XXII. Ianuarie 1911 No. 1. dR6IVd ORGANUL SOCIETĂȚII ȘTIINȚIFICE și LITERARE e ® a ® D I N IAȘI®®®® SUMAR Pa g. Dumitru C. Moruzi.—Instrucția militară în școli 5 Gordon.—Mărturisire (sonet) . . .12 T. T. Burada.—Teatrul în Moldova (stagiunea 1868—69. Teatrul Lupescu. Teatrul ro- mânesc în Chișinău) . . . 13 Dumitru C. Moruzi.—Soldatul (versuri) . 22 N. Zaharia.—Patriotismul . . . 23 Dim. C. Zavalide.—Icoană. Lied (versuri) 30 EugenRevent.— Asupra romanului ,,Instră- inații“ ....... 31 Arh. Narcis Crețulescu.—Documentele M-rei Neamțu. (Tablou de Mănăstirile și schi- turile cele vechi unite ori închinate M-rei Neamțu, care în urmă a compus Insti- tuția și zestrea Mănăstirilor Nemțene) . '42 DĂRI DE SAMĂ Dimitrie G. Longinescu.—Economice și Finan- ciare. (Unificaxg^^reptului în materie de cecuri) ' 45 Pentru orice privește redacția și administrația, a se adresa d-lui J. I). Atanasiu, profesor, lafl. ABONAMENTUL 10 LEI PE AN 1911 Onor. Cititor?, Ct numărul acesta ,,Arhivau pășește în al XXII-lea an de existență. Gustul pentru citit prinde din ce în ce mai mult și la noi. Unul din mijloacele însemnate de răspîndire a culturei este publicistica. Și ,.Arhiva“ de 22 de ani a îndeplinit acest rol din două puncte de vedere și anume : de a încuraja tinerele vlăstare ale științei și litera turei romînești prin publicarea lucrărilor lor în Arhiva și de a împărtăși aceste cunostinți publicului prin stăru- ința continuă, cu sacrificii, la apariția acestei reviste. Ați primit regulat numerele pînă acum și cheltuelile sînt mari, așa că vă rugăm foarte mult a ne trimite abonamantul Dv. din urmă, dacă sînteți în întârziere, și pe anul curent, care nu Pau trimis. Sînt cunoscute sentimentele de care sînteți însuflețit pen- tru răspindirea și încurajarea culturei romînești și sperăm în prețiosul Dv. concurs. Dacă împrejurări vă silesc a nu plăti a- bonamentul, sînteți rugat a înapoia numărul dela începutul anu- tui, ca să nu ne expuneți la mii de lei datorii > la abonați! care au primit revista, dar nu au plătit nici pănă acum abonamen- tul pe anii din urmă. Administrația. Bibliografie Em. Grigorovitza. Scrieri în limbagiu moldovenesc, se află de vînzare la Librăria Națională (Bucureșt). 1—Chipuri și Graiuri din Bucovina, voi. ilustrat lei 2.50 2 .—De la Hotare, istorii moldovenești. 1 voi. lei 2. 3 .—Schitul Cerebucului, povestire istorică 1 voi. lei 1. 4 .—Oameni vechi, trad. după originalul rus a lui Gogol. lei 0.30. 5 .—Povestiri răzlețe, (în Bibi, pentru toți lei 0.60. 6 .—Cum a fost odată, schite nouă din Bucovina 1 voi. lei 2.50. Grigore I' Columbeanu.—Flori de toamnă, poezii diverse. Samitca și Baraș, Craiova. G. Voinea.—Poezii, editura Gbbl. 1 voi. 127 p. Pr. 1 leu. Emanoil Socor.—Plagiatul d-lui A. C. Cuza, Ed. revistei ,,Faclau București. Pr. 1 leu. Calendarul Miner vei pe 1911, cu numeroase ilustrații după operile din Muzeul Anastase Simu din București. Minerva Pr. 1 leu 25 bani. Calendarul Neantului romînesc pe 1911. Tipografia Neamul Romînesc, Vălenii de Munte, Pr. 1 leu ARHIVA AR H I VA ORGANUL SOCIETĂTEI ȘTIINȚIFICE ȘI LITERARE DIN IAȘI APARE ODATĂ PE LUNĂ AM I. AL XXII-lea (1Q11) IAȘI Institutul de Arte Grafice N. V. Ștefăniu. et Co. (vis-a-vis de Mitropolie) 1911. ARHIVA Organul Societății Științifice și Literare Din IAȘI Pentru ori ce privește redacția și ad-ția a se adresa d-lui A. D. Âtanasiu, Iași. Anul XXII No. 1. Ianuarie 1911 INSTRUCȚIA MILITARĂ IN ȘCOLI CAP. VI Idealul de mîvne In memorabila și istorica ședință din șase Martie 1909, D-nu Dimitrie Sturza Președintele Consiliului, după ce con- stată că în chestiunile mari de care atîrnă viitorul țării, partidele noastre politice să unesc în acelaș simț și aceiași gîndire, arată că armata trebue să fie școala unde să în- vață ordinea și disciplina *). Adevărul e mare și netăgăduit. Dacă ăsta a fost idea- lul de ieri, dacă mai este încă, din nenorocire, idealul de as- tă-zi, în nici un chip nu trebue să rămîe și idealul de mîine, pentru că un ideal este ceva la care să tinde fără să se fi ajuns însă la el, pe cînd cerințele timpului au făcut astfel, că nu ne mai putem mulțumi nici cu dînsul. Numai acei primiți în oștire, să se împărtășiască oare de aceste două frumoase însușiri ? Cei scutiți prin lege, să fie cu toții numai niște nedisciplinați și oamenii desordinei? Apoi pentru ca ordinea și disciplina să pătrundă atît de adînc în inima oșteanului, încît să-i devie o adoua fire, ajung oare numai doi ani de încazarmare? Soldații lui Frideric cel Mare, slujeau pănă la istovirea puterilor, cînd erau reformați, iar nu de mult (în veacul al XIX) sub Nicolai Pavlovici al Rusiei, terminul muscalului era de 25 de ani de slujbă împărătească! Dar însuși disciplina de astă-zi, care duce la aceleași isprăvi, și jertfe, la aceiaș uitare de sine, este oare așazată pe aceleași temelii ca disciplina din trecut ? Și astă-zi, și atuncea, ostașul era și este ținut la încre- derea oarbă și oarba ascultare a șefilor pănă la absurd și pănă la ultima jertfă. încrederea însă și ascultarea cerute pe atunci, trebuiau să izvorască din întunecimea minții, ne- îngăduindu-i-se macar a căuta să priceapă; pe cînd astă-zi 1) Ordine. 6 Dumitru C. Moruzi ceia ce să cere în oaste este din potrivă, a pricepe cît mal bine, pentru a îndeplini mai desăvîrșit. Unde nu va pri- cepe, soldatul modern va îndeplini ordinul primit cu ace- iași oarbă ascultare a premergătorului său, mai punctual și mai bine poate, fiind mal deștept; dar aceasta pen- tru că va avea conștiința că șefii lui, fiind respunzători de viața lui înaintea țării și fiind mal luminați ca dînsul, nu-i pot da ordine nesăbuite; iar dacă nu’și poate da samă de ordinul ce l’a primit, își va zice că nu poate vedea ce se petrece mai departe ca să poată judeca și înțelege motivele. Poftiți de întrebați un grup de soldați, tupilați într’un șanț în timp de manevre, că ce fac ei acolo? De nouă-zeci și nouă de ori, vă vor tălmăci motivul destul de bine; iar unde nu’și vor fi putut da samă de rostul mișcărei, vă vor respunde „apoi, vor fi știind el, cel mari, de ce ne-aupus aicea! Cine n’a primit acest respuns ? ! Ei bine, tot ast-fel va fi și în rezbel. Văzîndu-se lasat într’un loc de unde nu mai poate scapa cu viață, oșteanul de astă-zi, va căuta să-și prelungească cît mai mult, nu viața, ci împotrivirea, ținînd cît va putea mai mult în loc pe dușman. El va muri dar, după vorba de mai sus: pentru că an știut el, cel mari, pentru ce l’au pus să moară acolo!! Conștient va fi că, prin jertfa de sine, el scapă mii și mii de camarazi de la peire, gata și ei, a peri ca dînsul pănă la unul, pentru a-i scapa părinții, femeia, rudele și prietenii, ogorul părintesc și moșia străbună!! 1 Iată adevărata disciplină și conștiință ce trebue s’o aibă ostașul romîn de astăzi, gata pentru binele patriei a se jertfi, nu numai pe sine, dar și dragostele lui cele mai firești. Și conștiința aceasta, priceperea înaltă de apărător al neamului trebue să izvorască de acum, nu din întuneric, ci de la lu- mina cea înălțătoare, roditoare de conștiinți curate și pu- ternice ! Cu mîndrie pot spune că soldatul romîn a minunat lu- mea, mai acum trei ani, prin spiritul său de ordine și disci- plină, puse la o crudă încercare. Și aceasta cu tot numărul mare de analfabați ce’l avem ; cu toată zgîrcenia cu care împrăștiem lumina la sate! Ce n’ar fi de el oare, cînd aceste frumoase însușiri i s’ar insufla din copilărie, desvoltate mereu în adolescență și desăvîrșite prin practică, sub steagul țărei? Dar conștiința aceasta, care am constatat’o cu toții în primavara 1907, care desvoltîndu-se ar putea face pe solda- tul nostru de neînvins, o datorim noi oare numai celor tfei ani de încazarmare, și nu mai mult dreptei judecăți și iubi- rei de neam, adînc săpate în inima romînului ?! Să nu ne îngîriăm însă: aceastăconștiință, aceste dragoste sfinte, în loc de a se întări, sunt amenințate cu slăbirea de nu chiar cu stingerea lor deplină! Și nu din pricina anal- fabeților, care, ori ce s’ar zice, tind zilnic a se înpuțina și nici cum a spori. Instrucția militară în școli 7 Pricina e mult mai gravă, căci izvorăște tocmai de la semiculțîl, cu sau fără diplomă, care pretind că multe au citit și multe au reținut. Păcătui este însă că fie din grabă, fie din lene, nimic nu și-au însușit în chip statornic și prin judecata lor proprie, găsim mai lesne a,primi pe necercetatele spusele oamenilor mari din alte țări, fără a se întreba dacă spusele acestea, adevărate și practice, poate în țările unde s’au ivit întăiu, să potrivesc și cerințelor și moravurilor și firilor din țara noastră! Cu puțin bun simț, muncă și oste- neală de a mistui cele învățate sau cetite fără rost, acei semi- culți s’ar încredința lesne că acele genii mari pe care îi în- dumnezeesc fără socoteală numai din reputație, ar fi grăit și judecat alt-fel, născuți la noi și cunoscînd nevoile, firea și geniul neamului romînesc. Din nenorocire semiculții aceștia, nemai încăpînd în centrele noastre mari, au început a răzbi prin sate, împroș- cînd veninul unor idei nepricepute bine și nemistuite, pană în cutele cele mai ascunse ale conștiinței atît de cinstite și ale cugetului atît de curat și de drept e mîndrului nostru romîn de la țară. Uniia din ei și cei mai numeroși (aproape toți fii de țărani sau de meseriași) sunt de bună credință. Convinși că sunt apostolii unei idei mari, sunt gata a se jertfi pentru dînsa, deși au înțeles’o dea’ndoasele, s’au n’au înțeles’o de loc. Alții însă... vai! deși nu o înțeleg mai bine de cît cei d’intăi, caută numai ce foloase personale ar putea scoate din ea propovăduind-o. Așa fiind, ei caută a-i în tarta pe cei mici, doar s’ar turbura apa, fără a li se uda nici vîrful dege- telor ; aținîndu:se numai la pescuitul vre-unui pește sățos și mare, sub chipul unui scaun în parlament, dacă nu sub chi- pul deregătoriei unui județ, sau a vre-unui portofel ministe- rial ! Pe cînd naivii lor ucenici, înfundă grosurile sub învinu- irea de instigatori! Dacă sunt, acești iscusiți, vrednici cu adevărat de bles- mul neamului, ceilalți sărmanii nici vinovați nu sunt; căci ei sunt numai trista consecință ale nedesăvîrșirei și nesta- torniciei învățămîntului nostru, urmări și ele ale amețitoarei noastre propășiri. Cu toate că inconștienți, nu e mai puțin adevărat, că ei sunt dărămătorii conștiinței și dreptei judecăți a săteanu- lui, ofelind în el cinstea, dragostea de neam și credința în Dumnezeu; aceste trei paveze care i-au permis a rămînea romîn chiar în mijlocul și sub stăpînirile streine! Ei sunt a- devarata și primejdioasa rană a societății noastre, deși mult mai simpatici și nevinovați decît ceilalți, care, odată ajunși, sunt mal burghezi decît burghezii. Pasămite atunci de vă mai resculați cu poporul în potriva viitorilor baroni, conți sau marchizi, o voi lesne crezătorilor care n’ați avut altă vină de cît a lua de bune palavrele lor și ale cocoța pe umerii voștri, unde nu le chiema nici meri- tul, nici însușirile! Or să știe bine unde să vă găsască și să 8 Dumitru C. Moruzi vă iele ca din oală, pe voi care ați lucrat pentru el; apoi vor mal ști de sigur să pue pe alții să împroaște cu șrap- nele în potriva canalii care ar îndrăzni să le tulbure tabietul! Cred că, nu de mult, ați avut prilejul să gustați urmările a- vîntului vostru generos dar nesăbuit. Sate arse, văduvi și orfani, temnițele pline, iată ce aduce neamului gîndiri străine de firea noastră, bune poate și drepte în alte părți cu alte firi. Incunjurați din toate părțile de dușmani, avem nevoe să ne apărăm de pretutindene și pentru aceasta trebue să ne iubim neamul, limba și credința; pentru aceasta ne trebue o armată numeroasă, destoinică și puternică; pentru aceasta în fine, trebue ca noi cu toții, în loc de a ne învrăjbi și a ne lupta între noi, să fim însuși apărătorii neamului, armata țării, și bine pregătiți la această cinste mare! Pentru viitorul dar cel mai apropiat cu putință, idealul nu trebue ca să mai fie învățămîntul ordinei și a disciplinei prin armată; dar insuflarea lor prin școală și a lor desăvîr- șire prin armată. Școala să sădească și să cultive, armata să desvolte să întărească și să încerce, pentru ca la ceasul de bărbăție și de luptă, neamul să se bucure întreg de roade. Școala și armata, armata și școala, trebuesc privite de acum ca aceiași nedespărțită unime de cătră iubitorii de neam. Nici o jertfă să nu se cruțe nici pentru una, nici pen- tru ceelaltă, fiind că jertfele pentru armată, sunt chezășiile timpului de față, iar cele pentru școală chezășiea dăinuirel neamului și a măririlor sale viitoare ! încheiere Am văzut că atît în interesul național cît și economic al țării, serviciul militar obligator pe doi ani este neaparat, așa precum l’a înțeles D-nu General Averescu în frumoasa lui lege de reorganizarea armatei. Chiar din spiritul acestei legi vedem, prin faptul stagiu- lui pregătitor cuprins în ea, că, cu un termin așa de scurt soldatul nu mai are timp să fie recrut în înțelesul de astă-zi al cuvîntului; iar în vederea propășirilor viitoare el va tre- bui să se prezinte la corp cu un stoc mai mare de cunoș- tinți, și cu înțelepciunea tot mai dezvoltată. Cred că ne-am convins de asemenea, că această lege bună, nu poate fi decît întărită și sarcina ofițerilor decît ușu- rată prin introducerea instrucției militare în școli, așa pre- cum este schițată mai sus. Mai adaog că dacă este lesne pentru un popor, înflă- cărat de primejdia unei năvăliri, a ridica gloate nenumărate, ca Francejii de pildă în timpul primei lor republice, timpu- rile și arta resbelului s’au preschimbat cu totul, și gloatele fără cadre serios instruite nu mai înfățișază astăzi decît le- șuri menite să acopere fără nici un folos cîmpul de luptă Instrucția militară în școli 9 sau cîrdurl inconștiente de fugari menite a vîrî panica în rîndurile armatei regulate. In starea de astă-zl, deși avem o armată perfectă în- destulată cu tot materialul și mecanismul celor mal bune armate moderne, ofițeri generali distinși și ofițeri instruiți și luminați, totuși nu se poate tăgădui că în proporție cu nu- mărul de 7.500,000 de locuitori ai regatului ea este ca nu- măr cu mult mai prejos de cît armata bulgară de pildă, care pentru o populație de 4 milioane poate pune în linie aproape atîta oștire cît am pune și noi la prima chemare. Dacă la nevoe un soldat se poate forma și sub focul ina- micului. nu tot așa să întîmplă cu cadrele, dar încă cu ofi- țerii. Un soldat pus în afară de luptă să înlocuește cu pri- mul venit, deși e cam greu în zilele noastre, dar în fine s’o admitem. Un ofițer căzut e perdut cel puțin pentru restul campaniei, Iar dacă este ucis,trebuiesc ani ca să se formeze un altul. Prin obligația impusă normaliștilor a depune examenul de ofițer și prin înmulțirea scoalelor pănă la numărul lor firesc și corespunzător nevoilor învățămîntului, lesne întreim numărul ofițerilor armatei, și aceasta fără a augmenta cu un singur ban bugetul ministerului de rezbel în timp de pace. Pare-mi-se că nici de școli de subofițeri n’ar mai fi nevoe, iar pentru glotași în caz de pericol național, ori care absol- vent a scoalelor primare, trecut prin stagiu și doi ani de cazarmă ar putea să le fie cadru. Un singur argument s’ar putea ridica în potriva in- strucției militare în școli, așa precum este legiferată astă-zl: s’ar putea spune că, între vîrsta de 12 ani cînd Iese copilul din școala primară și aceia de 21 de ani cînd aste recrutat, fiind o scurgere de timp cam de vr’o 9 ani maximum (so- cotindu-se că n’a rămas nici odată repetent, ceia ce este numai excepțiunea) nu-i mai rămîne, cînd vine la cazarmă, decît niște amintiri nehotărîte de instrucția ce a primit și care, din pricina schimbărilor de regulamente, îl încurcă mai mult de cît îi ajută. Cel puțin acesta este argumentul cel mai serios, întîlnit de mine în numeroasele critice ce le am auzit a bietei lege Vlădescu. Dacă n’ași avea de probă rezultatele școlilor din Sulina și Turnul Severin ași putea respunde că aceasta nu dove- dește decît că chipul de predare a fost prost și greșit. Ori cît de rău mi-ași însuși un lucru ce mi s’ar preda, tot voi putea în urmă să mi-1 însușesc mai lesne decît pe altul de care nici n’ași fi auzit vorbindu-se macar. Am însă alți doi factori puternici înscriși amîndoi în lege și care răstoarnă și nimicesc cu desăvîrșire argumentul de mal sus, chiar în întocmirile actuale ale legel Vlădescu. 1) Școlile de adulțl menite a reînprospăta și mări în continuu cunoștințele, absolvenților a școalelor primare, le vor împedeca pe aceștia să uite și cunoștințele militare ca- 10 Dumitru C. Moruzi patate ; mai cu samă că acele școli de adulți au ca instructori militari pe aceiași șefi de garnizoană după legea d-lui Vlădescu, iar după umila mea părere, aciiași învățători deveniți ofițeri în rezervă și pe care i-au mai avut în școalele primare. 2) însuși legea d-lui General Averescu, prevede îna- inte de recrutare, un stadiu ,de pregătire de la 19 la 21 de ani. E lămurit că în timpul acesta, pe lîngă instrucția care a învățat’o în școala sa primară, micul Dorobanț, va avea prilejul să afle modificările ivite în regulamente pre- cum și tragerea în țintă, adică tocmai aceia ce nu avuse prilejul să învețe. Acum să-și închipuiască ori cine, cu ce sumă de cu- noștințl militare ar ajunge sub drapel micul nostru Doro- banț: Absolvent al claselor primare, trecut prin școala de adulți și fie numai cu 100 de zile unde ar avea putința să tragă la țintă! Apoi recrut ar mai fi el ? și toate cunoștin- țele acestea le-ar capata mai mult jucîndu-se în oarele de recreație. Cu întocmirea însă ca, sine qua non, instrucția mi- litară să-i fie predată în chip rațional, înțelept și priceput bine de dînsul, cu scop practic, iar nu pentru desfătarea o- chilor în timp de defilare la vre-o paradă. Multe și nenumărate ar mai avea de învățat tînărul os- taș în timpul celor doi ani de cazarmă; pentru că știința mi- litară, ca toate ștințele, propășește necontenit. Descoperiri noi preschimb zilnic întocmirile și zilnic să lărgește cîmpul cunoștințelor cerute generalilor, ofițerilor superiori, celor subalterni, gradelor inferioare, și la urmă de tot, chiar sol- datului, chemat a le întrebuința cu pricepere și înțelepciune în mica lui sferă. Deci, soldatul Romîn, care nu are timpul material să slujască mai mult de doi ani, fără a pricinui păgubi econo- mice țărei pe care va avea s’o apere în timp de luptă, nu se mai poate prezenta de acum la cazarmă în întocmirile recruților de astă-zi, pentru a capata acolo cunoștințele și conștiința de militar. El nu mai are cînd fi recrut. Cheia cea mai practică și mai ieftină, dar, pentru desle- garea problemei este: Să se infințeze cît mai curînd și în număr cît mai mare, fie prin cale de regulamente sau legiferare învățători candi- dați la gradul de ofițer în rezervă pănă vor fi capatat gradul prin examen, și celor ce s’ar găsi cu cunoștinți sufi- ciente deocamdată, să le și încredințeze de îndată instrucția militară în școalele unde profesează, fără ca prin această măsură provizorie să fie scutiți de examen, precum și de în- datoritea ce vor avea să capete gradul de ofițer. Lucru nu e greu de obținut chiar înainte de legiferare fie prin con- vingere sau chiar prin interes și rîvnă dîndu-se celor reușiți la grad, oare care înlesnire la definitivat, gradații înaintări său mutări. Instrucția Militară în școli 11 Părerea mea este că d-nil învățători ofițeri în rezervă, cînd comandă frontul micilor dorobanți și numai atuncia, ar trebui să poarte simpla și nemuritoarea uniformă al ofițeri- lor marilor dorobanți care ne-au cîștigat neatîrnarea, cu tresele gradului la mâneci și la chipiu : iar la guler semnul distinctiv al învățămîntulul, precum șefii de muzici militare au lyra. Candidați! ar avea și ei aceeași uniformă, cu sem- nul distinctiv, dar fără trese nici dragonă ofițerească la spadă. Ca chestiune de amănunt, și pentru a preîntimpina cri- ticele, voi desluși că nu am înțeles deloc ca orice școală primară, de oricîți elevi s’ar compune, trebue neaparat să aibă formația de companie. Ea poate fi pluton, semipluton sau chiar secție, primindu-și formația frontului, nu după numă- rul total al elevilor înscriși în catalog, ci după acelora pre- gătiți în chipul aratat la începutul acestei lucrărix), pentru a primi arme. Cu cît căprăriile vor fi mai mari, (adică dela 10 la 15 elevi), voi' fi grade mai puține, dobîndite mai cu a- nevoință și prin urmare mai ascultate, ceia ce va fi spre mai marele folos a spiritului de ordine și disciplină. Apoi mai este și un alt motiv tot atît de puternic: formațiunile aceste mari ale căprăriilor se vor întipări statornic în mintea copii- lor fiind prima formațiune pe care o vor fi cunoscut’o, și devenind soldați, vor putea lucra mai cu pricepere în for- mațiunile restrînse de timp de pace; iar în caz de mobilizare se vor găsi în căprăriile, secțiile, semiplutoanele sau plutoa- nele lor, fără nici o zăpăcială și ca la dînșii acasă. Intre unele critici ale legei d-lui General Averescu, (căci ce operă bună și sănătoasă nu-și găsește criticii ei is- cusiți) am mal găsit’o și pe asta : că și acei care cu sigu- ranță vor fi scutiți de darea sîngelui sunt obligați prin noua lege să învețe instrucția militară și să facă tragere la țintă de la 19 la 21 ani. Eu găsesc că în loc de critică și mustrări, ar fi aici mai mult prilej de laudă. Facă cerul și legea ca toți șchiopii, blegii, miopii și mai ales veninoșii din țara mea să facă-nu una sau două dar și opt sute de zile de militărie în viața lor, pentru ca să ducem lipsă mai multă de desmațați, diochiați și destrăbălați, fără rost la lucru, nici scaun la cap! Ori cît de puțin ar de- prinde, tot ar ieși mai oameni. Eu unul, după cum se vede din această lucrare, am fost și mai drastic; deoarece țil-am luat abia ieșiți din găoace pentru a le insufla simțirile și însușirile cele frumoase, bune și sănătoase, fără a mă mai gîndi nici îngriji cum îi va găsi D-nu Doctoi' la consiliul de revizie; înțeleagă-se cu D-lui! S’a pomenit nu de mult în parlamentul țării de vestitul colonel Romallo ! cel care nu vroia să se mai recrute armata dintre civili. Autorul francez al acestei glume, era departe 1) Vezi cap. III, în numerele precednte. 12 Dumitru C. Moruzi a se gîndi cînd și-a pus cartea la tipar că prevestea nu nu- mai un adevăr, dar o necesitate socială. Modificîndu-se în mod practic și înțelept legea Vlădescu și cu legea de reorganizare a d-lul General Averescu, ori cît de glumeț ar părea lucru și paradoxal în cuvinte, dar armata nu se va mat recruta dintre civili, pentru că re- cruții el vor fi micii Dorobanți crescuți în însușiri de ordine și disciplină conștientă; în cunoștințl militare folositoare ; în dragoste de patrie și de datorie, priimind cu bucurie și în mod conștient, trudile, necazurile, lipsurile și pănă și supre- ma jertfă pentru apararea și mărirea neamului. Dumitru C. Moruzi MĂRTURISIRE — SONET— ȚIE Rari oameni suferinți ca mine-avură’n lume ; Eu nu cred să fi-avut o zi ’ mbucurătoare ; La optsprezece ani zdrobit. de-o’nșelătoare, Și’n lupta pentru ti al martir fără de nume. In grija’mi am avut părinți și surioare; Părinții, la spital, pe rînd s’au dus din lume, In țintirim, pe cruci, le-am scris ale lor nume Și’n sufletu’mi de-ațunci eterna întristare... In ani, ani lungi, pustii, de viață mi-amdat samă... M’am însurat cu drag... și-abia ’ncălzit la soare, La soaiele din ochii de înger și de mamă, Și moartea mi-o rîpi... Și totuși disperare E’n sufletul meu, azi, în suflet crezut mort, Cînd vie simt iubirea ce’n taină ție’țl port... Gordon TEATRUL IN MOLDOVA Stagiunea 1868—1869 (urmare) Continuarea tinerel direcțiunel Teatrale de cătră Primă- rie.—Numirea unui nou Comitet Teatral.—Plecarea Iul Luchian cu o trupă dramatică românească la Kișinău.— Complectarea trupei Ieșene cu actori din București.— Diferitele piese ce s’au reprezentat.—Teatrul particular înființat de artistul loan Lupescu în casele Iul Neu- schotz.—Plîngerea actorilor Teatrului National că Lu- pescu le face concurentă.—întâmpinarea lui Lupescu că- tră Consiliul Comunal.—Teatrul de operete germane sub Direcția Iul Sinnmayer Modrzeivski—Personalul și principalele reprezentatii ce a dat.—Reprezentațiile tru- pei Iul Luchian la Kișinău.—Personalul artistic și pie- sele ce-au fost jucate.—Entuziasmul moldovenilor din Kișinău pentru trupa Iul Luchian și sărbătorirea ar- artiștilor români.—Censura rusască.—Propaganda fă- cută de Luchian pentru deșteptarea sentimentului ro- mînesc. Ne ivindu-se nici un impresariu care să ceară întreprin- derea sau Direcția Teatrului Național din Iași, Primăria con- tinuă singură a supraveghea reprezentațiunile, prin un co- mitet ce numi din nou, compus din Toma Antoniadi, Docto- rul Zisu și C. P. Constantinul, cari făcură angajamentele actorilor și aleseră și repertoriul. Mai târziu acest comitet își alătură și pe Teodor Aslan, avocat și diletant. De oare ce o parte din actorii locali plecară împreună cu Neculai Luchian în Basarabia spre a da o serie de re- prezentațiuni la Kișinău, despre care vom vorbi mai apoi, trupa se complectă în Iași după demersurile făcute de Primă- rie cu mai mulți actori din București, așa că trupa în acea- stă stagiune se compune din loan Carageali, Gheorghe A- lexandrescu, Mihail Galino, Alecu Gheorghiu, loan Panu, Efrosina Popescu, Elena Caragiali, Irina Poenariu, Savas- 14 T. T. Burada tița Dimitrescu, Maria Moruzan și alții. Regisor și Director de scenă a fost Victor Delmary, iar casier teatrului I. Rosin. Cu acești actori Teatrul Național se deschide la 24Noem- brie 1868 jucîndu-se piesele \ Duelishd sau Mirele fără noroc, vodevil național în 2 acte de M. Millo. Trecîitul și Prezen- tul, comedie într’un act, și șansoneta Păcatele unul nenoro- cit corist, esecutată de loan Carageali. Apoi se raprezentară: La 27 Noemvrie 1868, în abonament No. 2, Hoața de copil dramă în 5 acte și 8 tablouri. La 28 ale aceleiași luni, se joacă pentru debutul D-nel Efrosina Popescu, piesa Fiamina, comedie în 4 acte. Această piesă se jucă apoi a doua oară la 1 Decembrie următor. Joi în 5 Decemvrie 1868, se jucă 33,333 franci, 33 centime pe zi, vodevil în 3 acte. Duminică în 22 Decemvrie se joacă pentru beneficiul D-lui Carageali, Jos masca sau Misterile pasagiului din București. Joi în 26 Decemvrie se joacă însurățeii și Văduva și Avocatul. Vineri în 27 Decemvrie se joacă Baba Hîrca și Ve- verița domnișoarei. Duminică în 29 Decemvrie se joacă Țarina sau Moartea Iul Petru cel Mare; dramă îu 5 acte. Duminică în 12 Ianuarie 1869 se joacă Două fete ș’un flăcău, operetă în 2 acte și Bărbierul Avocat. Joi în 16 Ian. 1869, se joacă pentru beneficiul D-luI G. Alexandrescu Călugărița sîngerîndă, dramă în 5 acte. Duminică în 19 Ianuarie se joacă Rezbelul Damelor, comedie în 3 acte de G. Scribe, tradusă de C. Bălănescu, și Două Văduve, comedie în 1 act tradusă de T. Codrescu. Duminică în 26 Ianuarie se joacă, în beneficiul D-nel Irina Poenariu pentru a doua și ultima oară, Călugărița sîngerîndă, dramă în 5 acte și 6 tablouri. Joi în 30 Ianuarie se joacă pentru beneficiul D-nel E- frosina Popescu pentru l-a dată Cărturăreasa, dramă în 5 acte și un prolog Duminică în 2 Fevruarie se joacă Papagalul împăiat comedie în 1 act tradusă de D. Vulturescu, Scamatorul, șansonetă comică compusă și esecutată de I. Carageali, și însurățeii, comedie vodevil național în 2 acte. Incepînd de Duminică 9 Fevruarie 1869, afișele anunță că reprezentațiile -ce urmează a se da sînt puse: sub direc- ția Comitetului Teatral din Iași secondată de D-l Teodor Aslan, cînd în acea zi se joacă pentru beneficiul d-lul Alecu Gheorghiu Dracul sau Oarba din Paris, dramă în 5 acte cu mare spectacol. Joi în 13 Fevruarie se joacă pentru beneficiul D-nel E- lena Carageali, Meșterul Manole sau Fondarea Curțel de Argeș dramă cu cîntece în 5 acte și un prolog. Teatrul în Moldova 15 Joi în 20 Fevruarie se joacă pentru beneficiul d-lul M. Galino, Lucreția Borgia dramă în 3 acte de Victor Hugo tradusă de Teodor Aslan. Joi în 27 Fevruarie se joacă Margo, comedie în 1 act, tradusă de T. Porfiriu, Herșcti Boccengiu șansonetă comică și Tusu Calicit. Duminică în 16 Martie pentru Beneficiul d-lul Victor Delmary regisorși director de scenă, se joacă Lucreția Bor- gia, dramă în 3 acte de Victor Hugo, tradusă de Teodor Aslan. Duminică în 9 Mal, se joacă în beneficiul D-nei Se- vastița Dimitrescu, pentru prima oară piesa: Cavalerii Negurel, dramă cu mare spectacol în 5 acte și 10 tablouri, de d-nil Dennery și Bourget. Duminică în 23 Martie se joacă Jidovul Rătăcitor, dramă în 5 acte. Joi în 27 Martie se joacă pentru beneficiul lui loan Panu Două vite încălțate, comedie vodevil în 3 acte, tra- dusă de I. G. Many, și Papagalul înpăiat, comedie în 1 act tradusă de N. D. Nicolescu. Marți în 1 Aprilie se joacă Omul care’șl ucide femeia vodevil în 2 acte, Ulița tunel, vodevil în 1 act, Timofti napoilă ultra retrograd de V. Alexandri, în care joacă Luchian. Joi în 3 Aprilie se joacă pentru beneficiul Casierului Teatrului I. Rosin piesa Cărturăreasa dramă în 5 acte. Duminică 6 Aprilie în beneficiul d-lui M. Galino pentru ultima reprezentație extraordinară gală de adio a d-nei E- frosina Popescu și a d-lui G. Alexandrescu, se joacă Leon, dramă în 5 acte de M. de Rougemont tradusă de P. Rîșcanu. Marți 8 Aprilie se reprezintă piesa Banii, Gloria și Femeile, vodevil în 5 acte cu mare spectacol, tradusă de T. Porfiriu în care joacă Neculai Luchian. ❖ Aproape de sfîrșitul stagiunel s’au mai adăugit la per- sonalul artistic al Teatrului național și actorii Dan iii Dră- gulici și Chiruș, care făcuse parte din trupa lui I. Lupescu care dăduse în Teatrul particular un șir de rep: ezentațiuni și despre care vom vorbi mai departe. Reprezentațiile Teatrului național se încheiară la 13 A- prilie 1869, cu piesele Doi soldați romînl, comedie vodevil în 1 act de Simion Mihălescu și Două vite încălțate, co- medie vodevil în 3 acte de Labiche și Delacour, tradusă de G. Many, cari se jucară în beneficiul actorilor Drăgulici și Chiruș. Mai târziu, pe la mijlocul lunei Iunie veni în Iași Mi- hail și Matilda Pascaly, cu trupa lor din București, dînd cî- teva reprezentațiuni tot în Teatrul Național, începînd de la 19 Iunie 1869. 16 T. T. Burada La 22 Iunie a jucat Supliciul unei femei, dramă în 3 acte de Emile de Girardin, și Odă la Elisa, comedie într’un act de V. A. Urechia x). ❖ ❖ * TEATRUL IOAN LUPESCU In timpul acestei stagiuni se formă în (Iași un teatru particular sub direcția artistului loan Lupescu, care încă de la 6 Sept. 1868, ceru voe la primar să joace mai multe re- prezentații cu o trupă de artiști romîni, într’un salon parti- cular ²). Dîndu-i-se învoire, el închiriază în acest scop, rîndul al doilea al caselor bancherului Neuschotz, din Ulița mare, unde era instalat Hotelul de Nord. Acolo sală mare fu aranjată, con- ținînd un rînd de loje, stale și partere. Scena era destul de încăpătoare, avînd mai multe decoruri bine zugrăvite, pre- cum și o frumoasă cortină. Intre persoanele care figurau în trupa lui Lupescu, e- rau și actorii Drăgulici, Nicolau, Maurevel, Alexandrescu, Nae Mihailescu; actrițele: Lupeasca, Vasileasca, M. Dumi- treasca, etc. Acest teatru se numea: Teatru Lupescu de vo- devile romîne. Asupra înjghebării și a localului acestui teatru, găsim unele relațiuni interesante în foaia Moldova. Nn.. III, din lu- na Noemvrie 1868, pag. 218, pe care credem interesant a le reproduce aici: „D-l Lupescu, actorul favorit al publicului nostru, de- bută cu succes în teatrul ce cu cheltuiala și ostenelele sale l’au improvizat putem zice, pentru mai multă facilitate ama- torilor acestor plăcute distracțiuni, chiar în centrul - orașului unde este situat casa D-lui Neuschotz. „Moștenitor predilecțiunei ce aveau toți pentru D. Lu- chian, celebrul comic Moldovan care au părăsit locurile un- de meritul este necunoscut, D-l Lupescu agiutat de talen- tele lui, își dă toate silințele spre a egala pe artistul ce d-sa înlocuește pentru sezona prezentă în această capitalie. Ar- tist bun, comic delicios, putem asigura de mai înainte că d-l Lupescu e abia la începutul succesului care îl așteaptă. Pe lîngă aceasta silințele ce’și dă pentru mulțămirea publică nu contribue puțin la încurajarea ce din toate părțile nu’i lipsește, și teatrul său totdeauna plin, e probă în destul că perseverarea ce o pune de a se achita spre satisfacțiunea generală de sarcina care și-a luat-o, va produce fructele și nu o va regreta. „După brilantul debut ce l’au avut la deschiderea Tea- 1) Despre toate aceste vezi gazeta Curierul de Iași, an. 1868 și 1869. 3) Vezi Dosarul lucrărilor teatrului înființat de Lupescu, No. 164 din 1868, aflat la Arhiva Primăriei de lașj. Teatrul în Moldova 17 trulul cu surprindere s’au remarcat puțină lume la a doua reprezentație. Cauza era, că în necunoștința ce ave încă di- recțiunea despre localul ș’in graba cu care s’a pregătit tea- trul în sara întăiu sala a fost prea mult încălzită, și atît lojeie cît și stalele nu erau destul de încăpătoare, precum am și amintit-o d-lui Lupescu în ziarul nostru. îndată însă după aceasta, locurile au fost înpuținate, încît lojeie și stalele au devenit nu se poate mai comode și spacioase; temperatura sălei este potrivită după trebuință, și afluența la teatru de atunci e fără interumpțiune, tot' atît de mare ca și în ziua dintâi. „Pe lîngă D-l Lupescu publicul nostru are plăcere de a vedea pe D-l Drăgulici, actor desăvîrșit, care în piesa U- rîta Satului este admirabil. Pe celebra cantatrisă D-na Va- sileasca cantatrisă precum , și artistă în perfecțiune. Pe d-l Alexandrescu, artist dramatic bun, care are și o voce sonoră și plăcută. Pe d-na Lupescu care a jucat mai cu deosebire bine, greul rol dramatic, în Urîta Satului cînd a și fost aplaodată fără interupțiune de publicul antusiasmat; și pe d-na M. Dimitrescu a căria gentilesă și graciositate o face atît de plăcută în rolurile de ingenue ce joacă. „Succesul d-lui Lupescu e dar legitimat prin aleasa tru- pă ce are onoare a dirija, și o societate care numără în si- nul ei pe niște artiști atît de eminenți, nu poate decît să a- tragă navala spectatorilor pe cari o și videm la toate re- prezentațiunile acestui teatru“. Stagiunea acestui teatru s’a deschis la 10 Noemvrie 1868, cu piesa Dracii Vodă, vodevil național în 5 acte, a- ranjat de I. Lupescu. Apoi au urmat diferite alte reprezentațiunl dintre care cităm următoarele: In 19 Noemvrie 1868, se joacă în teatrul Lupescu două farse: Sarsailă și O cină nesfirșită. In Sarsailă D-na Va- sileasca, au cîntat foarte bine, asemenea și D-l Alexandrescu în O cina nesfirșită, o prelucrare a comediei franceze „ Une tasse de fhe, în care Lupescu a creat un rol foarte comic. Toți artiștii au fost aplaodațl. Joi in 21 Noemvrie 1868 s’a jucat pentru a doua oară Dracul Vodă, care a avut iarăși un buh succes. Dintre ar- tiștii ce s’au distins mai ales în acea piesă numim pe D-nii Drăgulici, Mihalescu, Lup eseu și D-nele Lupescu șt Filaret, cari au capatat multe aplause. Cu ocaziunea unui concert dat în 23 Noemvrie 1868 de violonistul Schipek, s’a dat piesa Două despărțenii, unde Drăgulici a jucat rolul lui Lefebre, tot atunci a cîntat și D-na Vasileasca un cîntec național „Munteanul". Sîmbătă în 30 Noemvrie 1868, sa jucat Lumpatius Va- gdbondus comedie vodevil în 7 tablouri, tradus din nemțe- ,ște, Iar aranjarea muzicei de Dl. Wachmann ¹). 1) Curierul de Iași Nr. 35 din 24 Noemvrie 1868. Arhiva 2 18 T. T. Burada Pe cînd Lupescu dădea cu succes atît moral cît și ma- terial șirul de reprezentațiunî în teatrul său, ivindu-se plîn- geri din partea actorilor Teatrului național că li se face con- curență de trupa lui Lupescu, Consiliul Comunal, după dis- cuțiile urmate luă o hotărîre prin care șe impuse lui Lupe- scu mai multe sarcini menite al îngreuia pozițiunea și al stingheri reprezentațiile sale. Față cu aceste disposițiuni Di- rectorul Lupescu face în ziua de 3 Dec. 1868, o întîmpinare energică cătră primar, pe care o găsim în dosarul No. 164 din 1868, aflat în Arhiva Primăriei de Iași, în următoarea cu- prindere : Domnule Primar „M’am informat din adresa Dv. No. . . că On. Consiliu Comunal ar fi dat un vot oare care, că Teatrul dirijat de subsemnatul să nu funcționeze și în zilele cînd se va da re- prezentațiunl în acel de la Copou. Domnule Primar, nu cunosc și nici înțeleg cum s’a fă- cut a se da un asemenea vot în vreme cînd privilegiile și monopolurile nu mai au ființă în țara noastră mal ales încă pentru un teatru ca acel înfințat de mine cu propriile mele spese fără să fie subvenționat ca alte teatrurl; eu tocmai din contra mă așteptam ca să am mal vîrtos de la Onor. Con- siliu Comunal un sprijin călduros și o încurajare chiar, Iar nu lovit fără nici un cuvînt, și amenințat a perde, și ceia ce am sacrificat pentru deschiderea acestui teatru, ba încă a cădea și în mari datorii neputînd urma cotractelor de angăjament. Vreu a aduce Onor. Consiliu Comunal esemple chiar din țara noastră, în București sînt mal multe teatrurl, și cu toate aceste nu se impune nici unuia să nu reprezen- teze cînd ar reprezenta un altul. Cît pentru alte țeri cred că poate și Onor. Consiliu se știe că sînt cîte zece și douăzeci teatrurl în un oraș și reprezintă în una și aceiași zi afară de alte amuzamente publice de exemplu, baluri, cercuri, etc. fără să fie împotrivite. Domnule primar, pe considerentele de mai sus, apelez la echitatea D-voastră și vă rog să binevoiți a supune plîn- gerea de față Onor. Consiliu, pe care îl rog și eu să bine- voiască a reveni asupra votului ce a dat în astă privință cu toate că nu numai că m’a lovit pe mine, dar chiar m’a pus In pozițiune a crede că vroește a mă pune în decurajare să mai esist ca artist în țara mea. Asemene îl rog că dacă nu se poate să mă scutească de a da piese nouă pentru spital și sarmani, cel puțin să fiu îngăduit a le da în timpul sezonului de iarnă, cînd mă voi înlesni, iară nu acum îndată¹⁴. In urma acestei suplici, urmînd apoi o înțelegere între primărie și Lupescu, acesta și-a continuat reprezentațiile sale în cea mai mare satisfacere a publicului, mai jucîndu-se : Teatrul în Moldova 19 Duminică în 1 Decemvrie 1868 Vlăduțu mamei, co- medie vodevil în 1 act, și Otrăviții, farsă în 2 acte. Sîmbătă în 7 Decemvrie 1868 Miliția sau Țiganul re- crut, dramă națională cu cîntece în 4 acte. Mercur! în 25 Decemvrie 1868, se joacă Jianul căpitan de Haiduci, melodramă în 4 acte. J) Duminică în 22 Ianuarie 1869, se joacă apoi pentru be- neficiul lui loan Lupescu, după cererea generală Paragra- ful 37 sau o Prorocie, comedie în 1 act de I. Lupescu, Frizeta sau Orfelina, comedie în un act, și Doi invalizi comedie în 1 act. Sîmbătă 15 Fevruarie 1869 se joacă în beneficiul lui Nae Mihălescu învierea Babei Hîrce sau Tiganid Epistat vodevil național în 4 acte de M. Pascali. Joi în 24 Aprilie 1869, s’a dat o reprezentație gală de adio a d-nei și a d-lui Carageali, cînd s’a jucat Deputatul imaginar, vodevil în 2 acte localizat din Franțuzește de G. Nicolescu și Frumusețile din Iași și București, canțonetă comică umoristică, compusă și executată de I. Carageali. Vineri în 25 Aprilie 1869, a fost o reprezentație extra- ordinară cînd s’a jucat Miliția sau Țiganul recrut, dramă națională In 4 acte, compusă de D. Georgescu; s’a mal ju- cat și actul al IV-le din Jidovul rătăcitor. (Curierul de Iași, 1869). * In această stagiune nu a fost nici o trupă de operă Italiană, care se dee reprezentațiunl în Iași. A venit îns^ pe la începutul lunei Aprilie 1869, o trupă germană de ope- rete sub direcția lui Sinnmayer Modrzewski, care a înce- put reprezentațiile sale în sara de 5 Aprilie 1869, cu piesele Studenții veseli și Capelmaistru de Veneția. Artiștii cîntăreți mai principali cari făceau parte din a- ceastă trupă erau: Kalvo, Grasei, Seder, D-nele Wawra, Kalvo, Marbel, D-rele Reick, Furlani, etc. Capelmaistru era Alois Wawra. Această trupă a jucat operetele următoare : Luni în 7 Aprilie 1869, se joacă Viața din Paris, operă comică în 5 părți, muzica de Jacqucs Offenbach. In 11 Aprilie aceiași lună cu ocazia unei reprezentații date în onoarea Domnitorului, D-ra Kalvo a declamat un prolog, la sfîrșitul prologului se arată în tablou: cele două muze în jurul bustului I. S. In piesele : Deputatul o burlescă contimporană vieneză și Prostiile Domesticilor, D-nii Seder Kalvo și D-nele Wawra, Kalvo și D-ra Furlani, au jucat destul de bine. 1) Despre toate aceste vezi Gazeta Moldova, pe an. 1868. 20 T. T. Burada Luni 28 Aprilie 1869 s’a jucat Galathea cea frumoasă operetă în 1 act de Poly Henrion, muzica de F. Suppe, Servus D-nule Stutzerl, vodevil în 1 act de C. Juin, mu- zica de F. Hopp, Plîngerea femeilor, comedie în 1 act de A. Winterfeld. MercurI în 30 Aprilie 1869 s’a jucat Doctor și Friseur, vo- devil în 3 acte de F. Kaizer, Muzica de F. Suppe, Sîmbătă în 3 Mai 1869, s’a jucat în beneficiul capel- maistrului Alois Wawra și a soției sale Antoinette Wawra, operetă bufă în 4 acte, Barbă albastră, de Jacques Offenbach. Luni în 5 Mai 1869, se joacă Schmule Pinkeles sau Ji- dovul de pe urmă, mare burlescă originală cu cîntece și danț în șese tablouri de K. Elmar, muzica de Fr. Suppe. Cu începere de Ia 18 Mai 1869 Direcția orchestrei la aceasta trupa germană de operete o ie din bună voință Dl. Ed. Caudella. Se mai reprezintă apoi în 22 Mal în beneficiul Directorului operetei, opera Lacata (Das Vorhăngschlose) tradusă din englezește, se mal joacă apoi iarăși opereta Ga- latheea cea frumoasă. Se mai joacă în cursul lunei Iunie 1869, încă cîteva o- perete apoi încetează reprezentațiile *). TEATRUL ROMÎNESC IN KIȘINĂU (Basarabia) După cum am vorbit mai sus Neculai Luchian care în această iarnă nu făcea parte dintre artiștii angajați de co- mitetul Teatral al Primăriei, se gîndi să formeze o trupă ro- mînească a sa proprie cu care să treacă Prutul și să mear- gă la frații moldoveni din Kișinău capitala Basarabiei, unde să dee reprezentațiuni teatrale pentru întăia dată cu piese mai ales din repertoriul curat național. Luchian care ajun- sese a fi unul din cei mai iubiți și sărbătoriți artiști ai pu- blicului ieșan, are frumoasa idee, el cel dintâi, de a se gîndi să înprospăteze în inimile fraților Basarabeni simțurile și o- biceiurile vechi naționale, portul romînesc, cum și gingășia limbei și a cîntecelor noastre populare, ceia ce trebuia să contribue negreșit mult la redeșteptarea simțurilor naționale amenințate a se pierde cu totul sub dominațiunea străină. Trupa care a format-o Luchian în Iași pentru Basara- bia se compunea din artiștii următori: Alexandru Evolschi, Mihail Popovici, Gheorghe Botez, Petru S. Alexandrescu, I. Janulescu, I. Constantinescu, D-nele G'abriela Luchian, Apostoleanu, Maria Vasilescu, Filaret, Dimitrescu, Com stantinescu, precum și mai mulți coriști și coriste. Mașinist al trupei era Frantz Cicherschi. Șef al orchestrei era Millo Lemis, iar artiștii cari alcătuiau orchestra erau luați toți din Iași. Cu mai multe luni înainte de a pleca din Iași, Luchian 1) Vezi despre toate aceste Curierul de Iași din an. 1869. Teatrul în Moldova 21 prin diferite persoane influente, au cerut învoire de la Gu- vernul rusesc spre a pute intra și juca cu trupa sa repre- zentațiuni romîneștl în Kișinău, trimițînd și piesele din reper- toriul său spre cenzurarea lor, și abia după vr’o cinci luni de așteptare, multă trudă și mari cheltueli, el a primit în- voirea. După căpătarea autorizației imperiale, Luchian plecă cu trupa sa din Iași, prin mijlocul lunei Noemvrie. La Kiși- nău el închiriază „Teatrul Grosman“, care deși era mic, însă era frumos aranjat, avînd un rînd de loje, stale, etc. Repertorul jucat de această trupă la Kișinău se com- puse din următoarele piese: Cinel-Cinel, Fluerul Fermecat, Urîta satului, Florin și Florica, Scara miței, Banul ochiul dracului, Cucoana Kirița, Nunta Țărănească, Piatra din casă, Sora lui Jocris, Pupinel, Madame Lefebru, lorgu de la Sadagura, Oarba din Paris, Jianu, Baba Hîrca, Smă- răndița fata Pîndarului, Lipitorile satelor, I lăduțu mamei, și altele. Stagiunea a început pe la 20 Noemvrie 1868 și a ți- nut pănă la 15 Martie 1869. Trupa era primită cu mare entuziasm, daruri și buchete de flori erau la fie-care reprezentație. Artista Maria Vasi- lescu care avea o voace frumoasă și simpatică era sărbă- torită de întregul Kișinău. La reprezentația dată în benefi- ciul ei, trei Domni membri a „Blagorodniei Sobranie" i-au în- mînat 700 ruble în acea sară, pentru loja Clubului deși acea lojă era abonată pe tot timpul sezonului. La acea re- prezentație nu se vindea loja mai puțin de 25 ruble, aproa- 100 lei pe timpul acela, cu toate că prețul unei loje era de 8 ruble, de asemene ori ce stal se plătea cu 5 ruble, în loc de 2 ruble cum era prețul pe afiș. Piesa Fluerul fermecat, a fost jucată pentru beneficiul actriței Maria Vasileasca, în care juca în travesti rolul lui Niță Ciobănașul. La intrarea ei în scenă pe care o făcea cîntînd Doina, toată sala s’a ridi- cat în picioare aplaodînd și strigînd ura / era un adevărat entusiasm și o mare manifestație adusă actriței romînce. Or- chestra între acte nu cînta decît cîntece naționale spre ma- rea mulțumire a publicului care era transportat auzindu-le. La reprezentațiuni, în sala, era nelipsit censorul guvernu- lui, care avînd în mînă libretul, observa să nu se spună cuvinte ce se suprimase de cătră censorul din St. Petersburg. Era strict oprit de a se vorbi de Țar, de Domnii Mol- dovei, de Dumnezeu, de preoți, de cuvinte din Evanghelie și de politică. Atît Luchian cît și soția lui, au fost de asemene ser- bătoriți, atît de aristocrație cît și de întregul popor moldo- venesc de acolo. Ei erau primiți cu multă dragoste în ca- sele cele mai mari, ca ale familiilor Catargiu, Cheșcu, Cru- penschi, etc. unde se dădură cîteva serate și ospețe în o- noarea lor. Apoi cînd se găsea în cercul lor Luchian, acesta 22 T. T. Burada împărția fotografii de ale lui V. Alexandri, pe carele luase cu el în număr mare. Așa s’a gîndit Luchian să popularizeze printre frații înstrăinați, figura autorului celor mai populare piese romînești! In Kișinău s’a dat un șir de 40 reprezentațiuni, spre marea mulțămire a întregului public care a stăruit și a in- vitat pe Luchian să mai vie și în anul următor ¹). Pe la sfirșitul lunei Martie, Luchian și soția sa Gabri- ela reîntorcîndu-se în Iași, mai jucară aici împreună cu trupa locală, în cursul lunei Aprilie, cîteva reprezentații din reper- torul lor cunoscut, dintre cari am arătat acele ce s’au dat în 1 și 8 Aprilie. (Va urma) Teodor T. Burada SOLDATUL Nu îngăimați cuvinte de „dragoste frățească" Voi care nici moșia, nu știți să v’o iubiți. Nu mai vorbiți de „jertfa acea Dumnezeiască, Voi care n’o cunoașteți, decît ca s’o huliți. Căci sîngele Golgothei, a curs pentru iubire Și pentru mîngîierea smeriților scîrbiți, In timp ce ură, vrajbă, pe ’ntreaga omenire, Voi căutați fățarnic, mereu să răspîndiți. N’ascundeți asuprirea, sub nume de’nfrățire: Asupritorii limbei, frați nouă nu ne sînt! Popoare neatîrnate, unite prin Iubire, Acesta-i Idealul, Dreptatea pe pămînt! Dar îiu, urîta vrajbă a fraților de sînge, Dihonia purtată în scopuri de cîștig, Cînd Transilvania geme și Basarabia plînge, Cînd leprele străine în suflet ni se ’nfig ! înlăture din cale-mi, învrăjbitori de neamuri! Pîngăritorii Jertfei! Nebuni sau rătăciți! Apostoli Desnădejdel\ Dușmani ne-ați fost din vremuri, Voi ce-ați distruge multe.... dar nu știți să clădiți! 1) Aceste relațiuni Ic am: de la artistul P. S. Alexandrescu care a ju- cat în Kișinău cu trupa lui Luchian, de la unii membri din familia lui Lu- chian, precum și din Gazeta Curierid de lașt, No. 12 din 23 Martie 1869. Poezii 23 Nu! Intre voi și mine, nu este legătură ! Noi, ne jertfim viața, Neamul apărînd ; Pe cînd în Neam nu credeți, voi, ce cătați, cu ură, Să-l desbinați și’ntrepte, dihonii sămănînd ! In lăture nemernici, c’acelaș e Oșteanul, La muncă ori la moarte, în sînge ori sudori, Căci sfînta lui sudoare, îmbogățește Neamul! Și mort, el trece-atuncea prin cei nemuritori! Soldatul!... păstrătorul de glorie străbună Și care ocrotește căminul părintesc! El pavăza neînvinsă în vreme de furtună, El este însuși Țara: Țăranul Românesc! !! Dumitru C. Moruzi PATRIOTISMUL Inimile mart și generoase, sufletele ptline de un patriotism cald și înălță- tor, se pot asemăna cu itn templu und,e pentru eternitate trebue să ardem can- dela. recitnoștințet. De entuziasmul acesta, depind de multe ort fericirea și gloria unul popor. A’asile Conta I Cu cît analizezi mai de aproape sufletul omenesc, cu atît te uimește mai mult complexitatea lui. Pe lîngă numă- rul fenomenal de mare al cunoștințelor pe care este în stare să le acumuleze, și al ideilor cărora le poate da naștere, în el pot exista împreună numeroase și felurite sentimente, ca- re-1 alipesc mai mult de viață și de unii dintre semenii săi părinți, frați, rude, soții, copii, etc. sau, din potrivă, îl des- gustă. Unul dintre acestea, remercabil prin complexitatea și întru cîtva prin generalitatea lui, este patriotismul, adică iubirea de țară în care te-ai născut și de națiunea din care faci parte. Patriotismul este unul dintre, sentimentele formate în decursul timpului. Prin aceasta se deosebește de altele, pe care omul le-a avut în totdeauna, întocmai ca mai toate a- nimalele superioare. 24 N. Zaharia Neaparat pentru ca omul să devie patriot, a trebuit mal întăi de toate să aibă o patrie. De acela, cînd omeni- rea era în stare de dezagregare socială, atunci nici nu pu- tea fi vorba de existența unul asemenea sentiment. Patriotismul este unul dintre sentimentele cele mai com- plexe. Mai bine s’ar putea spune, că patriotismul este o to- talitate de sentimente. Căci, la drept vorbind, ce face pe om șă-și Iubească patria? Este pur și simplu, numai dra- ,gosteade pămîntul strămoșesc ? l). Nici de cum. Mai pre sus de aceste este sufleteasca afinitate dintre dînsul și compa- trioții săi de acelaș neam. Pentru cel expatriat și, prin urmare, înconjurat de oa- meni cu totul streini prin limbă și obiceiuri, nimic nu este mai plăcut, decît să întîlnească pe cîte un compatriot. A- propierea se face numai decît, grație unei atracții reciproce apropiere cu atît mai grabnică, cu cît se simte într’un me- diu mai străin. Aceiași oameni ar fi putut trăi alături unul de altul în patria mumă, fără ca să fi simțit nevoia să se cunoască; și a fost destul să se vadă izolați pintre străini, pentru ca să se împrietenească. Pe cînd Elvețienii făceau armată în serviciul Franței, se observă un fenomen foarte emoționant la unii dintre tre dînșii. Era destul să audă cîntîndu-se rans des vaches, un cîntec ce se obișnuia la ei în patrie, pentru ca să fie cu- prinși de o adîncă tristeță, care pe unii îi făcea să dezer- teze ori să se sinucidă. Din această cauză se interzise în ar- mată cîntecul acesta. Alibert vorbește despre o fată bolna- vă de nostalgie care zi și noapte cînta fără încetare aria favorită rans des vaches. Nostalgia nu este alt-ceva decît o formă atenuată a senti- mentului patriotic. Fără îndoială că mediul cosmic în care ai trăit o viață întreagă, îți va fi totdeauna drag. Sunt atîtea și atîtea amintiri care te leagă de el. Dar sentimentul ace- sta în raport cu acele pentru ființele cu care te înrudești sau ai legături de muncă, este ceva mai slab. In patrie este o lume întreagă; de care ești înlănțuit prin sentimentul părintesc, frățesc, prietinesc, etc. Celui ce se a- flă în acest mediu i se pare ușor să se despartă de el; nu- mai după ce se expatriază, vede cît de apăsătoare este izo- larea lui sufletească. Observă că între dînsul și ceilalți de altă naționalitate este un gol nemăsurat care nu poate fi umplut cu nimic. Atunci știe să prețuiască mai bine lamen- tațiile lui Ovidiu, scrise în timpul exilului său în cetatea Tomis. Ceva mai mult. Chiar dacă cineva s’ar expatria dinpre- ună cu toți aciia pe care îi iubește, totuși dorul de patrie tot îl va coprinde adesea, căci va dori lumea, care atunci cînd se afla împreună cu ea, i se părea indeferentă; căci 1) Alibert. Physiologie des passions. Paris. Labe 1843 Tome IV p. 19. Patriotismul 25 ar dori să vadă peisagele, cărora nu le da nici o atenție, atunci cînd era în mijlocul lor. II Celui, care nu poate adînci sufletul omenesc, Iubirea, acest sentiment care se înfățișază sub atît de felurite forme, i se va părea, patriotismul, ceva cu totul misterios. Afară de Iubirile instinctive, cum este de exemplu Iu- birea animalului pentru puii săi, ori amorul spontaneu, ce se observă foarte adesea la oameni, sunt atîtea alte feluri de iubiri, cari se formează încetul cu încetul și evoluează. Chiar sentimentul pentru copii nu este ceva cu totul instinctiv. Dacă bunăoară, înlocuim fără știrea mamei prun- cul ei nou născut, cu altul care să i se asemene, vom con- stata că dînsa, crezînd că este propriul ei copil, îl iubește cu același pasiune. Copilul nu se naște cu iubirea de părinți. Ea apare mai tîrziu. Ceea ce-I alipește la început este interesul, nevoia de îngrijire. De aceia, cînd acest interes piere, copilul se ră- cește întru cîtva față de dînșii, iar alții devin cu totul nepă- sători, mai cu samă după ce s’au căsătorit. Recunoștința se observă la foarte puțini. Mulțumită ei iubirea fiească poate persista pănă la moarte. Iubirea frățască este și mai slabă. Afară de simpatiile reciproce, care de altfel se observă și între străini, ceea ce mai cimentează iubirea frățască este traiul în comun, obiș- nuința și în mică parte, preceptul că frații trebue să se iu- bească între dînșii. Tot astfel, patriotismul nu este înăscut și nici inerent fiecărui cetățean. El este sentimentul cel mai tardiv. Ceea ce contribue în primul rînd la formarea lui este sentimentul proprietății; apoi puterea obișnuinței. Cînd o- mul s’a deprins de mic copil să trăiască într’un anumit me- diu social, de care se simte înlănțuit prin felurite sentimente nu se poate despărți fără regret de toate acestea. După cum vedem, patriotismul se formează încetul cu încetul. Intăiu, pornește de la niște sentimente particulare, pentru a se ridica în cele din urmă pănă la cea mai înaltă treaptă, care este iubirea adîncă de tot ce aparține patriei. Prin aceasta el se și intelectualizază, adică nu este înteme- iat numai pur și simplu pe niște sentimente particulare mai mult sau mai puțin conștiente, ci pe anumite idei, pe anu- mite convingeri, scoase din observarea pătrunzătoare a re- alităței. Ca orice sentiment, patriotismul conține adesea și o mare parte de egoism; căci patriotul înflăcărat nu se măr- ginește numai la apărarea patriei, dar și la mărirea șipros- perarea ei în paguba altora. Atunci el se numește cu drept cuvînt șovinist. 26 N. Zaharia De obiceiu, șovinismul mai mult păgubește, celui stă- pînit de el, căci întunecă rațiunea și-l face să comită fapte nesăbuite. Indiscutabil că patriotismul bine înțeles implică și sen- timentul de naționalitate. Nimeni nu-și poate iubi numai țara, implicit el simte atracțiune și pentru conaționalii săi ori și unde ar fi dînșii. Așa încît, din acest punct de vedere, na- ționalismul nu mai are nici un rost. Adesea naționalismul este un patriotism rău înțeles și anume cînd depășește limitele și se transformă în persecuto- rul străinilor. In acest caz este întemeiat pe dușmănie de rasă, mai mult sau mai puțin instinctivă. El se năpustește cu furie în potriva străinilor, dintre care unii n’au altă vină de cît că sunt străini. Ori ce om cuminte trebue să recu- cunoască că aceasta nu este o vină. Naționalistul pătimaș nu se mărginește numai la apă- rarea în potriva străinilor ; dar, fiind orbit de patimă, dîn- sul îi și persecută. îmi amintesc cum un naționalist de aceș- tia îmi spunea că el nu vrea să știe de umanitate. Este u- șor de închipuit la ce ne putem aștepta din partea unor oa- meni cu asemenea mentalitate îngustă. O altă greșală ce se observă Ia unii naționaliști este, că dînșii scapă din vedere, intenționat sau nu, defectele cona- ționalilor, cu toate că se formalizează foarte mult, cînd le observă la străini. Aceasta este o mare greșală. Cînd văd că un Romîn este mișel, trebue să fiu mai amărît, decît cînd ași vedea pe un Evreu sau Grec mișel, căci Romînii mișei compromit întreaga naționalitate romînă, pe cînd mi- șelia străinilor ar scoate din potrivă în evidență valoarea morală a națiunel tale. Bine înțeles că aceasta nu însem- nează să nu ne apărăm în contra mișeilor, de ori ce națio- nalitate ar fi dînșii. III Patriotismul este unul dintre sentimentele care, cînd pa- tria nu este în pericol, e în stare latentă. Pe cînd avem o- cazia să observăm aproape în fiecare zi sentimente de alt- fel, patriotismul unui om se manifestă numai în împrejurări grele, excepționale. De aceia nu este ușor să te pronunți despre existența lui la un popor. Poporul romîn este sau nu patriot ? Iată o cestiune la care este greu să se respundă categoric. Socotind însă după nepăsarea sa față de interesele publice și ale patriei, poate că nu ne-am înșela crezînd că Ia romîn sentimentul patrio- tic este slăbit. In trăsături generele, poporul romîn compune deci trei straturi: țarani, clasa mijlocie și așa numita aristocrație. Țăranul nu dă dovezi de patriotism. Să credem oare la el că acest sentiment este în stare latentă? Contrariul pare mai probabil. Și la drept vorbind pentru ce ar ține țaranul Patriotismul 27 romîn. la patrie ? cînd viața pe care este constrîns să o ducă, este plină de mizerie și amărăciune ? Pe de o parte admi- nistrația, pe de alta proprietarii și arendașii îl maltratează și îl exploatează în mod neomenos. Mentalitatea lui nu s’a desvoltat atît, în cît să se ridice mai pre sus de aceste neajunsuri și să considere puțin că o țară, care odată și odată va trebui să fie curățită de toți aciea care o necinstesc prin purtarea lor. De aceia, țăranul desgustat de suferințele ce le îndură, nu este măre și con- știent patriot. Unii ar putea obiecta bravura cu care s’a luptat sol- datul romîn la 1877. Insă n’ar putea să probeze că ea a fost pornită din patriotism. Mai întăi de toate, nu trebue să per- dem din vedere promisiunile exagerate ce li s’au făcut îna- inte de războiu. Apoi este disciplina, care i’a constrîns și în supunerea ordinelor, iar acolo în focul luptei, dușmănia în potriva inamicului și mai pre sus de toate instinctul de con- servare. Omori pentru ca să nu fii omorît. Pătura mijlocie, compusă din negustori și funcționari, nu este mai patriotă. Mare parte dintre negustori"sunt stră- ini, iar ceilalți, funcționarii și profesii libere, sunt ariviști sau b lezați. Âristocrațimea se compune în mare parte din puzderia orientală, care, profitînd de starea înapoiată a Romînilor, s’a pripășit aice, unde a observat că foarte ușor se poate obține profitul fără muncă. Ei au copleșit viața economică și poli- tică a țării, care pentru dînșii nu reprezintă alt-ceva decît cea mai lăptoasă vacă de muls. Ar fi dezastruos pentru acest popor nenorocit, dacă în mijlocul lui nu s’ar găsi și elemente sănătoase, „cu dor de țară“ și însuflețite de cele mai bune intențiuni. Deocam- dată ele nu pot face nimic sau aproape nimic, căci sunt a- menințate să fie distruse de cătră cei puternici și nepatrioți. Astfel ni se înfățișează patriotismul romîn. Slab sau chiar-lipsind cu totul la cei mai mulți, rău înțeles de cătră puțini; puternic la o foarte mică parte, însă înăbușit de că- tră cei tari socialminte, dar lipsiți de ori ce însușiri su- perioare. Observînd cele ce s’au întîmplat la noi în țară, ne pu- tem face ideie de cum dispare sentimentul patriotic. Cînd bunurile pe care ți le oferea patria ți se răpesc unul cîte unul, este destul de esplicabil ca legăturile,. care te țineau înlănțuit de ea, să se slăbească. Sentimentul patriotic nu se cultivă prin vorbe, însă prin fapte. Ori cît am propaga noi patriotismul de la cate- dră numai, și am conștrînge pe copii să reciteze poezii pa- triotece, nu vom izbuti să le deșteptăm acest sentiment, dacă nu vom avea grijă să înlăturăm arbitrarul și nedreptatea din viața socială. Singura scapare stă în solidaritate. Mai întăi, trebue 28 N. Zaharia să convingem pe toți dacă se poate, de foloasele solidarită- țel. Unii slabi de înger se intimidează; Iar alții, neprevăză- tori, se lasă ispitiți de foloase trecătoare, care li se pun îna- inte. El trădează cauza mulțimel, fără să aibă în vedere că la rîndul lor și dînșii vor fi tradați de cătră aceea care i-au ispitit, după ce au căutat să-i desbine. Prin solidaritate se obține încetul cu încetul respecta- rea drepturilor și îndeplinirea datoriilor; deci se poate face viața mai plăcută în patrie, prin urmare și patriotismul va fi mai puternic, știut fiind, că cu cît ceva îți este mai de fo- los, cu atît mai mult ții la el și lupți să nu-1 pierzi. IV Care este viitorul sentimentului patriotic ? După cum am văzut patriotismul nu este înnăscut, ci se formează încetul cu încetul. Va dispărea vre o dată? Probabil că da, însă într’un viitor foarte îndepărtat. Cel ce urmărește mai de aproape și în moi inteligent relațiile dintre diferitele popoare civilizate constată o ten- dință din ce în ce mai pronunțată de apropiere între dînsele. Dușmănia de rasă nu^ mai este așa de aprigă ca în trecut; ba, din potrivă, s’ar putea spune că ideia de înfrățire uni- niversală cîștigă din ce în ce mai mulți partași. Ea nu ma trebue socotită ca un vis nerealizabil al filosofilor utopiști. Nimeni nu contestă deosebirile etnice dintre popoare; însă aceasta nu însemnează că nu s’ar putea stabili rapor- turi umanitare între dînsele. Cu perfecționarea mereu crescîndă a armelor de luptă, războaele ar .costa enorm de mult. Afară de aceasta, s’a mai constatat că chiar dacă un popor învinge, apărarea pă- mînturilor cucerite îl costă cu mult mai mult, de cît venitu- rile pe care i le aduce. De aceia tendințele de cucerire pier treptat-treptat. In schimb solidaritatea internațională cîștigă tot mai mulți părtași. Clasele muncitoare ale naționalităților s’au pă- truns de adevărul, că e o copilărie să se dușmănescă între dînsele, căci toți membrii lor sunt frați de suferință, care luptînd împreună, pot obținea drepturi bine meritate. Pe de altă parte, marii cugetători ai diferitelor națio- nalități caută să reacționeze împotriva apucăturilor sălbatece ale celor stăpînite de pofte războinice, mai ales în urma tristei constatări, că aproape ori ce războiu provine din jos- nice motive ascunse și de cîștig ale unor financiari veroși sau pescuitori în apă turbure. Ca și pentru individ în parte, tot astfel și pentru o na- țiune cea mai bună atitudine este cea defensivă', adică să nu ataci, dar să te aperi, cînd ești atacat. O idee ori cît de genială ar fi, nu prețuește nimic, ba este chiar vătămătoare, căci e nepotrivită cu împrejurările. Patriotismul 29 „Ca Antoniu, spunea Marcn Aur elin, patria mea este Roma, ca om, patria mea est lumea întreagă". Aceste idei le observăm și la socialiștii germani, de e- xemplu. Cu toate că principiul sacru al socialismului este înfrățirea universală, totuși aceasta nu împiedică pe adepțl lui să-și apere patria în pericol. Principii de acest fel pot fi practicate numai cînd toți le împărtășesc. Insă cînd alții sînt însuflețiți de pofta de cucerire, ești expus să devii sclavul lor, dacă stai cu mînile încrucișate. Omul în adevăr superior armonizează ideea de patrie cu acea a unei solidarități universale. Căci, cu toate că și-o iubește, însă aceasta nu-1 oprește să aspire la o viață soci- ală, în care oamenii toți să trăiască între dînșil ca frați, să se bucure la olaltă de bunurile naturei și șă se sprijine re- ciproc în vremuri de restriște și de grea cumpănă. Nici un contrast nu este mai desgustător decît acela ce se observă, mai cu samă la noi, în viața politică. Nu e politician, care să nu vorbească prin întruniri publice sau în parlament, în numele țărei. Acesta este cuvîntul pe ca- re-1 au veșnic pe buze oratorii mai mult sau mai puțin oca- zionali. Iar dacă te vei interesa de aproape, vei constata, cu mâhnire că nu se găsește nici 1 la sută care să fie în ade- văr însuflețit de rarul sentiment al patriotismului. Sub masca acestui sentiment se ascund cele mal murdare și mal josnice interese personale. Este destul să vă dedați la o anchetă su- mară asupra viețel lor, pentru ca să vă convingeți de acest trist adevăr. Aceeași costa.tare veți face-o și în privința multor așa numiți naționaliști. Veți vedea, cum dînșil mercantilizasă a- ceastă frumoasă cestiune, transformînd-o în mijloc de căpă- tuială sau de parvenitism. Și tocmai acești patrioți și naționaliști de carnaval se găsesc să facă împutări celor car nu găsesc de cuviință să facă paradă nici de patriotism nici de naționalism. Neaparat că oamenii inteligenți vor vedea de partea cui va fi dreptatea. Unul dintre cele mai bune mijloace de a-ți servi patria este de a nu o pîngări cu fapte murdare. Purtarea ta să fie model de corectitudine. Prin aceasta vei face ca numărul nedreptăților să se împuțineze și deci vei alipi mai mult de patrie și pe clasa de jos, iar pe de altă parte, vei mări cre- ditul țării în străinătate. Să lăsăm pe panglicarii politici să-și trîmbițeze, bătîn- du-se cu pumnul în piept, pe la toate respîntiile, falșul lor patriotism, iar cei cari pun chestia națională mai pre sussde meschinele interese personale, săși dovedească nobilul lor sentiment prin fapte, nu prin vorbe. Să aibă în minte cu- vintele memorabile pe care Gambetta le-a spus cînd a vorbit despre Alsacea și Lorena cucerite. „Pensons-y toujours, n’en parlons jamaiA^ N, Zaharia 30 Poezii ICOANĂ Palatul este astă-zi în mare veselie. Din lupte nesfârșite reîntors e Voevodul; Sînt veseli și curtenii, e vesel și norodul, Că țara-i izbăvită de vremuri de urgie. Pe rînd ciocnesc boerii paharele cu vin, Și nu-i cuvînt să spue tăcuta lor simțire ! ... Se scoală Voevodul; „Să bem cu mulțumire Să nu uităm pe-acela ce fost-a Cătălin.......a Tăcere-adîncă-atuncia se face’n vasta sală; Năvală dau din umbră simțiri de^nduioșare I — De ce nu poți, Domniță, nu poți să pul hotare Potopului de lacrimi ce’neacă fața-țl pală ? Dim. C. Zavalide LIED Se lasă iarăși ceață adîncă, nepătrunsă Cît pot cupride’n ele întinsurile firel, E mult de cînd plecară în stoluri cîntărețil învinși de neștiuta dorință a pribegirei. Prohod de îngropare șoptește lui pădurea Podoabelor căzute de frunze ruginii. Pe aripa-i de ghiață aduce vîntul zvonul Suflărilor de moarte, din nopțile tîrziî. Și ca o povestire, îmi bate în fereastră Sfios ca o fecioară, o ramură de-arin, ....Ascult.... Și-ml pare-atimcla că tu îmi bați în geamuri Frumoasa mea domniță, cu sufletul senin!.... Dim. C. Zavalide Asupra romanului „înstrăinați?¹ de D-l Dumitru C. Moruzi ’ Romanul d-lui D. Moruzi intitulat cu cU'ept cuvînt „studiu social în formă de roman", e una din cărțile rare ale literaturei noastre, a cărei însemnătate constă mai ales în modul cum autorul a izbutit să ne dea o oglindire cît se poate de reală a stărei lucrurilor din țara noastră, în- tre anii 1854—1907, în ce privește gradul de cultură, starea economică, politică ețc. Nu vom găsi în acest roman nimic senzațional, nici vre-o intrigă complicată, după cum nu vom găsi nici elementul romantic sau pasional, nici demonstrarea vre-unei teze sau studiarea vre-unor caractere patologice, ci autorul ne-a redat episoade din propria lui viață, lucruri văzute sau auzite, în sfîrșit o copiare fidelă a vremurilor trăite de însuși povestitorul nostru în timpul vieții lui sbu- ciumate de 60 de ani. De aceia, cea ce te izbește de la primele pagini chiar, este realizmul uimitor, coloritul istoric cu care acest scriitor a știut să ne zugrăvească o epocă atît de puțin cunoscută generațiile tinere, cu toate că este atît de epropiată de noi— e vorba de epoca renașterel noastre pe toate tărîmurile. Din toată povestire, care precum am spus e luată din domeniul realității și nici de cum o închipuire care să caute a se a- propia de realitate, reesă însușirea caracteristică a autoru- lui : memoria uimitoare a lucrurilor văzute sau auzite. In a- devăr, fie vorba de priveliștile din natură, pe care le găsim descrise de parcă le-am vedea înaintea ochilor, într’un stil împodobit, vioi și ușor, fie vorba de scene în care eroii ro- manului vorbesc sau făptuesc ceva, ori ni se povestesc lu- cruri auzite de la bătrîni, vom găsi același realism. Am zis că, cu drept cuvînt, volumul e intitulat studiu social în formă de roman, find în adevăr un studiu asupra stării noastre sociale între 1854—1907, dar acest studiu astfel se desfășură înaintea noastră, îneît prin frumuseța stilului, prin coloritul limbel, prin acțiunea personajelor și caracte- rul lor și prin alegerea artistică a lucrurilor care puteau trezi vre-un interes pentru cetitori, capătă caracterul unei poves- tiri frumoase și interesante, a unul roman desăvîrșit. Contrar felului obișnuit al tuturor romanelor, acțiunea aici 32 Asupra romanului înstrăinații se desfășură în mod natural, după mersul evenimentelor și nu se învîrtește în jurul vre-unei intrigi sau â vre-unui conflict dramatic, ori a vre-unui mister a cărui descoperire să se strecoare din capitol în capitol pănă la sfîrșitul volumului ațîțînd curiozitatea și nerăbdarea cititorului; cu toate acestea ori-cine va găsi un deosebit interes în citirea acestei cărți care—putem spune, fără rezervă—va rămînea o podoabă a literaturei noastre. Romanul d-lui Moruzi dacă e social este în acelaș timp și un roman istoric deoarece autorul ne zugrăvește atîtea episode mari din trecutul neamului nostru, precum și atîtea figuri istorice cum e a lui Mihail Sturza, Grigore Ghica, Cuza-Vodă și Cogălniceanu, apoi figuri de boeri Moldoveni care astăzi nu mai sunt, cum e acea a hatmanului Varlaam, sau chiar acea a personajului principal: Aga Mihalache Ste- lea. Autorul a știut să prindă minunat de bine prefacerea treptată a lucrurilor în decursul vremurilor, mentalitatea per- sonagiilor sau felul lor de a vorbi, de a judeca și a aprecia; într’un euvînt, lumea de care ne vorbește, o vedem schim- bîndu-se sub ochii noștri, o vedem într’o continuă prefacere, și cînd am ajuns numai la vremurile noastre ne putem da samă rnaî bine de atîtea transformări, care poate un mo- mant ne-au scapat din vedere. Autorul e cît se poate de obiectiv, chiar atunci cînd intervine în sinul povestirii cu oarecare reflexii personale, le face așa fel că nici nu se bagă în samă: /• „Căci astfel e alcătuită viața: te vezi plutind în bucu- rie, în fericire, încunjurat de tot ce’ți este mai plăcut, mai dulce și mai scump, îți pare că așa a fost în totdeauna și că de acuma așa are să fie și mîne și poimîne și la anu!! Iar ceasul rău te paște, lacrimile se adună în taină, și pe cînd rîzi mai cu veselie, ele stau gata a’ți scalda obrajii^ (p. -287). Sau dacă îndărătul vorbelor vre-unui personaj s’ar in- trezări însăși personalitatea scriitorului, lucrul e atît de na- tural și cerut de logica împrejurărilor în cît nu se observă nici cea mai mică împotrivire sau contrazicere; așa ar fi bună-oară pasagele unde se vede dragostea de țară și de neam, de frumusețele vieței cîmpeneștî. de poezia vremuri- lor trecute, dragostea de limbă; într’un euvînt dragostea de viața romînească adevărată: „Genii militare sau politice, Regi, împărați, sau numai smeriți supuși, nu suntem cu toțî de cît un neînsemnat firicel de praf împins de vîntul soarteî ? Iar soarta dragul meu, o duce numai Dumnezeul cel viu cel nevăzut, lumină din lumină, adevăr din adevăr și drep- tate din dreptate! Să nu te îndoești dar de neamul tău, să nu te superi de primejdiile care’l împresoară, căci mai mari au fost acele care l’au împresurat, și să crezi în viitorul și mărirea lui! Schimbatu-s’au vremurile de mai de mult, astăzi se Asupra romanului „înstrăinații¹¹ 33 schimbă Iarăși, precum se vor tot schimba în afară de voința și înțelepciunea noastră, care le întimpină orbește și nu le pricepem de cît în urmă, după ce ne-au trecut fumurile, că le-am fi prevăzut sau făurit! Neamul romînesc se află în cuprinsul adevărului și al dreptăței, atunci cînd cere reîntregirea lui și dreptul la o viață de sine stătătoare. Fie fără de grijă: va putea învin- ge mîne. ori Iar să fie învins, un timp, se va ridica însă mal mîndru și mai puternic și scopul, menirea sa în lume și-o va face! N’a perit Romînul, și nu va peri de cît atuncea cînd se va departa de lumină, de adevăr și de dreptate, cînd va uita de Dumnezeul străbunilor, care l’au ocrotit și-l ocro- tește zilnic!... Astfel vorbește hatmanul Varlaam ginerelui său Mihalache Stelea. (p. 143). Dialogurile sunt atît de naturale, încît îți fac impresia unor discuții ce se petrec sub ochii noștri, felul de a vorbi, evident, find deosebit după epoce în care se află personajul, în ce privește limba ca și mentalitatea. De acela dacă d-l Moruzi reușește să ne dea pagini de descrieri atît de frumoase, tot atît de artist se arată și în ce privește redarea dialogurilor ; dacă în descrieri poate sta alături cu stiliștii noștri cei mai de samă, în povestire de asemenea e concis, clar și interesant. De aceea în ro- manul d-sale nu vom găsi pagini de umplutură, și după cum nu vom găsi pasage de descrieri de priveliști înaintea fru- musețe! cărora autorul să ne țină pagini întregi, tot astfel eroii d-sale nu se vor lungi nici-odată ia vorbă în discuții banale ca să le simțim artificialitatea. Pe de altă parte d-sa se arată tot atît de maestru în ce privește modul cum a știut să varieze povestirea fie prin gruparea anumită a lucrurilor de care ne vorbește, a dialo- gurilor, a descrierilor, a părților pur narstive, precum și a reflexiunilor personale. Și findcă a fost vorba de talentul descriptiv al auto- rului vom cita un exemplu luat la întîmplare, căci se gă- sesc atîtea pasage frumoase încît dacă ar fi vorba de a- legere, cititorul ar fi pus la grea încercare: „Timpul era minunat în ziua aceea : nici prea cald, nici prea răcoros. Drumul poștei rămăsese în mîna dreaptă și trăsurile mergeau pe un drumuleț strîmt, în mijlocul unei cîmpii înțelenite, verde și smălțuită cu pilcuri mari învine- țite de cimbru sau înălbite și înstelate cu romaniță, iar pe alocurea, pilcuri mai mici și tufe stinghere de toporași care toate te adormeau cu miresmile lor amestecate. Sus pe cer cîte-un nourel alb trandafiriu trimetea pe pămînt umbra sa mișcătoare, întunecînd cîte-o bucată de loc din acea cîmpie strălucitoare de soare, de verdeață și de primăvăratecă în- florire ; dar adia un vîntuleț cald și îmbalsamat gonind no- relul spre munți și bucata de pămînt întunecată adineaore apă- rea ochilor mai strălucitoare și mai mîndră, pe cînd alta se în- 34 Eugeniu Revent tuneca, puțin mai departe. Și țelina, sfînta țelină romînească se întindea cît puteai cuprinde cu ochii; plămînii se umpleau în piept de văzduhul proaspăt, feciorelnic și el ca și țelina: una nespartă de nimene, cine știe de cînd, Iar cellalt poate netrecut încă prin nici un plămîn! întâlneau călătorii noștri cînd și cînd, tamazlîcurl de cîte-va sute de vite albe, grase, mari și frumoase, herghelii cu Iepe fătătoare, cu mînzi zbur- dalnici și harmasari semeți, tîrle ciobănești, ale căror turme se vedeau păscînd în depărtare întinzîndu-se în lungi și mari pete cenușii în mijlocul verdeții încunjurătoare. Apoi înne- grea și cîte un lan boeresc, spărtură de țelină sau miriște de anul trecut, cu brazda lui cea neagră, catifelată și atît de grasă că-ți umplea mînile de stai ca s’o atingi. „De întîlneai plug țărănesc, era el de lemn ca în tim- pul patriarhilor ; dar la el trăgeau patru și cinci părechi de boi și toate ale romînului! Pe atunci iepele nu ajunseseră încă să tragă la plug, ba nici la căruță nu se înhămau; doar să nu fi avut cal și atuncea te rîdeau vecinii. O mîndră și îm- belșugată cîmpie romînească de pe acele vremuri! „Poezie măreață, proaspătă și curată, ce nu se mai poate întîlni nici în vestitele cîmpii americane! Cum să nu fi fost și firea și sufletul și cugetul romînului mai largi, mai bune și mai cinstite de cît în zilele noastre ! „Țelina am spart’o ! Văzduhul... Fam întinat cu fumul de cărbuni și de țițeiu! ^Sufletul... am deprins să’l vindem cui dă mal mult! In sfîrșit nevoia a încolțit vrajba, zavistia, ura ! Iar cugetarea noastră atît de cinstită, de dreaptă și de blîndă altă dată ne silim din răsputeri a o strica, a o suci și a o schimonosi după calapodul altor neamuri de altă fire și cu alte nevoi !¹¹ (p. 113). Puțini scriitori au știut să ne arăte în descrierile lor poezia vieții de la țară așa precum o găsim zugrăvită în romanul d-lul Moruzi. Acelaș soare luminează și la oraș ca și la țară, aceleași sărbători și cu toate acestea cîtă deo- sebire. „Da Crăciunul la moșie..., cu Steaua și Irozii țărănești! Da anul nou..., cu urările satului, plugul și colindele poetice, cum nu se mai aud în zilele noastre... pentru-că nu se re- vizuiseră încă pe atuncea de cătră nici un poet, și în loc de a porni de la școala primară, izvorau întregi din sufle- tul și amintirile țăranului. „Da postul mare, cu cele 9 cojoace ale Babei Dochii! Desghețul cu sutele de pîrăiașe șoptind prin zapada ce pă- rea a li se împotrivi, dar care după ce a pătruns, în parte straturile mai adînci ale pămîntului, pregătind adapatul roa- delor viitoarei veri, pregătindu-se și ea să apară cu îmbel- șugatele sale podoabe, șovăie să spargă și pornește. împre- ună cu pârâiașele acelea la vale, tot la vale, prefăcîndu-le în pă râie, din pîraie în rîuri, în Dunăre, și vărsînduse apoi în Mare ! Asupra romanului „înstrăinații¹⁴ 35 „Da, întăile fire de Iarbă!... Fragede pilcuri înverzind galben, lingă alte pilcuri alb-gălbule de zapadă moale ! „Da, întâii muguri, întăile frunzișoare și îmbalsamatele floricele de pe crengile pomilor roditori! „Apoi... odată cu sunetul țălăncilor de la turmele de tot soiul, sunetul clopotelor de Paști!... învierea cea mare din ceruri și învierea făpturei!... Biruința verdelul asupra albu- lui, a căldurei asupra frigului, dar și biruința vieței, a tine- reței și a nădejdel asupra amorțirel, a bătrîneței și a morțil! Da! La țară și numai la țară le poți vedea, simți și pricepe tainele acestea, ce nu se pot nici spune, nici descrie, nici tălmăci, aceleași și mereu aceleași, de mii și mii de ani, dar veșnic nouă, cît va ținea și veșnicia !“ Dacă d-sa este atît de plastic și poetic în același timp în ce privește descrierea frumusețelor noastre cîmpenești, tot atît de artist se va arăta cînd ne va zugrăvi farmecul vieții de la țară, cînd ni’l va înfățișa pe țăran. Și față cu antagonismul celor două curente îndestul de cunoscute ale literaturei noastre de azi: „poporanismul¹¹ și pretinsa „nouă“ școală cu ultra-aristocratismul ei literar, ro- manul d-lui Moruzi va satisface gusturile ori-cărui cititor fie acel cititor un admirator sincer și entuziast al vieții noa- stre patriarhale, fie vre-un rafinat prea delicat cu simpatie și admirație față de pretinsa noastră clasă socială mai înaltă, mal superirară. Cu toate că romanul e scris în 1909, în in- terval de cîte-va luni: lulie-Noembrie, și tipărit în 1910, to- tuși nu poate fi vorba, absolut de loc, de infuența vre-unui curent literar. Autorul a scris zugrăvind realitatea astfel cum ni se înfățișază. Și dacă e o greșală a se crede că poezia și subiecte literare se găsec exclusiv numai în viața țără- nească, e cît se poate de ridicolă și absurdă susținerea a- celora care-și închipuesc că o operă literară trebue să ne re- dee scene luate numai din viața elitei noastre sociale, pen- tru motivul că ar fi mai complexe în alcătuirile ei sufletești, și cu o viață mai bogată de cît simplitatea și monotonia, sufletească a celui de jos, a celui simplu, a țăranului. Romancierul nostru însă, de vrea să ne vorbească de țaran, ni-1 arată așa cum este el în pretinsa lui simplitate și sărăcie sufletească, cu bunul lui simț și dreapta judecată, cu viața lui curată, și cinstită, cu omenia ca și cu revolta lui, după cum pe boer ni’l arată cu demnitatea și nobleță lui „adevărată¹* ca și decăderea, conruperea și micimea de suflet a parvenitului sau decăzutului. Ar fi ridicol de altfel scriitorul care ar căuta să ne zugrăvească numai de cît o anumită stare socială, nu fiindcă o cunoaște sau ar avea talent în a ne-o înfățișa, dar fiind-că ar admite principiile exagerate ale vre-unei școli literare. Poetul, nuvelistul, ro- mancierul să ne spună aceia ce pot și în genul în care simt aplecare. D-l Moruzi a dat, în această privință, dovada unui scrii- 36 Eugeniu Revent tor înzestrat, pe lîngă darul povestire! frumoase, dar și a artistului cu mult bun simț, a scriitorului care știe să țină cumpăna acolo unde o cere realitatea. De aceea vom găsi în romanul d-sale figuri tot atît de simpatice și de țarani și de boeri, precum vom găsi scene respingătoare și la unii și la alții, după împrejurări sau caracterul personajelor. Fiind vorba bunăoară de războiul nostru pentru inde- pendență, autorul nu se va perde în tirade declamatorii a- supra vitejiei dorobanților noștri, ci ne va arăta în pagini mișcătoare și eroismul nobilime! noastre alături de acel atît de cunoscut al țăranului. S’au încercat și alți scriitori să ne zugrăvească figura boerului moldovean de neam, dispărut; nici unul nu s’a ri- dicat însă pănă la talentul 'd-lui Moruzi de a ni-1 înfățișa a- tît de viu, de real. Adevăratul boer era nobil din moși, stră- moși, nu un parvenit, cu o cultură solidă,’atît cît o putea că- pătă la școalele grecești din răsărit, cunoscător adînc al limbei franceze pe care totuși nu vra să o vorbească, iu- bindu-și prea mult limba strămoșilor, încrezători în viitorul neamului, nobil în ce privește caracterul nu numai origina, iubitor al trecutului, al datinelor, obiceiurilor strămoșești, oameni răbdători, înzestrați cu mult bun simț și tact politic, păzitori neadormiți ai neamului, desinteresați și adînc patrio ți Iată cum ni-i zuzrăvește însuși autorul: „Cu dînsul se stîngea un leat întreg. (E vorba de moartea hatmanului Var- laam). Lespedea mormîntului se lasă pentru vecie închizînd sub a ei greutate ultima întruchipare a fruntașilor neamului din trecutul apropiat, blînzi, dai* mărinimoși, smeriți, dar mîndri, păstrători ai averilor moștenite, dar și ai credinței și a datoriilor neamului! Credincioși în cele lumești și în cele sfinte... Iubitor de neam, de lege, de țară, de familie și de limbă, acestui mare leat de oameni; i se va erta mult, după cuvîntul scripturii, pentru că mult și curat a Iubit¹¹.. Față de asemenea genarație de venerabili boeri bătrîni, ce fel de sentimente trebuiau să aibă țăranii, de cît un ne- mărginit respect și o dragoste pînă dincolo de mormînt? ,,Vre-o opt sau nouă țărani bătrîni (că doar atîțiamai erau de-o vrîstă cu dînsul) făcură strajă ne-adormită în jurul si- criului (e vorba tot de bătrînul boer hatmanul Varlaam), zi- cînd că nu vor lăsa altora grija să’l ducă pe umeri pănă la groapă: „El ni-a fost părinte, stăpîn și sfetnic; el s’a în- grijit de viețele noastre în timp de foamete, de ciumă, de răzmeriță, și de bejănie; el a îngrijit și de sufletele noastre, ridicind sfînta asta de biserică; el ne-a cununat și botezat copiii și nepoții; el ne-a sfătuit la bine și oprit la rău; el sfîrșit și-a împărțit pămînturile părintești în folosul nostru și în paguba lui. Apoi ticăloși am fi și ne-ar trăsni Dumne- zeu de am îngădui pe alții să-l ducă la locul său de veci, unde îl vom ajunge și noi în curînd după voia Domnului Asupra romanului „înstrăinații⁴⁴. 37 și mulțimea anilor, care ne împovorează !“ (p- 289) Fericite vremurile cu astfel de oameni și fericit popor! E știut că dintre toate genurile romanului, cel mai greu e tocmai romanul social-istoric. Este evident pe de altă parte că romanul istoric prezintă mal mult interes pentru cetitori de cît romanul cu subiecte de actualitate, dar este cu mult mal greu de scris, deoarece pentru unul scritorul poate co- pia ceea ce se petrece la un moment dat sub ochii lui, pe cîtă vreme pentru romanul istoric nu-i vine în ajutor decît amintirea îndepărtată a trecutului dacă e vorba de o epocă mai apropiată, spusele bătrînilor, sau izvoarele istorice da- că e vorba de o epocă mai îndepărtată. In romanul „înstrăinații¹¹, epoca lui Mihail Sturza, Gri- gore Ghica, precum și acea a lui Cuza-Vodă, scriitorul nu le-a putut reda decît după spusele altora și prea puțin din cele văzute de el însuși, de oare-ce cam pe la 1863 nu avea decît 13 ani, cînd bătrînul nostru de acum, sau tînărul de atunci pleacă în Franța spre a urma cursurile liceale, unde stă pănă la 1869 cînd luîndu-și bacalaureatul se întoarce în țară sau mai bine zis în Basarabia unde fusese exilat tatăl său tocmai din 1854 de cătră Omer Pașa. Totuși d-l Moruzi n’a întîmpinat nici o dificultate în zu- grăvirea. vremurilor mal vechi, ba din contra ni le înfățișază parcă cu mult mai adîncă dragoste, și amănunțimi ca vre- mile mai noi; d-sa izbutește tot atît de bine în redarea ca- racterelor ca și a obiceiurilor, a spiritului timpului și colo- ritul istoric, descriindu-ne tipuri anumite din diferite clase sociale în ceea ce au avut caracteristic. „înstrăinații¹¹ D-luI Moruzi, s’ar putea compara cu frumosul roman „Ciocoii vechi și nuoi“ a lui Filimon, dar d-sa se arată cu mult su- perior în ce privește stilul, compoziția romanului, tonul isto- ric, culoarea locală și realismul desăvîrșit în locul roman- tismului afectat. Era de așteptat, de altfel ca d-l D. C. Moruzi să-și încoroneze activitatea sa literară cu romanul, întru cît d-sa se afirmase ca scriitor. întăi cu piese de teatru precum: „Sărutarea lui Iuda" (4 acte) „Pascarn din Salina" o- peră comică (3 acte și un tablou), reprezentată de patru ori la Teatrul Național din București; „Convertirea" (3 acte și un tablou) jucată la Liric și Teatrul Bulevard. „Pățaniile lui Samurachi", (farsă în 3 acte). Pănă în timpul din urmă d-sa era cunoscut ca compozitor, făcînd între altele și multe romanțe dintre care unele ajunsese populare, încă din tinerețe se ocupase cu muzica și numai astfel compuse opera comi- că cu subiect dobrogean : „Pescarii din Sulina“. Ca scriitor încă nu se afirmase decît prin broșura „Basarabia și Vii- torul el" și volumul scris datorit îndemnului d-lui N. lorga volum publicat în editura Minervei. „Rușii și Rornînil și mai multe alte poezii. 38 Eugeniu Revent Iată însă că în timpul din urmă d-sa devine un colabo- rator activ al „Neamului Romînesc" unde publică vre-o 12 nuvele, Iar anul trecut după îndemnul d-lul N. lorga și A. C. Cuza începe scrierea romanului ^înstrăinații^ pe care’l isprăvește în patru luni și-l tipărește vara aceasta în editura „Neamul Romînesc". După ce isprăvește acest roman, începe altul, un roman sociologic terminat de mult, dar încă inedit „Rătăcire", și în prezent scrie la un al treilea „Pribegi în țara răpită", în legătură cu viața Romînilor din Basarabia și care prin însăși subiectul ales, va prezenta negreșit tot a- tîta interes—dacă nu și mai mult—ca celelalte două. Va fi poate un frumos omagiu adus Basarabenilor pentru anul 1912. în amintirea dureroasă și tristă a răpire! din 1812. Și astfel la o vrînstă așa de înaintată și în urma unei vieți a- tît de zbuciumate, d. D. C. Moruzi rechemîndu-șl amintirile, a știut să le depună pe firul vreme! și să se facă cunoscut publicului prin acest roman, ca un scriitor de o superiori- tate vădită asupra tuturor acelora care la noi, pănă acuma s’au încercat în acest gen. Cartea d-sale pe lîngă că este o operă literară de o va- loare incontestabilă dar în același timp față de patriotismul de care este însuflețită, va avea o valoare morală înălțătoare asupra tineritului nostru, precum și asupra tuturor acelora care nu și-au dat seamă de frumusețile limbeî noastre, de priveliștile pămîntului nostru, de obiceiurile noastre, într’un cuvînt de trecutul și viața neamului nostru romînesc. Titlul volumului de „înstrăinații" reesă de la sine din însuși cuprinsul romanului: Hatmanul Agapie Varlaam, boer de neam mare și vechiu îșl duce singura lui copilă Profirița (Pulcherie) la cel mal bun internat din Lemberg, unde obiș- nuiau pe vremuri boerii din protipendadă să-și trimită fetele. Această înstrăinare vremelnică avu drept urmare, să înstră- ineze la încăput, sufletul, în ce privește limba, dragostea de neam, obiceiurile străvechi, credința etc. și numai după ani îndelungați și în urma unor evenimente mari ca Unirea, Neatîrnarea, a revenit la adevăratele ei sentimente față de țară; Hatmanul Varlaam, cea mai simpatică figură din tot cuprinsul povestirel—își căsătorește unica lui copilă cu Aga Mihalachi Stelea al cărui tată fusese căftănit prin stăruin- țele lui Mihail Sturza și deci nu era de neam tocmai mare ca unul ce parvenise de curînd, cu o educație necomplectă atît cît a putut’o capata în școlile noastre de pe atunci. Un om fără încredere în țară și viitorul ei, a trebuit și el— fără ca să fie un înstrăinat prin educație—să revină tîrziu de tot la aceleași sentimente romînești. Dintre cei doi fii ai lui Mihalacha Stelea. Arthur, cel mai mare, fire simțitoare și visătoare, care duce cu el în străini dorul frumoaselor sale cîmpii moldovenești, după ce isprăvește în chip strălu- cit cursul învățăturel se întoarce în țară de la Paris, iea parte la războiul pentru neatîrnare și cade eroic la Grivița, jert- Asupra romanului „înstrăinații¹¹ 39 findu-și viața pentru țară. Cu totul altfel e fratele său mal mic Nini—adevăratul „înstrăinat¹¹, tînăr, înfumurat, disprețui- tor și utopic, se căsătorește cu principesa Olga de Gaspar Grațiani, care ca o nobilă de mare viță ce era, divorțază și se căsătoruște a doua oară cu administratorul domeniilor sale ; la urmă se pocăește și el, se cumințește, cu toate că e cam tîrziu. Prin urmare cel mai înstrăinat din toți—nu mal vor- bim de principesa Olga de Gaspar Grațian,—este Nini Stelea care revine și el la adevăratele lui sentimente de romîn, sen- timente înăbușite din cauza educației ce primise. Găsim în acest roman descrisă viața unei familii pănă la a treia ge- nerație. începînd cu figura măreață a boerului moldovan Hatmanul Agapie Varlaam și pănă la nepoții și nepoatele lui de fiică cu povestirea vieții cărora autorul intră în vremile noastre. Intr’o povestire care se desfășură atît de simplu și na- ; tural dar atît de interesantă, autorul face loc descrierel u- nor evenimente mari din istoria noastră, evocînd în ace- ! lași timp unele figuri neșterse precum e a lui Grigore Ghica, Kogălniceanu, sau Cuza-Vodă. Concluzia care reesă din în- treaga povestire și care de altfel e arătată de însuși auto- rul în prefața volumului este că : „Să ne păstrăm însuși- rile neamului și să nu luăm cu împrumut de la străini toate ; ă nu luăm decât cele curate și potrivite cu firile și locurile de la noi; lipsa de școli și relele întocmiri ne-au hărăzit astfel de „înstrăinați" și de acea numai școlile de- săvîrșite în care să se predea în curățenie de suflet dra- gostea de neam, de datinele, de credințele Iul, ne vor putea scap a de această primejdioasă pacoste¹*. Dintre toate personajele acestui roman, fiecare redat cu mînă de maistru de oare ce nu găsim nici o contra-zicere în logica caracterelor, ci același unitate și continuitate din punct de vedere psihologic, sufletul lor desfășurîndu-se în timp după pornirile înăscute, educația primită și împrejură- rile prin care au trecut—nici unul nu ne atrage mai mult ca figura hatmanului Varlaam; asupra lui parcă, se revarsă toată dragostea autorului pe care o insuflă și cititorului. Și ar fi interesant de citat cîte-va scene în care îl găsini pe a- cest venerabil bătrîn; în lipsă de spațiu însă ne mulțumim numai cu aceste simple constatări. Dintre figurile istorice mari ale neamului nostru pe care’ autorul a încercat să ni le zugrăvească în ce au avut ele mai caracteristic, în afară de figura lui Cuza-Vodă, nici una nu ne impresionează ca acea a lui Grigore Ghica; cît de nobil a fost acest domn și cît de mult și-a Iubit țara ! „Fru- moase și mărețe visuri mai făuream noi (zice Ghica-Vodă) o mînă de tineri, născuți și crescuți de bătrînii aceștia, ce-țl par ție și multora neiubitori de neam! Din sîngele lor ce dragoste sfîntă de țară a răsărit in inimile noastre. „Ce dor și ce avînturl pentru a o redeștepta, pentru a 40 Eugeniu Revent o lumina și pentru a o reînălța, cum a fost și cum trebue să fie! „Și dragostea aceasta, avînturile acestea, nu cuprindeau numai Moldova noastră scumpă, ci neamul întreg și mal scump, peste hotarele a două principate, peste granițele a trei împărății! Din toată moșia străbunilor, robită astăzi de turcul păgîn, de Neamțul și de Ungurul papistaș și de Ru- sul ortodox, ajunsă roabă din trei părți, Iar a patra prefă- cută în caravanseral, prin care se perinda soldățimile bar- bare a trei mari împărați; din această bucată de carne ma- cră, ferită pănă acuma numai prin minumea cerului și prin lăcomia și zavistia a trei dulăi turbați, am vrut, vrem și vom face o țară frumoasă cum n’a mai fost alta, mare și reîn- tregită, de sine stătătoare, în stare a se apara și a se o- cîrmui singură, renăscînd în sfîrșit după patru veacuri de sufe- rințe, la lumina soarelui dreptățel, al libertății și al înfrăți- rei! Iată care a fost, este și va fi visul nostru, visul acelora pe care îi chemați în batjocură bonjuriști, fără a vă da osteneală să-i pricepeți!“ (p. 87). Idealiste vremuri și idealiste generații! Cum se înalță și strălucește în ochii noștri figura măreață a domnitorului pe care istoria ni’l înfățișază atît de rece! „Și ziua aceasta de mîne (continuă domnitorul cătră Mihalache Stelea) pe care voi nu o puteți vedea, noi o zărim, o vedem chiar lămurit cum se apropie, se tot apropie... mai aproape tot mal aproape ! „Dar ce este aproape pentru neam care străbate vea- curile : departe mai e Doamne, pentru bieții muritori ,cari abia se strecoară pintre niște zile! Multă jale și dureri multe vor mai trece peste bietul nostru neam, multe lacrimi și su- dori se vor scurge pe pămîntul țării și multe morminte se vor deschide în țărna lui sfîntă! „Și acei ce se vor culca în ele. vor fi încă dintre cei fericiți! „Cine știe în ce pămînt străin îmi vor putrezi oasele și cum voi fi judecat de cătră cruda patimă a protivnicilor pănă va suna și pentru mine ceasul dreptății. „Cînd însă istoria nepărtinitoare va lumina, cu acealeași raze strălucitoare și liniștite, unind în același aureolă zilele de astăzi și vremile trecute, se va turna poate în aramă chipul mucenicului Bucovinei și se vor gîndi nepoții și la urmașul martirului! Că și el a domnit în dragoste de neam, a pre- simțit viitorul, deslănțuind pe robi în coprinsul țărei sale. Mai mult de ocamdată nu se poate face, pentru că robia este încă legiuită, nu numai în țările vecine, dar pănă și peste mări. Prin fapta mea am vestit însă că omul nu tre- bue să robească omului!“ (pag. 88). Din tot romanul reesă ca o vie lumină, ce strălucește în tot decursul povestire!, adînca dragoste a autorului pentru țrecutul neamului nostru, pentru obiceiurile lui, pen- tru limba strămoșască, într’un cuvînt pentru tot ce e ro- mînesc. Cîtă adîncă părere de rău simte romînul nostru pentru poezia trecutului față cu prezentul! Asupra romanului „înstrăinații⁴¹ 41 Slnt și astăzi spicuri aurii și albăstrele..., mac de cîmp, cim- bru și sulfină! Ciocîrlia își urmează și acum cîntarea în al- băstrimile de sus! Și locurile sunt aceleași!... Dar, vai! re- cea zapadă a vieței s’a așternut peste noi, alcătuită din bu- curii și suferinți, fericiri și amărăciuni, năzuinți și desamăgiri!.., Iar stratul rece este acum atît de gros, de atîta timp cerne nemilos peste noi, în cît ne-a tocit simțurile, oprindu-ne de a mai simți, vedea, auzi și mirosi ca altă dată! Dar locurile ? sînt oare tot aceleași ? De ce abia le mai recunoaștem ? „Pentru că și ele și-au preschimbat frumusețile de atun- cea în frumusețele de astăzi, pe care numai cei de astăzi le pot gusta, prețui și înțelege, meniți și ei, sărmanii a nu mai gusta și pricepe frumusețile de mîne ! “ (pag. 149). Singurul neajuns a acestui roman ar fi poate dispro- porția care se observă între partea I și a Il-a. Evenimen- tele istorice mai noi sunt expuse cam sumar, față de epocele anterioare și se vede din aceasta că Romanul la început fu- sese conceput după un alt plan; simți parcă o adîncă pă- rere de rău că romancierul nostru care știe să ne povestea- scă așa de frumos fapte din trecutul nostru, de la un mo- ment dat începe să se grăbească, să fie mai sumar. Cu toate că evenimentele mai noi sunt mai cunoscute și ca atare ar fi prezentat mai puțin inferes, totuși față cu darul de poves- tire al autorului și simțul lui de a prinde tocmai partea mai caracteristică fie a unei figuri istorice, fie a unui eveniment, nu ne îndoim că și partea a doua ar fi devenit tot așa de interesantă ca p, I, cu toate că sunt lucruri cu totul apro- piate de noi și deci prea cunoscute. De aici provine poate și faptul că figura lui Cuza-Vodă nu este scoasă în relief și nu ne impresionează așa cum ne-am fi așteptat. Dar auto- rul a prins minunat de bine personalitatea lui, arătîndu-ni’l ca pe omul înzestrat cu mult bun simț, cu dreptă judecată, dușman neîmpăcat al formelor goale ca și al nedreptăților, măreț în simplitatea lui și Iubitor de țară pănă la jertfă. In lipsă de spațiu nu putem reda cîte-va scene in care ni se înfățișează figura lui Cuza și a ministrului său : Kogălnicea- nu. Astfel ar fi pasajul unde marele domnitor și Kogălni- ceanu discuta cu hatmanul Varlaam și Aga Mihalache Stelea în ce privește marea reformă socială a împroprietărirei ță- ranilor, de unde se poate vedea ce zguduire puternică a trebuit să producă în clasa boerească, această îndrăzneață reformă, care de sigur a contribuit în cea mai mare parte la detronarea lui și cine știe... dacă nu și la sfîrșitul lui... Ne-am fi așteptat să găsim mai mult entuziasm în zu- grăvirea acestei epoci, atît de frămîntată și măreață, poate autorul în parte să fi fost influențat de spiritul timpului și de atmosfera ostilă de care a fost înconjurat marele nos- tru domnitor, atît în viață, cît și după moarte... Vom găsi în acest roman scene duioase și mișcătoare pînă la lacrimi, cum e moartea lui Arthur sau a mamai 42 Eugeniu Revent lui după cum vnm găsi de asemenea și scene cu mult umor în care autorul nostru se arată un satiric fin, ușor și totuși de o puternică ironie; filozofări asupra vieții, mișcătoare prin puterea gîndirei, ca și acea a simțirii, discuții între personaje pe care le urmărim cu un deosebit interes, căci scriitorul s’a ferit de subiecte banale, ,în cît alternarea și variația aceasta a cuprinsului dă viață și farmec întregului roman. Din toată povestirea se revarsă ca un balsam întăritor în sufletele noastre amărîte și ne mîngîe cu dulceața cuvîn- tului bătrînesc credința, dragostea, și nădejdea. Și este de admirat, și e uimitor în același timp, cum bătrînul nostru autor care *a dus o viață cît se poate de zbuciumată, a suferit de o boală periculoasă, ba a trecut prin neagră mizerie, a ajuns imfirm, s’a găsit în momente grele pentru viață cînd poate altul din generația noastră mai puțin încercată și răbdătoare și-ar fi făcut socoteala zilelor cum bătrînul nostru atît de modest și atît de simpatic, co- borîtor dintr’o familie atît de mare și care astăzi iși petrece restul zilelor în simpla și atît de modesta lui locuință din strada Cuza-Vodă din Iași, a păstrat cu atîta tărie în su- flet—ca o stîncă în mijlocul valurilor mării frămîntate—nă- dejdea înviorătoare și nu găsim în romanul său nici o um- bră din decepționismul vremurilor în care trăim. Eugeniu Revent Documentele M-reT Neamuțu Tablou de Mănăstirile și schiturile cele vechi unite ori în- chinate M-rii Neamțu, care în urmă au compus Instituția și zes- trea Mănăstirilor Nemțene: 1. Biserica Albă cu hramul Bogoslovu indentificat cu M-rea Neamțu, hram înălțarea, între anii 1210 pănă la 1400. De la a- cest an se zice numai Mănăstirea Neamțu. (vezi inscripțiile și Prescurtarea despre Bogoslov). 2. M-rea Chipriana (Căpriana) din Basarabia. închinată M-riî Albe de la Neamț (Neamțu) la 1380, închinată de ieromo- nahul Chiprian titorul ei. Iară părți din zestrea ei s’au închinat și mai pe urmă de Domnitorii următori, care întăresc închina- rea, și adaog închinînd zestrea nouă între anii 1409 pănă la 1470 și încoace. Iară la anul 1698 Antioh Const. Cantemir Voevod— o închină—de mitoc M-rei Zogravu din muntele A tos, pe motiv Documente 43 că M-rea Chiprieana au căzut în sărăcie și amîndouă sunt făcute de Ștefan Vodă cel Mare (Uricar t. 3. pag. 270—275 ; ist. M-rei Neamțu ’t. 7. 616—617). 3. M-rea Condrița Săhastrie veche a M-rei Chi- prieana, au avut aceeaș soartă ca și M-rea sa Chiprieana de la anii 1370 pînă la 1470 și mai încoace.—Ea a fost închinată, M-rei Albe (Neamțu) la 1380—Iar la 1698 închinată cu M-rea sa Chiprieana la M-rea Zugravu.—In urmă: arsă, pustiită—și în secolul al 19-lea apare ca schit nou—tot a Zugravului cu Chiprieana. 4. Biserica sf. Nicolae de la Tîrgu Corni (schit cu călu- gări a Bisericei Albe între ani 1300 pînă la 1402. Cînd s’a des- ființat schitu și Biserica s’a dat satului Pipirig. 5. Biserica schitului Slătiorul (Vovideniea) a Bis. Albe între ani 1300 pînă la 1402 și mai încoace, în urmă biserica arsă, pustiită, și înoit-ă cu numele Vovideniea de Episcopul Fo- nichie Hadîmbu. 6. Bis. schitului Legen de pe coasta muntelui Legen, a Bis. Albe,—între ani 1300 pînă la 1510—In urmă desființat—și înoit cu numele de Pocrod de Episcopul Pahomie Pencovschi. 7. M-rea Bistrița din județul Neamț unită cu M-rea Neamț -la anul 1407 de Mitropolitul losif Mușat, Iar la anul 1687 în- chinată la Ierusalim de D-na Safta a lui George Ștefan Vodă la 1863 secularizată. 8. M-rea Boiștea de lîngă Tîrgul Neamț—închinată M-rei Neamțu la anul 1446 de Ștefan Vodă cel bătrîn, fiul lui Ale- csandru Vodă cel bun. 9. M-rea Vivnovățul cu hramul Nașterea M. D-lui, care în vechime să numea: M-rea Peștera, lîngă Butuceni în Basara- biea—Eară acum să zice M-rea Buțucanii de pe apa Răutu. închinată M-rei Neamțu la 1470 de Ștefan Vodă cel mare—cu hrisovul de la No. 1466 din opis (la Copanca).—Mai în urmă închinată M-rei Vatopedu de la Muntele Atos. 10. M-rea Turbatu (Brusturii) Hram sf. Neculai, unde sînt Oșlobenii de astă-zi—închinată M-rei Neamțu la anul 1518 de Postelnicu Cozma Șerpe. 11. M-rea Bogdănești hram sf. Necolai. închinată M rei Neamț la 1518 de Mitropolitul Teoctist al III-lea Neamțanu. Inoită și prefăcută de M-rea Rîșca (Teoctist. de la M-rea Neamțu). 12. Schitu Buluc din măgura Odobeștilor,-—închinată M-rei Neamțu la anul 1679 de ctitorul Isaiea Carage Voevod. 44 Documente 13. Schitul Bălăștil (la codru Sirbilor) închinat M-rei Neamțului la anul 1711 de ctitorul Ieromonahul Dosoftei— nepotul Episcopului Pahomie.— 14. Schitul Pocrovului închinată M-rei Neamțu la anul 1724 de ctitorul Episcopul Pahomie Pencaschi. 15. Schitul Vovidenia Slatiorul închinată M-rei Neamțu la anul 1751 de ctitorii Episcopul Ionicii e cu fratele său Iero- monahul Nicolae Hadîmbul. 16. Schitul Hăpești de lingă Tîmpești închinat M-rei Neamțului la anul 1757 de ctitorul losif nepotul ctitorului Episcopul Pahomie și la 1771 de Ieromonahul loan. M-rea Secul 17. Schitul Săhăstriea Secului închinat M-rei Secu la anul 1734 de ctitorul Gedeon—Episcopul 18. Schitul Sihla închinat M-rei Secul la anul 1763 de ctitorul lonițe Pașcanu Cantacuzino—care au înoit biserica în memoriea lui Coroiu, care a murit acolo. 19. Schitul Lipova închinat M-rei Secu la anu 1764 de ctitoarea Despa Șătrăroaea soțiea lui Vasilache Cozma. 20. M-rea sf. Necolae(cu paraclisul ei) din cetatea Neam- țului, închinat M-rei Secu (prin Episcopul Gedeon) la anu 1665 de Dabija Vodă. 21. Schitul Nifon închinat M-rei Secu la anu 1765 de ctitorul igumen,ul Nifon (din M-rea Secu). 22. M-rea Secu cu toate schiturile ei să unește cu M-rea Neamțu la anul 1779 de Constantin Moruz cu .Mitropolitul Ga- vril Calimah.—De atunci încoace M-rea Secu, cu M-rea Neamț compun o administrație și o casă. 23. Bis. sf. Voevozi din Galați (Malu) să închină M-rei Neamțu la anul 1798—de ctitorul care a dat loc, material și bani, ca să înoească Bis. arsă—cu acelaș hram sf. Voevozi—bis. de ctitoria neamului său? George Șișman. 24. Schitul Varnița de pemoșiea Varnița—închinat M-rei Neamțu la anu 1806 de mitropolitul Veniamin. 25. Schitu Urguești (Negomirești) închinat M-rei Neamțu la anul 1816 de ctitora spătăreasa Safta Bogdan. 26. Schitu NicoreștI (Buciumeni) închinat M-rii Neamțu la anu 1818 de ctitora Catinca Gurițoaea fiica banului Lențu. (Va urma) Arh. Narcis Crețulescu DĂRI DE SAMA Economice și Financiare Unificarea dreptului în materie de cecuri. In. numărul trecut, al acestei reviste, am dat relații despre aceiași problemă în materie de polițe. Conferința ce se va ține la Haga în sesiunea anului 1911, va avea de scop de a revedea textul diciziunilor luate relative la polițe și de â prepara materialul necesar în ce privește legi- ferarea cecului Guvarnul Olandez, și de astă dată, a preparat un chestionar care enumeră punctele esențiale, asupra cărora urmează a se pro- nunța congresul pentru ca, mai apoi, să devină lege. Pînă în prezent chestionarul cuprinde definițiile și principiile relative la mențiunile esențiale ale cecului.—Iată cuprinsul chesti- onarului.— . I Definiții și mențiuni esențiale I. Legea trebue să conție o definițiune a cecului, sau e suficient ca să fixeze condițiunile esențiale de îndeplinit pentru ca un efect să fie considerat ca atare ? II. Legea trebue să stabilească următoarele condițiuni esen- țiale necesare existenței cecului. a) Cuvîntul ,,cecu sau o expresie echivalentă în limba țârei în care se emite. b) Indicarea locului și a datei emisiune! (cu sau fără dis- pozițiunea că data zilei de emisiune să fie scrisă pe de întregul de cel ce a iscălit cecul). c) Indicarea persoanei căreia sau în ordinul căreia plata trebue să se facă; afară de cazul cînd cecul va fi plătibil, la purtător. d) Mandatul trasului de a plăti o sumă determinată cu sau fără îndicațiunea fondului din care se va face plata. e) Semnătura trăgătorului. III. Trebue de admis: a) Că cecul poate fi tras asupra ori-cărei persoane. b) Că nu poate fi tras decît fie asupra unui bancher, bănci sau asupra unui stabiliment aparținînd unuia din categoriile spe- ciale indicate de lege, fie asupra unui comerciant; c) Că nu poate fi tras de cît numai asupra unui bancher,, bănei sau un stabiliment aparținînd unuia din categoriile de sta- bilimente indicate de lege? In ambele aceste ultime două cazuri cari sunt categoriile de stabilimente indicate de lege ? IV. Cecul va putea fi emis în ordinul trăgătorului însu-și? 46 Dări de seamă II Bararea. N. Legea trebue să autorize bararea *) cecului, distingînd: a) O interzicere specială. b) O interzicere generală. Și să regulamenteze formele și efectele fie-cărei interziceri. In primul caz cecul nu va fi plătibil decit la un bancher arătat anume; în aldoilea caz la ori-care bancher.— VI. Dacă legea admite și reglementează bararea; trebue să acorde această facultate numai trăgătorului sau și unui girant, sau purtător: fie că trăgătorul n’a barat cecul, fie că trăgătorul Pa barat în general și girantul sau purtătorul dorește să-1 bare- ze în special. VII. Clauza din legea germană din 11 Mart 1908 „ numai pentru credit “ trebue să fie recunoscută si reglementată prin le- ge și cu ce efect? Aceste chestiuni implică altele relative la condițiile de plată în numerar: VIII. Legea trebue să prevadă: a) Că locul indicat ca domiciliu al trasului trebue consi- derat ca loc al plăței, dacă cecul nu indică un altul; b) Dacă suma de plată e indicată atît în cifre cît și ?n litere și aceste două îndicațiuni nu sunt identice, suma scrisă în litere trebue considerată ca cea adevărată și că dacă suma de plată a fost indicată de mai multe ori, fie în litere fie în cifre, în caz de deosebire suma cea mai mică se va considera ca cea adevărată? IX. a) Cecul nu poate fi plătit decît la vedere ? Și în acest caz: b) Cecul conținînd o altă îndicațiune a timpului de plată, trebue totuși să fie considerat ca plătibil la vedere, sau trebue considerat ca nul ? c) Legea trebue să admită cecul plătibil la un timp de la vedere, fixînd și maximul timpului? (Ca’n codul Comercial Italian) III Dispozițiuni relative la gir. proviziune, pluralitatea exem- plarilor, acceptare și aval. X. Legea trebue: a) In ce privește girul; b) ,, ,, ,, interzicerea girului; c) Drepturile ce se dobînclesc prin gir; d) Legitimarea purtătorului; să se refere la dispozițiunile corespunzătoare ale lege! uniforme relative la polițe și bilete la ordin ?— XI. a) Ce consecinți civile sau penale atrag faptele creiere! unui cec fără nici o proviziune ? 