vremii, suflete, ţi-o scuturi Ca duhuri ce s'au înălţat din urne, Incondeiate, slovele, ca fluturi, Se năzăresc din pâclele nocturne Şi-mi sorb din ochi lumină ca din ciuturi. Printre miimi de valuri, în urechi Cu nesfărşitul mărilor din scoică Se desluşesc cuvintele părechi Ce, poate, sec:ătau din vremi străvechi Şi 'n vreme pier ca clopoţei de troică. Spre r otocoale de neant stelar In icare cresc şi se prăvale sorii Vreau să m'avântcu braţul iar şi iar, Ca Păsări - Laţi - Lungilă cel hoinar, Să prind măiastre aripi de prigorii. Dar m'a cuprins păinjeniş de straie Ca 'ntr'un nămiezi penumbra de arinişte Şi nu se turbură şi nu se 'ndoaie ... Prin vine doar cutreeră pâraie 1ndep:ărtate, leneşe, de linişte. M. D. loanid . ......•.... ,. Eminescu şi problema morţii 1) Dacă în sine, antic, moartea este un termen ireversibil, o întâmplare ultimă şi inexorabilă, pentru cunoaştere, gnasealogic, ea ar trebui să. fie certitudine supremă, evidenţă. des.ă vârsită, sim­ plitate. Totuşi, spiritul omenesc, înfruntând paradoxul de a in­ teroga neantul. a creat din spaima sângelui a problemă a morţii, a îndoială pe care o trăeşte cu o complexitate extraordinară şi tra­ gică. Să amintim că orice problemă metafizică - şi a morţii cu atât mai mult - refuză posibilitatea unei soluţii verificabile în concret, experimental, şi prin aceasta unitare. Adevărul construcţiilor meta­ fizice nu stă în armonia lor logică şi nici în Încadrarea datelor realului -- necesare şi ele, d�r numai ca simple condiţii - ci, în adân­ cimea atitudinii spirituale, in fervoarea gândirii 2). In acest sens, 1) Frasmentul care urmează este un capitol dintr'un stndiu mai vast: Spiri· tuoutatea lui Eminescu. 2) Lucian Blaga: Cenzura transcendenta. 174 *if4%tiW [175] valoarea sistemelor metafizice este meta-Iogică, iar nesfâr şita lor varietate nu numai firească, dar necesară. Eflorescenţa concepţiilor despre moarte -- să le numim tanatologii - se lămureşte dacă ne gân­ dim că, în acest caz, rigorile experienţei verificat oare fiind dela sine excluse, iar datele realului cu totul reduse, speculaţia se bucură de o libertate împinsă până la hotarul himerei. Lăturalnic, diversitatea condiţiilor istorice în care s'au găsit gânditor ii a contribuit vdease­ menea să multiplice şi sbi nuanţeze - nu soluţia, ci atitudinea în faţa misterului. Liniştea încremenită şi pustie de viaţă a Nirvanei, cău­ tarea tracică a morţii frenetice, acea elegantă "peur hell enique de la mort", coşmarul infernului medieval, "nunta" rituală a ciobanului mioritic cu firea, iată ce bogăţie de teme şi accente ne oferi). con­ tactul cel mai precar cu înţelegerea morţii. Nu este aici locul de a cerceta dacă, la rândul lui, omul mo­ dern are un chip închegat de a privi moartea. Pentru scopurile încercării noastre ne ajunge să constatăm că problema morţii nu mai este o preocupare, ci o adevărată obsesie a spiritualităţii contimpo­ rane. O anumită concepţie crepusculară a sufletului omenesc (psiho­ logia abisală), viziunea apocaliptică a sistemelor "agonice" (Spen­ gler, Labriola ) şi chiar filozofia vitalistă prin exaltarea clipei, a du­ ratei şi a devenirii, au lucrat pentru pregătirea unei apăsătoare at­ mosfere de oboseală, de pierdere în sine prielnică speculaţiilor ta­ natice. Mai convingătoare decât dovada directă a numeroaselor cărţi despre moarte (Vlezi recenta T hanatos a lui Ion Biberi şi bi­ bliografiadela finele volumului) sunt semnele vremii. In zilele noastre se constitue două noi disci pline filozofioe: antropologia şi morfologia culturii, fiecare valorificând pe planul propriu de gân­ dire problema morţii. Pe planul individual, ultimul curent al filozo­ fiei german e, fenornenologismul, construeşte prin reprezentantul său actual, prin Heidegger, o întreagă antropologie în centrul căreia stă gândul şi sentimentul morţii. Omul există numai pentru moarte - spune Heidegger - (Sein ZUI17 Tode), iar fondul existenţei sale se alcătueşte dintr'o chinuitoare nelinişte (Angst), din sentimentul abi­ sului opac şi impenetrabil. Sf. Augustin şi Kiekegaard, printre alţii, s'au plecat asupra sufletului omenesc cu aceleaşi gânduri, dar numai la Heidegger ele au roelit într'o cuprinzătoare interpretare a exis­ tenţei (Hermeneutik der Existenz}. Pe planul colectiv morfologia culturii, el cărei faimă începe dela Spengler (operă principală: ves­ tita. U ntergan g des Abendlandes], deşi liniile teoriei se pot urmări până la Goethe - pune, în mod indirect dar poate că atât mai tulburător, aceeaşi problemă a morţii, a morţii culturilor. Consideraţiile acestea ele ordin general asupra culturii mo­ derne erau necesare, ca să. înţelegem întreaga valoare de actualitate a gândirii eminesciene. Eminescu, care avea bune studii de filozofie sistematică în Germania, o înclinaţie naturală spre problemă şi spe­ culaţie, dar mai ales o sensibilitate deschisă înţelegerii morţii, a cău­ tat să dea eternei întrebări Ll11 răspuns strict silogistic, bazat pe faptul Iimitării formelor naturii. Un fragment din manuscrisele sale 175 7F7F"1I"lIlilllllllllllllllllllllllllllllllllllIlIlf'lifl'll'lIlIIIIIIIIIIIIII [176] intitulat Despre nemurirea suţletului şi a [ormei individuale desvoltă această idee. "Este numărul formelor în natură mărginit sau nu? Aceasta e întrebarea principală care trebueşte rezolvată, pentru a servi la so­ luţiunea curat silogistică a tezei de mai sus. "De aceea vom trebui să recapitulăm in mare mersul naturii şi a legilor ei. Spăimântătoarea necesitate cu care urmează procesele ei numărul mic al legilor fundamentale; combinaţiunile acestora, care, oricât de multe ar fi, totuşi se pot calcula cu certitudine, deşi pentru facerea unui asemenea calcul n'ar ajunge mai multe vieţi de oameni consecutive; puţinătatea relativă a spaţiilor -, sunt îndestul dovezi a unei mărginiri în producerea formelor. Frunzele de stejar dintr'un an sunt copii fidele a celor din mii de ani trecuţi; şi chiar dacă fie­ care frunză, individuală, ar prezenta o diferenţă oarecare, nu trebue să se uite că legile şi elementele în joc sunt determinate, se pot număra, şi cumcă toate combinările lor posibile se pot asemenea determina după o inducţie minuţioasă, deşi poate că ar fi o muncă netrcbuitoare. .. Din certitudinea cumcă toate puterile şi elementele, cât şi modurile lor de combinaţie, se pot calcula a priori şi rezuma într'un număr oarecare, rezultă renumitul postulat că tot ce este posibil va fi". Numărul elementelor fiind limitat, iar legile lor de asociere fiind constante, 'urmează cu necesitate repetirea unei forme odată existente. Iată cum exernplifică Eminescu acest raţionament: "Pentru a ne concretiza lucrul, să ne închipuim că fiecare din aceste forme individuale sunt reprezentate prin numerele unei loter ii care se trage veşnic. Toate numerele vor trebui să iasă, să se sfâr şească de tras, S,3. se reinceapă de tras, să iasă. din nou, şi aşa mai departe". Trebue să, accentuăm că nu poate fi vorba de o identitate a materiei, ceace nu există nici în timP1rl vieţei, ci numai ele repe· tare a formei: "Noi inşii suntem numai formele unei eterne treceri ale ma­ teriei prime, şi precum, după Heraklit, noi nu ne putem coborî de două ori în unul şi acelaş râu, tot (aşa noi) nu mai suntem, ma­ terial vorbind, nici într'un moment unul, acelaşi orri'" ... "Venim acum. la forma exterioară şi interioară (compoziţia dinlăuntru) a fiecărui din noi. Ea este asemenea din numărul foarte mare, dar însfâr şit un număr, deci mărginit, al formelor naturii ... Chiar dacă cineva ar reprezenta numărul ultim din marea fire de numere posibile, to­ tuşi urna va trebui să se epuizeze odată şi să-I arunce din nou pe arena lumii. "De aci rezultă că noi am fost totdeauna determinati şi vom fi Întotdeauna determinati \�şa cum suntem, şi cumcă moartea este numai un vis al imaginaţiei 'noastre. De aceea a nu fi [ost niciodată este singura larmă a inexiS{entei. Cine există, există şi va exista întotdeauna - de nu în fapta, dar ca posibilitate, - şi posibilitatea neavând în eternitatea timpului niciun înţeles, este existenţa chiar". Iar mai JOs: 176 [177] "Odată eternitatea formei garantată ... luptele pentru susţinerea el, pentru un mai de vreme sau mai târziu, devin fără înţeles". lată însă cum, după această concluzie pe cât de logică pe atât de potrivită cu adânca sa înclinaţie spre ataraxie ("Luceafărul"), imaginaţia poetului face un salt în fantastic, în acel fantastic al magiei cosmice bine cunoscut din Sărmanul Dionis: "Poate că mişcarea metafizică de sub suprafaţa lumei nu este decât lupta pentru un mai devreme sau mai târziu a miilor de forme virtualiter întotdeauna prezente şi Întotdeauna gata de a apare". Metafizica explicaţie a instinctului de conservare ar mulţumi chiar pe un teosof; care s'ar grăbi să. recunoască în agitaţia acestor fantornc transparente lumea sufletelor larvare, a elernenralilor. Inainte de a interpreta textul reprodus, să observăm singu­ laritatca poziţiei lui Eminescu. Pentru scopurile demonstraţiei sale, el nu uzează de argumentul platonician al simplităţii incoruptibile (v. Banchetul), nici de acela creştin al participaţi unii la divinitate, ci rânduind sufletului un caracter compozit, apucă o cale mai ane­ voioasă şi bătută mai mult de materiali şti cu gândul potrivnic de a tăgădui nemurirea. Din punct de vedere al contribuţiei. la problemă, teoria lui Eminescu ridică grave obiecţii, semnalate deja de d-l Călinescu. Ce poate însemna intradevăr o "formă" individuală decât un suflet' din care au pierit toate determinările concrete primite dela mediul înconjur ător în decursul trecutului, rămânâncl numai determinările a­ priorice ale speciei? Şi atunci Eminescu a dovedit permanenta s]Je­ ciilor , nu nemurirea sufletului individual. Nemurirea sufletului in­ dividual Înseamnă tocmai memoria trecutului individual, salvarea unicităţii, nu suprimarea ei. Dacă ne g ândim mai bine, vedem că,' departe de a exprima convingerea fermă în nemurire, teoria limita ţi unii formelor naturii dovedeşte tocmai spaima de moarte, înecul în neant, "refugiul des­ nădăjduit Într'un raţionalism devenit superstiţie", cum scrie comen­ tatorul citat. E revelantă în acest sens tendinta psihologică a demon­ straţiei: "in orice caz vom mai exista odată ... ". Cu drept cuvânt d-l Călinescu apropie această "loterie sigură" de pariul la fel de "sigur" al lui Pascal: "Cred îr, viaţa viitoare. Dacă nu există şi pierd, nu pierd nimic; dacă există şi câştig, câştig totul". Acestea nu sunt însă cuvintele unui om care crede, ci ale unui om care a disperat să mai creadă. Eminescu era într'adevăr un spirit predis­ pus disperării metafizice, căreia nu a isbutit în plan speculativ să-i găsească nici leac nici alinare 3). Diferitele soluţii trecătoare pe care le căuta fie în magie, fie, cum am văzut, în dcducţia silogistică, 3) Trebue să spunem că disperarea eminesciană, în toate variantele SOlle, are un caracter organic, structural-dat. De aci lipsa de evoluţie a acestui sentiment, constanta lui. Deosebire prolundă faţă de apuseni şi moderni, la cari neliniştea e cău­ tată, disperarea e o aventură, amăndouă sortite să fie parcurse Noţiunea atât de pre­ ţuită astăzi de , continuănd, cu începutul acestui an conferinţele sale în sala pusă la dispoziţie în mod graţios de Soc. preoţească «Renaşterea", înscrie încă următoarele: 12 Ianuarie 1936 Prof. Dr. Col. C. Mihăilescu : Prin ştiinţă la credinţă. Prof. Const. C. Brădeţianu: Şcoala care ne trebue. Prof. univ. N. 1. Herescu : Horaţiu în li­ teratura românească. 1 Februarie }} Prof. 1. D. Ştefănescu: Isuoarele artei creş­ tine. Prof. Ing. Cornel C. Brădeţianu : La hota­ rele ştiinţei. Căp. Al. Ionescu: Insuşirile fireşti ale po­ porului român. Dr. Iosif Ghitea: Cauzele degenerescenţei rasei umane. Prof. Romul Stănculescu: Posibilitatea pacei. G. Mil.-Demetrescu: Trecutul cultural' al Craiovei în sec. al XIXlea. D-na Maria Col. Budeanu: Stranii figuri de femei din Revoluţia franceză. Prof. C. Papastatopol: Poetul Cincinal Pa­ ueiescu. Prof. Ilie Popescu-Teiuşan : Asistenţa so- cială a dilicoenţilor minori. Prof. Radu Dem. Gyr: Boemă şi Poeeie. V. Al. Paleolog : Brâncuş 1. Pavelescu: Regenerarea picturii iu sec. al XIX lea. * * * Dintre conferenţiarii Societăţii "Prietenii Ştiinţei" au mai conferenţiat în alte părţi: Prof. C. D. Fortunescu, despre: Italia de azi, la T.-Severin, la .25 lan. 193b şi la Caracal cu acelaş su­ biect, la 5 April; Dl. Gh. Giugiuc despre Fra Angelica. la T.-Se­ verin, la 23 Febr. şi la Caracal, cu acelaş subiect, la 28 Martie, iar la 29 Martie cu subiectul: Prin ţara Regelui Alexandru. '" * * 205 [206] \ , \ \ I II Sărbătorirea Cărţii la Craiova nu a fost nici anul acesta ce trebuia să fie. Vina este a celor ce conduc -Fundaţiile Re­ gale-, cari n'au înţeles or n'au vrut să înţeleagă dela început că filiala locală a acestei instituţii - şi e vorba nu de Băileşti, Ple­ niţa or Balş, ci de capitala Olteniei - nu poate fi încredinţată celui d'întâi a venturier din câmpul fără stăpân al culturii. Sunt în Craiova atâţia scriitori cărturari şi oameni cu prestigiu în socie­ tate - D-na Farago şi Sabina Paulian, D-nii Dongorozi, Popescu­ Telega, Ioanid, şi alţii şi mai tineri, dar meritoşi, căror nu li s'a adresat invitaţia de a organiza «Ziua Cărţii» în acest oraş; dom­ nii de la Fundaţii, din motive şi după criterii care le sunt per­ sonale, au aflat cu cale să lase grija conducerei filialei locale a Fundaţiilor Regale şi organizarea sărbătorirei cărţii .... d-lui Doctor Plopşor, a cărui ştiinţă de carte, cu tot «doctoratul» său - luat cum l-a luat-, este extrem de redusă. O expoziţie a cărţii vechi s'a făcut pentru câteva zile la «Biblioteca Arnan», cu exemplarele rare conţinute în rafturile ei. Ea s'ar fi putut mult îmbogăţi cu cele, mai numeroase şi mai preţioase, aflate în Biblioteca Colegiului Naţional «Carol 1-. Dar vai! această bibliotecă e caşi inexistentă, decând nenorocnl a adus pe capul unei instituţii de cultură şi de educaţie pe unul care n'are nici în elin nici în mânecă cu asemenea atribuţie, dar care în schimb e şeful suprem al lojelor masonice din Oltenia. * * * La 29 Aprilie 1936 s'au împlinit 50 de ani dela moartea lui G. M. Fontaoio, cel care a fost, vreme de 30 de ani, director al liceului mai mult decât centenar, ce se chiamă astăzi Colegiul Naţional «Carol I» din Craiova. Era pe vremea eroică a părinţilor noştri, când demnitatea de director al unui institut de învăţă­ mânt nu se da nici de cluburile politice, nu se impunea nici de ocultele asociaţii de asigurare mutuală înpotriva sancţiunilor Jus­ tiţiei, cum se cam întâmplă azi prin unele părţi de lume urgi­ site de Dumnezeu. Un Petrache Poenaru la Eforia Şcoalelor, un Gheorghe Chiţu la Ministerul Instrucţiunii şi al Cultelor-Olteni amândoi=-nu şi-ar fi pus obrazul în joc numind şi menţinănd în fruntea unui laborator de ştiinţă dar şi de conştiinţă românească pe un dascăl de duzină or pe un condotier rătăcit prin câmpul învăţământului. Căci un Fontanin era nu numai cărturar de frunte şi om de o ireproşabilă ţinută morală-cum prin definiţie ar trebui să fie orcănd şi orunde un director de şcoală -; el era însuşi simbolul şcoalei oltene, exponent recunoscut şi de toţi consimţit al unui exemplar de nobilă umanitate. Comitetul soc. «Prietenii Ştiinţei» , care a luat iniţiativa turnării în bronz a foştilor profesori Fontanin, Strajan şi Constan­ tinescu-busturi azi executate de sculptorul S. Severin-a socotit că le va putea inaugura chîar cu prilejul pomenitului semicen­ tenar. Dar cum pe deoparte asemenea sărbătorire, legată de Colegiul nostru, nu se poate 'desfăşura decât numai între păreţii acestei instituţii, căreia Fonta�in îi insuflase odinioară duhul său; şi cum pe de alta actuala atmosferă morală din cuprinsul ei este incompatibilă cu o solemnitate de acest fel ;-am fost nevoiţi să amănăm inaugurarea monumentelor de pomenire a acestor vred­ nici dascăli craioveni. 206 [207] In cursul acestor ultime 6 luni, după apelul pe care l-am mai făcut în rubrica de faţă în Decemvrie trecut, şi acele pe care le-am publicat prin ziarele «Universul» şi «Curentul» din Bucureşti, iar în oraşul nostru prin «Jurnalul» şi -Presa==cărora le mulţumim şi pe această cale -, am mai primit singură suma de 100 lei din partea unui fost elev al şcoalei noastre, dl. avocat 1. G. Georgescu, din Bucureşti pentru fondul busturilor. Subscriptia publică totalizează deci până azi suma de 35,100 lei. Considerăm ca pierdute următoarele liste de subscripţie trimise prin scrisoare recomandată acum un an, ca unele la care, cu toată insistenţa noastră prin costisitoare corespondenţă, nu am putut obţine nici confirmarea primirei, cum n'am obţinut nici înapoierea listelor respective, anume ale d-lor Prof. Dr. C. Ange­ lescu (lista 1), N. Titulescu (lista 4), Gr. N. Iunian (lista 16) şi G. Lungulescu, ziarist la «Universul- (lista 20). * * * Institutul de Cultură italiană din România, înfiinţănd de cu începutul anului 1936 o secţie în oraşul nostru, şi-a început activitatea deschizând un curs public seral de limba italiană, în localul Şcoalei Italiene din Craiova. Cursul a fost predat de d-ra Dr. Vera Mollajoli -, profesoară a Statului Italian, care deţine catedra limbei respective dela Liceul de fete «Elena Cuza. cum şi dela Colegiul Naţional «Carol I» - şi se împarte în 1) curs pentru începători şi 2) curs de perfecţionare. Inaugurarea acestor cursuri s'a făcut, cu solemnitatea cu­ venită, în ziua de Luni 20 Ianuarie, cu care prilej dl- prof. C. D. Fortunescu a ţinut conferinţa sa despre: Legăturile culturale dintre Italia şi România. Sub aceleaşi auspicii s'a mai ţinut conferinţa d-lui prof. dela Universitatea din Bucureşti Alexandru Marcu, despre V. Alec­ sandri şi Italia} conferinţă la care a participat dl. prof. Bruno Manzone, directorul Institutului din Bucureşti. O altă manifestare publică a aceluiaş aşezământ de propa­ gandă culturală italiană a fost Concertul pianistului Carlo Mo­ rozzo delta Rocca, profesor al misiunei italiene, ataşat invătă­ măntului din Timişoara. Audiţia, publică şi numai cu invitaţii, a avut loc la 28 Martie trecut, în sala Minerva. Compozitor original şi pianist de o virtuozitate rarissimă, tănărul italian care a făcut studiile muzicale la Academia Regală din Roma, oraşul său natal, ca elev al lui Rendano şi al lui Alaleone. a fost o revelaţie: un mare pianist necunoscut nouă se impunea admiraţiei noastre fără rezervă, ca technician şi ca interpreta tor inteligent şi suprasim­ ţitor. Forţă, delicateţă, sentiment, rând pe rând, sau măiestrit împerechiate, nicio calitate nu lipsea acestui minunat muzicant, cuceritor şi prin simplitatea şi extrema sa modestie. Programul d-Iui Morozzo della Rocca cuprindea bucăţi clasice ca şi ultramo­ derne: Pergolesi, Bach, Scarlatti, Chopin, Liszt, caşi Debussy, Martucci, Rendano, Alaleone, Amphiteatrof, Pick-Mangiagalli, cu, la urmă, şi o compoziţie a pianistului. * * * 207 [208] o expoziţie şcolară, care a fost într'adevăr o plăcută sur­ priză neaşteptată la acest sfârşit de an, este aceea a Glmnaziului Modern din localitate, internat şi şcoală particulară etatizată, de sub direcţia profesorului pensionar Anast. Georgescu. M'am dus ca să răspund politeţei unei invitaţii, şi cu gândul amar că ase­ menea politeţe îţi pricinuiesc adesea pierdere de timp. Dar văd că m'am înşelat, şi atât mai bine! Nu aş fi putut crede ca o mo­ destă şcoală cu 4 clase gimnaziale să poată înfăţişa un atât de bogat, dar şi de ales rod al activităţii sale în latura ce face obiectul acestei expoziţii: hărţi geografice, desen în creion şi peniţă după modele şi după natură, acuarele, sculptură în lemn, traforagiu, îrnpăiere de pasări şi animale, apoi machete pe un plan redus al câtorva monumente şi clădiri istorice - acestea din urmă lucrate sub conducerea şi supravegherea directorului-, cum buni oară Cămpia dela Gizeh, cu piramidele şi Sfinxul. Dar ceeace a chemat în special admiraţia mea a fost macheta ve­ chiului Liceu în care am învăţat şi eu, şi care a fost dărămat în 1895 pentru a face loc actualei clădiri a Colegiului .Carol I", cum şi acea a vechei Primării a oraşului, cu curtea şi tot cu­ prinsul ei, de pe locul squarului din dosul Prefecturii de azi, amăndouă acestea fiind date la pământ fără a li se fi luat mai întâi o fotografie măcar. Pentru cea d'intăia, dl. Georgescu a fo­ losit fondalul unui tablou de Arnan din muzeul bucureştean cu acelaş nume, iar pentru Primărie un instantaneu luat de un a­ mator în cursul dărărnarei acesteia, fotografie ce a păstrat dl. Mil-Demetrescu, un alt iubitor al trecutului oraşului nostru. Tot aci am mai văzut macheta Foişorului de foc cu localul pompie­ rilor de odinioară, precum şi două foarte bătrăne case negusto­ reşti din str. Cojocarilor, formănd un gang de trecere printre ele dintr'o uliţă într'alta. Sunt piese destinate negreşit unui Muzeu Municipal al Craiovei, pentru când va fi să fie. Nota artistică şi delicat femenină a decoraţiunei sălilor ex­ poziţiei şcolare, care a ştiut să pună în relief lucrul mâinilor unor copii între 11 şi 15 ani, poartă pecetea celei de a doua con­ ducătoare a acestei instituţii de învăţământ şi educaţie, poetei D-na Sabina Paulian, profesoară şi d-sa. Cu strângere de inimă şi par'că ruşinat, mă gândeam tna­ poindu-mă spre casă la năpăstuitul meu liceu, astăzi -Colegiu-, care de doi ani de zile nenorociţi nu' mai face expoziţie de sfârşit de an, şi-a desfinţat bibliotecele de clasă, a suspendat revista culturală şcolară «Ion Maiorescu. - lucruri inutile, ca nerenta­ bile ce sunt! -, iar serbarea de împărţirea premiilor a făcut-o de mântuială, girantul direcţiei (care primeşte leafă pentru două catedre şi două direcţii, bez Vlaşca şi Teleormanul) fiind, negreşit, absent dela Şcoală intr'o, asemenea zi.. căci era numit şi într'o comisiune de bacalaureat în Capitală (mai iese şi de acolo ceva !). Iar dacă urgisita noastră şcoală nu are cu ce organiza o expoziţie de lucru manual la sfârşitul unui an ce nu se poate considera decât falimentar prin rezultatele sale (câtă vreme acestea nu sunt camu­ flate), - în schimb administraţia Colegiului comercializat a în­ fiinţat în corpul şcoalei şi .cu investiţie de capital aparţinând şcoalei, un atelier de bărbierţe, unul de tipografie, unul de legă­ torie, unul de librărie şi chiar un atelier de lemnărie (pentru cine o fi lucrând mobilier? căci băncile, catedrele şi uşile sălilor de clasă sunt ferfeniţă !). 208 � -it -@ SfiiN n [209] Ca să fim în ritmul vremei, trebue negreşit că onor. auto­ ritate şcolară să dea un advertisment măcar Direcţiei Gimnaziului Modern, iar pe gerantul Direcţiei Colegiului Naţional «Carol II» să-I decoreze, or chiar să-I definitiveze ca director. Căci «lignus est-o :1: * * Liceul de fete «Elena Cuza» şi-a serbat centenarul la sfârşitul lunei Mai, cu fastul cuvenit. Din iniţiativa marelui boer oltean vornicul Iordache Otetelişanu şi cu ajutorul lui Lazaro paharnic, care dărui terenul şi casele de pe el pentru o şcoală destinată fetelor de boeri, s'a deschis acest "Pensionat de fete», cu 25 de eleve interne, condus de «Iirectrite- franceze de obiceiu. O broşură ocazională, de dl. G. Dem-Miulescu, membru in Co­ mitetul actual al Şcoalei, dă uri istoric complet şi bogat ilustrat al vieţei acestei instituţii. Intre 1930 şi 1935 s'a ridicat frumosul şi incăpătorul local nou, în care s'a serbat centenarul, local care a costat 25 milioane cinstit cheltuiţi. Directoarea sub care s'a I efectuat clădirea actuală şi care a menţinut neştirbit prestigiul acestui institut de cultură şi educaţie este d-ra Maria Ghioculescu. * * * Traian Demelrescu, poetul craiovean mort la sfârşitul lui April 1896, a fost comemorat de societatea care îi poartă numele, în ziua de Sâmbătă 27 Iunie, printr'un parastas la Bis. Sf. Gheor­ ghe Ve chiu şi o pomenire la mormăntu-i din cimitirul Ungureni. Seara s'a dat un Festival întru cinstirea melancolicului poet, cu conferintă, cuvăntări, lectură din versurile sale, jucăndu-se şi -Lăutarul din Crernona- romantica-i traducere, aşa de frumoasă şi azi încă, din Francois Coppee. Chipul visătorului căntăret craiovean s'a nemurit într'un bust de bronz-nu tocmai fericit realizat şi pus în valoare - în squarul Sf. Arhangheli, la 25 Oct. 1925, iar o tablă de marmoră albă incastrată pe zidul unei case din Calea Imp. Traian spune că acolo a visat, a suferit şi a cântat poetul Traian Demetrescu. Bucureştii au şi ei un bust de bronz al trubadurului oltean, as­ cuns în grădiniţa din faţa Ateneului Român. * * * Artistul dramatic Al. Dem. Dan, vechiu societar al desfin­ ţatului Teatru Naţional din Craiova şi profesor la Şcoala locală de Muzică -Cornetti-, a fost sărbătorit de preţuitorii talentului şi muncii sale pe scena craioveană, printr'un Festival, la 25 Martie 1936. Toate grupările intelectuale, asociate cu autorităţile locale într'un gând bun, au adus prin reprezentanţii lor - prinos de cinstire-elogiul cuvenit unui distins actor, care a onorat scena noastră vreme de o jumătate de veac, - floare din buchetul de neuitata strălucire cu Tănăsescu, Anestin, Popescu, Maria Pe­ trescu, Ad. Catfoglu şi Fărcăşanca= ; unui îndrumător care, inte­ ligent şi cultivat mai mult decât vechii săi colegi, a reîmpros­ pătat mereu spiritul şi tehnica jocului actoricesc, sub inrăurirea nouilor curente respective din 'teatrele mari străine, cu al căror progres era totdeauna în curent; unui om distins însfărşit, dl. Dan fiind cel d'intăi, poate, din artiştii teatrului craiovean, care 14 209 [210] a reabilitat numele de «actor> deboemizăndu-i viaţa şi redându-i astfel prestigiul omului bine zis în frantuzeşte : -debonne corn­ pagnie-: Cu acest prilej sărbătoritul, profund emoţionat şi mişcat de atâtea manifestări de iubire .şi de stimă,-a ţinut să mai ofere publicului spectacolul a câteva scene din Kean, Hamlet şi Taifun, în care d1. Dan a făcut creaţi uni artistice superioare. * * * Adoli de Herz, scriitorul şi omul de teatru, s'a săvărşit din vieaţă în Martie al acestui an. Numele său rămâne legat şi de Teatrul Naţional din Craiova, al cărui' director a fost vreo trei ani. Duşmăniile personale ce şi-a făcut în localitate, probabil şi din pricina firii sale, cum şi a atmosferei de cabotinaj specifică culiselor, complicată prin sforăriile politice locale, au târît la pierzanie însăşi instituţia venerabilă a teatrului craiovean - po­ vestea veche: să dăm foc corăbiei, ca. să ardă şoarecii l De Herz a fost învins de campania dusă împotrivă-i, dar Craiova a rămas fără un Teatru Naţional de Stat. Ministrul Instrucţiunei Publice, fără părere de rău şi nici după multă cumpănire, a scos acest teatru din bugetul Statului pe Aprilie 1935, întru cât niciunul din cei vreo 15-20 de. «reprezentanţi în Parlament» al Doljului nu au protestat în contra acestei jigniri ce se aducea Craiovei. Şi cine ştie când se va mai putea reface un lucru ce s'a stricat aşa de uşor! Indiferent de ce păcate va fi putut avea-cine e cel care să n'aibă niciunul ?�, De Herz era unul din cei mai pricepuţi direc­ tori ce a avut teatrul nostru: om de teatru, scriitor şi actor, om de gust şi om de spirit. N'a putut însă nici el face multă ispravă, un director de teatru fiind adesea obligat, într'un teatru sărac cum era al nostru mai ales, să sacrifice eticul şi esteticul în fa­ voarea economicului. * * o expoziţie de caricaturi, acea ,,,a d-lui Popescu-Dor, a stat deschisă, cam cu puţini vizitatori, vreme de mai bine de o lună în Mai-Iunie. Desernnul spiritual al tănărului artist prezenta peste 150 ele caricaturi-portrete şi compoziţi-dintre care destul de multe însufleţite de viaţă, dinamice şi de un umor incisiv, de bună calitate, pentru care confruntarea cu modelul nu se im­ punea, opera de artă isbutind a deveni independentă de orice contingenţe materiale, devenind o adevărată -creatiune-: * :1: * Aeroclubul Olteniei, înfiinţat prin grija autorităţilor mili­ tare şi civile locale încă de anul trecut, a instalat un Aeroport în vecinătatea oraşului, anume la Balta-Verde. De aci pornesc şi aterisează aeroplanele regulate de cursă, circulând între apus şi răsărit. \ In ziua de 21 Iunie Aeroclubul a organizat un foarte reuşit Meeting' de aviaţie, cu concursul a viaţiei noastre civile şi militare şi a' cătorva «aşi» dintre distinşii noştri piloţi, * *, :1: 210 [211] Muzeul Militar din Cra.iova se înscrie cel d'întăi ca rezultat al perseverentei osteneli şi entusiasmului neobosit al unuia sin­ gur, al D-rului Aurel Metzulescu, medic primar de spital şi Colo� nel în rezervă. Iniţiator şi executor, d-sa a strâns an cu an ŞI bucată cu bucată tot ce se vede expus în încăpătorul Iocal propriu al Muzeului: colecţie de arme de tot felul, co�t�me mi�i�are, hărţi şi fotografii în legătură cu trecutul nostru militar - ŞI m special pentru Oltenia-, portrete, scene istorice în gravură ?i sculptură. apoi diferite relicve dela marii noştri ostaşi porniţi de la nOI, Cu prilejul trecerei sale la pensie dl. D-r Metzulescu a fo�t călduros sărbătorit de colegii săi din corpul medico-farmaceutic şi de Soc .• Prietenii Ştiinţei». * ", * Radio-Club Craiova a împlinit nouă ani de vr�dnică acti­ vitate în oraşul nostru, condus de cel care l-a şi mfiinţat : Doc­ torul Alexandru Savopol. Reuniunile membrilor şi publicului ce vine să asculte conferinţele de specialitate şi audiţiile, cu demon­ straţiuni de emisiune caşi de recepţie, pe unde scur te şi lungi, se fac în sala maură a Prefecturei judeţului Dolj. * * * Cercul cultural al Funcţionarilor P. T. T. din localitate, înfiinţat nu de mult, şi-a inaugurat organizarea printr'o serbare, la 23 Febr. 1936. S'a început, după cuviinţă, 'printr'un serviciu religios, după care s'a desfăşurat un program variat, executat în întregime de elementele proprii ale acestui oficiu. Cuvântul de deschidere s'a rostit de dl. Ştefan Stănescu, directorul regional al P. T. T., după care a urmat o disertaţie asupra acestor şedinţe culturale, cu declama ţii, muzică instrumentală şi un cor remar­ cabil, dirijat de dl. V. Gheorghiu. :{: * * Ziare cotidiane în Craiova avem în prezent două: jltrnalu� care apare de mai mult de un an, şi Presa Olteniei (în an. VI), de câteva luni ieşind zilnic. Cea mai veche încercare de a da Craiovei o gazetă zilnică este acea a lui 1. Ath. Mitescu, Al. Nicolaid şi Petre Chiţu: Car­ paţii, care a ieşit regulat din prima până în ultima zi a anului 1884, după care dată a încetat de a mai apare. Actualele cotidine se vede că răspund unei nevoi simţite de informaţie locală proaspătă, întru cât pot să-şi continue apa­ riţia. Ca gazete de provincie, cu mijloace restrănse, fireşte că nu-şi pot păstra totdeauna o atitudine de absolută. independenţă şi obiectivitate, cum nu-şi pot nici plăti condeie de scriitori cu reputaţie, - totuşi ele întrec cu mult nota ziarelor politice de periferie şi mai ales pe a abjectelor foi de şantagiu care dezo­ norează presa de provincie. elemente de care, din păcate, nu e lipsită nici presa capitalei Olteniei. Un cuvânt de sinceră încurajare şi urări de mai bine celor două cotidiane «Jurnalul» şi «Presa Olteniei". '* * * 211 [212] Sărbătorirea uDui caracter a fost aceea pe care 75 de prie­ teni şi admiratori au organizat-o la l3 Iunie cor. în onoarea d-lui avocat C. M. Ciocaean, printr'un ospăţ colegial la restaurantul Minerva. S'au asociat la această manifestare oarecum simbolică autorităţile civile (dl. Prefect Gârboviceanu şi primul ajutor de Primar d1. C. Mihăescu) şi cele militare (d1. General 1. Carlaonţ în numele comandamentului Corp. 1 de Armată)-căci sărbătoritul a fost Primar al Craiovei şi de mai multe ori Deputat de Dolj, iar în răsboiul cel mare a făcut campania ca voluntar, câştigând pe front tresele de Colonel=-, apoi magistraţi, parlamentari, avocaţi, profesori, preoţi, ofiţeri în activitate şi pensionari, medici, ingineri, funcţionari de bancă şi comercianţi, precum şi câteva doamne. D1. Ciocazan a împlinit 82 de ani, din cari 60 de ani de viaţă publică. Din câte a putut înfăptui, cele mai multe sunt neştiute or uitate, întru cât faptele bune îndeplinite cinstit, pe tăcute, fără ostentaţie, nu se cam înregistrează de memoria mul­ ţimii; acesteia îi trebue doar un Atila în mare sau un Mărunţelu în mic, ca să-I ţină minte. Ca Primar al oraşului, d-lui Ciocazan i se datoreşte înce­ putul lucrărilor de aducere a apei potabile în oraş şi amintirea unei administra ţii comunale ordonate şi cinstite, în care politica nu mai putea avea rolul preponderant în treburile gospodăriei municipale, din fruntea căreia a plecat «sărac dar curat». In profesiunea sa e Un avocat conştiincios - conştiinţa pro­ fesională întrupată, aş putea zice-o, care din principiu nu ple­ dează în procese de divorţ şi nu acceptă să apere pe un îrnpri­ cinat decât numai şi numai dacă e convins că acesta are drep­ tate şi că nu e buc1ucaş. Prin o exc1udere principială ca aceasta, se înţelege că pricinele trecute prin asemenea criteriu etic sunt infim de puţine şi că deci clientela nu se îmbulzeşte la poarta avocatului Ciocazan. Dar ceea ce va rămâne - scris acolo Sus, dacă nu pe pă­ mânt - din C. M. Ciocazan când va fi trecut pragul acestei spor­ nice vieţi a d-sale, va fi amintirea sufletului său ales, de o rară bunătate, fără preget pentru a sprijini pe un nedreptăţit, de a ajuta cu slabele sale mijloace personale pe cineva în nevoie, de a se pune la dispoziţia nobilelor iniţiative. Aceasta explică de­ ce aflăm pe acest nobil şi viguros bătrân activănd la Liga Cul­ turală, la Prietenii Ştiinţei, la Cultul Patriei, la Liga Antirevizio­ ni stă şi la alte asociaţiuni şi societăţi profesionale, naţionaliste or culturale, alături, şi de obiceiu în fruntea celor mult mai tineri ca dansul, imbold şi îndreptar tutulor la generoasă activitate. Iată pentru ce 75 de reprezentanţi de seamă ai intelectua­ lităţii craiovene au ţinut' să sărbătorească, într'o mişcătoare co­ muniune sufletească, cei 82 de ani «vitejeşte purtaţi» ai d-lui C. M. Ciocazan. * \ * * Procesul comuDiştil�r, care se judecă în Craiova - şi cine ştie cât va ţine, cu nesfărşitele incidente neserioase ridicate de avocaţii apărării şi cu citarea de către aceştia a cătorva mii de martori, din cari majoritatea nu ştiu nici dece au fost aduşi aci şi nici cine sunt simandicoasele mutre de pe banca acuzaţilor - a creiat şi menţine o atmosferă de enervare printre craiovenii noştri , Craiova, Societatea «Eugenia», secţia Dolj, Liga Antirevizionistă, filiala Craiova şi Asociaţia Avocaţilor Români-Creştini, Craiova, vă roagă să primiţi, cu felicitările lor, expresiunea admiraţiei lor pentru chipul cum aţi ştiut să apăraţi interesele acestui neam şi să sancţionaţi exemplar pe acei cari luptă în contra lui. Să trăiţi, Domnule Preşedinte, împreună cu întreg Consiliul de Răsboiu, întru mulţi ani, pentru binele neamului românesc. Fortunato . •••••••••••• t D-na Emma Theodorian Spre sfârşitul lui April a încetat din viaţă la Bucureşti ­ unde se retrăsese în anii din urmă-doamna Emma Theodorian, mama colaboratorului nostru Marius Theodorian-Carada şi a scrii­ torului Caton Theodorian. Doamna Theodorian rămâne o figură luminoasă din tre­ cutul Craiovei. Cine a cunoscut-o nu o va uita uşor pe bătrănica vioaie, inteligentă, cu o hotărîtă personalitate, ştiind să poves­ tească atât de multe lucruri interesante şi cu atât ea farmec, căci se bucurase şi de o memorie deosebită. Emrna Theodorain, născută Cara da, era sora lui Eugeniu Carada şi soţie a lui Ioan Theodorian, fost poliţaiu al oraşului Craiova, director al Prefecturii de Dolj şi prefect interimar într'o vreme, apoi gazetar şi, între 1874-76 propietar, cu Gh. Ghiţu, al tipografiei unde aceştia, cu fruntaşii liberali locali, scoteau gazeta • Oltenia" . ,. ' Activitatea acestei energice femei se cheltuia în opere de binefacere. Pe timpul răsboiului din 1877-78 dânsa a condus so­ cietatea «Independenţa Romănă-, ajutorănd pe săraci şi alinănd suferinţele rani ţi lor de pe cămpul de luptă de dincolo de Dunăre. Institutul de fete sărmane, Şcoala «Dima Popovici- din Cra­ iova, a fost dirijat de această destoinică gospodină olteană vreo 20 de ani. De acest internat a rămas legat numele Emmei Theo­ dorian, aşa cum de vechea Şcoală Centrală de fete e legat nu­ mele Panaioteascăi (mama actualei doamne Goşanec din oraşul nostru) şi a Doamnei Luiza Favre, iar mai în zilele noastre de numele doamnei Smaranda Celarianu, acum pensionara. Cu doamna Theodorian s'a dus încă una din depozitarele unor preţioase amintiri despre trecutul oraşului acesta. Câtă tristetă in a constata că, c� fiecare bătrân îngropăm câte ceva 'din lurninele trecutului istoric, îngropăm cu ei şi câte ceva din sufletul nostru! C. D. Fort . ............. 214 1 [215] t Prof. St. Ciuceanu Profesorul Ştefan Ciuceanu, în ultimii ani transferat la ca­ tedra de istorie a Liceului «Fraţii Buzeşti-, s'a dus dintre noi în ziua de 16 Martie trecut, luând cu sine părerea de rău a celor ce l'au cunoscut ca. dascăl şi ca iubitor al trecutului nostru. Tre­ cerea profesorului Ciuceanu pe la Biblioteca şi Muzeul «Arnan» din localitate - al cărui director a fost vreme de trei ani - a lăsat urme puternice: şi astăzi încă se citesc pe scrisul lui eti­ chetele de pe cutare piese din muzeu - documente, fotografii-, iar catalogul lucrat de el pentru operele artistice serveşte ca model. Activitatea lui Ciuceanu pe tărăm ştiinţific se înscrie şi prin creiarea Muzeului de arheologie şi etnografie al Prefecturii Dolj, muzeu care a slujit de nucleu şi îndreptar celor ce I-au urmat, aceştia îmbogăţind materialul strâns de primu-i ctitor, şi care lucra onorific în această calitate. In «Anuarul ComisiuniiMonumentelor istorice» pe 1914, Alex. Lăpedatu publică raportul lui Şt. Ciuceanu, membru cores­ pondent nou al Comisiunei, pentru jud. Dolj, de un deosebit inte­ res pentru oricare din cercetătorii trecutului oltenesc. Din el vedem ce spornică activitate a dovedit în acei câţiva ani, des­ coperind clopotul dăruit de Caragheorghe al Serbiei bisericii din satul Topola în 1811, apoi o grămadă de acte şi scrisori originale de ale lui Tudor Vladimirescu, pe care le-a tipărit dl. N. Iorga. Aci publică multe inscripţii de morminte, pisanii, descrieri de biserici şi odoare de cult, fotografiază venerabile resturi de mo­ numente, din care o parte au şi dispărut cu totul până azi, şi atrage atenţia autorităţilor asupra unor biserici ruina te şi meri­ tând îngrijire. El propune înfiinţarea unei ligi de protecţiune a monumentelor istorice şi religioase pentru fiecare judeţ. Sunt în acest raport multe adevăruri crude, usturătoare şi azi pentru obrazul celor cari nu fac ce trebue şi cât trebue pentru conser­ varea atător bunuri naţionale ce se irosesc şi dispar prin nepă­ sarea autorităţilor, a noastră şi a tutulor. In anuarul de pe 1915 Ciuceanu tipăreşte un al doilea ra­ port (p. 119-169), cuprinzând 2 părţi: Cercetări întreprinse în judeţ şi cercetări întreprinse în Craiova, cu un material mai bo­ gat ca în primul raport, şi la care se adaogă de data asta şi cel rezultat din săpăturile arheologice, cum bunioară descoperirea importantei staţiuni dela Piscul Cornişorului (Dolj), Ca profesor Şt. Ciuceanu a funcţionat din 1902 în Craiova la Colegiul Naţional «Carol 1» iar din 1928 la Liceul «Fraţii Bu­ zeşti- , cu o întrerupere de 6 ani, cât a fost delegat de Minister cu conducerea Şcoalei Normale de băeţi din Arad. In acest timp a desvoltat şi o bogată activitate extraşcolară, ca conferenţiar, apreciat pentru spiritul cu care colora vorbirea sa. Şt. Ciuceanu s'a născut în Craiova în Sept. 1875. Părinţii săi erau de origină macedoneni. A învăţat la Şcoala Obedeanu, apoi la Liceul «Carol 1», unde, ca copil de oameni săraci. a fost bursier. Absolvind în 1893 clasele secundare, a urmat Universi­ tatea la Bucureşti, în care vreme a fost elev al Şcoalei Normale superioare, pe vremea direcţiei lui Al. Odobescu, luăndu-si licenţa în ştiinţele istorice în 1898. 215 [216] t Gh. D. Pencioiu Joi, 2 Iulie 1936, a trecut la cele veşnice şi avocatul Pen­ cioiu, unul din exemplarele cele mai distinse ale breslei sale, prin ştiinţa juridică (în materie de comerţ mai ales) ce poseda, ca şi prin integritatea sa profesională. Mai puţini însă sunt azi acei cari au apucat pe Gh. D. Pencioiu tânăr şi entusiast, atunci când cumula calitatea sa de contabil emerit şi pe acea de scriitor. Prieten bun al poetului Traian Demetrescu, întemeiază la 15 Mai 1888 cu acesta cea d'intăi publicaţie literară valoroasă din acest colţ de ţară: «Reuista Olteană» care a durat doi ani. Aci Pencioiu a dat traduceri bune din Heine şi Lenau, câteva portrete literare (Lenau, Heine, Hammerling şi Fr. Barsiat), un articol de economie politică şi dări de seamă teatrale. Spre sfârşitul anului 1891, când un inimos tipograf şi librar, M. Windwar, scosese o revistă superioară a tot ce se publicase până atunci în România ca tehnică a ilustraţiilor: «Revista iius­ trata», de formatul lui L'Illustration, şi din care au apărut cred numai 8 numere, - Pencioiu colaborează la ea, figurănd, din A­ prilie 1892, ca redactor şef. Aci a publicat el câteva traduceri din limba germană, cum e Pelerinagiul la Kevlaar. In 1895 Pencioiu tipăreşte în Biblioteca de popularizare a Tip. Şa mitca din Craiova «Din cartea cântecelor», 25 de traduceri în versuri, tălmăcite cu destul meşteşug şi bun gust. Versurile sunt precedate de portretul lui Heine şi de o notiţă biografică critică a traducătorului. In acei aş bibliotecă se publică, la puţin timp după moartea lui Traian Dernetrescu, volumaşul de nuvele: «Simplu», cu o pre­ faţă de G. D. Pencioiu şi câteva note biografice. Este o minunată pagină literară, de emoţiune concentrată, prefata cărticelei acesteia. In 1924, credincios cultului pentru poet şi afecţiunei frăţeşti pentru prieten, împreună cu cel ce scrie aceste rânduri şi d-na El. Farago, Pencioiu a făcut alegerea bucăţilor din volumul -Pa­ gini alese din opera lui Tr. Dernetrescu-, pe care editura «Scris. Rom.» a tipărit-o într'un gând bun, în vederea inaugurării bustului ce i se pregătea atunci. Cu acel prilej Pencioiu a citit o cuvăntare în care sinceritatea emoţiunei era la înălţimea seninei frumuseţi a formei, şi pe care n'o vor uita cei ce au auzit-o. Când i-am cerut-o peste câteva zile ca s'o public în A. O., mi-a răspuns că, înapoindu-se spre '<,;.asă, a' rupt foaia pe care scrisese improvizaţia sa, din oroare, zicea dănsul, pentru cuvăntările ocazionale, care, "prin însăşi factura lor, riu pot fi decât efemere: trăesc şi mor în clipa în care sunt rostite». Era în răspunsul lui un semn de distinsă discreţie şi modestie arar lntălnită în vremurile aces­ tea, şi care caracterizează minunat pe regretatul Gh. D. Pencioiu, \ C. D. Fort . .. � . 216 , i �"'�-;-_.�- � " � .. """,-� [217] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • i HOTe ŞI COM1!HICARI i • • · . . ••••••••••••••••••••••••••••••••• R •••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Cine a fost Iosif Karminsky D-l A. M. Pârvulescu, scriind despre gaz'eta 1) ce apăru în Cra­ iova la 18/18, vorbeşte şi de Garda Naţională organizată atunci în Capitala Olteniei. In acele însemnări se spune că de această gardă na­ ţională se îngrijeau Andreescu, Cernătescu şi Karrninsky. Cernătescu desigur era Petrache Cernătescu, mai târziu profesor la Universitatea din Bucureşti 2). Andreescu trebue să fie acel G. Andreescu 3) ce figu­ rează, între altii mulţi, cu P. Cernătescu şi Karminsky, între "Membrii Clubului revolutionar din Craiova 4) în anul 1848, August 3". Puţini ştiu însă cine era Karminski. In cele 'şapte volume de acte şi documente, tipărite sub titlul de "Anul 1848" de căt Te comitetul pentru ridicarea monumentului lui 1. C. Brătianu, se găsesc reproduse din ziarele nemţeşti articole privitoare la ce se petrecea în Craiova pe vremea aceia, iscălite de Iosif Karminsky. Cred că nu e lipsit de interes a se cunoaşte cine era acesta. Pe la 1840, Serdarul Nicolae Carada se pomeneşte la el cu Karrninschy, un polonez ce se pripăşise prin Craiova, unde făcea pe tanz-maisterul, rugându-l să-I ia pe lângă el, ca ajutor la ho­ tărnicii, Foarte curând Carada s'a încredinţat că fostul tanz-maister era un inginer de seamă, om de treabă şi învăţat. I-a ajutat prin ur­ mare de a dobândi recunoaşterea sa de inginer-hotarnic şi a stăruit de l-a însurat cu una din fetele Serdarului Pleşoianu. Astfel a deve­ nit Karrninsky cumnat al Colonelului Pleşoianu dela 1848 şi, pe câts e vede, colaborator al lui în revoluţie. Karrninsky căpătase de zestre o moşie în hotarul Horezu-Poenari din Doljiu şi o pereche de case la Craiova. El a murit p� la 1855, fă.ră să fi primit o singură scrisoare măcar dela cineva, fără a scrie cuiva sau a pomeni de ci­ neva. N'a spus nimănui de unde era şi ce neamuri avea. Fiindcă la ---------- 1) «Naţionalul>. Vd A. O. XIV. p. 511 2) Dl. Dr J. C Cernătescu din Craiova, aproape nonagenar. intrebat de noi, ne scrie că ar li vorba nu de unchiul său Prof P. Cernătescu, ci de Mitu Ceroătescu, care a fost secretar al Aşezământului Madona-Dudu, cel care era Căpitan în Garda Naţio­ nală şi Aghiotant al Colonelului Christofi, şi că Petrache Andreescu, marele negustor de fierărre, era de asemenea Căpitan in aceasta gardă DJ. Dr, P. Ceroătescu a fost nu­ mit, după căderea Plevnei, Medic al Spitalului Militar din Craiova şi Medic al gărzii Naţionale locale. A. O 3) Vd nota 2 pentru P Andreescu 4) Vd. A O XII (1933), p. 106 217 [218] N .. A. Oheorghiu. insurătoarea sa pnmlse botezul, se bănuia că ar fi fost ovrei. Sigur e că era din Polonia şi că luase parte la revoluţia poloneză din 1832. Coana Tita Karrninskyna a murit în 189°' Cleopatra Ciur ea, născută Melencovici, nepoata ei de soră, a moştenit-o, iar casele cu grădină, ce dau printr'o portiţă în curtea bisericei Brânduşa, le-a vândut Colonelului Constantin Toplicescu. Acesta le-a lăsat pri�l testament Brând u şei, bisericei clădi te de boerii Măineşti, din cart se trăgeau atât Coana Tita cât şi mama Topiioesoului. Iată tot ce se ştie xlespee Iosif Karminsky, cel ce a organizat în 1848 Garda Naţională din Craiova. M. T. C. Patriarhul Avramie al Ierusalimului la mânăstirea Căluiul Patriarhul Avramie al Ierusalimului (1775-1787), unul d�n venerabilii prelaţi ai Orientului, a petrecut multă vreme în ţările ro­ mâne. Corespondenţa sa cu voevozii, boerii şi vlădicii noştri dintre anii 17 7()- 1'785, a fost publicată -- în traducerea românească -­ de V. A. Urechi a (Istoria Românilor, seria 1774-1786, II, Bucu­ reşti, 1892. !(lip. 129--138, 298-308 şi 4lp-495). Scopul aces­ tor călătorii era strângerea banilor trebuincioşi patriarhiei strâmte­ rate de lipsuri. Vizitele bătrânului patriarh pe la mânăstirile noastre, făcute cu acest prilej, vor fi trezit dărnicia vlădicilor, mândri de recunoş­ . tinţa ,,!prea fericitului". Amintesc - după o Însemnare contimpo­ rană - pe aceea făcută la mână stirea Căluiul , caci atât el căt şi mama sa au imbrăcat numai haina cinului călugăresc obişnuit, iar alţi membri ai familiei nu se văd a fi intrat in monahism. Cf. ibid, pag. 30. 4) 1 C FJlitti, 9ondioa Poenarilor-Almăjawi, tua. Vlll, 1929, pag. 2 257 [258] La aceste ultime discutii se poate adăoga ceva sigur privitor la vieaţa lui Dionisie. In peregrinările sale a fost şi eclesiarh al mănăstirii Bistrita, Însă, dU'PIă ce nu mai era al Episcopiei. Poate să fi ajuns acolo atunci cănd a scris concli­ oile Bistritei (1795-1796), dar nu va fi căpătat calitatea de eclesiarh decât după 1797. Că numai în această vreme a ajuns eclesiarh al mănăstirii o dovedesc două date. Pomel­ nicul bisericii din 'I'igănia- Bistriţa dă cea dintăi dată sigură, ou anul 17985), deci anul următor sorierii condicii Govorei. A doua dată, neobservată de oei cari vi-au urmărit vieata, ne-o dă o însemnare a lui din 1800, publicată de mult}, vreme. Pe un Apostol din 1683, Dionisie scria: "S'au înoitu cu legă­ tura în igumeniia Sf'[intiei Sale] chiru Costandie Arhim(an­ drit] Bistrjiţii], 1800, prin osteneala mea: Dionisie oclisţi­ arh] 6)". .Din toate acestea rezultă limpede că ''în şirul persgr-inări­ lor vestitului cronicar oltean trebue să adăugăm şi şederea lui ca eclesiarh la mânăstirea Bistriţa, cel puţin de la 1798 până, la 1800. E probabil să fi petrecut tot acolo şi anii până la 1804, când scrie pomelnicul bisericii din U rşani 7), deoarece în tot acest timp a lucrat şi pentru alte biserici vecine 8), * Adăogăm acum o scurtă notă despre condica mănăstirii Govora. Dionisie o intitulează: Condica S/'in{ei nuiruisiiri 00- oorii, întru carea s'au scris toate hrisoavele şi,câ1'ţ'ile m oşii7. 0'1' , la leat 17979). Incepuse să o scrie încă din anul precedent, Are 44G foi numerotate. Din loc în loc sunt multe nescrise. Documentele oare trebuiau transcrise acolo nu s'au mai scris, şi a rămas doar liniatura marginală. Pe Iol. 5 vo. se gă,­ seşte o schiţă: S. mănăstire Go-oora; tol. 7 vo.: Adormirea Preacisiei, şi portretul lui Paisie igu1net� Go-oora; foI. 8, stemă cu legenda: 10 Rad. Voevod Domm U gr. Mai sunt şi iniţiale frumos ornate, cum şi mai multe reproduceri de iscălituri. La 1'01. 21 vo. se reproduce, de pe o carte de blestem elin 1GG4, o foarte frumoasă iscălitură a Patriarhului Nectarie. După predoslovie, pe care o transcriem Într'eagă, reiese că mân,ăstirea Govora n'a mai avut condică,. Mărturisirea lui Dionisie este Însă inexa.c�i1, d,eoarece una, mai completă, se alcătuise încă din 17531°), Dar pentrucă nu ne interesează cuprinsul lor, Wsăm sii urmeZ/e numai predoslovia lui Dioni­ sie, pentru infOrmaţii1e pe care le cuprinde. 5 Pr, T, BăIăsel, o. c, pag, 100. 61 N. Iorga. Inscripţii din Bisericil\e României, II (Studii �i documente, XV). Bu· cureşti, 1908, p 324. nr. 924, , 7) Pr, T. Bfllăşel, Un manuBcri. in 1804 al h,i Dionisie Eclesiarhul. in Arhi· vele Olteniei, IX, 1930, pag 309·314. 8, CI. Ion Dunat, Dionisie Eclesiarhu.l, ibid'1 XIlI, 19�4, pag 292. 9, Inapoiată din Rusia, se păstrează acum la Arhivele Statului din Bucureşti, sub nr 110 101 Arhivele Statului din Bucureşti, Dr 109 258 SE [259] Predoslovie Prea.cuolosului, prea tncuuunţatuiui duhounieescului mieu pă­ rinte năstaontcului sfintei şi dumnezăeştti mănăsttrt Goooru, chiriu chir Paisie, plecată tnchinăctune dau. Sfânta şi dumnezeiasca Scriptură, carea prin I Duhul Sfânt s'au grăit, ne arată că la prea slăvita şi cu mare mărire a doaoă venire a Domnului şi Măntuitoriului nostru lis. Hs. pre pământ, când cea cu totul înfricoşată, judecată. a toată lumea va să fie, puindu-să scaunele în casa lui David, acolo unde frică mare tuturor deobşte va fi, adecă celor drepti ca să. nu se scape cumvaşi de 'slava acea ia ce o văd, ian celor greşiţi pentru pedeapsa carea o, aşteaptă, atunce prea milostivul şi dulcele lis. Fii[u]l lui Dumnezeu, cu multă blăndeate, întâi va să zică către toţi: Arătaţi faptele voas­ tre şi vă luaţi plata! Prea dulce şi milostive Iiţsujse, ce plată va să fie aceia? Aur va fi sau argint, sau pietre scumpe? Ba. Dar oe? Viiată veacinică (întru mbucuriia Domnului tău), după cuvântul psalmistului, unde iaste bucurie nespusă icelor ce să îndulcesc de frumuseţea feaţii rneale, în sfintele ale meale palaturi, unde neîncetat cu prea slăvită şi eu îndestu­ lată măngăere duhovnicească veţi petrece şi în dăntuirea în­ gerilor miei veti sălta cu mare bucurie, care bunătate ochii n'au văzut, urechile n'au auzit şi la inima omului n'au în­ trat, după cuvântul Sfântului apostol Pavel. Această plată au dorit cei de demult sfinţii 'Şi pi['·ea fericiţii Patriarşi, carii numai prin Sinidisul său au crezut şi au cunoscut pre Dum­ ne zeu şi cu fapte bune au vi-eţuit. Această plată au aş­ teptat vşi sfinţii slăviţii prooroci, carii după. faptele lor ceale . bune cu Duhul Sfânt s'au luminat şi tainele marelui Dumne­ zeu au prorocit. Această plată o au poftit şi sfinţii prea lău­ datii dumnezăeştii ucenici şi apostoli, de s'au străduit cu mari nevointă şi munciţi de tirani, de au luminat lumea cea rătăcită întru pravoslavnică credinţă. Această. plată. <1U cugetat şi sfinţii bunii biruitori mucenici, de au suferit multe şi cumplite feliuri de munci de la cei fără-de-leage ighemoni. Această plată au cugetat-o prea cu vioşii postnici, cal�iicu foamea Îşi topiia trupurile lor, şi sihastrii cei ce îşi pedepsita trupurile cu tărsini şi cu viiată grea. Această. plată, au dorit şi sfinţii zatvornici, carii Îşi chinuia şi Îşi înfăşura cu lan­ ţuri şi cu funii aspre trupurile JOI', şi cuviosii schitnici carii cu multe osteneli şi-au petrecut viiaţa lor. Aceasta platii, au cugetat şi cei ce în obşte au vieţuit, carii purure s'au răstic­ nit lumii şi lumea lor, şi întru supunerea ascultării au fo s.t , Şi toţi dr-el)ţii cei din veac aceasta au poftit. La această plată nă.dăjdueştie şi toţi creştinii cei de acum carii o înţălege şi odrăs1esc rod de fapte bune şi plăcute lui Dumnezeu, după porunca e vanghelioeas că , care 'P:1ata o va şi câştiga. Şi atunci 259 = [260] când va cere stăpănul faptele va da şi plata şi după vred­ nicie va împărţi şi daruri. 0, plată, plată mare şi minunata eşti; te putem a câştiga, iar nu te putem a înţelege! Cinstite părinte! Nu puţini ani vietuind cu tine înpreu­ nă, cu dreaptă socoteală am dovedit şi te-am asămănat ca pre unul din oei ce aşteaptă această pirea fericită plată, Pen­ tru căci, când după vrednicie (în fericita domnie a Măriei Sale Suţul Vo[evoJd Mihail, şi a prea fericitului şi întelep­ tului păstor cuvântătoriu şi arhiereul lui Dumnezeu F'ilaret, al Rămnicului episcop) fiind năsta vnic sfintei mănăstiri Ba­ dova, cu mare râvnă ai adunat toate ceale risipite hrisoave şi cărţile moşiilor mănăstirii, şi ca să nu ajungă, la dărăpă­ narea cea de istov trăgăndu-să în vremile oeale înprotivi­ toare, şi bine ai voit de s'au scris prin mine, sluga fericitului mai sus zis dumnezăesc arhiereu, şi s'au făcu] o condică din toate. Mai vărtos te-ai sârguit, de s'au întărit şi cu lumi­ nată pecetea Domnului. La aceasta, plată de sus ai nădăj­ duit. Arătaţi- vă faptele voastre şi vă luaţi plata. Ai stătut de [aţă la sfânta mănăstire când flacăra războiului era între puternica otomanicească Poartă şi între slăvita inpărăţie a Rosieişi între chesarioeasoa Monarhie, înpresurat despre o parte cu armele ostaşilor celor zvăpăiati, despre alta de tăi­ har-ii cei cumpliţi, ca să nu să pustiiască mănăstirea şi să. nu să arză casa lui Dumnezeu, nici să sIt surpe sau să să strice, precum s'au întâmplat de s'au făcut mare stri­ căciune sfintei mănăstiri 'I'ismeanei şi Coziei. Mai vărtos În­ greoiat cu grea1e dăjdi în bani, şi la această plată ai cuge­ tat. După aceasta ai înnoit sfânta beser ioă bolniţa, cu toiUL podoaba ce s'au cuvinit, care să prefăcuse după vremi întru grajdiu de dobitoace, şi la această. plată ai cugetat. Ai ",idi/, din temelie câte va ch ilii pentru fraţii 0. V. Monumentele Olteniei, in B'ul. Comis. Mon [st. XX VII, p. 111. Ca atare, este necesar să se colaţio­ neze aeeastă ce tire, o upă cercetarea picturii. 4) La 1778, este menţionat satul .Balaschi (sic), cu o biserică, o copelă, VII ŞI un pod' peste Olteţ (Const. J. Karadja, Memoriile Generalului 'Von Bau.r, in Arhivele Olleniei, lll, p. 230 o) Schitul figurează şi in lista dată de Frunzescu în 1. c. VII. Blstretul Corn. Bistreţul (Dolj) Printre schiturile din România, Frunzescu menţionează în Dicţionarul său şi .Bistreţu, schit mic l.âng.ă comuna cu ase­ menea numire elin Dolj" 1). Trebue să fi fost un locaş cu totul neînsemnat, venind desigur din secolul anterior. Memo­ riile Generalului von Bauer din 17782) şi hărţile amănunţite din această epocă arată aci o biserică de sat. Conac pentru călug,ă,rii mănăstirii Tismana, - căci mo­ şia era a acesteia, -- schitul se va, fi desfiinţat pe la 1864, după secularizare. Către 1900 se ştia în sat numai de cele doua biserici existente şi azi: una, începută la anul 1827 şi terminată la 1832 de }către locuitori, şi atunci în ruină, iar alta de dată recentă 3). 1) D Frunzescu, op . eit., p. 44. 2) Const. J Karadia, în Arhivele Olteniei, III, p. 308. 3) Marele Dicţionar Geografic, 1, p. 414 Vlll Bistriţa (Vâlcea) Oea mai de frunte otitorie a Craioveştilor, Bistriţa, mâ­ năstire foarte bine înzestrată şi ajunsă a fi de timpuriu un focar de carte slavonă, se datoreşte primului ban mare al Ol­ teniei, Barbu, pe care izvoarele dela sfârşitul secolului al XVIII-lea nu uită a-l numi, desigur după tradiţia în da­ tinată acum 'Prin cronici ele Iamilie : "Banus Barbul Bassaraba Orajovensis"l) ; - dar nici la această mănăstire data precisă a Iondării nu s'a putut desluşi. Izvorul care împinge mai mult în trecut această dată, este tradiţia culeasă dela călugări de călătorul rus Kowalewski,în care se spune că Barbu Craio­ vescu, mort cum se ştie, foarte bătrân, prin 1525, ar fi zidit locaşul pe când 'era tânăr 2). In orice caz, sigur este că mă­ năstirea, la care ajutaseră şi ceilalti trei fraţi ai ctitorului principal, estle mai veche decât data de 1GMartie 1494, când Vlad Vodă Călugărul îi tntăreste stăpânirea peste mo­ şiile dăruite de aceştia: Plăvicenii la Şoaş, Brăncovenii, Găn­ deanii, Vădastra, Potelu şi Balta-Albă, apoi Mălurenii daţi de jupan Hamza, cum şi satul Bogdăneştii din Oodmeana şi viea dela Căzăneşti, adausă de jupan Staicu logofătul 3). 2 273 [274] Prin 1509, mănăstirea Craioveştilor este distrusa de Mih­ nea Vodă, cu toate jurămintele grele oe făcuse acestora că nu le va strica Întru nimic. Lucrul se petrecu după fuga boe­ rilor peste Dunăre.cănd, spune Viaţa SI. Niion şi Cronica ţării, "le-a ars curţile şi casele1e-au risipir.; şi mănăstirea lor Ipe râul Bistriţa din temelie a risipit-o" 4). La 1 Octomvrie 1519, mănăstirea era Însă din nou Întemeiată de aceiaşi eti­ tori, în zilele lui Neagoe Voevod 5), dar poate şi cu ajutorul Domnului, cum s'a admis 6), ceea ce ar explica dece în seco­ lul al XVIII-lea se ştia că, după Barbu Craioveseu, Bistriţa fusese refăcută "per alios Valachiae Vajvodas" 7). Din timpul domniei lui Neagoe, mânăstireaa adăpostit moastele Sfântului Grigorie Decapolitul, aduse de Craiovesti cu mare cheltuială din Serhiaa). La începutul secolului al XVII-lea Radu Milmea, srrănepotul distrugătorului dela celălalt înce­ put de veac, venit aci cu Macarie, patriarhul Alexandriei, daruieşte Sfântului un sicriu bogat împodobit, ce ni se păs­ trează �I). Biserica principală ta mânăstirii a fost doborttă CU to­ tul de Gh. Bibesou la 1846, când s'a zidit locaşul cel nou. Din vechile zidiri ale Oraioveştilor nu ni s'a pastrat decât bisericuta din deal a bolniţei, depozitara unui adevarat te­ zaur de pictură. Frindcă pisan ia oe va fi fost s'a pierdut, actul de naştere al cladirii 11 constitue azi inscripţia slavonă pusă. deasupra capului lui Barbul banul, care ţine în mână biserica, şi al cărui text este în traducere: Jupam Barbu ban, rpe nume nou. numele lui: Pahomie 10). Aşa dar şi bolnita este ctitoria aceluiaşi Barbu I şi a fost probabil zidită între 1520-21 şi data morţii sale, răstimp când era rnonah şi purta "numele nou" de Pahomie. Tin' orice caz, din textul inscrip'ţ1ei se poate conchide că, pictura ;:vine de atunci. Mai nouă, ca şi zidăria însăşi, este pictura pridvorului, care se datoreşte Andrianei, sotia veI vornicului Şerban Oa;n­ tacuzino 11). 1) Dobreseu, op. cit, p. 245 2) Columna lui Traian, 1872, p. 81. Cf. şi L C. FiJitti, Banatul Olteniei şi Ora- ionestii; p. 24, IÎO. 140 . 3) Greceanu, Genealogii docum,entare, II, p 302. CI şi Filitii, 1. c Păreri deo­ sebite cu privire la vechimea mânăstirii la Iorga, Ietoria bisericii, ed. Il, vol , 1, pp. 124-128 şi Odobeşcu, Manuscripte şi clarţi tipărite aflate în mănăstire" Bistriţa, reti· părit în Opere complecle. I 4) Viaţa SI. Ni/on, ed. Erbiceanu, p. 63; Const. Căpitanul, Cronica, ed. Iorga, p 30. V şi Firitti, op cit., p. 59, etc. 5) Iorga, Inscripţii, Jl, p. 81 . 6) Filitti, op cit., p. 24. no. 140 \ 7) Dobrescl1, op, cit, P 245. � 8) Gl'eceanu, Şirul Voevozilor, p. 6 şi Filitti, op. cit, p 46, no. 342. 9) V Driighiceaul1, în Bul. Comis .on. Ist., XXVI, p. 59. 10) Mai complect la Drăj!hiceanl1, 1. '�. 11) E din 18 Mai 7218 (1710). V. facs.imilul dat de Odobescl1, in Bul Comis. Mon. Isi., J, p. 102, etc. Adăogiri bibliografice: Iorga, Inscripţii. 1, pp. 193·5; idem, L'art roumuin, pp 96-98; idem, Sale şi mânăstiri, pp 262-263; idem, Raport al lui Fraywald etc., in Bul Comi •. Mon. lst, VI!I, p 46. Ştetănescu, Contrib a l'!!tude des pein!ures murales valaques, p 68; idem, La peinture religie!!.e, pp. 110112; Tocilescl1, Raporturi asupra 274 [275] 275 câtorva mână-stiri etc, în Analele Acad Rom., VIII. p. 50; Odobescu, Schi/urile fi moloC/. sele mânăstirii,în Bul. Comis, Mon Isi, 1, pp, 101-6; Sp, Cegăneanll, Din odoareie dela Muzeul Naţional, ibid , 1II, p. 2; idem, Ceva cu privire la Meşterul Manole, 'ibid , Ill, pp. 447; Min Popescu, Oltenia în timpul stă.pânirii ausiriace, rbid., XIX, p 102; V. Drăshi, oeanu, ibid., XXV, p, 55-58: Urechiă,IstoriaRomânilor V, pp. 82-83; VI. pp 169-172- 259-60; VII, pp. 307, 4068; VIII, po, 36:>, 369, 376, X A , pp 22-25, 13739, 229·30, 289, 302-4, 317-18; Doc. Hurmusaki, VI. .. I I IX. Boanta � , Com. Preajba-de Padure (Romanaţi) O mănăstire dis'p,ărută de timpuriu, despre care s'a vor­ bit pnma ioară în Istoricul eparhiei oltene, către care era. închinată 1 ). Exista către sfârşitul secolului al XVI-lea, deoa­ rece la 6 Ianuarie 1580, Milmea Vodă Turcitul îi da urmă­ torul hrisov 2) : Ou mila lui Dumnezeu 10 Mihnea Voevod, fiul lui Ac lexandru Voevod, dat-am domnia-mea această poruncă a domniei mele sfintei mânăstiri ce se chiamă Boanta, hra­ mul Streteniei şiegumenului Doroteiu şi tuturor întru Hris­ tos fraţilor carii locuesc la sfânta mănăstire zisă mai' sus, cum ca să fie lor o cină, Boanta toată cu tot hotarul fiii Stavărul tot cu tot hotarul, pentrucă această. ocină au fost lor moşie dreaptă şi veche a sfi"ntei mănăstiri, care este scrisă mai sus. Iară după aceia avu pără egumenul Doro- 1)eiucu satul ce se chiamă Rumănii şi cu satul Preajba îna­ intea domniei mele, şi rntracesta chip părăia satul Rumănii şi satul Preajba pre egumenul Doroteiu, cum nu iaste moşia sfintei mânăstiri la Boanta, toată si cu tot hotarul şi sta vărul tot cu tot hotarul şi n'are sfânta mănăstire niciun amestec. Deci domnia mea I am căutat şi am judecat pe drept şi pe legea lui Dumnezeu şi cu toţi cinstiti! dregătorii domniei mele şi am dat domnia mea sfintei mănăstiri lege 12 boieri şi hotarnicul boierul domniei mele Drăguşin banul, şi pu­ seră. pietri şi hotarul acei 12 boieri şi boierul domniei mele: dela Irasinul din calea Craiovii, drept pe la capul holdelor ale .Rumâ,nilorpână la ']'.eslui, şi dela ,'l\eslui până la ,c�pul poenii lungi şi până. la capul Stav,ărului, apoi pe calea P.ărului p[mă în valea Grozavului şi în jos pe vale până în hotarul Bon­ tenilor. Iară după aceia satul .Rumâniişi satul Preajba nu s'au lăsat pe aceasta, ci au venit înaintea domniei mele,�i atunci au luat lyge de nainbea domniei mde 24 de boieri, peste legea sfintei mâ,năstiri, ca. să lepede aoele pietre şi hotare, pe: unde au fost �puşi aci 12 bo�eri şi Drăguşin banul; iar pre urmă la zi şi la soroc n'au putut s.ă strâng.ă pr�.)lcei 24 de boreri satul H,umânii şi satul Preajba nicidecum,·ci au ră7 mas de leg,e Înainbea domniei mel,e. Pentru aceia am dat şi domnia mea .sfintei mânăstiri zise mai sus Boanta şi egumenului DOI'obeiu"cum ca- să fie lor ocina Boanta toaUI şi cu tot hotarul, şi Stav,ă,rul tot cu tot ho­ tarul, ori cât va fi, ca sa o stăpâ,nească şi de niminea ne- [276] clintită peste zisa domniei mele. lată şi mărturie am pus domnia mea toţi cinstiti] dregătorii domniei mele; Mitrea vel dvornic, Miroslav vel logofăt, Dumitru vel spătar, Oons­ tandin vel vistier. Ghenar 6, 7088. la Mihnea Voivod. Faptul că cele două moşii sunt atestat« ca ocină dreap­ tă, şi veche a mânăstirii, dovedeşte că aceasta era destul de veche la data emiterii documentului. 'Deşi în hrisov nu se pomeneşte nimic ele atârnare:a mânăstirii de Episcopia ,RâmnicuIui, ea trebue să fi fost mai dinainte în această dependintă, deoarece moşia Boanta era întărită Episcopiei încă, din 1572 ele Alexandru Vodă, tatăl lui Mi1mea TurcituI3). Printre elăniaşi figur·ează apoi, cu 0- cină şi vii în cârrrpu] Radom'irului, în Boanta şi Groşani, cumpărate pe la 1580, episcopul Mibai al Il-lea, care pro­ babil nu le-ar fi dăruit, dacâ mânrăstirea Boanta nu era; a Episcopie] 4). -, Mânăstir-,ea stăpânea moşiile Boanta, Stăvarul şi 01'0- sanii ii) din R.omanaţi şi va fi avut totdeauna o mică impor­ tanţă. In vechile hărţi ale Olteniei nu figurează niciodată, dar 'ea ar putea fi mânăstirea Tesluiu, pomenită la sfârşitul veacului al XVIJJ-Iea ti). 1) SI. Episcopie a Râmnicului, Noul·Severin, in trecut şi aei, Bue , 1906, pp. 368.70. 2) A. Pessiacov, Acte şi notiţe istorice, Craiova, 1908, pp. 345 3) N Dobrescu, op. cit, p. 234. 4) SI Episcopie, pp. 28.29 şi 368.70. 5) ldem, ibidem. 6) V. A. Urechiă, Istoria Rpmânilor, p. 372. V. şi mai jos Ia cap. fundaţiunilor neidentificate. X. Bogdăneşti Corn. Bujorenî, (Vâlcea) Dupr[L oeroetările Părintelui BăIăşel1), în Bogdăneşti au existat două. schituri vechi, ale căror vetre se mai văd şi azi: una În partea de apus a comunei, În cătunul Vârtop, loc care se zice Înc[t "La Maici", şi a doua către N.-E .. , în "Să1işte". Schitul de maici, atestat şi de toponimie, exista la 20 Ianuarie 1698, când se vinde un loc "din Vârtop, care iaste lângă Oălugăriţă.". Oeva mai târziu, la 11 Iunie 1710., episcopul Damaschin al 'f{,âmnicului dă mai multora o carte de blestem într'o pricină \de hotar, - şi printre ei se află şi "Marthai căJug.ăriţa ot B<;>gdă;neşti". Schitul acesta se g�_ sea pe locul lui. Stan sin Btanciul, nepotul unchiaşului Ghi­ n[eaJ din Bogdăneşti, dăruit Episcop iei de Hâmnic şi pe care fusese din vecbime"biseariC[L zidith de părinţii noştri", care _. 276 [277] era stricată în momentul daniei. După reparare sau refacere, locaşul devine, cum am văzut, schit de călugăr iţe. OeI de al doilea schit era de călugări şi fusese zidit 'Pe selistea închinată, la 3 April 1692, "moşului Ştefan mo­ nah, dichiul sfintei Episcopii", de Constandin Bojoreanul sin Dimei căpitanul, pentru a se pune acolo biserică "şi chilii ce al' vrea". La 1698, "sfântul schit dela Bogdăneşti" era deplin aşezat şi primea donaţii. In secolul al XVIII-lea exista încă, de v;',eme ce la 1752 sunt menţionaţi doi monahi "ot Bogdă­ neşn . Amândouă ac-este schituri aveau posesiuni neinsemnate, prin Împr-ejurimi. Nu se poate preciza pănă la ce dată vor fi existat. Pr. Bălăşel socoteşte că ambele au avut vieată scurtă. In enoca secularizărfi nu mai exista niciunul 2). 1) Cuprinse in volumul: SI. Episcopie a Eparhiei Râmnicului Noul-Severin etc., Buc., 1906. pp 370·79. ne unde s'au luat toale informatiile de aci. 2) D. Frunzescu, Diction srut. in 1. c.: Bulat, Contrib. la ist . Olt., pp. 109-110. XI. Bradul (Vâlcea) In comuna Cheia elin jud. Vâlcea, atât de bogată în 1;L­ f}ezdminte mânăstireşti, exista un schit "sub Răpa Bradului" şi înainte de 1784, când ieromonahul Sava a zidit locaşul ce ni se păstrează 1), -- tş.j acestei chinovii vechi i se făceau danii încă din anul 17()62). In biserica lui Sava se găsesc azi zugrăviţi jupănul Zanfir şi Gheorghe logofătul sfintei Episcopii, cari vor fi luat parte la. cheltuiala restaurării 3). 1) V. Drăshiceauu, Monumentele Olteniei, in Bul Comis. Mon Ist, XXVI, p. 68. 2) T. G�Bulat. Conlrib. doc la istoria Olteniei, pp. 70·79. 3) V. Drăghiceanu, 1. c. Adăogiri bIbliografice: Marele Dicţionar Geografic. 