INUL XXI. Ianuarie 1910 No. 1 O- ------- L.-=O ARHIVA ORQBIIKb SOBIETflTn ȘTIIHTIFIBE ți LITERARE oooooo D I N I RS1. oooooo APARE ODATĂ' PE LUNĂ SUMAR Pagi M. Strsjan.—Conflictul între știință și religie 5 Ana Conta Kernbach. —Primavara (versuri) 11 T. T. Buraâa.—Teatrul în Moldova (urmare): 12 N. RMnlescu-Niger.— Mîngina (versuri) . 24 Mita.—Scrisori deschise de la Romînil de peste Ocean 26 Em. Grigarevitzsh -Dicționarul geografic al Bucovi- ner și critica d-luî VI. Mironescu . . 30 Arhier. Narois Crețnloseu.— Inscripțiile monăstirel Neamțn. . .37 DĂRI DE SAMĂ .Wsile Pîrvan — M. Aurelius Ve.rus. și L. Aurelius Coinmodus. (studiu isoric) . 42 Cronica . . . . 46 han Anârkșescu.— ț Teohari Antonescu .. . 46 Pentru orice priyeșts redacția și adiHiuistrația, a sa adresa d-lui A. D. Atandsiu^ profeto^ lași. ABONAMENTUL 10 LEI PE Âfl ARHIVA, organul Societății Stiin (ifice și Literare din IsșT Membri și colaboratori în 1910 : Președinte. Teodor T. Bnrada Membri : Gh. A dan, profesor, publicist. A. D. Atanasiu, profesor la școala Artelor Frumoase. A. A. Bădărău, avocat, f. profesor, fost ministru de justiție. N. A. Bogdan, publicist, funcționar la primăria de Iași. Gh. F. Botez-Gordon, publicist, secretar-profesor la școala de arte și meserii. T. T. Burada, publicist, artist, profesor, membru cores- pondent al Academiei, etc. Eus. Calognomu, publicist. D-na Laura Constantinesczi, profesoară. Arhiereul Narcis Qrețulescu, f. starețul mînăstirei Neamț. Dr. Leon G. GosmoviA, profesor universitar. Gonst. Doboș, publicist. T. Găvănescul, profesor universitar. Gh. Ghibănescu, profesor, publicist, membru corespondent al Academiei. llie. Ghibănescu, profesor. D. Greceanu, fost ministru de justiție. Valeriu Hulubă, profesor. Dr. 8. Konya, farmacist. D. Longinescu, avocat, publicist. Mihail LzmgiaHU. Dr. George Melăiciu, medicrj șef al spitalelor Madona Dudu din Craiova. VI. Mironescu, arhitect, p\Ui/b. Gh. Nădejde, profesor, dire< o . gim. Ștefan cel Mare, publicist. Dr. I. Naum, avocat, fost -'‘or al Penitenciarului Focșani. Dr. Th. Nicolau, profesor liceul internat. Dr. G. Pascu, publicist, subdirector la Biblioteca Statului Iași. V. Popoviă, judecător. N. Băduleseu^Ng r, publicist, București. Eug. Bevent, profesor, publicist. Romulus Sevastos, profesor. G. D. Stahi; pictor, fost director Artelor Frumoase Iași. Dr.M. Strajan, profesor, etc. I. O. Tăzlăoanu, institutor-director. Gaton Theodorian, publicist, funcționar. Mihai Tomida, profesor, director Liceul ni Internat. Biria Xenopol^ publicistă. A. D Xcnopol, profesor universitar, membru al Institutului de Franța etc. etc. A. Phdippid(\ profesor la Universitatea din IașT, Membru al Academiei N. Zaharia. publicist: Secretar: A. D. Atanasiu ARHIVA OROflHUL SOCIETĂȚII ȘTI1HTIFICE $1 LITERARE oooooo DIN IRȘI oooooo APARE ODATA PE LUNA ANUL AL XXI-lea (1910) IAȘI TIPOGRAFIA H. GOLDNER, STRADA PRIMĂRIEI 1910 RRHIVR ORGAHUL SOCIETĂȚII ȘTIINȚIFICE si LITERARE DIN IAȘI Q ...t-.... . . ===O Anul XXI. No. 1. Ianuarie 1910 O--■■■ ¹.-.................. ---------~-~O „Conflictul între știință șl religie" Nu de mult m’am văzut silit a reproba, în „Revista cui' iurală" din Craiova, părerile relative la contrastul între reli" gie și știință ale unui tînăr preot, care îmi tăcea imputări pentru laudele aduse în „Gazeta Transilvaniei" din vara tre- cută, marelui naturalist Haekel, ale cărui principii filosofice mă încercam de altfel a le combate. Zilele acestea cetind bro- șura cu titlul de mai sus, m’am simțit îndemnat a lua aceeași atitudine față cu un naturalist care vrea să ne ducă la un extrem opus celui religios, la înlăturarea religiunei. Sunt si- gur că, prin aceasta, n’am să cîștig grația nici a unuia,, nici a altuia, nici a preoților, nici a naturaliștilor. Dar cred a-mî împlini o datorie. Din prilejul unei propuneri, care n’a putut-o face în consiliul profesoral, la începutul anului curent, de a se înlă- tura sfeștania bisericească la începutul cursurilor universitare, obiceiu care nu se află la alte universități, d-1 Dr. Thiron, pro- fesor al universității din Iași, „a crezut util a formula acest memoriu, care atinge—zice d-sa—una din cele mai înalte pro- bleme dintr’un stat, adecă acea a existenței religiei de stat". Dacă autorul s’ar fi mărginit numai la această problemă, la chestiunea despărțire! biserice! de cătră stat, principiu a plicat în țările civilizate din America de Nord, și în Franța : poate că cel mai însemnat argument, care i s’ar fi putut o- pune, ar fi înapoiata stare de cultură a poporului și clerului romîn, argument altfel destul de tare pentru a dovedi nema- turitatea unei asemeni idei pentru țara noastră. Insă d-1 dr. Thiron vrea să ne probeze, nici ma! mult nici mai puțin, de 6 M. Strajan cit că religiunea și preceptele ei, fiind învechite, „sunt inutile și dăunătoare din toate punctele de vedere" (p. 9); că biserica și religia ortodoxă romînă,—cuvintele sunt subliniate de d-sa,— nu e și cu atît mai mult nu va fi nici în viitor de nici o u- tilitate statului", (p. 13) ; că „țăranul romîn, cînd va vede și se va folosi de aceste îmbunătățiri sociale—adecă de suprima- rea cheltuelilor publice și particulare pentru susținerea bise- ricei și a clerului, care absorb o sumă colosală, zeci de mili oane pe fiecare an din averea națională—el va pricepe, că poate fi fericit fără religie și fără biserică și numai printr’o simplă morală", (p. 10). „Trebue deci—continuă autorul memoriului — în țara noastră să începem a conlucra pentru emanciparea poporului romîn de sub jugul bisericei, eliberîndu i mintea și economi- sîndu-i banul pentru alte nevoi utile.. E o adevărată crimă și o risipă colosală, ca banul public să se întrebuințeze pentru clădiri de biserici, în loc de școli și alte instituții moderne", (p. 10). Consequent acestor idei, autorul propune desființarea Cassei bisericei și suprimarea bugetului ei, aproape 8 mili- oane anual, desființarea facultății de teologie și a seminarii- lor (p. 9 și 12). Și ne spune, că în Iași s’a constituit o socie- tate a liber-cugetătorilor din Bomînia și aceasta își va propune a scoate o revistă întitulată „Rațiunea", care va lucra în a- ccastă direcțiune, ocupîndu-se cu științele pozitive și filosofice, cu morala independentă și critica religioasă, (p. 11). Am aratat aci cuprinsul memoriului d-lui dr. Thiron, care în broșură e desvoltat pe 17 pagine și ilustrat cu citați- uni și nume celebre de savanți străini și romîni. La sfîrșit d-sa se declară „foarte fericit că a putut da publicității com- plexul acestor idei și studii, pe care le urmărește de mai mulți ani" (p. 16) Această mărturisire trebue să ne atragă luarea aminte cu atît mai mult, cu cît dl. dr. Thiron ne spune, că aceste prin- cipii nu sunt numai ale sale, că ei sunt o pleiadă sinceră și devotată, cari se vor sacrifica acestor idei sincere și progre- siste. Nu ne îndoim de sinceritatea și devotamentul d-sale și al soților sei; dar ne îndoim și nu credem în adevărul și spi- ritul progresiv al principiilor profesate de dînșîi E oare corn patibilă această profesiune de credință cu rolul unor savanți înțălepți, cari, cînd vorbesc și scriu, nu sunt preocupați nu- mai de ideile lor, ci se gîndesc și la aceia, între care și pen- tru care scriu? Sunt ele în armonie mai ales cu chemarea u- nor profesori și educatori ai tinerimei ? Intrebatu-s’au dînșii, dacă în starea culturală de astăzi a clerului și poporului ro- mîn e la locul și timpul său o propagandă, nu în contra re- ligiunei, ci și numai a despărțire! ei și a bisericei de cătră stat ? Așa aii făcut Pasteur, Darwin, H. Spencer, și alți sa- Conilictul între știință și religie 7 vanți citați de domniile lor, în țeri în adevăr civilizate, nu ca țara noastră? Dar aceștia sunt evoluționiști, nise va răspunde. Așa e. Și noi suntem și ar trebui să fim cu toții evoluționiști și pro- gresiști ; pentru că acesta e caracterul atît al științei și cultu- rei cît și al religiunii. Insă domnialor, ca naturaliști, trebue să știe, că evoluțiune nu va să zică revoluțiune. Intre aceste două idei e o mare deosebire. Revoluțiunea darmă și nimi- cește, evoluțiunea creează și ameliorează. Temelia evoluțiune! și condițiunea progresului, pe terenul moral și intelectual ca și pe cel economic, este tradițiunea, precum pe tărîmul fisio- logic este ereditatea fisiologică. Natura nu face sărituri, ne spune o maximă veche și înțăleaptă, rămasă de la străbunii noștri. Și știința experimentală a dovedit astăzi adevărul a- cestei maxime nu numai în viața omenească și, în general, în natura organică, ci și în natura neorganică. In geologie d. ex., vechea teorie a lui Cuvier, despre „revoluțiunile glo- bulul“, este înlocuită azi cu teoria lui Lyell, despre transfor- marea înceată și continuă a suprafeței pămîntești. Embriolo- gia și filogenia ne arată cum un individ, în stare embrionară, trece prin toate formele organice, proprii speciilor din care își trage originea; și cum el rezumă în sine toate însușirile necesare pentru conservarea vieții, cîștigate de generațiunile anterioare în greaua luptă pentru existență, în curs de mili- oane de ani. Și ceea ce este pentru dezvoltarea corpurilor organice le- gea eredității fisiologice, aceeași este pentru viața sufletească a omului tradițiunea, în înțălesul ei cel mai larg. Putere-ar fi omul de astăzi ceea ce este, fără bogata moștenire primită da la toate generațiunile trecutului celui mai depărtat, moș- tenire fisiologică, morală și intelectuală? Sigur că nu. Și cu cît un popor are mai multă putere de viață, cu cît este mai energic, cu atît ține mai mult la tradițiunile sale naționale și religioase, pentru că în ele este întrupată gîndirea, simțirea și toată ființa lui sufletească. Poate că cel mai viguros dintre popoarele moderne sunt Englezii, a căror țară este leagănul celor mai vechi libertăți și în acelaș timp, al celor mai vechi tradițiunî. Cine erau în vechime mai puternici de cît Romanii ? Și ei erau cei mai formaliști în păzirea tradițiunilor, cu deo- sebire a tradițiunilor religioase. In toate actele vieții lor, pu- blice și private se observau cu sfințenie formele rituale ale re- ligiuniî lor. Limba și credința sunt cele mai de căpitenie tradijiuni ale unui popor. Ele sunt atît de strîns unite, îneît la stră- bunii noștri limba și legea, cum numiau el religiunea, era u- nul și acelaș lucru. Cine îșl părăsea legea, părăsea și limba și neamul, și înceta de a fi romîn. Un exemplu viu de puterea tradițiunii religioase 11 avem la poporul evreu fără patrie și chiar fără limbă, căci el vor- 8 M. Strajan besc limba țării în care se nasc. Evreii formează o puternică și vînjoasă naționalitate întemeiată numai pe credința și for- mele rituale moștenite de la străbuni. Dar este o naivitate copilărească—zice d-1 dr. Thiron-— a mai erede în niște tradițiuni învechite, cari în fața științei de azi nu mai pot fi socotite de cît ca niște „minciuni con- venționale". Iar a mărturisi o credință care nu o mai ai, este fățărnicie, și a cheltui sume mari din averea națiune!, pen- tru întreținerea așezămintelor religioase este o risipă și crimă". Să mă ierte d nii naturaliști, dar a vorbi astfel mi se pare că înseamnă a nu recunoaște nici firea omenească, nici adevăratul caracter al religiunii. Și această imputare se poate face nu numai naturaliștilor, ci și celor mai mulți dintre noi ceialalți intelectuali, atît laici cît și clerici. Pentru că nici li- nii, nici alții nu ne dăm sama de spiritul religiunii și de în- țelesul simbolic și adînc al dogmelor ei. Și din această gre- șită înțălegere a tradițiunil religioase urmează conflictul între ea și știință, și slăbirea credinței în aceiași măsură în care se răspîndește știința. Adevărul nu poate fi spus de cît prin știință, zice d-l dr. Thiron. Și sub noțiunea de știință cuprinde atît știința expe- rimentală cît și „metafizica științifică", fără să bage de samă că prin acest adaos ruinează toate aserțiunile sale în contra religiunii. Metafizica, ce e drept, e de două feluri, științifică și poporală. Cea întăi se compune din ipoteza întemeiată pe datele științei pozitive, asupra lumeî necunoscute, în care nu poate străbate știința, cealaltă e simbolul credinței, întocmit după înțelegerea poporului necunoscător de teoriile mai înalte ale științei. Dar obiectul și scopul amîndurora e unul și ace- lași : expresiunea idea’ului, a adevărului ideal, inaccesibil sim- țurilor noastre și experienței, însă cătră care se îndreaptă lu- mina științei și aspirațiunile sufletului. Savantul îșî poate lua „ca normă descoperirea totală a adevărului", cum zice autorul memoriului, dar se înșală da- că crede că știința, cea de azi cel puțin, îi poate descoperi întreg adevărul. Și se înșală și acela, care își închipueșle, că îngustul orizon luminos al observațiunei noastre, că mica parte de adevăr la care a putut ajunge știința în cercetările sale asupra infinitului necunoscut, e de ajuns să îndestuleze setea de a ști a minții noastre și să dea liniștea și mulțămi- rea dorită inimcî. Azi recunosc și pozitiviștii, în contra păre- rii lui A. Comte, că metafizica e un complement necesar al științei, și că ele numai împreună ne pot da adevărata știință posibilă pentru noi. Metafizica e necesară numai pentru că prin ipotezele sale pregătește calea științei pozitive, dar și ca o hrană morală a sufletului Concentrarea cugetării asupra unei singure părți din domeniul necunoscutului și abstracțiunea de retlexiune mai depărtate este o condițiune a certitudine! științifice, și poate Conflictul între știința și religie 9 mulțămi, cel puțin pentru un timp, pe omul de știință. Ace- eași lipsă de reflexiune dă siguranța sa instinctului animal, și prin aceasta îl tace superior rațiunii în urmărirea tendințelor sale. Dar puțini sunt cugetătorii, care se mulțumesc cu această certitudine. Sufletul omenesc, cu cît e mai dezvoltat, cu atît e mai expansiv, și nu se poate mulțămi cu săraca realitate, ce i-o descopere știința. El vrea idealul din lumea necunos- cută, Iar calea cătră acest ideal i-o arată omului erudit știința, iar celui neerudit credința. Dacă dar însăși știința cea mai înaltă are trebuință de un complement ideal al ei, cu atît mai mult e necesar acest ideal acolo, unde știința lipsește sau e mărginită la îndestularea tre- buințelor materiale. Este deci o greșală a desprețui religiunea. Fără îndoială, și ea, ca toate fenomenele vieții, trebue să fie totdeauna în armonie cu știința și filozofia timpului. Această armonie rezultă din însăși simplele și sublimele în- vățături aleîntemeetorului religinei noastre, expuse în evanghelii și în epistolele apostolilor cari, cum zicea un scriitor, cuprind răspunsuri pentru toate veacurile. Din greșală de a nu ținea samă de această armonie și de progresul spiritului omenesc urmează conflictul și lupta, nu între știință și religiune, ci în- tre apărătorii lor care le înțeleg greșit. Și cît de dăunătoare este această luptă culturei, o putem vedea în țările catolice, în Spania, Franța, Italia, ș. a., unde clerul ține morțiș la li- tera tradițiunilor, și în loc să le explice în spiritul filozofiei moderne, le înmulțesc cu alte dogme absurde ; în loc să lase fiecăruia libertatea de conștiință, a consfințit ca dogmă infai- libilitatea capului bisericei, însușire care cînd și-o atribue un om și în numele ei vrea să impună altora, însemnează despo- tism. Și cum acțiunea e urmată totdeauna de reacțiune, cum un extrem provoacă pe altul, nicăir; nu se vede ca acolo de o parte cel mai înverșunat ateizm și spirit anarhic, de altă parte bigotizmul și fanatizmul religios, înfr’o luptă care aduce multe piedici și greutăți adevăratei culturi. Dovadă este starea cul- turei în aceste țări, mult mai înapoiate de cît nordul Germa- niei, în Svedia și Norvegia, în Anglia și, în deobște, în țerile protestante, unde domnește libertatea de conștiință și to- leranța în înțelegerea Bibliei. Ce enormă deosebire este în- tre America meridională, mereu zguduită de spiritul anarhic și despotic în același timp al popoarelor romanice de religi une catolică și între America de nord, dominată de rasa ger- manică a Anglo-Americanilor de religiune evangelică I între- prinderile, virtuțile și faptele acestora ne aduc aminte de vre- mile legendare ale mărire! romane. Iar la ce prăpăstii ne poate duce rațiunea singură, cînd ne lăsăm a fi conduși numai de ea și de propria ei fiică, de știința exactă, avem despre aceasta îngrozitoare exemple în re- voluțiunea franceză de la 1789, ale cărei rătăciri din timpul Convențiunel și Teroare! deveniră o adevărată nebunie crimi- 10 M. Strajan nală. Atunci încă revoluționarii, îmbătați de principiile filozo- fiei materialiste a enciclopedicilor, hotărîseră „descreștiniza- rea“ Franței și înlocuirea catolicismului cu religiunea natu- rală a „Rațiunei“. Preoții și episcopii eraiî siliți prin lege a îmbrăca haine civile și a se căsători, bisericile erați schimbate în temple ale adevărului și ceremoniile religioase în ceremonii laice. La 10 Noembrie 1793 se făcu celebra sărbătoare filozo- fică^ în care zeița Rațiunea, numită și zeița Libertății a fost prezentată convențiunii naționale sub chipul unei femei. „Po- porul nu vrea alți zeî decît ai naturei% zicea în discursul său organizatorul acestei ceremonii și al noului cult și reprezen- tantul poporului parizian. Convențiunea votează propunerea poporului, și încuviințază, ca biserica catedrală, Notre-Dame, să fie închinată noului cult, iar icoanele sfinților dintr’însa să fie desființate (La intervenirea altora, se vede mai de bun simț, au fost acoperite numai cu scînduii). Prezidentul și se- cretarii adunării, în semn de sancțiune a legii votate, dau să- rutarea frățască zeiței, reprezentată prin o actriță dela operă, îmbrăcată în haină albă, cu o manta albastră și cu căciuliță roșie pe cap, căciuliță îndatinată a revoluționarilor. Și acei care făceau aceste lucruri nu erau oameni stricați, din contra, eraiî foarte morali și virtuoși. Chaumette, care îșî luase nume d Anaxagora, autorul nouei religiuni și procu- rorul comunei Parisului, era cunoscut ca apărător și binefă- cător al săracilor, ceru și obținu desființarea pedepsei cu bi- ciul în toate școalele publice și private la requisitoriul lui: Comuna interzice femeilor publice de a umbla pe stradă, și opri vînzarea tablourilor și cărților obscene. Robespierre, îna- inte de a deveni personificarea teroare!, ca avocat era ’stimat de toți pentru onestitatea și dreptatea sa ; ca deputat al con- stituantei cerea desființarea pedepsei cu moarte, desființarea ro- biei în colonii, libertatea presei, votul universal, ștergerea pri- vilegiilor clerului: idei liberale și umanitare cari atunci tre- ceau de utopii. Și acest om „incoruptibil, care voia renaște- rea Franței și domnia virtuții, acest „AristMe" cum îl numea prietinul său intim Camil Desmoulins, acest om venerat de mulțime, aproape ca un sfînt, cînd a ajuns capul celui mai pu- ternic partid revoluționar, al «Iacobinilor, înnăbușind în sine partea cea mai bună a ființei omenești, glasul lăuntric al su- fletului, și condus numai de calculele reci și inflexibile rați- une! a devenit monstrul revoluțiuneî franceze. El trimite la ghilotină cu grămada, cîte 12 pe zi din cei mai nobili fii ai Parisului și ai Franței, pe prietini ca și pe dușmani fără de- osebire pînă cînd a fost trimis și el pe același drum. Dar cine nu cunoaște grozava tragedie a acelei epoce ? Cine nu-șî a- duce aminte de Andre Chenier, de C. Desmoulins și de soția sa Lucia Duplesis, de Danlon, alt prietin al lui Robespierre, de d-na Roland, Charlotta Corday și alții? ! Sunt două prăpăstii în această lume, zice poetul Pelofi : Conflictul între știință și religie 11 a inimci și a rațiune?. Nefericiți sunt aceia, care cad într’una sau în cealaltă! Mulți subjugați de pornirea simțimintelor și pasiunilor, pe care nu le știu înfrîna, cad în cea dintăiu. Dar nu sunt puțini nici aceia cari în unele împrejurări, cum e și epoca de criză a revoluțiunei intelectuale, prin care trecem astăzi, cad în prăpastia a doua, prin o cultură științifică u- nilaterală, care atrofiază izvorul simțimintelor morale și al aspirațiunilor cătrâ un ideal mai înalt. In literatură găsim destule exemple de felul acesta. Citez aci două din cele mai caracteristice, în două romane ale căror persoane sunt luate din viața reală : în „Weriher“ al lui Goethe, pentru victimele sim- țimintelor, și în „le disciple“ al lui Paul Bourget pentru vic- timile științei fără cultura inimei. Inima și mintea sunt cei doi conducători al omului pe căile vieții ; și ei numai înpreună ne pot arăta adevărata cale. Dar, cum zicea mai dăunăzi patriarchul literaturei și cultu- rei noastre de astăzi, d. T. Maiorescu, „inima e mai pre sus de minte“. Și aceasta ca o flacără accesorie și trecătoare, de multe ori trebue să asculte de glasul intim al sufletului, în care îșî are rădăcina sa, și în adincul căruia se află partea esenți- ală și neperitoare a ființei noastre. Ne putem lipsi de o sfeștanie, mai ales cînd ea nu este în obiceiii. Dar, vorbind în general, să nu disprețuim tradiți- unea. Ea este chivotul legii, csle sicriul de aur al celei mai scumpe comori din viața unui popor. S’o curățim mereu de rugina timpului, dar să respectăm cu religiozitate cuprinsul ei. M. Strajan Craiova 22 Decembrie 1909 Liliecii sunt în floare Și-s castani ’n floare iar, Se trezesc în minte-mi doruri Răvășite în zadar. Din noian de vremi uitate Se desprindc-un chip uitat, Ochii blînzî ca de fecioară Și surîsul fermecat. Ce mai vrei, privire dulce Și tu mîngîlos surîs ? — Ei lasațî, nu-s vremi trăite, Ci—poveste, tainic vis.. Ana Conta-Kernbach TEATRUL IN MOLDOVA (Urmare) Stagiunea 1855—1856 Vasile Alecsandri trece direcția Teatrului lux Neculai Luchian. — Instalarea unui nou Comitet teatral. — Ofisul lui Grigore Ghica Vodă.—Imnul pentru Deschiderea Stagiunei.—Personalul artiștilor români din această stagiune.— Piesele ce s'au jucat atît originale cît și traduceri.—Aprecieri critice despre execu- tarea pieselor naționale.—Reprezentația dată în onoarea zilei onomastice a Domnitorului.—Glorificarea Dezrobire! Țigani- lor și entuziasmul publicului cu acest prilej. — Benefisurile actorilor moldoveni.— Opera italiană sub direcția lux Victor Delmary.—Reprezentația dată de trupa națională în folosul incendiaților din Franța și mulțumirea ce le-a adus actorilor romîni Consulul Francez Victor Plaee. Se pare că succesul moral al trupei naționale în stagiu- nea precedentă nu fu îndestul de îmbucurător, nici pentru public în genere, nici pentru ocîrmuire întru cît vedem, că deși se încredințase Direcția lui Vasile Alecsandri, cu dreptul de a controla și censura el singur piesele ce urmau se fie re- prezentate, însă, de fapt Alecsandri trecuse direcția cătră Ne- culai Luchian, care probabil că a reprezentat ori ce piese i-a eșit înainte fără mare scrupul pentru valoarea lor literară sau morală; astfeliu Ocîrmuirea se văzu nevoită a institui un nou Comitet teatral, compus din Postelnicul Costache Negruzzi, Vor- nicul Al. Donicî și Postelnicul Ghearghe Asak% cari să contro- leze toate piesele ce urmau să fie reprezentate. Iată aici reproducem ofisul Domnesc din 19 Decembrie 1855, prin care Grigore Al. Ghica Voevod, poroncește a se ins- titui Comitetul despre care este vorba : Teatrul în Moldova 13 Noi Grigore A. Ghica Voevod cu mila lui Dumnezei Domn Țerel Moldovei Consiliului Administrativ extra-or dinar. „In privire că arta dramatică nu are numai de obiect desfătarea publicului ce că misia sa cea mai nobilă și mai im- portantă este de a indrepta moravurile și de a deschide ca- lea dezvălirei literaturei naționale ; In privire că acest ram al literaturei noastre, în starea în care să găsește astăzi, nu răs- punde de cît foarte slab misiei la care ea este chiemată. In îngrijire ce noi de a purure am avut de a favoriza propăși- rea tuturor instituțiilor și de a le opri în încercările ce ar face de a se depărta de la adevărata țintire spre care sînt me- nite. Socotim de ne aparată nevoe să se pue grabnic o sta- vilă nepotrivitei tendenți ce observăm astăzi în literatura dra- matică și spre acest sfîrșit găsim de cuviință a se enstitua de îndată în comitet a cărue misie va fi controlare piesălor des- tinate reprezentației atît în privirea moralei publice, a hota- relor în care trebui a să restrînge critica, cît și a mijloacelor prin care s-ar pute agiuta dezvălirea gustului public. „Chemăm dară luare aminte a Consiliului Nostru asupra acestei chestii de mare emportență socială și literară și ii pu- nem însărcinare de a decreta formarea unui asăminea Comi- tet care va trebui a fi compus de trei mădulări ce să vor a- lege dintre persoanele literate din țară. „Acestui Comitet să vor supune de cătră Direcția Teatru- lui Național toate piesăle destinate a să reprezenta și el le va lua în cercetare. Acele ce nu vor înfățișa condițiile de mora- litate și de gust dramatic le va respinge, iară pe acele ce le va găsi acceptabile, le va învoi cu corecțiile ce ar socoti de trebuință a să face“. No. 50. 1855 în 19 Dechembre. In urma acestui ofis, Consiliul Administrativ al Moldovei, înaintează Domnitorului următoarea Anafora : Prea înălțate Doamne Consiliul Administrativ extra-ordinar, priimind înaltul Vostru Ofis cu No. 50, atingător de instituare unui comitet, a cărui misie să fie controlarea pieselor românești destinate re- 14 T. T. Burada prezentației, atît în priivire moralei publice, a hotarelor în care trebue a să restrînge critica, cît și a mijloacelor prin care s-ar pute agiuta dezvălirea gustului public, Consiliul la chibzuirea urmată pentru alcătuirea comitetului poroncit, au făcut a sa alegire în persoanele d-lor sale Post. C. Negruți, Vornic A. Donici și Post. G. Asaclie, carii întrunindu-să să aibă a să ocupa cu cenzurarea pieselor teatrale după mărgi- nirea stipulată in nomeratul Ofis. Pentru care cu respect referează înălțime! Voastre spro definitiva hotarîre. Membrii Consiltului Administratif a înălțime! Voastre Plecate slugi Iscăliți: Catargi, Gane, P. Mavrogheni, C. Ghica. DD. A. Fotino. No. 4473 1855 Dechembre 29 zile x). Deschiderea acestei stagiuni s’a făcut în ziua de 18 De- cembrie 1855, cînd cu acel prilej se cîntă un Imn^ compus a- nume pentru această deschidere, pe careul găsim tipărit în Calendar pentru Romîn% pe anul visect 1858, tipărit în Iași în „Institutul Albinel“, Imn pe care-1 dăm in întregime aici ținînd samă de epoca in care a fost scris: Imn la ocazia redeschidere^ TeatruhA național în Iași la 18 Decemvrie 1855 Pentr’a lume! împărțală Lupta arde’n Orient, Și Titanii cu iuțală, 1). Aceste două acte se află în dosarul Secretariatului de stat No. 3905 ce se află în Arhiva Statului din Iași. 1), Titanii, Urieși giganțl, dupre Mitologie erau șese fii a hu Uranus. Țara (pămîntul) plîngîndu-să de cruzimea soțului ei, carele închidea întune recul lui Tartar (iad) pe toți fiii ce-I năștea, au întăritat pe Titanii a se re- bela, din asta ah urmat în Orient faimosul rezbel de zece ani. Lupta era îndoelnică pănă cînd Joe au trimes spre agiutor pe Centimani (urieși cu 100 mtni) prin a cărora putere Titanii fură învinși și acufundați în Tartar. Se știe că Mitologia cuprinde adevăruri’ trecute, dar asta de față poate și cele de astăzi, pentru că între Titanii Mitologiei figurează unul cu nume Okeanos, care s’ar potrivi cu Anglia, altul Iverios, uscatul, cu Ro- siea, etc. Teatrul în Moldova 15 Tuna pan Ja firmament. Dar în Moldova în Romînie De D-zeu ^umbrită, un pacinic hor Va să răsune cînt d’armonie Că-i se deschide un viitor ! Vie muzele dorite Sa ne ’nvețe a cînta, Și cu flori de noi urzite Să putem încununa Pe dulce patrie, în Romînie, De D-zeu, umbrită, al nostru hor Va să răsune cînt d’armonie Că-I se deschide un viitor! A, In cursul acestei stagiuni Direcția Teatrului moldovenesc o avea iarăși artistul Neculai Luchian, iar actorii principali cari compuneau trupa locală, fură pe lîngă Directorul și soția sa Gabriela Luchian, Teodor Teodorini, Costachi Bălănescu, Neculai Teodorii, Alexandrescu, Alecu Gheorghiu, Stefănachi I- dieriu, Frim, și alții; iar dintre femei, Merișasca, Savastița, Maria Neculau, Elena Negroni etc. Regisorul Teatrului moldovenesc era Gatineau^ iar capeP maistru Adolf Flechtenmacher. Intre piesele ce s’au jucat mai cu succes în această sta- giune, găsim următoarele : Smărăndița fata Pîndarului, co medie cu cîntece în 3 acte, de I. Dimitrescu, Femeia cu doi barbați, comedie vodevil, tradusă de N. Luchian, Jijianul, nq- devii prelucrat de N. Luchian, Cei șapte fii a Barei, melodramă, tradusă din franțuzește, Recruhil, vodevil într’un act, localizat Clopoțelul de noapte, piesă tradusă de Porfiriu, Gherghina de la Odobești, comedie, Inturnarea Plaeșului, idilă într’un act de Gh. Asaki, Bora lui Jocris, vodevil într’un act, tradusă de N. Luchian, Țiganii, idilă într’un act, de Gh. Asaki, Fiul Bra- vului, comedie tradusă, Vicomtele Garofă, farsă într’un act, Minunică băet de lut, comedie tradusă, Odaia cu doue paturi, vodevil într’un act, prelucrat de I. Porfiriu, Baba Hîrca, ope- retă în 2 acte de M. Millo, Petru Rareș, dramă în trei acte de Ghₜ Asaki, Indiana și Charlemagne, vodevil într’un act, tra- dus din franțuzește, Mila lui Dumnezeu, dramă în 6 acte, tra- 16 T. T. Buradâ dusă din franțuzește, Străchini verzi, comedie într’un act, Trîm- bița, comedie asemenea într’un act, ambele traduse de N. Lu- chian, Ștrengarul din Paris^ comedie în trei acte, tradus din franțuzește, Pus în cofă, Femeia în putină și M or ariul, trei co- medii în cîte un act, etc. Asupra chipului cum au urmat reprezentațiile teatrale în această stagiune și părerea publicului și a presei locale des- pre silințele ce-șî dădea atît Direcția Teatrului cît și actorii ce făceau parte din trupă, vom reproduce aici mai multe părți din dările de samă ce s’au tipărit în foaia Gazeta de Molda- via din acel an. Așa găsim, că în Hronica teatrală din No. 1, de la 2 Ia- nuarie 1856, un critic anonim ce semnează Aliquis de Omni- bus, se exprimă ast-feliu : „Anul 1856 au sunat l și nici o trîmbiță în piesa Romînă nu se auzi, nici o pană cît de neesercitată, au scîrțiit macar două cuvinte pentru Teatru ; se înțelege că voiîî a vorbi de cel Romîn. Am văzut și al 4-le abonament jucat, și pănă acum vechea cronică a Albinei au tăcut și ea. Din ce cauză ? Din multe, greu de înșirat și din care, una, ce-î dreptul, au fost așteptarea inițiativei de la confrații noștrii, lucru ce ni-aă im- pus sîeala de a scrie, și datoria să așteptăm provorba, „la lu- cru cunoști ce are să fie“. Ei bine! acum după ce și noi îm- preună cu publicul am petrecut 4 serate, cu osăbite emoții, suvenire și nevoe de a ni reveni resuflarea; acuma după ce ni-am încredințat, că pasul e făcut în Teatru Romîn, că după ori ce împrejurare, și în privire cătră ori ce antagonism,— pentru că astfeliu e de la natură și n’am pute crede să nu aibă el pe a lui—vedem că merge înainte ; ar fi o nedreptate strigătoare la cer să nu vorbim cînd merită — după ce am vorbit în anii trecuți și să păzim tăcere. Datoriea noastră dar e să apucăm earăși pana în mînă, cu ori ce risc, și să scriem de Teatru Romînesc, regenerat și reparat în totul, și că ast- feliu, fie cine înțălege că vom ave multe de dzis. Mai întăi însă, e cu dreptul și fără de nici o temere să depunem aice adînca-ni mulțămire ce se cuvine Guvernului, carile, în adevăr au ajuturat Teatrul Romîn, înlesnindu-1 a face pe încetul și cu siguranție pașii săi de copilărie.. „S’a jucat apoi piesa Smărăndița fata Pîndarului de I. Dimitrescu, iar actorii ce au contribuit mult la succesul aces- tei piese au fost, d niî: Luchian} Teodorini, Bălănescu, A* lecsandrescu, Gheorghiu^ Stefanachi și Frim... Teatrul în Moldova 17 „Am văzut după aceasta pe Gherghina ele la Odobeștl. Am rîs la a doua reprezentație a Recriitului de D. Luchian— Lu- chian și recrut? Și am admirat în adevăr silința, ce tînărul Teodorini ș’au dat în Clopoțelul de noapte, piesa tradusă de D-1 T. Porfiriu, carile aii avut destul succes „Ni-am reînoit aceleași plăceri și rîsete in vodevilul tra- dus de D-1 Luchian Femeea cu doi bărbați, și în fine Joi la 29 Decemvrie am asistat și la reprezentarea melodramei Lara, tradusă de D-l A. Obregea, șî Jijianu, vodevil prelucrat de D-1 Luchian. „Dacă o dramă aii putut la noi fi bine primită, odată mai ales cu jucarea unui vodevil, dacă alegerea ei au fost nime- rită pentru scenă, apoi, cu dreptul e să facem partea ce se cu- vine d-nei Luchian, care după o îndelungă trecere de timp ș’aii pus toată silința a juca rolul d’întăî din piesa dramatică și aii cules aplauzele meritate. „Apoi, cu mîna la gură spre a ni ține rîsul, vom scrîe și de Jijianu. Inchipuească-și cineva pe un soldat,—ba mai bine pe Luchian, carile este cunoscut —transformat în dadacă și încungiurat de o mulțime de copii, ce țipau la el din toate părțile ; facă-și o idee după asta de necontenitele farse ce li-aut jucat, înșălînd pe boer, în locul Măriucăi și apoi ni spue ce rîsăte aii trebuit să urmeze ? Apropo de Măriuca. „Cînd eșam de la Teatru, un soldat de santinelă zicea mer- ~gind către un altul—da de Măriuca ce mai zici ? Din parteni vom dzice atîta-i a fi serioasă și desperată în dramă și a fi tot-odată, veselă, glumeață și întărtătoare în comedie, a juca după un rol de întăea amorează, îndată un rol de subretă, so- cot că nu e ceva ușor, și aista e răspunsul meu la întrebarea publică și complimentul cătră d-na Gabriela Luchian. „D-na Merișasca, în rolul Zincăi au fost cît se poale de bine, și-i dorim să ni repeteze tot ast-feliu de roluri. Luchian au făcut pe soldatul de care am vorbit, într’un chip minu- nat, și a avut de agiutor pe d l Bălănescu, carile în rolul spi- țeruluî în adevăr au îndoit rîsul, și pe d-1 Teodorini în rolul bătrînuluî boer.,.“ In sara de 24 spre 25 Ianuarie 1856, trupa națională dădu o reprezentație extraordinară, cu prilejul zilei onomastice a Domnitorului țării Moldovei, Grigore Ghica Vodă, reprezenta- ție în care se jucase piesele Sora lui JocrLs, comedie tradusă din franțuzește de Necalai Luchian, Jijlanul cu Măriuca co- Arhiva 2 18 T. T. Burada medie originală într’un act și o idilă dramatică improvizată pentru acea ocaziune de Aga Gheorghe Asaki, întitulată Ți- ganii x), în care se introduse mai multe coruri și cîntece na- ționale, precum și vestitul cor al țiganilor din opera II Tra- vatore, executat în limba romînească de întreaga trupă națio- nală. Reprezentația se începu prin un Imn. în onoarea Dom- nitorului, cîntat de asemene de toată trupa, care electriză pe toți privitorii. Fiind că prin timpul acela s’a săvîrșit marele act al dez- robirei țiganilor, de cătră Vodă Grigore Ghrca, piesa compusă de Asaki, cuprindea deosebite aluzii la această faptă umană, și contribui foarte mult a entusiasma publicul privitor. Cre- dem dar nimerit a reproduce aici mai multe aprecieri ce le găsim scrise în No. 8, din 26 Ianuarie 1856, a Gazetei de Mei davia. întru cît aceste aprecieri conțin expresia sentimentului publicului ieșan și entusiasmul cu care a fost primit acest fapt măreț. Iată rîndurile despre care vorbim, precum și descrierea întregului subiect al piesei ocazionale a lui Gh, Asaki : „...Ear cînd cortina s’au ridicat și ni se înfățoșară șătrile întinse cu grupele de țigani, cînd corul actului al 2-le din II Trovatore se ezecută cu toată deplinătatea în limba Romînă, sporit încă prin accesorii și costume ; atunci se începu o altă senzație ; căci, asta era piesa de ocazie : Țiganii, a căreia au- tor, nu ni se spune pe afiș, însă, se recunoscu îndată de pu- blic, după gustul săîî, stil și deprinderea. Ear alegerea și des- 1). Acest idil cu cîntece „Țiganii¹¹, a fost tipărit în Iași, la anul 1856, în „Tipografia Institutului Albina¹¹', cu o prefață în următoarea cuprindere: Sclavia Țiganilor, introdusă în Moldova la o epoliă, pe cînd mai mult pu- terea de cît dreptatea era legea statului, s’au tolerat îndelung ca una ce era întrețesută cu interesele societății. Desființarea acestui abuz anti-creștin, treptat pregătită, astăzîs’au complectat după ordinul I. S. Grigorie A. Gliica Voevod. Prin asta, patria s’au aratat demnă a întră în familia civilizatei Eu- rope. Toți filantropii nu numai că au salutat cu entuziasm astă măsură, ci fiecare s’au grăbit a depune pe altarul patriei, un tribut de recunoștință și de prosfora materială. Pentru a da ocazie la o publică manifestare a acelor nobile sentimente și a recunoștinței emancipaților, s’au improvizat idilul de față, dupre caracterul etnic a Țiganilor și dupre modelul comic ce ni-au la- sat între alte scrieri anticul Teocrit. Reprezentarea aratată a acestei mici compuneri, fiecare dată s’au în- cuviințat prin aplauze unanime, care nu se pot atribui decît la sentimente de propriul triumf ce societatea serbează prin ist mare act de filantropie. Spre a împărtăși și pe doritori, carii n’ai'i avut ocazie a asista la astă reprezentare, s’au pus sub tipar ist mic product, a căruia vînzare ..Institu- tul Albinei" îl va prosfora pentru o facere de bine. Iași. Fevruarie 1856. Teatru! în Moldova 19 legarea nimerită a intrige! țesute în pastorala Ț ganii este ur- mătoarea : Un țigan bătrîn, făurar de meserie, (D-l Gheorghiu) avea două fete gemene, din care una frumoasă în toată re- gularitatea clasică a acelui neam ce se întîmpinâ une ori ; ear o alta așa de slută, după cum adese li putem vede. Legat prin jurămînt de reposata femeea lui a nu le mărita, decît într’o zi ; bietul bătrîn nu știe ce va face să împlinească poronca boerului propietar, carile, prin vatav (D-l Idieriu) îi hotărîse să și mărite pe Anghelina (d-na Luchian), fata cea frumoasă, după un Givrilă (d-l Frimu), slut, buzat și încă—chior—dăr fiu de giude ! Nenorocirea lui e încă cu atîta mai mare, cu cît Anghelina iubea și era iubită de un june păstor Cimbru, (d-l Teodorini), carile surprins de vălav păzindu-șî iubita în loc de turma de oi, mîngîind-o și îndemnînd-o a nu merge după urîtul de Givrilă, se vede nevoit a fugi de îngroziri și a se hotărî să facă ce-i va veni in gînd, ear, bieata fată, după ce în zadar se împotrivește la toate sfaturile, rostirile, măgu- lirile și vorbele dulci ale vatavului, carile își pune toată pu- terea ce o avea, spre a o îndupleca să iee pe ficiorul giudeluf, după ce ea hotărăște în față, că-i afurisită de muma-sa și le- gată a nu se mărila înaintea soră-sa ; după ce cu ochii lă- crămați îl roagă să o creadă, că la țigani, fiii incă mai as- cultă de părinții lor, se hotărăște în fine să facă cum făcu vară sa căreia nu se învoi a se mărita cu un Romîn, și să se înece în Prut. „Nunta însă, chibzuită de vătavul interesat în asta, o a pucă pe loc și nenorocita e gata după cum declară însuși va- tavu), să-și pue grumazii sub jug, căci: însoțirea sa după Con- dica țivilă Cap. II, fila 22, § 154, este hotărîtă de nelegiuită cu un romîn, carile este slobod, însă, nu slobod ca să se și însoare cu-cine va vroi ! Copila geme, cum aii gemut mii, de atîte secule, ea e gata să adaogă un blestem mai mult asupra familiilor de stăpîni, însă, cerul și-aii întors privirea astă dată și cînd după învestitura judelui Givrilă, cu toate sămnile lui de bulubașă, vatavul strigă la ceata țiganilor, că : negru cu alb nu-î tot una, de-odată Cimbru, băetul soldățit de amor, aduce extazul în public strigînd : că de astăzi înainte albul și negrul e tot una ! cînd privilegetul, în sunetul dobei, ce- tea ofisul, prin care țiganii se desrobesc, strigătele ural să trăiască Domnitorul! nu se mai înțăleg de unde vin. Senti- mentul de pe scenă se strămută în tot teatru și atunce în a- 20 T. T. Burada devăr avurăm mărturia fără eseepție, că binele făcut, în inima. Romînului este prețuit, și că încuviințarea generală a publi- cului de odată și în toată puterea ei, e glasul adevărat a re- cunoștinței ce-și depune tributul cătră acii meniți de Provi- denție, a fi mîngîerea neamului ominesc, prin ne’ncetata vo- ință să facă tot ce se crede bine ! Dar, cînd în urmă fiul bo- erului propietar veni să întărească cele cetite, și să desamă- gească pe vatavul, ce nu credea în căderea privilegiilor pen- tru robîe; cînd el declară renunțiearea părintelui său, la dri- tul desdaunărei pentru țigani ; atuncea se porni un nou șir de Ura ! Domnitorul, Ura! Boerii! reprodus cu litere pe 4 ban- diere purtate de țigani; Ura ! ce se indoi la respunsul boe- rului cătră judele Givrilă, asupra întrebărei, ce va face cu mantaua roșie și cu biciul, menite fiind a sta de acum, nu- mai de dovadă, că Moldo-Romînul, prin dreptate, au rescum* parat un viitor ferice ’ Și apoi cînd Păstorul Cimbru. își spuse istoria pentru care s’aîî înscris la oaste, cînd zisă cumcă el voește să facă ca străbunii săi, carii în pace pășteau oi, iar îit- răsboiu să luptau pentru Țară, ș’aiî mai adaos : Amu umblă vorba ’n țeară, Că în astă pumăvară Vom mina turme ’n Bugeac, Cu-Anghelina mea în brață, Cu un bucium, cu-o săneață Să trec Prutul să trec Bîcul Să fiu tot în țara mea ! Atunce, aplausele, detonările culese de toată trupa, pej care o gratulăm în astă sară, nu conteniră, ba încă se îndo- iri în cursul jocului TaranteleX, executate odată cu cuvintele boren^ de două ori repetate în mezul de Ura! Intre a țerei zile sfinte Azi e nuoul Anu, Liberu-i de-amu naiiite Cel ce’au fost țigan. Vivat! Cel ce ordonează Omenire! har, Vivat. Ce’l ce prosforează. Pe-al Patriei—Altar ! In cele întăi zile a lunel Fevruarie acel an, se dădură dduă reprezentații dc beneficiari, cea întăi pentru Teodorini;.. Teatrul în Moldova 21 și a doua pentru capelmaistru A. Flechtenmacher. Amîndouă aceste reprezentații avură un succes desevîrșit, atît prin pie- sele ce se reprezentară, cît și prin jocul călduros al actorilor, drept care vedem făcîndu-să o dare de samă amănunțită, sem- nată cu inițialele A. V. (probabil Vasile Alecsandri), în foaia din acel timp Gazeta deMoldavia, No. 12 din 9 Fevruarie 1856, în care se scrie următoarele: „După reprezentarea Benefisului D. Teodorini, așteptat și privit de un public numeros, un benefis compus din: come- dia, Fiul Bravult^ așa de bine ezecutată de d-na Gabrîela Luchian, benefițientul și d. Bălănesco ; din Vicontele Garofă, o farsă incarnată și o piesă, în care am văzut așa de potrivit pe fiecare în rolul său și atît de mult țiindu-să ansamblu în cît, tot aceea ce d. Luchian poate și vrea să facă în rolul pros- tului Garofă, rol par excellence, jucat numai de el, prin ni- meritul joc de scenă, expresie și purtare s’aîî susținut de Be- uefițientul și d-na Merișasca în rolul Damicelei-Poeta în vîrstă, cum și a conlucrării d-nei Sevastița și au isbutit așa de mult în plăcerea publică, în cît vechiul Minunică, piesă atît de mult jucată, au trebuit să se mulțămească, de astă dată a în- tărta mai puține rîsăte în public, pentru că în adevăr nici mai avea cum. „Nu vom tăgădui, că fiecare actor și-aii făcut datoria, că Benefițientul a fost același Minunică, d-na Merișasca precum și în anii trecuți ; că am văzut sprijinire în d-na Sevastița și că d-l Gheorghiu s’aîi silit pe cît se poate a respunde la rolul Bimicului Rotomag. Dar, cauza era alta și astă cauză deși cu durere, ni place însă a o aminti! In acea zi și în tocmai în acel rol, după o trecere mai de doi ani, publicul și au adus aminte că au perdut ceva, ear durerea de a nu mai vedea pe d. Neculai Teodoru, răpit încă în floarea vîrstei sale, au fost pre natural ca să impue un frîu macar momentan la veselia publică, și să depue prin asta un tribut de aprețuire cătră umbra aceluea, carile, jărtfindu-și viața pe scenă, în curgere de atîța ani au fost plăcerea lașenilor! Păstrîndu-ni dritul de a ni înturna cînd-va asupra vieței sale, trebue să spunem, că după acest benefis, ce-au deprins publicul să recunoască si- lințile actorilor prin îndesuirea sa la Teatru, într’un așa mod, că jidovimea au găsit nuouă speculă de a cumpăra și precupi biletele de Parter și Galerie, cu 7 și Î4 lei. „In fine, Sîmbătă în 5 Fevruarie am asistat și la Benefi- 22 T. T. Burada sul d-lui Flehtenmacher, junile nostru artist și capelmaistru aB orhestrei. Pe lingă piesa : Odaia cu două paturi, o prelucrare a d-lu'i Porfiriu, carile sub ascunsul nume de amator, au ju- cat însuși aceea ce aii scris și au cules împreună cu d. Bălă- nescu aplausele date, neapărat că benetîsul aii trebuit să se compue din din Baba Eîrca ! producerea sa, muzica acea plăcută, care ori cît s ar învechi piesa, va rămînea tot nuouă! Nu voiîi dzice nimic mai mult asupra succesului reprezentației, de cît că d-1 Luchian, de astă dată și-aii jucat cu tot gustul cel d’întăi, vechiul rol al Bîrzuluî așa de mult cunoscut de public, că d-na Gabriela mai jucă încă odată pe Viorica, rol înadins scris de d-1 Milu pentru d-eî, o cauză neapărată a si- linței ce și-au dat, ca prin crearea lui să respundă la aștep- tarea autorului. Așa dar, dacă piesa au mers bine, aii fost a- plaudată și strigată bis ! e neapărat și necontestat că și Baba' Hîrca, de care se ține farmecul d-luî Milo, ni-aii dovedit toată silința ce și-aii dat-o d. Idieriu, ca să susție un așa rol. ajuns să fie ingrat pentru ori ce actor ; iar cît pentru Kiosa, țiga- nul carile și în anii trecuți aii fost jucat de d-1 Teodorinb după părerea noastră putem dzice ca și publicul, că astă dată aii fost cu mult mai bine jucat ! In scurt, arătîndu-ni și mul- țămirea ce ni-aii produs auzirea pe scenă a unui vers încă tînăr, a domnișoarei Elena, soră d-nei Gabriela, în rolul în- , gerului ce ’i se încredințasă; vom mai adăogi numai, că re- prezentația piesei aii mers așa de bine, că îmbrățoșarea pu- blicului este așa de mare, în cît nu ne rămîne alta de cit să încunoștiințăm curînda reprezentație a unui benefis, compus din cele mai alese bucăți, și care de trupă se va juca pentru dl Gatino regisor Teatrului Romîn, și carile deși este Franțcz însă, prin toate acelea ce face pentru Teatru, prin silința ce-și dă de a contribui la formarea actorilor Romîni și a face ni- merita punere in scenă a piesilor, ni mărturisește că iubește teatrul nostru, ca cel mai bun și mai înfocat Romîn, și că prin inimă, faptă și purtarea sa, e, tot a publicului Romîn\ Sîmbătă în 17 Martie 1856, cu prilejul unui concert dat de frații Teodor, Constantin și Mihail Burada în beneficiul pro- fesorilor lor, Paul Hett (profesor de violină), și C. Gro (pro- fesor de piano), s’a reprezentat Orbul și toiagul său, comedie vodevil într’un act, tradusă din franțuzește de A. Manoli. Ac- torii ce aii jucat aii fost : Teodorini, Bălănescu, Idieru, d-na Teatrul în Moldova 23 Merișasca și d-Ia lonescu. Biletele erau depuse la Luchian, Ia Teatru, începutul la 7 jum. ceasuri fără sminteală. Pe urmă s’a mai jucat între alte reprezentațiuni, bene- fisurile d-nei Gabriela Luchian, a lui Constantin Bălănescu și o reprezentație la care a luat parte și Teodorini care jucase în iarna aceea în Teatrul din București. A urmat apoi și alte reprezentațiuni cari au durat pînă în luna lui Aprilie, cînd sta- giunea s’a închis. * ¥ ¥ Tot în cursul acestei stagiuni trupa de operă italiană sub conducerea lui Victor Delmary, a dat un șir de reprezentați- uni atît în abonamente cît și în benefîciuri compuse mai ales din operile cunoscute publicului ieșan din stagiunile prece- dente, între care opera lui Verdi II Trovatore, pe care Direc- ția teatrului italian, a dat o Vineri în 17 Fevruarin 1856, în beneficiul Institutului filantropic ele la Galata de sub patrona- jul casei sf. Spiridon. (Gazeta de Moldavia No. 12 din 9 Fe- vruarie 1856). După închiderea stagiune!, întîmplîndu-se o inundație ce a bîntuit mai multe Departamente din Franța, actori! mol" doveni aîî venit în ajutorul nenorocitelor victime, dînd în 22 Iulie 1856 o reprezentație extra ordinară, compusă din urmă- toarele bucăți¹): Un poet romantic, comedie în versuri de d. Millo, Șoldan viteaza cînticel comic de V. Alecsandri, muzica de A. Flech- tenmacher. Fantesie de Baer, cu temă națională (Departe sînt de tine), cu variații și cu acompaniament de orchestră, aran- jată și executată pe clavir de d-na Cosma Constanța ; Herșcu Boccengiul, cînticel comic de V. Aleesandri, muzica de A. Flechtenmacher. Doi țărani și cinci cîrlani, vodevil național într’un act de C. Negruzzi. Reprezentația aceasta s’a dat cu con- cursul a cîți-va tineri romîn! și cu osteneala d-lui Frimu.(Zzm- Irru No. 157, din 21 Iulie 1856). Consul Francez Victor Place, a mulțămit actorilor pen- tru această faptă caritabilă în termenii următori: Consulatul Francez din Iași D-ne'or Flechtenmacher și Nicolaîi, și d-lor Bosie, Porfi- 1). Zimbru. No. 159, din 24 Iulie 1856. 24 T. T. Burada riu, Frimu, Bălănescu și Flechtenmacher, artiști dramatici ai teatrului național din Iași : Doamnelor și Domnilor, Erî seara avui plăcere de a vă mulțumi din viu graiu și a vă rosti recunoștința me de generoasa inițiativă ce a ți apucat, contribuind cu talentele voastre la o reprerentațiune dată în folosul nenorociților jertfe de înecări, ce au bîntuit mai multe departamente din Franța în Iunie trecut. Astăzi, ca ocaziunea depunere! de bani ce mi se face prin d-l Frimu, în somă de 3,972 lei, product al acestei re- prezentațiuni, pentru mine este datoria unei adevarate mul- țămirî de a vă renoi expresiunea acestor recunoștinți. Eu vă rog dar, Doamnelor și Domnilor, de a primi încredințarea simțimintelor mele celor deosebite ce vă port. Iași, 23 Iulie 1856, Consulul Franței : Victor Place. (Va urma) Teodor T. Burada M Â N J I N A Șiretul și Prutul coboară de-a lungul Moldovei, strîngînd In drumul de sute de poște cuvinte șoptite plîngînd, Cuvinte și lacrimi pe care le stoarce o vitregă mină De oameni, pornită pe jafuri, pe soarta Moldovei stăpînă. Dar lată-le’n cale ținutul pe care bătrînele rîuri Luîndu’l în brațe, îl scaldă și-i stau pe de margini ca brîuri Aci e Mînjina,—urechea ce șoaptele toate adună, Și sufletu’n care durerea întregii Moldove răsună; Aci este Negri— ștejarul din falnic răsad de ștejari, Și tînăr, și plin de simțire,—stegarul ideilor mari; Aci este cuibul în care, ca oaspete de bună-vestire, Se strîng ^onjuriștn¹¹ în jurul,—prieteni și frați de gîndire. Mînjina și Negri sunt nume pe veci între ele legate, Prin oameni ce-au fost caractere, prin fapte ce sunt neuitate; Aicea sclipi ca un fulger în noapte de nori încărcată, Ideea Unirii,—sfărmarea a două hotare de-odată: Mînjina 25 Hotaru’ntre țări cosîngene cu-aceleași tradiții străbune, Hotaru’ntre clase, menite de-aeuni unei soarte mai bune, Hotare de tristă-amintire, ținute de mîim vrăjmășești De pofte și gînduri străine vitezei vieți romînești. De-aci să răsfrînse speranța ce’n inimi a dus întărire, De-aicea credința’n âzbîndă ce-a strîns în mănunchiu de’nfrățire Pe toți doritorii de luptă,—sfioși cît stătură de-oparte,— Scîntei care-aprinseră focul lipsit de-orice flăcări deșarte. Aci Moldovenii, Muntenii și-ntinseră mîna’nfrățiți, Și-un nume unic își dădură, Unirea primind fericiți Clădirii Renașterii noastre aci i s’a pus temelie : Așa propășirea de astăzi putu să se’nchege, să fie ! * Acum amintirea lui Negri e rază ascunsă în scrieri Prin rafturi de praf înălbite, doar noaptea cîntată de grieri, Mînjina se sbate în ghiare de paseri de pradă străine Ce sfîșie vechea Moldovă și-otravă-î strecoară în vine. Căsuța frumoasă de-atuncea în care cu drag s’au rostit Cuvinte din suflet pornite și care voioasă-a primit Mari oaspeți de nume și fapte,—azi vede și-aude’n durere Ce mutre, ce glasuri, ce fapte ! și sîngeră-adînc în unghere ! O ! cultul istoric se pierde ! Puținii mai pot se tresalte, Huzurul și poftele zilei înneacă pornirile nalte ! Doar vorbe de-aramă răsună cu aur frumos poleite, Fac sgomot în suflete goale și’n lupte de rînd pier topite. Azi cultul politic e’n vază : acesta înalță statui; Acesta’și plătește îndată pe bonzii în veci nesătui. Acesta clasează pe oameni în netrebnici de fire, Și’n uitați prin unghere, visînd a Moșiei mărire! O ! Negri, măreață figură de-apostol al neamului, lasă Istoria faptelor tale sub pătura prafului deasă : E numai pe-o vreme uitarea, căci epoca noastră e punte De trecere’n alta, cînd îarăș avea-vom mari oameni înfrunte. Și cum cu-admirare’mi duc ghidul spre tine și-aî tăi, în trecut, Mi¹! duc și în vremea ce vine și’l las pentru astăzi tăcut, Căci vremea ce vine ’mi-arată în tainica ei re’nviere .Curata iubire de țară, unicul izvor de putere ! 1909. N. Bădulescu Niger Scrisori deschise de la RomîniT de peste Ocean Iubite amice, Conformîndu-mă promisiune! ce ț’am dat, îți trimet prima- scrisoare deschisă, privitor la viața connaționalilor noștri, aci îm depărtata Americă !! Ca toți expatriații, siliți de împrejurări sau de nevoi, să. părăsim căminul părintesc, ducem dorul iubire! de patrie și de neam mai mult ca ori și cînd, acum în preajma sărbătorilor de Crăciun și în ajunul anului nou 1910 care bate la ușă. Evident că în convorbirile noastre zilnice, pe care Ie avem în timpul de recreați’, ne destăinuim unul altuia amintirile co- pilăriei noastre, asupra impresiilor ce ni le făcea Moș-Ajun, cum mergeam grupuri-grupuri, în nopțile de iarnă la ușa creș- tinului, spre a-î reaminti nașterea MîntuitoruluT, care a propo- veduit înfrățirea popoarelor. Dar cum acest ideal nu și l’a putut ajunge Marele Isus Hristos, nici noi nu ne facem iluzie de înfrățire sinceră printre cosmopoliții care ne înconjoară, ci ne mulțumim să ne facem o falangă puternică dintre mîndreța Romînismuluî care au depă- șit hotarele Țarilor-Romîne unde s’au născut și care acum vo- esc să-ș' încerce norocul și printre străinii, stabiliți peste nouă țări și nouă mări. Acum plănuim și noi cam unde să ne strîngem spre a organiza un pom de crăciun cu tradiționalele coruri, căci slava domnului, astăzi suntem peste 45,000 de romîn! stabiliți în Sta- tele Americane, Dar ceea ce este mai important și țin să ți-o relevez, iu- bite amice, este că pășim spre un progres real în ceea ce pri- vește mișcarea noastră națională atît pe tărîmul economic cît și cultural. Astfel la noi vei vedea pe Moțul din Ardeal lu- crînd la olaltă eu harnicul Epirot, Macedonean, Fărșirot. Buco- vinean sau Basarabean atît pentru emanciparea lor econo- mică cît și pentru prosperarea Instituțiunilor de cultură din comunele’ lor natale. De asemenea se observă de cît-va timp că naționaliștii romîn! stabiliți aic\ au putut înrîuri foarte Scrisori deschise de la Romînh de peste Ocean 27 mult și asupra Romînilor din Thesalia care ating aproxima- tiv un număr de 120—150 de tineri viguroși, cinstiți, tot odată și inteligențl, astfel că majoritatea au învățat să scrie și să citească în limba lor maternă, fapt care nu le este îngăduit în țara lor natală. Ca să-ți poți face o idee exactă despre solidaritatea Ro- mînilor stabiliți temporal în America, e destul să-ți enumăr Instituțiunile economice și culturale sociale, pe care le-au înte- meiat peste Ocean. încep cu Banca Aurora care are un capital de 25,000 do- lari. 2) Banca Romînul cu 100,000 coroane. S’a pus bazele u- mu Institut de Emigrare tot sub denumirea de „Aurora". S’a deschis o librărie a Casez Romîne de emigrare cu 18,000 de volume românești, precum și Librăria „Rommul" de aseme- nea bine asortată, Cred că ai citit în cele trei numere ale revistei Romînul din America, care apare sub direcția veneratului Părinte E- paminonda Lucaci, Istoricul de modul cum ș’au luat ființă li- nele societăți cu caracter cultural și de ajutor reciproc, printre care îți pot număra societatea „Fărșirotul" cu un capital apro- ximativ de peste 2500 dolari, societatea „Lupoaica" a tuturor Romînilor din Turcia, societatea Perivoli și Unirea a Fărșiro- ților din Grămăticoia. Dintre cele patru societăți enumerate mai sus, cea mai veche e Societatea „Fărșirotul" înființată încă din anul 1903 sub denumirea de „Speranța" astfel că în anul 1906 și-a schim- bat denumirea în „FărșirotuU încă de pe cînd număra 30 de societari, cu un capital varsat de 350 de dolari. Această socie- tate a stagnat cît-va timp întru cît la început era condusă de oameni simpli și inculți; cu începerea anului 1908 însă, a mers tot crescînd spre un progres real, sub imboldul Președintelui Constantin Carameta, iar ca secretar fiind Nicolae Cican. Dar cum societatea „Fărșirotul" s’a încorporat la Statul New-York cu începerea anului 1909, cînd a atins capitalul so- cial în sumă de 2000 de dolari aparținînd la 300 de membri activi, cari au mai înființat încă șease filiale în Statele Ameri- cane și anume : 1) în St. Louis Missuri, 2) Rhodo Island Voou- sochet, 3) Central-Folls, 4) North-Gros, Connecticut, 5) Bridge Sert, Connecticut State, iar a 6) înorașul Coritza, guvernamen- tal Monastir, (Turcia) —unde s’a înființat cea mai veche so- cietate romînească din Turcia Europeană, de către Părintele Haralambie Balamace încă din anul 1886 sub denumirea de „Diștivtarea"—trebue să recunoaștem că tot meritul se cuvine actualului nostru Președinte Sotir. A. Balamace care a luat conducerea societăței, după retragerea compatriotului nostru Constantin Carameta. Astfel că cu concursul d-lui D. Ciufecu, în calitate de se- cretar general al Comitetului central administrativ, actualul Președinte și-a dat toată silința ca societatea „Fărșirotul" cu -.28 Mita toate filialele enumerate mai sus să trîmbițeze fala Romînis- mului și peste Ocean, iar membrii ei să fie considerați ca oa- meni de ordine și iubitori de adevăr și dreptate, fără să negli- jeze și cultul strămoșesc, infiltrînd printre noi. focul sacru pen- tru dragostea de neam și limbă. Animați de aceste sentimente nobile demne pentru tot romînul, noi Romînii Fărșiroțî am proclamat ca membru de e- noare pe veneratul Părinte Haralambie Balamace,—întemeeto- rul școalelor și bisericilor romîne din Albania, ca semn de stimă și considerație că ne-a învățat din frageda copilărie, cum să luptăm pentru emanciparea neamului romînesc de pretutin- . deni, atît pe tărîmul cultural cît și pe cel economic, dînd pildă cu fapte demne de admirat în decursul celor 25 de ani de cînd funcționează ca profesor și preot în depărtata noastră patrie. Astfel că a binecuvîntat de la elevii săi ca să-i facă biografia și să-i pună portretul alături de marele Vasile Lucaci în ace- îaș număr din valorosul nostru organ naționalist „Romînul din America". Acum după ce ți-am făcut cunoscut situația Romînilor din Turcia Europeană care atingem No. de peste 1000 de persoane răspîndite în toate țările Americane, precum și triumful pe care l’am avut cu romînii din Thesalia în număr de 150—200 cate aprobă în totul programul nostru naționalist; îmi vei da voe scumpe prietene, să-ți descriu și viața fraților noștri de sufe- rință și anume invincibilii Transilvăneni, care după ce aii în- fruntat toate intimperiile viforoase deslănțuite de către descen- denții lui Arpad, n’aîi desnădăjduit că triumful final va fi a lor. Astfel că aci în departata Americă, ca să ne îndulcească cal- varul exilului,—siliți de împrejurări,—au pus bazele primelor două bănci romînești care ating un capital de peste 250,000 lei, dispun de 11 biserici romînești, 2 librării, peste 70 de societăți cu caracter filantropico-cidtural, printre care pot enumera și societatea tinerilor din New-York sub denumirea de Avram lancu. Așa dar dragul meii, după cele descrise pînă aci, îți măr- turisesc că societățile romînești din America au lîncezit cît-va timp din cauză că lipseau elementele conducătoare, dar astăzi ne putem mîndri că au pășit spre progres, sub vînjoasa mînă și ascuțita minte a veneratului dr. Ep. Lucaci care a concen- trat pe toți Romînii din New-York, sub înțeleaptă sa condu- cere. Astfel că astăzi sub preșidenția Sf.-sale am pus și ba- zele societățel de emigrare „Aurora", fiind desemnat din par- tea macedonenilor în Consiliul de administrație, compatriotul nostru D. Ciufecu, care de fapt conduce și societatea „Fărși- rotul" de cînd s’a reîntors în patrie, valorosul nostru conducă- tor Sotir A. Balamace cu delegație de a conduce filiala din Coritza. Ar fi multe de scris, dar de ocamdată să te mulțumești cu atîta și cu noutățile pe care le-ai citit în noul organ națio- Scrisori deschise de la Romînii de peste Ocean 2^ nalist „Romînul din America⁴⁴ de sub direcțiunea Părintelui dr. Ep. Lucaci căruia neamul romînesc de pretutindeni, trebue să-i mulțumească, că. a putut realiza în mic idealul îndepărtat al expatriaților din toate țările romîne, știindu-se că printre cei 45,000 de romînî, stabiliți peste Ocean, majoritatea o formează Transilvănenii, la acțiunea cărora au aderat Macedonenii. Epi- roții, Fărșiroții, Bucovinenii și Romînii din Thesalia. Astfel că în scrisoarea viitoare, o să-ți pot trimite date exacte, anume unde sunt stabiliți, numărul lor exact, ocupațiunile, precum și anume ce capitaluri aii ocupate în întreprinderile economice fie-care grup în parte; urmînd ca aceste date să-ți poată servi și din punct de vedere statistic, pentru a cugeta ce viitor se poate aștepta de la acești expatriați siliți de nevoi și împre- jură! i ...Și acum dragul meii prieten, după cîteva ore petrecute, scriindu-ți ție, iarăși mi se prezintă în față tabloul, cînd a tre- buit să salutăm pămîntul țărei de unde am plecat și cînd ca mîngîere am zis : „La revedere scumpe pămînt ce ascunzi pen- tru noi tot ce avem mai scump, amintirea străbunilor^. Și dacă din atîta populație romînească, care păstrează în ea focul sacru al credinței și’ datinelor romînești, dacă după cum scriam mai sus numai 45,000—au fost nevoiți sa treacă atîtea hotare—din casa strămoșască s'ajungă în labirintul Ame- rican, fii sigur că toți aceștia aii avut pe cuget o pasiune ne- bună, acea de a merge acolo în țara aceea unde civilizația a pătruns ca fulgerul și unde lupta pentru existență e cu ade- vărat febrilă, cînd de la copilul nevinovat pînă la bătrînul să- tul de viață luptă, luptă cu toții. In America, dragul meu, trebue să lași poezia, caracterul englezesc nu se prea împacă în aceste ținuturi cu aceste cali- tăți ale noastre, căci aici focarul de acțiune are ca deviză : ^timpul este bani'" și tocmai nouă Romînilor ne ar trebui un astfel de caracter ca să putem să ne ajungem idealul dorit. Romînul este bun, ospitalier și răbdător și poate că la aceste calități adăugind și caracterul unui Englez adevărat, ar ’fi cel mai perfect om de pe pămînt. Romînul însă a dat dovezi că se asimilează foarte bine cu principiile bune ce i-au fost streine și aceasta ne îmbărbătează cu atît mai mult, ca ajunși aici să muncim din greii fie la mine de cărbuni, fie la diferite fabrici sau hoteluri, dar să ne întă- rim caracterul și să ne păstrăm limba ; că atunci cînd dorul sfînt de patrie ne va mina iarăși acolo de unde am plecat, să ne putem mîndri cu neamul nostru ca adevărați luptători în- vingători și să servim tuturor Romînilor de tribut al aspirațiu- nilor animate de cel mai sincer naționalizm. Al tău ca frate, Mita Dicționarul geografic al Bucovinei și critica d-Iul Bl. Mironescu D-1 Mironescu Vladimir, a publicat în numerile trecute ale acestei reviste o critică neîntemeiată și împănată cu nea- < devăruri, îndreptată contra dicționarului geografic al Bucovinei, publicat de mine sub patronajul Societății Geografice din Bu- • curești. M-am întrebat de la început, care ar putea fi motivul sau tendința, ce l-a făcut pe d-1 Mironescu să se năpustească cu a- tîta furie asupra cărții în chestiune și am găsit răspunsul în două pasagii deosebite, cuprinse în așa zisa critică a d-lui Mi- ronescu, din care unul îl găsim la începutul introducerii sale, iar celalalt cam spre sfîrșitul expansiunilor răutăcioase, ce de- vin și mai plastice prin limbagiul criticului. Iată ce zice d-1 Mironescu în pasagiul de la început : „Această lucrare am întreprins’o, nu pentru a polemiza (!) . cu d-1 Grigorovitza, ci numai eu speranța că Societatea Geo- grafică Romînă, după ce se va convinge de inexactitățile co- mise în acest dicționar și de răul mare ce ar putea să ne facă străinii înarmați de o lucrare patronată de Societatea noastră Geografică, va căta să repare greșala făcută, retrăgînd din pu- blicațiile sale această carte și reeditînd a o retipări cu îndrep- tările și corecturile făcute de oameni conștiincioși și capabilu.. Nu încape nici umbră de îndoială, că aci e vorba de per- soana d-lui Vladimir Mironescu, nu doar de altcineva. Mai elocvent însă decît acest pasagiu cu desiderate atît de categorice, este al doilea. în care denunță dicționarul geo- grafic al Bucovinei ca o operă dușmănoasă, ticluită sub influ- ența străină (evreo-austriacă) pentru a lovi în romînizmul din Bucovina. Iată, in adevăr cum exprimă d-1 Mironescu această acuzațiune (Arhiva pe luna Mai 1909, p. 21b): NOTA. Direcțiunea neadmițînd polemici personale, ce nu au a face cu știința, a tăiat din introducerea răspunsului d-lui Grigorovitza. părțile prea ascuțite, publicînd întîmpinările obiective, caro pot avea un interes pentru stabilirea adevăiului. [Dicționarul geogr. al Bucovinei și critica d lui Mironescu 31 „Astfel dicționarul în amănunțimele Iui nu e de cît o ti- icluire neadevărată și absurdă, făurită spre a servi ca armă o- dicială în contra intereselor vitale ale Romînilor Bucovineni. 'Și să nu creadă cei cu influența oficială, ascunși în dosul nu- melui autorului, că nu i-ani simțit la distanță (!). iar în ce pri- vește pe autor, îl putem asigura că adevărațiî Romîm de viță (nu cu vitză... aluzie la numele meu) numesc și scriu localitățile astfel, precum le-au moștenit de la străbunii lor, deci resping cu indignare scrierea oficială absurdă a localităților adoptată de dicționarul geografic romînesc : astfel Dorna-Vatra se va schimba în dicționar, scriindu-se corect Vatra Dornei“ etc. etc. Cu alte cuvinte, d-1 Mironescu îea drept cal de bătaie străi- nizmul de care e cotropită Bucovina de la încorporarea ei în im- periul austriac și pe această dureroasă temă mă face respon- zabil de schimbarea oficială a cîtorva numiri de localități, pur și simplu pe faptul că indicînd aceste numiri, confirm și aprob pîngărirea limbei și neamului nostru romînesc, viețuitor în a- ceastă țărișoară. Remarc aci, fiind că este poate locul cel mai nimerit, că în privința scriere! numirilor localităților în dicționar, adică a scrierilor numirilor întru cît privește ordinea alfabetică strict cerută de spiritul lexical, că s’a hotărît în mod prealabil, în- tr’o anume ședință a comitetului Societății geografice din Bu- curești, la care ședință am fost chemat și eti ca autor, că co- pia verborum a dicționarului să plece dela numirile așa cum sunt uzitate astăzi de oficialitatea austriacă, punîndu-se alături dacă există cumva o diferență bătătoare la ochi, numirea istorică și dîndu-se în textul de detaliare explicațiunile cerute de spiritul național romînese. Mai relevez, că atît cazul de scriere, invo- cat aci de critica d-lui Mironescu (Dorna-Vatra în loc de Va- tra-Dornei) precum și alte numiri, cum e de ex. Gura-humora în loc de Gura Humorului, sau Cuciurmare în loc de Cuciurul Mare, cum de fapt s’ar cuveni să fie scrise, dar din nefericire nu sunt, au format obiectul unei vii discuțiuni în sinul Comi- tetului societății Geografice, rămănînd în cele din urmă stabi- lit, cum că numirea oficială actuală a localităților, orice apa- rență modificată ar prezenta ea, să fie trecută sub ordinea al- fabetică, așa cum există și vine, tocmai în scopul, de a arata c ce este și ce a fost, cum se chiamă localitatea astăzi și cum s?a chemat odinioară și pentru a nu da. bănuială la interpre- tări șoviniste, de care dicționarul ca uvragiu menit a servi in- teresul publicului romîn universal și nu numai exclusiv al Ro- mînilor din Regat, trebuia să se ferească. Se vede însă că d-1 Mironescu ar fi dorit, că la numirea Dorna-Vatra,—care de altfel nici nu prezintă o schilodire in- tenționată ci este maf mult izvorîtă din consecința separațiunei numelui generic de adaosul local poporal, consecință necesară chiar pentru ordinea numirilor cu acelaș termin inițial generic (Dorna Candreni, Dorna pe Giumălău, etc.)—ar fi dorit, zic. că în textul referitor la numirea Dorna-Vatra să’declarăm numai 32 Em. Grigorovitza decît războiri Austriei, sau cel puțin să ne răcorim prin cîteva pagini de imprecațiuni la adresa adversarilor cu stilul, limba și epitetele cum știe să se folosească numai autorul criticei. Nu era aceasta misiunea dicționarului nostru, își va îndeplini el scopul săiî național mult mai eficace, arătînd adevărul ade- vărat. D-l Mironescu uită probabil, că instituțiunea Societății Geografice Romîne sub a cărei control s’a publicat dicționarul, are și ea un prestigiu oficial și stă înainte de toate sub înaltul: patronagiu al Maj. Sale Regelui Romîniei. Mai dorea apoi, d. Mironescu, și insistă de nenumărate ori, în critica sa, să vadă la fiecare localitate reproduse legen- dele poporului cu privire la evenimentele din trecut etc., ceea ce ar fi lungit textele din dicționar peste cadrul cuprinsului prescris. Adaog că și în privința asta am trebuit să observ dispozițiunea, ce ni s’a repetat mereii de secretarul Societății Geografice (repauzatul G. I. Lahovari), de a nu încărca amă- nuntele extrageografice cu detalii cari cad în sarcina monogra- fiilor, ce se vor face cu timpul pentru fiecare localitate în parte și să mă restrîng în privința părții legendare la strictul necesar cerut pe alocurea de anume împrejurări și particularități cu ca- racter istoric deosebit. Lucrul cel mai esențial, pe care ar fi putut d-l Mironescu să-1 releveze în critica sa, dacă îi era de-al de critică serioasă și competentă, nu l-a atins cu nici un cuvînt, adică: ce în- samnă a face un dicționar geografic și încă dicționarul unei țări, care tocmai pe urma factorilor străini ce dispun de ofi- cialitatea ei geografică, a remas într’un hal de nedeslușire trist de tot. Colegul meu, d-l Arbore, însărcinat cu elaborarea dicți- onarului geografic al Basarabiei a avut lucrări prealabile va- loroase, cari cu toată oficialitatea lor rusească i-att oferit totuși * posibilitatea de a pleca de la un început făcut, un ce stabilit, îneît avea numai să aleagă ce era bun și potrivit și să eli- mineze ce era neromănesc, rău și adaos din interes oficial. Tot așa vor putea profita și domnii redactori ai dicționarului geo- grafic al Transilvaniei, aflător în lucrare, de monografiile mi- nuțioase ce există deja relativ la aceste regiuni locuite de Ro- mîni și vor face delicata, dar și mult mai înlesnită lucrare de a căuta adevărul după un calapod deja dat pe urma cercetări- lor Sașilor și Ungurilor. Eii nu am avut nimic la îndămînă și poate ’ singur dicționarul geografic al Macedoniei-, dacă se va face vre-odată, va prezenta redactorului condițiunile absolut sterpe de înjghebare, pe care le-am întîlnit la compunerea dic- ționarului Bucovinei. Dacă era să mă conduc,— cum e dispus șă mă acuze criticul meu,—după lucrările oficiale austriace, hărțile statului major austriac lucrate de ofițeri nemți și cehi, sau după cartea jubilară editată de corpul jandarmeriei buco- vinene la 1898, în care noi Romînii din Bucovina suntem tra- tați mai prejos de cît celelalte populațiuni și în chip vădit de tendențios, sau după unicul manual geografic mai de samă da- Dicționarul geogr, al Bucovinei și critica d-lui Mironescu 33 torit profesorului rutean Kozak, atunci ași fi căzut chiar în pă- catul de care mă incriminează critica, adică că am descris țara în care m’am născut, după înfățișarea ce l-a dat-o spiritul vrăj- maș al adversarilor romînizmului. Am tăcut dar ce am putut, am adunat tot ce putea servi adevărului și aprecierii drepte și din elemente fragmentare întrunite cu nespusă trudă am Înjghe- bat un început de temelie, pe care am putut să încerc clădi- rea. Și încă am trebuit să Iau odată cu folosirea elementelor constitutive romînești, așa puține cîte e-am putut găsi, și toată respunderea exactității datelor, lucru de care nu vrea să țină seamă critica, căci altfel nu ar pomeni-o cu atîta ușurință de indicări istorice greșite etc. Și cu toate aceste dicționarul în fine s’a făcut, așa cum este, și d-1 Mironescu văzindu-1 gata, s’a năpustit cu patimă să-I caute lipsurile, uitînd vechiul dicton că mai lesne e a critica de cît a face.- Caracterul unui dicționar geografic, mai ales cînd a izvo- rî t așa zicînd din nimic, exclude perfecțiunea și nici nu s’a văzut lucrare lexicografică, de natura aceasta, care să nu fi avut nevoie de adaose și complectări perpetue. Aratămi-se un singur dicționar geografic din cele apărute pînă acum, în care ar ti tot, sau care nu ar prezenta pe ici pe colo, părți, unde nu s’ar mal pute zice și adăoga ceva, aceasta o uită d-1 critic și-mi face reproșuri crunte că mi-a scăpat cutare și cutare lu- cru. E ușor de zis astfel de lucru cînd al deja un cadru și în- cepuț de operă și nu tăgăduiesc cîtuși de puțin că se va fi o- mis pe alocarea cîte ceva. Intîmplarea, sau poate altă împre- jurare fericită, cum a fost bunăoară călătoria d-sale de a a- duna material pentru expoziție, l-au făcut poate pe d-1 Miro- nescu să afle și el cîte ceva ce putea fi clasat la cutare sau cutare loc. Edițiunea viitoare a dicționarului și cine va fi în- sărcinat cu redactarea el, va ținea de sigur samă de ce s’a mai aflat de unii și alții. Cum însă între lucrurile indicate de critica d-sale sunt mal multe neexactitățl de cît adevăruri și mal multe adevăruri teoretice și fantazil de cît realități, le voiu releva aici în ordinea alfabetică cum s'au adus de cătră d-I Mironescu în acea critică, și mă voiu ocupa numai cu aser- țiunile privitoare la. cuprinsul dicționarului, așa cum se găsesc înșirate în zisa critică. D-1 Mironescu începe prin a-mi imputa că nu am expli- cat toate numele de origină străină din nomenclatura geografică a Bucovinei, precum ar fi d. e. Babin, Bălcăuțl, Boian, Cado- bești, Derehlui, Mosoriuca, Pecești, Subraneț, ș. a. Cu alte Cu- vinte, îmi cere să mă hazardez la etimologii și controverse filologice, lucruri de care nu numai că n'am avut rolul să mă ating în sensul programului lucrării, dar care nici nu țin . de competința mea. In topografia bucovineană de d. prof. Verenca se găsesc,—ce i drept,—încercări de aceste, n’am vroit însă să lunec și eu pe acest teren ingrat, unde sublimul patriotic. Ia care se tinde, se întîlnește foarte des cu fantasticul, de la care Arhiva 34 Ein. Grigorovitza se ajunge apoi uneori prea lesne și pe nesimțite la ridicol. In schimb vine însă d-1 Mironescu și se dă drept linguist și dis- cută termenii străini de natură geografică curentă, pe cari e- ram obligat să’î înșir și traduc, ca făcînd parte din limbagiul de uzanță a populațiunei romînești din Bucovina. Așa d. e. ști- ind că în regiunile muntoase de nord ale Bucovinei se între- buințază termenul gruni în înțelesul de pisc, am zis la pag. 1 a dicționarului, unde trebuiau indicați numiți! termeni, că a- cest cuvînt e vechili și de origină dubioasă. D-1 Mironescu pune numai decît termenul gruni în legătură cu gruiul și gruia din Muntenia și stabilește fără multă - vorbă, că acest cuvînt nu poate să fie decît curat romînesc. Procedura sumară și pa- triotică . Alta, mai frumoasă: In regiunile bucovinene dincolo de Prut, unde populația romîneaseă astăzi aproape nu se mai nu- mără, se uzitează termenii losova, losok, pe care i-am explicat din înțelesul slav ca însemnînd păduros, pădure, D-1 Mironescu găsește că aceste cuvinte sunt identice cu termenii uzitați și la Romînii de Sud loz, lozuitură, (schimbarea consoanei s în z e pentru d-1 Mironescu ceva întîmplător și nu’l jenează cîtuși de puțin) și are aerul să-mi spună că acești din urmă termini însemnînd în gura poporului nostru umed, băhnos, deci și în nordul Bucovinei același înțeles trebue să fie. Printr’o confuzi- une stilistică revine însă imediat cu mărturisirea că loz și liz (așa pronunță Rutenii pe los) nu pot fi de același înțeles. In Bucovina știe ori și cine, că vocalele o și i alternează necon- tenit în dialectul malorus, așa numit rutenesc, după cum adică se vorbește de popor și se scrie de cei cu :carte și au preten- ții de ortografie etimologică și derivativă din idiomele slave istorice. Astfel se scrie stol, wol (masa, boul), dar’ruteanul zice știu, wiw.După teoria savantă a d-lul Mironescu munții carpa- tini din Bucovina nordică locuiți de Huțani (cari vorbesc dia- lectul rutean cel mai rudimentar) numiți losova (Losowa—Ge- birge după hărțile oficiale) ar avea o însemnare de munți u- mezi sau băhnoși. Iată un început mic de critică mare! D-1 Mironescu trece de aci la dicționarul propriu zis și se face foc chiar de la primul cuvînt „Althiitte". Numirea fi- ind pusă așa cum se găsește în toate indexele și scriptele sta- tistice și catastrele oficiale, eu am adăogat în parenteză, lîngă numirea oficială germană observația : „romînește Huța Veche", mai jos însă, la textul amănuntelor referitoare la această lo- calitate, am menționat: „locuitorii romînl îi zic (acestei tîrle) Huța veche, nume care vine de la termenul german Hutte, scurtare din Glashiitte, ce însamnă pe romînește fabrică de sticlărie" „D-1 Mironescu crezîndn-se acum la largul său por- nește cu critica, zicînd: „Pentru ce scrie autorul întâi numirea străină ? Numirile germane trebue înlocuite în nomenclatura dicționarului cu cele romînești. D-1 critic este atît de orbit de pornirea sa prejudicioasă, în cît nu vede, că aci nicî în con- Dicționarul geogr. al Bucovinei și critica d-lul Mironescu 35 cepția cea mai națională romînească n’avem cum tăgădui că Ro- mînii din partea locului ati fost acei, care și-att formulat pro- domo numirea „Huța veche" din nemțescul „Althiitte" creat de coloniștii străini sub regimul guvernului austriac, ce i-a adus și așezat acolo. „Nu înțelegem"—zice apoi criticul mai departe,—„cum se poate (!) prefera și întrebuința intr’un dicționar geografic ro- mînesc numiri germane, dacă avem pe ale noastre?" Repet din nou, că comitetul Societății Geografice nu a fost de avizul germanofob al d-lui Mironescu și a hotărît să se pună întăi .numirea așa cum se găsește întrebuințat oficial și mai mult, s’a găsit cu cale, că numirea, oricît de străin ar suna ea, să se scrie după putință cu ortografie imitativă romînească și abia în al doilea rînd, adecă în parenteză, să se pună scrierea nu- mire! așa cum s'ar prezintă ea scrisă în original. Căci s’a avut aci în vedere corectitudinea și din punctul de vedere al dic- ționarului ca lucrare romînească, evitînd în copia verborum ini- țialele K, W, Z, Sz, Cz, etc. pe care noi nu le posedăm, ți- nînd însă în acelaș timp cont și de scrierea străină însă la pa- renteză. De cît acest lucru nu l’a observat d-l Mironescu, probă că lui i-a fost numai de a căutării nodului în papură. Treaba d-sale era să critice, nu să aprecieze. Aceeași imputare o repetă criticul și la numirea „Au- . gustendorf". îmi spune că trebuia pusă în dicționar numirea acestui sat, așa cum era ea odinioară, adecă „Mesteceni¹¹ și nu spune de loc, că sub lit. M. este înregistrată această nu- mire romînească,—și nici că putea să fie altfeliu, dat fiind că • e arhiromînească. Ba am adăogat la cuvîntul „Mesteceni" și nota : „numirea romînească de odinioară a acestei comuni, as- tăzi Augustendorf, distr. Storojineț (vezi Augustendorf)", în- trebe oricine pe d-l Mironescu, dacă aceasta e critică sau : răutate. Dar să trecem înainte. La comuna Arbore, registrele 'ofi- ciale vorbesc numai de localitatea „Arbora", deci ani pus’o și eii numirea așa, adăogînd în parenteză: „romînește Arbore'¹. Criticul vede în asta o adevărată nelegiuire și zice pe ton au- toritar de tot: “ Să se rectifice în Arbore, la nomenclatură, nu- mirea fiind romînească și împrumutată (!) de la hatmanul mol- dovenesc Luca Arbore: localitatea fu înființată în secolul al 16-lea—(ca și cum această dată istorică nu s’ar găsi în textul meu lămuritor, aflat mai jos, sub numele localității)—și cu toate aceste nu i se îngădue (! ) dreptul de a fi scrisă corect romînește, ci oficial-pocit, pe placul veneticilor, vrăjmași al nea- mului romînesc". Iar după ce și-a răcorit puțin sufletul prin a- •ceastă manifestare de indignare patriotică, d-l Mironescu îmi : spune,—și asta constitue o imputare, pe care mi-o repetă în urmă, de nu știu cîte ori,—că nu pomenesc de casa de păs- :trare și de cabinetul de lectură din această comună. In mo- imentul, cînd am adunat materialul pentru dicționar,—sunt a- 36 Em. Grigorovitza aproape 6 ani de atunci,—nu vedeam din datele ce mi s’au a- dus, nimic încă despre înființarea cabinetului de lectură în co- muna Arbore, fapt recent, care nu era semnalat, întocmai cum nu putem ști nici despre alte cabinete de lectură, case de e- eonomii, societăți cooperative cu prăvălii romînești, aceste im- putări mi se fac chiar la orașul Cernăuți înființate de atunci, in special însă ce privește casa de păstrare romînească din Arbore, d-1 Mironescu spune neexactitate învederată, căci în dicționar se vorbește de această casă și trebue să admit că criticul a trecut acest lucru cu vederea numai de năcaz că am pomenit,—după cum este și adevărat,—cum că în Arbore se află și o casă de economie a coloniei germane. Sau poate se va fi supărat d-1 Mironescu că vorbesc ostentativ de case de economii și nu de păstrare, avînd poate de gînd să ne în- vețe și romînește. La numirea „Babiir mi se impută sub formă de reproș, generalizat în urmă pe două pagini întregu că de ce nu am. pomenit în special și despre toasta mănăstire Babin, ci numai în treacăt. Observ că și în privința asta am avut directive date, mai ales de un membru fruntaș al Comitetului Societății geo- grafice profesorul universitar de istorie, d-1 Tocilescu. care mi-a pus în vedere că nu este menirea dicționarului geografic de a face pe larg istoricul mănăstirilor, mai ales a acelor care astăzi nu mai există, aceasta fiind de domeniul monografiilor speciale. Astfel a trebuit d. e. să reduc textul chiar la mă- năstirile mart cum e Putna. Sucevița, etc. istoricul lor fiind de căderea uvragiilor de natură istorică națională. Ce exten- siune, în adevăr ar fi trebuit să albă dicționarul geografic al Bucovinei, dacă scrieam istoricul și toate legendele micului schit de odinioară Babin și în proporție justă și pe cel al al- tor locașc sfinte mai înseninate, așa cum vrea d-1 Mironescu? După închipuirea d-sale acest dicționar trebuea să devină o colecție de anale istorice sau o enciclopedie și atunci teama îmi este, că toate cîte le-a aflat d 1 Mironescu despre cutare ma- măstire sau localitate, cu tot dichisul de legende.. Ia care ține atît de mult, n ar ajunge să formeze nici macar predoslovia uvragiului uriaș închipuit. Asta nu* 1 împedică însă de a reveni la sistemul d-sale de critică, zicînd : Istoricul localităților este tratat de autor cu o nepăsare care dovedește că n’a urmărit alt scop decît cel al amorului propriu, adică de a’și vedea numele tipă- rit pe o lucrare etc. Asta scrie d-1 Mironescu într*o revistă ce apare în lașY, loc unde am petrecut primii ani de la venirea mea în țară, unde mă cunoaște oricine și știe cum m’am ri- dicat prin mine însumi, scriind și publicînd într'un timp, cînd stimabilul domn Mironescu umbla încă de-a bușile și nu debu- tase încă în critică. (Va urma) Em. Grigorovitza Inscripțiile Monastirel Neamțu ) (Urmare) 111. Inscripția de la biserica sf. loan Botezătorul^ poreclit Bogoslov clin M-rea Secul. ț ..Această sfîntă biserică unde se prăznuește hramul ..Nașterea sfintulm loan Botezătorul, din temelie zidită de pia- ,.tră după cum se vede, în zilele prea blagocestivului Domn și ...