1) Barare—Interzicere de a plăti cecul în numerar și deci deschide purtătorului un credit numai Dări de seamă 47 b) Proviziunea nesuficientă trebue să aibă aceleași conse- cinți ca și-lipsa completă? XII. Cecul va putea fi emis în mai multe exmplare, sau a- ceastă facultate nu poate fi dată decît în ce privește cecurile plătibile în alt stat sau în alt loc de cît acel al emisiunei și nu sunt plătibile la purtător ? XIII. Dacă legea acordă facultatea da a emite un cec în mai multe exemplare, ce dispoziții trebue să conțină în ce privește forma exemplarelor și consecințele de fapt pe cari le produce di- feritele exemplare ale cecului girate la persoane deosebite ? XIV. Cecul va putea fi acceptat ? Sau certificat? (ca’n America). Cari vor fi efectele unei acceptări sau certificări scrise pe cec ? XV. Legea trebue să recunoască avalule unui cec? IV. XVI. a). Legea trebue să fixeze în amănunțimi condițiunile în cari un cec trebue să fie prezentat trasului spre plată? In cazul unui răspuns afirmativ; b). legea trebue să distingă: 1° întăi cecurile plătibile în locul de emisiune sau în alt loc ? sau 2° între cecurile plătibile In țara în care au fost emise și cele plătibile în alt stat? sau 3° să lase fiecărui stat libertatea de a fixa termenele pen- tru cecurile plătibile în alt loc de cît acel în care au fost trase pentru a permite, de pildă, asimilarea cecurilor plătibile în o parte a statului în care au fost emise, cu cecurile plătibile în alt stat? XVII. Dacă legea fixează termenul pentru prezentarea unui cec: a) Zilele de sărbătoare trebuesc scăzute, pentru a decide dacă termenul legal a fost observat? b) . ultima zi a termenului fiind o zi de sărbătoare, pre- zentarea trebue făcută în ziua următoare? XVIII. Legea trebue să asimileze prezentărei cecului trasului, remiterea cecului unei camere de compensare în care trasul este reprezentat ? XIX. Legea trebue, în ce privește chipul de a constata pre- zentarea și neplata cecului, să se refere la dispozițiunile legei u- niforme relativă la polițe și bilete la ordin, adăugind că în ca- zul remitere! unei camere de compensare protestul nu va fi ce- rut în statele in care această remitere va putea legalminte să înlocuiască prezentarea la tras? XX. Legea trebue să confere purtătorului unui cec dreptul de a reclama în justiție contra trasului? XXI. Regulele relative la recursul unui purtător contra tră- 48 Dări de seamă •gătoruhu si giranților, în caz de neplata a unui cec, trebue să fie aceleași ca în materie de polițe? XXII. Purtătorul unui cec. care nu reclamă plata în terme- nele prescrise de lege, va mai avea recurs: a) contra giranților? b) contra trăgătorului fie în toate cazurile, fie numai în cazurile în care trăgătorul a făcut proviziunea și ia a pierit prin faptul trasului, după expirarea zisului termin? In cazul unui răspuns afirmativ la lit. b. (fără a distinge între ambele ipoteze) se va da purtătorului contra trăgătorului o acțiune analoagă aceleia ce o acordă legea germană din 11 Mart 1908 § 21? * - XXIII. Legea trebue, în ce privește notificarea de neplata gi- ranților și trăgătorului, să trimeată la dispozițiunile legei uni- forme relativă la poliți și bilete la ordin? XXIV. O asemenea trimetere trebue să aibă loc și în materie de prescripție a acțiunilor contra trăgătorului și giranților cecului ? XXV. Trăgătorul trebue să aibă dreptul de a revoca manda- tul dat trasului prin cec? Și în cazul afirmativ, o atare revocare trebue să rămîie fără efect pănă după expirară termenului fixat pentru prezen- tarea cecului ? XXVI. Legea trebue să regulamenteze efectul morței sau fali- mentului trăgătorului unui cec asupra pozițiunei trasului ? V. Perderea cecurilor, falsificarea lor și situația lor juridică internațională. XXVII. Pentru perdere e suficient să se raporteze la lagea polițelor și biletelor la ordin? XXVIII. Consecințele unui falș (semnătura falșă a trăgătorului sau a vre-unui girant sau falsificarea conținutului cecului) tre- buesc reglementate după sistemul legei polițelor și biletului la ordin ? XXIX. Legea trebue să indice cine trebue să suporte daunele rezultând din plata unui cec cu semnături falșe sau al cărui con- ținut a fost falsificat (trăgător sau tras) sau care a fost pus în circulațiune fără consimțimîntul semnătarilor cecului ? XXX. Cari sunt regulele de drept internațional aplicabile: a) capacitatea semnatarilor cecului, b) condițiunilor esențiale cerute pentru validitatea unui cec ca atare. c) formei obligațiunilor contractate de semnatarii cecului, d) formalităților de îndeplinit pentru a conserva drepturile rezultînd din un cec ? e) sancțiunilor dispozițiunilor fiscale. D. Longinescu. Membru societății științifice și Președinte: Teodor T. Burada, Secretar, A. D. Atanasiu. Membri și colaboratori: Gh. Aslan, profesor, publicist. A. D. Atanasiu, profesor la Bele-Arte și Liceul Național. A. A. Bădărău, avocat, f. profesor, f. ministru de justiție. 'N. A. Bogdan, publicist, funcționar la primăria de Iași. Gh. F. Botez-G ordon, publicist, secretar-profesor la școala de arte și meserii. T. T. Burada, publ., artist, prof., membru coresp. Academiei. D-na Laur a Constantinescu, profesoară. Arhierul Narcis Crețulescu, f. starețul Mănăstire! Neamț. Dr. Leon C. Cosmovici, profesor universitar. Const. Doboș, publicist. I. Găvănescul, profesor universitar. Gh. Ghibănescu, prof. publicist, membru coresp. al Academiei. Em. Grigorovitza, profesor publicist. Artur Gorovei, publicist. llie Ghibănescu, profesor avocat. D. Greceanu, fost ministru de justiție. Eugeniu Boureanul, publicist, avocat. Valeriu Hulubei, profesor. Vas. E. lorga, publicist. Dr. 8. Konia, farmacist. D. Longinescu, avocat, publicist. Dumitru C. Moruzi, publicist. Mihail Lungeanu, magistrat, publicist. Dr. George Mileticiu, medic șef al spital. Madona Dudu, Craiova. FZ. Mironescu, arhitect, publicist. Gh. Nădejde, profesor, direct, gimn. Ștefan cel Mare, publ. Dr. I. Naum, avocat, fost director al penetenc. Focșani. Dr. T. Nicolau, profesor liceul Internat. Dr. G. Pascu, public., f. subdirector la Biblioteca Statului Iași. Dr. I). Pompei, profesor universitar. N. Rădulescu-Niger, publicist, București. Eug. Revent, profesor, publicist. Romulus Secastos, profesor. D-ra Eufrosina Simionescu. C. D. Stahi, pictor, fost director Artelor Frumoase Iași. Dr. M. Strajan, profesor, etc. I. C. Tăzlăoanu, institutor director. Caton Teodorian, publicist, funcționar. Mihai Tomida, profesor, director liceului Internat. Riria Xonopol, publicistă. A. D. Xenopol, profesor universitar, membru al Institutului de Franța, Membru al Acadrmiei Romîne, etc. etc. A. Philippide, prof. universitar, Membru al Academiei, etc. N. Zaharia, publicist. Membri corespondență: Dr. Ladislau Ihot, membru al mai multor societăți științi- fice și • literare, Ujphest. ABONAMENTUL Ediția de lux: 15 lei pe an în țară și străinătate. 1 număr 1 leu 25 bani. Ediția de poptdarizare: 10 lei pe an. 1 număr 85. bani. Pentru numere vechi și volume clin anii trecuți, a se adresa ad-ției. Avem cîte-va colecții complecte clela anul I pănă la al XXII-lea. I* 31 T ț ,yArhiva“ acordă abonaților ei următoarele premii, cu începere de la / Ian. 1911: 1) Cine face șase abonamente pe an, și ca trimite costul lor, administrației., ca avea un abonament premiu sau valoarea în bani. ₜ 2) Cine face 20 abonamente, în aceleași condițiunl, primește patru abonamente premiu sau valoarea în bani. 3) Toți abonații cari cor plăti direct administrației abona- mentul în cele trei luni de la încevutul anului, cor concura la 10 abonamente, premia din „Arhiva^ ce se cor distribui pe anul următor 1912, precum și la 10 colum e din rec ista „Arta^ pe dife- riți ani. 4) Toți abonații, care cor trimite abonamental direct admi- nistrației în cele trei luni dela începutul fiecărui an, cu începere din Ianuarie 1911, după G ani, adică, pe al 7-lea, vor avea a- bonamentul pe un an, ca gratificație, fără a plăti nici un ban. ADMINITTRAȚIA înștiințare : Din cauza materiei prea multă d-nii cola- boratori sunt rugați a îngădui. Va veni rîndul la toți. Institutul de Arte Grafice N. V. Ștefăniu. et Co. (vis-a-visde Mitropolie) ANUL XXII. Fevruarie 1911 No. 2. d R6I Vd ORGANUL SOCIETĂȚII ȘTIINȚIFICE șl LITERARE ® ® ® ® D I N IAȘI®®®® S U M A R Pag. Botez-Gordon.—După un an (versuri) . . . 49 Dumitru C. Moruzi.—Conu Nastase (Nuvelă). 50 loan T. UManolescu.—Cîntec.—Palatul (versuri) 60 N. A. Bogdan.—Dela Cîmpulung la Peștera Dîmbovicloarei (Impresii de călătorie) . 61 T. T. Burada.—Teatrul în Moldova—Stagiunea 1869—70.............................. 69 N. L. CosmovicT.—ContribuțiunI la Studiul or- ganizărei și a faunei Rotiferelor în Ro- mânia..................................84 loan T. M. I.—O rugăciune (sonete) .... 88 Arhiereul Narcis Crețulescu. — Documentele M-rei Neamțu. (M-rile și schiturile închi- nate M-rei Neamțu. Zestrea M-rei Neamțu 89 DĂRI DE SAMĂ D. G. Longinescu.—Parasitisme organique et parasitisme social par J. Massart et E- mil Vandervelde............................95 Pentru orice privește redacția și administrația, a se adresă d-lui A. I). Atanasiu, profesor, Iași. ABONAMENTUL 10 LEI PE AN 1911 Onor. Cititorî, Cu numărul acesta ,, Arhiva “ pășește în al XXII-lea an ele existență. Gustul pentru citit prinde din ce în ce mai mult și la noi. Unul din mijloacele însemnate de răspîndire a culturei este publicistica. Și ..Arhiva*¹ de 22 de ani a îndeplinit acest rol din două puncte de vedere și anume : de a încuraja tinerele vlăstare ale științei și literaturei romînești prin publicarea lucrărilor lor în Arhiva și de a împărtăși aceste cunostinți publicului prin stăru- ința continuă, cu sacrificii, la publicația acestei reviste. Ați primit regulat numerele pînă acum și cheltuelile sînt mari, așa că vă rugăm foarte mult a ne trimite abonamantul Dv. din urmă, daca sînteți în întîrziere, și pe anul curent, care nu hau trimis. Sînt cunoscute sentimentele de care sînteți însuflețit pen- tru răspîndirea și încurajarea culturei romînești și sperăm în prețiosul Dv. concurs. Dacă împrejurări vă silesc a nu plăti a- bonamentul, sînteți rugat a înapoia numărul dela începutul anu- tui, ca să nu ne expuneți la mii de lei datorii la abonați! care au primit revista, dar nu au plătit nici pană acum abonamen- tul pe anii din urmă. Administrația. Bibliografie de lei lei Em. Grigorovitza. Scrieri în limbagiu moldovenesc, se află vînzare la Librăria Națională (Bucureșt). 1 .—Chipuri și Graiuri din Bucovina, voi. ilustrat lei 2.50 2 .—De la Hotare, istorii moldovenești. 1 voi. lei 2. 3 .—Schitul Cerebuculul, povestire istorică 1 voi. lei 1. 4 .—Oameni vechi, trad. după originalul rus a lui Gogol, 0.30. d.—Povestiri răzlețe, (în Bibi, pentru toți lei 0.60. 6 .—Cum a fost odată, schite nouă clin Bucovina 1 voi. 2.50. Grigore I. Columbeanu.—Flori de toamnă, poezii diverse. Craiova. G. Voinea.—Poezii, editura Gbbl. 1 voi. 127 p. Pr. 1 leu. Emanoil Socor.—Plagiatul d-lui A. O. Cuza, Ed. revistei ,,Facla“ București. Pr. 1 leu. E. G. Racovitza et R. Sevastos.—Proidotea Haugi n. g., n. sp., Isopode oligocâne deRoumanie etles Mesidoteini nouvelle souss-famille. (Archives de zoologie experimentale et generale, Paris, 29 Dec. 1910. Librairie Albert Schulz), N. Zaharia.—Amorul—cum iea naștere—cum evoluează,— cum se stinge,—cum se degradează.—Amorul și nebunia.—Sinu- ciderile din amor. 1911. București tip. G. lonescu, str. Academiei 30 Pr. 1 leu. Calendarul Minervei pe 1911, cu numeroase ilustrații după operile din Muzeul Anastase Simu din București. Minerva Pr. 1 leu 25 bani. a R HIV Organul Societății Științifice șl Literare Din IAȘI Anul XXII No. 2. Fevruarie 1911 DUPĂ UN AN... Un an s’a scurs, un an clin acea oră Cînd te-a răpit din viață moartea crudă, Și ca și-atuncl, pe cer nu-I auroră, Ci zorii plîng în pîcla rece, udă... Și ce senină-ai fost tu’n astă lume, Un cînt duios, în Mal, zburînd pe ape.... Un suflet bun, cinstit, făcut anume Să mîngîi plîns cu plînsul sub pleoape... Un an s’a scurs.și inima-mi zdrobită Durerea ei azi n’o mal pot reține, In mîna mea simt mîna ta iubită, O, mîna ta ce’n veci n’o voi mai ține— Și ca și-atuncl albastra ta privire îmi spune trist regretul, disperarea, Ce le ’ndurai în ceas de despărțire Cînd ai simțit că pleci, că te iea zarea... Și vai, revăd și clipa neuitată, Cînd te-ai saltat, zimbind, de pe-a ta pernă, Cu ochii-aprinși, vioae, de odată, Ca să recazi în liniștea eternă.— Un an grozav, un an de jale-adîncă, De desnădejdi, de trudnică durere; De plîns ascuns, în fața lumei, stîncă, Făr’a cerși la nimeni mîngîere; 50 Botez-Gordon Ci doai- atunci, cînd palid de-o-amintire, De vr’un obiect, ce inima ți-o strînge, Pornești nebun. în nopți de nedormire, Să câți în van un umăr, să poți plînge... Trăesc de-atuncl, trudit, ca veteranul, Care ciuntit, e totuși cu mîndrie, Că’n lupta grea, cînd l’a redus dușmanul, El și-a făcut întreaga datorie... Eram făcuți noi unul pentru altul, Și ne-am Iubit în floarea tinerețel— Chemată tu al fost de-A TOT ÎNALTUL, Eu osîndit, stingher la chinul viețel... Și-or trece ani, că vremea-i călătoare, Și ea fatal mal mult ne va ascunde; Tu tot mal mult te-I învăli’ri uitare, Eu . tot mal mult în viață voi pătrunde... Și totuși, simt, c’ori cît vor trece anii, Și-ori cît aștern pe toate ei uitare, Am să rămîn c’un semn, ca veteranii, Cu’n suflet gol și-o veșnică’ntristare... Boiez-Gordon CONU NASTASE (NUVELĂ) Tatăl lui Cconu Nastase, răposatul Cc. Iftodie, fusese vechil la una din moșiile lui Sturza; și fiind că nici velitul Boier, nici vechilul său cel mare nu pre calcan des pe acolo, că era cam peste mînă, i-ar fi mers omului destul de bine de n’ar fi fost stăpînit de două patimi mari: vinul și foițele. Ce cîștiga prin dreaptă muncă se ducea în chefuri, căci ținea casă deschisă; ceia ce cîștiga pe dealăturea, după ce vechilul cel mare îșl făcea partea leului, rămășița o. lua stosul. Și dor avea nevastă gospodină și doisprezece copii, dintre care Nastase era cel mal mare. Băeatul era' deștept; de aceia chiar, de cum împlinise vîrsta de opt ani și pînă la doisprezece, tată-său îl trimise să se lumineze tocmai la Iași, în școala de la Trei-Sfetitele Cconu Nastase 51 unde învăță slovă veche, (că nouă nici nu era pe atuncea), ceva socoteală și pa-vo-ga-dele, pentru că avea glas frumos. De sfintele Paști, Cconu Iftodie venea să-l ele cu brișcă lui cu patru cai, și fiind că era lașul departe și că totdeauna se nimerea că lucru cîmpului să se întețească nu-1 mai pu- tea duce înapoi, de cît tocmai de sfîntul Dumitru. Toată vara deci, sta la moșie, cîntînd la biserică, cetind în ceaslov cu Popa satului, ba mai priveghind din porunca lui tatî-său, vre-un prășit, vre-un treer, după înprej urări. Popa Ifrim, îl mărturisea și-l împătășea de două ori pe an; iar cu acest prilej, avînd în vedere că băiatul era fiu de vechil, îl povățuia zicîndu-i: „ferește-te, fiule, ca de cea mai îngrozitoare primejdie, de lăcomiea banului; că din cele drepte, iea dracu pe jumătate, iar pe cele strîmbe, toate, și-l mai ie și pe stăpîn¹' Nastase care era deștept, se hotărî de vreme, a nu se îndeletnici decît la mare nevoie cu cele drepte, pentru ca se aibă cît mal puțin a împărți cu dracu pe lu- mea asta, că pe cealaltă, tot la el va ajunge. Abia cîte-un sfînt sau vre-un pustnic de scapă din ghiara satanei, și asta prin cîte posturi și rugăciuni! Parcă tata se ferește așa de strașnic de cele strîmbe? Da Cconu Dumitrache, vechilul cel mare? Și chiar Boeru? La D-lor cele drepte sunt numai floare la ureche; temeiul cîștigului îl alcătuesc celelalte! Unde se vor duce ei, acolo și eu, s’a hotărît Nastase, pentru ca să fie tot între rude și oameni simandicoși. Altfel era harnic și îi plăcea să muncească. Nu că s’ar fi înjosit să iea sapa, sau grebla din mîna țăranului! Dar de cum se crapa de ziuă, calare, calare, cu un harapnic suru- giescînmînă, Iar pe buze cu ceva înjurături tot surugiești, a lui era toată moșiea lui Sturza. Ochiul lui pretutindeni: la plug, la prașă, la coasă, la secere, la adunat, la treer; de .unde nu’l așteptai, dintr’acolo îl vedeai că răsare! Și cum nu-l plăcea ceva hîrști, poc, cu harapnicul, de ridica cîte-o dungă roșie, vînătă pe unde nimerea. De se ducea oamenii să-se jăluiască lui Cconu Iftodie, de ! că v’o prăpădit un copil, zicea el ridicînd din umeri. Minte de copil, ce să-i faci? Ia nu mai băgați și voi în seamă toate fleacurile! Da căpițile cele de fîn din Rediul Mînzului mult o să le mai lăsați voi în bataea ploilor și ne- adunate în stoguri ? Acum să vă duceți la adunat, c’apoi Iau eu harapnicu lui Nastasache și o să vedeți atuncea cine dă mai tare, el sau eu ?! Așa că oamenii plecau împa- cați, și după cîte-va zile și mai multe oblojeli, mai că nici nu se mai cunoșteau urmele harapnicului. Apoi Nastase era și strîngător. Ori ce găsea îi plăcea să strîngă, pînă la un capăt de ață. De se pripășea pe mo- . șie vre-o vită dintr’un sat mai îndepărtat, Nastase o dăngă- 52 Dumitru C. Moruzi luîa de grabă cu danganaua tatei și era gata să jure în șeapte biserici că nu era vită de pripas ci clin pracilă, și a- devărat că tot din pracilă era, ori de unde ar fi venit. Să cunoaște de dimineață cum o să fie vremea peste zi, gră- ește Romînul; de aceea. Cconu Iftodie îl trimitea mal mult pe fiul său la măsurat, fie cu prăjina, fie cu banița. Nici un vătaf nu știa să mărească, sau să micșureze,firta după trebuință; Iar banița nimenea ca Nastase nu știa s’o lovească pe nevă- zutele, cu picioru și s’o radă de sus; așa că banița rasă de dînsul, tot cu vîrf și îndesat rămînea! Cu tot ajutorul ce’l aducea Nastase, lui Cc. Iftodil în- cepuse a-I merge rău. Secam stricase cu Cc. Dumitrache, ca- re decînd ajunse la boerie de Postelnic, își mărise caifetul și devenea din ce în ce mal lacom, încît bietu Iftodie întrase chiar în datorii. Nastase nu mai margea de multla școală; îi era tatei de mare ajutor. Dar ce folos? Din rău tot în mai rău! Și așa mai merse lucrurile vre-o trei patru ani în șir pînă ce se ivi și holera cea mare de lă 54. Asta, apoi puse vîrf la toate, că din paisprezece inși care se ospătau la ma- sa părintească, n’o mai ramas decît Nastase și cu biata măsa! In timp de o săptămînă, bietu Nastase își duse la veșnica lor locuință pe părintele său, și pe unsprezece frați și surori! Nici la Iași nu era mai bine, cu toți doctorii și spițerii de acolo: pe Postelnicii Dimitrache îl luase . . . holera, nu numai cu toate cele strîmbe ale lui, dar și cu toată leota de copii, nevastă și două surori. Chiar Sturza, cît era el de Boier mare, și tot a întrat în văduvie de pe urma ho- lerei celei mari. Numai în creditorii răposatului Iftodie nu dădu molima, de parcă era un făcut. Nici nu prididise bine ă împărți atîtea colivi, pentru a- tîtea suflete răposăte, pe care și Popa le încurca la po- melnic de multe ce erau, că începuse a ploua cu sineturi pe capul lui bietu Nastase. Să-și fi vîndut și camașa din va- tră și tot nu Ie plătea nici pe trei șferturi. Și ce s’ar fi fă- cut a doua zi și el și biata bătrînă? Ori primea moștenire ori nu, tot gol pușcă rămînea, că de nu primea el, o lua creditori: iar dacă o primea, de unde să plătească? Cine era să-l păsuiască? Un biet băeat fără slujbă, nici căpătăiu. De odată îi veni o rază de nădejde: puse îndată cel patru cal Ia naiticeanca părintească, și fuga la Iași, unde se sălă- șluiau toți creditorii. De-iva reuși gîndul bine, de nu, vinde caii și trăsura și își ea lumea în cap, lăsînd pe bătrînasă se descurce cum o putea. Adună pe creditori, reuși să-i con- vingă a se încredința sineturile celui mal vajnic dintre dînșii și cu acela împreună se duse să cadă la picioarele lui Sturza. Cconu Nastase 53 „Măria Ta, îi zise eD cu lacrimi, Iată și Iată halul în ca- „re mă aflu. Intr’o săptămînă am avut 12 înmormîntări în „casă. Tata, nu numai că a murit sarac, dar și dator peste „800 galbini, pe cînd alții se înbogățesc în slujba de vechil. „Ași putea nici să nu plătesc datoriile tatei, pe care nu le-am „făcut eu; dar nu vreau să-l lăs sub blestem, că tot pentru „mine și cei unsprezece care au murit s’a îndatorat sărma- „nul. Scapă-ne Măriea Ta. Ia ce brumă ne-a mai rămas prin „casă și prin ocoale, ia-o și pe mama sub oblăduirea Măriei „Tale ca cămărășiță plătește-1 pe D-lui și eu te voi sluji „cîți ani vei socoti Măriea Ța, ca să mă plătesc; nu lăsa pe „tata sub blestemul creditorilor.!¹¹ Cconu Alecu Sturza era om milos și avea suflet de boer mare. II ridică pe Nastase cu bunătate, ceru jidanului toate sineturile și le rupse bucăți, poruncind gramaticului ca îndată să-I numere negustorului 825 de galbeni. Apoi lui Nastase îi spuse să se întoarcă liniștit la moșie, că-1 numeș- te vechil în locul lui tată-său și deocamdată cu aceiași lea- fă și învoială. Să caute însă să fie harnic și cinstit ca bunul și cinstitul Iftodie, care, după 23 de ani de vechilie, dăduse cea mai strașnică dovadă de cinste murind sarac. Cît despre cei 825 de galbeni, adaugă „bunul Boer, să nu le inai duci grijă că „ți le dăruiesc cu bună inimă, cum le-ași fi dăruit lui Iftodie „dacă-1 știiam în așa nevoie mare. Ba mă simt oare cum „vinovat față de dînsul; care știiiîdu’l cu atîțla copii, trebuea să-i fi făcut leafă mai mare. Cînd Ieși Nastasă de la Alecu Sturza îl găsi sub gang pe fostul său creditor. „Moi buiat moi, zise jidanul, cu admi- „rație, tu ai cap mare moi! Dachi o și faci tu așa cum spun! „Chiconă Alechi . . . și o să fii tot așa di cinstit ca ta- „tîll D-tale Iftodie, . . șî n’o șî joci pi cheerți . . . apoi „zic și zou chi ai și faci avere mare! . . . Iar Chiconă Alechi . . . o și rumuie a fif!! „ întors acasă la Stiubeia (că așa se numea moșia lui Sturza) Nastase al nostru se așternu pe muncă cinstită; dar în așa chip ca să nu-i de-a dracului jumătate din cele drepte, ca din cele strîmbe, Postelnicul Dumitrache fiind mort, nu mai avea cu cine împărți. Alecu Sturza își cătă și acum sin- gur de moșii și fiind cam multe la număr, se lașa pentru Stiubeia în cinstea lui Nastase, un băeat de aur, care era gata să’l slujească și degeaba o viață întreagă, numai să nu-1 lese pe tatăl său mofluz, și, în adevăr, cinstit se purtă Nastase! Dacă era să înlocuiască plugurile de lemn și bor- vanele prin altele de fier, sau de schijă, se înțelege cu Baștiț, mai mărea prețul, și acela,drept recunoștință, îi trimitea do- 54 Dimitrie C. Moruzi uă pluguri mai mult. .De poruncea boerul zece hărăbăll pen- tru gospodărie, lemnarii mal scoteau două din lemnele ră- mase. Dacă pierea vre-o vită mare, știut că numai boerea- scă era, de a lui nu muria nici una. Nastase, pentru ca să nu rămîle vita moartă stingheră pe cea lume, înscriea două la catastif, Iar pe cea rămasă în viață o dîngăluia cu dan- ganaua tatei, ca pe cele de pripas. Apoi știut era că molima și lupu, nu dau decît în vitele boerulul, acelea ale vechilului erau ferite de moarte sau de beteșug. După ce mal căpătă o leacă de chiag se însura cu fii- ca Părintelui Vasile de la Orzoaea, un sat din vecinătate. Acesta strînsese ceva parale, pe cînd fusese în slujbă de pro- toereu, sub Mitopolitu Meletie, Iar de cînd cu Sofronie se lăsase de slujbă, mulțumindu-se cu parohia lui. Fetița era frumoasă, deșteaptă, gospodină și foarte cuminte. De deș- teaptă ce era, deprinsese de îndată chiar slova nouă, cela ce lui Nastase nu-i izbuti de cît hăt încolo, cînd îl erau tîmplele în doi perl. Chiar însuși Alecu Sturza veni la Stiu- bea să lețiie cununiile împreună cu mama lui Nastase; iar cu acest prilej dărui miresei șase vaci cu lapte într’ ales și cu scutire de varat și de Iernat atît pentru ele, cît și pentru a le lor prăsile. Lui Nastase, dîndui să aleagă, acesta se mul- țumi cu o locomobilă veche scoasă la brac și o batoză vă- duvă de valuri. Nastase însă le drese cu încetul așa de bine că le închiria apoi pe la vecini. Las’că gurile rele spuneau că se întrebuințase la dresul loi' toate piesele de rezervă de la mași- nele boierești; dar poți, mă rog, să închizi gura bîrfitorilor ? Așa și cu cele șase vaci de zestre, ce era de vină că, poate unde nu fusese dăngăluite cu dangaua lui Iftodie, nu fatau de cît bouți ? Ce avea lumea cu norocu lui Nastase, Dacă îi pu- sese Dumnezeu mîna în cap și-l miluia în fie-care an cu cîte un iplug ? Cînd vindea pînea Boerulul folosul de la baniță era a lui pe bună dreptate, precum a lui era și folosul de Ia măsuratul dijmilor. Chiar după învoială avea întreținerea toată de la curte, pentru toată casa și vitele lui. Așa că a- celea 4 chile de grîu, cele zece de popușoiu și șase de orz, care alcătuiau tainul peste leafă, era în drept să le și vîndă. Dacă prăsila vacilor de zestre era numai parte bărbă- tească, prăsila Miresei era însă numai parte femeiască; poate și unde se nimerise tot ierni grele și geroase, de crapau și petrele. Asta îl’ngrijea mult pe Cconu Nastase. De unde să Iea el atîtea zestri? . . că fără zestri nici gineri. Doar hu era să umple toate mănăstirile țării, numai cu prăsila lui! Da și pentru mănăstire, macar cît de puțin, da zestre tot trebuia. Ș’apoi îi ihai trebuia și lui ceva ca să trăiască în tihnă cu Cucoana Zinca Dumisale, cînd nu va mai putea munci. Cu vechilîcul, vedea el că nu o scoate la capăt. Se duse Cconu Nastase 55 deci la Cconu Alecu și-i spuse că era hotărît să-și încerce norocul, luînd o moșie bună în posesie, Numai de ar găsi vre-un om de a lui Dumnezeu care să-l păsuiască macar pen- tru întăiul cîștîu, pentru că nu are atîtea parale. Avea Nas- tase destule parale ca să plătească și trei cîștiuri înainte, dar ar fi fost prea bătător la ochi să-l știe lumea cu atîta bănit. Cconu Alecu Sturza, care cam intrase de mult în pre- supuneri și bănueli, văzînd că Știubeia nu-i aducea venituri în măsura celorlalte moșii, ba uneori și ramînînd chiar în pa- gubă, găsi prilejul de a scapa de cinstea lui Cconu Nastase. 11 recomandă unui văr al său care tocmai căuta posesor pentru o moșie ce o avea în ținutul Cahulului din Bugeacul Basarabiei. Garantă Sturza pentru întăiul cîștîu și cum veni noul vechil, plecă Nastase în Basarabia cu Cc. Zinca, fe- tele, pluguri, boroane, boi de plug, vacele de zestre, mași- nele de trier și toată bejănia ticsită în vre-o zece hărăbăli toate ale lui și făcute pe bună dreptate. Moșia era mare, ieftenă și bănoasă ; cu mult mai bă- noasă decît și-o închipuia stăpînul ei. Avea niște bălți unde puteai ierna sute de vite și porci, și în toiul ernei n’aveai decît să arunci năvodul, că negustorii din Galați te aștep- tau la mal ca să-ți numere sute de galbeni pe pește, că Do- brogea de astăzi era a Turcului. După cum am văzut, avea toate uneltele de plugărie și de trierat; ba își mai făcu și o moară de foc care lucra cînd locomobila nu era la trier, adică cea mai mare parte a anului, că era singură în par- tea locului. Satul nu l’a uitat nici astăzi, de abraș ce se purtă cu oamenii. In zece ani cît a stat ăcolo, numai o singură pacoste a dat peste dînsul: pe cînd Cc. Zinca era dusă cu fetele la Galați să Ie pue la pension, îi veni întro sară în gazdă Chirtoacă ca oaspe nepoftit. Dar cînd are omu no- roc, are, și pace bună. In sara aceia nu avea. în casă nici o sută de galbeni deplin, le numără frumos hoțului, îl cin-, sti cu vin și cu mîncări bune, îl încîntă cu vorba și cu glu- mele, așa că scăpă nebătut, pe cînd satu se bucura că o să-l scape Chirtoacă de posesor. Iarna vindea pește și porci; vara ținea strînsură de vite și făcea plugărie. cît putea do- vedi cu vitele lui și boerescul, că avea mare noroc la pîne albă. Cînd nu-l ajungeau muncitorii, aducea din Galați, că doar era o palmă de loc și gemea de turcărime și de bul- gari, care-țl munceau pe o bucată de pîine. Apoi da bani pe producte primavara sau iarna, cînd e omul la nevoe, și le desfăcea toate cu ale lui împreună în port, cînd era pre- țul mai ridicat, Se închiaburise atît de bine, că ai* fi cum- părat moșia aceia de n’ar fi fost proprietaru în proces; și la așa fel de treabă cu bucluc nu se pricepea Cc. Nastase. Dumitru C. Moruzi Așa că atunci cînd, după proorocirea jidanului, Alecu Sturza rămăsese cam „a fif“ (dar nu din vina lui Cconu Nastase care-1 lăsase acum zece ani om cu 5 moșii mari), cumpără de la dînsul Știubeia, își duse fetele în pension la Iași, că tot era mai aproape dâcît Galații, și lua drumul înapoi cu Zinca și bejănia toată așezîndu-se statornic la Știubeia lo- cuind în casele lui Sturza, ca om bogat și mare apropiitar, ce era acum tot acolo unde fusese vechil și își îngropase neamurile și părinții, căci și biata lui mamă, n’avusese parte să vadă Galații, și dormea și ea somnul cel veșnic nu de- parte de Iubitul ei Iftodie, care nu o bătuse nici odată în viață, decît cînd perdea la cărți. • • • 1....................................... Cît timp fusese, Cc. Nastase, numai vechil, umbla ca- lare și dormea adesea pe la vr’o arie, înfundat în vre-un stog, sau o gireadă; se ospăta cu niște ouă răscoapte, brîn- ză rîncedă, ori cu niște măsline în vreme de post; și bea apă clocită la soare intr’un ulcior. Ca posesor umbla cu că- ruța cu un cal pe cîmp Iar cu brișcă numai cînd se ducea la Galați; apoi pe lîngă ouă și brînză, mai scotea uneori din traistă cîte un pui, fript și o sticluță cu rachiu. Coana Zinca și fetele, aveau hrană destulă cu laptele de la vaci verdețurile și poamele din grădină ; ba de cînd erau fami- lie de posesor, mai tăiau și ele cîte-un pui sau vr’o găină la zile mari. Cc. Nastasă ar fi fost destul de volnic ca să um- ble calare și ca posesor. De umbla cu căruța pe cîmp, era cu totul din altă pricină. De! cînd începe omul a se îngrășa la pungă se cam îngroașă tot odată și la trup. Se cam bîr- dîhănise bietu Cc. Nastase și i se făcea acum milă de bietu cal; mai ales că se mai poticnise de vre-o cîte-va ori ha- ramu sub dînsul de era chiar să-l lepede odată prin niște dudău spinos. De cînd însă ajunsese apropriitar nu mai um- bla pe cîmp decît cu brișcă și venea regulat la masă. Dar avea vătăjei destul, numai vechil se ferea să aibă. Ccoana Zinca, ea era tot frumoasă, macar că născuse vre-o nouă fete, din care trăiau numai șase și i se urcase tot veninul în obraji, de mult ce țipase la slugi, și la copii, că de! copilul tot copil, iar ca slugi ținea doar niște ță- rance proaste care o slujeau pînă ce plăteau datoriile ce le făcuseră bărbații loi' de la munca cîmpului. D-neei vă- ruia, spala podelele, făcea bucatele și căta de copii. Casa ei pahar și masa ei masă, deși cu economie ; că nu-I plăcea nici ei, nici lui Năstasă irosala. D-neei făcea dulcețile și tot D-neei le aducea musafirilor că, Doamne ferește, să nu năzu- ească la ele vre-un drac de copil sau vre-o hoață de ță- rancă. Cum auzea vre-un huruit de trăsură în curte, Cc Zinca scotea broboada de pe cap, îmbrăcă iute un capot alb cu flori alsastre gru-bleo, punea, picioare goala în niște Cconu Nastaase 57 papuci calcați, mîna pe tablaua cu dulcețl care aștepta gata In dulapul încuiat, și așa gătită te heretesea de bun venit. Cum plecai, tablaua se închidea în dulap, capotul se atîrna de cuier. Cc Zinca se îmbrobodea Iar cu barezul, lăsă pa- pucii în Ietac și fuga iar după treabă cu bidineaua în mînă, cu fierul de calcat, sau cu polonicul de ciorbă. Bună gos- podină dar și mal bună mamă. Fetele erau crescute la pen- sion și de vacanță învățau gospodăria casnică; așa că în răstimpul acela Cc-na Zinca nu mai ținea țarance în slujbă. Cu toate că ajunsese și D-neil mare aproprietăreasă, viața aceasta nu și-o schimbă dacît atuncea cînd fetele cele două mal mari îșl isprăvise cursul învățăturei. Atunci, dragostea de mamă săvîrși minunea ce nu o putuse face ani de muncă și de lipsuri de tot felul, căci tot mai resfățată fusese la părintele Vasile, casă de protopop ori și cum, decît la dînsa. Atunci avu loc între soț și soție, prima ceartă care nu se mai isprăvi nici odată, prefăcînd pe blînda și supusa Zincă în o adevărată pildă de stator- nică energie. ,,Ia-n ascultă dragă barbate, spuse ea lui Cc. Nastase, „într’o seară pe cînd se retrăsese și fetele și vatăjeii, care „venise după poronci, să nu socoți că am să te las să faci cu „fetele noastre, ceia ce ai făcut cu mine o viață întreagă. „Nu ți-am cerut nici-odată nimic pentru mine. Averea asta „ai făcut’o cu munca și vrednicia ta, dar și cu a mea. Tu „de o parte adunînd și eu strîngînd și iconomisînd, avem „acum slavă Domnului de-ajuns ca să ne mărităm fetele „după niște oameni detreabă și avuțl, ca să nu aibă serma- „nele să muncească precum am muncit eu. Ast-fel de oa- „meni însă, n’or să vie să ni le ceară la Știubeia. Trebue să „ne schimbăm felul de traiu dragul meu. Să le îmbrăcăm pe „dînsele și să ne îmbrăcăm și pe noi după starea și siman- „dichia la care am ajuns; să ținem casă deschisă, să primim „la masa noastră pe aproprietarii din vecinătate; să mai „mergem la oraș să ne știe lumea. Destul cu brișcă ta în „care ne clănțăesc dinții și ni se strică rochiile; destul cu „mîrțoagele tale care cad de bătrînețe și erau să ne lese în „drum mai dăunăzi. Eu, de atîta muncă și rîdicătură mi-am „betejit ficații și m’am făcut galben-neagră ca lemnul cel „lustruit de la oglinda din odaia de primire. Așa eram cînd „m’ai luat ? Ei bine, să știi că n’am gust să mor pănă nu’mi voi „vedea fetele toate măritate. Să te pregătești dragă de bani „mulți, că la vara viitoare îmi iau pe Olguța și pe Nastașica „și plec cu ele tocmai la Calirsbad în Nemția, unde mi-au „rînduit doctorii să merg pentru ficați. De o cam dată, tu „să ne cumperi degrabă un landou frumos unde să încăpem „cu toatele fără ca să ne boțim fustele, și patru telegari ru- 58 Dumitru C. Moruzi „sești ca să ne primble fie pe cîmp, fie prin vecini, sau la „orășelul de peste deal“. De ar fi văzut soarale răsărind dinspre asfințit ori de i-ar fi căzut tavanu peste cap, că n’ar fi fost mai uluit bietu Cc. Nastase! Să facă ce nu făcuse nici odată, adică să-și mîngîe coasta cu vatraru, nu-I venea. Țipete și înjurături cît poftești; dar asta nu; una că îl era dragă muerea deși se cam smolise rău la față apoi mal era și femee zdravănă și bine legată, mal naltă decît dînsul și te pomenești că’l mal și trîntește pe înfundatele, ' că și el de! se mal moleși- se de bine și nu mal era cel ce fusese odinioară. Da ce se făcu bietu romîn adouazi și săptămînile următoare, cînd fetele, în loc de a-I ține partea, ținură hangu mămițicăl lor. Bocite, lacrimi, netralu în casă de i se făcuse capul dimerlie ! Mă rog, să te muncești la cîmp toată ziua, și sara, cînd să te odihnești și să îmbuci și tu o bucată de pîne, să al a te lupta cu șase fete ș’o cucoană,... asta șagă era ?! După ce răguși înjurînd, cumpără landoul și telegarii rusești; dar el tot cu brișcă, că-I fusese cu noroc. Apoi mal trimise hara- baleleja Iași să-i aducă cogiamite manină de pian cu un neamț’surd ca să-l instruneze și ceva mobilă franțuzască pen- tru o odaie de primire, pe care o porecliseră dudulele salon. Cînd mai avu și pian în casă apoi nu mai știu de odihnă. Toată ziulica drăngănea, și, de cum îl lăsa o dudule, alta îl apuca ; ba une-ori se puneau chiar cîte două să-i bată clapele, pe cînd celelalte patru zberau numai din gură, de-ți luau urechile. Era bucuros acum cînd plecau d-lor prin ve- cini și mal mai să nu-I pară rău. de banii dați pe landou și telegari. Cam după sărbătorile de iarnă, întorcîndu-se de la Foc- șani unde avuse un proces la Curtea de Apel, nu mai găsi nici cai rusești, nici landou, dar nici pe dudui, nici pe cu- coana. Se duseseră la Iași de carnaval și Coana Zinca îi scrise de acolo, cu slovă veche ca s’o poată desluși mal bine, că se află cu toatele sănătoase la Otel Binder unde vor sta pănă la sfîrșitul carnavalului, că se duc foarte des la teatru, că au fost poftite păn’acum la vre-o trei soarele la un bal, că fetele au făcut furoare., așa erau de drăguțe și de elegante cu tualetele nuoi pentru fie-care petrecere, că în sfărșit, petrec foarte bine pe credit, dar că de-ar plăti cu bani pe șin ar cheltui mal puțin. Ce să te faci Nastase? Trimete bani pe șin la Iași ca să fie mai eftin, taci din gură și înghite, că n’ai încotro! Cînd veni vremea să se ducă Ccoana Zinca să-și meremetisască ficații la Calirsbad, Cc-nu Nastasă nu se să lăsă rugat, ci dădu bani destul și de drum, și de cheltuială, căci îl spusese D-neei că dacă nu se înles- nește, o să găsască ea credit și acolo: că pleacă în tovă- rășie cu niște prietene bogate care nu o vor lăsa în ananghie. Cconu Nastase 59 Numai nu turba de ciudă și de urît, bietu Cc. Nastasă ! Vecinie singur acuma, ba se încurca de drîmba aceia de pian, ba de o măsuță de porțelanuri scumpe, de nu mai știa unde să puie piciorul! Bănișorii lui munciți se duceau cu di- merlia, dar i-ar fi dat bucuros să-și aibă fetele și nevasta în jurul mesei din sufragerie, unde acum mînca singur și stinger. Că vezi d-ta, nu se meremetisesc niște ficați de cu- coană cît ai pune un zbanț la o tînjală. Calirsbadu îi făcuse bine Zincăi, îi trecuse de-a binele smoleala, parcă era acum de 25 de ani. Dar ce folos ? Trebuia să meargă acolo mai mulți ani în șir; că de nu, iar s’ar fi smolit și hingherii de doctori spuneau că s’ar putea primejdui și de zile. Răbda bietu om cît răbdă, pănă ce îi trimise dracu un gînd rău! Ce, adică mult am să răbd eu singur și să muncesc ca cîinele, adunînd la bani, pentru ca d-nealor să-i arunce în petreceri și călătorii ? își spune el într’o zi ? Ele să petreacă și eu să stau singur cuc ca să le încălzesc culcușul. Dacă’i jaf, jaf să fie ! Hai să petrec și eu după pofta inimei! ! Și se ținu de cuvînt. Cînd se întoarse Cc. Zinca toc- mai în anul cînd după sezonul de Calirsbadîși dusese fetele să vadă și Parisul, își găsi soțul mort beat și de gît cu fata văcăriței satului. Țărăncuța dracului, pusă la cale de boier, le spuse obraznic și fără a’l slăbi din brațe ; că destul s’au coconit D-Ior pănă mai ieri și c’a venit vremea să fie și ea cucoană 1 Să leșine de rușine și Cc. Zinca și fetele! Din ziua a- ceia nu mai fu traiu în curtea de la Știubeia, să se despartă la vreme de bătrînețe, îi era cucoanei rușine de lume și de fete. Și cu ce ar fi trăit? Din zestrea ce i-o dăduse proto- popul Dumnezeu să-l erte ? Se lăsă de plimbări și de Calirs- bad; dar acum nu se mai astîmpăra Cc. Nastasă, care o ducea într’un chef și-o destrăbălare. Fiind însă că o înce- puse cam tîrziu, adică tocmai la vrîsta Unde alții o ispră- vesc, fu găsit într’o noapte la hanu lui Vangheli dela Iași mort de-a binele între două șanteze dela Pomul Verde, cînd ele erau numai bete-moarte! Mulți ani au mai trecut de atuncea! Ccoana Zinca tot mai trăește la Știubeia. Fetele a izbutit să le mărite pe toate și tot după oameni avuți. Insă nu au prea avut toate noroc, că unele au rămas în văduvie și trăesc acuma pe lîngă ma- ma lor, pe acea moșie unde s’au născut și au trăit fericite ca fetițe de vechil mai întăiu și la urmă ca demoazele de proprietar. Cconu Nastasă sermanul, doarme acum în curtea bise- ricei între părinți, frați și surori, cu sufletul împacat că și-a lăsat copiilor averea neștirbită, dovadă că nu lăsase pe dracul să-I eie jumătate din ea, așa că a fost statornic o viață în- treagă hotărîrii luate din copilărie. Dumitru C. Moruzi 60 Poezii CÎNTEC De șoapte în surdină Se’ngînă mîndril tei, Tu te’nfiori, frumoas’o, Cînd te oprești sub ei! Și mantia-ți ce curge, Pe trupul mlădios, Și mantia-ți cu’ncetul O lași să cadă jos. Rămîi apoi pierdută, Aștepți pe cineva, Iar luna te sărută In locu-mi draga mea. loan T. I. Manolescu P d L d T U L Palatul sur cu negrele-i balcoane, Azi turlele ’și-înalță negurate, Ca niște brațe fărâmate, toate, De vijelia unor vremi dușmane. Nici zgomote, nici cînturi fredonate, N’auzi în golu-i plin de vechi icoane, Nici chipuri rîzătoare, diafane. Nu vezi s’apară noaptea fermecate. Ades în golu-I care te ’nfioară, Un liliac orbit de lună sboară, Ca o-aminti're ’n sufletul pustiu... O! ce nu fac în lume vremea, anii, Din om neom, și .din palat sicriu, In care dorm de veacuri castelanii. loan T.„l. Manolescu Dela Cîmpulung la Peștera Dîmbovicioarei (Impresii de cillătorie) Ca să ajungi la Cîmpulungul cel romînesc, adecă acel din județul Mușcel, întrucît mai sunt și alte Cîmpulunguri— cam tot romîneșt!—peste granițele Romîniel, trebuie să treci întradevăr cîmpii lungi de cîteva ceasuri cu trenul, și apoi să te oprești în gara respectivă, de unde descinzînd imediat, te sui pe o coastă de vale lungă, urcînd mereu, în pantă cît se poate de dulce, ca să treci dela un capăt la ^altul orașul muntean Cîmpulung. I-ar fi șezut mai potrivit poate denumirea de Coastă-hmgă, ori Xalea-hmgă. Mi se spune încă din tren, că acest tîrg conține o po- pulație curat romînească, cum nu se întîlnește nici într’un alt oraș din țară, și asta, bine înțeles, ca patriot ce sunt, mă gîdilăja inimă. Dar, îndată ce descind din vagon, îmi iea geamantanul din mînă un hamal, care are și tipul și accentul foarte exact al descendenților lui Faraon; un covrigar și un alvi- țar, cel întăi cu fes roș,* celalt cu fes alb, în gura mare își anunță, într’o romînească stîlcită, marfa lor ; birjarul în tră- sura căruia mă sui, are mustețile unse cu slănină și vorbele ! sunt înpestrițate la fiece moment cu accente de cel mai curat nepot al lui Arpad; la Hotelul la care trag mă întim- pină un chelner, a cărui mutră nu întîrzii a o recunoaște că e a unui Șmil Herș din Iași;—acolo însă-i zice Alecu 1 Proprietara hotelului îmi mărturisește, ceva mai tîrziu, că părinții ei au fost greci din Țarigrad. Ce să vă mai spun de Spițeriul, Cofetarul, Berariul, Bărbierul, Tinichigiul, Ciu- botarul etc., la care întîmplarea mă duce ? In fiecare din ei, cu puțină scrutare, recunosc tot representanț! ai diferitelor alte națiuni, mai mult sau mai puțin adaptați mascel romî- nismulul: Nemți, Poloni, Ruși, Sîrbi, Franțuji chiar, am în- N. A. Bogdan 62 tîlnit aici;—dar mai toți au adoptat sau un seu ori un ianu, la sfîrșitul pronumelui lor, sau sunt prevăzuți cu acte în regulă de get-beget romînl fără pricină. “ Așa dar și Cîmpulungul din Mușcel, nu-I _ mult mai cu moț decît Kimpohing-xA din Bucovina, în privința purismu- lui romînesc. Dintr’un capăt în celalt, Cîmpulungul nostru e traver- sat de o frumoasă șosea, bine întreținută, udată des prin canalurl superficiale de irigație, ce trec prin diferite părți. Un bulevard lung, este așezat între șoseaua aceasta și o altă stradă din centrul orașului. Un bust de bronz a lui Radu Negru-Vodă, așezat pe un frumos piedestal de piatră, stă în fața Primăriei, o clădire și ea destul de prezentabilă. Mai multe biserici și case, cochete ca stil și respectabile ca mărime, împodobesc diferite uliți. Grădinuți nenumărate se alătură aproape fie-cărei case, bogate sau sarace. O piață centrală e încunjurată de clădiri impozante, iar spre răsărit o piață de victualil, și o hală clădită de zidărie, dau un as- pect original localității. Vila cochetă a d-lui Mirea, îți face o impresie din cele mai plăcute, fiind întradevar construită într’un stil cît se poate de artistic. Un stabiliment de băi, proprietatea Eforiei Spitalelor Civile din București, este o instalație din cele mai moderne, în tot ce privește atît clădirea, cu admirabilul el parc, cum rar se vede pe aiurea, cît și mijloacele hidro-terapeutice. Apoi școala Normală, diferite căzărmi, spitalurl, școli, fabrici, gră- dina publică, localuri de consumație, prăvălii diferite, toate aceste concurează ca să dea Cîmpulungului un aspect plin de viață și veselie,—mai ales, după-cum îmi spun locuito- rii, în timpul verei, întrucît iarna, mai riguroasă pe aici de obicei decît prin alte orașe de șes ale țărei, restrînge mult viața publică, și face pe mulți Cîmpulungeni să emi- greze din localitatea lor. Dar ceia ce-i mai atrăgător în toiul verei, la Cîmpu- lung, apoi de sigur e marele iarmaroc, sau bîlciu, din Iulie, pentru care e rezervată o enormă piață, ce se întinde din centru, trecînd rîulețul ce spăla toată valea orașului, pînă la fundul unei mahalale de peste acea apă; nenumărate bă- rătci de scînduri și pînze, o sumă de dugheni de toată mîna, așteaptă acest anotimp, pustii în restul anului, ca să formeze un tîrg nou, suplementar celui normal, care se populează cu mii și mii de tipuri din țara întreagă, de peste munți și de peste Dunăre, dela angrosiștii importatori de alambicuri pentru distilația țuicei, pînă la vestitul Braun panorama- Dela Cîmpulung la Peștera Dîmbovicioarei 63 giul! Tot ce produc fabricele naționale și streine pentru u- zul țăranului romîn, ba chiar și a multor tîrgovețî mal cio- pliți, se găsește cu prisosință în acest Iarmaroc,—dela pan- tofii de atlas alb pentru mirese, pînă la jugul greu al boi- lor, sau pirostiile țigăneșți de fiert mămăliga. Spectacolele publice însă pare că alimentează mal mult decît însuși mărfurile, acest bogat tîrg. Pelîngă Braun, care are cincl-șese baratce, cu fel de fel de maimuțării, mai sunt o sumă de Urieși și de Pitici, Monștri și menagerii, Acro- bați și Clovni, ce țip și se zbat mai rău decît fiarele, jo- curi de noroc în care se pungășește mai ales țărănimea na- ivă, fotografii ă la minut cu nemiluita, dugheni pline de turtă dulce, rahaturi și cofeturi, ce conțin mai multă făină de cari decît zahar în ele, etc., etc. Sunetele caterincilor, a diferitelor dairale și clarinete, șuerători și scripci de toate mărimele, zingănitul farfuriilor și paharelor de pela diferite bărătci în care se mînîncă, și mai ales se bea cu profuziune, cîntecele răgușite ale lăuta- rilor și ale mușteriilor, răgetul boilor sau nechezatul cailor, țipetele celor ce’și recomandă marfa din toată puterea plă- miilor lor,—te năucește și te face să calci în bobote, cînd peste picioarele altor vizitatori, cînd în șanțuri ori alte ba- gatele ce se găsesc prin piața vitelor, primind din cînd în cînd respectabile ghionturi pe sub coaste, ori brînci puter- nice date de alți trecători grăbiți, ba chiar și cîte un capăt de oiște între grumezî. Iar dacă nu’ți ții minele veșnic în buzunare, și hainele bine încheete, e de prisos, după ce-ai eșit din iarmaroc să-ți cauți ciasornicul, spre a vedea cîte ceasuri ai petrecut acolo, sau punga, ca să plătești ce-ai cumpărat sau ce-ai consumat pe undeva. Și aici cași în ori ce alte părți unde aglomerația e mai mare, sute de pungași mișună, și’și fac meseria cu cea mai minuțioasă conștiin- ciozitate. Ce e mai pitoresc în acest bîlcu sunit costumele țăra- nilor din munți, care vin în pilcuri întregi, cu tot ce au mal de samă pe ei, purtînd diferite țeseturi și cusuturi; bărbații cu cămeși și ilice înflorite, femeile cu catrințe, fote, fuste și năframe, bătute cu cilicuri și fluturi, și împodobite cu tot ce mintea lor le face să deseneze cu acul sau cu stativele, din ață, lînă, matasă, fir, peteală etc. Aproape toate porturile naționale din Muntenia sunt representate între țărănimea ce vine la Iarmarocul din Cîmpulung, și ele diferă mult unele de altele, formînd însă un tot pitoresc, ce’ți gîdile și învioșează privirea, mai ales la lumina puternică a soarelui de Iulie. E un fel de grădină mare cu flori uriașe, mereu mișcătoare, gare vorbesc, rîd, se înbrîncesc, se înbrățișază și se leagănă în toate părțile. 64 N. A. Bogdan E cu neputință să nu cumperi ceva din acest bîlciu, precum e cu neputință să rezișți ispitei de a te fotografia, ă la minut, pe carton, pentru, 50 bani, drept care primești numai decît o admirabilă caricatură, ce samănă cu tine ca cioara cu lebăda. Afacerile merg binișor în acest tîrg anual al Cîmpu- lungului, căci cei mai mulți din țăranii ce se scobor din munți, sînt în deobște chiaburi, și vin să cumpere lucruri diferite, îmbrăcăminte și unelte, nu numai pentru ei și fa- miliele lor, dar și pentru argații ce’i au, cît și pentru revin- derea lor prin micile prăvălioare din satele de munte, unde se mai văd încă negustori în sumane și opinci. Eși pe trei sferturi zăpăcit din iarmarocul acesta, după ce ț’ai perdut două—trei ceasuri în el, fără să’ți dai samă cînd a trecut vremea, și gîndind să te recreezi în tîrg, dai și aci, la fie-care stabiliment public de consumație, de alte tarafuri de lăutari, sau de tot felul de negustori ambulanți, cari îți vîră în nas marfa lor „veșnic de ocaziune", de care nu poți scăpa decît dacă faci pe surdo-mutul. Cu tot bîlciul, cu toate clădirile cochete din oraș, 1 a bulevardul Ptirdon... poreclit așa din pricina coatelor ce’și ocrotesc reciproc primblătorii prea deși de pe acest scurt bulevard, cu toate grădinuțele și ferestrele înflorite cu fru- moase hortenzii și gheorghine catifelate, cu tot caracterul ultra-naționalist al cîmpulungenilor, desmințit la fiece pas de figuri străine, după 3—4 zile de petrecere aici,—mă plicti- sesc. Și mulțumită unor prieteni ce-i întîlnesc, doritori și ei de a cunoaște toate ungherele mai mult sau mai puțin în- cîntătoare ale țărei noastre, ne hotărîm a tocmi o trăsură cu patru cai, cu care să facem o escursie în munți, pînă la Peștera Dimboviăoaret. Așezați unii pe capră, alții pe pernele și scăunașul din trăsură, căluții muntenești pornesc pe la trei după amiază, și mergînd tot înainte pe lunga șosea a Câmpulungului, lă- săm la dreapta și la stînga noastră o serie de vile și cășci- oare în stil național presărate pe cîțiva kilometri, între care se văd mai multe cuptoare de ars varul, mori de măcinat făină, și alte mici industrii cîmpenești, după care, tot urcînd la deal, zărim spre stînga satul și schitul Nămătoasa, pe care ne hotărîm să’l cercetăm la întoarcere. Apoi drumul tot urcă mereu, pe o șosea vrednică de laudă, dînd din cînd în cînd și de mici văi, schimbînd pri- veliștele una după alta la fie-care sută sau două sute de metri, lucru ce ne face să credem că petrecem înaintea unui Dela Cîmpulung la Peștera Dîmbovicloarei 65 colosal aparat cinematografic, luminat de marele astru al zilei în persoană, în locul ordinarului bec electric. Unde și unde se zărește cîte-un sătuleț, cu casele-i albe ca laptele, iar pe lanurile întinse, unde nu’s acoperite de copaci, stînci sau huceaguri, vite multe și oameni la cules, ce’și văd de hrană sau de treabă, fără să se sinchisească cît de puțin de trecerea noastră pe acolo. Mai popăsim la o cișmeluță, ne mai coborîm la un ratuș, spre a ne aproviziona cu tutun sau cu chibrituri, mai ne schimbăm locurile de pe capră în trăsură și vice versa, și, după ce-am trecut mai multe localități, care de care mai pitorești, și după ce am urcat fără să ne dăm bine sama la o respectabilă altitudine, iatăne pe aproape de apusul soa- relui în Rucăr, popăsind înaintea unui drăguț hotel, care, poartă acelaș nume ca și localitatea. Multe case mîndre se înșiră pe ambele laturi ale șo- selei, formînd din Rucăr una din cele mai pitorești și mai apreciate stațiuni climaterice ale țărei. Creste de munți abundă în jurul satului, ceea ce’l apără de curen- te prea răpezi; dar în acelaș timp și ploile ce se infundă cîteodată pe-aici, îi fac o atmosferă foarte umedă, ce con- trastează nu tocmai plăcut cu prima calitate. Din pricina a- ceasta, reputația ce’și cîștigase într’o vreme acest tîrgușor, că are o climă foarte priitoare celor bolnavi de piept, și’a schimbat’o cu totul astăzi, așa că marele Hotel Rucăr, la care am tras, îl găsim cu totul nepopulat, Iar antreprenorul hotelului, deși natura l’a înzestrat cu lin volum cărnos din cele mai respectabile, îl găsim palid la față și cu ochii aiu- riți, probabil de teama deficitului cu care urmă a se solda prevederile sale pentru vara anului curent. Luăm masa de sară într’un mare salon, în compania numai a 8—10 alți vizitatori, deși era loc aici pentru 50—60 cel puțin. Mîncarea e bună și nu e scumpă. Singuri păstră- vii prăjiți, ce ni-i oferă ca specialitate a casei, sunt cam piperați. Odăile de dormit însă, deși spațioase și luminoase, sunt din cale afară economicos mobilate, mai ales în ce privește paturile: aici, găsii că în patul meu în loc de 4 seînduri de cîte 25 centimetri una cel puțin, erau așezate pe vergele crivatului numai 2 seînduri, de cîte 20 centimetri una, re- mînînd între ele un spațiu de vr’o 50 centimetri; și numai mulțumită mindirului de pe seînduri, nu se acufundă cineva în- dată ce se pune pe el. Oboseala mă făcu să dorm astfel pînă aproape de ziuă; dar cînd mă trezii, coastele și gleznele mele ce se ră- zemase de muchiele celor două seînduri dela pat, mi se pă- reau rupte din loc; și această dureroasă amintire de Rucăr o avui pentru cel puțin 48 de oare. Arhiva 2 66 N. A. Bogdan După ce luai cafeaua dimineața pe la șese ceasuri, mai cutreerăl repede Rucărul în lung și’n lat, și apoi urcîndu- ne în trăsura ce ne aștepta, o pornirăm înainte spre Peștera Dîmbovicioarei. Aceiași șosea bună și curată, aceleași sate pitorești. Mergem agăle-agăle, urcînd mereu, traversînd cînd coaste, cînd creste de munți, peste poduri și parapete, privind în josul nostru Dîmbovicioara ce alunecă argintie-mohorîtă, ca un mare boa-constrictor fără sfîrșit; ne gîdilă urechea talan- gele oilor sau măgarilor ce pasc pe imașurî, ne surîd și ne dau buna dimineața muntencele ce călătoresc pe cai mă- runți ; ne oprim, la jumătate cale, la o crîșmă dinaintea că- reia vedem, pe o tarabă curată, două mari cașuri proas- pete, din care gustăm cu lăcomie, udîndîndu-le și cu cîte un păhăruț de vin gălbui ca undelemnul. Nu mult după aceasta, trăsura se scoboară puțin spre vale, și înaintea ochilor noștri se ivește măreț și splendid defileul Dîmbovicioarei. Se pare că natura, prin un capriciu straniu, de care în epoca noastră rar se mai pomenește, a izbit într’un mare munte de peatră cu o bardă imensă, și a despicat în două, pe o distanță de cîte-va sute de metri, acest munte, lă- sînd de o parte și de alta doi păreți uriași desbinați, avînd o înălțime pe alocuri cam la o sută de metri pă puțin, păreți compuși din stînci de toate colorile, suprapuse în felurite chipuri, printre straturile cărora au crescut mușchi, buruene, floricele și chiar copaci cogeamite! Turnul Goliel e jucărică pe lîngă înălțimea acestor pă- reți, îndepărtați unul de altul numai cu cîțiva zeci de metri; bolovanii coloși din vîrfuri amenință la fiece moment să se prăbușească în strîmtoarea dintre ei, pe unde trece șoseaua curată și albă, ce s’a croit de stăpînire, paralel cu rîulețul Dîmbovicioara, a cărui apă parcă clocotește trecînd peste bolovanii ce’i stau în drum. Singur glasul pîșîn al acestui rîuleț resună în natura selbatecă în care ne aflăm aici; căci nici case, nici oameni, nici vite nu vedem în întregul acest curios drum. Eșiți din această cale ce’ți dă impresia că mergi prin fundul pămîntului, nu mai treci mult și alba șosea iea sfîr- șit, în fața unei priveliști selbatece, dar încîntătoare. Ne a- flăm dinaintea unei strîmtori de munți, ca în fundul unui chiup; la dreapta noastră zărim o boltă mare, așezată pe coasta stîncelor, și la care ca să ajungi, trebuie să te sui pe o carare îngustă, avînd de-o parte un mic parapet Dela Cîmpulung la Peștera Dîmbovicloarei 67 de lemn. Această boltă de cîțiva metri înălțime, îți dă im- presia că ai în fața ta gura Iadului, așa cum o descriu bu- nicii noștri în poveștile lor cu zmei și cu draci. Pășind înăuntru, ne aflăm ca într’o uriașă sală gotică, sub niște bolți de peatră calcară, prezintînd deasupra cape- telor noastre urme de stalactite, ce în timpuri mai puțin ci- vilisate ca ale noastre se vor fi format în această străveche peșteră. Dar numai urme, căci desigur, fiecare vizitator ce a trecut din vremuri pe aici, întrucît peștera se află pe te- ritoriul liberei și constituționalei noastre țărișoare, a avut grija de a sfărma țurluiele ce se lașau în jos- din podișul de peatră, și a lua cu sine, ca amintire, cîte un asemenea țurlui, sau... a’l arunca afară, dacă i se părea prea greu de dus acasă. Cît despre stalagmite, care necesarminte trebu- iau să se afle în asemenea loc, aproape nici urme nu se mai găsesc, ele fiind cu totul distruse în bolta de intrare. Pe o văgăună întunecoasă trecem și mergem, cu lu- minări aprinse, conduși de o fetiță de țăran, ce păștea prin apropriere vr’o doi viței; căci despre un călăuz mai serios nici s’a vorbit vreodată pe aicea. Pășim peste diferite blo- curi și bolovani sfărmați, ne mai lovim cu capul de bucăți de peatră fasonată de natură în diferite forme bizare, pe bolta acestei pivniți imense, ce pare fără de sfîrșit. Alte hrube fac la dreapta sau la stînga, în care, dacă am păși fără conducător, am putea rămînea amanet acolo pentru multă vreme... Unii din noi se împiedic de bolovani și’și zdrobesc genunchii; alții își fac cucuie prin cap;—dar spec- tacolul e impunător, înfiorător totodată, și cînd ne uităm unul la altul dela o distanță de cîțiva metri, apărem unul altuia ca fantome livide, ce’ți dau fiori lungi prin șira spinărei. Ne reîntoarcem cu precauție pe unde am venit, după trei sferturi de ceas de cercetare, și cînd zărim din nou lumina zilei la gura peșterii, ni se pare că recăpătăm o viață nouă. Suflăm în luminări, pe care, împreună cu cîți-va golo- gani le dăm țărăncuței ce ne-a condus, și apoi ne punem să ne odihnim pe o bancă de lemn ce, cineva, cine va fi fost acela, a avut atîta grijă să o așeze la gurapeștereî Dîmbo- vicloarei. Ne suim Iar în trăsura ce ne așteaptă în capătul șo- selei ; ne reîntoarcem pe acelaș drum; prînzim la Hotel Rucăr ; pornim Iar, și pela două ceasuri după amiază, fa- cem din șosea la dreapta, spre a vizita Schitul de Maici Nămăioasa. La poalele unui muncel, într’un sat curat, așezat cu fața spre răsărit și meazăzi, este durat un schit de maice, 68 N. A. Bogdan compus din mal multe căsuțe fără nici un stil, și fără nici o legătură între ele, la care nu te poți sui decît cu picio- rul, fiind fie-care așezate pe o coastă foarte repede. In mij- locul lor este biserica, care formează adevarata atracțiune a locurilor aceste, fiind zidită,— sau mai bine zis sapată, într’un singur bloc de piatră, a cărui parte dindărăt e vîrîtă în munte. Un turnuleț și fațada bisericei, sînt zidite din piatră tăiată și cărămidă; cum treci din pridvor însă, te afli într’o boltă respectabilă, rezultată prin cioplirea cu dalta și cio- canul. a miezului unei stîncl voluminoase. Cine va fi esecutat această cioplitură, în cît timp și cu ce prilej, asta e treaba istoricilor s’o spună, căci eu, deși am întrebat pe cîteva măicuți bătrîne, de asemenea lucruri, n’am căpătat nici un respuns precis. Una spunea că-i de pe vremea lui Radu Negru-Vodă, (toate vechiturile din Muntenia par a fi de pe vreamea lui Radu-Negru Vodă!); alta că-I făcută de boerii lui Țepeș, unde s’au ascuns ei ca să scape de a fi așezați în respec- tivele țepe; altă maică mi-a mai spus altă istorie, care nu se potrivea nici atîta cu împrejurările. Și nici un că- lăuz oficial, nici o cărticică cît de dubioasă în text, nu găsii pe acolo, care să mă instruiască în această beată nedume- rire. Și așa se întîmplă, nu numai mie, ci tuturor cercetă- torilor locașurilor noastre istorice sau sfinte, întrucît Casa Bisericilor, sau onorații impiegați superiori ai Ministeriulul Cultelor și Instrucțiune! publice, găsesc că-î mai comod de a’șl face vilegiatura lor pă gratis, în timpul vacanței, la toate arhondaricurile din țară, decît să cerceteze, să scrie, și să tipărească vr’o descripție relativă la asemenea așe- zăminte, care să lămurească pe escursioniști și să dee în lu- mina cuvenită importanța lor în cultul și istoricul națiunel romîneștl. N. A. Bogdan TEATRUL IN MOLDOVA Stagiunea 1869—1870 (Urmare) Continuarea Direcțiunei Teatrului național de Primăria lașului cu concursul unui comitet. — întocmirea unul budget special al Tea- trului.— Actorii și repertoriul Teatrului Național. — Angajarea lut Neculai Voinescu ca șef de orchestă. — Dări de seamă despre di- feritele piese de teatru jucate. — Critica presei despre reprezen- tația piesei imorale „Aventurile amorului^. — Neculai Luchian formează o trupă de actori cu cari dă reprezentațiuni în Bîrlad.— Primăria dă în antrepriză opera italiană lui Panu Cătulescu.— Ajutorul ce dă Primăria Directorului Cătulescu. — Reprezentația trupei de operă italiană în folosul „Scoalei de meserii^ a Fe- meilor Romîne. — Reprezentația dată de opera italiană în bene- ficiul Călugăriților din Mănăstirea Agapia. — Reprezentarea ope- rei „Norma^ în beneficiul artiștilor italieni, pentru înlesnirea plecării lor din Iași. Mai multe persoane doritoare de a lua direcțiunea Teatrului Romînesc pentru iarna 1869-—1870, se prezentară la Primărie cu cereri de a li se încredința lor această direcțiune, între cari ve- dem pe Teodor Aslan, Cnnstantin P. Cnnstantiniu, Anton Cam- ban, și Neculai Luchian; totuși Consiliul Comunal și Primarul de pe atunci Dimitrie Guști, după o invitare expresă ce primise de la Guvernul din București, se hotăresc să nu admită nici una din aceste cereri și Comuna să urmeze înaite a administra ea în- săși trupa românească în stagiunea aceasta, cu concursul unui comitet compus din Al. M. Șendre, Andrei Vizanti, și Anton Camban (Noembrie 1869), după aceia acel comitet a fost compus din T. Antoniadi, Andrei Vizanti și I. Caragiani, (Decembrie 1869). 70 T. T. Burada Dintre aceștia vedem că în luna Ianuarie următor dimisionează atît Vizanti cît și Caragiani. Primarul D. Guști le primește dimi- eiunile arătîndu-le părerea sa de rău. Procedîndu-se la angajamentele actorilor și formarea reper- torului găsim că Administrația Comunală a întocmit un Bugdet special al Teatrului, pentru stagiunea 1869—1870, în cuprinderea următoarea, după cum îl găsim în dosarul Primăriei de la Iași No. 111 din 1869, pag. 209 : BUDGETUL TEATRULUI ROMÎN DIN IAȘI pe stagiunea 1869—1870. Cheltuelile: Galbeni Benefise G 33 7a D. Mihail Galino 33 7a Alexandru Gheorghiu 35 ¹/₁ Gheorghe Alexandrescu. 18 7a Neculai Mihailescu 15 loan Ivolschi 38 Șepte Coriști 20 7a Victor Delmary, Registor și Director de scenă. 75 1 întreg, D-na Efrosina Po- pescu. 35 ^2 Smaranda Merișescu 40 ^2 Eugenia Nini Valery 25 y₂ Maria Camban 30 7₂ D-ra Irina Poenaru 9 Elena Lașcu 30 Cinci coriști a 6 galb. pe lună Veniturile cu Galbeni 1562 Subvențiune de la stat 300 Abonamentul 900 Recetele serale pentru 30 de abonamente 12 lancu Buciucov suflior 8 Costăchescu scriitor 85 Pe lună orchestra 40 Osebite cheltueli Costume, Peruci, Piese, etc. 4 Băetul de la repetiție 12 D. Valeri pictor și mașinist 13 Trei rîndași a 3 galb. pe lună și 1, a 4 galb. 10 Pentru rechiziție 6 Croitorul 175 Cheltueli serale pe soco- teala de 10 reprezentații pe lună. 816 Pe lună 5 Luni 4080 Pe cinci luni. aproximațiune: Galben! 100 Doue reprezentații extra- ordinare a 50 galbeni 250 Venitul Beneficiilor 30 Venitul bufetului 3142 gal. Pe sezon Recapitulațiune : 4080 Cheltuelile 3142 Veniturile 938 Deficit Membri comisiunei teatrului: Șiendre, A. Camban. Teatrul în Moldova 71 N. B. Mai este necesitate a se angaja pe D-l Neculau cu 10 galbeni pe lună, asupra economiilor ce ar putea rezulta din acest Budget. Șiendre, Camban Față cu acest budget s’a angajat actorii prevăzuți în el și s’a întocmit și repertoriul ast-fel după cum se vede în Programul ce urmează, tipărit și afișat atunci în oraș. Iată acel program: TEATRUL ROMÎN DIN IAȘI Comisiunea Tetrală. Programul Stagiune!, anul 18G9,—1870. Persoanele ce compun trupa: Doamnele : Efrosina Popescu Smaranda Merișescu Eugenia Nini Valery Irina Poenariu Maria Camban Elena Lascu Domnii: Mihail Galino Alexandru Gheorghiu Gheorghe Alexandrescu Nicolai Mihailescu, loan Evolschi loan Panu, Gheorghe Neculau, Emanoil Negruți, Lazar Florescu, Smaranda Grosu, Maria Neculau Alexandru Grosu, Mihail Stihi, Ecaterina Petrescu, Otilia Sen ti. Lazăr Maurevel, loan Poenariu, loan lanulescu. Domnul Victor Delmary, Regisor și Director de scenă. Piesele principal^ de pănă acum din care se compune Re- pertoriul: Vornicul Bucioc, Hoața de copii, Nebuna de Londra, Marchiza de Senneter, Un măritagiu sub Ludovic XV, Viața privată, Luiza sau Reperațiunea, Romanul unei femei, Tot pentru femei, Boala Fluturului (La Papillone), Amicul Grande, Părul femeii mele, Răsbunarea sau Logodnica, Corsicană, Omul cu masca de fier, Patria, Vilian Scliecspir, Un duel sub Richelieu, A cui este vina, Sînt fiul meu, Africanul.., Precioșii, 72 T. T. Burada Pre lîngă aceste piese Comisiunea nu va lipsi a face să se reprezinte și piese naționale, vechi sau noi, cari le va avea la dispozițiune și cari se vor putea reprezenta după scena și trupa noastră. Abonamentul va fi de 30 reprezentațiuni Prețul abonamentului: Loja Avan scenă de rîndul întăiu și Benuar . GO galbeni Loja simplă rîndul întăiu și Benuar ... 32 ,, Loja simplă rîndul al doilea......................16 ,, Stalul .... 6 ,, Prețul cu sara : Avan scenă de lojă rîndul întăiu și Benuar 100 lei.—Loja de rîndul întăiu și Benuar 56 lei.—Loja de rîndul al doilea 28 lei.—Stal 10 lei, Pater 4 lei 12 par. Galeria 2 lei G par. Domnii cari voi’ voi a se abona sunt rugați a se adresa la cancelaria Comisiunei în localul Teatrului în fie ce seară, precum și la D-l Victor Delmary în ori ce oară peste zi, tot în localul Teatrului. începutul reprezentațiilor, se va anunța prin un afiș special. In cursul acestei stagiuni a mai fost reangajat loan Gafen- cu, precum și un actor din București, Gestianu, care-și avea re- putația făcută acolo, ca unul din cei mai buni comici. Șef al orchestrei Teatrului a fost angajat pentru prima dată un diletant romîn, Neculai I. Voinescu, concertist pe violină, care studiase muzica în Paris, iar artiștii din care se compune orchestra, au fost: Alfred Hett, loan Barozzi, loan Buiucliu, I. Wiszniewski, St. Vasileanu, X. Teodosiu, M. lahn^ Grigorie Spiridon, Teodor Daniliuc, P. Brah, P. losipescu, I. Metz, Luca Mihail. ❖ ^Reprezentațiile romanești au început la 20 Noembre 1869, și urmară pănă în Aprilie 1870. Dintre piesele ce s’au reprezentat în această stagiune și despre care s’au făcut unele dări de seamă prin ziare, arătăm următoarele: ,,Trupa romînă e bine compusă și publicul mulțumește co- mitetului teatral pentru interesul ce vroeșto a ne proba că are în a- Teatrul în Moldova 73 ceasta unică distracțiune a societății noastre. {Secolul, No. 34 din 28 Noembre 1869). In 1 Decemvrie 1869, s’a jucat piesele Marchiza de Senneter și * Părul femei mele, în care toată trupa a jucat foarte bine. D-na Popescu și Irina, s’au deosebit prin talentele lor și astfel au dobîn- dit vil simpatii de recunoștință și de mulțemire din partea publicu- lui în privința spiritului de teatru și a inteligenței lor naturale. In piesa Părul femeel mele, D-na Merișescu asemenea a în- țăles foarte bine rolul ce’l avea. D-na Camban în aparițiunea sa pe scenă s’a văzut oare cum în contra naturelului ei de scenă, foarte tulburată, {Secolul pe anul 1869). In 4 Dec. 1869 s’a jucat piesele Urîta satului și Precioșli. ,,D-nii actori Alexandrescu, Gheorghiu, Nicolau, Panu, Mihailescu, Evolschi și D-nele Merișescu, Nini Valery au executat rolurile lor cu deplină satisfacțiune a așteptării publicului. Cu deosebire D-na Nini Valery și D-l Alexandrescu pentru cîntecele armonioase ce au cîntat, au fost foarte mult aplaudațrb In 7 Dec, 1869 se joacă 177/^ privată, comedie în 1 act tradusă de I. Bucicov, și Marchiza de Senneter, comedie în 2 acte, tradusă de G. Vally. Duminică în 14 Decemvrie se joacă Un tînăr de închiriet, comedie în 1 act, tradusă de I. Panu, Sînt fiul meu, come- die în 1 act, tradusă de G. Vally și Urîta satului, vodevil în 2 acte de Eug. Carada, muzica de A. Flechtenmacher. Joi în 19 Dec. 1869, se joacă Luiza sau Reperațiunea co medie în 2 acte, tradusă de G. Vally, cupletele de I. Holban. Impresiunile voiajului C'c-nei Chirița, șansonetă comică de V. Ale- xandri, esecutată de d-na Merișescu, și Viața privată, tradusă de I. Bucicov. Joi 25 Decemvrie 1869 se joacă Zmeul nopței, comedie vo- devil în 2 acte, de D. Bayard și Arago, tradusă de G. Vally și Două despărțenii. Sîmbătă 29 Decemvrie 1869, se joacă Boala fluturilor, co- medie în 3 acte și Două despărțenii. Marți în 30 Decemvrie 1869, se joacă Țarina sau Moartea lui Petru cel Mare. In 1 Ianuarie 1870 s’a jucat în al 11-lea abonament Zme- ul nopței, comedie vodevil în 2 acte de Bayard și Arago, tradusă de G. Valy; iar Marți la 6 aceliași luni s’a reprezentat Chir ița în 74 T. T. Burada lași sari Două fete și-o neneacă, comedie în 3 acte de V. Alexandri și Urtta Satului, vodevil în două acte de Eug. Carada, muzica la ambele aceste piese de A. Flechtenmacher. Marți 13 Februarie 1870, s’a dat în beneficiul Efrosinei Popescu, piesa Nebunii din Londra, dramă în 5 acte de Ch. Lafont, Sîmbătă la 10 Ianuarie 1870, s’a jucat piesa Țarina sau Moartea Iul Petru cel Mare, dramă îu 5 acte, tradusă din fran- țuzește. Curierul de Iași în No. 4 de la 15 Ianuarie 1870, zice că : „Galino, în rolul lui Petru cel Mare, a fost bine, ca și în toate rolurile sale. Cee-ce-a plăcut, a fost năsuința ce a desvol- tat în studiarea acestui rol; în mai multe rînduri, el făcea să a- muțească șoaptele sufleruluî, neavînd trebuință de ele: în pri- vința jocului, mai nemerită a părut acea scenă din actul al patrulea, cînd Țarul într’un monolog bine compus, ^ice, că lu- mea’l acuză de tiran; dar—esclamă el—ce fapte mari s’au putut duce cînd-va în desăvîrșire, fără varsaro de sînge ! D-na Popescu în rolul Țarinei a avut multe momente prea nemerite, pentru care a și căpătat aplause care i se cuvineau. D-șoara Poenariu a dat cea mai naturală imagine a junei și naivei Olga, fiica lui Menzinkoff (Gheorghiu) și era sublimă cu deosebire în actul al treilea, cînd află relația amoroasă ce esistă între bărbatul său Contele. „Sapieha (Alecsandrescu), și între Țarina; acea durere, acea îndignațiune bine simțită și bine exprimată, a, făcut, ca artista să fie aplăudată și chiemată pe senă; rolul Olgăi în tot de- cursul dramei este acela al unui înger tutelar. In sfîrșit suc- cesul cu care s’a esecutat această frumoasă dramă, a satisfăcut așteptările publicului¹¹. Joi, la 15 Ianuarie 1870, s’a jucatpiesa Peticarul din Paris, dramă cu 10 tablouri de Felix Pyat, a cărui rol titular a fost jucat de Alexandru Gheorghiu. Asupra acestei reprezentațiuni tot ga- zeta de mai sus în No. 5 din 18 Ianuarie, zice că: ,,este de regretat că publicul nu se adună în număr mai mare la asemenea oca- ziuni, cari sunt atît de rari pentru a vedea un adevărat joc de artist, precum a fost acela a D-lui Gheorghiu din acea seară. Cunoștința lui Jean Peticariul, din tabloul al treilea, beția lui din tabloul al șaptelea, convenirea lui cu Mama Potarda (d-na Me- rișeasca) în tabloul al șeaselea, și al noulea, în sfîrșit răsbunarea lui, ruperea vălului de pe fruntea miresei în tabloul ultim: iată Teatrul în Moldova 75 culminațiile acestei dramei și jocul cel perfect a lui Gheorgliiu,’ . care a făcut publicul să asculte, să privească, și să simtă aceste culminații în toată frumuseța lor; pentru toate acestea, drept remunerație, Gheorgliiu, a fost viu aplaudat și rechemat pe sce- nă de repețite ori; Rolul al doilea l’a jucat Galino, sub masca Baronului Hofrnan, șin’alasat nimic nesatisfăcut în cea-ce priveș- te imoralitatea, intriga și crima ; ca atare însă, cu toată arta ce a disvoltat’o în jocul său, n’a fost aplăudat nici o data, de orece publicul nu prea aplaudă asemenea roluri; aceste sunt * rolurile cele mai grele și nemulțumitoare totodată. D-ra Poenariu a jucat pe Maria Didier, o fată sărmană, dar tînără și castă; în tabloul al doilea, unde are un rol compus numai dintr’un monolog, era duioasă și simpatică¹¹. La 17 Ianuarie s’a jucat piesa Smeul Nopțel, împreună cu mai multe producțiuni luminoase de Lanterna Magică, executate de H. Krosso. La 20 Ianuarie a avut loc o reprezentație cu tablouri de Lanterna Magică dată de H. Krosso, jucînduse tot atunci și doue comedii de trupă națională, și anume : Yorck și Viața p rivată, am- bele în cîte un act, cari n’au produs o prea bună impresie în public. La 22 Ianuarie s’a dat o altă reprezentație de H. Krosso, în care trupa Romînă a jucat Părul femeii mele, comedie într’un act, tradusă de D-l S. Pomii și Două despărțenii, iarăși comedie într’un act. Asupra acestei din urmă piese, Curierul de Iași, No. 7 din 1870, zice că„ rolurile au fost prea bine împărțite, așa în cît personagiul întreg a fost chemat pe scenă și aplăudat; toți au fost foarte naturali în rolurile ce jucau, singur Gestianu s’a părut a fi puțin esagerat, ceea însă ce nimic nu detrage din me- ritul său, cu atîta mai vîrtos, că jocul acelui rol nu este împre- unat cu vre-o mare ușorătate. „După partea întâia a reprezentației, șeful orchestrei N. Voi- nescu, a executat pe violină Suvenir de Carpați, compoziție pro- pie, o Doină foarte plăcută, fiind viu aplăudat de public ca tot deauna „cînd scoate din melodioasele sale strune cîte o arie națională/⁴ Sâmbătă la 24 Ianuarie s’a dat piesa Sînt fiul meu, co- medie de Rochefort; jucată dc Alex. Gheorgliiu, D-na Merișasca și D-ra Poenariu, precum și piesa Un duel sub cardinalul Riche- lieu, dramă în 3 acte, jucată pentru prima oară, pe scena din 76 T. T. Burada Iași, avind în rolurile principale ca înterprețî pe Galino, Ale- xandrescu și Frosa Popescu. Această piesă a produs o mare sen- zație în public, atît ca subiect cît și ca joc al actorilor sus ziși. Marți la 3 Februarie, s’a jucat în beneficiul Frosii Popescu, piesa Nebuna din Londra, dramă în 5 acte de Lafont tradusă de Zahariadi, care deși făcuse mare efect pe cele mal renumite scene din Europa, totuși în Iași, avu un sucses foarte slab, mai ales din cauza înterpretației care lăsă mult de dorit. Sîmbătă 7 Februarie s’a reprezentat piesa Aventurile Amo- rului, comedie, a cărui subiect și dialoguri scandaloase a revol- tat întregul public ce se afla în sală. De asemenea și presa locală a inferat această punere în scenă, precum și societatea cultă din localitate a desaprobat cu totul reprezentarea acestei piese, condemînd Comitetul Tetral, pentru că a permis să se joace pe scena teatrului nostru național în fața publicului această comedie imorală, de felul căreia se mai jucase în această stagiune cîteva. Iată ce scrie Curierul de Iași, No. 12 din 12 Februarie 1870, relativ la această reprezentațiune : ,,Sîmbătă 7 Fevr. teatrul romîn avu o serată scandaloasă, cu alte cuvinte, avu nepoliteța de a invita publicul, să asiste la reprezentația imoralilor Aventurile Amorului, o comedie alungată chiar și de pe unele scene ale Parisului, unde piesele de această natură pot să aibă oareșicare trecere, pot fi aplaudate chiar; la noi în Iași însă, unde ne place a presupune un moral netîrît încă prin glodul corupțiunei—nu poate să producă, decît o in- dignațiune, să nu zicem—dispreț chiar.... ,,Am văzut puținele dame asistente (prea multe însă, pentru onoarea acestei piese), roșindu-se în lojeie ce ocupau și întorcîn- du’și fețele de la scenă ; am văzut pe unii spectatori părăsind chiar .sala,—iată efectele seratei, efecte ce nu puteau fi altfel... Și cine a tradus această piesă ? Nu știm, afișul nu ne spune, de oare-ce traducătorul a avut simțul de pudoare a nu’și mai aduce semnătura la cunoștința publicului.—Dacă onor. Comitet teatral are de cuget a continua mult încă cu repertorul său Aventuri, Yorck, Un tînăr închiriat, Smeul nopții și altele asemenea, atunci ar fi bine să pună pe afișe următorul aviz • ,,Damele oneste, oamenilor de inimă și bine educați, nu le este permisă intrarea³. Dar ce fel ? o să mai fie trebuință de un astfel de aviz ? Nu, despre aceasta putem asigura pe toți aceia, care ar mai pune-o Teatrul în Moldova 77 la îndoială.—Dacă nu putem vedea alte modele din repertoarele germane și franceze, atunci mai bine să fim lasați în pace, căci vai de procopseala noastră!—Apoi onor. Primărie, pe lingă cei 50,000 de lei, a mai încuviințat încă 20,000 de lei, pentru pros- perarea acestui teatru: subvenție foarte frumoasă și foarte bine meritate tot odată, mai ales dacă vom spune, că numai pentru repetiția piesei în chestiune, s’au petrecut mai bine de șase sap- tămîni!“ Din cele de mai sus arătate, vedem că noi sîntem cu mult mai nepăsători de ceia ce ni se reprezintă astăzi pe scena noa- stră subvenționată de Stat, de oare ce nu numai că reprezenta- rea unor asemenea piese scandaloase nu s’a înlăturat cu totul, dar din potrivă vedem incă că ele continuă, a se juca, în cari actorii și actrițele nu se sfiesc a se arăta în fața publicului în hainele cele mai puțin cuviincioase, a face gesturile cele mai obscene, și a vorbi cuvinte cari degradează cu totul această in- stituție menită a propaga și a desvolta numai sentimentele no- bile și morale, iar nu viciul și destrăbălarea, lucruri cari pro- voacă numai desgust persoanelor serioase și părinților de familie care-și duc acolo copiii, ca la o școală. Mirarea noastră este cu atît mai mare, cu cît Comitetele de supraveghere a teatrului, nostru național nu sunt lipsite de barbați cu o cultură deosebită ! După aceasta, Sîmbătă 11 Februarie se juca piesa Tuzu Calicul, vodevil în două acte de Matei Millo, cu actorul Gheor- ghiu în rolul lui Tuzu și Nini Valery în acel a lui Lăzărilă. Piesa aceasta a fost precedată de o dramă intitulată Fratele cel mai mare, în care rolul principal a fost jucat de M. Galino. La 12 Fevruarie se joacă pentru beneficiul d-lui Gheor- ghiu pentru l-ia oară Onoarea casei, dramă în 5 acte. Marți la 17 Fevruarie s’a repetat piesa Peticarul de Paris. Joi în 19 Fevruarie s’a dat pentru a doua oară Tuzu Ca- licii, cînd s’a jucat și Chirița în Iași, comedie vodevil in 2 acte de V. Alexandri, în beneficiul șefului de orchestră N. Voinescu. Această reprezentație a avut un succes deosebit atît material cît și moral, mai ales prin aceia că beneficientul a cîntat pe violină „cu focul și fantezia unui adevărat talent, mai întâi Elegia Ro- mînă compusă de el, și apoi Buchetul național, compus de artis- tul bucureștean L. Wiestu. La 21 Fevruarie 1870, s’a jucat Urîta satului, comedie de Carada. Curierul de Iași din 26 Fevruarie 1870, ne spune că 78 T. T. Burada D-l Alexandrescu și Neculau au fost foarte originali în rolurile lor, iar D-na Valery în rolul Ilenei a fost sublimă, și dacă am avea un termin mai superior, am onora-o cu acela, chiar fără să ne temem că vom fi taxați de exageratori”. In acest timp pe cînd Teatrul romînesc după cum am vă- zut că de un timp încoace nu tocmai mergea bine și avea mare nevoe de a fi susținut atît de guvern, de Primărie cît și de pu- blic, guvernul din București cu ocazia votării Budgetului statu- lui, găsi cu cale ca să șteargă subvenția ce dădea statul pănă atuncî Teatrului din Iași. Pentru aceasta, în ziua de 23 Fevruarie ,1870, urmîndu-se o discuție în ședința Consiliului Comunal al lașului, acesta și-a exprimat părerea sa de rău pentru o aseme- ne dispoziție a guvernului. Duminică la 1 Martie s’a jucat în beneficiul lui Al. Gheor- ghiu, Onoarea casei, dramă în 5 acte de Leon Battu. La 8 Martie s’a dat în beneficiul lui Mihail Galino. piesa Regele Insulelo-r, dramă istorică, în 5 acte, tradusă din franțu- zește de P. Rîșcanu, în care beneficientul juca rolul principal. Asupra acestei reprezentații găsim mai multe aprecieri în Curierul de Iași, No. 20 din 12Martie, dintre care cităm: „Duminica trecută teatrul romîn avu o serată atît de bine frecventată, precum nu s’a pomenit nici odată în decursul sezo- nului prezent. Sala era iluminată de gală, piesa fiind pusă pentru întâia oară pe scena noastră. Decorurile erau nouă, și unele prea fru- moase, gătite de pictorul teatrului, d. Valery; costumurile asemenea erau noi. Reușita peste tot a fost bună; putea însă să fie mai bună dacă unii din d-nii actori și unele dintre actrițe chiar, și-ar fi știut rolurile mai altfel; dar după cum suntem informați vina nu cade asupra personagiului actorilor, de oare-ce piesa a fost dată foarte tîrziu în studiu. Această dificultate însă a fost pe deplin repa- rată de cătră d-nu Galino, și d-na Popeasca, care ambii au es- celat ca tot-deauna, nu numai prin jocul cel plin de artă, ci și prin facilitatea vorbire!, provenită—se înțălege—din grija și năzuința ce d-lor sunt obișnuiți a des volta în studiarea rolurilor. D. Gheorghiu cu deosebire în cele două acte din urmă a avut o bună dispoziție și prin urmare multe momente prea nemerite. D. Gestian însă n’a fost nici de cum la locul său în rolul ce l’a jucat; cu deosebire în actul petrecut pe insulă, declamațiunea d-sale, mai ales după aceea ce auzirăm mai înainte de pe bu- Teatrul în Moldova 79 zele d-nei Valery, n’a fost decît o satiră. Holul d-nei Valery a fost unul din cele mai bine jucate. D. Alexandrescu parcă nu a simțit ce a jucat ; domnișoara Poenaru însă a fost în unele locuri foarte plăcută. Aplausele au lipsit cu desăvîrșire de oare-ce pie- sa în sine nu este scrisă astfel, ca publicul să poată aplauda mal des. Nu prea are culminațiuni tari. Intre acte a căzut din galerie asupra publicului o ploae de foi volante, care conțineau un sonet scris în onoarea beneficien tulul. Ideia n’a fost rea. In- chierea actului ultim s’a făcut prin o lumină artificială^. Duminică în 15 Martie s’a dat în beneficiul D-rei Irina Po- enaru și a lui Gheorghe Alexandrescu, piesa Călugărița singe- rîndă, dramă în 5 acte, în care Eufrosina Popescu a escelat. A- semenea N. Voinescu șeful orchestrei a cîntat pe violină Suve- nirul de Carpațl, Joi la 19 Martie s’a dat o reprezentație extraordinară în beneficiul Ospiciulul de infirmă de la Galata, de la care a re- mas peste cheltueli, 817 lei și 2 bani, iar Joi la 26 ale aceleiași luni, s’a dat o a doua reprezentație tot în beneficiul Ospiciului de la Galata, jucîndu-se comedia Zmeul Nopței și Două despărțenii. Duminică 22 Martie 1870, s’a dat la Teatru național sub Direcțiunea Comisiunei teatrale, pentru beneficiul D-nei Nini Valery, o reprezentație de gală, intitulată Hichelieu sau un Maritaj ta 15 ani. comedie vodevil în 2 acte, tradusă de Alexandru M. Șendre, muzica de A. I. Voinescu. Intre acte a urmat un con- cert. Spectacolul s’a încheiat cu Cral-nou operetă națională în 1 act, de V. Alexandri. Decorurile la această reprezentație a fest nouă. Biletele se puteau găsi la D-na beneficientă, strada Romînă casele lacovachi. (Vezi gazeta Secolul, pe anul 1870). La 5 Aprilie 1870, se joacă la teatrul național în beneficiul lui Gestianu, Amicul Grande și O Despărțenie, ambele, comedii. Această reprezentație s’a dat zioa la 12 oare de Amiazi. La 14 Aprilie s’a dat în beneficiul lui N. Mihailescu, Jia- nul căpitan de Haiduci, dramă vodevil în 4 acte de Matei ,Millo. Sîmbătă în 18 Aprilie a fost beneficiul casierului teatrului G. Rosin, cînd s’a jucat Minele mici, comedie în 3 acte tradusă din franțuzește. La 21 Martie, a avut loc" o reprezentație de adio, a lui N. Voinescu șeful orchestrei teatrului cu concursul lui Neculai Lu- chian. S’au jucat piesele O palmă sau Voinicos dar fricos și So- 80 T. T. Burada ra Iul Jocris, ambele, comedii în cîte un act din reper torul lui N. Luchian. In antr’acte Voinescu a cîntat o bucată intitulată Suvenir de Iași, O societate de diletant! dădu în sara de 24 Aprilie o re- prezentație în folosul scoale! profesionale de fete, jucînd piesele: Le Roman d’une Heure ou la Foile Gageure, comedie franceză, Amorul Unchiului, comedie originală de căpitan Bengescu, mu- zica de Mezetti. Societatea era compusă de D-na V. A. Ureche, D-ra Matilda Cugler și D-niiC. M. Strat și Gh. Irimescu. Serata s’a încheiat cu Herșeu Boccengiu, șansonetă de V. Alexandri, e- secutată de Const. Zirra. "Asupra acestei reprezentațiuni Curierul de 7hs7No.35, zice: „Erau anunțate trei piese, dintre care cea din tăi era Amorul Unchhdul, comedie într’un act cu cîntece de d-nu Căpitan Ben- gescu, muzica de Mezetti. Piesa în sine nu este chiar originală ; ea ne-a părut mai mult o prelucrare localisată a unei piese fran- ceze. Dar reprezentațiunea ei a fost nouă, a fost surprinzătoare. „Cine a jucat rolul principal? este greu dea spune, căci toți erau nimeriți în rolurile lor. Această piesă, în care amorul are un rol atît de însemnat, negreșit n’ar fi produs efectul din această searăᵣ dacă era jucată de trupa noastră dramatică, pen- tru că trupa dramatică nu are pe nimenea, cine să poată juca macar cu un mic efect rolurile „Linela și a lui „I&rgu Rădea- nuⁱl din ..Amorul Unchiului^. Nu putem în destul complimenta atît pe d-na Urechiă, cît și pe d-nu Strat pentru frumoasele d-lor talente, aplaudate cu atîta entuziasm din partea publicu- lui ; aplaudăm voacea sonoră și dulce a d-lui Irimescu, care a cîntat cu mult foc și pasiune două arii frumoase, compusă de cL Mezetti. Insă cea mai strălucită victorie a repurtat’o asupra i- nimilor noastre, d-ra Matilda Cugler, atît de sublimă, și atît de originală în rolul „Linei'* precum de sublimă și de originală este în producțiunile sale poetice. La finele actului între aplausele publicului a căzut pe scenă două buchete frumoase, două semne de recunoștință pentru d-na Urechiă și d-ra Cugler. Herșcu Boccengiu jucat de d-nu Const. Zira, a produs o ilaritate și un rîs continuu ; d-sa a fost admi- rabil în acest rol, și a fost foarte des aplaudat, iar no! îl aplau- dăm încă odată. Serata s’a terminat prin o comedie franceză „Le roman Teatrul în Moldova 81 d'une heure, ou la Foile gageure“ jucată de cl-na Urechea, d-ra Cugler și d. Stratu. Piesa n’a avut chiar acel efect produs de ..Amorul Unchiu- lui-‘ dar esecutarea ei a fost tot atît de bună, tot așa de nimerită tot așa de perfectă. După căderea perdelei, publicul a chemat pe scenă pe întreaga societate diletantă, pentru ca să o aplaude; una dintre grațioasele diletante nu s’a ivit, iar publicul încîntat n’a voit să părăsască sala pănă cînd nu s’a ridicat din nou per- deaua, pentru ca să vadă și să aplaude încă odată pe d-ra Ma- tilda Cugler. Această reprezentație a produs școalei^de meserii a Reuni- unei Femeilor Romîne. un venit net de 1747 lei și 35 parale. Joi în 7 Mai avu loc beneficiul lui M. Galino, în care s’a jucat trei comedii în cîte un act, și anume: Cașemirul verde, O pârtie de pichet și însuratul cu cinci parale. Joi 14 Mai s’a jucat pentru beneficiul lui Alex. Gheorghiu piesa Aventurierul sau Don Cezar de Bazan, dramă comedie cu cîntece în 5 acte, tradusă din franțuzește, în care beneficientul juca rolul principal. După cum cetim în afiș, scopul acestei re- prezentațiuni era ca Alex. Gheorghiu să se poată duce în stră- inătate să studieze unele din cele mai de samă piese ale reper- torului francez. Asupra acestei reprezentațiuni Curierul de Iași No. 38 din 17 Mai 1870 zice următoarele : ,,Peste tot piesa a reușit bine, jocul abstrăgînd de la mici excepțiunl, a fost satisfăcător. In deosebi insă, nu putem a nu însemna aci că d-nu Ghe- orghiu, beneficient, a fost prea nimerit în rolul d-sale, rolul prin- cipal al acestei piese. ,,Don Cezar de Bazanu, este unul din a- cele roluri, care par a fi scrise anume pentru d-nu Gheorghiu, și pentru care d-sa pare a fi creat anțjme. Sunt prea puține aceste roluri, este prea adevărat; din norocire însă acest rol din acea- stă seară a fost tocmai unul din acele puține, pre care d-sa nu poate să le joace altfel, decît cu bun efect. A fost des aplaudat și chemat pe scenă, ceea ce a și meritat-o, n’avem ce zice“. In sara de 23 Mai, Societatea de diletant! din Iași, cari mai "jucase în cursul acestei stagiuni o reprezentație în beneficiul Reuniunel Femeilor Romîne, dădu o a doua reprezentație în sala Arhiva 3 82 T. T. Burada Teatrului Național, jucînd piesele : Amorul Unchiului comedie într’un act prelucrată de G* Bengescu, Cuiul în părete (Aminte și Pepelea) de V. Alexandri, precum și două canțonete franceze cîntate de Grigore Sutzu, Au luat parte la interpretare, D-na V. A. Ureche. D-ra Matilda Cugler. D-nii Strat. Gh. Trimes cu M. Galino și Gr. Sutzu. Toți au avut o reușită din cele mai fru- moase. dar mai cu samă D-ra Cugler și Gr. Sutzu au fost foarte mult aplaudați și rechamați de mal multe ori pe scenă l). In cursul acestei Ierni. Neculaî Luchian și cu soției sa, cari nu făceau parte din trupa locală, și-au format o trupă proprie a lor, și au plecat la Bărlad, unde au dat un număr de mai multe reprezentații, începînd din luna Noemvrie 1869 -), Opera italiană în această stagiune a fost dată de primărie în Întreprinderea lui Panu Catullescu. din Bucurecți, după ho- tărîrea Consiliului Comunal din 9 Septemvrie 1868. La 7 Noemvrie acel an, Catullescu anunță prin placarde că se începe stagiunea de operă Joi la 13 ale aceleiași luni, cu piesa Trovatore de Verdi. Gazeta Secolul din 2 Dec. 1869, dînd samă despre deschi- derea operei italiene zice că: actorii acelei Opere nu sînt răi, corul însă e abominabil^ orchestra mizerabilă, căci afară de vioa- ra D-lui Voinescu, toate celelalte instrumente alungă nu numai pe publicul asistent, dar mai mult de toate, chiar și pe artiștii do pe scenă”. Dintre operile ce s’a dat în această stagiune și au fost mai bine executate cităm : Lucia di Lamermoor, Traviata, 11 Trova- tore, Don Pasquale, Un Ballo in Maschera, Norma, etc. Iar dintre artiști s’au distins primadonele: Elena Ridolfi Agnes Despuez, și Gia- fredi Rachete. tenorii, Ceresa Luigi^i Simonetti Falica, bariton și alții. In' genere însă această trupă a fost puțin încurajată de pu- blic, și Directorul ei Catullescu fu nevoit a cere dela Primărie un ajutor pentru a putea urma reprezentațiile, ajutor care i s’a și votat, în sumă de 325 napoleoni. După aceasta Catullescu a ¹ ² 1) Cur ierul de lași, No. 41 din 28 Mai 1870. 2) Secolul An. I. No. 31 din 16 Noemvrie 1869. Teatrul în Moldova 83 mai scăzut prețurile de intrare la Teatru, cu toate acestea însă reprezentațiile fură și după aceia puțin frecventate de public. La 12 Dec. 1869, s’a dat de trupa de operă o reprezenta- ție în folosul Scoalel de meserii a Reuniune! Femeilor Romîne, care a produs suma de 2002 lei 36 parale. La 20 Decembrie 1869 s’a jucat în beneficiulᵥD-lui N. I. Voinescu capul orchestre! opera Un ballo in Maschera de vederi. La 4 Ianuarie 1870, se joacă opera Traviata de Verdi. La 7 Ianuarie 1870, se joacă tot opera Traviata de Verdi în benefciul șefului de orchestră N. Voinescu. La 2 Fevruarie 1870, se joacă opera Un Ballo in Maschera, La 13 Fevruarie 1870, trupa italiană a dat o reprezentație extraordinară în beneficiul Călugărițelor din Monastirea Agapia, a căror case au ars la ultimul incendiu din acea monastire. Re- prezentația a produs peste cheltuelele serale și peste un mic be- neficiu lasat d-lui Director—suma de 106 galbeni; grație gene- rosităței publicului nostru, invocată de D-na Sevastița Cristodulo Cerchez, și cu graciosul concurs al Doamnelor Pulheria Prăjescu, Aglaia Burchi, Pulheria Gane, Ecaterina Filipescu și Constantin Cazimir. Această sumă s’a trimes maicilor Agapia Cerchez și Elisa- beta Cazimir din zisa monastire, spre a împărți la cele ce în adevăr au fost lasate de incendiu fără adăpost și fără mijloace. (Curierul do Iași No. 15 din 22 Fevr. 1870). In 2t) Fevruarie 1870, se joacă pentru beneficiul D-lui Ce- resa Luigi, opera Norma de Bellini. Cu toate sforțările ce făcea Catullescu spre a susține opera și a o face să meargă înainte, și cu tot ajutorul dat de Primă- rie, totuși opera mergea din ce în ce mai rău și lucrurile ajunse așa, că impresariul Catullescu a plecat din Iași fără să plătească artiștii operei italiene ce i-a fost angajat, așa că el rămaseră aici fără mijloace de a se întoarce în țara lor. Ca să leasă din acea- stă încurcătură, artiștii italieni organizară cu concursul autorită- ților locale, o reprezentație extraordinară cu opera Norma .de Bellini, care avu loc la 4 Martie 1870. Din venitul acestei re- prezentațiuni ei putură să-și închipuiască plecarea lor din Iași. (va urma) Teodor T. Burada Contrlliuțiuni la studiul organizare! și a faunei Rotlferelor din România Numărul Rotiferelor cunoscute pînă azi în Romînia se ridică la 24 de specii, aparținînd la 16 genuriJ). Din cercetările făcute atît asupra apelor din împrejură- rimele orașului Piatra.-N, cît și ale lașului am ajuns să spo- resc acest număr încă cu 14 specii, aparținînd la 10 ge- nuri și anume : Dintre Ploima Fam. Anuraeadae gen. Notholca N. acuminato (Ehremberg). Bahlui. (Iași). 5Sept. 1907. Fam. Brachionidae gen. Brachionus Br. Mulleri. Bahlui (Iași) 22 August 1910. Br. Bakeri. (n. var. Cosm.) Iaz Valea-Viei (Piatra N.) 12 Iul. 1910, gen. Notcus N. quadricornis (Ehremberg). Bahlui(Iași). 5 Sept. 1908. Fam. Cathypnadae gen. Monostyla M. quadridentata (Ehremberg). Iaz Valea-Viei (Piatra-N.). 27 Iulie 1910. Fam. Dinocharidae gen. Stephanopă S. lamellavis (Ehremberg). Iaz Valea Viei (Piatra N.) 25 Iulie -1910. 1) Dr. Leon C. Cosmovicî. Analele Academiei Romîue, seria II Tom, xxvm im». Contrib. la stud. organiz. șî a faun. Rotiferelor din Romînia 85 Fam. Eticldanidae gen. Euchlanis E. deflexa (Gosse) Iaz Valea-Viei (Piatra-N.) 18 Iulie 1910. E. dilatata (Ehremberg) ,, ,, „ ,, E. uniseta ’ „ „ „ „ Fam. RattuUdae gen. Mastigocerca M. rattus (Ehremberg). Iaz Valea-Viei (Piatra-N.) 9 Iulie 1910. Fam. Salpinadae gen. Salpina S. brevispina (Ehremberg). Bahlui Iași 22 August 1910. S. spingera (Ehremberg). Iaz Isvoare (Piatra-N.) 16 Iulie 1910. Fam. Synchaetadac gen. Synchaeta S. pectinaQ) (Ehremberg). Bulhac Valea-Viei’ (Piatra-N.) 21 Iulie 1910. Fam. Triarthradae gen. Polyarthra P. platyptera var. penatiptera (n. var. Cosm.) Bulhac Valea- Viei (Piatra-N.) 21 Iulie 1910. Deci numărul total al Rotiferelor din Romînia. cunos- cute, se ridică la 38 de specii, aparținînd la 22 genuri. Printre acestea se află o nouă varietate de Polyarthra platyptera și o alta de Brachionus Bakefl^ pe care le vom descrie. Polyarthra platyptera, var. penatiptera (nov. var. Cosm.) Se aseamănă bine cu Polyarthra platyptera tipică, nu- mai se deosebește de ea prin forma spatulelor și prin mo- dul lor de inserție. Spatulele sunt înserate cîte trei pe o placă basilară și sunt 4de asemenea plăci: două latero-ventrale, una medio-ven- tralășialtamedio-dorsală.Fiecareplacă bazilară prezintă opre- lungire cuneiformă cu vîrful înturnat spre extremitatea cefalică. Inserarea celor trei spatule a unei plăci e următoarea: una la partea ei superioară, alta sub ea, ceva mai jos și a treia aproape la nivelul celei de a doua, însă sau la dreapta lor, pentru placa din stînga și cea medio ventrală, (privind animalul cu fața ventrală spre noi) sau la stînga lor, pentru celelalte două plăci. Spatulele au înfățișarea unor pene, cu 86 N. L. CosmovicI * marginele fin dințate și articulate pe plăci prin cîte un ar- ticol bazilar cilindric. Cîte un mușchi striat, puternic, vine la fie care placă bazilară, ridicîndu-se ceva mai sus de ea, pentru a se îndoi apoi în jos, iar tendonul lui trifurcîndu-se, strebate cîte unul în fie care din cele trei articole bazilare, așa că mușchiul contractîndu-se, cele trei spatule respective sunt ridicate și reschirate în acelaș timp. Se mai observă încă o bandă musculară așezată transversal la nivelul de articulație a plăcilor, pentru fiecare apendice median, și anume: pentru cel ventral mușchiul respectiv își are punctul fix la dreapta noastră, iar la cel dorsal la stînga. Rolul lor e de a imprima o mișcare de lateralitate apendicelor respective. Deoarece desemnul lui Ehremberg *), (pl. 12 fig 24) aduce foart mult cu acel dat de mine—în ceia-ce privește modul de împrăștiare a spatulelor—cred că cele înaintate de toți, nu corespund adevărului, și că dispoziția tipică nu e cum o găsim prin tratate, adecă: „disposees de chaque „cote du corps en deux paires de fesceaux, comprenant „vhacun six epines, articulees sur des moignons chitineux „qui sont fixes au niveau des epaules. Chaque paire se de- „compose en deux groupes de trois epines, Fun dorso late- „ral, l’autre ventro lateral¹¹²) ci, aceia pe care am dafo, căci altfel ar însemna să fie o specie nouă. Probabil că de se va observa bine Polyarthra platyptera, se va găsi acelaș mod de inserție spatulară ca și la specimenul descris. Ob- servațiile făcute cu ultra-microscopul mi-au fost de mult fo- los, mai ales în precizarea felului de a fi a spatulelor. Mai atrag luarea aminte că nu e concordanță între cele scrise relativ lă orientarea mastaxului si între reprezentarea lui grafică; să spune că e oblică și se desenează vertical șVn axă ’’’). In realitate mastaxul e oblic. (Nu m’am ocupat de a- paratul rotator. Lungimea specimenului nostru e cam de 0,mPⁱL 23 ; cu spatule de 0,uuⁿ- 26. L’am găsit într’un bulhac de pe Valea-Viei din Piatra- Neamț la 21 Iulie 1910. Brakionus Bakeri (n. var. Cosm.) Forma corpului ceva mai rotundă și mai largă la par- tea inferioară decît la celelalte varietăți descrise ¹ ² ³ ⁴). 1) Trăite pratique du microscope. Dr. Mandl suivi de recherches sur l’organisation des animaux infusoires par I). C. G. Ehremberg, 1839. 2) E. E. IVeber. Revue Suisse de Zoologie et Annales du Alusee d’His- toire Naturelle de Geneve. Faune rotatorienne du basin du Leman pag. 399. .1898. 3) Idem pag. 400. 4) C. E. llotisseleE F. R. AL S. Braeliionus Bakeri. pag. 328. pl. XV L Journ, Quckett, micr. Club. Voi. VI. Ser. II No. 40, 1897. Contrib. la stud. organiz. și a faun. Rotiferelor din Romînia 87 Lorica sa, are forma unei cutii chitinoase, formată nu din două, ci din trei plăci: una ventrală, alta dorsală, am- bele convexe, prima ceva mal mică a mai puțin convexă ca a doua, și avînd marginea lor inferioară, rotundă și si- nuoasă pentru cea ventrală, puțin arcată pentru cea dor- sală, cu convexitatea în jos, plăcile fiind sudate în lungul marginelor lor laterale, și o a treia, ce-I formează fundul. Spinii supero-mediani al plăcel dorsale, sunt mari, di- vergenți, îndoiți și prevăzuți cu dințaturi fine pe marginea lor internă. Cel din dreapta noastră mal mare. Spinii latero- superiorl ai feței ventrale de asemenea puțin îndoiți prin vîrfurile lor, privindu-se față’n față. Spinii infero-laterall ai loricei, bine desvoltați sunt cîte o prelungire de a feței sale dorsale, ce se desenează ca o creastă, pornind de la partea ei superioară, oblic, pînă a- proape de margine și apoi se îndreaptă ’n jos pentru a da spinul în colaborare și cu marginea inferioară a feței dor- sale și cu fundul sau placa bazilară; căci există o placă ba: zilară a cărei' convexitate privește ’n jos și care formează fundul cutiei, placă ce unește față ventrală cu cea dorsală la partea inferioară a loricei. Fața ventrală nu îea parte la formarea spinilor infero-laterall. Deci lorica Brachionului e formată din trei plăci, fiind de acord în această privință cu Dl. Thorpe Lorica e samanată de foarte multe granulațil, care'ob- servate cu obiective puternice, se constată că sunt datorite unor tubercule, așezate în mijlocul unor spații pentagonale, din ce în ce mai pronunțate cu cît ne apropiem de margi- nea inferioară a feței ventrale. Pe această față, tuberculele mai sunt așezate și’n lungul axei longitudinale, pe 6 șiruri, descriind linii, mai mult sau mai puțin sinuoase, fără vre-o simetrie marcată. Pe fața dorsală se văd deasemenea tot 6 șiruri de tubercule însă simetric așezate față de axa longitudinală, scurte și foarte slab pronunțate. Marginea inferioară a feței ventrale, trece pe sub pe- duncul, (ceia ce nu se observă pe nici o figură dată pînă azi asupra lui Br. Bakeri) și deci tiocul chitinos ce’nconjoară la bază pedunculul, e o prelungire numai de a feței ven- trale, la care însă nu tea parte și marginea inferioară a acelei fețe. Cît privește restul descriere! nu e nimica deosebit de 1) Thorpe K Giuison. Note on tbe construction of. tlie Lorica în the genus Brachionus. Journ. Quekett. micr. Club. Voi. V ser. 2. pag. 229—231. No. 32. luly. 1893. 88 N. L. Cosmovici caracterele specifice ale speciei, adică acele constante, bine relevate la pag. 683 în lucrarea D-lui Weber. Lungimea totală a specimenului e de 0mu‘- 65; găsit atît în Iazul de pe Valea-Viei, cît și’n cel dela Isvoare (Piatra-N.) Din caracterele descrise se vede lămurit, că avem de a face cu o nouă varietate- de Br. Bakeri. Ca închiere țin să spun, că’n urma observațiunilor fă- cute asupra acestui Brachionus, am ajuns să precizez cîte-va caractere generice în conformațiunea loricei, caractere în- trevăzute numai în parte de unii autori, care însă merită să fie puse în evidență, fiind cele-adevarate. 16 lannar 1911. N. L. Cosmovicî O RUGĂCIUNE — SONETE — ... „Aveai și tu un sfînt odor odată, Și cînd muri spre-a lumei mîntuire S’a ’nduioșat de Tine ’ntreaga fire Și a ’nviat, Fecioară prea curată. O! Te implor cu lacrimi de Iubire Să nu-mi răpești copila adorată ; Ci mila Ta și dragostea-o-arată, Ei viață dînd și mie fericire” ! In vag privind copila aiurează, Și mama ei se roagă și suspină. E-atîta timp de cînd tot privighează ’ Cătră ’nserat, de lume casa-i plină; La căpătă! un sfeșnic luminează ; ... Și noaptea-i înstelată și senină. loan T. M. I. Documentele M-rei Neamțu (urmare) Tablou de Mănăstirile și schiturile cele vechi unite ori închinate M-rii Neamțu. cari în urmă au compus Insti- tuția și zestrea Mănăstirilor Nemțene: 27. M-rea Dobușa din Basarabia închinată M-rii Neamțu la anul 1825. prin Schitul Lip o va—mai tîrziu s’a revandicat.—în- chinarea s’a făcut prin călugării dobrușil prin vecliilu M-rii de Basarabia. 28. Bis. Sf. Spridon din Bîrlad (bis. Sturzasca) închinată M-riî Neamțu la anul 1827 de ctitora spătăreasă Safta Sturza. 29. Paraclisul dela Cotnari—închinată M-rii Neamț la anul 1830 cu hramu Sf. Părinți loachim ^i Ana, cu toate viile, de. ctitorul schimonahul Grigore Radu. 30. Shitul Durau—de subt poalele muntelui Ceahlău, închi- nată M-rii Neamțu la anul 1830 de Mitropolitul Veniamin, (ist. Schitului Durau de arhimandritul Varahil Lateș), vezi în urmă pagina 664 la tomul 7 zestrea M-riî Neamțu. 31. Schitul Raploîa de la Pisc din ținutul Tecuci, închinat M-riî Neamț la anul 1836 de ctitorul îeroshimonaliul Zaharia. 32. Bis. Sf. Dumitru din Tg. Neamț (bis. Domnească) în- chinată M-rii Neamțu la anul, 1845 de clerul bisericeî,—înoită cu hramu Sf. Lazăr,—acum casă de autopsie spitalului, iară Sf. Dumitru mutat sus în paraclisul din spital. Acum biserica Sft. Lazăre în ruină. 33. Bis. Sf. George de la Roman, închinată M-riî Neamțu la anul 1847 de vornicul Grigore Done și cu soția sa Elena. 34. Schitul Movileni închinat M-riî Neamțu din vechime de spatariu Clanău, nu știm nimica de el, la ținutul Tecuciu,— pag. 937 tom. 7. N.B. închinările nu sunt de-opotrivă,—unele M-riî Secu în- chină cu toată averea în perpetuitate. M-rea Neamțu face cu a- verea cea ce voește, De cx. M-rea Boiștea, Turbatu, Buluc ș. a.; 90 Documente altele se închină pentru protecție și. control, d. ex. Lipova, Ur- guești, Durau și altele, iară altele se închină de fantazie, d. ex. biserica Sf. Spiridon din Bîrlad, Sf. Georgc de la Roman și altele. Sînt închinări care s’au continuat, altele s’au stins, iară altele s’au închinat în altă parte.—M-rea Neamțu, Secul—n’au fost în- chinate nimărui, iară uniia dintre Mitropoliți s’au amestecat în administrația materială pentru filotimiei cinstei.—Aceste M-ri au compus trupul Mănăstirilor zise Nemțene—care în curgerea vre- milor,—s’au tot rotit împrejurul lor cu numele, averea și influ- ența lor,—iară toate la un loc și fiecare în parte, s’au rotit îm- prejurul Bătrînului Bogoslovu din biserica Albă ca copiii la Tată, ca puii la cloșcă, iară evanghelistul loan, cu vulturul său să ridică măreț în zarea trecutului, și tot măreț în umbra viitoare. D-zeu și vulturul său să-1 scoale din mormînt a douaoară, ca să-și vază roadele sale. Mare au fost Mănăstirea Neamțu în tre- cutul ei,—și mare va fi M-rea Neamțu iu viitorul ei, pentrucă leul și mort și viu, tot leu să chiamă și leu rămîne, iară vul- turii și bătrîn și tînăr tot vultur să cheamă, și tot pe sus zboară. 35. M-rea Noul Neamț— din Basarabia de la Chițcani cu hramul Inalțarea—zidire și întemeere .nouă din zilele noastre texo monahii prin C. Teofan Cristea și Andronic Balanu Popo- vici. Să începe cu anul 1858 încoace, și să sfințește bis. Înăl- țarea la 1878—9, 5 Noembrie, ziua Duminică, de P. S. S. Epis- copul Pavel de la Chișinău. Episcop Chișinăului și al Hotinului. 36. M-rea Mogoșești, hram Sf. Neculal zisă în urmă și —M-rea Tolocani— la Cîrlomănești, județul Tutova, plasa Corod- Pereșche, pe moșia Cîrlomănești sub pădurea M-rei Neamțu, A- ceastă Mănăstire s’au înstrăinat la 1824, de Mitropolitul Venia- min Costache. Mitropolitul a dat moșiea M-rii lui Petrache Ne- grea. Petrache Negrea au dat’o de zestre fiicei sale, măritată după loan C. Epureanu rudei de aproape Mitropolitului. Epu- reanu voind a-și asigura averea Mănăstire!, au silit pe călugării Venieamin și Zosima de î-au dat lui toate documentele, M-rii cîte cuprinde avere, iară călugării s’au retras la M-rea Neamțu. Mai pe urmă biserica s’au îngrijit de preotul Gavriil Chicoș. E- pureanu au stricat biserica M-rii Mogoșești —ca să o desființeze și să-i poată stăpînr— vatra. Preotul Gavrilă Chicoș, l’au tras la judecata Divanului, iară Divanul a condemnat pe Epureanu ș’a dat vatra de s’a făcut altă Biserică întăi de gard, pe urmă de Documente 91 zid. (Vezi la mine Hrisovul luiRareș Vodă 1528 Marte 6—(7036 din Vaslui), Procesul verbal si Hotarnica dela 1804. trimesă de.la Cir- * / lomănești, între documentile mele unde sunt însamnate și note cu detaile. 37. M-rea Mogoșești a lui Sava Holbau județul Dorohoi, închinată M-rii Neamțu de Ctitorul Holban cam pe la 1840. Nemțenii pun Igumeni. Mai pe urmă Nemțenii neavînd vre-un venit de la Mogoșești, hau părăsit; iară după secularizare M-rea Mogoșești s’a desființat, iar averea s’a luat de familia Holban. Călugării au venit în M-rea Neamțu, uniia încă trăesc și în 1900. D. ex. Teofan, la Iași, este Danii Obreja, la București este losif Georgian Mitropolit Primat) Vezi pag. 483, No. 8, an. 1851. t. 7 cu spătarul Milialaclii Holban *). N. B. Ori ce fel de detalii despre aceste M-tiri vezi to- mul 7 din istoria cea mare a M-rei Neamțu scrise de Narcis- Crețulescu în XI tomuri-manuscripte, legate, și urmărește-le a- colo la pag. 762 înainte. Zestrea Mănăstire! Neamțu I. Tablou de zestrea în funiei la 1854. moșii, dugheni și locuri. 26 moșii date în posesie prin mezat însă : 18 Moșii în Moldova adică: 1 Moșiea munții (cu Pipirigu, Plotunu, Boboeștî, Largu, Gala, Hurduga, Țipleșu și altele) Districtul Neamțul. 2 Moșia Să- băoanh. 3 Moșiea Brăteștii, Districtul Roman. 4 Tîrgul Neamț, Răucești cu Oglinzii, 5 Tărpeștii, Districtul Neamțu. 6 Juleștii. Districtul Suceava. 7 Volintireștii, Districtul Roman. 8 Davi- denii, Districtul Neamțu. 9 Durăștii, Districtul Tecuci, 10 Ple- șăștii, Districtul Suceava. 11 Scoposănii, Districtul Fălciu. 12 Tîpeștii, cu parfe din Crăești Districtul Neamțu. 13 Năneștii Districtul Bacăul 14 Ceofreștii Districtul Tecuciul, 15 Piscul cu Husăștii, Districtul Covurlui. 16 Băloșeștii, Districtul Roman. 17. Orțăștii, cu Groșii și Boroea cu parte din Crăești, Districtul Vaslui. 18 total 18 (27 de trupuri sub numele de 18 I). 1) Acest tablou de mănăstiri e s(;ris în 1900. N, lied. 92 Documente 8 Moșii din Basarabia. 1. Moșia Cotova cu parte din Burdujenî. Ditrictul Sorocel. 2. Visoca, Crăcăuții și Pelineii, Districtul Ho ținui. 3. Valea Rusu- lui, Districtul Iașii. 4. Nemțenii, Distr. Chișinău. 5. Vlădenil. Distr. Orheiul. G. Șolcanil, Distr. Soroca. 7. Moșiea Vatra Ia- zului. Districtul Orheiul, 8. Mireștii. Districtul Chișinău. Total 26. (NB. Bucovul, Mitocul, Copanca, si Chițcaniî, nu sunt tre- cute aicea în opis). 4 moșii nu sunt trecute în opisul de la 1854. Copanca și Chițcaniî s’au reîntors M-rii mai pe urmă—iară Bucovul și Mi- tocul are alte împrejurări. M-rea are în Basarabia 12 moșii. 16 Moșii cu Mitoace și Schituri sînt lăsate în căutarea ca- sei. anume: 1. Moșia Nemțușorul, Lunca, Condrenii. 2. Vînătorii, Petri- cani și Măneștii. 3. Ocea. 4. Blebea. 5. Oșlobenii. Districtul Neamțu. 6. Drăgăneștil cu Brusturii. Districtul Suceava. 7. Ti- mișeștii, Preuteștii și Buzații 8. Pudeștii 9. Țolicea cu Pelin ii Districtul Neamțu. 10 Gugea și Balțații, Districtul Iași. 11. Mo- goșeștii Districtul Roman. 12. Epurenii, Districul Iași 13. Lipo- va, Districtul Vaslui. 14. Urgueștii, Districtul Tuto va. 15. Pri- gorenii Districtul Vaslui. 16. Pămînturile de la Gîrle din țara de jos. Districtul Putna. Total 16 pentru total 22. NB. Acestea 22 de moșii (16) se caută de M-re prin aju- torul părinților ascultători, așa: Nemțenii pe ale Neamțului, Se- canil pe ale Secului, Schitenii pe-ale Schitului, și fiecare pe ale lor. Sumile se centralizază la casa M-rii Neamțu în mîna Ico- nomului cel mare. 24. Total 42 pentru total 52, fiind că la mezat s’au cuprins la strigare trei moșii într’un trup. De ex. Vînătorii, Petricanii și Măneștii. 6 Schituri a Mănăstirei Neamții-Secul, cu toate aca- relele lor,, așa: 1. Sfîntul schit Vovidenie, 2. Pocrovul, 3. Săhăstria, 4. Si- hla, Districtul Neamțu, 5. Bulucu, Districtul Putna, 6. M-rea din Galați, Districtul Covurlui. 6 Mitoace mari cu vii și cu toate acareturile lor, așa : Documente 93 1. Viile de la Cotnari. 2. Via de la Visau Districtul Iași, 3. Via de la Brătești Distr. Roman, 4. Viile de la Țipești Distr. Putna. Viile de la Varnița Distr. Putna. Viile de la Furceni. Distr. Tecuci. Viilo de la țara de jos Distr. Putna, 5. Via de la Nicorești, Distr. Tecuci, 6. Viea de la Odobești. Distr. Putna. NB. Să se adaugă la Moșii, Moșiea Furcenii de la Tecuci, și clar peste tot vor fi: 52 de moșii, 14 Dughene cu acarete și lo- curi în orașul Iașii date cu chirie anume : 13 Dughene la ulița po- dul vechi, anume: 1 Dugheană și 2 odăi în rînclul de sus. 1 dugheana și 2 odăi tot în rîndul de sus. 1 dugheană și una odae din dosul dughe- nii, 3 dughene și 8 odăi din dosul lor, 4 dughene supt un aco- peremînt și 1 odae din dos dăruite M-rii de Vlădica Mardarie Apamieas. 1 Dugheană, și 7 odăi cu 3 deasupra dughenilor. 1 crîșmă cu toate heiurile de prin prejur. Total 13. 1 Dugheană la ulița tîrgului de sus. Total 14. 9 Locuri ce sunt clădite pe ele binale și plătesc embatic pe an, tot în orașul Iași. 1 loc cu bina pe el, la ulița Podul vechi. 5 locuri la ulița Nemțască mică adică : 1 loc cu casă pe el cu două rînduri. 1 loc cu casă pe el. 1 loc cu casă pe el. 1 loc asemene cu casă pe el din dosul a- cei de sus. 1 loc sterp. Total 5. 2 locuri la ulița mare. 1 loc sterp cu pivniță pe el în ulița Sf. Neculai cel Sarac. 