ARHIVA
TOM. IV.
ANUL 1893
ARHIVA
Ij
DIN IAŞI
ANUL IV
1893

IAŞI
EDITURA SOCIETĂŢII ŞTIINŢIFICE ŞI LITERARE 1893.
TABLA DE MATERII
Compunerea societăţei pe anul 1892—93
A.	D. Xenopol, Domnia lui Mihaiu Sturza .	*
V. Buţureanu, Observaţiuni asupra Furfurolului I. Tanoviceanu, Studiu asupra arhondologiei .
T. Burada, 0 călătorie la Romînii din Bitinia I, Boniface-Hărat. La cansoun de Magali, studiu ilf. Nazarovici Petrov, Privire istorică asupra ideilor despre istorie ,
X D. Xenopol, Ideea unirei .
A. Philippidt, Notiţă asupra lui Dim. Philippide Gr Alexandrcscu, Minunile părintelui Gheorghe Sp. Popescu, Consideraţiuni psihologice din viaţa ţăranului romîn ......
Gh.	Sindicatele profesionale in Franţia
<7. Hogaş, Amintiri din o călătorie .	.	243, 384,
Gh. Ghibânescu, Documentul, studiu istoric şi arheologic .......
I. Tanoviceanu, Un document istoric L. Cosmovici, Ce trebue să inţălegem prin sistem a-quifer .......
B Florescu, Din dicţionarul francezo-romîn Bt Antonescu, Studiu asupra cronicarului francez Wawrin.
F Dam6t Din dicţionarul romîno-francez V. Erbiceann, Raportul dintre istorie şi ştiinţele naturale .......
V. Buţureanu, Analize de ape minerale .
N. Iorga, Călătoriile lui Domenico Sestini in Muntenia.
F. Buţureanu, Apele minerale saline de la Vînătorii Neamţului ......
I. Boniface-Hitrat, O desamăgire D. Teodoru, In chestia învăţămîntului .
Pagina
" I
1
35, 147 38 53 85
113
151
162
168
217 235 489, 603
259
335
351
375
455
504
509
524
571
590
623
639
Poezii
________Pagina
1. Boniface-Hetrat, Cântecul Magaliei	trad.	din Mistral.	90
Şi se aude, sonet	.	94
Un vis, un chin ; Iacă	.	.	95
Gloria Tibi (rom.) I’Avare	.	.	96
Ce stai ?.....	97
Sonete: I Aş vrea; 11 Au sonnet;
III	Au sonnet; IV Vae victis (rom.) ;
V Vae victis (fr.)	.	181
De ce?	.	.	.	.	182
Sonete: I Dar nici nu vrea să creadă; II Gloria Tibi (fr.); III Ei lasă, nu mi-i frică ; IV Deşteaptă eşti; V Dar în sfîrşit; VI Pourquoi .	301
Din Shelley, traducere ritmică .	307
De nu* mi mai crezi	.	.	.	308
Dar ne-a trecut, sonet	.	.	422
Nu simţi tu oare	.	.	.	423
r Triolete 1—VI; I-IV ; I—VIII .	423, 534,666
Aevea, fragment din un poem .	528
Chantons	....	531
Sous l’eternel azur, sonnet .	.	532
Ce-mi pasă ....	533
La terre t’engloutit, sonnet .	.	663
Va de l'avant ....	664
C’est sans frămir que je t’attends .	665
Adela	Xeuopol, Numai de dragoste să-mi taci .	.	98
M.	Bcldiceanu, Doina vornicului ....	99
Doina floricelului ....	100
Doina mîngîerei ....	102
Doina drumeţului ....	103
Doina dorului ....	104
Pămîntul, poemă :
I	întruparea gazurilor .	.	187
II	Pămîntul nour .	.	.	188
III	Geneza lunei	.	.	.	295
IV	Pămîntul soare	.	.	.	296
V	Pămîntul jaratec .	.	.	298
VI	Bataia focului cu apa .	.	299
VII	Potopul ....	402
VIII	Oceanul universal	.	.	403
IX	Viaţa ....	536
X	Alga şi Trilobitul	.	.	537, 669
Ana Conta Chernbach, Noaptea, Moartea	.	*	.	176
Luncă, luncă! ....	177
Vară vino înapoi ....	178
Zori de ziuă ....	179
C Lara,	Sonet .	309
I.	Păun,	Nebuna .....	310
Giordano,	Epigrame .....	311
Pagina
Râul Stavri, Mirese î	406
Din bal •	....•	407
Ovid Densujcmuj Coardele inimei noastre	.	.	410
0 sărutare rece .	.	—
In Octomvrie ....	411
A.	O. Suţu, Traduceri franceze în versuri din Eminescu :
I	Sonet, la Veneţia .	.	.	.	412
II	0 mamă .....	414
III	Somnoroase păserele .	.	.	416
IV	La steua .	.	.	.	.	418
V	Despărţirea .....	420
Gr. N. Lazu, Dialog ţărănesc ....	539
D. Iamandi, Mersul la turnătorie, trad. în versuri din
Schiller .......	473
Dări de samă.
B.	Delavrancea, Paraziţii (i. Tanoviceauu) .	•	190
Ferd. Lot, L’inseignement superieur en France (JV Iorga)	195
A. Vlahuţă, Din goana vieţei (/. Tanoviceauu) .	201
C.	Dobrogeanu Gherea, Literatură şi ştiinţă (I. Paul).	313
Henrieta şi Mihail Eminescu, Scrisori cătră Cornelia
Emilian (L Paul) .....	317
M. Strajan, Principii de estetică şi poetică (A. D. Xe-
nopol)	.	.	.	.	.	.	.	319
Delaville-le-Roulx, La France en orient (A. D. Xenopol).	427
D’Oliviecrona, On dodstraffet (/. Tanoviceauu) .	.	432
Mihail Canian, Poezii populare (A. D. Xenopol) .	433
A. D. Xenopol. Istoria Romînilor din Dacia Traiană extrasă din La Revue historique din Paris (N.
Iorga) .....*.	545
Princ. G. Bibescu, R&gne de Bibesco (A. D. Xenopol) .	552
Ortansia Racoviţă, curs de geografie {A. D. Xenopol) .	680
Documente.
0 notiţă a lui Şarban Cantacuzino pe o Evanghelie,
corn. de A. D. Xenopol ....	107
O scrisoare a lui lacob I regele Angliei relativă la a-
facerile Moldovei, corn. de N. Iorga .	.	108
Document veneţian relativ la Ştefan cel Mare, com.
de C. Eşarcu .*....	203
O scrisoare a lui Al. Ghica 1833, com. de A D Xenopol .......	205
Proclamaţia guvernului bucovinean din 1813, com.
D-ra Adela Neculcea .....	206
O poveste sîrbcască despre împăratul Traian, com. de
Ioan Bogdan •....,	321
Introducere la un trebnic slavon tipărit în Muntenia în
1836, com. de P. Munteanu. .	.	.	324
Cuvîntul unui ţaran cătră boieri, com. de G. Erbiceanu	327
Rtîgîna
Carte de înfiinţare a unei slobozii, 1656, corn. de E.
Varnav .	.	.	...	.	435
Actul de vînzare al caselor lui Gaspar Caille din laşi
1676, com, de C. Erbic-eann .	.	.	436
Corespondenţii între doi străini asupra obiceiurilor
Moldovei şi Munteniei, com. de C. Erbiceanu .	437
Atestaţia preotului Gr. Popovici de la Seminarul So-
cola 1811, com. de V. Erbiceanu .	.	.	445
Pamflet contra lui P. Mavrogheni 1858, com. de I.
Tanoviceanu *....•	557
Suret de pe un hrisov în limba moschicească de la imp. Alexie Mihailovici 1672, com. de I rTano-viceanu .......	554
Cîte-va cărţi vechi, com. de C. Erbiceanu	,	.	684
Hrisov de la Neculai Mavrocordat 1712, com. de /.
Tanoviceanu ......	688
^ Notiţi
Cronica ştiinţifică de V. C. Buţureanu	.	.	.	111
Intimpinare contra D lui Tanoviceanu de Gh. Ghilâ-
nescu ....	...	211
Studiile d-lui Eduard Gruber asupra audiţiei colorate.	214
Cronica ştiinţifică ......	215
Biserica armenească din laşi ....	332
Dicţionarul latino-romîn de I. Nădejde	.	.	.	447
Studiile de psicologîe a d-lui Eduard Gruber .	.	—
Lucrările istorice, al d-lui A. D. Xenopol în limba
franceză .......	451
Tezele d-lui N. Iorga ......	452
O scrisoare a profesorului belgian Arnds relativă la
istoria Romînilor, de Th. Mîndru	.	.	.	562
Prefaţa D-lui N. Beldiceanu la Antologia ed. Şaraga .	564
Revista nouă .......	566
Două scrisori a le d-lui D’Olivecrona cătră dl. Ioan
Tanoviceanu ......	651
Corespondenţă.
Scrisoarea d-lui Gr. N. Lazu relativă la Gh Coşbuc .	567
ARHIVA
ORGANUL SOCIETĂŢII ŞTIINŢIFICE ŞI LITERARE
DIN IAŞI
Anul 1Y. Ianuarie şi Fevruarie Ho. 1 şi 2
COMPUNEREA SOCIETĂŢII PE ANUL 12-93
Pentru anul 1892-93^ al cincelea al existenţei sale, societaiea ştiinţifică si literară din Iaşi s’a constituit ast-feliu :
iii	i
Preşedinte Alex. D. Xenopol Secretar general: Grigore C. Baţureanu Casier: Vasile C. Buţureauu Bibliotecar: Gh. Ghibănescu
Director^ Arhivei: Nic. Leon pentru partea ştiinţifică Secţiunile s’au constituit^ast-feliu :
a) Secţiunea ştiinţifică.
Preşedinte : Dr. C. Botez, profesor la Facultatea de Medicină din Iaşi, Medic primar al Spitalului Sf. Spiridon din Iaşi. Secretar: NecularBeldiceami, profesor la Gimnaziul Ştefan cel Mare din Iaşi.
MemcrF:
Dr. Antipa, doctor în ştiinţî.
Dr. Asachi, profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti, Director Institutului de Chirurgie etc.
Dr. D. Branidia, profesor la Universitatea din Bucureşti, membru al Academiei Bomîne etc.
îl
Dr. Vasile C. Buţureanu, profesor la Universitatea din laşi Director Laboratorului ele Chimie.
Grigore C. Buţureanu, profesor la'Liceul din Iaşi şi la şcoala Normală de fete din Iaşi.
Dr. S. Konya, Chimist.
D. Drăghiceanu, Inginer de mine.
Dr. Felix, Şeful serviciului sanitar, profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti, membru al Acad. Romîne. N. Gabrielescu, architect.
Dr Istrati, Inspector General, profesor la Universitatea din Bucureşti.
Dr. G. Jocu, Medic veterinar al oraşului Iaşi.
Dr. Nic. Leon, profesor la Facultatea de Medicină şi la şcoala ^Militară din Iaşi.
A. Mănescu, profesor la Universitate din Iaşi.
Gh Nădejde, profesor la Gimnaziul Ştefan cel mare.
Gh. Neculau, profesor la Liceul real din Brăila.
Dr. Obreja, profesor la Universitatea din Iaşi.
Porumbarii, Inginer.
Dr. Puşcariu, profesor la Facultatea de Medicină din Iaşi. Dr. Possa, medic primar al spitalului din Botoşani.
Dr. Peride, profesor la Facultatea de Medicină din Iaşi, Medic primar al Judeţului Iaşi.
Sava Stefauescu, profesor la Liceul Sf. Sava din Bucureşti. Dr. Socor, profesor la Facultatea de Medicină din Iaşi, Medic primar al Spitalului Sf. Spiridon.
Dr. Stefanescu, Medic primar al spitalului din Tîrgul Neamţ. Dr. A. Vitzu, profesor la Universitatea din Bucureşti, Director Laboratorului de Fiziologie.
I. Vişan, fost elev al şcoaleî de Antropologie din Paris.
M. Vladescu, profesor la Universitatea din Iaşi, Inspector general al şcoalelor.
b) Secţiunea literară.
Preşedinte : Teodor Codrescu, membru corespondent al Academiei Romîne.
Secretar : V. Atauasiu profesor la Liceul din Iaşi.
III
Membri:
Grigore Alexandrescu, preşedinte la Tribunalul din Galaţi. Dr. A. A. Bădărău, profesor la Gimnaziul Alexandru cel Bun, si şcoala Comercială din Iaşi.
Dr. I. Bogdan, profesor la Universitatea din Bucureşti.
A.	B. Brandia Director Liceului din Iaşi.
T. T. Burada, profesor la Conservatorul din laşi.
V. M. Burlă, profesor la Liceul din Iaşi.
J. Boniface-Hetrat, profesor Ia Liceul din Iaşi.
Aneta Chernbach (Conta), profesoară de filosofie.
Dr. Corneliu Codrescu, profesor la Şcoala Comercială din Iaşi.
0.	Deusuşianu, profesor la Liceul din Focşani.
C. Dobrogeana (Gherea) critic.
Gh. Erbiceanu, profesor la Seminariul din Iaşi.
Ghenadie Enăceanu, Episcopul Rîmniculuî.
Petru Gărcineanu, profesor la Liceul din Iaşi.
Dr. I. Găvânescul, profesor la Universitatea din Iaşi.
Gh. Ghibănescu, profesor la Şcoala Normală Vasile Lupu Iaşi. Eduard Gruber, profesor la Şcoala Comercială din Iaşi.
B.	lorgulescu, director gimnaziului din Buzeu
Dr. C. LAonardescu, profesor la Universitatea din iaşi.
N. Hurmuzaclii, membru al mal multor societăţi.
C.	Meissner, profesor la şcoala Normală Vasile Lupu laşi,
Inspector şcolar.
1.	Nădejde, autor de cărţi didactice.
P. Novleanu, Director Institutelor-Unite,
Dr. I. Paul, profesor la Liceul din Iaşi şi şcoala Militară. Alex. Philippide, profesor la Liceul din Iaşi.
Alex. Odobescu, profesor la Universitatea din Bucureşti, Director Scoale! Normale superioare, membru al Academie! Romîne.
Dim. Onciu, profesor la Cernăuţi.
Petru Răşcanu, profesor la Universitatea din las! şi la şcoala Militară.
Const. Ştiubeî, profesor la Liceul din Iaşi.
Scureî, Revizor şcolar.
Dr. I. Tanoviceanu, profesor la Universitatea din Iaşi.
Dr. Grigore Tocilescu, profesor la Universitatea din Bucureşti, membru al Academie! Romîne.
IV
Dr. V A Ureche, profesor al Universităţeî din Bucureşti, membru al Academiei Romîne.
Dr. Andrei Vizanti, profesor la Universitatea din Iaşi.
Dr. Alex. Suţu, profesor la Liceul din Iaşi.
Dr, Alex. D. Xenopol, profesor la Universitatea din Iaşi.

A. D. Xenopol
DOMNIA LUI MIHAIU STURZA IN MOLDOVA
(1834—1849.)
Ca şi Chica şi Bibescu în Muntenia, Sturza trebuia să se silească a scoate ţara lui din noianul de barbarie şi de neorîndu-ială în care se afla, prin desvoltarea măsurilor aşăzate de regulamentul organic, şi întreaga lui domnie înfăţoşază în atare privire o spornică lucrare, în care videm pe domn în luptă cu apucăturile învechite şi înrădăcinate, silindu-se a aduce oameni şi aşă-zăminte la o mai bună şi temeinică rînduială.
El începu şirul reformelor sale prin desfiinţarea a trei judeţe ale Moldovei, care erau prea mici pentru a suporta cheltuielele unei ocîrmuiri aparte, anume Herţa, pe care îl alipeşte de Dorohoiu, Hîrlăul de Botoşani şi Cîrligătura de Iaşi1.
Se apucă apoi domnul de regularea stărei oraşelor, ce înfăţoşau un haos atît în privirea ocîrmuirei lor lăuntrice cît şi în acea a aspectului lor exterior. El întocmeşte prin sfatul administrativ nişte instruclii, care aveau de scop de a regulamenta principiile electorale prevăzute de regulamentul organic pentru alegerea membrilor eforiilor orăşăneşti. Este curioz pentru vremile noastre, în care drepturile electorale cată a fi încunjurate de atîtea garanţii contra amestecului administraţiei, a afla că sunt acuma abia 50 1
1.	Manualul administrativ al principatului Moldovei, Iaşi, 1855, I, p. 71-76. VOL. IV.
2
A. D. Xenopol
de ani alegerea consilierilor comunali se preşidea în Iaşi de ministrul de interne, iar în judeţe de prefecţi (ispravnici) şi că secretarii biurourilor erau numiţi de preşedinţi. Inţălege ori-cine la ce se reduceau alegerile în atari împrejurărări, şi cîtă valoarea putea avea dispoziţia articolului 9 al aceloraşi instrucţii, cuprinzătoare că «fie-care alegător va scrie tainic numele persoanelor, pe care el de bună voie le ar socoti, fără vre-o înriurire, privire sau silă particularnică». Cerînd şi supuşii străini dreptul de a lua parte la alegerile municipale, Sturza îi respinge pe motivul că ei nu ar plăti patenta ca pămîntenii.
In privirea îngrijirei materiale a oraşelor, dispune ca faţadele zidirilor să se facă după planul arhitectului oraşului, şi organizază mai cu deamăruntul slujba pompierilor. Tot în scopul apărărei de primejdia focului, ordonă îndepărtarea velniţelor din oraşe. Inda-toreşte pe locuitori la curăţirea părţilor de strade ce treceau pe dinaintea caselor lor, înfiinţază o companie de fanaragii, înmulţind numărul fanarelor de la cele patru (!!) care luminau oraşul pe timpul Fanarioţilor. Regulamentează în deosebi poliţia oraşelor, împărţînd capitala şi oraşele mai mari în despărţiri potrivite cu numărul locuitorilor ; opreşte jocurile de cărţi şi de hazard, exerciţiul medicinei de cătră persoane neîndrituite ; supune pe otelieri şi hangii la îndatorirea de a înştiinţa poliţia despre călătorii sosiţi; introduce manualele servitorilor, ordonă stîrpirea cînilor vagabonzi, regulează îndatoririle birjarilor, orînduind pănă şi modul cum trebuiau să ţină rîndul, cînd esă de la teatru, şi cîte alte de asemenea feliu 2.
Supuşii străini nu vroiau să sufere execuţia pentru datoriile lor cătră locuitorii ţărei. Mihaiu Sturza dispune că după trei în-cunoştiinţări să se păşască la împlinire în contra supuşilor, fără atingere de persoana lor, bine înţăles în unire cu consulatul respectiv, şi domnul hotăreşte chiar ca supuşii străini să poată (i arestaţi la caz de insolvabilitate, ceea ce nu se prea împăca cu principiul ca persoana lor să fie respectată. Se mai ieu măsuri foarte aspre spre împlinirea alcătuirei proprietarilor cu negulitorii exportatori de grîne, «spre a nu împuţina şi strica creditul patriei?
2.	Despre eforii, idem, I, p. 12G—379*
Domnia lui Mihaiu Sturza
3
de oare-ce adese ori proprietarii luau arvonă şi apoi refuzau a-şi ţinea legăturile» 3.
Locuitorii săteni sunt feriţi prin măsurile domnitorului de o mulţime de abuzuri^ rămăşiţi înrădăcinate în obiceiuri şi care erau cu atîta mai greu de stîrpit. De şi aplicarea lor, din atare pricină, nu se va fi putut face în toată întinderea, totuşi luarea lor dovedeşte o îngrijire a ocîrmuirei de soarta poporului de jos, lucru cu desăvîrşire necunoscut pănă la ocîrmuirea generalului Kisseleff, pe care acea a lui Sturza căuta s’o ducă mai departe.
Aşa găsim pe Mihaiu Sturza oprind tocmelele ce obicinuiau a se face, ca ţăranii să plătească în muncă dobînda unor bani împrumutaţi, prin care se robia adese ori munca ţăranului pe vecie, el neputînd nici odată răspunde capitalul; de asemene opreşte încărcarea cu dobînzi peste acea legiuită, a tuturor împrumuturilor făcute de proprietari locuitorilor pentru hrană şi băutură; nu mai puţin bătăile şi silniciile făcute lor de câtră amploiaţii subalterni; de a se împlini unii ţărani pentru datoriile altora, obiceiu barbar şi abuziv rămas din vremurile cumplite ale unui barbar trecut, pe ispravnici, zapcii şi privighitori a nu întrebuinţa munca ţăranului în folosul lor sub nici un cuvînt şi cu ameninţarea urgiei domnului, spre a pune odată un capăt unui abuz înrădăcinat, că ocîrmuitorul putea să se folosască în largul Iui de munca şi averea ocîrmuitu-lui. Domnul declară tot odată prin porunca de oprire, în această privire, că învoeşte satelor tînguiri prin jalobă îndreptată direct cătră el, prin un trimis al lor. Ţăranii mai avînd obiceiul de a-şi vinde munca la alte feţe, afară de aceea ce erau datori conform regulamentului organic a o presta proprietarului, Mihaiu Sturza dispune că acei care ar alcătui la muncă oameni de pe moşiile altora să rămînă păgubaşi de banii daţi, pedepsind domnul, nu pe ţăranii ce se alcătuiau, ci pe acei care îi provocau. Domnul mai opreşte pe proprietarii de vii a-şi vinde cu hurta rodul lor, înainte de a şti cît au eşit; pe crîşmari a da băuturi pe datorie locuitorilor, pentru care li se lua pînea în preţuri de nimic, sub pedeapsa unei amenzi în folosul cutiei milelor; pe neguţilorii ambulanţi (co-
3,	Idem I, p. 879—389.
4
A. D. Xenopol
ropcari) a umbla cu mărfuri prin sate, înşălînd pe locuitori la cumpărături, învoindu-le numai cît a merge la iarmaroace 4.
Pe lingă aceste apărări date locuitorilor ca lucrători de pămînt, li se mai încuviinţază şi altele în însuşirea lor de cărăuşi. Mai întâi li se dă voie în de obşte să’şi păşuneze vitele pe moşiile unde ar poposi, plătind cîte 2 bani de jug. Apoi fiind că erau expuşi, la Galaţi din partea neguţitorilor greci cît şi spre Bucovina de cătră comisionarii jidovi, a li se reţinea o parte din chiria alcătuită, pentru motivul că ar lipsi din pînea încărcată, după facturile lor, domnul ordonă ca contractele de chirii să fie făcute înaintea poliţiei, însămnîndu-se cîtimea încărcată, preţul alcătuit şi suma primită ca arvonă, îndatorind pe comisionari a cîntări marfa la graniţa Moldovei, şi a plăti aici deplin cărăuşilor, după care numai să se treacă în Bijcovina, spre a nu expune pe cărăuşi în o tară străină la capriciul comisionarilor.
Locuitorii mai erau asupriţi şi la munca cîmpului, prin mă-soriştea cu o prăjină împovărătoare, care le adăugea lucrul peste cîtimea statornicită prin regulament. Domnul introduse şi aice o măsură oficială; opreşte globirea samavolnică a stricăciunilor făcute de vitele scăpate în lanuri sau ţarini, orînduind a se face, numai după o preţeluire a daunei comise.
In 1844 el se hotăreşte a regula prin o dispoziţie legiuitoare neînţălegerile ce provineau din neputinţa proprietarului de a da sătenilor pămîntul hotărît de regulament. Ea dispune ca la Iqcu-rile strimte, la munte, în locul ogorului de 1 V2 fălci arătură ce li se dădea la cîmp, să li să deie tot fînaţ, fără însă a avea dreptul a lua dijmă din recolta finului, nici a le impune o muncă oarecare pentru această scutire de dijmă. Dacă proprietarul nu va avea de unde îndeplini atare măsură de loc, să se poată muta săteanul; dacă proprietarul nu ar avea nevoie de munca săteanului, prevăzută prin regulament, să primească în schimb cîte 48 de lei iar pentru tăietul cherestelelor să urmeze învoieli între proprietar şi locuitor 5.
Agricultura iarăşi primeşte de la domn îmboldiri spre propă-
4.	Idem, I, p. 395—407.
5.	Idem, p. 431. Vezi şi nota de la acea pagina.
Domnia lui Mihaiu Sturza
5
şire, luîndu-se măsuri peutru îmbunătăţirea rasei vitelor, stîrpirea boalelor lor 6, şi dîndu-se povăţuiri locuitorilor asupra modului de cultură a pămîntuluî7.
Orîndueşte apoi pe lîngă coşerile de rezervă, prevăzute de regulament, ca o măsură complinitoare, ţarinile de rezervă, fie-care sat fiind obligat a lucra cîte de atîtea ori 8 prăjini pe citi locuitori avea, din ogorul comun de arătură, cu precădere asupra ori cărui altui lucru, şi productul acestui pămînt să’i depună prin îngrijirea privighitorului în gropile de pîne sau în coşere8 9. Cu toate aceste nici atare măsură luată în 1843, nu fereşte pe locuitori de lipsă, dovadă despre faptul netăgăduit că de şi ocîrmuirea tindea a îndrepta rălele, ele erau prea adînc înrădăcinate pentru ca măsurile luate pe hîrtie să se introducă îndată şi în practică. Aşa în 1847 se ieu deosebite alte chibzuinţi, pentru a se asigura locuitorilor hrana de peste an ; anume se opresc proprietarii, de pe moşiile unde s’ar afla ţăranii în lipsă, a vinde toţi popuşoii, îndato-rindu-i a păstra «o analoghie de 3 merţe de gospodar, avînd aceasta a li se întoarce în urmă de locuitor sau în bani sau în natură»0. Se ieu măsuri pentru stîrpirea lăcustelor, uciderea lupilor şi se regulează timpul cînd vînatul este învoit.
Supuşii străini se apucase cu timpul şi de agricultură, care după deschiderea navigaţiei mărei Negre, devema pe fie-ce zi o îndeletnicire mai productivă; ei luau în posesie moşii de a le proprietarilor, îmbrăcîndu-se cu drepturile lor faţă cu locuitorii, privitoare la muncile şi prestaţiile ce erau datori se facă. Adese ori se iscau pricini între posesori şi locuitori din asemene daraveri. Supuşii străini alergînd la protecţia consulilor, paralizau ori-ce măsuri luate de guvern şi aduceau cele mai mari nedreptăţi locuitorilor, fără ca aceştia să poată găsi unde-va mijlocul de a le înlătura. Mihaiu Sturza pune energice stăruinţi pe lîngă consuli, arătîndu-le că dritul de a ţinea moşii în posesie s’ar cuveni numai pămîntenilor şi că numai prin tolerare se bucurau de el şi străinii; că ei nu puteau deci fi îndrituiţi a-şi însuşi dreptăţile proprietari-
6.	Iclem, p. 446—450.
7.	Idem, p. 451.
8.	Idem, p. 465.
9.	Idem, p. 460.
6
A. D. Xennpol
lor asupra locuitorilor săteni, dreptăţi pe care nu le pot ei avea de cit supunîndu-se la aceleaşi îndatoriri ca şi pămîntenii, şi ordonă ca supuşii străini, în privirea relaţiilor lor cu sătenii, să fie consideraţi ca pămînteni10 11.
Din vremile vechi rămăsese un obiceiu, izvorul celor mai vajnice abuzuri, anume oamenii ce aveau vre o pretenţie, şi mai ales cei mari faţă cu cei mici îşi făceau dreptate singuri; aşa bună oară pentru despăgubirea de daune pricinuite ţarinilor, pretenţii de încălcare de hotare, precum şi de acele pentru garduri, şanţuri şi alte îngrădituri, dare afară din case şi de pe moşii, punînd adese ori fără drept pe partea mai slabă în nevoie de a reclama la justiţie şi expunîndu-o un tîmp îndelungat la lipsa folosinţei dreptului ei şi la cheltuielele unui proces. Domnitorul prin repetate ordine, care de dare mai severe şi mai ameninţătoare pentru dregătorii ţinutali, le poronceşte a nu tolera asemene act de însovol-nicie, a restitui imediat pe acel scos cu puterea din o situaţie oare-care, fără privire dacă ar avea sau nu dreptul în partea sa, în starea în care fusese, îndreptînd pe acel ce se credea jignit cătră calea legală a judecăţilor n.
Mihaiu Sturza ie o serie de măsuri pentru stîrpirea făcătorilor de răle şi aşăzarea odihnei publice. Intăi obligă pe locuitori a răspunde unul pentru altul de furii sau gazdele ce s’ar descoperi în vre-un sat, îndemnînd prin atare măsuri pe săteni la o vecinică privighere şi denunţare a făcătorilor de răle oploşiţi în sînul lor 12. Indatoreşte pe megieşi a sări întru prinderea tâlharilor, supunîndu-i la din potrivă la răpundere. Regulează apoi poziţia vagabonzilor celor nenumăraţi ce se purtau prin ţară, ordonînd pentru acei străini ce nu ar da garanţie, să fie scoşi din ţară. Se prevăd pedepse foarte grave pentru gazde, punîndu-se pe o treaptă cu făptaşii, anume acea a morţei13. In sfîrsit întocmeşte nişte regule de păzit în descoperirea vinovaţilor şi procedura pentru judecarea lor. Pentru
10.	Idem, p. 474 .şi 478.
11.	Idem, p. 481—485.
12.	Pentru a avea o idee despre mulţimea tâlharilor, reproducem cuvintele începutului unui ofis din 1835 Februar 9, idem. p. 493 : ,,de şi verdeaţa primăverei încă nu s’au desvălit., făcătorii de rele au izbucnit cu îndestul, de unde obrăznicia lor la mai multe locuri se arată'’.
13.	Idem, p. 494.
Domnia lui Mihaiu Sturza
7
a stîrpi apoi alt rău, de care sufereau mai ales locuitorii săteni, furtişagurile de vite, se introduc biletele de vînzare u.
Mihaiu Sturza ie măsuri multiple pentru a îmbunătăţi regimu1 închisorilor, prevăzînd o cheltuială în budgetul statului pentru hranal îmbrăcămintea, încălzitul şi luminatul arestaţilor ; de asemene se îngrijeşte de boalele lor, dispunînd ca acei suferinzi să fie căutaţi sub pază în spitalele oraşelor ; dar aici era atîta de făcut in cît chiar după 16 ani de silinţi a le lui Mihaiu Sturza, starea lor în 1850 era încă îngrijitoare. «Pe la unele ţinuturi o singură odae şi cu o gaură în pâmînt slujesc de închisoare la mai multe zăcimi de oameni. Cea mai mică despărţire între sexuri, între presupuşi şi făptaşi, între gradul vinei lor nu există ; şi pe lingă aceste apoi chiar încăperile de astăzi sunt în ruine > 14 15 16.
In anul 1838 se încheie de guvernul Moldovei convenţia pentru extrădarea vagabonzilor şi a dezertorilor cu împărăţia Austriei. Atare încheiere a unei convenţii între statul Moldovei şi împărăţia vecină, în curînd repetată şi faţă cu Mnntenia, are o mare însăm-nătate. De la tratatul lui Dimitrie Cantemir cu Petru cel Mare 1711, ţările romîne de tot îngenunchiate sub Turci, în timpul domniei fanariote, pierduse cu totul vechiul lor drept de a încheie tratate cu celelalte state, înrădăcinîndu-se tot mai mult încălcarea turcească, care ne impunea tratatele încheiete de Poarta otomană. Cel întăi semn al reînvierei noastre internaţionale este această convenţie pentru extrădarea dezertorilor, în care micele principate romîne stipulează drepturi de o potrivă cu puternica împărăţie austriacă. Era cea întăi recunoaştere a existenţei juridice a statului romîn, prima sa reintrare îu rîndul naţiunilor recunoscute 1G. Consulul austriac însă abia încheiese convenţia, şi vroieşte a-i da o interpretare în senzul unui amestec direct al Austriei în ocîrmui-rea internă al Moldovei, cerînd voie a întră miliţia din Bucovina
14.	Idem, p. 502.
15.	Man. adm., I. p. 545.
16.	Idem, I, p. 564. Comp. Mitilineu. Colecţiune be tratatele si convenţiunile Romîniei cu puterile străine, Bucureşti, 1874, p. 74 si 80. Actul de la p. 78, declaraţia principelui Moldovei în favoarea comercianţilor austriaci din 17S4, este un hrisov al lui Alex. Mavrocordat, şi fără cuvînt a fost cuprins de dl. Mitilineu în culegerea lui de tratate.
8
A. D. Xenopol
spre a prinde pe dezertorii ce ar fi fugit în Moldova. Sturza răs, pinge însă o atare cerere, ca neconformă cu glăsuirea convenţiei încheiete 17 18.
Numărul Evreilor sporind fără încetare în Moldova, atraşi fiind în ea cu cît se devolta mai mult avuţia publică, Mihaiu Sturza ie mai multe măsuri pentru a le regula poziţia. Ordonă o catagrafie a tuturor Jidovilor atît din Iaşi cît şi din provincie, dispu-nînd ca numai aceia să fie îngăduiţi a rămînea în ţară, care ar avea un mijloc de existenţă asigurat, anume o meserie sau un capital, şi acestor Jidovi înscrişi în o condică să li se elibereze un bilet de statornicie în ţară, care să Ie slujască şi la strămutările din loc ce le-ar întreprinde în lăuntrul ţărei. Ordonă dregătorilor mărginaşi să nu îngăduie intrarea în ţară a Jidovilor fără paspoarte, şi la intrarea lor să li se iee pasportul, înlocuindu-1 cu un bilet de liberă petrecere £e timpul pasportului, urmînd că la împlinirea terminului să fie numai de cît îndatorit a părăsi ţara. Toţi acei ce nu ar putea dovedi posedarea unui capital sau a unei meserii, să fie priviţi ca vagabonzi, fără a se primi măcar închizăşluirea învoită supuşilor străini, şi toţi acei ce ar întră în ţară fără pasport să fie priviţi de asemene ca vagabonzi şi izgoniţi peste hotar. Jidovii să fie opriţi a ţinea Duminicele şi sărbătorile dughenele deschise; să nu poată lua moşii în arendă şi nu poată cumpăra viiţ îndatorindu-se pe acei ce aveau cumpărate a le desface 1S.
Evreii deci devenise, pe timpul lui Mihaiu Sturza, un element însămnat al locuitorilor ţărei, şi vroim să aruncăm aici o ochire îndărăpt, asupra întroducerei Ini în sinul poporaţiei romîne, în care au ajuns astă-zi atît de numeroşi.
S’a pretins de unii scriitori evrei că neamul lor ar fi tot atît de vechiu între Romîni ca şi colonizarea romană, întemeindu-se pe mai multe înscripţiuni care pomenesc mai mulţi oameni din neamul Itureilor înmormîntaţi în Dacia 19. Iturea era o provincie de la
17.	Răspuns consulatului din 1883, Man. adm. p. 519.
18.	Idem, p. 516—530, cu deosebire p. 525: „nefiind cunoscuţi şi primiţi de ocîrmuire a ţinea moşii în posesie" si p. 527, pentru oprirea de a cumpăra vii.
19.	Akner ct Muller, Die romischen Inschriften in Dacien., Wien, 1865: N-ro 208, găsită în satul Bretia romaneasca din comitatul Huniedoarei care pomeneşte despre unul Albanius, Balvi filius decurio alae • ugustat Ituraeorum: N-ro 865 : augusta Ituraeorum şi 867 pe Barcathues Decebali filius cques alae augustae Itu-raeorum, domo Huraeus, bic situs est. Zanis Decebali filius, Baramna, Bilabi filius et Bricbelu fratri heredes posierunt".
Domnia lui Mihaiu Sturza
9
nord-ostul t3alestinei, a căreia locuitori trăiau după feliul Arabilor, în chip nomad, sub corturi sau prin peşteri, ltureii erau un popor siriac, amestecat cu elemente arabe, şi că nu erau Evrei, ne o dovedeşte religia lor închinătoare de stele, şi luptele purtate în potriva Evreilor pentru păstrarea neatîrnărei. Căzînd sub Romani, de la organizarea Asiei prin Pompeiu, ei se întîlnesc adese ori slujind în armatele romane, precum în luptele africane ale lui Cesar 20, si deci nu este de mirare a întîlni o cohortă de Iturei în Dacia,
unul din ei purtînd chiar numele de Decebal şi rudele lui iar nume dacice. Prin urmare se constată că singura dovadă a Evreilor despre autohtonismul lor în Dacia nu se loveşte, întru cît este vorba de reprezenta ti al Sabeismului stelar şi nu de acei al .iudaismului monoteist.
Cu toate aceste Evreii sunt destul de vechi în ţările romîne de Ia Dunăre; anume încă pe timpul lui Ştefan cel Mare am în-(îlnit pe uu Evreu în Moldova, răscumpărînd de la Tatari pe o damă polonă21.
Evreii fiind un popor fără patrie, fără ţară, şi purtîndu-se prin lumea toată spre a-şi găsi adăpostul traiului, pentru ce oare şi ţările romîne nu ar fi ost colindate de ei? Totuşi pănă prin epoca Fanarioţilor, numărul lor pare a fi foarte răstrîns şi numai de atunci încoace ei încep a se înmulţi. Aşa vice-consulul francez din Iaşi, Parrant, spune în raportul lui asupra stărei Moldovei din 1798 că «ar exista în această ţâre încă o altă clasă de oameni* acea a Evreilor, c căruia număr ar fi însâmnat, dar este mai des-preţuită încă de cît cei-lalţi supuşi. Ei sunt cu toate aceste une ori cruţaţi de ocîrmuire căreia procură mulţi bani. Ca şi pretutindene aiure acest feliu de oameni, tot deauna deosebiţi, fac bandă a parte şi se ocupă cu neguţitoria, schimbul de bani şi în deobşte de tot se potriveşte cu spiritul său de economie. Mai ales în Moldova trebui spus de Evrei cele ce zice de ei în Polonia un autor francez, că ucid comerţul şi descurajază pe puţinii neguţitori cinstiţi, care ar vroi săi tacă să înflorească»22.
Totuşi numai comerţul mic fiind în mînele Evreilor, ei erau
20.	Vezi notiţele din autorii vechi asupra Itureilor, cuprinse în Pauly, Realen-cylopaedie des classisclien Alterthumes, Stuttgard, 1836, I.V, p. 337.
21.	Ist. Romîn. de mine Voi. II. p. 390.
22.	Doc. col. Hurm., supl. II. p. 184. O ana *‘ora a boierilor din 5 Iulie 1805, spune că „s’au umplut târgurile de Jidoviu. Uric irul, I, p. 19.
10
A. D. Xenopol
departe a face averi mari din el. Cel mare şi însămnat, al vitelor, era purtat de Greci şi mai ales de Armeni ; de aceea Evreii, de şi în destul de numeroşi, erau săraci, şi dovadă cea mai bună este că afacerile de bancă ale tarilor romîne nu se făceau prin mijlocirea lor, ci prin aceea a bancherilor Greci, din care cel mai vestit era Andreiu Eavli din Iaşi.
Evreii începură a face stare la noi în ţară abia după ce se stabili curentul Romînilor cătră străinate, cînd cei mai mulţi din avuţii boeri îşi mîncară moşiile amanetîndu-le la Evrei. Odată cu acest spor de cîştig, li se deschide şi un altul, acel al comerţului grînelor, care începe în ţările romîne după deschiderea navigaţiei pe marea Neagră. Se înţălege de la sine .că cu cît se sporia liniştea si avuţia Munteniei şi mai ales a Moldovei, cu alîtea se îngrămădeau în ele/nai mulţi Evrei, şi ei deveniră cu deosebire numeroşi tocmai pe timpul lui M. Sturza. Înmulţirea tot mai mare a meseriaşilor si neguţitorilor evrei aduse o concurenţă periculoasă celor pămînteni. Organizarea breslelor ar fi putut susţinea comerţul şi industria romînă dacă s’ar fi întărit, pe cînd din potrivă ea tocmai se slăbeşte cu cît ne coborîm cătră vremile noastre; aşa prin impunerea starostelui din partea vistieriei, în loc de alegerea lui de breaslă şi întărirea lui de autorităţile religioase. Starostele devenind astfeliu omul guvernului, şi acesta avînd interes a spori numărul neguţitorilor, spre a adăogi cifra contribuţiilor plătite de ei peste an, impunea corpului breslei la fie-care cercetare anuală a izvodului neguţitorilor tot mai mulţi partaşi la breaslă, pe cînd interesul ei ar fi fost a răstrînge concurenţa. De la o vreme se impune breslelor a primi pe toţi acei negutitori sau meseriaşi ce ar plăti darea cuvenită cutiei ei23, iar o încheiere a sfatului administrativ din 1848 prevede că ori-cine «fie Arman, fie Jidov, să fie dator a purta sarcinile breslei» 24, îndatorire purtată de ei cu cea mai mare plăcere.