1, p. fi83; V. A. Ul'echiă, [s­ toria Românilor, VI, p. 214; VIJ, pp. 302, 371; X A., p. 149 XII. Brâncoveni ,Romanati) Oele mai vechi documente cunoscute azi, care vorbesc despre mânăstireaBrâncoveni, sunt din 1624: în acest an Calea din Brăncoveni, sora viitorului Matei Vodă, 1a8[1, mănăs­ tirii, pentru sunetul soţului său, Stanciul paharnicul, trei să­ lase de ţigani - şi tot atunci Alexandru Vodă Coconul îi în­ tăreşte stăpânirea peste moşia Potlogi. La 1640, când Baksici era. rnusafirul lui Matei la Brăncoveni, el vede mănăstirea şi o descrie astfel: "Mai jos de sat se vede o pădure mare, unde era o mănăstire veche şi ruinată pe care acum Voevodul a pus să, o resideasoă şi să o întărească ca pe un castel, cu ziduri ele jur înprejur, cu turn mare deasupra porţii". Un izvor care să precizeze mai bine lucrările făcute � de Matei Vodă,este inscripţia. pusă la 1699 de Const. Brăn- 277 [278] coveanu, care arată cii a ridicat mănăstirea, făcând-o laora ... "mai înainte vreme f'iin el făcută biserică mai mică de stră­ moşii domniei mele, boiarii cei bătrâni den Brâncoveni; iară după ce au dăruit Domnul 'Dumnezeu pre răposatul Matei Basarab voevod cu domnia ţării aceştiia ... domnia lui, îinpre­ ună cu răposatul moşul domniei mele Preda biv vel vornio Brăncoveanul, au. fost pus nevointă şi cheltuială de au fost zugrâvit sfânta bisearică, ,îrnfru'In'Useţâlnd-o pre d!evn liiuntru. cu podoabe şi cu ceale ce "se cuvine, iară pre dinaţ ară cu chilii, cu clopotniţă şi cu altele, precum. se văd:' 1). Mai lămurit încă apare lucrul acesta în inscripţia ace­ luiaşi, dela intrare: -- "Intr'acestu loc unele acum cest sfânt Iă;ca� iaste, fost-au de moşii Lui Matei Bdsdrab ooeuoâ şi ai Predii oornic /dcută -mică biserică ... ; aceaia apoi Matci coeooâ, d01nl11lind, o au. zug1"c'ivit la leaiul ele la zidirea lu­ ?n'ii 'i'140 [1631-2] şi aşa au fost până ce, elen orănduiala lui Dumnezeu, au stătut Domn ţării luminatul Ioan Costandin .Băsărab voevod ... " 2). Despre biserica cea veche, Cronica lui Radu Greoeanu lămureşte că "era mică, foarte" 3), Aşa dar Matei Basarab şi nepotul său de vară Preda, nu au înnoit din temelie decât ohiliile şi zidul înconjurător, care într'o forma oarecare trebue să, fi existat şi mai îna­ inte, cătă vreme izvoarele anterioare vorbesc ele existenţa aci a unei mănăstir-i - şi deci calitatea de ctitor la Brănco­ veni a lui Matei trebue legată numai de aceste înnoiri. Cine vor fi fost însa ctitorii cei vechi ai locaşului? S'a afirmat că, mănăstirea Brăncoveni vine dela era­ ioveşti, oeea ce însemnează im!pilicit ea se admite ca epoca a fondăr-ii sale primele 3 sau 4 decenii ale sec. al XVI-lea, - în cazul când mănăstirea nu ar fi mai veche decât însuşi acest secol Inscripţia lui Brâncoveanu vorbeste însă numai ele "bo­ erii oei vechi din Brâncoveni", iar în hrisoavele sale, Matei Vodă pomeneşte de moşii /şi părint,ii săi, ceea ce a clus la concluzia aii locaşul trebue s� fi f·ost înfiinţ.at pe la sfârşitul veacului al XVI-lea 4). O oarecare lămurire în aoeastă privinţă poate aduce is­ toricul prop6etăţii în. care se ana zidită mân[tstirea, munu­ mitor cunoscut astă.zi 5). Se ştie astfel c[t la 1494, moşia Brâ,n­ coveni se ana in st{l�)lânirea fraţilor Oraioveşti G), scoborltă probabil dela tatăL lor Jifeagoe -'şi că aceştia o fac danle mânăstirii lor dela Bistriţa. La 3 Mai 1518, Neagoe Vocl[t (j întăreşte însă jupânesei Neacşa, fiica lui Harvat 10gofMul şi fosta soţie a, lui DObrovo,e )J§,rcaIabul, lltmurincl că o jum,[t­ ţajje i-a da� z.estr,� N eacşei t�entru slujb�le l�ă])osatului s{w soL Iar oealalta ] UIna ta.te, ce fu.sese cumparata de Dobrovoc, a luat-o dela fraţii lui, despăg\1bindu-i, lş'i a clat-o tot Neacşci. Dar desoendeJlt.ii aoesteia sunt tocmai boer'ii elin Brâncoveni, care stăpânesc moşia până târziu, că.tr,e vremea. noastret. De aci r-ezultă C�L, sau mânăstirea a fost întemeiatL( au- 278 [279] terior anului 1518 şi atunci poate fi atribuită, Craioveştilor, sau este mai nouă decât această dată şi prin urmare I'onda­ torii săi sunt boerii din Brăncoveni, stăpânit moşiei de aci îuainte, care ari cât de mult au fast înrudiţi prin sânge cu cei dintăi, nu pat fi însă confundaţi cu aceştia. Izvoarele a­ duse mai sus par a confirma conoluzia din urmă. In orice caz, un lucru trebue privit ca sigur: mănăstirea Brăncoveni 'este f{IY[l nicio. îndoială mai veche decât secalulal XVII-lea. Reparati). mai întăiu de Matei Basarab, mănăstirea s'a putut păstra până, la refacerea sa totală, datorită lui Constan­ tin Brăncoveanu, când locaşulajunge la o mare înflorire. Cu­ rând însă, în secolul oe urmează, Iavra brancovenească va avea să sufere cumplit, ca şi curţile domneşti de alături, în vremea războaelor străine oe se var purta în Oltenia. Ocupată totdeauna de oştime în asemenea împrejurări, ea s'e va ruina În curând, mai ales că, aşezată cum era, la un drum foarte cercetat, a trebuit să sufere şi de pe urma călătorilor : sub Bi­ bescu Vadă, egumenul 'I'eodosie se plăngea Domnului de ti­ căloşia la care ajunsese, "mai mult decât toate mănăstirile, cu primir-ea călătorilor. fiind în drumul Craiovei" 7). 1) Pentru toate acestea v. V. Drăahiceanu, Ourţile domneşti brâncoveneşti, În Bul. Comis. Mon. Ist., IV. pp. 68 şi urrn CI. şi insemnarea: La anul 7140 sau 1632, s'a înţrumusetat mână stirea Brancoceni de Matei Vodă. fiind zidită iar de neamul sCiu. La 1699 s'a zidit de iznoavă de Constantin Vodă (Ion Donat, O condică de întâmplări, in Arh. Olt, XI, p. 278). 2) Iorga, Inscriptii, II, pp. 7273. 3) Ed. Şt. Greceanu, pp. 9293 Cf Iorga, l. c. 4) V Drăghiceanu, 1 c 5) Ultimele discuţii la I C Ftlitti, Banatul Olteniei şi Croiooeetii, �i Ilie Chiriţă, Boerii Brâncoveni, în Arhivele Olteniei, an XI şl urm. 6) V. şi mai sus, p 273 7) V. Draghiceanu, op cit Complectări bibliografiae (şi despre Curtea din Brâncoveni): Iorga, Istoria bis. rom, indicele; idem, Inscripţii, JI, pp 7072; V Drăghiceanu, Lămurire de pe planurile contimpO>'ane, în Bul. Comis. Mon Ist, VI. pp. 132·3; idem, Despre importanţa Curţii ibid, VlIl, p. 192; Mih. Popescu, Oltenia în timp stăp. austr. ibid, XIX, p. 106; N. Ghika·Budeşti, Evoluţia ar'hitecturii, ibid., XXV. p. 75; UrechirL, Ist. Rom., VI, �OO, �i VlI, 312 XIII. Bucovăţul-,Nou Corn. Bucovăţ (Doli) . Către 1840, Hrisant Peneti Hurezanul, ,egumen în a­ neastă. vreme al mâJ1ă.stirii Bucav,ăţ,ul, ce se zisese ,când va Coşuna, pă.r,ăseşte de frica J iiului, care îşi mutaseaJbia, ve­ chiul locaş din stânga apei, înăJţând pe malul celălalt a altă mânăstire în naul stil occidental, - a "îng,ălitur,ă" cum a va numi Balliac, - în care zug-ră.veşte ctitarii cei. vechi şi le stl'ămut[t aasele şi pietrele de marmânt, ceea oe a pravacat adeseari canfuzie între.- oele dauă 'edificii. Inclă.direa aceasta, mâ:nă.stir,ea s'a adăpastit pâ,nA la desfinţarea sa, în epaca secu larizări i. Pentru bihliografie v, mai jos, sub XXIlI, pp. 288-9. 279 [280] XIV. Căluiul (Romanaţi) Inceputul mănăstirii Căluiul trebue pus negreşit ,)11 Z1- lele lui Basarab Vodă" Neagoe (1512-1521), cum arată precis însăşi pisania siavonească '), unde sunt numiţi şi ctitorii cei vechi, - Vladul banul şi fraţii săi Dumitru părcă­ labşi Balica spătar. In anul 1588, după oe mănăstirea "r,ă,­ măsese 1n pustiire multă vreme", cei trei fraţi Buzeşti, Radu, Preda şi Stroe, nepoţii Vladului banul, "v,ăzând acest sfânt loc cum este neisprăvit", o mtâresc şi o (injirulnuseteaz,ă, numai, - tot lucrul făcăndu-se înaoest an, dela 20 Aprilie până la 8 Iunie. Intrun r,ăstimpatât de scurt nu s'a putut face de­ cât o merernetisire a zidurilor, căci pictura este ceva mai nouă, dela 1594, din vremea lui Mihai Viteazul, pe care to­ varăşii lui de arme l-au şi zugrăvit în mănăstire. 'I'ot la a­ ceastă din urmă dată, ctitorii oei noui au închinat-o Sfântului Mormânt2). Este necesar să, ne oprim aci şi asupra numelui purtat în cursul vremii de această mănăstire, întrucât unele documente cunoscute pot duce, prin Iipsa lor de claritate, la nedumeriri şi interpretări falşe, Mai îutâiu un hrisov din 1516, dela Neagoe Vodă" pe care nu-l cunoaştem însă decât în regeste fragmentare, dă. rnănăstirii numele de G.ăluiut-Cepturoaia 3): ultima numire este, cum se ştie, a satului din apropier-e, care a fost ele baştină. al Buzeştilor ,şi unde aceştia au zidit, înainte de terminarea Oăluiului,o biserică cu hramul Sfintei Parasohiva care le-a servit unora drept gropniţă. Ou această �iseric[L se poate con­ funda câteodată în documente Căluiul. Şi iată dece: La 23 Aprilie 1586, în faţa lui Milmea Vodă 'I'urcitul, jupăneasa Stanca a lui Radu biv vel arrnaş Buzescu sta torni­ eeşte un aşezămănt privitor Iamanăstirea Dobruşa din, Vâlcea. Mai jos, hrisovul arată că satele sale de rl10ş!!'::t.l!r;e, şi ţ.ig,anii, pe . care nu îi dăruise acestei mânăstiri, i-a�';��.sat> fiind cu limbărşi vie, soţului' său, care după moartea lUi trebuia să-i dea mănăstirii Dobrusa ,}din două cu mânăsiirea Cic�luiul" 4). La 25 IunÎ'e 1600, Nicolae Vodă P,ătraşeu arată însă că jupâneasa Stanca a lui Radu', cluoer "eând au Afost la moar.tea ei, ea au lăsat acele sate şi ţigani să fie aLe boiarului... Radu cluoer moşbenir,e în veci, iar de nu va vrea... a ţinea aceste mai sus numite, să nu 1:e vânză, ci s,(1" dea jum)'ăiate dintr'�n­ sele la si. mânăstire ce se chia1\L,ă, Ciuturoae, undeesie hramul si. iemrh Iăcătoriul de minuni, Nicolae del(t Mimlechii, iară. ceialaltă parte SEL o dea la sfâ,ntaşi dumnezeiasca mănăstire ce se chiamă Dobruşa." G). Deşi legatul nu este intru totul i­ dentic în ce1e două hrisoave, socotesc că pe baza lor se poate admite totuşi că mân.ăstirect Ciuiu1'oaia, cu hmmul sfântului 280 [281] ]\/>Îco lae, n,u poate li îrn rucucn caz biserica de mir a sfinte;' Paraechioa ditn acest sat, cum se admite uneori, ci mdnâstiJ-. rea Câluiul, cae a a/out totdeauna hramul acesta 6). 1) V. Drăghiceanu, Lămuriri asupra Bueeştilor, in Bul Comis. Mon. Isi., IV, 119; CU erori la O,lobescu, Căluiul, în An Ac. Rom., seria veche, 1, X si Ştelulescu, Tis· mana, ed. Il, Buc. 1903, pp 67-68 ' . 2) V pisania din 1834, Aug 14, la Maior Gh S. Buzeseu, Reaonsfituiri istorice pt'ivind ne"mul Bueeştilor; partea II, Sibiu, 1936, p 76 3) Buzescu, op . cit., p. 11. Satul s'a zis uneori şi Ciuturo"ia. Azi se chiamă Ştirbei, după neamul care la stăpânit într'o vreme mai nouă. 4) Buzescu, op. cit, p. 13. 5) Ibid., p. 19-20 6) Afirmaţia lui Ştefulescu (Tisnwna, ed Il, p 67 68), că mănăstirea Căluiul este închinată Sfântului Nicodim, se baza pe o greşită citire ŞI a fost părăsită mai apoi chiar de acest autor (v. Tiemano, ed. Casei Bisericii) Informaţia privitoare la hra­ mul bisericii din Ciuturoaia, după Marele Dicliowar Geografic, V, o. 533. Adaosuri bibliografice: N. Iorga, L'uri roumain, p 114 şi urm ; idem, [storio bisericii româneşti (v indicele); 1. O Ştelăuescu. La peinture religieuse,p . 145 şi urrn , N. Ghika-Bu deşti, Evoluţia arhitecturii, în Bul. Com. Mon [st., XXIII, p 28; V Drăgni­ ceanu, Monumentele Olteniei, ibid ,XVIl, p. 112şi urm ; Urechiă, Ist Rom, II, 129--VJl, 371. XV. Cerneţi (Mehedinti). Biserica domnească a Sf. 'I'reimi elin Oerneti, despre care vorbesc documentele elin ultimii ani ai secolului al XVIII-lea, privitoare la începuturile şco alei în Ţara Românească, a fost rntemelată mai întâiu ca mănăstire de Grigor�e Ghica voevod, care a închinat-o 'I'ismanei, la 22 Mai 16631). Dar ridicarea la Cerneti a unei mânăstiri domneşti, s'ar putea pune în 1e­ gătură cu trecutul, neceroetat încă, al vecheiaşez.ăJ:'i orăşs­ neşti de aci, ele care se leagă unele tradiţii, interesante chiar dacă nu aflăm pentru ele o confirmare istorică: în hă.:rţi1e în care ·este cuprinsă şi Oltenia, din secolul al XVII-lea, unde Oraiova nu figUl1ează, ap'are uneori târguI Oerneţi "vel Urbs Nigm, dAlias seâes Hos]Jodmris Valachia" 2). Prin 1730, locaşul era încă mâl1ăstwe 3); elar la sfârşi­ tul acestui veac, în cltrţile de scutiri şi miIi 4), se p,omerreşte numai biserica şi şcoala întemeiată de Hagi Iordache Seve­ rineanu biv veI medelnioer 5). Oluce1'ul Al. Farfara făcuse aci case de piatră pentru şe,derea elreg,ătorilor veniţi în târg, care aveau s[t. plătească 6 tal-eri lunar chirie, bani ce se în­ trebuinţau pentru şcoală. şi biserioă. 6). Voevozii aclaogaser,ă, şi ei, lâng[\, milile obişnuite, 6 lude streini "ca să fie dârvari pentru aduoerea lemllelor la şcoaEt" 7). 1) Ştefulescu, Tismana, ed. Casei Bisericii, pp 3401. 2) Tabula Hung"riae et regionum qua proferea ab ea dependent... Correcta per observationes Comitis Marsilli .. per Guillielmum de l'Is/e. Despre acestea vom reveni aiurea. 3) In listele de mânăstiri de atunci figurează şi "Templum Cernecziense, a Gre­ go;·;o Giga Woiwoda fundaium et dedicatum Monasterio Ti.manae", Hurmuzaki, VI, p 274. 4) Toate la V. A Ureche, [storia Românilor, V, p. 416, VII, p. 32, şi 421·�2, VIII, pp. 443-445. V. şi acelaşi, [storia şcoalei .. N. Iorga. Istoria învăţământului. 5) Urechiă, Ist. Rom, Vlll, pp 443-445. 6) lbid., vOJ. Viii, pp. 42122. 7; lbid., voI. VIU, pp. 443445. Adăoghi b,bIi09ra�'ce: Pentru un proces privitor la biserică şi şcoală, v. Urechiă, OI" cii, voI. X A , p. 396. 281 [282] XVI. Cetăţuia (Vâlcea) Legenda, care aci îşi poate afla un început ele confir­ mare în situaţia geografică a mânăstirii, aflată într'un "loc tare",' atribue Cetătuii de deasupra Rămnicului o vechime dea­ dreptul legendară: după traditie, ea ar fi existat în vremea fui mea Vodă, cel care de aci ducea războiu cu Basarab de . peste Olt, de ple "Malul alb" 1). Se mai vorbeşte şi de un dubios tunel, care ar fi unit Cetăţuia cu mănăstirea elin faţă, a Fedeleşoiului 2). Adevărul e că cele două mănăstiri formau un adevărat sistem de apărare al Oitului, care trebue pus În legătură, cum s'a văzut, cu tărgul, desigur foarte vechi, al Râmnicului. Oea mai veche mărturie docurnentară privitoare la a­ oeastă mănăstire, este ouprinsă în extrasul latin elin 1731, unde se menţionează, hrisovul din anul 7122 (1613-14) al lui Radu Vodă. (Mihnea), prin care mănăstirea primea o da­ nie de vinăriciu în dealul Bujorenilor. Dar la .1529 murise aci Radu dela Afumaţi şi fiul său 3). ucişi de Neeagoe vornicul şi Drăgan postelnicul. Inscripţia ce ni se păstrează iarată ca ctitor din teme­ lie pe chir 'I'eodosie, mitropolitul Ungro- Vlahiei, biserica a­ oestuia fiind terminată la 1680, în zilele lui Şerban Cantacu­ zino 4). Probabil că tot mitropolitul 'I'eodosie afieroseşte schi­ tul metoh la Mitropolie. Biserica este preinnoită la 1850, ele mitropolit Nifon, după ce locul stătuse pustiu o bucata de vreme. 1) V. Drăghiccanu. uo«. lst. din Oltenia, în Bul Com Mon. Ist., XXIV, .p .. 126. 2) Marele dicţionar geografic, Il, p 350. '. 3) St Nrcolăescu, Documente slavo·române. p. 52. 4. N. Iorga, Inscripţii, J, pp. 17778 şi V Drăshiceanu, in 1. c. Addogiri bibliogra/lCe: 1. D. Ştefănescu, Contribution it l'eiude des peiniures mlt­ rales »alaques, p. 72 XVII - XVIII. Cioclovinele (Gorj) Deasupra m:1nă.stir:JJ 'I'ismana, pe muntele Oioclovina.rmo­ nahii de jos au înălţat: două schituri pentru vremuri de be­ jenie : Cioolovina de J os, care Într'o altă formă decât cea de azi exista şi în secolul \ al XVII-lea, de vreme ce la 1668 îi dăruia o vie Radu Şt'�rbei postelnicul: -- şi Oioclovina de Sus, despre care ştim că a fost fondată de Nicodim egumenul, ajutat de Pătru Obedeanu 'fel căpitan, la 1714. Nicodim e, a­ lături de proin egumenul Atanasie, ctitor de iznoavă şi la Oio­ clovina de Jos, care a fost Înnoită. la 1715-16, cu ajutorul Stancăi Obedean ca. 282 Il, [283] Schitul din vârful muntelui a fost părăsit şi s'a ruinat cu totul. Celălalt mai adăposteşte şi azi un monah sau doi, iar biserica 'este bine păstrată,"). ' La Cioclovina de. J os, 'printre dăniaşii mai noui, trecuţi în pomelnic, figurează şi Hagi Ioanuş, bisericosul negustor cra­ iovean şi 'Tudor Vladimirescu, cel din urmă avăndu-şi aci un pomelnic de familie 2). 1) Pentru toate acestea v . Alex Ştefulescu, Tismano , ed. Casei Bisericii, pp. 158·161. 2) Ion Donat, Un pomelnic al schilt,lui Cioclo'Vina·de·Jos (Gari), in Arhivele Olteniei, VIII, p. 539. XIX. Ciutura Corn Ci utura (Dolj) Biserica de mir din satul Ciutura, azi retăcută şi ada­ USLl, este vechiul locaş al schitului cu acelaşi nume, metoh, poate încă înainte de 16881) al mănăstirii J itianu. Dacă, aceste rosturi de chinovie nu au fost observate până acum, arhitectura sa deosebită a atras în schimb atenţia cercetăto­ rilor. Descriind-o amănunţit, d. N. Ghika-Budesti ajunge, pe baza, caracterelor arhaice constatate la corpul clădirii, - afar,ă de turla pantocratorului, partea superioară a altarului spre exterior şi pridvorul, care sunt mai noui, -la concluzia că biserica ar -puiea fi din veacul al XVI-lea 2), aşa cum de alt­ fel atestă o inscripţie nouă din tinda bisericii, care dă ca dată a tondaţiei "anul 1540-1542", făcând totuşi din "Cons­ tantin Voevod Basarab" ctitorul locaşului 3). D. Ghika-Budeşti are absolută dreptate În încheierea sa finală, deoarece biserica sohitului Ciutura vine într'adevăr din secolul al XVI-lea, data fundaţiei însăşi, pusă în inscripţie, putând fi privită ca probabilă: căci iată ce se spune în "E,x­ trasul" latin din 10 Iunie 17311), de care s'a mai vorbit, la capitolul despre mănăstirea J itianu, unde era închinat schitul: - "Obtulerat etiam huic monasterio Capoellam Csuiura cum ornmibus bonis Serbomus Comiacueenus Va,jvodae ab amno 7196 [1687-1688], quae famen habei possessionem Csuiura adjacentmn cum) privilegio Mihnae VaJV'odae de ammo 7081 [1575-1576]" 4). Calitatea de ctitor al lui Constantin Vodă Cârnul, - acel Constantin Voevod Basarab al inscriptiei din 1851- se ex­ plică. uşor dacii ţinem seama de dependenţa schitului Ciutura de mănăstirea .Iitianu, unde Doamna Bălaşa, soţia acestui voevod, e ziditoare de iznoavă, La 1658, la Ciutura s'au adaus insă' numai acele părţi din clădire, care poartă caracterul acestei epoci. Şi chinovia aceasta se va fi desfiinţat tot la sooulari- zare ii). 1) V. mai jos 2) N Ghika Budeşti, Evoluţia arhitecturii în Muntenia şi Oltenia, în Bul Comis. Mon. lst., XXV, nr. 31·32: "Biserica din Ciutura, (Doli! .... pare a fi fost zidită de Constantin. Vodă Basarab Cârnul la 1658. Planul ei nu mai prezintă la naos caracte· 283 [284] rele sârbeşti şi nit mai găsim aici arcurile loterale interioare spre altar şi spre pronlto., nici mdcar nisele obisnuite Altarul este insotit. de doud abeidiole laterale, pe care le cu· noaşteo» dela' unele 'bise";c; anterioare, şi a;'u»!e dela cele de tip conetontinopotitan �i atonie '. Pronaosul este în sensul ldrgimii, ca la Arnota" Mai oăsim un priâ=or addogit în urmă. Turla pontocratoruiui.. par'e a fi fost re/dcutd, ca şi partea superioard a al· tarului.. Eiridele , sânt de tipul bizantin, net mai arhaic .. Decorul exterior al acestei bi· seriei este a-lazi tencuit şi eăruit, însă el avea la origine caracterul vechiului sit] din veacul al XVTlea, care se regăseşte sub ieneuială ; aceast" corespunde de altfel cu di.· poziţi,le planului şi elementele vechi a le faţadei, CM'e păstrează traditia veacurilor ante· rioare, aşa că legenda loeală, care atribue această biserică veacului al XVI lea (1548 P), ar putea avea şi un sâmbure de adevăr".-Cf. şi pp. 54.55: "Biserica din Ciulura este un interesant monument, cu un caracter arhuic, puţin obişnuit în veacul al XVIl,lea şi care 'supt unele priviri .'ar apropia mai mult de bisericile din veacul al XVI lea", Con· ţueia de pe inscripţia din 1851. ca,'e dă an de fundaţie 1548 şi ca fondator pe ConstanU .. Vodă Cârnu/. poate fi u" indiciu cd biserica a fost olădstă în veacul al XV I lea, ceea ce ar fi ţ oarte posibil, fiind date caracterele "vechiului stil", pe care le prezintă corpul bisericii; ea ar fi to-t reparată de către Constantin Cârnul, care at· fi reclădit altarul în partea lui superioara şi turla. aduugând obsiiiiolele şi pridoo) ul" V şi l' 49 3) Marele Dicţionar Geografic. II, 465. 4, N Dobrescu, op. cit. p. 261. 5) Figurează in lista schiturilor dată de Frunzescu, în 1. c XX. Comanca (de Câmp) Corn. Comanca (Rornanaţi) ') Moşia cu acest nume, de lângă Caracal, era a Episcopiei de Râmnic încă. dela inceputul secolului.al XVII· lea, de vreme ce la 1731, cel mai vechiu document de proprietate prezentat de episcopul Inocentiu stăpănirii străine era un hrisov dela Radu Vodă, Şerban 2.}. Aş!a dar, la 16843), când "ninca :1 ră­ posatului Predei logofătului Fălcoianu", împreună cu fica ei Statica, închină. episcopului Ştefan al Rămnioului - care Ia 1690 va mai cumpăra părţi din această moşle 4,) -- stăpânirea lor din moşia Comanca 5), e}e nu fac decât să adauge la ve­ chea posesiune a Episcopiei din aoest hotar. E de observal� că dăniaşele nu amintesc nimic delil;pre schit sau biserică în actul lor de închinare, oeea ee ar' însemna că locaşul nu exista la aoeastă dată" sau nu era clădit pe partea adausă ca danie. Deci trebue revăzută înche�erea că "în tot cazul" schitul ce a existat aci este ctitoria boierilor Fă1coeni 5). S'ar putea ca acesta să fi luat fiintă abia dela 1786, când se elă,· deşt/e biserica eea nouă de Stancu Dorobanţu şi Metodie mo­ nahuI6), deoareoe la 1778 se menţionează aci numai o bise­ rică, de sat 7), care exista aşadar'mai dinainte. Biserica de azi dela Comanca"este o zidire cu totul nouă" r;]liar în privinţa, apareiajuJuis), şi ca atare nu prezintă nicio irrrportan:,), din punct d� vedere arhitectura1. 1) Nu trebue confundată, cum s'a făcut (Ion Virtosu, inscripţii, in Bul. Co .... Mon, [>1, XXVI. p. 135, IlO. 5" cu 'p,Iălalt schit cu acelaşi nume, din jud, Vâ.lce'L �) N Dobrescu, 01'. cit p, 23,4, 3) Anul este dedus de noi: .hce ani mai tâ.rziu> --după 1674. V. SI. Episcopie a Râmnicului. etc, p, 69, \ 4) I'lem, ibidem ' 5) ldem, ibirlem. 61 [dem, ibidem, 7) Consl, J K"raoja, în A"h O:t, III, p. 232. 8) V. DI'ăghiceallu, in Buletinul, Comis. Mon, Isi" XXIV 1931, p. 104. 284 .�tl·· ' '.' .. e 1 > I \ [285] XXI. Comanca(de ,Munte) Corn. Păuşeştii-Măglaşl (Vâlcea) Pahomie monahul v- pe rnirenie Preda dvornicul Bojorca­ nu 1) -, 'I'eodor ierornonah Olănescul "), Dr.ăghici Olănescul şi Climent ieromonahul proin egumen Râmniceanu, se rnfrătesc Ia cheltuială şi, la 17363), zidesc şi înzestrează schitul 00- manca, pe care îl vor milui mai apoi şi alţii, printre cari pomelnicul schitului dela 1748 menţionează pe dumnealui pan Nicolae Dudescu vel logofăt, Oonstandin Buzescu, Ionită şi Gheorghe Bucşenescu, ohir Oliment al Râmnicului şi un "pă­ rinte Bogoslov ot schitul Comanoa, slujitorul sf. biserici dela 1833"4}- O oatagratie din 1832 aduce următoarele informaţii, sta­ bilindşi anul zidirii: Sţâmtul schit Comoncaeete ţăcui de raposatul Pahornie, eromonohnu Buioreanul ide Theodor eromonah, cu leat 7244, hramul. tuturor sfinţilor. Are şi patru zile de . arătură. Au mai dat prea sf.inţia sa chir Climen; odoorele sţmiei biserici, ca ·în veci să se 'pomenească 5). 1) E cunoscut şi din dauiile ce face Episcopiei, în vremea lui Climent. Ia 22 Iunie 1747 (<e unei biserici, roase nccon­ tenit de apă. In 1915, r,ăposatul profesor Oiuoeanu din Ora­ iova a putut vedea încă cei 6 stâ.l:pi rotunzi ai pridvorului lung de 6,80 m. "împodobiţi cu rinceau-uri zugrăvite, cu ca:pitelurile şi soclurile pătrate, formând în total 5 arcade ro­ tunde şi anume tr'ei în faţa şi două laterale". Urmele de zu­ grăveli ale peretelui nordic, cu numele zugravilor şi ale zi­ darului-un popa Nan, un Dumitru, un Gavril-nu aduceau însa nicio informatie privitoar'e la anul zidirii sau la ctitori. Din tradiţia locală - în care nu se ştie nimic de existenţa aci a vreunui sc:l1it - oer0etătorui putuse afla că biserica a fost �idită în timpul donmiei lui Alex. l']Ysilanti Voevod (1.774-- 82), fără a se putea şti însă de cine - şi că s'a slujit În­ tr'însa pâni;\, în domnia lui Ouza Vodă. Ohiar la 1875 bis'e- 303 [304] rica se păstra încă întreagă iar Jiiul curgea la aproximativ 6 m. departe de ziduri. Pe la 1880 apa tncepe să roadă însă altarul, ca la 1915 să ajungă la pridvor 1). După, toate probabilităţile, biserica aceasta a fost a schi­ tului Greceşti, menţionat ca existănd după jumătatea secolului trecut 2) şi părăsit desigur odată cu seoularizarea, Locaşul poate fi vechea biserică a satului dispărut 'I'ărnava de pe Jiiu, care se află menţionată la 17783). Este tnsă greu de ştiut cine îi vor fi fost fondator-ii. Ctitoria acea­ sta trebue să fie boierească" aşa cum era şi moşia vecină, a­ junsa la 1831 în stăpânirea "el-lui Nicolae Hagi Ienuş" 4), al cărui nume aminteşte pe ctitorul uneia dintre bisericile Oraiovei. 1) Şt. Ciuceanu, Raport, În Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice pe 1915 p. 126-7. CI, şi V. Drăghiceanu in But. Comis. Mon, [st, XXII, p, 100, 2) D, Frunzescu, 1. cit. 3) Const. J. Karaoja, in Arh, Olt, III, p, 309. 4) Ion Donat, Oltenh 'În secolul. al XIX lea (inedit), XXXVI. Oura-Motrului (Mehedinti) Inceputul mănăstirii dela gura Motrului 'este legat de fe­ luritele tradiţii privitoare la viaţa Sfântului Nicodim. Astfel, în cronicuta rnnată dela Prislop se arată că Sfântul, după ce a zidit acea mânăstire, intrănd în Tara Românească a stat mai întâiu În peştera dela Surduc, "sus pe .Iiiu": -- "Apoi s'a dus în Qear.ăşi mai în întru Până la apa ce sezioe Motru: Acolo puţin a oonăcit Şi după vremi monastire s'a zidit" 1). După acest izvor, Motru ar fi fost întemeiat de Nicodim înainte de mănăstirea Vadita, ceea ce 11;11 se poate admite. "Mânăstirea Motru - spune însă Paul de Alepp - se consi­ dera ca mai veche decât 'I'ismana, căci sfântul Nicodim a fost cel dintâiu om ce a venit a locui acolo într'o cuvioasă so­ Iitudine, apucăndu-se a clădi o biserioă şi numai cu mult timp mai în urmă tot dănsul s'a dus de a zidit 'I'ismana" 2). Asemanatoare este şi tradiţia din Sltujba sfdntuZ.ui Nico­ dim sţiniitul, tipărită, după 'originalul slavon, ele Partenie, e­ piscopul Rămnicului, unde se spune că Nicodim, venind în ţar,a "j'erfelnioe durnnezeesti a făcut, precum se povesteste până. în ziua cJ.e azi, ple apa Motrului, unde acum 'este zidită mă­ năstirea ce să numeşte Metrul" 3). Oea mai largă expunere Frivitoar,e Ia întemeierea legen­ dară a acestei mânăstiri, se cUprinde însa în biografia Sfân­ tului, scris{l de Ierornonahul ştefan. După un vis - zice bio­ graful lui Nicodim -- În care i\ se poruncise să caute locul pentru o nouă mânăstire, aoesta plecă "prin pustietă.ţile p:ă­ mân1ului aoestuia al Bu,niei Se v-erinului, prin f.eluri de locuri de văi şi pusU,etăţi, pân.[t oe a ajuns unde dă apa râul 1\10- 304 [305] ( � trului [sic IJ în apa râul Jiului [sic l], căci pe acele vremi foarte mari pustietăţi erau în rpărţile acestea. Şi străbătănd aci toată pustietatea acelui loc şi găsind aci un deal cu izvoare, de apă vie işi socotind Sfântul că acela poate să fie locul ce i s'a zis prin descoperire, s'a sălăşluit aci unde i s'a parut a fi locul bun de mănăstire. Apoi, prin nevointele sale cele pusniceşti şi prin multe ostene1e sufleteşti şi trupeşti, s'a apucat a curăţi locul de pădure şi a-şi Iaoe mai înainte chi­ lie pentru şezut. Şi şezând aci Sfântul, în puţină vreme a pus şi vie; apoi când a înoeput a se apuca pentru a zidi şi aci sfântă mănăstire cu ogradă împrejur, iar,ăjş(i i s'a făcut. vestire prin descoperire dumnezeiască, zicându-i : Nu aci este locul... Şi aşa Sfântul după aceasta iarăşi prin descoperire, lăsând locul de mai sus zis, a plecat de aci. lai" dup:ă pleca­ rea Sfâmtrului de aci, trecând oremi şi ani multi la mijloc, un boier drept-credincios şi iubitor de Hristos din neamul Basa­ robilor, care a avut acea moşie sub st.ăpâ;ni1"e dela părinţii şi moşii şi str.ămoş'ii lui, inţelegând de mai înasnte petrecerea Sfânt-ului la acel loc, a înălţat mânăsiire :tn numele SI. Prea­ cuoioasei Paraschi/cei cea Nouă, care -mâmăstire mai în urnui Matei Voevod Basarab, strdmepoiul mai sus zisului boier, o ainprenoit-o şi o a mai înzestrat-o cu moşii, precum. în hri­ soinil domniei lui dela leaiul. ?J 58 /1649--50j scrie: care mâ­ năstire vi s'a zis Mânăsti1-ea Gurii Moiruhu" 4). Tradiţia despre înfiinţarea mănăstirii de către Nicodim îşi află unele temeiuri atât în toponimie, cât şi în izvoarele istorice Astfel, în susul mănăstirii se află o vie părăsită, pe care localnicii o numesc Via S/â-nlului 5) sau a lui Nico­ dUm G) şi un loc unde, după traditie, s'ar fi aflat chilia a­ cestuia 7); iar în ce priveşte boierul drept-credincios, elin nea­ mul Basarabilor, care mai tărz iu a înălţat mănăstirea, se va vedea mai jos ca poate Ii identificat cu destulă precizie. Intradevăr, deşi mănăstirea Motru se atribue deobiceiu lui Matei Basarab, ea este cu siguranţă zidită - probabil pe locul celei, mai vechi, a Sfântului Nicodim, - de Harvat ].0- gofătul, înainte de 13 Ianuarie 1515, când Neagoe Basarab îi dă primul hrisov cunoscut, unde se arată şi numele etito­ rului 8). Pe acest boier îl cunoaştem destul de bine, atât în ce priveşte dregătoriile ocupate - căci au Iost'pe rând vel spă­ tar, vel vistier şi. vel logofăt, în domniile lui Mihnea-cel-Rău, Vlădută şi Neagoe Basarab, - c.'ît şi în oe p�"iveşte descen­ denţa oe a avut: prin fica sa Neacşa şi prin nepoata Iu l Oalea, estle înoepă,torul boierilor Brâncoveni 9). Despre 'el s'a spus în3ă eii ar fi fost frate cu NeagO'e dela Oraiova 10), ceea oe ni se pare greu (le primlit, dată fiind căsătoria în familie, oe ar trebui să se admitC� implicit 11). Mâ.nă.stirea Motru a fiinţat făr,ă întrerupere dela inoe­ putul lui 1500, până la Matei Basarab, care trece, cum am văzut, drept fondator al ei12). ii i· i 1: ! i 4 305 [306] Despre calitatea de· ctitor la Motru a acestui voevod, informaţia din 1731 spune că: "De prima suo fundamento a Matthaeo Vajvoda erectum anno 7155 [1646--7], deinde ruino sum a Constantini Brankovani ava nornine Preda restauratum et demum ab hoc ipso Principe renovatum fuit" 13). Acest iz­ v()r nu concordă însă, deloc cu pisania din 1705, care ni s'a păstrat, unde se arată precis că mănăstirea "den temelia ei este zidită de jupan Preda Brăncoveanul vel vornic, la anul dela zidirea lumii 7161 [1652-3]"14). De vreme oe nu se poate Intelege cum, o mănăstire zidită, din temelie la 1647, ar fi putut să se ruineze intr'atăt în cinci ani, încât să fie chiar numai restaurată la 1653, - ceea oe de altfel ar fi în de­ sacord cu textul inscriptiei, care vorbeşte şi în acest caz tot de o refacere din temelie, - sunt de admis două posibilităţi: sau că Matei Basarab a reparat numai sumar clădirea lui Harvat,. în care' caz nu ar fi cu totul exclus ca, după acest scurt răstimp, Preda Brâncoveanu s,ă a refacă din temelie; sau că informaţia latină este greşit redată şi ar trebui mai degrabă să se inţeleagă în sensul că, Preda vel vornic a zi­ dit din temelie locaşul, �n tim1pul lui Matei Tlo'd,ă. In ori şi ce caz, rosturile ctitoriceşti ale acestui ooevoâ la mâmăetirea Mo­ iru au fost, precum se 'vede, cu lotul neineemnate, --- şi astfel se înţelege deoe inscripţia lui Constantin Brânooveanu nu-l menţionează. Dacă pe zidurile bisericii, acesta din urma a pictat la 1705 'şi pe Matei Basarab.rlucrul se poate explica prin legă­ turile lor de rudenie. In mânâsttre s'a Îngropat, la 1858, marele om de şcoală Eufrosin Poteca, fost o bucată de vreme egumen al mănăs- tir ii 15). . 1\ B. P. Haşdeu Istoria Critică, 1, p 139, după Buciumul, 1863, nr. 3, p. 12. V. si Stefulescu, Tismana, ed: Casei Bis, o. 53 (şi î;� celelalte ediţii). , 2) B. P. Haşdeu, op cit, p. 142. Cf. şi ed. Cioranu. 3) V Draghiceanu, Monumentele Olteniei, in B"l Comis. Mon. t». XXVII, p 107. 4) Ştefan Ieromonahul, Viaţa Sfântului Nicodim, ed. Pământ şi suflet oltenesc, Craiova,' 1935. pp. 49-50. 5)'V Drăshloea nu, in l, c. 6) BuclUmuZ, I cit. nota 4,-după Haşdeu, 1. C' 7, Idern, ibidem. 8) St Nicolăescu. Doc sZavo·rotl1âne, p, 37. Pentru alte doc. deja Neagoe, v. N. Dobrescu, op. ciL, 1). 256. 9) Pentru amănunte şi bibliografie, v. I C. Filiti, BanaluZ Ol/en;ei, p 39, no. 286. 10) V Driighiceanu, Curţile domneşti brâncoveneşti, în BuZ. Comi.. Mo»· IsI IX, p. 52.\ 11) Anume căsătoria C�lea\Datco. Ar fi 306 Harvat Jo�. __ 1_\ 1 NejCşa l' 1 Calea-I I IDat�-;;--1 Neagoe dela Craiova I Pârvul 1 VIădaia 1 [307] Se inţelege că, in cazul când Datco nu era dintre Craioveşti (Filitti, op. cit p. 40), lucrul ar fi lost cu putinţă; dar in acest caz trebue revizuite concluziile privi­ toare la descenuenţa Craioveştilor. Ori cum. problema Irăţiei lui I-Iarvat cu Neague dela Craiova, peste care s'a trecut. merită să fie cercetată. 12) Hrisoave din această vreme. date mănăstirri, la Dobrescu, 1 c. şi C Giu- rescu, Despre .umâni, p. 13, no. 6. 13) N. Dobrescu, op. cit, p 256 14) V Drăguiceanu, in B"l Comis Mon. [sI., VII, p. 195. 15) V. Drăghiceanu. Bul cit, VI, 195. Adăogiri bibliografice: N Iorga, Inscripţii II, p. 327; Şt Ciuceanu. in Anuarul Comis Mon Isi, 1915, p. 152; Dobrescu, op. eit., p. 33: Dac. Hurmueaki, VI, pp 272 -74,430-54; larga. L'art roumain, p. 35. 156: 1 D Ştefănescu, La peinlure religi­ eu.e, pp. 173-176. V. A Urechiă, Istoria Românilor, V, pp. 61-62; VII, pp 37 -38; VIII, 451 XXXVII. Hotărani (Rornanaţi) "Aceastâ s/[â]nt[â] şi d[u]mnezeiascâ bisea-ric[â] ce să chiamă Otăromii, hramul SOb01-ul Inqerilor, din temelia ei fo[st]-a făcut[ă] de jupan Mitr',ea, »ornic i Jupanipa ego Neaga, la cursul. anilor 7096 [1587--88]" 1). Pe Mitrea ctitorul îl gă­ sesc în divanele lui Alexandru Vodă Mircea şi Mihnea Tur­ citul, ca vel comis, ved vistiersi vel vornic. Jupanita sa "Nea­ ga Mitroaia vorniceasa", este sora Vlaicului clucerul dela Tă­ tărani şi deci tusa Doamnei Neaga, soţia de-a doua a lui Mihnea 'I'urcitul ă). Nepotul de fiu al lui Mitrea vornicul, Preda postelnicul din Greci, a fost soţul Domnite! Florica" fata lui Mihai Viteazul. Răsculat cu Matei aga elin Brăncoveni, îm­ potriva lui LeonVodă, este prins de acesta ş'ij se taie capul "}. La 1708, Matei Fălcoianu biv vel căp�tan, sin Gheorghe wcrnicul, drege mănăstirea şi o înfrumuseţează cu zugrăveală, făcăndu-i clopotnita şi slonul. Hotăranii au fost metohul lavrei Dionisie dela Athos. 1) V. Drăghiceanu, Monumentele Olteniei, in Bul. Cam. Mon Ist, XXVII, P 109. Cu greşeli la: Orlobescu (după o comunica"e a lui V A. UrechIă), in Analele Soc A­ cademice RO»lâne, s. 1, tOIll. X, pag. 196; Const 1. Locusteanu, Dicţionarul geo· grafic al jud. Romanaţi. Marele dicţionar geografic (cuvântul Hotărani); Al T. Dumi­ trescu, Despre schitul Ho/arani, in Bul. Comis Mon. Ist, V, p. 126 şi A. M. Pârvulescu, Mănăstirea Holărani, in Arh. Olt. X, p. 305 (se dă şi bibliografie) 2) Pentru neamul lui MItrea, v.: Greceanu, Genealogii documentat'e, I şi II, indi­ cele (Ia familia Grcceanu); St Nicolaescu, Doc. slava-rom. p. 304 (şi indicele); 1 C Filitti, Neamul Doamnei Neaga 3) După izvoarele citate, spiţa acestui neam este următoarea: Mitrea vornicul = Neaga I Papa dela Greci I .------ ----'------ Drăguşin banul I t' Preda post. din Greci. zis Floricoiu = Domniţa Florica I I Mihai post. I Addog;"i bibliografice: N. Iorga, Muntele Atho. în le[Jă/u.ă cu Ta,·o·Românească, Buc. 1924; Emilia Cioran, CăLătoriile Potriarhului Macarie, Buc_ 1900; I .Brezoianu, Monastirile închinate, Buc, 1867; O G. Lecca, Genealogia o 100 de case (pentru ctitorii mai noui). 307 [308] XXXVIII. Hurez Schitul sr Ioan. (Vâlcea) Mai înainte ca Brăncoveanu să-şi fi zidit mănăstirea sa, exista în pădurea dela Nordul satului Hurez un schit, de�pre care venea din neamul obscur al fondatorilor, închină schitul care venea din neamul obscur al fundatorilor, închină schitul la 1695 lui Constantin, coconul cel mare al Brâncoveanului. Din schitul de odinioară se mai păstrează aii numai câ­ teva ruine 1). n AI Lapedatu, Mânăstirea Hurezi, in Bul. Comis. lW:on [st, 1, pp. 53-60; I. Ionaşcu, Contribuţiuni la istoricul mânăstirii Hur ee, Craiova, 1935, pag. 6, şi N. Iorga, L'art rounuiin . p 250 XXXIX Hurez Mănăstirea lui Const. Brăncoveanu Minunata Javră brănoovenească dela Hurez este foarte bine cunoscută azi. Zidită între 1690-93 de Constantin Brân­ coveanu, ea este cea mai însemnată tundatiune a acestui mare ctitor al bisericii muntene; iar, prin ,bogăţia zidirii, prin zugră­ veală şi sculptură, unul din cele mai splendide monumente re­ ligioase din România. Mănăstirea Hurez a fost g%ndită de fondatorul ei deo­ potrivă ca necropolă a neamului său, pe care îngrozitorul sfârşit de domnie dela 1714 nu l-a îngăduit să se adune aci; - dar în acelasi timp ca o luminoasă vatră' de cultură monahală, aşa cum, deasemenea, nu a mai putut fi Hurezul după moartea lui Constantin Vodă.a Şi, dacă se poate vorbi cu drept cuvânt despre o influenţă exercitată de această mă­ năstire asupra bisericii noastre, ea este cu totul de altă na­ tură: arhitectura măreaţă (ţ monumentului brâncovenesc, în care s'au înbinat armonie şi definitiv elementele moldoveneşti cu cele muntene vechi şi noui,a trebuit să influenţeze pro­ fund toată arhitectura noastră de mai târziu; - şi în acelaşi chip pictura secolului al XVIII-lea a urmat, - ceea ce desigur nua fost pentru toate cazurile un îndemn fericit, - această, pictură foarte bogată dela Hurez. In evoluţia ambelor meş­ teşuguri, mănăstirea Brăncoveanului a făcut epocă. Bibliografie: Ultima discuţie la 1. IOIl"ŞCU, Contribuţii la istoricul mânăstirii Hurez , Craiova, 1935, extras din, Arhivele Olteniei (şi pt bibliografie); N. Iorga: Isi bis. rom., II. pp. 65-69: [n.o/ipţii. 1, p. 185 şi urm.; Hârtii din arhi ca m"rii Hureeuiui, in Studii şi doc. XI V, Bu\:., 1907; Al. Odobescu, Foletul navei �i calendarele lui Consl. vodă Br"nooveanu, in Reo; română pt. ştiinţe, litere şi arte, vot. 1, Bac. 1861. pp. 657-78; Gr. G. Tocilescu, Rapo�turi as"pra câlorva mânăstit'i, schi/uri şi biserici din ţară-Mânăstirea Horezu-. in An. \Ac. Rom, s. II, tom. VIII, Buc., 1888. pp. 175-190, Ghenadie [Enăceanu] al Râmnicului, Visite canonice ... anii 1890-1891, Buc. 1892, pp. il5-43. In Bul. COlni •. Mon. [st.,' AI. Lapedatu, M-tirea Horezi, 1, pp. 53-72 (şi in Mo .mmentele no"stre istorice, BIle. 1914, pp. 400-4111; Portretele mUfa le. 1, pp. 73-78 ŞI 156-160; 1. Vulcan, Descrieri, 1, pp. 141-148: N. Ghika·Budeşti, Biserica cea mare, 308 [309] • 1- .' , / Il, pp, 24-32; A. Baltazar, Biserica cea mare, II, pp 73-84; 1. Trajanescu, Descrierea ehiliilor dela miaeă-noapte, Il, op. 137 - 40, N. loraa, Arginturile, VII, pp. 97-110: V. D!'ăghiceanu, M-tire., în 1731, VIII, DP, 88--90; M. popescu, Oltenia în timpul slăpănirii aaslriace, 1718'-89, XIX, pp 103-4; N. Iorga, L'art roumain, p. 202 şi urm.; 1 D şte­ fănescu, Con trib , ti l'etu.de des peinlures murales valaques. p.32 şi urrn.: idem La pein­ ture reliqieuse, pp 182-188' V. A Urechiă, [storia Românilur, II, pp 86-87, 394; V. pn 126-7,182-3: VI, pp. 173-5, 221-4, 355-6 VII, HOl, 371; VIII, p il63,374- 375;XA P 28-29,141-2; X B. p, 162; Penirw bolniiă, în Bul Cmlis. Mon Isi.: A. Baltazar, III pp. 11-14; 1 Tr ajanescu, III, pp 71-80, Pentru ioişor, ibid.: 1. Traja­ nescu, II, DP 175-80, III, pp.71-80 Pentru p ar aelis , ibid,: A Baltazar, II, pp. 128-32; N. Ghika-Budeşti, pp_ 171 - 174 Pentru stăreţie, ibid: l. Trajanescu, VIII, pp. 126- 130. Pentru tr apeeă, ibid. : A Baltazar, lll. pp. 14-15 XL. Hurez Schitul Sfinţii Apostoli (Vâlcea) In apropiere de mănăstirea Hurez, pe dealul din spre miază-noapte, arhirnandritul Ioan, staretul lavrei de jos şi omul de credinţă. al Brăncoveanului, a ridicat la 1698 un schit pe care,odatii terminat, îl trece la 1701 în dependenţa mauăstirii Hurez. Arhitectura clădirii, ca şi "v,erşurile" pisa­ niei, din care nu lipseşte sentimentul, arată. că Brăncovea­ nu găsise în arhimandritul Ioan, al cărui nume tigurează la, mai toate ctitor iile oltene ale lui Constantin Vodă, un om vrednic şi de aleasă simţire.' Bibliografie: N. Iorga, L'art roumain, p 226; 1. D. Ştefănescu. La peintur8 re­ Iiqieuse, p. 203; 1. Trajanescu, Schitul Sţ, Apostoli, in Bal. Co .... is. Ho». Isi., III, pp 145-154; Iorga, Studii şi doc, XIV, pp. V-VII; 1. lonaşcu, Contrlbuţ/uni la istoricul m-iirii Hures, II Ş. V. şi mai sus, bibliografla de sub XXXIX. XLI. Hurez Schitul sr. Ştefan (Vâlcea) După. schitul Sfinţilor Apostoli, mănăstirea Hurez mai primeşte un metoh, tol. în imediata sa apropiere, de astă. dată dela beizadeaua Ştefan, fiul lui Constantin Brăncoveanu. La ridicarea schitului Sf_ Ştefan, în 1703,ostenitor a fost acelaşi Ioan. egurnen'ul Hurezului. lorgit, Studii şi doc , XIV, p. 215 v şi urm : idem, L'art 1oumain, p. 226; Alex L�pedatu, Mână.tire" Hurezii, ibid , pp 149-155 V. şi mai sus, bibliografia dela XXXIX XLII. Iezerul Comuna Cheia (Vâlcea) O inscripţie din anul 1714, când schitul dela Iezer a fost l'ezidit de Ilarion episcopul' şi Anton1e schimonahul, arată. că el a fost întemeiat dintru întâiu de Mircea Vodă (Cioba­ nul) şi de doamna lui C.hiajna, la anul 7061 (1552-3) 1). Tra­ ditia, păstrată şi în scris de C.hiriac Râmnioeanu, care a au­ zit-u la 180f:i din gura unui bătrân ieroschimonah, vorbeşte de un "nemeş mare, pă.gân, de peste munţi", care luând în 309 I I I j; �; , [310] căsătorie pe o fată. a Mircioaei, ar fi aflat că socrul s ău , vi­ dind biserica,îngropase acolo un cazan de bani, ca să fie pentru rezidirea ei. "Aoel Ungur păgân.... viind deci peste munţii nemteşti., la acel loc pustiu, ce părinţi călugări şi pre cine au găsit i-au tăiat bucăţi şi mănăstirea au surpat-o ... Deci, văzând elin locuitori şi cine putuse scăpa.. adunănd pre acele trupuri căzute, le-au îngropat la o groapă toate, şi astupând adânc şi bine acea groapă, au fugit" 2). Locul elin apropierea schitului, unde au fost îngropate leşurile, se zico şi azi "Crucile Moşilor" 3). Către sfârşitul secolului al XVIII-lea, schitul avea obiş­ nuita scutire de câte cincizeci de stupi, rămători şi oi 4). In apropierea locaşului principal, în munte, se găseşte "P,eştera sfântului Antonie", un paraclis sapat în piatra cu ciocanul, de acest ctitor de iznoavă al mănăstirii Iezerul, care spre bătrâneţe a poftit să se tndeletniceasoă singur "ca să se poată lupta împotriva celui maestru, şi luând bla­ goslovenie s'au apucat şi în trei ani singur, numai cu ajutorul lui Dumnezeu, au săvârşit-o". Biografia acestui stănt sihastru, -- Grec dela Ianina, venit la noi în zilele lui Matei Basarab,­ pe care a scris-o ucenicul său "duhovnicul Nicolae 'erei", îl arată, purtând verg i de fier împrejurul trupului, mâncând "la al nouălea ceas, pâine tocmită cu măsură" şi dormind răzi­ mat de pietre. Moaştele lui se odihnesc aci, în gropniţa să­ pată din vreme ele bătrân 5). 1) SI. Episcopie a Râmnioului ; ele, p. 351 CI. însă şi V. Drăghlceanu, in Bul. Com'», Mon. Ist., IV, p. 149 şi XXVI, p. 68 şi unde anul e 7076 (1567 -8); Ion Vtrtosu, Inscripţii, ibid, XXVI, p. 188, unde se dă anul 7074 (1565-6) şi cel al reparatie! 7228 .. 1719-�O). . 2 Sţ, Episcopie a Râmnicului, etc, p 368. 3) Ibid , pp. 358-9 4) V. A Urechiă, [etorio. Românilor, VI, p.(!,216, VII, P 371, X A. p. 149. 5). S] Episcopie a Râmnicului, pp. 355 - 58, Adăogiri biblioqraţţce : T. G. Baiat, Contrib. doc. la isi Olteniei, indicele. XLHl. Inăteşti (Vâlcea) In marginea Râmnicului, pe malul drept al Părăului Mo­ rilor, se află schitul Inăteşti, metoh al Coziei, unde o vreme s'a adăpostit un arest Jireventiv, şi care a ajuns az! proprietate particulară 1). . Nu ştim să, se fi vorbit undeva despre marea vechime Li ac-estui schit, care a trecut neobservată ca şi caracteristica ar­ hitectură, Li bisericii sal�, un adevărat paraclis, cu linii ele­ gante şi simple. };l trebu'e pus însă în rândul celor mai vechi chinoviiale noastre, deoareoe vine din vremea care a elat Ol­ teniei marile ei mână,stiri 'l'ismana şi Oozia. Intl"adevăl', în hrisovul dela 20 Mai 1388, dat, cum am vtlzut mai sus, de Mircea cel Bătrtm mân�l,stirii sale clelaCozia, se întăreşte aoesteia st'i.pânirea peste câteva danii mai ales din aceast[\ 1�- 310 [311] giune a Râmnicului, iar între 'ele este mentionat şi un "metoh în locul Hinăteştilor, care l-a închinat 'I'atul la biserică" 2). Aşa dar 'I'atul a trebuit să-şi înalţe schitul mai înainte de 131:)8. Dar chiar dacă numai la această dată se vor fi statornicit aci călugări, într'o biserică ce mai înainte va fi fost de mir, Ină­ teştii rămăn cea mai veche aşezare mănăstirească din 01- tenia care se datoreşte unui boier. Schitul a funcţionat fără întrerupere, până la seoula- rizare 3). 1) Marele Dicţionar Geografic, VI, p. 04 Schitul se zice şi [noteşti, 2) B. P. Haşdeu, Istoria critică, voI. J, Bac, 1875, p. 131 3) D. Frunzescu, 1 c. XLl V. Izvorul Grecului Catunul Buda, Ocnele Mari Nu a fost încă cercetată şi descrisă biserica din satul de olari de la apusul Ocnei, Buda. Din ohiliile ce vor fi fost o­ dinioară aci, nu s'a mai păstrat nimic; stărue doar biserica mică, bine proportionată, pe care în anii din urmă au repa­ rat-o localnicii r). Iată-i pisania, pe-care nu am găsit-o tipărită aiurea: Intru cinstea şi lauda sfintei 'I'roiţe şi de minuni făcător Nicolae, s'au zidit din temelieaceastă sfântă bisearică dela Iz­ vorul Grecului - din hotarul Ocnei cu bată cheltuiala şi user­ dia robului lui Dumnezeu popei lui 'I'eodosie sin lui Iosif Er­ rnonah Brănescul din Olăneşti, pentru veacinica pomenirea lor şi a tuturor pravoslavnicilor creştini şi a celor ce vor ajutora şi vor milui la acest sfânt schit. Luna lui Avgust 5 zile, leat 7mm [1731]. O catagraf'ie de mânăstiri şi biserici dela 1832 aduce ur­ mătoarele informaţii cu 'privire la "schitul Buda", care exista deci la această dată: Sfânta biserică unele să prăznueşteşi să cinsteşte hrarnul prea-sfintei !'llroiţ;e s'au f'ăcut din temelie cu toată cheltuiala robului lui Dumnezău Pahornie monah 2), care acest părinte au fost elat moşie sfântului schit, adecă: ogr:[lzi dă pruni, locuri pentru bucate şi pădure. Şi această moşie să. află vreo câ,ţ,iva ani şi o stăpânesc in sălnicie şi nu voesc sa dea sfân­ tului schit nimic, nici dacă, nici nimic din llavaet,ş'au a­ juns sfântul schit la mare hal, dă stă mai să se starăme ; iar cât pentru hrisoavele şi ocolnioele, să, află la unul din lă­ ouitorii aceia ce să află şezători pe moşia schitului, şi nu vroeste ca s{t, le dea 3). O bucată de vreme după această dată, schitul se va fi părăsit, căci la 1860 nu mai este menţionat printre celelalte locaşuri similare ale Olteniei <1). 3// [312] 1) In 1934 biserica era închisă, şi a trebuit să mă mulţumesc a-i copia doar pisania, 2) Acest Pahomie nn e menţionat in pisanie (V. mai sus). 3) Ion Virtosu, Insoripţii, in Bul. Comis. Mon. ta , XXVI, fi 188. 4) D Frunzescu , 1. c. XL V. Jitianu Corn. Balta-Verde (Dolj) Inscripţia din 18531), ca şi Cronica ţării 2), arată ca fon­ datoare a JItianului pe Doamna lui Constantin Vodă Cârnu; Bălaşa, care singură îşi dă acest titlu pe piatra sa de mor­ mânt 3). Bălaşa este rnsă numai ziditoare de iznoavă, deoa­ rece mănăstirea exista din secolul al XVI-lea 4). Inainte ele re­ tacerea acesteia, se întâmpină ca dăniaşiJla .Iitianu : Maria elin Obede a Condei vel comis, ale cărei oase au fost îngropate la mânăstire"), şi boierii Bengeşti"). Aşa dar, daca Pătru Obedeanu vel armaş a terminat de zidit mănăstirea, CUIll spune inscrip­ ţiaoe ni s'a păstrat şi informaţia din 1731, lucrul acesta trebue pus în legătură cu drepturile mai vechi asu­ pra mănăstirii, ale neamului sau. In secolul trecut, biserica a fost reparată la 1812 şi 1853, când s'a Îl1no�t şi zugrăveala. După renovarea făcută în ultimii ani de Oomisiunea Monu­ mentelor Istorice, s'au aşezat aci călugărite. Jitianu a fost închinat, mai înainte de 30 Mai 1(28) Sf. Pa vel dela Athos 7). 1) Iorga, Inscripţii 1, p. 197; V. Drăghiceanu, Monumentele Olteniei, in B,,(. Comis. Mon. Ist , XXVlI, p, 103. . 2) Ed. Iorga, p. 336. V. şi Iorga, Istoria bisericii, 1, ed. Il, p. 228 3) Drăghiceanu, in I c 4) Menţiune despre un hrisov al lui Mihnea TurcituJ pentru Ciutura, la N: Dobrescu, Istori" bisericii rom. din Oltenia, p 261 Pentru fondatorul probabil deja în ceputul sec. al XVI-lea-un stolnic Jitianu, din s�tul lui Neagoe Basarab, - v. Iorga, Inscriplii, Il, p 125. w 5) Maria se trăgea din boerii Arceşti sau Creţeşti, v. hrisoavele din 1633, Mai 15 şi Oct. 26, 1656 Mai 22 etc. la Greceanu, Genealogii doc ; 1, 41. • 6) N Dobrescu, op. cit, p. 261. 7) Greceanu, op. cit, P 100 Adăogiri bibliografice,' N Ghika-Budeşti, Evoluţia arhitecturii, in Bul. Comis. Ho« Ist., XXVI, pp. 70-71; St. Cmceanu, Raport in Anuarul Comis. ns« IsI 1915, p. 155; Al. Zagoritz, Sţeşniee romtineşti, în Bttl. Comis. Mon. Isi, VII, pp. 16-26; V. A. Urechiă, Istoria Românilor, VI, pp, 176-8 VII, pp. ;\14 şi 373, X, A., pp 118-121. A. Vincenz, Din trecutul Craiov'�i, in Arh Olt, V, p. 199·201. XLVI. Lainici (Gorj) Schit înălţat de Jocoana Păianca") pe care nu o pot identifica deocamdatăl). \Biserica a fost zugrăvită la 181.72). 1) Marele Dicţionar Geogra{i8\ IV, p. 132" E făcut , Iorga, Sate fi mânăstiri, p. 274. 2) Ştefănescu, Contrib. â l'etude des peintuns murales valaques, pp 66-68; idem, La peinture religieuse, indicele. Adăogiri bibliogra{ice: Ghenadie al Râmnicului, O vizită canonic4, Buc., 1899, pp. 54 şi urm .• V. A. Urechiă, Istoria Românilor, X, A. p. 199. 312 .. \ [313] XLVII. Locuri-Rele Defileul Lainici (Gorj) Sunt cunoscute actele privitoare la sfinţirea schitului Locuri-Rele, din 185'91). Biserica fusese clădită "din nou", înainte de această dată, ele părinţii ctitori Luca şi Oleopa 2), care au adus la schit zestre opt pogoane de pământ. Epis­ copul Ghenadie arată însă, în 1889, că locaşul a fost fondat la 1850, de preotul Oonstantin Oartianu şi schimonahul Ioa­ nichie Sihastrul acesta se ostenea încă, la 1889, într'o chilie, în munte 3). Schitul este metoh al mănăstirii Lainici. 1) Diaconul 1. Popescu-Cilieni, Acle privitoare la fondarea schitului Locurile-Rele din judelUI Gorj, in ArI!. ou., XIV, pP. 399-401. 2) Aceştia doi sunt; postelnicul Lupu Stolojanu din Stolojani şi Dinu Cartianu din Cartiu (Gorj). 3) Ghenadie al Râmnicului, O visită canonică, pp. 55-58_ XLVIII; Logreştl Corn. Logreştii-Birnici (Gorj) Un schit la Logrestiltrebue să. fi existat înainte de 1. Iunie 1718, când se întâmpină un Paisie călugăr-ul de aci, care face atunci o vânzare de moşie. Schitul acesta dintâiu se vede a fi fost de lemn, ridicat pe malul stâng al Amaradiei, unde se mai găsesc urme de chilii 1). Biserica de acum, "ce se numeşte schitul Logreşti", este zidită, aiurea pe malul drept al apei, şi a pornit din gân­ dul lui Ioan ioromonah Tândă1escul, care "având râvnă bună ca să. facă o hiser-ioută de piatră pe cureaua moşiei sf'intiei sale, făcând şi gătirea numai cu de cărămidă", nu a fost mgăduit la aceasta de fecior şi moşneni. A venit atunci, spune actul de închinare al lui Oostache Pandia din 9 Fe­ bruarie 1785, şi s'a jeluit acestuia şi soţiei sale, Ilinca Obe­ deanu, rnvomdu-se cu ea de i-a dat patru fălci de loc din hotarul Logr'eştilorca să-şi puie schitul şi osebit hotarul Ivă­ nă!şeştilor şi o moară, pentru agoniseală. "Deci numitul ie­ romonah au cărat acea căr,ămidă ce avea tăcută dela moşia lui ... , pe o vale, loc de pădure" şi cu ajutorul dela Pandia a zidit "pe cât i-a fost cu putinţă" schitul, pe care el mai întâiu îl închină Episoopiei, la 11 August 17692). Biserica nu va fi fost însă de tot gata nici la 1785, data actului de în­ chinare al lui Pandia, căci pisania ei, dacă nu se va fi citit gresit, este abia din 18083). 1) Ştefulescu, Gorjul isioric şi pitoresc, p. 387-88. 2) st. Episcopie a Râmnicului, etc. p 435. 3) Şte(ulescu, op. cit., p. 388-89. 313 [314] XLIX. Măineşti Oraşul Balş, biserica Sf. Voevozi şi Sf. Nicolae La 1743, ispravnicul Matei Bărzeanu închină schitul Măinoşti - zidit aşa dar mai înainte - Episcopiei de Râm­ nio 1). "Capela" de aci figm'ează în descrierea Olteniei din 17782). In pragul secolului al XIX-lea însă, nu mai locuiau aci călug,ări, deoarece la 1810 biserica este zidită de localnici ca biserică de mir 3). Ca schit, Măineştii nu mai figurează niciodată În acest secol 4 ). Posesiunile schitului au fost totdeauna neînsemnate şi veneau dela ctitor şi familia Măineştilor 5). 1) SI. Episcopie a Râmn;a"Z"i, ela, p 400 2) C J. Kararlja, Oltenia, după memoriile G-lui von Ba" .. ', in Ath Olt., II, p. 234. 3) St. Episoopze a Râmnia"IHi, 1 C 4) ll. Frunzescu nu-l menţionează În 1 o. 5) St Episaopie CI Bâmnioutu«, 1. c. L. Mamul Corn. Lun;,eşti (Vâlcea) In forma ultimă, mânăstiy,ea Marnul este ctitoria lui Oonstantin Brânooveanu, care a zidit-o în al şaptelea an al domniei sale, la 1696. Mai înainte fusese aci o bisericb. de lemn, fundaţiune a BU7ieştilor. Bibliografie: N. Iorga, Inscripţii, 1, PP. 172-3; L D, Ştefănescu, La pein/""e er ligieHse, Pp. 190-192 (şi ind'c�Je); V Drlighiceanu, Monumentele istorice ale Olteniei, in B"l. C.nds. Mon. t«, XXIV, p. 1;:0; V. A. U r e ehiă, Istoria Românilor, VH, pp, 163-4, 316 şi 37�; - X A., pp. 125-27. LI. Mănăileşti Corn Genun:ni (Vâlcea) Cereetănd, la 1860, metoaoele mâ.năstirii Bistriţa, A­ Lexandru Odobescu menţionează printre acestea şi schitul Mă. nftiheştii, atribuindu-l, a.şa: cum de altfel arată pisania dela 1684, lui "Pahomie rnonahu, ce s'au numit pre mirenie Papa posiielnicuJ, fiul lui Iordache vel stolnio P�LrşcoveanuJ" 1). Schitul este într'adeva.r ctitoria acestui neam, care era S[L dea TArii Româneşti un domn în plină epocă. fanariotă,; dar tun datiunea estle mult mai veche. Inrorrnaţia pri vitoare la mănăstinte oltene din 1731 \ spune că: "sacellum Maneilesti est ex fundamento erectum �, domino Preda rl'rufanda. Pras­ covanul" 2) .. Aoesta nu poate �i însă Preda, veI stolnicul din­ tre 1651-17053), fratele lui Pahomj.e monahul, ci un înain­ taş al acestora, deoar,ece schitul exista la 1606-7, când Raclu Şerban îi întărea posesiunea moşiei unde fus'ese înă.lţat 4). AJierosirea la Bistriţa s'a făcut la 1684. 314 [315] r 1) Al. OJobeseu, Sehiturile şi metoaşele mână.tirii Bistriţa din Vâlcea, în Bul. Comîs. Mon. t-i., 1, pp. 105-6. �I Dohrescu, 00. cit., P 275 3. O Lecca, Genealogia a 100 de case, nr 71 4) .Un 'I'rufanda, strămoş al Pârşcoveni\or, se întâmpină in divane ca vei pos­ telnic şi vei vistier, în primele decenii ale veacului al XVIII lea. (Leeea, op. cit.; Gre­ ceanu , Genealegii doc., Il, p. 213; Ştefulescu, Tismana, ed. Casei Bis., p. 306; Generalul Niistllrd, Neumul boierilor Pârşeoveni, in revista Literatura şi arta ,·o",ână. - studiu inaccesibtl mie) Addogiri bibliografice: Hurmuzaki, VI; N. Iorga, L'ori roumai ... p. 196, V. A. Ilreohiă, Istoria Ro,,,â,,Uur, VII, pp. 418-419 . LlI.Mânăstirea Dintr'un Lemn (Vâlcea) lncepoturuc Mână stirii Dintr'un Lemn ţin de legendă. Intr'o formă culeasă la Începutul secolului al XVIII-lea, tra­ diţia acestui locaş este următoarea: _ "Prima origo hujus monaster'ii scripta non invenitur, sed de senibus sequens relatie accepta fuit quod nempe qui­ dam senex et simplex homo oves ibidem pasoens obdormivit, qui resuscitatus pro verissimo retulit Sanctissimam Deiparam sibi in somno comparuisse et dixisse ut ex tribus ibi stan­ tibus magnis arboribus unarn des'ecar,et,ex ·ejusdemque ligno tempelluni aliquod a,edificaret, quod ille se posse negavit, sanctissima vero Deipara se auxiliatores datumm spopondit; qui itaque manclatum hoc sine mora firma cum Iide execu­ honi dedit, et unam de tribus illis arboribus de radice disse­ cu it et in illa miraculizantem ad modernum usque tempus existentem rnagnae Deiparentis iconam preciosissimarn in ve­ nit de ligno i110 vero unius sohus arboris unum templum forniee 'erecturn non sine miraeulo, ut homo ignarus et sim­ p1ex a€diJicavit. QU11ie vero surn:me veneranda imago se i­ mobilem fixit lacum in emn ubi statim a Matth11ieo Vajvoda temiplume fundamento lapidem ereetum fuit 7143, Qui etiam ipsul11 monasterium aedificari curavit" 1), Asemănătoare este şi tradiţia adusă, de episcopul Ghe­ nadie aJ Râmllieului, care spune eă: "Mânastirea este rEtcută întâiu de un pAstor Radul, care a primit descoperirea că în­ tr'un stejar din acea localitate se află ieoana �faicii Domnu­ lui." El a făcut prima biserică din lemnele aoelui stejar pe la 1500. },1:ai pe urm{1 Matei Basarab a zidit biserica ele pia­ tră, care este şi astăzi, dar numai adaus,ă, şi reparată Ia 1715, de Ştefan Cantacuzino" 2). Inscripţia lui Ştefan Cantacuzino dela 1715, singurul iz­ vor luat în conslderaţiede istorici în marile lucrări de sin­ teză, privitoaI"e la viaţa r·eligioasă a poporului romfmesc, sau la evahl�i(1 arhitecturii noastr'e, îl arată însă pe Matlei Basa­ rab ca 1ondator din temelie fărA a preciza anul 3) : data ar fi, cum s'a văzut mai sus, 7143 (1634-35). Avem totuşi do­ vadă, că Mân{:tstirea Dintr'un Lemn vine cu siguranţă din se­ colul aI XVI-lea,: ni s'a păstrat anurne informaţia că în anii 7087 (1570--79), 7090 (1581-82) şi 7091 (1582-83), adică 315 [316] --_._--_._--��---...,. -: �1 'J în ambele sale domnii, Mihnea Vodă Turcitul i-a întărit unele posesiuni şi privilegii. E ulai greu de spus cine vor fi fost, în acest veac, ctitorii locaşului. Socotesc că, de vreme oe bolnita mănăstirii este atribuită legendar Ancutei, fata Doamnei Chiajna a lui Mircea Oiobanul- care a adus dela mănăstirea Metru şi icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului 3) -, pare probabilă ipoteza că aceasta va fi avut şi oarecari legături otitorioeşti cu mănăstirea însăşi. Admiţând că Mână stirea Dintr'un Lemn este o fundatiune femenină, s'ar explica şi împrejurarea că aci a fost totdeauna în tre­ cut o chinovie de maici. Nu este exclus ca biser-ica să vină, chiar în ceea ce priveşte unele părţi din zidărie, dela mijlocul secolului al XVI-lea, deoarece unele elemente arhitecturale ale mo­ numentului amintesc această epocă 4). In acest caz, Matei Basarab a reparat numai mănăstirea, lucru care ar explica de oe la 1715 ea era veche, cu toate lucrurile şi zugrăveala stricate. Pe la începutul secolului trecut, mănăstirea este din nou reparată de stareţa Platonida şi arhimandritul Hrisant Ho­ rezeanul. 1) N. Dobrescu, Istoria bi s. rom., etc., pag. 268-269. 2) N. Iorga, Inscripţii, voI. 1, pag 182 şi V. Drăghiceanu, Monumentele istorice ale Olteniei, în Bul. Corn. Mon. Ist., XXIV, pp. 125-26. 3) V. Drăghiceanu. Monumentele istorice ale Olteniei, in 1. c., pag. 125-125. 4) N. Ghika-Budeşti, Evoluţia arhitecturii, etc, in Bul. Comis. Mun. t»; XXV, pp. 59-60. Adăogiri bibliografice: N. Iorga, Istoria bisericii române, ed. II; 1. D. Ştefă­ nescu, Contrib. it l'eludes des peiniures murales oalaques, pp 169-173; V A. Urechiă, Istoria Românilor, VJ, pp. 196-98; VII, p. 334; X.,A, pp. 203-4, 271-72,286. LIII. Mischii Corn. Mischii (Dolj) Este ctitoria sătenilor din Mischii (Dolj) .. şi era la 1779 ,,0 biserică din temelie de cărămidă ... tără preot şi din în­ tărnplările vremilor cu răzrniriţa, pustie". La această dată. oamenii satului .dau z�:pis la mâna episcopului Ohezarie al Râmnicului, prin care o închină mănăstirii Gănescu din Cra­ iova, - aceasta însăşi metob -epiecopal -, împreună cu 107 \ stânjini de moşie, "să �bă ar -il ţinea acolo pentru fân şi pentru caii sf'intiei sale". Stănjinii fuseseră ai "răposatului Stanciu, cumnatul jupănului 'I'eodor Săpunaru din Craiova" şi biserica era înălţată pe ei 1). Dacă a avut rosturi de chi­ novice, de vor fi fost cu totul neînsemnate 2). 1) SI. Episcopie a Râml1icului etc., p. 353. V. şi Marele Dicţionar Geografic, IV, 353. 2) Nu figurează în harta mânăstiriJor. 316 [317] - II LlV. Neteda Corn. Costeşti (Vâlcea) In lista de schituri, dată de Dimitrie Frunzescu în Dic­ tionarul. său 1), figureaza în judeţul Vâlcea schitul Neteda, nume care nu e al unei aşezări omeneşti, ci al unui munte din corn. Costeşti 2). Pe de alta parte, în descrierea Olteniei dela 17783), satul Costeşti este menţionat ca având o bise­ rică şi o capela 'de piatră care, dacă nu e Pi1JYUşa Bistritei, ar putea fi schitul Neteda. Se poate însă tot aşa de binei ca acesta să fie biserica cu hramul Adorrnirii, zidită la 1710 de Antonie Arhimarrdritul, egumenul Bistriţei 4). Aşezarea sa geograiică faţă cu numitele Neteda, va limpezi poate con­ troversa 5). 1, P. XVIll. 2) In Marele Diotianar Geografic nu este menţionat. II găsesc însă intrun zapis, dela 23 Aprilie 1832, al arhimandritului Gavril Bărcănescu, dat la mâna locuitorilor din satul Costeşti, şezători pe moşia mănăstu ii Bistriţa, prin eare îi invoieşte la păscut în -munteie Neteda al sf. mănăstiri » (A. Saccrdoteanu, Documente hutBzane, in Arhi­ vele Olteniei IX, 49-50, p. 32l. Cf. şi D Frunzescn, op cit., p. 319. 3) C. Karadj a, Oltenia după memoriile Generalului tlon Bauer, în Arh, Olt. 111, p, 304. 41 Marele Dicţionar Geografic, Il, 678. 5) Schitul Neteda nu este cuprins in harta alăturată LV. Olteni (Vâlcea) Am arătat aiurea 1) că presupusa confuzie dintre nu­ mele lui Antim, mitropolitul dela 1370 şi al vlădicăi Etti­ mie, personaj cunoscut şi real, nu se poate susţine 2), şi deci trebue să. se admită că acesta din urmă şi episcopul Mihai, au înălţat împreună biserica dela Olteni, unde amăndoi sunt zugrăviţi ca fondatori. Când am cercetat problema reşedin­ telor episcopie! o ltene , nu-mi era cunoscut însă un izvor mai nou, care arată că: "Din băjenia noastră aşa aflăm: că, SpiEIJ'­ găndu-să mitropolia dela Severin, au venit arhierei dă au zidit acest sfânt schit, dar pisanie nu iaste, că s'au stricat dă război" 3). 'I'rebue admis deci că înainte de biserica lui Eftimie şi Mihai, a existat aci o alta mai veche, fondată, la sfârşitul secolului al XIV -lea. 1) Re�edinţele celei de a doua mitropolii a Ţării. Româneşti, în Ar.h. Olt., XIV, pp. 07-08. 2) V. izvorul latin din 1731, unde se vorbeşte despre «urmaşii episcopului An­ tint, anume Eltimie �i Mihail., În lucrarea mea citată, cum si mai sus, sub, XXI pp_ 298-299. n) 1. Virtosll, Inscripţii, în Bul. Comis. Ma» Ist., XXVI, p. 187, Adaosuri bibliografice: S,. Epi,capie a Râmnicultti, eic., pp, 327 - 335; V. Dră­ ghiceanu, În Bul. Comis. Mon, I,t., VIlI, pp. 47--8; N Ghika·B!ldeşli, Evoluţia arhitec· turii, ibid .. XXIIl, p, 26. I I I �,i.". f� I� Ij � II � , [318] L VI. Ostrovul (Vâlcea) Biserica schitului din Ostrovul Călimănestiior a fost cons­ truită, cum mărturisesc izvoarele ce ni s'au păstrat, de Nea­ goe Basarab şi soţia sa "Des'pina"; dar şi acest locaş ridica problema vechimii sale reale, în primul loc fiindcă data Ion­ dării, 10 Iulie 7030 [1522], pusă în inscripţia 1) evident mai nouă, nu poate fi primită" .cătă vreme Neagoe Vodă murise cu 10 luni mai înainte 2). Aceiaşi atitudine trebue adoptată apoi faţă de izvorul latin din 1731, care atribuind numai Mi­ litei, - "Domina Despina, uxore Nyagili Vajvodae" -- a­ ceastă fundaţiune, da anul 7009 [1500--1501] 3) ca dată a zi­ dirii, când Neagoe nu domnea încă, şi ceva mai mult: nu era nici căsătorit 4). E adevărat că peste litera, strict considerată, a acestor izvoare, se poate trece cu uşurinţă, ele fiind relativ noui. Mai concludent ni se pare însă, faptul că, la 1731, meticu­ leasa stăpânire chezaricească recunostea mănăstirii o scu­ tire de vinăr iciu pe baza unui hrisov al lui Radu cel Mare din anul 7008 [1499-1600] 5). Documentul acesta, de a carui urmă se va da poate, a fost deci arătat de mănăstire, şi existenţa lui nu s'ar putea tăgădui cu uşurinţa. Dar aşa fiind, tr-ebue să, admitem că, Neagoe şi Despina au zidit bise­ rica lor pe temelii mai vechi. Ceroetarea fundaţiunilor actua­ lului monument s'ar impune prin urmare şi aci. Ctitorie a unei Doamne, Ostrovul trebue să fi fost din secolul al XVI-lea ch'inovi'e de maici, aşa cum îl găsim totdeauna în urmă. Nu a fost un locaş bogat, dar existenţa lui, ca mănăstire, se dovedeşte neîntreruptă 6). 1) V. Drăghiceanu, Monumentele Olteniei, în�Bul Comis Mon. ta , XXVJ, p. 69. Textul inscriptie! e românesc. 2) In Septemvrie 1521, v Iorga, Isi. Ro-«. şi a civi ieaiiei lor, tabla aenealogică­ La tO Noemvrt« 1521, un raport venetian din Buda vorbeşte de moartea Voevodului· (Ftlitti, Ba=atu! Olteniei şi Craioveştii, p>46). 3, Mai jos, nota 6. 4) Ultima discuţie despre aceasta, la Frlitti, În l. o 5) Ma.i jos, nota 6 6) Deoarece doc. m-tirii sunt lncă, in cea mai mare parte, necunoscute, dau aci informaţia cuprinsă În «Extractul» din 1731 (Dobrescu, op. cit., p. 272-S), c;'re cuprinde de altfel informatii utile privitoare la vechimea, existenţa şi daniile m-tirii - Monas­ terium Ostrov' st a Domina Dospina [sic], uxore Nyaguli Vajvodae e fundament, o erec­ turn anno 7009 [sic]. Est. in una insula in meditulio Alutae a monialibus inhabitatum, Habet in Caesara hac Valachia solummodo unam possessionem Tresteni, donatam a Falkajano, cujus literae ta>nen sunL, in manibus Falkojano Trans Alutam autem habuit pagum Pabujesti a dismarito et ojerito. omnique onere exemptum. solum ut hune dis­ maritum et ojerilum vinique decim'am det manasterio, eique serviat, cum privelegio Matlhaei Vajvodae de anno 7154 De1llde habuit decem homines Itberos pra monasterii servitio cum pf1vilegio Rauuli Vajvad�e Leon ah anuo 7177. aliorumque Vajvorlarum­ Proventus ab Excels11 Camem accepti 'pempe: Habuit ex Districtu Vulcsa 200 cubulos fJ'umenti, s11l!s lapideR magnos 500 el.I a Camera 15 leoninos. EI e vini decima princi· pali 200 urnas cum priviligio Raduli Va';vodae ab anno 7008, et etiam cum privilegio Moysis Vayvodae ab anno 7037, aliorumque Vajvodarum. I'em sex hornines. ut ex hac porte habeat al omni contributione et onere immunes solum pro monasterii servitio cum privelegio Stephaui Cantacu7.eni ab anno 7222 A'idogiri bibliografiae: N. Iorga, Inscripţii, 1; idem, Isloria bis. rom. (indicele); •. 318 [319] r. 1 t idem, Virg. Drăghiceanu, inscripţiile, arhitectura, ctitorii, in Buletinul Comis. Mon. 1>1, IX. p. 95· idem Monumentele Olteniei, ibid., XXV, p. 69: I. D. Ştetaue scu, Con­ trib a l'etude des peinturee murales valaque, p 62; idern, La peiniure reiiqieuse, pp. 1l�--114, N, Ghika·Blldeşti, Evoluţia arliiteciurii, partea II, Bul. citat, XXlll, p 26 LVII. Păpuşa (Vâlcea) Este metoh al mânăstirii Bistriţa, în preajma căreia se află, pe malul stâng al apei. Inscriptia din 1712 spune că a fost clădită din temelie de egumenul Ştefan dela Bistriţa şi de alţi fraţi de monahism ai acestuia, fără să pomenească deun ctitor mai vechiu. .S'a observat însă. cu toată dreptatea 1), că biserica trebue să fi fost clădită la început de Craioveşti, de vreme ce este reprezentată pe muşamaua dela Bistriţa, care dă călugărirea Barbului 1 Oraiovescu. 1) Drăghiceanu, in BuZ. COnlis Han. Ia., XXVI, p 58 LVlIl. Pătruns a Corn. Bărbateşti (Vâlcea) După tradiţia locală, schitul PAtrunsa a fost zidit de e­ piscopul Climent (1735-1749), pe locul unde a fost născut de maică-sa, fugară de Turci, sub poalele muntelui Buila l) Pisania de azi nu mai păstrează amintirea acestui prim în­ temeietor 2). Ctitorii cei noui sunt: postelnicul Dumitru, pro­ topopul Pietrariu şi postelnicul Ion Bărhătescu 3). 1) Episcopia Iiâmnlcului, Noul Severin etc., p 137. 2, T. BăIăşel, Un manuscris din 1798 al lui Dionisie Eclesiorhul, in ArhiveZe Olteniei, XV, 83-85, P 102 3) Dupa Marele Diotionar Geografic, IV p, 66J unde anul zidirii este dat greşit. LlX. Petreni Costeşti (Vâlcea) "Schitul cu patruzeci de izvoare" dela Petreni a fost zidit de "chir Ştefan icrornonah ot Bistriţa, ajutănd şi Epi­ fanie Nicodim egumen", în anul 1701. A fost probabil stă­ pânit de mănăstirea Bistriţa. Biblioqra/ie : V Drăghiceanu, Hon"",ent.'. O'teniei, in Bul. Comis Han Ist , XXVI, p 63 LX. Pietrarii de Jos Comuna Piertarii de Jos (Vâlcea) In satul de rnoşneni al Pietrarilor, episcopul Oliment al Rărnnicului, care venea de acolo, zideşte la 17421), pe mo­ şia părintească şi cu ajutorul fraţilor săi rămaşi acasă" popa Mihul ") şi Simion vătăşelul, "metoh de piatră" tnchinăndu-l 3/9 [320] episcopiei. Actul său dela 24 Mart 1747, lămureşte oondiţiile acestei închină,ri: "să aibă preoţii care vor fi la acea bisearic6 să dea la sfânta episcopi« pe an 3 ocă de ceară întru semn de închinare şi să ţie acei preoti şi un eălugltJ'aş monah dela sfânta episcopie acolo şi aceluia să-i ne hrana lui şi îrnbră. cărnintea şi chiverniseala din venitul moşiei, partea mea de moştenire şi cumpărătoaro, cu viile precum sănt hotărâte şi alese. Iar mai mult să nu aibă voe sf. episcopie a se tinde la nimic de ale bisearicii ... pentru că orioe am făcut şi am dat... sănt toate din osteneala mea şi câştigate cu omotoru) şi din munca fraţilor miei". Preoţii trebuiau să. fie din nea­ mul lui 3) .. Schitul fusese însă afierosit mai întăiu, de însuşi ctito­ rul său, mânăstirii Bistriţa. Avea danie vinăriciul domnesc din dealul Troianului de lângă Râmnic, era scutit de dijmă­ rit şi vinăriciu şi avea 4 scutelniei s). Pe la jumătatea vea­ cului trecut nu mai este menţionat ca schit 5). 1) Inscripţia e, cu leat cu tot, transcrisă greşit În istoricul citat al Episcopiei de Râmuio, p. 403. CI. comunicarea d-lui V. Drăghiceanu din Bul Com. Mon. Isi, VIII, 48. 2) Piatra tombală a acestuia, călugărit sub numele de Macarie ieromonah, la' Drăghiceanu I o. 3) S,. Episcopie a RâmnicHIHi ete , 4011-405. 4) Ibid. p. 400-6. 5) D. Frunzescu, I. c. LXI. Poenari Corn. Poenari (Vâlcea) In pornelnioele cele mari ale Episcopiei de Râmnic, se găseşte pomelnicul unui "Nicol.a;e ierornonah dela schitul Poenarii de Sus, sud Vâlcea, care a datIa sf. Episcopi-e 2 vaci cu lapte, 2 boi şi o iapă cu mănztîl ei". Acesta e singurul izvor din care luăm deadreptul cunoştiinţă de existenţa schi­ tului dela Poenari. Azi, în acest sat se găseşte o biserică, re­ făcută la 1841, în care se păstrează o icoană, din ins­ cripţia căreia s'ar constata că biserica cea veche,ce era de lemn, ar fi fost fondată. la 15601). 1) SI. Episcopie it Râmniţului etc., pp. 365-7. V şi Marele Dicţionar Geografic, V, p .. 