1 loc cu casă pe el. 1 loc cu dugheană pe el la ulițe tîrgul de sus. Total 9. 2 Casă cu toate încăperile și heiurile din prejur, tot în lașij însă : 1 casă mare cumpărată pentru mitoc de la Toma Zichi. 1. Casele cu locul lor dăruite M-rii de păhărniceasa Casandra Moțoc. Total 2. 14. Dughene și alte acareturi în tîrgu Neamțu. Casă. 8 Dughene date cu chirie adică. 4. Duglie a schitului Vovideniea. 4 dughene a M-rii Neamțu.. Total 8. 1 moară cu 3 petre și chioă de învălit sumane, de la răpo- satul părintele Vîmava Gdrgos. 1. Casele cu toate heiurile, cum- părata de la Mantacaș. 1. O spițerie cu 2 rindurn 1. O căsuță 94 Documente la Mahala, la fundul grădinii luî Belibou. 1. Un loc de velniță în mahala. 1 acaret mare care este sahana. Toial 14. 10. Acareturi, nedate cu chirie tot în tîrgul Neamțului. 1 Spital cu bolnavi, cu 2 rînduri cu toate heiurile trebui- toare, cu 2 biserici zidite din nou la 1853. 1 Școală publică cu 2 rînduri, și cu acareturi nouă făcute. 1. Mitoc pentru părinți cu grajdi, pivniță, și alte acarete. 1 Han cu toate încăperile cumpărat de la George Aron.. 1 Han dăruit de răposatul părin- tele Varnava Gorgos. 1 Dugheană în prund cumpărată de la Ilie lăcătușii. 1. O casă alăturea cu Avram Solomon. 1 O casă cumpărată de la Petrea Dorneanu pentru neurmarea bezmătului 1 O casă cu locul ei ce să stăpînește de D-l Spiței Bredemenar de doi ani de zile, care este megieșită cu casa lui Neculai Va- tamanu. 1 casă cumpărată de la lordache Heraru (care casă sau stricat) și au rămas loc sterp. 10 Locuri cu livezi, și locuri sterpe tot în tîrgul Neamț însă : 1 loc sterp cumpărat de la George Popazul, lîngă spițerie. 1 loc sterp ce s’a cumpărat de le Vasile Săpătorul. 1 loc sterp ce s’a cumpărat poarta țarinei, tot dele George Popazul. 1 loc sterp ce s’a cumpărat de la George Popovici ce este din dos de hanul răposatului părintelui Varnava Gorgos. 1 loc sterp în Humulești cumpărat de la o văduvă. 1 loc stărp în Hu- mulești, care este lîngă Ion Mariean. 1 loc curătură cu livadă de la răposatu părinte Varnava Gorgos. 1 loc curătură cum- părat de la Ion a Protopopului. 1 livadă- cu pomi cumpă- rată de la Ilie Petrărul în pomete. 1 livadă tot în pomete cum- părată de la preotul loan din Poiana Prisăcii. Total 10. 9 Dughene în tîrgul Romanului, însă: 5 Dughene cu 5 odăi în dosul lor cu toate încăperile, 4 Dughene cu alte osebite heiuri. Total 9. 1 Dugheană în tîrgul Botoșani în rîndul lipovenilor și cu toate heiurile răscumpărată de cătră M.re cu 110 galbeni de la Vasile Cernische nepotpl răposatului Nicolae Cerriische (Cerno- veschie) calfă de petrar. Acesta au făcut multe zidiri la M-rea Nemțul Secul). 2 Dughene în Tîrgul Fruntaș, însă : 1 Dugheană plătește embatic, mai are a stăpîni 3 ani. 1 loc sterp în mahalaua tîrgului de di la deal. Total 2. Documente 95 1 loc în tîrgul Bacăului pe care Pau dat dicasteriea jido- vilor de s’au făcut havră acolo, plătesc embatic pe an. 1 Maga- zie în orașul Galați dată cu chirie. NB. Giugăriturile rămîn pentru sama părintelui stareț, așa au arătat părinții de sobor, ele nu sunt trecute nicăirea. Arh. Narcis Crețulescu DĂRI DE SAMĂ Parasitîsme organique ei parasitisme social par J. Massart et Emil Vandervelde.—Paris, Schleicher freres 1898 in „Bibliotheque interna- țional des Sciences soeiales. După cum ușor se vede, din chiar însuși titlul scriere i, e vorba de un studiu comparativ al fenomenelor din viața organică cu cele din viața socială. Explicația fenomenelor sociale prin analogarea lor cu celo biologice, formează o întreagă școală, a sociologiei biologice. După cum însu-șî autorii spun această scriere cuprinde fapte cunoscute exemple clasice citate în toate cărțile de botanică, zoologie și sociologie, a- dunate și comparate între ele pentru a pune in evidență raporturile cari y- xistă între parazitismul organic și cel social. Ei definesc parazitul, o ființă care trăește in dauna alteia, fără a o distruge și fără a-i da vre-un a jutor sau face vre-un serviciu, stabilind prin aceasta definiție două caractere esențiale ale parazitismului, a) e inutil și stricător parazitatului, pentru ca între dinșii nu există schimb și servicii; b) că parazitul nu-șî distruge victima pentru că au are interes s’o facă. Lipsa uneia din aceste condițiuni transformă parazitismul fie în mutualizm, fie în predatizm, care e distrugerea aceluia în dauna căruia trăește, pe cind mu- tual izmul e starea schimbului de servicii. Distinge formele parazitismului organic în : a) parazitism de nutrițiune; b) prin împrumutarea forțelor c) prin împrumutarea felului de a fi (mimetic). Stabilește deosebirea fundamentală între parazitismul social și cel or- ganic deinonstrînd că ccl social nu poate exista decît între ființe ce există în societate, pe cînd cel organic' trăește și se desvoltă între ființe aparți- nînd speciilor deosebite. De aci corolarele: a) parazitul social atacă mij- loacele de existență, hrana: b) parazitul social e un individ, cel mult o categorie de indivizi, pe cînd cei organici sunt specii ; ă) parazitul social nu se studiază din punctul de vedere al individului ci al colectivitate! d) cu mai mare greutate, din cauza caracterelor mai puțin stabile se poate cerceta și studia parazitismul social ca cel organic. De la felul de a fi al paraziților organici, observînd ordinea socială, autorii stabilind existența paraziților sociali și dezvoltarea lor, conchid că pa- razitismul social nu e decît un parazitism slăbit ; făcut imposibil din cauza 96 Dări ele Samă transformare! mediului. Clasele sociale care altă. data aduceau reale servicii so- cietățeî, continuă să tragă profituri fără a face contra serviciu. Unii paraziți sociali îeau de la parazitați! lor hrana. Ex. paraziți! propietari, paraziți! po- litici, funcționarii, sinecuriștiT și paraziți! sexuali (proxeneț-i și prostituați). Pe acești din urmă îi compară cu teamă, numindu-i chiar tenia socială. Alți paraziți iau de la paraziți! lor puterea fizică sau socială ; ex. pro- prietarul ea puterea țăranului, clientul ia puterea patronului. Alții în fine eau felul de a fi, ex. falșii cerșntori, diplomații incapabili falșii preoți, etc. Studiind evoluția parazitismului organic constată existența a două se- rii de dezvoltări în ordinea socială : seria celor ce distrug victima care-i hră- nește și scria acelora ce-și iau pentru dînșii toate avantajele în schimbul ser- viciilor ce face, și de aici urmările fatale ale vieței parazitare sociale, dege-- nerarea întăi intelectuală și mai târziu fizică producînd o dezvoltare și per- fecționare a mijloacelor prin care paraziți! știu să acapareze vietimile lor, Victimile slăbesc, ajungind să devină instrumente docile în mîna ex- ploatatorilor, rar de tot recționează organizînd mijloace de apărare contra para- ziților. Autorii susțin că una din deosebirile fundamantale între parazitismul social și cel organic este ^ă cel organic este ereditar pe cînd cel social nu, lucru ce după ultimele date ale sociologiei pare a nu fi adevărat. Sunt grupe sociale, adevărați paraziți cari moștenesc această calitate din' cauza grupului căruia aparțin. * Această părere se confirmă și de principiul care stabilește că parazitul social nu se naște ci devine. Organizările sociale în cari paraziți! se înmul- țesc slăbesc și ajung la peire, altele cari opun o rezistență parvin a elimina paraziți! fie indivizi, fie clase. Rezistența însă trebue organizată, organizînd rezistența, trebue Organizată intelectualitatea, moralitatea și viața economică a societății. Comparați unii e între viața animală și cea socială, e atrăgătoare și instructivă. E greșit însă în stabilirea adevărurilor științifice să te laș! se- dus de asemănări și a perde din vedere deosebirile, cari maî cu samă con- tează și influențează în efectele lor sociale. Erorile ce se pot comite sunt mari. Lucrarea de față în sine mărginindu-se a stabili asumă nări și a căuta cu or! ce preț să le găsești, își perde din valoarea și claritatea ei. Un capitol absolut esențial care ar trebui să existe și anume cum ar trebui organizată lupta contra parazitismului social lipsește și incontestabil și această lipsă diminuiază valoarea lucrărei. Dar nici autorii n’au trecut cu pretențiile așa de departe. Dimitrie G. Longinescu Membrii societății științifice și literare și colaboratorii „Arhivei^ Președinte: Teodor T. Burada, Secretar, A D. Atanasiu. Membri și colaboratori: Gh. Aslan, profesor, publicist.. A. 1). Atanasiu, profesor la Bele-Arte și Liceul Național. A. A. P^ădărău, avocat, f. profesor, f. ministru de justiție. N. A. Bogdan, publicist, funcționar la primăria de Iași. Gh. V. Botez-Gordon, publicist, prof școala de arte și meserii. T. T. Burada, publ., artist, prof., membru coresp. Academiei. D-na Laur a Constantinescu, profesoară. Arhiereul Narcis Crețulescu, f. starețul Mănăstire! Neamț. Dr. Leon C. Cosmovici, profesor universitar. Const. Doboș, publicist. I. Gărănescul, profesor universitar. Gh. GhibănescU)yroC publicist, membru coresp. al Academiei. Em. Grigorovitza, profesor publicist. Artur Gorovel, publicist. Ilie Ghibănescu, profesor avocat. D. Greceanu, fost ministru de justiție. Eugenin Boureanul, publicist, avocat. Valeriu Hulubei, profesor. 1 ras. E. lorga, publicist.' Dr. S. Konia, farmacist. D. Longinescu, avocat, publicist. Dumitru C. Moruzi, publicist. Mihail Lungeanu, magistrat, publicist. Dr. George Mileticiu, medic șef al spital. Madona Dudu, Craiova. VI. Mironescu, arhitect, publicist. Gh. Nădejde, profesor, direct, gimn. Ștefan cel Mare, publ. Dr. I. Naum, avocat, fost director al penetenc. Focșani. Dr. T. Nicolau, profesor liceul Internat. Dr. G. Pascu, public., f. subdirector la.Biblioteca Statului Iași. Dr. D. Pompei, profesor universitar. N. Rădulescu-Niger, publicist, București. Eug. Revent, profesor, publicist. Romulus Sevastos, profesor. D-ra Eufrosina Simionescu. C. D. Stahi, pictor, fost director Artelor Frumoase Iași. Dr. M. Strajan, profesor, etc. I. C. Tăzlăoanu, institutor director. Caton Teodorian, publicist, funcționar. Mihai Tomida, profesor, director liceului Internat. Riria Xonopol, publicistă. A. D. Xenopol, profesor universitar, membru al Institutului de Franța, Membru al Acadrmiei Romîne, etc. etc. A. Philippide, prof. universitar, Membru al Academiei, etc. N. Zaharia, publicist. Membri corespondenți: Dr. Ladislau Thot, membru al mai multor societăți științi- fice și literare, Ujphest. ABONAMENTUL Ediția de popularizare 10 lei; un număr 85 bani. Ediția de lux: 15 lei pe an în țară și străinătate. 1 număr 1 leu 25 bani. Pentru numere vechi și volume din anii trecuți, a se adresa ad-ției. Avem cîte-va colecții complecte dela anul I pănă la al XXII-lea. I * Tt EMU „Arhiva“ acordă abonaților ei următoarele premii,, cu începere de la 1 Ian, 1911: 1) Cine face șase abonamente pe an, și va trimite costul lor, administrației, va avea un abonament premiu sau valoarea în bani. 2) Cine face 20 abonamente, în aceleași condițiuni, primește patru abonamente premiu sau valoarea în bani. 3) Toți abonațu cari vor plăti direct administrației abona- mentul în cele trei luni de la începutul anului, vor concura la 10 abonamente, premii din „Arhiva^ ce se vor distribui pe anul următor 1912, precum și la 10 volume din revista „A rta llomînă“ pe diferiți ani. 4) Toți abonații, care vor trimite abonamentul direct admi- nistrației în cele trei luni dela începutul fiecărui an, cu începere ’ din Ianuarie 1911, după 6 ani, adică pe dl 7-lea, vor avea a- bonamentul pe un an, ca gratificație, fără a plăti nici un ban. ADMINITTRAȚIA înștiințare : Din cauza materiei prea multă d-nii cola- boratori sunt rugați a îngădui. Va veni rîndul la toți. Institutul de Arte Grafice N. V. Ștefăniu. et Co. (vis-a-vîsde Mitropolie) ANUL XXII. Martie 1911 No. 3. dR6IVd ORGANUL SOCIETĂȚII ȘTIINȚIFICE și LITERARE 0 0 0 ® D I N lAȘIiaaias SUMAR Pag- Dumitru C. Moruzi.—Pe viscol (nuvelă) . . *97 N. A. Bogdan.—De scîrba boilor (nuvelă). . 107 T. T. Burada.—Teatrul în Moldova (Stagiunea 1870—1871)...............,........... 118 Arhiereul Narcis Crețulescu. — Zestrea mă- năstire! Neamțu-Secul (Tablou de moși- ile perdute or! înstrăinate în curgerea vreme! care la 1854 nu era întrupate la M-rile Nemțene)...................... 131 DĂRI DE SAMĂ Valeriu Hulubei.—Filosofia Renaștere! de P. P. Negulescu. ................... 132 Pentru orice privește redacția și administrația, a se adresa d-lni A. D. Atanasiu, profesor, Iași. ABONAMENTUL 10 LEI PE AN 1911 Onor. CititorT Unul clin mijloacele înseninate de .râspîndire a cui turei este ₜ publicistica. Și ..Arhiva^ de 22 de ani a îndeplinit acest- rol din două puncte de vedere, și anume : de a încuraja tinerele vlăstare ale științei și litera turei romînești, prin publicarea lucrărilor lor în „Arhiva*¹, pe lîngă autoritățile științifice și literare recunoscute, și de a- împărtăși aceste lucrări publicului prin stăruința conti- nuă, a acestei reviste. Ați primit regulat numerele pînă acum și vă rugăm foarte ’ mult a ne trimite abonamentul Dv. din urmă, dacă șînteți în în- tîrziere, și pe anul curent, care nu e plătit. Șînt cunoscute sentimentele de care sînteți însuflețit pen- tru răspîndirea și încurajarea culturei romîneșți și sperăm* în prețiosul Dv. concurs. Administrația. Bibliografie Em. Grlgorotitza. Scrieri în limbagiu moldovenesc, se află de vînzare la Librăria Națională (București). 1 .— Chipuri și Graiuri din Bucovina^ voi. ilustrat lei 2.50 2 .—De la Hotare istorii moldovenești. 1 voi. lei 2. 3 .—Schitul Cer etnicului. povestire istorică 1 voi. lei 1. 4 .—Oameni vechi, trad. după originalul rus a lui Gogol, lei 0.30. 5 .—Povestiri răzlețe, (în Bibi, pentru toți lei 0.60. 6 .—Cum a fost odată, schițe nouă din Bucovina 1 voi. lei 2.50. E. G. Racovitza et R, Sevastos.—Proidotea. Haugi n. g., n. sp., Isopode oligocene deRoumanie etles Mesidoteini nouvelle souss-famille. (Archives de zoologie experimentale et generale, Paris, 29 Dec. 1910. Librairie Albert Schulz), Nₒ Zaharia.—Amorul—cum iea naștere—cum evoluează,— cum se stinge.—cum se degradează.-—Amorul și nebunia.—Sinu- ciderile din amor. 1911, București tip. G. lonescu. str. Academiei 30 Pr. 1 leu. Ion Cocârla-LeandnL—Jalea Satelor (versuri). Tip. Soc. Școala Romînă, Suceava. Pr. 2 cor. Anales del .Museo National de Montevideo.. Serie II Tomo I. Entrega III. G. Tărăbuță.—Corurile Bisericești. Galați 1911. Prețul 25 bani. Felix Ravenna.—Bollettino Storico Romagnolo. Ravenna (S. Vitale). & ARHIVA Organul Societății Științifice șl literare Din IAȘI AMinii «Fi Martie 1911 PE VISCOL (NUVELĂ) Era prin Fevruarie, în toiul unei ierni cumplite, preves- titoare și ea, după credința poporului, a unei veri îmbelșu- gate.' Bunul și neuitatul meu părinte, mă însărcină să iau niște acte de la tribunalul din Vaslui și să le dau posesoru- lui de la Manta (o frumoasă moșie ce o avea pe atuncea Mama, în ținutul Cahulului, nu departe de Galați), și-mi mai dădu și niște poronci pentru posesor. Astăzi, ar fi o treabă de nimic: că pornind de la Bănu- țeni, ai lua trenul la Ungheni și, fără a te opri la Iași, ai a- junge în tihnă la Vaslui, ți-ai urma drumu a doua zi la Ga- lați, de unde, cu o sanie, ai ajunge la Manta în trei ceasuri. Pe atuncea însă trecui Prutul tocmai la Sculeni, arătăi paș- port împărătesc, atît cinovnicilor ruși cît și D-lui Căpitan dc pont și, urcînd dealul de la Stîncă și cel de la Cîrlig, intrăi pe rohatca Copoului, abia la toacă! La Iași, chipurile era cale ferată, care te ducea la București și chiar la Giur- giu, mai repede și mai tihnit și decît cu diligența. Ce folos însă ! Că mai întăi de toate, începeai a întoarce spatele Bucureș- tiului. îndreptîndu-te spre granița Austriacă pănă în Pașcani și, în loc s’o iai spre Focșani, te plimbai pe la Bărboși, mai vedeai și Brăila, apoi înșirai tot pustiul Bărăganului, unde nici apă de băut nu găseai și abia de la Buzeu, te îndrep- tai de-a dreptul spre capitală, Te primbla trenul prin vre-o unsprezece județe; numai la Vaslui, unde aveam eu treabă nu te ducea! Mai departe pe atunci Vasluiul de Iași, decît astăzi Brașovul de București; Iar Cahulul, mai departe și decît Parisul! Așa că perdul o noapte și o jumătate de zi pănă să-mi scot blancketul pentru cai de poștă, numai pănă 98 Dumitru C. Moruzi la Vaslui, ca de acolo cu alt blanchet, să-mi urmez calea spre Cahul. Pe vremea acela, poștele le ținea Căpitanul Mitică Pruncu; și nici pe departe nu mai sămănau cu poștile din timpurile lui Privileghie, sau ale lui Niță Surugiul. Parcă voise bunul și vrednicul Romîn, presimțind poate că el va fi cel de pe urmă antreprenor de poște, să lese o amintire frumoasă de o stare menită să dispară în curînd! Caii lui Pruncu, erau adevărați telegari; hamurile de blac ; Iar su- rugiii, deși tot atît de vrednici și neobosiți ca cei din trecut, purtau acuma ciobote și colțuni de aba, răsfrînți peste tu- reatcă și la fel- cu chiebea, îmbrăcată peste cojocelul înflo- rit la fel cu meșînii. Mi se dăduse o săniuță, ticsită bine cu fîn, ca să-mi ție de cald la piciare și în care încăpeam nu- mai bine, eu și cu gemantanul meu de piele; iar pentru ca să tragă așa greutate mare, erau înșirați cîte doi, patru te- legari negri mînați de calare de un surugiu purtînd harap- nicul legat de brîu, căci abia își putea stăpîni caii, trăgînd din hățuri cu amîndouă mînele și călărind mai mult răstur- nat pe spate. Dejunasem bine la Otel de Paris, mai luasem la drum ceva mezeluri și o sticlă de maderă ca să mă încălzască la stomah, aveam o blană de vulpe a tatei, unde ar mai fi în- căput unul ca mine, îndesăi căciula peste urechi, și trecui pe dinaintea Mitropoliei, tocmai cînd bătea două-spre-zece ceasuri din zi. Cît timp am străbătut orașul, mai dădea sania de vre-o piatră, sau de vre-o altă hurducătură; dar cum tre- curăm rohatca Socolel, mersărăm ca într’un vis. Soarele de amiază, își făcea datoria lui de iarnă, a- prinzînd mii de scîntei pe zăpada neprihănită pe alăturea cu pîrtia bine bătăturită și strălucitoare și ea pe alocurea de urmele a vreunei sănii cu tălpi mai groase; copacii pă- reau de cristal, sub desișurile lor albe de chiciură, unde fu- sese în ajun moină și dezgheț, iar dinspre ziuă ger mare ; acum era cald ca în ajun și întîlneai cîte un pîraiași, lup- tîndu-se din răsputeri, să spargă stratul subțirel de ghiață, sub care clocotea, cu toate că urcam dealul de la Repedea caii mergeau în trap întins; Iar cum ajunseră pe muchie, dor șăuașul de mai ținea trapul, că ceilalți trei o luară în copci. Nici nu băgă! de samă și eram ajuns la poșta din- Poiana Cîrnului. Să tot călătorești iarna, îmi spuneam eu ; e de o sută de ori mai frumos de cît vara! Nici colb pe drum, nici arșiță înăbușitoare! Mă coborîl și intrăi în casa poștii, pănă să’mi schimbe sania. Mai șezui de vorbă cu căpitanul, îl mal cinstii cu un păhăruț de Maderă, mai încălzii blana la sobă și, în sfîrșit, sosi și sania ceelaltă trasă de patru cai suri rotați, cu cozile Pe Viscol 99 și coamele lungi și fluturînd în vînt, de’țî era mai mare dra- gul să te uiți la dînșii... Cam batea un vîntuleț din partea crivețului; dar blînd de tot. „Ia sama măi, de-țl economisește caii, spuse căpitanul surugiului, că nu știi ce-ți vine din urmă. Acum e vreme de iarnă. Dacă cum-va te-o ajunge vre-un viscol, cată să fii cu caii odihniți și ori-ce o fi să nu stai nici o clipă, că un- de-ai sta, să știi de la mine că acolo v’a luat dracu, și pe tine și pe cai! Dor Cconașu de o putea lupta cu blana și Madera“. „Fleacuri, zisei eu! Din potrivă: să mîie surugiul cît mai tare, dacă prevezi d-ta viscol; așa ca să nu ne ajungă decît la poșta ceelaltă⁴'. „Ei Cconașule! îmi respunse căpitanul! Nu știi d-ta ce știu eu; că de tînăr, tot prin poște am trăit! Apoi cătră su- rugiu : nu uita mă, să faci cum ți-am zis și să tot ții șoseaua că altfel e primejdie¹¹. Și adevărat! Abia Ieșisem din părțile împădurite pentru a intra în acel șes pustiu ce să întinde fără nici un copac păn’ aproape de Vaslui, că vîntulețul cel blînd de adineaore să prefăcu în cea mai îngrozitoare viforniță. De soare nici pomină nu mai era, ci întuneric besnă, cu toate că nu cre- deam să fie mai tîrziu decît ceasurile trei. Vîntul parcă se învîrtea prinprejurul nostru ridicînd zăpada cînd în față, cînd de la spate, cînd dintr’o parte cînd din alta, de parcă ne învîrtiam în loc în mijlocul unui vîrtej de zăpadă! Barba, mustețile, sprincenile și pănă și genele de la ochi, e- rau numai un sloi de ghiață, precum și gulerul de la blană de a cărei păr se acățase, alcătuind cu el un tot nedespărțit. Frig, însă, nu-mi era în blană, din potrivă; căldura blănei desgheța firele cele de barbă care erau mai la adăpost, dînd naștere unui părăiaș drăguț, care, molcum, își făcea drum între gulerul camașei și piele, prelungindu-se pănă în adîncimile cele mai tainice ale învesmîntăril mele. (De atunci nu mai port eu barbă nici astă-zi). De urgia viscolului și de întuneric, nu mai zăream, une-ori nici cai, nici surugiu! Bie- ții cai, sărăcii, abia își ridicau picioarele înfundate în zapadă pănă peste genunchi, și cît erau de iuți și de zburdalnici, mai înainte, sufereau deabinele loviturile de harapnic. Numa surugiului nu'I mai tăcea gura într’una: Hii la drum pe iarbă verde , Că nici dracu nu ne vede Hai hiiî, hai! „Da unde naiba mai zăriș și tu iarbă verde măi pîrli- tule ? întrebă! eu îmbufnat, și scos din răbdări, că tocmai acum și pe mine mă mustra cugetul că dădusem precădere 100 Dumitru C. Moruzi călătoriilor de Iarnă asupra celor de vară. Mult mai jindu- iam în ceasul acela după colb și arșița năbîișitoare^! „Uite-o ia ! îmi respunse surugiul arătînd cu harapni- cul în jurul lui! Asta-I Iarba de iarnă Ccoane. Tot așa de mare s’o face și cea de vară, să aibă vitele sireacele ce paște ! Bună ar mai fi acum și o înghițitură de rachiu, că destul de cînd înghit la iarbă de cea de iarnă de cîte ori deschid gura“. „Bine zici mă, făcui eu amintindu-mi de maderă!’ Ia stăi să-ți dau și ție o înghițitură de vin franțuzesc, cum n’ai băut de cînd ești! Asta încălzește mai bine decît rachiul jidanului¹¹! „Sărut mîna Cconașule da nu opresc nici pentru vin, nici pentru rachiu! Dacă stau, aicea adormim pentru vecii vecilor!... Dar știi mata una“ ? „Zi mă, nu mai întreba, să mă faci să deschid gura degeaba. „Ia, ce să zic ? Am rătăcit drumu și pace. „Ce spui mă, făcui eu îngrozit ?!“ „Zău așa Ccoane! Șușaua, bat’o pîrdalnicu s’o bată de șușea, simțisem eu că o lăsasem mai de mult; dar chiteam că merg alăturea deși nu-i mai zăream tiligraful. Da pe vremea asta cine mai poate zări niști prăjini lungi și sub- țiri ? Acum văd că-mi răsar - niște copaci în față, lucru ce nu trebuia să mal întîlnim tocmai de cînd am trecut hanu de la Budăioasa. Ce caută pădurea asta acolo, dracu o fi știind! De ne-o mai Ieși înainte și vre-o haită de lupi flă- mînzi, apoi știu c’o să petrecem mai bine ca la horă!“ „Ei, și ce zici tu că e de făcut întrebai eu? „Dor cruce Cconașule, că altă nădejde n’avem, Doam- ne ieartă-mă, că mulțam mai purtat’o prin gură înjurînd’o, răul și păcătosul de mine! Să nu stăm, că bine spunea că- pitanu. Să mergem așa tot înainte! Da o fi cîmp da o fi pădure, numai lupi să nu fie că ne-am gătit! Numai să pu- tem răzbi în lăuntru că poate acolo să fie vîntul mai moale și om putea odihni aste dobitoace, care prind a nu mai pu- tea. Hii tată la frunza verde cu țurțuri! hii!! Cum străbăturăm în codru, numai Dumnezeu știe, acu ne cățaram pe niște troiene înghețate, de ajungeam pănă la cracele cele mai joase ale vre-unui copac, acu se rupea sub noi micul strat de zapadă înghețată, de ne prăbușam într’însa pănă peste urechile bieților cai! Sania find ușoară și coșul de scîndură la fund tot se ținea în sus și pe zapada moale. In sfîrșit dădu Dumnezeu să ajungem mai în adîncul codru- lui. Acolo parcă era mai vară; nu sufla vîntul așa turbat și puturăm opri. Drept să vă spun, că deși aveam pușcă și cartușe destule, gîndul de a mă război cu cine știe ce po- Pe Viscol 101 taie numeroasă de lupi, nu mă încîntă de loc ! Frigul înce- puse a mă răzbi și stomahul începea să-și ceară drepturile lui. Scot din buzunar ceasornicul meu cu repetiție... aud că bate șapte și un sfert! Nu-mi credeam auzul. II pun iar la ureche... tot așa! îmi perdusem deci și noțiunea timpului. Dau să scot pînea și mezelurile,... le uitasem în sania cee- lalta! Fumătorul își mai uită de foame cu cîte o țigară ; dar eu nu fumam pe atunci. Nu aveam alta de dat bietului meu stomah, de cît Madera pe care o privisem pănă atun- cea, mai mult ca un aperitiv. „Ia! strigă de-odată surugiu,' care descălecase să-și frece caii la ochi, auzi Cconașule ? 1“ „Ce se aude mă, întrebăi eu răsfrîngîndu-mi gulerul de la blană și rădicînd căciula de pe urechi, ca să aud mai bine¹⁻ ? „Niște lătrat, încolo departe". „Or fi lupi măi omule, dar să nu te temi, că am pușcă bună și cartușe destule, respunsei eu voinicește. „Să le stăpînești mniata sănătos Cucoane; dar numai în nădejdea lor, slută treabă. Ce-mi e bun că ai doborî și zece lupi, cînd alți trei-zeci ne-ar înfige colții în carne ?! Noroc numai că-i latrat, nu urlet. Na! Ascultă și mata. Așa urlă lupii". „ încalecă iute; și goană într’acolo! unde’s cîni, trebue să fie și oameni. Vom ști macar unde ne aflăm. „Numai de nu și-ar conteni lătratul turbele dracului! făcu surugiu sărind sprinten pe cal și pocnind din harapnic cu ciudă. Invîrtea sania cu dibăcie pintre copacii mari și în goana cailor, pe cînd eu, slobozeaip din cînd în cînd cîte un foc de pușcă, pentru ca să depărtez jivinele și să tre- ’zesc luarea aminte a oamenilor de se voi' afla în apropiere. Ceea ce ne încuraja, era faptul că de cîte ori slobozeam cîte un foc, auzeam lătratul parcă mai aproape și mai tur- bat, copacii începeau a se mai rări, cerul a se limpezi; vis- colul parcă încetase cu desăvîrșire și răsări luna plină lu- minîndu-ne calea. Hii la satul cel cu cîni, să vă dau gră- unțe mîni! strigă surugiul. De odată văd că dispar dinaintea mea înaintașii, apoi rotașii cu surugiu cu tot și simt că mă prăbușesc cu sania într’o prăpastie în care mă învălește zapada pănă peste cap ! aud alergături și glasuri omenești alungind cînii care să dă- deau cu furie spre noi! Cînd izbutii să mă distroenesc, văzui că mă aflu la spetele unei case boerești și că eram încunjurat de slugi și de argați, pe cînd surugiul meu, scuturîndu-se de zăpadă le spunea glumind; „Bucuroși de oaspeți de peste gard oa- meni buni ?“ Ce se întîmplase ? Curtea Boierului, îngrădită frumos din trei părți, era apărată din partea dinspre pă- 102 Dumitru C. Moruzi dure, de un mal înalt ca de vre-o trei patru metri și care pe vremea asta, era întroenit de-a binele. Din partea de unde veneam nu se zărea nici macar acoperemîntul caselor și, de-ar fi fost vara, ne făceam bucăți, și cal, și sanie, și oa- meni, dar așa căzusem ca în puf, fără ca nici caii să capete vre-un beteșug, deși căzuse rotașii peste înaintași și sania ,peste rotași! Doar oiștea dese rupsese. Sosi îndată și proprietaru moșiei, care tocmai se pre- gătea să se așeze la masă. Mă luă într’o cameră, unde-mi schimbăi pănă și camașa, din pricina pârâiașului pomenit mai sus, care făcuse adevărete minuni și, în sfîrșit, mă vă- zui și eu așezat la masa aceia de familie, avînd în farfurie un borșișor cu potroace de gîscă, a cărui gust parcă’l sim- țesc și acuma, de-mi lasă gura apă ! Nu voi pomeni aicea numele proprietarului că poate o fi trăind și acuma, cu toate că ar fi foarte bătrîn, nici nu- mele moșiei nu-1 voi spune că ași da lesne atuncea și de nu- mele proprietarului și mi-ași găsi poate beleaua cu fiul său, sau cu vre-un ginere. Destul să arăt, că cu toată umblătura noastră de mai bine de șase ceasuri, ne aflam la o aruncătură de băț de la poșta din Poeana Cîrnului. Acum ghiciți D-tră dacă puteți și mai vedeți ce poate face viscolul! Casele erau mari, și încăpătoare ; se cunoștea că fuse- seră clădite de vre-un boer velit care Iubea arta și mitolo- gia, judecînd după zugrăvelile tavanurilor unde te privea măreț vre-un Apollon zburînd spre cer, cîte un Faeton eu patru cai verzi-gălbui, sau vre-o Venere eșind și ea dintr’o mare cafenie tot cu trăsură și cu cai de aceiași culoare. Cine știe chiar dacă de la ast-fel de capo’d’opere n’o fi luînd poporul vorba lui cu cal verzi pe păreți! Or fi fost pe vre- muri și pereții tot așa de frumos împodobiți; dar se vede că actualul proprietar avea simțirile artistice mai puțin desvol- tate și că la fiecare grijit de toamnă și de primăvară punea să treacă peste el cu un strat gros de lapte de var acope- rind cine-știe ce minuni ce i se păruse D-sale poate imorale și chiar păgîne; așa că bieții zei și semi zei, nu-și găsiseră scapare alta, decît cățărîndu-se tocmai pe tavanuri! Din antretul unde se resfață Apollo, intrai prin o ușă joasă și cu un singur canat în sufrageria care se vedea că fusese adaugată în urmă ca tavanul ei, era văruit fără nici o urmă de zugrăveală. O fereastră mică da în curte, iar tot păretele despre antret era ocupat de o sobă lungă menită de sigur a încălzi și antretul; dar de la care se răspîndea în o- dăița asta o căldură năbușitoare ca de cuptor. De jur îm- prejurul celorlalți pereți era un divan mare și larg, cumin- Pe Viscol 103 dire, saltele, perne de pereți și macaturi de cit. Cît ținea divanul, tot atît ținea și masa de mîncare, lungă și lată, de umplea aproape toată odaea încît cu greu te-ai fi putut a- șeza între sobă și masă. Din pricina asta chiar toate tacî- murile erau înșirate numai în cele frei lături ale ei de lîngă divan, latura dinspre’sobă rămănînd goală pentru bucate și schimbarea tacîmurilor. Pentru a se așeza la masă copii se suiau cu picioarele pe divan și călătorea fiecare pe moale, pănă ajungea la locul lui. Noi cei mari ne strecurarăm cum puturăm mai bine între divan și masă, sugîndu-ne pîntecele ca la front. La locul de cinste ședea pe niște perine, o băbușcă îmbrăcată într’o rochie neagră, un șal de cașmir negru cu ciucuri de matasă (cu toată dogorîrea sobei), purtînd pe cap un barez verde cu flori galbene peste care să încrucișau două cozi încărunțite și aproape albe cu totul. Fața ei sbîr- cită, ochii mari și negri, nasul aplecat spre bărbia, care se ridica în sus ca talpa de sanie și era împodobită de cogea- mite neg mare și negru împodobit și el la vîrf cu trei floace de păr. Din pricina asta chiar de cîte ori resuflă baba mai tărișor, perii îi intrau în nări, făcînd’o să strănute. Era soacra boerulul și copii îi spuneau laici, (adică bunică pe gre- cește). Lîngă dînsa ședea stăpîna casei, o frumoasă femeie de vre-o 40 de ani, îmbrăcată în catifea, cu lanț de ceasornic după gît, metănii de odogaci cu ciucuri de aur și perle, a- vînd aceiași bărbie ca și măsa cu același neg în acelaș loc numai ceva mai mic și lipsit încă de floace. La dreapta cu- coanei venea boerul care mă așazase la dreapta lui; iar eu aveam la dreapta mea pe moștenitorul presumptiv, un băe- țel drăguț de vre-o 8—9 ani, încins peste bluzișoara lui de catifea (făcută de sigur din rămășițele rochiei mamițicăi cu o sabie de tinechea, purtînd pe umeri niște epoleți de hîr- tie aurită, iar pe cap o chivără făcută dintr’un jurnal, avînd la vîrf un penaj de același metal cu epoleții. Intrebîndu-1 cum îl cheamă îmi răspunse vajnic aducînd palma la chi- vără, „Mă recomand d-nul Colonel Nicu de la Cavalerie 1“ La dreapta colonelului veneau la rînd’ duduia Lența, du- duia Eugenia și duduia Agripina toate mai mare decît fră- țiorul lor toate frumușele, de-și cam oacheșe, toate cu păr fru- mos împletite în două cozi lașa te pe spinare; dar toate cu bărbiile în talpă de sanie și purtînd ca laiaua cîte-un bobu- șor de linte în acelaș loc. Semn de nobleță ereditară, gîn- dii eu, care se transmite din spiță în spiță, dar se vede că numai din parte femeiască, drăguțul meu vecin avînd bărbia cît se poate de regulată și de curată. De alt-fel părul lui blond mă făcea să presupun că blond trebuia să mai fi fost 104 Dumitru C. Moruzi și părul boierului cînd l’o fi avut pe cap că acum deabia de se mal cunoștea pe la sprincene că favorițele lungi și musteața albe erau. Cînd laiaua îmi afla de nume s’o podidească lacrimile de bucurie ! Mă luă îndată pe grecește’și îmi spuse că fusese cununată la vîrsta de 14 ani de cătră însuși fericitul întru pomenire Alexandru Vodă și chiar în biserica patriarhiei de la Fanar, că o macaritis (adică reposatul d-sale soț) o dusese cu dînsul în Vogdania unde fusese ridicat la rangul de baș-niubuci la a doua domnie a Măriei-Sale; că bine mal seamăn cu Măria Sa... la barbă (notați vă rog că Alexandru Vodă era blond și că barba neagră și creață pe care am purtut’o pănă a- tuncea departe de a avea ighemoniconul unei barbe Dom- nești, aducea mal mult a bărbier armenesc); în sfîrșit mă mai dojeni că vorbesc prost grecește sfătuindu-mă a mai învăță ceva Ellinicures! E rușine pentru/un Moruzi să vor- bească vogdanica mai bine decît greceșțe. Ia lasați încolo fîsîita asta de limbă, că doar nu sun- tem în țara grecească, ne întrerupe deodată stăpînul casei încruntînd din sprincene și strîmbînd din nas! D-lul era Na- țional-liberal cum s’ar zice astă-zl, sau roș stacojiu sadea, cum se mai zicea pe atuncea, așa că era lipsit de orl-ce considerație pentru un trecut barbar. Nici pe Cuza nu-1 mal putea mistui, că de-ar fi fost om detreabă nu l’ar fi dat di. Brăteanu afară! ,,D-nu Brăteanu și C. A. Roseti numai aiș- tia sunt oameni Domle! Cine a luptat la pa’ș’opt pentru li- bertate ? „D-nu Brăteanu și C. A. Roseti! Cine a scapat țara de jugul Fanarioților și de tîlharil de boeri ? C. A. Roseti și D-nu Brăteanu ! Cine a fost mal întăi cu idela unirel și cine a unit țările surori ? Tot ei sărăcii ! Cine altul decît D-nu Brăteanu și C. A. Roseti ? Ori poate îl zice că stricatul de Cuza pentru că l’au ales Domn ? și cine l’o ales ? Parcă nu eram eu acolo ? C. A. Roseti la Iași și d. Brăteanu la Bu- curești ; parol doner dacă fiu i-am văzut pe amîndoi cu o- chil mei! Pe C. A. Roseti în ulița Mare și pe D-nu Brăteanu pe Podul Mogoșoaei! Asta pot s’o jur Domle! Eu tăceam chitic să nu-1 întărt mai rău, că i se făcuse obrajii mai roși stacojii decît opiniile sale politice. Cu toate acestea boerul mă întreba răstit¹⁴ Cum ? Ori poate pîrlitul de Cogălniceanu care mi-a furat peste 400 de fălci din moșie ca să le îm- partă pe la toate haimanalele satului ? Ș’apoi hoț Domle! ! Se cunoaște că-I fiu de boer ! Eu am fost crescut de mic în casă boerească și cum îi cunosc eu pe boeri nu cred să fie altul să-i cunoască! sunt fiu de mindirigiu cinstit; dar fiind șapte copii la tata, am intrat ca perdegiu în casa lui Alecu Balș. Ce n’am văzut și auzit acolo ? Dar am fost harnic și strîngător. Cu ce am adunat de la Baloș și de la alți bo- Pe Viscol 105 eri (că prin cîte case de boerl veliți n’am colindat) am iz- butit și eu să-mi iau o moșioară în posesie, apoi mergîndu-mi bine m’am însurat cu Olimpieada, întreab’o D-ta că-I de față ! Cu ce cîștigasem cu plugăria cu ce bruma de zes- tre mal avea și ia am cumparăt cogeamite moșie de 740 de fălci, ba ar fi fost chiar o mie de nu venea hoțu de Miha- lache Cogălniceanu să mi-o ciuntească'! Acum suntem la casa noastră cu rostul și edecu nostru în lume ! Nu e așa Olim- piade dragă. N’am fost leneși, cheltuitori, ca D-tră, care după ce s’au îngrășat părinții voștri din sudoarea poporului le-a- runcațl averea la stos. N’am pus mîna în viața mea pe o carte de joc, îndrăz- nii și eu a îngălma. Nici concina cu fante macar. Hm! N’al pus, n’al pus, asta o zici D-ta; dar și dacă n’al.pus, ai vre- me să mal pul, că ești tînăr! Ori cum, și dacă n’al Ieși toc- mai la covrigi, dar mare lucru n’o să fie nici de D-ta, că tot fiu de boier te-ai născut, și știu eu ce poate Ieși de la dînșii. Noroc că se isprăvise bucatele și trecurem cu țoții în sa- lon. Acolo era lucru franțuzesc! Uși în două canaturi, ta- vanul înalt înfățișînd Olimpul sub președenția lui Jupiter care aducea și el la barbă cu C. A. Rosetti, care tocmai presidași el Olimpul, de pe dealu Mitropoliei la București. De altfel, pereții văruițl cu îngrijire și împodobiți cu frumoase cadre înfățișînd pe Boier cînd avea păr galben, pe Cucoana în a- nul cînd s’a măritat, dar cu același lanț de ceasornic și a- celeașl mătănii de gît; Apoi acoperind aproape un întreg părete, planul moșiei cu numele fericitului proprietar și is- călitura inginerului hotarnic. Ferestrele erau mari și două garnituri Louis XIII se rînduiau simestric în jurul odăei, îmbrăcate toate cu niște pînză de madopolam vargat, pen- tru ca să nu le poată bate nici praful, nici soarele. Covor peste tot; dar preșuri de pînză de casă, arătîndu-ți calea că- tre cele trei uși, avînd însă și răspintil care să te ducă în- spre cele două, canapele așazate față în față la cele două capete ale salonului; de sus atîrna cogeamite policandru cu lumînărl de trei culoare, împodobit cu o maramă de tul roz și pe care puternicul Jupiter îl ținea îndinți, făr’a încreți macar din sprincene; pe cînd zeul Heraclie, răzămat pe ma- cimă, cu părul creț și barba neagră ca ale lui d-nu Brăteanu, sta gata a-i da lui Jupiter necondiționatul său concurs. In sfîrșit, golul dinaintea ferestrelor, îl umplea tot, un piano cu coadă și două scăueșe rotunde care se învîrteau pe un șurub. Pe ele se așazară duduia Lența și duduia Eugenia, care, nepoftite, își făcură datoria către musafir, desfătîdu-1 cu Lapriive d’une Vierge și Les cloches du Monastere (a quatre mains, vă rog!) pe cînd d-nu Colonel Nicu, calare pe wn băț și cu sabia scoasă își comanda escadroanele. 106 Dumitru C. Moruzi Veni, în sfîrșit și ora culcării. Trecui în odaea de ală- turea, în care mă aștepta pe un divan, o saltea atît de groasă, că nu-ți trebuia nici teluri; pernele și așternutul de matasă galbenă și îmbrăcat în olanda cea mal fină. (Făcea parte, de sigur, din zestrea vre uneia din dudul). Mă culcai îndată, stînsăl luminarea, și la pîlpîitul și licăritul sobei, adormi! buș- tean păn’a doua zi, cînd îmi urmării călătoria și-mi îndep- linii sarcina fără altă întîmplare. N’am mai dat ochii cu amabilul meu ojtspe, decît în Maiu 91, tocmai în ziua morții marelui om de stat și iubi- tor de neam, Ion Brăteanu. Boier u nostru, cu pălăria pe ceafă și bastonul în mînă, casca gura la pregătirile ce se făurea pentru ziua de 10 Maiu care cădea a doua zi. Da din umeri privind suparat steagurile negre, care acopereau ca un zăbranic de jale, veselele noastre steaguri tricolore. Recunoscîndu-1 mă îndreptai spre dînsul și stringîndu-I mîna cu putere, pentru ca să-i arăt mai bine că îi împărtă- șesc durerea, îl întrebai jalnic: „Ai fost la Florica?⁴⁴ „Eu ? sări Cconu Costache (ca pot să-l spun pe numele de botez că tot nosă-I dați de urmă)? Dace să caut acolo?¹⁴ „Vezi că a murit Domnul Brăteanu; ori nici nu știi poate?⁴' Ba știu, știu prea bine c’o scăpat țara de un rău! „Val! Cum poți grăi așa Ccoane Costache? Te știiam Brătenist înfocat⁴⁴. „N’am fost nici odată frate! Auzi? eu și Brătenist!! se poate? Adevărat că mă înscrisesem într’un rînd în partidul liberal; dar numai de hatîru lui C. A. Rosetfi. Și după moartea lui, am mai ramas în partid de hatîru prietenilor și ca să nu fiu persecutat în interesele mele. Eu sunt junimist sadea Domle! Aceea sunt oameni Domle! Oameni de duh și învațați Domle! Nu ca nespalații lui Brăteanu ? Poți să-i pui alăturea de un Maiorescu și de un Carp ? Cînd vorbește Ma- iorescu parcă curge miere din gura lui! Cînd te ia Cconu Petrache în zeflemea, apoi nu te mai speli nici cu apă ne- începută! Oameni Domle, nu lichele cu cîte 4 clase primare! Junimist am fost de cînd am prins a judeca lucrurile. Vino la moșie la mine, să-ți arăt colecția întreagă e convorbire- lor literare! O am dela număru unu și pănă astăzi? Cînd a ieșit cel dintăiu număr, unde se pomenea de d-nu Brătianu a d-tale? Un șarlatan! Un mincinos care ’mi făgăduia cîte o prefectură de câte ori mă întîlnea! Cconu Toderiță Ro- setti saracu, nu mi-au făgăduit nici odată nimica, da cum a venit Ia putere, m’o și trimes prefect la Huși! și mai au o- braz hoții de liberali și boii de conservatori să-l poreclească Todiriță minciună!!⁴⁴ Pe Viscol 107 „De ce vorbești așa de conservatori? ori nu mai ești prefect la Huși?“ Nu. Acum suntem în opoziție; dar hel-bet o să-i dăm gata degrabă și pe Generalul Florescu și pe Cconu Lascar! Brăteanu odată îngropat, dacă mai cad conservatorii, care alții ar putea veni la putere decît noi, junimiștii? Te întreb pe D-ta, pe cine ar putea însărcina Regele cu formarea Ca- binetului? Nu, zeu, spune și D-ta..... pe cine?!! Dumitru C. Moruzi DE SCÎRBA BOILOR Pe un lăicer vargat, nou-nouț, întins pe prispa dinaintea fereștilor, sta culcat într’un cot Dumitru a Marandei, romîn în puterea vrîstei, verde încă la trup și deschis la suflet, și se hodinește, trăgînd din cînd în cînd cîte un fum de lulea, și’și colindă gîndurile alene peste drumuri și lanuri, peste țarini și dumbrăvi, reînchipuindu’și ca într’un vis limpede, multe din întîmplările anilor săi trecuți, ceea ce îl face adese- ori să zimbească încetinel pe sub musteața-i surie, adesea să’și posomorască căutătura și să’și încrunte sprincenile. El dă din cap cîte odată, se mai întoarce cu fața la părete, vrînd parcă să alunge gîndurile și închipuirile ce’l năvălesc într’una, ar vrea să ațipească o țîră, căci soarele arde tare pe după prînz, și fiind .zi de sărbătoare n’are nici de lucru, nici cu cine sta la sfat; că Acsinia lui s’a dus pănă la curte să mai vorbească ceva cu cumătră-sa Zoița ; copii sau alte rude nu are, iar vecinii de pe delături s’au dus cu to- ții la orînda de pe șleau, unde se face joc musai în fie- care Duminică, și unde se strîng de obiceiu mic cu mare, copii și bătrîni, cari ascult, beau sau se zbănțuesc pănă noap- tea tîrziu. Da lui Dumitru nu-I place nici băutul, nici zbăn- țuiala, că el viața lui întreagă a fost om a cătării, și’a văzut de muncă și de datorie, și’a făcut veleatul întreg în miliție, apoi s’a însurat, ș’a durat cu multe sudori căsuța pe șușă- nița de loc gol ce’î rămăsese de la niște părinți sărăci și ei, și morți, de-abia’i mai ținea minte. Și deși au muncit cu rîv- nă și dragoste, și el și nevasta lui, ș’au căutat să adune la gospodăria lor boarfe, ciuhăe și păseri și vite cîte au putut, lucru mare n’au strîns, că s’au ales abia cu o păreche de boi tineri, dar frumoși, de soiu bun, vr’o opt capre zburdal- nice de la care se mai hrănea cu ceva frupt alb, mai vr’o pațru godaci, mai păseri, cîți-va pomi în dosul casei, ș’o firtă 108 N. A. Bogdan de vie mai la vale spre rîpă, sădită și căutată cu drag, fir cu fir și zi cu zi, numai de mîna lor; că copil nu s’au în- durat pronia să. le dee, ca să’i aibă de dragoste sau de a- glutor; și numai unu Dumnezeu știe cît au dorit el să albă macar un copilaș, să’l audă găngurind, să’l vadă umblînd și țipînd prin casa și ograda lor, cum au—ba încă prea mulți— mulțl din sat și mal ales megieșii din jurul casei lor! Și cît s’au rugat pe la biserică Acsinia, ș’a dat liturghii, ș’a făcut aghezme, ba de mai multe ori s’a mal dus și pe la ba- bele cele meștere de prin sat să-I descînte și să-I dee multe lucruri de băut, doar... doar ; dar degeaba, că dacă nu le-a fost dat să fie, n’au avut mîngăerea asta la bordeiul lor. Somnul nu se prinde de ochii lui Dumitru, și gîndurile îl podidesc mereu ca niște ciori pe hoit, și se frămîntă și se întoarce necontenit pe lăicer, fără să găsască odihna de care trebuia să se bucure într’o așa zi de sărbătoare ; că era deprins romînul la muncă grea din zori pănă în noapte și, vorba ceea, ca țiganul cu scînteia, fie-care cum se de- prinde : dacă se deprinde omul cu lenea, apoi lenea-i mînîncă șelele,—iar dacă-i omul a cătăriî și dat cu munca, apoi șe- derea-I pentru dînsul otravă și chin. Dar Iată că peste părlaz sare în ogradă Acsinia, și începe de departe a striga lui Dumitru: — Hei, mă omule ! ce ? nu cumva dormi ziua ’namiaza mare ? Ian te uită mări, ce-am căpătat de la cumătră Zoița, c’am fost la curte la dînsa! — Ce-ai căpătat femee ? întrebă, holbînd ochii săi pa- injenițl, Dumitru, pe nevasta sa. ■— Uite, niște bucate bune, de cele boereștl, rămase de la o masă mare care a dat’o ieri conașu cel tînăr, c’o mul- țime de boerănașl aduși de pe la tîrg ; uite ici în strachina asta mare, le-am pus clae una peste alta; îs de vr’o șepte opt feluri; și’s minunăție de bune, mări Mitrule! — Dacă eu n’am poftă de mîncare acu, că nu-I mult de cînd m’am îndopat cu o hreancă cogeamite de mămăligă și cu urdă proaspătă; ci mai bine ia-n lasă deoparte mîn- carea, și stăî să mal grăim cîte ceva; că dă! mă frămîntă niște gînduri de mai multă vreme, și tot vreu să mă sfă- tuesc cu tine, da n’am mai avut cînd. — Ia numai să le pun în zemnic fîrtate, că vin și eu lîngă tine. Acsinia duce străchinoiul cu bucatele boereștl în zăm- nicul de lîngă casă, apoi închide bine oblonul, să nu stră- bată soarele înnăuntru; aruncă o căutătură prin poiată și pe după casă, ca să mai vadă de cele paseri și ciuhee, să mal răpede și pîn’ la vatră să vadă de cele oale puse la leșiet ș’apol vine de s’așază pe un scăunaș, jos, lîngă prispa pe De scîrba boilor 109 care sta Dumitru; se șterge de șiroaele de sudori ce’I cur- geau pe față, își lepădă tulpanu din cap și zice lui barbatu său: — Ei, și ce lucru așa de mare mai chitești și tu aici! Toată lumea-i astăzi la crîșmă, bea și petrece fără habar; numai tu clocești aici singur ca un cuc. Ci hal mai bine și noi să mai privim o leacă la gioc, că doar oameni suntem și noi, nu scîndură. — Acsinie, Acsinie! ușor lucru-i de dus la gioc, și de băut și de țupăit; dar vezi tu, că odată întrat în gioc, nu eșl de acolo tot așa de ușor precum te duci; că la așa pe- trecere se face cinste, ba de unul, ba de altul, și după un rînd de cinste vine al doilea, și după al doilea altele ; și se duc părăluțele din buzunarul tău, în cel a crîșmarulul; ș’a- pol te mal scrie și pe ușorul ferestel, și te trezești, nici nu știi cînd, cu datorii, de care nu te mal poți plăti cu anii; și asta ca asta, dar de la pahar și de la zburdăciune, de multe oii vine și buclucu, și primejdia, și năpastea ; ș’apoi tu îți aduci aminte de acu doi ani, de cînd Toader sîn Ifti- me a rămas cu capul zdrobit de pragul crîșmei, cînd l’o răpezit—din șagă cică, Gavril Chioru, căruia și azi și multă vreme încă are să-I putrezască ciolanele în criminal. Nu mai știu cîte nopți dearîndul l’am visat; parcă mă apuca pe mine 'de gît, saracul Toader, și parcă’mi striga : Iaca aista m’o ucis pe mine, nu Gavril Chioru, aista’i!... De atuncea m’am giurat să nu mai stau la gioc la crîșmă, nici să mai beu pe aiurea, decît într’o casă de gospodar sau în bordelul nostru, și cît se poate mai puțin, că de la beție toate belelele se trag. — Ai dreptate Mitrule, dar dă! omul cît trăește mai trebue să se mai și veselească cîte odată! Nici mie nu’mi place crîșmă de loc; dar, vezi, giocul cela, bată-l-ar pîrdalnicul! mă gîdile la inimă și mă saltă parcă ceva de subțiori cînd aud scripcarii și cobzarii drîngănind pe unde-va. Ș’apoi noi care n’avem așa grijă mare, n’avem copii, nici... Glasul Acsiniei se muie încetișor, se întrerupse, și o lacrimă străvezie se zări lucind în coada ochiului ei; ea plecă capul în gios, și în mintea ei parcă un șir lung de zile urîte trecură în rînd ca cocostîrcii călători, și-i oțărîră sufletul mai mult decît de alte dăți. — Ei lasă surată hăi, că știu eu că tu, ca mai tînără de cît mine, ț’a fi mai drag de zburdat în lume de cît mie; știu cît ai muncit alăturea cu mine, pănă ce ne-am agonisit puțintelul ce avem, dar știi și cîtu’i lumea de ră, și cum trăim greu de azi și pănă mînC. Iată, ca mîni vine Iar iarna; lucrul la cîmp încetează, strînsură avem puțină de tot, că de trei ani în șir parcă-i bataia lui D-zeu cu săceta și bolile de vite, și multe alte angării .și năpăști; și mă gîndeam toc- mai mai dinioare cum o să urnim Iarna ce vine! îmi trebue 110 N. A. Bogdan macar un stog bun de fîn pentru vitișoarele noastre, și fî- nu-I scump amarnic acum, și are să fie și mai scump dinspre Iarnă. Cu ce ne-om hrăni noi, și cu ce vitele ? Și m’am gîn- dit eu așa, mal de mult, și uite, chiar azi dimineață la bise- rică m’am întîlnit cu Domnu Primar, și mi-o spus că are nevoie de cărătură de piatră pentru Iarnă, ca să clădească la vară o școală nouă aicea în sat; și mi-a spus așa, ca să mă tocmesc eu, cu carul și boișoriî mei, să aduc piatră din dealul lui Păun, și lemn din pădurea de la Bîrnova, și că- rămida de la Frumoasa, cît trebuie toată pentru școală, în- cet-încet, ca să am de lucru toată Iarna cu boișoriî noștri; și mi-a plăti jumătate din lucru făcut la sfîrșitul fie-cărel săptămînl, Iar jumătate la zîntăl April anul viitor, că pănă atunci nu-i dă voe de la lege să plătească. Dar cu chipu ista a fi și mai bine pentru noi, că om lua mal mulți bani gramadă, și ne-om sămăna pămînt și ne-om cumpăra ș’o vacă cu vițel și alte multe cîte ni sunt de trebuință la casă. El, ce zici tu, Sînițo, hai? — Ce să zic, că dacă aî grăit așa cu D-l Primar, bine ai făcut; om avea de muncă și de trai pentru Iarnă, că alt- mintrelea greu ar fi de noi, fără de merinde destule și fă- ră de lucru. — Să ne de Dumnezeu numai sănătate și voia cea bună; și cu Plavan și cu Gloian, frumușel și grăsuțl cum sunt ei a- cum, n’am grijă că n’olu scoate-o bine la capăt. Săracii bo- uleți, Iarna trecută erau încă giuncani, și nu prea spătoși, și tot m’au scos din greu și ne-am agonisit cu. el cele nea- părate; dai* acum, îi vezi ce rotofei s’au făcut; parcă au harbuji prin șele, și grumazul li-i plin și coapsele vînjoase. — Dumnezeu îngrijește de toate cînd și omul își cată de treabă și de suflet. El ne-a trimes părechea asta de giun- cani de i-am luat pe timeri-ce; că era să’i vîndă cu dara- bana pe urma bietului cumătru Ilie, D-zeu să’l Ierte ; ș-am dat pe el 85 de leușori, cît strînsăsem noi, ca bucățica cea de nafură, după o muncă grea cu palmele de aproape un an întreg de zile, și eu și tu, și la boeresc și prin pe- ticul nostru de pămînt; și cu cîtă osîrdie și năcaz, că ne-am lipsit de multe de toate, numai să legăm firfiric de firfiric și să strîngem ceva parale albe pentru zile negre. Că eu ziceam să ne cumpărăm o vacă cu lapte, să ne fie de hrană ; dar tu al zis că’i mai bine să luăm o păreche de giuncani, ca să ne fie de ajutor la muncă; ș’a dat D-zeu de s’o nimerit așa de bine. — Da unde’s acu bouleții Acsinio, zice Dumitru sărind de pe prispă și întinzîndu’șl brațele ca să împrăștie amor- țala ce’l cuprinse de cînd stătea tologit acolo. , _ — l-am văzut și mal adinioare cînd săream pîrlazul, că pășteau în dosul viei. De scîrba boilor 111 — Vezi de-î adu acu înuntru să-l adăpăm și să le mal dăm cîte ceva verdeață, ce am mal plivit de prin straturi. — Da mal lasă-I să mal pască, bre omule, că nu dau lupii 1 Iaca, să mai văd de cele păseri și ce mai trebue prin casă, și m’oi repezi eu și la dînșii, să-i aduc' acasă. Dumitru se mai înyîrte prin bătătură ; Acsinia caută de hîrburi, mai strigă puii, și-i numără, apoi le aruncă vr’o cite-va mîni de grăunțe. — Acsinio, știi că mi s’a pus soarele drept inimă; ia’n scoate tu strachina ceea ce ai adus-o de la curte, să gust și eu din bunătățile acele. — Că la asta mă gîndeam și eu tocmai amu. Acsinia aduce strachina din zămnic și două linguri de lemn de pe prichiciul vetrei, și gospodarii se pun amîndoi pe prispă, și încep a dumica cu multă poftă din talmiș-bal- mișul cel boeresc, ca la praznic ; apoi fie-care trase cîte-o jumătate de cofăel de apă prospătă și rece din fîntîna de lîngă casă. Și precum soarele se lăsase deabinelea după deal și niște nouri negri și groși se urcase pe cer și arun- cau din cinjl în cînd fulgere repezi prin văzduh, Dumitru și nevastă-sa văzură de oploșitul vitelor și păserilor lor, mai puse cîte-va treuci și covățele la streșină, și intrară apoi în casă. ❖ * * Dormise oamenii un somn bun de cîte-va ceasuri, cînd de odată, în toiul nopței femeea tresări, se deșteptă și strigă pe bărbatu-său: — Dar ce-i nevastă, întrebă somnoros Dumitru: ce strigi așa ? — Mi s-o părut că am auzit prin somn niște păseri ți- pînd; parcă năvălise dihorul în ele! ș’apoi niște tropote 1 niște izbituri! parcă prin dosul casei noastre... ia’n ascultă și tu ! —; Cine știe ce-î fi visat și tu, și mă năcăjești și pe mine; lasă-mă ’n pace să mă odihnesc cum se cade. — Dar ia’n mai ascultă, că mi se pare că tot cîrcîesc găinile... Ce rău-i fără cîne la casă! de cînd ne-a înpușcat vatavul de la curte pe Tălăbuș al nostru, nu mai dorm așa de’n tihnă! — Taci măi femee acum, că’I mult încă pănă ’n ziuă, și eu n’am poftă de stat la sfat. Dormi și tu acolo și nu mai tot tolocăni. Dumitru se întoarse cu fața la părete și adormi repede Iarăși; Acsiniei însă i să spăriesă somnul. Mai se întoarse și ea, mai ascultă fără de voe, că tot i se năzărea nu știu ce pe afară; apoi mai strîngea din ochi ca să adoarmă; dar 112 N. A. Bogdan pace! Pănă în zori, femeia se trudi și se învîrti în patul el, pănă ce o fură din nou un somn troinic. Ea începu a sforăi puternic, ca stăpînită de niște vedenii urîte, și sforăelele ei deșteptă pe Dumitru. — Ce mal este? ! strigă romînul, trezit și el dintr’un somn tulburat de visuri urîte. Dar nevastă-sa nu-i respunse nimic, și urmă a horăi într’una. Dumitru sare din pat, se îmbracă, ese în ogradă, se spală, și apoi merge să dee drumul păsărelor din poiată și vitelor din șopron. Găinele se zburătuciră răpede din poiata lor, și după ele vr’o cîteva rațe greoaie gîgîind și bătînd din aripi, le urmară agale-agale. Din șopron țușniră caprele, și ezii după dînsele, apoi godacii, și Dumitru chemă să Iasă afară și pe Gloian și pe Plavan; da precum boii întîrzie totdeauna să iasă singuri dimineața din pătulul lor, Dumitru intră în șo- pron să-i mîie afară. Ochii omului încep a rătăci printre pă- reți! de seînduri rare ale pătululul; ei caută să vadă boii, dar boii nicăeri! — Hei Gloian! nea Plăvan! da unde v’ați bagat dra- cilor Dumitru ese din șopron, îl încunjură, apoi încunjură casa, dă un tîrcol răpede prin livadă, apoi prin firta lui de vie, mai strigă cît ce poate, nea Gloian / nea Plăvan ! de mai multe ori; intră și esă iar din șopron, se uită apoi prin poiată, peste casă, aleargă de se suie pe pîrlaz și cată la șleau, și la ogrăzile vecinilor cîte se vedeau de la casa lui, dar pace! Boii nicăiri, nu se zăreau, nu se auziau ! De-odată îi veni o amețeală și o painjeneală grea a ochi- ' lor; el se răzemă cîteva clipe de-un par mare din gard, pînă ce i se mai scoborî sîngele de la cap și i se luă puhăiala de pe ochi ; apoi se repezi în casă la dînsul și începu a striga cît ce putu; — Acsinio ! Acsinio ! scoală! — Ce este ! ? respunse Acsinia, trezindu-se spăriată din somn. — Boii noștri ! — Ei, ce-i? — Unde’s boii noștri? — Ce ?, cum boii noștri ?! — Ce-ai făcut cu boii noștri, cu Plavan și cu Gloian ?! — Ce să fac'?... îs în șopron... — Nu-i nimica în șopron, nici picior de bou, nici în o- gradă, nici în vie, nici pe drum, boulețiî noștri! Unde’s boii noștri! — Ce spui omule ? ah! țipă de-odată Acsinia, sărind De scîrba boilor 113 din pat mimai în cămeșă, și alergînd afară, drept Ia șopron. Dumitru se lăsă pe laiță și-și răzimă capul de hornul ve- trei, abia gîfîind, abia mai țmîndu-se să nu cadă cît îi de lung* la pămînt. — Na Gîolan ! na Plăvan! na Gîoinel! na Plăvănaș! se auzia necontenit afară glasul Acsiniei, cînd mai aproape, cînd mai departe de casă; și fie-care pomenire a numelui boilor dădea ca un cuțit în inima lui Dumitru, care singură se zbatea cu furie în trupul lui zdrobit. După o trecere de vreme, Acsinia reintră în casă, cu părul scărmănat, cu cămeșa ruptă la gît, zgîrietă pe mîni și pe pept, cu obrajii roși ca focul și brăzdați c^e lacrimi, înnecîndu-se în bocetele ce nu-i mai puteau eși din gît, și a- runcîndu-se peste trupul lui Dumitru, ce stătea tot amorțit pe laiță/nu putu să zică decît: — Nu’s boișorii noștri! nu’s! nu’s ! De desdedirniniață și pănă la apusul soarelui, Dumitru și Acsinia au împănat pe toți vecinii, pe toți sătenii; s’au dus de trei ori să găsască pe Primar, pe Notar, pe Vătăjei, s’au în- trebat și s’au rugat de toți, de nu li-au văzut boii lor, pe Plăvan și pe Gioian; cei rotofei și plini de viață, de n’au oblicit încotro or fi apucat, sau cine i-au furat ; dar oriunde se ducea, ori de cine întreba, tot un răspuns numai căpăta. — 'Nu știu nimica, nu i-arn văzut! Primarul și cu notarul împănară pe toți vătăjeii și paz- nicii din sat să cerceteze prin șleaurile și cătunele vecine; făcură chiar hîrtie la suprefectură ca să înștiințeze de fur- tul boilor, căutară să mîngîe pe oamenii' cu paguba, că are să se ele. toate măsurile de urmărire, și nu se poate ca să nu se găsască niște boi ca ai lor. Dar asta nu liniști pe oa- menii noștri, căci nu-și mai putură odihni nici trupul, nici sufletul, nici bucățică de mămăligă nu puse în gura lor, ziua întreagă. — Am să pornesc eu singur prin satele și viile dinpre- jur, zise Dumitru, oftînd așa de adînc, de păru că se răsuna împrejurul lui. — Dar încotro să pornești, omule, că nu știi unde să apuci; n’ai nici urmă? nici vr’o știință. Tîrgu-i aproape ! de l-o fi dus tălharii acolo, apoi acum sărmanii noștri bouleți or fi și tăeți și mîncați poate! — Nu-I cu putință! trebue să-mi găsesc boișorii mei ! Nu se poate să prăpădesc așa din senin și fără nici o vină toată munca și toată nădejdea mea, într’o clipă numai. Dumnezeu trebue să mă ajute, și să știu bine că am Arhiva 2 114 N. A. Bogdan să pic în mijlocul drumului, de zdruncin, de obosală și de foame, n’am să mă odihnesc pănă n’oî da eu de urma lor. Dumitru iea în mînă o nuia groasă, cu un ciot la ca- păt, ca să’l fie de sprijin și apărare, și pornește, cînd înce- pe a se înopta, fără să știe bine încotro și unde are să meargă. Acsinia, zdrobită de oboseală, îl urmează pănă la pîrlaz, și rămîne sprijinită de un par, privind în urma băr- batului său cum se îndepărtează, și cum apoi nu se mai vede de la cotitura drumului, de după gardurile megieșilor. Trei zile și trei nopți trecură de cînd Dumitru plecase în căutarea pagubei lui, și el încă nu se mai întorsese acasă. Acsinia, lovită de paguba neașteptată a vitelor ei de hrană, acum mal era zdrobită și de neștirea bărbatului ei; ea nu mai închise ochii nici zi, nici noapte, și dacă chiar pe la cîntători cîte o țîră de somn îi acoperea o-clipă-două ple- oapele, ea tresărea numaidecît ca scuturată de o mînă stră- ină, ce părea că’I zice: — lată-ți boii! s’au găsit boii! Sărea arsă de la locu’i,—băjbăia prin întunerec, aprin- dea opaița, și se uita speriată împrejuru-I fără să vadă nimi- ca; căci casa’i era tot pustie, în juru-i nu se auzia nici un ră- get de boi, și numai în depărtare, prin ogrăzile megieșilor, lătrau sau urlau niște cîni asmuțiți cine știe de ce pricină. Toate puterile bietei femei se istoviră, de zbucium, neodihnă și nemîncare, dar grija de omul ei o zdrobia mai avan decît grija pagubei ce avusese. — Ce s’a fi făcut el, sărmanul! Pe unde a fi, pe unde a mai umbla ? Fără lețcae în chimir și fără un fir de mă- măligă în traistă! Acsinia sbucnește Iar afară, în toiul nopței, și cată, la mica zare a lunel pe asfințit, să zărească venind pe șleau pe omul ei, cu sau fără boii lor, dar macar el să vie. Insă nu zărește pimica; șleau-I gol, nourii din cînd în cînd îi rî- pesc și puțina zare ce o mal are ; nu se aude nici glas de om, nici glas de vită, nici tropot, nici duruit de căruță! Cum se face ziuă, Acsinia aleargă Iar la Primărie, și întreabă de toți cîțl 41 găsește acolo, ce știu de Dumitru al el, ce știu de boi ? Dar toți ridic din umere și întorc capul ; Notarul încearcă s’o mîngîe, și zice că a auzit de o păre^ che de bol așa și așa, ce s’au rătăcit prin satul vecin, și i-a închis la curte, și c’are să trimeată să-I vadă,, dacă nu-s cumva boii lui Dumitru a Marandel ; dar Acsinia dă din cap, neîncrezătoare, și zice Notarului: — Acu boii ca boii, dar de Dumitru, că nu mai știu nimică de dînsul de trei zile și trei nopți trecute ! De scîrba boilor 115 Dar Iată că dinaintea Primăriei se oprește o căruță cu un cal, minat de Gheorghe Sălcică, dascălul de la biserica satului, și acesta cum zărește pe Acsinia, o strigă și-i zice: — Ci vină’n coace mai răpede, femee ! — Dar ce-i ?! — Ce-i ! ia vin și’ți iea pe bărbatul tău din căruță, că de nu eram eu, nu mai aveai acum barbat! — Ce este ! ce s’a întîmplat ? strigă Acsinia alergînd la căruță și văzînd în ea lungit pe niște strujeni, pe omul ei, fără cunoștință și aproape fără simțire. — Ce să fie! ia veneam spre casă acu dimineața, c'am mas astă noapte în tîrg la ficioru-meu, și iată că ajungînd în dreptul podului de la Manta-Roșă, calul începe a sforăi și a da îndărăt. Sar din căruță, mă uit în drum, și cînd colo, ce să văd! In pîrăoașul ce trece pe sub pod, văd lungit, de-a curmezișul, un trup de om, cu fața în niște spini și cu pi- cioarele în apă. Strig la el, mă apropii, pun mîna pe dînsul, și văd că-i cald, dar nu zice nimică și nici dă vr’un semn de viață. Ii ridic capul dintre spini, și-i văd fața însîngerată. El deschise ochii puțin, se uită la mine, și-i închise la loc. II cunoscui atunci că-I Dumitru a Marandei. Un fior mă luă prin spinare, și deodată mă gîndil să mă sui în căruță și să alerg să vestesc pe primam sau pe alt cineva de întîmplare. Dar apoi m’am răzgîndit; răpede, mi s’o înduioșăt tare inima, și rîdicîndu-i Iar capul, l’am tras cu greu din pîrău pe loc uscat, am luat apă cu mîna și l-am spalat fața de sîngele închegat ce-i cursese din zgârieturile ce avea pe obraz, l’am întrebat, l’am strigat, și abia din cînd în cînd el resufla ce- va mai tare, și scotea cîte o vorbă neînțăleasă din gît. — Sărmanul meu Dumitru ! făcu Acsinia, și pică pe peptul bărbatului său, icnind și bocind. — Am așteptat așa, urmă dascălul, cercîndu-mă tot să’l fac să-și re vie în fire, pănă ce au trecut pe drum pe acolo o păre- che ce romîni a lui Dumnezeu, pe care i-am rugat să-mi dee ajutor să-l rîdic și să-l pun în căruță. Și după ce l’am pus în căruță la mine, am pornit’o încet-încet, și iacătă’l că ți l’am adus așa cum îl vezi. — Dar ce i s’a. întîmplat? nu cumva l’a ucis cineva,—• păcătoasa de mine! — Habar n’am! nu știu nici bechiu mai mult decît ț’am spus. Acsinia se ridică puțin și se aruncă Iar peste pieptul lui Dumitru, și urmă a boci, a’l scutura, a’l chema cu un glas sfâșietor, de se umplea inima de jale la toți cîți se strân- sese acolo, în jurul căruței Dascălului Sălcică. Cu ajutorul a mai multor oameni Dumitru fu rîdicat din căruță și dus în casă la dînsu, unde fu așezat cu fața 116 N. A. Bogdan în sus, pe patul lui, rămas nestrîns încă de acum trei zile, de cînd Acsinia nu-și mai alesese nici de casă, nici de masă, nici de suflet'. Femeea se puse în genunchi lîngă pat, luă minele lui Dumitru, și în zăpăciala și desnădejdea ei, căuta să le îm- preuneze și să le facă să stee pe‘pieptul lui, cum este obi- ceiul să se așeze toți morțil creștinești. Dar minele nu stă- teau cum le punea femeea ; că romînul nu era mort de-al binelea, ci numai întro stare alăturea cu moartea. Din cînd în cînd cîte-un gemăt ușor eșia din peptul lui, care svîcnea încet; mînele sale sezgîrceau și Iar se întindeau cîte oleacă; picioarele-i de asemenea se mișcau cînd și cînd ca cuprinse de cîrcel... Acsinia după cîtăva vreme își reveni ceva în fire, un pic de nădejde mal lumină în sufletul sau, pricepînd că o- mul ei nu-I prăpădit cu totul; se duse de muie un prosop în apă race, îl stoarse bine și reîntoreîndu-se lîngă Dumitru, îi puse un capăt pe pept și celalt capăt pe frunte și pe creștet. Cumătră Frasîna, care singură mal rămăsese în casă dintre oamenii ce adusese înăuntru pe Dumitru, căuta cu cu- vinte blînde să mîngîe pe biata Acsinie, și să‘i ajute să rea- ducă la viață pe bărbatul ei. —- N’ai teamă, Sînio draga mamei, că n’are sa-I fie ni- mica; că-i pacat de Dumnezeu să piară un om verde ca a- ista! I-a fi venit numai așa rău, a fi leșinat omu pe drum de oboseală și foame, ș‘a fi căzut de pe pod... Are să'i treacă, nah grija.... căă pacat deDumnezeu.de așa romîn să piară; Acsinia dădea din cap număr și nu putea scoate nici-o vorbă printre dinții el încleștați și din gîtul ei știrit de ți- pete și bocete. ❖ ❖ ❖ Spre sară abia, cînd toa.tă lumea se adună spre casă, doi megieși intrară în casa lui Dumitru a Marandel, ca să mai afle ce s’a făcut cu dînsul, și dacă ș?a mai venit sau ba în fire. — Sărmanul om! l’au nenorocit tâlharii! — Toată munculiță lui i-au hrăpit’o, ucigă-i D-zeu pe cei fără de lege. — De-ar scapa macar omu cu zile ! Bietul Dumitru ! Cum îl mal merge, lele Acsinie ? — Mai știu și eu, oameni buni ! Horcăe întruna; abia se mișcă și deschide cîte-odată ochii; privește la mine, pri- vește în casă ; ș’apoi oțărîndu-se urît, închide Iar ochii, parcă îngrozit de ce a văzut. — Hei, pe cîtă lume n’au nenorocit hoții .și/ n sat la noi. De scîrba boilor 117 si prin satele' vecine ; iaca Tudose Gavrilaș,. de scîrba unui cîrd de ol ce i s?o furat acum vr’o jumătate de am, s'o a- runcat în fîntîna jitâriei: Ruxanda Vadana, cu cinci copii mărunți, avea o biată văcuță din care se hrăneau cu toții; și s’a făcut nevăzută de pe cîmp. Femeia de scîrba ș'o luat lumea în cap. și nu mai știm nici astăzi ce s’a ales de dînsa; Iar copiii se tîrîe și cer de pomană pe la toate ușile, rupți de foame, gol ca vai de dînșil, dormind pe sub streșini șî garduri. pe unde apucă. Dumitru a Maraudei se ridică deodată pe jumătate, pe patul lui, se sprijină cu o mină de părete, îșl freacă ochii și fruntea cu ceelaltă mînă. privește prin casă nedumerit și întreabă pe toți : — Ce este ? ce voițl de la mine ? ! — Cu Dumnezeu Dumitre! — Dar ce căutați aice ? ce s’a întîmplat ? Am visat așa de urît... că mi se zbîrcea. inima în mine. — Noi am venit să te mai vedem cum .îți mai este. Te simți mal bine ? — Știu și cu... Dar ce a fost pe aice ? Cei doi vecini și femeia lui Dumitru tăcură ca pare- tele, neîndrăznind nici unul să spub ce s’a petrecut cu el de atîtea_zile. După cîteva clipe însă,. Dumitru începu a‘șl aminti, în- cetul cu încetul, cele ce s’au petrecut cu dînsul; el se uită țintă în ochii fiecărui megieș, apoi. îșl opri căutătura spre femeeă 1 ui, care sta tot pitită lîngă pat, și-i zise încet : — Ei Acsinio. boii noștri?... boișoriinoștri s’au găsit?... Acsinia dădu din cap încet, și plecă ochii în jos, po- didind-o din nou lacrimile. — Nu s'au mai găsit boii noștri, adăugi atunci Dumitru : Ni i-au furat tâlharii! i-aumîncat negreșit! munca noastră... hrana noastră... toată avere noastră, s’o dus ca speria în vînt! Un bocet puternic sfîrsi cuvîntarea lui Dumitru, și fu urmat de alte bocete mai ascuțite ale femeei lui. In za- dar cei doi romîni prieteni se sileau să-i facă să nadăj du - ească, că poate ș’or mai regăsi ei vitele lor perdute; că trecu multă vreme pană ce bieții oameni îșl putură astîmpăra plîn- sul lor sfîșietor. (Va urma). N. A. Bogdan NOTA. Nuvela aceasta, scrisă în 1905, a fost cetită în ședința Soc/ietățetȘti- ințifice și Literare din Iași, din 3 Fevruarie 1906. înainte do a o da la ti- par, am văzut, nu cu puțină surprindere, apăfînd în foaia Viața Literară, de sub Direcția D-Jor Coșbuc și Gorun, din București, cu data de 12 Fevr. 1906, o nuvelă cu subiect aproape, identic, purtînd titlul Fără bot, și sub- scrisă do d. Al. Cazaban. Această întl-mplare m’a făcut să las pentru un timp maî îndepărtat publicarea nuvelei mele. * ' F. A. B. TEATRUL IN MOLDOVA Stagiunea 1870—1871 (Urmare) Ilotărîrea Consilmlul Comunal de a se trece Teatrul Național iarăși sub Direcțiunea unui particular.—Diferite persoane cer a li se da lor Direcțiunea—încredințarea Direcțiunel teatrului, națio- nal lui Neculai Luchian.—Numirea unul juriu teatral.—Pro- gramul stagiunel de actori și de piesele, ce urmau a se repre- zenta.—Deschiderea stagiunel.—Diferitele reprezentații ce s’au succedat.—Dări de samă ale presei asupra jocului actorilor.— Prima reprezentație a piesei ^Plăeșul Logofăt Marea de Teodor Codrescu.—Reprezentațiile date de diletanțl în scopuri de bine- facere.—Trupa teatrală ce a jucat la Bărlad.—Neînțălegerea între Primăria de Iași și Prefectul județului pentru loja Dom- nească. Tot timpul cît Teatrul național a fost conclus de comite- tul Teatral rîncluit ele Primărie, n’a fost tocmai rodnic în pro- pășirea artei dramatice romîne, și publicul remase în genere ne- mulțemit de faptul că această instituție nu pășia de loc înainte, ba încă dădea îndărăpt, și din ceia ce fusese mai de mult. De aceia vedem că în cursul verei anului 1870, Consiliul Comunal desbătînd chestiunea Teatrului Național, hotărăște ca el să fie din nou dat în antrepriza unui Director particular, des- părțindu-se însă întreprinderea Operei Italiene de acea a teatru- lui romînesc. In acest scop s’a întocmit de autoritatea comunală noul condițiuni atît pentru concurență cît și pentru darea în conce- siune a Teatrului romîn care s’a publicat și în Foaia Oficială 1) Se află în Dosarul No. 80 clin 1870, aflat la Arhiva Primăriei de Iași. Teatrul în Moldova 119 Progresul din 22 Aug. No. 65 an. 1870, și din care extragem cî- teva din principalele articole ce ni se par interesante, și anume: Art. 10. Concesionarul este dator să aibă un repertor anual pre cît se va pute din mai multe bucăți naționale, iar din tra- ducțiuni este dator a face să se reprezinte cel puțin 6 de la Teatru Francez și 6 de la Teatru de Vodevil, conform art. . . din regulamentul actual al Teatrelor din București. Art. 11. Controla imediată a mersului teatrului și a exe- cutărei contractului se va încredința unui consilier al comunei, care va asista la toate reprezentațiunile. Art. 20. In cursul antractelor orchestra va esecuta bucăți din cele mai alese, mai plăcute publicului și pe cît se va pute naționale. Art. 29. Elevii de la conservatorul de muzică și de la școala de declamație vor avea liberă intrarea fără plată la parter la ori ce reprezentație. Loja Domnească nu o va putea deschide decît la reprezentațiunile la care ar asista M. Sa Domnitorul sau M. Sa Doamna. Art. 30. Concesionarul va da două reprezentațiuni în be- neficiul casei Sf. Spiridon. Aceste reprezentații se vor da una în luna Ianuarie și ceelaltă în luna Fevruarie cel mai tîrziu a fie-cărei stagiuni. De asemene va mal da două reprezentațiuni în folosul artiștilor una în luna Ianuarie și alta în luna Fevruarie, din piesele cele mai renumite și mai bine executate. Art. 38. Prețurile de intrare serală și de abonament nu vor putea fi mai mari decît cele actuale și anume cele de intrare: 56 lei cursul lașului (17 lei 70 bani) loja rangul I, și benuarul; 28 lei (8 lei 88 bani), Loja rangul II; 10 lei (3 lei 18 bani) sta- lul, 4 lei 8 parale, (1 leu 34 bani), parterul, 2 lei 4 parale (67 bani) galeria. Art. 44. Concesionarul la preschimbarea contractului va achita costul publicațiunilor ce s’ar face pentru această con- cesiune. Contractul de față care s’a înscris în registrele Tribunalu- lui respectiv s’a făcut în 2 exemplare și au luat fie-care parte cîte unul. Personalul actorilor se va alcătui din: Barbafi Doamne a)—l-iul rol forte i)—Rol forte b)—l-iul rol june j)—Rol mamă nobilă c)—Junele în tăi k)—Rol de caracter și comic d)—Amorez 1)—Tînara I-î și cochetă e)—Financiar (grițn) m)—Tînăra ingenuitate f)—l-iul rol comic n)—Subretă g)—Comicul întăi o)—Amoreză a Il-e h)—Comicul al doilea 7 ~8~ 120 T. T. Burada Personalul orchestrei se va alcătui din 24 persoane și ânumo | Profesori f de | pupitru p) 10 coriști oj 10 coriste 1 Flaut 1 Clarinet 1 Violoncel 2 Primi vio lini 1 Cap de orchestră Restul se va lua din artiștii trebuitori pentru o orchestră bine aranjată. Elevii buni de la școala, de muzică vor fi eu pre- ferință admiși. In urma acestei hotărîri, de a se da teatrul în antrepriză, vedem că se prezintă la Primărie un număr de maî multe ce- reri din partea a diferite persoane, ca să li se încredințeze lor, fie Direcția Teatrului național, fie acea a operei Italiene. Ast- feliu la 5 Martie 1870. cere să i se dee concesiunea Teatrului romînesg un domn Gheorgho Racovită. La 23 ale aceleiași luni se prezintă două cereri pentru aceiași concesiune, una din partea avocatului Teodor Aslan, alta din partea tot a unui avocat Const. P. Constantinii!. La 25 Aprilie următor, cere concesia teatrului actorul Sandu Bonciu. Tot atunci Teodor Aslan, reînoeșto cererea adăugind și pentru opera italiană. La 29 Maî următor, cer con cesia operei Italiene Gheorgho Brătianu, Alexandru Baralty și Felicc Vianelli. Abia la 5 Septemvrie 1870, Consiliul Comunal discută toate aceste cereri, și respingîndu-lc pe toate, .hotărăște să se dee con- cesia Direcției Teatrului romînesc actorului Neculai Luchian. După aceasta mal vine la 19 Septemvrie și Mihail Pascali, ar- tist dramatic din București, cerînd și el-Direcția Teatrului care err acuma dată lui Luchian. La 26 Septemvrie, s?a făcut cunoscut lui Luchian că con- cesia sa a fost aprobată și de Ministerul do Interne, pe timp do cinci ani în condițiunile ce au fost publicate în Foaia Pro- gresul din Iași No. 65, din 1870 ce-i rînduise între altele să de- pună și o garanție de 20,000 Ici, pe care bani Luchian i-a și depus fără întîrziere. Contractul s?a încheiat la 19 Octomvrie 1870, în care, între altele, s’ahotărît a i se da lui Luchian, o subvențiune de 33,500 lei. Tot atunci s?a numit și un juriu teatral ca să supravegheze bunul mers al acestei instituții, juriu din care făcură parte: Vasile Pogor, Neculai Burghelea, Teodor C. Balaiș, loan Anto- niadi. Jacob Negruzzi, Al. M. Șendre si Dim. Guști. Iată și programul făcut de Directorul Neculai Luchian pentru această stagiune, din care se vede atît numele artiștilor angajați, cit și titlurile pieselor, atît traduceri cit și originale, ce urmau a se juca în iarna aceasta: Teatru în Moldova 121 PROGRAMA TEATRULUI RO MÎN DIN IAȘI Concesiunea D-lul N. Luchian Stagiunea anului 1870—1871 Personalul trupei D-nil Mihail Pascaly ,, Constantin Dimitriadi ,, Constantin Bălănescu ,, Petru Velescu Vasile Vasilesou Ștefan Iuiia.au ,, Io an Panu ,, Neculai Luchian Maurevel IO' elevi D-na Matilda Pascaly ,, Smaranda Merisosou ,, Jeni Valori D-ra Ana Popeseu Otilia Senii Tudora Marinescu ,, Mania Strooscu Maria Necuhau ,. Gabriela Luchîan 10 Eleve. Victor Delm.ari prim regisor și Director do scena. D-l Ed. Caudella capul do orchestra. Piesele Hamlet, Diogen, Favoritul Prințului. Benvenuto Collini, Salvato-Roza, Ștefan Vodă na-ționalu. Domnița Rucsanda național, Plăeșul Logofăt mare național. Monastirea de Castro. Caterina riovard. Turnul de- Noi. Cabală și Amor. Dama cu Camelia, Coniurațiunea lui Fiesco la Genova. Don Juan de Marana, Ho- ții' de Codru și hoții de oraș. Mușchetarii» Palatul.. Gîcitoarea, Ruy-Blas. Răzvan vodă național. Demonii negri. Mumele căite. Supliciul unei femei. Supliciul unul barbut. Fiul nopței, Știința și Amorul, Eva. Alexandru Lăpușneanu național. Lucia Didie. Blestemul unui părinte. Familia Larnber. Copila Pomină națio- nal, Focul la Monastire. Cartea IILa capitul I~iu, Bărbatul vă- duvei. Un jurămînt, Caro din doi? Un scrob îndrăcit, Craia femeilor sau Lumea pe dos. Ibabrica de doputați . național, Oda la Etiza național, Boala de Teatru. Prețurile de abonament pentru 32 reprezeutațiunl: Benua- rele și lojele I, 40 galbeni, Lojele al Il-le 20 galbeni, Stal 8 galbeni, Avanscenele 90 galb. Loja rangul I No. 11, 45 galb. . Prețurile cu sara ; Bmuareleși lojele I. 56 lei c. Iași, Loja al Il-le 28 lei, c. Iași, Stal 10 lei 20 par. Parter 4 lei 8 par. Galeria 2 lei 4 par. Trebue să arătăm aici că clădirea Teatrului de la. Gopou, în care se dădeau reprezentațiile teatrale atît naționale cît și străine, aparținea Domnitorului Moldovei Mihail Sturza, pe ca- re’l închiria prin licitație, așa că, la 2-1 Septemvrie trecut, după licitația ținută, artisul Luchian oferind prețul cel mai mare a obținut asupra sa închirierea teatrului. 122 . T. T. Burada Deschiderea stagiune! s’a făcut la 8 Noemvrie 1870, cu piesa Buy-Blas, dramă în cinci acte de Victor Hugo, tradusă de Mihail Pascaly care juca în piesă și rolul titular. Asupra acestei reprezentații, foaia Curierul de Iași. No. 104, din 10 Noenivrie 1870, face următoarea dare de samă : „D-nu Pascaly. în rolul lui Ruy-Blas a făcut să ne con- vingem, că arta d-sale, desvoltată prin puterea unui talent su- blim, împreunat cu un studiu profund și plin de grijă, n’a per- dut nimica din valoarea ei, d’atunci, de cînd Bucureștii îl ținură departe de noi. D-sa avea în jocul său expresiunea unui foc, u- nui sentiment, pe caro este bazată valoarea adevăratului artist. A fost des aplaudat. D. Dimitriadi, unul din veteranii scenii romîne, a avut, ca de comun, un rol ingrat. Și dacă vom spune, că cu toate a- ceste d-sa a fost nu numai aplaudat, ci chemat chiar și pe scenă,, credem că am spus destul, pentru ca publicul ce nu era de față să înțeleagă, cîtă artă a trebuit să desvolte d-sa în acest rol. D-nu Velescu, are o declamațiune monotoană și oareșcum nesuferibilă; un defect ce numai prin o grijă, mai adîncă și prin un studiu mai serios s’ar putea corecta. Trebue să’l auză cineva de mai multe ori, pentru ca să se obișnuiască al asculta fără desgust. Despre D. Bălănescu cu altă ocaziune. D-na Matilda Pascaly, în rolul Măriei de Naiburg era o- regină amabilă, simpatică și în unele locuri grațioasă ; înțelegem aci pasagiurele jucate de d-sa, nu numai cu mimica actriței, dar și cu pathosul artistei. D-ra Ana Popescu este o gentilă figură ce pare a fi creată anume pentru scenă. Traducerea piesei în unele locuri are o limbă cam puțin sonoră, car unele cuvinte erau exprimate . cu un accent nenatural în limba romînă, zicem nenatural, pentru că romînul are „înger“în loc de „angel“, „inimă“ în loc de ,,animă“, „sfîntă“ în loc de „sîntă“ etc. Orchestra este mai jos de ori-ce critică. Am văzut vr’o 24 persoane cu instrumente muzicalo în mmă, dar dintre aceste numai 6 mult 7 persoane știu să mînu- eze acele instrumente. Am preferi mai bucuros o orchestră compusă din mai mic, personagiu, dar cel puțin bine compusă. Conducerea unei ase- menea orchestre trebue să fie o adevărată tortură. Compătimim pe d. Caudella. Cu altă ocaziune vom da un articol mal special în această privință. Punerea în scenă a fost satisfăcătoare. Sala teatrului a fost plină; n’am văzut nici un loc deșert; dorim ca aceasta să fie un bun augur. După aceasta se. dăduse Joi în 12 Noemvrie piesele : Fiica poporului, comedie de caracter în două acte de M. Pascaly, și Păcatele bărbaților, comedie națională în 2 acte. Teatru în Moldova 123 Duminică în 15 Noemvrie 1870, se joacă Demonii Negri, dramă în 4 acte de V. Sardou, tradusă din franțuzește de Mi- hail Pascaly. Joi în 19 Noemvric se reprezintă piesa Gărgăunii, comedie în 3 acte, tradusă de M. Pascaly, și Care din doi ? comedie în- tr’un act, tradusă de P. T. Georgescu. La 22 Noemvric, Duminică s’a jucat Supliciul unei Femei, dramă în 3 acte do Girardin, tradusă de Pascaly, și Nevasta trebue să¹ șl urmeze bărbatul, comedie într’un act, tradusă tot de Pascaly. Asupra reprezentațiilor date la 15 și 22 Noemvric pe care le cităm mai sus, găsim în Curierul de Iași, No. 110 din 26 No- cmvrie 1870, o dare de samă amănunțită pe care o reprodu- cem aice : De la ultima noastră recensiune teatrală, scena romînă a avut două serate din cele mai bine succese. Una din aceste a avut loc în ziua de 15 Noemvrie cu care ocaziune s’a reprezentat Demonii Negri, dramă în 4 acte de V. Sardou, o dramă pe cît de excelentă în privința compozițiunii, pe atît de sublimă în privința reprezentației. Traducerea pie- sei era făcută de M. Pascaly, acest artist neobosit, care în de- cursul activităței sale artistice, a îmbogățit repertoriul nostru dramatic prin un număr însemnat de drame și comedii traduse după cei mai celebri autori, precum este V. Hugo, Dumas, Sar- dou, Girardin și alții. Limba acestei traduceri ni s’a părut mai corectă, mai ușoară, decît, spre exemplu, acea din Ruy-Blas. încă un lucru ce ni-a înveselit era, că de astă dată n’am auzit acea pronunciare nenaturală a unor cuvinte, pentru care ne-am fost făcut observațiunile noastre în recensiunea de mai înainte. Negreșit este un progres, și progresul este de lăudat. Cît pentru jocul artiștilor, patru roluri au atras mai mult asupra lor atențiunea criticei. In primul loc vom numi-o pe d-na Matilda Pascaly, eroina dramei. D-sa în rolul Jeanei a cucerit inimile tuturor și a cîștigat cu multă justeță admirațiunea publicului. A avut cîtc-va momente atît de perfecte, atît de sublime, încît era peste putință a nu se mișca ori-ce inimă ; astfel erau de esemplu: „Rezbunarea femeei⁴⁴ în actul al treilea, iar mai ales ,,nebunia și moartea⁴⁴ din actul al patrulea. Nu exagerăm dacă spunem, că am văzut' cu ocazia acestor scene, mai mulți ochi strălucind de lacrime. D. Pascaly, în rolul lui Gaston n’a rămas neaplaudat; cu deosebire scenele „furul⁴⁴ din actul al doilea și „diamantul⁴⁴ din actul al treilea, a făcut să uităm cu totul unele exagerări nena- turale din scenele precedente. D. Dimitriad a escelat nu numai prin joc, dar mai ales prin o mască nimerită. Erau mulți, care abia în al doilea, ori în al treilea act, îl putură cunoaște. 124 T. T. Burada D. Bălănescu a fost un tip original. D-sa ne-a reprezen- tat un tip comic în rolul lui ,,Bennequi.n” cu edita originalitate cu atîta arta, dar artă adevărată, neafectată, îneît nici o față nu putea sta privată de ilaritate. D-sa este fără îndoială unul din cei mai simpatici membri ai trupei noastre dramatice, este un favorit el scenei și al publicului. Pentru celelalte roluri mal secundare, n’avcm nimic de zis. Să trecem la a doua serată. Duminică, la 22 curent. s?a jucat drama lui Girardin Su- pliciul unei femei. o piesă, care în privirea compunere!, a făcut epocă în literatura dramatică contimporană. Precum în drama precedentă, așa și aici nu putem decit să accentuăm cu laudă, cu admirațiune arta D-noI Pascaly. Peste tot a avut un joc de scenă atît do perfect, în cit cunos- cătorii trebue să-și reamintească pe artistele cele mal celebre ale scenelor străine^ mai adăogînd aci, că d-sa a avut, eu deosebire în scena de mărturisire și în acea de pocăință un sentiment a- devărat, ori-cine va înțelege, cum, cu ocazia cliemărel artiștilor pe scenă, se auzeau din public mal multe voci ca și acestea : „numai d-na Pascaly” sau „lllatilda singură”... Spectacolul acestei serate săi terminat cu Nerasta trebue să" șl urmeze barbeduk comedie în un act. Rolurile principale au fost jucate ded-nele Pascaly și Mcrișesou și de d-nii Pascaly și Bălănescu. Cu deosebire d-nu Bălan eseu a avut un rol, caro a plăcut foarte mult publicului. Mai multe fraze țesute cu multă istețime în textul piesei, au fost aplaudate cu mult zgomot; ast- fel era spre exemplu fraza din rolul d-lui Pascaly: „primarii poartă ochelari de aur pe nas, pentru ca să vadă printrlnșii a- urite toate lucrurile Primăriei” sau, „avooații au pe cine să în- șele de dimineață pănă’n sară, nu le mai rămîne timpul de a’șl înșela femeile” ori în fine „sunt destul oameni în țară, care n’au alt lucru, decît să transforme legile după cum le vine lor la so- coteală” și altele. Publicul la ambele serate a fost foarte numeros. Dorim să fie tot ast-fel, și teatru nostru de sigur va înflori. O singură observațiune mai avem însă, pe care nu o putem lăsa neaccen- tuată. Aceasta este, că publicul, ar trebui să fie mal pacient și să nu părasască sala mai înainte de a cădea perdeua, căci prin zgomotul ce produc aceste eșiri, se ucide întrun mod neloial— efectul dramei... Joi 2G Noemvrie, s’a jucat piesa Ultăte dar nu te atinge, comedie de caracter în trei acte, tradusă de M. Pascaly, și Un scrob îndrăcit, comedie vodevil întrun act, tradusă de Ncculai Lucliian. Duminică 29 ale aceleiași luni s’a jucat piesele : Este Ne- buna^ dramă în două acte tradusă de P. T. Georgescu, și Feme- ile care plîng. comedie într’un act de M. Pascaly; luînd parte Teatru în Moldova 125 la această reprezentație și trupa de balot, care a fost adusa din •străinătate de directorul Luchian. Joi 3 Decemvrie s'a dat în beneficiul lui Constantin B’ălă- nescu piesa Dorinul încurcă, tot. comedie în trei acte tradusă de M. Pascaly și Mare Dicertisnient de Balet. Apoi la 20 Decemvrie s’a jucat pentru întăia oară piesa Don Juan deAustrua. comedie-dramă în 5 acte de Casimir De- laviopie. asupra căreia • găsim o dare de samă în Curierul de Iași No. 2 din 6 Ianuarie 1871, din care se vede că rolurile principale au fost jucate de Pascaly (Don Juan), Dimitriadi (Fi- liip II) Bălănescu (Don Cascada, educatorul lui Don Juan), Po- p o viei (Călugărul Arsenic) și D-na Pascaly (Donna Florinda). Cea mai interesanta scenă zice Curierul mi s’a părut a fi aciui- ai patrulea, cînd Don Juan găsește pe regele la Donna. Florinda. Tot în acest act, puțin mai înainte, d-na Pascaly, caDonna.Flo- rinda, a fost escelentă în scenă, cînd amenințată de regele pen- tru refuzul ce i-a dat, recurge tot la dînsul. la regele Spaniei, pe care’i invoacă să fie protectorul onoare! ei, contra persecuți- unei amantului desprețuit. D. Bălănescu a fost un tip comic, foarte original, care în- tre scenele duioase ale piesei, venea din cînd în cînd să învese- lească publicul prin rolul si jocul seu. D. Dimitriade, afară de joc, mal are încă meritul, că era mascat foarte escelent ca totdeauna. D. Pascaly știe produce mult în rolurile d-sale; rolul lui Don Juan însă, pare că era un rol cam nepotrivit pentru d-sa cu toată arta ce a dosvoltat’o, părea că-I lipsește elasticitatea și figura naturală a unui tînăr de 20 de ani, precum era Don Juan; Altfel n’avcm nimic de observat. Orchestra, de cînd s’a reorganizat, a devenit în pozițiunea de a putea muițămi așteptarea publicului. In . locul ruginitelor valțuri și polce de pănă acuma, azi publicul poate să audă în- tre acte și cîte o uvertură și potpurie. Cu această c cadrane încă a executat cu multă precisiune o uvertură de 1 rerdi și o pot- purie din opera Linda. Mercuri la, 6 Ianuarie 1871 s’a reprezentat în beneficiul lui Victor Delmary, regisorul Teatrului piesa Chir ița în Iași sau doua fete și-o neneacă, comedie-vodevil în 8 acte, de V. Alexandri pre- cum și Triole, comedie întrhin act, tradusă de C. Bălănescu, Iar Joi în 7 ale aceleiași luni s’a jucat Caterina Hoicard. dramă în 5 acte și 7 tablouri, de Alcx. Dumas, asupra căror piese găsim următoarea relație, în Curierul de Iași No. 3 din 10 Ian. 1871: Cucoana Chirița prezintată publicului prin D-na Merișasca, a fost și astă dată o figură interesantă, un caracter original, din timpurile de abia trecute ale vieței noastre sociale, caro a ținut publicul în continuă ilaritate. Acest rol este unul din acele, pe care D-na Merișasca nu le poate juca fără a da publicului cea mai deplină satisfacțiunc. 126 T. T. Burada Al doilea rol mai însemnat, rolul cuconașului Guliță a fost jucat de însuși creatorul seu, de D. Lucliian. Și cînd am spus că D. Lucliian este creatorul acestui rol, ne-am dispensat de a spune mai mult, căci orî-cine va înțelege că nimene altul nu putea să reprezinte pe Guliță în mod mai natural, mai surprin- zător decît Dl Lucliian. In general, atît piesa în sine, cît și reprezentarea ei, și-au produs efectul. In drama lui Dumas: Caterinci Howard, dl. Pascaly, în ro- lul lui Etheewood, și deosebit în „Sacrificiul amorului “ din ta- bloul al patrulea și în scena: „umbră din mormînt“ din actul al treilea, s’a. prezentat în toată grandoarea artei sale. A fost esce- lent, și am pute zice neirnitabil. A avut o declamațiune atît de clară și în declamațiunea sa atîta foc, atîta pasiune, încît era peste putință sa nu aducă în palpitație ori ce inimă. Publicul l’a a- plaudat cu frenesie. D-na Pascaly a avut rol mare și foc puțin. I). Dimitriade, în rolul regelui a fost tocmai la locul seu. D-ra Popescu în rolul Principesei Margareta, a avut o bună înfățoșare. In privința orchestrei observăm numai atîta că, melodramele sînt prea tari, prea zgomotoase, în cît adese ori preponderează declamațiunea artiștilor. La 9 Ianuarie s’au jucat piesele : Este nebună, dramă în două acte, tradusă din franțuzește și Păcatele bărbaților, come- die națională, în 2 acte, compusă de M. Pascaly. Marți la 12 ale aceleiași luni, s’a jucat în beneficiul Os- piciulul infirmilor de la Galata, piesa Gărgăunii, comedie în 3 acte, tradusă de M. Pascaly, reprezentație care a produs suma de 500 lei vechi. Joi în 14 Ianuarie s’a dat beneficiul lui M. Pascaly, cu piesa îngerul morței, dramă în 6 acte tradusă de Simion Mihai- leanu. Alarți în 19 Ianuarie, s’a dat a doua reprezentație m be- neficiul Infirmilor de la Galata, jucînduse piesa Chir ița in Iași și Triole. Sîmbătă la 23 ale aceleiași luni,- s’a jucat piesa Omul ca- re’și ucide femeia, vodevil în 2 acte, tradus de Popu, Două clis- păirțenil, vodevil în 1 act, tradus de T. Porfiriu și Doi fricoși, de asemenea comedie într’un act, tradusă ele N. Lucliian. Despre această reprezentatiune iată ce găsim în Curierii de Iași No. 14 din 23 Ian. 1871. Sîmbătă la 23 Ian. 1871 s’a jucat în teatru Omul care’șl ucide femeia, Două dîspărțenil și Doi fricoși, cu alte cuvinte trei comedii cari avură o putere destul de atrăgătoare pentru public, astfel că erau prea puține la număr lojele și stalurile deșerte. Eroul seratei—dacă putem a ne servi ele acest termin—era D. Teatru în Moldova 127 Lucliian. reprezentantul rolurilor principale din toate trei pie- sele.. Atît D-na Luchian care foarte rar apare pe scenă, precum ^i D-șoara Popescu, au corespuns caracterelor ce reprezentau.; nu mai puțin și D-l Bălănescu, dinpreună cu D-l Popovici. Apoi Marți la 26 ale aceleiași luni s’a jucat piesa Orbul și Nebuna, dramă în 5 acte și 5 tablouri tradusă din franțuzește de M. Millo și M. Pascaly. La 4 Fevruarie s’a jucat în beneficiul Smarandei Merișescu Curierul de Lion, dramă din școala romantică. în 5 acte' și J8 ta- blouri, tradusă de M. Pascaly. ; La 7 ale aceleiași luni, la 12 oare de amiază s’a reprezen- tat- Nunta țărănească, tablou național de V. Alexandri și Sora lui Jocris, vodevil în 1 act, tradus de N. Luchian. Duminică în 14 Fcvruarie s’a repetat Curierul de Lyon. Joi 18 Fcvruarie, s’a dat pentru prima oară piesa Ginerele Iul Hagi Petcu, comedie națională în 2 acte, prelucrată după .franțuzește de Vasile Alexandri, și O palmă sau Voinicos dar fricos, comedie în 1 act, tradusă de N. Luchian. Duminică la 21 Fevrurie s’a jucat Hoții de codru și hoții de oraș, dramă în 7 acte de Felix Piat. tradusă de P. T. Geor- gescu. Joi 25 ale aceleiași luni, s’a jucat piesa originală Domnița Ruxanda, dramă istorică în 5 acte, de B. P. Hajdeu. După cererea generală s’a jucat apoi în sara de 28 Fevru- arie Dama cu Camelii, dramă în 5 acte de Al. Dumas fiul, tra- dusă de Simion Mihailescu. Joi în 4 Martie s’a dat în beneficiul D-rei Anicuța Popescu pentru întâia oară piesa: Năuc de amor, comedie în 3 acte, tra- dusă de M, Pascaly. Duminică în 7 ale aceleiași luni, s’a jucat Fausf și Marga- reta, dramă feerică cu cîntece, în 4 acte tradusă de Alex. Obreja. La 11 Martie, s’a dat Piatra din Casă,- comedie vodevil într’un act de V. . Alexandri și Un scrob îndrăcit, tot comedie vodevil într’un act de Duvert și Boger, tradusă de N. Luchian. Apoi Duminică la 14 Martie, s’a jucat pentru întâia oară o piesă nouă, Plăeșul Logofăt mare, dramă națională în 5 acte ,,tradusă din istoria Moldovei* ‘ de Teodor Codrescu. Asupra acestei reprezentaținui găsim în Curierul de Iași, No. 30 din 17 Martie, următoarele aprecieri: „De la reprezentația piesei Domnița Ruxanda încoace, cea întăi piesă națională adusă pe scena noastră, este Plăeșul Logo- făt mare, dramă națională istorică în 5 acte de Teodor Codrescu, reprezentată la 14 Martie curent, între aplausele unui public destul de numeros. Piesa este o imitație din franțuzește, dar este originală prin caracterele naționale desvoltate într’însa, și prin tradîțiunile istorice pe care este bazată. Cît pentru executare am avea foarte puține de recenzat, și aceasta încă mai ales, în pri- 128 T. T. Burada vința punere! în scenă, căci jocul artiștilor a fost destul de bun, putem zice peste tot; cu deosebire D-l Dimitriade în rolul Plă- eșului. Logofăt, a fost excelentu. După cererea generală, această piesă s’a jucat pentru a doua oară la 18 ale aceleiași luni. La 20 Martie s’a reprezentat în beneficiul lui Andrea Feny,. casierul teatrului rcmîn, piesele : O ceașcă cu ceai, comedie în- tr’un act, tradusă din franțuzește de M. Pascaly, ChrArz IHᵣ Capilobd II, comedie într’un act tradusă din franțuzește de D. Băicoianu și Sera hă Jocris. In afară de reprezentațiile date de trupa dramatică locală s’au mai jucat două alte reprezentațiuni do cătră diletauu, din cari cea întâi la 13 Aprilie, pentru beneficiul Azilului de copile orfane Sîrda Maria^ iar a doua la 20 Aprilie, în ajutorul neno- i'ociților din Franța. ..Reprezentația dată de Societatea diletantă pentru benefi- ciul azilului Sluta Maria. a adus un venit do 617 galbeni din locurile vîndute publicului. Această reprezentație s’a dat în 13 Aprilie 1871, la care a azistat și Măriile Lor Doamna și Demnul Romînilcr. S’a jucat (tinerele hă Bagi l'e'cu. comedie în 2 acte do V. Alexandri. Ad- mirațiunea publicului s’a concentrat mai ales asupra D-nel I\Ta- talia Sidu. care în rolul Adelei fiica lui Hagi Petcu, a fost ar- tistă do rară aparițiune, și care, atit prin mimica escelentă și intona’țiunea clară și sonoră cit și prin desele schimbări de cos- tume care de care mai prețioase, n’a lasat nimica de dorit în privința efectului. D. Teodor Aslan în rolul lui Hagi Petcu, a fost un tip de tot original care a produs multă ilaritate plin jo- cul său, ce so poate, numi perfect fără exagerare. D-nii Al. Beldi-man și G. C. Negruzzl în. rolurile prinților Movilești, ambii și-au înțeles cu exactitate posițiunea, ceia ce n’a, putut, să le asigureze clecît o bună reușire. D. N. Cantacuzin. în rolul lui Verdulescu, prietenul lui Hagi Petcu ne-a înfățișat un caracter blînd și smerit, care a m.ulțămit pe spectatori. D-nii V. Lazu și G. Duca, avînd roluri mai secundare, unul ca fecior, celalalt ca bucătar, n’au avut atîta de lucru, dar cu toate aceste d-lor au știut să-și facă interesante, micile roluri. D-nii Zira A Bucicoo. cari .reprezentau pe doi zarafi ovrei au dovedit o bună cunoștință a obiceiurilor acelora și au ridi- cularizat defectele cu caii acești oameni ne schimosesc limba. Ginerele hă Hagi Petcu. a fost urmat apoi de două come- dii franceze Le coucher d/une etoile. în care au jucat mal toate persoanele dinainte și tot cu același bun succes. Singura per- soană nouă a fost D-na Aspania Greceanu^ care întru nimica n’a fost inferioară, în ceia *ce privește bunul gust in alegerea toale- tei și efectul cu care a jucat rolul Eurydicei. Teatru în Moldova 129 ■Reprezentația s’a terminat prin o comedie cu cîntece inti- tulată Apres le bal, în care nu erau decît două persoane: D-na Elisa Donici și Teodor Aslan, despre cari nu putem vorbi decît cu o profundă recunoștință de talentul ce posed, și cari atît prin jocul bine nimerit, cît și prin cupletele bine cîntate (compuse de Dl Caudelld), au făcut pe public sa-și esprime de mai multe ori multămire prin aplaose și buchete! Altfel aplausele și buchetele n’au lipsit nici în piesele precedente. Dar ceia ee a ridicat mai mult efectul și celebritatea ace- stei seri a fost că MM. LL. Doamna și Domnul au asistat de la începutul pănă la sfîrșitul reprezentațiunei, urmărind jocul peste tot cu cea mai vie atențiune, ceaîce era o adevărată și bună lecție pentru mulți.... (Curierul de Iași No. 41 din 16 Aprilie 1871) Bădescu. In reprezentația de la 20 Aprilie s’a jucat piesele Nobila Cerșetoare, comedie într’un act de V. Alexandri, Haimana, sau strămutările amploiaților români, cînticel comic de V. Alexandri, Les deux sourds, comedie într’un act, și Prisonier sur parole, de a semen ea comedie într’un act, aceste două din urmă jucate în limba franceză. Tot în această iarnă, o parte "din actorii ieșeni, cari n’au fost angajați de directorul Neculai Luchian pentru stagiunea din Iași, s’au dus la Bîrlad, unde sub direcțiunea unei D-ne Ana Ghenopol din București, au înființat o trupă teatrală, care a dat o serie de reprezentații de drame și comedii în acel oraș în cursul iernei 1870—1871. Intre actorii ce au figurat în acea trupă gă- sim pe Mihail Galino, Alecu Gheorghiu, Mihailescu, Al. Ivolschi, D-nele Dimitrescu, Elena Ivolschi, D-ra Otilia Senti și alții x). Credem nimerit a arăta aici o neînțelegere care a urmat în cursul acestei stagiuni, între autoritatea comunală și Prefectul Județului Iași Neculai Gane, relativă la intrarea în loja Dom- nească din Teatrul Național, în timpul reprezentațiilor, care, după cum am văzut în contractul încheiat între Primărie și antrepre- norul teatrului, Neculai Luchian, (art. 29 din contract) nu putea să fie deschisă și nici să intre cineva în ea, decît numai Domnul și Doamna țării, cînd urma să asiste la Teatru ¹ ²). Prefectul județului, crezînd că are dreptul de a întrebuința acea lojă, în timp cînd nu se afla familia Domnească în Iași, cu toată opunerea Administrației comunale care încuiase ușa lo- jei a trimis agențl polițienești ca să strice ușa, și în modul a- cesta astfel cu forța întră în lojă, împreună cu alte persoane și 1) Despre toate aceste reprezentații citate, a se vedea Curierul de Iași pe anii 1870—1871. ? 2) Vezi foaia „Progresul^ No. 65 din 1870. ’ Arhiva 3 130 T. T. Burada familia sa, chiar la prima reprezentație de deschiderea stagiunea (la 8 Noemvrie 1870). In urma acestui fapt a urmat o corespondență vie, atît între Primărie și Prefect, cit și cu Ministerul ele Interne,—ceia ce la urmă a provocat chiar demisiunea întregului Consiliu Comunal.— Pentru mai bună lămurire, reproducem aici adresele schim- bate între zisele autorități. Știut să fie! Adresa Primăriei No. 12644 din 12 Noembrie 1870, cătră Prefectul Județului Iași. Domnule Prefect, Consiliul Comunal în ședința de la 10 a curentei, a fost informat că d-voastră ne ținînd samă de stipulațiunile contrac- tului încheiat de el pentru concesiunea teatrului și de dreptul de proprietate ce are comuna asupra acestei instituțiuni, pe caro o ține cu spesele sale proprii, prin efracțiune ați deschis loja rezervată pentru persoana Măriilor Sale Domnului și Doamnei, și v’ați instalat în ea d’inpreună cu mai multe persoane, între care și copii. Această urmare- foarte gravă în sine, și cu atîta mai mult responsabilă cu cît ea vine din partea d-voastră care sînteți în- sărcinat de lege de a face să se respecte dreptul altuia a silit pe consiliu ca pe lîngă alte măsuri ce trebue a se lua pentru a nu se maî repeta să se ele și pe acea de. a vă pofti ca pe viitor să-nu mai dispuneți nici într’un mod de arătata lojă pe care autoritatea Comunală în dreptul său de proprietate a dispus de a nu se deschide de cît la reprezentațiunile la care vor asista Măriile lor Domnul și Doamna. Comunicîndu-vă dar cele ce preced spre știința și regula d-voastră, vă rog să primiți asigurarea considerației mele. p. Primar, Major Hazu Secretar, Antonescu, Acesta adresă s’a publicat și prin placarde pe strade și prin foaia Progresul. In același timp Consiliul Comunal a dispus ca loja Dom- nească să fie pecetluită cu sigilul Comunal, ceia ce s’a și făcut în ziua de 19 Noemvrie, de cătră ajutorul de Primar Majorul I. Hazu, care a încheiat în acest scop și un Proces-Verbal. Ministrul de Interne în urma necurmatelor corespondențe avute cu Prefectul Ga ne, trimise la 19 Noemvrie o adresă cu No. 15,681, cătră Primarul lașului, în cuprindere următoare: Domnule Primar, Mă informez că ați poprit intrarea Prefectului acelui ju- deț în loja Princiară din Teatrul acelui oraș închizînd-o și lu- înd cheia. Zestrea Mănăstire! Neamțu-$ecul ii Tablou de moșiile perdute ori înstrăinate în curgerea vremei care la 1854 mi era întrupate la M-rile Nemțene, anume: 1. Cioreniî. moșie (a schitului Urguești) vezi tom. 4. pag, 35. 2. Bolta Nedelcu—alăturea de Vadra lazului în Ba- sarabia dăruită M-rii de N. Ispiru, t. 4, 42. 3. Brătulețu mo- șie a M-rii Secu cu toate documentele ei și cu 10,000 de lei s’au dat schimb de starețul Dometian la 1827 Maicei Agafia Balș. și s’au luat schimb moșia Cărniceni. 4. Vlădeștii moșie (a schitului Urguești) dată de postelnicul Dimitrie Jora. 5. Cărnicenii moșie a M-rii Secu și cele 10,000 de lei s’au dat schimb de starețul Domețian la 1833 Doamnei Smaranda Beldiman s’au luat schimb moșia Volintireștii t. 4 53. 6. Pre- oțeștii—o parte—și din moșia Unghenii altă parte s’au înstră- inat prin judecată.—In timpul starețului Dometian. 7. Talpa, moșie din județu Neamțu dată de Olga Costachi la 1832 t. 4. 53. 8, Panureștii (lîngă Drăgănești) dată de Pavel Popo- vici la 1834. 9. Movila Turcului din ținutul Covurlui—au dat-o starețul Neonil la 1835, lui Vasile Sturza pe trei dughene proaste din tîrgu Iași. 10 Voroveștii Moșiea M-rh Neamțu înstrăinată de demult. 11 Spinenii, moșie dată de Aron Vodă cu uricul de la 7108 Mai 22. 12 Gorneștii (dela ținutul Co- vurlui), dată de Elencu Stamatin a lui spatariu Gavril Sta- matin, 13. Ovreeștii moșie în ținutul Vaslui—înstrăinată, t. 6. 60. 14. Huhurezu—moșie dată de Gavril Alexa din Co- fești M-rii Secu la 1654, Mai 11, idem. 15. Căpoteștil, 16. Purceleștif moșii date M-rii Secu idem. 17. Biserica cu hra- mul Nașterea S. loan Botezătorul din M-rea Neamțu—desfi- ințată—pe locul ei s’au zidit cliriarhiea veche de Episcopul Teodosie de la Rădăuți—la t. 8, pag. 21 clisiarhie zidită la 1549. 18. Biserica Sf. Ierarh Spiriaon (Spira) ce zidită de Goseneștii cei vechi la schitu Slătioru, desființată bis. stră- mutată la satul Lunca și acolo înoită cu hramul Sf, Nicolai, iară pe locul bisericei Spira s’au zidit bis. Vovidenia de azi biserica Spira înstrăinată cu toată zestrea ei și cu moșiea Mărăței dela Peatra-Neamț, 19. Biserica Buna-Vestire cu tot schitul Nifon dela M-rea Secu: arsă și pustiită de Turci la 1821. 20. Schitul Bălăștii de la codrul Sîrbilor desfințată, t- I. 91 cu toată averea lui. (Va urma) ' Arh. Narcis Crețulescu DAR! DE SAMA P. P. Negulescu : Filosofia Renașterii, voi. I, J910, Bucu- rești Carol Gbbl.—Volumul care are acest titlu cuprinde cursul făcut la Universitate asupra istoriei filosofici. Ideile expuse în el, deși nu sînt decît o istorie a filosofici, sînt de o frumusețe pu- rurea atrăgătoare. Aceasta pentru că și atunci și azi și în toate timpurile, mintea omului e frămîntată de aceste idei. Trebue de constatat că din cauza clarităței stilului și a planului conceput și executat în scrierea acestui volum, citirea lui se face cu plăcere și nu se poate lăsa din mînă, o- dată început, pînă la sfîrșit. Nu numai pe studentul dela li- tere și filosofic, dar dela orice facultate îl poate interesa, și-I poate folosi, citirea acestui volum. Vom spune chiar că citirea acestor idei expuse cu atîta superioritate de d. P. P. Negulescu e necesară și omului doritor de o cultură generală : în el va ve- dea trecerea dela starea intelectuală a evului mediu spre cca de azi, ba, poate, va constata că acea asemănătoare desvoltare in- telectuală se săyîrșește în fiecare om în trecerea prin deosebitele vrîste a copilăriei, tinerețe!, maturităței. Nu rare oii ni se întîm- p lă să vedem trezîndu-se în copiii noștri din clasele liceale mai su- perioare idei ca cele ce se găsesc ivindu-se în mințile oamenilor maturi ai timpului renașterii, numai că expunerea lor se face cu o superioritate de sistem necunoscută minților tinere de azi. Citind cineva titlurile capitolelor din acest volum : Renaș- terea ; sisteme reciti., curente nouă; școala din Padua : Averris- niul și peripatetismul liberal; Pompanazzi și Nifo; Cremonini și Galilel, etc., ar crede că ceia ce se scrie în ele nu mai poate azi să ne intereseze. Și totuși citească cineva pe Pomponazzi sau Nifo, pe Cremonini sau Galilei, pe Pierre dela Ramee, epicurismul, a torni smul, stoicismul și va simți că ci t ește idei și lucruri care-1 interesează în gradul cel mai înalt, va vedea că și azi gîndim și simțim ca un Lorenzo dela Văile, ca un Semiert, etc. Mulțî din cei cari scriu sau tratează despre lucruri din veacuri trecute de mult, le prezintă sec și neatrăgător, așa că te face să-ți formezi o idee greșită despre inteligența oamenilor din acele timpuri. De aceia simți o adevărată mulțumire cetind Filosofia Renașterii de P. P, Negulescu, care a știut să ne dea o oglindă adevărată, un tablou viu despre viața intelectuală a acelui timp. Nu putem decît să ne felicităm cu publicarea unor ase- mene lucrări de filozofie în limba romînă și să dorim cît mai curînd și publicarea celorlalte volume. Valerîu Hulubei ANUL XXII._Aprilie 1911 No. 4. dRBIVd ORGANUL SOCIETĂȚII ȘTIINȚIFICE și LITERARE ® a a a D I N I A Ș I a. a a a SUMAR Pag- Dumitru C. Moruzi.—Aghiotantul Generalului 145 . Gh. Ghibănescu.—Cantemireștii și Cuzeștii (a- pa Elanului) , 152 T. T. Burada.—Teatrul în Moldova (Stagiunea 1871—1872). 157 N. A. Bogdan.—De scîrba boilor (sfîrșit), nuvelă, 171 " DĂRI DE SAMĂ Gordon.—Scrisori cătră Mignon. 181 DOCUMEMTE Arhiereul Narcis Crețulescu. — Zestrea mă- năstirei Neamțu-Secul(Tablou de moși- ile perdute ori înstrăinate în curgerea vremei care la 1854 nu era'întrupate la M-rile Nemțene) . , . 189 Pentru orice privește redacția și administrația, a se adresa d-lui A. D Atanasiu, profesor, Iași. ABONAMENTUL 10 LEI PE AN 1911 Onor. Cititori, Unul din mijloacele însemnate de răspîndire a culturel este publicistica. Și „Arhiva a de 22 de ani a îndeplinit acest rol din două puncte de vedere, și anume : de a încuraja tinerele vlăstare ale științei:. și literaturei romînești, prin publicarea lucrărilor lor în „Arhivă⁴¹; pe 1-îngă autoritățile științifice - și literare recunoscute, și de a împărtăși aceste lucrări publicului prin stăruința. conti- nuă, a acestei reviste. Ați primit regulat numerele pînă acum și vă rugăm foarte mult a ne trimite abonamentul Dv. din urmă, dacă sînteți în în- tîrziere, și pe anul curent, care nu e plătit. Sînt cunoscute sentimentele de care sînteți însuflețit pen- tru răspîndirea și încurajarea culturei romînești și sperăm în prețiosul Dv. concurs. Administrația. Bibliografie Vasile Părvan.—Contribuții epigrafice la Istoria Creștinis- mului Daco-Eoman. București, 1911. 1 voi. 223 pag. loan Dragoslav.—Invațați și. meserii, cu o precuvîntare de Ion Kalinderu, în biblioteca populară a Admihistrațiunei Dome- niilor Coroanei. București 1911. Em. Grigorovitza. Scrieri în limbagiu moldovenesc, se află de vînza-re la Librăria Națională (București). 1 .—Chipuri și Graiuri din Bucovina, voi. ilustrat lei 2.50 2 .—De la Hotare, istorii moldovenești. 1 voi. lei 2. 3 .—Schitul Cerebucului, povestire istorică 1 voi. lei 1. 4 .—Oameni vechi, trad. după originalul rus a lui Gogol, . 5— Povestiri răzlețe, (în Bibi, pentru toți lei 0.60. 6.—Cum a fost odată, schite nouă din Bucovina 1 voi. lei 2.50. E. G. Racovitza et R. Sevastos.—Proidotea Haugi n. g., n. sp., Isopode oligocene deRoumanie etles Mesidoteini nouveiie souss-iamille. (Archives de zoologie experimentale et generale, Paris, 29 Dec. 1910. Librairie Albert Schulz), N. Zaharia.—Amorul—cum iea naștere—cum evoluează,— cum se stinge,—cum se degradează.—Amorul și nebunia.—Sinu- ciderile din amor. 1911, București tip. Gr. lonescu, str. Academiei 30 Pr. 1 leu. Ion Cocârla-Leandru.—-Jalea Satelor (versuri). Tip. Soc. Școa a». Pomină, Suceava. Pr. 2 cor. VAnales del Museo National de Montevideo. Serie II Tomo I. Entrega III. G Tărăbuță.—Corurile Bisericești. Galați 1911. Prețui 25 bani Felix Ravenna.