Mai tîrziu însă Mihaiu Sturza găseşte de cuviinţă, a scuti pe Evrei de taxa cătră breasla românească, pe motivul că «ei mai
23.	Aşa însă pe timpul ocîrmuirei provizorie ruseşti în 1833 se întocmeşte o legiuire care învoia ,,tuturor neguţitorilor sau meşterilor a deschide dugheană, plătind darea lor la acea breaslă". Man. adm., II, p. 2
24.	Man. adm. II, p. 8.
Domnia lui Mihaiu Sturza
11
plătind peste taxele cătră stăpînire încă o alta cătră spitalul lor, nu ar putea fi îndatoraţi a mai plăti şi o deosebită zeciuială în trebuinţa breslelor care nu sunt de neamul lor* 25 26. De la acea dată înainte neguţitorii şi meseriaşii romîni, îngreuieţi cu dări mult mai mari de cît străinii, nu mai putură lupta cu ei şi se stinseră unul după altul sau se făcură supuşi.
In ceea ce priveşte pe Ţigani, M. Sturza pusese baza eman-cipărei lor prin legiuirea lui din 1844, prin care desrobeşte pe Ţiganii domneşti şi mănăstireşti.
Ţiganii sunt vechi în ţările romîne, unde se răspîndiră din regiunile de la sudul Dunărei, care ele însuşi îi primise din Asia, peste Helespont. Aşa în un hrisov al lui Ştefan Duşan, regele Serbiei din 1348, se pomenesc nişte Ţigani fierari, pe care regele îi îndatoreşte a da pe fie-care an mănăstirei Arhanghelilor cîte 40 de potcoave de cai2G. Curînd după această dată şi chiar de la cea d’intăi apariţie a documentelor Munteniei, îi găsim în această tară şi anume în însuşire de robi. Aşa un document din 1387, ne arată pe Mircea cel Mare dăruind între altele mănăstirei Tismana 40 de familii de Atigani27. In anul 1388 mănăstirea Cozia primeşte de la acelaş domn un dar de 300 de familii28 29. In Moldova de şi îi videm apărînd pentru întâia oară în diplome de pe la 1428, cînd Alexandru cel Bun dă mănăstirei Bistriţa 31 şatre de Ţigani şi 13 de Tatari, totuşi ei trebuiau să fi existat de mai mult timp aice, de oare-ce poartă numiri în mare parte româneşti precum : Cer-nat, Coman, Maria, Mircea, Nicola, Toma, Vlad. Numirile aceste de Mircea şi Vlad, neobicinuite în Moldova, ne arată că Ţiganii venise aice din ţara Muntenească 20. Se vede că în vremile mai vechi Ţiganii nu erau în o stare aşa de ră, după cum îi aflăm în cele mai noue, ceea ce nu este de cît prea firesc, întru cît şi condiţia lor trebuia să se înr^utăţască paralel cu aceea a vecinilor şi Ro-mînilor. Mulţi din ei nici nu căzuse în robie, precum se vede a-
25.	Idem, II, p. 41—42.
26.	Ilasdeu, în Arh. ist,., III, p. 192.
27.	Idem, p. 191—193.
28.	Foia soc. Românismului, II, p. 30—32.
29. Hasdeu, Arh. ist,., I, 1, p. 121. Comp. Emil Picob et, George Bengeseu, A-lexandre le Bon, 1882, p. 46. Din această stabilire a lor înt,ăi în Muntenia se explică pentru ce ei, chiar în Moldova, vorbesc limba romînă mai mult după dialectul muntean.
12
A. D. Xenopol
ceasta din un document al anului 1612, prin care un Ţigan Dumitru se vinde cu toate a le sale neguţitoruî Stan, «care să-i fie Ţigan de moşie şi de strămoşie, dirept un cal şi dirept 600 de bani, şi mi-au dat hier 20 de ocă dirept 200 de bani de mi-au făcut ciocane, şi mi-au dat o păreche de foi dirept un galbăn şi am luat eu Dumitru Ţiganu uglii 3 de m’am plătit de un Turc ce mi-a căzut asupra» 30. Intru cit acest Dumitru Ţiganu se vinde atunci lui Stan ca să-i fie Ţigan de moşie şi de strămoşie, deci rob, este înviderat că mai înainte el era liber. Iată pentru ce şi întîlnim Ţigani avînd proprietăţi de pămînt, lucru ce nu se încape la rob, care este însuş proprietatea altora. Un document de la Ioan Vodă cel Cumplit din 1572 Octomvrie în 15, întăreşte Ţiganului Nicola o treime din o cincime din satul Boloţeştii, cu loc de moară în apa Putnei pe cai^e loc Ţiganul îl cumpărase cu 120 de zloţi tătăreşti în zilele lui Alexandru Lăpuşneanu, de la Toma şi sora lui Stana 31.
Cu cît devenia mai deplină introducerea şărbirei înlre lărani cu atîta se coboria tot mai jos şi condiţia Ţiganilor, care ajunseră cu toţii robi ai persoanei după cum şerbii ajunsese robii pămîntului.
Documentul lui Constantin Mavrocordat din 1749 din Moldova, ne spune în ce stare se aflau robii Ţigani: Ei puteau fi vînduţi şi împărţiţi fără a se privi la legăturile de familie ce-i u-niau, daţi în foi de zestre, puşi în casele boiereşti, la ori-ce felia de slujbe, deosebindu-se tocmai de vecini, care după drept nu puteau fi impuşi la atari îndatoriri32. Tratarea lor era foarte crudă ; puteau fi bătuţi în voia stăpînului, puşi la tortură pentru cea mai mică vină, şi chiar uciderea lor nu va fi fost pedepsită în timpurile de nedreptate în care ei trăiau. Sobornicescul hrisov din 1785 mai îmblînzeşte barbaria cea nespusă a despărţirei familiilor, prin deosebite măsuri prevăzute la capit. 15, litera a şi b» 33
Regulamentul organic începe pentru întâia oară a vedea în Ţigani nişte oameni, şi-i face obiectul unor dispoziţii legiuitoare.
30.	Ist, Romîn de mine, III, p. 561.
31.	Arii. ist., I, 1, p 111.
32.	Mag*, ist.., p. 289 Comp. Ist. Romîn. de mine, V, p. 114.
33.	Vezi acest lirisvv în Urinarul, II. p. 72. Man. adm. 11, p. 49.
Domnia lui Mihaiu Sturza
13
Călcînd pe urmele lui, Mihaiu Sturza ie deosebite măsuri privitoare pe Ţigani. De şi opreşte cununia între robi şi slobozi, însă în cazul cînd la atare cununie s’ar fi învoit stăpînul robului, acesta se elibera de la sine împreună cu toată progenitnra ce se năştea din ei. In cazul cînd se întîmpla atare cununie fără ştirea stăpî-nului, ea rămînea sfîntă şi robul era dator să se răscumpere din robie, plătind un preţ determinat, care la caz de neavere se înainta din fondul veniturilor bisericeşti. Copii născuţi din o căsătorie între o faţă slobodă şi una roabă urmau, ori cum ar fi fost întocmită împreunarea, tot deauna soarta libertăţei. Domnul mai hotă-reşte ca un rob, ce ar oferi stăpînului său preţul cu care el a fost cumpărat, să se poată desrobi şi fără voia stăpînului. Să nu se poată face vînzare de Ţigani fără a lor înscrisă declaraţie că nu voiesc a se răscumpăra. împiedecă reintrarea în robie, chiar şi de bună voie a Ţiganilor, odată desrobiţi34 35.
De şi Mihaiu Sturza nu îndrăzni a desrobi pe toţi Ţiganii el făcu aceasta pentru acei ai statului şi aceî mănăstireşti, prin o legiuire votată de obşteasca adunare din 1844, prin care declarîn-du-se liberi pe aceşti din urmă, li se învoieşte şi căsătoria cu Moldovenii; apoi luînd măsuri de a-i stabili în chip statornic pe moşiile boierilor, şi dînd mai multe foloase celor ce s’ar statornici pe loc, spre a-i îndemna la părăsirea vieţei vagabonde 3â.
In exploatarea sărei, Mihaiu Sturza răspinge întăi pretenţia consulului austriac, care călcînd dreptul de monopol al statului moldovan, vroia să exporteze sare din ţară 36. Domnul pentru a spori veniturile din acest monopol, obţine de la Poartă învoirea transportului sărei pe Dunărea ; apoi un alt drept mai mare, acel al plutirei vaselor moldovene sub steagul lor atît pe Dunăre, cît şi pe mare, sultanul învoind atare drept «locuitorilor Moldovei ce este o proprietate a clironnmilor împărăţiei mele» 37. Sturza caută apoi să încurajeze navigaţia pe Prut şi pe Siretiu, spre mai lesnicioasă coborire a grînelor la Galaţi.
Tot în interesul comerciului mai înfiinţază ocîrmuirea lui
34.	Man. adm. II. p. 48, 56, 58.
35.	Idem, 49.
36.	Idem, p. 88, 98.
37.	Idem, p. 107.
3

u
A, D. Xenopol
Mihaiu Sturza iarmaroace de vite de mai multe ori pe an, la Tîrgul nou şi la Cornul Luncei pe graniţa Bucovinei, spre a nu fi expuşi la «vicleşugul cumpărătorilor în ţările străine, care unin-du-se, fac de multe ori pe neguţitori să se desfacă de vite cu preţuri înjosite». De asemene sporeşte numărul iarmaroacelor interne, spre a da loc la o mai grabnică desfacere a vitelor şi decî la ieftenirea cărnei. Poştele, singurul mijloc de transport mai în-dămănatic a acelui timp, fură iarăşi obiectul unei îngrijiri deosebite, oprindu-se abuzurile şi bătăile pe care călătorii se credeau în drept a le împărţi surugiilor, silindu-i să meargă mai repede, ceea ce pricinuia adese ori vătămare sau moarte cailor, sau a se abate din drum, ca sâ-i ducă pe la moşiile lor, adese ori la mari îndepărtări ; apoi regulîndu-se poziţia surugiilor faţă cu antreprenorii, şi determinîndu-şe anume cazurile, cînd ei erau răspunzători pentru peirea animalelor 38.
Mare nevoie făceau lui Mihaiu Sturza deosebitele consulate a le puterilor streine, mai ales prin încuviinţarea supuşiei la unele feţe pămîntene, ceea ce le aducea scutire de dări cătră stat, şi folosul unei apărări mai puternice în interesele şi încălcările lor, precum s’a văzut mai sus la acei dintre supuşi ce luau moşii în arendă. Pe atunci se fugea de cetăţenia romînă, şi în loc ca străini să năzuiască a o dobîndi, însuşi Romînii, care de care, se întreceau a se lepăda de dînsa, din pricină că statul romîn fiind slab, iar puterile europene avînd mare autoritate în lăuntrul tarei, era de învederat folos oamenilor a se ţinea de protecţia acestora. Mihaiu Sturza însă luptă cu energie pentru a micşura pe cît se putea numărul acelora dintre supuşii săi, care alergau la scutul străinului, cerînd ca consulatele să dovedească însuşirea de supuşi ai proteguiţilor lor, şi oprind pe acei răspinşi de la o protecţie, de a mai recurge la alta, ci considerîndu-i numai de cît de Moldoveni 39. Mai introduce măsura de a nu se recunoaşte de agenţi ai consulatelor prin districte (practori sau staroşti) de cît persoane investite cu un exequatur din partea postelniciei40.
Mihaiu Sturza se îngrijeşte de întocmtrea căilor de comuni-
38.	Idem, p. 122 şi urm.
39.	Idem, p. 163—169
40.	Idem, p. 172.
Domnia lui Mihaiu Sturza
15
caţie, după principiile cuprinse în regulamentul organic. In domnia lui se făcu cea întâi şosea în Moldova, care străbatea întreaga ţară în lungul ei, de la Mihaileni, la graniţa Bucovinei, trecînd prin Dorohoiu, Botoşani, Iaşi, Vaslui, Bîrlad, Ia Galaţi. Se mai face apoi o altă ramură de la Tîrgul Ocnei la Bacău, care să slujască la transportul sărei. Artera de comunicaţie a fost croită aşa, pentru a alimenta portul Galaţilor cu productele întregei ţări, care puteau răsbate pănă la şoseaua centrală. întocmirea soşelei se făcu cu zilele de lucru a le ţăranilor, la care erau îndatoriţi prin regulament.
Mihaiu Sturza se hotăreşte apoi a face să înceteze poziţia cea cu totul a parte a bisericei, care făcea din ea un stat în statul Moldovei, nesupus la nici un feliu de control din partea organelor ocîrmuirei; şi cu toate că nu merge pănă a-i suprima cu totul atare poziţie, ceea ce era păstrat vremurilor mai noue, totuşi pune şi biserica, şi mai ales averile ei, sub înalta privighere a o-cîrmuirei. Prin o legiuire din 1844, el constituie toate veniturile atft ale mitropoliei, cît şi ale episcopiilor într’o singură casă, cu administraţia în Iaşi ; orînduieşte ca moşiile bisericilor să fie arendate prin forma mezatului dinaintea mitropolitului şi a episcopilor» tot deauna însă sub controlul capului departamentului bisericesc; lasă la dispoziţia capilor bisericei V7 (la episcopi 4/7) din care trebuiau să îngrijască de biserică apoi de lefile personalului; la laşi şi acele ale decasteriei. Cela-lalte 2/7 la Iaşi, Vî la episcopii, erau să fie întrebuinţate în repararea acareturilor, întreţinerea semina-rilor, faceri de bine încuviinţate de domn şi cheltuiala departamentului bisericesc. Banii adunaţi din venituri erau să steie în o ladă cu două chei, una păstrată de mitropolit, cealaltă de capul departamentului, din care erau să se elibereze de două ori pe an sumele cuvenite mitropolitului şi episcopiilor 4!. Vom vedea cum atare legiuire care umbla să se întocmiască încă din 1842, aduce de-misionarea mitropolitului Veniamin. De şi prin ea nu se atîng întru nimic averile mănăstirilor închinate, ba nici macar a le celor pămîntene, care rămîn a se ocîrmui de soborul lor, totuşi se ieu dispoziţii pentru apărarea de destrugere a pădurilor de pe moşiile ziselor mănăstiri. Motivele care fac pe Mihaiu Sturza să întindă legiuirea apărătoare de păduri şi asupra mănăstirilor închinate, erau 41
41.	Idem.
16
A. D. Xenopol
că «s'au văzut năzuirea din partea unor egumeni, de a tăie neîngrădit aceste păduri, şi a desfiinţa un fondos ce este de o potrivă cu acel în pămînt, ceea ce nu ar putea fi îngăduit, de oare-ce pădurile ar constitui un fondos statornic şi nu anual ca celelalte producturi; că precum nu este iertat a se înstrăina prin vînzare de veci, de cît numai ca schimb o avere mănăstirească, aşa nu poate fi posvolită nici stîrpirea pădurilor» 42 43.
Mihaiu Sturza, care fusese înainte de domnie membru în epitropia învăţăturilor publice, trebuise să păstreze dorinţa ce’l însufleţia încă de pe atunci, spre desvoltarea învăţămîntului, şi de aceea îl şi videm dîndu-şi mari silinţi, pentru a aduce la înflorire cultura minţilor. In hrisovul său, prin care întăreşte driturile şcoa-lelor din capitalie, din* 8 Noemvrie 1840, Sturza aminteşte «că încă de pe cînd era sinepitrop al scoalelor, nu a pregetat a pregăti viitorimea lor^n parte, întroducînd în ele limba naţională, ca un organ mai lesnicios al răspîndirei cunoştinţelor». In anul 1835 Mihaiu Sturza deschide Academia, care purta numele lui, spunînd în discursul său inaugural, că «ajungînd tinerimea scolastică la grad de a putea învăţa ştiinţele filosofiei, Noi, în urma organicescului reglement, am poroncit a se înfiinţa Academia». Cu academia Mi-haileană s’au îndrumat studiul învăţăturilor superioare în capitala Moldovei48. Pe lîngă Academie se înfiinţază un cabinet înzăstrat cu deosebite instrumente de fizică, chimie şi astronomie precum şi o bibliotecă. Se mai crează o scoală de inginerie, o scoală de frumoasele arte şi un institut de arte şi meşteşuguri, o scoală de fete şi un muzeu de istorie naturală, înfiinţat de societatea medicilor şi naturaliştilor din Iaşi, sub conducerea doctorilor Zotu şi Cihac 44. Se organizază tot odată şi seminariul de la Socola, întro-ducîndu-se în el şi studiii de teologie mai înalte, menite a forma pe membrii clerului superior. Domnul orîndueşte apoi şi trebile scoalei armeneşti, dispunînd pe lîngă altele, ca între obiectele de studii, să fie şi limba romînă 45. Paralel cu atare desvoltare a învăţătu-
42.	idem, p. 295.
43.	Vezi Memoriul meu asupra întroducerei învăţămîntului superior în Moldova, făcut cu prilejul serbărei de 50 de ani de la înfiinţarea acelui învăţămînt în Xenopol şi Erbiceanu, Serbarea şcolară de la Iaşi, Acte şi documente, Iaşi, 1885, p. 142 şi urm.
44.	Man. adm., II, p. 301, 343 şi 359. Comp. I, p. 39.
45.	Idem, II, p. 381.
Domnia lui Mihaiu Sturza
17
rilor, Sturza dispune ca nimene să nu mai poată încăpea în funcţiile statului, dacăv nu va poseda atestate de învăţături şi anume : de gradul I pentru postul de copist, de gradul al IHe pană la cap de masă şi de gradul al Ill-le pănă la cap de secţie 4S.
Mihaiu Sturza supuse unor regule şi viaţa monahicească, fă-cînd nişte aşăzăminte speciale pentru mănăstirile Neamţu, Săcu, Văraticul şi Agapia şi luă măsuri pentru înfrănarea neorînduelelor ce se comiteau în deobşte la mănăstirile de călugăriţi. Supune de asemene unor regule • administrative bisericile de mir, hotărînd ca epitropiile lor să nn depăşască nici odată budgetul ce ar fi fost încuviinţat de departamentul bisericesc 41. Tot în îngrijirea bisericilor, dă Mihaiu Sturza întocmirea actelor de naştere, acelor de cununie şi de înmormîntări.
Sănătatea publică, de apărarea căreia se îngrijise regulamentul organic, este de asemene obiectul unei harnice căutări din partea ocîrmuirei domnului Moldovei; între alte se ieu măsuri pentru cercetarea fâinei şi a cărnei, spre a nu fi stricate cînd se dădeau în consumaţie, şi se instituesc doctori de cfartaluri în oraşe şi doctori ambulanţi pe la sate; de asemene se regulamentează meşteşugul moaşelor, a spiţerilor şi a droghiştilor ; dispune a se da doctorii gratuite săracilor. Doctorii erau pe atunci de toate naţiile: «Bava-reji, Prusieni, Badenji, Austrieri, Franceji» 46 47 48, numai Romîni nu, şi aceşti deosebiţi doctori prescriind reţetele fie care după o altă farmacopee, aduceau pe spiţeri în confuzie la pregătirea medicamentelor. Sturza ie măsura a se numi o comisie de doctori şi de spiţeri care să alcătuiască o farmacopee moldovenească ; unifică apoi taxele medicamentelor în toată ţara. Se întocmeşte o legiuire specială asupra hultuirei; se fac de asemene dispoziţii amărunte asupra carantinei oamenilor, cît şi a vaselor, ce ar întră în porturile Dunărei, şi măsuri de sănătate pentru dobitoace. In sfîr-şit se mai regulează mersul epitropiei Sf. Spiridon, al oraşului Galaţi declarat de porto-franc, şi în tot timpul ocîrmuirei lui, Sturza luptă din resputeri pentru a face pe dregători să înţăleagă spiritul nouelor legiuiri, care căutau a introduce legea în locul arbitraru-
46.	Idem, I, p. 57.
47. Idem, II, p. 418.
48. Idem, II, p. 460.
18
A. D. Xenopol
lui şi dreptatea în locul abuzului. Nu rămîne îndoială ca atare activitate, pe care cu deadinsul am schiţat'o în destule amărunţimi, spre a arăta ce sarcină urieşă aveau domnii în acele timpuri, dovedeşte însuşiri ocîrmuitoare eminente, şi o îngrijire de lucrul public, care era ceva cu totul nou în ţările romîne, unde pănă atunci domnii se îndeletuicise numai cu afacerile lor personale. Pentru prima oară începea să se simtă ocîrmuirea şi prin partea ei cea bună, şi nu mai apărea ca o năpaste căzută pe capul poporului.
Că roadele ei nu vor fi fost aşa după cum se arată înflorirea
de pe hârtie, şi că multe din dispoziţiile luate nu pătrundeau în
realitatea lucrurilor, cine o va putea tăgădui ? Dar în ori-ce caz,
o parte din numeroasele măsuri tot va fi întrat în lumea ce erau
menite a reforma, şi nu se poate contesta că de la regulamentul
organic întâi, mai mult apoi de la domniile lui A. Ghica si Gheorghe /“ 1 Bibescu în Munîenia şi de la acea a lui Mihaiu Stnrza în Moldova,
datează prima taansformare a societăţei româneşti, din starea cha-
otică a vieţei orientale câtră acea orînduită a Apusului civilizat.
Dar să nu se creadă că activitatea lui Sturza putu să urmeze liniştit mersul ei reformator. In tot timpul domniei lui, el avu să lupte cu greutăţi politice însămnate, care ne mai rămîn de schiţat spre a îndeplini tabloul acestei domnii, în ori-ce caz bogată şi spornică în rezultate.
In anul 1835, abia un an după a lui întronare, se face o mişcare în contra lui Sturza din partea unor boieri nemulţămiţi cu domnia lui. Pricina acestei opoziţii nu era atîta în răua ocîr-muire a domnului, pe care Fam văzut silindu-se a îndrepta starea ţărei şi care nici nu avuse măcar timpul a lăsa să iasă la lumină rălele sale însuşiri, cît mai ales în invidia pentru ce soarta favorase pe Sturza şi nu pe altul cu domnia, care altul, ori care ar fi fost el, de ar fi îmbrăcat el atare vrednicie, era să fi fost şi el combătut, precum era combătut acuma Mihaiu Sturza. Obiceiul schimbărilor, înrădăcinate de veacuri în ţările romîne, precum stîrnise îndată o opoziţie contra lui Sandu Sturza şi Grigore Ghica, precum trezise una interesată şi personală cotra lui Alexandru Ghica şi Gheorghe Bibescu. astfeliu trebuia numai de cît, chiar fără nici un motiv, să provoace o mişcare în contra lui Mihaiu Sturza. Că guvernul lui trebuia să trezască şi nemulţămiri, nu era de cît prea
Domnia lui Mihaiu Sturza
19
firesc lucru, întru cîf nici un guvern pe pămînt, fie el cel mai înţelept, nu poate ajunge să mulţamească pe toată lumea; dar opoziţia boierilor nu ţintea numai la combeterea ocîrmuirei, la schimbarea sfetnicilor domnului, ci la schimbarea însuşi a lui, la înlocuirea lui cu unul din ei. Boierii anume nu puteau uita un lucru, că şj «domnul se trăgea tot din rîndurile lor* 49.
Şese deputaţi din adunarea obştească anume : logofătul Gri-gore Ghica, hatmanul Constantin Balş, postelnicul Alexandru Mavrocordat, postelnicul Iordache Ghica, postelnicul Costin Catargiu şi aga Alexandru Ruset, împreună cu alţi boieri nedeputaţii, alcătuiesc o tînguire cătră împăratul Rusiei, însoţită de un memoriu amărunţit, în care impută domnului o sumă de călcări de lege, făcute de el mai ales în scopul de a se îmbogăţi. Spun boierii în jalba lor cătră ţar, că «nădăjduiam că ocîrmuirea domnului pămîn-tean va urma după exemplul cel frumos dat de acea rusască; dar opt-spre-zece luni de pătimiri însămnate, de călcările cele mai de a dreptul şi cele mai vădite în protiva duhului şi a cuprinderei regulamentului, ne au adus în nevoie Sire de a depune tînguirile noastre la picioarele tronului împărăteştei voastre măriri. O adunare abătută în principiul ei prin nenumărate nelegiuiri, dregâtoriile puse la mezat, dreptatea vîndută la cel care dă mai mult; cinstea proprietatea şi toate soţialnicile închizăşluiri calcate fără mustrare de cuget, prin jignirea regulamentului, a legiuirilor şi formelor, a-ceasta este Sire a noastră vrednică de tînguire stare sub ocîrmuirea domnului Mihaiu Grigore Sturza» 50.
Memoriul desluşitor al acestei tînguiri pune în socoteala lui Mihaiu Sturza o sumă de abuzuri, între altele şi acele că domnul ar favora pe supuşii ruşi, la cumpărare la mezat a vămilor, tînguire ce putea fi foarte adevărată, dar care-şi avea pricina zemis-litoare nu în vroinţa domnului ci în atotputernicia Ruşilor, şi care
49.	Memoriul boierilor anexat cătră jăluirea trimisă împăratului Neculai în 9 Noemvrie 1835, Uricarul, VIII, p. 120—159 (p. 125). Boierii revin adese ori asupra temei favorită; aşa p. 137 : ,,Domnul de acuma uitînd că ieri încă se afla în această tagmă din care au eşit spre a fi înălţat la vrednicia şefului ţărei“. Prea drept observă deci Oogălniceanu, Histoire de la Dacie, des Valaques transdanubi-ens et de Ia Valaehie, Berlin, 1854, p. 411: „Tous Ies boyards voulaient etre princes ; tous ctant egaux, ne voulaient par se donner un superieur“.
50.	Uricarul, VIII, p. 123,
20	A. D. Xenopol
tînguire era în ori-ce caz foate naivă fiind făcută călră împăratul Ruşilor 51.
Toate învinuirile însă, greu de controlat, în privirea rălei împărţiri a dreptăţei din partea domnului şi în deobşie toată nemulţumirea boierilor cu purtarea domnului, se explică în destul, dacă luăm în privire capetele cele mai de samă ale lor şi care sunt: 1) «Că domnitorul Sturza întorcîndu-se de la Constantinopole, şi găsînd ţara în ră stare din pricina unui an pe lipsă, cere de Ia adunare voia de a întrebuinţa banii scutelnicilor ca împrumut spre a cumpăra pîne de peste hotar, pretinzînd boierii că prin atare măsură, lipsindu-i de banii scutelnicilor, se pune în sarcina proprietarilor îndatorirea de a hrăni pe acei din a lor locuitori care n’ar avea mijlocul de a-şi îndestula a lor familii, însărcinînd în acest chip pe aceleaşi persoane cu a doua povară grea şi samavolnică, pentru că cea mai mare parte a proprietarilor se alcă-tueşte din boieri. 2) Că domnul ar fi tras şoseaua pe la Mihaileni, proprietatea lui, spre mai marele său folos. 3). Că au arestat pe pe un paharnic Ioan Ciorneiu la poliţie, unde numai beţivi, vagabonzi şi înşălători se arestau. «Prin aceasta au vroit să arăte tagmei boiereşti cită urâciune are asupra ei şi cît de puţin stimari-seşte ale ei privileghii». 4). Că ar fi împărţit titluri la persoane ce nu se aflau în slujbe, iar altora le au dat ranguri mai înalte de cît acele potrivite cn ale lor posturi, boierind multe persoane a căror nume nu figura în foia dregătorilor statului 52.
Noi credem că ceea ce supărase mai rău pe boieri nu fusese atîta banii luaţi de Sturza din casa statului, pentru cheltuielele învestiturei pe care boierii tăgăduiau a le fi făcut el în Constantinopole, nici nedreptele lui judecăţi, cît mai ales lovirea în privilegiile lor, prin deturnarea banilor scutelnicilor de la a lor menire, supunerea boierilor la aceleaşi pedepse cu oamenii de rînd, şi îngroşarea rîndurilor boiereşti cu persoane nesimanclicoase. Iată adevarata cauză a nemulţămirei boierilor, şi este în destul de cu-rioz de constatat că Mihaiu Sturza, care fusese organul tînguirei boierilor pribegi în contra lui Ioan Sandu Sturza, pentru ridicarea claselor de jos în rîndul privilegiaţilor, este nevoit să recurgă la
51.	Idem, p. 134.
52.	Idem, p. 128, 133, 137 şi 139.
Domnia lui Mihaiu Sturza
21
acelaş mijloc spre a se susţinea în contra boierimei celei mari53.
Că justiţia era neonestă, aceasta era un fapt pe cît de trist pe atît de netăgăduit, şi dacă justiţia se putea cumpăra, cum nu s’ar fi putut cumpăra favorurile şi alte foloase ? Dar aice pricina răului era cu mult mai adîncă ; era moştenirea lasată de un trecut lung şi uricios, plin de nedreptăţi, de hrăpiri, de corupţie şi de nemoralitate, un trecut precum mai hîd nici un alt popor pe lume nu l’au avut îndărăptul său. De atare năpaste de moştenire nu am scapat nici astăzi, cînd încă tot apasă asupra noastră urmele lui cele atît de adine înrădăcinate. Ce trebuia să fie, cînd de abia începea poporul romîn să se scuture, năzuind cătră o viaţă mai omenească ?
Domnul aflînd despre atare tînguire care nu avea nici un rost legal, întru cît nu era expresia majorităţei adunărei, pune pe preşedintele acesteia, mitropolitul să tragă la respundere pe autorii ei. Boierii venind înaintea adunărei, nu mai au curajul părerilor lor, ci susţin că subsemnăturile din petiţie nu ar fi ale lor. Adunarea însă îi exclude din sinul ei conform articolului 53 din regulament 54.
Cabinetul rusesc este mişcat de atare tînguire. Kisseleff, ce era în cele mai bune relaţii cu Mihaiu Sturza, a căruia însuşiri eminente le cunoscuse încă de pe cînd lucrase împreună în Moldova, în timpul ocîrmuirei provizorie, îi scrie şi-l sfătuieşte prieteneşte «de a linişti spiritele, de a readuce la el pe nişte oameni pe care ţara îi respectă, şi din care cîţi-va se văd printre subscri-itorii memoriului. Ba chiar ar fi de neapărată nevoie de a înlocui pe cîţi-va din oamenii săi, cu alţii mai bine văzuţi de opinia publică, şi care prin prezenţa lor în sfatul principelui ar da mai multă cumpănire guvernului» 55. Cu toate că cabinetul rusesc fu-
53.	Doc. col. Ilurmuzaki supl., IV, p. 22.
54.	Adresa adunărei catra domn din 25 April 1836, Uricarul, VIII, p. 162. La această discordie se referă un loc din articolul publicat de un Englez în Portofoliul, 1836, Uricarul, VI, p 3. Sturza puse să se publice o întîmpinare la învinuirile aduse prin jalba boierilor. Din aceasta s’a publicat numai o parte în Uricarul IX. p. 1 şi urm. Drnghici, Istoria Moldovei pe 500 de ani, li, p. 202 atribuie greşit opoziţia boierilor ingeriuţei guvernului în alegeri, care nu se făcură în anul 1835—36, ci în anul următor.
55.	Kisseleff c. Sturza, 1 Fevruaria 1836. Doc. col. Hunn, Supl. IV, p. 116
4
22
A. D. Xenopol
sese impresionat întru cît-va de tînguirea boierilor, ea nu avu nici o urmare pentru domnia lui Mihaiu Sturza.
Domnul însă luase si măsura de a provoca o contra manifestare care aproba purtarea şi lauda actele ocîrmuirei lui, manifestare subsemnată de 413 persoane, încă din anul 1835 56.
Sturza îmbrăţoşâ însă şi sistemul de împăcare recomandat lui atît de Kisseleff cît şi de baronul de Rukman, consulul general al Rusiei în principate. Acesta îl sfătuise să «îndepărteze din minister pe logofătul Sturza şi pe vistiernicul Balş, oamenii lui Neculai Canta, de care Mihaiu Sturza ar trebui să se despărţască, întru cît nu i-ar aduce de cît încurcături, şi să se apropie de obştia boierilor, a cărora concurs ar aduce ocîrmuirei lui putere şi popularitate- 57. Mihaiu Sturza îşi modificase ministeriul său asupra alegerilor efectuate în/1837, şi care dădură un rezultat favorabil ocîrmuirei, despre care Sturza înştiinţază pe consulul rus din Iaşi, Besak, comunicîndu-i şi lista celor aleşi58. După izbînda electorală, Sturza se gîndeşte însă a schimba desăvârşit, sfatul său, şi anume el vroia să îndepărteze din postelnicie pe Costin Catargiu, pe care ’1 numise acolo numai din pricina că tatăl seu dispunea de multe voturi în alegeri, dar de care acuma, după izbîndă, vroia să se desfacă, im-putîndu-i mai multe intrigi, menite a pune desbinarea între domn şi vistiernicul Neculai Roznovanu, care umbla după locul lui Catargiu. Besak consulul rusesc, amestecat şi cl în atare intrigi, şi care pusese pe un servitor al lui Roznovanu să fure hîrtiile stă-pinului său, spre a le aduce la consulat, nu vroia să primiască cu nici un preţ intrarea acestui boier, cu care se înduşmănise prin actul arătat, în combinarea ministerială plănuită de domnitor. Altă împrejurare însă îngreuia şi mai mult reconstituirea cabinetului. Am văzut că baronul de Rukman cerea îndepărtarea lui Neculai Canta şi a partidei lui din afaceri. De aceeaşi părere era la îneeput şi consulul rusesc din Iaşi. După constituirea adunărei, nu ştim din ce motiv, Besak se întoarce a favora pe Canta şi a cere măn-ţinerea lui în treburi. Sturza se temea de o înţelegere între Canta şi Catargiu, dacă ar fi excluşi, care împreună cu consulul rusesc
56.	Idetn, p 134.
57. M. Sturza c. Rukman, ‘21, Fevruarie 1838, idem, p. 137.
58. M. Sturza c. Besak, 3 Noemvrie 1837, idem, p. 134.
Domnia lui Mihaiu Sturza
23
din Iaşi să creeze greutăţi ocîrmuirei sale, şi de aceea îl videm pe de o parte jăluindu-se la Rukman pentru purtarea subalternului său, pe de alta stăruind pe lîngă el ca să revină asupra antipatiei pe care i-o inspira Canta şi să-i învoiască a-1 numi preşedinte al divanului domnesc, spre a rupe astfeliu unirea ameninţătoare de opoziţie, ce s’ar plănui între cei doi puternici boieri, Catargiu şi Canta 59 60.
Iată o pagină fără îndoială interesantă a istoriei parlamentare a acelui timp, pe care, dacă am atins’o, a fost numai în scopul de arata greutăţile fenomenale cu care aveau de luptat domnii regulamentari, cînd pe lîngă intrigile şi nemulţumirile lăuntrice, mai trebuiau să iee în băgare de samă şi acele ale consulilor ruseşti, din care une ori chiar acel din Iaşi nu era înţăles cu acel din Bucureşti, şi urile lor personale în contra cutărui boier.
Dar amestecul foarte legal al Rusiei, întru cît avea de scop controlul aplicărei regulamentului, nu se mărginea numai în afacerile politice. El mergea mai adînc, atingînd o parte foarte delicată a daraverilor publice, acele judecătoreşti. In fie-care proces mai înămnat, de îndată ce o parte se credea jart fa, adese ori închipuită, de la regulele statornicite, ea recurgea la intervenirea consulului rusesc, care se grăbia a cere de îndată lămuririle de la logofeţia dreptăţei, cereri ce constituiau o vecinică ameninţare pentru toţi acei ce cîştigase vre-un punt în desbaterile judecăţilor Go. Părţile împricinate nu se mulţămiau însă numai cu cererea înter-venirei consulare, pentru a îndrepta vre-o abatere întîmplată sau presupusă in cursul judecăţei, ci chiar şi după sfîrşirea unei pricini prin o hotărîre desăvîrşitâ, întărită de domn, acei nemulţumiţi cu judecata, adecă toate feţele ce pierdeau pricinile, se îndreptau cu recurs la consulatul rusesc, care cerea revenirea asupra hotărîrilor date. O atare ingerinţă era de natură a compromite cu totul mersul justiţiei, şi Mihaiu Sturza nu lipseşte a înfăţoşa observaţii, tot atît de temeinice pe cît energic formulate, contra unui amestec care anula încrederea în justiţia ţărei, şi mai ales atingea atît de
59.	Aceste interesante amărunţimi în scrisoarea lui M. Sturza c. Rukman 21 Fevruarie 283S, idem, p. 137—140.
60.	Mai multe cereri lămuritoare în procesele Ştefan Catargiu cu Gheorghe Sturza, Atanasie Beker cu Arghir Alevra, răzeşii de Suceveni cu Constantin Can-tacuzino, idem, p. 1*28—129.
24
A. D. Xenopol
greu autoritatea domnească, chemată a întări, după cum spunea articolul 364 al regulamentului, într’un cbip nerevocabil, hotărîrile judecătoreşti. El arăta cu drept cuvînt că amestecul consulatului în pricinile desăvârşit hotărîte va aduce o atingere primejdioasă principiilor regulamentului, de oare*ce toţi acei ce vor cădea în pretenţiile lor, măguliţi prin speranţa de a răsturna lucrul judecat, vor ridica plîngeri la autoritatea rusască, fie şi numai spre a încerca o izbîndă îndoielnică. De la suirea sa în tron se judecase însă 40,000 de pricini, şi un număr tot atît de mare de părţi date rămase trebuiau să fie nemulţumite cu hotărîrile rostite. Dacă se va îngădui facultatea recursului, urmările ar fi de natură a paraliza cu totul lucrarea justiţiei. Apoi dacă s’ar admite atare măsură, cum ar putea consulatul să verifice toate procesele ? Ori cît de vărsat s’ar presupune că ar fi el în trebile ţărei şi în legile ei, nu ar fi cu putinţă #a să nu lese o atare cercetare în îngrijirea şi judecata subalternilor săi. La urma urmelor deci un amploiat al consulatului imperial va revizui şi casa hotărîrile întărite de domn61. Mai invocă domnul şi argumentul slăbirei autorităţei lui, prin de-considerarea hotărîrilor întărite de el, şi efectul cel rău pe care o atare desconsiderare l’ar avea asupra rolului său de proteguitor al celor slabi contra încălcărilor celor puternici 62. Intimpinările lui Mihaiu Sturza produseră efect asupra curţei din Petersburg, şi Besak primi pe la Ianuarie 1838 ordinul de a nu se mai amesteca în afacerile judecătoreşti 63.