împărat Nicolae Pavlovici a Rusiei IprocY... Iprocî... Iproci..- ,..Cu cheltuiala Prea sfințitului Mitropolit Chir Veniamim prin „osîrdia Prea Cuviosului Arhimandrit părintelui Chir Domețian ..Stareții sfintei Mănăstiri Neamțu și Secul și cu cheltuiala prea „cinstirilor și de bine făcătorilor patrioți. Anul 1832, Sept. 30”. Aceasta este biserica de la cimitir din M-rea Secul cu hramul : Nașterea s-fintului loan Botezătorul.—24 Iunie, Sînzîe- niile. Dar călugării din M-rea Secul, toți pînă la unul îi zic Bogoslocul. imitînd pe cel de la M-rea Neamțul. Această nu- mire ascunde un dram de invidie și o minciună istorică. Să se știe că pe acest loc aici în Secul, a fost altă bise- rică veche, tot cu hramul Nașterea sfîntului loan, zis: Schitul Zosima, făcut pe la anul 1564 (dacă nu pe la 1464, vezi isto- ria M-rei Secul M-ss. tom. II, pag. 3 și următoarele și pag. 178). Și dar biserica din Secul s'a înoit de piatră de Starețul Dome- țian, precum arată inscripția de sus. Sub Altar are și gropniță mică, ușă pe la fundul Altaru- lui. Gropnița cu dulapuri și cu rafturi de lemne. Să se știe că pe timpul Starețului Domețian Brașovanu 1823—1834, M-rea Neamțu ca și M-rea Secul și ca și toate schiturile lor, erați pline de călugări ruși. De aceia este pus în inscripție împăratul Nicolae Pavlovici al Rusiei și pentru că el pe acea vreme era în treabă cu regulamentul organic și avea protectoratul asupra țărilor roniîne, între care și asupra Moldo- vei. Atunci era ocupația rusească și contele Chiselleff. (Vezi nota la No. 53). (Vezi nota la No. 83). 1) . A se vedea numerile anterioare. 38 Documente 112. Inscripția de la proseomedia M-rei Secul,pusă pe pă- rete afară, la biserica mare. f „Această sfîntă prosconiedie, s’a făcut în stariția sfinției „sale părintelui nostru Neonil Arhimandrit și stareț sfintelor „Mănăstiri Neamțu și Secul, fiind Egumen atuncea sfinția sa „părintele Teodosie Sloveanu (a), cu toată cheltuiala s-ției sale „Părintelui Eroshimonah și Duhovnic Calistrat fiind din uceni- „ciî starițului Paisie. Spre a sa veșnică pomenire și a tot nea- „mul său. Anul 1847, Iunie 24“. a). Theodosie Sloveanu, este cunoscut cu numele de : Theo- dosie Rusu, nepotul starițulm Mardarie, trăia în M-rea Neamțu între anii 1845—1860,—de și era Egumen în Mrea Secul— ca Nemțan, chiliile lor ah fost și încă sunt la spatele Aghezmata- tarului spre dreapta. Să fie spre știință că piatra, care formează masa de pros- comedie din biserica mare a M-rei Secul, este piatra adevărată aceia de pe sfînta Masă din biserica sfintui Nicolae dala M-rea din Cetatea Neamțului, zisă „M-rea din deal". Pusă aici la Secul cînd s’a înoit proseomedia la 1847; pentru că proseomedia cea veche a bisericei mari din M-rea Secul fusese prea mică ; acum s’a lărgit -făcîndu-se mai mare prin spargerea bisericei și lărgimea ei prin adăugire). Mai îna- inte piatra se păstra la biserica Bogoslovul, afară dinaintea bisericei de se făcea pe dînsa agheazmă, litanii și alte slujbe. Iară la 1847, s’a zidit la prosconiedie. Piatra este legată istoricește de biserica sf-tul Nicolae. (Vezi nota la No. 83). 113. Inscripțiile de pe icoanele împărătești din biserica mare din M-rea Secul. I. Pe icoana Mîntuitorului în catapeteazmă : f „Această sfîntă icoană s’a îmbrăcat cu argint, cu chel- „tuiala lui Doroftei Dohovnicul și cu ajutorul altor miluitori. „Sfînta Mănăstire Secul, 1856“. II. Pe icoana Maicei Domnului: ț „Această sfîntă icoană s’a îmbrăcat cu argint cu chel- „tuiala lui Ilarion Dohovnicul și cu ajutorul Dumisale Pahar- „nicul Constantin Hermeziu pentru sfînta Mănăstire Secul la „1856“. III. Pe icoana sf-tul loan—Hramul: f „Această sfîntă icoană s’a îmbrăcat cu argint de Dum- „nea-ei cucoana Profira născută Botez cu fiul său Costache, 1857 „Fevruarie 20 “. IV. Pe icoana sf-lor Voevozi : f „Această sfîntă icoană s’a îmbrăcat cu argint cu chel- „tuiala părintelui Ilarion Dohovnicul din sfînta Mănăstire Secul „și cu a Dumisale cucoana Evrăsina Borș, 1857 Iunie 15“. t „Aceste patru icoane sunt lucrate’ de mine : Alecu Ar- „gintar“ (din Tîrgu Neamțu). Documente 39 Tuspatru icoanele au coronele deosebite cu raze de argint aurite prea elegante. Icoanele au mărime mijlocie și lucrate cu multă artă și mare eleganță. Biserica este zugrăvită peste tot de zugravul CostacheLi- piscar (din satul Hilioara) cu cheltuiala Dohovniculul Calistrat în stariția lui Neonil la 1850. (No. 89). Acest zugrav-iconar, este renumit la zilele luî, are multe lucrări făcute la M-rea A - gapia, Secul, M-rea Neamțul, Trapeza și altele. Pe dosul icoa- nei Maicei Domnului din strană din mijlocul bisericei este scris : „1876 Aug. 14“. Să se știe că biserica mare a sf-tel M-ri Secul, este foarte strimtă, și nu s’a putut pune icoană cu strană în mijlocul bi- sericei, că închide locul. Iară la 1876 Aug. 14, Neofit Iliade a pus el icoana următoare și iată cum : La anul 1716 biserica sf. Nicolae din M-rea sf. Nicolae din cetatea Neamțu, s’a strămutat la Secul (No. 83); atunci la strămutare, icoanele cele mari din biserică și din pridvor s-au împărțit: două (M.D. și Dl. H-s) sunt la biserica Sf-ta Varvara la satul Ocea,—în biserică sus pe părete. (Vezi-le acolo). Două (M. D. și Dl. H-s) icoane mari cu proorocii pe mar- gine împrejur au stat in biserica Bogoslovul clin M-rea Neam- țul,—iar de la 1835, stete amîndouă în gropniță la Bogoslovul. Părintele Neofit Iliade fiind Nemțan le știa pe amîndouă ; iar acum ajuns Egumen M-rei Secul și voind a pune icoana Maica Domnului în strană, a luat icoana Maica Domnului cea din gropniță M-rei Neamțu (care era de la M-rea din Cetate No. 83) ’i-au tăiat toți proorocii dimprejur, ah micșorat icoana i-au făcut strană cu cheltuiala d-lul Nicu Albu de la Piatra și de la alți patrioțl,—le-au argintat, aurit și le-aii pus podoabe și asfel avem strană cu icoană în M-rea Secul. Iar icoana D-lul Hristos din gropniță M-rei Neamțu, stă singură de putrezește de umezeala gropniței. Mîine se va distruge de tot. 114. Inscripția de pe cristelnița Mitropolitului Sava, din Secul. t „Acest teas îl făcu și auri Chir Sava Arhiepiscopul și „Mitropolitul Sucevei din ’ dreaptă averea sa, în zilele lui „Ion Ștefan Voevod în anul 7168 August 29. (1660)“. Inscripția este slavonă,—aici este tradusă. Cristelnița de argint aurită înlăuntru și afară, pe alocurea prea frumoasă... Inoită de un stariț Siluan... necunoscut, (poate vre-un schivnic bătrîn, de care erau mulțl în M-rea Secul). Mitropolitul Sava (Savin) au murit la 5 Ghenarie 1664 și s’au îngropat în M-rea Secul,—metania lui, la fundul Altarului afară lîngă veșmîntărie, în urmă zidită. După Mitropolitul Sava a urmat Mitropolitul Ghedeon,—1664 Ghenarie 5 pînă la 1673, cînd urmează Do- softel Barilă. 115. Inscripția de pe Aghezmatarul cel mare din Secul. t „Această cristelniță este a sfintei Mănăstiri Secul, unde 40 Documente „se cinstește și să prăznuește hramul tăereî cinstitului cap a „sflntulul loan Botezătorul. Făcută prin ajutorul sfinției sale .Părintelui Arhimandritul Irinarh Miclescu, spre veșnică po- „menirea sa. și a părinților săî: Manolache Smaranda. Velet : „7349 (184U). Această cristelniță are forma unui potir mare. Are o gre- utate de opt ocă sati zece chile de argint foarte bun, aurită în lăuntru și părți pe afară, este lucrată de loniță Grecu (Anas- tasiu) argintar din Iași. Are torți mari cu minere și cu zăvoare. Este cel mal frumos juvaer bisericesc din toată Romănia. Gus- tul, estetica, arta și prețul sunt combinate de un mare artist. Vlădica Irinarh Miclescu cu metania din M-rea Secul, este Îngropat la biserica Talpalari din Iași, lingă Filaret Apamias Beldiman. 116. Inscripția de pe litierul cel mare din Secul. f „Acest litier este al sfintei Mănăstiri Secului unde se „cinstește și să prăznuește hramul tăerea cepului sft. loan Bo- „tezătorul : 7346 (1838“). Altă inscripție de aceeași formă împrejur pe dinafară zice : + „Acest litier este al sfintei Mănăstiri Secul, afierosit de „Prea sfîntul Episcop al Hușulul Sofronie Miclescu, spre a sa „veșnică pomenire și a părinților săi: Constantin și Zoița: „7346 (1838“). Litierul cu tot taclmul lui, trage la cîntar 7'i-t ocă de ar- gint foarte bun: este un litier mare și cel mal artistic, lucrat tot de Ionică Grecu din Iași, aurit și înflorit în felurite chi- puri, în cît putem asigura că n’are păreche în Romînia. Mitro- politul Sofronie Miclescu este călugăr cu metania din M-rea Secul, fost ucenic al Egumenului Venedict, în urmă stariț la M-rea Neamțu-Secul, mort la 1.853 August 16. De aceea Sofro- nie a făcut multă ctitorie la Secul. Cu toate că Venedict era prostatic la vedere, dar foarte înțălept la gospodărie, avea un gust extra-ordinar la arte și cu deosebire la argintării, de a- ceea toate argintăriile din M-rea Secul, s’au lucrat după dictia lui Venedict și după arta grecului învățat la Constantinopol. Argintăriile din M-rea Secul precum Aghezmatarul, Litierul, Chi- votele, Candelele și altele, au slujit de modele și pe la alte bilerici și nicăirl nu le-a întrecut pînă acum. Litierul are gra- vat pe fund; minunea cu pîinele, inscripția după felurite flori artistice. Sofronie a dat 4500 Iei, de au zugrăvit pe sf. Nicolae la 1819,—catapeteazma. 117. Inscripția de pe litierul cel mic din Secul. Un litier mare de argint, puțin mai mic ca cel de la No. 116. Pe fund are gravat capul sf-tului loan Botezătorul, făcut pentru anaforă, este rotund ea și celalalt, argintat, aurit, bătut împrejur cu șiruri de pietre albe și verzi, una lîngă alta. In penumbră este zugrăvit sf. loan și o rugăciune a sf. loan. Este turnat în relief eu zmalțurl. Din dos are această inscripție : Documente 41 t „Acest litier Iau făcut sfintei M-ri Secul, cucoana Eca- „ teri na Pisoschi Pităreasa spre a sa veșnică pomenire și a fii- „lor săi. 7347 (1839“). 118. Inscripția de pe tava de anâforă din Secul. Această tipsie este albă sadea în greutate de două ocă și pe dînsa are inscripția următoare, tradusă : t „Această tipsie este a sfintei Mănăstiri Secul; și cine ..o va lua de la sfînta Mănăstire, să fie blestemat de Dumnezeu. „7110 (1602) Iulie 20°. Această inscripție arată (ca și multe altele), că străbunii noștri de pe la 1602, se temeau de escrocheria diplomatică a arheologilor, să nu le eie tipsia și ca să-i oprească le pune a- ceastă sancțiune. Tipsia este ctitoricească de la ctitorii cei vechi. 119. Inscripția de pe titurgliia slavonă a Mitropolitului Varlaam Moțoc din sfînta Mănăstire Secul. ț Cu voia tatălui, cu ajutorul fiului și cu săvîrșirea sfin- xului Duh, scrisu-s ari această sfîntă și Dumnezeiască Litur- „ghie, cu porunca și osîrdia și darea Panului Theodor lanevici „Marelui logofăt, și au dăruit-o Preosfințitulul părintelui său „duhovnicesc chir Varlaam Archiepiscopul și Mitropolitul Su- „cevei și a toată țara Moldovei, în zilele bine credinciosului „Domnului nostru Ion Vasile Voevod în anul 7151, luna Mai „25 (1643). La sfîrșitul cărței zice : „Scrisu-s-au această liturghie, cumîna mult păcătosului rob „a lui D-zeu Ivancu în Episcopia Rădăuților sub Episcopul chir „Anastasie de la MoldovițaL Liturghia cuprinde tustrele liturghiile cu slujba tuturor hirotoniilor. Carte veche uzată, format gros, coala în patru, hîrtia groasă ca pergamentul, scrisoarea de mină, tiparnică, în limba slavonă, scrisoare frumoasă, cu literile inițiale și florile aurite. Carte legată cu catifea vișinie, pe colțuri are plăci de argint aurite. La mijloc icoana sf-ților trei Ierarchi, de argint aurit. De desupt are cinci bolduri de argint aurit. In carte sunt eîteva inscripții, care puse în șir dau inscripția copiată mai sus. Mitropolitul Varlaam este Secau; din copilărie aici a crescut, a învățat, și a făcut averea, și-a petrecut bătrînețele ; a murit și s’a îngropat aici. Această liturghie era un odor pentru Secam, care au pas- trat-o cu sfințenie. In zilele noastre, un domn cu numele.......... de la Academie, a găsit știința, escrocheria și diplomația de a o. lua din M-re. Aviz Archeologilor !!! Arhiereul Narcis Crețulescu DĂRI DE SAMĂ Jf. Aurelius Verus Caesar și L. Aurelius Commodus. A, D. 138— 161. Studiu istoric de Vasile Pîrvan. (București „Minerva“ 1909). D-1 Pîrvan cunoscut prin lucrări clin Istoria Romînilor, (Alexandrei Vodă și Bogdan Vodă, București 1904. Relațiile lui Ștefan cel Mare cu Ungaria, București 1905), articole de revistă între care de menționat „Salsovia“, de curînd Doctor la Breslau cu teza: Die Nationalităt der Kaufleute im ro- mischen Kaiserreiche—dă acum sub titlul M. Aurelius V. C. și L. Commodus „pentru publicul iubitor de istorie de la nor (Prefața p. 6) un înseninat capitol din Istoria romană a vea- cului al II-lea: viață lui Marc-Aureliu pînă la 161, adopțiunea lui, co-domnia lui cu Lucius Commodus. Dat fiind caracterul de simplu amănunt și al co-împărăției ca și al neînsemnatei fi- guri a lui Commodus—lucrarea se prezintă ca un fragment ele monografie în genul monografiei lui Gregorovius (Kaiser Adrian) saii mai bine a aceleia a lui Otto Seeck (Kaiser Augustus) cu silință de frumoasă expunere ca și a acestuia, cu mai multe puncte noi cîștigate însă. Istoriografia nouă nu are o lucrare specială asupra lui Marc-Aureliu. Frumoasa carte a lui Renan (Marc-Aurel et la fin du monde antique, Paris 1882) e unilaterală, Ed. Zeller în „Vortrăgen und Abhandlungen, Leipzig 1865, privește numai fi- losofia împăratului, Watson dă biografia lui (Life of M. A. (New-York 1884). De altfel aceiași sărăcie în cercetări mari, ca în deobște întreaga monarcliie romană, în care așa de adesea se apelează la vechiul de două veacuri trecute : Tillemont. Hermann Schiller e destul de vechi ca să compenseze aduna- rea conștiincioasă a izvoarelor și minuțioasa critică, Duruy e certat cu epigrafia, Drumann e biografic și necomplect, Eoeck ajunge pînă la Nero numai—Mommsen însuși e numai un „torsoV Socotită la această lipsă de lucrări,—„inegalitatea și insuficiența izvoarelor prime “ x)—iată îndemnuri aceluia ce pornește a lucra în Istoria împăraților romani! In cazul de față, excepțional, autorul a fost înlesnit însă de Comentariile împăratului Marcus, de corespondența lui către Fronto, ca și de Vita Mărci a lui Marius Maximus—izvoare de 1) Mommsen, r. G. V Einleitun^. Dări de samă 43 cea mai mare însemnătate mai ales pentru cunoașterea vieții intim-sufietești a împăratului filosof. Netăgăduit nici o vină nu poate fi că, potrivit caracterului acestor izvoare, lucrarea îșT cîș- tigă toată valoarea nu în extensiunea faptelor ci în intensitatea cercetării unui restrîns răstimp de ani (138 — 161); astfel nu numai o deosebită predilecție îndeamnă, pe autor la adîncirea complexului sufletesc a cugetătorului împărat. împrejurările adopțiunii lui Titus, a morțil lui Hadrian, a domniei lui Pius, viața lui Marcus împreună cu fratele său adoptiv Lucius Verus în Domus Tiberiana, coregența cu Pius după căsătoria lui cu fiica părintelui săii adoptiv, Faustina, descrierea caracterului lui Lucius așa de neasemănat blîndețel senine a lui Marcus, relațiile între Pius și amîndoi fiii săi a- doptivl (Marcus și Lucius), ca și relațiile acestora între el, „caesar“-atul lui Marcus cu înțelesul specific ce-1 are în această vreme—de moștenire presumptivă, adecă, educația viitorului împărat și influența profesorilor asupra lui, moartea Iul Pius și succesiunea lui Marcus împărțită frățește cu Lucius—alcătuesc întăia parte a lucrării. Nici o tăgadă cu privire la felul sistematic în care auto- rul tratează în parte, totuși unitar, pe rînd fiecare chestiune. Nu tot așa însă se poate zice cînd e vorba de aparatul critic prea de tot încărcat, se pare, cu care autorul împodobește lu- crarea sa: numeroase citații în text și în note, o critică amă- nunțită la date de puțină însemnătate, altele fixate înainte, o prea vizibilă variare a mijloacelor de informație—îngreule de tot cititorul, silit astfel a se poticni, de două ori adesea, la un singur rînd. Iar lucrarea vrea să trezlască interesul și, „al pu- blicului iubitor de istorie de la nor‘. Oricum elaborarea e prea vizibilă; nu totdeauna e citată în întregime numai ideia lapi- dară și ca expresie și ca cuprins ; izvoarele principale sunt citate și de mai multe ori pe același pagină deși și fără a- ceasta cititorul le gîcește singur, fie că e vorba de un amă- nunt politic, fie că se menționează un amănunt intim, sau o serie, cum e la precizarea unul caracter. Unele pagini, scuze dl. autor, pare-că mal cer o prelucrare, așa sunt de in- teresante dar și încîlcite. In tratarea problemelor de istorie universală la noi, ar fi să se aleagă cel mai potrivit mijloc, ca și prin calități de expunere să se cucerească un public cu to- tul începător—cu atît deci mai pretențios. Și autorul are toate calitățile pentru a fi un element activ în această generală edu- care științifică. Cea ce l’a preocupat însă îndeosebi pe autor în tratarea lucrării sale e fără îndoială filozofia împăratului Marcus, mai bine, cugetarea lui, viața lui consequentă acestui sistem de mo- rală practică. Cuprinde și cea mai mare parte a cărții. Aplecarea cugetului spre retlecția filozofică e la Romani reacțiunea manifestării active îngenunchiate în monarchie, stoi- cismul e doctrina potrivită acestei mișcări sufletești și spiritu- 44 Dări de samă lui tradiționalist roman; în această atmosferă crește și se de- prinde a cugeta Marcus, prin însăși firea lui. potrivit a pres- chimba stoicismul dintr’o formulă teoretică în norme nestrămu- tate de viață. Astfel cea mai firească împărțire ar fi cercetarea împrejurărilor particulare de gîndire și viață practică în care împăratul Marcus apare, cercetarea elementelor concordante la el cu spiritul vremei, dezvoltarea lui sub aceste adînci influ- ențe, deosebirea pe cît se poate a altoiului de elementul ori- ginar ; scopul: figura nobilului împărat, distinctă, întreagă pro- ectată în lumina vremii lui. Și d-1 autor ajunge la acest rezultat așa de măgulitor pentru știința istorică în general. Să fie îngăduit însă o mică observare : Nu stoicismul grec de la sfîrșitul veacului al IV-Iea și în- ceputul celui de al IlI-lea în. d. Chr., poate fi cea mal potri- vită Introducere pentru lămurirea lumel romane din veacul al II-lea d. Chr.—din vremea lui Pius și a lui Marcus: se pare, e a lua lucrul prea de departe. Nu „originele și dezvoltarea gene- rală a filozofiei stoice în mijlocul celorlalte sisteme metafizico- morale antice" interesează cînd e vorba de Mare-Aureliu; în- tr'un singur caz s’ar explica această mare paranteză : cînd s’ar . considera Marc Aureliu ca un filozof de sistem, autorul e departe de a face această greșală, (v. p. 81 nota 1) și intenția ar fi să se reconstituiască întreaga succesiune a evoluției stoicismului de la origini—pentru precizarea și caracterizarea valorilor în parte. Nu e firește cazul. Rezumatul (altfel foarte limpede și complect) pe 28 pagini, pare astfel cu totul inoportun. Scopul acestui lung excurs e în adevăr ajuns : se capătă perspectiva după care apare clar stoicismul roman— ori cum nu se mai gîndește nimeni la așa de variatele forme de influență și alcătuire ce a primit stoicismul originar la naștere. Concluzia: S’ar fi așteptat cititorul mai cu- rînd la analiza comparată a așa numitului stoicism roman față de cel grec—cu aplicare imediată la viața romană din vremea lui Marc Aureliu—de cît la un capitol de istorie a filozofiei gre- cești (ca în Zeller, Gomperz)—iar cadrul pentru analiza sufle- tului lui Marc-Aureliu, desăvîrșirea lui, ar fi fost atunci mai împlinit, mal logic. Cauzele: Conceput între cele dintăi capitole de orientare generală a lucrării, autorul nu se va fi îndurat mai apoi să-l suprime sau să-l prelucreze—deși atunci ar fi putut spune: „mit Entsagung ist dies Bucii geschrieben“;—astfel a ramas ca și, în partea întăl a lucrării, prea bogatul aparat critic. Blînd, bun, modest, drept, iubitor pînă la duioșie, resem- nat și iertător, retras fără a urî lumea, meditativ—ridică cel dintăi pe tron împărătesc iertarea, iubirea, mila, ca îndreptării de cîrmuire: așa a fost Marc Aureliu. Lucrarea încheie foarte frumos cu principiul energiei vie- ții și a virtuții pentru virtute cheia înțelepciunii sociale și mo- rale a seninului împărat. loan Andrieșescit Cronica * «Junimea literară» din Cernăuți publică în numărul dublu pe No- embrie-Decembrie t. din corespondența lui Șaguna cu Bucovinenii ; se dau trei portrete ale lui: ca Vicar, ca Episcop, și ca Mitropolit. Numărul întreg de altfel e o comemorare a centenarului naștere! marelui Prelat. * In «Luceafărul» din Sibiiu numărul de Ianuarie bune rep-oduceri din «albumul de crestături în lemn» al d-lui Comșa. Din simple încrustări pe furci, măciuci, ulcele de lemn—desemnuri și ornamente de cel mai mare interes pentru studiul artei romînești. «Luceafărul» a deschis o rubrică nouă: Poporanismul—anchetă literară;—răspunde cine e invitat, dar invita- țiile cine le face, și discuțiile cine le va rezuma ? Sînt apoi dintre aceia a căror credo pornește din activitatea lor întreagă : și ei vor fi invitați? la ce bun cînd s’ar îutîmpla ca comunicarea lor să fio o simplă teoretizare a unei credinți cu totul alta ? «Ramuri» de la Craiova începe al V-lea an. Mult, pentru o revistă care trăește. numai prin mijloacele sale și nici măcar nu apare în Capitală, . Cum a pornit o spune d. C. Făgețel. Prin atitudine hotărîtă, dreaptă, consecventă «Ramurile» și-au fixat partea de bună contribuire la mișcarea culturală actuală—oricît ar tăcea s’au s’ar împotrivi anumite «autorități» respective. Munca, cinstea, uitarea de sine găsește cale și află răsunet. * In No. 2 din „Ramuri^—cîteva însemnări ironice cu privire la indus- trializarea ce se p egătește scrisul ii do asti-zt— și poate cu dreptate—In același număr d. Bogdan-Duică socoate «Caleidoscopul» lui A. Mirea ca o regretabilă scoborîre a talentului literar al d-lor D. Angliei și St. O. losif; alege și exemple care nu o dovedesc. * In «Viața Romîncaseă» No. 12 continuă d. Pliilippide interesanta critică a Gramaticei romînești a profesorului Weigand de la Lipsea. «Ve- chilul» d-lui I. I. Mironescu de un puternic realism isprăvește lomantic, exagerat. Mișu Gerescu din sc isorile pe care le publică d. B.ătescu-Voi- nești e tipul de predilecție al nuvelelor sale. Din Postumele lui Gh. din Moldova: traduceri din Heine P. Nicanor et Co. tălmăcește încă odată te- oria «poporanismului». Bogată cronică de cărți și reviste. * De la începutul lunei «Neamul Românesc» apare ca: «Neamul Ro- politie», Neamul Românesc literar» și «Neamul Romîmesc pentru po- por» - «Neamul romînesc literar», săptămînal o un cîștig față de apariția lu- nară din anul trecut: mai în curent prin interesanta sa cronică, prin cu- prinsul său literar mai variat, prin articolele științifice care au ajuns de afi cel mai restrîns loc cu putință în foile periodice de azi. Prin desele schim- bări ce a înec;cat „Neamul R.omînesc" de la apariția sa—se iccunoaște grija pentru cititori, căutarea celui mai nimerit chip de mulțămire a nevoi- lorvieții sufletești de astăzi „Neamul Romînes" pentru popor'' este cu atît mii 46 Reviste bine venit cu cît nici o revistă nu mai apare acum înadins și numai pen- tru folosința lui; de cîteva luni d. Sadoveanu nu mai scoate „Răvașul po- porului". Ar fi poate de observat ceva cu privire la tonul ridicat al informa- țiilor politice de actualitate—dar aceasta trece marginile unei notițe literare. * In „Noua revistă romînă“ No. 12 d. estet Eugen Porn dovedește că e singurul care a înțeles versurile poetului Cerna și aceasta din pricina cugetării acestora în fața căreia ciitica a dezarmat pe toată linia. Fapt e că: deși se pare cu slabe calități vînătorești d. Porn a lovit doi epuri deodată: pe scriitori a căror literatură de o „mediocritate revoltătoare“ l’a speriat și pe d. Cerna care va fi rămas înduioșat de o asemenea competentă recu- noaștere. * Apare de la 10 Ian. c. „Falanga literară și artistică¹¹ revistă săp- tămînală sub conduceiea d-lor ; Cin cinat Pavelescu, E. Lovinescu, I. Mi- nulescu etc. Proprietarul revistei e d. M. Dragomirescu. In „Prima Verba ‘ între altele se spune; „Romînismul luminat azi e șovinism orb ; dragostea de poporul romînesc—țărănism exclusiv; iubi- rea de distincțiune e mievrerie (sic) decadentă și invidie simbolistă" etc. ergo, : „falanga" și ,.la luptă!" „Falanga" deci eo alcătuire rezboinică —de unde și numele. Numai că, fiind vorba deșiiuiide bătaie și lănci, a- numite lănci pot răni, nu numai vrăjmașul din față, ci și pe camaradul din preajmă. I. t TEOHARI ANTONESCU Cît de fără putere Fatalitate, este înțelepciunea împotriva ta. Aischylos, Prometeu. In ziua de 11 lanuar c., s'a sfîrșit din viață după grele suferinți, în vrîstă abia de 43 ani, profesorul de Archeologie de la Universitatea din Iași—Teohari Antonescu. O boală care nu cruță l’a răpus înainte de vreme și moar- tea lui Iasă în urmă-i un gol pe care am de-a rîndul nu-1 vor putea împlini. Născut la Giurgiu din părinți sărăci, Antonescu a urmat cursurile liceale și apoi Universitatea la București în epoca de plină activitate a învățatului archeolog, profesorul și maestrul său Alexandru Odobescu. Bursier al Școalei normale superioare și mal apoi prin recomandarea profesorului său. bursier al Sta- tului pentru Archeologie, Antonescu studiază pe rînd în Ger- mania la Berlin și Heidelberg, la Paris cu profesorul Collignon —făcînd dese călătorii de studii în Italia și Grecia. Suflet primitor de poezie, stăruitor și ager, Teohari An- tonescu se ridică, din Universitate încă, pînă la iubirea profeso- rului său. Din lipsă de mijloace, funcționar un timp la Minis- Teohari Antoneseu 47 ter, O dobescu îl trimite cu cel dintăi prilej în străinătate. Teza sa de licență: „Cultul Cabirilor în Dacia", București 1889, scrisă în stil mare, în deaproapea atenție a profesorului, căruia lu- crarea îî e și închinată—îl dădea drept la această distincțiune. Supt aceste auspicii începe viața științifică a archeologu- luî de mai tîrziu. In restîmpul de la 1895 pînă astăzi, profesor la Universi- tatea din Iași, Teohari Antoneseu colaborează la diferite reviste cu articole de specialitate—în timpul din urmă mai ales la „Convorbiri literare"—publică lucrări, între altele „Le trophee d'Adamclissi, Jassy 1905—impunînd prin temeinice cunoștinți, prin măsură și rigurozitate, prin forma scrisului, în multe ase- menea cu a maestrului său. Profesor din pleiada anilor 90 și urm. cud-nii Philippide, Găvănescul, Negulescu—Antoneseu activează cu cele mai frumoa- se speranțe mișcarea universitară ieșeană. Cine nu-și amintește avîntul de pe vremuri a Facultății de litere de la Iași, fără sentimentul dureros al zădărnicirei înainte devreme a începutu- rilor temeinice, viguroase de pe atunci! Teohari Antoneseu a fost un temperament totdeauna paci- nic. Avînturile pasionate nu se potriveau cu firea senină, re- flexivă, la care contribuise poate și legăturile strînse cu juni- miștii „Convorbirilor literare"—în deosebi d lui Maiorescu i-a pastrat din anii de student, acelaș cult ca și profesorului său Odobescu. Un singur prilej de supărare adevărată a avut toată viața: activitatea de archeolog a reposatului Tocilescu pe care a urmărit-o din pas și a criticat-o aspru totdeauna : elevul lui Odobescu nu putea să vadă în ea de cît o neiertată uzurpare. Astăzi ar zice cineva : „ciudată fatalitate, de aceea i-a și luat pe urmă, așa de curînd, din lumea noastră!" Dar, nu despre opera sa de îndrumare științifică a arche- ologiei poate fi vorba în această scurtă pomenire. Teohari Antoneseu a fost netăgăduit un om de energie și de muncă—dacă nu dintre acele minți viforoase care răscolesc adînc în calea lucrului lor desfundînd comori, cine să regrete, cînd o nestrămutată fatalitate dă cuiva o fire și nu alta. Ă lucrat, în schimb, încet dar sigur, liniștit dar hotărît, fără ne- așteptate surprinderi, nu și fără urmări binefăcătoare. Cînd ci- neva nu răzbește prea departe pe-o cale grea, destul că ve- ghează, păstrînd ce-a găsit—pentru cei ce vin. Și Teohari Anto- nescu a fost păstrătorul cu folos- a bogăției științifice lăsate de Odobescu. Archeologia nu e un domeniu de studii cu izbînzi sigure și archeologul e dintre acel învațațl cari, măcar, nu mor liniș- tiți de munca lor cînd au muncit. Ce poate hotărî atunci în noutatea silințelor unui deschizător de cale, cînd numai întîm- plarea pune înaintea hîrlețului—un tesaur, iar de atîtea ori nu- mai cioburi de lut prost ? I-a lipsit însă învățatului Antoneseu largă înțelegere a materiei sale, chiar cîștigurl norocoase a cercetărilor? Nu. 48 loan Andrieșescu Două exemple. In domeniul ipotezelor care mai ales în această specialitate au tot rostul cînd pot aduna și cîteva ar- gumente valabile—Antonescu are propuneri de o valoare cel puțin egală cu susținerile colegilor săi streini. „Dacia patria primitivă ariană", (din „Lumi uitate" Iași, 1901) care în cel din- tâi timp a stîrnit atîtea zimbete—e o teorie dovedită de care noua știință streină, pe alte căi, se tot apropie. In întreprinderile sale practice pentru care izbutise a-și aduna un mare material și în ultimul timp chiar sprijinul bănesc al celor în drept, archeologul Antonescu s’a dovedit și un înnoitor. Reconstituirea de la Adam Clissi și localizările din- „Columna lui Traian" lucrare în curs de publicare—sînt o do- vadă. In toate verile, de mulțl ani încoace. Antonescu a stră- bătut pe orice vreme, cu aceiași dragoste și îndemn—calea urmelor romane din Transilvania și Oltenia pentru reconstitu- irea vremii Iul Traian. Ploi reci și furtuni l’au prins adesea pe văi și munți în așa de nesigurile-I cercetări în care credea mal mult de cît în ori ce, deși știa că trebue să se aștepte uneori la așa de puțin ! Că pentru o sănătate plăpîndă această viață neregulată a putut avea urmări, cine se îndoește ? Un ultim amănunt: Bolnav, suferind greu, nu mat ținea în timpul din urmă prelegerile sale așa de cercetate și aștep- tate. Ministerul Instrucției aprobase o bună sumă pentru înce- putul unei biblioteci seminariale la Archeologie. Se comandase cărțile, planșele etc., venise ; cine să le rînduiască însă ? In foarte rarile-I ceasuri de puțină alinare a durerilor, Antonescu s’a chinuit singur cum a putut de le-a catalogat, le-a etichetat și rînduit după întrebuințare ; soția sa și nepoata le-au dus la Universitate de le-au așezat în rafturile pregătite, pentru folo- sire. Era cea din urmă sîrguință pentru studențl și Facultate, cea mal neînsemnată, a profesorului Antonescu. Ce rămîne de pe urma vieții lui? Un om care muncește o viață și moare muncind e cel mai puternic îndemn la. muncă. In țâra’unei vremi de tulbure pregătire, Antonescu a fost un om’ de muncă, de cinste, de energie morală activă. ' fȘi acestea sînt din temeiurile permanente ale vieții pen- tru care, uneori, o nouă pildă înseamnă o victorie mal mult: a desăvîrșirel omenești mai apropiate. Așa va rămînea învățatul și profesorul Teohari Antonescu pentru cei ce l’au urmărit, l’au cunoscut și l’au iubit. Ion n, Andrieșescit ERATA.—In n-rnl trecut al revistei noastre, la p. 513. r. ii de sus, trebue citit : * gutta-narluM = destillatio narium (Pliniu). ___ Pentru orl-ce piive.jte redacția și administrația, a se adresa d-lul A D, Atanasiu, profesor, str Hotin 2, Iași. Bibliografie Dr. Traian Bratu.—Creațiunea poetică, cu deosebită pri- vire asupra clasicilor germani, studii de poetică, Iași 1909, un voi. de 154 pag., pr. 3 lei. Gheorghe Panu.—Cercetări asupra stării țăranilor în vea- curile trecute, voi. I, partea I, 320 pag., prețul 8 lei, București, 1909. Institutul de arte grafice Eminescu. Const. C. Diculescu.—Propaganda papistă și întîmplările bisericești de azi, București, 1909 Tip. Gutenberg. O broșură 50 bani. li Mitil iBsHtat li arte unii» „Minim" Bitireșli 1889. ai wămt: Arhiereul Sofronie Craioveanul.—Noul testament, 318 pa- gini, cu ilustrațiunî. Pr. 4 lei. f loan Bîrsanul.—Rapsodil și Balade, 185 pag. Pr. 1 1.50 b. Th. D. Speranță.—Anecdote nouă, 311 pag. Pr. 11.50 b. In editura Librărier Socec București au apărut: Em. Gîrleanu.—Cea dintăi durete, nuvele și schițâ, edi ția a II a întregită. 1 voi. de 285 pag. Pr. 2 1, 50 bani. James Caterly—Rdmîniî, traducere de Eugen Lovinescu,- cu opt fotogravuri afară de text. 1 voi. 215 pag. Pr. 4 lei. In însemnata biblioteca Zoeee—Scriitorii Romîni—au apărut: Dimitrie Cant emir.cu o notiță in- troductivă, note explicative, un portret și o hartă de Miron Nicolescu. No. 10 și 11. Un voi. de 272 pag. Pr. 1 1. 90 bani; Poezii populare din toate ținuturile romînești. No. 12 și 13, Un voi. de 264 pag. Pr. 1 leu 90 b. Basme din toate ținuturile romînești. No. 14 și 15. Un voi. de 316 pag. Pr. 1 leu 90 bani. 0 nh Hheație mulată, toarte însemnată și necesară a institutului Mino, sub uium „Biblioteca leatrului Na|ional“, din care au apărut: No. t. Wilhelm Meyer Forster.—Heidelbergul de altă dată, piesă în 5 acte, trad. de Ovid Densușianu. Prețul 40 b. 2. Emile Guerin Notarul comedie th 5 acte, trad. de A. Brătescu-Voinești. Pr. 45 b. „ 3. Bjdrnstjerne Bjomson —Un faliment, piesă în 4 acte și un tablou, trad. de J. B. Hetrat, Pr. 45 b. 4. 21 G. Florescu. —Sanda, piesă în 3 acte. Pr. 35 b. 5. N. Gogol.—Revizorul, comedie în 5 acte, trad. de N. Dunăreanu. Pr. 45 b. ARHIVA ORGANUL SOCIETĂȚEI ȘTIINȚIFICE și LITERARE Cu numărul acesta „Arhiva" științifică și literară, fără culoaren^atioă^păseste înainte cu puteri nouă în al XXl-Iea an, cu J^ijinu| cBhr mai valoroși oameni de știință, de istorie și deMte^^ș^l^ă și pa onor. Abonați sprijinitori aicultu- rel rMBÎg&s^ș^Wne vvuscă a plăti abonamentul Ia timp, singuwgK^ do existență al revistei. pentru această revistă,—ună dia cele mai vechi dn^arăp- ne silesc a ruga stăruitor pe toți pentru plata curentă ^abonamentului prin mandat postai . \ Acel care ar avea intenția să nu plătească sînt rugați a înapoia revista chiar de la începutul anului. Redacția și Administrația GI O RGE PA S CU DESPRE Studiu filologic și folldoric Partea I Iași De vînzare la autor, str. Șăvescu No. 20. Prețul 4 Iei. ABONAMENTUL: Ediția de lux, 15 Iei pe an, în țară și străinătate. 1 număr 1 leu 25 bani. Ediția de popularizare, 10 lei, 1 număr 85 bani. » Pentru numere vechi, volume din anii trecuți, ă se adresa ■ ad-ției. Avem două colecții complecte de la anul 1—XX. Toate ziarele și revistele, care reproduc diferite articole din „Arhjva", sînt invitate a hota numele autorului și numele revistei- noastre. Iași.—Țip. H. Goldner, str. Primăriei No. 17. d C.I, 1 - sb .ruîsi ANUL XXI. o . ■= Februarie 1910 No. 2. ==o A p ȚTȚTT A ORQANUL SOCIETĂȚII ȘTIINȚIFICE și LITERARE oooooo DIN I R S 1 oooooo APARE ODATĂ PE LUNĂ SUMAR Pag, Dr. M. Strajau.—O scurtă privire asupra filozofiei lui Schopenhauer...........................49 Teodor T. Burada.—Teatrul în Moldova, stagiunea 1856—57, 1857—58.......................... 60 I. Andrieșescu.—Weimar . ......................66 Teodor T. Burada.—Amintiri din călătorii XVII 70 C. A. Tătăranu—Dorul ciobănașului..............73 FărșeroțiT—Romînismul în Turcia Europeană . . 74 Arh. Narcis Crețulescu.—Inscripțiile M rei Neamțu. 86 DĂRI DE SEAMĂ I. A.—Creațiunea poetică, de Dr. Traiau Bratu. . 90 CRONICA I.—Jubileul de 70 de ani al d-lui Maiorescu. Lucea- fărul No. 5. Junimea Literară No. 1. Revue de Roumanie. Convorbiri Literare No. 1. Ramuri No. 1. Viața Nouă și Convorbiri Critice. Viața romînească .............................. . . 94 Pentru orice privește redacția și administrația, a se adrosa d-lui A. D. Atanasiu^ profesor^ lași. ABONAMENTUL 10 LEI PE AN 1910 ARHIVA, organul Societății Științifice și Literare din lașT Membri și colaboratori în 1910 Președinte. Teodor T. Burada Membri: Gh. Aslan, profesor, publicist. A. D. Atanasiu, profesor la școala Artelor Frumoase. A. A. Bădărău, Avocat f. profesor f. ministru de justiție. N. A. Bogdan, publicist, funcționar Ia primăria de lași. Gh. V. Botez-Gordon, publicist, secretar-profesor la școala de arte și meserii. T, T. Burada, publicist, artist, profesor, membru corespondent al Academiei, etc. Eus. Calognomu, publicist. D-na Laura Constantinescu, profesoară. Arhiereul Narcis Crețulescu, f. starețul mînăătirei Neamț. Br. Leon C. Cosmovici, profesor universitar. Const. Doboș, publicist. I. Găvănescul, profesor universitar. Gh. Ghibănescu, profesor, publici t, membru corespondau! al Academ ei. Ilie Ghibănescu, prpfesor. D. Greceanu, tost ministru de justiție. Valeriu Hulubei, profesor. Dr. S. Konya, farmacist. D. Longinescu, avocat, publicist. Mihail Lungianu. magistrat. Dr. George Meleticiu, medicul șef al spitalelor Madona Dudu din Craiova. VI. Mironescu, arhitect, publicist. Gh. Nădejde, profesor, diretor gimn. Ștefan-cel-Mare, publicist. Dr. I. Naum, avocat, fost director al Penitenciarului Focșani. Dr. Th. Nicolau, profesor liceul internat. Dr. G. Pascu, publicist, subdirector la Biblioteca Statului Iași. V. Popovici, judecător. N. Rădulescu-Niger, publicist, București. Eug. Revent, profesor, publicist. Romulus Sevastos, profesor. C. D. Stahi, pictor, fost director Artelor Frumoase Iași. Dr. M. Strajan, profesor, etc. I. C. Tăzlăoanu, institutor, director. Cdton Teodorian, publicist, funcționar. Mihai Tomida, profesor, director Liceului Internat. Riria Xenopol, publicistă. A. D. Xenopot, profesor universitar, membru al Institutului de Franța etc. etc. A. Philippide, profesor la Universitatea din Iași, Membru al Academiei. N. Zaharia, publicist. Secretar: A. D. Atanasiu — F\RHIVF\« Mlll SBSII1II ȘTIINȚIFICE |l IIHI DIN IAȘI ° Anul XXI o== —.......... - ••• ■■ o No. 2. Februarie 1910 ==o 0 scurtă privire asupra filosofici lui Schopenhoucr întreagă filosofia lui Schopenhauer este desvoltarea unei singure cugetări, cuprinsă în titlul operei sale principale Lu- mea ca voință și reprezentațiune: cugetare nouă și rodnică, ale cărei puternice raze au tras brazde adinei și luminoase în toate sterile activității intelectuale, și care e menită a aduce și a început să aducă reînoirl radicale în știință, în arte, în morală, în religiune și în viața practică. Vorbele darvinism x) evoluțiune și 1) In terminologia științifică sunt neologisme, adecă cuvinte nuoi ca’i nu se pot traduce în limba populară decît prin fraze întregi do cu- vinte. Așa : a) darvinism este învățătura naturalistului englez Darwin (1809 —1882), după care toate speciile de plante și animale se wc unele din altele, conform legii universale de selecțiune și adaptațiune. Această doc- trină se numește și transformism. b) Selecțiune artificială e alegerea plantelor și animalelor de prăsilă, ce o face omul pent u îmbunătățirea rasei lor. Selecțiune nuturală e predo- minarea unei specii asupra altora, avînd mai bune însușiri de putere, fru- museță și inteligență pentru a învinge în lupta pentru traiu. c) Adaptațiune e potrivirea sau acomodarea după mijloacele și con- dițiunile de traiu. d) Evoluțiune e desvoltarea treptată sau succesivă. Evoluționism, (ca și darvinism) e sistema filosofică după care toate lucrurile și ființele și toate fenomenele sau schimbările lor se dezvoltă unele din altele, conform unei legi universale, numită determinism. e) Determinismul sau legea cauzalității este legea universală a na- turei, după care ori-ce lucru sau fenomen trebue să albă o cauză, al cărei efect sati urmare este el ; aceasta, la lîndul el, este efectul altei cauze. Iar începutul acestei serii nemărginite de cauze și efecte este o cauză primară» care nu mal este efectul alteia, care există prin sine, independentă, dar pa care nu o putem cunoaște. f) Monism, sistemă filosofică sau religioasă, după al cărui principiu fundamental lumea, cu toate ființele și fenomenele ei, îșl are începutul în- tr’un singur' principiu, pe care unii îl numesc materie, alții spirit, alții absolut, adecă ființă sau putere necunoscută. De aci sistemele filosofice ale materialismului, spiritualismului și idealismului. g) Ideal, e ceea ce nu există decît în idela adecă în mintea noastră— Idealul lumel, al unei ființe sau al unui lucru, este tipul sau modelul de- săvîrșit al acestora.—Idealism, învățătura sau sistema filosofică, după care 50 M. Strajan evoluționism, monism, voluntarism, altruism, nu se văd la Scho penhauer, sunt neologisme posterioare lui, dar cugetările espri- mate prin acești termeni sunt nu numai indicate în scrierile sale, ci sunt desvoltate într’un spirit superior materialismului, care e nota caracteristică a evoluționismuluT și monismului contimporan. In partea primă a operei, care cuprinde teoria cunoștin- ței, autorul dă legii fundamentale a cugetării și deosebitelor facultăți ale sufletului ²) o lămurire, care n’au avut’o pană la dînsul și care pune știința despre suflet sub o nouă lumină. In special, subiectul saii idealismul cunoașterel și experienței și, prin ea, a științei pozitive, întâietatea elementului moral față cu cel intelectual în viața sufletească, arătată în cartea a doua sunt principii care formează astăzi fundamentul psichologiei contimporane. Idealismul, întemeiat pe nouile date ale știin- ței, și concepțiunea sufletului, nu numai ca inteligență, conști- ință sau spirit curat, ci ca voință de a trăi, ca o energie a na- turel ajunsă în om la cel mai înalt grad de dezvoltare pe pla- neta noastră, și care nu începe și nu se sfîrșește cu existența indivizilor în care se manifestă; apoi concepțiunea naturei și a universului ca o energie fără margini și în o veșnică evolu- țiune cătră nuol idealuri de viață;—sunt de o mare importanță morală. După vechile tradițiunl, universul era privit ca o ma- terie fără viață și inertă, menită a servi de material capodo- perelor, cu cari tainicul demiurg îmbogățește și înfrumusețează lumea. De cînd însă știința modernă și dela Kant încoace, fi- losofia, a dărâmat temelia legendei mozaice despre construcți- unea universului: rămăsese un gol dureros în sufletele celor ce priveau la ceruri și le vedeau deșerte. Această dispozițiune lumea materială nu există așa cum o cunoaștem noi decît în închipuirea noastă; iar aievea, în sine, există numai ca nesfîrșitele dezvoltări ale unei puteri universale, numită de unii energie, de alții voință de a fi, pe care nu o putem cunoaște decît după analogia sau asemănarea de fond între fi- ința noastră, pe care singură o putem cunoaște, în cîtva, de a dreptul, și între alte ființe.—Subiectivismul, ca învățătură despre legile cunoașterii, este egal cu idealismul. li) Altruism, neologism introdus mai întăi în filosofia pozitivistă, este principiul moral al moralei filosofice, identic cu principiul moralei creștine care ne îndeamnă a iubi pe aproapele ca pe noi înșine, și a face bine altora. Este opus egoismului., caro în tot ce face, nu se gîndeștu do cît la sine. i) Teorie, cuprinsul cunoștințelor adevărate asupra unui lucru, sau asupra unei grupe de lucruri sau fenomene. k) Ipoteză, presupunere întemeiată pe datele științei experimentale. Metafizica d.e. e învățătura ipotetică despre începutul și firea lucrurilor și a vieții, adecă, după înțelesul propriu al acestui cuvînt de origina elină, din meta, după, și fgsis, natură, știința despre ceea ce se află dincolo de natură, dincolo de marginile lamei cunoscute prin experiență. 2) Nu văd pentru ce vorbele suflet și facultățile ale sufletului ar tre- bui înlocuite cu alte numiri mai puțin lămurite. Acești termeni, ce e drept nu mai pot avea azi înțelesul care-1 aveau în psichologia veche, dar expri-’ mă mai precis funcțiunile vieții psichice decit alte numiri, ca bunăoară, «totalitatea fenomenelor intelectuale, sensuale, voliționale ș. a.», întrebuin- țate în psichologia contemporană. O scurtă privire asupra filosofiei lui Schopenhauer 51 se vede în multe din cele mai mari spirite de pe la începutul veacului al 19-lea; ea a dat naștere pesimismului, care respiră din scrierile poeților și filosofilor acelui veac. Reacțiunea religioasă care își afla cea mai sublimă expresiune în Le genie du chris- tianisme al lui Chateaubriand, n’a putut servi decît ca un pa- liativ pentru înlăturarea răului. Pentru vindecarea ranei se ce- rea un leac mai potrivit și mai omogen cu știința care o cau- zase ; se cerea un balsam făcut din simțimîntul cel mai adînc al sufletului și din lumea adevărului, cum zicea Goethe. 0 asemenea panacee se cuprindea într’o carte apărută la 1848, care însă timp de 30 de ani a rămas nebăgată în samă chiar de cătră aceia, cari eraii chemați a vesti învățătura ei ca o nouă evanghelie. Atunci însă, cînd lumea setoasă de a- devăr a început a o cunoaște, nimic n’a mai putut opri răs- pîndirea ei, și o nouă primăvară intelectuală a început atunci. Unora le era rușine, că n’aii cunoscut-o mai de mult, mulți o priveau ca o nouă religiune pentru lumea cultă. Era ca o so- lie de bunăvestire venită din altă lume glasul, care spunea că noi nu suntem străini de această lume, că suntem spirite din marele spirit care însuflețește universul, și că în acest univers se oglindește sufletul nostru, setos de armonie și de iubire. Dar noua învățătură ar fi fost numai un cîntec de sirenă aducător de crude desamăgiri, dacă nu ne-ar fi arătat viața așa cum este, frumoasă de văzut, dar grea de trăit dulce, măreață și sublimă dar și dureroasă și nefericită; grandios tablou de lumină și frumuseță, și în același timp prăpastie întunecoasă. Prea lacomă voință de a trăi, lipsită de lumină și reflexiune. este un nesecat izvor de rele și dureri. Spirit ager și adînc pă- trunzător, suflet mare și plin de milă pentru suferințele ome- nimei, poate că nime n’a simțit mai adînc ceea ce Germanii numesc „durerea lumii* decît înțeleptul eremit de la Franc- furt lîngă Main; și nime n’a zugrăvit-o în colori mai vii și mai însaflătoare de grijă de cît acest profund cugetător și în ace- lași timp mare poet. Insă, pe cînd unii din elevii săi, ca lulius Bahnsen, du- cînd la extrem părerile deja exagerate ale maestrului despre relele vieței, vedem în această lume un iad înfiorător, fără nici o speranță de mîntuire, decît prin suicid, cosmic sau chiar individual cum l’a practicat un alt pesimist, Mailănder, și în vechime epicureicul Lucrețiu ; pe atunci Schopenhauer afla în simțimintele estetice și morale nu numai adevărate panacee ale suferințelor și mizeriilor vieții, ci și un drum deschis cătră o viață mai bună și mai nobilă și cătră adevărata fericire. Plăcerile ce ni le dă contemplarea frumosului în natură și în operele de artă sunt, ce e drept, scurte și trecătoare, sunt numai rare oaze de bucurie în lungul și tristul deșert al vieții, ear ele nu sunt numai negative, cum zice filosoful din punctul său de vedere unilateral, ci sunt aievea și pozitive ca și sufe- rințele, și sunt remediul și contrapondul firesc al acestora. A- 52 M. Strajan pol frumusețele naturel și ale artei sunt încă o minunată pregă- tire pentru viața senină și fericită din lumea ideală, pe care ne-o fac s-o întrevedem și s-o simțim de cite ort admirăm fru- mosul. Pentru că arta ne deprinde a privi desinteresațl viața și pe semenii noștri, ale căror imagini ni le înfățișază în creațiunile sale, și deșteaptă în noi binefăcătoarele simțiminte de simpatie, de iubire și admirațiune, sub ale căror raze în- vietoare dispare ca prin farmec păretele întunecos, care ne isolează de restul lumei, și cu el dispare robia grijilor și patimilor egoiste, cari apasă cu greutatea unui blăstem asupra efemerei noastre individualități. Prin dumnezeeșcul simțimînt al milei și iubirei ajunge omul la acel înalt grad al virtuții, în care devine destoinic a renunța la bunurile lumei și a-și jertfi, însăși viața pentru binele și mîntuirea semenilor săi. Și acea- stă renunțare, care îmbracă pe om în aureola divină a sfinte- lor sale idealuri, ne deschide porțile acelei vieți visate și do- rite, pe care în zadar o căutăm în lumea închinată materialis- mului și sensualismulul, în care domnește rătăcirea, păcatul, suferința și moartea ; ea ne înalță cătră acea lume ideală a dorințelor, cătră care nu se poate îndruma știința și filosofia materialistă, care nu vede în univers decît un mecanism întîm- plător sau inesplicabil și în viață un epifenomen fără înțeles al lumei fizice. Aceste adevăruri, propovăduite de creștinism, și cu mult înaintea erei creștine de filosofia și religiunile Orientului, sunt puse în operile lui Schopenhauer sub lumina științei moderne. El le întemeiază nu numai pe aspirațiunile și simțimintele înăs- cute ale inimei omenești, cum face Kant, ci mat ales pe prin- cipiile generale. ale științei. Ele sunt nu numai trebuințe ale sufletului, cari cer ca un „imperativ categoric" îndestularea lor dar sunt și concluziuni ale metafizicei sale, întemeiată de ști- ința veacului al 19-lea. El este filosoful prin excelență al acestui veac, cum îl numea Ottilia Goethe cu prilejul unei felicitări. Astfel se explică influența irezistibilă a operilor lui Scho- penhauer, de cînd au început a fi cunoscute. Multe din ideile lui sunt recunoscute și primite chiar de adversari declarați ai fîlosofiel lui, de multe ori fără s’o mărturisască. Și nu cred că ar fi riscată afirmarea, că psichologia, estetica, morala, și prin ele literatura și artele, în prima linie poezia și muzica, dato- resc premenirea și noua lor dezvoltare, nu în mică măsură, filosofiei lui Schopenhauer. însăși religiunea a găsit în metafizica lui un puternic spri- jin pentru reîmprospătarea și înflorirea sa. Este azi în toată lu- mea civilizată o vie mișcare pentru reînnoirea înrîurirel morale a religiunel. Dintre curentele de acest fel amintim aici numai pe al „moderniștilor", cari vor să ridice și să aducă la o nouă înflorire fondul religiunil, luptînd contra acelora, cari țin mor- țiș la litera și formele ei trecătoare. „Gestiunea, care este în fondul problemei religioase a timpului prezent, zice unul din O scurtă privire asupra fllosofiel lui Schopenliauer 53 capii modernismului religios,—nu este să știm, dacă Papa este infailibil, sau dacă sunt greșeli în Biblie, sau cum trebue înțe- leasă divinitatea lui Christ și revelațiunea. Toate acestea sunt probleme învechite, care și-aiî schimbat însemnătatea și care atîrnă de la marea și unica problemă, să știm, adică, dacă u- niversul este inert, deșert, surd, fără suflet și viață, dacă con- știința omului este fără echo mai real și mai adevărat decît ea însăși. Actul, prin 'care întărim încrederea noastră în valoarea morală a universului, în scopul moral al existenței, este în sine cu necesitate un act de credință; dar nu mai puțin un act în prima linie rațional* ¹). Aceste cuvinte par a fi luate din însăși metafizica lui Schopenhauer. Și, în adevăr, unde oare se află un respuns mai potrivit problemei religioase din timpul nostru? ! Unde se află o mai înaltă religiozitate de cît d. e. în cartea a IV-a Lumei ca voință și reprezentațiune ? ! Orizontul luminos ce-l deschide sufletului cetirea capitolului Heilsordmmg (Calea mîntuirei) și a altor capitole din această carte, și însemnătatea morală ce el o atribue lumei, sunt probe evidente, că autorul nu vede în univers o voință de a trăi, oarbă, fără conștiință, fără scop moral, fără rațiune; deși noi nu ne putem închipui această ra- țiune, pentru că nu o vedem decît ca o expresiune simbolică în legile naturel. Schopenhauer, ce e drept, e în contra acelora, cari voesc a întrebuința filosofia pentru susținerea dogmelor credinței. In dogme el nu vede decît forma populară și schimbătoare a a- devăratel religiunî; le atribue însă un adînc înțeles privindu-le ca simboluri ale adevărurilor, care constituesc cele mai înalte probleme ale fllosofiel. Și tocmai pentru aceia el recunoaște și necesitatea acestor dogme, a acestei metafizice populare, pen- tru toți aceia cari, lipsiți de o cultură superioară, nu se pot ridica la vederi mai înalte. Interesant în aceasta privință e dialogul săîî asupra religiuneî, (Parerga II, ed. II, pag. 347 și urm.). Azi s’a făcut o apropiere îmbucurătoare între știință, fi- losofie și religiune, apropiere rezultată în mod firesc din pro- gresul evoluțiunei lor, cu toată dușmănia și lupta ce există de viacuri, și mal există încă, între ele, fără să se poată învinge și înlătura una pe alta, ceea ce dovedește vitalitatea lor, ca ramuri ale activității și vieții sufletești care aiî aceiași origine adînc înrădăcinată în firea omenească. Născută din vechile tradițiunl religioase, știința, încă din anticitate de cînd se afla în fașă, dar mal ales din timpul re- nașterei în coace, de cînd a început a se emancipa de sub su- premația religiunii, a cucerit mereu din domeniul acesteia, și și-a mărit micul cerc al luminei în mijlocul infinitului necunos- 1) Loisy, Quelques letres sur ies questions et Ies evenements du temps present. La Revue bleu, du 13 Marș 1909. 54 M. Strajan cut. Prin aceasta conflictul între religiune și știință a devenit tot mai viu ; și, precum altă dată religiunea era a tot puter- nică asupra spiritului omenesc, așa știința tinde a lua astăzi acest rol, însă fără să poată stinge din inima omenească sim- țimîntul religios și credința în tainele religiuneT, care este iz- vorul acestui simțimînt. Azi a început a se recunoaște și de o parte și de alta, că formele tradiționale ale religiunii și cul- tului religios sunt semne simbolice ale aceluiași adevăr trans- cendental, pe care în zadar îl caută savantul și filosoful și des- pre care el nu ne pot da de cît ipoteze. Aceste două instituțiuni nu se vor putea nici odată con- topi într’una, căci obiectul și chemarea lor sunt deosebite : ști- ința, pornită din setea de a ști și a stăpîni cît mai multe din tainele și puterile universului, caută să îndestuleze rațiunea și să amelioreze situațiunea omului în mijlocul natureî ; religiu- nea, cu privirea țintită asupra nemărginitului și al scopului fi- nal al existenței noastre, caută a mulțămi dorințele și aspirați- unile sufletului. Dar tocmai prin menirea și influența lor deo- sebită, spiritul științific și spiritul religios se complectează unul pe altul, și numai împreună pot da vieții adevărata ei valoare și însemnătate. Aceiași apropiere se vede azi între știință și filosofie. Și pare că nu e departe timpul prezis de Schiller în distichul său „Naturalistul și filosoful transcendental", despre unirea acestora : „Dușmani să fiți între voi! este prea timpurie alianță. Numai cercînd despărțițl vă veți uni în adevăr". Eșite din aceiași tulpină și formînd multă vreme un singur trunchiu, de prin veacul al 16-lea, știința a început a se des- volta, în unele ramuri maî întăi, ca astronomia și fizica, nea- tîrnată de filosofia aristotelică a evului mediii, care servia ca un sprijin al dogmatismului religios (sicut ancilla theologiae). De prin veacul al 18 și al 19, toate ramurile științei pănă și psichologia și morala, se cultivă independente de sistemele filo- sofice contemporane ; iar filosofiei și, în special părței eî me- tafizice i se dă puțină însemnătate, și de unii e privită chiar ca fără nici o valoare. Cu toate acestea, distanța dintre ele se micșorează din zi în zi; și acest proces de apropiere cătră o alianță definitivă se face, oarecum involuntar, tocmai din par- tea oamenilor de știință, prin studiile și descoperirile lor. Sa- vantul și filosoful, venind din direcțiuni opuse, plecînd unul de la observațiunea exterioară, altul de la simțul interior al con- științei, se apropie mereu unul de altul, pănă se vor întîlni în același punct. Deosebirea fundamentală între filosofie și știință, în spe- cial între metafizica idealistă și științele experimentale, erau ideile despre materie și putere, socotite de naturaliști ca două entități deosebite. Apoi, ca urmare a acestui dualism, era con- cepțiunea materiei ca o substanță inertă, care nu poate fi pusă în mișcare și însuflețită decît prin o altă mișcare primită din O scurtă privire asupra filosofiei lui Schopenhauer 55 afară. Dați-ml mișcarea, ziceau adepții doctrinei materialiste, și vă voî esplica zidirea și tăria universului. Mai departe, era principiul echivalenței, după care materia și puterea, prin toate metamorfozele prin cari trec, dînd naștere fenomenelor lumel fizice și biologice, își păstrează aceiași cantitate și sunt nepe- ritoare. Lavoisier, pe la sfîrșitul veacului al 18-lea, întrodu- cînd în chimie analiza cantitativă, a dovedit prin măsură și calcul că o cătime de materie, după ardere sau altă schimbare de formă își păstrează aceiași greutate ; și a întemeiat astfel în mod științific vechea maximă că materia este neperitoare. Robert Mayer pe la 1840, și H. Helmholtz în a doua ju- mătate a veacului trecut, probară prin experimente, că și pu- terea, trecînd prin felurite metamorfoze, își păstrează același cantitate ; că o anumită cătime de mișcare produce o cătime echivalentă de căldură, și vice versa; că o anumită cătime de apă produce un echivalent de electricitate, și aceasta iarăși a- celași echivalent de lumină, de căldură, de mișcare, de muncă. S’a văzut, în sfîrșit, prin experiență, că precum materia poate lua deosebite forme, ca substanță solidă, fluidă și gazoasă, și precum substanța organică sau speciile de plante și animale se transformă din una în alta, de la protoplasmă pănă la om; așa și puterile fizice și chimice ale elementelor se transformă una întralta. S’a fondat astfel principiul energiei universale din care vin și în care se reîntorc toate. Filosofia idealistă susținea, contrar științei experimentale că materia nu există, că ea este o simplă iluziune; că toate însușirile, care ni se pare că o constituesc, sunt plăsmuiri ale simțurilor și inteligenței noastre; că o existență de sine, inde- pendentă de noi, are numai ceea ce naturaliștii numesc energie, iar idealiștii voință de a fi; că toate lucrurile și ființele, toate fenomenele lumei fizice și mora!e sunt manifestațiuni ale a- cestei voinți, pe deosebite trepte ale desvoltărei ei. Astăzi, înșiși naturaliștii recunosc, că, în adevăr, materia ca substanța inertă, indestructibilă și neperitoare, nu există ; că ceea ce numim materie este numai o formă condensată și ponderabilă a energiei, precum alte forme ale ei sunt căldura, electricitatea, lumina ș. a., care constituesc fazele intermediare ale evoluțiunii între materia ponderabilă, cunoscută sub nume de corpuri solide, fiuide și gazoase, și între eter, care este baza universului și rezervorul’ energiei universale. însuși principiul echivalenței nu-șî mai păstrează caracterul său. de principiu u- niversal, după nuoile teorii ale științei. Materia, ca substanță ponderabilă și accesibilă simțurilor, conținînd în sine enorme cantități de putere, „se dematerializează" și dă naștere deose- bitelor puteri invizibile ale naturei. Acestea, la rindul lor, Ia- răși dispar, trecînd în eter, care umple spațiul cosmic inter- planetar. Nouile teorii științifice, prilejuite prin descoperirea radiu- mului și a minunatei lui însușiri de a fi un perpetuu izvor de 56 M. Strajan căldură, și prin descoperirea radio-activitățiî, în măsură mal mică, a tuturor elementelor cunoscute, au produs o adevărată revoluțiuue în științele experimentale, și au micșorat distanța între ele și filosofie. Savantul, prin analiza chimică și prin ex- perimente, filosoful prin analiza psichologică și prin reflexiune, ah ajuns la rezultate analoage. Această apropiere între știință, filosofie și religiune, este rezultatul firesc al dezvoltării lor, așa cum ne-o arată, pentru religiune, David Strauss în „Der alte und der neue Glaube“, și acum de curînd Emile Boutroux în „Science et religion“ ; iar pentru știință, Haekel în „Les enigmes de l’univers“, și Gustav le Bon în „L’evolution de la matiere“ și „L’evolution des forces“. Dar această evoluțiune era indicată, în linii mari, în magistralele opere ale lui Schopenhauer încă din prima ju- mătate a veacului trecut, și e cuprinsă ca într’un sîmbure în cele două cugetări fundamentale ale lui: „Die Welt ist meine Vorstellung¹ ¹¹ și „Die Welt ist Wille zum Leben“ x). Ce e drept, mal lipsește încă pînă la o deplină armonie între știința experimentală și idealismul filosofic. Rămîne încă o însemnată deosebire intre ele, afară de cea firească care ur- mează din deosebirea obiectului și a punctului lor de plecare. Pentru naturaliștl, materia, d. ex., sub deosebitele ei forme, și ca materie are o existență obiectivă, și natura intimă a ener- giei este un mister; pentru idealiști, lumea materială cu tot ce vedem în ea, nu există în sine de cît ca energie și, în spe cial, ca voință de a trăi. Subiectivismul cunoștinței și ipoteza despre esența lumei și a elementelor el sunt cele două între- bări fundamentale, cari formează încă linia despărțitoare între știința experimentală și idealismul filosofic. Dar și această linie e menită și ea a dispărea; pentru că ipoteza despre esența vi- ețel și a lucrurilor este întemeiată pe analogia lumei exteri- oare cu firea noastră, despre care singură avem conștiință di- rectă ; iar teoria despre subiectivismul cunoștinței este un re- zultat al analizării psichologice despre facultatea de a cunoaște tot așa de adevărat ca și rezultatul analizei chimice despre ma- terie, de și nu poate avea preciziunea, care i-o dau acestuia simțurile din afară. Apoi, de la teoria cunoștinței și de la problema despre natura intimă a elementelor atîrnă deslegarea altor probleme, mal ales a problemelor morale, care se impun spiritului ome- nesc în mod iresistibil. Ipotezele bine întemeiate ale fllosofiel, date ca răspunsuri la întrebările asupra lumei necunoscute, că- tre cari sunt îndreptate tendințele de cucerire ale științei, îi sunt acesteia de mare folos. Auguste Comte, capul fllosofiel positiviste în Franța, înlătu- rase metafisica din sfera cunoștințelor omenești ca nefolositoare. Astăzi, și pozitiviștii recunosc necesitatea el. Renumitul chi- 1) «Lumea e reprezentațiunea sau plăzmuirea minții mele» și «Lu- mea e voință de viață». O scurtă privire asupra filosofie! lui Schopenheuer 57 mist, M. Berthelot, zicea că, știința ideală cum numește el fi- losofia transcedentală spre deosebire de știința positivă, „cu- prinde speranțele noastre apropiate și probabilitatea depărtată". „Filosofia" zice un alt filosof positivist, înțelegînd mai ales par- tea ei ipotetică sau metafizică, „este folositoare, și mai mult de cît folositoare, ea e necesară științei... De o parte ea coor- donează tendințele și activitatea savanților și, prin ipotezele el inspiratoare, înlesnește descoperirile științei; de altă parte, for- mează aceste a atmosfera necesară pentru progresul ei“ ¹). Nu este dar mică importanța celei mai de căpitenie sis- teme filosofică din veacul al 19-lea care, întemeiată pe datele experienței contemporane, a luminat și luminează ca un far calea experienței viitoare. Este locul a ne aduce și aci aminte de o altă cugetare a lui Schiller, care în maxima sa, Cele trei epoce ale naturei, rezumează atît de bine evoluțiunea spiritului omenesc în căutarea adevărului: Fabula-i dete viața; știința de ea a lipsit-o, înțelepciunea-! dă iar sufletul ei creator. Mai puțină influență a avut pînă acum teoria morală a lui Schopenhauer; de și Aforismele pentru înțelepciunea în vi- ață, cari cuprind desvoltarea în direcțiune practică a principii- lor sale etice, este scrierea sa cea mai populară. Și e foarte fi- resc; pentru că, deși ameliorarea moravurilor și caracterelor nu e cu putință, experiența ne arată că nimic nu se schimbă mal anevoe de cît moravurile și caracterele. Și deci, pe nici un teren al desvoltărei omenești nu e mai greu progresul de cît pe cel moral. Dar și aci are loc vechia maximă, aplicată de Scho- penhauer întregei sale filosofii: tj x a (mare e adevărul și învinge). Adevărul moral, cel mai impor- tant pentru viață din toate adevărurile, pătruns odată în min- tea omenească, lucrează pe încet, dar produce cu siguranță e- fectul său, asemenea unui suc dătător de viață în organizmul slăbit. Aceasta e ținta mișcării morale de astăzi, pornită din America și a noului curent filosofic, numit pragmatism. Fr. Nietzche, un alt filosof genial cu mare talent de scrii- tor, care începuse prin a fi elevul și admiratorul lui Schopen- hauer, a izbutit în timpul din urmă să formeze un curent toc- mai opus acestuia. După Darwin, selecțiunea naturală și arti- ficială, este cel mai însemnat mijloc pentru conservarea și dezvoltarea tuturor speciilor de viețuitoare. Indivizii născuțicu însușiri fizice și intelectuale superioare, mai tari, mai frumoși, mai isteți, sunt destinați a triumfa în lupta pentru existență a- supra celor mai slabi, mai urîți și mai puțin inteligenți. Iar a- ceștia sunt osîndiți a peri, sau a servi ca material și mijloace de aprovizionare pentru bunul traiii al indivizilor superiori, cari formează clasa domnitoare. Această normă de viețuire, recu- noscută ca lege universală în toată natura, a existat și între oameni, de la aparițiunea lor pe glob pînă la începutul civili- 1). Âbel Rey, La philosophie moderne p. 364—365. Paris 1908. 58 M. Strajan zațiunei și predomină și astăzi între state și între indivizii po- poarelor barbare și selbatice, fără sau cu o slabă organizațiune politică J). Acesta este dreptul celui mal tare, numit în evul mediu „dreptul pumnului*. O morală întemeiată pe acest principiu o recomandă Nie- tzche pentru regenerarea neamului omenesc. Dreptatea și iu- birea de’aproapelui, virtuțile fundamentale ale moralei lui Schopenhauer, identice cu virtuțile creștine, cari combat egois- mul și lăcomia fire! omenești,— sunt socotite de Nietzsche ca niște virtuți bătrînești ale unei societăți în decadență. Și este mirare, cum această morală a despotismului a putut afla ră: sunet în societatea democratică de astăzi, în epoca socialis- mului. Da; selecțiunea este o lege generală și pentru viața o- menească, între indivizi ca și între popoare ; dar nu selecțiu- nea care o dă tăria fizică a leului, sau viclenia vulpeî; ci se- lecțiunea întemeiată pe superioritatea însușirilor cari deosebesc pe omul cult de cel barbar și de animalele brute. Această su- perioritate se cîștigă numai prin cultură, prin o educațiune ar- monică a corpului și a sufletului, și mai ales a simțimintelor morale. Ea reduce crîncena luptă pentru viață la o nobilă e- mulațiune, condusă de principiul dreptății și al solidarității în- tre membrii intregei familii omenești. Armele, cari triumfă aci, nu mai sunt puterea brutală, viclenia și lăcomia ; ci iscusința, talentele, puterea de muncă și, în prima linie, onestitatea și nobleță de caracter. Adevărata aristocrație nu se întemeiază pe privilegii și, cu atît mai puțin pe tăria brutală; titlurile ei sunt știința, inteligența și virtuțile morale. Acesta e idealul po- litic și social, cătră care tinde și cătră care merge omenirea. Dar—va zice cineva—pesimistul Schopenhauer nega per- fectibilitatea și progresul. O știm, însă aceasta încă e numai una din părutele lui contradicțium, pe cari.se întemeiază pe- simismul său, dar cari dispar la lumina ce se revarsă din cu- getarea lui fundamentală și din întreaga opera și viața lui, cum se împrăștie negura pătrunsă de razele soarelui. „Ca să înțelegem bine pe Schopenhauer,— zice un profund cunoscător al literaturei și filosofiei germane,— nu trebue să ne ținem de forma, uneori paradoxală, ce el o dă ideilor sale. Aici, mai mult de cît ori unde, nu trebue să judecăm clădirea după fa- țadă. Ceia ce-1 contrariază mai mult și ce nu lipsește a ves- teji cu ori-ce prilegiu, este acel „josnic optimism*, care lea vi- ața cum este, care e mulțămit cu ea, și al cărui cel din urmă cuvînt, cînd l-ai despoiat de toate învelișurile lui, nu este de 1). Robia albă în societatea greacă și j oman ă în vechime, robia neagră in America pînă în veacul al 19-lea, servitutea, claca sau iobăgia medie- vală caie a dwat pînă la 1848 și chiar astăzi, supremația națională a unui singur popor în statele poliglote, și apăsătoarele relațiuni dintre cei bogați și muncitorii săraci, lelațiuni sprijinite prin o rea administrațiune chior în țerile cu legi bune și liberale,—sunt moștenii! rușinoase din starea primi- tivă a omenimei. O scurtă privire asupra fllosofiel lui Schopenhauer 59 cît egoismul. Dar îndată ce te-aî familiarizat puțin cu mersul cugetării sale, vei afla la dînsul elementele unui optimism mai nobil, mai generos, mai adevărat filosofic. Ce cere el, în ade- văr, și care e pentru el adevărata formă a vieții morale ? Este renunțarea la voința de a trăi individuală, lepădarea egoismu- lui, jertfirea eului, moartea de bună voie, în înțelesul spiritual al cuvîntului, așteptînd în liniște și cu resignațiune moartea reală. Cînd această regulă de purtare va deveni, după espre- siunea lui Kant, lege universală, care va fi rezultatul ? O so- cietate, în care nu va mai fi nici eu nici ne-eu, unde adecă fie-care va iubi pe semenii sei ca pe sine însuși, și unde fie- care va socoti soarta sa ca intim legată de soarta semenilor săi; o societate, în care toți membrii el vor trăi, zicînd așa, o viață colectivă. Cine ar dori o lume mai bună? Dar, contrar teoriei lui Leibniz, aceasta nue lumea care există, ci este lume propusă ca un scop final al activității, al inteligenței, al bu- nătății omenești,—al bunătății care, după Schopenhauer, este superioară însuși geniului" ¹). Și ca răspuns lui Nietzsche, am putea adăuga, adevăratul supra-om ya fi acela, care se va înălța pînă la acest ideal. Așa dar nu renunțarea la viață în înțelesul de a ucide în noi orl-ce simțiminte omenești, nu idealul stoicilor vechi care e tot un fel de egoism, este idealul filosofului nostru; ci din contra, înfrînarea egoismului pentru a putea desvolta în toată binecuvîntat lor bogăție simțimintele de simpatie, de dreptate și de iubire, și, cînd cere trebuința, de jertfire pentru binele se- menilor, pentru liniștea noastră în fața relelor ce ne întîmpină, și pentru mulțămirea sufletească cînd credem a ne fi împlinit bine scopul existenței. „In acest înțeles—zice un alt scriitor genial și entusiast admirator al lui Schopenhauer,—și ca să ne ajutăm a călca cu un picior independent pe cărările speranței, în starea noastră actuală de cultură, noi n’am ști recomanda nimic mai bun de cît filosofia lui Schopenhauer ca bază a toată cultura ulterioară, fie intelectuală, fie morală..." ²). Firește, idealul, către care ne îndrumează marele cugetă- tor, și care a îmbrăcat pe cel puțini aleși, cari l’ati putut a- tinge, în lumina supraomenească a sfințeniei și adevăratei fe- riciri, este prea departe, ca să poată fi realizat în starea de astăzi a omenimel. Și cine știe, cînd va putea fi... Dar oare nu e aceasta firea idealului de a fi pururea învălit în misterul poetic și religios al viitorului, care-I împrumută măreția și sfin- țenia ce nu i ar putea-o da prezentul ? Și nu este oare însăși legea naturel omenești de a nu găsi nici odată o mulțămire statornică și de a tinde mereu cătră un ideal mai înalt ? ! 1). A. Bossert, Schopenhauer, l’homme et le philosophe p. 347, Paris, 1904, libr. Hachette. •2). Richard Wagner, citat de H. S, Chamberlain în opera sa „Ri- chard Wagner, sa vie et ses oeuvies" p. 165, tad. franc. 60 M. Strajan Mișcarea, acțiunea evolutivă cătră nuoi forme de o exis tență superioară este sufletul întregei naturi și esența vieții însăși. Iar setea omului de ideal și tendința de a-1 atinge prin modul săiî de traiu este trainica legătură ce unește pe om cu veșnica și a tot puternica ființă, pe care el a numit-o Dumne- zeii. Și aceasta e izvorul și temelia religiunii. Scrierile lui Schopenhauer aii început a se ceti și la noi și a se face chiar traduceri din ele. Nu cred că ar fi timpul pentru o traducere complectă a lor în limba romînă, afară de unele părți, cum sunt de ex. : Aforismele pentru înțelepciunea in viață, cari le avem în magistrala traducere a d-lui T. Ma- iorescu. Dar cred că ar fi folositoare și chiar necesară o ex- punere a sistemei, ori cît de sumară, desbrăcată, pe cît se poate, de terminologia abstractă a filosofiei germane și însoțită de ob- servațiunî critice asupra părților ei paradoxale. O asemenea lucrare ar atrage luarea aminte a celor ce se ocupă de știință și literatură, mai ales a tinerilor scriitori, asupra comorei ne- stimate de cunoștințe, de adevăruri, de înțelepciune și de fru- museți literare, ce cuprind monumentalele opere ale lui Scho- penhauer ; și i-ar preveni în contra pesimismului săiî rău înțeles. Și, fiind că opera nici unui autor nu stă în așa intimă le- gătură cu viața lui ca a lui Schopenhauer, așa că amândouă se complectează oarecum reciproc, și numai împreună se pot înțelege de ajuns; am crezut că e bine a face cunoscută ce- titorilor viața filosofului, înaintea unei încercări asupra sis- temei lui. M. Strajan TEATRUL IN MOLDOVA Stagiunea 1856—1857 Direcția Spătarului Dimitrie Cracti și a lui Neculai Luchian.— Retragerea lui Dimitrie Cracti.— Continuarea reprezentațiilor moldovenești.—Prima reprezentație a vodevilului Craî-nou.— Reprezentațiile Operei Italiene.—Trupa de diletanți formată la Galați, sub conducerea lui Luigi Ademollo.