—Bollettino Storico Romagnolo. Ravenna (•g Vitale). ARHIVA Orgaaal Societății Științifica șl Literare d i n i a ș i Anul XXII Na. 4. Aprilie 1911 AGHIOTANTUL GENERALULUI — NUVELĂ — Dedicată socictăței științifice și literare E cam demult de atuncea. Comandantul corpului VI de armată, ne poftise pe mai mulți militari și civili, la un prînz intim ; iar p’intre civili, mă aflam și eu. După masă, veni vorba despre ciudatele pofte ce le resimt cucoanele, în timpul cmd se aflu, cum s’ar zice, în stare bine- curînlată. Părerile erau împărțite. Parte din cei însurat!, văduvi, ori divorsațî, precum și cîți-va militari ramași flăcăi tomnateci, susțineau că-s numai niște mofturi, scornite de cucoane pentru ca să-și împlinească nestingherite toate nazurile și să-și lege mai bine bărbații la gard ; ceilalți, adică cei reînsurați, însurăței, logodiți, sau numai candidați la însurătoare, să ridicau cu înverșunare, împotriva ri- nei teorii atît de barbare și antifeministă ! susțineau că poftele acelea sunt cu totul firești, învederînd părerea lor cu probe lu- ate chiar din viață. Nu se observă la noii născuți atîtea semne care le pătează jumătate de obraz ? Dar alunele ? Dar fragii ? și cîte alte anomalii datorite numai unei pofte ce mamele lor nu și-au putut-o îndeplini la timp. Medicul Diviziei locale, purtînd galoane de locotenent Co- colonel și căsătorit cu o femele încintătoare, chemat a’și da a- vizul, ținu partea acelor din urmă, fără a înfrunta prea mult părerea celor dintăiu, între care se aflau grade superioare și cli- enți cu vază. Zise numai, că e foarte greu pentru știință de a deosebi și mai ales la timp, poftele naturale din cele provenite numai din nazuri. Negreșit că atunci cînd se învederează prin semne, știința e silită să se închine înaintea faptului constatat; dar nu poate face mai mult, medicul nefiind chemat la timp pentru a le preîntîmpina prin îndestulare. Cînd vine noul năs- 146 Dumitru C. Moruzi cut pe lume, de obîceiu pofta a dispărut de mult. „Pe de altă „parte, adaugă învățatul medic, pot spune că unele ciudățenii, „cu totul dc altă natură ca acele de care este vorba, și pe care „le constatăm zilnic, sunt încă atît de puțin cunoscute științei, „încît nu le poate tălmăci cu destulă siguranță, ca să poată a- „runca o pată, asupra unei mame de familie. Se întîmplă foarte ;,des, să nu samene cu nici unul din genitorii săi, și cu nici un „membru din familiile sale paternă sau maternă : ci cu o per- „soană absolut străină, dar pe care mama, fie de bună voie fie „silită de împrejurări, a trebuit să fie in relațiuni zilnice. Să „conchizi din asta că acele relațiuni au putut fi la un moment „dat culpabile? Știința nu se poate pronunța, căci sunt atîtea „cazuri unde s’au constatat că între cei bănuiți departe de a e- „xista vre-o dragoste, era o adevărată antipatie. In asemenea „întocmiri, ar fi cu totul nedrept și absurd a bănui cinstea unei „femei și credința ei cătră barbat, cînd purtarea ei a fost tot- „deauna corectă „Așa este făcu D-nul pomandant ăl Corp. VI de armată ! „Ai deplină dreptate Doctore! Deplină dreptate! Iată D-lorpen- „tru a întări spusele D-sale și a închide gura celor răutăcioși, „am să vă povestesc ceva din însuși viața mea. Cred, adause el „răsucindu-șimusteața, că după asta, niniene nu va îndrăzni a-mi „pune cuvintele la îndoialău Era cam cu vre-un an, sau poate și mai bine, înainte de război; tocmai pe cînd treceau volintirii Ruși spre Serbia. Re- ghimentul al 9-lea de linie ¹ ²) pe care’l ’comanclam ca colonel, abia venise din Huși să se așeze în garnizoană la București, (magaziile și compania afară de rînduri rămăseseră tot acolo de o cam dată). Purtam cu mîndrie porecla de cel meu frumos Colo- nel al armatei! Nalt, după cum mă vedeți și acum, eram, cu a- devărat, în deplinătatea frumuseței mele de barbat frumos, voi- nic și ager! Un singur lucru mă strica și atunci; pîrdalnicul ista ele nas, prea mic în proporție cu fruntea și cu restul obra- zului. Aminterea eram un adevărat Apollo! Ca aghiotant a reghimentului, Paveam pe bietu colonel de stat major Cocuțel Petrea, care o murit nu de mult la Galați și pe care cred că l’ați cunoscut eu toții. Pe atuncea era numai locote- nent tînăr; dar cu toată deosebirea de grade, trăiam ca frații și c- ram nedespărțiți. Poarte deștept și învățat, mă ajuta mult, mal ales în cancelarie ; apoi mai era un lucru, parcă lingăi dînsul, îmi ședea și mai bine! Pe cit eram eu de nalt, fiumos și voinic, pe atît eră el de scund, urît și pipernicit ; de-mi lipsea poate ceva milimetre la nas, lui îi prisosea un întreg decimetru! Din tot obrazu, nul vedeai de cit nasul ! Și cine rîdea mai tare de asta, 1) Corpul VI de armată nu exista încă. 2) Acest reghiment, în potriva celor spuse în nota precedentă pentru Corpul VI, n’a existat nici odată. Aghiotantul Generalului 147 decît tot Cocuțel? ! Era o floare de băiet: vesel, mucalit și bun camarad! De la mine și pan la cel de pe urmă soldat, nu era militar care să nu’l iubească. Primblîndu-ne amîndoi într’o Duminică pe alela cea mare din Cișmigiu, unde tocmai cînta muzica noastră, iată că ne lesă înainte două dame : una c’am în vîrstă dar foarte elegantă și distinsă, ceialaltă năltuță și subțire, era o ziuă din povești! vorba cîntecului ce se cînta pe atuncea de munteni: și chiar de mu- zica reghimentului în potpuriu național: „S’o vezi mamă n’o mai uiți!“ Pipernicitul de Cocuțel le salută adine și se înroși la față ca sfecla. Salută! și eu bine înțeles. Cea în vîrstă, ne răspunse foarte demn; ceelaltă, parcă nici nu ne băgă în samă, dar se făcu mal roșie și decît Cocuțel. Cum mergea cu ochii plecați în jos mi se păru că, cu coada ochiului, mă privea mai mult pe mine și chiar cu mare curiozitate. Le cunoști ? fu prima mea întrebare după ce trecurăm de dînsele. Da, D-le Colonel, ’mi respunse băiatul. Cea tînără e vii- toarea mea logodnică. Parcă mă trăsnise cu ceva în cap ! Cum ? Ce vrei să zici ? făcui eu uluit ? Că sunt hotărît s’o cer în căsătorie, nu mai departe decît Duminica viitoare. Aștept numai consimțimîntul Tatei. 0 chiamă Zoe, fiica Doamnei Alexandrina Teodorescu, văduva majorului cu acest nume. Măi băete măi, făcui eu clătinînd din cap și fluerînd a pa- gubă ! măi băete, pentru Dumnezeu ! Te-ai gîndit serios ? ! Ce să faci tu cu așa femeie ? Asta, monșer, cît ești tu de mare și de voinic, te pune tot în buzunarul fustei și de mai îndeasă și batista peste tine, apoi nu mai eși de acolo nici peste zece ani! Nu-i nici o teama de asta D-le Colonel, respunse mucali- tul fără a se supără. In buzunarul ei nu pot încape de nas; dar să zicem, că ași găsi mijlocul să’l strecor cumva : parcă nu mi-ar fi bine ? ori m’ar bate vîntul ? ! Ian ascultă camarade, făcui eu scos din răbdări! Tătă-tău ți-o da, nu ți-o da consimțimîntul lui, dar eu să știi că nu ți-1 voi da nici odată ! Nu te voi lăsa să faci așa copilărie odată cu capul!! Scuzați vă rog D-le Colonel, făcu locotenentul Cocuțel re- devenit serios și luîndu-și poziția de ofițer înaintea superiorului: dar odată că fata e cinstită, de familie onorabilă și are dota re- glementară, nu prea văd cu ce drept v’ați opune la fericirea mea. Știți că vă sunt devotat și că-mi iubesc camarazii și reghi- mentul, dar cu toată durerea, m’ași vedea silit să-mi cer per- mutarea în alt corp. Asta nu-mi mai venea de loc la socoteală. V’am spus mal 148 Dumitru C. Moruzi adinioare motivele. Daca mi-era drag frontul, pe atuncea, lucră- rile de cancelarie mă plictiseau grozav. Făcui dar ceia ce șe cheamă în strategie un simulacru de retragere, pentru ca să-mi dau timpul să pregătesc victoria. II întrebai dar mierat: zici că e de bună familie și are zestre reglementară ?... Iaca n’am știut! Ba are mai mult de cît de trei ori zestrea reglementară : două case mari în Batiștoa, la numerile 58 și GO sunt lăsate ei chiar prin testamentul majorului... Acolo sade Pîntrerupsei eu ? Nu D-le Colonel. In casele marnei sale din strada Dionisie la No. 10. Care și acele tot ale ei vor fi că e singură la părinți; dar mai are niște prăvălii spre obor, o vie la Cuțitu do argint și un han nu mai țin minte unde... la Pantelimon parcă. Apoi dacă e așa, să schimbă vorba, făcui eu- oftînd. Șahi fie cu noroc și într’un ceas bun camarade. Numai ascultă și de mine dragă : nu-te-gră-bi Nu vezi cum merg trebile acum ? Se încaeră lumea din toate părțile ; ca mîine te pomenești că in- trăm și noi în horă. De însurat să ne ardă acum pe noi milita- rii? Pe asta o ai în mînă ori cînd; mai poart’o și tu cu vorba. Poate săți răsară o partidă mai potrivită, că te văd băiat cu noroc. Nu, drept să-ți spun: prea e lungă asta pentru tine. Te-ar rîde lumea cînd ai ieși cu dînsa la braț. Ei îi trebue tot de cei de la flancul drept; oameni chipeși, bună-oară ca mine.' Pe cînd ție ți-ar lipsi aproape un centimetru pentru talia're- glementară, de n?ai purta tocuri mari la cizme. Pentru un ofi- țer, mai treacă, meargă, dar pentru un barbat... ia gîndește-te! In sfîrșit îi spusei tot ce-mi trecea prin minte, doar îi voi muta gîndul, dar vedeam că-I în zadar. La noapte nu putui să închid ochii. De ciudă mă dusei să fac un rond la cazarmă și dădui alarma, triroga, cum se zi- cea pe atuncea. A doua și a treia noapte tot! Pană ce recla- mară mahalagii că nu se pot liniști și că le sperii copiii cu to- bele. Geaba nu’mî mai ieșia ziua de la Cișmigiu din gînd, nici ziua nici noaptea. Pe bietul Cocuțel săracu, îl încărcăm cu lu- crări peste lucrări, să n'albă cînd face vizite în oraș. In sfîrșit Sîmbătă îi găsii și lui nod în papură, și’l băgă! la închisoare pe cincisprezece zile. In acest răstimp făcui cunoștința Cucoanelor și pană să-și. împlinească bietu Cocuțel zilele de arest, îmi făcusem cererea în toată regula și logodit cu scumpa și neuitata meci Zozo. Temindu-mă de vre-un act de nebunie din partea lui, îna- inte chiar de a-și isprăvi pedeapsa, îl trimese! de urgență la Huși, să desbată niște încurcături ce remăseseră de pe urma re- ghimentului și să vie la corp cu depozitul și compania afară de rînduri. Aceasta o făceam numai ca să-i dau timp să se liniș- tească. de greaua lovitură, ce fusesem silit să, i-o dau. Știiam că Aghiotantul Generalului 149 însărcinarea va ținea cel puțin trei săptămîni, că pe atunci, nu era clrum de fer nici la Vaslui, da mi te la Huși ! Mi-era nespus de milă do bietul băiat si mare teamă că-șî va cere permu- tarea ; dar mai bine ori ce, decît să renunț la Zozo! In timpul strigărilor și a pregătirilor de nuntă, bietu Cocuțel se îmbolnăvi așa de rău la Huși că fui silit să trimit, acolo pe ofițerul cu îmbrăcămintea și pe doctorul regliimeutuiui: unul pentru ca să-l înlocuiască, iar altul pentru ca să-1 aducă la corp și să-1 inter- neze la spitalul militar, unde era, cît pe ce, să-și isprăvească cariera ! Bine înțeles că la nuntă, aghiotantul regliimeutuiui dădu lipsă la apel; dar Zozo nici nu băgă de samă. Ca ce era să-și amintească de dînsul ? Unde avuse el de gînd s’o ceară de ne- vastă ? Dar chiar s’o fi cerut ! Intre mine și dînsul, putea sta biata, fată, macar o clipă la îndoială ? Așa s’o fi gîndit și Co- cuțel și i-o fi dat dreptate, că în loc de a’și cere permutarea, veni, îndată ce ieși din spital, să no presinte felicitările sale în mare ținută de ceremonie. Ne găsi în plină lună de miere. Sara eu! Era frumos și gras, ca o muche de sabie în timp de război și toată fața lui nu era decît un nas! La vederea lui, biata Zozo era aproape să leșine... fie de milă, fie de scîrbă,... nu mi-am putut da samă, nici , odată. Ea spunea că-i fusese în totdeauna antipatic și că numai de dragul meu se silește sa fie abia politicoasă cu dînsul știind că țin foarte mult -la el și că-mi este chiar de neaparată, trebuință Cînd primirăm ordinul de mobilizare și al 9-lea de linie plecă spre Dunăre, Zozo nu vru, nici în ruptul capului, săi ră- mîie în București, care era pe atuncea plin de ruși. Le închiria lor pe preț mare cele două case din Batiste, dădu cu luna a- partamentul nostru din Dionisie, o însărcina pe soacra-me cu pri- mirea" chiriilor, și plecă, după mine la Turnu-Măgurele, unde in- trăi ca infirmeră voluntară, la unul din spitelele noastre de campanie. Peste Dunăre, ’mi făcui se înțelege, datoria ca ori care al- tul. Mă expuneam, acolo unde era nevoie, dar cu socoteală, ca un ofțer superior conștient de răspunderea sa și de gravele ur- mări ce pot rezulta pentru trupă, cînd șefii se expun prostește. Nebunu de Cocuțel, parcă căuta moartea cu luminarea a- prinsă'! Unde era primejdia mai mare, acolo se baga ! ,,Măi băi- ete măi, îl strigam eu cîteodată, astîmpără-te măi, că al să dai într’o zi de dracu ! „Nu, D-le Colonel, ’mi respundea el rîzînd, îl sparii eu pe dracu, cît sunt de frumos! să nu duceți nici o grijă! Mai zii ceva nebunului dacă ’ți-ajunge cureaua ! Pan’ într’o bună dimineață, un turc ascuns într’un tufiș îl cinsti pe bietul Cocuțel cu o perjă de plumb, de cele uscate și fără zahăr. II nime- 150 Dumitru C. Moruzi rise tocmai în umărul stîng. In aceiași clipă, mai primii și eu una în pulpa dreaptă, și căzurăm amîndoi alăturea, el leșinat și eu numai cu piciorul amorțit! Ne duseră pe amîndoi la Turnu, unde Zozo își împărți în- grijirile între mine și dînsul. Rana mea era un fleac, căci glontele trecuse numai prin carne ; da Cocuțel însă era mai rău căci se ivise oarecare com- plicații, a fost chiar un moment unde doctorii perduseră orice nădejde. In opt zile eu eram pe picioare și gata să mă reîntorc la corp, iar ofițerul în afară de orice primejdie. înainte de a pleca, mă dusei la patul lui să-mi iau ziua bună. Galben, pră- pădit, abia vorbind, știți ce-mi spune mucalitu ? „Mare noroc am mai avut de nas d-le Colonel !*' „Cum ? Ce vrei să spui ?“ „De nu-i făcea Turcului umbră, mă nimerea tocmai în frunte bată-1 scîrba să-1 bată! „Măi băiete măi, îi spuseiu eu cu ochii plini de lacrimi și cu zimbetul pe buză, tu pesemene, o să glumești și cînd te-or duce la groapă!... Viteaz adevărat, cum să-i zici altfel!... Pacat de băiatu cela că i-a fost dat să moară în pat, ca oricare țivil! Ca infermieră, nevasta mă însoțise la patul bolnavului: „Ian ascultă Zozo îi spuseiu eu, viteazu ista e scapat de ori ce „primejdie, acu mi-au spus’o doctorii care l’au scapat. Să știi că „de acum tu-mi răspunzi de dînsul! Cum va fi în stare să că- „lătorească, să mi-1 așezi în apartamentul nostru din Dionisie. „Da-i închiriet dragă, cu 200 de lei pe lună, și eu sunt „angajată aici, macar moralmente. De ce să lipsesc de la dato- „rie și să pierd 200 de lei pe lună, pentru un domn care ’mi este „ antipatic ? „Nu vroi să știu de nimic! Viața lui face mai mult decît „200 de lei pe lună și decît să îngrijești de toți răcanii armatei, „mai bine pe fratele meu de arme, căzut cu glorie alăturea cu „soțul tău! Nu-țî zic mai mult: pe el Zozo cu toată inima ! Și „să mi-1 cauți, și să mi-1 îngrijești ca pe mine însu-mi, ai auzit?! „Dacă mă voi reîntoarce, vroi să-1 regăsesc sănătos tun și tare ,,ca fierul! N’avu ce face biata femeie, mai ales că știa din ex- „periență că atît acasă cît și în serviciu, nu revin nici o dată „asupra ordinului dat". După rezbel, al 9-lea de linie făcînd iar parte din garni- zoana capitalei, mă revăzui după atîtea lipsuri și primejdii, în apartamentul nostru din București. Zozo ascultase de mine și-l găsii pe aghiotant sănătos ca tunul și tare ca fierul după cum dădusem ordinul. Cu glumelele lui era veselia casei și soacră-mea ținea la dînsul aproape ca la mine. Duserăm acolo viața cea mai fericită și drept la 9 luni după reîntoarcerea mea, scumpa mea Zozo mi-1 dădu pe Titi, astă-zi major în regimentul 3 roșiori La 10 Mai 78 fui înaintat General de brigadă și ne mutarăm cu toții la Craiova. Pe cine să-l cer ca aghiotant, de nu pe capi- Aghiotantul Generalului 151 tanul Cocuțel Petrea ?! Acolo duserăm o viață tot așa de feri- cită și o avurăm mai întăi pe Didina botezată chiar de soacră- mea, apoi la anul pe Adela. Cînd se înființară comandamentele, fiind alții mai vechi și mai mari în grad, mă mutară la Roman, unde mă înaintară la vechime general de Divizie. Acolo, Zozo care cu timpul, prin- sese o adevărată dragoste de bună camaraderie, pentru ofițerul care atîta timp îi fusese atît de antipatic își vîrî în cap să-1 în- soare. Băiatul înaintase destul de repede prin meritele sale și prin ajutorul meu. Se brevetase de stat major tocmai de pe cînd eram la Craiova și acum ajunsese la gradul de Locotenent Co- lonel și șeful statului major a diviziei ce o comandam. Era deci un băiat cu viitor cu gradul de general asigurat, prin urmare o frumoasă partidă. Făcu ce făcu buna mea Zozo și-i găși o armeancuță foarte bogată, dar cam slutișoară de felul ei și cu un nas... aproape cît a mirelui! In ziua nunții, nu mă putui o- pri să’l întreb între patru ochi. „Toate bune camarade; dar cum o să faceți ca să vă să- rutați fără a vă turti nasurile ?,£ Atîta grijă s’avem, D-le General! e lucru de nimic, ne pu- nem oblu, ea pleacă capul spre umărul sting, eu spre cel drept, și ne ajungem fără nici o ciocnire mai violentă ! In urmă, împrejurările vieței și a carierei ne despărțiră. El fu chemat în statul major gen erei al armatei, unde ne regăsirăm cîte-va luni, cînd din ordinul M. S. Regelui și cu toată antipatia mea pentru politică, fui silit să iau portofelu războiului. Noroc că ministeru era junimist sadea, și nu ținu mult! Conservatorii ne făcură vînt de grabă și astfel ajunsei Coman- dantul Corp. VI de armată. Aici avui durerea să îngrop pe biata Zozo și aștept numai să’l înainteze pe Titi Locot.-Colonel și să capete un regiment; pentru ca să-mi regulez drepturile mele la pensie. După cum știți, tocmai pe cînd stăruiam să’l aduc pe Cocuțel, șef al statului meu major, stângaciul s’o apucat să moară lăsîndu-și pe armeacă cu nasul desperechiat. Ei bine, închipuiți-vă că nici Titi, nici Didina, nici Adela nu seamănă cu mine și abia dacă au de departe ceva asemănă- tor cu Zozo; iar toți cu toții au nasul lui Cocuțel ! cine ar în- drăzni, macar să se gîndească la niște relațiuni culpabile, între aceste două ființe care nu s’au putut suferi, decît hăt târziu, cînd Cocuțel ajunsese flăcău tomnatic, Zozo își măritase două fete, iar Didina o făcuse de două ori bunică?!! Nu zeu ! vă în- treb și pe D-voastră: cine ar fi obraznicul?! Dumitru C. Moruzi Cautemireștii si Bazestii APA ELANULUI (Studiu istorie) 1) Căutînd a scrie despre Cuzeștl în istorie, ne intere- sază a stărui în deosebi asupra tamureî Cuzeștilor de ia Fălciu, din care a eșit Alexandru loan 1 Cuza Vodă, dom- nul Principatelor Unite. Cum însă istoria acestei familii se leagă de istoria moșiei Bărboșii, sat așezat pe valea Moisieî un afluent al Elanului, vom schița desvoltarea vieței romî- nești pe această vale a Elanului, după date exacte istorice culese din actele de proprietate ale moșiilor, ce vin pe această apă, atîtea cîte pană azi ne-au căzut în mînă. Interesul de a lega povestea acestei familii de moșiile de pe valea Elanului este cu atît rna.i vădit, cu cît de pe a- ceastă vale au eșit două case domnitoare, una a Cantemi- reștilor, răzeși băștinași în dispărutul sat Siliștenii, pe Elan, spre obîrșie, și alta a Cuzeștilor din Bărboși, de la Fălciu. 2) Elanul izvorăște din codrii merei, ce acopăr podișul Dobrinei, și anume de supt dealul Făgădăului, cel mai înalt punct în tot podișul acoperit cu codri seculari, avîn'd 378 m. înălțime asupra Mării Negre. In înfundătura dealurilor Gru- măzoaei și a Elanului se deschide o mică poeniță, de unde iese izvorul foarte mic al Elanului, la o înălțime de 237 m. Apa șerpuește la vale, și după o distanță de 6 km. primește pe stînga apa Recei. și așa unite udă satul Urlați, cel întăi sat, actualminte în ființă, de la obîrșia Elanului. Mergînd tot spre miază-zi Elanul lovește în dealul des- pre răsărit, zis Mutul și Porceana, primește apoi pe dreapta la o distanță de 4 km. în jos de Urlați, apa ce vine de pe valea Grumezoaei lungă de 12 km. și trecînd prin drep- tul locului numit Dănești, fost sat, udă satul Hurdiigiă — din vechi Iteștu—tăindu-1 în două. Apa Elanului (Fălciu) 153 De la HurdugI Elanul face 2 coturl din cauza dealuri- lor, ce-I stau în față spre stînga, cum și din cauza dealurilor, ce vin perpendicular dinspre nord și se isprăvesc în valea Elanului. De ia doi km. în jos de HurdugI Elanul apucă p- proape direcțiunea E. V. pe o distanță de un km. apoi îșl reia direcțiunea N. S. pe altă distanță de 1 jum. km., pană în dreptul satului Gușiței, zis din vechi Hîndreștil și Ciocan#, al treilea sat ce udă apa Elanului. In dreptul satului Gușiței Elanul primește pe dreapta apa Clșlel, formată din 2 aflu- ente : Larga pe care vin așezate satele Șișcan#, Tamșa și Ho- cenil; și apa. Bujor2th#,^& care sunt așezate satele Oțelenl D eleni, Golașei și Tălaba, fie-care din aceste ape primesc alte părae în spre obîrșia lor. Valea Șișcanilor are o lun- gime de 12 km. Iar valea Oțelenilor are o lungime de 11 km.; Iar apele unite în părăul Cîșlel mal au o lungime de 5 km. pănă la vărsătura lor în Elan, în dreptul Gușițeilor. - De la Gușiței Elanul apucă direcțiunea N. S. .și după o distanță de 3 km. primește pe dreapta apa Moisieg pe care sînt așezați Bărboșii, Tăetura Bărboși, Băgării și Zgura, apoi la 2 km. .în jos primește tot pe dreapta în dreptul’satu- lui Poșta. Elanului, apa Mălăeștilor, pe care vine satul Mă- lăeștii. Poșta Elanului e al patrulea sat ce-1 udă apa Ela- nului. Valea Bărboșilor are o lungime de 15 km. pănă la Zgura; Iar Valea Mălăeștilor are o lungime de 12 km. pănă în codri. De la Poșta Elanului, apa Elanului merge tot spre Sud și tocmai după 9 km. distanță dăm de satul Găgeștl, al cincilea sat ce-1 udă Elanul în drumul său. Pe dreapta mai primește apa Vutcaniloi® ce se unește cu părăul Văii lui Darie, pe care sînt așezate satele cu același nume, avînd cea dintâi o lungime de 12 km. și cea. de a doua o lungime de 7 km. Tot aici mal vin alte 2 văl: a Tupilaților și a Pogăcenilor, cu apa Hulubățului, amîndouă fiind mult, mal scurte. De la Găgești Elanul .merge tot spre sud și după o dis- tanță de 3 km. udă pe stînga satul Peicanil. Iar după alți 3 km. udă pe dreapta satul Giurcan#, primind încă 2 părae tot pe dreapta: părăul Urdeștilor, pe care vin așezate satele Urdeșt# și în fund Băseștu, cum și Jigălia pe care vin a- șezate satele Jigălia, Micleșt#-, Rășcanl, liful, Dodeșt# și Tămășenii. Valea Urdeștilor are o lungime de 13 km., Iar valea Jigăliei o lungime de 11 km. De la Giurcani, apa Elanului merge îngustîndu-se între două dealuri, Giurcanil în continuare cu Murgenii pe dreapta și pe stînga dealul Peicanilor cu al Raiului—și după ce pri- mește la 3 km. în jos pe stînga singurul afluent apa Hulu- bățulul, de pe o vale mai mult sacă, lasă în stînga satul Raiul, așezat pe văgăuna dealurilor ce stăpînesc satul, după 154 Gh Ghibănescu o distanță de 9 km. atinge Mur genii, ce se află așezați pe Mihona, un afhient, ce se varsă în Elan mal jos la o distanță de 2 km. în dreptul satului Hănăsenil, al 8-lea și ultimul sat ce-1 udă apa Elanului. Giurcanil e cel mai de jos sat pe partea Elanului ce udă județul Fălciului; în dreptul Raiului sîntem intrați în județul Tuto va. In dreptul tîrgușorului Murgeni se deschide valea Mi- honei, o vale largă ce vine de la apus, din fundătura Schi- tului Bursuci, a Bărlileștilor, a Epurenilor cu Horga și Fe- deștii și a Șuletei, singurul sat ce cade în județul Fălciu. Lungimea acestei văi e de aproape 15-km. avînd alte des- chizături spre nord—Epurenii și Șulete și spre Sud,—Bărli- leștii. De la Murgeni în jos Elanul merge între două dealuri, a- vînd un șes mai îngust de un km. și formînd în terase o serie de dealuri pe dreapta, pănă ce după o curgere de 12 km. și mai primind 4 afluenți pe dreapta apa Țarine și a Saratei, pe care vin satele Schineni, Șărățeni de sus și de jos și Lățești!, apoi apa Crețanei și a Frasinului, se varsă în Prut, în dreptul bălții Rădeana la o înălțime de 17 m. dea- supra nivelului Mării Negre. In tot drumul său Elanul are o lungime de aproape 75 km; drumul său primește pe stînga doi afluenți, iar pe dreapta 16 afluenți cu alte părăuașe secundare. In tot acest drum de 75 km. el scoboară o terasă de 220 metri diferența de nivel de la izvor pănă la vărsătura lui în Prut. Dacă am socoti în mijlociu numai 10 km. lărgimea ba- smului apei Elanului de la cele mai înalte culmi ale dealuri- lor, ce despart cursul văilor ce merg în Elăn de alte văi pe o distanță de 75 m. am avea că toată cuprinderea văii Elanului ar fi între 80—100,000 hct, cu păduri, șesuri, locuri de fînețe, arături, vetrele satelor, cursurile apelor și tot felul de așezări și locuri roditoare și neroditoare. Aspectul acestei văi a Elanului e din cele mai pitorești. Mergînd cu trăsura de la Sud la Nord, drumul în parte o- bositor de rariștea așezărilor, cum și a satelor relativ mici ce se află pe cursul lui ecu îndestulare răsplătit prin varietatea priveliște! ce ți se desfășură pe stînga drumului. Pe cînd pe dreapta ai coasta dealului, ce cade drept asupra apei Ela- nului, pe stînga—dreapta în curgerea rîului—ai o serie de des- chizături, văgăune, în care și-au făcut așezări din cele mai vechi timpuri sate nenumărate de răzeși și de mari proprie- tari, lăsînd tocmai cursul principal al Elanului gol de sate din cauza drumului deschis ce era pe cursul lui. Suit însă pe dealul ce stăpînește Urlații, dealul Șchio- penilor, 266 m. înălțime, ți se desfășură o priveliște încîn- tătoare. Ai în față un lanț de dealuri ce merg în terase, din Apa Elanului (Fălciu) 155 ce în ce mai înalte, muchea orizonului spre apus fiind acoperită cu păduri, satele se văd presărate pe costișele dealurilor, De- lenii cu viile lor, Băseștii cu biserica lor albă, Iar în jos și în sus, apa șerpuind prin locuri nelocuite, semn vădit al ne- statorniciei vieții pe această vale, ce era drumul deschis al cîșlelor tătărăști din fața Bugeacului, cum și o urmare fa- tală a schimbărilor de proprietate. Pămîntul e negru vegetal, căci încă în timpurile noastre se desfund pădurile, cari în vechime se țineau lanț, formînd co- dri mari pănă în revărsarea Elanului. Dacă valea Elanului n’a fost nici cînd loc tare, cele 16 văi ale afluenților Elanu- lui au fost văgăune, unde s’au aciuat viața romînească ime- diat după descălecatul țării. Izvorul Elanului e cam în față ca și a multora din a- fluenții săi, și numai așa ne explicăm de ce mai în fie- care vară apa Elanului sacă de la izvorul său mai pănă în dreptul Vutcanilor, dacă nu și mai în jos ; căci foarte multe văi au ape seci, fiind formate de torente din ploi; tot pămîntul de pe Elan e flămînd și însetat de apă și iată un fapt: In vara lui 1909 eram în Deleni; pe la 7 August; ploua cit cofa păn spre direcția Hurdugilor și a Grumezoaei; se rupea pămîntul; spre Gușiței era soare. Intre Grumezoaea și Hurdugi a fost chiar rupere de nouri, au luat sămănătu- rile, apa Elanului s’a revărsat, mai-mai să înece Hurdugii. Ce ne fu mirarea, cînd a doua zi trecînd spre Hurdugi, cum veneam din jos dinspre Mușata, am văzut Elanul sec la po- dul ce vine dinspre Gușiței, iar ceva mai încolo șesul plin de apă ; apa fusese înghițită de pămînt. In Hurdugi înec, pă la Grumezoaia prăpădenie. Torentul cel mare n’a putut curge mai mult de 2 km. în jos de Hurdugi, șesul înghițise apa. Spre toamnă și primăvara Elanul curge pe toată întin- derea lui; de la Maiu pănă la Septembrie Elanul e secat, adu- cînd secetă, cu toate pădurile ce zac spre apus. 3) Denumirea. Numele Elan e slavon: ieleni cervus, Elafos Cerb. Deci apa Elanului e apa Cerbului, dovadă că în pădurile și codrii merei din înfundăturile văilor ce dau în Elan trăiau Elani, de care azi nu se mai găsesc de cît în nordul Europei. Numirea s’a fost dat de pe cînd trăiau aici vechii Goți și Slavi, căci nici Rușii nici Rutenii, nici alte soiuri de slavi nu zic curat Elan, ci ilen. Rușii și Rutenii— olen,—Serbii, Polonii și Cehii,—olen, Bulgarii; rogaci lituanii elnis, Germanii elch, Elenn Scandinavii elan. Elanul, e re- nul lor, cum îi zic Rușii la ren: severnii Olen—Cerbul de nord. 4) Elanul e o apă proprie județului Fălciu, căci dacă azi udă și județul Tutova, asta nu e de mult, ci de la Re- glementul Organic. Mai din vechi toată Valea Elanului cu afluenții săi aparținea Fălciului, ca dovadă că chiar satele 156 Gh. Ghibănescu Blageștil, Igeștii Bursucii și Epurenil atârnau de ispravnicii! Fălciului. în 1803. Desfășurarea dar a vieții pe această vale privește tre- cutul județului Fălciu, și ne interesază în special, căci pe a- ceastă vale a Elanului avem astăzi cele mal vechi și mai in- 'teresante așezări răzășești, din care apoi s’au desvoltat o viață intensă boerească, cari au putut da țării 2 familii dom- nitoare : Cantemir și Cuza. 5) Populația. Pe toată valea Elanului cu afluenții săi se află următoarele sate, a căror populație e precum ur- mează, după datele luate din marele dicționar geografic al României din 1901. 1) Urlați 490 suflete. 2) Grumezoaea 1383 suflete. 3) Hurdugl 740 suflete. 4) Gușiței 406 suflete. 5) Hoceiu Tomșa și Șișcani clacași 730 suflete. 6) Șișcanii răzeși 700 suflete. 7) Oțelenl 830 din cari Bagău 41 suflete. 8) D eleni cu Golașei și Talaba 956 suflete. 9) Bărboși cu Zgura și Tăetura Bărboși 293 suflete, din care Zgura 40. 10) Malăești 763 suflete din cari 303 Tupilații 380 Mă- lăeștii și 80 Poșta Elanului. 11) Vutcanil 2502 suflete. 12) Valea Iul Darie 311 suflete. 13) UrdeștH cu 393 suflete din care Pogăceni 35, Căr- peștii 100. Popenii 61. 14) Băsești 928 suflete. 15) Tămășenl 760 suflete. 16) Dodeștă 1180 suflete. 17) lipul 552 suflete, din care Micleștii 52. 18) Jigalia &U suflete, din care Rășcanii 274. 19) Șidetea 932 suflete. 20) Găgeștl 738 suflete, din cari Giurcanil 339, Peica- nii 205 și Găgeștii 194. 21) Murgeni cu Hănăsenil și Raiu 1830 suflete. 22) Epurenil cu Bursucii, Horga și Bărlibeștii 1853. 23) Lățeștil, cu Schineniî, Sărățenii de sus și de jos, 734. suflete”. Totalul pentru satele de pe Elan din județul Fălciu și Tutova ar fi 20,701, ceia ce revine la 30 locutori pe km. p. (Va urma) Gh. Ghibănescu TEATRUL IM MOLDOVA (Urmare) Ministrul nu înțelege cum ați putut opri pe Prefect ele a dispune de dînsa, cînd d-sa este reprezentantul legal al Guver- nului Măriei Sale, și cînd acea lojă de la 1859 încoace, a fost dată la dispoziția Prefectului. In fața dar a acelor mai sus expuse, vă invit Domnule Primar ca la moment să bine voi ți a pune acea lojă la dispoziția D-lui Prefect al acelui Județ. Primiți, etc. p. Ministru Argintoianu. In aceiași zi, Prefectul revenind la Teatru și găsind ușar lojei Domnești pecetluită, chemă comisarii și sergenții polițienești de cari dispunea și strică atît pecețile cît și încuitoarea lojei în care intră, spre a asista la reprezentație. In urma acestor petrecute, membrii Consiliului Comunal și anume Major C. Langa, Dim. Tăcu, Major I. Hazu, S. Du- descu, N. Dimitriu, Măcărescu, Sc. Pastia, A. Camban, și Al. Șendre, își . dădură dimisia. Ministrul de Interne primi această dimisie și dispuse să se facă noul alegeri comunale. (Despre toate aceste vezi Dosarul No. 80 din 1870, aflat la Arhiva Primăriei)¹). Teodor T. Burada STAGIUNEA 1871—1872 Trecerea Direcțiunel Teatrului Național de la. artistul Neculal Lu- chian^ cătră advocatul Teodor Aslan.—Programul artiștilor și al pieselor ce urmate a se juca.—Reprezentațiile date de Matei M'dlo. —Angajarea și debutul lui Teodor Teodoreni și a soției sale Maria Teodorini.—Teodorini lovit de alienație mentală în tim- pul debutului său]—Reziliarea Angajamentului lui Teodorini.— Reprezentațiile romînești urmate în cursul stagiune! și criticile făcute de ziare.—Reprezentațiile date de diletanții ieșeni.—Ade- laida Ristori și trupa sa italiană în lași.—Trupe de comedii franceze de sub Direcția lui Taillefer și reprezentațiile date. Deși concesiunea direcției Teatrului național o avea Neculal Luchian, pe timp de 5 ani după cum am văzut, dar din cauza neînțelegerilor iscate între Direcțiune și între actori, Luchian 1) Prin o eroare de tipogragie, s’a omis a se insera în No. precedent a acestei reviste sfîrșitul stagiune! 1870—1871, pe care îl complectam aici. 158 T. T. Burada în baza art. 31 din contract, trece în ziua de 19 Iunie 1871 concesiunea teatrului național cătră avocatul statului Teodor Aslan, priceput în ale teatrului ca unul ce fusese alipit mai mult timp pe lîngă comitetul teatral, publicîndu-se aceasta în Monitorul Oficial No. 172 din an. 1871. Juriul teatral compus din Vasile Pogor, lacob Negruzzi Tli. C. Balaiș, I. Antoniadi și N. Burghelea, din stagiunea trecută, rămîne tot acelaș și cu a- celeași îndatoriri. Teodor Aslan, prezintă la Primărie o listă de piesele ce propunea el a se juca pentru un număr da 32 abonamente, a- rătînd acolo anume și zilele de reprezentație, plus două repre- zentații în beneficiul Ospichdul infirmilor de la Galata și două in beneficiul Casei Artiștilor romînl. Apoi, publică prin afișe spe- ciale și în Curierul de Iași, No. 107 din 29 Sept. 1871 „Pro- gramul teatrului pentru stagiunea 1871—1872 în care se arată artiștii ce formează trupa cu personalul el, precum și piesele ce au a se juca, prețul abonamentului pentru 32 reprezentații, pre- cum și prețurile cu sara. Iată acel program. Direcțiunea D-luI Teodor Aslan Stagiunea anului 1871—1872 Personalul trupei Doamnele Domni Baiu Stavrescu Teodor Teodorini Maria Teodorini Gheorghe Alexandrescu Smaranda Merișescu loan Tănăsescu Matilda Cugler Constantin Petrescu Maria Petrescu Neculai Luchian Matilda Tănăsescu Mihail Galino Maria Dimitroscu Constantin Pop o viei 10 eleve loan Filipescu Petru Bucicov Lazar Mau re vel 10 Elevi Suflori, D-nii; Costăchescu și Anghenopulo, Dl. Victor Del- mary prim regisor și director de scenă. Dl. Ed. Caudella, cap de orchestră. Piesele: Din care se vor compune spectacolele de abonament, afară de acele ce au a se mai traduce, etc, Maria ^udor, Nunțele Venețiane, Nebunie de amor, Ultra- giul, Copiii lut Eduard, Richard al III4e, Don Cezar de Bazan, Țăranul de munte, Peticarul, Treizeci de ani din viața unul ju- Teatru în Moldova 159 câtor de cărți, Cerșitoarea, Paiațu, Debora, Clenarconi, Germania, Lucreția Borgia, Jana d’Arc, Cabala și Amorul, Faust, Don Juan de Marana, Java Grey, Matilda, Vornicul Bucioc, Africanul, Ar- mele lut Riclieliem, Căpitanul Carlota, Judita și Olofern, Nela, Steaua păstorului, Mor ăr ița, Dangevil, Marchiza, de Seneter, Cur- cănăreasa, Regina ^opaz, Umbrele Iul Oscar, Frufru, Baba Hîrca, Fiica focului, Ștrengarul de Paris, Harța Răzeșul, Sare gard, So- cru buimăcit, Doamna s’a culcat, Soacra și Ginerile, Omul cu cheia, Strechietu, împărăția femeilor sau lumea pe dos. Prețurile de abonament pentru 32 reprezentațiuni: Benua- rele și Lojele 1, 40 galbeni. Lojele al Il-le 20 galbeni, Stalul 8 galbeni, Loja rangul I, No. 11, 40 galbeni, Avanscenele 90 galbeni. Prețurile cu sara Benuarele și Lojele I, 56 lei c. Iași, Loja al ILle 28 lei, Stalul 10 lei 20 parale. Partere 4 lei 8 parale, Galeria 2 lei 4 parale. înainte însă de a se deschide stagiunea, artistul Matei Millo anunță prin placarde, după învoirea obținută de la Primărie, că în trecerea sa la București, cu compania sa artistică, va avea onoare a juca la Teatrul Național, 3 sau 4 reprezentații com- puse din cele mai nimerite creațiuni naționale din repertoriul său. Din reprezentațiile date de Millo arătăm următoarele: Joi în 9 Septemvrie 1871, se joacă Millo Director, come- die vodevil în 1 act de V. Alexandri, Muzica de Ed. Wachman Paraponisitul, canțonetă comică de V. Alexandri, executată de M. Millo; Paraclisierul, vodevil național în 1 act de V. Alexan- dri, Muzica de Ed. Wachman ; Chera Nastasia, canțonetă comică de V. Alexandri, esecutată de M. Millo. Duminică la 12 Septemvrie 1871, s’a jucat Barbu Lăutaru Canțonetă comică de V. Alexandri esecutată de M. Millo ; Im- presiunile de călătorie a Cucoanei Chirița la Paris, canțonetă co- mică de V. Alexandri, esecutată de M. Millo ; S’a pus in sfîrșit în slujbă Paraponisitul, canțonetă comică de M. Millo, esecutată tot de M. Millo ; Un poet romantic, scenă în versuri de M. Millo, Cinei-Cinei, vodevil național în 1 act de V. Alexandri, muzica de A. Flechtenmacher. Apoi, Marți în 14 Sept. 1871, s’a jucat pen- tru beneficiul D-lui Millo: Prăpăstiile Bucureștilor vodevil în 5 acte de Millo, muzica de I. Wachman. Directorul Teodor Aslan, pe lîngă actorii cei mai de capitenie remași din stagiunea trecută, a mai angajat pe D-nele Stoenescu și Luța, precum și pe artistul T. Teodorini din Craiova, cu trupa sa. Angajarea lui Teodorini a produs în publicul ieșan o mare mul- țămire, fiecare aștepta cu nerăbdare pe artistul Teodorini, cunos- cut lașului ca posedînd un talent excepțional pentru scenă. Des- 160 T- T. Burada pre aceasta iată ce găsim scris în Car ierul de Iași, No. 106 din 26 Septemvrie 1871: „Pe lingă, ceilalți artiști de merit, vom asculta pe Teodor Teodorini, de atîta timp absent din urbea noastră, locul său na- tal. D-sa sunt acuma 12 sau 14 ani, . a făcut în Iași o scurtă aparițiune jucînd pe scena noastră de vre-o două-trei ori. Dea- tunci încoace a cunsacrat tot timpul său depărtat de noi, în stu- diul energic și adine al artei dramatice, față cu cei mai emi- nenți artiști în specia D-sale ai Franției, Germaniei, Italiei, etc. Astăzi s’a smuls din sinul Craiovenilor de care fu îmbrățișat a- nii din urmă, și după o scurtă petrecere în București s’a reîn- tors la noi spre a, aduce orașului său natal o familie de artiști destinși, în capul'cărora sta și spre a mai da odată, mîna cu ve- chii și de mult demnii săi camarazi de artă, Luchian, Galino, și alții. „Cu el alături doamnele Maria Teodorini și llalu Staorescu, a căror plăcută aducere aminte ne face a mărturisi de *pe a- cuma satisfacerea deplină ca avem de a poseda în mijlocul nos- tru pentru mai multe luni niște artiste de valoarea D-lor-sale. Cu o nouă și mult prețuită achizițiune însemnăm aici și numele cunoscuta! D-rei Matilda Cugler care prin cîte-va aparițiuni de. delitantă a dovedit un adevarat talent prin arta dramatică și care ne dă dreptul de a o felicita înainte ca pe una din cele mai talentate membre ale trupei noastre dramatice. „Curierul de Iași No 106 din 26 Sept. 1871). Stagiunea teatrului s’a deschis în sara de 3 Octombrie 1871 cu piesa Don Cezar de Bazan, dramă cu cîn.tece în 5 acte tra- dusă din franțuzește. In această piesă rolul titular îl avea Teo- dor Teodorini. Insă acest artist find atins de un acceș de ale- nație mentală chiar în timpul reprezentației în care debuta, el juca într’un mod așa că publicul care nu știa adevăratul mo- tiv îșî închipui-se că el s’ar fi suit pe scenă în urma unei pe treceri, așa că înainte încă de sfîrșițul reprezentației resunară mai multe șuerături. In urina acestui fapt Directorul Aslan voi să rezilieze con- tractul cel avea încheiat cu Teodorini. Acesta însă prin diferite stăruinți căută să continue a juca pe scena teatrului ieșan. Atunci Directorul s’a adresat membrilor Comitetului teatral ca să hotărască.. La 16 Octombrie, s’a încheiat un proces-verbal în urmă- toarea cuprindere: „Considerînd dispozițiunile art. 14 din conce- siune “ considerînd că dl. Teodorini din cauză de nesănatate nu mai poate urma a se prezenta pe scena, după cum s’a constatat cu ocazia debutului său, considerînd că au declarat atît d. Teodorini, cît și d-na Teodorini că se retrag dela contractul cu Dl. Aslan, la care retragere au consimțit și dl. Aslan, în baza art. citat con- tractul este reziliat^ ²)* 1). Vezi dosarul Primăriei de Iași No. 80 din 1870 Teatrul în Moldova 161 Dintre reprezentațiile ce au mai urinat găsim că Duminică 10 Oct. 1871, s’a jucat Nebunia de Amor dramă în 5 acte do Tu- mayo și Baus traducere de T. Georgescu; Joi 14 Oct. s’a jucat Nello sau Pescarii din Catama, drmnă lirică în trei acte de d-ni E. Camion și M. Oarre, prelucrată de I. Gemescu. Asupra piesei Nebunia de Amor, cetim următoarea dare de samă în Curierul de Iași, No. 114 din 17 Octomvrie 1871: „Din artiști unii s’au distins prin joc inteligent și corect ; anume d-na M. Petrescu, a exprimat mult foc și sentiment. D-na Stavrescu a escelat în mod eminent. Această artistă și-a imaginat caracterul Pubelei, cu justa inteligență ; Fa format plin de intim sentiment și l’a îmbrăcat în nobleță și demnitate. Executarea acestui caracter a fost excelentă. Exteriorul Artistei a fost plin de farmec poetic și plastic ; expresiile au fost juste, naturale, corecte, și—idealizate. Mimica a fost caracteristică și no- bilă ; voacea dulce și elocventă; valurile sentimentelor le-a ex- primat just, în momentele de fragede emoții, voacea a fost o mu- zică dulce, măgulitoare, ne’ncetînd de a fi caracteristică. Pasul ei spre tron a fost nobil, mai estetic cînd începe a se desfăta în fe- ricire că e nebună, intima emoțiune a graiului ei a fost îneîntă- toare, iar în cea de pe urmă scenă, cînd dînsa încheie acțiunea prin- un dulce acord de profund și etern amor, graiul ei a fost pătrunzător. Privitorii și-au exprimat cu entuziasmu înalta lor plăcere esteticăA Duminică 17 Octombrie s’a jucat Călugărița Sîngerîndă, dramă în 5 acte de Anicet Bourgeois și I. Maillan. Asupra acestei reprezentații găsim în Curierul de Iași No. 115 din 20 Oct. 1871 următoarele: „...Din „tabăra de boemieni“, d-na Tănăsescu a înfățișat o figură plină de viața caracteristică. Dl. Alexandrescu ar fi pro- dus mal mare efect, dacă de exemplu în catacombe ar fi înfă- țișat mai mult sentiment, mai multă durere. Dl. Galino a jucat corect și cu nobleță. „D-ra Cugler a avut un rol greu și l’a jucat cu mare talent. Rolul d-sale nu avea nici un caracter individual pronunțat clar. D-sa însă și-a imaginat într’o formă armonică și l’a dus consec- vent. Autorul a părăsit’o în situații scenice foarte grele, d-sa însă a întregit acțiunea prin mimica elocventă și corectă. Dulcea și simpatica voace a d-sale a exprimat intime sentimente în mod fin caracteristic, și ia cîștigat sincere aplauze. „Numai cît trebui să deie vorbire! mult mai multă putere. Respeotabilile talente dramatice și cultura literară aD-rei Ouglor îi asigură un prea frumos și distins viitor pe terenul artei. „D-na R. Stavrescu s’a distins înaintea tuturora. D-sa a in- spirat ingratului său rol, căldură și profunditate, și l’a executat în mod eminent în toate privințele. Arhiva 2 162 T. T. Buracla ..In catacombe a excelat prin via expresie a desperăret în monă știre prin expresia jăluireî și a răsbunărel...” I. P. F. La 21 Octombrie 1871. se joacă Marchiza de SeneteV) come- die în 3 acte, tradusă de Gh. Vally. Despre modul cum a fost jucată această piesa, găsim ur- mătoarea dare de samă în Curierul de Iași. No. 117 din 24 Oe- tomvrie 1871: ... ..Domnii Popovici, Alexandrescu si Gali.no, a jucat foarte bine ; fie care au. format cîte o figură cu viată și au dus rolu- rile corect și .consecvent. Dl. Popovici a fost în elementul său, și a produs mult efect, mal ales pentru aceia că ma trecut peste măsura estetică. D-ra, M. Cugler a avut, un rol foarte greu (Mar- chiza de Seneter) dar l*a dus pănă’n capăt cu succes : jocul d-sale a fost destul de caracteristic... Holul Marian de Lorme a fost jucat de K. Stavreasca și l’a executat în. mod strălucit, men- ținîndu-se la înălțimea adevăratei arte cu rară delicateță, spirit și gust do înaltă școală estetică. Finețele cele mai mari le-a e- xecutat cu precisiuno, extraordinară. încît cu drept cuvînt i se cuvine numirea de artistă, de care cuvînt unii abuzează fără meri t e a d e văr a t o. La 22 Octombrie 1871 se joacă Lamline. comedie vodevil și Soacra și ginerii?, sau supliciul unul barbat. comedie vodevil. D-na Merișescu. D-na Stavreasca. D-ra Cugler. D-nii Luchian, Popovici și Panu. an jucat satisfăcător rolurile lor. In Curierul de Iași No. 119 din 31 Octomvrio 1871, cetim următoarele : ..Trecu o lună întreagă din stagiunea Teatrului Na- țional din Iași. Direcția a reprezentat in acest timp numai opuri streine și nici un op. romanesc ! Cu toate aceste se numește tea- tru național !—Cu ce logică? De altă parte tocmai acuma vedem un Anunciu. din partea, onor. Direcțiuni prin care se face cu- noscut că reprezentația promisă pentru 28 Octomvrio 1871 se amina pană la 4 Noemvrie. din cauză căi Onor. Direcție a adus din străinătate doi speciali (mașinist! și decoratori), cu ajutorul cărora să ..prepară reprezentația Ralf Sanditul^ credem că în loc de a face sacrificii aducând decoratori și mașiniști din străinătate, onor. Direcție ar trebui să, facă, acele sacrificii, îngrijindu-se de artiști buni în număr suficient, și de opuri teatrale de valoare în diferitele ramuri ale dramei. Afară de aceste, trebui să se în- grijască, chiar și cu sacrificii de bună, traducție a tuturor opuri- lor traduse. Și limita acelor opuri trebui să fie limba romîneacă curată, îngrijită. : pentru că- limba din treatru trebui să fie mo- del. limba autentică, după care să se orienteze Societatea. Tea- tru astfeliu are să. fie Conservatorul și innobilatorul limbei națio- naleA Apoi Duminică 31 Oct. 1871 s’a jucat piesa anunțată Ralf Teatrul în Moldova 163 Banditul sau Subteranele Monastirei St, Norbert, melodramă în 5 acte, cu mare spectacol traduse de A. M. Dunca. Despre această reprezentație Cttrierul de Iași No. 120 din 3 Noemvrie 1871 scrie următoarele : x ..D-na Stavrescu, cu toate defectele piesei și cu toate desa- vantagiile. că avea față cu sine în scenă personage care erau foarte departe de a exprima bine aceea ce reprezenta D-sa, și-a susținut rolul cu mult sentiment. Credem însă de datorie a-i ob- serva că exclamații cum de exemplu: ..Dumnezeul mieu H le pro- nunță cu prea mare întindere de voce, și momente ca acela în care Berta regăsește copilul său, nu le-a exprimat destul de just. Ba- sul convulsiv nu a fost la locul lui. ,,D1. Galino a dus rolul său foarte expresiv și corect (ceea ce e raritate la noi). Dl. Luchian luînd în considerație felul ro- lului său, totuși găsim că a exagerat cît-va : aceasta întru atît îneît d-sa ne-a obicinuit să-1 vedem totdeauna foarte natural în rolurile sale. Ne oprim a vorbi mai pe lung despre D. Alexan- drescu, care lasă foarte mult de dorit ca orfan care-și regăsește mama și ca amant nenorocit... Miza în scenă a fost făcută fără nici o grijă. Suflerul făcea de multe ori ca publicul să nu mai aibă necesitate a auzi pe actor. ,,Nu putem îndestul să recomănduim d-lui regisor o ob- servație mai bună la costumurl, căci în general e foarte ne- gligontă. Sfîrșind, consiliem pe d. Aslan a alege mai cu grijă piesele de reprezentat și o face că în general artiștii să-și învețe mai bine rolurile, aceasta fiind întăia condițiune care permite ri- dicarea cortinei.u In seara de Joi 4 Noemvric 1871 s’a reprezentat Două vite încălțate, comedie vodevil în 3 acte, de Labiclie și Delacour, tra- dusă de Dr. I. Many, și Cașhnirul verde comedie în 1 act tra- dusă de T. Porfiriu. Despre piesa Două vite încălțate,,Curierul de Iași, No. 122 din 7 Noembrie 1871 arată că piesa n’are nici o valoare pentru a fi admisă ca să se joace pe scena teatrului nostru național. ,,In localul numit a doua biserică zice acel ziar, acolo unde tineri, doamne, domnișoare și publicul întreg vine ca să vadă predindîndu- se morala într’o serie de acțiuni care tind la un scop, perfecțiunea omului, amară derisiune! Ca desnodămînt ca morala ei termină prin cinica comparațiune că ₙAmorul este o tușă viăgărească^ Iată dar o piesă care începe cu slănină și termină... prin tusa măgărească. ,,Cu toate acestea, această piesă care nu exprimă nici un sen- timent a fost bine. jucată de artiști. Asemenea piesă există în teatrul francez pentru. că există și scena anume unde ele se joacă cum: Teatre du Pălais Rog al și altele pentru că este și un pu- blic anume care să-1 frecventeze și unde să-și găsească deliciile. Sunt toți acela și acelea carii în urma unui,,bon dineru cum nu- 164 T. T. Burada mese ei în suplul lor limbagiu, merg, zic la teatru, unde se joacă asemenea piese, căci în pozițiunea momentană în care sunt puși sunt departe de a înțelege fineța spiritului de la Comedia Fran- ceză, delicateța sentimentelor dela Odeon, sau armonia muzicei de la Operă. ,,La noi însă n’avem decît un singur teatru și publicul a- cela plutitor din Paris lipsește. La noi este familia, este părin- tele, mama, și copila, care vin să asculte și nu trebue ca scena să-i facă a fi jenați a roși în lojele lor. ..Pentru aceasta dar lugăm pe On. Direcțiune teatrală să pună mai multă atențiune la alegerea pieselor, pe on. Comi- tet care reprezintă societatea acolo, tocmai în acest scop să pună mai multă examinare la permiterea lor și pe d-nii traducători a studia mai bine literatura, și să fie conduși de mai bun gust în alegerea aut orilor u. Joi în 11 Noembrie 1871 s’a jucat Impresiile de călătorie vodevil în 2 acte do Idavies, Duvier și Lozan tradus de N. Ln- chian si ..Scara miței” operetă națională de V. Alaxandri. Duminică în 14 Noembrie 1871 s’a dat pentru debutul ar- tistului Costaclic Serghie, piesa Turmd de Nesle dramă cu spec- tacol în 5 acte și 9 tablouri de A. Dumas. Curierul de Iași No. 127 din 19 Noemvrie anul 1871 ne spune că : ,,D-na Staviescu a jucat rolul Margaretei, Regina Franței. Declamațiunea ei clară, și înțăleasă si bine accentuată la locu- rile necesare, a fost în strînsă armonie cu mimica naturală. Toate aceste rare calități artistice ale d-nei Stavrescu au conlucrat cu deplin succes le excelenta reușită a rolului Margaretei. D. C. Ser- ghie noul oaspe al teatrului ieșan a avut în debutul său o reu- șită din cele mai splendide, a avut o declamațiune plăcută și clară, modulațiune acomodată cu sentimentele exprese, în fine o mimică în general adevată, afară poate do acea a ochilor care ni s’a părut cam exagerată. Dl. Serghie prin toate aceste eminente calități a debutat astfeliu că n’a lasat nesatisfăcută nicicîtușide puțin așteptarea publicului. Dl. Galine ca do comun așa și de astă- dată a dovedit că posedă o școală bună și că este unul din cel mai distinși membri ai trupei noastre actuale cu deosebire de un timp încoace d-sa nu prezintă un progres evident, în loc de de- cadență, luciu ce este cam rar pentru artiștii noștriu. In Gazeta Națională, No. 6 din 19 Noembrie 1871, găsim următoarele: Joi 18 Noemvrie 1871, s’a jucat piesele traduse din fran- țuzește; Ulița lunei, Intr’un noroc și două piese mici naționale: Cuiul în părete de V. Alexandri și Eclisiarhu Colirărescu, cîntecel comic de I. lanov. Dl. Luchian, Dl. Gheorghiu, precum șid-na Merișescu, au jucat bine rolurile lor. Rolul lui Șodorel a fost ju- cat de dl. Gheorghiu mal bine decît multe alte roluri ale sale, Tearrul în Moldova 165 D-nele Stoenescu și Luța an lipsit a avea o dicțiune mai buna și limba mai corecta și gesturi și mimica mai teatrală. Mal a- mințim că d-na Merișescu a făcut o rea derogare la, obiceiul său, întroducînd de la sine cîteva cuvinte triviale ca do ex. plesniț-ar ochii și altele, vroind prin aceasta a produce mai mult efect. E- fcctul fu produs numai asupra acelei părți a publicului, caro n’are nici o cultură nici gust artistic. Iar publicul cult nu poate decît să desaprobe aceste expresiuni pe scenă, și să piarză gus- tul de a frecventa teatrul național. . Jntr'un noroc, este o comedie din repertoriul teatrului fran- cez. O piesă fină, țesută cu spirit de la un capăt la altul, dar aproape imposibil de tradus în altă limbă. Cu toate aceste atît D-na Stavrescu cît și d. T. Aslan, directorul teatrului, care ce- dînd cerereî publicului juca în persoană, și au știut prin jocul lor a face traducerea întrucît-va interesantă. Aceasta merită cu atît mai mult lauda cu cît și d-na Stavrescu, care arc speciali- tatea rolurilor mari, dramatice, și d. Tli. Aslan, care este per- fect în caractere comice, bufone, au trebuit să leasă din sfera ro- lurilor lor cele recunoscătoare. ,,D1. Aslan a cîntat pe Eclisiarhul Colirărescu bine, deși era cuprins vederat de o mare emoțiunc. Cîntecele D-lui lanov sînt foarte iubite de public: cine nu-șî aduce aminte cu plăcere de : Pareatca sau Asesorul Schi- vernisală de Avocatul Corciogărescu și de Alegătorul, unde auto- rul copiază speranța exterioară a mai multor caractere cu atît talent comic... Nu numai dl. Aslan, ci și autorul au fost aplau- dați și chemați de public. .,Cuiul în părete, e o poveste dramatizată cu talentul ced are numai dl. Alexandri... Dl. Aslan și Luchian, cel întâi ca Ar- vinte, cel al doilea ca Pepelea, au știut foarte bine să înfățoșeze aceste două caractere, pe cît deosebite pe atît interesante, și jo- cul lor nelăsînd nimica de dorit, această piesă a fost cea mai frumoasă din toate. Numai o observatiune avem de făcut D-lui Luchian, după care vom încheie : d-1 Luchian cunoscînd că pu- plicul cel mai incult este cel mai numeros, și că el aplaudează în modul cel mai vuitor, hotărînd astfel mai mult decît celalalt succesul unei piese, are mare greșală de a voi să producă efect mai cu samă acestuia, de aceia d-1 Luchian a contractat răul o- biceiu de a vorbi limba părții inculte a publicului: și, d-sa pro- nunță în toate rolurile sale chicior, ghine, hie, etc., în loc de pi- cior, bine, fie. Astfel d-sa uită că teatrul ori care clasă de oa- meni ar reprezenta, fie scena un salon, un palat, sau o crîșmă, este chemat să dea modelul limbei celei mai pure și mai culte. Galerii și Parteruri pot ave plăcere se audă trivialități, dar pu- blicul cult nu af]ă decît nemulțumire, și dacă e drept că teatrul are pe lîngă altele și scopul de a cultura un popor, artiștii dra- matici și mai vîrtos acei cari au talentul d-lui Luchian, ar tre- 166 T. T. Burada bui să se ridice la nivelul de unde pot învăța pe public cum. trebue să vorbească, în loc de a se coborî pănă a învăța ei de la galerie și parter limba lor comună". Duminică 21 Noemvrie 1871, s’a jucat comedia Jijianul, întru cit va creațiune a d-lui Luchian șia avut o foarte bună reușită. D. Luchian ca pompier voinicos și ibovnic a Măriucai, a înțăles pe deplin caracterul acestui rol și l’a executat cu multă istețime. Tot atunci s-a mai jucat și piesa Parizianul^ comedie ; piesa cuprinde și unele momente scandaloase, cari nu sunt de loc la înălțimea misiunei teatrului. A treea piesă ce sa jucat a fost Vlăduțul mamei, o piesă bine prelucrată. Ea ne reprezintă caractere, cari se găsesc pe la noi foarte des, satirizînd în mod potrivit neglijența instrucțiunel primare. (Curierul de Iași No. 130 din 26 Noemvrie 1871). ,,Joi în 26 Noemvrie 1871, s’a jucat Paul Jones, dramă în 5 acte, de Alexandru Dumas, tradusă dePorfiriu. D-na Stavrescu în rolul Margaretei, nu vom zice mai mult decît, că dacă am fi fost Alexendru Dumas, i-am fi dedicat piesa d-sale. D-na Meri- șescu a susținut rolul Marchizei d’ Auray, pănă în capăt, cu ca- racterul bine studiat, însă modulațiunile de inimică și voce ar fi trebuit mai abundent presurate pe caracteristicile faze prin care trece acest personagiu. ,,DA Galino în rolul lui Paul Jones, e atîta superior, că ase- menea d-nei Stavrescu, nu găsim cuvinte cu care să-1 descriem. Va rămînea neștersă în inimile noastre acest artist, în scena din actul al IV-le, unde Paul Jones, copilul Mărei, face pe bătrînul Achards, care murea, să vadă în moarte o fericire și pe publi- cul emoționat pănă la lacrimi să se transporte, se vadă un Dum- nezeu mare și bine făcător! Cum nu ne-am duce la biserică dacă ar fi să putem auzi într’însa ce am auzit grăind pe Paul Jones în această scenă atît de sublimă!... Primească d. Galino dinpar- tene bine meritate aplause. „D-nu Alexandrescu^ în contele Emanuel, deși slab din cauza unei boale grave de care a suferit, a dus rolul său natural și cu multă grijă. .^D-nul Gheorghiu in Marchizul d’Auray, deși nu are decît o singură scenă, dar de astă dată am avut în fața noastră un a- devărat artist, rolul era așa de bine înțeles, incit puținele cuvinte ce au zis, fie dumnealui sigur, au plătit de mii de ori mai mult decît 10 roluri ca Ralf Banditul. ,.D-nul Popovici, în rolul bătrînului Achards, a fost imagina vie a unei naturi, care cu drept putem zice e necunoscută în zilele noastre... Nu vom uita a aplauda perfecta mimică între- buințată de d-sa în actul al IV-le, cînd Paul Jones îl vorbește de Dumnezeu. Culminațiunea ideilor rostite de d-nu Galino, se efectua cu aeelașl gradațlune prin mimică, pe fața d-lui Popo- vici.... Miza în scenă da astă dată fu la înălțimea sa. Costumarea Tearrul în Moldova 167 foarte îngrijită. Ansamblu a fost perfect^. (Gazeta Națională, No* 8 din 26 Noem. 1871). In 2 Dec. 1S71 s’a, jucat Jianul, Căpitan de Haiduci, piesă intitulată draniă-codeciL compusă de M. Millo. Piesa aceasta este una din cele mult repețite ale repertorului teatrelor din Româ- nia. și una din cele ce s’a, susținut lungă vreme pe scenă. ..Jianul căpitan de Haiduciu se distinge dintre alte piese originale de asemenea natură și farmecul prin care s’a susținut atita. timp pe scene nu este altul decît de copierea unor obiceiuri de țară, din timpuri mai vechi. Cu toate aceste astăzi nu mai produce nici un efect, publicul așteaptă mai mult pe scenă, așa încît numai parterul și galeria au fost ceva mai vizitate la ace- ste reprezentații.... Multul șuerat, multul huiduit și împușcat sînt nimic alta de cît cununa trivialităței. Se pot admite și aceste pe scenă ; însă fiind lucruri foarte secundare, au numai întru a- tîta rațiunea de a fi, întrucît sunt executate cu deplină măestrie_ Ce ar face oareșicare plăcere de a fi văzute, nu sunt ele ca a_ tare, ci forma ce le-o dă artistul reproducîndu-le:\(Gazeta națio nală, No. 11 din 7 Dec. 1871). La 9 Dec. 1871, se joacă două piese: Intîmplările delijenței farsă în 6 părți, cu spectacol, traducere din franțuzește de dl. Luchian, și Vreu să fiu Priniăreasă sau D-nu si D-na Plnson, vodevil cu spectacol într’un act, de d-nii Bogord, Dumanoir și Denery tradus de A. Fotino. Duminică 12 Decemvrie s’a jucat drama Trei-zeci de ani sau viața unui jucător de cărți; Iată ce ne spune Curierul de Iașif No. 139 din 17 Dec. despre modul cum a fost reprezentată a- ceastă piesă : „Rolurile principale au fost jucate de d-nii Th, Aslan (Ge- orges de Germanie). ^16 Gheorghiu (Tatăl lui Georges), I)-na Sta- vrescu (Amelia, nepoata lui Dermond). 1), Popocici (Dermond) și D. G alina (Varner). In ansamblu piesa a fost bine executată, miza în scenă ctb si costumarea fără reproș. ,,D. Th. Aslan merită cele mai sincere aplause, el a susținut rolul cu atita mai bine, cu cît pentru prima oară se sue pe scenă într’un rol dramatic greu, și cu atît mai perfect cu cît rolul ba înțeles pană în cele mal mici detailuri. ,,D-nii Galino și Popovici, au susținut cu multă artă rolu- rile lor. D. Gheorghiu în rolul acelui bâtrin nenorocit, nu lasă nimic de dorit, de cît cîntecul voce! sale. Asemene și d-na Sta- vrescu în rolul Ameliei, etc. „Joila 16 Dec. s’a reprezentat două piese: Minunică băet de lut și Urîta Satului; Cea întăi traducere în un act. care dacă ar fi fost jucată bine, ai fi produs un efect satisfăcător. Cea de a doua La petite Fadette, de George Sand. localizată foarte bine de D. Carada, sub numele de Urîta Satului, vodevil în 2 acte, este una din opurile cele mai sentimentale ale autorului, una 168 T. T. Burada din acele bucăți, care cu cît se vede de mal multe ori. cu atîta place mai mult. Muzica .națională aranjată de Flechtenmaclier a contribuit foarte mult de a forma un întreg armonios, cc’țl um- ple inima de mulțumire deplină. ..Jocul artiștilor în genere nu a fost tocmai la înălțimea piesei; putem însă remarca cu mulțemire că d. Alexandre:-;cu în aceste roluri de țaranl tineri, este în adevăr artist, apoi d-na Stoinescu cu toate că a lăsat ceva de dorit în rolul Elenei, ju- cat odinioară de d-na Valori, nu vom încetei însă un moment de ai aduce mulțumirile noastre, pentru marea osteneală ce-și dă suindu-se în atîtea roluri, în toate spectacolele. In fine nu cre- dem nefolositor de a arăta, că sîntem mal bucuroși să vedem de aceste piese binișor jucate, decît ca de al de Intîmplările de- Ugenț'el, și alte multe de tristă memorie(Guriedul de Iași No. 140 din 19 Dec. 1871). Duminică 26 Decemvrie s’a jucat O palmă la Balmascat, comedie în două acte, de Gh. Bengescu, Amorul Unchiului, co- medie cu cîntece într’un act tot de Bengescu, și Cral-Nou, ope- retă într’un act, de Vasile Alexandri, muzica de Ad. Flechten- macher. Joi în 30 Dec. 1871 se joacă în beneficiul D-nei Merișescu Cetatea.' Neamțului, dramă în 3 acte, cu mare spectacol, de V. Alexaodri și Doi soldați romîm. comedie națională în 1 act. Duminică în 2 Ianuarie 1872, s’au repetat aceleași trei piese care s’au fost jucat și în sara de 26 Decemvrie 1871. Duminică în 16 Ianuarie s’a jucat în benelfciul d-nei Sta- vrescu, piesa: Arta și Inima sau Viața unei actrițe la care a luat parte și D-1 T. Aslan, jucînd rolul lui St. Phar. Duminică în 26 Ianuarie s’a repretentat trei piese mai po- trivite cu puterile trupei actuale, și anume : însurățeii, operetă națională, aranjată de M. Millo și D. Filipescu, muzica de A. Fleclitenmacher. Von Kalikenberg Concesionarul, cînticel comic de I. lanov și jucat de D. T. Aslan, și Vlăduțu mamei comedie vodevil prelucrată din franțuzește de Ion Lupescu. Sîmbătă 29 Ianuarie s’a jucat în beneficiul lui Gheorghe Alexandrescu, piesa Taverna Dracului, dramă în cinci acte de Ambroise și Bernard Lopez. Sîmbătă în 12 Fevruarie s’a reprezentat Maria de Bomarșe piesă istorică în 3 acte tradusă de D. Guști. Joi 17 Fevruarie s’au jucat piesele: Strechietul comedie vo- devil în 1 act. Cartelul Iul Oscar comedie vodevil în 1 act, amîndoă traduse din franțuzește de N. Luchian și Baba Hîrca opereta vrăjitoarei în 2 acte și 3 tablouri, de M. Millo, iar mu- zica de A. Fleclitenmacher x). 1) Toate aceste note sunt luate din : Gazeta națională pe anul 871—1872. Teatrul în Moldova 169 La sfîrșitul stagiune! aceștia s’au dat și cîteva reprezenta- ții de diletant! dintre care una pentru Societatea Reuniuneă Fe- meilor Române, care avu loc Duminică 9 April orele 12 de amia- ză. jucîndu-se piesele: Nu e pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește, proverb într’un act, tradusă din franțuzește de d-na Alexandrescu; Nlnașa, comedie într’un act. de asemenea tradusă din franțuzește, și canțoneta Herșcu Boccengiu de Vasile Alexandri. Apoi, Marț! la 18 April s’a dat o altă reprezentație de diletanți, în beneficiul artistului Mihail Galino, în cara s’au jucat mai multe piese, despre care găsim în ,,Curierul de Iași”, No. 44, următoarele relații : .,Trei piese și un cîntec se esecutau înaintea unui public foarte numeros. Piesa „Menioarele hă Richdieu'' cu care începu serata, a fost cam rece primită de cătră public, din cauză că nu întruni nici una din condițiunile estetice a unei comedii. E pa- cat de timpul col frumes ce-1 pierde cine-va cu traducere unei ast-fel de piese. Singura mulțămire la această bucată ne-a procurat ne-a procurat limba corectă și adevărat romînească în care a fost tradusă. Acestei comedii urma un cîntec, care e foarte respîndit și cunoscut în Romănia, adică: „Herșcu Boc- ce igiulS Acest tip minunat de jidan polono-romîn a fost ese- cutat cu mare succes de d-nul Fetru Botez, care escelă în par- tita în care vobește despre balabusta mititichi etc. etc. Piesa d-lui Bencescu: Nu e pentru cine se pregătește ci pentru cine se nimere- ște, a fost foarte bine esecutată. D-na Petit și d-na Euf. A. Ureche a fost aplaudate în mai multe rîndurl și văzînd publicul cît de bine dezvoltă aceste onorate d-ne rolurile lor, drept recompensă și în- curajare le-a aruncat cîte-va buchete, tot atît de frumoase cît de frumos a fost și jocul lor'³. * In acelaș timp cu deschiderea stagiune! teatrului romînesc, a sosit în Iași și o trupă Italiană de tragedie și drame, în frunte cu celebra artistă Adelaida Ristori. Această trupă a jucat în sara de 4 Octombrie 1871, piesa Medea, tragedie în versuri de Ernest Legouve tradusă în limba italiană; după care apoi a mal jucat: La 5 Octombrie piesa Maria Stuart; la 8 Octomvrie Maria An- toaneta la 9 Octomvrie Judita^ iar la 11 Octomvrie s’a repetat drama Maria Antoaneta. Succesul acestor reprezentații a fost foarte mare, publicul ieșan fiind entusiasmat da talentul fără seamăn al celebrei tragediane Ristori, care a stîrnit almirația întregei lumi civilizate. Pe la începutul lune! Noembrie a sosit în Iași o trupă de comedie franceză, sub conducerea artistului Taillefer care a de- butat în sara de Vineri 12 Noembrie 1871 cu piesele Le Comp des bour-Geoises^ și „Par droit de ConqueteF Publicul care de mult timp %ra dorit de a vedea o bună 170 T. T. Burada trupă franceză, a primit cu multă simpatie debutul acestei trupe care era compusă din următorii artiști : D-nele Saint lAaur, de la Theâtre de Vaudeville din Paris, Doreai de la Port Saint Martin, Romacie de la Odeon, Sofia Periebon de la Theâtre du Parc din Bruxelles, Julia de la Theâtre Moliere din Bruxelles și Thair. D-nii Taillefer june prim, Thais, Arelly, Aime, Felivie, Ometz, Gevot, Morel și Leon 9. A doua reprezentație se dădu Luni la 15 Noembrie, cu piesa „Fiammina''. La 24 ale aceleiași luni, găsim că s’a jucat „La Joi fait peur comedie într’un act de D-na Emile de Girardin, La pârtie de piquet și Le Câmp des Bourgeoies comedie în cîte un act. La 1 Decembrie următor, trupa aceasta a jucat Le# Filles de Marbre dramă în 4 acte. Sîmbătă la 11 Decembrie s’a dat prima reprezentație a pie- sei La Dame aux Camelia#, dramă în 5 acte de Alexandre Du- mas fiul și La Nuit d'Octobre de Alfred de Musset în beneficiul directorului trupei Taillefer. Mercur! 15 Decembrie s’a reprezentat Le# Domestiqiie. vo- devil în 3 acte. Sîmbătâ 25 ale aceleiași luni se joacă Une femme qui se grise piesă cu cîntece într’un act de Lambert Thiboust și Une cornelie qui abat des noix comedie în 3 acte de Theclore Barriere și Lambert Thiboust. Luni la 27 Decembrie se joacă J.e# idee# de Madame Au- bray, comedie în 4 acte de A. Dumas fiul. Luni la 3 Ianuarie 1872 se dă pentru întâia oară Le Ro- man d’un jeuue homnie pmre mare comedie în 7 acte de Octav Feuillet TEATRU ROMANESC IN KIȘINĂU Succesul ce Ta avut Neculai Luchian și cu trupa sa, în iarna 1869—1870, în Kișinău capitala Basarabiei, a îndemnat a- poi și pe a Iți artiști dramatici romîni, să meargă din nou în a- cea localitate. Astfel vedem că în vara anului 1872, s’a format în Iași o trupă, sub direcția artistului Mihail Popovicî, zis și Augustin, care dueîndu-se în Kișinău obține învoirea de a juca într’un teatru de vară numit Novicoff clin grădina Blagorodmie Sobranie. Insă întru cît Popovicî nu avea îndestule piese, nu- mai vre-o patru, împrumutate de la Luchian care Ie mai jucase acolo și erau prin urmare cunoscute.—el fu nevoit a întrerupe șirul reprezentațiilor, de oare ce toate stăruințele sale de a se cenzura și alte piese n’au obținut nici un rezultat, așa că a fost silit a se reîntoarce cu trupa sa în țară. (Va urma) Teodor T. Burada 1) Vezi Curierul de Iași No. 120 din 3 Noembrie 1871. 2) Vezi Noul Curier Romîn din Dec. 1871. DE SCÎRBA BOILOR (Urmare) Trei săptămînî încheîete trecură fără ca Dumitru să-și fi putut părăsi patul de zacare; și în această vreme Acsinia mîntuise toată strînsura ce-o avuse în casă, tăiase toate pa- serile din ogradă, ca să-i facă lui cîte-o zamă sau o ulcică de mîncare, care să-1 mai înfiripeze, cum îi spusese doftorul ce fusese trimes de Dl. Primar, să-1 lecuiască pe Dumitru ; și caprele și godacii lor se legănau de slăbiciune, că nu mai avea cine să-i pască, să-i dee la adapat la vreme, sau să le arunce cîte ceva ce deobiceiu pică din casa romînului pen- tru vitele ce se țin de dînsul. Cînd cu ajutorul lui Dumnezeu Dumitru fu în stare în sfîrșit să se ridice pe picioare și să iasă pînă prin jurul casei lui, slăbit la trup, și la minte,—numai bine Acsinia, istovită de puteri, de scîrbă și de suferință, căzu ea la pat, bolnavă, pradă frigurilor și ferbințelilor, lăsînd totul numai în voia și știrea lui Dumnezeu. * * Cu boala lui Dumitru și-a Acsiniei mare parte din lucrurile din casă și de pe lîngă casa lor trecu la vecini și mai cu samă la Herșcu Orîndarîul din sat; capre, porci, edicuri de-ale ogrăzeî, scorțuri și alte catrafuse ce erau mai de prisos, pînă și o sfîntă icoană a Maîcei Domnului, îmbrăcată în argint, ce-o avea rămasă dela un bunic al lor, ce fusese popă în sat. Mai rămăsese doar țoalele purtate, așternutul, ciu- hăiele casei de purtat în toate zilele. Și pe afară mai tot se dărăpănase, gardul, șopronul și poețile ; copacii erau mîn- cați de omidă, butucii de vie rămase nelucrați, iarba bătă- torită de vite străine ce intrau prin spărturile gardului. Toamna și iarna cea grea o trecură acești bieți oameni, ca vai de capul lor, neputînd munci de cît din cînd în cînd, și la temieri ce trebe ale megieșilor lor, și hrănindu-se mai mult din mila ce o primeau dela oamenii buni de inimă, decît din YT1 N. A. Bogdan prețul muncei lor; că erau amîndoi istoviți de putere, de boala ce zăcuse, și mai ales Dumitru nu mai avea nici min- tea întreagă. Și de cîștiga pe lucrul lor chiar o para-două, Dumitru lua îndată tot ce cîștiga și fugea la vrăjitoarea din fundul satului, și-I dădea ei paralele, să-i gîciască numai decît unde-I sînt boii, cînd are să-I găsească și să-i mai aducă în ocol la dînsul. Dar cu toată făgăduiala cea vicleană a vră- jitoarei, ce-i lua totdeauna pitacii și chiar și din boarfele ce-I mai rămăsese prin case, boii lui nu se mai văzură, nu se mai auziră. Primavara, Dumitru și Acsinia încercară să lucreze Ia boeresc,—dar nici unul nici altul nu aveau puterea să mun- cească, și mai ales el adesea ori amețea cu sapa în mină și pica cît ți-îde lung în mijlocul lanului; apoi se mai și lua la harță cu muncitorii ceilalți, așa că după o vreme nici la lucrul pămîntulul nu-1 mai chema nimene să-l tocmească. Mintea lui Dumitru se tot zdruncina din ce în ce mai mult, dădea din mîni într’una și vorbea singur; striga din senin așa pe Gioian și pe Plavan ai lui; cîte-odată asvîrlea ciomagul din mînă cine știe unde, lovind vite sau sburătuind paserile omenești, așa încît toți cîți îl cunoșteau se fereau de el,—și numai copiii obraznici din sat se găslau să-și facă jucărie după dînsul, strîmbîndu-1 sau îngînîndu-1, și apoi chiar une ori, aruncînd și cu bulgări în el. Căsuța lui, curată și albă de odinioară, ajunsese o co- cioabă ruinată, în care răsbea și ploaia și soarele, căci ni- mene de trei ani de zile nu mai pusese o mînă de lut sau un maldăr de stuh pe dînsa. Garduri nu -mai rămăsese, via se topise toată, copacii, cîți nu fură tălați, încă se uscase de rosul vitelor ce păștiau ca în islaz ; tot pămîntul lui din prejurul casei nu mai era decît o toloacă, așa că se părea că cocioba lui de casă a fost așezată de cînd lumea în mij- locul șleaulul. Acsinia sermana, era acum însă mai de necunoscut și mai de plîns încă decît chiar bărbatul ei. Slabă și prăpădită de boală și de scîrbă, de muncă grea, de lipsuri și nevoi, cu cîteva cotrențe rupte pe dînsa, era mai ales zdrobită de bătăile ce mai în fie-care zi i le dădea, fără nici un temei, sau fără nici o socoteală, Dumitru, care la ori-ce clipă se’nfuria, trîntea și sfarma tot ce-I eșia în cale, ș’apoi lovia cu pumnii sau cu ce năpădea în femela lui, strigînd cît îl lua gura: — Tu ești de vină, muere împielițată! Tu ml-ai pră- pădit boișorii mei ! Carnea ta am să ț’o mînînc de vie! De multe ori voise să fugă, biata femee, dela casa zmintitului de Dumitru ; dar goală și slabă precum era, cine ar fi primit-o, unde s’ar fi putut ea oploși! De scîrba boilor 173 Cînd însă veni iarăși a doua iarnă grea și viforoasă, și’n casa ei, cît și pe dînsa n’avea nici cu ce se încălzi și nici ce pune în gură, își luă hotărîrea să-și facă mai bine o samă,—ca să pue capăt suferințelor și lipsurilor ce de atîta vreme le îndura. Gîndul o duse îndată să meargă în pădurea apropiată și să se spînzure ; dar abia ajunse în marginea pădurei, că puterile o părăsiră cu totul; un leșin o cuprinse, o trînti la pămînt, și aici rămase fără cunoștință, prada înghețului și a fiarelor ce s’ar fi prilejit pe acolo. De doi ani de zile, Acsinia, culeasă din drum de un trecător, fu dusă la tîrg, la Eși, îmbrăcată, și tocmită ca femee la copiii aceluia, crîșmarul Vasile Roșcanu, văduv de mai mulți ani, om cuprins, ținînd dughiană în Mahalaua Ta- tarașuluî. încetul cu încetul femela, lui Dumitru a Marandei își recăpăta sănătatea ei zdruncinată, se deprinse cu slugăria și cu îngrijirea copiilor străini, că ai ei n’avusese niciodată. Era credincioasă la stăpîni și harnică, de făcea și trebile la cari era pusă și acelea cari le vedea că trebuesc făcute pe lîngă casa omului, măcar că nimenea nu-i zicea să le facă. Acsinia, pe lîngă baba ce se îngrijia de ale bucatelor și de spalat, se apuca de lipit pe dinăuntru și pe dinafară, de vă- ruit, de măturat în poiețile găinilor și prin ogradă; mulgea vaca și o adăpa la vreme, potrivea hrana păsărilor, însfîrșit nimica nu lașa fără privighere în casa stăpînului,—că doar ea nu era slugă de tîrg, înărăvite în toate rălele, ci făcea totul ca pentru căsuța ei, cu grijă și durere de inimă, cum trebuie să facă o gospodină acătărei. Cuconu Vasile, om în vrîstă, văzuse din capul locului cu cine are a face, și era foarte mulțămit în sufletul lui că D-zeu î-a răsplătit fapta cea bună ce a făcut, culegînd de pe drum și zmulgînd din ghiarele morțh un suflet omenesc aproape prăpădit. Ș’apoi decînd adusese în casă pe Acsinia, se pare că și devra dughenii lui îi mergea mai în plin ; că i se înmulțise muștereii, făcuse mai multe cumpărături bune și eftine, pe cari le vindea cu preț și răpede. Copiii lui, or- fani de mama lor, care murise de mai mulți ani, erau în- grijiți ca de-o adevărată mamă, curați, păziți, să nu li se întîmple nici cea mai mică sminteală. Intr’o sară, stînd el și gîndind la ce are, sau ce poate să se întîmple dintr’o zi în alta cu dînsul, și cu copilașii lui, trei la număr, din cari cel mai mare era abia de 11 am, Vasile Roșcan socoti așa, că neavînd rude prin apropierea lui, că era de loc tocmai de dincolo, din țara Muntenească, 174 N. A. Bogdan și nici mai avînd de multă vreme vre-o veste de la cineva al său, că la scrisorile ce le-a fost trimes nu i-au mai răs- puns nimenea nimica, ar face o faptă bună dacă ar lua o mamă copiilor sei, așa că, dacă, Doamne păzește !, s’ar în- tîmpla să dee într’o zi pe neașteptate, ortul popei, să nu rămîie averea și mititeii lui de zbeliște și de risipa lumei. Dar pe cine să lee de femee el, om trecut de tinerețe?; să fie mai cu milă de averea, negoțul și copiii sei ? In zadar căuta între femeile cunoscute de dînsul, fie vadane, fie încă nemăritate; că pe nici una n’o socotea potrivită lui și casei lui; unele erau prea boeroase, și nu ș’ar fi suflecat mîne- cele să tae și să cîntărească la tejghea, sau să vadă de copii or de animalele din ogradă; altele erau prea tinere și zbur- dalnice pentru dînsul; că lui nu-i trebuia femee care să zburde, ci gospodină pentru casă. După multă socotire și chibzuire mintea lui se opri de- odată la sluga ce-o tocmise pentru copii, la Acsinia pe care o văzuse că de-atîta vreme se îngrijea mai mult decît îi ce- ruse sau se gîndise el, de casa și copiii sei. Dar, Acsinia era țarancă prea necioplită ; vorbele ei erau cam din topor; umbla îmbrăcată numai c’o fustișoară de cit rară, și cu cojocul iarna; la socoteala crîșmei nu se prea pricepea de loc; ș’apoi mai presus decît toate aceste, Acsinia era măritată ; bărbatul ei trăia; deci cum s’ar fi putut el însura cu dînsa? Mai trecu o vreme, în care lipsa unei gospodine se simțea tot mai mult, crîșmarul nostru cam chihăia, cam șchiopată cu sănătatea, și, vrînd-nevrînd, de multe ori tre- buia să stee lungit în pat, și să rămîe crîșma închisă, lucru care prăpădea clin muștereî, mai ales că la vr’o trei case dela dînsul se și așezase un alt crîșmar jidan, ce n’aștepta decît ca Vasile să’nchiclă ochii, ca să rămîe el cu toți muș- teriii din mahalaua aceia. într’o zi de sărbătoare, era Sf. Dumitru, jupînul Vasile, simțindu-se mai slab decît altă dată, îșî luă o hotărîre. în- dată ce-și închise dugheana, sara pe la 11 ceasuri, se duse în odaia copiilor și găsind acolo pe Acsinia încă deșteaptă și țîriind la boarfe, se puse pe un scaun, aproape de dînsa, și-i zise cu glas încet : — Acultă-mă Acsinio; tu’ți aduci aminte negreșit, cum te-am găsit leșinată în mijlocul drumului dela marginea pă- dure! Bârnovei; cum te-am stropit cu apă pînă ce te-am trezit; cuvintele ce mi le-ai spus atunci, că vrei să mori, că ești cea mai nenorocită femee de pe lume, și că nu vrei să te mai întorci nici moartă la casa bărbatului tău,—care te stîlcește veșnic în bătăi, și nu’ți dă nici de mîncare, nici de purtare ? De scîrba boilor 175 — Cum să nu’mi aduc aminte, cucoane Vasile; cum să nu știu ! — Eu te-am scapat de la moarte ; tu te-ai arătat cu gînd bun și suflet curat pentru casa și copilașii mei ; sînt foarte mulțămit de tine, Acsinio,—n’am ce zice... O tăcere urmă în odaie, și nici unul, nici altul nu mai vorbiră cîteva minute nici un cuvînt ; parcă se temeau a- mîndoi să mai zică timierice. Vasile se uită spre paturile co- piilor ce dormeau horăind; îșî mai luă inima în dinți, și a- poi iar începu cu sfială: — Ascultă-mă, Acsinio! Am să-ți spun acum un lucru mare: Eu sînt om stătut, cu sănătatea cam zdruncinată ; am copii încă nevrîstnici, și singura mea avere, îi crîșma cu alișverișul ei și căsuța în care stau. Doamne păzește dacă mîni poimîne aș închide ochii, copiii mei ar rămîne fără ni- mene pe lume care săh îngrijască cu durere de inimă, și totul s’ar rîsipi ca spuza clin vatră la bătaia vîntuluî. După o tăcere iar de cîteva clipe crîșmarul urmă : — Și m’am gîndit eu așa, Acsinio : Că aș face faptă bună, atît pentru casa mea, cît și pentru tine, care ești o nenorocită în lume,— dacă m’aș cununa cu tine... Acsinia rămase ca fulgerată. Ea nu putu respunde nici un cuvînt, ci, scoase numai un mic gemăt din piept, și tot sîngele dintrînsa i se sui în față. — Ce zici tu, de asta, Acsinio ? urmă Vasile s’o întrebe după cîtva timp. — Dar Cucoane... respunse după o vreme și cu mare greu femeiia: D-ta știi că eu... sînt cununată, și că bărbatul meu trăește. — Știu, dar bărbatul tău îi cași nebun ; el ș’a prăpă- dit tot avutul și te-a chinuit pe tine pînă ce-aî ajuns în stare să-ți rîdici chiar viața... N’aî ce să mai aștepți de la dînsul... — Ei, și? — Și, poți să te despărțeștî de el, prin Tribunal... Un clocot de bocete zbucni deodată din pieptul femeii, și lacrămi șiroae începură să curgă din ochii săi. — Sărmanul Dumitru ! sărmanul Dumitru ! Să mă des- părțesc de el ! Să’l las de zbeliștea lumei! — Dar altfel, ce bine poți tu să’i faci acum? — Adevărat îî, că nu-I mai pot face nici un bine; dar mi se rupe inima gîndindu-mă la soarta lui... ș’apoî n’ași fi crezut nici odată că, trăind o viață de om, să ajung să mă despărțesc de dînsul!... păcătoasa de mine! păcătoasa de mine ! Un vînt puternic de Fluerar sufla peste sat, și casele 176 N. A. Bogdan toate mai mari și mai mici erau cu ferestruicele lor înghe- țate bocnă: prin toate hogegele se vedeau gîlgîind în sus fu- muri negre, care se răspîndeau îndată de furtună în toate părțile ; numai la o singură coșneagă, pe jumătate ruinată, nu se vedea nici geamuri înghețate, pentru că geamuri nu erau de loc, nici fum care să iasă pe hogiag, sau pe sub streșină. S’ar fi crezut că e ruină părăsită, și că nici o su- flare omenească n’ar fi în stare să se oploșească în ea. Cu toate aceste în acea dărâmătură de lut și stuh locuia un om, Dumitru al Marandei, vechiul gospodar fruntaș din sat, ui- tat de toți, și părăsit de toată lumea. Deasupra cuptorului neîncălzit de multă vreme, aco- perit cu cîte-va rupturi de suman, el stătea zgribulit, slăbit, flămînd, și nu se ridica de acolo decît cînd se auzea la drum cîte-o duruitură de căruță sau alt zgomot mare, ca să iasă sprijinindu-se de păreți și să întindă mîna la drumeți, spre a i se arunca un pitac, sau o bucată de ceva de hrană, De multă vreme nu mai intrase picior de om în co- cioaba lui Dumitru; ce era să caute cineva acolo! Că mulți setemeau de el, și se întîmpla rareori cînd el era în mintea lui întreagă și putea vorbi două trei ceasuri cu oamenii fără să facă vre-o nebunie. Dar iată că un om cu pajură la căciulă intră în casă în dimineața aceia, și strigă de pe la ușă pe Dumitru a Ma- randei. — Ce este ? răspunde Dumitru de pe cuptor. — Unde ești măi Dumitre, vină încoace, că ai de pri- mit o hîrtie. Dumitru se scoboară, vine la ușă, vede pe vătăjelui satului și întreabă sfios : — Ce hîrtie, bre Gheorghe ? — O hîrtie dela tribunal, o citație ! Iaca Axinia ta îți trimete citație la tribunal, ca să se despartă de tine! — Axinia ! Citație 7 — Așa-I, așa mi-a spuso domnu Notar, ca să ți-o dau și să-mî iscălești de primire. Dumitru rămase cu gura cascată, încremenit; un tremur îl apucă în tot trupul. El nu mai putu vorbi nici două cu- vinte. Vătăjel ulscoase din brîu condei și călămare,—că doar știa că Dumitru știe a iscăli. și-I dădu chitanța. Dumitru, după puțină șovăire, părînd că se trezește din- tr’un vis groaznic, simțea revenindu-I în crier judecata lui cea bună de altă dată. Tot trecutul său și întîmplările din anii din urmă se înfățișară navală înaintea ochilor. Dupăpî- teva clipe de amețeală trecătoare, el scutură din cap, se uită ținta în ochii vatăjelului, îi luă citația din mînă, privi puțin De scîrba boilor 177 la ea, o citi în gura mare, ș’apoi răsuflînd clin greu, răs- punse vătăjelului : — Așa’i, e o citație dela tribunal dela Iași ; mă chiamă Axinia să se despărțească ele mine. Axinița mea ! Axinița mea ! El strînse citație în mînă făcînd’o boț, dădu drumul u- nui oftat arzător din gît,—dar reînfiripîndu-se îndată,—și ștergîncl cu rnîneca cămeșei două rîndurl de lacrimi ce-i zbuc- nise din ochi și-I umpluse obrajii, zise cu glas tare vătă- jelulul: — Are dreptate biata femeie ! A făcut bine ce-a făcut! Dumitru iscăli chitanța și vătăjelul eși înduioșat și el de starea nenorocită a lui Dumitru, pe care-1 cunoscu-se om de samă în satul lui, gospodar cum nu-1 întrecea altul și pe Axinia cinstită, muncitoare și iubitoare, cum rare femei se mai găsesc în ziua de astăzi pe la casele omenești. La orînda lui Jupîn Herșcu dela marginea satului, erau romîni mulți adunați, și în crîșmă și pe-afară, cu carele și căruțele lor propășite așteptînd în drum ; era cislă de oa- meni cari se întoarse osteniți din tîrg, căci fusese chemați la prefectură toți gospodarii din sat să arăte dacă le tre- buie pămînt și cîte cît le trebuie de fiecare, și li se făgă- duise că în curînd are să li se împartă moșii de ale sta- tului în loturi, dar asta nu se întîmpla pentru întăiași dată în viața, lor; că de zeci de ani și de nemai, numărate ori toți sătenii au tot fost chemați cînd la suprefectură, cînd la prefectură, cînd la alte cîrmuiri tot sub cuvînt de împărțire de pămînt, și nu s’au ales bieții decît doar cu zilele prăpă- dite și cu treburile’ncurcate mai mult prin nădejdea pămîn- tului ce are de gînd stăpînirea să le deie. Și precum unii romîni vorbeau aprins, și alții cinsteau sau se încălzeau puțin la vatra din fundul crîșmei,—iată că intră încet pe ușă un om, care nu se văzuse de mult prin acest loc. Era Dumitru al Marandei Toți sătenii holbară ochii la dînsul, toți îi făcură loc să treacă; parcă se temeau cu toții să se atingă de dînsul sau să se uite el la dînșii. Dumitru înaintă drept în fața tejghelei; Maica, ce ședea pe un scaun cu doi ținci în brațe, chemă iute pe Herșcu din pivniță, zicîndu-I ceva pe jidovește, Herșcu la vederea lui Dumitru începu să cam îngălbinească ; se duse după tejghea și întrebă cam clănțănind clin dinți : — Ce vrei Dumneta, bade Dumitre ? ,,Arhiva“ 3 178 N. A. Bogdan — Ce să vreau jupîne Herșcule, am să te rog să-mî dai vr’o leacă de făină și... o cutie de chibrituri să am cu ce aprinde niște vreascuri să-mî fac mămăligă. — Aha ! mămăligă ? ... Dar ai tu parale pentru făină și chibrituri? — Ba n’am parale jupîne . .. — Atunci cum vrei să-țî dau făină și chibrituri, dacăn’ai parale ? Dumitru .se scărpină în cap, se maî gîndi puțin, apoi reîncepu: — Ai dreptate jupîne ; nu maî am nici frîntă de para la suflet, nici ce să-țî mai dau din casă; dar... ț’oi lucra ceva pentru plată. Herșcu pufni de rîs. — Să-mi lucrezi dumneta ! halal de lucru bre ! Dumitru pricepu că Herșcu nu putea să se încreadă în lucrul lui,—căci tot satul îl știa de nebun, și dacă acum nu aiurea, ca altă dată cine știe dacă peste puțină vreme nu va reîncepe larăș. El oțărî amar la ideîa asta, își duse mîna la inimă ca pentru a-î potoli bătăile, apoi șterse cu palma sudoarea ce-î eșise într’o clipă pe frunte, și zise tare orîn- darului: — Poate știi dumneta, Jupîne Herșcu, că în țarina mea a maî remas treî copacî netăîațî: un ulm bătrîn și doî perji. — Da parcă au maî făcut perje copacii dumitale. — N’au făcut, că bau ros vitele oamenilor ? și deaceia tocmaî îțî zic să-î ieî D-ta, și mi-î maî da niște făină sau altă ceva pe dînșiî... — Parcă fac maî mult decît o ocă de făină bună și o cutie de chibrituri, ș’apoî cît m’a maî ține tăetul și adusul acasă... — Că altă n’am ce-țî da ! ? răspunde oftînd Dumitru. — Bine, bine! știî că eu sunt om bun, mi-î milă de D-ta, și numaî deaceîa... Iaca auzițî și D-stră că am cumpărat ceî treî copacî a luî Dumitru, zice repede Herșcu către vre-o treî sătenî ce stăteau maî aproape. Cine mi-a aduce și tăia am să le dau cîte o cinste... Ațî auzit mă rog ? — Auzit, răspunse vr’o doî romînî. — Maică îe degrabă și pune o ocă de făină luî badea Dumitru, și iaca și o cutie de chibrituri. Dar alta nu ți-o maî ramas nimica de vînzare, bade Dumitre ? .. . Nu maî am nimica !... nimica!... Dumitru îșî luă făina într’o hîrtie, puse cutia de chibri- turi în sîn, și porni spre casa luî. Sătenii întrerupțî o bucată de vreme de jalnica vedere a luî Dumitru a Marandeî, reîncepură sfatul lor asupra tră- De scîrba boilor 179 gănelilor ce le face ocîrmuirea cu vînzarea loturilor de pă- mînt, și care de care aprizîndu-se mai mult la vorbă, strigau tot mai tare că asta-I nedreptate mare pe muncitori, că tre- buie să li se deie și lor odată pămînt de hrană... și alte multe vorbe de aceste. — Dar așa, zice unul din ei, numai cît la alegeri să ne cheme și să ne stingherească de la lucru, ca să punem la cutie hîrtiuțile care ni le dă scrise suprefectul ori popa, ori notarul,— ș’apoi îndată după aceia nici nu vor să mai audă de noi . .. — Ba nici ne deschide ușa să nejăluim. — Și dacă mergem mai mulți deodată să lăcrămăm, zice că vrem să facem bont, și ne Ie cu jandarmii și ne mînă cine știe unde... — Așa-I romînu păcătos din fire, să tragă în jug și să fie tot carne de plug! Se făcu larmă mare între oameni; jupîn Herșcu începu să se îngrozească de șipurile și geamurile lui, și căuta cu vorba și cu păhăruțul să molcomească pe țarani; dar degeaba, că fiecare avea ceva pe inima lui și puțin cîte puțin glasurile se înăspriră așa că clocotea orînda ca o moară neferecată. Un glas femeesc se auzi deîndatăîn afară: — Foc! Foc! Săriți oameni buni că arde satul! — Ce foc! Unde arde! întrebară mai mulțisăteni deo- dată, oprindu-se din cearta lor asurzitoare. — Arde, arde la deal, uitațlvă! Toți zbucniră buluc afară din crîșmă. Un fum gros se ridica din partea dela deal a satului și se împrăștia îndată, de vîntoaica ce bătea despre mează noapte, peste toate ca- sele dinprejur. Cei mai mulți din țarani o rupse de goană înspre partea locului și nu după mult timp ajunse înaintea coșnioagei lui Dumitru a Marandei, din a cărei acoperiș de stuh putred gîlgîea fumul rnai avan decît dela cazanele dela velniță. — Arde casa lui Dumitru! casa nebunului! — Cine să-I fi dat foc ? — Dar el unde-i! — Ia fi dat el chiar foc, poate! — Mai știi pacatu. — Dar poate să iee foc și casele noastre! Săriți cu to- ții să stîngem. Care de care cu țăpoae, cu securi, sau chiar cu mînele căuta să tragă stuhul aprins de pe casă ; unii aruncau cu bulgări de omăt sau de ghiață, alții alergau în sat să aducă cofe cu apă. Un flăcău mai îndrăzneț se duse la ușă și-o împinse să intre în casă. Dar ușa era închisă cu rătezul pe dinăuntru. 180 N. A. Bogdan — Hei, oameni buni! Ușa-i închisă pe dinăuntru! O fi ci- neva în casă poate. — Cine să fie decît Dumitru ! că alții de am n’au mai dat pe aici! — Să spargem ușa, ca să scăpăm omul de moarte. Doi oameni se puse cu spatele în ușă, și din o opin- ti tură zdravănă dărîrnă ușa cu ușor cu tot. Un flăcău întră răpede înăuntru, cu tot fumul de care era plină casa, și în- cepu să caute pe Dumitru. El nu văzu nimic,—dar auzi nu- mai niște gemete grele. Se întoarse pe loc, se uită mai bine, ținîndu-și gura și nasu astupat să nu’l înădușe fumul, și zări într’un colț al odăiei manina lui Dumitru, zăcînd, cu jumătate de trup pe pat și cu picioarele pe jos, și scoțînd din cînd în cînd ge- mete de durere. — Dumitre! Dumitre ! strigă flăcăul; ce faci ? eși afară că arzi. Dar Dumitru nu răspunse nimica. Flăcăul pusă o mînă pe un umăr al lui Dumitru, alta pe celalt umăr, îl saltă încet, ș’apoî apucîndu-1 în brațe, în- cepu a’l tîrî cu dînsul, și’l scoase cum putu mai repede pe ușă afară, — căci de mai stătea o clipă în casă, ar fi pi- cat și el înădușit de fum. Un țipet de spaimă dădură toți sătenii ce erau dinain- ea ușei ; cămeșa lui Dumitru era plină de sînge, mînele îi bălăbăniau în toate părțile; ochii săi se închideau și se des- chideau necontenit, iar fața’i era vînătă și mînjită de sînge de aproape nu mai era de cunoscut. Vr’o două femei se repeziră la peptul lui să’l caute, să vadă ce are ; dacă i se mai bate inima sau nu. Dar de o- dată ele dete cîte un nou țipet de groază. — E tăiet la gît și la piept! strigă una. — Da, așa-i! uite ce tăetură lungă ! uite cum curge sîngele de pe pieptul lui. Intr’adevăr, Dumitru avea o tăetură lungă, începînd de la gît și prelungindu-șe în jos pe piept; de chimirul lui încă atîrna un ciorsac prost, legat cu o șfară, plin de sînge, cu care negreșit nenorocitul om s’a fost hotărît să’șipue capăt zilelor. Femeile aduseră degrabă un cofăel cu apă, și începură, a spala rana și pieptul însîngerat a lui Dumitru, după ce-1 așezară mai întăi pe niște stuh, ce fusese tras de pe casa ce ardea. Primarul satului, ce alergase și el la foc, se plecă de- asupra corpului lui Dumitru și’l strigă tare: — Hei, Dumitre, Dumitre! tu singur te-ai tăet așa, sau alt cineva ? De scîrba boilor 181 Dumitru holbă ochii, și’î ținti asupra Primarului; el voi să răspundă ceva parcă, la întrebarea ce i se făcuse ; dar în zadar casca gura și mișca buzele, că numai un bolborosit încet și neînțeles eși din gîtul luî. Dar precum era el așezat cu mîna dreaptă asupra peptului, Dumitru ridică puțin de- getul arătător, și făcu cu el maî întâi un semn de negare ; apoî de treî orî în șir el bătu cu degetul asupra pieptului său ; după care mîna întreagă alunecă alăturea cu dînsul. — A arătat că nu l’au ucis alțiî! ci el singur s’aucis! zise Primarul, întorcîndu-se cătră oamenii din jurul luî. Casa ardea înainte tot maî tare, și podul se prăbuși de odată cu vuet înăuntrul oclăiei; oamenii se depărtară cu groază din jurul casei de unde se răspîndea o arșiță de ne- suferit. Doî flăcăi ridicară pe Dumitru, ca să’l ducă la o casă vecină, să nu cadă pe dînsul bucățile de foc ce săreau în jurul casei. Dar Dumitru nu mai era pe lumea celor vii; inima’! nu mai bătea ; ochii săî rămăsese țintă în sus și fălcile-i înde- părtate una de alta. — Apoi să’l ertațî oameni bunî pe Dumitru a Marandeî! zise unul din gospodari, că l’a ertat acum și D-zeu! — Bietul om! adăugi o femee bătrînă, începînd a boci; de scîrba boilor lui, ce i-au furat tîlhariî, ș’a prăpădit ave- rea și nevasta, și casa și viața luî întreagă, sărăcuțul de el!... Macar pe lumea cealaltă să se milostivească Dumnezeu asupra-i! N. A. Bogdan SCRISORI CĂTRE MIGNON (Poetul provensal Theodore Aubcrnel) In unul din numerile unui ziar local, am citit sub titlul „o pagină din George OrUmniă-, un fragment din volumul „Plinea. pacaiidul“. lucrare meritoasă a tînăruhu . poet, mort prematur, dar care a lasat cum zice ziarul, o frumoasă pagină în litera- tura noastră. In nota, introductivă a ..Pîineî păcatului’’, menționată de ziar, Orleanu arată că în această lucrare, luată după „Lou pan dou pecat“ a poetului provensal Theodore AubaneL a căutat să facă ceva mai mult decît numai o adaptare a piesei franceze în românește, piesă care i-ar fi fost inspirată lui Aubanel de o superstiție provensală. Și tocmai fiind vorba despre acest poet provensal, din gru- 182 Gordon pul felibrilor cu care Alexandri a concurat pe vremuri, obținînd premiul Cupa de Aur cu poezia „Ginta Latina", am crezut in- teresant să reproduc mai jos cele ce mi-am adus aminte că citi- sem despre dînsul în Revista Enciclopedică „Larousse". In a- ceastă revistă din 1889 sub semnătura criticului francez Charles Maurras și în rubrica revistei literare e o recensie făcută unui volum „Lettres d Mignon" (Le poete Aubanel a M-me de T.) e- ditat de rusul Serglu Burrellin la Avignon, chiar în tipografia poetului Aubanel, după moartea acestuia, și în care e publicata toată corespondența dintre poet și aceia care de departe i-a fost inspirătoarea multor din scrierile sale. Convins că aprecierile criticului francez asupra poetului cît și amănuntele ce le dă din viața sa, vor interesa pe cititorii doritori întotdeauna să cunoască cît mai în intimitate traiul și inimile poeților redau recensiunea în întregimea ei: Nu-mi prea place, începe Charles Maurras, titlul acesta de „Lettres a Mignon" (scrisori către Mignon) pe care editorul l’a dat corespondenței inedite a poetului Aubanel cu d-na de T. Sub titlul acesta prea parfumat și sub cartonajul ambi- țios al coperței se ascunde o istorioară simplă și grațioasă. In cele dintăi zile ale primăverei anului 1865 I)-ra Sofia de L...., supusă rusă, născută în Atena, scrie din Bordeaux po- etului Aubanel cerîndu-i un exemplar din scrierea sa „grenaad entr’oderte". Numele lui Aubanel, îl cunoștea de la un cleric, S. S. Pă- rintele Minjard ..predicator celebru^, care dacă nu mă înșel era și diriguitorul tinerei fete și al mamei sale. Mai mult de cît încîntat, cam tulburat de demersul fetei poetul trimese alături de volum și portretul lui, scriind pe dîn- sul acest aviz către cititoare • „Am pus în această cărticică mult din inima și din viața „mea și ori de cîte ori întîlnesc un suflet care mă înțelege, simt „o mare îmbărbătare și o dulce bucurie. Tocmai sufletul care să-i dea atenție, sufletul simpatic, fu- sese întîlnit de astă dată. Sofia de L..... de mică instruită și cu- rioasă, hotărîtă și gingașă. Citea și scria cinci sau șase limbi, muzicantă și modelistă, pictoră și puțin poetă, o senzibilitate e- xaltată, dar de altfel stăpînită de-o credință și de-o practică re- ligioasă foarte scrupuloasă, o făcea să aibă despre lume o groază sfîntă. Ea desaproba cu totul „partea aceea din societate care nu „se îndeletnicește de cît cu lucrurile mici ale vieței, care nu știe „nimic, nu vede nimic, nu simte nimic, și care se crede fericită „fiind-că stă în trîndăvie-! Așa că ferindu-se de strașnicele conversații cu negustorii din Medoc, ea străbătea o expoziție, în care deschidea o carte, arta modernă părîndu-i-se cînd fără miez cînd brutală, însă fără un caracter mare, energic și fără apro- Scrisori către Mignon 183 funzime. Vroia să fie stăpînită dar în acelaș timp mișcată și pătrunsă în suflet. Citea Werther, cîte-va poeme din Goetlie și Heine, Jurnalul Eugeniei de Guerin^ Istorisirea unei surori de d-na Craven, și Scrisorile lui Lacordaire. Secolul al XlX-lea are să aibă de deslegat curioasa pro- blemă cum atîtea suflete distinse și spirite superioare clin cel de-al XlX-lea, au putut să-și găsească deliciile în insipidele foiletoane ale lui Lacordaire! Destine înțelepte o meniră să inspire un poet! Aubanel era nefericit. Trăia în Avignon-ul său aproape sin- gur sau mai drept, cercul de omagii și de încurajări care se for- ma în jurul lui, era lipsit de elementul cel mai bun... După cum și amicul său Mistral o spunea în frumoase versuri melanco- lice : „Țarancele nu înțeleg nimic din versuri „Iar tirgocețele-le înțeleg pe dos“... Societatea provensală, în destul ele ignorantă ele limba Fe- librilor, și adesea nesimțitoare, ca toată societatea franceză cînd e vorba de poezie, uită, cînd apărură Mistral, Aubanel și tovară- șii lor, datoriile naturale ale unei clase superioare ; ea necunoscu foarte multă vreme utilitatea, binefacerea politică a acestui mic grup de cîntăreți patrioți, răsăriți toți clin aceiași brazdă a pă- mîntulul părintesc : Mistral, cred că și-a trecut jumătate din viața lui ca să o învețe și să vulgarizeze această mare datorie. El nu prea suferi din pricina aceasta. Mai personal, mai puțin profund, mai puțin mare și mai puțin înțelept, Aubanel se simțea mai mîhnit de nenorocirea lor comună. Deși parnasian și romantic, dacă îl judecăm după gustul general al operei sale, aspira la un fel de poezie curtenitoare, socială și ele lume, inspirată de feme- ile clin societate, și care și-ar fi aflat în ele tot sprijinul și toată tăria. Nimic mai semnicativ de cît chiar tonul unora dintre bu- cățile sale, destinate să fie spuse la masă, cu paharul în mînă. „Ridic paharul—îmi place mie—făcîncl un salut vinului—să ,,închin pieziș un toast divinului—frumoaselor femei înamorate— ,,Vinul înalță spiritul, — iubirea însă purifică sufletele. Toată durerea-i grabnic tămăduită,—în strînsoarea brațelor unei femei... Bietul om își ducea traiul în tipografia moștenită dela ta- tăl său, în care veneau mai cu samă oameni evlavioși, călugări, preoți. încă de pe vremea vice-legaturilor, cu mult înainte ele alipirea Comitatului Venaissin la Franța, casa lui Aubanel poartă titlul de tipografia Sfîntului Nostru Părinte Papa, așa că toți din neamul lui Aubanel au fost tipografi ai episcopiei. Casa lor, veche și severă, nu se înveselea decît numai de cîte-va bogate colecțiuni, venite clin vechea provență ori din Italia. Femeile ne- mlăclioase și pure, bărbații gînditori, cam triști toți răspîndeau 184 Gordon în jurul lor. atît cît ne-o putem închipui, impresiunea, parfumul unui santuar jansenist. Pe cît de omenească în înalții ei prelați în clerul superior, pe atît biserica se sălbătăcește în personalul ei subaltern. Singurul poate, un preot bătrîn, mai amintea în casa asta a lui Aubanel, Avignonul papal și păgîn pe care îl cunoaștem, ,, Acesta, zice Alphonse Daudet, „era un popă bătrîn așa de bă- „trîn așa de bătrîn că trebue să fi durat din timpurile papilor. ,,Tăcut săptămîni întregi, nu vorbea decît provensal ori latinește „și nu-și lașa cartea de rugăciuni din mînă, decît să reînceapă „a citi în două volume legate în piele, cu file cu marginele „roșii, pe Virgil și pe Catulle al său". Popa care pricepuse foarte bine admirația nepotului său pentru gîtul de alabastru al fetelor din Avignon, pentru pielița blondă a obrazului lor strălucitor și pentru mișcarea ceea a lor de o mlădiere voluptoasă, muri într’o zi : Aubanel rămase singur cu imaginația lui. în- tr’o existentă redusă, strîmtorată si stingherită. Frumoasele ver- suri pe care le-a făcut în memoria strămoșilor săî de pe mamă Seysaldii, venițl din Grecia, fugari tot pe atîta pe cît Aubaneliî erau de așezați și galanți tot pe atîta pe cît ceștialalți e- rau de căști, ne-a aduc mărturie de durerea lui. Ii lipsea o Avig- noneză învățată și literată pe care s’o facă să guste nuanța poetică a durereî sale. Scrisorile tinerei Heleno-Slave fură prin urmare pentru Au- banel de o dulceață curioasă și unică. Tînăra fată începu prin complimentul acesta cam vag : „Mulțumesc, domnule, pentru La Mi on gr ano : e o carte care „nu mă va părăsi și pe care voi deschide-o adesea-ori. Găsești în „ea lacrămi și zîmbiri un eclro simpatic tuturor emoțiunilor su- fletului (3 Mai)". Adăugă și ea la scrisoare fotografia, cu asigurarea recunoș- tinței părintelui Minjard. Părintele Minjard, în ce privește poezia nu putea încurca pe Aubanel : Acesta răspunse la, 13 Mai prin 24 de versuri octosilabice în care chipul domnișoarei Sofia de L....era aproape tot așa de bine descris pe cît și de lăudat : „Fața ta e dulce și senină —dar ochii tăi mă tulbură— a- „tîta sunt de frumoși și atîta de vorbitori". Ingeniosul poet făcuse în versuri chiar parfumul acestei figuri îndep ărtate. —„Cît sunt de drăguțe aceste versuri și cît de amabil D-ta, „D-le, că mi le-ai trimis.... Să fii cîntată de un felibru provensal „nu-i oare de ce să ți se întoarcă mintea? Se poate ca a mea „să fie (întoarsă) cît despre inima mea, mărturisesc cu simplicitate „a fost viu mișcatău. In scrisoarea aceasta dela 13 Mai nu se mai pomenește de părintele Minjard, dar după toate conveniențele, de tatăl și de mama d-rei Sofia. O nouă bucată a lui Aubanel, nou extaz dela Scrisori cătră Mignon 185 corespondentă: mărinimosul poet nu se ostenește ele loc : face al treilea mănuncliiu și primește „cele mai bune sentimente" dela tînăra sa amică. In anul următor primește ceva mai mult. D-ra ele L.... îi trimete o lucrare al căreia autor este ea. „E o mică statuetă foarte imperfectă clin punctul de vedere „al artei... are să vă dea o idee de unul din cele mai frumoase „costume ale orientului, acela al fetelor din Eleusis din împre- jurimile Atenei. Tipul mi-i încă cu totul viu în amintire". Aubanel e transportat. Elensiniana despre care e important în istorie să amintim adevărata naționalitate albaneză. îl umplu de admirație : în trei zile făcu un sonet, sonetul acesta o foarte frumos : „Copila e mîndră și dulce, și tare pe cît de frumoasă. „Sub liaina-i de aur, respiră frumosul său sin.... „Copila visează întruna și’n ochii ei,—e melancolia „Cerului întins fără de nori" Aubanel însă era un drăcos. Ii trecu prin cap drăcii: se apucă într’o zi să trimită d-rei de L........ copia piesei sale „Le pain du peche'' ’), tragedia unui teribil adulter rustic. I s'a răs- puns : „Vai, domnule, d-ta nu cunoști cenzura părintească. E cea „mai strașnică din toate și împotriva ei nu putem să ne revol- „tăm de cît foarte puțin. Vai! vai! se pare că eu n’am spiritul „îndestul de solid să pot citi drama domniei-tale, trebue să „aștept o eră de libertate, care nu va veni de cît cu anii. Ce să „fac ? Pană atuncea am mîngîerea că mă uit la coperta „Punel Pacatulul'\ Nefericitul poet, care se perdu în scuze, nu văzuse nici un rău în „Pîinea Păcatului". Se înclină „cu respect^ în fața ordinului do oprire al D-rei de L......: mirarea lui însă fu vie și adîncă. Aubanel nu și-a dat seamă nici odată de abaterile sale dela principiile morale. Se simțea de foarte bună credință foarte moral: cu ocazie, desfășura cînd era vorba de altul, mari rigori. Werther, spuse el într’o zi amicei necunoscute, este una din cărțile cele mai ome- nești și mai adevărate din cîte cunosc: e regretabil că sfîrșitul, catastrofa îi e așa de puțin creștinească. Aș fi preferat că în lo- cul glonțului de pistol de la. sfîrșit, We-rtlier să fi intrat într’o mănăstire sau să fi plecat într’o călătorie de unde nu s’ar mai fi reîntors.. 1. Le pain, du peche a fost jucată la Paris în traducerea lui Paul Arene scrisă în versuri foarte elegante, e o operă prea personală ca să dea o idee justă sau macar aproximativă" despre original. La noi în romănește a fost tradusă de G. Orleanu cum am spus mai sus. 186 Gordon Cînd puritanii clin Avignon denunțară episcopului goliciu- nea înflăcărată din scrierea Venus clin Arles a lui Aubanel, a- cesta nu fu de loc izbit de zelul evlavios al concetățenilor săi și ar fi gîndit și făcut ca și dînșii, dacă ar fi fost vorba de un altul ; ceea ce-1 indigna era acuzarea lipsei de modestie. Auba- nel nu se simțea de fel păgîn. Nu putea să vadă de fel cum că poemele sale ar fi așa de decoltate. De, poate că avea pă- rerea că frumusețea versurilor drapează în chip absolut albele figuri. In privința asta avea simplicitatea bunului Lafontaine. Anul 1868, al treilea de corespondență cu Sofia de L...., fu ocaziunea unei nouă drăcovenii și a unul alt insucces umili- tor pentru bietul Aubanel. Tînăra fată arătîndu-i-se din scrisoare în scrisoare mai încrezătoare și mai amicală, dînsul se hotărî să afle numai de cît culoarea părului ei. Cunoștința aceasta i se părea indispensabilă pentru ași hrăni strania pasiune pe care însurat și tată de familie, și-o închinase necunoscutei sale. Au- banel nu era însă unul dintre acei fabricanți de rime fără bună cuviință, care își formulează în proză orice dorință i-ar trece prin cap cît de puțin precisă. El cu toată inima scrise o odă de zece strofe, fie-care cu cîte zece versuri, versurile de cîteopt si- labe ,,amicei pe care n’a văzut’o nici odată“. Oda aceasta e una dintre cele patru sau cinci capod’opere ale lui Aubanel. După ce se scuză în chip galant de indiscrețiunea lui și declară că după sentimentul său, nimic nu-i mai frumos la cea mai frumoasă fată, ca frumusețea părului, poetul expune cuvintele îndrăzneței sale curiozități: „Ai tu cosița castanie—a fetelor care pornesc în zori— să „mîne caprele pe munte?—Picioarele lor înegrite, desculțe—au „parfumul cimbrului... An lou perfum di ferigoulo..,. „Ori ești sora blondelor?—Una—dulcea viziune, vai moartă „prea curîncl—Ofelia, cu părul ca razele de lună,—cealaltă cu co- „zile ca razele de soare—mereu renăscută și neavînd alt înveliș „decît serutul valului— Ea vorbește felibrilor și pescarilor— și „marinarilor care de pretutindeni— Vin la tîrgul din Beaucaire, „spre a te întîlni mereu, Venus !u Poetul evoacă pe Madeleina cu părul de foc care arde încă în pustietățile sfinte. „De atunci pe acolo floarea piscurilor—mi- „roasă ca floarea părului său— iarba și arborul, omul și pa- sereau... Invoacă pe Zani, întăia sa iubită, eroina scriereî Grenade entr'ouverte. Pe Zani cu buclele brune, cu lungile șuvițe negre „sălbatice, îmbătătoare prin rasă, care m’ați legat într’atîta de iubire!...“ „Cosițele negre ale reginei Ioana—și ale d-nei Marcabrun, spicuri strînse de Italiană,—încolăcite în valuri la ceafa brună ca șerpele care se aruncă — se rîdică drept și se înfricoșează— 0 cunună, fericit cel care vă încurcă, — căci iubirea aduce de- lirul Fericit acel care se ceartă c’o fată tînără—de la un sărut furat de pe gîtul ei. Scrisori către Mignon 187 „Semănați voi cn Dezdomona—sub bolta Sfîntului Marc— cînd Othelo pompos îi dă— mina și cînd ea se scoboară spre mare?—Pajul—care face pe șiretul—cu ducesele și cavalerii— în timp ce joacă și dîrdîește — lasă să se tîrîe rochia— care în frumoase, cute prea grea, mătură — marmora mîndră a scă- rilor. ,,Pe sub boneta ei de un roș aprins— înflorită cu rubine și mărgăritare—pe rochia de fir care foșnește—părul său se răs- pîndește resfirat. Soarele care se stînge în valuri— aprinde în- tr’o strălucire mai vie pe cei doi iubiți,—din acest foc care te orbește — ceia ce te face să strîngi mai tare pleoapele— nu-i scînteerea diamantelor — ci-i raza părului ei lung roșu. încurajat de beție, și poezia asta trebuia să-și îmbete autorul Aubanel merge pănă aproape chiar la acțiune. Puține întreprin- deri au fost mai îndrăznețe ca declarațiunea din ultima strofă: „A ! cosița ta— de sigur, nu cunosc secretul—dar cînd ți-o lași pănă la cingătoare,—trebue să fie un deliciu curat...—A! ce „sunt dungele de lumină ale stelelor— și ce-i splendoarea soa- relui— pe lîngă cosița care te acopere— cu catifeaua ei, cu dan- „tela ei? O, mantie uimitoare,— sub care sinul înalță două re- „liefuri !u Iși poate ușor închipui cine-va cum a ramas gură cascată buna d-nă de L.... primind în cap pachetul acesta. Noi vedem într’însul un monument de elocvență lirică și de curtenie pro- vensală ; cenzura părintească găsi în el foarte probabil, și cu drept cuvînt, lipsă de bună-cuviință. Habar n’am dacă pachetul fu suprimat ori aruncat. Cu o lipsă însă absolută de discernămînt poetic și fără cea mai mică cunoștință de inima poeților, Sofia răspunse, felibrului rîzîndu-și de dînsul: „Am să vă descopăr o mică taină am șapte peri albi“. Căpătînd dovada, clin aventura aceasta, că poezia este ceva anacronic în civilizația secolului al XIX care n’a pastrat din creștinizm decît erorile și păgînizmul limbagiului său, Aubanel luă înțeleaptă hotărîre ele a face pe supăratul. Și o făcu de la 26 sau 27 Noembrie, zi în care îi sosise mărturisirea perilor albi, pănă la 7 lanuar exclusiv. Sofia de L... care nu primise felici- tări de la poetul său pentru anul nou 1849, îi scrise scuze : El se grăbi să-i răspundă deschizîndu-și inima. Da, tăcerea „crudă și amară“ provenea de la ultima scrisoare a Sofiei. Această scri- soare „enigmatică^, „stranie“ a avut darul să-1 „amuțească^. Tris- teță, mirare, durere pănă în ziua cînd bilețelul cordial l-a rea- dus soarele! Acest vocabular urît romantic unit cu franțuzeasca stricată a lui Aubanel nu trebuie să ne ascundă că poetul suferise de duritatea necunoscutei sale. Consimți totuși să încheie pace, cu două condițiuni: i se va trimete un nou potret „încă unul“ și i se va da răspuns la ceea 188 Gordon ce întrebase „ne mai voind să fie în necunoștință multă vreme, „dacă firele cele de argint sunt amestecate între șuvițe de aur „ori între franjuri de abanos.u D-ra de L.. fără îndoială, as- „pru dojenită de ai sei cam, neliniștită de seriosul și de iuțala poetului, întîrzie cu gentileță trimeterea unui nou portret. Insă a- daugă ea,' „dorind a rămîne bună amică și nevoind să vă prici- „nuesc durere din pricinii unui așa de mic lucru, vă voi spune „terminînd, că eu n’am nici părul Ofeliei, scaldat de razele lunei „nici cel care se dușmănește cu flăcările apusului al Dezdemo- „nei. Părul meu e pur și simplu castaniu închis. Dar ve rog „nu-1 cîntați.” Aubanel se supuse. Și așa se sfîrși a doua năzdrăvănie a sa. Cea de a treia se făcea așteptată; Aubanel devenea grăbit pană l?v nebunie. Mignon, cum botezase el pe draga sa amică de la nord, Mignon ale cărei scrisori le trimetea unui prieten cu tot soiul de apostile entuziaste: „(aci alăturat o delicioasă „scrisoare de la Mignon.. Duminică a fost pentru mine o zi „poetică m’am gîndit la Mignon... sunt mulțumit că tu nu ju- „deci versurile acele ca prea nedemne de Mignon.... Imbătă- „torul portret a lui Mignon, cu ochii ceia așa de profunzi, cu „toată grația ceia așa de fermecătoare, care tulbură și te face „să plîngi....Ce dulce avînt să cînți pe această adorabilă Mignon.... „Am scris lui Mignon o scrisoare cm adeearat de iubire și foarte „caldă... mă înalț la cele mai înalte culmi ale tandreței)..A Mig- gon în sfîrșit începea încet încet să nu mai plutească pentru dîn- sul între nouri și stele ; el îndrăznea să și-o facă simțibilă. Iși termina scrisorile cu protestări cu accente nouă: „Adio, domnișoară îți serut mînele” sau’„Sempre e sempre maivostre“. Cîțl-va ani, străbătuți de grozăviile războiului se scurseră în schimbul acesta de simțiri de o viociune mereu crescîndă din partea lui Aubanel. Tînăra patriciană îi răspundea mai slab, cu toate că necurmat și cu sîrguință dar oare îl era îngăduit lui Aubanel să iea pentru prieten ceea ce ea dădea poetului ? Nu-1 declarase ea într’o zi „mai poet de cît Lamartine Altă dată trebui să-1 încoroneze, cînd fu vorba de Fer a ru sei, cu calitatea de „HomericAubanel avea dela tatăl său prea mult bun simț ca să se lese luat de aceste epitete: ele însă îl încălzeau făcea versuri frumoase, după firea lui în viață; pe de altă parte Sofia de L... își ținea rolul de inspiratoare. într’o bună zi pe^du acest rol sau cam așa ceva....... La 8 Septembrie 1874 Aubanel îi scrise despre una din rudele sale :— Ea „are numele d-tale Domnișoară și aș iubio și mai mult dacă ar fi cu putință : numele ei Sofia !u... Opt zile după aceea, dînsul primi într’un plicușor foarte bine aranjat, noutatea măritișului Sofiei de L.... cu Dl. Leon T.../ de T... căpitan în regimentul 7 de husari. Scrisori către Mignon 189 Lingă biletul logodnicei, logodnicul puse în acelaș plic cu- vinte amabile puțin cam de sus pornite și cam protectoare.... Cel rînit nu se arată de loc că și-a, perdut cumpătul. ,.