20. LXII Polovragi (Vâlcea) \ \ După, O informaţie,\ pe care nu o putem controla acum 1), mânăstirea Polovragi a fost zidită de Moise Vodă pe la anul 1529-30. Ori cum, ea vine cu siguranţă din se­ colul al XVI-1ea: a atestă atât arhitectura 2), cât şi cele două hrisoavo ale lui Mihnea 'I'urcitul dela 7087 (1578-79) şi 7091 (1582--1583) amintite de catagrafia din 17313). [321] In timpul domniei lui Matei Basarab, probabil la 1643, mănăstirea a fost retăcută de Danciu Părăianu vel logotăt, boerul care mai târziu va fi ispravnicul lui Matei la biserica Sf. Dumitru din Craiova şi la alte ctitorii ale sale. La 1648, când ctitorul era oapichehaia la Oonstantinopol, el în­ chină mănăstirea, care atunci nu era încă terminată" la Sf. .Morrnânt, de unde o varăscumpăra, la 1693, Oonstantin Brăn­ coveanu cu trei '):lungi. de bani, tnohinănd-o metoh mănăstirii sale dela Hurez .In tot acest răstimp, mănăstirea Polovragi stătuse pustie, Zugrăveala vine tot din epoca Brăncoveanului şi s'a 'termine t la 1712. In unele documente, mănăstirea este nu­ mită "Braniştea semănată dela Polovragi". Ca rnetoace ale sale, se citează la 1731: "In Craiova domum Haan dictam, quam Monasterium propriis surnptibus aediticavit juxta testi­ moniales Principis Brankovani ab anno 7219. (1710-11)" ­ care e "Hanul nemtesc" al Craiovei din strada Horezu. "DB­ mum habuit ex Okna annuos 50 salis lapides pro Capella Sancti Ioannis Preditecs ab anno 71'97 (1688-89)" 4). Aceasta din urmă este mănăstirea Sf. Ioan din Ocnele Mari 5). Bolnita mănăstirii construită Între 1736- -38, a fost fă­ cută cu osârdia şi cheltuiala egumenului Lavrentie 6). 1. C. Bilciurescu, Mândstirile din ţară, 1890, pag. 99. V. Al. Ştefulescu, Polo. "pragii, ed. Casei Bisericii, 'I'a. Jiu, 1906. P 55. 2 N. Ghlka-Budeşti, Evoluţia arhitecturii, partea lll-a, in Bu.! Corn. Mon. Ist , .XXV, p. 53 . .i) N Dobrescu, Isi. bis, rom. din Oltenia, p 249. 4) N. Dobre scu, 1. c 5) Vezi mai jos, sub LXXIII, p. 224 6) Pentru toate, vezi 1\1 Ştvfu lescu. op. cit Adaosuri bibliografice : .. Nlorga. [sI Bisericii Române,2 voI (indicele), M popescu, Oltenia in timpul stăp austr., in Bul. Corn. Ho», ţst , XIX, p. 105, V Drăshtceanu, Ma· .. ument ele Olteniei. ibidem, ;XXVI, pp. 63-64; y. A. Ur�lJhe, Istoria Românilor, Il, p . . 135; VI, pp. 166-67; VII, p.371. '. LXIII. Rămeşti (Vâ:cea) Mitropolitul lui Matei Basarab, Ştefan, care se ridicase elin satul moşnenesc al H.ă.me,'Ştilor, a zidit acolo în domnia lui Milmea III (1658-59) o biseric.ă, pe care urmaşii lui 1l1oşnenio închină. mânăstirii Hurez la 21 Decemvr�e 17Q3. La aceasttt daU), şi moşia intrase în patrimoniul mânăstirii lui Brâncoveanu. . Bibliografie: Iorga, Studii �i dac. Xl V; idem L'arl roumain, p. 196; V. Drăghi: «leanu, BisericCl din Rămeştii· Vâ/cei, in Bul, COlVis. Mon Isi., IV, pp. 130-132. V. ŞI !bibliografia de sub XXXIX, p. 308. LXIV. Reşca Corn. Reşca (Romanaţi) O biserică. de mir a existat la Reşca înainte ele zidirea, la 1'781, a celei calle ni se păstrează: eae menţ,ionată, în descrier,ea Olt'eniei din anul 17781). Oea de acum era gata la 5 Octomvrie 1781, fiind zidită. din temelie de dumneaei şetrăreasa llinca Dobrosloveanca pe mo�ia ei, 32/ [322] care o închină "prea-cuviasului părintelui nostru Grigorie De­ capolitul la sfânta mănăstire Bistriţa" 2), oeea ce însemnează că locaşul a fast mai intâiu metoh al acestei mănăstiri. Peste trei ani însă, fondatoarea îl închină, prin diată episcopului Fîlaret, "sacatind că fiind metoh sfintei 'episcopii, una că Va avea mai mare pomenire, ca dela o maică. a tuturoor celor­ lalte biserici,şi mai vărtos văzând atât în Craiova bisearica răposatului Gănescul, cât s'au împodobit de sfintii arhierei, cât şi în Bucureşti bisearica Sfinţilor 40 de Mucenici, câtă întregime au câştigat 'prin însuşi silinţa prea-sfinţiei sale, ­ şi mai vărtos pentru a se ocroti şi prea ţii numitei... biserici dela Recioa, a fi nebăntuiţi de toate angaralele.ceies pe preoţi, ca să poată necontenit a căuta de slujba sfintei Liserici" 3). Dela fondatoare schitul stăpănea moşiile Recica, Murgenii, "o viişoară şi a moricică în Teslui'', precum şi ţigani 4). 1) Const. J. Caradja, in l. o., p, 231. 2) Pisania actuală la V. Drăghiceanu, Monumentele Olteniei, in Bul. Comis. Mo». Ii, XXVII, 1934, pp. 109-110. 3) S,. Episcopie a Râmnicului eio., pp. 441-444. 4) ldem, ibidem. LXV. Rojiştea (Dolj) La 24 Iunie 1794, Alexandru Moruzi Voevocl dă voie cluceresei Maria Ooţofeanca să facă bălciu de Duminica Tu­ turor Sfinţilor pe moşia sa Rajiştea, în [olosul mâmăstirii ce are pe acea moşie, care se află descoperită 151: diiJrâJpănateP). Despre mănăstirea dela Rojişte, sat care se afla şi mai târ­ ziu în stăpânirea boerilor Coţofeni, nu cunoaştem altă in­ formaţie. 1) Regest la V. A. Urechiă, Istoria Românilor,'f!:V, p. 317 no. 1. LXVI. Sadova (Dolj) Pisania cea veche a mânâstirii Saclova, zugrăvită în pronaos la 1633, - izvor istoric important, în care se pomeneşte o luptă, necunoscută altfel, a lui Matei Ba­ sarab, arată că nici 'Sadova, locaş atât de apropiat de hatarul dunărean, nu vine din epaca aoestui voe­ vod: Matei este şi aci, numai înnoitorul, car,e "au Zii­ dit aoeastă ... mânăstire la anii 7141 [1632-3] după, ee au bi­ ruit pre Turci la Schela Oiobanului, unde având mare strâm­ toare de către dânşii, în �auă râncluri", putuse scăpa "cu toată oasbea într'aoest sfânt lăcaş, ce 'era făcut uă biserieă, de lemn, unde locuia vrea câţiwa părinţi călug,ări" 1). Ori cat de neînsemnată, va fi fast vechea aşezar'e manahală de aci, fat,�L de cea zidită apai de Matei, ea a trebuit să fie totuşi 322 , • , [323] suficient apăr a tit ele zidurile ce o înconjurau, de vreme ce o trupă relativ numeroasa s'a putut refugia înb:'însa. Cu oarecare aproximatie, se pot cunoaşte astăzi atât ctitorii, cât şi epoca întemeierii acestei mânăstiri : anume, ni s'a 'păstrat un hrisov din,1654, dela Matei Basarab, unde se g.ă­ sesc menţionate daniile făcute mănăstirei Sadova de Barbu banul, moşul lui Matei Vodă, cel care a pribegit la 'farigrad,2). Acesta nu poate fi însă altul decât feciorul banului Preda, Craiovescu, "fratele lui Basarab Vodă (Neagoe)", prin urmare cel de al treilea ban cu acest nume dintre Craioveşti. Bănia lui trebue pusă între 1534-1535, în vremea lui.Vlad-Vintilă "), -- şi deci vechimea mânăstirei Sadova, documentar stabilită, urcă în timp pană în această, vreme. Că neamul Craioveştilor a ctitor it la început mă­ năstirea, se dovedeşte şi astfel O tradiţie păstrată la Sadova, arată că în interiorul bisericii fostei mănăstiri, "la fereastra stranei din dreapta", s'ar afla mormântul lui "Ju­ pan Barbu Velichi Ban Craiovescu" 4), care trebue să fie u­ nul dintre ultimii doi bani Craiovesti cu acest nume, deoa­ rece Barbul 1, monahul Pahornie, a fost înmormântat în mă­ năstirea lui dela Bistriţa. S'ar părea ea, mormântul acesta este chiar al ziditorului mănăstirii. Observ însă că, între ctitorii zugrăviţi în naos, se află şi "Jupan Barbu Velichi Ban Ora­ levski i suprujnica ego Neagoslava", deci Barbu I. După cum ar reiesi dintr'o inscripţie confuză, zidirea lui Matei Basarab a fost reparată sau sf'ârşită de Preda vel spătar Brăncoveanu: iar la 1792, altarul fiind stricat, se mnoeşte de egumenul Paisie. Reparaţii va fi făcut mai înainte şi Constantin Brăncoveanu, cel care zideşte din temelie bol­ uita. Veche ctitorie craiovească, însemnat[t prin trecutul său, prin frumoasa pictură ce ni s'a păstrat, şi chiar prin situa­ tia sa geografică, mănăstirea fiind relativ în. apropiere de hotarul Dunărei, -- ceea ce demonstrează, elocvent că în primele decenii ale veacului al XVI-1ea, viaţa în câmp ia 01- toană era destul de aşezată şi sigură, -mâ,năstirea Sadova nu este încă suficient cunoscută. Oeroetări viitoare pot aduce şi aci un real folos pentru întreaga istorie a acestui ţinut. 1) V. Drăghiceanu, În Bul Comis. Mon. 18t., VI, p. 134 şl XXVII, pp. 101-103. 2) V. 1. C. Filitli, B"netlul Olteniei şi Croioveştii, p. 29. 3) Idem, ibidem. 4) Metrele Diciionor Geoţţraţtc, V, p. 306. V. şi lucrarea mea: Cine" fost Banul Mărăcine?, in Arhivele Olleniei an. XllI, p. 37. Addogiri bibliografice: N. Iorga, [storia bisericii româneşti, ed Il (in dicele); D. Ştefănescu, La peinturo religieuse, pp 160-162: N. Dobrescn, bioria bisericii române di" Oltlni" in timp"l ocup. a"str. pp 253-254; Doc. Hurn,,,za/ci, voI. VI; N. Iorga, I/u"( .. ou.nain, p. 15::;, V. A. Urechiă, lsloria Românilor, VI, pp. 259-60,042-43. Penlru starea mânăst'rii la slâr,itul sec. al XVIII-lea şi înnoirea bt>lniţei, v. A. Sacerdo\eanu, Cr'onîcarul Dionisie, Eclesiarh al mânăsti";; Bistriţa, în acest nr. al A"hivelor, p. 260. 323 [324] LXVI[. Săleuţa Corn. Salcuţa (Dol]) In lista ele manăstiri şi schituri din Oltenia, dela 26 Iu­ nie 1731, figurează şi "capela Szalkucza", cu menţiunea: "ha­ bet suam possesionalern în qua jacet, secunelum donationales et ernptionales" 1). Nu ar putea fi vorba decât de vreun schit neînsemnat, probabil ctitorie boierească, elin satul cu acest nume al Doljului, de vreme ce o altă localitate numită astfel n'a existat în Oltenia. Sălcuţa este o aşezare destul de veche 2),. întrucăt la 1723 se ,�ăs'eşte menţionată ca sat dispărut 3). 1) Dobrescu, op cit, P 274 2) Informaţia Marelui Dicţion,w Geoqr.iţto, V, p 333, potrivit căreia Sălcuţa ar' fi rost infiinţată sub domnia lui Vodă Caragea, la anul 1832 (1), în urma Regulamen­ tului Organic, nu se poate lua fireşte în seamă. 3) I03n C Băcilă, Un document oartoqrafic, în Arhivele Olteniei, III, p 117, LXVIII. Sărăclneştl Corn. Cheia (Vâlcea) Schitul Săr,ăcineşti, alt locaş mănăstiresc scos în vremea noastră la licitaţie publică şi trecut în chipul acesta în stăpânirea unui om mare al zilei, care, ce-i dreptul, l-a reparat, făcăndu-I să functioneze din nou, - are o vechime foarte însemnată: cel dintăiu document al schitului, ce se păstra încă la 1731,est� din anul 6945 (1436-7), şi prin el Vlad Vodă Dracul îi întărea stăpânirea peste moşia sa de vatră 1). Că schitul a continuat să existe în cursul vremii, stă, dovadă faptul că, tot la începutul secolului al XVIII-lea, călugării păstrau şi hrisoavele din anul 7060 [1552J şi 7120 (1611-12J dela Mircea Ciobanul şi Radu Vodă "). La anul 1688, în zilele lui Şerban Can tacuzino, episco­ pul Ştefan îşi zideşte aici biserica pe care o va zugrăvi, abia la 17]8, Damaschin 3). "Monahia Marta", sora lui Tănasie comisul Sărăcinesou şi mama lui 'I'ănasje Păuşescu 4) dăruise; împreună cu acesta din urmă, la 7 Iunie 1687, moşii şi case episcopului 5), ca să-şi facă mănăstirea, - dar nici actul de danie, nici inscripţia ce ni s'ai păstrat, nu pomeneşte de ve­ chiul locaş, desigur fiindcă acesta dispăruse cătăva vreme mai înainte. Din secolul al XIX-lea, Sărăcinestii iau devenit chinovie de maici. 1) -Sacellum Saraesineste p03Sidet autem in Caesnrea hac Vafachi» possessionem sui nominis În qua est aituatum, de, qua eliam lileras donationales Vlad V"y\'o'la dedit, possessionibus oriorihns quae po�tnf'\drâm una cum possessione episeo palui sunt. lraditae de anno 6945,. N Dobrescu, op "cit , p. 235. 2) Dobrescu. op. cit, p. 236 3) V. Dr ăghiceanu, MOHumente'e Olteniei, în Bu: Comis. Hon I,t ,:XX VlI, P 67�. 4) După inscripţii şi documente s.Plta acestora este următo�rea: I Nicola 10� �iiri\cinesctll I .1 324 I Tănasie Sărăcines�ul cOi11is. Era t la 1687. . Mihalcea (M.rta călugări ta) Radu cluc. PăuşescuJ . --'.1 __ -. I Tănasie Păuşescu r ,treti vist. 16H9, c1uce!', t !cir'; copii 7Z757T [325] Pentru 'fanRsie Păuşescu, v. şi Greceanu, Genealogii âoc , 1, p. 84 f,! p.nlru toate, v. S1 Episcopie a Râmnicu/ui etc., pp 391-396 şi V. Dră- :ghiceallu, 1. c . . "" . . Adă,ogiriiJifJUogralwe: 1. Trajanescu. Schliul Sărăcineşii In Bul Comis, Mon. 11sl, , VIl, pp, 1-12; T. G. Bulat, Inscripţii din bisericile ollene, in A"h,'vele Olteniei, Il, nr. '9Hl: Pc. D. Lungulescu, Schitul Sărăcine ti, In s-» Olt" IV, pp 1,)21�7; 1. D. şte­ hnescu, L« pe;;,/"",.o ,eligieu .• e, pp. 203-205 LXIX. Schitul de sub Piatră Corn. Costeşti (Vâlcea) Mel 011 al Bistritei, a fost fondat, după cum spune pi­ sania. la 1701. Aşezarea lui ne face să presupunem însă că în acelasi loc a trebuit s.c" existe un locaş ele schivnicie. şi înainte ele această dată. Biseri�il a fost 7:ugT;Vlvit/l 1<1 ] 77fl. Bibliog;:afie: Al. Odobescu, Schi/urile şi metoaşele mănăstirii Bistriţa, in Bul: ,Comis Mall Isi. I, pp. 104-5 Subliniez ca nu-I cunosc decât din această lucrare. In harta alăturată nu fl sureaz ă. LXX. Schitul din Peşteră Mân�stirea Bistrita (Vâlcea) "Schitişol'ul" elin peşteraBistriţei este fără îndoială foarte, vechiu, şi a fost desigur premergător mă.năstirii ele alături .. La 1775 Alexandru Ipsilanti scutea, pentru călugăraşii de: aci, 50 de stupi şi 50 de oi, miluindu-i şi cu bani dela, vama judeţului. Erau daţi şi 2 Iude, pentru posluşanie. Bibliografie: N, Ghika-Budoşti, Evoluţia arhitecturii, in Bul. Comis Ho» Isi. XX p. 5: V. A. Urechiă, Istoria Românilor, II, pp. 81·82; VII, p. 306 V. şi bibliografia. !et cum eclesia aedificatuni el ţinitum», v. N. Dobrescu, [storiet bis. rom, di .. Olteniet, P. 255. ' 6) Inscripţiile la N. Iorga, I .. scripţii 1, pp. 8101.1 şi V. Drăghiceanu. Honum ... lele Olteniei, în B". Hon. Comis. [sI., XXVlJ, pp. 107.8. _. Adăogiri bibliografice: Mih. Popescu, Olteniet în timp s/ăp. aust .. , In B"I. Co""s Mon. Ist., XIX, p. 105·6; N. Ghika.Budeşti, Evoluţia arhitecturii, ihid.XXV, pp. 4445; V. A. Urechiă, Isioria Romă',i/or VI, PP. 25960: VIII, pp. 372,380; X A. pp. 344-45 . • - 330 [331] LXXIX. Surpatele (Vâlcea) "Mânăstirea ele călugăricioare" dela Surpatele, pe caro a ridicat-o de iznoavă Doamna Maria a lui Oonstantin Brân­ coveanu, "zidită au fost oareşcând de Buzeşti, însă mică. şi PI'oSt lucrată" 1), In inscriptia dela 1706 nu este prooizată însă în· niciun fel epoca acestei prime rntemeieri, şi nici documentele mă­ năstirii, care vor aduce desigur lămuriri preţioase, nu au fost tipărite până acum. In schimb, catagrafia latină din 1.731, la care, cu toată s[tr,[lcia ei ele amănunte, trebue s[u recurgem din nou, arată că la începutul secolului al XVIII-lea, când Buzeştii "oei vechi" treceau ca înce'pători ai mânăstirii, se păstra aci un hrisov pentru piărţi elin moşia Câineşti, dela Neagoe Basarab, elin anul 7020 [1612J 2). Aceasta este î��s({, 'I.Jremea c!Îmet Vlad banul ş'i fratii săi -porneau să zidească mdmăetirea Căluiu. ş'i se poate prc.nipume rcă tot ei sum; cii­ torii la care brimi! documentele ş'i tradiţia. De vreme ce manii,stireapttstra hrisoave dela Radu Şer­ ban,Matei Basarab, Grigore Ghica, ŞerlJan Oantacuzino, Brăn­ coveanu, etc. 3), este neîndoios cEt, ea a existat neîntrerupt în tot veacul al XVIII-rea. Ou 'puţin înainte s'ar părea că iL fost restaurată de Şbefan Surdul, pe care o legendă Locală, Iăcăndu-I ctitor, îl socoteste gTcşit fratele-lui Mihai Viteazul s). 1) Inscripţiile la: N Iorga, Inscripli'i, 1, p. 182: 1. Trajanescu, Mânăstirea Sur­ patele din Valcea (şi pt descriere), în Bul. Comis. Hon. Ist. IV, pp. 90-101 V. Dră­ ghieeauu, Mon. tst, ale Olt, ibid. XXIV P 122 şi Maior Buzcscu, Reconstituiri. istorice 6tO., partea Jl, pp. 78-79. (Se dă şi un pomelnic, unde se vede că schitul ineipio a Sando .Nieodemio erec· dm", deinde vero a Radulo Nyegl"O Vajvoda, el post hnjus eventum mortem a succe· sore tilio Dano Vajvoda lotallter aeJifica(um fuit anno 6894», (1385 - 86). Dobrescu, op . . cit, p, 237. . 2) Al. Ştefulelcu, op cii, p. 173. a) penl.ru toate, v Şlefutescu, op. cit 4) V. DJ'ăghicc» nu, C011sideraţiuni aS1,f,p1'a 'V(chintii bistricii mânăslirii Tismana, în Bul Comis Mon. [st, XXVII, pp 1-16. 5) A apârut in trei ediţii, la Tg.JIU în 1896 şi 1903, ial' În Bllcureşli, În ed. Caoci Bisericii, la 1909 Adăogiri bibliografice: Sp Cegăneanu, Dil! odoarele biser'ice�ti, in Bul. Cam. l'Vn Ist 111, P 1; idem, Iptleze şi oonstatări asupra construcţiei ibirl. V, 128-130; N. Iorga, Raport al lui F'reyrvald şi 1 Sah/alter, 1848, ibid, VII, 46; M. Popescu, Oltenia, ,�n timpul stăp. ("sir., ibld., XIX, p. 105; N. Ghika.Budeşti, Evoluţia arhitecturii, ibid 333 [334] XX, 129; N Iorga, Istoria bis. "011.,2 vol., ed. Il (indicele); idem, L'a"1 reumain, p 30 şi urm.; 1. D. Ştefănescu, Le petniure r eliqieuse, p 20-21: Pr. P. Drăghici, Howosttreo Tismana·Gorj. in Arh Olt., II, pp. 11-16; V. A Urechiă, Ţetoria Românilor, II, pp, 77-8, 390-91' IV, pp. 39,450-52. V, p. 397: VI. pp, 39-4�,155-,56, 369-70; VIII, pp. 360-61, 374, 4�1- 22; X A. 33-36, 229, 330 ·-31 Lxxxm. Titireciu Ocnele-Mari (Vâlcea) Frumoasa, biserică a 'I'itireciului a fost zidita, pe la ju­ mătatea veacului al XVII-leal), de marele spătar Mihail Can­ tacuzino, ctitor, în ţara de peste Olt, la Coltea, la mănăstirea Sinaii şi Fundenii Doamnei 2). In forma ei dela început, mânăstirea vălceană s'a întemeiat "fiind îndemnă.toriu şi os­ tenitoriu dumnealui logofăt Chera de la VeI Ocnă", care e Ohiril rnonahul Bojescul, tatăl lui Mihaloea Litterati, fonda­ torul schitului rJ'eica 3) din apropiere. La 1729 categumenul chir Ioan Ursacho o acopere de iznoavă şi o repară" iar la 1747, biserica este în sfârşit zugrăvită 4). Mânâstirea 'I'itireciu ţinea ele Efor ia Spitalelor. 1) o inscripţie pe clopot dă anul 1655 (V. Drăghiceanu, Hcnumentele istorice din Oltenia, 111 B"l Comis. n-« 1,1., XXiV. p. 137). 2) Despre ctitoriile lui muntene v. N. Iorga, Istoria bisericii "onui"e, Il, p. 69. 3) Mai jos, nr. XXXVlIlj p, 336. - 4) Toate imcripţiile la V Drăshiccanu, 111 1. c. şi acelaşi, în BIII. cit. VII. P 196. Adăogiri bibliografice: N. Dobreseu, Istoria bis, rom. din Oltenia, pp. 267-8 (v. şi indicele); Doc Hurmueaki, VI. LXXXIV. Topolnlţa (Mehedinti) In lucrarea sa privitoare la mănăstirea Tismana, Alex. Ştefuleseu socoteşte schitul 'I'opolniţa soa fundaţiune din se­ colul al XIV-lea, a Sfântului Nicodim 1). Singurul temeiu al acestei afirmaţii este însă tradiţia, culeasă şi de biograful Sfântului, Ierornonahul Ştefan. . Istoriceşte, schitul 'I'opolnita a fost întemeiat la 16462), de cunoscutul boier Lupu Buliga vel capitan, cel care mai zideşte şi schitul cu acest nume de lângă Piteşti 3). Neterrninată la moartea 'acestuia, biserica este zugrăvită de feciorul său Curiavel paharnic, la 1673. Zugnă.veala şi inscrip­ ţiile tomba,le 1) amintesc 1)8 jupâ,niţa ctitoI'ului, Stancaşi pe copii lor: Ouria, spătar la 1646, Stoica, Călin a şi Armeanca. J upâniţa 'l'armanca (?) inar·e piihăJ'niceasă., zugrtwita în sUmga intr,ării, este desigur soţia lui Ouria paharnicul; iar Hârsova ,este fica acestuia, \ care la 1685 închina schitul J(l m[j;năstirea Tismana 5), unde şi bunicul ei adusese danii G). 1) .După Vodiţa [Sfântul Nicodirrl a ziditl To;>olniţlt şi Tismana" Alex Ştefu lescu, i11âl'lăslireet Tismuna. Buc., ed Casei Bisericii, 1909, p. 4·5. (Tot ca sfânt, [Nico diml este venerat şi in schitul Topolniţa). ibidem. pag. 6�. V şi cronica rimată dl'la Prislop, ibid, p. 53. nota; B P. Jhş1eu, Isloria eri/ieă, 1, p. 13(l. 2) V. Drăghiceanu, ]vJol1umenlele istorice ale O,teniei, în Bul. Comis. ]JIo" Isi. p. 115. 334 [335] Armeanca 3) N. Iorga, Isi. bis, rpm., ed Il, voI. 1, p. 282. 4) Toate la V. Drăghiceanu, in 1. e.. 5, Ştefulescu, op. cit., p. 376. Lupu Buliga Aga este numit in actul de inchinare din Ciovărnăşam-. 6) Spiţa acestui neam e următoarea: (v. 1. C. Filitti, Condioa, Poenorilor Almă­ ja"i, in Arhlrele Olteniei, VIII, p. 287). Lupul Buliga veI. răpit .. şi agă, din Ciovârnăşani. == Stanca ' ------, , I Curia Stoica Călin a snătar 1656, post. 1657, căp, 1604-, vei medelnicer 1666, veI. pit. 1673, când zugrăveşte 'I'opolniţa, vei cluc, -r 1695. = 1) Armeanca = 2) Anca. I I Hărsova I Adăogiri bibliografice: N, Iorga, L'art ,.oumain, p. 35. LXXX V. Trocaia Corn. Greceşti (Dolj) O fundaţiune puţin însemnată a boierilor Păeni. A fost clădită în secolul al XVII-lea, de vreme ce la 1708, când des­ cendenţii ctitorilor aîierosesc schitul la Motru, după ce mai în­ tâiu fusese al Episcopiei de R.âmnic,care îl lăsase în paragină" nefiindu-i "de nicio agoniseala" - ei precizează că. îl aveau dela moşii lor. Era înzestrat cu moşia Piatra Călugărească, pe care a stăpânit-o mănăstirea Metru până. la secularizare. Azi nu se mai ştie nimic despre schitul acesta prin partea locului. D. O. Grecescu, singurul care a vorbit despre el şi din comunicarea căruia luăm toate informaţiile de acil), a putut să. stabilească totuşi Ci} fusese zidit în pădurea 'I'ro­ căii, adică. între satele Greceşti, Bărboiu, Paia, Botoşesti şi Gogoşi, din Dolj şi Mehedinti. 1) C. Grecescu, SchituI2'rooaia, in Revista [s!orioă Română, voi, lll, 1933, p. 288. LXXXVI. Troianul Lângă Rărnnicu- V aleea Pe dealul 'I'roianului ele lângă Olt, unde mănăstirea Hu­ rez avea posesiuni dela Brăncoveanu însuşi 1), --- cunoscutul staret al acestei mănăstiri, Hrisant Pene ti 2), ziditorul noului Bucovăţ, a înălţat la 1838 o biserică imprejmuită de chilii, unde, după jumătatea secolului trecut, se ajunsese la o viaţă mânăstirească atât de însemnată încât oficialitatea număra Troianul printre mânăstirile mari ale judeţului 3). Chiliile de aci au servit mai târziu ca local de ar-est 4). Troianul 'este una dintre puţinele mănăstiri fundate în ţară, în secolul al XIX-lea. 1) Dobre seu, op. cit, p. 248. 2) Pentru numele de farmlie al J-Iurezeanului, v. şi lucrarea mea Despre Dio .. isi Eclesiarh.ul şi va-tirea Bucovăţ, În Arti. Ott., X V, p. 39. 3/. D. Fl'unzescu, 1. c, 4) Marele DwţionQr Geof,r .. (io, V, p. 645. 335 [336] LXXXVII ŢânţărenÎ (Dolj) Despre mănăstirea Tânţăreni s'a vorbit prea puţin pana" azi, şi în lipsa inscripţiilor nu se poate desluşi bine nici nu­ mele ctitor ului : el pare a fi însl Mihai Coţofeanu, marele spătar al lui Matei Vodăt ). Mănăstirea exista la Inceputul dom-­ niei acestuia, deoarece primul său document CUIlOSCUt este elin anul 714[1 [1634-35] 2). După moartea lui Mihai Cotofeanu, soţia şi fratele lui, Dumitraşco Spineanu, au dăruit-o Patr-iar Il iei din Ierusalim 3), de care ţinea şi Căluiul Buzeştilor. O mare însemnătate n'au avut niciodată 'I'ăntărenii 4). La 1778, când marele turn-culă, amintit în Câtâtoriile Pairiar-: IntZui MacaTie, nu mai avea niciun rost de apărare sub că­ lugării greci, --- generalul von Bauer menţionează aci o mă­ năstire de piatră, nelocuită însd, lângă, o livadă, un pod şi o moară 5). 1) Iorga, Ietoria biserie i, 1, P 289. Pentru Mihai Coţofeanu, V C V. Obedeanm în Arhivele Olteniei, VIII, pp. 6�-6i. 2) Dobresiu, op. Cit, P 266 3) Iorga, Studii �j doc., V, p. 142 4) -Hoo rnonastenurn aut potiue monasterloi tJ1l', Dobrcscu, l, a Oj C. J Karadja, în Arhivele Olteniei, 111, D 5U4. AdăoiJiri bibliografiae: V. Drăghiceanu, Monumenlele Otteniei, în 1. o 115 -16>;. St Ciuceanu, R ... port, În Anuarul OJmis. Mo«. Ist., p. 1916. pp. 133-4 şi 153-164;. V. A. Urechis. [,toria Românilor, X A, p. 170. LXXXVIII. Teica (Vâlcea) In domnia lui Duca Vodă (1674-1678), un grec dela Ianina, Dionisie, "scapă" în Muntenia ,,fiinel creştinătata", şi cu ajutorul lui Larnbru cămăraşul face, lângă Ocnele-Mari, "biserică. de nuele, după cum s'au putut pe aceea vreme" 1). La 1681, Dionisie lasă schitul rsă fie după moartea lui pe seama Episcopiei dela Rămnic "a pune călugăraşi năstavnici aici ca să-I păzească . si să-I întărească" 2). La 1726 schitul Teioa ,este refăcut de Mihaloea Litterati - J azigi-Etendi cum îşi ma: spune singur în pisania ctitoriei lui 3), după o cleprinder,e adusiă din "str,ăinătatea ţarigrădească"; unele fusese pe lâng:l, capichehaiaua Munteniei 4).' Mihalcsa; pe care aceiaşi pisanie îl arată ca fecior al răposatului Ohera. Logof,i.itul Bojescul "carele [s'a chemat] şi Ohiril monah p're ,căl ug,ărie" , este cunoscutul JdgoJ.ăt de taină şi tălm,{lcitor ele Jit!eratură religioas[l. f.). Ur-ecl îl1S[l că trebue identificat şi cu Mihalza Literati, vameşul din ,1725 al Ocne10r Mari 6), care nu poate fi deci un Hmnân renegat, cum s'a spus 7). Din po- 111'e1nicuJ dela T,eica, scl'is ele el, ar rezulta că trăia îndl la. 17'788). 336 [337] 1) V. pomelnicul mănăstirti, la V. Drăghlceseu, Monumenlele istorice din Otlenia. În Bui, Comis. M0n. [8t., XXIV, p. 131. 2) Zapisul de iuchinare în btoricul citat al Episcopiei de Râmnic. p. 399 3) Tipărită de V, Drăshiceanu, În Bul Comis Hon- Iet , V, pp, 134-135 şi XXIV, p. 130. Cu greşeli in bloricul citat, pp. 396 -97 şi in catagrafia tipărită de Ion Vir­ tosu în Bul. Comis Hon. Ţst. XXVI, p. 138. V şi Ion Donat, Schitul Ţeica, În Arhivele Odeniei, XI, p, 394-395 ' 4) N. Iorga, Istoria bisericii române, p. 162, V. acolo şi bibliografia. 5) ldcm, ibidem 6) C, Giureseu, M.deTial pf, ist Olteniei sub Aueiriaei, 1, p 686, 71 A. Vasilescu, Vămile Olteniei sub Austriaci, in Arh Olt" 19'�4, nr 15; p 380>,. nota 187, 8) V Drăghiceanu, in 1. c. LXXXIX, Vârtopul sau Popânzăleştli (Romanaţi) A fost zidit de "Ioan monah, ce I-au chemat pre mire­ nie Hamza Popănzălescu logofătul" (care lal,1679 îl înzestrează cu moşie "în Popănzăleşti, la Vărtop", - probabil însăşi vatra' schitului, dela care îşi va fi luat numele cel vechiu. Un hri­ sovaI lui Constantin Brâncoveanu, din 1695, întăreşte această posesiune. Printre dăniaşii schitului se întâmpină, între alţii, Maria, fata lui Dobre din Rovăneşti, care "însuşi s'au călu­ gărit la această sfântă casă,", un Constantin Racovioeauu şi Partenie ieromonahul "ce au avut metanie la acest schit" 1). Nu putem spune la ce dată Popănzălestii devin metoh al Episcopiei de Rămnic; dar faptul că" în "extractul" făcut Ia 1731, locaşul nu figurează în rândul rnetoaoelor episcopale, ci la un loc cu alte schituri neatârnate, ar putea fi o dovadă că. atierosirea s'a făcut mai tirziu 2), . După o informaţie elin secolul trecut 3), în biserica schi­ tului Popănzăleşit, refăcută la 1853 de egumenul La vrentie 4), figureaza, în portrete rnurale, Ştirbei Vodă şi acest ultim cti­ tor al său. Şi la Popănzăleşti, rosturile mnnahalo se vor fi tnche- iat tot la 18545). 1) SI, Episcopie a Râmnieulwi, pp, 389-90 2) N Dobrescu, op cit" D. :.74- 3) Tabloul islori» al lui V, A, Urechiă la Odobescu, in Antichităţile jwl. Roma- nar;, Opere complecle lIl, p. 254, 4) In timpul Episcopului C�linic, care trece drept ctitor (Iorga, [sI. bis roUl., ed. Il, p. 2R7), 5) Frunzescu, in 1. c" il menţionează' ca mânăstire mat'c in epoca secularizării. XC. Vişina Corn. Burnbeştii-de-Jiiu (Gorj) Nici această m:1nilstile nu se ană. Inentionată, în vreuna rlintre mariLe lucr,ăride sinteză, privitoar,e ia istoria poporu­ lui românesc sau a bisericii saLe, deşi trebue socotită fi1ră îndoială printr'e cele mai vechi locaşuri religioase elin Oltenia, Primul autor care o aminteşte, atribuincl-o lui Mircea cel Brl- 6 337 ._�-�- [338] trăn, 'este Ieromonahul Ştefan dela Tismana, în biografia Sfântului Nicodim, unde vorbind despre diir,ă,p.ănarea în care căzuse, într'o vreme mai nouă, majoritatea mânăstirilor din 'rara Românească, el are următorul prasagiu: "Iar.ă că au fost stricate şi pustii, precum s'a zis, aceasta este cu adevărat, căci unele rnănăstiri şi biserici de atuncea şi până astăzi sunt pustii, stricate până în pământ, cât abia puţin ceva se şi cunoaşte din rămăşiţa zidurilor lor, iar nu­ me1eşi pomenirea lor' de tot s'a uitat, ce a fost pre la a­ cele locuri, precum şi mănăstirea Vcdiţa cea mai sus zisă dl, s'a făcut de Sfântul [Nicodim], cum şi mâmăstirea Vişina, care a fost zidită sub munte, lângă. apa Jiiului, îlntre satele Por­ cani şi Bumbesti, şi a fostînăltat,ă de marele Mircca V 08,­ vad, jiul lui Radu Negru Vaevod, şi liramul sfintei biserici a fast Sfânta Treime, precum în hrisoaoele lor, ce sunt la sfânta mânăstire Tismana, se arată. Oi fiind aceste zise două, sfinte mănăstiri, Vodita şi Visina, aproape de drumurile cele mari ee merg în ţara ungureasca şi nemtească, adică mănăs­ tirea Vodita pe drumul Ruşavei, iară mănăstirea Visina pe drumul Vulcanului, şi din pricina trecer-ii adeseori a oştirilor nemţeşti, ungureşti, turceşti, tătărăşti 'IlIe aceste drumuri, nu s'au mai făcut aceste sfinte mânăstiri iarăşi la loc de feri- itii D ." 1) Cl)1 omnl... . In legătură cu această mănăstire, episcopul Ghenadie aduce următoarele informaţii, culese cu ocazia unei vizite ca­ nonice din 1889: "MergânCl pe şoseaua naţională ce duce dela 'I'ărgu-J'iiu în 'I'ransilvania 'pe la punctul Petroşani ... , am văzut la gura acestei trecători prin munţi, şi anume pe laturea dreaptă, a J'iiului, zidurile unei biserioute pe oare poiporul o crede de prin secolul al XIV-lea, şi despre care păstrează o tntreagă tradiţiune. Locuitorii din comunele Bumbeşti şi cei din Visina spun că un călugăr anume Dionisie, ucenic al Sfântului Ni­ oodim ,'" s'a aşezat aci şi a construit o biserioută, Fiind însă că biserica avea nevoie de averi, el în dreptul bisericuţei, pe dealul din stânga .Iiiului, a ridicat o' clopotniţă de bârne, în care 8'e pregătea să aşeze un clopot, zicând căi va consi­ dera de moşie a bisericii toată împrejur imea, până unde se va auzi sunetul clopotului iproectat. Faţă, cu o asemenea a­ meninţare elin partea călugărului, tradiţia adaugă, că, el [j. fost ucis de moşnenii elin Bumbeşti, cari şi până astăzi 0- cupă cu proprietă,ţile lor tot malul stâng al Jiiului" �). In preajma anului 190�, ruinele dela Bumbeşti, "elin gura c1erHeului" -- car,e, dacă' se mai g,ăsesc încă" ar merita. o grabnică ceroetare, fie num,)j spre a se puba stabili pla­ nul dup:ă care a fost zidită, biserica, - au fost v.ăzute de A­ lexandru ŞteJ'uJescu. Şi pentru cercetătorul gorjan, ,aoeast{t mâ,­ năstire este o fundaţie a lui Mircea cel Bătrân, "ridicată, în piatră... în nurnele Sfintei 'l'reirni" 3). J38 [339] Să vedem însă în ce măsură originea ce s'a atribuit mânăstir ii Visina poate fi dovedită documentar. Cel mai ve­ chiu document oe cunoaştem în această privinţă, este următoarea poruncă. a lui Neagoe Basarab, dată, în Bucureşti, la 14 Decemvrie 1514: "Ou mila lui Dumnezeu 10 Basarab Voevod şi Doiun a toa­ tă 'I'ara Românească fiul lui Basarab Voevod, dă domnia-mea această poruncă a domniei mele hramului şi Iăoaşului sfin­ tei şi nedespărtitei Treimi şi vietuitorilor în sf. 'loc ce se chia­ mă sf. mănăstire Visina şi povăţuitorului egumen Grigorie eu toţi fraţii care întru Cristos vietuiesc în st. lăcaş, pentru ca ser le fie moşie şi cu gr.ăclini şi cu toate lioiarele rpe unde au fost băirâme incă din zilele lui Mircea T'oevod. După, aceia au avut călugării pără cu Bumbeştii şi cu Porcenii, iar domnia mea am trimis pe cinstitul boier Deatco banul şi cu cinstitul dregător al domniei mele, jup. Stanciul mare portar şi jup. Neagoe spătar şi cu 12 boieri oe au Iost megiaşi pe împrejur, anume boierii: Balotă şi Radul din Băr­ leşti şi Bumbara şi Ştefan din Oorbi şi Dan din .Jupăneşti şi Buzdugan elin Şofr.ăoeni şi Vălsan din Drăgoiani şi Dan din Româneşti şi Stan şi Hranitul din Băleşti şi Danciul din #" laşi şi Fiiot, şi au mers pe moşie Ş't au găs'it Mi'rârnel.e 11.0- Iare din zilele lui Mircea Voevod din Porceni şi din BUn/­ veşti şi au pus hotar cu sufletele lor pe unde au fost hota­ rul bătrân: pe Arejiuţă pănă în apa Jiului la Genunea lui Miloie şi de aci cade hotarul în Valea lui Şerban şi iar în laturea Porcenilor hotar piatra. care este din capul luncii din vale şi de aci plaiurile şi lunoile pe .Iiiu în sus, şi sadurile cu gradini şi cu toate plaiurile. Pentru aceea le-am elat şi domnia mea ca să le fie moşie şi ohabă şi de intăa-ire sf. mă­ năstiri neclintită după porunca domniei mele. [Divan].,. Şi am scris în oraşul de reşedinţa Bucureşti, luna Dec. 14 zile, în anul curgător dela Adam 7023" 4). Aşa dar, este limpede dovedit că, mănăstirea Vişin a e­ xista pe vremea lui Mircea cel Bătrân, deoarece în dom­ nia lui Neagoe Vodă hOLa1',ele proprietăţilor sale au fost sta­ tomicite din nou pe unde fuseseră în zilele aoestui voevod. Este însa Vişina ctitoria lui Mircea Vodă, cum arată Ieromo­ nahul ŞLefan "dup5. hrisoavele ce sunt la mână.'3tirealTismana" şi cum a adrnis, mai apoi, Ştefulescu, fără să-şi docurnenteze afirmaţia? Ar fi plauzibil să credem că acelaşi voevocl, care a ridicat - straj·e pe drumul Oltului - mânăstirea Oozia, a putut s{�înane şi la Jiiu, pe celăJa1t rnare elrum al Olteniei, un locaş asemi'm,ător. Izvoarele istorice cunoscute nu spun însă, precis aceasta. Către sfârşitul domniei sale, la 22 Aprilie 1519, Neagoe Basarab a elat un nou hrisov mânăstirii Vişina şi egumenului, care atunci era Eftimie, întărindu-i stă:pânirea peste jumă,tate 339 [340] din Porceni, partea lui Baiul, care a-dăruit această moşie spre a fi întărire sfintei mănăstiri şi fraţilor ce locuesc acolo 5). Nu se poate şti când a fost părăsită mănăstirea Vişina. In documentele secolului al XVIII-1ea, ca şi în hărţile, cu­ noscute nouă, din această vreme, ea nu Iigurează niciodată. In biserica SI. Nicolae din T.-Jiu se afl!:t jns;:t un clopot făcut de Dimitrie Miclăuş în 17�)2, pentru uulnăsiirea din Bumbeşii, care ar putea fi Vişina 6). Ar urma deci să, ad­ mitem că la această dată mănăstirea exista încăt). 1) Ştefan Ierornonahul, Viaţa P, ea-Cueiosulu! Nicodim Stiniitul, în Biblioteca Pământ şi sufiet oltenesc; Cralov» , 1935, op 95-·6 2) Ep. Ghenadie al Râmnicului, O vizită cancnicâ, Buc. 1889, p 53. 3) AI' Ştelulescu, Gor jul istoric fi pitoresc, p. 85, CI. şi p. LV. 4) ldem, Doo. slooo-rom, p. 77 5) l Jcm, Goriul istorie şi pitoresc, p 85-86 6) ldern, 'I'ismana, ed- Casei Şcoalelor, p. 129, no. 1. 7) Observ totuşi că in Bumbeşti hărţile şi descrierile antropogeografice din se­ colul al XVIII-lea nu menţionează vreo mănăstire, svu cel putin o biserică. CI. şi Dobressu, up. cit" şi C. J Karadja, Memoriile Generalului con Bxuer, în i. c., p. 416. XCI. Vodiţa. (Mehedinti) Cea dintâi mănăstire a Sfântului Nicodim în Oltenia a fost îuăltattL în domnia lui Vladislav Vodă, şi cu ajutorul a­ cestuia. Mănăstirea va fi fost gata dupa 1369, deoarece pri­ mul hrisov ce i se dă nu poate fi mai vechiu 1) .: Dela început, Vadita a fost "sa111:ovlasiie", trăind adică autonom, după regu1e1e de viaţă, statornicite de Nicodim. Vla­ dislav însuşi a înzestrat-o cu o însemnat;:L avere, compusă din sate, drepturi de vamă şi mili de tot l.:felul. Sohiturile din a­ propiere, dela Ilovăt, 'I'opolnita, Crivelnicul, Cracul Mun­ telui, care, după legendă, au fost întemeiate de Nicodim, vor fi fost oăndva metoaoe alQei. La 1493 însă, posesiunile VodiţJei trec la mâ.năstirea 'l'ismana, cu care ele altfel ea era contopită, din vremea lui Nicodim. Ruina se va aşterne apoi peste aceasti1 mânăstire, gr,�lbit:L de r;l,zboiul ce se duce aci la sTâr�:itul secolului al x VII-lea, c.:�trJd Veterani o ŢlJ'es­ chim ba în blokhaus pentru armata austriacă 2). Unele do .. cumente cartografice din aceastii vreme o menţ.iOlleazi:\, Înalt, 3). In leg.iHură cu jstoricul Vocliyei trebue piOlllenite �:i s[tp;\­ turile ce s'au Ewut aci, în 1928, de Comisiull'ea MOl1nmentelol' 1sto1'iO'e, care au scos la lUlnin[L temeliile unei biserici ante­ rioate oeLei a lui Nicodim, n\1111ită ele d. V. Dr,ă.ghiceanu, ce-Î dreptul cu unele r·eticenţe" "biserica lui Litovoiu- Voclii" 4). Această aserţiune este �,ără îndoială greu ele primit. Ea se izbeşte mai întâiu de arbitrariul afirmaţiei C{L biserica se datoreşte anume acestuia. Apoi, chiar în cazul c{md st�l­ pânirea lui Litovoiu s'ar fi întil1s până aci, se poate admite c[, el a înălt,at această bisericii la numai câ,ţiva k111. departe 340 .............--- . [341] de Severin, unde ajungeau tocmai atunci stăpâni Ioanitii? Poate fi apoi părăsită atăt de uşor 'părerea ce s'a admis până acum, că primele mânăstiri din tară se datoresc lui Nicodim? 'I'rebue ridicată această întrebare, deoarece situaţia geogra­ ticăa Voditei arată limpede-cum a observat de altfel şi el. Drăghiceanu=-oă acolo n'a putut exista o simplă biserică, ei o mănăstire. Dar în acest caz monahisrnul romănesc organ'izo,t ar începe la jumătatea veacului al XVIII-lea. In sfârşit, săpăturile dela Vodiţa au arătat că edificiul avea unele caractere arhitecturale ce se întâlnesc numai" la bisericile catolice "). Faptul acesta, alături de argumentele ce se opun părerii că aci ar fi fost octitol'ie ortodoxă a lui Litovoiu, duc la concluzia ciî temeliile descoperite sunt ale unei biserici catolice, 1) N. Iorga, Ţsloria bisericii rom",,,"?t!, 1, p, 02. Documentul la Ştelulcscu, Ti,· mana., ed. Casei Bisericii, pp. 46-49. 2) Pentru toate acestea, v. Ştefulescu, op, cit., şi v. Drăghicea nu, Vodiţa, in Bul, Ca ,,';s. ns« i«, V, pp. 96-109. 3) V harta Stolnicului Const. Cantacuzino, la Iorga 1. c , şi Bulat, 1. e 4) V. Drăghiceanu, Săpăturile dela Vodi(a. bisericile lui Nicodim şi Li/ovoi,,­ :Vodă, in Bul. Comis. Mon Isi" XXIII, pp. 149-156. fi, E vorna de un postament ce servea pentru altarele catolice. XCII. Vârla Corn. Livezi (?) (Dolj) Vârla, un alt schit dispărut probabil C(t1;1'8 jumătatea veacului al XVIII-lea, despre care nu ştim nimic sigur astăzi, Iigureazăpe harta Căpitanului Schwantz din )7231) la Nord de satul Livezi, ']J8 un afluent al părăului cu acelaşi nume (?) 2), care se varsă în .Iiiu. Pentru a doua oară aflu acest schit In harta mai nouă a lui C. Manuert 3), aşezat În aceiaşi re­ giune din dreapta Jiiului,la Sud-Vest ,-:te mănăstirea, .Jitianu 4.). Am ÎIlcercat si), stabilesc: în ce loc a existat această. mănăstire, f,ă,rlă să pot ajunge la rezultate definitive. rl're­ buiau cercetate în aceste pă,rţi lIlai multe puncte, începând cu biserica veche din Vârâţi 5), i11 cărui tl',c\:ut nu se cunoaştle. Harta lui Schwantz cliidea îns(\. indieatji ce nu se poLrivea.u cu aş·ezarea acesl)eia, ci lllai de grabă. cu cea a unei biserici dis'părulje, car·e se zice dl. se afla cam la. un 1\:m. sjwe mia;;ăr lloa'pte de Podari 6). In sf[�rşit, V;lr1a luai pu(;ea fi pe Valea Biser'ici[i, la Sud de salul care aUri dat,ă pur! a ocplaşi nil me. dar care azi se chiami't Gllra-V:":ii. Acolo, pe moşia, el·lui GI'. Gră,mă­ ticescu, se gtiseRc ruinele unei biserici pie care c;\ută.torii de comori le-au dezgropat îll vremea din urmă, şi care VOI' tre­ bui negreşit oercetate sistel1tatic. Locul vine în imediata a· pro'picere a Drwm,uZu'i J3ă1Tâ,n al JJiiului. l (Informator­ Ion Caval din Podari). XCIII. Zdralea sau Roaba Corn. Căciulăteşti (Dolj) Am vorbit altădată, despre această ctitorre, necunoscută până, aci, a Oraioveştilor J). Rezum mai jos cele spuse atunci, deoarece nu-mi este cunosouttniciun izvorcare să adauge vreo informaţie nouă 2). Schitul Roaba se numea dintru tnceput Zdralea 3), şi a fost întemeiat de jupan Barbu Banul, mai Înainte de 1520, dată, la care Basarab Vodă Neagoe îi dă primul hrisov oe se va menţiona mai târziu 4). Epoca înfiinţării sale nu lasă nicio îndoială în ce pr-iveşte.persoana ctitorului: el este însuşi Barbu 1 Craiovescu, deoarece înainte de 1520 nu se poate vorbi de un ban cu acest nume, afară, de feciorul cel mare al lui Neagoe dela Oraiova 5). Ca o multime ele alte mânăsti-ri din Oltenia; schitul Zdralea oine deci ş'; el dela acest marerpersonaqiu al istoriei moastre, a cărui (imp'ortan{â, ca 'fondator de aşeeăminie religioase, nu este inca deajuns de cU'n{'scută. Ar fi greu de păstrat aceeaşi certitudine în ce priveşte chestiunea dacă tot acest ),ctitor vechiu" a afierosit, pentru p;rima oaI' (Hurmuzaki VI, p, 270 şi 274). Ori, Popa.RJbul �ste cunoscut numai ca ctitor la Roaba, ,iar moşia şi balta Plopul sunt tocm�1 pose· siunile acestui schit. Apoi, în tabloul'ile in care s'au trecut absoiut toate chmovlile oltene care aveau posesiuni şi privilegii, şi in care figurează schitul Plopul, lipseşte totdeauna Roaba. Din potrivă, în listele unde apare aceasta, nu mai figurează Plopul. Astfel, la 1731, când schitul Roaba ajunge să depindă de Sadova, deoarece mânăstirile 343 [344] Închinate erau oprite de a a vea legături cu Locurile Sfinte -, se găseşte la partida Sadovei următoarea mentiune cu privire la aceeaşi posesiune: Dnn Das Dorţţ' Plopeul, roelches eher Sti der Capetlan: Popei Robului vermiig donalionalien 2·et' Woyoden jederzith' gehiirig nervesl, nun meher aber "0" der lăbl, Cammer possedirt niir d» I Hurmueaki; VI, o. 442. Cf şi N Dobreseu, bt. bis. rom. di" Oltenia î" timpul stăpânirii ausiriace, p .. 254) Acum Însă Plopul nu mai esle menţionat. XCIV. Zghiabul (Vâlcea) Schitul ZghiabuI, ale cărui îuoeputuri trebuiesc legate de peştera de alătur i 1), "fră,cutu-s'au elen vechime, în zile Radului Negru Voevocl, ele lemn, hram, Vovedenia Maicii Dom­ nului, leat 1310 (sic)". Pisania care aduce aceasta informaţie este din 1827, când schitul este ridicat pentru a treia oara de localnici, după o primă t1. Il. Surduc L', pag 58 ŞI urm 7) Iorga, Studii şi doc., vol, V, pag 441 8) Magaziu Istoric, vol, IV, pag 320 9) Arnivele Olteniei, 1924, nr. 16. pag 513-14. 10) Ibidem 1924 nr. 15, pag. 432. 11) Ibidem. 1926, nr. 27, pag. 323 12) An. Acad Rom, m si, 1932-33, pag 63 13) 1. Brezoianu , Mână stirile închinate, pag. 138 14) Th Codrescu, Uricariul, val. V, pag, 161 şi 331; val. XXV pag. 382. 15) Biserica ortodoxă română, 1931, pag 602. 7 353 [354] întăreşte stăpânire peste satele Brădeştii şi Groşanii. Matei a dăruit moşii, bani, cărţi şi odoare bisericeşti şi Iăcaşurilor sfinte din lumea grecească ortodoxă. Prin hrisovul din 20 Feb. 1640 16), Matei dă mănăstirii Dio­ nisiu dela A thos suma de 4000 de aspri. Mănăstirii Xenofont, tot dela Athos, îi întăreşte la 8 Oct. 1631 17)-data doc. e greşită-în­ chinarea schitului Zdralis 18), cu moşiile sale. Aceleiaşi mănăstiri îi întăreşte, prin hrisovul din 1635-3619), moşiile Roţca şi Siliştea, precum şi 10.000 de aspri. Intărirea închinării moşiilor schitului Zdralea către Xenofont se repetă în 163720). Această mănăstire capătă la 3 Oct. 163921) dreptul de a vinde robii dela schitul mai sus pomenit. Pela 1641-4222) Domnul întăreşte Xenofontului o moara aşezată pe Olt, care aparţinea schitului închinat. Din 11 Iunie 165023) se află un sinet dat de Domnitor Xenofontului pen­ tru o vie la Căciulătesti. Matei şi Ilina zidesc din temelie, în 1648, «biserica ce se chiamă Pinu-, care era mănăstire de lemn şi stricată 24). Multe din cărţile religioase, care s'au tipărit în Tara Ro­ mânească pe vremea şi cu cheltueala lui Matei, se mai găsesc şi astăzi, fie în ţară, fie în lăcaşurile sfinte ale Orientului orto­ dox. La Sf. Mormânt se află o evanghelie tipărită în 1642-43 25), care cuprinde două însemnări în limba greacă. Prima este de o deosebită importanţă, mai ales prin cuvintele: «Ruga prea evla­ vi osului Domn 10 Matei Basarab Voevod al Moldovlahiei Daciei şi a prea evlavioasei Doamne Elena». Pe ea se văd şi chipurile donatorilor, iar în dreptul portretului Voevodului este a doua in­ semnare, care menţionează anul 1632 ca dată a urcării lui Matei pe tronul ţării. O altă evanghelie, tipărită în 1643, este actual­ mente în biblioteca mână stirii Sf. Sa va dela Ierusalim. Şi aceasta conţine o însemnare care pomeneşte numele luI Matei domn al U ngrovlahiei şi anul 164726), data probabil când s'a dăruit cartea. Insernnarea depe evanghelia din 1643 este mai exactă decât cea depe evanghelia dela Sf. Mormânt, autorul ei cunoscând precis poziţiunea şi denumirea Ţării-Româneşti. Doamna Ilina, soţia lui Matei, este Iconsiderată ca o spriji­ nitoare a cărţii şi ca o Dornnită cultă 27). Voevodul Matei era nemulţumit de felul cum se comporta mitropolitul Ştefan. Deaceea scrie, la 12 Iulie 165328), patriarhului Ioanichie dela Constantinopol că doreşte să-I înlocuească pe mi­ tropolit cu Jgnatie dela Rarnnic. 16) Hurmuzaki, voI. XIV, pag, 134; Jorsa, Le Mont Athos et les pays roumains, in Bull. de la sect hist , 1914, nr 1, pa? 198; St Nicolaescu , în Tinerimea Română, 1933, nr- 1 din Sept., pag 16 'i 17) Hurmuzukl. vol. XIV, pag ',132. 18) 1. Donat, Despre schitul ZJralea sau Roaba, Arh. Olt., 1935, pag. 344. 19) Hurmuzakr, voI. XIV, pag. 133.' 20) Idem, Ibidem 21) Iuem, Ibidem. 22) Idem, pag 134. \ 23) ldem, Ibidem. 24) Bul CJm Mon. lst , 1929, pag 178 25) M. Bezn , Noui urme româneşti la mânăstir ea Sinai şi la Ierusalim, în Boabe de ,G râu, 1934, nr 9, pag 060 26) Bul. Com MOIl. lst , 1&31. p�g. 145. 27) Iorga, Ce carte învăţau odată femeile la noi, Floarea Darurilor, 1907, nr, 3, pag. 131 28) Hurrnuzaki, voI. XIV, pag. 195-6, nr. doc. CCLXX V. 354 [355] I� , 1 • � I I In .Genealogia Ului D. Cantemir se găseşte, referitor la Matei Basarab, ştirea următoare: După moartea Ilinii, Domnul peţi pe Luxandra, fiica lui Scarlatos din Ţarigrad, luând-o mai apoi de soţie, însă trimiţând-o imediat înapoi, din cauza feţii de­ formate de vărsat 29). La schitul Ostrov se găseşte o cruce 30), iar la mănăstirea Arnota o căţie 31), dăruite de Domn. Numele lui Matei este pomenit în pomelnicul mânăstirii Valea-Muscel ss) şi în al mănăstirii Surpatele 33), iar al Doamnei Ilina în al bisericii Gruşeţu din Costeştii-Vâlcii 34), în al mănăs­ tirii Bucovăţ 35) şi în inscripţia proscomidiei dela schitul Zghiabu 36). Un sat din jud. Vlaşca 37) şi o staţie de drum de fer ele pe linia Ploeşti-Braşov poartă numele Voevodului. Intr'un .Antologhion" 38) găsit la Câmpulung, se vede chi­ pul lui Matei şi al Doamnei Ilina, precum şi la mănăstirea Polo­ vraci, pe al cărei perete sudic scrie: «Bunul creştin şi pururea pomenit 10 Matei B. Voevod •. In portretele lui Matei se distinge îmbrăcămintea următoare: Domnul purta pe cap la ceremonii o coroană de aur, iar în res­ tul timpului o căciulă de blană împodobită cu pietre scumpe şi pene de păun. Pe corp îmbrăca o dularnă de serasir alb, cu flori negre, care avea un guler mare şi lat de samur. Mai purta şi un antereu de brocard de aur cu fiori, negre, căptuşit cu o materie verde, ale cărui mâneci erau strânse cu manşete roşii, brodate cu aur. Mijlocul îl avea încins cu un brâu verde, brodat cu argint. In picioare purta un fel de papuci gal­ beni. Ca ctitor ţine in mână o mănăstire, Uneori în mâna cea dreaptă are o cruce de aur. Nu-i lipseau din degete nici inelele scumpe 39). 3. Preda Brâncoveanu. / Mihai Cantacuzino eronat afirmă că «în zilele lui Matei s'au încuscrit şi Brâncovenii cu Basarabeştii-, luând Preda Brânco­ veanu pe o nepoată de soră a lui Matei Vodă 40). In doc. din 13 lan. 159941), prin care Mihai Viteazul întăreşte lui David post. stă­ pânire în Izvorani, se întâlneşte şi un Preda postelnic, care este Brâncovean. Acesta, Danciu şi Stana sunt pomeniţi şi în hrisovul din 30 Aprilie 1610 42) dela Radu Vodă, prin care sunt autorizaţi 29) I. Minea, în Viaţa Românească, 1924, nr. 9, pag. 383-4. Se indoeşte asu pra ştirii. 30) V. Drăghiceanu, Mon ou., Bul. Corn. Mou. Ist., 1933, pag. 69. 31) Idem, pag. 61. 32) Bul. Corn. Mon. lst., 1931, pag 16-17 53) Ibidem, pag. 124. 34) A. Sacerdotianu, Arhivele Olt, 1933, pag. 94 30) I. Donat, Despre Dionisie Eclesiarhul şi mănăstirea Bucovăt, În Arh. Olt , 1936, pas 33-11. Pomealnic proscomidiialnic. 36) V. Drăshiceanu, Mon. Olt., Bul Corn. Mon lst., 1933, pag. 67. 37/ Inlormatnle autorului 38) Iorga, Lucruri Academice, Floarea Darurilor, 1907, nr. 7. 39) V Drăghiceanu, Mon. Olt., Bul. C. M. I , 1933, pag 63. A. Lapedatu , POl" tretele murale dela Hurezi, Bul C M. 1., 1908, pag 73; Bul. C. M. I, 1933, pag 60; şi observaţiile autorului. 40) Iorga. Genealogia Cantacuzinilor, pag 77. - Preda a ţinut pe Păuna, fata lui Papa Greceanu Mare spătar semnează şi in hrisovul lui Matei Basarab, care ingă­ due locuitorilor din Draaostavele să cumpere moşia (Rădulescu Codin, Dragoslavele, p. 25). 41) Greceanu, Genealogiile doc., Il, pag. 313. 42) Idem , Ibidem, pag. 319. 355 [356] să ţie moşie şi două vaduri de moara in satul Goleşti. Aici nu i se arată dregătoria. Cu rangul de postelnie apare Preda şi în doc. din 19 Sept. 161843) dela Gavrilă Movilă, când împreună cu Stana, soru-sa, pierde procesul pentru Epoteşti. Tot postelnic se Întâlneşte şi în doc. din 24 Mai 1620 şi 23 Aug. 162544). La 20 Ia nuarie 163545), Matei Basarab dă hrisov de stăpânire Stanei-amin­ tită şi într'un doc. din 1616-şi lui "Preda spăt, din Brâncoveni" , ca să ţie satul Goleştii din Muşcel. Ca spătar aflăm pe Preda şi în doc. din 15 lan. 163646). Preda Brâncoveanu apare În doc. din 11 Iulie 163647), cu dregătoria de vel spătar şi semneaza ca martor în răndul al cin­ celea. Pe acest document, prin care postelnicii: Tudosie, Preda şi Staieo, fiii paharnicului Rudeanu, vând jumatate din satul Bog­ dăneşti-Vălcea mănăstirii Arnota, pe preţ de 15 galbeni, Preda aplică şi pecetea sa în răndul al doilea. Ca vel spătar se întăl­ neşte Preda Brâncoveanu şi în doc. din 17 Iunie 163748). In doc. din 10 Mai 163849), prin care Domnul dă părcălabului Necula ot Glogova satul Corcova, Preda apare ca martor, având specificata dregătoria de mare spătar. La fel se găseşte şi în doc. din 18 Iunie 50) şi 5 Iulie 163851). Tot ca martor se întâlneşte vel spătarul Preda şi în doc. din 8 Feb. 163952), când vei vor. Hrizea, vel pah. Barbu şi Dumitraşcu nepotul lor, vând lui Matei Vodă moşie şi case în Izvorani pe preţ de 400 galbeni. Semnând în răndul al cincelea se găseşte vei spătarul Preda şi în doc. din 16 Martie 53) acelaş an, prin care Domnul întăreşte vei armaşului Dragomir stăpânire peste satele şi rumănii din Cioreni şi Broscari. Mare spătar este menţionat Preda şi in doc. lui Matei Basarab, din 22 Iunie 54) şi 6 Iulie 163955). Hrisovul prin care Domnul dărueşte la 8 Aug. 164056) lui Pană pah. jumatate din Cacoţi şi Stălpiniţa­ Mehedinti, e semnat şi de vel spătarul Preda Brâncoveanu. Prin­ tre dregătorii divanului semnaţi în testamentul lui Matei Vodă , l:I 'J7 Noemb. 1641 57}, se citeşte şi semnătura marelui Spătar Preda. Intr'un doc. din 26 Aprilie 164258), dat din Târgovişte, Pred a apare ca veI clucer. Peste scurt timp însă, în doc. din 18 Iunie, acelaş an 58 brs}, apare iarăş cu dregătoria de vel spătar. Tot cu a­ ceastă dregătorie se găseşte şi în cartea lui Matei Vodă, din 26 Feb, 164359), prin care se iartă de rumânie Lupul Golia şi copiii săi din Ocolnişte, precum şi în dac. din 20 Noernb., acel aş an 60), 43) Greceanu, Genealogiile doe., pag. 34; Iorga, voI. V, 177-9. 44) lde m, Ibidem, pag 325 4!'i) ldern , Ibidem, pag 327 �i 321. 46) Th Cortrescu, Uricariul, 411. paa. 105. 4/) 1. Ionaşou, Doc. priv. Ia Oltenia, Arh. Olt., 1935, pag. 116. 48) Revista Istorică, 1924, nr',10-12. pag. 270. 49) Iorga, Studii şi dac, vol V, pag. 443 50) Arhi vele Oiteniei, 1928, nr. , 35, pag. 30. 51) Ghibănescu. Surete ŞI lzvoade, 1, pag. 357. 52) 1 Iona�,'U, Doc. priv la Oltenia, Arh. Olt., 1935, pag. 118. !'iB) Idem, Inidern \ 54) l'h. Codrescu, UricariuL XX, pag. 122. 55) Idem, Ibidem, pag 132 56, Arhivele O,teni, i, 1928, nr. 35, pag 34 57) Th. Co�rescu. Ul'lCariul, voI. 5, pa!. 166. 58) Iorga, Stu lÎi şi doc, val VI pag 472 58 "is) Arhivele Olteniei, 1923, nI' 7, P"g: 213 59) Ibidem, 19 5 nr 18-19, pag 183 60) Arhivele Olteniei, 1927, nI'. 24, pag. 426. 356 [357] emanat dela acel aş Domn, şi prin care se întăreşte lui Udrea stăpânire peste partea lui de moşie din Bircii, Buneşti, Măşcă­ teşti şi viile depe dealul Negoeştilor. Cu o veche dregătorie, a­ ceea de vel clucer, apare într'un doc. din 1650, ziua 26, iar luna lipsă 61), prin care Domnul întăreşte lui Buliga, vel căpitan za do­ robanţi, moşiile: Ciovărnăşani, Meriş şi Drăgoteşti, şi într'altul din 3 Iulie 1651 62). Matei Basarab îl onorează cu demnitatea boierea­ scă de vel vornic. Cu acest rang se întâlneşte în dac. din 1 Feb. 165363)-prin care paharnicul Gh. Catargtul dă aşezămănt cum­ natei sale, Ancuţa Cantacuzino-, iar în doc. din 27 Oct. 165364), dat din Bucureşti, Preda apare în divan numai ca vornic. Cu a­ semenea situaţie se găseşte şi în doc. din 10 Aug., acelaş an 65), prin care Domnul aminteşte de moşia Veruşti-Buzău. Dregătoria de ve! vornic şi-a păstrat-o şi în timpul domniei lui Constantin Cărnul. Astfel se întâlneşte în doc. din 25 Aprilie 165466) - prin care Domnul întăreşte lui Buliga Mehedinţeanul stăpânire peste satul Seaca-şi în doc. din 24 Decembrie acelaş an 67), când tot acelaş Domn întăreşte c1ucerului Necula din Glogova stăpânire peste satul Corcova. In doc. din 25 lan. 165568), datat din Bucu­ reşti, şi într'o scrisoare a lui, dela 10 Iunie 165669), adresată prie­ tenului său -Loiz- pentru procesul dintre Mircea Armaşul şi Pă­ tru Arrnaşul din Drăgjăjşani cu -Mihalcea ce au fost birariu de arrnăsie pentru birul Mircii Armasul-, Preda semnează ca vornic. Prin cartea domnească din 4 Iunie 165670) Preda Brăncoveanu este autorizat să ţie moşia în Măceşii-Dolj. El este ucis din ordinul lui Mihnea a11ll-lea, în 1658, la Tăr­ govişte. Despre moartea lui se află o menţiune şi la Atanasie Comnen Ipsilante. Acesta n'a cunoscut tocmai bine împrejurările şi anul morţii lui Preda, despre care scrie că a fost tras îl1 ţeapă de Mihnea Vodă la 1665 il), pentrucă nu participase cu Domnul la conspiraţia de răscoală împotriva Turcilor. Preda n'a fost tras în ţeapă în 1665, pe când în Tara Românească domnia Radu Leon (1664--1669), ci i s'a tăiat capul de Dincă Arrnăşelul Sărbul, pentrucă menţionează ucigaşul lui: «Iar după aciaia, cănd au fost acum, în zilele Domnii Meale, pe vremea ce amu fostu la Teleajin, mergători în slujbă cinstitului şi puternicului Impărat, în Tara Ungurească, dinpreună cu Măria Sa Hanul, cu toată Tă­ tărămea, şi cu Cazacii şi cu Pa şa de Silistra cu Turcii, şi Ghica Vodă cu Moldoveanii, iar Preda Vornicul, el s'au sculat dinpreună cu Părvul Vistiiariul şi cu Istratie Post., asupra Domnii Meale şi a ţării cu rea hiclenie, ca să facă rautate Domnii Meale şi tărăi- 72). 61) Arhivele Olteniei, 1929, nr. 43-44, pag 286. 621 Rvvista Istorică, 1922, nr 4 - 6. pag 89 63) 1 Ionaşcu, Doc. prrv. la Oltenia, Arh Olt., 1935, pag. 121. 64) Iorga, Stuuii şi doc., voI. V, pag 184 65, luem, 1924. nr 10·-12, pag 264-66 Rev. lst. 66) Arhivele Olteniei, 1926, nr 27, paz 340. 67) lorsa, Studii şi doc, voi. V, pag. 443 68) Idem, lbid -m, pag 121. 69) ldem, Ibidem, doc, nr 21. 70 Arh. Stat, Arnota, pachetul 6, doc. nr. 2 71) Hurmuz ki, VOi XIII, pag. 159. 72) Revt-ta Istorică, 1919, nr. 8 -10, pag. 162. Satul Stăneşti din Gorj a fost al lui Preda Brâncoveanu. Doc. e din 9 Decembrie 1658. 357 [358] Numele lui Preda se g ă s e Ş t e în pomelnicul dela mă năstirea Surpatele 73). El avea un sigiliu pe care îl aplica uneori pe acte. La 3 Iulie 1652 74) Preda Brâncoveanu dă o carte de ju­ decată în pricina dintre post. Dumitraşcu din Cepleni şi soţia sa Caplea cu stolniceasa Călin a Brădescu, pentru un ţigan. Pentruca cele hotărîte de el să fie executate întocmai, şi pentruca actul să prezinte o importanţă şi mai mare, este întărit cu pecetea lui. Aceasta conţine portretul lui, în picioare, înclinat jumătate spre dreapta. Pe umeri are un caftan, pe cap căciulă, iar în măna dreaptă ţine un toiag. Inscripţia pecetii, care este circulară, sună: Preda Brâncoveanul velichi dvornic. In portretul dela Hurezi 75) Preda este îmbrăcat cu o dula­ mă vişinie, care are o blană de cacom cu pete roşietice. Dease­ menea mai poartă şi un antereu de culoare albastră-deschisă, care are flori de argint şi este căptuşit cu stofă verde. Mănecile antereului sunt strânse şi au manşetele roşii, încheiate cu nasturi albi. Picioarele-i sunt încălţate în papuci galbeni. In degetul mâi­ nii se vede un inel cu piatră de smaragd. Portretul dela Arnota 76) îl arată tânăr, cu moţ pe frunte şi ras la tămple. Pe umeri poartă o mantie cu marginile albe. La gât are blană. Este îmbrăcat cu un caftan verde, care are mar­ ginele tivite cu aur. Peste mijloc un brâu roşu. jupăniţa Păuna, soţia lui Preda, se vede în portretul dela Hurezi îmbrobodită cu un voal alb, care-i atârnă pe umeri. Este îmbrăcată cu o du lamă de lastră verde, cu flori de argint şi cu blană de samur. Pe lângă îmbrăcăminte se mai observă şi următoarele podoabe: în urechi poartă cercei, iar la gât un şir de mărgele de mărgăritar. In de­ gerul mâinii are un inel cu piatră de rubin. Picioarele îi sunt în­ călţate în cond uri albi. (Va urma). a ••••••••••• Un binefăcător al �ţărănimii: Dumitru Brezulescu Valoarea unui om s·e poate pretui după ceea oe face el pentru semenii sai, pentru neamul său şi ţara sa. Nimeni nu s'e poate încredinţa mai' bine despre acest adevar, decât cel ce urmăreşte tineretul în, desvoltarea sa, observându-I ce face în ee directie activeaza ş.i ce a realizat. In special profesorii' cad Îşi cunosc elevii, cari se inte­ resează de aproape şi de sufletul JOI' cât sunt În şcoală cât şi dupa aceea, pot să. se încredinţeze, că în adevăr valoarea u�1Ui om se poate judeca dupa ceea ce a făcut pentru neamul sau. , 73) Bul. Corn. Mon. lat, 1931, pag 124. 74) C. Moisil, Studii de Sigilografie românească, Rev. Arhiv , 1927. nr. 4, pag. 127. 75) A. Lapedatu, Portretele murale 'Iela Hurez., Bul C M. 1, 1908, pag. 73 76) V. Drăghiceanu, Mon. Olt, în Bul. C M. 1 , 1933, pag. 60. 358 [359] Dintre mulţi elevi ce i-am avut - şi mulţi au ajuns în poziţii sociale foarte frumoase şi înalte - vreau să amintesc de astădată pe unul care a devenit un mare binefăcător al tărănimei din care a ieşit, pe care a iubit-o dezinteresat şi pentru a cărei r-idicare a contribuit 'în cel mai înalt graei. E DWIn'iU'u Breeulescu, din comuna Novaci (Gorj), năs­ cut în anul 187'9, fiu de învăţător, dar atunci orfan de tată, şi pe care eu l-am avut ca elev al Gimnaziului ,,'l'udor Vladi­ mirescu" din TârguI-Jiului în anii 189Ll-97. Băiatul era se­ rios, cuviincios, în văta foarte bine şi în toate clasele a fost premiantul întâi. Fiind deştept, desghetat, foarte înţelegă­ tor, l-am luat pe lângă mine, ca un fel de mic secretar în cancelaria şcoalei, tnsărcinare de care băiatul s'a achitat tot­ deauna conştiincios. Imi plăcea să stau de vorbă cu dânsul, ca să-i pot spune fel de f.el ele lucruri de care >el n'avea cunoştintă şi-l supuneam la deosebite examene. In anul 'şcolar 1895-96, fiind director al amintitului gimnaziu, am introdus, din iniţiativă proprie, între alte ino­ vaţii şi serbarea lui Zece Mai, care pe aceea vreme nu se serbătorea în şcolile vechiului Regat. In 1897, cu prilejul acestei festivităţi naţionale, la care lua parte întreg oraşul, l-am însărcinat pe Brezulescu (era în el. IV -a) să, ţină o cu văn tare din partea ele vilor, către prefectul judeţului, seara, înaintea Prefecturii, unde corul e­ levilor gimnazrului a executat şi deosebite coruri. Cuvântarea a fost spusa frumos, clar şi cu voce sonoră. Prefectul, Ion Ca­ rabatescu, a răspuns la aceasta pr-intr'o vorbire foarte en tusiastă 1). Brezulescu a urmat şi terminat apoi liceul la Turnu-Se­ verin (1897-1900), după. care a făcut dreptul la universita­ tea elin Bucureşti (1900-1904), pretutindeni cu succese stră­ lucite. In urmă s'a stabilit 'în comuna sa natală, N ovaci, o cupăn du -se cu ac! vocatura. * * * Satul N ovaci este la poalele Carpaţilor. De aici duce peste munţi un drum străvechiu, refăcut în parte de ingine­ rul Aurel Diaconovici, prin anii 1900, apoi folosit în ajunul războiului tuturor Românilor, iar în 1935 liJxgit şi amenajat în chip de şosea., care să lege Oltenia cu Ardealul, la Poiana Sibiului. La 1 Ianuarie 1935 locuitorii erau în număr ele 2318, toţi Romani, băştinaşi, alţii stdl.ini - zişi şi Uugureni -- a­ ceştia veniţi aici de pe la Poiana, Sălişt3a şi alte sate din jurul Sibiului. Satul este împ[�rtit în două: N ovacii- Români şi N ovacii-Stră Lni. 1). Vezi . Este interesant cum a luat fiinţă banca din Novaci, nu- 4) Visarion Roman s'a născut în 1833, In comuna Seuca (Ardeal), din pă­ rmţi ţărani. Studiă la Mediaş, Târg ul Mureşului şi Sibiiu. Aici absolvi teologia şi pedagogia. Fu Învăţător in Răşinari, apoi profesor la Institutul pedagogic din Sibiiu, contabil şi redactor al ziar'ului -Telegraful român», apoi publică, câţiva ani, revista pedagogică -Arnicul Şcoalei», precum şi Calendarul "Amicul Poporului>, mulţi ani. In urmă scoase revista Iiterară : «Albina Carpaţilor» şi o Carte de citire pentru şcolile primare. Marea lui operă a fost crearea Băncii Albina. In 1868 în­ fiinţă în Răşinari o «Casă de păstrare», care însă nu mai există. Roman a fost un spirit foarte vioi, mereu în ag irare, şi activitate. Deşteptăciunea lui îl făcu să observe foarte multe lucruri practice, \din cari multe incerca A fost, cum zice en­ glezul, un self-made man, de o mare energie, (Extras din Monografia: Institutul de credit şi economii «Albina», 1872 - 1897, de Nic. Petra-Petrescu. Sib iiu, 1897). . 5) Vezi revista «Arhiva Sorneşană », Năsăud, 1936, nr. 18, p 452. 6) Idem, p 457 7) A se vedea: -Prima pagină din istoricul băncilor populare din vechiul Regat>, Amintiri de un sfert de veac, de I. Moisil (]n -Convorbiri literare>, anul LIV (1922), nr 2, Bucureşti 362 [363] 363 mită Banca Gilortul, după numele răuşorului ce trece prin acest sat. La 13 Ianuarie 1902, Brezulescu convocă poporul într'o adunare, în care arăta ce este o bancă populară, rostul şi foloasele as tor f,el de însotiri. Din frumoasa cuvăntare rostită atunci de Brezulescu extragem următoarele "Munciţi fără preget l Munca îmbogăţJeşte, deşteaptă şi înalţă pe muncitori; ea este izvorul fericirii omului şi a no­ roadelor. Fiţi strânşi la pungă! Căci dacă o muncă cu tâlc şi neobosită şi dacă cinstea şi dreptatea în toate legăturile vie­ ţii îndreaptă belşugul şi multumirea spre casa omului, apoi ceea ce dau cu o mână aceste dumnezeeşti daruri, risipa, fe­ cioara cea iubită a lenei, ia cu amăndouă. Fiţi econorni fiecare! Nu uitaţi însa, că ceea-ce nu poate face unul singur, fac' oei mulţi împreună, căci "în unire stă; puterea", şi aşa, strângeţi economiile voastre la un loc, şi veţi face zilele negre ale vieţii voastre zile albe, iar pe cele albe pline de soare! Nu aşteptaţi mila, adesea necurată şi totdeauna înjosi­ toare, dela alţii. Bidicaţi-văşi întăriţi-vă, săteni români, voi prin voi în­ şi-vă ţara se înalţă/şi Dumnezeu via binecuvăntează". Indemnurile acestea spuse cu vorbe atăt de simple, dar atât de adănci ca înţJeles, au electrizat auditorul, l'au cucerit 8). In adevăr, la prima adunare, când Brezulescu a făcut sătenilor propunerea înf'iinţărei unei bănci, s'au înscris abia 26 de membri, sernnând un capital de Lei 72. Dar în curând, incetul cu incetul, babele şi-au scos banul ascuns în ciorap, ori în ghemul cu lână sau cânepă şi l'au adus la bancă; lu­ cratorii au început a depune produsul muncii lor, slujbaşii micile economii lunare, pe când sătenii, cari aveau nevoe ele împrumuturi, ce pănă aci le făceau la cămătar! cu dobândă ce mergea pănă la 120%, acum puteau găsi bani cu uşurinţă, cu 10-12%, dacă dădeau probă de cinste şi hărnicie s). La finele primului an de activitate (1902-3) numărul membrilor s'a ridicat la 230 şi 53 depunători, cu un oapital de Lei 4137 şi 15053 depuneri spre tructiîicare. In cursul a­ cestui an îrnprumutători au fost 153 cu suma ele Lei 19.900, iar la fondul de rezervă s'au pus Lei 849. Operaţiunile băncii s'au întins apoi şi peste hotarul co­ munci Novaci, căci s'au inscris şi din alte sate vecine mulţi membri, aşa că afacerile au mers din ce în ce mai bine. Banca "Gilortul" fiind condusă cu cinste şi dragoste ele tănărul student, ales apoi preşedinte, şi director, şi ele o fa­ langă de fruntaşi din Novaci şi din câteva sate din îrnpreju­ jurime, cari s'au .tnscris cu entusiasm ca membri acestei banci, a fost o pildă de mare însemnătate şi folos pentru populaţia 8) Lianu, 1. c , p. 3"2-33. I I I [364] satelor şi o dovadă de ce poate să facă un om cinstit, chib­ zuit şi iubitor de neamul său. An de an numărul membrilor a crescut şi în anul al op­ tulea (1'909-10) avea vreo 2500 de membri şi depunători şi un capital de vreo 2 milioane lei. "Se pare o minune, dar nu e minune, ci lucru adevărat!" Ca urmare a activităţii Băncii "Gilortul", au rămas şi azi aşezări de ordin cultural, religios şi sanitar în Novaci. Astfel s'a ridicat în sat o monumentală şcoală, pe tere­ nul dăruit de bancă. Deasemenea s'a. construit o măreaţă bi­ serică, care s'a tărnosit în anul 1935. Casele lui Brezulescu, pe care acesta le ridicase, lăsăn­ du-le în cărămidă zidită şi acoperite la moartea sa, au fost cumpărate de banca "Gilortul" dela moştenitori, prin licita­ ţie publică, cu două sute de mii lei, apoi donate Ministerulu i sănătăţii, pentru crearea unui spital, care azi funcţionează, sub numele de "Spitalul Vlădoianu-Brezulescu", (Vlădoianu fiind unul din coproprietarii moşiei N ovaci, care a lăsat dreptul său Eforiei Spitalelor civile). In 1924 s'a pus temelia unei clădiri măreţe cu etaj, care azi serveşte ca local de bancă într'o aripă, restaurant în altă aripă, iar la etaj camere pentru vizitatori. In faţa acestui local s'a amenajat o frumoasă terasă, pe care s'a ridicat bustul lui Brezulescu în bronz. Acest mo­ nument s'a desvelit în ziua de Durninecă, 26 Iulie 1936, co­ memorănd pe regretatul cooperatist ele odinioară, în prezenţa primului ministru, el. George 'I'ătărescu, a el. Vasile P. Sassu, ministrul agriculturii, a el. Mihail Negură, subsecretar ele stat la acelaş departament, apoi parlarnenarii din judeţele Gorj, Vâlcea şi Teleorman, precum şi a cătqrva mii cl'e săteni ve­ niti din cele trei judete.�' Un manuscris din 1800 al lui Dionisie Eeleslarhul de Preotul Teodor Bălăşel. Este pomeInicul nSI[â>]ntului Schit care iaste zidit în mun­ tele ce se chiamă Eleon", de.lăngă mănăstirea Bistriţa, jud. Vâlcea. Acest manuscris 'este tin text format 24X17, solid legat în piele de vitel peste tot, împodobite scoarţele lui cu frumoase chenare aurite şi în mijlocul primei scoarţe având icoana Maicii Domnului presară În polei de aur. Scrierea este cea chirilică, parte cursivă, parte imitaţia ti�arului Cerneala peste tot este cea neagră, afară dela titlurile pomelnicilor, a literilor capitale şi a notiţelor, care este roşie. Este scris în anul 1800 de Dionisie Eclesiarhul, deşi nu semnează. Dar aceasta este mai presus de orice îndoială, de oarece eu am înaintea mea mai multe pomelnice şi alte manu­ scrise ale acestui harnic şi iscusit călugăr, parte semnate şi parte 364 [365] nesemnate, - cum e şi acest pomelnic. Conţine 41 file, dintre care 7 albe. Hărtia este subţire, albă şi rigtată, iar ca marcă a fa­ bricei un cap de om sau hiară cu creastă. Iată coprinderea acestui pomelnic. * Fila 1 albă, Fila 2 (recto şi versa): La anii dela începutul lumii 72/8, iară dela Hs 1710. S'au scris acest sl[â]nt şi d[u]mnezăesc pomealnic şi s-au dat sl[â]ntului schit, carele iaste zidit în muntele ce să chiamă Eleon, unde iaste hramul SI[â]ntului şi prea cuviosului, şi' de mi­ nuni Iăcătoriului părintelui nostru Grigorie Decapolitul, carele în­ tăi şi din temelie pomeneşte a fi zidit de smeritulîntre ieromo­ nahi Chir Stefan, Igumenul sl[i]ntei] m[â]n[ă]stiri Bistrlţii, im­ preună şi cu ai săi ucenici Seraîlm ierornonahu, Grigorie iero­ monahu i Pahomie monahu şi cu alţi părinţi şi de bună rudă Boeri, carii să vor scrie la Sf[â]ntul pomealnic. Şi s-au dat voe şi altor pravoslavnioi creştini, carii dintre dănşii cu îndemnarea lui Dţuţrnnezeu să vor nevoi a rnilui şi a întări acest slţăţnt schit după putinţa lor, ori cu mult ori cu puţin, şi acelora să li să scrie numele lor la acest sl[â]nt pomealnic, şi preţul de un nume să să ştie cu bani 500 să să plătească întru pomenirea de veci, şi Să aibă a să ţinea această tocmeală neschimbată, carea iaste dată de sf[i]nţii părinţi ai Bisericii no[a]stre. Amin. Săvârşindu=­ acestea intru zilele prea luminatului Domn Ion Costandin Voe­ vod, al căruia nume s-au şi scris într'acest si[ăţnt pomealnic, pentru veacinica lor pomenire. Iar acum la anii H[risto]s 1803, s-au îndemnat cu multă osărdie sl[i]nţiea sa puitoriul de nevoinţă Pandeleimon Ieromo­ nahul, de au înoit şi au dat de s-au prescris acest sf[â]nt po­ mealnic cu a sa însăşi cheltuială, întru a sa veacinică pomenire, dupre acel vechiu ce s-au numit mai sus, urmând Iericiţilor cti­ torilor celor vechi. Fila 3 (recto şi versa) alba. Fiiele 4-5 (recto şi versa) Pe aceste file sub titlul: "La ptoscomidie: -- împodobit cu o vignetă frumoasă în aquareIă,- sunt scrise obicinuitele miroame ce rostese preoţii când proscomidesc pentru pomenirea suUetelor .tuturor pravoslavnicilor creştini, ale călugărilor, ale preoţilor şi mirenilor" cari au perit cu tot felul de morţi şi carii au făcut tot felul de fapte bune şi au fost în diferite mari dregătorii mire­ neşti şi bisericeşti, cum: Irnpăraţi, Domni, Episcopi, Mrtropoliţi, etc. Fila 7 (recto şi verso); . Aici să pomenesc Arhiereii T ării. Daniil Mitropolit. Anthim Mitropolit. Neofit Mitropolit. Stelan Mitropolit. Theodosie Mitropolit. Gngorie Mitropolit. Filaret Mi- 365 [366] tropolit. Grizorie Mitropolit. Cozma Mitropolit. Filaret Mitropolit. Au fost al Râm[nicului] Episcop. Dosithef Mitropolit. Damaschin Arhiereu. Inochentie Arhiereu. Climent Arhiereu. Parthenie Ar­ hiereu. Chesarie Arhiereu. Iosif Arhiereu. Nectarie Arhiereu Mi­ tropolit. Galaction Arhiereu. Neofit Arhiereu. Varlaam Mitropolit. Şi toţi pravoslavnicii Arhiierei. Fila 8 (recto) : Pomealnioul Domnului Costanaţtn] voţeooţd Brânoooţeanuiţ, Costandin Voevod. Marica G[os]podja ego. Costandin Voe- vod. Ştefan Voevod. Radu Voevod. Matei Voevod sin ego. Numele Mărtet Sale Doamnei: Antonie, Anna, Neagul, Illnca, Antonie, Ioana, Neagul, Cos­ tandin, Maria, Radu, Scarlat, Maria, Anna. Fila 8 (versa): AiCi să pomenesc nutnete Măriei sale Coconţuiutţ Coetandin Beizadea. Costandin, Anna, Stanca, Costandin, Ion, Salta, Ursachie, Alicsandru, Ursachie. Ctitorii Blstriţtt cei dintăi. Pahomie Monahul. Salomia Monahia. Fi'a 9 (recte). Aici să pomenesc cutont carii din inceput au zidit şi au înălţat S[fântull acest schit. Stefan leromonach Igumjenul] Bist[tttii]. Serafim leromoah. Macarie Ieromonah. Grigorie leromonah. Pahomie Monah. Fila 9 (versa): Costandin, Anca, Preda, Staico, Maria, llinca - cu această notiţă: De aceşti boeri scrie "că au ajut[at] la SI[â]ntul Schit. Fila 10 (recto \ : Ioan leromonah, lgumenţenul] Hurezi. VasiIie Ieromonah. Chiril monah. . Călin, Coman, Petco, Maria, Negoiţă, Stana, Marina, Stan, Praxia, fana, Maria, Voica-c� această notiţă: Acest cinstit igum[en] au dat la sf[â]ntul schit zece stupi şi zece oi, ca veacinic să să pomenească. Samuil Ieromonah. Parthenie Ieromonah. Pavel Ieromonah. Iosaî leromonah. 