— Oprirea de cătră Ocîrmuire de. a se continua reprezentațiile acestei trupe. In capitalele precedente am aratat cum fostul Domnitor al Moldovei Grigorie Ghika Vodă, dăduse antrepriza teatrului moldovenesc lui Vasile Alecsandri pe timp de zece ani, cu începere de la 1 Decembrie 1851, și cum după aceia el o cedă actorului Neculai Luchian cum și Spătarului Dimitrie Cracti, care în acea vreme era Președintele Eforiei Capitaliei lași. Teatrul în Moldova 61 In această stagiune însă, amîndoi aceștia, Cracti și cu Luchian, ținură astfeliu direcția Teatrului moldovenesc pînă la 7 Mai 1856, cînd, cel întăi, prin o petiție adresată guver- nului se hotărî să se retragă de la Direcția Teatrului, care urma să rămîe numai asupra lui Neculai Luchian, ceia ce se și făcu. In timpul acestei stagiuni 1856 — 1857, Teatrul Moldove- nesc cu toate frămîntările politice prin care trecea țara în acea epocă, continuă cu reprezentațiile sale, și după cît se vede din dările de samă publicate tn Foaia timpului, sala tea- trului părea prea îngustă pentru ca să încapă în ea toți dori- torii ce se îndesau să vadă jucindu-se piese teatrale în limba romînească, și mai ales acele cu subiecte naționale. Intre alte piese s’aîî jucat și comediile : Minimica băct de lut, Petru Rareș, de Ghcorghe Asaki, precum și piesa cu cîn- tice Crai-nou de V. Alecsandri, care avu un succes din cele mai strălucite, pentru cînticele și dialogurile patriotice ce cu- prindea întrînsa, în care s’a aratat în toată splendoarea sa ta- lentul dramatic a lui Vasile Alecsandri. {Gazeta de Ifoldavia No. 7 din 24 Ianuarie 1857). In ceea ce privește opera italiană, ca și în stagiunile pre- cedente, ea a urmat tot sub direcțiunea lui Victor Delmary, care avea concesiunea de la guvern. S’au jucat în cursul întregei stagiuni 1856—1857, o serie de 70 de reprezentațiuni de abonament, afară de beneficiurf, între cari, pe lîngă operile ce eraiî acuma cunoscute publi- cului leșan, s’aiî mai jucat și două opere noue, nevăzute încă pînă atunci în Iași, și anume: Maria di Rohan și Traviata. Față de greutățile ce pe atunci întîmpinaîi impresarii de a forma chiar pentru Italia, trupe de operă, care să nu lese nimic de dorit sub raportul artistic și muzical, „întru cît ta- lentele nu resar regulat ca florile în fiecare primavară", apoi zice Gazeta de Moldavia *), publicul ieșan trebuia să se mul- țămească de alegerea personalului și a repertoriului, făcută de Directorul V. B. Delmary. Primadone în această stagiune au fosi Signora Garibaldi și signora Fortuni. Dintre barbați s’au deosebit sîgnorJWtozi, tenorii Biundi și Del Veli, și baritonul Silier Buzi. ♦ * ♦ 1). No. 11 din 7 Feviuarie 1857. 62 Th. Burada Reprezentațiile teatrale atit cele romînești cit și italie- nești ce se dădeau în capitala Moldovei, fură o îmboldire și pentru provincie, după cum vedem din faptul că, în acelaș an, o trupă de dilctanți din Galați, sub conducerea unui vechi actor italian Luigi Ademollo, dădu acolo mai multe reprezen- tațiuni în limba romînească. Dar, întru cît Neculai Luchian, avea de la guvern concesiunea exclusivă pentru ori ce spec- tacule în țara întreagă, vedem că el intervine la Ocîrmuire ca să oprească pe diletanții din Galați de a-și continua repre- zentațiile lor¹), lucru care s’a și îndeplinit, dînd Ocîrmuirea poroncă ca să înceteze ori ce reprezentații, după stipulațiile contractului. St giunea 1857— 185S Direcția lui Neculai Luchian și principalii actori ai trupei.— Repertoriul trupei moldovenești.—Reprezentația extraordinară dată în onoarea Caimacamului Neculai Conahi Vogoridi*— Trupa de opera itatiană sub direcția lui Victor Delmary.— îmbunătățirea decorurilor și rechizitelor teatrale — Petrecerile din timpul carnavalului. — Teatrul moldovenesc în provincie, la Bacău și la Botoșani.—Suplica boerilor și a neguțitorilor din Botoșani cătră Ocîrmuire, pentru susținerea teatrului lor moldovenesc. Direcția trupei moldovenești în această stagiune a avu- t-o tot actorul Neculai Luchian căruia i se dăduse rangul de boer Comis, iar între principalii artiști ce fac parte din trupa sa, găsim, pe : Teodor Teodorinu Alecsandru Gheorghiu, Cons- tantin Bălănescu, Stefanachi; d-nele Gabriela Luchian, Sma- randa Merișescu, Maria Niculau, Vlădiceasca, etc. Stagiunea s’a deschis în sara de 17 Octomvrie și a urmat cu reprezentațiile în tot cursul ernei. Dintre piesele ce s’au jucat, putem enumera următoarele : Soldatul și Plăeșul, Trei sărutări, Clodina sau Țeranca înșelată, Vrăjitoarea, Tîrîe-brîu sau Calul bătăușilor, Am un gutanar cumplit, Tereza sau Or- fana de Geneva, Doi Nătărăi, Hai cu nunta sau Capela de pae, farsă în 5 acte, tradusă de Neculai Luchian, Odaia cu trei uși, Fiul Bravului, Clopoțelul de noapte, Un Director de Teatru 1). Vezi Dosarul moldovenesc No. 1788 roșu, din 1854, aflat la Ar- hiva statului din București. Teatrul în Moldova 63 Ucigașul Leilor, Odaia crimelor, Omid care-șl ucide femeia, Cînd ar fi femeia mea, Profesorul de magnetizm, Căpitanul de talhari, Sora Iun Jocris, și alte diferite comedii și drame. Asupra chipului cum a mers Teatrul Național în această stagiune, cît și asupra jocului actorilor, găsim mai multe a- precieri critice scrise n Gazeta de Moldavia, No. 93 din 25 Noemvrie 1857, în care se vorbește cu de-amăruntul despre Directorul Luchian, și despre actorii Teodorini, Bălănescu, d-na Vlădicescu, etc., dar toate aceste aprecieri neprezentînd un interes deosebit, credem de prisos a le mai reproduce aici. In suplimentul de la Gazeta de Moldavia, No. 97, din 12 Decemvrie 1857, găsim o relațiune despre o reprezentație ex- traordinară ce s’a dat în sara de 5 Decemvrie acel an, în cu- prinderea următoare: „In ajunul serbâtoarei sf. Nicolai, ziua onomastică a Ex- celenței sale Prințul Caimacam N. Conaki Vogoridi, s’a dat o reprezentație extraordinară la Teatrul Național. O cantata s’a executat de toată trupa moldovană în costum de salon. Astă compunere bine executată s’a urat cu numeroase ura! în o- norul Prințului Caimacam, carele a ascultat slînd în picioare în loja sa, prin o salutare, mulțămind aclamațiile publicului. „Cantata s’a încheiat prin un frumos tablou militar na- țional, foarte bine esecutat, și care în un cadru îngust cu- prindea o grupă formată de toate armele Moldovene, coronate de stema țării, și susținute de două tunuri și de steaguri. „Ist tablou luminat cu torțe de bengal, au produs un e- fect minunat. Prințul de îndată a chemat pe directorul tea- trului spre al felicita despre succesul acestor compuneri". * * * In ceea ce privește trupa de opera italiană, ea a fost tot sub direcția lui V. Delmary, care a dat în tot cursul iernei 38 de opere, ce se mai jucase în Iași, adică din repertoriul vechiu cunoscut, și numai una singură fu nouă pentru capi- tala Moldovei. Stagiunea teatrului italian s’a deschis pe la începutul lu- nci Octomvrie 1857, cu opera Traviata, de Verdi, jucată de Beltramelli primadonă, Carlo Vicentelly prim tenor, Cesare Buzi bariton, și alții. Orchestra operei a fost mai bună de cît în anul trecut, corurile însă au fost slabe. In Gazeta de Moldavia, No. 102 din 30 Decemvrie 1857, se scrie cele ce urmează la adresa Direcției Operei Italiene. 64 Th. Burada „Felicităm pe Direcția Teatrului că a urmat sfatul ce: i am dat, cu zece ani mai înainte, de a planta pe scenă cîți-va arbori frumoși, și a zidi cîteva nouă apartamente (decoruri), căci astă dată cu plăcere am admirat frumoasa pădure și niște pompoase mari saloane, care ași dori a se împopora, cu bo- ruri mai numeroase¹¹. ᵥ Aceste rinduri dovedesc că în stagiunile trecute, decoru- rile, costumele și rechizitele scenice nu fuseseră tocmai bine îngrijite după cerințele pieselor ce se puneau n scenă, așa că publicul nu era tocmai mul|ămit, pe lingă aceste toate, or- chestra și corurile lăsau asemenea mult de dorit. După aceasta mai găsim tot în foaia timpului, Gazeta de. iJoldaviaNo 10 din 3 Fevruarie 1858, cum că carnavalul s’a în- cheiat cu o vioșie extraordinară, din cauza scurtime! acestui period al plăcerilor steriotipe. Balurile, concertele, soarelele particulare și publice, ciaiurile cu danțuri prin saloanele bo- erilor, aii urmat una după alta, fără întrerupere, și în ziua din urmă, publicul s’a împărțit la amiaz! în două părți, unii la Teatrul Național, iar alții la Opera Italiană, unde a avut loc diferite reprezentațiuni,—iar sara s’a dat un strălucit bal măscuit, unde publicul a petrecut de minune în cea mai mare veselie. Opera Italiană și-a închis apoi stagiunea sa, pe la sfirși* tul lunei Martie 1858. * * * Entusiasmul stîrnit de reprezentațiile ce se dădeau în Capitala Moldovei, atît de trupa Moldovenească cît și de O- pera Italtană, făcu ca și în provincie să se deștepte gustul pentru Teatru, așa că după cît vedem în mai multe orașe din Moldova, a și început a se face încercări de reprezentații teatrale. Astfel găsim că în Bacău, s’a înființat o trupă teatrală de cătră d-nii Hociung, Dimitrie Talian și Constandiniu, în- cepînd reprezentațiile în 7 Octomvrie 1857. Mai mulți din ac- torii trupei din Iași de sub direcția lui Luchian s’aîî dus de s’au angajat la Bacău, fără voia Directorului, spre a juca a- colo cu trupa ce se formase. Atunci Neculai Luchian s’a tîn- guiț prin o suplică cu data din 13 Decemvrie 1857, cătră Se- cretariatul de Stat, cerînd ca să pună îndatorire actorilor duș^ Teatrul în Moldova 65 între care erau Tereza și Bogdanovici, să se întoarcă înapoi la Iași. Nu știm dacă Ocîrmuirea va fi luat sau nu vre o mă- sură contra actorilor, ce au părăsit scena din Iași, dar este probabil că reprezentațiile au continuat în Bacău mai mult timp. De asemenea s’a fost înființat o trupă teatrală moldove- nească în Botoșani, sub direcția lui Costachi Bălăceanu și a Pitarului Costachi Vasiliu. Trupa era compusă din tineri no- bili și dame, cari aii jucat o iarnă întreagă, spre mulțămirea tuturor cetățenilor Botoșenenî. Relativ la această trupă găsim că la 10 Mai 1858, un număr de 70 de boeri și neguțitori din acel oraș, au înaintat Ministerului din Năuntru, o suplică prin care cer să susțină înființarea acestui Teatru tot sub direcția celor doi mai sus numiți. Iată dăm aci conținutul acelei suplici, cu data de 10 Mai 1858 : Onoratului Ministru din Năuntru „Sub iscăliți! considerînd silința cu care D lor Costachi Bălăcianu și Pitaru Costachi Vasiliu angajînd o trupă de ti- neri nobili și dame, au întreprins în acest oraș, Teatru na- țional vreme de șese luni de zile, aducînd o îndestulă mul- țămire publicului, care mai ales aîî avut toată plăcerea a vi- zita acest teatru deși începător, dar a fost îndestul de bine esecutat de trupă, necruțîndu-și silința, meritînd a fi vrednici de aplausul privitorilor, găsesc de toată cuviința a ruga pe Onoratul Minister, că precum prin înființarea unui asemenea Teatru, se aduce chiar orașului înfrumusețare, apoi să bine- vroiască a regula înființarea și statornicirea lui, și în viitor, tot sub a Dumilorsale direcție ; avînd noi toată încrederea în Domnialor, că în viitor va aduce mai mare mulțămire publi- cului ce chiar acuma ca începători, aii dat destulă dovadă“. (Urmează iscăliturile a 70 boeri si neguțitori ]). (Va urma) Theodor T. Burada 1) Despre Teatrul" clin provincie și despre această suplică vezi Do- sarul Moldovenesc No. 1788, roșu, din anul 1854 pag, 561, aflat în Arhiva Statului din București. Arhiva 2 W E I M A R Die Stătte, die ein guter Mensch betral Ist eingeicdht. Nuch hundert Jahren klingt sein Wort und seine lat Dem Enkel u-ieder. Goethe. I Spre Weimar. O dimineață limpede de vară. Pădurile Leipzigului țin lanț multă vreme, pînă în ogoarele Turingiei. Ținutul Wein- senfelsului, Naumburgului: locuri tot mal bogate; o verdeață plină de sevă de par codri negri în zare. Așa cum se ridică dealurile, mal dese, mai mănoase cum te depărtezi de șesul Șiretului spre grădina Bucovinei, așa se îndesesc dealurile Tu- ringiei, păduroase, lanurile încărcate de snopi rotofei—ca lungi lăicere aurii în lumina soarelui. Din loc în loc, de laturile dru- mului. „sate"; clădiri cu două și trei rînduri, biserici monu- mentale. De la Apolda locurile se selbătăcesc. Pe un deal ruinele negre ale unui castel părăsit, culme prăpăstioasă, în vale apă repede de rîu. Mai departe, un sat într’o vale de livezi, peste care încet, se risipesc cei din urmă aburi ai dimineții. In tren lume multă; unii se coboară, alții se suie, la fie- care oprire. Toți în haine de serbătoare : e Duminică. Cei mai mulți se duc pînă în orășelul vecin de petrec toată ziua; cu trenul de seară se întorc’ Alții, porniți în tovărășie numeroasă cu coșuri de merinde, zgomotoși și nerăbdători, abia așteaptă stația de oprire. Puțini călătoresc mai departe. Vecinul din față cu țigara groasă din care trage cu poftă, e cu mult mai bine îmbrăcat de cît pentru un vagon de clasa a patra. Cu redingotă și cilindru, cu plastronul bine lustruit, ghetele văc- suite cu îngrijire, pare un negustor subțire, un profesor, un ziarist; mînile îl dau de gol: mari, cîolănoase, cu degetele Weimar 67 •ciuntite. E un lucrător rămas de tovarășii lui; vor protesta, toți, adunați din multe părți—la Weimar, împotriva cartelului berarilor. Liniștit, de loc stînjenit în costumul său, citește o ga- zetă de informații. O vale de ogoare, o creastă măcinată de deal care închide vederea, trenul se oprește. Am ajuns la Weimar. * * * Weimarul începe așa cum se sfîrșește : grădini și livezi. Cît de adesea închipuirea împodobește cu podoabe de’ prisos— realitatea! Gîndeștî o cetate întunecată și găsești un orășel lu- minos, aștepți o veche capitală princiară’ mișcare, strălucire și uite case simple, albe, flori, poame... Nici gălăgia vînzătorilor pe străzi, nici vuetul surd al că- ruțelor greii încărcate, nici zarva oamenilor cari roesc după lu- crul lor. Căzut din viitoarea unui oraș mare—abia te deprinzi, nu-țî vine a crede atîta tăcere senină. De la gară înspre oraș o alee de paltini de marginile stră- zii. Plantații cu jocuri de apă, în fața gării. In dreapta, monu- mentul rezboiului: un husar greu înarmat cu sabia scoasă într’o mină, cu steagul mare în cealaltă, lîngă dînsul la picioare, un rînit; e comemorarea la Weimar a rezboiului din 70 și singu- rul semn al Unității: nu cu gloria războinică se mîndrește Wei- marul—cu o alta mai mare care le cuprinde pe toate. Aproape, Grossherzogliches Museum, clădire cenușie, mare, în stilul renașterii italiene, —începe vechiul oraș ; străzile mai înguste și întortocheate, casele strînse una de alta și neegale— mai toate prefaceri nouă, negustorești. In toate vitrinile cu ori- ce fel de marfă, cărți poștale, cu’Goethe, Schiller, Wieland, Herder, busturi de ale acestora, tablouri cu scene din operile lor, cărți și albumuri cu acelaș cuprins. Intîlnesc și alți excur- sioniști, cu ochii în toate părțile ; cumpără cîte ceva, privesc și trec mai departe. In Wieland-Strasse, lesne de găsit casa lui Wieland. Pe o tăbliță la ușa din față scrie : „Aici a locuit Wieland¹¹. Casa a fost însă cu totul prefăcută de proprietarul ei, un tapițer și nu a rămas mai nimic vechili din clădirea cu două rînduri și al treilea cu ferestrele în acoperiș—așa cum o înfățișează cărțile ilustrate. Ajungem în piața Teatrului, nu prea mare, cu Teatrul, uriașă construcție simplă, masivă. E acelaș teatru de curte a cărui scenă aii condus’o un timp Schiller și Goethe, reconstruit însă în 1825 și restaurat mult în interior în 1868. Nici podoabe, nici perspectivă deosebită, în afară, cuprinzător însă și trainic. In față plantație; la o potrivită depărtare: Monumentul lui Goethe și Schiller. Acest monument în bronz după un model de Rietschel, desvelit la pomenirea de 25 am de la moartea lui Goethe, e pare-mi-se, unul din cele mai minunate din cîte sAii ridicat a- 68 loan Andrieșescu cestor douî mari înțelepți, prin învecinicirea prieteniei lor, cel mai adevărat, poate, și fără îndoială una din dovezile vremei nouă despre puterile artei plastice : de adevăr, de exprimare ideală a unui cuprins de idei, de reprezintare evocativă. Riet- schel e cel mai mai mare sculptor din școala lui Rauch. auto- rul monumentului lui Friederlc cel Mare din Berlin. E dea- juns să compare cineva numai monumentul lui Goethe de Scha- per de la Tiergarten (Berlin) cu grupul de la Weimar, ca să vadă superioritatea netăgăduită a acestui monument rar. Ar- tistul nu a avut de exprimat aici numai caracteristica tipică a unei figuri ca la Schaper, sau chiar ca la Rauch, unde Frie- deric cel Mare pe cal, e singura figură mare a monumentului —ci, caracteristica armonizării figurilor la olaltă, supraordonată caracterizărei figurilor în parte, cu respectarea lor însă, ca și a adevărului istoric. Sarcină, firește, cu mult mai grea și de care Rietschel a isbutit să se achite într’un mod desăvîrșit. Intim- plător la Muzeul lui Goethe am văzut o plachetă a unui alt sculptor prezintată la concurs alăturea cu acea a lui Rietschel —de neasemănat, deși cu aceiași idee schițată stîngaci, formal; Rietschel singur i-a găsit întruparea adevărată, învecinicind’o. Goethe și Schiller. Arare-orI o prietenie a legat două su- flete mai deosebite și în firea și în soarta lor. Ocrotit unul de zei, de la naștere și iubit de oameni tot- deauna, viguros la trup și la minte pînă la un sfîrșit glorios de octogenar, privind viața ca o răsplată datorită geniului, moar- tea—răsăritul veciniciei — olimpicul Goethe. Celalt, uitat de zei și bănuit de oameni, pribeag muncind pentru hrană, bol- nav, îngrijat să-și scape totdeauna, macar cît de cît din naufra- giul vieții—cum spune cu liniștită amărăciune undeva, murind la o vrîstă la care celalt, întors din Italia, cu o lume nouă în suflet, se pregătea să sfîrșîască cei din urmă am ai veacului său și se apuce în pace încă treizeci și doui din cel următor, —Schiller. Gîndind și scriind amîndouî: din harul cerurilor li- nul, cum luminișul apelor poartă minunea lumei, cum cîntă privighitoarea cînd noaptea albă învăluie liniștit crîngul—din patimă dureroasă celalt, chinuit a-șî tălmăci adîncul, izbutind arare, dar împăcat pe destinul care-i dase cîteva boabe numai și revărsase cornul întreg asupra celuilalt, iubindu-1 pentru no- rocul lui, cînd altul l’ar fl împroșcat cu ură, ținînd în frățească prietenie, în iubirea acelui aș ideal, cu dînsul împreună—cu- nuna veciniciei. Așa ni-i înfățișează monumentul lui Rietschel. Stau în pi- cioare unul lîngă altul. In costumul vremei, solemn, corect, mai bine legat—Goethe ; în mantaua de modă veche cu gule- rul mare, vesta cu două rîndurl de bumbi, descheiat unul, cu .gulerul camașei resfrînt, cu fruntea înălțată privind în depăr- tări, mai svelt dar mai șubred—Schiller. Amîndoi de-opotrivă de înalți, senini amîndouî, maiestos unul, de seninătatea trans- parentă a morții celalt. Ii apropie : mîna pe care Goethe o spri-. W eimar 69 jină pe umărul lui Schiller, cununa de lauri pe care o țin a- mîndoi, o ține numai unul, celalt abia o atinge. Pe placă jos inscripția : Dem Dichterpaar Goethe und Schiller Das Vaterland. Soarele strălucește sus, la amează, umbra înfrățită a ce" lor dom eroi întinsă pe pămînt s’a strîns—în cutele măntălei și a gherocului de modă... O umbră de nour alunecă înceta- se șterge—îi învăluie iarăși, mai vie, lumina soarelui de vară... Setea și oboseala dau zor. Caut cu ochii un birt... numai magazii de mobile, de mode, librării. Iată Schiller-Strasse, ceva mai înainte pe stînga, casa lui Schiller, astăzi Muzeu, de și încă nu pe deplin rînduit. Aici a locuit Schiller cîțî-va anî înainte de a muri. O casă simplă cu trei rînduri, al treilea după ve- chea modă cu ferestrele în șindrila acoperișului, care, ține în sus jumătate de casă ; la ferestrele de la al doilea rînd, obloane. La ușa de întrare se spune cînd Muzeul e deschis, toată ziua cu întrerupere la amează—îmi rezerv vreme. Socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din tîrg. La Leipzig prubuluisem o zi de Duminică întreagă se văd tot ce e de văzut în Weimar. După ce am cercetat puțin am văzut că două zile abia ar fi de ajuns, acum observ că o zi, mai e pe isprăvite și n’am văzut încă nimic, de cît dughe- nile—pe dinafară... hotârît însă, că rămîn, cîtă vreme o singură băncuță va mai luci în buzunar și nu mă va copleși de tot dorul cartofilor de la Leipzig... Weimarul, are și tramwai cu electricitate ; vagoanele mici ca niște cutii se văd cînd și cînd cîte unul... gol... în Markt, două-trei vînzătoare arhi-bătrîne păzesc cîte-va coșuri de mere stricate pe care nu le cumpără nimeni. Spre Hm, în fund, se ridică turnul castelului princiar; în față, o clădire înaltă în vechi stil saxon, cu fațada în trepte, cea mai veche clădire în Weimar, spune călăuza. Aici a locuit pictorul Lucas Cranach cu cari în deosebi semîndrește Saxonia, și tatăl și fiul. Weimarul se laudă mai ales cu catapiteazma catedralei, pic- tată de amîndoui, începută de unul și isprăvită de celalt la ju- mătatea veacului al XVLlea. Pentru protestanți Lucas Cranach e un nume scump care le amintește de timpurile lui Luther și Melanchton. Din piață o stradă duce la deal, o alta la vale. Apuc pe cea dintâi, am nimerit bine—în piațaluî Goethe. O cișmea sim- plă în mijloc, o plăcintărie, chiar un birt potrivit—deoparte, în stînga în față, însăși casa în care a locuit Goethe, acum Mu- seul Goethe. Clădirea e altfel de tot simplă, aduce cu Museul Schiler la înfățișare, tot trei rînduri cu unul în acoperiș, mai puțin pro- porțională, însă mult mai încăpătoare. Cealaltă e o casă ca ori care; aceasta, se recunoaște ușor, e casa unui fruntaș, a unu" gospodar în tot locul. Ministrul Goethe putea să primească h 70 loan Andrieșescu scara clin față; în dreapta, casa are și o poartă mare care dăi în curte, puteau intra caretele cu oaspeții de mai departe. Nici de asemănat, astfel, casa mai mult naltă de cît mare, cum am văzut mai apoi și rău împărțită a lui Schiller, cu gospodăria temeinică—casa cu paisprezece ferestre, cu livadă și straturi, cu chioșc și bănci—păstrat totul în bună îngrijire și’ azi—a lui Goethe. Weimarul era pentru Schiller încă un loc de pribegie, soarta a vrut, cel din urmă—Goethe a trăit aici, numai în casa a- ceasta, 40 de ani neîntrerupți, de la 1791, cînd, nu mult după întoarcerea din Italia, casa și grădina i-au fost date în dar de Cari August, pană la sfirșitul vieții lui glorioase de erou. — De atunci au trecut ani, vor trece încă, cîți n’aiî trecut,— din toate părțile lumei unde a răsunat cuvîntul lui, i-aiî culcat și-i vor calea mereu pragul—de ce ? gîndul lui mare va pluti totdeauna în preajma locului în care a viețuit, să spule prie- tenos fie-cărula: Warum stehen sie davor ? Ist nicht Titre da und Tor ? Kămen sie getrost herein, wiirden wohl empfangen sein... în casa lui ca și la altarul de frumuseță vecinică pe care, o vreme sirguindu-se alături cu el și nefericitul săli prieten, l’au ridicat tuturora. loan Andrieșescu Amintiri din călătorii Cum am fost trîntit într’o băltoagă de un asin în drumul de la Salonic spre muntele Athos. XVII In ziua de 16 Octomvrie 1889, mă aflam în Salonic, por- tul cel mai mare de pe marea Egee a Imperiului Otoman. Aici după ce dădusem mai multe concerte în care cîntasem du- ioasa noastră Doină, și alte cîntece pline de gingășie, creațiuni neîntrecute ale poporului romîn, m’am hotărît să mă duc să văd pentru a doua oară Sf. munte Athos,' numit și Svetagora pe care-1 mai văzusem în anul 1885. Cercetînd mijlocul cum m’ași putea duce mai cu înlesnire am aflat că se înjghebase- în acest scop o caravană, care trebuia să pornească peste vr’o- trei, patru zile, și că călătorii înscriși erau mulți la număr, cea mai mare parte străini, englezi, francezi, ruși, greci, hui- Amintiri din călătorii 71 gări, etc. Această veste m’a bucurat foarte, și ne mai perzînd timp am alergat și eu să mă inscriii printre călătorii caravanei. După ce se zvonise prin oraș, că și concertistid merge la mun- tele Athos cu caravana, mulți dintre călători cari mă auziseră cintînd în concertele date, și mai ales în seratele muzicale de la D. Costeș agent la „Messageries maritimes^, s’ati bucurat, fi- ind siguri că-mi voi lua violina, și că pe la popasuri, vor mai auzi cîntecele noastre romînești care-î impresionase așa de mult- Cu o zi înainte de pornire, persoanele ce se hotărise a merge la Sf. munte, s’au dus la grajdiul anumit de unde se închiriază cai, asini și mulari (catîri), și și-au închiriat acolo li- nii asini iar alții mulari; și eii încă am făcut ca și ei, alegîn- du-mi un asin. A doua zi pe cînd se lumina de ziuă, toți călătorii se adu naseră în fața grajdiului anumit, de unde trebuia să pornim fie-care cu dobitocul ce și-l alesese,—eii însă nu veneam. Cu toții mă așteptau eu nerăbdare. Cauza care mă făcu să nu fiu la oara hotărîtă de pornire, a fost că ducîndu-mă în grajdiîi să-mi leii asinul ce-1 alesesem, stăpînul grajdiuluî care era un turc, îmi dădea un alt asin care era slab, și vedeam eii, că n’are să poată ține la drum, căci ne trebuiau trei zile ca să ajungem pănă la Sf. munte. Nu-I acesta asinul pe care l-am ales eii, îi zisei turcului, grăbește de-mi dă asinul ce l-am ales eii, căci uită-te e tîrziu, și caravana pornește. Turcul foarte liniștit și cu sînge rece, dînd din cap se uită lung la mine,— ceia ce însemna că de- geaba mai stau la vorbă cu el;—eu atunci zărind asinul ce’l alesesem și perzîndu-mi răbdarea, m-am repezit și l-am apucat de dîrlogi, vroind să mă duc cu el;—turcul atunci se opuse cu putere și nu vroi în ruptul capului să mă lase să-1 scot afară din grajdiîi în urma acestora, se încinge între noi o sfadă, începînd în același timp a ne îmbrînci, și a ne încăera la luptă și la batae, răcnind și unul și altul cît ne lua gura. Caravana care era încălecată și gata de pornire, auzind răcnete în grajdiîi, a căutat să vadă ce s’a întîmplat acolo. A alergat mai întăi chiragiul, apoi și alțî călători, cari ne găsiră pe amîndoi luptîndu-ne, iar asinul pe care’l țineam de dîrlogi și era amestecat printre noi, primi sermanul și el mai mulți pumni pe neașteptate. Cu mare greu chiragiul ne-a despărțit, și peste puțin, to- tul sA aplanat dîndu-mi-se asinul ce-1 alesesem. 72 T. Burada Incălecînd apoi cu toții, caravana porni făcînd mare chef veselindu-se, unii cîntau manele turcești, alții țineau isonul, u- nh cîntau cîntece rusești, alții franțuzești, era un zgomot de nedescris, iar unii incălecînd își făceau semnul crucei. In fața fie-cărui călător, se vede zugrăvită mulțămirea ce simțea. îna- intea caravanei mergea chiragiul pe jos, cu asinul călăuz ținîn- du’l de o frînggie legată de căpăstru, avînd după obiceiu aninată de gît ne lipsita talancă. Căldura în acea zi era mare; sara, după mai multe popasuri, am ajuns la localitatea numită „Mi- tocul rusesc" unde am și mas. Călătorii descălecînd, nu mai aveau aspectul cel vesel de la pornire, obosiți de drum și ne mîncați toată ziua care din cotro își căuta un locușor să se odihnească, scoțîndu-și cu grabă de prin desagi, merindele ce le luase. După ce călătorii se mai odihniseră puțin, o samă din ei veniră la mine să mă roage să le mai cînt din cînte- cele noastre romînești ce le auziseră în concertele ce le dădu- sem. Satisfăcîndu-le dorința, am prins a zice mai multe cînte~ c e ca de la noi, mai înveselind cu modul acesta gloata, făcînd-o se mai uite din oboseala drumului și a căldurei nesuferite ce fusese în acea zi. Eu le-am tot cîntat noaptea pănă tîrziîi, iar ei nu se mai puteau sătura de frumuseța și gingășia cîntecel or noastre; apoi pe cînd se îngîna ziua cu noaptea, toată caravana începu a se pregăti de plecare, și nu mult după aceia și porni. Pe la amiază pe cînd soarele era sus, am dat de o băltoagă prin care trebuia să trecem. Chiragiul care mergea înaintea caravanei, intră mai întăi în băltoagă care nu era adîncă, apa nu se ridica de cît pănă la glezne, apoi după chiragiu veneam eu, iar toată caravana remăsese mai în urmă. Chiragiul își că- uta de drum mergînd foarte liniștit, și eti de asemenea, cînd ce se vezi, pe la mijlocul băltoagei, de odată asinul meu se o- prește, începe a da din urechi, gătindu-se a se trînti jos ; eu văzînd aceasta am început a răcni la el bătîndu-1 cu o vărguță ce o aveam cu mine, temîndu-mă ca nu cum-va să pățesc ceia ce mi se întîmplase în anul 1882 pe la finele lunei August pe cînd mă duceam tot cu caravana la Sf. munte. Catîrului meu a- tunci îi veni cheful să mă trîntească în colb, acuma însă era ceva mai grav, căci eram în mijlocul unei băltoage. Dobitocul meu cu toate bătăile ce i le dădeam, nu se sinchisea de loc, și nici nu’I pășea de ceia ce se p etrecea pe spetele lui, și nici una nici două, foarte liniștit se tologește în băltoagă. Abia am Amintiri din călătorii 73 apucat să-mi scot picioarele din scări și să sar alături de el, căzînd cu fața în jos, sărindu-mi pălăria din cap și umplîndu-mă tot de glod. Noroc că în săritura mea nu mi-am frînt vre-un picior sau mînă. Chiragiul auzindu-mă răcnind, își întoarce ca- pul și văzîndu-mă bătînd și împingînd asinul ca să se scoale, zise foarte liniștit : alasă'l mCl bate tu cacu, nu vezi că-și face ta- bietu, (dă-ipace nuUmai bate degeaba, nu vezi ca-și face tabietul). — Dar bine își face el tabietul nu-i vorbă, îi spuseiu chi- ragiului, dar ce mă fac eu aici așa plin de glod? — Lasă-1 că s’a scula el cînd s’a sătura, daor n’are să stea tot timpul acolo, îmi respunse chiragiul; și în adevăr asi- nul a stat tologit cît i-a plăcut, s’a sculat apoi foarte liniștit, iar eu așa plin de glod mă uitam la el, temîndu-mă ca să nu-i mai vie cheful ca să-și mai facă încă odată tabietul pînă ce voi eși de cealaltă parte la mal. In timpul acela iată că întră și caravana în băltoagă, mergînd cu toții liniștiți, unii din că- lători apropiindu-se de mine și văzindu-mă în halul ce eram, pufniră de rîs, alții neputîndu-se stăpîni, rîdeaii cu hohote. Eu nu ziceam nimică, căci în adevăr aveau de ce rîde, și așa plin de glod și udat pînă la piele, am încălecat și am trecut băl- toaga de cealaltă parte, am mers apoi o bucată bună, pînă ce am dat de un han, unde am poposit cu toții. Aici după ce m’am spalat și mi am uscat straele, am mers cu toții înainte și ajun- gînd la un sat grecesc Nichita, m’am oprit acolo, iar caravana a pornit înainte, spre muntele Athos. Teodor T Burada. Dorul Ciobănașului Turma coboară în liniște spre pajiștea ce începe a se zări —veselă, verde și încrustată cu floricele de tot soiul. Trosco- tul pîrîie sub piclorușile obosite ale oilor, cari ciumpățesc în treacăt lăstărișul fraged. Ciobănașul—o mîndrețe de flăcău, bălăior la față, pășește trist- în urma turmei și flueră din cînd în cînd cîte-un cîrlan rătăcit prin frunziș. Ochii săi de vultur cercetează zarea și cat să răzbească prin desișul codrului. Alături îl urmează un dulău negru, lățos și puternic de ar scoate ursul din bîrlog... încet, încet turma ajunge în poiană și oile se împrăștiară •ca niște pete de var pe covorul verde de iarbă. Nu se aude 74 Const. A. Tătaranu decît sfîrîiala ierbei smulse cu nesațiu de mioare și din cînd în cînd talanga batalului mai rupe tăcerea. La dreapta se deschide o potecuță argintie ce șerpuește în vale pînă se pierde în întunecimea codrului. Pe această po- tecuță—prins în mrejele dragostei, apucă în neștire ciobănașul. Miorițele îl chiamă cu strigăte duioase, crenguțele mlădioase îl izbesc peste față, dar dorul nu îi dă răgaz de șovăire. Gîn- dul său zboară spre o casă mititică, curățică și împrejmuită de de niște tufari bătrînl. In pragul ușei stă o zînă. Din cînd în cînd ochii săi scînteetori cercetează în lung potecuța. Astfel o văzuse pentru ultima oară... Și ca deșteptat din vis se trezi la marginea tufanilor în preajma căsuței iubite. Dar—era goală, ușile zăvorite și în pra- gul porței ședea zîmbitoare—singurătatea... Zdrobit, ciobănașul se rezemă de tuf anul sub care mai șezuse de atîtea ori fericit, și rămase așa mult timp, mut, trist și privind pierdut casa pustie care totuși maî păstra aminti- rea unei fericiri trecute... Intr’amurg se deșteptă, mai privi odată către locul atît de scump odinioară și porni repede spre turmă. Ajuns aici se a- șeză obosit lîngă oițile lui dragi, scoase fluerul și pe dată un viers dulce și lin începu să tremure în văzduh. Și oile și co- drul și luna ascultau duiosul tluer al ciobănașului. Iași, 9 Februarie 1910. CODSt. A. TătăraDU Rominlsmnl în Turcia Europeană (Urmare) Roadele progresului se pot vedea foarte ușor, continuă liceanul, că în această comună, grecomanismul a dispărut ca prin minune ; iar primul dascal romîn trimes în Albania G. H. B., a reușit ca în trei am să deschidă alte patru școli în împre- jurimi, iar prin cursurile de adulți, fiind ajutat în timpul verii de către liceeni, reușise să învețe pe toți romînii din aceste comune, tineri și bătrîni doritori de progres, ca să citească și să scrie romînește. De asemenea a putut pune și bazele primei Societăți ro- mînești de ajutor reciproc și cu scop cultural, dîndu-I denumi- rea de Deșteptarea, încă din luna Decembrie anul 1886. Ast- fel că sub toate rapoartele sămînța asvîrlită în Albania a prins puternic și romînizmul se poate felicita de progresele realizate în decurs de trei ani. Față de aceste explicații, eruditul profesor a adus elogii, atît bătrînilor cît și tineretului din comunele Corița și Pleasa, Romînismul în Turcia Europeană 75 lăudînd de asemenea și curajul femeilor fîrșăroațe cari mau ezitat să înșface de barbă pe Archeereul grec ; care a îndrăz- nit să vestejască adevăraților apostoli ai neamulai romînesc, pe preotul Haralambie, Președintele comunității din Corița și în- temeetorul școalelor romînești din Albania,’precum și pe preo- tul Năstase -din Pleasa, cari a urmat prescripțiile Evangheliei, predicînd drept credincioșilor cultul în limba lor maternă. De asemenea a adus elogii preotului Haralambie de mo- dul cum a procedat în toate părțile pe unde a servit ca preot și profesor romîn, pînă cînd a reușit să pue stăpînire și pe sanc- tuarul religiei și al culturii din comuna sa natală, unde de alt- fel munca i-a fost mai ușoară, întru cît unchiul său îi prepa- rase terenul după ce s’a convins că Romîmtl nu mai avea ni- mic de așteptat de la Greci și că trebuia să-și creeze altă cale mai sănătoasă, calea începută acum pe tărîmul național. Numai prin această acțiune, ar putea aduce la matcă cînd-va și pe romînii rătăciți din Thesalia, cari de și la început n*au sprijinit protestul făcut de către delegația aleasă spre a protesta față de Puterile Europene în contra anexărei Thesaliei, dar astăzi se căesc amar de traiul greu pe care îl duc sub jugul Grecilor. Cu aceste cuvinte bine simțite și spuse într’o romînească plăcută, manifestația de la biserică a luat sfîrșit, îndreptîndu-se toată lumea spre casa Celnicului care era și președintele co- munității din Pleasa, astfel că au putut ciocni cu toții tradiți- onalul păhăruț de rachiu, spunîndu-I înaltului oaspe: „ghine veniși la noT‘, care le-a răspuns la toți plin de bunătate: „ghine vă afiai“, dîndu-șl cu toții întîlnire după masă. In timpul mesil, s’a făcut istoricul acestei comuni, cum datează de secole, stăpînită de romîni, unde pășunaii vi- tele în timpul verii și cum în fiecare toamnă erau obicinuiți ca să Ierneze cu vitele în cîmpiile Thesaliei, unde fiecare Celnic avea proprietățile lui și putea lua pe seamă tot a- vutul oamenilor cari ascultau de dînsul și pe care de fapt îi reprezintă atît față de autoritățile turcești precum și de cele grecești, în cît fărșărotul reprezentat de către Celnic nu ducea grijă de nimic, odată ce se legitima că era omul cutăruia Celnic. Dar de cînd cu anexarea Thesaliei la greci, turmele na- ționaliștilor se împuținaseră, întru cît n’au vrut nici în ruptul capului să mal treacă granița în Thesalia grecească, astfel că s’au mulțumit cu pășuni mai proaste pe malul Aclriaticei și la hotarul greco-turc, astfel că din an în an, fărșăroții din Pleasa și împrejurimi aii început să îmbrățișeze meseria de croitori și comercial, Iar copiii lor adăpați la școala naționalistă, au în- ceput să lea calea pribegiei peste Ocean, de unde în scurt timp aii prins să realizeze beneficii frumoase, din care cea mai mare parte le trimeteau părinților. Astfel i-a cunoscut filologul german pe Moții Pindnlul prin anul 1881 și l-a încurajat foarte mult cînd i s’au citit stătu- 76 Fărșăroții Tele primei Secietăți romînești din Turcia Europeană, anume : Deșteptarea; cu care ocazie le-a dat lămuriri de modul cum e- rau organizate aceste societăți în Germania, astfel că a făcut frumoasă impresie asupra Romînilor cari au răspuns la invita- ția Celnicului și după masă, cărora le-a ținut un curs de eco- nomie lăudînd aptitudinile Romînilor din Turcia Europeană cari cunoscînd toate limbile orientale, se pot acomoda ori și unde cu întreprinderile comerciale, dînd de exemplu pe Macedonenii cu comptoarele lor atît în țările Balcanice cît și în Austro-Un- garia, unde unii din ei au ajuns archimilionari, citînd tot-odată, pe Baron Dumba, Baron Sima.. Frații Gheămaei, Averoff etc,, dintre care prea puțini au făcut sacrificii pentru neamul romînesc. Acest sfat a prins de minune prin faptul că numărul so- cietarilor s’a dublat, Iar președintele și comitetul de Adminis- trație au avut în totdeauna înrîurire asupra societarilor cari au fost foarte mult influențați de înțăleptele cuvinte a le profeso- rului universitar din Lipsea. Acum după ce am făcut în treacăt un mic istoric al școa- lelor și Bisericilor romîne din Albania, care astăzi sunt peste 70 la număr, mă mărginesc a vă da în traducere din dialectul macedo-romîn Prefața, Introducerea și Statutele primei Societăți. culturale și de ajutor reciproc, înființată în ziua de 31 Decem- brie 1898 sub denumirea de Deșteptarea, căreia i-a urmat a 2-a societate sub denumirea de Fărșirotul înființată în New- York, America, de către romînii din Coritza și împrejurimi tot cu scop cultural și ajutor reciproc, dispunînd amîndouă socie- tățile de un capital aproximativ cam la 15,000 lei, ceea ce este prea mult, față de regimul vitreg care a guvernat pînă în anul trecut în Turcia, cînd se prigoneau ori-ce asociații cu caracter național. Pe îîngă aceste două societăți înființate de către Romînii din Albania, ne vine îmbucurătoarea veste, că de la proclama- rea constituției, s’att mai înființat societăți romînești cu carac- ter economic, în comunele Veria, Crușeva, Gopeși etc., cari din început au și operațiuni de împrumut printre membri, ca și Asociația Corpului Didactic și Bisericesc cu sediul la Monastir; care ar putea fi transformată foarte ușor într’o societate pu- ternică de economie și împrumut bazată pe noua lege a Aso- ciațiilor prevăzută în Constituție. După ce cititorii vor lua cunoștință de Statutele Societă- ților Deșteptarea și Fărșirotul, îi vom ține în curent cu liotă- rîrile congresului didactic din Monastir, privitor la activitatea extra-școlară ce se va desfășura pe viitor în Macedonia, pre- cum vom da în traducere și statutele celorlalte societăți exis- tente pînă acum, împreună cu darea de samă despre situația financiară. PREFAȚA Multe lucruri di cîte videm ază mari ică miți tu loclu a nostru cum și tu alte locuri, ți duc mirare, aru una acățătură. . Romînismul în Turcia Europeană 77 ) Acățătura a cama multor lucruri nu easte cunoscuta mas di oameni străini ma și di oamenlii ațelii cama invitațilii a locului ac o iu se află aței lucru, cu alte sboară ta să dac- nici un om nu cunoaște acățătura ațelui lucru, cum și de care: oameni este acățatu. Și te țea că ti multe lucruri ți suntu ahtări, mulți oa- meni ș’aru vătămată capiu, ta s’află acățătura ațelor lucruri, iar nu putură, că nu fură scriate din cap, cum se acățară și di cari oameni, te-ațea dzăcu, acățai mine ta să scriu din cap a- cățătura a eștut lucru cînd se acăță, ti ți scop și di cari oa- meni, ti să se scie di tuți oamenlii și di ațeli cari o să vină după noi tru lumea aista ; cîtu nicu și neînsemnata easte ază aistu lucru ahît mare și alăvdat o să hibă ică o să ajungă după mulți ani, ma s’hibăsis, lucrează tă năs ahăt fundatorii! și ur- mașii a lor cu tută inima și cu îndriptatea că D-zetî ajută ațe- lor ți-si ciucutescu tibuneața a aproapelui a lor. Sborulu a meu easte ti suțata Aromînilor Fărșăroti din. Curceao, ți fiațeră tl buneata a fraților a lor, ca să se întrețină școala Românească din Curceao și să ajută fumelile scăpitate di Armîm. Aiștei suțate Iii băgară numa Diștiptarea ca să se dis- ceaptă Armînil și să se dea după învțătură, care mași năsă poate sli facă capabili și să se alavdă că sunt nepoțlii a Ro- manilor. Nu lipseasce să scriu auțe greutatea ți simțăi pănă bă- gai pe cale aistu lucru, că easte știut di cari țido om invițatu. că iți lucru bun o să aibă mari chiaditi la acățătura lui, venite di mulți, chiar și di aceli care au interes și cari o si vadă și buneață. Mulță oameni din aței suntu arăși di alți oameni căseni cari nu nă vor buneața noastră. In anul 1885 meslu lismăciun. di cîndu dișclișu școală romînă în Curceao, cunoscui că maș ună suțată ahtare o să poată după timp te să ajută multu la luminarea și diștiptarea a fraților a mei Fărșeroți, te ațea acățai di atunțea săsborăscu cu mulți frați de a mei ti un lucru ahtare; ma niți nu di năși nuș băgară tu ureclio ma ți cama rău că’și arădea cu mine. Cu tute aiste mine nu chiriu curajlu ma cama îl învîrtu- șai și cu speranța în D-zeu asciptai oara. Este ti ciudie că ațeli oameni ți nu ne vor bunlu, ațeli nă disfețeră ocli și iată cum : muri un frate de a nostru Fărșerot care di multă lingoare ți trapse nu avu bani tri îngrupare. Noi atunția neasim la Arhiereulu di căftăm ca s’nă dea ajutor di partea a Bisercăli tri îngrupare cum deade a carițido ne avut creștin. Ma iată cu ți ajutor nă asceptă Arhiereul grec cît și E- pitropul al Bisercăli care era Arbinesu. „Nu vă este arușine ahăți Aromîni, și să nu puteți îngru- păți un frate de al vostru, ma veniți aua la noi tasvă ajutăm ! 78 Fărșăroții Di iu să aflăm noi părazi să vă dăm ta să îngrupați cîți oa- meni di a voștri scăpitați o să moară. Atunțea noi cum fac toți Aromînii adunăm ajutor maș di la a noștri ca să nu stăm tu arușinea alîntor. De atunțea cunoscura toți că easte lipsă di una suțată ro- mînească. Tu 18 Dimeslu Andreii anlu 1886 ciim eram adunați nescînță pi țină la un frate al nostru care si acheamă Ziși Țicu, ți serba dziua sf. Modest, ți care fețe ospeț, namisa di cîntări și sboare multe, ni aduș aminte și discoplu care avi- nam cu 16 meș ca ma ninte. Tu ațea sburăre vru D-zeu di nă achicăsim toți cîți eram aclo si băgăm tu minte ta sfațem suțată, și să ne cimentăm să luăm cu noi pe alțî frați de ai • noștri, ti care nă duru capiu multu. Cum avzără, aistu lucru, vrură di unaoară și a-și se ascăță sutata, tu prima Duminecă a meslui 2 Inar anlu 1887. Numele ațelor ți si aflară pi țină și care cu drept sbor lipseaște să se acleamă primii fundatori a suțatăle: 1) . Ziși A. Țicu 2) . Miciu Th. Nastu 3) . Pilea A. Metruș 4) . Pilea Foii Balamaci 5) . Părintele H. A. Balamaci Cu toate că aiști si scriară ca mai ninte nu lipseaște văr frate de a noștri să aibă ti arșine că nu se afla și el tu atea- noară ma că cunoasce sboarele a Hriștoliu tidzăte : „Aței țe sunt în cap o să hibă a cuoadăli și aței a cuoadăli o să hibă în cap. Legăturile 1) . Adunarea o să se facă în prima Duminecă ți o să hibă după Crăciun ică, tu prima Duminecă a meslui lanuar. Tu care dziuă o să se adună toți sosii cîți se află in Curceao și o să veadă socoteala. Tot tu ațea dziuă o să aleagă președinte și 5 membri care o să aibă greutatea lucrurilor a suțatăli tă a- nul întreg. 2) . Di aiște 6 oameni, unlu vă se’hibă președinte, unlu scriitor, unlu casier și trei efori. 3) . Președintele tu tut anlu întreg vă să lucrează de adnu cu aței alepțăli, ti buneața a societațeli. El are și greutatea ca să lă da tu scire a soslor cîndu va să hibă văr lucru mare, ți nu pot să Ii da cale alepțăli, ca să si adună cu toți. Secretarul este Insărținat să țină catalogul, să scrie bani ce se adună și toate lucrurile ți fațe suțata. 5) . Casiecul este insărținat să adună darea de la soți, să facă cunoscut a secretarului ca s’li scrie tu catalog. Sli lucrează banii tă amintaticlu a suțătăli și afară di aisti scaftă țeva dare, di la ațeli ți au numa a sfinților. Romînismul în Turcia Europeană 79 6) . Eforii sunt însărcinați ca să mutrească mioară tu mesu socoteala casierului și afară di aistă, suntu însărQinațt ti aspar- dzirea a banilor ti școală și ti familile neavute, cum o să află eli cu cale di adnu cu președintele, secretarul și casierul. 7) . Toți alanță soți sînt datori să plătească a casierului plata liotărîtă di năsu singur, tu capiu acui gido trimestru ori ti un an întreg ; aiștea se acleamă soți activi și năși maș au îndreptul ca să aleagă consiliul. 8) . Afară de aistă plată anuală, văr di soți i di alți ți nu suntu scriați tu suțată, pot să dea ună sumă di bani. Aței ți o să dea di la 10—100 piaștri se numesc dăruitorî, iar a^ei ți o să dea di la 100—200 piaștri, vă s’ineliamă ghine făcători; a^eli ți vă s-da di la 300 piaștri în sus s’încliumă Mari ghine făcători a suțatăli. Ahtare numă o să aibă și ațeli di altă națiune ma să a- jută suțata. Suțata e datoare să onoreze pe ahtări oameni. 9) . Tu adunarea generală, Marii ghine făcători, ghine fă- cători și dăruitori, nu au dreptul să si amestica tu lucrurile a suțătăli, afară numa dacă din membri află cu cale și pot să aleagă di năși ca efori. 10) . Tu adunarea generală, ma s’hibă că se faqe văr ni achieăsire sosii suntu datori să asculte de președinte și așă sbitirească lucru. 11) . înscrisurile di bani a suțatăli ți da casierulu cu amin- tatic o să si facă pi numile a președintelui, a secretarului, a casierului ori cu eticheta di Eforii școalei romine din Curceao. 12) Președintele, casierul și secretarul cu tute că vă să he iscălească în registru, tă sumele luate, mai suntu datori hă asigură suțata prin nescânte înscrisuri cari vă s’hibă păstrate di un soț ales de toți. 13) Casierlu nu are dreptu să aspargă uiți un pără, jără -di soirea a Eforilor, iar cându o să hibă tă vără sumă mai mare, Eforia lipseaște să li o da înscris, și secretarulu vă s’li treacă tu catalog. 14) Casierul nu are dreptu să țână ca ma mulță bani di cât maș a^ei ți suntu tă aspardzere, alantă sumă lipseaște să o dea tă amintaticu. 15) Din suma totală nu au în dreptu Eforii să aspargă ca ma multu di suma următoare : Când suma totală vă s’hibă di 2000, o să se aspargă din amintaticlu alei; când vă să a- jungă la 3000 o să se aspargă ²/4, iar când o să ajungă la 5000 o să si cheltniasaă 'V din amintaticu, în totdeauna vă să păs- treză norma aistă pănă cându suțata vă s’poată să și facă singură școala și să armână un depozit de 5000 lei din a că- rui venitu vă se ajută familiile niavute, iar cu plata anuală so- ților vs s’creasca an di an. 16) Banii di tu suțată se adună: 1) di plata anuală a so- ților, 2) di plata di la zilele di sărbători, 3) di vindirea cărților a sculiili, 4) di darea ajutătorilor, 5) di amintaticlu a sumeli totale. 80 Fărșăroții 17) Tu bitisita a anini, o să se adună toți sosii că s’veadă socoteala, situațiunea și să aleagă altă ică poate să aliasă nipoi ațeli conducători. 18) Aleagearea s’fațe ași: di tuți sosii adunați o să se a- leagă președintele și alantă ținți. In cas din achicăsire maniul- țăli au sborulu. 19) Fără că văr di soți nu si află tu dziua a adunăreli nu are în dreptu să se plângă ti ți do lucruri ți află cu cale adu- narea. Di câți Români va să se scrie tu suțata după fundatori o să hibă ca ajutori și nu au în dreptu ca s’grească tu alea- gere, ma fundatorii pot si aleaga di năși ca aleptu. și țari ți do și va să scrie o să li da tu scire a președintelui. 12) După timp di cara o să veadă sosii lucruri greale, ți nu pot năși ea s’lă dea cale tu adunarea, generală au în dreptu să adaugă și alte articole. Fărșăroții Statutele Societății FĂRȘEROTUL din America Societatea „FărșerotuF după numele ce’l poartă, este în ființată de cătră Fărșeroții care locuesc în Corița, Pleasa ș Dișnița. Această societate numită și de Bine-facere, urmărește următoarele scopuri: Cap. I. Scopul societății. Art. 1. a) Să ajute oamenii ni avuți din sus dzăsele co- mune cum și pi ațeli care luară parte la aistă societate. b) Să ajută pi membrili a suțătăli cându este ananghie, (nevoe) c) Să ajută mărtarea a featelor orfane și fucăroane; (sărace) d) Să ajute pe feciorii fucărazi cari meg la sculie acum- prândulă cărți și haine. Art. 2. Aiste ajutoare nu vă si s'facă pănă cându suțata nu vă s’haibă un capital di 1600 Dolari. Art. 3. Ma s’hibă ti s’tihisnască a unui membru vâră ta- eserăte, înainte co suțata să aibă capitalii di camainsus,emem- brili suntu datori ca s’lu ajută prin subscripție, dânduli flecari cîtva. Cap. II. Membrii societății. Art. 4. Membrili a suțatali suntu di dao lunghi activi și onorifici. Activi s’cleamă ațeli membri care plătescu regulat taxa lunară a suțătăli și fac tute ațele țe suntu scriate tu aistă carte di nomuri; Onorifici, s’cleamă ațeli cari ajută suțata cu cît li va inima și nu au dreptu ta s’hibă alept ca membru tu comitet. I ți do armân poate s’hibă membru onorific. Cap. III. Datoriile membrilor, Art. 5. Membrii sunt datori! a) S’facă ca suțata s’crească; b) S’li a parte la tute adunările și cându nu se poate s’a , lasă altu membru tu loclu a lui: Romînismul în Turcia Europeană 81 c) Lipseaște s’lia cu bună vreare di inimă i ți sarțină, ți lă si da di partea a sutațăli: d) Să plătească regulat taxa lunară și să se ducă după nomurile a liei; e) Acel membru care nu plăteaște regulat taxa lunară, lipseaște să spună a comitetului sibepea, (cauza). Cap. IV. Taxa de înscriere. Art. 6. Taxa de înscriere amembrilor este după vrearea fie-căruia iar cotizația lunară este de 25 senți, pentru acel din America și de 2 piaștrii ti aței cari se află în Turcia. Art. 7. Cher dreptul di membri tuți ațeli cari; a) Cându s’trag din suțată di bună vrere și fără sibebe ; b) cîndu se află că. lucrează contra a suțăteli, c) Cându nu plătesc taxa fără să aihă vre-o nimulțumire din partea a suțătăli. Art. 8. Tuți ațeli care se retrag ori suntu dați afară din suțata nu au dreptu s’caftăici civa. Cap. V. Comitetul. Art. 9. Comitetul va sliibe di 11, 9, 7 ori 5 membri după ananghia a loclui iu se află. Art. 10. Aistu comitet vă s’hibă ales din membri activi. Un președinte, un vice-președinte, un secretar, doi controlori, (bătrîni) un casier și 5 membri consilieri. (Eli lipseaște ca s’hibă auși. Art. 11. Datoria a cathi membri este ca s’cilăștisească cît cama mul tu tă creașterea a suțătăli. Art. 12. Membri din comitet sîntu datori ca să se adună, ori de câte ori este ananghie. Art. 13. Membri din comitet si aleg pi un an. Cap. VI. Averea Societății. Art. 14. Averea societății se compune : a) di taxa di înscriere ; b) di cotizația lunară; c) di alte ajutoare mici i ca mari date di membri onori- fici ori ativi Art. 15. Aistă avere este lăsată comitetului di cari este responsabil. Art. 17. Comitetul lipseaște ca si întreabă pri tuți sosii cându este sborlu ti un ajutor mare, iar ti ajutore mici și ti alte hărgi ți va si s’facă tă suțata nu lipseaste si întreabă. Cap. VII. Adunările Societății. Art. 18. Adunările societății sîntu di două soi: generale și extraordinare. Tu aiste adunări va si s’burască tut ți mu- treaște suțata. Art. 19. Comitetlu lipseaște ca tu capiu a anului s’da isapea in fata a tutulor soslor. Cap. VIII. Aspargerle. Soc. Art. 20. Suțata nu s’a s’pardze dicât atunțea când vă s’biba cama puțăni di 10 membri. Art. 21. Ca s’nu hiba uiți imani achicasire aiste articole.' vă si iscălească di tuți sosii. Fărșăroții Arhiva 3 82 Fărșăroții PREFAȚA Multe lucruri care le vedem azi la noi, ori în alte părți, fie ele mici sau mari și care ne miră; toate au un început. începutul a mai multor din aceste lucruri, este necunoscut nu numai de oameni străini dar și de oa- menii cel mai luminați din localitățile acelea unde s’au conceput asemenea fapte, cu alte cuvinte ca să zic așa, nici unul nu cunoaște începutul acelor fapte, cum și de cine au fost săvîrșite. Pentru astfel de lucruri mulți și-au frămîntat creerul ca să afle înce- putul lor, dar n’au putut găsi din cauza că nu s’a scris nimic de la în- ceput, cum s’a conceput și anume de cătră cine, pentru asta m’am pus ca să șerifi începutul acestor fapte, cînd s’au conceput, unde s’au săvîrșit, a- nume de cătră cine și pentru ce scop ; ca să se știe atît de actuali cît și de acel care au să vie în urma noastră. Pentru că multe lucruri mici și neînsemnate azi cu timpul devin fapte mari, dacă se muncește cu dragoste și zel pentru ele, atît de către funda- tori cît și de cătră urmașii lor; pentru că D-zeu ajută acelora care se tru- desc pentru binele aproapelui lor; Cuvîntul meu este despre societatea a aroniînilor FărșeroțI din Co- rița, ce s’a făcut prin buna voință a fraților lor, pentru a ajuta atît școala din localitate cît și familiile scăpătate. S’a dat numele de ^Deșteptarea¹¹ acestei societăți pentru ca să se trezească Aromînii și să se dea la învățătură ca să fie capabili și să se poată lăuda că sunt strănepoții Romanilor. Nu e nevoe să descriu greutățile întimpinate pănă la zemislirea a- cestui fapt; de oare-ce să știe de ori și cine că ori și ce lucru bun are un început greu și i se aduc multe piedici, chiar din partea acelora care au interes și care vor trage folos. Mulți din aceștia sunt amăgiți de cătră aceia care numai binele nu ne doresc. In anul 1885 în luna Septemvrie cînd am deschis prima școală ro- mînească din Corița, am înțeles că numai printr'o astfel de societate cu timpul o să ajung la luminarea și deșteptarea fraților mei FărșeroțI și pentru asta, m’am pus pe lucru și am început să vorbesc cu mulți din al noștri, dar nici unul nu numai că nu mi-a dat atenție, ba încă au început să mă ia peste picior. Cu toate astea nu mi-am perdut curajul, ci cu speranța în D-zeu am așteptat momentul favorabil. Este ceva curios că acei care nu ne iubesc, tocmai aceia au făcut pe frații mei să deschiză ochii și iată cum ; în tim- pul ăsta, moare un Fărșerot și din cauză că a stat mult timp bolnav n’a lă- sat nimic cu ce să fie înmormîntat. Noi atuncea ne-am dus la Arhiereul grec ca să cerem un ajutor din partea Bisericei pentru înmormîntare ; după cum se dă ori cărui nenorocit creștin. Iată cu ce ajutor no-am pomenit do la Arhiereu cît și de la Epitro- pul Bisericei care era albanez : ,,Nuvă este rușine atîția Romîni să nu puteți înmormînta un frate de al vostru, dar, veniți să vă ajutăm noi ! De unde să vă găsim noi pa- rale ca să vă dăm pentru înmormîntarea atîtor scăpătați din ai voștri ?“ Atunci noi, cum fac toți Romîuii, am strîns ajutor numai de la ai noștri, ca să nu rămînem rușinați în fața celorlalți. Romînismul în Turcia Europeană 83 Do atunci aii cunoscut cu toții că este absolută nevoe de o societate jomînească. Așa dar la 18 Decemvrie 1886 cum eram strînșl cîți-va la masă la fratele nostre Ziși Țicu care serba ziua sfîntulul Modest în mijlocul •cîntărilor și conversațiilor, mi-am adus aminte de scopul care urmăream cu 16 luni în urmă. In acea discuție a dat D-zeu de ne-am înțeles cu toții cîțl eram acolo și ne-am pus în gînd ca să facem o societate; și să ne cimen- tăm, să luăm cu noi alțl frați din al noștri, pentru care ne-a durut capul mult. Cum au auzit, au primit și astfel s’a făcut societatea în ziua de Du- minică, 1 Ianuarie 1887. Numele acelora care au fost la masă și care cu drept cuvint trebue .să se numească primii fundatori al societății: 1. Ziși A. Țicu 2 Miciu Th. Nastu 3. Pilea A. Metruș 4. Pilea Foii Balamaci 5. Părintele H. A. Balamaci Cu toate că ăștia s’au înscris mai înainte nu trebue ca nimeni să se •rușineze eă nu s’a găsit și el în acel moment, dacă cunoaște bine vorbele lui Hristos care a zis : Acel care sunt în cap au să fie la urma și acel de la urmă au să fie tn cap. Articolele Art. 1. Adunarea o să se facă în prima Duminică ce urmează după Crăciun, ori în prima Duminică lui Ianuarie. In care zi aîî să se strîngă toți membri cari sunt în Corița și să vază socoteala. Tot în această zi au să se aleagă președintele și membrii cari au să vază de afacerile societă- ții in tot anul. Art. 2. Din acel 6 membri, unul o să fie președinte, unul secretar, unul casier și trei Efoii. Art. 3. Președintele în tot anul are să lucreze înpreună cu membrii aleși pentru binele societății. El are sarcina ca să dea de veste tuturor membrilor cînd va fi vre-un lucru pe care numai membrii aleși nu pot să-l rezolve, și împreună cu toții. Art. 4. Secretarul este însărcinat să ție catalogul, să scrie banii ce se :strîng și toate lucrurile ce fac membri. Art. 5. Casierul este însărcinat să strîngă de la membri taxa și să Tacă cunoscut secretarului să noteze în registru. Să facă ca banii să pro- ducă folos societății și să încaseze de la fie-care, care are ziua onomastică o sumă benevolă. Art. 6. Eforii sunt datori să se întrunească odată pe lună ca să vază socoteala casierului, să dispună cheltuiala banilor pentru școală,. ori aju- tarea familiilor sărace împreună cu președintele, casierul și secretarul. Art. 7. Toți ceilalți membri sunt datori să plătească casierului taxa hotărîtă de el pentru fiecare trimestru, ori pe un an ; Aceștia se numesc membri activi și au dreptul să aleagă consiliul administrativ al societății, Art. 8. Afară de plata anuală un membru sau alt cineva care nu face parte, poate să dea o sumă de bani oare care pentru societate. Acel care dad de la 2 franci pănă la 20, se numesc dăruitoriₜ cei de la 20—-40 84 Fărșăroții lei se numesc bine-făcători, iar cei de la 60 leT în sus se vor numi Mari- bine-făcători ai societății. Acest nume îl vor purta și cei de altă nație, care vor dărui astfel de sume. Societatea e datoare să onoreze pe asemenea oameni. Art. 9. In adunarea generală. Marii bine-făcători, bine-făcătorii, și dă-- ruitorii nu au dreptul să se amestece în lucrurile membrilor, numai dacă ³|i din membri pot să aleagă din aceștia ca efori. Art 10. In adunarea generală dacă se va isca vr’o neînțelegere- membrii sunt datori să asculte pe președinte și să se tranșeze chestia. Art. 11. Banii dați cu dobîndă de cătră casier, trebue ca în înscrisuri, să figureze și numele președintelui, a casierului, a. secretarului, oii cu eti- cheta de Eforii școalei romîne din dorita. Art. 12 Președintele, casierul și secretarul cu toate că o să se is- călească în registru pentru sumele primite, sunt datori să asigure socie- tatea prin înscrisuri care vor fi păstrate de un membru ales de toți. Art. 13. Casierul nu are dreptul să cheltuiască nici un ban, fără în- cuviințarea Eforilor, iar cînd va fi vorba de vr’o sumă mai mare, atunci va trebui aă i se dea încuviințarea în scris iar secretarul le va trece în catalog. Art. 14. Casierul nu trebue să ție mai mulți bani de cît atîția cîți e nevoe pentru întimpinarea cheltuelilor, iar restul să se plaseze ca să producă. Art.. 15. Din suma totală Eforii nu pot dispune de cît în modul ur- mător: Cînd suma totală va fi de 2000 lei se va cheltui numai ^4 din cîș- tig; Cînd va fi de 3000, se va cheltui ²|3 din cîștig, iar cînd se va ridica la 5000 s© va cheltui ³|4 din cîștig, se va păstra întotdeauna norma asta, pănă cînd societatea va fi în stare să-și clădească singură școala și să ră- mîe un depozit de 5000 lei din al cărui venit se vor ajuta și familiile să- race, iar cu plata anuală a membrilor să se sporească suma din an în an. Art. 16. Banh strînși în societate vor fi 1) din plata anuală a mem- brilor, 2) din plata de la zilele onomastice, 3) din vinderea cărților școalei 4) din donațiuni, 5) din cîștigul sumei totale. Alt. 17. La sfîrșitul anului toți membrii se vor întruni ca să-și dea samă de socoteli, situație și să aleagă alții ori să lase tot pe acei condu- cători. Art. 18. Alegerile se vor face în modul următor ; din toți membrii se- va alege. Președintele și ceilalți cinci. In caz de neînțelegeri majoritatea învinge. Art. 19. Dacă un membru nu este prezent în ziua adunării, nu a e dreptul mai tî ziu să reclame pentru deciziunile luate de înt unire. Art. 20. Cîți Romîni au să se înscrie după fundate i au fie ca ajutori și nu au dreptul de vot la alegere, iar fundatorii pot să aleagă din aceștia pentru administrație și ori ce inscriere se va fa?e cu avizul președintelui. Art. 21. Cu timpul cînd membrii o să întimpine luci uri grele, cărora nu le pot da soluție, în adunarea generală pot să modifice ori o să mai a- daoge la statute. Statutele societăței „FărșerotuF din America Cap. I. Scopul societății. Art 1. a) Se ajute familiile sărace din sus zisele comune precum șt pe toți acei membri care au luat parte la fundarea acestei socirtăți. Romînismul în Turcia Europeană 85 b) Să ajute pe memb ii ei cînd va fi nevoe. c) Să înzestreze fetele sărace și orfane. d) Să ajute pe băeții să.aci procurîndu-le cărți și haine. Art. 2. Aceste ajutoare nu se vor face pănă ce societatea nu va a- vea un capital de 1600 Dolari. Art. 3. De se va întîmpla vre-o nenorocire, unuia din membri, mai nainte ca societatea să aibă capitalul sus zis, atunci membrii sunt datori săi ajute prin subscripție, dîtid fie-care cît vrea. Cap. II. Membrii societății. Art. 4. Membrii societății sunt de două feluri : activi și onorifici. Activi se cheamă acei membri care plătesc regulat taxa lunară a so- cietății și fac toate cele ce sunt scrise în aceste statute. Onorifici sunt acei membri care ajută societatea cu cît vrea și nu aii dreptul să fie aleși ca membri în comitet. Ori ce romîn poate să fie membru onorific. Cap. III. Datoriile membrilor. Art. 5. Membrii sunt datori : a) Să facă ca societatea să sporească; b) Să ia parte la toate adunările, și cînd nu se poate să lase dele- gat în locul lo.-. c) Trebue să îndeplinească cu plăcere ori ce însărcinare i s’ar face -din partea societății: d) Să plătească regulat taxa lunară și să se conducă după statutele ei; e) Acela care nu plătește taxa trebue să motiveze față de membri de ce nu plătește. Cap. IV. Taxa de înscriere. Art. 6. Taxa de inscriere a membrilor societății este după plăcerea fie-căruia iar cotizația lunară va fi de 25 senți, pentru cei din America, și de 2 piaștri pentru cei din Turcia. Art. 7. Perd d.eptul de membd toți acei cari: a) Cînd se retrag din societate de bună voe și fără cauză, b) Cînd se constată că lucrează con- t a societății: c) Cînd nu plătesc taxa fără ca să aibă vre-o nemulțumire din partea societății. Art. 8. Toți acei ca>e se retrag ori sînt dațl afară din societate nu au dreptul se pretindă ceva. Cap. V. Comitetul. Art. 9. Comitetul va fi format din 11. 9, 7 ori 5 membri, după ne- voile localității unde se află. Art. 10. Acest comitet va fi ales din membri activi, un președinte, un vice-președinte, un secretar, doi controlori, un casier și cinci membii consilieri. (Ei trebue să fie bătrîni). Art. 11. Datoria fie-cărui membru este a lucra în limitele posibile ca societatea să prospere. Art. 12. Membri administratori sunt datori de a se întruni ori de cîte ori este nevoe. Art. 13. Membrii din comitet se aleg pe un an. Cap. VI. Averea societății. Art. 14. Averea societății se compune : a) din taxa de înscriere, b) •din cotizația lunară, c) din alte ajutoaie mici și mari date de membri o- norifici și activi. 86 Fărșăroții Art. 15. Această avere este lasată comitetului care este responsa- bil de ea. Art 16. Comitetul trebue să ceară avizul tuturor membrilor cînd e vorba de dat ajutoare mari, iar pentru cele mici cît și pentru alte cheltuell nu e nevoe de aviz. Cap. VII, Adunările societății. Art 17. Adunările sunt de două feluri : generale și extraordinare.. Iu aceste adunări o să se discute despre ori și ce privește societatea. Art. 18. Comitetul este dator ca la finele anului să dea socoteală în fața tutulor membrilor. Cap. VIII. Disolvarea soc. Art. 19. Societatea nu se disolvă decît numai atunci cînd vor fi mai puțini de 10 membri. Art. 20. Pentru a evita ori ce neînțelegere articolele vor fi iscălite de toți membri. FărșăroțiT Inscripțiile Monastirei Neamțu (Urmare) 120. Inscripția de pe Epitrahirul Mitropolitului Varlaam Moțoc din M-rea Secul. La M-rea Secul este epitrahirul Mitropolitului Varlaam Moțoc, făcut ca aurar pus în două, marginile încheete cu nouă bumbi de argint auriți. Pe amîndouă laturile sunt cusute cu fir bun de aur și argint, icoane—tot cîte două părechi de ființi așa : 1) . Doi serafimi țin o inscripție : „Șisto Krilat“ (a) (cu. șase aripi,—peste tot). 2) . Maica Domnului cu sf-tul loan Botezătorul. 3) . Sfinții Apostoli Petru și Pavel. 4) . Sfinții Evangheliștî Maftei și loan. 5) . Sfinții Evangheliștî Marcu și Luca. 6) . Sfinții Apostoli Simon cu Andrei. 7) . Sfinții Apostoli Vartolomei cu lacob. De desupt are scris inscripția următoare: f „Acest Epitrahir Vau făcut Varlaam Mitropolitul Suce- vei. 7150 (1642). (a) Șisto Crilat, vorbe slavone care se traduc : 1) . Șase aripi. 2). Peste tot. 3). A tot țiitoruL Cine va face comparație între epitrahiria următoare : 1) . Epitrahirul lui Postelnicii Cozma Șerpe, din anul 1470- din M-rea Neamțu,—cu sfinți. 1) . A se vedea numerele anterioare. Docemente 87 2) . Epitrahirul Mitrofanei Ureche din 1608 din M-rea Se- cul,—cu sfinți în culori. 3) . Epitrahirul Mitropolitului Varlaam Moțoc din anul 1642, cu sfinți în culori. Acela se va încredința despre : arta lucrărilor, coloritul materialului, simetria desemnărilor, știința scripturilor, arta cu- sutului, trăinicia lucrărilor și sinceritatea lucrătorilor vechi, față de înșelăciunea lucrătorilor moderni. 121. Inscripția de pe sacosul Mitropolitului Varlaam Moțoc din Mrea Secul. f „Acest sacos l’au făcut Varlaam Arhiepiscop și Mitro- „polit, Vleat: 7146 (1638). Sacosul este de catifea varde închisă,—simplă, laturile îm- presurate cu unsprezece bumbi de aur pe o parte; peste tot are 22 bumbi. Are împrejur garnitură din cusutură cu fir bun de aur, în deosebite lățimi. Cusutură e prea solidă ; florile prea artistice. Tot așa este cusată și nebedernița cu fir cu aur și cu sfinți. Mitropolitul Varlaam a fost nalt, subțire și luxos; a mu- rit la 1627, August. 122. Inscripția de pe Evanghelia Mitropolitului Ghedeon din M rea Secul, (tradusă). f „Cu voia tatălui și lucrarea fiului și cu săvîrșirea sfîn- „tului Duh, atot vezitoruluî și prea bunului Dumnezeu, carele „dă după început și sfîrșit. Inceputu-s’au și s’au săvîrșit a- „ceastă sfîntă Evanghelie, scrisă cu blagoslovenia și cu poron- „ca, cu darea și cu osîrdia și cu buna voință a preosfințitului „părintelui nostru Ghedeon Arhiepiscopul și Mitropolitul Suce- „vei, originar din sfînta Mănăstire care se zice Pîrăul-uscat „Secul unde este hramul, tăerea cinstitului cap al sfîntuluî și „slăvitului prooroc înainte mergător și Botezătorul Ion, anume „Secul, ca să fie lui spre rugă și pomenire și părinților lui „veșnica lor pomenire. Dacă cineva prin îndemnarea diavo- „lească ar îndrăzni să ia sau să vîndă această carte fără bla- „goslovenia părintelui mai sus numit, acela să fie ne ertat de „Domnul Dumnezeu și de prea curata lui maică și de 318 Pă- „rinți cei de la Nicheiia. Amin. In zilele lui Ion Istratie Da- „bija Voevod. Atunci era crîngu soarelui 4, al lunei 9, mîna panului 5, în anul 7172 (1664) și sau săvîrșit în luna lui Mart 14“. Pe fila din urmă altă inscripție romînă : „Mai apoi de toate mă rog cine va ceti pe această carte, „să nu mă giudice numai de cît pînă nu veți socoti isvoadele „și veți afla pe ce cale am îmbiat. Adevăr și eu om sînt și am „și putut greși ceva, am silit din cît am putut să nu greșesc, „mai vîrtos de toate spre aceasta ne-am silit,—să ținem înțele- „leșul sfîntuluî Duh, că scriptura fără înțeles, este ca și trupul „fără suflet. Deci ori ce cuvînt sau silă va fi greșită,—iară voi „părinți sfinți și frați cetiți pe cartea aceasta și cu blîndețe „îndreptați. Pentru că n’au scris Duhul sfînt nici înger, ce au „scris o mînă întinată și foarte păcătoasă, deci vă rog bine să 88 Documente „cuvîntați, iar nu blestemați, ca și voi să luați blagoslovenie „de la Domnul Dumnezeu în veci amin. Mult păcătosul Daniil „au scris Mitropolitul Ghedeon este din M-rea Secul, ctitor mare. El au dăruit M-rei un pămînt la Căpotești cumpărat de la Cristea nepotul lui Hasan, la 1661. El aii dăruit Evanghelia scrisă mai sus, pe hărtie groasă ca pergamentul, îmbrăcată, ar- gintată, aurită la 1664. El aii dăruit M-rei Secul: Cetatea Neamțu cu M-rea știutului Nicolae din Cetate, cu toate averile ei miș- cătoare și nemișcătoare, după cum și lui i le dăduse Dabija Vodă la 1665 Februarie 6, Ghedeon au păstorit după Mitropo- litul Varlaam Moțoc, căruia i-aii fost ucenic și următor. 1655 încoace Ghedeon aii hirotonit pe Lăzăr Beranovici Episcop la Cernigov la Cazaci la 1657 Martie 8. Sub Mitropolitul Ghedeon s’aii zidit la Secul, biserica A- dormirea Maicei Domnului cu pirgul despre răsărit la 1665 înoită 1652. Ghedeon aii episcopit la Huși între anii 1645 la 1655, cînd trece mitropolit, după Varlaam Moțoc, căruia i-au fost ucenic si următor, prin favoarea lui Ștefan Gheorghiță Vodă, Mitropolit între anii 1655—1660 ; și 1664 Ghenarie 5— 1673 cînd au murit și s’aii îngropat la M-rea Secul, partea des- pre nord-ost. Cr. Huși 116 ; ist. M-rei Secul 1.97 ; 101, 106 și altele. (Ist. M. N. t, X. 415, 418 documentele). 123. Inscripția ele la Seminarul cel mare din M-rea Neamțu din 1856. „Arhimandritul Dionisie Romano, cînd au fost Stareț în M-rea Neamțu, din ordinul lui Grigorie Ghica Vodă, aii zidit edificiu (local) pentru un seminar mare pe 16 am cu studenți dintre călugări, cu profesori călugări. Edificiul era foarte spa- țios clădit la al doilea rînd pe colțul pătratului M-rei deasu- pra trapezei cu două fațade mari. O fațadă căta spre afară de M-re spre sud spre coasta schitului, altă fațadă căta spre înlăuntrul M-rei spre biserici spre nord-est spre munții pleșuvi. Pe fațada întăi era o evanghelie foarte mare de piatră cioplită, pe evanghelie o cruce mare de piatră aurită. Evan- ghelia deschisă,—foarte bine era imitată cartea,—pe Evanghelie era scris cu slove mari de aur, titlul : f „Eu sunt, lumina hmit^ Această inscripție era așa de mare, că se putea ceti de pe coasta schitului Vovidenia. Pe fațada ce căta spre M-re era alt frontespiciu cu altă cruce mare aurită cu altă evanghelie, pe care tot cu litere de aur se cetea : „Eu sunt calea, adevărul și viața“ „Eii scriitorul Narcis, sunt un elev din acest mare seminar ; atunci aveam numele Neculai Costescu. Rector era Sf. Sa Pă- rintele Protosinghel Ghenadie Popescu, adus din Viena. Documente 89 Profesorii erați: Venedict Georgescu Ieromonach. Policarp Popescul Ierodiacon (in urmă Arhiereu). Climent Nicolau Ierodiacon. ‘ loasif Gheorghian Ierodiacon (în urmă Mitropolit) și alții. „In urmă, acest seminar s’a mutat la tipografie, ’ cursu- rile s’a schimbat, profesorii s’a primenit în mare parte; pănă cînd seminarul s’au prefăcut în școală primară, care și ea s’a desființat după cîți va am în urmă. Acum școala, inscripțiile și frontespiciile nu există. Ci- tește detaile la istoria M-rei Neamțu Mss. tom. 6. pag. 134, 218, 462, urmărește pe la locurile respective. 124. Inscripția de la Arhondaricul cel vechi din M-rea Neamțu. + „Aceste chilii după cum să văd cu beciuri s’au făcut „în zilele bine-credinciosuluî și de Hristos iubitorul Domn Mi- „hail Sațul Voevod. De preasfinția Sa lacov Stamate Mitropo- „litul Moldovei spre veșnica sa pomenire. Care s’au început în „vremea părintelui Starețul Paisie la anul 1794 April 1, și s’au „săvîrșit la anul 1796 Septembrie 16 zile“. (V. No. 36 și 96). 125. Crucea Vitelor. In veșmîntăria M-rei Neamțu se păstrează o cruce neagră de metal turnat în fabrică, greu de făcut. Cruce neobișnuită de forma alăturată icea și pe care cruce toți bătrînii cei vechi o numesc: Crucea vitelor Crucea singură este lungă de 10 c. cu piciorul este de 21 c., lată de 2 c. și curmezișul de 6 c. și groasă de 1 c. este cruce neagră ’ săpată cu chipuri de sfinți în relief, pe o parte are răstignirea D. H. cu 4 sfinți pe la cornuri, pe ceea parte arte botezul D. H. cu 4 sfinți pe la colțuri, chipurile sfinților au eșit cam înecate din tipar, nu se pot citi. După ipoteza bătrînilor ar fi sfinții următori: 1, Sf. Spiridon . . 2. Sf. Modest . . 3. Sf. Ignati . . . 4. Sf. Trifoii . . . 5. Sf. Haralambie . 6. Sf. Vlasie . . . 7. Sf. Mina. . . . 8. Sf. Artenie Ducsui 12 Decembrie. 18 20 1 Fevruarie 10 11 11 Noemvrie 20 Octomvrie. Această cruce este turnată în tipar dublu (două tipare) cu două fețe,—despărțite una de alta, apoi inădindu-se dosurile ne dă crucea văzută cu două fețe cu chipuri în relief, pe mu- chie se vede cum sunt împreunate—amîndouă părțile de ne dă crucea întreagă. Crucea este turnată din toate metalurile cu- noscute de lumea veche p. c. din aur, din argint, din platină, 90 Documente din aramă, din zinc, din fier și din alte metalnri (ici-colea în: zare se vede aurul strălucind). Crucea Vitelor aice în M-rea Neamțului are o vechime nesămuită, nime nu-și poate închipui macar aproximativ cine a făcut’o și cînd. BătrîniT spun că în vechime M-rea Neamțu ca și toată țara Moldovei avea multe vite de tot felul și de cîte ori se- întîmpla vre-o boală între vite, strîngea vitele la ocol, preutul ducea crucea acolo, făcea agheazmă (cu crucea vitelor) și sf.. Maslu, amesteca Mirul de la Maslu cu agheazma stropia vitele peste tot, le bine-cuvînta cu crucea lor și toate vitele se făceau sănătoase. Cu acest chip foarte simplu strămoșii noștri apărau vitele lor de toate boalele vremii lor, de atunci din vechime au ră- mas în M-re acea cruce zisă crucea vitelor. Eu Narcis știind aceasta de la bătrîni și auzind că la noi în M-rea Neamțu mor vitele de o boală zisă ar mor ar (aii murit trei vaci într’o zi), am trimis acolo la Braniște pe părintele Anania Mogoș și cu alți părinți cu această cruce, aii făcut agheazmă și Maslu, au stropit vitele, le-au blagoslovit cu crucea lor și de atunci ⁴|i? Fevruarie 1908 toate vitele sunt sănătoase. In zilele noastre nu se știe nimica prin țară despre cru- cea vitelor și de aceea eu am scris aicea ca să fie de știință, la urmași. La zilele noastre cînd se întîmplă boale de vite să închide satul și vitele rămîn la voia boalei, unele mor de pesta bovină, altele scapă din voia cerului. (Va urma) Arhiereu Narcis Crețuîescu DĂRI DE SAMĂ Dr. Traian Bratu: Creațiunea poetică cu deosebită pri- vire asupra clasicilor germani. Studiu de poetică. Iași 190 ). O operă de artă nu e numai, nu trebuie să fie, un pri- lej mai mult de extas, de contemplare pasivă. Ca orice făp- tură organică își are viața sa pornită în anumite condiții, dezvoltată în anumite împrejurări. Si dacă cei mai mulțî arareori trec mai departe decît impresia primă, condiționată de atîtea și atîtea accidente streine cu totul operii de artă, o datorie totuși impune ca de la început, însăși condiția ei de viață, din punctul de vedere al dăinuirei ei reale, întregi x): cunoașterea ei, tocmai in acele condițiuni în care apare, în acele împrejurări în care se dez- voltă. Nu atribuindu-i ceia ce nici n’a visat autorul să-i dea, 1). Do aroperei de artă i se spune prea bine la naștere : „dute în lu- me și vorbește cu fie-care^. (Firdusi). Dări de samă 91 nu complectînd-o cu considerații din domeniul nesfîrșit al su- biectivității—se înlesnește însă această cunoaștere ; cel mult din sugestie în sugestie autorul se trezește cu o nouă operă pe care critica aceasta i-o atribuie și de care, firește, el, autorul, nu știe cum se scape mai curînd. Opera de artă, ea însă-și, în primul plan, considerarea ei în fie-care moment, aceasta e cea dintâi datorie a criticei. Fără a o spune undeva în chip formal, autorul, acesta e firul conducător al lucrărei sale. Și alcătuirea internă a aces- teia îea astfel o desfășurare în argumente, aproape polemică,, sfîrșind cu o experimentare. Să urmărim pe rînd această argumentare. Ne așteptăm, firește, ca prin succesul sau nesuccesul ei să se afirme sau nu, adevărul criteriului enunțat mai sus. Cum, deși e vorba de o veche tradiție a criticei germane bunăoară, care se apli- că aici în cazul nostru,—discuția se urmează cu dovezi pro și contra și mai ales cu fapte—lucrarea d-lui Bratu însamnă încă o experiență, să vedem dacă și o dovadă mai mult. Pînă a întră în tratare, autorul găsește necesar să lămu- rească mult dezbătută chestiune a „geniului*, e vorba de ar- tist, de geniul poetic. Autorul iea o pozițiune precisă : nici e- reditatea, nici rasa, nici mediul, sau momentul nu pot expli- ca nașterea geniului. S’aii vînturat părerile cele mai deosebite, unele mai verosimile de cît altele, totuși ceva, a rămas și ră- mîne dincolo de puterea de pătrundere a minții omenești, drept e, ca multe altele încă : acel neașteptat, fără îndoială divin care „scoate bunul din rău“ ³), „limpede ca eterul, deși de nemăsurată adîncime, vizibil, dar o taină pentru rațiune“ —geniul.Autorul găsește însă corectivul : „dacă nu putem ști cînd și de ce se ivește geniul poetic, [utem cerceta, ce ele mente îl constituie, care-i sunt notele esențiale, în ce mod creiază, în ce mod se manifestă^ (P. 16). Cu aceasta se întră în tratare. Poetul nu e un om ca orî care ; însușirile naturale ale tuturora la el sunt potențate „vede mai bine, aude mai bine, deosebește și alege cu mai multă subtilitate impresiile avute“ etc., zice autorul (p. 18) și urmează în precizarea atitudine! pe care poetul o are îndeosebi de acea a omului de știință. La ceasta o mică observare: Se poate vorbi despre o potențarea însușirilor artistului în deosebi de lumea cealaltă,—cu o res- fricțiune însă : nu aceasta deosebește pe artist, în cazul nos- tru, pe poet; și aceasta scapă d-lui autor. Ce deosebește pe artist de cocoșatul lui Caragiali, care, privind răsăritul soare- lui în zorii unei dimineți de vară,—rămîne cu sufletul ca go- 1) . Gutes aus Guton, clas kann jcdweder Vcrstandige bilden Aber der Genius ruf't Gutes aus Schlechton hervor Schiller Der N achahmer, Săkul. Ausg. I, 144.. 2) . Klar ist der Aeter, und doch von unermeslicher Tiefe Offen don Aug, don Verstancl bleibt er doch ewig geheim. Ibidon. 