Rusia însă întindea, in dorinţa ei de a pune protectoratul în lucrare în toată deplinătatea lui, luarea ei aminte şi asupra ocîr-muirei financiare. In 1837 ivindu*se un deficit în acoperirea chel-tuelelor prin venituri, ocîrmuirea rusască consimţi cu mare greutate a încuviinţa cele 2/10 adiţionale votate de adunarea obştească pentru acoperirea lui, cu condiţia însă anumită ca pentru anul 1838, budgetul să se echilibreze cu mijloacele obicinuite. In acest an deficitul reînnoindu-se, şi anume în cifra de 478,538 de lei şi neputîndu-se găsi nici un alt mijloc de împlinire a lui, majoritatea
61.	Vezi două comunicări ale lui M. Sturza c. Besak din Octomvrie 1837, idem p. 130—133.
62.	Sturza c. Bukman, 21 Fevruarie 1838, idem, p. 142.
63.	Idem, p. 144.
Domnia Iui Mihaiu Sturza
25
adunărei votează iarăşi 1/l0 adiţională. Consulul rusesc protestează imediat contra unei atari dispoziţiuni şi unindu-se cu opoziţia din adunare, anume cu logofeţii Canta şi Catargiu, cere de la domn a anula votul rostit. De şi în fond, agentul rusesc putea să corăs-pundă vederilor cabinetului imperial, care nu vroia să se urce dările, totuşi forma în care el cerea de la Sturza a se ajunge la atare rezultat, anume desaprobarea votului majorităţei şi primirea opiniei minoritătei, lovia în chipul cel mai grav în demnitatea domnului, care se vedea silit a răspinge părerea partizanilor şi susţinătorilor săi şi a primi pe acea a protivnicilor. Besak văzînd refuzul domnului de a se supune la atare cerere, cînd mai ales exista un mijloc foarte legal de a se anula votul majorităţei, anume înapoirea lui cu observaţii din partea domnului pentru călcarea legei fundamentale, îl ameninţă a-i comunica cererea lui în o notă oficială cu îndatorire de a o înfăţoşa adunărei. Sturza făcîndu-1 să înţă-leagă urmările periculoase ale unui atare demers, care ar arăfa opoziţia ca sprijinită de consulul rusesc în contra domnului, Besak atunci întrebuinţază altă spărietoare, anume ruperea relaţiilor sale cu ocîrmuirea principelui. Sturza văzîndu-se atît de greu ameninţat, se hotăreşte a tăia nodul gordian, oferind împlinirea deficitului din propria lui avere, hotărîre pe care o comunică atît adunărei cîtşi consulului prin o notă din 1 Martie 1838. El însă se jălueşte ministrului Nesselrode, despre purtarea necoreclă a consulului său 64, Are desbinare între consulul rusesc şi domnitorul Moldovei trebuia să sporească încă în loc de a se linişti. Anume Besak aflînd de tînguirile domnitorului în contra lui, se aruncă tot mai mult în partea opoziţiei, încunjurîndu se cu capii ei: logofătul Gheorghe Catargiu, fiul său Costin, Neculai şi Ioan Canta şi Ghe-orghe Cantacuzino, care uneltiau compromiterea ocîrmuirei lui Sturza, spre a-1 putea răsturna. In curînd o nouă intrigă trebuia să ascută şi mai mult incordarea între domnitor şi consulul rusesc. Doi membri din adunare demisionînd, se făcură în Iaşi alegeri su-plementare. Pentru a acoperi probabil ingerinţele electorale comise de administraţie, se hotârîră cîţi-va partizani de ai principului. a-i face un act de mulţămire pentru rînduiala cea deplină cu
64.	M. Sturza c. Nesselrode, 4 Martie 1838, idem, p. 155. M. Sturza c. Be sah, 1 Martie 1838, idem, p. 148.
26
A. D. Xenopol
care alegerile fusese făcute. Aflînd Sturza că o asemene mărturisire a boierilor ar fi rău văzută de consulul rusesc, el ordonă să se distrugă actul, cînd abia purta pe el vre-o două subsemnaturi. Besak însă nu vroi să scape prilejul de a lovi în domnitor ; el chiarnă Ia consulat per promotorul ideei, logofătul Constantin Sturza, pe care’l încarcă cu mustrări în faţa altor persoane, slujindu-se faţă cu el de vorbe ocărîtoare, ameninţîndu-1 cu toată asprimea pentru că îndrăznise a subsemna mărturisiri favorabile pentru domn după ce mai înainte tot el dăduse altele protivnice. Mai chiarnă pe vornicul Slefan Gatargiu însărcinat provizoriu cu agia oraşului şi pe ispravnicul de Iaşi, mustrîndu-i cu asprime pentru a li subsemnat actul arătat şi înştiin fîndu-i că-şi zor pierde locurile. Sturza este nevoit faţă cu presiunea consulului a schimba pe aceşti doi dregători; dar se jăluieşte contra purtărei lui Besak la consulul general din Bucureşti, baronul de Rukman (î5.
Sturza însă care fusese nevoit, din pricina consulului, să jărt-fească pe doi prieteni, loveşte în el, înlocuind pe Costin Catargiu omul consulatului, în postelnicie, cu principele Neculai Suţu. Atare măsură aduce lc culme încordarea dintre consul şi domn, şi Sturza într’o scrisoare cătră Rukman, îl previne despre rălele urmări ce ar putea să le aibă reintegrarea lui Costin Catargiu, şi loviturile nemotivate ce-i sunt date în fie-ce zi prin apucăturile neexplicabile a le d-lui Besak °6. Cu toate aceste e nevoit a primi pe Catargiu ca membru extraordinar în sfat. Pentru a pune însă odată un capăt acestei opoziţii sistematice a consulului rusesc, Mihaiu Sturza se îndreaptă de astă dată cătră ministrul Nesselrode, arătîndu-i cum Besak se făcuse organul tuturor intrigilor urzite în contra lui, ce-rînd o anchetă, din care să se poată vedea dacă laptele domnitorului meritase o asemene purtare din partea consulatului. El protestă contra scopurilor ce i se puneau în socoteală, arătînd că «devotamentul său la vederile binefăcătoare a le puterei proteguitoare este de moştenire în neamul lui; relaţiile lui de familie îl leagă prin multe părţi cu pămîntul Rusiei: fii lui crescuţi la Berlin după dorinţa ministeriului împărătesc, se pregătesc a sluji pe au- 65 66
65.	Sturza c. Rukman, 22 Martie 1838, idem, p. 162.
66.	Sturza c. Rukman, 1 Âprile 1838, idem, p. 173.
Domnia lai Mihaiu Sturza
27
gustul protector al patriei si părintelui lor ; proprietăţile sale de moştenire şi cele dobîndite sunt împărţite intre teritorul Besarabiei şi acel al Moldovei» ; toate aceste împrejurări ar dovedi în destul ministrului, pe partea cui stă dreptatea şi adevărul în lupta lui cu consulul rusesc. Nesselrode dă îndată ascultare cererilor lui Sturza şi revocînd pe Besak, numeşte în locul lui în Iaşi de consul pe Kotzebue G7.
De abia însă sosit în Moldova, şi Kotzebue apucă pe urmele lui Besak. Şi anume neînţălegerile se ivesc iarăşi de la vecînicele intrigi ale boierilor spre a se suplanta unul pe altul în dregătoriile statului. Şi cum să nu se întîmple frecări şi nemulţămiri, cînd consulul rusesc putea să se amestece în toate daraverile statului, cînd atît domnitorul cît şi toate instanţele judecătoreşti şi administrative nu puteau face un pas fără a nu fi controlate, dojănite şi silite a veveni asupra hotărîrilor lor prin ordinile primite de la consulat ? Aşa Kotzebue cîştigat chiar de la venirea lui, de loan şi Neculai Canta, capii opoziţiei contra domnului, promite celui d’întăi a i dobîndi sau rangul de logotăt sau preşedinta divanului Moldovei de sus, lucruri ce neputînd fi încuviinţate de Sturza, zizania se viră între domn şi noul consul. In curînd acesta îndreaptă contra lui Sturza mai multe lovituri, care aduceau în discredit şi desconsiderare autoritatea lui. Pe atunci tocmai construindu-se şoseaua care eşia prin bariera Socolei, la care se întrebuinţase oameni din judeţele prin care trecea, Iaşi şi Vaslui, un amploiat de la consulatul rusesc Samson, pus fără îndoială de boierii protivnici domnnlui, denunţă consulului că s‘ar comite o mulţime de abuzuri la lucrarea acelei şosele şi mai ales acela principele întrebuinţa 200 din acei oameni la lucrările propriei sale grădini de pe acea şosea. Sturza răspunzînd învinuirilor aduse, consulul nu se multămeşle cu răspunsul dat, şi cere rînduirea unei anchete mixte, compuse din delegaţii domnitorului şi ai consulului rusesc, care să cerceteze denunţarea adusă. Sturza rînduieşte pe principele Neculai Suţu şi pe boierul Stoianovici, care împreună cu dragomanul consulatului 67
67.	Tînguirea lui Sturza c. Nesselrode este clin 9 .April, din aceeaşi zi cu ordinul de înlocuire al lui llesak. Se vede ca ea fusese hotărîta încă înainte dc primirea tîng’uirei lui Sturza de catra Neselrode, idem, p. 175 şi 177.
28
A. D. Xenopol
cercetează împrejurările, din care reiesă că îndatoririle impuse ţăranilor se întemeiau pe dispoziţiile regulamentuluif’8.
Hatmanul Grigore Ghica recomandînd domnului pe unul Ifti-rnie Stamati, spre a fi boierit cu rangul de caminar, se dovedeşte în urmă că însuşirile lui Stamati nu-i dădeau drept la atare favoare, şi consulul rusesc cere de la Slurza revocarea decretului, spunîndu-i fără încungiur că «publicul ar şti că acest rang a fost plătit; că de şi nu învinueşte ocîrmuirea de o atare faptă vrednică de despreţ, totuşi nu va atrage mai puţin asupra ei bănuială că ar spicula cu cinurile de boierie». Şi cu toate aceste acelaş consul care se scandalizase de numirea lui Stamati în rangul de căminar, ceruse tot contra legei numirea lui Ganta în postul de logofăt. In zadar Sturza roagă pe consulul rusesc, şi la refuzul a-cestuia pe baronuf de Rukman, ca să treacă cu viderea greşală în care domnitorul fusese indus, arătînd că fiinţa unui caminar mai mult nu ar putea produce nici un rău, pe cînd retragerea unui decret public ar aduce asupra domnului ruşine şi deconsiderare 68 69. Kotzebue apoi reînnoieşte iarăşi amestecurile în dara verile judecătoreşti, primind un protest al căminarului Spiru contra uei ho-tărîri definitive, şi un altul al vechilului casei Gadella, mustrînd pe preşedintele divanului, care în un proces al unui supus rus după ce primise la desbateri pe dragomanul consulatului, îl exclusese din şedinţă la rostirea hotărîrei, cu toate că preşedintele nu făcuse de cît să aplice dispoziţiile articolului 827 din regulament. Consulul cere în urmă acestui incident ca logofeţia să prescrie diva-uului modul de procedare ce ar avea de urmat în afaceri de atare natură, ceea ce iarăşi era o măsură lovitoare în neatîrnarea instanţelor judecătoreşti, consfinţită de art. 318 al regulamentului.
Ori cît de plecat era Sturza a nu jigni pe Ruşi, atare amestecuri neîndreptăţite şi mai ales lovitoare în vaza şi poziţia lui de domn îl aduc a se plînge şi în contra lui Kotzebue, după cum făcuse în contra lui Besak, cu toate că reînnoirea unor atari tîn-
68.	Kotzebue c. Sturza, 15 August 1838; răspunsul lui Sturza din 18 August; Kotzebue c. St irza, 19 August; Sturza c. Buhnann, 23 Sept. Alta din 7 Oct. idem p. 192, 193, 197, 204 şi 216.
69. Kotzebue c. Sturza, 14 Sept 1838 ; Răspunsul lui Sturza, 30 Sept. Apelul lui Kotzebue, 1 Oct. idem p. 202, 209 şi 214. Mai vezi Sturza c. Buhnann, 7 Oct. idem, p. 218.
Domnia lui Mihaiu Sturza
29
guiri putea să pună în o lumină falşă ocîrmuirea domnitorului. Totuşi Sturza nu stă la gînduri a arăta pe Kotzebue, ca pe organul opoziţiei în contra domnitorului, ceea ce face prin tr’un memoriu adresat ministrului Nesselrode pe la sfîrşitul anului 1838 70.
Capul opoziţiei contra lui Mihaiu Sturza era logofătul Neculai Canta, boier de sistemul vechiu şi care duşmănia pe domn din motive personale. Sturza îi întoarce învinuirile, spunînd că ar frage foloase nedrepte din poziţia lui, şi că de aceea el s’ar opune în tot deauna la regularea ocîrmuirei averilor bisericeşti, ademenind şi pe mitropolitul la împotrivire asupra acestui punt. Mihaiu Sturza pentru a elimina atare element periculos, din trebile statului, cere de la Rukman, ca sau să se surguniască Canta la moşia lui sau să împună consulului din Iaşi a cere îndepărtarea lui din adunarea ţărei71. Văzînd însă că era greu de a obţinea înlăturarea lui, din pricină mai ales a favoarei de care logofătul se bucura pe lîngă consulul rusesc, Sturza se hotăreşte a împăca pe boierul răsvrăti-tor şi-i dă logofeţia dreptăţei. Lucru curioz însă, domnitorul primeşte atunci observaţii de la Titoff consul rusesc din Bucureşti, înlocuitorul lui Rukman; consulul general arată părerea sa de rău lui Sturza asupra numirei; dar «lucrul fiind făcut, nu’mi rămîne astăzi de cît a reînnoi cu stăruinţă pe lîngă alteţa voastră, rugămintea de a da atît domnului Canta cît şi moşului său, mitropolitul Moldovei, serioaze prevestiri cerute de împrejurări; căci dacă purtarea lui Canta în noua sa dregătorie ar da prilej la noue bănuieli, rezultatul neînlăturabil ar fi îndepărtarea lui din ea şi închiderea pentru tot deauna a putinţei de a reintra vre odată în afaceri» 72. Apoi dacă era grea conducerea ocîrmuirei faţă cu a-mestecul neîncetat al autorităţei ruseşti, cu cît mai mult trebuia ca dînsa să se complice, cînd întîlnim între reprezentanţii puterei proteguitoare neînţelegeri asupra purtărei de urmat şi păreri contrazicătoare ! Nu se poate tăgădui că trebuia o mare ghibăcie în mînuirea puterei, spre a o mănţinea în atare împrejurări.
împăcarea lui Canta mai stîmpără puţin mişcarea opoziţio-
70.	Idem, p. 220.
71.	Sturza c. Ruhmann, 24 Ianuarie 1839, idem, p. 2*22.
27. Titoff c. Sturza, Sept. 1893, idem, p. 225.
5
so
A. D. Xenopol
nistă, şi Sturza conduce trebile cu destulă linişte pană la 1842, aşa că în acest an domnitorul crezu că poate chiar să părăsască ţara pentru cît-va timp, spre a-şi căuta de sănătate la băile de la Karlsbad şi a face o călătorie prin Europa. In acest an fâcîndu-se nouele alegeri pentru obşteasca adunare, ca totdeauna se pune iarăşi o desbinare mai ascuţită între domn şi cîţî-va din boieri, care nici odată nu se întorsese cătră el cu toată inima. Se spunea chiar că Costachi Conachi, Grigore Cuza, Rîşcanu, Mihaiu Paşcanu, Sandu Miclescu, Costin Catargiu şi Alexandru Roznovanu vroiau să protesteze contra alegerilor, dar că fusese întorşi de la gîndul lor de logofătul Constantin Sturza. Intîmplîndu-se însă tot atunci să vină în Bucureşti trimişii Forţei şi a Rusiei, spre a cerceta învinuirile aduse lui Alexandru Ghica, cîţi-va dintre opozanţi şi anume fraţii Jloznovanu, Mihaiu Paşcanu şi Costache Conache îşi propun a face şi ei o tînguire contra ocîrmuirei lui Sturza. Kotzebue însă, care de la reintrarea lui Neculai Canta în slujbă nu mai duşmănia pe Mihaiu Sturza, se pare că le-au dat sfatul a nu întreprinde un atare demers, care nu ar avea nici un sorţ de a fi primit, întru cît nu ar porni ca în Muntenia de la autoritatea în drept, majoritatea adunărei 73 74. De şi Kotzebue denunţase în mai multe rînduri abuzurile pe care el crezuse a le descoperi în ocîrmuirea domnitorului, cabinetul rusesc nu dăduse crezare pîrilor sale, şi modul cum Mihaiu Sturza conducea trebile era aprobat atît de curtea rusască cît şi de cea turcească, care se pregătia chiar a felicita pe Sturza pentru înţălepciunea purtărei sale 7d.
Anul care aduce asupra domniei Bibescului greua complicaţie a chestiunei Trandafiroff, este şi pentru acea a lui Sturza plin de încercări, prin un eveniment tot atît de încurcător, demisia mitropolitului Veniamin.
Anume în 1848 Ianuar în 20 mitropolitul Veniamin se retrage din arhipăstoria Moldovei, împrejurare care puse in o mare miş-
73.	Două scrisori ale logofătului C. Sturza c. Mihaiu Sturza din 1 şi 8 Ianuar 1842, idem, p. 231 şi 232. Comp. Kotzebue c. Sturza, 13 Iulie 1842, idem.
74. O, Stnrza c. domn, 15 Iunie 1842, idem, p. 234 : „dans un entretien que j’avais eu avec Mr. de Kotzebue au sujet de l’approbation de votre adminis-tration, il paraissait s’etortner que le cabinet general n’avait. pas pris en conside-ration ses rapports; ceci mc fait croire qu’il soutiendrait la meme opinion envers le general Dubamel, T. Balş c. domn 25 Iunie 1842, idem, p. 235. Vezi uu memoriu a lui Sturza contra lui Kotzebue, 1842, idem, p. 254.
Domnia lui Mihaiu Sturza
31
care pe toată poporaţia laşului, deprinsă a vedea în vrednicul mitropolit un adevărat părinte sufletesc al norodului : «Luarea de ziua bună a mitropolitului Veniamin de la popor după abdicare, a fost o scenă din cele mai falnice care se pot închipui. Toată mitropolia era un iarmaroc plîngător, în care nu se văzu alta o zi şi o noapte de cît plîngeri şi suspin. Bătrînul cu uşele deschise primea pe fişte care în mijlocul salonului, îl îmbrăţoşa şi plîngea, cerîndu-şi iertăciune de ori-ce ar ti greşit el norodului cît a şnzut în scaun, zicînd ; iertaţi-mă oameni buni, iertaţi-mă fiii mei ; iertaţi creştinilor pre smeritul şi săracul monah Veniamin, care nu duce astăzi nimic cu sine din această slavă ce au avut, de cît păcatele ce le-au făcut în lume». Pentru a preîntîmpina o turbu-rare, domnul îngriji ca mitropolitul să plece noaptea din oraş, spre mănăstirea Slatina, unde după patru ani era să-i fie .şi sfirşitul zilelor.
Asupra pricinei demisionărei mitropolitului Veniamin, se vorbeau multe în acele vremuri. Boierii opozanţi spuneau că fusese silit la atare pas de cătră domnilor, care doria să pună în locu-i o altă persoană. Atare versiune însă nu merită crezare, întru cît vom vedea că alegerea noului mitropolit dădu destul de lucru, nu numai domnului, ci chiar ţărei întregi, prin combaterea unui candidat susţinut de Ruşi, şi deşi nu este de crezut că Mihaiu Sturza să-şi fi adus el singur o greutate aşa de mare pe cap, ca acea de a fi nevoit să se opună puterei proteguitoare, tocmai în o chestie de religiune. Mai de primit este părerea sprijinită şi de ultimul cronicar al Moldovei, Manolache Drăghici, care atribuie retragerea lui Veniamin dărei administraţiei moşiilor mitropoliei în sama departamentului bisericesc. Prin atare legiuire votată în 1844, dar propusă încă din 1842, şi pe care mitropolitul Veniamin nu vroi să o aştepte, se înfiinţa un control asupra administraţiei mitropolitului.
Se vede că arhipăstorul, care dispusese în tot timpul lungei sale demnităţi de toată averea mitropoliei după deplina lui voie, întrebuinţînd’o nu e vorbă în chipul cel mai desinteresat, nu putu îngădui atare punere a lui sub epitropie, şi se retrase din scaunul arhipăstoresc Y°. 75
75.	Legiuirea publicată în Monitorul adm., II, p. 261. Comp. Manolache
32
A, D. Xenopol
Retragerea mitropolitului Veniamin dădu Rusiei prilejul de a încerca să se amestece în biserica moldovenească, anume ea patrona de candidat la scaunul arhipăstoresc al Moldovei pe egumenul unei mănăstiri, care făgăduise Rusiei unirea bisericei moldovene cu acea rusască. Agenţii ruşi începură a cutriera satele, cu liste de subscriere în acest scop, şi obţinură consimţimîntul a o mulţime de preoţi săraci şi neştiutori. Membrii clerului înalt care se temeau însă ca atare contopire să nu-i lipsască de posturile lor, se opuseră la uneltirile Rusiei, şi sprijiniţi de domn în ascuns, a -leseră de mitropolit pe Meletie Brandaburul, episcopul de Roman 76.
Mihaiu Sturza care era necontenit combătut de boierii cei mari, căută să le micşureze influenţa, rîdicînd necontenit la rangul de boieri mari pe acei ce pănă la el fusese în clasa a II-a. De altfeliu el nu combătea boierimea în sine. Dar întru cît sis-temui regulamentului organic era bazat pe boierime, şi încuviinţa acestora singuri rolul politic în ţară, Mihaiu Sturza trebui să caute a slăbi împotrivirea lor, înmulţîndu-le numărul cu de acei nou creaţi, devotaţi lui. Astfeliu pe cînd la începutul domniei lui, se găsia numai cifra de 853 boieri, la eşirea lui Sturza din ţară, în 1849 se aflau 3750 de privilegiaţi; între aceştia, boieri mari erau 381 şi anume : 18 logofeţi, 60 vornici, 3 hatmani, 3 visternici, 52 postelnici, 102 agi şi 143 spatari 77.
Purtarea lui Mihaiu Sturza, foarte înţăleaptă dacă o considerăm din puntul de videre al situaţiei sale faţă cu cei doi suzerani ai Moldovei, trebuia să treziască în ţară însăşi o opoziţie din ce în ce mai energică. Purtarea lui care tindea pe de o parte la exacta îndeplinire a prescrierilor regulamentare, pe de alta însă, în cadrul tras de ele, a introduce în ţară ordinea, progresul şi civilizaţia, trebuia să nemulţămească ambele partizi în care se despărţise boierimea Moldovei. O parte din boieri, anume acei tineri, adapaţi la civilizaţia apusului prin creşterea lor în ţările străine, nu se pu-
Drăghici. Ist. Molcl. II p. 203 şi urm. Atare legiuire fusese votata întâi în Muntenia, încă din 1840, în timpul vacanţiei scaunului mitropolitan. Vezi regulamentul publicat în Doct. col. Hurm. supl. IV. p 480.
76.	Vaillant, La Roumanie, II, p. 432. Drăghici II. p. 260.
77.	A7. Soutzo, Notions statistiques sur la Moldavie Jassy, 1849, p. 57 şi 61. Lista boierilor Moldovei după acele ale secretariatului de stat din 1851. Bibi. acad. col. Sturza, No. 3566, dă următoarele cifre cam deosebite, explicabile prin deosebirea de timp : 18 logofeţi, 61 vornici, 3 hatmani, 1 visternic, 48 postelnici, 108 agi, 132 spatari.
Domnia lui Mihaiu Sturza
33
teau împăca cu aşăzămintele consfinţite prin regulament, anume cu robia Ţiganilor, şărbirea ţăranilor si instituţia boierescului, cu privilegiile nobililor mai ales ca acel fără absolut nici un temeiu al scutirei de dări şi cîte alte rămăşiţi păstrate de regulament pentru a nu lovi în poziţiile cîştigate. Ei cereau deci reforme în scnzul mai larg al cuvîntului, pe care însă Mihaiu Sturza, chiar dacă ar fi vroit a le introduce, precum dovedeşte începutul eman-cipărei Ţiganilor, nu o putea face fără a lovi în regulamentul organic, temelia pe care se înalţă toată viaţa de stat a ţârei sale, si aceea căre i dăduse lui chiar domnia în ea. Tinerii însă ce reprezintau atari idei înaintate, pleiadă condusă de Mihail Cogălni-ceanu, ne putînd înţălege aceste motive a le domnului, îl combă-ieau din principiu, şi pentru a ajunge la scopul lor, răsturnarea lui, se adăogiau călră cealaltă opoziţie formată în contra-i, însă care avea cu totul alte motive, apararea intereselor lor individuale, lovite tocmai şi ameninţate prin prea liberalele măsuri ale lui Sturza. Intr’aceşti boeri, drept capi ai opoziţiei putem număra pe Costache Conache, Ioan şi Neculai Canta, N. Roznovanu, Lupu Balş, Dimi-trie Ghica tatăl lui Nicu Ghica, care acest din urmă făcea parte din opoziţia de principii, fiind om tînăr. Aceşti boieri nu puteau suferi reformele lui Sturza, şi mai ales erau jigniţi prin oprirea banilor scutelnicilor şi celelalte măsuri pe care le-am văzut criticate cu amărăciune în tînguirea boierilor cătră Rusia din 1836 ; nu mai puţin prin prea deasa înălţare a boierilor de rangul al Il-le în acel întăi, precum se face cu Petrache Carp, Veisa, Burchi şi alţii, precum şi întregul sistem de ocîrmuire al lui Sturza, care căuta să pună dreptul şi legea în locul bunului plac şi al arbitrarului.
Domniile regulamentare pusese în lumina cea mai vie, contrazicerea între dorinţele şi năzuinţele Romînilor şi starea de fapt sub care erau încujbaţi. Dacă ei suferise mai înainte apăsarea turcească, atît directă cît şi prin mijlocirea Grecilor Fanaruluiţ acuma li se substituise pe cap o alta nu mai puţin ameninţătoare) acea a Ruşilor. Dar poporul romîn se trezise la viaţă, în mare parte prin sprijinul Ruşilor, care căuta acuma să confisce în favoarea lor toate puterile lui. Trebuia deci numai de cît, dacă Romînii aveau să trăiască, să scuture şi acest nou jug apăsat pe grumajii lor, de o mînă ce se dădea de prietinoasă, dar sub atare
34
A. D. Xenopol
ei simţiau, ca treziţi la conştiinţa de sine, o durere încă mai vie, decît acea ce o resimtiau cînd, mai puţin treji, gemeau sub călcâiul Otomanilor. Trebuia deci încercată o silinţă de a se mîntui şi de acest nou amestec al străinului în trebile lor. Trebuia odată să se poată ajunge visul traiului neatîrnat, după care se zbatea de atîta timp. Atare vis, dorinţa după libertate şi starea de sine, explică revoluţia din 1848, pe care însă pentru a o înţălege pe deplin trebuie să aruncăm întâi o ochire asupra desvoltărei proprie a inteligenţei romîne, în decursul epocei ce despart cele două mari mişcări naţionale, care dădură o formă nouă vieţei poporului romîn.
V. Butureanu
1
Cîte-va observaţiunl asupra furfurolului,
Se întîmplă de multe ori că, un corp studiat în privinţa proprietăţilor sale chimice să aibă o mică importanţă din cauză că nu produce asupra organismului nostru nici efecte bune, nici rele, sau nu poate fi întrebuinţat în industrie, cu un cuvînt ne este indiferent. Din această cauză chiar studiul proprietăţilor lui este neglijat. — Dacă însă se recunoaşte că el poate ave efecte, mai ales rele, asupra organismului nostru, sau oare care aplicaţiunî industriale, încep îndată cercetări asupra Iui, căutîndu-se prezenţa sa în toate substanţele prin intermediarul cărora ar pute ave acţiune asupra noastră. — Ceva analog s’a întîmplat cu Furfurolul asupra căruia voiu avea a face cite-va observaţiunî din punct de vedere higienic.— Dar maî întăî să facem cunoştinţă cu acest corp puţin cunoscut în afară de lumea chimică.
Furfurolul a cărui nume însamnă oleu de tăriţe (de la fur fur tăriţe, şi oleum oleu), a fost obţinut pentru prima dată de cătră Dobereiner în prepararea acidului formic prin acţiunea unui amestec de acid sulfuric şi bioxid de manganez asupra zahărului; din această cauză el i dăduse numele de : oleu artificial de furnice. El fu studiat în urmă de cătră Stenhouse, apoi de Fownes, Cahours etc. — El se poate astă-zî obţine în maî multe moduri:
Volckel l’a obţinut prin distilarea uscată a zahărului; Foster Ta obţinut prin încălzirea zahărului cu acid tartric sau lactic, ceia ce explică prezenţa sa în bere şi rachiu. Stenhouse şi Fownes hau obţinut prin distilarea fainei de cereale, a pulbereî de fereseu
36
Observaţiunî asupra furfuroluluî
sau a tăriţelor cu acid sulfuric diluat. — Babo, destilează tarifele cu o disoluţie de clorură de zinc; în fine se maî găseşte în productele de destilare a lemnului. Cea maî mare cantitate de fur-furol se obţine în prepararea garancineî prin încălzirea unuî amestec de garanţă cu acid sulfuric.
Metoda întrebuinţată pentru prepararea Furfuroluluî constă în destilarea unuî amestec de: 6 părţi tăriţe cu 5 p. acid sulfuric şi 12 p. apă. Se încălzeşte maî întăî amestecul încetul cu încetul pănă ce toată materia a devenit fluida, şi apoî se distilează. Se dezvoltă multă anhidridă sulfuroasă şi produsul distilat este cohobat de cîte-va ori: licidul obţinut în ultima distilaţie este neutralizat cu lapte de var şi apoî distilat din nou. Apa care distilează este încărcată cu mult furfurol, şi pentru a’l separa din so. luţie se dizolvă clorură de calciu. — Licidul oleaginos separat este rectificat încă odată. — Prin acest mijloc se obţine aproape 2. 6°/0 furfurol.
Furfurolul este un licid oleaginos şi incolor cînd e distilat de curînd ; lasat în aer şi la lumină se colorează în galbăn, brun şi apoî se înegreşte. — Are un miros care aduce aminte pe acel al esenţeî de migdale amare şi al esenţei de scorţişoară. Densitatea sa este : 1.68 la 15°. Ferbe la 162°.
Furfurolul se dizolvă foarte uşor în alcool ; pentru a se dizolvi în apă necesitează 13 p. Cînd e pur se dizolvă în acidul sulfuric fără a se colora ; cind nu e pur, acidul sulfuric ’1 colorează în roş.
Gerhardt cel întăî a emis părerea că furfurolul ar fi o alde-hidă, şi. anume aldehida corespondentă aciduluî piromucic. Aceasta părere a fost comfirmată de cătră Schultz, care a obţinut piromur-catul de argint prin acţiunea unei disoluţii apoase de furfurol asupra oxiduluî de argint. — Se crede că el ar rezulta din materiile zăhăroase sau amilacee, prin oxidarea lor.
In vederea funcţiuneî aldehidice a furfuroluluî, este evident că : compusul cel maî principal al seu va fi cu amoniacul. Lăsînd în contact furfurolul cu amoniacul se obţine o materie cristalină galbănă care este : Furfuramida.
Furfurolul are proprietatea de a da, cu aminele aromatice, producte de condensaţie, care au fost descrise de cătră Stenhouse
V. Buţureanu	37
şi Bchiff.— Aceste producte de combinaţie sunt remarcabile prin culoarea roşie a sărurilor lor.— Aceasta permite a recunoaşte prezenţa şi chiar a doza furfurolul. Pentru a recunoaşte prezenţa furlurolului în un licid, se procede astfeliu:	1^2 de acel Ucid se
adaoge două picături de anilină şi apoi 022 5 acid acetic crista-Hzabil, se agitează şi se lasă timp de V2 oară pentru ca să se dezvolte culoarea roşie, care este cu atît mai intensă cu cît licidul conţine mai mult furfurol. — Această reacţiune ne va servi în cele următoare pentru a doza furfurolul.
(Va urma)
I. TANOYICEANU
Studiu asupra Arhondologiei paharnicului Costache Sion
/
Paharnicul Cost. Sion. Arhondologia Moldovei, cu o prefaţă ana-litică de Gh. Ghibănescu, Iaşi 1892 p. XXII şi 418.
Sub acest titlu răsunător d. Gh. Ghibănescu, a publicat o scriere inedită a pali. Cost. Sion asupra boerimei moldoveneşti. După titlu cine-va s’ar aştepta la un D’Hozier romînesc, în care toate familiile boereşti din Moldova să-şi găsească origina şi zilele lor faste şi nefaste. Conţinutul însă nu corespunde cu titlul ; e destul a citi cine-va cîte-va pagine de la început ca să se convingă că Sion nici n’a voit şi mai ales nu putea să facă istoria boerimei moldoveneşti. Să facem însă această dreptate autorului, că nu el, după cît ştim, a dat acest nume pompos scrierii sale, ci aceia care Pau editat; Costache Sion are prea multe păcate, după cum vom vedea, prin urmare nu e necesitate să-l mai încărcăm şi cu păcatele altora.
Mai înainte de a vorbi despre opera lui Sion, cred necesarie cîte-va cuvinte despre prefaţa D-lui Ghibănescu, pe care d-sa ţine să o numească analitică ; aceasta prefaţă îşi are şi ea importanţa sa.
Sion biciueşte cu o vervă neîntrecută boerimea de pe timpul seu, vom spune mai tîrziu pentru ce motive, D-nu Ghibănescu mai progresist merge mai departe şi aruncă noroiu asupra boerimei din toate timpurile.
După dînsul «istoria Moldovei de la întemeerea sa pînă azi «nu e de cît povestirea intrigelor şi actelor de slugărnicie, săvîr-
Studiu asupra Arhondologiei	39
«site de boeri în curs de 500 de am». Şi mai departe: Pusă prin «condiţiuni sociale de a da mina cu asupritori, tot-deauna a gravitat cătră străini, şi puţin a lipsit de nu s’a turcit.»
Ca un Costache Sion postulant nesatisfăcut să-şi verse focul pe aceia care ereau puşi în slujbe şi pe cei care le da lor slujbe şi să le distribuie cu nepărtinire şi unora şi altora invectivele şi ironia sa, lucrul nu e de mirat, a vedea un tînăroare a făcut studii serioase asupra trecutului ţeriî noastre, şi care pretinde că se ocupă în special de vechea boerime moldovenească, că vine şi confundă într’o oală pe Tăutu, Ureche, Costin şi Neculce cu de-al de Cokino, Peltechi, Onosei, Ostvalt şi Diamandopolu, lucrul e mai mult de cît de mirat. După D. Ghibănescu logofătul Tăutu, erea un asupritor, gravitând' cătră streinî, şi căruia puţin i-a lipsit să nu se facă turc; iar Costineşti care ziceau lui Duca-Vodă: «Mai «des cu paharele Măria ta şi mai rar cu orănduelele, că-i vrea să-ţî dai seamă odată şi n-ai putea» şi lordache Cantacuzino la care nepotu-seu Stefănita-Vodă a scos hangerul şi s’a repezit să dea într’însul fiind că «se punea tare pentru ţara şi pentru obiceiu nou să nu se facă (impositul fumăritului)», nu ereau de cît nişte intriganţi şi nişte slugarnici linguşitori ai tronului!
Cănd cine-va cunoaşte atît de superficial şi înţelege într’un mod atît de greşit o instituţiune, cel mai bun lucru de făcut este de a-şl dirige activitatea sa într’o altă direcţiune, în care ea poate da netăgăduite foloase.
Dacă nu m’aş grăbi să ajung la scrierea lui C. Sion, aş mai avea poate de zis cîte-va cuvinte asupra prefaţei analitice a D-lui Ghibănescu. Aşa de exemplu aş spune că genealogia familiei d-sale nu e atât de importantă în cît să o releveze în prefaţa «Arhon-dologiei» ; în orî-ce caz mai bine făcea un boerofob ca dînsul să lase altora sarcina de a se ocupa despre Ghibăneşti, ghibam, cos-traşî şi despre etimologia acestor nume. I-aş mai spune că atunci cînd cine-va se serveşte de munca altuia, e dator să recunoască serviciul primit, căci aceasta e singura răsplată a celor care, ca D. Ghibănescu, ’şî consacră timpul şi osteneala pentru a desmor-minta trecutul istoriei noastre. Sub acest punct de vedere mă întreb dacă înainte de a ieşi de sub tipar studiul meu asupra «Is-vodului lui Clănău». în care am arătat, pentru prima oară, că
40
I. Tanoviceanu
Dragoş vornicul erea din familia Bou, d. Ghibănescu trebuia să tipărească aceste cuvinte <Pe cît se ştie acest Dragoş erea din familia Bou» V Pe cît se ştie e superb ! parcă ar fi vorba de un svon public, de o tradiţiune istorică, şi nu de un studiu citit de mine în sinul * Societăţii ştiinţifice şi literare», deja cu multe luni, înainte de a scrie d. Ghibănescu prefaţa sa analitică.
Dar să las prefaţa şi să trec la scrierea paharnicului Cos-tache Sion.
Am zis că «Arhondologia Moldovei» nu este cum s’ar crede după titlul seu, istoria boerimei moldoveneşti, prin acesta n’am voit să spun că scrierea paharnicului Sion e lipsită de interes, ci numai că titlul dat de editor nu corespunde cu conţinutul operei. După mine s’ar fi putut da acestei cărţi titlul «Epilogul unei instituţii» ori «Epilogul boejriei» maî ales că d. Ghibănescu are predilecţiune pentru epiloguri*).
Sion nu se ocupă, în general, de cît de boeriî timpului seu, de aceasta şleahtă care s’a îmulţit în primă jumătate a acestui secol, «întocmai cum resar ciupercile după o ploaie caldă» (pag. 67). Cînd el se ocupă despre boerimea din secolele trecute, sau arată o ignoranţă grosolană sau minte cu o neruşinare fenomenală. Să probăm afirmaţiunile cu cîte-va esemple.
Chiar la pagina I-a autorul se înşală cind crede că familia Asl&n e ridicată la boerie de vr’o 100 de anî, cîcî deja în anul
1.624 se vede un Aslan, vel vornic de ţara de jos, sub domnia lui Radu Vodă 1 2). Vorbind despre Beldimăneşti, Sion ne spune că sunt ţerani răzâşi de la Hociun, ţinutul Fălciuluî, ridicaţi la boerie de vre-o 80 de anî, pe cînd nu numai din documente se vede că Ni-chifor Beldiman a fost mare logofet între anii 1613—1615 3), dar chiar letopesiţele vorbesc de logofătul Beldiman de pe la începutul secolului al XVII-lea4).
Greşeli de acestea se pot releva foarte multe; me mărginesc a cita familia Veisa boerită după Sion în 1793, care se găseşte în
1)	. Vezi Ghibănescu, Epilogul Isvoduluî lui Clanau Iaşi 1891.
2)	. Document din 25 Apr. 7132 original slav la Acad.^rom. pachetu XLVII doc. No. 283.
3)	. Docum. din 3 Dec. 7122 (1613) comunicat de d. avoc. Mandrea din Iaşi şi Hasdău Arch. ist. 1 159 docum. din 7123 (1615) Martie 24.
4)	. Letopeşiţe ediţia Iî-a Cogalniceanu Tip. 265.
Studiu asupra Arhondologiei
41
documente în anul 1555 5 6); Luca boerită după Sion de Constantin Moruz, care se găseşte în documente în anul 1.471 şi se regăseşte în 1704 °). Stîrcea mazili şi rezeşi din Bucovina după Sion, care se găsesc prin documente în mari funcţii deja la începutul secolului al XVI-lea 7), Prăjescu vechi boerî care n’au fost ridicaţi la ranguri mari după Sion, de şi se găsesc 3 vornici maţi cu acest nume în secolul al XVII-lea 8), şi alţi mulţi ca Ciogole, Goian, pe care Sion ’i crede rîdicături noue, şi care sînt boerî forte vechi.
Mai totdeauna cînd vorbeşte de timpurile vechi, paharnicul grămădeşte greşeli peste greşeli. Aşa dînsul spune că Toma vornicul şi Iordache vistierul (Sion ’1 face postelnic), din care se trag Cantacuzineştiî din Moldova, sînt veniţi cu Duca vodă, pre cînd într’un studiu ce am publicat în «Archiva*, se vede că, ei venise cu mult mai înainte 9). Mai spune că Cantacuzineştiî prin silă şi putere au câştigat numeroasele lor moşii (pag. 119), ceia ce e de asemeni neesact..
Voind să combată descendinţa familiei Drăghicî din Moldova, din spătarul Drăghicî Cantacuzino din Muntenia pe care reu ’1 numeşte ban, Sion afirmă după spusele mai multor boieri din Bucureşti, că Drăghicî a fost sterp pe cînd în realitate el a avut 2 copii pe Pîrvu şi pe Şerban. Vorbeşte de un logofăt mare To-diraşcu Rusu, pe cînd el se nurnia lonaşcu Rusu, etc. etc.
Cînd nu greşeşte vorbind de timpurile vechi, atunci Sion spune neadevăruri sfruntate cu gîndul de a arăta nobleţă şi vechimea familiei sale, ori a familiilor cu care e înrudit, sau în fine a că- v tor* va familii la care el ţine ca Costacheşti şi Roseteştii. Ca să se vadă cît de tendenţioasă este opera sa în această privinţă, ar fi destul poate să spunem că autorul consacră 2 linii ilustrei familii Donicî, care a avut 2 logofeţi mari şi pe celebrulAndronache Donici. şi imediat în urmă vorbind despre familia Dan, ’i consacră o pagină şi jumătate fiind că dînsul se trăgea de pe mamă din a-ceasta obscură tamilie.
5)	. Doc. din 2 Mai 7063 (1555). Academia rom. No. 46 parg. cu pec. de ceara.
6)	. Document din 13 April 6979 (1471). Orig. Episc. Roman, şi document din 12 Sept. 7213 (1704). Orig. Arch. statului Iaşi, doc. No. 5 expus.
7)	. Doc. din Dec. 7024 (1515). Original Acad. rom. No. 87 perg. cu pectie de ceră.
8)	. Nicoara 1617 (ţjricar V p. 219—221); Savin 1635 (original la d. Al. Cantacuzino Paşcanii). Ioniţăl659 (origin. Sf. Spiridon Moşia Sărbî PJicu VI doc. No. 1-2)
9). Vezi în ,Archiva“ an III studiul nostru întitulat Probe noue de falsitatea izvoduluî luî Clanăii p. 490 nota.