366 [367] Pahomie leromonah, Costandin, Ioan Schimonah, Gherghina cu aceasiă notiţă: . Zice-să că ar fi dat oi aseamene. Fila 10 (verso) alba. Fila 11 (rect o ) : Aici să pomenesc părinţii carti au ajutat la Sţţântul] Schit, cine cu ce s'au tnâurat. Ieremia Schimonah. Macarie Monah. Silivestru Monah. Paisie Monah. Sava lerodiacon. Chiril Monah, au dat tal[erj] 60. Ioana, Iacov Ieromonah. Iosal leromonah, au dat tal[ eri] 30. Fila 11 (verse) Ioan Monah, Daniil Monah, Dragna, Zaharia. Pahomie Mo­ nah, Daniil Ieromonah, Damaschin Monah, Efrosina Monahia, Danciul, Zoica, Ilinca, Dancea. Acesta au dat o viişoară în Brădeşti Fila 12 (recto): Aici să pomenesc Dumnealor Boierii cari au zugrăvit Sţţăn­ tui] schit. Ca in neaei să să pomenescă. Jupan Panaiot, Andronache nepot[u]său. Despa, Bălaşa, Măriuţa, Iordachie, Petru Ierei, Marica Iereiţa, Marin, Mihail, Iosif Monah, Mihalcea. Acest Popă Petru au dat o selişte la schit dela Petreni. Fila 12 (verso) alba. Fila 13 (recto): Joanichie Monahu, Stana, Radul, Nuţu, Voicu, Stancea, Ni­ cola, Zoica, Chiriţă, Călina, Marin, Radul, Ioan, Iancul, Anca, Stana, Iovan, Maria, Iulian. Au dat la schit o vacă. Fila 13 (verso) albit Fila 14 (recto): Pomealnicut Preasţinţti sale Părintelui Episcopului Climent. Climent Arhierei, Radul, Dumitru, Paraschiva, Paraschiva, Nasta, Vladul, Theodor, Oprea, Maria, Ioan. Gheorghie, loanu, Moş, Lupul, Nestor, Dimitrie Ierei, Elisaf ta , Rada, Samîira, Cos­ tandin, Mina, Ioan, Stănilă, Elisalta, Mihul Ierei, Marica, Rada, Ioana, Ioan, Preda. Marta Monahia, Mihalcea, Manea, Drăgan, Mareş, Nastasia, Mecola, Matei Iereu, Samfira, Neaga, Dima, Misail Ierod[i]acon, Costandin, Tudora, Preda. Margarita, Mihul Ierod[i]acon, Velica, Stoica, Radul, Mihăilă, Marica, Ioan Iero­ diacon, Adam, Maria-(continuarea acestui pomelnic la) Fila 15 (verso): Anghelina, Dumitru, Despa, Stoica, Stana, Iordachie, Căr­ stina, Gheorghie. Acest cinstit Părinte au dat la Sf[â]ntu Schit un Triod, un Molitvelnic, o Liturghie, un C[i]aslov, un Acatistier, o Psaltire şi 367 [368] un Catavasieriu. Ca întru slujba lui D[u]mnezeu să fie de impli­ nire şi întru a sa şi a neamului său veac[i]nică pomenire. Fila 15 (versa) alba. Fila 16 (recta): Pomealnicui lui Nicolae Dobroslooeanui. Mihail Monahu, Ilinca, Ştefan, Stanca, Mihul, Păuna, Nico­ lae, Ioniţă, lIinca, Drăghici, Dumitrana, Costandin, Ancuţa. Pentru aceste nume s'au dat în 'toţi anii câte 12 obroace de grâu la sf[â]ntul schit, ca în veaci să să pomenească. Fila 16 (versa): Simeon, Stari, Stana, Mărin, Samîira, Vasilie, Radul, Mateia. Tocmeala acestor nume este să dea din an în an la schit o chilă de grâu. Sava leromonah, Albul Ierei, Gheorghie Ierei, Neaga. Acesta au dat un Molitvenic slovenesc şi o cruce mică îm- brăcată cu argint, i tai [eri] 7. Fila 17 (recta): Stanciul, Sofronia, Costandin, Stan, Epracsia Monahia. Au dat o livadie în calea Arnotei la Sl[â]ntul schit. Dumitru, Paraschiva, Costandin, Ancuţa, Toma, Ioan, Tă- nasle, Grigorie, Stana, Maria. Pentru aceste nume s'au dat o Iivadie alăturea cu a schi- tului, de s'au făcut tot una, ca să să pomenească în veaci. Fila 17 (versa) aibă. Fila 18 (recto) : Pomealnicul lui Jupan Radu Jianu. Stan, Chera, Rada, Stan, Manda, Stanca, Dumitra, Marina, Dumitru, Radul, Voico, Ioan, Hagi Toader', Stoica, Vladu, Stoica, Vilca. Neaga, Ilinca. Tocmeala acestor nume iaste să dea în tot anul grâu 0- broace 30, la Sf[â]ntul schit. Fila 18 (versa) albă. F.Ja 19 (recto) : Mihail Shimonah, Mogoş, Stana, Oprea Ierei, Mitra, Stana, Grigorie Ieromonah, Ana, Ioan, Isrală, Maria, Serghie leromonah, Lupul. ' Acesta au dat taleri 24' şi doi boi şi un Minei şi un pocro- veţ, ca vec[i]nic să să pomenească. Petru, Stanca. Au dat o vacă şi una oae să să pomenească. Fila 19 (versa) : \ lordachie vel Agă. _ Salta, Maria, Racul, Iordachle, Costandin, Zmănda(?), Părvul. Fila 20 (recto). Pomealnicui lui Popa Macarie Yinttleanui. Macarie Ier[o]monah, Rafail Monah,Ivan lerei, Ioana, Nea- 368 [369] , , J j cşa, Bălaşa, Maria, Rada, Neaga, Drăghici Ierei, Lupul, Apostol Gheorghie. Pentru aceaste nume s'au dat la schit t[a]l[eri] 8 de s'au învălit biserica şi au întărit şi alte lucruri ale casei. Au mai dat şi un cazan de aramă cu o tavă şi au mai dat 4 boi cu carul lor şi o pareche fiară de plug, ca în veaci să să pomenească, Fila 20 (verso) albit Fila 21 (recto) : Pahomie Ieroschimonah. Antimia Monahia, Ghenadie Iero­ monah, Ioasat Monah, Paraschiva, Anghel, Stancli]u, Maria. Acest Pahomie au dat nişte văsoioare de aramă, ca să să pomenească. Darnaschin Ierom[o]oah, Stan, Stana, Dumitra, Aloman, Maria. Au dat la schit tai [eri] zece. Fila 21 (verso) albit Fila 22 (recto) : Pomealnicul Dumţneaţtui Stănut Sărdţarut] Jianu. Vii: Elena, Gheorghie, Stan, Bălaşa, Stănuţ, Zeiţa. Morţi: Voico Hagi, Ioana, Stan Hagi, Manda, Zamfir, Ioan, Zoiţa, Stana, Joiţa, Stana, Joiţa, Lucsandra, Theodor, Nicolae, Iordachie. Fila 22 (verso) albă, Fila 23 (recto) : Aleea să pomenesc numele Boerilor Jieni din Caracăi. Vii. Grigorie, Anca, Ştefan, Amza, Dimitrie, Mihail, lan- cui, Ioan. � Mortii. Amza, Costache, Radul, Ivana, Ştefan, Ilinca, Dinul, Ştefan, Alexandru, Radul, Nicolae, Gheorghie, Rada, Pantazi, Ilinca, Păuna, Profita, Zoiţa, Iancul, Sanda. Fila 23 (vers o) albă. Fila 24 (recto): Pomealnicul Cocoanei Rucsandei Păianca. Vii: Costandin, Rucsandra, Ioan, lIenco, Dimitrie, Şerban, Rucsandra, Ioan, Dimitrie, Ecaterina. Mortii. Hrisano, Barbul, Ecaterina, Iordachie. Pentru aceste nume au făgăduit să dea în tot anul la schit 1000 oca de grâu spre hrană părinţilor, ca veacenic să să pome­ nească, 1798. Fila 24 (verso) albă. Fila 25 (recto): Pomeainicut Dumnealui Meâţeţlntcţer] Costanâţtn] Păianu, Vii: Costandin, Stanca, Theodorache, Fotache, Gheorghe, Stanca. 8 369 [370] Morti: Theodorache, Martea, Ileana, Dumitrana, llinca, Ca­ tinca, Hărsova, Ioan, Hrisanda. Pentru aceste nume, ca pururea să să pomenească, s'au dat călugăraşilor mertic la tot anul zece obroace de grâu. 1798. Fila 25 (verso; alba. Fila 26 recto: : Pomealnicut Dumnealui Dimiirache Bibescu vei Clucer. Vii: Maria, Costandin, Dimitrache, Ecaterina, Barbul, Bă- Iaşa, Barbul, Ştefan, Ecaterina. Morţii: Ştefan, Costandin, Ioan, Dumitraşcu, Aniţa, Erosia Monahia Acest cinstit boeri au datIa St[â]ntul Schit 15 obroace de grâu să ia în tot anul mertic dela casa Dum[nealui] din Craiova, ca aceste nume veacinic să să pom[e]nească. La leat 1799 s'au dat. Fila 26 (versa) alba. Fila 27 (recto): Pomealnicul Sţiţnţiet sale Părintelui Arhlţmandrtt] Nectarie. Vii: Nectarie Ieromonah, Radul, Maria, Ilarion Ierom[o]nah, Costandie Ierom[o]nah, Sanda prezvit[e]ra, Mariea prezvit[e]ra. \ .... Au dat Ia St[â]ntul Schit o Psaltire rum[â]nească. Fila 27 (verso) alba. Fila 28 (recto) : Pomealnicut Sitţnţtte! Sale părintelui Arhtmţanârit] Stefan. Vii: Stefan Arhirnţandrit]. Matei Iereu, Mihail lerom[o]nah, Oheorghie, Ecaterina, Maria, Dimitrie, Radul, Zmaranda, Nicolae, Părvul, Nicolae Iereu, Păuna, Ioan. Morti: Părvul Iereu, Calistra Monahia, Ioana Iereiţa. Acest cinstit părinte au acoperit chiliile schitului cu a sa cheltuială. Ca să fie veacinic pomenit cu tot neamul său, 1799. Fila 28 (verso) alba. Fila 29 (recto): Pomealnicul SI[tjnţiei sate Pandeieimon lerom[o]nah. \ PandeJeimon Ieromonah, CornllieMonah, Ghermano Iero- m[oJnah, Stefan Monah, Lazăr,Stanca, Iosif Ierod[i]acon. ' , Acest părinte sălăşhnndu-se la sl[â]ntul schit, au dres ehi­ Jiile pe din lăuntru şi pre din afară şi au legat nişte cărţi ale bi­ sericii şi au dat de s'au scris acest pom[ eajlnlc, de au cheltuit peste toate t[aJI[eri] 30. Ca in veaci să să pomenească. \ Fila 30 (recto) : \ Costandin, Anca. Au d�t t[a]l[eri] patru. care pe dooă nume au dat t[a]l[eri] 8. să să pOnl'(e]nească veac[i]nic. Aici se termină scrisul lui Dionisie Eclesiarhul. De aici inainte incepe scrisul altor condeie, dintre care cel mai de seamă este al lui • Pahomie Monah ot Bistriţa", care 370 [371] este tot aşa de măestrit ca şi al lui Dionisie Eclesiarhul, după cum am mai arătat şi altă dată în coloanele acestei reviste 1). Iată acum pomelnicile scrise de acest Pahomie Monah în manuscrisul de Iaţă : Pomealnicul lui Iosif Ieroshimonah, carele slujind aici la schit, s'au nevoit de au şindrtlit sfânta bisearică. ca în veaci să să pomenească. . Iosif Ieroshimonah, Oprea Iereiţa, Ioanichie leromonah, Ma­ ria Ereiţa, Pahomie leroshimonah, Lazăr, Stanca, Cărstea Erei, Ioan Erod[iacon], Lazăr, Gheorghie, Maria, Stanca, Gheorghie, Anastasia Monahia, Pătru. Fila 31 (recto): Pomealnicul lui Nectarie Eromonah, tnoreună cu Pahomie Monah, carii ogrăjoara de pruni care dela deal de casa lui Du­ mitru iaste, şi cât va trăi Pahomie să ia o parte. şi D[u]hou­ nicul doao oărtt, căci prin mijlocirea lui Pahomie s'au dat Sţân­ tutut Schit. Ca in oeact să să pomenească. Pahomie Monah, Nectarie leromonah, Ilie, Maria, Ioani­ chiea Monachtâa, Luca, Toma. Fila 31 (verso): Pometunicul sţţinţiei] sale Părintelui Iosif Ieroshimonatt D'[ujhotmicu, carele şăzând şi slujind la acest dţuţmnezeesc schit multă oreme, au şindrilit bisearica şi casele şi au făcut şi curtea de zid. Spre a sa ueactntcă pomenire. Iosil leroshimonah, Olimbieada Monahia, Pahomie Ieroshi­ monah, Ioanichie Ieromonah, Maria ereiţa, Cărstea ereu, Lazar, Gheorghie, Maria, Stanca, Ioan ereu, Alecu, Grigorie ereu, Pă­ tru, Gheorghie, Stana ereiţa, Dumitru, Oprea, Dum[i]tru, Ancuţa. Fila 32 (recto): Climent monah, Stana, Sandu, Ioan. Pentru aceste nume s'au dat ograda Sf[â]ntului schit Pă­ puşa, dela fântâna lui Panteleimon. Ca în veaci să se pomenească, Cozma Ieromonah, Pătru, Vasilie, Ilinca, Dumitru, Casieana monahia. Fia 33 (recto) : Pomealnicut lui Grtgorie. Antonie monah, Stanciul, Ioan, Dumitra, Păuna, Maria, Gri­ gorie, IIinca. Pentru aceste nume s'au făcut o poală de proscomidie şi una păreche procoveţe şi o poală de tretapod de colivă. Ca în veaci să se pomenească. Fila 35 (recto) alba. Fila 35 (verso) şi 36 (recto şi verso): Aici să pomenesc oărtntii şi botarii şi cine cu ce s'au In­ durat de au ajutat la cumpărâtoarea mineitor. Spre a tor oeaci­ nică pomenire. 1) Arhivele Olteniei. XV, 83-85, p. 106. 371 [372] Vii. Iosif Arhimandrit, Nicolae. Păuna, Mihalache, Iancu, Dumitrache. . Mortii: Toma, Elrosina, Mihail, Sdirache, Cornilie monah, Colo, Seleo, Vălca, Naumca, Naidin, Anghelina, Zamfir, Radul, etc. Mai sunt şi alte câteva pomelnice scrise de diverşi scrii­ tori, care tiind fără importanţă, nu le mai reproducem aci. Pe fila 39 (recto şi vers o) se găseşte o copie de zapis în coprinderea următoare: Această copie de zapis s'au scos din cuvânt în cuvânt după cea adevărată. Părintele Pantelimon Nocealnicul dela Sehitu Păpuşa, nea­ vând destut]a] hrană pe seama călugăraşilor, ce sănt la schit, s'au rugat de noi ca să-i dăm moara mănăstirii dela Fierberea. Deci văzând lipsa ce are, am binevoit de am dat această moară, lnpreună cu toate ale ei deplin, prin ştirea şi a celoralalţi părinţi ai mânăstirli, cu acest fel de aşezămănt, ca de aici inainte orice să va strica la moară, pietrile şi altele asemenea toate, să le facă sfinţia sa cu cheltuială Şi aşa să fie voinic a lua vamă mult puţin. Iar să nu lase moara a să pustii, pentrucă are şi mână­ stirea trebuinţă a măcina uneori la această moară, însă fără va­ mă. Şi pentru aceia am dat această scrisoare la mână, ca să stă­ pănească cu pace Pentru care oohtim şi pe alti părinţi lgumeni, cari vor li după mine, să nu strice această facere de bine. fiindcă sf[â]nta mănăstire nu are vre o pagubă. 1807 Mart 9. Ananiea Arhim[andrit] Bistr[iţiiJi, Ştefan Arh[imandrit] Tis­ m[anii] mart] ori], Grigorie Ier[o] m[ onah] Blstrjiţil] martor, Ioachim Ierţc[mjonah] rnart [or], Irinarh Ier[oJm[onah] mart[or], Dionisie Ier[o]m[onah) mart[or], Theodosie lerod[ia]r[on] mar[tor]. Ghe­ deon Ipod[iacon] psalt marţtor], lIarion Ierodţiacon] mart[oJr, Cornilie monah mart[o]r, Pahomie mon[a]h mart[o]r, i Ioanichie ... Peşteră ... Impreună cu tot soborul sfintei rnânăstiri Bistriţli. Notă. - Schitul, de care se vorbeşte în acest Pomelnic, se chiamă Păpuşa, odinioară metoh al Mănâstirii Bistriţii, şi serveşte satului Bistriţa ca filială a paroh iei Pietreni, comuna Costeşti, Vâlcea. Bisericuta este mică, de zid, cu o turlă, având prastolul cioplit din piatră şi lipit de zidul altarului înăuntru, lângă ferea­ stră. E solid lucrată şi se păstreazăbine. Pictura bizantină de ase­ menea. In general aspectul bisericii este elegant, şi se vede din mare depărtare, de pe valea Bistritii, împreună cu Arnota, arnân­ două aşezate în coasta muntelui. Din vechile chilii, populate odi­ nioară de călugăraşi, azi n'a mai rămas decât nişte ruine Zidul însă, făcut din piatră, şi careI o înconjoară ca o cetăţuie, se mai păstrează in bună parte, având nevoie de reparaţii 1) . •••••••••• 51. 1) Pentru tot ce priveşte acest schit, v. AL Odobeseu, Sohiiurile şi metoasele mânăstirii Bistriţa, in Bul Comis. Mon . Ist , 1, p. 10 3, şi V. Drăghiceanu, Monumentele Olteniei ibid., XXVI, p , 58 (N. R). 372 \ [373] •••••••••••••••••••• a •• aa •••••••••••••••• a •••••••••••••••• u ••••••••••••• · . • • i Ob TeHIA ARREObOGICF\ 5 • • • • • • 11 ••••••• 11 ••••••••••••• � •••••••••••••••••••••••• I1 •••• alla •••••• _ ••••••••••• Colectii de • antichităti din Oltenia , 1. Colecţia Gh. Georgescu-Corabia. Catalog desctiptiv şi figurativ (1930-1936). ()(luUi cu prezentul catalog, înoepem a publica o serie de in VeI] tarii însoţite de largi descrieri şi ilustraţii, a celor mai de seamă colecţii de antichităti preistorice şi clasice din Oltenia, care sunt în strânsă legătură. cu trecutul acestei pro­ vincii. După răsboiul mondial în deosebi, s'au înfiripat în această regiune o serie de culegători pricepuţi, cari adună GU grij.i:l, prin personale sacrificii materiale, tot ceiace iese din civilizaţiile trecutului şi contribue la cunoaşterea pămăn tu! u i oltean. Aceste colecţii şi muzee locale, cărora cei dela centru şi în drept ar trebui să le dea un caracter oficial, sprijinindu-Ie în primul rând moraliceşte, sunt cele mai vii documente locale, pentru urmărirea vieţii omeneşti. Din ele VOl' lua nastere mai tarziu frumoase muzee reg'ionale, care ne vor permite să studiem pe loc, civilizatiile ce s'au succedat şi au apus în Oltenia. Unul clintreacesti harnici oercetători si colectionari este şi el. Gh, Georgescu,' directorul Băncii Comertului din oraşul Corabia. Colectionarul corăbian adună numai de şase ani şi a reuşit a înjgheba o colecţie extrem ele pretioasă elin punct ele vedere ar-tistic şi istoric. M'am ocupat în diferite rânduri cu numeroasele lucruri adunate de d, Georgescu şi din cauza npe'8siiflj-ilol' telmice. pr-in r1j['priie publicatiuni 1). 1) Podul dela Celei al Z.ui "onstanlin cel Mare, p. 16. nota 50, Craiova, 1934 t-= Arh. ou., Xlll (1934), fir. 71-74, P 120); Consideratiuni economice despre S E. OL­ teniei în vremea roman", p 11, şi fig :, (= Progresul Social, II (1933" nr. 6 şi P 411. sq.): Două camee din iudo .Roma.naţi, In Oronwa n"",ism. şi arch: Xl (1935), nr. 102, p. 130 sq ; Câteva descoperiri din Dacia inţ'ertoar a, în Anuarul Insi. Siud, Clas .. Clui, II 11933-1935), p. 186, nr. 8 şi p. 1:l, a-c; AntiehU"lile preistorice şi romane din jud . .Romanali, p. 4 sqq. i= Bul. Com Mon lst., XXVi (1933); Monumente inedite din s». mula, în Bul. Comis. Mon tet. XXVIII (1936), fuse 83-86, p 34,42 sqq şi fig. 20-21 (seria mon , urmează); Decourertee arch, a Sueidava et dans les envir'ons, p 5 sqq ,= Arh. Olt, 1936, p. 107 sqq.) �i Geme din Ru",,,Za şi Sucidava, în Oron. numism. şi arch (s�b tipar). 373 .,. x· [374] Colegul D. Berciu a dat la lumină, într'un bun articol, tot materialul preietoric al acestei colecţii 2). D. Georgescu colecţionează numai din Oltenia şi în spe­ cial din cămpia rornănăteană, ale cărei bogate staţiuni se ţin lanţ pe malul Dunării şi Oltului. Nimeni nu le cunoaste mai bine ca d-sa, şi În repetite rânduri mi-a fost cel mai pre­ ţios tovarăş mie şi d-lui Berciu, în oercetărilece am făcut timp ele cinci ani In aceste locuri. O notă, superioară a colectiei el. Georgescu, 'e că proprietarul ,ei ştie totdeauna cuin sh achizi­ ţioneze şi si1 aleagă piesele ce au o rară valoare ştiintifică, Sunt mulţi colectionari la noi, cari neavănd nicio pricepere în acest domeniu sau ochiul obisnuit cu lucrul »echiu, cum­ pără fMă, nicio normă, aohizitionând câteodată şi falsificate, dăunătoare ştiinţei şi deceptionante pentru cel: ce le-a plătit. In colecţia d. Georgescu se găsesc unele monumente, care contribue în largă măsură la stabilirea legăturilor cultu­ rale ale câmp iei romănăţene cu sudul egeean şi sud-vestul mediteranian, scăpate dela pieire elin comertul de antichităti, numai datorită priceperii şi sacrificiului material al poseso­ rului. Intenţia proprietarului acestei colectii e de a o trans­ forma mai târziu Într'un muzeu public la Corabia, care desi­ gur va trece cu timpul în patrimoniul statului şi va furrua una dintre cele mai frumoase realizări ştiinţifice regionale: un album pe care se va putea urmări viaţa acestui ţinut din epoca neolitică până În plin ev mediu românesc. Deocam­ dată el. Georgescu continuă a strânge cu acelaş zel toate antichitătile preistorice şi romane ce ies la iveală întâmplă­ tor în această regiune, sau chiar prin săpături susţinute cu fondur i personale, a căror conducere a avut-o pentru partea preistor ică colegul Berciu .. iar pentru cea romană subsem­ natul. Când numărul obiectelor adunate va fi suficient pentru înjghebarea unui muzeu, atunci această colecţie va deveni o­ ficială, dând posibilitate vizitatorilor pitorescului port dună­ rean,Oorabia, devenit important centru turistic, de a-l putea vedea şi admira, iar ceroetător ilor, popas de studiu. Catalogarea acestei colectii, ca şi a celor ce vor urma, nu-şi putea găsi un loc, mai potrivit, ca într'o revistă 01- teană, cum sunt ,.ATh/ive'le Olteniei", al c:''11'o1' director ,'1 fft­ cut oe1e mai largi sacrifieii, spre a se cunoaşte pămăutul si viata acestei provincii. Mulţumesc şi aici colegului meu mai bătrân, d. U. D. Eortunescu, pentru ospitalitatea ştiinţificil dată studiilor me].e despre vremea romană, a Olteniei. \ i \ 2) o colecţie de antichităţi di" ju.d. Ro ... anaţi, in Bul. Co .... Mon. ls/., XXVJ1 (1934), extras, pp. 13, Bucureşti, 1935. Stu�iul d·lui Berciu servind şi de un bun catalog, ne dispensează de a-l mai cuprinde 10 cel de faţă. Peutru intreaga secţie preistol'ică a colecţiei achiziţionată intre 1930-1935 trimitem la el. 374 " [375] A. Monumente de piatră. 1.-- Ortea, jud. Romanaţi. kra din calcar de Vrata, des­ coperită în surpătura mal ului Dunării, la 100 m. spre Sud de noul local al şcoalei primare. Inălţimea totală a altaru lui e de 0,565 m.: la profi1e lat de 0,330 m. gros de 0,260 m., iar lăţimea cămpului inscriptiei atinge 0,215 m. Inălţi­ mea liter ilor variază între 0,040-0,045 m. Exceptie face nu­ mai S din r. al doilea, care din lipsă de spaţiu e mult mai mic. Caracterele epigraf'ioe aparţin sf'ărşitului veacului al doi­ lea el. ChI'. Fig. 1. 1 I I I I I . I --< I 4 9 , BIBLIOGRAFIE: 'I'udor, în Bul. Cam. u.«. Ist., XXVI (H13i3), ]). 77; acelaş, în Arhioele Olteniei, XV (1936), p. 111, nr. 6 şi fig. 7. Se citeşte cu multă uşurinţă: I(avi) O(ptima) M(axima), P(ublius) Iulius ŢI italia - nus ex vat( a) p( osuii]. Vilahanus e un cognomen rar în inscripţiile din Dacia, întâlnit numai la Napoca 3) şi Sarmizegetusa '1). El trebue să fie un rornanizat, ca şi omonimul său: Marcue Aurclius Ţli'­ Laliamis, dedicator al unui altar lui Aesculap la Napoca. Poate Ii de origine tracă, tot ca şi celebrul tiran Vitalianus 5), care a trăit fn vremea împăratului Anastasius 1. 3) C. L L. III, 7655 4) Daicoviciu, in Dacia, I (19241, p 245, nr 3 şi fig. 11 5) Malalas, XVI (ed. Bonn), p. 402 Ş Zonaras, Chronicon ; XIV (ed. Migne, p. 3) 375 [376] Dealtfel, numele Vi/alis, elin care s'a format şi Vita­ lianus, ,e mult ri:j,spânclit printr\e populaţiile trace 6). 2. - SVOIDA VA. Pragment dintr'un bloc de calcar de Vraţa, ce' fu descoperit încastrat în zidul de răsărit al 1:01'­ tăreţii militare 7). Măsoară.: 0,460 X 0,200 X 0,120 m. fig. /2. BIBI,. Arh, Ott., 193G, p. 109, nr. 3 şi fig. 3. Din sculpturii se mai menţine numai o parte clintl"o co­ ro ană de foi legată cu trei iaeniae. Pare a fi rupt dintr'un monument funerar 8), aparţinând secolului al III-lea d. Chr. şi folosit ca material constructiv in vremea lui Oonstantin cel Mare. 3. -- OESOVS. Fragment de marmură albă. MăsoarCt,: 0,250 X 0,230 X 0,145 m. Fu adus de peste Dun�i,re, elin rui­ nele oetăţii dela Gbighenî:n Bulgaria (în faţa Sucidavei), înaintea războiului rnoncliaJ) de un jandarm român. FJ;g. 3) în pagina următoare. Fig. 2. HIBL. Arlt. Ott., 1935) p. 110, ur. J8 şi fig. 10. Pe piatrfL se piistr.eaz�i un cap de Meduz.ă.) cu părul In dezordine şi formele feţei rotunjite. î:Epoca monumentului e primul secol d. Chr. Fragmentul fu rupt dintr'o sjielă fune­ rară D), sau cU]) capacul unui sarcofag 10), unde meduza e LlU motiv decorativ frecvent. B. Obiecte de pământ. a Lampi. 4. -- SVOlDAVA. Lucerna elin lut roşu. Dimensiunile: I ., 0,093 X 0,000 X 0)03'1 m. Poartă inscripţia: ARMENI. Fabri- cantul A'I'J!1)cniu8, ce a ti·[tit In secolul al doilea d. Oh1'.) e bine cunoscut în Dacia 11), nu însă şi la Suciclava. 6) Mateescu, in Eph Dacorone , 1 (1923), p. 109. J l' 7) La 20 m. spre Sud am mai descoperit in săpăturiIe din 1936 un alt fragment i din acelaş monument. \ 8) Florescu, in Eph Daooro"" IV «(926), nr. 11, fig. 11; nr, 19, fig. 16; nr. 39, .. fig 33, etc. 9) Ibiâ., nr. 34. fig. 28; nr 45, fig. 39; nr. 48, fig. 4.(; etc. 10) Altmann, Arcllitekt. H Orna",. ani, Saroophage, p. 66 sqq., Berlin, 1902 şi Coliu, in Istros, 1 (1934), p. 101 sqq. 11) C. 1. L. Jll, 1634 (Apulurn). Alte exemplare inedite in muzeele din Caraeăl şi Craiova. 376 / [377] / BIBL. ATCh. OU., p. 111, nr. 4, z. 5. -- SV CIDA V A. Două lămpi de lut roşu, recent achi­ ziţionate. Ambele poartă marca: VETTI. Măsoară: 0,092 /( 0,060 X 0,035 m. BIBL_ Ined'it.e. G. -- SVCIDA V A. Opaiţ de lut roŞU. Dimensiunile: 0,085 X 0,055 X 0,040 m. Pe capacul lui, iese în relief mi vultur cu aripele de stăcute, cu ciocul deschis şi în profil spre stânga. E, înconjurat de o ghirlandă punctată, de care atârnă patru struguri. BIBL. Inedit. 7. - SVCIDA VA. Opaiţ de lut roşu vopsit. Măsoară : 0,093 X 0,078 X O,03[) m. Mănuşa e perforată, iar pe capace turnată în profil spre dreapta o barză, care a adus deplasarea orificiului ele alimentat mai spre dreapta. Fig. 3. Bl BL. Inedit. 8. - SVCIDA V A. Lampă. de lu t roşu. Măsoară: 0,070 >� 0,050 X 0,035 m. Are mănuşa perforată şi ciocul în formă de rostrurn: Pe capac C o corona strrată şi mărginită de mici ornamente în formă de ochiuri. BIBL. Inedită. 9_ - Orlea. Lucerna trilychnis, ce are capacul frumos împodobit cu rozete (pe ciocuri), palmete şi linii striate, iar în centru SEI, o acvilă în atitudinea obişnuită, Un fragment elin aceste lămpi, cu aceiaşi decoraţie, însă de o tehnică, şi dimensiuni diferite, s'a aflat şi la Roinula (acum In colecţia Ilie Constantinesou-Caracăl] şi trebue S[L Iie un produs local. Fig. f-i. BU3L: An. InsI. 8illrT_ Clas., cu« Hl8G. p. 189. (Fig. 9). b. Terra siglilata 10 - SVCIDAV A. Fundul unui vas de terra sigillata, lung ele 0,130 m. In interior şi pe centrul fundului are un cartuş cu o inscripţie: CINTVG E.NI. BIBL. Inedit. 11. -- SVCIDAVA. Fragment dintr'un mare taler de terra sigillata simplă. Inalt de 0,050 m. şi cu diametrul gurii de 377 [378] 0,360 m. Pe funel, în interior are un cerc punctat. E: o imi­ taţie locală, reuşită slab, a frumoaselor vase de acest gen. BIBL. Inedit. 12. -- S:VOIDAV A. Fragment din buza unui mic taler ele terra sigiJlata, ce e o imitaţie locală. Pe el se văd animale în goană, Lung de 0,080 m. BIBL. Inedit. 13. - ROMVLA. Fragment de terra sig illata dela lJal'­ tea de legătură a fundului cu pereţii. Pe perete, în exterior, se vede o rozetă, piciorul unui personagiu şi alte orriarnent-; Lung. fragm. 0,043 m. BIB:L. I ned?:t, c. Ceramică locală, 14. - SVOIDA V A. Lechythus, fără mănuşă cu fundul f�i gâtul strâmte. Inalt: 0,120 m. Fig. 4, nr. 16. Fig 4. BIBL. Arh; ou., 1936, Pl. 109, nr. 4, e. 15. - SVOIDAVA. V/cea ele pământ roşu cu o singură mănuş.; Inaltă: 0,]30 ll,l. Fig. 4, nr. 7. BIBI,. tu«, DT. 4,' r. lG. -- SVOIDAVA. Illcea de kaolin, cu corpul de o for­ mă conică şi cu dungi canelato în josul păntecului. Jnalti\: 0,122 m. Fiq. 4, 171'. 1[). BIBL. 'tu«, nr. 4, g. 17. -- SVOJDAVA. Oenoc7lOe. ArgiltL roşie. Inalti:\, 0,220. Fig. 4, nr, 8. \ BIBL. iu«, nr. 4, h. 18. - SV 0IDA IT A. V tciora«, de pământ roşu, cu o mă nuşă oblică, pânteoeJe sferic, gătul scurt şi mic, şi cu buza răsfrăntă. In exterior vasul e vopsit cu roşu, culoarea fiind pe alocurea căzută. Inalt: 0,165 m. Fig. 4, nr. 1. 378 [379] BIBL. Ibid., nr. 4, i. 19-24. - SVCIDAV A. Şase ulcioraşe, ca formă şi teh­ mea identice eu cel precedent, însă ele dimensiuni variabile, între: 0,125-0,140 m. Fig. 4, nr. 2--6 şi 14. BIBL. lbid.., nr. 4, j-o. 25, -- SVCIDAVA. Am.phoridion, lucrat în argilă roşie şi pictat cu o culoare roşie, ca şi vasele precedente .Are corpul sferic şi gatul în formă de pâlnie, Inalt: 0,220 m. Fig. 4, nr. 9. BIBL. Ibid., p. 110, nr. 4, p. 26,-- SVCIDA VA. Ldem, cu mănuşile mai mici şi gi1t,ul vasului cilindric. Gura lui trebuia să ne astupată cu un că­ p'fwel ce o îmbuca, în formă, de capsulă, probabil ele lemn. Inalt: 0,150 m. Fig, 4, -nr, 10. BIBL. iu«. nr. 4, q. 27 -- SVCIDAV A. Ibidem. cu corpul piritorm şi gura în Iormă de pâlnie. Inalt: 0,145 m. Fig. 4, 11. BIBL. Ibid., nr. 4, r. 28. - SVCIDAVA. Ulcior, pământ roşu şi H\r.ă mănuşi şi giU. Inalt de 0,220 m. BIBL. Inedit. 29.--SVCIDAVA. Arn phoridion, lut roşu şi cu gătul scund. Inalt: 0,400 m. Pe gât are sgâriat un semn neînţeles, iar pe fund o cruce simplă, eşită din turnare. Obiect creştin şi după mărime şi lucru, elin sec. IV-V p. Chr, El,BL. Inedit. ' 30.- SVCIDAV A. Idem, caformă tehnică şi epocă, iden­ tic cu cel precedent. Semnele acestuia îi lipsesc. Inalt: 0,380 m. BIBL. Inedit, 31. - SVCIDA V A. Fragment dintr'un tub de canalieare. Lung de 0,245 m. Fig. 4, nr . 21. BIBL. Arh. OLt., 1935, p. 110, nr. 4, t. 32. - SVCIDAV A. Cărămidă; găsită, pe un mormânt ro­ man şi cu dimensiunile: 0,510 X 0,Q80 X 0,045 111. BIBL. tu«, nr. 4, u. 33. -- SVCIDAV A. O jumătate ele cărămidă, aflată Ia mormăntul roman săpat de noi lângă şoseaua lu i Traian. Dimensiunile: 0,610 X 0,610 X 0,060 m. HIBL, Inedită. 34. -- ROMVLA. Ulcea de pământ. Inaltă : 0,080 m. Fig. -J, nr. 17. BIBL. AdI. ou., 1935, p. 110, nr. 4, s. 35. - Ortea. Aniphoridion; Pământ roşu. Inalt de 0,133 m. Inăltimea literilor : 0,021-0,030 m. Fig. 4, 1111'. 12 şi Fig. 5. BIBL. A'l'h. ou., 1'935, p. 113, nr. 9, a şi Bul. Com, MOri. 181., 1933, p. 77. Vasul are un gât strâmt, terminat cu o gură amenajată, spre a fi astupată, eu o capsulă de lemn, ce-l îmbuca până lângă mănuşi, unde are amenajată o bordură de oprire. In 379 [380] jurul pântecelui vasului, se află o inscripţie sgărîiată cu un instrument ascuţit în pasta crudă a vasului. Epoca Iiterilor ne duce în a doua jumătats a sec. II, p. Chr. Se citeşte: Marc(u8) Martinu8 b( a8culm'iu8) ? Litera B ce se află în al doilea rând, poate fi oornplec tată, în felurite chipuri. Oea mai bună lectură ar fi b( ascula­ rius], formă. vulgar,ă în loc de v( ascularias }, după cum în loc de oasculinn întâlnim basculum. 12). Lectura b(ibax)?, pe care am propus-o la inceput 13), mi se pare mai puţin probabilă. Moircu» Mariinu8 era un olar, a' cărui fabrică, fusese în plină activitate spre sfârşitul secolului al doilea al erei cros­ tine. Ulcioraşele şi amforidioanal« eşite din atelierele lui sunt răspândite în tot ter-itor-iul suciclavens şi au ajuns pănă la Romula şi Acidava. � 1< C' SNV\ f\ ŢlI"/ V S O Fig. 5. 36. -- Orlea. Amphoridion. Identic celui precedent, clar fără inscripţie. Fig. 4, 'nr, 13. BIBL. Arch. ou; 1935, p. 113, nr. 9, b. 37. -- Ortea, Amphoridl:on. Tehnică şi formă similare. Inalt 0,178. Fig. 4, nr. 20. BIBL. lbid., nr.9, c. 38 - Orlea, Ulcioraş, Pământ roşu. Descoperit l.ing[l uu isvor. Inalt: 0,155 m. Acest tip de vas este frecvent întâlnit în mormintele dela RornuIa . ce se datează în secolul al III p. Chr. Fig. 4, 1ZT. 18. BIBL. lbid., nr. 9, d. 39. - Orlea Ulcioraş de o formă şi tehnică descrise mai sus (nr. 18). Inalt: o.rss rn. Fig. ,f" JZ1". 19. BIBL. iua, p. 1l4:� nr. 9, e. In colecţia el. GeoY'gescu sunt două tipuri de vase ca­ racteristioeteritoriului Suciclavei, prin forma şi abundenta lor: ulcioraşul de tipul fig. 4, \ nr. 1-6, 14. şi 19 şi amţoridionui cu căpăoel sau buza pâIni,�. .Ele se folosesc în vieata dornes­ tieă şi în inventarul mormIntelor. Dar mai frecvent apare În morminte amforiclionul, decât ulciora.şul cu o singură mănuşe. 12) EXemple numeroase de inlocuirea lui v prin b, În Diehl, Vulgărlateini8c1te Inschriften, p. 162 (index). Bonn, 1910. şi C. L L. JII, p. 2570 şi 2679 (index). 13) Bul Corn. Mon. Ist, 1933, p. 77. 380 [381] Pentru fabricarea acestor vase erau olţicinae locale, cum ne arată lucrul, pămăntul şi frecvenţa lor. Dintre aceste olării nu cunoaştem până acum, decât pe a lui Marcue Mari'!;nus. Epoca când înfloreşte această industrie ceramică, e în jurul anului 200 d. Chr., cu precădere în a doua jumătate a seco­ lului al doilea. 40. - Orlea. Cărămidă de dimensiunile: 0,430 X 0,280 X 0,055 m. Aflată într'un mormânt roman cu mai multe vase. Intre două grupe de adănoituri paralele făcute cu degetele, e sgâriat pe partea crudă chipul unui tânăr, mai mult ca o caricatură, în profil spre stânga. Fig. 6. Fig. 6. BIBL. An. InsI. Stud. Clas., Cluj, 1935, p. 189, nr. 12, a. 41-42. - Gura Padinii-Romanaţi. Două ulcele de pământ galben, cu păntecele vărgat prin adăncituri circulare şi pa­ ralele şi având câte o mănuşă. Inalte: 0,095 m. BIBI.;. Inedite. 43. - GU1'a Padinii. Strachină din lut roşu. Diam. gurii: 0,175 m. BIBL. Inedită. 44. - GUTa Padinii. Slrachină. Pământ roşu. Buza mult răsfrăntă, Diam. gurii 0,140 m. BJBL. Inedită. 45. - Gura Padinei. Oalc'i mare din argilă roşie. Inaltă : 0,290 m. Are două mănuşi şi gura largă. BIBL. Inedild. 46. - Gura Padsnei. Utcea simplă din pământ .roşu şi cu o mănuşă mică, E vărgată ele dungi, fundul îngust şi gura Iargă. Inaltă: 0,15G m. 381 [382] BIBL. Inedită. Statiunea romană dela Gura Padinei era necunoscutii până acum. Numeroasele vas.eachiziţionate de d. Georgescu, aduc băJ1Uiala ,existenţii unui vicus roman aci. 47 -- Grojdibod, jud. Romanaţi. Amforâ mare. Inaltii: 1.070 m 1 Oircom. pânteoelui: 1,560 m. Fu aflată la patru m. adâncime şi împrejurul ei, oioburi preistorice. După mărime, formă şi lucru, e un vas de import, adus aci în vremea 11e­ lenistică" probabil sec. III-IVa. Chr, BIBL. lne&dă. 48. - G1"ojdibod. Gât deamforă descoperit în acelaş loc cu nr. precedent şi e din aceiaşi ep1>că. BIBL. Inedit. 4'9. - Grojdibod. Amforă identieă ca tehnică şi epoc[[. cu nr. 47. Are gâtuI şi fundul rupte. BIBL, Ineditâ. 50. - Dâbuleni, jud. Romanaţi. Am!or,ă mare de lut găl­ bui, cu adâncituri pe corp, fundul în buton şi gura sfărâmată. Inalt: 0,820 m. Fu aflată 'în pădurea satului, plină cu p.ământ şi oase. Se pare a fi fost o urnă funera-roEi, databiVî. înaintea erei 'crestine. BIBL. tneaua. C. Obiecte de sticlă. 51. -- SVOIDA VA. Gât de sticlă, redusă la o mănuşă lată şi o parte din pereţi, ce ne arată că. vasul era p'ătrat. Inalt: 0,100 111. BlBL. Inedit. D. Obiecte de os. 52. - RO.J\!JVLA. LinqUlrită de os. Artistic lucrată cu mai multe cl'estături. Inaltă: 0,078 m. B1 BL. Ineditâ. I r··'· .. '" - I , , 53. - Biica1"i, jud. Dolj, Vultur de bronz. Inalt de 0,090 rn. şi lat -Intre aripi de 0,095 m. Fig. 7, în pag. urrn. BIB1�. An. I st. St-ud. Glas. Cluj, p. 186, nr. 8 şi fig. 6; Proqresut Social, 1933, p. \412, fig. 1. E prez'entat gata ]Jert�ru sbor şi cu capul Întors spre dreapta. Deşi are vărtu lartpilor rupt, atitudinea lui 'e foarte plăcută şi turniitorul e amăn\ln�it la modelarea celor mai miei detalii ale penelo1' şi ghiarelo"r. Un orificiu pentru un cui, ce-i servea la fixarea pe un par, probabil, se vede pe coadă, iar în spate o scobitură larg�i şi adâ,ncă cu urme de plumb topit, E. Obiecte de bronz. 382 , ; - [383] deci şi aci va fi fost prins ceva. Faţă de obiectele de bronz g.ăsite în regiunea Dunării de jos, vulturul dela Răear-i este unul dintre cele mai frumoase, fiind folosit într'un loc de seamă, poatecbiar la un steag, după cum ar indica orificiul din spate, cu care se prindea în vârful mănerului de lemn, iar în scobitură se fixa un inel pentru prins diferite panglici, ee fluturau În vânt. Se mai poate bănui a preveni dintr'un reprezentând pe Jupiter tronănd, iar acvila la picioa­ lui, în at.tudinea celei ele faţă. Fig. 7 54. - Orlea. Aplică de bronz, aflată îutr'un mormânt cu ode două numere următoare. Inaltă ele 0,062 m. lungă de 0,080 m. şi groasă de 0,005 m. F'ig. 8, în pag. urrn. BIBL. Areli. Olt., 1935, p. 111 sq, şi nr. 5, fig. 8. Reprezintă un leu furios, care înaintează pe un posta­ " ment, eu gura deschisă, coama sburlit.; şi coada ridicată pc spate. In pulpa piciorului drept din urmă, e un orificiu, ce-I fixa eu uu cui pe un plan. 55. - Orlea. Medalion de bronz. Diametru! discului: 0,042 m., grosimea lui: 0,002 rn.: înălţimea bustului: 0,038 m. Fig. 9, la pag. 13, BIBL. Progresul Social, 1933, p. 412, fig, 1şi Areli. ou.. 1936, p. 112, nr. 7, fig. 9. In cele două laturi ale bustului omenesc şi în corpul dis­ eului sunt doua orifioii cel fixau pe un plan, cu cuc, dintre cal e capătul celui elin dreapta a r[tmas prins ele rugină la, suprafaţă .. Bronzul reprezintă un tînăr, eu părul frumos bu­ clat pe frunte. Capul lui e puţin înclinat spre stânga. Obrazul 383 [384] molatec, gura mică, barba frumos rotunjită, ne indic,ă o operă helenistic[t şi ar reprezenta pe Apollo. 56. - Onea. Alt medalion, de aoeiaşi provenienţă, teh­ nică, dimensiuni şi epocă cu cel precedent. Fig. 10, la pag. 14. HIBL. P1'Og. Social, l. c. şi Arch, Olt., ib., nr. 8, fig. 10. Pe acest medalion ne apare bustul lui Zeus, cu barba deasă şi în şuviţe încovoiate. Părul lui 'e bogat şi tratat tot in felul artei helenistioe. Seamănă foarte bine cu un alt exern­ plar de argint găsit în Bulgaria şi care e o operă de seamă a artei helenistice 14). După indicaţiile ce am primit dela el. Georgescu, cele trei podoabe de bronz dela Orlea descrise mai sus (nr. 54- 56) au fost găsite într'un morrnâm, Restul inventarului fu­ nerar a disparut în comerţul de antichităţi. Credem că erau destinate spre a fi fixate cu cue, pe pereţii unui sicriu de Lemn. Ou toate cii mormăntul avea un inventar bogat, cada­ vrul nu fusese pus într'un sarcofag din material durabil, ci în unul de lernn aşezat pe pământ, lucru explicabil pentru vremea helenistică a acestei regiuni. Oele trei piese formează o nouă, dovadă despre legăturile malurilor dună.rene cu su­ clul egeean Îll epoca helenistică 15). 57. - Răcori. Stylus din bronz, ascuţit la un capăt, iar celălalt In formă de cla:,tl, pentru a netezi ceara depe tablă. Ornamentat cu crestături. Lung de: 0,120 m. \ 14) Reinach, Rev. oroti., 189�, p. 236, nr. 44; Filow, L'art ani. en Bulgarie, p. 33, fig. 25 şi Protisch, Guide du Musee de Sophia. p 157 tbulgăreşte). Exemplare simi, Iare, tot belenistice, la R"jder, Bronees "ntiq du Louvre 1, p. 54. DI'. 342 şi pl. 29. Paris, 1915; acelaş, Catalog"e des biiouo: du Louore, pl. XXV, Paris, 1924. 15) Pârvan. La penetration hell, ei helieniet, dans la valee du Danube, in Bul hist. Ao',d Iioum. X (1933" pa-SIID. CI. Încă pentru regiunea Sucidavei: Arah epigr. Mit/h., XIV (1891), p. 11, nr. 5; Pârvan, o. C., p. 19, nota 4, şi mai sus nr. 47 __ 50. [385] BIBL. Ined'it. 58. - R.OMVLA. Fibulă de bronz, cu corpul în forma u­ nui vârf de lance străbătut în centru de un şanţ şi cu ca­ petele încovoia te, spre a servi la formarea curbării prin care trece acul, acum lipsă împreună cu resortul. Lungă de 0,062 m. BIBL. Ineditâ. 59. - R.OMVLA. Corpul unei f'ibule de bronz, în formă de S, format din două săgeţi arcuite. Lungă: 0,035 m. BIBL. Inedită. Fig. 9. 60. - ROMVLA. Fragment dintr'o placă de bronz, ruptă din partea inferioară a unei panţere dela o mare statuă a unui împărat roman. E, ornarnentat cu un cap de leu şi unul de taur, încadrati de cadre stilizate, în formă ele chiparoşi cu capetele în jos. Inălţimea fragmentului e de 0,070 m. BIBL. Inedit. F. Geme (Toate din Romula). 61. - Jwp.te», Zeul tronează p2 o catedră cu capul în­ cununat şi profilat spre stânga. Nud de la brâu în sus, ţine în stânga sceptrul, în dreapta fulgerul, iar la picioare-i e o acvilă, cu ciocul întors spre el. Piatră gravată în iaspis roşu. Inălţ. 0,012 m. BIBL. Bul. Cam. Mon. i«, 1'935, p. 43, nr. 61. 62. -Miner'va. Cap protilat spre stânga şi purtând un coif atio. Iaspis roşu. Inaltă . 0,013 rn. Piatră gravată, 9 385 [386] BIBL. /b., nr. 63. Fig. 19, nr. 7. 63. -ldem. Prof'ilat spre dreapta. Iaspis roşu. Inaltă: 0,012 In. Piatră gravati. . BIBL. lb., nr. 64. Fig. 19, nr. 31. 64. - Fenus (?) . Nud în profil spre stânga. Rău tocită. Iaspis roşu. Piatră gravat'L. In altă : 0,013 m. BIBL. lb., nr. 65, fig. 37. 65. - Sol. Zeul sboară într'o quadrig.ă. Incununat cu un nimb radiat, tine dreapta ridicată în semn ele adoraţie, iar În stânga biciul. In spate îi flutură două colţuri ale mantiei. Fig.1O. La dreapta lui ·e bustul Lunei, cu csrnu! pe frunte, iar în partea opusă e tot un bust al Soarelui. Sub l)icioarele celor patru cai se vede o dungă,asemănătoare unui şarpe inelat, simbolul pământului în cultul. mitriac, peste care sboară as­ trul. Piatra e săpată cuo raJoij. 111&est1'ie, şi deşi se cunosc exemplare similal�e, nici unul nu o poate egala. Ea constitue un nou document despre cultul solar la R0111uIa 1(;). Soarele e reprezentat călătorind tn quadriglL pe bolta cerească. şi În punctul culminant al bolţii. Iconoplastic scena aceasta poate fi apl'op'iată de a ti.bJipelor \"Oavalerilor danubieni" 17). 11atosta1. verde. 111a]1;: 0,016" m. Piatră gravatiL BIBL. Bul. OonL Mon. i«, 1935, p. 43, nr. 67, fig. 19,. nr. 11 şi fig. 21, j. \ 66. - Victoria, Poartă. f�1 dreapta o coroană., în stâ,nga G 16) Bibl. la mine, art cit, nota 1 �3. 17) La mine, în Cronica nu misvn şi arch. (sub tipar). 386 [387] , . . , Iance, iar pe cap un coit atenian, cu viztera ridicată. Poala hainei îi atârnă pe pământ. Iaspis roşu. Inaltă: 0,011 m. Piatră gra vată. BIBL. lb., p. 44, nr. 72, fig. 19, nr. 26 şi fig. 21, nr. h, 67. -·ldcrn. Infăţişată în sbor spre stânga, dar privind înapoi. Aripile şi mâna stângă le are distruse. Iaspis roşu. Inaltă: 0,012 111. Piatră gravată, BIBL. lb., nr. 73 şi fig. 19, nr. 27. 68. -- Troţeu. In profil spre dreapta. Deşi sumar redat, se pot distinge: o sferă, pe care e fixată o haină. lungă, strânsă cu o cingătoare, un coif pe cap, o coroana de foi, de care atârnă capătul unei iaenia şi două ramuri de palmier în partea stângă. Iaspis galben. Inaltii: 0,015 m. BIBL. lb., TIr. 74, fig. 19, nr. 28 şi 20, g. 69. -c F'ausi uâmător, Profilat şi în mers spre dreapta. In mâna stângă, oe-i atârnă pe lângă corp, poartă un pedum. .şi o nebridă Iluturănd în două făşii, iar în dreapta un iepure vânat. Scena e bine redată şi rad în plastica antică. Iaspis roşu. Piatră gravată. Inaltă: 0,014 m. BIBI,. lb., p. 45, nr. 77, fig'. 19,nr. 20. 70. - Faun. Pe un mic postament păşeşte spre dreapta. E încununat şi cu nebrida fluturănd în vânt. In faţa lui se vede un baston încovoiat (pedum?) şi cu două frunzulite, ce pare a-i cădea elin dreapta ridicată. Iaspis roşu de formă octogonală. Inalt: 0,010 111. Piatră gravată. BIBL. Ib., nr. 78, fig. 19, TIr. 25 şi fig. 20, m. 71. - Sţino: Merge cu aripile ridicate în spre dreapta, cu părul legat în jurul capului printr'o panglică. Iaspis gal­ ben. Lungă: 0,010 m. Piatră gravată, BIBL. lb., TIr. 79, fig. 19, nr. 32 şi fig. 20, i. 72. - Capricorn. In fugă spre dr-eapta. Iaspis roşu. Piatră gravată. Inaltă . 0,012 m. BIBL. lb., nr. 80, fig. 19, nr. 35 şi fig. 20, e. 73. - Acvilă. Văzută din faţă. şi cu pliscul întors sp're dreapta. Iaspis roşu. Lungă: 0,009. Piatră gra vată .. BIBL. lb., nr. 83, fig. 19, nr. 34 şi fig. 20, j. 74. -- LU1). Ridicat pe picioarele din faţă, priveşte cu a­ tenţie spre dreapta, Iaspis roşu. Inaltii: 0,011 m. BIBI,. lb., nr. 84, fig. 1'9, nr. 30 .. şi fig. 20 1. 75. - Ogar un-măn-ind. un iepure. Soena se desfăşoară spre dreapta şi ogarul e gata a-l apuca cu gura. In jur, slab 11- dăncită şi ele neînţeles, inscripţia: XA YEN A. A vea scopuri magice. Iaspis roşu închis. Lungă: 0,018 m. Piatră gravată. BIBI,. Lb., nr. 85, fig. 1'9, TIr. 15 şi fig. 20, f. 76. - Lup urmărind U11J iepure, Vănatut e aproape căzut în labele lui. Piatră gravată octogonală .. Iaspis galben. Lungă: 0,009. BIBL. lb., nI'. 86, fig. 19, TIr. 14. 77. - Obiecte de cult. Sunt îngrămădite în jurul unei mese 387 [388] rotunde: două cornucopiae, două spice, cimbale, o păsărică şi altele ele neînţeles, Iaspis galben. Piatră gravata. Lungă: 0,017 m. EIEL. Ib., nr. 87, fig. 19, nr. 17 şi fig. 21, f. 18). 78. -- Sacrale. Bust spre dreapta, cu fruntea şi nasul dis­ truse. Hailna filosofului face o cută groasă la gât şi capul lui are înfăţişar'ea clasică ce o întâlnim şi pe alte geme. Ias­ pis roşu. Inaltă.: 0,011. Piatră gra vată .. EIBI.J. lb., p. 46, nr.91, fig. 19, nr. 22 şi fig. 21, el. 79. -l'ânâ1'. Oap-caricatură spre dreapta. Subj,ect speci­ fic epocii clecadenpei gem elor. Iaspis cenuşiu, Inaltă 0,012 m. Piatră gravată. BIEL. u.; nr. '92, fig. 19, nr. 33. 80. - Seleni. Sun t trei capete combinate cu unul ele e­ lefant. Pielea de elefant serveşlie şi ca o bon-etă pentru capul din stânga, iar fildeş'ii lui dr-ept coarne la cel elin dreapta. Asemenea subiecte sunt tot o caracteristic[L a decăderii indus. triei gernelor din Sec. ITI el. Ohr. Iaspis roşu. Inaltă: 0,013 m. Piatră gravată. BIBL. Ib., nr. '94, fig. 19, nr. 23 şi fig. 21, i. 81. - Personaaiu făcând o libatie, Profilat spre stâ,nga, încununat cu bustul gol, în dreapta cu o 1i,ateră, iar în sUmga cu un lung sceptru. Iaspis roşu. Piatr{t gravată. Inaltă: 0,011 m. BIBIJ. is., p. 47, nr.97, fig. 19, nr. 18 şi fig. 20, h. 82. - Amor-aş. In picioare, tras într'o bigă de doi delfiuÎ. Sub roatele velliculului sunt valuri de apă. Lungă: 0,012 m, Piatră gravaUL de iaspis roşu. BIBL. u., nr.99, fig. 20, k. 83. - Jupiter lronând. Identică. cu nr. 61. Deosebirea e, .. că în loc de 1'u1ge1', ţine În dreapta o Victorie, ce-i întinde o coroană,. Piatră gra van ele iaspis roşu. Inalttt: 0,015 m. BlBJ�. Ib., rir. 100, fig. 21, e. 84. - Minerva. Inarmată cu scut, coif şi lance, iar în dreapta ridică o Victorie. Iaspis roşu. Inaltă 0,015 m. Piatră gravată, BIBL. lb., nr. 101, fig. 21, a. 85. - Pom, E în luptă. cuo capră ridicată în două pi­ cioare spre a-l lovi. Intr-e 'ei, un mic pom. Iaspis roşu. Piatră gravată .. Lungă: 0,014 111 \ BIBL. u., nr. 102, fig. 21, b. 8G. -- Doi piiuni, ce I"iclicu în pliscuri o cruce. Obiect creş­ tin târziu. Iaspis galben. Piatr.Lt gravată, de 1'o1'mă. pătratL Inaltă: 0,010 m. ' BlBL. lb., nr. 103, fig.\21, C. 87. -.- Delfin. Iaspis roşu. ,Piatr{t gravat�t.Lungă: 0,011 IlL BIBL. lb., nI'. 1.04, fig. 21, k. 18) Dată gl"eşit a fi corpul descompus al unei insecte. 388 [389] 88. - Cap de Meduză. Văzut clip Iată, sumar modelat, însă expresiv. Şuviţele părului, răspandite dezordonat în jurul Iruntii, se împletesc cu şerpi, iar în dreptul tămplelor se dis­ ting, slab modelate, două aripioare. Tehnica ne Jndică o epocă tărzie 1�). Un dublet al ei s'a aflat şi la Sucidava. Onix alb­ cenuşiu. Camee. Inaltă ele 0,020 m. BIBL. Cronica -numism, şi arch '.' 1935, p. 130, fig. 1. 89. -- Pro-oenieniă necunoscută. Capu: lui Socraic , în pro­ Iil spre dreapta. Frumoasă carnee de sardonyx, fostă în pro­ prietatea lui A. Demetrian şi cumpărată de el. Georgescu. E din vremea Renaşterii 20). Inaltă: 0,032 m. BIBT.J. !b., p. 131 şi fig. 2, G. Monete. In colecţia d-lui Georgescu se gt\,sesc mai multe mii de monete, toate achiziţionate elin cănrpia rornănăţeană. Cele mai vechi sunt elin epoca helenistică şi republicană, romană, de aur şi argint. Major-itatea 101' o formează cele imperiale ro­ mane elin sec. II şi III el. OhI'. Nu lipsesc nici cele bizan­ tine, între care şi câteva piese ele aur. Un catalog al lor nu l-am putut face până acum, oerându-mi mult timp şi manuale de numismatică la îndemănă. D. Tudor. Urme vechi în Apele- Vii-Romanaţi Din dorinţa de a cunoaşte cât mai mult trecutul satului meu, am făcut un călduros apel, în numele Societătii culturale "Obiceiul Strămoşesc" către intelectualitatea locală, încă din vara anului 1932. Dintre toţi "oamenii cu pretentie de-a fi consideraţi" n'a răspuns decât 'unul singur: tănărul învăţător Ştefan Minoiu 1). Acesta mi-a prezentat spre cercetare câ­ teva "hârtii vechi", un ciocan preistoric ele piatră şlef'uită, şi o monetă poloneză ele argint elin anul 15172). a) Oiocanul a fost gtLsit în nisipmile ele pe Dealul Cu­ cului, toponimie în cuprinsul grinchn'ilor elin Apele-Vii. Este făcut din piatră quartoasă .. Se prezintă armonios ca formă şi lustruit, aparţinând neoliticului, pe care învătatii au aşezat-o între anii 1800�800 a. OI'. 3). Se afltt păstrat într'o stare bună, prezentănd sărituii de aschie la ambele capete (unul 191 Cf pt. bibliografie, la mine. ari cit, nota 1. 20) Toată biulio-rafia la mine, I c , p . 131 nota 4 şi 5 1) Mori în primăvara anului 1933, pe când îşi făcea ,tagiul militar la Tighina. Rămăşitele-i pământeşti zac în cimituul militar dm Chişinău. 2) piesele ur mau să fie depuse În muzeul comunal, pentru a cărui înfiinţare m'am sbătut, zadarnic. 3) DUpă unii până la 1900 sau 2000 a. CI'. se intinde epoca pietrei lustruite. 389 [390] dintre capete o rupt mai rău). Dimensiunile ciocanului sunt: înălţimea de '90 m111., grosimea, de 35 rnm, şi lăţimea la mijloc de 45 m111. F'eţeJe Iătimii se aseamănă cu două rom­ buri, cu colţurile puţin rotunjite. Oam la mijloc, ciocanul este îngăurit, pentru mâner, dar nu tocmai la jumătatea lă,ţimi­ lor, ci puţin spre unul din capete, anume la 45 rnm. de un capăt şi la 25 de celălalt, diametrul bortei fiind ele 20 mrn. Aoeasta are diametrul egal în am bele părţi exterioare şi se cam îngustează în interior. Şi ea este perfect lustruită, Coada ciocanului va fi fost desigur ele lemn. MateriaJul ele p,relucrat poate că a fost luat din apele Jiului sau de aiurea, prin îm­ prejurimile comunei Apele-Vii neexistând cariere de piatră, Ciocanul e de culoare cenuşie, irnpestriţată cu picătele albe foarte numeroase, şi picăţele negre mult mai rare de mică, b) Moneta s'a găsit în livada de pruni a locuitorului Gheorghe Minoiu, elin Apele-Vii. Este de argint, cântăreşto 6,4 gr., şi se păstrează, în stare foarte bună, Forma i-a fost perfeot circulară. Piesa dovedeşte, prin modul executăa-ii, o tehnică monetară. superioară. Este o rnonetă poloneză. Pe avers, între două cercuri concentrice, -- din oel exterior conservându-s'e o mică porţiune - 'este următoarea inscrip­ ţie latineasc.ă: "SlG lS. III. D. G. REX POL, M. D. L. R PRVS". (Sigismundus III Dei Gratia Rex Poloniae, Magnus Dux Lituaniae, Rex Prusiae). In interiorul careului este efi­ gia monarhului Sigismund al III-lea (1587-1632), rege al Poloniei şi pentru scurt timp şi al Suediei, de unde era de origine. Regele are pe cap coroana. Poartă barba şi mustăţi. Pe rev'ersul rnonetei, tot între două cercuri concentrice -cel marginal e deteriorat complet - s'e află inscripţia ur­ mătoare: "MaNETA OIVIT. GEDANENSIS4), 1617". In­ teriorul are un cerc oval, în care se află COroana regală cu două cruci aşezate 'una sub alta. Ambele parţi ale cercului sunt doi lei ridicaţi pe picioarele dinapoi. Sus, deasupra ova­ lului, obisnuita ramură de măslin. Această rnonetă a putut ajunge pe teritoriul comunei Apele- Vii pe două căi: pe cale comercială" sau adusă de Turei, cari nu scuteau nici Polonia de jafuri. Ilie Chiriţă Apele- Vii-Romanaţl • ............. \ \ 4) Numele unei cetăţi pe monete, presupune oarecare autonomie şi dreptul de a bate bani al acestia. 390 [391] •••••• U •• U •••••• Ra •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • ; ObTeHIA ISTORICA I • • • w W ••••• 6.aB •• � •••••••••• R •••••••••••••••••• D.m •• ea •••••• a •••••••••• a ••••• DOCUMENTE Cu privire la Tudor Vladimirescu Viena, 16/28 Iunie 1814. - Hrfstodulos Ghlrlakldi, Baron de Langenfeld, către Nicolae Glogoveanu, despre moartea soţiei a­ cestuia J). Domniei Sale arhon mare c1ucer, Domnului meu, Domnul Nicolae Glogoveanu, Ispravnic de Mehedinti, cu noroc, la Cerneţi. Sărutănd Irăţeşte pe Domnia voastră, cu dragoste mă închin. Văzând că Domnia voastră doreşte cu orice preţ să aibă cunoştinţă deplină despre cele întâmplate Domniei sale cucoana Elena soţia voastră, pentru a şti ce măsuri să ia în privinţa lu­ crurilor din acest loc străin, am socotit că e bine să vă dau lămuriri amănunţite despre toate. Deci Domnia voastră va şti: 1. Că din ziua când răposata a venit la Viena până la sfâr­ şitul vieţei sale a avut esclusiv ca medic curent pe dl. medic Iosif Lantz, care nu numai ca medic, dar ca un frate şi prieten sincer, zi şi noapte mai cu seamă iarna, şi dese ori după miezul nopţii în puterea iernei, de trei sau patru ori pe zi venea de ve­ dea pe răposata. Pentru purtarea lui nobilă dânsa '1 respecta şi '1 iubea ca pe un frate. j Omul acesta a făcut consulturi cu toţi medicii, adeseori cu Frank, cu bunul Krasin, cu Malfatti şi cu Nord, cari sunt cei mai vestiţi medici ai împăratului. Toţi aceştia au fost plătiţi încă de când trăia cucoana Elena, afară doar de medicul curent al ei Iosif Lantz, căruia de când dănsa a venit aci şi îmbolnăvindu-se rău a fost tratată de acest medic, i-a dat acestuia 60 florini, spu­ năndu-i că suma aceasta nu reprezintă plata vizitelor lui, însă e un dar deosebit de plată, acordat pentru moment. Aceasta era în August trecut. Mai târziu după toate acestea rănosata s'a îmbolnăvit iarăşi foarte rău şi iarăşi după trata­ mentul ce i l'a făcut menţionatul medic s'a făcut bine înainte 1) Scrisoare tradusă din greceşte de d-nul profesor Iulian Ştefănescu din Bucureşti. Originalul se află la d-nul Ion Glogoveanu. 391 [392] de anul nou; iar în fine dănsa i-a dat medicului ca dar o bu­ cată de şal pentru o vestă şi 250 fiorini în hârtie La finele lui Ianuarie îmbolnăvindu-se iarăşi greu şi iarăşi Iăcăndu-se bine a dar medicului 50 florini, spunăndu-i mereu cum am spus şi mai sus că aceşti bani sunt dar, şi că plata pentru ostenelile lui i se va face la sfârşit separat. Astfel că medicul acesta trebue să-şi primească plata pentru osteneala lui. EI s'a străduit mult, ba s'a şi îmbolnăvit de supărare la moartea răposatei, şi de abea acum a inceput să fie ceva mai bine. EI a făcut poate 500vi� zite în tot timpul cât dănsa a fost bolnavă. Eu am pus pe un prieten să afle de la el cam ce plată crede că i se cuvine; el a spus că pe puţin i se cuvine 200 Ilorini, după toate regulile şi după cum îl plătesc de obiceiu oamenii nobili. Deci Domnia v. să chibzuiască şi să ia despre acest lucru hotărărea cuvenită. 2. Dl. Nicolae Cutcudache şi soţia lui Ecaterina, tot timpul cât răposata a fost bolnavă, nu numai că au servit-o zi şi noapte cu cea mai sinceră dragoste, dar aproape zilnic i-au gătit măn­ cări după cum poltea ea, fără nici un ban, ci din prietenie şi dra­ goste faţă de dânsa; mai cu seamă spre sfârşitul vieţel ei ziua întreagă şi în toate nopţile o păzeau cu răndul şi el şi soţia lui. Deşi medicii anunţaseră deja că boala ei este molipsitoare şi pri­ mejdioasă, Cutcudache totuşi din potrivă, văzând purtarea ei no� bilă şi vorbirea ei tristă, cu mult mai mult se îngrijea de toate şi într'un chip atât de nobil în cât răposata dese ori mi-a spus şi mie în particular şi de faţă cu toţi că se simte atât de înda­ torată fată de numiţii adică de Nicolae Cutcudache şi de soţia lui, în cât dacă sfântul Dumnezeu o va însănătoşi, are să pue neîntârziat să le facă chipurile şi 'i va adora în semn de recu­ noştinţă şi că numai pe ei îi cunoaşte drept prieteni, rude şi orice mângâiere în acest loc străin aşa cum şi era de fapt ;şi aveau să vie să o întovărăşească pe drum; şi îmi mai spunea că, dacă s'ar întâmpla să moară, să scriu aceste vorbe către Domnia voastră. Intr'adevăr, din iubire pentru raposata, Cutcudache şi-a neglijat afacerile negustori ei lui şisoţla trebile casnice ale Iami­ liei, care e alcătuită din. 5 copii nevârstnici, soacra bătrână şi ne­ poţi; pe toţi îi părăsise in parte, numai şi numai din dragostea faţă de dumnea-ei raposata. Şi să ştiţi sigur că in Viena om mai ono­ rat şi mai bun ca Nicolae Cutcudache nu se află şi cu bunăta­ tea lui a suferit şi multe păg�bi din partea unora pe care i-a ajutat cu mari sume de bani.i El face negoţ cu piei şi este .cel mai versat in această ramură de comerţ. Locuieşte în Fişhof la No. 557. Răposata deseori a făgă­ duit cucoanei Ecaterina soţia lui Nicolae Cutcudachi că 'i va fi mult recunoscătoare şi mai cu seamă că are să-i trimeată dile­ rite lucruri şi şaluri. Mai cu seamă îi vorbea despre un şal roşu ce avea, şi că pe bărbatul ei, pe \sus numitul chiar Nicolae, are să'l recomande Domniei voastre ca pe cel mai bun prieten al ei şi 'i spunea că desigur Dumneata de hatârul ei o să-I ajuţi in orice împrejurare şi poate o să faci vre-o afacere bună cu el. 392 [393] Să fiţi sigur că omul acesta nu e de loc interesat, şi toate oboselile ce a depus şi cheltuielile ce a făcut, le-a făcut numai pentru iubirea sinceră pentru răposat a şi pentru purtarea nobilă a ei faţă de el. Am socotit că e bine să vă scriu toate cu amă­ nuntul, ca să ştiţi ce persoane au îngrijit-o, într'o vreme când ru­ dele cele mai apropiate se ţineau departe de dansa. 3. Slujnicile cucoanel, atât Bălaşa adecă doica Masincuţei, cât şi Maria au slujit-o bine; mai cu seamă Maria o păzea nein­ cetat zi şi noapte ca o caraulă, atâta timp cât era dânsa în pat, şi-o întorcea de 20 sau 30 de ori noaptea: într'un cuvânt şi-au dat mare osteneală şi merită în totul protecţia şi ajutorul Domniei voastre. Ele aşteaptă cu mare dorintă să se învrednicească să primească poruncă să vie sub protecţia Domniei voastre. 4. La No, 1 este lista lucrurilor care s'au găsit la moartea răposatei la locuinţa ei, şi ia No. 2 este contul cheltuelilor cum s'au făcut, cu toată frica lui Dszeu şi în mod cinstit, atât cât dânsa a fost în viaţă cât şi cu prilejul înmormântărei de către dl. Nicolae Cutcudache, faţă de toţi şi în ştiinţa tuturor şi mai cu seamă a socrului d-voastră, Sumele cam mari provin din pri­ cina scumpetei care domneşte acum in Viena. 5. Lista lucrurilor răposatei vi să va părea desigur foarte incomplectă : pricina este că beşacteaua ei s'a furat în ziua de Florii. Insă, slavă Domnului I poliţia a fost în stare să le găsească pe toate până la unul, afară doar de 500 fIorini în hârtie, pe care hoţi i-au cheltuit. Iată şi povestea acestei hoţii: prin luna lui Martie raposata incepuse să se simţă foarte slăbită. In Vinerea lui Lazăr a venit cucoana Elena fiica lui C ... fosta soţie a lui Fălcoianu, şi cu lacrămile în ochi, simulând dragos: e de verişoară, a zis că ar vrea să doarmă noaptea lângă răpo­ sata, ca s'o îngrijească dănsa mai bine ca oricare altul. Răposata nu o făcea haz din cauza antecedentelor ei, pe care le ştia, dar totuşi a primit propunerea ce-i făcea cu lacrămi şi suspine, şi astfel ea a început să doarmă în aceeaş cameră cu răposata, A treia zi, adecă în Duminica Florii/or, pe la 7 ceasuri seara, ea erea singură cu răposata în cameră şi tot aşa şi în timpul nopţii. Iar în Lunea cea mare dimineaţa s'a sculat ea în zori şi a ple­ cat la un sat. Răposata, când s'a deşteptat pe la orele 10 ina­ inte de prănz, a vrut să deşchidă beşacteaua să scoată câţi-va taI eri să facă o plată: beşacteaua nu mai era, se făcuse nevă­ zută; răposata caută pretutindeni, în zadar; nu mai exista. Nu mai erea nici o îndoială că ea o furase. S'a dat de ştire imediat la politie, s'a arătat în scris că banuiala este asupra ei. Politia a inceput să facă cercetări pe ascuns; s'a dus la ea şi a răscolit toată casa unde locuia, însă n'a găsit nimic. Eu m'am dus personal, ca unul ce eream prieten cu tatăl ei, şi am sfătuit-o în tot chipul, doar voi hotărî-o să restitue confidenţial ceeace luase, ca nu cumva să mai ştie lumea de lucru 1 acesta şi să se facă ruşine mare. Insă nu am fost ascultat. După pu- 393 [394] ţine zile politia a găsit beşacteaua deşchisă şi aruncată pe o şosea afară din oraş, numită Landstrasse, dar goală. Poliţia, con­ Iorm legei, văzând că bănuiala este în cel mai mult grad asupra ei şi a unei fete franţuzoaice pe care o avea pe lângă ea, nu­ mită Zonotte, a trimis noaptea şi le-a dus pe amăndouă de le a închis la politie şi a început să facă cercetări conform legei. Ele însă, nemernicile, au tăgăduit totul şi strigau neîncetat că sunt nevinovate. Răposata (care în nici un chip nu voia ca ele să fie arestate şi mai cu seamă să fie arestată verişoara ei) în­ cepu să mă roage să fac cum voi şti să nu o pedepsească, ci să-i dea drumul din închisoare. Ea aflând de toate acestea a continuat să stăruiască că este nevinovată. Văzând însă că nu e nădejde să tie pusă în libertate, a recurs la un mijloc foarte viclean: şireata făcuse prietenie în închisoare cu o femee căreia i să apropia timpul de a fi pusă în libertate. Acestei femei în ziua când ea avea să fie liberată, îi dă ea o scrisoare către ta­ tăl prietenei ei Zonotte. Ii scria să se urce la tavanul casei lui, şi în colţ, dintre cărămizi şi scănduri, să ia pachetul cu lucrurile răposatei şi să le predea întrascuns, fără ştirea cuiva, poliţiei. Femeea însă, după ce a părăsit închisoarea, a dus scrisoarea la politie, şi îndată Comisarul Fligner, care cunoştea afacerea încă de la început, s'a dus şi a găsit toate lucrurile furate ale răpo­ satei şi le-a depus la poliţie, şi există toate după cum să vede în nota semnată de Însuşi Comisarul. Intr'un cuvânt, slavă Dom­ nului că s'au găsit toate. Să fii încredinţat, frate arhon clucer că furtul acesta a scurtat viaţa răposatei, căci s'a mâhnlt rău şi a tot plâns până la moarte pentru fapta urâtă şi barbară a veri­ şoarei ei, Iăptuită tocmai atunci când era aşa de slabă că d'abea mai simţea. Sunt sigur că dacă ea ar mai fi încă în viaţă, şi-ar recapata sănătatea, auzind că s'au găsit lucrurile şi mai cu seamă ceasul Masincăi. Odată cu aceste lucruri s'a mai găsit şi un şal mare roşu, care se furase în Ianuarie, nu se ştia de cine. Acum s'a văzut că şi pe acest şal îl furase tot nobila verişoară C. Scrisoarea pomenită mai sus.rin care C. scrie să se predea lntr'ascuns lucrurile la poliţie, erea Însemnare foarte dibace. Această femee perversă s'a gândit că, după ce vor pune lucrurile la în­ demâna poliţiei fără să se ştie de la cine ele provin, desigur că politia avea să-i dea drumul din închisoare, şi atunci, eşind aşa zicănd nevinovată, să pretindă de la moştenitorii răposatei satis­ facţiune pentru necinstea ce ix'a făcut, poate 20.000 fIorini ; însă pronia dumnezeiască n'a ajutat pe cei nedrepţi şi ea a ajuns de ocară, obiectul de dispreţ al lurnei. Ne-am gândit, pentru cinstea familiei şi mai ales pentru cinstea cucoanei Catinca mama ei şi a fratelui ei, să facem tot chipul să o scoatem lntr'ascuns din Închisoare şi să facem ca po­ litia s'o trimeată în Muntenia, ca să înceteze această mare ru­ şine a neamului, fiindcă, dacă vom lăsa să o pedepsească cu toată asprimea legilor, desigur că va trebui să stea închisă 5 sau 6 ani, şi încă întrastlel de Închisoare în cât nu va mai putea trăi 894 [395] nici un an. Nădăjduesc că în două luni o veţi v e dea în Muntenia. . 6. După legile cezaro-crăeşti, lucrurile care s'au găsit ale ră­ posatei, adecă cele Iurate, s'au predat la tribunalul nobililor şi străinilor, aşa numitul Landrecht, şi ca să le puteţi lua, atât pe ele cât şi pe celelalte lucruri ale ei, cu alte vorbe ca să puteţi obţine toată averea ei de aci, este neapărat necesar să delegaţi un procurator cu puteri depline din partea Dv; acestuia trebue să-i daţi procură scrisă, ca să ia în primire toată averea ei până la un ban; şi când veţi iscăli procura, să puneţi şi doi martori să iscălească sub numele Dv, punând şi peceţi; şi să puneţi să se legallzeze această procură şi să se întărească nu numai de Divanul din Muntenia, dar şi de agenţia Cezaro-crăiască : căci numai aşa procura e valabilă; altfel nu. Şi să spuneţi procu­ ristului Dv. să nu vănză lucrurile la mezat, dar în caz când Domnia-voastră nu vreţi ca ele să vi să trimeată, să le vânză pe sub mână, ca să nu se, dea aceste lucruri sub valoarea lor, căci sunt printre ele unele care au costat destui bani, şi e păcat ca ele să se vănză pe nimic. M'am gândit pentru uşurinţa Domniei voastre să vă alătur la această scrisoare şi o schiţă de modul cum să procedeze procuristul Dv. Prea iubita Dv. şi a mea Masincuţa merge bine cu. sănă­ tatea, şi din zi în zi creşte la corp şi la minte. O cunoaşte toată familia imperială şi însuşi impăratul: ea e un înger Sfântul Dumnezeu să vă învrednicească să o creşteţi po­ trivit cu calităţile ei fizice. Aceasta aveam de scris. Viena în 16/28 Iunie 1814. Rămân al Domniei voastre frate şi servo Hristodulos Ghir­ lakidi Baton de Langenfeld. N. B. Nota lucrurilor furate vă voi trimete-o cu prima poştă, fiindcă nu mi-au adus-o încă de la poliţie. Pe când pecetluiam scrisoarea veni şi Arhon slugerul Teodor"): prin urmare schiţa cu privire la procură pe care v'o scrisesem nu mai e necesară. Aţi făcut foarte bine şi foarte înţelepţeşte că aţi trimes un astfel de om: cu chipul acesta fie care chestiune se va isprăvi foarte iute şi în foarte bună rânduială . •• all •••••••• 2) Tudor Vladirnirescu. 395 [396] Chiprovtcenu din Muntenia în sec. al XVII-lea 1691 [7199J, Aprilie 2.-Constantin Brăncoveanu Voevod acordă privilegiu BulgarIlor din Chiprovăţ ca să practice comerţul liber in Ţara Românească 1). Ich Konsztandin Wassaraba, Voyvode und Herr der gantzen Wallachey habe allergnădigst und williglich diesen Bulgaren, wie viel sich befinden werden in meinem Lande, zu setzen (und) sich darrinen zu ernăhren mit ihrer Handelschaft erlaubet, und dass sie mogten imFriede le ben griâdigst vergonnet von allem Zinse sie frey zu hal ten, als vom Monathszinsen, vom kayserlichen 1-10- nig und Wachs und dem 1: Cub!. Getreyd, ja dass sie vom jed­ weder Ehle, vom Rauchzins, vom Saltzzins, von der Posterey und Post-Wagen sellen frey seyn. Ueberdies sollen sich auch von allen fExpensen bey Ankunft hoher Herrn, auch von allen meinen Be­ nehligten, so von meinem filrstlichen Hof kommen und aus mei­ cler furstl. Cantaley wird geschrieben werden, frey gehalten wer­ een ein gantzes jahr, dass sie, gedachte Bulgaren, keine Unge- 1 genheit von meinen furstlichen Bedienten haben sollen, "vie sie �olches zuvor nachdem mit clenen verstorbenen gemachten Ge- ung gehabt, nemblich in dem Lande sich zu ernăhren mit ihrer Handelschaft, zugleich auch ihren Sitz oder Wohnung darinnen zu haben. Wann abel' mogten die Poriones angeschlagen werden, sollten sie ihre Parte davon haben, nernblich im Jahr in silber­ nen Ducaten zu erlegen hundert und dreyssig, und von allen an­ clern obgedachterrnassen keine Ungelegenheit zu haben, wie ich clenn, ihr Herr, solches gesehen 1ll den alten eing-enhăndigen Schriften meinerHerrn Vorfahren, zugleich in ihren 110hen Rech­ ten, wie sie clte ha ben, sonderl. wie sie es haben in ihrem vom Raclul Vi voda a uf Pergamin geschrieben und mit vielen grossen Fluchen bekraftigten uncl ihnen Bulgaren erteilten Priwilegio.­ Als ich aber nach cler Zeit cler Zinse verănder uncl verdoppelt ocler vertrippelt worden, hat sich's befunclen, class selbiger sich beloffen aur 400 silbernen Ducaten, deren einer nach hiesiger Lanclarth austragt fi. 3, dass sie aIso grosse Ungerechtigkeit er­ litten, indem ihnen das Verspre,chen nicht gehaiten, sondern ihr gemachter Contract gebl'ochen ,'.rorden,worzu sie noch gezwun­ gen wurden mehr ins Land ais sonsten zu geben. Da nun nach solcher veriibten Ungerechtigkeit nach der Zeit Antonius das Fiir­ stenthumb angetreten zu Jenitscher, sincl die Bulgaren zum Fur­ sten Antonie kommen und haben sich mit gedachtem gnădigen Fursten und mit aHer seiner, Landesherrschaft 'solcher gestalt ver­ glichen, dass sie ihm jăhrlicl1 erlegen sol1ten 400 silberne Ducaten nach abgesetzter Arth, und von allem andern, was auf's Land kom­ men wîrd, befreyet leben uriel nichts zu geben schuldig seyn so11- ten, sogar, dass auch, wenn\ ein neuer Fiirst aufkombt, sie zu keinem Praesent etwas contr\buieren noch an andern Unkosten Theil haben sollen, wie ich. ihr Herr, aus den Schriften des Fur­ sten Antonii ihre Vergleichung ersehev, wie auch aus den Schrif­ ten des Fursten Gregor, elen Schriften des FLirsten Duca, wie­ ��ru�b denen Schriften meines gottseligen Vatter, des FLirsten 1) Document comunicat de d. Titu Andreescu. Se găseşte afişat la primăria com. Vinga (Banat), locuită de Bulgari veniţi, după spusa lor, din Craiova. Origi­ nalul ar fi la Viena. 398 [397] .Scherbani, welche alle mit oberwăhnter Vergleichung zufrieden gewesen. Nachgehends und zu meiner Regierungszeit sind diese Bulgaren zu mir kommen, haben sich beklagt und mich berich­ tet, wie sie Ungluck und grossen Schaden erlitten von den Tuer­ ken und Tartarn zu derselbigen Zeit. Nachdern haben sie sich mit ihrern Gesinde in mein Land begeben, dass sie abel' wiede­ rumb beraubt und in andere Lănder verwiesen worden, dass we­ nig von dieser Nation Leuthe darinen geblieben und gedachter .Zins ihnen zu schwer gewesen. Undwie ich nun ihre grosse Ar­ muth von ihnen erkănnet, habe ich mich uber sie erbarmet und habe ihnen von denen 400 silbernen Ducaten erlassen hundert und funfzig, dass sie mir also jâhrlich nur 200 und 50 Ducaten erlegen sollen; von dieser Zeit an so1\en aucb an allen Lande­ sunkesten nichts zu zahlen schuldig seyn, ohne gedachte 200 und 50 Ducaten erlegen. Babe also aus Erbarmung gemacht "vas ich gemacht habe, und mit dieser Schrift bejrăftiget, dass sie von allern frey bleiben und oftgedachtermass keine Ungelegenheit haben sollen. Auch sollen alle meine untergebenen Capitane und alle Meutner in Marktfleckn und so sonst im Lande seyn, auch alle andern, so in meinem Lande etwas zu commandierem) ha­ ben, sobald sie diese meine auf Pergament verfertigte Schrift und Befehlig ersehen werden, diesen Leuthen iiberall guten Frieden geben, damit sie sich in meinern Lande in guter Ruhe und Friede ernăhren mogen, nur dass die zu gewisser Zeit einmal im latre ihren Zins erlegen und geben nach meinern Versprechen und Ein­ richtung, worauf ich denn diese Schrift mit einigen Fliichen be­ krăftige zur Festhaltung derselbigen. Wenn nun nach meinem Leben ein anderer măchte eingesetzt 'werden zum FUrsten, dass el' so11 im vValachischen Lande Berr seyn, entweder von meiner Verwandtschaft oder von einemanderen Stamme; so bitte ich in dem Namen der heiligen Dreyfaltigkeit, dass el' solle auf neue be.ssere Aufsicht haben aufVerpflichtung, die ich gemacht habe, wie elroben steht, elamit wenn er's nun Feste halten wirel, elass ibm Gott wolle guten Segen geben bey Erhaltung guten Frieden in seinem Fiirstenthumb auch nach seinem Ableben eine seelige l�uhe in Ewigkeit. Sollte abel' âuf's neue einer meiner Verptiich­ tung nicht halten unel unter elie Fiisse treten und vcrderben wol­ len, elerselbige soll von Gott und elen ell'eyhundert und achtzehn heiligen Văttern vor dem jiingsten Gericht verdammet und ver­ maledeyet wel'den, so11 auch mit� Juda und seinem Strick Theil haben. Zu mehrerer Bekrăftigung und Bezeugniss dieser verfertig­ ten Schrift unterschreibe ich alle meine J-Terrschaft mit Namen als: Vintilla, eler grosse Pan in Kraiva, unel der H. Ion Rutzt, ·der grosse Vornik; uncl eler H. Alexander, der grosse Sekretar; und der H. Michale Cantacuzino, Gross-Spater; und der Mathe Csorogorlano, der grosse Vistier; und der Pukul-Rudanus, cler grosse Klutscher; und der Dumitrasco Caraman Leo, Grosspos­ teilnik; und cler Corna Brailoi, Gross Poharnik; und cler Par­ vull Cantacusino, Gross-Stolnik und der Konsztandin Scherbe, Gl'oss-Comiss; und der Raelulli Isvoranul Gross-Spatar; und Schreiber-Cantzellist. Diese auf Pergament vel'fel'tigte Schrift ist aufgesetzt \Vor­ den in Bukarest, 7199, Die 2 Aprili. Constandin Wayvode. 