92 Dări de samă lui unei harfe zbuciumată de acorduri ? Vede mai bine artis- tul, aude mai bine, deosebește și alege eu mai multă subtili- tate ? Nu, fără îndoială. încă un suflet care tremură cu fiece înfiorat al naturei în încîntările eî, ca și poetul, artistul. A- tunci ? De n’ar avea privighitoarea glas, i-am asculta flueratul minunat din lemnul de tei ! Artistul are cuvînt, știe să spui'e, ritmul surprins se face vers; cocoșatul și ca el toți cei ce și în- groapă operile cu ei ca legendarul Numa cărțile sale,—nu ; a- ceasta e deosebirea, se pare, în chestiunea ce ne privește, de oare care însemnătate. Creațiunea artistică e condiționată de fantazie care poartă un întreg cortegiu vesel, vioi, sau posomorit, îndurerat—„e o ferbere continuă* zice autorul, „fantazia poate lucra în așa iei încît să se nască o a doua lume deosebită de lumea rea- lității*—această fantazie caracterizează pe poet. Realitățile sunt elemente, fantazia le topește și scoale ceva nou adesea, deose- bit de realitate totdeauna. De aici și pînă la diferențiarea ar- telor nu e departe ; muzica, sculptura, pictura, poezia : „după nota particulară a acestei lumi a fantaziei, după dispozițiu- nile speciale înăscute ale omului* (p 26). De la sentiment și imagină prin legătura vorbei—(se arată întru cît materialul de exprimare înlesnește mai mult în muzică și artele plastice de cît în poezie—cuvîntul, fără să se insiste îndeajuns, mi se pare, în ce privește însemnata graniță între poezia înainte de cu- vînt și după)—mai apoi prin ritm cadență, rimă—se ajunge rezultatul rostit al fantaziei potrivit materialului său—poezia. Că, în ori care caz considerat, altul e raportul între poet și re dilate, e firesc; din această varietate de atitudini dar nein- tenționate (mențiunea autorului v rezultă clasificarea în: clasic sau romantic, idealist sau realist, naiv saii sentimental (ac- cepția lui Schiller) și d. autor explică acești termeni (p. 28 și urm.). Departe de a exagera măsura în care fantazia contribue la creațiunea artistică, autorul insistă imediat asupra elemen- tului intelectual, voluțional care conlucrează armonic cu cel afectiv. După acest prim capitol în eare se arată rolul fanta- ziei în creațiunea artistică și acțiunea ei—se urmărește în ca- pitolul următor cele mai de căpitenie însușiri ale ei : libertatea cu obiectivitatea (dar condiționată și de elementele de memorie și de legile psichologice ale reprezentațiuneî care duce la deose- birea de rasă și diferența de caracter între literaturile diferitelor popoare) puterea de vivificare a poetului pentru sine și cu a- ceasta, prin opera sa, pentru alții—cu exemplul tipic: Goethe. Pănă acum autorul n’a vorbit de partea de subconștient de care sînt legate cele mai multe din elementele prime ; autornl și o rezervă pentru laza premergătoare a creațiunei, la inspi- rație (p. 50 și urm.). Cu cîteva reveniri în lămurirea geniului se încheie par- tea a doua: Fantazia și geniul poetic și urmează a treia: Cre- ațiunea poetică cu: a) concepțiunea b) purtarea, elaborarea in- ternă și c) nașterea, forma exterioară. Dări de samă 93' Să urmărim în scurt și aceste faze indicînd punctele e- sențiale, preveniți că de aici calea e mai limpezită și elemen- tul conștient, aproape. Creațiunea poetică cuprinde trei momente principale și autorul le numește cu termeni din embriologie ceea ce încă vrea să vădească asemănarea produselor artistice cu ființele organice, dat fiind—firește, materialul pur spiritual ce stă la baza celor dintăi:—concepția^ purtarea sau elaborarea internă și nașterea. In fantazie mișună o lume de imagini, poetul trăește, simte, e impresionat de multe. Un pas— cît de greu de făcut adesea și de cîte ori cu stingul!— și imaginile se lămuresc deplin, să coordonează oarecum, plăzmuirea poetică, concepți- imea, e împlinită. Fantazia cu puterea ei vivificătoare aduce în plină lumină a conștiinței tot ceea ce e haină a locurilor de unde vin soliile —un fior, o străfulgerare—inspirația—con- cepția. O vedenie reprezintă o operă nouă în prima ei fază (p. 70). Ideea generală, scena principală, caracterul în momen, tul decisiv, acestea se văd limpede în momentul concepțiuniî restul se grupează în mod vag în jurul lor (p. 71) Ce înte- țește această mișcare ? ceva așa de puțin însemnat adesea ! o sugerare, o asociațiune neașteptată ; fiecare moment ascunde pentru poet o surpriză. Cu citate din mărturisiri diferite se exemplifică fenomenele caracteristice observate, ori cît firește, potrivit caracterului de subtilitate ce au, aceste mărturisiri sunt relative. Ajuns aici cursul fantaziei creatoare, ca izvorul repede de: munte mai tulbure uneori, alteori limpede ca cristalul, începe a se resimți de noi accidente în cale ; intervine reflexiunea propriu zisă, chiar un element activ voluntar care o deose- bește cu totul de mai vechile forme de dezvoltare. Astfel începe purtarea, elaborarea internă pănă la o de . săvîrșită „innere Form“. Rămîn în urmă inconștientul, spon- taneitatea—inspirația—urmează legături variate între conștient și inconștient (Goethe). Că nici aici nu sunt legi după cum nu sunt graniți, e evident. Fapt e, pe măsură ce pășește mai departe elaborarea internă—crește elementul voluntar reflexiv. Atîrnînd de vîrstă și de alte variate considerații, un fenomen sau altul apare și se consumă altfel, cu fie-care caz conside- rat. Și autorul vorbește de „dispoziție¹¹, de stimulente sau de potențarea cu efect negativ al elementului reflexiv ca urmare a unei deosebite conformații sufletești la unii (Hebbel, Ludwig). Acum abia, după acest proces de creștere, urmează cel de al treilea moment în creațiunea poetică, cel din urmă : elabo- rarea, nașterea. Aceiași lipsă de legi preexistente și aici ca și în faza a doua. Variind după subiectivitatea fiecărui artist și nașterea operii sale îi e proprie lui. Goethe și Grillparzer în tinerețe scriau fără plan deși lucrări de dimensiune. Aeeleași condiții acționează apoi diferit asupra mai multor exemple conside- •94 Dări de samă rate; Schiller pe patul de moarte dicta la Demetrius. Rămîne doar puterea dc exteriorizare, dar și aici autorul crede că ceia ce nu are artistul înăscut îi dă exercițiul, după vorba lui Herder : „keine Kunst ist ohne Ubung moglich* și că, de alt- fel după cum zice Hebbel: „Kraft und Erkenntnis bedingen sich im Dichter, wie liberali, gegenseitig“. Cu relevarea punctului de vedere general a operei de artă, intruchiparea ideei cerești în expresie desăvîrșită și prin aceasta rostul ei lumesc—se încheie lucrarea. Potrivit acestei dezvoltări teoretice propriu zise, autorul îi adaugă și o experimentare: modul de a lucra a lui Schiller : Warbeck, lucrare apărută lără vreo altă lămurire teoretică, în 'Convorbiri literare, 39, 438. Exemplul e cel mai nimerit Warbeck e și un proect, are și fragmente deplin elaborate; e apoi între puținele lu- crări similare care îngăduie o analiză de acest fel Și, hotărît, autorul avea nevoie de o asemenea. Enunțărilor teoretice din în- tâia parte a lucrării autorul li poate găsi acum mai mult sau mai puțin corespondența în faptă; mai ales, firește, elabora rea internă ca și nașterea propriu zisă care adesea o vădește. <ă autorul găsește mai mult forță intelectuală și prea puțin creatoare, se explică, e vorba de Schiller. Intr’un stil totdeauna precis, științific, autorul izbutește astfel cu succes să arăte : însemnarea creațiunei poetice, fazele prin care trece în opera de artă—ca și, cît e cu putință, ex- perimentarea arătărilor și dovezilor teoretice. I. A. CRONICA Jubileul de 70 de ani al d-luz Maiorescu.—La 15 Febru- arie- c. d. Maiorescu și-a serbat jubileul de șapte-zeci de ani, scurtă vreme după sărbătorirea d-sale de universitățile din Iași și București ca omagiu pentru activitatea sa profesorală. Ziarele .și revistele romînești din toate părțile au găsit vorbe bzbne și mulțămiri pentru rodnica sa activitate culturală. E o frumoasă pildă de sărbătorire a muncii, a înțelepciunii unite cu cinstea, cu iubirea. Alte neamuri sînt mari și bogate înbarbați luminați; noi sîntem un neam mic și, cînd și cînd răsare și în viața noa- stră—hbmină adevărată. Cît oare să o iubim, să o sporim cu sufletele noastre, învățîndu-ne a ne pătrunde de bine-facerile ei? ■căi cînd toată discordia frățească ? Să trăească d. Maiorescu și cu el simbolul adevăratei bărbății românești. * In Luceafărul din Sibiu, No. 5 o dare de seamă asupra cîtorva din cele mai însemnate momente din activitatea culturală a d-lui Maiorescu de -.. ■ :--......... Anul XXI No. 5 și 6. Mai, Iunie 1910 O—-......O FIZIOLOGIA Ca știință, îndrumare și foloase. Fiziologia, după CI. Bernard adevăratul întemietor al acestei științi „să ocupă cu studiul fenomenelor ce au loc în corpul ființelor v’CC. Și zic întemietorul Fiziologiei, căci toți acei cari au lu- crat sub povețele acestui învățat francez, n’au încetat a spune, că CI. Bernard nu era un simplu fiziologist ci fiziologia însăși¹). Această definiție dată științei, ertrage existența unei sub- stanțe deosebită, numită vie și implicit, a unei energii speciale : viața. Și așa și este. Răsfoind însă trecutul gîndirei omenire!, precum și feliul de a gîndi astăzi, găsim pe de o parte, o tendință, în a con- sidera viața, ca ceva în afară de materie, numihdu-o suflet și toți aceia sunt înmănunchiați sub epitetul de vitaliștî și mulți alții, cu tendința de a considera viața, ca o putere lizico-chi- mică, aproape în totul asămănătoare, și ca origine și ca ma- nifestare, celor alte puteri fizico-chimice mecanice, studiate de științele respective : fiziea, chimia, mecanica. Aceștia sunt ma- terialiștu I. Loeb, profesor de fiziologie din Berkeley-California ¹ ²) consideră fenomenele vitale ca niște reacțiuni chimice. Spune dînsul „ființele vii sunt niște mașini chimice, pentru două „rezoane : pentru că energice trebuitoare funcțiune! lor (adecă „a mașinelor) este dată de procesuri chimice, și pentru că „substanțele însuși ale mașinei, sunt rezultatul synthezelor „chimice“. Vitaliști! și-au avut epoca lor. Astăzi puțini mai sunt— dintre persoanele cu educația științifică—care mai cred în- 1) A. Dastre .* Travaux originaux. Decouvertes de CI Bernard. La grande encyclopedie voi. 6 p. 364. 2) I. Loeb. La dynamique des phenomenes de la vie, Paris.. 1908. 194 Dr. Leon C. Cosmovici tr’un suflet. Și totuși, avem dovezi, că dintre ce! maî învățați materialiștî în momentul cînd simți au că a sunat oara dispa- riției lor, din mijlocul omenire!, manifestau acte, care con- traziceau credința profesată. Ba unii, în cursul vieții lor, în- trebați asupra sufletului—nu se opreau a răspunde : „în Labo- rator nu există în, viața privată n’are nimene dreptul a se a- mesteca*. Aceste spuse, a unor oameni ca Pasteur și al (ii, aîî însemnătatea lor și educativă și științifică. Cine cunoaște în toate detaliile sale, manifestările vieței și mai ales în corpul omului, manifestări care au atras o organizare așa de complexă și de armonioasă a corpului omului și al animalelor în genere, nu se va mira, de acel zdruncin al gindirei acestor învățați, cînd se aflau în fața problemei: există sau nu suflet, deși în viața lor întreagă, l’a negat fără însă a nega viața. Și tocmai aicea vroesc să ajung : că printre Materialiștî sunt unii—mai ales astăzi—care neagă și să încearcă a do- vedi, neexistența vieței. Pentru aceștia, e o rușine a să mai presupune o viață pe pămînt, o manifestare așa zisă vitală în corpii vii, și spre deosebire, aruncă în fața acelora ce o sus- țin, epitetul de neo-vitaliști. Pentru dînșii, toate manifestările așa zise vitale, sunt nuanțe de ale manifestărilor puterilor fi- zico chimice mecanice, cunoscute în corpii bruți. A. Giard, în prefața cărții citate a lui I. Loeb, lasă să se întrevadă, destul de limpede, că suntem departe de a să explica totul prin simpla mecanică, saii prin chimie cînd sunt în joc organizmele. * Ne spune (loc, cit. p. VIU) „a vroi să aplicăm strict sub- „stanței vii, principiile ordinare ale mecanicei actuale, nu e „oare o exagerație a valoare! explicative a celor ce;n fond nu „sunt de cît o comparație și o primă apropiere cu realitatea* și ma! departe (p. X) : „un mare număr de observațiun! pri- „vind dezvoltarea sau chiar fiziologia ființelor vii, demon- „strînd că aceste organizme manifestă în felul lor de a răspun- „de excitanților din mediu încunjurător, o elasticitate care sa- „mănă foarte puțin compatibilă cu ipoteza unui mecanizm strîns „fixat și foarte puțin asămănătoare cu acele ce cunoaștem în „mașinele construite de mîna omulu!“. Profesorul Laulanie, de la școala veterinară din Toulose le spune bine acestora, în tratatul său de fiziologie ²) „că ase- „menea apropieri nu pot satisface de cît spiritele care au mai „mult gust pentru unitate, de cît pentru evidență . Și așa și este. După neo-materialișt! (trebue să le dăm și lor un epitet) dacă nu există viață, nu există nici substanță vie. Să poate oare spune, că n’avein o asemenea substanță ? Si nu e vorba de om, ci de protoplasma, care a înjghebat țăsuturile fie din corpul animalelor, fie din acel al vegetalelor. Avem protoplasmă vegetală și protoplasmă animală și manifestările acestor pro- toplasme, pe care le studiază Fiziologia (animală saii vegetală) 1) F. Laulanie, Elements de Pliysiolog’ie. Paris 1905 p. 2 Fiziologia ca știință, îndrumare și foloase 195 sunt cu totul deosebite de manifestările din corpurile așa nu- mite brute. Zicînd manifestări, e vorba de fenomenul—și să numesc:—nutrițiune, reproducere, atît la vegetale cît și la ani- male și de relațiune, în mai mult, la ființele din urmă. Și ca să avem o noțiune mai precisă, asupra esenței a- cestor fenomene, care la un loc, constituesc viața, vom adăugi —după noi—că sunt datorite unei energii speciale, pe care o numim viață, nu in afară de materie, ci datorită felului de a fi al materiei în care se manifestă : în materia organică, de o composiție și o structură foarte complexă, și precum sp : ex : electricitatea este o putere (energie) care să manifestă după a- tîtea modalități ce cunoaștem, tot astfel și viața să manifestă după un mare număr de modalități, dîndu le numiri, fie gene- rale, ca acele de nutrițiune,’relațiune, reproducere, fie speciale ca: iritabilitate, simțire, cînd e vorba de relațiune; ca : diges- tiune, absorbțiune, respirațiune circulațiune, execrețiune, cînd e vorba de nutriție. Și precum în fizică studiem modalitățile manifestărei electricității, tot astfel în fiziologie studiem ma- nifestările vieței. Definiția lui CI. Bernard este exactă. Și cînd zicem modalități de manifestare sp : ex : contrac- tilitate, simțire, digestiune etc. etc. zicem atîtea fenomene, a- vînd drept cauză, viața, adecă sunt mînuite de energia ce nu- mim viață și -cu efecte numeroase. Cînd le studiem, căutăm feliul și ordinea în care să manifestă fie-care din aceste fe nomene precum și împrejurările contribuitoare la buna lor manifestare, deci stabilim legi. Tocmai acele legi a căutat CI. JBernard, și dînsui este acela care a introdus în știință expre- siunea de determinism și experimentație Prin cea dintâi, vroia să spue, că odată stabilindu-să o lege, s’a determinat împre- jurările în care un fenomen biologic dat, să îndeplinește și’n afară de care, nu mai poate avea loc și căutînd împrejurările a experimentat. Și ca experiențele să dea rezultate dorite, a- decă să reușască a ne da legile exacte după care fenomenele vitale (fiziologice zicem noi), ca să rupem cu cuvîntul de vital, care ne atrage ura mațerialiștilor)să manifestă, să impune fa- cerea ipotezelor. Și CI. Bernard este tocmai unul din acei rari învățați, care a dat cîmp larg presupunerilor, ipotezelor și pe baza cărora a stabilit acea serie de experiențe, care l’au condus Ja atîtea și atîtea rezultate precise. Teoria sa: funcția glycogenică a Meiului este dovada cea mai puternică și de de- terminism fiziologic și de rolul ipotezelor în conducerea experi- mentelor. Și aceiași metoadă și aceiași perspecacitate o întîlnim în toate lucrările lui ; încît numai din amintirea acestor fapte reesă cele spuse mai sus, că CI. Bernard este însăși fiziologia. CI. Bernard a avut mult de luptat cu metoada statistici- lor, adecă a facerei mediilor, cînd rezultatele experiențelor să contraziceau. Dînsui spunea, că fenomenele biologice (vitale) să îndeplinesc după legi determinate, ca și fenomenele fizico- chimice și cînd sunt controverse, în rezultatele experiențelor .■făcute pentru a le găsi, experiențele sunt răle, căci s’a .întro- 196 Dr. Leon C. Cosmovicî dus factori străini. O experiență dată, orî și cine o va face, dacă se va pune în condițiuni absolut identice, va da în tot- deauna acelaș rezultat. Faptul acesta, e baza fundamentală a fiziologiei. Din cele ce urmează se vede că Fiziologia, ca știință, are metoadele sale de investigație și temelia sa a fost pusă de că- tră CI. Bernard. CÎO!puf fiziologiei După cum s’a spus, sunt ființi vegetale și ființi animale și aceste din urmă să deosebesc de cele din- tâi, prin fenomenele așa numite de relațiune, adecă mișcare șl simțire, cînd animalele capătă cunoștinți de stările mediului în cari se aflu. Materialiștii care neagă viața, se anină tocmai de relați- une, pe care o spunem că se manifestă numai la animale, ca. să o dovedească că există nu numai la vegetale dar chiar și la minerale. O bucată de pucioasă (exemplul este dat de că- tră de Lanessan, în tratatul său de zoologie. Paris 1882. Pro- tozoare p. 21) ținută în mînă pîrîe ; deci să mișcă (1 ?), căci pentru acest Naturalist, mișcarea unei protoplasma, nu c de cit o dilatare, tocmai ceia ce să întimplă în bucata de pu- cioasă, pusă la căldura mînei noastre. Cu asemenea logică, nu. se mai discută. Da, observăm mișcări și la vegetale, fie în unele organe^, ca foliole și frunzele Mimozelor, ca în petalele unor flori ; fie în protoplasma unor celule, fie în protoplasma unor vegetale reduse la stare de cytodă (fără membrană), mișcări însă care diferă în manifestare, de mișcările organelor corpului animal sau ale animalelor reduse Ia stare de cytodă. Mișcările celor dintâi se fac în totdeauna în același mod—mecanic—sub in- fluența mediului, pe cînd mișcările celor din urmă animale,, se fac, după voința animalului, deși cuvîntul de voință, im- plică un act mai complicat, psychic după cum se spune. Și un amib, capătă cunoștință de stările medMui în care se mișcă și deci, se va mișca înainte dacă mediul îi este favorabil : se va opri dacă nu-i este favorabil, pentru a reîncepe, încer- cînd oare-cum. Aceste nuanțări nu le poate avea cine-va, de cît observînd mult și îndelungat, animalele cele mai inferioare Protozoarele. Mișcarea animală nu e o simplă dilatare mo- leculară a corpului, care atrage după sine și o schimbare a formei corpului și o mutare în spațiu, după cum susține La- nessan (loc. cit. p, 20). Și tot așa cu teoriile Iui Quincke și alții. Și cînd zicem că animalul capătă cunoștinți de stările de a fi ale mediului, zicem iarăși ceva exact, căci felini de a se comporta protoplasma animală, în acele împrejurări, ne lo- vește așa, încit în noi se deșteaptă noțiunea sus amintită. De Lanessan însă, spune (loc. cit. p. 22—24) că o bombiță de soc atrasă de o baghetă de steclă electrisată prin frecare , este um Fiziologia ca știință, îndrumare și foloase 197 fenomen identic cu o mișcare și o sensibilitate a unui ^>ro- tozoar, căci se apropie de baghetă, fiind că-i place și apoi fuge, fiind că făcînd cunoștință cu bagheta, îi disp’ace. Cine are în ochii săi, nuanța mișcărilor unui protozoar interior Amib~ - și mișcarea bombiței de soc suspendată și atrasă de o baghetă, nu va sta un moment la îndoială să spue, că este o diferență colosală și că nu se încape nici o asămănăre. Loeb însă spune că mișcările ce numim instinctive (loc. cit p. 9) sunt efectul unor mecanismurî ce rezultă esențial- minte din structura simetrică a corpului și distribuțiea sime- trică a excitabilității la ființele viî“. Și dă un exemplu de mișcare instinctivă, așezarea ouelor de cătră o muscă, pe o carne care va sluji de hrană larvelor ce vor eși din acele ouă. Dară cu așezarea oulelor, alte insecte mai aduc adesa și o larvă sau o insectă, pe care o otrăvește, luptîndu-se. Acel act este și el un tropism, adecă rezultatul structurei simetrice a corpului? Cu aruncături de vorbe bombastice, nu se face fiziologie ci știință speculativă. Și apoi, pentru ce nu am admite, ceia ce este admis, adecă mișcări, simțiri, deci fenomene ce aii loc numai în cor- pul ființelor vii, maî ales că asemenea ființi, ajung la un mo- ment cînd nu mai manifestă acele mișcări, deși există încă în mediul lor, momente cînd zicem că au murit. Numai faptul acesta că o -ființă dată, ajunge la un moment dat în stare de ființă moartă, este o dovadă că avem în lumea noastră feno- .mene vitale și să nu ne fie frică a le spune, după cum ar urma să ne fie, din spusele lui Lanessan și alții ca dînsuL In ade- vgr spune (loc. cit. p. 24) „noi nu știm multe lucruri, însă „cunoaștem destule, pentru a nu ne lăsa tîrîți a considera ca „adevăruri opiniile închegate de ignoranța părinților noștri „sau a noastră" # Vorba lui Laulanie, „spirit cu gust pentru unitate și nu pentru adevăr“. Revenind Ia studiul Fiziologiei, urmează ca să avem două specii : una vegetala și o alta animală și că în fie care din ele urmărind fenomenele ce au loc în substanța organică respec- tivă : protoplasma vegetală, protoplasma animală, zicem că fa- cem un studiu general: fiziologia generală. Protoplasma animală—de dinsa ocupindu-ne, a înjghe- bat regnul animal, avînd corpul cu numeroase aspecturl, corp alcătuit din unul sau mai multe organe și fie-care din aceste organe, alcătuit din unul saii mai multe țesuturi. Și corpul și organele și țăsuturile au proprietăți și roluri, în cît studiul acestora, e special : fiziologia specială. Ea cuprinde dară: fizio- logia țăsuturilor, fiziologia organelor, fiziologia corpului animal. Urmează din cele spuse, că studiul Fiziologiei, poate fi îmbrățoșat în maî multe feluri, S’a luat însă o normă, pe care o urmăresc aproape toțî Fizlologiștii, normă găsită ca maî nimerită, pentru ca din punct de vedere didaclie, să fie 198 Dr. Leon C. Cosmovici mai^a îndămîna învățămîntului. Cu toate acestea și cînd e vorba de terenul didactic nu toți fiziologișlii înțăleg în acelaș mod fiziologia specială. S’a zis că Fiziologia studiază fenomenele care aii loc în corpul fiiinților vii și aceste corpuri fiind alcătuite din organe și țăsuturi, urmează că organele și țăsuturile contribuesc la îndeplinirea acelor fenomene ; contribuind, fiecare aii un rol așa că Fiziologia are de studiat, în primul loc rolurile și apoi fenomenele. Și fenomenele generale s’au amintit mai sus : relațiunea, nutrițiunea și reproducerea. Fie care din ele sunt rezultatul, funcțiune! unor serii de organe și țăsuturi și anume: Relațiunea, rezultatul funcționărei aparatului locomotor și de inervație. Nutriția, rezultatul funcționărei aparatelor de digestie,, respirație, circulație și excreție (urinar). Reproducerea, rezultatul funcționărei aparatului genital. După cum se vede, aproape fie care fenomen este rezul- tatul funcționărei, nu a unui număr oare-care de organe, ci a unui număr oare care de aparate, căci sp. ex. : apa- rahd locomotor singur, cuprinde sisteme de organe: osos,, articular, muscular, tegumentar, iar pentru nutriție avem. 4 aparate, fie care compus din sisteme ca sp. ex. : cel circulator, avînd : sistemul cardiac, arteriel, vînos, capi- lar, limfatic, și al ghindurilor vasculare. Și așa și cu celelalte aparate. Trebue să mai amintim, că sus numitele trei fenomene sunt în strînsă legătură unele cu altele și că din conlucrarea lor, rezultă pe de o parte viața, și pe de alta, să propagă ă- cea viață în spațiu și-n timp. Fiind vorba de ja le studia, nu este indiferent cu care fenomen să începem. Animalele există în medii și șe manifestă, deci cu exis- tența lor trebue să ne ocupăm în primul loc : cu relațiunea; apoi vine rîndul studiului, cum se mănțin — traesc — deci al nutritițiunei și numai în cele din urmă, cum se propagă re- producerea. Și trecînd la studiul fiecărui din cele 3 fenomene gene- rale, suntem iară și nevoiți, a studia în primul loc, funcția a- parafelor, începind cu a organelor componente și numai în urmă cu rezultatul funcționărei acestora. Așa sp. ex.: vroind a analiza relațiunea, ne ocupăm întăî de locomoțiune și de inervație și începînd cu locomoția, începem iarăși mai întăi cu studiul funețiunei sistemului osos, apoi al acelui articular, muscular și tegumentar și numai apoi cu locomoția propriu zis. Și așa și cu celelalte aparate. Aceasta e calea de urmat în studiul Fiziolcgieidin punct de vedere didactic și rațional, avînd în vedere și împreju- rările contribuitoare la organizarea regnului animal. O schițare mai detaliată a ramurilor de învățămînt, cu- Fiziologia ca știință, îndrumare și foloase 19» prinse de studiul Fiziologiei și în ordinea găsăște în următorul tablou : urmată de noi, să a. Ap. locomotor b. Ap. inervator a. Sistemul osos (fiziologia oase- lor). b. Sistemul articular (articula- țiele). Fiziologia țăsu- c. Sistemul tului muscular Funcția mușchi- lor d. Sistemul tegumentar. a. Țăsutul nervos. b. Șist, nervos' ¹⁰ 1 Centre ( a. Măduva spinare! b. Encefalul ₉₀ f a. Cranieni < b. Rachidieni Nervi ț c Syₘₚₐtici a. Ap. Digestiv. Digestiunea. b. Ap. Respirator. Respirația. c. Ap. Circulator. Circulația. d. Ap. Excretor. Excreția, (funcție renală). 1° f Funcția organelor genitale. Organele genitale | Fecundația. 20 Anexe. { Lactația. A. Relațiunea {a. Mecanica animală b. Felurile de locomoțiuni 2° Inervația. r 1° Depozitele alimentare. 2° Asimilația și desasimilația. B. Nutrițiunea 3° Calorificația ; producere de lumină, e- f lectricitate. L 4° Secrețiunele. D. Reproducerea/ Embriologia / pnogen^ f 1° Mediele f .individualitatea D. Traiul < 2° Manifestările vieței < evolutilitate [ 8° Moartea ( iritabili ta te 200 Dr. C. Cosmovici Ajutoarele fiziologiei Analizînd fenomenele fiziologice, adecă relaținnea, nutrițiunea și reproducerea,. găsim că cu toa- tele sunt întovărășite de numeroase fenomene fizice, chimice și mecanice și totul condus de energia ce am numit viață. Așa sp. ex. : în timpul mestecăreî alimentelor în gură—act meca- nic—curge o cătime de bale care se amestecă cu alimentele sfaramate, curgerea fiind un act mecanic, iar producerea (se crețiunea) balelor un act fiziologic, pe care îi putem analiza mai de aproape, găsind că în acele momente, unele celule a unor anumite organe: ghindim salivare, se topesc și se ames- tec cu apa și sărurile, care s’au strecurat în cavitatea organu- lui, din plasma sîngelvn înconjurător, și acel amestec—balele (saliva)—se bucură de proprietăți cn totul speciale. Topirea sau maî bine distrugerea acelor celule, nu este un act pur fi- zic și proprietățile speciale ce are lichidul născut din ameste- cul amintit, nu sunt rezultatul unui simplu act chimic, ci sunt rezultatul activităței speciale ale tuturor elementelor din acel organ (ghindură), activitate vitală, ^i acea activitate o mai găsim subordonată unui stimulus care-i vine de la sistemul nervos, o altă activitate vitală Prin urmare, fiziologia, se slujește neîncetat de legile sta- bilite de fizică, chimie și mecanică. Maî are ajutor și de la anatomie, și chiar nu se poate fiziologie, fără a cunoaște cu desăvîrșire, toată anatomia, atît umană cît și a tuturor tipu- rilor de organizare animală. Berzelius în 1835 ]), a introdus în chimie, numirea de substanțe catalytice și de o putere catalytică și de un feno- men catalysă (de la xarah^iv =a disolvi); pentru a caracteriza fenomenul ce se observă, cînd uniî corpi nu se combin sau nu se descompun, de cît în fața unui alt corp, care nu îea parte directă mei la acea combinație, nici la acea descompu- nere. De asemenea corpi găsim maî cu seamă în corpul fiin- ților viî și poartă numirea generală de fermenți. In urma des- coperirelor luî Pasteur, s’a ajuns de cătră chimiștiî biologi și tiziologiștî a se lămuri o serie întreagă de sinteze și descom- puneri care aii Joc în organismele viî. Sunt persoane care cred, că dacă fenomenele catalytice ne dă atîtea deslușiri și speranțe, viața nu ar fi de cît 3 mo- dalitate de a energiei numită catalytică. Se greșește Să nu se uite că în organism se nasc aseminea substanțe catalytice, fără de care sintezele și descompunerele ce studiăm, analizăm, experimentăm, nu ar putea avea loc. Asemenea substanțe—ca lipaza, ptyalina, pepsma, kinaza etc., se nasc numai în sub- stanța vie și nici odată în substanța moartă. Iată dară rezul- tatul activității vieții—energiei fiziologice, după cum o numim— în cît fiziologii, biologii, care cred că se reduc la o simplă ■chimie, absolut toate fenomenele din corpii viî, după cum s’a 1). Berzelius. Jaliresbericlit. 1835 Voi. XV, p. 237. Fiziologia ca știință, îndrumare și foloase 201 spus, se înșală. Mai lămurit, trebue să zicem că tot reacțiuni chimice sunt și organizarea substanțelor catalytice, numai sub puterea energiei fiziologice—viața. Nu se poate concepe ceva anti-chimic, anti-lizic sau anti-mecanic, dar mai există ceva : fizio ogic. J. Loeb are dreptate cînd spune (loc. cit. p. 391) că „este si- ngur că niinene pînă astăzi n’a observat, în sensul absolut al cu- „vîntalui, transformarea unei substanțe moarte în una vie. Și că „nu se va putea considera problema unei asemenea transformări, ca rezolvită de cît atuncea cînd substanța vie care se va căpăta „în chip experimental, va avea facultatea de a se desvolta, „crește și reproduce. Nu va fi destul a se capata sintetic al- „bumină; precum nu este destul să faci să apară în gelatină „sau într’un coloi'd oare-care, structuri avînd o asămănare mor- „fologică de coccus, de bacterii sau de alte organisme. Caracte- „ru! esențial pe care, un amestec de substanțe trebuie să po- seadă. ca să fie considerat ca viu (deci este substanța vie), să „aibă puterea automatică de conservație, creștere ș¹ reprodu- „cere; forma exterioară este secundară". Tocmai cele ce susținem și noi și propoveduim de atîta vreme. ¥ Foioasele fiziologiei. La prima ochire s’ar părea, că a- ceastă știință nu ar avea de cît un scop pur științific, filoso- fic, căutînd a cunoaște secretele vieței și nici un alt rol social, binefăcător oinenireî. In realitate însă, ea—putem spune — ^baza fundamentală ■a organizărei sociale și că progresele numeroase ale societății sunt consecințe de ale înaintărei studiului fiziologiei. In ade- văr igiena, medicina și zootechnia, dacă aii temeinicie, și-o datoresc Fiziologiei. Și de astă dată, tot CI. Bernard este a- cela care a dat avîntul. Dînsui spunea că fiziologia este baza medicinei, căci căutind și lămurind fenomenele vitale normale, se determină fiziologia sănătăței și prin urmare căutînd feno- menele anormale, se determină fiziologia pathologică și apoi căutînd readucerea la starea normală, se pune temelia tera- peuticei—fiiziologia terapeutică, Procedînd ast-fel, CI. Bernard întemeiă medicina experimentală, care astăzi a ajuns așa de de- parte. Combaterea filoxerei sp. ex. : nu este rezultatul unui stu- diu fiziologic, căutîndu-e traiul acelei insecte, experimentîn- du-se. Combaterea epizotielor, nu e acelaș lucru ? Higiena școlară, cînd avem in vedere și intelectul și fizi- cul copiilor, nu se razimă absolut pe studii de fiziologie? Ve- derea și asigurarea ei sp. ex.: depinde de rezultatele dobîndite experimentîndu-se asupra ochilor, punîndu-i în condițiuni de- osebite. Și așa cu celelalte probleme, fără a mai insista. Și dacă așa sunt lucrurile, se vede, cîtă nevoe are o so- 202 Dr. Leon C. Cosmovici cietate, pentru ca în educația intelectuală a cetățenilor el, fi- ziologia să aibă și întăetate și universalitate. Știința aceasta trebue să fie studiată de toți, fie pentru binele lor, fie pentru a conlucra cu precizie la binele obștesc, îmbrățișînd ori și care ramură de activitate. O Universitate, care ține la prestigiul ei, are datoria să-și deie toate silințele, ca Fiziologica să ocupe locul de onoare, ca institut de înaltă cultură. In Iași, după o muncă de 80 ani, ce se împlinesc în Oc- tombrie a. c., putem spune—fără greș—că Institutul de fizio- logie animală, este întemeiat pe baze sănătoase și că se pot întreprinde aproape ori ce fel de experimente. Dr. Leon C. Cosmovici Profesor de fiziologie animală.. LA TEKIR-GHIOL și LA MAMAIA — Amintiri de călătorie — Inlrebînd pe medicul meu curant, la ce băi aș face mai bine să mă duc, spre a’mi drege beteșugurile capatate în cur- sul vremei și a tuturor ocupațiilor mele trecute și actuale,— după o examinare amănunțită și conștiincioasă, bunul Escu- lap îmi spuse următoarele : — Dacă ai bani mulți de cheltuit, ai face bine s’o iei razna întăi pînă la Ostenda ; după vre-o cîteva zile de băi de Ocean, poți trece la Vichy, unde să nu zăbovești mult, spre a pleca repede la Vitei, ori la Aix-les Bains. Acolo vei putea face o mică siestă, după care, trecînd și vizitînd Karlsbadul, te vei opri nițel la Baden-Baden, apoi la Lucaczbad, la Lipik sau la Tusznad; vei reintra în țară însă numai cînd nu vei mal rămînea cu alte parale în pungă de cît atîta cît să poți plăti drumul pînă acasă. Cu această cură serioasă, îți vei recapata: negreșit sănătatea și dispoziția pierdută; și dacă nu o vei pu- tea recăpăta pe deplin, vei urma o cură diferență în vara viitoare. — Mersi Doctore ! ești prea bun ; dar ai fi și mai per- fect, dacă mi-ai împrumuta și capitalul necesar pentru exe- cutarea acestei rețete mirobolante. Și fiind că nu căzurăm la înțelegere asupra acestei din urmă chestiuni, mă hotărîi să fac o altă cură, potrivită cu punga și timpul de care puteam dispune. înțelegeți și D-voastră că Esculapul ș’a rîs de mine ; că mi-a spus verde că n’am nevoe de o cură specială la anumite băi, și că dacă am parale de asvîrlit, să bat lumea în lung și La Tekir-Ghiol și la Mamaia 203: în lat, ca să-mi pot cîrpi beteșugurile mai mult sufletești de cît trupești. îmi prescrisei dar eu singur rețeta: o escursiune în țară, de o lună maximum, cu vizitarea a cîtorva localități, unde aș putea să mă odihnesc și reîntremez, trupește și sufle- tește, ostenindu-mi mădulările moleșite prin meseria mea zil- nică de biurocrat, să-mi mai vîntur imaginația privind o lume nouă, cu moravuri și peisaje schimbate, și să mă răcoresc în zilele călduroase ale lui Cuptor, spălîndu mă, împroșcîndu-mă și îngurgitînd tot felul de ape, mai mult sau mai puțin reci sau calde, mai mult sau mai puțin mineralizate sau... alcoo- lizate. Ajuns dar acum în Constanța, după ce trecusem prin Brăila, Galați și Sulina, descinsei din marele vapor Bosnia, așezîndu-mi apoi bagajele la un hotel așa zis Central, dar care e aproape de gară, situată la o margine a orașului. De pe fereasta odăii mele zăresc un șir de omnibuzurî, pe cari stau tăblițe atîrnate cu inscripția: Tekir-Ghiol. Constanța o mai văzusem de vre-o cîte-va ori. Tekir- Ghiolul încă nu ; în 15 minute fui așezat în omnibus, cinci persoane pe o bancă făcută pentru trei, plus vre-o doi copii in picioare, cari mi se virau în brațe, și-și introduceau mîinele pînă și prin buzunarele mele. Zurgălăii de la cai ne răsună în creerî, colbul se ridică în formă de nouri și ne umple ochii, nasul și urechile ; ho- purile nenumărate ne zdruncină măruntaiele,—și timp de două ceasuri aproape simțim un admirabil supliciu, pe care nilam prescris cu cea mai absolută bunăvoință și cu cel mai liber consimțimînt. Deoparte și dealta nu vedem de cît cîmpii do- gorite de soare, lanuri aproape sterpe, unde și unde cîte o căsuță sau cîte-va animale păscînd ; niște căruț! mici tătă- rești, trecînd în goana cailor, adaug la colbul înădușitor, iar vre o 4—5 automobile ce ne întrec în mers, buhăind ca niște tauri turbați, ne complectează plăcerea de a călători spre Te- kir-Ghiol, într’un tunel de glod sadea pulverizat. După o mică stație înaintea unor crîșme și bragagerii, omnibusul se oprește într’un cîmp plin de gunoae ; toți ne dăm gios; am ajuns la.Tekîr Ghiol. Dar încotro s’o apucăm ? Se zăresc mai departe niște căsuți mai prezentabile. întreb pe unul ce părea mai familiarizat cu localitatea, de ce s’a o- prit omnibusul aici și nu între case ? — Ca să tragă toată lumea la birtul ăsta din stînga... — Un birt ? — Da, iatăl colo ! Mă uit, și într’adevăr, zăresc o gașcă de scîndun vechi, cu mal multe cotețe prin prejur, și deasupra acoperemîntului o tablă pe care stă scrisă firma respectivului Restaurant ! — El dă remiză antreprenorului omnibuzurilor, ca să le o- prească totdeauna înaintea birtului său, îmi adaugă Domnul la care mă adresasem... 204 N. A. Bogdan Pricepui ingeniositatea spiritului comercial, și fără a mă opri aici, pornii spre aglomerația de case, ce se întitulează sa- tul Tekir-Ghiol. Aspectul unei mahalale sărăcăcioase mi se înfățișază îna- intea ochilor; case aruncate în toate direcțiile, făcute în grabă și pospăite cum a dat Dumnezeu, ogrăzi goale și pline, numai de colb saii gunoae ; unde și unde cîte o țîră de verdeață sau cîți-va copaci chirciți,—lipsă complectă de șoșele pietruite, de trotuare, felinare, saii ori-ce îngrijire edilică,—cîteva crîșme și cafenele ordinare ce se întitulează Hoteluri, Confeterii, Restau- ranturi, etc., iată tot ce cuprinde satul Tekir-Ghiol. La stingă lacul se desfășoară în toată întinderea sa aus- teră, înaintea ochilor noștri; malurile rîpoase și pline de tot felul de burueni proprie terenurilor sarate, apa verzuie și groasă, ce la razele soarelui produce un aspect de argint mur- dărit, cîteva gherete de scînduri negeluite, așezate lîngă o cos tișă a malului, o punte mică ce înaintează de vre-o zece metri în apă, servind sacagiilor spre a lua apă mai de la adînc, iată tot ce se poate vedea poetic și demn de admirație de pe podișul satului Tekir-Ghiol, spre partea vestitului lac. — Acesta e lacul făcător de minuni ? întreb pe un alt Domn ce pare că slă în localitate. —. Da, Domnul meu, îmi respunde acesta, în deplină cu- noștință de cauză. — Și unde se fac băile ? — Băile .reci, colea, în poetile ce le vezi ; băile calde însă, pe la locuințele fie căruia. Dar cine are bani mai mulți de cheltuit să meargă colo, hăt colo, tinde se zărește curtea cea mare ; acolo sunt hotelurile no⁷, Movilă, Popovici, Sana- toriile etc. ; sunt instalatii mai bune, mai moderne. Pentru noi ceștia ce trăim cu dietă din budget, sau din conerțuri ori industrii modeste, nu ne e îngăduit să stăm pe acolo. — Costă scump dar acolo I — Nu prea scump, dar fără 20—30 lei de persoană una cu alia, nu scapi pe zi ; și dacă ești ca mine, cu femee și co- pii, —înțelegi D-ta că budgetul nostru se află în primejdie mare. — Și aici în sat e mai eftin ? — Ce-i drept ; aici e maî eftin; cu 6 pînă la 700 lei pe lună scapi cu familia ; în schimb însă dormim prost, stăm ziua în praf, în căldură tropicală, și mîncăm de multe ori ceia ce nu ne e pofta de loc să mîncăm. Tot vorbind astfel, mă trezii lîngă așa zisele cabine ale Domnilor, unde mi se înfățișă, înainte de a întră în ele, o a glomerație de vre-o 30 persoane, cari mișunau în costumele lui Adam, cu diferența că sămănau mal mult a negri din mijlo- cul Africei equatoriale, de cît a europeni; fie-care însă avea pe cap cîte-o pălărie de pae ; vre-o trei făceau excepție, căci își acoperise partea cea mai nobilă a corpului lor cu chipie de Maiori și Căpitani. La Tekir-Ghiol și la Mamaia 205 Făcui și eu ca toți, după ce plătii 30 bani, dreptul de cabină ; mă desbrăcai; un băet mă unse peste iot cu nămolul scos din lac ; mă transformai pentru întăia dată în viata mea în negru. începui să mă prăjesc la soare, după cum mi se re- comandă, pînă să se usuce nămolul pe mine, lucru de vre un sfert de ceas. Apoi înaintai cu precauție în lac. E o apă groasă, puțin străvezie, în care pare că nu tră- ește altă vietate de cit o pozderie de viermișorî mici, ce sea- măn și a pui de pești și a vegetale. Cîți-va stropi ce-mi sar în gură, mă fac să gust fără de voe apa ; o salamură nu toc- mai grețoasă. Ne lleoșcăim o bună jumătate de ceas în această apă căldicică, pînă să se ia nămolul de pe noi. Redevenind, apoi alb , ca mai înainte, ne îmbrăcăm hainele și pornim spre sat. In drumul nostru trecem pe lingă Cabinele Damelor. Aici, acelaș spectacol caragh’oz se poate privi de la o mică distanță ca și la cabinele Domnilor ; în locul rochiilor Direc* toire sau a corsetelor Droit-devant, a botinelor Louis XV, sau a pălăriilor harabale, de ultima creațiune, zărim respectabilele Doamne și Domnișoare ce fac cura de Tekir-Ghiol în costu- mele strămoașei noastre Eva, avînd toate tenul împărătesei Menelik. —- Ce bine le șade în drăcușorî goi ! exclamă un cunos- cut de alături cu mine? — Și nu se jenează de Ioc, drăguțele lor ’ ia’n privește ce talie! ce sin... la cea dinainte.. Un rîs colosal sbucnește însă deodată din piepturile noas- tre, cam tară de voe, văzînd cum apare din una din cabine o respectabilă matroană, a cărei importante musculaturi ne pre- zintă aspectul unui imens oval... Dar ne oprim aici cu descrierea șugubețelor apariții de la cabinele Doamnelor. Am atinge poate prea mult suscepti- bilele pudori ale cetitorilor noștri. După un dejun suculent făcut sub un salcîm de la cel mai prima restaurant din sat, un prieten mă invită să vzităm băile Movilă ; dar omnibusul e plin și colbul ce se ridică e mai mare decît ori cînd. — Ce am putea vedea la Băile Movilă ? îl întreb pe prieten. — O instalație perfectă, un hotel frumos construit; vi- zitatori selecți ; serviciu prompt și... —Și preț moderat ? — Ei aș, fugi încolo 1 Renunțai; și după o rătăcire de vre-o două oare printre căsuțele din sat, între care întîlnesc vre o doi trei cunoscuți, profit de cel înlăi omnibus ce pleacă spre Constanța și gră- mădindu-mă în el, mă scobor peste alte două ceasuri în fața gărei Constanțe’, de unde reînlru imediat, grăbit și prăfuit, la Hotelul meii Central. Aici mulțumesc lui Dumnezeu, și Doctorului meii curant, 206 N. A. Bogdan că nu mi-a recomandat o serie respectabilă de băi miracu- loase la Tekir Ghiol. După un somn aproape de 10 ceasuri, a doua zi mă scoborîi în centrul Constanței. Piața Ovidiîî și străzile vechi ce le cunoșteam de vro 12 ani, n’au suferit în acest interval mare schimbare. E drept că un număr respectabil de clădiri noi au înlocuit multe altele vechi ; dar aceasta nu va să zică o prefacere așa după cum le place unora să anunțe pe sama Constanței. Ceea ce a ridicat valoarea acestei localități, sînt lucrările din Port, Docurile încă în construcție, și noua sub- urbie înființată pe platou, dincolo de gară. E un tîrgușor model apoape; dar cea mai mare parte de clădiri sunt modeste și făcute cu multă economie. O biserică zidită de curînd aici, frumușică ca stil, e încă nedată serviciului religios ; o grădină publică, cu copaci tineri de tot și cu alee colboase, e departe de a aduce recreația necesară Constănțenilor ; cîte-va case în formă de vile drăguțe, înveselesc din cînd în cînd ochiul scru- tător al străinului ce se primblă pe aici. Comerțul, esercitat de tot felul de negustori veniți de prin toate vînturile lumei, e cît se poate de viii. Atracțiunea principală pentru mine fu, de astă dată, să merg cît mal curînd la Mamaia... Această Mamaie drăgălașă, însă, pentru ca s’o putem vi- zita, trebuie să luăm trenul special care duce la reședința D sale. Ne suim dar în tren ; și un bun sfert de ceas, dacă nu mai mult, după ce ne oprim la vr’o patru halte așezate dealungul orașului, mergem dogoriți rău de căldura lui lu- liu, și ajungem pe o cîmpie întinsă, care se mărginește pe de o parte cu malul Mărei ^egre, pe de alta cu un fel de deșert Saharian. Aici se află stabilită... Mamaia. In afară de basti- mentul băilor, nu se zărește în apropiere macar un bordei o menesc, un copăcel or un brusture, Dune largi de năsip în- văluesc în multe locuri chiar șinele drumului de fer. Intrăm în bastiment sau stabiliment, cum veți voi să-I ziceți, care servește în același timp și de gară. Un bufet larg, dar cam pustiu de lucruri de consumație, De aici, eșind pe o terasă, se întind două brațe în formă de șferturî de cerc, ce serveau de coridor, spre a ajunge la cabinele băilor, cari sunt apoi așezate în linie dreaptă, făcind front mărei, la dreapta pentru sexul slab, la stînga pentru cel tare. In cîteva minute ne desfacem de toate bulendrele ce ne ascund corpul, și îmbrăcînd tricoul ce ni’l servește Admi- nistrația băilor, ne scoborîm pe o scară largă drept în vadul Mărei. Ca un enorm sul de pînză apa străvezie a Mărei se des- fășură repede sub picioarele noastre, și trece în valuri din ce în ce mai înalte, pănă se sparge în clocote și stropi de desuptul La Tekir-Ghiol și la Mamaia 207 cabinelor de băi ; apoi executînd un fel de joc de dute-vino necontenit, ea se retrage încetinel, dîndu-ne în răstimpuri fiori plăcuți prin izbirile repetate dar nedureroase ale faldurilor lichide recoritoare. La fiecare pas ce înaintăm, apa ne aco- pere cu zece-cincisprezece centimetri mai mult. Mergem o bună bucată de loc spre interiorul Mărei, pentru ca să putem fi acoperiti pănă subsuoară de apă. Aici însă, cată să ne ți- nem bine pe picioare, căci din clipă în clipă, valuri cît se poate de respectabile ne sar peste cap, sau ne fac să sărim fără voe împreună cu dinsele, jucind un fel de cake-walk con- tinuu, cu atîta mai caraghios cu cit sîntem cu toții în cos- tumuri destul de străvezii. Cu cît soarele arde maî tare, cu atît baia în mare e mai plăcută, maî satisfăcătoare; glumele maî mult saii maî puțin sarate, nu lipsesc și aici, și tumbele executate de unii ce’s meșteri buni de înotat, ne dau emoțiunî, nu totdeauna plăcute. De la locul de scăldătoare al barbațitor pănă la cela al femeilor, e o distanță relativ mică; vedem fără binocle multe contururi ce se desenează abil și estetic cînd se scobor pe scara respectivă, în costiumele de bae, cu bufurî și ajururi drăgălașe, cu bonete și lipsă de corsete ispititoare. Dar, după ce aceste reprezentante ale sexului frumos aii intrat în apă, și și-au muiat toate falbaralele și cretii transparentelor lor bu- furî, contururi și maî ispititoare apar înaintea ochilor noștri, și dacă nu înaintăm ceva maî mult în apă, spre locul unde aceste drăgălășenii se linceresc cu atîte grație în valuri, este că ... doî prozaici sergenți de poliție vegheză ca doi Cerberi între ambele vaduri, ca nu cumva din nebăgare de samă saii lipsă de respect, să se poată amesteca respectivele sexuri acolo unde nu le fierbe oala. La noi încă, se vede, n’a pătruns adevarata civilizație europeană; prejudiciile Orientului maî sunt în cinste Ia noi: la Ostenda, la Veneția, cum și pe alte plaje din Occident, a- semenea oprire polițienească nu există, sexurile au voie să se lincerească în aceeași apă, precum pe uscat ele respir în de- plină libertate acelaș aer. Curînd însă, să nădăjduim, și acest eres oriental va dispărea și dela noi. Un val maî puternic de cît celelalte de pănă acum, ve- nit de pela spate, mă izbește cu totul în apă, așa că ajung cu nasul în năsip. Cu greii mă rădic în sus, cînd valul a tre- cut ; și cînd apa abia mi se scurge de pe ochi și din urechi, un alt val tot așa de puternic îmi dă o nouă izbitură, făcîn- du-mă de astă-dată să înaintez fără voie vr’o 5—6 pași spre mal. Apoi apa se retrage în spume înciudate ; cei maî mulți din scăldători se aud vociferînd și gesticulînd răpede, unii căutîndu-și prietinii, alții ridicîndu-șî copiii în brațe, iar toți la un loc grăbindu-se să înainteze spre uscat, întru cît se vede că valurile Mărei Negre încep să’și arăte arama. In cîteva minute sunt în cabina mea, unde îmi îmbrac 208 N’ A. Bogdan grăbit hainele. De pe balcon zăresc cum două bărci, vâslite de cîte doi luntrași robuștl, alerg în ajutorul cîtorva scăldă- torf, cari, fiind înaintați prea mult înspre largul mării, se în- cerc cu multă greutate să revie la mal, dar valurile îi cople- șesc mereu și din clipă în clipă sunt amenințați să facă o baie de veci. Toată lumea e agitată și îngrijită la mal ; unii țipă, alții îndeamnă mereu să se mai trimeată ajutoare. Dar voinicii barcagii aii reușit, nu cu puțină sforțare, să ajungă pe cei doi ce erau mai în primejdie. Le aruncă cîte o frîn- ghie ; ei se prind de ea, și in cîteva secunde sunt trași în barcă. Fug repede spre bufet să-mi caut nevasta.' o găsesc, în- grijată și ea, de efectele furiei valurilor. După ce luăm cîte un pahar cu lapte cald, —în timpul cărei gustări dăm de 5 ori la chetă unor baragladine ce miori ăia ii un Trovatore ma- sacrato, ne suim în trenul ce tocmai șuera pentru a treia oară. Odată reajunși în Constanța, o ploaie aproape torențială ne complectează dușurile primite Ia Mamaia, așa că reintrînd. la hotelul nostru, clănțănim bine din dinți, cu toate că suntem în mijlocul lui luliu. N. A. Bogdan NOAPTE TE VARA Tihnite dorm cuprinsurile zării In claru-obscur al nopțeY înstelate ; Sub bolți de crengi, ce par'c’ar fi sculptate Mă primblu dus în lumile visării...... Nu mișcă-un fir, un zvon nu se aude ; E cias târziu de-odihnă si uitare.... Colo, din plop?. încet luna apare, Sfii raza ei sclipesc petale ude.... Un văl de-argint încetișor îmbracă Cuprinsul tot și ceru‘1 însenină ; Pădurea-acum de licăriri e plină Iar crengile îs parcăm promoroacă.... In fața ta, tulburătoare noapte, Sub luna ta, de farmec dătătoare, Ce’s iști fiori de gînduri creatoare? Și-aceste dragi suspinătoare șoapte ?... W ¹⁹¹°- G. V. Botez Gordon In preajma epidemiilor de friguri tifoide Față cu cele petrecute în localitate, în cursul anului tre- cut și față cu fel iul cum la noi, se conduc destinele comunelor și față cu mentalitatea maselor, care fac politică de gașcă și nu politică umanitară, nu e răii de a spune adevărul științi- fic, ori de cîte ori împrejurările o cer. Aude unul, aude altul și azi un pas, mîne doi pași și acel adevăr tot își tace drumul binefăcătar. Toți știu, unii—specialiștii — din studii și experimente^ alții—politicianii—din auzitele, că apa este focarul principal de răspîndire a microbului tifle : baccilul lui JEberth (teoria hidrică a Ij-rului BrouardeD. Deci, ca prophylaxie (apărare), toți, și cu drept cuvînt, s’aîî ocupat de analiza apelor și de mijloacele de a o face ne- vătămătoare. Nu mă voi ocupa, de feliul cum s’a procedat la noi. Voi califica procedarea : de absolut fără nici o prevedere științifică. In realitate însă, nu numai apa este focarul de infecțiune, ci și medicii și agenții sanitari și mai cu samă aceștia și con- valescenții. Nu o spun eu, ci somitățile higieniștilor, ca Dr. Frosch în Germania, Dr. Landouzy (vedeți comunicarea la Academia de medicină din Aprilie 1910), Dr. L. Thoinot, pro- fesori la Facultatea de medicină din Paris, Dr. P. Ribierre, din consiliul superior de higienă publică din Franța Medicii și agenții sanitari, măcar că nu au fost bolnavi de tifos, din cauza contactului și mai ales acei însărcinați cu desinfectările, leau și duc cu dînșii bacilul tifle. Că prin ur- mare, se cere, în mod imperios, după cum o spune Dr. Lan- douzy, ca toți aceștia să aibă conștiință de faptul acesta și prin urmare, ori ce precauțiune din cele mai exagerate să cere să fie luate de dinșiî. Asupra acestui punct—așa de însemnat—ori și cine își poate închipui, cît sunt de departe cîrmuitorii din țara noas- tră. Nu e nevoe de exemple. Afirm, cu multe dovezi, că cel Arhiva 2 210 Dr. Leon C. Cosmovicî puțin aci în Iași, agenții sanitari și etuvele de desinfectare, sunt focarele de infecțiune din cele mal întinse. Convalescenții sunt purtători de bacili, foarte multă vreme și-î aruncă mai ales prin excremente și apoi prin urină. Aceste producte aruncate, sunt pline de bacii! și în timpul cît per- soanele sunt bolnave. Faptul acesta își are iarăși marea lui însemnătate, mai ales la noi, unde se face aruncarea lor, în așa chip, absolut lipsit de cea mai mică prevedere. Dar cine •de la comună, se mai gîndește ce se Intîmplă cu excremen- tele, odată aruncate în gropile, sau pe cîmpiile destinate. Cine își bate capul să știe, că toți acei microbi, ce cuprind, fie prin vînt; fie prin torente de apă de ploae, fie prin muște, sunt îm- prăștiați în lumea întreagă. Și dacă s’ar face politică umanitară, după cum am cali- ficat-o, atunci conducătorii ar avea îngrijire de sănătatea ce- tățenilor și înainte de ori ce alte cheltuelî, ar prevedea fără șovăire, sume îndestulătoare, pentru satesfacerea higienei soci- ale. Voi mai adăogi, higiena serioasă și nu mijloc de a mai înfrupta pe unii și pe alții.—Cei care stau în frunte, să știe higienă cam de-a întregul și nu din auzitele sau din cetitele. Și ceia ce spun de higienă, se cere și pentru ori care activitate. Și ca să concretizez printr’un exemplu, adevărul că există purtători de bacili tific!, fie Bazillentrager, fie Dauerauschei- der după cum le spun Nemții, voi cita cele observate anul tre- cut într’o cazarmă franceză. S’a observat într’un asemenea local, absolut nou construit și după regalele cele maî higienice, isbucnirea unor cazuri i- zolate de tifos. Surprinși și analizînd apa și negăsind bacilul tific, nu-și puteau lămuri ajungerea acolo, a acestei boli, care —în treacăt fie spus—face multe victime în garnizoanele din sudul Franței. Comunicîndu-se, felul de a fi al bolnavilor de tifos, din acea localitate—căci și tifosul are aspecturile lui —aii atras lu- area aminte a unui medic dintr’o garnizoană, care avusese sub a sa căutare cu 6 luni înainte, un serjent major, bolnav de tifos tocmai în feliul citat. Și venind în localitate, își re- cunoscu convalescentul. Ceva maî curios. Soldațiî care s’aîî îmbolnăvit unul după altul, văcsuiseră pe rînd, botforii acelui serjent. Examinîndu-1 din noii, s’a constatat, că în urină avea bacilul lui Eberth. Ori și cine își explică acuma, feliul cum comunici acest serjent, bacilul tific, la soldați! din garnizoană. Se înțălege u- șor, cum asemenea purtători de bacili, mai ales într’o locali- tate ca lașul, unde nu există și nici macar nu ^ a prevăzut odată cu canalizarea și aducerea apei, construirea de „urină- toare", pot răspîndi în mod inconștient, bacilul tific. Se înțălege de asemenea, că zădarnic e a se năpusti baș- buzucește—după cum s’a făcut—asupra fîntînelor, în timpul izbucnirei epidemiei de tifos, cînd se lasă cîmp larg deschis, celorlalte mijloace de răspîndire a microbului infecțios. In preajma epidemiilor de friguri tifoide 211 ■Cită chibzuință^ cît dor de muncă, cîtă prevedere, se cer de Qa < conducătorii cei de sus și apoi de la însărcinați, pentru ca în chestiunea această specială : hiqiena publică. să avem rezul- tatele dorite. Și de astă dată, am găsit o datorie, să atrag luarea a- minte, a acelora ce vroesc binele obștesc. iași, 2 Mai 1910. Dr. Leon C. CosmovicT Profesor Universitar Un vechlu manuscript romtnesc (Seci, al XVII-lea) II După ce am dat în primul articul descrierea manuscrip- 4ului și notițele cuprinse în el, pentru a ne desluși asupra scriitorului cum și a vreme! în care a fost scris, ne-am pus nntrebarea: cine e acel Apostol din Tecuci, care se dă că a scris Psaltirea în lunile de iarnă Noembre... pănă la Februarie...? In documentele timpului dăm nu tocmai des de un u- ricar de divan, care iscălește Apostol, Apostol uricarul și A- postol Tecuci. Sub aceste 3 nume e una și aceiași persoană, Apostol uricarul din Tecuci, sau mai pe scurt Apostol Tecuci -uricarul. Slova tuturor actelor scrise de acest Apostol urica- rul din Tecuci e una și aceiași și este întocmai slova din ma- nuscriptul nostru de Psaltire, cu toată variațiunea de cer- neală, de rînduri liniate și de penițe de gîscă. O simplă ve- dere a unei pagini din psaltire cu ori-ce act scris de Apostol Te- cuci, lasă convingerea adîncă că scriitorul Psaltire! e urica- rul Apostol Tecuci. In colecțiile mele de documente găsesc pe acest Apostol 'Tecuci, uricarul figurînd ca scriitor de divan supt Evstratie Dabija Vodă, între 7170—7173 ; și anume : El scrie actele din 7170 Ghenar 3. (Surete și Izvoade IV, 308); 7170Ghenar 11 slavonesc (idem IV, 311) din 7170 Mai 15 (Surete și Izvoade IV. 314), 7170 Iunie 18 (Ispisoace și zapise III, 1, 213); 7171 Oct. 12 (Surete și Isvoade IV, 318), 7173 Noem. 11 (Surete și iz- voade IV, 191) ca Apostol Uricardin 7170 Febr. 7 (idem IV, 17^, 7170 Mai 2 (Ispisoace și zapise voi, III p. I pag. 205) 7170 Iunie 14 (idem III, 1, 210), ca Apostol; din 7170 Iulie 7, sla- 212 Gh. Ghibănesew vonesc (Ispisoace și zapise 111, 2, 217), 7171 Febr. 18 (Surele și Izvoade IV, 223) ca Apostol Tecuci. Nu pot spune nimic aSupra persoanei acestui uricar, fa- milia lui, atîta numai reiese că fiind de loc din Tecuci, el a fost rînduit ca diac în divan de Eustratie Dabija» Vodă, acest boer din țara de jos d$pe valea Răcătăulur, careși-a fost adus în jurul său mai mulți boerinași din țara de jos. Asfel a ajuns- și Apostol ot Tecuci scriitor în divanul domnesc și a putut găsi timp în cursul unei ierni să scrie pentru cineva, dacă nu chiar pentru sine psaltirea toată, după o traducere proprie Moldovei. Apostol uricarul cunoștea limba slavonă», căci îl vedem scriind și acte slavonești eșite din cancelaria domnească, a- lăturea cu colegii săi de cancelarie : Cbntăș, Gbrlat, Poiană Drăguș, Strătulat, Veisa Dim, Chirilă, Gheorghiță, Mateiași, Go- rove\ Tiron, Stratul, Molclovanul, și Patrașco, cari toți aceștia vin în actele timpului între 1660—1670' ca uricari, dieci, pi- seri de divan. Cu toate că Apostol știa slavonește nu credem ca el să fi intreprins traducerea Psaltire!, căci n’avea motiv pentru ce ar fi făcut aceasta. El a copiat’o pentru cineva în lunile de iarnă de la Octombre pănă la Martie, ale anului 7173»(1661—65). Și împrejurările mi le explic așa. Psaltirea aceasta a umblat pe la schiturile din satul Be- reasa (Vaslui), și Floreștî (Tutova). Cum» însă bisericile acestea sînt mai nouă de cît timpul cînd scrie xApostol din Tecuci, el n’a putut să scrie Psaltirea nici pentru Florești nici pentru Berea- sa, unde era biserica Bantășască, de a socrilor liii C. Cantemir Vodă. Apostol Uricar a trebuit să scrie Psaltirea pentru slujba unei biserici și bănuim că mănăstirea care se isprăvise de curînd în vara anului 7172 de cătră Dabij^ Vodă fiind Bîr- nova, din codrii lașilor, începută cu 35, ani mai înainte de Bărnovski Vodă, dar lăsată neisprăvită, se prea poate ca uri- carul Apostol să se fi tocmit a scrie pentru trebuințele mă- năstirei de curînd zidite această Psaltire, și aceasta n’a pu- tut’o face de cît după tîrnosirea bisericei,. adecă în iarna lui 1664—65. iar de la Adam 7173 Oct—Februarie. Manuscriptul a slujit puțin ca text de cetire la strană, căci au început a umbla tipăriturile luiDosoftei și tocmai ma- rile mînăstiri n’aîî avut cărțile lor tipărite, iar manuscriptul Un vechiu manuscript romînesc 213 Iui Apostol Tecuci a îmbiat din mină în mină pănă la un popă din Florești, de la care Fa cumpărat Chirilă și despre care scrie Vasile în 1709 că a dat un leu prost pe el. Intre 1663—1703 exemplarul nostru a făcut acest drum eșind din circulația strănii, întru cît nu era o traducere tocmai pentru slujba zilnică a bisericeî, nefiind așezarea Caftizmelor cu aleluia și slavă, cu psalmi înșirați în caftizme, făr alte indi- cări de ritual, cum de obiceiu cuprind Psaltirile. Traducerea -care a servit de copiat uricarului Apostol în iarna anului 1663 era în adevăr a unei Psaltiri așezată pe caftizme, fără psal- mul 151 nescris la Iudei, cu cele 9 pesne ale lui Moisi și pro- babil cu mărimurile celor 24 de hramuri mari în biserică, după cum este așezată și Psaltirea slavo-romînă tipărită în 1703 la București și după care Chirilă cumpărătorul sau al- tul a crezut să copieze mărimurile din Sîmbăta mare a patimilor. Manuscriptul nostru n’are pănă astă-zi înaintași; dară că Apostol a copiat se vede după desele greșeli de cuvinte sî chiar ziceri șterse de copiator, uitări și adaose pe delături lucruri care vin mai mult supt condeiul copiatorului obosit cu copia. Trebue să recunoaștem că uricarul Apostol a mers cam încet cu copiatul, căci ca de la Noembrie la Februarie, în 3—4 luni, să copieze 200 pagini însamnă că n’a avut răgaz ca un călugăr din mănăstire, ci ca un diac de divan, care între oarele de cancelarie și—a copiat Psaltirea. Graba lui și intermitența timpului de copiat ne explică întăi de ce liniatul ^ste așa de neglijat ; apoi de ce rîndurile nu sunt egale în număr pe toate fețele; apoi și cerneala și condeiul și chiar "trăsăturile slovelor de și au tiparul aceleiași mîni, n’aîi însă aceiași uniformitate; iar cătră sfîrșitul pesnelor lui Moisi se vede că uricarul Apostol a fost împedecat de a mai scrie de oare ce el închee cu vers. 51 din peasna a 2-a (pagina 173 -din manuscript), și tocmai mai tîrziu un alt scriitor cu alt condeiu, altă hârtie și altă cerneală continuă restul de pesne ;și mărimuri. Intermitența timpului la copiat ne mai explică variați- unea hîrtieî maî ales că Apostol Tecuci fiind uricar el își luă hârtia de la cancelarie, de care cum se întîmplâ la fie care zi ; se vede că nu-și pregătise hîrtia pentru tot manuscriptul. Așa coala 11, cu care închee Apostol are de marcă cele 3 .semiluni, care vin des -în hârtiile de cancelarie; pe cînd coala 214 Gh. Ghibănescu a 12-a are de marea culbecul^ hârtia mai groasă mai poroasă’ și mai ordinară. In privința rîndurilor avem de la 17 pe pagină (fila 14} pănă la 25 (fila l-a), cu variațiunea : fila l-a 25. a, 25 b, fila II 23 a, 24 b ; fila VIII, 19 a, 23 b, etc. Am zis că manuscriptul nostru în forma lui cum îl a- vem n’are înaintași, sau cel puțin din cite se cunosc pănă. acum tipărituri și manuscripte de Psaltiri nud putem stabili înrudirea. In adevăr în lista Psaltirilor anterioare lui 1663 noi nu găsim de cît Psaltirile lui Coresi, și Psaltirea din 1651 de la. Belgrad, cum și Psaltirea Șcheiană. Intre Coresi și Psaltirea Șcheiană este o evidentă înrudire ; criticii nu sunt înțeleși a- supra priorității, adecă dacă Coresi a precedat Psaltire!. Sche- ane ori a urmat’o ; sau mai lămurit dacă copiatorul în crip- togramă al Psaltire! Scheane s’a luat după Coresi—cum cre- dem noi—rotăcisînd cu strădanie textul în primele 200 pagini, ori Coresi a utilizat iraducerea psaltire! Scheiane, ce era mal veche, evitînd rotacismele—ceia ce e greii de admis. Traducerile lui Coresi mai că n’au avut curs în Moldova unde nu se găsește nici o urmă de exemplar, cît de rupt, ci. numai în Ardeal și Muntenia. Moldova avea destul cărturari, care și-aii putut satisface nevoile culturale ale bisericeî, tradu- cîndurși pentru sine în bisericile lor diferite cărți,, dintre care Evanghelia, Apostolul și Psaltirea aii trebuit să fie între» cele dintâi. Opera literară a acestor vechi traducători n’a avut no- rocul tiparului ca în Muntenia de cît pentru o foarte mică parte supt domnia lui Vasile Vodă Lupul și tocmai mai tîr— ziu supt Dosoftei, care din lipsă de tipar în țară—cum afirmă» și Miron Costin în Letopisețul săii că nu era—a trebuit să se ducă la Chiev și Liov să le tipărească psaltirile sale : în, versuri și Slavo-Romînă. Academia posedă un manuscript de Evanghelie și Psal- tire din scL al XVII, unul dat de Epitropia Sf. Spiridon în 1883 (No. 236), altul aflat la schitul Icușești de răposatul E- piscop Melhisedec (No. 170), care ar avea multă asemănare cu manuscriptul nostru. Vom cerceta la Academie aceste 2 manuscripte pentru a ne lămuri pe deplin asupra înrudire! textelor, întru cît după arătările Episc. Melhisedec ar fi mai. mare înrudire între copia noastră și cea a Academiei,, de cît acea a popeî Ion din Vaslui, 1710, întru cît găsim în amîndouă Un vecliiu manuscript romînesc 215 textele traducerile sinonime notate cu literile K. T. etc., toc- mai ca în exemplarul nostru. Pentru edificarea cetitorilor dăm loc la 7 psalmi, pentru a se face asemănare cu alte traduceri din Psaltirea lui Coresi, Psaltirea de la Belgrad, sau psaltirea preotului loan din Vas- lui, și anume acei psalmi ce se găsesc reproduși în Cresto- mația d-lui dr. Gaster: psalmii 48 (Ediția 1651), 54, 71, 111, (Popa Ion din Vaslui 1710); psalmii 97, 99 și 150 (ediția 1577 Coresi). Psalm 48 Ascultați aceastea toate limbile și socotiți toți ceia ce lă- cuiți | pespre toată lumea, pemintianii și fii omenești depreună l bogății și mișeii, rostul mieii grăiaște pre înțelepciune, șinvă- țătura | inimii meale înțeleagere, plecavoiîi în pildă ureachea mea. și voiu deșchide întru cântări cimilitura mia ² și voiu deșchi | de întru căntari poveastia miaₜ pentru ce mă voiu teame la zua | cea cumplită, fără de legile călcâiului mieu mă încun- gîurară, | ceia ce se nedejduiia puterii sale, și cu mulțimea bu- nătății | sale să lăuda, cîndu frate pe frate nu va izbăvi au doară va | izbăvi altă cineva, nu va da lui d. ckkimkk dereptu sine și | preț dea izbăvirea sufletului său, ce trudeaște pururea și ver fi | viii pînă în sfrășit și nu veri vedea perirî căndu veri vedea pre cei | prea înțelepți murindu ² și nu veri vedea piiarderi cîndu veri vedea pre cei | înțelepți murindu, depreună^ cel nebun cu cel neînțeleptu va peri, | și vor lăsa streinilor bunătatia sa, și gropile lor le vor fi lor casă în veaci și satele lor din rod în rod ⁵ și satele lor vor îmbla | din mană în mană că vestiră numele sale pre pămăntu, ² căsi măriră | și omul fiindu (adaus : ome ce folosu de rumeneala ta că va mearge întru putregiune) în cinste nu înțeleage, adaogese a nește dobito I ace nențeleapte și să asamănă lor, iată aciasta cale le fu lor de | smenteală, ² iată această viiață și după acea întru gurile sale bine vru | ră, -bine iubiră, ca niște oi vor fl mănatî în adᵣ G vor fi puși în ad, | și moartea i va socoti prinși și le vor birui lor direpții deme | neața dezdedemeneață și agiutoriul lor să va învechi în ad, | că de mărirea sa să lepădată, îns^ d. va izbăvi sufletul ‘mieii | din mănule adului căndu mă va priimi, deci nu te teame căndu | va înbogăți omul, sau căndu să va mulți mărirea casei lui, de aii | doară nu va muri și le va lăsa toate, ² deci au nu va muri și | le va lăsa toate, nici va pogoră eu nus 216 Gh. Ghibănescu mărirea lui, că sufletul lui | întru viața lui bine sau cuvîntat și ți sau mărturisit căndu | iai făcut lui bine, întrava pănă la rodul părinților săi | și pănă în veaci nu va vedea lumină și omul fiindu în cinste | nunțeleage, adaogese a nește dobitoace nențeleapte și se asamănă lor. Psalm 54 Socotiaște doamne ruga mia și nu treace rugarea mia, iarnă amente și mă ascultă, cântru seră | bele grijilor meale mă spămăntaiu, de glasul vrăjmașului și de | supărarea păcătosu- lui, că plecară spre mene cu lucrure fără | de leage. șintru mănie vrăjmășiia mie. Inima mia se spămăn | tă întru mene și frica morții căzu spre mene. teamere | și cutremur veni spre mene' și mă acoperi întunearicul și | ziș cine mi va da arepi ca porumbului, să zbor și să mă odih | nescu, ² să zbor și să mă răpaws, iată mă delungaiu fugindu și mă sălășluiiu | în pus- stie, ², iată mă delungaiu fugindu și mă dezmerdaiu [ în pustie, ² și mă încrucișiaitb în pustie, așteptaiu pre d. cela ce era || să mă mântuiască din puținarea firei și din vivor, ² de slăbi- ciunea | firei și de vivor, piardei doamne și înparți limbile lor, ²ₜ și rășchiră limbile Ier, că văzuiu fără de leage și price în ce- tate, ² și pără | și zivva și noaptea wncungiură prinse și după ridurile ei | și păreți! ei, făr de leage și ustenință pre mijlocul ei și ne | dereptate. și nu se mai împuținează din calia ei asla- mul șinșe | lăciunea că de mi iau vrut ponoslui vreun vrăjmaș vrutuam răbda amu și | de sau vrut mări spre mene de ceia ce nu mă iubiia vrutumam ascunde | dînsă, iar tu ome asea- menea firii, ² iar tu ome asemenea vieții, | despuitoriul mieii și știutul mieii, ce depreună măndulciș în bucate, [ șin casa lui d. am îmbiat cu un găndu, ca să vie moartia sprinși și să pogoară în ad de vii, că e rău întru sâlașurile lor pre mijlo- cul lor, eii că | trăd. strigaiii și d mă auzi, sara și demăneața șintramiazăzi | spuiu și vestescu, ² spuiu și mărturisăscu, și auzi glasul mieii, | izbăvi cu pace sufletul mieii de ceia ce se apro- piar de mene, cântru multe | svatul era cu mene, ² pentru multe tocmeale ce era cu mene , auzi d. șii smeri | prinși, cela cei mai năte de veaci, că nu le iaste lor CKbiMKApE că nu se | temură de d. tinse măna spre dare, ² tinse măna sa spre plată, și spur- cară șvatul lui, înpărțirăse de cătră mănică frații lui și să apropiiar inimile lor [de ad și de perire, ², lepădarăse jidovii de prooroci și de apostoli și să apropiară inimile lor de ad Un vechiu manuscript romînesc 217 și de | jpmre, muiarăsă cuvintele lor mai vrătosdecăt untul și acealea săntu | segețT, aruncă spre d, grija ta și acela te va hrăni, ² ptme spre d. | grigia ta și acela te va spăsi, nu va da nici dănăoară glăca | vă dereptului, iar tu doamne gios îi obor prinși și în puțul putregiiunei, | bărbații cei încruntați și înșe- lători nuș vor îngîumătăța zile | le sale, iar eu doamne spre tine nedejduescu. Psalm 71 Doamne giudețul tău dăl împăratului și dereptatea ta fiiului împă | râtului, ca să giudece oamenilor tăi întru derep- tate și measerilor | tăi întru giudeț dereptu ca să ia oamenii pa ci a măgurilor, ² ca să ia oamenii | credința proorocilor și de- reptatea mxmților, | ² și dereptatea svnților^ să giudece measeri- Jor omenești și va mântui fiii cel mișei, și va smeri | pre cel clevetnic și petriace eu soarele și mainte de lună și de rodul rodurilor | pogorăva ploaia pre lăănă și ca o picătură ce picură pre pămăntu străluciva întru zilele lui dereptatia, șintru mul- țimiapaceî pănă | căndu se va lua luna și va birui de la mare pănă la mare, ² de la mare pănă la ceaia mare și de la ape pănă la marginile lumii, | înnaintia Iul vor cădea 8^NVvnArkHîH, ² înnaintea lui vor cădea dracii și vrăjmașii lui țărână vor linge, împărații #arsisului și a ostrovelor, | darure i vor aduce, împărații aravii și Sava, darure i vor aduce, ² împărații ară- pești și Sava darurei vor aduce și se vor închina lui toți îm- părații | pementeștî, și toate limbile i vor șerbi lui, că izbăvi pre measer de la | cel putearnic și pro cel mișel și sufletele ce- Inr mișei le va mîntui de aslamuri | și de nedereptăți va iz- băvi sufletele lor. și va fi cinstit numele lui | înnaintia lor și va fi viu și i se va da lui de aurul arăpăscu, ² și i se va | da lui de aurul aravii, și i se vor ruga lui pururea, șin toate zile’ bine l vor | cuvânta prinsu și va fi tărie pre pămăntu pănă în vărvul măgurilor, | prea se va înălța mai vrătos de căt livanul roada lui, ² mai vrătos de căt tămăia | semențiia lui. șî vor înfluri din cetate ca iarba pementească și bine va fi cuvântat numele lui pururea, șî mainte de soare petreace numele Iui² | există numele lui. șî se vor blsvi (blagoslovi) dinsu toate semențiile pemen- tești | și toate limbile (se șters) vor ferici prinsu, binei lăudat domnul durnnăzăul Iilu(Istriul)teanilor, | cela ce face minuni însuș ² singur, și binei cuvântat numele măririi lui pururea | șintru veacii nesfrășiți și se va împlea de mărirea lui tot pă- mântul, fivafiva² fost au | și va fi. 218 Gh. Ghibănescu Psalm 97 Contați lui d. cu căutare noao, că mi(nu)nate lucrure feace | d. șil mântui prinsu dereapta lui. și brațul său cel svntu spuse d. mântuirea sa.și înnaintea limbilor descoperi drep | tatia sa ² și înnaintea limbilor arătă dereptatea sa^ adus aminte mila sa lui lacov. și adevăriul său casei lui lislh, | văzură toate mar- ginile lumii mântuirea dumnezăului nostru, cântați lui d. toți pementeanii, căntații și vă bucurați șil | cântați, cântați lui d. întru alăute, întru alăute și | întru glasuri de psalmi, întru bucine ferecate, șintru gl | asurî de buci ne de cor nu, cântați înna- intea împăratului lui d. | ca să se clătească marea și împlea- rea ei, lumea și toți ce^ ce lăcuescu sprinsâ, apele vor bate cu mănule depreună, | măgurile se vor bucura de fața lui d. (câ va veni) că va veni să giudece pe | menteanii, să giudece lumii tntru dreptate și oame | nilor întru dreptare. Psalm 99 Contați lui d. toți pementea | niî și șerbițî lui d. întru ves- (e)lie. întrați înnaintea lui d. întru bucurie și să știți că dmnul acela iaste d-ul nostru, acela neau făcut pre noi iar nu noi prinsu, noi săntem oame | nii lui și oile pașteriî lui ² și oili tur- mă lu% întrați pre | poarta lui întru mărturie șintru curtea lui cu cântare șii | vă rugați lui și lăudați numele lui, că e bun d, șil pururea mila | lui și din rod în rod e adevărul lui. Psalm 111 Ferice de omul cela ce se teame de d. șintru vățăturile lui. doreaște. foarte tare va fi pre măntu (sic) semențiia lui rodul direapților bine se cuvânta, mărirea și bunătatea entru casa | lui și dereptatia lui va petreace, întru veacii nesfărșițiᵣ streinei întru tunearec, lumină direpțitor, mlstivu e și îndurat și direptu, cela ce e om bun, miluiaște și dă. și socotiaște cu- vintele sale, să vorovască la ziwa de giudețu, cănice dănăoară, | nu se va clăti ² nu se va sminti, întru pomenirea cia nesfâr- șită va fi direptul. și de auz rău nu se va | teame ² și de veaste- rria nu se va tiame, | gata e inima lui, a nedejdui spre d. | în- tăritusau inima lui, | nu nu s va tiame, pănâ căndu va căuta., spre vrăjmașii săi. în parte | și dă mișeilor, și de(re)ptatia lui^ va petriace, întru vecii nesvîrșiț, cornul lui, să va înălța, iar păcătosul va prăvi | și să va măniia cu dinții săi. va scărșca și să va topi dorirea | păcătosului va peri ² să va zvîrși. Un vechiîî manuscript romînesc 21^ Psalm 150 Lauda flăudaft scris peste) pre d. | întru svinții lui, lău.- dațil prinsu întru tăriia pute | rilor lui, lăudațil pre însu spre puterile lui, lăudațil pre însul după preamulțimea mărireî lui, | lăudațil prinsu întru glasuri de bucine, lăuda | ții prins în psal- tire șintralăute, lăudațil pre ins în tămpine și îa cinghii, lău- dațil pre îns în strune șl în | organe ² w strune și în cobuze,.. lăudațil pre îns întru clopote cu bune glasuri, lăudațil pre ins întru clo | pote cu bună răsunare, ² cu bună zwrnăire, toată dihaniia ca s laude pre d. slov? 4, toată suflarea, toată mișca- rea, toată clătirea, toată răsuflarea, ca s laude pre dttmnezău.. ★ * * In cele ce urmează vom stărui asupra înrudirilor dintre Psaltirea lui Apostol Tecuci uricerul și Evangeliarul lui Contăș logofătul pentru a stabili că a fost aceiași traducere și acelaș traducător: Varlaam Mitropo- litul Moldovei. Gh. Ghibănescu TEATRUL IN MOLDOVA Stagiunea 1862 1863. (Urmare) Intervenirea Guvernului pentru reînjghebarea trupei teatrale din Iași. — Con- dițiile de antrepriză.—Aprobarea ca artistul Constantin Bălănescu să eie antrepriza teatrului național.— Adresa Președintelui Municipalității lașu-- lul către Ministerul de Interne.—Reprezentația extra-ordinară dată în bene-- ficiul actorului M. Galino, spre a-și continua studiile dramatice în străină- tate. --Piesele jucate în scopul înființării unul fond al Casei de ajutor pentru actori.—Programul companiei teatrale franceze.—Trupa de operă italiană. Guvernul Principatelor-Unite, văzind starea de decadență In care ajunsese Teatrul clin Iași, în timpul din urmă, după cum am văzut din cele aratate în stagiunea precedentă, s’a gîndit a lua măsuri ca să înlăture neajunsurile ce se simțiaiî, și să facă a reînflori din nou scena ieșană. Drept aceia el ins- titui un comitet teatral, care să se ocupe cu redactarea unor condițiuni pentru darea în antrepriză a Teatrului Național din Iași, hotărînd tot odată a se ținea o licitație publică în zilele de 9, 11 și 14 August 1862, prin oferte, în Pretoriul Comite- tului teatral, cum și în zioa de 14 August în acela al Cance- "220 Theodor T. Burada dariei Municipalității lașului, spre a se adjudeca direcțiunea teatrului, asupra persoanei care va prezenta o mai serioasă ga- ranție. Din totalul acestor condițiuni de antrepriză se vede in- tenția Guvernului de a restabili cursul reprezentațiilor teatru- lui romînesc din Iași, dîndu-se concesiunea pentru trei ani ur- mători și piuiînd la dispoziția celui ce va lua antrepriza, atît localul teatrului de la Copoii, cît și întreaga sa zestre, în to- vărășie cu antreprenorul trupei de opera italiene, cum și o sub- vențiune de 30,000 lei pe fie-care an. In acelaș timp se impun •condițiuni-Direcțiune! de a avea atît trupa teatrală cît și or- chestra complecte, compuse din* artiști de samă, precum și se redacteze un Regulament disciplinar pentru îndatoririle actori- lor, atît în scenă cît și în școală. Asemenea se mai prevede înființarea unui fond de ajutor pentru actorii meritoși, cari mai tîrziu ar putea ajunge în stare de a nu-și mai putea cîștiga existența lor. In acest scop urmează a se da în cursul stagiu- ne!, două reprezentații în afară de abonament, cu piese din cele maî alese, iar venitul lor să se verse prin Comitetul tea- trului, în casa Visteriei, unde urma să se păstreze, producînd și cuvenitul procent, pînă la a lor întrebuințare. Pentru o maî bună lămurire a tuturor îndatoririlor ce se impuneau antreprizei teatrului, reproducem aici condițiile de care vorbim, așa cum le găsim publicate în Foaia de publi- cații Oficiale a Princip ațelor-United din Iași, Ap. IV, No. 1685 din 3 August 1862. latăle: Art. 1. Antrepriza teatrului național din lași, se dă pe termin de 3 ani, cu începere de la 1 Septembrie anul 1862 și pînă la 1 Septembrie anul 1865. Art. 2. Antreprenorul va avea localul teatrului de la Co- poii, cu aceleași drepturi și îndatoriri ca antreprenorul Operei italiane, în ceia ce privește chiria. Art. 3. Pentru reprezentațiile naționale se dau 3 zile pe săptămînă, și anume : Marța, Joia și Duminica, iar în Carnaval se vor da baluri mascate, va avea drept Joia și Duminica alte două zile în schimb. Art. 4. Sala teatrului, saloanele de repetiții, magaziile de decoruri și de garderobă, costiumile, decorurile și mobilația, cîte sînt ale guvernului, vor fi de întrebuințare comună direc- țiilor Italiană și Romînă, la toate repetițiile și reprezentațiile teatrale, iar pavilionul teatrului alăturea cu acest teatru, remîne în dișpoziția esclusivă a direcției Opere! Italiane. Art. 5. Toate încăperile teatrului, precum : șalele și ca- merele din rîndul de gios, magaziile, atenansele din curte și bufetul, se pun în dispozițiile ambelor sus zise direcții, bine înțalegîndu-se,' că fie care din ele, va dispune de bufet după plăcerea sa, numai în zilele sale de reprezentații; atenansele din curte vor servi pentru cancelariile ambelor direcții, pentru biurourile casierilor respectivi și pentru locuința unui îngriji- Teatrul în Jtfoldova 221 toriu recunoscut de Comitet, și care îngrijitorii!, sus zisele di- recții sînt datoare a-1 ține cu cheltuiala lor, pentru conserva- rea edificiului și zestrei teatrului. Art. 6-. Toate obiectele ce compun zestrea teatrului, se vor preda pe sama ambelor direcții, cu inventării! lămurit, în care se va prezenta starea de față a fie cărui obiect. Acest inventafiii, subscris de directorii respectivi și de de- legatul guvernului se va face în număr de trei, din care unul se va depune în cancelaria comitetului teatral, iar celelalte două, se vor da ambelor direcții. Art. 7. Se acordă de guvern pe fie care an antreprizit teatrului național o subvenție de 30,000 lei, care i se va res- punde prin știrea comitetului în două cîștiuri, giumătate cu o lună înaintea începere! stagiune! și cealaltă giumătate în cursul lunei Ianuarie al fiecăruia an. Art. 8. Stagiunea teatială va fi de 6 luni, cu începere de la 1 Octombrie al fiecăruia an.. Art. 9. La începutul stagiune! fiecăruia an, antrepreno- rul va supune la aprobarea Comitetului, un program cuprin- zătorii! de toate piesele ce se vor da în cursul stagiune!, pre- cum și de numele întregului personal ce va compune trupa. Art. 10. Antreprenorul va fi datoriu ca pe timpul de 6 luni ale stagiunel teatrale, să aibă e bună trupă aleasă printre ce! mai buni artiști romuri, un bun cor de bărbați și de femei în număr de 16 persoane, o orhestră bună în număr de 24 per- soane artiști, muzicanți de pupitru și osebit un director al el, care'va dirija orhestra. Art. 11. Antreprenorul își va compune un regulament de îndatoririle actorilor în scenă și în școală, pentru menține- rea disciplinei la repetiții și reprezentații, care regulament se va legaliza de Comitet și de Poliție,, ca instanțe executive. Art. 12. Cînd vre-un artist și-ar permite a adăoga ceva peste textul piesei ce s’ar reprezenta, sau ar schimba sensul frazelor cu care s’ar atinge bunele moravuri, sau ar ataca so- cietatea ori guvernul, antreprenorul va fi respunzător și supus la o amendă ce se va decide de Comitet. Art. 13. Ori ce neînțelegere s’ar ivi între antreprenor cu artiștii, și vice-versa, se va supune Comitetului, care va decide și satisfacția cuvenită celui în drept, pînă atunci însă ambele părți vor urma îndatoririle lor stipulate în contracte. Art. 14. Antreprenorul va fi datoriu, ca în cursul fiecă- reia stagiuni, să dea două reprezentații suspendate, dintre pie- sele cele mal alese și mai bine giucate, pentru îmbunătățirea soartel artiștilor, iar suma ce se va aduna de la aceste repre- zentații, se va depune prin Comitetul Teatrelor în casa Viste- riel, cu interesul legiuit. Acest capital crescînd pe fiecare an, prin darea regulată a reprezentațiilor, precum și din aceea a procentului, va servi la timpul cuvenit de agiutor acelor din artiști, care s’aii deo- sebit prin talentul lor, și nu vor mal putea ginea. 