■42	I. Tanoviceanu
Cînd ajunge la familia Sion, care clacă Pam crede, e cea mai ilustră din familiile romîneştî, autorul pare că nu se mai satură povestind înrudirile sale ilustre cu Ştefan cel Mare, Glănău, Movilă, Dabija, Buhuş, ba chiar deseendinţa din hanul tătăresc Beldinghe-reiîi. Ca să probez cit de mari sînt minciunile pe care le înşiră Sion relativ la familia sa în 9 pagine, afară de altele resleţite pe alocurea, de es. pag. 121 şi 122, me voiţi mulţumi să spun că dînsul pretinde că familia Sion se trage de la Dragoş vornicul de tara de jos, care crea fiul unui han tătăresc. In realitate Dragoş vornicul n’a fost nici Tătar, el erea din familia Boul, după cum am spus, nici vornic de (ara de jos, de oare ce pe atunci nu se bifurcase vornicia.
Din familiile Dan, Stamatin, Şerban, autorul face nişte familii ilustre: prima afe o vechime de 300 de ani, şi. e înrudită cu Cozma Şarpe postelnicul Iul Ştefan cel Mare; celelalte doue sunt nici mai mult nici mal puţin descendinte în linie directă din Movileşti. Movileşti! şi-au schimbat numele mai întăi în Adam, şi în urmă iar şi hau schimbat în Stamatin şi Şerban ; pentru ce? şi de unde se constatează aceasta? Întrebai! pe paharnicul Sion, care a scris aceste poveşti ; şi pe D-nu Ghibănescu, care hau crezut, căcî ieu nu ştiu.
Necredincios cum sînt, mai ales faţă cu faimosul falsificator al «Isvodulu! lui Glănău», şi al origine! Sioneştî, eu nu pot crede numai pe cuvînt pe paharnicul Costache Sion, cum crede D-nu Ghibănescu, cănd afirmă că soţia sa născută Stamatin, şi soţia fratelui seu născută Gheorghe Şerban din Macsinenî, ar fi în realitate domnitoare Movilă !
Alte neadevăruri de genul acesta sînt afirmaliunea descendenţi! Costăcheştilor din Boldur şi pretenţiunea că Etoseteşti! se aflau în Moldova deja de pe timpul luî Bogdan Dragoş ; aceste neadevăruri se găsesc şi în «Lsvodul lu! Clănău», altă operă a lu! Costache Sion.
In fine e neesact, şi pot zice că neexactitatea e tendenţioasă, cănd Sion afirma despre Sturzeştî că se trag dintr’un Sturza, ce a fost curtean de Iară al lu! Veveriţă postelnicul, de oare-ce se găsesc boer! cu acest nume înaintea lu! Veveriţă. De asemenea familie! Ghica nu-î dă importanţa pe care o merită.
Dar să lăsăm istoria, pe care Sion nu o cunoaşte sau o falsifică, si să venim la contimporani! luî Sion.
Studiu asupra Arhondologieî
43
Fără îndoială că Sion e tot Sion, omul plin de patimă, care judecă pe toţi boerii prin prisma intereselor şi ureî sale. Mavrodi-neştiî sunt cei maî blestemaţi oameni de pe faţa pămîntuluî, pentru că unul din eî fiind vecin de moşie cu autorul «Arhondologieî», a avut judecată de hotare cu el, şi alte conflicte, cum adesea se întîmplă între vecini ca Costache Sion, şi ca Costache Mavrodin. Tot dicţionarul de injurii omerice, ca să nu zic surugieştî, este pus la contribuţiune vorbind de Mavrodineştiî : spurcaţi, fără caracter, putoare şi scârnăvie grecească, hoţi, tîlhari, nechiurzi, (?) şui, tehui (?), stricaţi, nebuni, rei, nelegiuiţi etc. Şi nemulţumit cu injuriile, Sion proferă şi blesteme în contra vecinului seu Costache Mavrodi: «Tîlharul şi plăcintarul acest, bătăi mâniile lui Dumnezeu «şi pe el şi pe Mihaî vodă Sturza... care au pripăşit o puturoasă «scârnăvie grecească, pe un mucos plăcintar, hatmanul Ioan Ma-«vrodin» (p. 224 şi 225),
Alte persoane pe care Sion are mare necaz, şi nu le cruţă cu injuriile, sînt Domnitorii Mihaî Sturza şi Crigorie Chica. Motivul acestui năcaz e uşor de înţeles, de altmintrelea Sion nu-1 ascunde.
Atât Mihaî Sturza cât şi Crigorie Chica, nu voiau să dea nici slujbe, nicî ranguri Sioniştilor, aceşti descendenţi din Dragoş vornicul şi din Ştefan cel mare. Crima Domnilor erea cu atît mai mare, cu cât nicî unul nicî altul nu erea iconom la dare de ranguri, aşa în cât Sioneştiî vedeau cu durere cum eî, boerî şi dregători de aî Iui Toan Sturza şi aî luî .lulluchin, sînt lăsaţi la o parte ca nişte unelte netrebnice şi chiar întrecuţi de toţi mitocanii care nu descindeau din Dragoş vornicul. «Vai de biata ţară, zice Sion şi ruşine pentru boeril moldoveni punându-se în linie cu eî, şi toţi plăcintării şi brahariî greceşti, grădinarii bulgăreşti, şi porcarii sîrbeştî» (p. 705).
Sioneştiî în general, şi Costache Sion, în particular, ca să mă exprim cu termeni dupe timpul seu, erea un paraponisit şi de a-ceia scrie cu parapon când vorbeşte de domnitorii Mihaî Sturza şi Crigorie Chica.
Pe Crigorie Chica Vodă, maî ales, Sion ’l onorează cu o deosebită ură. Maî nicî-o dată el nu-î pronunţă numele fără să-l însoţească de calificative. Grigorie vodă nebunu (p. 60, p. 95, 186, 371, 387, 402), blăsţămatul de Grigorie vodă Ghica, impus-
u.
I. Tanoviceanu
catul (p. 61, 185, 186), ticălosul Griyorie vodă împuşcatul (p. 367), hagi Griyorie Ghica, fostul pentru păcatele Moldovei domn terii (p. 238 şi 239).
Şi, ştiţi în ce sta nebunia şi ticăloşia luî Grigorie Ghica, a-cest mare domn, care a lăsat o frumoasă amintire în Moldova ?
Să lăsăm pe însuşi Sion, acusatorul seu, să ne spună ticăloşiile şi nebuniile lui Grigorie Ghica.
Grigorie Ghica voind a reorganisa închisorile din Moldova, dupe spiritul timpului şi să aplice regimul auburnian, cere şî obţine de la guvernul frances un funcţionar capabil din direcţiunea penitenciarelor, pe care ’1 face inspector general al închisorilor din ţeară.
Când ţerile româneşti s’au unit, d. Dodun des Perrieres, a devenit director general al penitenţiarelor şi a remas mult timp în capul instituţiunei pe care o reorganisase (1876). Eî bine, să vedem ce spune Sion, despre acest fapt. Dodun, Franţuz şi cu «naţia şi «cu religie. Nebunul domn Grigorie Ghica, care numai pentru o-«sînda şi defăimarea terii au domnit, au adus în 1856 scărba a-«ceasta franţuzască, ce se rudea cu ţiitoarea lui, şi ca maî mult «în faţa lumei să defaime pe Moldoveni, că nu învrednicesc a fi «inspectori închisorilor de tîlharî, hau rînduit pe acesta maî mare «inspector*, (p. 95).
Iată un cas de nebunie a luî Ghica ; el căuta să defaime pe Moldoveni supuşii şi compatrioţii seî în faţa lumei, aducând un străin ca să reorganiseze penitenţiarele şi nepunînd în capul lor pe starostea lui Jultuchin.
Altă nebunie sau ticăloşie a luî Grigorie Ghica.
Acest domn, fără să fie bogat, înfiinţează un institut filantropic, orfanatrofia din Iaşi. Nebunul domn credea, cum cred toţî nebunii, că copii nu trebue să respundă pentru greşelele părinţilor, murind părăsiţi, cum mor căţeiî şi pisicii, când sunt mai numeroşi de cât vor stăpîniî lor să aibă în curte. Sion vorbind de această instituţiune de bine-facere scrie : «după înfiinţarea casei de curve, «or a nelegiuiţilor naşteri de Grigorie Vodă» etc. (pag. 400).
Dar să ajungem la cea maî mare nebunie a luî Grigorie Ghica, citez textual «maî ales acum la sfîrşitul domniei Ghicăi, când pe «lingă alte nebuniî, îî maî venise în cap să unească pe Moldoveni
Studiu asupra Arhondologieî
45 '
«cu Munteni, să facă crâie şi căpitală nouă, la care nebună părere «a lui» etc. (p. 387) «pe la Maî 1856, când domnul Grigori Ghica «viind în furia nebuniei, şi închipuindu-şî a înoda pe Moldoveni «cu Muntenii, pentru ca să se facă el crai* (p. 412).
Evident ca Costache Negri, Ministrul lui Grigorie Ghica, erea după Sion bolnav de aceaşi boală ca şi Domnul seu. «Vornicul «Costache Negrea, ce erea Ministru, şi de o minte cu Grigorie «Vodă» (pag. 185). «Costache Negrea nebunul, ce erea Ministru a «lui Grigori Vodă Ghica nebunul» (p. 402).
Intr’alt loc după ce spune că Grigorie Ghica a îmulţit numărul militarilor, a organisat artileria, a înfiinţat polcul de jandarmi regulaţi, a început a face un palat mare la Copou pentru cazarme termină zicend că «cea maî mare parte a ţerii a ajuns a dori pe «Mihai Vodă Sturza cu toată lăcomia lui (p. 364—365».
Iată nebuniile şi ticăloşiile lui Grigorie vodă Ghica hagiul, fostul pentru ruşinea ţerii domn al Moldovei!
Ar fi o adevărată perdere de timp şi s’ar face o prea mare onoare lui Costache Sion, dacă şi-ar da cine-va osteneală să apere memoria bunului domn Grigorie Ghica, în contra nedemnelor insulte ce aruncă asupra sa plastograful cutezător al «Isvoduluî lui Clănău».
Cred însă că e locul aici a' areta cine e omul acesta, care cu atîta îndrăzneală aruncă noroiîi nu numai asupra acelora care ’l merită, dar chiar asupra figurilor celor mai curate ca Grigorie Vodă Ghica, Costache Negri şi alţii ? Ar crede cine-va ca autorul e un Savanarola, un Bayard, şi el n\i e de cât un insultător vulgar cu mult mai jos în morală de cât nivelul comun al oamenilor. Dupe amărăciunea şi vigoarea stilului seu, s’ar părea une-ori că avem a face cu un Claudianus seu un Neculce, deplîngând decadenţa timpului lor, şi în realitate Sion nu e de cât un egoist nemulţumit, fiind-câ nu ’i se dă lui, şi fraţilor lui, ranguri şi slujbe.
Aveau însă dreptate domnii să nu dea slujbe şi ranguri Sio-neştilor, şi în special lui Costache Sion ?
Vorbind despre »Isvodul lui Clănău«, *) am raportat o anecdotă despre sărdarul Toader Sion, care aratâ reputaţiunea de care se bucurau Sioneştii între contimporanii lor. Acum nu me voi
1). Aceasta „Archivăa An. III.
7
46.
I. Tanoviceanu
mai referi la anecdote mai mult sau maî puţin binevoilore ci voi căuta a face potretul lui Costache Sion, dupe propriile sale scrise şi acte.
Voiţi a avea o idee despre educaţiunea sa ? Las la o parte trivialităţile grosolane şi de reu gust care abundă în cartea sa (pag. 95, 227 etc.) şi voî cita un singur fapt, pe care Sion 4 spune cu mîndrie. Un fiu reu crescut se certa cu tată-seii în Iaşi la sărda-rul Mihalache Kurt, unde erea în gasdă, Sion, care erea poftit la masă, găseşte de cuviinţă să intervină în acestă certă de familie în următorul mod »apoî am sărit eu, i-amdat două palme (fiului), am poruncit slugilor să-l lege, şi să-l trimită la agîe« (p. 157). Şi să se noteze că Sion, cel galantom la palme, nu numai se a-mesteca cu violenţă într'o ceartă de familie nepoftit de niminea dar chiar erea în casă^străină, invitat la masă l
/ Dar bătăile luî Sion, făceau parte din educaţiunea privată şi cea publică ; el se laudă când bate căci cu acesta arată că e boer, şi cu cât bătaia e mai sălbatică, cu atât Sion este maî îngînfat de faptul seu, căci probează că are putere mare întocmai ca domnitorii şi boeriî cei mari.
Iată ce ne spune dînsul vorbind de un oare-care Lan ga. >La >1829 aflîndumă eu staroste de Putna, 1’am descoperit, l’am prins, »fam ţinut vr’o trei luni la gros, pe toată săptămîna schingiuin-»du-l bine, şi după toate stăruinţele Răzoaeî, dupe ce Tam slăbit »bine cu bătăile şi foamea, l’am trimes la criminal, de unde fără »zabavă Tau scos Răzoaea, dar viind a casă n’au trăit mult şi au »murit scăpînd lumea de un hoţ« (pag. 199). Lucru de care un altul s’ar ruşina şi chiar s’ar teme sâ-1 spună, Sion d povesteşte cu mîndrie.
Un altul Gh. Ianoliu se împotrivea să plătească biru pretinzînd că e boer, eî bine! starostea luî Jultuhin ne spune că a trimis de d au adus, d au dat la gros şi i-au dat bătae la falanga (p. 433.)
Dar lipsa de educaţiune sari maî bine zis educaţiunea asiatică e cel maî mic dintre defectele paharnicului C. Sion.
El se plânge cu amărăciune şi se revolta de specula ce se face de talaliî domnitorilor Sturza şi Ghica cu boeriile ţereî şi totuşi singur ne spune cum a cumpărat de la logofătul Alecu Ma-vrocordat un petac de paharnic pentru lordache Popa (pag. 282 şi
Studiu asupra Arhondologieî
47
283). Apoi ce e acesta de cât un trafic de boerie, împotriva căruia Sion se rădica cu atâta amărăciune ?
E greu a fi cineva maî cinic prin contradieţiune intre zise şi fapte ! Insă e ceva maî mult. Sion singur ne dă probă că, pre lîngă cele-l-alte pecate erea şi necinstit, vom reproduce textual cuvintele sale relativ la Gheorghe lanoliu de care am vorbit maî sus : sam trimes de l’aîi adus, l’am dat la gros şi i-am dat bătae la
«falangă,................apoi miv în urmă venind şi rugându-me
«să*l scap de bir, fam dat scădere la Vistirie că-î mort de ciumă, «şi aşa s’au scăzut » p. 433).
Acest fapt vorbeşte de sine fără comentarii şi arată cine erea Sion ; chiar de am presupune că el numai prin rugăciunile luî Ia-noliu, şi nu prin banî, s’a determinat să 1 scape de bir. rămâne totuşî faptul că Sion printr’un falş a făcut o pagubă t.eriî în favoarea unui om bogat ca lanoliu. Starostea luî Jultuhin ne spune numai un cas de acest gen împins de trufia de a arăta că erea mare şi tare, că făcea şi desfăcea, cine ştie câte alte fapte de acest gen nu le trece în tăcere din pricina că-î e ruşine să le spună ? Totuşî e destul un singur fapt de acestea ca să caracteriseze un om.
Şi acum nu ne vom maî mira pentru ce un domn cinstit şi liberal ca Grigorie Ghica nu voia să încredinţeze slujbe fostuluî staroste de Putna al luî Jultuhin ; el cunoştea foarte bine pe Sion căci Ghica înainte de a fi domnitor fusese boer, şi boeriî în-tr’o teră mică, precum erea Moldova, se cunosc foarte bine unii pe alţii, cum ar fi putut dar el om cinstit să dea slujbe unui om ca dînsul.
La rîndul seu Sion voeşte să-şî resbune pe domn; plin de ură şi neputînd să-şî resbune în alt fel, el nu găseşte epitete destul de aspre pentru ca să lovească pe fostul domn al Moldovei. Grigorie Ghica vodă însă erea prea sus, şi Sion vedem că erea prea jos, pentru ca invectivele sale să poată să se sue şi să atingă pe patriotul şi în vecî neuitatul domn al Moldovei.
Să revin însă la scrierea luî Sion.
Am spus că această scriere de şi nu este o adeverată »Ar-hondologie a Moldo vei«, este însă departe de a fi lipsită de interes, fiind-că ne arata epilogul unei instituţiuni care a jucat un foarte mare rol în istoria terilor româneşti. Boeria moldovenească ale cărei origini se sue la descălecătoarea luî Dragoş şi a căreia orga-
48
I. Tanoviceanu
nisare datează din primii ani aî domniei luî Alexandru cel bun, dupe diferite schimbări devenise o parodie, o batjocoră de institu-ţiune. In locul unor români fruntaşi, care slujeau ţereî în timp de pace şi in timp de răsboi, şi de aceia primeau slujbe şi cinste, a-junsese nişte netrebnici străini care voiau să se bucure de drepturile şi de cinstea pe care cu drept o aveau vechii boerî, şi care prin nimic nu ereau vrednici de a fi în capul terii. Ast-fel această instituţie de patru ori seculară începe a se disolva încetul cu încetul în secolul nostru. Şi, lucru curios, atât de uricioasă devine această degenerată instituţiune, în cât, cu toate serviciile netăgăduite pe care le a adus ţerii, ea moare de inaniţie, nu fiind-că e lovită, ci fiind-că nu mai e susţinută de nimini. In ultima jumătate de secol a existenţei sale boeria nu maî trăeşte, ea ’şî tîrăşte viaţa şi se degrabă din ce în ce maî mult, aşa în cât reuşeşte să facă să se uite pînă şi chiar fastele trecutului seu, faste pe care numai aceia care ignorează trecutul terii, le pot contesta.
De această boerie de decadenţă din ultimile timpuri se ocupă Sion, de aceia am zis că scrierea sa ar trebui să se numească «Epilogul unei instituţiuni».
Sion cunoaşte foarte bine pe epigonii timpului şeii căci şi el e un epigon, un boer de decadenţă cu toate defectele veacului seu. Prin urmare el cunoaşte subiectul ce tratează. Pe lîngă aceasta, o memorie rară, o vastă cunoştinţă de oameni şi o minte fericită, aceste calităţi ale luî Sion ne fac să zicem că cu greii s’ar fi putut găsi o persoană maî competentă de cât dînsul ca să ne zugrăvească pe boeriî timpului şeii.
Dacă vom mai adăoga că autorul, de şi om fără cultură şi adeseori trivial, e în tot deauna clar şi energic, că e un maestru în ironie şi că, afară de când e pornit de pasiune, judecata sa este dreaptă şi sănătoasă, vom putea să ne facem idee de valoarea operiî paharnicului Sion.
Vom căuta să ilustrăm zisele noastre cu fragmente din «Ar-hondologia Moldovei».
Cum se recrutau boeriî în secolul nostru ? Prin ce merite ?
Sion ne arată că telaliî domnilor, şi mai ales aî luî Mihai Sturza făceau trafic cu boeriile pe care le vindeau acelor care aveaă bani să le cumpere; cu cât erea cineva maî bogat cu atât cumpără o boerie maî mare. Boeria avea, între alte avantagie, pe
Studiu asupra Arhdndolog jeî	49
acelea de a nu fi bătut şi de a fi scutit de bir, iată pentru ce oamenii îndată ce făceau ceva avere se grăbeai! să cumpere un pi-tac de boerie. Cu modul acesta birul anual se rescumpăra plătind capitalul ce ar produce o valoare egală cu el, însă acea valoare întră în lada particulară a domnului în loc de a întră în vistiria ţerii.
Să dăm câte-va exemple.
»Zalar Moldovan, rezeş.... Iar domnul Mihaî Sturza pentru «că ’î aii dat 400 galbeni l’au,făcut comis» (pag. 108).
vKriua. Grec cu numele Neculaî, cu meserie brahari, venit «pe la 1836 în Galaţi, şi făcând capital, văzînd că boeriile la noi «se vînd ca la eî măslinele, ş’aii cumpărat un decret de boerie, «ca nu cum-va făcând brahă ră, să-l bată poliţmaîstru, şi să-î şi «zică Arhondas megas Kaminaris (p. 175).
Ostvalt un neamţ, bucatar al vistierului lordache Rosnovanu* are un fiu Sari, care învaţă ingineria şi devenind inginer al sta tulul fiul bucătarului Ostvalt e făcut căminar: spre mai multă fală «şi cinste a nobleţei moldovene. Dupe drept cuvînt adaoga Sion «aşa să cădea, că boerii magnaţi, vroind a-şî rîde de noi, cei mai «mici, i-au predstavlisit pe toţi bacalii şi ciobotarii şi le aii picat «rîsul în vine (p. 255).
«Softa păcat şi putoare grecească, năpaste a Moldovei etc.... «la 1828 au cumpărat un pctac de stolnic, iar la Mihaî vodă s’au «făcut căminar ; (p. 366).
Alte-ori căpătarea de boerie sau înalţarea în rang erea curioasă, dacă nu chiar glumeaţă. In 1842 logofătul Costache Sturza ministru de interne pălmuind din greşală pe un Vasile Karamfil, pe care ’1 confundase cu alt Karamfil antreprenorul luminării oraşului, domnul ca să-l împace şi să îndrepteze greşala Ministrului l’a făcut ban, iar mai târziu agă (p. 169).
In cât despare cinstea boerilor şi cum se făceau trebile statului pe timpul lui Sion vom cita caşul lui Alecu Costinescu, acel care a făcut arcul Academiei. Ca să facă această lucrare Costinescu a luat, 4000 de galbini, pentru un lucru care s’ar fi putut face, cum zice Sion, cu 1500 galbini prin o gospodărească economie. Cu cea ce a furat, adaogă Sion, şi-a făcut Costinescu case mari boereşti la Copoii, şi apoi a mai cerut încă 1000 galbeni zicând că s’a înşelat cu antreprisa, care ’i s’aii dat »aşa precum dă
50
I. Tanoviceanu
cu galantomie cine dă din lucru strein«. Drept recompensă pentru această hoţie Mihai Sturza a făcut pe fiul luî Rostea arnăutul paharnic (p. 167—168).
Ar zice cineva că Sion face portretul timpului nostru !
lntr’alt loc găsim iarăşi o observatiune foarte judicioasă a luî Sion. Vorbind de Gâmpan »bărbat prea înveţat şi de ispravă«, după ce spune că în urmă a fost îndepărtat de la Academie, arată că Academia nu a remas de cât cu numele, şi cu «profesori de «aceia ce în alte Ieri luminate n’ar merita nici pedagogi să fie* (p.156).
Prin urmare scrierea paharnicului Sion este foarte interesantă din causa lumineî ce revarsă asupra boerimeî moldoveneşti în ultimele eî timpuri. Pe lingă aceasta, lectura eî este plăcută, dacă vom excepta Lrivialilăţile, prin glumele şi mal ales prin ironia autorului, care du pe cum am spus în această privinţă e un maestru, Ironia sa une-orî glumeaţă, alte-orî amară, este în totdeauna puternică ; nu cunosc nicî-un autor român care să-l înlreacă în a-ceastă privinţă
Me mulţumesc a cita câte-va esemple.
»Domnul Komarinski ce îndatoriri va fi tăcut Domnului Ghica «Voevod, nu ştiu, ca acum în anul 1852 l’am vezut că fa cinstit «cu rangul de spătar«.
Vorbind de familia lui Mihaî Cogălniceanu, Sion spune că tatăl bunului seu Andrei Cogălniceanu a fost vornic de sat «şi strănepotul aceluia acum aii ajuns vornic mare a toată ţara, negreşit voinţa luî Dumnezeu».
De DiaconovicT, moldovean din Bucovina, ficior de diacon, autorul zice că «domnul Mihaî Sturza vezînd ţara săracă de boerî, Ta făcut boer».
Câte-o dată ironia lui Sion este de un laconism uimitor.
Vorbind de boerirea familiei Mardare, , care se trage dintr’un popă el termina prin aceste cuvinte. «Norocirea Moldovei, că aii «căpătat aşa.magnaţi din popa Mardare». De Mălinescu zice de asemeni sfirşind ; Şi este boer şi magnat al ţereî! Dar nimic nu e mai expresiv de cât cuvintele ce zice voind să caracteriseze lăcomia Paşcanuluî, care intrase că proprietar în Rogojeni. — «Apoî Paşcanu, ca Paşcan au cuprins toţi Rogojeniî» (pag.. 178).
Alte ori ironia luî Sion e glumeaţă, şi acest gen de ironie ’1 mănueşte cu acelaşi succes.
Studia asupra Arhondologiei
51
»Kalino, Grec, pripăşit în leră pe la 1815, boerit de Scarlat «Vodă Kalimah ; au murit, dar ’i a remas vr-o doi feciori, pe ca-«re ’i a boerit Mihai Vodă Sturza, ca nu cum va, să se stingă o «aşa scumpă pentru Moldova familie plăcintărească» (p. 174).
In alt loc «Ficiorii lui (Sotta) toţi s’ati boerit, şi din caicciu «grecesc, au ajuns boer moldovenesc», (p. 366)
De un oare-care Zisu, scrie Sion «Cine ştie ce meserie va fi «avut ori mahalî, brahari sau plăcintari va fi fost, şi la noi boer «comis (p. 109j.
In fine câte-o dată Sion se încearcă la glume şi calambururi, însă cu mai puţin succes.
Făcând alusiune la familia bulgărească a principelui Vogori-de, el observă cu câtă economie şi sgărcenie Conache au adă-văsit colosala sa avere, şi cu ce nebăgare de samă nări va glava ’i dă cu picioru.
Relativ la Donos aducându-şi aminte de mania de a-şî greci-sa seu a-şî schimba numele Sion exclama.— Bravo lui că nu «şi-a «grecit nici şi-a rusit numele tatălui seu, a badiluî Donos prisa-«caru; nu şi-a zis nici Donisaclie, nici Donasiu, nici Donasievici, «nici Donosov».
In fine, vorbind de familia Gheorghiade, spune că din doi fraţi greci, veniţi pe timpul lui Galimach, au eşit mai multe ede şi ecli (Ghiorghiade şi Ghiorghiacji), care toţi s’au boerit de Mihai Sturza. De acest calambur Sion se pare încântat, şi de aceia ’1 repeta foarte adese-ori când vorbeşte de vre-o familie grecească cu terminaţiunea ade.
In resumat scrierea lui Sion este foarte interesantă şi stilul seu, cu toate repeţirile, trivialităţile, injuriile şi blestemele respîn-dite cu multă profusiune, e departe de a fi neplăcut; pot zice chiar că e atractiv prin energia şi originalitatea sa.
Insă această carte nu este folositoare de cât pentru acei care cunosc întru cît-va subiectul şi pe autor, altmintrelea cititorul riscă să fie indus în eroare în privinţa a unui foarte mare numer de fapte secundare.
Un cititor nepreparat parcurgând aceasta carte va profita căci să va face o idee grosso modo de boerimea secolului nostru, însă în schimb el se expune se ia drept bune multe din minciunile sah greşelele lui Sion.
52 :
I. Tanovieeanu
Presentul studia de si nu are pretenţiunea să fie o. prefaţă analitică, cred însă că ar fi o prelată folositoare pentru aceia care ar voi să citească opera paharnicului Sion, fără a fi făcut studie prealabile în privinţa boerimeî moldoveneşti.
TEODOR T. BURADA
O CĂLĂTORIE LA ROMÂNII
din Bithinia (Asia mică).
I.
încă de pe când mă aflam călătorind prin Grecia, pe la anul 1882, întămplăndumi-se a mă întâlni în Atena, cu mai mulţi locuitori români din Misolonghi, şi de prin mai multe sate româneşti din provincia Acarnania, m’am mirat auzind de la ei, că s’ar afla mulţi români în Asia mică, şi anume în Bithinia ') la poalele muntelui Olimp în. apropiere de oraşul Brusa; întrînd apoi în vorbă cu dînşii, i-am cercetat despre traiul, obiceiurile şi numărul acelor români, cu totul necunoscuţi pană acum, despre care, ei mi-au dat multe şi preţioase desluşiri.
După aceia întorcîndu-mă din Atena in Coustanti-nopole, şi aflînd de la uni! şi alţii, că acolo, nu departe de Bazarul unde se vinde producte himic;e, plănte şi bu-
1). Bithinia face parte din Anatolia, are oraşe principale : Brusa, Niceea, Ni-comedia, Heraclia, Claudiopolis. înainte de Alexandru forma un mic regat independent de Persia, avînd de rege pe Zypetes (328), care recunoscu supremaţia macedoniană. După mortea acestuia (281), Nicomede I, făcu Bithinia liberă, pe care apoi Nicomede III o dădu romanilor, apoi în secolul III a imperiului, ea deveni o provincie a dioceseî Pontului. In secolul al XI fu cucerită de turcii Seld-jucizî, şi în 1325 Brusa (Prusa) deveni capitala Imperiului otoman.
8
54	O Călătorie la Românii din Bithinia
rueni, pentru feliuri de feliurî de leacuri, ar fi o cafene unde se adun romanii veniţi din Macedonia, precum şi din alte părţi a Imperiului Otoman, m’am dus şi eu la ăcea cafene, spre a-I întâlni, şi trecând podul cel mare de pe Cornu de aur, ce leagă Galata cu Stambulul, chiar la capra acelui pod, am auzit mai mulţi oameni vorbind româneşte între dînşii, m’am apropiat de ei, şi i-am întrebat de unde sunt, mi-au spus că sunt armară (români) din Macedonia, şi că au venit acolo să cumpere Vlah-peinir 2) (brânză românească), care e foarte căutată, atît aici cât şi în mai multe oraşe din Asia mică, ca Brusa, Muhalicî, .Panc^erma etc. Despre acea brînză atît de lăudată, m’am interesat şi eu, şi cercetând, am aflat că se făcea de ciobanii români ce erau în Muntele Olimp din Asia mică.
După ce m’am întors în ţară, n’am încetat câtuşi de puţin a mă interesa despre acei români, şi a face totul ce-mî stătea prin putinţă spre a mă convinge şi mai mult despre aflarea lor prin acele locuri, aşa de îndepărtate de noi, şi dorinţa ce aveam de a-I vedea şi eu cu ochii şi ai cunoaşte mai de aproape, nu m’a părăsit de loc.
Pe lângă multele cercetări ce am făcut în această privinţă, ceia ce m’a convins însă, pentru a mă hotărî de a merge la ei, a fost şi informaţiunele date de Nicolai Gaki Cociu, romăn macedonean, din Vlaho Clisura locuind în Iaşi, care cu vr’o 15 ani în urmă, fusesă prin Asia mică, şi avuse ocasiune a cunoaşte pe mulţi ciobani români din acele părţi, precum şi acele a D-luI Alexandru Pădeanu, interpret de limbă turcă la Ministerul nostru de Externe, care mi-a spus, că acum căţi-va ani în urmă
2). Peinir în limba turcă, însamnă brânză.
Teodor T. Burada
S5
pe cănd se întorcea din Brusa în România, a auzit vorbind româneşte mal mulţi oameni ce lucrau la o şose în apropiere de Mudania, port pe Marea de marmara, şi întrebăndu-i de unde ştiu ei această limbă, ei i-au respuns, că sunt armară (români) din Macedonia, că au locuit pănă mai odinioară în muntele Kesis-dag (muntele Olimp), împreună cu o mulţime mare de ciobani români, tot din Macedonia, dar c’au fost izgoniţi de acolo.
D-nu Pădeanu îmi mai spuse, că cel care îmi va putea da multe şi amănunţite relaţiuni despre traiul, o-biceiul şi numărul acelor romani, este părintele său Constantin Pădeanu, ca unul ce locueste în Brusa încă de la 1848, ocupînd funcţiunea de Baş-meendis (şef inginer) al vilaetuluî Brusei, * 3) îndemnăndu-mâ a nu lipsi să’l cercetez, cănd mă voiii duce pe acolo.
După toate aceste informaţiunî ce am putut aduna, n’am mai stat la gîndurî asupra aflărei de români în părţile Asiei mici, şi m’am şi hotârît a porni cătră ei, singura grupă de români, ce’mi mai remâsese ne cercetaţi.
Aşa pe la finele lunei lui Aprilie 1892, m'am şi pornit.
Odată ajuns în Constantinopole, mi-am pregătit hârtiile neapărat trebuincioase, pentru a putea călători în interiorul Turciei.
3). D. Constantin Pădeanu este unul din esilaţiî de la 1848. A fost numit de guvernul Otoman Bas meendis (şef inginerj a vilaetuluî Hadavendichiar. A făcut mai multe infrumuseţerî în oraş, regulând în grădina Bunar basi şi casa apelor în Cire se strîng isvorele ce vin din muntele	Olimp de	la locul numit	Sert başi.	A
făcut şoselele de la Brusa la Ghemlel34	kilom. şi	jumătate ; de la Mudania	la
Brusu 30 kilom. de la Mudania la Trilia, 12 klom. de la Brusa la Cechirgea,
3 kilom. de la Agemler la Cechirge 2 kilom. şi jumătate, parte diu şoseua de la Brusa 6pre Iiutahia aprope 40 kilometre, de la Alîbat la Muhalici, 12 kilom. şi şoseoa de la Brusa spre muntele Olimp la locul numit Seidinasir.
Podurile la aceste şosele le-a /ăcut	parte de petră, parte de	petră şi lemn,
şi. parte numai de lemn. Podul cel maî frumos este	acel de petră	cioplită de	la
şoseaoa ce duce de la Mudania la Ghecit pe pârâul Nilufer, cu o singură boltă, 24 metre, după sistemul podului de la Neuilly din Franţa.
56
O Călătorie la Românii din Bithinia
Prin mijlocirea Consulatului General al României, mi-am procurat o teşchere de drum, ear prin acea a Ministrului nostru plenipotenţiar, o alta, prin care mi se dădea voie a purta arme: un iatagan şi pistoale, căci fără o atare invoire, nu e permis nici unui călător strein a ti înarmat.
Pe lîngă aceste acte, şi cele necesare pentru călătoria mea: Charta cea mare a Asiei mici de Heinrich Kie-pert, şi o carte grecească intitulată : H TlQovoa de Ba-mXeiov 1. Havihj. Atena 1883, cu o chartă a Bithiniei, mi-am mai procurat şi căte-va scrisori de recomandaţie, de pe la mai multe persoane notabile din Constantinopole, precum şi do" lâ Legaţiunea Regală a României, cătră diferite feţe influente din Brusa, ca D-nu Pesche, funcţionar la Banca Otomană, Herman Sclioler, Vice Consul al Germaniei şi alţii, prin care li se făceau rugăminte, a me povăţui despre măsurile ce trebuea să ieu, spre a putea scoate în capăt călătoria ce vroiam să intreprind.
Pregătit cu toate aceste, m’am pornit la şchelea din Galata spre a pleca mai departe, întâmplarea a făcut însă, că, chiar la acea schele se întâlnesc pe D. Constantin Pădeanu, părintele d-luî Alexandru Pădeanu din Bu* cureşti, despre care acesta îmi vorbise, şi care venise din Brusa, spre a trece în România; bucuria mea a fost mai'fe, cănd făcu’i cunoştinţă cu D-sa, şi după ce’i spusei, scopul călătoriei mele în Asia mică, cu cea mai mare bună vroinţă, s’a grăbit ami arata tot ce a ştiut, despre esistenta românilor în acea parte a Imperiului otoman ; D-sa me-a spus, că ocupînd funcţiunea de Baş meendis, (şef inginer) a vilaetului Brusa, a avut prilej ai cunoaşte, arătîndu’mî că acuma dece ani în urmă, cea mai mare parte din ei, erau ciobani avuţi, avînd multe turme cu mii de oi, ce le duceau la varatic în muntele Olimp, ear
Teodor T. Burada
57
la ernatic la şesurile din spre satele aşa numite a pişti-coţilor (niOTiy.a ^ouia), şi a orăşelelor Muhaliă şi Pander-ma, acest din urmă, port pe marea de Marmara, că lă-na şi brânza o vindeau în Bmsa, la Ilaralamb bacaht, sau în Peinir han (hanul brânzei), iar mieii în satele de prin prejurul muntelui, că acuma însă prin o irade împărătească, acei ciobani au fost îndepărtaţi de acolo, venind în locul lor ciobani albanejî turci; mi-au mai dat apoi şi alte amănunţimi despre traiul, portul şi obiceiurile ciobanilor români, atragîndu’nu atenţiunea mal cu samă. asupra locuitorilor din satele pisticoşilor care se deosebesc de ceilalţi, în mare parte atît prin portul lor căt şi prin obiceiurile ce au, vorbinduse din bătrâni că ei sunt veniţi din Macedonia de sute de ani, şi ca se numesc pisticoşî adică credincioşi, de la cuvîntul grecesc mncig (credinţă), pentru că el nu şi-au schimbat legea şi nici obiceiurile, de şi au venit în ţară păgînă.
După aceia despărţindumă de D. Pădeanu, cercetîn-dumi-se teşcherelele de cătră poliţia şcheleî, m’am suit, pe o barcă, care m’a dus la un vaporaş grecesc, cu care trebuea să trec marea de Marmara, spre a merge la portul Mudania pe coasta asiatică.
Urcăndu-mă pe acel vaporaş, m’a cuprins frica, fiind mic şi hodorogit, cu atît mal mult ca o scenă de rea prevestire, însoţi intrarea me : un matros din nechibzuire vroind să potrivească o frînghie împrejurul unul sul, ce se învârtea cu repeziciune, a fost prins între acea frînghie şi sul, şi asvărlit în aer, sfărmîndul fluerile picioarelor, şi spărgînduT capul, remăind mal mort; după a-ceia, acest nenorocit matros în vaetele cele mai grozave a fost pus pe o bărcă şi trimes înapoi în Stambul.
Vroind se fac cunoştinţă cu căpitanul, am cerut să’î fiu prezentat, cănd colo ce se ved, un om cu totul de
58
O Călătorie la Românii din Bithinia
rînd, rufos şi desculţă, care ave mai curînd aspectul unui salahor de cat acel a unui căpitan de vapor; ce puteau fi matroşiî unui asemene vas, las se judece cetitorii; cu toate aceste cu ajutorul celui Prea înalt, după o călătorie de vr’o patru oare, am ajuns în portul Mudania.
Acolo mi s’a cerut de poliţie, teşchereaoa, şi vizin-du-o, am trecut înainte în oraş, spre ami procura o trăsură cu care se mă duc la Brusa.
In acea zi era mare înbulzeală, căci sosise mulţi călători din toate părţile orientului, spre a se duce la băile din împrejurimele Bruseî.
Cu mare anevoie am găsit o trăsură, care se plăteşte după placul harabagiuluî, căci taxe fixate de poliţie nu sunt, când e lume multă, preţul trăsureî se urcă şi pănă la o liră turcească şi mai mult de persoană.
Drumul de la Mudania la Brusa e foarte bun, merg-tot timpul pe şose, aproape 30 kilometre. La jumătate de cale, am poposit într’o pădure de o frumuseţă nespusă, la locul numit Ghecit, acolo la umbra unor ulmi bă-trîni, era aşezată cafeneaoa, unde călătorii trebueau să se oprească, să ei căte o cafe, sau lucum (rahat), se fumeze căte o narghele sau ciubuc, pănă să se odihnească caii; apoi urcăndumă în trăsură, după o călătorie în totul de vr’o patru oare, am ajuns în Brusa, 4) în dioa de 9 Mai, oprindumă la otelul de Anatolia a D-nei Brott.
Aici am căutat mai întăi se mă informez ce români băştinaşi se află în Brusa, şi apoi după notiţele ce luasem de la Dl, Constantin Pâdeanu, se mă duc la Peinir hăn, şi apoi la prăvălia lui Haralamb bacalid, unde se
4). Oraşul Brusa se afla îu vilaetul Hadavendichiar. Ave de guvernator un valiu ; vilaetul se împarte în 5 sîngiacuri: sîngiacul Brusa, Belegic, Cutaia, Oara-hisar şi Balîkesri, Fie care sîngeac are cate un paşă sub ordinile Valiului; sin-giacurile se impart în kazale şi Oaicamamlîcuri. In Brusa se află şi un Ualdm, şeful giamiilor din Vilaet, şi un Cadiu şef giamiilor din Kazale.