397 [398] Noem. 7 Leat 7226 (1717). Eu Dragomir Băloşin ot Sura, mărturie. Eu Barbu ot Cocimăneşti mărturie. Eu Drăgoi ot tam. Eu Preda. Eu Pătru ot Tihomiri, rnartlor]. Eu Vladu .. Eu Alexandru ot Berbeneşti. Şi am scris eu Pătru cu zisa mortului. DOClJMENTE Comunicate de Diaconul 1. Popescu-Cilieni I 1717 (7226), Noemvrie 7. - Zapisul lui TănasJe din BoboeşU prin care arată in ce chip să se stăpănească averea ce are, după moartea sa. i- Adică eu Tănasie din Boboeşti făcut-am zapisul mieu la mâna fie-mia Vasiliei precum S2t să ştie că i-am inpărtit viia la moartea mea şi am dat fie-mia Vasili[ei] răzora ha cu pumi (sic} ca să aibă a o ţine cu bună pace despre celelalte fete. Iar de o razoară de vie care am cumpărat-o eu Tănasie cu nepotu-mieu Dan dela nepotu-mieu Drăgoi, am cumpărat-o cu bani[i) gineri­ mieu Ion, s'o aibă a o înpărţi cu nepotu-mieu Dan precum au cumpărat-o. Iar de moşia de mă vor comanda toate fetele meale să stăpănească toate. Iar de nu vor vrea toate să mă comande şi să va afla vruna (rupt) de mă va comânda aceia să stăpăniască toate moşiile meale câte să vor găsi. Iar care să va scula peste scrisoaria mea cu vro gălceavă să fie afurisit şi să nu aibă a veni dup[ă) mine. Că aJt[ă) gâlceavă sau datorie nu v'am lăsat. Şi când. am făcut această scrisoare fost-au mulţi oameni buni mărturie care să vor iscăli mai jos. 1 i I 1 II 1785, Mai 12. - Carte de hotărnfcie pentru IZ st], din hotarul Slivileşti (Gorj). Din cinstită porunca Dumnealui Manolache Grădişteanu biv vel Pah[arnic] i a Dumnealui Ionită Argintoianu biv vel sul­ ger ispravnici ot sud Gorji, că având pricină de judecată înaintea Dumnealor Dumitraşco Schinteie Ceauşu i cu Gheorghe brat ego> i Mihai vnuc ego Schinteeştii, cu Gligorie, i Larnbu i Ion Pupa­ zăşti pentru doisprăzăce stânjeni de moşie din hotarul Sti vileştj ot sud Gorji şi neîncredinţăndu-să Dumnealor după arătarea amăndulora părţilor, zicând Schinteeştii că au pomi, vii, pivniţe şi alte nernestii pe acei doisprezece stânjeni ce sânt vechi ai lor de stăpânire, din teiul Pupăzăştilor, cumpăraţi. Şi Pupăzăştii ase­ menea arătară că au şi ei vii, pomi şi alte nemestii tot pă acei 12 stănjăni: şi neincredinţându-se dumnealor să le hotărască prin carte de judecată, ne-au orănduit pe noi să mergem acolo în faţa. locului, unde fiind amandao faţă, deci noi după poruncă am " mers în faţa locului şi am adus pe amândoao părţile faţă şi am mers peste acei doăsprăzăce stânjeni împreună cu ei şi îmi ară- tarjă] nemestiile ce au şi să găsăsc vii şi pivniţă nemestii veichj ale Schinteeştilor pe acei doaăsprăzăce stânjeni din la hotărnicia ce au făcut Dumnelui Ionită Glogoveanu biv vel Stolnic ot leatu 398 [399] 1785 Mai 12. 1776 a vg. 25 au perdut acei doăsprăzăce st[ânjeniJ ce-i avea ve­ -chie moşie a patra parte, iar din Teiul Pupăzăştilor i-arn dat acea parte de moşie stânjeni noozăcişicinci şi i-au şi înpetrit­ Dumnealui Stolnicu despre Pupăzăşti ce tocmai pă'n în via veio che a Pupăzăştilor a venit peatra ce au pusă de Dumnealui Stol­ nic, Iar în vale Pupăzeştii au case, nemeştii ai Barbului Cioabă­ şi s'au învoit Între dânşii de au dat alte locuri pentru săliştii şi le stăpânesc înfundate. Schinteeştii văzând că Dumnealui Stolnicu le-au perdut acei doăsprăzăce stânjeni de loc au căutat judecată, având vie, pomi, pivniţă, veiche stăpânire pe acei doăsprăzăce stânjeni şi prin judecată atlădu-şi dreptatea; iar Barbu Cioabă, de vreme ce Scânteieştii ş'au găsit dreptatea şi îşi ia acei numiţi stânjeni şi el lipseşte de acei doisprăzăce stânjeni pân în piatra cea pusă de dumnealui Stolnicu i caută să între pe PUP�IZ�IŞti să şi ia acei stănjăni şi luând Barbu Cioabă acei doisprăzăce stăn­ jeni întră în vii în pometuri şi în nemestiile Pupăzănilor. Noi după drept am găsit cu cale a stăpâni acei doisprăzăce stănjăni cu vii, cu pomi, cu pivniţă duji[ă] cum au avut din vechime .Schinteeştii după sărnne ce sant, şi Barbu Cioabă iar să stăpă- • nească stănjănii după hotărnicia Dumnealui Stolnicu, fiindcă are vii, pomi, pivniţă şi alte nemeştii pe acel hotar ce iaste din Teiul Pupăzăştilor din vechime. Iar acei doisprăzăce stânjeni ce caută să-i ia dela Pupăzăştii să-şi plinească suma stănjenilor, S21-i dea Pupăzăştii Barbului Cioabă pă di la vale, ca să nu să strămute nici Pupăzăştii din vii. din pometuri, din pivniţă şi din alte ne­ meştii ce au. Iar cea desă vărşită rămâne după cum va lumina Dumnezeu găndul O-voastră. Semnături indescifrabile. III. 1767, Aprilie 30.-lon Preda staroste şi Malciu proln staroste socotesc pe Ilie Tallanu cu unchiul său Ion Gruesou pentru ave­ iI'ea rămasă dela părinţi 1). Din cinstita poruncă O-lui Ianache Hrisoscoleos VeI ban al scaunului Craiovii, orănduindu-ne pe noi ca să socotim pe Ilie Talianul cu unchiul său Ion Gruescu şi viind amăndouă părţile faţă înnaintea noastră. am întrebat pe Ilie: ce caută Ia unchiu său Ion? EI au răspunsu că după moartea părinţilor le-au rămas doo vaci, un junc şi o gonitoare şi le caută Ilie cu prăsala lor la unchiu său Ion. Am întrebat pe Ion ce răspunde la aceasta? El ne-au arătat că dintr'acesie vite s'au prăsit, cu mare cu mic 14 şi din­ rr'aceste vite, 2 au murit şi una au dat-o Ilie cu mâna lui pe un sărind ar şi au rămas 11 vite să i le dea Ion lui Ilie nepotul său. Mai căuta Ilie la unchiu său Ion taleri 55�, ce i-au fost dat rân­ duri, rânduri. Am întrebat pe Ion: ce răspunde la aceasta? El la aceasta n'au tăgăduit, numai ce 'şi caută cheltuiala copiilor şi a vitelor şi ce au mai dat în mâna lui Ilie. Socotind cheltuiala vitelor pe .5 ani, s'au făcut tal eri 10 V2, măcar că să facea cheltuială mai 1) Comunicat de Prof. A. M. Părvulescu, 399 [400] multă, dar socotindu-să untul de la 2 vaci şi agonisala unui bou pe un an, au rămas numai aceşti bani, ce scrie mai sus. Şi au plătit .şi un văcărit taleri 4. Mai arătăm si cheltuiala copiilor: cheltuiala măncării lui Ilie pe 3 ani, pe an câte taleri 5,. '1' fac taleri 15. r Arătăm şi cheltuiala frătini-său Barbului pe 5 ani: măncarea t şi înbrăcămintea pe an câte taleri 6, fac tal eri 30. Mai arată că ar fi dat Ion lui Ilie rânduri, rânduri taleri 4, care să face peste tot cheltuiala cu datul tl, 63 \'2; face şi datul lui Ilie în mâna un- chiu-său rânduri, r â n dur i tl. 55 1J2; rămâne să mai dea Ilie unchiu-său lui Ion tl, 8 şi să-şi ia vitele sub stăpânirea lui, capete 11 cu mare cu mic, că noi aşa am găsit cu cale şi cu dreptate. Iar hotărărea rămâne la D-Iui veI ban. Ion Preda staroste Malciul proin staroste. Aprilie 30 zile, 1767 . •••••••••••• Două acte olteneşti I. Actul de mai jos este un fragment dintr' o carte de scutire dată unui meseriaş chiprooicean din Râmnic 1) • ...... .i casii meşterului brat Toma Canizi, ce este aşezat la cumpania Kiprovetilor ot sud Vâlcea. Carele după cuprinderea luminatului hrisov ce are această cumpanie, are a scuti drepte bucatele lui de dijmărit, de vinăriciu, căminărir, fumărit, cotărit i poclon la pogărit buţile. ' Să fie apărat de mumbaşirlic, de cai de olac, de zaherele, de aşternuturile mosafirilor i de alte podvezi şi angarii, i de va­ ma viilor şi araciului, ce va fi ale lui. Căci o pră vălie sau pivniţă ce va avea, să fie apărare de toate dările ; dela două pănă la trei călfi ce va avea în prăvălie, holtei neînsuraţi, să fie apăraţi de răndul dăjdiilor vistieriei. Marfa lui să nu fie supărată, când merge pe la bâlciuri, de avaeturile obijnuite. Drept aceea, spre a fi cunoscut, i s'au dat această adeverinţă a vistieriei. 1824 Maiu. (pecetea cu vultur). S'a aşezat la condica vistieriei. (ss) N ed escifra bil II. , Caracal, 9 Octomvrie '.1609. Porunca lui Radul Vodă Serban către Bălan din Părăianl, ca să fie v olnic a-şi lua Cărţile de' moşie de moştenire dela Prodea şi Calea din Zătreni 2). -;- Cu mila lui Dumnezeu 10. Radul Voevod şi domn. Dă domnia mea această poruncă, a domniei mele acestui om anume Bălan din Părăicani, ca să fie voInic cu această carte a domniei mele, să ia cărţile sale de ocină de moştenire dela Prodea şi dela Calea din Zătreni. Pentrucă a venit Bălan înaintea domniei mele 1) Comunicat de C. N. Mateescu, prof. pens. Rărnnicu-Vălcii, 2) Tradus de Prof. Se Nicolăescu, Document încredinţat de dl. 1. Brătuie­ seu, institutor din Craiova. 400 [401] şi aşa s'a jăluit, cum că i-a fost luate cărţile de moştenire, pen­ trucă le-a fost furat Şoimul cărţile dela Bălan şi le-a dat în mâi­ nile lui Prodea şi Calei, Drept care şi tu Prodeo şi Caleo, din vremea în care veţi vedea această carte a domniei mele, voi să căutaţi şi să-i daţi cărţile lui, şi mai mult a doua oară să nu mai vină înaintea domniei mele. Drept aceea şi nimeni altul să nu cuteze a-l bântui dinaintea acestei cărţi a domniei mele. Isprav­ nic e însuşi cuvântul domniei mele. Scrisă în Caracal, luna Oc­ tomvrie 9 zile, în anul 7118. 10. Radul Voevod (1. p.) din mila lui Dumnezeu domn. (Hârtie. Original slovenesc, rău păstrat; pecetea aplicată în faţă). Documente hurezane Comunicate de Aur. Sacerdoţeanu. XIX. 1825 Aprilie 8. - Zapisul schimbului de moşle între diaconii Ion Voineag şi Grigore BăJintescu. Adecă eu diiaconu Ion Voineagu, dat-am încredinţat zapisul mieu la mâna diiaconului Grigorie Bălintescu precum să să ştie că având eu un rozar de loc în Săliştea Cănepilor, pă alături cu al numitului diiacon, ne-am invoitu amăndoi şi am schimbat făcând răzoru trei părţi şi numitu diiacon mi-au dat din livadea lui din Neagota doao părţi, însămnându-mi-l cu pietri. Să aibă a stăpâni acel ro zor cu bună pace, că am schimbat de bună voia noastră. Spre încredinţare m'am iscălit mai jos ca să se crează. '1825 A pr[il] 8, Eu diiaconu Ion Voineagu am schimbat. La această învoire de schimbarea locurilor ce mai sus să cuprinde a părinţilor diiaconi, m'am întâmplat şi eu şi pentru a lor bună învoire m'au rugat de m'am iscălit mărturie, ca să să crează. 1825 Aprilie 8 Pop Ioan isprăv. ot Sloboziia .Vaideni, [Pe uot] Zapisul deaconulu[i] Ion Voineagu. XX. 1825 Aprilie 19.-Zapisul prin care Dinu Colniceanu vinde dia. conului Grigore Băllntescu un loc de cânepă în Blezeni. Ade�ă eu care mai jos mă voi iscăli dat-am încredinţată zapisul meu la mâna părintelui Diaconului Grigore Bălintescu, precum să se ştie că s'au vă(n)dut -loc de cânepă de la valea BIă- 10 401 [402] zenilor de lângă râu în t(a)l(eri) 2 adecă doui; şi i l-am dat de tot ohamnic, ca să-I stăpănească el şi copiii lui, şi cine din el să va trage Şi pentru cred(in)ţă m'am iscălit mai jos i ca să să criază, puindu-rni şi degetul În loc de pecete. 1825 Aprilie 19. Eu Din Colniceanu, venzători. Eu Lazăr Bălintescu adeverezi. Şi am scris eu Popa Ion ]idovianu cu zisa lui Din. [Pe va.) Zapisul lui Dinu Colniceanu. XXI. 1825 Noemvrie 2J.-Diata Anuţii Ilie Băllntescu către fiii săi Grfgere, Nistor şi Nicolae. Diiata Anuţii, soţia lui Ilie Bălintescu, care au lăsat-o la vre­ mea slăbiciunii de moarte pănă mi-au fost mie zile intregi. Am lăsat această scrisoare la mâna copiilor miei, fiindu prioţi şi oameni chemaţi de faţă, ca să aibă a împărţi în trei părţi ori ce se va găsi în urma mia: o parte diiaconului Gligore şi una lui Nistor şi una a mia, cu a lui Nicolae; şi care din ei mă va comănda pă mine şi va ţinia copilu, să aibă a ţinia mărticu nostru; iară de vor ţinia copilu arnăndoi şi mă vor cornănda amăndoi, să aibă a împărţi amăndoi frăţăşte. Şi din boii carului am dat Iu Nistor doi şi o vacă, cărlana epii şi fieru carului jumătate şi un fier de plug şi doă căldări; şi din oi jumătate şi casa din vale ha noa; iară ce să mai află din vite şi din altele ce mai sus numite, sunt toate ale diiaconului şi casa ha bătrână. Eară la nunta lui Nistor ce cheltuială să va face să fie pă în doo la amăndoi. Aciastă scrisoare am făcut-o noi, care mai jos ne vom arăta, cu zisa Anuţii şi a lui Nistor, fiindu şi diiaconu Gligore faţă, în casa ha bătrână. Eu Popa Cărstea, adeverezi ; Eu Popa Costandinu, adeverezi ; Eu Diaconu Dumitru; Eu Lazăru Bălintescu, adeverezi ; Eu D. Ionu, adeverez. Şi am scris eu Popa Ion ]idovianu, cu zisa Anuţii şi a lu Nistor. \ XXII. \ 1825 [după 2J Noemvrie].-Lista cheltuelflcr făcute de diaconu Origore Băltntescu la înmormântarea mamei sale Anuţe Bălintescu. 1825. Insămnare pentru cele ce am dat eu Diiaconu Grigo­ rie pentru mama: 402 • ; " � y \ I , [403] Tal(eri) Par(a)le 2. 10. Pă trei masluri la prioţi. 1. Pă raichiu. " Tot pă masluri al doilea rând. o. 1. 20. Pă raichiu. 7. Tot pă inasluri trei, ce le-am făcut cu câte şapte preoţi. 5. Pă 10 oca raichiu. 1. 20. Pă slujba îngropării mamii. 4. Pă grâu. 10. Pă raichiu. 18. Pă sărindari. 1. Pă tămăiat pănă la 6 săptămâni. 54. 10. Aciastă foae să adeverează şi de noi prioţii bisearicii. Popa Costandin adeverezi. Popa Tudor adeverezi Popa Ion adeverezi. Că aceste mai sus-numite arătări sărit date de Diiaconu Gligore şi date de Popa Cărstea Duhomnicu. XXIII. 1826 Februarie 8.-Jalba prin care Ion din Rămeşti se plânge Isprăvniclei, că Gherghlna din Rămeşti a vândut o moşie şi lui şi altor răzeşl, iar un copil al el, care I-a fost dat argat, n'a avut grije de vite. Prea cinstiţi dumneavoastră boeri ispravnici. [ăluesc milei milostivirii dumneavoastră, ca să am dreptate cu o femee anume Gherghina ot Rămesti, că având parte de moşie acolo în sat şi fiind încutrupită de alţi răzaşi, viind cu rugăciune la mine ca să i-o aleg şi dându-mi şi un zapis la mână de statornicie, care să va vedea şi de judecată, tal eri 76, adecă şapte zăci şi sasi, vănzăndu-mi-o statornică. într 'aceşti bani, de care dansa nea vând nici hrana, ei am ţinut-o şi în casa mea cu cinci copii mici luni sasă, de care dăndu-mi şi un copil slugă într'un an tocmit după cu sărnbrie, dăndu-i şi sămbria, puindu-l ca să-mi dea vacilor fân, având şi coş eri de vite ca să le inchiză şi conac iapătoarea, iar dânsul n'au vrut ca să măe la vite, ci au plecat noaptea l-altu conac şi s'au întâmplat de mi-au mâncat o vacă de cele mai bune cu viţelu, lupii, de care luând şi ade­ verinţă dela oameni, care să va vedea şi de cătră dumneavoastră, şi eu sunt păgubaşi de acea vacă i şi moşia ce am cumpărat-o au vândut-o la alţi, ci mă rog mii ei milostivirii dumneavoastră, ca să fie cinstijtă] porăncă a dumneav. cu un bumbaşiri 1) aduşi, a-i aduce înaintea dumneavoastră a sta faţă, şi ce va fi mila dum­ neavoastră asupra mea. prea plecat, dumneav. Ion ot Rămeşti. 1) In original 1 icoană cu Domnul Hristos, mare. I icoană Maica Precista.> 1 icoană, Sfântul Ioan cu coroană, cu mâinile, cu picerile, cu steagul, capul jos coroana de argint. 1 icoană Sfântul Nicolae. 1 icoană Impăratul Costandin şi Elena. 1 icoană arhi-diaconul Stefan. 1 icoană cu sfântul prooroc Ilie. 1 icoană prăsnicari. ' 5 iconiţe de muşama prăsnicari, stricate. 3 icoane, Domnul Hristos, Maica Precista, Sfântul Ioan. în tindă. ' 1 icoană Sfântul Ioan în\brăcat în argint peste tot, pă sfântul Prastel. 2 sfeşnice mari de lemn, 2 lumânări mari de ceară zugrăvite, sfeşnicele cele mari cu tinichelele lor. 3 lumânări galbine făcute de postelnicul Preda. 3 sfeşnice mari de lemn. 408 [409] 2 tetrapoade. 1 icon ostas. 1 clopot. 2 rupide zugrăvite de lemn. 5 tipsii de aramă. 1 ipac (date) de postelnicul Preda. 1 cazan nemţesc spart ce (este) de 4 vedre, iar ţăvile sânt făcute de postelnicul Preda, nouă. Vitele schitului. Preda postelnicul. Starea bisericei. 2 boi. 1 vacă cu viţelul ei. 10 oi, acestea sărit la Savu Corneşul. Teodosie Arhimandrit, Cioflea, care mănâncă muntele + Sfânta biserică să află zugrăvită, numai Sfântul altar cu tămpla dimpreună, învălită cu şindrilă de brad, închisă de jur împrejur cu zid. 1 pivniţă boltită de zid cu beciul ei de varză, cu trapezarie deasupra boltită, cu două chilii cu cămările lor i cu foişoraşul di­ nainte, şindrilită deasupra. 2 odăi pă poartă, fărămate, şindrilite cu prăşiştilă, 3 ipac lângă poartă, alte chilii boltite jos. 2 chilii despre grădină, stricate cu cu be- ciul i cu cămările lor, şindrilită cu şindrilă de gorun i foişorul de(n) spre Olt. 1 pătul nou în patru furci, invălite cu coceni. Grădina închisă cu pari obli şi cu nuiele, de postelnicul Preda. Moşia, care este zidit schitul pă ia, este şi dincoace de Olt şi dincolo, n'are alt nimic că este munte, ce are deasupra un loc de fân, ca la 2 kile de fân, ce să chiamă Vârtoapele şi cosesc clăcaşii; are şi dincolo de Olt puţintel câmp de bun porumb, pă el chiar să fac bucate, ia dijmă cam la 200 de baniţe de porumb. Este şi o de fân pentru schit cam la 2 kile de fân; sănt şi vreo 30 de case pa moşia schitului, care fac 6 zile de clacă. Este şi o cornişă tot pă această moşie cu o roată pentru schit. Este şi pădurea de jir pă munte, care s'au întâmplat . de au vândut cu taleri 40, iar de când o ţine postelnicul, nu- mai s'au făcut, care această moşie s'au sculat un popă Ioniţă, care o luase supt stăpânire toată, care la leatul 1804 in­ trănd în judecatăvpostelnicul Preda, prin hotărârea Mării Sale lui Vodă, i-au rămas pă acel popă şi acum este prin stăpânirea schitului, Mai arată postelnicul Preda că mai este un loc, un ostrov in mijlocul Oltului, tot pă moşia schitului să ţine cam de un an de zile, s'au făcut stăpân postelnicul Ilie Olănescu, cu cuvânt că este a lui şi fără judecată nu să poate să să ia. Mai este un loc la Drăgăneşti cam de 2 zile de arătură, cu Q livejoară de fân, cam de 2 cară. lpac, o silişte de casă în sat la Proeni, care dă 3 litre de ceară. bisericii pă an. 409 [410] Ipac, mai este o moşioară ce să numeşte Pripoarele, ce are cărciumă pa ia, care dă vin de cam la 300 vedre de vin. Are şi 2 odăi, care fac 6 zile de clacă. Are şi un loc de porumb; când să va închide poate să ia dijmă, cam la 20 de baniţe. Ipac, o livadă, Lazul lui Dobre, cam la 5 clăi de fân. Ipac, deosebit o livejoară, cam la 3 cară de fân. l munte ce să chiamă Corneşul, ce se sculase rumaniu) din satul Titeşti, ca să să facă stăpâni; sculăndu-se postelnicul Preda prin sinetul ce l'au avut, au rămas a(l) schitului. Un munte Măndra şi Stănişoara, tot pă aci aproape, care să înpărtăşească Lotrenii, ia schitul doi bani şi rumânii un ban, care vine parte schitului taleri 100 pă an, care s'au scos prin postelnicul Preda prin judecată, care am văzut şi anaforaua în­ tărită de Măria Sa Voevod, care au şi orănduit şi boernaşi de au mers în faţa locului, dumnealui şetrarul Iane Brătianu, dumnealui' vătaful Dinu Robescu, care s'au văzut şi cartea de alegere a lor în faţa locului. Are schitul parte un munte ce să numeşte Murgaşu, ce să stăpâneşte de satul Sărăcineşti, care ia şi schitul parte de . Ipac, mai are schitul parte în sohatul Toci, care stăpâneşte mănăstirea Berislăveştilor 2 ani şi schitul un an, care să vinde pă an taleri 300 la aceşti ani, nu s'au împărtăşit schitul nimic .. zicea postelnicul Preda că nu s'au inpărtăşit. ' Theodosie Arhimandrit. Preda postelnic, ipistat. Ceale ce sânt trebuincioase a sa meremetisi împrejurul schttuţui: Mai întâi la sfânta biserică, fereştile să să puie de sticlă jos mai la turlă, jeţurile să se facă în biserică şi în tindă. La trapezăria cea mare să se dreagă tencuiala. Să facă şi soba care este stricată. Să se podească şi foişorul sus ŞI} jos, care este dinaintea trapezăriei. O odaie pă poartă să se podească, să puie fereştile şi să o tencuiască şi sa facă şi uşa şi soba şi coşul. Ipac altă odaie tot aici, numai să o tencuiască, fiindcă este boltită; să facă şi uşa, fiindcă este proastă, şi foişorul să să di­ reagă, să se tencuiască după cum au fost, că este boltită dina­ intea acestor odăi. Ipac, dedesuptul acestor odăi mai sânt 3 odăi boltite, care trebuie tencuite şi pardosire. Mai sănt 2 odăi cu cămările lor, fiindcă sant boltite, tre­ bue tencuite, cu sobele lor i pardosi te i coşuri1e i uşile i pa­ turile. Este şi . . . . . . . . tot alăturea i cu un beci i cu un fo­ işor de spre Olt, care acestea sant mai bune şi sânt învă1ite cu şindrilă de gorun, \ Teodosie arhirnandrit., Preda postelnic, ipistat. V-o. Catastiful ele tot avutul schitului Cornetului, după cum arată înnăuntru. 1808 Aprilie l l, (Arh, El Sp. Ciu., Buc., pachet 5, Mân. «Cor netul», dac. 38; pachet 4, dac. 35). 410 [411] 411 ) i 1 I 1 I I I Anexe la arte "Istoricul mânăst. Hurez" 1) Comunicate de J. lonaşcu. 31". 1804, aprilie 23. Pahomie arhim., egum, m-rii Hurez, aren­ dează, pe 3 ani, moşia Căzăneşti, lai Tudor din Drăgăşani. + Incredinţ.ăz cu acestu zapiisu al mieu la măria d. chir Ta­ doria oi Drăgăsani, precum S'l. se ştii[ e ] că iam dat moşiea Ca­ zăneştii di păste Olt în arind ă pe 3 ani, şi mai 'nainte să aibă a păzi d-Iui hotarăle moşii despre alţii r.ăzaşi şi să aibă aş căuta toată zeciueala din toate sămănăturile căte să vor face pe n,>­ mita moşie, adecă din grău, din porumbu, din orz,din meiu, Şi am priimitu şi bani[iJ jumătate acum, iar jumătate să aibă a-i În- plini la numitu sorocu. Şi am iscălitu, [1 J804, april. 23. Pahomie ar/un. igmn Har[eJz[an}. 32. Nedatat (1804, iunie ? 160). ,,1792. Catf asti] Iz de venit! urile J şi ·.cheltaelile ce s'au urmai la sjănta m-re Hurez, cum înlăuntru arată 161). Venit pă leat /792162): 250 tl. 60 bani 163) după vin ce s'au văndut în cărciumă ; 30 după. rachiu; 600164) dijmurile de făn după) toate moşiile; 250 venit[ulJ munţilor; 500165) 'mila vinăriciului ; 55 de la un schitu Pologravi cutiea166). (Total =1) 1685,60167). Clteltuiala pă leat [17 J92: 550 tl. lucrul viilor de la Su­ Jeşti i simbriea vierilor; 115,45168- cheltuiala praznicului sf. m-ri ; 1) Notele din josul pagiuelor sunt numerotate în continuare. Vd. nr. 79-82 pag. 403-441 şi nr. 83-85, pag. 145-170. 160. Cred că este dela începutul lui iunie 1804, căci se citează mtr'iînsul o plată din mai 1804; apoi jn iunie s'a făcut predarea m-rii Hurez de Pahomie, către noul egumen Chermauo (v. anexa no. 33). 161. Acest ms. are, pe coperta exterioară, indicaţia cuprinsă între trimiterile 160 şi 161. Dar mai există un al doilea rus. de alt format - 43 X 16 112 cm, -, care are cam acelaş cuprins. Deosebirea Între ms. ce pu­ blic aici şi cel semnalat stă nu numui în oarecari amănunte, ci şi in caligrafic şi ordonare. Cred că ms. din urmă, scris de mârra lui Pahomie chiar, este cel care s'a redactat :întâi, după diferitele notiţe, de Însuşi Pahomie. De aceea :îl voi nota cu A., spre deosebire de cel pe care îl dau În extenso şi care va fi notat cu B. (iL are În mapă no. de ordine 32 bis ). In note, voi face loc la toale Însemn�ări'e din ms. A, absente in E; care presinllă. de multe ori, inle,'es'ante informaţiun1. Voi sem­ nala şi lacunele lllS. A. Ms. A cuprinde �6 foi, din care sânt scrise 19. 162. A. ., venitu sf. m-ri Horielz pă aIlul acesti al Il· 1792 163. In A, "paria/el 20". 164. A. ,/,00". 165. A. ,/,00". 166, A. ,,15, moşiea Bogdâneşlc dUpii LUllcaU'ă(". (Cu altă cer­ 'neaIă:) "Iar celelalte moşii toale au fost dale ÎIl arend[lăl dâ nlpt. Rafall igum.". 167. A. nu totalizează. 168. A. "par. 15". [412] 45 îmbrăcămintea cănd am căiu gărit ţră Macarie,- 85169) cănd am rner su la Craiova şi la Gioroc; 100 pă sare În casă i la vite; 38 Bujoreanului pă o pereche dă pietre; 37° banii spitalului din Rămnec; 45 chiriea vinului ce l-au adus la m-re ; 30,601.7°) pă să­ minţuri: bob, mazere i altele; 95 cheltueala in multe rănduri dus la Rămnec pentru treaba m-rii; 300, pă bucate ce am curnp.ărar din casă fiind lipsă; 12 oerit oilor m-rii : 5 pă 5 ferdele ; ro pă hărdae i vedre în casă; 5 p·l. vase de pământ în casă; 30 pă seu de lumănări , 20 cheltuiala lui Iosif cănd ',S'-au dus la Craiova,' 80, plocoane la d-lui caimacam; 70 plocoane la Bucureşti; 50 p ă postav de îmbrăcăminte în casă ; 50 pătulu 'ce s'au surpat; 40 p ă pici dă. vacă pentru opinci ţiganilor; 1 ° 1)·ă o căldare mare la. bucătărie; r 8 PZt 6 pături ele cai; 15 pă şubi ţiganilor în casă; 34,60171 )pă o per. pietre de moară la Baea; 75 pă b ăcănii în casă; 100 pă f ăn la vite cănd era lipsă; 50, pă un cal al Io gtLui: Nicolae, ce l-am plătit cu porunca dam-lai caimacamuiui Caljo­ glului ; 30, cheltuiala proim egumenf ului] Atanasie172) la Craiova; 4 pă 4 zăbalc la telegari , 18 pă r 2 fe1igene cu zarfurile lor; 5 pă 4 ibrice de cafea; 30 logt, Nitu! .de au scris vinărici : 40,60 lui Iosi], de s'au dus la Bucureşti; 30 ,cănel am fost la Rămnec i la Troean , 30 dat lui Cosdri i Ion şi Tudor cănd s'au elus la Bu­ cureşti cu treaba m-rii ; 550 banii cutii cu cheltuiala Ior : 30 lui Silivesiru treapădu lui; 50 dulceaţă i cafea; 15 hainele Lupului hăiatu ; 20 simbriea unui cioban; 5 cararnfile ; ro pă farfurii; 2 pă cerneală; 40 tărnăe i smirnă; 5 pă ceară tare i bulinuri; 40 sim­ bl1ia vizitiului; 80 pă undelemn; 40 pă peşte sărat părinţilor; 50 pă heI'; r8 pă hărtie; 3 pă păhare de sticlă; 20 pă lacăte173); 30 pă coase; 15° pă ceară.; 10 pă elooă ocă bumbac, r 5 cositorit v,asi10r peste tot anu; 4 pă o căldare la cărăuşi 174); 5°°, îmbră­ cămintea mea 175). Venit pâ leat. 93: 4°0 tI. 90 br\\ după vin ce s'au văndut; 50 după rachiu; 561,60 după dijma 'fănului de toate moşiile; 25° venit munţilor; 430 mila vinăriciului: zlot ele vatră de la Baea i dela R.anc şi loneşti (!); 600, arenda moşiilor de la; cămp; 55 de la schit Polovl'agii bani[iJ cutii; 30, arenda moşii Potrojal7i,' 20 moşiea Giargiţa 176). Cheltuiala pă leat 93: 490,9°, lucrul viilor ele la Suteşti cu simbriea vierilor; 150, lpcrul vii de la Trocan; 30, am dat lui lG}). A. şi .,p:u·. 20\'. 170. A. "par. 20". . 171. 1\. "par. 20". 172. A. "Alllonie". 17:-). A. arc acest pas:lgiu tăiat: ,,i0, prea sfint. păriateZrui] episcopll la sleli Cosdn, ca \ se? slujască s�ânla leluI'ghie şi şă po­ mencască Jlre prea jericit,iil\ cfilori". 17'1. A. continuă: ,,12, pă 12 cu(ile ÎI! casă " 60, lui Coslandin i Tudor 1 jon când :;'ou dus după. ţiganiril fugiti de e-a/l adus; 60, iar 101' arind au adw; pe 101/ Guşoi, pc IOI! al MitulUI din (ar[ăl fu­ giti fiind" 17[). A. nu dă :lccas!ă chelluial.ă. 176. A. continllă: ,,15, moşia BO!Jdll.1,cştii după f.llllcauât". 4/2 [413] Cosd. i la 2 ţigani ce au dus bani dam-lai oanţ u ţlui Brănco-. vean V'T), 20, dind s'au dus Spiridon la Bucureşti; 40,60, birul poslujnicil or ; 70, plocon la Buc. cu Ion şi cheltuiala lui; 100, plo­ con el-lai vel ban; 25, popi lui Parthenie ; 25 sămbriea unui cio­ ban; 5°0, la înnoirea hrisovului ele mila vinăriciului : 145, pă ceară; 100, bani ce s'au elat pt. cheltuiala lui Iosif cănd s'au dus la Gioroc; 50, lui Meletie i lui Clirnent 178) ce le didese , 30 dat lui Misail179); 20, pă hărtie ele scris; 70 înbrăcămintea părinţilor; 45 sirnbriea vizitiului : 12, cuţite ele masă cu ling urile lor; 30, pocloane la el-lui vel logt; 70 pocloane la el-lui caimac[aJm; 40 podoane la el-lor boeri ispravnici; 120, cheltuiala în multe răn­ duri la Rămnec ; 25 pă caramfile i .n ăstrăpi ; 30, pă untuelălemn; 30,90 pă peşte sărat pentru părinţi 180); 30 pă piei ele vacă pt. opinci ţiganilor; 25 pă lacăte : 17,60 costoritu vasilor peste tot anu ; 10 bumbac pt. lumănări : 50, p ă seu dă Iumănări ; 60, dind: au mersu Ilarion la Craiova vechii; 55 pă her , 30 p ă tămăe i smirnă; 550, banii cutii cu elusul lor; IlO, cheltuiala praznicului; 100 pă băţcăjrrii în casă i la cuhnii : 100 coconitilor răpf osa]­ tului Vlădăiall pic'l ° şiră de făn ce am cumpărat şi le-am dat-o de pomană; 500 îmbrăcămintea mea. Venitu pă leat 94: 250, după vin De s'au văndut , 20, după rachiu; 25°, venitu munţilor; 75°, mila vinăriciului 181); 600, arinda moşiilor ele cămp , 100, arenda Giurgitii p ă 3 ani; 300182) după bucate ele la merari ce-i avem la Gioroc ; 20, după elijma fănului [de la] Stoiceni; 100, după. ghinela [deJa] Şirineasa 183). Cheltuiala pă leat. 94: 45° tl. lucrul viilor de la Suteşti ; 19° lucrul vii Ţroianului ; 15°, cheltueala Bucureştilor i bani[iJ şcoalelor ; 100, s'au dat lui Spiridon astă iarnă când au mersu la Bucureşti; 30, s'au dat lui Cosdn i oamenilor episcopii 18:4) ; 60, pa. misăzi i papuci; 40, p ă ,cizme i iminei; 95, pă sare în casă; i qa vlite; 60, pă heI'; I25 p1 ciară dă lumănări; 10, pă bum­ bac de lllIl1ănări; JOS p"t tămăe i smirnă; 5, ceară tare i buli­ nuri; 18,60, pă h�irtie de scris; 100,60 pt. schimbul ţiganilor; 35, pi,etrile morii ot Foleşti; IO, hiarăle morii ace�tiea; 80,60 unt­ delemn; 40, peşte sărat pt. părinţi; 40, pt. simbriea vîzitiului; IOO, băcănii; 230, cheltueaIa culmii; 35, pă piei de vad pentru opinci ţiganilor; 50 pă postav ele îmbrăcăminte 185); 25, pă lacăte; 177. E vorba de Nicolae Brâncol'eaull fostul han mare în 1788; deci s'ar pă;'ea că în acest an n'a ocupat nici o dregătorie de divan. 173. A "Arh[i]m. lor". 179. A "eluh[o]u]nicu[ simbrie". 130. A. ,,70. pârin/elui episcopu, ca să sll/jiască sI. lilllrghie la sI. Cosdn .5i să ŢJOIJ1C'IlC' .';că pă prea Iei ic ((i] ci/ori". 181. A conlmuă· ,,15, moşicc[ lioDd'lne,<11 c!lllxl LUllca{J(lţ". 182. A corec!at, fusese. ,.GOO". 183. A continuă' ,.880, după rlijllwirile !(ll !l/li del, moşii; 250, venitLl mUlltilor". 184. A "episcopului". 18;'). A ); 1.: ( , M" '1' '( '" - [420] Alte cheltueii ce s'au mai [ăcut tot pentru treaba m-rii: 320 tl., 60 b. Sţănta biserică cea mare fiind lnchisă pentru: spurcăciunile la 70 de robi ce au lost inchisi de turci III 2 luni şi' jumătate III s]. biserică; şi rugând pe prea sţ, păr. episcop Ia­ sii Argeşan, cănd era arh[i [ereu 232) aici, şi viind au spălat-o şi: au sfintit-o şi au slujit sf. leturglzie. Şi sf. slujbe să ţin de atunci. şi pănă acum cu 3 hirotonii, însă: 2 dieaconi şi un popă; 10 t.. 3°, am făcut 2 petrahire ca să nu să tăvălească cele bune; 15,45, una dvear ă de mătase cusută. cu Iir, la uşa din stănga; 5, una dvear ă de cit la uşa din mijloc; 3,24, hiearăle care ţin dvearele; 25,41 o masă de mătase mohor ătă pre sf. prestol cu provazurile galbene de dirnie să nu să t ăvăleascăioele bune; SAS, o poală de cit pt. tratatop (!) cel mic; 8,60 una cădelniţă, fiind stricată am. dres-o; 12,60 sfeşnicele cele mari de madem fiind stricate şi ru­ păndu-se le-am dres, le-am poleit; 70,90, opt ferestre ale s], bi-­ seriei le-am făcut de iznoavă în ochiuri rătunde legate cu plumb; una candelă de argint am făcut-o; 26,60, la mormântarile ctitorilor am pus hiar ă candelilor şi făclii; 30,3° 'pietrile din tinda bisericiţ i]: căt şi cele din advon (1), fiind stricate şi scoasă de turci le-am, dres şi le-am pus la loc; 395,60, brăul turlii cei mari; luiindll-să plumbf ui] de turei, eu le-am pus la loc şi am coperit-o şi am ten-­ cuit-o pă unde se surpase de ploi; 825,9° turla cea mică, şi sus şi jos, luăndu-să plumb de turci, iarăş l-am pus la loc ş'am ten-o cuit-o pă unde să stricase zidurile de ploi. 5 ° 5 5: Casile ce sănt [Il s], more, le-am ce-perit din nou ca şindrilă de brad; şi pă sus şi pă jos cu uşi şi cu paturi i Iaviti ; ferestre, sobe, cu scaune şi cu mese; 2559,9°, casile cele mari cu' [oisoare le-am coperit cu şindrilă de siejaru solz[i], făcănd în­ lăuntru: paturi, sobe şi înbrăcănd casa cea mai dinlăuntru care este cu 3 paturi cu mindire şi cu periee de cit, jurînprejur tiri­ plic albu ; 150,60, am mai înbrăcat şi altii casă tot cu 3 paturi cu mindire cu perine jur înprejur cu macaturi şi cu ciucuri de ti­ riplic pentru trebuinta musafirilor; 233,60, pietrele ce au fost stricate după la scări s'au dres şi cătevaş s'au pus şi cătevaş sănt să sle] mai pue. 75,60, [oişoru cel zugrăvit din sj. m-re croindu-să şi eră­ păndu-să de cutremur era' să cază şi le-am zidit pă jos fiind "ii stăip) de pieatră, întărind \şi scara cu lespezi de pieatră, care stă. şi pănă astizi. ' 15,60, sIănt[lll] paraplis, fiind chipurile sfinţilor lnpaşcate' de !toţi nemţeşti ş'i stricate '(le turci, le-am dres. 365.9°, sfăntjul] schit bolnita: Adormirea Maicăi Precisti, sI· biserică fiind stricată - �rajdll de cai fusese - şi scoţând bă­ ligar din ir'lill sa , am gâsii sf. preastol fârăl71at, l-am închegat cu ipsos şi cu spirt şi cu heru; cum prin bă1igaru ce am mai putut găsi de la tilmplă. şi de la 'sf. icoane le-am pus la loc, iar ce HUl 232. 1792-9:5 ( 9), 420 [421] am putut găsi le-am făcut de iznoavă ; 170,45, [erestriie de la s], biserică, căt şi cele de sus de la turlă le-am făcut de sticlă puind şi zăbrele de heru cu sărmă inpletită pă dinafară; 25, Înlăuntru în sf. biserică am cumpărat si. vase <şi altele ce au fost trebuincioase de să slujeşte pănă acum sf. slujbă. 256, şapte case, 3 cămări, 2 tinzi cu [oisoare şi 1 beciu ce au fost surpat, le-am dres, numai ce au mai rămas 1 sobă să s[ eJ mai facă; le-am coperit şi jumătate mai este să să copere că şin­ drila este gata de brad. 50,90, [oisorul de la bolniţă ţiind surpat l-am dres. I956,60, [ăntăna din sţănta m-re secăndu de tot, am dus 233) apă de la rău (!) cu butea, trăgănd mare descălie 234) şi găsind meşter am adus apa În m-re ru mare cheitueaiă, trei ani lucrănd ; punând şi 3 lespezi de pieairă 235). 77,60, zidul de la poarta de /zier, pănă la poarta de lemn cea, dela vale, fiind stricat surpat le-am (!) dres şi le-am coperit cu şindrilă de brad. 99,60 grajdul cailor fiind surpat jumătate şi arsu de răz­ miriti l-am coperit şi l-am dres podindu-l şi sus şi jos. 208,60, poarta de la vale s'au arsu cum şi coperişf ul ] cu tot[ulJ şi le-am dres de iznoavă ; 75,60, casa de la poarta de la vale earăş Ie-aa arsa hoti] i] nemţeşti şi le-am [ăcut eu, le-am dres şi le-am şin­ drilit; 200, pătuiţ ul ] de la poartă l-am făcut eu de iznoavă şin­ drilit pentru bucatele rn-rii ; 23°,60, dela poarta cea de la vale În jos am [ăcut cătvas caidarăm de pieatră; 52,3°, iar de la poarta de la vale am [ăcut grădină lnchisfă]cu pari despicaţi şi vărşitu cu mărăcini pentru legumi, însă numai făcut[ul] parilor i adus ; s'au făcut şi altă grădină în dosul m-rii închisă ţăr ăneşte pentru pometţ ul] cel de acolo. 279,60 sţănt schita al si, Ştefan [iind stricat de turci, sţănta m-re grajdu de cai, am dres cele din lăuntru stricate şi jăfuite, le-am pus la loc cum şi stălpi[i] 'uşilor ş'ai .ferestrilor fiind de piea­ tră şi stricăndu-i turcii, scoţănd şi hiearăle de prin ei, s'au făcut din nou; r 5 5,30, s'au dres şi 3 chilii şi 2 [oisoară s'au coperit tot cu şindril ă de brad şi săd dtlllgăraşii Într' ănsile de lac si. slujbă. 295A5, sjănt schit al sfinţilor Apostoli, iarăş fiind stricat de tot de turci, sf. biserică am dres înlăuntru şi am şindrilit-o tot asemenea ca schitţ ul ] s]. Ştefan, s'au acoperit şi chlliile toate dreg ănd şi 3 chilii din toate carile şăd călugări[iJ întracele de fac sf. slujbă. 257 t. 35 p, si. schit al si. Ioan liind stricat, s'au dres şi şăd călllg(tri de slujâsc si. slujbă; 359,9° viea de aici de lăngâ m-re cât au ŞăZllt turcii s'au lost părăsit; am închis-o şi am în- 2;)�. f\, "Clducclnd". 234-. A, "nncaz". 235. A. continuă: "Scara dela clisărie am dl'es-o Cll lespezi (le pieatrii, iar 8C([ra fiind toalii de pieatl',cj le-am pus pie/riie şi stâlpi sânI nepuşi şi sănt .... (te". 42{ Ni' ,,( , • il, ' .,"' 'ţt [422] tr eg ito CUlTl să cade făcănd şi un slon şindr ilit : cu adusjul] araci­ lor; 15°,3° am făcut şi o moară jâlcâu de iznoavă unde: au fost moara cea de pieairă, pentru trebuinta sf. m-ri ; 465,60 o casă am [ăcui în deaiţ ui] luucii despre Bisiriţă, de zid pă pirnniţă de pieatră şi altă casă de bărne, josu,coperită cu şindrilă de brad, cum şi graţdu de nude coperit cu făn, şi puţ cu apă pentru odihna călătorilor şi se vinde şi vinf ul] m-rii; 441,9°, la drumf u ] mare au fost o casă ce să cheamă Bela, cârciumă, şi din răzmiriţă ar­ zăndu-să, prăpădindu-sţ ă.], r ărnăind numai groapa pimniţi[iJ, am făcut pimniţa boltită . şi deasupra 2 case ca sobe, ca paturi, cu ftoişor, păreţi de zid şindrilit cu şindrilă ele brad, şi lemne, să fac poartă şi curte înprejur cum şi grajdu'de bărne şindrilit, pentru odihna călătorilor şi să vinde şi vinf ui ] m-rii. 459..45 la moşiea F ometesii, unde au fost cazarmele nemţeşti, fiind în drumul cel mare, am făcut 4 case pă pimniţă de pieatră şi 6 [oisoară sindrilite cu şindrilă de brad am făcut şi grajda de bărne cu 2 iasle şi cu sion dinainte şindrilit cu şindrilă de brad, curte înprejur cu pari despicaţi vărşitu cu mărăcini, poartă mare şindrilită şi poartă mică; este conac pentraoamenii m-rii şi pt-. mosaţiri şi să vinde şi vinf ul ] m-rii; casele s'au arsa de Cărjalii, iar celelalte narnestii sănt ; 175,60 tot la această moşie am făcut şi pătul mare şindrilit cu şindrilă de stejar cu multă cheltueal ă nefiind stejari aproape; I35,30 am făcut şi o morişcă de iznoavă tot acolo, 3568,60 pt, moşiea de la Baea 3 ani m'am judecat ca Iă­ cuitorii şi pănă am luat-o din m.ănă şi a-i supune lu obiceiu pă­ măntului. Şi am dres şi acolo casile fiind stricate de r ăzrniriţi ; am prefăcut şi moara şi le-au arsu cărialii; 2°9,90 am făcut şi IJJ'ătul mare şindriJit cu şindrilă ele brad, pentru bucatele m-rii,: JOI 2, tot la acea moşie Baea din lLlminată poruncă gspd. am stri­ cat 2 117 ori ale r[{mănilor protivnici 'f't,şi 10 case, mutăndu-i din moşiea m-rii la alte sate cu multă cheltueală, că nu puteam stă­ păni moşiea de acei protivnici, 175,3°, o moară de iZfloavli am Iăcut pă mo"iea Bărzoteni, care este apto,aple; de sf, ,m-re; 356,60 ace moşiea Fomet.eşti am făcut pătal mare şindriJit cu şinelril!:î. de stejar şi bordeia mare jumătate pivniţli şi jumătate cu sobă pentru conac m-rii; 105,9° tot la această moşie am' facut şi o moaril ca o piatră. 156,9° la moşiea ,>�irilZeasa am făcut 2 case de băme intr'un acoperiş cu sobile lor şihdrilit cu 'blane de stejar; 325,45 tot la aciastă mo�ie a făcut şi 2 pătllle mari şilldrilile ca şindrilă, de stejar; curte înprejur, .poartă; am Îngrădit şi pomet[al] prin prejur cu garelu ele nuele\ vărşit cu măr,ăcini; 177,9° moara de ,acolo fiind veche s'au stricat, s'au prăpădit şi am făcut-o ele iz­ noavă; 100, sf. biserică toi. de la ,aceasfi"l mo"ie jiind pustie de mult şi lipsită de toate odăjdiile şi de sjintele vase, de sf. icoane, de sfeşniciLe toate, clIf71părăndll-Le şi deşchizlmd sj. bisericlf., să slujaşte într'ănsa sj. sLujbă; 51,3° tot la acea moşie am făcut şi 422 [423] la drum mare un bordel mare, jumătate pimniţă şi jum. cu s�bă şi să vinde vint ul] m-rii. 2500 pentru moşiea Şusani m'am judecat cu Ot[e]felişani[i] 4 ani pănă le-am scos-o din mană; am făcut şi o casă de bărne şi păiui mare şindrilit cu blane de stejar. 185, o moară de la moşiea Stoiceni, am făcut pimniţă de bărne cu sion dinainte, coperit cu blane de ştejar i lin şi teascu, curnpărănd şi car Cll 4 boi, să care cele trebuincioase, 4352 tl. 60 bn. viea dela Troean, care este intre Rămnec şi Între Ocnă, căi au fost răzmiriţa neamţului nici. de cum' nu s'au. lucrat, arzănd turcii haracii şi slon[al] i 'gardu i lin şi teascul şi casa; şi crescuse şi mărăcini de nu să ştiea unde au fost viţa. Am curăţit-o, am îngrădit-o, am pus haraci, am întregit-o, am făcut şi 2 slon uri şindrilite, şi bordeimare pridvor ăt jumătate pimniţă şi jum. cu sobă pentru conac m-rii : am făcut şi lin şi teascu, cumpărănd şi un car cu boi 'pentru a s[ e] căra cele tre­ buincioase; am scos-o la cale cum să cade. 553,60, la viiea cea mare de la Suieşti am făcut casă pt. co­ nac de şădem cănd mergem; slon mare, lin şi teascu, grajdu i poartă şindrilită Cu blane de ştejar. 322,60 la viea Goleasca am făcut slon mare coperit cu blane de ştejar, casă, pimniţă de bărne neacoperite. 159,30 la viea Vomiceasa, la Suteşti, facem casă, pivniţă; in să pivnita am făcut-o, iar casa nu s'au isprăvit, ci le facem a­ cum; am făcut slon, lipsă şi teascu 236); 325,60 viea de la Podgoria Piteştilor tot din vremea r ăz­ miri ţii părăsindu-să de tot, am închis-o, am icurăţit-o atăt viea căt şi poalile pănă în drum, dreg ănd şi casile , 2000, patru mori la moşiea Oioroc le-am [ăcui de iznoavă noi; 157,90 viea de la N emoi, am 'făcut sion mare, am coperit-o cu blane de ştejar , am făcut lin şi teascu. 390 bivolăria; fiind arsă, stricată, am inălţatu [zidu] de l-au dres şi am şindrilit-o cu şindrilă de brad, podind-o şi sus şi josl, şi am făcut casă de bârne cu cămară pentru văcari i bivolari,. am făcut şi coşaru de vite; 645, din bivolăriea care am prefăcut-o, la vale, era loc de ţinea apă 'Şi pădure mare 'Şi [la] curţile l11-rii Îi zicea rovină, pentrucă era loc apătos, de nu era de nici o treabă. Şi eu, cu multă cheltueală şi streclanie, am pUS' de alt t.:urăţit pădurea toatli şi am făcut şanţuri de s'au slobozit apa ş'i S'au fâcut locuri ariitoare; ară m-rea bucate cum şi livezi de 150 cară de făn, din p(ldure meree acum sănl semănături şi livezi, indemnăndu-mă fiind şi aproape de m-re, de am făcut aceast�. <:urătură fiind de mare folos si. m-ri; deosebit de lucrul ţiganilor. 2 I, la o părticică de moşie R.acoviţa am făcut un pătul pL. bucatile ce să adună acolo; 1545, de căţiva';i ;mi m'am tot jllde, cat cu rumăniiil din Uşurei pentru moşiea Sărbii i Uşul1ei şi sănt 2): 'Moşiea : Giorocu, Bogdănesti, Runcul, Şchei, Craioviţa, Ne­ deea, Potrojani, Baea, Căzăneşti, Şirineasa, Curăturile Costeştilor din Ulmetu, Stoiceni, Ciuperceni, viea Piteşti, Giurgiţa, Şuşanit, Neagota, Bărzotenii-Ulmetu, Jdigla, plaiu Hurezf u jlui, moşiea Hu­ Fetii. Moşiile după cat] asti] h de perilavi: Moşiea Gioroc, moşiea Bogdăneşti, din cărţi.... ? schita sţ, Ioana, moşiea Runcu, Şchii - parte dintr'ănsa -, Potrojani a S-a parte dintr 'ănsa, îi zic Marmarile; Baea ; 'Căzămeşti : Şărăneasa; din hotar Hurez[ u Jlui; Stoiceni; Ciupercenir.:.: ?; a treea parte din Giurgiţa; Şuşani, în hotar Hurezf u jlui; Bărzoteni: Urez; Ră­ meşti; Romanii; piaiu. i moşiea Orezului; Chitioara Însă..... ? asu­ pra logtului Nicolae. (Ms. cuprinde 17 foi întregi, din 24 câte se pare că a avut, 2 foi pe jumătate (pe acestea e scris catastihul moşiilor), cele­ lalte s'au rupt. Toate foile rămase sânt 'scrise, afară de ultima, care serveşte şi de copertă. Are formatul: 341/2X24 cm.). 33. 1804, iunie 8. "Cat[astijft de avuturile sţintei mori Hureza din sud. v ătcea, mişcătoare şi nemişcătoare care s'au dat în seama s]. sale arhimandritului Ghermană, ce s'au asăzai igumen ; cum ittăuntru arată". (Capitolele: "Sfintele moaşte; Evangheliile; Crucile; Engol­ pii; Icoanele; Sfintele vase i alte argint ării ; Odăjdiile arhiereşti ; Odăj diile preoţăşti; Stiharele; Epitrahirele ; Perechi ruca vi ţe; Ora. rile; Aerile i procoveţele ; Poiasurile ; Poalele i measele ; Cărţile greceşti i latineşti: Sărbeşti : Rumăneşti ; Cărţile ce au lăsat Ro­ mall ieroshimonalt ce au fost igmen şi să numea Rafai!; Mo'şii­ le 253) şi Viile" - înşirate în primele 8 foi ale ms. - s:1nt a. proape identice cu cele ale ms. din 1791, mai 21. La cap. "Mo­ rile", la roatele de la Oioroc se precisează: " ... care arzănda-s.ă' de Cărjalii s'att făcut de THoig[u]menll Pahomie la locu". Se adaugă: ,,1 moară fiial'll la moşiia B'1ia; 1 'ipac la Fomete'ş'ii,. I la Fole?t;; I la Bărzoteni. Aceste mori le-au făcut proigmnu Paftomie in vre­ mea ig[u]l71enii sale". La cap. "Vitele", din cele luate cu catastih, Pahomie dă lipsă 9 capete de bivol" murind pă 'iarnă", rămân II. Celelalte vite au sporit mult supt egumenia acestui căhigăr activ; astfel 25�. !VIs. A. nu cuprinde însemnările l11o�iilOl" m-rii: dar a­ ceste Însemnări din ms. A. sânl scrise de aceeaşi mflnă eare a dat ms. B. 253. Lipesc: moşia Non'acÎ din Gorj, Ceriillll ti'n Dolj trecute În sl.ăpânirea lui Ioni(.ă V1ădă.ianll. 427 [428] se adauge; ,,17 capete de cal spori de igmrui Pahomie şi Lăsaţi la m-re zestre; 172 răm[ăJtori (pe lângă 20 primiţi) spor din eg .. arhimandrituiui Pahomie; 95 oi cu mare cu mică; 22 capete de vaci i boi şi ,,9 stupi prăsiţi dă arh, Paltomie"... Total capete : 469 şi 9 stupi. "Alte lucruri din casă spor dă te! U [mena Pahomie: 4 zăbale de cai spor lăsate de proig. Pahomie; 1 tocu de her alb pentru hrisoave , 2 Iinguriţe de 'argint de dulceaţl ă]; 2 far­ furii ipacu de cleştar; 15 feligene de cafea; 6 farfuri[iJ de rnadern, 1 tavă de cafea; 1 feligean de ceaiu , 6 păhar] e J de cleştar de vutcă ; 1 caraf de cleştar, 1 sticlă de apă de cleştar; 1 ipacu; 1 teasă (1) de cleştar de sticlă; 2 păhar de cleştar cu scaun de masă de vinu ; 4 clon dire mari; 4 carafe ; 5 păahr[e J; 2 solriiţe de sticlă; 1 fanos de sticlă cu scaun de hier alb; 1 felinar de sticlă; 2 ibrice cafea ; 24 dă talere farfurii; 2 castroane mari cu capa­ ode lor; 6 ipac făr' de capace; 3 ipac farfurii de rasol; 12 far­ furii de mezele; 3 farfurii i pac; 12 per. cu ţi te; 1 5 o ocă sare în m-re; 20 ocă cănep.ă i inu : 35 cară făn vechi au rămas la m-re ; 3 muudire cu Iănă, 8 perine, 1 macat citu bun cu perinele, feţele (toate) în casa domnească; 3 mundire cu 1 ăn[,ă] , 6 perine ipac, 1 ma cat de ..... în altă casă la mosafiri. Piei de dobitoace ce au murit şi alt rămas in m-re spor.' 5' piei de cal, 4 pie] de bivol mari, 5 de bivol mici; 6 de capră, 6 de vacă mari, 2 de viţel=30 (piei). Vasăie de lemrut ce au. rămas in ni-re şi prăvălii i mosiile m-rii, spor de igmnu Pah] o [mie: 40 buţi de vin, cu seci cu ce sărit cu vin după arătata sumă a vedr[eJI[orJ; 15 putini de varză 1 de attleJ legumi, seci, din care 6 sănt cu varză în m-re : 10 butoae goale cu mari cu mici; 16 vedr[e] de brad; 2 putini; II hărdae ; 5 băniţ[iJ de bucate; 1 bu­ riu cu oţăt ; 3 măldii (?); 16, copăi pentru culesu la vii; 2 co­ păi de stejar ; 2 sănii de lemn� incheete în m-re ; 2 mese lungi cu piciere , 6 scaune; 4 cară mari de boi în m-re, 2 cară ipacu la Suteşti; 1 car la viia cea mare ot. Troian (toate) legate cu cercuri. Bucatele ce au răma� in ni-re şi pă la moşii da igumena Pahomie: \ 56 baniţi grău, ban[iJţa de ocă 24; 400 chile porumb vechi in m-re şi pe la moşiile m-rii .- măsurat de noi -; 308 ocă ma· zăre; 572 ocă fasole, în m-re lăsate. \ Vinurile: 200 vedre vin alb veichi (1), 903 v. ipacu Vll1 alb nou; 119 vedre rachiu de tiscovin[ăJ Adică 1434 [vedre] vin cu rachiu ali râmas ill m-re eg[uJmel7lllui Olzermano (cu cele 212 vedre pri·· mite ) . . 428 [429] Tiganii m-rii Hurez: TI] sălaş D-tru Bangă cu soţie a lui Mariia, 1 fecior Şl :2 {fete; Stan al Bangăi, soţia Oprina; Radul lui Neagoe cu Saf ta; -Gheorghe al Cărloti cu Ana; Dinul El[iJsaftei cu Ana; Radul Beş­ J[eJag[ăJ cu Tudora ; Stan Şainu cu Stanca; D-tru Şainu cu Ma­ aria şi 1 copil; Miul Şainu făr ' soţie; Mihăilă Şainu cu Stanca ş� 1 copil, Antonie cu Ana; Marcu cu Gherghina; Mihăil Golea cu Ana; Ianachi Burican cu Zmăr.inda : Matei cu Niţa ; Ion cu Stanca; Barbu cu, Mariia ; Radul cu Mărg ărita ; Ion al lui Ştefan cu Ioana; Ştefan cu Ilina şi 1 fiu; Dinu Potcovarul cu Stana ş,i o fată; Oprea al lui Niţă cu capu ; Oprea al Predi cu Dobriţa i 1 copil; Stan văduvu , Radul lui Gheorghe cu Preda şi 1 copil; 'Cost. cu Oprea; Miu cu Dumitra şi 1 copil; Radul cu Ana; Dinul -cu Floarea; Ion al lui Vasile cu Stana şi 2 copii; Oprea lui Cer- -cel cu Ilinca, Stancu Cărloti cu Stanca ; Radul Cărloti cu Rada şi un fecior; Dumitru singur; Stan cu Stana ; Tănase cu Oprea şi 1 fată; Stan holteiu; Ioana văduva cu 1 copil; Mihăil cu Ana; .;Matei cu Floarea; Ion Soriei cu Stanca; Dinul Voicăi cu Stana şi 1 fată; D-tru cu Stana ; Ion 'cu Mariia şi 1 fecior; Ion Ciofărlă , este o corvoadă la care, amabil şi docil, sunteţi deprins a vă supune; aceasta fiind pentru D-v. artistul un fel de obligaţiune profesio­ nală, pe care, spiritual şi profund, Francezul o numeşte aşa de bine: «la rancon du genie». Dar tot aşa veţi înţelege şi D-v.-iar în aceasta e şi justifi­ carea şi scuza mea-, că lumea care a venit să vă asculte, şi pe care o ţineţi sub vraja arcuşului D-v., lumea aceasta anonimă şi depersonalizată, caşi inexistentă pentru D-v. câtă vreme - ca pe o modernă Pythie-v.Zeul" o stăpâneşte, simte şi ea nestăpănita nevoie de a vă exprima sentimentele sale, sentimente de care sufletul îi este plin prin dărnicia tot a D-v. Ea are, e drept, la îndemână aplauzele, pe care -flori răs­ păndite în calea D-v.-vi le dărueşte cu profuziune. Dar totuşi, i se pare ei că graiul-eimperfectul limbaj omenesc-ar putea mai mult. Şi pentru asemenea nobilă, dar grea însărcinare, ales-a, Maestre, un simplu meşteşugar al cuvântului, Şi ce searbăd şi fără rezonanţă e cuvântul, cuvântul meu, faţă de limba în care" vorbiţi D-v. Căci muzica e limba Zeilor. Prin mijlocirea ei Dumnezeu s'a revelat Omului şi i-a transmis marile Lui porunci. Luminită din rugul ei sfânt, marii inspiraţi ai omenirii au primit-o ca pe o divină taină, ce trebuia păstrată intactă, şi astfel transmisa urmaşilor. In epoca Mitologiei, în care viaţa era un basm frumos, ale cărui fire zei şi oameni le ţeseau împreună, Orfeu o deţinea in­ tegral taina aceasta. La acordurile lirei sale, pănă şi fiarele co­ drilor, domesticite, intrau în comuniune cu făpturile cuvăntătoare, prin mijlocirea şi efectul clivinei Armonii, iar Hadesul însuşi îşi deşchiclea porţile zăvorite cu 9 mcuetori, sub puterea fermecată a acestui: « Sesame, ouvre-toi-, care este muzica. Dar în curgerea vremii, încet-încet darul divin s'a pierdut pentru comunul muri- 446 v , 1\ .. [447] torilor. Doar, rari nantes in gurgite vasto, marii inspiraţi in do­ meniul Artei muzicale, răspândi ţi ici şi colo în timp şi spaţiu, mai păstrează încă - Champollioni ai inscripţiei dela Damieta­ secretul limbii Zeilor. D-v., Dvle Enescu, sunteţi unul dintre aceşti aleşi ai lui Dumnezeu şi exemplar de elită al Neamului nostru; păstraţi în domeniul Muzicei, întocmai ca Enescu în al Poeziei, o regalitate pe care toţi o recunosc. Ne-aţi purtat pe meleaguri străine faima numelui D·v. de artist, pentru cinstirea numelui de Român. De câte ori v'am ştiut, iubite Maestre, departe de noi, întocmai ca şi cum sufletul nostru ar fi fost legat printr'un fir invizibil de al D-v., noi de aici v'am simţit preocupat de infrigurata pregătire a ceea ce trebuia să fie un nou succes, iar veştile izbănzilor D·v. ne-au însorit inimele. Cei de vârsta mea au avut norocul de a se bucura alături de D-v. de consacrarea strălucitelor debuturi ce aţi înregistrat la Paris. Cu ochii minţii vă revăd prin ceaţa anilor şi din înăl­ ţimea galeriei dela Th. Chătelet frumoasa şi severa D-v. figură de adolescent; peste ea vine să se suprapună acea pe care ta­ lentatul pictor craiovean Horaţiu Dimitriu v'a nemurit-o, cu vi­ oara la piept, în gravura lui în lemn; şi pe arnăndouă le şterg imaginea ce am aievea în faţă: Maestrul. sculptor care ciopleşte cu dalta-i în bronzul cărnii v'a. modelat în timpul din urmă o mască pronunţat beethoveniană,-aceea a unui Enescu în plină­ tatea maturităţii vărstei şi a geniului său. Sub masca aceasta, care se vrea rece şi compasată pentru mulţimea care se despică în cale-i, spre a vă face loc să treceţi, şi se înclină omagial îna­ inte-vă, -cu toată măndra D-v. discreţie, noi ştim încă una, Ma­ estre: ştim şi ce nobil suflet a dăruit D-zeu artistului ce sunteţi. Iată ce, iubite şi stimate Maestre, în chip incomplet şi stân­ gaciu, prin mine, Craiovenii cari au venit aci să vă asculte, dar şi să vă sărbătorească, împreună cu autorităţile şi societăţile cul­ turale locale în frunte, au ţinut să vă exprime prin graiul sărac al cuvintelor mele: respectuoasa lor admiraţiune pentru artist ca şi pentru om, deopotrivă cu urările lor cele mai călduroase pentru sănătatea, prosperitatea şi succesele D-voastre artistice. Să trăiţi! Concertistul a fost însoţit la pian de dl. Ionel Gherea. După cel de al doilea concert - Joi 10 Decembrie - Pri­ măria a oferit o masă in onoarea marelui artist, la care au par­ ticipat o seamă de invitaţi, din autorităţile şi societateacraioveană. .. * * * Institntul de cultură italiană în România a intrat în al doilea al său an de activitate la Craiova, reincepând cursurile publice de limbă. italiană, inaugura te anul trecut. Deschiderea acestor cursuri s'a făcut printr'o conferinţă, despre «influenţele artei italiene în România. de prof. C. D. Fortunescu, după care a urmat cuvântarea d-lui prof. Salvatore Sibilia, nou venit în locul ocupat înaintea d-sale de d-ra Vera Mollajoli. Festivitatea inaugurată, la care a asistat întreaga colonie italiană şi numeroşi intelectuali din localitate, a avut loc în sala Căminului Preoţesc «Renaşterea». 447 [448] Societatea Scriitorilor Olteni a luat în sfârşit fiinţă legală în acest oraş, prin actul autentificat în ziua de 12 Dec. 1936 la Tribunalul Dolj, secţia Ill, sub nr. 5507, conform următorului ACT CONSTITUTIV. 1) Se întemeiază Societatea Scriitorilor Olteni, cu sediul în Craiova, Strada Bibescu-Vodă, Palatul -Ramun-. ' 2) Obiectul Societăţii: . Valorificarea morală şi profesională a scriitorilor regiunii, intensificarea şi ridicarea culturală şi spirituală a întregului ţinut oltenesc, pe baze de primat naţional şi prin promovarea speci­ ficului local. Grija de a scoate la lumină trecutul şi de a pune în justă valoare munca şi virtuţile atâtor mari înaintaşi,-care pot deveni puncte de frumos îndreptar pentru generaţiile de azi şi de mâine. Se va avea cât mai mult în vedere încurajarea începătorilor prin instituiri de premii şi editarea vechilor şi nouilor scriitori olteni. Constituirea unei case de pensii şi ajutor. Obţinerea de permanente pe C. F. R. Lupta pentru impunerea membrilor acestei societăţi în pos­ turile potrivite preocupărilor lor, ca: Direcţii de Teatru, Arhive, Biblioteci, Cenzură, etc. 3) Pentru atingerea acestor nobile ţeluri, Societatea îşi im­ pune o intensă muncă solidară şi colegială, şi anume: Să ţină conferinţe publice, şezători, etc.; să înfiinţeze o editură pentru publicarea lucrărilor socie­ tarilor; să apere drepturile scriitorilor faţă de editori; să între prinda cercetări in raport cu trecutul cultural al regiunei ; să ia parte activă la serbări culţurale, aniversări, festivităţi naţionale, ridicarea de monumente şi 150menirea scriitorilor morţi. 4) Subsemnaţii membri iniţiatori şi fondatori în condiţiu­ nile statutului, alegem următorul comitet provizoriu: Elena Farago, Sabina Paulian, P. Partenie, C. Şaban-Făgeţel, C. D. Fortunescu, Calotescu-Neicu, Ştefan Bălceşti, T. Păunescu­ Ulmu, Al. Dima; iar ca cenzori: P. Drăgoescu, Radu Gyr şi Const. D. Ionescu. In virtutea prezentului act şi a statutului alăturat, Socie­ tatea Scriitorilor Olteni" se declară constituită şi organizată. Membrii Societăţii: N. N. Condiescu, C. Rădulescu-Metru, Elena Farago, Ionel Gigurtu, P. Partenie, C. S. Făgeţel, D. To­ mescu, C. D. Fortunescu Ştefan Bălceşti, T. Păunescu-Ulmu, D. N. Ciotori. Vintilă Ciocâlteu, Al. Dima, A. Calotescu-Neicu, I. C Popescu-Polyclet, Const. DI Ionescu, Sabina Paulian, Marcel Roma­ nescu, Dr. Victor Papilian, Doina Bucur (Florica E. Ionescu), Va­ lentin Al. Georgescu, Dragoş Vrânceanu, P. Drăgoescu, I. Don­ gorozi, Mircea Damian, Dr. Petre Pandrea, Ilariu Dobridor, Scar­ lat Preajbă, Mih. D. Ghenescu, Ion Melea, Radu Gyr, Coca Fa­ rago, Dem. Basarabeanu, Ştefan Braborescu, G. Roiban, Constan­ tin I. Goga, Paul Constant, Ion Mara, Const. 1. Manea, Traian Ma- 448 [449] 1 tecscu, Mihail Guşiţă,Iulian Predescu, Antoaneta Iotta, Ion P. Da­ dan, L Gh. Fonea, I. P. Ţuculescu, Iancu Constantinescu, M. Ar. Dan, N. Iliescu, S. Mardaloescu, In legătură cu fondarea acestei societăţi, consemnăm pen­ tru istoria culturală ce se va seri căndva, amănuntele ce urmează: Ideea creărei unei astfel de asociaţii pentru meşteşugarii condeiului din Oltenia va fi fost mai veche. Nu odată s'au încercat organizări- de acest fel; ele nu au isbutit însă decât a strânge vre­ melnic, şi în jurul unei publicaţii, o minoritate de scriitori. Meritul celei de faţă, marele ei merit, este de a fi isbutit să strângă în mănunchiu aproape unanimitatea celor cari ştiu să ţină în mână un condeiu şi să-I folosească pentru promovarea Frumosului, Ade­ vărului şi Binelui, ai căror cinstiţi slujitori se cuvine-or măcar s'ar cuveni-să fie toţi scriitorii, fără excepţie: Geneza constituirei Societăţii Scriitorilor Olteni o găsim în biletul circular, adresat şi nouă caşi altora în aceeaş talita te de publicişti, cu următorul cuprins: Craiova, 16 Sept. ] 936. Iubite prietene şi stimate coleg, Pentru a consolida legăturile de prietenie dintre noi, ca scri­ itori şi ca intelectuali, şi pentru a discuta şi promova înfăptuirea unor deziderate în raport direct cu interesele noastre, vă invi­ tăm stăruitor şi călduros a lua parte la consfătuirea noastră, în seara de 20 Sept. a. c. orele 9 � seara, la Soc. .Ramuri" . . Nădăjduind în concursul Dv., vă salutăm, cu toată afecţiunea, (s s) C. Şaban-Făgeţel l. C. Popescu-Polyclet T. Păunescu-Ulmu. Ideea semnatarilor invitaţiei aci reproduse, iniţiatori ai S. S. O., a prins ca într'un ceas bun. Au urmat consfătuiri, la care a luat parte şi d-l Doctor (atenţie zeţarului, ca nu cumva să uite acest titlu, căci altfel dă de belea cu deţinătorul său l) C. S.Ni­ colăescu-Plopşor. Acesta, element dizolvant ca organ social, şi care în ordinea morală a aruncat peste bord inutiJul şi stinghe­ ritorul balast al oricărui scrupul, a căutat să manevreze prin mici intrigi de culise, în aşa fel încât să îndrumeze societatea în formaţiune pe linia ambiţiei şi a intereselor sale personale. In vederea acestui scop a propus-într'o formă. şi cu un vocabul care îi e special şi caracteristic=neprimirea în S. S. O. a d-nei El. Farago, a d-lui D. Tomescu şi a celui ce înseamnă la răboj cronica de faţă, câte şi trei nişte xenamorisiţi. Cerea însă negre­ şit înscrierea a vre-o 15-20 de tineri debutanţi în ale literelor şi colaboratori ai săi la »Gând şi slovă oltenească" şi la partidul politic în care militează d-l Plopşor, cu cari d-sa urma să-şi asi­ gure o majoritate în S. S, O. Era tactica pe care d-l intrigant o utilizase la constituirea unei secţii doljene a Fundaţiei -Princi­ pele Carol», când a debarcat dela preşedenţie pe Sf. Sa Preotul Gregorian spre a se inscăuna în locu-i, tactica pe care acum o în­ cearcă în contra Directorulni şi creatorului Muzeului Regional lo­ cal, d-l profesor Marin Demetrescu, pe care, săcăindu-I, ar vrea să-l facă a demisiona, cedând în acest chip locul răvnit. .' 13 449 [450] De astădată manevra d-lui Doctor C. S. N.-Pl. nu a mai prins. Sforăriile sale putrede, în loc de a-i aduce apa la moară l-au dus pe o linie moartă: d-sa s'a exclus astfel singur din S. S: O. Şi aceasta tocmai când isteţul dn. Doctor se credea stăpân pe societate, pe care o visase creaţiune a d-sale, cu d-sa în frunte cu sediul la biuroul d-sale, cu o editură a d-sale sub firma S. S: O. (vd. voI. .Jad" de S. Cristian, pus în vânzare, în librării cu această etichetă, peste care a lipit apoi alta), aşa cum scrie ne­ gru pe alb foaia d-sale -Cănd şi slovă oltenească», an. '1, nr. 8, din 1 Dec. 1936, la pag. 4. Este, transmutată în zilele noastre şi colorată în tuciuriu, exact povestea bonom ului La Fontaine cu -Le pot au Iair- al său. Societatea Ser. Olt. îşi va începe in curând activitatea, după Adunarea generală de la finele lui Ianuarie, când se va alege Consiliul său de conducere, cu biuroul respectiv. Tot atunci se vor fixa Şezătorile literare, ce urmează să organizeze în Craiova şi în celelalte capitale din Oltenia. * * * Gând şi slovă oltenească e titlul frumos al unei foi care apare de câteva luni in oraşul nostru. Director semnează in ca­ pul foaiei: N. Plopşor, iar redacţia in casele-i proprii: Str. Sf. Dumitru, 10. S'a publicat aci literatură de toată mâna, şi bune şi rele. Pentru cei cari îşi încearcă puterile tinere în meşteşugul scrisului, şi sunt încurajaţi în acest sens dacă au ceva talent, în paginele acestei gazete Jiterare,-.Gând şi slova oltenească" în­ semnează o facere de bine. Constatăm însă aci un lucru urât, mai mult decât un fapt necorect, în gospodăria numitei foi a d-lui N. Plopşor. Pe trontis­ piciul gazetei, la stânga figurează marca însăşi a casei regale, deasupra cuvintelor: .Fundaţia Culturală Regală căutăm cu interes un au­ tograf 01' măcar un semn pe care să-I putem identifica, Iegăndu-l de o firimitură din zilele fericitei copilării. Prezenţa bătrănilor profesori, modeşti pensionari trecuţi în anonimat şi uitare, din cari unii ne par adevărate baloane desumflate, ne mişcă totuşi adânc, atunci când vocea lor scăzută şi emoţionată face apelul după catalog: cutare ... prezent,- cutare ..... absent,- cutare .... mort pentru Patrie...... . , Iar la masa colegială, frăţească agapă, după cele d'întâi cu­ văntări de circumstanţă, când unul câte unul, mai încet sau mai cu greu, commesenii isbutesc, după temperament, să-şi regăsea­ scă sufletul celor 18 ani ai lor, meşteşugul retoric trece la gar­ derobă, iar spontaneitatea sinceră îi ia locul. Revin în minte po­ reclele scolăreşti ale fiecăruia - căci ce elev n'a avut parte de poreclă ?-; se povestesc şotii de tot felul în legătură cu anii de internat, şiretlicuri vechi şi totdeauna noui ale Iiceanului surprins cu lecţia neinvăţată, a o sută şi una metodă- pe lângă cele 100 ştiute � pentru a copia la scriptic. Nu lipsesc nici întămplările în care-cu oarecare menajamente de rigoare- câte un biet dascal de duzină apare intr'o situaţie de natură a-i cam feşteli presti­ giul profesional şi insăşi catedra. Intr'o atmosferă ca aceasta, de retrăire în trecut şi de re­ chemare în prezent a prospeţimei anilor noştri tineri, s'au adu­ nat în toamna aceasta trei serii de vechi elevi ai liceului" cra­ iovean mai mult decât centenar: Promoţia 1885-1886 a serbat 50 de ani de la absolvirea liceului, în ziua de 20 Iunie 1936. Jumătatea de veac ce a trecut peste absolvenţii din 1886 le-a rărit grozav rândurile. Din puţinii supravieţuitori au ţinut să nu lipsească dela această solemnitate d-nii Profesor Dr. D. Gerotă, Prof. Nicolae Florescu-Buradescu, Marius Theodorian-Carada, Adrian Magheru şi N. G. Ştefănescu, magistrat, alături de singurul lor profesor încă ramas în viaţă: dl. M. Stăureanu. 453 [454] Promoţia din 1891- cei cari au sfârşit el. VII-a (pe atunci liceele aveau 7 clase) în Iunie 1891-număra 25 absolvenţi, Din­ tre ei nu mai sunt în viaţă decât 10, iar din aceştia au răspuns la apel, după 45 de ani, opt inşi, anume: Generalul St. Burileann Inginerul Paul Demetriad, Inginerul Petre Dimo, Profesorul Anas: tase Georgescu, Primul Preşedinte al Consiliului Administrativ Const. Georgescu-Vâlcea, Doctorul Aurel Metzulescu, Generalul Dr. Alexandru Papiu şi Doctorul Gheorghe Popescu. Dintre cei cari au luat-o înainte-eclerori ai lumii de dincolo-pomenim pe şeful promoţiei: Petre Marinescu, o mare speranţă, candelă stinsă prea de timpuriu, apoi avocatul Alexandru Giulea, profesorul Aurel Mircea, profesorul Teodor Avramescu-Aguletti, prof. univ. Iulian Teodorescu, doctorul Grig. Părăianu, avocatul Tiberiu Axente, Colonelul Nonu Olteanu şi alţi câţiva. Singurul profesor, supravieţuitor al acestei serii de tineri între 65 şi 70 de ani, este dl. Stăureanu, care a participat la ce­ remonia acestei reuniuni. Strălucirea ei a fost întinată de o um­ bră: organizatorii conveniseră cu actualul gerant al direcţiei Co­ legiului-- distinsă personalitate în lumea intelectuală, cel mai de seamă factor al «ofensivei culturale» din Oltenia, caracter de bronz şi inimă de aur, recent decorat cu gradul de comandor al Co­ roanei României-să le permită a se aduna în ziua de 22 Noem­ vrie într'una din sălile de clasă ale şcoalei, după care, în amfi­ teatrul liceului, în faţa elevilor convocaţi de Direcţie în acest scop, dl. General Burileanu să le spună câteva cuvinte: Ce ar avea de învăţat şcolarii de astăzi dela unul care, acum o jumă­ tate de veac, a fost pe aceleaşi bănci. Dar când dl. Gen. Buri­ leanu cu însoţitorii săi au venit dela biserică la liceu, nu au aflat aci pe nimeni care să-i primească. Doar murdărie peste tot, de­ zordine şi aer de casă pustie or băntuită de duhuri rele. Seria absolvenţilor din anul şcolar 1905-1906 s'a întrunit în ziua de Duminecă 25 Octombrie. pin mai mulţi decât 110, câţi erau împărţiţi în secţiile clasică, modernă şi reală a clasei VIII-a, 25 erau trecuţi la cele veşnice. Au luat parte la sărbătoarea re­ vederei după 30 de ani următorii: Prof. univ. Dr. I. G. Bălteanu (Iaşi), De Dem. Em. Paulian (Bucureşti), Dr. Alex. Miletici (Ti­ mişoara), Se. Constantinescu, Cons. Curtea de Apel (Timişoara), Colonel FI. Mitrănescu (Buc.), Dr. Vas. Vasilescu (Constanţa), Col. Pavel Florescu (Caracal), Prof. S1. Tatomirescu (Piteşti), I. C. Teo­ dorescu-Valahu, Decanul Baroului (Constanta), De Dem. Corn­ biescu (Buc.), Locot.-Col. Gr. Mihăilescu (Timişoara), De G. G. Patica (Galaţi), Zenobie Voiculescu, farmacist (Slatina), Inginer Anton M. Atanasescu (Buc.), Alex. Daniil, farmacist (Corabia), Gh. Luca, inspector vamal (Buc.), Gh. Miletici, din B. N. R. (Buc.), Sima P. Lazăr (Buc.), Ing. Ionel G. Buşilă (Buc.), Şerban H. Vulcăne­ scu, avocat (Cărbuneşti-Gorj), Titu Georgescu, magistrat (Tărgu­ Jiu), Rom. Orezeanu (Arad), De Dem. Negulescu (Buc.), M. Ilinca, avocat (Buc.), Dr. veterinar Gh. Rădulescu (Buc.), Loc.:Col. Ion Alexandru (Piteşti), Preot C. Popescu, (Vărtop-Dolj), D. Ştefăne­ scu-Priboi, avocat (Buc.), State Baloşin, arhitect (Buc.), Sebastian Radovici, avocat (Buc.), Col. Ion Constantinescu (Oraviţa), iar din Craiova: Haralambie Ciocălteu, avocat, De Alex. Savopol, D1'. Cornel Stăncescu, Atanasie Duma, avocat, Iulian Părvulescu, avo- 454 [455] cat, Maior Dem. Bălăci ou , Gh. Mihăiceanu, avocat şi Ştefan Stă­ noiu,avocat. Din profesorii acestei serii au luat parte la întâlnirea de 30 de ani d-nii M. Stăureanu, Al. Georoceanu, Tudor Popescu, G. Poşulescu, V. Turtureanu, Teodor Georgescu şi C. D. Fortunescu. * * * Cercul Studenţesc Doljan, grijuliv de a păstra datinele strămoşeşti, şi-a organizat şi anul acesta un cor ales, care a por­ nit cu colindul în ajunul Crăciunului, poposind la câteva case creştineşti, bucuroase de asemenea oaspeţi. Activănd în acelaş sens, menţionăm aci cu elogii iniţiativa d-lui prof. Marin G. Donciu, nou venit la Colegiul craiovean, care a pregătit o echipă de elevi cu cari a umblat cu pluguşorul şi a instituit un concurs de echipe de stea, premiind pe cea mai în­ grijit lucrată conform tipicului bătrănesc. * * Expoziţia de caricaturi a d-lui Tudor Popescu-Dor, cuprin­ zând vre o sută de figuri şi scene din localitate, a fost deschisă la începutul verii trecute, într'un salon din Str. Unirii. Nu prea vi­ zitată-în deobşte nu s'a auzit de altfel niciodată că cineva să fi murit de înghesuială în municipiul nostru la expoziţiile de artă or la conferinţele neînsoţite de proiecţii-, colecţia de glume şi snoave în linii şi culori a tănărului Dor interesează şi amuză. Interesează documentar, ca o etapă a sforţărilor artistului de a-şi găsi un drum; amuzează adesea prin o viziune fericită a comi­ eului, reliefat de un creion incisiv. Insemnez cu satisfacţie şi nota de fantezie ce se urmăreşte în o seamă de lucrări aci expuse. Linia sinuoasă, ca şi construcţia din planuri, unghiuri şi drepte, sunt folosite deopotrivă în desen, caricaturistul urmărind efectul comic inainte de toate, mijloacele subordonăndu-se aces­ tui scop final. De aci, poate, impresiunea de a nu te găsi în faţa operelor unuia singur. Or cum, salonul de faţă înseamnă un progres în cariera tă­ nără a d-lui Tudor Popescu-Dor. * *' * Asociaţia «Cultul Patriei» secţia locală şi-a constituit co­ mitetul, având de Preşedinte pe dl. avocat C. M. Ciocazan, iar secretar dl. colonel în rezervă D. Dumitrescu. Fertunate • •••••••••••• Trei fii ai Gorjului Generalul Gheorghe Rasovlceanu, care şi-a început, tânăr ofiţer, cariera ostăşească la Craiova, şi-a încheiat-o tot la noi, În calitate de comandant al Corpului 1 de Armată teritorial. Ca şi alţi distinşi ofiţeri superiori, d-sa trece în cadrele rezervei­ conform legilor milităreşti=Ia o etate încă prea tânără, in plină vigoare a maturităţii sale. Căci este o bătrâneţe, cum e şi o ti­ nereţe, care nu se cântăresc cu numărul anilor vărstei. 455 [456] Gh. Rasoviceanu e gorjean, din Rasoviţa, copil de sateni. Om dintr'o bucată, militar incarnat, şef minunat, posedând arta de a se face ascultat şi iubit de trupă, de vânătorii săi pe cari îi conducea la atac ca la nuntă, d-sa a intrat în războiu cu gradul de Maior. In fruntea batalionului său, al 9-lea de Vănător i, JUpEl vitejeşte la Amzacea şi Topraisar în Dobrogea-unde e rănit=-, de acolo - la Stâlpu pe Neajlov şi, după retragere în Moldova, la Mărăşti şi Mărăşeşti, pretutindeni model de valoare personală, de curaj temerar şi neînfricat. Campania din Ungaria vine să-i completeze faima ostăşească, aducăndu-i şi tresa de general, la comanda brigăzii Reg. 1 Vănători de Munte. Onorurile militare, şi cele mai înalte decoraţii ostăşeşti, cu care regele Ferdinand cel Loial a răsplătit pe acest soldat cu chipul şi sufletul de legionar roman, nu au fost niciodată acor­ date cuiva mai pe drept ca generalului Rasoviceanu. Poate că în nicio carieră trecerea la pensie nu pricinueşte un regret mai profund ca la breasla ofiţerească. Este în pără­ sirea uniformei un fel de act de resemnare, de acceptată dimi­ nutie, de înnecare în anonimat, a cărui mută şi dureroasă tra­ gedie o încearcă mai toţi, cei mai buni mai mult decât alţii. Fie ca acest moment să fie mai puţin amar generalului Rasoviceanu, care, pentru noi Oltenii, ieşind din cadrele armatei, intră de-a dreptul în Istorie. 