222 Theodor T. Burada Art. 15. Prețurile locurilor în teatru vor fi tot acele din anul trecut, nefiind în drept antreprenorul de ale urca, sub nici un cuvînt. Art. 16. Se îndatorează antreprenorul a încălzi tot tea- trul și a-1 lumina bine și cu material care să nu aducă supă- rare, iar căldura în teatru va fi la 7 juni, oare între 16 și 17 . grade Reomur. Art. 17. Potrivit dispozițiilor luate de Consiliul de Miniș- tri, din partea Romîniei de peste Milcov, prin jurnalul închiet în ședința de la 5 Octombrie anul 1860, se va scădea antre- prenorului din subvenția anuală suma de 50 galb. și 19 lei cu- veniți cu analogie în sarcina teatrului național, pentru asigu- rarea edificiului contra incendiului. Art. 18. Ori-ce împrejurare de forță majoră ar precurma cursul reprezentațiilor teatrale, nu dă drept Antreprenorului a >eere vre-o despăgubire de la stat. Art. 19. Pentru paza condițiilor stipulate mai sus, antre- prenorul este dator să dee o garanție valabilă ecuivalentă cu 'S urna de J50 galb. Urmînd licitația de care am vorbit, s’au prezentat doi concurenți și anume: Constantin Bălănescu, cunoscutul artist din Iași și Teodorini, fost director timp de zece ani al Teatru- lui din Cr^iova; numai Bălănescu însă au acceptat în întregime * condițiile, puse de guvern pentru antrepriza teatrului, oferind în acelaș timp și o garanție cu mult mai mare de cît aceia ce :i se cerea prin condițiile de licitație. Asupra acestei chestiuni găsim ca Președintele Eforiei Mu- .nicipalității lașului din acel timp, comunică Ministerului de In- terne printro adresă cu data de 20 August 1862, următoarele : Domnule Ministru, „Subscrisul Președinte conform închierei Camerei, are o- noare a vă transmite oferta, pentru antrepriza Teatrului Națio- nal, fiind numai d-lui Bălănescu, care aii admis condițiile an- treprizei publicate prin Foaia Oficială No. 168—și încă cu a- vantaj— pe lîngă primirea în totul a condițiunilor, însămnate pentru guvernămînt— adică d-luT va da guvernului după expi- rarea contractului, toate decorurile ce va face în timp de trei am, asemene va da și repertorul de piesele ce se vor juca; tot odată garanția o va depune în avere nemobilă, echivalentă de 2,000 galbeni Președinte, Vornic Burada. In urma acestor împrejurări noul director C. Bălă- nescu, caută prin toate mijloacele să poată corespunde misi- 1). Vezi Dosarul No. curent 219 din 1862 a Ministerului Cultelor și In- strucțiune! publice din Moldova, întitulat «Corespondența relativă la Tea- tru din lași», aflat la Ailiiva Statului din București. Teatrul în Moldova £23 unei la care e chemat, acea de a ridica arta dramatică atît de decăzută. In acest scop deci, el angajează pe lîngă actorii ce se aflau în Iași și pe alții din București : Pascali, Anestin, D-nele : Matilda Pascali și Polixenia Filaret etc. Cu o asemine trupă, reprezentațiile teatrului romînesc, aii urmat cu succes în cursul acestei stagiuni 1862—1863, jucîn- du-se diferite spectacule, atît naționale cît și traducțiunl, mai ales din piesele cele mai de seamă ale repertorului francez, drept care publicul leșan a adresat Directorului C. Bălănescu, o mulțumi re | în scris iscălită de o sumă de cetățeni. Repertoriul care s’a jucat în această stagiune, se compune din următoarele piese : Idiotul, dramă în 5 acte, Perucherița, vodevil 1 act, Pro- ■copsițli, vod. 1 act, Remurea, vod. naț. 1 act, Advocatul, vod. 1 act, Muzicantul, vod. 1 act, Nunta țărănească, vod. naț. 1 act, Sclavul, comedie în 3 acte. Baba Hîrca, operă naț. în 3 acte, Cîrlanii, vod. naț. 1 act, Orbul și Nebuna, dramă în 5 acte, Cerșitoarea, vod. în 2 acte, Voioșilă, vod. în 2 acte, Crai nou, vodevil 1 act, Nebunul din amor, dramă în 5 acte, Cu- coana Kirița, vod. naț. în 3 acte, Îngerul morții, dramă în 5 acte, Dalila, dramă în 5 acte, Doi morți vii, vod. naț. în 2 acte, Credința, dramă în 5 acte, Martirul inimă, dramă în 5 acte, Tuzu Calicu, vod. naț. în 2 acte, Balul morhclui, comed. 1 act, Dorul Romînilor, monolog, Oftigosul, dramă în 5 acte, Ghe- bosul, dramă în 5 acte, Căpitanul Ghileri, dramă în 5 acte, Jieanul, dramă naț. în 5 acte, Peticamd, dramă în 5 acte, Ca- teriua PLovard, dramă în 5 acte, Lipitorile Satului, dramă naț. în 5 acte, Intriga și amorul, dramă în 5 acte ¹). Actorul simpatizat de publicul leșan pe atunci Mihail Ga- lino, a fost încurajat atît de public cît și de însuși colegii sei, spre a se duce în străinătate să studieze și să se perfecționeze în arta dramatică. Spre a-și realiza acest scop, el a dat o re- prezentație extraordinară în beneficiul seu. Iată ce găsim în- tr’un afiș relativ la acest beneficiu ²): „Marți în 9 Aprilie 1863, pentru beneficiul lui M. Galino se va juca Orbul și Nebuna, dramă tradusă de M. Millo și Pas- cali, ca subvenție pentru călătoria sa în străinătate spre a face studii dramatice. La această reprezentație au luat parte acto- rii : Pascali. Galino, Popovicî, Bălănescu, Anestin, lonescu, d-nele : Matilda, Pascali și’ Filaret. „Toți artiștii aii binevoit a conlucra de complezență la a- ceastă reprezentație. D-na Matilda Pascali și d-1 Pascali au îm tîrziat plecarea d lor, numai pentru astă singură reprezentație, începutul la 8 oare neaparat". Pe baza îndatoririlor puse Directorului prin Art. 14 din contract, s’a jucat în sara de 14 Aprilie 1863. o reprezentație 1) . Vezi Dosarul 119 din 1865. Arhiva Primăriei Iași. 2) . Afișul se alia în proprietatea autorului. 224 Theodor T. Burada extraordinară în beneficiul Casei de ajutor pentru actori, dîn- du-se piesa Caterina Hbwart, dramă tradusă din franțuzește, iar în sara de 5 Martie următor, s’a jucat a doua reprezenta- ție în acelaș scop, piesa Peticanâ din Paris, de asemene dramă, tradusă din limba franceză. Din aceste două reprezentații s’a încasat suma neto de 2392 lei 14 parale, care s’a și trimis prin Comitetul teatral la Ministerul de Interne x). Această dispoziție lăudabilă are meritul că pe timpurile acele, guvernul s’a gîndit și la soarta actorilor cari luptau din toate puterile și-și sacrificau interesele lor, numai ca să vadă propășind scena romînească ; și dacă această dispoziție ar fi fost urmată cu stăruință și devotament pînă astăzi, Societa- tea Dramatică actuală, ar fi avut un fond însămnat, spre a nu lașa în suferință cea mai mare parte din artiștii ajunși la scă- pătăciune. Iată dar cum pe atunci se găseau în fruntea guvernului, barbați luminați și devotați, cari se gîndeau și la actorii tea- trului nostru național, chemați a contribui șî a da sprijinul lor cuîturei noastre naționale ! Publicul ieșan care era în totdeauna iubitor de teatru, a avut prilejul în iarna aceasta, de a vedea pe lîngă trupa nați- onală și o trupă din cele mai bune de comedii franceze, care, după cît vedem dintr’un program scris în limbă franceză, cese^ găsește în Biblioteca Academiei Romîne ²), urina să deie un șir de șasezeci de reprezentații, cu începere din luna Octombrie 1862. Iată arătăm aici acel program, conținînd artiștii și piesele; ce urmau să se joace în acea stagiune. Theatre de Jassy Ouverture de la saison du 20—30 Octobre 1862 Compag'nie frampaise Soixante representations Comedies, vaudevilles, quelques dranies de choix et quelques operettes.. Composition de la compagnie : Premier role marque, pere noble, grand 3-me role . . . Mr. Guerin Premier role jeune, premier role \ Lafarge Jeune premier, jeune premier role . Chenser Second amoureux, des premiers . Sauvajole Premier comique marque et Financier Roche „ „ en touts genres . Donatien Second comique des premiers . . Eugene 3-eme amoureux .... Ludovic 1) . Vezi Dosarul Eforiei Municipalității Iași. No. 104 din '862.. 2) . Pachet, Foi răzlețe. Teatrul în Moldova 225 Premier role grande coquette . Jeune premier role, forte jeune premiere Jeune premiere ingenuite Jeune premiere et seconde amoureuse Soubrettes travestis 2-eme et 3-eme amoureuse Premiere Duegue, mere noble, caracteres Utilite, des soubrettes, des amoureures R ep ertoire M-elle Arsene M-me Guerin M-elle Raynauld M-me Sauvajol M-elle Vacasson M-elle Clarisse M-me Derochers M-me Donatien Le trois gamins Si jamais je te pince Gara Nos intimes Le duc Job Le voyage de Pericheu Le denii monde Le gentillomme pauvre La Fiamina Les petites mains Les pattes de mouche Le capitain Tic L’Abonnement est Direction, au Theatre n Le testament de Cesar L’honneur et Largent Dalila Les faux bonshommes Les filles de marbre Le serment d’Horace Les crochets du Pere Martin Un troupier qui suit les bonnes La station de Champbaudais Midi a quatorze lieures La Poule et ses poussin La premiere Idole ^ert des ce jour au Bureau de la et au premier Etage. Avant-scene : Bel-etage ou Baignoire 186 ducats Bel-etage, loge simple . . 86 Baignoire, loge simple . . 76 Loge du centre, Bel-etage No. 11 . 100 Tot în această stagiune a urmat și o serie de reprezen- tațiuni ale trupei de Operă, italiană sub direcția tot a vechiului impresariu din stagiunile precedente, Victor B. Delmary. Stagiunea 1863—1864. Inființnrea unui comitet teatral special pentru Iași, pe lingă «Comitetul gene- ral al teatrelor din România».—Continuarea dirccțiunei Ini Constantin Bă- lănescu.— Compunerea personalului artistic și Repertoriul.—Reprezentația dată pentru aniversarea Unrrci Principatelor-romine.—Difeșitclc piese ce s’au mai reprezentat.— Versurile făcute în onoarea artiștilor Velescu și Galino --Opera Italiană.—Reprezentația de retragere a lui Vector Delmary din di. recția teatrului de operă italiană. înainte încă de a se începe această stagiune, Ministerul de Interne din București, prin o adresă cu No. 16,533 din 26 Iunie 1863, face cunoscut Președintelui Municipalitățel orașului Arhiva 3 226 T. T. Burada Iași, că în interesul propășire! teatrului ieșan, a luat dispoziția ca pe lîngă Comitetul general al teatrelor din România, aflător în București, să înființeze un comitet special onorific pe lîngă Teatrul din Iași, care să fie compus din Președintele Munici- palităței, Prefectul județului și Prefectul orașului; acest conij. tet avu însărcinarea de a regula și a face să se esecute întrᵤ toate atît condițiile contractelor ambelor antreprize cît și ose bite alte dispoziții ce s’ar lua în privința teatrului. Acest comitet teatral a 'fost compus atunci din Președin- tele Municipalităței orașului Iași Teodor Burada, Prefectul po- liției Eugen Alcaz și Prefectul Județului N. Catargi ]j. Constantin Bălănescu urmează și în această stagiune a ți- nea Direcțiunea Teatrului Național pe baza contractului ce a închiat cu guvernul în anul precedent. In acest scop el mai anga- jează pe lîngă actorii locali,—cunoscuți publicului din stagiunile precedente,—mai mulți actori noi din București și de pe aiurea precum și un număr de elevi, eleve și începători, după cum se vede din lista următoare, prezentată comitetului teatral, și anume : Actori: Ștefan Velescu, Const. Bălănescu, Alecu Gheorghiu, Mihail Galino, Mihail Dimancea, Gheorghe Handoca, Cristea Cal- cantraur, Mihail Popovici, Nicolai Chiruș ; Actrițe: D-na Smaranda Merișescu, Maria Evolschi, D-ra Alexandrina Teodorescu, D-na Ecaterina Gheorghiu, Polixenia Filaret. Eleve: D-rele Roza Novac, Emilia Alexandrescu, Maria Neculau, Efrosina Sion. Elevi: Constantin Radu, Gheorghie Voita, Alecu Eamandi, Vasile lonașcu. începători : loan Panu, August Buchman, Nicolai Pontescu, Nicolai Gribenciu, Vasile Grigoriu. Regisor Teatrului fu angajat un actor francez Emil La- farge, care jucase în iarna precedentă eu trupa de comedii franceze. Sufiior a fost lancu Botez, șef de orchestră Gheorghe Burada. In cursul ernei urmă să se joace diferite piese de teatru drame, comedii, și farse, prezentate de Direcțiune, Comitetului teatral, și anume: Drame : Latuid sau 30 de ani de captivitate, Pardonul Bre- taniei, Orfelinii, Stela, Puritanii Londrii, Curierul de Lion, Pros- crisul, Cerșitoarea, Uvrierul, Bucureștii plînge-Bucureștii rîde, Plăeșul logofăt mare, Lăpușneanul. Comedii: Prietinii falși, Caterina a Il-a împărăteasa Roșiei, Duelul Damelor, Bărbierul de Siviglia, Căsătoria lui Figaro, Țara amorului, Slugile, Cleopatra, Vîntură-țară, Godov fini. Farse: Jorj prințul de Gal, Voiajul împrejuri unei tingiri, Omul fără dușmani, Ursul și Pașa, Holteiul tomnatic, Horăilă, 1) Vezi Dosarul Primăriei Iași No. 113 din 1863. Teatru] în Moldova 227 Telalul, Soliman Agă, Păcătui, Două văduvițe, Un scandal, Voi- nicos da fricos. Deși se vede anunțat în programul de deschidere a sta- giune! aceste piese, totuși dintr’o listă prezentată Comitetului Teatral din Iași la sfîrșitui stagiuneî, de Directorul -Constan- tin Bălanescu, vedem că numai unele din ele s’au reprezentat într’adevăr, iar în realitate s’aii jucat următoarele piese: Puritanii Londrii, dramă 5 acte, Rezbelul damelor comed. 3 acte, Surugiul, canțonetă națională, Curierul de Lion, drama, 5 acte, Slugile, vod. 3 acte, Bărbierul di Sevilia, vod. 4 acte, Trotman, vod. 3 acte, Poetnl, vod. 1 act, Giucătorul, dr. 5 acte. Două despărțenii, farsă 1 act, Ursul și Pașa, farsă 1 act, Ulița lunei, farsă 1 act; Spînzuratul, farsă 1 act; Lăcătușii, dramă 5 acte, Muza, farsă 1 act; Corsicana, farsă 1 act; Par- donul Bretaniei, dramă 5 acte; Omul care\și ucide femeia, farsă 2 acte ; Doctorul negru, dramă 5 acte ; Banii, Gloria și Fe- meile, vodevil 5 acte ; Gutunarul, farsă 1 act; Paul John, dramă 5 acte; Suflă-mi în ochi, farsă 1 act, Ștrengarul de Paris, vod, 2 acte ; Lucrătorii, dramă 5 acte ; Casa de nebuni, farsă 1 act, Piatra din casă, vod. 1 act, Otrăviții, vod. 2 acte ; Mila lui Dumnezeu, dramă 5 acte, Midiei și Cristina, vod. 1 act, Proscrisul, dramă 5 acte, Omul fără cap, dramă 5 acte, Vorni- cul, vod. năț. 1 act. Secăturile, comed. 1 act, Spionul, oramă 5 acte, Sora lui Jocris, farsă 1 act, Reposata, farsă 1 act, Că- dereă unui Ministru, dr. 5 acte; Matilda, dramă 5 acte, Cava- lerul damelor, comed. 1 act, Indiana, Șarlemani, Clevetid și Napoilă, canțonete, Scara miței, vod. 1 act, Zuliaridi, farsă 1 act, Legea rurală, canțonetă națională, Moartea lui Carol. mo- nolog, Palma, farsă 1 act, Țar anca, farsă 1 act, Coarda simți- toare, farsă 1 act³) Asupra modului cum s’aii jucat diferite piese, găsim ma! multe relațiuni, într’o revistă specială teatrală cu titlul Fulgerul redactată în limba romînă și italiană de Luigi Ademollo, des- pre care am mai vorbit la stagiunea 1860—1861. Ast-f eliu vedem că în cursul lunei Ianuarie 1864, s’a ju- cat comedia-vodevil în 5 acte, Banii, gloria și femeile, tradusă de T. Porfiriu, avînd ca actori principali pe Luchian și soția sa, D-na Merișasca, D-nii, Galino, Radu, etc. Asupra esecutărh pie- se!, revista amintită face următoarele aprecieri: Despre d-1 Luchian vom zice mai tot aceia ce am zis de atîtea orî, că D-lui știe cu perfecțiune se pătrundă natura și toate nuanțele rolurilor sale... Singurul lucru ce ne permitem a imputa specialminte pentru această sară demnului nostru ar- tist, este aceia că pre adese ori, părînd parcă singur îneîntat de comicăriile sale, Dl Luchian rîde împreună cu spectatorii, deși nu așa cu hohot, dar orî cum fie, aceasta nu prinde, și a fi serios cînd toți nu sînt, și acesta e unul din merilele unui bun comic. Luchian a jucat rolul lui Dig dig. 1) Vezî Dosarul 'Primăriei Iași, No. 119 din 1865. 228 T. T. Burada Galino care a jucat rolul lui Rodolfo, tînăr amorezat, poet în iluziile sale, care caută aventuri, pentru ca să primască cu- nuni de glorie, au fost foarte sentimental. In scurt vorbind D. Galino a reușit cu deplinătate. Aceeași observație ce am fă- cut’o cu Lucian o fac și lui Galino, aceia că : D. Galino în. toate scenele ce le-au avut cu D. Luchian, nu se putea stă- pini de rîs. D-l Radu, în micul dar însemnatul rol al Doctorului Tracu a știut deplin ai reprezenta caracterul cel serios și imposant. D-lui are toate dispuseciunele unui viitor actor, va trebui nu- mai să le îmbrace în haina cea salutară a teoriei. D-na Luchian în rolul Stellei. N’a perdut nimica de ceea ce a avut odată, D-sa ne-a arătat toate graciile pline de ino- cență.... Și voacea D-sale dacă a perdut din tăria sa primitivă ea își conservă aceiași dulceață pe care ne-o arătă In toate a- riele ce le-au esecutat. D-na Merișasca e o artistă bună și a esecutat foarte bine rolul servitoarei Creții x). La 24 Ian. 1864, s’a dat o reprezentație pentru Serbarea națională din acea zi. Spectacolul se începu cu un imn cîntat de ambele trupe romînă și italiană. După ce se termină de cîntat Imnul, se ridică o cortină din fund, apăru uu tablou na- țional, foarte bine aranjat și ocazional, de D. Galino, în unire se zice și cu Dl. Lafarge regisorul teatrului. S’a jucat apoi Peatra din casă, vodevil care a fost aplau- dat frenetic. D-na Merișasca a esecutat cum nu se poate mai bine și mai natural rolul Cucoanei Zamfira. Toate gesturile, toate vorbele acestei artiste, te făcea să crezi că nu ești ]a teatru, ci în casa d-nei Merișescu, că parcă se afla singură (fără pre- facere), preocupată de ideia de ași urni peatra din casa, pen- tru ca în urmă să poată a se lăsa în voia plăcerilor, acelor plăceri pe care le doresc multe cucoane Zamfirițe din socie- tatea noastră. D-na Merișescu pare a fi singura artistă care poate pricepe și esecuta unele roluri din repertorul D-lui A- lexandri. Dl Luchian a exprimat sau mai bine contrafăcut cu destul succes rolul prostului Nicu Palciu, cu toate că și aici, de multe ori nu se putea stăpîni de rîs. Dl. Bălănescu, drept vorbind, nu a știut așa de bine, a. pătrunde spiritul rolului ce a jucat. D-lui uită de multe ori că era un neamț, care nu poate ave nici de cum accent romînesc cel puțin ast-fel e persoana ce o introduce în piesă Dl. Ale- xandri, și pe care D. Bălănescu trebuia s’o copieze cu fideli- tate. D-nii Galino, Radu și d-ra Teodorescu, a fost fie care la locul său. Tot în acea sară s’a jucat comedia Nenorocirile unuibăet frumos. Această piesă deși cuprinde o intrigă bine țăsută, dară 1) Vezi Fulgerul No. 8 din 25 lanuav 1864. Tipografia Buciumului Român, Ieși. Teatrul în Moldova 229 pare a nu avea nici un scop final, adică acel scop moral ce’l are, sau trebui să’l aibă, fie-care reprezentație teatrală. Nu însă pentru prima oară, Dl. Bălănescu ne pune pe scenă, piese de aceste... In această comedie Dl. Luchian a avut rolul principal și d-lui a și fost obiectul aplauselor generale. Sîmbătă în 25 Ian. 1864, s’a reprezentat piesa Pardonul Bretaniei. In această piesă, eroul principal a fo st Chernoel, l- secutat de dl. Velescu. Asemenea d-ra Teodorescu, cu senti- mente pasionate, știn a depinge întregul rol al nenorocitei fiice a lui Mogar. Dl. Gheorghiu de asemenea in rolul lui Mogar a fost la înălțimea rolului său. Marți 28 lanuar 1864, s’a dat piesa Mila lui Dumnezeu, în beneficiul D nei Merișescu. Rolul beneficientei deși destul de mic, eu toate aceste a știut a’i da importanța, merit numai al artiștilor care’șl înțeleg cu deplinătate misiunea lor. Cînteeul de la act. I, cind Margareta se desparte de fiica sa May ia. a fost eseeutat cu atîta înduioșare, încît a făcut să resune teatrul de aplause. Toți ceilalți actori au jucat în a- ceastă piesă într’un mod satisfăcător J). In 4 Fevruarie următor s’a reprezentat în beneficiul d-lui Velescu drama „Veteranul tul Napolion I și Proscrișii¹ ¹¹ despre care revista amintită zice următoarele: „Dacă drama aceasta a fost ultima creațiune a renumitului artist dramatic Frederic Lemaître, ea a adaos încă o piatră pre.- țioasă la corona artistică a demnului nostru artist Velescu- Publicul a știut ca totdeauna și acuma a aprecia toate ostei nelile sale. Aplausele resunau din toate părțile, cununi de flori și poesii erau cu îmbelșugare. Una din aceste cununi și poesi aii fost oferită din partea junime! studioase.... Dară vorbind despre eroul dramei nu putem da uitării pe D. D. Bălănescu Galino, Gheorghiu, pe D-nele Merișescu și levolschi, și pe d-ra Teodorescu, cari deși ah avut roluri mici, cu toate aceste n’aii lipsit de ale caracteriza cu destulă expresiune. Doamnei levol- schi. însă, ave,m al face o mică observațiune. DumneeI exage- rează de multe ori prea mult, durerea și suferința, ceea ce de- parle de a produce o impresiune plăcută, produce mal degrabă un efect după cum zic Francezii ennuyant Reproducem aici una din poesiile respîndite cu acel pir- lej în teatru, știut să fie : Lui Ștefan Velescu Distinctul artist dramatic de la Teatrul Național din Iași La ocaziunea beneficiului seu din 4 Fevr. 1864. De wnde-ai primit fața, și accentele duioase, Ce știi în ori ce inimi, durerile-a sădi ? Și cine ț '-au dat raze așa de luminoase, Se poată cerul nostru de neguri a’l goli ? 1) Vezi Fulgerul, Anul II Ne. 8 și 9, 25 lanuar și 8 Fevruar 1864, 2) Vezi Fulgerul, No. 10, din 17 Fevruar 1865, An. II. 230 T. T. Burada Natura și cu geniul, voiră ca să lase, Mărețul soare'-al artei, pe frunte-ați străluci,. Onoare și mîndrie, faci tinerei cei frumoase, Ce poate'n vecinicie cu tine-a se făli ! Urmează cu credință, artistica ta cale, Ea singură te-a duce pe sinurile sale Acolo unde zboară, gîndirile omenești. Renumele ce astăzi, cu fală-ți împletesc Cununele de anr, cu tine, mîni grăbește, Se sboare printre secuii, pe-aripele cerești. Trad. liberă din ital. de S. V. l) La 20 Fevruarie același an s’a jucat piesa originală intitu- lată Vornicul, tablou cîmpenesc, compus de Teodor Boian, la care au luat parte actorii Luchian, Bălănescu și un *** (ano- nim) ¹ ²). La 22 Fevruarie 1864 conform art. 14 din contract s’a jucat piesa Napolion I, în folosul Casei de ajutor pentru actori, și a produs suma net de 472 lei 15 parale. Marți în 25 Fevruarie 1864 se joacă de trupa romînă drama în 5 acte Spionul din lumea cea mare, în beneficiul lui M. Galino, la care a luat parte și actorii Ștefan Velescu, Lu- chian, D-nele levolschi, Teodorescu etc. Alegerea piesei ne spune Fulgerul, n’a fost nimerită a se da în beneficiul D-lui Galino, cu cît știm că dl. Ghlino are o piesă studiată de el și repre- zentată pe scena noastră cu un succes foarte bun Paul Jones în care am avut ocazie a admira progresele artistului făcute în timpul din urmă. Cu această ocaziune s’aii asvîrlit în teatru de asemenea spre încurajarea acestui tînăr artist o ploaie de imprimate, con- ținînd versurile următoare: înaltă e artiste frumoasa ta chemare; Dulci raze de speranță aruncă ochii tăi; Sublimă-ți este arta, și scopu-i este mare ; Din lutul omenirei, ea scoate Dumnezei. Mergi dar înainte, urmează cu tărie; Pătrunde bine scopul cereștei nemuriri; Sublimul și frumosul, deviza ta să fie; In cartea pasiunei, cetește tu simțiri. 1) Vez: Fulgerul, idem. 2) Această piesă s’a tipărit la Iași în 1865. (Ediția Il-a). Teatrul în Moldova 231 Și ca o rază dulce, ce sparge neagra ceață ; împrăștie lumina; din nour în nour zbori ; Scoboarăte în iaduri, la ceriuri te înalță Pătrunde tu artiste misterele din sori. Și mergi, mergi, înainte pășind cu otărire, Te luptă, și învinge obstacolul amar, Și lasă despre tine, o dulce amintire, Depune al teu nume, pe-al patriei altar. N. * * * Opera italiană și a deschis stagiunea la 7 Decembrie 1863, cu Trovatore de Verdi și a continuat să dee un număr de re- prezentații în abonament, cît și diferite beneficii, tot sub direc- țiunea lui Victor Delmary. Intre principalii artiști ce aii com- pus trupa din această stagiune, găsim pe prima-dona Donatelli, tenorul Pardini, baritonul Federico Monari, Boca, Gaetano^ D-rele Butti, Ester Trucco, Roșa, tenorul Bozzetti, Rigo, Bel- lini, Giovani Nicolai, etc. In ceia ce privește orchestra și corurile se vede că au fost foarte slabe, după cum se arată în revista Fulgerul. Dintre operile ce s’au jucat, notăm : Trovatore, Bărbierul de Seviglia, Otello, Lin da di Chamounix, Norma. Ana Bolena, Lucia di Lamermoor. Emani, Gemma, Lucrezia Borgia, Bea- trice de Tenda, Traviata, etc. La 19 Ianuarie 1864, s’a jucat opera Beatrice, în benefi- ciul tenorului Bozzetti. Duminică la 2 Fevruarie s’a jucat pentru beneficiul D-rei Ester Trucco, opera Lucrezzia Borgia. Prima-dona Donatelli a fost ca în totdeauna actrița par excellence, și a fost neconte- nit aplaodată. Mercur! la 26 Fevruarie 1864, s’a dat o reprezentație de retragere în beneficiul lui Victor B. Delmary, care cu acest prilej îșl împlini cel de al 16-lea și ultimul an al direcției sale, cînd s’a jucat opera Traviata de Verdi. Cu toată corectitudinea lui Delmary, atît față de publicul ieșan, cît și de actori! sei, din cauza puține! frecventări a tea- trului, el fu silit a nu se ținea de stipulațiunile contractului șeii., atît față de guvern cît și de artiștii sei, ceia ce i-a atras declararea sa în stare de faliment, urmată de o sechestrare a tuturor decorurilor, costumelor, accesoriilor, partiturilor operi lor și pieselor franceze, ce le posedă, spre îndestularea credi- torilor sei x). La 27 Fevruarie 1864, s’a jucat Bărbierul di Siviglia în beneficiul lui Signior Charles, iar Duminică la 1 Martie 1864, a avut loc închiderea teatrului italian cu opera Traviata. A- 1). Vezi Dosarul în arhiva Primăriei de Iași, No. 113 din 1864. 232 T. T. Burada ceasta reprezentație s’a dat la ora 12 din zi. Prima-dona Do- natelli și artiștii Pardini și Monari, au fanatizat publicul, mai ales în această operă, așa că amintirea lor a remas foarte vie în capitala Moldovei, repurtînd aplaose și ovațiuni nesfîrșite T). SUglanea 1864—1865. Direcțiunea Ini Constantin Bălănescu.-^ Personalul artistic—Lista pieselor ju- cate în cursul Stagiunei.—Decăderea, instituției teatrale prin lipsa de mij- loace pentru întreținerea lui.— Opinia publică contra reprezentăm pieselor imorale pe scena Teatrului romînesc —Sfaturi date actorilor pentru chipul cum să interpreteze rolele ce le execută.—Reprezentația dată în folosul Ca- sei de Ajutor a Actorilor.—Piesele predate de Bălănescu la sfirșitul stagiu- nei, pentru Biblioteca Teatruhă.—Trecerea Direcției Operei italiene cătră Gheorghe Spiro.— Condițiile Contractului.— Programul personalului artistic cît și a operelor.—Sonetul împărțit ’în teatmi la beneficiul Primadonii De Fanți.— Cererea lui Gheorghe Spiro de a i se rezilia contractul încheiet pen- tru antrepriza Operei Italiene. Și în această stagiune teatrul național urmează a da re- prezentațiunile sale sub direcțiunea tot a lui Constantin Bălă- nescu. Personalul din care se compunea trupa lui, cuprinse și de astă dată maî mulți actori noi, aduși din București, cum și tineri din localitate ce se devotau studiului artei dramatice. Astfel găsim că programul personalului peutru această stagi- une, conține următorii actori, actrițe și coriști : Adori : Constantin Dimitriade, Neculai Luchian, Const. Bălănescu, Mihail Popovici, Neculai Chiruș, loan Gafencu, D-na Gabriela Luchian. D-ra Alexandrina Teodorescu, Dna Sma- randa Merișescu, D-ra Marița, D-ra Teodoriță Ștefănescu, D-na Camban ; Elevi și eleve : D nii V. Conta -j, Buchman, Panu, Coraliu, Corbu, D-rele : Alexandrescu, Neculau, Adela, Apostolu; Coriști : D nii: Alex. Gheorghiadi, Teodoru, Galeri, Florescu, Păun, Cristea, Grigoriu. Orchestra era compusă din 30 persoane din Banda Mu- zicei de Lăncieri. Piesele ce urmau a se da în abonament, tură Drame, Co- medii și Vodevile, după cum urmează: Zarafu, Rezbunarea, Cojiiii lui Ecluard, Bertram Matelotu, Mariana, Orfelinele, Germena, Balul mascat, Cartuș, Prietenii falși, Leonard perucherul, Vicontele de Letorier, Cine este ea ? Cleopatra, Obraznica, Meli-Mdo, Fricoșii, Un tenor fără voie, Parisianu, Prințul di Gal, Socru fără voie, Căsătoria secretă, Triole, D-ra Nișon ; totuși, din lista prezentată de Bălănescu, 1). Vezi „Fuljerur*, No. 11, din 1 Martie 1864. 2). Acesta e Vasile Conta, fostul profesor Universitar și Ministru autor al Teoriei Fatalismului. Teatrul în Moldova 233 Directorul Teatrului, cătră Comitetul Teatral, găsim că, în cur- sul stagiune!, s’aîî jucat următoarele piese : Balul mascat, comedie, în 3 acte, Familia spițerului, co- medie 1 act, Copiii hă Eduard, dramă în 3 acte, Prințul de Gal. comedie 1 act, Socrul fără voie, comedie 1 act, Voiajul Chirițeî, canțonetă, Prizonierul, comedie 1 act, Cine este ea? comedie în 5 acte, Camera verde, comedie în 2 acte, D l și D-na Pinșon, comedie 1 ct, Oarba din Paris, dramă în 5 acte, Vicontele Garofă, vodevil 1 act, Tenorul fără de voie, farsă 1 act, Pandurul cerșitor, canțonetă, Cartuș, dramă 5 acte, Fe- meia e datoare s’asculte pe barbat, comed. 1 act, Luizeta, comedie în 2 acte, Herșcu Boccengiul, canțonetă, Bărbatul anonim, co- medie în 2 acte, Birtul lui Atanasie, farsă 1 act. Căpitanul negru, dramă în 5 acte, Căpitanul de talhari, comedie în 2 acte, Cartea 3, Cap. I, vodevil 1 act, Paraponisitul, canțonetă, Jana Janeta, vodevil în 2 acte, Triole, comed. vod. 1 act, Don Cezar de Bazan, dramă în 5 acte, Minuuică, comedie 1 act, Egumenia de Gastro, dramă în 5 acte, Fără nume, farsă 1 act, Palamaru, vodevil 1 act, Otrăvitoarea, dramă în 5 acte, Căr • ciogărescu, canțonetă, Fetele de marmoră, dramă în 5 acte, Turnu Babilonului, farsă 1 act, Păpușerul, canțonetă, Victima mizeriei, dramă în 5 acte, Dracu în patru, comedie în 3 acte, Omul veacului, canțonetă, Regele petrece, drdmă în 5 acte, Garda națională, canțonetă, Gură cască, canțonetă, Pareatca, canțo- netă, Moartea lui Avei, monolog, într’o ureche farsă 1 act]). Din relațiile ce găsim publicate asupra mersului acestei stagiuni, vedem că Teatrul îeșan era departe de a fi la înăl- țimea la care se aștepta publicul iubitor de artă de pe atunci. Antreprenorul Constantin Bălănescu, care-și dăduse de la in- trarea sa ca Director al Teatrului național, toată silința, și făcea tot cei sta prin putință, pentru rîdiearea acestei insti- iuțiuni culturale, vedea cum îi era peste putință a ajunge la scopul dorit, întru cît mijloacele ce le avea Direcțiunea, atît pentru angajamentul actorilor, cît și pentru facerea decoruri- lor, costiumurilor și celorlalte obiecte necesare unei bune in- ierpretărî, eraiî foarte restrînse, ele mărginindu se într’o sub- venție de 900 galbeni, ce-i dădea guvernul și cîte-va loje a- bonate ²) La 29 Noembrie 1864, s’a jucat Cartuș, piesă cu mare spectacol, a cărei rol principal a fost interpretat de Constan- tin Dimitriade. Publicul ieșan însă, care era obicinuit cu piese avînd un conținut moral și instructiv, n’a gustat de loc acest spectacol, după cum observă și Gazeta Teatrul, care se exprimă în con- tra unor asemene piese, jucate pe scena Teatrului nostru na- 1864. 1). Vezi Dosarul Primăriei Iași, No. 119 din 1865. 2). Vezi Gazeta Teatrul, de I. O. Fundescu. Iași, No. 3 din 13 Dec 234 T. T. Burada țional, piese care nu învață pe publicul incult de cît vițiurile streine, cum se fure punga, cum se scape din temniță și cum se între în închisoare să corespundă cu cei prinși și să le a- ducă uneltele de scăpare. Asemene piese trebuesc înlăturate cu desăvîrșire de pe scena teatrului romînesc, care e chemat a propaga morala, a respîndi gustul frumosului și a sentimentelor nobile, naționale și patriotice, fiind privit ca un element puternic de cultură a poporului nostru. Astăzi însă Comitetele teatrale la noi, sînt indiferente cu totul la alegerea pieselor ce sînt a se reprezenta pe scenele romînești ! Asupra felului cum aii urmat diferitele spectacole romî- nești în cursul acestei stagiuni, găsim în Gazeta Teatrul, o dare de seamă mai amănunțită, din care reproducem urmă- toarele : „De la deschiderea teatrului național, s’au reprezentat pe scenă maî multe piese: drame, comedii și farse, dar din toate care aii atras mai mult atențiunea și au plăcut publicului, au fost : Copiii Iul Eduard, Cine este ea, Oarba din Paris și Prin- țul de Gal. Aceste piese deși unele din ele nu s’au jucat toc- mai bine, însă jocul s’a acoperit prin frumuseța lor. „In 4 Decembrie 1S64 s’a jucat Femeia să asculte debarba^ și Luiseta. Putem zice că de cînd s’a deschis stagiunea, nicw un spectacol n’a fost mai slab de cît acesta. Recomandăm D-lor¹ actori, atît celor comici cît și celor dramatici, consiliul ce da Shakspeare unui actor: „Cînd începi a delama, caută să fii sonor, înțăles, a pro- fera curat, și fereșteie de a striga peste măsură ca nu în urmă se semeni unui nunțiu public și se strici toată valoarea fra- zelor ; nu trebue iară ca gestul tău rapace și întins ca un com- pas se cuprindă tot spațiul. Fii stăpîn pe tine, fereștete de a face efect stîngaciu; conservă demnitatea artei în emoțiunile inimii, și cînd pasiunea predomină, atunci fulgeră și tună. Si- leștete să te admire mai înainte de a se mira. Ce supliciu mai mare de cît a auzi și a vedea niște lătrători cari fără temere îți sfîșie amorul, îți strică de odată piesa și ți asurzește ure- chile ! Și încă ce e mai ridicul că publicul, încîntat de aceste mari minuni, înmărmurit, aplaodează strigătele cele mari, ges- turile cele momițerești, bufoneriile cele mai triviale șt flueră un actor celebru și demn care nu l’a asurzit prin declamarea sa. Biciîî pentru niște asemenea bezmetici și lăudăros! cari, prin destrămăturile lor fac pe tiran a apărea mai oribil de cît este în realitate. „Pe lîngă aceasta trebue să te ferești de răseală și de aer manierat. Acordă parola și gestul liber, și fă ca natura se joace în rolul tău, natura să-ți fie deviza. Scena este o oglindă în care omul trebue să se vadă așa cum este, în cari secoli ce au espirat, țerile ce au remas necunoscute, obiceiurile moarte Teatral în Moldova 235 și, în fine, tot ceea ce oamenilor nu place a vedea renăscind și apărînd supt o fază nouă. Dacă imaginea este exagerată, saii reflectul palid, și cu toate aceste celor ordinari apare o sublimitate. Un singur spirit erudit de va face observațiuni, primiți-le cu bucurie, căci el predomină asupra unui vulg in- cult. O I am văzut un actor ce mi se recomendase pînă la exa- gerare, și al cărui aspect nu semăna nici a creștin, nici a pă- gîn. saii ce se zic maî bine, nici a uman, și care, gesticulînd, uriînd ca un deluviu, nu prezenta umanității de cît un tablou rîzitoriu și plin de ironie. „Cîte odată comicii voștri, reu grimați, trîntesc rîsul și farsa tocmai cînd interesul este mai mare, stricînd scenele cele mai frumoase. Asta este de rîs și stupid 1“ La 10 Dec. 1864, s’a jucat la Teatru național, Tuzu Ca- lica și Herșcu Boccenglu. D-1 Bălănescu în rolul Herșcu, a fost foarte bine, și ca costum și ca joc ; a fost mai natural de cît toți cîți am văzut pînă acum jucind acest rol. Tuzu Calicu asemenea s’a jucat bine;., corurile s’aucintat binișor, maî cu seamă corul de la finalul actului întăiu. In 13 Dec., s’a jucat Bărbatul Anonim, vodevil în 2 acte, tradus din franțuzește¹). Tot în luna Decembrie s’a mai jucal piesele ; Familia Spițerului, Camera Verde, Birtul lui Atanasie, care după cum zice aceiași gazetă, „n’a fost bine primite de public, căci nouă nu ne trebue de cit piese cu care publicul se poate instrui și ași forma gustul pentru frumos ; trebui să dispară de pe scena teatrului nostru farsele seci și imorale, căci din ele nici publicul nu poate să învețe nimic, și nici actorii nu pot să-și dezvolte talentul lor. Ne trebuesc piese mai mult se instru- iască decît să ne facă să rîdem. „Cît pentru jocul actorului, profesiunea sa chiar, cere multe sacrificii și morale și materiale. Ca să se facă cineva actor bun, trebue să-și dee osteneală, să lucreze, să studieze să cerceteze, să observe să fie cît se va putea mai natural și să se păzească de exagerațiune. Prea ceri mult de la actorii no- ștri Domnule, ce ne va zice cetitorul ! „Nici de cum î Cer atîta cît trebue să dea pentru ceia ce i se plătește. De la marele și distinsul nostru comic ieșan, Dl Luchian, cerem să ne dea pentru 80 galbeni pe lună ; de la dl. Dimitriade pentru 80 galbeni, de la d-na Luchian pen- tru 50 galbeni, de la d-ra Lina 30 galbeni, de la d na Meri- șescu pentru.... pentru cît? Nu șlim ce se cerem de la d na Merișescu, căcî ne dă adesea ori maî mult de cît pentru 30 galbeni ce i se plătește ! D-na Merișescu care joacă bine mai toatea rolele, și în drama și în comedie, care este putem zice 1). Vezi Teatrul No. 3, din 13 Dec. 1864. 236 T. T. Burada fără a fl bănuițf de partizani aî sei, cea mat bună actriță din Iași. Să fie așa de puțin plătită, ni se pare o injustiție I — Ei ! Dară cîte injustiții nu se fac în lumea asta“ ! Duminică 13 Dec. 1864 s’a jucat Bărbatul Anonim, vode- vil în două acte. Această piesă deși nu este tocmai după gustul no- stru, dar s’a jucat binișor, afară de cîteva mici lucruri, pre- cum a fost vr’o două coruri cari nu s’aîî cîntat tocmai bine, unul de la actul întăi și altul de la finele actului al doilea. Noi rugăm pc dl Director a pune în scenă cit se va putea mai puține coruri; asemene rugăm pe d. Dimitriade se cînte cit se poate mai rar, căci de multe oii nu prea este fericit în voace, de exemplu cum a fost Duminică. Marți 15 Deb. 1864, s’a jucat într’o ureche farsă într’un act tradusă de d-nul Luchian. Joi în 17 Dec 1864 s’a jucat alte două farse: Birtu lui Atanasie și Sora lui Jocrys. Dacă D-nul Luchian uu ne-ar fi oprit de a vorbi de piesele traduse de d-sa, și despre jocul d-sale, și a d-nei Luchian am fi spus că piesa de Marți, cu toată osteneala ce și-au dat actorii să-I pună încă o ureche a remas tot intr’o ureche ! că la reprezentațiunea de Joi, în Birtul lui Atanasie, n’am găsit de cit morală de birt ; că farsa Sora lui Jocris, deși toarte bine jucată, deși are întrînsa scene frumoase, dar tot spiritul ei stă în spargerea vaselor, în mîn- jireâ dantelelor Domnișoarei cu cerneală și în transformarea papagalului în pisică; am fi rugat pe d-nii artiști ca să nu mai rîdă pe scenă, și să lase locul publicului ! am fi spus toate acestea ; dar fiind că d-nul Luchian ne-a oprit, în pute- rea dreptului ce are de actor care joacă de 20 ani pe scenă, noi ne supunem a tot puterniciei sale și nu zicem nimic ’). Duminică în 14 Martie 1865, s’a jucat o reprezentație extraordinară, dată conform art 14 din contract, în benefi- ciul Casei de ajuter al actorilor,—dar nu s’a putut încasa de astă dată de cit minima sumă de 94 lei vechi. Incheindu-se stagiunea Teatrului romînesc₅ Directorul Bălănescu, a predat pentru biblioteca Teatrului, în primirea inspectorului Teatrului M. Galino, un număr de manuscripte ale pieselor ce urmează : Suflă-miîn ochi comedie, Duelul Damelor idem, Balu- Mascat idem, Gentilomul muntelui dramă, Germen, idem, Co- piii lui Eduard idem, Otello idem, Kean (Kin) idem, Lucră- torii idem, Proscrisul idem, Cartuș idem, Don Cezar, idem, Martirii inimii, idem, Bărbierul de Sevilia, comedie, Pardonul Bretaniei, dramă, Fiul Dracului, idem, Zaraful, dramă în 5 acte, Bogat și sar ac, dramă in 5 acte, Turnul de Nel, idem, Clopotarul, idem, Dealul Dracului, idem, Orfelinii idem, Șar- lota, idem, Capo d’operă, dramă în 1 act, Palma sau Noaptea 1) Despre toate aceste vezi : Teatrul No. 4 din 20 Dec. 1864- Teatrul în Moldova 237 Vinerii Mari, diamă în 5 acte, Interdicția idem în 2 act^, Smărăndița fata jitarului, comed. naț. în 2 acte Judecata lui Brănduși, idem, Studentul de la Universitate, comed. în 1 act, Boerii și Răzășii, comed. Națion. în 2 acte. Prețioasele ridicule, comed. în 1 act, Rusaliile, comedie naț. în 1 act. Eczinda Veloni comed. în 2 acte, Un june foarte grabnic, vodev. în 1 act Credința, Speranța, drame în 5 acte, Matilda idem, Jucă- torul de cărți, idem, 3 acte, Triole comedie în 1 act, Socru fără voie, comedie în 1 act, Lacheul lui Arturiu vod. în 1 act. Toate aceste piese s’au reprezentat in timpul direcțiune! lui Bălănescu. In urma retragere! luî Victor Delmary de Ia antrepriza Operei Italiene, lașul remasă fără această Instituție, așa că Guvernul ținînd samă de dorința publicului ieșan, de a avea Operă, a publicat o licitație pentru darea ei în antrepriză. La licitația ce s a ținut Ia 2 Mai 1861 nu s’a prezentat de cît Gr. Spiro, fost director al Conservatorului din Iași, care a și obținut antrepriza. La 21 Noemvrie 1864, se încheie contractul prin care se da în artrepriză luî Spiro opera italiană din lași, pe ter- min de 3 ani cu începere de la 1 Maî 1864 și pănă la 1 Mai 1867 ; din acest contract extragem cele ce urmează : Teatrul de operă este acel de la Copoii ; patru sile pe sămptămînă pentru operă: Luni, McrcurI, Vineri și Sîmbătă; subvenția de la guvern e de 2500 galbeni sau lei vechi 78,750 ; Antrepre- norul va putea da baluri mascate în sala teatrului pe tim- pul carnavalului ; Abonamentul și pentru 50 reprezentații, e următor: lojile rangul I și II 80 galbeni; iar cusaraloja de rangul 1, 2 galb. iar lojile de rangul II, 2 galb. și jumătate. Pentru lojele de rangnl al Ill-le, abonamentul va fi 40 galb. iar cu sara un galben Stalele la abonament cît și la beneficii și reprezentații suspendate, pe sară cite un icosar, iar locurile în parter, 2 sfanți unul. La gradurile militare se va face o reducere pe jumătate. începutul stagiune! va fi la 1 Noemvrie al fiecărui an, iar încheierea la t Martie. Antre- prenorul va da pe fiecare sezon două reprezentații în folosul Ospiciului infirmilor de la Galata. Loja Domnească, și intra- rea amploiaților polițienești sînt scutite de plată. Actorii și ac- trițele romîne au dreptul de intrare la reprezentațiile de opere atît în parter cît și în una din avanscenele de al IH-lea rînd 1). Acest contract în întregimea lui e publicat în Monitorul Oficial No. 78 din 1864 în suplimentul de la acel număr. 1) Despre aceste vezi Dosarul. Darea în antrepriză a operii italiene din lași, No. 68 (34) din 1864, trimis de Minist.de Instrucție la Arhiva Sta- tului din București. 238 T. Burada Iată și programul stagiune! de Operă Italiană 1864—65. Teatrul Italian din Iași Sub direcțiunea d Iul G. Spiro Stagiunea 1864—1865 Programul operilor ce se vor da în cursul Stagiunii. Opere none Opere din repertoriu Un ballo in Maschera di Verdi. Favorita, de Donizetti, 11 giuramento de Mercadante, Norma, de Bellini, Marta, de Flotow, Traviata, de Verdi: II Bravo, de Mercadanie, Maria de Rohan de Donizetti Rigotetto, de Verd». Personalul artiștilor Prima-done Sofia de Montellio, D-ra Sofia Dixon, D-ra Luigia de Fanți. Tenori, Baritoni, Bași : Giuseppe Marlli, Melkiore Vi- dai, Filipo Proni, G iov ani Caponi, Vicenzo Paraboschi, FU- lipo Proni, Alexandro Manetti, Gio. Nicolai. Director de orchestră și prim violin '.Alexandro Gislanzonni Instructor corului N. Mangiagalli. Corul compus din 20 coriști de ambe sexe. Orchestra de 28 profesori. Deschiderea stagiune! se va face cu opera Un Ballo in Mas chera. Prețul abonamentului pentru 50 Reprezeneații : Loja Bel-etaj Avanscenă 170 galb. Loja Bel-etaj simplă 85 palb. Loja Bel-etaj No. 11, 90 galb. Loja Benuar Avanscenă 150 galb. Loja Benuar simpă 75 galb. Loja rangul al Il-lea 35 galb., Stal 14 galb. N. B. D nii ofițeri cari se vor abona la Stal plata pe jumătate. Prețul de intrare cu sara : Bel etaj simplu 2 jum, galb. Bel etaj avan-scenă 5 galb. Benuar simplu 2 galb. Benuar avanscenă 4 galb., Rangul II, 1 galb. Stal 12 lei, Parter 5 lei Galeria 2 jum, lei ]). Intradevăr, Opera s’a deschis cu Un Ballo in Maschera, după care s’a jucat Marta, Maria di Rohan, Somnambula, Favorita, Norma, Traviata, Don Pasquale etc. Cu oeazia beneficiului dat în 28 Noemvr. 1864, de prL madona D ra de Fanți cont raită, cîntăreața cea mai bună de Ia operă italiană, i s’a distribuit următorul sonet; ¹ ²) 1) Vezi Dosarul Primăriei Iași No. 113 dir 1863. 2) Vezi Teatrul No. 1 din 20 Noeniv. 1164. Teatrul în Moldova 239 Cîntă păstorul doina de jale ; Și păserica în crîng stufos, Cîntă pîrăul într’a sa cale ; Dar al tău cîntec e mai frumos. Cîntă natura imne plăcute ; ingeri’n ceruri cîntă voios, Cîntă în aer voci nevăzute; Dar al tău cîntec e mai frumos De unde oare ? din ceri, din soare, Ai furat voacea încîntătoare ?... Sau vre o zină te-a legănat ; Și lîngă leagăn cîntări duioase, Cîntări plăcute, armonioase, Să te învețe—ți-a tot cîntat ? G. Siro care era antreprenor în același timp și la Teatrul din București, arată prin suplica sa din 31 Mart, 1865, adre- sată Ministerului de Interne, Agricultură și Lucrări publice, că-i este peste putință ca să mai ție Opera Italiană, la Iași, fiind că publicul nu vine la teatru, prin urmare cere să fie desfăcut de contractul său pe anii al 2-le și al 3-lea. Comite- tul Teatral luînd în considerație cele arătate de G. Spiro, îi admite cererea ¹). (Va urma).. Teodor T. Burada unui MAUS CRITIC... Din partea unui mic poet. Criticei tale de fiere, Cînd vor face-o anii „foastir, Lumea tot o să-i prefere Chiar și-o poezie proastă Căci, vezi tu, o poezie Ori și cum ar fi să fie, Are’n ea un strop de vis... Tu, nu-1 ai în tot ce-ai scris. B. 1) Vezi Dosarul No. 113 din 1863, a Primăriei Iași, SUFERINȚA i Se lasă noaptea, se aprind încet, prin goluri, stele... O, cum aș vrea să le cuprind Cu gîndurile mele; Să zbor colo, pe unde’n zări Amurgul trist se stinge, Pe unde nu se-aud oftări, Pe unde nu se plînge.... Și drept, și mut, cu mini pe pept, Cu inima pustie, S’ajung pe-aceea ce-o aștept Și n’are să mai vie... II Te-ai dus precum se duce-unvis Duios, în dimineață, Cînd ochii, ochii s’au deschis Din somn iarăși la viață... Te-ai dus,drag suflet blînd și bun C'o tristă suspinare... Și te-am privit... și nu-s nebun, Nebun de disperare... Și știu că'n plîns n’aș mîngîia Durerea mea cumplită, Nici jalea, jalea asta grea Din inima'mî zdrobită... Poezii 241 In junimi, mut, mă uit trudit, Mă uit cu’nflorare Și simt că totu-i năruit Și fără de’ndreptare... III 8’a’nseninat iar cerul drag, Ș’April e cu comorile.... Dar tu-al trecut de-al vieții prag La ce mal cresc dar florile ’?... Pe tainice cărări azi iar E luna cu visările... Dar tu nu ești... și-i în zadar.... La ce mai bate zările ?.... Și apele din stînci se rup Si‘n ele resfrîng soarele... Dar tu nu-i mai răsfrînge trup... La ce mai curg izvoarele ?... In cîrduri rîndunele vin Și'și cată cuiburelele... Dar tu nu le mai vezi cum vin... La ce vin rîndunelile ’?... Vezi, stelele cînd își fac drum, In phns li ard clipelele. Și ele te știu dusă-acum.. . La ce dar’ mai ies stelele ?... iași 1910. G. v. Botez Gordoo Arhiva 4 Inscripțiile M-rel Neamțu 138. Evanghelia Rosiană din M-rea Secu. f La Mănăstirea Secu este o Evanghelie Rosiană tipărită la M-rea Neamțu la 1821, în zilele starețului IIarie; format mare fila lungă de 18 cent, și lată de 14 cent, cu chenare mari de sfinți—pe toate fețele tuturor filelor în toată cartea săpați de monahul Gervasie săpătoriul tot din M-rea Neamțu. Asemenea Evanghelii sînt multe prin țară. Chinoviul are să- pați pe el sfinții apostoli. Această Evanghelie este însemnată prin legătura de argint, aur, firifturi, pietre și artă—care n’are păreche nicăiri în România. Pentru aceasta s’a notat aice. 139. Aurarele din M-rea Secu. La M-rea Secu sînt aurare pentru stiharele diaconești care au pe ele place de argint aurite—cu îngeri 5 + 6—place mari. 6—]—6—place mai mici, 124-12, cruciți de argint—aurit pintre place, aseminea rarități nu se ufiă pe la alte mînăstiri din România. 140. Chivotile. ț ,.Aceste două gropniți (chivote) sînt ale sfintei mînăs- „tiri Secului făcute de robii lui Dumnezeu Grigorie (și) shi- „monahia Saveta Brancovan la anul 1842*. Aceste două chivote sînt păreche avînd fie-care cîte cinci turnuri, sînt de argint aurit, cu pixifturi încunjurate pesietot cu briliante; lucrul, arta și prețul n’au păreche în România. Cine n’a văzut aceste chivote zise gropnițe (sf. mormînt a D. Hristos). acela n’are ideie de așa odoare bisericești; odoarele mănăstirel Secului sînt mai pre sus de ori ce laudă. Tot la M-rea Secu sînt feloane vechi titoreștî de stofă tare, feloane largi de cinci metri în poale, de 1.25 dinainte, și de 1.50 dinapoi, asemenea feloane nu se găsesc nicăiri la noi de cît la mînăstirea Secu. Arh. Narcis Crețulescn Documente 243 Pomelnic tltoresc a S-tel M-rl Neamțu (Urmare) UI. Episcopii Eparhioțî Num. dePomen. Metania Eparhia Anii Observații Doroftei M.. Neamț Roman 1517---1521 Au dat Orțeștii Teodosie Neamț Rădăuți 1538---1549 Cliserhia veche Macarie Neamț Roman 1531---1558 Orțești Mitrofan Secu Huși 1617---1622 Brătulețu Pavel Neamț Roman 1613---1632 Pahomin Neamț Roman 1707---1714 Proco vu-Penco vskî Danili Socola Roman 1729---1735 Varlam Neamț Rădăuți 1735---1745 Case Vlădicești bot- niță, priseci Teofil Neamț Roman 1746---1747 Zid și Case lonichie Neamț Roman 1749---1769 Hadîmbu-Hasan Vovidenia Dosoftei Putna Rădăuți 1750---1789 Herescu Inochenti Putna Huși 1752---1782 Gelasi, HlăpeștI losif Neamț Argeș 1793---1820 Au dat mile Gerasim Putna Huși 1803---1826 Clipa-bani Chesarie Buzeîî 1825---1846 Mile Veniamin Roman 1843---1851 Roset, grîne Filoftei Neamț Buzeu 1850---1866 Mile Mardarie Neamț Eg. Coșula 1852---1855 Apamiaș dughene Nietarie Neamț Roman 1867 Hermeziu, case Isaiia Socola Roman 1872 Vicol, bani Melchisedec Socola Roman 1872 Ștefănescu, bani Narcis Neamț Mitropolie 1881---1909 Crețulescu, veșmin- te, argintării, cărți și altele. IV. Egumenii Sfintei M-n Neamțul Toți Ieromonahi și Duhovnici Numele de Anii Observații pomenit German 3) 1320---1362 Sfîntu Chiprian il 362---1373 Mușat Vodă Macarie '1373---1302 Bou.... Boișteanu Sofronie 4392---1393 legumen 1) Despre Sf. Gherman Ist Sf. M-ri Neamț T. 1, 362 T. 7. 614—619 ev. probele aduse de.Asachi și N. Istrate vezi în text ț. 2) Să nu se mal pomenească numele subliniate, fiind că mai figu- .rează odată. 244 Documente Numele de anii Observații pomenit | Pimen 1393---14071 Domețian 1407---14221 Siluam T 1422---1439 Grigorie T 2) 1439---1449 i 1449---1452 Toți rude și ucenici ai Mi- Gavriil ' 1452---1470 trolitului losif T Simon 1470---1487 losaf, Mușat Vodă Siluam II 1487---1503 Țanblac întăi Mitropolit Teoctist 1508---1512 la Chiev, în urmă egu- Macarie 1512:---1514 men la Neamț Partenie 1514---1523 Urie, scritor de cărți Doroftei 1523---1527 S’a ferecat cap. sf. Simion la 1463 Macarie 1527---1528 legumen Gherman 1528---1531 Nemțan Mitropolit a zidit Anastasie 1531---1536 biserica mare 1417 Teodosie 1536---1554 Nemțan Episcop Roman Hariton 1554---1556 S’aîî scris Evanghelia Evtimie 1556---1560 Nemțan Episcop Roman Evloghie 1560---1592 S’a scris tipicu Spiridon 1592---1624 S’a dat Copanu Serafim 1624---1629 S’a datDolheștii loachim T 1629---1639 [egumen loan T 1639---1650 legumen loachim TP 1650---1661 Au scris Evanghelia Dosoftei 1661 --- 1668 A fost în bejenie la Strînbm Teofil 11668---1668 (A scris o Evanghelie) Genadie i.1668---1671 Drăgănești loil 1671---1682 întărește Hrisoave Mihail 1682---1683 S’a prădat M-ria la 1633 Paladi 1683---1691 A fost M-rea pustiită 12 anr Efrem 1691---1702 • Stratulat dă Bourenii loan 'II* 1702---1706 Ion țiganu se dă rob de voe Pahomie >706---1710 Percovschi face Proscovu Isaia 1710---1715 Caragia Vodă tace Bulucii Genadie dl’ 4715---1715 Întărește moșia Covasna Mihail dl >1715 --- 1716 Caragea Vodă Genadie IP a Il-a oară ,1716---1720 Varlam I i 11720---1721 Paisie 1 '1721 --- 1722 Isachie i Î4 722---1725 Isaia a II-a oară ' Documente 245 '■Numele de anii Observații pomenit ■ Teofil 1725---1734 [Episcop Roman a încunj, !M-rea cu zid și chilii înprej. Gedeon 1734---1742 Să judecă pent. Drăgăneștî Lazăr 1742---1744 Ursu dă Socii Macarie III* ! 1744---1746 Costuțianu dă Preuteștii loanichia T 1746---1746 Episc.Roman face Voviden Gedeon T Dinga g 1746---1749 (Aceiași persoană numele Grigorie II* Dinga g. 1749-1751 (schimbat la schimnice CD Nicanor P 1751---1756 Au întărit hrisoave Nicolae Hadîmbu 1757---1758 Frate cu Episcopul loanichie (Hason) face pîrgu și altele -Grigorie II* a Il-a oară 1758---1759 (Dinga) Avram 1759---1760 Ati întărit hrisoave Sava 1760---1760 Să judecă pentru țigani Nicanor a Il-a oară 1760---1762 lonichie II* 1762-1762 Varlam (Dinga) 1762---1764 lorest 1764---1774 Varlam a Il-a oară 1794---1771 Dinga Sofronie *11" 1771---1776 Au cîștigat Hlapeștii Venedict Dinga 1776---1779 Au făcut poarta și biserica de la Tîrzia și Cristelnița losaf 1779---1779 V arlam a III-a oară 1789---1779 Au întărit hrisoave Dinga Egumenii S tei M-rl Secu Toți ieromonahi și duhovnici Numele de Anii Observații pomenit Zosima 1560---1590 Au făcut schitu Zosima Dosoftei 1590---1607 jDascalu să face M-ria Secu Andrei 1607---1626 (Se face M-ria Secu Varlam 1627---1737 Mitropolit Efrem ?M oțoc 1636---1652 Arătat în dania viilor Gedeon ! 1652---1655 Mitropolit Teodorit 1655---1657 In dania lui Ghedeon Paisie T 1657---1660 Moșîa Huhurez George 1660---1661 ITocmeala cu Hangu 246 Documente Numele de I Anii Observații. pomenit loan * 1661-1565 Egumen la M-ria din cetate Genadie 1665---1671 Moșia Brăteșiî loan a Il-aoară 1671---1672 Documentele cu țiganii Paladie 1672---1677 Moșia Valia Rusului loan a IlI-a oră 1677---1680 Parfeni a ILa oară 1680-1691 Pe timpu lui vin Leșii lorest 1691---1593 Egum. la M-ria din Cetate Aftanasie 1691-1703 De la Cetate lorest 1703---1714 De la Cetate Nicanor 1714---1739 Arătat la Moșia IcușenI Nicodim 1739---1746 S’a dat Moșia Averești Aftanasie 1746---1750 A scris Mitropolit Nichifor Evtimie *!• Gananău 1750---1751 La moșia Târgonești Nichifor 1751---1752 Aduce piciorul Sf. loan* Calistru Eni 1752---1753 Porfirie 1753-1756 Aii fos Egumen la Rașca Varlam II’ 1756---1757 Pentru țiganii M-rii Secu Nifon 1757---1765 Âti făcut Schitu Nifon Evtimie a Il-a oară 1765---1775 S’a perd. sf, picior a sf. loan Paisie 11° Velicovski 1775---1779 Venit din M. Dradomirna La anul 1779 August 15 s’a unit M-rea Neamțu cu Secu de acum eun singur egumen zis stareț peste amîndouă mă- năstirile. Stareții Sf. MonastirT NeamțSecu ca nome do Arhimandriți șl leroschlmonahi; Numele de Anii Observații pomenit Paisie Rus 1779---1794 Stareț Ieroschimonah și Ar- himandrit pe amîndouă' Sofronie Rus 1794---1799 , Mănăstirile Dorofteî Rus 1799---1803 Sofronie a Il-a oară 1803---1805 Dosoftei Calmuschi 1805-1808 ! loan Rus 1808---1812 i Silvestru Ungur 1812---1818 De la Cheoara Ungaria Ilarie Huțan Cern. 1818---1823 Dometian Brașovan 1823---1834 Neonil Buzilă Horei. 1834---1835 Huțan din Bucovina Documente 247 Numele de Anii Observații pomenit Mardarie Rus 1835---1838 Neonil a Il-a oară 1838-1839 Mardarie a Il-a oară 1839---1840 Venedict (Vasion) 1840---1843 Țigan din Transilvania Neonil a Ill-a oară 1843---1853 Naftanail Banohabul 1853---1855 Leah rusit Dionisie Romano Sad. 1855-1856 Transilv. Episc. la Buzeu Gerasim Miron Mold. 1856---1860 Cel I Moldovan Timoftei lonescu Mol. 1860---1887 A restaurat M-ria după arderea din 1862 Noemv. 25 Teodosie Florescu M. 1887---1892 Isaia Persicianu 1892---1893 Teodorit Badenschi 1893---1899 Leah Veniamin Nițescu 1899---1902 Licențiat în teologie Narcis Crețulescu 1802--- Arhiereu ctitor Moldovan Șl a robilor lai Dumnezeu Ieromonahii: Orest, Ieremia, Chesarie, Schimonahh: Mi- hail și Grigorie, Monahii: Climent, Grigorie, Mihal. Monahiile : Anatolia, Serafima. Schimonahia Agafia, lancu, Constantin cu tot neamul. Robii lui Dumnezeii Teodor, Teodora, Grigorie, Constantin, Maria, Ilie, TănasăJ Tofana, Ilie, Maria, Maftel, Mosei, Teodor, Safta, Ion, Casandra, Teodor, Vasile, Maria, Toma, Safta, Grigorie Teodor. Și a tuturor celorlalți Ctitori și făcători de bine a Sfîn- tulul lăcașului acestuia. NOTE pentru cîteva dintre persoanele notabile, cînd aii murit și unde s'au îngropat după vreme, și unde au fost strămutate în urmă în M-rea Neamț. Anul morțil 1392 Chiprian Ieromonah din M-rea Neamțu, ctitorul Sf» M-rl Chipriana din neamul lui Mușat Vodă moș lui Alicsandru Vodă cel hun.... îngropat la Biserica Albă. 248 Documente Anul morțil 1392 .Macarie Bocâ,. boii, boiștian, Ieromonah, ctitbfWOâf. M-ri (Neamț) Boiștea. Boer mare din neamul boerilor Mșișăteștl îngropat la Biserica Albă. 1393. Sofronie. Ieroschimonah Egumen M-rei Neaniț’dis- cipol al Mitropolitului losif I-iti Mușat Vodă. 1407. Bimen (T) Ieroschimonah, Egumen M-rei Neamț discipol al Mitropolitului losif l-iu Mușat Vodă îngropat la bi- serica Albă. 1416. losif T Mușat Vodă cu metania din M rea Neamț (fiul lui Petru Vodă Mușat) Arhiepiscop și Mitropolit Sucevii și Moldovii cel întăl Exarh al Moldovei, și cel mai mare ctitor al M-rei Neamț. (Arhiva Ist. T. I. p. 140). 1422. Domețian Ieromonah. Egumen M-rii Neamț și al M-rei Bistrița discipol al Mitropolitului losif T (Arhiv. Ist. T. I. p. 140) 1439. Siluam T Ieromonah, Egumen al M-rii Neamț care a făcut Aerul cel bun la 1437 Sept. 1. 1447. luliu 13. Ștefan Voevod (fratele lui Ilieș, și fiu aiul Alexandru cel Bun) ucis de Roman Vodă. îngropat în biserica mare. 1449. Grigorie Țanbalac fost întăl Mitropolit la Chiev și Egumen M-rii Neamț între anii 1439—1449 îngropat în litier. N. B. Toate persoanele scrise mai sus sunt neamuri și discipoli Mitropolitului losif -T Mușat Vodă și nu venit de la răsărit ca Sofronie, Pimen, și Sulonan I, precum arată la pag. 1 la Istoria M-rii Neamțu din 1857. 1452. Gavril D Uricon Ieroschimonah (fiul lui Urie) re- r numitul scriitor de cărți bisericești, egumen al M-rei Neamț în litier. 1528. lanuar 16. Teoctist (Teodor) al 3-lea Nemțian ; el a zidit Biserica mare din M-rea Neamț cu cheltuiala lui Ștefan Vodă cel mare între anii 1487—1497. Noembrie 14 el a dăruit M-rii Neamț Moșia Orteștil cu M-ria Bogdăneștil la M-rea Neamț la 1518 Dechemvrie 20. El s’a îngropat în pridvorul cel mic lîn- gă ușă. A fost Mitropolit (Cron. Macarie Bogdan. Bucur. 1891, pag.- 203, T. X. Ortești No. 3, T. VII 583). 1536. Mal 7, Hariton. Ieromonah Egumen Sf. M-rl Neamțu In litier (Melchisedec 48 M-rl 7 Ist. M-rii Neamț T. 1—137). Documente 249 1582. Octombre. Micotia Pârcălabul de Neamț fiul luî Micotia căpitan de Cetatea Neamț. Ist. M-rii Neamț T. 343 îngropat în pridvorul cel mic în unghiul din fund. 1639. Episcopul Pavel de la Roman cu Letania din M-rea Neamț îngropat în pridvorul cel mare, Ist. M-ril Neemț T. X, 436. 1703 Noembre 14 Mosei Aftanasie Rachitru căpitan de le- fegii de la cetatea Neamț, ctitor mare a Sf. M-ri Neamț a dat moșiile: Cotova, Visoca, Burdujenil (Pelinei) și Crecăuței Ist. M-rel Neamț T. IX 108). îngropat în pridvorul cel dintăl, în gropnica luî s’a pus maî tîrziu Starețu Paisie Velicovschi (Ist. M-riî Neamț T. 1. 87). 1347 Sept. 1. Teorii. Episcopul Hușuluiși a Romanului cu metania din M rea Neamț, ctitor mare, îngropat în pridvorul cel mare. 1769 Februar 15. loanichie Hadîmbu zis și Hasan cu me- tania din M-rea Neamț, fost Episcop de Roman, ctitor mare și Egumen M-rii Neamț, el a înoit Schitu Vovidenia (Slătioru cel vechi) îngropat în pridvorul cel mic; în gropnicul lui s’a pus pe urmă Starețul Timoftel. 1805. Mai 3. Sofronic. Ieroschimonah Arhim. și Stareț în 2 rîndurî a Sf. M-rî Neamț și Secu cu schiturile lor; îngropat în pridvorul cel mic rus Malorosian. 1809 April 4. Doroftei. Ieroschimonah și Arhim. Stareț sf. M-rî Neamț-Secu cu schiturile lor, rus Malorosian, îngropat în pridvorul cel mic. 1810 Noembre 8 Doso-ftei. Calmuțchi (Calmuș) originar de la Cîmpu-lung. Ieroschimonah, Arhim. și Stareț M-riî Nemț-Secu cu schiturile lor, rușii zic că este rus malorosian. Moldovenii zic că este Moldovan Calmuș de la Cîmpu-lung din Bucovina de rpodă îngropat in pridvorul cel mic. 1812 Dechmbre 20. Ion. (lonchift) Ieroschimonah Arhim. și Stareț Sf. M-rl Neamț-Secu cu toate schiturile lor, rus Malo- rosian, îngropat afară lîngă Biserica mare. 1818 Noembre 23. Silvestrul Ieroschim. Arhim. și Stareț sf. M-rî Neamț-Secu de la Chionii din Ungaria îngropat afară lîngă Bis. mare. 1823 Noemb. 23 liarie. Cernischi Ieroschimonah Arhim. și Stareț al Sf. M-rl Neamț-Secu Huțan romanizat din Buco- vina îngropat în biserică în pridvorul cel mie. 1824 Octomb. 4 Dometian. Brașovan Ierosehim. Arhim. 250 Documente și Stareț al Sf, M-rl Neamț-Secu cu toate Schiturile lor. Tran- silvănean din Brașov îngropat în pridvorul cel mic Bis., mare.. 1840 Mai 1. Mardarie. Ieroschim. Arhim. Stareț în două rîndurl Sf. M-ri Neamț-Secu rus malorosian, îngropat în Pridvo- rul cel mic, 1843 August 16. Venedict. (Vasian) Ieroschim. (Arhim.) și Stareț Sf. M-rl Neamț-Secu Țigan din Transilvania romanizat, rușii zic că este rus maloresian. 1853 Ocțomb. 16. Neonil. Buzilă (Hărciag) Cernischi lero- schimandrit și Stareț în trei rîndurl Sf. M-rl Neamț-Secu.... Huțan romanizat din Bucovina uepot Starețului Ilarie. îngropat în pridvorul cei mic. 1856 Mai 29. Naftanail Badrabul Ieroschimandrit și Stareț Sf. M-rl Neamțu Secu... Leah de la Movilău. rușii zic că este- rus malorosian, botezat la UrgoeștI. Mort la Ocia, îngropat în pridvorul cel mic. 1856 Dechembre 11. Iustin. Crivăț! Hăndoca, Arhiereii Edisis Locot. Episcop la Roman, Romîn cu metan ia din M-rea Neamț, îngropat afară lîngă zidul bis. mari, aproape de picio- rul din dreapta. 1861 Mai 21 Sofronie. Miclescu boer Arhiepiscop și Mitro- polit Moldovei și Sucevei, cu metania din M-rea Secu îngropat în M-rea Neamț in pridvorul cel mic. 1861 August 18 Gherasim Miron (Din satul Ciușme) Iero- schimandrit și Stareț Sf. M-rl Neamț-Secu cel întăi stareț ro- mîn moldovan fiul preotului Miron din satul Ciușme, de lîngă Botoșani, îngropat afară lîngă veșmîntărie. N. B. Mitropolitul Sofronie și starețul Gherasim cad vic- tima secularisăril averilor monăstireștl. 1864 Fevr. 23, Marchian Stihi (Folescu) Arhiere u lerapo- lios cu metania din M-rea Neamț, fondatorul școalei Marchian de la Botoșani, îngropat afară lîngă biserica mare aproape -de Susțin. Romîn, fost Egumen la Gorovei și Coșula. 1867 lanuar 19. losif Rășanu boer Arhiereu Evhaion, ro- mîn cu metania din M rea Neamț, îngropat afară la bis. mare lîngă Marhian. 1867 Iulie 19. Nictarie Hermeziu Arhiereii S otiropoleos Locot. Episcop de Roman după Iustin, romîn cu me tania din M-rea Neamț îngropat afară lîngă biserica mare lîngă Rășcanu, 1886 August 14. Calinic Miclescu, boer, nepot lui Sofronie Documente 2511 Miclescu, Mitropolit Moldovei și Sucevei apoi Mitropolit Valahiei și primat al României, Moldovan cu metania din Episcopia de Huși. Rasofor călugăr din M-rea Slatina mort în București, adus la M-rea Neamț, îngropat în pridvorul mic în gropn icul moșului seu Sofronie Miclescu. 1887 Iunie 7. Timoftei lonescu, Ieroschimonah și Stareț Sf. M-rl Neamț-Seeu, Romîn din Basarabia. îngropat în prid- vorul cel mic, în gropnicul episcopului lonichie de la Roman. 1892 August 13. Teodosie Florea (Florescu) leroarhiman- drit și Stareț Sf. M-rl Neamț-Secu, Romîn Moldovan din satul Gîșteștl, îngropat lîngă veșmîntărie aproape de starețu Gherasim. 1889 Septembre 30. Teodorii Badenschi (Leah romanizat) Ieroschimandrit și stareț M-rei Nemț-Secu, Schitian cu metania de la Schitu Pîrvești... Ales stareț contra !așezemintelor mo- nastirești nemțene, îngropat afară lîngă Prosco midia Bis. Sf. Gheorghe. 1900 lanuar 7. Isaia Persician (Arunba) Arhimandrit și Stareț M-rii Neamț-Secu îngropat după cererea lui lîngă Pros- comidia bis. Sf. Ion Bagtlov Isaia, a stărețit înaintea lui Te- odorit. N. B. La începutul M-rii, morțil se îngropări pe la biseri- cile ce erau pe atunci. După ce s’a făcut bis. mare la 1497, morțil s’att strămutat și s’ati îngropat în pridvorul cel mare di- naintea înălțării (Icoanei) zis litier. Toate pridvoarele erau pline de pietre cu epitaf de morți. Cînd s’a pavat biserica mare cu piatră de marmoră la 1883, atunci s’a desființat și toate gropnicile cele vechi, afară de a starețului Paisie. Alte gropnice s’al săpat oasele de după vremuri și u- nele s’au pus la gropniță. Altele saii pus iar în morminte îna- poi. Pietrele cu inscripții pe ele a unor stareți ca Sofronie, Doroftei, Dosoftei, loan, Mardarie, Venedict, și alții s’au pus afară prin ogradă, unele mal aproape de biserică, altele mai depărtate, oasele nu sunt acolo ci suni așezate la gropniță. Cine oare ? cînd oare ? mă va seri și pe mine aici la rînd, precum am scris și eu pe cei dinaintea mea. „Narcis" Să se știe că eri Narcis Crețulescu fiind Nemțan vechiu dintre anii 1840—1905 am apucat o sumedenie de petre prin, pridvoare, le am cetit pe unele pe care le-am putut, pe altele 252 Documente nu, pe unele le-am uitat, iar pe altele cele știute de mine le-am notat aici mai sus, să nu se uite de toți. Starețul Veniamin Nițescu mort la 12 Febriîarin 1904. s’a îngropat la Iași. Singura escepție o face el cu stareții de cînd e Monastirea Neamțu și numele de stareț. Arb. Narcis Crețulescu Dări de seamă A. JBochard. L'evolution de la fortune de Velat 1910, Paris, Iată o lucrare merituoasă, care trebue să intereseze pe toată lumea, pe cei chemați să conducă trebile publice ca și pe oamenii de știință. Chestiunile ce se discută au ca punct de plecare, și capital în discuție c hestia avantajelor și dezavantajelor posedărei și exploatărei de cătră stat, a d< m(rii] de l’Asie Centrale. In elegantei’ Leinwandmappe Preis M. 150. P. Verneuil.—Etoffes Japonaises tissees et brochees. Rudolf Neugebauer und Julius Orendi —Handbuch der orientalischen Teppichkunde. Preis. M. 20. Eugeniu Revent.—Poezii „Din povestea vieții* Vălenii-de- Miinte, Tip. „Neamul Romînesc" 1910 Pr. 1 leu. ORGANUL SOOIETĂȚBl ȘT1INȚ1FICS ȘI LITERARE Domnii abonați sunt cu stăruință rugați să bine vj- iască a plăti abonamentul la timp, de oare ce e singurul mijloc de existență al revistei noastre, sau a plăti ^casa- torului nostru I. Gaorgiscu, atît pe anul curant cît și din urmă. Cheltuelile pentru această revistă,—una din cele mai vechi dințară,—ne silesc a ruga cu Insistență pe toți pentru plata curentă a abonamentului prin mandat postai. Acei care ar avea intenția să nu plătească sînt rugați a înapoia revista chiar de* Ia începutul anului. Administrația ABONAMENTUL: Ediția de lux, 15 Iei pe an, în țară și străinătate. 1 număr 1 leu 25 bani. JEdiția de popularizare, 10 lei, 1 număr 85 bani. Pentru numere vechi, volume din anii trecuți, a se adresa ad-ției. Avem două colecții complecte de la anul I—XX. Toate ziarele și revistele, care reproduc diferite articole din „Arhiva", sînt invitate a nota numele autorului și numele revistei noastre. Iași.—Tip. H. Goldner, str. Gli. MArzesiuNo. 17. o ANUL XXL Septembrie 1910 No. 7. ===o ARHIVA ORGANUL SOCIETĂȚII ȘTIINȚIFICE si LITERARE oooooo DIN I R S 1 oooooo APARE ODATĂ PE LUNĂ • ' S U MAR Pag. Enfrosina Simtonescu. Sofia .Kovalewsky . 257 ElU. Grigorovitza.—Dicționarul Geografic al Bucovi- nei și critica d-lul VI.’Mironescu (sfirșit) . 268 Eugen Revent.—Cîntec.—Cugetare (versuri). . 275 N. A- Bogdan.—O femee detreabă (nuvelă). 276 Ladislau Thot-—Studii Penitenciare 282 Teodor T. Burada.—Teatrul în Moldova (Stagiunea 1865—1866)................................. 290 Arh. Narcis Crețulescu.—Documentele M-rii Neamțu (Noul Neamț din Basarabia, 1429—1593). 297 DĂRI DE SAMĂ Dimitrie G. Longinescu. — L’impot progressif en theorie et en pratique par Eyvdinn A. Seligman. 300 Pentru orice privește redacția și administrația, a se adresa d-lul A. D. Atanasiu, profesor, lași. ABONAMENTUL 10 LEI PE AN 1910 ARHIVA, organul SocietățiT Științifice și Literare din laș Membri și colaboratori în 1910 Președinte : Teodor T. Burada Secretar A. D. Atanasiu. Membri: Gh. Aslan, profesor, publicist. A. D. Atanasiu, profesor la Belle-Arte și Liceul Național A. A. Bădărău, Avocat, f. profesor, f. ministru de justiție. N. A. Bogdan, publicist, funcționar la primăria de lași. Gh. V. Botez-Gordon, publicist, secretar-profesor la școala de arte și meserii. T. T. ^Buradaf publicist, artist, profesor, membru corespondent al Academiei, etc. Dus. Calognomu, publicist. D-na Laur a Constantinescu, profesoară. Arhiereul Narcis Crețulescu, f. starețul mînăstirei Neamț. Dr. Leon C. Gosmovici, profesor universitar. Const. Doboș, publicist. I. Găvănescul, profesor universitar. Gh. Ghibănescu, profesor, publicist, membru corespondent al Academiei. Ilie Ghibănescu, profesor. D. Greceanu, iost ministru de justiție. Vaier iu Hidubei, profesor. Dr. S. Konya, farmacist. D. Longinescu, avocat, publicist. Mihail Lungianu, magistrat. ₛ Dr. George Mileticiu, medicul șef al spitalelor Madona Dudu din Craiova. VI. Mironescu, arhitect, publicist. Gh. Nădejde, profesor, director gimn. Ștefan-cel-Mare, publicist Dr. I. Naum, avocat, fost director al Penitenciarului Focșani. Dr. Th. Nicolau, profesor liceul internat. Dr. G. Pascu, publicist, subdirector la Biblioteca Statului Iași. Dr. D. Pompei, profesor universitar. U. Popovici, judecător. N. Rădulescu-Niger, publicist, București. Eug. Revent, profesor, publicist. Romulus Sevastos, profesor. D-ra Enfrosina Simionescu. G. D. Stahi, pictor, fost director Artelor Frumoase Iași. Dr. M. Strajan, profesor, etc. I. C. Tăzlăoanu, institutor, director Gaton Teodorian, publicist, funcționar. Mihăî Tomida, profesor, director Liceului Internat. Riria Xenopol, publicistă. A. D. Xenopol, profesor universitar, membru al Institutului de Franța, Membru al Academiei Romîne, etc. etc. A. Philippide, profesor la Universitatea din Iași, Membru al Academiei, etc. N. Zaharia, publicist. Membri corespondență. Dr. Ladislau Thot, membru ai mai multor societăți științifice și literare. f\ R HIV Pi MM EIIIEI1TII HK H LITERARE DIN IAȘI o — ... - -------------:—=o Anul XXI No. 7. Septembrie 1910 o- ■ ■■■■ . -=o SOFIA KOVALEWSKY Viața și activitatea celebrez matematiciane Șe mai contestă și astăzi femeei, genialitatea, prejudiciu ce nu poate fi considerat, îneă, ca un anacronism, deși doamna Curie din laboratorul său de savant a spulberat din nou ase- menea păreri tendențioase. Sclipiri de femei geniale însă, care apar în decursul veacurilor șifcare au atras o clipă asupra lor privirile unei întregi lumi de idei, indicaseră de mult irium- ful socialismului umanitar. Și poetesa antică Sapho și înțeleaptă Aspazie, ca și d-na de Stael, Clemence Royer, Georges Sand, Sofia Kovalewsky^ sunt nume cari contează printre celebritățile mondiale ; de ce numai citeva însă? iată o chestie nebuloasă, ce intră mai mult în domeniul cercetărilor științifice și de care noi nu ne vom ocupa. E interesantă de tot biografia Sofiei Kovalewsky, mai ales, că puțini dintre Romînî vor fi știind, că în această fe- mee, ajunsă matematiciană celebră, profesoară la universita- tea din Stockholm, trebue să vedem o conațională, descen- dentă în linie bărbătească din vechia familie Corvin de Hu- niade, care se știe astăzi, după documente autentice, că e de origină romînă. Teoria mediului inaugurată de cătră Taine, ca și acea cu totul opusă a lui Thomas Carlyle par că se împacă de astă dată, ambii factori, acel al mediului ca și al rasei întîl- nindu-se în această nafură escepțională cristalizată în persona- litatea Sofiei Kovalewsky. 258 Eufrosina Simionescu Născută la Moscova în 1852 mica suflare abia intrată în lume a fost primită cu indeferență; cu cîte-va zile înainte pă- rintele său generalul Konkovsky perduse sume fabuloase la clubul englez așa că nimic nu era maî inoportun în acele momente decît venirea unei fetițe, mai ales cînd toți din casă se așteptau la nașterea unui băiat. D-na general Konkovsky era prea mîndră pentru ca să nu regrete fățiș acest eveni- ment neplăcut, care a planat de altfel tot restul vieței asupra Sofiei „Sonia“, cum a fost ea numită totdeauna în cercul in- timilor, chiar atunci, cînd avea cele mai înalte trepte ale glo • riei. Tirziu, cînd singură și-a scris memoriile în mica publi- cație „Souvenirs d’enfance* ne istorisește cu o vădită melan- colie lipsa de iubire ce a resimțit-o în casa părintească, toate privilegiile fiind acordate surorei ei mai mare Ana Vasilievna „Aniuta“, pre care Sonia a iubit-o cu sinceritate, tot așa de mult ca și pe fratele mai mic Eedia, cu care împărtășia în copilărie aceiași soartă ingrată. Prima educație pănă la vrîsta de 7 ani i-a fost făcută de acelaș tipic de creștere obișnuit în aristocrația rusască de cătră bona eî Niania ; mai tîrziî^ o institutoare engleză înde- plini rolul de meditator în familie. Mama se. ocupă puțin de soarta copiilor, locuia într’un apartament cu totul deosebit, nu venea decît rare ori în mijlocul lor, și atunci era prea grăbită, căci petrecerile și relațiunile ei înalte sociale nu-î dă- deau timpul de a sta mult între ei, totuși copiii o adorau și rămîneau adînc impresionați de frumuseța mamei lor și a tua- letelor sale ; „cît despre mine, istorisește cu duioșie Sonia, a- veam pentru mama o profundă admirație, ea îmi părea maî frumoasă și mai încîntătoară decît oricare doamnă pe care o cunoșteam și cu toate acestea ea era rece cu mine în tot- deauna, pentru ce mă iubia ea mai puțin de cît alții x) Fire sensibilă și copilăroasă, d-na Konkovsky era cu mult maî mică de cît bărbatul său, care de altfel pănă la sfîrșitul viețiî a considerat-o ca unul dintre copiiî luî, ea 'singură îl trata cu un respect deosebit nepermițîndu-și nicî macar a in- tra în biuroul lui de lucru înainte de a-1 fi vestit printr’o u- șoară bataîe în ușă. El o iubia cu pasiune și își adora copiii, deși nu se amesteca de loc în educația lor, zicînd adese cu un dispreț aristocratic că aceasta e o afacere de femei. 