Teodor T. Burada
59
vinde vlah peinir, şi să’l întreb despre ciobanii ce o făceau. Aşa în mahalaoa Demir Capu, am găsit pe Gheor-ghe Morariu, roman din oraşul Malacasi din Tesalia, ear în mahalaoa Biulbkd, pe Arghir Costea, asemenea romăn, din Vlaho Glisura, din Macedonia. Intrînd în vorbă cu el, despre ciobanii romani, veniţi din Macedonia, cu oile în muntele Obmp, me-au spus că el se numesc armâni, că erau foarte mulţi, unii aveau ol cu miile ; aşa era Costea Ciobanul care numără pană la 10,000 ol, Guşu Gheorghe, tot asemene, ear alţii şi până la 15,000 de ol, cu toţi aceştia, erau buni prietini, dar de vr’o zece ani ncoace, nu se mal văd cu oile prin munte, căci năvălise acolo mulţi ciobani albanezi Turci, cu ciraci Cerchezi şi Lăzi, veniţi de pe la Erzerum; şi după cerirea acestora la împărăţie, ca se nu fie şi popoare de altă lege prin locurile unde sunt şi el, au fost nevoiţi se părăsască muntele după o irade împărătească, retrăgînduse în satele ce se află între Brusa şi orăşelul MuhalicI, numite pistica horia, a căror locuitor! se numesc pisticoşî cari erau de aceiaşi lege ca şi ciobanii izgoniţi.
Cercetîndu-i apoi că, ce înţeles are cuvîntul pisticos, el mi-au respuns că însamnă credincios, de la cuvîntul grecesc mgztg (credinţă), fiind-că ei, de şi strămutaţi în ţară maliometană, şi-au păstrat legea, portul, limba şi o-biceiurile stremoşeştl din locurile de unde au venit, ne amestecîndu-se cu alte neamuri; el mi-au mal spus, că locuitorii de prin sate, înţeleg prin cuvîntul pisticos, şi cioban, şi că satele unde sunt pisticoşiî sunt în număr de nouă, şi anume: BascldoV') sau Variaţi, Ekisge sau Ainaţi, 6
6. Bas însamnă cap,' întâi, ear Kiot sat, întâiul sat, satul cap.
60
O Călătorie la Romanii din Bithinia
Huruda sau Caragioba ®) CeatalaghU7) sau Constantinati, Caracogia sau Idia, Camartati sau Aghia Kiriăki, Subaş-aghîl8) şi Subaşi sau PUadăcî, Serian, şi Kirmikir, avînd în totul peste 5000 locuitori, după căt am chibzuit eu, şi după spusa mai multora, căci prin sate nu se ţin încă actele stărei civile, încăt nu se poate face o evaluaţie despre numărul populaţiei, din acel al morţilor şi al născuţilor9).
Ducăndu-mă apoi la peinir han, cu mai mulţi rol mănl ce’I întâlnisem, ca să cercetez dacă mai vin cioban-romănl din muntele Olimp, cu brânză ca se o vîndă a-colo, am aflat, că n’au mai venit de mult nici un cioban.
Haralamb-1' bacalul, pe care ’l văzui în urmă şi care are prăvălie în mahalaoa Muradie, mi-a spus că nu mai vin ciobani din munte, să-i vîndă brînză ca odinioară, dar ştie că în munte erau mulţi, şi că brînza ce o făceaţi era renumită de bună şi se numea vlah-peinir, şi că el vindea multă, şi ’i aducea mare câştig. Observînd lui Haralamb, că mi se spusă la Constantinopole, că în Peinir-han, se află vlah-peinir, acesta îmi lămuri, că brînza a-ceia, de şi purta numele de vlah-peinir, nu mai era brînză făcută de acel români, ci de albanezi, după asemanarea celei româneşti de la care remăsese numele.
Mal cercetând pe unii şi alţii de acel ciobani, am a-flat că pe lîngă comerţul ce’l făceau cu brânză în Brusa, se mal purtau cu negoţul şi prin cele patru sate de la poalele muntelui: Deirmenli Kizîc, ‘) Fidia Kîzîc'2) Giu-manlî Kizîc3) şi Hamanlî Kizîc1), unde ’şi desfâceau^miel, lăna, berbecii şi brînzeturile. 6
6. Este an sat şî în Turcia din Europa ce se numeşte Caragioba în Ghevgheli unde snnt români ce au religiunea mahometanâ.
7). Satul CeatalaghU este aşezat la poalele a doue colnice de dealuri, care se numesc în limba turcă, ceatal, er aglill stână.
8J. Subaşi de la au, apă, şi baş cap, adecă începutul apei, şi aghil, stână.
9). Administraţia satului, ce compune dintr’un consiliu de bătrîni, cu un Muktar ce ţine pecetea satului, şi un Tacsirdar, ce strînge bani satului.
Teodor T. Burada
61
Luîndu-ml toate aceste informaţiuni m-am dus la Dl. Pesclie, funcţionar la banca Otomană, şi dîndu’I scrisoarea de recomendaţie ce o aveam de la Dl. Alphonse La-liaille, primul interpret al legaţiunel României din Con-stantinopole, i-am spus scopul venire! mele în acele locuri, rugîndu’l să-mi arate ce e de făcut pentru a-ml îndeplini dorinţa. D-sa m’a sfătuit că ar fi bine, pentru ori ce întîmplare, să’ml schimb portul, puuîndu’mi un fes pe cap, şi la brîu un iatagan şi pistoale.
înainte de a părăsi Brusa şi de a mă porni în satele pisticoşilor, nu cred de prisos a arăta căte-va impresiuni ce mi-a lasat acest vechiu şi cel mal însemnat oraş din Anatolia, odinioară capitala Imperiului Bithiniel : Posi-ţiunea sa cea frumoasă şi pitorească cu împrejurimile el cele minunate, în care sunt băile minerale şi termale de la Cekirge si Kîuklurli, fac admiraţiunea călătorilor, vasta şi încântătoarea grădină de la Bunar basi, este locul de preumblare a orăşenilor ; vechea moschee Işil giami cu păreţii de porţelan, Ulu giami şi cimitirele lor cu copaci de chiparos, sunt vrednice de văzut precum şi renumita Mevlehane, giamie cu grădina-I încântătoare în care te îmbată mirosul florilor şi a trandafirilor unde în fiecare vineri ziua pe la 12 oare. dervişii învârtitori, se închin lui Alah, la sunetul unei musicl compuse din neiurl, tum-belechiurî, cimbale şi kemane, învîrtindu-se fie-care în jurul seu cu o repeziciune nemaî auzită. Giamia călugărilor din Blulblulmahalesi, unde aseminea vineri, noaptea însă, pe la 11 oare, se roagă lui D-zeu, ţinîndu-se de mănă unul de altul, în un cerc ca hora la noi, se învîrtesc cu mare iuţală făcînd soiuri de soiuri de contorziunî, răcnind şi strigînd hau! hau! (dervişi urlători), lovindu-se cu pumnii şi cu buzdugane în pept pănă ce cad ame-
9
62
O Călătorie la Romanii din Bithinîa
ţiţî ai istoviţi de durere şi oboseală, ceia ce e înfiorător de văzut. Nu mai puţin vrednice de visitat sunt şi fa-bricele pentru filatura mătăseî, şi Bazarul, zidire vastă şi curioasă ca arhitectura, unde se găsesc obiecte jle o frumuseţe rară, lucrate în ajur cu sirmă de aur şi argint, haine orientale cu cusuturî de fir de un lux şi o frumu-seţă nespusă, parfumeriile cele mai vestite ca : G-hiursuiu (apă de trandafir), ghiulie (oleu de trandafir), ol eu de le-vand, odogacî, curse, toate cu un miros din cele mai plăcute. Cofetării în care se poate mănca zaharicalele cele mai deosebite, prăjituri şi mâncări dulci, ca: che-ten halvasi, sutlacî, corabiele, baclava, cataif, muhalebi etc., pe care de ordinar, se presoară cuişoare şi scorţişoare, şi se stropesc cu apă de trandafir; peste muhalebiu vara, pe lingă aceste se mai preseră şi omăt pe care’l aduc noaptea cu catîriî din muntele Olimp, unde nu se topeşte nici odată. Atît aici căt şi prin alte cafenele, cafegiu şi calfele lor sunt şi bărbieri, aşa pe de o parte vezi oameni bănd cafea, ear pe de alta unii răzîndu’şi barba, ori ceafa, sau părul de pe cap, alţii lăundifşi capul, privelişte puţin plăcută la vedere ca întovărăşirea simţului gustului.
Restaurante frumoase, unde poţi avea bucatele cele
mai gustoase şi neîntrecutul pilaf cu orez şi cu năut, precum şi fripturele .sis chebab şi taschebab, de carne de oaie,
care e bună la mâncare în acele locuri. Bucatele se mănâncă cu măna, afară de ciorbă şi pilaf ce se ieu cu lingura, In toate restaurantele turceşti nu poţi găsi vin, fiind oprit de Koran a se bea, causă pentru care nici nu sunt crîşmarî turci. Crîşme creştineşti se află însă numai la o depărtare îndestul de mare de giamil, de aseminea nu este permis a se trece cu lăutari căntănd pe lângă giamii.
Teodor T. Burada
63
Afară de aceste impresiuni ar mai fi şi altele, pe care însă, cadru acestei scrieri, mă împedecă de a le înşira, notez însă aici, spectacolul curios al unei nunţi turceşti, pe care am vezut’o trecând pe stradă, cu un alaiu mare : înaintea nunţii mergea Kiucec Kavazi jucând şi făcând cele mai mari strîmbături, apoi Suitorii cate cu o coadă de vulpe pe cap, făcînd şi ei soiuri de soiuri de ghiduşii, apoi venea mehterhaneaua compusă din două daule (dărăbăni) enorm de mari, mai multe zurnale, filiere mici, ce dau nişte ţipete ascuţite, şi talgere, apoi trăsura închisă, în care se află mireasa. Dacă fata e a vre unui isnafgi (breslaş), atunci are tot obrazul şi ochii poleiţi cu foi de aur, ear de este a vre unui mai de soiu, are pe faţă lipiţi fluturi de aur în formă de floricele.
Cănd a fost să părăsesc Brusa urmând sfaturele d-lui Pesch, am pus fesul pe cap, ear la brîu un iatagan şi pistoale, pornind cu trăsura lui Tabac Husein haragi, întovărăşit de tâlmaciul Isaac terziman, ce vorbea bine limba francesă şi italiană, şi de Hristu Pisticos, care cunoştea satele ce trebuia să cercetez, fiind chiar născut în unul din ele.
Aşa în dimineaţa zilei de 10 Mai, mă aflam pe drum, şi după o călătorie de 5 oare, am ajuns în Başchioî cel întăi sat locuit de pisticoşî. Acolo am poposit la un han din marginea satului. In camera ce mi s’a destinat se mă odihnesc, nu era de căt o rogojină aşternută pe scânduri, altă nimic. Dorind apoi să fac cunoştinţă cu preotul satului, m’am pornit să cercetez unde se află casa sa; pe drum iată că am întâlnit o femee îmbrăcată cu Justane10 11) şi mbrostelăn) (pestelcă), ca femeele ro-
10)	. Rochie.
11)	. Pola, pestelca împodobiă pe la margini cu cusături roşie si alte culori ce pun femeele pe dinainte peste rochie.
î
64	O Călătorie la Romanii din Bithinia
mănce din Macedonia, şi rugăndu-o prin interpret să-mi arate, unde e casa preotului, ea s’a oferit să mă conducă pănă la locuinţa sfinţiei sale, pe care Tam găsit în tindă, stînd la vorbă cu mai mulţi oameni ce şedeau cu toţii turceşte, jos la pămănt, pe o rogojină ; cănd m’a văzut a fost surprins de o asemenea vizită neaşteptată, şi după ce i-am spus că sunt din loc depărtat, şi că doresc să-î fac cunoştinţa, m’a găzduit bucuros, oferindu’mi îndată un pahar cu vin, apoi rachiu dintr’un pogur (ploscă), ca-fe şi ciubuc, după aceia am intrat în vorbă atît cu pre-utul căt şi cu oamenii adunaţi la sfinţia sa, despre îmbrăcămintea, tţaiul, obiceiurile ce le practică la diferite împrejurări a le vieţii lor, despre limba ce o vorbesc şi alte multe ; sfinţia sa şi cei ce erau de faţă, se mirau mult, pentru ce tac eu aceste cercetări, şi-mi spuse, că locuitorii din cele 9 sate a pisticoşilor, sunt veniţi din Macedonia, după căt se ştie, acum 500 sau 600 de ani, că însuşi părinţii şi strămoşii sei, sunt din Grebena (Macedonia) de sute de ani, şi că el se numeşte Atanasie Âsmani, apoi me-aii spus numirea veştmintelor atît la femei cât şi la barbaţi, me-a descris traiul şi obiceiurile pisticoşilor precum şi altele multe, despre care am luat note, pe care le voiă espune mai la vale.
întrebând apoi pe oamenii ce erau adunaţi, să’mî spună dacă în împrejurimi sunt stăne cu oi, şi ciobani pisticoşi, şi din ce instrumente căntâ, ei mi-aîi spus, că în toate satele pisticoşilor sunt ciobani ce căntă din flu-eară (fluer) şi din gaidă (cimpoi), şi că de căte ori se face vr’o petrecere în sat, ei sunt chemaţi se înveselească mulţimea, căci ghifţi (lăutari) la ei nu sunt. Auzind a-ceste, îndată am şi trimes se caute pe ciobanii ce se vor fi aflînd în împrejurimi, şi să-î aducă acasă la sfinţia sa, nentru ca sâ-I aud căntănd, şi n’a trecut mult timp, şi
Teodor T. Burada
65
iată că a şi venit Iordachi ciobanul şi a căntât cu gaîda mai multe hori şi cântece, după aceia venit’a şi Petri ciobanul, care a zis şi el ceva din Jlueară, şi văzînd vecinii că căntă ciobanii în casa sfinţiei sale şi era veselie, s’a adunat lume multă, căci se vestise îndată că la părintele a casă, sosise oaspeţi streini; eu atunci am adus vin şi rachiu şi am cinstit gloata, care se mira foarte, vă-zindu-mă şi pe mine în mijlocul lor, făeînd chef şi vese-lindu-mă cu el.
Noaptea am mal petrecut cu ei pănă târziu, apoi a-douazi de dimineaţă luăndu’mî remas bun de la sfinţia sa, am pornit mal departe, şi am ajuns în satul Huruda numit şi Caragiova; acolo am poposit la un han, apoi ducăndu-mă în sat, am făcut cunoştinţă cu Dascălul Ghe-orghe de la biserică, pe care l’am găsit dînd lecţii la bă-eţil din sat, sub umbra unul platan bătrîn, căci prin acele locuri aşa este obiceiul, ca băeţil să înveţe carte, afară la aer curat l2).
Cercetăndu’l şi pe acesta despre datinele locuitorilor din satele pisticoşilor, am aflat multe şi interesante lucrurn despre care iarăşi am luat note; fiindu’ml foame m’am pus pe earbă verde, am scos din desagi merinde, brânză, măsline şi pede (păne), şi am ospătat împreună cu dascălul Glieorghe, apoi ducăndu-ne pe la casele mal multor locuitori, i-ain tot cercetat despre cele ce mă interesa, după aceia am pornit mal departe, şi am ajuns în Ceatăla-ghîl numit şi Constantinati.
Acolo începând a înopta, m’am oprit la hanul din sat numit Ghenihan, ţinut de Constantin hangiu
12). Acest sistem nu este reiî de loc din punct de videre higienic, şi s’ar pute şi la noi în dilele frumoase de vară, sa se ţină şcoala în sate şi în orăşele, "la locuri deschise sub şopron seu la umbra unor arbori, în loc de murdăriile infecte de localuri în care se află astăzi cele maî multe din ele.
66
O Călătorie la Românii din Bithinia
român venit nu de mult din Macedonia; femeia a-cestuia era şi ea româncă venită de mică tot din Macedonia din Vlaho-clisura ; întrebând dacă preotul de la biserică este în sat, mi-au spus că da, apoi aflîndu’l, m’a luat sfinţia sa la el acasă, unde am şi remas tot timpul căt am stat în Ceatalaghîl.
Dăndu-mă în vorbă cu preotul, am aflat multe de la el despre pisticoşî, l’am cercetat apoi din ce loc e, şi cum se numeşte, el mi-a spus, că neamul lui se trage din Macedonia, şi se numeşte Atanăsie Machedoneanul, după aceia am ospătat şi m’am culcat după obiceiul locului la pământ, avăod sub mine o rogojină pe care era aşternut un chilim (cergă).
A doua zi, 12 Mal, fiind serbătoare mare, Inalţarea Domnului, m’am sculat de dimineaţă foarte, şi m’am dus la biserică, căci pe la şase ore şi jumătate, se sfîrşeşte liturghia; acolo am avut prilej a vede pe bătrînî, flecăl, femei, fete, copil, toţi îmbrăcaţi frumos ca în zi de serbătoare.
După eşirea din biserică, ne-am dus de am făcut vr’o căte-va vizite pe la fruntaşii satului, apoi ne-am întors acasă şi neam pus la masă jos pe rogojină, măncănd între altele, şi nelipsitul cap de berbec fript la tavă, apoi ni s’a servit cafele şi tutun. In timpul mesei am mal tot cercetat pe preot, despre obiceiurile locuitorilor din satele pisticoşilor, şi despre toate ce’ml spunea, luam note, apoi mal sub seară, aflînd că la marginea satului se află o stănă, am trimes se cheme pe ciobanii ce cântă din găida şi flueară; şi au venit nu mult după aceia, ciobanii, Costea care a zis din flueară şi Iani din gaîdă, şi acolo pe lăngă fetele sfinţiei sale Sirmatenia şi Despina, s’a mal adunat şi alte fete din sat: Zoiţa, Fevronia, Tn-
Teodor T. Burada
67
niţa, Maria, Melania, Iana, Elena, Paraschiva, Theoharia, Anastasia, precum şi flecăî: Iordachi, Iani, Costea, Di-mitro, Enacolus, Petri şi alţii, mai erau şi locuitorii: Ta-năsă, Bahar, Caitranu Labutranus, Petri Caradimitrolus, Enacolus Triandafilus, IaniCusturus1S), şi s’a făcut îndată joc mare, şi mulţimea a jucat hora, sirto, ciobana, bulgarca şi seebek, ear eu stăteam la o parte şi priveam la aceste jocuri care aveau mare asemenare eu jocurile românilor din Macedonia, mai ales hora şi sirto.
După ce s’a sfârşit jocul, am cumpărat de la ciobani Gaida (fig. 1) şi Flueara (fig. 2), cu mare greu, căci nu
13). Roman din Custuria.
68	O Călătorie la Românii din Bithinia
vroiau în ruptul capului să se despartă de aceste instrumente de musică, care la diferite împrejurări îi înveseleau.
Mai stând la vorbă cu părintele Atanasie, despre vechimea acestor sate a pisticoşilor, mi-a spus, că nu se ştie anume cănd s’au întemeiat şle, dar se vorbeşte din bătrîni că locuitorii, sunt veniţi din Macedonia, aproape de vr’o 500 sau 600 de ani; luăndu’mî apoi ssioa bună de la mulţimea ce era adunată, cu greu am putut porni din casa sfinţiei sale, căci insista ca se mai remăn, ear părintele Atanasie me-a dat spre amintire, chiar metaniile sale, ce le avea aduse din Ierusalim.
Câteva oâre după aceia, mă aflam în satul Ekisge sau Ainati; acolo poposind la han după obiceiu, am făcut cunoştinţă cu preotul şi cu dascălul satului, cu care apoi m’am dus pe la casele mai multor săteni, şi intrînd în vorbă şi cu aceştia, despre obiceiurile şi stabilirea pisticoşilor în acele locuri, am luat note despre tot ce me-au spus, si întorcîndumă la han ca se mă pregătesc de drum mai departe, am întâlnit un cioban avînd ia brîu o flueară, şi întrebădu’l dacă nu o vinde, la început me-a spus că nu, dai- după mai multă insistenţă me-a vîndut’o, cercetîndu’l cum îl chiamă şi unde merge cu oile, me-a spus, că se numeşte Cole ciobanul, şi duce oile la păscut, apoi mai cercetîndu’l despre instrumentele cu care căntă ciobanii la el, me-au spus, că nu căntă decăt din flueăra şi gaîdă, şi că ftueara e de doue feliuri, mică şi mare; arătîndu’I pe acea ce o cumpărasem în Ceata-laglâl, me-a spus că după calupul acestor doue flueare, se fac toate, nici mai mari nici mai mici u), apoi mai între-
14J. Atît gaida cat şi flueara mica şi cea mare, cumpărate de mine în satele pisticoşilor, le-am dăruit muzeului de anticităţi din Bucureşti, spre a se complecta colecţiunea me de instrumente musicale, adunate din alte ţerî locuite de romani şi dăruite maî înainte museuluî.
Teodor T. Burada
69
bîndu’l cate ceva şi despre traiul ciobanilor, m’am suit în trăsură şi am plecat mai departe.
După câteva oare de călătorie, am ajuns la satul AWbat, locuit de turci, cerchezi si greci, cari cu toţii nu vorbesc decăt limba turcă, întru căt şi cel din urmă şi-au uitat limba lor, de şi au remas creştini; luciu curios, chiar slujba bisericească creştină, se face în limba turcă.
Acolo am poposit la han, şi eu am ospatat obicinuita me mâncare pede, măsline, şi cap de berbec fript; după ce am beut un felegian de cafe, am pornit mal departe spre tărguşorul Muhaliă.
Pe o căldură ne spusă ce era în acea zi, după câteva oare de drum, trecând pe la Hirsîz-han 15), loc ne sigur din cauza făcătorilor de rele, întâlnind soiuri de oameni ce se purtau prin locurile acele, Curii, Lazl, Arapi sclavi, însemnaţi pe faţă căte cu doue tăeturî, dea lungul pe fie care obraz, am sosit în orăşelui Muhaliă, în apropierea cărui trece fluviul Susighirli ceai, ce se varsă în Mermer Denizi (Marea de Marmara), acolo am poposit la hanul Mehane Bogazî, a lui Ovanes hangiul
Inserând m’am dus la o miane (locantă), şi am mâncat ceva pilaf şi nelipsitul cap de berbec fript, apoi am beut o cafe, şi întorcăndumă la han m’am culcat îndată fiind obosit de drum.
Noaptea târziu, pe cînd deja mă furase somnul şi dormeam dus, aud bătînd în uşă cu putere, trezindumă buimac din somn, aprind lumânarea şi mă duc la uşă, însă nu o deschid căci nu ştieam ce este, întreb cine e acolo, aud atunci voacea lui Isaac tâlmaciul meu, care’ml spuse, că se mă imbrac iute, căci sunt chemat la Căi-
15). Hărsîz-han ele la euvîntul hîrsîz, lioţ., adecă loc unde se aduna hoţii.
10
70
O Călătorie la Românii din Bithinia
mă că mie ll’), îmbrăcindumă în grabă, me-am luat teşche-relele ce le aveam, şi nr’am dus îndată cu zaptieul (jandarmul), care venise se mă ridice.
Acolo am fost cercetat de un funcţionar a poliţiei, de unde vin, ce caut în acele locuri, şi unde merg, dănduhn îndreptările mele, le-am aratat şi teşcherelele ce le aveam, pe care luăndumile le-a vizat şi mi le-a dat îndărăpt. Cu acel funcţionar am vorbit româneşte, căci era romăn din Macedonia.
A doua zi de dimineaţă sculăndumă, am beut o cafe şi am tras o nargbele, apoi am pornit’o prin oraş pe la hanuri şi prăvălii, ca se cumpăr vlah-peinir, dar n’am găsit la nici mf neguţior, căci mi se spuse că, ciobanii români, carii erau adinioara cu oile prin Imprejurimele oraşului, nu mal sunt acuma, şi că, de şi se află încă bzănză numită vlah peinir, acea brînză însă, nu se mal face de români, de şi e tot aşa de bună ca şi cea făcută de aceştia. ■ Astăzi vlah-peinir se mal numeşte şi Mu-haliri peinir.
Mal mulţi negustori âmî spuseră, că câmpiile de prin prejurul oraşului, erau negri de oile ciobanilor români, căci erau multe la număr, mal mult lăl, (negre) şi toate covargic ear nu car arman 16 17), cum sunt oile originare din părţile locului şi care au o coadă lată şi mare pe care cu mare greu o poartă ; că toţi mergeu cu oile în muntele Olimp la varatic, şi le părea reu că nu se mal ved pe la el, căci erau oameni cu dare de mană şi cinstiţi, şi mulţi bani le-au remas în urma lor. Mal cerce-tîndul despre îmbrăcămintea acelor ciobani, precum şi
16)	. Pe lângă Caimacam în Muhalicî, mai este şi un Meglis (consiliu) care judecă daraverurile dintre locuitori, unul dia consilieri este însărcinat şi cu afacerile religioase, se află şi o staţiune telegrafo-postală.
17)	. Oile care n'au coda lată cum sunt cele de la noî, se numesc covargic, ear cele cu coada lata caraiman.
Teodor T. Burada
71
a feraeelor şi copiilor lor, am luat note despre tonte in-formaţiunile ce ei âml dădusă, şi întorcîndumă apoi la han, suindumă în trăsură m’am îndreptat spre oraşul Kirmastî Casaba, prin mijlocul cărui trece riul Adramos dai.
In acest orăşel se află locuind mulţi romăni Macedoneni şi se ocupă cu negoţul de piei, cisine, samaruri, (şele) hamuri şi altele, apoi apueănd drumul spre orăşelul Apolonia, trecănd prin nişte locuri stăngace şi nesigure, pe unde nu întălneam do căt numai Zebecî |B), ha-rabagiu a rătăcit drumul, şi a înomolit trăsura în nişte mlaştini, de unde, mulţumită unor herghelegii, cari erau în apropierea unui ceair, cu mare greu au putut scoate trăsura din nămol ; trecănd apoi tot pe marginea unor băltoage, în care nu erau de căt numai broaşte ţistoase şi la vederea căroru călătorul remăne uimit de mulţimea lor, am nimerit în sfărşit spre vechiul orăşel Apolonia ce vine chiar pe malul ghiolului AUdiond (lacului Apo-loniada), locuit mai mult de greci, şi unde din vechime se află un templu consacrat lui Apolon.
Intrînd în acel orăşel am fost surprins văzind barbaţi împletind la colţunî ca şi femeele. Tot timpul c-ît am stat acolo, am remas la hanul de la cafeneaoa Kilisalin Cavesi, a lui Constantin Griachiros.
La ace cafene, s’a strîns gloată multă împrejurul meu, şi toţi se mirau, ce soiu de om sunt eu şi din ce parte de pămînt vin, ca se pot străbate prin acele drumuri atît de rele şi periculoase, apoi toţi mă întrebară, dacă sunt hristianos (creştin), şi spunîndule că am aceiaşi lege ca şi dînşii, sau ‘bucurat foarte, văzind că a venit *
18). Zebecî sunt oameni voinici, îndrăsneţî şi fioroşî, umblă maî mult. gol, au numai nişte pantaloni scurţi cu mult maî sus de genunchi, un brîu foarte lat în care ţin iataganul şi pistoalele, pe cap un fes legat cu samii (un fel de tulpan foarte snpţire).
72
O Călătorie la Românii din Bithinia
şi un om de legea lor, din ţară depărtată, se vadă acest oraş zidit înainte de Hristos, de zeul Apolon, ziceau eî ; spunîndu ’mi cu părere de reu, eă toate petrele cu in-scripţiuni şi alte obiecte vechi, sau luat de Englezi şi Francezi, ducăndule prin ţările lor.
Intrînd în Apolonia, am trebuit să trec un pod de lemn foarte lung, ce vine pe o parte a lacului, şi chiar
la capra acestui pod, am vezut portice, hrubî şi remăşiţe de zidiri, cu nişte lespezi de peatră de o mărime colosală.
Cercetînd pe mai mulţi locuitori să-mi spună, dacă nu cumva ăşî aduc aminte, să se fi povestit din bătrîni, că prin întinsele şesuri din imprejurimea Apoloniei, se fi fost vre o dată ciobani români cu stăni, veniţi din Macedonia, ei mi-au spus că nici odată n’au fost pe la ei ciobani români cu oile, şi nici c’au auz;t vorbinduse una ca aceasta. Apoi plătind la cafene ce datoream, parte cu monezi de argint şi de aramă, şi parte de carton 19), câte 10 şi 5 parale una, precum plătisem şi prin alte sate pe unde fu-sesăm, căci asemene bani de carton, au curs prin multe locuri, luăndumi remas bun de la acei locuitori, cari
erau veseli că au fost pe la dînşii şi un om de lega lor» m’am despărţit de eî.
In trecerea me prin celelalte sate a Pisticoşilor 20), precum şi prin acele locuite de greci, dar în care sunt şi alte naţii, ca turci, armeni, cerchezi, muliagiri, după cum se află în satele Cuvuclia, Danksarî, Tahtalî, Platianos, Enesi, Iangialic şi altele, am cercetat şi pe locuitorii acelor sate, în ceia ce priveşte portul, obiceiurile şi datinele ce au la diferite împrejurări a le vieţii lor, luănd note, despre care asemene, voi voi'bi mai la vale.
19)	. Asemene bani nu re găsesc decât pe la biserici şi se. numesc banii biseri cei; au curs în comuna unde se află biserica, si sunt aproape de mărimea bilete-telor de la drumul de fer.
20)	. Toate aceste sate a Pisticoşilor pe care le-am văzut, poartă numele de rziOTtxnti în cliarta anexată la cartea : H nQovcct de fiaoitetov /. Karârj Atena 1883.
Teodor T. Burada
73
In dioa de 22 Mai, mă aflalu în orăşelul Panderma, numit din vechime Panormo, port pe marea de Marmara, în Sîngiacul Balîkisri, cu o populaţie de vr’o 3600 locuitori, turci, greci şi armeni, cari fac comerţ cu marmoră. grîne, lînă şi matasă.
Acest orăşel cu o posiţiune frumoasă, şi cu o climă din cele mai plăcute, a fost distrus de focul întâmplat în 1872, apoi din ordinul Valiulul din Brusa, Aii Riza Paşa, a fost trimis C. Pădeanu, Bas meendis a Vilaetulul, ca să dei un plan, după care să se zidească casele şi să se alinieze stradele, care punînduse în lucrare, astăzi a-cd orăşel are case frumoase şi străzi lungi şi drepte.
Tot timpul căt am stat în Panderma, am fost la lianul de pe malul mării a lui Hagi Pavel, întovărăşit de tâlmaciul Enache Vîcîu 2l), roman Macedonean din Vlaho Clisura, care cunoştea bine limba turcă şi greacă. Aici am căutat se cunosc pe bătrînii oraşului, şi să T cercetez despre romănii ce s’ar fi aflînd în a cele locuri. Făcînd cunoştinţă cu bătrînul Constantin Xilas Fuciagi, butnariu, şi dăndumă în vorbă cu el, despre romănii ce s’ar fi aflînd în oraş şi prin împrejurimi, el me-a spus că sunt acuma vr’o zece ani de cănd nu se mai ved pe acolo vlahi, după cum ăi numi el, că mai nainte, tot şesul numit Cîrîia, începând de la morile de vînt, ce sunt mal la deal de oraş, şi căt se vede cu ochii înainte, era negru de oile ciobanilor vlahi, căci mai mult oi lăi (negre) aveau, şi de aceia se mai numeau pe aici şi caracacianî 22), unii din ei, mai aveau şi oi albe cu miile, şi se numeau saracaciani 23).
21)	. Enache Viciu este acelaş, care a însoţit în peninsula Balcanică, pe scriitorul german Weigand.
22) . De la car a negru şi cacian cioban
23) , De la sar a alb şi cacian cioban.
7 i
O Călătorie la Romăniî din Bithinia
A-doua zi fiind serbătoare mare, Rusaliile (23 Mal), m’ain sculat de dimineaţă, şi m’an. dus la biserică grecească, şi fiind obiceiul în acea zi, a se da pomană pentru sufletul morţilor, griu fiert, boabe amestecat cu stra-fide, mi s’a dat si mie. Eşind din biserică şi mergînd spre casă, am făcut cunoştinţă cu Costachi Demirgi24, om deştept şi cil ştiinţa de carte, care cunoştea bine, pe Baş meendis din Brusa, Constantin Pădeanu; întrînd în vorbă despre ciobanii romăni, l’am întrebat să-mî spună ce ştie şi el despre el, dacă se aflau pe acolo mai de mult, ş1 dacă în adevăr au fost, cănd-va cu turmele de oi prin împrejurimelef satelor Enikioi, Armenikioi, lâpgikiot şi Rumânii, ce se află în apropiere de ruinile anticei cetăţi Kizilc25 26 27), po' muntele Capuda, în faţa orăşelului Pan-derma, şi aproape de Peramo, port pe malul mării, el mi-a spus, că locuind de mult timp prin acele părţi, pe care le cunoaşte foarte bine, căci a făcut şi face comerţ cu semînţă de verml dc matasă mal în toate satele din sîngiacul Balîkesri, ştie, că acum vr’o zece ani erau ciobani romăni cu oile prin împrejurimele oraşului, cari astăzi, nu se mal văd de loc, că după spusa lor, ei venise din Macedonia, trecând Dardanelele pe la Cenak-kale 20), si că el singur a cunoscut pe mulţi ciobani romăni, cari se numiau pe acolo cdciuni 2T), erau cu sutele imprej urul Pandermel, şi făceau brânză cea mal bună, între altele şi vestitul caşcaval nnmit Caşer peinir 28).
24)	. Demirgi turceşte, însamna mecanic.
25)	. Kizicul a fost zidit de coloniile Thesalice grece. Alcibiad bătu acolo pe Locedemonieni şi Mitridat fu învins sub ziduri de Lucullus, apoi sub romani fu câştigat de Tiberiu ; era numit prin frurnuseţa edificiilor sale, se ved încă remăşi-ţele unui amfiteatru roman.
26)	. De la cuvîntul cenah care însamna oală şi hale cetate. In Cenak hale se fac cele mai frumoase olarii.
27)	. Romăniî din Macedonia mai ales acei din Vlaho Clisura şi Nevesta, numesc cuciuni pe romăniî din Perivoli, &an Marina, Avdela, Zniikse, Breza, Armata, Pazile, Furca şi altele comuni ce sunt împrejurul muuteluî Zmolh,
28/ Ouvîntul Caser peinir derivă credem noî, de la cuvîntul caşare, eare la ^omăniî din Epir, însamnă stană şi peinir turceşte brânză, adecă brânză de stână
Teodor T. Burada
75
Aflînd că un iaurgiu, ce’şî avea prăvălia sa în a-propiere de giamia cea mare, ar fi ştiind, şi el ceva despre ciobanii români, m’am grăbit a me duce acolo, şi după ce am mâncat un cenak 2<J) de iaurt, l’atn cercetat şi pe el, dar n’am aflat mal mult decât cele ce’mî spusese şi Costachi Demirgi, apoi înoptînd, am plecat spre han luând un felinar aprins, spre a nu fi arestat, după cum se obicinueşte pe acolo.
Culcăndu-mă, n’am putut închide ochii toată noaptea şi astă dată ca şi în celelalte nopţi, pe unde dormisem pe la hanuri, de reul a tot soiul de insecte şi jivinl ce se aflau prin odae, cu deosebire însă, că aici, me mîncau şi ţinţaril şi eiorecil, caii se preumblau prin aşternut şi pe la desagii în care aveam mâncarea.
A doua zi, cum s’a luminat de ziuă, m’am sculat, şi am băut cafea după obiceiul locului, apoi m’am dus pe la casele mal multor locuitori, între alţii, şi la văduva lui Petri Cole29 30), a cărei barbat fusese român Macedonean şi avuse multe daraverurl cu ciobanii armării, şi mal ales cu ciobanul TanasăCelnicid S1), care avea ca la vr’o 8000 de ol, şi mi-a spus încă, că şi ea a cunoscut pe mal mulţi ciobani armâni veniţi acolo cu femeele şi copil lor, şi cu toată pojijia casei; femeele se duceau cu bărbaţii lor vara cu oile în Kesis-dag (muntele Olimp), că ele e-rau harnice şi gospodine, tot ce trebuea pentru barbaţl, copil şi pentru casă, era lucrat de măna lor, chiar pe drum când ele mergeau, torceau lână, dar acum de vr’o zece ani, de frica Mohagirilor şi a Cerchezilor, cari veniră în acele locuri, în număr mare, şi le făceau toate greutăţile,
29)	. Castron.
30) . Cole însamnă Nicolae, se zice numai la rf manii Macedoneni, la greci însă Nicolae se zice Nicola.
3ty Celnic, însamna căpetenie, mai avut, cu oi multe.
76
O Călătorie la Românii din Bithinia
au fost nevoiţi să se ,împrăştie de pe acolo, ducăndu-se care încotro au apucat. De le acei ciobani ea mi-a arătat mai multe obiecte ce cumpărase, între altele un pogur 82) şi mal multe velinţî 32 33).
După aceia m’am dus la biserică cu hramul Aghia Triada (Sfînta Treime), ce vine la marginea oraşului din vale, pe malul mării, zidită mal toată cu pietre de marmură, luate din ruinile anticului oraş Kizîc. Pe unele din acele petre bine păstrate, se văd sculptate figuri foarte frumoase, în relief; colonadele şi capitelurile sunt toate în gustul cel mal ales.
Intrînd în pur tea bisericeî, am aflat stînd acolo pe un călugăr bătrîn Nicola, şi cercetîndu’l şi pe acesta, despre ciobanii căciunî, el me-a spus că la o mănăstire Aghiu Iani (Sf. Ioan) pe malul mării, departe ca la vr’o patru oare de Muhalict, erau cu vr’o zece an! în urmă, ciobani căciunî. cu sutele, avînd ol multe, poate se fi foT spunea el, ca la vr’o 20,000 de ol, păscând pe şesurile de prin prejurul mănăstire!, apoi cum se dispri-măvăra, se porneau la varatic cu cârdurile la Kesis-dag, (muntele Olimp).
Terminînd cu aceste cercetări, mc-am pus în ordine notiţele luate, şi m’am pregătit dc drum spre a mă porni în ţară, ducăndu-mă la şchele se întreb când porneşte vaporul pentru Stambul.
Acolo am găsit un funcţionar care mi-a spus ca: în lunile Mal şi Iunie, nu pornesc vapoare înadins pentru călători.
—Cum nu pornesc, întrebai eu spăriet, vra se zică trebue să stau aici două luni ca să pot pleca.
32)	. Ploscuţa mica de metal în care se tine rachiu.
33)	. Lavicere de aşternut.
Teodor T. Burada
77
—Nu doue luni, îmi respunse el, ci poţi porni peste căte-va zile, dacă vrei, cu un vaporaş cu care negustorii de ordinar transportă oi, în aceste doue luni în Stambul, unde fac mare comerţ, dar anume ziua cănd porneşte acel vaporaş nu se ştie, D-ta mai cearcă pe aici, şi dacă se vor strînge destule oi, vei porni, ear de nu, vei mai aştepta. Atîrna deci plecarea mea, de la numărul oilor!
După căte-va zile ducăndu-me earâşî la schele, ca să cerc de nu cumva porneşte vaporul, mi s’a spus ca să vin a doua zi mai sub seară, căci de sigur voiţi porni, fiind că s’a adunat deja destule oi, cam la vr’o şese sute.
Această veste, m’a înveselit foarte, şi a doua zi spre seară, m’am şi dus la şchele, găsind vaporul gata de plecare, ticsit de oi, încăt nu mal încăpeau ; spre a’mi găsi un loc, a trebuit să umblu pe spetele lor, căci stăteau zid una lîngă altă, cu anevoie am putut ajunge lăngă un catarg, alăturea de un cioban ce venise şi el cu oile ; după aceia trecând marea de Marmara, a doua zi de dimineaţă pe la 9 ore, în zbieratul oilor, am întrat în Stambul.
După aceia suindu-mă pe vaporul Helios a companiei Lloyd, după 13 ore de călătorie pe marea Neagră, am ajuns în Varna, şi de acolo mergând mai departe cu drumul de fer pănă la Rusciuk, trecând Dunărea, am întrat în ţară pe la Giurgiu.
II.
Cercetînd de a măruntul, îmbrăcămintea, obiceiurile, datinile şi limba locuitorilor din satele Pisticoşilor, precum şi acelor ce sunt în apropiere de dînşii, şi care nu se numesc Pisticoşî, am aflat că :
In cele none sate ale Pisticoşilor, locuitorii sunt toţi de acelaş neam, şi nu vroesc să aibă nici un amestec cu locuitorii altor sate, de şi aceştia vorbesc greceşte ca şi
ii
78	O Călătorie la Românii din Bithinia ]
ei; între dînşiî nu se numesc greci, şi dacă îi întreabă cineva ce sunt, îţi respunnd că sunt Pisticoşî, şi privesc cu ocln reî pe cei l’alţi greci, cari traesc prin sate amestecaţi cu alte neamuri de altă lege.