—Mii de felicitări și mii de complimente....u Trimise chiar și nu epithalam pentru seara nunței : ,,Surîde-i, o cerule curat; ..respiră, tu vîntișor cald— Tu păsărică spune-i....“ Totuși lovi- tura pe care nu știu dacă Aubanel se îngrijise s’o prevadă, i-a fost îndestul de crudă. Mai tărziu se văzu cu Sofia de L...... de- venită d-na de T.............................................. Văzu și pe dl. de T. ,,Totuși nu-mi închipui că s‘ar fi mîngîiat cîtuși de puțin, Scrisorile și versurile de după jumatatea lui Septembrie 1874 au cu totul alt ton. Cel puțin prietenia lui Aubanel a durat pănă la moartea sa : aceea a d-nci de T.... a trăit și după asta: prin voia ei, Dl. Sergiu Burrelin a scos cu multă îngrijire, cu o pietate pe a- locuri cam migăloasă, această reunire de ..scrisori către Mignoirv Deși străină, Sofia de T.... scrie franțuzește în destul de curat și cu foarte mult spirit. In ce privește Aubanel. el e foarte neegal. N’a fost, ca Mistral, scriitor de geniu în limba franceză. Studiile sale neîndestulătoare îl opreau dela așa ceva. Nu-i îndestul încă de observat faptul că francejilor, care nu sunt din provinciie unde limba d’oil este de origină li trcbue oare care trudă să poată scrie o franțuzească adevărat curată, mai ales cînd ei, cum fu ca- zul cu Aubanel, aparțin unei clase de meșteșugari, de negustori sau industriași, în amestec direct și statornic cu pătura de jos a populațieiu. Gordon Zestrea Mănăstire! Neamțu-Secul II Tablou ele moșiile perdute ori înstrăinate in curgerea vremei^ care la 1854 nn era întrupate la M-rile Nemțene, și anume: (urmare) 21. Biserica Sf. Voevozi de la Galați înstrăinată. 22. Bise- rica Sf. Trei-Ierarhi dela NicoreștI înstrăinată cu toată averea ei. 13. Biserica Sf. George dela Roman, înstrăinată. 24. Biserica Sf. Spiridon dela Birlacl (bis. Sturza) înstrăinată. 25. Schitul Urgu- eștii, disființat. 26. Schitul Lipova idem, 27. Schitul Hlăpeștii idem. 28. Schitul Varnița idem, 29. Schitul Bulucu desființat. 30. Schitul Durau, revendicat. 31. Biserica sfinților Părinți loa- 190 Documente chim și Ana cu viile dela Cotnar, înstrăinate după secularizare cu toată averea lor, averi date M-rii de Grigorie Radu și familia me Narcis. 1836—1840. 32 Biserica Sf. Varvara dela Ocea în- străinată, 33. Cucuețiî—moșie,—dela 1715 înstrăinată t. 7 629. 34. Biserica Sf. Nicolai dela Nicorești înstrăinată. 45. Buliga— moșie din trupul moșiei Tirgu-Neamțu idem. 36. Goldumul— moșie—idem. 37. Schitul Mălineștii idem. 38. Stănișeștii—moșie— idem. 39. Valea Seacă—moșie dată de părintele Neofit la 1838 idem. 40. Simboeșth—moșie—41. Schinenii—moșie—partea cedată deju- păneasa Golieasa—și partea cedată de Aron Vodă, idem. 42. Strîmba moșie în județul Tuto va. idem. 43. Socii, 44, Bourenii 45. Moșea moșii înstrăinate—t. 7. pag. 782—788. 46. Cristieneștii idem. 47. Băhnenii moșie idem (Poradnicul cel mare pag. 108). 48. Fîntî- nelile moșie veche—dată de Cristea Cană t. 7 616. idem. 49. So- călușenii—moșie lîngă Top olița, schimbată cu M-rea Varatecu la 1842—5, No. Opis. 4381. idem. 50. Dscațil—moșii dată de Ge- orge Cănită, idem. 51. Crăpăturile—moșie din ținutul Suceava Dricar 6.204. 52 Pulbererii—moșie în ținutul Lăpușna (Poradnicu pag. 649 t. 655) schimbată cu Alexandru Mavrocordat cu o bu- cată de loc în vatra Iazului șî patru mii de lei, de starețul Do- softei—t. 4. 23. 53. Bohotinu, 54. Cozia. 55. Covasna, 56 Zbe- roaia, moșii, nu li se știe înstrăinarea. 57. Dumbrăvița. 58. Ră- ciulenii. 59. Plotuneștii. 60. leșeștii, actele la spătarul Matei Ga- nea. 61. Movilenii—la ținutul Tecuci, actele la spătarul Matei Ganea, și cu schitul Movilenii cel făcut de spătarul Clăuău—a- verea, căci schitul era desființat. 62. Ploșeștii din ținutul Sucea- va 63. Pleșeștii din ținutul Neamțu amîndouă întrupate la alte proprietăți. 64. Pildeștii moșie, Dricar 7. 285 la 1803. 65. Bră- neștii moșie t. 7. 788. 66. Gloduri moșie, t. 8. 788. 67. Rușii, moșie t. 7. 789 și 796 și 791. 68. Cracau, moșie t. 7. 792—796. 69. Soroca, moșie, t. 7. 795. 70. Brătenii, moșie schimbată pen- tru moșia Răuceștii, t. 10. Răucești. 71. Dolheștii pe Șomuz, dată la 1528 de Nechifor monah t. I. 53. 72. Pildeștii, moșie, județu Roman ocolu de mijloc, Dricar 7. 285. 73. Mirceștii, moșie, (Co- libaiu) ținutul Tutova t. 10. 14. 74. Soroca, moșie, ținutul So- roca, ocolu Nistru de sus. Dricar 8. 294. Pe lîngă aceste moșii vechi și relativ nouă, mal sînt vii, dugheni, vaduri de mori, prisăci și altele multe ca la o casă mare, veche și bătrînă—unde toți creștinii să grămădea să se facă Documente 191 titori la M-rea Neamțu care pe atunci era fala și podoaba țării și a tot neamul romînesc. * Tezaurul cel vech-in al M-rei Neamțului, vinitul și clieltue- lile pe anii 1775, 1776, 1776, după cum urmează. Anul Venitul l) CheltueU 1775 . . . 5326—119 . . 2397—77 1776 . . . 5192—103 . . . 3737—37 1777 . . . 3573— 42 . . . 7391—51 Moșia în vechime umbla 3—6 lei posesie pe an. După fie care an urmează verificarea Consiliului economic a M-rii și aprobarea mitopolitului Gavril Calimah. Datoriile vezi la tom. 7 Zestrea pag. 782—824. Veniturile din danii pe timpul ocupației rusești între anii 1805—1812. Anu Venitul 1805 . . 11,542 . 30 1806 . . . . 11*801 . 6 1807 . . . . 6,079 . 1808 . . . 17,476 . 1 1809 . . . . 17,029 . 52 1810 . . . . 22*894 . 1811 . . , . 21*756 . 20 1812 . . . , . . . 20,362 . 20 NB. Pe timpul ocupației rusești stareții M-rii Neamțu-Secul sînt ruși malorosienî și călugării din sobor atît la Neamț cît și la M-rea Secu sînt în majoritate ruși, de aceia și rușii pe tim- pul ocupației vizita mănăstirile și da ofrande, precum se arată aice mai sus. Vezi detaile la tom. 7, pag. 825—836, toate ve- niturile din danii pe ani și pe luni sunt controlate de sobor și întărite de Mitropolitul Veniamin, apoi se împărția la părinți. S’au dat și averi în obiecte de tot felul, p. c. pînze, cămeși, veș- minte, argintării și altele, 1) Toate izvoadele cele vechi sînt făcute numai cu litere cirilice biseri- cești pe jumătate coală de hîrtie, noi aice le traducem cu cifre arabe : Leul vechi are 120 de bani, egal cu leul de 40 de parale—care și el cuprinde în sine 120 de bani—mărunți ca fluturii de astăzi așa era în vechime—toate socotelile de pe anii arătați scrise mai sus. Moșiile în vechime nu aven prețu- rile do astăzi d. e. moșia Urechenii s’au vîndut de veci pe un sac de nuci și un berbec, ș’au cumpărat-o Maiorul Hazu din Iași. Moșia Ceahlăeștii s’a vîndut pentru 6 putini de miere ș’au cumpărat-o sihastrul de la Agapia din deal. t Narcis Crețulescu. 192 Documente Tezaurul Mănăstirel Neamțu-Secul pe anul 1869 înainte de secularizare ’) Sume speciale Sume (jenerale Lei bani Lei bani ătopl 111.407 . Moșia ciuntii 98.716 . Săbaoanii 92.500 . Tîrgu Neamțu, Răuceștii și Oglinzii 37.000 . Moșier Brăteștil 29.822 . Tărpeștil 26.122 . Davide-nii 11.847 . Oșlobenii cu alte părți 9.250 . Scoposenii și Duraștii 3.700 . Bălășeștii 943 60 Jigorenii o parte sa scade un cîștiu 296 . Crăeștii o parte, sa scade un cîștiu 2.800 . Pămînturile de la Gîrle 99.900 . Moșia Mogoșeștii și Volintireștii 61.087 . Piscu și Hîrseștii 42.957 . Epurenii 33.300 . Orteștii și Boroaia 8.547 . Mămeștii 8.251 . Ciofreștii 7.844 . Timp ești! și parte din Craești 9.287 . Pleșeștil 695.576 60 Suma totală a moșiilor din Moldova. Suma specială Suma (je ne raia Lei bană Lei bani 216.024 695.576 60 Suma generalei clin urma JIoșiT din Basarabia Moșia Cotovacu parte din Burdujeni Visoca, Crecăuții și Pelin ii Vatra Eazului Solcoții Neințeni Valea Rusului Vladenii și Mireștii 911,600 60 Totalu moșiilor imposesuite. (Va urma) Arh, Narcis Crețuîescu 1) Să se știe că toate actele M-riî Neamțu sînt perdute dela seculari- zare încoace.... Guvernul a însărcinat pe Costachi Buță să rădice Arhiva M-rii Neamțu, el au rădicat-o în două transporturi: întâiul trasport s’a înecat în apa Buzcu ; al doilea transport au ars la Mănăstirea; lui Mihaî Viteazul la Bucureștî, unde fusese puse spre păstrare. Alte documente s’au luat altă dată de advo^ați și de academie. Acum tot ce se mai găsește la M-re este numai la mine Nar- cis, păstrate numai din prevederile mele. Membrii societății științifice și literare și colaboratorii „Arhivei^ Președinte, Teodor T. Burada, Secretar, A D. Atanasiu, Membriși colaboratori ; Gh. Aslan, profesor, publicist. . . . A. D. Atanasiu, profesor la Bele-Arte și Liceul Național. A. A. Bădărău, f. profesor, f. ministru de justiție. .N. A, Bogdan, publicist, funcționar la primăria de Iași. Gh. V. Botez-G ordon, publicist, prof.'școala de arte și meserii. T. T. Burada, publ..ᵣ artist, prof., membru coresp. Academiei. D-na Laura Constantinescu, profesoară. Arhiereid Narcis Crețulescu, f. starețul Mănăstire! Neamț. Dr. Leon C. Cosmovici, profesor universitar. Const. Doboș, publicist. I. Găvănescid, profesor universitar. Gh. Ghibănescu,prof.publicist, membru coresp.. al Academiei. Em. Grigoromtza, profesor publicist. Artur'Gorovei, publicist. Ilie Ghibănescu, profesor avocat; D. Grecegnu, fost ministru de justiție. Eugeniu. Boureanul, publicist, avocat.: Valeriu, Hulubei, profesor. Dr. 8.. Konia, farmacist. D. Longmescu, avocat, publicist. Dumitru C. Moruzi, publicist. Mihail Lungeanu, magistrat, publicist. Dr. Georges Mileticiu, medic șef al spital. Madona Dudu, Craiova,. VI. Mironecu, arhitect publicist. Gh. Nădejde, profesor, direct, gimn. Ștefan cel Mare, publ. Dr. I. Naum, avocat, fost director al penetenc. Focșani. Dr. T Nicolau, profesor liceul Internat. Dr. G. public., f. subdirector la Biblioteca Statului Iași. N. D. Pompei, profesor universitar. \ - N. Rădulescu-Niger, publicist, București. — Eug Revent, profesor, publicist. Romulus, Sevastos, profesor. D-ra Eufrosina Simionescu. G. D. Stahi pictor, fost director Artelor Frumoase Iași. : Dr. M. Strâjan, profesor, etc. I. C. Tăzlăoanu, institutor, director. Câton Teodorian,. publicist, funcționar. Mihai Tomida, profesor, director liceului: Internat. Riria Xenopol publicistă. A. D. Xenopol prof. universitar, membru al Institutului de Franța: Membru al Academiei Romîne, etc. etc. A. Philippide, prof. universitar, Membru al Academiei, etc. N Zaharia, publicist. Membri corespondenți Dr. Ladislau Thot, Ri&rsA)rvL al mai multor societăți științi-• fice și literareIJjphest. A BO N A M E N T U L Ediția de popularizare 10 lei; un număr .85 bani. Ediția de lux : lei pe an în țară și străinătate. 1 număr -1 leu 25 bani. Sevista apare lunar afară de vacanță Iulie și August. Pentru numere vechi și volume din anii trecuți, a se adresa ad-ției. Avem cîte-va colecții complecte dela anul I pănă la al XXII-leă. Pjremii „Arhivai¹ acordă abonaților ei următoarele premii, cu începere de la1 Ian. 1911. 1) Cine face șase abonamente pe an, și va trimite costul lor, administrației, va avea un abonament premiu sau. valoarea în banî.? 2) Cine face 20 abonamente, în aceleași condițiunl, primește patru abonamente premiu sau valoarea în bani. 3) Toți abonații cari vor plăti direct administrației abona- mentul în cele trei luni de la începutul anului, vor concura la 10 abonamente', premii din „Arhiva“ ce se vor distribui pe anul următor 1572, precum și la 10 volume din revista „Arta Romînă“ pe diferiți ani. ■ 4) Toți abonații, care vor trimite abonamentul direct admi- nistrației în cele trei luni dela începutul fiecărui an, cu începere, din Ianuarie 1911, după 6 ani, adică pe al 7-lea, vor avea a- bonamentul pe un an, ca gratificație, fără a plăti nici un ban ADMINISTRAȚIA ÎNȘTIINȚĂRI: Din cauza materiei prea multă d-nii colaboratori sunt rugați a îngădui. Va veni rîndul la toți. „Toți colaboratorii de pe vremuri ai părintelui S FI. Ma- rian din Suceava (Bucovina) sînt rugați a face cunoscut adresa lor d-lui Liviu FI. Marian, în Suceava, pentru a le trimite gra- tuit broșura . Simion Florea .Marian. —: :—-“7—:— ——'— : :----------------■ :------;---■—~— ----■ ■—'—“—: ~ ~ —Țp - Institutul de Arte Grafice N. V. Ștefăniu. eț Co. (vîs-a-vîs de Mitropolie) ANUL XXII.Mai 1911 No. 5. dRBIVd ORGANUL SOCIETĂȚII ȘTIINȚIFICE și LITERARE ®sa®DINIAȘI®®®® SUMAR Pag. A. D. XenopoL—Unitatea sufletului romînesc . 183 Dim. C. Zavalide—Solie (Poesie)............199 Eug. Revent.—Cugetări, (Poesie)............200 Eufrosina Siminionescu — Femeea ca factor în evoluția socială. . .....................x 201 T. T. Burada.—Teatrul în Moldovaa (Stagi- unea 1872—1873). Opereta italiană. Tea- trul francez................... ./ . . 210 N. A. Bogdan.—La Curtea ele Argeș, (Impre- sii din călătorie). . . . . ..........219 Vladimir Mironescu.—Privire retrospectivă' asu- pra treculului nostru paralel cu a vecinilor; răspuns la „Kulturarbeit des Deutsclitunis in Rumănien de Dr. Emil Fischer .. . 224 DOCUMENTE Arhiereul Narcis Crețulescu. — Zestrea mă- năstirei Neamțu-Secul (Tablou de moși- ile perdute ori înstrăinate în curgerea vremei, care la 1854 nu erau întrupate la M-rile Nemțene).....................230 Pentru orice privește redacția și administrația, a se adresa d-lui A, D. Atanasiu, profesor, Iași, ABONAMENTUL 10 LEI PE AN 1911 Onor. Cititori, Unul din mijloacele însemnate; de răspîndire a culturei este publicistica. Și „Arhiva⁴¹ de 22 de ani a îndeplinit acest rol din două puncte de vedere, și anume : de a încuraja tinerele vlăstare ale științei și litera turei romînești, prin publicarea lucrărilor lor în „Arhiva⁴⁴, pe lîngă autoritățile științifice și literare recunoscute, și de a împărtăși aceste lucrări publicului prin stăruința conti- nuă, a acestei reviste. Ați primit regulat numerele pînă acum și vă rugăm foarte mult a ne trimite abonamentul Dv. din urmă, dacă sînteți în în- tîrziere, și pe anul curent, care nu e plătit. Sînt cunoscute sentimentele de care.sînteți însuflețit pen- tru răspîndirea și încurajarea culturei romînești și sperăm în prețiosul Dv. concurs. • Administrația. Bibliografie Așezămîntul cultural al Mitropolitului Dositei Filiti, dela înființare pînă astăzi 1882—1910, București, Inst. Arte Grafice Gobl,’1911. Em. Grigorovitza. Scrieri în limbagiu moldovenesc, se află de vînzare la Librăria Națională (București). i 1,—Chipuri și Graiuri din Bucovina, voi. ilustrat lei 2.50 2 .—e la Hotare, istorii moldovenești. 1 voi. lei 2. 3 .—Schitul. Cerebucidui, povestire istorică 1 voi. lei 1. 4 .—Oameni vechi, trad. după originalul rus a lui Gogol, lei 0.30. 5—Povestiri răzlețe, (în Bibi, pentru toți lei- 0.60. 6 .—Cum a fost odată, schite nouă din Bucovina 1 voi. lei 2.50. ’ ' E. G. Racovitza et R. Sevastos.—Proidotea Haugi n. g., n. sp., Isopode oligocâne deRoumanie etles Mesidoteini nouVelle souss-famille. (Archives de zoologie' experimentale et generale, Paris, 29 Dec. 1910. Librairie Albert Schulz), N. Zaharia.—Amorul—cum iea naștere—cum evoluează,— cum se stînge,—cum se degradează.—Amorul și nebunia .—Sinu- ciderile din amor. 1911, București tip. G. lonescu, str. Academiei 30 Pr. 1 leu. ’ Albert Samain.—Polyphem, poemă dramatică în două acte. Trad. în versuri de I. M. Bașca, ed. Asociației culturale, Iași, 1911, pr, 30 bani. Felix Ravenna.—Bollettino Storico Romagnolo. Ravenna (S. Vitale). Organul Societății Științifice și Literare Din ia si AmTxxn NoTI Mai 1911 Unitatea sufletului romînesc¹) Cînd vorbim de sufletul romînesc înțelegem prin el ma- nifestările intelectuale ale întregului nostru neam, adecă partea comună a tuturor manifestărilor individuale. Așa bună-oară limba este productul nu a minței fiecăruia, ci a minte! colective; tot așa și moravurile și obiceiurile, poveștile și poezia poporană, muzica și danturile naționale, portul, clădirea caselor, uneltele în- trebuințate, și într’un cuvînt toate acele îndeletniciri pe care le practică toată lumea. Acest complex de activități intelectuale alcătuește sufletul poporului în deosebire de sufletul individual. Acest suflet poporan este însă deosebit după elementele etnice la care’l considerăm: altul este sufletul romînesc, altul cel grecesc și altul cel unguresc. Dar chiar în sinul aceleiași rase, se deosebesc sufletele popoarelor deosebite ce se țin de ele, încît totdeauna divergința există. Așa sufletul poporului nostru e deosebit de acel al poporului francez, italian, spaniol și deosebit chiar de acel al poporului roman din care se trage. Fiecare unitate etni- că este produsul unei combinații de elemente omenești deosebite, introlocate prin amestec și încrucișare, modificate prin climă și așezare geografică, prin dezvoltarea istorică și înrîuririle cărora a fost supusă, încît alcătuește un tot deosebit de restul omeni- re!. Și că această deosebire există, ne-o dovedește mai ales îm- prejurarea că fiecare. popor vorbește o limbă deosebită, neînțe- leasă de popoarele celelalte, și pe care este nevoit a o învăța cu multă osteneală, spre a o putea mînui. Natura deci a pus J) Conferință ținută la Peatra-Neamț în 5 Decembrie 1910. 194 A. D. Xenopol ca însăși această stavilă firească între popoare, silindu-le a’și concentra viața în ele. însuși, și legînd dezvoltarea omenirel de acea a acestor centre mal restrînse. Pe lîngă multe alte însușiri de preț ale sufletului romînesc voim să atingem pe una care-mî pare a avea o însemnătate de- osebită ca părghie civilizătoare. Este aceia a unit aței sale, adecă împrejurarea, că deși neamul nostru este răspîndit pe un terito- riu atît de întins, 300.000 de kilometri patrați în corpul nostru cel mare de la Nordul Dunărei, totuși pretutindeni rostirea cu- prinsului nostru sufletesc este aceeași, înțeleasă de la un capăt la celalalt al regiunilor deosebite locuite de Romîni. Intr’adevăr graiul romînesc este acelaș în toate- părțile lo- cuite de Romînii din Dacia Traiană, și nu există aproape nici o deosebire dialectală care să împedice această înțelegere. Sunt fără îndoială deosebiri în tezaurul de cuvinte, deosebiri lexicale, dar care nu ating esența însăși a limbei și nu opun înțelegere! comune decît o stavilă ușor de învins. Așa cînd Munteanul zice ca se cheme un lemnar să’i dreagă ulucii, noi putem găsi ideea stranie, știind că ulucii sunt de tinichea și că lemnarul nu ar a- vea ce căta în asemenea treabă: dar uluc peste Milcov înseamnă ceea ce la noi se numește zaplaz. De asemenea cînd zice Mol- dovanul că i s’a rupt colț anul. Munteanul rămîne nedumerit căci el numește acel element al învestmîntărei ciorap, și așa mai de- parte. Mal îndepărtate sunt aceste deosebiri lexicale între graiul transilvănean și cel din România liberă și mai numeroase încă se întâlnesc ele între limba Romînilor din Banat și acel din restul țărilor de la Nordul Dunărei. Așa bmiă-oară întîlnim în Banat termini absolut străini Meros=mîndru Meserere=milă Matrac=băț Moțoc=prost graiului nostru ca : Mieriu=albastru Miră e=minun e Mozomanie=dihanie,. arătare. Dar aceste cîte-va cuvinte sau se înțeleg clin decursul vor- birii. sau întrebi ce însamnă. Chiar în cele cîte-va particularități morfologice precum rostirea lui n înaintea lui i în cuvinte ca : întăniu=înt&m calcaniu=calci\m gutanie= gutăe, sau sunetul t pronunțat ca c în frunce în loc de frunte, ceînăr în loc de tînăr; forma condiționalului la verbe: vrere-așt, fac ere-ași. nu sunt îm- piedicătoare de înțeles. Unitatea sufletului romînesc 195 Se poate deci susținea cu drept cuvînt ca limba Romurilor de la Nordul Dunării nu înfâtișază deosebiri dialectale, pe cînd este cunoscut că în Italia bună-oară, Venețianul nu înțelege pe Piemontez nici Romanul pe Neapolitan. De asemenea în Germa- nia țaranul prusian și cu cel din provinciile renane' se înțeleg numai cu cea mai mare greutate, lăsînd la o parte graiul pro- vansal din Franța care este aproape o limbă deosebită de cea franceză. Cum se face însă că pe un teritoriu atît de întins și, mai mult încă, străbătut de lanțuri de munți înalț! care pun sta- vile firești între deosebitele regiuni, să se întâlnească un fel de a vorbi atît de unitar? Explicarea acestui fapt se află în condițiile de viață făcute Daco-Romînilor prin năvălirile barbare. Retrăgîndu-se în munți înaintea potopului popoarelor sălbatece ce le ruinaseră statul și viața lor civilizată, ei se purtau fără încetare cu turmele lor din loc în loc, coborîndu-se iarnă din Transilvania și Banat în șe- surile Moldovei și ale Munteniei pentru pășunarea acelor turme, și întorcîndu-se vara înapoi în cetatea munților. Plin acest dus și venit necontenit al poporului de păstor al Românilor, s’a păs- trat unitatea graiului și a celorlalte elemente ale sufletului ro- mînesc care, fără această veșnică atingere, ar fi trebuit să se desfacă cel puțin în două mari ostroave intelectuale: acel de din- colo și acel de dincoace de piscurile Carpaților. In afară însă de această unitate a graiului poporan între grupele de Români așazate in deosebitele regiuni de la Nordul Dunărei, unitatea sufletului romînesc se mai păstrează cel puțin prin acest element al său de căpitenie—limba—și între clasa cultă și stratul de jos al întregului neam. La alte popoare bună-oară la Germani, la Franceji, la Ita- lieni, dialectul sau dialectele vorbite de popor sunt deosebite de limba literară a societăței culte, și numai școala introduce în min- tea oamenilor de rînd cunoștința graiului superior. La noi în țară, omul de jos vorbește aceiași limbă cu omul cult, și numai tezaurul de cuvinte, îmbogățit prin neologisme necunoscute în cea mai mare parte straturile inferioare, despart graiul cult de cel de rînd. Țesătura limbii însă forma cuvintelor comună ambe- lor graiuri, rămîn aceleași, și cu răspîndirea ideilor noue și a cu- vintelor ce le reprezintă în mintea straturilor de jos, se întinde tot mai mult unificarea limb el. 196 A. D. Xenopol Limba romînească, este deci același organ de înțelegere vorbit de tot poporul romînesc și înțeles de el din susul pană în josul piramidei sociale. In această unitate minunată a graiului național la Romîni vedem noi unul din mijloacele cele mai puternice de cultură a lui, de oare-ce ideile zcmislite în o parte a țărilor locuite de ei se respîndesc îndată în toată masa lor și acela înalte și frumoa- se izvorî te din mintea straturilor culte pătrund fără maro gre- utate în acea a celor puțin luminate. Nici nu sa știe ce putere uriașă reșede în această putință de circulare a ideilor în corpul întreg al poporului romîn care ca un sînge generos îi nutreșto- foate organele, îi înviorează toata puterile, îi înalță cugetul și’I înnobilează simțirea. Propășirea atît de repede și do uimitoare a neamului nostru se datorește în mare parte și acestei repezi răs- pîndiri a ideilor în mintea întregului popor. Pentru a înțelege mai pe deplin însemnătatea acestui fapt, să vedem ce se petrece cu poporul grecesc modern, și el un popor ce năzuește spre civilizație. Grecii de astăzi se consideră ca moștenitorii direcți și con- tinuatorii neîntrerupți al vechilor Elini, pe cînd noi ne privim numai ca de viță latină, dar alții de cît străbunii Romani. Această deosebire de concepție asupra originel a avut în- semnate rezultate. Grecii considerîndu-se ca Elini, au căutat a readuce limba lor la formele graiului vechiu de care acel vor- bit acuma de Greci este tot atît de îndepărtat ca . și acel romî- nesc de limba latin ăi din care a ieșit. Nu e vorbă și la noi s’a arătat într’un timp aceiași tendință de a ne considera ca ro - mani curați, de a ne apropia cît mal mult de viața romană. S’a cerut de unii din învățații noștri mai vechi reîntoarcerea statu- lui la formele republicane, a religiei la păgînism și mai ales a limbei la cea latină. Istoria Romînilor de Al. Treboniu Laurian care înlocuește datarea delaHristos cu acea de la facerea Romei, și mai ales vestitul dicționar al Academiei lucrat de același în- vățat în colaborare cu T. C. Massim, documentează această, ten- dință greșită în dezvoltarea poporului romîn. Dar o reacție să- nătoasă îndepărtă la noi primejdia și întoarse luarea aminte a scriitorilor noștri asupra graiului poporan, ferind astfel neamul romînesc de coiumperea și stricarea limbii. La greci din potrivă prin arhaizme și clasicizarea cît mai desăvîrșită a limbii grecoș ti Unitatea sufletului romînesc 197 moderne în scopul de a o apropia de antica, limba culta a Gre- cilor actuali se înstrăinează de mintea poporului care nu înțelege formele de ziare introduse de învățat!, așa că toate cele scrise prin cărți și gralu sunt înțelese numai da acei ce au învățat limba elină. Și această tendință de reîntoarcere alimbel grecești cătră vechea ei mamă a devenit o adevărată aiurare care nu mai cunoaște nici o margine, nici o îngrădire. îneît amenință chiar viitorul poporului grecesc. E drept că Grecii găsesc în această reîmprospătare a gra- iului străbun singurul mijloc de a dovedi lumii că ei sunt cobo- rîtoril anticilor Elini : căci de altfel toate minunatele însușiri ale strălucirilor lor strămoși le lipsesc cu desăvîrșire, și Grecii de as- tăzi sunt un popor foarte sarac în ilustrații pe toate acele tă- rîmuri alo cugetării pe care să înălțară antecesorii lor. Ei nu au nici poeți, nici filozofi, nici istorici, nici oameni do știință, nici artiști care să poată, rădica vaza neamului. Ne rămîne acuma de cercetat dacă se întinde unitatea su- fletească a neamului romînesc și peste hotarele Daciei Traiane și dacă Macedo-Romînii si Istro-Romînii pot fi priviți ca făcînd și el parte din această unitate sufletească ? Pe cînd limba Daco-Iiomînilor este înțeleasă do toți fiii a- cestul popor, acea a Macedo și Istro-Romînilor infățișază greu- tăți mult mai mari pentru a oi pătrundere. Nu mai este vorba aici do deosebiri lexicografice cu toate că și aceste sunt mult mai numeroase și mai însemnate, ci de însuși forma gramaticală și sintactică, care îngreuează înțelesul acestor adevărate dialecte romînești. Există între limba, Daco și acea a Macedo-Romînilor cam aceleași deosebiri care despart dialectul piemontez de acel neapoiitan. S’înțelege că aceste graiuri păstrează totuși caracterul romînesc și că sunt mai apropiate de limba daco-romînă de cum sunt apropiate de dînsa celelalte limbi neo-latine; că există, o mai mare asemănare între limba Macedo și a Istro-Romînilor și limba Daco-Romînilor, decît între această din urmă, limbă și cea franceză, italiană sau spaniolă. Cum se explică, această împrejurare ? In vremile imperiului roman, cînd Dacia făcea încă parte din el, limba latină răsuna în toată întinderea regiunilor stăpînite de el și în acea din răsărit se vorbea latinește nu numai în Dacia ci și în întreaga peninsulă a BalcanuluL 198 A. D. Xenopol Nu numai graiul latin se păstră în Dacia și după părăsi- rea ei de legiuni la retragerea acestora de cătră împăratul Au- relian, dar biserica romană creștină se lăți în Dacia după a ei deslipire, prin atingerea ei cu pop orația romană creștină de la sudul Dunărei. Precum însă Goții și Hunii răspinsesără pe Daco- Romanl în munții Carp ați, astfel năvălirea Slavilor și a Bulgarilor care se eșezară mai ales peste Dunăre, alungă pe Romanii din Moesia în catenile Hemului sau Balcanului, Pindulul și ale Rodopului. Regiunea dintre Dunăre și Balcani perdu caracterul ei romanic și se slaviză.Se interpuse deci o poporație slavă în- tre grupele de Romani retrase pe de o parte în munții Daciei, pe de alta în acea a sudului și apusului peninsulei Balcanului, între grupul Daco-Romînilcr și acele ale Macedo-Romînilor și Istro-Romînilor. Despărțirea răsăritului Europei de Imperiul roman începuse de pe la creștetul veacului al V-lea, cînd de fapt Impe- riul roman de apus, baștina latinităței, se desfăcuse în bucăți; iar despărțirea celor trei grupe de Romîm se înfăptui abia vr’o 300 de ani după aceea, pe la începutul veacului al VIH-le, încît această împreună viețuire a grupurilor romîneștl după ce ele înce- taseră de a mai fi în atingere cu împărăția romană, explică mai marea asemănare între graiurile grupurilor romîneștl, decît în- tre aceste și națiile de origină latină din apusul Europei. Tot suflet romînesc sunt și Macedonienil și Istrienii, dar suflet romînesc mai îndepărtat, cum ar fi verii între neamuri față de frați. Dar ce ne folosește această comunitate de limbi, de gîndire de apucături sufletești, cînd politicește suntem rupți în bucăți, des- părțite în țări deosebite și ascultînd de state deosebite; cînd nu ne este învoit a dezvolta pretutindeni după voia-ne și placul comoara sufletului nostru ? Mal nenorocită soartă de cît a poporului romîn nu cunosc decît acea a Poloniei. Ba dintr’un punct de vedere durerile Po- lonilor sunt mai puțin ascuțite decît acele ale Romînilor : căci la dînșil a apus cu totul soarele neatîrnăril, pe cînd la noi el lumi- nează o parte din neam pentru a arăta cu atît mai negru întu- nerecul în care zac celelalte. Italienii, Germanii au avut noro- cul de a vedea realizîndu-se unitatea statului lor și părțile ră- mase afară din această unitate sunt frînturi mult mai mici decît masele întrolocate La Romîni din protivă partea rămasă în a- Unitatea sufletului romînesc 199 fără ele granițele statului liber, este tot atît de mare și de în- semnată ca și acea cuprinsă în hotarele lui. Mai trist este însă, că împrejurările politice și mai ales puterea cea mare a statelor ce ne-au mîncat, nici nu ne lasă speranța unui viitor fericit. A- vem un ideal nu e vorbă, și idealurile sunt totdeauna învioră- toare de puteri și dătătoare de energii; dar cînd idealul este as- cuns de nori atît de groși, îl mai putem noi întrevedea, și mal ales putem noi să așteptăm coborîrea lui din lumea visului în acea a realității? Un lucru însă trebue să apărăm cu cea din urmă stăruință: este existenta neamului nostru, asa cum este el frînt în bucăți și risipit în statele vecine. Avem cea mai sfîntă datorie a nu lăsa să ni se știrbească întregimea noastră etnică, căci pe ea se razimă de o cam dată conlucrarea la dezvoltarea rasei romîne ; de pe latul ei piept se recrutează talentele și geniile care ilus- treză neamul și ne ridică în ochii popoarelor. Dacă trebue să așteptăm poate prea mult contopirea vieței noastre politice, viața noastră culturală comună există și este tocmai un rezultat a acelei minunate închiegări unitare sufletești, și această viață fiind singura noastră avuție, suntem datori să o apărăm pană la cea de pe urmă suflare. A. D. Xenopol SOLIE Unei frumoase Vestirea soliei trimeasă Pe-aprinsa soarelui rază, N-o ’ndepărta de la tine Ci-ascultă ce ea-ți cuvîntează: ,,Pornesc din zările-albastre „Scăldate-n văpăi de lumine, ,,Și-aduc solia curată „A unei dragoste senine. „Un an ce-ți slăvește ființa „Mai vajnic ca însuși pe zei, „Acela iubirea-ți trimete!... „...Ascultă dar glasul ei 200 Poezii ,,Cu drag la sin o-ncălzește ,.Dăi viața din viața ta chiar’... ..Să n-o izgonești, căci pleacă zdrobită ..Și dac’o rechemi?... Em zadar... Se stinge lumina în umbră Și raza se stinge domol... — Stil cine-I omul din lume Și cine trimes-a pe sol?... Dhn. C» Zavalide CUGETĂRI Cînd te gîndestl la ziua m caro In pirul tău va fi nustiu Și ido să mai aștepți în cale De cît doar noaptea din sicriu, Te’nircbi ce rost mai are’n lume Tot ce-a fost rău ori a fost buri Durerile ce te-mpresoară Ori fericirile ce-a pun... Vîntul poartă apa mării Noorii de vînt se poartă Frunzele ca și nisipul Au și elc-aceeași soartă ; Dar mai mult de cit nisipul De cit valurile mării De cît frunzele uscate Și tulburătorii zării, Nu-i nimic în lumea noastră Care veșnic să no stee Și mereu să tot coboare Cta un suflet de femee... Eugenia Revent Femeia ea factor te evoluția socială Urmărind cu deamănuntul evoluția femeei în decursul veacurilor ajungem la covingerea că femeea a fost în tot- deauna considerară ca factor economic, ca mijloc de pro- ducțiune, de sporire a avuției bărbatului. Și să nu credem totuși, că asemenea concepție brutală s?a epuizat de mult la popoarele vechi, sau mai există astăzi numai la Negrii Ho- tentoți sau la barbarii orientului, nu, din nefericire și Euro- peanul cult mai reține încă în sufletul său asemenea păreri, traduse adesea prin nota de minorat intelectual ce o atribue psihicului acestei ființî slabe. E un egoism al forței îngră- dit de legile sociale, și cînd forța primeză dreptul, după pa- radoxala dar practica sentință a lui Bismark, la ce alta ne-am putea aștepta? Dar între trecutul de mult dispărut și timpurile de azi constată o deosebire aproape fundamentală, dela starea pri- mitiv animalică ne-am îndepărtat, monstruozități sociale mai sînt și azi, dar epoce viitoare vor depărta tot ce vor găsi imperfect în prezentul relativ. Femeea slabă și supusă așa cum o întîlnim astăzî în imensa majoritate a cazurilor, datorește această stare a ei diviziune! munce! în lupta pentru existență. De cînd din Pithecanthropzis erectus omul începe să se cristalizeze ca o ființă deosebită față de alte mamifere, de atunci între cele două sexe se stabilește în cursul evoluției sociale o diferință de muncă: ornul ocupat cu războiul, cu vînătoarea, femeea cu creșterea copiilor, cu ocupațiunl casnice și liniștite. In timpurile primitive încă, femeea îșl ajuta bărbatul în potriva oamenilor rivali sau a animalelor, dar din acest punct de vedere ea nu dispunea, de cît de o rezervă de forță, care pe încetul se atenuează ajungînd să se anihileze din lipsă de exercițiu. 202 Eufrosina Simionescu Traiul liniștit, chiar cînd ar fi fost îngreuiat cu vre-o însărcinare neprevăzută sfîrși prin a aduce o schimbare în natura fizică și morală a sexului feminin, schimbare trans- misă apoi mai departe în virtutea lege! eredităței sexuale. Din acest punct de vedere, femeea era considerată ca o fi- ință inferioară, de aici condițiunile de sclăvie, de aservire în care o găsim uneori încă și azi. Forța psihică neputînd să se exercite din cauza înlă- turărei femeel de la activitatea socială nu s’a putut dezvolta, așa că cu drept au putut să argumenteze apoi susținătorii inferiorităței femeel, ca o inferioritate organică, însăși carac- terizază natura sa intimă. Și cu toate acestea trebue să ne dăm seamă că în reg- nul animal sexualitatea femenină nu aduce numai decît după ea o inferioritate în forță, chiar în primele stadii ale exis- tenței omenești femeea nu se deosebește mult în afară de sex de tovarășul său, diferența ce se accentuează cu timpul și mai mult la popoarele civilizate. Pe scara inferior omenească la Papuași d. ex. condi- țiunea socială a femeel e îngrozitoare, fără nici o protecție, lasată la libera discreție a barbatalui, acesta poate să uzeze de ea cum vroește, poate chiar să o omoare sau să o mă- nînce, canibalismul în Papuazia fiind așa de răspîndit. Fe- meea nu e considerată altfel decît ca un animal de prima utilitate, și dacă mai adăugim că la bătrînețe femeile sunt omorîte ca vrăjitoare, ne putem lesne explica de ce sinuci- derea acestor nenorocite creaturi e pe o scara întinsă. De altfel soarta lor nu e cu mult mai bună în Austra- lia. In această parte de pămînt și mal ales în Melanesia în- tîlnim prima închegare de societate omenească. Tribul aici constitue unitatea politică, primordială, și familia după cum o înțelegem noi astăzi, nu există. Toți membrii tribului sunt egali între dînșii, fie care trib are numele său particular, simbolul de recunoaștere, așa zisul totem. Iar unirea sexe- lor, căci de căsătorie nu poate fi vorba la asemenea oa- meni primitivi e de natură esogamică, adică membrii unui trib își capătă femela prin rîpire din tribul învecinat. De si- gur că la bază a existat o endogamie primitivă, și numai cu timpul triburile diferențiindu-se s’a ajuns la o schimbare. Ne putem aștepta că în asemenea condițiuni situația fe- meel să fie mizerabilă, Poligamia e practicată în mod liber iar femeea n’are considerațiunea nici a unui animal. îndato- rate cu serviciile cele mai grele, ea duce toate poverile băr- batului, cînd acesta lipsește și caută hrană pentru stăpînul, care în schimb o brutalizează într’un mod bestial. Totuși unele dintre ele au o misiune mai înaltă, aceea de a între- ținea nestins focul, căci Australienii sunt pre puțin experți Femela ca factor în evoluția socială 203 în a’l aprinde. Cu toate acestea e așa de puțin considerată din partea omului pe care-1 servește, în cît după lohn Lub- bocq: ,,il est permis de se demander si l’homme ne met pas son chien, quand celui—ci est vivant, absolument sur la mâine ligne que sa femme et s’il pense plus souvent et plus ten- drement ă l’une qu’ă l’autre apres qu’il Ies a manges tous deux“ ’). Sclavă a bărbatului și a tribului din care face parte ea chiar în petrecerile intime foarte rar joacă un rol activ, de cele mal de multe ori și în acest caz e considerată ca un instrument numai de plăcere. Cu toate că nivelul intelectual al Papuașilor e mal ri- dicat decît al indigenilor din Australia, totuși evoluția mo- rală nu e necesar corelativă cu un asemenea progres indus- trial, și deși Papuașil cunosc agricultura, au arme de apă- rare construite aproape sistematic, totuși femeea rămîne în- tr’o stare deplorabilă, după cum am arătat-o mai sus. Se vede deci în mod clar, o atestă Letourneau, că teoria pusă în circulație de cătră Bachofen în lucrarea sa Mutterrecht și prin care el caută să arăte că societățile omenești la în- ceput ar fi existat printr’o eră de supremație feminină, în care adică femeea e baza familiei: Matriarhat, fază inferi- oară Patriarhatului, trebue respinsă, întrucît la cele mai pri- mitive rase, în Australia și Papuazia, care se apropie de faza inițială a omului nu se găsește nici o indicație de asemene natură, ci numai o filiație uterină, de pe mamă, recunoscută care nu trebue confundată cu matriahatul, instituțiune în care mama formează unitatea familiei în deficitul părintelui adesea, dacă nu chiar totdeauna, necunoscut. Și dacă la Australieni și Papuași căsătoria esogamică e generală, nu tot acelaș lucru se petrece în Africa, la u- nele dintre triburile Cafre și la Hotentoții Coros, căsătoria între membrii tribului nu e interzisă, propriu vorbind însă, ea se reduce la un simplu schimb al fetei de ordinar cu totul tînără, 12 ani cel mult, pentru bani sau un alt obiect de schimb, fie chiar pe datorie, pănă la achitarea cătră părinți. Evident că numărul femeilor variază în proporție cu starea economică a bărbatului, căci valoarea lor intrinsecă e în de ajuns de apreciată, de oare ce nu numai femeele care au datoria de a-și iubi bărbații, vedeți e o datorie de iu- bire, le aduc folos, dar un număr mare de copii sporesc a- vuția omului. Spirite eminamente practice, aceste popoare a- fricane văd în căsătorie o speculațiune comercială, își vînd copiii vără nici un scrupul, în schimb femeea poate să-I răs- 1) Citat (lupa Letourneau : La condition de la femme daus Ies diverses races et civilisations. 204 Eufrosina Simioncscu cumpere cînd a ajuns Ia o împăcare asupra sumei pe care proprietarul el, i-o cere. Aproape pretutindeni în Africa, fetele sînt vîndute fără de a li se cere consimțimîntul, uneori totuși, și mai ales în pătura oamenilor influența, ele pot să-și aleagă singure soțul, a costa însă, devine sclavul lor, și e dator de-ași impune moar- tea, cînd femeea ar înceta de a mal trăi. Claperton în opera sa Socond Voyage istorisește cu mult humor curiozitatea ce a produs mărturisirea sa cătră indigenii locului că Europenii sunt monogami. Ceia ce e caracteristic însă pentru sexul femenin în părțile Africei e faptul că ele sînt utilizate în războiu. După indicațiile lui Stanley în apropierea lacului Albert Nyanzam regatul Uganda, la curtea regelui, supraveghiarea personală a monahului e încredințată unui număr de amazoane înar- mate cu lance lungi: .,Elies sont toutes gracieuses et bonnes, avec un beau sein virginal. Mais ce que nous ale plus etonne c’est l’influence dela. disciplinei E de remarcat că în asemenea rol femeea renunță la drepturile el de maternitate. Și această funcțiune primordială a determinat între cele două sexe, diviziunea munccl, pe care noi o credem naturală și care e mai cu samă de na- tură sociologică. Această militarizare a femeel are deci o importanță decisiv teoretică, de oare ce atît în lumea isto- rică cît și în cea primitivă femeea se părea inaptă acestei ra- mure de activitate și această inaptitudine a fost invocată pentru a justifica subalternarea sa sexului tare. Cu toate că s’a citat adesea în fiecare țară, exemple individuale de femei cari s’au distins în meșteșugul armelor, s’a crezut totuși că aceasta, era mai degrabă o anomalie. Totuși în Dahomey (Africa) femeile sunt organizate întro adevărată armată ele apărare e statului, și spiritul militar adică ascultarea pasivă ca și slăbiciunea pentru băutură nu lipsesc acestor ființi curajoase, demne de admirația vechei Sparte. Cele mal grele asalturi și mai dureroase sunt înde- plinite de aceste războinice, pe care un misionar catolic în 1861 avu ocaziunca de a le admira în exercițiul lor militar. Din punct de vedere afeefiv însă, la rasa neagră fe- meea e superioară bărbatului, și probabil că acest ascen- dent de sentiment trebue să-l atribuim maternităței. Nu e de altfel ceva particular omenesc un asemenea sentiment, e comun și indispensabil pentru conservarea speciei și-1 găsim la femee cași la femelile animalelor inferioare, dar din acest simțirnînt primordial s’au dezvoltat altele mai su- perioare și mai umane. Din el probabil s’au născut inclina- țiunile de caritate pe care femeele negre le manifestă. Și vizitatorii ținuturilor africane inserează adesea în jurnalul Femela ca factor în evoluția sociala 205 lor de călătorie trăsăturile de .bună voință și afecțiune al căror obiect au fost din partea acestor ființa. Dar dacă afectivitatea mai pronunțată la femei decît la barbați e ceva inherent lor, și inteligența propriu zisă nu aparține numai' bărbaților, dacă femeea a fost supusă de to- varășul său brutal, aceasta e poate datorită și faptului că necesitatea de a-și îngriji copiii, a ținut-o de a lupta cu rnî- na înarmată. In prima fază a evoluției omenești o egalitate- în intelect se constată la amîndouă sexele, și numai mai tîr- ziu grație împrejurărilor vieții, intelectul unuea prevalează asupra celuialalt. N’am avea, nimic mai mult de adăugit în ce privește femeea în Polinezia, decît că ceva mai multă independență i se încredințază, iar inclinațiunile spre comunism deviază în poliandric. Tot atît de frivolă aici ca și aproape pretutin- deni în lumea barbară, mentalitatea eî copilărească a atras imediat atenția lui Cook, care înebuni întreaga populație distribuindu-i cîteva pene roșii. Cunoscuți abia, la sfîrșitul secolului trecut, emigranți eșițî din lumea asiatică, alții din america Precolombiană i’au descoperit navigînd în neștire pe vastul ocean. In insule, unde întîmplarea a adus pe acești navigatori, eî au găsit o populație care se apropia de tipul mongol, și a căror vrîstă nu trecuse de acea a pietrei cioplite. Aceștia sunt așa zișii Polinezieni răspîndiți în diferite insule din zona equatorială a oceanului Pacific și de ale căror moravuri ne-am ocupat în treacăt. Și dacă acum examinăm și obiceiurile Pieilor Roșii din America, găsim că o oare care considerație e concedată se- xului slab. E deja un simptom de înaintare. Băeții și fetele se cresc împreună, obiceiuri analoage ca în vechia Spartă, unde în gimnaziile căpitalei Laconiei, fete și băeți se exercitau la un loc, și totuși castitatea spar- tanilor n’a fost nici odată bănuită. Mai mult încă, oare cari inițieri pentru suportarea unei vieți frugale o constătăm la Peile Roșii, zile întregi nemîncate suportă copiii acestor Indieni Americani, și Iarna cea mal aspră o petrec adesea desbrăcațl în zapada geroasă, Iar morala sexuală, care se conduce de scopul înmulțire! copiilor împiedică dreptul pă- rintelui de a le lua viața. Cu totul altfel se petrece lucrul la o parte a Indienilor din America de Sud, unde infanticidul în linie femeească e aproape obligat. Cîtă deosebire de concepția timpurilor noa- stre moderne de civilizație! Drăgălășia copilărească, ca și perfecțiunea femeeî cîntate de poeți sunt ignorate. Copiii și femeea întru cît servesc ca izvor economic de bogăție sunt tolerați. 206 Eufrosina Simionescu Sub acelaș cer albastru Vare ne înseninează sufletul se întîmplă tragedii abia de presupus, și omul a cărei existență de o clipă și-o petrece în somnul adînc al neștiințel, rămîne totuși veșnic un tiran prin forță. In China femeea suportă aceeaș tutelă a bărbatului ca și la popoarele sălbatece ce le-am descris, și în această di- recție i se face chiar și educația. Căsătoria la ChinejI nu e facultativă ca în Europa, ci e considerată ca un act social și moral. Prima grijă e ca specia să se continue în condi- țiunî cît mai excelente, de aceia părinții se întreabă rar da- că o iubire adevărată leagă pe cei hotărîți să întemeeze o familie. Părintele adesea stabilește aceste legături și copiii mai cu deosebire fetele sunt datoare a-1 asculta. De aici și educația lor atît de docilă și pasivă: fără voință personală ele devin femei model de casă, sîrguitoare și liniștite. Meni- rea lor socială însă, atît de dură, adusă și în imperiul ce- resc apropierea unor acte barbare și infanticidul e exercitat în mod întins în primul loc atingînd pe fete. Poligamia cu toate acestea, ca și pe aiurea nu lipsește nici de aici, și cu toate sentințele aspre ale lui Confucius, răul nu poate fi înlăturat. Cultura mai mult sau mai puțin înaltă e un apanagiu al familiilor bogate, Iar pentru fetele sarace ea nu convine decît cînd ele sunt destinate unei vieți de libertinaj. In a- cest caz puține cunoștinți literare, învățarea unei arte, a cîntului d. ex. exercitarea profesiune! de.,artistă¹¹, ,,gueicha“ cum se numește lajaponeji, încheie întreg programul de studiu . S’ar părea poate firesc ca japoiiejii cel puțin să vadă în femee un egal, și nu o ființă subalternată, ar fi o înșe- lare. Prejudecățile Japonezului europenizat sunt tot așa de tari ca și ale Chinezului retrăgînd, și numai în ultimul timp s’au întreprins slabe încercări de emancipare. După ce am analizat întru cîtva condițiunea femeei la diferite rase și popoare, să facem o expunere istorică a stărei ei în timp. Egiptenii cei mai civilizați oameni din lumea veche, o consideră liberă cu desăvîrșire și egală în drepturi cu băr- batul. Oare ceva aproape paradoxal pentru timpuri ca a- celea ale dinastiei a 2-a și pentru o țară cu moravuri con- servatoare ca Egipetul. Această egalitate și, pănă la un punct superioritate chiar, se reflectă și în religie. Zeitățile din țara vechilor faraoni sunt în mare parte femei, și renu- mita Isis, principiul tuturor lucrurilor, zeița nemuritoare, e superioară lui Osiris după cum o denumesc și inscripțiile: „Mama regelui Horus, sora și soția regelui Osiris, regina întregului pămînt¹¹ Și Diador, cugetînd mal departe afirmă, Femeia ca factor în evoluția socială 207 că subordinarea soțului după cum se constată din diferite contracte și inscripții, ar fi datorită credinței în superiorita- tea lui Isis, binefăcătoarea țării. Ca consecuență imediată e încredințarea funcțiunilor sacerdoțale femeeî, și e de mirare cum Herodot neagă acest adevăr stabilit ulterior. Dar ceia ce e excepțional într’ade- văr, este contractarea căsătoriei într’un chip cu totul libe- ral și independent, legile și religia ne mai avînd nici un a- mestec, de oare ce statul avea protecția supușilor săi. într’un document vechiu păstrat se dau oare-care consi- lii : „Mon fils, eloigne toi d’une femme qui aime la parure car ce sont des signes d’adultere que Ies etalages d’anneaux et de clochettes¹¹, și mal departe : ,,Celle qui met du noir ă ses yeux montre par la sa futilite. A quoi sert le noir des yeux? On gâte une belle imuge avec lafumee des lampesu. Un fel de vade-mecum și astăzi de actualitate. La Evrei ca și în Egipt femeia e ceva mai considerată. Dictonul memorabil: „Cinstește pe tatăl tău și pe muma ta .../* o presupune cel puțin, deși convingerea că femeea e un suflet inferior omului nu lipsește nici Evreilor, ba în textele rabinice chiar, se menționează această inferioritate, afirmînd că o absență totală de suflet o caracterizază. In ori ce caz un progres în raportul dintre sexe se învederează, deși fe- meea rămîne mijlocul de perpetuare al familiei, căci însuși Geneza pune în relief datoria omului de a lăsa urmași de preferință fii, cu riscul de a îndepărta pe aceea ce nu-i poate da. Poligamia o găsim și'aici și biblia cel puțin nu o desa- probă. Se vorbește într’un mod legendar despre haremul re- gelui Solomon și despre frumoasa Abisag, supranumită ,.ju- vaerul seraiului¹¹, care învioră ultimile zile din viața rege- lui poet David. Educația ce se dădea fetelor era>patural potrivită cu idealul vremei, pregătirea pentru un fia! domestic o cere portretul femeeî desăvîrșite, după însuși textul sfînt al bibliei. Ideal economic și brutal totodată, iar în altă parte geneza ordonă omului de a părăsi pe tatăl său și pe muma sa pen- tru a conviețui cu femeea ce și-a ales, ferindu-se de a o jigni, căci ușor îi vin lacrimi în ochi. Aceleași considerente le găsim în general la Indieni și la Arabi. In Coranul Profetului se spune clar: „Bărbații sînt superiori femeilor din pricina calităților prin cari D-zeu le-a dat întâietate și pentru că ei înzăstrează femeea¹¹. Deci prin dreptul divin și prin acel al banului. Argument fără re- plică pentru adepții lui Mohamet. Iar după codicile lui Manii femeea trebue să depindă mereu de cineva. Cînd e copilă de tată, tînără de barbat iar văduvă de feciorii săi, sau ru- dele bărbatului, ori în caz extrem de stăpînitor. Obligată de 203 Eufrosina Sîmionescu a servi pe bărbat, ea îl respectă ca pe un zeu, vesele în totdeauna, trebue să comunice acest sentiment celor clin ju- rul ei, căci numai astfel familia se poate înmulți. Iată deci clar reeșit acelaș principiu economico-social, cu urmări de o complectă lipsă de instrucțiune afară numai de preocu- parea de a plăcea și de a parveni să îndeplinească îndelet- nicirile de viață domestică J). încă cîteva cuvinte asupra femeel la Greci și la Ro- mani înainte de a termina. La aceste două popoare care țin recordul civilizațiunel în antichitate, sclăviea femeel ne sur- prinde, căci ea rămîne servă a bărbatului atenian sau a sta- tului cum e la Sparta. înainte de Cecrops chiar, tradiția ne vorbește despre o epocă de comunism, cînd tatăl rămîne ne- cunoscut, iar în timpul perioadei monogamice, care e și pe- rioada istorică a Atenei, femeea n’are de cît o libertate re- lativă. Ea depinde în totdeauna de un stăpîn ,,kărios“, care poate fi tatăl, fratele acestuia, și în sfîrșit măritată are drept stăpîn natural pe soțul său. Minoră toată viața ea nu poate întreprinde nimica în mod independent, și numai mult mai tîrziu și-au căpătat în grecia femeile oare-care independență cînd poeții satirici nu perd ocazia de a persifla noua stare de lucruri. Și nu e poate întîmplător că politeismul helen dînd preeminență zeilor, a făcut totuși, un loc larg zeități- lor femeel, religia nu este decît efectul stărei psihice a unui popor, așa că cu drept cuvînt s’ar putea induce, că în perioada mitopoetică a Greciei, femeele au avut o mare in- fluență, și Psiche care reprezintă pasiunea intelectuală, cași Palas Atene, eșită din capul lui Zeus, dovedesc că în patria miticului Homer calitățile sufletești ale femeel erau recunos- cute. De almintrelea pănă tîrziu încă, s’au impus în lumea helenică femei cu o instrucție serioasă, așa zisele hetaire. devenite personalități de muncă, dintre care unele au avut cuvîntul precumpănitor în conducerea statului. Și la Roma dreptul da tutelă, de „manusu al barbtulul asupra femeel e în vigoare, dar pe încetul această stare a evoluat dela supunerea desăvîrșită, cătră o libertete tot mai largă, ajungînd chiar la moravuri licențioase. Și dacă cul- tura fetelor se rezumă în cîteva cunoștinți convenabile tim- pului, în ori ce caz femeea îndeplinea un rol activ în fami- lie, acel de educătoare. E de prisos să mai amintim despre Cornelia, care-și arata, nu fără oare-care mîndrie, ,,sculele saleu menite să aibă în viitor conducerea destinelor cetății eterne. In decursul acestui studiu am văzut în scurt cum de la începutul societăților omenești femeea a fost subjugată de 1) Cf. Găvanescul. Istoria Pedagogiei. Voi. I. Femeia ca factor în evoluția socială 209 tovarășul său, sclavă, minoră, supusă, ținută dapartc de viața liberă și activă, oprimată, legile, religia și morala nu i-au îndrituit niciodată independeța, iar educația domestică' și socială o dresați de a fi servă sau instrument docil de plă- cere. Cultura intelectuală a fost rezervată omului; femeei nu i-a fost comunicată decît excepțional și atunci instruc- țiunea ii era făcută de părinți sau de soți, cum s’a întîmplat în Epoca. Renaștere!; în colo școli de călugărițe catolice o tîmpiau mai mult decît căutau să o lumineze. Și dacă e- ducația și ereditatea, după Guyau, sunt factori decisivi în evoluția genului uman, s’ar putea oare negri influența ne- fastă a unei mame inferioare asupra descendenței sale im- primîndu-i o scădere sufletească. Marion în cartea sa: ,,Psihologia femeeiu arată însuși- rile care s’au ivit în femee din momentul ce ea a fost, su- pusă de tovarășul său; și dorința de a plăcea bărbatului, precum și înclinațiunile ei de a-1 înșela sunt datorite numai stărei de inferioritate socială și de sclavie în care ea dela început s’a găsit. Nici un progres social serios și durabil nu-î posibil, dacă femeea nu participă pentru a-1 ajutași beneficia de el. Aserțiune atît de adevărată și cu toate acestea neadmisă decît de o minoritate de inteligenți. Deziderat, ce pentru a-1 putea înfăptui se cere în primul rînd de a pune, atît pe cît e posibil, peacelaș picior de egalitate cele două sexe, în edu- cație, în căsătorie, în familie și în marea societate. Cînd toate aptitudinile vor fi libere a se exercita fără constrîngere, echilibrul social se va face de la sine; o ci- vilizațiune omenească înaintată va ști să ușureze obligațiile date femeei de natură. Familia nu se va nimici, din contra traiul ușurat și neatîrnarea economică vor da femeei forța de muncă, pe cînd specia nu poate de cît să cîștige, căci căsătoriile nu se vor mai contracta decît din îndemn sufle- tesc. E drept, că în organizația noastră socială, o amelio- rare în soarta femeei s’a făcut, dar în evoluția lentă care se prepară e de absolută necesitate ca o reformă treptată și adîncă să transforme în bine toate instituțiile: căsătoria, familia, regimul proprietăței și chiar organizația politică. S’a adus ca probă de inferioritate mintală a femeei, lipsa de originalitate. Ele n’au produs încă, zice Stuart Mill dintre acele mari și luminoase ideî, cari imprimă o epocă în istoria gîndirei. Dar aceasta e datorită faptului că sexul fcmenin a fost.pănă acum încătușat față de aspirațiunile sale intelectuale, și e de mirare încă că un mare număr de fe- mei a putut să învingă toate greutățile, unele din ele să se impună chiar alături de somități indiscutabile, cît despre vi- itor, nimeni n’ar putea să facă prevederi asupra lui /un lu- Arh'va o 210 Eufrosina Simionescu cru însă, rămîne constatat, că în arta dramatică femeele de geniu au fost mai numeroase decit bărbații. Femeea cu adevărat instruită și inteligentă nu se va îndepărta nici odată dela menirea ei naturală. Prin educa- ție, avînd omenirea în mînele eî, va ști să o îndrepte pe calea progresului. Ea nu va fi o jucărie în mîna bărbatului, dar nici a- cesta nu va mai fi brutal, ajungînd pănă la bestialitate. Intr’o stare socială mai sănătoasă, mai justă și mai bine o- rînduită, diferența socială, mintală și chiar fizică între cele două sexe, zice Letourneau, în op. citat, se va atenua, iar corpul social nu va putea decît să cîștige Platon, marele cugetător al antichitățeî, întrebîndu-se pe ce se întemeiază presupusa inferioritate congenitală, a- firmă, că: Nici o funcție de cele ce se împlinesc în stat, nu aparține bărbatului ca bărbat sau femeeî ca femee, ci între amîndouă felurile de ființi dispozițiile naturale sunt de o potrivă împărțite, și femeea poate tot așa ca și bărbatul să ia parte la toate activitățile : în totul însă, femeea e mai slabă decît bărbatul x). Iată deci, principiul egalitar al filozofului vechiu reluat în discuție de civilizațiunea modernă, și a cărui aducere la îndeplinire aparține viitorului. Eufrosina Simionescu TEATRUL IN MOLDOVA (Urmare) STAGIUNEA 1872—1873 Continuarea direcțiunea lui Teodor Aslan.—Artiștii ce compun tru- pa teatrală.—Dimancea în piesa Mutul-—Dări de samă despre diferite reprezentații.—Beneficiul și jocul de însemnat în piesa Idiotul.—Beneficiul actriței Merișescu cu piesa Chirița în lași. —Prima reprezentație a piesei Porcarul și Măria Sa, de U. A. Urechiă.—Reprezentațiile date de trupa lui Millo.—Opera Itali- ană.—Debutul lui Costache Strat în Opera Trovatore.—Tea- trul Francez de sub Direcțiunea D-rei Keller. In cursul acestei stagiuni, Teodor Aslan a continuat a ținea direcțiunea Teatrului Național, în aceleași condițiuni ca și în anul trecut sub privigherea comitetului teatral de 1) Găvănescul. Loc. cit. p. 337. Teatrul în Moldova 211 care am vorbit în capitolul precedent. Din personalul artis- tic angajat pentru această iarnă, cităm pe artiștii, în cea mai mare parte cunoscuți publicului leșan, și anume: Mihail Galino, Const. Bălănescu, Pancu, Dimancea, M. Popovicî, Velescu, Alecu Gheorghiu, Gafencu, Manole, Negrutzi, Di- mitriu, Stroescu, și D-nele Raluca Stavrescu, Frosa Sarandi, Smaranda Merișescu, D-rele Constantinescu, Petrescu, Zam- firescu etc. Se făcură abonamente pentru 32 de reprezentații, pro- mițîndu-se prin program diferite piese naționale nouă. La 8 Octombrie 1872 avu loc deschiderea stagiune! teatrale, cu piesa Căsătoriile falșe (Les faux menages), de Ed. Pailleron, tradusă de Teodor Aslan. Duminica următoare în 15 Octombrie a avut loc debu- tul artistei bucureștene Frosa Sarandi, primă subretă, re- prezentîndu-se piesa Amorul Doctor, comedie-farsă în 2 acte de Doctorul Obedenaru, prelucrată după Moliere, în care a jucat mai tot personalul trupei, precum și comediile : Un trîntor cit zece, vodevil într’un act de Matei Millo, și Coar- da simțitoare, vodevil de Clairville și Lambert Thiboust, tradusă de Const. Bălănescu. Joi în 19 Octombrie se juca piesa: Mărirea și căderea unul om politic (Grandeur et decadence de Mr. Joseph Prudhomme), comedie în 5 acte în proză de Henri Monnier și Gustav Vaez, tradusă de T. Aslan. Duminică la 29 ale aceliași luni s’a jucat piesa Trei pălării (Trois chapeauxf comedie în trei acte de Alfred Hennequin, tradusă de S. Many, repetîndu-se și vodevilul, Coarda simțitoare, Joi 26 Octombrie s’a jucat piesa Julia, dramă în trei acte de Octave Feuillet, traducere. Spectacolul se sfîrși cu comedia într’un act: Cetește pe Balzac, în proză de Eugene Nus și Raoul Bravard. Apoi Duminică în 29 Octombrie s’a dat pentru întâia oară Maria Tudor dramă în 5 acte de Victor Hugo, tra- dusă de Costache Negruzzi. Joi 2 Noemvrie s’a jucat Domnia Slugilor, comedie cu cîntece în 3 acte de Eug. Grange și Raymond Deslandes, tradusă de C. Bălănescu, muzica de Flechtenmacher, pre- cum și comedia într’un act: Cetește pe Balsac. La 5 Noemvrie, s’a jucat piesa Mutul, comedie în 2 acte de Bayard, în care rolul principal l’a jucat actorul Di- mancea, care făcuse din acest rol o creațiune principală a sa. Asemenea s’a mai jucat atunci. Rupe-Fer, comedie în- tr’un act de Rosier, tradusă de D. Pancu și Un amic înfocat vodevil de Labiche și Alphonse Jolly, tradusă de Teodor Aslan. La 8 Noemvrie s’au jucat piesele Mercadet și Adevăr sau comedie. 212 T. 1. Burcida Duminică 12 Noembrie s’a dat piesa : Curierul de Lyon dramă cu mare spectacol, în 7 acte de Mareau Siraudin și Delacour. In această piesă rolul principal l’a jucat Alex. Gheor- ghiu (Lesurque și Dubosc) iar C. Bălănescu a jucat rolul lui Chopard, La 16 Noembrie s’a repetat piesa Trei pălării, come- die în 3 acte, și s’a maî jucat piesa Nu e voe, sau Postul de onor, vodevil într’un act de Dim. Velisson. Duminică 19 ale aceleași luni, s’a jucat, Mar cetina, dramă care a avut un succes cu totul nesatisfăcător. Curierul de Iași din 18/2 în No. 129, zice că piesa a- ceastă ,,a fost o alegere din cele mai puțin fericite. Actul întăi era de tot sarbăd plin de un spirit cu totul fără gust ce tindea numai la efect de comparație care mai de care mai trasă de păr ca să pară originale. Din norocire că în cele- lalte acte începu ceva acțiune, îneît mulțumită jocului D-nel Stavrescu publicul se retrase mult mai satisfăcut de cum de sigur se aștepta după actul întăi. D. Pancu a fost ca dc^ o- bicelu foarte natural în jocul său, ceea ce este un mare me- rit ; totuși nu ne putem împedica de a observa, că acest na- turalism era uneori prea gol, mai ales gesticularea d-sale ne-a părut prea neîngrijită, mînele erau în o veșnică bălă-- băneală, parcă ar fi fost independente cu totul de d-sa, ceea ce la un actor nici odată nu trebue să se întîmple, căci pe scenă pănă și natura se reprezintă prin artă, și numai prin aceasta devine estetică frumoasăⁱ€. La 26 Noembrie se repetă piesa Mutid (Le Muetd’In- gouville), precum și Baba Hîrca, operetă de Matei Millo, cu muzica de Flechtenmacher, aranjată în cor pe voci de Eduard Caudella. ,,Reprezentația aceasta a atras foarte mul- tă lume așa că mulți au trebuit să se întoarcă nefiind lo- curi. Se dădu mai întăi M.utid, pe care’l jucă d. Dimancea cu destul talent și foc, fiind pentru aceasta des aplaudat de public. Baba Hîrca au fost mult maî slab jucată de cît altă dată. d. Bălănescu uita prea des că este o țigancă și pără- sea accentul și pronunțarea potrivită, pe care pe urmă că- uta să le recîștige prin exagerări. Foarte bine ca totdeauna în acest rol, a fost d. Gheorghiu, cu mișcările sale și toată natura înfocată a lui Chiosa ; D-na Dimitrescu cînta binișor, cînd e vorba de noată medie, cele de sus insă le cam în- curcă. In totul se observă tendința de a face din Baba Hîrca o piesă caraghioasă, ceea ce ea nu este de loc, după ideea autorului, și muzica ei, ci ca și Barba Lătand și alte de aceste mai multe tablouri de moravuri stînse, sau ce merg spre stîngere, de cît o adunătură de scene grotesce“ 9- 1) Curierid de Iași Nr. 131 clin 29 Noembrie 18c2. Teatrul în Moldova 213 Joi la 30 Noembrie, sa reprezentat, în beneficiul lui Di- mancea, piesa Idiotul, sau Suteranul d'Heidelberg, dramă în 5 acte și 8 tablouri, tradusă de S. Mihailescu, muzica de Ed. Caudella. Succesul acestei reprezentații zice Curierul de Iași, a fost din cele mai mulțumitoare. Publicul era foarte numeros, Mulțl s’au întors înapoi ne mai fiind locuri: lojile erau toate pline. Amintirea lăsată de Pascalii, care au debutat în lași în Idiotul, atrăsese acest numeros public. D. Dimancea în a cărui beneficiu s’a dat reprezentația, a jucat rolul său cu un talent incontestabi, pe care Fam recunoscut deja în ro- lul de dăunăzi a Mutului . In genere d-sa joacă bine în ro- luri de tot mărețe, în caractere extraordinare, pe cînd din contra, în caractere mai simple, or cît ar fi momentul de important, d-sa este mult mai slab, rece și fără inspirație. Nu știm cărei cauze se atribuim această împrejurare, acea- stă schimbare a aceluiași om. Duminică 3 Decembrie s’au repetat piesele lulia și Ba- ba Hirca. Joi la 7 ale aceleiași luni, s’a dat în beneficiul Sma- randei Merișescu, piesei Cucoana Chirița sau Două Fete ș’o Neneacă. comedie cu cîntece în 3 acte de V. Alexandri, și Vlădulu Mamei, comedie cîmpenească într’un act, cu cîntece de Dl. Stăncescu. Asupra acestei reprezentații, Cu- rierul de Iași No. 137, face următoarele observații: ,,Publicul era foarte numeros, ca totdeauna cînd se re- prezentează pe scena noastră tablori de aceastea originale, în care se descrie o societate dispărută mai de tot acum, dar care a fost societatea în care au trăit părinții noștri. D. Alexandri, cu măeastra pană, a știut să prezinte icoana vie a unei societăți ce se duce, lăsînd loc alteia nouă gata să o urmeză. și menită a o surpa cu totul. Cîtă deosebire în- tre oamenii de atunci (1844) și între cel de astăzi? Cîtă schimbare în moravuri, în modul de a trăi, în limbă, în port. Intre salturile ce a făcut societatea noastră, și ea a făcut cam multe de vr’o 40 ani, acesta este poate cel mal mare și mai caracteristic. Toate aceste obiceiuri de care ne vor- besc piesele d-lui Alexandri, ni se par nouă astăzi ca niște visuri, cu toate că pe unele din ele le-am apucat și noi, și am asistat, pentru a zice așa, noi înșine la stingerea și ni- micirea lor. Dar tocmai aici e plăcerea de a le vedea repre- zentate, și a ne aminti astfel de dînsele și de oamenii care au trăit sub influența și dominarea lor. D-na Merișescu a fost admirabilă în rolul Cucoanei Chirița, unde s’a deosebit printr’o originalitate și o măestrie demnă în adevăr de toata lauda. Ce păcat însă că n’a fost tot atît de bine ajutată și de ceilalți actori. Dar ori cum fie, piesa a mulțămit publi- 214 T. T. Butada cui, care a aplaudat de repețite ori pe D-na Merișescu. Spec- tacolul s’a terminat cu Vlăduțu Mancei, o încîntătoare co- medie națională, în care d. Popo^ ici, în rolul lui Vlăduțu a fost cît se poate de bine. Nici că era cu putință ca cineva să esecute mai bine și mai original acest rol, destul de greu în genul său. într’un cuvînt reprezentația de Joi a fost în general mulțămitoare, și direcția ar face bine să reprezinte mai des piese de aceste naționale, în loc de drame rău tra- duse din limbi străine, și în cea mai mare parte, rău înțelese, rău jucate și în totdeauna nepotrivite cu moravurile și so- cietatea noastră¹¹. Duminică în 10 ale aceleiași luni s’a jucat pentru întăia oară Lucia Didier, dramă în 3 acte, de L. Battu și Jaime, tradusă de C. Bălănescu, și Coarda Simțitoare, vodevil într’un act. Duminica următoare în 17 Decembrie, s’a reprezentat piesa, O căsătorie în lumea mare comedie în două acte de Grigore Ventura, precum și Harță Răzășu operetă na- țională într’un act, de Vasile Alexandri, cu muzica compusă de Ed. Caudella. Acestea au fost cele întăi piese naționale jucate în această stagiune întru cît pănă la ele s’au repre- zentat numai traduceri. Joi 21 Decembrie s’au dat în beneficiul D-rei Constan- tinescu, drama Richard sau Copiii lui Eduard, în care au escelat mai cu seamă Raluca Stavrescu și Alex. Gheorghiu care juca pe Ducele de Glocester. La 27 Decembrie, Mercuri, s’au dat Jianu căpitan de Haiduci, comedie cu cîntece în 5 acte de Matei Millo, în care Mihail Popovicî a escelat în rolul lui Cîrc-Sardar. Jianu era jucat de Alex. Gheorghiu. Luni 1 Ianuarie 1873 s’au reprezentat a doua oară dramă Lucia Didier precum și piesa Soldatul Roman, co- medie vodevil într’un act. De asemenea între acte, Dl. Leon Cerchez J), a cîntat două romanțe noue: Adela, cuvintele de C. Scheleti, și Gondoleta, cuvintele de V. Alexandri, am- bele avînd muzica compusă de Petru Mezetti. Joi în 4 ale aceleiași luni, s’a dat reprezentația în bene- ficiul artistei Raluca Stavrescu, jucîndu-se pentru întăiași dată piesa Debora, sau Blestemul unei Evreice asupra unul creștin, dramă în 4 acte și trei tablouri. Beneficienta a făcut din rolul Deborei o creațiune foarte însemnată, care a plăcut mult publicului. Sîmbătă 6 lanuar, cu prilejul unui concert dat de D-ra Elena C. Epureanu, s’a jucat și canțoneta Pareatca, de loan lanov, esecutată de Teodor Aslan. ¹ 1) Astăzi căpitan în retragere. Teatrul în Moldova 215 Duminică în 7 ale aceleiași luni s’a repetat Debara. Joi 11 Ianuarie s’a reprezentat în beneficiul lui Con- stantin Bălănescu, o piesă nouă, originală, Porcarul și Mă- ria Sa, dramă în 3 acte de Vasile Alexandrescu Ureche, și cu balet național. La 14 ale aceleiași luni s’a repetat piesa Jianul. Joi în 18 Ianuarie s’a jucat în beneficiul artistului Pancu piesa Parizienii, comedie în 3 acte de Th. Barriere, tra- dusă de beneficient. Asupra acestei reprezentații, Curierul de Iași, No 8 din 21 Ianuarie 1873, zice următoarele : „Joia trecută s’a jucat, piesa Pansienil. D. Pancu, a esecutat de minune rolul său, fiind bine secundat și de mai toți ceilalți actori. Nu vom zice tot astfel și de traducerea piesei, datorită d-lui Pancu. Stilul este aproape de nesuferit limba stricată, espresiunile franceze traduse literal în romî- nește, ca: de grație (de grâce), a sfirșitprin a (a fini par) și altele. E regretabil că d. Pancu a căzut în categoria răi- lor traducători, care cred că pentru a traduce dintr’o limbă străină, mai cu seamă din cea franceză în limba noastră, e de ajuns de a da cuvintelor terminațiuni romînești. De a- cea acel nămol de traduceri (lucru devenind astfel foarte ușor) în care biata noastră limbă e stropșită și sluțită în- grozitor. Peste puțin ele au să ajungă a fi neînțelese, chiar de acei ce știu limba franceză. O îngrijire mai de aproape cel puțin pentru piesele de teatru, este neapărată, și onora- bila direcțiune ar trebui să aibă în vedere acest lucru, ori cît de puțin însemnat s’ar părea unora. Cele mai frumoase idei, dacă sunt rău exprimate și într’o limbă neînțăleasă, pierd toată importanța și meritul lor“. Sîmbătă la 20 Ianuarie s’a jucat, piesa U'flfrz din lume și viața de acasă, comedie în cinci acte de Dumanoir, tra- dusă pe Teodor Aslan, cu muzica cupletelor compusă de Eduard Caudella. Marți 23 ale aceleiași luni s’a dat în beneficiul ospiciu- lui de la Galata, comedia în 5 acte, Mărirea și căderea li- nul om politic. Joi, 1 Februarie următor s’a reprezentat în beneficiul artistului Mihail Galino piesa Czarina sau Moartea lui Pe- tru cel Mare, dramă în 5 acte de Eugene Scribe, pusă în scenă de Victor Delmary, în care rolurile principale au fost jucate de beneficient și de Raluca Stavrescu. Marți în 6 Fevruarie s’a dat a doua reprezentație în beneficiul ospiciului de la Galata cu piesa, Parizienii. Joi în 15 ale aceleiași luni, s’a jucat în beneficiul lui Andrei Ferri, casierul teatrului, piesa, Trei-zeci de ani sau Viața unui jucător de cărți dramă în cinci acte, tradusă de Costache Negruzzi, cu Stavreasca în rolul Ameliei, Pan- 216 T. T. Burada cu în Georges de Germani, Gheorghiu în bătrînul Germani și Galino în Verner. Sîmbătă în 24 și Duminică în 25 Fevruarie 1875, s’au jucat în fiecare zi piesele Rabagaș comedie în cinci acte de Victor Sardou. D-na Stavrescu a jucat pe Mistress Eva Blanth ; Galino pe principele de Monaco și Bălănescu pe Rabagaș. Sîmbătă în 3 Martie s’a dat în beneficiul actriței Ra luca Stavrescu și a actorului C. Bălănescu, drama în 5 acte intitulată Arta și inima sau Viața unei actrițe de Theo- dore Barriere. Mercur! în 7 Martie s’a închis Stagiunea Teatrului Ro- mîn cu piesa Hoții de codru și Hoții de oraș, dramă în 5 acte și șapte tablouri, cu care s’a închis numărul de 32 abonamente, ce directorul era obligat să dee după contract. După închiderea stagiune! de sub direcția luiT. Aslan, s’a anunțat în laș! sosirea trupei teatrale din București de sub conducerea artistului Matei Millo, spre a da un șir de 4 sau 5 reprezentații. Publicul ieșan primi cu cea mai mare bucurie această veste, și la 25 April a asistat în număr foarte mare la cea întăi reprezentație a acestei trupe, care a jucat pentru pri- ma oară în Iași piesa Apele de la Văcărești, revistă umo- ristică cu cîntece în trei acte compusă de Matei Millo 0- Această serată teatrală a fost foarte bine primită de nume- rosul public, lăsînd impresiunl vii în sufletul tuturor spec- tatorilor, întru cît piesa a fost găsită foarte comică și cu- pletele de actualități, pline de spirit, mai ales fiind jucate cu o perfecțiune rară ¹ ²). La 30 Aprilie, trupa lui Millo a dat a doua reprezen- tație jucînd piesa 33,333 Franci sau Sgircitul Galanton, comedie vodevil în trei acte, tradusă de Vinterhalder, cu muzica de Flechtenmacher. Vineri în 4 Mai s’a jucat pentru a doua oară piesa Apele de la Văcărești, de cătră Millo și trupa sa, în care piesă, se mai adăugiră niște cuplete relative la legea tim- brului ce se pusese de curînd în aplicare. Sala teatrului a fost plină, așa că mulți s’au întors de la ușă, ne mai găsind locuri. Duminică în 6 Mai s’a reprezentat Haimana canțonetă comică compusă de V. Alexandri, și esecutată de Millo ; 1) Această piesă s’a tipărit în București în tipografie CurțeT. Pasagiuf Romîn. 2) Curierul de Iași No. 48, din 27 April 1873. Teatrul în Moldova 217 precum și comedia cu cîntece Miile Directe)', compusă tot de V. Alexandri și jucată de mai mulți artiști. Miercuri 9 Mal s’au jucat a patra reprezentație a tru- pei lui Millo cu piesele: Bărbii lăutarul scenă comică de V. Alexandri executată de Millo, acompaniat de un taraf de lăutari, Haimana, canțonetă comică, și Millo Director, co- medie. Sîmbătă în 12 Mal s'a reprezentat pentru a treia oară piesa Apele de la Văcărești, cu adaos Timbru și Licențele Spirtoase. Mercur! în 16 Mai s’a jucat piasa Lipitorile Satelor, comedie-vodevil națională în cinci acte de Vasile Alexandri și Matei Millo, muzica de 1. Wachman. Sîmbătă în 19 Mai s'a jucat pentru ultima oară „de adio“ Apele de la 1 ăcăreștl, cu adaos Timbrul și Gr edilul Fonciar, sau Sîngele bere nu se face. OPERA ITALIANĂ In cursul lunei lui Martie a sosit în Iași o trupă de O- peră Italiană, venind din Kișinău, care dădu prima repre- zentație în sara de Marți 12, ale acelei luni, cu opera Ebreo de Apoloni. Artiștii cari luară parte la această operă au fost puțin apreciați de public Iar corurile mai cu samă au lăsat mult de dorit. Joi la 14 ale aceleiași luni s'a dat pentru a doua oară opera Ebreo, cînd execuția a fost cu mult mai bună decît la întâia reprezentație, rămănînd publicul pe deplin mulțumit. La 22 Martie a avut loc debutul prima-donel Falchero Corsi, reprezentîndu-se opera nouă. Contesa d’Amalfi, în 4 acte, muzica de maestro Patrello. Vineri 30 Martie s’a jucat II Bărbiere di Siviglia, o- peră în 3 acte de Rossini, în care D-na Corsi a cîntat la lecție La Mandolinata! La 8 April s’a reprezentat opera Norma, dramă lirică în 3 acte, de Bellini. Luni 9 April s’a dat Maria de Rohan, melodramă tra- gică în trei acte de Donizetti. Marți 10 April s’a dat II Crispino e la Comare, operă comică în 3 acte de Ricci. Mercur! în 11 April s’a jucat Un Ballo in Maschera, operă în 4 acte de Verdi. Joi la 12 April s'a jucat II Belisario, piesă lirică în 3 acte, de Donizetti. Sîmbătă în 14 ale aceleiași luni s’a dat o reprezentație 218 T. T. Burada extraordinară în care rolul lui Manrico din Trovatore a fost cîntat de complacere de tînărul leșan Costache Strat, care a fost primit și aplaudat cu multă căldură de publicul numeros ce a asistat la acea reprezentație, în care pentru întălași dată se vedea un romîn cîntînd în ansamblul unor artiști italieni de operă, cari bau felicitat apoi de succesul meritat ce l’au obținut. Duminică 15 April s’a jucat piesa Norma, dramă lirică în 3 acte de Bellini,—ca orchestră figura muzica Regimen- tului alV-le. Mercuri 18 April s’a dat Bărbierul de Seviglia în be- neficiul ospiciulul de la Galata. Joi, în 19 ale aceleiași luni s’a dat pentru ultima oară II Crispino e la Comare. La 21 April s’a dat în beneficiul D-nei Pascali, Prima- dona assoluta, pentru prima oară, piesa Traviata, de Verdi. Sîmbătă 28 April s’a jucat în beneficiul lui Teodor As- lan, La Favorita, operă în cinci acte de Donizetti. Duminica următore s’a dat pentru a treia oară opera Ebreo, de Apolloni. Marți 1 Mai a avut loc beneficiul primadonei Falchiera Corsi cu piesa Faust, dramă în 5 acte de Th. Barierre și Carre, muzica de Gounod. Duminca 6 Mai s’a dat ultima reprezentație de Adio executîndu-se Actul al IlI-lea din Rigoletto, dramă lirică de Verdi, II Bacio, vals de Ardoti cîntat de D-na Falchiera Corsi cu acompaniment de orchestră și Actul al Il-lea din Lucia de Lamermoor, de Domizetti. După această repre- zentație, Compania italiană a plecat din Iași. TEATRUL FRANCEZ Pe la începutul lui Mai se anunță venirea în Iași a u- nei trupe franceze de operă comică și operetă sub direcțiu- nea unei renumite artiste, D-ra Keller. Publicul leșan era dorit de a vedea o bună trupă franceză, și de aceia aștepta cu nerăbdare sosirea acestei trupe, despre care se auzea mult bine. Repertoriul ce s’a afișat conținea următoarele piese: Barbe-Bleue, Operă bufonă, în 3 acte și 4 Tablouri. La chanson de Fortunio, operă comică în 1 act. Les cent Vierges, operă bufă, în 3 acte. La Vie Parisienne, operă în 5 acte și 6 tablouri. La Perichole, operetă în 3 acte. La Gravide Duchesse, de Gerolstein, op. în 3 acte și 4 tablouri. Teatrul în Moldova 219 La Belle Helene, operetă în 3 acte. Fleur de The, operetă în 3 acte. Les Brigands, operetă în 3 acte. Le Voyage-en Chine, op. comică în 3 acte. Les Diables roses, vodevil în 5 acte. Les amours de Cleopatre, vodevil în 3 acte. In sara de Vineri 11 Mai 1873, a avut loc prima repre- zentație a acestei trupe cu piesa Barbe-Bleue, operă bufă în trei acte și patru tablouri, cuvinte de Henri Meilhac și Ludovic Halevy, muzica de Jacques Offenbach. Succesul acestei reprezentații a fost mare și rolurile au fost jucate foarte bine, cu deosebire s’a observat D-ra Keller în rolul Boulotei și Dl. Derocle în rolul lui Barbe- Bleue. Corul și orchestra de asemenea a secondat mulțumi- tor pe artiști, astfel că reprezentația a făcut mare efect. La 13 Mai s’a jucat Les Brigands, operă bufă în 3 acte de aceiași autori ca și Barbe-Bleue, iar luni 14 Mai, s’a jucat Les cent Vierges, tot operă în 3 acte, în care pe lîngă D-ra Keller, care escela în totdauna au mai reușit D-nii Mismacher și Genot. La 20 Mai s’a dat în beneficiul artistului Thais, regisor al companiei Franceze opera comică, Fleur de The, una din cele mai frumoase piese. Luni la 21 Mai a fost o reprezentație în beneficiul di- rectoarei D-ra Keller, dîndu-se piesa La vie Parisienne. Be- neficienta a fost salutată cu salve de aplause și inundată cu o ploae de buchete de publicul ce o admira. In beneficiul artistului Derocle, unul din cei mai buni actori ai trupei franceze, s’a reprezentat parodia La Belle Helene, cu un succes din cele mai strălucite. Vineri 25 Mai s’a repetat opera bufă Fleur de The cu care s’a încheiat seria reprezentațiilor franceze *). (Va urma) Teodor T. Burada La CURTEA DE ARGEȘ (Impresii de călătorie) Să fii romîn și să trăești o viață în țara ta, fără să vezi Mînăstirea Curtea de Argeș, vestită în toată lumea ca una din cele mai de samă opere ale măestriei omenești din vremuri tre- cute și prezente, ar fi să comiți o crimă de les-mîndrie națională, 1) Despre toate aceste dări de samă vezi Curierul de Iași pe anii 1872 și 1873. 220 N. A. Bogdan. mal ales atunci cînd poți avea înalta favoare, pe care eu n’am avut’o nici odată de a dispune de ceva bilele gratuite de drum de fier ! Și cu toate aceste, cunosc o sumă de prietini ce au dis- pus și dispun încă do asemenea bilete, în abondență, fără să s e fi gîndit vreodată să întrebuințeze o pereche macar, spre a merge să vadă acel monument, pentru care s’au jertfit strămoșii, si au contribuit încă și părinții noștri cu sume considerabile, luate bine înțeles din budgetul țărei,—spre a se restaura vechia clădire a Meșterului Manole, atît de cîntat și de plîns în acelaș timp, prin feluri și chipuri de legende mai mult sau mai puțin închipuite. Dacă Italienii zic că ,,să vezi întâi Neapolul ș’apoi să mori⁴⁴ noi liomînil am putea adapta zicala: „să nu mori pînă mai în- tâi nu vei vedea Minăstirea Curtea de Argeș⁴⁴. Linia ferată Pitești—Curtea-de-Argeș pare a fi construită mai ales în vederea vizitei acestui monument, întrucît ea e o linie terminală, și tîrgușorul ce poartă numele de Curtea-de-Ar- geș mai că nu merită cinstea unei aseminea cheltueli. cînd pui la socoteată mai ales luxul cu care sunt azvîrlite paralele în construcția gărilor,—cele mai multe aproape pustii, de pe acea- stă linie, și gara terminus, ce ar fi putut face cinste ori cărui oraș principal din țară. Deși e epoca cea mai nimerită pentru escursiuni în părțile muntoase, trenul cu care merg spre Curtea amintită, este aproa- pe deșert, așa că nu ne coborîm din el decît vr’o zece inși stră- ini și vr’o două-zecl din cei locali, pe tot parcursul liniei. Cu o birjă, de care mai nu era nevoe, ne suim în centrul tîrgului, pînă unde facem vr’o cinci minute. Cîteva clădiri cu unul sau două rînduri, cîteva grădini fără nici un aranjament strade așăzate la întîmplare, o piață mică în care se vînd de toate și... nimic de samă, un chioșc de lemn, prost lucrat, ser- vește pentru o bandă de cîțiva lăutari ce zgîrie urechia trecă- torilor, cîteva dugheniți cu diferite articole casnice, o cofetărie, vr’o două berării-cafenele, cu mese murdare și păreți! și mal; apoi vre-o două trei biserici, din care una mai veche, niște ru- ine, în altă parte, ce pare a fi fost odată biserică, după jumăta- tea de turn ce se mai vede în picioare, ruine cărora localnicii le zic Siniinicoara.—iar un Curtean mai deștept îmi spune, că acestea sunt resturile foasteî biserici catolice Sin" Nicoară, zidită de Doamna lui Radu-Negru Vodă, spre a o avea de închinare ea, întru cît aparținea cultului catolic. Cam acestea le cuprinde orășelul Curtea-de-Argeș propriu zis. Ca să vezi însă Minăstirea. trebue să apuci pe o șosea plan- tată cu copaci de o parte și de alta, pe care, după vr’o doi ki- lometri de mers, ajungi drept în fața doritului monument. Aici, ce-i dreptul, te desdăunezi cu prisosință de deziluziile ce aî a- vut în tîrgușor. Privind de la poartă în totalul ei, clădirea aceasta, care La Curtea de Argeș 221 duce renumele Romîniel artistice departe în țari streine, te simți transportat într’o regiune cu totul alta decît îți tăcuseși ideie pînă ce ai ajuns acolo. E o vedere strălucitoare, înălțătoare, mîn- dră, impunătoare, de un efect ce te uimește, te bucură, și te gî- dilă la inimă și suflet în același timp, dînduți farmecul măreției și al frumosului, al evlaviei dumnezeesti si al măestriei omenești ce nu cunoaște margini. Se pare a fi unul din acele palaturi fermecate ale împărați- lor din povești, care cu suflarea unei zine se înființează sau se desființează, ese sau se acufundă în pămînt, cămînă de om n’a fost în stare să înjghebe și să închege atîta, podoabă, atîtea în- florituri, atîta strălucire, din piatră pusă peste piatră, din năsip, var, fier, steclă sau aur. In totul această biserică măreață, cît și în fiecare din pie- trele și părticelele ce o compun, înfățișază măestria și gustul a- les al unei generațiuni, pe care noi, din manualele istorice ce le avem sub mînă, ne închipuim a fi fost ceva primitiv, incult, semi-barbar; căci, după cele ce ni se spune, lucru ce nu prea cred de altmintrelea, restauratorii de astăzi s’ar fi ținut strict de ceea ce a fost această clădire din. întăia ei înjghebare,—ba, că încă unele minunății nici că le-au putut reproduce. Așa de pildă, așezarea unor clopote de diferite mărimi și zurgălăi, de pe crestele monumentului lui Manele, ce odinioară la bataia vîntului produceau o armonie sau melodie din cele mai plăcute, prin zîngănitul lor, astăzi nu s’au mai putut res- taura sau reîntccmi. taina așezărei și combinării lor fiind îngro- pată odată cu rămășițile primului meșter. Frumoasă și împodobită e și biserica noastră Ir ei-Sfetitele! poate că arabescurile și toate înfloriturile din marmoră, piatră și aur, ce sunt respîndite cu profuziune pe dinafara eî, să fie chiar mai măestrite și mai gingaș cioplite, dar în priveliștea to- tală, Curtea-de-Argeș o mai impunătoare, prezintînd o perspec- tivă cu mult mai feerică, mal ales față și cu spațiul larg și se- nin în care se înfățișază ca o insulă pe marea, acest juvaer ar- hitectonic. Pare că ți-I teamă să mai câți a intra înăuntrul acestui templu al credinței creștine. Ești sătul do frumuseța-i esterioară ce’ți îmbată privirea, și nu voeștî ca să’ți schimbi panorama a- ceasta pe una ce ț’o închipui că nu poate fi nici superioară, nici poate egală acesteia. Și cu toate acestea trebuie să intri înlăuntru. Un călugăr tînăr încă, apare înaintea noastră, și după res- pectiva salutare reciprocă, ne descuie ușile și ne face semn să intrăm. No descoperim imediat și pășim pragul locașului sfînt. O schimbare la vedere ni se produce într’o singură clipă, și înaintea noastră avem un decor nou. E greu de tot a descrie în litere și vorbe impresia ce’ți dă și interiorul acestei mî- 222 N. A. Bogdan năstiri, după ce ai admirat maî întăi esteridrul. Sa pare c’ai in- trat într’o cutie imensă, tapisată în toate părțile numai cu bro- derii de aur și colori sclipitoare ca pietrele scumpe. Icoane mă- rețe cu colori pline de viață, desemnurî de tot soiul cu împle- tituri maestre, multicolore, ferești cu geamuri din bucățele de stecle colorate (vitrouri), reprezentînd tablouri impozante : apoi fel de fel de odoare sfinte și mobilier bisericesc, lucrate fiecare cu o artă desăvîrșită : peste tot gîlgîe aurul și bogăția colorilor și desenelor, în cît ți se pare că visezi un vis așa, cum încă în viața ta întreagă n’ai avut prilejul să visezi. După cîteva momente de reculegere, o întrebare anapoda ți se pune dinaintea minței: — Oare pentru ce atîta profuziune de aur, de stofe scum- pe, de culori, de artă și de.... bani cheltuiți cu nemiluita ? Un monument, care să coaste milioane, e un lucru, ce-i dreptul, demn de o națiune, demn de menirea omului sau a omenirei, înălțător pentru suflet și inimă,—exemplu de pietate și admira- ție divină,—ori ce’ți pofti însfîrșit din domeniul artei, fantaziel și al evlaviei mistice a speciei noastre, și o mîndrie națională incontestată, o dovadă străinilor că și noi romînii suntem vred- nici cunoscători și împlinitori al marilor manifestări în artă. To- tuși, ceia ce s’a permis Babilonenilor, Faraonilor, împăraților Romei și a atîtor altor mari conducători de popoare, cari au ri- dicat monumente uriașe, ce sfidau cerul chiar, pentru ca să le rămîe nemuritoare numele și dinastia lor, nu știu dacă era per- mis în timpul de față : și unei mari națiuni, aproape sarace, ca cea a Romăniei, unde milioanele respîndite și aruncate într’un ungher aproape nepopulat din munții noștri, ar fi putut fi în- trebuințate mult mal bine pentru o cultură generală a celor a- proape 90 la sută analfabeți ce’î mai avem încă—din nenorocire. A dobîndi și a păstră un juvaer așa de scump, care stă ca în- chis într’o ladă de fier, în fundul unei pivniți adinei, unde rar, care muritor indigen sau strein o poate vedea, și aprecia, e o fantazie de miliardar american, căruia ușor îi vine să arunce milioane, cîștigate prin cine știe ce speculațiuni neoneste pentru un obiect de artă, pe care de multe ori o națiune bogată nu’și permite luxul ca să și’l însușască! Dar ce ne pasă nouă, drept descendenți ai lui Traian și Neron, dacă avem încă atîtea sute de sate fără școli și fără preoți, dacă țăranul ară cu plugul de lemn într’un pămînt pie- tros și săcătuit, și’și cultivă țarina după sistemul străbunicului Adam; dacă tot ce e industrie, comerț, finanțe în țară, e în mîna și în profitul numai a străinilor, cărora le plătim bir în- sutit decît îl plătim statului! Noi restaurăm monumentele noastre istorice pe toate de odată, aproape într’un chip cu totul special, începînd prin a le da jos pînă’n fundul temeliilor, și apoi rezi- dind în locul lor altele noi, cu un lux nebun și cheltueli mai La Curtea de Argeș 223 ales de personal și mai nebunești, monumente așa zise restaurate, dar care nu samănă cu cele primitive, în cele mai multe cazuri, cum nu samănă șopîrla cu balaurul lui Sf. Gheorghe! Mi-i cu neputință să descriu toate odoarele sfinte ce se a- flă în acest sfînt locaș; dintr’o simplă vedere în goană, dulapa- șurile cu vase sfinte, cruci, relicvii, cărți îmbrăcate în aur și ar- gint ; perdele scumpe în mătăsuri și finiri, tot ce-și poate închi- pui o minte omenească, în care să se poată arunca cu profuzi- une aurul, în foi sau în monedă. Cred însă că mal de admirat decît toate aceste bogății res- pîndite aici, este opera unică în care un singur om, fără prea multă cheltuială bănească, dar cu o cheltuială imensă de bună voință, devotament, energie, rabdare și evlavie, a îndeplinit’o— în cît timp nu știu—și a donat’o acestei biserici,—marea Evan- ghelie, scrisă și ilustrată pe fie-care pagină, de mîna însă’și a Reginei Elisdbeta. Dacă enorma lucrare a Mănăstire! însă-șl, operă a mii de indivizi, cari ș’au întrecut puterile, cunoștințele, priceperea și munca lor, care cum a putut, spre a realiza acest măestru mo- nument de artă, recompensați însă fiecare din punga tuturor bir- nicilor țărei noastre pentru stradania lor, merită a fi admirată, apoi credem a fi de o valoare mult superioară lucrarea acestei mari cărți sfinte, în care numai o singură ființă ș’a concentrat munca, inteligența și talentul de care ea se bucură, într’un scop cu totul altul decît de a primi o remunerație, mai mult sau mai puțin meritată. E o complectare desăvîrșită această mare și fru- moasă carte a credinței creștine, ce astăzi nu se mai poate des- părți de marele nostru monument religios,—și, dacă a fost vre- odată mai bine întrebuințat proverbul romînesc că, „dacă faci biserică, trebue să-i pui și cruceu, apoi principala cruce a bi- sericei Curtea-de-Argeș nu poate fi alta decît Evanghelia scrisă de Regina Romînilor, Elisabeta. ❖ ❖ In fundul mare! grădini ce înconjoară Minăstirea se vede un palat mare, a cărui stîl așa zis național, contrastează nepo- trivit cu maestoasa clădire de piatră. In acest palat se adăpos- tește, mai puțin de 24 de ceasuri, la cîte 3—4 ani odată, fami- lia Regală. Episcopul de Argeș își are și el reședința în o parte a acestui palat. Cîți-va călugări stau și el acolo, cu diferite a- tribuțiuni eclesiastice. Trăsura ne scoboară pe o mică pantă la o cișmea, umbrită 224 N. A. Bogdan de cîțiva copaci, căreia i se zice F întina Meștemlul Manole, Bem apă limpede și rece din acea cișmea, apă ce ne-o servește în că- nuți curate, niște fetițe rumene, avînd drept orl-ce îmbrăcăminte cîte o cămeșuică scurtă străvezie și o mică fotă ce nu le între- ce genunchii. Priveliștea în jur e frumoasă, deși nu prea de re- marcat. O cuconiță dintre noi, însă, începe a țipa, speriată, ca și cînd ar fi mușcat’o vre-un șerpe. Sărim cu toții să vedem ce s’a întîmplat?—Dar nu putem vedea nimica—nici nu ni se dă nici o lămurire, căci cuconița, luînd de mină pe o alta, fuge după un dîmb,—și, după o zabava de cinci-zece minute, se în- torc ambele, roșe ca gotca, ținînd pe ₉o mare frunză de brus- ture ceva, ce nu-1 distingem bine decît cînd ni-i la jumătate metru departe de ochi! E o omidă în mărime ca de un deg^, de o conformație cum nu mai văzusem pînă atuncea, pe o parte de coloare roză ca podul palmei, pe alta, vînătă și păroasă ! Și această hidoasă tîrîtoare, își luase îndrăzneala să se asvîrle din copacul de deasupra Fîntînei Meșterului Manole, drept în sînul fraged al turistei ce ne însoțea. Mizerabilă omidă ! N. A. Bogdan PRIVIRE RETROSPECTIVA Asupra trecutului nostru paralel cu a vecinilor; răspuns la „Kulturarbeit des Deutschtums iu llumanieu de I)r. Emil Fischer^. INTRODUCERE Moto : Acul pîne ni anine Acelui cîntecu-i ciut! ? Dr. Emil Fischer Romînul nu mai este acel de odinioară Ce’nspăimînta dușmanul cu o pi ivire doară; Komînul azi se pleacă ori-cărui venetic, Ce vine în țar’.aceasta cu ură și calic, De ne insultă neamul, religia și țara, Prădîndu-ne ca’n codri sălbateci, și nimic Nu zicem, cînd ne aruncă disprețul și ocara. loan Dafin Pe la sfîrșitul Iernel a. c. 1911, a apărut în vitrinele unor librării din București, o carte voluminoasă, tipărită în limba ger- mană, format 4°, cu 398 pagini și 15 vederi, intitulată : ..Die Kul- Kulturarbeit des Deutschtums in Rumănien ele Fischer 225 turarbeit des Deutschtums in Rumănien de Dr. Emil Fischer“ și editată de firma W. Krafft în Sibiu. Titlul cărții mi-a adras curiozitatea și în dorința de a-i ști și cuprinsul, pe dată am și cumpărat această scumpă : „operă de cultură a germanismului în Romăniau. Dar care’mi fu mirarea însă, cînd văzui că antonii „Fischer“ chiar de la început, cearcă să ne distrame după zicătoarea lui Goethe: „Să fiu sincer, vi-o promit, „Să fiu imparțial însă, aceasta nu potu. Cartea de față este o lucrare „curat germanău și cuprinde XXII capitole J); care dovedesc în cuprinsul lor—scris cu multă sîrguință și ușurință că ele sunt o operă de răbdare și insinuare germană, care poartă în frunte-I ignoranța artivă, care te îngro- zește f precum zice Goethe, mai ales pe noi, pe a căror seamă s’a scris anume această carte-pamflet, cu atîta părtinire revoltătoare plină de ură, dispreț și adevăruri denaturate și falș interpretate. Autorul răscolește în tot cuprinsul lucrării sale, trecutul nostru istoric, cu o nepricepere indiscretă și ignoranță condam- nabilă, care-ți inspiră opinia că ai a face cu un renegat înver- șunat ; iar dacă-1 privești drept în față, recunoști ușor după chi- pul și asemănarea-i pe descendentul dac, gelos de existența și forța vitală a poporului romîn, renăscut—precum zice un poet romîn :—„prin mincinata vremii taină fără de hotar, “ ce-și „ri- dică fruntea lată, către-al slavei mîndru-altaru la o viață nouă plină de propășire și lumină, prin frăție și unire. Zic, ne lovește cu o sălbătăcie rară ori-și unde poate, fără cruțare și fără nici un pic de demnitate sufletească și respect. 1) I Introducere ; II. Priv. gen. asupra istor. Sașilor în Transilvania; III. ,. „ „ „ romînești, Originea Romînilor; IV. Țara și poporul în România și Transilvania V. Influența cultur. a germanismul, colect. în Europa răsărit. ; VI. Urme germane în România; VIL Intemeerea principatelor romîne și—Germanii. VIII. Sate, tîrguri, orașe ; IX. Cavalerii germani și „terra prodnicorum“ ; X. Epigrafii vechi în Moldova și Romînia, cu nume vechi germane ; XI. Nume de familii germane în Mold. de la secol, al XV-le—XVII le. XII. Meseriile (Breslele-Industria) ; XIII. Comerțul (Relațiile) ; XIV. Armata de război; XV. Biserica și școala ; XVI. Medicii și farmaciștii germ. în Rom. XVII. Teatru, muzica, științele, literatura și arta ; XVIII. Colonia germană în București ; XIX. Comunitatea evang. germană în București ; XX. Regele Carol și Carmen Sylva ; XXI. Resumat; XXII. Adaosuri; Nomenclatură ; Arhiva 3 226 Vladimir Mironescu ce’l datorește tocmai poporului romîn și țării salo, care Fa pri- mit ospitalier, Pa romînizat ele mult, și în care trăește timp de 30 ani, în deplină libertate, bucurîndu-se și înfruptîndu-se de banul romînesc, ca fost funcționar și ca medic în țară. Toate capitolele sunt înadins interpretate pe baza izvoarelor străine, defavorabile nouă, precum simt între altele și relațiile exagerate ale unor călători străini, care fără nici o competință și fără a cunoaște cîtu-și de puțin țara și poporul nostru romî- nesc, au bărfit pe socoteala lui, ca și cum am fi fost niște săl- bateci din Africa centrală. Așa ne tratează d. Emil Fisclier—cu o rară dărnicie și aversiune neînțăleasă și plină do ură și dis- preț—zicînd între multe altele, că: ,,Oamenii în felul lor sunt mai mult proști decît răi, trebue deci să le ierți multe.. “ (vezi pag. 290, rîndul al 6-lea de sus) și tot pe aceca-și pagină, însă mai la vale, în rîndul al 24-lea de sus, îi gratifică pe sătenii noștri cu epitetul și mai drastic, numindu-i „tîmpiți**. Pentru justificarea acestei insulte, aruncată în fața săteni- lor, „din tainică plăcere'^. poate sinceră în spiritul ,,eines dummen deutzchen Miclieî** care nu i-ar cunoaște, necum însă din partea autorului, d-sa are grijă să înșire tot felul de calomnii pe soco- teala romînilor, ca epitetul dat să aibă rostul lui. Așa do pildă zice autorul: ,,...cartoful și astăzi este privit cu neîncredere, ,,drept o plantă miraculoasă cu modîlci, cu care țăranul romîn „nu știe bine ce să facă...** (vezi pag. 148, rîndul al 5-lea de sus). La aceasta însă nu i se poate răspunde, decît prin graiul oropsitului de romîn : ce cartofă mal ești și d-ta d-le Dr. Fisclier. care nu dai pace nici cartoafelor să crească pe ogorul meu !“ Precum vom dovedi, autorul n’a urmărit altă țintă mai înaltă, decît să se înarmeze—cu ori-ce chip posibil—cu orl-și ce dovezi contrare felului nostru de a fi, a trăi și a năzui și după ce și-a umplut tolba cu săgeți veninoase, precum o declară el în- su-și în prefața lucrării sale chiar la început—că: ,,Autorul a- „cestei cărți a nutrit de mulți ani scoaterea ei la lumină, reali- ,,zarea însă trebuia în lupta existenței, adese-orî amănată**, (fiind că autorul nu-i da mîna să scrie astfel, pe cînd se înfrupta din budgetul țării, (nota autorului): apoi urmează zicînd: „Acuma însă am adunat destul, chiar vremea începe să apuc și „de aceea gă- sesc prilej de a plăti o datorie veche ! ! și în sfîrșit—își varsă tot veninul în capul valahilor nemernici, ca să’l ție minte ! ? Astfel începu savantul istoric (?) de tristă memorie, cam- pania lui de desființare contra noastră, contestîndu-ne orl-ce merit . Nici memoria sfîntă a eroului nostru național „Mihai Vi- teazul*¹ n’a rămas nepîngărită de acest om veninos, care deși știe prea bine, precum însu-și o zice . „că Romînii îl adoară cu tot focul inimei lor, ca o întrupare a speranțelor viitoare...’* (vezi pag. 214), totu-și nu’l trece cu vederea, fără să-I arunce în ba- Kulturarbeit des Deutschtums in Romănien de dr. Fischer 227 tae do joc, porecla „Malaiu Vodă" (vezi pag. 14, rîndul al 16-lea de jos). Conviețuitorul nostru totu-și nemulțumit numai cu atîtea in- sulte și necuviințe adresate neamului romîncsc, mai• adaogă :... Și cit de inc uiți și mojici erau pe vremuri domnii romîni, chiar cei mal buni... (vezi pag. 13). „...Ocîrmuirei absolutiste și desfrînate a domnilor, se aso- „cia și mojicia barbară a acelei vremi” (vezi pag. 4). Autorul, precum am arătat mai sus, se simțise dator să ne plătească „o datorie veche”, și în continuare o afirmă chiar că: „Așa e, nu altfel: autorul a înțeles situația cu privire la cartea „lui ca o datorie de îndeplinit, sub ori-ce împrejurări^. „Totuși (continuă el, nota aut.) lucrarea aceasta, nici o clipă „nu i-a fost o sarcină apăsătoare, căci la fie-care dată, cu oca- „ziunoa strîngerei materialului în decursul anilor, îi succese a face „cîte o descoperire, mai cu osebire fericită lămurindu-și cîte o „idee și văzînd că pentru patria sa rezultă o nouă onoare (!), atunci „simți autorul o tainică plăcere..A (vezi pag. XIII). Să ne dăm dar bine seamă, că autorul „dintr’o tainică plă- cere ne insultă și terfelește în public, în onoarea patriei „plătindu- ne o datorie veche¹¹; că a ajuns pănă la acest grad de insolență, aceasta n’o datorim decît numai nouă înșine, căci: Romînul azi se pleacă ori-cărui venetic Ce vine în țara’aceasta cu ură și calic, De ne insultă neamul, religia și țara... Aceasta însu-și autorul ne reproșază zicînd: „Cei mai mulțl .„scriitori, care au scris despre Romînia, au relevat toleranța po- „poruluî romîn A „Sînt de altă părere. In observațiile mele timp de aproape „treizeci ani—... am constatat că Romînul nici de cum nu este to- „lerant, ci indiferent^, Și B. P. Hajdeu, care de sigur cunoștea „bine pe romînii lui, spune cu ocaziunea. convertirilor nereușite „prin jesuiții... lui Loyala,... că jesuiții văzură cu mirare și ne- „mulțumire, un popor înaintea lor, asupra căruia teologia nu fă- „cuse nici o impresie, încît toată dibăcia și iscusința vorbelor „lor, a fost zadarnică în fața acestei stînci d,e granit al indefe- „rentismulul^. Ori cine cred, va ceti aceste rînduri, va rîde involuntar, fiind că atît autorul cît și faimoșii jesuiți, predecesorii lui, n’au înțeles firea Romanului, care nu se lasă a fi încîntat de ori și cine pentru lepădarea legei strămoșești. Prin urmare aceasta nu poate fi numit „indiferentism^, ci o „virtute^, grație căreia am putut rezista ca popor etnic și inde- pendent, atîtor popoare barbare, timp de atîtea veacuri, dîndu- ne bine seamă de sacrificiul de îndeplinit, pentru lege, neam, și țară. In consecință, iată cît de ridiculă pare acuzația autorului 228 Vladimir Mironescu Fischer, care cu toată pretenția lui, nu cunoaște firea Romînu- lui; ele altfel nici n’ar fi exprimat părerea lui greșită. Că Romînul este superstițios, aceasta este ele asemenea ceva firesc, fiind că Romînul este ele natură poetică si „Superstiția este poezia vieții¹' zice Goethe, (vezi T. III pag. 105, zicătoare în proză), prin urmare aceasta cred nu poate supără pe cărtu- rarii germani, și nu ne poate înjosi pe noi. Autorul totuși urmează zicîncl: „In toată Europa nu se „găsește ușor un alt popor atît ele naiv ca poporul romîn, care „să ție cu atît a statornicie îndărătnică la datinclc și obiceiurile „străvechi⁴‘. In sfîrșit ajungem la aceea, ce a dorit să ne spue autorul în ■ tainica lui plăcere, că am fost: „Păstori semisălbatecl, corsari și prisăcari, cu cari nu se „putu face nimicG (fără concursul prețios al Nemților, nota aut.) vezi pag. 77 ; „Fugari de codri⁴¹ venit! cu Dragoș în Moldova... (vezi „pag. 90) fiind că acesta se putu rezima cu ai săi pe „o bur- „ghezime viguroasă, germană...” că Romînii nu stieau să se bată „clecît cu măciuca, pîndind zile și nopți întregi pe dușmani—⁴⁴ „numind aceasta „manieră înțăleaptă a celor slabi de a se răz- „boi../ (vezi pag. 77). „Că Romînii n’aveau alte arme decît măciuci cu care pă- „zeau turmele de oi, secere și coase, precum și topoare cu care „crăpau lemne și capete...⁴⁴; că: „orășanul merge la denie, locul „cel mai comod pentru întîlnirî amoroase⁴ ⁴: că: „se postește ici- •colea... și că-I „place să treacă tîrîș pe sub cer../⁴ (vezi pag. 226); „Iar cît privește simțul nostru național, autorul ne spune pe șleau în bătae de joc: „Acest simț este de sigur ceea frumos si înălță- „tor—este doar anume scrisă întreaga această carte pent ru glorifi- „carea lui...c' (vezi pag. 59rînchdal 20-lea). In sfîrsit că: „Ce au fost Romînii încă o sută de ani în urmă, la începutul secolului trecut ? Păstori și țărani primitivi...? Rezultă deci din toate aceste, că autorul socotind anume pe Romîn drept o „vită vrednică de jug⁽\ a avut în vedere, nu a scrie o istoric imparțială, ci a ponegri și a făuri o armă, pen- tru neamului romînesc, și a înălța neamul german în slava cerurilor. I-am înțeles intenția răutăcioasă și ne miră, cum a putut autorul, ca pretins om cult, să-și publice un astfel de act de paupertate intelectuală, garnisit cu atîtea particularități firești, proprii neamului său, că spune doară fostul său conațional Scliofle că: „Cine nu stimează națiunea străină, nu e vrednic nici de a sa proprie. Contestîndu-ne trecutul nostru în baza dovezilor produse autorul se silește să ne dascalificc, arundeîndu-ne drept material brut la temelia monumentului său, pe carele se încearcă să-1 înalțe în țara romînească, cu o dibăcie adevărat germană, spre cinstea neamului său lăudăros, din care se trage. Kulturarbeit des Deutschtums in Rumănien de dr. Fischer 229 Ce vis frumos... și ce tristă realitate ! După o muncă uriașă de om,... mai mult uriaș, Fischer fiind doi metri înalt și fizicește foarte dezvoltat—monumentul s’a re- dus la 825 grame de hîrtie tipărită, iar prefața drept un frag- ment istoric dintr’o capo d’operă germană ,,a la Niebelungenlied.u Și ca să mă credeți că „prefața^' face mai mult decît ar plăcea cuiva s’o creadă, o reproduc : Sus la antet o vedere per- spectivă a orașului Brașov, încadrată ca și restul paginei ca ,,fir- lefanț nemțesc, iar dedesupt dedicația autorului’—lucru cel mai de samă—în facsimile : „Orașului meu natal Brașov din Transilvania în amintirea „jubileului de 700 de ani de la fondarea lui de cătră cavalerii „germani, dedicat cu dragoste sinceră⁴'. Iată lucrul principal: dragostea sinceră din prefața cărții, deși fondu-i detestabil! Vă rog să nu credeți cumva că am fi poate prea puțin indulgența față cu acest istoric, nu, din contra Pani apreciat la fel cum Pan apreciat și oamenii de știință din lumea germană și mai ales în Germania, unde autorul trimesese—precum am aflat—manuscrisul spre publicare și i s’a respuns că studiul este scris sîrguincios, însă prea personal și pasionat (leidenschaftlich). Autorul nereușind astă dată de a ne afișa în marea Ger- manie, se hotărî să ceară milă—după vechiul obiceiu strămoșesc —de la membrii „Coloniei Germaneu din București, care Pa spri- jinit din răsputeri, spre a arăta lumei cum știu germanii să răs- plătească ospitalitatea Romînilor; drept aceea n’au întîrziat și a tipărit cartea—despre care vorbim, la Sibiu, întroducînd’o apoi în țară. Din parte-ne credem este,—spiritul desprețuitor ce se aruncă spre a ne vătăma, isvorît din capul unui bătrîn sexagenar,—in- capabil de a mai calcula răul pe care’l poate aduce sie-și, apni foștilor săi conaționali din Romănia și nouă Romînilor. Totu-și trebue să luăm măsuri și să fim în totdeauna cu bagare de samă față de acel străini, cari se strecoară în mijlocul nostru și încearcă apoi, sub numele de romîn, a ne terfeli neamul. Drept care răspundem la exagerațiile pătimașe ale unui om nesăbuit, pentru edificarea opiniei publice mai ales, căci se poate să aibă și aderarea unor alți foști conaționali de ai săi la insulte, ca prinos pentru dulcea și fericita ospitalitate ce li se dă, de că- tră Romînul primitor și a toate binevoitor. Oare se cuvine ca un cetățean romîn să scrie astfelîu! ? Autorul are veleități de a fi primit și în sinul Academiei Romîne—zicese—ca membru corepondent, pentru multele și pre- țioasele d-sale contribuțiuni, cu privire la Eomîni, dintre care cea mai înseninată și recentă, este cartea de față. (Va urma) Vladimir Mironescu 230 Documente Zestrea Mănăstire? Neamțu-Secul II Venitul dughenilor .și altor acareturi de prin târguri. (urmare) Sume speciale Sume yenerede Lei baiu Lei baiu vLoșu 23.495 ..... . Dela 14 dughene din capitala Iași 5.032 ..... . Magazia din Galați 5.180..... . Dela duglienile din Roman Casa ce mare Tomazichi au rămas de Mitoc dela 1856, 2.590 ..... . Duglienile din Botoșani 6.845 ..... . Spițeria din tîrgu Neamțu 666 ..... . Crîșma din tîrgu Frumos 1.850 ..... . Acaret ele din tîrgu Neamțu 1.500 ..... . Casele de la Montoca 47.158 ..... . Sehanaua 1.201...... . 0 dugheană de piatră cu 2 rîndun 475 60 . . . . . 0 dugheană a schitului Vovidenia 475 60 . . . . . altă dugheană asemene 310..... . altă dugheană asemene 310..... . altă dugheană asemene 451..... . altă dughene dela răpos. Varnava Gorgos . Un han pustiu 962 .’ .' . Un han dela George Aron 623 . , . Dugheana de lingă Sulgeriu Chiriac Fasolă 172...... . Dugheană de lîngă Vas. Tarpescu 111...... . 0 căsuță din mahalaua Țuțueni ___ 37...... 0 căsuță acoperită cu paie 52.286 20 Sume totale. 710 . . . . . Bezmenurî de locuri, vaduri de mori un loc dat lui Sion în Iași 416 Dc la 4 locuri din ulița Nemțască Venitul pe 1859 65 . 50 . 108 . 110 . 200 . 40 . 111 . pe un loc din podul vccliiu . pe un loc din tîrgul de sus . pe un loc Sinii Zaraful . pe un loc din tîrgul Bacăului . . pe 2 vaduri de mori dela Recea . pe un vad dela Vînători , . pe un loc sterp din Roman să facă binale pe el Documente 231 Suma specială Suma generală Lei baril Lei baiu 277 60 .....Bezmănul unui loc sterp din Galați 1.547 60 Suma specială do sus 9.250 __ .....Grinda de la Vînători 965,434 Suma generală din urmă 2.060 . . . pe moara cu 3 petre cei zic la Ureche 720 pe moara cu o piatră dela Sascut 610 .....piua cu 2 gavane dela Condreni .....moara cu 2 petre dela rohatcă s’a mălit 501 este pustie moara cu 2 petre și 2 gavane de fă- cut. sumane 1.006 . Piua cu 2 gavane din prund 901 . Șapte piue una cu două gavane. cele- lalte cu cîte una 1.144 .....moara cu două petre din Frogi 4.181 .....moara cu trei petre din Hriscu 2.015 . .... moara de pe Godovane 2.275 .....moara cu două petre de la Bivol 301 .....Piua cu două gavane 2.960 .....Grinda dela Ocecea 27.880 965.434 Sumele din urmă 1.575 .....Moara lui Porfirie de la Ocea 2.044 .....Moara dela Bahna și Timișești 5.105 .....Grinda de la Timișești 2.627 ..... ,, de la Preutești 1.130 . , . . . Moara cu două petre dala Petrecani 3.211 .....Grinda dela Petricani 1.110 . , . . . moara cu 2 petr. făc. de Toader Botezatu 6.660 .....moara dela Plopu 1.110 .....Grinda de la Mănești 7.548 .....Dela Nemțușor 555 .....morișca dela Nemțușor 150 ' 60 ..... dala Groși 150 60 .....altă morișcă idem 1.240 .....Grinda de la Drăgănești 1.510 ..... ,, de la Brusturi 1.500 ..... „ de la Poiana Prisăcii 1.147 - .....Hanul dela Balțați 1.000 .....Grinda dela Gugea 2.061 ..... „ dela Blebea 815 ..... dela Jidești 800 ..... „ de pe.moșia FurcenI 153 ..... v de la Văruită 71.081,78 Suma generală din urmă 232 Documente Alte venituri Suma specială Suma generală Lei bani Lei bani 2.132..................Despăgubirea scut cinicilor 1.200 ....... Pensia 1.000 .................Dela M-rea Mogoșeștl după diata ctitor. ................Sava Holban 500 ................Dela Epitr. casei răpos. Aftanasă Gosan 5.550 .................Dela posesorul tîrgului Neamțu pentru 200 fălceri ce are a da în fie-care an pană la 1860, 23 Apriil .10.432 1.046.947 78 Suma totală a bugetului la Venitul a- verei imposesuite pe anul 1859. Urmează iscăliturile celor ce au făcut budgetul viniturilor a Mănăstire! Neamțu pe anul 1859, la suma totală do: 1₇ 046,947 lei și bani 78. Gerasim Arhimandrit și stareț Sf-lorM-ri Neamțul și Secul (Miron); Doroftei Dohovnic Igumen Sf. M-ri Secul; Ghenadie Dohovnic (Placa) (fost cămăraș M-rii) Dimitrie Dohovnic (Brădeș, Onceanu) din M-rea Secul. Arsenic Dohovnic: Sava Dohovnic; Erimia(Ene) icon. mare; Aftanasie Dohovnic Cămăraș: Teodor Simionescu logofăt; Șnu- ru și pecetea M-rii; Șnuru și pecetea Mitropoliei Moldovei. ❖ ❖ ❖ Să se știe că afară de acest budget M-rea mai are și alte moșii neîmposesuite și alte averi de tot felini^ după cum să va arăta la alt loc. Detaile să se vadă la tom. 7, zestrea, pag. 186 și următoarele. Să se mai știe că posesia s’a făcut pe o perioadă de ani, după cum să arată în estractul cîștiurilor, aice la buget sau cal- culat numai cîștiul acestui an adecă posesia pe un an 1859.