1. P.-Voiteşti. Profesorul dela Universitatea "Regele Fer­ dinand" din Cluj, Dr. Ioan Popescu-Voiteşti, a fost sărbătorit de prieteni şi admiratori la împlinirea a 60 de ani ai vârstei sale_ Modest, ca un om de ştiinţă şi învăţat cum e, în jurul numelui său nu se face gălăgie, în vreme ce opera sa ştiinţifică sporeşte cu fiece an care trece. Universitatea din Bucureşti-Alma mater �preţuitoare a meritelor excepţionale ale acestui vrednic copil al Olteniei, l-a chemat la ea cu începutul anului curent, oferin­ du-i o catedră de specialitate şi direcşia Institutului Geologic. I.P. Voiteşti s'a născut la 18 N'ov. 1876 în corn. Voiteşti din jud. Gorj. Liceul l-a făcut la Craiova, iar Universitatea la Bucureşti, unde a trecut licenţa în Şt. Naturale la 1898. A func­ ţionat ca profesor la liceele din Slatina, Tg.-Jiu şi Tulcea. In 1907, devenind titular la ŞCo Normală din C.-Lung.-Muscel, .se duse în Viena, unde obţinu doctoratul, specializăndu-se în Geologie şi Paleontologie. In ţară a mai funcţionat la liceele din Buzău şi la "Lazăr" şi "Matei Basarab" din Capitală. In 1919, prin concurs a luat catedra specialităţilor sale dela Universitatea Clujului, unde a profesat până la chemarea sa la Bucureşti. Opera ştiinţifică publicată de prof. 1. P. Voiteşti e impună­ toare prin cantitatea ei, ca şi prin valoarea ce prezintă; d-sa are la activ 112 lucrări de specialitate până în momentul de faţă. Azi d-sa e o a:ttoritaţe europe���l în materie de cercetări pe teren, legate de industria petrolului. * * * \ Generalul Barbu Pârăianu. Incă un fiu al Gorjiului, din satul Andreeşti, care ridicăndu-se dintre ai săi în cea mai de sus treaptă ostăşească, după ce s'a ilustrat în războiul nostru cel mare prin bravură personală, se cinsteşte pe sine cinstind şi a- 456 [457] C. D. F. jutănd pe ai săi. Gen. Părăianu nu şi-a uitat satul, cum nu uită pe tovarăşii copilăriei sale. D-sa a făcut un triplu dar Andreeş­ tilor în care a crescut: un frumos monument întru pomenirea consăteni1or săi morţi pentru patrie în 1916-1918; un local des­ dnat postului de jandarmerie din sat (dl. general este Inspector al Jandarmeriei), precum şi un Cămin Cultural. La Polovragi, cărora Generalul Barbu Pârăianu le păstrează înduioşată amintire şi recunoştinţă - căci acolo, evadând din mâna Nemţilor ce-l luaseră prizonier, a stat ascuns la un coleg de şcoală, avocatul Ioniţă Petrescu, vreme de un an, până să poată fugi în Moldova -, a construit de asemenea un local pos­ tului de jandarmi din comună. Insemnez aci ideea delicată pe care au avut-o învăţătorii din Polovragi şi satele vecine, de a consacra prima oră de isto­ rie din clasele. lor povestirei faptelor de arme ale Generalului Barbu Părăianu. * * '" Un monument lui Alex� Şteiulescu e pe cale de a vedea lumina zilei. Ziarul «Gorjanul" din Tg.-Jiu vesteşte că dl. Al. Cră­ ciunescu, revizor şcolar al judeţului Gorj, a luat iniţiativa de a imortaliza în bronz chipul vrednicului de pomenire învăţă­ torul Ştefulescu. La apelul lansat, corpul didactic gorjan a răs­ puns cu însufleţire, aşa că s'au putut strânge 56.400 lei chiar de la prima chemare spre faptă bună. Cu un început aşa de promi tător, putem ti siguri că mult meritosul şi mod estul învăţător târ gujian îşi va avea în curând monumentul meritat. Lui Alexandru Ştefulescu îi datoreşte istoria noastră naţio­ nală aproape tot ce se ştie până astăzi cu privire la trecutul ţi­ nutului de miazănoapte al Jiului. Colecţia de «Documente slavo­ române relative la Gorj (1406-1665). Tg.-Jiu, 1908; apoi mono­ gratiile istorice despre Tismana (ediţiile din 1896, 1903 şi 1909), Polouragi. (1906), Strâmba (1906), Crasna (1910) şi Târgul-jiului (1906), însfărşit Gorjul istoric şi pitoresc (1904), sunt tot atâtea monumente, durabile caşi bronzul unui bust, pe care nepieritorul Al. Ştefulescu a avut grija să şi le înalţe singur, încă tiind în viaţă. Hrisoavele domneşti şi toate actele cu osăndie strânse şi păstrate de acest valoros cercetător gorjean - aproape toate pu­ blicate integral sau în regest în lucrările sale-, au trecut în po­ sesiunea Muzeului gorjan din Tărgu-Iiu, unde se află şi acum. La această bogată colecţiune se pare că s'au mai adăogat un lot bogat şi extrem de important, provenit din colecţia răposatului prof. Mişu Seulescu, şi pe care Ministerul de Interne l-a cum­ părat dela familia boerului oltean, al cărui gând îl ştiu că nu era să le negocieze. Pentru achiziţionarea acestor documente au ajutat cu bani şi unele prirnării şi prefecturi oltene. Se pare cit din această colecţie vor reveni câteva acte şi Craiovei. Ce păcat însă că, prin cine ştie ce confuziune de atribuţii şi calităţi, în loc să se încredinţeze cercetarea acestui material, clasarea şi cataloga rea lui unui om de ştiinţă, unui istoric spe­ cialist în paleografie - care să le transcrie cuprinsul în vederea publicărei=-, s'a găsit cu cale a se însărcina cu asemenea treabă. .. dl. Doctor Plopşor, a cărui specialitate e să scoată apă şi din piatră seacă, nu numai din ciob uri şi ulcele. 457 [458] 1) E tatăl autorului acestor însemnări şi al scriitorului Caton Theodorian. A O Furtuni în pahar cu apă 458 Răsfoind pe vară nişte dosare mai vechi, am dat de câteva acte privitoare la mici conflicte care au pasionat pe Craiovenii din zilele lui Vodă Cuza şi din cei dintăi ani de domnie ai lui Carol I. . La 26 Septemvrie 1863 Ion Theodorian 1) era destituit prin decret domnesc din funcţiunea de subprefect al plăşii Balta-Dolj, pentru ca, în mai puţin de două luni, tot prin decret domnesc, la 9 Noemvrie 1863 să fie numit subprefect al plăşei Dumbrava, din acelaş judeţ. Destituirea fusese o satisfacţie cerută de Re­ prezentantul Prusiei la Bucureşti, pentrucă Ion Theodorian pălmuise pe Burkardt, Vice-Consulul Prusiei, la o reprezentaţie dela Tea­ trul Naţional din Craiova. Nu se putea face altfel! Prusia era atunci una din cele şapte puteri garante ale Principatelor-Unite România şi Moldova. Dar Guvernul ştia că păţania Vice-Consulului Prusiei fusese provo­ cată de chipul cum acesta vorbea de Români. Foarte curând după aceea, Theodorian a şi fost reintegrat. Chiar încă în cele şase săptămâni de concediu forţat, cărmuirea a căutat să-i arate consideraţie şi simpatie. Prefectul de Doljiu, cu adresa No.3087 din 1863, »având de­ osebită încredere în probitatea şi capacitatea sa, ca fost în func­ ţiunile Statului, cât ca fiind un cetăţean zelos de trebile publice", îl roagă ca, împreună cu Petre Rezeanu, să ancheteze gestiu­ nea biroului de servitori, al' celui al biletelor de drum, precum şi a mesei paşapoartelor, unde Prefectul era informat că, de mai mulţi ani dearăndul, se făcuse neorăndueli, nprejudicioase equi­ tăţei şi păgubitoare thesaurului public". Acelaş prefect- Nicolae Opran-, cu adresa No. 4666 tot din anul acela, îl roagă să cerce­ teze la faţa locului nu, numai ce s'a făcut cu banii încasaţi în contul Imprumutului Naţional de cinci milioane de către subpre­ fecţii din plăşile Cămpul, Balta, Dumbrava şi Jiu de Sus, ci şi de Subprefectul de Amăradia. In 1869 Ion Theodorian era Directorul Prefecturei de Doljiu, când Anastase Stolojan, în calitate de Primar al Urbei Craiova, cu adresa No. 448 din 18 \Fevruarie 1869, îi face cunoscut că, în şedinţa din ajun, Consiliul Comunal l-a ales Secretar al Primă­ riei acestui oraş. Era tocmai în toiul luptei in vederea alegerilor de Cameră. Colegiile electorale fuseseră convocate pentru sfăr- · �. = = I HOTe ŞI COM1JHICF\RI I • • : ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 5 •• : 1\ i [459] şitul lui Martie, în urma disol vărei Parlamentului ce sprijrmse Ministerul Golescu-Brătianu, Din .cauza aceasta, Consiliul Comu­ nal al Craiovei avea să fie disolvat în curând. Se pare că, în ra­ portul Ministrului de Interne, care cerea lui Vodă să încuviinţeze disolvarea, se făcea vină Consiliului de numirea lui Theodorian. In ciorna protestului înaintat Ministerului de Stolojan, citesc că această numire nu fusese deloc o manifestare politică. Ea nu ti purces decât din grija Consiliului de a încredinţa conducerea cancelariei municipale unui bărbat cât mai 'destoinic. Consilierii au fost recunoscători unui incercat funcţionar superior al Statu­ lui, că a primit să ia asupră-şi sarcina de a reorganiza birourile comunale. Oricum, la 19 Fevruarie Vodă semnase decretul prin care Theodorian era înlocuit în funcţiunile lui de Director al Prefec­ turei. Legea Comunală din 1864, mărginind drepturile Ministrului la întocmirea Comisiilor Interimare, la faptul de a-i alege printre cei căzuţi cu mai multe voturi la alegerea celor disolvaţi, cei ce luară conducerea trebilor Urbei Craiova erau toţi liberali. Iancu Vorvoreanu deveni Preşedintele Comisiunei, care ceru imediat Ministerului să confirme numirea lui Theodorian. Ministerul, în cele din urmă, nu mai avu încotro. Theodorian, la 7 Martie 1869, primea o adresă din partea Prefectului Petrache Măinescu şi alta din partea Preşedintelui Comisiei Interimare, care îi făcea cuno­ scut că Ministrul de Interne «admite din parte-i numirea făcută. de disolvatul Consiliu Comunal. Dacă ţinem socoteală că foarte curând Ion Theodorian a vea să fie ales în Consiliul Comunal, din care va face parte până pela 1873, putem crede că nu era absolut lipsită de temei bănu­ iala Ministrului de Interne că, prin votul dela 17 Fevruarie 1869, Consiliul Comunal făcuse o demonstraţie cu caracter politic. Pela începutul secolului, D-rul Vercescu mi-a istorisit că mai de mult la spitalul Filantropia erau două servicii: unul con­ dus de Dr. Fabricius şi altul de el. In 1872, din economie, unul din aceste servicii a fost suprimat. Consiliul Comunal, de care depindeau spitalele, fu chemat să decidă care din cei doi medici­ primari urma să fie menţinut în funcţie. In Consiliu mulţi ziceau că D-rul Fabricius e mai vechiu, că fusese chemat de Craioveni din Bucureşti, unde era medic-primar la spitalul Colţea, şi că prin urmare, el trebue menţinut. Amândoi medicii s'au dus la şedinţa Consiliului, care avea să decidă. In sală era public nu­ meros. Primarul a declarat şedinţa secretă şi publicul a fost e­ vacuat. Fabricius şi Vercescu au trecut în camera de alături, de unde se auzea bine discuţia. Se vorbise mai mult în favoarea celui dintăi, când s'a ridicat Theodorian şi cu pasiune a susţinut că, oricare ar fi meritele D-rului Fabricius, Consiliul e dator să menţie in funcţie pe Vercescu, pentrucă în posturile publice din România Românii neaoşi trebue să aibă prioritate. A vorbit cu atâta talent şi energie, încât a convins Consiliul să hotărască cum voia el. Foarte curând, în urmă, deschizăndu-se Spitalul Preda, toţi au fost de acord că medic-primar acolo trebue să fie Fabricius. Vercescu, povestindu-mi faptul petrecut cu mai mult de un sfert de veac înainte, îmi mărturisea că 'numai lui Ion. Theodo­ rian îi datorează el că a fost preferat lui Fabricius. Aceasta nu 459 [460] a împiedecat pe Fabricius să rămăe prieten cu Theodorian. In ultima boală a acestuia, cei ce l'au căutat cu toată inima, venind de câte trei ori pe zi să-I vadă, împreună cu bunul Dr. Banciu, au fost Fabricius şi Vercescu. Ion Theodorian a mai fost ales Consilier Comunal în 1878, dar alegerea sa a fost invalidată de Minister, pentru că era mem­ bru în Comitetul Permanent al Judeţului. Pe atunci, Comitetul exercita autoritatea sa tutelară asupra tuturor consiliilor comu­ nale urbane şi rurale din Doljiu. Aşa-mi vorbesc hârţoagele ce păstrez, complectate cu ce ţin minte din câte am auzit acasă. M. Theedcrtan-Carada • •••••••••••• Insemnări 1. Fundaţiunile religioase din România in secolul al XIX-lea. Am utilizat în altă parte 1), cu prrvn:e Ia Oltenia, lista de mănăstjri şi schituri dată de Dimitrie Frunzescu în a! său Dictionar toponimie şi statistic (Bucureşti, Tipografia Statului, 1872), pp. XVII-XVIII. Deşi informaţiile acestuia vin dintr'o epocă foarte apropiată de vremea noastră, ele aduc câteodată, amănunte cu totul noui faţă de izvoarele ti­ părite până acum, deoarece multe din fundaţiunile pomenite aci nu se cunosc altfel, amintirea lor dispărănd în unele cazuri chiar elin tradiţiile localnicilor. Frunzescu menţionează în România următoarele mănăstir i mari: Judetul Mehedinti: CracuI-Mu�ltelui, Strehaia, Motru şi Tâ,n�i1reni; judetul Gori: 'I'ismana, Laina (sic), Polovragi,' Motru (sic, menţionat odată în Mehedinti), Cioclovina, Orasna şi S-ta Maria ('1); judet1ll''Ţ' âlcea: Slătioara, Arnota, Sărăci­ cineşti, Sf. Apostoli, Bistriţa, Bradul, Cetăţuia, Cornetul, Co­ zia, Iezerul, Govora, F'răsinetul, Horezul, Inoteşti, Mamul, Mahalalele (?), Stăneşti, 'I'roianul, Polovragi şi Mănăstirea Dintr'un Lemn; judetul Argeş: Văleni, Stănişoara, Scărişoara, Stanca, Turnu, Ostrovul, F'lămănda, Goranul, Ootmeana, Bă­ dioeni, Bascovul şi Săseni ; judetul Muscel: Rânoăoiovul, Ani­ noasa, Ciocanul, Peştera, Năm {ve Ş ti, Valea şi Vieroşu ; judeiu: Dâmbooiţa: Viforăta, Nuoetul, Peştera sau Obârşia, Dealul. Golgota, Oislău, Cohia, Bunea, şi Butoiul: judeţul Prahova: Scheiul, Sinaia, Apostolaehe, Blejoiul, Brebul, Cheia, Crasna, Oheia-Teleajenului, Iordăcheanul, Izvoarele, Mărgineni, Mis­ lea, Predealul. Rusana, Văleni 0i Vârbila ; Judetul Bueău: Ven- 1) Fundaţiu.nile reiigroase ale Olteniei, partea I-a, în acest IlI'. al Arhive­ lor, p. 262 şi urrn. -460 ,jl [461] tilă-Vcdă, Nifon, Izvorani, Lespezi, Găvanul, Oiolanul, 001" nul, Banul, Barbul, Berea, Bradul şi Nucetul: judeţul Râmni­ eul-Sărat: Recea, Cerpoaoa, Băbeni, Râmnicul, Coteşti, De­ duleşti, Poticul, Vărzăreşti, Bordeşti şi Maxineni: judeţul Putma: Mora, Soveja şi Vizantia: Judeţul Bacău: Bogdana, Caşinul, Berzunţul, Ootumba, Precista şi 'I'roita ; judetul Neam­ tu: Vănători, Văratooul, 'I'aslăul, Neamţul, Păngăraţi, Procop, Horaita, Sihla, Ciorobuc, Răpciunita, Războieni, Seoul, Aga­ pia, Agapia-Veche, ArdeIe, Bisericani, Buhalnita şi Bistriţa; ,rudeţuZ Sucia/oa: Răşca, Slatina şi Probota; Judeţul Dorohoi: Mogoeşti 'Şi Goroveiu ; .iudeţul Botoşani: Burdujeni, Agafton, Doamna, Baluş, Ooşula, Intămpinarea-Domnului, Popăuţi, Teo­ doreni, şi Vorona ; judeţul Iaşi: Zag.avia, Şorogari, Frumoasa, Cotnari, Socola, Aran-Vodă" Bărnova, şi Cetătuia: judetuL T' aslui: Dobrovăt, Făstâci, F'loreşti şi Golgota; judeţul Tu­ toca: Adam; judeţul Tecuci: Răchitoasa şi Niooreşti ; judetul 1 alomiţa.: Slobozia; judeiu; Ilfov: Căldăruşani, Cernica, Ba­ Iamucul, Pasărea, Plătăreşti, Polovraci, Sămurcăşeşti sau Oiorogârla, Sineşti, Snagovul, Codreni, Ootrocei, Gruiu, Măr­ cuta, Negoieşti, Plumbuita, 'I'igăneşti, Văcăreşti, 'I'ănganul şi Pantelimon; iudetul Vtaşca: Glavaciocul, Comana şi Căs­ ciorele ; judeţul Teleormam: Baldovineş'ti, Plavioeni ,3i Drago­ ieşti; judetul Romanati: Brâncoveni, Oomanca, Caluiu, Geme(?) Hotărani şi Popânzaleşti; judetul Olt: Oomani, Ghimeie, Stre­ hareţ şi Olocociovul; judeţul Dolj: Bucovăţul, Râmnicul (me­ tohul G.ănescului din Oraiova), Oreteşti, Jitia, Tânţăreni ',)i Saelova. Dintre schituri "cele mai însemnate sunt urmatoar,ele": Judetul Mehed'vnţi: Baia-ele-Aramă, Perie (?), Topolniţa şi Schitul (?); Judeţul Gori: Strâmba, Oiclovina, Schitul (Oio­ clovina-de-Sus?) şi Locurile (-Rele); judeţul Vâlcea: Arhan­ ghelul, Băbeni, Măineşti, Slătioar,de, Neteda, Surpatele, Do­ llruşa, Oetăţeni (?) Bon�eşti (?) Văleni (?), Roman şi Mână­ ileşti; judetul Argeş: Trivale, 'l'utana, Robaia, Schitul, Bră.teşti, . Beştelei, Matei, Br,ătăş'eşti, Oodreşti, Oornetul, Fecleleşoiul, Bulig-a, Br,ădetul, TârguI. Ooteşti, Te iuşul şi Morungla v; ju­ (�ettll Mus'cel: Budişteni, Oioca, Gol'eşti, Valea-Mare, Valea­ Popii, Dobreşti, Călugărei şi Pisculeşti; judetul Dâmbov1Jţa: Pietroaia, Vulcana, D.aculeşti, Oetăţuia, R[tţoiul şi Găiseni; judeţul P-rahova: Ghighiu, Zamfira, Barbu, V,ădeni, Alunişul, Poiana, rrârguşorul, Prahoviţa, Brezoaia, OorJ,ăţeşti, Tufani, Mihăi1eşti şi Lespezi; judeţul Buzău: Pinu, Sf. Gheorghe, 1-\.1'­ sele, Or,ă,ciuneşti, Pietricica, PIosca, Oeleu, Pârşcovul şi Un­ gUl'eiul; judetul Râmniculr-S,ă:rai: Dălhăuţi, Poiana- Mărului, Bogdăneşti, Schitul, Oolisca, Boroeşti, Gârbovi, rl'ră,isbeni şi �erban; judeţul Putna: rl'arniţa, Trotuşani, 'l'ulnici, V alea­ Neagr,ă, Varniţa, Scânteia, Floreşti, Sf. Ioan, Angheleşti, Lepşa, Moşinoaia, Oraila şi Brazi; judetul Bac,ău: Lapoşul, Măgura, _.\.său şi Frumuşica; judetul Nea1n,ţ'u: Tarcău, Ţibucani, Văleni, 461 [462] Vovidenia, Runcul, Darăul, Hangul, Almaşul, Bicazul, Ceribuc, Macruş şi Niohit ; judeţul Suciava: Păltinişul, Brateşul şi Ra­ răul: judeţul Dorohoi: Sof'ronie; judeţ'ul laşi: Hadâmbul şi Stavnicul ; judeţul Vaslui: Rafael, Duca, Oetatea-Mic� si Li­ pova ; judetul Tutooa: Orgoieşti, Măgarul, Bogdănita, Corti­ baş, Cruceanul, Grăjdeni şi Semilişoara ; judetul Fălciu: _ Zgura; judetul Cocurlui: Gerăiasca ; judeţ,uZ Ilfov: Căluiul, Măoinul, Părlita, Schitul, 'I'itireciul, Malamucul, Ruptura, Tur­ baţi, Dobrotesti, Bălteni şi Vorcineasa ; judetul Vlaşca.: Ba­ bele, Poienari, Oobia, Libăreşti, şi Negru-Voda; judet'ul Te­ leormom: Didesti ; judeţul Olt: Greci, Seaca, De1eni, Strehaia, Plăvioeni, Geriţi, Goliroteiu şi Sapotu; judetul Romonaii: Gre­ ceni (Greci?), Brătoiu (?), Oătăluiul (?) şi Balşul; judeţul Dolj: Roaba, Bistreţul, Şegarcea, Oiutura, Greceşti şi 'I'ărnovătul (Târnăvita). II. Fântâna lui Alexandru-Vodă Mircea D. St. Nicolaescu în ziarul Universul din 23 Februarie 1932 şi d. Prof. Iorga în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, an. XXVI (1933), p. 32, au publicat inscripţia oe pe o piatră de fântână, scoasă, la iveală cu ocazia mutării pie­ trelor dela Universitatea din Bucureşti la noul Muzeu din strada Ştirbei-Vodă. Textul, interesant pentru istoria vieţii lui Alexandru-Vodă Mircea, arată că, fântâna a fost făcută de acest voevod la anul 1572, după, învătăturaJui Dobromir marele ban al Craiovei, dar nu indică în niciun fel locul unde a fost clădită, lucru ce ar creşte evident valoarea iz- �ru�i • Cred că, această Iântănă, ridicata "cu invătătura" unui mare ban al Craiovei, trebue sa fi fost în Oltenia, probabil la OcneJ.e-Mari. In Marele Dicţionar Geoqraţic 1) se spune de altfel' că Grigore 'I'ocilescu a ridicat din acest tărg şi c. depus Ia Muzeul Naţional de Antichităti din Capitală, piatra unei "Fântâni Domneşti", din a cărei inscripţie s'ar constata că. biserica SI. Gheorghe dela Ocnele-Mari a fost înălţată de Alexandru Basarab \ în sec. al XIV-lea. Am ar,ătat îns�i. în alta parte 2) c<1 această, Biserica Domnească s'e datoreşte probabil lui Alexandru-Mircea, deoarece el este desigur emi­ tentul iprimului hrisov \llenţionat de Brâncoveamu la 1708 �u]);ă yezid�re.� bisericii, <ţând i �e ,înţ�reşte �1e�'t�cul c�o sa�'o.,. Blsenea ŞI fantana, de care batranll locuIm lŞl mal arnm tJese, vor fi fost ridicate de acelaşi va-evod. 1) VoI. IV, p. 535. 2) Ion Donat, [n legătura CII Biserica Domnească din Oenele-Mari, În Arh. OU" XI, pp. 393-95, 462 [463] ! I I Desigur că. aceasta concluzie este numai probabilă. Dar oare scriptele Muzeului nostru naţional să fie atât de râu ţinute încât sa nu se mai poată. afla de unde a fost ridicată pisania Iăntânii lui Alexandru-Vodă, sau care este piatra adusă dela Ocnele-Mariy III. Schitul Roboaia, metohul Bucovăţului ti!' După o informaţie necontrolată 1), schitul Iioboaia sau Hobaia din Argeş 2), ar fi fost înălţat de Sava Liveru Muşat. Acelaşi izvor arata că, înainte de 1843, când locaşul a fast re zidit de Episcopia Argeşului, el nu depindea ele nici a altă mănăstire. Ultima afirmaţie nu se poate primi însă, deoarece Robaia a fost cu siguranţă, la începutul secolului al XVII-lea, metoh al mănăstirii Bucovăt, care, ce-i drept, nu-l mai stă­ pănea într'o vreme mai nouă. 3). Dăm mai jos actul ce sta­ bileşte amănuntul acesta, aducând şi oarecari informaţii cu privire la ctitorii schitului deja 1609: Cu mila lui Dumnezeu preasfinţitul mitropolit chir Luca a toata Ţara-Romaneasca. Scris-am vlddiczia mea aceasta carte a vladici[ilJ meale sfin­ tei mandstiri ce sa ckiama Bucouâţui aproape de Craiova unde iaste hramul sfantulul�· slaoituiu» şi fâcâtoriului de minuni le­ rarhului Nicolae al Miralichiâ pentru ca sa sa ştie ca au uenit însuşi Drosul postelnicul; feciorul lui Armega banul, inpreuna cu jupâneasa lui Rada. fata Raduluipostelnicul, feciorul Pasa­ diez: de faţa inaintea vlddicz!itj meaie şi a tot clirosul vladici[itj meale dela s r. Mitropolie. de au dat şi au inchinat ale lor sate şi ţiganii; ce au avut de moşie de a lor buna voe, sfintei mânăs­ tiri mai sus zisa) însa dupa moartea lor, au lasa! şi au dat sa­ 'tele anume: Drăgoaia; şi din Gabrou partea Drosului postelni­ eul toata. şi din Mdraci« aşijderea partea lui toata. ori câtâ sa va alege, preste tot hotarul şi trei sâlaşe de ţigani. Dupa aceaia s'au scula! jupâneasa lui Rada de iar au dat din moşii şi din ocinile ei.' satul anume Bircestii, partea ei toata) jumatate de sat. şi Muşeteştii, partea Drosului posteinicul şi a [upâneasii lui toata. oricâtâ sa va aleage. Aşijderea au dat şi au închinat şi mănăstirea din Robaia cu toată moşiia ei şi cu ru­ mânii şi cu tot venitul, ca să fie metoh sfintei mănăstiri dela Bu­ covăţ şi cine să vor afla călugăraşi dela Robaia, să caute să as­ culte de egumenul dela Bucovăţ şi de învăţătura lui şi de alţi fraţi din sfânta mănăstire, şi să pue el ce călugări va vrea el, carii vor asculta de învăţătura lui. Şi inca au mai dat jupaneasa Rada patru sâlaşe de ţigani. sfintei mănâstiri mai sus zise din moştenirea ei)' inca dupa a­ ceaia aşa s'au tocmit Drosul posteinicui ŞI jupâneasa lui Rada cu egumenul şi cu alţi fraţi din sfânta mânâstire, cum când sâ 1) Marele Dicţionar Geografic) V, p. 257. 2) Corn. Berislăveşti, plaiul Loviştea. 3) V. lnsemnarea din Condica Bucovăţttlui (Arh. Statului, Bucureşti), p. 539. 463 [464] va tntampia moarte Drosutui postelnicul şi jupânesei lui Radel; sa aiba g:rije egumenul cu toţi calugarii din mânastire sa-i a­ duca sa-i îngroape la sfânta manâstire, Sa le zaca oasele acolo unde iaste îngropat şi Armega vei ban. tatal Drosului posteini­ eul, şi sa aibă grije egumenul şi calugartl de sa-i pomenească şi sa le faca toate pomenile cum e leagea morţilor. pentru ca aşa s'au tocmitDrosut poste/nicul şi jupâneasa lui Rada şi au dat ei şi an inchinat aceaste mat sus zise moşii şi ţigani şi meto­ hul, ale lor, sfintei mânâstiri de a lor buna uoe. pana au fost ei cu uiiaţa $i cu suflete, însa dupa moartea lor. cum de va mtcn mai nainte Drosul postelnicul de jupaneasa lui Rada. sa ţie stanta mânâstire aceaste sate şi ţigani partea lui mai sus zisa .. asi]: derea de va muri jupaneasa lui Rada. iar sa fie partea ei mai sus zisa sfintei mânâstiri: inca dupa aceaia iarasi au mai dat din moşiile ei satul Ba­ lomireştii bârbatuţui ei Drosului postelnicul, însa dupa moartea el; de sa sa hraneascapâna va fi el viu) iar dupa moartea lui sa fie iar sfintei mânăstiri. Aşijderea au lasat Drosuiui postelnicul jupaneasa Rada şi ţiga'nii ei. ce vor râmânea nedaţi mânâstirit, sa fie ai lui, sa faca cum va vrea el cu dânşii şi dupa moartea lui,sa-i dea cum va vrea el. Aşa au tocmit şi au închinat şi au dat Drosul postetni­ eul şi jupâneasa lui Rada. aceale mai sus zise sate şi ţigani şi metohul sfintei manâstiri mai sus zise. ca sa-i fie moşie de moş­ tenire în ueaci, iar lor şi parinţilor şi moşilor 101� sa le fie po­ meanâ în vecie) pana va sta sfânta mânâstire. Asijderea iar s'au tocmit Drosul postelnicul şi jupâneasa lui Rada cu egumenul şi cu tot soborul din sfânta mănăstire, cum slugile ce au avut din Balomiresti; de vor vrea sa saeâ şi sa slufascâ sfinte: mânâstiri bine va fi. iar de nu le va placea. ei sa aiba slobozie sa mearga unde vor vrea, sa nu aiba nimi­ nea treaba cu dânşii. Dupa aceaia Drosui postelnicul şi jupaneasa lui Rada, cu' mare blestem au lasat dinaintea vlariIzdei meale carii Sa va ispiti a sparge aceasta pomana şi a lu'ti aceale sate şi ţig:ani şi metohu mai sus zis dela sfânta mânâstire mai sus zisa, din ruda lor, ori frate, ori sor. ori veri Primari ori nepot. iar acel, om sa fie anathema şi de trei ori.biestemat de Dumnezeu şi de trei sute optspreeece sfinţi părinţi dela Nikeia. Parte şi tâsaş sa aibă cu Iuda di/� lscariot şi Ariia şi de vlddicia mea înca sa fie pro­ elet şi afurtStt. Şi Într'alt chip sa nu fie înaintea poruncii via" rliciez' meale. Şi s'au scris ttceasta carte vladiceasca îl� cetatea Târ� goviştez: în sfânta MitrO/)Qlia, in luna lui Avgust in 14 zile, va­ leat dela zidirea lumii 7/17 Luca lVlitropolituI Vlahiei 1). \ \ . \ 1) Arhivele Statului BucurE'şti, C?lldica mânăstirii Bucovă;ul, fila 50. 464 j [465] IV. Adaosuri la lucrarea "Fundaţitmile religioase ale Olteniei" Dâlga Corn Calopar (Dolj) Schitul Dălga a fost dăruit mănăstirii Şegarcea în 1696 de ctitorul său, Stroe Dălgeanul, în amintirea fratelui său Ioan, tăiat de Turci lângă pădurea Bucovătului. Odată cu schitul s'a dăruit patriarhiei elin Alexandria şi moşia Dâlga, cu con­ diţia ca să nu se pustiască schitul 1). Despre el nu ştim îns!:! nimic pentru o vreme mai nouă, patriarhia de A iexa u- 1) Dimitrie G. Ionescu, Relaţiile ţărilor române cu Buc., 1935, p. 52. Preajba (Dolj) In locul frumoasei biserici a lui Hagi Stan .Iianu Pahar­ nicul, lângă care încă la sfârş;itul secolului al XVIII-lea se mai găseau "câtevaşi chilii pentru a locui monahii şi alţi oa­ meni săraci", unele, după. îndemnul ctitorului şi cu ajutorul bănesc al locuitorilor, a funcţionat cea mai veche şcoală, să­ tească din Oltenia 1), - se afla în anul 1716 un schit, pe care la această. dată Tudor Blăcănescu îl dărueşte patriarhului Samuil Capasulis al Alexandriei, împreună, cu moşia Cră­ oioaia elin Dolj. Afierosirea iar fi fost anulată ulterior de ur­ maşii adevăraţilor ctitori, cari au contestat lui Blăcănoscu dreptul (le a înstrăiua lo�a-::1112). dria, 1) Ultima discuţie şi bibliografia in lucrarea mea: Câteva şcoli de sai în Oltenia, înainte de 1800, în ArII. Olt., X, pp. 318 - 322. 2) D. G. IOlleSClJ, o. c., p. 54, 111" . .1, după 1. Brezoianu, Mânăstirile inch.i­ uate, p. 57. • ••••••••••• In legătură cu "Istoria Păcii dela Belgrad" Precizări şi Răspunsuri Lucrarea noastră "Contributie la istoria Păcii dela Belgrad" (Craiova 1935) s'a bucurat Ipe de o parte de aprecieri măguli­ toare ca aceea ,a d-lui Proţesor N. 101"g'O. ("Foarte arnănunţi t studiu, spQ'ijinit pe cunoaşterea 'perfectă a isvoarelor" ... în Hevista istorică, 1936, p'. 93) �i a d-Iui Git. Beeoeconnăi (În H.evisla "DiJl trecutul nostru " , 1936,11'. 82), etc., cărora le exprimăm aici În­ ·.treaga noastră recunoştinţă, iar pe de alta, de critica vehe­ merită a celor puşi în cauză, cari, În loc de LI primi o discuţie o­ biectivă achestiuJlilm în ansamblul 101', au avut în vedere mai mult :pc autor decât opera. Pentru restabilirea adevărului, fără I li ci o preocupare de polemică, sunt dcstinat« rândurile de faţ;). 14 465 [466] 1. Răspuns O-lui Conea.l) In "Buletinul Societăţii Geografice", vol. LIV, p:p. 30tl--305, intr'un "articol" intitulat "Răs,p'uns la.... un fel de recenzie", d-l Conea se ocupă, pe drept şi pe nedrept, de unele scăderi ale rno­ destei noastre contribuţii. Noicitasem din lucrarea d-sale "Tam Looiştei", fraza: "Am avut astfel, un hotar ip!latonic, şi statornic (cel oficial), şi am avut unul foarte labil, dar singurul real", în forma: "hotar platonic, statornic, Iabil şi real", care din scăpare din vedere n'a apărut cu ghilemele la fiecare cuvânt, aşa cum o făcusem în redacţia ini­ ţială a lucrării. D-I Conea susţine că fraza de mai sus nu se g;ă­ seşte nicăiri, în Oipera d-sale, la liaginile indicate de noi. Şi s'ar putea să aibă dreptate intr'i.un fel", dar aceasta, dupăcum se vede, nu denatureaza câtuşi de putin înţelesul celor spuse de d-sa. Referindu�e la adevărul istoric din analiza Plecare d-l Conea o face documentelor în legătură cu delimitarea Olteniei, spuneam că argumentarea d-saleeste lipsită de adevăr. Dumnealui obiectează că nu trebuia zis "Hpsită de adevăr", ci ... "fără obiect". Cu riscul de a trece ca un schismatic al logicei, preferăm denumirea dată de noi, ca fiind mai cupcinzătoare, ca înţeles, a celor ce spuneam. Domnia sa, dnpă Fotino, recunoaşte delimitarea oficială, ter­ minată în q{p, ce stabileşte hotarul identic cu cel din 1520: "ho­ tarul oficial, de la stat la stat, l)e acolo mergea, la 17 fi 1, pe unde-l arată Fotino mergând" (p. 40), dar că Saşii l'au nesocotit, cău­ tând să-I uzul1pe şi după aceea ca şi mai înainte. "Inainte de 1750 [în 17 li 3 , spune d-I Ionaşcu: de ce nu încă din ; 17lp ? am spune noi] Bucşănescu... cheamă !pIe Saşi sus !pe munţi, la hotar, şi le arată, cu documentul din 1520 în faţă, că ei Ipe nedrept au "stricat" hotarul cel vechiu" (Ibidem). llţ Ce-au . făcut Saşii? Cum pe atunci IprobabiIcă nu erau încă hitlerişti, de frică, "s'au lăsat convinşi - şi cei 13 munţi au revenit Ţării-Româneşti" (ibidem). Cum au ajuns Saşii în posesia !U'unţilor în discuţie, autorul explică in ipoteza ce-o formulează în nota de la p. 41. Mai departe arată cii "în 1750 şi 1759" hotarul oficial coincide cu cel real (.p. 41). Dacă d-I Conea ar fi ţinut să afle când a avut loc "a doua domnie a lui Mihai Hacoviţă", ar fi !p!utut stabili că "înainte de 1750" înseamnă din Septembre 17{II până în Iulie 17ld ... Anii .,1750 şi 1759" rămân astfel simple cifre, iar nu coloane de susţinere a argumentăriid-sale. Fără a aşteprta material nou, deschizând 'pe Tunusli (Banul Mihail Cantacuzino), -- Istoria Ţării­ Româneşti, 'P. 99 - ar fi ,aflat că, in 17 61, stabilirea hotarului (verificarea) s'a făcut '.p:e haz� documentului din J 520 al lui Nea­ goe Basarab, iar la Hâul VadLllui s'a fixat o cruce cu inscripţie, ce a dăinuit multă . vreme dUlpă' aceea, Cei 13 munti au revenit" Ţării-Româneşti deci de la ac'ea dată. In document;ll dela IJ5g (Revista Ipentru istorie, XIII, J 22) ,analizat de el-sa. dl. Conea 1) O pute din acest răspuns a apărut şi In Revista istorică, 1936, pp. 279-281l. 466 [467] putea citi fraza: "cum că acei munţi trebue să rămână pe seama Domniei, fiind pIământ al ţării şi Domnia să-i dea cui va vrea". Iar în doc. de la 1'750 (Ibidem. ip. 119): "Şi măcar că nu era cu cale să-i stăpânească nici o parte, nici alta, fără numai Domnia, ca un lucru ce-au fost de tot p!Îerdut şi de nimeni intr' atâta sumă de ani căutat" ... Din aceste citate, concluzia care s'ar fi desprins pentru ori cine ar fi fost aceea că, din moment ce documentele oficiale interne ca şi externe sunt de acord că delimitarea din 1739 (verificată in 1761) s'a făcut în "ambele hipostase" după hri­ sovul de la 1520, Iplusul de teritoriu pe seama Domniei -- recte cei 13 munţi -- a revenit cu acea ocazie. Şi, in acest caz, care e partea de contribuţie a lui Sandu Bucşănescu, dacă (fie şi în 1763) el n'a făcut decât să repete ceeace s'a stabilit, oficial, de alţii, cu doi ani Înainte? Domnul Conea are însă dreptate în acuzaţia pe care ne-o aduce de a fi tradus greşit titlul documentelor No. 30 şi 31 din lucrarea noastră, şi aceasta este cu atât mai regretabil, cu cât în manuscris purtau, primul '"Traducerea scrisorii trimise către se­ renisimul principe de Lobkouiitz de către Elhagi Mehemet Mer­ kuţatzi, primul funcţional' al arhivelor turceşti" (cuvântul aerarius are aici înţeles de depozit de acte), iar al doilea: "Copia scrisorii de răspuns de către principele de Lobkouiitz care m'a încredinţat qatios, către Comisarul Turrcilor, Elhagi Mehemet ,Jl1erlwfatzi". Dar aceste titluri au apărut inversateca sens, şi, cu toată grija > şi a noastră şi a persoanelor care au revăzut, la corecturi, lucrarea. greşeala a rămas. "Habent sua fata libelli"! ar spune un cunoscător al "cazurilor latineşti". Insă, cititorul de bună credinţă, prin chiar fa:ptul vecinătăţii celor două documente, vede că nu e posibilă con­ fuzia şi poate face singur cuvenita rectificare. Inainte de redactarea lucrării, o 'parte din documentele ce urmau să. se publice au fost puse la dispoziţia celor pie care ele îi interesau personal, şi, din ne­ fericire, nu toate ne-au fost restituite. D-l Conea însuşi deţine unul din aceste documente latineşti (cOip�a hrisovului de la 152 o), încă din Ap'rilie 1935; din această cauză nu l'am putut avea pentru co­ laţionarea cu textul imprimat, la corecturi. Iar dacă se mai adaugă şi faptul că lucrarea a fost redactată la un capăt al ţării şi tipă­ rită în altul, se vede cii. era imposibil ca ea să poată apare în în;;;. tregime f.'irA greşeli în text. Cu această ocazie, tinem să arătăm cii nota 1 de la ipagina 12 a apărut intercalată în conţinutul notei 8 care incepe pe pagina anterioară, iar la pagina 13. rândul 2 o de sus trebue citit "Hllşilor", în loc de Huşilor. Dar cine poate fi scutit de asemenea inevitahile verori? Nici chiar d-l Couea! Iată un singur exemplu, luat la întâmplare, din <)pera a-sale. (Bulet. Soc. Geogr. LUI) unde, la 'P. 38, citând in nota 1 un pasaj din "Istoria 'generală a Dociei' a lui Fotino r indică: "IV, p. 186)". Dar, până în 'P,rezent, această lucrare, 0.0.111- pletă, nu este editată decât În ... trei volume. După legea talionului, ar trebui să spunem că d-l Co.nea nu ştie sit facă un citat,şi 467 [468] aceasta, fie că d-sa n'a avut cartea lui Fotino În mână, ci a luat de-a-gata citatul, necontrolat, dela alţii, fie că., nebănuind că poate cădea şi dânsul în păcat, nu şi-a mai controlat .mai întâi, cu maximă griji"!", ip�'oprinl D-sale scris. II. Răspuns O-lui 1. Ionaşcu, In legătură cu acelaşi subiect, d-I 1. lonaşca ne adresează în "Arhivele Olteniei" (nr. 83-85 pp. 219-223) un ,,Răspuns". Atât atacurile personale, întru nimic justificate, Într' o discuţie cu caracter ştiinţific, cât şi violenta de limbaj, nu ne vor face să alu­ necăm şi noi pe aceeaşi pantă. Convinşi de faptul că "gr.eş;eala constatată. este un servicru care ţi se face, deşi un serviciu care nu este totdeauna agreabil" (N. Iorga, Noul semănător, 1. �). 22), vom spune dela început că şi d-I Ionaşcu are dreptate În ceeace priveşte semnalarea greşitei traduceri a titlurilor celor două docurhente, care, Însă, după cum s'a văzut mai sus, a fostevidentiatămai înainte de dl. Couea. Cât priveşte restul comentariilor, noi ne impunem să nu le calificăm. Dacă nu ne oprim aici cu răspunsul, este datorită faptului, că d-I Ionaşcu, "qui ne doute de rien", aduce şi o serie de "obiec� tiuni", fără nici o legătur.ă Între ele, obiecţiuni care, denaturând adevărul, dau numai impresia că autorul spune ceva. Pentru a lămuri deci şi mai bine lucrurile, suntem nevoiţi să refacem ar- " gumentarea noastră. Arătam în lucrarea citată că, ÎIl toamna anului i 739, după Încheierea păcii dela Belgrad, la 18 Septembre, s'a procedat la evacuarea Olteniei de către Austriac! şi în urmă la stabilirea grani­ ţelor între Ţara-Homănească şi Ardeal. Pe baza precedentelor create cu ocazia păcilor de la Carlovitz şi PasJl'ovitz - când delimitarea s'a făcut de către Domnul Munteniei :fără o Iwealabilă autorizaţie a Porţii -- Austriacii au cerut ca În comisia mixtă, prezidată de colonelul Baron de Fromentini; Constantin Mavrocordat să-şi tri­ meată delegaţii săi, cari au fost Fiera Brezoianul vistierul al doilea şi Gheorghe căpitanul de darabani 1). Acestora, delegaţia austriacă, .dela început, le-a prezentat o copie a hrisovului din 1520 al lui Neagoe Basarab şi s'a căzut de acord ca reglementarea hotarului să se Iacă p:e baza acelui, document, astfel că la urmă "ambele părţi au rămas satisfăcute"; (Doc. No. 37 şi 38 din broşura men­ ţionată. Deci, nu-i vorba de "pliesre externe" ci şi de documente interne, "sigure"). In ce calitate participase Fiera Brezoianul ca delegat al DomlU!lui Tării-Român�şti la delimitare, ne-o spu.ne Daponte: ,,25 aout 1739. Le Prince nornma le second vestiar Fhiera ispraonic de Câmpuh;mget fiu cadâlic de Mustd. Le , 1) Gheorghe, Căpitanul de darabani, era un om de Încredere al lui C. Ma­ vrocordat căruia Domnul i-a încredinţat şi alte misium. Daponte spune că la 26 Ianuar 1738 -tut envoye il Constantinople avec cinquante bourses' (Ephellu!rides, II, iJ61. Despre alte însărcinări importante date «căpitanilor», ibidem, p. 75. 468 [469] Iaudemaiu, Fhiera 2) partit pour se rendre a son paste", (/!,'phemerides Daces, JI, 285). Acordul deplin Între părţi este confirmat şi de următorul pasaj din scrisoarea generalului Schmetlau, trimisă din Belgrad, în Octombre J 739, comandantului armatei otomane: "Et comme peu apres [după evacuarea Olteniei] I'Hospodar de Valachie a nornme des deputes, pour regie!' les confins avec la Principaute de Transylvanie, on a procede -encore en cette rencontre avec tant de surabondance de bonne foi, que le tout se trouve deja regIe ;:l la satisfaction mutuelle" (Hurmuz. Doc. Sl�p'J. 1. p. 5fq, 111'. DCCXCV). In Banat nu s'a putut ajunge la aceeşi înţelegere, ŞI III ge­ neral stabilirea tuturor graniţelor între Turci şi Austriaci s' a ter­ giversat aporoap:e doi ani, datorită faptului că Imperialii căutau să se folosească ele :fiecare ocazie spre a smulge noui concesiuni publicat în numita broşură întreg acest dosar cu acte). Cuprins din ce în ce mai mult de neîncredere fată de diplo­ maţia curtii din Viena, guvernul otoman a contestat şi delimitareu graniţei Ţării-Bomâneşti, iar în vara anului 1760 un comisar turc cerea să se procedeze la o nouă reglementare a hotarului în pre­ zenţa sa. Cu această ocazie, la 4 Iunie, Villeneuve, ambasadorul francez la Poartă, făcea observaţia că' frontierele dintre Ţara-Ho­ mânească şi Ardeal "apres la paix,elles aient etC reglees par le commissaire du Prince Lobkowitzet celui de l'Hospodar de Va­ lachie .. : pal' des actes anciens, dont on m'a envoye la copie". (Am publicat în numita broşură întreg acest dosar cu acte). In cele din urmă, cererea comisarului turc a fost admisă, şi pe baza convenţiei de la 2 Mart I7 61 s'a procedat la verifi­ carea delimitării din 1739, în prezenţa lui Mehernet Effendi din partea Porţii, a comitelui Colouarcl din a curtii vieneze şi el lui Fiera Brezoianul, clelegatul 'ţării Homâneşti (Tunusli-Mihai Can­ lacuzino) Istoria Ţării - Româneşti, p. 99). Participarea delegatului muntean este confirmati şi de următoarea frază din Hurmuzaki (Fragmente zur Geechichie der Rumănen, vol. V, p. 99), care, pe baza mărturiilor contemporane, după ce vorbeşte de convenţia dela 2 Mart 1761, spilme mai jos: " ... dic Grânzschoidung zwischen Siebenbiirgen und dem nun vervollstandigten Furstenthum Walachei erfolgte ruhig unter Dazwischenlmnft oeslel'l'·eichischer und wala­ chischel' Kommissare". Verificarea s'a făout ipe baza tot a aceluiaşi hrisov dela Neagoe Basarab, care mai servise şi cu doi ani înainte. copia lui fiind păstrată şi adusă pe teren tot de Fiera Brezoianu. Cu această ocazie, la Hâul Vadului s'a pus o cruce cu o inscripţie. Banul Mihail Cantacuzino, în Istoria Tării - Româneşti, Plllblioâ'l1d şi oonţinutul hl'isovului ce-a servit de delimitare, splUne că a cu­ noscut piatra cu inscripţia, păstrată şi până în zilele lui, care "de trecere multă ele tiInp s'a sfărâmat şi s'a acoperit cu nisip şi s'a gi:isit numai o bucală, Ipe careesle illscl'upţia de mai sus". JII­ sCl'ip!ia ,era compusă în felul următor: .. In zilele �)rea inălţatului, 111'ea bunului ŞI I)]'ea creştinului 2) După ce fusese avansat la 8 August acelaş an. (Ibidem, 276), 469 [470] I l il !fI i I Domn, Măria Sa Constantin Nicolae Vodă, numinduse p�'ea glo­ riosul şi onorabilul Mehemet Effendi, după p'acea făcută, ca să aşeze hotarul Ţării Româneşti, . desrpere judetul Sibiului, a inceput dela cetatea Ruşavei şi înooace, după un hrisov din anul 7025 (sic), ce s'a găsit la Hiera vistierul al doilea". In partea de jos se spune că, piatra fiind stricată, nu s'a putut citi restul inscriptiei. . In dosul crucii se află următoarea inscripţie: "Şi s'a hotărît să se pună această cruce de piatră la mijlocul apei Râul- Vadului, şi dela capacul podului încoaoe să fie strajă românească şi de o parte şi de alta, după care 'şi acum s'a pus ca hotar această piatră la anul 72[19 (17(11), luna Iunie r5. faţă aflându-se din partea Porţii !prea gloriosul Mehemet Effsndi, iar din partea Nemţilor comitele Colouardcucâ!iva ofiţeri, cari au !plUS piatră la prea citatul hotar". (Istoria Ţării Româneşti, \))1. 99)' Acest faipt mai este confirmat şi în cartea lui Fotino (Istoria generală a Daciei, III, 186-190), care arată că, du�ă hotărni­ cirea dela 176r, limitele Ţării Româneşti cuprindeau, în acea parte, aceleaşi semne de hotar, identice cu hrisovul lui Neagoe­ Basarab. (Părerea lui Fotino 'este lnsuşită şi de un 'geograf de valoarea �i autoritatea el-lui Conea in monumentala D-sale "Tara Looiştei" ). Din cele expuse până aici reiese că: 1) In 1739 reglementarea graniţei s'a făcut ple baza hrisovului dela Neagoe Basarab, cu tJelegaţi ai Domnului Munteniei, cari se ştie cine-au fost. 2) Verificarea din 17[11 s'a făcut la fel, pe baza aceluiaşi document, şi în prezenta cel puţin a unuia dintre delegaţii cari participaseră în 1739. 3) Aceste fwprte sunt confirmate nu numai de numeroase mărturii externe, concomitente, dar şi de documente interne de o valoare indiscuta­ bilă. 6) Documentul dela Neagoe Basarab a fost utilizat în copia făcută de către Austriaci in 1739, păstrat de Fiera Brezoianul în ambele ocazii. tl> Dupii cum rezultă din mărturisirea ce-o fac documentele ulterioare, ÎII legătură cu persoana boierului Sandu Bucşănescu, a cărui monografie a scris-o d-l '-lonaşcu, delimitarea a dat un !pIlus de teritoriu în favoarea Ţării Româneşti. Am citat mai sus (v. Riispuns d-lui Conea) frazele din documentele dela 1750 şi 1759 ce adeveresc această proprietate a domniei. Dar faptul important care se desprinde din analizarea acelor citate este că, instrumentul care la delimitare a determinat pJusul de teritoriu a fost utilizarea documentului dela Nea go e. Basarab. Dacii trecem acum la analiza' documentelor În legătură cu Sandu Bucşănescu, constatăm următoarele: . 1. Ele se referă la confirmarea acelui plus de teritoriu re­ zultat dela delimitare - dărutt lui de către Mlhail Hacovită - din partea a trei domnitori (Grigore Ghica (1750), Constantin Itaco­ viţă (1756) şi Scarlat Gbica'(1759), cu alte cuvinte o singură mărlurierepetatrt în mai multe ocazii. 2) In cele mai Însemnate din aceste documente (cele din 1750, 1759 şi 1760), se :găseşte un p�lsajinvariabil -� cum era [471] • şi firesc---, ce spune că Bucsănescu a făcut delimitarea granitei, între 1741-174[1, pe baza aceluiaşi hrisov dela Neagoe Basarab. 3) Niciunul din aceste documente nu precizează data exactă când s'a făcut delimitarea, deşi în ele sunt trecute fapte contem­ porane de nici o importantă, cu anul, luna şi ziua când au avut loc. Ele indică vag "a doua domnie a lui Mihai Vodă". In documentul dela 1768 găsim chiar că delimitarea a fost făcută la I7 50, "când atunci luând răpţosaţtul Sandul Stol[ni]cul Bucşănescu nişte munţi a unor Saşi". (Revista Ipentru istorie, XIII, 1 23). 4) In ·oeeace priveşte faptul dacă Bucşănescu a făcut aceasta dininitiativă rpersonal.ă, sau de1egat de Domn, iatăce spun nu­ mitele documente: In cel de la 5 Mai 1750, de la Grigore Ghica, citim fraza: "Şi inştiinţând ple domnia Sa Mihai Vodă pentru această 'Pricină că munţii sunt cuprinşi de Saşi, i-au fost poruncit cu tot adinsul să cerceteze şi să adevereze hotarul ţării" (Revista pentru istorie, XIII, 1 I9). Aşa dar, delegatie. Insă, tot acelaşi document, câteva rânduri mai jos, glăsueşte: "din sine s'au în­ demnat de au descoperit această împresurare a munţilor, şi cu mare strădanie şi cu toată cheltuiala lui au îndreptat hotarul ţării". (Ibidem, rp. 1 19- 12 o). Aici este evident că avem de a face cu iniţiativa iperecnală, deci două posibilităţi în aceeaşi măr­ turie a unui document intern "sigur". Şi tot iniţiativa personală adevereşte documentul din 1 760, April 15, dania către schitul Berislăveşti : ; "iar 'eu cu truda, cu osteneala şi cu cheltuiala mea am umblat, am cercetat şi am descoperit aceşti munţi" (Ionaşcu; Sanda Bucşănescu, ip. 17, doc. nr. IX). Avem şi un document care admite sistemul mixt, anaforaua dela 5 Septembre 1759: "cu ajutorul de către domnie şi cu a dumisale cheltuială" (Revista pen tru istorie, XIII, 121). Aşa dar: colaborare cu domnia. O părere deosebită se găseşte în documentul dela {� act. 1825, care pe baza unei intăriri domneşti dela Constantin Hacoviţă, spune că Buc­ şănescu "au fost scos aceşti 13 munţi din stăpânirea Saşilor, cu Învoirea sătenilor", (Ibidem, !p. 126). Deci: colaborare cu sătenii. 5. Niciunul din documentele care vorbesc de participarea lui Bucşănescu la delimitare nu este contemporan. Cu faptele ce i se atribue. Primul document s'a emis după şapte ani dela data pre­ supusuluieveniment. f1şa clar, toate documentele care vorbesc de pariiciparea lut Bacşănescu la delimitare cuprind în realitate o singură idee, re­ petată din unul în altul şi deţormată la fiecare din aceste , re­ petări, şi sunt emise m!ult mai târziu decâ.t faptul ce li se airibue; niciunul din ele nu cuprinde data exactă a eoenemeniului şi se con­ trazic nu numai cu fa:ptele !yenerale cunoscute, dar chiar şi între ele, cu privire la modalitatea în care a participat Bucşănescu la de­ limitare. Când a avut loc delimitarea lui Bucşănescu? D-l Ionaşcn biograful său, o :pune la 1 7lt3: "Cred că evenimentul s'a petrecut prin anul 1743" (Sandu Bucşănescu, p. 7). D-sa spune că "Is­ pravnicul Buoşănescu descoperind încălcarea streină, a cercetat "cu 471 [472] I multă silinţă şi neprcget' -- [scrupulos am spune noi] - pana a găsit o copie a hrisovuluiemis de Neag:oe Basarab", (Ibidem); Mai departe găsim că 13, "a invitat apoi - prin intervenţia Dom­ nului -- [aici d-I Ionaşcu e partizan al sistemului mixt 1] pe Saşi la faţa locului, şi mergând "după semnele copiei" (sublinierea noas­ tră) a dovedit vechea proprietate a noastră asupra acestor munţi". (Ibidem) . Admiţând ipoteza (pentru d-sae certitudine 1) d-Iui Ionaşcu, anume că a fost o "delimitane" şi că ea a .avut loc în 17{l3, se ipillfle intrebarea: cum se împacă faptul că deja cu doi ani mai înainte merseseră alţii, oţtciol, dupră "seln/tele copiei", iar în cazul când totuşi şi Bucşănescu a mers, ce-a zis el când s'a împiedecat la Râul Vadului de crucea cu inscripţia amintită? P;;lnă atunci însă, plusul de teritoriu, pe care "Domnia era liberă să-I dea cui ar fi vrut", fără să constitue O fraudă - (noi n'am lăsat să se înţeleagă aceasta) =r-, rezultat dela delimitarea în baza hrisovului deja Neagoe Basarab, trebue socotit dela date când s'a utilizat pentru prima oară acest hrisov, adică din J 739 şi verificat în 17 {II. Am arătat in amintita broşurtici:i, la două luni dela verificarea delimitării, Constantin Mavrocordat 'era înlocuit în domnie cu Mihai Raooviţă, iar Bucşănescu numit ispravnic în judetul cu plusul de teritoriu. Nimic mai normal decât ca Domnul să cedeze favori tului său munţii în chestiune, şi tol aşa de normal ni se pare şi forma juridică de confirmare a proprietăţii, prin care Domnul a ţinut să-I .pună la adăpost contra eventualelor încercări de de­ posedare, chiar dacă această formă ll\l oglindea în ea reali tatea de fapt. In zilele noastre actele oficiale exprimă de totdeauna rea­ litatea de fapt? Dacă privim chestiunea şi în , delimitarea a fost / verificată �pie aceeaşi bază (doc. din 1 52 o) de o nouă comisiune iu care unul din delegaţii Domnului participase şi în 1739, După terminare, o cruce cu inscripţie arnintitoare a fost fixată la Râul Vadului, cruce care-a dăinuit rpilnă către sfârşitul veacului. Delimi­ tarea, :pe baza hrisovului din 1520, aducea Ţării Româneşti Ull plus de teritoriu, pe seama Domniei. După 17 q 1, documentele interne arată ca posesor al acelui teritoriu pe Sandu Bucşănescu. Dar el, cum singur o mărturiseşte, n'a ptarticipat la delimitarea o­ ficială din 17 3 9, nici din 17 q 1, i ar la venirea sa ca ispra vnic, plusul de teritoriu făcea deja parte integrantă din hotarele Ţării Româneşti, şi' de drept şi de fapzt, Am prezentat, ca o ipoteză, felul cum s'ar !putea explica contradicţia dintre cele două categorii de mărturii documentare. Are cineva o altă exp�icaţie? Ea nu poate pleca, însă, decât dela concluzia broşurii noastre, anume ca la cele două operaţii oficiale cunoscute nouă, Bucşănescu nu are niciun a­ mestec, şi dela farprtulcă documentul de reglementare a granitei, ce aducea un număr de munţi stăpânirii româneşti, fusese utilizat inaintea lui. Hestul, este ,.opera lui Bucsănescu". V. Mlhordea . •••••••••••• \ 476 [477] : ......................•..•............................................ : = : 5 RECENZII 5 = .: •••••••••• a ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• CĂRŢI Istoria Româ1lilor, de N. Iorga. VoI. 1, partea 2-a. Buc. 1936, Tip. "Datina Româneaseă", V ălenii - de­ Munte. - Apare la un interval de 6 luni după prima parte, având 353 de pagini, cu subtitlul: Sigiliul Romel. Impărţirea materiei e în 4 cărţi: Cu­ ceritorII, Orânduitorll, Apărătorii, li­ chidarea oficială a Daciel. - Sinteza romanică se pregăteşte incet şi în­ delung prin pătrunderea elementului român în Balcani sub diferite forme: păstori, plugari şi negustori. Foarte numeroşi erau locuitorii italiei din primele două categorII, cari fuseseră nevoiţi de împrejurări economice şi sociale să-şi caute pâinea dincolo de Adriatică, în Plnd mai ales. Numărul lor mare explică mai mult ca orce alt, cum de au putut ei desnaţtonallza a­ tâta populaţie balcanică, în deosebi pe Traci "desnaţionalizaţii de pnrna oară devenind ei înşişi un factor de ulterioară desnaţionalizare, pentruca avalanşa odată deslănţuită să ducă şi peste Dunăre limba, obiceiurile şi nu­ mele Romanilor". A fost deci şi o 1- migraţie liberă, care a precedat epo­ ca colonizării, cu elemente Italice de origine populară in Peninsula Balca­ nică. Procesul de penetraţiune ro­ mană prin Istria urmăreşte trei ţinte, pe care le şi atinge: apărarea dru­ mului Italiei impotriva incursiunilor posibile dinspre Nord-Est, căutarea le­ găturii cu cetăţile pontice şi cuce­ rirea ţărmului Adrlatlcei. Opera a­ ceasta se începe la mijlocul sec. II a. C, dar e oprită în loc de războa­ Iele civile din sec. l a. C. In primul veac p. C. apar în istorie Dacii ca o forţă la Dunăre, şi ca naţie consoli­ dată, cu un singur teritoriu şi un sin­ gur şef, dintre cari se remarcă Boi­ reblsta. cu aşezarea la câmp şi tendin­ ţă de expansiune spre Marea Neagră, apoi Decebal ce-şi face In Carpaţi cuibul, când drumul spre Pontul Euxln îi este blocat de Romanl. Dinspre Apus Dalmaţia şi IlIricul sunt cuce­ rite de Octaviu, primul împărat ro­ man. Fiul său adoptiv, cel de al doi­ lea împărat, Tiberiu, desăvârşeşte o­ pera de cucerire a peninsulei, înstă­ pânindu-se definitiv pe ţărmul adrl­ atic, complect latlnlzat şi deschizân­ du-şi drumul pe valea Dunării de-a dreapta ei. Roma duce in aceste re­ giuni o politică nouă: "Pentru o Jn­ treagă perioadă ea încearcă aici, caşi in părţile asiatice de pe celălalt ţărm al Pontulul, sistemul regalităţIi cllen­ telare", tratându-i ca pe amici şi a­ liaţi. In acest Sud-Est european se va crea o nouă sinteză, "o sinteză de cultură", între GrecIi cetăţilor pon­ tlce şi între Romanii aşezaţi aei, vor­ bind toţi o limbă geti că. Fără cuce­ rirea Daciel de către Traian, această formă de civilizaţie locală ar fi de­ venit getică -Decebal apare .ca ex­ ponentul întregei barbarii libere" , fără a fi aşa de barbar cum s'ar crede. .Sltuaţla lui e a unul mijlocitor In­ tre adevărata barbarie şi cultura gre­ ce-romană". Se recunoaşte de autor lui Domlţian merite in întărirea au­ torităţfi romane şi a pollticel tnţe­ lepte de a face din puternicul De­ cebal un rege clientelar, de care să se poată servi impotriva Germanilor şi Sarmaţilor. Dar Decebal strânge in juru-l pe toţi duşmanii Romei. Aci se înfătişează portretul sufletesc al lui Traian, mai degrabă de tip spa­ niol decât italian, apoi "epopeia" lui, cu înfrângerea lui Decebal, .una din ultimele mari figuri ale anticităţel şi una din cele mal mândre incorpo­ rări în afară de Roma ale ideei im­ periului mtlenar=. Un capitol nou a­ rată cum s'a organizat provincia cu­ cerită din punct de vedere militar, cum s'au făcut colonizărlle .numal cu elemente luate de aiurea decât din centrul Imperiului", apoi care ze 477 [478] se dovedesc a fi fost cinstiţi in Dacia şi in fine oraşele şi drumurile pro­ vinclel, Se ; I �I romanice din regiunea T1sei se 0- blşnulseră a trăi alături. Hunil la venirea lor imping pe Vlsigoţll din Rusia merldlonală şi din Moldova de jos, aceştia trecând implnşl de ne­ voie la sudul Dunării, la Romani; după ce supun pe Gepizi! din regiu­ nea carpatlcă, unde era şi o populaţie romanică, indigenă, Hunii înaintează pe Dunăre in sus şi in stepa Tisei. Aşezaţi aci, fac incursiuni prădă­ toare in jurul lor, infruntând şi pu­ terea Romanilor, şi işi stabilesc un vast Imperiu in Europa centrală. In­ frângerea din Cârnplile Catalonice, la 451, duce la declinul puterii lor. In 453 Imperiul Ior dispare cu moar­ tea lui AtIla. Imp. Teodosiu Il a tri­ mes o ambasadă lui Atila; din ea făcea parte istoricul Priscus Panites care, la inapoierea lui la tilzanţ, scrie un raport de ce a văzut in timpul şe­ derii sale la curtea lui AHia. E un doc. de mare valoare pentru cunoaş­ terea vieţel acestor barbari, cum şi pentru Informaţttle-I privitoare la ţă­ rile române din Carpaţi in pragul e­ vului mediu. Se arată aci că pe vre­ mea aceea teritoriul traversat de Pris­ cus dlncoa de Dunăre, spre a ajunge la Atila, nu era pustiu, cum pretind Ungurii, ci locuit, cu sate aşezate şi lume numeroasă trăind din munca câmpulul şi creşterea vitelor. Deci, după retragerea legiunilor romane din Dacia, ţara nu a rămas pustie; con­ tinuitatea loculrii statornice de popu­ laţia romanică este certă şi dove­ dită. Acest Avant-propos e semnat de G. Th. - Introducerea arată că aceste "Fragmente" ale lui Prlscus sunt o parte din o Istorie a lui, pier­ dută azi. Ele ni s'au păstrat re­ produse in Enclclopedia Istorică a lui Porfirogenttul, in partea nu­ mită Excerpta de legatlonibus. Au­ torul lor s'a născut in Tracia, la Pa­ nlon, nu departe de Heraclea. Pris­ cus era roman, dar a scris in gre­ ceşte. A fost om umblat prin lume. Ambasada condusă de Maximln la 448, din care face parte Priscus, nu e cea dlntâl trimisă Hunilor de Teo­ dosiu Il. In 433 se mai trimisese una, potollnd pe barbari printr'un tribut. In 442 el fac o incursiune peste Du­ năre, cuceresc Viminaclum şi Ratia­ ria, aşa că Romanii acceptă a plăţi un tribut mult sporit. După aceasta vine ambasada lui Maxlmin la AtIla. In drum se opresc întâi la Serdica, 15 apoi la Naissus spre Dunăre, pe care o trec, apoi de aci umblă vreme de şapte zile, până să ajungă la curtea lui Atila, care arată a nu fi fost aşa de barbară cum s'ar fi putut crede. La intoarcere ambasada a trecut iar Dunărea, apoi prin Filipopol şi Adri­ anopo! a ajuns acasă Imperiul hu­ nic avea o minoritate de Huni, ma­ joritatea fiind compusă din popoare diferite,vorblnd limbi diferite. Dacă ei jefuiau pe bogaţi şi oraşele, cru­ [au satele, de care aveau nevoie spre a le procura hrana Satele prin care a trecut Priscus prin Timişana şi Cri­ şana erau populate şi numeroase, cu autohtoni rornanizaţi, Pe aci înapo­ indu-se, au trecut apele Drica sau Dreccon, Tigas şi Tiphiras, adică Mu­ reşul, Bega şi Tlblscus (Tlmlşul) Limba latină se vede a fi fost curentă la curtea lui Atila.-Urmează textul gre­ cesc, apoi trăducerea lui in româneşte. La urmă indicele respectiv. Bibliografia româno-magţuarâ, voI. III: Românii In Iit. ungară şi Ungurii in Ilt, română (1839-1878), de Dr. Andrei Veress. Buc 1935, Cartea Românească --In prefaţă har­ nicul autor arată că a trebuit patru ani de osteneli pentru a aduna şi cer­ ceta cărţile apărute in această epocă recentă, in care scrisul tipărit spo­ reşte mereu. In seria acestor tipări­ turi se află mult material privitor la poporul nostru, fragmente de folklor, descrieri de locuri şi eamenl, por .. trete, desen uri şi gravurl, închise in cărţi variate maghiare, apoi material istoric foarte bogat, şi chiar literatură, in cadrul căreia apar tipuri de ro­ mâni, ca În Jokai şi Josika. In uni­ versităţi aflăm teze tipărite de ro­ mâni - prima fiind a lui Nedeicu dela 1839 -, in latineşte sau ungu­ reşte. De la 1849 ziarele dau şi ele bogat material. Literatura istorică re­ invie la Unguri din 1854, cu edita­ rea unor cronicari şi cu tipărirea dela 1857 a seriei de Monumenta hlsto­ rica Hungariae a Academiei maghiare. Nu lipsesc nici memorialele de că­ lătorii ale Ungurilor prin ţările ro­ mâneşti. Sunt şi manuale didactice, de istorie şi geografie, ce interesează, . cum şi statlstlcele şi etnografla. ­ Volumul acesta de bibliografie inscrie In total 1001 de tipărituri, dela ne. 1377 până la 2311 Cartea dela nr. 2015 (p. 214): ,..Noptlle carpatine seu 481 [482] s toria martlriloru libertatii, Romanu Istoricu de Joachirnu C. Drăgescu, Pesta, 1867, cu tlpariulu lui A. Buc­ sănszky", este a unui craiovean, ori­ ginar din Ardeal.-La nr 2027 flgu­ rează o carte tipărită la Craiova: .Cercetări despre Românii de dincolo de Dunăre, de O. C Roja, traduse din. limba greacă de Sergiu Hagladl, Craiova, 1867".-La nr. 2060 un por­ tret al Dorel d'Istria, de Schiavone din Venezia, reprodus după un Al­ bum tipărit in 1868 la Pesta. - la nr. 2071: • Statistica regatului Un­ gariei, de Dr. S. Pr, Armont. Partea prima (poterea fondamentale), cu o carta a tieriloru regatului Ungariei. Craiova, 1869. Typographia Natio­ nale".-Vol. în lb: maghiară: .Com­ pendlu pentru călătorii prin Dunărea de jos, Sârbia, Ţara-Românească şi Bulgaria şi Istoria misiunii catolice", tip. Ia Orşova in 1870 cuprinde, de­ sigur, lucruri Importante pentru Ol­ tenia şi in special pentru Craiova - Foarte numeroase sunt lucrările ce ating Oltenia; n'am notat decât pe cele tipărite in Craiova sau de un craiovean. - la sfârşit indice de a­ utori şi tipărIturi fără nume de au­ tor, apoi Indice de e ditori, tipografi şi gravori, cu un Indice general. Buletinul Instit, de Filologie românească .Al. PltitiPPide·. Dir. lorgu Iordan.-Vol. 11, pe anul 1935. Iaşi, 1936. Cuprinde studii, note ling­ vlstice şi recenzii, precum urmează: Ştiri despre lb, TQml1nească până tn sec. Xl V. de răp. Al. Phillppide, cu note de D. Găzdaru. E un capitol din cursul universitar inedit al regre­ tatului erudit, curs rămas In manus­ cris, redactat intre 1906-1916.-La­ tino eonqetturale, tatino outqare, de H. Mihăescu. - O problema; de toneucâ veche româneaseă: difton­ gul ea urmat de e in textele sec, XVI, de Gr, Or. Scorpan.-Forme de conjugare mixta in limba română, de lorgu Iordan. Fenomen caracteristic pentru morfologla verbului nostru, 1\1 câte şi patru conjugărl, aflate şi în, vechime, dar mai ales azi, şi chiar\ şi la Românii din afara Daclel, la toate dlalectele.-Din ţonetica evo· luUvă a limbii române, cu câteva discuţii de fonetică generală, şi a�u­ me: Soarta dlftongulul latinesc aU, schimbările grupurilor br, bl şi mn intervocalice in ar, ul şi an, de O. 482 Ivănescu-In note lingvistice, glo­ sări asupra expresiilor şi cuvintelor: • Atât(a) amar de vreme", cu sensul de ani trişti, vreme petrecută in su­ ferinţe; "Fleoancă , întrebulnţată in Dol] cu tnţeles de gură flecară, care "fleoncăneşte", ca în expresia: Tacă-ţi fleoanca 1, însemnări de I. Iordan. Note de argot, foarte interesant, de P. Ciureanu, cu o completare din a­ celaş material, de 1. 101 dan. Limba Lui Creangă, un răspuns d-lul AI. Graur, de Or. Scorpan. Curiozităţi linqutstice, continuă şirul celor pe care dl. 1. Iordan le menţionează, ca abateri dela normele limbII noastre, in primul număr al acestui Buletln.­ Recenziile şi Indicele incheie acest magazin filologic. ştiri nouă cu privire la Radu Cantacuzino, de V. Mthoraea, Buc. 1936, extras din .Rev. IsI.". - In "Journal historique de Verdun" din A­ prII 1716 se povesteşte cum a fost arestat domnitorul Ştefan Cantacuzino la 26 lan. şi dus la Ţarigrad cu fa­ milia. Un alt număr al gazetei spune cum copiii celui omorit de Turci scapă şi fug in Apus cu mama lor Păuna. Un altul arată stăruinţele mamil pe lângă împ. Carol VI să ajute pe fiul ei «Rudolîs, adică Radu să fie făcut domnitor în Muntenia. Despre parti­ ciparea la o şedinţă a Acad de In­ scripţii din Paris a lui Radu Cant. În lan. 17 b8, menţionată in registrul de procese verbale ale acestei instituţii, autorul se indoleşte, arătând argumen­ tele ce se opun acestei aserţiuni. Din nişte scrlsori din Varşovia, comunicate in Nov. 1724 ziarului mal sus numit, se vede că fraţii Radu şi Const, Cant. s'au fixat la lemberg Din acel aş isvor, in 1746, aflăm de arestarea lui Const., invinuit de spionaj de către Austriaci. In 1749 aflăm pe Radu la Paris, tot cu gândul tronului Munte­ niei Nelsbutind acolo, vine in Polonia şi se aşează in Cracovia, protejat de un nobil curlandez, Mihail de Butler, pe care il cunoscuse la Paris. Incer­ cările repetate de aci pe lângă diplo­ maţia franceză rămân tot fără rezultat, căci Radu nu lăsase o reputaţie bună pe unde trecuse. După Oct. 1752 nu se mai vede menţionat numele lui Radu Cant In corespondenţa diplo­ maţilor, pe lângă cari intervenea a­ cesta. Se vede că murise deci după data de mai sus - Urmează 11 scrI- .. [483] sori in Anexe, primele 8 fiind luate din "Journal hlstorlque de Verdun". La urmă se adaugă două noul Infor­ maţii dintr'o lucrare a lui Uspenschi. Din prima se vede că Radu Cant. se afla la Viena in 1730, inconjurat de un număr de beeri din ţară, refu­ giaţi şi ei in timpul domniei lui Ni­ colae Mavrocordat. _ Aspecte din depop ularea Bana­ tului. extras "din Revista fundaţiilor Regale", de Dr. 1. Nemoianu, Buc 1936.-Cărtlcica aceasta înfăţişează o problemă tulburătoare, care trebue să ne ingrijoreze şi să pună pe gânduri pe acei cari sunt in măsură a acţiona, in luptă cu intinderea acestei molime. Căci ea pare a avea tendinţa de a depăşi marginele Banatului, tntinzân­ du-se spre bogata in vlagă şi proli­ fică Oltenie. La inceput autorul dă câteva date statistice, arătând cum depopularea in mediul rural românesc al Banatului a inceput de vreo 70 de ani şi că s'a accentuat cu vremea, prilejuind infiltraţii de elemente stră­ Ine. Mortalitatea însă nu a scăzut in măsura descreşterei naşterilor, deci depopularea e progresivă şi rapidă. S' au făcut laudabile cercetări menite a căuta pricina fenomenului, prin ini­ ţiativa unor societăţi particulare - ca Inst. Social Banat-Crlşana - şi chiar a oîlcialltătel, Cauzele sunt multiple: unele polltice-istorice, altele econo­ mice, altele culturale, altele morale­ psihologice, cum şi cauze fizice. «Pro­ blema depopulăril elementului rural român din Banat nu e o problemă lo­ cală, nici trecătoare şi nici unilaterală, ci ea e o problemă de o importanţă naţională şi socială deosebită, care are aspecte, cauze şi repercusiuni mul­ tiple a, Se arată apoi ce s'a făcut pen­ tru combaterea mortalitătil infantile in Timlş-Torontal şi ce constatări s'au Inregistrat, din punct de vedere me­ dico-social, cu privire la populaţia in­ fantilă rurală. o ştiinţă IIOUă: Bibliologia, în învăţământul universitar din Ro­ mânia, de Ioachim Crăciun. Cluj, 1933, tip. "Cart. Rom.". E lecţia de deschidere dela Fac. de Litere din Cluj a autoruluI, conferenţiar la Univer­ sitate. Broşura e prIma din seria "Bi­ blioteca btbllologtcă", de sub ingri­ jirea lui I. Crăciun - Bibllologia în­ semnează: ştiinţa despre carte, pu- tând fi împărţită in 4 părţi: 1) Bl­ bliologia proprIu zisă, privind cartea In sine, cu istoria cărţii, condlţille-i materiale (hârtie. tipar, ilustraţii, etc.) şi rolul ei in viaţa ştiinţifică şi so­ cială a popoarelor; 2) Bibliografia. cu descrierea cărţilor şi înscrierea lor in cataloage şi fişe; 3) Bibliotecono­ mia. cu organizarea internă şi func­ ţionarea unei biblioteci; 4) Bibllote­ cografia, cu aspectul extern al biblio­ te celor (clădiri, mobilier. etc). Se face un istoric al introducerii acestei noui discipline ştiinţifice in universităţile lumii. Ea nu e necesară numai vilto­ rilor bibliotecari p u b li c l, ci orcărui intelectual. Profesorul işi propune prin acest curs "să deştepte in sufletul as­ cultătorilor sentimentul adânc de ve­ neraţie şi de preţuire a cărţii", O-sa nu vrea "să stabilească o metodolo­ gIe bibliografică specială pentru Ro­ mânia". el "una blbllografică unitară, care să ducă. eventual. Ia intocmirea unor regule bibliografice uniforme". Din munca studenţilor bine călăuziţi de profesori poate ieşi bibliografia curentă a Româniel. Un institut de bibliografie ar veni să incoroneze o­ pera acestei activităţi in cadrele uni­ versităţII clujene, institut magazin de documentare generală. aşa cum in specialitatea lui s'a lucrat la Muzeul Limbii Române bunloară, Un curs universitar având ca obiect această disciplină ar fi Irnpărţlt in 4 ani. 2- nume: 1) Bibliografia, 2) Blblioteco­ nomia, 3) Blbliologla propriu zisă­ istoria cărţii în general- şi in al 4-lea an Bibllologie românească - istoria cărţii româneşti. Antel revoluţionar 1848 în Prin­ cipatele Române. Contribuţie bi­ bliografică de C. Gotlner, formând nr. 2 din .BibJ. BlbliologIcă., Cluj. Tip. eCart. Rem,» 1934.-Pregătlnd o sinteză a mişcărilor revoluţionare dela 1848, autorul a fost adus, indemnat şi de profesorii săi, a strânge şi cer­ ceta izvoarele istorice ale anului re­ voluţiei acesteia in Principatele Ro­ mâne. A folosit presa săsească con­ temporană. precum şi rapoartele con­ sulilor austriac! din Principate păstrate. Lucrarea de faţă e blbllograila tezei de doctorat a d-lui Gallner, pregătită in Seminarul de BIbliografie al Uni­ versităţii din Cluj. Col. «Anul 1848 in Princ, Rom." a procurat bogat ma­ terial autorului, ca şi .Blbllogratla fr- [484] rom. a lui G. Bengescu, a soţilor RaJly, cum şi a d-Iui Adamescu.. Izvoarele sunt aşezate alfabetic, cu 209 numere, din care primele 59 sunt Izvoare directe. Activitatea ştiinţifică la UnI­ versitatea Reg. Ferdinand 1 din Cluj in primul deceniu, 1920- 1930, de 1. Crăciun, In • Bibllotheca Bibliologlcă», Cluj, 1936 - In 1930, cu ocazia jubileului de 10 ani al U­ niversităţii clujene, s'a organizat o expoziţie menită a prezenta infăptul­ rIIe ştiinţifice ale corpului profesoral, grupate pe Institute şi Facultăţi. După serbări expoziţia s'a transformat într'un Muzeu permanent, Iar lista lucrărilor intr' o bibliografie a activităţii numitei Universităţi, şi care formează cuprin­ sul volumului de. faţă. Din compa­ raţia acestei activităţi decenale, cu acea a activităţii desfăşurate de vechea universitate ungurească in mal multe decenii anterioare se vede cât de mult apasă balanţa In favoarea noastră (vd tabela comparati vă dela pag. 11 şi 13-14). Din cel 83 de profesori u­ niversitari, 15 şi-au făcut studiile In ţară, iar 68 in străinătate. Ca rezultate, univ. clujană românească dă in 10 ani 5761 de titluri universitare la cele patru facultăţi, in vreme ce în 45 de ani cea ungurească dedese 7146 de titluri. S'au troărlt de univ. noastră in 10 ani 117 cărţi, ca lucrări ştiinţi­ fice în limbi străine, cum ŞI 1720 articole; pe când in 45 de ani in cea ungurească s'au publicat 151 cărţi şi 1274 articole in limbi străine - Ur­ mează apoi inşlrate in bibliografie toate publicaţiile, una câte una, ieşite din Facultatea de drept şi Ştiinţe de Stat, Fac. de medicină şi farmacie, Fac. de litere şi filosofie şi Fac. de ştiinţe. La sfârşit o listă a periodicelor amintite in bibliografie şi un indice alfabetic de numele membrilor corpu­ lui profesoral al Universităţii din Clu]. Mihai Viteazul, de P. P. Pana­ itescu Ed. Fundaţiei "Regele Carol 1", Buc. 1936, apare lnsoţlt de un volum deosebit de "Documente privitoare Iii istoria lui Mihai Viteazul", publicate de acelaş autor in aceeaş ediţie. Din introducerea celui d'intâi vedem că \ autorul a Intenţionat să ne dea «În primul rând o carte de Interpretare şi numai in al dol'ea rând o povestire a faptelor », D-sa va porni tn explicarea evenimentelor, "nu dela relaţiile po- 484 liUce externe, el deJa situaţia socială şi politică Internă a ţării in vremea lui Mihai, cercetând starea economică şi cea de spirit a claselor sociale, or­ ganizarea armatei şi a bisericei. De aci mai pot porni explicaţiile. adân­ c! ale faptelor lui Mihai şi ale ce­ lor ce-l In co n j ur a u". Iar pentru in­ ţelegerea conj uncturllor externe, in afară de raporturile cu Habsburgii, trebue cercetate şi imprejurărlle din lumea balcanică, situaţia din Polonia şi polttlca Moscovei faţă de voevodul nostru, cum reies din documente Ine­ dite până ieri şi din cărţi şi studii apărute in ţările slave vecine. Se va înţelege atunci că figura lui Mihai e mult mai complexă de cum o prlvi­ sem odinioară. Acţiunea sa politică e determinată de patru imprejurări mai Însemnate: c Mihai reprezintă politica marilor boeri-proprietari din Tara Ro­ mânească şi mai ales din Oltenia. S'a ridicat din rnljlocul lor şi a fost tot timpul, ca domn, prizonierul lor. In al doilea rând, mişcarea de deşteptare politică a ortodoxilor din Balcani şi dela C.