îmbrăcămintea Pisticoşilor se deosebeşte de a celor-l’alţî locuitori greci de prin alte sate, în aceia că, în genere atît bărbaţii căt şi femeele, poartă opinci ce se numesc ţeruhî, în timp ce în alte sate de prin prejur se numesc cerulia şi patapia. Opincele se numesc tot ţeruhî, şi de cătră românii din Macedonia şi din alte părţi a Turciei din Europa.
Pisticoşiî poartă un soiu de încălţeminte de lănă, ca colţunii, ciorecî, ce se numesc de ei căiţe. In cele l’alte sate, unde nu sunt pisticoşi, locuitorii nu poartă căiţe. Căiţele sunt lucrate de femeele pisticoşilor din lănă scărmănată de ele, cu peptenele înadins pentru aceasta, pe care’l numesc lănaria.
Atît femeele cât şi fetele, precum şi copilele Pisticoşilor de mici încă, cum încep a umbla, sunt legate la cap cu un tulpan ce se numeşte măndilă, care e mai ales de culoare galbenă sau roşie, la femeele bătrîne măn-dila este neagră, şi toate se leagă cu ea, pe sub fălci, în timp ce în alte sate, în afară de a Pisticoşilor, nu se leagă pe sub fălci, ci în jurul franţei, făcînd nodul di-napoia capului, şi lăsînd un capăt a mandilei să atîrne peste ceafă.
Cuvîntul măndilă îl găsim la Românii din Epir şi în mai mnlte comuni româneşti din Macedonia.
Obiceiul de a se lega la cap în modul cum se leagă femeele, fetele şi copilele din satele Pisticoşilor, esistă şi la femeele românilor din Macedonia şi din alte părţi a Turciei din Europa.
Teodor T. Burada
79
Femeele şi fetele Pisticoşilor poartă un vestmînt scurt de stambă, ce se numeşte giamcidane. Româncele din Epir şi Tesalia precum şi cele din Macedonia, poartă şi ele a-cest vestmînt, pe care’l numesc tot giamaclane.
Fetele poartă brîu îngust de ordinar, negru, roşu şi verde, pe care’l numesc zunari şi zimci. In satele de la muntele Zmolk în Epir, încingătoarea femeelor se numeşte tot zuna.
Nevestele şi fetele în satele Pisticoşilor poartă pe cap amina, care nu este alta ceva, decăt un fes mic împodobit cu diferite cordele colorate, cu soiuri de cusu-turî cu fir şi cu mulţime de monezi mărunte de metal, şi nu se află în alte sate în afară de acele a le Pisticoşilor. Cea mai frumoasă cunmă am văzut’o la Simina, fata pope! Atcmasie Macedoneanul din Ceatalagliîl.
Asemene curună în vremile mal de mult se purtau şi de cătră fetele şi nevestele românce din Epir ; astă-zi însă nu se mai poartă decăt "numai de femeele romăne a le Farşeroţilor numiţi şi Dotianî 34), pe care ele o numesc tot curuna (corona).
Intămplăndu-mi-se în zioa de înălţarea Domnului (14 Mal) ca să fiu în biserica din Ceatalagliîl, am văzut femeele bătrîne, şi din cele tinere, purtînd un cojocel de piele de miel, scurt şi fără mâniei numit guna. Acest vestmînt se află şi la romăncile din Epir. Gfuna în afară de satele Pisticoşilor nu se poartă ; stănd la vorbă eu unii din locuitorii din satele greceşti, ce sunt împrejurul satelor Pisticoşilor, i-am întrebat pentru ce femeele lor nu poartă şi ele guna, el mi-au respuns că nici odată
3 I.) Farseroţit şeii Fărşiliofâ se numesc ast-feliu rlupă părerea unora, de la numele unnî oraş din Albania numit Framri. precum şi numele de Dotam, din causa deseî întrebuinţări în convorbirea lor a cuvîntuluî albanez dot, care însam-na deci.
80
O Călătorie la Romanii din Bithinia
asemene vestmînt nu s’a purtat la eî în sat, şi încă se mirau de femeele Pisticoşilor cum de poartă blană de miel pe căldura care sa află la eî.
Fetele poartă braţele şi mărgele la gît, ear cămaşa lor e împodobită cu diferite cusuturî cu matasă şi lănă, cu culori amestecate, dar mai mult roşu.
Fetele micuţe poartă preste cămeşa lor, un straiu numit antereu,; asemene antereu se află şi la romăncile din Epir.
Fetele şi nevestele Pisticoşilor poartă f aşterne, şi pe deasupra acesteia o poală sau pestelcă ţesută si lucrată de ele, împodobită cu feliurî de cusuturî pe margini, numită de pisticoşî mbrostela. In afară de satele pisticoşilor femeele nu poartă nici fustane nici mbrostelă, ci numai şalvari cu fundul foarte larg. Şi la romăniî din Macedonia vestmintele analoge poartă acelaş nume ca şi la Pisticoşî.
Miresele la Pisticoşî pun pe cap peteală, ce se numeşte lei, şi când se duce gloata la biserică la cununie, atunci un cioban merge înainte căntănd din gaidă (cim-poiu). Acest obiceiu era în us şi la romăniî din Macedonia, la Moloviste şi Gopeşi, astăzi însă începe a se perde din zi în zi pe ce merge.
Ciobanii Pisticoşilor numesc fluerul cu caro căntă la oi flueara, ear cimpoiul găida. Tot aşa se numesc şi de romăniî din Macedonia ambele aceste instrumente. Tn satele greceşti în care nu locuesc Pisticoşiî, flueara se numeşte căval, ear gaida, carabuza şi tulum.
Principala ocupaţiune a Pisticoşilor, e lucrul câmpului, păstoritul, comerţul cu brînză şi cărăuşia, iar femeele pe lăngă gospodăria caseî, se mai ocupă şi cu cultura vermilor de matasă, cu ţesutul lănei, bumbacului şi a burungiuculuî, în care sunt foarte meştere.
Teodor T. Burada
81
In genere Pisticoşii sunt foarte primitori la gazdă, si în cazul cănd eî nu sunt acasă, atunci femeele lor îi înlocuesc; aşa de ţi se întâmplă se nu poposeşti la han, ci la casa vre unui gospodar, atunci femeia Pisticosului, te primeşte bucuros, ăţl ie calul şi ’l îngrijeşte, ăţi pune masa şi’ti arată locul unde ai să te lio-dihneştî. Aceasta ospitalitate intrată în usul poporului,
se observă şi la femeele românilor din Macedonia, la Cru-şova, Magarova şi altele.
In celelalte sate ce nu sunt a Pisticoşilor, aceasta nu se întâmplă, femeia gospodarului, nici odată nu ’ţi va
eşi înainte să te primească la gazdă în lipsa bărbatului eî de a casă.
Pisticoşii au porci pe la casele lor şi le mănâncă
carnea, aceasta nu se vede în satele ce sunt în afară de a Pisticoşilor.
Cele mai multe din obiceiurile Pisticoşilor ce se practică la naşteri, la nunţi, la înmormîntărl şi la alte împrejurări a le vieţii, precum şi jocurile lor ca, Hora şi Sirto, se aseamăna cu a le Românilor din Macedonia şi din alte părţi a le Turciei din Europa locuită de ei.
De şi limba Pisticoşilor de astăzi e acea greciască, totuşi se vede de pe remăşiţele ce ea păstrează din graiul lor cel vechiu, că aceşti oameni, au vorbit odată altă limbă, care se vede a fi fost acea a Românilor din Macedonia. In afară de cuvintele citate mai sus, referitoare la îmbrăcăminte şi instrumente de mnsică, care se ved a fi de origină latină, şi în ori ce caz de a le Românilor Macedoneni, am mai cules încă următoarele vorbe, care de şi în o formă mai mult sau mai puţin grecisată, lasă se întrevadă foarte clar originea lor romănă-macedonea-nă, ca : alunaris (alunar, luna lui Iulie) tsapi (sapă), campos (cămp), magido (măgură), hudiţa 35) (bucliţa), valtos (baltă),
8£>). Bucliţa numesc romanii macedoneni, cofâelu,
82
O călătorie la Romanii din Bithinia
alisivă (alisivă, leşie), bctbo (baba), jkimbura (flambura), punga (pungă), laio (laiu, negru) şi altele.
Această poporaţie clin satele Pisticoşilor, a cărei origină este invederat romăno-macedoneană, a venit în Asia, pe timpul Imperatuluî Andronic Paleologu (1282 —1328); Pa-chimeris, scriitorul bizantin, în cartea sa «De Andronico Paleologo» voi. 11. Lb. I. c. 37, ne dă următoarele rela-ţiuui asupra acestei împrejurări :
«Vlahii (Romăniî) erau un neam nomad, rătăcind «prin locuinţă ne statornice, dar pe acel timp respăndit în «depărtare de la suburbiile Constantinopolei pănă la By-«zia, şi dincolo^încă, prin care locuri înmulţincluse peste «măsură, ei erau cu drept cuvînt bănuiţi, ca nu cumva «când Scyţii vor năvăli (ceia ce se aşteptă), ei se unea-«scă însemnatele lor puteri cu dînşii, fiind atraşi în par-«tea lor prin asemanarea vieţii şi poate chiar prin co-«munitatea originel; numărul lor era foarte mare, tine-«rimea lor deprinsă cu munca şi ne moleşită prin nea-«junsurile educaţiuneî, de oare ce locurile pe unde ei «trăiau bucuros erau aspre, şi nu le lipseau mijloacele «în privinţa creşterei vitelor mari şi mici, pe care ei le «hrăneau în mare număr în păşunele lor îmbelşugate. «In sfârşit erau şi bine deprinşi în trebile ostăşeşti, prin «vănarea zilnic a fearelor, şi prin luptele dese şi fericite «in contra oamenilor înarmaţi; spre a înlătura un ase-«mene pericul împăratul (Andronic) a crezut, că cel mai «bun mizloc este de a strămuta neamul vlahilor (romă-«nilor) din părţile apusene în cele resâritene, şi ai aşeza «dincolo de strîmtoarea pe ţermul opus a Constautinopo-«leî, tot odată a căutat ai stoarce de averi, spre a nu «fi pre mândri de puterile lor proprii şi de mulţimea a-«verilor lor, de aici vine eă ei au fost foarte slăbiţi de
Teodor T. Burada
83
»cruda jefuire şi fără milă siliţi a trece Helespontul, ceia »c.e pentru dînşil a fost mai greu de suferit de căt ori «ce nedrepte contribuţiunl, căci cu prilejul strămutării »erau siliţi, ca cele maî multe lucruri de valoare aduna-«te după vremi unde trăise şi pe cave nu era uşor să le «ei cu dinşil, parte să le peardă, parte să le lese de bună «voie, sau de frica hoţilor, parte să le vîndă în pagubă «fără vreme, pe un preţ de nimic; pe lângă aceste se «mai adaoge ca din causa asprime! ernei în care s’a fă-«cut aceasta strămutare, s’a întâmplat se fie o mare şi «nenorocită mortalitate, nu numai în oameni de o vrăstă «maî slabă, ci şi în turmele tinere de vite, din care causă «eî au suferit o mare pagubă, şi neputănduse deprinde «nici într’un chip cu noua climă, şi mortalitatea deve-«nind mai mare, în fie care zi, la maî mulţi dintre dînşiî «le-au venit în gînd, de a rescumpara fie care în parte «cu suim mari de bani facultatea de a se întoarce în pa-«tria lor, căci esperienţa însăşi ăî convinsesă că nici el «nici familiile lor nu pot trăi în alt pămînt.».
Din spusele luî Pachymeris, se esplică cele constatate de noi în călătoria pe care am descriso. Intr’adevăr de şi desnaţionalisaţi este peste putinţă a nu se vede o origine romănă-macedoneană, la locuitorii celor nouă sate aşa numite a le Pisticoşilor; căci mal întăl, el formează şi astăzi un grup de oameni cu totul despărţiţi de restul populaţiei încunjurătoare, ceia ce arată într’un chip învederat, că eî nu sunt autoctonî, ci veniţi din alte părţi, şi impinşl prin străinismul lor a ţine împreună şi a se apăra de elementele încunjurătoare ; apoi denumirea acea de Pisticoşl, care denotă o comunitate creştină aşezată în-tr’o ţară în marea eî majoritate păgînă, sau chiar între creştini greci ce se slujesc însă de altă limba, cea turcească, pentru serviciul dumnezeesc creştin. Puternica
8 4
O călătorie la Românii din Bithinia
legătură a religiei creştine care este încă atît de vie la macedono-romănî, a făcut din colonia lor, o grupă nu numai etnic dar şi religios deosebită. Apoi portul lor, care este atît de asemănător cu acel al macedono-romănilor, se deosebeşte absolut, nu numai de portul turcilor ci şi al grecilor, şi mai mult încă împrejurarea ca denumirile hainelor sunt identice cu a le macedo-romănilor purtînd a-dese ori numiri de origina latină, care nici într’un caz nu s’ar pute esplica lă o populaţie de origine grecească. Nu mai puţin şi împrejurarea ca instrumentele lor de musică earăşi sunt de acele macedoniene şi poartă numiri de origină romănă cum e flueara. Dar remăşiţele de limba macedo-romănă nu s’a pastrat numai alipite de hainele pistieoşilor, ci şi în căteva resturi care sau încuibat în limbă, pe care ei au adoptat’o în urmă, cea grecească.
Din toate aceste credem a nu ne înşela cănd susţinem că, în cele noue sate a Pistieoşilor enumerate mai sus, poporaţia întâlnită este de origină romănă, de şi greci-sată, şi că se trage din acei Vlahi care au fost strămutaţi de împăratul Andronic pe coasta Asiei, ne putînduse
întoarce înapoi cu toţii, din causa lipsei de mijloace a celor ce au remas.
Se înţelege că trebue deosebiţi de aceşti Pisticoşi cari represintă transformarea unei poporaţiuni vechi româno Macedonene în Asia, ciobanii acia pe care cei mai mulţi din informatorii mei, me-au aratat că cu căţi-va ani mai înainte, se purtău prin muntele Olimp, şi care ciobani, nu credem se fie altă ceva decăt actuali români macedoneni, ce se transportau mai înainte pănă în Asia, pentru nevoile turmelor lor, cari după împrăştierea lor în
urma iradelel împărăteşti, mulţi din ei au remas prin satele Pistieoşilor.
I.	Boniface-Hetrat
LA CANSOUN DE MAGALI
(Cântecul Magaliei)
Fragment din traducerea metrică poemului provansal «Mireio», în două spre zece cânturi a lui Frederic Mistral.
«Un grand poete £pique nons est ne; la nature occidentale n’en fait plus.., II y a une vertu dans le soleil! . . . «Astfeliu vorbeşte Lamartine în «Entretiens Litt^raires», cînd la 1859 apare «Mireio», pe care marele poet Mistral îi ’l dedică cu următoarele cuvinte:
Te consacre Mireio : es moun cor e moun amo,
Es la flour de mis an,
Es un rasin de Grâu qu’eme touto sa ramo Te porge un paisan.
(Iţi consacru Mireio; e inima mea şi sufletul meu E Horea anilor mei,
E un strugur din Crau, ce cu frunzişu-î întreg Ţi-1 oferă un ţaran).
Intr’un studiu anume şi amănunţit voi arata toată mişcarea minunatei renaşteri a limbeî şi a literaturei provansale. Deo-camdată şi în treacăt mă mărginesc a
spune că de la 21 Mai 1854, data ridicăreî Felibrigiului
12
86
Poezii
în adeverata instituţiune, şi pană în ziua de azi, librăria felibriană numără vr’o patru mii de opere originale! Şi avântul tot creşte ! mijloace incurăjătoare nu lipsesc. Concursurile literare, aşa numite «Jeux Floraux» (*) aduc un folos vădit mişcărei entusiastice ale terilor Langedociane.
Iniţiativa acestei renaşteri însă nu se datoreşte lui Mistral, care e cel mai talentat dintre poeţii sudului Franţiel şi al cărui sticces immens şi universal în urma publicare! lui «Mireio» a avut drept rezultat gruparea mal strinsă a Felibrilor în juriul lui.
Iniţiatorul mişcărei provansale este poetul Rouma-nille (1847).
Stînd în contact neîntrerupt cu Felibri! şi mal ales cu intimul meu prieten, vice-preşedinte şi secretar al Felibriginlul, Jean Monne, poet talentat şi supranumit «sufletul Felibrigiulul» pentru energia şi devotamentul, ce-1 desfăşură pentru causa renaştere!, am avut multe prilejuri, vorbindu-le despre limba şi literatura romînă, să-I conving ca din toate limbile neo-latine, limba ţărel dunărene e cea mal apropiată, cea mal mlădioasă pentru traducerea lux «Mireio» şi a tuturor scrierilor provansale; căci ea se pleacă cu uşurinţă la toţi metri pană şi la metru antic.... Afinitatea acestor două limbl-surorî d. ex. în formarea sufiptelor adjectivale e într’adevăr caracteristică : Arles dă Arlesienco — Arlesiana sau Arlesiancă ; «lengo rcumanesco»—limba românească; «vers rouma-nesc»—vers î’omănesc.— «Bello frucho madalenenco» — frumoasa roadă magdalineană («madalenenco» se chia-mă zmochină, care se coace pe la Sfânta-Magdalina) etc.
Limba d’Oc are mal multe dialecte, cari se pot rea-
”). Vadă, cine se interesează, ,,() ochire asupra Fclibrigiuluî44 în „Convorbiri Literare4* din Ncemvrie 1891.
I. Boniface-Hetrat
87
duce uşor la trei sau la patru forme literare. Principalul dialect este acel al Felibrigiuluî. Majoritatea Felibri-lor scriu în dialectul a văii Rlionuluî : e dialectul în care sînt scrise : operile lui Roumanille în versuri şi în proză, «Mireio» şi toate creaţiunile poetice ale lui Mistral, şi Pâinea Păcatului a lui Aubanel, acestui poet passio-nat şi al căruia plastică ajunge la apogeu.
întocmai ca şi în România se discută şi în sudul Franţei, în ţerile de Oc, chestiunea ortografiei; dar puternica individualitate a lui Mistral, care pe lângă minunatele lui creaţiuni poetice, a făcut şi «Lou tresor dou Felibrige» dicţionarul complect, plin de adînca erudiţiu-ne, a tuturor dialectelor langedociane, are, se îrţălege, prioritatea. Fonetismul în ortografiea în ţerile de Oc, ca, şi Fonetismul în România, are raţiunea sa de-a fi; dar şi Etimologismul joacă, fireşte, şi el rolul seu. Aşa dar în România ca şi în Provansa, ajungem tot la acel aş re-sultat, care e şi cel mai logic.
De oare-ce cântecul «Magaliel» se publică şi cu textul provansal, n’ar fi de prisos, credem, de a da lămuriri asupra cetire! provansale.
Toate literile cuvintelor provansale se rostesc aşa ca şi în limba franceză, afară de următoarele excepţiunî.
G înaintea lui e şi i, apoi j se rostesc dz: jalous (dzalous) — gelos; jouinesso (dzuinesso) juneţa.
Ch se rosteşte t: chato ţâto, fată, copilă.
Dezinenţa femininului a vechiei limbei romanice a, e înlocuită azi prin o; în dialectul de la Montpellier a-cest a s’a păstrat.
E fără accent sau chiar cu un accent acut se rosteşte ca franţuzescul 6: mete (pune) mete.
E cu accent grav se rosteşte deschis
E şi i, deşi urmate de consoane, păstrează sunetul
88
Poezii
lor alpbabetic ; deci «vin» ca şi în româneşte ; plen, plin.
Trecem la accentul tonic.
1)	. In cuvintele terminate prin e sau prin o accentul e pe penultimă: lengo— limba «voie» vroiesc.
2)	. Dacă în trupul cuvântului se află o silabă accentuată, accentul tonic cade, în genore, pe ea : tonii, (toţi); argănt (ardzent).
3)	. Accentul tonic cade pe ultima silabă în toate cuvintele terminate în a, i, u sau cu o consoană: verita, adevărul; Magali (nume de femeie) vengio venit; pitchoim (piţun) mic, copilandru.
Aceasta din urmă regulă are următoare excepţiune : in persoanele verbelor terminate cu es sau cu on, precum ' cmaves (tu mergeai) que digues (ca să spui, să zici) sabon ei ştiu) etc. accentul tonic cade pe penultimă.
In limba provansală sunt diftongi şi triftongi, dară vocalele îşi păstrează în tot de-auna valoarea lor proprie. In diftongi voacea dominează asupra celei d’întăi vocale ca şi în limba romană : mai mai (adverbial); în triftongi, ca de ex. niue noaptea (se mai zice şi nueich) im, ocliiu, voacea trebue să domineze asupra vocalei intermediare.
Vocală u se rosteşte ca şi în limba franceză, afară de acele cazuri unde ea urmează imediat după o altă vocală; în acest caz u se rosteşte câ şi în româneşte. Astfeliu diftongii au, eu, ou şi triftongi iau, ieu iou, se rostesc ca şi în cuvintele româneşti. Pronumele personal întâia persoană e tot acelaş ca şi cel romînesc : ieu! «Es mai fort que ieu» «e mai tare decât mine».
Dacă sunetele eu, ou, ieu, iou sunt accentuate este pentru a le deosebi de sunetele eu şi ou cari esistă şi ele în limba d’Oc şi cari se rostesc ca şi în limba franceză: (Enfant Jeuse tout (tot) urous—fericit; mounde —lumea)
noun nu.
I. Bonafîce-Hetrat
89
Metrul lui «Mireio» e foarte original. Afară de «Cîntul Magaliei» şi a cîntului de rezboiu poemul e scris în strofe compuse din şapte versuri: cele două d’intăi sînt versuri de nouă picioare şi rimează; apoi vine un vers a-lexandrin care rimează cu al şaptelea ; iar cele trei intermediare sînt ear de nouă picioare şi rimează trustele :
Emai soun front nouri lusiguesse Que de jouinesso, emai n’aguesse Ni diademo d’or, ni manteu de
Damas,
Voie qu’en glori fugue aussado Coume uno reino, e caressado Per nosto lengo mespresado Car cantan que per vautre, o
pastre et gent di mas !
Deşi pe fruntea-î strălucea Juneţa numai; deşi n’avea Nici diadema de aur, nici haine din Damasc, Vreau ca să fie înaliată Ca o regină şi cântată In limba-ne în dispreţ picată, Căci pentru voi cant numai, o, fiilor din mas ! 1).
Traducerea lui «Mireio» am început-o în sudul Franţei.
Aceia ce me preocupă înaintea şi după toate este fidelitatea, ritmul şi metrul originalului; cât despre rimă-nu-1 sacrific nimică; dacă ansă sfîrşitul unui vers vine singurel, într’un mod spontan, să-i cânte în struna tovarăşului seu, îl primesc cu nn călduros: fagues loa ben vencju ! (Bine ai venit!)
La 20 Noemvrie 1891 Frederic Mistral cu care stăm şi stau în corespondenţă, îmi adresase la Marsilia pe lăngă portretul său, şi următoarea scrisoare:
Monsieur,
Je suis heureux de la bonne nouvelle que vous m’annoncez. Outre Ies traductions âllemande, anglaise^ aspagnole et catalane, Mireille a en chantiăr des versions *
1). Mas se numeşte în limba provansala : ferma, gospodăria şi în genere, ţara, locuinţa ţăranilor.
90
Poezii
tchfeque et sucdoise. La fraternelle langue roumaîne vient doric a son lieure, et â la bonne lieme, pour donner â riieroine provensale une robe de sa lumi ere orientale.
Votre syst&me de traduetion., aussi littera-1 que pos-sible, est celui queje prefere entre tous. La traduetion en vers dont vous me pariez2) m’a fait assez de tort pour que je me rejouisse de votre plan de travail.
Votre version roumaine, moulee d’aussi pr6s que possible sur mon texte, aura pour insultat de montier aux Roumains,—et aux Provencaux, la proclie parente de leurs idiomes. Recevez donc. Monsieur, avec mon au-torisation poiu^le jour ou vous publierez votre oeuvre? mes voeux Ies plus sinceres pour son accomplissement et P expression de mes sentiments Ies plus distiugnes.
A. Mistral.
CÎNTUL MAGALIEI
O Magali încântătoare,
Vin’ la fereastră,— arată-ţi faţa! Ascult’ ast cănt de dimineaţă Cu tamburine şi vioare.
Te uită: ceru-î plin de stele !
Şi ventul a căzut ;
Dar stelele-or îngălbini Cănd te-or privi !
Ca de-ale crengi şoapte uşoare Eu me îngrijesc de cîntu-ţî chiar!
LA GANSOUN DE MAGALI
O Magali, ma tant amedo,
Mete la testo au fenestroun 1 Escouto un pau aquesto aubado De tambourin e de viouloun.
Es plen d’estello aperamount !
L’auro es toumbado,
Mai lis estello paliran Ouând te veiran !
Pas mai que dou murmur di bro-
undo
De toun aubado ieu fau cas î
2j. E vorba de o traducere franceză în versuri, pe care, în una din scrisorile mele adresate lui Mistral, am criticat-o aspru. Aceasta tradare a originalului se datoreste unui magistrat francez, adevărat carminum conditor. care sacrifică minunatele frumuseţi originale din ,,Mireio‘‘ rimelor şi numai rimelor.
Chiar în cea d’întăia strofa a cănteculuî Magalieî, trădătorul în numele rimei : „bien-aimee“ face pe înamoratul să cheme pe Magali „sous la ramee“. . . Dar astea îs floricele numai pe lăngă schilodirea cumplită a întregului poem.
I. Boniface-Hetrat
91
Dar me voiu duce în blonda maro De stîncă să me fac tipar.
O Magali! Dacă te schimbi In peşte al undei,
Atuncea eu păscar voiu fi Te voiu păscui !
Dar de în păscar te veî schimba Me schimb în paserea ce zboară; Când mreaja ta veî arunca,
Eu zbor peste cîmpiî, uşoară
O Magali! dacă te schimbi In păsărică, —
In vânător me voiu schimba Şi te-oiu văna.
La pătirnichî, la presurele,
De-ţî arunci plasa, apoi, se vezi! Ca earba printre floricele Me voiu ascunde prin livezi.
O Magali! de te prefaci In floricică, —
In apă eu me voiu schimba Şi te-oiu uda.
Dacă te faci undă curată,
In mare nor me voiu schimba,
Şi cătră o ţară îndepărtată In grabă voiu fugi aşa!
Chiar în spre India, Magali,
De te vei duce. în vent de mare m’oiu schimba Şi te-oiu purta!
Tu de te schimbi în vent de
mare
Mai ieu m’envau dins la mar blo-
undo
Me faire anguielo de roucas.
O Magali ! se tu te fas Lou peis de l’oundo, leu, lou pescaire me forai,
Te pescarai!
Oh ! mai, se tu te fas pescaire, Ti vertoulet quand jitaras, leu me forai l’auceu voulaire, M’envoularai dins li campas.
0	Magali, se tu te fas L’auceu de l’aire,
leu lou cassaire me forai Te cassarai.
1	perdigau, i bouscarido,
Se venes, tu, cala ti las leu me forai Terbo flourido
E m’escoundrai dins li pradas,
O Magali, se tu te fas La margarido, leu l’aigo lindo me forai,
T’ arrousarai !
Se tu te fas l’aigueto lindo,
Ien me forai lou nivoulas,
E leu m’enanarai ansindo A l’Americo, perabas !
O Magali, se tu t’envas Alin is Indo,
Lfouro de mar ieu, me forai,
Te pourtarai!
Se tu te fas la marinado,
92
In altă parte voiu fugi:
Me voiii schimba ’n un puî de
soai
Ce ştie ghiaţa a topi!
O	Magali ! dacă te schimbi In caldă rază,
Eu în şopîrlă m’oiii schimba Şi te voiu bea.
Dacă te schimbi în salamandră, Ce prin tufiş s’ascunde, — apoi Me voiu preface în luna plină, Ce dă lumina-î Ja strigoi.
O Magali ! Dacă"te faci Luna senină,
Eu deasa ceaţă atunci oi fi, — Te-oi învăli !
De me’nveleşte ceaţa însă Eu încă tot a ta n-oi fi:
Ca trandafir frumos, neatinsă Eu prin tufiş m-oî desvăli.
O Magali! Dacă te schimbi In trandafir,
In fluturaş me voiu schimba Te-oi săruta.
Aleargă, aleargă! In zadar,
Tu nu me vei atinge, — lasă! Me ’mbrac în coaja de stejar Intr’o pădure întunecoasă.
O Magali! Dacă te faci Copac de munte,
In ederă me voiu schimba Te-oi ’mbrăţoşa!
Poezii
leu fugirai d’un autre las: leu me farai l’escandihado
ie
Dou gran souleu que found lou
glas!
O Magali, se tu te fas La souleiado,
Lou verd limbert ieu me farai,
E te beurai!
Se tu te rendes l’alabreno Que se rescound dins lou bartas, leu me rendrai la luno pleno Que dins la niue fai lume i mase !
O Magali, se tu te fas Luno sereno, leu bello neblo me farai T’acatarai.
Mai se la neblo m’enmantello,
Tu, per aco, noun me tendras ; leu, bello roso vierginello, M’espandirai dins l’espinas !
O Magali, se tu te fas La roso bello,
Lou parpaioun ieu me farai Te beîsarai.
Vai, calignaire, courre, courre ! Jamai, jamai m’agantaras.
Ieu, de la rusco d’un graud roure
Me vestirai dins lou boucas.
O Magali, se tu te fas L’aubre di mourre, leu lou ciot d’eurre me (arai T’embrassarai!
I. Boniface-Hetrat
93
Să me cuprinzi ? De vei încerca Cuprinzi stejarul ... Să am răgaz Ca maica albă voiu intra In schitul marelui Sîn-Blas.
O Magali! Dacă te faci Măicuţă albă,
Eu în duhovnic m’oiti schimba,— Te-oiii asculta 1
De treci a mănăstireî poartă Al maicelor întregul roiu Vedea veî în juru-mi: voiu fi
moartă
Şi învălită în un linţoiu.
O Magali! Dacă veî fi Sărmană moarta, —
In ţerină me voiu schimba Dar te-oiu avea.
Acum incep a crede în fine Că nu-mî vorbeşti aşa, în zădar; Deci ia’l,—să-ţi aminteşti de mine, Inelul meu de sticlă ’n dar.
O Magali, căt bine îmi faci ! . .
Priveşte în sus,
Cum stelele au îngălbinit Cănd te au privit!
Marsilia, 26 Mat 1891.
Se me vos prene ă la brasseto, Ren qu’un viei chaine arraparas . . leu me farai blanco moungeto Dou mounastie dou grand St. Blas !
O Magali, se tu te fas Mounjo blanqueto, leu, capelan, counfessarai,
E t’ausirai !
Se dou couvent passes li porto, Touti li mounjo trouvaras Qu’â moun entour saran per
orto,
Car en susări me veiras !
O Magali, se tu te fas La pauro morto,
Adounc la terro me farai,
Aqui t’aurai!
Aro coumence enfin de creire Que noun me parles en risent, Vaqui moun aneloun de veire Per souvenenşo, o beu jouvent.
O Magali, me fas de ben! . . .
Mai, tre te veire Ve lis estello, o Magali,
Coume an pali!
Nota^Redacţieî. Cetim in Revistă muzicală Lou Fe-librige redactată în limba provansală în Marsilia, fascicula No, 6 din Septemvrie 1892, că juriul jocurilor florale tinute în anul acesta în oraşul Manosque din sudul Fraiv ţiei au încuviinţat autorului traducereî de maî sus, dl.
94
Poezii
Bonaface-Hetrat din Iaşi (România) o mare medalie de aur pentru „sa traducioun superbo dela cansoun de Mar gali en vers roumanesc e per uno tiero (o serie) di sou-net flamejantu (înfocate sonete). Aceste sonete romîne ale D-lui H£trat urmează mai jos ;
SONETE
I.
ŞI SE AUDE . . .
Izbeşte ’n uriaşa stîncă valul furios Sfărmîndu-se în clocote de pulbere-argintie :
Sălbaticul mistral îşi urlă cîntu-î fioros,
Şi vine noaptea, — iar păscarul ... nu mai vrea să vie!
Pe mal se ţin femei : din ele una, dureros,
Ba printre lacrămî cercetează întindere-albăstrie,
Ba iar cade’n genunchi: «0, Doamne Sfinte, fii milos!» Dar marea nu-şî astâmpără sălbateca mânie!
Se scoală iar şi, alergînd, ea tot mal tare strînge Pe copilaşu-î, ce, lipit de sînul el, tot plânge.
Păscarul nu-î, — şi tot mal tare vîjîe furtuna!
De-odată un val, un groznic val din creasta-î ’ncovoiată Mugind asvîrle 'n stînca sură o barcă sfărâmată:
Şi-un sgomot surd. . . se-amestecă cu’n ţipet de nebună!
Estaque (împrejurimile Marsilie!) 3 Februarie 1891.
I. Boniface-Hetrat
95
IL
UN VIS — UN GHIN . . .
Platanele voios se ’mbracă’n frunză iară !
Se simte-un fior de viaţă caldă ’n firea toată ;
Iar florile ’n o simfonie îmbalzamată Ridică un imn duios la dulcea primăvară!
Pe marea de smarald priveşte barca-uşoară Cum adierea, dezmierdînd-o, parc’-o ’mbată Tocănd în pănza-îmflată o toacă cadenţată ;
Cum valul, lin şi’n tact, se suie, se coboară . . .
Ce vis !............................................
.	.	. «Cam prea ’mî eşti trist! Nici căntu-mî nu-ţi
mai place ;
Să-ţî dau un leac ?» — Te ascult! «Ades, ca din senin Mâhnirea cănd te apucă, apoi ’n adîncă mare
Cîntînd, să-ţi-o îneci, cum fac şi eu . . . şi pace !
— Eî, lopătare! giaba o cerc : pentru al meu chin,
Nici marea întinsă nu-î destul d’ncâpătoare !
Golful Leului (Marsilia)
1	Aprilie 1891.
III
EAGĂ !
«Eu le cunosc destul! » — şi lopătarul Se-opri oftînd, pe cînd ca o rîndunică Pe apa pacînică bărcuţa mică Zbura ’nainte. — «Uit’-te ! eaca farul!
Colo m’au scos zdrobit şi ea . . . nemică!
Ba, se fălea pe cînd muream! . . n’am darul Să-ţi spun frumos, cu de-amărunt amarul Ce l’am gustat! Eu le cunosc ! Mi-Î frică !
96
Poezii
Femeia, vezi, din fire-i chiar Satană Cănd simte că o iubeşi nebun: se joacă Precum cu un şoarec miţa cea duşmană !
Azi îi sunt drag şi o bat şi tot se’mpacă: Ca umbra-î după mine, — ce mai toană ! Sînt de asvărlit în marea toate, eacă !
Marsilia, 20 Iunie 1891.
IV
GLORIA TIEI !
In lăcrimaşi în sănge scăldată ne’nceţat,
Sărmana omenire ’n tabere - împărţită, îşi tot crează idoli, ce a două zi, pripită,
Şi-i sfarmă ca şi Negrul fetişu-î adorat . . .
Remăne unul însă de veci nestrămutat Şi creşte-a sa putere ca ceriu nemărginită; Înaintea lui se’nchină şi ceata flămînzită Şi cei sătuî şi Crezii şi mîndrul potestat !
«Hosana! gloria tibi! » ii căntă-imensa turmă Muncită păn’ la crieri de-o boală fără leac :
Căci şi cel slab, de poate, la rendu-i jder se face,
Pe cănd viţelul de-aur în blăstămata-i urmă Priveşte pe işti fantomi, ce-şî joacă, după plac,
A lor macabră horă făr’ de răgaz şi pace!
V
L’AVARE
Foudroye par la mort et le rictus bizarre, Surpris d’etre plonge dans la nuit sans reveil,
I. Boniface-Hetrat
97
II fixe obstinement ses pieces d’or vermeil
Qu ’etreint encor sa main, ce pauvre gueux d’avare ! . .
Plus rien ! . . . et malgre tout son oeil ouvert m’effare : Le troublerait-il donc dans son dernier sommeil Cet or qui seul tenait ses fibres en eveil,
Qui lui remplaşait tout: famour, l’espoir, le phare ?
Non, c’en est fait! Plus rien ! . . . Pas meme un seul ami Dont le coeur, â sa vue, ait de pitie fremi ;
Pas une chaude larme en ce moment supreme \
Ah! ... si ta bouche au moins, sur le seuil du neant Pouvait iracer un rire, un fou rire eclatant Entrecoupe de pleurs . . . pour te railler toi*meme!
CE STAI?
Tot stai în gânduri adîncită Cu inima-ţî pustie:
Ţi-î dor de o clipă fericită, ■—
Mi* î dor de ea şi mie !
Deci vină şi strîngîndu-mî mâna, Rîdică-ţî fruntea pală;
Că doar acelaş cînt ne ’ngînă Şi-acelaş vis ne ’nşală!
ADELA XENOPOL
NUMAI DE DRAGOSTE SĂ-MI TACI
Desmierdător cînd cu-alba mină Pletele negre îmî desfaci Şopteşte-mi tot ce vrei pe lame Numai de dragoste să-mî taci.
Şi cînd cu ochii îndrăgireî,
Privirea mea o adînceştî Nu săruta chipu-mî de ghiaţă Căci teamă ’mî-e să nu’l topeşti;
Ci lasă-me în amorţire Ga’n cuget dulce şi senin Din amintirile stinghere Să te’ncunun ca pe-un străin.
Cînd tu alăturea de mine Şoapte încetinel desfaci,
Şopteşte-mî tot ce vrei pe lume Numai de dragoste să-mî taci.
N. BELDICEANU
Doina voinicului.
Frunză verde de sulcină, Mulţi ochi fără de lumină, Mulţi voinici fără de glas, La Griviţa au rămas,
Şi cu jalnice 'cuvinte,
Vîntul plînge pe morminte; Plînge iei, căci bine ştie: Mortul că nu maî învie. • .
Frunză verde măr pătat, Grea-Î viaţa de soldat Cît aleargă soarele,
Nu-Î maî stau picioarele,
Sabiea, că mi-1 sluţeşte, Glontele, că mi-1 ocheşte,
Şi de zile mi-1 sfîrşeşte.
In războiţi cînd iei răzbate, Comandiriî stau de-o parte, Căci aşa scrie la carte : Vitejiea pentru proşti, Cinstea celor mari pe oşti.
100
Doine
Doina floricelului.
Frunza verde lemn de soc, Am la inimă un loc;
Dar nu-î foc iei de surcele, Ci"î pojarul mieii de jele ;
Şi cum para luî mă prinde, Că şi mintea mi-o cuprinde, Tot maî tare se aprinde; Şapoî frunză de răchită,
La căldură sfărogită,
Dorule, cumplit vrăjmaş,
Ce soseşti făr’ de răvaş,
Şi pe sat şi pe oraş ;
Tu la mine de-aî venit,
Cine mi te-a sfătuit,
Rău mi te-a călăuzit;
Că ieu suflet chinuit,
De am lacrimi ca să plîng, Nu am apă să te stîng. .. .
Frunzuleană de răreţ,
Ce nu sînt douăvieţî,
Pentru brazi şi pentru flori, Pentru fete şi leciorî f —
O vieaţă de-ar sfîrşi,
Să le poţi cu drag vorbi, Cînd lor moartea le-ar muri, Şî din groapă s’ar trezi.
Frunză verde arţăraş,
Am avut un fecioraş,
Iei cum ochii deschidea, Ziua că se veselea,
Şi cu drag la el privea. Frunză verde busuioc,
Ca o pasăre de foc,
A zburat al mieu noroc.
N. Beldiceanu
101
Frunză moartă, lemn zăcut, Floricelul ce-am avut,
De şi ’n dragoste făcut,
In pămînt s’a desfăcut. ...
Frunză verde ş’o alună,
Spune soare şi tu lună,
Unde-i inima cea bună ? — Dimineaţa dacă vine,
Dorul calea îmî aţine; gi de mă ’ntîlneşc cir sara,
Tot nu mi s alină para ;
Iear cînd noaptea vreu să dorm, Nu pot jalea să-mî adorm....
Frunză verde magheran,
Ce amar şi ce alean!
Traiul să ţi-1 pedepseşti,
Ochii să ţi-î asfinţeşti,
Intr’o negură de jele,
Fără soare, fără stele.
Frunză verde lilieac,
Cum nu pot găsi vr’un leac, Scîrbele să mi le ’mpac;
Ce s’a dus, la noî să vie,
Ce-a murit, iar să învie, Mîngîiere să ne fie.