— Cheltuelile M-rii sînt mai mari după cum se arată în bugetul cheltuelilor tot pe 1859. Cînd s’a făcut aceste bugete eu Narcis eram logofăt M-rii și lucram după ordinul starețului Gherasim Miron. ț Arh. Narcis Crețulescu Membrii societății științifice și literare și colaboratorii „Arhivei^ Președintei Teodor T. Burada, Secretar, 21. ț). Atanasiu, Membri și colaboratori: Gh. Aslan, profesor, publicist. A. I). Atanasiu, profesor la -Bele-Arte și Liceul Național. • A\ A. Bădărău, avocat, f. profesor, f. ministru ch justiție. N\ A. Bogdan, publicist, funcționar la primăria de Iași. Gh. V. Botez-Gordon, publicist, prof. școala de arte și meserii. T. T. Burada, artist, prof., membru coresp.; Academiei. D-na Laura Constantinescu, profesoară. Arhiereul Narcis Crețulescu, f. starețul Mănăstire! Neamț, Dr. Leon C. Cosmovici, profesor universitar. Const. Doboș, publicist. ' I. Găoănescul, profesor universitar. Gh. Ghibănescu,proî. publicist, membru coresp. al Academiei. Em. Grigorovitza, profesor publicist. Artur Gorovei, publicist. Iile Ghibănescu, profesor avocat. E. Greceanu, fost ministru⁷ de justiție. Vugeniu Boureahul, publicist, avocat. Valeriu Hulubei, profesor. Dr. S. Konia, farmacist. D. Longinescu, avocat, publicist. Dumitru C. Moruzi, publicist. Mihail Lungeanu, magistrat, publicist. < Dr. Georges Mileticiu, medic șef al spital. MadonaDudu, Craiova. VI. Mironecu, arhitect publicist. Gh. Nădejde, profesor, direct, gimh. Ștefan cel Mare, publ. Dr. I. Naum, avocat, fost director al. penetenc. Focșani. Dr. T. Nicolau, profesor liceul Internat. . Dr. G. Pascu, public., f. subdirector la Biblioteca Statului Iași. D. Pompei, profesor universitar. N. Rădulescu-Niger, publicist, București. Eug. Revent, profesor, publicist. Romulus Sevăstos, profesor. D-ra Eufrosina Simionescu. C. D. Stahi pictor, fost director Artelor Frumoase Iași. Dr. M. Strajan, profesor, etc. I. C. Tăzlăoanu, institutor, director. Caton Teodorian, publicist, funcționari Mihai Țomida, profesor, director liceului Internat. • Riria Xenopol publicistă. " ₓ A. D. Xenopol prof. uniyersitar, membru al Institutului de Franța, Membru al Academiei Romîne, etc. etc. A. Philippide, prof. universitar, Membru al Academiei, etc. N. Zaharia, publicist. Membri corespondenți Dr. Ladislau Thot, membru al mai multor societăți științi- fice și literare Ujphest. ABONAMENTUL Ediția de popularizare 10 lei; un număr 85 bani. Ediția de lux : 15 lei pe an în țară și străinătate. 1 număr 1 leu 25 bani. Revista apare lunar afară de vacanță Iulie și August. Pentru numere vechi și volume din anii trecuți, a se adresa ad-ției. Avem cîte-va colecții complecte dela anul I pănă la al XXII-lea. EEE MII ' „Arhivaa acordă abonatilor ei următoarele premii, cu începere de la 1 Ian. 1911: 1) Cine face șase abonamente pe an, și va trimite costul lor, administrației, va avea un abonament premiu sau valoarea în bani. . z 2) Cine face 20 abonamente, în aceleași condițiuni, primește patru abonamente premiu sau valoarea în bani. 3) Toți abonații cari nor plăti direct administrației abona- mentul în cele trei luni de la începutul anului, vor concura la 10 abonamente, premii- din „Arhiva“ ce se vor distribui pe anul următor 1912, precum, și Za 10 volume din revista „Arta Eomînă“ pe diferiți ani. 4) Toți abonații, care vor trimite abonamentul direct admi- nistrației în cele trei luni dela începutul fiecărui ăn, cu începere din Ianuarie 1911, după 6 ani, adică pe al 7-lea, vor avea a- bonamentul pe un an, ca gratificație, fără a plăti nici un ban. ÎNȘTIINȚĂRI: ADMINISTRAȚIA Din cauza materiei prea multă d-nii colaboratori sunt rugați a îngădui. „Toți colaboratorii de pe vremriri ai părintelui S. FI. Ma- rian din Suceava (Bucovina) sînt rugați a face cunoscut adresa lor d-lui Liviu FI. Marian, în Suceava, pentru a le trimite gra- tuit broșura: Simion Florea Marian. Institutul de Arte Grafice N. V. Ștefăniu. et Co. (vîs-a-visde Mitropolie) ANUL XXII. No. 6 , IUNIE Kulturarbeit. des deutschums in Rumdnien de Em. Fischer, ’ Proorocul "(Novelă). y < Teatrul în Mbldova stagiunea, ? , 1873—1874)^ ^ / ' Sonet, ■ Cdnlece (Poezii);' ARHIVA ORGANUL SOCIETĂȚIF ȘTIINȚIFICE ' \ ȘI LITERARE DIN IAȘI # $ * ■ ' SUMARULc ț .. Vladimir Mironeșcu Dumitru Moruzi Teodor T. Burada 6ordon Eug. Revent Dimitrie D. Longinescu Influența mediului geografic asu- -■ ' , pra desvolturif ci^ilizațiuiiel. DĂRI DE SEAMĂ: Gheorghe Savul—Osdar Wilde: Pescarul și sufletul său, D. Anghel'- Povestea celofKneeăjiți. — j 'Hulubei—Grigor.e Dimitrescu : Art. 49 Pr. C. și legile de or- dine publică.—Titus- Patriciu—Spîru Haret *M4cariique sodiale. Titus Hotnog—Plonan I. Becescu In Valuri. DOCUMENTE . Narcis Crețulescu—Zestrea mănăstire! Neamt- Secul. t . z . ’■ IAȘI ■ INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE N. V. ȘȚEEĂNIU .& Co. , . ion Abonamentul pentru România, Basarabia,' Bucovina și Transilvania , ediția* de lux 15 lei, un număr 1*25 lei: .ediția de popularizare 10 lei, un număr 85 bani. Abona- mentul ține pînă la data cînd abonatul îl: refuză formal.—Corespondența. manuscrisele, .. .mandatele,.publicațiile, schimburile a se adresa d-lui A. D. Manasiu^ str. Hotin 2. Onor. Cititori, Unul din mijloacele însemnate de răspîndire a cultureieste publicistica. Și. „Arhiva*¹ de 22 de anp a îndeplinit acest rol din două puncte de vedere, și anume de a încuraja tinerele vlăstare ale științei și literaturei romîneștî, prin publicarea lucrărilor lor în „Arhiva*¹, pe lîngă autoritățile științifice și literare recunoscute, și de a împărtăși aceste lucrări publicului.' prin stăruința conti- nuă,' a acestei, reviste. Ați primit regulat numerele pînă acum, și vă rugăm foarte mult a ne trimite abonamentul Dv. din urmă, dacă sînteți în în- ' tîrziere, și,pe anul curent, care nu e plătit. Sînt cunoscute sentimentele de care- sînteți însuflețit pen- tru răspîndirea și încurajarea culturei . romîneștî și sperăm în prețiosul Dv. concurs. Administrația. Bibliografie ■- Așezămîntul cultural al Mitropolitului Dositei Filiti, dela înființare pînă astăzi 1882—1910. București, Inst. Arte Grafice Gobl/1911. ' Em. Grigorovitza. Scrieri în limbagiu moldovenesc, .se află de yînzare la Librăria Națională (București). 1 .—Clnpzm și Graiuri din Pucovina₁ voi. ilustrat’ lei 2.50 2 .—De la Hotare^ istorii moldovenești. 1 voi. lei 2. 5 .—Schitul Cerebucului, povestire istorică 1 voi. lei 1. 4 .—Oameni vechi, trad. după originalul rus a lui Gogol, 1. 0.30. 5 .—Povestiri răzlețe, (în Bibi, pentru toți lei 0.60. < . 6 .—Cum a fost odată, schițe nouă -din Bucovina 1 voi. lei 2.50., E. G. Racovitza et R. Sevastos,—Proidotea Haugi n. g., n. sp., Isopode oligocene deRoumaniQ etles Mesidoteim nouvelle . souss-famille. (Archives de zoologie experimentale et' generale, Paris, 29 Dec. 1910. Lfbrairie Albert Schulz), N, -Zaharia.—Amorul—cum iea naștere—cum evoluează,— cum se stinge,-—cum se degradează.—Ainorul și. nebunia.—Sinu- ciderile din amor. 1911, București tip. G lonescu, str. Academiei 30 Pr. 1 leu. Albert Samain.— Polyphem, poemă dramatică în două acte. Trad. în versuri de I. M.^Rașcu, ed; Asociației culturale, Iași, 1911, pr. 30 bani. Felix Raveuna.—Bollettino Storico Romagnolo. Ravenna (S, Vitale). ‘ “ Carmen Sylva — Mănoara, dramă în 3 acte, traducere în • versuri de A. Steuerman. Iași, Tip. Stefăniu 1911, Pr. 1 leu 50 b. Autorii care doresc a li se anunța volumele sînt rugați le trimite revistei Arhiva. Unele se vor recenza.- -od R HI Organul Societății Științifice șl Literare oin IAȘI » Anul XXII No. 6. Iunie 1911 PRIVIRE RETROSPECTIVĂ Asupra trecutului nostru paralel cu al vecinilor; răspuns la ^Kulturarbeit des Deutschtums in Rumăn/ien de Dr, Emil Fischer^. (Urmare Spicuind cuprinsul cărții autorului Fischer, no oprim la cap I, pg. 4 și cetim : „Donimd țării, era. după înțelesul feodal-mediaval și „mai ales după acel oriental, proprietarul țară, 'moșiile și propri- etățile și viața supușilor săi, î-î aparțineau: el putea, face cu ele „ce vroia, după bunul plac. Mircea Ciobanul, Vlad Dracul, Vlad „Țepeș și Tepeluș, Petru Rares și Alexa-dru Lăpușneanu și încă „midțl, mulțl alții, au făcut cu ele ce au vrut, după bunul lor plac. „Ocî.rmuirel absolutiste și desfrlnale a domnilor, se asociă și mo- „jicia barbară a acelei vreim.l¹ Din citirea rîndurilor de mal sus. se vede clar intenția rău- voitoare a autorului Fischer, față de neamul romînesc. căci con- statăm că acesta în judecarea trecutului nostru, nu se conduce decît de unele incidente fatale și inerente în trecutul ori-cărui popor, înfățișînd timpurile stăpînircî unor domni supuși slăbi- ciunilor, pe cînd știut este că domniile îndelungate au fost pline de înțelepciune și dreptate. ;,Așa un Petru Aron se înțelese în 1456 cu divanul, ce ar fi de făcut, cînd Turcii cerură tribut de la Moldova ; Alexan- dru Vodă fiul Mircii Vodă (1567—1577) judecă în divan proce- sul Vornicului Ivașcu cu călugării de la Ezer; postelnicul Cosma Șerpe face o dăruire mănăstire! Neamțului, înaintea domnului Ștefan cel Tînăr și a întregului său divan: Petru Șchiopul con- sultă divanul în chestia daniei unui loc mănăstire! Sf. Sava ele lîngă Ierusalim: Miron Barnovschi cere sfatul divanului spre a reîmpopora satele, pustiete prin rea ccîrmuire a predecesorilor Critica privește numai pe Germanii și Nemții transfugi, din țările locuite de Romîni. 234 Vladimir Mironescu săi. In totdeauna și mai ales în chestiunile de stat, de interes general, domnul nu lua nici o hotărîre, înainte de a consulta sfatul tarei. Din cele citate mai sus dar, se constată participarea neîndoelnică a divanului, la lucrările domnului, (vezi A. D. Xenopol V, pg. 163). ,,Satele domnești și. boerești erau locuite de o poporație supusă unor îndatoriri cătră stăpînul locului, domnul sau boierul. „Dacă însă domnul respecta proprietatea alodială a satelor răzășești, aceasta nu-1 împedică de a se atinge de ea, cînd obi- ceiul pămîntului u încoia o asemenea atingere și astfel multe, sate de oameni liberi la început, devin cu timpul supuse domnului și prin dăruirea lor, boerilor. Era totdeauna o pedeapsă, o degra- dare ca un sat rază șese să fie luat ca domnesc. Această pedeapsă se aplica uneoii pentru omorurile. întîmplate, pe teritoriile lor; alte ori cînd satul nu putea răspunde birul, cu care era impus. Pentru cazul în tăi cităm un document de la Bogdan fiul lui Lă- pușneanu, din 1570, în care spune că : ..Domnia mea am luat acel sat Albotenii, să fie domnesc pentru omorul acestui grec ; însă boerul Albota, starostele de Cernăuți, plătind Grecilor moar- tea grecului. 158 de boi și vaci, 600 de oi, 7 cai și 13 epe, dom- nia mea i-am dat satul Albotenii, ca săi fie lui ocină cu tot venitul ,,Celalalt chip de a - lua un sat ca domnesc, este documen- tat prin un hrisov dela Radu Mihnea, din 1613, care arată că satul Apele-Vii fusese luat domnesc de Mihai Viteazul, pentru că Cnejii acelui sat (adică oamenii liberi, răzeșii), nu putuse răs- punde domnului birul ce le impusese, în sumă de 50,000 aspri. ,,Le-au luat moșiile și i-au făcut vecini”, spune documentul. A- cest sat este dat apoi zestre de Mihai Viteazul, fiicei sale Flo- rica, la măritarea ei cu Preda postelnicul”. (A. D. Xenopol III pag. 141). Aceasta este un adevăr istoric, care azi nu se mal poate tăgădui de nimene, prin urmare autorul Fischer trebuia să ci- teze In cartea sa nu excepțiunile, ci norma generală, urmată doar de aceste escepț-iuni și atunci ar fi recunoscut că „mojicii barbară a acelei cremi'^ precum o numește el, înfloria mal cu seamă la vecinii noștri, prin urmare n’a fost inerentă unei sin- gure țări, ci evolua pretutindeni, cu acele-ași manifestări. Și ca să învederăm care a fost norma generală în acele timpuri, vom cita fragmente ca exemplu, care probează pană la evidență, pre- cum am relevat în prefață, o ignoranță complectă și rea credință proprie autorului Sas. (Vezi în aceasta St. Nicolaescu: Documente slavo-rom. pg. 61—2): „...într’un hrisov de la Mihnea Voevod (Acad. Rom. pach. XI L (167) fiul lui Alexantru Voevod, cu data din 13 Iunie 1588, ni se vorbește pe larg de Șerban Banul Craiovei... In hrisov se arată și hotarele satului, care a fost hotărnicit de Kulturarbeit dos Deutschtums in Ruriiănien do Em. Fischer 235 banul Pîrvu cel bătrîn. Satul aparține Măriei și prin aceasta so- țului său Nica, fost mare annaș : „fiindu-i bătrînă și dreaptă mo- șie și de moștenire lor, ajunsă și cumpărată de răposatul ban Pîrvul, încă de mal nainte vreme, din vremea altor domni bă- trîm, ce au fost de mai naintea domniei mele—zice Milinea Vodă.., Așa Va ținut sub toți ceilalți domni bătrîni.... pană în zilele ră- posatului părinte al domniei mele, Alexandru Voevod. Deci cînd fu atuncea mai sus scrisa jupăniță Anca, fiica lui Șerban banul, și fiul lor Șerban postelnicul, aceștia au avut pîră înaintea pă- rintelui domniei mele cu Ivan portarul din sat. Și așa pîra Ivan portarul: cum că satul acum e al lui de moștenire cumpărat de la Mircea Voevod, pentru 3000 aspri. Iar domnia sa a căutat și judecat după dreptate și după lege cu toții cinstițu diriguitori a-i domniei sale... Dar procesul început sub Alexandru Voevod, nu se termină... Mihnea Vodă î-l judecă în divan cu toți diriguitorii săi ca și tatăl său Alexandru Voevod, după dreptate și după, lege și adeverește că satul n’aparține lui Ivan portarul, deci nu se cade lui Stoica, învocînd în același timp un motiv puternic; „ca nu e lege că domnii să vîndă sate boereștl, că așa ceea nu se cade. In fine Stoica fiul lui Ivan portarul rămîne de lege și Nica fost annaș stăpînește. Cărțile falșe aduse de Stoica, sunt tăiate și rupte în divan-⁴. Iată dar o dovadă și mai puternică pentru cinstea și lega- litatea domnilor noștri. Iar ceea ce urmărește autorul Fischer, nu este decît o defăimare nerușinată a trecutului nostru, isvorîtă din o rea voință mascată, cu scop vădit de a ne prezenta lumei cu totul în altă lumină, decît cea adevărată. Cauza ușor se între- vede ș. a: Sașii .neavînd nici un trecut vrednic de laudă în is- toria popoarelor, și precum zice cronicarul Sas al Brașovului: (vezi Fischer pag. 41) „trebuiau să se miște nedeciși ba încolo ba încoace... spre a-șl dobîndi favoarea domnilor. A* „avînd și mai multe suflete dintre care dau și imul dracului^, adică fiind numai niște simpli meseriași și precupeți nehotărîți și fără caracter, caută din invidie să ne întunece trecutul. Sermanii se înșală dacă cred că Romînul de astăzi, ca și cel din veacuri numit de ei „nur ein Walache. sonst garnichts, adică: numai un Valah și ni- mic alta“, poate tot așa în liniște sufletească să fie insultat și exploatat de gheșeftarii Sași,—cu picioare galbene de lemn— precum le zic Romîn’I, acestor vecini pretențioși și antipatici. La pag. 3, este iarăși o vedere și apreciere ridicolă a au- torului, neîntemeiată absolut pe nimic, pe nici o bază documen- tară. Sunt sute și mii de documente în arhivele noastre, cari do- vedesc cu totul contrariul de aceea ce susține naivul autor că : „...în secolul al XV-lea și XVLlenn’a existat o burghezime valahă, în adevăratul sens al cuvîntulul, ci mimai agricultori cari popu- lau siiburbiile întemeiete de Germani..A Trecem la cap. II, pag. 9 a cărții aut. F. unde cetim. 6 Vladimir Mironescu ^.„El (adică Sașii, nota aut.) au fost, chemați de cătră regele Geisa între 1141 șl 1162 ca „hospites“ (mosafiri) spre a se așeza în Ungaria. Aluneca sosi în țară mulțimea lor, care se număra cam la 50,000 familii (sic) și colonisă cele trei scaune.„N „Transilvania pe care o ocupară „Elandrii sau Sașii<⁽, a fost deșartă și saracă în locuitori, a fost o pustietate, însă nu un deșert (deșertam)... Numirile multor orașe și sate o dovedesc, că, mal înaintea lor locuiau și ocupau țara Slavii și Valahii.,.^ La pag. 3 a cărții sale autorul ne-a zis că, suburbiile au fost întemeiate de germani și că n’am avut o burgezime romî- nească. Cum se potrivește aceasta cu contrazicerea de mai sus și cu cele ce spune dl. lorga ? Vezi în aceasta. ..Negoțul si meșteșugurile în trecutul ro- mînescu, de N. lorga. pag. 81, care zice: ,Jn Ardeal n’au fcst pană după anul 1CCO, de cît sate de Romîni sau sălașe... chiar ici și colo după venirea Ungurilor, nu s'a făcut o schimbare de- osebită: o mulțime de Secui, Unguri din avangardă, a fcst stră- mutată. de o parte și do alta a Caipaților moldovenești, unde fiind inferiori în civili sație llomînilor, ei au pi imit do la aceș- tia, mai toate elementele poitului, mai toate datinile vieții și dacă n/ar fi adus de acasă legea catolică, ei ar fi luat și le- gea noastră și s’ar fi peidut astfel cu totul între țăranii noștri.,.u La pag. 11, urmează autorul Fischer : „...Meșteșugurile în- floresc, ca nici odată, mal târziu și întrec chiar patria mumă: Germania.N Respundem: sub domnia, lui Geisa al II-lea, imigrară colo- niști din Flandra, precum și din partea de jos a Rinului și se așezară, în valea rîului .,Zibin“. Mal tîrziu coloniile lor se întin- seră pană în valea Oltului, și mal departe, unde fondară, trei din cele mal vechi scaune (județe) săsești. La aceste colonii se adăogară mai tîrziu și altele, venite din Harț, din Bavaria și din țara Șvabilor, care vorbind un idiom asămănător, au fost pronumiți ..Sași". In anul 122-1, Sașii primesc de la Andrei al II-lea o scri- soare de scutire cu privilegii deosebite și escepționale, față, de celelalte naționalități din Ungaria. Săraci cum au fost, li s’a dis- tribuit pămînt cu îmbelșugare, pe întinsele domenii regale. La aceasta li se adaugă și dreptul de servitute asupra pro- dusului pădure!, apei și salinei, drepturi de care nici nu visau celelalte popoare. In fine li se concede și dreptul de a-și alege pe propriul lor jude-regal, pe primarul-grof și pe preoții lor pe lingă, o administrație proprie, plătind, în schimbul acestor con- cesiuni, o dare anuală, de 500, iar mai târziu de 1200 mărci, visteriei regale. Tot în schimbul acestei dări, ei obținură, și favoarea de a da numai 500 ostași, destinați serviciului intern al tfuii. (Vezi Dr. G. Dicstel din Otto Spammers Weltgeschichte IV pag. 286, 88—92). Kulturarbeit des Deutschtums in Rumănien de Em. Fischer 237 Iată de ce fel de privilegii cu totul deosebite, se bucurau Sașii chiar de la începutul colonizare! lor; cu toate aceste ei n’au fost capabili să se avînte, din cauza inimel lor strimte și a nestatorniciei caracterului lor șovăitor, ci au rămas și pană în ziua de astăzi, tot acei Sași ruginiți și osclusiviști în spiritul lor cel strimt al viețuirei separate, precum au fost acum 800 de ani în urmă, la venirea lor în Transilvania. Sașii sunt, incontestabil un popor harnic, perseverent, iu- bitor de gospodărie și de ordine, sînt lipsiți însă de alte calități superioare, sufletești, deci ca atarl, ei au rămas tot acolo unde fatalmente trebuiau chiar să rămîe, cu toate privilegiile mari obținute ș. a. agricultori, negustori și meșteșugari de gust nem- țesc, afară de cîțl-va intelectuali nebăgat! în samă. In această stare de înapoere, Sașii cei mindri, văzind în- trecerea Romînilor, ca: independența, regatul, avîntul econo- mic, comercial, cultural și militar și cum ei ca popor mărginit, înclină ma! cu osebire spre muncă brută, apoi mai fiind din fire ambițioși și invidioși, ori-cine lesne î-și poate închipui, că el cearcă să ne descalifice în fața lumei, spre a se calorifica ei în- șiși ca popor purtător de cultură. Fiind că am zis că .,Sașii săraci cum au venit, li s’a dat pămînt”, ca să dovedim sărăcia lor, revenim la acel Flandvi și Sași veniți atîta drum în Transilvania, la a căror priveliște Ro- mînii văzîndii-i sdrentuiț!—purtînd haine de pînză subțire do Flandra—și mai auzind că acești mosafir! cu pantofi de lemn, se numesc Flandri, pe dată au și derivat cuvin tul: fleandură, flenduros, flenderiță=sdrențuros, rupt, ferfenițit, care s’a încetăm țenit în limba noastră și se uzitează pană în ziua de astăzi; o mărturie indiscutabilă a stare! a acelor „hospitcsu a lui Geisa veniți în Transilvania. Trecem la cap. II pag. 13 și urmăm: ,,Și cît de incult! și mojici erau pe vremuri domnii romîni, chiar cei mal buni: abia mai tîrziu dau Moldovenii a înțelege influența moralizatoare a culture! apusene. Malaspina comunică la 14 Noembre 1597 din Alba-Iulia, Cardinalului San Georgio, despre Mihai Viteazu: Palatinul ca om, nu știe decît să-și scrie numele și cunoaște numai limba valahă și turcă, dar e șiret și nedrept, nestatornic în caracterul său, crud și sensual, desprețu- ind sfaturile, impulsiv și precum zice Mitropolitul din Tîrgoviște are puțină frică de Dumnezeu”. ’ „Dorește cineva o caracterizare mal vie. Ea este parcă scrisă pe corpul lui. Precum l’a descris aici, așa s’a presentat el senatorilor din Sibiu, ambasadorilor imperiali Ungnad, Dr. Per- zen etc., tot așa și împăratului Rudolf la Praga (Martie 1601) precum și dușmanului său de moarte George Basta (...11 A- prilie 1600).. A „...Mălaliu Vodă î’l numiră în bata o de joc Sași!u. 238 Vladimir Mironescu „ ... La 18 August, tiranul Mihail Vaida fu străpuns cu o suliță de cătră un căpitan valon lacobus Bauri, în însuși cortul lui la Turda, spre binele și pacea Transilvănenilor”. ,,Astfel fu suprimat din lume, ultimul vlăstar al Basarabilor și totodată și ultimul domn pămînteanu. Autorul firește fiind de origine Sas, respectiv German, cum putea să vază și să judece altfel, cînd e în joc propria lui o- bîrșie și de aceea judecă după aprecierile absolut greșite ale ie- zuitului Malaspina. La rea credință, la ignoranță si la falși[icare cădită a ade- vărului, nu putem răspunde noi, au răspuns scriitorii mari, cro- nicarii imparțiali ai timpului, cari dau pe craiul nostru ca un a- devărat „geniu militar^ și pe care popoarele răsăritene îl aștep- tau ca pe un Mesia-Mîntuitorul, să-i scape de jugul turcesc. Așa- dar aprecierile unui Fischer în secolul al XX-lea de înaltă civi- lizațiune, nu face două parale și-1 degradează cu atît mai mult cu cătel admite—prin graiul iezuitului Malașpina—cabine a făcut un nemernic valon ca lacobus Bauri, de a suprimat mișelește via- ța unui erou al creștinității. Mai departe nu este adevărat că prin moartea lui s’a stins și ultimul vlăstar al Basarabilor și tot deo- dată și ultimul domn pămîntean. A mai fost unul îndată după el, al cărui braț vitejesc l’au simțit bine Sașii sub zidurile Bra- șovului, e Radu Șerban Basarab*) și lui au urmat și alții. Dar aceștia sunt trecuți cu vederea fiindcă nu-i convin de loc autorului. A sta de vorbă cu autorul Fischer spre a-1 face să înțe- leagă adevăratul spirit al timpului și aceea ce scriu anumiți cro- nicari despre domnii noștri pămînteni, ar însemna a vorbi în deșert, fiindcă —autorul din capul locului— nu are altă intenție precum am aratat în introducere, decît a ne înjosi, a ne acuza și a ne batjocuri. lată-i cuvintele proprii : „este doară anume „scrisă întreaga această carte pentru glorificarea... simțului na- țional.. “ (a Romînilor. nota aut.) vezi pg. 59,—o trăsătură în genere caracteristică străinilor, mai ales Germanilor— este a .a- runca cu pietre asupra acelora cari i-au primit cu pîne și cu brațele deschise ! Prin urmare nu vom face multă discuție, fiindcă nu o merită autorul. Aprecieri de felul acesta și poate mai crude se poate face și pe seama Germanilor, reoglindind chipurile mărețe, nobile și vrednice de laudă ale cavalerilor și oamenilor mari a-i neamului, după însu-și autorii germani. Iată o încercare: să vedem ce spune un german imparțial, un istoric distins așa credem cel puțin pe prof. Dr. G. Diestel în istoria sa a evului mediu T. IV pg. 348. „Neamul șvăbesc al Habsburgilor... a fost pios și lacom... „lui Rudolf îi plăcea cîștigul. Odată luă Toggenburgilor un cas- *) Armata aliată fu bătută și Moise Szekely ucis de mâna romînească luîndu-se de le Turcii ce’l ajutase aice 32 steaguri. (Xenop. VI p. 215). Veci- nica pomenire a acestui erou maghiar. Ungurii o comemorează printr’o toca- nă națională cu carne și varză, numită “Szekelygulaș“. Kulturarbeit Des Deutsclitums în liumănien de Em. Fischer 239 „tel, altă dată constrînse pe Episcop, să-i plătească o sumă oare „care ; în fine își însuși-se în ciuda Episcopului din S'trassburg „moștenirea bogată „Kiburg“ și-i rotunji-se posesiunile din ce în „ce mai mult...*⁴ Citind acestea autorul Fischer, conseqnent de ceea ce ur- mărea, a luat părțile rele ale conaționalilor săi si le-a pus pe sama romînului. Dar făcînd o paralelă între noi si vecinii noștri (Kultur- trăgeri în Europa) să prețuim meritele în adevăratei lor lumină. Pentru aceasta cităm pe) același autor german, T. IV. pg. 304—5 care zice : „...La sfîrșitul secol, al XIII, ordinele cavalerilor decăzură prin „sărăcire și jăfuire ast-fel, încât omorul, jaful si tot fel de violențe .. nu mal fură pricite ca crime ordinare, de oarece deveniră publice. „Ospitalitatea veche încetase, pană și cea la începutul secolului „prea mult lăudată generositate a domnilor dispăruse. Vara se „putea lua de pe pom, de pe cîmp și fînaț, atîta cît se putea „ajunge de pe cal și din drum... iarna însă nu rămăsese, cavale- „rului alta de făcut, decît de a pîndi pe negustorul bogat pe dru- „muri strimte și poteci, sau a deșerta grajdurile și hambarele pline „ale mănăstirilor... Stareții făcură adese-ori cauză comună cu „tâlharii în loc de a păzi șî a apăra (după Lippert)...“ La noi Eomînii nu s’a pomenit așa ceva ; din contra, dom- nul țării, boerii și clerul, măreau și ocroteau averile mănăstirești, și drepturile omului erau respectate. Dar să urmărim ce spune istoricul german mai departe : „Pe cînd obiceiurile curte! și ale cultului femeesc degene- „rau, obiceiuri după care, se ascundea prea de adesea-ori mo~ -jicia și inioralitate bietul (cavaler) ajunse un incendiator și „tâlhar ordinar?⁴ Iar despre castelanele germane adăugă : „Ulrich de Lichtenstein „(un cavaler reputat al timpului „său)⁴⁴ spune în catechismul său de amor, că după cinci întâlniri „cu crăiasa inimei sale, n’avusese curajul să-I vorbească, și lăsă „cu răbdare ca aceasta să-i smulgă o buclă de păr... mai pe urmă „el cavalerul lasă să i se taie un deget dela mînă, pe care-1 tri- „mete stăpînei sale, bine împachetat într’o atrapă în forma cărții?⁴ (Ce Neamț tâmpit). Să vedeți că nici domnitorii lor acei cavaleri desăvîrșiți, nu lăsau nimic ele dorit în ce privește nobleță inimei și a caracte- rului lor. Doar nu erau Valahi degenerați ca Vlad Țepeș ș. a. precum zice, Fischer (pg. 13), ci domni de viță nobilă, germană (?). Și asupra lor iată ce ne povestește acelaș istoric german la pg. 494: „Adevărat este că principala cauză a fost răul tratament „al soției sale Ana, sora tânărului rege al Bohemiei, care făcu ca ducele Wilhelm să găsească așa puțină simpatie în Bohemia 240 Vladimir Mironescu „Deși- la început răpit de o gingășie pasionată, el se amoreza „la 1455 de Catarina de Brandenștein...trăi cu aceasta...și exila „pe a sa soție legitimă... Aceasta visînd odată că ducele o „agrează iară-și, ceru permisiunea bătrînului mareșal al curțoi „sale, de a se duce la el. Soțul ei (ducele Wilhelm) însă, cînd o „zări pe podul castelului Rossla, îi aruncă un pantof de lemn în obraz, încît umplută de sînge trebuia recondusă, murind scurtă „vreme după aceea (13 Noembrie 1462)... Totu-și caracterul său „schimbăcios a fost incalculabil/ Care va să zică acest nobil German, prin nașterea și pozi- ția lui socială atît de sus pus. a remas precum ne arată istoria, un simplu „Pantoffelheld“ adică : viteaz la papuc, cînd se simți cu papuci de lemn în picioare. însă această bruscheță germană să nu ne mire de loc, căci dacă un duce (vom hochwertlien germanischen Stamme. a îndrăz- nit să-și arunce papucul de lemn în obrazul nevestei, de ce să nu îndrăznească autorul Fiselier, care e asemenea German, ca să ne arunce cu noroi în obraz după obiceiul: „des hochwerthen „deutschenKulturvolkes^ (popor cult de neam mare german). Și Ștefan cel Mare deși abandonase pe a 3-a sa soție, pe doamna Maria din Mangop, totuși el urmă înainte a-i da pensi- une) la curte. (Xenopol IV pg. 110.) Aceasta fiindcă nu era un German nobil, ci un valah incult, barbar, și mojic ? Și Alexandru cel Bun, bunicul lui Ștefan cel Mare, (1400 32) a dat soției sale Ringala sau Maria, sora regelui polon Vla- dislav, de care se despărțise în 1421, moșii și case, pentru trai în Siretiul și Volovățul, precum și o pensie în bani de 600 zloți un- gurești în două căștiuri, (Xenop. IV p. 120). Cît privește barbariile iată una din multe la vecinii noștri despre care ne spune tot Dr. G. Diestel T. IV. p. 711. „Maria regina Ungariei 1382—1387 și mama ei Elisaveta, „în călătoria lor spre Dalmația au fost atacate în drum.,, și fă- „cute prizioncre. In zădar căzu Elisaveta în genunchi înaintea „lui Horvath... Ele au fost aduse în portul Novigrad (lîngă Zara) „și bătrîna regină Elisaveta— pe porunca pârcălabului lohanues „de Pallșzna—omorîtă sub ochii fiicei sale, iar corpul ei aruncat „peste zidul cetății între mulțimea...” Ibidem pg. 477 spune mai departe : In Ianuarie 1476, por- „niseCarolde Nancy cu 30.000 LaGranson... Carol însă puse să-I prindă pe toți (locuitorii nota aut), și să-I spînzure, sau sa-iînece“ Arătînd întîmplările aceste, dovedim, că dacă am avut domni cruzi după narațiunile proprii ale Sașilor nestatornici, ca: „Dra- „cula Vodă, un. Țepeș, caro a pus în țepi 20,000 oameni și un „Țepeluș, (vezi Fiselier p. 13) „ace? sta dovedește tendința de a mora- liza societatea care se resimțise de „epoca medievală; nu mal puțin și Nemții și Ungurii au avut asemenea oameni degenerațiu a căror fapte li se impută de posteritatea, prin urmare comparația drastică a Kulturarbeit Des Deutschtums în Rimiănien de Sm. Fischer 241 autorului Fischer între Vlad Țepeș și vecinul său contimporan Matei Corvin, este un „ncn sens“și nu are alt scop—ca în genere toată lucrarea, scrisă cu atîta părtinire pătimașă — decît să ne prezinte lumei ele astă-zi, ca popor barbar și decăzut, ridicat nu- mai prin civilizația adusă de Nemți. Același autor german Dr. G. Diestel, vezi pg. 441. narea- ză : „Intr’o bătălie purtată de conții de Lutzenstein contra con- „ților de Bitsch, Electorul Ludovig al. IV-lc Palatinul, sprijinise „pe cei din urmă, bătind pe adversarii lor. După moartea lui „însă (1449) . . • conții de Lutzensteln se aliară cu o mulțime „de boori și cavaleri cari trăiau numai din prădăciunl (more ger- „manico, nota aut.) și obținură chiar confederațiunc-a . . . c' „La 1452 ei au fcst alungați și pămîntul confiscat, . . ora- „șul Amberg fu distrus prin foc și mai mulți cetățeni fură, esc- „cutați. . . . “ „Contele de Leiningen . . . purtă după, un an un răsboî ni- „micitor, în care adversarii lui se purtau nu mai puțin barbar. . Nu mai puțin ca cinci-zeci sate au fost distruse prin foc . . . u Revenim la autorul Fischer, și constatăm că acesta la cap. V, pg. 54, rîndul al 2-lea de sus scrie: „Numai pe scurt, fie aici „amintite 'multele călătorii de răsboî ale ordinului, apoi bătălia de „la Tannenberg . . . (15 Iulie 1410) — căzînd marele maestru „Uliich de luningen, cei mai mulți comiți și 600 cavaleri—la „care luară parte Vladislav lagello și Vitold de Lituania (cum- „natul, lui Alexandru Vodă a Moldovei 1400—32); și. trupele au- „xiliare moldovenești participară, la această, bătălie^. Ultima faptă de eroism care ne privește, autorul Fischer o acoperă, cu tăcerea, fiindcă este vorba de Romîni, cărora—în in- vidia lui—nu le poate concede nici un merit; lăsăm dar să vor- bească, cronicarul romîn (vezi Letop. Kog. T. I. pg. 140 și Ap. III. pg. 386) care zice: „Ispitindu-se craiul Vladislav asupra, Cru- „ciaților, i-au trimis și Alexandru 400 de Moldoveni, oameni aleși „cari au arătat mare vitejie și isbîndă asupra Crucialilor. Că de „odată făcîndu-se Moldovenii a da. dos și Cruciatii eșind din ce- „tatea Marienburg, gonind pro Moldoveni și înșirîndu-I spre o „dumbravă, s’au pedestrit Moldovenii și săgetîndu-le caii, au dat „dos Crueiațil; și încălecînd Moldovenii, mare moarte au făcut „prin trînșil: si se întoarseră cu isbîndă, . . V Astfel î-și cîștigă mica oștire romînă, un renume neperitor sub zidurile cetății Ma- rienburg din Brandenburg. Iată vitejia nemțească ! „Să vedem acum ce spune despre el istoricul german prof. „Dr. G. Diestel T. IV. pg. 514, 15. 16: „Ulrich. de lungingen „(1407—10), văzînd că o pace durabilă cu statul vecin slav nu „poate fi menținută, . . . declarase răsboî . . . Vladislav lagello... „ajutat de Tătarii pagini, merse peste Gilgenburg—cetate pe ca- „re o distruse, spre Sud în țara Ordinului, spre a lua Marien- 242 Vladimir Mironescu ..burg. Pe platoul de la Tannenberg (în cercul Ostcrode) el se în- „tîlni cu armata ordinului, care număra împreună cu ostașii bo- „hemieni și germani aprox. 83.000 . . . bătălia începuse la amea- „ză-zi în 15 Iulie 1410 pe o căldură dogoritoare. Un comandant „după altul căzu la pămînt . . . 6tX) cavaleri și servitori, 40000 ostași și aproape toți comandanții ordinului, rămaseră morți pe „loc . . . and noul mare-inaestru trăsese la respiindere pe la^u ea- „talerl a-l ordinului f cart se predării prea repede în bătălia dela ^Tannenbercp . . . fu destituit . . . Iată fiascul gloriei Cruciaților-germani! Cred că nime nu va bănui imparțialitatea și cinstea istori- cului german, tot un Neamț de ai lor : rezultă dar că : Neamțul este foarte voinicos, îndrăsneț și mîndru în timp de pace și ui- tind, sau prea adesea, necunoscînd umilințele trecutului neamului său, răscolește și batjocuroște, pe cel al altora. El este și foarte cuminte—precum îi place a se crede, dacă la vîrsta proverbială de 40 ani, capătă îndecomun minte si dacă nu-i i-a corpul în- nainte, desvoltîndu-se în detrimentul altor facultăți, după exem- ple cunoscute nouă. Cît timp ești blînd și amabil cu Nemții, ei te stropesc cu noroi în obraz și te calcă în picioare fără cruțare, ba îți storc pînă și ultima picătură de sînge, pentru interesele lor personale. Cum le arăți însă colții, bat în retragere, o calitate de alt- fel nobilă, moștenită de la valorosul popor a lui Israel, cel mai sincer aliat al lor. Urmărind aberațiile D-rului Ficher, ajungem la cap. III în care ni se spune: „După ce Baiazid a cucerit Tîrnova în a. 1393 „cea mai însemnată parte a boerilor bulgari emigra pe malul „stîng al Dunării, și se romaniză aici cu încetul . . . Din sudul „Dunării au fost importate întocmirile bizantino-bulgare ale cur- „ții, dreptul slavo-bizantin, multe obiceiuri și întreprinderi; se ,/nțelegc că prin nașterea elementului romîn sau importat toate „acestei de către imigranții Bulgari și Sîrbi . . . “ (vezi Fischer pg- ²⁸ •) Autorul va să zică că și boerii noștri sînt de origine bul- gară : curios este însă că: în 1392 aflăm pe Roman VodăMușat, dînd un document prin care răsplătește vitejia unui lanoș, dă- ruindu-i trei sute pe Siretiu : Ciursăceuții, Vlădimirăuții și Bu- curăuții, pe credința lui, a fiilor săi Alexandru și Bogdan, și a mai multor boeri înșirați în document (vezi Xenopol III. pg. 110) ceea ce dovedește că am avut boeri romîni mai înaintea venirei Bulgarilor. In consecință autorul se contrazice ca de obiceiu în mod ridicol ș. a.: mai întîl zice că „cea mai mare parte a boerilor bulgari emigră pe malul stîng al Dunării și se romaniză aici cu încetul . . . ceea ce nu-i contestăm, apoi însă adaugă că „prin nașterea elementului romîn s’au importat^ . . . știut fiind, că un Kulturarbeit Des Deutschtums in Rumân ien de Em. Fiselier 243 popor în naștere nu poate desnaționaliza un popor vechi exis- tent și omogen, cum erau Bulgarii, ci se contopește lesne cu po- porul cuceritor, venit cu limba, obiceiuri și întocmiri proprii. Prin urmare Romînil trebue să fi existat de mult, și ca a- tari trebue să ti avut si boerii lor. Pentru susținerea acestui a- devăr netăgăduit, cităm pasagii din istoria Romînilor (de A. D. Xenopol, III pg. 136 și urmat.): „Strămutîndu-se voevozii din Transilvania dincoace peste munți, se făcu mai întâi următoarea însemnată schimbare în fi- ința lor. Din supuși ei deveniră neatîrnați“. „Mai însemnată însă decît adăogirea titlului trebuia să fie schimbarea caracterului putere! lor, îndată ce ei î-și întinseră dom- nia în țările cele nou întemeiate ale Munteniei și Moldovei. Cît timp fusese vasali regești, ei nu putuse să creeze nobili, nici să le dăruiască moșii, de oarc-ce dînșii singuri erau considerați ca ți- nînd nobleță și teritoriile lor din buna voința regelui. De îndată însă ce deveniră neatîrnați și stăpînii unor întinse domenii, ei în- cepură-, imitînd pe regii de sub care eșise, a face dărnicii către su- pușii lor, răsplătind pe nobilii lor prin dăruiri de pămînturi, sau chiar creînd de aceștia, din nou, prin asemenea dăruirl“. „Este cunoscut că mai toate hrisoavele, ce ni s?au păstrat din vremile cele mai vechi ale istoriei noastre, nu au alt cuprins decît danii domnești, și cu cît ne urcăm mai mult în timp, cu atîta acest caracter se rostește întriun chip mai exclusiv. Acest sistem ca domnul să se considere de xtăpînul întregel țări ocupate și să dăruiască apoi părți de teritoriu încunjurimei sale, fusese împrumutat de Unguri de la feodalismul apus an, și trecuse apoi la Romîni, cînd aceștia se desfăcuse din monarchia maghiară. Dăruirea de pămînturi care forma, în apusul Europei chitul cel mai puternic al statului, deveni în țările romîne mijlocul cel mai temeinic de așezare al domniei “. Prin urmare nu poate fi vorba precum zice autorul Fiselier că: Domnul țării era după înțelesul feodal-medieval și mai ales după acel oriental, proprietarul țării și a moșiilor și proprietăților supușilor săi putînd face cu ele ce vroia ci am dovedit că existau boeri Romîni din vechime și supuși, cari stăpîniau pămînturile lor și domnul putea dispune de ele numai în cașuri escepționale, învoite de obiceiul pămîntului. Iată că și în capitolul al IV-lea autorul Fischer nu ne slă- bește cu dragostea d-sale, arătîndu-ne lumei în culori drastice zi- cînd: „Un tablou foarte intuitiv ne dă Felix Petancius în 1474 „în cărțulia turcească, scrisă cu adevăr: Valahii locuesc la munte, un popor țărănesc, care are multe vite și cirezi ... în ziua a 3-a „ajungem la Tîrgoviște capitala Valahiei, unde se află anume un „scaun domnesc și unde nimeni nu are voe să vie ; ea n’are un „zid înconjurător, nici ziduri cu metereze, ci numai un șanț (fo- „să, nota aut.), bastioane ce închipuesc o întăritură și un gard „împletit, rezistent ... ea este situată între mocirle, care sunt 244 Vladimir Mironescu „acoperite cu păduri și tufe sălbatece, înconjurate de lacuri încît „aproape toată iarna nu se poate umbla în această regiune, Bă- trînri o numiră Dacia, . . . Poporul este ordinar, rău și umblă cu descîntice mereu după prădaciuniri (Vezi pg. 33). Să aruncăm acuma o privire la Germanii civilizați: iată ce spune istoricul german prof. Dr. G. Diestel T. IV pg. 307: „ . . . Cu predilecție se construise atari curți domnești intre mo- „cirle, tranșee sau în vîrful munților greu accesibili . . . u Va să zică la fel ca la noi! Cît privește poporul nostru, apoi să ne fie iertat a spune că dacă și la noi pe vremuri se făceau tălhăril, ele au fost indivi- duale și izolate și afară de aceasta foarte aspru pedepsite, prin urmare dej)arte de aceea ce făceau nobilii Cavaleri germani, cari ajunseseră, într’un timp cînd obținură chiar confederatiunea — o adevărată, plagă și centra cărora se făcuse chiar expediții spre a-i alungă sau a-i extermină (ibidem pg. 346). „Ca. și vechil Germani, ei urau munca cinstită , . . în toată, „Germania, domnii și nobilii î-și însușiră, dreptul de judecători „și-1 întrebuințară după jirotecție și interes . . . La forța publică „nu s?a mai gândit nimene: nu îndrăsnea măcar să spere căjus- „tiția împărătească î-și va redobîndi cînd va puterea ei executivă „ . . . (ibidem pg. 346—47). (Va. urma) Vîadimir Mironescu. PROOROCUL NUVELĂ Atunci cînd reposatul meu părinte, după, ce câștigă proce- sul cu Dănutenii, întră în stăpînirea acestei frumoase moșii de pe malul Basarabian a Prutului și în hotar cu moșia Unghenii, astăzi stațiune de graniță a drumului de fier rusesc, trăia în mij- locul unei mari livezi din mijlocul satului, un biet bătrîn, pe ju- mătate surd, pe care țaranii îl poreclise Proorocul. Spunea oa- menii că se pripășise acolo, încă dinainte de a se închide Prutul și că, decînd îl țineau minte cei mai bătrîni, tot așa de surd, de voinic și de alb la păr si la barbă, îl apucaseră. ’Nalt, spătos și roșcovan la față, era vînjos de rupea pot- coava în două, cu toată barba lui cea lungă și toate pletele sale lungi și tot deauna, bine îngrijite, mai albe decît cea dintăiu zapadă de iarnă înaintea de a i se fi deschis pîrtia pe dînsa. Portul lui, nu era nici de preot, nici de călugăr, dar nici de mirean : niște ițari de aba albă, un Proorocul 245 ilic și un mint ea n de șeiac cafeniu, cum poartă rezeșii din Ba- sarabia, și pe deasupra un fel de lăiber tot de șeiac care însă nu semana in tocmai nici a rasă călugărească, nici a caftan ru- sesc și nici a suman moldovenesc, amintindu-le totuși pe tustrele. In picioare purta mai des cizme și uneori și opinci: dar desculț nu‘l văzuse nimene nici odată. Capu vecinie gol, pletele îi țineau și umbră, și căldură după anotimp, că îi era părul mai de-s ca peria. Pe gerul cel mai mare, sau pe căldurile cele mai năbuși- toare, acesta îi era portul, fără ca să?1 adauge sau să’l scadă cu ceva, fie chiar la, prășit, pe arșița lui cuptor. Căsuța lui era, după, cum mărturisea el însuși, neasamanat mai mică de cat palatul de iarnă, de la Petersburg. dar și nea- samanat mai tichnită. Acoperită cu stuh, pae și prăștini, ea se alcătuia dintr'o tindă, și două odăi, din care oiea, despre răsă- rit era un adevarat paraclis cu altar, iconostas, tetrapod și cele de cuviință, iar aruncat pe jos, într'un colț lingă, ușă, un vraf întreg de cărți sfinte, legate în piele cu chenare aurite, cu foile boit pe dinafară cu roș sau albastru: toate însă, rupte și cojite de vreme și de multă întrebuințare. Odaia, cealaltă era elegant mobilată, cu o laviță de scânduri, ceva butoaie de murături și fructe uscate, apoi vrafuri de cartofi, și fasole, întreaga lui mân- care de peste an. In tindă mai era. și un cotlon pentru fiertul fasolelor și coptul cartofilor, iar cotlonul acela înfățișa singura sobă din toată casa respîndind căldura sa bine făcătoare iarna și vara, în celelalte multe odăi ’ Să fi întâlnit pe laviță, vre-un lăicer, vre-o rogojină, vre-o pătură, sau vre-o perină, Doamne fe- rește ! atîta numai că'lavița, era mai ridicată la unul din capete. Iși sapase omul și un beciu, de iernat albinele, că avea moșneagu stupi cam multișori. Asta chiar era singura lui avere, căci și casa și locul de trei fălci care o încunjura, erau boerești. Se schimbară mulți proprietari de la cruntu Baloș carc’i învo- ise să se așeze acolo, dar nimene nu’l supărase cu ceva sau îl întrebase cu ce drept stă el acolo. Singur îngrijea de casă, el o lipea, el o văruia, el dregea ușile, ferestrele și gardurile și toate acestea le făcea așa de bine că, erau toate ca nouă. In cele trei fălci de loc, sădise adevarată pădure de pomi roditori de jur împrejurul gardului acoperind ca o falce și mai bi- ne de loc și ajungând de o parte pînă la căsuța pe care chiar o ascundeau vederei.De unde luase Bătrînul hultuoane ?.. El știa! Fapt era însă, că, mere, pere, cireșe, vișine, perje, goldane și pî- nă și nuci, și alune, ca la dansul nu ai fi găsit în toată Basa- rabia. Pe cele două fălci care alcătuiau ca o poiană pe una pu- nea cartofi pentru dânsul, iar pe cealaltă prisca de albiul. Mierea o topea și o mînca el; prisosul îl dăruia ca de leac bolnavilor. Cu ceară, își făcea luminări cît îl trebuia pe tot anul și prisosul ei lucra tot lumânări pe care le dădea bisericei. Vara, cum -se lumina do ziuă, se spăl a, se închina, apoi mai 246 Dumitru C. Moruzi robotea prin. casă, măturînd, lipind pe jos, sau văruind cînd a- vea vreme, ori își prășea cartofii, plivea hrișcă, hultuia sau cu- rățea copacii, punea roade la uscat pe lese, după timp și împre- jurări; cănd le isprăvea pe toate sau Duminică după sfînta Li- turghie se așaza pe prispă la umbra copacilor, deschidea vre o carte și se adîncea într’însa că ai fi putut să dai și cu tunul fără ca să te auză! Păsări nu ținea, deci nu-i trebuiau nici go- zuri șl nici un fel de grăunțe, că nimene nu l’a văzut vre’o da- tă, mîncănd pâine sau mămăligă; dar sfînta nafură în fie caro dimineață după ce se spală și se închina. Cu toate că avea cîte va tufe de vie, vin nu bea decît din sfîntu] potir după fiecare post, cînd Popa în schimbul lumânărilor de ceară ce le făcea pentru biserică venea să facă aghiasmă în paraclis, îl spoveduea șl îl împartașa cu sfintele taine. Atîta fiertură înbuca și el; car- tofii și fasolele: dar și pe acelea le fierbea odată sau de două ori pe săptămână iar în celelalte zile le mînca reci, și se hrănea cu roadele albinelor și cu cele ale copacilor, pe care le manca vara chiar din pom, iar iarna uscate, dar totdauna gătite numai de sfîntul soare. Nimene nu l’a știut nici o dată cine este or de unde vine; iar cănd îl întrebai: ,,cel mai păcătos om de pe fața pămăntu- luiu îți respunde el smerit și cu ochii în jos ! Din asta, nu l’a putut scoate nici Ispravnicul. Cît au căutat săi iscodească și ma- ma și tata mai ales, care prinsese mare dragoste de dînsul și sta cu ceasurile de vorbă cu el. Românește vorbea binișor, ameste- cînd «nne ori cuvinte care te făceau să crezi c’ar fi de peste Mil- cov, ba une ori și de peste munți! Rusește, se silea să vorbească ordinar ca poporul de jos, dar cînd se inferbînta grăia o limbă care numai era de seama lui. De mi vorbea mama franțuzește: se vedea după ochi că pricepea tot ce grăiam; același lucru, cînd părinții mei vorbeau împreună nemțește ca să-l iscodească. Era surd și trebuia să-i vorbești tare pentru ca să te auză, dar une ori îți auzea și șoaptele! cînd îl prindea! cu oca mică, de erai țaran respundea că el n’avea nevoie să auză ca să știe gîn- dul omului chiar din ziua cînd se naște; iar de avea a face cu un om mai cult, susținea că surzii pricep cuvintele numai din mișcarea buzelor; așa că rămîneai tot numai cu îndoiala. Părea că cunoaște lăuntrul palatelor împărătești, mal bine decît tata, care, pe atuncea era curtean. Cînd vorbea de împăratul Pavel spunea Majestatea sea fără ai rosti numele, după cum obicinu- esc curtenii cînd vorbesc despre Suveranul Domnitor. Urmașilor le spunea Alexandru Pavlovici, Niculai Pavlovici. Cît despre Ale- xandru Nicolaevici, sub al cărei Domnie ne aflam pe atuncea, vorbea cu duioșia și mila unui om care Par fi purtat pe brațe. Avea întinse cunoștinți de istorie, se vedea că cetise multe me- morii și auzize multe anecdote și amănunte de la oameni sus puși, dar poate pentru a-și ascunde vrîsta în scop de ași perde Proorocul 247 urma, lo povestea, parcă ar fi fost martur ocular; așa că de te luai după poveștile lui, ar fi fost de peste două sute de ani! Vorbea despre Ludovic XV de Franța, Caterina II și Frederic cel mare parcă i-ar fi cunoscut de aproape; asemenea de Ludovic XVI, Mari a Antoineta, Robespie-rre, Danton, Marat: văzuse pe primul consul Bonaparte și adaogă că intr’o clipă o atîrnat de dînsul viața acestui Imparat pe cînd era în rezbel cu Rusia. Povestea multe amănunte necunoscute, poate scornite de dînsul, dar foarte verosimile despre luptele de la Austerlitz, Borodino, Leipzig, Wa- terloo, dar mal ales despre intrarea aliaților în Paris. Numai despre tragediile întîmplate în acest restimp la curtea rusească, nu vorbea nimic; iar cănd i le povesteai ca să-1 ispiteși să vorbească, zim- bea dănd din cap în unele locuri, parc’ar fi vrut să spuie: da asta-i ceia ce crede lumea: dar numai eu știu cum s’au „petre- cut lucrurileDe spus însă nu spunea nimica. In toate poves- tele lui se ferea de a pomeni anul, luna și ziua întămplărei. De l’întrebai de pildă în anul 1863 în ce an a început revoluția fran- ceză, îți respundea: nu țin minte că e demult de atuncea; dar cînd a venit poporul să’l rîdice pe Ludovic al XVI de la Versai- lles ca să-1 ducă ba Paris, eram trecut de 45 de ani! așa că a- vea acuma 122 de ani!, Dar nici în asta nu era statornic căci alte dăți spunea că era pe atunci de 70, ori de 15 ani ceia ce în acest din urmă caz Far fi fmpiedecat să cunoască pe Frede- ric cel mare și pe Caterina Il-a! Vădit era că nu o face din lip- să de memorie ci cu scop și de frică. Porecla sa de Prooroc ’și o capatase în chip mai statornic, cam cu vre-o doi ani înainte de rezbelul Crimeei, pe care ’l pre- vestise, întocmai, pe cînd nici Imparatu Niculai nu știa poate c’o să-1 declare; iar cînd armata rusească trecu Prutul ca să meargă să se bată cu Turcii la Silistra, se zice că bătrînu se a- runca înaintea statului Major strigînd în gura mare: „Nu vă du- ceți fraților, că rău o să fie de Mama noastră Rusia ! Pe Turci n’o să-i puteți bate, Austria o să ne trădeze, iar Franțuzu și En- glezul „o să calce pe pamînt Rusesc !“ Ofițerii bine înțeles îl luară drept nebun, și de nu dispărea deodată din ochii lor, fără a’și putea da seamă nimene în ce gaură de șarpe intrase, poate că se alegea cu vre o căte-va lovituri de nagaică, sau internat în vre-o casă de nebuni. Așa se povestea; dar de fapt și purta- rea lui în sat îndreptățea oare cum această poreclă: Sub ceriul senin de Iulie, cînd tot gospodarul îșl treiera pîinea fără grijă, plin de sudoare sub razele arzătoare ale unui soare dogoritor, cînd nici un nourel cît de mic nu pata bolta albastră a cerului, numai ce te pomenia cu proorocul trecînd grăbit de la o arie la alta, strigînd în gura mare: „acoperiți vra- furile și sacii; măi copil și faceți vîrf stogurilor și girezi!, că min- tenaș are să ne ude Dumnezeu sfîntul!“ Fără să zică nici cîrc, oamenii opreau treierul și grabnic se pregăteau de ploie; pentru 248 Dumitru C. Moruzi că nici o dată, bătrînul, nu se înșela în prevestirile lui. Alte ori oprea sara vre-un om care se întorcea de la deal și îl întreba. ,,Da de unde vii Miroane? ,,De la sămanat . . . Ia am aruncat și cu niște grîu pe cel ogor a mieu!u „De aruncat ai aruncat tu, dar la secerat știu că n’ai să aduni nimica ! anu ăsta nu-i al grâului . . . Ia, de puneai mai bine niște porumb, o nimereai mai bine.u —-Apoi am pus și popușoi destui zicea Romînul; dar da- ca zici D-ta am să pun popușoi do asupra și ce grîu va răsări se va duce cu buruiana la prașa întîla.u —,,Cuminte o să faci nenișorule, că de nu, tot nu ți-ai scoate să mi nț ari Și într'adcvăr: anul era minunat pentru popușoi, iar pen- tru grîu cit se poate de prost. Prcvestirele acestea care se ade- vereau în totdauna, nu le făcea decît atunci când îi veneau lui bine. De stai să’l întrebi, ori n’âuzea, ori schimba vorba ori cînd îl încolțeai de nu mai avea încotro: —,,De ! știu și eu respundea el cu smerenie? Ce să știe un biet bătrîn păcătos ca mine ? ,,Dacă o vrea Dumnezeu se vor face de toate cu prisos; dacă nu nici cît pe bătătura de pe drumul poștei!“ Une ori, lipsea cîte două și trei luni de zile fără ca să’l simțească nimene când a plecat și fără să spue nimănui la întoar- cere pe unde umblase. Se presupunea că colinda mănăstirele ca să se închine la vre-o icoană făcătoare de minuni. Așa a plecat în toamna anului 18GG pe cînd ne trimisese tata la învățătură, la Paris. Și de atuneea nu s’a mai întors I unde l’a fi ajuns moartea pe drum ?! Nimene nu poate spune ! Cînd la 1869 mă întorseiu la Dănuțeni, nu mai era Proo- rocul și casa lui se darapanase de tot. Păi făcătorii furaseră și până și ferestrele: părintele Mihail însoțit de vornicul satului ri- dicaseră și cărțile și icoanele depunăndu-le în biserică, spre păs- trare. Știind că bătrîniî obișnuiau să-și scrie gîndurile și să-și noteze faptele mai vajnice din viața lor pe scoarțele ceaslovuri- lor, ne-am apucat cu părintele Mihail să cercetăm cu deamănun- tul toate scoarțele cărților ramase de la dînsul, și după cum pre- supunea și tata, am găsit și sentințe și cugetări scrise în lati- nește, în franțuzește, în limba germană și cele mai multe în ru- sește și în limba bisericească slavonă. Unele le-am putut des- luși iar cele mai multe erau ori șterse or scrise în prescurtare așa că numai el le-ar fi putut înțelege. Din cele ce le-am putut deslega însă, nu am putut- afla nimic privitor la numele sau la trecutul lui. Apoi veni Nadelul adică legea de împroprietărirea țăranilor și tata, nevoind să aibă o proprietate în mijlocul satului, dărui comunei acel loc de trei fălci ca să se împartă între însurăței, Proorocul 249 încît pe dînsele s’au ridicat mai multe gospodării. Cît despre pomii roditori hultuițl și îngrijiți cu atîta rîvnă de bietul bătrîn: unia au ajuns să încălzească vre-o vatră sau un cuptor, alții s’au prefăcut în toiage sau răsteie de jug; iar cei care nu le-au us- cat carii și omizele, s’a sălbătăcit cu totul! știți D-voastră ce bine îngrijește Romînul de pomii care-i cresc în bătătură, de cînd nu mai crede decît în popușoi, grîu, orz, și rachiul jidanului. Prooroci de iștia au fost mai mulți în țara noastră, mai cu seamă ascunși prin munții noștri, pe la începutul veacului XlX-lea. Mi-aduc aminte că neuitata mea bunică, Cc. Marghio- liță Roznovanu, cînd îi povestii de Proorocul de la Dănuțeni, îmi spunea că cunoscuse și ea unul la fel în tinerețele sale. Oploșit într’o peșteră, aproape de Mănăstirea Neamțu, era de o mare înțelepciune și învățătură și veneau ca să-1 cerceteze și să-i cea- ră sfaturi, cei mai vestiți boeri și cucoanele cele mai mari, adu- cîndu-și copii, pentru ca să-i bine cuvinteze. Se șoptea chiar, că ar fi fost însuș nenorocitul Țar Petru III-lea al Rusiei, care scă- pat din mina ucigașilor prin devotamentul unei slugi care să- mănăndu-i întocmai se lăsase ucisă în locul lui, avu norocul să treacă singur și nebănuit de nimene prin toată Rusia, cerșindu-și pîinea de toate zilele din ușă în ușă, pană scăpa la noi și se a- dăposti în peștera aceia. Dar și acela a dispărut de viu, și nu s’a mai aflat nici o dată de urma lui. Bine înțeles că presupunerile veliților boieri, cum că pust- nicul din peștera aceia, trebue să fi fost insuflate chiar de el însuși în acelaș scop care-1 făcuse pe Proorocul de la Dănuțeni să ne povestească despre Ludovic al XV, Frederic cel mare și Ecaterina all-a. Ceia, însă, ce ar fi mai ușor de crezut este că, dat fiind dramele sîngeroase și crimele misterioase întâmplate la curtea Țarilor Rusești, în cele două trei veacuri din urmă, niște mari demnitari amestecați în vre-una din ele, să’și fi luat lumea în cap de frică, sau din remușcare. Dumitru C. Moruzi Arhiva 2 250 Poezii SONET Primesc scrisori duioase prin care cu iubire Un suflet trist mă chianiă ca să visăm, sub stele, Deși nubili spune cine-i, cunosc slovele-acele Știu mina ce le scrie și știu din ce pornire... Sunt .ani de-atunci, din noaptea cînd cu cuvinte grele, Plecînd, zdrobii în suflet în tăia mea iubire... S’abitins de ani uitarea pe ultima-amintire, Pe ultimile lacrimi.. și-am îngropat’o’n ele...., Dar pe mormîntu-acesta azi crește în tăcere, Sub soarele iubirea, o tăinuită floare ; Din inima’mi ea crește încet, tremurătoare... In fermecatu-i miros de vis și mîngiere, Palpită tristu-mi suflet învestmîntat în doliu, Și își așterne patul de mire cu’n lințoliu. Gordon C î N T E C E Mor în zorii dimineții Negurile de pe văi Cînd răsar înaurite Ale soarelui văpăi. Și bi sufletul meu sunt neguri Și dureri mistuitoare, Numa’n noaptea lor n’ajunge Nici o rază călătoare... * * ❖ Cînd fericirea vieții tale E-asemeni unui fulg în vînt, Cînd nu-î de cît deșărtăciune Și slava noastră pe pămînt, (Jind viața ta e o nimica Asemeni stropului din mări Cînd toți de mii de ani străbatem Aceleași veșnice cărări, Cum de mai poți purta în suflet 1 >orința zilei cel ele mîne Și ca o candelă în noapte Nădejdea tot îți mai rămîne... Eugeniu Revent TEATRUL IN MOLDOVA (Urmare) STAGIUNEA 1873—1874 Teodor Aslan continuă Direcțiunea Teatrului Național.— Persoanele ce compun trupa, precum și piesele anun- țate prin programe. — Deschiderea stagiunet cu pie^a „Corabia Salamandra".—Reprezentarea cu deosebit suc- ces a piesei „Ludovic al XI-lea“ cu Demetriade și Ga- lino în rolurile principale.—Reprezentațiile nouei piese naționale în versuri „Radu al III-lea“ de Gheorghe Ben- gescu.—Reprezentația dată de diletanți pentru ajuto- rarea Societăței Reuniunea Femeilor Romîne.—Altă re- prezentație dată tot de diletanți în beneficiul săracilor. —Opera Italiană.—Doamnele încep a veni la teatru în Staluri. In stagiunea anului 1873—1874 tot avocatul Teodor Aslan urmează cu direcțiunea Teatrului Național. înainte de a se în- cepe reprezentațiunile, publică un program în care arată numele actorilor angajați precum și piesele ce au a se da. Iată acel program : Personagiul trupei: D-nii Constantin Dimitriade „ Neculai Lucliian „ Constantin Bălănescu „ S. Romanescu M. Popovici D-nii lonescu „ Drăgulănescu „ Cornescu „ P. S. Alexandrescu Leon Figuranțl, Cor de barbați. D-nele Baltica Stavrescu „ Smaranda Merișescu D-ra Maria Constantinescu Figurante, D-nele Aristița Romanescu „ Ca ținea Petrescu „ Amalia Capreanu Cor de femei 252 T. T. Burada Pictori decoratori: Signor Gheorghe Fredas. Director de scenă Victor B. Delmary, Capelmaistru pentru antracte și vode- vile D-l Volmar. Orchestra stagiune!: Orchestra regimentului de Roșiori. Piese care se vor juca în cursul stagiune! Radu al • 111-lea, dramă în versuri.—Despina Doamna.— Năucu din munte.—Rocambole sau Fanții de Cupă, dramă.—Di- ana de Lys, dramă.—Gabriela, comedie.—Fanny Lear dramă.— Secretul Cavalerilor, dramă.—Ludovic al Xl-lea, dramă.— Crima de la Favern — Dama cu trei fețe, comedie.— Teslaril, dramă.— Tot pentru aur, dramă.—Prăpastia, dramă.—Devotamentul, dra- mă.—Nathan cel înțelept, dramă.—Articolul 47, dramă.—Lașul, dramă.—Marino—Palier o, dramă.—Martirul, dramă.—Lucrătorii dramă.—Străbunul, dramă.—Acrobatul, comedie.— Testamentul Iul Cezar Girardot.—Avuția și sărăria, comedie.—Corabia, Salaman- dra, comedie.—Amorul și Nătărăii săi, comedie.—Moș Fost¹ au Fost, comedie.—Doi Paralei perpeliți, comedie-vodevil,—Ginerele Colone- lului, comedie-vodevil.—Socru,, comedie.—Rudele din Provincie. comedie.—Amicul femeilor, comedie.— Un serv îndrăcit, comedie. Un om cum se cade, comedie.—Cupeaua Doctorului comedie. Printre actorii angajați nu se vede figurînd și numele ar- tiștilor Galino și Gheorghiu, atît de mult apreciați de publicul nostru, care și-a aratat părerea sa de rău că teatru o lipsit de acești doi artiști, care au contribuit la ridicarea scenei romîne. Credem însă, ne spune Curierul de Iași No. 109 din 21 Septem- brie 1873, că aceasta nu poate fi de cît o scapare de vedere a direcțiune! teatrale. Nu mult după aceia, artistul Galino a fost angajat, precum și Dimitrie Pruteanu. Deschiderea stagiune! teatrale s’a făcut Joi în 11 Octom- brie 1873, cu piesa : Corabia Salamandra, comedie-vodevil în 4 acte cu mare spectacol, de Th. Dolivry, D. Forges și Ad. Leaven tradusă de G. Bengescu, Muzica de capelmaistrul S. Volmar. Despre modul cum s’a jucat această piesă iată ce ne arată Curierul de Iași No. 119, din 14 Octombrie : ..Piesa a fost bine montată și prea bine executată, putem cu toată dreptatea să zi- cem că nu am mai văzut pe scena teatrului romîn nici o piesă atît de bine condusă: fie-care actor a produs cu multă însinuire rolul său, începînd de la d-nii Dametriade, Bălănescu, Luehian, și sfîrșind la cel din urmă corist, ansamblu au fost în cea mai deplină armonie cu toate că miza în scenă a acestui spectacol era foarte grea, rolurile au fost foarte bine ținute, danțul mate- loților foarte caracteristic și bine executat¹¹. Din numărul reprezentațiilor ce au urmat și care au fost bine primite de public, arătăm următoarele : Joi 18 Octombrie s’a jugat; Năucul din munte, dramă cu mare spectacol în 5 acte și 8 tablouri de Eugene Grange și Lambert Thiboust, tradusă de Rășeanu. Teatrul în Moldova 253 Duminică 21 Octombrie, s’a jucat: Amorul și Nătărău săi. Comedie în 3 acte de Th. Barriere, tradusă de Bengescu, și Moissilică scul Paragraful 37. Comedie în 1 act, prelucrată de d. Alexandrescu. Joi în 25 Octombrie s’a jucat: Crima de la Favern, dramă cu mare spectacol în 5 acte și 7 tablouri, de Theodor Barriere și Leon Beauvalet, tradusă de T. Aslan. Pentru punerea în scenă a acestei piese, directorul Aslan a făcut noi mașinării și noi decoruri, eșite de sub penelul pic- torului teatrului Georgio Fredas. Pe lîngă distribuirea rolurilor care nu lasă nimic de dorit, actorii au avut ocaziune a-șî des- volta talentele lor dramatice, în special acel trio atît de des a- plaudat, compus din d-na Stavrescu, d. Dimitriade și d. Galino, asupra cărora se razimă partea tragică a crimei de le Favern. Joi 8 Noenibrie s’a jucat pentru prima oară piesa Ludovic al XLlea^ tragedie în 5 acte de Casimir Delavigne, membru al Academiei franceze, tradusă de C. Demetriade. Polul lui Ludo- vic, a fost jucat de artistul Demetriade, care și acum cîți-va ani l’a mai jucat în Iași, cu mare succes și au lăsat o vie impresi- ime în memoria celor ce au avut ocazia de a’l vedea. Piesa a fost foarte bine montată, o mînă cunoscătoare au condus an- samblu acestei opere, în producerea ei, nelăsînd nimic de dorit : costumele, mai cu seamă acele ale Regelui, Dofinului, Doctoru- lui, Nemours și Francisc de Paul, erau foarte esacte cu epoca. Personagele în general au fost la înălțimea rolurilor ce repre- zentau, și acțiunea s’a urmat cu multă precizie din partea tuturor. Pe lîngă Demetriade care a avut rolul principal în piesă, Galino, ca totdeauna, și de astă dată în rolul Doctorului au fost adevărat artist și scenele sale cu Regele nu credem că vor putea fi date vre-odatămai cu succes. D. Leon în acel greu rol al lui Francisc de Paul, a fost mărturisit mult mai bine decît ne aș- teptam ; gravitatea și majestatea cu care trece prin fazele rolu- lui său ne-a probat că d-sa are mult talent și pătrundere, o voce sonoră și plăcută ; D. Drăgulănescu, ca începător au exprimat bine rolul său, rol foarte greu. Dofinul e încîntător, exclama un bun cunoscător de teatru, în seara de reprazentație, de cîte ori el apărea pe scenă; în adevăr d-na Romaneasca era un adevă- rat Dofin. D-ra Constantineasca atît de simpatică publicului încă odată merită sincere aplause. Nu uităm pe d-ra Amelia, care abia cu două roluri s’au suit pe scenă de cînd au luat această carieră și mărturisim că în curînd vom avea un nou tesaur pe scena Romînă, micul său rol au fost atît de bine executat încît nu știm dacă o artistă l’ar fi putut esecuta mai bine. D. Pru- teanu în rolul lui Pristan merită foarte mult a fi amintit, avea aerul unul adevărat asasin, ș’au susținut rolul prea bine. Acum un mic cuvînt publicului. Suntem siliți a mărturisi că nu putem înțelege această răceală a societăților din Iași față 254 T. T. Burada cu teatrul, care procură cea mai plăcută petrecere celor mai în. vîrstă, cel mai bun mijloc ele dezvoltare a spiritului și a ini- mei celor tineriu. Joi în 15 Noembrie 1873 s’a înfățoșat pe scena teatrului dramă națională în versuri intitulată Radu al treilea. în 5 acte și 6 tablouri compusă de Gli. Bengescu. Această dramă a- nunțată mai de mult, era așteptată de publicul leșan. Teatru era plin. Costumele și decorurele erau frumoase și potrivite. Dra- ma a fost jucată cu multă inteligență de cătră principalii artiști, Dimitriade în rolul Spătarul Udrea\ d-na Stavrescu în rolul Mărioarcl, și Galino în rolul lui Radu al treilea ; cari au isbutit în totul a’șî atrage aplausele publicului dorit de subiecte naționale. In totul drama a plăcut publicului ieșan. Duminică în 25 Noemvrie s’a reprezentat pentru a doua oară această piesă. Joi 2 Decembrie 1873 s’a reprezentat pentru a doua oară piesa: Crima de la Facem. Joi 6 Decembrie s’a jucat piesele: Rudele din provincie, comedie vodevil în 1 act de Emil Abraham, tradusă de M. Lu- chian, Baba Hlrca operetă de M. Millo, muzica de A. Flecten- macher, și Doi feții logofeți, comedie cu cîntece în un act de N. Ruso. Duminică 9 Decembrie 1873 s’a representat pentru prima oara piesa Rocauibole sau Valeții de Cupă, Dramă în 5 acte și 9 tablouri de Anicet Bourgeois și Ponson du Terrail, traduse de I. Grigoiru, Execuțiunea piesei n’a lasat nimic de dorit și succe- sul a fost complect. Artiștii, D-na Stăvrescu, D-nii Dimitriade, Bălănescu, Galino și Alexandrescu, au fost la înălțimea-rolurilor ce îndeplineau și au bine meritat aplausele frenetice ale publi- cului caro numai încăpea în sala teatrului. Ca decor, tabloul al patrulea din actul al doilea, a fost de minune, astfel îneît a in- teresat foarte mult pe public. Mercur! în 12 Decembrie 1873 s’a jucat pe scena teatrului pentru a treia oară piesa, Radu al III-lea. Duminică 16 Decembrie s-au reprezentat pentru prima oa- ră piesele: Soacra și Ginerele, Comedie in 3 acte de Eugene Grange și Lambert Thiboust, tradusă de N. Luchian. Florin și Florica. Comedie vodevil în un act de D. V Alexandri, musica de Fleclitemnacher. Joi 20 Decembrie s’a reprezentat pentru prima oară Inge- gerul Morței, dramă în 6 acte, de Theodore Barriere și Eduard Piu vier, tradusă de I. Miliailescu. Sâmbătă în 22 Decembrie s’a dat de cătră o Societate de bine facere o reprezentație la Teatrul Național, în beneficiul cumpărărei unul local pentru Școala profesiunală de fete înfi- ințată de Reuniunea Femeilor Române : La această reprezentație s’au jucat patru piese : Fiul Socru și Tatăl Ginere, de Fournier Teatru îu Moldova 255 și Meyer, tradusa de Bengescu; Domnul uită tot, tradusă de D, Botez; O palmă la bal mascat, comedie originală de Gli. Ben- gescu și Herșcu Buccingiu, comedie de V. Alexandri. Persoanele care au bine voit a juca la această representație, sînt : D-nele V. A. Ureche, E. Petit, și D-șoara A. Miller] D-nii D Botez, Boghean, Popovicl și M. Dunca. Marți 25 Decembrie s’a representat pentru a doua oară pie- sa îngerul Morțel. Duminică 30 ale aceliașl luni s’au jucat pentru prima oară în beneficiul D-lui P. S. Alexandrescu, piesele: Dracul și Cio- banul sau Fluerul Fermecat, melodramă în 3 acte, imitată din vodevilurile franceze, de D. Miclescu; Piatra din Casa, comedie în un act de Vasile Alexandri, Von Kalikenberg, cîntecul comic de I. lanov, cântat de Alexandrescu. Joi 3 Ianuarie 1871. In beneficiul lui Const Bălănescu, s’au representat pentru prima oară piesele: Stosachi, canțoneta comică do I. lanov, esecutată de Bălănescu: Hagi Petcu, come- die de V. Alexandri. Spectacolul s’a terminat cu Ginerile Colo- nelului, comedie în tr’un act de E. Grange, A. Braț și V. Ber- nard, tradusă de Lucliian. Duminică 6 Ianuarie se joacă Dracu siCiobanul sau Fluerul Fermecat melodramă în trei acte și Doi Paralel perpeliți, come- die vodevil în 3 acte de Rosier și Varen, tradus de T. Aslan. Joi 10 Ianuarie s’a jucat în beneficiul artistului C. Deme- triade, Otrăritoarea (La Dame de St. Tropez), tradusă din fran- țuzește. . Demetriade, secundat de D-na Stavrescu: D-șoara Constan- tinescu și Bălănescu, a fost la înălțimea lor de artiști; publicul a rămas încîntat de cîte-va scene dramatice, executate cu multă artă și adevărată pasiune, Duminică 13 Ianuarie, se joacă pentru a patra oară piesa Radu al II 1-lea de Bengescu. Joi la 17 ale aceleiași luni se joacă pentru prima dată Don Juan de Marana, sau Căderea unul înger, dramă fantastică cu mare spectacol în 5 acte și 9 tablouri de Alexandru Dumas tatăl, tradusă de C. Dimitriade. Părțile în versuri de Teodor As- lan, Muzica d D. Volmar șeful muzicei militare a Regimentu- lui de Roșiori. Decoruri de Giorgio Fredas, Mașine sub dirijarea D-lui 0. Dimitriade. Despre modul cum a fost jucată aceasta piesă găsim urmă- toarele: ,,Acum ca în tot deauna publicul a admirat pe D-na Stavrescu în Dona Ines. Acest rol nu este principal în piesă, e numai o simplă aparițiune; însă D-na Stavrescu ca o adevarată artistă, a știut să ridice și să dee o importanță acestei aparițiuni, în puține cuvinte rostite de D-sa a exprimat multă idee. Scena înveninării a fost sublimă. 256 T, T. Burada D-ra Constantinescu, în rolul îngerului bun și Sora Marta a fost de minune. D-sa a fost pătrunsă de caracterul rolului ce-1 îndeplinea. D-ra Amalia, în rolul Terezinel, a fost îucîntătoare ș’a bine meritat aplauzele publicului. D-sa a desvoltat în acest rol un talent plin de viitor. Jocul său e natural, plin de grație, naiv, inteligent și patetic fără exageratiune. Micul său rău rol a lasat o impresiune plăcută asupra spectatorilor. In cît privește pentru eminenții artiști Dimitriade și Gali-’ no, a căror luptă începe de la actul I, și se sfârșește cu actul de pe urmă, nu avem alta de spus de cît ceia ce se repetă pe fiecare seară, prin aclamațiunea ce publicul îl salută. D-nul Pruteanu în rolul înger ului rău, a fost destul de bine. In fine drama Don Juan de Marana, este una din piesele, care, a plăcut publicului nostru, atît în privirea punere! el în scenă, cît și pentru jocul artiștilor. Succesul Ia fost complect. (Curierul de Iași No. 9 din 23 Ian. 1874). Sâmbătă 10 Ianuarie se joacă pentru a doua oară Don Ja- an de Mar ana. Joi 24 Ianuarie se joacă în beneficiul D-șoarei Marița Con- stantinescu piesa llabagas, comedie în 5 acte de Victorien Sardou. Duminică 27 Ianuarie se joacă pentru a treia oară Don Juan de Mar ana. Miercuri 30 Ianuarie se joacă pentru a patra oară aceiași piesă. Sâmbătă în 2 Ianuarie 1874. s’a jucat în beneficiul D-nel Stavrescu, pentru prima oară Nebunia din Amor, mare dramă în 5 acte scrisă spaniolește de D. Tamayoga Baus, tradusă in fran- țuzește de Hugelman și în românește de S. T. Georgescu. Marți în 5 Februarie s’a jucat în beneficiul Infirmilor de la Galata, Dracul și Ciobanul, vodevil și Piatra din Casă, comedie. Joi 7 Februarie în beneficiul lui Luchian s’a jucat Soacra și Ginerele, comedie în 3 acte și Adam și Era sau Moartea Iul Avei, dramă biblică în 1 act. La 17 Februarie s’a jucat Boeril și Ciocoii, pentru a doua oară. Joi 21 Februarie pentru a treia oară se joacă Boeril și Cio- coii, comedie în 5 acte de V. Alexandri. Sâmbătă 23 Februarie 1874 s’a jucat în beneficiul actoru- lui Romanescu, drama Otrăvitoarea. Joi 28 ale acelei luni se joacă în beneficiul lui Mihail Ga- lino, pentru prima oară piesa Wiliams Shakespeare sau Geniul și Coroana, dramă în 5 acte. Duminică 3 Martie s’a jucat în beneficiul D-nei Stavrescu piesa Debora sau Blestemul unei Evreice asupra unei creștine, me- lodramă. Joi 7 Martie s’a jucat în beneficiul d-lui Bălănescu, Curtea. Teatrul în Moldova 257 cu Jurați sau Art. 47) dramă în 5 acte și G tablouri- de A. Blot tradusă din franțuzește. Duminică 10 Martie, s’a dat pentru închiderea teatrului, în beneficiul lui Giorgio Fredas, pictor decorator, o piesă de un interes cu totul nou, nu din punct de vedere literar, ci mai mult ca tablou petrecut în acea epocă, Barbara Ubrik, dramă în 5 acte și 7 tablouri, cu decoruri noi. Luni în 18 Martie s’a representat în beneficiul lui C. Di- mitriade, o piesă nouă întitulată Sărăcia, și Avuția sau Pluton, în două acte de Milanol și G. Jollivet, imitată după Aristofan, tradusă de beneficient. Serata a început cu idila lui Andre Clie- nier, Libertatea și Sclăoia tradusă de A. Naum și declamată de Dimitriade și Drăgulănescu ; după care s’a jucat comedia Doue Despărțenii, apoi s’a recitat de Demetriade o poesie a lui Depa- rațeanu, intitulată Vară la țară. Vineri 22 Martie, se joacă în beneficiul lui Neculai Lucliian Samson și Spiridon, comedie în 2 acte de M. Miile, muzica de A. Flechtenmacher, Criminalistul sau Omul care-șl ucide femeia^ comedie în 2 acte. Marți în 2 Aprilie, Lucliian după cererea generală, dă o reprezentație din reperotrul său cu piesele: O palmă- sau Voini- cos dar fricos. Sora Ini Jocris și Doi Sfioși. Marți în 9 Aprilie s’a închis stagiunea teatrală 1873—1874 cu comediile Mar got) Ulița Lunei și O casă de Nebuni, care s’au dat în beneficiul D-șoarei Amelia Căpreanu. Rolurile principale ale acestor piese au fost jucate de Dl. Lucliian. După închiderea acestei stagiuni, s’a dat Joi La 18 Aprilie 1874, la Teatrul Național, o representație de bine-facere. Curierul din Iași din 21 Aprilie 1874) vorbind despre a- ceastă reprezentație ne spune următoarele: „In folosul săracilor, au jucat mai multe dame și domni din societatea leșană. Sala era plină și publicul se compunea din tot ce era mai elegant în orașul nostru. Succesul a fost mai pre sus de ori ce așteptare. Atît doamnele cît și domnii au escelat în rolurile lor, și publicul era uimit de a vedea că niște bine- voitori diletanți au lasat departe în urmă pe mulți actori deprinși cu scena. Dintre dame mai mult admirabile a fost d-na Natalia Siitzo în Le passe de Nichette) și D-na Maria Cazimir în: Madame est couchee) două mici comedii într’un act. Spectacolul compu- nîndu-se din trei piese franceze și una romanească s’a terminat pe la 12¹/₂ oare, și publicul s’a retras foarte mulțumit că putuse petrece atît de bine, și contribui tot-odată pentru un scop uma- nitar, a cărui lăudabilă inițiativă a fost luată de onorabilii di- letanți“. Această reprezentație a produs suma de 3117 lei noi, spre a se împărți locuitorilor lipsiți de hrană din acest județ. 258 T. T. Burada OPERA ITALIANĂ La 15 Fevruarie se anunța sosirea unei trupe de operă ita- taliană, angajată de Direcțiunea Teatrului romîn, în care va fi- gura, Prima-donă Elisabeta Capozzi, tenorul Ludovic Caroselli și alți artiști de seamă. Repertorul operei se anunță a fi compus din operele: Don Carlos, Vepres SicĂliennes, Luisa Mull-er, Trovatore, Traviata^ Mas- nadieri^ Emani, I Due Foscari, Rigoletto, I Lombardi ala pri- ma Crociata și Ballo in Maschera de I erdi, Lacla de Lamemioor Favorita, Lucrezia Borgia, Poliuto, Mar ia di Rohan, Elisir d’A- more, Linda di Chanwunix, Fi glia del Regimento, de Donizetti; Nor- ma, Somnambula de Bellini, Bărbiere di Seviglia, Mose in Egitto de Rossini, Saffo de Pacini] Faust de Gounod, Crispino e la Co- mare de Rici; Marta. de Flotow, Ebrea de Appoloni, I Falși mnnetari de Rossi și Gli Ugonoti de Meyerbeer. Așa Mercur! în 27 Fevruarie, încep reprezentațiunile acestei opere cu Tradata de Verdi. Publicul însătoșat de muzică, ne spune Curierul din lași, dm 1 Martie 1874, ..s’a grăbit a ocupa sala, arătînd nonei trupe, primirea cea mai încurajătoare, și spe- ră că va merge bine, atrăgind însă atențiunea Direcțiune! tru- pei italiene asupra orchestrei, care lăsa mult de dorit, precum și asupra neîncoperci la timp a seratelor teatrale. Tot acea foaie spune că se constată cu mulțumire că începe a se introduce și la noi bunul obicei de a merge și doamnele în staluri^. Un prejudeț arbitrar ca toate prejudețele, făcea pînă acum din mergerea doamnelor în staluri un lucru netolerat, o dero- gare la buna cuviință. Nu este de fel o derogare nici la demni- tate nici la bună cuviință, ca sexul frumos să se amestece în toa- letele cele mai elegante cu sexul slut în parter. Aceasta se face pretutindenca : este un semn de civilizație și tot deodată de o mare economie în cheltuell. Reprezentațiunile au urmat apoi, dintre piesele anunțate mai sus¹). (Va urma) Theodor Th. Burada. 1) Despre toate aceste dări de seamă, vezi Curierul do Iași pe anii 1873 și 1874. 259 Influența mediului geografic asupra desvoltărel civllizațlunilor Explicațiunea expresiilor „mediii geografic” și „civilizațiune” sunt absolut necesare, studiului ce facem, pentru-că înțălegerea termenilor ajută înțălegerea studiului, mai cu sama, când, ca’n cazul de față, zise-le expresii se nuanțează cu un înțeles special, în știința sociologiei, în cadrul căreia cadrea- ză și subiectul nostru. I) De mult prin expresia „mediu geografic” se înțelegea numai „pământul și clima” considerate în cel mai simplu înțeles al noțiunilor ce indică. In mă- sura în caro priceperea omului s’a dezvoltat și cuprinsul noțiunei „mediu geogra- fic“ s’a dezvoltat, s’a mărit . . Omul a obser\ at că pămîntul nu io numai materia brută pe care calcă și pe care găsește răspîndite, tot ce in timp a văzut și vede.— A observat că pămîntul cuprinde o mulțime de energii, unele ascunse altele inanifestîndu-se vederile și priceperii sale. Observarea acestor lucruri au făcut să se mărescă cadrul rațiune! atî( le simple și do simpliste la început. Tot așa și cu clima, prin care, la începuc se înțelegea numai aerul ce încunjura ființa sa și localitatea în care trăia. Cu timpul a observat că și acest aer conține ascunse energii, cari de și se par că sunt în stare latentă, însă au acțiune continuă și perseverentă. De la lărgirea înțelesului noțiunilor compunătoare a noțiunei „mediu geo grafic“ a urmat, fatal, mărirea, dezvoltarea, noțiunei compuse.—Astă-zi noți- unea „mediu geografic^ cuprinde și noțiunile accesorii și complimentare, a con- figurațiunei pămîntului, munții și văile, dealurile și cîmpiile, a distribuțiunei apelor de pe întreg pămîntul, cunoscut pe timpuri și azi; a constituției mine- rale a pămîntului și a forțelor ce le conține în interiorul său; a florei și a faunei regionale, într’un timp determinat ca și în continuitatea lui; a stării de salubritate a regiune! în chestie etc. etc. Ilespicind și explicând aceste noțiuni găsim că expresia „mediul geo- grafic“ cuprinde, azi, acțiunea continuă și perseverentă a gravitațiunei, (legea cădere! corpurilor), a magnetismului pămîntesc, a presiunel atmosferice, a lu- minei, căldurel și electricităței, a densităței și stărei umezoase a atmosferei, a compunere! chimice a aerului, și densităței și presiunel, a compunere! ape! și mișcare! continue ce o agită, a compunere! fizico și chimice a pămîn- tului, a condițiilor meteorologice în caro se găsește pămîntul și firea ’ntr’un moment dat. Atâtea și atîtea noțiuni complexe, cari au venit să mărească, să complice, înțălesul și să complecteze noțiunea, unei noțiuni simple. Dar totul la început a fost simplu cu dezvoltarea civilizațiune! s’a com- plicat și complectat ca noțiune. Toată această pricepere a survenit, în urma demonstrăre! științifice a raporturilor ce determină influența climei asupra pămîntului și vice-versa Această influență fu demonstrată drept cauză primordială, din care toate cele- lalte raporturi și efecte, au derivat, pentru ca mai apoi, la rîndul lor să de- vină și ele cauze ale dezvoltărei civilizațiunei, bine înțăles, de un ordin mai secundar, cu acțiune mai restrînsă și urmări din ce în ce mai însemnate. 260 Dimitrie G. Longinescu înțelepciunea pricepere! acestor fenomene a dat-o tot viața de toate zilele Omul a trebuit să inventeze, în lupta cu forțele naturei, mijloace de apa- rare, cari să-l pună în posibilitate de a se apara de nefasta lor acțiune asupra persoanei lui.— Astfel a înventat instrumente de prima necesitate, hainele, locuințele etc. ast-fel, dar tîrziu de tot, a inventat mijloace de a se apara contra vegetațiunei dăunătoare vieței și existenței salo, microbi organici și vegetali; ast-fel a ajuns să creieze mijloace pentru a înlătura acțiunea dăună- toare și periculoasă a animalelor sălbatice, contemporan! lui; și să îndulcească acțiunea semenilor săi în lupta pentru viață. Toate aceste acțiuni se traduc în limbaj științific că omul a trebuit să lupte din greu: 1) pentru a se adapta puterilor cozmice, atot putinte în vremurile cînd omul nici nu le pricepe ce sunt; 2) să se adapteze mediului vegetal și animal încunjurător; și 3) în fine să se adapteze mediului semenilor săi, me- diului social. Grea și îndelungată muncă! Cit de ușor se vorbește despre această adaptațiune triplă a omului, azi, după ce a trecut atîtea veacuri de cînd se studiază și se cercetează numai!—Din toate adaptațiunile cea mai interesantă în acea a omului mediul semenilor săi. Luptele și vicistudinele suferite în acest scop, au dat omului capaci- tăți fizico și intelectuale, făcîndu-l ceia ce este și au stabilit, adaptațiunoi sociale, un caracter do ordine superioară—deasupra existenței individuale—cît se poate de complicat la pricepere și îndrumare și implicit cît se poate do interesant ca studiu. La acest înțăles ast-fel dezvoltat no vom raporta cînd vom vorbi des- pre noțiunea „mediu geografic^.— II) Expresia „civilizațiune“ a dobîndit lară-și un senz propriu în so- ciologie.— In senz comun civilizațiune se echivalează „cultura^.— Or! încon- testa,bil nu acesta io sensul sociologic.— Pentru determinarea acestui înțăles vom face o mică analiză a stărei sociale a prezentului™, pe care cu toții o numiau și considerăm „o stare înaintată a civilizațiunei“.— Al cărei produs este civilizațiunea? Ia este rezultatul de fapt a unor acțiuni, individuale și sociale, în toate ramurile do activitate socială. Aceste acțiuni și reacțiuni s'au manifestat în ordine intelectuală, morală, religioasă estetică, politică, juridică, economică, financiară, științifică, etc. și au avut do urmare fatala înlocuirea ignoranței prin știință, a nedreptății prin dreptate, a fantazismului și bigotismului prin rațiunea socială, filozofică, a cruzimei și barbariei, prin sentiment și altruizm, a animalităței prin lupte economice; etc. Aceste acțiuni înlocuind pe cele vechi au schimbat fața hunei, transformînd-o din barbară și ignorantă, în civilizată și cultă.— Puterea care a prezidat și s’a consolidat odată cu aceste transformări se numește în sociologie „organizarea socială,—caro constitue semnul dinstictiv al ori cărei civilizațiuni. Cu cît un popor, ie mai civilizat, cu atît ie mai bine organizat; adecă, lip- sa do organizare, aproprieată de anarhie socială, ce se observă la populațiunile barbare ie înlocuită prin cohestiunea elementelor ce compun organizarea soci- ală, prin solidaritatea socială. Organizarea la rîndul ei implică putere, în- lăuntru ca și în afară. Caracteristica unor asemenea organizări este „cauzalitatea fruetifiantă“ Influența med. geogr. asupra desvolt. civilizațiunilor 261 a lui Spencer.— O cauză cît de mică produce si se resimte în urmări cît de îndepărtate, urmări cari devin la rîndul lor, cauze a altor urmări etc. înlocuirea haosului de cunoștinți vagi, necoordonate, cu cunoștiinți coor- donate, clasificate, iată caracteristica civilizațiunei, și deosebirea de barbarie.— In prezent, în stare de civilizațiune și în ordinea fenomenalităței soci- ale, o cauză mică poate avea consecinți cît de împortante.—Cauza primă a fenomenalităței n’ar putea avea energia unor mari desfășurări, dacă indivizii ar trăi izolați. Diversitatea și complexitatea aptitudinelor indivizilor în stare de solidaritate socială, dă energie și efecte acțiune!, care la început pornește mică și aproape nebăgată în seamă', pentru a ajunge la o desvoltare și comp- lexitate de neprevăzut în urmări. Atari acțiuni determină uneori schimbări chiar ridicale în organizarea socială în cari se manifestă, dată fiind valoarea je! și intesitatea cu cari se manifestă, și ie susținută.— Civilizațiunea este rezultatul forțelor socialo îndreptate în scopul unei, mai -bune organizări a dozvoltăre! activităței individuale și comune.—Civili- zațiunea fiind un produs de forțe sociale studiul iei implică nu numai studiul rezultatului ci și al forțelor cari îl produc.—Aceste forțe sunt atît indivi- duale cît și sociale și ea trăește nu numai în instituțiunile pe caro le-a creat ci și’n indivizii pe cari tot i-a format și cari compun societatea. Caracterele fizice ale indivizilor, ca și aptitudinelo lor intelectuale și sentimentale, sunt în maro parte opera iei.—Dezvoltarea civilizațiunei depinde pe de o parte de influența factorilor geografici, mediul geografic, iar pe do alta de caractere 1 o antropologice, psihologice ale acelor ce compun societatea. Mediul geografic influențează direct prin temperatură, umezeală etc. ᵣ indirect prin hrană etc. Aceste influențe directe cînd dau pămîntului calități de producțiune, determinate, stări sociale sedentare, cînd nu, determină stări sociale nomade. Hrana bună la rîndul iei dispune la înmulțirea populațiu- nei ; iar acest fenomen, în societățile organizate, dă naștere diviziune! muncei etc., deci mari dezvoltări de civilizație., O stare socială naște o alta și așa se formează un tot mai puțin sau mai mult organizat, civilizat. Civilizațiunea este o stare socială normală, derivată din o altă prece- dentă iei, și reprezintă un total de fenomene istorico dezvăluite cu regulari- tate, determinînd stări istorice de o durată oarecare în timp. Ea are legile iei de dezvoltare, cari sunt aplicabile și controlate în ori ce moment al existenței sale. Cele mai principale legi ale ei sunt : 1) Evoluția civilizațiunei arată totdeauna un progres dela mai puțin perfect la mai perfect. 2) Legea progresului exclude perfecția, căci s’ar opri progresul. Barbaria trebue să subsiste alături de civilizațiune. 3) Țările cu climat extrem și îndreptate de apele mari sunt mai puțin susceptibile de civilizațiune ; pe cînd ie contrarul cu țările cu climat mai dulce și situate în aproprierea marilor ape. 4) Civilizațiunile astfel create, au evoluția lor proprie, formînd zone naturale și se disting după cum se disting zonele și țările după climă, faună floră etc. 5) Progresul civilizațiunei ie întovărășit totdeauna de formațiuni de grupe de oameni din ce în ce mai dense ; și mai întinse, prin aproprierea și 262 Dimitrie G. Longinescu intrarea în aceiași sferă de acțiune a altor populațiuni cari înțeleg și doresc să se civilizeze. Cu aceste noțiuni sumare dobîndite despre valoarea sociologică a ter- menilor întrebuințați în titlul lucrare! să intrăm în studiul problemei între- bîndu-ne : Cum și’n ce măsură mediul geografic influențează asupra civilizațiune! ? III. Deși am definit sociologia o stare socială normală, derivînd din o alta precedentă iei, totuși întorcîndu-no cu mintea înapoi, găsim o stare so- cială primă, înaintea căreia, după principiile evoluționiste, n’a existat o alta. Această stare socială, în concepția spenceriană, se numește „omogen⁴⁴ din care au derivat toate celelalte stări sociale, faze ale evoluției, dînd naștere „etero- genului⁴⁴. Astfel ajungem să ne ocupăm implicit și do origina civilizațiunilor, de problema dacă omul primitiv era sau un sălbatec, barbar. Mare discuție între sociologi asupra chestiei. Unii susțin că omul primitiv ara barbar și deci origina civilizațiunilor ar fi o stare de bărbărie „omogenul⁴⁴ spencerian. Din această stare socială au decurs, în timp și loc, civilizațiunile în evoluția lor, alcătuind „eterogenul⁴⁴. Alții susțin o teorie cu tonul contrară, că omul primitiv n’a fost bar- bar, că puterea lui intelectuală a fost aproape ceia ce este și azi la omul ci- vilizat, deosebindu-se numai prin mai puținele cunoștinți ce le avea despre știință și artă. Barbarii de azi, după aceștia, nu sunt de cît reprezențanții de- generați ai unor strămoși civilizați Ei nu admit trecerea de la o stare de bărbărio, prin evoluție la civi- lizațiunea de azi, Barbaria, pentru dînșii, n’a putut să dispară și implicit ci- vilizațiunile să progreseze, de cît la o foarte mare îndepărtare în timp, de bărbărie complectă. Problema progresului și posibilitatea de a’l realiza, îi mult mai deficilă ; pe cînd regresul se operează cu mult mai multă repezi- ciune, susțin iei. Dovada lor ie că sunt populațiuni sălbatice, cari au vizitat la intervale foarte îndepărtate, d secole chiar, din cauză că n’au avut raporturi cu altele mai civilizate ca el , iar a fi rămas in aceiași stare de bărbărie. Nu este nici o reluție într’o stare de simplă copilărie în cunoștință și una do barbarie absoluta, care presupune o stare morală și intelectuală din cele mai imperfecte, continuă a zice în susținerea temei favorite lor. Opiniunea aceasta, susținută, cu multă vigoare, și mare lux de argu- mente, de marele economist, arhiepiscopul de Dulin, Doctorul Wathely, de sigur nu corespunde adevărului și fu combătută cu succes de Lubock, ceea co a făcut să nu fie încetățenită între marele adevăruri științifice. Pentru această teorie, care susține că starea omului primitiv era bar- baria, sălbatecii de azi sunt acel oameni care n’au progresat de loc, căci tim- pul de cînd sunt cunoscuțî, socotind chiar secole ie prea scurt în istoria civi- lizațiunilor. Dovezile în sprijinul acestei teorii sunt: a) Omul primitiv nu cunoștea și sălbatecul de azi nu cunoaște cultura plantelor, cerialdor, animalelor, deși clima localităților în care trăia convenea la asemenea culturi. b) Nu cunoștea fabricațiunea armelor și instrumentelor de metal și Influența med. geogr. asupra desvolt. civilizațiunilor 263 piatră, precum nici fabricațiunea obiectelor de pămînt, oale, străchini etc. A- cestea deși se strică ușor, totuși se conservă vreme îndelungată și constitu- iesc deci dovada palpabilă a unei civilizațiuni preexistente. c) Puterea intelectuală a omului primitiv nu se asamănă cu a civiliza- tului de azi, judecind după sălbatecii de acum, căci sălbatecii de azi ca și omul primitiv nu au nici o religiune. Religiunea, incontestabil, ie un produs al civilizațiunilor și odată avută nu se mai perde. Dacă omul primitiv ar fi fost reprezentantul degenerat al unor strămoși civilizați păstra maear remi- niscențe despre religia strămoșilor săi, lucru ce se dovedește că nu există. Chiar în evoluția religiune! dovedește, deci, că barbaria era primul stadiu al civilizațiunilor, primele iei faze avînd caracterele unui produs al bărbărie!. Lipsa la cei mai înapoiați barbari din timpurile noastre, a noțiune! numirilor, culorilor de arbori, de tonuri, vocale, a scriere! și putinței de a exprima ideile abstracte, sunt tot atîtca argumente în favoarea stărei de bărbărie primitivă. Existența acestor cunoștinț! se dovedește a fi, relativ de dată recentă, fără a mal vorbi de cunoștinț! regulamentărel raporturilor sexu- ale, de familie, înrudire etc. Din relațiile date de diverși exploatatori, din comparația și studiarea lor, vedem că sunt populațiuni barbare care, fiind vi- zitate la o epocă cu mult îndepărtată n’avem nici o ideie sau cunoștință des- pre oare cari arte, dar la cari, cînd ar fost vizitate mal tîrziu, s’au constatat existența unui număr oare-care de cunoștinț!. Arhiologia vine cu tot materialul lor științific să ne convingă în chip hotărît despre existența unei stări primitive de bărbărie și a unui progres re- alizat. Epoca pietrei necioplite a focului ctc. și succesiunea lor în timp, ne conving despre o evoluție de la o stare do bărbărie primitivă la una do ci- vilizațiune. Supravețuirea unor obiceiuri fără nici o rațiune de a fi în timpurile civilizate și care se găsesc respîndito pretutindeni, constituesc încă un argu- ment în favoarea aceleiași origini—bărbăria—anterioară chiar răspîndirei po- pulațiunilor pe suprafața globului. Ele constituesc dovada unei bărbări! inițiale foarto îndepărtată dc prezent. In studiul evoluțiuni! mintale a omenire! găsim iarăși confirmarea a- cestui adevăr sociologic. Mentalitatea sălbatecului e așa de redusă și atît de deosebită de a noastră îneît ie foarte greu să priceapă ce se petrece în sufletul său. să-ți explici motivele determinante ale cutărei sau cutărei acțiuni. Sunt lucruri și fapte cari pentru noi sunt absurdități, dar cari pentru intelectualitatea lui sunt absolut logice, normale. Spiritul sălbatecului se obosește cu multă ușu- rință, acțiunile, cari cer sforțarea inteligenței nu le pricepe, o conversație mai îndelungată îl obosește. In faptul că la diferite populațiuni barbare, dar în aceeași fază a evo- luției se găsește mai multe asemănări în Obiceiuri etc. de câte există la ace- iași populațiune în diferite faze ale evoluției întăresc, în chip desăvârșit, con- vingerea că starea primitivă a omului este barbaria. IV. Eocologia ne învață că primele forțe determinate spre civilizațiuno au fost necesitățile fizice, psihice și morale ale omului. In vederea scopului de a-și satisface aceste nevoi individul se fixează într’o localitate și se apro- 264 Dimitrie G. Longinescu pie ele semenii săi. Acolo unde s’a fixat, pentru satisfacerea necesităților de cari am vorbit, el se va servi, el se va folosi de tot ce clima, pământul, meiliu animal, vegetal și mineral îi va pune la dispoziție. Clima și toate energiile ce le cuprinde, deși necunoscute omului prime- lor stări sociale a influențat și ajutat formarea și desvoltarea civilizațiunilor Ca adevăr geografic stabilește că la aceiași longitudine și latitudine clima nu se asamănă și că mai degrabă sunt clime asemănătoare la diferite grade de latitudine și longitudine. O climă a unei localități situate la o latitudine mai de nord se poate asemăna cu acea a unei localități mai de la nord când localitatea de mai la nord se găsește în apropierea marii. Marea are puterea do a îndulci o climă deși îa aceiași latitudine clima este mai aspră pentru localitățile situate mai in mijlocul continentului. Legea geografică care explică acest adevăr se formulează : „Liniile izo- terme nu sunt paralele, ele se apropie de nord în țările udate de mări și se coboară în spre sud în interiorul continentelor^. Tot un adevăr geografic ne învață că climatul și meterologia pămân- tului, au remas și sunt aproape neschimbate, cum erau aproape cu trei-zeci de secole în urmă. Mici modificări parțiale și cu sferă restrânsă de acțiune, și reacțiune sunt, ele însă nu pot fi considerate că ar fi putînd avea vro-o influență cu urinări de a schimba în totul climatul unei localități. Toate acestea se deduc din observațiile do azi și din ceia ce se cu- noaște chiar de la începutul timpurilor istoria, precum și din datele științei geologice, care stabilește flora și fauna timpurilor celor mal îndepărtate, și deci starea climatului. De aseminea enunțînd acest adevăr nu trebne să ne închipuim că climatul e supus unul principiu absolut de fixitate. A admite acest lucru ar fi să ne facem o iluzie ne permisă în știință, cînd știm că tot ce există în această lume ie în mișcare și transformare continuă. E vorba de stabilit un adevăr și o realitate de lucruri cu maximum de aproximație posibilă ceia ce nu exclude mici și neînsemnate schimbări și va- riații. La rezultatele cercetărilor istorice, cele mal vechi, adăogînd rezultatele datelor sociologice, antropologice, geologice, etc. dobîndim o serie de argu- mente care ne conving a conchide că într’adevăr în climatul pămîntesc nu s’au produs schimbări mari, ci mici variațiuni. Aceste variațiuni și-au avut urmările lor, au ajutat la dezvoltarea ci- vilizațiunilor în unele locuri, au contribuit la declinul și dispariția civilizați- unilor în alte locuri. Adevărul geografic enunțat mai sus, rămîne stabilit ca atare ; o loca- litate, dintr’o climă oare-care, a rămas, încontinuu, aproape în aceiași climă în care se găsea și’n cele mai îndepărtate timpuri cunoscute nouă, după cu- noștințele științifice ce posedăm. Iar corolarul acestui adevăr ie că două lo- calități situate în latitudini deosebite pot avea aceiași climă, care s’a păstrat aproape neschimbată, de cînd ne putem da samă despre existența ei și a ca- lităților ce le avea și pănă’n prezent. Dimitrie G. Longinescu DĂRI DE SEAMA Oscar Wilde. Pescarul și su- fletul său. Traducere de D. Angliei, cu un studiu asupra lui Wilde, de C. Stere. Bucu- rești. Minerva. Prețul 0.30. Era o vreme, cînd traduce- rile literare în proză se con- siderau ca o lipsă de origina- litate. In anul 1907 d. Sado- vcanu publică ,,Povestirile a- leseu din Maupasant și înno- bila genul. Traducerile avură efect și pentru că scriitorul o- riginal Sadoveanu tradusese, el fu imitat de o pletoră de scriitori reputați și în special de cei de la „Semănătorul Traducerile chemară un public întin.s publicul mulțumit ceru noi traduceri, editorii se înmul- țiră și strînseră cîștiguri inte- resante. La cererile editorilor veniră nu numai literat! cu renume,ci și începători fărăcu- noștinți îndestulătoare și ve- chi publiciști ,,en grosu, fără talent, ori neconștiincioși, ori și una și alta. Aceștia toți evident se sim- țiau bine lîngă un Sadoveanu, un Minulescu, losif sau Gîr- leanu. In același an 1907/8 d. pro- fesor Nicolai lorga, în prefața numărului 1 din ,,Floarea Daruriloru și mai târziu, în cronica de la aceeași revistă, lămuri a pentru cei mulțî, ide- ile sale, și îndemna pe scrii- torii adevărați, la traducerea literaturii streine cuviincioase și naționaliste. Dar în curîncl ofertele fură prea mari și e- ditorii primiră nu pe cele mai de seamă, ci pe cele mai ef- tine; așa că entuziasmul scri- itorilor buni și a cetitorilor conștient! scăzu repede. Aces- ta fu raportul dintre traducă- tori, editori și cetitori. Nu pu- tem trece fără să nu amintim unul din factorii determinanți ai avîntului: plata scriitorilor de la ,,Viața Romîneascău își avu ecoul puternic și aici. In producția de traduceri, ce aparțin acestei mișcări, este și „Pescarul și sufletul săuu. Dintre traducătorii ce-I a- vem, d. Angliei e printre cei din frunte și din punctul său de vedere, alegerea scriitorului bri- tanic, e printre cele mai ni- merite, ce putea face. Ori ce traducere este o co- laborare neegală, dar unitară, și e nimerită alegerea, fiind că d. Angliei are multă afinitate pentru Wilde. D. Angliei are simț muzical, rafinare în stil, gust exotic, e luxos și simbo- lic. D. Anghel e un scriitor parfumat. Prețiozitatea în stil imaginile captivante, euritmia periodului le-a redat cu exac- titate și siguranță. Deși „Pes- carul și sufletul săuu nu e din- tre cele mai reușite opere a- lui Wilde, totuși face să fie cetită. Povestea e numai un motiv pentru risipirea de bo- gății fabuloase de formă, și clacă se lungește une ori prea mult, e numai ca autorul să- și plaseze tot belșugul. Aici Wilde nu mai încearcă să se 266 Dări de samă distingă prin perversitate; ci se mulțumește cu fraza melo- dioasă, cu comparația ce ui- mește, cu verva pînă la obo- seală. Compensarea sărăciei fondului cu simbolul,. e zadar- nică. Nu mai este aici compozi- ția cu efectul final calculat, din „Tînărul Rege“; lipsește pa- radoxul din „Portretul lui Do- rian Gray“; lipsește și adînci- mea de nuanță religioasă din „De Profundis“; aici nu-i mă- car ciudat Wilde; dar dă im- presia, generală la el, de arti- ficial și afectat. Volumașul se termină cu un mic studiu despre „Petroniu veacului al XIXU, arbitrul e- leganții. Cu această ocazie d. profesor Stere, ca ’ntotdeauna diplomat, știe să scoată din viața de mare contrast a lui Wilde, argumente în favoarea veche! sale convingeri, care e și a noastră, în teoria artei cu tendinți. *** D. Angliei. Povestea celor necăjiți. București. Librăria nouă. Prețul 0.30. Cîntărețul gingaș al florilor e și în aceste portrete, fante- zii și însemnări—pentru că așa e statornic—un suflet fe- menin. Gingășia, taina, tan- dreța, cizelarea stilului, tonul suav și diafan, scurtimea ope- rilor, voluptatea delicată—nu măreață ca a lui Eminescu— a frazii cu legănări largi, sînt toate însușiri femenine. Pe acest fond femenin se pot băga de seamă două ten- dinți opuse, dar nu contra- dictorii: în dorul covîrșitor’de ar- tă—estetizmul—și simpatia u- mană, universală. Grade în a- ceastă simpatie se pot stabili; estetizmul însă, o subordonea- ză în caz de conflict—ceeace-i rar. Estetizmul e de înfățișare franceză; compătimirea însă— căci simpatia e duioasă—are rădăcini adînci, este în totul autohtonă, e duioșia ce se în- timpină mai brutală la Sado- veanu, plîngătoare la Vlăhuță, blajină la poetul înrudit cu d, Angliei, la deprimatul loan Păun—Pincio. Și e proprie du- ioșia, pentrucă ea este o carac- teristică a Romînilor, printre popoare, și printre Romîiii, o caracteristică a Moldovenilor. Dealtfel, e curios că Moldo- venii par a fi cei mai carac- teristici dintre Romîni. Bunătatea d-lui Angliei, cînd este, îl face să fie dintre acei puțini scriitori, de care, cetin- du-i, nu te temi, și care îți in- spiră mai admirație. Și asta, la un poet ca d. x^n- ghel, e cea mai curată, cred, mulțumire ce putea aștepta. Gheorghe Savul Grigore Dimitrescu. agre- gat la facultatea de drept Iași și judecător de ședința la Trib. Iași, a dat la lumină o lucra- re voluminoasă, de 150 pagini, tratînd despre „Art. 49 pr. C. și legile de ordine publică" eși- tă din Tipografia Gutenberg, losef Gobl, București, 1911. Lucrarea e foarte bună și lămurește chestiunea foarte in- teresantă dacă lefile funcțiu- degrabă iubire decît Dări de seanxă 267 narilor se pot, și în ce anumi- te condițiuni, urmări. Autorul discută pe larg art. 5 din c, c. pentru a arata că nu se poate spune lămurit și precis cari legi sunt de ordine publică și care nu; și în consecință de la care părțile nu pot deroga prin convenții înte ele și dela care pot deroga. Cu ocazia a- ceasta rezumă teoria lui Va- rellies Sommieres asupra legi- lor de ordine publică, Cînd discută art. 409 pr. c. spune lămurit că lefile nu se pot urmări decît dacă efectiv s’a servit alimente funcționa- rului; ca dovadă că s’a servit efectiv alimente atîrnă de spe- cia de judecată. Creditorul ur- măritor va fi dator a face do- vada fieprin scris, fie prin mar- tori: dacă nu are în scris, tit- lul de alimente; iar dacă în înscris e dovedit că e pentru alimente, și numai în cazul de constatare din partea debito- rului, acestuia îi incumbă do- vada că nu i s’a servit efec- tiv alimente, firește avînd și creditorul contra dovadă. Autorul dintr’un spirit de echitate întinde explicarea art. 409 pr. c. și la creditorii care nu au meseria de a putea pro- cura în natură efectiv alimente, dar care dîndbani debitorului i-a dat numai cu condiția procu- rărei de hrană, putînd face do- vadă că efectiv banii dați i-au servit la procurarea de alimen- te. In adevăr nu se poate zice că acel ce împrumută bani unui funcționar bolnav de o boală grea, pentru a se căuta cu medici, doctorii și hrană ceva mai substanțială ca de obiceîu, și care funcționar, da- torită acestui ajutor-bănesc, și- a salvat viața că nu merită aplicarea art. 409 pr, c.; deci trebue să’i se acorde dreptul de a urmări leafa; căci cu ba- nii lui și-a procurat existența funcționarul. Cetirea cărții e atrăgătoare și pentru cei nedeprinși cu ches- tiile juridice. Scrisă într’o for- mă clară și lesne de înțeles,, cetitorul nu o lasă, pănă nu o sfîrșește. Din punct de vedere juri- dic cartea d-lui Dimitrescu Grigore e foarte necesară pro- fesioniștilor. In ea regăsim discutat și jurisprudențe. Felul cum pre- zintă și discută chestiunile do- vedesc o-minte limpede, hotă- rîtă și cuprinzătoare a științei juridice. Valeriu Hulubei Spiru Haret. Mecanique so- ciale. Gauthier Villars. Paris. Ch. Gobl. Bukarest. 1910. Prix 5 francs. Această lucrare este unică în felul ei, căci pentru prima dată se afirmă în mod temei- nic aplicațiunea metodei știin- țifice în studiul chestiunilor sociale. Cunoscută fiind importanța studiului positiv al organiza- țiunei și evoluțiunei societăți- lor omenești, geniile sociolo- giei și în special Auguste Comte au făcut sforțări uriașe pen- tru a ajunge la rezultate cu un caracter general, căci nu- mai în acest caz cercetările într’o anumită direcțiune pot 268 Dări de seamă pune bazele unei adevărate științe. Rezultate generale nu s’au obținut de cît rare ori, dar un lucru a rămas pe de- plin stabilit: corpul social este influențat de forțe sociale su- puse unor legi fixe. Atunci s’a zis că, dacă cunoaștem for țele sociale într’un moment dat, putem determina și efec- tul lor asupra corpului social. Aceasta decurge din legea ca- uzei și efectului. Ea se impune a priori minței și este o axi- omă fără de care științele ex- perimentale n’ar putea face un pas. Numai cît este o deose- bire intre fizică și chimie de o parte și sociologie de alta. Fenomenele fizice și chimice se pot studia într’un labora- tor restrîns, unde le putem chiar provoca, pe cînd cîm- pul de desfășurare a fenome- nelor sociale este atît de vast, încît cercetările nu pot fi nici odată destul de complecte pen- tru a servi la formularea u- nor legi riguroase. Domnul Sp. Haret prezintă studiul său numai ca o încer- care, și în numeroase ocazi- uni se îndoește el însuși de posibilitatea aplicare! legilor staticei și dinamicei în studiul actual al chestiunilor sociale. Totuși autorul nu întîrzie a spune că într’un viitor mai în- depărtat, sociologia va utiliza cu folos cunoștințele Mecani- cei raționale. înainte de a vedea cît de fupdată este această părere să analizăm pe scurt cuprinsul cărței. In capitolul întâi se reamin- tesc cîteva noțiuni matematice care, în treacăt fie zis, pot servi ca model de populari- zarea științei. In capitolul al doilea D-l Sp. Haret arată cum s’ar pu- tea stabili ecuațiunea fenome- nelor sociale dacă s’ar putea măsura anumitele manifestări ale vieței, solului, rasei, etc. și că s’ar ajunge astfel pen- tru unul din cele mai simple fenomene sociale, mortalitatea, la o ecuațiune foarte complexă. Principiul continuităței— na- tura non agit per saltus—nu mai avea nevoe de demon- strare ; de altminteri autorul îl demonstrează în felul cu- noscut în toate tratatele de so- ciologie, Capitolul al treilea tratează reprezentarea fenomenelor so- ciale cu ajutorul noțiunilor ma- tematice. Este interesant cum individul îl găsim reprezintat ca un punct în spațiu .sub influența a trei forțe sociale, care jocă rol de coordonate : averea intelectuală, morală și economică. Coordonatele aces- tea nu sunt independente u- nele de altele și o astfel de reprezentare nu este absolută; măsurarea acestor trei forțe nu este posibilă atît din gre- utatea de a le putea determi- na, cît și din lipsa unei uni- tăți de măsură. Este drept să spunem că domnul Sp. Haret relevează 'singur acest fapt; dar în același timp, cu o tole- ranță de altminteri explicabilă, socotește că influența reciprocă a celor trei elemente s’ar pu- tea neglija la început, făcînd în schimb oare-care corecți- uni în ecuațiunile obținute. Dări de seamă 269 Părerea aceasta este prea op- timistă și cu toată dorința ce o avem pentru progresul ști- inței, trebuie să spunem este prea îndepărtată de realitatea lucrurilor. Capitolul al patrulea se o- cupă cu statica socială. D-l Sp. Haret pășește cu un bun ' simț admirabil, pe care i l-ar ș invidia mult! sociologi, pe tc- ’ renul unei discuțiuni serioase j și argumentate. Arată pănă la I evidență că principiul enunțat I de H. Spencer asupra ,,insta- ! bilitățci echilibrului unei mase i omogene^ este neexat și apro- | bă întru cîtva felul de a ve- | dea al lui Brunhes, care și el este incomplect prin faptul că restrînge cu totul generalita" tea problemei. In acest capi- tol D-l Sp. Haret caută să facă apropierea unor principii din statică cu principiile so- ciologice, fără a face sforță- rile de mai înainte pentru a îmbrăca aceste principii în hai- na rigidă a formulelor. Capitolul al cinicilea tratea- ză despre dinamica socială. Intîlnim enumerarea principii- lor dinamice și anume: prin- cipiul inerției, principiul miș- cărilor relative și cel al acți- unei și reacțiunei. In aceste principii D-l Sp. Haret intro- duce cu o ușurință rară pe individ dimpreună cu inteli- gența, energia lui etc și ni-1 prezintă cu toată activitatea lui în două sau trei formule, care în loc să elucideze ches- tiunile sociale, ne fac să stăm în fața lor și să ne gîndim cam cu ce principiu sociolo- gic s’ar putea împăca. Nu-i vorbă că adesea suntem scu- tiți de șarade prea grele, căci D-l Sp. Haret ne dă el sin- gur asemenea dezlegări: dar din nici una din aceste lucrări, artistice putem zice, nu vedem nimic nou și nici o utilitate practică. Sub o lumină ase- mănătoare se prezintă și prin- cipiul conservării energiei, în- soțit de multe exemple aplica- bile principiului forțelor vii, a- poi principiul celei mai mici ac- țiuni, difuziunea corpurilor etc. Este de observat că d-l Sp. Haret conchide la un deter- minism social netăgăduind li- berul arbitru uman, ceea ce este în vădită contrazicere cu teoria materialistă susținută cu atîta succes de Conta. Capitolul al șeselca tratează despre forțele sociale socotite drept cauze ale mișcare! so- ciale. D-l Sp. Haret își dă perfect seamă de greutatea de a urmări o apropiere între me- canica socială și rațională, dat fiind numărul foarte mare al forțelor sociale și greutatea de a întrevedea pentru mo- ment putința reprezentare! a- nalitice a vre-unei din ele. Din această cauză, aplicarea principiilor matematice estea- proape esclusă cu totul: în schimb chestiunile cuprinse în acest capitol sânt expuse în- tr’o formă plină de erudi- ție și solicită cel mai viu in- teres prin adîncimea și preci- ziunea cugetării. Diferența în- tre societățile omenești și so- cietățile animale, limbajul, in- teligența, acțiunea individuală, capitalul etc., ne dau o idee de mulțimea de cunoștinț! so- 270 Dări de seamă ciologice, pe care D-l Sp. Ha- ₜ ret le posedă și le mînueșto I cu o pricepere desăvîrșită. ] Capitolul al șeptelea și ultim I cuprinde o privire generală a- | supra civilizației. Găsim tra- I tate cu multă competință carac- | terele generale ale civilizației, I civilizația în trecut și cauzele | care se împotrivesc desvoltărei I civilizației. | Revenim la eficacitatea pro- I cedeelor matematice în studi- ; ul sociologiei. După cum am I spus, fenomenele sociale sunt | foarte complexe și este aproape cu neputință de a discernă e- ; lementelo simple din care sunt i compuse : pe de altă parte, J chiar dacă, după cercetări în- . delungate, unele din aceste fe- ; nomene ar putea fi analizate ! în întregime, matematica n’ar fi capabilă să traducă mersul ¹ lor în formule generale din i cauza numărului enorm al e- lementelor care hotărăsc miș- carea corpului social: ceva mai mult: trebue să observăm = că manifestările sociale scapă i măsurătorei, astfel că n’am avea nici elementele unei ecuatiuni, i adică cantitățile măsurabile. ; De aceea lucrarea D-lui Sp. ‘ Haret rămîne numai ca o în- , cercare ce ne uimește un mo- ' ment printr’un avînt de căi- i duros optimism pentru pro- । greșul științei: încercarea de a pune mecanica în serviciul sociologiei va rămîne pururi o încercare, iar Mecanica so- cială a D-lui Sp. Haret este | cel mai măgulitor omagiu pe ! care știința matematică l’a fă- cut vre-odată sociolociei. Titus Gh. Patriciu Florian 7. Becescu. In Va- luri. Poezii ed. I, Constanța 1911, Prețul întâi 4 lei, în ur- mă numai 2, Autorul are nenorocirea de a face parte din categoria poe- ților care nu’și nimeresc vre- mea lor: ori apar prea de- vreme—în acest caz ar putea spera într’un viitor mai puțin sau mai mult apropiat— ori apar prea tîrziu și atunci în ori ce caz pierd. Autorul e dintre acești dm urmă, de oare-ce i-a luat îna- inte Eminescu- -izvorul nese- cat de banalizare pentru mulți epigoni de azi între caro se numără și autorul prezentului volum de poezii. De altfel au- torul e un bun pater faniiliae și om cinstitu cum se reco- mandă în poezia intitulată Ci- titoru^iu unde la pg. 123 are și strofa : O atuncea înstrunîndu-mi Ale lirei corzi divine Impaca-voi cu cîntarea-mi Și pe critici și pe mine Din nefericire însă pentru autor e că el a reușit să se împace numai pe el, însă pe critici nu-I poate împăca cu nici un chip. Apoi vom mal adăoga că autorul pc lîngă ca- litățile anunțate de el însuși mai are și pe acea că e mo- dest, căci la pg. 8 în scrisoa- rea din Tigvem zice: ..............