1) Sophie Kovalewsky, Souvenirs d'enfance p. 56. Sofia Kovalewsky 259 De la 12 ani înainte Sofia nu se mai acomodează cu ve- derile Margaretei Frantsovna, preceptoarea ei, în materie de cunoștinți literare, poezia o atrage, și ne spune ea singură că citirea baladelor lui Jucovsky și a Crestomației lui Filanof au /fost pentru ea o adevărată revelațiune. De atunci ea se în- cearcă să scrie versuri, lucru pe care Margareta Frantsovna îl găsea foarte periculos, orice încercare era pedepsită cu lipi- rea poeziei în spatele copilei, de care apoi o lume întreagă din jurul ei găsea nimerit a-și bate joc, și adesea aceste pri- me închegări literare erau distruse cu multă răutate. Totuși, Sofia reținu în memorie două din primele sale poezii : „Le Bedouin a son chevaB și „Sentiments du pecheur deperles en plongeant dans la mer“, scrise într’o rusă impecabilă și de cari mai tîrziu, zicea ea, că era cu adevărat mîndră. Dar imaginația ei ferbinte avea nevoie de nouă stimu- lente, vrîsta pubertăței cea mai critică cere satisfacerea unei curiozități instinctive. Individul eșit din eul său devine altru- ist, cere iubire și această neliniște sufletească se topește ade- sea în citirea romanelor senzaționale. Momentul cel mai de- licat într’o viață de om, de la care poate să depindă întreaga directivă a vieții de mai tîrziu, n’a fost observat de educato- rii Sofiei Kovalewsky, iată de ce sunt puncte obscure în bio- grafia acestei femei, datorite unui asemenea viciu de educație. Biblioteca familiei îi fu lasată la discreție, căci Sofia adesea în oarele de recreație ce-i erau lăsate spre a le petrece aler- gînd după zborul unui balon copilăresc, știa să se furișeze din sala mare de joc și, aprofundată în citirea cărților nepermise, trăia o lume imaginară și plină de senzații. Unchiului Petru Vasilievitch, fratele mai mare al tatălui său, Sofia îi purta o afecțiune deosebită. De mai multe orî pe an Petru Vasilievitch venea la Palibino, moșia unde familia generalului se retrăgea, să petreacă mai multă vreme, și a- tunci pentru Sofia era o adevărată sărbătoare. Știa că bătrî- nul are să istorisească iarăși lucruri nouă, și ea urmărea cu ochii dilatați de curiozitate toate chestiunile aduse în discuție. Teoriile cele mai abstracte chiar, se forța cu mintea ei de co- pil precoce să le înțeleagă, dar mai ales o pasionau într’un mod excepțional chestiunile de matemateci, pe cari deși Petru Vasilievitch nu le învățase nici odată, totuși această știință îi inspira mult respect. Asupra cîtorva noțiuni pe cari le cule- sese din treacăt făcea diferite reflecții, și de Ia el a auzit So- 260 Eufrosina Simionescu fia pentru prima oară despre pătratul cercului, despre asimp- tote, cunoștinți ce-i înflăcărau imaginația șid inspirau pentru matemateci o venerație profundă. In copilărie adesea se manifestă o predilecție față de a- numite predispoziții, cari determină mai târziu cariera noas- tră. Ceia ce a contribuit însă a-I dezvolta interesul pentru a- ceastă știință e un detaliu curios, pe care doamna Kovalew- sky, îl susține ca fiind un bun presentiment pentru viitorul său încă de pe cînd era copilă. Cînd se mută pentru prima oară la Palibino, trebuia să se repare în întregime casa și pă- reți! fură din nou tapetați. Intîmplînduse să nu ajungă hîrtie de tapet și pentru odaia copiilor, păreți! s’au acoperit cu hîrtie găsite la întîmplare. Lucru curios printre acele foi se aflau unele litografiate după cursurile lu! Ostrogradsky, asupra calculului integral și diferențial, cumpărate în tinereță de cătră tatăl săîi. Ei bine, înaintea zidului misterios, petrecea Sofia oare întregi căutînd să descurce cîteva fraze izolate, și să regăsias- că ordinul în care aceste fol, conținînd cele mai incomprehen- sibile formule de matematecă, se succedau. Această contem- plare, prelungită și zilnică, sfîrși prin a imprima în memoria eî aspectul material al multor din aceste formule, și textul cu toate că atunci neînțeles lăsă o urmă adîncă în crierul ei extraordinar. Mai tîrziîî cînd d-na Kovalewsky luă prima lecție de calcul diferențial cu celebrul profesor din Petersburg Alexan- dru Nicolaevitch Stromnoliubsky el fu mirat de repegiunea cu care îi prindea explicațiile „ca și cînd le-ar fi știut maî dina- inte“ după propria expresie a profesorului înminunat. Intr’a- devăr, în momentul în care Stromnoliubsky își făcea pe tablou explicația, toate acele formule cabalistice, pe care Sofia le e- xaminase cu atîta atenție în copilărie, îi reveneau acum dina- inte, ca și cînd ar fi avut în față același zid tapetat al odăii din casa părinților, iar înțelesul acestor termeni de care pro- fesorul se servea se părea că de mult îi era cunoscut. In singurătatea „Castelului de la Palibino“ cum îi plăcea Anei Vasilievna să numească casa bătrînească, și-a petrecut Sofia aproape întreaga-i tinereță pănă la măritiș. Poetica lo- calitate era un mediu priincios pentru evaluarea unui tempe- perament emotiv. Aici în acest colț retras de sgomotul ora- șului, Aniuta și cu Sofia se găseau în elementul lor. Și e im- posibil a încerca de a duce maî departe firul vieței uneia Sofia Kovalewsky 261 dintre fete, fără de a interveni fatal în istorisire numele ce- leilalte. Dacă amiciția pe care sora mai mare a acordat-o So- liei a fost sau nu un bine pentru sufletul încă în creștere, e un punct greu de decis. Probabil că asemenea influență de- cizivă ar fi fost mai bine dacă în unele părți ar fi lipsit, căci e încă oare-care diferență între două făpturi abia trecute de 18 și 12 ani. Dar admirația pentru această soră mai mare era fără margini, pentru câ autoritatea ei să nu se impue în totul și singura plăcere a Sofiei era să o asculte orbește să-i împărtășască ideile de socialism rafinat, pe care Ana Vasili- evna izbutise a și le apropia din revistele ce cu ajutorul u- nui tînăr medicinist, fiul preutului din sat, și le procurase. O societate cu totul nouă întemeiată pe principii de cosmopoli- tism e o perspectivă într’adevăr seducătoare, atunci, cînd cel ce o dorește, o înțelege. Socialismul e scutul de apărare al femeei pe care natura a creat-o într’o perpetuă dependență, în schimb ea i-a reținut un devotament secular ; învățăturile lui Christ nu s’ar fi întins în omenire, dacă femeia nu i-ar fi cules vorbele-i sfinte pentru ca apoi să le împrăștie în lume^ Astăzi, cînd țările civilizate au adoptat în conducerea statelor asemenea principii esențialminte egalitare, înțelegem de ce Ru- sia clocotește încă, de a vedea triumful unei idei pentru care atîția martiri s’aii jertfit. Dar cu cîteva decenii în urmă, astfel de păreri liberale se considerau ca himerice în impe- riul din orient, spiritul de castă ținea încătușată orice as- pirație democrată, așa că o întreagă furtună s’a deslănțuit a- supra Anei Vasilievna, cînd s’a aflat în casă că ea scrisese la jurnalul socialist „Journal de l’Epoque" al lui Dostoiewsky două novele ; generalul nici nu vroise se audă de o asemenea „crimă“ și avu un acces de cord în seara cînd a aflat-o. Sce- na aceasta impresionă adînc pe Sofia și-șî aducea în totdea- una aminte de asprimea cu care tatăl său dojenise pe Aniuta. Numai mult mai tîrziu putu tînăra fată să se reabiliteze, de atunci însă relațiunile cu Dostoiewsky eraiî puse pe cale. La Petersburg, unde familia Krukovsky avea întinse le- gături de înrudire, l’a cunoscut Sofia pe Dostoiewsky. Aniuta pusese la cale această întîlnire și în mijlocul unei lumi a- mestecale de mătușe bătrîne, de cunoștinți din tinerețe, Dos- toievsky se prezintă în ziua indicată, după primirea imediată a invitației, întrevederea a fost aproape banală, scriitorul rus contrariat că se vedea într’o societate, in care era privit ca o 262 Eufrosina Simionescu stupidă curiozitate, avea aerul mai în totdeauna furios, și res- pundea sacadat trăgîndu-și nervos barba roșie și rară, pe cînd fața îi părea convulsionată. Dostoiewsky suferea de epilepsie, boală nervoasă, ce o contractase în urma unei bătăi pe care o suferise odată fiind în închisoare, totuși autorul operei, „Souvenir de la maison des morts* afirmă că cu totul alta era proveniența ei. Pe cînd se afla în exil, istorisia Teodor Mihailovitcli cu o sinceritate deschisă, veni la el într’o zi un vechiu prietin ; era în sîmbăta Paștelor, spre seară. Vorbiră îndelung și de toate mai ales singurătatea și preocuparea condemnaților pentru săr- bătoare ce o așteptau le dădea răgazul cuvenit. Convorbirea se fixă asupra ateismului, amicul venit fiind un ateii convins.. „E un dumnezeu*, strigă de odată Dostoievsky scos din fire și atunci tocmai clopotele bisericilor sunau oara Invierei. Fu o impresie stranie exercitată asupra poetului rus, „da D-zeîi există*, maî putu zice și căzu în letargie. Se afirmă, că în asemenea momente de criză, nevropații au viziunile cele mai frumoase. Mahomet care susține în Co- ran că a văzut Paradisul poate fi crezut. Accesele de epilepsie sunt o fericire pentru unii suferinzi și Dostoievsky pretindea că nu ar fi cedat un asemenea atac de criză nervoasă pentru, toate fericirile pămintuluî. Ana Vasilievna era încîntată de prietenia poetului rus. In apropierea lui oarele se scurgiau limpezi, adesea în poves- tirea unor subiecte de roman abia schițate de marele literat. Sările de iarnă la Petersburg sunt inspirătoare de creațiuni fantastice și Rubinstein cu talentul săiî de artist le-a imorta- lizat în Romanțele lui rămase celebre. La această dată „mica Sonia* trece printr’o puternică' ‘criză sufletească, ce pare aproape un motiv de roman. E drept că Dostoievsky găsea această fetiță atît de deșteaptă su- perbă și uneori îi arată o atenție deosebită : „Ie genie est une puissance d’aimer qui tend ă la fecondite et â la qreation de la vie. Le genie doit s’eprendre de tout et de tous pour tout comprendre* Măritată cu Valdemar Kovalewsky profesor de paleonto- logie la Universitatea din Moscova, căsătoria n’a fost fericită deoarece între două naturi geniale cu greu s’ar fi putut sta- 1) Guyau, L’art, au poiut de vue sociologique, p. 28. Sofia Kovalewsky 263 bili o înțelegere. Vijeliile familiare n’aîî lipsit. Sofia nud lu- ase pe tînărul student din inclinațiune, așa ceva se părea în- jositor pentru o fată cu pretențium de cultură. In special într’o epocă, cînd în Rusia domnea o vie agitație cu scopul de a reda acestei țări libertatea și dezvoltarea intelectuală, o pornire de un ideal aproape utopic însufleția tinerimea și pentru a-și pu- tea realiza ținta, fete din cele mai bune familii contractau o căsătorie simulată cu oameni ce împărtășiau aceleași vederi. Era într’o âstfel de unire ceva care se ridică deasupra comu- nului, lipsea acea notă de iubire vulgară, care nu caută de cît o satisfacție pur egoistă. Rămînea de ales pe acel ce ar fi consimțit la un asemenea mariaj. Aniuta indică pe un profe- sor tînăr de la Universitate. Eram la Petersburg. Sofia de 17 ani, sora ei și o prietină Ines se prezentară profesorului, în- trebîndu-1 dacă nu ar fi dispus a lua pe una dintre ele, pen- tru ca apoi cu toții plecînd la o universitate elvețiană sau germană să le lese și fiecare să-și reea de comun acord liber- tatea. Profesorul știu imediat cu cine avea de a face, aseme- nea combinațiuni fiind cunoscute în societatea așa zisă cultă din Rusia, le refuză cu un gest delicat, și 15 ani în urmă, cînd d-na Kovalewsky, în apogeul celebrității sale îl întîni jntr’unul din saloanele aristocrației din Petersburg, făcură mult haz împreună de acest comic episod. Cu toate acestea ' planul le reuși, căci tînărul Valdemar Kovalewsky acceptă de a lua în căsătorie pe Sofia, plecînd aproape imediat la Hei- delberg. Aniuta se retrase la Paris, iar soții Kovalewsky fă- cură în vara aceluiași an o călătorie la Londra. In jurnalul său celebra romancieră George Eliot trece următoarea notiță sub data de 5 Octombrie 1869 : „Duminică am primit vizita unei părechî ruse interesantă, domnul și doamna Kovalewsky, ea o ființă încîntătoare și modestă, atrăgătoare prin maniera și vorbă, studiază matematicele la Heidelberg grație unei în- voiri speciale obținută prin ajutorul lui Kirchhof x); el un om plăcut și inteligent cu totul dedat geologiei se duse la Viena unde speră să rămîie șase luni, după ce îșî va fi lăsat soția la Heidelberg” ¹ ²). De altfel cam acelaș portret ni-1 dă și doamna Anne Charlotte Leffler duchesse de Cafanello, sora decanului uni- versitar din Stockholm Mittag Leffler, prin protecția căruia Sofia a putut obținea o catedră de universitate în capitala 1) Kirchhof, profesor la Universitatea din Kdnigsberg’. 2) Sophie Kovalewsky. Souvenirs. p. 187. 264 Eufrosina Simionescu Suediei: „Un profil serios și bine definit, părul castaniu închis, prins cu neglijență întro coadă, o talie subțire, dar în dispro- porție cu un cap monumental. Gura îi era mare, cu o trăsătură neregulată dar expresivă, buzele tari și pline de viață, mînele mici, fine ca ale unui copil, puțin diformate din vine prea pronunțate. Dar ochii ! Eî dădeau acestei fizionomii caracte- rul de o superioară Inteligență, așa de izbitoare pentru orî cine. De culoare nedecisă, schimbînd de la gri la verde sau brun, mari, scînteîetori, priveau cu o intensitate care părea că pătrunde pănă în fundul sufletului“ ¹) De la Heidelberg d-na Kowalevsky trece la Berlin pen- tru a-șî continua studiile cu profesorul Weierstrass. Timp de patru ani după 1870 ea lucră în particular sub direcția ma- relui matematician, Universitatea din Berlin fiind pe atunci închisă pentru femei. Influența a fost absolută, lucrările știin- țifice ale d-neî Kovalewsky nu erau de cît dezvoltarea mai de- parte a principiilor maestrului, întocmai ca și filozoful Fichte, care din principiile ultime ale filozofiei lui Kant construi sis- temul său idealist. In 1874 ea obține titlul de doctor la Uni- versitatea din Gottingen, în urma a două dizertațiuni scrise sub conducerea lui Weierstrass. Cea dintâi „Teoria equațiu- nilor cu diferențe parțiale^' îi servi de teză și o dispensă de examenul oral. Valoarea lucrărilor era reală, pentru ca o dis- cuțiune asupra lor să nu fie de prisos. In urma acestui imens succes, d-na Kovalewsky se în- toarce în Rusia. Valdemar după susținerea tezei de doctorat la lena obținu catedra de geologie la Universitatea din Mos- cova. Sofia era fericită, cu atît mai mult că o fetiță gingașă venise să arunce o rază de fericire luminoasă pe viața celor doi savanți. Speculațiunî financiare însă rău întreprinse adu- seră numai de cît ruina familiei Kovalewsky, Valdemar muri curînd și Sofiia zdrobită, acceptă propunerea profesorului Mittag Leffler, cu care făcuse cunoștință în 1876 la Petersburg de a merge în Suedia, unde i se deschidea posibilitatea unui loc de „privat docenU la universitate. Lucrurile însă nu pu- tură merge atît de ușor, chestiunea emancipăreî femeilor era cu totul la început și Mittag Leffler se mulțumi a-i putea ob- ținea de odată învoirea unui curs universitar „privatissima“. Dar cînd" auditorul tînărului profesor universitar modesta So- fia Kovalewsky, înțelese că are înainte o mentalitate prodi- 1) Sopliie Kovalewsky, ibidem, p. 225, sq. Sofia Kovalewsky 265 •gioasă, locul de profesor universitar pe un period de 5 ani li fu oficial concedat. La telegrama trimeasă de Mittag Leffler d-neî Kovalewsky, care se afla la Berlin pentru a-și prepara cursurile în perspectivă împreună cu Weierstrass asupra „Te- oriei funcțiunilor abeliene“, Sofia răspunse printr’un bilet. Berlin, 1 Iulie 1884. ......... N’am nevoe de a vă spune cîtă bucurie îmi aduce telegrama d-voastră. Acuma pot să vă mărturisesc că pănă în ultimul moment n’am crezut cu siguranță că lucrul se va face ; mă temeam ca să nu intervie dificultăți neprevăzute, cum se întîmplă așa de adesea în viață, și planurile noastre să nu se risipească. Sunt convinsă, că datorită d-voastră, per- severenței și energiei d-voastră am putut să ne ajungem sco- pul. Ceia ce doresc acum din toată inima, e de a avea tăria și talentul trebuitor pentru a îndeplini îndatorirea mea, și a vă seconda într’un mod demn. Acuma pot spera în viitor și voiu fi fericită de a lucra cu d-voastră“... ]). După mai multe oscilațiunî între Berlin și Stockholm, doamna Kovalewsky se retrage la Paris ; acolo văzu pe Poin- care și alțî matematician! celebri, cari îi infiltrară dorința de a concura pentru premiul Bordin, ce ar fi putut să-î aducă renumele unei mari celebrități. Totuși caracterul acesta expan- siv, cari in momente de entuziasm științific se concentră a- supra celor mai grele chestiuni, nu putea să se fixeze intr’un loc, călătoriile acestei femei sunt nenumărate și adesea făcute cu o amărăciune crescîndă, pănă la cea din urmă, care a pre- cedat moartea ei prematură. Așa era ea, de o escesivă nervositate, veșnic nemulțumită, mulțumindu-se totuși cu cît mai puțin, preocupată mereu de cele maî complicate probleme de matematică, avînd mai tot- deauna un scop de realizat și atunci era mai descurajată, cînd totul era atins, căci între ceia ce gîndea și realitate nu era mai nici odată potrivire perfectă. Cu toate acestea n’avea ni- mic din aerul unei pedante, era poate maî modestă de cît i-ar fi permis-o situația eî, deși în realitate delicateța excesivă și prietenia ce le arăta uneori erau maî degrabă o aparență. In 1888 Sofia se prezentă pentru premiul Bordin cu o lucrare genială. Subiectul propus de Academia din Paris era : „Perfectionner en un point important la theorie du mouve- 1) S. K. Souvenirs p. 232. 266 Eufrosina Simionescu meni d’un corp solide'¹; într’o ședință solemnă la Academie,, în prezența celor maî iluștri savanți ea primi în persoană premiul, distincține rîvnită de cele maî selecte inteligențî din elita intelectuală a timpului. Momentul era suprem. D-na So- fia Kovalewsky era obiectul unui entuziasm general în Paris unde ori ce triumf e maî îmbătător de cit orî unde. Viața îî dăduse ce dorise, geniul său era acum recunoscut. Dar în- tr’o asemenea natură particulară, fericirea, miragiu amețitor ce mereu te amețește fără de a o atinge vre-odată, nu putea să se grafeze decît un minut. Probabil că cunoștința cu Frithiof Nansen, în timpul uneî vizite, ce acesta o făcuse puțin maî înainte la Stockholm îî lăsase o amintire neștearsă și tris- tă, și adese orî Sofia mărturisea că ar fi schimbat întreaga sa celebritate care și o cîștigase, toată gloria ce inteligența i-o dăduse pentru soarta unei femeî de rînd iubită și fericită. Moartea Aniutei mări încă și maî mult drama vieței eî intime. Părea că sufletul i se rătăcise ; lunile petrecute la Stockholm i se păreau un lung exil, abia ajunse și se gîndia din nou să plece, întreaga eî ființă aproape se dedublase, ca femeie suferise prea mult pentru ca să nu piardă ori ce punct de sprijin în conducerea eî. Pentru cei care o întîlniră în ultimile zile din 1891, ea nu mai era Sofia Kovalewsky de altă dată. Slabă, îmbătrî- nită, cu fața filiată, oboseala emoțiilor sufletești lăsase urme adîncî. O funestă călătorie la Nisa și pe coasta de Azur, îî a- duse la sosirea în Stockholm o inflamație pulmonară agra- vată cu o scleroză ereditară. Totuși pănă în ultimul moment cînd boala o copleși, îșî ținu cursurile și discută cu Mittag Leffler noul rector al universiiățeî, cîteva proiecte asupra u- nor cercetări științifice. Avea chiar schițat planul uneî im- portante lucrări de matematică, care ar fi fost opera cea maî însemnată din toată activitatea ei. In literatură de asemenea d-na Kovalewsky are o acti- vitate apreciată, căcî în afară de autobiografia sa scrisă întăî în limba suedeză sub titlul de : Les soeurs Rafewsky și tra- dusă apoî în franțuzește : Souvenirs d'enfance, ea maî scrise Vae Victis, roman în care descria vieța eî de suferință și în care ea era învinsă, căci toată afecțiunea sa era pentru ceî învinși în uriașa luptă a existenței. Cîteva articole apărute în lim- ba rusă în jurnalul Le Messager dib Nord, romanul suedez Vera Vorantzof și unul noii în perspectivă complectează actL Sofia Kovalewsky 267 vitalea el literară, căci în viața Sofiei Kovalewsky predomină mai mult nota idealistă. Sufletul eî învia totul. Problema ar- moniei universale o preocupa necontenit; ea n’a fost nici odată matematicul hursuz, refractar oricărei veleități de desfășurare sufletească. „Poezia, fantazia cea maî înaltă în limitele nu a bunului simț comun, dar al simțului drept și al analogiei u- niversale* ]), îi era prietină din copilărie. Seara de Luni, 9 Fevruarie îi aducea sfîrșitul, în cursul zilei de desesperarea omului care vede că se mîntue spuse singură : „Simt că în mine se întîmplă o schimbare". Agonia începu, și mica fetiță „Fufi" cînd intra în odaie în inconștienta eî primia ultima privire duioasă a mamei iu- bite, care se sfîrșia pe veșnicie. Cine știe dacă în acele mo- mente, cînd sufletul i se eterniză, o voace iubită, o mînă de- licată și scumpă pe fruntea eî înflăcărată nu i-ar fi adus o con- solare ? Singură într’o țară străină, departe de Rusia, care re- cunoscătoare îî dăduse locul de membru corespondent al A- cademiei din Petersburg, cu inima îngrozită de clipa ce tre- bue să urmeze, cînd omul aruncă veșmîntul existenței pămîn- teștî, astfel trebuia să se sfîrșască viața acestei femeî gigante. Pentru amiciî și admiratorii ei, moartea aceasta aproape ne- așteptată fu teribilă, căci e sfîșietor de dureros, cînd maî vezî ființa iubită, ca apoî s’o lașî pentru vecie în răceala mor- mîntului distrugător. In literatura romînă există un pasaj ]), pe care în sim- plitatea luî îl cred de un efect tot atît de puternic ca vesti- tul monolog al lui Hamlet. Neagoe Basarab stînd în fața unul schelet, filozofează asupra neantului acesteî vieți „Unde este acum frumuseța obrazului ? Iată s’au negrit.—Unde este rumeneala feței și buzele cele roșii? lată s’aîi veștejit.—Unde este clipeala ochilor și vederile lor ? Iată aii căzut.—Unde sunt grumazii cei netezi ? Iată s’au frînt.... Unde sunt hainele cele scumpe? Iată s’au pierdut.... Unde este veselia și desmierdă- ciunile tinerețelor ? Iată aii. trecut.—Unde sunt părerile și ră- tăcirile omenești? Iată se făcură țărînă, că țărînă aiî fost". Dar......... a contesta astăzi genealitatea femeei, e un ade- vărat anacronism, viitorul ne rezervă, de sigur, surprize și maî capricioase : Natura non agit per saltus. iași, 1910. Eufrosina Simionescu. 1) Guyau. L’art au point de vue sociologique. 1) Pili: «învățăturile lui Neagoe Basarab cătră fiul său Teodosie». dicționarul geografic al Bucovinei și critica d-lui VI. Mironescu (sfîrșit) La comuna Rohozna criticul dorește să fie adăugat după cuvintele inele „menționat pentru prima oară“ un suplement de dată istorică găsită de D-sa în prot. imp. Tot așa ceva mi -se cere și la corn. Romanești și la corn. Rușii Moldavița. La „corn. Revna d 1 Mironescu mă dojeneșfe că am zis* Proegumenul Isaia a zidit o biserică de lemn și are dreptate, căci ori cît de căutată cu luminarea este această greșală, dar e greșală. Zidită putea să fie temelie și de sigur că așa va fi fost, pe cînd restul a fost clădit, firește nefiind de lemn,—dar d-1 Mironescu vroia altă ceva, adică să demonstreze cît de a- dînc cunoscător este dînsul în materie de termini vechi, căci )ată ce zice: „D-1 Grigorovitza ca autor al unui dicționar rus- romîn ar trebui să știe că mînăstirile de lemn nu se zidesc, ci se durează ( ! )“. Așa observație critică de sigur că trebue să prindă, ba să te pună chiar pe gînduri. Mi se impută apoi numirile Săcălușul, Săcălincea, Săs- cioara și Saromnișca ca lipsind din dicționar. Negreșit că dacă aceste numiri se vor dovedi că există și nu sunt nu- mai niște elemente de indicare curat locală de dată nouă, se vor avea în vedere la revizuirea texlului dicționarului des- tinat a forma ediția a doua. D-1 Mironescu și a asigurat în ori ce caz un merit, că ne a arătat, deși cu oare-care rezervă misterioasă, izvorul de unde a cules atitea date ce lipsesc dic- ționarului meu, adică faimoasele prot. imp. și fie sigur că vom căuta și noi a ne apropia ce acest oracol,—orî cît de inac- cesibil ar fi el pentru alțî muritori,—dacă nu pentru altceva, dar numai ca să vedem și noi cum stau lucrurile cu acele a- dause ce mi se cer la dicționar. Persoana de încredere la care m’am adresat cu o listă de verificări a și început a-mi co- munica cîteva rezultate de control în privința datelor în ches- tie. Pentru moment ajungă a’î spune d-lui Mironescu că ceea ce a relatat mai sus cu privire la comuna Rohozna, adică că acest nume e menționat pentru prima oară în anul 1420. într'un uric din 8 August. cînd Alex. cel Bun dăruește episco- piei Rădăuților un fînaț de 25 fălci și o crîșmă. etc. etc. este Dicț. geogr. al Bucov. și critica d-luî VI. Mironescu 269 luat din domeniul fantaziei d-sale, căci nici un cuvînt din toate aceste date aduse cu atîta aparență de precisiune (pe lîngă cele 25 fălci se maî vorbește și de 1513 stînjenî : nu se găsește pomenit în acele prot. imperiale de care abusează d-1 critic în mod atit de larg, indicînd chiar și numerile proto- coalelor (241 și 242). La comunele St. Ilie și St. Onufrei d-1 Mironescu îmi tace proces că de ce nu am scris aceste numiri pe întregul, adică Sînt Ilie și Sînt Onufrei. Fiindcă eu am zis la istori- cul primei din aceste localități, „mănăstire întemeiată, pe cît se crede, de Ștefan cel Mare* ,—ceea ce menționează și cartea d-lui Verenca, de care m’am servit, avînd cea mai conștiin- cioasă colecție de date istorice referitoare la localitățile vechi ale Bucovinei—d-1 Mironescu, cu agerimea (ca să nu spun altă- ceva) sa de critic neobosit, mă face întăi plagiator de texte streine (!) și se năpustește apoi asupra lui Verenca, făcîndu-1 și pe ei necunoscător de chestie și ne trimete pe amîndoi la pa- rohul comunei, ca să ne arăte inscripția de pe păretele bise- ricei, în care se zice că Ștefan Voevod fiul luî Bogdan a zi- dit acest templu (oare așa să glăsuiască inscripția???). D-1 Mironescu fiind de loc din Șiret, deci nu departe de localita- tea cu biserica în chestie, va fî fost de sigur pe acolo. Ne vom duce însă și noi pe acolo, dacă nu pentru altă ceva, dar nu- mai așa ca să vedem inscripția slavonă de la 1479, în care se vorbește de templul luî Ștefan. La muntele Smidovaticzd d-1 Mironescu se întrece ca isto- ric mai legendar încă decît e legenda despre cele două sute- rane ce s’ar fi aflat într’o vreme pe acolo, și care aii dat re- pos. folclorist Marian Florian tema pentru brodirea unei po- vești populare. D-1 Mironescu, iubitor de povești, clădește pe aceste povești un edificiu întreg de date, care dacă nu se stin- gea luminarea lui Andrei Furcă,țăranul ce cercase să se bage în una din acele găurî, era să devie un monument isto- ric, căci se vorbește de Daci, de lăzi cu bani făcute din dulapuri ( ! ) groase, cioplite din topor, prinse cu cuie de brad și cu scînduri albastre,—aidoma ca și cum criticul le ar fi vă- zut cu ochii. Și toate aceste fantezii pretinde d-1 Mironescu că trebuiau puse în dicționar, dacă era să fie un uvragiu serios. Nu, domnule critic ; eii aveam numaî cît îndatorirea să scriu un dicționar geografic, nu o colecție de basmurî și povești. Fără îndoială că criticul dicționarului meu, odată por- nit pe calea explorațiunilor istorice, așa cum le înțelege el,, s’a ocupat cu nesaț de localitatea și mănăstirea Sucevița, unde datele istorice aduse de mine nu puteau să-1 mulțămească, cînd mulțimea legendelor și tradițiilor ce s’au brodit în ju- rul acestui sfînt locaș, este atît de însemnată. Sunt chiar lu- cruri frumoase între aceste tradițiunî, dovadă că m’am simțit și eii însumi să mă ocup într’o vreme de ele, însă la alt loc (Vezi volumul meii de istorii moldovenești „De la hotare“ cu bucata finală „Povestea uneî Icoane¹). Așa amestecat cu ele- 270 Em. Grigorovitza mente legendare, cum îl dorește criticul și istoricul mănăstire! Sucevița, nu’mi era permis să’l aduc și greu va convinge pe cineva că bine ar fi fost să se scrie cum glăsuește textul criticei. Dar pentru ca să isprăvim odată cu acest capitol de în- vinuiri periodice ale ddui Mironescu, să’mi dea voe d-lui a’l întreba la rîndul meu, și cred că întrebarea mea este îndrep- tățită, cînd prin aducerea atîtor detalii legendare și tradițio- nale caută să releveze mereu pretinsele lipsuri ale dicționaru- lui meu,—a’l întreba un singur lucru. Pentru ce nu indică d-1 Mironescu izvorul din care a cules, să spunem bunăoară, tradițiunile mănăstire! Sucevița ? Poate pentru ca să creadă lumea și mai mult în hărnicia și istețimea d-sale individuală? Pentru ce nu spune d 1 Mironescu adevărul, că a luat întreg acest material din scrierile părintelui Dimitrie Dan ? Oare cinstit este acest procedeu? Și cu lucruri copiate de la alții și date născocite pe sama prot. imp. face critică? Suhardul mare (munte), ar fi lipsind, după părerea cri- ticului, în dicționar. Cunosc,—și asta din cercetări la fața lo- cului,—că există un Suhard și un SuharzeL Termenul de Mare nu l-am auzit. „Casă scriu apoi numele Suhoverha așa cum dorește criticul adică Suhoverca^ ar fi samă dedau fan- taziilor d-sale, cari apar aci cu atît mal extravagante, cind dînsul de sigur știe ce însamnă rădăcina acestei numiri slave și ar fi ridicol sa ne ocupăm a romaniza cu sila un cuvînt ce prezintă elementele origine! sale atît de netăgăduite. între- băm însă și ce ar putea să ne folosească asemene apucă- turi șoviniste? D-1 Mironescu știe. La numirile Tatarașî, deal, și Tatarca, munte, lipsesc tra- dițiile. Intru cît știrbește lipsa tradiției localităței din urmă poate înțelege oricine, cînd va auzi despre ce este vorba. Iată povestea pe care pretinde criticul, d-1 Mironescu, că trebuia să o aduc în dicționarul meii, pentru a satisface pe deplin meni- rea acestei publicațiun! ; o dau textual și las publicul să judece : „Tradiția spune că Hanul Tătarilor cărei venise în Buco- vina cu cetele sale să prade, fu bătut și apo prins și adus la un locuitor foarte voinic de munte, numit Moroșan, căruia cerînd Hanu ca să-și astîmpere setea, acesta îi dădu moare de curechi (varză) să bea dintr’un poloboc ce-1 avea în tinda ca- sei. și Hanul de voe de nevoe aplecîndu-se să bea cu deasila, Moroșanu îl apucă de picioare, îl ridică în sus și’l cufundă cu capul în moare ; după ce îl ținu astfel un moment, resturnă polobocul șî îl slobozi cu Han cu tot de pe munte unde se a- fla casa locuitorului și astfel Hanul, slobozit la vale a ajuns zdrobit cu poloboc cu tot. In amintirea acestei întîmplărî s’a dat numele acestui munte „Tatarca“, iar valea unde a ajuns polobocul „Valea-Tatarcei“. Polobocul cu moarea de varză al lu! badea Moroșan ne aduce aminte, fiind că imediat după această minunată tradiție urmează o imputare cu privire Ja mănăstirea Horecea, ne a- Dicț. geogr. al Bucov. și critica d-lui VI. Mironescu 271 duce involuntar aminte de povestea d-lui Mironescu cu fai- moasa nuia, ce a servit împăratului rusesc pentru a se apara de cînî. Nuiaua se păstrează, după spusele d-lui critic, și as- tăzi încă. Nu ni se spune însă, dacă polobocul lui Moroșan mai există. Vezi d-le Mironescu, că datele D-tale sunt incom- plecte pănă și la tradiții. Cam așa procedezi D-ta și la ches- tii de natură reală de tot. îmi spui că în dicționarul meii ar fi lipsind numirea Trebici (?), care ar fi stînd în legătură cu un fînaț primit în dar de cătră mănăstirea Horecea, dar nu se știe de cine, „donatorul nefiind mcmit in protoc. imp. No. .205 “ Care va să zică nici protoc. imp. acest izvor nesecat cu care tot cauți a intrigi dicționarul meii, nu indică pe fericitul donator? Atunci ce yrai de la mine? Eu nu’l cunosc pe a- cest donator și nici că am auzit de fînațul său Trebiș, D-ta de asemenea nu-1 cunoști, protoc. imperiale nu-I cunoaște de așișdere, ce vrai dar să facem, d-le critic? Mă mir atît, că nu ne-aî dat dimensiunile fînațului, ca la acel pomenit la numi- rea Rohozna. Căci dacă al putut inventa pe sama protoc. imp. 25 fălci și 1430 de stînjini, ce mare lucru era să inven- tezi și un nume pentru donator și dicționarul meii era distrus. La comuna Tereblecea lipsește, după arătarea criticului, legenda relativă la o pretinsă culme ce ar purta numele de „Cetatea Tatarilor“. Aci dl. Mironescu îmi face plăcerea a indica că această legendă se află în colecția de tradițiuni de S. FI. Marian. Foarte bine : Așa îl mai înțeleg pe critic, Numai nu înțeleg insinuarea D-sale arbitrară, cum că legenda aceasta să o adaog numai de cît la rîndul 62 al textului din dicționar, adică, să fur dintr’o carte existentă, ba încă, dacă nu mă înșel, publicată de Academia Romînă, să fur pe rînd toate legen- dele adunate de reposatul folclorist, bucovinean și să’ml îngroș volumul meu. Nu, domnule critic, acest lucru nu mi-a trecut macar prin cap și dă-mi voe să pronunț convingerea mea, că dacă urmam povața D-tale și procedam atît de ușuratec cu pro- prietatea literară a altora tot D-ta crai să te legi cel d’intăi de mine pentru a’ți înpăna falnica d-tale critică. La comuna Tereblecea mai lipsește,—fapt îngrozitor,— în dicționarul geografic, indicarea cabinetului de lectură și a localului de păstrare de curînd înființate, iar un pretins munte numit „Tocilele* ar fi lipsind cu totul în nomenclatura dicți- onarului, de unde și observația pe ton poroncitor : „Să se a- dauge ; se află pe țermul drept al părăului Solea. Bravo*. Ce minunat știe să se exprime romînește criticul meu, se vede de altfel din pasagiul ce urmează imediat la cuvîntul Vama, care negreșit că avea nevoe de o complectare din partea sa- vantului domn Mironescu. Să reproducem textual. „Locuitorii din Vama se răzvrătiră în mai multe rîndurl în contra stăpînirei mănăstirei Moldovița, fiind că conformli- ricelor vechi domnești fură tratați ca robi și siliți să lucreze neîncetat mănăstirei și altor proprietăți mari. Deci locuitorii 272 Em. Grigorovitza cuprinși de furia și amărăciunea atîtor munci, se împotriviră’ de a mai lucra și a maî plăti mănăstirei nici ceia ce i se cu- vinea, iar o parte din eî părăsiră locul, fie din cauza asuprireî birurilor și muncilor, fie din cauza năvălire! Turcilor și Tă- tarilor, din care cauză locuitori! se înpuținară. Pentru face- rea muncii necesară pe moșiile mănăstirei, fură aduși locui- tori liberi din alte părți și stabiliți aci, regulîndu-li-se cuan- tumul muncii și plățeî, care era maî ușoară de cît cea a lo- cuitorilor băștinași. Acești din urmă văzînd nedreptatea, se revoltară îarășî și astfel se născură multe procese între egu- menul mănăstirei și locuitorii Vămenî, pănă cînd Const. Nic.. Mavrocordat Vodă, prin uricul din 12 Ianuarie 1742, porunci ca fiecare locuitor sau va lucra 12 zile pe an și va da zeciu- ială din toate fructele pămîntuluî său, sau va plăti cîte 2 lei moldovenești de casă plus zeciuială drept bir“. La monumentul tătăresc de lîngă tîrgul Vama, d. Miro- nescu repetă istoricul monumentului, ca și cum ar lipsi în dic- ționar și’mî observă, pentru ce nu am numit monumentul „Stîl- pul luî Vodă". Apoi inventează existența uneî numiri, „Valcău“ menită a înlocui Fălcăul, indicat în dicționar la locul său. Criticul pretinde că locuitori! din împrejurime ar fi pronun- țînd cuvîntul „Văicări" după o analogie rezultată din denu- mirea familiară Falean. La ce fantezii recurge d. Mironescu pentru a’șî susținea născocirile sale. Pentru a face însă din aceste aserțiuni monument adevărat, criticul ne mai spune —așa de la sine, că cu ocazia clădireî fabriceî de ciment, s’au aflat la tăierea unor copaci, sub rădăcini, urmele unui zid, în care era o peatra cu inscripția pe care sta scris că acolo a fost un sat al Dacilor “. De la Vălcău (așa glăsuește textual colo- sala destăinuirea d-lui Mironescu) aveau Dacii un drum care ducea pe apa Sucevei în sus, pănă la Obărșia acesteia și de a- icea apoi peste plaiul Moldovei și peste Sucina (?) la Maramu- reș în Ardeal. Nici vestitele tabele ale luî Peutinger nu cu- prind așa preciziune pentru date vechi geografice, n’am ce zice. Așa cunoștință radicală a Bucovinei nu o are nimeni, mărturisesc și eu, maî ales că aci nu ma! e vorbă de prot imperiale și nic! de șematismul mult cuprinzător al Consis- toriuluî bucovinean, ci de cercetări individuale secrete. Și acum,—bucură-te domnule critic, și te întinde la în- tregiri și compleclărî, căci a! deplină dreptate Vatra Moldo- vițeî, mănăstire, lipsește din dicționarul meu. Nu știu singur, prin ce împrejurare, dar lipsește și o declar eu însumi cu du- rere, nădăjduind că nu voi fi învinovățit ca la mistificarea numelui Dragoiiî cu cel a] voevoduluî Dragoș, cum că din ne- știință aș! fi omis existența mănăstirei în chestiune. La o a doua ediție a dicționarului, mănăstirea Vatra Moldovițeî nu va lipsi de sigur, doar atît că lista moșiilor ce aparțineau acesteî mănăs- tiri vechi va fi scurtată,—întocmai cum era în partea perdută a manuscriptului meii—dat fiind că pomelnicul nesf rșit pe care Dicț. geogr. al Bucov. și critica d-lui VI. Mironescu 27$ ni’J aduce d-1 Mironescu cu extrema sa hărnicie și în vederea demonstrării lipsurilor dicționarului este mai mult confus de cit lămuritor. Munții Văzul Mare și Văzul Mic, pe care îmi cere d-1 critic ca să’! pun în dicționar, viețuesc numai în fantesia d-sale. Nu există asemenea numiri, oricît de mult mi-ar plă- cea și mie să le auz locul adevăratelor numiri, pe care le-am indicat la locul respectiv și de cari d-1 Mironescu nici nu po- menește. Acești munți se chiamă Veșii Velichn si Veșii Ma- ică și d-1 Mironescu o știe asta, căci dacă n’ar fi așa desigur că nu omitea prilejul să mă contrazică. Dar așa numai, ca să’și pună piperul d-sale special peste cele spuse de alții. Am umblat mult prin regiunile muntoase din partea locului, și am constatat privitor la numirile acestor doi munți un lucru curios. Populația huțănească de la tîrgușorul Seletinului în sus, precum și cea din valea lungă a Brodinei, al cărei fund îl formează masivul pomeniților doi munți, nu știe absolut romînește și departe dar insinuarea că ei ar fi putut să ro- manizeze aceste denumiri din Veșii în Văzul, Dar se prezintă altă nostimadă în faptul că nici aceste denumiri, așa cum ni le dă harta Marelui Stat Major Austriac, nu sunt adevărate fiind că ori cine cunoaște puțin idiomul slav vorbit de Hu- țenii Carpaților din Bucovina (despre cari am publicat și eu în Revista Nouă din 1901) înțelege că numele Vești nu ex- primă de cît un comparativ de la Vesochii (înalt), iar partea a doua a denumire! Veliliii (care însamnă pe romînește înalt) ar da ca înțeles total pe limba ruteană înțelesul de Mai înalt Cel Mare, ceea ce* ar constitui un pleonasm inadmisibil chiar în concepția rudimentară a populației. Călăuza de care m’am servit în excursia mea prin ace! munți, un Huțan bă- trîn și mult umblat, nu cunoaște acești do! munți de cît sub numele de Velichi Veji și Male Veji, numiri ce se găsesc în adevăr și în hărțile vechi ale munților bucovineni. Veji în- seamnă în limba slavă mai veche turnuri și cuvîntul după formă fiind pus la plural (căci singularul e Veja), va fi fost utilizat dintr’o vreme pentru denumirea ambelor piscuri (Ve- șiî Velichii și Veșii Malei) și mai târziu abia aii primit bi- furcațiunea de Mare și Mic, pluralul ca denumire a rămas însă și, probă că termini! acești sînt de origine mai veche, ne dă faptul că substantivul apare precedat de adjectivul Ve- lichi și Male, nu invers, cum obicinuește dialectul slav de eră mai nouă. Și să se noteze, că din denumirea veche și (pe cît cred) singură exactă, maî lesne s’ar fi putut scoate un Va- zul, cum i-a plăcut a’l formula d-lui Mironescu, dar din fe- ricire, romanizarea elementului huțănesc din Carpații Bucovi- nei (precum am arătat în mencionatul meii studiu asupra aces- tui popor) este lucru greu, dat fiind faptul origine! mongolice a străbunilor săi Uțî (Pecenegi) pe de o parte și influența Arhiva 2 274 Em. Grigorovitza slavă covîrșitoare pe de altă parte, mai ales de cînd cu invazia perpetuă a muncitorilor de pădure din Galiția. Și acum după ce îmi mai reproșază lipsa tradițiunilor locale la localitățile Vijnița și Voloca despre care criti- cul observă că ar li fost odinioară mănăstiri, apoi la istori- cul sat Volovăț și la mănăstirea veche Voroneț, unde găsești date prea puțin întinse, dl. Mironescu înșiră ca ecou tinguios încă o duzină de pîrăiașe și delușoare, cari nu sunt în dic- ționar, precum : Zimineul, Plăiuțul, Mlaca, Fătăciuni, Deluțu, Părăul Leonticenilor, Baimacul, Arșicioara, Părăul Rău, De- metrița, Poleucuța, Cușba, Scorbura Ciolotei, Gruiul Porcului și Rusu, dl. Mironescu trece la adevăratul scop al criticei sale, mi se pare, al unicului chiar, și se arunca asupra unei teme cu totul independentă de această critică, dar foarte ademeni- toare pentru nemărginita sa ambiție de a poza ca savant. De astă dată dl. Mironescu nu se mărginește numai a-și arata talentul său de istoric-geograf cunoscător mai ales în ale bas- melor și tradițiilor, ci se hazardează la filologie și cearcă a explica într’un număr special al Arhivei originea numirilor geografice din Bucovina. Deși mă pricep puțin în această știință, cunoscînd idio- mul slav din Bucovina cu nuanțele sale curioase, nu m’am în- cumetat totuși a încerca o asemenea lucrare și nici nu voiu fi acela care să ațiu d-lui Mironescu calea spre acest nou teren de explorări științifice Dar un lucru îmi voiri permite a face și anume să întreb pe dl. Mironescu în toată sinceritatea, pen- tru ce d lui,—care știa prea bine, precum o știau și mulți alții, despre lucrarea cu care eram însărcinat,—nu a oferit prinosul său de cercetări asupra Bucovinei dacă nu mie personal, a- tunci direct societăței geografice romîne, care de sigur ar fi găsit mijlocul de a utilisa cele relatate de dl. Mironescu și, dacă se găsiciu exacte si buna ar fi destinat și fonduri a plăti munca d-sale paralelă? Pentru ce dl. Mironescu a preferit să aștepte mai întăi apariția lucrării, pentru a veni apoi în ur- mă și a’mi oferi spre cumpărare adaosele d sale împănate cu observăm personale? Adausele acestea, chiar bune dacă ar fi fost, nu le mai puteam întrebuința, iar observațiile păti- mașe nu mi era permis a le rcscumpara pe T)anî, și am refu- zat deci pactul. Poate dl. Mironescu nega, că nu a fost așa ? Aci, mi se pare, zace tot secretul exploziunilor răută- cioase, la care s’au dedat dl. Mironescu în critica sa, care aceste adaose speciale nu mi-a făcut atît rău mie, cît lui în- suși. Eu din parte-mi l-am iertat demult și regret numai că, in loc de o colaborațiune cu un compatriot tînăr, ce pretinde că’și cunoaște patria, am fost nevoit să mă apăr contra unei polemici pornită din o nenorocită pizmă ') Em. Grigorovitza 1) Revista nu răspunde întru nimic pentru părerile autorilor. No la Red. C î N T E C Pe întinderea albastră Ca și floarea de cicoare, Luminînd nemărginirea Se joc razele de soare. Din văzduh, pe ’ntreaga fire S’a lăsat iar primăvară, Dar în suflet tot mai grele Negurile se coboară. Si în noaptea ce cuprinde Toate patimile mele, Nici o rază nu străbate Din adîncul plin de stele. Tu cu-o singură privire Ai trăi o veșnicie, Și-ai însenina o lume Mohorîtă și pustie. Pe cărările vieței S’ar așterne iarăși flori, Și mi-ar fermeca auzul Cîntec de privighitorl. Mi-aî împodobi cu aur Cerul visurilor mele, Și.ai aprinde iar, în noapte, Cde mai frumoase stele. CUGETARE Pe cerul vieții tuturora Lucește ’n noapte cîte-o stea ; Unii o văd fără să fie, Alții... în veci n’o pot vedea. Eugeniu Revent O FEMEIE DETREABĂ NUVELĂ Duduca Rucsăndița e cunoscută de toată mahabua ca gospodină din cele mai de samă, despre care, de șese ani de cînd e măritată, nu s’a auzit o vorbă de rău, ci din potrivă numai laude, pentru cinstea, statornicia, hărnicia și econo- mia ce purta casei sale ; nu tot astfel se vorbea și de barba- 'tul seu, Enache Mercureanu, adjutor de grefier la Tribunal, cunoscut pe toate străzile lașului ca unul din cei mai nelip- siți mușterei ai berăriilor, cafenelelor, și adeseori chiar a crîș- melor celor mai renumite. Pe cît Rucsăndița se purta mai puțin lucsos, își făcea ea singură rochiile ș’apol le întorcea fel și chip, ca să nu fie ne- voită să și cumpere altele nouă, pregătea mai adesea singură mîncările, întrucît de multe ori nu-i ajungea de unde să plă- tească o slugă, pe atît Enache cheltuia zilnic prin oraș, cu rost și fără rost lefușoara sa, și ceea ce-î maî pica pe lîngă leafă, ba mai făcea și datorii, pentru care nu rare ori era chemat la judecată și amenințat cu sechestru chiar pe lucrurile din casă. Aceasta însă ar fi costat mai puțin pe femeia lui, dacă ceva maî mult n’ar fi venit adesea la urechia ei. Enache își petrecea adese ori nopțile prin diferite localuri, cu tot soiul de prietini și chiar de prietene, despre care numai bine și cinstit nu se putea vorbi. Și cînd în ziuă venea Dumnealui acasă, Rucsăndița nu avea chip să’i zică nimica, căci ori ce cuvînt al eî de bănuială stîrnea o furtună întreagă. Odată Rucsăndița așteptă în zădar toată noaptea pînă’n zori, fără ca bărbatul ei să revie acasă ; a doua zi el nu veni asemenea; abia cînd începu a cădea noaptea următoare, ușa casei se deschise repede, și femeea ce se bocea cu capul în- fundat în perne, auzi numele’I pronunțat de bărbatul său : — Rucsandițo ! — Ce e ? respunse Rucsăndița sărind de pe pat. — Tu ești? nu-i nime în casă? O femee detreabă 277 — Eu sunt,—nu-i nime. Enache nu mai adause nimic, și se duse la patul de pe care se sculase temeea lui, se lăsă pe dînsui, și dete drumul unui oftat prelungit. Rucsăndița aprinse repede o luminare și veni cu dînsa lîngă pat să se uite la bărbatul său. Era într’o stare fără stare. Fa- ța’I zgîriată și vînătă în maî multe locuri, ochii îi rătăcea în toate părțile, hainele-i rupte și murdărite. — Ce este? ce s’a întîmplat cu tine? — Lasă-mă! ț’oî spune altădată. Dă’ml oleacă de apă, și lasă-mă să mă odihnesc. După puțină vreme Enache adormi și începu a horăi. Adoua-zi urmă esplicația între cei doi soți. El spuse ne- vestei sale, că în urma unei discuții politice ce avusese cu un prietin, care face parte din partidul opozant, și care atacase într’un chip cu totul insultător guvernul, a fost nevoit să-i dee cîteva palme,—ceia ce a dat loc uneî mici învălmășeli, care l’a adus în starea aceea. — Eî, și tot timpul nopței de erî, și ziua de astăzi ? — Vezi... discuția a durat mult; și azi... îngăimă Enache fără să poată găsi o explicare. - Eî, azi ? — Azi, am fost la tribunal. Ș’apol, de acolo, am trecut pe la Berărie, unde am maî avut o discuție... Rucsăndița conteni cu întrebările, Inima ei se strînse ca un burete uscat, și cîteva suspine ce voiau să mal iasă din peptu-i, cercă cu silă să le înădușe, să le înghită îndărăt. Trecu cîte-va zile. O vecină, prietenă cu Rucsăndița, veni într'o după amează la dînsa, și începînd cu vorbele, ce de o- bicelu își spun gospodinele de prin mahalale, cînd sunt numai între patru ochi, ajunse să-i istorisească și cele ce auzise de la o altă prietenă a ei, despre Enache. îî spuse, că într’o noapte, după o petrecere zgomotoasă ur- mată în grădina Pavilionului, din Păcurari. Enache, în tovă- rășia a vr’o patru prietini, și a cinci dame de companie, plecase toți în două trăsuri cîte cu doi cai, în mahalaua Ți- căului, și acolo, la o casă cunoscută de toți ca una din cele mai primitoare de tot felul de oameni stricați și fără căpătăi, se reîncepu cheful : după care, apoi o gălăgie, urmată de in- jurii, bătăi, asvîrliturl de pahare, scaune și altele, urmă un timp îndelungat, ceia ce făcu să se adune mahalaua în jurul acestei case. A trebuit la urmă să intervie o patrulă poliție- nească, care arestă pe toți cei ce tăceau buclucul, și’I duse la comisie, de unde nu le dădu drumul de cît asupra sărel. Rucsăndița nu zise nimic la toate acestea. Ea începu nu- mai a înghiți noduri : ochii el se umplură de lacrimi, fața i se schimbă cînd roșie, cînd galbenă, cînd vînătă. Se repezi și deschise fereastra în lături, și scoase capul în afară, des- chizînd gura și sorbind cu putere aerul rece al toamnei. Dar, 278 N. A. Bogdan după cîteva secunde ea se lăsă cu totul peste pragul ferestrei, și capul îi căzu atîrnat în jos. Leșinase. Vecina se sperie și chemă pe o altă vecină din prejur, și cu mare greutate ridicară corpul aproape neînsufle- țit al Ruxăndiței de pe fereastră, și o întinse jos, pe dușamele, cu fața în sus... Trecu de atunci trei luni. Enache întră în casă, pe la amurgul serei, și trîntind u- șa cu putere după el, se adresă femeei lui : — Am văzut din capătul strade! eșind un barbat de aice: cine a fost ? — Un barbat ? de aice ! habar n’am... — Cum habar n’al ? De aice din casă a eșit. Tu l’al con- dus pănă la ușă.... II țineai de mină și chiar... mi se pare și-a apropiat capul de al tău și te-a sărutat... Apoi a plecat repede ; și deși m’am luat pe urma lui, totuși a dispărut ca prin farmec. — Visezi, de sigur. Un scandal grozav urmă, Rucsăndița refuzînd a da or! ce explicație asupra faptului ce i se imputa, și acest scandal luă sfirșit prin două puternice palme aplicate de Enache pe o- brajii nevestei lui, care, amețită, căzu rostogol peste palul ei, și rămase acolo, zdrobită de durere și de groază. A doua zi Enache se duse ca de obiceiîî la grefa lui. Dar în tot timpul ceasurilor de cancelarie, el nu’și mai afla astîmpăr; mințile’! rătăceau în toate părțile; ochii erau parcă întunecați, și mal tot ce scria trebuia să greșească, așa că își atrase de mal multe ori observații serioase din partea supe- riorilor săi. Atît idela că în casa lui s’a petrecut ceva miste- rios,—căci bărbatul ce’l văzuse eri de sigur c’a fost eșit din casa lui, și nu putea fi decît un amant,—cit și palmele ce dă- duse, pentru întâia oară de la însurătoare, femeei lui,—nu e- raîî lucruri cari să nu influențeze simțitor asupra sufletului și corpului Iul, orlcît era el deprins cu viața desfrînată și gălăgioasă a acelor de sama sa. Cum sună ceasul patru, Enachi își luă pălăria și porni răpede spre casă. Ajuns la ușă, în zadar se opinti să o des- chidă. Era închisă cu cheia.' Bătu cît ce putu în ușă; seduse prin paravan, prin prejurul casei. Nimic." Nici o mîță ; nici un pui de găină. Se uită prin ferestre și văzu, cu groază, că cea mal mare parte din lucruri din casă lipseau ; numai un cu- făr mic, o canapea veche, două scaune ,și o masă de lemn alb,—mobilierul de holtei a lui Enache, se zăriau încă în odaie. O furie nebunească îl cuprinse. — A fugit! își zise el scrîșnind din dinți. Ș'a luat lu- crurile... Negreșit c’a fugit cu acel ce l’am zărit eșind ieri de aici. Mizerabila ! De aceste mi-a fost ea!... Am s’o ucid și pe dînsa și pe dînsul ’ O femee detreabă 279 El dădu să plece ; dar încotr’o să apuce ? Cu toate a- ceste trebuia să intre mai întăl în casă. Se puse să caute un instrument oarecare cu care să desene sau sa strice broasca ușei. Dar nu găsi nimic. Un minut îi veni în gînd să spargă geamurile și să intre în casă, dar cînd era hotărît să izbească cu bățul în fereaslă, un copil al unui vecin i se înfățișă și-I arătă o cheie :. — Iaca, a lăsat duduca Rucsăndița asta pentru mata : mi-o spus să ț’o daiî. — Cînd. de mult ? — De mult... — Pe la cîte ceasuri ? — Nu știu. Enache luă cheea, intră în casă, și aici nu avea ce face alt, decît să contemple cele două odăi ale lor. cu șâlița și bucătăria goale goluțe, în afară de hainele și boarfele vechi, ale lui Enache. El se lasă sleit de puteri pe canapeaua cea veche. După vr uri sfert de ceas de chin al creerilor și zbucium, al nervilor sel, Enache sări ca ars de pe canapea. își hotărî în minte să-și cumpere un revolver, cu care să ucidă fără milă și cît de curînd, atît pe nevasta lui necredincioasă, cit și pe acel pentru care ea Pa părăsit, iar la urmă să se si- nucidă și el. Dar n’avea decît cițl-va gologani în pungă. Cotrobăi prin toate ungherile odăilor și în tr’un saltar al unei mese ciunte, ce mai era în bucătărie, găsi un cuțit mare de tăiat carne, uitat se vede de Rucsăndița. Se hotărî să’l îee pe acesta, și cu el să-și împlinească proectul. Dar încotro să plece? unde să-i găsească? II veni în gînd să meargă mal întăl la soacră-sa, s’o cerceteze pe ea dacă nu’i știe de urmă. într’un sfert de ceas el fu în casa soacrei sale. Fără să’! dee macar buna sara, Enache începu cu un ton puternic și obraznic : — Undeți-I fiica ? — Ce fiică ? — Nevasta-mea,care a fugit de acasă, cu un amant al el, vr’un vagabond, vr’un talhar... Unde’i? — Cată-ți de treabă, Domnule; eti nu știu nimic. — Nu știi 1 de sigur că și tu vei fi sfătuit’o să fugă. Am să vă ucid pe toți. — AI nebunit. Eși din casa mea, sau chem în ajutor! Ochii 1 ui Enache rătăciaiî ; sufletul lui pare că se sbătea în tot trupu-t ca o fiară închisă în cușcă. In creerul lui se zbăteau tot felul de gîndurf, care de care maî poncișe. De-odată el se asvîrli în genunchi înaintea soacrei sale, și începu a o implora cu minele înainte, ca îna- intea unei icoane : — Ai milă ’ fie-ți milă de mine ’ mi-a fugit nevasta,— 280 N. A. Bogdan cu cine-va pe care nu’l știu ! M’am hotărît să’I ucid pe amîn- doi de-i voi găsi.... — Să’i ucizi ? - Da! — Vai! Ajutor! Săriți! începu a striga bătrîna. Enache se ridică în picioare și se puse înaintea ușei. — Nu striga... n’am să-ți fac nici un rău... nu-I mai u- cid ! ! Știu că eii, cel dintâi am fost un mișel... Am fost un om de nimic ! Mi s’a căzut așa lucru... Dar totuși e prea mult ! Ea, o știeam pe dînsa femee detreabă. Pentru mișelia mea nu trebuia să se facă de rîs și pe dînsa, și pe mine, și pe D-ta lartă-mă, dar nu mai știu ce să fac acum. — Dar de cînd te-ai însurat D-ta, nu ți-ai dat samă nici odată de faptele și purtarea d-tale? Ai meritat să fii prețuit mai bine de cit al fost? Ți s’a căzut o soartă mai bună? Ceri de la fiica mea astăzi, aceea ce D-ta n’ai avut un singur minut, de la căsătorie și pănăacuma? Să fi rămas femee de- treabă, cînd d-ta ai fost veșnic un crai, petrecînd zi și noapte prin cafenele și chiar prin crîșme, cu tot felul de destrămați și mai ales cu tot felul de femei murdare ! Nu resună ma- halalele și orașul întreg de chefurile și scandalurile ce le-ai făcut într’una ? Și acum vrei să te răsbuni pe fiica mea, că ie-a părăsit, cînd ai silit’o în chipul cel mai mișelesc... — Ai dreptate. — Pentru ce dar și cu ce obraz vii mai ales astăzi în casa mea și mă insulți, și mă ameninți,—cînd știi că din pricina caracterului veșnic hursuz al d-tale, de mult, nici eii nici bărbatul meii nu ț’am mai pășit în casă ! — Dar credeam c’am s’o găsesc aici. — Și ce să faci cu ea dacă i găsi-o. — S’o.. .. — S’o ucizi, hai ? ! — Așa eram hotărît... tradarea ei de astă zi... — Dar tradarea d-tale de fie-care zi, de atîția ani? — Așa-i! Ai dreptate... și știu ce-mi mai rămîne. - Ce? — Iată ! Și zicînd acest cuvînt, Enache scoase repede cuțitul de bucătărie ce’l luase din casa lui, și cu un gest iute ca fulgerul, se lovi cu el în mijlocul peptuluî ; scoase un ți- păt puternic, și se rostogoli pe dușamea. Bătrîna remasă mută cî!e-va clipe în fața acestei întîm- plărî; apoi, clătinîndu-se se apropiă de un pat și se lăsă pe el, perzîndu-și respirația și leșinînd apoi. In acel timp. întră pe ușă tatăl Rucsăndiței și zărind pe Enache svîrcolindu-se, pe dușamea, iar pe femeia lui întinsă pe pat, remasă și el cîte-va clipe înmărmurit, fără a putea scoate nici un țipet, nici un cuvînt. Se plecă apoi lîngă Enache, îl apucă de mină și i se ui1ă în față. — Ce ai făcut tu? mi-ai ucis nevasta, ticăloșiile! O femee detreabă 281 Enache, care gemea numai, nu mai avu puterea să zică o vorbă ; el făcu numai din cap un semn negativ. Bătrînul se ridică îndată de jos, și alergă la nevasta sa; o pipăi, o cer- cetă cu grabă și văzu că respiră. își închipui că e leșinată, el deschise în larg ferestrele și alergă să caute apă ca s’o stropească. Bătrînul și cu o servitoare ce fusese chemată dintr’o bu- cătărie din fundul ogrăzei, făcură ce putură să readucă la viață pe nevasta lui; cît despre Enache, el se văita și svîrco- lea, fără ca cineva să se gîndească a’i da vr’un ajutor. Cînd mama Rucsăndiței își veni bine în fire se ridică pe pat, spuse în cîte-va cuvinte scena ce se petrecuse și apoi în- trebă ce s a mal petrecut acolo. Ea se apropie, cu groază, apoi de ginerele seu, ce se svîrcolea mereu pe jos. — Dar ce’i cu Enache! n’a murit? trăește ? — Habar n’am, respunse bărbatul eT. Iacă, trebue să chem pe cineva de la poliție să’l ridice de aice. — Dar Rucsăndița, unde-i ? — Acasă la soră-mea, undeși așează lucrurile. — Dute răpede și chiam’o pe dînsa. — La ce s’o înspăimînt mai mult de isprava acestui mișel ? . — Vă rog chemați-o.. se auzi încet vocea înădușită a lui Enache. După mai multe stăruințe ale bătrîne*, bărbatul său se duse și peste cîteva minute reintra în casă, urmat de Rucsăndița, care, la vederea bărbatului săli rostogolit pe dușamele și cu hai- nele desfăcute și cămeșa însîngerată, se aruncă în afară de sine peste corpul lui, și, după un țipăt sfâșietor vocea el se stinse. Părinții Rucsăndiței cu mare greutate o putură descleșta de pe peptul bărbatului ei, și o ridica în picioare. Ea nu vroi însă să se îndepărteze de loc de lingă Enache. — Ce-ai făcut, nesocotitule ! Pentru ce te-ai ucis ? Enache, resuflînd cu greu, mișcă buzele, și după o sfor- țare mare, pronunță încet cuvintele : — Tu m’ai părăsit, că să te duci în brațele altui barbat... — Nu-i adevărat î — Dar omul cela... ce l’am văzut atunci... sărutîndu-te... — Era Tata... Tot el mi-a ajutat să mi ieu lucrurile din casa ta, și să mă mut la sora lui, la mătușa mea Ana. — Adevărat ? — Ț’o jur ! — Atunci.... ești o femee detreabă... Și numai eti am fost un mișel.., — Voi uita totul... — Și cel întăi... pe mine... Enache se mai opinti să zică cîte-va cuvinte,—dar un val de sînge h sbucni pe gură, și după puțin timp pleoapele-î ascun- zîndu-i-se în orbite, ochii lui rămaseră ficsațî în tavanul odăii. N. A. Bogdan STUDII PENITENCIARE Deportațiuuea I. Diferite legislațiuni penale stabilesc patru feluri de pe- depse : 1) închisoarea, cu variatele ei gradațiuni, 2) interdicția nea de a ședea într’un loc anumit, 3) exilul propriu zis, după care pedeapsă condemnatul are voie să locuiască ori unde a- fară de țara care’l condamnă la exil: 4) deportațiunea, care e o pedeapsă restrictivă de libertate și care impune condemna- tului obligațiunea de a nu părăsi teritoriul indicat și care în agravare e însoțită și de condemnare cu munca silnică. Ne vom ocupa cu deportațiunea, studiind într’un mic is- toric, originea ei, vom studia rațiunea de a fi a acestei pe- depse, aplicațiunea ei și criticele ce le șuiere în sistemul drep- tului modern. II. Origina deportațiunei o găsim în instituția ostracis- niulul, care a existat în lumea veche, in Grecia la Atena, la Sparta, la Teba, desvoltată și organizată în legile tui Solon. In legislația lui Solon se organizează ostracismul, cu adevăra- tul caracter al deportațiunei—relegațiunei (impunereade munci) La Atena n’a existat de cît deportațiunea fără obligațiu- nea muncei. La Roma, pedeapsa interdictio cKjuaeeet iț/nis era o ins- tituție egală cu deportațiunea, priva pe individ de drepturile civile și de familie și cu obligațiunea de a părăsi Roma. A- cest fel de pedeapsă se poate considera ca o deportațiune in- directă. In timpul lui Sylla, exilul exista ca o pedeapsă, căci din ordinul luî au fost exilați 6000 de partizani de al lui Mă- ritiș în insula Cerdena (deci într’un loc determinat). August legiferînd mai departe această pedeapsă, con- damnă la moarte pe acel care a părăsit locul exilului. Pom- pei institui prima colonie de condemnați în Sicilia—la Pom peiopolis-unde închise pe pirații mării Mediterane. In evul mediu, deportațiunea devine o instituție juridică Studii Penitenciare 283 aproape la toate națiunile—în special la acele cari aveau co- lonii, uzînd, Spaniolii și Portughejiî. de coloniile Americane iar Norvegienii de Islanda. III. Atacurile dirijate de diferiți criminologi în contra pedepselor restrictive de libertate și noile tendinți criminale ne-au determinat să scrim despre deportațiune. Ori cum ar fi lucrurile, e sigur că pe zi ce trece numă- răm tot maî multe argumente contra pedepsei închisorei și ne convingem că și această pedeapsă, parte integrantă din sis- temul penal organizat azi, în trecut fu foarte puțin cunoscută sau chiar de loc și cu rolul de pedeapsă subsidiară și că păs- trează caracterul uneî pedepse tranzitorii, de care viitorimea nu se va ocupa de cît din punctul de vedere istoric, după cum s’a întîmplat cu o mulțime de alte pedepse (mutilarea, expunerea etc.). Avantajele pedepsei cu închisoare sunt—după școala clasică de drept penal—că se poate gradua după gravi- tatea faptului și că e restltualnla—adică ia terminarea pedep- sei individul este redat societăței din care face parte. Din contra această școală reproșează deportați unei că asupra unor delicvențî exercită un efect inegal sau chiar nul; apoî că nu e susceptibilă de a da exemple și în fine că demoralizează individul. Să analizăm din scurt aceste argumente. Scriitorii recunosc acesle două caractere ale pedepsei în- chisoref, dar susțin că le poate avea și pedeapsa deportațiune! pentru că se poate stabili o gradațiune în executarea pedep- sei—ca timp și ocupație în timpul pedepsei —după cum con- demnatul e oblicat la lucrări mai grele sau maî ușoare Argumentul că produce un efect neegai și că chiar, une- ori nu produce nici un efect, e valabil numai pentru pedeap- sa închisoreî și ca dovadă e recidiva— mereu în creștere—nu- mărul recidiviștilor mărindu-se pe zi ce trece. In ce privește argumentul că deportațiunea nu e suscep- tibilă de a da exemplu, se poate susține că e bun și aplica- bil numai pedepsei închisoreî, eăcî ia dă indivizilor pentru dovadă înmulțirea recidiviștilor. Ilustrul Carrara susține din contra că deportațiunea nu demoralizează mai mult de cît pedeapsa închisorii, căci și deportațiunea ca și pedeapsa în- chisoreî oferă guvernului și societăților private ocaziunea de a ameliora soarta culpabililor după terminarea pedepsei. So- cietatea exercită această operă socială prin instituțiunea pa- tronajului, care-și va acorda protecția atît cînd individul a fost condemnat cu pedeapsa închisorei cît și cînd a fost con- demnat cu deportațiunea. Din acesle studiî se vede că nu pu- tem nega dreptul Ia existență pedepsei deportațiuneî. Sunt alțî scriitori care sunt inamicii deportațiuneî.—Du- pă Canonico deportațiunea este fără efect, ia nu poate fi re- alizată de cit cu mari cheltuelî, iar Le lut Ja societe qui est la vie meme, ne peut se debarasser du crime (iui est la mort 284 Ladislau Thot memea după cum și Saint Pierre zice ,,Je ne comprend pas. comment peut ou se representer que ceux qui ebranlait la so- ciete ancienne, pourront faire fleurir une societe nouvelle ? ' Ou considere la deportation pour pas realisable, car chacun des etats n’a pas des colonies". Penalistul Spaniol, Madame Arenal declară că deportați- unea e contrară dreptului pentru că e neumană și nedreaptă Este neumană „car Ies condamnes ont part â un traite- ment dur, meme cruel“, mai mult Arenal vede o cruzime în pericolele voiajului, în clima în care e condemnat să-șî expie- ze pedeapsa, și în durerea ce o cauzează familiei condam- natului prin absența lui. Nedreptatea Arenal o vede în aceia că lovește deopotrivă în indivizii sănătoși ca și in cei cu or- ganizm slab, cu moravuri deosebite și de vrîste deosebite, neținînd samă de aceste deosebiri de cari ar trebui să se țină samă ; și că la reîntoarcere, după expirarea pedepsei metropola primește in sinul său un periculos. In fine Arenal mai con- sideră deportațiunea ca un atentat nedrept, căci atacă dreptu- rile naturale ale omului. Cele susținute de Lelut și Saint Pierre sunt argumente de teorie pură pe cari practica le înlătură cu ușurință, căci îmbunătățirea delicvenților s’a observat în multe cazuri. VI. Singurul argument mai serios care se aduce contra deportațiunei e că ea nu se poate realiza pentru că multe țări nu au colonii și atunci nu poate capata ființă deportațiunea. Dar această argumentare nu echivalează cu un argument de înlocuire sau ștergere dintre pedepse a deportațiunei. Dacă o țară nu are nici o colonie și voește să aibă în codul penal pedeapsa deportațiunei, poale cu ușurință găsi un mijloc pen- tru a avea un loc cu atare destinațiune. Nu are nevoe să-l do- bîndească prin o politică de cucerire, ci-1 poate dobîndi prin o convențiune sau o locațiune internațională. Să cităm cazul cunoscut la începutul secolului XIX cînd guvernul Prusiei, cerea guvernelor Rusiei, Spaniei. Portugaliei și Olandei, de a i se conceda terenul necesar în coloniile lor, care să adăpos- tească pe condemnații—delicventii Prusieni —la pedeapsa de- portațiunei. In urma acestei cereri 148 condemnați prusieni au fost trimiși în Siberia. La 1856 același guvern trata cu Sultanul Marocului concedarea unui teren de cîți-va chilome- tri patrați, pe care zisul guvern să institue o colonie penală. Guvernul Neapolului institui la 1843. insula Lampedusa pentru condemnații la deportațiune. Cîți-va ani mai tîrziu a- celași guvern închee un tratat cu republica Argentina pentru a-i conceda o parte din văile rîului Paraua unde să se adă- postească condemnații la deportațiune pentru crimele politice. Din toate aceste date se poate vedea ușor netemeinicia argumentării de mai sus. Dar argumentele D-nei Arenal nu sunt mai puternice pen- tru a sfărâma credința în justeța deportațiunei. In ce privește Studii Penitenciare 285 pretinsa neumanitate, iară-șî argumentarea e iară temei, căci și soldatul care servește patria în colonii părăsește de ase- menea familia, al cărei singur sprijin este el poate și e expus acelorași pericole de voiaj și climă, deși e un om cinstit și nu este condemnat la deportațiune. Dar să mergem mai departe ofițerii coloniali și emigran- tii sunt și ei expuși la aceleași pericole și totuși nimeni nu le plînge soarta. Deci, un umanitarism rău înțeles, a deplînge pe con- demnații la deportațiune, bazat pe asemenea considerațiunî și argumentele invocate sunt fără valoare. Acuzarea de nedreaptă, asemenea nu are nici un fun- dament real. Tot ce D-na Arenal argumentează contra depor- tațiunef, poate fi zis, cu tot atîta succes, și despre pedeapsa închisorii căci și efectul aceștia nu e egal pentru toți. Un in- divid care comite o crimă pentru a avea un adăpost sau o bucată de pîine, în închisoare și-a asigurat viața de toate zilele și se resfață. Cei ce nu au familie, nu simțesc lipsa ei, din contra cei ce au o famile în urma lor, e foarte dureros pentru eî că au părăsit-o. Sunt oameni cari suportă aerul închisorii și alții cari mor în închisoare. Argumentele contrare se potrivesc pentru ambele pedepse. Cînd se spune că deportațiunea vio- lează drepturile naturale ale omului trebue să ne întrebăm care e acel drept natural al omului pe care-1 invoacă ? Fără îndoială acel al libertăței. Deportațiunea ce e drept anihilează libertatea, dar pedeapsa închisorei nu are aceiași urmare? De sigur că privațiunea de libertate e consecința fatală a închi- soreî și așa dovedim netemeinicia și a acestui argument care susține că instituția penală a depotațiunei e irealizabilă pentru aceste argumente. V. Din contra partizanii deportațiune! aduc o mulțime de argumente cu care dovedesc fundamentul logic, juridic și social al existenței deportațiuneî, înainte de toate eî spun, pentru a susține instituția de- portațiuneî, că nu există nimic mai bun pentru a asigura li- niștea soeială decît știința că cutare periculos delicvent se găsește departe de ia și că e imposibil să revie spre a-1 face rău din nou. Cea maî bună măsură de asigurare a liniște! so- ciale, după dînșiî, e instituția deportațiuneî. Partizanii deportațiune! din contra susțin ca la delicven- ții aceștia gîndul de a maî revedea patria, pedepsele discipli- nare la cari sunt supuși, noua reședință și influența lume! noi și speranța că va veni o zi cînd vor înceta toate mizeriile ce i se fac, sunt tot atîtea motive pentru a se corija. Laroche- foucauld spunea că deportațiunea corijază pe delicvent mai bine ca închisoare. Beaumont și Toqueville zic că deportați- unea este unica pedeapsă care fără a fi crudă, apără societa- tea de prezența delicventului și de noile sale atentate ce ar put°a comite, .286 Ladislau Thot Canonico de asemenea consideră deportațiunea necesară, căci acei cari s’au făcut nedemni de societatea în care au trăit—din cauza degradațiunei lor morale—trebue să fie eli- minați dintr’însa și să înceapă a trăi în o societate nouă. A- poi avantajul deportațiunei este că nu umilește natura omeneacă și că din contra cultivă pe toți, căci îi cere con- demnatului o activitate potrivită naturei sale. Se pot acli- matiza în coloniele penale multiple munci, căci pe lîngă mun- cile agricole propriu zise, cultura pămîntului are nevoe și de alte feluri de " munci accesorii pentru facerea instrumentelor agricole, case de locuințe, magazii pentru depozitat produse- le agricole, control, conturi, contabilitate în partidă dublă, in- stitute de chimie agricole, funcționari la acele institute, căci după cum spunea un scriitor francez agricultura dă naștere la o întreaga cîvilizațiune. E un avantaj important al colonizărei, că indivizii con- damnați la deportațiune se pot îndeletnici fie-care după încli- nările sale naturale—cu diverse ocupații necesare în viață—de- prinzîndu-se ast-tel în locul pedepsei cu viața socială cinstită în care vor trebui să trăiască după ce-și vor expia pedepsele. In închisori chiar cea mai mare supraveghere nu valorea- ză nimic dacă condamnatul—înainte de a reintra în societate —nu se exercită, un timp oare.care, a trăi în viața socială. Omul prin natura lui este o ființă socială și nu se poate viola fără pedeapsă legea impusă de Creator creațiunilor sale. Aceste aserțiuni ale lui Canonico ne conving de justeța de- portațiunel, pe care o susțin și mulți partizani ai școalei cla- sice, ca -Leveille, Vidai, Garson, Ellera și e combătută de : Brusa, Lombroso, Nocito, Beltrani, Scalia, Laschi, Drill, Ferri, Garofalo etc. Ferri nu consideră deportațiunea ca justă decît dacă durează pe yiață și dacă este exclusă repatriarea condamna- tului : în asemenea cazuri deportațiunea e foarte folositoare căci purifică societățile de elementele răle și periculoase. Garofalo zice că deportațiunea nu privează complect pe delicvenți de viața socială decît dacă va fi condus într’un deșert oarecare, singurătatea nu e în natura omenească. VI. Am stabilit dreptul la existență al deportațiunei. Să vedem acum cum trebue legiferată. Această chestiune a fost rezolvită de cătră spaniolul Ca- dalso y Manzano. Prin mijlocul colonizărei deportațiunea cîștigă ființă. Două categorii de factori conlucrează la această realizare su- biectivi și obiectivi. Subiectivi sunt: populațiunea, caracterul coloniei și emi- granților ; obiectivi : pămîntul, localitatea, clima, ra'sa, siste- mul monetar și mijloacele de cultură, cari factori deosebiți sunt întrunit! de o legătură comună munca. In ce privește cel întă! factor subiectiv se compune din Studii Penitenciare 287 condamnat! și persoanele oficiale. Caracterul coloniei este de trei feluri : militare , penitenciare si penale; cele întăi pentru militari, cele de al doilea care au de scop moralizarea delic- venților și celelalte cari urmăresc suprimarea criminalităței. Asemenea colonii aveau Portughezii în Mozambic și Cap Verde, Englezii în Australia, Francezii în Noua Caledonie. Pămîntul interesează pentru că poate avea și mine. Cli- ma trebue să ne sănătoasă și să poată ti suportată de delic- vent. Rasa, sistemul monetar ca și mijloacele de cultură, sunt factori determinați în eficacitatea deportațiunei. Canonico menționează și alte exigențe ce trebuesc avute în vedere ; a) locul deportațiunei să fie departe de al metro- polei, pentru a împedeca dezertarea condamnaților, și înlătura ori ce speranță de ertarea celor codamnați pe viață. Cei con- damnați pentru un timp mărginit aii speranța reîntoarcere! în țara lor sari adoptăre! unei patrii, unde faptele lor neco- recte și necinstite nu sunt cunoscute și unde cu sudoarea frun- țe! lor vor trebui să-șî cîștige în chip cinstit pînea de toate zilele. Deportatul perpetuu ca și cel ce dorește să rămîe în co- lonie după expirarea pedepsei, trebue să aibă posibilitatea in colonie de a întemeia o familie. Familia este mijlocul cel mai eficace pentru moralizarea deportaților. Colonia trebue să fie bine mărginită și bine păzită, pen- tru a se putea evita tentațiunile fie de fugă fie de a comite noi crime. Dar se poate întîmpla ca să se comită violațiuni și in- fracțiuni chiar în coloniile astfel organizate. Insă și condam- nați! vor înțelege în urma propriei lor experiențe că trebuesc să-și pue un frîîi înclinărilor lor răle și că legea și onoarea sunt necesare pentru oamenii care trăesc în societate. Canonico citează un caz foarte interesunt. Legiunea de Burbon era In 1860, atît de constrînsă de toate părțile în cît guvernul napolitan trebuia să retragă, trupele staționate la Gaeta cari supravegeau pe condemnații închiși la San Stefano. Retrăgîndu-se trupele ei au devenit oarecum liberi și pentru că se întîmplau o mulțime de furturi au format un comitet de conducere dintre dînșii care a stabilit pedeapsa cu moartea pentru delictul furtului. Cind unul dintre dînșii era prins fu- rînd sau că a furat o capră era condamnat la moarte și-l a- runcau de pe o stîncă, VII. După ce am stabilit condițiunile aplicăreî deporta- țiunei ne propunem a schița rolul deportațiunei în sistemele de drept modern. Cea dintâi care a introdus deportațiunea ca pedeapsă fu Anglia în secolul XVIII. Starea mizerabilă a închisorilor și rolul lui John Howard, dădură impuls încetățenire! nouei instituții, Anglia trimetea pe deportați la început în coloniile din 288 Ladislau Thdt Ameriea de Nord, in special în statele Maryland și Virginia și mai ales în insulele Jamaica și Barbados din Antile. Maî tîrziu, însă, la 1786, după ce Anglia perde coloniile sale ame- ricane, înfiiință colonii penale la Botany-Bay, în Noua Galie de Sud. Această colonie penală peste vre-o 30 de ani fu pă- răsită, căci ajunsese ca deportatii să poseadă pămînt în valoa- re de 450,000 sterlingi. Cînd chiar guvernul distribuia pămînt deportaților colonia mergea bine. In urma unei reacțium in- tervenită în cugetarea metropolei contra deportațiuneî pedepca f i abolită la 1868. Pe la 1828 se vorbia în Franța de deportațiune. dar nu fu introdusă de cît la 1852, după ce în 1851 Napoleon III constitui un comitet pentru a studia chestiunea. Comitetul a ales insulele Guyana, din Noua Caledonie și din Malanesia pentru motive economice, higienice și financiare, după cum se exprimă comitetul.—Cea dintâi colonie fu trimeasă la 1852 și era compusă din trei categorii' de oameni : a) din oameni semnalați de cătră comitetele de arondismente că erau mem- brii societăților secrete ; b) din indivizi condamnați de cătră tribunale la deportațiune ; c) din indivizi care și-au îndepli- nit pedeapsa închisorii, dar care aii consimțit la deportațiune. Mai tîrziu cînd europenii încep a se înbolnăvi de mala- ria, și muriau mulți, guvernul francez a stabilit coloniile în insulele Martinica, Guadelupa, și Reuniune! și în 1857 în Noua Caledonia. E important să cunoaștem sistemul acestei din urmă. Guvernul irancez a stabilit în Noua Caledonie, mai multe închisori : Închisorile din insulele Nou și în orașele Burai, Iahne și Karnala, în legătură unele cu altele. Erau trimeșî la Nou, cei care îndepliniseră prima perioadă a închisorei. In- divizii după un oare-care timp, se împart după purtarea lor, abilitatea și relațiile lor, în patru grupe : a) a agriculturei, b) a scoalelor ferme, c"> a lucrărilor publice, d) a incorigibililor. Cei care în închisoare au dovedit o bună conduită și dra- goste de muncă, sunt trimiși în colonie la Burai, unde dacă sînt căsătoriți și au peste doi copii, li se dă șease hectare ; pe care după un oare-care timp, le pot stăpîni ca proprietari Cei cari sunt în colonie și au dovedit o rea conduită și dacă și-au îndeplinit pedeapsa sunt trimiși la Burai ; iar dacă nu și-au îndep'init pedeapsa sunt trimiși la Nou. Condamnați! la colonii agricole sunt supuși unu! tratament blînd, totuși sunt supraveghiați de autorttate, șeful grupe! servindu-le de jude- cător pe pace Școalele ferme se găsesc la Sahne și aici se trimet cei cari au îndeplinit prima perioadă de preparațiune la Nou și de aici sunt trimiși la secția lucrărilor publice, unde primesc o alimentațiiine de 40 bani pe zi, timp de un an, în care timp se ocupă cu lucrări de drumuri, corăbii și poduri. A patra grupă cuprinde pe delicvenții incorigibili, cari sunt păziți în închisoarea Karnala și tratați foarte aspru. Li Studii Penitenciare 289 se dă pedepse corporale, n’au nici un cîștig, nici o libertate și muncesc din greu. Aproape de Noua Caledonie sunt Închi- sorile condemnaților politici (pentru crime politice) care se gă- sesc într’o fortăreață. Candamnatii la deportațiune simplă sunt păziți în insula Pinos. Franța urmărea cu pedeapsa deportațiunei patru scopuri : a) De a aplica o pedeapsă mai aspră și mai eficace de cît închisoarea. b) De a aplica o parte din munca condemnaților spre a coloniza. c) De a popula coloniile cu elementele care își fac pedeapsa. d) De a transforma pe condamnați în o societate de oa- meni corect!. In 1880 regimul deportațiunei fu modificat, agravîndu se de oare ce sistemul existent făceâ să se ascundă caracterul represiv al pedepsei. După noua lege, deportatul care a comis o nouă crimă în timpul executărei pedepsei, va fi închis în țara în care e deportat, organizîndu-se și un sistem progresiv al deportațiunei. In prima perioadă a deportațiunei se orga- nizează caracterul represiv al pedepsei—organizîndu-se munci pentru condemnați ; în perioada a doua pedeapsa servea de co- recțiime^ căci celor cari aveau purtări bune li se ușura pe- deapsa ; și in al treilea period servea și ca recompensă pentru acei care, un oare-care timp mai îndelungat, nu suferiseră nici un fel de pedeapsă, dîndu-li-se oare-care libertate. In Spania, deportațiunea era în isulele Filipine, dar n’a dat de cît rezultate negative. Azi orașul Ceuta este orașul depor- tațiunei. După edictul regal din 26 Decembre 1888, deportați! trebue să se ocupe cu repararea fortărețelor, cu munci rurale, cu facerea de drumuri, șosele, apeducte; să ajute artileria în lucrări grele; lucrări de sănătate publică și servicii domestice, Timpul pedepsei se devide în patru perioade: a) închisoarea celulară e prevăzută în lege, dar fiind că nu sunt celule, sunt izolați condamnați! pe tot timpul acestei pedepse, pe vîrful u- nuî munte foaYte depărtat de cetate ; b) în a doua perioadă pedeapsa are un caracter instructiv, obligați fiind a frecventa o școală și ne mai ocupîndu se cu lucrări de cît la grele o- cazii; c) a treia perioadă are un caracter intermediar: ziua se ocupă cu lucrări în oraș—liberi fiind—iar noaptea vin de șed în închisoare; d) in a patra perioadă exercită meseria sa li- ber în oraș, fiind obligat de a veni la examinare o dată pe săp- tămînă. Trecerea de la o stare la alta e ordonată de directo- rul închisorii, în urma hotărîrei consiliului comunal. Buna conduită a condamnatului se are în vedere. Cînd unul din pe- rioada a treia, dacă nu are conduită bună, poate fî condamnat și readus în primul stadiu. Portugalia trimite deportați! pe coasta orientală a Africei pe cei ce comit crime cu circum- stanțe agravante și trebue, după ordonanța din 17 fevruar Arhiva 3 290 Ladislau Thot 1894 să steie în închisoarea coloniei sau să lucreze pămîntu- rile statului. Sunt obligați să facă servicii militare in primul loc și apoi să se ocupe cu agricultura și industria. In Rusia pedeapsa deportațiunei a fost introdusă de Pe- tru cel Mare, cînd trimese pe Streliți în Siberia. In urmă guvernămintele provinciei începură a trimite pe unii din delicvenți la Tobolsk, la Berezof și încet, încet s’a generalizat pedepsa. Sunt trei categorii de deportați, după gravitatea crimei comise și după gravitatea pedepsei stabilite: a) cei condamnați la două zeci ani sau mai multi sunt supuși la munci grele, sil- nice; b) cei condamnați la mai puțin lucrează în mine; c; după ce și-au mîntuit pedeapsa sunt considerați ca coloni; dj a patra grupă care cuprindea pe cei perverși și incorigibili, s’a desființat la 28 Noembre 1902 [). (va urma) Ladislau Thot Membru corespondent al Societății Științifice și Li- terare din Iași «Arhiva». TMTRUL M MOLDOVA Stagiunea 1865—1866 (Urmare) Trecerea Direcțiune^ Teatrului Național de la Bălănescu la Luchian.—Diferiți concurență pentru Direcția Teatrului.— Programul pieselor ce urmau a se juca în această stagiune.— întreruperea representațidor din pricina epidemiilor de ho- leră.—Publicarea regulamenNlui Teatrului Romîn,—Cuprinsul lui.—Tînguirea Directorului în contra actorilor.—Direcția Teatrului francez.—Luarea antreprizei operei âtalianc de că- tră Luigi Ademollo.—Programul operei italiene—Teatrul ro- mînesc din Botoșani. Expirînd în acest an contractul antreprizei teatrului rominesc ce’J avea Constantin Bălănescu, și guvernul căutînd ca orașul lași să nu rămie lipsit de această instituție, publică prin Monitorul Oficial^ al țării, No.76 din 9 Aprilie 1865, con- dițiile pentru darea în antrepriză a Teatrului Național din Iași, redactate de comitetul general al Teatrelor din București, condiții care conțin în cea mai mare parte aceleași îndatoriri pe care le-a avut Bălănescu. 1) Acest articol a fost trimis revistei de dl. Ladislau Thot și s’a tra- dus pe romînește de d-1 Andrei Zagură. Teatrul în Moldova 291 Această antrepriză urma să se deie pe termin de trei ani, cu începere de la 1 Septemvrie 1865 și pînă la 1 Septem- vrie 1868. Mai multe persoane în acest timp cercau să eie antre- priza Teatrului romînesc, și între acestea vedem în primul loc pe Neculai Luchian, care ceru încă de la 18 Ianuarie 1865 prin o petiție adresată Domnitorului țării, ca să i se dee lui Direcția teatrului. Acea petițiune fu recomendată Comitetului teatral care o înaiută Ministrului Secretar de Stat la Depar- tamentul de Interne, Agricultură și Lucrări publice spre a o ave în vedere. In acest timp șî artistul dramatic Mihail Pascaly, ceru aseminea să i se dea antrepriza teatrului cu condiție să i se pună la dipoziție de guvern o subvenție de 1500 galbeni, ceia ce nu i s’a acordat, așa că Pascaly în urma respingere! cerere! sale, renunță la Direcția teatrului. La 5 Mai 1865, se mai prezintă Constantin Dimitriu, care ceru și el Direcția teatrului, depunînd garanția prevăzută din condiții prin care se prevedea să se. depue sau 1000 galbeni în ipotecă, sau 800 galbeni în numerar la casa de consigna- ție ; la 5 Iunie însă C. Dimitriu neputînd îndeplini aceste ce rinți își retrase garanția și renunță la luarea teatrului in an- trepriză. In urma acestora, Direcția fu atunci încredințată lui Ne- culai Luchian la 7 Iunie 1865, conform condițiilor publicate prin Monitorul Oficial citat mai sus. Pănă la 16 Octomvrie acel an, Luchian din mai multe împrejurări întîrzie cu deschiderea stagiune! teatrale, așa că această întîrziere făcu ca actorii să se tînguiască în contra lui. Atunci spre a liniști pe actori vine actorul Sandu Bonciu, și cere să i se dee luî antrepriza Teatrului Național. Urmînd însă oarecare tratative Sandu Bonciu se retrage, Iar Luchian remase cu Direcția teatrului național, așa că el îndată după aceia publică tot prin luna Ocromvrie, următo- rul program pentru deschiderea Stagiune! : TEATRUL NAȚIONAL DIN IAȘI .Programul pentru deschiderea sesoanei Teatrului național pe ₐₙ. lP(r5-lS6(i. Repertorul pieselor din care se va compune Abonamentul. Drame în 3, 4 și 5 acte: Țaranit. Puntea roșie. Cerșitoarea, Fiul săracului, Tesla- ru. Noaptea de £0 Septemvrie, Un fiu. Pădurea de Sennar. Comedii, Vodevile în 3 acte : Telegraful, Canaliile. Nasul meu. Ochii mei. Gura mea, Profesorul și elevii, Soacra are bani. Chinurile unui om, A mai pățit" o si alții, Mama Godision. 