Frunzuleană de trifoiu,
Vestejită de nevoi,
Dacă, moarte! eu ştieam,
Câ pe cine dezmerdam,
Pămînt astă-zl o să-l am,
La ciocoiu nu mă prindeam,
Ci la tine mă tocmeam,
Pe cinstit şi drept înscris,
Cu venin de lacrimi scris, Ţintirimul de*aţl prăşi,
14
102
Doine
Cîte zile voiu trăi ;
Cind mi-î zice să muncesc, Mîndre florî să răsădesc, Celor ce nu maî trăiesc ; Iear de ar fi să hodinesc, Pe morminte să plivesc, Dorul mieu cel părintesc.
Doina mîngîerei.
Frunză verde alior,
Cîntă cucul în pripor,
Să mă vindece de dor; Frunză verde ş’o răsură, Cîntă cucu ’n tăietură,
De la scîrbe de mă fură ; Frunză verde oţetar,
Cîntă cucul în stejar,
Să puî grijilor hotar. Frunză verde foaie lată, Cîntă cucul de mă ’nbată, Să las jalea pe o cioată ; Ş’apoî frunză de agude, Ce-s de rouă nopţii ude, Cît auzul îmî aude,
Cîntă cucu ’n deal la vie, Inima ca să^mî învie,
In cap minţile să-mî vie.
Frunză verde iearbă grasă, Cîntă cucu ’n sihla deasă, Din cap grijile să-mî ieasă ; Şi cîntă şi se roteşte,
Şi glasul de-şî linguşeşte, La bine mă sfătuieşte ;
Şi mă chieamă între brazi,
N. Beldiceanu
$i-ml maî spune şi cu haz, Să mă scutur de năcaz; Ş’apoî zboară într’un soc, $i-ml tot zice iei cu foc,
Să nu plîng după noroc ; Că norocul ie pribag,
$i de-ţi rîde azi în prag, Mim, să duce pe huceag.
Doina drumeţului.
Frunzuleană de pelin,
Mare jale, mare chin 1 Prin străini', s’ajungl străin ... La năcaz nime nu-ţî crede, Nici cu pîne nu te vede.
Nici îţT ţine vorba 'n samă, Nici te-alungă,—nici te chiamă.
Floare albă de hurmuz Rău îi să aî călăuz,
Numai vîntul cel hursuz,
Ce ţî-î scîrbă să’l auzi; Frunzuleană de răreţ,
Val ! de tine, biet drumeţ, Cînd dă floarea pe livezi, Inprejurul tău să vezi Că-Î pustiu, şi să oftezi.
Frunză verde măr pătat,
Om străin de intră ’n sat, Poarta ţarinei îl zice :
„N aî ce căuta pe-aice.. “
Aşa-î cel far’ de noroc, Nicăirî, să n’aibă— loc ...
103
104
Doine
Frunză verde trei granate Mai sînt încă şi pacate ;
De urît şi de năcaz,
Tu sărmane la pat cazi' ;
Că boala din ce să face ?— Din scîrba ce ’n suflet zace.... Ş’poT, vaî 1 de biet drumeţ, Ce-şî urăşte-a luî păreţi',—
Că din tindă pănă ’n casă,
Iei se vede 'ntins pe masă ; Iar urîtul şi pustiul,
Vin de-î geluie sicriul .
Doina dorului.
Frunză verde mărgărint,
Pe sub nouri de argint, Dragostele mi s’alint.... Frunză verde albăstrele,
Pe de-asupra frunţeî mele, Zboară gîndul vălurele Spre cărările cu stele,
Unde nu să ’ncape jele... .
Frunză verde trandafir,
Pe al dealurilor şir,
Plîngînd minţile se’nşir;— Lasînd jos ponoarele,
Zbor, cum zbor cucoarele,
Cînd pe crîng toamna soseşte, Inima de-o amorţeşte:
$i cu cît urîtul creşte,
Ca şi frunzele de nuc Se duc iele, una duc,
Pe aripi de vînt năuc.... Frunzuleană de arin,
N. Beldiceanu
Pe sub cerul cel senin,
Frate florilor de in,
Caut dorul să-mî alin.
Soarele, orî cît îî soare,
De şi-l plînge bieata floare, Cînd apune, mâhnit moare; Apoi de râsare luna,
Ce ’ntre stele ieste una, Diminiaţa de s’aprinde,
De pe ceriu cînd o desprinde, Tot cu moarte o cuprinde. . . Numai dragostea cea vie.
Zi şi noapte tot învie,
Pe aripi de bucurie,
Şi s’alint’ aşa cu drag,
Pe al tinereţeî prag,
Că de miere să aî ochi,
Tot te temi să n’o deochi. . ..
Frunzuleană de lemn dulce, Dorule,
Odoruîe !
Tu maî iute de m’aî duce,
La prietina cea dulce, Lacrămile să-mî usuce ;
Să-Î spun cîte nu i-am spus De cînd lîngă dînsa nu-s;
Că urîtu-î boală grea, lei, de faci inimă rea,
Intro lingură te bea ;
Numai inima cea bună,
In cap minţele-ţî adună;
Iear drăguţa dragoste, Luminează ca o ste,
Şi te scapă de năcaz Cu bujorul din obraz.;
Că leliţa de te vede,
105
106
Doine
Şi în braţe dacă-ţî şede,
Din o cin negri îţi da mure. Ce ştiu minţile să fure;
Iear de vraf să beî tu apă, Tot cu gura te adapă . . .
Frunză verde flori de in, Dorule, nu fii hain,— Intinde-ţi aripile,
Ca să trecem ripele,
Şi sa ntrecem clipele ;
Că nu-î foc, nu*i frămîntare, Şi nu-i sete-aşa de mare,
Ca un chin de nerăbdare ; Că ş’aproapele-î departe, Cînd de draga te desparte, Şi de-ai ocoli pămîntul,
Ca să-i desluşeşti cuvîntul, Aî lăsa în urmă vîntul. ...
Frunză verde sorb,
Ca şi gîndul orb,
Zbori dorule, zbori,
Pe straturi cu florî, Din rumene zorî.
Ochi mâhniţi de in, Jăle de mălin,
Plîns de lilied,
Treci dorule, treci Peste nouă mărî,
Cu mărgărintărî;
Peste nouă ţârT,
Cu flori ce’n carărî Işî dau sărutăn,
Şi mă du cu drag, Pe-al iubirei prag, Dorule nătîng !
Ce ma iaci să plîng.. .
DOCUMENTE
i.
O notiţă a lui Şarban Cantacuzino pusă pe o Evanghelie,
Ioan Şerban Cantacuzino Basarab Voevod din mila lui Dumnezeu domn şi oblăduitor Ţarii Romaneşti tuturor celor ce se va întâmpla a ceti, întru Domnul să se bucure.
Cătră cetitori.
(După ce arată însămnătatea Evangheliei eu pilde din Sf. scriptură sf'îrşeşţe astfeliu precuvîntarea):
Aceasta cunoscînd şi noi, avînd învăţătura de la strămoşi, pentru dumnezeiasca credinţă., şi cum că credinţa care ieste nouă dată de Prooroci, şi de Apostoli far de faptă ieste moartă, şi sufletul credinţei sunt faptele.
Nevoitune-am şi noi să ne arătăm credinţei cu fapte, de vreme ce din mila lui Dumnezeu, ne am învrednicit cinstitului acestui scaun al moşilor strămoşilor noştri, a fi stăpîn, şi oblăduitoriu, am socotit casa îndreptam ceaia ce iaste folositoare sufletelor, şi avînd nădeajde pentru ceale viitoare bunătăţi, ne am nevoit de am săvărşit acest lucru dumnezăesc, svînta aceasta Evanghelie. Care ne-fiind maî dinainte tocmită la slavonie, să se cetească după rînduiala zilelor şi a sărbătorilor celor domneşti, şi ale sfinţilor (Nou în această Ev. era împărţirea pe zile).
Poruncit am fratelui nostru Iordache Cantacuzino vel-
108
Documente
stolnic de o au îndreptat şi o au aşăzat precum umblă cea ellinească, şi întru toate asămenc, după orînduiala bisericei, alcătuindusă si svintele cuvinte, spre mai aleasă înţăleagere a limbei Romăneştl.
Şi aşa cu a noastră poruncă şi cheltuială, îndrep-tăndusă şi puinduse şi în tipografia ce s’au lucrat la svîn-ta Mitropolie, fiind arhiereu si păstor cinstitului acestui norod, părintele nostru kir Teodosie Mitropolitul, o punem aceasta înaintea tuturor celor ce vor ceti, şi dintru mică osteneala noastră, o dăm aceasta dar pe la toate bisericeîe ţărei noastre şi a părinţilor, şi fiţi cu bucurie toţi ceî ce veţţ ceti, şi pomeniţi celui ce a cîştigat voaoă acest bine, şi rugaţi pentru spăşenia noastră, deapururea pe Dumnezeu.
(Urmează după precuvîntare o însămnare scrisă de însăşi mîna domnitorului Şarban Cantacuzino).
Din mila lui Dumnezeu Şărban Basarab Voevod Cantacuzino am dat această sfîntă Evanghelie în sat în Te-lişca bisericei care au făcut vlădica Sava să fie de pomană. Nici popă nici seteniî se nu aibă a o vinde, iar de sar afla un nebun a o vinde sau alt nebun a o cumpără sau a o face zălog (pagina următoare pe care era sfîrşitul acestei fraze lipseşte). Pe paginele mai încolo cetim apoi:
Aceasta sau dat eînd au fost în ţara muntenească.
(Comunicat de A. D. Xcnopoi).
II.
O scrisoare a, lui lacob l-iu, relativă la afacerile Moldovei.
Două scrisori proprii şi un raport veneţian ’) ne fac cunoscută, o clipală, fizionomia unuia din acei nenumăraţi pretendenţi la
1). In tomul al I I-len Tezaurului luî Pap iu flarian Pag. 299,415—6.
Documente
109
tronul terilor romîne, cari se pierd în curînd in întunericul neiz-bînzii. Mai puţin ghibaciu şi cu stăruinţe mai slabe decît Petru Cercel, fără banii unui Ion cel Cumplit şi spiritul întreprinzătoriu al lui Despot Eraclide, Ştefan Bogdan, străin şi fiu de domn străin, nu ajunse nici odată în scaunul dorit al Moldovei.
Scaunul acesta îl ceru pretutindeni, lui Rudolf care nu voi, lui lacob care nu putu săi-1 deie. Cel d’intăiu nu răspunse ofertelor sale de tribut; cel de-al doilea, mai blind pentru pribeagul său frate în domnie, îl ajută cu bani întăiu, apoi cu scrisori stăruitoare «către acei cari ar fi în stare să-i ajute soarta». Mai mult, cînd, la 1608, Ştefan Bogdan se afla la Constantinopole, intrigînd contra lui Movilă, adăpostul său era casa ambasadorului englez şi acesta stărui în acelaş an pentru liberarea soliei moldovene, înţelese cu pretendentul 2). Era întâia manifestare a depărtatei puteri apusene în afacerile Orientului, cu care abia la sfîrşitul veacului precedent, intrase în legături statornice.
Apoi aventurierul dispăru din istorie, nici o altă cerere nu mai veni către puternicul rege al Angliei şi nici un respuns altul nu porni de la dînsul.
Polonii aflaseră însă de această intervenţie neplăcută. Scaunul Moldovei trebuia să aparţie reprezentanţilor politicei lor acolo, familiei lui Ieremia Movilă.
Afacerile petrecute la Constantinopole jigniau tradiţionalele lor interese : pentru a împiedeca ori-ce protecţie viitoare a regelui englez, un sol polonez special fu crezut de nevoie. Solul «Robertus Cumingham», se plînse pentru cele întîmplate. La cererile sale, la scrisori anterioare pentru acelaş scop, lacob I răspunse prin următoarea epistolă din 24 Iunie 1610 3).
Iacobus Dei gratia Magnae Britanniae, Franciae et Hiberniae Rex, fidei Defensor etc. Serenissimo Principi ac Domino Sigismundo tertio eadem gratia Regi Poloniae Magno Duci Lituaniae, Russiae, Prussiae, Masoviae, Sa-mogitiae, Livoniae etc necnon Suecorum, Grottorum, Van-
2)	. Xenopol, Istoria Rom., III. p. 489—90.
3)	. Inedita, se află la Bodleiana din Oxford, No. 1729 p. 110.
15
110
Documente
dalorumque Ereditaria (sic); Regi, Consanguineo, Affîni, et Iratri nostru cliarissimo ') salutem et felicitatem. Sere-nissime Rex frater et amice noster charissime. Litteras vestras per aulicum vestrum Robertum Cumingliam ac-cepimus, intelleximus ex iis ea quae de Principe Molda-uiae nos rogatis quae cum et prioribus litteris rogassetis* Nos vestrae postulationi ea respondimus quae nune etiam responderi aequa nobis videntur. Nos cum primum in gratiam Principi» Moldauiensis litteras dedimus, non sus-picari potuisse eam rem ad vos pertinere ; tantum modo calamitate Principis afflicti commotos et scripsisse bene-rolas litteras "ad eos qui fortunam eius iuvare possent et in impendia eius pecuniam aliquam erogasse. Deinceps neque iile nos ultra postularit neque profectum est a nobis aliud quicquam. Quae cum ita siut, minime dubi-tamus Ser. V. existimaturam id quod egimus optione nostrae neccesitudine Principum omnium consuetudine convenire, quoruin exemplo usi sumnus plurimorum qui sui ordinis viros fortuna perculsos ope et consilio suo iuvare pro laude semper duxerunt. Amicitiam vero nostram mutuam subditorumque nostrorum invicem commercium nos ubique ut sancta tectaque permaneant deligentissime curaturos Ser. Va. certo sibi persuadeat. Datum in Pa-latio nostro Vestmonastorii 24 die Iunie Anno Domini 1610.
Ser. V. frater amantissimus Iacobus R.
Traducere
lacob cu mila lui D-zeu regele marei Britanii, Franliei .şi Irlandei, apărătorul credinţei, prea luminatului principe şi domn Si-gismund al III-lea prin aceiaş milă rege al Poloniei, mare duce al Litvaniei, Rusiei, Prusiei, Mazovieî, Samogiţiei, Livoniei şi nu mai
4). Transcripţia mea poartă „charissimi“.
Documente
111
puţin ai Suevilor, Goţilor, Vandalilor moştenitor ; regelui, fratelui si rudeniei noastre celui prea scump, inchinare şi lericire. Scri-soarele voastre le am primit prin sluga voastră Robert Cumingham şi am înţeles din ele cele ce ne rugaţi pentru principele Moldovei şi despre care ne aţi mai rugat şi în scrisorile de mai înainte. Noi am rcspuns stăruinţelor voastre cele ce şi acum a respunde credem de cuviinţă. Noi cînd am dat întăiaşî dată scrisori de recomandare principelui Moldovei, nu am putut presupune că ar putea să vă privească pe voi, ci numai mişcaţi de nenorocirile principelui am scris cătră acei ce puteau să-l ajute şi i-am dat ceva bani de trebuinţă. De atunci nici un principe nu s’au mai rugat nici de la noi nu a mai pornit nimic, care lucruri ast-feliu fiind, nu ne îndoim ca luminarea voastră veţi socoti că cele ce am făcut erau de datoria ori cărui cap încoronat, anume de a ajuta pe acei loviţi de soartă prin puterile şi sfatul lor, ceea ce nu ne împiedecă de a purta seninătăţei voastre prietenia cu mai curată. Dat în palatul nostru din Wieslmonaster în 24 Iunie 1610.
Al Ser. V. frate prea iubitor
lacob Rege.
(Comunicat de N. lorga).
CRONICA ŞTIINŢIFICĂ
In şedinţa din 12 Dec. curent Dl. Moissan prezentă academiei de ştiinţi din Paris o nouă dispoziţiune cu a-jutorul căreia se pot obţine temperaturi foarte înalte.
Se ştie că astă-zl atît în ştiintă cît şi în industrie este nevoe de a se ! produce cît mal uşor şi mai eftin temperature foarte înalte. Se cunosc dispoziţiunele întrebuinţate pentru a se obţiiie asemene temperaturi, în care se aplică ca element combustibil hidrogenul şi ca comburant oxigenul, dispozitive imaginate de H. S. C. Deville şi perfecţionate de diverşi constructori, cu ajutorul cărora se topeşte platina cu multă uşurinţă. La ultimele expoziţiunl de electricitate, vizitatorii erau ad-
112
Cronica ştiinţifică
mi si a asista la experienţe de lipire automatică (ison dure automatique) cil ajutorul electricităţii. — Insă atît în un caz cît şi în altul, pe de o parte temperatura atinsă nu trecea peste 2000 de grade, ear pe de alta nu se utilizau a-ceste mijloace de cît pentru cazuri cu totul speciale.
Dl. Moissan utilizază căldura enormă produsă de curentul electric, căldura care este cu atît mai mare cu cît numărul amperilor curentului întrebuinţat e mai în-sămnat. Dispozitivul întrebuinţat este un mic cuptor format din 2 cărămizi de var care susţin cărbunii între carii se produce arcul electric; acest cuptor este şi el acoperit pentru a se împedeea pierderea căldureî.
In experienţele făcute, curentul a variat de la 25 volţi şi 30 amperi produşi de o maşină de 4 cal putere, cu care s’o obţiijur. temperatura de 2250° pănă la 100 volţi şi 400 am peri daţi de o maşină de 50 de cai, cu care s’au obţinut peste 3000 °.
In aceste experienţe s’au constatat următoarele fapte : la 2250° oxizi! cromici şi feric! se topesc; la 2500" oxidul de magneziu cristalizază în cîte-va minunte, iar oxidul de aramă este redus astfeliu, în cît, în timp de 10 minunte, se obţine un bloc de 120 grame de aramă metalice topită. In tine la 3000° platina se volatilizază ; oxidul de aluminen se topeşte şi cristalizază, formînd rubine.
Este mal mult de cît sigur că, în curînd vom ave a înregistra fapte şi maî importante obţinute prin întrebuinţarea unor asemeni temperaturi înalte.
Paul Wehengriin. Das Reale, Leipzig 1892. D-rrn Paul Weisengriin fiul cunoscutului bancher ia.şan Samuil Weisengriin a publicat de curînd un studiu filosofic prea interesant asupra bazei cunoştinţei realului.
Vom publica în numărul viitor o dare de seamă mai amărunţifă, cu care lucrare s’a însărcinat dl, membru loan Paul,
IAŞI — TIPO-LITOGRAFIA II. GOLDNER, STRADA PRIMĂRIEI No. 17
ARHIVA
ORGANDI SOCIETĂŢII ŞTIINŢIFICE ŞI LITERARE
DIN IAŞI
Anul IV.	Martie şi Aprilie	Nc. 3 şi 4
Mihail Nazaroviei Petrov
PRIVIRE ISTORICĂ
asupra desvoltărei treptate a ideilor despre istorie.
Rusia, împărăţia cea mai mare din lume, care au avut şi va avea în tot-deauna o înriurire hotăritoare asupra destinelor poporului romin, de şi ne atinge aşa de aproape şi geograficeşte şi politiceşte, este totuş ţara cea mai puţin cunoscută de noi. Desintere-sarea noastră de tot ce se petrece în Rusia, nu este de lăudat.
E de nevoe să cunoşti tot atît de bine pe prieteni ca şi pe duşmani. Şi într’una şi în alta din aceste doue ipoteze ar trebui să ne dăm mai multă osteneală pentru a cunoaşte cum stă împărăţia vecină. S8 întrebăm pe un Romîn despre lucrurile din Franţia, Italia, Germania, Anglia ; fără îndoială că va şti să ne răspundă ceva. Despre Rusia nimic, decît ceea ce ne transmite de. cînd în cînd firul telegrafului. Cu toate că Rusia nu este o ţară ajunsă la o stare aşa de înaltă de civilizaţie, încît să poată deveni un fo-colar de idei, totuşi are şi ea aşezăminte a căror cunoştinţă şi studiu ar putea să ne fie de folos.
Am crezut a face o slujbă ştiinţei istoriei, publicînd următorul studiu introductiv la aceasta ştiinţă, datorit reposatului vestit profesor de la Universitatea din Harcov, Mihail Nazaroviei Petrov. Pe lingă interesul ce acest studiu îl înfăţoşază prin el însuşi, cu-prinzînd o sumă de idei sănătoase şi originale asupra ştiinţei isto-
16
114
M. Nazarovici Petrov
riei, el mai înfăţoşază prin noatele sale o oglindă credincioasă a stărei studiului istorie în Rusia. Din aceste noate se va putea vedea cît de mult se lucrează istoria în Rusia. Aşa bună oară istoricul englez Henri Thomas Buckle a fost tradus de două ori în ruseşte. La noi nu numai că nu s’au tradus, dar nici măcar nu s’a scris asupra lui vre o dare de samă (afară de o critică publicată de mine încă de pe cînd studiam la Berlin, sunt acum vr’o 18 ani). Traducerea eminentei lucrări a învăţatului istoric rus o da-torim D-lui P Munteanu, licenţiat în Teologie de la Universitatea din Kiev.
A. D. x.
După cum toată cultura noastră ştiinţifică îşi are rădăcinele sale implîntate în lumea greacă, aşa şi istoria îşi datoreşte origina sa Grecilor, după cum arată însăşi numirea acestei ştiinţi, primită de noi de la Bisantini.
Grecii au descoperit istoria şi au creat cele întăi modele ale ei. Herodot, Tucidid, Xenofont, Plutarh şi Po-îibiu sunt cei întăi care ne au dat chiar în creaţiunile lor toate genurile şi direcţiunile cele mai principale de istoriografie existente şi pănă astă-zi. Dar lumea greacă desmembrată şi imbucăţită, ajungînd numai cu greu la cunoştinţa unităţei sale naţionale proprie, nici odată n’a putut să se rădice pănă la închipuirea despre omenire ca ceva intreg şi pentru aceasta n’au avut nici un feliu de noţiune despre istoria universală sau a întregei lumi care să espună într’un tablou armonic soarta întregului neam omenesc.
Ideia de istorie universală aparţine Romanilor, fiind-că statul roman, orbis romanus, pentru întâia dată într’un cliip solid, şi pentru mult timp, au unit toate popoarele istorice într’o singură viaţă generală spirituală, cuprin-zînd în marginile sale întreaga lume culturală veche. Trog Pompei cel întăi din scriitorii romani ne a înfâţo-
Privire istorică.
115
şat cea întâi încercare de istorie universală, expunînd în colosala sa «Istoria romană» istoria tuturor popoarelor supuse Romei.
Lucrarea lui Trog Pompei n’au ajuns pănă la noi; dar extragerile făcute din ea de cătră Iustin precum şi cronica lui Eusebiu, unde de asemenea e înfăţoşată istoria tuturor popoarelor în legătura, şi aşa zicînd, în acomodare cu istoria biblică, sunt cele întăi modele de istoria universală, pe care lumea clasică le a transmis popoarelor noue 1).
După aceste modele şi-au compus în veacurile de mijloc, istoriile lor universale : Orozie în începutul secolului al V, Isidor de Sevila în secolul al VII şi Beda în al VIII.
Toţi aceştia povestesc «de quatuor summis imperiis», adecă despre imperiile babilono-asirian, medo-persian, grecesc şi cel roman, şi toţi conform cu fericitul Augustin opun imperiile pămînteşti celui ceresc, după cum opun intunerecul, luminei şi răul, binelui.
In general în veacurile de mijloc istoriografia, asemenea tuturor ramurilor de literatură şi ştiinţă, era în decădere. Călugării aproape singurii istorici ai acelui timp, rare ori se ridicau mai presus de forma analitică simplă a expunerei şi evenementele le explicau nu prin lănţuirea cauzelor naturale, dar prin voinţa Providenţeia). *
1). Ulrici. Charakteristik der antiken Historiographie 1833 ; Kreuzer, Die liistorische heimat der Grieclien in ihrer Entstehung und Fortbildung 1845 ; Gutorg, Desvoltarea istorică a ideei despre istorie în orient din epoca cea mai veche pană în timpul nostru (Revista Ministeriului de Instrucţinne naţională, 1868, partea OXXXVII,VIU); Boslavschiî Petrovschii, Introducere în. cursul istoriei popoarelor principala a lumei vechi şi a civilizaţiei lor. Harcov 1870 j A-laudschii, „Istoria Greciei“, Kiev 1885 (vezi introducerea). Despre începutul istoriografiei la Greci vezi prefaţa lui Mişceuc la traducerea lui Herodot (t I-iu M. 88»*) si aparte sub titlul Herodot ; locul lui în istoria culturei vechi greceşti 1885. ’
2. Aşa de ex. călugarnl britan Henric Hotingdon în cronica sa la anul 1066 zice • „perfecit Dominator Deus de gente Anglorum, quod diu cogitaverit: genţi
116
M. NazaroviciPetrov
Această privire medievală asupra istoriei a trecut departe peste veacurile de mijloc, şi încă în secolul al XVII şi-a găsit reprezentantul său în ştiutul predicator francez Bossuet, a cărui lucrare «Discours sur l’histoire universelle» poate să servească de model providenţializmului istoric. Chiar în timpul prezent, providenţializmul în diferite chipuri şi forme îşi are o mulţime de următori.
O treaptă mai solidă în desvoltarea istoriei ne infă-ţoşază epoca renaşterd, adecă secolul al XV şi al XVI, la care au contribuit pe de o parte cunoştinţa mai de aproape cu strălucitele producţiuni istorice ale anticită-ţei clasice ‘precum şi viaţa cea nouă politică ce se ince-pea în acest timp în Europa de apus, de alta şi dorinţa de a extrage pentru aceasta viaţă cît se poate mai mult folos practic dm istorie. Aşa renumiţii istorici italieni Machiavelli şi Guiciardini caută să găsască în istorie lecţii de inţâlepciune politică şi o consideră după exemplul celor vechi, ca pe «magistra vitae». Privirea utilitară asupra istoriei se continuă în secolele următoare şi în al XVIII secol îşi ajunge apogeul său, Reprezentantul ei în acest timp apare lordul Bolingbrocque în scrisorile sale despre studiul şi folosul istoriei, susţinînd ideea că istoria trebue să ne inveţe a fi patrioţi rezonabili, buni cetăţeni şi oameni cinstiţi, şi pentru ajungerea acestui scop e necesară expunerea elegantă şi critica faptelor.	Cele întăi modele de un aşa feliu de istorie,
ne le dau în Anglia Hume şi Gibbon, iar în Francia Voltaire şi Montesquieu. Aceşti din urmă întăia oară au observat insămnatatea climei, terenului, gradului de bo-
namque Norinannorum tradidit eos ad exterminandum“, iar unul din cei mai buni cronicari germani Otton Treizeugen (XII v.) chiar consiliază a se îndepărta cine-va de lucrurile pământeşti şi să-şi întoarcă privirile cătră Ierusalimul ceresc* Despre istoriografia viacurilor de mijloc vezi Vattenbach, Deutschlands Geschichtsquellen im Mittelalter.
Privire Istorică
117
găţie, religiei, caracterului naţional şi în general la explicarea soartei istorice a luat în bagare de samă condiţiile naturale, economice şi morale ale poporului.
Dar veacului al XVIII-le n’a fost numai veacului teoriilor politice, ce au avut influenţă şi asupra chipului cum trebuie a se înţelege istoria ; dar încă mai mult a fost un veac filosofic. Pentru aceia filosofia a inceput atuncea pentru înăia oară să influenţeze şi asupra pre-lucrărei istoriei. Fructul unei asemenea influenţi a fost ideia despre existenţa legilor clesvoltărei istorice. Cel întăi care a exprimat această idee, a fost invăţatul italian Vico în lucrarea sa numită : «Ştiinţa nouă» 3). — Fiind atras poate mai mult de cît se cuvinea de succesele strălucite de atunci ale ştiinţelor naturale şi cu deosebire ale astronomiei, Vico caută să găsască şi în domeniul afacerilor omeneşti aceeaşi regularitate şi legitimitate ca şi în fenomenele lumei fizice, şi pentru aceasta îşi închipuea, că toată istoria omenirei constă din cicluri de desvoltare ce se repetesc continuu şi neschimbat, şi fie-care ciclu la rîndul sau constă din unele şi aceleaşi grade şi anume din epocele : divină, eroică şi omenească, şi că în vremea lui, adică în veacului al XVIII-le, omenii'ea se găsia la sfârşitul ciclului al doilea, în timp ce lumea veche reprezenta prin sine cel dintâi ciclu acum cu totul terminat, adică trecut prin toate gradele sale inevitabile. Dar dacă din această parte încercarea lui Vico ni se prezintă atît de slabă, apoi nu mai puţin lui îi aparţine meritul întinderei marginilor istoriei până la acea deplinătate in chipul cum îl cerem acum de la ea, anume Vico cel
3). Scienza nova. 1726. In limba franceză a tradus-o Michelet, adăogând la această traducere şi o introducere vasta. In limba rusască o expunere detailată a ,,Ştiinţei nouă“ găsim la Stasiulevici : ,,încercare de privire istorică asupra principalelor sisteme de filosofia istoriei**, pag. 52—147. Despre Vico vezi Ferrari; Vico et L’Italie 1839 ; Verner. Ueber Vico als Geschicbtspliilosoplien, 1877 şi Giambatista Vico, als Philosoph und ‘gelehrter Forscher de acelaş autor, 1881.
118
M. Nazarovici Petrov
dintâi ş’a dat părerea că istoria nu trebue să se mărginească numai la schimbările politice, dar afară de des-voltarea statului să aibă in vedere şi alte părţi ale vieţei poporului: religia, obiceiurile, arta şi ştiinţa, şi în sfîr-şit relaţiunile economice.
Al doilea după Vico 4) filosof de istorie a fost Herder a cărui lucrare «Idei despre filosofia istoriei omenirei» au apărut la sfîrşitul veacului trecut5), Aici Herder în-tr’un chip amărunţit a descris dependinţa desvoltărei omenirei de toate condiţiunile naturale ale planete, inoastre a formei ei, mişcărei, climei, terenului, caracterului loca-lităţei etc., şi a pus ca scop al acestei desvoltări atingerea perfecţiunei şi fericirei celei mai inalte posibile într’un loc anumit şi în nişte condiţiuni anumite. Ca ideal al unei asemenea perfecţiuni el socoate «umanitatea» (Hu-manităt).
Cu timpurile lui Kant incepe în Europa predominarea fibsofiei idealiste şi reprezentanţii cei mai străluciţi ai acestei filosofii au fost Schelling şi Hegel. Filosofia aceasta cu toate neajunsurile sale n’a remas fără o influenţă bine-făcătoare asupra unei inţălegeri mai drepte şi mai intinse a istoriei, inbogăţindu-o cu nişte priviri none mai luminate. Kant cel dintăi a exprimat ideea progresului continuu în istorie şi speranţa că cu timpul se vor descoperi legile după care să săvîrşeşte acest progres ; iar Schelling, conform cu doctrina sa despre spiritul absolut, vedea în istorie incorporarea treptată adecă progresivă a acestui spirit în viaţa neamului omenesc. In sfîrşit Hegel în «Filosofia Istoriei» (Philosophie der Geschichte)
4)	. Asupra numirei lui Vico de : „intăiul filosof a istoriei44 există contro-versa: vezi Careev „Chestiuni fundamentale de filosofia istoriei44, I, 6—9.
5)	. Ideen zur Philosophie der Geschichte der Menschheit, 1784—91.
Privire istorică
119
a arătat şi momentele principale ale acestei încorporări, care după opinia lui sunt patru : Orientul, Grecia, Roma şi lumea germană, şi fişte-care din aceste momente şi-a creat nişte forme de civilizaţie sui generis şi din ce în ce mai perfecte, succesele cărei civilizaţii putem să le socotim după progresul neîncetat crescător în conştiinţa libertăţei. Un moment istoric se schimbă în altul, un popor cedează locul altuia, dîndu-i ca moştenire toate achiziţiunele sale intelectuate şi morale pentru desvolta-rea lui mai departe. Aşa dar pentru filosoful istoriei nu există trecut, pentru dînsul, totul îi etern în prezent, aşa că fie-care moment din istorie cuprinde în sine pe toate cele de mai înainte şi prezentul este numai totalul sau suma întregului trecut.
Dar filosofia îmbogăţind istoria cu o mulţime de priviri întinse şi luminoase a avut asupra ei şi oare-care influenţă vătămătoare. Ea a introdus în istorie la modă construirile apriorice si artificiale, pasiunea de a înşira faptele pe vre-o idee preconcepută şi de a le înghemui în nişte cadre de mai înainte gîndite.
Ca modele de un aşa feliu de construire arbitrară în istorie pot să servească nu numai producţiunile multor istorici neînsemnaţi de pe la anii 30 şi 40 ai secolului prezent, dar chiar şi lucrările unor aşa de renumiţi şi respectabili istorici ca Schlosser şi elevul său Gervinus (cel întăi în «Istoria generală şi Istoria veac. al XVIII-lea, iar cel de al doilea în Istoria veac. al XlX-lea şi cu deosebire în introducerea la această lucrare).
Pe de altă parte filosofia idealistă a contribuit mult la o direcţiune deosebită în literatura de atunci, direcţiune cunoscute sub numele de romantică. Romanticii în capul cărora în literatura istorică de atuncea stă Friderik Schlegel, contra filosofiei idialiste, negau cu totul progre-
120
M. Nazaroviei Petrov
sul şi îşi căutau idealurile lor în trecut; iar nu în viitor şi la istorie se uitau ca la o intoarcere treptată cătră perfecţiunea închipuită a oamenilor primitivi. Şi cu toate că Romantizmul are şi cîte-va merite esenţiale pentru istorie, făcînd pe cercetători să aibă luare aminte asupra studiului puţin cunoscut atuncea a anticităţei în general şi a vechiului Orient, precum şi a veacurilor de mijloc în deosebi, şi cu toate că el pentru întăia oară a arătat insemnătatea filologiei în studiul istoriei, totuşi aceste servicii aduse istoriei nu l’au impedecat de a împinge pănă la extrem şi abuz elementul filosofic în istorie. Acest abuz a provocat, după cum era şi natural, în literatura istorică de atunci o reacţiune, fructul căreia a fost apa-riţiunea şcoalei istoi'ico-critică, întâi în Germania şi după aceea în toată Europa. Părintele acestei noue direcţiuni au fost Niebuhr, cel întâi istoric nou în adevăratul sens al acestui cuvânt. Şi de şi el s’a mărginit cu cercetările sale numai asupra anticităţei şi cu deosebire asupra istoriei Romei şi cu toate că explicările date de el istoriei vechi a Romanilor în timpul present în multe priviri pot părea slabe, totuşi metodul	creat de el a devenit
model etern pentru toţi cei-lalţi cercetători, şi îndată a fost aplicat de ei şi la studiul tuturor celor-lalte părţi şi diviziuni a istoriei.
In aceasta constă principalul merit al lui Niebuhr ; altul nu mai puţin insămnat constă în stabilirea privirei ştiinţifice, adecă obiective în istorie. Pănă la Niebuhr în istorie se căutau sau numai nişte dilectări artistice, sau lecţii de înţălepciune socială, privindu-o numai ca un mijloc de a justifica cutare sau cutare teorie politică, cutare sau cutare sistemă filosofică. Niebuhr cel întăi a emis părerea că istoricul trebue să’şi pună de scop cercetarea şi descoperirea adevărului ştiinţific, adecă recon-
Privire istorică
121
struirea obiectivă a trecutului pe baza mărturiilor şi a monumentelor istorice verificate şi purificate întrhm cliip critic.
Ceea ce a făcut Niebuhr pentru istoria veche, Leo-polcl Ranke a făcut-o pentru istoria medie şi nouă. Prin cercetările sale renumite asupra istoriei europene a veacului al XYI-le şi al XVII-le şi prin critica izvoarelor ei, Ranke de asemenea a stabilit un metod puternic pentru prelucrarea istoriei medie şi nouă a ţărei sale cît şi a Europei în general şi umplînd cu elevi de ai săi aproape toate catedrele germane de istorie, a creat o nouă şcoală de istoriografie, exemplul cărei a avut şi are o influenţă colosală departe şi peste marginele Germaniei.
Dar şi şcoala critică de asemenea cade cîte odată în extremităţi ca şi cea filosofică. Din causă cercetării exacte a monumentelor, adese-ori se scapă din vedere i-deile ce domină în evenementele acelei sau altei epoce ; grija despre deplinătatea faptelor şi a adevărului lor o-biectiv întuneca acum de mult tendinţele apărute de a descoperi legile ce guvernează mersul istoriei, legi, fără de care istoria tot-deauna va rămînea o adunătură de cunoştinţi folositoare si interesante, dar nici de cum o ştiinţă. Şi iată pentru complectarea acestui neajuns în timpurile din urmă a început din nou să se ivească o re-acţiune contra direcţiunei exclusivamente critică. începutul acestei reacţiuni aparţine învăţatului francez Auguste Comte, autorul sistemei filosofice pozitive *). Comte a propus clasificarea ştiinţilor de la cele mai simple la cele mai complexe (matematica, astronomia, fisica, chimia, biologia şi sociologia), în care clasificaţiunea fie-cărei şti-inţi, i-a aratat şi metodul său de cercetare a acelor legi
6). „Cours de philosopliie posithV
17
122
M. Navarovici Petrov
ce ea trebue să descopere în domeniul său. Se înţălege că cu cît îi mai complicată ştiinţa, cu atîta şi metodul ei este mai complicat şi greu, şi fiind-că ştiinţele sociale şi în numărul lor şi istoria sunt cele mai complicate, prin urmare şi studiul lor se găseşte încă în faşă, adică ele acum îşi prelucrează metodul lor, fără de care nu se poate descoperi legile ce guvernează fenomenele sociale.
Cel mai strălucit reprezentant al acestei reacţiuni s’a arătat în anii de la 50 şi inceputul celor de la 60 Englezul Buckle, lucrarea căruia: «Istoria Civilizaţiei în Anglia» a avut nu de mult un aşa de mare succes, cu deosebire la noi în Rusia 7).
Buckle, şi-a pus problema de a face din istorie o ştiinţă, tot aşa de exactă ca şi ştiinţele naturale, a declarat ştiinţele naturale cea mai bună propedeutică pentru ori şi ce istorie şi s’a hotărît să aplice la cercetările istorice acelaş metod inductiv care au dat aşa de strălucite rezultate în ştiinţele naturale. După aceea pe baza acestui metod Buckle s’au incercat să descopere şi legile mai principale ce guvernează mersul civilizaţiei şi anume : 1) Progresul civilizaţiei depinde de la cantitatea adevărurilor ştiinţifice cîştigate şi răspîndite într’o anumită societate ; 2) Scepticismul tot-deauna precedează unei mişcări puternice de civilizaţie ; 3) Perfecţiunea morală se desvoltă cu mult mai încet de cît cea intelectuală şi 4) principalele piedici a civilizaţi un ei tot-deauna au. fost şi vor fi tutela bisericei şi a statului asupra societăţei.
Teoria şi privirile acestui scriitor pe continentul Europei cu deosebire în Germania, au întîlnit serioase o-biecţiuni. Aceste obiecţiuni după cum le a formulat
7). History of civilisation in England 2 v. 1858—61. In limba rusască sunt doua traduceri a acestei lucrări; una a lui Bestujev Riumen şi altă a lui Buiniţ-chii şi Nevarocum (cîte-va ediţii) B.
Privire istorică
123
Droysen 8), sunt îndreptate cu deosebire contra poziţiunei de plecare a lui Buekle, precum şi contra metodului lui.
In întâia privire Buekle purcede de la convingerea cu totul dreaptă, că în mersul istoriei nu-i şi nici poate fi arbitrar precum nici hazard ; dar pe lăngă aceasta el zice că totul în acest mers se supune unor legi tot aşa de exacte, neevitabile şi generale ca şi în lumea fizică. 0 aşa de severă regularitate, ce conduce destinele ome-nirei se bazază, după cuvintele lui, pe aceia că acţiunile omeneşti şi prin urmare şi istoria nu se determină nici de voinţa Providenţei, după cum zic teologii, nici de voinţa liberă a omului după cum învaţă filosofia, dar numai şi numai de reciprocitatea legilor lumei materiale şi a legilor spiritului omenesc. Dar anume acest punct de plecare, adică negarea voinţei libere pe care Buekle o primeşte ca pe o axiomă gata şi demonstrată, formează una din chestiunile cele mai controversate şi grele, la rezolvirea căreia au lucrat spiritele cele mai înalte şi cei mai mari cugetători, începînd cu fericitul Augustin şi pănă în zilele noastre şi cu toate aceste nu se poate încă socoti hotărîtă.