-pol a avut in Mihai pe eroul el; ea n'a fost provocată de ridicarea lui Mihai in potriva Turcilor, ci din­ potrivă, a fost anterioară şi l'a adoptat drept conducător. Pe de altă parte răscoala lui Mihai impotriva Turcilor se încadrează in cruciata catolică a Contra-reformei, problemă azi deplin lămurită. In sfârşit rivalitatea politică şi economică polono-austriacă pentru ţărmurile Dunării şi ale Mării Negre este hotărîtoare în politica Orientului din acea vreme Mihai Viteazul s'a găsit intre cele două aspiraţii rivale ale puternicilor săi vecini şi a fost sdrobit de intâlnirea lor. In centrul acestor imprejurări figura lui Mihai rămâne o personalitate puternică şi originală a neamului nostru Caracte­ rul său tripiu de războinic, de boer român' :şi de boer ortodox reiese din ce in�;ţe1 mal bine, şi această carte este o contribuţie la lărnurirea lui-. Textul volumului cuprinde capitolele: Orlgina lui M. V.; Ridicarea în scaun; Sfânta Ligă; Ridicarea creştinllor din Peninsula Balcanică; Armata lui M. V.; M. V. şi boerii ; M. V. şi ţăranii; Credinţa şi biserica În vremea lui M. V.; Luptele cu Turcii; Polonia şi schimbările din Moldova; Cucerirea Ardealului; Ardealul sub cărmulrea lui M. V.; Cucerirea Moldovei; M. V. impotriva Poloniei; Mihai şi lrnpăra- [485] tul; Cauzele căderii lui M. V.; Pră­ buşirea ; A doua cucerîre a Ardealului şi moartea lui tvl. V. Un indice de nume Incheie volumul. Primul capitol, in care autorul discută origina lui Mihai - a fost acesta sau nu os de domn ?- e menit să provoace discuţii contradictorii şi să indispună pe ori­ cine consideră ca un fel de pângărire tendinţa de dărârnare a vechilor zei şi a credinţei În Icoanele moştenite dela părinţi. Fireşte că istoria nu e literatură şi că nu e îngăduit a pune simplă sentimentalitate in ea or a sacrifica adevărul amorului propriu naţional al nostru. Spiritul meu acceptă să se pună chestiunea, să se cerce­ teze, dar constat că Ipoteza d-Iui Pa­ naitescu - o ipoteză, Intru cât nici d-sa nu o dă altfel decât ca atare şi nu o Întăreşte prin dovezi documen­ tare - nu Isbuteşte să se prefacă tn­ tr'o demonstraţie convingătoare Căci la sfârşit, cel mai conceslv cititor, care a urmărit pledoaria autorului, va zice: ° fi! sau: nu e imposibil să fie şi aşa 1, dar nu va fi adus să afirme: într'adevăr, aşa e. Şi atunci, pentru ce atâta tevatură ca să dovedim bu­ nioară că Eminescu a fost sifilitic, ori că mama lui Mihai Viteazul a fost cârciumăreasă? Completarea acestei opere istorice - scrisă Intr'un ritm potolit de po­ vestitor, fără retorism şi in acelaş timp tipărită impecabil - o formează volumul de documente deosebit ti­ părit. După o introducere care aruncă o privire generală asupra întregului material Informativ cunoscut până azi cu privire la M, V., la care se ada­ ogă contribuţia d-lul P. P. Panaitescu, urmează textul polon, slavonesc sau latin, cu traducerea respectivă In ro­ mâneşte pentru primele două limbi, fiecare cu regestul său in frunte. Sunt 67 documente, cu indicele lor la sfârşit. Cum se moşteniau moşiile în Tara-Românească ptÎlIă la sfâr­ şitul sec XVI. Contrlbuţiuni la is­ toria vechiului drept românesc, VoI. II, de J. Min'ea şi L T Boga. Iaşi, 1935, Tip. Presa Bună.-In continuare, după cele Il capitole ale primului volum, urmează: XII) Prerogative domneşti tn materie de succesiune. Restul lucrării, cum anunţă autorii, va forma obiectul celui de al treilea şi ultim volum. Basarabil organiza- torl al ţării într'o formă nouă, In prima jumătate a sec. XIV, au moş­ tenit o situaţie de drept din stătule­ tele sudcarpatice pe care le tntrunlse sub o singură domnie; ei au respectat formele vechi de viaţă jurld'că, adap­ tând legi vechi la nevoile noui ale statului. "Ordinea veche găsită şi moştenită a fost remaniată In acest nou sens, care În parte era continu­ area vechei fiinţi politice care se con­ topea într'alt întreg". Statul nostru incepător are forma unul stat de cu­ cerire şi un caracter feudal, de care Domnul a trebuit să ţină seamă. EI e primul, este "marele" voevod, iar ceilalţi mari feudali devin marii dre­ gători domneşti, formând sfatul său. In chestiune de proprietate Domnul hotărăşte cu sfetnicii săi, cari sem­ nează hrisovul. "Cu dreptate s'a spus că şi In Tara-Românească a fost do­ minium ernlne ns al Domnului", pe temeiul căruia se făceau mutaţiunile de proprietate după lege, Proprietarul avea şi ob.igaţii faţă de Domn şi ţară. Inovaţlunl In materia aceasta se cons­ tată foarte arar. Abia In a doua j u­ rnătate a veacului aflăm oarecare schimbări, in legătură cu o nouă si­ tuaţie economică Abaterile dela le­ gea comună a succesiunllor devin frecvente şi intră deci in lege şi ele. "De aceea nu se poate primi păre­ rea că Domnitorii se considerau a­ vând proprietatea supremă asupra în­ tregei ţări", zic autorli.-In prima parte a acestui capitol e vorba de moşii prădatnice şt neprădalnice, formulă care apare In vremea lui Vlad Ţepeş şi dispare după Pătraşco cel Bun. Moşiile neprădalnice erau cele scoase de sub dreptul comun de moştenire, favoare acordată de Domn unor proprietari. - Partea doua tra­ tează despre Fideicomis in dreptul vechiu muntenesc. Ei a existat de demult; precis se ştie că nu a fost majorat. Cum dispoziţii f1deicomisare se găsesc şi mai târziu, aprobate de Domni, aceasta lnseamnă că, apro­ bându-le, Domnitorii voiau să tavo­ rizeze păstrarea marei proprietăţi, "ca averea să se păstreze familială şi lna­ lIenabilă", să nu se Instrăineze. "In aciastă privinţă fldeicomlsul românesc are ceva mult asemănător cu originea şi menţinerea celor mai vechi code­ vălmăşli româneşti. - Partea ireia se ocupă De caeoa oiclenit, pdnă la 1600. Când un boer se purta cu 485 [486] vicleşug faţă de Domnitor, acesta il pedepsea proclamând moşiile lui ca prădalnice, adică L le confisca. As!" fel de cazuri sunt multe in sec. XVI sub diferiţi Domni, dar mai ales sub Mircea Ciobanul, cel care a confiscat moşiile Buzeştllor. Din istoria culturii româneşti. Lecţit ţinute la Universitatea din laşi, de 1. Minea. Iaşi, Tip. Bejan, 1935. -- Prima lecţie este: Cultura moldo­ venească In prima jumătate a sec. XVlI. La inceput se prezintă cadrele culturii mai vechi, a sec. XVI, do­ minat de cultura slavo-bizantlnă, cu ceva aporturl occidentale venite prin Polonia mai ales. Cultura slavonă in­ floreşte in Moldova tn trei epoci: sub Ştefan cel Mare, sub Rareş şi sub Alex Lăpuşneanu. După acestea, a­ sistăm la alcătuirea unei noul boe­ rirnl, sub Petru Şchiopul, când pă­ trund şi Grecll in protipendadă, şi sub Movlleştl. Incepe o licărire a cul­ turii naţionale moldoveneşti, deci şi a literaturii scrise in limba româ­ nească. Boerii cărturari uitau slavo­ neasca şi deprinseseră greceasca. De la această răspântie începe un curent naţional, care fnsă nu era ln Il'gă­ tură cu cel din Ardeal. Contactul cu nobleţea polonă şi cu şcolile lor con­ tribuiseră de asemenea a da o nouă coloraţtune sufletului moldovean nou, fără a-l înstrăina. Cultura polonă folo­ seşte ţării. Academia dela Chlev a lui Petru Movilă, după modelul univer­ sităţii poloneze, râvneşte a provoca o renaştere generală a ortodoxiei. La ) 633 se inliinţează Academia dela Chiev; la J 641 Vasile Lupu creiază pe cea moldovenească dela Trei Ie­ rarhi, cu dascăli dela Chlev, adăo­ gându-I mai târziu şi o tipografie. Cu intrarea elementelor greceşti, in loculprofesorllor chievarn, şcoala ier şeană incepe a decade. Şcoala Patri­ arhiei dela C-pole, înfloritoare pela, mijlocul sec. XVI, exercită. şi ea o ", influenţă slmţltoare asupra Academiei leşene, aducându-i o notă in plus: cultura occidentală altoită peste cea bizantină. Sub Gheorghe Ştefan se încearcă stăvilirea preponderanţel gre­ ceşti In şcoala dela Trei Ierarhi. Spi­ ritualismul moldovenesc s'a resimţlt de buna influenţă culturală a Acade­ miei dela IaşI. Poate că Simion Das­ călul, emite autorul, a fost profesor la Academia leşeană. - Locul cro- 486 nicii lui Gr. Ureche tn istoria eul­ turii româneşti cuprinde un istoric general critic al istoriografiei moldo­ veneşti din sec. XVII-lea. Cercetări şi documente privi­ toare la istoria Principatelor Ro­ l1ltine, de Ioan C. Ftlitu. Buc. 1935. Cuprinde 27 de articole şi documente publicate de autor tn diferite reviste şi ziare, dintre care menţionăm: Des­ pre primele steme ale Prlnc. Rom.: Hipoteză recentă despre vechimea bis. St, Nicolae din C.-de-Argeş; Intre­ giri la lucrarea mea .Banatul Olte­ niei şi Craioveştii"; Hrisov al lui Mihai Viteazul pentru moşiile lui Lupu Mehedinţeanu, ]2 Aug. 1596 (pentru proprietatea Ponorălului, pe care M. V. o cumpărase, când era ban de Mehedinti, şi acum o dăru­ eşte ca răsplată bisericii; se adaogă şi alte cumpărături de pământ făcute de L. M., cum şi de ţigani); O ru­ mânire cu sila sub Mih. Vit.; Despre satele Albeşti şi Obedin din Dolj; Intreglri mărunte privind istoria me­ dicinii in Muntenia (cu note despre unil medici ce au profesat la Cra­ lova); Cu privire la 3 acte despre Tudor Vladlmlrescu; Arhondologia Munteniei dela 1822 la 1828; Notiţe despre pictorul oltean Mihail Dan, din jud. Gorj, 1842-1884; cum şI alte articole de informaţie. Vlâdica Luca, strămoş al poe­ tului bU'il(ian Vasi!t; C.lirlova (1809 -1831), d'e 1. C. Futut, Buc. 1935 •. D-sa arată că neamul poetului coboară dela invăţatul vlădlcă Luca, grec su­ pus veneţian din Ins. Cipru, venit in ţară in a doua jumătate a sec. XVI, şi care a păstorit la Buzău sub Petru CerceI şi a ajuns mitropolit in 1605. Un nepot, Lorinţ, al acestuia se in­ soară cu o fată de meglaşi din satul Verneşti-Buzău. Urmaşii lor devin pro­ prietari in lndivizie pe moşia Verneşti. Unul din neamul acestor boeri ot Ver­ neşti poartă şi porecla de Cârlova pe lângă numele lor, din care a ieşit cel de Cârlova in cursul sec. XVIII. Clu­ cerul Costea Cârlova, "tip reprezen- \ tativ al boerimii de provincie din vre­ mea lui", om cu stare, darnic, lasă 4 I copii. Dintre aceştia cel mai mic, lo­ I niţâ, fost medelntcer şi ispravnic de Buzău, din a doua a sa căsătorie cu fata clucerului Vasile Lăcusteanu a avut o fică !tlena şi pe viitorul poet [487] Vasile Cârlova, care s'a născut la Buzău,lar nu la Târgovlşte. Aci a venit el uneori la soră-sa mare, care se mărita se cu stolnlcul Nicolae Hiotu, şi avea aci casele bărbatului său, cum şi o moşle numită "mahalaoa de peste gârlă ot Târgovlşte". Cârlova a fost numit sublocotenent in cavalerie la 1830 şi după un an el a murit la Craiova, de dlsenterie, f ind aci in garnizoană. Le monastere de Râşca et le Tresar de V ălen i, par 1. D. Ştefă­ nescu. Extrait de "Byzantion", Bruxel­ les, 1935. - Situată în jud. Baia, in­ tr' o regiune plină de schiturl şi mâ­ năstiri din sec. XV şi XVI, Râşca e din epoca lui Petru Rareş. Biserica a fost desfigurată arhitectonic prin remanieri survenite in cursul vremii. Pictura primitivă era a unui zugrav grec, venit din insule. Ea acoperia bolţile şi pereţii interni caşi externi. La 1827 a fost râcăită in parte, şi o parte spoltă cu var. Peste pictura ve­ che meşteri, mai puţin dibaci, au pus altă culoare, reproducând vechile com­ poziţii Autorul studiază astfel o fi­ gură şi o scenă originală din cele păstrate, cum şi două icoane intere­ sante. Se descrie decoratia murală. in turnul clopotniţă al mânăstirii, In­ tr'o încăpere, se păstrează câteva din odoarele vechi şi ceva cărţi; una din Icoane e a Sf. Nicolae şi alta a Si. arhangheli Mihail şi Gavril. E aci şi un pomelnic al donatorllor, legat in piele şi. impodobit cu ilustraţii, care aminteşte pe cel dela Mân. dintr'un Lemn, acesta din urmă mai ve chiu şi mai frumos.-Schitul dela Văleni, pe malul drept al Bistriţei moldovene, la 5 ktm, de oraşul PIatra-Neamt, este aproape părăsit. Biserica e de lemn, datând din prima treime a sec. XVI. Are stâlpi şi grinzi vechi, cu sculp­ turi pe ele, iar canatul uşii nartexului sculptat il] felul celui dela Tazlău. In sec. XIX această rnânăstlre de maici atârna de Văratic. Ca arhitectură e model pentru bisericile de lemn din Moldova. Origfnal este aci faptul că păretil, în loc de a fi zugrăviţi, sunt acoperiţi cu icoane de lemn, 139, din care 105 bine păstrate, cele mai vechi fiind din sec. XVI şi cele mal noul din tnceputul sec. XIX. L'illustration des psaumes ei des hymnes liturgiques, de J. D. Şteţănescu, Extralt des Actes du IV-e Congres international des etudes byzantlnes, public dans le "Bulletin de l'lnstitut archeologtque", de 1936, Sofia, 1936. - Spălăturile recente, e­ fectuate la măn. Sucevlţa, au adus la lumină unele scene care ilustrează psalmll şi imnurile liturgice. Autorul examinează pe cele din altar şi cea in legătură cu textul care a Inspirat cromografia respectivă. Problema Ţării Looiştei şi Du­ catul Amlaşului, de ton Moga, Cluj, 1936.-Actul pe care se sprijină d-l Conea intru susţinerea aserţiune! sale in privinţa graniţelor Loviştei din stânga Oltulul, a fost declarat in ialş de d-nll Sacerdoţlanu şi Schiopul. Totuşi, crede autorul, "datele geogra­ tlce din acest act rămân valabile, dacă nu pentru sec. XIII, dar pentru a doua parte a sec XIV". Dovada o va aduce cercetarea actului falşlficat, actul din 1311, şi data când acesta a fost fal­ şificat. Se arată cum documentul in chestiune a fost cunoscut "întreg. cu dată şi sigila din 1791, când a fost publicat intâi într'o formă resumatlvă. EI s'a păstrat astfel in arhiva din Buda până când Kemeny să-I cu­ noască. Dar nu acesta rar fi falşlflcat. După scris, textul cu pricina se vede că a fost falşiflcat, fiindcă nu seamănă cu scrisul din prima jumătate a sec XIV. El a fost falşificat nu de Nico­ lae de Tălmaciu şi În vremea lui, ci mult mai târziu, probabil Intre 1374 şi ] 378, tn folosul moştenitorilor aces­ tuia, sau chiar de ei, in preajma or după delimitarea graniţei dlnanul1366, sub Vlalcu Vodă, când din această cauză sunt şi ostilităţi între domni­ torul nostru şi craiul ungar. Conţii de Tălmaciu, cari revendicau stăpâni­ rea locurilor in litigiu şi cari se cre­ deau usurpaţl de Vlaleu Vodă, fac această falşiflcare, zlcând acolo că ac­ tele pe care se întemeiază dreptul lor vechiu au ars odată cu rn-rea Si. Ni­ colae. Prin aceasta. conţii de Tălmaciu ar fi vrut "să acrediteze un basm; că ei ar fi avut rolul cavalerilor teu­ tonl in aceste regiuni tncă din sec. XIII". Unde s'a fabricat Ialşul nu se poate preciza; nu e exclus să fi fost făcut chiar În cetatea Tălmaciului.- n graniţele date în pomenitul falşi­ ficat ca fiind ale ŢărII LovlşteI - la Răsărit altul, Iar la Apus şi Miază­ noapte Lotrul-am putea vedea indi­ cate nu pe ale adevărate! Lovlşte din 487 [488] bazfnul Brezoi- Titeşli, ci munţii dintre Lotru şi Olt, cu satele de dincolo, amintite in delimitarea dela 1366 şi stăpânlte de Vlaicu Vodă, regiune care ar fi Ducatul de Amlaş, cum Il numeau domnitorii după 1387. pice staţiuni preistorice", şi care deci comandă o aşezare omenească aci, prin condlţtunile topografice pe care le întruneşte. Ea se află pe linia ce desparte regiunea câmpului de regiu­ nea deluroasă, ce se reazimă pe munte. Această linie de demarcaţie este toc­ mai pe prelungirea naturală a cori­ dorului stepelor venind dinspre Ră­ sărit. E la incrucişarea a două dru­ muri. Căile mari şi străvechi ce taie Oltenia trec toate prin Craiova. De aci pleacă drumul de transhurnanţă, numit al Muntenilor, inspre Nord, trecând printre Oilort şi Olte], pe la Apus de Poiana Nedeid şi terrninân­ du-se la Poiana Muierii, din munţii Sebeşului. [ se mai zice (dela Motoci incolo) şi Drumul Muierii. Un alt drum spre Apus taie peste Jiu şi Motru şi se îndreaptă spre Porţile de Fier. Două drumuri pornesc spre Sud, oprindu-se in Dunăre şi bălţile ei: unu catre Su­ cidava-Celeiu spre gura Oltului, iar altul către Sud-Vest in spre Calafatul de azI. Pe locul Cralovel a fost de sigur o veche aşezare, al cărei nume s'a pierdut. Pelendava (=Cetatea Nea­ gră) geto-dacică va fi fost prin apro­ piere, după indicaţia distanţelor date in Tab. Peuting , şi a dăinuit sub a­ celaş nume şi sub Romani. Temelia bis. Mofleni este lucrată cu cărămidă romană, ce se va fi adus din apro­ piere; la fel şi alte construcţii vechi din imprejurimile Craiovei -.Nedeea Cetate"'h de care vorbeşte tradiţia, va fi exlst�t şi ea. Ea n'a putut fi la Balta Nedeei de lângă Dunăre, ci nu­ mai la răscrucea celor două drumuri mari, ca târg, aşezare comercială, a­ colo unde e azi Craiova, la marginea sudică il voevodatului de pe Jiu. Atât se poate şti de aşezarea numită apoi Craiova, până in sec. Xlii-lea. Numele de Cratova=Kraltovae-regală=-se ex­ plică prin faptul că peste aşezarea pomenită s'a intins "stăpânirea de fapt a regelui Ungariei Bela IV, sin­ gurul Kral sau Rege de prin preajma acestor ţinuturi, peste partea apuseană a Olteniei, in care cu timpul a fost inglobată şi Nedeia pre-craioveană". Cu infiintarea Banatului unguresc de Severin. din inceputul sec. XIII-lea, Ungurii se intind din Banat spre 01- tema, in nordul Mehedinţllor şi Gor­ [ului, până pe la Strehaia de azi ­ Năvălirea Tătarilor şi drumurile ce au parcurs se cercetează, cum şi numele de Basarab-banul, pomenit de Rashid. \ Craiova. Cercetări Istorice: 1, Târ­ gui Craiovei, de Anastase Geor­ gescu Tip. Ramuri, Craiova, 1936.­ Lucrarea de faţă, dedicată d-lul N. Iorga, incepe cu o privire asupra lo­ cului pe care e aşezată Craiova de azi, loc ce .0feră Infăţlşarea unei ti- Adakateb, de M. Ar. Dan, cu 5 desen uri in peniţă de C. Liuba şi câteva fotografii. Timişoara, 1936.- E un scurt ghid al romantlcel insule de pe Dunăre, dintre Orşova şi Verclo­ rova, adăpostită dinspre ambele ma­ luri de tnărţtmlle munţilor Alion şi Techia. Se face un istoric al eveni­ mentelor prin care a trecut ostrovul acesta, punct strategic remarcabil, o­ cupat rând pe rând de Romani, de barbari, de Unguri, de Turci, de Au­ striaci, apoi iar de Turci şi de Au­ strlaci, până când in 1919 revine Ro­ mâniei, pe baza dreptului de autode­ terminare a locuitorilor insular!. Ea face parte azi din jud. Mehedinti Au­ torul descrie acest ostrov cu fortlfl­ caţiile lui ruinate, apoi prezintă po­ pulaţia, cu obiceiurile ei. Partea din urmă, deosebit interesantă din punct de vedere etnografic, cu o de­ scriere a chipului cum se celebrează logodnele, căsătoriile şi inmorrnârită­ rIIe la aceşti Turci rămaşi stingheri de grosul neamului lor. Nu lipsesc nici date asupra vleţei economice' a Adakalenllor, prosperă de dind cu vizita M, Sa. Regelui,. din Mal 1931, cu care prilej M. Sa le-a acordat o­ seamă de privilegii. Ştiri noua asupra morii Cio­ lanu-Bueâu, cu 41 documente, de 1. lonaşcu. Buzău, 1936.-E o fun­ daţiune datorită boerului • Dumitru Ciolan de Buzău" şi boernaşlior So­ reşti, din satul Verneştl, iar nu a Doam­ nei Neaga a lui Mlhnea Turcltul, cum zice tradiţia. Documentele publicate înfăţlşează relaţiuni asupra mânăstirii Clolanu, de la anul 1617 şi până la anul 1817. La urmă o listă a egume­ nilor mânăstlril, incepând cu Vasile cel dintre 1617 şi 1618 şi până in zilele noastre. 488 [489] 1 * I i ·1 ! r � Autorul îI crede nu nume de famille, ci nume propriu individual, nume de botez al Banului de Severin.-Cuce­ rlrea treptată a Olteniei apusene de către regii Ungariei se continuă ­ după judeţele dispărute ale Motrului şi Jaleşului- inspre Jiul de Mijloc, "in­ corporând infine la stăpânirea rega­ tului unguresc in Oltenia şi Nedeea pre-craioveană", rupând ceva şi din voevodatul dela Jiu al lui Litovolu, cam pe la 1263. Şi aşa Nedeea de­ devine, prin trecerea ei la posesiunile lui Bela IV-lea, "Nedee Regală, Kra­ Ilova, adică: Craiova. Pe la finele acestui veac cetatea reintră in stăpâ­ nirea voevodatului dela Jiu. In sec. XIV, "după toate probabilităţile" Cra­ iova "nu intră Încă În istorie, căci documentar n'o aflăm menţionată În izvoare ale timpului 'decât pe la finele sec. XV-lea. Ea exista însă ca un târg care, având în vedere nesigu­ ranta vremurilor de incursiuni duş­ rnane, de băjenli frecvente, ducea "o viaţă pitită", cu un caracter de pro­ vizorat Era formată din două părţi esenţlale : târg şi mahalale, Târgu s'a intins dela Apus spre Răsărit. Sâmbu­ rele oraşului îl forma micile înălţimi din jurul pieţei vechi, numită azi Piaţa Elca. TârguI se prezintă îngră­ mădit, cu prăvălii mici, lipite unele de altele, de ambele părţi ale uliţei negustoreşti, Curţile boereşti se ţineau mai departe de acest centru comer­ cial. Spre locul târgului săptămânal, Piaţa Elca, convergeau străzile oraşu­ lui. Aci era şio nedeie, bâlciu anual, cea mal mare din Oltenia, intre Sfin­ tele Mării, când era marele praznic cu hramul Adormirea Maicii Domnu­ lut Printre curţile din jurul locului nedeei, unde cu vremea s'a clădit un han, curti pentru . cei ce veneau la bâlciu, din care a rămas doar un frag­ ment de zid din aşa numit Hanul Nemţllor. Aproape de ele se ridicau Casele Băneşti, alături de Bls. SI. Dumitru Cea mai veche familie boe­ rească olteană cunoscută este a lui "Neagoe ot Craiova", din sec. XV, numită de unii istorici .a Craioveşti­ lor", ascendenti ai lui Matei Basarab Acest Neagoe apare ca proprietar a foarte multe moşii, dar fără a fi boier. Pentru unul din copiii lui Neagoe ot Craiova se creiază Bănia Craiovei. Temeliile bisericii Sf. Dumitru-Bă­ neasa trebue să fi fost puse la finele sec. XIV. In potriva părerii d-Iul Fi- litti, autorul afirmă convingerea sa că Neagoe ot Craiova cu descendenţii săi până dincolo de Neagoe Vodă sunt Ndin neamul Basarabilor, ca ur­ maşi ai lui Basarab cel Mare", şi că .Basarabeştt, din Oltenia au luat ti­ tlul de Ban, şi prin aceasta descen­ denţii lor au devenit Banoveţl" .• Ca­ sele Băneşti" din Craiova, afectate Arhivelor Statului de Mln. Instr. Pu­ blice, şi pe care fostul primar al o­ raşului din 1932, d-l Potărcă, le pro­ punea prin Mon. Of. spre dărâmare (Vd. TIT. din Sept. 1932), sunt un ve­ nerabil monument istoric, "martor a atâtor evenimente de un covârşitor interes istoric, începând de pe la ju­ mătatea sec, XV până cel puţin către sfârşitul sec, XVI-lea", Azi ele au fost reparate (intr'o formă foarte de dis­ cutat) şi slujesc de Muzeu Regional. Prima apariţie documentară a nume­ lui Craiovei e legată de lupta dela Rovine, din 10 Oct 1394, unde Mir­ cea a invins pe Baiazid Fulgerul. Aceste Rovine vor fi fost, după cer­ cetarea critică a Indicaţtunilor exis­ tente, la satul Balta-Verde. In a doua fază de desvoltare a Cralovel se exa­ minează desvoltarea ei, de cu crela­ rea Bănlel locale, de cu sfârşitul sec XV. De acum vechiul târg negusto­ resc devine o capitală mai mică, cu curte şi divan, care aduce pe boerii olteni să-şi facă şi un adăpost la Craiova, unde vor fi venit măcar iarna. Oraşul creşte, cum se arată în seria de planuri cuprinse in carte. Autorul înfăţişează viaţa craiovenilor de ieri şi de alaltăieri, in cuprinsul oraşului şi în jurul Târgului său. A treia fază începe cu sec. XVlII-Iea, în timpul căruia "viaţa întregei lumi craiovene a fost cât se poate de sbuclumată". Se dau şi reproduceri după planul oraşului din 1790 şi al celui, atât de îngrIjit şi exact, din 1854. Primele biserici de cărămidă sunt Sf. Dumitru şi Sf. Ilie, Pe la jumătatea sec. XIX se al/pese Târgulul Craiovei şi ma­ halale limitrofe: Si. Troiţă, Berendeiu şi o parte din Hagl-Enusl. La sfârşit se dă un pian-schiţă a Târgulul Cra­ iovei de pe la Inceputul sec. XIX-lea, Intocmit de autor după planuri şi co­ pii aflate la Primăria MunicipiuluI. Documente inedite dela Mir­ cea cel Bătrân (1386-1418), de St. Nicotaescu. Buc. 1935. Autorul pu­ blică 14 hrlsoave dela numitul Dom- 489 [490] nitor, în text slovenesc şi în traducere. Zece din acestea se dau pentru În­ tâia dată. Patru se prezintă in fac­ si mile fotograflce, deşi nu inedite, intru cât sunt interesante "pentru cu­ prinsul lor preţios şi mai ales pentru titlul ce-I poartă Mircea, marele voe­ vod, şi in care se arată pe larg cu­ prinsul hotarelor Ţării Româneşti de atunci". Câteva notiţe despre ce s'a publicat În legătură cu subiectul. Se notează că, În afară de două doc, care au monograma cu roşu, toate hrisoa­ vele, cărţile şi poruncile lui Mircea cel Bătrân poartă monograma cu ne­ gru. Aceste doc. sunt scrise în me­ dio-bulgară, dar în text aflăm şi cu­ vinte strecura te in româneşte. Iacă do­ cumentele :-1) hrisov datat din Râm­ nlc, 4 Sept. 1390, dăruind un loc la Jiblea c!ltoriei sale: mânăstirii SI. Treime. Titulatura: "Domn a toată Ţara Ungrovlahlei, al laturilor Du­ nării şi al părţilor de peste munţi". - 2) cu data 1392, indlction 15, dă­ ruind şi lntărind mână sti rei Tismana stăpânire pentru cutare sate, bălţi, • virul din mIjlocul Dunării", la cata­ racte, etc. - 3) din 8 lan. 1392, dăruind Cozi el cutare lucruri. E u­ nicul hrisov dela Mircea cuprinzând intreg sfatul domnesc, cu mitropoliţii Ţării in frunte. - 4) danie şi tntă­ rire, din circa 1392-1394, de proprie­ tăţi mânăstlrii Sf. Treime dela Nucet. Titulatura: "stăpânlnd şi domnind toată ţara Ungrovlahiei şi cele de peste munţi, In că şi spre ţările tătă­ reştl, şi Amlaşulul şi Făgăraşului her­ ţeg, şi domn al Banatului de Severin, şi de ambele laturi pe toată Dunărea şi până la marea cea mare, şi cetăţii Dârstorului stăpâni tor" • Acest titlu nu se mal găseşte nici înainte, nici după Mircea. Actul acesta constată sîăpâ­ nlrea peste malul drept al Dunării şi Dobrogea, cu cetatea Sillstra, dela 1390 inainte. - 5) din Giurgiu, \ Il Mai 1409, scutind de dări satul Pol­ couţii, dat mânăstirii Strugalea. -' 6) dăruind mână sti rei Cozi a vama dela Genune (Câlneni), la 28 Martie 1415, "când a venit Mircea Voevod la mâ� năsttre la Cozla, in marele post". -\ - 7) din Argeş. la 10 Iunie 1415, o danle pentru satul Beala şi Prislopul, \ din jud. Motrului, "pe vremea când veni Mustafa Celapie".-8) din circa 1386-1414, întărind stăpânire peste moşia Mociurlţele (Mocirlele). - 9) circa 1386-1418, poruncă domnească, 490 intărind stareţulul Sofronie dela Co: zia dreptul de a primi orice danie.-IO) hrisov întărind o proprietate rnânăs­ tiritor Cozia şi Codmeana, între 1386 şi 1418. - Il) din circa 1386-1416, Intărind stăpânire mânăstlrei Nucet peste nişte sate dela Dunăre. - 12) stăpânire m â n ă s ti rei Tisrnana, din circa 1386 - 1418, peste satul numit vadul Cum anilor, cum şi altele.-13) aceleiaşi rnânăstiri alte bunuri, tot din circa aceeaş vreme. Se întăresc şi rnânăstirei SL Antonie, la Vodiţa, pro­ prietăţi, cu, lntre alte obligaţiuni. "nici să strice cinul şi lnvăţăturfle lui Nicodim". - 14) din 10 August (1402-1416), Giurgiu, scrisoare de răs­ puns regelui Vladlslav al Poloniei, asigurându-l de credinţa sa. Din ea reiese inrudirea lui Mircea cu Ja­ gellonii. Va fi fost or cumnat, or gi­ nere lui Vladlslav Jagello. Consideraţii asupra Istoriei Ro- 11tânilor în evul mediu, cu dove­ zile continuităţii şi drepturile Româ­ nilor asupra teritoriilor lor actuale, de Aurelian Sacerdoteanu. Buc. 1936. Tip Cărţilor bisericeşti, 312 pag. - Volumul se deschide cu o bibliogra­ fie bogată de izvoare şi studii con­ suita te (22 pagini). Sud-Estul euro­ pean medieval a fost cunoscut in Apus numai prin Bizanţ, apoi prin Unguri, şi aceasta incomplet şi ade­ sea falş văzut. Istoria lui in evul me­ diu trebue scrisă cuprinzând Intr'o prtvlrejâoate neamurile din această re­ giune, cu elementul ei de bază ro­ mano-btzantin şi altoirile slavice şi bulgare peste el, apoi şi cu influenta stăpânlril turceşti dincolo de Dunăre Românii sunt elementul cel mal nu­ meros din Sud-Estul acesta, singur element de legătură intre epoca ve­ che şi prezent Dar istoria lor medi­ evală e prea puţin cunoscută. Orcum, azi se recunoaşte persistenţa noastră din vremuri străvechi pe aceste pă­ mânturi, cum s'a înlăturat credinţa in teoria emigrări! noastre de aiurea, pe care Ungurii se ostenlseră în deşert a o face primită in ştiinţă. S'a admis însă că "elementul roman din vechea Dacie a fost întărit, într'o vreme mal nouă, prin admigrare românească din Peninsula balcanică". Autorul îşi pro­ pune să studieze legăturile strămo­ şilor noştri dia Dacia cu "barbarii cari au venit din alte părţi şi s'au aşezat în mijlocul lor". Această expunere va [491] lnvedera "firul neintrerupt al vieţii lor alăturea de al schimbătorilor ve­ netici" . - Cartea e împărţită in două părţi: prima se ocupă de chestiunea română - originea Românilor după Izvoare străine, până In sec. XVlII, originea lor după Izvoare proprii până În sec. V1I1, apoi discuţie asupra ches­ tiunei continuităţii elementului ro­ man in Dacia, şi in fine ce ne spune istorlogralla nouă. Partea doua stu­ diază existenţa şi viaţa Românilor in evul mediu Este cea mai larg şi mai bogat informată documentare din câte avem În româneşte până azi a acestei chestiuni. Autorul dă intâi o expunere a istoriei Daciei sub Ro­ mani, cu romanlzarea provinciei in scurtul timp cât a fost provincie ro­ mană; cu părăsirea Daclei de oficia­ litate numai, viaţa romană continuând a dăinui şi de aci inainte, prin mij­ locirea Dacilor rornantzaţt şi a Ro­ manilor rămaşi dincolo de Dunăre, ca legaţi definitiv de acest pământ; cu creştinismul existent in Dacia şi ina­ Inte de părăsirea el, mai ales prin contingentul de colonişti aduşi din Dalmaţia bine rornanlzată, ca şi din Ilirla, căci un cult creştin va fi persistat şi după părăsirea Daclel, in tot evul mediu, întreţinut fiind şi de rnlsio­ nari. - Un capitol special cercetează chestiunea locului formărel limbII ro­ mâne, dovedind din componenţa ele­ mentelor sale şi din fenomenele ling­ vistice caracteristice limbii daco-ro­ mană că ea s'a format la nordul Du­ nării şi în peninsulă la sud. In sec. VII sermo rusticus al graiului locui­ torilor din Dacia ca şi din sudul Du­ nării devenise o limbă aparte, o limbă romanică, Influenţa' slavă se exercită in Dacia, unde Slavii apar intâi, îna­ inte de a trece şi la Sud. Fenomenul postpunerei articolului în limba ro­ mână e de sigur de origină tracă, dar nu imprumutat recent, ci este .rezultatul unei legături iniţiale care exista intre toţi vechii locuitori ai Sud­ Estului european. Toate neamurile care au venit mal târziu au împrumutat aceleaşi forme pe care le avea vechea populaţie autohtonă numai prin in­ termediul Românilor" Toponlmia do­ vedeşte acelaş lucru. Structura latină a limbii române s'a păstrat poate şi mai bine la noi ca la celelalte limbi neolatine.-Cap. IV cercetează cuvin­ tele şi toponlmla mai intâl din do­ meniul preroman, din cel străromăn şi din cel barbar, arătând că "am păs­ trat nume destul de răspândtte, care vin din vechiul fond traco-getic", cum şi nume de origlnă latină, ceea ce a­ rată că a dăinuit "o continuă viaţă a elementului dacoroman pe acelaş pământ, din antichitate şi până azi". - Cap. V: Românii după izvoarele Istorice, aduce înainte-ne şi Inregls­ trează unul câte unul toate izvoarele narative in care e vorba de "Români sub noul lor nume", de la an. 617 până la 1330, precum şi izvoarele di­ plomatice in care sunt pomeniţi Ro­ mânii, sau nume româneşti in ambele părţi ale Dunării şi chiar in Panonla, de la 875 până la 1324. Din acestea se vede cât de mare era întinderea elementului romanic oriental în evul mediu, "Ia nordul Mării Negre şi în Dobrogea, in Moesia, Zagora, Tracia, în basinul Vardarului şi Moravei.jn Macedonia, Tesalla, Epir, pe coasta Dalmaţiei, in Panonia şi in basinul Tisei, pe arnândouă versantele Mun­ ţilor Apuseni, în Bihor, la Turda, pe Arieş, ca şi pe amăndouă părţile mun­ ţilor Carpatii Meridionali şi de-a-lun­ gul Dunării". - Ultimul capitol, al VI-lea, caracterizează foarte bine pe fiecare din aceşti aşa zişi barbari in raporturile lor vremelnice cu băşti­ naşii noştri. Deşi stăpânire romană imperială şi romano-bizantină nu mal e în Dacia după anul 270, totuşi pre­ zenţa lor se constată încă şi după data aceasta, la stânga DunărII, în ra­ porturile lor cu cei rămaşi acolo. Stăpânirea Goţilor, cu alternanţă de războiu şi pace, n'a fost apăsătoare elementului romanic din Dacia; chiar acea a Hunllor "nu are caracterul de devastare care ar reieşl din povesti­ rile lui Priscus''. Geplzii, cari înlo­ cuesc în bună parte pe Huni în a­ ceastă stăpânire a Daciel, sunt înlă­ turaţi la 566 de Avari. Sub Gepizi "s'au in filtrat şi cele d'întâl triburi de Slavi în Dacia". Avarii au o stă­ pânire mai lungă, centrul lor fiind în Panonia, întovărăşiţi fiind de Slavi, până când sunt şi ei înlăturaţi de pe harta Istorică la 814; sub ei influ­ enţa Slavilor era prepon derantă, "To­ tuşi nu trebue să se creadă că apor­ tul Slavilor in formarea poporului ro­ mân poate fi comparat cu al altor barbari in formarea celorlalte nea­ muri ne olatlne". Bulgarli au ocupat şi el ţinuturile dunărene, în parte fiind şi ei sub stăpânirea Avarilor. 491 [492] Sub Asparuh îşi Întemeiază ţară nouă În imperiul bizantin; sub Crum se întind puţin şi în stânga Dunării, nu ştim cât. Au fost şi ei supuşi in- n uenţei sia ve, fără a lăsa urme de ale lor decât doar în Moesia, unde au rămas. Ungurii s'au aşezat după ei in Atelcuz-«cam din Moldova de jos spre Nistru» -, apoi, împinşi de Pecenegi şi Bulgari. s'au dus prin nordul Daciei În Panonia, sub Arpad, la 896, dar "nu au trecut peste Car­ paţii Moldovei, nici peste Alpii Tran­ silvaniei, cum înclină să creadă şi astăzi unii'. In locul Ungurilor ple­ cati din Atelcuz au venit Pecenegii - numiţi Bisseni in izvoarele ma­ ghiare-, intlnzându-se in Moldova şi Mnntenia, apoi trecând şi în Ar­ deal. După 1091 se ridică În Iocu-le Cumanii, sdroblţi la rândul lor de Tă­ tari în 1223. Aceştia din urmă Inva­ dează pela noi in 1241, fără a se fixa în ţara noastră. Din barbarii aceştia, unii s'au rornanizat, alţii s'au slavizat, împrumutând şi el elemente de or­ ganizaţie proprie, semn de Început de ctvilizare, după căderea Imperiului roman. Aşa au constituit succeslv state Goţii, Hunii, Gepiziişl Avarii, apoi Bulgarii ţaratul lor. Tot aşa au procedat şi Ostrogoţii În ltalla, Van­ dalii în Spania şi mai ales Francll şi Burgunzii în Galla. Astfel a trăit lu­ mea barbară, .dornlnând pe autoh­ toni, dar respectându-Ie măcar în parte dreptul lor la viaţă, şi sfârşlnd prin a-şi însuşi complet civilizaţia popoa­ relor învinse", cum va fi fost şi in ţinuturile carpato-dunărene, Legătu­ rile acestor barbari cu Imperiul nu s'au rupt cu totul, nominal măcar imp. bizantin păstrând stăpânire până în Dunăre. Când Bulgarii şi Slavii me­ ridionali s'au aşezat peste romaniţa­ tea locală dincolo de Dunăre, prln numărul lor covârşltor au reuşit a înghiţi populaţia romanică de acolo. Aşa s'ar fi putut întâmpla şi cu D�c coromânll, dacă un neam din aceşti barbari s'ar fi statornicit peste noi în număr mare, şi nu ar fi fost goniţi mereu, la scurt Interval, unii de alţii. \ Aria de întindere a Românilor din \ primele două secole ale acestui mi­ leniu a fost mult mal mare ca azi. Acest element, omogen la inceput, a fost dislocat şi rupt de Slavi şi Bulgari, dar păstrându-se totuşi incă "relaţii intre romanitatea din Moesia şi acea din Oltenia, prin care legă- 492 tura s'a făcut mai departe şi cu aceea din Transilvania şi dela Tisa", Gru­ pul românesc din dreapta Dunării a fost şi el impins din Sârbia spre Is­ tria, căci, la Nord erau Ungurii. Gru­ pul sud-dunărean a fost împins odată spre munte, apoi cei de pe versan­ tul meridional al Hemusului au fost impinşl spre Sud-Vest În Macedonia, Tesalia şi Epir. Nu poate fi vorba in serios despre o "intoarcere" a Ro­ mânilor dela Sud spre Nord peste Dunăre inainte de sec. XI, cum au pretins unii. Contrariul tnsă s'a in­ tâmplat.-la sfârşit dl. Sacerdoţeanu rezumă Într'o încheiere ideile desvol­ tate în cartea sa. Un Indice la urmă. La place des RottmailtS dans l'histoire universelle, de N.lorga. VoI J. Antiqulte et rnoyen-âge. Buc. 1935. Ed de l'Institut d'etudes by­ zantines.-Autorul Îşi propune să fi­ xeze rolul acestor Latini din Orient cari suntem noi, şi să deosibească În rostul lor contribuţia ce aceşti Latini au înscris-o în istoria universală, a­ dică să le precizeze locul lor in ca­ drul vieţii societăţilor umane. Ne mărginim a reproduce titlurile celor 22 de capitole ale acestuI volum, din care se poate vedea din ce elemente marele nostru istoric îşi' ţese sinteza aceasta şi ce plan urmează. Iacă-le: 1) Drama preistorică pe teritoriul ro­ mânesc, dramă determinată de facto­ rul geografic de o parte şi de elementul uman I'lID de alta. Căci "orice grup omenesc de caracter naţional sufere fără să vrea lnrâurlrea aceluia care l-a precedat pe acelaş pământ". In acest chip trebue cercetaţi cei trei factori cari provoacă "drama preisto­ rică pe teritoriul românesc". Sclţli nomazi ai stepei, cari "au dat noţiu­ nea celui mai vechiu imperialism mo­ narhie" regilor traci şi daci, după cum Cretanii, Inlluenţaţi de Etrusci, au dat-o Greciei; Traci! aşezaţi, agricul­ tori şi păstori, locuitori ai muntelui in părţile deluroase de sub Carpaţi­ numiţi Geti la Dunăre şi Daci in sud-vestul ardelean-. întinzându-se pe toată Peninsula balcanică, in Car­ paţi şi până la Vistula, ba chiar şi in unele Insule greceşti din Asia Mică; Celţii lnfine, venind dinspre Apus, din Galia, pe calea Dunării, trecând şi spre Sud până la Delfi şi chiar În Asia mică, sub numele de Galati. Nu mică a fost şi influenţa aşezărllor [493] greceşti dela Pontul Euxin asupra poputaţiunllor din interior, cu care au legat raporturi comerciale, au cre­ lat drumuri şi lârguri, le-au civilizat, lmprumutându-le formele lor de viaţă socială. - 2) Prima sinteză: regatul Dacilor, Într'o organizaţie care nu seamănă cu ale altor barbari, şi unde autoritatea militară e bine stabilită, recunoscută, cu semne de imprumu­ turi şi din Asia mică şi din Apusul european. Aceşti Daci, "fIItrează bar­ baria" În Carpaţi, aslmllăndu-şi cu­ noştinţele primite dela Romani, cău­ tând a-i imita. Deci a fost o prepa­ raţiune helenică mai nalntea romani­ zării începută paşnic la aceşti Geto­ Traci, şi pe care campaniile lui Tra­ ian o lntrer up. - 3) Sensul cuceririi romane a Daciei trebue căutat in ne­ cesitatea de stat, irrtpunănd supune­ rea Dacilor, căci aceştia reprezentau "frontul barbar in fata puterei mili­ tare a Romei", şi În politica de ex­ pansiune, "de penetraţiune romană in Orient", care era o traditie pentru Roma.-4) Colonizarea Daciei şi sin­ teza Dunării de jos s'a efectuat tol prin legionarul roman şi localnicul romanlzat.-5) Limba primei sinteze a fost limba românească, cu dialec­ tele ei. O a doua limbă formată in Peninsula balcanică a fost cea dai­ mată, cu baza pur ilirică, dar care a dispărut. Această nouă creaţiune s'a format după sec. VI, fără a se putea preciza când, frontiera dintre latina rustică şi vechiul grai românesc fiind greu de Iras.-6) Sinteza sufletească: creştinismul, in forma sa frustră, spon­ tană, ţărănească, de un caracter deo­ sebit de acel impus de autoritatea Statului or de ierarhia eplscopaIă.- 7) Problema părăsirii Daciel.-8) Lo­ cuitorii. Daciei şi formaţiunile de stat ale barbarllor.-lO) Turanienii la Du­ nărea de jos.-l1) Slavii şi Românii. -12) Prima fază a .Romaniei" româ­ neşti dela Dunărea de jos este jumă­ tatea doua a sec. IV.-13) Soluţia de continuitate a rornanltăţtt sud-est eu­ ropene prin cea d'întâi aşezare poli­ tică a barbarilor, în a doua jumătate a sec. VII.: Bulgarii, cari se stabillră "de alăturea stepei celei mici care e În Balcani Sciţla minor" -14) Cuce­ rirea carolingiană şi consecinţele sale de cu sfârşitul sec. VlIJ, pe urmel� stăpânlrii Avarllor. - 15) Năvala un­ gurească a Turco-Flnezilor, ce luară numele de Maghiari, Hungari, fi a- şază la Dunărea de mijloc, într'un teritoriu nedelimitat Impinşi de por­ nirile lor năvalnice, nu cutează a lovi în Imperiul bizantin cel cu atâta presti­ giu; spre occidentul germonic tntâm­ pină rezistenţă p ternică; atunci se intorc spre Răsărit, spre Transilvania.- 6i Unguri şi Români in "Ţara pă­ durilor". - 17) Transilvania regelui unguresc şi coloniştii săi.--18) Noua cruciată, sub Inocent III şi loaniţlu, şi Românii --19) Chestiunea Transil­ vaniei in sec. XIII - 20) Problema tătară, întru cât şi năvălirile lor au favorizat intemeierea statelor româ­ neşti.-21) Avântul cruciat (L'elan de croi sade) şi Românii, din epoca im­ perialistă a Angevinilor din Ungaria şi a formării celor d'Intâl voevodate româneşti de ambele laturi ale Car­ paţilor,)n care, "cele două Românii devenite libere şi românimea cavale­ rească din Transilvania, Banat, Mara­ mureş, se găsesc deci împreună, cu­ prinse într'un singur sistem, cu aşe­ zăminte de feudalitate occidentală şi sub drapelul de cruciată al egemo­ niei franceze in sec. XIV-lea". - 22) Drumurile comerţului şi România. Sunt marile drumuri noul care leagă între ele Occidentul cu Orientul, şi care trec prin ţările noastre: unul leagă Flandra, Germania, prin Tran­ silvania, cu oraşele săseşti, coborind pe Olt spre Dunăre şi Vtdlu : cu o ramură prin Braşov, Bran, pe Pra­ hova spre Brăila; altul leagă Galitia cu gurile Dunării şi nordul Mării Ne­ gre spre Crimeea; acesta era numit şi drumul tătăresc, Trăind astfel, la finele evului mediu, În autonornlile lor ţărăneşti tradiţionale, ei reprezintă "o ordine politica completă, cu rădă­ cini arhaice". Românii isbutiseră să fandeze state independente, sub- in­ râurirea spiritului cavaleresc occiden­ tal şi al mişcării comerciale de mare tranzit prin teritoriul nostru, favori­ zate şi de împrejurarea slăbirii An­ gevlnilor dela fruntariile Jor. Voi. Il. Eooque moderne 216 P�g. cu 29 capitole. Autorul porneşte de la începutul sec. XIV, in care con­ stată documentar existenţa unul stat românesc constituit la Argeş, atestat la 1300 de inscripţia de pe zidul bls, Sf. Nicolae dela Argeş şi recunoscut C;\ atare de Unguri în documentele lor; acest stat s'a intins pe malul drept al Oltului-dar fără Ţara Haţe- 493 [494] gulul - de-a lungul căreia se intinde stăpânirea sa până spre vărsarea flu­ viului. Legături de rudenie intre ţarii bulgari şi domnitorii noştri intind influenţa şi prestigiul acestora, ca şi stăpânirea parţială, ca sub Mircea, din­ colo de Dunăre, in ţara lui Dobro­ tiei, Cu Sârbii raporturile au fost pu­ ţine. Cu Bizanţul nu puteam avea legături altfel decât prin biserică. Aşezate la răspântie între două lumi- a Orientului şi a Occidentului-ţările româneşti, primind inrâuririle ţărilor vecine şi mai ales slavonă, îşi mode­ lează personalitatea lor proprie, cu organizaţie, biserică şi cancelarie, in care se evidenţiază sinteza infl uenţe- lor din Apus şi Răsărit. Se SChiţează apoi, în linii esenţiale, primele ra­ porturi ale Românilor cu Turcii şi instăpânirea acestora pe ţărmul sudic al Dunării, apoi raporturi!' ţărilor noastre cu împăratul şi regele Sigis­ mund. Un capitol descrie noul ca­ racter ce-l prezintă societatea română la începutul sec. XV-lea Urmează a- poi mai departe: Românii şi cruciada lui Ion Hunyadi, a cărei prelungire e acea a lui Ştefan-cel-Mare; Statele române şi nouile faze ale imperiului otoman; Românii şi Ungaria împăr­ ţită, după lupta dela Mohaci; Românii şi Polonia în sec. XVI-lea; Influenţa Occidentului asupra Rom, in sec. XVI-lea; Noua cruciadă şi Românii, cu contribuţia armelor lui Mihai Vi­ teazul; Polonia şi cruciada dunăreană, care slârşeşte cu asasinarea lui Mihai de către oamenii lui Basta şi pune sfârşit visului unei noul Dacii; In­ cercările nelsbutite ale Bathoreştilor de a constitui o Dacie ungurească; Rom. şi războiul de treizeci de ani; Românii şi criza polonă; Rom. şi cele d'Intâi proiecte de împărţire a Tur­ ciei; Rom. şi prima perioadă a ex­ panslunei ruseşti; Imperialil din A\l­ strla şi Rom. inainte de losef al Il-lea; Noua sinteză rom. şi influenţa ei în epoca Fanarioţllor; A doua epocă a acestei sinteze din sec. XVIII-lea, la'.. I care ia parte componentă Ardealul cu in văţaţll săi; Românii şi prolec- \ tele de împărţire a Turciei. \ Tudor Vladimirescu Pagini de revoltă, prezentate de Emil Vtrtosu, Buc, 1936. Ed. Fund. Reg Carol 1. Cu un portret al lui T. V. după o litografie contemporană-In «Prezen­ tare>, autorul face un portret al eroului oltean, lnfăţişăndu-l In complexa-i personalitate şi in cadrul vremei, cu atmosfera în care i s'a desfăşurat viaţa. Prin ti ăsurile noui şi vii re a­ daogă chipului lrnpletrit de tradiţie, T. VI. apare mal umanizat, dar nu mai puţin tragic de cum ni I-au trans­ mis povestltorii trecutului. Căci noi il pomenim mereu, in toate împreju­ rările, "II chemăm orcând şi orunde, ca o sperietoare pentru unii, îndemn pentru alţii, dar nu-l cunoaştem esenta pură a gândulul său", şi nu l-am con­ siderat şi dintr'o latură asupra căreia dl, Vlrtosu ne îndreaptă atenţia: a meşteşugului scrisului In descrierea vieţei lui T. V, povestltă simplu şi luminos, dar fără tendinţă de roman­ ţare dlforrnantă, se găsesc' observaţii de adâncă tnţelegere a sufletului o­ menesc, caşl al celui social-căci are şi societatea un suflet al ei-, ca bu­ nloară: T. V .• era respectat de toţi. Poate nu şi Iubit, pentrucă omul dreptăţii, îmbrăcat in platoşa absolu­ tului, rece şi antl-soclală, măreşte dis­ tanţele şi sapă prăpăstii in jurul său !" Sau: «Neinfricat in faţa morţii şi a oamenilor, era smerit numai in faţa lui Dumnezeu». «Nu era fatalist, dar cre­ dea in imanenta unei justtţii divine; cunoscând poruncile Evangheliei, ve­ dea nepotrivirea lor cu poruncile ne­ drepte ale oamenilor de atunci». Cu privire la caracterul special al răsml­ riţii dela 1821, dl. Virtosu notează: «Spiritul(levolutlonar al lui T. V. are un caracter cu totul aparte, faţă de spiritul în sine al orcărel revoluţii: el vrea ca revolta sa să fie şi să rămână legalistă, atât cât o revoluţie-negare a formelor existente - poate fi lega­ listă». Căci «revolta Jul in potriva a­ buzurilor arată că ea pornea de lângă pământ, din Inima realităţilor, nu dintr'o ideologie împrumutată, sforă­ itoare şi abstractă>, ŞI nici impotriva Turcilor, ci in contra boerilor hrăpa­ reţi şi nedrepţi, caş I impotriva Gre­ cilor. Deaceea revoluţia lui Tudor «are caracter social şi în acelaş timp na­ ţional, pentrucă vrea să convertească, până la urmă, toate păturile naţiunel, chiar pe cele asupritoare, la idealul său de dreptate naţională". Fără să aibă cine ştie ce carte, scrisul lui poate fi invidiat şi de un scriitor de meserie al timpului, căci este "viril, cu elevaţie in Idei, deşi acestea sunt simple, clare, drepte, asemenea soare­ lui primăverII şi tnstelărei nopţii ... Ştie' 494 .. [495] să fie sfătos ca o bucoavnă, furtunos ca un apocallps Vorbeşte cum gân­ deşte, scrie cum vorbeşte .. Gândul şi-I formulează precis, limpede, simplu şi concis ... Revolta in scrisul lui are o deosebită ţlnută morală şi literară>. Rezumând elementele componente ale scrisului lui Tudor - care de altfel semna totdeauna Theodor -, autorul allă in el: «fârzenle, certitudine şi rectitudine morală; un rnesianisrn pro- � fan, nuanţat cu elemente divine; cu­ getări, directive şi principii simple, dictate de bunul simţ de experienţă şi de un inalt Ideal etic şi naţlonal>.­ Urmează apoi un număr de 17 acte redactate de Tudor - proclamaţli, ce­ reri, porunci şi scrlsori-, fiecare pre­ cedată de rândurile lămuritoare ale d-Iul Vlrtosu - Partea doua a cărţii cuprinde scrisori, din care unele frag­ mentar, adresate de Theodor sI uger boerului Nicolae Glogoveanu, - Partea treia adaogă răvaşele către Oh. Răle­ seu, Nic. loican şi N. Glogoveanu , Co1ttribulii la Bibliografia Da­ ciei Romane (1920-1935), de C. Daicooictu şi M Macrea. Cluj, 1936. -In cuvintele de introducere se arată că materialul adunat poate infăţlşa­ fără pretenţie de a fi dat ceva perfect şi complet in ce priveşte mai ales literatura străină a obIectului-dovada unor stăruitoare preocupări şi rezulta­ tul studllIor şi cercetărilor făcute de specialiştii români In domeniul epi­ grafiei, arheologlel şi Istoriei privi­ toare la Dacia romană in ultimii 15 ani. Materialul e lmpărţlt in urmă­ toarele capitole: 1) Teritoriul dacic în preajma cucerirei; 2) Probleme de arheologie romană in Dacia; 3) Isto­ rie, organizaţie, clvilizaţie şi artă; 4) Topografie şi monumente, cu sub­ diviziunile: a) Dacia superior, şi b) Dacia inferior; 5) Apărarea Daciei; 6) Religie; 7) Numlsrnattcă ; 8) Lim­ bă; 9) Dacla după părăsire.-Lucrarea de faţă răspunde unei nevoi; ea va fi de sigur foarte apreciată de cerce­ tătorii noştri. La Societd des Nations devant les confiits international/x et spe­ cialement deoant le conflit italo­ etltiopien, par Nicolae Basitesco. Bucarest, 1936-Cartea d-lui jurist de mare prestigiu şi experienţă in materie, vechiul profesor şi decan al fac. de drept, dl, N. Bazilescu, tlpă- rltă incă din primăvară, e tot' aşa de actuală şi acum, la sfârşitul lui Sep­ temvrle, când nevolnlcla forului dela Geneva se învederează odată mai mult prin pasivitatea sa faţă de ororurile comuniştilor din Spania, caşl prin a­ titudinea ei deconcertantă faţă de I­ talia. Judecata omului de legi s'a în­ tâlnit in acelaş punct cu viziunea is­ toricului-dl N. lorga-, proclamând credinţa lor in victoria deplină a ita­ lienilor in Ablslnia şi falimentui So­ cietăţel Naţiunilor. - Partea întâia a volumului se ocupă de "Soc. Naţ. in faţa conflictelor internaţionale». A­ ceastă societate păcătueşte prin baza el, zice autorul, intru cât scopurile sale-suprimarea războiului şi pacea veşnică - sunt Irealizabile, o utopie. Chiar ţările ce fac parte din S. N nu cred In ea; dovadă constituirea de tnţelegerl, alianţe Intre unele din ţări partlcipând la ea, cum şi neaderarea sau retragerea altora din această In­ stituţie. Pe de altă parte, componenţii aceştei S. N. sunt-cu egale drepturi de vot - o pusderle de state minore sudamericane şi toate dominionurlle engleze, a căror majoritate numerică nu e sprijinită şi de o autoritate e­ fectivă. Obligaţiunile pactului consti­ tutiv al SocleIăţii-Covenant-nu au fost cinstit ţinute şi totdeauna egal aplicate. Se expune apoi compunerea S. N. cu organele ei conducătoare: Adunarea generală, compusă din toate statele aderente, apoi Consiliul S N. din 14 membri şi un Secretariat gene­ ral. toate astea cu un palat grandios la Geneva şi cu un buget in jurul sumei de un miliard de IeI. In ches­ tiunea dezarmării Soc. s'a arătat ne­ putincioasă a impledeca intrecerea in armament chiar şi a ţărilor învin­ se şi a le sancţiona călcarea anga­ jamentelor. Dar nici integritatea teri­ torială a ţărilor membre ale S. N. nu e asigurată. In faţa conflictului !talo­ ablsinlan, atitudinea S. N. a fost rl­ dlculă= sub inspiraţia politice! engleze in primul rând-, începând cu ame­ ninţări şi terminând cu înfrângere În faţa faptul ni îndeplinir, aşa nedorit şi neaşteptat cum era. Se arată şi alte cazuri dovedind Incapacitatea S. N, terminând cu una din creaţi unile sale care a avut infăptulrl bune: Biuroul internaţional al muncii, care între al­ tele luptă şi fn contra sclaviei exis­ tente încă Ici şi colo Dar ironie! S. N. pune la Index Italia şi o supune 495 [496] I I- I � I sancţiunilor - tristă contrazicere-, toc­ mai pentru că aceasta luptă să des­ Iinţeze robia în ţara Negusulul.­ Partea doua e intitulată: "Procesul italo-abisinian. Cercetând condiţiunile diferendului, se arată acuzaţiile Italiei contra Etiopiei, apărarea acesteia şi procesul chestlunel Inaintea S. N. Constată că aceasta a dat tăgadă de dreptate italiei; eroare ale cărei ur­ mări sunt ucigătoare pentru autoritatea morală a S. N. Autorul arată că ade­ văratul agresor a fost Etiopia. Consi­ liul S. N�, apoi Comitetul de şase, dau hotărîrea nechibzuită a sancţiunilor în­ potriva italiei, care i-a distrus orce urmă de autoritate morală şi de se­ riozitate faimoasei Societăţi a Na­ ţiunilor. Cărţile de pictură bisericească bizanti1lă, Introducere şi ediţie cri­ tică a versiunilor româneşti, atât după redacţiunea lui Dionisie din Fuma, tradusă la 1805 de Arhtrnandritul Ma­ carie, cât şi după alte redacţiuni mal vechi, traduceri anonime. Cu 6 planşe afară din text. VoI. de 464 pag, de Vasil? Grecu, Cernăuţi, 1936, Tip. "Glasul Bucovinei", apare strânsă in volum, după ce s'a tipărit in frag­ mente cu urmare in revista teologică din Cernăuţi: "Candela". O introdu­ cere face istoricul descoperirei pri­ mului manuscrlpt al Cărţii de pictură, semnalând apoi existenţa' celorlalte copii sau redacţiuni cu cuprinsul de acelaş iti, plus un falşificat - al lui Simonides,-pe care unii l'au şi tra­ dus. Cel mai vechiu, autentic, dintre ele e cel din 1775, păstrat la Bibl. Acad. din Bucureşti. O altă redac­ ţiune, mal scurtă, e şi mai veche, din 1738, la Muntele Atos. Din altele şi mai vechi incă, n'avem decât fragmente. Un alt manuscris bucureştean, ano­ nirn, nr. 339, are o precuvântare a­ mintind de existenţa unor manuale, de pictură ale lui Panselin şi Teofan ;' cuprinsul li este ca la Dionisie din Furna, dar cu materialul dispus în altă ordine. Vor fi existat deci multe I cărţi de acestea în folosinţa pictorilor \ religioşi, în redacţiuni diferite, ce se \ copiau şi transmiteau. Redacţlunea lui Dionisie din Fuma a fost mai bine cunoscută, îrnprăştiată şi editată. Pare a fi o compilaţie după texte mai vechi, or poate simplă copie. Astfel de cărţi se găsesc şi în Rusia. Din textele ce avem În româneşte nu e ni- 496 ciunul tradus după vreun text rusesc, el numai din greceşte. Se cercetează in mod critic filiaţiunea manuscriselor româneşti. Una din traducerile ce po­ sedăm este a lui Macane, fost arhl­ mandrlt al Mitropoliei diu Buc. A fost lucrată la mân. Căldăruşanl in an 1805, după un text grecesc. Autorul dă apoi o ediţie critică Cărţii de pic­ tură bisericească bizantină a lui Ma­ carie, reproducând "Izvodul lui Ma­ carle de pre Ellinogrecie. Carte nu­ mită Gramatică ori Ustav sau Errnt­ nle, adecă închipuire şi tâlcuire ori alcătuire a tot meşteşugului zugrăviei, acum scoasă şi tălmăcită de pre el­ Iinogreciasca limbă întru cea rurnâ­ nesscă-. - la urmă două Anexe, cu redacţiuni ale altor texte simflare. Acţiunea Sfântului Scaus» îlt România, de acum şi de intotdea­ una, de M. Theodorian-Carada, Ed autorului, Buc, 1936. - Autorul, care este un militant catolic, om foarte ins­ truit, cu un trecut bogat în viaţa po­ litică, scriitor în acelaş timp, îşi pro­ pune să arate greşeala ce fac biseri­ cile dominante sau de Stat când, în materie de dogme şi de rlturi, pri­ mesc directive şi porunci dela statul politic, şi mal ales când vor să Inter­ vină in relaţiunile Statului cu alte con­ fesiuni, cum a Intervenit biserica noas· tră ortodoxă românească in contra Concordatulul. In această chestiune d-sa publică conei uzi unile la care a ajuns, cefsetând-o "cu frica lui Dum­ nezeu şi respectând necontenit ade­ vărul". - Cărticica cuprinde următoa­ rele 5 capitole: 1) <..oncordatul, dela -proiectele propuse până la semnarea lui in 1927· Critica ce i s'a adus şi care e realitatea aci. - '1) Acordul cu Vaticanul Se arată dreptatea d-lui Ghlbu in combaterea Statusulul Ca­ tolic din Transilvania, necanonic şi ile­ gal, incălcând drepturi naţionale, apoi lealitatea d-lui Iorga In imprejurările acordului semnat de dl Valeriu Pop, care desflnţează Statusul favorabil Un­ gurilor. -3) Abyssus »byssum Invocat, arată cum dl. Ghibu, nemulţumit de soluţia Acordului, deşi era pentru A­ cord şi chiar pentru Unire, a Inceput a , milita contra Concordatului, cerând şi ruperea raporturilor cu Vaticanul, Autorul apără Sf. Scaun de acuzaţlunea că ar părtini pe cei 5 milioane de Unguri faţă de noi - ,1) Adevărul a­ devărat, zice dl. M. Th.-C., e că in [497] marginile puterii, "Papli au fost tot­ deauna cei mai buni prieteni ai Ro, mânilor şi le-au voit necontenit nu­ mai binele". Se face un Istoric al ca­ zurilor învederate ale acestei prietenii în anii din urmă, in chestiunile bi­ sericeşti. Sub Kogălniceanu şi Ion Brătlanu a fost altfel. La Externe se face mai bună politică bisericească decât la Culte; păcat că "acţiunea diplomaţilor este stânjenltă de Inter­ venţiile teologilor". In fond, "deose­ bire Intre catolicism şi ortodoxie nu este". Ce-i lipseşte ortodoxiei, sunt »legăturlle irenice cu Roma lui SI. Petru". Numai interese politice ii des­ part. - In anexe, un articol despre .,Anglicanism şi Catolicism", pe mar­ ginea tratativelor Anglicanilor din tim­ pul din urmă cu biserica noastră. A­ semenea unire ar fi păgubitoare şi ne-ar duce la Protestantism, pricinu­ ind adevărate lupte confesionale şi la noi, ceea ce nu am avut şi n'am vrea să avem vreodată în ţara noastră. Tratat de pictură, pentru elevi şi amatori; prelucrat după C. Bellan­ ger, de Ioan N. Pauelescu, cu clişee şi 2 planşe În text, Craiova, 1935.­ Cărticica de faţă este cea d'întâia in acest gen scrisă in româneşte. E un indreptar pornind dela cele mai sim­ ple, expllcând succesiv ce însemnează a picta, ce rol are desemnul În pic­ tură; cum trebue să te ţii pe scaun desenând, care sunt principiile dese­ nului, ce e perspectiva, lumina şi urn­ bra. Un alt capitol dă noţiuni de ana­ tomia umană, proporţiile corpului şi figura omului, după antic şi natură. Teoria culorilor, paleta, compoziţia culorilor, raporturile lor de vecinătate, amestecul culorilor, întrebuinţarea şi juxtapunerea lor. Cu ce se pictează: culori, pânză, subiecte, felul de a lu­ cra şi recomandaţli tehnice practice. Se tratează apoi despre nud, natură moartă, portret, flori, peisagiu şi pic­ tura animalieră. Cum se aşează un model pentru portret şi cum se lumi­ nează subiectul, fond, draperie, deco­ raţie şi ceva despre costum in com­ pozitie. - Cartea d-Jui Pavelescu­ pictor craiovean despre care am avut prilejul să spun cât bine cred de talen­ tul d-sale cu prilejul expoztţltlor ce a organizat în oraşul nostru -va folosi tineretului care vrea o indrumare În materie de artă, sa u care tinde a se devota meşteşugului plc!oricesc. 16 Terminologie geografică, de 1. Roşea şi G. l. Dumitru, Tip. "Uni­ versul', Buc. \935-Lucrarea de faţă este o mică enclclopedie, in care s'au cules şi dispus în ordine alfabetică termenii ce se pot întâlni în rnono­ grafiile de specialitate geografică şi a ştiinţelor inrudite cu această disciplină. Explicaţlunile termenilor aci Inregls­ traţi sunt clare şi scurte. Cartea a­ ceasta răspunde unei nevoi simţite in literatura noastră ştiinţifică, fiindcă pentru asemenea materie dicţionarele Şelneanu şi Candrea-Adarnescu, mai la îndemâua orcui, nu sunt satisfăcă­ toare, iar până să apucăm terminat Marele Dicţionar al Acad. Rom. mai va, de sigur, încă multă vreme. Să fim mutţumltorl d-Ior Roşea şi Du­ mitru pentru câtă osteneală au chel­ tuit ca să ne dea o carte cu adevărat de mare folos tutulor celor ce au con­ tact cu cartea Aiexandr« Macedonski, de 1. Pohonţu, Tip. "Bucovina", Buc, 1935. -E un act de dreptate, târzle dar tot bine venită, cercetarea aceasta a vieţel şi operei unuia dintre ai noştri "po­ etes maudits''. Se incepe cu o cerce­ tare asupra neamului poetului, cobo­ rîtor din polcovnicul D. Macedonski, cel care s'a despărţit de Tudor Vla­ dirnirescu, fugind la Tismana. Acela a avut doi. fii: pe Alexandru şi pe Mihai. Alexandru a fost locotenent in Craiova la 1848; nu a luat parte la alegerea lui Cuza, când era colonel. Primul domnitor al Unirii il face ge­ neral şi ministru de răsboiu în 1859. Ostaş aspru, cu duşmani mulţi, a murit în 1869, lăsând trei copii, din cari poetul e mljloclul. Acesta s'a născut În Craiova, la 14 Martie 1854. Mama sa, văduva, avea o moşie pe Amaradia. Copil bolnăvicios, AI. A. Mac. a făcut liceul în Craiova până în ci. V. Bacalaureatul l-a trecut la Geneva A călătorit mult în străină­ tate. In 1872 publică primu-l volum de versuri: "Prima verba". In 1873, deci la 19 ani, scoate o gazetă poli­ tică .Oltul·, de nuanţă liberală antt­ dinastică violentă, pentru a trece apoi prin mai multe ipostaze alternante de convingeri. In 1880 scoate cu Th. M. Stoenescu revista: "Literatorul", care durează 5 ani în faza lui d'întâi. Din 1884 poetul se stabileşte la Paris, unde scrie în franţuzeşte "Bronzes" şi "Le calvalre de Ieu", iar în ajunul 497 [498] marelui războiu se tnapolază in Bu­ cureşti, unde moare. III 24 Noemvrle 1920.-Capitolele următoare ale cărţii d-lul Pohonţu analizează Influenţele franeeze şi concepţiile despre artă, capitol remarcabil prin Informaţlunea sa şi pătrunderea nuanţelor de felurită înrâurire străină; Valoarea modernis­ mului operei, tot aşa de amănunţită cercetare a izvoarelor de inspiraţie parnasiană şi de adaptare pentru ver­ sul românesc a unor cuceriri de formă şi imagini noui, care au făcut şcoală pe urma lui Macedonskl la noi. A­ ceastă influenţare rodnică o exami­ nează in capitolul: Mac. şi generaţiile tinere, unde se arată cât il datoresc acestui maestru uitat scriitori ca Mi­ nulescu, Stamatiad, Cinclnat Pave­ lescu, apoi Tr. Demetrescu, Bacovia şi chiar mal marele acestora, Dulliu Zamfirescu, precum şi mulţi alţii. Itlonografia sanitara a T-Se­ verinului şi MelledillţttJui, 1833 1933, de Dr. Ion Jianu şi Or. Tr. Netta, tipărită de Ateneul de propa­ gandă sanitară, la .Cartea Rornânea­ scă-, Buc. 1933. VoI. de 500 de pa­ gini aproape, frumos tipărit şi cu multe ilustraţii, se vinde in folosul construirel unui sanatorlu de tubercu­ loşi şi a unul azil pentru canceroşl in jud. Mehedinţt. E tipărit cu ocazia sărbătoririi centenarulul T.-Severinu­ lui. Prima parte a cărţii se ocupă cu organizarea sanitară in genere, in e­ poca Reg. Org. până la Davlla, apoi epoca lui Davila până azi; partea doua înfăţişează problema edilităţel, cu consideraţiuni asupra hlgienei lo­ cuinţelor, apă, băI, pavagii, iluminat, salubritate, şcoli, cărninuri, parcuri pu­ blice şi monumente din oraş. La sfâr­ şit biografiile personalităţilor de seamă şi profesioniştilor originari din Severin, sau cari au activat aci in trecut şi in prezent, cu câteva tab el uri de medici de tot telul, moaşe' şi personal infe­ rior al serviciilor sanitare ale judetului şi capitalei sale. - Din cele consem­ nate in acest volum cu privire la jud. Mehedinti, se găsesc multe lucruri ce interesează şi celelalte judeţe oltene şi mai ales Craiova. Insemnăm din a­ cestea următoarele: In cursul războ­ iului din 1828-29 a fost ultima epi­ demie de ciumă din ţările noastre. De cu pacea dela Adrianopol se in­ stituesc de către Klsseleff carantlne de-alungul Dunării, spre a ne feri de 498 molima ce venea din acea parte. Co­ misiunea carantlnelor efa sub grija serdarului Dum. Topliceanu în Mun­ tenia şi a medelnicerului Petrache Po­ enaru pentru Oltenia. Carantinele, cu Iazaretele lor. au inceput a funcţiona din 1830. In 1831 Isbucneşte o viru­ lentă epidemie de holeră, venită din Rusia. Se dau aci articolele principale din • Regulamentul Carantinelor" şi dispozlţiunile speciale pentru organI­ zarea lor şi a profilaxlei de rigoare. Carantinele mari din Muntenia sunt la Calafat, Oiurgiu şi Braila; cele se­ cundare : Vârciorova, Cerneţi, Turnu­ Măgurele, Zimnicea şi CăIăraşii; cele de mâna treia, cu cantoare pentru schimburi, sunt la Izvoarele, Bechetul, Olteniţa şi Piua-Pietril. Un Comitet al sănătăţii se instltue, cu 6 secţII, a căror reşedinţe din Muntenia sunt: \ Craiova pentru Dolj şi Oorj, R -Vâlcea pentru Vâlcea şi Romanaţi, Bucureştii pentru Mehedinti, Olt, Teleorman, Vlaşca, Ilfov, lalornlţa, Dâmboviţa şi Braila. In anii următori se schimbă ceva din primele dispoziţiuni ale 10- cu'ul cararrtlnelor, rămănând pentru Oltenia doar Calafatul şi Severinul carantlne de mâna doua, iar de mâna treia Islaz, Bechet, Gruia, Vârdorova şi Izvoarele. De la 1854 se reduce încă numărul lor, in Oltenia păstrând Se­ verinul carantlnă mare. De la lf60 ele se desfinţează. Clădirea carantinei din Severin se construieşte din cără­ midă in 1836. Printre primii medici ce au funcţionat la carantinele Cerneţl şi Severin � pomeneşte un D-r Carol Tzink, secondat de o moaşă Anica şi un subhlrurg vaccinator Iosif Simon (1832-1840). Prin 1835-36 Comi­ tetul Carantlnelor înfiinţează şi spitale "vremelnice" pentru căutarea boale lor venerice in jud. Argeş, Olt, Teleorrnan, Vlaşca şi Gor], care după 1845 se fac şi În celelalte judeţe. In 1844 Albert Deutz (medicul judeţului Mehedinti) se plânge că n'are lemne şi lumânări pentru spital iarna, In 1852 aflăm un medic al jud. Meh, Born (poate 80- rls?) Stefanov. In 1851 e medic al carantinei Severin un O, Medici. De '. Ia 1860 se infiinţează Direcţia Gen. \ a Serviciului Sanitar, condus de D-r .Carol Davila. In lungul şir de medici cari se menţionează ac! - unii cu o largă biografie - sunt multi carl au funcţionat şi la Craiova. Cercetătorii In materie de istoria medicinei in Ol­ tenia vor afla deci multe amănunte [499] de interes deosebit în lucrarea meci­ toasă a doctorilor Ion Jlanu şi Traian Netta Astfel găsim aci pe doctorii ce au activat in capitala Olteniei: Vespasian Drăgoescu, Felix Misbach, I. Vercescu, Gavril eseu , 1. Antonlu, 1. Atanasescu, 1. Serbulescu, Glavlci, Florlan, El/an şi alţii. La Biografii notez între personalităţile de seamă aie Sever/nulul pe: Teodor Costescu, Alexandru Bărcăcilă-ctitori culturali şi creatori in domeniul şcoalel-«, apoi Dr. Prof C. Severeanu, Of. PlOf. D. Grecescu, Of. Prof. Anghel Daniel, Of. Prof. Ioan Jlanu, Dr. Prol Victor Go moiu, Dr, Prof. Băltăceanu, Dr. D. Aniţescu, Dr 1. Glăvan, Dr. Ion Bi­ beri scriitorul şi atâţla alţii. - Mono­ gralla sanitară este îngrijit Imprirnată şi împodobită cu foarte numeroase i­ lustraţii. Cronlci literare, de Prof. Petru 1. Teodorescu, în Col. "Braşovul 1/­ terar", ed. II-a, Braşov, 1936. Sunt aci 8 articole şi cronici cu subiecte din Iiteraturile străine şi 20 dm cea naţională, strânse din câteva reviste braşovene mai ales. "Amintirea lui Clncinat, ca o mireasmă parîumată, pluteşte asupra multor din aceste cro­ nici. Au fost citite seara, la lumina lămpii cu abat-jour verde din aparta­ mentul lui din str. Neagră, nr. 25. din Braşov. Le-am adunat cu mâini ernoţîonate, cu mâini pioase, 1n acest volum", zice autorul.-Articolele de­ sore J eanna d'Arc, Francois ViIlon, Frederic Mlstral şi Victor Hugo sunt scrise cu prilejul cutărei aniversărl. Rudyard Kipling ni se prezintă cu opera sa întreagă, Iar D-r AxeI Mun­ the, Emeric Madâch şi Adam Mic­ kiewicz în capodoperile lor respec­ tive "Cartea dela San-Michele", .Tra­ gedia Omului" şi "Pan Tadeusz ". Din literatura română se rezervă poetului Cinclnat Pavelescu o cercetare mai amănunţită şi un colan de pioase a­ mintiri personale ale autorului, apoi o privire generală asupra operei pro­ zatorului Gala Galaction şi a profeso­ rului Mlh. Dragomirescu, a cărui in­ râurire asupra formării şi mai ales dirijăril câtorva din tinerele noastre talente În literatură trebue recunos­ cută. Opera sa de critic şi indrumător, la "Convorbiri Critice", caşl de pe ca· tedră, este deopotrivă de remarcabilă, şi autorul, un elev al d-Iui DragolOi­ rescu, rel/efează tot binele ce se poate spune de profesorul său. Alte articole Inforrnează, cu pătrundere şi luminat spirit critic, despre lucrări citite pe măsura apariţiei lor, din scriitori ca Em. Bucuţa, Gh. 1. Brătlanu, Nichi­ for Crainic, Mircea Eliade, Dragoş Protopopescu, Mih. Sadoveanu, I::ug. Lovinescu, N. Pora şi alţi câţiva. ­ Cronicele d-Iui Petru J. Teodorescu sunt de recomandat pentru bibliote­ cile şcolare ale cursului superior, fiind scrise frumos, cu aprecieri juste des­ pre oameni şi lucruri, iar subiectele tratate sunt de natură a îmbogăţi cunoştintele şi a înobila în acelaş timp sentimentele tinerilor cititori. Originea lui ltlillai Vite asul, comunicare ţinută la secţiunea Isto­ rică a "Astrel" din Cluj, la 12 Malu 1936, de 1. C ăciun, Cluj, Tip. "Car­ tea Românească" Cluj, 1946 �O bro­ şură de 10 pagini pe marginea cărţii d-Iui P. P. Panaltescu, Mihai Viteazul, cu privire la afirmaţiile despre origi­ nea voevodului, care ar fi "copilul nimănui" şi că acesta a fost "o sim­ plă unealtă" în mâna boerllor olteni. Inlăturând părerea că M. V. ar fi fost os de domn după tată şi mamă, ca şi pe acea contrară-a d-Iul P. P. P., a­ nume că era fiui unei femei simple dela ţară, făcut cu un tată necunoscut, autorul adoptă pe aceea că era copilul lui Pătraşcu-cel-Bun cu o femeie dela ţară, cu care nu a fost cununat: Tu­ dora. De altfel d-l Crăciun a mai a­ tins aceeaş chestiune în lucrarea d-sale, "Cronicarul Szamoskozi şi însemnă­ rile lui privitoare la Români, (Vd. A. O. an. X, 1931, P 478', Argumenta­ rea strânsă a autorului Infirmă părerea că descendenta lui M. V. din Pă­ traşcu Vodă ar fi "o imposibilitate morală". O-sa mai adaogă: .I:! însă adevărat că M. V. nu e scăzut prin nimic nici după teoria d-lui P. P. P .. dar dece. să-I îmbrăcăm cu orce preţ 1n cămaşa ţărănească a concepţiilor din zilele noastre şi să nu-I lăsăm Învestmântat în purpura crăiască a timpurilor de atunci?" In ce pri­ veşte părerea d-lui P. P. P. despre rolul de "prizonier« al voevodului în mâinile boierimel, autorul broşurei, fără să stăruiască prea mult asupra chestiunii ce-I preocupă aci numai în al doilea rând, afîrmă că nu poate crede ca M. V., "care a Infruntat atâtea neamuri şi atâtea ţări, şi care nu se apleca niciodată sub vitregia 499 I .1 I 1: II !lli 11 iil il i Î [500] J • t vremurilor, să fi fost in decursul în­ tregei lui domnii prizonierul sau u­ nealta boerilor săi, tie el chiar şi bo­ gaţii şi vitejii fraţi Buzeşti.!