292 T. Burada Comedii vodevile în 2 acte : însurat și Burlac, Jerom, Lucrătorul cinstit^ Al doilea Barbut a femeei mele, Un smintit. Comedii vodevile în un act: Barbutul văduvei, Insurăm pe tatu, Copilul casei, .Doi frați. Un scrînciob îndrăcit, Doftorul Dandine, Dascălul sau esamenul si împărțirea premiilor, Jurnalistul, Femeile moraliste, Domnul șeptedăcăți, Un om nervos, Surdul, O despărțenie, Ticălosul de Poircau, Două femei amanet, Un ceaiu,. Doi fricoși, După miezul nopței, Un ginere cu spanac. Prețurile abonamentului pentru 30 reprezentații : Avanscena de rîndul I, 90 galbeni—Loja de rîndul I sim- plă 45 galbeni—Avanscena de Benuar70 galbeni—Loja simplă de Benuar 35 galb.—Loja de rîndul II, 18 galb.—Stalu 8 galb. Prețurile intrării cu sara : Avanscena rindul I, 4 galb.—Loja simplă rîndul 1,2 galb. —Avanscena Benuar 3 galb*—Loja Benuar simplă 56 lei.— Loja rîndul al II, 1 galb. Stal 10 lei—Galeria 2 jum. lei. Deschiderea reprezentațiilor de la 24 pănă la 31 Octomvrie. Abonamentele se pot face la D. Luchian, locuința lîngă Universitate ]). Director, N. Luchian. Trupa de sub direcțiunea lui Luchian care a început re- prezentațiile pe la finele luneî octomvrie a jucat numai în timp de 4 luni, căci ivinduse în Iași pe la începutul anului 1866. o mare epidemie de holeră, reprezentațiile teatrului romînesc au trebuit să înceteze. Neculai Luchian încă de la începutul acestei stagiuni conformîndu-se cu cele prevăzute în art. 11 din condițiile con- tractului său cu guvernul, redactă un Regulament al Teatru’ lui romîn, pe care Bălănescu nu’l făcuse în timpul cît fusese, deși avu și el această obligațiune. Acest regulamant s’a tipărit în broșuri în Tipografia Buciumului Romîn, și conține 63 articole, a căror principale dispozițiuni sînt următoarele : Despre probe si studii : Actorii și actrițele sînt obligați să vie la probe, mize în scenă, lecții de muzică, lecturi și studii în general ; care nu va fi esact va fi supus la plata li- nei amenzi. Urmează apoi 21 articole, relative la replici, la în- datorirea ce a îi actorii a se ține cu bună cuviință în sala de repetiție, a nu fuma, a nu scuipa și altele. Despre role : Actorii sînt datori a juca toate rolele ce li se vor da de Direcție. învățarea unui rol cît de mare nu ține mai mult de zece zile. Actorii sînt obligați a cînta în cor. • Despre repetiții pe scenă'. Toți actorii și actrițele vor veni la teatru cu două oare înainte de începerea reprezentației. In- tr’actele vor fi de 20 minute. Pentru reprezentații de beneficiuri: Alegerea pieselor pen- tru beneficii se va face de Director împreună cu beneficientul.. 2) Vezi dos. No. 119 din 1865 la Arh. Primăriei din Iași. Teatrul în Moldova 293 Iluminarea, încălzitul, afișele, rechiziția, se va plăti jumătate de beneficient și de Direcție. Despre cazuri de boală: Se cere certificatul medical. Dispoziții generale: Actorii nu sînt liberi a se duce din capitală fără înscrisa aprobare a Direcției ]). Cu toată asprimea prevăzută în Regulamentul Teatral ci- tat, actorii și de astă dată ca și în trecut, nu se conformau în totul dispozițîunilor Direcțiune!, mai ales în privința dis- tribuțiunei rolurilor, așa că găsim o tinguire a lui Luchian, cu data de 20 Noemvrie 1865, prin care arată comitetului teatral, că actorul Dimancea a refuzat în mai multe rîndurl de a primi și a juca rolurile ce i se dădeau de Direcțiune, părăsind chiar și repetițiile. Președintele comitetului treatral D. Rosseti, după vechiul obiceiu în asemenea împrejurări, a făcut cunoscut șefului Po- liției, ca să silească pe actori, conform contractului de a juca rolurile ce i se dădeau de Direcțiune. La 8 Noemvrie 1865, C. Bălănescu trimite Comitetului teatral suma de 20 galbeni, rezultatul unei reprezentațiuni teatrale ce o dăduse conform art. 15 din contractul ce’l a- vusese, în folosul casei de ajutor a actorilor. Directorul Luchian văzînd că reprezentațiile ce era da- tor să dee și el pentru casa de ajutor sus zisă, cît și pentru Epitropia Sf. Spiridon, nu produceau nici un cîștig, ci numai pagubă, propuse la 26 Fevruarie 1866, Comitetului Teatral, ca să dee în schimb suma de 20 galbeni, cum a dat’o și Bă- lănescu pentru anul trecut, ceea ce Comitetul teatral a aprobat. Odată cu luarea în antrepriză a Teatrului romînesc, Lu- chian a obținut și Direcția Teatrului francez, încheind un con« tract cu comitetul teatral pe termin de un an, cu începere de la 1 Septemvrie 1865 pănă la aceeași dată 1866, și cu condi- ția de a juca timp de trei luni de la 1 Noemvrie 1865, o se- rie de 30 de reprezentatii în abonament. Cu toate acestea vedem că la 2 Noemvrie citat, Comitetul Teatral reziliază, nu știm pen- tru ce motive contractul cu Luchian, în ce privește numai teatrul francez, așa că în această stagiune lașul fu lipsit de reprezentațiile de comedii franceze. Antrepriza operei italiene de sub Direcția lui Gheorghe • Spiru din anul trecut, ne reușind a atrage lume îndestulătoare și a acoperi cheltuelile necesare, a fost trecută lui Luigi A- demollo la 1 Mai 1865, de cătră Comitetul Teatral, dîndu-i-se acestuia concesiunea acestei opere. Deschiderea operei italiene întîrzie, și abia pe la începutul anului 1866 vedem că se pu- 1) Vezi Dosarul No. 119 din 1865. aflător la Arhiva Primăriei ora- • șui ui Iași. 294 T. Burada blică programul trupei de sub direcția luî Ademollo, program-- pe care'l găsim tipărit în cuprinderea următoare: TEATRUL ITALIAN DIN IAȘI Sub direcțiunea d-lui Ademollo. Stagiunea 1866 Programul operilor ce se vor da în cursul stagiune! și a personalului artiștilor. Opere nouă Masaniello sau Muta de Porției de Maestrul Auber. Opere de repertoriu Balo în Maschera de M. Verdi. I. Lombardi de M. Verdi, Lucia de M. Donizetti. Linda di Chamounix, Idem, Beatrice di Tenda, de Bellini, Barbiere di M. Rossini, Emani de Verdi, Trovatore, de Verdi. Personalul artiștilor Prime-Donne Soprano assolute D-na Assunta Rubini-Zangheri, D ra Emilia Favi, Prima-Donna Mezzo Soprano D-ra Italia Cittanti. Primi tenori absoluti D. Luigi Gallo, D. latalo Campanini. Primo Baritono absoluto. D. Filippo Corona Primo Comico absoluto Vicenzo Cavisago Seconda Donna D na Emilia Rota Primo Bas s o absolut o D. Giuseppe Solieri Primo Basso generico Vincenzo Barvboschi Seconda Tenore Alesandro Galuppini Personalul Baletului Prima Balerina absoluta Primo Balerina absoluta D-ra Emilia Vitalia Michele Stefanoff Prime balerine absolute di Mezzo Carattere D-ra Felicia Raineri, D-raElisa Rici, D-ra Merope Ruitz. Seconde Ballerini D-ra labella Ruter, D-ra Betty Cramischi, D-ra Luigia Vitner Maestro Concertatore si Directore de orchestra D. Romeo Ratti Primo violino concertanta D. Eduard Caudella. Corul.—Femei. D-rele: Galuppini, Loro, Rota. Fazio, Le- toka, Pavly, Roveda, Putoff, Grassi, Vernici, Marclietti, Fitoff, Teatrul în Moldova 295’ Corul.—Barbați. D nii : Nicolai, Rancati, Papeti, Roveda, Dubrescu, Muzicescu, Viani, Vitner. Orchestra. Violini.—DD. Mezzetti, Burada, Verner, Santardli, Gros- mano, Grimberg, Seidmann. Viole.—DD. Scholtisch, Vini arz. Violoncel.—D. Francisco Candel Ia, Contrahași— DD. Buzzi, Hasse. Clarinetti—DD. Bagolini, Gavrilescu. Flazito—Cor ni n i. Oboe—Bot ticelli. Fagotti—Poggiali, Santolino. Corni—Lodi, Spiridon. Tromba.—D. Bruni, Tromba din muzica militară, Trom* bone: I D. Ghirzolini, II, din muzica militară, III idem, IV idem, Timpani. idem, Grand Cassa, idem. Pictori scenografici și Decoratori Luigi Gandaglia, L. Schrauldopff. Sufleor.— Francesco Malliar DesCuterea stagiunei se va face cu opera Beatrice di Tenda Un afiș special va anunța ziua de l-ia reprezintațiune Abonamentul se va compune din 30 reprezentațiunl, cu prețurile următoare : Abonament pentru 30 reprezentația Bel-etage Avânt scena galb. 80, Bel-etage No. 11, galb. 50. Bel-etage simplu galb. 40, Baignoire avanLscena galb. 60, Baignoir simplu galb. 30, Rangul al II lea galb: 12, Stal galb. 7. Prețuri cu sara Bel etage Avant-scenă, 5 galb. Bel-etage simpla 2 jum. galb. Baignoire avant scenă 4 galb. Baignoire simplu 2 galb. Rangul II 1 galb, Stal 12 lei, Parter 5 lei, Galerie 2 Iei jum. Înscrierea abonamentelor se poate face în fiecare zi Ia cancelaria Direcțiune], la Teatru. Publicînd programul general al teatrului italian, rog pe onorabilii cetățeni din Iași de a încuraja cu concursul lor, antrepriza care fac, nu cu setea foloaselor mele personale, nici în spiritul unui calcul comercial, ce curat numai în intențiu- nea de a satisface dorința publică, deprinsă în elementele fru- moaselor arte. Ostenelele mele atunci le voi socoti resplătite, cind antreprinderea aceasta va fi încoronată de mulțemirea publică. Director, Luigi Ademollo. Comisiunea teatrală din Iași face cunoscut la 25 Aprilie 1866, Ministerului de Interne din București, că Teatrul italian din Iași, s’a înființat fără nici o subvenție din partea gaver- 296 T. Burada nulul, încuviințîndu-i-se numai a face o Tombolă la balurile mascate în profitul antreprizei. Din cauza evenimentelor însă petrecute cu revoluția de la 3 Aprilie 1866, Teatrul a stat în- chis timp de trei săptămîni, cauzîndu-se antreprenorului o pagubă de peste 500 galb. După 3 Aprilie s’a mai dat încă cîteva reprezentațiuni, apoi la 16 April 1866 sc joacă opera Lucia di Lamermoor. pentru abonament No. 12. Publicul ieșan a încurajat foarte puțin această trupă de operă, din care cauză antreprenorul ne mai putînd întîmpina cheltuelile necesare pentru întreținerea trupei, de la sine re- prezentațiunile aii fost întrerupte și astfel teatrul s’a închis. In ziua de 7 Iunie 1866, o samă de artiști se tînguesc co- mitetului teatral ca să silească pe antreprenor să li se plă- tească salarul ce li se cuvine ¹). Comitetul general al teatrelor din Romînia văzînd cele ce se petrecea cu teatrul italian, a găsit de a sa datorie ca să arăte Ministerului de Interne din București la 17 Mai 1866, că: lașul a avut în totdeauna pe timp de iarnă o trupă de operă italiană subvenționată de stat cu 78,750 lei, în anul în- cetat numai din împrejurări neaducîndu-se trupa, a trecut menționata sumă la economii, iar mai tirziu s’a oferit un domn Ademollo, a aduce o trupă italiană de operă pentru trei luni de primăvară de i se va concesiona beneficiul balu- rilor mascate și jocul Tombola din acel oraș, i s’a acordat această concesiune și conform angajamentului a adus o operă de oare care mediocritate -). * * * Tot în stagiunea aceasta găsim că la Botoșani s’a făcut mai multe sforțări pentru înființarea unui teatru stabil și ca rezultat găsim că în budgetul votat de Adunarea Legiuitoare s’a prevăzut o subvenție de 10,000 lei, pentru teatrul din Bo- toșani. Antrepriza acestui teatru s’a acordat actorului Dimitriade, care însă nu s’a prezentat la timp, și pentru ca publicul Bo- toșănean să nu rămîe lipsit de teatru, contractul antreprizei teatrului s’a trecut la 14 Dec. 1865, cătră I. Grigorcscu. ¹ ² ³) (Va urma) Teodor T. Burada 1) Vezi despre toate aceste Dosarul No. 113 din 1863, aflat la arhiva Primăriei din Iași. 2) Vezi Dosarul No. 62 din 1866, intitulat Teatrul italian din Iași înființat fără subvenție, depus de Ministerul Instrucției și Cultelor la Ar- hiva Statului din București. 3) Dosarul No 153 ’din 1865, aflat la Arhiva Statului din București. 297 Documentele M-rii Neamțu Sub acest titlu vom da cîteva hrisoave vecin de la 1429 pînă ■la 1593, în ordine cronologică, de la Alexandru Vodă cel Bun pănă la Aron Vodă. Toate hrisoavele sînt în original slavone, Iar noi le dăm pe romînește, cum ni le-a > trimis Prea Sf. S Arhie- reul Narcis Crețulescu. Aceste hrisoave nu se află în țară la noi ci sînt ale Mănăstirei Noul Neamț din Basarabia, Documentele sînt însoțite și de adnotări interesante privitoare la cuprinsul lor. N. Bed. DOCUMENTELE DE LA M-REA NOUL NEAMȚ Hrisoavele moșiilor Copanca și Chițcanii cu părțile lor f „Cu mila lui Dumnezeu, Noi Alexandru Voevod, Domn pămîntului Moldovei: Facem știre cu această carte a noastră, tuturor carii o vor vedea, sau cetindusă o vor auzi, cum că Ne-am îndurat, pentru a Noastră sănătate, și pentru a Noastră mintuire, și am dat mînăstireî de la Neamțu înălțării Dom- nului Xc. lezurul la Nistru anume Zagorna și Prisaca dela Zagorna—uric cu tot vinitul ce va fi a lor. Pentru aceia cîte cară vor trimete de la mănăstirea Neamțului, (de la M-rea de la Neamț—wr HEMițKANO MONZCTUp'k), ori după pește, sau după miere, sau ori după care lucru ori cînd, de la dînșii nicăirea să nu le iee vamă prin pămîntul Nostru nici la ori ce loc, nici la trecătoare, ori unde, să nu le'ie nimică, la a Noastră mare Hazna. Iară carii ar voi să ie de la dînșii vamă, sau bradnic. fie orî cînd, la orî ce vreme, unul ca acela să fie blăstămat de la Domnul Dumnezeu și de Precurata lui Maică și de toți sfinții amin. 6937 Aug. 24. (1420) Mart. Alexandru V. V. Alt Hrisov de la Zagorna din anul 1429 p ,.Gu mila lui Dumnezeu, eu (a§x) bine credinciosul Domn și rob stăpînului meii Ic. Xc. Iw Alexandru Voevod și Domn a tot pămîntul Moldaviei și cu bine credincioasa doam- nă Marina (MApiwiA), bine am voit cu a Noastră bună voire și cu toată a Noastră bună voință și cu ajutorul lui Dumne- zeii : ca să înoim și să întărim Mănăstirea de la Neamț a înăl- țării Domnului, și am adaos ei, dintru a Noastră avere pre cît să poată vețui cei ce să află întrînsa. Balta asupra Nis- 1] Din tomul al V (manuscript) din istoria Sf. M-ri Noul Neamț (Basa- Tabia) scris de P. S. Sa Arhiereul Narcis Crețulescu din M-rea Neamțu din .Moldova. Hrisoave slavonești copiate numai în românește. N. Aut. 298 Arh. NarciL Crețulescu trului ce se numeșteEzerul Zagorna cu gîrlele sale, și prisaca de la Zagonia.și pre fiște carele an: Două-spre-zece poloboace de vin, din desetina Neamțului. Acestea toate sâ fie mănăsti- re! cei mai înainte zisă : Uric cu tot venitul nestrămutat nici odată în veac. Pentru sănătatea Noastră, și pentru pomenirea născătorilor Noștri celor ce cu sfințenie sau odihnit, și încă am. voit și am ales pentru Noi două zile ca să se cînte Nouă Dumnezeiasca liturghie întru toate săptămînile, Domniei mele Joi, iară Doamnei Marinei ilarii. Și întru acele zile să se dea fraților la trapeză cîte o cupă din vinul cel de mai sus zis. Pănă cînd vom fi în viață acestea să se caute pentru a noas- tră sănătate. Iară după a noastră moarte pentru a noastră mîntuire. Așîjderea și Igumenul chir Siluam acei zise mănăs- tiri și cu toți frații cei întru Hristos cei care se află întru ace mănăstire Neau dat Nouă făgăduință înaintea lui Xc. ca să împlinească toate cuvintele cele mai sus zise, și că le vor ține tare cu mulțămită și rugăciuni din toată inima. Iară dacă cineva dintru dînșii, sau după dînșii, carele va fî nacealnic acei mănăstiri, nu va înplini acelea, aceia să de cuvînt înain- tea lui Xc. în ziua strașnicului județ, și blestemul lor, să fie asupra lor. Și pentru întărirea tuturora celor maî sus scrise, am scris și credința Domniei Noastre cei mai sus scrise : Alecsan- dru Voevod. Și credința iubitului fiu al domniei mele, Ilieș Voevod. Și credința pre iubitilor fii ai domniei mele : Stețea și Petru, și Alexandru, și credința tuturor fiilor noștri, și cre- dința boerilor noștri. Credința boerului Mihail și a fiilor Iui. credința boerului Vlaci și a fiilor lui. Credința boerului Cu- peicea Vornic și a fiilor Juî. Credința boerului Negri. Credința boerului Dragoșu și a fiilor lui. Credința boerului Jurja și a fiilor lui. Credința boerului Dan și a fiilor lui. Credința boe- ruluî Isaia și a fiilor lui. Credința boerului Jurja și a fiilor lui. Credința boerului Uncleati și a fiilor lui. Credința boe- rului Oprișu și a fiilor lui, Credința boerului Ivan Deatcu și a fiilor lui. Credința boerului Ciurba și a fiilor lui. Credința boerului Stan Brălicea și a fiilor lui. Credința boerului Do moncușa Stolnicul și a fiilor Iui. Credința boerului Negrila Paharnicul. Credința boerului Hoțea Postelnicul și Credința tuturor boerilor noștri a Moldovei mari și mici. Iară după a noastră viață, cine va fi Domn pămîntuluî nostru, sau din co- piii noștri, sau din neamul nostru, saii pe cine Dumnezeu va alege ca să fie, unul ca acela să nu aibă a strămuta a noastră Danie : ci maî virtos să o întărească, pentru că am dat, și am făcut Noi, acele de mai sus scrise, cu tot gîndul Nostru cel bun. Iară cine va vrea ca să le strămute pre ace lea, sau să sfătuească spre a le strămuta : Unul ca acela să fie blestemat de Domnul Dumnezeu, și de Precurata Maica lui., și de patru Evangheliștî. și de doi spre-zece sfinți și verhov- nici apostoli, și de trei sute opt-spre-zece sfinți și de Dumne- Documentele M reî Neamțu 299 zeii purtători părinți cei din Nicheia. și să fie asemenea cu Iuda, și blestematul Arie, și să aibă parte cu acei care aii stri- gat asupra stăpinului Xc. Sîngele lor asupra lor și asupra fii- lor lor. Iară spre mai multă istovire a acelor de mai sus scrise am poroncit slugii Noastre cei credincioase lui Neagoie (Nea- gob) logofătul, ca să scrie, și să spînzure pecetea noastră la acest Uric al nostru. In Suceava anul 6937 Septembrie¹¹ 1. (1429). L. S. Alexandru Voevod. Pentru întocmai, Arhiereul Narcis Crețulescu. N.B. Relativ de dania lui Alexandru Vodă cel Bun cu- prinsă în acest Hrisov al Ezerului Zagorna, părinții cei bă- trîni din M-rea Neamțn tradiționează că Ezerul Zagorna, pri- saca, o pădure și niște siliște sînt averi provenite din vechi- me de îa un vechiu unchiu (moș) al lui Alexandru Vodă și el acum le dă M-rii de la Neamț pe numele său. Moșul este Cos- tea Mușat Vo Mark. Verlag von Karl W. Hierșemann in Lepzig. A. Bogolubov. — Tapis de l’Asie Centrale. In eleganter Leinwandmappe Preis M. 150. P. Verneuil.—Etoffes Japonaises tissees et brochees. Rudolf Neugebauer und Julius Orendi.—Handbuch der orientak’schen Teppichkunde. Preis. M. 20. Eugeniu Revent.—Poezii „Din povestea vieții* Vălenii-de- Munte, Tip. „Neamul Romînesc", 1910 Pr. 1 leii. Iași.—Tip. H. Goldner, str. Gh. Mârzescu No. 17. ANUL XXI. Noem.-Dec. 1910 No. 9 șt 10. A PRTV A ORGANUL SOCIETĂȚII ȘTIINȚIFICE Ji LITERARE oooooo DIN I R Ș ț OOOOOO SUMAR Pa£L Eugeniu Boureanul—Povestea Deșertăciune! (versuri) 353 Dumitru C. Moruzi.—Instrucția militară în școli (Cum s’ar putea insufla și statornici simțimîn- tul de ordine și de disciplină. Cine să fie in- structorul firesc al copiilor?)...............359 Teodor T. Burada.—Teatrul în Moldova (Stagiunea 1867—68).................................367 Eugeniu Boureanu.—Două puteri .... 374 Mihail Lungeanul—La priveghiu (Obiceiuri din popor) 379 Eugeniu Revent,—Cîntec (versuri) ... 382 Vasile E. lorga.—Imagini (versuri)........... 383 Gerdon.—Zâdarnică-i privirea ta (versuri). ... 383 D. G. Longinescu.—Economice și financiare ‘Unifi- carea dreptului în materie de polițe. Reforma monetară în America)............... , . 384 Gordon.—Fantazie (versuri) , . . ,............388 Em, Grigorovitza.—Schitul mare din Pocuția. . . 389 Artur Gorovei,—Din trecutul inostru judecătoresc (Istoria unei epitropii). . . ,...............392 N. A. Bogdan.—Om sau fiară (clipe din vremea războiului).....................,........402 Arh. Narcis Crețulescu.—Documentele M-rei Neamțu 407 N. L. Cosmovici —Notă paleontologică. . . 410 DĂRI DE SAMĂ Dimitrie G. Longinescu,—La production, le travail et le probleme social dans tous les pays au debut de XX e siecle, par Leon Poin>ard.—La consommation et les crises economiques, par Pierre Vialles. . ................. 411 Pentru orice privește redacția și administrația, a se adresa d-lui A. D. Atanasiu, profesor, lași. ABONAMENTUL 10 LEI PE AN 1910 ARHIVA ORGANUL SOCIETĂȚII ȘTIINȚIFICE ȘI LITERARE Domnii abonați sunt cu stăruință rugați să bine-vo- iască a trimite abonamentul la timp, deoarece e singurul mijloc de existență a revistei noastre, sau a’l plăti curieru- lui pe anii din urmă, altfeliu li se vor suspenda trimiterea revistei de la 1 Ianuarie 1911. Cheltuelile pentru această revistă,—una din cele mal vechi din țară,—ne silesc a ruga cu insistență pe toți pentru plata curentă a abonamentului prin mandat postai. Acel care ar avea intenția să nu plătească, sînt rugați a înapoia revista chiar de la începutnl anului. Administrația ABONAMENTUL: Ediția de lux, 15 lei pe an, în țară și străinătate. 1 număr 1 leu 25 bani. Ediția de popularizare, 10 lei, 1 număr 85 bani. Pentru numere vechi, volume din anii trecuți, a se adresa ad-țieî. Avem colecție complectă de la anul I—XXI. Toate ziarele și revistele, care reproduc diferite articole din „Arhiva", sînt invitate a nota numele autorului și numele revistei noastre. F\R HIV R ORQANUb SOCIETĂȚII STIIOTIflCE si LITERARE 9 9 9 9 DIN IAȘI O- . - ... ■_:=₌Q Anul XXI No. 9 și 10. Noemb -Dec. 1910. o ■-=—o Povestea Deșertăciune! Elenei C, Din adîncuri iese luna, preschimbînd în vrajă crîngul, cînd, întreg noianul frunzei, parcă-i cîntă, parcă plîngu-1; iar prin freamătul răcoarei, plutitoare ’n ori-ce parte, spune tainele,—de care noaptea vremeî ne desparte!... Numărînd anii cu stele din răbojul zărei sure, nedestule-s, pentru vremea cînd, în funduri de pădure, trei minuni împleau de vrajă și de faimă tot cuprinsul că, de-a lor minunăție, fermecat grăia tot insul. Trei Fecioare,—Sînziene— de frumoase... parcă scrise, cum le vede numai gîndul în cuprinsul unor vise,— ele,—apururi doritoare de ce nu-î și n’o să fie,— își torceau, pe-al vremeî caer, doruri de copilărie !... 354 Eug. Boureanul Nesfîrșită în întinderi, prindeau Firea’n strînse margini și-așezînd-o ’n mici chenare,— o urziau ca slova 'n pagini,— cumț în forme și cuvinte, îți dau vracii,—în icoane trăitoare doar pe-o clipă,— anii strînși în milioane. Iși clădiau,—trei Zîne mîndre,— trei vedenii, dintr’o dată, fie care dintre ele se cerea întruchipată,— dar cînd ochii lor aievea le prindeau, în linii pline, spulberau trăinda formă, doritoare de „mai bine — Și, din dor în dor, mînîndu-și spre trăire scrisul Sorții, nu știau că : orice viață are ’n fund hotarul Morții,— și,—că ’n pronie, de scrie dăinuirea pe-o clipită— e-o frîntură ’n Vecini ci a oarbă și neîmplinită 1— Căci, la leagăn, fiecărei dintre cele trei Fecioare îi menise Ursitoarea prevesti rea-amăgitoare, că, — :,,Stăpînă peste lumea din întinderile tini! fi - va cea ce’n truchip a- va Veciniciahi strînse linii ■ Și-șf clădiau un vis din viață, cerînd viață unor vise,— plămădind din Hăul vecinie împlinirea celor scrise,— cum, în Cartea Vremii, spune de strădania pustie celor ce, în darn, cercat-au neșliutu-au cînd să-1 știe ’ Dar—cum. ghidul se oprește după luptele-! haine, crezător do scînfeiered întruparea—a tot ced bine,— Povestea Deșertăciune! 355 fie-care dintre Zîne s’au oprit din gînd de-odată la icoana—izbăvitoare ce-o credeau adevărată.— Si-ati prins în niîni urzeala totului, ce-a fost să fie, năzuind.... să pună 'n linii peritoare...—o Vecinicie! — Și, așa, pe un cot de glie se ’nchipară, într’o vreme, trei minuni,—de care spune frunza codrului, cînd geme.— * Cea mai mare a strîns poleiul de pe flori și-al floarei modru,— și-a ’nnălțat,—poleiu și floare,— un palat, în fund de codru. Coperiș i-a pus albastrul unei dimineți de vară, iar podeală tot mărgeanul care mările-1 durară. Drept lumini, ea rupse fășii din adîncurile zărei presărată de luceferi strălucind îndepărtare],— și-atîrnîndu-le ’n palatu-i luminau,—parcă topise la un loc safirul lumii cu-auriul unor vise.— Mijlocia ’ntunecare a dat ghidului de — maestrita pace-a Fire! sorocind pe ntins de tină..... Cum în hăurile moarte, inliățite-a nopții facle dăinuesc din viac,—gîndit-a și sortiților la racle.— Și a lumilor orîndă a fost scris-o pentru semeni, pilduind, ca n pacea celor, să trăiască ei asemeni... 356 Eug. Boureanul pururea păstrîndu-și locul hărăzit mai dinnainte și,---de-apururi la olaltă.... Vecinicia prinsă ’n minte ! --- * Cea mezină dintre Zine a smuls Cerului cuvîntul și, de faima Nemurirei, a ’nprăștiat, cu el, pămîntul,, ca, acei ce dezlegarea ar voi, la tot, să prindă, s’o citiască ’n înțelesu-i, ca pe-un chip întro oglindă. --- Și, din spațiul fără mărgeni, toată taina o adună,--- pe ’nțeleșul tutulora ne’nțelesul să se spună ca, robită să ’ngenunche Vecinicia a ei taină, celor ce-o închid, în linii peritoare, ca’ntr’o haină 1 Cind, minunilor gîndite, făptuiri aii știut date și-au cerut, pe rînd, puterea peste-a lumilor olate,--- și aii plecat.... în spre crăiea fără margini, fără nume, unde-i aflător ursitul.... împărat pe o ’ntreagă lume !.... Crud e dorul, cînd te mînă viforos, să te’nperechi 1 --- Asta-î toată moștenirea omenească... din străvechi;... dar, mai sus de gînd și patimi, le mînau, în vremi puține, nesfirșite-atîtea doruri peste zări, cele trei Zîne.--- Și-au ajuns!---Dan prag de poartă mii de popi citiau prohodul,--- și, de-atîta plîns ce plînse, amuțit privea norodul,--- căci, pe drumul fără capăt, Domnul lor își rupse cale ;--- purtătorul lumei trece dus de robi.... Măriei-Sale !.. Povestea Deșertăcîuneî 357 ■iar din toți acei de față,— cîți nu.văd ?.. dar cîți știu oare ?! le-a zărit întâiul sfetnic, plînse, cele trei Fecioare,— și nnălțîndu-șî vocea, stinsă de vegheri,—și multe sfaturi, a grăit proorocire spre norodul de pe laturi : — „Mult aminte-i !... Ce nu face înhățatul de mărire?!,. El adună ne adunatul, ce-I ascuns, aralăn Fire,.... înpînzește mări și glie de fărîmile pieirei,— chibzuind că 'nchiagă ’n ele stavilar, cuprins, mărire] ;— dar, ce face, tot părere-i, — căci trăind, în vremi o clipă, netrăire însemnează pe a timpului aripă ! — Au venit să-și plîngă mortul cu cei mulți, azi, trei Fecioare, ce-au crezut că prind în gînduri vremile neperitoare,— ci, a lor înșelăciune a fost scris să li se sfarme și să-și spulbere nimicul lîngă cel ce-apururi doarme !... Neputînd să'nchegi Vecia, dintr’un gînd nu-i dai putere, căci nimic ni este viața, și’n cuprinsu-î, tot, părere-i !“— Au trecut de-atuncia viaeuri dar, și astăzi, codrul spune Cum că: totu-atîtor lupte nu-I de cît : deșertăciune 1 Și dreptate-i dau î—Bătrînul a văzut atîtea n ani-i! — și-a ’ngropat, sub a lui poale, crezul multelor strădanii ! Eug. Boureanul Instrucția militară în școli CAP. IV. Cum s^ar putea insufla si statornici simțimîntul de ordine si disciplină. Abia să promulgase legea Vlădescu, că văzui ticsindu-se pe calea Victoriei sumedenie de fruntași, caporali, serjenți, serjenți furieri, serjenți majori și aghiotanți! '?... Erau Licea- nii noștri care își inaugurau pe piața teatrului noile lor ga- loane, cîștigate după coeficientele despre care am mai vorbit. Ce ’mi e și cu Romînul nostru, îmi spuneam în gind ! De cum s’a atins de o armă și de îndată își împreunează căl- căile și... hop... ți-a și sărit trei patru grade! Adevărat cobo- rîtori a celor ce au cucerit lumea ! Intîlnind însă pe un domn major, care de altfel îmi era cam cimotie, află! că d-luî nu numai că nu se atinsese de nici o arma, dar că nu se hotărise încă nici cînd i se va da armă, nici ce armă i se va da ! Ei bine, dar galoanele, avui îndrăzneala să întreb? O ! astea ? (făcu tînărul cu modestie, dar privind cu drag la mîneci). Astea sunt numai o sintetizare a catalogului de clasă : un fel de medie generală ce ni se coasă la mîneci, pen- tru ca să vadă lumea cine învață bine. In principiu ideea nu e rea, dar cred că s?ar fi putut aplica în chip mai logic. De la caporal, pănă la cea mai înaltă treaptă a ofițeri- lor generali, galoanele și tresele arată gradul de autoritate a celora ce le poartă. Ele suntresplata și învederarea cunoștin- țelor, curajului, înțelepciune), a pildelor frumoase, a jertfelor și serviciilor aduse. Mi se pare dar tot atît de nesăbuit a da Instrucția militară în școli 359 galoanele și den urnirile armatei unor școlari pentru că au în- vățaFbine, sau a schimonosi, cum fac mulți, un biet copil de cinci ani în haine de general de divizie. Mi se va întimpina că așa aii făcut și Francejii în Liceele lor, fără ca să existe acolo nici o lege asupra instrucției militare în școli. Facă-o ei la dînșii dacă o cred nimerit, dar aceasta nu este un motiv pentru ca să ne luăm după țara care a stîrnit antimilitaris- mul și ași putea zice chiar antipatriotismul, dînd celei mai. înalte și mai frumoase dintre simțirile omineștî, dragostea sfîntă de țară și de neam, scîrboasa și batjocoritoarea pore- clă de șovinism ! Pe de altă parte este o trebuință neaparată, ca la in- strucția militară să se încredințeze cuiva sub-împărțirile fron- tului și cui s’ar putea încredința, de nu însuși elevilor ? că nici jumătate din armată n’ar ajunge pentru ca să le îndes- tuleze cadrele ! Este tot atît de neaparat ca aceștî|șefi de sub- împărțiri să poarte semne și denumiri distinctive pentru ca să fie recunoscuta și investiți cu oare care autoritate asupra conșcolarilor lor. Semnele și denumirile aceste trebuesc împărțite cu cea mai. mare îngrijire. De vor fi împărțite după dreptate, merit și cunoș- tinți, ele vor fi cinstite de copii și sentimentul disciplinei se va naște în sufletele viitorilor ostași tocmai din copilărie ; pen- tru ca veniți mai de puțin timp în lume, n’au avut timp a se deprinde încă cu nedreptățile vieței și ori ce nedreptate îi atinge mai crud de cît pe noi. Apoi se mai întreabă în logica lor copilărească ; de voi ajunge caporal, serjent sau serjent major, tot așa voi fi primit oare și în oaste ? De nu, apoi de ce să mă mai silesc? Pentru ca să mă degradeze^ ! ! Din potrivă dacă s’ar atîrna pe peptul cămășuțel micu- lui Dorobanț una sau două bucățele de galon de lînă iar mai tîrziu unul sau două de aur, și tot atîtea stele de lînă sau de aur pe gulerul ddui Licean, dacă în loc de a hirotonisi gradați și sub-ofițeri meniți la o neînlăturată degradare, am da micilor șefi de subimpărțiri denumirile de elev fruntaș, e- lev caprar, monitor de secție, monitor furier, monitor șef de soni pluton, și monitor șef de pluton, daeă nici denumirile de elev caprar nu s’ar putea dobîndi decît dintr’o medie generelă iz- vorită din două medii trimestriale obținute în clasă și din alte două medii trimestriale obținute la instrucția militară, iar în caz de paritate un concurs la instrucție, elevii selecți- 360 Dumitru C. Moruzi ouați astfel în presența directorului sau al învățătorului (a- jutat de o comisiune la țară). în fața instructorului militar și mai ales a camarazilor, ar fi cinstiți și ascultați de cătră ele- vii din sub-împărțirile lor ; căci o repet, nimine nu are mai viu în sine simțimîntul dreptății ca copilul. La mica mea șeoală Carmen Sylva de la Sulina, puneam pe însuși elevii să-și estragă media generală în fața noastră, pentru a înlătura ori ce bănuială de părtinire sari hathv Tot astfel s’ar selecționa după un anumit stagiu în grad, monitorii dintre elevii caprarl, monitorii elevi șefi de semi- pluton dintre monitorii de secție și așa mai departe. Denu- mirea de monitor este și astăzi încă prin școli, și poate li încă mai bine înțeleasă adevărata menire a instrucției militară care esîe de a pregăti oșteni destoinici, iar nici cum de a maimuțări armata, jucindu-ne de-a soldați!. Se va spune poate că asemenea întocmiri și cerinți, cer timp de mai mulți ani pentru a da cadrele trebuincioase și că nu se poate lăsa nici o clipă un front, fie de 40 de inși, fără șefi de sub-împărțiri. Nimic mai drept, dar nimic mai ușor de cît a ocoli acest neajuns prin o stare provizorie, fără a vătăma principiul. Și iată cum : La începat alegi pe elevii mai bine notați și tot-odată care par mai vioi și cu tragere de inimă pentru militărie. Le dai la toți semnul și denumirea de elevi fruntaș, apoi le îm- părți plutoanele, semiplutoanele secțiile și căprăriile. Le faci însă atent! că elev fruntaș nu este grad, că n’are autoritate prin el însuși și nici alt drept, ținînd provizoriu locul unui grad în front, transmițlnd ordinele, raportînd și putînd fi re- vocat la ori ce moment, chiar și fără motiv dacă instructo- rul găsește pe altul mai destoinic ; că are înaintea lui un se- mestru întreg pentru a capata primul grad de elev caprar ; iar la caz unde nu va întruni atunci media cerută, va reinlra în front fără nici o umilire ca simplu elev sau i se va în- credința tot provizoriu, o subîmpărtire mai mică. f: Bine înțeles că după primul semestru plutoanele vor fi comandate abia de elevi caprarl efectivi, dar după alte două sau trei toate sub împărțirile vor avea șefii lor cu denumirile Corespunzătoare, așezați, cu toții pe puternica temelie a supe⁻ riorităței. a meritului și a cunoștințelor ; dar mai ales a drep- tăței. singura în stare a sădi în chip statornic în inima viito- Instrucția militară în școli 361 ruluî oștean, sentimentul disciplinei conștiente și de ordine, care îl va oțeli maî tîrziîi și împotriva nedreptăților vieții ! Dar nu numai cu corpul mlădios, cu mînuirea armei cu diferitele întocmiri ale școalei de companie, apreciarea dis- tanțelor și simțimîntul adevărat de ordine și disciplină, s’ar prezenta la cazarmă micul nostru dorobanț ; ci ar capata încă multe alte cunoștinți folositoare soldatului, numai să-I fie instructorul la înălțimea cerută. Vara, de pildă, cîad două sau mai multe sărbători de a rîndul opresc activitatea școlară, sau munca cîmpului, dacă două sau mai multe școli ar lua înțelegere ca să pornească una în potriva alteia, nu pentru a se nimici dar pentru a se surprinde fără a se încunoștiinfa nici despre drumul ce vor lua, nici despre ora plecărei ci numai despre direcția și ziua aleasă, instructorul sau instructorii ar lua toate măsurile de siguranță obicinuite în tip de campanie. Elevii ar vedea, și li s’ar tălmăci cum se păzește și înaintează o trupă în vecină- tatea dușmanului : ce măsuri de pază să iau pentru a feri un bivuac de surprindere, cum să apără un șanț, un loc îngră- dit, o casă, o șosea, un podeț; cum se folosește o trupă de un acident de tren pentru a se face nevăzut și defilîndu-se de focurile vrăjmașului, cum se recunoaște nordul prin stele, sau mușchiul de la tulpina copacilor, și cîte altele ! Toate prilejurile acestea de petrecere, ar fi pentru copii și prilejuri de învățătură care s’ar întipări, aproape fără voie, în fragedele lor memorii, înlesnind mu t sarcina viitorilor lor șefi, punîndu le tot-odată sîngele și inteligența în mișcare și dezvoltindu-le plăminii în văzduhul înbălsămat al cîmpiei, sau al codrului ! Un instructor în stare a insufla asemenea însușiri și a respindi asemenea cunoștinți nu este de găsit, mi se va zice cu dreptate, nici printre șefii de garnizoană nici chiar prin- tre sub-ofițerii ca serjențl majori sau aghiotanți. Așa este ! Ba mai mult : cu tot respectul și admirația ce o port distin- sului nostru corp ofițeresc, pretind că foarte puțini din D-nii Ofițeri ar avea, nu destoinicia sau cunoștințele necesare, să mă ferească Dumnezeu de așa absurditate, dar răbdarea, experi- ența și priceperea sufletului de copil, pentru a ști să’l pătrun- dă și să se facă înțeles de el. Apoi maî e ceva mai grav : a- vem acum cam vre-o patru mii de școli care nu corespund nici pe jumătate numărului ce are să ne trebuiască în cel mai 362 Dumitru C. Moruzi scurt viitor pe cînd îmi pare că abia dacă numărăm la vre-o patru mii de ofițeri, numărînd și pe cei în rezervă! S’ar părea dar că m’am izbit de o utopie, de un ideal frumos, dar de neajuns. Cu toate acestea, voi dovedi puțin mal departe, că avem un element care s’ar potrivi de minune, lesne și foarte repede cerințelor arătate mai sus ; putînd să le îndeplinească pe toate mai ușor de cît D-nii Ofițeri și că în loc de a-i stingheri de la menirea lor Ie vor fi de cel mai mare ajutor în timp de pace (fără a costa țării nici un ban mai mult), Iar cînd patria o va cere, îndoindu-le ba poate întreindu-le și numărul. Ba chiar prin firea lui, acest element este chemat a fi instructorul militar firesc a micului Dorobanț; căci de acest pui de romîn îmi arde mie mai mult, pentru că el va ti numărul cel mare, și tot el razimul și puterea gloriilor noastre viitoare CAP. V. Cine să fie Instructorul firesc al copiilor? Nu-mi aduc aminte care din predecesorii d-lui Vlădescu la ministerul instrucției publice, avu fericita și sănătoasa ideie să introducă lucrul manual în școli, care de nu mă înșel dăb n ucște cu succes pănă astă-zi. De ar ti avut, acesta, prevederea sistemelor viitoare, cu bună samă că numea și el un ^instructor de lucru manual pentru fiecare școală, stingherind de la treburile lor vre-o trei mii de meșteri iscusiți. Mai numea încă inspectori, sub-ins- pectori, îngăduindu-și luxul de a crea două inspectorate ge- nerale, adică unul si pentru fete. Acela însă maî modest, dar poate ceva mai practic, in loc de a-și realiza gîndui prin ajutorul a trei mii de specia* liștî în ale meseriei, dar absolut chineji în ale învățămintu- lui, găsi mal nimerit să adune în timpul vacanțelor și în a- numite centre pe toți d-nii învățători, D-nele și D-rele învăță- toare, care, sub îngrijirea unor meșteri speciali, învățară cîte un meșteșug pentru a’l preda mai pe urmă micilor lor elevi. Pănă mal anii trecuti, păstram fa mine o sticlă cu înpletituri de pae foarte artistic lucrată, o pălărie și un coșuleț nu mai puțin frumoase și aceste obiecte nu erau opera unui invăță- îtor, ci fusese lucrate de niște bieți copil de la scoalele rurale- ată dar un precedent care ar fi trebuit să rămîe în aminti instrucția militară în școli 363 rea celor de la ministerul de instrucție și care ar fi putut să se îndrumeze spre o cale mai practică, mai firească și mai eftină decît aceia apucată. Nu pretind ca într’o singură vacanță de vară sau în mai multe, s’ar putea inocula în creerii unui învățător sătesc cu- noștințele militare ale unui brevetat de stat-major, dar mă întreb dacă cu ceva modificări în programele scoalelor nor- male sau cu impunerea unui stagiu în armată, la care de altfel este obligat și astăzi, nu ar putea capata cunoștințele ce- rute orî cărui ofițer in rezervă, fecior de bani gata sau ne- gustor de meserie, ofițeri și unul și altul numai la părăzi iar din doi în doi ani și la manevre, c;nd nu reușesc să le es- chiveze și pe acelea. Să vedem. Oare gradul general de cultură a modestului nostru a- postol a luminei să fie cu adevărat atît de departe și de in ferior a postulanților la gradul de sublocotenent în rezervă? Cu mici deosebiri de program, normaliștii absolvenți sunt și ei un fel de bacalaureat! căci părțile ce nu li se cer la examen sunt înlocuite prin altele speciale pentru cariera lor, viitoarea lor meserie. Pe cînd D-nii ofițeri de rezervă nu au absolut nici o meserie, sau aceia de a cumpără ieftin și a vinde scump, pe cînd meseria bietului dascal de sat constă, pentru un streșin și un codru de pîne, să predea unor copii, cele învățate de dînsul cu atita trudă și în atît amar de vreme. Cu ajutorul însă al științei sale didactice, îndeplinește de sigur o sarcină ce de sigur n’ar voi nici n’ar putea s’o îndeplinească breve- tul de Stat-Major, care a avut altele de învățat, de cît mește șugul de a preda unor copii de la opt la doisprezece ani 1 Dar să revenim la D-nul sublocotenent în rezervă și să cercetăm cum și prin ce jertfe și-a dobîndit gradul și tresa. Absolvind liceul, el intră in așa zisă companie de ba- calaureați, dormind, pănă mai ieri la părinți... sau aiurea ; mîncînd la birt sau la restaurant, după puterea pungii ; mer- gînd la șosa cu tramvaiul, cu muscalul, cu bicicleta, sau cu trăsura de casă a lui Papa ; cercetînd localurile de petreceri teatrele, sau balurile High-Llf: și în așa întocmiri și-a pregă- tit și trecut examenul de ofițer. După ce și-a luat firmanul de învestitură, destul este să se cam ție în curent, să nu se prea ferească de manevre, să mai depue, din cînd în cînd, 364: Dumitru C. Moruzi c*te un blajin examen, cu un program alcătuit anume pen- tru puterile lui, și îl vezi tircîndu-se pană la sferele superioare ale ierarhiei militare, insă bine înțeles tot în rezervă. Aud că D-nu General Averescu ar avea cruzimea să cam strice a- oeastă fericită și tihnită stare de lucruri, dînd în schimb, ce- lora cu drag de oștire, putința de a fi primiți cu gradul de ofițer în armata permanentă. In vederea foloaselor ce vor a- duce acestea, socot că păcatul nu e mare, dacă se cam strică tabietul celorlalți. Iată prin ce muncă și osteneală capătă fos- tul bacalaureat sau absolvent al școalelor secundare, tresa și epoletul de sublocotenent, mai mult în scop de a ocoli trei am de serviciu efectiv ?n timp de pace și a beneficia de avan- tajele ofițerilor în timp de resbel. Absolventului scoalei normale, mai în tot deauna fiu de sătean, dar în tot-deauna fiii de oameni săraci, i se încredin- ează o școală rurală, chiar înainte de a fi ajuns vîrsta legiu- ită pentru recrutare. Menit a nu îmbrăca nici odată tunica o- fițerească, el nu are altă ambiție decît a deveni D-nu învă- țător la sat; om și el cu vază în comună, cogea-mite autori- tate, deși abia îi mijește puful viitoarelor sale mustețî ! Cînd îi sună și lui ceasul să-și facă datoria cătră patrie și Rege, nu știe cum ar scăpa de această pacoste care’l stingherește in ca- riera lui. De nu s’a putut ascunde sub plapoma vre uneia din scutirile prevăzute de lege, pleacă sermanul să-și facă și el pedeapsa de un an, alăturea cu d-nul viitor sublocotenent mal sus arătat, privind cu jind în ce belșug și veselie își face ca- maradul stagiul ! Să se mai pregătească și el de examen ? Nici gînd 1 Că dor așteaptă cu mare neliniște sfîrșitul anului pentru a se înapoia cît mai repede la școala hă, de teamă să nu i-o șterpelească vre-un coleg sau vre-o colegă mai cu tre- cere ; iar el să fie mutat la mai rău ! Dar ori cît de scîrbit și desnădăjduit a făcut el armata, tot a trăit un an sub drapel și, cu cultura sa, tot a priceput și reținut mai mult în a- cest scurt timp, de cît altul în trei ani. Apoi mai sunt și al- ții mai bătrîni, care au făcut termenul întreg de trei ani. Ba am înlîlnit chiar, în Dobrogea, nu cu mulți ani în urmă, ve- terani din resbelul nostru pentru neatîrnare. Așa stînd lucrurile, ce lesne ar li d-lui Ministru de re- sort, în înțelegere cu colegul sau de la resbel, și chiar la ne- voe cu ceva modificări în programul școalelor normale să o- blige pe absolvenții acestor scoli a depune examenul de ofițer Instrucția militară în școli 365 în rezervă la sfîrșitul stagiului lor în oaste, sub amenințare de a nu fi menținuți în posturile capatate ! Normaliștilor scu- tiți și învățătorilor care aii satisfăcut legea de recrutare să li se dea un anumit termin pentru a trece acel examen atît de ușor în cît ori ce bacalaureat îl depune cu înlesnire după un an. Aceasta s’ar putea face cu dreptate fără a incalca întru cît-va drepturile lor cîștigate, ci ca o cerință nouă a vreme!, indispensabilă lor pentru a și putea îndeplini menirea lor. In schimb li s’ar putea face înlesnirea să se poată presenta și de trei ori înaintea comisiunei de examen și numai după a treia cădere să se poată încredința posturile ocupate de dînșii pă- nă atunci, celora pregătiți a îndeplini, pe lîngă îndatoririle de astă-zi și această nouă sarcină tot atît de folositoare ca celelalte, intereselor și nevoilor neamului. Apoi ar fi bine s’o rupem odată, cu naționala deprindere a maimuțări pe străini acolo unde nu ni se potrivește de loc. Francezii și alte popoare din continent, văzînd pe co- piii englezilor și a americanilor învățînd deavalma în ace- lea-șî școli, aii adoptat cu multă sfiială după studii îndelun- gate și cu multe modificări, învățămîntul mixt în școalele pri mare și în imwersități. Noi, mai ageri și fără a ne gîndi mult am și trimis îndată D-ne și D-re învățătoare pe unde ne lip- seau învățătorii pentru educarea fiilor noștri de plugari, și in~ credințînd tinerilor normaliști (unia în vrîstă de 19 ani) fetele sătencilor, dintre care unele în vrîstă de 14 și 15 ani ! Cam trecut de vîrstă, nu e vorbă, am rămas totuși un feminist convins.., macar în idei! Ei bine, cu toată buna-voință însă, nu pot aproba la noi acest import de peste mări și o- ceane! Englezii și Americanii, tocmai pentru că mări și o- ceane îi despart de restul omenire!, n’aîi nevoie de cit de bani mulțî și de multe vapoare pentru a se apara de dușmani și abia începe a se discuta de vre-o cîți-va ani în parlamentul englez, despre serviciul militar obligator. Nouă însă, cărora nu ne ajunge o armată, care astă-zl chiar e mai numeroasă decît armata engleză, ne trebuesc oameni mulțî, barbațl des- ioinici, bine pregătiți, bine instruiți și gata, ori cînd, a în frunta ori ce trudă, orice jertfă! Incredințîndu-se creșterea băeților noștri numai învățăto- rilor, iar a fetelor numai învățătoarelor nici unii, nici cele- lalte n’ar rămâne fără catedre, pentru că mulțî ani vor trece încă, pentru ca țara să fie în stare a împlini numărul de 366 Dumitru C. Moruzi școli, trebuitoare neamului. Ar urma numai că copii ar fi crescuți mai bărbătește și copilele mal femeiește. Pentru ele, mai cu samă n’ar fi nici o pagubă ; pentru că le-ar mai stînjin.i pofta puțin de a se avînta pe povîrnișul an- glo-american (devenit astă-zi mondial') constînd în părăsirea ve- trei și a furcel pentru Biurou, melesteul mămăligei pentru frîna automobilului și dînd precădere la înalta situație debir- jăreasă, scăunelului jos și umil de lîngă gherghef saii depă- nătoare ! Nu sunt în contra amestecărei sexelor ; zic numai că trebue lăsată pe mai târziu și numai în scop de înmulțirea soiului. Așa de vreme însă, și abia ieșițl din găoace, copiii sunt în primejdie a’și zădărnici reciproc însușirile lor firești, de o potrivă de frumoase, dar deosebite ! Ca de pildă ale voi- nicelului nazdravan, de un cot, cu căciulă cu tot, care se cațără sus pe gard ca să încalece pe deșalatele murga tatii por- nind cu ea în năstrușnică goană ! Sau a zburdalnicei și harnice fetișcană, care, în lipsa mamei, mătură casa, vede de frățiori îngrijește de vacă și de păseri, gătește și duce pe cap mînca- rea tătucăi tocmai pe ogor, și mai găsește vreme să mai ur- meze și la școala primară ; în clasa 3-a mă rog ! Eii unul cred: că puiul de Romîn, Romîn să crească; iar mlădița de Romîncă, flori și roade de Romîncă să rodească 1 Pentru ca din pui, șoimi de vitei ie vor ieși ; Iar din mlădițe uriașul crîng al neamului ! In sfîrșit. în legea de recrutare s’ar putea inscri, anume pentru normalist, întocmiri mai puține de scutire și mai grele Cam acele care Far împiedeca și în serviciul său de învățător ca de pildă infirmități la mini, picioare, vedere, auzi, boale molipsitoare etc. Celelalte cazuri: ca unic fiu la mamă văduva, iată bătrîn, etc. neîmpedecîndu‘1 de la menirea sa de învă- țător, nestinglierindu-i nici leafa nici dreptul la locuință sau la pensie, nu ar trebui ținută în samă de cît in timp de mobi- lizare cînd în urma unei selecțiuni făcută cu ocazia examenu- lui, toți învățătorii ofițeri în rezervă s’ar repartiza, care la corpurile combatante, care Ia serviciile auxiliare, care pe Ia cancelarii, spitale etc. Cel în absolută neputință nici de aiîta, ar rămînea la posturile lor ; Iar cei plecați de ia școală pem tru serviciul țârei ar fi priviți la ministerul lor ca în concediu și leafa lor ar merge înainte pentru întreținerea familiei. Avînd în vedere că. astă-zf chiar, avem aproape 3000 de Instrucția militară în șeoli 367 școli de nu mai mult care nu alcătuesc nici jumătatea celor de trebuință, ne putem da bună samă, ce însemnat ajutor ar putea da acest element inteligent și devotat, rezervelor și mi- lițiilor țărei la caz de rezbel. Socotind chiar că din numărul total, 35 la sută n’ar putea Ii de nici un folos oștire! pe cîm- pul de batate, totuși, fără altă leafă de cit acea plătită de școală, vor fi adus altele neprețuit mai mare, pregătind, în timp de pace, mai multe generații de vrednici și iscusiți lup- tători. (Va urma) Dumitru C. Moruzi TEATRUL IN MOLDOVA Stagînnea 1867—1868 (Urmare) Continuarea de cătră Comitetul numit dePri- măria lașului.—Budgetul Teatrului Național.—Actorii și le- furile lor prevăzute în budget.—Reintrarea actriței Nini Va- lerg pe scena ieșană.—Reprezentația dată de Reuniunea Fe- meilor Romîne, în beneficiul „Copilelor orfane și sarace“.— Reprezentația de gală pentru aniversarea intronărei Domni- torului Carol I.—Revenirea lui M.illo în Iași, și reprezenta- țiile date de el cu concursul trupei locale.—Diferite încercări de a se aduce opera italiană sau. opera germană.—Reprezen- tațiile trupei franceze a lui Raphael Felix. împreună cu ves- titul Ravel.—Teatrul romanesc sub direcția Iul I. Lupescu la Botoșani.—Teatrul social din Beilic, actorii și piesele jucate.— Teatrul familiar din mahalaua Petru Rarcș. Și in această stagiune Teatrul Național din Iași fu pus tot sub conducerea și administrarea directă a Primăriei, care era reprezentată prin un comitet compus din AL M. Șendrea, Const. P. Constantinii! și lorgu lorga. Actorii cari aii fost angajați în această stagiune precum și lefurile ce fie-care primea, le găsim, notate în Budgetul Tea- trului Rațional, aflat în Dosarul No. 133 din 1867 dela Arhiva Primăriei de Iași. Din acest Budget foarte important pentru starea teatrului național din timpul acela, ne putem face o idee exactă atît de lefurile cu care au fost plătiți artiștii cît și de funcționarii întrebuințați în Teatru, precum și de ve- niturile și cheltuelile ce avea de intimpinat Teatrul în vre- mea aceia. 68 T. T. Burada Iată cuprinsul acelui budget : Artiștii pe lună galb. Ben. Costachi Teodorini 50 galb. 7 d-> Cost. Bălănescu 35 77 / - M. Galino 30 77 Alex. Gheorghiu 30 77 v. loan Lupescu 30 7 Mibail Popovici 10 77 Neculai Chiruș 10 loan Gafencu 10 ;; loan Panu 10 77 Liviu Cocea 6 7? August Buchmann 6 77 Costacki Vasiliu 6 77 A încetat anga- jamentul la 19 Dec. 1867. Artiștii: pe lună ga¹!). Ben* Dimitrie lanoliu 6 „ Gheorghe lanoliu 5 Neculai Givit 4 ,, Gheorghe Neculau 10 Dimitrie Helpescu 6 „ Victor Delmary 20 „ V- Valery 12 Ed. Caudella cu orchestra 80 % loan Rozin 6 ,, Total pe lună 382 galb. Actrițele pe lună galb. Ben. Actrițele pe lună galb. Ben. D-na Smar. Merișescu 30 g. V. D na Elena Lașcu 8 g. „ Eugenia Vaieri 28 g. ’A Maria Popescu 8 g- A încetat angajam, „ Maria Părtășescu 8 g. la 4 lanuar 1868. „ Maria Neculau 6 g. „ Ecater. Gheorghiu 20 g. JA „ Aristița Gramaticu 6 g. „ Sevast. Dimitrescu 30 g. V2 „ Lina Eșanu 5 g- „ Lina Popovici 20 g. V2 Total pe lună 183 galb. ,, Zamf. Apostoleanu 14 g. V2 Oamenii ele Serviciu pe lună galb : loan Alexandrescu croitor 6 galb. Vasile Stoleru 4 galb. lordachi 3 galb. Un om pentru ajutor pictorului 2lA galb. Au încetat angajamentul de la 17 Dec. 1867. Atîșeriu 5 galb. Pa- tru rîndașî a doi galbeni 8 galb. Chiria costiumelor 12 galb. Total pe lună 40V2 galb. Scăderi Urmează a se scăde gajul d-nei E. Gheorghiu pe trei luni și jumătate . . . . .70 Idem gajul d-lui C. Vasiliu pe patru luni. 24 Idem gajul omului pentru ajutor Pictorului pe 3 luni 10 104 RECAPITULAȚIE Domnii artiști pe lună 382 galb. pe 5 luni 1910 galb. Doamnele artiste „ 183 „ „ „ „ 915 „ Oameni de serviciu „ 4072 „ „ „ 202V2 „ Total⁻WÂ 30277 „ Se adauge de la 21 Dec. 1867 pentru ț 12 3075¹- trei persoane angajate încă la orchestră J 6177 ₜ Scăderile 104 Rămîn 29717- Teatrul în Moldova 369 Adică două mii nouă sute șeptezeci și unu și jumătate galbeni, compun cheltuelile pe cinci luni. (iscăliți) Șendre, I. C, lor ga, C. P. Constantinii. VENITURILE Subvenția în 50.000 cursul tezaurului 1562 ‘A galb;. Venitul a cinci baluri mascate . 300 „ Abonamentul . . . 300 Rețetele serale pentru 26 abon. a 15 galb. 390 „ Patru reprezent. în suspendiîî a 50 galb. 200 Douăsprezece beneficii a 20 galb. 240 Chiria bufetului . . 30 ,, Vestiera la baluri mascate . 8 Suma totală 3030 ]A galb. BECAPITULAȚIE GENERALĂ : Suma totală a venit, cu aproxim. pe 5 luni 3030 % g. Suma totală a cheltuelilor pe 5 luni . 2971 ¹|> g. Beneficii care intră în cheltuelî extraordinare 59 g. Membri comis, teatrale, Șendre, I. C. lorga. C. P. Coiistantiniu ]). La salarul unora din actorii principali se vede adăugit și fracțiunea ]|2, care însamnă că acestor actori pe lîngă leafă ce li se plătește li se mai acordă și o jumătate de beneficiu. Reprezentațiile teatrale ale acestei trupe în cursul între- geî stagiuni au urmat regulat și cu un succes mulțămitor. Dintre actorii și actrițele ce au fost mai bine primiți de pu- blic pe lîngă Teodorini, Bălănescu, Galino, Gheorghiu, Sma* randa Merișescu, Savastița Dimitrescu, etc. cunoscuți și apre- ciați de public din stagiunile precedente, au fost mai sărbă- toriți Nini Valeri, care de multă vreme nu mai jucase în Iași, precum și loan Lupescu, un tînăr talentat, ce juca de minune rolurile comice. Intre alte reprezentațiuni date în această sta- giune găsim că la 3 Decemvrie 1867, s’a jucat piesa Cine vrea poate, o comedie tradusă din franțuzește, în care rolul prin- cipal a lui Car ol al II-lea, a fost interpretat de d-na Nini Valeri, pe care Gazeta de Iași o numește o „achizițiune preți- oasă ce a făcut consiliul comunal*⁴. Tinărul Rege, zice acest ziar, voluntar, capricios, fa interpretat de D-na Valeri cu un spirit și o vivacitate într’adevăr admirabilă. Era una din a- cele gracioase aparițiuni a căror amintire începusem a o pier- de și de care tot publicul încîntat o salută cu călduroase aplause ¹ ² *). In această iarnă Societatea Reunumei Femeilor Romîne însuflețită de sentimentele cele mai filantropice, a dat la Tea- 1) Vezi Dos. No. 133 din 1867, aflat la Arh. Primăriei de Iași. 2) Vezi Gazeta de Iași No. 79, 80 și 81, din 10 Dec. 1867. Arh iva 2 370 T. T, Burada tru național în 9 Martie 1868 în beneficiul Copilelor orfane și sărace* o mare serbare Lirico-Dramatică, cu concursul mai multor diletante și diletanți din orașul nostru. Pe lingă bu- cățile de muzică ce s’aîi executat, s’a reprezentat și piesa Princiul de Gal, comedie în 1 act, tradusă de D. Bălănescu. D-na Vict. Alecsandrescu Ureche, D-nii Bujoreanu, Popazul și loan V. Grigoriu aii interpretat rolurile din această piesă. Tot atunci s’a mai esecutat de d. Const. Zira și Herșcu Boccengiu cintecel comic de V. Alecsandri, muzica de A. Flechtenmacher ]). In cursul acestei stagiuni s’a mai jucat la Teatru Națio- nal și o mare reprezentație de gală pentru aniversarea întro- nare) Măriei sale Domnitorului Carol I. Iată ce găsim scris în gazeta Curierul de Iași No. 7 din 12 Mai 1868, despre această solemnitate. „Joi sara 9 Mai, trupa de vodevile romînă, cu concursul celebrului artist M. Millo, care se află acuma în mijlocul nostru, a dat o reprezentațiuni extraordinară pentru această serbare. S’a cîntat Imnul național de cătră toți artiș- tii în port romînesc. Apoi s’a reprezentat piesele Cinei-Cinei și Nunta țărănească. Tabloul Rominia recunoscătoare, aranjat de Dl Gatino, a atras meritate aplause din partea publicului⁶'. înainte de a se încheia această stagiune veni în Iași pen- tru cît-va timp marele artist Matei Millo, care asociindu-se cu actorii trupei Teatrului Național, dădu împreună cu ei mai multe reprezentațiuni cu un succes strălucit. Această trupă avînd în trunte pe Matei Millo intitulată Trupa de vodevile romine, a fost apreciată și bine primită de publicul îeșan. Din numărul pieselor care compuneau bogatul și atrăgătorul repertoriu, arătăm următoarele : In 14 Mai 1868, se joacă Baba Hirca, operetă de M. Millo, muzica de /V. Flechtenmacher. In 19 Mai, Prăpăstiile din București, comedie vodevil de M. Millo. In 21 Mai, se dă o reprezentație de beneficiu pentru co- pilele orfane și sarace, patronate de Reuniunea femeilor romine cînd atunci se joacă Tunsul Căpitan de Haiduci, și șansbneta comică Chira Nastasia, de V. Alecsandri, jucată de M. Millo. In 23 Mai, pentru beneficiul D-lui Gatino, regisorul tru- pei, se dă Millo Director sau Mania posturilor, comedie în 1 act de V. Alecsandri. In 28 Mai, pentru beneficiul casierului Teatrului, Rosner, se joacă Moșu Pipirig, Vodevil în 3 acte prelucrat de M. Millo. Tot în timpul pe cînd juca Millo cu Trupa de vodevile romine, venise în Iași, și artista bucureșteană Eufrosina Po- pescu a cărei reputație era cunoscută in țara întreagă, și pe lîngă alte piese a jucat în beneficiul său la 2 Iunie 1868, piesa Muma din popor, comedie în 3 acte, cum și Partida de concină, comedie în 1 act de V. Alecsandri. D Afișul acestei reprezentațiuni se afla în proprietatea mea. Teatrul în Moldova 371 In toate aceste reprezentațiuni, împreună cu trupa de vodevile romînă a jucat și Galino, regisorul trupei mai multe scene comice și canțonele în limba franceză. între care au fost mai ales : Titi la reprezentația lui Bobert Diavolul. Ne- norocirile coristului și altele, ¥ * înainte de începutul acestei stagiuni găsim că mai mul- te persoane cer prin o suplică dată Primăriei de Iași, să li se învoiască să aducă diferite trupe streine pentru distracția publicului. Astfel vedem că la 18 Decemvrie 1867, un impre- sariu Raphael Felix, cere să i se învoiască a da mai multe reprezentațiuni cu actori francejî, între cari se găsea și ves- titul artist comedian Bavel, de la Palais Royal din Paris. Raphael Felix obținu de la comună învoirea cerută, și dădu un șir de replezentațiunî ; dar, se vede că rezultatul ma- terial nu a fost tocmai satisfăcător, căci impresariul acesta ceru un ajutor de la Primărie, pentru susținerea cheltuelilor trupei sale, ceia se i s’a acordat, dîndu-i-se o sumă de 200 gal- beni. La 24 Octomvrie acelaș an Gaetano Biundi și Andrea Feri, au cerut să li se dee voe a aduce o trupă de Operă Italiană, pe timp de patru luni, cu începere de la 15 Noem- vrie 1867 ; cererea aceasta a fost susținută de un mare număr de cetățeni, prin o suplică dată Primăriei în luna Noembrie acelaș an. Nu se vede însă din cercetările făcute în dosarele Primăriei să fi fost în cursul acestei stagiuni vre o tru- pă de operă italiană. La 26 Octomvrie 1867, actorul Constantin Bălănescu ceru și el să i se învoiască a aduce o trupă de operă italiană sau o trupă de operă germană. Din cercetările făcute asemenea nu se vede ca el să fi adus vre-o trupă străină în cursul a- cestei stagiuni. * După închiderea stagiunei Teatrului Romînesc. vedem că la 3 Iulie 1868, un număr de actori, și anume : I. Lupescu, Al. Evolschi, M. Popovici, Augustin, D. Helpescu, Aug. Buh- man, M. Popescu, Ilie Cocia și Eugenia Valerg, prin o adresă ce o fac Primăriei de Iași, mulțumesc Primarului pentru în- grijirea părintească ce a avut asupra actorilor „scăpîndu-i din mina acelor antreprenori, cari pănă în anul 1865 se serveau de ei ca de niște obiecte speculatorii⁴⁴; asemene mulțemesc și pentru alegerea ce au făcut în numirea membrilor Comitetu- lui Teatral, in persoana D-lor Al. M. Șendrea, C. P. Constan- tiniu și I. lorga ]). * 1) Vezi Dosarul No. 151 din 1866, aflat la Arhiva Primăriei de Iași. 372 T. T. Burada In cursul lunei Mai 1868, mai mulțî actori din trupa ie- șană, sub direcția artistului loan Lupescu, s’au dus in Boto- șani, jucînd acolo mai multe reprezentațiuni despre care gă- sim o corespondență în Curierul de Iași, No. 8, din 19 Mai a- celași an, unde se arată că trupa este bine compusă și publi- cul e foarte mulțumit de ea, procurîndu-le o distracție din cele mai plăcute, întru cit toți artiștii joacă bine, așa cum de mulțî ani n’a mai fost pe acolo o trupă așa de bine organizată. TEATRU SOCIAL Gustul Teatrului pătrunzînd în diferitele pături sociale a răzbătut și în inima tinerilor elevi și studenți de prin di- feritele școli ale Statului, și mai cu samă în acelor de la A- cademia Mihaileană și Școala Normală Vasile Lupu, cari în oarele libere, în loc de a’și perde timpul fără nici un folos, mergînd prin cafenele sau alte locuri unde nu putea să pro- fite întru nimic educația lor, —cum se întîmplă astăzi cu mulți asemenea tineri,—aii căutat din contra să se asocieze și să în- cerce a forma teatruri de societate prin care să răspîndească în popor gustul artei naționale a frumosului și a muzicei. Așa fiind, un număr de mai mulțî tineri din societatea îeșană întrunindu se sub conducerea lui Emanoil Negruți x), se îndreptără cu rugăminte cătră Primarul Orașului Iași ce- rînd prin o suplică cu data din 6 Octomvrie 1867, să li dea voie de a înființa un teatru social. Această petițiune fu iscălită de Emanoil Negruți, N. I. Neculau, lonescu, D. Dimaᵣ G. Dabija. I. Poenariu, Isăcescu, Logadi, Scînteianu, G. Sta- matopol, A. Tebdorovici, D. Stamatopol, loan Badașcă, Gh. Mihailescu și I. Tabără. Iată dăm aici conținutul acelei suplici : „Subsemnați! juni a societății Romîne din Iași, cuprinși de dorința și plăcerea ca oarele noastre de recreație să le întrebuințăm prin formarea și darea unui Teatru social, per- fecționînd astfel caracterele fie cărui, la care sîntem prea și- curi că și Domnia voastră veți bine-vroi a consimți, venim deci prin aceasta să ne împlinim o sacră datorie anunciind și Onorabila Primărie despre aceasta, rugîndu-o, tot-odată, se bine vroiască a ne elibera cuvenita autorizațiune. Cît privește însă, despre conduita și conducerea noastră fiți prea siguri că ne vom mărgini în cele ce ne dictă moralitatea*. Repertoriul anunțat de a se juca de acești tineri, fu următorul : Drame : Turnul de Nesle, Evreica în Algeria, Țugu Păstorul, Oarba din Paris, Otelul crimelor, Pustnicul selbatecului Munte, Curiațiî, Robert șeful Bandiților, Viața Păs - 1) A fost redactor al Gazetelor umoristice Ha ! Ha ! Ha I și Perdaful. Teatrul în Moldova 373 lor cască. Comedii : Smărăndița fata Pindaruluî, Baba Hirca. Cinei-Cinei, Bunul Menaj, 0 farsă din zilele noastre, Cornetul, Momițăria pentru o guriță, Șiretul prost, Creditorii, Nunta ță- rănească, Chir Zuliarini, Doi morță vii, Cetatea Neamțului, Crai noii, Jianul, Doi țarani și cinci cîrlani, Lipitorile satului. Stan Covrigariu, Busaliele în satul lui Cremene, Palamarul, Vlăduțu mamei, lorgu de la Sadagura, 'Ucenicul Șarlatanului, Cumplitul amăgit. Fata Cojocarului, etc. Consiliul comunal al lașului, în ședința sa de la 23 Oct. 1867^ a dat autorizație pentru ca această trupă se poată juca după care au și urmat un număr de reprezentații în cursul acestei ierni, jucîndu-se multe din piesele anunțate precum și altele naționale pe care le vom arăta aici ]). Sala Teatrului Social care era în casele lui Bucșănescn din Beilic, avea un rînd de loje precum și staluri și o gale- rie. Scena avea mai multe decoruri, toate nouă: salon, casă țărănească, păduri etc. Cortina era frumos zugrăvită. Polican- drul era simplu cu totul, și avea luminări de său la început, iar mai tîrziu se lumina cu luminări de stearină. In localul teatrului, era și un bufet. Afișele la început erau scrise cu mina, mai tîrziu apoi fu- ră imprimate și placardate pe stradă. Prețul locurilor era ; Locul Liu doi sorocoveți, Loc. ILle un sorocovăț, Galeria ju- mătate de sorocovăț. Loja care cuprindea 4 locuri, 6 sorocoveți. La deschiderea teatrului pentru cît-va timp cei ce veneau în loje trebuia să-și aducă scaune cu ei; peste vr’o două luni insă Direcția au închipuit scaune în fie-care lojă. Numele tuturor asociaților din care se compunea trupa Teatrului Social era următorul : Ema^oil Negruți, Director, care juca roluri de comic și in- trigant. lancu Dimitriu, amorez. Ilie Cocia, comic. Mihail Stihi, comic. August Buhman, comic. Teodorovicicare juca roluri de femee, Dimitrie lonescu, utilitate, Vasile Popovici ¹ ² ³), comic, excelînd în roluri țărănești. Grigore Dabija, roluri de caracter. Logadi, roluri de amorez. Ghețu, comic. Codreanu⁴), juca in drame. Gavrilescu, juca în vodeviluri avînd o voce frumoasă de tenor. C. Tincu, comic; Vasile Negruți, în roluri de intri- gant. D ra Păcurariu, rol de amoreză. D-ra Buhman, idem. D-ra Ema, în roluri de subretă. Sufleor al trupei era Ionică Poenaru. La început orchestra vr’o două luni a fost compusă din- trun taraf de lăutari. Pe la finele însă a stagiune!, începutul lunei Mai 1868, ea se complectă cu mai mulți diletanți și e- levi din Conservatorul de muzică. 1) Fezi Dosarul No. 170 din 1867, aflat în Arhiva Primăriei de Iași, intitulat : Teatrul social al tinerilor juni din Urbea, Iași. 2) Ajuns la gradul de Loc. Colonel în armata romînă. 3) Preot în Dorolioi 4) Fucționar la gara din Iași. Teatrul social ajunsese cu timpul a fi cercetat de un public numeros așa că la multe reprezentațiuni nu se mai găsea sara de vînzare nici un loc. Cînd se juca Baba Hîrca sau alte operete naționale, a- tunci Gh. Burada profesor la Conservatorul de muzică, din buna sa vroință și iubirea ce o avea pentru propagarea muzi- cei naționale în popor, dirija el singur orchestra. In cazurile cînd lipsea Burada, elevul de la clasa de violină Stavri, îl înlocuia. Repetițiile de orchestră, de cor, și de canțonete se tă- ceau în ograda bisericei Sf. Nicolai Domnesc, la părintele Mitrofor și Protoiereîî Poenaru, tatăl sufleorului Ionică Poenaru. Piesele care s’aîî jucat au fost : Frații de Gemeni sau Otelul Crimelor. dramă de Em. Ne- gruți. Voiajul' la Borca. comedie în 3 acte de Em. Negruți. Glumele de Mahala, comedie bufă în 3 acte de Em. Negruți. Doi morțl vil. de V.. Alexandri. Cinel-Cinel. idem. Cucoana Chirița în Iași. idem. Babilonia romînească. de N. Istrati. Un Bătrîn tomnatic^ Baba Hîrca, de M. Millo. Piatra din casă. Ji- anul de M. Millo. Oarba din Paris, traducere, Tuzu Calicu. de M. Millo. Fata Cojocarului, de Miclescu. Doi țar ani și cinci cîrlani. de C. Negruzzi. Mama Anghelușa. canțonetă. Herșcu Boccengiu. Idei Boșca în garda, națională, de Boian. Isac Zo* dieru. canțonetă de Em. Negruți, și altele ¹). * O altă încercare de teatru familiar se făcu tot în această iarnă în mahalaua Petru Rareș, devale de Academia Mihai- leană, într’o sală mare din casele unde locuia Vasile Botez, șeful de atelier de la tipografia Adolf Berman, case care se văd încă și astăzi în colțul stradelor Gîndu și Moțoc. Aici un număr de tineri din Liceu și chiar de prin clasele primare între care putem cita pe Anastasie Botez. Turculeț. Neculau. Berariu. Kirilovicl. Leon Botez. N. A. Bogdan și alții, au jucat diferite piese. In acea sală se întocmise o scenă ridicată ca de jumă- tate metru de la dușamele, decorurile erau zugrăvite precum și cortina, policanduu era de tinichea; în sală eraiî bănci. Re- prezentațiile s’au început cu piesele Nunta, Țărănească și Herșcu Boccengiu de V. Alecsandri, după care s’a mai jucat apoi Ce- tatea Neamțului^ Lipitorile Satelor. Mama Anghelușa și alte piese traduse din franțuzește. Rolurile de femei eraiî jucate de N. A. Bogdan, Kirilovicl și Leon Botez. Aceste reprezentații aîî durat în curs de două luni, și la ele asistau familiile ti- nerilor actori cît și diferiți vecini de prin împrejurime fără nici o plată însă de intrare ²). (Va urma) Teodor T. Burada • 1) Toate aceste relațiuni mi-au fost comunicate de D’-nii profesori V Negruți și C Tincu. 2^ Vezi și Amintiri din Teatru, în volumul «Și Nouă și Vech/» de N. A. Bogdan, 1894 pagj 245 și urmat. Două puteri Era ’ntr’o seară rece, de Octombrie. Locuiam într’o stradă pustie, dintr’un oraș foarte îndepărtat. Ploua. Stropii repezi loveau cu putere în geamuri, în odaie 'era întunerec, și, cu totul frigul de-afară, apasă un zăduf greu. Nu gîndeam la nimic, tocmai pentru că mintea-mi zbu- ră la mii de fapte de-odată. Afară de zgomotul ploiei stăpî- nea o muțenie adincă. — Cit pustiu, gîndii,—nici un suflet nu mă împrejmuie ! In aceiași clipă, cineva rîse, înfundat: hi ! hi !... Ha! ha Nu mă mirai. Știam că alăturea locuia o femeie ce avea obiceiul să rîdă adesea, din nimic!—Și iar gîndii: — Uite, așa trebue să fie și clipele mortii,—grele, necu- prinse, tăcute !—Și iarăși se auzi rîsul acela,—dar de data asta mai aproape, la ureche, de parcă mi-ar fi șoptit cine-va de Hngă mine. — Hi ! hi ! hi !—da, așa sunt ! Ha ! ha ! ha ! — Ce dracul ! dar sunt singur, nu e nimeni aice !— — Bac, bac ! sunt eu. ! Nimeni și nici odată nu e singur Și vorbele resunau răspicate,—in față-mi parcă. Fiorii temei nu mă încercau. Vrui să mă scol, dar nu izbutii! O lene, o putere alfa cît a mea, mă ținea țintuit pe divanul pe care mă culcasem. Și urmă! a face siliri de ridicare,—Iar cînd nu mă mai gîn- deam la lucrul acesta, mă pomenii în picioare. Eșii. Ploaia mă izbea în fată, răceala ei mă învioră.— In clipa ceia, însă, un duh cald mă împrejmui, și o umbră neagră se prelinse în afară. 376 Eug. Boureanul Plecăi.—Deși drumul mi-era în josul străzei, pe lîngă o biserică,—de data ceia, ca arare ori, apucăi protivnic, spre măhălălile pustii și sărăcăcioase ale locului. Era frig! Vîntul spulbera ploaia în cernere măruntă, ce pătrundea prin haine adine. Picioarele se afundau în mîzga străzilor nepetruite. Mergeam fără să știu unde.—Mă bucuram parcă de u- meziala ploiei, de frigul tăios al viatului, ce se întețea, și mă gîndeam ; „uite ! așa umblă cei cu rele în minte “ și mi se năzări toată lumea celor fără de lege, fără de căpătă! și su- flet, Iar creerulu! lipsit de ori ce simț aievea i se năpusti miimi de icoane din o lume măre, de chipuri palide cu pri- viri încruntate, cu trupuri pline și grele, cu mîni însîngerate. O lume în care nu mai dăinuea nici o floare, nici o pasere, nici un cîntec... nici o bucurie.—Totul nu era de cît un pus- tiu întins și spinos, sămănat de ruin! din care porneau țipete de cucuvele, gemete grele, dureroase. Cine-va rîse iar : Hi ! hi !... Hi ! hi!—cu un glas de ied, închis unde-va în adine, și înainte-mi juca o umbră 'neagră, în sărituri ciudate, șchiopătătoare. Grăbii pasul ! De o parte și de alta a stradelor se înșirau casele mici, înfundate în pămînt, întunecoase, — ale celor mulțî și nevoiași păreau ca niște mușuroaie de soboli orbi, sortiți să nu în- trezărească nici cînd zările senine ale unui trai mai fără de griji. Printr’o fereastră mică, lipită cu hîrtie de ziare,—cu o palmă deasupra apei ce se îngrămădea sub ea,—eșia o părere de lumină. In dosu-i se auzeau voci certărețe. Nu știu de ce, mă apropiăi să ascult. — „Ce ticăloasă !... uite iar o să întîrzie .., dar hai mai repede ! — „Ei ! lasă mamă!. . of... de ce.. “ și un scîncet scrijă- lat, un plîns răgușit, sunat ca dintr’un gît pe care â curs mult vin și—aii eșit multe cîntece tîrziî,—începu după zi- arele îngălbinite de părerea de lumină ce căuta să le stră- pungă. — Vezi nu veni cu mîna goală î Uite nici tutun nu-i !.. știi tu,., de-o adormi... — La dracu, mamă,—cu-atîtea pacate !... Iadul behăi sprințar: Ha! ha! ha!... Două Puteri 377 Mă cutremurăi ! Pornii. Luminile rari ale felinarelor aproape oarbe, făceau în- tunerecul și mai adine. Cotii strada, un vîrtej îmi rădică pălăria și poalele pal- tonului și-mi păru că mă văd înnainte-mi ca oglindit într’un diamant negru,— un liliac uriaș. Și vîntul suflă și mai cu furie. Ajunsesem într’un meidan ! In fund, la lumina unui fănar dosit, se găsea o frântură de gard. Voci grăbite își zvîrleau frînturi, frînturi de vorbe, prin- tre șuerăturile vîntul ui, ce le purta înspre mine, repezi înnă bușite. — Sal L. Dă-o ’ncoa!... Hai... te prinde... zvîrle !— și de pămîntul,—ghiftuit de apă ce se cernea mereu din adîncurile negre ale văzduhului,—se izbi ceva greu, cu sunet surd.—Hai maî repede!... Ce dracu ’?... Ne prinde... n’a!.. și pași repezi se depărtară în noapte! — Și... nu-mi era teamă! De ce? Nu știu! Dar, în seara ceia, simțeam, pentru întâia oară, sleirea tuturor simțurilor. Eram carnea,—rece, văduvă de înfiorare. Din beznă, cineva, rîdea mereu, rîdea chinuitor !—Și’n rîsul cela se deslușia ca un sunet de vioară!—îmi încordăi auzul.... nimic ! Plecă! !... Sunetul vioarei mă urmărea !... Mă oprii.... rîsul ! Cînd fui aproape, am putut desluși geamurile mici și murdare ale unei crîșme. Mi-era frig ! Am deschis ușa și-am intrat.—Un miros a- cru, de tutun prost și rachiu tare îmi înțepă mirosul. O vioară hîrăia un cîntec de lume lîngă cobza ce bom- bănea, din cînd în cînd, în strănuturi apăsate. Cîțî-va ochi se ’ndreptară, buhavi spre ușă. O femeie cer- că să cînte, în fund. De cit o viață-aaamară Și-un trăiu nenorocit. Mai bine........ dar nu izbutea să isprăviască nici odată de rîsul unui gligan ce ’ntindea spre dînsa mînî tremurătoare de .beție și nopți Urzii. Apoi începu a boci zgomotos. — Iote. . măă !... Plîngi ! ?.,. Lasă că șiu eu ! Jupîn Sami 378 Eug. Boureanu mărită vadana asta ! .. EI jupîn Sami !—Și aceleași mini în- tinse spre barba jidanului roșie și rară, ca o mătură între- buințată multă vreme, o cană verde... știrbită. Vioara plîngea din ce în ce mai răgușit. Femeia-și conteni plînsul. — la-că-așa ! ziua muncă, noaptea traiu !—Nu-i așa jupîn Sami ! —dar nu măriți vadana ? !... — Ei vere, o viață are omu?... Dac’om muri... morți sîntem Esii !— împrejurul ferestrelor trecea în sclipotiri fulgerătoare o umbră neagră, și’n scîncetul vîntulul, rîsul sună grăbit și vesel. De departe veneau șuere lungi și repetate. Dădui într’o stradă largă și luminată mai bine. Mergeam grăbit. Din fund se desprindeau venind, cîți va oameni ce parc’ar fi purtat o greutate. Se apropiau mereu.—Cînd mă ajunseră, se opriră și pu- seră sarcina jos. Era un om. — „Dar ce-i? Ce s’a ’ntîmplat? „Dă ! pacate... femeie rea... l’o prins în casă Ion al fe- raruluî!.,. Dă... așa-i cînd îl paște pe om...“ Și porniră iarăși — „Acu.,, de-o trăi pănă la spital! L’o ’njunghiat! — Mă înfiorăi! Și’n noapte, cine-va, rîdea,—chinuitor,— rîdea mereu ! — „Ha! ha! ha!... Vezi?.. AI văzul?... Pricepi?... Toți aceștia sunt aî mei!... Toată lumea e-a mea!.., AI mei sunt oamenii!—Cit va fi pămîntul înpărăția mea va fi mai puter- nică de cît a celui pe care voi îl numiți Dumnezeu ! ha ! ha î hă !... hi ! hi ! hi !... Fugeam !— ajunsei înaintea ușii.—O deschisei și intră!, izbind-o cu putere ! Dincolo rămăsese glasul cela al nopței ce nu-și mal curma rîsul ! Aprinsei luminarea, inima nu-mi mai batea, suflarea mi se curmase !—Gîndurile își sleiseră, o clipă, vînzoleala, și... cătăl spre icoană. Pruncul Isus, mă privea blînd din brațele maicel lui, și ochii duioși, parcă, grăiau : ..Nu nzimărul celor păcătoși, ci tăria celor drepți, fac puterea". Eug. Boureanu LR PRIVEGHIU Obiceiuri din popor „Cu multe pacate și-a mai încărcat sufletul, și moașa Maria Grijincu, Dumnezeu s’o erte, cît timp a fost în viață. Ea știa să rostească ursitorile copilului de curînd venit în viață I ea punea cuțitele de trimetea la groapă omul ca muntele de voinic, ori hîrbul de aducea pețitori de peste văi și dealuri. Făcea de urît, spărgea case unde văcuia traiul bun, strica vitele oamenilor și cîte blestemății toate ea le știa și le punea la cale pentru o mînă de creițari, numai calea bisericei n’o cunoștea și n’o mai bătea de cînd lumea ! Ș’acu i-a venit și ei rîndul să se ducă să dea samă de toate astea, sus în fața a tot puternicului!“ Așa gîndeaîi în ei oamenii, barbați și femei, din sat în drumul spre casa Marii Grijincu, cînd scăldată și premenită sta înțepenită pe masă. — E ! Și ce moarte a avut! vorbi unul. S’a sfirșit ca un cîne, fără pogribania legiuită. Venind de la vre-o drăcovenie de unde va, a apucat-o o amețială, și-a perdut graiul, bătea’n geam și făcea semn la toți oamenii de pe drum; fără să-i ia cine-va sama, pănă ce s’a rostogolit în curte grămadă și s’a dus !“ Moarta sta întinsă pe masă, cu țața ca cerezina, cu o- chiî ’nfundați în orbite, cu gura strînsă, cu minele pe pept. I au pus în mînă o cruciță : Ia degetul cel mici-au legat o firfirică, ca să aibă cu ce plăti la vămile și la cele de sub pămînt. I au înfășurat capul într’o mîneștergură cu fes dede- subt, au îmbrăcat-o ’n cămașă cu un rînd de flori pe mîneci, i au dat catrinț nouă, papuci în picioare și o pînză d’alun- gul trupului ei. Pe piept i-aii așezat o iconiță și care cum vine lasă cîte un creițar alături, să aibă de pus la sfeșnice și la prapore, ori de dat peste groapă, odată cu sărutarea cea mai de pe urmă. Aii început a se aduna și copii, staiî ce stau și încep șă- gile obișnuite la Priveghiu. Au vîrît un topor pe-o mînecă de cojoc, lăsîndu-i mu- chia afară, o înfășură c’o cîrpă și fac gură și cap din ea, la care pun două linguri cu găvanele în sus, ca să iasă chipul caprei, în cojoc se bag doi copii ținîndu-se de mîini șî așezați spate ’n spate și-i fac trupul, coada toporului ținînd loc de picioare, iar mîneca cealaltă a cojocului atîrnînd drept coadă. Sub cojoc, la capătul mînecei vîră o oală veche. Un al treilea copil se pune calare pe capră între cei doi și vine cu ea în casă, spunînd c’o are de vînzare și întrebînd pe rînd pe cei din năuntru dacă nu vreau s’o cumpere. Unul dă 5 lei, altul 4, un al 3-lea 3, apoi dă unu, o co- roană, un puișor, cinci creițari, un creițar, un heler. Cînd i s’a dat cel din urmă preț, băeatul de colo se preface supărat: — De cît s’o vînz pe nimica mai bine-i dau o bîtă și-i sparg capul ! Și zicînd așa îi dă una cu bățul, pe care îl ține în mînă; oala se face țăndări, toți rîd și capra fuge afară. După ce s’a potolit rîsul stîrnit, cei din casă bărbați, bă- ețî și fete, se strîng cîte 5—6 la un loc și joc cărți pe tălpițe pe cîte un fund de lemn pus pe vr'o cofă de apă. Joc pe datul în chiște pe cel de perde il iau doi inși, ți- nuți de mîini, îl cuprind între ele pe la spate și’l învîrtesc în aer dîndu’l d’a peste cap, or porcar ește, se pun toate cărțile în rînd și pe dos, numai una în mijloc, pe față și ia fiecare cîte una din ele, pănă se potrivește la culoare și semn cu cea de jos, pică cu pică și așa mai departe. Pe cel care rămîne cu mai multe în mînă îl fac toți porc. Femeile stau prin colțuri, față ’n față cu mîinile la gură șî înșiră la verzi și la uscate. De lucrat nu lucrează nimeni din ai casei și nici ceilalți mai ales vecinii și cei pe care nu-î desparte vre-un pîrău, ca să nu moară și la ei în casă. Era noapte întuneric și se auzea vaerul vîntului prin horn. — Vin strigoii, zice una din ele, s’o jelească!—„Fie că și mult le-a dat de lucru răposata ; adăogă alta. Ii scotea din negură și-i vîra în pămînt cînd vrea. Numai ea îi mai stăpînea că se înmulțiseră d’un cîrd de vreme, din atîția copil morți nebotezați și din femei ucigașe de prunci, și-și făcuseră de cap. Eu am văzut cu ochii mei odată 2 lumini pe cîmp, jucau, se apropiau. Am auzit un știer și a început să urle vîntul ca un balaur. Erau strigoii cei doi de la moara părăsită !“ — Da colo în țarină la livada vornicului, spre Rădăuți, vorbi o mătușică, joacă hi toate nopțile lumini multe. Stri- goii se sue’n podul grajdiului și aruncă pe jos păpușoi. Le e frică slugilor vornicului și la toți vecinii să iasă afară ca să nu’i strîmbe. N’a eșit odată una, Fruzinca, pănă’n tindă, să vadă cine pocnește,—era o slujnică adusă de curînd din alte părți,—și La Priveghiîi 381 i-aiî dus strigoii gura la urechi și i-aiî luat minele și picioa- rele, lăsîndu-i-le moi?! — „Așa e că bine zici, întări încă una. Cîți strigoi n’o ti lăsat pe lume și biata Maria Grijincu, cu moșitul ei. N’ai vă- zut e un colt întreg în cimitir de gropi, la cap, în loc de cruci, cu cîte un mosor de turnat aghiazmă pe el lazilemari“. Afară a început să plouă, o ploaie măruntă și deasă. — „Plouă, să știți că se face și ea strigoaică, săraca’n de mine! se văită una clătinînd din cap ! Cînd om așeza-o în coșciug, s’o punem cu gura’n jos!