și dacă Versul azi ’l chinuesc E o probă că trăesc. Noi vom adăoga că nu e o probă că e și poet dacă ,,chi- nuește versurile¹*. Lira d-sale Dări de seamă 271 sună falș pe o arie banală și... comună ca să nu zicem altfel. Sînt părți din unele poezii cere ar merita pănă la un punct să fio citite cum sunt părți din poeziile Fantoma de la Waterloo, l^rlmarara^gNoX. De altfel autorul nu e lipsit cu totul de talent. Pe ici pe colo se întîlnesc imagini bi- nișor redate, viziuni prinse bi- ne, versuri cu oare-oare sono- ritate : însă adunate la un loc sunt prea puțin. Titus Hotnog Zestrea MănăstireT Neamțu-Secul II Tezaurul Minăstirel Neamțul, Bugetul cheltuelilor pe amil 1859. (urmare) Suma generală Suma specială Cheltuelile Lei bani Lei bană Cheltuiala tuturor bisericilor 21.000 . .... Cheltuiala sf-lor biserici din sobo- rul sf-tel M-ri Neamtu adecă: bis. mare, bis. sf. Gheorghc, bis. Adormi- rea, bis. Buna-Vestire, sf. Bogoslovu, sf. Ion Nou, bis. sf. Pantilimon, în care intră și 500 ocă ceară albă și gal- bănă ce se cumpără, osebit de ceia ce să primește bezmăn de la tîrgu Neamțu și ele ceia ce să adună de la prisăcile M-rei, din care ceară să împarte la toate bisericile din sobor la M-re Secu și la toate schiturile el. 8.000 Cheltuiala sf-lor biserici dela toate mitoacele Mănăstire!. 29.000 148.000 . • Și 400 galb. parte din cheltuiala a- nului acestuia 1859 pentru acoperirea bisericei mari cu tablă de aramă și la facerea a două turnuri de cărămidă, cum și alte înbunătățiri ce urmează a se face. 37.000 Intră 1000 galb. facerea de cărămi- dă a bisericei de pe moșia Timișești, care urma a se face încă din anul tre- cut, și care din cauza greutăților ce au purtat M-rea, au rămas să se facă în acest an. 272 Documente Suma speriată Lei bani 55.5(X) . 18.500 37.000 14.800 . 23.360 4.385 256 Suma pe aerată Lei bani . . Facerea clin nou a unei biserici de lemn la moșia Piscu rămasă tot din a- nul contenit, iarăși din aseminca cauză (1500 galb.) Reparația bisericilor dar mai pe în- găduit meremeturi (500 galb.). Pentru felurite reparații ce urmează neaparat nevoia să face atît în M-rea Neamțu, cît și în M-rea Secu (1000 galb.). Pentru începerea caselor de școale sătești ce urmează a se înființa pe mo- șiile ce sînt în căutarea M-rei și a- nume: 2 la Drăgănești și Poiana, 2 la Timișești și Preutești, 1 la PetricanI, 1 la Occia, 2 la Vînători, 1 laNcmțișor, 310.800 1, la MăneștI și Blebea (4(X) galb.). BÎFhSOO Ținerea sf. M-rl Secu cu schiturile el. Cheltueala sf. M-ri Secu, Săhăstria, și Sihla cu lefile argaților. vizitei lor odăi și alte mărunte cheltueli. Cheltuelile sf. Schit Vovidenia cu lefile argaților, a viziteilor, odăi și alte mărunte cheltueli după suma anului trecut (1858). Cheltueala schitului Pocrov tot după Suma anului trecut (1858). 28.002 78 367.802 78 Suma totală din urmă. ț Arh. Narcis Crețulescu Membrii societății științifice și literare și colaboratorii „Arhivei^ ... Președinte: Teodor T. Butada, Secretat, A: /D. Atanasiu, Membri și colaboratori • Gh. Aslan, profesor, publicist. * ‘ , ¹ A. D, Atanasiu, profesor la Bele-Arte și Liceul National. A. A. Bădăran, avocat, f. profesor, f. ministru de. justiție» N. A. Bogdan,. publicist, funcționar la primăria de Iași. Gh. V. Botez-G ordon, publicist, prof. școala de arte și meserii* T.T. Barada, publ., artist, prof», membru coresp. Academiei. D-na. Laura Consțantinescu, profesoară.; - Arhiereu Narcis Crețuescv^ f; starețul Mănăstire! Neamț. Dr. Leon C. Cosmovicl, profesor universitar A Consta Doboș, publicist. ' . . . I. Găvănescuj profesor universitar. A Gh. Ghibănescu,pro£. publicist, membru coresp,. al Academiei. Em. Grigorovitza, profesor publicist. ’ • Artur'Gorovel, publicist.' ........' , / Ilie Ghibănescu, profesor avocăt. ' ; ' D. Greceanu, fost ministru de justiție. • - ₓ Eugeniu Boureanu, publicist, avocat. . Valeriu Hulubei, .profesor. Dr. S. Konia, farmacist: * 7 , ‘ . D^ Longinescu, avocat, publicist. ' ' Dumitru C. Moruzi, publicist. ⁽ • ' ■ ■ Mihai - Lungeanu, magistrat, publicist, > Dr. Georges Mileticiu,,medic șeî al spital.MadonaPudu, Craiova. - VI. Mironescu, arhitect publicist. -- . Gh. Nădejde,- profesor, direct, gimn. Ștefan, cel .Măre, publ. Dr I. Naum, avocat, fost director al penetenc. Focșani. Dr. T Nicoleau; profesor liceul Internat. - Dr. .G. Pascu, public., f. subdirector la Biblioteca* Statului' Iași. D Pompei, profesor universitar. "" ■ • ; N Rădulescu-Niger, publicist, București. . . - \ Eug. Revent, profesor, publicist. , Roniulus Sevaștgs, ''profesor. D-ra Eufrosina Simionescu . ' C. D. Siahi pictor, Aost director Artelor Frumoase Iași. - ' Dr. - M. Strajan, profesor, etc. • , I. C-. Tăzlăoanu, institutor, - director . r ; Caton. Teodorian, publicist, funcționar. Mihai Tpmida, profesor, director, liceului Internat.* , Riria Xenopol publicistă.' A. D, Xertopol prof. universitar, membru al Institutului de Franța, Membru al Academiei Bomîne, etc. etc. A. Philippide, prof. universitar, Membru' al Academiei, etc. _N. Zahana. publicist. ' - Membri corespondenți z Dr. Lâdișlau' Thot, membru al mai multor societăți științi- fice și literare Ujphest. ABONAMENTUL ' Ediția de popularisave 10 lei; un număr 85 bani. Ediția de, lux. 15 lei pe an în țară și : străinătate. 1 număr 1 leu 25 bani. , . .• . ■ ■ ' 'i⁵ ... Revișta apare lunar afară de vacanță Iulie și August. Pentru numere vechi și volume din anii trecuți, a se adresa ad-ției. , Avem cîte-va colecții complecte dela anul I pănă la al XXII-lea. PREMII „Arhivct' acordă abohaților el următoarele premii, cu începere de la 1 Ian. 1911. 1) Cine face șase abonamente pe an, și va trimite costul lor, administrației, va avea un abonament premiu sau valoarea în bani. 2) Cine face 20, abonamente, în aceleași condițiuni, primește patru abonamente premiu sau valoarea în bani. 3) Toți abonații cari vor. plăti direct administrației abona- mentul în cele trei luni de la începutul anului, vor concura la 10 abonamente^ premii din „Arhiva,¹¹ ce se vor distribui pe anul următor 1912, precum și Za 10 volume din revista „Arta Eomînă“ pe diferiți ani. ; 4) Toți abonații, care vor trimite abonamentul direct admi- 'nistrației în cele trei.luni dela începutul fiecărui an, cu începere din Ianuarie 1911, după 6 ani, adică pe dl 7-lea, vor avea a- bonamentul pe un an, ca gratificație, fără a plăti nici un ban. ADMINISTRAȚIA ÎNȘTIINȚĂRI: Din «cauză materiei prea multă d-nii colaboratori sunt rugați a îngădui. „Toți colaboratorii de pe vremuri ai părintelui S. FI. Ma- rian din'Suceava (Bucovina) sunt rugați a face cunoscut adresa lor d-lui Liviu FI. Marian, în Suceava, pentru a le trimite gra- tuit broșura : Simion Florea Marian. Institutul de Arte Grafice N. V. Ștefăniu. et Co. (vis-a-vis de Mitropolie)! ANUL XXII. No. 7 SEPTEMBRIE d R 51 Vd ORGANUL SOCIETĂȚII ȘTIINȚIFICE ȘI LITERARE DIN IAȘI SUMARUL Artur Gorovei Gordon Demostene A. Botez . August Scriban . . . Vladimir Mironescu Teodor T. Burada . Arhiereul Narcis Crețulescu. Din trecutul nostru judecătoresc (Două decrete de numiri în magistratură). Cu firele de-argint din păr. .. (versuri). Rugă. Cîntec (versuri). Etimologii. Privire, retrospectivă asupra tre- cutului nostru paralel eu al vecinilor: răspuns la „Kul- turarbeit des Deutschtums in Rumănien de dr. Emil Fischer. Teatru în Moldova (stagiunea 1874—1875). Zestrea M-rei Neamțul—Secul. ARHIVA CRITICĂ—Arhiva cărților: Gh. Savul-Tm- toretto. biblioteca artistică, editura Pierre Lafitte. Holbein idem. Arhiva revistelor: Glie. S.—Convorbiri literare. Viața so- cială. Cultura Română. Junimea literară. Șezătoarea săteanului. Viața românească. Abonamentul în țara și în străinătate lei pe an; un număr 0.85 b. Tot ce privește redacția și administrația a se adresa d-lui A. D. Ata- nasiii, profesor str. Hotin ’2. I A $ I INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE N. V. STEFĂNIU & Co. ion Onor. Cititori Unul din mijloacele însemnate de răspîndire a culturei este publicistica. Și ..Arhiva³ de 22 de ani a îndeplinit acest rol din două puncte de vedere, si anume : de a încuraja tinerele vlăstare ale științei și literaturei romînești, prin publicarea lucrărilor lor în ,,Arhiva³, pe lîngă autoritățile științifice și literare recunoscute, și de a împărtăși aceste lucrări publicului prin stăruința exis- tenței continuă a acestei reviste. Ați primit regulat numerele piuă acum și vă rugăm mult a ne trimite abonamentul Dv. pe care am contat. Sînt cunoscute sentimentele de care sînteți însuflețit pen- tru răspîndirea si încurajarea culturei romînești și sperăm că nu ne veți expune la pierderi cu neplata abonamentului. I)-v Administrația. Bibliografie Al. Gr. Soutzo.—Quelques poesies de Miha.il Eminesco tra- duites en francais, cu un autograf de A. D. Xenopol. Imprime- ria Goldner, Iași, Pr. 1 leu. Al. Tzigara-Samurcas.— Casa românească dela expoziția din Roma, 1911, Carol Gcibl, București. Em. Grigorovitza Scrieri în limbagiu moldovenesc, se află de vînzare la Librăria Națională (București). 1 .-—Chipuri și Graiuri din Ihicovina. voi. ilustrat lei 2.50 2 .—De la Hotare, istorii moldovenești. 1 voi. lei 2. 3 .—Schitul Cerebuculul. povestire istorica 1 voi. lei 1. 4 .—Oameni vechi. traci, după originalul rus a lui Gogol, 1. 0.30. 5 .—Povestiri răzlețe. (în Bibi, pentru toți) lei 0.60. —Cum a fost odată, schițe nouă din Bucovina, 1 voi. lei 2.50. E. G. Racovitza et R. Sevastos.—Proidotea Haugi n. g., n. sp., Isopode oligocene deRoumanie et Ies Mesidoteini nouvelle souss-famille. (Archives de zoologie experimentale et generale, Paris, 29 Dec. 1910. Librairie Albert Schulz), Carmen Sylva.—Mărioara. dramă în 3 acte, traducere în versuri de A. Steuerman. Iași, Tip. Stefăniu .1911, Pr. 1 leu 50 b. Autorii care doresc a li se anunța volumele sînt rugați a le trimite revistei Arhiva. Unele se vor recenza. ERATA La p. 317, rînd. 12, coloana II, a. se citi numele în loc de minele. ,, „ „ „ 30, ,, ,, ,, omenește „ omenos' ,, ,. 318, „ 16, „ I ,, „și trecînd prin Franța“ „ ,, 319, ,, 5, ,, 1 ,. gustului în loc de gustul. ,, ., „ ,, o, de jos I ., fie în loc de vie „ 320, 5, de sus I ., felul romînesc eleni loc de felul de Organul Societății Științifice șl Literare Din iași Anul XXII No. 7. Septemvrie 1911 DIN TRECUTUL NOSTRU JUDECĂTORESC Două decrete de numiri în magistratură. Despre organizarea noastră judecătoreescă, și mai ales des- pre modul în care se făceau judecățile, înainte de Regulamentul organic, știm foarte puțin. Cantemir, în Descrierea Moldovei, vor- bind despre timpul în care a trăit el (pînă la 1723), spune că afară de Divanul Domnesc „toți sfetnicii domnești și boerii de divan din starea întâia, îndată ce se află afară din Iași, au pu- tere în toată Moldova să judece și să hotărască pricinile cele de judecată ; dar, pentru că boerii cei mari trebue să fie la Curte mai necontenit, neputînd căuta pentru toate pricinile în toată țara, pentru aceea în fiecare oraș și tîrg s’au orînduit osebițl judecători, ca să judece pe locuitori. Aceștia în vre-o cîte-va lo- curi se chiamă pîrcălaln, iar într’altele vornici șicămărașl. Pîrca- labii sunt cîte doi la Hotin, la Cernăuți, la Suceava, la Neamțu și la Soroca; și pentru că cetățile acestea sunt cele mai alese, pentru aceea se și zic pe numele deregătoriei acesteia ale oblă- duitorilor lor; și mai sunt cîte doi și la Roman, la Botoșani (Tîrgul Doamnei), la Orheiu, la Chișinău, la Lăpușna, la Fălciu la Galați, la Tecuci, la Tutova și la Putna; iar la celelalte tîr- gurî mai mici, precum este Bacăul, Tîrgu-Frumos, Hîrlăul și Co- vurluiul au numai un părcalab. La Bîrlad sunt doi vornici ju- decători, în locul vornicului celui mare de Țara-de-jos, și ase- menea sunt doi și la Dorohoiu în locul vornicului de Țara-de- sus; doi la Cîmpulung și unul la Vaslui; asupra ocnelor sunt osebit doi cămăraș!. „Aceștia toți, măcar că au putere să caute și să cerceteze toate pricinile, însă de a le hotărî nu au voe, fără numai pe acele mai mici, iar pe cele mari trebue să le trimeată cătră vor- nicul cel mare a părții aceleia, sau la Divan, La această întîm- plare, hotărăsc ei celor cu pricina o zi de vadea, întru care este 274 Artur Gorovel să ieasă amîndoix) înaintea Domniei, și aceasta se face într’acest chip, adică : Pîrcalabul scrie o scrisoare întru care arată că N. și N. avînd gîlceavă unul cu altul, pentru această pricină, au dat jalobă și s’au apucat că se vor afla la Divan în cutare zi. Asemenea scrisoare se dă de cătră dînșil La amîndouă părțile, și cînd nu se află vre-unul în Divan, la vadeaua însemnată, apoi acela trebue să plătească gloaba ; un țăran 25 galbeni, un ma- zil 100 și un boer 600, neputînd să facă la aceasta nici o în- dreptare, fără numai atunci cînd poate să arate că a fost îm- pedicat de vre-o boală, sau cu vre-o slujbă domnească, sau cu altă treabă poruncită de cei mai mari“. Care erau pricinile cele mal mici, pe care puteau să le ju- dece acești judecători, și care cele mari, rezervate competinței Divanului, nu se știe. Probabil că, în lipsa unui criteriu, hotăra chibzuință judecătorului. Se pare, însă, că mai tîrziu competința acestor judecători a fost mărită, adică puteau judeca orice pricină. Aceasta re- zultă din un hrisov domnesc de la 1803, prin care domnul Mol- dovei Alexandru Constantin Suțu, numește judecător, la ținutul Hîrlău, pe medelnicerul Neculai Pascal, și în acest decret, prin care se arată cum trebue să se procedeze la judecata pricinelor, nu se limitează faptele care se dau în competința judecătorului. Iată cum glăsuește acest hrisov : Io Alexandru Constantin Suțu Voevod, cu mila lui Dumne- zeu Domn țării Moldovei. „După domneasca noastră purtare de grijă ce avem asu- pra punere! la cale de a se păzi cătră toți de. obștie o cum- „pănă a dreptății, care este cea mai întâi datorie a oblăduire! „noastre, cum și după osebită a noastră iubire ca să cuprindem „cu domneștile mile, în cît se va putea, pe fieștecare după a „lui stare, între alte bune orîndueli, luînd Domnia mea aminte „și pentru pricinele de giudecăți a lăcuitorilor țării aceștia, și „socotind spre îndestularea, lor și neaparată odihnă la toate ținu- „turile, împreună cu ei, am orînduit giudecător, precum și la „ținutu Hîrlău, pe d-lui med. Neculai Pascal. „Deci cată si ca pe unul ce Domnia mea te-am ales și „te-am rînduit spre aceasta la acel ținut, supuindu-te datoriei „ce ai a păzi, mal în tăi pe toți acei ce vor veni cu jalobe șipri - „cirilde giudecăți, să-I primești cu blîndeță și cu liniștită luare „aminte; să le dai ascultare la arătările ce vor face, și cerce- „tînd cu luare aminte dovezile asupra pricinei ce vor arăta a- „mîndouă părțile, în ce chip vei da dreptate, fără a părteni, „veți judeca și veți da carte de giudecată la partea ce se va că- „dea însă pricinei și împlinelii ce vor fi acele, hotărîndu-le prin „cartea de giudecată. toare. 1) Trebue să înțelegem, prin amindcă, pe amîndcui părțile prigoni- Din trecutul nostru judecătoresc 275 „Săvîrșirea împlinire! vor face ispravnicii ținutului, cărora „și împlineala lui este rînduită să o iei: pentru care să țineți și „condică unde să se treacă atît cărțile de gludecată; cum șipri- „cinele și jalobe și ori ce alte se vor cerceta, cum și pentru pri- „cinile de hotărît ce se vor întâmpla, la care veți fi rînduiți ori „singur ori cu alții împreună. După poroncile Domniei mele, ce „se va da, pentru cărțile de hotărît veî urma, silindu-te cu toate „chipurile spre aflare și descoperire adevărului. Și așa la toate „urmînd, spre răsplătire vei (fi) cuprins cu osebite mile a Dom- „niei mele, iar împotrivă urmînd, cea mai mică poftă nu va fi „suferită". „1803 dechemvrie 1". După cum se vede, nu numai cu judecăturul nu se dese- zisa de unele judecăți, pe care trebuia să le trimeată la Vorni- cul cel mare, sau la Divan, dar din potrivă, Domnul putea în- sărcina pe judecător să cerceteze unele pricini, și să le hotărască. Se mai vede că executarea cărților de judecată se făcea de cătră ispravnicii ținutului, de cătră puterea administrativă, și ispravnicii, in cea ce privește această executare erau puși sub controlul judecătorilor. Nu știu dacă se găsește undeva vre-o condică în care ju- decătorii erau obligați să-și înscrie cărțile lor de judecată, din care s’ar putea căpăta așa de multe și interesante cunoștinți. Se pare că judecătorii aceștia au fost desființați o bucată de vreme, deoarece un hrisov din 1825, vorbește despre înoi- rea și îndreptarea acelor de mal nainte obișnuite gludecătorii pe la ținuturi Acest hrisov, prin care bunicul meu a fost numit judecă- tor la ținutul Herții are cuprinsul următor : „Io loan Sandu Sturza Voevodcumila lui Dumnezeu Domn „țării Moldovei. „îndoită datorie socotind cătră această țară încredințată „nouă de la pronia cerească, acela-adică ce se atinge de dreapta „oblînduire și acela a unei patrioticeștl simțiri, cu prisosință și „mai strîmtătoare se alcătuesc îndeletnicirile noastre spre a do- „vedi cu fapte domneasca noastră îngrijire și milostivnica plecare „cătră toate stările, și părintescul nostru o chiu este neadormit „privighitor spre împlinirea tuturor mijloacelor care privesc spre „fericirea supușilor noștri, și spre a ridica din mijloc toate acele „ce le îngreunează liniștita lor petrecere. De pildă, ni sunt cu- „noscute neîndemănările cele pănă acum a celor ce avea pricini „de gludecățl, care era datori să alerge la divanurile de aici, a „perde cîte odată cele mal gingașe și mal scumpe vremi a anu- „lui, din pricină că divanurile îmbulzite de nenumăratele pri- „cini, nu era în stare a cerceta în grabă toate pricinile, și du- „pă îndestulă stăruire, urmînd la unele din pricini a se face 276 Artur Gorovei „cercetare la fața locului, se întorcea cu poroncl cătră dregă- „torl₍ spre a se da de acolo mal întâi lămuriri acestora, și du- „pă a doua sau și a treia năzuire a jăluitorilor la Divan, a- „bia putea să se facă curmare după dreptate, incit unora se pri- „cinuia dintru această zăticnire de la alte interesuri, iar altora „de istov sărăcire. Pentru aceasta de cuviință am găsit a învoi „și a îndrepta așezarea acelor de mal nainte obișnuite giudecătoriă „pe la ținuturi^ socotind că la aceste avînd a-și lua începere cer- cetarea tuturor pricinelor de gludecată acele meu mici, vor putea „a-șl lua de la acestea curmare a lor, fără a mal fi silit jălui- „torul să alerge pe la Divan, cu simțitoare cheltuială, iar acele „mai mari, care nu se vor putea sfîrși acolo, vor veni lămurite „întru înfățoșarea și cercetarea divanurilor de aici, și aceasta va „sluji și spre buna dumerire și ușurință giudecătorilor, și. spre „mai mare grabnică hotărîre pricinilor, prin care se alcătuește „conțare de vreme acelor ce se gi adecă. „Și dar făcînd înadins ponturi cu lămurită arătare a dato- riilor acestor gludecătorl și a întinderilor în pricinile ce li se vor „înfățoșa și a datoriilor celor ce vor avea pricini de giudecațf „iată de la 15 alunei lui Iulie, rînduesc la ținutul Herțil, giu- „decător pe D-lui Sărdarul loan Gorovei, în locul Sărdarului „Mihalache Botezat, care va urma întru toate datoriile sale, ce „se cuprind prin ponturile Domniei mele, far a se abate din po- „trivă, poroncind și d-lor dregători de ținutul acela, ca să deie „rînduitulul giudecător tot cuviinciosul agiutor, spre urmare în- „tocmai acelor cuprinse prin ponturile arătate mai sus, prin care „sînteți datoai împreună a le păzi întocmai 1825 iulie 15. Din acest document rezultă că judecătorii de pe la ținuturi care funcționau pe la 1803, de la un timp oare-care au fost des- ființați; că boeril de rangul în tăi, cari, pe timpul lui Cantemir aveau puterea de a face judecăți prin ținuturile lor, perduse a- cest drept; că într'o vreme, judecățile chiar cele mai mici se fă- ceau numai la Divan, care însărcinau pe dregătorii ținuturilor să facă primele cercetări, în baza cărora Divanul se pronunța și că Ion Sandu Sturza a reînoit așezarea vechilor judecătorii pe la ținuturi, li le-a îndreptat, adică a determinat competența și proce- dura de urmat, în aceste judecăți, prin ponturile făcute înadins în acest scop. Ar fi extrem de interesante aceste ponturi, pentru în- chegarea istoriei așezămintelor noastre judecătorești, chestiune încă așa de puțin luminată. Poate că cercetări mai întinse ne-ar duce la un bun rezultat. Artur Gorovei» CU FIRELE DE-ARGINT DIN PĂR... Trec repezi anii tinerețe!, Nici nu-i simțești ce repezi sînt, Orbit de strălucirea vieței, Tu zbori cu pletele în vînt. Pînă ’ntr-o zi schimbătoare Cînd te oprești din zbor, căzut; Și-atunci te’ntrebi: dar ce am oare ? ,,De ce-am rămas, așa, pierdut Un gol imens atunci simți par’că Și’n sufletul și’n jurul tău, Mari lacrime în ochi te’ncearcă Și’ inimă păreri de rău... Și cît de trist, vai, îți dai samă, Că e ceva pe veci pierdut, Că’n pînza care se destramă întâiul ochiu a apărut... Dar tu,. iubita mea, nu plînge. Nu plînge anii cari trec, Ci’n mîna ta mîna ml-o strînge, Ca ochil’mi plînși pe ei să-i plec ; Și mîngîe-mă’n desperare Ș’ascunde-mi tristul adevăr, Ce-1 simt, ce-1 văd cum îmi apare Cu firile de-argint din păr... Gordon. 278 Poezii RUGĂ O ! Suflet blînd, iubita mea din vise, Departe veșnic fi-voi eu de tine. Căci veșnic eu voi cerceta abise Și veșnic tu nemărginiri senine ; O ! Suflet blînd, iubita mea din vise. Din ochii tăi trimete-mi o solie, O lacrimă pe-o rază de lumină, Trimete-mi-o în dar... căci cine știe De-oi mai vede lucirea lor senină. Din ochii tăi trimete-mi o solie... închide’n ea amarul și durerea Ce-a sbuciumat ființa ta duioasă ; Inchide’n ea... că’n urină mîngîerea Te-o alina—iubita mea crăiasă— Inchide’n ea amarul și durerea. Eu oi primi ca un învins solia, Supus oi asculta tot ce-mi va spune; M’oi resemna, căci pururi pribegia A fost motiv de dor și rugăciune, Eu ol primi ca un învins solia... C î N T E C Poezie, poezie, glas de mîngîere, Soră zărilor senine, Ușurează-a mea durere, Fii de-acum și pentru mine Glas de mîngîere... Poezie, poezie, psalm de nemurire, Cîntă-mi într’o melodie, Cîntă Artista mea iubire, Ce-a făcut din poezie, Psalm de nemurire. Poezie, poezie, plînsul ușurării, Tînguește-acuma plînsul, Plînsul crud al desperării, Căci veni-va după dînsul Plînsul ușurării... Botez A. Demostene. ETIMOLOGII Aplie (Dobrogea), funia cu care ridici o pînză, un steag (fr. drisse) vine de la ngr. aTrkfy a- plie, care e turc, habl, odgon. Arol și areșca, fețele monetei la joc, corespund cu „pajura și scrisa“ mai pe romînește. Arol, dat de Academie ca necunoscut nu e alta de cît rus. orelu, pro- nunțat areol sau ariol, pajură. Iar areșca, cutoate că există ung. irâska, scrisoare (după cum am aflat de la d-1 Lacea din Brașov), trebuie să ne fi venit tot prin Slavi. Beligiu (Mold. sud. Dobr.), scandalagiu, sfădăios, vine de la turc biligi, savant, știutor. Bigi-Bigi, V. Gigea. Blazgonie, (Mold. nord) znoa- vă, istorie, e pol. blazgon, pala- vragiu. Bleasc, (Trans. Bucov.J, su- flet de animal, vine de la vsl. bleslat, fulger, strălucire, proba- bil prin aluziune la strălucirea ochilor sau la strălucirea flăcă- rii, sufletului sau a vieții (care e o ardere lentă). Din aceiași ră- dăcină vine bulg. bleskani și blesty, scînteiez, sîrb. bljestiti, a pîlpîi, ceh. blesti, a flecări, și vsl. blesti, a flecări, de unde vine și rom. a blești, a răspunde cu jumătate de gură sau cu limba încurcată, a vorbi plicticos, (a blehăi sau a lehăi, cum se mai zice în Moldova), a mișca încă puțin din coadă înainte de a muri (vorbind de șerpe). Cu în- țeleșii de .,abea trăiesc, tînjesc, gogesc, vegetezl-am găsit între- buințat de d. lorga; bleștește bietul creștin ca o iarbă mîncată la răi- ddăcină(^Q^Yo.\A Rom. p.Pop. II, 435). Ca verb transitiv, bleștesc în- seamnă și „moleșescu, ca în fra- za vinul l-a bleștit (Mold. Munt.), prin aluziune la moleșirea limbii, sau coadei unui trup leneș sau aproape de moarte. Ast-fel, bleștesc apare rudă cu bleg esc (blejit de beție, de oboseală. Muntenia), care nu vine de la bleg, precum și cu bleojdesc (hol- bez: bețivul bleojdi ochit) și cu pleoștesc și alte imitative nenu- mărate care conțin tgrupa bl, fl, pl, gl. Această grupă arată huietul mișcărilor limbii, flăcării, șteagului, valurilor și altor lu- 280 August Scriban cruri. Exemple se pot cita zeci, sute și mii din toate limbile (&zZ- bil, fîlfiî, pîlpîi, gîlgă, bleștesc, bleojdesc, pleoștesc, vgr. paphlazo și altele), extraordinar de nu- meroase la Romîni și Slavi. Nu cred că bleasc va fi însem- nat odată „balele animalalori' (cum zice Sextil Pușcaru în Tri- buna, Arad, 13 Mai 1911, N-rul 109) fiind-că se zice prin Tran- silvania îmi lasă gura bleasc=îvbl lasă gura apă. Bleasc a ajuns la acest înțeles prin aluziune la mo- leșirea gurii, fălcilor și limbii la oamenii pofticioși, cum îs Țiga- nii. Bleasc chear se poate con- sidera ca substantiv abstract de la cuvintele slave citate mai sus. Mișcarea, moleșirea, arderea sau scînteiarea îs idei înrudite, și de aceia, nu e nici o greutate în evoluțiunea de la bleasc la ble- șteșc ori invers. înrudit cu acestea e și lișteav (Munt. est) și leșteav (Munt. vest), foarte ud, leorcă (el era lișteav de apă, brazda era Ușteavă de apă), care vine de la sîrb. bli- stav și bulg. bleskav, strălucitor, precum și adverbu bleașcă, leor- că (ud bleașcă. Mold. nord). Bleștesc, V. Bleasc. Bobleț, Gogleț și Cocleț îs rude. Ele conțin rădăcina bob, gog, coc din boboșat (=bulbucat în Muntenia), gogoașă, gogoman, goglează (și fofează),~ cocoașă, co- colesc, cucuruz, buburuz, sîrb. ku- kuruz, mumuruz (popușoi), bul- gar. kokoleza, kukuleaza (urecliel- niță) și altele nenumărate. Iar sufixu -eț e aici rudă cu ez, uz din cocleț, goglează, fofează, hu- hurez, cucuruz, bulg. kukuleaza etc. Bobleț și gogleț înseamnă „gogoman. prost“, iar cocleț eo- chiul (nodul) pe care-1 face firul la țesut, deci tot ideia de wră- tund“. De aici (de la goglează) vine goglejan, goblezan, goblizan (Mold. sud) și coblizan (Mold. nord), măgădău. lungan, găligan. Bulg. kulculeaza e tot una cu rom. curculez, gărgăriță, calandra granaria (Dame). R s’a interca- lat ca în cocolesc, corcolesc ori cocoțez, cucuțez, gurguțez. Nezl la ghemotoc și titirez. Bompres, în marină, catargul cel mic și înclinat care e înfipt în botul corăbii!, vine de la it. bompresso< ngr. bompreso, de la fr. beaupre, care vine de la engl. bowsprit. Brunul, un fel de stofă nea- gră de lînă din care se fac ghete bătrînești, vine de la fr. prunelle care se pronunță și brunelle cînd are înțelesu de „porumbă, po- rumbrea, tîrnoslivă“ (Petit La- rousse illustre). Buhadă (a spăla rufele la bu- hadă=a le pune, după spălă tu- ră, întrio putină și a le opări cu leșie), despre care am zis în con- vorbirile Literare din Nov. 1910 că vine de la bulg. bugada, vine mai de departe, și anume de la ngr. bugăda și bogada, leșie din it. bucato sau provențalul bu- gada, care corespunde cu fr. buee de la verbul buer, a face leșie, care și el vine de la vgerm; bu- kon=ngQrm. bauchen. Bulg. bu- gada vine din ngr. (Vezi Hatz- feld, Dict. gen. și Meyer-Liibke, Rom. Etym. Worterb. Heidel- berg, 1911, pag. 102). Bodroanțe, cotroanțe, cotren- țe, cotroașe (Mold. Munt.) și corcoațe (Munt.), fem. pl., cu înțelesul de borfe, bulendre, hai- ne și alte lucruri vechif vin din Etimologii 281 rădăcina bod, cotr, corc, care e aceiași ca în îmbodolesc, îmbobo- lese, înfofolesc, cocolesc, corcolesc, cocoașă, ^gogoașă, gorgoaze etc. Cacaleț, un sat din Romanați, vine de la bulg. skakalec, lă- custă. V. Turcaleț. Corniză (Mold.) lemnul de care se atîrnă perdelele, numit în Mun- tenia galerie, vine la turc. Zvor- niza, de la ngr. kornltza care vine de la it, comice, de unde vine și fr. corniche, Tot pe cale tur- cească: bulg. korniza, rus. kar- nizu, Cărpănos (Mold.) zgîrcit la lucruri mici, poate veni ori de la carpăn, forma moldovenească în loc de carpen (prin aluziune la greutatea cu care se taielem- nu fibros al carpenului), ori de la a se scărpina (prin aluziune la gestul avarului, care se scar- pină ’n cap . cînd e silit să deie). Căderea lui 5 inițial nu prezentă nici o dificultate. Exemple avem numeroase: vgr. grapho, lat. scribo, bulg. kurcam și skurcam, scîrțîi, rom. cobor și scobor, corobotos și scorbură, corogesc, scorogesc și scorojesc, chivernisesc și schiver- nisecc și alte multe. Chichirez. V. Titirez. Chiftiriță și Chiștiriță. (Mold. sud) un insect mare care scurmă pămîntul (gryllotalpa), e altă formă în loc de chișchiriță, cheș- cheriță, chichiriță, checheriță, pă- duche de oaie și de porc, de la bulg. kekerica (c=ț), broscă, ori de la altă formă dialectală, rudă și cu forme ca rus. îasterica, sîrb. gusterica rom. gușter și gușter iță. Chilimoață, chilomot chilim- boț și golomoț (Mold.), plăcintă sau prăjitură proastă, prăjitură făcută de copii, vin dintr’o for- mă *gomoloț, rudă cu gămălie, rus. gombla, grămadă, boț, și ce- lelalte forme slave pe care le dă deja Cihac (114). Chilimboț poate fi influențat de boț. Golomoț se zice și în Muntenia cu înțelesul de „glomotoc, mototol", cu care de altfel se și înrudește. Chirpici, neutru singular, cu însemnarea de „cărămidă nearsă, ci numai uscată la soarecum se obișnuiește în Dobrogea, vine de la turc, kirpig și kerpig, de unde vine și bulg. rus. klrpicu. Ciocîrlan, Ciocîrlie provin din impresiuni auditive cauzate de cîntecul acestei păsări. Deci cîo- cîrlan nu vine de la cioc (cum am zis în numărul din Nov. 1910. pag. 1003, din Conv. Literare). La această concluziune am ajuns prin comparațiune cu formele di- alectale și cu cele din limbile străine. De exemplu : țîrloi și țîr- lug (glosarul lui Viciu)=ciocîr- lan. Țîrloi însamnă și țuțurol (cum se zice în Oltenia) și ciuciur (cum se zice în Muntenia) și e rudă cu verbul intransitiv a căurui (a curge șiroi, bulg. curkam), cu șiroi, șurol, jizlodle, gîrlă (vsL grulo) cu a țîrîi (bulg. cirikam), cu a ciripi (ung. csirpelni etc.), cu țurlui țurlol, burltil, burlan, gurlui, și altele (Conv. Lit. 1910 pag. 1003). Tot aici se raportă și ngr. tsutszțlianos, ciocîrlan, tsi- tsirizo, țip, tsirla, diaree, și bulg. ăevruliga și cuiuliga, care, și ca înțeles, și ca formă, îs chearroni. ciocîrlie, țîrlug ori țîrloi. Tot aici : ZzZ/Z^=tulnic (fluier) de salcie, titilic, tilincă și titilincă (ung. și rutenește tilinka, luat probabil de la Romîni), trulișcă, tuturez, tu- toi, țîțîlic (urcioraș), tulnic și al- tele date de Viciu. V. Titirez. 282 August Scriban De la icleia de „sunet ascuțit" ușor s’a trecut la cea de „ascu- țiș, țugui, vîrf, pisc, bot, fluier" (Conv. Lit. 1910. pag. 1005 la pișcoace}, Exemple avem nenu- mărate, precum : cluclur, țuțurol țîrlol, fluier; pisc, ciicurigu (casă țuguiată) și altele. Tot de rădăcina asta auditivă ține și țuțulan (cioban de la munte și țăran de aspect sălbatic, ro- bust și înalt), care nu e alta de cît ngr. tsutsulianos (ciocîrlan), luat de Greci de la Romîni. De la „sunet ascuțit“ s’a trecut la „țuțuî"= țugui, moț, căci clocîr- lanul are și voce ascuțită, și moț .£ iar țuțulanul, care e un nume r dat ca și moț (Moții din Ardeal) are căciula țuguiată adică are țuțul sau țugui, Șăineanu (dicț. ed. II) zice că acest nume s’a dat după moțu de păr al capului. Eu cred că mai degrabă după căciulă. Și a- poi, părul unui cioban nu e țu- guiat ori moțat. Mergînd mai departe cu rude- nia, dăm de țurțuri, țîrțîră (mă- zăriche de gheață), zorzoane, zur- gălău (ung. zorgelni, a zornăi) și altele multe. Ciovei și CiuveT (Mold.), pl. ele, lucru mic, bucățică, surcică, vine de la sîrb. cirija, bucățică de lemn. Exemple : în acest pa- ravan încap multe clorele, ca în- tr’o camară (Sadoveanu, Viața Rom. 3, 1911, 384), la m at p une niște ciurele ’n foc ca să ardă mal bine, la dă ’ncolo ciurelele is- tea care 'ncurcă lumea ! Ciublă (Mold. sud la țară), un vas da vre-o zece litri com- pus din doage și întrebuințat la măsurat lucruri uscate, e de ori- gine greco-latină, de unde vine și germ, kubel și pol. labei, Icibla. Cocale neutru plural, (Munt. Buzău) mîni sau picioare slabe (ironic), vine de la bulg. lwkal, os, care vine de la ngr. kokka- lon, os. Cocleț, V. Bobleț. Colcotușă, V. Corcoduș. Corcoațe, V. Bodroanțe. Corcodușă (Munt.), Curcudu- șă (Mold.), Culcudușă și (în Trans.) Culcuduță și Colcotușă un fel de prună, conține aceiași rădăcină coc, corc, colc ca și co- coașă, gogoașă, cocolese, corcolesc etc. Cotelesc și scotocesc, caut prin toate părțile, cercetez amă- nunțit, par a se deriva dintr’o rădăcină cot, care e în bulg. ko- tilo, „gonesc din vizunie¹⁴, cum va fi fost înțeleșii primitiv. Cotroanțe, cotrențe, cotroa- șe, V. Bodroanțe. Culcudușă, V. Corcodușă. Culcuduță, V. Corcodușă. Cupesc (Munt. Mold.), cos gre- șit așa în cît o bucată de stofă să fie întinsă, iar bucata opusă încrețită (grămădită), vine de la vsl. kuplti, a aduna (Cihac, 87, la căpiță). Curcudușă, V. Corcodușă. Curculez, V. Bobleț. Devlă, cap de om prost, e bulg. delra și delva, chiup, vas mare de lut de ținut apă. Evo- luțiunea înțelesului e ca și de la lat. testa, chiup, hîrb, it. testa, rom. țeastă, etc. Dril (Munt.), doc, pînză groa- să de bumbac ori de cînepă din care se fac corturi, haine de vară și altele, vine de la germ. drillich=it. traliccio și fr. treillis, pînză de saci, derivat și el de la lat. trlslicium, clasic trilix, trili- Etimologii 283 cis, în trei ițe. Dumitriță (Mold.), tufănică, crizantemă, vine de la numele sfîntului Dumitru, fiindcă atunci înflorește. Ngr. agiodimitrula, bulg. dimitrovce. (Numele ei după numele sfîntului Dumitru e men- ționat și la Panțu, care zice gre- șit dimitriță. Dușăg (Mold. sud), saltea, e turc. dosek, saltea, sîrb. dusek. Fălmătuc, V. Ghemotoc. Florean (Galați), o păsărică verzie cu o pată gălbie la gușă, mai mare de cît scatiul, în zoo- logie fringilla chioris, vine de la turc, floria, florean, ori de la ngr. flori, florean=vgr. clitoris, florean. Italienii zic fiorrancio, florean. In Ardeal se zice flo- rinte, în Muntenia gurut, după cîntec. Fofează, ca formă, e o va- riantă a lui goglează, ca folmo- ioc, înfofolesc față de glomotoc, gogolesc. N, Bobleț și titirez. Fofîrlica, Fofîrliga și Fofîrli- chea (Munt. Mold.) în locuțiu- nea „a umbla cu fofîrlicaa umbla cu șoalda, a căuta să în- șeli, a te substrage de la mun- că, e un cuvînt bulgăresc de a- ceiași formă cu cevruliga, ciocîr- lie, în care liga e un sufix ca și în rom. mămăligă, săpăligă, țăpligă, vrotilică, ciovlică, Iar fo- fir o interjecțiune oare-care. ca în rom. fofează, fofelniță, fo- flenchi, fofolog, De aceiași for- mațiune îmi pare și paparudă și (Mold. nordj păpălugă, bulg. pe- peruda și peperuga, fluture, sîrb. pepeljuga, lobodă. Foîoloc, V. Ghemotoc. Folmotoc, V. Ghemotoc. Folomoc, V. Ghemotoc. Gălămdz (Mold. nord) și Hă- lămujdie (Mold. sud), harmalaie, mare zgomot și dezordine, îs două forme înrudite. Ele-s luate de la Slavi, la care avem: ceh. hlomoz (Șăineanu, ed. II, Adaos), sîrb. glomot și gomot, care e cu- rat romînescul zgomot, și altele. Geliște, V. Vieliște. Ghemotoc, ghiomotoc, ghiol- motoc, glomotoc, holniotoc, fol- motoc, fălmătuc, folomoc, fofo- loc, șomoltoc, moștolcă, cu în- țelesul de „sul de haine ori de pînză" și „mototol⁴⁴, vine de la o rădăcină ghem, glom, fof, etc. care e înrudită cu bob, gog etc. din îmbobolesc, îmbodolesc, înfo- folesc, încotoșmănez, boboșat bul- bucat, buburuz, cucuruz (și sîrb mumuruz), cocoloș, gogoloș, go- goașă, goglezan, fofolog (prost), motolog, budulac (prost), tofolog (patic, cu picioare scurte), holo- mocesc, gomoloțesc, golomoțesc vol- tomocesc (Viciu, Glosar), tăvăluc, vălătuc, învălătucesc și altele mul- te la Romîni și la alții. Vezi la Bobleț și Chilimoață. Gigea și Gigica, adj. invaria- bil care în limba copiilor în- seamnă „frumos¹⁴, vine de la turc, gigi, cu același înțeles. Tot de aici vine și bigi-bigi, un fel de gelatină înșirată pe sfoară pe care o vînd acadelaril cu 5 bani bucata, turc, gigi-bigi, pompon, egretă (care tremură ca și gela- tina). Gîgîlice, ființă sau lucru foarte mic (o gîgîlice de copil, de lingu- rița), nu e de cît altă formă de felul lui pitulice, în care lice e sufix. Gîlbaj (Mold.) și -aș (Munt. est) nu cred că vine direct de la turc, tătar, hul-basty, copt în ce- nușă, ci de la ung, holbăsz, rus. 284 August Scriban kalbasa și Icolbasa. vsl. klubasa. Gîlbaji, în Muntenia caltaboși, se numesc niște cîrnați făcuți din mațele cele groase ale porcului umplute cu carne tocată, orez ori pasat și altele. Gîl-gîl, interjecțiunea care a- rată curgerea unui lichid din butelie în pahar, există și la Bul- gari supt forma gul-gul și kul-kul. îmi închipui că există și gugleam, gîlgîi, pe care Markov nu-1 dă, după cum există bubleam, bîlbîi. Gligan, mistreț, e bulg. gli- gan și glikan, mistreț, de la glik, dinte. Goblezan. V. Bobleț. Goglează Goglejan. V. Bobleț. Gogleț, V. Bobleț. Goîomoț. V. Chilimoață. Gorgoaze (Mold.) fem. pl., poame crude, poame, bolbotine, poricale, e o variantă a lui cor- coațe. N. Bodroanțe. Haîămujdie, V. Gălămoz. Hăplea, om prost, om care în- ghite (crede) ori ce-i dai, e rudă cu bulg. liapllo, haplea, hapka, gălătuc, bol alimentar, îmbucă- tură (=rom. hapca). liapmtvam, înghit, și altele din aceiași ră- dăcină hap, care există în multe limbi. Hohnotoc, V. Ghemotoc. Irmic (Mold. sud), tărîță sub- țire de făcut borș, e turc, irmic, făină groasă. în Mold. nord, se zice zîtie (accentul pe zî), care pare să vie de la slavul sito, sită cum zice și Cihac (345). Jeliște. V. Vieliște. Jidov (Trans. Olt. Munt. vest), uriaș, gigant, vine de la bulg. ^zidav, gigantic, de la zid, gi- gant. Forma jidov față de jidav e ca gîrbov față de bulg. gurbav, vsl. grubavu, în limba romînească există și forma jidav din care vine jidov, N’am auzit-o, ci nu- mai am găsit-o scrisă în roma- nul HaldiLCid, de Bucura Dum- bravă, tradus de T. N. Bucu- rești, Sfetea, 1908, pag. 110 și 240. Șălneanu (Dicț. ed. II) îl derivă de la vsl. zidovinu, Jidan, și zice să se compare cu bulg. zid, gigant. De unde va fi ve- nind bulg. zid, nu știu. Dar nu cred că rom. jidov are vre-o le- gătură cu Jidovii sau Jidanii. Asemenea nu știu dacă sîrb. gin, gigant, e rudă cu bulg. zid. Ji do vină (Mold.), adîncătură rîpă pe unde se scurge apa de ploaie, vine de la bulg. *cluzdo- vina, de la duzd, ploaie, și d?7z- dovnica (c=ț), apă de ploaie. Ligăr (Mold. Munt.), un lemn lung de vre-o opt metri și gros de vre-o 10 c.m. care se între- buințează la podul casei ca să susție alte lemne, vine de la germ. lieger, care zace, fiind că e așe- zat culcat. Ligăv. care mănîncă fără poftă, e bulg. ligav, căruia-i curg ba- lele, de la liga scuipat (Munt.). Ligîiiță Licniță, Legniță și Lemniță (Mold. sud, Munt. est) în expresiunea „in odaia asta-i frig ligniță“, e foarte frig, vine de la bulg. Sîrb. livnica (c=ț). topitorie, adică te topești de frig e potopenie, e grozăvie, Forma lemniță nu e influențată de în- lemnesc, cum ar crede unii, ci probează că vine chear din *lev- niță, ca pivniță, pimniță și altele multe cu vn prefăcut în mn deja la Slavi. Eu am auzit acest cu- vint în Galați (locul meu natal) și Buzău, iar forma lemniță în județul Rîmnicu Sărat. Lișiță, o pasere de baltă, e Etimologii 285 mai degrabă vsl. bulg. sîrb. Zz- sica (c=ț), vulpe, de cît sîrb. etc. Uska, lișiță. Kumai înțelesul e de la Uska, dar însemnarea ede la lisica, mai ales că sîrb. llsice însamnă și „lanțuri, câtușiu Iar rom. Ușițe se mai numesc și cele două lemne care unesc osia pos- terioară cu inima carului. Schim- bările de înțelesuri la numele de animale îs dese. Așa e ngr. la- kerda, un pește, de la it. lacerta șopîrlă, sau rom. liliac de la vsl. liliîală^ o pasăre de apă, alb. lelek, barză, turc, leilak, barză, rom. chicltiriț^^ checheriță, chiș- chir iță și clieșcheriță, păduche de oaie și de porc, chiftiriță și chiș- tiriță un insect mare care scur- mă pămîntul (gryllo talpa), de la bulg. kekerica (c=ț), broască. Liullll (Mold. nord), nani, inter- jecțiunea care se întrebuințează la legănat copiii, e bulg. liulka leagăn, sîrb. rus. liulîka. Lud (Gorj), naiv, nevinovat, e vsl. luda, prost, sîrb. lud, ne- bun. Tot de aici verbul a luzi (Munt*), a buimăci, a năuci. Ză- lud, dat deja de alții, e un compus al lui lud. Magia vi tu, un sat din Dolj, e sîrb. maglovit. neguros, de la magia, negură, bulg. magia. Măndalaci șiMăndânaci,(Munt. vest), mase, plural, o plantă um- beliferă (carum bulbocastanuni) cu rădăcini gogonețe aproape sfe- rice și bune de mîncat, vine de la bulg. mindal, migdală, ung. mandola, mondola, germ, mandel, care e vgr. amygdale. Mic, în locuțiunea familiară „a nu zice nici mîc“, a nu crîcni a nu zice nici cîr, nici mîr, a tăcea absolut, a nu mai obiecta nimic, există și la Bulgari supt forma ni vyk, ni gylc sau numai ni gyk. Mîrlesc (a se mîrli), vorbind despre oi, e un cuvînt care^poar- tă stampila slavonizmului. In za- dar încearcă Pascu (Etim. Ro- mînești, Iași, 1910) să-1 reducă la lat. ^marulare de la mas, maris! Originea lui se vede în bulg. murlenie, mîrlire, și în ceh. mrliti, a avea mîncărime. Men- ționază și Cihac forma asta, dar el derivă pe a se mîrli de la vsl. mrukati. Tot de aici Po-mîrla (județul Dorohoi). Motdc (Mold.), motan, (Șimo- tocul nu-și află locul, Poezie pop.) e rus. motdku, diminutiv de la motu. caier, de unde vine și mo- țați, a toarce. Aceste forme e- xistă în toate limbile slave. Mo- tan, se derivă din motoc prin schimbarea sufixului, Iar mîrtan =motan (Olt.) trebuie să vie tot de pe aici. Nacîl (Galați), o plantă de gră- dină (impatiens balsamina'), nu- mită și copăcel (Buzău) și pler- sicel (Prahova) și slăbănog, vine de la turc, nahl și nakl, curmal și pom artificial, cum și este' as- pectul nacîlulul. (Accentul pe ultimă). Nalangîtă, (Mold.J, un fel de prăjitură care cam seamănă cu gogoașa, dar e mai puțin dospită (în Muntenia degețel, fiind-că e crestată pe margini), vine de la ngr. lalaggita șilalaggi, turc, la- langa. Paparudă, V. Fofîrlica. Prahăvi(ă, Prahăiță, Parhăiță și Pirhăiță, o plantă (bovista plumbea), dată deja de Cihacca derivată de la vsl. prăhu praf, are prototipul curat în bulg. prahacica (c=ț), dat de Markov. 286 August Scriban Deci, ca și plescaviță, nu e o for- mațiune romînească, cum zice Pascu în „Etim. romînești", Iași, 1910. RăspGte, (Munt. Trans.), un văl ornat cu cruci și sfinți care se pune deasupra mortului, giulgi, dat la Șăineanu supt forma falsă de respete și de origine ne- cunoscută, e vsl. raspetie, răs- tignire, sîrb. raspece, bulg. rus. raspeâtie, răstignire crucifix. For- ma răspetie, cu înțelesu de cru- „cifix", se află la lorga, Ne- goțul și Meseriile, pag. 235. în- tr’un document de la 1778. Revizuiesc, vine de la rus. revizovati, iar revizie de la rus. revizila, ca și divizie de la divi- zila, și așa mai încolo, cu ter- minațiunea -ie în loc de -iune. Rodau, (Munt. vest), roată de depănat, cicăric, e ngr. rodani, d. rbda, roată, d. it. ruota, roată. Sacfill, (Trans. Dicționarul lui Panțu), garofă, e ung. szegfil ga- rofă. Sal (la Șiret), plută mare com- pusă din altele mai mici, vine de la turc, sal, bulg. sal, ngr. aaXc. SălaT (Mold. Munt.), însăilătu- ră, locu însăilat, vine de la ung. szal, ață. De aici vine și verbul a însăila și substantivul săilă însăilătură. Bălaiul se mai nu- mește și sala, (din aceiași origine, dar influențat de turc, sala) și șulal și salar (de undo e și ver- bul a înșulări). Saltamarcă și Santamarcă, un fel de vestă, un fel de haină cu guler foarte lat care cade pe spate cum mal poartă și azi țăranii bulgari și romîni pe malu Du- nării, vine de la turc, saltamarka care nu e alta de cît it. saltam- barco și santambarco, care cores- punde cu fr. saute-en-barque un fel de haină scurtă de marinar. Zic și Bulgarii saltamarka. Sărăntoc, -oacă (Munt. Trans. Ironic), sărac, sărăcuț, vine de la vsl. siratukii, orfan, ca dobitoc de la dobytuku și cu n din nă- tîntoc ^natîngtoc), nătîng. Scotocesc, V. Cotelesc. Slim (Mold. nord), Slin (Mold. sud) și Slină (Munt.), unsoare care se prinde de haine, de pă- rul capului, de mașini etc., vine dc la sîrb. bulg. rus. slina, scui- pat, bale. Șomoltoc, V. Ghemotoc. Storiște șitoriște e bulg. to- riste, de la tor, băligar, sîrb. tor țarc, îngrăditură, de unde și alb. turișt, stînă (Etimologie dată și de alții înaintea mea). Storiște înseamnă „loc bătăturit între semănaturi “ (Buzău) Iar a face storiște înseamnă „ a murdări locu prin prejur, cum fac copiii cînd mînîncă" (Buzău). Mai în- seamnă și „loc de adunare", ca în acest exemplu: „un stol de potîrnichi care-și aveau storiștea acolo“ (Brătescu-Voinești, Viața Rom. II, 9, 344). Pentru alte forme, ca turiște și țuliște, vezi glosarul lui Viciu, Pascu (Cimi- lituri, 233—234) și revista Șeză- toarea (III, 83 și 91), unde în- seamnă și „ogrinjl, tîrnomeată, resturi din mîncarea vitelor“. In Romanați există chear forma tor =băligar, tizic, (Revista loan Creangă. IV, 250. Tăpășalnic (Buzău), caremer-* ge ca rața și calcă greu ca ursu, vine de la o rădăcină imitativă tap, care arată călcătura, ca și fr. taper și germ, tappen. Tilincă, V. Ciocîrlan. Etimologii Țîrloi, Țîrlug, V. Ciocîrlan. Titirez e un cuvînt format dint/o rădăcina imitativă care arată huîetul produs de învîrti- tură sau tremurătură și sufixul -rez. Chichirez’ nu e de cît o va- riantă a lui titirez. Tot așa: bubu-ruz sau bubu-ruză, cucu-ruz₍ mămă-ruță, huhu-rez. Ca rădă- cină, titirez e rudă cu dîrdîi, cu bulg. durdoriy, dîrdîi, cu ngr. turturizo și tzitzirizo, dîrdîi, iar rădăcina dir-dîr e rudă cu ne- numărate rădăcini de același fel: cîr-cîr, mîr-mîr, pîr-pîr, ori sfir- sfir, și deci sfirlează, (care în Muntenia însemnează titirez) nu e de cît o variantă în loc de ti- tirez. Ast-fel sufixul -rez, rează, și -ruz -ruză se poate prezenta și cu l în loc de r, ca în sfir- lează sau gog-lează (minciună go- gonată. Munt. vest) sau cu ț în loc de z, ca în gog-leț și bobleț, prost. Sfirlează poate fi considerat și ca diminutiv de la sfirlă (Șăl- neanu), și deci rudă și cu zrîrl și azviri, care e bulg. hvurleam, în dialect furleam. Originea sufixului -rez, -ruz, -leț, e în sufixul -ez, -ează, ca în fof-ează, care e o variantă a lui gog-lează (minciună gogonată în Muntenia și ogrinji în Mold. Rev. loan Crengă IV. 188) gog- leț, coc-leț, ca în-fofo-lesc față de îm-bobo-lesc, îm-bodu-lesc, coco-lesc corco-lesc, gogo-lesc), Iar ez, tiz se derivă din eț, uț, adică e un di- minutiv, cum se vede din sfirlă sfirlează ori spală, spătează și spetează ori gogleț față de gog- lează ori cîcăreață față de cîcă- redză, ori mămăruță față de bu- buruză. Cît despre sufixul -ză în fe- 287 mininele accentuate pe antepen- ultima (ca în cinteză, coacăză, pu- păză), el e tot una cu -ez, -tiz, dar s’a redus la -z (feminin -z$) din cauză că 1-ă părăsit accen- tul. In loc de cinteză se zice și cintiță, iar în loc de coacăză am constatat eu singur forma coa- căță în județul Iași. Afară de asta, gorgoaze (poame crude. Mold) nu e de cît o variantă a lui corcoațe (bulendre, haine vechi Munt.), și a lui bodroanțe (bu- lendre) și altele multe. Mai pune pe buburuză-mă^năruță sau pe zorzoane-țurțuri. și vezi ce ușor iese -ză din -ță. Aceste cuvinte-s de origine la- tină și romînească și au trecut și la vecini. De exemplu, bulg. kokazi, coacăze, kokolieza și ku- leaza, urechelniță (forficula auri- laria), care vine de la rom. cur- entez, un cuvînt pe care-1 dă Dame cu însemnarea de „gărgă- rițău (calandra granaria) și care se rapoartă la formele bulgărești cu cocolesc, cocoț față de corco- lesc, gurguț, sau lat. curculio (găr- găriță) față de cucidlio (glugă). Mai norocos decît toate a fost cuvîntul cucuruz, pe care l-au luat toți vecinii Romînilor supt aceiași formă sau supt formă pu- țin schimbată (sîrb. kukuruz și miirnuruz, turc kokoroz etc). Au și AlbanejiI acest sufix, probabil luat de la noi. Tulă (Munt.), cărămidă mare de pardosit cuptorul, e turc. tughla, turla, bulg. tuhla, alb. tulă, macedo-rom. turlă, ngr. tu- vlon, olan, țiglă, cărămidă, de la lat. tubulus, diminutiv de la tubus, tub. Tarcaleț (Mold. Munt.), un fel de zmeu de forma unei pere cu 288 August Scriban vîrful în jos, numit și zmeu tur- cesc, vine de la bulg. turkalec (c=ț), care se rostogolește, ele la turkaleam, rostogolesc, turkalest, în formă de roată, turkalo, roată (pentru tîrcol, vezi Conv. Liter. Nov. 1910 la Prăstăvălesc). De aceiași formă cu turcdleț e bulg. skakalec, lăcustă, de unde vine numele satului Cacaleț din Ro- nianați. Turnavitu, nume de familie în Muntenia și Oltenia, e sîrbo-croa- tul trnovit, spinos, țepos, care tre- buie să fi existînd și ’n bulg. supt forma trunovit, deși în Mar- kov nu e pus. Țurțuri, V., Zorzoane. Țuțuîan, V. Ciocîrlan. Țuțuroi (Olt.), bot făcut ca să se scurgă apa la un izvor, bot de ibric, ciuciur, e rudă cu ciu- ciur, la care se raportă ca țîrîl față de durui (intransitiv) sau bulg. cuculiga, cucută, față de cuculiga, ciocîrlie (vezi la cio- cîrlan) . Vieîiște (Mold. Munt), loc ex- pus vînturilor, e vsl. * veliste, de la veiati, a sufla. Cihac (pag. 509) scrie jeliște și geliște și le derivă de la ung. szell, vînt. Ge- liște e formă dialectală. Se înțe- lege că Moldovenii pronunță pe vie ca și în vierme, yerme și spre nord jerme, ca și fierb, hierb sau herb, șerb, cerb. Dar în limba li- terară nu trebuie scris de cît vieliște. Eu am auzit acest cuvînt întîia oară în județul Buzău. Vâslă (Munt.), clădărie, legă- tură de mai mulți struguri de păstrat pe iarnă, e bulg. vido, scislo și sveslo, cu același înțeles. Iar originea lui vidă, lopată de luntre, se știe (vsl. bulg. veslof. Vraiște e în loc * vrahiște, de la vsl. vrahu, treierare. grămadă, rom. vraf. Evoluțiunea înțelesu- lui a fost de la „treierare" la „loc deschis, casă cu ușile des- chise“, pe unde poți cutreiera cu caii ca în arie. Tot de aici vine și hrai, hardughie, casă mare (în Mold. nord). Zambăc, crin, mai ales roș (Galați pînă pe la 1880), e turc. zanbak, popular zambak, crin. Există și bulg. zumbak, crin și ngr. zambaki. Zîtie, V. Irmic. ZIac, o plantă ranunculacee (dicț. lui Panțu), vine de la bulg. rus. zldku, iarbă. Zorzoane, ornamente multe pe haine ori pe alt-ce-va, e un imi- tativ, o variantă a lui țurțuri, cum am zis la ciocîrlan și titi- rez. In loc de înzorzonat, Viciu (Glosar) dă și forma țorțonat. (Aceste etimologii îs continua- rea serii! din Convorbirile Lite- rare din Nov. 1910 și Aug. 1911). August Scriban Profesor de limba' latină la Liceul Internat din Iași Kulturarbeit Des Deutschtums în Rumănien de Em. Fischer 289 PRIVIRE RETROSPECTIVĂ Asupra trecutului nostru paralel cu al vecinilor; răspuns la ^Kulturarbeit des Deutschums in Rumănien de Dr. Emil Fischer “ (Urmare) Cît privește simplitatea poporului romîn, pe care călătorul Petancius îl numește ,,ordinarrăspund că țăranul romîn are mai mult bun simți de cît țăranul german, respectiv e țăranul sas, care este neospitalier, necioplit, mărginit și murdar în ex- presiile ca și în traiul lui. Iar cît privește descîntecul și superstiția poporului romîn, despre care vorbește și autorul Fischer în cartea sa (vezi pag. 225), ca isvorîte din lipsa de „educație a spiritului și simțului^, răspund ca și în introducere, că poporul romîn avînd o fire po- etică „superstiția face parte din poezia vieții lui“, precum zice însuși Gothe în zicătoarele sale în proza T. III pg. 105. Admitem că poporul german nu crede în descîntece. totu-și însă este superstițios și idolatru. Iată dovada: o cronică veche zice că magistrul lohanek nevrînd să comunice spovedania împărătesei lohanna împăratu- lui soț, fu aruncat în rîul Moldova, care prin secete mari ajun- sese a fi trecut în vad, iar magistrul un făcător de minuni, pe care papa Benedict al XlII-lea îl declară sfînt în 1729 (vezi Dr. Diestel pg. 389). Cît privește idolatria poporului german din Austria, acea- sta ne dovedesc micile capele de lemn, sau zid, înșirate dea- lungul șoselelor, din distanță în distanță, care conțin cîte un sfînt cioplit în piatră, dar mai cu osebire în lemn, vopsit și îm- brăcat cu haine popești, înainte căruia se prostern drumeții. Iată că ajungem la aceea ce zice Fischer despre noi, și se potri- vește de minune tocmai cu poporul german care: ,, ține cu multă sinceritate la formele cu totul exterioare... ale religiei sale fără a se interesa în particular de teologie...“ (vezi Fischer, pag. 226).. La drept vorbind, oare nu este cultul bisericei romano- catolice, un cult aparent prin ceremonialul său, ca d. e. pune- rea lui Isus în mormînt, învierea, Joia verde ș. m. a., care do- vedesc cu prisosință că nu sunt decît scene teatrale, spre a a- trage și a distra privirea publicului asistent. In zadar constatăm aceasta, fiind că tot ce este al Nem- ților, e bun și frumos, al Romînilor însă, e prost și detestabil. In cele ce urmează, autorul Fischer caută să reoglindească starea țărei, cu ajutorul unor călători străini, cari în trecerea lor prin țară și-au redat impresiile în fuga căruței. Iată dar obser- vațiunile lui Raicevich din 1788! „Satele din șes sunt peste tot 2 290 Vladimir Mironescu „foarte sărăcăcioase și au aspectul pustiei și mizeriei. Casele, ..care s’ar putea numi cu drept niște vizunii, sunt făcute în pă- „mînt și se numesc bordee. Din depărtare nu se vecie de cît fu- „mul, care ese clin coșurile (hornurile)..V Cetind rîndurile de mai sus, fără a cunoaște istoria trecu- tului țării Romînești, cu drept cuvînt, orî-cine își poate închi- pui o „Africă Centrală. Dl. Fischer, care se pretinde că cunoaște istoria și popo- rul romînesc, anume n’a vrut să releveze cauzele determinante ale acestei stări de lucruri, spre a face pe străin—căruia anume a fost scrisă această carte—pamflet, să creadă că Romînil a- junseră astfel numai grație ticăloșiei lor proprii, clin care i-au scos la lumină numai Nemții civilizați. Ca să fim drepți, vom arăta pe scurt, cauzele care au de- terminat această tristă stare de lucruri, provocate de lăcomia turcească cu destrăbălarea și abuzurile nesfîrșite ale regimului fa- nariot, care adusese țările romînești, pănă în marginea prăpastie!. Iată ce spune Const. Golescu în înseninările călătoriei sale în a. 1824—5—6. tip. clin nou și însoțite do o introducere ele Nerva Hodoș, Buc. 1910, pag. LVII, LVIII, LIX: „Aceste ne- ,,drepte urmări și nepomenite peste tot pămîntul, i-au adus pe „ticăloșii lăcuitori întru așa stare...., niște odăi în pămînt ce le „zic bordeie, unde întrînd cinevaș, nu are a vedea alt, decît o „gaură nu mai în pămînt, îneît poate încăpea cu nevasta și cu „copii împrejurul vetrei, și un coș de nuele, scos afară clin fața „pămîntului și lipit cu balegă,—și după sobă, încă o altă gaură, .prin care trebue el să scape fugind, cum va simți că au venit „cinevași la ușă-i,—căci știe că nu poate fi alt, de cît un trimis ,,spre împlinire de bani, și el ne-avînd să dea, ori o să-l bată, ori. „o să-l lege și o să-l ducă să-l vînză, pentru un an, doi, și mai „mulți, sau la un boerinaș, sau la un arendaș, sau la cine se va „găsi, ca el să-i slujască acei ani. și banii ce să dau pentru slujbă „acelor ani, să se ia pentru birul lui...“ ,,...Și cînd aceștia, din norocire, prindea de veste că vi- „nea în satul lor zapciu, polcovnicii, căpitanii, munibașir isprăv- „nicesc, munibașir domnesc, fugea atît ei, cît și muerile lor, și co- „piii, care putea fugi, prin păduri și pe munți..A O! se cutremură mintea omului, cănd își va aduce aminte că „făptura Dumnezeirei, omenirea, frații noștri, cîte zece, au fost „așternuți pe pământ cu ochii în soare și o bârnă mare și grea „pusă pe pântecile lor, ca mușcăndu-i muștele și țânțarii, nici să „poată a se feri... Alți creștini, tot pentru dare de bani, au fost „spînzurați cu capu’n jos, și alții iarăși închiși în coșare de vite „unde le-au dat fum și alte multe asemenea pedepse'-¹,. Am scăpat, slava Domnului, ele urgia Turcilor și Grecilor și iată o altă belea, Nemții, cari clin dragoste chioară pentru țara noastră, vin dezinteresați!?...., cu sutele și miile, spre a ne dene- Kulturarbeit Des Deutschtums în Rumănien de Em. Fischer 291 ga trecutul și a ne dăscăli europenește. Doar nu degeaba spune Fischer în pamfletul său că: „...în toate acele virtuți cetățe- „nești, Germanii erau de demult dascălii desinteresați ai Români- „lor și vor remâne încă multă vreme” (vezi pg. 59). Nu ne îndoim de virtuțile (sic) cetățenești ale Germanilor, cari au fost și sînt—fără îndoială—vrednice de imitat, mai ales în urma dovezilor palpabile, în persoana prințului Eulenburg și Moltke—Harden ; virtuți inerente Turcilor și Grecilor și în urma dovezilor recente, și Germanilor! Și să nu-le fim recunoscători ? ! Doamne ferește! Urmează apoi descrierea lui Thouvenel, fost ministru de ext. a lui Napoleon al III-lea, din an. 1839, care zice: „De la malurile Oltului și pînă la București, țara este de- șartă ; un șes de 12 km. a fost pustiit prin resboaie și de atunci „necultivat... nici un sat nici un ogor... numai la o depărtare „de 40 km. în jurul Bucureștilor, se găsește câte-va sate...“ vezi „Pg- 36) Și în fine urmează o a treia. descriere a mareșalului Moltke, care, scrie : „Aspectul țării oferă urmele spăimîntătoare ale unei sclavii lungi.., “ (pg. 37). Precum vedem, autorul Fischer a știut cu o dibăcie proprie să înșire mărgăritar lîngă mărgăritar, ca să ne împodobească cît mai bine în fața lumei, și să nu-i fim recunoscători? Autorul Fischer urmează apoi : „Sașii în Transilvania au fost chiar de la început numeric „prea slabi și in toate ale lor negustori exlusivi; din cauza aceasta „ei au fost siliți să fie adesea-ori prudenți și circumspect!, pînă la slăbiciune (patimă). „Trebue să mărturisim că pentru existența lor, ar fi fost „mai bine dacă ar fi știut să dea cu pumnul vîrtrs a lui Berli- „chinger. Așa este pe acest pămînt rotund, că însuși cultura cea „mai înaintată devine anemică, cînd lipsește ferul. Astfel ei tre- „buiau să se miște nedeciși ba încolo ba încoace și să ție pregătite „la ori-ce timp darurile de onoare, spre a-și dobîndi favoarea dom- „nilor nestatornici... Astfel se plînge cronicarul Brașovului (zice „Fischer) în indignarea-! patriotică... Brașovenii au multe suflete „și dacă dau unul.dracului, le mai remîne un altul pentru străbuni. „Ei jură azi Germanilor, mîne Polonilor, poimîne Valahilor, apoi „Tătarilor și Turcilor și chiar dacă ar veni dracul in chip de om și „le-ar promite vre-un ajutor mincinos, de care ei ar simți o ne- „ aparată nevoie, ar jură și lui și i-ar da și sufletul lor amanet (Vezi pg. 41). Iată fondul moral al Germanului, iată Teutonul sălbatec, iată și un om „Doctor în medicină, care are o educație medievală. Oare nu dau Sașii și acuma sufletul Ungurilor, în contra ideei germane! Dovadă ultimul Ministru Weckerle. 292 Vladimir Mironescu Ca să dovedim cât de neserios este autorul Fisclier în apre- cierele lui și în ce mod ridicol se contrazice, reproducem cîteva pasagii din savanta lui operă (sic), ca parte distractivă; iată-le : ᵣNi se pare mai mult ca sigur, că Dragoș numai de aceia se de- „cisese să-și așeze scaunul lui anume aici (adică în Moldova- „nota aut.), fiindcă se putu răzimă cu ai săi păstori romîni și fu- „gări de codri, pe o tmrghesime riguroasă germană precum o fă- „cuse acolo în Câmpulung (Langenau)—Radu-Negru—după o le- agendă verosimil^, (vezi pg. 90). Că: „arta răsboiului, realmente n’a stat nicăiri pe o treaptă ;,mai înaltă, ca la orașele mari săsești, mai cu seamă la Brașov „și de aceia domnii romîni—fie ca amici, fie ca inimici,—au pu- „tut să învețe de la ei (Sașii) în ce privește arta răsboiului și pre- „cum se constată, au și învățat,./ (vezi pg. 221). Dl. Emil Fisclier este un scriitor mare (sic) adică după sta- tură—deci trebue să-1 credem pe cuvînt ? Descrierea caracterului poporului săsesc de cătră cronicarul brașovean care zice că: „Sașii ar jura și dracului și i-ar da din „interes și sufletul lor drept amanet“, este foarte caracteristică și se adeverește în poeziile populare românești din Transilvania dintre care urmează una, ca văriantă a poeziei germane ; „Der Rattenfănger von Hammeln“. Mult șorici odata fost, La Hammeln orașa nost Dea carora grozașie, Rumuniam la saratșie. Dracu vezi înțeleghind, La telnatș (sfat) a nost vinind, A zis de bine i-o plati, De șorici i va mântui. Telnatșul nu ș’a târguit, Și cu drac s’a învoit Să’i dea bani și cea pofti, De șorici de-i va mântui. Dracu s’a și apucat. Și pe șorici i-a necat; Iar Telnatșul după cea Navrut plata sa i-o dea. Dracu foc s’a maniat, Pe sub pumunt ne a bagat; Pe sub pumunt cu cetera, (vioară) Kulturarbeit Des Deutschtums în Rumănien de Em Fischer 295 La dracu de batșocura. Ș-am vînit, vinit plângând Pe ai noștri tot chemînd : Haida Hanzi mai curund, Sa nu ramuneni sup pumunt. Ca dache tu voi zăbovi, Dracu știi cc-i mai păți; Nu-i vedea pe Trinchina, (nuniefem.) Pe la c.... cu șucura. (ciucuri). Și cum noi a mers grăbit, De odat nepominit, In orașa Bistrița, In o marc ulița. Iată cinstea Sașuliu^ care cu toată promisiunea dată lui Sar- sailă cornuratu, nu s’a ținut de cuilnt. Iată morala nemțească! La capitolul IV pg. 31, autorul .Fischer vorbește despre hrana țăranului cu diferite burueni cu mălaiu, mămăligă, zicînd în continuare: „Hrana țăranului romîn este și astă-zi foarte simplă „spre a nu zice sărăcăcioasă, și neîndestulătoare. Țăranul este prea ,,puțin nutrit. Ubicini (L’Univers, 1856) arată că nutrimentul ță- ,,ranului romîn, este extraordinar de simplu și foarte mizerabil, „și Dr. Gh. Crăiniceanu (1. c. pg. 199) dă de înțeles că țăranca romînă nu se prea pricepe în ale mîncărilor../⁴, ...iar la cap, XI pg. 148 rîndul al 5-lea de sus zice: ...car- „toful și astă-zi încă este privit, drept o plantă miraculoasă cu „modîlci, cu care țăranul romîn, nu știe bine ce să facă/⁴ La aceasta î-i răspundem cu aceea ce scrie un chimist sa- vant, despre valoarea cartofilor ca aliment și a mălaiului res- pective a mamaligei ca atare. Iată-o: „....pîinea de grîu este un ,,aliment aproape complect, pe cînd pîinea de cartofi, este numai ,,o jumătate de aliment și anume cea mai slabă, cea mai nehră- „nitoare, lipsită de albuminoide../⁴ „Ea este însă prin chiar alcătuirea ei, nulă ca aliment qua- ,,ternar (albuminoidic), neputînd fi întrebuințată singură decît cu „brînză sau carne, și în nici un caz nu poate înlocui pîinea de „grîu la noi../⁴ „Un alt aliment aproape complect și el, ce se mănîncă zil- „nic la noi, de marea majoritate a populațiunei acestei țări, este „făina de porumb, sub forma de mămăligă../’ „Mai întâi ca aliment de putere este superior pîinei, de oa- ,,re-ce este stabilit că un gram de pîine uscată dă 4,35 calorii, „pe când porumbul, în acelea-șl condițiuni, dă 5,19 calorii./⁴ 294 Vladimir Mironescu „Mămăliga bine făcută, mîncată cu lapte, brînză, carne, ouă, „fasole și alte alimente curente, cu conclițiunea de a fibinepre- „parată, ar fi un mijloe de hrană admirabil și îndestulător pen- „tru climatul nostru, și pentru starea noastră economică...“ (Vezi „Biblioteca Romînă No. 2 Cum si cu ce trebuește să ne hrănim^ de Or. C. I. Istrati, Buc. 1911, pg. 21—29). Va să zică țăranii romîni n’au nimerit’o rău cu mămăliga ca hrană obicinuită și să vedem acuma cam ce mănîncă Șvabii din Bucovina : ei gătesc un cir din făină de porumb amestecată cu puțină făină de grîu, ca să se lege, la care adaugă chișleac (lapte acru smîntînit), și după ce bat bine acest cir, î’l toarnă în apă clocotită, pînă cînd îi dau densitatea unei ciorbe. După o singură fiertură, Șvabii mănîncă această țîforcă cu cartofi fierți întregi, necojiți, pe cari-i cojesc în timpul mîncării. Această cior- bă ei o numesc „Potzerlsuppen sau Saursuppen, pe cînd Romî- mînii îi zic în batae de joc „bădărîuv. Acest „Menuu șvăbesc, e o adevărată murdărie, bună pentru hrănit porcii. Romînul mă- nîncă mai simplu, dar mai curat. De altfel Șvabii nu se hră- nesc zilnic de cît cu cartofi fierți întregi cu coji, pe cari î-i mă- nîncă cu chișleac. Am văzut la Tereblecea (Bucovina) o masă o- riginală svăbească ș. a. tabla mesei dintr-o scîndură de vre-o 5—6 cm. grosime, avea în juru-i din distanță în distanță, mici găuri de mărimea unei străchini, săpate în ea, un fel de trocuțe, în care se aflau turnate în fie-care, cartofi fierți necojiți, iar la mij- locul mesei, era așezată o strachină foarte mare ca un lighean, plină cu lapte acru. Șvabii intrînd în casă, lăsară pantofii lor de lemn afară, se așezară la masă, fie-care la trocuța lui, avînd și cîte o lingură de lemn, cu care vâsleau prin strachină uriașă cu chișleac, cojind și mîncînd totodată cartofii. El mănîncă și car- tofi făcăluiți cu chișîeac, apoi supă de cartofi cu rînțaș. Pe ur- mă găluște de cartofi sau „Knodlu sau „Totsch“. Ei nu obici- nuesc a mînca verdețuri; în schimb mănîncă pe lîngă hrana ex- clusivă de cartofi și puțină carne de trei ori pe săptămînă*). Demineață beau Șvabii: sau cafea subțire clin cicorie cu lapte subțiet, sau supă de chimion. Credem că ori ce alte comentarii sînt de prisos. „Pentru glorificarea poporului romînu—precum zice el—au- torul Eischer atinge credința acestuia în farmece și redă în a- cest scop o relație a jesuitului Bandinus (a. 1646), cara spune că pentru oprirea lățire! ciumei, Romînil au înfipt în pământ în ju- rul satelor lor, niște uriași în chip de om, tăiat din lemn de ste- jar și avînd într’o mînă o săgeata și un arc, iar în cealaltă un sceptru. In noaptea următoare se întîlniră zece fete cu zece flă- căi, toți în piele goală, fetele purtînd în mînă cîte un par a- *) Ciurucuri eftine de carne, cu predilecție burtă. Kulturarbeit Des Deutschtums în Rumănien de Em. Fischer 295 prins, iar flăcăii cu lance, care ocolind satul în direcția opusă în fuga mare, se întîlniră chiuind și lovind parii aprinși de lance și vice-versa. Astfel—zice Bandinus—au crezut Valahii că îndepăr- tează ciuma, fiind că ea se rușinează de trupurile goale, (vezi pag. 62). Un alt descîntec tot cu trupul omenesc gol, îl povestește autorul Fischer, din însuși viața lui de student, văzînd cum o romîncă din Transilvania ocolea în pielea goală în amează o șură aprinsă de pe proprietatea ei, spre a opri lățirea focului (vezi pag 43). Ce minciună săsească. Relațiile acestea sunt menite precum vedem, a face efec- tul dorit de autor, asupra cetitorilor, spre a-i convinge pe ei de starea înapoiată, așa zisă sălbatecă „a Valahilorvrednici nu- mai de țara Gongului. Numai un Sas poate vorbi sau să creadă așa ceva. In continuare în capitolul V, urmează autorul: „Cine cu- noaște influența Poloniei asupra Moldovei mediavale, știe ce in- ,.fluență hotărîtoare și adîncă a avut aceasta, asupra vieții în- „tregi a stărilor înalte moldovenești, care conduceau națiunea. „Boerii nu numai că-și măritau cu preferință fiicele lor în Po- „lonia, ci-și aflau acolo și neveste... Ba li se impuse pană și „gineri căzăceștî și tătărăști”. (vezi pag. 55). Știm că Romîni! se însurau cu femei de tot felul de nații ca : Poloneze, Sîrboaîce, Unguroaice, Tătăroaice etc. numai cu să- soaice nu, din causa picioarelor prea groase, așa numitelor „pz- cioare de t'acă“ apoi și din causa lipsei lor de grații și spi- rit, fiind prea mărginite afară de puținele escepții. Este adevărat că unii dintre domnitorii și boerii țărel Mol- dovei, s’au îndrăgostit de unele frumoase castelane Polone, care la rîndul lor, au și răspuns pe dată dragostei lor, întru cît știut este că Romînul este chipeș, viteaz și plin de înțelepciune, bu- nuri firești, care adese ori au putut să atragă pe mîndrele și sentimentalele castelane poloneze. Insă nu-i adevărat că mola- tecii Polonezi, să fi putut cîștiga vre-odată prin calitățile lor firești, vre-o neaoșă Romîncă, fie ea cît de urîtă, doar de cît prin constrîngere, cum este cazul cu hatmanul căzăcesc Chmielnicki. Dar dacă și bunii Romînî cucereau inima vre-unei mîndre castelane polone și-i dădeau numele lor strălucit, totu-și această alianță plăcută pentru moment, nu era de lungă durată, dat fi- ind caracterul nestatornic și de multe ori neînțeles al mai sus ziselor visătoare castelane, căci la ele ipocrizia era mare și lea- alitatea nu putea dăinui. Pildă avem căsătoria lui Alevandru vodă cel Bun cu Ringala sora lui Vitold și a regelui Vladislav, cum și a fiului său Ilie cu Maria (Marinca) sora reginei Sonia a Poloniei, căsătorii care n’au fost de lungă durată, dar totu-și soții lor, deși sau despărțit de ele, au avut însă grijă de a le 296 Vladimir Mironescu stima și de a le da diferite apanaje, pentru ducerea unui traiu plăcut, (vezi St. Nicolaescu docum. slavo-rom. pg. 87—88). „...Influența culturală a fost cu mult mai mare, decît s’ar „putea exprima în cîte-va sute de cuvinte. In București, cu „250 — 300,000 locuitori, fie-care al zecelea om este un Neamț „și fie-care al cincilea om cunoaște limba germană zice Fisclier. „Știința germană, arta germană, capitalul german, indus- „tria germană ș. a. influențează asupra Romînilor și aceștia nu „i se mai pot sustrage, chiar dacă ar vroi-ou. „însemnarea unei străzi cu numele Vienei și a unei alte „cu numele primarului ei Lueger, nu se datorește decît unui „capriciu ; totu-și aceste încercări de numiri exprimă mai mult ,;de cît s?ar părea în primul moment căci dovedește că Romîniî „se europenizează. Bucureștiul- care acum 30—40 ani n’a fost „de cît un sat mare oriental —cu atît mai mult celelalte orașe „ale țării—se transformară între capitală europeană. Acum 25 „ani în urmă lumea trăia și mînca cu totul oriental; viața co- „mercială precum și cea publică, au fost semi-asiatice..." vezi pag. 57). Cîte afirmațiuni atîtea și greșeli la d-1 Fisclier; este firesc lucru, că cultura ori unde și ori la ce popor, să aibă influența ei incontestabil, aceasta dovedește cu atît mal mult valoarea po- porului respectiv, care o primește și e în stare s’o priceapă și s’o folosească. Romînii puțin au putut culege de la Nemți și mai ales de la acei veniți în țară, pe cînd din potrivă Teutonii pe care nu degeaba Slavii i-au numit Nemțiu adică „muți”, ceea ce este e- gal cu „prost”, s’au fost folosit foarte mult de cultura și civili- zațiunea străbunilor noștri Romani. Și dacă este vre-o influență mai pronunțată asupra culturei romînești, ea este cea franceză, cu care ne putem mîndri. Nemții au avut ce învăța de ia rasa latină, îar noi descendențil din nobila viță romană, mărturisim sincer că prea puțin am putut lua de la Germani și aceasta dacă am luat’o, a fost în dauna culturei și existenței etnice. Noi în- totdeauna am fost gata să recunoaștem faptele bune și mari ale unui Lueger și altora, prea mărindu-le prin comemorarea unei străzi principale, sau unei înalte instituțiunl. Noi nici cînd n'am fost nici asiatici nici semi-asiatici ; dar barbari și asiatici în adevăratul înțeles al cuvîntului au fost Teutonii, care tot progresul și întreaga lor cultură o datoresc străbunilor noștri Romani. „Sturza, Carp, Marghiloman, Tache lonescu, T. Maiorescu, „E. Costinescu, Assan, Babeș, Buicliu ș. a. ș. a. nu mai sunt „Valahi, ci sunt deja: europeni, cari vorbesc romînește. Și așa „ numiți! „patrioți” opună-secît vor vrea, chiar și restul popo- „rului, va merge și trebue să meargă pe aceia-și cale. Ai intrat „în horă, acu joacă..,u zice Fisclier. Kulturarbeit Des Deutschtums în Rumănien de Em. Fisclier 297 „...Germanii însă sunt călăuze pe această nouă cale ome- „nească și astfel influența culturală a germanismului colectiv, a „devenit de la sine o putere, căreia nu se mai poate sustrage „nici un popor, cu care venise în atingere". „Ce au fost Romînii încă o sută de ani în urmă, la începu- „tul secolului trecut ? Păstori și țărani primitivi. Care a fost cul- „tura lor pe atuncea ? Tot ce trece peste aceasta a fost împru- „mutat din Europa apuseană. După acest axemplu se organiză „armata, orașele, școalele, dreptul, (code Nopoleon), toată viața „lor ei și-o formează după acel model, pănă și agricultura lor „se modifică după descoperirile științifice ale apusului. Atunci „ce mai rămîne din cultura romînească ? Pînă și îmbrăcămintea „modernă orășănească se numește destul de semnificativ „îm- brăcăminte nemțească”. „Prin urmare tot ce posed Romînii,—afară de agricultura „lor primitivă, și viața antică de păstori—trebue s’o mulțumească „în cea mai mare parte Europei apusene, cu deosebire Francezi- „lor și Germanilor. Și este o mare lipsă de recunoștință din par- „tea lor, spre a nu întrebuința un cuvînt mai tare, cînd zic : că cultura germană i-a conrupt numai și i-a nimicit credința, „conștiința, moralul și sentimentul lor național. Există dar pre- „cum se vede, oameni în România modernă, cari ar da bucuros „tot ce s’a dobîndit prin cultura streină, numai pentru sentimen- „tul național. Acest sentiment este fără îndoială frumos și înăl- „țător, doar s’a scris întreaga această carte pentru glorificarea „lui, în sine însă, sau în contrazicere cu cultură, aceasta însem- „nează o sărăcie, deșertăciune, moarte. Nu există o frază mal „periculoasă și mincinoasă, ca aceea despre ..sentimentul na- țional“, care singur să ajungă, a face un popor mare și fericit. „Sau este oare cavaleresc de a-și apropia în liniște sufletească „toate cuceririle „culturei străine" și apoi a o combate ? Senti- „mentul național nici-odată nu p,oate înlocui energia, munca, ap- titudinea și capacitatea comercială ; numai împărechiat cu ele „poate în ziua de astăzi, un popor să dea lupta pentru existență „și să biruiască. Și tocmai posedînd aceste calități, Nemții au „fost în totdeauna maiștri-patroni neinteresați, a-I Romînilor și „vor rămîne încă multă vreme..." Din adnotație: „Romînia și neamul românesc" de căpit. „Alex. I. Lupașcu Galați 1908, care se sprijină pe patrioții N. „lorga, D. Xenopol etc. pg. 74. Lupașcu uită că Romînii și-au „împrumutat chiar credința părintească" ce o poartă cu atîta „drag în gură, de la slavii ce-i urăsc, îneît nici aceasta nu le „aparține", (vezi pg. 59). Dl. Dr. Fisclier pare a ne vorbi de funia în casa spînzuratu- lul, căci nu putem pricepe ce vrea să spună cu bărbații noștri mari, cosmopoliți după d-sa, cari nu mai sînt Valahi ci euro- peni, cari vorbesc romînește și nu nemțește, în ciuda autorului 298 Vladimir Mironescu Fischer. Eî joacă ce e dreptul o mîndră horă, dar horă latină, proprie fire! lor, iar nu un „Schnadahupfeln⁴* caraghios. Călă- uze ale culturei înalte au fost și sunt frații noștri Francezii, cărora Germanii le datoresc totul. Ce au fost Nemții acuma o sută de ani, o pot spune nobilii Sîrbi: Șvaba iede ,,jabau, adică ei sunt precum au fost niște simpli vînători și mîncători de broaște, adică Șvabi, vorbim de Austriac!, din care neîndoelnic face parte și autorul cărței „opera de cultură germană în Ro- mînia.ⁱr Iar ce impresie au făcut Nemții veniți în țară și ce sco- fală de lumină au putut aduce Romînilor, răspunde la întrebare poporul însu-și cînd zice : „Neamț cotofleanț lasă pușca jos, și împușcă rațele, și le mîncă mațele etc...** Românii au fost păstori, agricultori și vrednici ostași, ce au apărat de pericol și pe voinicoșii Nemți, cari s’au distins mai ales în arta beției nesăbuite, devenit! din această cauză prover- biali, zicîndu-li-se că „au prins luleaua Neamțului**. Iar ce a fost cultura noastră, vezi „Cuvîntarea D-lui C. I. Istrati¹). Organizarea armatei, compunerea unităților etc. era cea ro- mană, a străbunilor noștri și a evoluat și s’a perfecționat, po- trivit descoperirilor științifice, cari sunt iară-și datorite în cea mai mare parte rasei latine. îmbrăcămintea modernă se numește și ea îmbrăcămintea a la franca ; de pildă chiar azi în Turcia i-se zice așa, iar nici decum îmbrăcăminte nemțească. Romînii n’au putut învăța rostul agriculturei de la Germani, cari la aparițiunea lor de nomazi rătăcitori, nici nu erau în stare s’o priceapă, ei mai de grabă iară-și de la ai lor și semeni de ai lor, cum erau de pildă Grecii și mai târziu Slavii. Nerecunoștința Nemților a fost și este mare. Câte nu da- datoresc Nemții Românului blajin și îndurător a toate ! Patria civilizațiuuea lor, în mare parte o datoresc Valahilor, pre- cum I-i numește d-l Fischer, cari au fost ca o stâncă de granit neclintită din loc, de care s’au sfârămat atâtea valuri purtătoare de moarte, a tot ce este cultură și civilizațiune¹). Ce e dreptul pentru 1) Vezi: Buletinul Societăței de Științe din București — România 1909 Cuvîntarea D-lni Dr. C. I. Istrati ținută la 27 Aprilie a. c... pag. 86. Invitat „zilele acestea pentru a lua parte la serbarea, de 350 ani a Universității din „Geneva, care poartă ca emblemă; „Post tenebras Lux⁴⁴ iată, între altele, ce- „le ce le-am răspuns⁴⁴: „Noi ne mândrim în acelaș timp, permiteți-mi a vă spune, de a avea „o mică parte în gloria, voastră, noi cari de alt-fel datorim așa de mult uni- „versităților din țările apusene⁴*. „Căci din 1559 a-fi putut aprinde, pentru întâia oară, prima scântee a „marelui vostru centru de lumină, un popor expiră aproape în același timp „la extremitatea orientală, a Europei, apărînd crucea și civilizația contra ul- „timului val al cuceritorilor Europei : Turcii. „Acest popor era poporul român, care locuia în Moldova, Muntenia, Kulturarbeit Des Deutschtums în Rumănien de Em. Fisclier 299 toate acestea frumos prinos aduce autorul Fisclier prin lucrarea sa de față națiunei române, în sânul căreia se resfață și se în- fruptă de toate bunurile și drepturile, nu unui parvenit ci unui adevărat fiu al ei. Apoi nu degeaba zicea nemuritorul Beldi- man în ziarul său de toate zilele „Adevărul„ferește-te Române de cui străin în casă“. Sentimentul național este firesc și nobil la Români, el nu subjugă și nu cere mai mult de cât ceea ce este al său, vrea, poporul său să trăiască la o l’altă în pace și fericire și acest lucru este tot ce poate fi mai cavaleresc. El este binevoitor și primitor de ori-ce cultură mai înaltă și mai senină, dând tot- deauna fie-căruia ce este al său și neîmbrăcându-se nici odată cu penele păunului, precum o fac Nemții și Ungurii. „Transilvania și Banatul, deci vechea Dacia a lui Traian, pe care a știut să „o păstreze totuși pe seama sa⁴*. „Și nu fără a-si da seama de măreția sacrificiului și de înălțimea sco- „pului, acest popor luptă în mod atât de vitejesc⁴⁴. „El căzu sdrobit, pentru veacuri, dar nu e mai puțin adevărat, că el „scuti de invasie restul Europei⁴⁴. „Ștefan-cel-Mare, incomporabilul domnitor al Moldovei, de la 1447 la „1504. și care este eroul epocei, era numit de către Papa Sixt al IV-lea apă- „rătorul creștinității și el însuș. in epistolele sale tiimise la Roma, zicea: „Am convingerea că dacă necredincioșii ar reuși să ia și această poartă a „creștinității, țara mea, toată creștinitatea ar fi amenințata. „Se știa de altfel că Mahomet se lăudase si el de a da ovăs calului „său pe altarul Sf. Petru de la Roma și de a umili ast-fel creștinătatea în „cetatea eternă, cum o făcuse deja la Sf. Sofia în Constantinopolc⁴⁴. „Sau acest mare cuceritor, cu cumplita sa armată, fu sdrobit de Moldoveni⁴⁴ „Aceste luări de sînge pe cari Românii le-au aplicat Musulmanilor, au „împiedicat, o nouă eră de barbarie, la acea dată Europa și numai ,ast-fel și voi ați putut aprinde focarul vostru și înscrie deviza de lumină Ș,după întuneric⁴⁴. „Și să nu credem că ceeace am spus despre Ștefan-cel mare ca apără- „tor al crucei și progresului, era numai ceva relativ la vederea unui om su- „perior și unic în acele timpuri⁴⁴. „Toți Domnii noștrii căutau, în toate vremurile, să apere progresul și „creștinătatea. Unii din ei, ca Șerban Cantacuzino, merg până a trăda pe su- „verenul turc, aliatul său de nevoie numai spre a zădărnici opera lui des- „tructoare asupra Vienei și Europei. Iată dece la 28 Februarie 1688 contele “Valdstein î-i scrise că, numai grație lui, Viena a scăpat de urgia Turcilor⁴⁴. „Această preocupare a căpeteniilor noastre de a apăra nu numai pe noi „dar prin noi și cu noi restul Europei, reese chiar și din următorul pasagiu (lin Epistola lui Mihai Viteazul către Papa Clemente VIII. ,, ... ast-fel că fără zăbavă, sprijinit de sfinția voastră și de princi- „pii creștini, trecînd Dunărea, voi înfrunta nu numai provinciile învecinate, „ci chiar Constantinopolea scaunul imperiului otoman, de unde apoi va re- „zulta marea creștere a puterei creștine, pacea perpetuă și securitatea⁴⁴. „Ce voiți dar mai clar și mai hotărît și care să pue în evidență, în „mod mai luminos, ideia superioară ce ne conducea sacrificiul ce am știut „face în mod atît de larg⁴⁴. „De aceste servicii al noastre Europa cultă trebue să țic seamă, iar „noi să fim mîndri de a vedea înscrise de străbunii noștri fapte așa de alese în istoria omenirii⁴⁴. 300 Vladimir Mironescu Românii an o singură credință, sînt dreptcredincioși intru Domn, credință moștenită de la moși, strămoși, iar nu împrumu- tată de la Slavi, precum greșit, se exprimă d-l Fisclier, dând drept mărturie în sprijinul afirmațiunei sale, pe unii patrioți ca N. lorga, A. D. Xenopol, A. I. Lupașcu, cari de bună seamă spun altceva, de cât aceea ce vrea să înțeleagă d-sa în cele de mai sus în felul cum o vede și d-l autor Fisclier, el nu poate fi de cât o rătăcire, care nu corespunde adevărului și vederilor luminaților conducători a-i neamului românesc. La capitolul VI cetim : aici fie amintite numai trupele „germane ale lui Basilikos Heraclides (1561—63) (care fiind dis- „trate printrun ospăț), ambele au fost măcelărite pe porunca lui „Tomșa, în fine garda germană a lui Grigore Ghica Vodă (1672 „74) care a fost încartierată în „turnul despre Nemți" în curtea „domnească la București". „Mai cu osebire au fost căutați și apreciațl artileriștii ger- „mani, fiindcă Romînii nu știură să utilizeze tunurile mai mari „Despre aceasta mai mult mai târziu"... (vezi pg. 69). Și în aceea ce privește arta războiului, Romînii au dat des- tule probe în decursul veacurilor trecute și faptele armelor lor sunt prea mărite de poeții și istoricii mari a-I lumei. De multe ori aceste arme au fost într’ajutorul și spre folosul și mîntuirea Nemților. Și adesea-ori lașitatea nemțească a fost pedepsită de aceleași arme, sub zidurile a diferitelor cetăți inexpugnabile cum de pilda sub zidurile cetăților săsești din Ardeal ca : Sibiul, Bra- șovul, Ciceiul, Cetatea de Baltă și Bistrița etc. Tot pe aceiași pagină 69, însă în adnotația a 2-a, autorul Fisclier scrie : „Nicolae Basaraba umbla rătăcind în 1569 în stră- „inătate și ajunsese prin tot fel de nenorociri în cea mai neagră „mizerie, primea însă de la un Neamț stabilit în Segovia (Spa- „nia) Hans Heber, felurite binefaceri". Tot în adnotația a 6-a Fisclier adaogă : „Că Enderlein nu- „mit de N. lorga în batae de joc „mirificul bărbier"—ar fi fost „nedestoinic (incapabil) precum N. lorga îl numește din obișnu- „ință și ușurință, cu nimic nu este dovedit; nici doctorii din „Sibiu și Brașov, nu putură lecui pe domnul (Lăpușneanu), pen- „tru o vreme mai îndelungată". Vîntură țară de felul mal sus numitutui Nicolae Basaraba sau aflat la toți și pretutindeni, indeferent de ajutoarele ce că- pătau și de unde le căpătau. Și asupra lor nu încercăm a ne perde timpul în zădar, însă de dragul afirmațiunilor d-lui Fisclier, îi dăm o pildă de aventurieri din neamul d-sale, Iată dar : (îm- păratul Maximilian, 1485) „fără patrie și fără avere pribegea „împăratul spre apus, nu totdeauna adăpostit în mod strălucit „în capitale sau mănăstiri, precum o dovedesc și astăzi socotelile „unor orașe..." (vezi Dr. G. Dicstel istor. ev. med. IV pg. 458). Kulturarbeit Des Deutschtums în Rumănien ele Eni. Fischer 301 Ibidem pg. 465 : „El care avea o lume plină de dușmani, „care călătorind intri o căruță simplă trasă de doi boi, căuta a- „adăpost, pat și hrană..," Dar ce să spunem despre proverbialul Frederic cu buzu- nările goale (Friedrich mit der leeren Tasche) s. m. a. ‘? A se ocupa de greșelele trecutului, spre a-și făuri arme ne- demne în scop de a ataca în mod laș și nedrept o națiune, fi- ind predilecția d-lui Dr. Emil Fischer, îi cedăm această plăcere, dovedindu-i cît este de absurd și nedrept în aprecierile sale, conduse de un spirit răuvoitor și calomniator. De bărbieri făcători de minuni și lecuitorî de oameni ca „Sasul Enderlein", nu ne atingem și nu-i putem revendica, întru- cît n’au fost a-i noștri, ci a-i Sașilor. Saxon suin, noei metangere. La capitolul VII pg. 76—77 cetini ,,Negoțul și relațiunile ,,comerciale precum și meșteșugurile putură numai cu anevoe sa- „tisface cerințele unei curți rezeșești, cînd fu vorba însă de a .,mulțumi pretențiile unui primar rural, sau chiar acele ale unui ,,voevod, după ce se făcuse prima încercare de expansiune prin ..contopirea mai multor voevodate din dreapta și stînga Oltului, „și se înființase un scaun domnesc la munte, oricât ele modeste „să fi fost cerințele, totu-și simplitatea aceasta patriarhală—ca „să nu zicem săracă—nu mai putu dăinui. Vlădica î-și făcu re- ,,ședința sa la curtea Domnească, acolo se înființară dregătorii „de curte, trimișii plecau, solii trebuiau primiți, viața luă forțat „un avînt, chiar dacă domnul nu s’ar fi grăbit de a mări curtea „sa în sens mai larg, de cît cea a unui rezăș. Ș’apoi una să nu „se uite: moneta sunătoare, banul gata, de care începură domnii „romîni a resimți nevoe, atât în aproprierea cît și în depărtarea „lor : piesele de aur și de argint se putură găsi numai la bur- „ghezimea germană, care se ocupă cu comerțul și meșteșugurile. „Toate aceste nu se puteau realiza cu păstorii romîni se- „misălbateci, cu corsarii și prisăcarii. Chemîndu-i domnul, alergau „țăranii lui cu săgeata, arcul și măciucă, spre a sta la pîndă „zile și nopți întregi tolăniți, o manieră înțeleaptă a neputincio- șilor ; căci a face mai mult, le era peste putință..", (vezipg. 77). Ibidem : „... Cel puțin reședința domnească nu putu exista „fără burghezime, care nu putea fi alta de cît cea germană, adică „Sașii din Transilvania..." „Astfel arată istoria Moldovei, că scaunul domnesc a fost în- „ființat într’un oraș săsesc. Noul domn se folosi de bună seamă „de beneficiile, cari neapărat trebuiau să rezulte din presențabur- „ghezimei germane, prin urmare putem exprima cu modestie, „că Germanii au fost nași la înființarea principatului moldovenesc". „Aceasta nu s’ar fi îndeplinit așa de timpuriu și comparativ „atît de ușor, dacă Germanii n’ar fi servit ca punct de reazim". „Ceea ce ne arată istoria despre Moldova, ce trebue să cre- „dem, este în sine și în împrejurările sale atît de asemănător cu 302 Vladimir Mironescu wMuntenia, chiar tradiția o dovedește că putem vorbi cel puțin de „sprijinul de care se folosi domnul muntean, din partea burghe- „zimei săsești în Langenove (Cîmpulung nota aut).“ „Prin urmare nu e de loc prea mult zis, cînd ne exprimăm : „cît de însemnată parte lua burghezimea germană la sprijinul „înființărei scaunelor domnești, în principatele romîne de odini- „oară; se ’nțelege că nici de cum activ cu de la sine putere, ci „prin simpla faptă a existenței sale și a tuturor foloaselor ce re- „zultau din aceasta*. (vezi pg. 79)*. Comerțul firește s’a desvoltat la noi ca și aiurea în cele- l’alte state și cele mai bune mărfuri n’au venit de la Sași ci ceva mai Me departe, de la Florentini și Venețieni, de la Greci și Genovezi și în fine de la Lituani, cari pe vremea aceea s’au bucurat de o civilisație mai intensă, și căile comerțului aici au putut să înflorească mai mult. Ce e dreptul, în privința co- merțului Sașii să le zicem și Germani, nu erau în această pri- vință de cît niște simpli precupeți, cari vindeau marfă proastă și de faliment. Domnitorii țării românești, cît și boerii lor, pentru satisfacerea gustului lor delicat în al îmbrăcămintei, s’adresau a- pusului sau extremului Orient, de unde importau mai ales purpură, minunatele covoare, cal arăbești și vestitele arme ferecate și încrus- tate cu nestimate, arme de Damasc. Cît privește moneta țării, de la început s’a bătut în țară; ast- fel sînt monetele dela Vladislav Voevod (1364—1374), de la Radu Vodă cel înțelept (1374—1384), de la Dan (1374—1386) de la Mir- cea Vodă cel Bătrân (1385—1418), apoi îu Moldova Petru Mușat, Alexandru vodă cel Bun, Ștefan cel Mare și alții, toți acești dom- nitori au bătut și impus moneta lor proprie, care a avut curs și la vecinii de peste Dunăre. Pe lîngă această monetă, aveau curs la noi și zloții și florinii ungurești ca și cei tătărăști. Iar de vre-o mo- netă pur săsească nu ne vorbește nici un document. Au circulat doar pe timpul ocupațiunei austriace în Oltenia, ca și mai apoi, sfanții austriac!. Romînii cum am mai spus, n’au fost numai simpli păstori semi-sălbatecl, cum îi numește d-l Fischer, ci și strașnici purtă- tori de arme, escelenți și inteligenți cultivatori a tot produsul solului și buni industriași- (Pentru aceasta îndreptăm pe autorul Fischer a ceti cartea compatriotului d-sale I. Hintz, Bericht der Kronstădter Handeldsu, Gewerbekammer fur die Iahre 1878 și 1879 pag. 29 și 295, unde ni se vorbește mai ales de frumoa- sele broderii și covoare, naționale usitate la moșnenii din jude- țele de munte : Muscel, Dîmbovița, Vîlcea etc.). Romînii buni militari, alergau la chemarea domnului cu armele și peptul lor, spre a apăra cinstea și neatârnarea țării și de a feri de rele întâmplări și pe drăguții de Sași. Ei au dat lupte fățișe cu un Baizid-Fulgerul, cu un Mahomet cuceritorul Constantinopolului, cu un Soliman Magnificul, cu un Sinan-Pașa Kulturarbeit- Des Deutschtums în Rumănien ele Em. Fisclier 303 cuceritorul Asiei, Africci și Europei, și în toate aceste lupte, au eșit triumfători, scăpînd prin vitejia lor și civilizațiunea apusului. Insu-șl cronicarul turc al vremii, numește pe Mircea Vodă cel Bătrîn, Principe între principi, cel mai viteaz și cel mai în- țelept, iar Papa Sixt al IV-lea numește pe Ștefan Vodă cel Mare atletul lui Crist, pe cînd faima vitejiei lui Mihai Vodă Viteazul mersese cît mal departe, întru cît chiar Arabii și femeile lor speriau pe copiii lor cînd plîngeau, cu umbra lui Mihai Viteazu. Și nu degeaba au văzut popoarele răsăritene în Mihai Vi- teazu, pe Arhanghelul Mihail și cu drag Pau și numit „Steaua Orientului “.. La pag. 210 conțină autorul: „Ca arme serveau acelea-și „măciuci, cu care păzeau turmele, aceleași secere și coase cu „care secerau și aceleași topoare cu care despicau lemne și ca- „pete ; arcurile cu care se vîna paserea, se îndrepta asupra duș- „manului și din nuele el își făcură scuturi. Infanteria se com- „punea mal cu seamă din agricultori și păstori, cari au fost o- „bligațl cu sarcina, de a închide căile dușmanului prin prăvălirea „copacilor în pădurile din interiorul țării, apoi să dea foc lanu- „rilor și satelor spre a preface abundența agricolă în păr joi. „Iată armata moldovenească“. „Cu astfel de soldați se poate, la caz de nevoe mare—cu „pîndirl nocturne și alte șiretenii— apăra casa și moșia, întru „cît-va pentru un moment, nu se dobîndește însă nimic, cînd e „vorba de a-și măsura puterile, cu o adevărată armată, instruită „cum a fost de ex. cea turcească „A se vorbi de state rezboinice și militare, cu astfel de cu- „vinte pompoase, se înșală nu numai pe sine și pe alții, ci se „face și o nedreptate amară bieților voevozi și țăranilor lor“. ...„In locul acestora găsim istorisite numai năvăliri noctur- „ne, păndirl în păduri și în mocirle ș. a. adică obiceiurile pre- „văzătoare a celor slabi...“ La pag. 213 urmează autorul: „Țăranii Moldoveni, acești „bcrerl medievali, au fost aceea cari contribuiau totdeauna la li- „berarea țârei, totu-și ei *n’au fost soldați../ Idem la pag. 219 zice: „Regele Sigismund (a. 1495), fu a- „semenea surprins de cătră Mircea, cînd se afla, fără grijă, în „Banatul Cralovei și atacat într’un loc ascuns cu săgeți otrăvite, „îneît Sigismund fu silit să-și facă drum spre Ungaria, cu sa- bia în mînă“. „Regele Mateaș (Corvinus) fu surprins de cătră Ștefan cel „Mare (la 25 Noembre 1467) într’o noapte la Baia (orașul Molda) „și fu rănit cu o săgeată la spate... pănâ în piața orașului nă- „văliră el, unde Ungurii repurtară victoria ; 7000 Valahi răma- „seră pe loc, însă și 1200 Unguri. „Năvălirea lui Ștefan c. M asupra armatei polone în pă- „ durea Cosminulul (19 Octombre 1497), a fost la fel“. 304 Vladimir Mironescu „Aceste exemple arată în deajuns. In bătălii deschise ca la Nicopole, Vama, Kossovopolie, Mohacs ș. m. a. ei n’ar fi fost „numai sfărâmați, ci cu totul stîrpiți, prin urmare a fost cu- „minte din partea lor, a căuta scăparea lor acolo, unde aveau „speranțe de reușită../ (O Doamne ce gură veninoasă) Afirmînd aceasta, autorul Fisclier se contrazice pe sine în- su-șl, căci tocmai armata turcească, cea purtătoare de biruinți, a fost zdrobită adese-ori de armele romînești. Pe cînd toate celelalte națiuni se temeau de puterea el ca de ciumă și au și gustat amarul subjugării ca de exemplu regatul Ungariei, care în urma luptei de la Mohacs (1526) ajunse pașalîc turcesc, Romînii, un pumn de oameni—de cei de nici o ispravă după dl. Fisclier—au fost în stare să învingă în nenumărate rînduri, puterea cea nemăsurată și mult temută a Osmanliilor, luptîndu-se doar pentru cruce. Ei cu piepturile lor au mers și și-au dat tributul cu abnegațiune și la despresurarea Vi- enei. Și ca atare, ca bun German ce este dl. Fischer, trebuia să recunoască—dacă iubește adevărul—măcar atîta lucru Romînilor, cari au ajutat pe Nemți la ori-și ce nevoe. Dacă Turcia n’a cuprins Europa, aceasta se datorește în parte oștirilor romîne și înțelepților conducători Romîni. Dacă la Kosova (1389), la Nicopole (1396) s’ar fi ascultat de sfaturile în- țelepte ale lui Mircea Vodă cel Bătrîn, care cunoștea la perfecție arta răsboiului, desigur că Creștinii coalizați, ar fi repurtat o vic- torie strălucită asupra armatelor turcești, și n’ar fi îndurat ruși- nea înfrîngerei, cu tot ajutorul îngîmfaților cavaleri germani. Mircea, a și dovedit el însuși numai prin armele sale, la 10 Octomarie 1394, dînd o groaznică înfrîngere armatelor victori- oase ale lui Baiazid Fulgerul. De așișderea, dacă imberbul rege al Ungariei Vlaclislav, în lupta de la Varna (1444), ar fi ascultat povața lui Vlad Vodă Dracul, în a se măsură cu Turcii, desigur că nu i-ar fi rămas o- semintele pe cîmpul de răsboi. Și armatele creștine ar fi scăpat de rușine și umilință. Am putea cită multe exemple de felul celor de mai sus și autorul Fischer le-ar putea ceti chiar din istoricii mari al vre- murilor și ai patriei sale, cari au iubit adevărul și l’au dat la lumină. Degeaba că Sasul reu din fire n’are lecuire. Fiindcă autorul Fischer se exprimă într’un mod atît de res- pingător și nedemn față de domnii și ostașii noștri, reproducem aci un studiu a unui autor german, cu privire la Ștefan-cel-Mare care zice: ,,Ștefan cel Mare posedă toate calitățile indispensabile „unui șef de armată. O puternică voință unită cu o pricepere „clară și sigură; un curaj, o energie și o hotărîre alăturea cu o „perseverență tenace; un talent organizator, o capacitate destoi- „nică pentru a lua grabnice și sigure deciziuni ,^i a le. execută, ,,m fine proprietatea de a înbărbată pe soldațn săi și de a-i „'înboldi la fapte vitejești. Vladimir Mironescu. (Va urma) TEATRUL m MOLDOVA (Urmare) STAGIUNEA 1874—1875 Continuarea Direcțiunei Avocatului Teodor Aslan.—An- gajarea mal multor actori și actrițe în afară de cel din stagiunile precedente.—Deschiderea stagiunel.—Pri- ma reprezentațiune a piesei Moartea lui Constantin Brîn- covanu, tragedie originală de Antonio Roques.—Prima reprezentațiune a piesei Despinadramă, de căpitanul G. Bengescu.—Debutul D-rel Elisa Conta.—Punerea în sce- nă a operetei Fata mamei Ango, și entusiasmul pu- blicului pentru această reprezentațiune.—Diferite piese de teatru jucate de artiștii romîni după închiderea sta- giunel — Trupa de operete franceze a D-rel Keller. J ^Avocatul Teodor Aslan urmează a ține Direcțiunea Teatrului Național în aceleași condițiuni ca și în stagiunea precedentă. El alcătuește un repertor din piesele cele mal frumoase și mai atrăgătoare, între care și piese originale și naționale. Decoruri noul se lucrează de pictorul Teatru- lui G. Fredas, precum și diferite costume elegante; în fine face tot ce-I stă prin putință, spre a mulțămi publicul. Pe lîngă actorii din stagiunea teatrală precedentă, el mal angajază pe D-ra Dănescu, D-ra Conta, D-na Bernola, D-ra Maria Dimitrescu, D-nii Arceleanu, Lazarachi și Gri- gore Manolescu. Joi în 24 Octomvrie 1874, se deschide stagiunea tea- trului național în ființa unui public numeros, prin o frumoa- să dramă intitulată : Bastardul sau Castelul Montluvier, dramă în 5 acte de Rosier. Rolurile principale au fost ju- cate de D-na Stavrescu și M. Galino. D-ra Dănescu artistă nouă pentru Iași, a reprezentat cu mult succes rolul Măriei avînd o dicțiune clară, și mult sentiment, fără afecțiune. Arhiva 3 306 Th. T. Burada Duminică în 27 Octomvrie, s’a jucat Goana Clirono- miei, comedie în patru acte. D-ra Dănescu a dovedit în această comedie, că joacă rolurile comice, tot cu acea ușu- rință ca și în drame. Această piesă este o farsă care a în- veselit foarte mult pe public, si nici nu putea se fie alt-fel, ne spune Curierul de lași, din 30 Octomvrie 1874, cînd o piesă este jucată pe lîngă D-ra Dănescu și de D-nele Sta- vrescu, Merișescu, Dimitrescu, D-nil Bălănescu și Luchian. Joi în 31 Octomvrie 1874, s’a jucat pentru întâia oară piesa Moartea lui Constantin Brincovanu, un fel de tra- gedie jalnică de Antonin Roques, piesă atît originală cît și națională, „In această piesă jocul actorilor au fost bun, cu deosebire artistul Galino, a dovedit și astă dată că-șl dă toată silința ca să satisfacă publicul. D-sa a jucat rolul prin- cipal cu mult foc. D-na Dimitrescu jucînd rolul fiicei Dom- nului, a surprins într’un mod simțitor tot publicul ; fie-care a recunoscut un progres în arta sa, ce au câștigat în cei doi ani și jumătate petrecuți în Franța. D-ra Dănescu este o bună achiziție pentru teatrul nostru. In rolul princesei E- lena, ne-a dovedit că va ajunge departe în arta sa. D-sa are pronunția clară și ușurință de înfățișare. Ceva mai puțină a- fecțiune însă! încă o achiziție bună este D-l Arceleanu. Ma- rele Postelnic Racoviță a fost jucat cu deplină lipsă de a- fecție. „Pictorul Georgio, a cărui penel ne este cunoscut din decorurile piesei Don Juan, a făcut decorațiuni cu totul nouă pentru actul de Sala Tronului, Temnița, Piața lali- Kiosto din Stambul, și măreața apoteoză cu care se finește această dramă istorică Constantin Brăcoveanu" (Curierul de Iași, No. 115 și 117 din Octomvrie 1874). Duminică 3 Noemvrie 1874, s’a jucat pentru a doua oară această piesă, și de astă dată avu mare succes. Joi în 7 Noemvrie s’a jucat Scava Miței, comedie de V. Alexandri, și Marchiza, comedie în 3 acte tradusă din franțuzește. Despre modul cum s’au jucat aceste piese, iată ce ne spune Curierul de Iași, din 10 Noemvrie 1874: „D-ra Amelia, cu toate că a primit rolul Marchizei, numai în zilele din urmă, a jucat cu deplină ușurință. In astă sară ne-am putut convinge, că D-sa în genul său va putea să producă mult. Tocmai atît de precis a fost jocul D-nei Dimitrescu precum și a D-rei Dănescu. D-nia lor, atît în Marchiza ca țarancă, cît și în Scara Miței, au repre- zentat cele mai vii figuri. Cu deosebire D-na Dimitrescu în Scara miței, ne-a înfățișat cu deplină ușurință și fără afec- tații pe Florica. Nu mai puțin a plăcut cîntarea atît a d-nei Dimitrescu cît și a D-rei Dănescu. Pentru ca să zicem că Teatrul în Moldova 307 reprezentația a fost bună, este destul a ști că D-l Bălăne- scu a jucat în Marchiza, rolul lui Max, iar D-l Luchian în Scara miței, rolul lui Marin, fieștecare în elementul său. D-l Arceleanu și de astă dată ne-a dat dovadă de talentul său“. Duminică 17 Noemvrie 1874, s’a mai reprezentat pen- tru a doua oară Goana Clironomiei. In locul D-nei Sta- vrescu care a fost absentă, rolul Panatelei a fost jucat de D-ra Amelia (Welner). Joi 14 Noemvrie s’a jucat piesa bufă în 5 acte, intitu- lată : Hai cu Nunta sau O capelă de paie de Italia, unde D-nii Luchian și Bălănescu, au avut rolurile principale. Piesa a fost atît de bine jucată în genere de toți actorii, în cît a plăcut foarte mult. Toți artiștii aă fost chemați și aplau- dați în mal multe rînduri, astfel în cît direcțiunea după ce- rerea generală, a fost silită a satisface dorința publicului dînd pentru a doua oară această piesă în ziua de Duminică 20 Noemvrie. Joi 21 Noemvrie s’au jucat două piese, una intitulată: Testamentul lui Cezar Girodot, comedie în 3 acte de Belot, piesă care a făcut un mare vuet pe scena franceză, a doua Scara miței, vodevil național de V. Alexandri. Sala teatru- lui a fost plină de spectatori și de mulți curioși care venise anume să asiste la reprezentarea unei piese de genul aceștia. Curiositatea acelor persoane și a tot publicului din sală, a fost satisfăcută cu desăvîrșire. D-l Bălănescu în rolul lui Isidor, după spusa mai multor persoane, a întrecut chiar și artistul care a creat acest rol pe scena franceză. Galino în rolul lui Massias, s’a distins asemene. In cît privește p e D-ra Amelia, ea a jucat rolul Paulinei cu o inteligență rară. Duminică 24 Noemvrie, s’a jucat după cererea gene- rală Goana după Clironomie, comedie bufă în 4 acte, cu jocuri umoristice și focuri de artificii. Pentru încheerea spec- tacolului s’a jucat vodevilul național Doi soldați romîni. Joi 28 Noemvrie s’a reprezentat Articolul 47 sau Curtea cu Jurați, dramă în 5 acte de A. Belot, tradusă de Ben- gescu. Rolurile principale au fost jucate de D-na Stavrescu D-ra Amelia, D-ra Dănescu și D-nii Luchian, Bălănescu și Galino. La 30 Noemvrie se joacă în folosul Casei artiștilor piesa Testamentul lui Cezar Girodot, traducere, și Doi soldați Romîni, comedie vodevil în 1 act. Duminică 1 Decemvrie 1874, s’a jucat Amorul și Nă- tărăi, comedie în 3 acte de Barriăre, tradusă de Bengescu. Rolurile principale au fost jucate de D-nele Stavrescu și Dimitrescu și D-ra Amelia, și de D-nii Luchianși Bălănescu. La sfîrșit s’a dat frumoasa farsă într’un act, imitată .din piesele lui Cotzebue, Patru corpuri într'un cap sau Un 308 Th. T. Burada Director d„e Teatru. Rolul principal a fost jucat de D-nul P. S. Alexandrescu- JoI în 5 Decemvrie s’au jucat trei piese, și anume Doi sfioși comedie într’un act, Coarda simțitoare, vodevi • și Piatra din casă, vodevil de V. Alexantri. Rolurile prin- cipale au fost jucate de D-na Dimitrescu, D-ra Dănescu ș D-nil Bălănescu și Luchian. Duminică în 8 Decemvrie, s’au reprezentat Iarăși trei piese din cele mai glumețe: Omni care'șă ucide femeea, unde rolurile principale au fost jucate de Bălănescu și Lu- chian, Cum sunt toate, traducție din limba franceză, și Ci- nel-Cinel, de V. Alexandri. In piesele aceste două din urmă rolurile principale au fost jucate de D-na Stavrescu și D-ra Amelia. Joi în 12 Decemvrie, Deamează, după, un studiu înde- lungat, s’a reprezentat piesa Despina, dramă de căpitan Gh. Bengescu. Pe lîngă D-na Stavrescu și D-ra Amelia, cari au avut rolurile principale, a debutat în rolul F'loricăi D-ra E- liza Conta, eleva școalei de muzică și declamațiune din Iași. Decorurile de la actele III și IV, au fost lucrate de G. Fre- das pictorul Teatrului. Această piesă, zice Curierul de lași No. 136 din 15 Dec. 1874, este a doua încercare dramatică serioasă a d-lui căpitan G. Bengescu, căruia îi datorim Radu al Hl-lea dra- mă originală, ce în iarna trecută a avut mult succes pe scena noastră. Mulțimea spectatorilor adunată în sală, do- vedește că publicul nostru simte totdeauna o vie plăcere cînd se dau piese gîndite și alcătuite în limba țării, pe subiecte naționale și de autori Romîni. Modul cum a fost primită piesa, aplausele frenetice, aclamațiunea generală, ne dau o vie dovadă despre aceasta. Ar fi de dorit ca exemplu d-lui Bengescu să fie urmat și de alți juni literați din societatea noastră. Nu’i de contestat că și unii din artiștii noștri, au con- tribuit mult prin jocul lor la reușita acestei piese. D-na Sta- vrescu care a creat rolul Despinel, cu atîta artă, a fost neimitabilă în declamațiunea sa, unde a pus atît foc și atîta pasiune. Rolul Tudorei a fost jucat de D-ra Amelia. Acest rol de o însemnătate egală, putem zice cu rolul Despinei, a fost susținut de juna artistă cu o inteligență rară și fără a- fecțiune. D-ra Amelia pare a fi descoperit secretul Matiideî Pascaly, ca și dînsa are talentul a produce impresiune asu- pra mulțimei și a-și atrage aplausele simpatice a specta- torilor. D-ra Conta eleva scoale! de muzică și declamațiune din Iași, a debutat în această piesă prin micul rol al Flori- Teatrul în Moldova 309 căi. S’a observat cu plăcere că d-sa are o dicțiune clară și o mare ușurință pe scenă. Cu timpul credem că va deveni o bună artistă. Rolul lui Sorin a fost jucat de d-l Galino. D-l Bălănescu a fost un tip original, iar Bîrzu între scenele duioase ale sce- nei, venea din cînd în cînd se înveselească publicul¹¹. Joi în 12 Decemvrie s’a jucat pentru beneficiul regiso- rului Teatrului Național Victor Delmary, piesa Hal cu nunta sau O capelă de paie de Italia, comedie bufă în 5 acte. Duminică 22 Decemvrie s’a jucat una din piesele cele mai frumoase din repertoriul d-lui Luchian, Banii, gloria și femeile, vodevil cu mare spectacol în 5 acte. Două deco- ruri noue s’au lucrat anume pentru această piesă, de Geor- gio Fredas, pictorul Teatrului național. Cu ocaziunea sfintelor sărbători de Crăciun, s’au jucat următoarele piese: La 25 Dec. Chirița în Iași și Moisilică comedie. La 26 Dec. Două Despărțenii, Baba Hirca și Doi soldați Romîni. La 27 Bec. Frica e din ral și Cum sunt toate, comedie într’un act de Charles Narrey tradusă de G. Bengescu. Această comedie care e compusă numai de trei per- sonage, a fost primită de public cu mare plăcere. Rolurile a- cestei piese au fost bine distribuite și foarte bine jucate. A- tît D-na Dimitrescu cît și D-ra Amelia au caracterizat de minune rolurile lor. D-na Dimitrescu în Silvia, a fost o a- devărată Peruviană, și D-ra Amelia în rolul Princesel Na- deja, a fost o adevărată ruscă. Maurice de Tron a fost ju- cat de Bălănescu cu talentul care’l distinge. (Curierul de Iași din 29 Dec. 1874). Duminică 14 Ianuarie 1875, s’a jucat Frica e din ral, comedie și Coarda simțitoare, vodevil. La 16 lanuare 1875 s’a reprezentat în beneficiul artis- tului M. Luchian, trei piese glumețe: Soacra și ginerele, Supliciul unui om, vodevil în 3 acte, tradus din limba fran- ceză, Rudele din provincie, comedie în 1 act, și Rusaliile sau Satul lui Cremene, comedie cu cîntece de V. Alexandri. Duminică 19 Ianuarie 1875, s’a jucat piesele: Frica e din Ral , comedie, și Coarda simțitoare, vodevil. Joi 23 Ianuarie, s’a jucat în Beneficiul artistei Amelia, Banii, Gloria, și Femeile, comedie în 5 acte cu mare spec- tacol. Duminică 26 Ianuarie, s’a jucat în beneficiul, D-rel Dă- nescu Don Juan de Marana sau Căderea unul înger, dra- mă fantastică. Marți 28 Ianuarie s’a jucat în beneficiul Ospiciului de la Galata piesa Despina, dramă în 5 acte de G. Bengescu. Joi 30 Ianuarie s’a jucat în beneficiul actorului Bălă- nescu : Porcarul și Măria Sa, piesă istorică în 3 acte și 10 Th. T, Burada \ 10 tablouri cu danțurî naționale de V. A. Urechia, și Doi țaranl și cinci cîrlanl, comedie cu cîntece de C. Negruzzi, muzica de Flechtenmacher. La 6 Fevruarie 1875 s’a jucat în beneficiul artistei R. Stavrescu, piesa Voalul de dantelă sau Victima nenoro- cirei, dramă în 5 acte și 8 Tablouri. Marți 11 Fevruarie 1875, s’a jucat în beneficiul Ospici- ului de la Galata piesa Despina, dramă de Gh. Bengescu. Joi 13 Fevruarie 1875, s’a jucat pentru prima oară o reprezentație interesantă în beneficiul artistei Merișescu, Cucoana Kirița în Balon, farsă într’un act de V. Alexan- dri ; această piesă a fost trimeasă înadins de poetul Ale- xandri spre a fi jucată în beneficiul artistei, care a creat atîtea roluri naționale; spectacolul s’a închieat cu Soacra și ginerele, comedie în 3 acte, rolurile principale le-a avut beneficienta și N. Luchian. (Curierul de Iași No. 14 din 7 Fevruarie 1875). Marți 18 Fevruarie 1875, s’a jucat în beneficiul acto- rului Lazarachi comedia în 3 acte Amorul și Nătărăii, și farsa într’un act Rusaliile sau Satul lui Cremene. Sîmbătă 22 Fevruarie, s’a jucat Jianul căpitan de Haiduci, dramă națională în 4 acte de M. Millo. * * * Preocuparea principală a lui Teodor Aslan în această stagiune, a fost de a pune în scena și operile franceze din acele ce au obținut succesele cele mai mari în Paris și în alte capitale ale Europei. El era sigur că va reuși în acea- stă întreprindere cunoscînd gustul publicului pentru muzi- că și marea dorință de a vede și alte operete jucîndu-se pa scena teatrului nostru, afară de Baba Hirca, însurățeii, Crai Nou. etc. Pentru aceasta deci Directorul Aslan se hotărăște, se pune în scenă cunoscuta operetă Fata mamei Ango (La Fille de Madame Angot), jucată mai pe toate scenele teatrelor din Europa. Această piesă a fost tradusă din franțuzește în romînește de Căpitanul Gheorghe Ben- gescu, cunoscut publicului ieșan prin alte diferite producți- uni teatrale. Aslan a adunat mai multe elemente muzicale de valoare, un cor numeros bine instruit, precum și o or- chestră compusă din buni esecutanți, cu cari, după multă trudă și repetiții, a reușit să joace această operetă. De a- semenea s’au făcut decoruri și costume foarte frumoase a- nume pentru această operetă, ceia ce a contribuit la succe- sul reprezentațiilor, entusiasmînd publicul ieșan care dela 1838, cînd s’a esecutat opera Norma de Bellini, de cătră e- Teatrul în Moldova 311 levil Conservatorului filarmonic-dramatic, n’a mai văzut reprezentîndu-se de o trupă romînească vre-o operă sau lu- crare muzicală mai însemnată. Așa la 1 Martie 1875, s’a jucat la noi pentru prima oa- ră de artiștii romîni, opereta comică Fata mamei Ango, în 3 acte de Clairville, Siraudin și Koning, iar muzica de Ch. Lecocq. Asupra chipului cum s’a jucat, iată ce ne spune Curierul de Iași, No. 25 din 5 Martie 1875: «In zilele de 1 și 2 a curentei putem zice cu drept cu- vin t, că au avut două sărbări Teatrul Național cu întăia și adQua reprezentație a operei comice Fata mamei Ango, zi- cem două sărbări și nu ne greșim: cu o lună înainte de a- nunțarea piesei toate locurile erau deja reținute, unii ofereau, prețuri îndoite, ca să poată asista la întăia reproducere a piesei; sala teatrului prin ea însuși oferea o privire intere- santă prin mulțimea spectatorilor și eleganța tualetelor. „Opera Fata mamei Ango, jucată pe scena noastră în romînește va face o epocă în analele teatrului național, căci pentru prima oară dela înființarea lui în țară s’au văzut o operă tradusă în românește și jucată de artiștii romîni; cine nu simte greutățile care au trebuit să se întimpine, și cine nu se miară de perseverența unei întreprinderi atît de cu- tezătoare ? la noi unde ne lipsesc artiști speciali; cu toate acestea piesa a obținut un mare suces, și a capatat apla- usele frenetice a spectatorilor, cari nu mai încăpeau în sală. Aceste aplause nu se adresau numai artiștilor ce au jucat în piesă, ci și meritului D-lui Bengescu, care au tradus piesa atît de bine, fără a se depărta de spiritul ei original. „Toți artiștii cari au luat parte la această reprezenta ție și cari se pot făli că sunt cei întăi ce au apărut într’o operetă comică pe scena romînă sunt de toată lauda. „D-ra Dănescu în rolul Cleretei, a avut un succes sur- prinzător. D-sa au interpretat nu se poate maî bine, rolul său, atrăgînd aplausele unanime) mai cu seamă cu vocea șa simpatică și cu justeța esecuțiunei. Ni se afirmă de cătră persoane care au văzut această piesă reprezentată pe sce- nele teatrului strein, că D-ra Dănescu în unele părți au fost superioară. „Rolul Langei au fost jucat de D-na Bernola, a cărui merit muzical este deja cunoscut. „D-ra Amelia în rolul Amarantei, ne oferă ocaziunea și astă dată să-i admirăm talentul său flecsibil. Cine-și amin- tește rolurile de caractere diferite jucate de D-sa pănă a- cum, va recunoaște și astă dată meritul acestei june artiste. D-șoara Amelia a obținut un succes minunat în cîntecul Vestita precupeață, unde și-au atras aplausele entusiaste pen- tru gesturile simplificative și ușurința jocului, acest cuplet 312 Th. T. Burada în modul cum au fost cîntat a produs o vie mulțămire asu- pra publicului; sperăm că acest succes bine meritat va în- curaja juna artistă în cariera ce a întreprins. „Rolul lui Pomponet, s’a jucat de excelentul nostru co- mic D-l Bălănescu; în acest rol artistul nostru a învins toate greutățile pentru a dovedi că nici în opera comică nu este strein. „Domnul lonescu a jucat pe Ange-Pitou, unul din cele mal grele roluri din piesă, unde sau achitat cu mare succes. D-l lonescu are o voace de tenor foarte plăcută, și știe s’o manieze cu mare ușurință. Ni-a probat tot-odată că scena teatrului Romîn poate să spere în viitorul său: atîrnă dar de la D-sa, ca să fie demn de această speranță. „Domnul P. S. Alexandrescu a jucat tot cu acel succes pe Larivodier-, s’a constatat cu plăcere, că d-sa, s’a pătruns de caracterul rolului ce’l îndeplinea; aplausele publicului au dovedit aceasta. „Un mic rol, s’au pentru a zice mai bine o aparițiune, este rolul lui Frenits jucat de d-l Cornescu care merită să fie citat". Corul a fost compus din 65 persoane. Maistru con- ductor al muzicei a fost P. Mezzeti. Regisarea și punerea în scenă a fost făcută de V. Delmary, iar decorurile de Fredas pictorul teatrului. ’) La 8 și 9 Martie s’a jucat aceiași operetă pentru a pa- tra și a cincea oară. Miercuri 12 Martie s’a jucat în beneficiul lui Galino Cezar Borgia, dramă în 5 acte, din repertoriul teatrului Ita- lian, rolurile principale au fost jucate de d-na Stavrescu și beneficient. Vineri 14 Martie s’a jucat în beneficiul Epitropiei Sfân- tului Spiridon, piesele Dracul și Ciobanul, melodramă și Două despărțenii. Duminică 16 Martie s’a jucat în benefciul lui C. Bălă- nescu pentru a opta oară Fata mamei Ango. Marți 18 Martie s’a jucat în beneficiul artistei Raluca Stavrescu drama în trei acte tradusă din limba franceză, in- titulată Evreul și Creștinul sau Prevotid Parisului, de A. Bourgeois, și o piesă din repertoriul lui Luchian, Lucreția sau Un Director de teatru, vodevil în două acte, tradus de G- Sion. Mercuri 19 Martie, s’a dat în beneficiul artistei Ber- nola pentru a noua oară, opereta „Fata mamei Angou. Duminică 23 Martie s’a dat în beneficiul Directorului 1) Versurile din Fata mamei Angot, operă comică în trei acte s’a ti- părit într’o broșură în Iași la anul 1875, în tipografia H. Goldner. Teatrul în Moldova 313 Teatrului Teodor Aslan, pentru a zecea și ultima dată în această stagiune Fata mamei Ango, cînd cu această ope- retă s’a și închis stagiunea teatrală, 1874—1875. Prin foaia Curierul de Iași No. 32 din 21 Martie, pu- blicul exprimă mulțumirile sale lui Teodor Aslan, pentru ze- lul ce a pus în timp de 4 ani a Direcțiunel sale spre a ri- dica scena Teatrului Național. După închiderea stagiunei s’a jucat mai multe piese de teatru, din care notăm: Marți 1 April s’a jucat Fata mamei Ango pentru a treisprezecea oară în beneficiul traducătorului Bengescu, Sîmbătă 5 Iulie se joacă iarăși Fata mamei Ango. Luni 1 Ianuarie 1875, s’a dat o reprezentație pentru sporirea fondului ridicărei Statuei lui Ștefan cel Mare. S’au jucat Crimele lui Piperman, comedie în 1 act, Un mire amanet, comedie în 1 act, și Domnul uită tot, comedie în 1 act. La finele spectacolului s’a arătat publicului un tablou reprezentînd statuia lui Ștefan cel Mare după o schiță a lui Gh. Asaki și s’a cîntat un imn cuvintele de D. Guști, de că- tră mai multe persoane din societatea ieșană și de elevii conservatorului de muzică. Persoanele ce au luat parte la această reprezentație au fost D-na V. A. Ureche, D-ra Conta D-nii Galino, P. Botez, G. Christofor și I. I. Langa. {Curi- erul de Iași No 58 din 20 Mai 1875). Joi în 10 Iulie, o parte din trupa lirică a teatrului ro- mîn a jucat în sala Teatrului Național, Boierul și Cârpaciul, și Văduva cu Camelie- comedie în 1 act. Sîmbătă 19 Iulie 1875 s’a jucat la Teatrul Național, in beneficiul D-șoarei Amelia Welner și a d-nel Maria Dimi- trescu, cu concursul lui Grigore Manolescu, piesele: însu- rățeii sau Boerul sub masca de țaran, operetă națională de Millo, Un tată culpabil și Cum sunt toate ¹). * ‘ * TEATRUL FRANCEZ In timpul pe cînd se juca opereta Fata mamei Ango de trupa lirică romînă, vine și trupa de operete franceze a D-rei Keller și începe reprezentațiile sale Marți în 28 Apri- lie 1875, cu opereta La fille de madame Angot- 1) Deapre toate aceste vezi Curierul de Iași pe anul 1875- 314 Th. T. Bnrada De astă dată publicul era entusiasmat de reprezenta- țiile trupei lirice romîne, și de aceia trupa de operete fran- ceze n’a fost îmbrățișată cu aceiași căldură ca în trecut, ceia ce făcu ca după cîteva reprezentațiuni trupa D-rei Kel- ler se părăsască lașul. Iată ce ne spune Curierul de Iași No. 47 din 2 Mai 1875: „Trupa D-rel Keller este bună, și a jucat piesa cu tot șicul francez, însă trupa noastră cu toate că în joc e mai inferioară, a cîntat piesa cu mult mai bine de cît trupa franceză, și astfel rolurile Cleretei și Langei și a lui Larivodier au fost mai bine cîntate de artiștii no- ștri. Rolul lui Larivodier au fost chiar și mai bine jucat de P. S. Alexandrescu". (Va urma) Teodor T. Burada Zestrea MănăstireV Neamțo-Secu! ii Tezaurul Mînăstirei Neamțul. Bugetul cheltuelllor pe anul 1869 (urmare) Suma generală Suma specială Lei bani Lei bani Cheltuelile 367,802 78 Suma din urmă. îmbrăcămintea părinților și a fra- ților după pilda anului trecut (1858) 28067 87 . . Pe 4829 coți de șeiac cumpărați, bez postavul ce esă din fabrica Mănăstirei. 