« Monogt afla coni Burdujeni, din jud. Suceava, cu o hartă şi 16 fotografii, de Elena Costache Găi­ nariu, Buc. 1936. Se tipăreşte din gândut frumos .de a scoate d.n ui­ tare trecutul localităţii' unde autoa­ rea a petrecut anii copilăriei sale. Comuna şi-ar fi luat numele dela un cioban local Burdujo şi ar fi înteme­ iată la inceputul celei de a doua ju­ mătate a sec. XVI1-lea. Cele câteva documente ce se dau in legătură cu istoricul aşezărei sunt însă abia dela finele sec. XVIII· lea. In ce priveşte starea din timpul de faţă a Burduje­ nilor, datele sunt numeroase şi amă­ nunţite despre pământ şi om. Nici partea folklorlstlcă nu lipseşte. Mâ­ năstlrea Todlrenl este cel mai de sea­ mă lucru din trecutul Burdujenilor ; ea datează din sec. X VI-lea, fiind poate fundaţia lui Simion Movilă, în­ zestrată odinioară cu numeroase mo­ şli şi alte bunuri. Comuna aceasta a dat personalităţi ca fratii arhierei Neo­ fit şi Filaret Scriban din vremea Uni­ rii, pictorul Gh. Panalteanu, cel care a intemeiat Şcoala de BeIle-Arte din laşi; apoi Jean Bart (Eug. P. Botez după numele adevărat), comandor în marina română şi scriitor distlns şi P. S Arhimandritul Galaction, vicar al eparhlel Râmnicului, cu reşedinţa ac­ tuală in Craiova. Problema răultli la Dostoiea­ ski, de Valentin-Al. Georgescu, în col. revistei "Junimea Literară", Cer­ năuţi, 1935.-Această problemă «este aspectul cel mai tragic şi mai paslo-, nant al filozofiei lui O .». Ea trebue' cercetată, zice autorul, in raport cu. acea a libertăţii, "fiindcă ele se con- \ dlţionează şi adesea se confundă, atât in filozofia lui O., cât şi in filozofia generală". Rău caşi bine nu poate exista, dacă nu admiţi că există la om libertatea de a se indrepta spre unul sau spre altul; fără aceasta, nu poate fi vorba nici de păcat şi nici de virtute. "Demnitatea creati unii re­ zidă tocmai in această libertate" gân­ deşte O, şi cu el creştinismul. Şi ca atare D .• a înţeles cum existenţa rău­ lui, a păcatului şi a suferinţei, de­ parte de a constitui un argument îm- 500 potriva lui Dumnezeu, li probează existenţa, necesitatea şi măreţia". Dar rare e atunci geneza psihologică a răului? EI provine din tendinţa spi­ r!telor presumţioase «de il inţelege libertatea divină a omului ca o liber­ tate ilimitată, în slujba unor idealuri arbitrare". Eroii lui O., extremişti În bine caşl în rău au reflectat do r su­ fletul sbuciumat de patimi alautoru, lui lor. � ptrlt critic subtil, d-I V -AI Georgescu cercetează în cutare per­ sonagil din opera scriitorului rus trep­ tele evoluţiei răului in sufletele lor torturate, Mai întâi goană după "cu­ noaşterea vleţei şi cunoaşterea feri­ cirii", apoi obsesia Idealului arbitrar ce-şt crelază şi care, ne satisfăcut, li duce la suferinţă şi în cele din urmă la negare şi chiar la crimă. Aci in­ tervine un nou proces al "tehnice! răului": dedublarea personalităţii e­ roului dostoevschian - deosebită de cea Iaustiană, unde cele două enti­ tăţi se înfruntă, se luptă mereu-, care se produce din momentul ce răul a luat cu totul in stăpânire pe om, iar dublul său, entitatea cea bună şi în­ setată după ideal din sine, asistă, conştientă dar neputincioasă, la pro­ cesul de destrămare al eroului, până când intervine linal rernuşcarea, iar după ea răscumpărarea. Esenţa răului stă în tăgădufrea ideei de nemurire a sufletului, "cheia de boltă a desti­ nului omenesc", tăgadă care duce şi la negarea., lui Dumnezeu .Binele suprem este ideea de Dumnezeu ilu­ minând o viaţă liberă". O nu a vrut să inţeleagă .a face din păcat şi din "rău o treaptă inevitabilă spre bine" în cărţile sale. »Filozofla lui nu este o pedagogie a mântuirll, ci o meta­ fizică a destinului omenesc pe acest pământ". ŞI acest destin el îl vede prin prisma unui creştin pătruns de spiritul evanghelic. D. e şi azi de actualitate, din punct de vedere literar caşl ideologic. se dau două cazuri­ allui Gorguloff, ucigaşul fostului pre­ şedinte al Republicei Franceze, şi al Violetel Noziere, strania tânără crtrni­ nală, po te paricidă-dostoievschiene. Dar deşi mereu actual, D. "ca pozi­ ţie spirituală, ca viziune de viaţă şi \ ca o normă colectivă de organizare" este la antipodul doctrinelor În curs astăzi: socialism, comunism, naţio­ nallsm or fascism. Omenirea de azi, după dialectica dostoievschiană, .li­ beră S3 aleagă intre bine şi rău, s'a [501] conceput liberală de orice legătură C11 Dumnezeul adevărat şi cu Spiritul pur, pentru a se lăsa orbită de mi­ ragiile unei lIimltate şi arbitrare li­ bertăţi", aşa că "se vede tot mai mult cuprinsa de obsesii, aservită propriilor fantasmagorli nesănătoase" .• Cărările pierzării sunt deschise omenirii in­ tregi". Ea încă poate fi salvată in viitor "prIntr'o regăsire a libertăţii intru Hristos, a luminii şi a ordinii". "Este ceeace trebue să dorească cei cari au înţeles măreţia ultimă a dia­ lec!icei şi mesagiulul dostoievschian". Poem a ltti JJficltel Behein» des­ pre cruciadele impotriva Tttr­ cilor din altii 1443 şi 1444, pu­ blicate după două manuscrise din Bibl. Unlv din Heidelberg, de Const. J. Karadja. Vălenii-de-Munte, 1936. - Cum povestirea se termină prin dezastrul dela Vama, el ne intere­ sează - motiv pentru care autorul a publicat această carte -, întrucât in rândurile creştinilor ce luptară acolo se aflau, lângă Unguri, Polont, Bul­ gari, Ruteni, şi un număr insemnat de Români, sub steagurile regelui Vla­ dislav al Ungariei şi viteazului de neam român Ioan Hunyadi, Cartea dă, după introducerea d-Iui Karadja, tex­ tul ve chiu german al poemei, lămu­ rit de note şi un glosar. Multe ilus­ traţii reproduse după manuscris din alte cărţi, in legătură Cu bătălia dela Varna. Se adaogă şi fotografia unei pagini dintr'o carte ce figurează in biblioteca dela Grumăzeşti a d-Iui Karadja, (Plus Il" De bello Thurca­ rum et Hungarorum Ed. Colonia, circa 1472), in care se află cea mal veche menţiune a Românilor apărută "de sub teascurile tiparului. Scrisori de familie ale vechi­ lor Brâncooeni, de N larga. Mem. secţ, ist a Acad. Rom. Buc. 1935.­ Sunt câteva scrisori aflate întâmplător intre un teanc de hârtii cu alt cu­ prins şi pe care le-a semnalat dl. Em. Vârtosu atenţiei d-lui Iorga. Ele pri­ vesc epoca ce a precedat imediat sfâr­ şitul tragic al neamului brâncovenesc, şi in special pe Stefan Br, cel de al doilea dintre băeţli Ialnicului şi ne­ norocit domnitor. Sunt trei răvaşe scrise de Serban Greceanu, lnvăţatul elenist, ginere al lui Vodă Br., către Ştefan, cu caracter divers informativ p� ntru treburi publice, diplomatice şi familiare. Se dă textul celor trei scri­ sori ale lui Şerban logofăt către cum­ natul său Stefan Br, apoi una a a­ cestuia către Doamna Marica, mama sa, şi o alta a lui Radu Br., frate mai mic, către Stefan: "neanea Stefănică''. In aceasta din urmă se vorbeşte şi de vânătoare de prepeliţe cu ulii. La urmă un bilet de tnşttlnţare către să­ tenii de pe moşia sa Bălţăteşti în­ drea ptă tot Stef. Br., vestind moartea soţiei sale Bălaşa, fata lui ilie Can­ tacuzino - O a doua comunicare, la urmă, despre Două ar zuri ale Ţării către Suttan tn sec al XV Ill-lea, documente rarissirne, şi anume unul din 1760, cu o plângere a locuitorilor, cu Mitropolitul şi boerli in cap, în­ potriva lui Const. Vodă Mavrocordat ; altul e plângerea Moldovenilor către "Impăratul" contra lncălcărilor tur­ ceşti in Basarabia Biblioteci l1tâlUistireşti la lYIttn­ tele Athos, de Marcu Beza. Mem. Secţ., Ist. Acad. Rorn., Buc, 1934.­ Autorul. cunoscător al Orientului, ac­ tual consul al României la Ierusalim, a adus până acum multe preţioase contribuţii istoriei noastre. Cercetător stăruitor şi perspicace, d-sa a făcut nu­ meroase descoperiri, scormonind prin vechi biblioteci din Răsărit. In mă­ năstlrlle Muntelui Athos, unde se gă­ sesc ctitorii de ale voevozilor noştri şi atâtea urme ale cuvioasel lor ge­ nerozităţi pentru locaşurile sfinte, dl. Beza a mai atlat o seamă de infor­ maţii preţioase, pe care le publică in comunicarea de faţă la Academie. Sunt pasagii din cutare manuscris . grecesc, însemnări pe marginea unei cărţi, scrisori, din care se arată că "Vlahii" erau cunoscuţi călugărilor greci din Muntele Athos încă din sec. VIII, când dialectul macedo-rornân era În plină formaţie. Căci "niciodată nu se intrerup legăturile rornâulmil cu M. Athos, crescând bine înţeles după intemeierea Principatelor". Dintr'un hrisov al lui Alexandru-cel-Bun, din 1429, pe care dl. Beza l-a aflat la mân. Zografu, se constată ca lucru nou, ne ştiut, că Moldova a avut re­ laţluni cu Athosul şi Inainte de Ste­ fan cel-Mare. Icoane, pietre cu ins­ cripţil, cărţi bisericeşti se revelează provenind din ţările româneşti. Intre acestea o evanghelie slavonească din 1563 poartă insemnarea că "a cum­ părat-o jupan Neagoe, mare ban a 501 [502] Cralovei, şi [upaniţa lui A nea; o alta, cu frontispiciu de împletituri colorate, arată cii fu scrisă la mână stirea Bis­ triţa pentru jupan Ioan, mare visti­ ernic, in 1544,. Alte urme româneşti a găsit şi la mân. Hlliandar, la Va­ toped, la bis. Protatu dela Caries, la Caracalu şi mai ales la Lavra, rnâ­ năsttrea cea mai dăruită de domni­ torii noştri dintre Ioa le dela SI. M unle, mai ales de Malei Basarab şi Doamna Elena. Tot aşa şi la rnân, Dlonisiu, cu amintiri dela Neagoe Bas., şi Pe­ tru Rareş. Aci se păstrează racla tri­ misă mânăstlril de Neagoe Vd., "fără îndoială unul din cele mai însemnate odoare nu numai în Athos, ci in toată creştlnătatea ortodoxă .•.. un monu­ ment de veche artă, cu toiul minunat şi preţios". In biblioteca dela Dlo­ nisiu e şi un manuscris grecesc al .lnvăţăturilor", din sec. XVII, contir­ mând prin titlul dai acolo că autorul este Domnitorul român. La Cutlumuş, la Xeropotam, la Sf. Pantelimon alte urm e de aceeaş origine; la ultima, in mannscrls un lexicon grec-aromân-al­ banez, pe trei coloane şi cu caractere greceşti, pe care dl. Beza il repro­ duce la urmă, lexicon conţinând 697 cuvinte, fără nume de autor. Poema cretană Erotocrit în lit. rom şi izvorul ei necunoscat, de N Cartojan. In Mem. Secţ, lit. Acad. Rorn., Buc. 1935.-Poema ne­ ogrecească de largă circulaţie, răs­ pândită şi in ţările noastre pe vre­ mea Fanarloţilor, este plăsmuttă in Creta, pe vremea stăpânlrei Vene­ ţlenilor. Dionisie Fotlno, cărturar grec din Bucureşti, o prelucrează in gre­ ceasca curentă-originalul fiind scris în vechiul dialect cretan-şi o publică la Viena in 1818, cu gravurl, in două volume. Erotocritul s'a tradus şi III româneşte, in două versiuni, mai îna­ Irite, la finele sec. XVIII-lea, după tex-' tul cretan ; după cel neogrecesc, pre-' lucrat de Dionisie Fotino s'a tâlmă­ cit de Anton Pann cu Tudorache !liad, tipărlndu-se In 5 tomuri la Sibiu, \ m 1897 sub titlul "Noul Eroto rrlt, compus în versuri". Un fel de roman popular intitulat .Pilerot şi Antusa- şi tipărit pe la 1857, care a circulat şi el mult pe la noi, e tot o pres­ curtare după Erotocrit. Autorul, cer­ cetând problema izvoarelor de Inspi­ ratie a acestei poeme cretane, dove­ deşte că provin dintr'un roman ca- 502 valeresc francez de la finele evulu mediu, "Paris et Vienne". care fu­ sese tipărit întâia oară la Anvers in 1478, dar a circulat mal înainte In copii manuscrise, cea mai veche fiind din 1432. Dar autorul cretan va fi fo­ losit nu originalul francez, ci un in­ termediar italienesc: "La hlstorla de Il nobillssimi amanti Paris et Vienna", tipărit intâi la Trevlso in 1482, şi care era o carte mult răspândită. Po­ etul grec a naţionalizat subiectul, pre­ făcând eroii şi locallzând acţiunea in ţările greceşti, modificând şi câte ceva din ţesătura intrigI! povestirei. - Stu­ diul d-lui Cartojan e urmat de anexe cu explicaţii şi de textul originalului Irancez şi versiunel italiene, puse faţă In faţă in pagină, apoi de prelucra­ rea neogrecească şi versiunea rom. (manuscrisul 3514 din Bib!. Ac. Rom.) tot in două pagini faţă 'n faţă. Se adaogă un tablou de prenumeranţll la "Noul Erotocrtt", din Bucureşti şi Iaşi, iar la sfârşit 12 pagini cu re­ produceri după Ilustraţii scoase din cuprinsul poemei în ms. de mal sus. Strigături dela jocurile româ­ neşti, de G. T. Ntculescu- Varone, Buc.1836.-Autorul, perseverent mun­ citor pe un teren putin cercetat - ca unul ce nu e "rentabil"-, ne-a dat până acum merltuoasestudll asupra dansurllor, portului şi folklorului co­ reograflc românesc de pe intinsul ţării. Cu volun;i11 de faţă aduce o contri­ buţie noul! privitoare la folklor, şi a­ nume despre strigături sauzicături, cărora II se mai ZiC in Tara Oaşului şi strigăte, iuituri sau ţâpurlturl, Ele sunt creaţi uni spontane, de natură satirică mal adeseori, mai rar de pur lirism. Autorul, după p Introducere privitoare la acest gen literar popo­ ran, dă o colecţie de strigături, adu­ nate din diferite provincii, şi pe care le imparte in strigături patriotice, stri­ gături de dragoste, simple şi dlalo­ gate, strigături de imprecaţie, strigă­ turi vesele şi strigături satirlce. O versiune franceză a cărţii sale a dat-o d-l Nlc.-Varone in acelaş timp cu cea anterioară, sub titlul: Le tot­ klore roumain oersiţte, cu aceeaş prezentare către cititor, urmată de specimene de poezie poporană in tra­ ducere franceză. Dacă aci numărul strigăturllor e mai mic, in schimb se dau şi alte feluri de compuneri poe­ tice poporane: cântece, bocete, doine, [503] descântece, oraţli de nuntă şi altele. Textul francez, ca şi transcrierea ti­ pografică, ar fi avut lnsă nevoie de un control mai sever. Spirit şi Materie Eroismul În viaţa de Stat, de Ioan Colt eseu­ Delaturaa, Cluj,Tip. "Ardealul". 1935. -Cartea aceasta, cu titlu puţin a­ trăgător şi promiţător de oboseală pentru cine vrea lucruri uşoare, cu cele aproape 400 de pagini tipărite compact. e de natură a nu te lm­ bia la citit. Invinge însă, lectorule deprins a căuta şi culege roade ale minţii şi ale sufletului într'o carte, învinge însă prevenirea aceasta pe care şarpele lenei ţi-o insuflă, şi vei fi satisfăcut. Ea trebue citită pe andelete, cu opriri, fiindcă porun­ ceşte mereu să reflectezi şi să corn­ pletezi cu propria-ti experienţă ex­ emplele inşirate aci în marginea istoriei vieţei noastre politice şi sociale de azi. »Spirit şi Materie" e opera unui inalt magistrat care socoteşte că, procedând altfel decât un avar, talanţii strânşi-cunoaşte­ rea sa despre lume, pe care a vă­ zut-o in fiecare zi despuiată de ifose şi arătând tarele şi bubele gelos tăinuite în afară - in loc de a fi îngropaţi în pământ, trebuesc puşi in circulaţie, transformati în pâine sau, în cazul nostru, Într'o carte de aleasă pilduire. Invingând o pornire de egoism-care lşi caută totdeauna in sine justificare şi seu­ ză-, intrucât e mai comod să nu-ţi bati capul cu astfel de lucruri, riscând a-ţi spori şi numărul duşmanilor; , făcând să tacă şi glasul sfătosului Sancho Pansa din tine, a cărui şoa­ ptă grăeşte : Cum de cut ezi să bagi atâţia bani munciţi' (poate şi luati cu împrumut!) într'o tipăritură pe care puţini o vor cumpăra ?-, O-ta, d-le autor, ai făcut o faptă lndrăs­ neaţă. Isprava ni se pare şi mai cutezătoare când citim lămuririle din prefaţă, unde spui că scrisul O· tale "se adresează mai mult ge­ neratiilor viitoare decât generaţiei mele, sau generaţiei care se ridică. Aceasta din cauză că trecem printr'o epocă de traziţie. Lumea veche este pe cale de dispariţie. O lume nouă mijeşte la orizont, o lume care nu şi-a creiat încă organele În care să i se poată incadra energiile". Ceva se frământă acum în adâncuri. Un lucru e sigur: »Va veni era eroism ului. S'a dus epoca exploa­ tatorilor puşi în rang de organiza­ tori... Statele viitorului vor trebui să fie produse, organizate şi con­ duse de elementele optime ale di­ feritelor rasse, popoare şi grupuri umane". 0-1 Colfescu-Delaturda e un spiritualist lncălzit de entusiasm şi încărcat de un puternic dinamism creator. Cuvântul d-sale încurajează şi indeamnă la acţiune. Nimeni nu e inutil în principiu, zice dânsul; în fiecare din noi e o forţă ce a­ şteaptă a fi valorizată, şi care tre­ bue încadrată în armata luptătoare, "ca să ne facă apţi de mari elanuri, de ofensivă spirituală, de creaţiune şi eroism" . ....;"Spirit şi Materte" se împarte în 5 cărţi, ale căror titluri - lndicănd grafica desvoltării su­ biectului - sunt: 1) In lumea valo­ rilor aparente; 2) In lumea apari­ tiilor trecătoare; 3) In labirintul dreptăţii aparente; 4) In lumea va­ lorilor reale, şi 5) O nouă rena­ ştere: făuri rea in imei naţionale u­ nitare. Aceste cărţi sunt împărţite în capitole, iar capitolele in para­ grafe, fiecare constituind în sine separat un mic tot, întocmai ca părţile componente ale unui volum de cugetări şi maxime. A face un rezumat al acestui volum e o im­ posibilitate, el fiind prea greu de cugetare şi atingând mai toate ches­ tiunile ce se pun minţii noastre, în materie de educaţie, de cultură, de credinţă, de organizare şi de po­ litică. Nu aş putea. îndestul reco­ manda cititorilor mei o carte ca "Spirit şi Materie". Pomenesc aci că d-l I. C.-O. a mai scris înainte trei cărţi cu ace­ leaşi preocupări sociale şi etice: .Fericlre părnântească, "Buc. 1902, »Viaţa morală a popoarelor şi răz­ boiul european", Buc. 1916 şi "Ră­ zboi şi civilizaţie", Cluj, 1923. Anton Pann : Povestea vorbii, cu o introducere de Dr. M. Gaster, se publică de "Scrisul Românesc" Craiova, 1936, în frumoasa colectie, îngrijită de prof. N. Cartojan: .Cla­ sicii români comentaţi". E o ediţie completă şi ilustrată, ca prim vo­ lum al operei integrale a vestitului scriitor popular, ce-şi propune a da la lumină bătrânul învăţat, spe­ cializat în materie de literatură po- 503 [504] porană şi populară românească M. Oaster. D-sa e autorul c1asicelor cărţi: "Literatura populară româ­ nă", Buc. 1833, şi "Crestomaţie ro­ mână", 2 vol. Buc. şi Leipzig, 189l. Trăeşte de vreo 30 de ani în Lon­ dra şi se află "în preajma anului al optzecelea al vieţei sale" şi con­ tinua a cerceta problemele de is­ torie literară veche românească, iubind şi de departe ţara în care a trăit odinioara, şi careia i-a în­ chinat scrisul său. - Introducerea d-Iui M. Gaster nu cuprinde mai puţin de 83 pagini. Incepe prin a preciza conţinutul termenilor pildă, paremie şi proverb, pentru a intra în subiect care se ocupă de "pro­ verbe" anonime circulante în lume, din care a adunat A. Pann colecţia sa intitulată "Povestea vorbii''. Se descrie apoi viaţa scriitorului nos­ tru popular, folosindu-se numai e­ lementele cernute prin sita criticei, şi după acea activitatea lui. Se arată că Îndemnul de a scrie l-a pri­ mit A. P. dela şederea lui în Bra­ şov, unde a văzut atâte tipărituri de ale Românilor ardeleni şi pri­ mele colecţii de basme, poezii şi alte producţii poporane nemţeşti răspândite pe acolo. DI. Gaster cer­ cetează după aceea izvoarele de care s'a servit A. P., tipărind ca­ lendare, cântece de stea, lirică po­ pulară, pilde şi atâte altele. In "Po­ vestea vorbii" izvoarele au fost multiple; ele sunt arătate şi com­ parate între ele. Limba povestito­ rului de duh e şi ea studiată într'un capitol deosebit Cel din urmă tra­ tează despre influenţa lui A. P. ­ După introducerea d-lui Gaster ni se dă textul Povestii vorbii, pre­ cedat de prefata autorului din 1841. Textul' cuprinde 101 povestiri în, versuri, raportându-se la 72 de ca- ' pitole, din care primul e: Despre' cusururi sau urâciuni", iar ultimul: "Despre timp şi vârstă iarăş-. In josul paginilor se dă explicaţia u­ nor cuvinte şi expresiuni puţin cu­ noscute 1. L Caragiale Nuvele, poves­ tiri, note critice, voI. 1, ed comen­ tată de Mth, Pauluin şi Toma D. Mărută, în col. de oştire. (Teza George Pintilie)." - Dr. 1. C. Dragescu- din Craiova, scrie în .Familta'' din Pesta că la Craiova doamnele noa8tre\1I"-­ crează seamă şi bandaje, iar băr-­ baţii se înrolează; cere surorilor-­ de peste munti să ajute cu te pot. Dintr'o corespondenţă ano­ nimă, Buc. 25 Iunie 1877, armata română, cu 60.000 feciori, are 1" ambulanţe. Pentru Corp. I s'au ins­ tituit spitale la Calafat, Cetate ş,b altele 7 în alte oraşe; marele spi­ tal de rezervă e la Craiova. Doam­ nele craiovene organizează în 0-­ raşul lor,'uit:spiial special chirur­ gical, cu 30 paturi, pentru soldatii, răniţi, în .Oct, 1877. Mai târziu are, 45 paturi, deosebit de spitalele Preda ,�,i,Ştirbei (Teza Adrian �.­ Mucuţă)' ---'- Ziarul "Kelet" din CIuli dă veşti alarmante şi exagerate: Holera se răspândeşte foarte re­ pede în laşi şi ca sunt 32.000 de soldaţj.rornâni bolnavi, dintre cari 20.000 numai de boli venerice (Teza, Szent-Paly Iuliu). - In Mai se În'­ fiinţează comitete de doamne pen­ tru ajutorarea răniţilor români, vă­ duvelor şi orfanilor, in Sibiu şi Bra­ şov; ele sunt însă disolvate de gu­ vern, ca "violând neutralitatea Mo­ narhiei". Femeile române protes-­ tează, întru cât colectele pentne Turci sunt permise, dar pentru Ro-­ mâni nu, Deşi protestul respins •. colecte §,e fac În multe oraşe ar"" delene pentru soldaţii noştri. Me­ dici germani, austriaci şi saşi viii să servească la Crucea Roşie ro- , mănească. (Teza Richard Kepp).-­ Despre organizaţia sanitară a ar­ matei rom. in momentul declarăriă războiului dela 1877-78, după autorii. specialişti străini, informează teza d-lui Schapira Mauriţiu.-MuI1e lu­ crări se ocupă de epidemii, şi mai ales de ciumă. Astfel însemn teza.' d-Iui Cserveny Anton: Cronica ca­ lamităţilor şi epidemiilor din Ar­ deal, Banat şi teritoriile mărginaşe dela 1007 până la 1872, după iz':' voare unguresti, cu date ce POt servi de ajutor şi control celor pri.; vitoare la Tarile româneşti libere; - Despre ciuma din 1742-43, "im­ portată din regiunea Belgradului şi a Dunării prin războiul cu .Turc ii, din 1737", vd. Teza Jancs6 Bela. -Notiţele lui Hecker despre gro- [515] zava ciumă care a bântuit Princi­ patele între 1769 şi 1772, în Mol­ început publicarea unei asemenea o­ pere. lnvătaţti străini au salutat cu bucurie vestea inceperel publicării Atlasului l inguistic Român. Opera completă va avea 10 volume. fiecare volum compus din trei Iasci­ eule Cel d'tntăl va apare Imediat, urmând ca lucrarea să fie terminată cu anul 1945. Preţul unui volum este de 4500 lei; subscrierile cu preţul ace­ sta se inchid la 15 Febr. 1937. Evident, atlasul al esta nu e acce� sibil pungii or"ui; el nu trebue Însa a lipsi din biblioteca liceelor macar,) c. D. Fort. [517] REVISTE Buleti1ml Comisiunei MOI1U­ meuteLor Istorice, Buc. fasc. 84.­ Morrnântul dela Argeş şi zidirea Bisericii Domneşti, două chestiuni mult desbătute, şi care se pun din nou in discuţie de dl. Aurelian Sa­ cerdoţeanu, In privinta vechfmei bi­ sericei numite, unii o cred anteri­ oară lui Basarab Voevod, iar alţii că a fost începută de acesta, dar s'a de­ săvârşit sub Radu Vd., tatăl lui Mir­ cea cel Mare. Despre mortul din mormântul neprofanat dela Argeş, s'a emis părerea că ar fi al lui Radu Ne­ gru Basara b - cel anterior lui Ba­ sarab cel Mare-, sau al acestui din urmă, ori chiar al lui vladislav 1 (Vlaicu), sau in' fine al lui Ra(ju (zis Radu Negru), 'nepotul lui Basarab cel Mare. Din examinarea situaţiei po­ litice din sec. XIV-lea, autorul de­ duce că data zidirii bisericei nu poate fi decât intre 1343, când se face pace intre ludovic cu voevodul muntean, şi 1352, la data mortii acestui dom­ nitor, după grafitul făcut pe mortar (nu pe tencuială) şi care arată că zI­ direa nu incepuse de mult. Deci se poate admite data aproximativă de 1350; or cum, nu mai inainte de 1343. Pentru data când s'a terminat, e mal greu de precizat La 1364 incă nu era gata, fiindcă Nicolae-Alexan­ dru V d. rău âne să fie îngropat la Câmpulung. Se poate presupune că a fost sfârşttă, cu pictură cu tot, pe la 1369, mal inainte de z direa Vo­ diţei de Vlaicu Vodă. Biserica a fost construită pe urmele alteia mai vechi, zice autorul, poate şi clopotnita la fel. Zidul înconjurător al Curţii dom­ neşti şi construcţia numită Chtlia, trebue să fie anterioare bisericei ac­ tuale, din vreme a când pe locul a­ cesteia va fi existat una mai mică, cu două mici abside interioare, din vremea când domnea L adislau alI V-lea Curnanul, sau putin după moartea a­ cestuia, mai nainte deci de 1300. In ce priveşte identificarea morrnântulul din biserică, dl. A. S. nu cr-de că poate fi al lut Basarab Voevod, ci mai degrabă ar putea fi al lui V,aicu Vodă, sub care se va fi terminat lu­ crarea Al lui Vladislav si nici al lui Radu nu poate fi mormântul Iar Vlaicu doarme la TisITvna, cum afirmă tra­ diţia. E de crezut deci că in acel mormânt zace un antecesor al lui Ba- sarab, anume ingropat În mica bi­ serică peste ale cărei temelii s'a ri­ dicat Biserica Domnească \ a fi fost' un voevod, sau un mare boier, pe la 1310 ZidIrea nouei biserici se va fi făcut după ce, la 1l30, Larol Robert luptânduse cu Românii, o fi pncinult mare stricăciune palatului domnesc şi bisericei tmprejrnuite cu fortff.caţli, aşa că Domnitorul a trebuit să-şi mute reşedinţa la Câmpulung şi să dărărne biserica prea ruinată, pe lo­ cul căreia a in�lţat alta, după 1343. actuala Bis, Domnească. - Bts. din Stari-Chiojd din jud Prahova, plasa Teleajen, se descrie de dl. N. Iorga. E o; biserică de ştejar, din sec. XVIII-lea poate, cu «o admirabila pictură făcută de-a dreptul pe lemnul însuşi», cu frumoase icoane jugrăvite de un pic­ tor sătean, ca şi frescile de pe pe­ reţi, Bune reproduceri ale unor ju­ grăveli, a Icoanelor şi a uşii împără­ teşti. - Bis, din Poteni-Iaşt, de a­ celaş, - Raport l secţiunii regio­ nale Cernăuti a C. M. 1. pe anii 19;;-34. - Cercetări noi la Cot­ nari, de N. Iorga =Bis. din Muieri (Alba-Iulia), acum a Untţllor, se arată a fi mai veche ca Unirea, având şi inscripţII cu cirilice. - Comunicări despre câteva biserici din Transil­ vania şi Bucovina dă dl V. Brătu­ lescu. - BiS. SI. Gheorghe din Câmputunq-Muscel s'a restaurat de C. M. J Tot aşa BiS. din Funaeni, În apropierea celor d'Iutâl. Descri­ ere de Arh. S Becu. - O notiţă a d-lui Arh. St. Balş arată că s'a găsit O veche pardoseală e Bis. Precista din Bacău, făcută din cărămizi aşe­ zate pe much în ztgzag şi srnăl­ ţurte pe dunga r xterloară, ca la bi­ sericile lui Ştefan cel MRfe la faţadă. - La cronică ceva despre Mânăs­ tirea din Ilovăţ, pe valea Coşuştii­ Mehedinţi, de AI. Bărcăcilă. Natura, revistă pentru răspândirea ştiinţei Buc. an XXV, nr. 9, apărând la 15 ale fiecărei luni, se menţine, pe vrem unle acestea neprielntce unor aSI mcnea indeletntcirt, numai mulţu­ mită entusiasmului celor cari îl in­ îngrijesc apa.Iţia - profesorii Ţtţerca, Longinescu şi Onlţescu - şi spriji­ nului devotat al cătorva prieteni In anut din urmă "N"tura" s'a reinnoit, îmbrilcându-se într'o formă şi mai in­ gTlj ită , cu copertă ilustrată Noi ne facem o vină din a nu fi putut mai 517, [518] des elogia câtă muncă şi cât devo­ tament se pune in publicarea acestei reviste, cum nu o putem face după cât am dori-o şi pentru alte merl­ tuoese publica�iI, din cauza sărăciei, ce nu ne Ingadue a spori numărul ,paginilor la rubrica recenzlllor. Nr. 9, din Noembrle se deschide 'Cu un cuvânt de pomenire la moartea profesorului Paul Riegler(186 '-(936), urmaşul lui V. Babeş, directorul Ins­ titutului Pasteur din CapltaIă.-Con­ Iertnţa d-Iul A. Bordenache: Gustul pentru frumos la primii oameni, tnsoţită de câteva desenuri ale con­ ferenţiarului Insuş, e un model de ce poate fi o astfel de lecţie-căci lecţie este, de popularizare In materia ce tra­ tează.- nacelaşnumărinsemnăm:Tdr­ guldemo8tred�la Sibiu, de Ing Chr. Niculescu ;-Asigurarea tuun qaţiei pe Dunare tn ummu ternet de Ing. P. Dernetriad, distins fiu al Craiovei; - Ceiteva aspecte noi din s.itntă, de N. R Stănescu-Milcov; - Notele unui om preocupat in primul rând de aspectele ştiinţei, inproaspetele ei cuceriri, In Amerte», de 1. Stoe­ nescu-Dunăre -La urmă cronic, des­ pre cărţi bune, Note şi Dări de seamă, şi InsemnărI din lumea ştllnţel. Cercetări Istorice, an. X-XII (1934-36), nr. 1, Iaşi 1936 -DII/ ts­ tort I unui cnezat ardelean de 1. Mlnea, dupe date conţinute într'un document aflat de profesorul leşan la Bibl Universităţii din Uuj. E un text In latineşte, din 150\ de sub regele Vladislav 11, privitor la o pri­ cină veche dintre nobilii din Lupşa şi locuitorii din Ofenbaia. Pentru sus­ ţinerea procesului, se ,dau aci copii după date cu mult mai vechi. Dintre acestea, doc din 24 Nov, 1487 e qeo­ sebit de important p�ntru vechile nu­ miri tipice ce .�uprinde, nume româ­ neşti atestând aşezările noastre pe \ a­ colo. dar şi dovada existenţii unpr cnezate româneşti aflate aci de Unguri la venirea lOT, cum a fost cnezatul de Lupşa, de dinainte de 1366, pe care noII stăpânltorl l'au cutroplt i� moşille lor Se mal spune aci că nobi-\ lui român Alexe de Trăscău a murit In expediţla regelui Ludovic 1, cel in- ' vins in 1368 de Domnitorul Munte­ niei Vladislav l. - Cneazul, de Tl! Holban, contribuţie la Jus Valachicum din Polonia Momente "olemne tn viata UnIVersItăţii din laşi, de Tr. 518 'Bratu. - Chestiuni din oremea lui' Cuza-Vodă, de Oh. Duzlnchevicl. Un memoriu anonim, InIranţuzeşte, asupra Ţărilor româneşti, adresat lui Dr. de Lhuys, arătând cQ Vodă a gândit la eventualitatea primirii unirii cu Roma şi introducerea calendarului gregorlan la 1864.-Documente moi­ aooeneşti găsite la C-pol (1462- 1755, in urmare, de P. Mihallovicf.­ Românii tn poezia medievală, de O. Popa-Lisseanu, recenzată după ex­ tras In nr 77-78, p 181. - Mihai Vodă Viteazul şi Turcii in anii 1600-1601, de Valerian Popovici; contribuţie la istoria voevodului mun­ tean =Despre Ardealul lui Mihai Viteazul: câteva doc. date pentru moşii ardeleneşti, articol de 1. Mlnea. =-Ocupatt« rusească tn Moldova din anii 1828-1834, ţie Mil!. Galan, -La politica orientale di Napoleon Ill-o e runione dei prtnctpati ro­ meni, teză de doctorat a d-lul N. Cori van, din care se dă Introducerea şi primul capitol, cu privire la dubla alegere a Domn!torulul şi Marile Pu­ teri. - Doc. din ale lui Ştefan cel Mare, de V. f-ântea.-Doc. şi regeste moldoveneşti, fn urmare, de la nr, 55 la 88, de Alex Băleanu - Cum se moşteneau moşiile tn Tara Ro­ mdnţ.ască pdnă la sfârşitul sec. al XVl,leaf, de 1. Mlnea şi L. T. Boga, recenzată in acest număr la cărţi (Ia p .... ).-Note şi interpretări, de 1 Minea, din care Insemnărn : Ti­ tlul de ,.mare vornic al Ţării de [os" apare In,tâi în Sept. 1531 ;-Un doc, din 20 Apri! 1642, dat in Târgovlşte de Matei Basarab, spune că domnia s'a mutat din Târgovlşte la Bucureşti ..... «In zilele lui Alexandru Vodă, gine­ rele răposatulul Radu Vodă», - Re- cenzii la siârştt. , No. 2 ne dă slâ�şltul articolului: Mihal Vodă', Vit azul şi Turci In linii 1600-1601, contribuţie la Isto­ ria voevoduhd nostru Aceste relaţii "sunt un, aspect secundar al activi­ tăţii marelui domn. Axa principală a conduitel sale a fosf statornlclrea unui nou statut politic tn regiunea carpato-dunăreană, cu ajutorul creştl­ nflor şi alături de aceştia". Tratati­ vele duse de domnitor In primăvara lui 1600 "s'�u dus cu ştirea imperia­ liIor". Dar după trecerea toamnei nu s'au m&i urmat asemenea tratatlve.­ Contribuţii la ist. re/a,ia ni or pa·, lono.romdne tn timpul lui Gr. [519] j r I ah/ca, 1776 -1777, de G. Duzlnche­ vlci. - Despre Iane, mare ban de Craiova, de 1. Minea şi L. T. Boga, a fost recenzată după extras, in A. O. an. XIII, la p. 504. Documente m�'dvveneşti interesând câteva moşii din tinutul Tutovli şi moşiile Închi­ nate din Moldova, ded-l D. 1. Ciu­ rea.-lJn popas al regelui Matewş In Moldova. după tntrăngerea ela Baia, cu un doc, Iatlnesc publicat de 1. Minea -Stirr noi despre cneea­ tul ardelean şi ctncteecune, de a­ celaş.-Ocupatia ruseasca tn MoL­ dova din anul 1828-]834, în ur­ mare. Prt ma parte arată ce sacrificii mari fusese nevoita Moldova să 'facă din pricina războiului şi ocupaţlet. Par­ tea doua tratează de spre instituţiile moldoveneşti inainte de aplicarea Re­ gul. Org.-Cum se moşteneau mo­ şiile in Ţcra Româneoscă până la finele sec. X v J, de 1. lVlinea şi L. T. Bega, s'a recenzat in A O an. XVlII, p.222-Desp,e stârşnut lut Ştetă» niţă Voaă Rareş ştceva despre Alex. Lăouşneanu, de 1. Minea. ­ Despre ţerâia din aşeeămânuu llii Miron Vodă Barnovschi, de acelaş. . Ferâla era o taxă pe care o plătea lmprlcinatul care căştiga procesul. sumă ce se lua de judecătorii ce de­ deau sentinta respectivă. - Despre cel mai vechiu dac. in legătură cu şcoala dela Trei Ierarhi, din 2 Aprilie 1646, comunică d-nif.·Minea şi Boga. - La recenzia cu privire la cartea d-Inl Crăciun: Originea lui MI­ Ilai Viteazul, d-I Minea aduce o foarte interesantă Informatie, conform căreia reitse că voevodul oltean s'a născut in anul 1555. Studii italietle, "Roma" N. S. an. II, Buc. 1935 - .Gerusalemme Liberala" tn traducerea lu, A Pâ­ cleanu (1852), de AI. Marcu. - Tor­ quato Tasso, poate mai mult decât ceilalţi mari clasici, a fost preţuit in epoca romantică la noi caşl aiu­ rea, mai ales pentru romanul vietel' lui insuşl. Traducătorul a mai dat şi alte lucrăli. De neam boeresc, a trăit pe la jumătatea secolului trecut, a călătorit mult şi se pare a fi murit In Italia Traduct rea sa în două vo- lume, tipărite in Bucureşti la 1852, e prima, dată în româneşte, din Tasso. Are şi câteva ilustraţiI. In lista sub­ scriitorilor sunt 927 persoane, ceeace e foarte mult, din cari 55 sunt din R.-Vâlcil (cităm: Profesorul N. Bălă şescu, Chesarle eclesi-rhul mân. Hu rezu, leromonahul Chesarie, Cherille Iconornu, lin Nectarie şi Păr. Ghe­ rontte jugravul); 47 din Tg.-Jlului (CU Serdarul G. Bibescu, Broşteanu, Pah. N. Chlntescu, Crăsnaru, Culcer, Măldărescu, Costache Otetelişanu, I. Vladlmlrescu, D. Pleşoianu, Sevasta Bibescu serdăreasaj ; in Craiova sunt 112 subscrJitorl - cei mal numeroşi după Bucureştl=-, cu Arnan, Baico­ ianu, Gârleşteanu, Chintescu, Chlţu, Coandă, Petr Obedeanu, C. Poenaru, Cernătescu ; la MehedintI 28 lnscrlşt, între cari un Gărdăreanu şi un Isvo­ ranu ; la Slatina 26 (cu Cost. Alimă­ nescu, Pah C. Bălăcescu, Mih. De­ leanu pitarul, Căp. 1. Izvoranu, Ser­ darul Iancu Urlanu); la Rornanaţl 4& inşi, cu .Poliţaiu" G Amanu. Tradu­ cereae făcută după o tâleuire fran­ ceză a textului italian - Da Atuno alle Antille, de Giandomenico serra. -Ioan Vodă Caragea şi t oauee­ riie lui din Gotaoni, deDan Slmio­ nescu.-Manuscrisulluuian-român din Gătttnqen, păstrat în Bibl, Uni­ versităţil acestui oraş, de Şt. Paşca. , B probabil scris de vemtianul P, fr . Mlnotto, cam pe la 1775, şi are Im� portantă pentru st:ldille noastre IIng­ vlstlce.�SuL carat/ere aUlico delta 1 tterafura italiana, de N. Facon.� Vico, tn cultur" rom(Înească, de Edgar Papu. - Dulliu Zamtzrescu traducător din italieneşte, din Leo­ pardi şi Carduccl, cu un studiu critic: al acestor. traduceri, de, C. N. � tă· nescu.-La Mlscellanea, d·1 AI Marcu ne face cunoscută existenţa unui libret de operă, scris de Via delia Pergola pe muzica lui Glus. Niccolinl, in 1807, având titlul • Traiano In Daclau - Recenzii şi Insemnări bibliografice In legătură cu tot ce priveşte cultura italiană la noi şi aiurea. Revue HistoriqiuJ dll sud-est europeen, XIJI, 1-3: Vile rlOuvelle histozre de la Hongrie, pe care dl. N. Iorga o supune IInel critici obiec­ tive amănunţite, este "Dle Geschlchte Ungarns", de Ale x. Domanovszkl (Miinich-Leipzig, 1924), şi pe care o numeşte cu drept cuvânt "un ouvrage de passlon", cu toate că autorul ma­ ghiar este un om învătat şi ca pabi!. Căci rn orce ocazie se recunoaşte tendinţa de a tăgădui ce se cuvine a recunoaşte neamului nostru, de la for- 519 [520] .maţtunea şi aşezărlle lor primitive ,până 'Ia catastrofa ce şi-au pregătit-o '.'singurl vecinii noştri In vremea de faţă, a "Ungariei mutilate". � Une h stotre maquare de la Transţji­ oante. a lui eug. Horvath, pret. Ia Unlv. din B -Pesta, prezintă N. Iorga, relevând afirmaţiile falşe or tenden­ ţioase ce cuprinde această carte. - La France dans le sud-est de ,l' Eu­ rope, serie de conferinţe ţinute de N. Iorga la e Noua qenet atie. - Notăm în , ferindu-se ·de violenţa de limbaj in polemică. ,In ce priveşte problemele sociale şi 'polltice, ea va urmări, ca un organ :llragmentul din Memoriile generalului ,:german Von Kluck, unJle se vorbeşte "de Regele Carol 1 de Jle vremea .. in.­ ,ceputulul marelui război. Semnată N. D.-, la pag.54.-Foarte caracteristică, .illar de sigur şi adevărată, povestea -excelenţei care promite la toţi şi pe toţi -ill minte. E transparentă (vd. pag 59). -Nr. 15-16, din care notăm stu- -diul : Valorificarea Prutului şi SI- -retului pentru ridicarea Iaşilor şi • .(l Moldovei, de (. Andreescu-Cale. -Nr.17-/8 publică: Un curent nou :i!n Dreptul Penal, acela de a înlocui ,principiul legalităţii incriminărllor şi ,al pedepse lor cu principiul diametral -opas : principiul analogiei. Prin apll- -earea acestui din urmă principiu-a- doptat şi de noua legluire germană de anul trecut - societatea e mal in măsură de a se putea apăra în contra criminalităţii crescânde, a a billtăţli răl­ 'lor cari se strecoară printre articolele de lege rigidă, ce nu pot incadra -exact orce delict tntr un text penal. /DaI!' dacă el permite o mal bună a­ părare socială, in schimb poate atinge ;libertatea individuală, dacă acest prin­ -eipiu se aplică de un judecător abu­ ziv. In loculvechlulu! principiu .nul­ ,fum crlmen sine lege", mâine va tri­ umfa peste tot principiul: nnuIlum -crtmen sine poena", condiţionat şi a- -;părat prin punerea maglstratului.la a- -dăpost de presiunile din afară. Sem- nează N. 1. Tanoviceanu.-In nr. 2/: .Adevărata functie a titeraturel, de N. L Popa, ca apărător al teoriei .artei pentru ată. - Nevoia unei solidantăţt nationale, spre a putea tupta în potriva Ungurilor "mobili­ :.zaţi in interes national", a caror pro agandajm străinătate ca şi în 'fruntaflele ţarii este ajutata de di­ sensiunile noastre interne Articol ,de Gr. T. Popa.- O dare de seamă despre Congresul de bieanttnoloqie " sub direcţia Pan Halipa-din care pri­ mim pentru prima dată nr, 2. şi 3-4-. din an. V -. apa$e In Chişinău, edi­ tată de Asociaţie culturală "Cuvânt Moldovenesc", asoctaţte «pentru cre­ lerea, aj utorarea şi susţinerea faptelor de cultură naţională şi educatie ce­ tăţenească», cum şi de sprijin in domeniul economic. - Numerele ce avem în faţă cuprind, pe lângă litera­ tură, articole cu caracter variat, din 'care însemnăm titlurile: NaVIgatia pe Nistru, de Th. A. Ştirbu, arată a.vantagiile ce s'ar realiza din norma­ lIzarea navigaţiei pe acest fluviu; pro­ pune construirea unor silozuri de-a, lungul Nistrului, pentru ca agrlcul-­ tond din Basarabia să-şi valorifice proQuct�lesale. - Contributi� ta IS­ toria lUotelor r/!so-turce dm 7-1} Iulie. 1711, de Th. Holban, arălândi llch,d�rea _ năzuinţelor de indepen­ denţă 'politică şi religioasă ale Mol­ dovenilor, In urma înfrângerll din, acea vară a oştirilor creştine - Un, capitol din memoriile prlnţulul G. D_ [529] Urusov Interesant, tn Un guverna­ tor ru� al Basaraotei la laşi, in 1804 � Invâtămâ/ltUl agricol tn România, de H. VasUlu. - Ttţosu! exantematic, boală endemică in Basaraota, de Dr. E. Negovschl. ­ Nu lipsesc nici cercetări şi culegeri folclorice, ca de ex : Obtceturile Gă­ găuzilor la munţi, de M. Cea chir. Ţara Bârsei, VIII, 4, din al cărul., număr notăm: Pretua.iie unttăţii naţionale, de Ion Matei. Se publică aci in două pagini relaţiunea lui Kos­ suth L. asupra chipului cum s'a fă­ cut alegerea lui Cuza in Muntenia, cu unanimltatea votului secret, după cuvântarea lui Boerescu in Adunarea Naţională. Relaţlunea lui Kossuth se termină cu cuvmtele : «Un astfel de spirit (cel ce a domnit atunci in Ad. Naţ.) e necesar ca un popor să in­ temeieze o patrie, sau, dacă a pier­ dut-o, să şi-o recăştfge», Din epoca lui 1848 se arată că ŞI la Unguri unII scriitori propuneau infiintarea unei Daco-Româmt, Sasul St. l. I1n.e. inzestrati cu puteri de sinteti­ zare a Ideilor exprimate clar şi precis =: Fiecare număr din G. R. cuprinde numeroase poezii - dominate în ma­ joritate de un ImagIsm exagerat şi adesea lipsite de conţinut -, inche­ indu-se cu o cronIcă variată. Revista Fundaţiilor Regale îşi continuă strălucitoare drumul. netezit de orce piedici, prin fericita impreju­ rare a inaltei sale ctltorlslrl. Şi prin aceasta ea işl îndeplineşte un rost cultural de care nu-l vom putea fi niciodată indestul de mulţumitori Fie­ care număr aduce material variat şi mal totdeauna selecţtonat, - căci re­ zerve sunt de făcut Ici şi colo - pu­ tând interesa pe orcine şi fiind acce­ sibIlă, prin preţul ei modest, orcărut student. - DIn articolele apărute in primele 10 numere ale acestuI an con­ semnăm -lăsând la o parte ceeace e pur literatură - următoarele: lmpe­ riul britanic, de N. Petrescu, dIn nr. 1. Ştunţa şi eul/ura: rolul intelec­ tualilor in viitorul popoarelor, de Dr G. Marlnescu, -din nr, 2. Erotica emmesetană, de G. Căli­ nescu. - O dare de seamă despre Şcoala Polstetuucă din Timişoara. cu prilejul impllnirll a 15 ani de exis­ tenţă a şcoalei, de Ing. C. C .. Teodo­ rescu, din ne. 3. Asoecte din aepopularea Bana­ tului, de Dr. 1, Nemoianu, cu date statistice Impresionante. Din cercetă­ rile aci prezentate, autorul, un cu­ noscător adânc al chestiunel şi al/Ba­ natului său, conchide că «depopularea elementului românesc din Banat nu e o problemă locală, nici trecătoare şi nici unilaterală, ci ea este o pro­ blemă de o importantă naţională şi socială deosebită, care' are aspecte, cauze şi repercusiuni multiple". Se arată şi ce incercărl de îndreptare s'au făcut in domeniul acesta. - l. Pâcli­ şanu prezintă Legea maghiara pen­ tru egala inarf'pIă.ire a naţzona­ Iltătilor din 1868, in nr. 4. 534 Din istoria poeziei româneştt; un capitol despre Alexandrescu şI> Bolintrneanu, de Paul Zarifopol. ­ Justiţia tn Anglia, de Nic. Petrescu, --Actualitatea lui Bauaetaire, de Ion PllJat.- Transmutarea materiei •. de G. Atanaslu.-G. Ibrăileanu, cu prilejul morţii profesorului dela Iaşi. de Şerban Cioculescu, din nr. 5. Nr. 6 se deschide cu Note de drum prin Belgia şi Olanda, de N. Iorga. - Trecutul in creatia noua uroa­ nisljcă,de M. Stmionescu-Râmnl­ ceanu -"Oeaip· de George Bnescu; de Em. Clomac. - In continuare se publică încă din anul trecut bogata corespondenţă prezentată de Em. Bu­ cuta: Scrisorue trimise de Duiuu Zamfirescu lui Tttu ' Maiorescu. Nr. 7 supune Problema armoni­ zării salarulor funcţionarilor pu·­ bilet, de 1. M. Peter. E o chestiune dureroasă, provocând multe nemulţu­ miri îndreptăţite, şi pe care un gu­ vern de oameni cinstiţi-nu de poli­ ticiani de meserie - va trebui să o· rezolve odată, cât mai curând postbil. -Emmescu văzut de romancteri-: Eug. lovinescu şi Cezar Petrescu=-e un studiu critic, obiectiv, al d lui­ Şerban Cioculescu. Cercetând cele· două romane ale d-lui E L.(Mltte şi BăI ăuca), autorul arată scăderile acestor romane, în special al ultimu­ iul,.....;care e .mai puţin isbutlt"-prlu' interpretarea figurei lui Eminescu, tri­ viaJizat, dar !�riar şi prin unele Im­ perfecţiuni de formă in stilul lor. Trllogia lui Cezar Petrescu e superi­ oară, .. masivă, construcţie epică" şi, mult mal documentată ca romanele d-Iui E. t: Cu toate cele. câteva-observaţii' şi rezerve ale autorului, d-sa consi­ deră Luceafărul ca "o operă vigu­ roasă, de strânsă factură şi de solidă arhitectură" . \ Nr.8 are in fruntea sumaruiui său­ \ articolul d-Iul N. Iorga: Intrarea, , Romaniei in războiu, pagini de co­ , memorare.- Şerban Cioculescu in O' '{ata nouă a lUi DuillU Zamfiresc/l' l;llenţlonează ca "un Insemnat eveni· �ent literar" publicarea scrlsorilor­ PQetului nostru In ele D Z. «isbu­ teşle să dea expresia totală a perso­ nalitătei sale", ceeace nu a putut realiza in operele sale destinate pu­ blicităţii Ele invederează o puternică, sensibilitate şi aduc informaţii de a-o mănrtnt asupra lucrărilor sale literare' in curs, a gusturilor sale literare, !Il [535] o () , I ; '1 1 ! , � '1 1 '� J cunoştinţelor sale artistice şi a j ustelor .aprecîerl ce face incidental asupra oa­ -menttor pe cari il cunoaşte. Nr. 9, cu preainteresantele observaţii ale d-lul Sextil Puşcariu despre Ros­ .tiri şl forme şouăttoure in limba noastră.e-O interpretare desigur inte­ resantă, dar discutabilă, dă D. 1. Su­ cheana in articolul Estetica MLOritii. -Caragiale' şi poezia au Iăcut in­ ,tâmplător casă lmpreună, nu fericită Insă, scriitorul nostru fiind mai sim­ titor In chip natural muzicii decât .artel poetice. Cercetarea e a d-Iui Şerban Cioculescu. Nr. 10, din care pomenim; Căr­ .ţile populare germane la Romani, de Tr. Bratu.-AI x. Papiu llartan, de Al. Marcu.-Caragiale şi pouti­ -ea, de Şerban Cioculescu. Autorul a­ duce o contribuţie nouă la cunoaşte­ rea personalităţii scriitorului, cerce­ tând activitatea lui de gazetar în ca­ -drul unui partid politic. A militat mai fntâl Intre liberali, s'a indreptat apoi spre junimişti fără a se afilia grupu- lui carplst; este atras de socialism după aceea, se inscrie in urmă in par­ -tldul radical al lui Panu (1895) şi tre­ ce cu acesta peste puţine zile la con­ servatori, colaborând la • Epoca" ; la urmă pleacă şi de. aci, părăsind tara. Ţotuşi "el nu a rămas străin de pro­ blemele cruciale ale timpului său" şi -le-a urmărit şi de departe cu Interes, iar la nevoie a intervenit ca unul care ."fn momentul hotărîtor, [a o cotitură istorică a patriei sale, a ştiut să' răs­ pundă datoriei sale", ca la 1907 mai ales. Aceasta e o dovadă că scriitorul acesta "nu a fost neaderent la spirl­ ,tu alitatea românească". Fiecare număr se incheie cu rubrica ,totdeauna atrăgătoare şi variată a cre­ nicelor despre cărţi şi reviste, unde se întâlnesc numele unor scriitori ca Dragoş Protopopescu, Mircea Eliade, AI. Vianu, O 1. Suchlanu, AI. Dima, :şerban Cioculescu, Petru Comarnescu, AI. Marcu, Vladimir Stre!nu, AI. Bu­ �u!oceanu şi alţii. Viaţa Româ1Zească, se menţine -deasemenea în al XXVIII-lea an al său, fntru nimic scăzută faţă de trecut prin cuprinsul ei, dar in aceleaşi mo­ deste mijloace tehnice, a căror pricină nu e greu de ghicit. Numărul 2-3 anuntă tn prima-i pagină, că G. Ibră­ ileanu, "creatorul acestei reviste, ma­ .esteu! suprem a trei generaţii de seri- Hori, confidentul, tatăl şi fratele nos­ tru", cum duios spune Mihai D. Ralea, s'a săvârşlt din viaţă. Nr. 4-5 e inchinat Integral amin­ tirII lui Ibrăileanu. Toti foştii lui elevi şi colaboratori din cercul revistei sem­ nează pagini de cinstire omului, pro-· fesorului şi scriitorului, care a fost pentru ei nu numai un amic, dar şi un Indreptar în viaţă. Numărul de cu­ vloasă pomenire se Inchide peste moartea lui Q. Ibrăileanu cu o bibllo­ grafie a operelor acestui scriitor, de C. N. Negolţă. Nr 6-8 are in sumarul său; Mo­ narhia tn Anglia, de T. Cristureanu ; Codalbul deasupra delţmului, em­ blema oraşului Htstria, pe un frag­ ment de toartă de amforă stampllată, de T. Sauciuc-Săveanu ; Monumen­ tele noas re istorice, intr'o rapidă ochire, de Al. Busuioceanu.-In «Note pe marginea cărţilor» Lucian Boz ne arată, într'un articol despre G. lbră» iieanu, preocupările crlUcului despre câteva probleme ce solicitau adesea .pe' gânditor. - Cronica muzicală de Sanuu Rapp se opreşte indelung a­ supra craiovencei de naştere Lola Bobescu, "tânăr geniu Interpretanv=, care «se realizează, care depăşeşte cu mult profeţla pe care f-o făceam In trecut' (eopll minune) '. Tânăra vlolo­ nistă, de o sensibilitate delicată po­ sedă In execuţie .aceeaşi ma�ieră surprinzătoare, cu totul personală, ex­ cepţională mal ales pentru vârsta a­ ceasta, şi tn deosebi o identificare u1mltoare cu fiecare compozitor in parte". Couoorbtr! Literare, LXIX, 1-3, cea mai veche revistă românească în care «dlrectlvele Iniţiale ale socic� tăţli Junimea, Intemeiată acum 69 de de ani» s'au contmuat de tinerele forţe 'care de 12 ani duc grija acestei reViste, «a cărei tradiţie nu s'a intre­ rupt», işl fac o datorie din a protesta �ontra . chipului in care s'a profanat Imagina ce ne-am făurit şi pe care ţinem s'o păstrăm despre un Emlncscu altul decât cel triviallzat în "BăIăuca". AI. Tzigara- 'iamurcaş, in art. său: Profanarea şi Proslăvirea lui E­ minescu pune romanul d-Iui Lovi­ nescu faţă in faţă cu «Luceafărul» şi "Nirvana" ale d-Iu! Cezar Petrescu. -:- .Se.ntimentul naturiI In evoluţia lrrzcel romfineşti se urmăreşte de J. Pillat, dela poezia poporană, trecând ,555 [536] prin cea cultă dela încercările ince­ putului veacului trecut până la poeţii de azi. - De notat, in deosebi de contribuţia pur literară (R. Uyr şi G Durnttrescu), Cronica deosebit remar­ cabilă dm acest număr, cu, in primul rând: Primatul românesc, conslde­ raţiuni in marginea cărţii «Dialectica Naţionalismului», de Anton Balotă, Nr. 4-7, cu un sumar bogat şi ales, din care tnsernnăm : Epoca Junimu, cinstire, cu ocazia serbărilor pentru comemorarea la laşi (3 Mal 1936) a venerabllel grupări, de S. Mehedinti. - Ceva despre Maiore­ scu, amintiri de pe răbojul tinereţei, descifrate de P. P. Negulescu.-Din tinereţea Regelui Carol J, după o carte franţuzească necunoscută la noi, deşi numai din 1862, din vremea când tânărul prinţ a făcut o călătorie in Algeria. Comunicarea e a lui Al. Tztgara-Samurcaş. - Mustind de săr­ bătorească poezie, cu frazele împo­ dobite de imagini - prtndeprindcre -, Radu Uyr toarce câteva pagini despre Speciţicut oltenesc în Artă. - La Cronici semnează cu autorita­ tea lor recunoscută, scriitori ca Ni­ colae Roşu, Nicolae Petrescu, Const. Stellan, Al. Iordan, Aug. Pop, Fr, Şirato şi alţii. . Sfarmă-Piatră, revistă a naţiona­ lismului integral, apare tn Bucureşti de doi ani, sub direcţia d-lui A. Gre­ gorlan Pe linia de credlnţt a ziaru­ lui "Calendarul", sugrumat de dl. Ar­ getoianu, Sfarmă-Piatră, intransigent şi viteaz, luptă ca un Sfântu Gheor­ ghe cu hidra masonică, hidra cu multe capete veninoase, oploşite toate, cu mască de camuflaj, In partidele poli­ ticianiste dela noi. Prin reducerea şi concentrarea obiectivului său, publi­ caţia hebdomadară al că rei director este el însuşi un condei strălucit, plin de nerv şi spirit, a Isbuttt să strângă În [uru-I un mănunchi de condele de elită, În frunte cu poetul şi cugetă­ torul Nlchifor Crainic. Subiectele cele mai variate sunt tratate aci, sub sem­ nul unul naţionalism curat şi al sfin­ tei cruci lndatlnate, Toate vânturările de idei tinereşti duc spre o aceeaşi ancorată credinţă în steaua bună a Neamului nostru, in rolul lui de crea­ tor, pe linia de lnfăptuiri trasată de străbunii traco-romanl. ;,Sfarmă-Pia­ tră" luptă pentru un drapel pe care stă scris: Patrie, Neam, Ortodoxie şi 536 Rege; Nu face antisemitism' din por. nlre fanatică. dar militeaza fătlş şi cu­ rajos in contra orcărul străin de neam care, de obiceiu in taină, orRanlzând' puterile intunericului, conspiră tnpo­ trlvă-ne în ţară caşt in străina tate. Şi ca atare, conştient de faptul că franc­ masoneria este cel mal mare şi mal neîmpăcat vrăjmaş al naţionalismului românesc, "Sfarmă· Piatră" militează in primul 'rând întru demascarea cuibu­ rilor masone şi a machinaţtunilortor diabolice. Nicio singuri! foaie româ­ nească nu a fost mai fără cruţare pen­ tru aceste lighioane pernicioase - a căror oaste a lui Papuc e Întărită de atâtea elemente româneşti inconştiente - decât revista d-lul AI. Gregorlan. De aceea se cuvine in această rubrică, o menţiune specială şi un omagiu me­ ritat viteazului uSfarmă-datră-. Domnul de rouă, revistă de cul­ tură generală, apare, sub conducerea .. unul comitet, in Caracal, ca publica­ ţie lunară, de cu 1 Decembrie. Nu­ mele îl e tare frumos, frumoasă şi co� perta. Din »Cuvânt inaint,," aflăm ce indemn a pricinuit infiinţarea acestui organ: "Dar Caracalul nostru, clasi­ cul nostru oraş, care adăposteşte atâ­ tia intelectuali, putem zice de mâna tntâia: profesori, preoti, magistrati, a­ vocaţi, militari, să n'aibă măcar o' revistă permanentă, sau un ziar, In care să se aştearnă cugetarea locală?". Cuprinde articole mărunte şi ceva li­ teratură, cum �i două gravuri de Hor­ tensiâ Popescu, acea care a lucrat şi, coperta, lnsernnăm cu d- osebită men­ ţiune poezia Doinei Bucur (D-na Flo-. .. rlca-Eug. Ionescu): lnseninare, care sfârşeşte cu mândrultndemn : .Ridică-ţi fruntea oătra.cer .. In gest divin de tnchinare i In lumea asta' trecătoare Doar găndul nu e efemer. .Si fără el nu am fi fost." s­ Decât un bulgăr fără rost ... � "- DI. prof. Gr Forţu îndreaptă spre' O datorie nouă pe colaboratorii re­ \vistei, făcând din aceasta "o .. , lumi­ niţă cât de modestă În besna care, �e douăzeci de ani, se lasă peste noi tot mai deasă. Altfel, a face numai cultură generală, În mijlocul molimei nostre politice. este a construi mobi­ lier artistic pentru un palat care arde,. şi in mijlocul palatulut care arde ..... U�ăm progres in devenire .Domnu- lui ae rouă". ' C. D. Fort. [537] Tabla de Materii An. XV, 1936. Articole: 100 364 59 353 22 262 �î 14 358 1 40 18 347 257 107 27a » » » » » » Pr. Tudor BăIăşel: Un manuscris din 1798 al lui Dio­ nisie Eclesiat:hl!:l . . . . . . Un manuscris din 1800 al lui Dio­ niste Eclesiarhul . . . . . • Ilie Chiriţă: Monografia comunei Apele Vii-Romanaţt' . » i", » Boem: B�â.l1cove1JilAdaosu.rn . :,"�� ,: " Ion D()nal: Despre Dionisie Ecle'starhul 'şt Manastt'rea Bucouâţ: Un "proimion" şi pomelnicul mânastzrii . . . . . . . . . . . . Fundaţtunite religioase ale Olteniei: Mânâs­ tiri şi schituri . . . . . . . • • • » » Oltenia în secolul al XIX-lea . . . . . . Mih. Gregorian: Studii asupra etnografiei Olteniei . . V. Mihordea: Informaţiuni despre Craiova in scrisorile unui ofiţer rţls la 1811. . . . . . Iuliu Moisil: Un binefacator al ţârânimei: Dumitru Bre­ eulescu . _ . . . _ . . . . . . SI. Nicolaescu: Domnia lui Vlad Ventilâ dela Slatina Aurelian Sacerdoţeanu: Cronicarul Dionisie, Eclestark al mânâstirii Bistrita din Vâlcea . George Simonis: Din inceputurile muetcei româneşti: Ioan Câianu . . . . . . . . M. Theodorian-Carada: Do ţtoricescul meşteşug la Cra­ iova în sec. al Xl X-lea. . Povestea Scoalet de menaj ce. D. Popouici» din Cratoua. Oltenia arheologică: D. Tudor: Decouuertes archeoiogiques a Sucidaua et dans les environs . . . . . . . . . . Colecţii de antichitâţi din Oltenia: Colecţia d-lui Gh. Georgescu din Corabia. Oltenia istorică: Documente: 1534, Sept. 6. Vlad- Ventild vvd. tntâreşte mânâstirii Tîs­ mana stăpânirea peste setistile Sagoueţii in Blatniţa; Pesticeuut, Toporna, Sogoina, Câtu­ gâreanii; Trufeştii, Piatra, Obedinul şi Un- gureanit. . . . . . . . . . ..... 117 . 537 [538] Pag. } , 119' ; 1 120 1 " 40:>- ' , 12:> , 12t 127 .. 406 1535, Jun. 10. Craiova. Vlad- Ven#lă uud. tntâreşte stă­ pânirea lui Bratul şi altora. peste părţi de moşie din Draghiceni. Valea Soareiut, Siiiştea Soarelui de vale şi Lihăcenii. . . . . . . 1535, Iun. 13. Radu uuâ. întăreşte lUI Dragomir Câu! şi altora stâpânire a peste părţi din moşia Bră­ temi de Sus .' . . . . . . . . . . . . 1537, Dec. 10. Petru vvd. întăreşte lui Oxotie ueţ agâ stă­ pânirea peste satul Caioparul . . : . . . 1568, Mart. 16. Petru vvd. întăreşte aceluiaşi stăpânirw peste satul Breşntţa . . . . . . . 1579, Aug. 3. Mihnea vvd. întăreşte ficelor lui Fârtat VOI'­ nicul stapănirea peste satul Ielaeul . . . . 1584, Mai 5. Mi1mea vvd. întăreşte stăpânirea lui Vlad şi Stan peste moşle de cumpărătură la Turburea, , Calul. Laeurile şi Câmţiul de Sus. . . . . 1587, Aug/30. Diateijupâneset Marga. fica lui Matei din Caracal,p:rih care lasă mânâstirii Glauactoc jumătati/: din Satele, Drencea, Caracalul şi Co­ moştenii.'. . . . . . . . . . . . . . . {Ca. 1588} Apr. 14. Cartea lui jupan Pârutd, ce au fost mare ciucer, către sluga 'Sa Vălcu; din Cornâ­ letIDolj]. prin care îi dârueşte moşie în Ma- racine [Dolll ', . . . . . . . ; . . .. 26 [Ca. 1593) Iul. 13. Cartea Coca vel ban de Craiova. către manastirea Coşuna, ca să ţie moşie în Cioroiaşz şi Sulari, partea Pârvului log. . . . . .. 28 1609, Oct. 9. Caracal. Porunca lui Radu Vodă Şerban către Bălan din Pârâiani; ca să fie voinic a-şi " lua cărţile de moşie dela Prodea şi Calea din Zâtreni . . . . . . . . . . . . . . " 400· 1691, J\ pr. 2. Constantin Brâncoueanu vvd. acordă Bulga- rilor din Chibrouâţ dreptul de a prlictica liber comerţul în Ţara-Românească. . . . . .. 39& 1702, J\ ug. 20. Ocolnica moşiei Copâceni, a schitului Cor- I net (Vâlcea). . . . . ',' . . . . . ..: 133 1717, Noemv. 7. Tanaste din Boboieşi] arată cum să se stâpâneascâ averea ce are, duPâ moartea. sa . 398 1762, Ghen. 16. Ţalba preoţilor dm jud. Romanaţi, plasa Câmţnd, către Domnie. pentru greutatea dăj- dulor şi pentru năpăş'ti . . . . . . . 132 1767, ApT. 30. Ion Preda starosteşi.Malci« proi» staroste, socotesc pe Ilie Talia n ii, cu unchiu-sâu; pentru avere . . . . . . . . . . . . . . .. 399" 1775, Apr. 23. Inscrisul egumenulu'i Anania. al schitului Cornet (Vâlcea), pentru daniile lui loniţâ Baau 134 1784, Aug. 6. Insemnare tjespre vidta patriahului Avra- , mie al Ierusalimuluz; la mănăstirea Cdluiul . 218 1785, Mai 12. Carte de hotărnicie. pen\tru 12 st}. din hota- rul Slivileşti (Gorj) . .. . \. . . . . . .. 398 1793, Sept. 8. Const. Mihai Cehan Racovitd vvd. întdreşte lui Tudor Mdjărsa şi altora stăpânirea mun- telui Mănăileasa. . . . . I • • • • • •• 138: . 538 [539] 1795, Noemv. 21. Porunca flui Const, Filtpescu v. log., cu prroire la schimbarea egumenutui dela Po­ lovragi. . . . . . . . . . . . . . . . ;[179:>]. Răspunsul egumenului Pahomie dela Huree la acueaţiile ce i se aduc . . . , . . . . . 1796, Febr. 29. Al. Calfoglu, caimacamul Craiouei, către egumenul Pahomie dela Huree. cerându-z doi cai 1797, Oct. 11. Jalba mosnenilor Lotreni ot Voineasa sud. Argeş, către Domnie, cerând să se hotârnicea­ scă muntele Mănăileasa. . . . . . . . . 1798, lan. 13. N. Brâ ncovea nu, către egumenul Pahomie dela Huree. orâszduina un ajutor fostului egu­ men dela Govora, M acarie . . . . . . . . 1798, ApI'. 14 .. !V� Brancoueanu către acelaşi. in aceiaşi przctna . . . . . . . . . ',' . . . . 1798. Pometntcul schitului din Ţigăl'tie,.metoh al Bistriţei 1802, lan. 17. N. Brâncoueanu către egumenul Pahomte dela Huree, pentru niştetelegan . . . . . 1802, Mart, 1. Catastih de datorii . . . . . . . . . 1802, Mart, 20. Const. Dediul post. vinde lui Pahomie, egumenul dela Huree. căşăria din munteie Ludeasa . 1802, Mart. 24. Pahomie, egumenul dela Huree, către Dint« David, intr'o pricină de bani. . . . . . . 1803, Febr, 5; Ion vătaful Ursanul, către Pahomie egu­ menul, cu prunre la câşârta din Ludeasa : . 1803, Iun. [5J. [alba unu: călugăr dm mânâsttrea Huree, eri/re Domnie, împotriva lui Pahomie egumenu'l 1803, [Iun. 6-12]. Carte de blestem dată unui călugăr dela Huree, ca sa jure pentru banii ce i-ar datora egumenul . 1803, Aug. 17. N. Brâncoueanu către Pahomie egumenul, pentru un cal de peşcheş. . . . . . . . . 1803, Noemv. 16. Gr. Brâncoueanu; în aceiaşi pricinâ . 1804, lan. 3. Manolache Brâncoueanu catre Pahomie, pen­ tru egumenul schitului Polovragi . . 1804, Febr. 9. Gr. Brâncoueanu către acelaşi, în prtuinţa supărării banului Brâncoueanu , . . . . . 1804, Febr. 21. Manolache Brâncoueanu către acelaşi, în­ şttinţându-l că a orânduit boterinaşi pentru cercetari . . . . . . . . . . . 1804, Apr. 23. Pahomie, egumennl dela Huree. arendeaeâ moşia Caeanesti , . . . . . . . . . . . 1804, Iun. 8. Catastih de avutul mânâstirii Huree, dat în seama noului egumen Ghermană . . . . . 1804, Iun. Catastih de veniturile şi cheltuelile mot/ni Huree (1804, lun.(?)] Catastih de sporul din averea mânastirii Hurez. ldsat de Pahomie egumenul . . . . 4.804, luI 10. Hristodor armaşul. către Pahomie egumenu4 cu privire la moşia Fo/eşti . . . . . . . 1804, Noemv. 11. Ion Vataful dă socotlald arhimandn'tului Pahomie, de venitul şi cheltuelile căşănei dela Ludeasa, pe anul 1804 . . 145 146 149 138 150 151 100 151 152 159 161 162 163 166 167 167 168 170 170 411 427 411 431 432 433 539 [540] 2 30· 27 32 434' 435· 437 437 13::' 438· 438 439 407 442 443: 444 Pag. 391 140, 141 141 142' 143� 143- 400 401 401 402 402 404 87 84 128 219· [1805, Ian.·Mai(?)] Pahomie arhimandritul. fostul egumen dela Hurez, către Domnie, cerând 3-4 oameni scutiţi de dajdie. . [1805, Iun]. Acelaşi, ceraua să fie iertat de datorii . . . 1805, Noemv. 1. Adeverinţa aceluiaşI; pentru o datorte . 1806, Mart, 6. Anania egumenul Bistrtţel; către acelaşi cu privire la moşia Milostea. . . . . . . 1806, Iu1. 10. Hotărnzâa moşiilor Şasa, Mândra'şi Stă­ nişoara, ale schltului Cornet . . . . . . 1806, Dec. 2. Ghermano, egumenul dela Hurez, către Pa- homie, pentru nişte cazane . . 1807, Sept. 11. Lsac Ralet v. tog., către acelaşi, pentru bani 1808, Mart. 1. Catastih de datoruie aceluiaşi . . . . . 1808, April. 11. Catagrafie de zestrea schltului Cornet 1808, Iun. 9. Ciornă de targueli. " . . 1808, Iun. 21. Pahomie arhimandritu� către negustorui David, cu priuire la nzşte case. . . . . . 1808, Iul, 23. Mitropolttul Dos/tel cere să se permită tre­ cerea lui Pahomie in Transilvania . . . . 1813, Dec. 5. Proimion de Dionisie Eclesiarhul. la con­ dica mânăstz'rti Bucovăţ . . . . . . . . 1813, Dec. 30. Divanul Craiovei in pricina dintre biv. v. log. D. Bzbescu şi manăstirea Bucovăţ. . . 1813. Pomelnicul mânăstirii Bucovăţ. . . . . 1814, Iun. 16/28, Viena. Hristudulos Ghirlakidz: Baron de Langen(eld. către Nicolae Glogoveanu, despre moartea soţiei acestuia . . . . . . . . . 1822, lan. 5. Sâteniz din Costeşti- Vâlcea cer un diacon . 1822, lan. 30. Foaie de zestre . . . . . . 1824, lan. 11. Zapis pentru un codru de loc din hotarul Bodeşti- Vâlcea. . . . . . . . . . . . . 1824, ApriI. 15. [albâ pentru o pricină de moşie . . . 1824, April. 20. Vătaful Plaiului Coma, în aceeaşi pricină 1824, April. 22. Hotărîrea Ispravnicilor, în aceeaşi pricină 1824, Mai. Fragment dintr'o carte de scutire, dată unui Chiprouicean din Râmnic '. . . . . 1824, April. 8. Zaţns pentru schimb de moşie. . 1825, April. 19. Zapis pentru vânzarea unui loc de că­ neţrâ, în Blezeni- Vâlcea. . . . . . 1825, Noemv. 23. Diatâ . . . .'. . . . . . . 1825 [după 23 Nov.]. Insemnare de cheltueU rle înmor­ mântare . . . . ..... 1826, Febr. 8. Jalbă intr'o pricină de moşie 1831. Extrase din catagra{ia pIăş'# Câmpu] şi Balta de Sus-Doli. . . . . .1 • • • • • • 1831. Extrase dm catagra{ia Craidrpei. . . . . . . . 1851, Dec. 15. Catagra{ie de zestrea. bisericii sr. Dumtl1'u din Craiova . . . . \ . . . . . . . . F. d. In scrip ţia de pe mormăntul lui Popa Şapcâ : . . Oltenia Literară-Artistică: I o reactiune salutară, de C. D. Fortunescu . 171 Note pe marginea cărţilor: Inscrtpţii pe veac. de Const. J. Goga; Les voix, de Val. Al. Georgescu; 540 [541] . ; � Epigrame, de M. Ar. Dan; Stele pentru leagan, de Radu Gyr ; Catrina, de Antoanetta Iotta­ Leonin ; Cincinat Pavelescu, de I. C. P.-Polyclet; Versurtte lui Vasile Lascar, publicate de I. C, P.-Polyclet,-de C. D. Fortunescu . . . . Pieirea lui Fat-Frumos, (poezie), de M. D. Ioanid . . JOCUrt sub Pleoape, » .Emtnesczc şi problema morţii. de Paul Al. Georgescu. 'Cele patru anotimpuri (poezii), de Doina Bucur . . . Portretul cu rama de scrum, de N. Mileu (i-). . . . Sinteza (versuri), de Val. AI. Georgescu. . . . . . La symphonie espagnole, de Val. AI. Georgescu . . . Note pe marginea cartitor: Aur vechiu, de Tr. Chelaru, note de Val. AI. Georgescu . . . . . . . Fragment din romanul ecte din depot>ularea BanatulUI; de Dr. 1. Nemoianu -O ştiinţa nouă: Biblwgrajia. de 1. CrăCiun . . . . . Anul 1848 în Pnncipatele Române,. de C. G6llner. . . Activitatea ştiinţifică în Universitatea «Regele Ferdinand b din ClUJ: de I. Crăciun. . . . . . . . 542 Pag._ 231 231 232 232 233 233 234 234 235 235 236 236 237 238 238 239 240 240 240 241 241 241 242 242 244 245 245 477 478 478 479 480 480 481 482 482 48;{ 483 483 484 [543] Mihai Viteazul. de P. P. Panaitescu . . . . . . '.' Cum se moşteniau moşiile in Ţara Românească' până la sţârşitul sec. XVI. de 1. Minea şi L. T. Boga Din istoria culturii româneşti de 1. Minea. . . . . . Cercetări si documente privitoare la istoria Principatelor , Române, de 1. C. Filitti . . . . . . . . . Vlâdtca Luca, strămoş al poetului V Cârloua. de acelaş Le monastere de- Râşca et le Tresar de Vâleni, de 1. D. Ştefănescu . . . . . . . . . . . . . . L'illustration des psaumes et des hymnes It tu rgzq u es, de acelaş. . . . . . . . . . . . . . . Problema Ţării Louistii şi Ducatul Amiaşului; de I. Moga Ştir» nouă despre m-rea Ctolanu-Bueau; de 1. Ionaşcu . Adakaleh, de M.Ar; Dan. . . . . . . . . , . , . Craiova. cercetări istorice, de A. Georgescq. . . . , Doc. inedite dela Mircea-cei-Bătrân, de St. Nicolaescu. . Consideraţtuni asupra Istoriei Românilor în evul-mediu, de A. Sacerdoţeanu. . . , . . . . . . . La place des Roumains dans l'histoire universelle, voI. 1 �ll�Kfu� . Tudor Vladimirescu. de Em. Vîrtosu . . . . . . . . Contribuţie la Bibliografia Daciei Romane. de Daicoviciu La Societe des Nations deuant les confiits internationazcx; de N. Basi1escu . . . . . . . . . . . . Cărţile de pictură bisericească bizantină, de V. Grecu . Acţiunea Sj.-lui Scaun în România. de M. Theod.-Carada Tratat de pictură. de 1. N. Pavelescu . . . . . . . . Terminologie geografică, de 1. Roşea şi G. Dumitru . . Alexandru Macedonskl� de 1. Pohonţu. . . . . . . . Monografia sanitară a T.-Sevennului şi Mehedinţuhtt; de Dr. Ion Iianu şi Dr. Tr. Netta . ... . . Cronici literare, de Prof. Petru 1. Teodorescu. . . . . Originea lui Mihai Viteaeul, de 1. Crăciun. . . . . . Monografia comunei Burdujeni, de E!ena C. Găinariu . Problema raului la Dostoieuski, de VaL-Al. Georgescu. Poema lui Michel Beheim despre cruciadele din 1443-44, de C. J. Karadja , . . . , . . . . . . . Scrisori de familie ale vechilor Brâncoueni, de N. Iorga Biblioteci manâstiresti la Muntele Athos, de Marcu Beza Poema cretanâ Erotocrit în literat. rom., de N. Cartojan Strigături dela jocurile româneşti; de Niculescu-Varone Spirit şi Materie, de Ioan Colfescu-Delaturda. . . . . Anton Pann: Povestea Vorbit; publicată de Dr. M.Gaster 1. L. Caragiale: Nuvele. Pouestirî. Note critice. publicată de Mih. Paulian şi Toma Măruţă . . . . . Documente inedite din timpul ocupaţiunei Principatelor (1854-56), de Mih. Popescu . . . , , . ' , Matematica la Romani. de Petre Sergescu. , . . . . Les tresors des Mouila en Pologne, de Maria Kasterska. Despre Tiganii domneşti, mânastirestt şi boieresti, de G. Potra . , . . . . . . . . . . . . . Bibliografia publicaţiilor privitoare la cultura românea­ scă, de N. Georgescu-Tistu. . . . . . . . it ,.! Pag. -, 484 485 486 486 486 487 487 487 488 488 488 489 490 492 494 4% 495 496 496 497 497 497 '498 499 499 500 500 501 501 501 502 502 503 503 504 505 506 505 506 507 543 [544] \ Xag�, - Industria grafică de Stat, de Ing. .Al. D. Bunescu . '507. Nuove scoperte epigrafiche pomteiane, de 'M. delIa Corte 508 li La tavoletta cerata dl Ceciîto Giocondo, de acelaş 508 ;'\,1 Despre cancelaria slava a lui ,Mircea"cel-Batrân, de D., P. Bogdan . . . . . . . . . . . . .. 508 Alte câteva amintiri; .de 1. C. Filitti . . . . . ... 508' ;,ţ Fo/klor aservit filologiei?, de Leca Morariu . . . .. 508 Contribuţie la cunoaşterea operei lui Alex. Odobescu, de' Al. Iordan . . . . . . . . . . . . ., 509 Relaţiile 7tjrilor Române cu Patriarhia de Alexandria, , de D. G. Ionescu . ; . . • . .�. . .. 509 -Câteua documente, de I. C. Filitti . . . . . . . .. 509 ,Situaţia Romât?:ie( in comerţu/mondial de petrol, de - " , Mlhail Pizanty. ',' . . . . . . . . .. 5lO Biblia ilustrata. de Mitrop. Nicodim şi 1. D. Ştefănescu 511 .Psihanatiea (Doctrina lui Freud). de Dr. I. Popescu-Sibiu 512 Prouinaa si Imperiul; de Em. Panaitescu , . . . ., 513 Institutitl:.ae Istoria Medtcinel; de Valeriu 1. Bologa.. 514. Atlasul Lingutsttc Român, de' S. Pop şi Em. Petrovici. 516 Recenzate (afară de primele două, cărţi) de C. D. Fort. .ptlblicaţiuni periodice. : 255 252 · 249 şi 517 256 518 2471 535 527 247 536 523 533 521 525 253 256 "'!S "'517 521 · 256 şi 532 534 530 .532 · 250 şi !!J30 519 536 519 " " . 255 .' 250 şi 529 /.. 528 535 ."' . . �. . . .Arhiua . .Atheneum . . . . . ',' . . . . . . . . Buletinul Comisiunei Monumentelor Istortce Buletinul Societâţu Geografice .. , . 'Cercetari istorice,. . . Cor/rul, Cosmmului . . C01t;,porbiri' literare Din trecutul nostru. . " .Ep�emerts Dacoromana Domnul de rouă . 'Gândirea . , ... -Gând Românesc .' Ideea românească \ . insemnăfiieşene . .L'Europa>·Qrientale \. ''Moldova ilvud . . \. Natura �! .: . . \ Râ'l'I,dut'ala,,.,� . . . ..� ;\_. • ",w • / \ Revf�tacrt�fCa .... '. /; .• \ . Reotsta l"undaţulor Regale . \. Rtvista IStorica . . . . . \. . :Revista 'de Pedagogie . . . 1,' • Revue de Transylvanie .'. .\ . . . Revue Historique du Sud-Est europeen 'Sfa'l'ma-Piatră. . . . ',' .',. . . .Studii italiene . ., .' \. Tineretul tnuâţâtoresc Ţara Bâs sei ... Viaţa Basarabiei . Viaţa Românească