“ Și zicînd așa se uită spre moartă, dar remase cu minele la gură, i se muie trupul și-1 veni rău, c’a văzut mișcînd în coșciug. Femeile celelalte, ză- păcite și ele, s’aii apropiat tăcute, cu frica’n suflete ; numai băeții n’aveau habar și s’aîî pornit p’un rîs, de sta să sezgîl- ție casa. Unul din ei a auzit că nu e bine, să stea pisica’n odae cu mortul, că de trece peste el se face strigoi și a adus un pisoiu deacasă și Fa pus la picioarele moașei Grijincu subt pînzătură. Ai casei împart c?te ceva de mîncare, maî pine, mai mă- lai copt și dau de băut : bere și cafea cu lapte. Beau toti, bărbați, femei, băeți și fete. Numai Nicolae Calance, un bă- trîn cocîrjat puțin, se uită chiondărîș, se strîmbă și zice : — Mie nu-mi dați fleacuri d’astea ! Ori olercă, băutura mea obișnuită, ori lipsă. Ei, Doamne, pe vremea mea numai copiii beau băuturi d’astea muerești ! Acu însă s’a ’ntors lu- mea pe dos. De cînd cu nepricopsitu cela de sfînt au părăsit olerca și oamenii mari, în toate mințile, toți afară de mine. Eii unu oiu duce-o mai departe așa cum am apucat ori cît s’ar schimba vremurile și cu ele și oamenii. Mi-aduc aminte, zice el mai departe, cînd tot venea ăla cu păru vîlvoi prin sat și ne zicea să ne lăsăm de băutură, că e răii, că ne sărăcesc jidanii, că se prăpădește lumea. II ascul- tau toți, că spunea că e trimis de Dumnezeu, numai că făceau tot ce știau ei. Dac’a văzut el una ca asta ce s’a gîndit ? S’arunce un cîne in fîntînă la jidov, la Avrum. A făcut ce-a făcut și într’o sărbătoare, după eșirea de la biserică, a adunat oamenii și le-a zis : — Lăsați-vă de olercă, creștini, că vă omorîți trupul și vă spurcați sufletul. Știți voi cu ce’o lucră jidovii ? Cu apă din cîne mort ! Nu credeți ? Venițî cu mine și căutați în fîntînă !“ S’a scoborît unul în ea și a găsit pe fund un cîne um- flat de apă, c’o peatră mare de gît. — Vedeți? le-a zis el. L’a aruncat dinadins jidovul așa cum am zis eu, ca să vă spurce sufletul, să întrați în iad cu el și cu tot neamul lui, care a vîndut și a răstignit pe Cristos !“ 382 Mihail Lungeanu Oamenii mai toți au crezut s’aîî mers la biserică, aii în- gcnunchiat, au sărutat crucile și icoanele, jurîndu-se că n’or mai pune picătură de olercă pe limba lor. Vre-o cîți-va inși, între cari eram și eîî, n’am jurat, că ce ne-am zis noi ? Olerca e bună și din zeamă de prune numai să se cheme olercă și noi să fim oameni să știm s’o bem. După noi s’aîî luat și vre-o cîți-va din cei care au jurat. Numai că d’atunci s’a pripășit pe aci băutura asta amară și aîi inceput și ai noștri să bee lapte cu steregioae de pe coș ca nemții!“ In timpul acesta 2 copii, prefăcuți în moș și babă, acea- sta îmbrobodită și cellalt cu barbă lungă, și cu cîte o ghibă mare’n spate și cu ciomege ’n mîini, intră’năuntru ju* cînd. Se opresc în mijlocul casei. Moșul întinde mîna babei, întrebînd’o ce mai face, dacă nu-i e dor de el și dă s’o să- rute. Baba-i dă una cu bîta, moșul respunde și el, se iau la batae, apoi o dau în joc și sfîrșesc cu pupături tari, de sco- cioră gustul la flăcăi, îi fac să rîză pe toți din casă, pănă și pe neamuri. Vin apoi 4 inși, vîrîți tot sub un cojoc c’o cofă în spinare, închipuind un cal pe care-1 duc de vînzare. Oa- menii daîi cu bîta în el, zicînd că e slab de-i sună coastele și rid. Așa petrec pănă la ziuă, glumind pe cînd moarta stă ne- mișcată și nepăsătoare par’că de veselia din jurul ei și chiar de lumea lăsată ’n urmă și’n care a moșmonit o viață întreagă născocind la descîntece și farmece, ca să trăiască și ea de azi pe mîine și să strîngă ceva creițari, s’o ducă la groapă cu 12 stări și cu 4 boi, cu colaci și cu șervete ’n coarne. Horednicul de sus (Bucovina) Mihail Lungeanu CÎNTEC Un nor pe cer de se arată întunecă atîtea stele^ Și tu și nori și vînt trimis-ai Pe lumea gîndurilor mele. De-o stîncă. în mii de stropi se farmă Atîtea valuri sbuciumate^ Și-mî plîng și eu, cum plînge marea, Atîtea visuri sfărâmate. Eug. Revent. Poezii 383 a a a s a a a Frigul șade toată noaptea La fereasta dragii mele Și-i clădește ’n geam castele. Ce se ruinează ’n ziuă... Toată ziua umblă vîntul Ce cu lungi uscate ramuri Să s’arate-i bate ’n geamuri — — Soarele mi-o curtenește ! Păn’ spre sară cînd la dînsa In lumina luminării Intru eu... doar sărutării Nimic locul nu-il ține! Vasile E. lorga Zădarnică-i privirea fa Minune dulce și frumoasă Zădarnică privirea ta, Lumină din lumini te lasă Pe noaptea din ființa mea.... Nu știi tu inima trudită, Nici ochii plînși și’n jale storși, Nu știi ce-î viața pustiită In calea pașilor ne’ntorșf.... Nu știi ce crudă disperare Pecetea ’n sufletu’mî și-a pus, Din ciasul cînd c’o suspinare Tot ce-am avut maî drag s’a dus... S’a dus, cu-albastra ei privire In care știu ce vis plutea. Eternul vis de re’ntîlnire.... .... Zădarnică i privirea ta. Gordon Economice și Financiare Unificarea dreptulaz în materie de polițe In intervalul de la 23 Iunie a, c. pană la 25 Iulie, s’a întrunit la Haga o conferință internațională pentru unifica- rea dreptului în materie de polițe. Trei-zeci state aii fost re- prezentate, între cari Serbia, Bulgaria, Muntenegru, Nicaragua, Paraguai, Siamul. Romînia nu și-a trimes reprezentant și cu- riozitatea ne îndeamnă să ne întrebăm pentru ce n’a fost de- legat nimeni să participe la acea conferință ? Singurul răs- puns, ce se poate da, ie că cercurile competinte au apreciat că această chestie nu prezintă nici o importanță. Fapta nu mai are nevoie de nici un comentai'. Somitățile științelor comerciale, economice și financiare din toată lumea s’aii întrunit și aii elaborat un ante-proect de unificare a dreptului relativ la polițe și bilete la ordin. Încercări în această direcție se face de peste patru-zeci de ani. Origina mișcărei ie în Germania și acțiunea Congre- sului Comercial a reușit să atragă în sfera activităței sale și pe reprezentanții comerțului din întreaga lume și mai tîrziu sub impulsul administrațiunei imperiului german s’aîî înce- put tratative pentru a se ajunge la un congres internațional. La această acțiune internațională s’a alipit, din primul mo- ment și Italia, care de asemenea apreciind importanța chestiei a stăruit pentru întrunirea conferinței de la Haga. Baza dis- cuțiilor o forma un chestionar preparat de guvernul olandez. Răspunsurile Statelor, făcuse pe reprezentanții lor, să leie po- zițiune și să facă divergențe asupra principiilor generale ale materiei și deosebirilor din fie-care legislație. In urma lungi- lor desbateri s’a ajuns la stabilirea unui text unic asupra a- cestei materii, cu obligațiunea de a-1 traduce în lege în fie- care din statele reprezentate" avînd și o convențiune anexă care limitează derogațiunile ce se pot aduce textului unic. Franța era reprezentată prin Renault, ministru plenipo- tențiar, Lyon Caen, membru al Institutului și Ernest Picard, secretar general al Băncei Franței. Economice și Financiare 385 Iată principalele dispoziții ale acestei convenții! 1) Statele contractante se îndatoresc a introduce în terito- rile lor respective, fie în textul original, fie în limbele lor na-' ționale aci anexata lege relativă la polițe și bilete la ordin, care va trebui să între în vigoare în același timp cu prezenta convenție. Această obligațiune se întinde coloniilor, posesiunilor sau protectoratelor și circumscripțiunilor consulare judiciare ale statelor contractante, în măsură în care legile metropoli- tane se aplică. Art. 2. Prin derogare dela art. I al. 1° al legei, fiecare stat contractant poate dispune ca polițele creiate pe teritoriul său care nu conțin denumirea de polițe, sunt valabile, întru cît conțin o indicațiune expresă că sunt la ordin. Art. 3. Prin deTogare dela art. 3 al. 4 al legei fiecare stat contractant are facultatea de a prescrie că o poliță în care se va stipula plata la purtător se va considera nulă pe teritoriul său, dacă acolo a fost creată acceptată, aralizatăsau ie de plată. Art. 4. Fiecare stat contractant are facultatea de a prescrie prin derogare dela art. 19 al legei, că, pentru un gir făcut pe teritoriul său, mențiunea care implică o garanție, se va con- sidera ca neexistând.—Și ’n așa caz, se va considera că nu există și pentru celelate state. Art. 5. Prin derogare dela art. 36 al. 1 al legei, fiecare stat contractând are facultatea de a prescrie că pentru a garanta un angajament luat în materie de poliță pe teritoriul său, un aval se va putea da, pe acel teritoriu, prin un act separat, indicîndu-se și locul în care a intervenit avalul. Art. 6. Ca adaos la art. 38 al 1 al. lege! fiecare stat con- tractant are facultatea de a admite poliți plătibile la bîlciuri pe teritoriul său și să fixeze astfel data scadenței. Asemenea poliți vor fi valabile pentru toate statele con- tractante. Art. 7. Fiecare stat contractant poate complecta art. 47 al legei în sensul că o poliță scăzută pe teritoriul său trebue prezentată la plată în chiar ziua scadenței; iar neobservarea acestei obligațiuni dă loc la daune interese. Celelalte state vor avea facultatea de a determina condiți- unile sub care vor recunoaște o atare obligațiune. Art. 8. Ca o derogare la art. 48 al. 2 al legei, fiecare stat contractant, poate autoriza, pe teritoriul său, pe purtător să re- fuze o plată parțială dacă nu i se oferă la domiciliul său saii după protest. Acest drept recunoscut purtătorului trebue să fie admis de celelalte state. Art. 9. Derogînd dela art. 52. al legei, statele contractante au facultatea de a prescrie că cu consimțimîntul purtătorului, protestele, pe teritorul său, pot fi înlocuite cu o declarațiune datată și scrisă pe poliță, însă și semnată de tras și transcrisă într’un registru public în termenul fixat pentru proteste. Arhiva 3 3% Dimitrie G. Longinescu O atare deolarațiune va fi recunoscută și de celelalte state. Art. 10. Fiecare stat are facultatea de a prescrie că avi- zul de neplată prevăzut de art. 55. al. 3 al legei, va putea fi dat prin ofițerul public chemat să facă protestul. Art. 11. Fiecare stat contractant are facultatea de a pre- scrie, că, pentru polițele a căror acceptant le pe teritoriul său, în cazuri de insolvabilitate legalminte constatată, sunt asimilate cazurilor dela art. 62. al. 1. al legei. Efectele unei atari asimilări vor fi recunoscute de toate statele. Art. 12. Fiecare stat contractant este liber a decide că, în cazuri de decădere sau prescripție, va exista, pe teritoriul său, o acțiune contra trăgătorului care n’a făcut provizion sau care s’a îmbogățit pe nedreptul. — Aceiași facultate există în caz de prescripție, în ce privește pe acceptant, dacă a pri- mit provizion sau s’a îmbogățit pe nedreptul de împrejurări. Chestiunea de a ști dacă trăgătorul s’a obligat de a procura ' proviziunea la scadență și dacă purtătorul are drepturi speci- ale asupra acestei proviziuni rămîne ’n afară de lege și de prezenta Convenție. Art. 13. Spre complectarea art. 80 și 81 ale legei, fie-care stat contractant poate, în caz de perdere a unei polițr plă- tibilă pe teritoriul său, să determine condițiunile ’n care plata poliței poate fi cerută cu ajutorul unei condițiuni și ’n virtutea unei hotărîri judecătorești, sau să stabilească o procedură de anulare a poliței perdute. Celelalte state au facultatea de a determina condițiile în care vor recunoaște hotărîrile judecătorești date în conformi- tate cu aliniatul precedent. Art. 14. Fie-care stat contractant are facultatea de a pre- scrie că ’n cazuri de punere ’n întîrziere a girantelui sunt a- similați exercițiului acțiune! în contra girantelui, prevăzută la art. 82 al. 3 și 5 al legei. De asemenea aii facultatea de a determina, complectînd art. 82, cauzele de suspendare și întrerupere a prescripțiuneî acțiunel rezultînd din o poliță și care este a se intenta pe te- ritoriul său. Celelalte state își rezervă facultatea de a determina con- dițiunile sub care vor recunoaște efectele unei acțiuni inten- tate, în virtutea art. 82 al 2 și 5, în afară de teritoriul lor, și acele ale asimilărei prevăzute în al. I al prezentului articol. De aseminea se va hotărî și pentru cazurile de suspendare sau de întrerupere a prescripțiuneî prevăzută in aliniatul precedent. Art. 15. Fie-care stat contractant are facultatea de a nu recunoaște validitatea angajamentului luat, în materie de po- liță, de cătră un subscriitor și care n’ar fi valabilă și pe te- ritoriul celorlalte state contractante de cît prin aplicarea art. 83 al. 2 al legei. Art. 16. Statele contractante nu poi subordona validita- Economice și Ficanciare 387 tea angajamentelor luate ’n materie de poliță sau exercițiul drepturilor ce decurg, dispozițiunilor de timbru. Ele pot totuși să suspende exercițiul acestor drepturi pînă la achitarea taxelor de timbru prescrise. Ari. 17. Statele contractante își rezervă facultatea de a nu aplica principiile dreptului internațional privat consacrat prin prezenta convenție sau lege întru cît e vorba : 1) De un angajament luat în afară de teritoriul statelor. 2) De o lege care ar ti competentă după aceste principii și care n’ar fi a statelor contractate. Reforma monetară în America Criza din 1907, a avut darul să puie pe gînduri pe în- drăzneții americani. Reforma legei băncilor devine problema capitală pentru dezvoltata viață economică de acolo și lumea competentă o discută cu toată seriozitatea ce comportă. Ate- nuîndu-se efectele crizei s’a potolit și focul discuției, în fie- care an interesul ce se pune pentru această chestie pare a scădea deși pericolul n’a dispărut și poate ori cînd să revie. In greutatea cu care s’ar putea realiza o reformă economico- financiară, într’o țară în care așa de mari și variate interese sunt în joc, găsim în parte explicațiunea indeferenței ce pare a cuprinde pe americani. Momentele de criză sunt acele cînd în locul monedei financiare se cere plată în numerar. Legea din 1908, a cărei durată e fixată pînă la 1914, iea oare-cari măsuri de asigurare contra suspendării plăților în numerar dar eficacitatea măsurilor nu se cunoaște. O comisiune specială a fost însărcinată cu studiarea ches- tiei și propunerea mijloacelor de îndreptare; dar, pănă azi, deși înființată prin legea dela 1908, totuși n’a reușit să dea o so- luție definitivă. Lucrări s’aii scris multe, toate însă cu același rezultat, de a nu da o soluție definitivă, cum de altfel e și greii de găsit. O soluție asupra căreia s’a oprit opinia publică e crearea unei bănci centrale. Șansele insă de a traduce în lege această convingere a opiniei publice nu sunt mari căci luptele politice paralizează ori-ce acțiune serioasă în această direcție. De la alegerea președintelui depinde crearea băncei centrale saii nu. Dacă rămîne tot actualul partid la putere și actualul preșe- dinte. atunci reforma se poate realiza pînă la 1914, dacă re- ușește opoziția, se prelungește soluția pănă la 1918. In acest interval pot surveni mai multe crize însă în starea de lucruri în care se găsesc Statele-Unite, pentru moment nu se poate face mai mult. Ceia ce oamenii de știință și de experiență înaltă povățuesc e de a adopta o organizare care să întru- nească într’o singură direcțiune centrală, numeroasele bănci împrăștiate în toată țara și cu principii deosebite de condu- cere. Numai așa s’ar putea înlătura specula ce se face. 388 Dimitrie G. Longinescu. Protejarea creditului în America Că, și în America, ca și la noi. se face mare abuz de creditul comercial, nu trebue să ne îndoim, pentru că la nor se face în mic ceia ce pe acolo se face în mare. Creditorii vă- zîndu-se puși în situație de a nu-și mai putea vedea avutul înapoi s’aîî gîndit la măsuri în consecință. O instituție speci- ală numită controlorul clrculațiunei fu creată cu menirea de a alcătui tablouri cu numele împrumutătorilor, cvantumul în- prumuturilor în curs, avutul ce-1 are, creditul de care se bu- cură. Ținînd samă de relațiile ce le culege și aranjazâ în or- dinea stabilită să ajungă să-și poată da samă de întinderea o- perațiilor ce marele case fac și cît împrumută de la bănci. Numeroasele falimente și malversațiunile cu care se spe- cializaseră oare-care bănci, aii făcut și îndrumat cătră o atare măsură. împrumuturile, întrecînd cu mult capitalurile și cre- ditul, cu rea credință făcute, au dus la măsuri de represiune și organizare financiară. Controlul se face cam astfel : Fie-care bancă își face tablou zilnic de numele împru- mutătorului și cvantupiul operației, toate acestea se adună la o bancă centrală unde se clasează. In momentul cînd se pre- zintă să facă un împrumut se cosultă situația exactă a acelui ce cere creditul și se vede dacă-l merită sau nu. In contra băncilor de rea credință care n’ar da relații exacte s’a înscris pedepse, variind după gravitatea faptelor și importanța afacerel. Dimitrie G. Longinescu F A NTAZ I E Eii știu că poezia-I naturală, Că-al săiî isvor din suflet se pornește; Dar știu și că poți s’o dezvolți prin școală, Modele mari cînd sufletu ’l nutrește... Ea-i așa dar supusă progresărei; Deci un talent se poate face geniu; De sigur nu din zori în faptul serei, Ci după timp, ani lungi, poate-un deceniu.... Căci salturi mari se’ntîmplă a rar în arte,. Tot ce-aveni azi: visare, simțimînt, Toate au mai fost ș’aici și’n altă parte, Nu-i noii nimic din ceruri la pămînt — Poezii 389 Ce nu s’a scris ? Și cît de mult: Și bine : N’a mai rămas nimic să se mai spună... Dar lumea, vezi; s’adună despre sine Vrea alte guri, în fie care lună! Original deci nu mal este nime ; Maimuțăreli, vechi forme, sentimente, Fii din popor, ori fii din boerime. Poeții azi ’s un fel de condimente... De-aceea eu sunt contra celor care Fac pe herolzi și strigă’n munți și’n vale C’a apărut cutare, geniu mare. — „Uitați pe toți... și să-i eșim în caleF Tu stal pe loc. Și las’ să treacă anii: Iar cînd bătrîn, te vei uita cu jale In urma ta, vei zice: „Gogomanii, „Cît s’au muncit cu trîmbiți și țimbale, „S’așeze ’n loc la cei de-al lor un nume. „Și-au iscodit și vrute și nevrute... „Dar n’au știut că traiul lung în lume „Așază tot, și-i singura virtute.— Iași 1910. Gordon SCHITUL MARE DIN POCUȚIA .Amintiri dintro țară romînească iiitată de mult. Știam și m’așteptam c’aveți să mă’ntrebațl într’o zi, poate și cu drept cuvînt,—că de unde și ce fel mi se trage dorul de a scrie despre lucruri mănăstirești și am să v’o spun astăzi, fiind că mă apuc să vă înșir multe lucruri de aceste, unele uitate, altele cam necunoscute, dar vrednice de ascultat. In țărișoara Bucovinei, unde ’mi e obîrșia și mi-a stat leagănul, au’ rămas în ființă din sfintele lăcașe, cîte le-au du- rat vechii noștri domni și boeri pe vremea stăpînirei moldo- vene, cele trei mănăstiri mai de samă, adică Dragomirna, Putna, Sucevița precum și chinovia de la moaștele Sf. loan 390 Em. Grigorovitza cel Noii din tîrgul Sucevei. Și s’aîntîmplat că din igumenii și nă- mestnicii acestor locuri de evlavie unii să’mi vie rude; așa că în anii de vrîstă fragedă am copilărit, Iar ca student am pe- trecut de multe ori pe acolo. Nicăiri însă nu mă simțiam așa de lănțuit de duhul liniștit al viețuire! neprihănite ca între zidu- rile sfinte ale ctitoriei rămase pe urma Moghileștilor. Pe dată ce se întîmpla să mă abat din noii pe acolo, mănăstirea Su- cevițel îmi devenea tot mai dragă și din cele cîte le auzeam și culegeam despre trecutul ei. acest lăcaș cu minunatele sale tradiții și istorii mi se făcea tot mai scump. Și măcar că am cercat într’un rînd să scriu cîte ceva din cele aflate ]), una to- tuși însă n’am putut-o scoate la lumină, decît astă vară, și a- nume, legăturile Suceviței cu Schitul Mare din Pocuția de o- dinioară, căruia mănăstirea noastră a ramas închinată pănă la luarea Bucovinei de cătră Austriac! și secularizarea ei prin noi! stăpîni. Mărturisesc, că nici n’așl fi stăruit așa de mult în afla- rea acestui lucru, dacă nu mă punea pe gînd starețul ce l-a avut mănăstirea în anii din urmă, care, în îngîmfarea sa de Malorus, făcuse din Sucevița vr’o doi-spre zece ani de-a rîndul adevărată seliște de monahi din neamul lui. Și o făcea asta pe cuvînt, că Sucevița ar fi fost și este atîrnătoare de chinovia mare a Pocuției și că este deci datoare să ție samă de tradi- țiile și rînduelile Schitului Mare și a provoslavnicilor de neam ucrain. De aicea și faptul că la Sucevița mai ales tăbărau Rus- nech pripășiți prin Bucovina și alcătuiau cam de obiceiîi peste jumătate din monahi! mănăstire!. Și cum cam toți clericii no- ștri bucovineni sunt deprinși cu liturghisirea slavonească, lu- crul acesta, bisericește vorbind nu se prea băga de samă, sta- rețul Ilarion, adică cel de viță rusască fiind de altmintrelea om bun și blînd, încît călugării moldoveni n’aveal altcum a se plînge de dînsul. Destul totuși că duhul vieții mănăstirești la Sucevița avea ceva ucrain-rusesc, ce se simția pretutindene și în toate; și asta m’a făcut mai mult c.a ori-ce să urmăresc lucrul de la izvor și început. împrejurările au făcut că ceea ce doream să făc acum, doi- sprezece ani, să nu pot săvîrși decît în vara aceasta, adică că- lătoria prin vechia Pocuție și pe la locurile unde aii ființat o- dinioară Schitul Mare, faimoasa mănăstire înzestrată cu atitea danii bogate, moldovenești. Am găsit, ce-i drept numai ziduri pustii și pe jumătate dărâmate, cu urme de clădiri de mult nă- ruite, dar am aflat totuși și alt ceva, și cercetînd mai de a- proape, am cules un vraf de însemnări ucraino ruse, cari sunt cu atît mal prețioase, de oare-ce în ele se cuprind și lucruri ce aruncă multe lumini asupra unei epoci din istoria Moldovei 1) «Povestea unei icoane» apărută în volumul «De la hotare», editat de Librăria Națională, București, 1906. Schitul Mare din Pocufia 391 și a bisericei sale remase cam în întuneric. Și mi-am zis, că bine este să nu se lase în uitare aceste lucruri, fiind că poate cu a- jutorul celor găsite s’ar putea desluși macar ceva din necu- noscutul ce ni l-a pricinuit rătăcirea arhivei mitropoliei Moldo- venești cînd cu neînțeleasa plecare a Mitropolitului Dositeiu în țara leșească de la 1686. Mai mare are să apară însă însemnătatea Schitului Mare cînd voi arăta că această întemeiare bisericească n’a fost nu- mai cît un loc de rînd pentru evlavia omenească, ci a avut menirea unei adevărate cetăți de apărare a pravoslavniciei contra puhoiului de catalizare pornit de cătră Polonia cuceri- toare, puhoiu care numai mulțumită înprotivirei îndărjite por- nită de drept credincioșii Pocuției și diriguitorii lor din Schi- tul Mare a putut fi stăvilit într'atîta, ca valurile sale să nu a- jungă la hotarele țării Moldovei, ci să se sfareme și să se is- tovească pe jumătatea drumului apucat, dînd naștere la acel amestec de rit bisericesc ce s’a produs sub forma religiei greco- catolice, galițiene. Luptele ce s’au dat însă cu prilejul acestei schisme bisericești și despre care aproape nimeni la noi n’a ținut samă, cuprind amănunte cu atît mai însemnate, de vreme ce în ele găsim amestecat un șir de barbați romîni care au dus lupta grea pentru neam și lege. Nu dar povestea Schitului Mare ca mănăstire voiu avea să o aștern pe hîrtie, ci poate ceva mai mult, care de sigur va deștepta interesul cetitorilor, cu atît mai mult încă, cînd trebue să mărturisim, că despre mișcarea religioasă din foas- tele ținuturi moldovenești atîrnătoare odată de mitropolia ru- sască a Haliciului, nici n’aveam cum afla pănă acum ceva. Și totuși lupta schismatică din părțile acele, este tot atît de înseninată pentru noi ca și ceea ce a avut loc în Ungaria. A- tît numai că frații noștri dincolo de Carpați a fost despărțiți prin acea luptă bisericească în două, pe cînd Moldovenii ah scăpat ne atinși. Această scăpare însă a purces, precum am să arăt, din locul de mîntuire, ce l-a găsit pravoslavnicia mol- dovenească în Schitul mare. (Va urma) Eni. Grigorovitxa Din trecutul nostru judecătoresc Istoria unei epitropu. Deși judecăți s’au făcut totdeauna, în țara asta, justiția, așa cum o avem organizată astăzi, datează de puțină vreme' Tribunalele noastre abea sub Regulamentul organic au fost or- ganizate ca în alte țări. De aceia facem istoria trecutului, ară- tînd cum se petreceau lucrurile, înaintea instanțelor noastre judecătorești, pe la jumătatea veacului trecut Înainte de a se pune în aplicare actualul cod civil, in- trodus de Cuza Vodă, Moldova era cîrmuită de Codul Calimach, o compilație de legi străine, care nu prea răspundea nevoilor și cerinților țârei. Și atunci, ca și astăzi, și ca și pretutindeni, legea lua sub ocrotirea ei interesele copiilor rămași fără pă- rinți. Orfanii, sau minorii, cum li se zice astăzi, merită toată solicitudinea, mai cu osebire în o țară ca a noastră, în care caracterul nu e zestrea sufletească a multora. Ce se întîmplă, în zilele noastre, cînd moare un părinte? Conform legilor, ofițerul stărei civile e dator să încunoș- tiințeze pe tribunal, îndată ce moare o persoană pe urma că- reia rămîn copii minori ; tribunalul lea măsurile cuvenite, și în cîteva zile lucrările sînt gata, tutela e înființată. Se întîmplă și astăzi, nu e vorbă, ca interesele unor mi- nori să fie rău căutate ; aceasta se datorește însă, mai totdeauna, numai perversităței unor tutori neconștiincioși, sau nechibzuinței membrilor consiliului de familie puțin scrupuloși. De multe orî ne place a vedea cu ochi răi starea lucru- rilor de astăzi ; și, cuprinși de nostalgia timpurilor trecute, ni se pare că toate mergeau mai bine pe atuncea. Dacă am avea dreptate, cînd ar fi vorba despre ușurința traiului, care pe atunci nu întimpina greutățile de astăzi, nu ar trebui nici să ne amintim trecutul, cînd ar fi să compa* răm moravurile judecătorești de atunci cu cele de astăzi. Ca pildă despre modul cum înțelegeau judecătorii să și facă datoria, ne pot servi cele ce urmează, și care se găsesc în dosarul No. 367 din 1848 al tribunalului Do roii ol, intitulat: ^Catagrafia averei defunctului loan GoroveC, Din trecutul nostru judecătoresc 393 La 3 August 1848, Administrația ținutului Dorohoz scrie ținutalei judecătorii, următoarele: „Banul loan Gorovei, ce se „află trăind'în tîrgul Dorohoi, la 27 a trecutei luni Iulie, s-aii „săvîrșit din viață, căruia aii rămas soție și patru copii ne- „vîrstnici. De aceea se face cunoscut spre cuvenită din parte-I „regularisire*. Ca să ajungă această adresă, dela prefectură pînă la tri- bunal, care eraii în același oraș, aii trebuit două săptămînî, și la 17 August, cei trei mădulari ai judecătoriei, adică com- plectul tribunalului, cum zicem noi astăzi, iscălesc rezoluția următoare, care merită să fie reprodusă întocmai : „Prin lu- „crarea mesei competente și sub privigherea D-lui Director pe ,,de o parte se va înființa deltă epitropicească trecîndu-se în „opisul competent, iar pe de alta se va încheia cuvenitul jur- „nal cu rînduiala cerută, de forme pentru pășirea în lucrare „unuia din mădulări-e tribunalului din preună cu Dluî Admi- nistratorul ținutului spre facerea catagrafiei și toate celelalte „îndepliniri potrivit celor cuprinse in așezemîntul epitropi- „cesc, și anume la.........a luneî despre care să se încunoș- „ființeze pe D-luî dregătoriul pentru pășirea și a D-sale în lu< „crare la acest însemnat termen. Și după isprava unei aseme- „nea lucrări, să aducă la cunoștința presustviei prin pristevle- ^nic i della înzestrată cu toate (.........) la ea lucrări pen- „tru ca mai departe înaintire către comisia epitropicească*¹). Limba aceasta, împestrițată cu atîtea cuvinte rusești, e așa de greoaie, și parcă nu-ți vine a crede că s’a vorbit vre-o dată, în Moldova, așa limbă prefăcută. La 17 August se „închee acest jurnal ca la șaisprezece a „luneî Septembre să pășască la fața locului unul din presud- „sjiitoarele mădulari și anume D-lui Dv. lordache Valica . . . “ și împreună cu administratorul ținutului să facă lucrarea cu care a fost însărcinat, și în același timp s’a tăcut cunoscut ținutalei ispravnicii dispoziția luată de tribunal. Tocmai multă grabă nu se punea pentru asigurarea avereî a patru minori. La 27 Iulie moare banul Gorovei, și la 17 Au- gust se*dispuue ca la 16 Septembrie să se înceapă lucrările. In acea zi Maiorul Costache Hriste, administratorul ținu- tului Dorohoi, și Dv. lordache Valica, asesorul judecătoriei, în- chee un jurnal prin care constată că în acea zi s-aii întrunit „la fața locului mai întăi in tîrgul Dorohoi, și s-au încheiet „acest de față junal după care se va și lucra înființarea Ca- 1) Cei trei mădulari ai tribunalului, pe atunci se numeau ; prezident, asesor și candidat. Asesor era judecătorul de ședință de astăzi, iar suplean- tul se numea candidat. Mai înainte, asesorul se numea șle&^ (cilen).—Gre- fierul de astăzi se numea Director. Cancelaria tribunalului era alcătuită din mai multe mese, adecă biurouri sau secții. Masă competintă ar fi «secția respectivă» iar opisul respectiv este «registrul respectiv».—Deltă este Dosar. Presustvie însemnează camera, adică complectul tribunalului, iar pristevle- nie e raportul cu care înainta lucrările judecătorul însărcinat cu efectua- rea lor. 394 Artur Gorovei „tagrafiei de toată averea cită s-ar găsi rămasă dela răposatul „banM. Răposatul Ban avea avere și în Dorohoi, și Ia moșia Culi- cenii, pe care o ținea în arendă ; prin urmare trebuia să se inventarieze toată averea. De aceea, la 22 Septembrie 1848, tot Maiorul Hriste și asesorul Valica, constată că ,,desevîrșind „lucrarea catagrafisirei a toată averea mișcătoare și nemișcă- „toare rămasă de la răposatul ban loan Gorovei, atît acea a- „flată în tîrgul Dorohoi, cît și a cei de la moșia CuliceniE ce „este împosesuită de răpos. ban, să închee acest jurnal după „care urmează a să pristavlisi tribunalului delta obiectului, ca- „tagrafia făcută și toate celelalte alăturate înscrisuri¹⁴. Abia la 4 Octombre, după 12 zile, asesorul pr est avlis este tribunalului delta obiectului. Această predstavlenie merită să fie reprodusă: „Pe temeiul însărcinărei puse asupră-mi prin jur- „nalul din 16 a trecutei luni Septembre, suptiscălitul spre a „îndeplini (a lui) cuprindere, în unită înțelegere cu D-lui admi- „nistratorul ținutului am pășit atît în tîrgul Dorohoî cît și la „moșia Culicenii, unde făcînd lămurită catagrafie despre ave- „rea mișcătoare și nemișcătoare ’a casei răpos. Ban loan Go- „rovei, cu cinste pe lîngă aceste alăturez cinstit presustvii lu- „crările complectarisite în asămine*. Asesorul desevîrșise lucrarea, și la 4 Octombre predsta- vlenia lui e înregistrată la tribunal. Pe acest raport al aseso- rului, în colț, la stînga, stă următoarea rezoluție, iscălită de cei trei judecători adică și de asesor : „După înreghistrare să „se dee cu provodul ce este pentru pretenția zestrei Dumneel „soției răpos. Banului Gorovei“.—S-ar crede, judecînd după cum se petrec lucrurile astăzi, că această rezoluție e pusă chiar în ziua cînd s-a primit raportul asesorului ; cu toate aceste rezoluția e pusă mult mai tîrziu. In adevăr, la 28 Octombre 1848, Băneasa Anica Gorovei dă o jalbă către cinstita judecă- torie a ținutului Dorohoi, prin care arată că se apropie iarna și neavînd nutreț pentru ernatul vitelor catagrafisite de jude- cătorie, o roagă să bine voiască a-î da voe pentru scoaterea lor la iarmaroc. Dacă jalba Băneseî e primită la 28 Octombre, nu se putea pune rezoluția pe o adresă dela 4 Octombre, care se referă la jalba din 28. Este deci evident că raportul aseso- rului a stat neresolvat pînă după 28 Octombre. La 9 Noembre directorul tribunalului face cunoscut isprăv- niciei că s’a încuviințat vînzarea vitelor prin forma lisătației îh iarmaroc în tîrgul Dorohoi, iar banii să-i trimeată cu otnoja- nie la judecătorie spre a se așeza la lada depozitelor. Tribunalul de Dorohoi își făcuse datoria: iscălise un nu- măr de rezoluții și credea că nu mai avea nimic de făcut. Pe de altă parte și Isprăvnicia uitase despre adresa din 9 Noembre a Directorului tribunalului, prin care cerea să vîndă vitele, și tocmai după trei ani, In 11 August 1851, Isprăvnicia, motivată de „reclamațiile ce se ivesc asupra acei casă“, întreabă Din trecutul nostru judecătoresc 395 pe tribunalul cine este epitrop la casa răpos. Ban loan Goro- vei, spre a putea îndrepta lucrările⁴⁴. Trei ani dosarul epitropie! fusesă uitat în archivă. Motivat de adresa Isprăvniciei, tribunalul cere să se re- fereze dacă asupra casei răposatului este înființată epitropie, și la 23 August 1851, masa a doua referează că „după obser- vația făcută acestui obiect⁴⁴ s-a văzut că s a catagrafisît toată averea, însă „epitrop nu este înființat și nici se vede inaintite lucrări pentru asemenea⁴⁴.—Referatul sfîrșește astfel : „Aceste împrejurări se depun în cunoștința seanței spre cea mai de- parte regularisire⁴⁴. > Seanța dispune să se întrebe pe Băneasa cine este epitrop, și băneasa dă un răspuns care nu ar mulțumi de loc pe ju- decătorii de astăzi. La 7 Septembre 1851, ea scrie tribunalului: „La cele însemnate prin adresul acestui tribunal supt No. 2318, „răspund că averea rămasă dela răpos. meu soț îl este cunos- „cută acelui tribunal din catagrafisîrea făcută de cătră rîndu- „itul asesor din partea acelui tribunal, și dacă acum, după „trecere de trei ani dela săvîrșirea din viață a soțului meu, „vroește trubunalul a regularisî epitropie acestei casă, apoi „binevoiască mai întăi a-mi regularisî deosebirea zestrei mele „în fundos de moșie în partea Bucovinei, carele s’au vîndut „de veci de cătră răpos., precum și altele cunoscute din foaia „de zestre ce tot atunci la predstavlisîre catagrafiei am înfă- „țișat tribunalului, carele după pravilă trebue a mi se întoarce „și după aceasta, dacă va mai prisosi ceva avere, regulari- „sască tribunalul cum va ști chipul rînduire! de epitrop⁴⁴. Tribunalul cere din nou referat, și la 13 Septembre masa a doua iarăși referează, și seanța, prin jurnalul din 17 Sep- tembre 1851, rînduește pe candidatul tribunalului să prețălu- ească averea catagrafisită la 17 Septembre 1848 — ce coince- dență !— și se cerceteze ce anume lucruri sînt în ființă din cele cuprinse în foaea de zestre a Băneseî ; din 4 Fevruar 1816. Peste trei luni, la 10 Decembre 1851, se face cunoscut candidatului, dispoziția luată de tribunal, și candidatul, după alte două luni, la 28 Fevruar 1852, face cunoscut Bănesei de- lagația sa, și o invită să arăte cinci persoane, rude, ca să fie chemate a sta față la lucrare. Trebuiseră patru ani ca să se ajungă la un rezultat, pen- tru care astăzi, trebuesc patru zile ! In aceiași zi de 27 Fevruar, Băneasa răspunde candida- tului. Răspunsul acesta merită să fie reprodus, pentru a se ve- dea cît erau de încordate, pe acele timpuri, relațiile dintre public și autorități ; și cu cătă liniște judecătorii ascultau a- dresindu-li-se cuvinte aspre, pe care erau convinși că le merită. Băneasa zice : „Asupra celor cuprinse prin adresul dom- „niei voastre atingător de prețeluirea cu care sunteți însărci- „nat a face avere! rămasă dela răpos. meii soț, și a lucrărilor 396 Artur Gorovel „cuprinse prin isvodul meii de zestre, cu toată cinstea vă răs- „pund că dacă Dv. sînteți venit aice pentru acest sfirșit, apoi pu- „teți să vă îndepliniți lucrarea cu care sînteți însărcinat: iar încît „se atinge despre mădulările ce închiagă sfatul familiei, aflați „că toate rudele mele și a răpos. meu soț sînt în Bucovina ²) „și aice nu este altul afară de ginerele meu D-lui cămina- „rul lancu Andrieș, șezînd în Botoșani. După asemene dar „împrejurare, veți binevoi a regularisî cele de cuviință“* Candidatul amînă lucrarea pentru ziua de 10 Mart. După legea din acele vremuri, la Iași ființa o instanță judecătorească superioară, numită Comisia epitropicească, a că- reia menire era să controleze toate lucrările relative la epi- Qropii, și se înțelege că datoria fiecărui tribunal era să o pue curent cu mersul fiecărei dintre ele. Iată, însă, că această Comisie, 1852, nici nu știa că la Dorolioi ar fi trebuit să fie înființată, încă din 1848, epitropia casei răposatului Ban Go- rovei. La 12 Mart 1852, Băneasa se jăluește Comisiei epitropi- cești că tribunalul voește a face o nouă catagrafisire a averel, după patru ani, și-i cere semi pentru averea ei. Comisia tri- mite jalba, în copie, la tribunal și-i cere lămuriri. Tribunalul cere directorului să refereze, și la 14 April trimete un raport comisiei. Cazul era grav. Comisia, la 1 Mai, face observație tribu- nalului, pe care-1 găsește vinovat că nu i-a înaintat catagrafia, și cere să-i trimeată grabnic toate lucrările. Statornic în obiceiurile sale, tribunalul cere să i se re- fereze, ca și cum nimene nu ar fi știut despre ce este vorba, și directorul, prin o serie de referate, constată mereu că acta se află Maintită“ D-lui candidat, care încă n a adus la înde- plinire lucrarea cu care a fost însărcinat. Și doar candidatul era în acelaș local, în aceiași cameră, la aceiași masă chiar cu ceilalți colegi ai lui. Cu toată observația primită dela Comisia epitropicească, tribunalul uită iar dela cu pricina, și la 29 Ghenar 1853, Co- misia repetă adresa din 1 Mai 1852, și tocmai la 2 April, tri- bunalul cere candidatului să facă lucrarea cu care a fost în- sărcinat, și acesta, la 28 April răspunde că nu a putut face lucrarea fiind că a găsit pe Băneasa bolnavă. Care de care se întrecea în întîrzieri, și așa trecuseră cinci ani dela moartea Banului Gorovel fără să se fi numit un epi- trop, și fără să i se fi prețeluit macar averea. Cei de la Iași tot așteptau lucrările cerute, dar ele nu mai soseau. La 12 Noembre 1853, Comisia repetă adresele an- terioare. Tribunalul trimete din noii acta la candidat și acesta 1) Ana Gorovel era fiica lui Neculai Morțun din Budenița, în Bucovina^ care și el ținuse în căsătorie pe fata unuia Roșea.—Banul loan Gorovel este bunul scriitorului acestui articol. Din trecutul nostru judecătoresc 397 o restitue la 12 Mai 1851, cu arătare că băneasa Ana Gorovei a murit. Se primblase dosarul, încă un an, dela tribunal la candi- dat, și dela candidat la tribunal, fără că inventarul din 1848 să se fi desăvîrșit, și acuma urma să se facă și catagrafia ave- re! Bănesei. La 24 Mai 1854, tribunalul trimete acta candidatului pen- tru a catagrafisi averea ambilor soți. Candidatul nu se deran- jează. La 23 Septembre, Comisia repetă adresele de mai na- inte. Tribunalul cere rezultatul dela candidat, și acesta, la 2 Decembre abea se îndură să răspundă că nu a putut desăvîrși lucrarea din două împrejurări : 1° pentru că în casele răpo- saților este cu lăcuință un ginere al lor, care arată că cele mai multe lucruri din casă sînt a D-lui, și 2° pentru că parte din averea e închisă în podul caselor și cheile sînt Ia clironomi care sunt parte în Bucovina, parte în Eșî și la moșia Ceplenița. De aici încurcătură, și tribunalul cere deslegare dela Co- misie care, la 24 Ghenar 1855, îl răspunde că Dl. Candidat să descue podul casei față cu un amploiat al Isprăvnicieî, și sa facă catagrafisirea. Data asta, tribunalul se pune pe lucru, și cu grăbire, adică după o lună și jumătate, la 9 Mart 1855, iea multe și im- portante dispoziții, și anume : a) trimite acta candidatului ; b) scrie Isprăvniciei să delege pe un amploiat care să asiste pe candidat ; c) scrie lui Petrache Gorovei, cel mai mare fiu. al răposaților, să fie față la lucrare ; d) întreabă pe ginere cu ce regulă stă în casă, dacă are întocmire, pe cît timp și cu. ce preț; e) cere să se refereze cine sînt membri sfatului de familie, care să fie chemați pentru alegere de epitropi. După șapte ani de la moartea Banului, se convoacă con- siliul de familie pentru a alege un tutor ! Sfatul familiei este chemat pentru ziua de 26 Mai 1855ᵣ cînd acta nu este complectă, și se amînă la 6 Iunie. Atunci, însă candidatul este în concediu, și acta fiind la el, se cheamă sfatul la 10 Iulie; dar și atunci se amînă pe la 26 August, și nevenind membrii, Truibunalul, prin jurnalul din 27 August numește din oficiu epitrop pe Petrache Gorovei, potrivit pa- ragrafului 27 din așezemîntul epitropicesc. In sfîrșit un epitrop era numit; judecătorii Tribunalulu Dorohoî puteau fi liniștiți. Iată însă, că această liniște e numai aparentă. Comisia epitropicească observă Tribunalului că P. Gorovei, fiind ne* vrîstnic, nu poate fi epitrop, dar că Tribunalul singur poate să-l emancipeze. In acelaș timp îî amintește că încă nu s’a fă- cut prețeluirea averel defuncților, și cere să se facă ac?i lucrare. Aceasta nu era destul. Nevrîstnicul epitrop dă o jalbă Ia tribunal, care cam pune pe gînduri pe judecători. El le spune limpede că acuma e zădarnică numirea unui epitrop, care nu> 398 Artur Gorovei mai are ce epitropisi, și face cnnoscut că potrivit paragrafu- lui 278 din condica civilă, va urmări pe foștii judecători, din pricina cărora s’a perdut averea. Acest ton agresiv în cererile adresate tribunalului, era parcă firesc.—Al. Școlari, unul din ginerii defunctului, se je- luește tribunalului că s au ruinat casele părintești, și tribu- nalul îi răspunde să cheme în judecată pe chiriași. Școlari, în altă jalbă, răspunde că aceasta privește pe prezident: „care ați „avut datoria a regula facerea inventăriilor de starea în care „se afla la închiriere, în care calitate iarăși trebuia să le ce- „reți la expirarea contractului, cînd a eșit cel întăi chiriaș, „și le-ați trădat altuia din nou“. Apoi adaugă: „Cit din parte mi, „la tot cazul, îmi rezervez dreptul dispăgubirei cheltuelilor ce „s’ar întrebuința numai dela Dv. care ați făcut închirierile⁴⁴. Față cu amenințarea epitropului, tribunalul dispune ca Dl. Canditat să facă prețăluirea obiectelor catagrafisite în 1848, care vor maî fi în ființă, și să cerceteze cine ar fi luat averea ce s-ar găsi lipsă, și totodată să facă și catagrafia avere! ră- masă după Băneasa^ Tot atunci tribunalul cheamă sfatul fa- miliei la 21 Decembre, ca prin încheere de jurnal să emanci- peze pe epitropul nevrîstnic. Sfatul nu se adună la ziua fixată, și se convoacă din nou pentru 21 lanuar 1856. Lucrurile mergeau greu, și cliromonii se pling Comisiei e- pitropicești și departamentului Dreptăței, de negligența tribu- nalului. Ministrul Dreptăței, Pann, se indignează de cele ce se petreceau la Dorohoi, și la 15 Mart 1856, trimetetribunalului următorul ordin: „Cu întoarcerea acte! primită pe lîngă ra- „portul acelei judecătorii No, 87, atingătoare de epitropia ca- „sei răpos. Ban loan Gorovei și a soției sale Ana, Departa- „mentul acesta îi răspunde că întîrzierea urmată în curs de „opt ani, numai ca să dee un început lucrărei, este nepilduită, „neertată și aducătoare de o răspundere foarte serioasă pen- „tru acea judecătorie. I se scrie dar hotărîtor ca în termen „anume însemnat să desăvîrșască catagrafia și rînduirea de „epitrop, făcîndu-se cunoscut acei judecătorii ca la cea irită! „tinguire ce s-ar maî primi în chestia de față, membrii vino- „vați a acei judecătorii se vor da în judecată⁴⁴. Ministrul găsise întîrzierea pusă de tribunal nepilduită, neertată și aducătoare de o răspundere foarte serioasă, și ame- nință pe judecători că vor fi dați în judecată. Vom vedea că aceiași stare de lucruri a durat încă mulțî ani, fără ca amenințarea Ministrului să devie un fapt. Tribunalul convoacă sfatul de familie pentru 27 April, în cliestia emancipărei, și fixează ziua de 28 April pentru ca- tagrafisîrea averei. Urmează încă o serie întreagă de convocări a sfatului de familie și de fixări de termine pentru facerea inventarului, și Din trecutul nostru judecătoresc 399 în sfirșit, la 2 Iulie 1856, se face catagrafia și prețăluirea, dar necomplectă, nefiind catagrafisitâ averea din Dorohoi. Desnădăjduiți uă nimeni nu le face dreptate, că judecă- torii cu toată amenințarea Ministrului, nu pun nici un inte- res în cauza lor, moșteniuorii se plîng cătră Caimacan. Acesta trimete jalba Ministrului. Ministrul o trimete tribunalului, ce- rîndu-i „a da știință de lucrarea ce ar fi înaintit în urmarea oficiei No. 2154“, adică a ordinului cu amenințarea. Tribuna- lul, ca de obiceiu, cere Directorului să refereze, și procedura steriotipă reîncepe. In acest timp sfatul de familie, văzînd că lucrurile nu mai au sfirșit, se adună nechemat de tribunal, și la 26 Noem- bre 1856, închee jurnal prin care constată că P. Gorovel e sosit în vrîsta legiuită și Nicu este sprevrîstnic, destoinici a se ocîrmui de sine și a dispoza de dreptul averei de clironomie ce li s-ar cuveni. Tocmai la 16 Ferruar 1857, comisia înștiințază că a în- cuviințat emanciparea. La Minister se așteptă mereu rezultatul ordinului din 15 Mart, care nu mai sosea, și la 10 Decembre 1856 se re- petă „oficia^. Urmează iarăși nelipsitul referat al Directorului și apoi tăcere. La 14 Februar 1857, Ministerul scrie din noii judecăto- riei: „In destul este de opt ani trecuți de cînd ea înaintează „lucrări de catagrafîsire averei și nici pănă acum n-aiî desă- „vîrșit-o, de aceea să scrie acei judecătorii acum pentru cea „de pe urmă oară, că dacă pănă la sfîrșitul lunei lui Marte „nu se va primi raport de la judecătorie, că s-au împlinit o „așa lucrare, se va trimite revizor pe socoteala membrilor a- „cei judecătorii, care va sta neclintit acolo pănă la desăvîrși- „rea tuturor lucrărilor". Amenințarea cu darea în judecată nu isbutise; acuma încerca Ministrul să-i amăgească în altfel. S’ar crede că pe a- tunci nu se știea ce-i aceia destituire. Ce-a făcut tribunalul la primirea acestei „oficii", e lesne de înțeles: a cerut referatul Directorului, care referează că nu se poate deplini în totul rezoluția, pentru că. . acta este în lucrarea d-lui candidat. Ministrul a uitat și amenințarea cu trimeterea revizoru- rului, și la 7 Mart 1857 repetă veșnica adresă repetată. Tri- bunalul pune rezoluția: „Să se înfățișeze cu acta". Dar... acta este la candidat. Atunci urmează altă rezoluție mai energică : „Fiind că fostul candidat urmează a trada toate actele ce i-aiî „fost recomanduite, apoi va sta pară la a ei primire și atun- „cea se va refera de rezultatul lucrărilor pentru care au fost „recomandat". Scăpase tribunalul de un odor de candidat. Să nu ne în- chipuim* însă, că noul numit era mai breaz. P. Gorovel era acuma epitrop în toată forma. Seîntîm- Ar tur Gorovei plă, însă, că se îmbolnăvește și răspunde că nu poate primi această sarcină. Neam aștepta să se înceapă din noii seria convocărilor consiliului de familie și a referatelor că acta este la candidat. Nu ! de data asta, la 6 Mai 1857, tribunalul numește epitrop pe Nicu Gorovei, alt fiu al defuncților. Era acuma un epitrop, dar lipsea inventarul și pretelu- irea avere! din Dorohoî. La 28 Iunie 1857 noul candidat este însărcinat cu această lucrare. Consecvent sistemului întîrzie- relor nepilduite, candidatul fixase la 25 Septembre termenul pentru această operație, termen care se paralizează. La 17 Octombre 1857, Comisia cere tribanalului să ur- meze a stărui cu activitate la facerea catagrafiei. Candidatul nu dă nici un semn de viață, și trece un an întreg, pănă la 20 Octombre 1858, cînd după o nouă intervenție a Ministrului, tri- bunalul însărcinează pe candidat să inventarieze averea, și trece aproape un an, pănă la 17 Iunie 1859, cînd asesorul face, în fine, inventarul, dar fără prețeluirea lucrurilor, ceea ce îi și cere tribunalul. Prețeluirea se face însfîrșit la 30 Noembre 1859. Astfel, după unsprezece ani trecuți de la moartea banu- lui, i se inventariase averea. S⁷ar crede că epitrop fiind numit și inventarul făcut, i se va da pe samă averea, pentru a o administra. Ce idee !,.. In ziua de 4 Iunie 1859, tribunalul convoacă sfatul de familie pentru 9 Iulie; spre a alege „un raprezentator dreptăților* răpos. Bănosei ; dar Comisia epitropicească face cunoscut tribunalu- lui că nu i neyoe de doi epitropi. Cu toate aceste sfatul de fa- milie, neîntrunindu-se la 9 Iulie, este chemat din nou pentru 1 Septembre, cînd se amînă la 1 Octombre, fără nici un re- zultat. Urmează apoi o serie de convocări a consiliului de fa- milie în diferite scopuri, și nici odată procedura nu-i com- plectă, din pricină că acta e veșnic în lucrarea candidatului pănă ce la 3 April 1861, tribunalul luînd asupră-și dritul con- siliului de familie, dispune ca epitropul să urmărească drep- tățile ce va fî avînd, sub răspunderea lui Trebuiră 13 ani ca să se ajungă aice ! Și-n acest timp ce se alesese din averea defunctului ? Vitele și gospodăria de pe moșia ținută în arendă, s au irosit; alte cinci zeci de capete, între care 20 vaci mari, „date la neguțitorul losub Focșăneanu spre a să îngrășa cu zahara cu alcătuiri de plată“ nu se știe ce s-aii făcut! Pentru robii dezrobiți—zece capete—nu se știe cine a luat despăgubirea 1 Gospodăria din Dorohoi a fost vîndută în 1860, după 12 ani cu 411 lei vechi ; casa din Dorohoi a ajuns o ruină, pentru repararea căreia se făcuse un smet, adecă deviz, de 5970 leL Astfel se apărau, pe atunci, interesele minorilor, încre- dințate în mînile judecătorilor. Din trecutul nostru judecătoresc 401 Dar epitropia trebuia să aibă un sfîrșit. La 16 Decembre 1863 tribunalul face cunoscut comisiei că cel mai tînăr dintre clironomi a ajuns vrîstă de 27 ani și cere deslegare de urmare. Comisiunea răspunde să se con- voace sfatul familiei ca să-I emancipeze. Iarăși după un an, la 20 Octombre 1864, tribunalul, în temeiul pragrafului 27 din așezămîntul epitropicesc, îl declară emancipați. S’ar crede, în line că de acuma totul s’a isprăvit. Dar nu... Comisia cere să-i se comunice și consimțimîntul epitropului „și apoi se va regula cea mai departe lucrare în aceasta*.... Se cerea consimțimîntul epitropului, pentru ca el însuși să fie declarat emancipat. Și doar acest clironom tutor nee- mancipat era Prefect în județul Fălciu ! Tribunalul îi cere consimțimîntul ; dar înainte de al da sosește 1 Decembre 1864, cînd se pune în aplecare codul ci- vil, codul lui Cuza-Vodă ]). Astfel se petreceau lucrurile pe atunci. Și dacă magistratura care totdeauna s’a bucurat de o considerație deosebită, era în halul tribunalului de Dorohoi, ne putem închipui ce se petrecea pe la celelalte autorități. Dacă cei care veneau în contact cu judecătorii, își permiteau să le adreseze în scris, cuvinte așa de aspre, după cum le-am văzut în puținele pilde ce am reprodus mai sus, ce trebue să 11 gîndit oamenii de atunci despre acei în minele cărora era încredințată viața, cinstea și averea lor. Căci vai de magistra- tura despre care se gîndește și se șoptește mai mult rău decît se spune și se scrie ’ Pe atunci magistratura noastră nu se recruta dintre un număr de oameni pregătiți pentru această frumoasă misiune ; însuși magistrații se întrebau ce caută acolo unde se găseau, și conștienți de nimernicia lor, primiau zimbind atacurile ce se îndreptau contra lor, nu numai de publicul care avea nenoro- cirea să vie în contact cu ei ; ci chiar de autoritățile de la care ne-am fi așteptat la mai multă bună cuviință in relațiu- unile lor cu magistratura. 1) Intre altele care compuneau averea defunctului era și o casă în Dorohoi. Administrația, fără să întrebe pe nimeni, vrea să instaleze în ea, în 1855, spitalul oștilor austriaco. In urma unor plîngeri adresate de moștenitori, și a intervenției tribunalului la Isprăvnicie, casa rămîne neocupată de spital, dar tot se instalează în ea un ofițer austriac. La 4 Mai 1856 Administrația face cunoscut Tribunalului că au’rămas casele slobode și s’au primit de «orășăneasca Poliție». Mai pe urmă, însă, Isprăvnicia își ia de samă, și scrie Tribunalului că nu-i datoare a păzi o avere ce este în lucrarea Tri- bunalului, și prin urmare el să o îngrijască. Această adresă sfîrșește astfel j «pe speranță că Isprăvnicia ar fi la vre o întîmplare respunzătoare, să nu se întemeieze». Arhiva 4 402 Artur Gorovei In această stare de înjosire se găsiaii tribunalele noastre cînd s’a urcat pe tron Cuza-Vodă. Croit din stofa oamenilor jnari, Cuza-Vodă a cuprins cu mintea lui vastă toată manifestarea vieței romînești, și în toate a fost întemeetor. El a creat România de astă-zi. » Cuza-Vodă ne-a dat legile care ne cîrmuesc; el a înte- meiat magistratura romînească, fiind că el a alungat pe con- suli din camerile de consiliu a tribunalelor. Și-acum, cînd s’au împlinit cinci-zeci de ani de atuncea, se cuvine macar să ne amintim aceste lucruri. Artur Gorovei 0N[ SRU fIRRf\ {Clipe din vremea războiului) In niște case din strada De-Sus, era prin 1883 instalată redacția ziarului Liberalul, a cărui redactor eram, avînd și trei colaboratori. Ne înțelesesem ca sările să facem cu rîndul sluj- ba de a primi și traduce telegramele Agenției Havas, cari, pe atunci, începeau să ni se transmită pe la 11—12 oare noap- tea, spre a se putea tipări în gazeta ce apărea în zorii zilei? așa că se distribuia apoi prin curieri speciali în timpul di- mineței, în orașul întreg. Această slujbă de noapte mare, cum zic telegrafiștii, era plicticoasă de tot, cu atît mai mult iarna, cînd trebuia să stai singur-singurel în redacție. In una din cele mai friguroase nopți ale lui Decembre, fiind de rînd, stăteam lungit pe canapeaua redacției, învălit pe picioare cu paltonul, în așteptarea telegramelor, și-mi simțiam totuși corpul întreg cuprins de fiori de răceală. Chemăi pe Ion odagiul, și-î zisei să mai scormolească jăratecul din sobă și să mai pue lemne. Acesta făcu repede ce’i spusei ; apoi, somnoros cum era și el, se puse grecește pe covorașul de di- naintea sobei, și remase acolo, bătînd din cînd în cînd cu va- trariul în lemnele ce ardeau. Trecu cît-va timp, în care și eu,—probabil și Ion înce- purăm să amijim. Un trosnet puternic al lemnelor din sobă ne trezi pe amîndoi, așa că eti mă ridicăi pe jumătate pe ca- napea, Iar Ion se lăsă fără voe pe spate, în mișcarea ce fă- cuse ca să nu’l ardă scînteele ce sărise din sobă. Om sau fiară 403 — Ptiu ! că eram să-mi sparg capul de dușamele... mor- măi Ion ridicîndu-se de pe jos ; parcă era la Plevna !... Da nici acolo nu m’am spăriet așa de tare ca acu. — Ce spui tu acolo Ioane? — Ia pocnitura asta mi-a adus aminte din război, de acu cinci șese ani .. — Ce ? tu ai fost în război ? — Apoi cum nu ; n’am fost în călărași, n’am întrat și eu prin focul vînăt..? — Așa ! atunci mai spune-mi și mie ceva de pe acolo,, abia mi-a mai trece somnul și m’oi mai încălzi șî eu. de... fo- cul patriotic, că de istlalt văd că tremur binișor. — Știu și eu ce să spun... Noi călărașii, cu regimentul no- stru—drept, n’am intrat chiar în luptă piept la piept atuncea— eram trimiși de colo-colo, alergam în toate părțile, dădeam din cînd în cînd peste cîte o grămadă de soldați turci fugari pe cari’i toropeam,—ș’apoi după ce s’a luat Grivița de regimen- tul al treisprezecelea, ne-aii pus la transporturi de povoare și de prizonieri.,. — Și n’ai fost rănit în tot acest timp? n’ai făcut singur nici o ispravă mai de samă ? Ion pufni de rîs. — Ba, am fost și rănit, ș’am și făcut o ispravă bună.. — EI, și de ce rîzi ? Cred că numai de rîs n’a fi fost ceia ce ai făcut. — Apoi să vezi mata cum. Cînd am fost trimis intăi la cîte- va zile după luarea Grivițeî, cu un convoi de merinde, noi vr’o doisprezece oameni, un sergent și doi caporali, pe drum am mai auzit cîteva împușcături de prin niște huceagurî alăturate. Serjentul ne ordonă stunci să tragem și noi focuri de carabină în acele huceagurî... Unul din ai noștri căzu cu cal cu tot. Sergentul dădu ordin să dăm asalt huceagului. Toți porniră, afară de cel căzut, și de... mine. I'ără să-mi dau samă de ce, deși dădeam din friu și pinteni, calul meu stătea locului, miș- cînd numai mereu din cap și din picioare. Niște sudori simții că-mi curg pe față și niște fiori îmi cutremurau tot trupul. Scosei o cîrpă din mîneca mantalei să mă șterg pe fată : dar, cînd ridicai căciula de pe cap, peste ochii și fața mea se lăsă ca o bucată de aluat moale, care •căzu peste peptu-mi și se opri pe brațe. Mă uităî surprins, și văzui cu groază coșcogea bucată de sînge închegat... O dădui 401 N. A. Bogdan jos, și punînd minele pe față și pe cap, simții că sunt cu to- tul minjit de sînge, care curgea încă într’una din tidva mea. Dar nici o durere n’aveam. Hăt mai tîrziu, cînd rn’am trezit la ambulanță, am știut abea că ’mi trecuse un glonte pe deasupra creștetului și’mi luase o șușăniță ca de un deget lățime din pielea capului ! Iaca, uite, de aci... Ion se apropie de mine, își desfăcu părul cam încâlcit, și’mi arată o cicatrice lungă deacurmezișul capului, peste care nu mai creștea de loc părul. — Dar asta nu fu nimica, adaose Ion, zîmbind : Să vezi mata după aceia. Sergentul meii dăduse tîrcol huceaguluî întreg, și după ce mai căzură vre’o patru-cinci de ai noștri, scoase dintre co- paci șase turci, opt turcoaice și vre-o cîțiva copii. II puse pe toți în rînd.... Nici unul nu mai zicea nici pîs ; toți tremurau ca varga. Ii puse în rînd,—și, întorcîndu-se cătră soldați! noștrii, cu un glas urlător și privirea ca turbată, ne ordonă: — Foc întrînșii copii ! O detunătură repetată se auzi atunci, și din rîndul de turci ce’l văzusem o clipă în picioare, ca un zid, nu mai ră- măsese nici unul... toți căzuse la pămînt. — I-ațî împușcat pe toți?! întrebai eu îngrozit. — Ei nu ! să vezi mata. Ne dădurăm apoi toți jos de pe cai, și începurăm a’i cerceta. Abia cinci din ei erau rîniți de moarte ; ceil’alți se trîntise ]a pămînt, sau de frică, saii erau puțin atinși de cîte un glonte. Maieu mîna. maî cu piciorul, sergentul și ceilalți camarazi ridicară în picioare vro doispre- zece inși. După ce îi căuta pe toți deamănuntul, le luară armele și banii ce’î găsiră la eî, și apoi, mai mult prin semne și ghion- tituri, îi făcu să pornească toți grămadă înainte. — Mă Zoescule ! strigă sergentul cătră mine, pe tine tot te văd beteag și de abia te mai ții pe calul tău șchiopătat. Uite colo alt cal de al nostru slobod; încalecă pe el, și să’mi duci taraful ista de prisonieri la tabăra Domnului Colonel, uite colo, unde se zărește bordeiul cela! Nu-i mult pînă acolo,... vr’o trei kilometri. Noi o plecăm în ceea parte, unde ne-a trimis Căpitanul. — Dar, trăești domnule Sergent. . Eu singur ?... Ș’apoi înoptează.... Om sau fiară 405 — Nu crîcni ! strigă Sergentul furios, acu să pleci. Și întorcîndu-se către ceil alți camarazi, făcu cu ei stînga îm- prejur, și o luă la galop pe după un dîmb. încăleca! calul ce’mi arătase, căci al meu nu mai putea merge din loc, și începînd a mina cu latul de sabie pe turcii ce stăteau încremeniți și strînși unii într’alți, aceștia porniră spre locul ce le arătai. N’a fi fost doi—trei kilometri, cum spuse sergentul, ci poate cel puțin zece pînă Ia tabăra Colonelului. Și cerul tot se întuneca. Păcătoșii cei de turci mergeau care cum puteau înainte; din cînd în cînd pica cîte unul. Care pica, îl pri- veam cîte-va clipe, și dacă îl vedeam că mai mișcă ceva din mîni și picioare, îi descărcăm un glonte în piept, și.... — Tu ! făceai așa ! strigai eu sărind de pe canapea în- grozit. — Păi cum ! Da dacă se prefăcea numai că nu mai poate merge, să¹! fi lăsat in urma mea ? Ce-ar fi zis Domnul Sergent ! — Dar crud ai mai fost. — Hehei cucoane ! asta a fost floare la ureche... să vezi ♦ mai pe urmă. — Lasă, Iasă, nu mai spune acum. îmi pare că mi se încrețește inima. Odagiul meii începu a rînji, și dinții lui cei lungi, lu- minați de para focului din sobă, imi făcu impresia unor dinți de hienă, ce stă gata să cronțăe un cadavru. — Să vezi mata pe urmă. .. continuă Ion, ațățat tot mai mult la povestirea isprăvilor lui. După vr’o trei sferturi de ceas de mers, abia se mai zărea drumul. Un vuet surd în- cepu a se auzi la spatele meii. Mă uitai repede îndărăt și văzui numai o fulgerătură, apoi cîte-va detunături de armă îndepărtate, un nour de fum... și iar tăcere. Atit eu cît și turcii ce-I mînam ne oprirăm în loc. Nici eu nici ei nu mai ziceam nici cîrc. Numai un văjăit de vînt puternic sufla prin mijlocul cîmpului și aducea din cînd în cînd în nas mirosuri de praf de pușcă și părlitură. Nu mai știam pe ce lume sunt; credeam că m’am scoborît in iad, și că umbrele dinaintea mea sunt Scaraoschi și cu toți dracii ca stau gata să’mi ieie sufletul. Spinarea pare că’mi înghețase, iar din ochi și obraji, din potrivă, părea a’mi eși foc! îmi ve- nea parcă să îndrept carabina spre pieptul meu și să trag...- Nu doar că ’mi era frică de cine-va, că mi se părea că am o 06 N. A. Bogoan putere de o sută de ori mai mare de cît a unui om ! Dar simțeam că mințile mele se învîrtesc în loc, că plămînii din piept se umflă, de nu mai pot resufla. — Sfîrșește mai repede, te rog, istoria asta... îl întrerup- sei eu, căutînd să’mi astîmpăr niște fiori ce’mi treceau repetat prin spinare și creeri, la auzul acestei povestiri. — Iată că sfârșesc acu. Da să nu mă rîzî. Strigă! la pă- cătoșii cei de turci să plece înainte, și ei porniră. Eu mă la- să! în urma lor. Cînd eram la vre-o două zeci de’pași, pusei mîna la cartușieră, și număra! cartușele ce le mal aveam ; erau șepte. Bun, îmi zisei eu, și cu cel din carabină opt. înaintea mea nu mai erau de cît șepte momii.— Pusei cara- bina la ochi, și trăsei în grămadă ! Unul căzu îndată. Ceil’alți începură deodată o țipa, și întorcîndu-se pe loc ridicară mîinele în sus, strigînd Aman ! Aman ! ... Atunci trăsei al doilea cartuș în grămadă... apoi al trei- lea.... al patrulea.... numai știu, cîte ;dar știu că după o vreme de zăpăceală sau nebuneală...... habar n’am ce a mai fost cu mine.... m’am trezit aruncat pe un mal, de care se vede că se izbise și căzuse calul meu. Eram cu piciorul drept sub coas- tele calului. Ce s’o mai fi petrecut cu mine în noaptea aceia nu știu. A doua zi, cam pe la vr’o zece ceasuri, o coloană de dorobanți ce trecea pe acolo, mă zări, și un ofițer dete ordin unor sanitari să mă rîdice pe o targă și să mă ducă la am- bulanță. Ion rămase cîte-va minute în tăcere, cu capul plecat pe piept; apoi, ca și cum s’ar fi trezit dintr’un somn adînc, el tresări, se uită lung la mine și reîncepu . Am stat două săptămîni, încă, într’o casă păcătoasă dintr’un sat bulgăresc, svîrcolindu-mă de dureri și de multe ori și de foame, pănă ce într’o bună zi a trecut pe acolo o altă ambulanță romînească, care aflînd de mine, m’a ridicat iar pe o targă și m’a transportat apoi la Giurgiu. După vr’o treizeci de zile de stat într’un spital de acolo, am ieșit cu un picior încă bandajat, dar cu rănile de la cap și de la piept tămă- duite. Și m’au trimes de acolo,cu foae de drum la București.... Ușa redacției se deschise, un curier îmi întinse telegra- ma ce o așteptam, și Ion își întrerupse povestea, care, și după isprăvirea traducere! telegramei nu’mi mai ieși din crieri, și mă făcu să nu pot^ațipi de loc în noaptea aceea. N. A. Bogdan Documentele M-ril Neamtu Alt Hrisov dela lancul Voevod—pentru Copanca asupra lui Molie din 1851. „Noi lancul Voevod, cu mila lui Dumnezeu, Domn pă- mîntuluî Moldovei, scriem credincioasei slugii noastre Bodeiul Vel-Vătav din ținutul Lăpușnei, și-ți dăm ție știre, cum că s’au jeluit rugătorii noștri Călugări dela mănăstirea Neamțului. A- supra lui Malic de la Copanca și aii zis : Cum că aii niște e- zere acolo la Copanca, arătînd în cinstea noastră drepte pri- vilegii pe cari le aii ei dela Alexandru Voevod cel Bun, și de la bătrînul 1) Ștefan Voevod și de la Petru Voevod asupra a- celor bălți și ezere. Iară Malic le sapă bălțile lor cu a sa pu- tere. Și încă și mai înainte s’aîî tras înaintea lui Petru pârcă- labul și le-au făcut lor Ispizoc de pace. Iară el nu s’a ținut de acea tocmală. Deci Petru le-au rînduitî lor zi în ziua Ador- mire! născătoarei de Dumnezeii, însă el n’a venit într’ace zi. Ci a venit mai înainte de zi cu vicleșug și gătindu-se nu știu cum ș’aîi făcut lui, carte ca să săpe. Deci dacă tu vei vede această carte a noastră ; să iei dela dînsul șase boi mari și cartea și le trimete la noi—și astupă bălțile pe unde a sapat,. și să zici fiștecărui om, să nu mai sape bălțile nimene, că de vor sapa, bine să știți, că vom trimete și le vom lua cincizeci de boi. Așa se știți, și pre noi să nu ne învațați. S'aîî scris în Suceava la anul 7089. August 16, Domnul au zis. Stroici Vel- Logofăt au învațat. George“. (1581) (lancu Voivod). 408 Documente 1) . NB. Aici în această Carte zisă Hrisov—prin vorbele dela Bătrînul Ștefan Voivod—se arată bătrînul Ștefan Voivod cel Mare.—Să se știe însă că mulți învațați—zic lui Ștefan cel Mare —Bătrîn ; dară în vechime—și dăscălii cei vechi—vorba bătrîn să da lui Ștefan cel Bătrîn fiul lui Alexandru cel Bun—moșul lui Ștefan eel Mare. Se vede că George scriitorul ca și logofă- tul Stroici au scăpat din memorie că vorba bătrîn se dă lui Ștefan, moșul lui Ștefan cel Mare, (vezi inscripția No. 85). Să se știe că lancu Sas Vodă care dă această Carte a domnit la 1579—1582 -și este fiu a lui Petru Rareș Vodă fă- cut cu Catrina Săsoaea Doamnă fără de cununie cu care s’a imprietinit Rire? în expedițiile din Transilvania, ajunge Domn prin stăruința Doamnei Cheajna, fata lui Rareș, soția lui Mircea Ciobanul, mama lui Petru Șchiopu Vodă. Alt Hrisov (Carte) dela Petru Vodă Șchiopu dela anul 1589. asupra luă Malic dela Cop anca. 7 „Petru Voevod, cu mila lui Dumnezeu, Domn pămîn- tului Moldovei: Scriem slugii noastre cei credincioase, pârcă- labului dela Ciobrăciu și dăm ție înștiințare : Cum că ni s’a jeluit Călugării dela Neamț asupra Iui Malic de la Copanca. Și așa sau plîns înaintea Domnii mele, precum că le tace lor mult răii. Și nu pot ei, de rău lui, ca să-și ție locurile sale, și ezerile. Și încă s’aii mai tras ei de față înaintea Domnii mele cu acel Malic, și am luat de la dînsul șăse boi. Apoi acum el iarăși aii început a le face lor învăluială. Deci, dacă vei vedea această Carte a Domnii mele, apoi tu să iei de la dînsul doi- sprezece boi și să-î trimeți pre ei și pre dînsul la domnia me ; să-l urgicesc și iarăși incă tu părcălabe să albi a așeza acelea gîrle cu satul de acolo. Și pre noi să nu ne învațați. S’aii scris în Iași în anul 7097. Iunie 13 (1589) Domnul aii zis. Stroici marele logofăt.—Sava“. (Petru Voevod Șchiopu). Alt Hrisov (Carte) dela Aron Vodă dela 1592, tot asupra lut Malic dela Copanca. „ Noi Aron Voivod, cu mila lui Dumnezeu domn pămîn- tului Molvovei. Scriem slugilor noastre credincioșilor părcalabi și Hotnici de la Ciobrăciu și vă dăm vouă în știre : Cum că ni s’au jeluit călugării dela Neamț, asupra feciorilor lui Malic dela Copanca, spunîodu ne, că nu pot să ție de dînși, locurile lor, ezerile și gârlele, și cum că le au lăsat lor numai o gîrlă Documente 409 la Copanca unde lovește în Crivaia Deci, dacă veți vedea a- ceastă Carte a noastră, voi să luațt saama pentru ace gîrlăcu satul Copanca, și să spuneți feciorilor lui Malic. să lese locu- rile Călugărilor în pace cu gîrlele și cu ezerile. Fără carele dintre acei feciori a Iul Malic vă mai face supărare, apoi, voi să-1 spînzurați pre dînsul acolo. Pentru câ de multe ori s’aîî pîrit înaintea noastră, ș’au rămas pe feciorii lui Malic, și nu a ascultat de cartea Domniei mele. Așa să știți. S’aîi scris în lași în anul 7100. Genare 3. Domnul aii zis. Grigore“. (1592) (Aron Voivod) NB. Din aceste zece Hrisoave copiate mai sus numai în românește, deși ele toate în originale sînt sîrbește, se vede : Hrisovul 1 din din 31 August 1429 ; și Hr. 2 din 1 Septemvre 1420 și Hr. 3. din Dechemvre 23. No. 430 trustrele arată dania lui Alexandru Vodă cel Bun date M-rii dela Neamț din balta Zagorna, cu gîrlele, cu prisaca Zagorna, și 12 polo- boace cu vin din desetina dela Neamț, lui popa Siluan, și trei vaduri de mori. In ele se cuprinde Domna Morvina, și fii Ilieș, Ștefan, Petru și Alexandru. 4. Hr. dela 1 Martie Ș456. Petru Voivod fiul lui Alexandru cel Bun confirmă dania născători- lor săi, și în același timp arată că dania provine dela strămo- șii săi. El adaoge pește și lire dela Chilia. 5 Hr. din 13 Iulie 1463 Ștefan Vodă cel Mare confirmă și scutește desetina lui popa Teoctist. 6. Hr. din 17 Marte 1500, Stel4n Vodă cel Mare istovește daniile anterioare, și adăoge și de la sine danie : Balta Crivnia, Ezerul Dumbrovca și gîrlele Cheșcina lui popa Teoctist. 7. Hr. din Marte 15. 1527. Petru Vodă Rareș dă da- nie satul Copanca lui popa German. 8, 9, 10. Prin aceste trei Cărți date de lancu Vodă (Sasul), Petru Vodă (Șchiopu), și Aron Vodă, se aplică pedeapsa asupra lui Malic și feciorilor Iui, pentru calcare de hotare. Dela 1593 încoace—aceste scrise proprietăți mai mult ori mai puțin se înstrăinează—și urmează o serie de judecăți prin Vechilii M-riî Mamant, Nechifor și alții și să reîntorc la M-rea Neamț—prin Vechilul M-rii Teofan Cristea și Axdron Popovici pela 1859, iară dela 1858 încoace se începe pregătirea și face- rea mănăstirei Noul Neamț din Bas arabia dela Chișinău—și se tot urmează cu zidirile pînă la prezent 1910. M-rea Noul Neamț este nouă numai de 50 de ani, ea s’a zidit pe moșia Copanca și Chițcanii—moșii vechi ale M-rei Neamțu din Moldova—pe aceste moșii s’aîî zidit M-rea Noul Neamț din Basarabia. Pînă acum sunt patru biserici cu toată zestrea lor, anume : 1). bis. sf. Neculai, biserică veche a statului—înoită. 2) . bis. sf. George—paraclis și trapează din nou. 3) . bis. Inalțarea, Catedrală— în mijloc din nou. Documente 4) . bis. Adormirea—bis. nouă, zidire colosală ca și bis. înălțarea. Laturea pătratului are o întindere de 1 kilometru— pe malul drept al Nistrului—pe șesul gîrlelor aratate mai sus. Pe lîngă averile cele vechi copiate mai sus, M-rea Neamțu- Secu mai au în Basarabia și alte moșii dăruite în deosebite vremuri și anume : 1. Moșia Coțova cu Siliștele ei. 2t „ Vlădeni J D- „ 3. „ Șolcanu ( Ulstr' ⁵oroca 4. „ Vatra eazului f ~ w 5. , Cozmeștii { Dlstr O^eiulm 6. „ Hlopeștii f 7. „ Criveștii x toate distr. Lăpușna 8. „ Valea Rusului ( Peste tot 35 de moșii mari cu mici au mănăstirile din Moldova înstrăinate în Basarabia care peste tot dau anual o sumă de milioane de ruble,—averi perdute prin greșeli de stat. Arii. Narcis Crețulescu Nota Paleontologică Păturile fosilifere din muntele Cozla (Piatra-Neamț) au fost bine că- utate în decursul maî multor ani și frumoasa colecție înjghebată cu [atîta trudă a fost dată Laboratorului de Paleontologie de la Universitatea dîn Iași. Fosilele au fost determinate și publicate x). Intîmplarea făcînd să dau peste cîte-va exemplare rămase disparate și voind a reface colecția dată, am început noui cercetări și din vara anu- lui 1906 și pănă astăzi, am cercetat mereu în fiecare an, cu deamănuntul cest munte și astăzi, pe lîngă o colecție frumoasă (60 exemplare), am ajuns și la un rezultat cu totul neașteptat și aceasta se datorește faptului, că în aanul 1897 s’a năruit partea muntelui Cozla despre oraș ; și în acea năruire păturile fosilifere au fost cu totul astupate. Primăria a hotărît să întăriască locul pentru a se înlătura o a doua nenorocire. Inițiativa se datorește fostului Primar al orașului, N. Albu, creînd un parc de toată frumuseța, iar întreaga coastă a muntelui a fost întărită fie prin plantații de brazi, fie prin mici îngrădituri de piatră. 1) Dr. L. C. Cosmovici. «Les poissons fossiles en Roumanie (Revue Scientifique) 3 serie t. XI. 1886, p. 115. 2) Păturile cu pești din munții Petricica și Cozla, județul Neamtz, Buletinul Societăței de Medici și Naturaliști pin Iași, No. 3 Martie 18S7 p. 96. Dr I. Simionescu «Annales Scientifiques de l’Universite de lassy» Tome III, II-eme fascicule Iunie 1905. Notă Paleontologică 411 Din această împrejurare a trebuit să eercetez alte părți ale acelui munte și-mi fu spre folos. In adevăr, în primul an (1906) am izbutit să colecționez un mare număr de fosile, în majoritate pești, specii de Meletta, și un Crustaceu, fo- sile care le-am dat D-lui prof. I. timionescu la 5 April 1907. De asemenea fosile am găsit și la baza muntelui Cer-Negura, mun. tele de pe malul Bistriței, opus Cozlei și în care nu se găsise nici o fosilă pănă atuncea. In numărul acela de 60 de fosile culese, 22 exemplare sunt de Crustacei Izopozi, fapt foarte însemnat și dacă mai numărăm cîte-va exem- plare asupra cărora nu pot să mă pronunț precis, se vede că am un fru- mos material adunat. Studiul ce fac asupră-i cere foarte mult timp, mai ales că literatura asupra Crustaceelor Izopozi fosili e foarte saracă și anevoioasă de găsit. In definitiv iată rezultatele la care am ajuns : 1) Pentru prima oară se indică Crustacei Izopozi fosili în Flyșul Moldovei. 2) Pești și Crustacei fosili se află și în Muntele Cer-Negura cît și în Muntele de lîngă carierele de peatră de la Văleni (!) tot lîngă Piatra-N. localitate neindicată pănă azi. 3) Am găsit specii de Meletta (n’am însă nici un esemplar întreg) chiar in malul Agăpioarei. în Flyșul de la baza Muntelui «La Cruce» așe’_ zat în spatele mănăstirei Agapia, localitate neindicată încă. 4) Am găsit și cîte-va mici scoici de Lamellibranchiate. N. L. Cosmovici DÂRI de sama Leon Poinsard» — La production, le travail et Ie probleme social dans tons Ies pays an debut de XX-e siecle. Alean Paris 2 voi. Iată o voluminoasă lucrare, într’adevăr, dar fără multă valoare ști- ințifică, cum s’ăr părea să fie, judecând după volume și titlu.—Ne aștep- tam se găsim studiate macat problemele enunțate în titlu și ’n realitate găsim un nămol, fără rost, aproape, de monografii, de clasificațiuni și sub- clasificațium, lipsite de legătură logică ’ntre ele și implicit și de conclu- ziile necesare unei lucrări. Notele, care conțin referinți și trimeteri numeroase la lucrări de valoare și la chestii speciale, ca și datele statistice din ele ridică valoarea scrierei, atît cît pot notele să dea lustru unei scrieri. Contradicții flagrante între cele ce susține și cele ce utilizează ca material științific probator, se observă destule. Prima și c ea mai importantă ie în chestia statisticei, față de care autorul arată toată neîncrederea și ale că- rei date le pune fundamental la îndoială, căci statisticile prezintă faptele în masă, fără nici o explicație sau distincție, alcătuirea lor nefiind garan- tată, rezultatele sunt nesigure și concluziile ce putem trage eronate. Deși spune atîtea despre statistică, totuși nimic nu-1 împiedică să se servească Dări de samă de date statistice întru susținerea vre-unei expuneri ce face, a unei din tezele ce descrie. O descriere mai mult istorică, fără investigațiuni cau" zale, genenerali tăți și particularități geografice și administrative, lipsite de concluzii, iată tot ce se poate zice asupra acestei voluminoase scrieri. Avu un mement de mulțămire- cînd cetind cartea dădui de un para graf în care se vorbea despre Romînia. Rămăsei tot decepționat după ce-1 cetii. Nimic important, nimic de seamă. Banalități fără nici o valoare ști- ințifică. Piere Vialleș.— La coiisomniatioii leș crișes eco- noini<|iickș.—Giard et Briere. Paris 1903. Studii asupra problemei criselor economice sunt numeroase ; idoile expuse sunt confuze, așa că materialul adunat în timp, observații, clasi- ficări de cauze și efecte, determinări de condiții și împrejurări sociale, va trebui să fie coordonat, adînc studiat pentru a avea un adevărat studiu științific al acestei probleme.—Unele studii păstrează un caracter istoric, unilateral, deci, studiază cît de amănunțit posibil crisele observate, mai im portante sau mai puțin importante, descrie fazele lor de evoluție și feno- menele concomitente, anterioare, contemporane și posterioare crizelor, fără a trage concluzia logică a cauzalităței, fără a alcătui deci o lucrare de e- conomie socială, în înțălesul științific. Alții studiind problema pornesc de la o premisă pe care o formu ează la începutul lucrărei, căutînd, în tot restul scriere!, să dovedească cu argumente, nu totdeauna convingătoare, veracitatea temei enunțate. Defectul acestei categorii de scrieri provine de acolo că autorii, din cauza urmărilor dezastroase ale crizelor, par a fi preocupați de la început chiar de soluția ce trebue dată crizei, de remediile ei, cu alte cuvinte, neglijează a-I studia cauzele și caracterul social patologic al lor, căci cri- zele sunt cazuri patologice atît pentru societatea în care se produc cît și pentru viața economică a acelei societăți, raporturile între sfera vieței so- ciale și cea economică, fiind de așa natură îneît râul uneia se repercu tează în cealaltă sferă. Alți autori studiind problema din punct de vedere pur științific, caută a determina dacă într’adevăr crizele patologice sunt un ceva patologic al unei vieți sociale-economice sau funcțiuni cari fatalminte trebue să aibă loc, pe baza principiului alternativităței fenomenelor eco- nomice sociale. Se caută a se determina, de aceștia, dacă crizele sunt un ceva- constitutiv al vieței economice moderne sau ceva accidental și care sunt raporturile și repercursiunile într’un caz și altul. După determinarea caracterului crizelor, a elementelor înconjură- toare și după efectele ce produc se propun și remediile, variate și ele. Autorul, chiar de la început, constată frecvența și generalitatea crizelor și demonstrează că efectele lor sunt cunoscute dar cauzele sunt discutate încă.—In discuția asupra cauzelor împarte în 2 categorii pe diverșii autori- denumindu-I, pe acei ce susțin cauzalitatea accidentală a crizelor, optimiști, și pesimiști, pe acei ce susțin că sunt inerente sistemului nostru economic crizele,—conchizînd că un studiu adevarat economic ne demonstrează drep, singură cauză—sub-consumatiunea (consumarea mai redusă—cerere mai mică față de producție mai mare). Studiind astfel problema crizelor economice, autorul ne redă un stu- Dări de samă 413 diu cu bune observații, care vor putea Ci utilizate cu mult folos, dar o- pera păcătuește, ca multe altele, prin aceia că pornește de la o premisă pe care caută să o instituiască drept singură cauză a crizelor economice. E incontestabil ceva hazardat a susține în economia politică drep cauză a unei crize economice —un fenoment foarte complicat în anteceden- tele, existența și urmările lui—o singură cauză. Fără nici o pregătire a spiritului, fără nici o expunere principală sau de fapte autorul fixează ca temă de demonstrat tema de mai sus ; ser⁻ vindu-se în demonstrare de o analiză abstractă și apriorică a crizelor și pro- cedînd prin eliminai e în dovedirea și susținerea temei.—Vorbind despre crizele deficitare—sub-producțiune —mai puțină producțiune—le categori- sește drept neglijabile pentru națiunile cu industrie mare, căci criza eco- nomică nu-și găsește origina în faptul producătorului. Pentru autor, teoretician!! cari au căutat să explice cauzele crizelor, ea urmări asupra producțiune!, n’aii găsit soluția adevărată—acceptabilă. In sistemul actualei vieți economice, singura cauză a crizelor economice e sub-consumațiunea, căci mediul industrial de azi e foarte sensibil la atari crize, lucru ce nu se putea ’ntîmpla în anterioarele medii econemice care e