28546 6 . pe 8580 coți noatină cumpărată cu 703 coți din lîna oilor M-rei. 2648 51 . pe 18 bucăți materie de căptușală și dolfuri. 1086 —...............pe 6 ocă și 20 dramuri ibrișin. 4463 75 ; .... pe 562 coți și 10 bucăți materie de mantii, camilauce și schime. 107 69 .............Plata de cernit pînza de camilauce. 1538 30 .............pe 121 coți muhair. 416 ...........in 49 topuri ață turcească. 3048 105 ............ 734 bucăți găitan. 17530 —................pe 309 bucăți și 154 coți pînză O- îandă și americă. 229 54 .............pe 61 ocă ață de lînă, plata de lu- cru din lîna oilor mânăstirei. 951 99 Ț............pe 69 ocă, 375 dramuri ață albă de Brașov pentru cusut. Documente 315 Suma specială Suma generală Lei bani Lei bani 229 —................Șfară groasă de cusut țolurî. 2650 87 ..............pe 2227 și 300 dramuri lînâ plata lucrului pentru făcut sumane și Cergi, din lina oilor M-rel. 8625 —................pe 1500 pelcele cumpărate osăbit de acele ce să adună de la oile M-rel după suma annlul trecut (1858). 100,148 63 367,802 78 Suma din urmă. 1170 —......... 80 Săftiene pentru încălțări. 490 30 . . . . . pe 222 mașini tij. . . • 692 —.........pe 54 tulumburl tij.. . • 16557 —.........pe 214 pel de bou și de vacă, tot pentru încălțări la părinți și frați, din care se întrebuințază și la ar- gați, și la vezetel și la alte trebu- inți osebit de peile care es de la vitele M-rel. 231 60 ..............pe lucru la Ciubotari, pentru lucru de săftiene. 4280 —................pe 130 bucăți pînză leșască pentru cămeși și mindire. 1197 —................pe 29 bucăți pînză groasă pentru țolurî la hambare și pentru zapoance 124,716 33 Obiectele penlru hrană ta trapeză și arhonderice. 60,956 98 ...............pe 16,685 ocă 325 dramuri, pește sărat și proaspăt pentru trapeza Soborului la M-rea Neamțu și Se- cul cu schiturile Vovidenia, Pro- covu. Sehastria și Sihla cu arhon- daricele lor. 19934 15 ................pe 4005 ocă și 350 drumuri Unt de lemn. 9963 60 ..............pe 2951 ocă de oloi. 7444 60 ..............pe 2670 ocă și 200 dramuri orez. 12058 30 ..............pe 2207 ocă zahar. 5044 —..............pe 2751 ocă măsline. 337 —..................pe 77 ocă icre de crap. 2967 60 ................pe 107 ocă și 137 dramuri icre negre. 350 60 ................pe 19 ocă icre de știucă. 141 —..................pe 150 scrumbii.* 316 Documente Suma specială Suma generală Lei aani Lei bani 2107 75 . . . . . pe 172 ocă 350 dramuri hribi. 100 117 . . . . . pe 288 ocă și 200 dramuri perje. 1706 75 . . . . . pe 70 ocă cracatiță. 8234 93 . . . . . pe 406 vedre rachiu. 3544 99 . . . . . pa 2497 ocă carne de vacă. 91 51 . . • , . pe 25 cutii sardele de Italia. 100 --- . . . . . pe 1000 țirî. 100 78 . . . . . pe 10 ocă 200 dram. Unt de lemn ____j____ p ara vanschi. *4^92,518" 111 Sumele din urmă. (Va urma) ț Arh. Narcis Crețulescu ARHIVA CRITICĂ Arhiva cărțHor. Tintoretto. Les peintres illustres. Bibliotecă artistică în culori, sub conduce- rea lui Henri Roujon. Editor Pierre Lafitte. Prețul 2.20. Tintoretto, ca atîtea talente mari ale lumii, avu o origină mo- destă. Era fiul boiangiului de postavuri: Battista Robusti. Tin- toretto fu porecla pictorului; nu- mele lui adevărat, însă, Jacopo Robusti. Menirea lui se vădi de timpuriu și fu norocos, că începu decuvreme, așa că avu timpul să studieze tehnica complicată a pic- turei, înainte ca ochiul să slă- bească și mîna să tremure. De tînăr intră în atelierul lui Tizia- no, unde avea de ajutat maistru- lui în operile sale multiple. Pro- fesorul și elevul nu se prea îm- pacară: profesorul, se zice că ar fi fost cam invidios, elevul nu destul de ascultător ; așa că în- tr’o bună zi intrînd Tiziano în atelier și găsind niște copii prea reușite după originale de ale lui, îl elimină, fără să-1 mai pri- mească în urmă. La cele spuse cu privire la invidia lui Tiziano, se opune atenția cu care el ur- mărea și încuraja progresele u- nui alt elev: Paolo Cagliari— Veroneze. După eșirea din ate- lierul lui Tiziano, el nu conteni un moment, ci lucră cu o ener- gie vrednică de a pune pe gîn- duri; ceeace făcu pe adversarii lui, să-1 denumească : II Furioso. Atunci compuse el Moartea lui Abel și tot atunci tabloul cele- bru Ădam și Eva, despre care Ruskin avu cuvinte de slavă. Cînd presimți, că fruntea îi poate fi încoronată cu lauri, mîna lui de artist ceru mîna palidă a sig- norinel Faustina di Vise o vi. Și sub farmecul signorinei retras întf’o margină a Veneției, trăia cu visurile lui și lucra fără cru- țare. Avu o fetiță și pe fetița lui o îmbrăcă frumos ca pe un paj, o purta pretutindeni cu el și între ei se legase cea mai can- Arhiva Critică 317 didă prietenie. Cînd fetița i se înbolnăvi si se stinse, el se mâhni strașnic și mâhnirea îi râmase pânâ la sfîrșitul vieței. In con- tact venea cu cei mai mari oa- meni ai Veneției, afarâ de doi, un critic și un pictor. Aretini și Tiziano. De cel dintâi și Tinto- retto se povestește o anecdotă bizară. Aretini, un suflet îmbi- bat de venin, era mai mult cîr- titor decît critic. Tintoretto a- mabil cu toți oamenii, îl pofti odată, amabil și pe dînsul în vi- zită. Aretini răspunse la che- mare și pe cînd discutau, Itali- anul se propuse să facă portre- tul lui Aretini, și în loc de a scoate din buzunar un instru- ment de măsură, scoase pentru ai lua dimensiunile, ceva care pă- rea a nu fi alta decît un pum- nal bine ascuțit. Atîta fu de a- juns: Aretini înțelese și Tinto- retto suferi un dușman mai pu- țin. Astfel a dus el o viață de muncă rodnică, cu multe supărări și puține bucurii de la semenii lui, cu mulțumirile exaltante ale inspirațiilor și a lucrat mereu și intens, în conformitate cu me- nirea lui, ca sub conducerea li- nei fatalități. La o vrîstă bogată, pe cînd alții mai mult dormitează, cu șease ani înainte de a închide o- chii, Tintoretto se puse pe lucru ca un ucenic și săvîrși, atuncea operele de încoronare ale talen- tului său: ilustră palatul ducal. Jacopo Robusti, prin desemn a- parține școalei florentine, prin origină și majoritatea calităților aparține Veneției. Brio de co- loare al pînzelor de tinereță, se întunecă spre maturitate și la bătrînețe coloritul familiar îi este brunul dorat. Tintoretto substi- tui amănunțimii ansamblul și prin aceasta deveni predecesorul cu- rentului prerafaelit și impresio- nist modern; precum și dascălul lui Velasquez și prin Velasquez al lui Goya. Autenticitatea ta- blourilor dă totdeauna de muncă criticilor de artă. Se cunosc de la el, sigur, vre-o 300 de tablo- uri ; dar mai sunt și altele iscă- lite cu mînele lui, și ele, cînd nu sunt falșificări, se datoresc e- levilor sau copiilor săi. Despre compozițiile sale magnifice, pă- trunse de sentiment dramatic, a scris John Ruskin, pagini splen- dide și Velasquez a venit, anume, în cetatea lagunelor, ca să vadă și să-i admire capodoperele. Holbein. Al șeisprezecelea se- col fu pentru pictura țerilor ger- mane o epocă de primăvară. Al- brecht Diirer, Hans Holbein der Jungere, Lucas Cranach, Mathias Griinewald și Hans Burkmair n'au avut o valoare efemeră și dintre ei, doi: AlbrechtDiirer și Hans Holbein der Jungere, ajunseră pictori omenești, nemuritori. Hol- bein se născu la Augsburg, pro- babil în anul 1494. Tatăl, un- chiul și frații fură pictori. Me- diul micului oraș natal era pri- elnic încurajării artei: există aici o corporație a artiștilor și în ea îl introduse tatăl său înainte de adolescență. In anul 1515 însă, necesitatea unui cerc de oameni larg pricepători, îl stabilește îm- preună cu fratele său Ambrozie, în Elveția, la Bale unde în res- timpul ședere! sale lucră cu fer- tilitate compoziții religioase și 318 Arhiva Critică profane. Vagabondează apoi prin Lombardia și Elveția și întur- nîndu-se la Bale, după ce avu- sese ocazia să cunoască de a- proape produsele Renaștere!, îș! pune în minte să se fixeze : in- tră în corporația artiștilor și o- menos cum era, ia în căsătorie o văduvă cu doi copii. Cum pe acea vreme îndemnul pentru Re- formă se agita, Holbein probabil simpatizînd cu Umaniștii, ilus- trează artistic pamfletele și stu- diile lor. împrejurările îl silesc să nu mai zăbovească în Bale și prin Franța și Anvers se așeză în An- glia. Dar nici în Anglia nu se liniștește, pleacă la Băle și re- vine în 1532. Cea mai mare parte din timp și-a petrecut-o în Lon- dra, pînă ce în 1543 muri de a- ceeași molimă de care fusese re- pus de tînăr Tiziano Vecelli. Holbein a produs mult, a îm- prăștiat în toate părțile, mulțime de pînze i-au ars în diferite in- cendii, și poate și de azi înainte să se mai găsească painjinite, în podul vre-unui castel vechi, por- trete reprezentând membri ai tag- mei negustoreșt i a cărei cel dintâi pictor a fost—ori personaje din no- bilimea domnitoare, din Apusul primei jumătăți a veacului al XVI-lea. Holbein este un realist crud pană la caricatură și a ide- alizat numai o singură dată în portretul Alinei de Cleves. Or- namentarea Renaștere! avu o in- fluență trecătoare asupra lui și o părăsi împreună cu exotismul italian, odată cu venirea în An- glia. Cele mai vestite portrete unele, superioare în colorit și grație acelora a lui Durcr, sunt Sir Henry Wyatt, figură presu- pusă a fi a lui Tliomas More, Modonna des Biirgermeister Ma- ier din Darmstadt, Anna de Cle- ves, Nicolas Kratzer, Sir Richard SouthwelL Holbein a fost un spirit excepțional. S’a distins în variate ramuri ale artei plastice ca: arcliitect, modelor, gravor, portretist, frescator, miniaturist, decorator și desenator. Rugilor le plac jocurile de cu- vinte și cîteodată, rareori, jocu- rile lor sunt regale. Cu drept cu- vînt spunea regele Henric al VlII-lea: Eu ași putea face șese pairi din șese muncitori, dar din șese pairi n’așî putea face un singur Holbein. Gheorghe Savul Arhiva Revistelor. Convorbiri literare No. 7 Iulie. Se dau mai multe reproduceri fotografice du- pă „Casa rumenă⁰, de la expo- ziția din Roma. Păstrînd în plan caracterile generale așa cum au fost concepute de meșterul An- tonie Mogoș, casa romînească pre- zintă mici modificări cerute de o construcție de expoziție, și este o clădire umilă, simplă și naivă. Nu discutăm dacă felul în care ne-am manifestat este cel mai bun posibil. Este adevărat însă că reprezentarea noastră rustică corespunde celei mai romînești culturi și că față cu problema arhitecturei, în ce ea poate să aibă mai personal nouă, în ce poate fi mai înpregnată de spi- ritul colectiv de neam, noi nu putem lucra mai solid, decît a- jutînd la dezvoltarea arhitectu- rii sătene și mai ales a celei pro- fane țărănești, arhitectura reli- gioasă orășenească și cea a pa- latelor boerești și voivodale fiind Arhiva. Critică 319 dacă nu în totalitate imitații du- pă modele streine, suferind cel puțin înrîuriri streine puternice și nepotrivindu-se, în ori ce caz, decît gustul unui cerc restrîns. După ce materialul va fi astfel pregătit, un mare talent, întîm- plător un geniu, va perfecționa tipurile existente și va crea cele mai înalte forme ale acestei ra- mul I de artă. Viața socială. No. 5 și 6, Mșl și Iunie, ‘ Domnul Drăghicescu relevă într’un studiu just asupra Neoiobăgiei : ignorarea stare! de fapt a țerii, unilateralitatea, as- primea în judecată, contrazice- rile și naivitățile d-lui Gherea. Omagiile totuși, ce-i aduce auto- rului Neoiobăgiei—deși nu-I vom tăgădui noi meritele reale—ca o recompensă pentru observațiile severe ce vor urma, sunt extrem de exagerate. Oricum, a consi- dera pe același nivel Critica Ra- țiune! pure și Neoiobăgia, a pune unul lîngă altul pe Kant și Ghe- rea—și după ce-i aduci așa cri- tici—ni se parc o gentileță stra- nie de tot. Domnul Drăghicescu adaugă : „Această apropiere de nume și de opere, nu este deci (! ) de loc produsul purei fan- tezii". Oh ! ' Vă asigurăm d-le Dră- ghicescu, a purei fantezii.... Cultura Romînă, No. G, 7 și 8. Aprilie, Mai și Iunie. Chesti- uni de Estetică. D. profesor Gă- vănescu discută problema atît de agitată a impresionismului în critică. Impresionizmul tăgădu- ește existența vie și virtuală a unei Estetici științifice, pe două argumente: 1° pentru că dome- niul ei ar fi haotic, așa că nu s’ar putea fixa cea mai mică le- gătură cauzală și al 2° pentru că nu vom fi nici odată în stare a cunoaște lucrul în sine. Am- bele argumente se înlătură: în- tăiul, de oarece nexuri cauzale se pot stabili; al doilea, deoare- ce domeniul Esteticei nu este in- cognoscibilul. In marginile su- biectivismului generic, Estetica studiază obiectiv ca orice știință de observație și inducții. Junimea literară. No. 6. Iunie —publică un elogios articol des- pre Eduard Caudella. Iată lista principalelor sale opere Oltean- ca (Iași 1880), în colaborare cu Otremba, Fata rezeșului (Iași 1881), Hatmanul Baltag (Bucu- rești 1884), Beizadea Epaminon- da (București 1835), Dosman, Petru Rareș, Adevăr și minciună —feerie alegorică,—Sergentul și Dochia. N. Teaciuc—o notiță pa- negerică despre Elena Popovicî decedata mamă a d-rului Geor- ge Popovicî. Șezătoarea săteanului^ No. 4—6 Aprilie—Iunie. Se îndeamnă Ro- manii macedoneni la emanciparea economică, prin bănci populare. E unul din puținele cazuri, cînd Romînii din afară de regat, au ce imita de la noi. Se traduce conferința profesorului de ]a U- niversitatea din Constantinopole. Hamdulah Subhi Bey. Ceea ce l’a impresionat pe profesorul turc în trecerea prin țară, a fost, mai cu seamă, pitorescul pămîntului, belșugul agricol, luxul și ospeția noastră. Cu tot trecutul dușmă- nos prieteniei dintre Romîni și Musulmani, necesitatea de a des- chide în Turcia o piață pentru produsele noastre agricole și in- dustriale, primejdia slavă ame- nințînd ambele popoare, dorința 320 Arhiva Critică de a ne ocroti conaționalii din Macedonia, sunt totuși atîtea mo- tive serioase pledînd pentru un sprijin reciproc. Profesorul H. S. B. susține întemeierea unui epis- copat romînesc, ca fiind în pro- fitul Turciei; căci prin acest mod s'ar scoate Armînii de sub înrîu- rirea vrăjmașă Turcilor, a Patri- arhului grecesc. Viața Românească No. 6. Se amintește marea greșală și ne- dreptate ce a săvîrșit Academia luînd acelui unic învățat, dom- nului Philippide redactarea dic- ționarului limbei romîne. Dom- nul Rosetti continuă a respunde întîmpinării lui George Panu, După ce se va termina sperăm, că vom reveni. Domnul Sado- veanu căutînd să imite felul de a scrie a lui Russo, dar lăsînd bine înțeles, la o parte greșelile lui do limbă, traduce Peatra Te- iului— amintiri de călătorie. O traducere anterioară a pregătit-o d. sublocot. C. Mărgărintescu. Tot d. Sadoveanu mai publică niște interesante însemnări cu tîlc : Grierul și Furnica. Mircea Dem. Rădulescu : Leii de piatră •—versuri parnasiene. Viața Romînească, No. 7. Se analizează în cîteva pagini, opul profesorului de istorie dela Sor- bona, Aulard: Taine și revolu- ția franceză. Se constată în a- ceastă carte, că Taine a scris prea repede o lucrare așa de vastă ca „Originile Franții con timp o- rane“, că neglijează izvoare im- portante, necesare pentru un astfel de studiu și că e de rea credință. O astfel de carte, în care să se distrugă atîtea din calomniile a- duse revoluționarilor franceji nu este de cît bine venită. Observăm felul de a întitula o narațiune: Povestea cu Dumi- trache Cazacul. Părintele Agîr* biceanu, un prozator distins, ne dovedește cu nuvela Marin, că scrie prea în grabă: nu-și reve- de suficient stilul și nu-și a- profundeză caracterile și situa- țiile. E pacat. D. Murnu traduce al XV-lea cînt din Iliada. Per- severența și priceperea cu care lucrează d. Murnu sunt rare de tot și poate nu va trece mult și vom avea în romînește întreaga Iliadă. Ar fi de dorit, să vedem în versuri și cealaltă capodoperă antică, după ce ne-a dat-o în proză d. Caraiani, Odisseia. D. Murnu care ca învățat și poet își dă minunat de bine seamă de frumuseța originalului, după cum a revenit asupra primelor cînteco așa cum le publicase în Convorbiri literare, va reveni, probabil și de acum înainte și vor dispărea astfel multe expre- sii prozaice și silite. Dar ori cît va lucra un singur învățat ta- lentat nu va fi îndestulător; va trebui în cursul deceniilor, ca o ceată întreagă de inspirați și cu- noscători ai poeziei elene auten- tice, să reeie traducerea Iliadei și eventual a Odiseiei, s’o cize- leze mereu și numai astfel în- tr’un viitor îndepărtat, va resări ideala tălmăcire a epopee! ome- rice. GHE. S. Membru societății științifice șl literare și colaboratorii „Arhivei" Președinte: Teodor T. Burada, Secretar. A D. Atanasiu, Membri și colaboratori: Gh. Aslan, profesor, publicist. A. 1). Atanaslu, profesor la Bele-Arte și Liceul Național. A. A. Bădăran, avocat, f. profesor, f. ministru de justiție. A⁷, ti. Bogdan, publicist, funcționar la primăria de Iași. Gh. F. Botez-G ordon, publicist, prof. școala de arte și. meserii. T. T. Burada, publ.. artist, prof., membru coresp. Academiei. D-na Laura Constantinescu, profesoară. Arhiereul Narcis Crețul eseu, f. starețul Mănăstire! Neamț. Dr. Leon C. Cosmoclci, profesor universitar. Con st. Doboș, publicist. I. Găcănescu, profesor universitar. Gh. Ghibănesca,pToî. publicist, membru coresp. al Academiei. Em. Grigorocitza, profesor publicist. Artur Gorocei, publicist. Iile Ghibănescu, profesor, avocat. D. Greceanu, fost ministru de justiție. Eugenia Boureanu, publicist, avocat, subdir.. Biblioteca Iași Valerlu Hulubel, profesor. Dr. S. Konla, farmacist. D. Longinescu, avocat, publicist. Dumitru C. Mo razi, publicist. Mihai Lungeanu, magistrat, publicist. Dr. Georges Mlletlclu, medic șef al spital. MadonaDudu, Craiova. 17. Mironescu, arhitect, publicist. Gh. Nădejde, profesor. direct, gimn. Ștefan cel Mare, publ. Dr. I. Nau-m, avocat, fost director al penetenc. Focșani. Dr. T- Nicolau, profesor, director liceul Internat. Dr. G. Pasca, public., f. subdirector la Biblioteca Statului Iași. D. Pompei, profesor universitar. A. Rădulescn-Niger, publicist, București. Eug. Revent, profesor, publicist, Bacău Gh. Satul. Romidus Secastos, profesor. D-ra Eufrosina Bimionescu. C. D. Stahi pictor, fost director Artelor Frumoase Iași. Dr. M. Strajan, profesor, etc. I. C. Tăzlăoanu, institutor, director. Caton leodorian, publicist, funcționar. Mihai Eomlda, profesor liceul Național. Riria Xenopol publicistă. A. D. Xenopol prof. universitar, membru al Institutului de Franța, Membru al Academiei Romîne, etc. etc. A. Philippide, prof. universitar, Membru al Academiei, etc. N. Zaharia. publicist. Membri corespondenți Dr. Ladislau Thot, membru al mai multor societăți științi- fice și literare Ujphest. ÎNȘTIINȚĂRI: Din cauza materiei prea multă d-nii colaboratori sunt rugați a îngădui. •ț: Revista apare lunar afară de vacanță Iulie și August. Pentru numere vechi și volume din anii trecuți, a se adresa ad-țieî. Avem cîte-va colecții complecte dela anul I pănă la al XXII-lea. ..Toți colaboratorii de pe vremuri ai părintelui S. FI. Ma- rian din Suceava (Bucovina) sunt rugați a face cunoscut adresa lor d-lui Liviu. FI. Marian. în Suceava, pentru a le trimite gra- tuit broșura : Simion Florea Marian. 1 * JR K M I I „Arhiva" acordă abonaților el următoarele premii, cit începere de la 1 Ian. 1911: 1) Acelui care face șase abonamente pe an, și va trimite cos- tul lor administrației. Un abonament premiu sau valoarea în bani. 2) care face 20 abonamente, în aceleași condițiunl. patru abonamente premiu sau valoarea în bani. 3) Toți abonații cari cor plăti direct administrației abona- mentul în cele trei luni de la începutul anului, cor concura la 10 abonamente, premii din „Arhivaa ce se cor distribui pe anul următor 1912. precum și la 10 volume din verista „Arta Romînăa pe diferiți ani. 4) Toți abonații, care vor trimite abonamentul direct admi- nistrației în cele trei luni dela începutul fiecărui an, cu începere din Ianuarie 1911, după 6 ani, adică pe al 7-lea, vor avea a- bonamentul pe un an, ca gratificație. ADMINISTRAȚIA Institutul de Arte Grafice N. V. Ștefăniu. et Co. (vis-a-visde Mitropolie) ANUL XXII. No. 8 OCTOMBRIE dRbIVfl ORGANUL SOCIETĂȚII ȘTIINȚIFICE ȘI LITERARE DIN IAȘI z-:' SUMARUL Gh Ghibănescu M. Lungeanu . Vladimir Mironescu Teodor T. Burada . Arhiereul Narcis Crețulescu. Cuzeștii. Cîntece ostășeti (clin popor) (folklor). Privire retrospectivă asupra tre- cutului nostru paralel cu al vecinilor: răspuns la „Kul- turarbeit des Deutschtums in Rumănien de dr. Emil Fischer. Teatru în Moldova (stagiunea 1875—1876). Zestrea M-rei Neamțul—Secul. ARHIVA CRITICĂ. — Eugen™ Uetenty In preajma unui roman: „Pribegi în tară răpită “ de Dumitru C. Moruzi. M. /. Bantaș.—Poezii de G. Voine-a.—-Copiii nopții, piesă în 5 acte de C. S. Făget el. Abonamentul în țară și în străinătate 10 lei pe an. Un număr 8o b. Tot ce privește redacția și administrația a se adresa d-lui A. D. Ata- mwu, profesor str. Ho tiu 2. IAȘI INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE N. V. ȘTEFANIU & Co. 1O11 Membrii societății științifice și litera re și colaboratorii „Arhiceî^ Președinte : Teodor T. Burada, Secretar, A. D. Atanasiu, Membri și colaboratori, : Gh. Aslan, profesor, publicist. A. I), Atanasiu, profesor la Bele-Arte și Liceul Național. A. A. Bădăran, avocat, f. profesor, f. ministru ele justiție. N. A. Bogdan, publicist, funcționar la primăria de Iași. Gh. F. Botez-G ordon, publicist, prof. școala de arte și meserii. T. T. Burada, ypAA., artist, prpf., membru coresp. Academiei. D-na Laura (Jonstamtinescu, profesoară. Arhiereii!. Narcis (.1 rețulescu, f._ starețul Mănăstire! Neamț. Dr. Leon C. Cosmocicl, profesor universitar. Const. Doboș, publicist. I. Găcănescu, profesor universitar. Gh. Ghibănescn,}^^.. publicist, membru coresp. al Academiei. Em. Grigorocitza, profesor publicist. \irtur Gorocel, publicist. llie Ghibănescu, profesor, avocat. D. Greceanu, fost ministru de justiție. Eugenia Boureanu, publicist, avocat, subdir. Biblioteca lași Valeriu Hulubel, profesor. Dr. S. Konga, farmacii st. D. Longinescu-, avocat, publicist. Dumitru, C. Moruzi, publicist. Mihai Lungeanu, magistrat, publicist. Dr. Georges Mileticiv, medic șef al spital. Madona Dudu. Craiova. VI. Mironescu, arhitect, publicist. Gh. Nădejde, profesor, direct, gimn. Ștefan cel Mare, publ. Dr. I. Naum, avocat, fost director al penetenc. Focșani. Dr. T- Nicolau, profesor, director liceul Internat. Dr. G. /^sw/public., f. subdirector la Biblioteca Statului Iași. D. Pompei, profesor universitar. AT. Rădulescu-Niger, publicist. București. Eug. Recent, profesor, publicist. Bacău Gh. Sacul. Romulus Se cast os, profesor. D-ra Eufrosina Simionescu. C. I). Stahi pictor, fost director Artelor Frumoase Iași. Dr. M. Strajan, profesor, etc. d. C. Tăzlăoanu, institutor, director. Caton Teodorian, publicist, funcționar. Mihai Tomida, profesor liceul Național. Ri ria Xen opo l p ii b 1 i c is ta. A. D. Xenopol prof. universitar, membru al Institutului de Franța. Membru al Academiei Homîne, etc. etc. A. Philipplde. prof. universitar, Membrit al Academiei, etc. N. Zaharia, publicist. Membri corespondenți Dr. Ladislau Thot, membru alinai multor societăți științi- fice și literare Ujphest. / Organul Societății Științifice șl Literare DITl IAȘI Anul XXII No. 8. Octomvrie 1911 C UZESTII 9 1. Dumitrașco Caza spatard Cel întâi Cuza pomenit în documentele timpului este Du- mitrașco Cuzea, care ia parte ca boer în diferite divanuri ale lui C. Duca tînărul, ale lui N. Mavrocordat și M. Racoviță Vodă. Acest Dumitrașco Guza se găsește în boerie de comis în 7185 (1677) sub Antonie Vodă Ruset, cînd e dăruit de Vodă cu satul Vlăiceni. Ar urma că D. Cuza a venit cu boeria sub Antonie Ruset, și răsplătit pentru serviciile sale cu o moșie Vlăiceni! (a- ped A. D. Xenopol, „Cuza vodă“ I, 16). In ale mele Surete și Izvoade (V, 40) găsim pe Dumitrașco Cuza ca biv fost comis în 7186 Iunie 18 (1678), iscălind și ade- verind alăture cu alți boeri ca A. Crupenski, loniță Șeptelici, Dumitrașco Gherghel diac, cum Grigoraș Jora treti spatar, fiul lui C. Jora sardar, a cumpărat cu 25 lei partea lui Vicol din Mărgineni. Faptul că pe Dumitrașco Cuza îl găsim is- călind și adeverind un zapis de cumpărătură a unui Gr. C. Jora încă din 1678, arată că în acel an el era deja intrat în alianță prin căsătorie cu Jorăștii, deoarece știm că Dumitrașco Cuza a ținut în căsătorie pe Safta, fata lui Toderașco Jora sulger. Deci și Dumitrașco Cuza comisul de sub Antonie Ruset, urmă ve- chiului obiceiu de a se însura cu fete de boeri din țară și a se ro- mîniza prin însurătoare, sporind astfel și el protipendada țării cu un nume, care va ajunge să fie cel mai iubit poporului no- stru. Obiceiul vechiu era că prin însurătoare un străin, care lua o fată do romîn, devenia romîn bărbatul, dacă el se așeza în țară, neintrînd în mintea celor de pe atunci că ar fi alt chip mai puternic de a face romîn decît însurătoarea cu o romîncă. Dacă prin încrucișare intra în trupul neamului romînesc ceva sînge străin, prin puterea înrudire! de sînge, sufletul se romî- niza în urmași, mai ales dacă împrejurările vieții făceau pe noul 322 Gh. Ghibănescu însurățel să se poarte ca romîn la trebile din lăuntru ale țării noastre roniînești. Nicăiri în actele seci, al XVII, nu se vor- bește de părinții lui Dumitrașco Cuza, ci de înrudirile sale după femee. El a venit dar om format, și a căpătat boeriile, care pe atunci se dădeau la străini : comisia și postelnicia. Postelnicul fiind un fel de ministru al trebilor din afară, trebuia să știe mai multe limbi stăine: turcește, grecește, latinește, italienește, iar acum în urmă și franțuzește. Boerii noștri de țară cam nu erau cărturari, și erau buni de alte slujbe, ca visternicî, spatari, vor- nici, dar nu miniștri de Externe. Tot așa cu comișia. El era mai mare peste grajdurile domnești și știa să rînduiască alaiurile dom- nești, ceremonialele la curte, primirile fețelor mari străine, și cum bo- erii de țară erau în meșini și cu viață locală nu puteau orîn- dui fastul curței Țarigrădene, ca un grec deprins de mic a ve- dea asemenea alaiuri la fie-care cap de lună. Și Dumitrașco Cuza a fost rînduit comis de Antonie Ruset prin 1676, în care boerie se însura cu fata lui T. Jora sulger. Comișii cei mări ai lui Anto- nie Ruset în scurta lui domnie de 2 ani și jumătate au fost Ve- licico (Uricar X, 73, XIX, 50) și Constantin (V. A. Ureche „Mi- ron Costin“ I 122, 701). Ce aducea acum lui D. Cuza comis soția lui prin familia în care intrase! Pe lingă zestrele jupănesel Saftei, ea mai aducea so- țului ei vaza neamului său, căci Jorăștii au fost boeri cu vază în seci, al XVII, pană cînd am avut și un vel logofăt în per- soana lui Antiohi Jora, moș de a Saftei Joroaei. Ca zestre Safta Joroaea aducea soțului eî comisul Dumi- trașco Cuza următoarele ocine și moșii: sate întregi Micleștu la Do- rohoi, Predouceni la Soroca, Căpotenii și Zealina la Hotin : jumă- tăți ele sate, lodirenii la Hărlău, Biticiiil și Rujavințiî la Hotin; sferturi de sate: Cuzloiul și Ihnatenii la Dorohoi Glodenn Sein- teeștii și Bir ceștii la Vaslui, Răzina la Orhei, Băzdăgenu la Ho-, tin, și Trălrajenil la Iași. (pg. 269). Toate aceste moșii erau de pe Toderașco Jora sulgerul, căci la împărțală iau parte ginerii și nurorile cum și urmașii din ei în 1721 Febr. 15, cînd se vede că a murit bătrînă de tot Vasilca Joroaea, foasta soacră lui D. Cu- za. Ca rude, Safta Joroaea aducea încuscrirea cu loan Sturza vel vornic, cu Solomen Botez șatrar și Sandul Silion ; dar adu- cea puternicul sprijin al familiei Jora. Toderașco Jora sulgerul era fiul parcalabului de Hotin Gh. Jora. de prin 1630, însurat cu An gh elin a fata lui Irimia Băi- san uricarul sub Movilești și nepot lui lonașco Jora de sub Gas- par Grațian, 1620, a cărui jupăneasă Ana, efata Măricăi, nepoată Soficăi, fata lui Zberea parcalabul lui Rareș Vodă. Se mai amin- tesc Isac Jora (7149). C. Jora orușnic (armaș)(7166). Grigoraș Jora sin Gh Jora (7149). Gavrilașco Jora sin lonașco Jora (7149). Iar Antiohie Jora e frate cu Gligoraș Jora și ficior Todosiicăl Costachi soră cu Gavriliță Costachi și cu Safta mama lui M. Cuzeștii 323 Racoviță Vodă. Iar mama Saftei, Vasilca Joroaea, era fiica lui Vasile Vartic, nepot și strănepot de al Varticeștilor de supt Rareș Vodă și sub domnii de mai apoi. Mătușa Vasilcăi Vartic a fost Antonia Vartic, Doamna lui Miron Moghilă Barnovschi Vodă, și fata lui Gavrilașco Vartic vornicul țărei de jos, ficior lui Pe- tru Varticovici hatman și parcalab Sucevei sub Rareș Vodă. Ca comis Dumitrașco Cuza cumpără în 7190 Sept. 9 (1681) cu 33 lei și 30 merțe de mălaiu o falce și jumătate vie la Șorogari lîngă Iași de la Curbet armaș, vie care a fost a lui Alexandru Ruset beizadea, cumpărătură'de la Papuc (pg. 268). Ca biv comis îl întîlnim pe Dumitrașco Cuza și în 7192 Oct. 1 (1683), cînd iscălește ca martur cu alți boeri zapisul de vînzare prin care Alexandra spătăroaia a vîndut doamnei Anas- tasia ă lui Duca Vodă locul său din Iași care a intrat mai a- poi în ograda Mitropoliei de Iași (N. lorga Doc. V. 93), Tot ca comis Dumitrașco Kuzea cumpără în 7196 Fevr. 4 (1688) ju- mătate de sat din Tăuteștii, la Iași, de la urmașii lui Gligore Hermeziu cu 134 lei (pag. 264), sporind cu aceasta averile în moșii și sate. Supt lunga domnie a lui C. Duca bătrînul în a treia domnie, și Const Cantemir Vodă, între 7187—7200 (1679—1692) Dumitrașco Cuzea rămîne tot comis, cu epitetul de biv adică e- șit din slujbă. In acest timp nici Jorăștii nici Dumitrașco Cuzea nu-i ve- dem figurînd în divanurile veliților boeri, ceea ce arată că în politica timpului ei se arată protivnici domnilor. Trăind din greu Dumitrașco Cuzea abia putu cumpără cu 134 leî jumătate din TăuteștI. Venind C. Duca, tînărul, cu întăia domnie a lui la Moldova în 17 Martie 7199, vedem pe Dumitrașco Cuzea rînduit clucer, cum îl găsim în mărturia hotarnică din 7200 luli 11 (1692), ri- dicată de Mardare vornic, de poartă pentru jumătate da sat Bălo- seștil a lui Irimia Jora, cumnatul său. Supt C. Duca Vodă, Antiohie Jora ridică stepenele boeriei din vel paharnic la hatman și parcalab Sucevei și cîștigă izbîndă în lupta contra lui Turculeț rei- mentarul hatmanului leșesc lablonovski, supt cetatea Neamțului. Fu însă silit să fugă în București la curtea lui C. Brancovanul Vodă. Și scrie cronicarul: „Iară boeril lui C. Duca Vodă pănă a venire Dubău logofătul de-1 puse ‘Capegi bașa caimacam, au eșit despre doamna și au fugit în țara Muntenească, că nu avea cine-i goni, că slujitorii erau cu Antioh Jora hatmanul în oaste ; și au fugit anume Neculai Costin hatmanul, și frate-său loniță Serdarul și frate-său Pătrașco logofătul al treilea, și Vasilașco Can- tacuzin vel spatar și alți onulți mai de gios; și mai pe urmă după ce a venit în scaun Antioh Vodă Cantemir, a fugit șihatmamtl An- tioh Jora și Mavrodin, de se făcuse o ceată mare în țara Mun- tenească de boeri din Moldova, de au șezut vre-o 4 ani în țara Muntenească “. (loan Neculcea Let. II 2 253). 324 Gh. Ghibănescu In aceste amestecături politice ale boerilor pribegi la curtea lui C. Brancovanul Vodă, a trebuit să ia parte și Dumitrașco Cuzea, căci cum vine în scaun, la 14 Sept. 7209 (1700) îl pune pe Dumitrașco Cuza vel spatar (Let. II 2, 269). Ca vel spatar e trimis Cuza în delegația de la margine împreună cu Mitropoli- tul Misail. N. Donici vel log. și l. Costin hatman, că nu va stri- ca nimic C. Duca Vodă boerilor pribegi la curtea lui Branco- veanul (N. Mustea Let. III 2. 28). Ca vel spatar îl găsim iscălit în 7210 Aug. 27 (1702) în cartea de judecată a divanului ce dau veliții boeri la mîna jupănesel Arhonda, a lui Miron vameș, nepoata lui lorga postelnic, în pîra ce a avut cu ginerele ei Toma Oupeț din Iași pentru Ciureștii din gura Delii în Prut (Surete ms. XIII. 171). Tot ca vel spa- tar îl găsim pe Dumitrașco Cuze în cartea divanului pentru ho- tărnicia moșiei Hușii pe Șomuz Duca Vodă’(Dricar XVI, 44). proprietate a lui O. Venind cu domnia Mihal Racoviță Vodă în 7211 vara, (1703), rîndui la spătărie pe cumnatul său Ilie Frige Vacă, sau Ilie Ena- che Țifescul ca vel spatar în locul lui Dumitrașco Cuza ; cum însă Antiohie Jora moșul femeii sale, jupăneasa Safta Joroaea, veni vel logofăt pe Dumitrașco Cuze îl vedem figurînd în divanurile mari ale lui Racoviță vodă ca biv vel spatar. ikșa în 7212 (1704) Mart 4 (lorga, Doc. V. 405) D. Cuze iscălește ca biv vel spatar alăturea cu Ilie Enaclie vel spatar. In 7213 (1704) Sept, iscălește tot ca biv vel spatar în hrisovul cel mare ce-ldă Mihai Racovița Vodă celor 6 mănăstiri închinate sf. mormînt, urmînd a da la visterie numai 223 ughi pe an, și ;ă numai 477 oameni, cari vor da cîte 2y₂ ughi pe an la visterie (Dricar II, 104). Tot ca fost mare spatar Dumitrașco Cuze schimbă după 7210 un țigan, dînd pe Gaia Sulă în schimb pentru Anicuța lui Adang ficio- rul lui Vasile postelnicul (pg. 269). In spătăria țării trecuse Ion Neculcea sub Antioh Cantemir cu a 2-a domnie, iar mal apoi Dediul Codreanul de la Bîrlad, so- crul domnului Mihail Racoviță cu a doua a lui domnie. Cu toate acestea Dumitrașco Cuza tot îl vedem iscălind ca biv vel spatar în hrisovul cel mare, prin care face milă și așezare cu Episco- pia de Huși după ce arsese de foc, dîndu-î voe a ținea 20 de poslușnici, cari vor da cîte 3 ughi pe an vistiriei în 4 sferturi (Episc. Melhisedec cronica Hușilor 175). In acest timp moșul din femee, Antioh Jora îl vedem slujind ca vel logofăt ș, hatman la toți domnii și lui Nec. Mavrocordat cînd mai găsim pe Dumi- trașco Cuza ca biv vel spatar în țidula ce marii boeri dau lui lordachi Ruset biv vel vornic că a dat 10000 lei în slujba țării în bir și baiaramlîc, și că „este datoria noastră și a țării ca să i se plătească dumisale pe încetul de țară ca să nu fie stinsă casa dumisale* (N. lorga Doc. VI, 418). 2. Supt domnia de a treia a lui Mihalachi Fucoviță Vodă, îșl Cuzeștii 325 o-ăsi tristul sfîrșit Dumitrașco Cuza biv vel spatar, în următoa- rele împrejurări, In amestecăturile ce erau atunci în țară~ cu Nem- ții și catanele clm cetatea Leamțului, și cu navala năprasnica a lui Frență căpitanul cu cele 300 catane ca să prinză pe Mihai vodă, se zice că între cei bănuit! că ar fi adus pe Frență căpi- tanul ar fi fost pe lîngă V. Ooaur stolnicul, și Dumitrașco Cuza spătarul. Și Neeulce șf N. Mustea și Alex. Amiras pomenesc de tristul sfîrșit a lut Dumitrașco Cuzea. „Atunci Mihai Vodă mîniindu-se,^în grabă au spînzurat pe Cuza spătarul, nepricestuit, încălțat. îmbrăcat, dîndu-î vina că & scris el la ficiorii lui, avînd acolo la catane ca să vie sa prinză pe Mihai Vodă din Iași, ce nu se știe întru adevăr, au ba, nu- mai în pizmă l’au omorit că i-a fost năpaste, că n’a scris(D Ncculcea Let. II 354). Iar A. Amiras spune mai lămurit: „Atunci era un boer numit Cuza, ce fusese spatar mare, și zi- ceau unii că au fost și el într’un sfat și într^o legătură cu acei nepriiateni, căci ficiorii luiaeve au mers la catane și umbla tăl- huind. Și de multe ori i-au poroncit Mihai Vodă ca să tragă pe ficio- rii lui încoace, să nu se afle la Nemți cu catanele ; iar el aducea pri- cini ca să îndrepteze pe ficiorii lui : și au trimis domnul de au prins pe doi din ficiorii lui și i-au închis și au șezut pană au venit catanele, și Cuza fiind în Iași au trimes prin mijlocul ca- tanelor și au slobozit feciorii de unde erau închiși. Ce prepuind domnul și zicîndu-i și alții, cum acel Cuza au avut răsponden- ție cu catanele, și l-ar fi îmbiat scrisorile ia dînșii, dîndu-le știre do starea domnului, îndată ce au poposit domnul de la Cetățue au pus de l’au spînzurat pe Cuza. Trupurile spînzuraților și a înțepaților, pe toți i-au strîns la un loc în marginea Cetățueî. unde a fost bătălia, pe drumul cel mare al Țarigraduluî, și au pus pămînt peste clînsele și au făcut movilă și lîngă aceasta cerdac de piatră și au îngropat și un stîlp de piatră în mijlo- cul cerdacului pe care au scris toată această poveste precum se vedo“ (Let, III ²- 129). Iar Nee, Mustea diac de divan scrie: „iar pană a tăia pe Frânt căpitanul, Cuza spătarul era spînzurat de furca scrîncio- bului ce era înaintea curte! domnești, îmbrăcat, încălțat, cum l’au găsit. Zic să fie chemat el pe catane în Iași să ia ne Mihai Vodăf (Let. III ²- 61). Deci Dumitrașco Cuza biv vel spatar a fost spînzurat Joi 8 Ianuarie 7225 (1717) la 10 oare din zi (4. p. m.) plătind prin sîngele său botezul de romîn, după ce s’a bucurat foarte puțin de valva puterii lumești, ca comis supt Antonie Ruset și ca spa- tar supt C. Duca tînăruh pentru a pribegi 13 ani înainte de spătărie și a rămene alț! 15 ani ca ow spatar, pană cînd plă- tește cu capul amestecul în politica țării. Pe cît de crud s’a purtat Vodă Racoviță cu' Dumitrașco ’ Cuza, spînzurîndu-1, pe atît de blajin se arată cu averile salo și 326 Gh. Ghibănescu urmașii săi. Aceasta cu atît mai mult, cu cît asupra lui Vasile Ceaur stolnicul furia domnului merge confiscîndu-i averile sale Așa în 7225 Iulie 25 (1717) Vodă Racoviță dă lui Apostol Leca serdarul moșia Racovățul la Soroca pentru multă pagubă ce i-a făcut Tatarii viind peste țară împotriva Nemților și a Catanelor Iată cum îndreptățește Vodă această confiscare : „deci domnia me am socotit înpreună cu tot sfatul nostru că și în vremile domnilor celor bătrîni de demult, cari s’au rădicat din boerii țării haini cu sabia asupra Domnului și a țării lipsind și din țară îșî pierde toate moșiile și bucatele ce le rămîne în țară în vicle- nie de se lua la domnie“ (Suretems. VIII, 253). Tot așa îi con- fiscă moșiile Buciuleștii la Neamț, Hălăuceștii la Suceava și Spi- noasa la Hărlău și le dă lui G. Costachi v, vist. (Surete ms. XVIII, 372 ; bibi. Univ. Iași ms. IV, 21, .cf. Uricar IV....) Nimic din toate acestea contra urmașilor lui D. Cuza spă- tar. De ce ? să fie oare înduplecarea domnului că pe nedrept a fost spînzurat spătarul Cuza ? să fie mila de urmașii ucisului spatar ? Eu cred că mai degrabă a fost intervenirea marelui vor- nic loan Sturza, cumnatul Spătarului Cuza, care și el ținea pe o altă fată a lui Toderașco Jora sulgerul, cum și înrudirea de sînge ce era între Jorăști și Racovițești; Safta Costachi, ma- ma lui Mihalachi Racoviță. și soția lui Ion Racoviță, fiind soră cu Todosiica mama lui Antiohie Jora marele logofăt. Unind toate aceste împrejurări vedem că jupăneasa Safta Cuzoaia își împarte în liniște zestrele sale după frați și surori în 7229 Fevr. 15. Ere aceasta un semn de mare strîmtorare materială, după cum reiesa și din zapisul de vînzare din 7226 Sept. 25 prin care „Safte spătăroaea răposatului Cuza ce au fost spatar și cu fii mei anua me Miron ce au fost al doilea logofăt, și cu Toader și cu Ve- lișco“ vînd lui Gheorghiță jumătate de sat de Tăutești drep- o sută de lei“ (pag. 266). Nu trecuse de cît 8 luni de la moart tea soțului și jupăneasa Safta își vinde ocinile, cumpărăturile lu- D. Cuza. Zapisele moșiilor le luase Tofana Iurășceasași lonițăi Băisan, cari cred de cuviință să-i dea zapis la mînă în 7229 Fevr. 16 (0L721J „că au luat niște acte de moșie de la spătăroaea Cu- zii spatar, ca să n’aibă dumneaei nici un calabalîc pentru aceste zapise, cîte le-am luat noi la mîna noastrăN. (Torga Doc. VI 143). 3. Feciorii Iul Dumitrașco Cuza spătarul. După zapisul de vînzare din 7226 Sept. 25 (1717) Dumitrașco Cuza spataru a avut 3 feciori: Miron Cuza, Toader Cuza și Velicico Cuza, Logofătul, Miron Cuzea a fost fiul cel mal mare, a lui D. Cuza Născut cătră 1680, căci îl găsim deja ca postelnic în 7213 Ghenar 30 (1705), cînd capătă danie un loc de prisacă în Armenești, Vaslui, delaTrifan și de la femeia lui Sohiica cu fii lor loan și Irimia. Za- pisul mai scrie • „să-și facă din pădure din întreg acest loc de prisacă“ (pg. 268). El era deja însurat la această dată, căci în Cuzeștii 327 7216 Avg. 18 (1708) Miron Cuza post, cumpără o țigancă de la Dumitrașco Drăgușescul biv comis: „am vîndut o țigancă dumi- sale lui Miron Cuze postelnic șigiupînesei și cuconilor dumisale". Miron Cuza se ridică pînă la vtori logofăt, adică un direc- tor în cancelaria Domnească, și în 7226 Sept. 25 (1717) îl găsim biv viori logofăt în zapisul de vînzare al Tăuteștilor. In Cuzlău Miron Cuza logofătul avea 2 părți din jumătate de sat de pe bunul său Todirașco Jora, Iar o parte din jumătate de sat o avea Simion Șătrariul. Aceasta în 7235 (1727) Iulie 30. (N. lorga Doc. V 539/ Tot ca logofăt îl găsim și în 7240 Sept. 24 (1731), cînd capătă carte de la Grigore Ghica „a cerca c’ar găsi ori din ți- gani, ori din moșii, ori din bucate “ din rămășițurile Vornicesei Ânița Sturzoaia ...de vreme că și el este nepot... și lui parte nu iau făcut (N. lorga doc» VI, 157). In 1742 Aug 9 (7250) Miron Cuza era deja, mort, căci în acel an se vorbește de loniță Cuza post, fiul răposatului Miron Cuza ce a fost logofăt al doilea" (N. lorga doc. VI, 157) Miron Cuza a ținut în căsătorie pe Ilinca, fata lui Ion Costin hatman, fecior log. Miron Costin. El s'a fost însurat cătră 1706, căci în 1708 are și copii. Că zestreiea aceste moșii de la socrul său: Dumenii și Șăpotenii pol sat la Dorohoi, Romaneștii la Cărligă- tura, 13 vecini și 7 țigani robi. Așa cetim in izvodul de împăr- țală din 7238 Ghenar 20 (1730) după cel făcut de Darie Donici vel logofăt (lorga, Doc. VI. 155). Arătările acestui izvod n’ar corespunde cu alt izvod de împărțeală de mai apoi, făcut între Ion, Costin hatman, Safta stolniceaSa și Tudosiiea a spătarului Zmuncilă de moșiile ce li se vin de pe Miron Costin logofătul și de pe Ilea- na fata lui Vodă Movilă, făcut în 7250 (1742), 12 ani în urma izvodului lui Darie Donici vel logofăt In partea lui Costin hat- man vin 24 de sate și moșii, între care și cele 3 de mai sus: Dumenii, Șăpoteiliî și Româneștii, ceea ce arată că ele au întrat în_zestrea lui Miron Cuzea (V.Â. Ureche „Miron Costin" 1251) In partea Saftei stolniceasa s’au venit 32 sate și moșii și în partea Tudosiicăi a lui Zmăncilă spătăreasa 33 sate' și moșii. Copia aceasta este scoasă de Arghire Cuza spatar în 1819 Sept. 10, ca unul ce era urmaș direct din Ileana Costin, jupăneasa lui Miron Cuza, bunul lui Arghire Cuza. In altă copie a aceluiași izvod de împărțeală, scoasă în 7270 (1762) Mai 22 „de pe împărțala lui N. Costin jicnicer. loniță Zosin Bașotă sulger și Ilie Zmăncilă făcută la veleat 7253 Dec. 28, (1744) de pe izvodul boerilor, în urma pîrei lui Ion Zosim sulger contra lui lordachi Canta b. v. spa- tar la Mitropolitul Gavril că n’ar fi fost iscălită de dînsul acea îm- părțeală. Copia din 7270 e scoasă pentru „vărul Dinul Crețulescul b. v. vornic" ('Surete ms. VI, 573). Cercetînd spița lui D. Costin din 1789. Dec. 20, găsim că acest Dinu Crețul eseu vornic în Mun- tenia este fiul Saftei Crețulescu, născută N. Costin Brănișteanu, 328 Ch. Ghibănescu nepoata lui Ion Costin, strănepoata lui Miron Costin logofăt. (V. A. Ureche „Miron Costin I, ad finem). Pe lîngă acest izvod stă scrisă și o spiță de neam, care arată că Ion Miron Costin hatman a avut pe Neculai Costin jic- nicer și pe Uinca Cuzoaea ce a ținut’o Miron Cuza și spița a- ceasta din 7253 a slujit arborelui genealogic a lui D. Costin din 1789 Dec. 20. Pe Miron Cuza îl găsim proprietar în Ciizlău, stăpînind încă în 7234 Iulie 30 (1727), două părți din jumătate de sat, iar o parte fiind a lui Simion Șatrariul; în a doua jumătate de sat erau stăpîni Teodor vel căpitan. Gh. Hermeziu clucer, T. Soro- ceanul postelnic. T. Stărce vornic de poartă și Patrasco Căpitan (N. lorga Doc. V, 539). B. Toader Cuze spatar a fost al doilea ficior a lui Dumi- trașco Cuza spătarul, căci așa îl pomenește masa Safta în zapisul din 7226 Sept. 25, (1717) prin care vinde cu ICO lei partea ei dinTă- utești lui Gheorghiță ; „și cu fiii mei anume Miron ce au fost al doilea logofăt, și cu Toader și cu Velișco“ (pg. 266). Aceasta arată că în 1717 Toader Cuza n’avea încă, nici o boerie. In 7236 Iunie 28 (1728) T. Cuza vinde lui T. Gheuca ot visterie partea sa din Crăciunești la Vaslui, care a fost de pe Toderașco Jora b. v. sulger, bunul său de pe mamă. (N. lorga, Doc. V. 155). Tot fără boerie e pomenit și în 7244 April 6 (1736), cînd își împarte cu Ilie Portari i niște țigani, luîndu-șî el trei feciori și jumătate (pg. 271). Tot fără, boerie e pomenit și în 7253 Iulie 7 (1745), ca mar tur în zapisul de împrumut a 7 lei a lui I. Bai- san de la loniță Cuze post. (pg. 273). După 1750 nu mai avem amintiri de T. Cuza. In spița Cuzască întocmită în 1832 Aug. 1. de Ștefan sin Simeon Picioroagă se arată că, Toderașco Cuza a ținut în căsă- torie pe Simina, fata vatavului Gheuca ; asta ne explică vînzarea sa cătrăT. Gheuca ot visterie a unei părți din Crăciunești. Eî erau cumnat!. Toader Cuza e pomenit că a fost postelnic, boerie mică pe vremuri, și cu caro se începea cinul boeresc. Așa îl pomenesc boerii judecători din 1803 Febr. 27, în anaforaua, ce au înain- tat domnului în pricina pentru Băloșești. Boerii atestă că T. Cuza postelnicul își avea așezarea lui la Șofrănești în Vaslui, după ce cumpărase părțile fratelui său Velicico după 1720 (pg. 247), In 1767 era deja mort, cînd e amintit de fiii săi ca biv vel spatar (pg. 275). Asupra lui Toader Cuze am găsit mai multe acte și o spiță complectăîn actele Șofrăneștilor, după, opisul ce se află în Ar- hiva Statului din Iași, lit. S. 47, si aduse mai jos la pag. ■251—254. ’ C) . Velicieo Cuza postelnic, e al treilea copil a Iui D. Cuza Cuzoștii 329 spatar, și iscălește și dînsul în zapisul de vînzare al Tăuteștilor din 1717 Sept. In 7227 Mart 20 (1719) Velicico Caza cumpărării Șo- frănești cu 60 lei doi bătrîn! și jumătate ele la BăisăneștI, loniță sin Gavrilaș Băisan și Nistor sin Tofan Băisan rude prin alianță x) In 7236 Iunie 24 (1728) Velicico Cuza vinde frăține-său Toader Cuza a patra parte din CrăciuncștI, pe Răbricea, la Vaslui din jos de Scînteia; Tot atunci îi dă în partea lui din Năvărneț, ce se hotărăște cu Crăciuneștii, cumpărătura tatălui său Dumitrașco Cuza spatar de la Armașul. (N.. lorga, Doc.. VI, 164). Ca martur iscălește în zapisul prin care Anița Joroaea, a Ini Irimia Jora, vinde în 7228 Fevr. 11 (1720) cu 50 lei a pa- tra parte din Tăuteștî lui St. Hermeziu. El iscălește ca nepot de soră, întru cît Safta Cuza, era soră cu Irimia Jora, bărbatul A- niței (pg. 267). In 1722 Iulie 30 (7230). Velicico Cuza iea un ți- gan, pe Apostol Țuvrilă de la mama sa Ruxanda spătăreasa (pg. 271). In condica lui C. N. Mavrocordat Vodă se găsește sub No. 242 un ordin dela hotărnici cătră Velicico Cuza biv postelnic și cătră Carp Rusul biv vel capitan". (lorga Doc, VI, 239). Acea- sta în 7250 Maiu (1742). Tot în acea condică sub No. 615, din 4 Fevr. 7260 (1717), găsim o listă de oameni, cari după dovedire să se scoată la niamur „adică să se scoată de la, dajdie și să se pue la rîndul boerilor “, în care citim nume ca acestea : Andrei Bal- sovicî 2, spatar, T. Buhuș, Gavril Miclescul, Ilie Zmăncilă, N. Brăescul Post, O. Ciudin, 2 med. T. Bașotă vatav za stolnicii, Lupul Crupenski 2 pitar, Gh. Canano post.. T. Darie, O. Savi- nel, Toader Post. Cuza, Velicico braț ego Cuza, Ion sin Miron vnuc Cuzea" (N. lorga Doc, VI, 277). Nu cunoaștem cine a fost jnpăneasa lui Velicico Cuza, și nici Stef Picioroagă nu o însamnă. In ori caz situația lor era pre- cară, ridicați la rangul de postelnici și Toader Cuza și Velicico Cu- za se silesc a-șî dovedi neamul prin tatăl lor, Spătarul Dumi- trașco Cuza, dar și slujbele lor și înnemurirea lor nu înlesnesc rădicarea neamului lor; el alcătuesc ramurile trunchiului Cuzesc, cari s’a scoborît în rîndul boerilor de țară. 4. Urmașii lui Velicico Cuza. In spița lui Stef. Picioroagă din 1832 ni se dau acești urmași. Velicico Cuza a avut un sin- gur ficior pe Ion Caza log. căsătorit cu Ancuța; Ion Cuza log, are de fată pe Ileana Cuza măritată cu ban. lordachi Millu, așa că se pierde ramura Cuzească cu descendențil din Velicico Cuza. 5. Urmașii lui loader Cuza Ștefan Picioroagă dă numai 3 copii lui T. Cuza post., pe Safta, Costachi Cuza post, și Vacile Cuza. Pe Safta o însamnă a fi măritată cu Sandu Roșea; iar 1) Safta Cuzoaea spătăreasa era nepoată de văr Ini Tofan 'și Gavri- lașco Baisan frați, copii lui Simion Băisan, frate cu Angelina, mama lui To- dirașco Jora, tatăl Saftei și socrul lui I) Cuza spatar. 330 Gh. Ghibănescu Iui Vasile Cuza îi clă acești urmași: Safta, loniță Cuza, Mihail Cuza, Nastasia și Smaranda. In 1767 Iunie 15 Costantin Cuza post. Vasile Cuza și Safta Cuza frați, ficiorii răposatului T. Cuza b. v. spatar din 3 ți- gani ce-au împărțit cu badea loniță Cuza b. v. stolnic, vărul lor primar, își iea Ion Cuza pe Ștefan, ei patru iau pe Gheorghe, iar pe lordachi îl împart în jumătate, din care dăruesc jumătatea lor lui loniță Cuza (pg, 275; cf. arh. st. Iași, dosar 19, transport 1765, fila 325, unde ni-1 dă ca postelnic între 1764—1776. In arborile genealogic al familiei găsim trecut și al pa- trulea copil a lui Toader Cuza, pe Ștefan Cuza, iar pe Safta o dă măritată cu un Mitre. întregim toate aceste arătări ou cele ce ne spune dosarul Ș. 47, din Arhiva Statului de la Iași, care pe lîngă opisul Șofrăneștilor ne dă și o spiță deslușitoare a ce- lor cuprinse în opis. Toader Cuza a avut moșia Ș of rănești „unde își avea așe- zare “ ; El a avut patru băeți și o fată: Sdfta, Radul Cuza sterp care se împarte pe ceilalți 3 frați, Ștefan Cuza cumpărat de frații săi Vasile Cuza și Costantin Cuza cu zapis din 7268 April 28 (1760), Costantin Cuza și Vasile Cuza care răscumpără în 1792 jumătate din cumpărătura lui Costandin și Vasile frații lui. Acești doi frați trăiau în Olăscî, Vaslui prin 1776 (N. lorga, Doc. VI, 106). A) Radu Cuza este amintit in actele Alexeștilor de la Vas- lui, căci perde un proces ce l’au avut cu I. Featiș în 1748 Noembre 25, neputînd dovedi stăpînirea sa, ci numai cu gura (pg. 213). El moare fără urmași. In 1767 era mort. B) Costandin Cuza postelnic are 7 copii: Gheorghe Cuza, sterp, Grigore Cuza sterp, loan Cuza jitnicer, Costandin Cuza, Ioana, Anisia jicnicerita, ce a ținut’o jitnicerul Gavril Buzdu- gan, și Maria jitnicerița, ce a ținut’o Matei Turcul jitnicer. C) Ștefan Criza are un singur copil pe loan Cuza (arh st. Iași, trans. 1765 fii. 94 pe anul 1786). D) Vasile Cuza, postelnic are 5 copii: Mihail Cuza stolnic loniță Cuza, Safta, Nastasia ce a ținut’o slugerul llie Vîrnav și Zmaranda ce a ținut’o Vasile Popa. Acest Vasile Cuza dă în 1802 April 2 danie nepotului său de văr primare, lui Ar- ghire Cuza ban jumătate de sat Costeștii iar în 1781 Sept. 1, hotărăște împreună cu ispravnicul de Vaslui, Vasilachi b. v. pitar și cu 2 vornici de poartă moșia la Taomirești, partea mî- năstirei Golia despre partea Nastasiicăi Covrigesei „postelnicul Vasilachi nepot Cuzei“ (N. lorga Doc. VI, 166). Vasile Cuza a murit după 1802. (pg. 292) ; La urmașii lui Teodor Cuza se referă actele din dosarul Șofrăneștilor, ce se închee cu anul 1830, cînd stolnicul Mihail Cuza e chemat în judecată de verii săi Constandin și Ion Cuza. In 1806 April 16 surorile Nastasiica Vîrnav și Smaranda Cuzeștia 331 Popa schimbă cu vărul lor Grigoii Cuza, dîndu-I părțile lor din Șofrănești pe apa Șaoovățului la Vaslui, pentru partea lui din Coroești la Tuto va pe apa Bogdanei și bani 2090 lei. Ca să plă- tească banii verelor sale, el pune moșia ca amanet la C. Carp căminar. In acest timp Grigore Cuza moare, și C. Carp a- pucă pe frați să plătească datoria. In 1814 Iulie 26, cămina- rul C. Carp dă zapis la mina celor 3 frați Cuzești: Constantin C. Cuza, loan C Cuza post, și Gheorghe G. Cuza că a primit 452 lei de la postelnicul loan C. Cuza în sama amanetului fra- telui lor Grigore. Nu trece mult și moare și Gheorghe Cuza ; iar în 1826 April 5, cei doi frați Cuzești: Constantin Cuza și Ion Cuza pun amanet partea fratelui lor Grigore Cuza pentru 505 lei la nepotul lor Hristea Turculeț, îndatorindu-se a plăti și dobîndă pe un an cîte 7x/₂ lei pe lună. In 1821 fusese pro- ces la divan pentru Șofrănești; Hristea Turculeț, cheltuise cu scoaterea cărții de judecată 50 lei, și primește o adeverință (1821 Martie 10J de la serdarul Grigore pentru 60 lei ca să-și caute dreptate cu moșii săi. Pentru limpezirea daraverelor cu Ș of rănești! se scoate inginer hotarnic in 1826 Mai 10 de cei 4 urmași a lui C. Cuza: Ion Cuza, C. Cuza, Matei Turculeț și. Gavril Buzdugan post. In 1827 cei doi frați Costandin și Ion Cuza dau în arendă partea lui Gri’gore Cuza cu 200 lei pe an nepotului lor Hriste Turculeț pe termen de 5 ani de la 1827—1832; Hriste însă neputînd căuta moșia de cît un an o trece în arendă moșului său de văr stolnicului M. Cuza pe restul de 4 ani cîte 412 lei și jumătate pe an, pentru primii doi ani. și cîte 200 lei pe restul de alți 2 ani. In timpul arenzei sale de 4 ani, stoln. M. Cuza cumpără 50 de stînjini din Șofrănești cîte 30 lei stîn- jenul de la Gheorghe Cuza. - Spița din 1830 nu ne dă mai departe de cît acești urmași Cuzești: aj Ion 8, Cuza are 2 copil Gheorghe Cuza și Alecu Cuza. Leg de acest Alecu Cuza din Șofrănești descendența d-lui Pân- dele Cuza din Piatra, care mi-a dat această înrudire. Bunul său a fost Alexandru Cuza, care a avut 2 copii, pe Gheorghe Cuza și pe Catinca Teodoru, moartă fără urmași. Gheorghe Cuza a avut 4 copii: Elena căsătorită cu Gh. Cuparencu (are 5 copil Gheorghe, Margareta, Mana, Ionel și AdelaJ ; Maria căsătorită cu dr. Gh. Bălăceanu din Buzeu (are 3 copii); Adela Economii, stearpă și Pandelea Cuza, (care are pe Elena Gh. Bădăreu din prima căsătorie cu El. Gribincea, și Constanța din a 2-a căsătorie). bj Anisia Gavril Buzdugan post, are 5 copil Sandulachi, Alecu, Zoița, Sațta și Catinca. c) Maria Matei Turcul are 5 copii : Gheorghe, Vasile, Ne- culai, Frăsina și Catinca ce o ține Hristea Turculeț. d) Stolnicul Mihai V. Cuza are pe Neculai Cuza, Safta și Grigore Cuza. 332 Gh. Ghibănescu e) loniță Cuza are ele ficior pe Ion Caza. î) Safta are doi băeți : Ion și altul nenumit. gj Nastasia Ilie Vîrnav sulger are pe Ion și 2 fete ne- numite. h) Smaranda Popa are pe Ion, Pavai, Costachi și o fată nenumită. De Ion Cuza fiul lui loniță V. Cuza legăm înrudirea Cu- zeștilor de la Tecuci, cari după arătările verbale făcute de Gh. Cuza fostul deputat de Tecuci, acum răposat, înrudirea sa era aceasta. Bunul său a fost loniță Cuza, care a avut de copil pe Constantin Cuza, Costantin Cuza a avut 4 copii: Dimiirie Cuza lancu Cuza, Gheorghe Cuza și Profira căsătorită cu căminarul Ion Măcărescu, răzăș din Lungești, socrul lui C. Chirița fost revizor școlar. Gheorghe Cuza a avut un singur fiu pe Toader Cuza, care a lăsat după el 9 copii. 6. Urmașii Iul Miron Cuza logofătul. Oricît de modestă să fi fost zestrele luate cu soția lui, dumneaei jupăneasa Ilinca fata lui Ion Costin hatman, dînsa aducea bărbatului ei străluci- rea neamului Costineștilor, așa de mari și străluciți în istoria politică și culturală a Moldovei între 1670—1713. De această I- linca logofeteasa Cuzoaea se amintește în 7253 luli 13 (1745J că era vară cu C. Razul hatman, era soră cu Neculal Costin biv vel jicnicer (pg. 273). In 1750 April 20 (7258) dăruește fiu- lui său loniță pe Trifan țiganul și iscălește Ilinca, iar de pecete se slujește cu pecetea bunului ei Todirașco Jora, o pasere, (pg. 274). In 1754 Iunie 20 (7262) ’AvrfcCa erupea, vara Ilineăi Cu- zoae, îi dă zapis că și-a plătit datoria ce o avea cătră bărbatul seu, dar că zapisul de amanet s’a răsărit (N. lorga Doc. VI, 160). Se dau acești urmași lui Miron Cuza și Ilinca! Cuzoaea lo- gofeteasa : „pe trei feciori a log. Miron Cuza, adică spatar Ion Cuza, tatăl boarilor Cuzești de acum, Safta ce au ținut’o Lupu Crupenski, din care se trag boerii Crupenskești, răposat vornic lordachi Crapenschi și vornic Costandin Crupenski și Maria ce au ținut’o Moisei Cucoranul, din cari se trag boerii Lambrinești (Pg-’ 192/ Această spiță o dau boerii rînduițl în cercetarea și împărțirea moșiilor de peste Prut în 1829 Iulie 17, pe cînd autorul spiței din 1832 Ștefan Picioroagă mal dă o fată pe Catrina măritată cu Teodor Donici (V. Parvan. Conv. lit. 1904). Miron Cuza a mal avut un băet pe Mihalache Cuza. care a murit fără urmași, de nu se mai vorbește de el și urmașii săi își împart averile la bo- erii Cuzești în 1829. Despre acest Mihalachi Cuza ne vorbește spătarul loniță Cuza în catastivul său „Banii ce am cheltuit cu grijile răposatului fratelui meu Mihalache care s-au săvîrsit la vlt. 7268 Aug. 19 (1760). Grija dintăiu, 6 lei 10 bani pe o vacă : 3 lei 51 bani pe 3 pol ocă ceară; 60 bani unei femei care a făcut pomenile: 60 Cuze știi 333 bani smochine, strafide și polieală, 1 leu 60 bani preoților la griji, 5,75 pe 2 merbe de grîu pentru colivă, 2,75 pe două merțe de grîu mai prost, 7 lei pe 7 vedre vin, 10 lei un sărindar la Glodeni. Fac peste tot 37 lei și 23 bani;—ce-am dat dascălului Apostu: 5 lei pentru conduri, tulpan; 1 leu și 7 potronici pen- tru horilcă și papuci (Catastif. .Acad. Rom. ms. No. 2776 fila 61-a; Surete ms. XXI, 627). De Maria ce a ținut’o Moise Cocoranul cămăraș vorbește zapisul de danie a lui Toader Cuza ce dă vii, se vede, la nuntă, în 7247 Mai 17 (1739) „Zestre de socrul dumisale de dumnelui fratele meu cel mai mare, de dumnealui badea Miron Cuze biv. 2 logofăt, care acele vii sînt de la tatăl nostru Dumitrașco Cuze ce-au fost spatar mare“ (N. lorga Doc. V. 106). Cele 2 fete, Safta și Maria au sporit spița neamului, în care au intrat ; iar arborele genealogic urmărește pe toți urmașii în familia Crupenski și lordachi Rășcanu. Gho Ghibănescu F O L K L O R CÎNTECE OSTĂȘEȘTI (din popor) I Foae verde trei granate ! Trenule, n’ave’re-ai parte De șurupurile toate Și de șina de sub roate C’ai dus pe neică departe; Nu l-ai dus, ca să mai'vie, Ci 1-aî dus să să răpue I De-I fi neică’n București, Tot la mine să gîndești; Iar de-î trece ’n altă -țară, Să-ți prinzi altă, mîndrișoară !... (Auzită de la băeții Gh. Marcș și N. Moisescu din Pocnărai Județul Muscel? 334 Cîntece ostășești II Foae verde mărăcine ! Peline, dragă p eline, Amară e frunza ’n tine Tot ca inimioara ’n mine Inimioară ca la mine!... Nu găsești, Doamne, pe lume ; Dumnezeu mi-a dat-o mie Din mica copilărie; Inimioară ca a mea, Nu găsești la nimenea Căci cînd fu ca să petrec Veni ordinu’ să plec, Ordinu la călărași, Vedea-i-ași pîrliți și arși Să rămîe numa’ parii Să se’nțepe generalii, Generalii și primarii Că ei scrie militarii!... — Foae verde murele ! Spală maică hainele, Căci pleacă recrutele!“ — Eu maică ți le-am spălat, Da’ nu mi s’au prea uscat !“ — Lasă-le maică, mai ude C’așa-i viața de recrute; Unde-oiu sta, d’oiU'hodini Le-oiu pune de s’or sbici; Unde-oiu sta, d’oiu mai cina, Le-oiu pune, de s’or usca!u (Auzit de la fata Măriuța lui Ciolan ș. a. la șăzătoarea din Stroești) (Argeș) III Foae verde salcia ! Bate vîntu’ papura Ne pornește tabără, Tabăra de Cotroceni Toți înalț! și voinicei Și pe piept cu năsturei Să nu intre glonțu ’n ei!... Mihail Lungianu 335 IV Foae verde bob năut! Vineri maica m’a făcut, Sîmbătă m’a botezat, Duminică m’a ’nsurat, Luni cu mîndra m’am plimbat, Marți ordinu’ mi-a picat, Mercur! fui înconcentrat, Joi la regiment m’a luat Ș’acolo cum am ajuns Jos pe scaun că m’a pus, Frumos păru’ mi La tuns, Păru’ meu cel negrișor, La maioru’subt picior!... — Foae verde ș’o alun^, Maică, măîculită bună, Ia-mi păru’ și mi-1 adună Și mi-1 fă buchet de flori Și mi-1 du prin șezători Unde-s fete și feciori! De te-o ’ntreba fete mari, Spune că-i de militar ; De te-o ’ntreba și mai mici, Spune că-i de la voinici, z Care s’au dus de pe aici!./u V Acuma ceasu’ bate unu’ Eu mă duc, mă du ! S’aude bubuind tunu’ Eu mă duc, mă duc ! Acum ceasu’ bate două, Eu mă duc, mă duc ! S’aude d’o luptă nouă: Acum ceasu’ bate trei, Eu mă duc, mă duc ! Săracii bieții flăcăi, Cum î-adună de prin văi, Cîte doi și cîte trei, Legați în funii de tei Și mi-i duce la ciocoi Și mi-i tunde ca pe oi! 336 Cîntece ostășești Acum ceasu bate patru ! Eu mă duc, mă duc ! Auzi, ne cheamă ’mpăratu!... ❖ * $ Acum ceasu bate cinci! Eu mă duc, mă duc! Ne descalță de opinci Și ne ’ncalță ’n cisrne mici * xAcum ceasu’ bate șase Eu mă duc, mă duc!.. Rămîi, mîndr’o sănătoasă, Ca o garoafă frumoasă !... * Acum cea^u’ bate șapte, Eu mă duc, mă duc! Ne pune ranița ’n spate, Cu curele ’ncrucișate Peste pept și peste spate. $ Acum ceasu’ bate opt! Eu mă duc, mă duc!.. Eu mă duc și intru ’n foc. Poate nu mai viu de loc !..• * # $ Acum ceasu’, bate nouă, Eu mă duc, mă duc!... S’a ’nceput d’o luptă nouă L. $ ❖ * Acum ceasu’ bate zece, Eu mă duc, mă duc!... Hai mîndro de mă petrece, De la colțu’ pimniții Pană ’n fundu’ grădinii, Că din fundu’ grădinii, Pînă ’n colțu cazărmii, M’or petrece streinii!... (Auzite ele la Ion Balmeș și ceilalți doi clin Poenărei) (Mușcel). Mihaiî Lungianu PRIVIRE RETROSPECTIVA Asupra trecutului nostru paralel cu al vecinilor ; răspuns la „Kulturarbeit des Deutschums în Rumănien de Dr. Emil Fischer^ (URMARE) „în fine proprietatea de a înbărbătă pe soldați! săi și de a-i în- „boldi la fapte vitejești. „Tot atîta de eminent ca strateg și ca tactician, Ștefan cel „Mare înțelegea nu numai cum se cîștigă bătălii, ci el știa cum „să tragă și foloase din ele. Cu drept cuvînt posteritatea Fa su- „pranumit „Cel Mare”. Istoria scutită de prejudiții ni’l arată ca „pe unul din cei mai eminenți bărbați ai veacului și ca atare, „meritînd a fi pus alăturea cu cei mal iluștri comandanți a-I tim- „pulul săuu. Modul de a purta răsboaie a lui Ștefane. M corespunde „întocmai cu împrejurările generale a epocei sale. Acest mod se „distinge totuși în specie, prin aceea că el înțelegea cu multă „măestrie să atace pe adversarul său în partea cea mai slabă ; „că el știa foloasele ce i le oferea teatrul răsboiului respectiv, „pentru a profită cu măestrie do ele, și că pricepea cum să ex- „ploateze foloasele dobîndite, pînă la cele de pe urmă consecinți. ,,Studiul campaniilor sale ne învață, că el, ori-cum, fie în apă- „rare sau la atac, lua totdeauna ofensiva, lucru ce se potrivea „de minune cu caracterul său“. „Prin repeziciunea mișcărilor, Ștefan cel Mare știa foarte „bine să constrîngă pe dușmanul său a primi lupta într’un loc, „care prin poziția sa, îi permitea deplina desfășurare a forțelor „armatei sale, mai totdeauna mai slabă și mai puțin numeroasă „și a împedecă desfășurarea forțelor dușmanului....u „Cu cetele sale ușoare el se retrăgea în codrii Moldovei, „atrăgînd pe inamic în curse, distrugîndu-1 astfel”. „Din conceperea planurilor mai tuturor bătăliilor sale (a. 1. „Ștefan c. M.), se vede stăruința de a fixa pe inimic de front, „mai în tăi cu forțe mai slabe și de a da atacul decisiv contra „ambelor flancuri, cu forțe superioarei „Pedestrimea în front, atrage pe dușman să dea primul atac „.decisiv: cavaleria ușoară la aripi, care servește* să apuce pe „dușman în timpul luptei și să-l pună în dizordine, exercită ac- „țiunea decisivă, cu astfel de tactică, orîndui Ștefan bătăliile sale. „Odată silindu-1 la o retragere, Ștefan nu dădea de loc răgaz „dușmanului, pînă cînd retragerea nu degenera intri o fugă desor- donatăi (Vezi Ed. Fisclier capit. c. r. Ștefan d. Grosse als Feld- herr, pe care-1 posed în manuscris?). Ibidem : „După isvoare nu mai puțin autentice, Ștefan să fi „așezat trupele sale în ordine de bătălie precum urmează : la cen- „tru pedestrimea întărită cu cîte-va sute de călăreți; la aripa „stingă călărimea ușoară moldovenească, întărită cu trupe cu do- „bîndă (probabil cavaleria grea); la aripa dreaptă boeri-călări cu „slugile lor de arme. Rezerva se compunea din garda personală „a lui Ștefan, trupă de elită, cea mai de încredere. Petru Aron, „care începuse atacul cu toate trupele sale, disponibile, făcuse 338 Vladimir Mironescu „greșală de a nu fi separat rezerva. Trupele lui Ștefan suportară ,prima năvălire, pe care respingînd’o, trecură la ofensivă sub , conducerea personală a lui Ștefan; acesta orîndui de acum re- ’,zerva lui compusă din cavalerie grea, împrăștiind armata lui Petru Aron, care se retrase aproape spre Orbie cu rămășițele ’,sale. Peste o mie de leșuri să fi acoperit atuncia câmpul de bă- ,,tae.. , Despre țăranii Moldoveni se înșală mult autorul Fischer cînd afirmă că n’ar fi fost soldați buni; ei au dovedit cu pri- sosință chemarea lor în memorabilele lupte cu Turcii, Polonezii, Ungurii și Tătarii și dl. Fisclier le poate ceti și în cele mai ele- mentare istorii. Prima infanterie în Europa a fost făcută la 1400 de către luga Vodă în Moldova și de către Mircea Voevod la 1410 în Muntenia. * Ai noștri cunoșteau așa de bine nu numai condițiunile lo- cale de luptă, dar și știința vrășmașului, încît acum e stabilit că dacă se lasă armatele aliate să lupte sub comanda lui Mircea- Vodă, desigur că cruciații nu ar fi suferit groaznica infrîngere din 28 Septembre 1396 de lîngă Nicopole. (Vezi Bulet. Soc. Științifice din Buc. 1909, Cuvîntarea d-lui Dr. C. I. Istrati pg. 84). Ibidem pg. 82 : ,, ...neamul nostru, de la întemelarea țărilor „romîne nu a căutat să viețuiască numai pentru el, dar că a ju- ,,cat atît prin vlaga lui ostășească, cît și prin puterea judecățel ,sale, un rol important în mersul general al omenire!, nu numai ,în cuprinsul țărilor sale, dar și în buna desvoltare și aleasa în- ,drumare a altor neamuri vecine“. ,,In genere, cînd se vorbește de trecutul nostru, suntem de- ,,prinși a ne referi mal mult la viața militară, de oarece și ve- „cinii, cu care ne-am luptat atît de îndelungă vreme, au adus ,,laudă vitejilor noștri străbuni, nu numai pentru eroismul lor „personal, cu care își aparau țara, dar și pentru știința strate- „gică, învățată și mal sigur căpătată, prin o îndelungată războ- „ire de care ei în totdeauna au dat o dovadă atît de desăvîrșită.“ „Cronicarii poloni și chiar turci au prea mărit pe Ștefan „cel Mare și istoria stă față pentru a dovedi că, în genere, „toate luptele avute cu vecinii noștri, au fost susținute mal „în totdeauna, spre cinstea armelor noastre, deși numericește e- „ram întotdeauna în fața unor dușmani precumpănitori ca nu- „măr și cari adesea ne atacau din două și trei părți ale țării ele „odată". In ceea-ce privește mijloacele noastre de luptă întrebuințate pe vremuri, declarăm incompetent pe dl. Emil Fischer de a vor- bi, întru cît d-sa de și voinic cît un munte, pare ni-so că n’a respuns serviciului militar, căci n’ar fi vorbit cu atîta naivitate Kulturarbeit Des Deutschtums în Rumănien de Em. Fisclier 339 copilărească.. Se știe că procedeele de luptă au fost cam aceleași la mai toate națiunile europene și s’au influențat unele de altele. Iată ce spune autorul Ed. Fisclier căpitan, în studiul păr- ței a Il-a despre Armata și armele de resbol. „Cît privește înarmarea în general, ar fi de obiectat că in- „fanteria lui Ștefan c. M. a fost înarmată cu arbalete, o parte ,,mai mică.... pușcașii^, au fost înarmați la 1468 cu muschete sau „archebuze (sinețe)... și cu o ghioagă... Cavaleria grea purta lance și spade iar cea ușoară a fost înarmată cu arcuri și săgeți (adecă „un fel de infanterie călăreță. Alebarde, apoi un fel de lance cu „cîrlig.... au fost asemenea întrebuințate, ele serveau infanteriei ,,ca și cavaleriei în scop de a trage de pe cai, p'e călăreții în ,,cuirase grele. Cînd poporul țării fu chemat, acesta se înarma cu „cîrlige, coase și topoare. Boerii purtau mai cu seamă obicinuita „cuirasă (platoșă) și un scut; armele defensive ale pedestrimei și „a cavaleriei ușoare au fost tunici și scuturi căptușite cu lină, „cavaleria grea purtă cuirase de fer și scuturi de fer...,,. ..... el (Ștefan c. M.) organiză și mări irupclo sale tori- „toriale prin întreținerea unei formațiuni noi₇ care , era un fel de „cadre în timp de pace”. „Infanteria de pe timpul lui Ștefan c. M. se compunea din „următoarele părți organice: Dorobanți, Vînătorii de la Neamț... „cu spade de o lungime mijlocie.... Fustașil, un fel de artilerie... „Pușcașii...”. Fiindcă autorul Fischer impută ᵣbiețiloru noștri voevozi și ostași ca fiind incapabili dea purta răsboae, decît numai „cupîn- diri nocturne și alte șiretenii^, îl vom respunde la aceasta cu aceea ce am constatat în Apusul Europei, iată-o: (Vezi Dr. G. Diestel, ist. evul. med. T. IV pg. 472). „Ne mai pomenita victorie a reușit numai grație ocupărel ,,precaute a terenului muntos de cătră Elvețieni, de lîngă lacul „Sempach, ei năvăliră prin surprindere asupra cavalerilor cînd „aceștia pe o căldură nesuferită se întăriau cu mîncări și bău- „turi. Inzădar se aruncară cei surprinși, pe cai; pedestrimea ușor „îmbrăcată și iute în mișcările ei, repurta o victorie desăvîrșită, „asupra oamenilor de fer, atîta de greu îmbrăcați....u (Bătălia do la Sempach 1386). Tot aici amintim despre bătălia de la Morgarten 1315 : Con- tele Otto von Strassberg curator imperial al mîndrului arhiduce Leopold, cînd sosi în marșuri pe locul dintre lac și dealul „Mor- „garten”, ei (Elvețienii) au dat drumul copacilor grei și blocuri- „lor de piatră în mulțimea, care din această cauză ajunsese într’o „atare învălmășală, încît Elvețienii sosiți, avură lucru ușor. In- „tr’o oară și jumătate s’a repurtat una din cele mai strălucite „victorii, de care pomenește istoria. Leopold numai cu greu pu- 340 Vlaclimir Mironescu „tu scăpa la Wintertliur; el perduse cam vre-o 15C0 de cava- leri,....” Tată aceea ce am afirmat mai sus, că procedeele de luptă au fost cam aceleași la mai toate națiunile euiopene influențîn- du-se unele de la altele, prin uimare este pe deplin dovedit și incontestabil că cartea d-iului Emil Fisclier nu este decît un pamflet, isvorît dintr’un cuget săsesc rău voitor națiune! romîne. Nestatornicul rege Sigismund al Ungariei, a fost învins în 1395—nu în 1495, precum zice dl. F.— de pretendentul la dom- nie Vlad Vodă la Posada, în județul Muscel, iar nu în Bana- tul Craiovei, precum greșit crede autorul. Ingîmfatul rege ungar și oștirea lui, au fost zdrobiți și fu- găriți cu rușine numai de o seamă de Romîni, conduși de mai sus numitul pretendent la domnie Vlad Vodă (1395—1397). Mai tîrziu regele Mateiaș Corvinul a îndurat aceiași soartă la Baia (25 Ncembre 1467) de la ostașii lui Ștefan Vodă c. Mare. Și craiul drept mărturie a înfrîngerei suferite, purtă pe spate ur- mele unei săgeți moldovenești. Zdrobi]ea armatei poloneze sub conducerea lui Albrechtîn codrii Cosminului (19 Octombrie 1497), a fost anunțata regelui de mai înainte, și așa fiind, papara mincată de mîndrii Polonezi, a fost bine meritată, drept răsplată pentru pretențiile și îngîm- farea nesăbuită. Căci Marele Ștefan spusese de mai înainte Po- lonezilor să nu se încumete a trece prin acea parte de loc, căi va atacă. Ștefan dar s’a purtat în această luptă ca un adevărat gentilom. Romînii știau să dea bătălii și să culeagă victorii. El pro- cedau cu mult tact și nici odată nu mergeau orbește, ca să nu zicem prostește, la luptă, precum adesea-ori au mers Germanii, cari nu pot numără la activul lor nici o victorie—vorbim de Aus- triac!—în adevăratul înțăles al cuvîntului. Rugăm pe dl. Fisclier, dacă știe, să ne citeze vre-una. Și dacă a învins vre-o dată, a învins prin alții, prin per- fida-! diplomație și mal ales prin căsătorii. Felix Austria... Scaunele domnești au fost înființate în oiașe romînești iar nu săsești Că s’au aflat, lucru firesc de altfel? pe ici colea cîțl- va Sași pripășiți, în orășelele de margine, care trăiau- și se în- veseleau sub larga ocrotire a Romînului, protector și binevoitor, nu însamnă că aceste orășele erau săsești. Ei nu puteau fi, ca să vorbim pe placul d-lui Fisclier, nici nașii dar nici finii Ro- mînului, fiind papistași, ci în cașul cel mai bun au fost slugi domnești, sau simpli tolerați în țară, ca să-și ducă restul zilelor, ce nu’l puteau petrece în țara lor, sub nemăsurata bunătate a romînului îngăduitor precum o duce Fisclier la noi. La capitolul VIII pg. 83 cetim: Kulturarb46 Vladimir Mironescu In restimpul pripă șirei și prefacere! lepădăturilor străine în cetățeni austriac! a! nonei provincii, Romînii—de altfel relativ bine situați—nu se sinchisiră de pericolul ce-i amenință, ci din contra, „fiind tot împinși, ațîțaț! și îndemnați de necinstiți! func- ționari străini trimiși aici, benchetuiau într’una, cu dînșii, ba no- bilimea a și început a întră în cuscrii cu dînșii, și a se căsători „cu străine^. Bețiile și jocul de cărți sărăciră pe bieții moșiei! romîni, în locul cărora răsăriră numai de cît moșieri streini din Galiția în- vecinată sau din alte țări. Spre a-și face o idee de starea spiri- tului de pe vremurile acele, aducem un caz tipic a unul moșier, care în societatea unor negustori de porci din Galiția perduse în jocul de cărți toată averea lui și nu-i mai remase decît echipa- giul cu care trăsese în oraș și jucînd și pe acesta „banco“, î’l perduse, întorcîndu-se pe jos acasă cu biciul în mină. Iată în ce hal de pierzare aduseră streinii pe Romînii neexperienți. In schimb Romînii de pretutindeni, pentru ospitalitatea lor extraordinară, devenită proverbială, au fost și continuă mereu a fi insultați, ponegriți, persecutați și loviți fără nici o cruțare tocmai de acest! venetici veninos! si bețiv! agresivi, fiind că Romînii în bunătatea lor, i-au primit și împărtășit creștinește cu ce au avut. Văzînd Romînii bucovineni atîta streinism suspect și calic, revărsîndu-se asupra bietei țărișoare, î-și luară lumea ’n cap și începură a părăsi țara,, încît de la 1789 pană la 1815, adică în timp de 26 anî, au emigrat 30,000 locuitori în Moldova. Intre ei se aflau și mulțî boeri romîni ca: Hurmuzachi, Conachi, Giani Armușoaia, lamandi, Bașota, Balș, Cantacuzino, Murguleți, Ni- culcea, Sturza, Semaca, Morțun ș. m. a.: numai puțini boeri au rămas în Bucovina. Invazia străinilor a fost atît de repede și mare, încît în scurtă vreme, veneticii ocupară aproape toată țara. Dovadă că însuși Goelert zice: „Baștina locuitorilor în Bucovina „au fost din început Romînii. Dară îndată ce a trecut țara la „împărăția Austriei, ea fu călcată de cele mai feliurite nații. Nemții sau Șvabii, precum le zice poporul Romîn, (die ho- wărtigen Holzpantoffeltrâger, keinesfells aber Kulturtrager) se cred, de-și încep a se încuminți abia la vîrsta de patruzeci ani, că au menirea de a dăscăli și a domina toată lumea, aici pe pă- mînt. El părăsesc mizeriile lor de a casă și se oploșesc în țările străine, din purul interes egoist, Iar nici de cum altruist trăgînd foloase și obrăznicindu-se. Astfel preotul și mem. coresp. al Ac. Rom. D. Dan în „Scrierile sale“ din 1902 pg. 71, spune: „Ma- „re este îndrăzneala unor oameni veniți Ieri alalta-erî aici în „țară cu cîte un cărucior tras de cîte un dulău sau cu sdrențe „legate în spate, căci tocmai acești oameni, care goi și flămînz! „au venit la noi, iar astăzi s’au îmbrăcat în porfir și vison și „s’au îngrășat din sudoarea bietului Romîn, vin a-i de-nega a- „cestuia toate drepturile.../ Kulturarbeit Des Deutschtums in Rumănien ele Em. Fischer 347 La fel povestea și bătrînul Artemie Șindilariu proprietar în Rădăuți, că pe cînd era june, veneau mereu Șvabii (Holz- pantoffel) cu. cărucioare mici trase de cîte un cîne, în care se a- flau copii sdrențuiți și flămînzi, oprindu-se pe la casele locui- torilor Eomîni, cerînd de pomană: „Herr Șintelar kebn’s mir par „parpulix) ich șterb fer hungher" și bieții Romînî înduioșați de mizeria acestor venetici goi și flămînzi, li dădură bucuroși ce pu- tură, miluindu-î creștinește. Nu mai puțin nemernică și plină de duplicitate a fost și po- litica Austriei, (lucru natural că slugi necinstite nu pot fi tolerate decît de un. guvern necinstit), grație căreia Austria știuse a se fo- losi pe atuncea de împrejurările de tot critice pentru Turcia, îm- pingînd armatele sale pe u.n pămînt la care nu putea avea nici cea mai mică pretenție și silind’o la 7 Mai 1775 să-i cedeze Arboroasa. Deși Turcia se împotrivea de la început, neavînd nici un drept să cedeze nici o palmă de pămînt Austriei, totu-și o făcu în contra tuturor regulelor drepțaței și echității, ba și în contra tratatelor existente, grație dovezilor convingătoare, actelor falșe și celor sunătore: mii de galbeni și cadouri oferite celor din an- turajul Sultanului ca: tabachere în aur încrustate cu petre scum- pe, idem pumnale și săbii) produse de ministrul Kaunitz și a- gentul său austriac din Constantinopole Thugut. Fiind cunoscut ori-cui cum Austria a știut tot-deauna a se folosi de împrejurări spre a-și pune planurile ei ca de obicei necinstite —în aplicare, vom arăta cum la diferitele delimitări de frontieră, A- ustria își însușise, succesiv și în mod fraudulos o suprafață conside- rabilă de pămînt romînesc de 19.11 miile geografice pătrate ș.a. 2) După „Vollstăndiger Umriss der Statistik des osterr. Kaiserstaates" de Baronul Lichtenstein, Brunn 1820 pg. 69, care arată suprafața totală a Bucovinei de la încorporarea ei ca fiind de 172 mile geogr. ptrate, în baza măsurătoarei scrupuloase fă- cută de cătră maiorul Meig în anul 1777 ; 2) După „Veterlăndische Blătter“ din anul 1808 pg. 276 se arată suprafața totală a Bucovinei cu 184 mile geogr. pătrate] 3) După „ Heimatskuu.de der Bukowina, Czernowitz 1872, pg. 2, se arată suprafața totală a Bucovinei cu 189.98 mile geogr. pătrate : 4) Iar după „Bucowinaer-Nachrichten-Kalender“ pro 1896, suprafața totală a Bucovinei crește în sfîrșit în mod miraculos la 190.11 mile geografice pătrate, ceea ce dovedește clar o su- prafață totală de 18.11 mile geografice patrăte ¹ ²) furate de că- tră comisia de delimitare a Austriei, buna noastră Amică și ve- cină (?!) care pe frații Bucovineni îi sugrumă, iar pe noi cei din regat ne fură după bunul ei plac : totu-și în schimb înche- 1) l>arpuli=baraaula=cartofi. 2) (Vezi Liga, Romînă a. II 1801 pg. 376—77). 348 Vladimir Mironescu îem cu ea convenția militară făcînd alianță, adică un fel do prietinie caraghioasă și periculoasă ca „oaia cu lupul". Arătînd în cele de mai sus politica Austriei, vom ilustra în cele ce urmează, faimoasa ei administrație „germano iuda- ică", cu care se mîiidrește atîta autorul Emil Fischer, și el croit din aceiași calitate de stofă nemțească care înainte de a urma cu firul descrierel abuzurilor strigătoare la cer ale Austriei, merită să-și găsească și el prețul lui cuvenit ; iată dar : Prințul Știrbei angajînd în serviciul său după cum ni se comu- nică de anumite persoane—pe faimosul romînofob Dr. Emil Fischer —autorul pamfletului, căruia îî facem întâmpinarea cuvenită—ca me- dic pentru consultarea locuitorilor de pe moșia sa Buftea. Trata- mentul și expresiile insultătoare și murdare ce le întrebuința acest Sas original, adresîndu-se locuitorilor, este revoltător. Nu’l auzeai altfel zicînd decît: ho boilor, proștilor, oameni de nimic, dobitocilor, murdarilor ș. m. a. epitete de felul celor de mai sus. Se vede că d-rul Emil Fisclier făcea din obicinuință o re- petiție a vocabularului său săsesc în romînește, spre a nu perde prin noua sa cetățenie, nimic din originalitatea-i proverbială a neamului său, murdar în expresii și atît de mărginit, încît a deve- nit proverbial ca: dummer Sax (Sas prost), dummes Kalb (vi- țel prost), încît familiarizat cu însușirile firești ale conaționali- lor săi, a crezut de bine să gratifice la fel și pe țaranii Romîni cu epitetul „tâmpiți!“ (vezi pg. 290), zicînd că ei „sînt mal mult proști decît răi..." Totuși, cît privește inteligența țăranu- lui nostru, ea este incomparabil superioară țăranului Sas, ceea- ce afirmă și autorii străini ca geograful „Hoffmann", apoi et- nograful Weigand ș. m. a. Rezultă dar că autorul Fischer deprins fiind cu scumpii lui boi-conaționali din patria sa originală, care prosperă fizicește după exemplarele cunoscute nouă, s’a crezut se vede, într’un moment de uitare de sine, în mijlocul lor, de altfel suntem convinși că n’ar fi dat la lumină această carte care nu este alta decît o dovadă netăgăduită de ignoranță și răutate săsească devenită proverbială. La pct. 2, că : „Cernăuțul posedă astăzi o universitate (cu „limba de‘ învățămînt germană), un gimnaziu superior..." La pct. 5, că: „Cernăuțul este un exemplu cît privește „școâlele, care arată ce s’a putut face din țările răsăritene ale „Europei, de sub administrația germană..." Și la următorul pct. că : Austria înființase pretutindeni școli „și se îngrijise înainte de toate de învățători germani...", răspund că: Fondul religionar a contribuit la întemeerea Universității Francisco-Iosefine în anul 1875, cu suma de 100,000 florini, plătind cu acesta ocazie scump titlul grațios și învățămîntul german cu banii romînești. Tot din banii fondului religionar s’a construit și înzestrat școala reală gr. ort. în Cernăuți, gimnaziul gr. ort. în Suceava, Kulturarbeit Des Deutschtums în Rumănien de Em. Fischer 349 precum și multe alte instituții culturale, care-mi scapă din ve- dere, și un număr însămnat de școli primare urbane și rurale. Pentru susținerea celor din urmă se cheltuește anual suma de 50,000 florini de la 1872 încoace. In schimb drăguții Austria prin decretul din 21 Decembre 1867 art. XIX hotărăște ca: fie- „care popor are dreptul nevătămat de ași apăra nația și limba „sa și a se îngriji de dînsele", însă numai pe hîrtie ! Și credeți că Austria s’a ținut de cuvînt? după obiceiul po- liticei ei perverse și infame, a gonit pretutindenea limba romînă din școli. Iată Austria șarlatană. Va să zică cu bani romînești se instruesc năpîrcile streine ale lepădăturilor flămînde, emigrate în țară, și tu Romîne stai, privești și cerșești milă pe banii tăi și în baza legilor călcate în picioare, de la un stat „fur" și călăii săi nemernici. Să vedeți că mîrșăvia nemțească nu s’a încheiat aice, căci pentru stabilimentul băilor din Vatra-Dornei, s’a cheltuit tot din fondul religionar peste 400,000 florini și s’a dăruit 50,000 flo- rini pentru înființarea unui spital catolic în Ierusalim, pentru construirea unei biserici sârbești din Viena, pentru muzeul de meserii din Cernăuți, peste un milion pentru construirea cazăr- milor din Cernăuți și suburbia Jucica de la 1885 încoace ș. a. m Și cînd în anul 1859 Statul austriac se afla în urma răs- boiului cu Franța și Italia într’o jena financiară, Episcopul Hac- man (de tristă memorie) î-i gratifică suma de un milion florini din fondul religionar nesecat și o repetă și la 1866 cu alte sume considerabile. Drept recunoștință germană pentru amabilitatea romînească, banii fondului religionar, au fost plasați de către gu- vernul austriac, în bonuri austriace cu 2 procente la sutăpe^n^ administrația fondului religionar a fost dată pe mina Nemților hămisiți și Romînii au fost și sunt pretutindene persecutați cu rău- tate fățarnică precum o înțeleg numai culturtregheril lui Fischer, acele faimoase calfe sălbatece, bețivi nărăviți, cari au devenit proverbiali și cari nu se închină decît banului și zeului bețivilor Gambrinus. Răsplata Austriei față de persecuțiile Romînilor. Persecuțiile contra Romînilor se țin lanț și aceasta nu se datorește de cît invidiei Nemților și a altor străini venetici, gra- ție inteligenței Romînilor față cu tembelismul străinilor și mai cu seamă a Nemților. Și nu numai atîta, ci însuși destoinicia, rezistența și curajul poporului Romîn este mult, dar în tăcere, apreciat. Toate focurile în răsboaiele nenorocite ale Austriei au fost deschise numai de regimentele romînești din Bucovina și Transilvania. Iar cît privește revoluția ungurească din 1848, Ro- mînii din Transilvania au dat un prețios concurs casei austriace, cînd o amenința desagregarea internă. 350 Vladimir Mironescu Iată un fragment din cele povestite de d. Șuluțiu: „Vasvari a „organisat o armată numind-o „Bocskay csapat“, și frămîntat de „dorul și de ambițiunea să săvîrșească el, ceea ce încă nimărul „nu i-a succes: a învinge pe lancu. a pornit deci cu 3,000 de oameni și 5 tunuri, ca să cucerească munții. „In Iulie 1849 s’a dat lupta la Fîntînele între armata lui „Vasvari și glotașii Romîni, comandați de tribunul Corcheș, care „avea 123 vînătorî și 317 lănceri, apoi femeile din Marișel co- „mandate de Pelagia Roza, toate călare. „Lupta a fost înfricoșată : au luptat piept la piept. Vas- „vâri a luptat în fruntea legiune! sale ca un leu, îndemnînd-o la „atac. In urmă a căzut mort de pe cal, lovit de lancea lui Tudor „Gavrilă. Astfel i s’a împlinit visiunea de a fi înmormîntat la „Fîntînele^. Iată o mînă de bărbați și femei Romîni bat o legiune de Măgiari-emberi. „întreaga legiune a lui Vas vâri a fost nimicită ; cei mai „mulți ofițeri și 180 feciori morțl; arme, tunuri, cai, 100 de boi „ș. a. au căzut în mîinile Moților (țărani Romîni din munții a- puseni¹) Drept mulțumire, știm cum a răsplătit Austria lui Avram lancu!.... „Și nemuritorul viteaz colonelul David Urs din Mărgineni²), „(Comitatul Făgărașului) luă parte ca locotenent în campania mi- „litară a anilor 1848 ș. a. în luptele de la Oșorhei, la asaltul de „la Lorinczfalva, la lupta de la Urmos și în cea delaHidig; iar în „campania din 1849 el s’a luptat la Simeria, la Cason-Nifalău și „la Bicsad. Din aceste lupte el eși cu „Crucea pentru merite mi- „litare....u In luptele Austriei contra Italiei, maiorul Urs s’a dis- „tins în mod extraordinar în luptele de la Solferinos, susținînd „patru oare punctul Medole numai cu 10 companii și 2 tunuri „împotriva unei întregi divizii franceze de sub comanda lui Luzy“. „Această apărare (zice Lukes, Militărischer Maria Theresia „Orden, Ed. II Viena, 1891, pg. 154) susținută contra unui ini- „mic de 4—5 ori mai puternic, se prezintă cu atît mai strălucită „dacă considerăm dificultățile terenului de la Medole și împreju- „rarea, că patru companii de ale maiorului Urs erau ocupate ca „avant—posturi și îi erau, așa zicînd, luate din mîini. Dar extra- „ordinara însemnătate a apărării Medolei a recunoscut’o și raportul „oficial al dușmanului în „Monitore“. Prin ținuta vitejească a maio- „rului Urs, a fost scutit armata împărătească de o mare catas- „trofă. In urma acestei lupte maiorul Urs primi ordinul Coroanei „de fer, ci. III și ordinul Maria Teresia, care’l înălță la rangul de „Baron. „Resboiul contra Prusiei și Italiei îl chemă din nou la fapte „mari. Ca și cînd ar fi fost predestinat de soartă, zice Lukes, că fi, 2, vezi Liga Romană II, 1897, pg. 43x și 526). Kulturarbeit Des Deutschtumc în Rumănien de Em. Fischer 351 „el să fie și să lupte totdeauna în puncte, unde lupta era mai „strașnică și unde trebuia biruită o putere dușmană covîrșitoare, i se încredința lui comanda celebrei insule și a fortărețe! Lissa, „cel mai strategic punct în lupta cu Italia. Apărîndu-se insula „cu bravură în contra forțelor inimice ale flotei italiene. Baronul „Urs acum deja colonel, reuși să oprească înaintarea acestei flote „pînă la sosirea escadrei imperiale de sub comanda amiralului „Tegetthoff." „Dar baronul Urs avea o mare scădere în ochii adversari- „lor și rivalilor săi din Austria; era Romîn și ținea cu mîndrie „la neamul său. Astfel în urma intrigilor ungurești, el fu pen- „sionat....“ Lui Tegetthoff i s’a înălțat pe Ptraterring la Viena, o co- lumnă pînă’n slava cerurilor, iar Romînul Urs fu trimis la pre- umblare. Iată cum știe Austria să fie necunoscstoare ? In cele ce urmează, redau în culori vil mizeriile. și persecu- țiile neomenoase ce au îndurat și îndură și astăzi încă, Romînii buco- vineni din partea administrației germano-iuded-austriace, în frunte cu culturtregheril lui Emil Fischer, acești vampiri fără simți și scrupul. (Vezi părți din Istoria Romînilor bucovineni de Const. Mo- rariu preot, Cernăuți 1893, pg. 30—32). „Ca să vedeți sălbătăcia aceia, iată dăm aice cîte-va dovezi „scoase din gazeta „Revista politică din Suceavaucare scrie așa: „Sunt încă unii bătrînl cari istorisesc, că pe vremea directorului „Theil de la școala capitală din Suceava, școlarilor romînî li era „foarte aspru oprit de a vorbi între olaltă romînește. Și dacă to- „tuși se întîmpla că un oare-care școlar romîn vorbea în limba sa, „apoi îi anina de gît un măgar tăiat din hîrtie ori zugrăvit „pe o tablă de lemn de care era legată o ață și măgarul acela tre- „buia să-1 poarte școlarul romîn în decursul întregei săptămîni „pînă Sîmbătă. Sîmbătă îi chema apoi pe școlari din toate cla- „sele la un loc și toți aveau dreptul de a scuipa asupra păcătoșilor „Romînî cari aveau măgarii la gît..,..u „Și mal tare chinuiți erau copiii Romîni de răul limbei ro- „mănești, între anii 1834 și 1850 de învățătorii poleci de la școala „primară din Cernăuți, anume Varnicki, Malawski, Sabara șiPa- „ulowicz.“ Iată ce scrie despre aceștia „Revista Politică^: „învățătorii „numiți alegeau dintre băeții fiecărei clase, mai mulțî censori „(monitori aut.) pe cari anume îi punea să iea sama cari școlari „vor vorbi românește. Censorii aceia erau de două feluri, censori „mai mari și censori mai mici. Fie-care laiță din clasă avea cîte „un censor mai mare și unul mai mic și toți censorii fără deo- „sebire aveau cîte o tăbliță de „lemn pe care era scris nemțește „cuvîntul „semn pentru HrnbăL Tăblițele acele erau ciuma limbei 352 Vladimir Mironescu „romanești. Cum auzia un censor (monitor) că oare-care școlar ro- „mîn, vorbea românește, pe loc îi cla ciuma în mînă și bietul bă- „iet o primea plîngînd căci trebuea s’o primească. Dar ca să scape ,,de pedeapsa ce’l aștepta, băietul pîndea să audă vorbind pe „alți școlari și ast-fel da ciuma în mîna al tuia “. „Adunîndu-se a doua zi școlarii prin clasele lor, se înțelege „că ciumele-tăblițe trebuiau să se afle în mîinele unor copil ro- „mîni, și să fie toate, adică să nu lipsească, nici una. Acuma cen- ,,zorii strigau : dați tăblițele încoace! Eșind cei cu tăblițele din „laiță, censorii le porunceau cu asprime: „Garați-vă la locul de „rușine. Locul acela era lîngă tabla școalei. Pe el se puneau la „rînd școlarii romîni ținînd tăblițele ciume în mîinile lor plîn- ,.gînd pentru că acuma aveau să fie pedepsiți". „Intră poleacul învățător în clasă“. „Voi sunteți cei nepocăiți?—zice el către cei de lîngă ta- „blă—„bățu ’ncoace !" Acuma băeții erau întinși pe laiță și sel- „batecul învățător (culturtreglier german, sau leali) începea a îm- ,,blăti dosul ca să le bage minte în cap‘\ Să vedem ce spune un învățat german cu numele : Scli fie în „Almanach fur deutsche Kultur und Bildung pro 1894“ „Lim- „ba este odorul cel mai scump al spiritului unui popor și cine „vrea să intre în acest sanctuar al națiune!, acela trebue să fie „naționalisat pînă la un grad oare-care. Dacă se aude așa dar de „oare-și care parte zicîndu-se că ținerea cu tenacitate la particu- „laritățile și însușirile sale naționale, e numai o prostie națională apoi'acela dovedește prin această sentință pripită o decadență mo- rală evidentă și o ignoranță psihologică^. Să vedem ce spune eruditul nostru istoric dr. Emil Fisclier despre noi. Vezi pg. 226, rîndul al 16-lea de sus: „In toată „Europa nu se găsește ușor un alt popor atît de naiv, ca popo- „rul romîn care să ție cu atîta statornicie îndărătnică la datinile „și obiceiurile străvechiu. Iată decadența morală și ignoranța psihologică a autorului Dr. Emil Fischer constatată de însu-și conaționalul său „SchofleV „Acesta urmează apoi: „In limba unei naționalități culte se „păzește ființa naturei sale. Apăsarea, nimicirea limbei, e simțită de „fiecare popor tot așa, ca și cănd i s’ar rupe limba din gură și „numai calfe sălbatice, lipsite de ori-ce noțiune de judecată să- „nătoasă, pot comite o atare crimă față de un întreg popor. Cine „nu stimează națiunea streină, nu e vrednic nici de a sa proprie^. Poate crede autorul Fischer că ultima frază a învățatului „Schofle“ privește exclusiv poporul german și numai năzuințele sale, deoare-ce d-sa după o ședere de 32 ani în mijlocul nostru, ne calomniază și ne insultă, ca și cum am fi niște sălbateci fără nici un trecut și fără aspirații mai înalte, pripășiți așa din senin în mijlocul Europei? (Va urma) Vladimir Mironescu. z TEATRUL IN MOLDOVA (Urmare) STAGIUNEA 1875—1876. Teodor Aslan continuă cu direcțiunea leatrulut Național. — Pro- gramul și compunerea personalului artistic al Teatrului.-— Non- ele operele anunțate.—Deschiderea stagiune^ cu opereta Girofld- Girofla.—Prima reprezentațiune a pieselor Năbădăile dramatice și Princesa de Trebizund.— Reprezentarea operetei originale Scaiul Bărbaților, compusă de Gheorghe Bengescuₜ muzica de Emil Lehr.—Reprezentațiile date de canțonetistul I. D. lonescu. Reprezentații date de elita societății ieșene.—înființarea teatrului de vară de la Chaieau aux Fleurs,—Alt teatru de vară înfi- ințat în Grădina Primărie?. Pentru stagiunea aceasta, vedem că Primăria încredințează direcția Teatrului Național tot lui Teodor Aslan, însă fără a-i mai acorda nici o subvențiune alta, decît localul teatrului, în- trucît după cum se vede Consiliul Comunal își făcuse con- vicțiunea din stagiunea precedentă, că trupa lui Aslan, mergea foarte bine atît moralmente cît și materialmente mai ales cu reprezentarea în nenumărate rînduri a operetei Fata Mamei An- go₇ pe care o jucase atît în Iași cît și în Capitală și alte orașe din provincie. Așa fiind, Directorul Aslan, organizează și pen- tru această stagiune o trupă cu personal compus mai mult în vederea reprezentare! unor operete traduse din franțuzește. La 10 Octomvrie 1875, el publică programul, stagiune!, cu- prinzînd operete, vodeviluri, și comedii pe care’l dăm aici. •Programa Stagiune? 1875—1873 Personalul trupei D-na Smaranda Merișescu D-ra Ana Dănescu „ Amelia Welner „ Aneta Florescu „ Tudora Marinescu D-nii P. S. Alexandrescu Arhiva w Petru lonescu „ Grigore Manolescu „ Dimitrie Pruteanu „ Leon Grigoriu „ Dimitrie Gălușcă 3 354 T. T. Burada Elevi Pleșescu, Leon, Popilian Georgescu, Mardare, Arbore D-ra Ecaterina Dimancea „ Maria Căpreanu Corifee D-ra Elena (Luța) Botez D-na Ecaterina Sacară Șef de capelă Niedola Companschi, Șef de orchestră E. Lehr Orchestra Regimentului II de Roșiori Cor compus din 32 persoane. Piesele din care se compune repertorii. Operete Girofle-Girofla Princesa de Trebi- zund Briganzii Fata mamei Ango ludita și Olofem Dl. Sufleori va sta acasă Vodevile Comedii Năbădăile dramatice Tn circa unui ginere Telegrafii electric Nepotul în locul Mo- Nunta lui Muțunachi șuiul Lumpatius vagabun- Bani pe fereastră dus Ordinul este de a Capelmaistru de Ve- sforăi neția Darul Socrului Băiat sau fată. etc. etc. etc. înainte de deschiderea stagiune! vr’o cîțî-va dintre actori se hotărăsc să dee mai multe representațiuni pînă ce se va în- cepe stagiunea, așa: Duminică în 7 Septemvrie, în sala teatrului național pen- tru beneficiul unora din artiștii romînî, se joacă piesele urmă- toare : Vlăduțu mamei, comedie națională, Văduva cu camelii) comedie tradusă din limba franceză, Her von Kalikenberg. canțo- netă de loan lanov. Artiștii ce au luat parte la aceste repre- zentațiuni au fost: D-rele Amelia, Botez și Patrașcu, și D-nii Popovici, Alexandrescu și Leon. Intre antracte s’a jucat danțul național intitulat Romanul. (Curierul de Iași No. 95 din 5 Sept. 1875). Duminică 5 Octomvrie 1875, s’a reprezentat de cătră trupa romînă piesa, Domnul care"șl uită punga-) comedie în 1 act, Re- crutația sau Florin și Florica) comedie în 1 act, și Un pahar cu apă) comedie. In antracte Leon a jucat Romanul danț național. (Curierul de Iași No 107 din 5 Octomvrie 1875). Stagiunea s’a deschis în sara de 6 Noemvrie 1875, prin re- prezentația extraordinară a piesei Girofle-Girofla) operetă bufă în trei acte de A. Vanloo, tradusă de G. Bengescu x). Această operetă fu a doua încercare în acest gen, după sucesul obținut 1J Această operetă s’a tipărit în Tipo-Litografia H, Goldner. Iași 1875. Teatrul în Moldova 355 în precedenta stagiune cu Fata mamei Ango. Opereta Girofle- Girofla, s’a jucat cu un succes deosebit, fiind pusă în scenă cu multă îngrijire; cu costume și decoruri noul, așa că ea s’a mai repetat de cîte-va ori în cursul acestei stagiuni. La 20 Noemvrie s’a jucat iarăși opereta Fata mamei Ango. După aceea a început a se reprezenta și comedii, drame, vodevile etc., din care vedem că Joi, la 4 Decemvrie se joacă Lipitorile satului, comedie originală în 5 acte de V. Alexandri, iar la 7 ale aceleiași luni se reprezintă piesa dramatică Don Juan de Marana, în 5 acte și cu mare spectacol. La 11 Decemvrie se joacă pentru prima oară o comedie nouă originală, intitulată Logodițil, compusă de Gh. Bengescu, precum și piesa însurățeii, operetă în două acte de Matei Millo, muzica de Flechtenmacher. Duminică 28 Decemvrie, s’a jucat Năbădăile dramatice, farsă cu cîntece, în 4 acte. Piesa este un șir de parodii asupra diverselor genuri ale teatrului, și a fost bine jucată. S’a obser- vat de mai mulți din public, că d-ra Amelia, cînd a jucat cu tot ridicolul ce vroia se dea jocului său spre a fi în spiritul piesei, a avut momente adevărat tragice în gest, în expresiune, și în dicțiune, în cît prin faza parodiei a lăsat să se vadă un lalent real pentru tragedie. Duminică în 11 Ianuarie 1876, s’a reprezentat iarăși ope- reta Fata mamai Ango, Joi 22 Ianuarie s’a reprezentat pentru întăia dată piesa Principesa de Trebizund, operetă bufă în trei acte, de Gh. Nuitter și E. Trefeu, tradusă de Gh. Bengescu x), muzica de Jacques Offenbach ; orchestra a fost dirijată de capelmaistrul Niedola Kompanschi. Această piesă s’a mai dat pentru a doua oară la 24 Ianu- arie, ca reprezentațiune extraordinară. La aceste reprezentații d-na Merișescu și D. Popovicî au executat foarte bine rolurile lor. ..Toate operetele bufe zice Cw- r ierul de Iași No. 9 din 25 Ianuarie 1876, sunt decoltate, unele mal puțin altele mai mult; îngrijirea ce se dă păpușei de ciară, clasează pe Princesa de Trebizund în rîndul celor prea decoltate. Dacă în tirgurile mari, în Paris și Viena se dau asemenea re- prezentațiuni, inconvenientul nu e de tot mare; acolo sunt mai multe teatruri, în fiecare seară cineva n’are de cît să se decidă între opera italiană, franceză sau germană și între tragediile sau comediile autorilor clasici, între dramele alese și între vodevilu- rile de bun gust. Odată gustul bine format și bine întreținut, poate risca a vedea din cînd în cînd și cîte o operă bufă. A nu vede în fiecare sară de cît asemenea reprezentațiuni, ca Girofle- Girofla și Princesa de Trebizund, este a pune la o grea încer- 1) Această operetă s’a tipărit în Lito-Tipografia II. Golclner, Iași, 1875. 356 T. T. Burada. care și gusturile cele mai bine formate, a sili pe mulțime de lume să nu mai meargă la teatru, în fine a pune pe părinți în pozițiune, să nu mai poată procura distracțiunea teatrului copi- ilor lor, sau a le da o educațiune bufă“. Joi în 5 Fevruarie 1876 s?a reprezentat în beneficiul d-rei Dănescu, Alegerea de depvdațî, comedie în versuri de G. Sion, Cine vrea poate, comedie tradusă din franțuzește de Căpitan Bu- jcreanu, și Doi surzi, vodevil într’un act, tradus de N. Lucliian. D-ra Dănescu a escelat mai cu samă în piesa Cine vrea poate a avut momente patetice ca e?