Dar încă mai şovăitoare este aplicarea metodului inductiv în istorie. Buekle zice că-i destul numai de a generaliza experienţele şi observările omogene făcute în domeniul istoriei, pentru ca să ajungem la descoperirea legilor neschimbate, ce guvernează destinele popoarelor. Dar 1) fenomene cu totul omogene în istorie nu sunt; din contra forţele şi agenţii istoriei se schimbă neconte-
8). „Erhebung der Geschichte zum Rang einer Wissenschaft“, mai intăi în Sybel’s „Historische Zeitschrift“ în 1862, iar după aceea în forma de apendice la „Grundriss der Historik“, Leipzig 1868. In limba rusască putem să ne facem cunoscut cu obiecţiunile lui Droysn în articolul lui Tracevskiî: „Problemele contimporane a ştiinţei istorice“ (în revista „Beseda“ (conversatiune) 1871, cartea a 10, pag. 111, 120).
124
M. Nazarovici Petrov
nit; 2) influenţele din afară şi legătura fle-cărui fenomen cu istoria generală a omenirei face izolarea şi definiţiunea fle-cărui fenomen imposibilă; 3) legile lumei morale se deosebesc într’un chip esenţial de legile fizice prin libertatea lor şi nici au caracterul unei necesităţi şi exactităţi severe şi prin urmare nici metodul inductiv nu poate să fie aplicat cu succes la cercetarea lor. De aceia chiar legile descoperite de Buclele pe această cale au un caracter cu totul particular şi prin urmare sunt departe de a putea fi aplicate la toate epocele istoriei. Şi din cauza aceasta aprobarea sau aplicarea acestor legi făcută de Buclele în istoria'Angliei, Franciei, Scoţiei şi a Ispaniei în mare parte e neştiinţifică şi şovăitoare. Lucrul se explică prin aceia că nişte legi exacte şi generale, care ar fi capabile să facă pe om stăpăn pe viitorul său şi pe care Buclele caută să le găsască în istorie nu există nici de cum. Dar dacă este aşa, atunci istoria are ea caracterul de ştiinţă ?
La această îndoială în Germania s’au răspuns ast-feliu : adevărat, aşa feliu de legi cum caută Buclele în istorie nu sunt, dar sunt altele psihologice şi sociologice, ce guvernează mersul şi înlănţuirea evenementelor.
Aşa filologii Lazarus şi Steinthal9) probează că ceea ce se supune legilor naturei nici de cum nu ie curgerea evenementelor, însuşi cuprinsul istoriei, aşa zicînd, dar numai procesele psihologice, după care evenementele să săvărşesc şi că prin urmare numai din acest punct de privire, istoria poate să aibă un caracter ştiinţific. Aşa dar rezultă, că istoria poate să fie just stabilită numai pe
9). „Zeitschrift flir Vblkerpsycliolog’ie1*’ şi ,,Ueber die Ideen in der Gescliichte“.
Privire istorică
125
baze psihologice şi prin urmare psihologia istorică este cea mai bună şcoală pregătitoare pentru istorie 10 11).
Din ceea ce s’a arătat pănă acum se poate vedea u-şor că istoria ca ştiinţă nu s’a hotărlt încă definitiv, adică n’au ajuns încă până la aceia ca să-şi stabiliască într'un chip solid nici metodul său, nici nişte legi generale ho-tărîte şi neschimbate, care să guverneze viaţa istorică a omenirei. Pentru care lucru ideea iui Auguste Gonite, că sociologia şi prin urmare şi istoria este cea mai complicată şi pentru aceea şi cea mai puţin prelucrată ştiinţă, îşi găseşte, după cum se vede, în cazul de faţă justificarea sa complectă.
In adevăr 1) învăţaţii sunt de acord pănă acum numai relativ de cuprinsul istoriei, tiind-că toţi fără ex-cepţiune introduc în domeniul cercetărilor ei întreaga viaţă a omenirei socială, religioasă şi morală, Intelectuală şi e-conomică şi al 2) sunt de acord relativ de o singură lege generală, observată în întreaga istorie, anume legea progresului în continuu şi succesiv11). Ce se atinge de toate cele-lalte, există o mare controversă de la ideile despre
10)	. In această chestiune în limba rusască autorul unei lucrări însemnate este profesorul Careev („chestiuni fundamentale de Eilosotia istoriei4* 2 voi. 18b3 şi „Esenţa procesului istoric şi rolul individului în istorie441 voi. Petersburg 1890). Careev împarte ştiinţele în fenomenologice ce au de a face cu fenomenele ca atari şi în ştiinţi nomologice ce au de a face cu anumite categorii de legi şi raportînd la cele întăi istoria, iar la cele de a doua psihologia şi sociologia, probează că în esenţă nişte legi speciale istorice nu există, dacă este să luăm cuvântul ,.lege“ în-tru’u sens strict ştiinţific, dar că exist numai legi psihologice şi sociologice : In istorie noi avem a face numai cu schimbarea succesivă a fenomenelor, care într’o asociare dată ele ni se presintă numai o singură dată ; dar dacă faptele istoriei nu se repeţesc în individualitatea lor complicată, fenomonile fundamentale ale vieţei sufleteşti şi sociale se repeţesc în elementele lor.
Istoria presintă cu sine o reuniune complicată de procese simple care se găsesc în combinaţiuni diverse de reciprocitate şi fie-care din aceste procese e supus unei legi speciale. Ce se atinge de filosofia istoriei, după opinia lui Careev, problema fundamentală a ei constă in coinparaţiunea mersului real al istoriei cu formula ideală a progresului..
11)	. Nici chiar această lege de un progres succesiv şi continuu nu este recunoscută de toţi. In general şi acum încă privirile domnitoare în ştiinţa istorică sunt privirile aşa numitei „şcoalei critice44.
126
M. Nazaroviei Petrov
esenţa progresului pană la opiniunile despre chipul cum trebue a expune istoria. Căţi-va (de ex. Schopenhauer) neagă istoriei cu desăvârşire caracterul ştiinţific; iar alţii socot, că istoria pe cit e ştiinţa, pe atîtd e şi artă, ba încă ea este mai mult artă de cit ştiinţă, şi că istoricului nu-i e de ajuns ca să fie învăţat, ci trebue să fie şi artist.
Din tot cea ce s’a zis, eu socot că noi suntem în drept de a propune pănă acum următoarea definiţiune: istoria este expunerea ştiinţifică şi în acelaş timp şi artistică a vieţei trecute a genului omenesc : problema ei constă în reproducerea dreaptă şi artistică a trecutului; iar folosul practic a ei constă în aceia, că ea ne învaţă a vieţui în lume conştient, adică a înţelege de unde şi cum au provenit fenomenele vieţei sociale ce ne încun-joară şi pentru ce această viaţă e aşa anume după cum noi o vedem12).
Noţiuni despre critica istorică.
Cu toate acestea ori şi cum ăm privi istoria şi ori cum am prelucra-o, condiţiunea indispensabilă a acestei prelucrări a fost şi va fi tot-deauna cercetarea adevărului ; dar pentru ca să descoperim adevărul în mijlocul colo-
12). Despre desvoltarea ideilor despre istorie vezi în limba rusască : Granov-schii „Despre insămnătatea şi starea contimporană a istoriei universalei (Socine-nia 11); Gheriet „Schiţare a desvoltărei ştiinţei istoricei Mosc. 18G5 ; Stasiulevici „încercare de privire istorică a principalelor sisteme de filosofia istoriei44, S. Petresb. 1866 ; Mihail Nazaroviei Petrov „Istoriografia naţională modernă în Germania, Anglia şi Franciai Harcov, 1861; Tracevschii „Problemele contimporane ale ştiinţei istoricei („Beseda“, 1871, cartea 10—11); Careev, Chestiuni fundamentale de filosofia istoriei“ Mosc. 1883 2 t. şi „Esenţa procesului istoric şi rolul individului în istorie44 S. Petresb. 1890 1 t; tot de dînsul „Ideia istoriei universale44 S. Petresb. 1885 ; articolul amintit mai sus alui Cutorg, „Introducere44 de Raslavschii Petrov-schii şi „Istoiia Greciei41 a lui AlauclscJn'i. In literatura străină': Flint The philo-sophy of history in Europe (tradus în limba franceză „La philosopliie de l’histoire en France44 şi „La philosophie de l’histoire en Allemagne. Paris 1878) ; Rocholl, Die philosophie der Geschichte, Gbttingen 1878 ; Mayr Die philosophische Geschichtes auffassung der Neuzeit, Wien 1877 ; Bona Meyer, „Neue Versuche einer Philosophie der Geschichte44 („Histor. Zeitschrift*4, 1871, XXV v; pag. 303—378.0 mulţime şi detailate indicări pentru literatura acestei chestiuni putem să găsim în „Chestiuni fundamentale de filosofia istoriei a lui Careev.
Privire istorică
127
sului nemărginit de cunoştinţi diverse şi adesa ori chiar contrazicătoare, care au ajuns pănă la noi despre timpurile trecute, e necesară critica, adecă, anumite procedeuri si metoade, cu ajutorul căroră să se poată hotări autenticitatea mărturiilor şi monumentelor trecutului sau a aşa numitelor izvoare, atît cele materiale cit şi cele scrise.
Critica istorică este de două feluri, externă şi lăuntrică. Cea dintâi hotăreşte autenticitatea monumentelor; iar cea de a doua certitudinea însăşi a cunoştinţelor ce se cuprind în aceste monumente. Mai nici nu există nişte regule hotărîte pentru critica istorică, fiind-că procede-urile ei sunt foarte diverse după feliul, calitatea şi caracterul izvoarelor, ce aparţin cercetărilor ei. Totul depinde aici de experienţă şi de talentul cercetătorului.
Ştiinţele ajntătoare necesare pentru istorie:
Dar afară de experienţă şi de talent, criticul istoric sau istoricul pentru reproducerea chipului adevărat a vieţei trecute trebuie să dispună şi de cunoştinţele cele mai varii şi anume: 1) să aibă cunoştinţă de ştiinţele naturale, fiind-că numai cu ajutorul lor poate hotări caracterul ţărei ocupate de un popor, Influenţa condiţiilor din afară asupra vieţei lui, şi în sfârşit toată starea e-conomică a acestuia ;	2) să aibă cunoştinţi de filologie,
necesară pentru istoric nu numai pentru că cu ajutorul ei se horăreşte originea popoarelor, înrudirea şi influenţele reciproce de cultură ale lor, dar cit deosebire pentru că în limba poporului se arată formatul spiritului său şi gradul de desvoltare a lui; 3) să aibă cunoştinţi de ju-risprudenţă şi în deosebi de istoria dreptului fiind-că in-drept se înfăţoşază toată viaţa particulară şi chiar socială a poporului ; în sfârşit al 4), să aibă cunoştinţi de arheologie, care în senzul cel mai larg al cuvîntului este
128
M. Nazarovici Petrov
ştiinţa despre monumentele ce ne au rămas de la viaţa antică şi care cuprinde în sine următoarele părţi: a), paleografia, b). diplomatica, c). numizmatica, d). herali-dica, e). cronologia, f). anticităţile artei, g). anticităţile vieţei şi chiar h). geografia veche. Toate aceste sunt ştiinţi pregătitoare necesare pentru adevăratul istoric13).
Idei generale despre timpurile preistorice.
Cunoştinţi mai mult sau mai puţin adevărate avem numai pentru vre-o 5 mii de ani care se cliiamă «timpurile istorice» şi care compun cuprinsul cronologic al istoriei universale/ începutul istoriei aşa dar se perde în mituri şi ori-ce incercări de a străbate în negura secretă â acelor secule, care se întind mai departe de marginile arătate şi pe care din cauza lipsei de mărturii scrise se primesc de ştiinţă ale însemna cu numirea d & preistorice, pănă acum aceste încercări se razimă numai pe gîcituri şi presupuneri14).
13)	. Detaliuri găsim la Bestujev-IUumen; „Tstoria rusască**, introducere S. Petresb. 18Î2 ; Sybel, Ueber die Gesetze des liistorischen Wissens. Bonn 1864; llehm, Lehrbuch der historischen Propădentik 1864 ; Droysen, Grundriss der His-torik 1868.
14)	. Cu studiul anticităţei preistorice se ocupa paleontologia. Începutul acestei ştiinţi se urcă de ordinar pană la anii 30 a secolului trecut, când s’a ivit la lumină cercetarea lui Mahudel membru al academiei franceze de inscripţiuni, despre instrumentele vrîstei de piatră, cu toate că ideile exprimate de el în această lucrare, se întîlnesc şi mai înainte, de ex. la Italianul Mercati (în XVI v.) şi la francezul A. de Jussieu în cartea „Sur l’origine et l’usage des pretendues pierres do foudre** (1723). Insa o bază mai ştiinţifică şi mai solidă, paleontologia a primit-o numai în timpurile noastre, cînd un mare număr de descoperiri interesante în sî-nul pamîntului au varsat o lumină asupra trecutului preistoric a omului şi au făcut posibele oare-care concluziuni şi generalizări. Pentru a se cunoaşte acest obiect ca ajutoare pot seivi: Charles Lyell, Antiquity of Man (London 1863 ; în limba rusască există traducerea de Covalevschii a acestei lncrări: Lyell „Vechimea o-mului pe pamînta; John Luhboclc, Prehistoric limes. 2 edj LoncZ. 1869 (există şi traducere în limba rusască: Djon Lebboc, „Timpurile preistorice*1 8. Petresb. 1876) Djon Ijebboc, „începutul civilizaţiei şi starea primitivă a omului** S. Petresb. 1872 Taylor, „Starea preistorică a omenirei şi inceputul civilizaţiei**, traducere de Va-liţchii, Mosc. 1868 ; Taylor „Cultura primitivă**. Traducere de Coropcevschii. In două tonuri S. Petres. 1872. Namy} „Precis de paleontologie liumaine** Paris 1873 ; Le-normant, „Les premieres civilisations** Paris, 1874; (aici sunt 2 articole: „L’lio-mine fossile** şi „Les monuments de l’epoque neolitique et l’invention des mitaux“ I. p. 1—127).
Privire istorică
129
Ou toate aceste pe baza datelor căpătate prin des-gropâri, arheologii împart întreaga viaţă existentă a ome-nirei pănă la apariţiunea istoriei pozitive în două perioade mari: Vrîsta de piatră, cea mai veche şi cea mai grosolană, cănd oamenii, pentru indestularea trebuinţelor lor, ştieau să întrebuinţeze numai instrumente de piatră şi Vrîsta metalelor, adecă o epocă mai tîrzie şi mai des-voltată cînd oamenii ştieau acum să scoată şi să prelucreze metalele, arama, bronzul şi mai tîrziu şi fierul. La aceste timpuri îndepărtate adecă la epocele de piatră şi de metal se rapoartă 4 fenomene din cele m.ai principale în toată istoria omenirei: 1), un şir de invenţiuni principale de cultura (aflarea focului, pregătirea hainelor din pînzături de plantă şi lînă, construirea formelor primitive de locuinţă, căutarea diferitelor mijloace de apărare etc) ; 2), răspîndirea neamului omenesc pe diferite regiuni ale pământului locuit; 3), impărţirea oamenilor în rase şi ginţi şi 4), formarea diferitelor limbi, dialecte şi idiomuri după deosebirea raselor şi a subimpărţirilor lor mai mici.
Cît se atinge de chestiunea despre originea celor mari diviziuni ale neamului omenesc, care se obicinueşte a se numi rase cum şi de chestiunea despre relaţiunile lor reciproce, putem zice că ele aparţin numărului problemelor celor mai grele ale antropologiei. Pe de o parte nu putem nega cu totul existenţa unor deosebiri exterioare tipice dintre deosebitele rase, cu deosebire ce se atinge de coloarea pelei, forma craniului, dimensiunile unghiului feţei, proprietăţile părului etc. De altă parte e de netăgăduit că nu tot- deauna pe baza numai a acestor deosebiri e posibil să tragem, printr'o urmare logică, o linie
de deosebire, şi că chiar în marginile uneia şi aceleiaşi rase
18
130
M. Nazarovici Petrov
semnele arătate dese-ori prezintă îndepărtări în de ajuns de pronunţate de la tipul predominător. Pentru aceasta, o clasificaţiune a raselor omeneşti care ar putea satisface pe deplin toate regulele unei împărţiri logice, nu este un lucru uşor, şi noi în cazul de faţă dănd prefe-renţă sistemei cunoscutului etnograf neamţ Oscar Peschel, facem următoare observare: că însuşi grupele etnice stabilite de dînsul, totuşi nu sînt destinse între dînsele destul de pronunţat şi admit multe trepte tranzitorii şi intermediare.
Peschel împarte întreaga omenire în şepte rase: 1) rasa australicâ la care aparţin locuitorii continentului australie, Tasmaniei şi a insulelor oceanului Pacific aşezate pe lîngă Australia şi Tasmania; 2) rasa Papuaşilor, ce cuprinde pe Papuaşii asiatici şi pe cei din părţile de la sudul Asiei (locuitorii Nouei Gruinei, insulelor Fidji, Nouei Caledonil, Moluscelor, Filipinelor şi a unei părţi din peninsula Florida); 3) rasa mongola, la care să rapoartă nu numai popoarele Asiei orientale şi celei de sud-est, locuitorii Tibetului, cîte-va popoare muntoase himalaice, toţi locuitorii Asiei de nord şi popoarele înrudite cu ei ale Europei de nord-est, dar de aseminea şi Malezil din Polinezia şi din Asia, precum şi Americanii cu pielea roşă ; 4) rasa dra-vidiană, ce cuprinde populaţiile nearice ale Indiei anterioare şi Belucistanului;	5) rasa sud-africană sau buş-
mană-hotentotică ; 6) rasa neagră, la care aparţin popoarele Africei ce locuesc pe toată întinderea de la părţile de sud ale Saharel pînă la populaţiile buşmano-liotentotice şi de la Oceanul Atlantic pînă la cel Indic; în fine 7) rasa mediterană, (numită de ordinar albă sau caucaziană:) care cuprinde popoarele Europei (afară de părţile ei de nord ocupate de popoare de rasa mongolă), Africei de nord
Privire istorică
131
şi Asiei anterioare precum şi India de nord, şi prin urmare este aşazată în mijlocul lumei vechi15.
Dar această împărţire a oamenilor nu s’a oprit la rase. Sub influenţa multor cauze, din care unele locale şi climaterice, rasele s’au împărţit în ramuri; iar ramurile la rîndul lor în familii de popoare, familiile în diferite popoare ; iar aceste din urmă în părţi mai mici şi fie-care parte, nu numai că ş’a dezvoltat un caracter al său deosebit, dar cu trecerea timpului, multe popoare şi-au perdut chiar şi amintirea despre originea lor comună cu alte popoare şi au începnt să priviască la neamurile sale de aproape ca la nişte străini. Despărţirea omenirei în rase şi a acestora în ramuri să rapoartă cătră o vechime aşa de îndepărtată în cît nimic nu ştim, cînd şi cum s’au întîmplat aceasta. Numai naşterea cîtor-va popoare s’a săvîrşit sub ochii istoriei.
împreună cu individualizarea popoarelor şi a părţilor mai mici, pentru care lucru s’a cerut un timp foarte îndelungat, au început de asemenea într’un chip foarte încet şi gradat, să apară şi să desvolte diferitele limbi, ra-mificîndu-se şi ele la rîndul lor în diferite dialecte. In forma lor gramatica şi compunerea lor lexicală s’au reflectat particularităţile sufleteşti ale fie-cărui popor, caracterul, ideile lui morale şi intelectuale, condiţiunile de viaţă a lui şi gradul de desvoltare culturală.
15). Oskar Peschel, Volkerkunde 2-te Aufl. Leipzig 1875.
Cea mai obicinuită împărţire e cea stabilită de Blumenbach în 5 rase, însă în timpurile din urmă aceasta împărţire este respinsă de critică. Aceste rase sunt.: 1). Cea albă, numită pe nedreptul caucaziană, şi care impopulează Asia de sud şi de apus, Africa de nord şi aproape toată Europa, 2). rasa galbănă sau mongolă, ce ocupă Asia de răsărit, de mijloc şi de nord, precum şi partea nord-estică a Europei; 3). rasa neagră, (sau etiopeană) ce se întinde pe tot continentul Afri-cei, unde pe ţermul de nord şi nord-est s’a amestecat cn cea albă; 4). rasa ma-laeză, împrăştiată prin Australia şi insulele oceanului indic şi pacific ; 5). rasa arămie sau americană, care acum dispare, dar care pînă în timpul descoperirei Americei de Europeni stăpînea aproape întreagă această parte de lume.
132
M. Nazarovici Petrov
Pentru aceasta studiind trecutul omenirei nu se poate să nu luăm în samă şi datele ştiinţei despre limbă, care stabileşte în marginile deosebitelor-rase omeneşti anumite grupe de limbi corespunzătoare deosebitelor ramuri de popoare şi a sub-impărţirilor lor.
Popoarele istorice şi legăturele lor de înrudire.
Nu toate rasele sunt de o potrivă însămnate în istorie.
I. Cel întăi loc îl ocupă în eâ rasa mediterană (albă), cea mai talentoasă, şi din timpuri imemoriale răspîndită prin regiunile cele mai bune din cele trei părţi ale lumei, de la oceanul Indian pînă la cel Atlantic şi pe tot basinul colosal ale mărei Mediterane. Aceasta e rasa care cu deosebire poate fi numită istorică, nu numai pentru că ea a contribuit mai mult de cît toate la progresul general al culturei omeneşti, dar şi pentru că a avut o influenţă mai civilizătoare şi asupra altor rase. Cea mai mare parte de popoare, ce aparţin ei, din timpuri foarte îndepărtate au dus o viaţă stabilă şi aproape pretutindenea, unde s’au aşezat, foarte de timpuriu au format societăţi, aşa că aproape toate popoarele, ce au devenit însemnate prin cultură, atît cele vechi cît şi cele noue, se reduc anume la aceasta tulpină.
In cartea a zecea a Facerii se cuprinde renumita genealogie a popoarelor primitive şi flind-eă această genealogie e singurul monument sistematic de felini acesta, care a ajuns pînă la noi din antichitate, de aceia şi ştiinţa modernă nu rare ori se foloseşte imprumutînd de la el până şi numirile însăşi. După cei trei fii a lui Noea (părintele omenirei de după potop), amintiţi în Biblie, istoricii şi etnografii de astă-zi împart adesa-ori rasa mediterană tot aşa după cum vorbeşte despre ea Biblia,
Privire istorică
133
adică în trei ramuri:	1) Camiţii care s’au despărţit mai
degrabă de cît alţii de trunchiul comun şi care ocupau cînd-va toată Asia sud-vestică precum şi Africa nord-es-tică ; 2) Semiţii, ce se împrăştiară pe toată Asia anterioară de la marea Neagră şi Caspică pînă la golful Persic şi de la marea Mediterană pînă la Tigru, şi 3) Jafeţiî sau Arii, ce au luat nişte proporţiuni de întindere cu mult mai mari de cît toţi urmaşii lui Noe, fnnd-că ei au o-cupat în cursul timpurilor nu numai întreaga Europa (escluzînd numai partea nord-estică a ei), dar deaseme-nea şi în Asia au ocupat India şi tot Iranul.
Să vorbim aparte despre fie-care din aceste ramuri:
1)	. Camiţiî au dat două popoare istorice, pe vechil Egipteni şi Cuşiţi, ce formau pătura cea mai veche a populaţiei Iranului, văei dintre Tigru şi Eufrat, Palestinei şi Feniciei, dar în urmă, parte din ei fiind răs-pinşi de aici, parte înghiţiţi de Ari şi Semiţi s’au păstrat curaţi numai în Africa, în pămînturile aşezate la răsărit de Nil (în limba egipteană Kash, ear cea greacă Ald-voneg).
Cuşiţil Africani au desvoltat o cultură destul de întinsă, centrul cărei a fost din început imperiul Napatei (în Nubia de sud), după aceea Meroe, stat preuţesc în una din insulele Nilului, la sud de Napata. In inrudire cu aceste două odrasle ale ramurei Camitice se află Berberii (vechii Libieni, Mauritanil, Numizil şi Gretuliî). Ei ocupau tot ţărmul nordic al Africei pînă la strîmtoarea Gribraltar, acele regiuni în care şi pînă acum se găsesc rămăşiţe de ale lor, împrăştiate în mijlocul populaţiilor de altă origine.
2)	. Semiţii, în timpurile cele mai de samă a stăpî-nirei lor în Asia anterioară au dat naştere cîtor-va popoare însemnate din antichitate, Evreilor, în parte Fenicienilor precum şi Asirienilor şi Arabilor.
134
M. Nazarovici Petrov
3). Jafeţiî, adecă Ari! sau Indo-Eitropeii lăsîndu-şi de representanţi ai lor în Asia pe Indieni şi Irani (Bac-trieni, Mezix şi Perşi!) încetul cu încetul au ocupat aproape toată Europa, depunîndu-şi pe continentul European păturile succesive ale populaţiilor lor în ordinea următoare:
a)	. Familia celtică, reprezintă pe cei mai vechi Ari în Europa. Cînd-va foarte numeroasă, ea ocupa toată partea de apus a Europei, dar din cauza culturei sale slabe, încetul cu încetul a fost înghiţită de alte popoare cu deosebire romane şi germane, aşa că în timpul prezent s’au păstrat numai nişte rămăşiţi neînsemnate din ea în Irlanda, Scoţia, ţara Galilor în Anglia şi în oarecare părţi ale Franţiei.
b)	. Unul din locurile cele mai însămnate în istorie aparţine familiei Traco-italice, ce ocupa peninsula Balcanică şi Apenină, fiind-că ea a dat naştere celor două însemnate popoare din lumea veche Grecilor şi Romanilor, cărora Europa le este datoare cu toate bazele civilizaţiei moderne. Amîndouă aceste popoare şi-au terminat de mult viaţa lor politică, dar de la Greci numiţi în evul mediu Bizantini, au rămas în present Grecii noi, iar de la Romani îşi trag începutul toate popoarele romanice de as-tă-zi, ce ocupă Europa sud-vestică, Italienii, Franceji!, Is-panioliî, Portugliejii şi RomîniL
c)	. Familia germană din contra, aşăzîndu-se în Europa de mijloc şi întărindu-se în curgerea timpului pe sama elementului celtic, slav şi lituan, a ajuns să creeze cultura cea mai bogată din timpurile noastre şi să dee naştere la cîte-va naţiuni însemnate atît în evul mediu (Goţilor, hormanilor, Francilor, şi Săxonibr) cît şi în timpurile nouă, Nemţilor, Englezilor, OlandejUor, popoarelor scandinavice şi Statelor-Unite ale Americei de nord.
d)	. Familia slavă, afară de cîte-va popoare din e-
Privire istorică
135
vul mediu, înghiţite de Nemţi, în timpul prezent constă din Ruşi, Poloni, Cehi, Sîrbi, Tlorvaii şi Bulgari.
e). Familia lituană puţin numeroasă şi neînsămnîn-du-se prin nici un feliu de cultură solidă şi originală, n’a dat naştere nici unui popor istoric, care să aibă vre-o însămnătate. Din contra împărţirile sale cele mici, Pruşil Lituania, Jmud (partea Lituaniei de pe lîngă marea Baltică) foarte de timpuriu au întrat în compunerea statelor create de alte naţiuni, germane şi slave, şi din ce în ce mai mult s’au dedat influenţei culturale ale acestora din urmă.
II.	Rasa mongolică, cea mai numeroasă, dar mai puţin capabilă decît rasa mediterană (albă), înpopula cînd-va aproape toată Asia şi Europa, dar probabil, puţin cîte puţin a fost împinsă de rasa albă cătră regiunile de nord şi răsărit ale acestor părţi de lume. In general ocupînd toate, pămînturile aspre şi sărace prin natura lor, deşi foarte vaste, poporele mongolice au adus puţin folos culturei generale a omenirei, din contra adesa-ori au în-piedecat mersul regulat al acestei culturi, destrugînd munca intelectuală şi morală a popoarelor indo-europene şi semitice.
a). Cel puţin aceasta putem să o zicem despre ramura apusană ciudo-atiaică (sau după cum se mai chia-mă turănă) a rasei mongolice, răspîndită pe întinderile nemărginite ale Asiei nordice şi centrale. Ea constă din trei famili principale, mongolică, turco-tatară şi fineză precum şi din cîte-va grupe de popoare, ce nu s’au hotărît încă pe deplin din punctul de vedere etnografic, la care între altele se rapoaită Ostiacil, Jugagiril, Ainoşil şi altele. Popoarele date de această ramură în diferite timpuri, Sumiril, Acaziî, Sciţii, Hunii, Avarii, Maghiarii, Pe-ceneghil, Polovţil, Mongolii şi Tataril, numai în cazuri rare
136
M. Nazarovici Petrov
apar ca creatori de cultură, mai dese-ori însă sunt cunoscuţi în istorie, ca nişte nomazi războinici, destrugă-tori şi pustiitori.
b)	. Cît se atinge de ramura răsăriteană asiatică sau, chineză, deşi ea, ocupînd regiunile avantajoase şi roditoare de pe tot basinul oceanului oriental, s’a dedat aici unei vieţi stabile şi bine organizate, şi a dezvoltat o cultură însămnată şi originală, cu toate acestea cultura de timpurie a Ohinejilor a căzut într’o letargie de moarte şi a x-ămas aproape fără influenţă asupra destinului popoarelor istorice ale rasei mediterane.
c)	. In sfîrşit ramura malaeză a rasei mongolice şi
d)	. Populaţia veche a Amencei, ce se rapoartă tot aice şi cai’e, probabil în timpuri imemoriale a trecut în această parte a lumei din Asia prin strîmtoarea de Bering 16), parte din causa capacităţilor slabe ale lor, parte ca o ui’mare a condiţiilor nefavoi'abile locale şi a poziţiei izolate în pămînturi şi insule sepai’ate, n’au creat nici o civilizaţie însămnată pi*in ceva, care în timpurile istorice ar putea contribui la mersul general al culturei universale.
Pentru aceasta, amîndouă aceste ramuri sunt pentru istorie foai'te puţin însămnate şi interesante. Tot aşa trebue să o spunem şi despi’e cele-lalte rase omeneşti, III) australică, IV) a Papuaşilor, V) dravidiană, VI) cea a Africei de sud, şi VII) cea neagră, nelăsînd nici o urmă în istorie şi rămănînd pînă acum pe treapta cea mai de jos a dezvoltării sociale şi intelectuale. Aşa dar deşi cursul nostru se numeşte istoria universală, în acel
16. -Se presupune ca o asemenea strămutare s’ar fi săvîrşit într’un timp foarte îndepărtat a epocei preistorice, cînd în locul strîmtori! de Bering de astă zi era istm şi cînd clima acestor regiuni de nord era comparativ cu cea de astă zi mai dulce.
Privire istorică
137
sens, că expune viaţa trecută a întregei omeniri, dar fiind-că problema lui este de a arăta mersul desvoltărei cidturei universale, apoi el se şi mărgineşte cu descrierea soartei şi faptelor aproape numai a popoarelor de rasă mediterană, pentru că numai ele singure au fost principalii mişcători ai acestei culturi l7).
Mişcarea istoriei universale
Istoria omenirei este tabloul unei mişcări neîncetate, adecă a unei perfecţionări continue a culturei universale, şi pentru care munca omului serveşte de motor principal. Fie-care popor istoric, ingrijindu-se despre organizarea şi ameliorarea vieţei sale proprii, munceşte în a-celaş timp şi pentru folosul intregei omeniri, fiind-că ori-ce ar creea el măreţ şi folositor nu se pierde nici o-dată cu totul, dar trece la alte popoare a timpurilor posterioare şi devine moştenirea lor generală. Prin ast-feliu de muncă a agenţilor celor mai variaţi s’a format cultura noastră de astă-zi. Istoria universală arată cum s’a săvîrşit această muncă, cum lucrătorii s’au schimbat unii după alţii şi cum cultura generală cu toate aceste s'a des-voltat înainte. Succesiunea după care popoarele istorice au lucrat în acest sens este următoarea :
Mai degrabă de cît toţi es din starea sălbătăciei primitive popoarele turanice, ce stăpîneau cînd-va Asia de sud, de apus şi de nord precum şi aproape toată Europa; după aceia oare-care. Camiţi şi anume în Africa, Egipte-
17). Clasificaţiunea de faţă a popoarelor istorice după gradul lor de înrudire reciprocă îşi datoreşte explicarea sa succeselor filologiei comparate şi anume lucră» rilor lui Bopp, Grimrn, JPott, Lassen, .Pictet şi Max Miiller şi a altor reprezentanţi ai acestei ştiinţi. Cunoştinţi pe scurt despre acest obiect în limba rusască, putem să găsim în „Cursul de istoria universala44 a lui Zeuss (traducere de Kataev) de a-semenea şi în articolul lui Condur ev: „Schiţare a Asiei anterioare în timpurile vechi“ (Revista Minist. de Instrucţiune Naţională, 1809 Dechembrie.)
19
138
M. Nazarovici Petrov
nii şi în Asia CuşiţiI pun cele dintâi baze ale culturei o-meneşti regulate, adecă pun începutul statelor celor mai vechi pe pămînt; după dînşil vin Semiţii Asiei anterioare ; după aceia vin Indienii Ari, şi încă mai tîrziu Arii Iranici. Toate aceste popoare dezvoltă o cultură în diferite ţări asiatice. După aceia mişcarea principală a istoriei trece în Europa şi aici ca motori ai culturei o-meneşti apar mai întăi Traco-Italienii, adecă Grecii cu Macedonenii şi Romanii, iar după aceia în Europa apar Germanii ca popoare dominatoare în sensul cultural, după cum în Asia şi Africa de nord apar Arabil. In sfîrşit mai tîrziu de cît toţi însemnătatea culturală o primesc şi Slavii. Aşa dar civilisaţia slavă este cea mai tînără în istoria universală.
Cauza pentru care popoarele au lucrat anume în a-ceastă ordine şi pentru ce cultura la unele au apărut mai degrabă, iar la altele mai tîrziu, în chip principal se cuprinde în poziţiunea geografică şi in proprietăţile ţărilor ocupate de ele. In întăia privire numai acele ţări au putut să ajungă mai de timpuriu la o cultură oare-care, care sunt aşăzate în marginele inimei geografice a lumei vechi, adecă pe întinderea de la Ind şi pînă la Tibru şi de la Nil pînă la Dunărea şi Amu-Daria, fiind-că în a-ceste locuri numai cele trei părţi a lumei se apropie mai mult între ele prin mijlocul golfurilor şi a mărilor interne şi prin urmare prezintă mai multe avantaje pentru rela-ţiunea dintre popoarele ce locuiau acolo. Cu cît era mai avantajoasă poziţiunea cutărei sau cutărei ţări în a-cest centru al lumei vechi cu atîta mai degrabă se des-voltă acolo şi cultura. Cît se atinge de a doua din cauzele arătate, adecă a propietăţilor pămînturilor ocupate de diferite popoare, apoi şi ea de asemenea a avut o influenţă colosală, fiind-că de la teren, climă şi caracterul lo-
Privire istorică
139
calităţei depinde direcţiunea îvitregei activităţi a omului. O lege generală în această privire este că atît pămîntu-rile tropicale cît şi cele polare, sunt cu totul nefavorabile pentru desvoltarea culturei. Numai ţările temperate, prin clima şi bogăţia producţiunilor lor, sunt mai capabile de o asemenea dezvoltare. Dar şi în părţile temperate această capabilitate nu e în tot locul una şi aceiaşi. 0 natură mai splenditâ şi o climă mai blîndă, u-şor satisfăcînd trebuinţele naturale ale omului, mai degrabă îl chiamă la o activitate intelectuală şi prin urmare la cultură, dar tot pentru aceasta activitatea şi prin urmare însuşi civilizaţia lui sunt slabe şi de scurtă durată. Din contra o climă mai aspră deşi nu cu totul crudă, un teren mai sarac, deşi nu cu totul lipsit, neîncetat reţinînd în om energia şi cerînd de la el o muncă încordată, permit popoarelor ce trăesc în asemenea con-diţiuni să ajungă la o stare de cultură cu mult mai tîr-zie, fiind-că se cere de la ele mult timp şi multe silinţi în lupta cu natura nefavorabilă, dar in schimb pentru aceasta cultura lor e mai bogată, solidă şi mai durabilă. Aceste sunt condiţiunile principale de la care depinde civilizaţia mai de timpuriu sau mai tîrziu ale diferitelor popoare istorice. Dar poziţiunea geografică şi proprietăţile naturale a localităţilor istorice au hotărit nu numai timpul desvoltărei culturale ale popoarelor ce locuiau acolo, ci de la ele depinde de asemenea foarte mult şi însăşi caracterul şi direcţiunea activităţii lor. Activitatea istorică ni se înfăţoşază în trei feluri principale, ca creare, apărare şi lăţire a culturei, şi toate aceste trei feluri sunt de o potrivă principale şi necesare în mecanizmul desvoltărei civilizaţiei universale.
a). Crearea culturei constă în perfecţionarea principiilor religioase şi morale, în progresul vieţei de stat, în
140
M. Nazarovici Petrov
dezvoltarea ştiinţelor şi artelor şi în îmbunătăţirea stărei materiale.
b). Apararea ei este păstrarea acestor acliiziţiuni de tot aceia ce le poate nimici şi opri mersul lor de dezvoltare. Popoarele culturale au trebuit foarte adese-ori să-şi apere independenţa, cultura şi bogăţia lor de năvălirile altor popoare mai grosolane şi mai răsboinice, chiar a uneia şi aceleaşi rase şi ramură, cîte-odată chiar de aceeaşi familie, adecă de neamurile lor mai depărtate sau mai apropiete. Dar inamicii periculoşi ai civilizaţiei universale, create, prin munca unită a popoarelor de rasă albă, au fost Mongolii şi pentru aceasta popoarele culte au trebuit să se lupte cu ei mai mult decît ou ori-ce, apă-' rîndu-şi civilizaţia.
Ciocnirile dese cu ei sunt pe deplin înţălese. In timp ce unele popoare aşăzîndu-se în unele continente deosebite şi separate unul de altul prin oceanuri vaste, mult timp se mărginea fie-care cu viaţa sa proprie şi pînă în timpurile din urmă n’au avut nici un feliu de relaţiune între dînsele, diferitele popoare ale rasei mediterane şi celei mongolice, de cele mai multe ori ocupau din timpuri îndepărtate unile şi aceleaşi părţi de lume şi pe o întindere de multe mii, de milă vieţuiau ca vecini nemijlociţi. Dar dacă afară de aceasta ne închipuim că popoarele aceste erau străine între dînsele nu numai după sînge, ci şi opuse unul altuia prin aspectul exterior, prin chipul de viaţă, prin limbă şi obiceiuri, apoi vom înţelege pentru-ce din cea mai adîncă antichitate pînă în timpurile noastre se află între dînsele o mare duşmănie. Popoarele mongolice find rîpitoare, sălbatice şi mai numeroase se sileau ca să robească pe popoarele de rasă mediterană, să le prade şi să le rîpiaseă pămînturile lor cele mai
Privire istorică
141
bune. Aceste din urmă însă prin mijlocul capacităţei şi a culturei lor, încetul cu încetul au scapat de ele, pînă cînd în fine şi-au supus autorităţei sau cel puţin influenţei lor nu numai pe aceşti inimici, dar pe toate popoarele şi ginţele neamului omenesc. Această luptă a rasei mediterane cu cea mongolică, trecînd aproape prin toată istoria omenirei, este unul din fenomenile cele mai principale şi serioase ale ei, fiind-că de la dînsa a depins mult mersul întreg al istoriei universale, adecă dezvoltarea treptată şi propagarea culturei popoarelor albe în toate părţile lumei.
c). In sfîrşit răspîndirea culturei din ţările culte în cele selbatice şi mai puţin culte, să face prin mijlocirea coloniilor, cohierciului, misiunilor, călătoriilor şi a altor relaţiuni pacinice, precum adesea-ori şi prin mijlocul cuceririlor.
Căreia din aceste trei feluri de activitate istorică s-a dedat cu preferenţă cutare sau cutare popor, aceasta de asemenea a atârnat mult de situaţia geografică şi proprietăţile pămîntului ocupat de el. Aşa mulţămită mai mult decît ori-cărui lucru condiţiilor naturale ale ţărilor lor, Egiptenii, Haldei!, Indienii, Evreii, au devenit cu preferenţă creatori ai culturei; Asirieniî, Fenicienii, Macedonenii, Arabii au fost cu deosebire propagatorii ei; Romanii şi Germanii au fost în acelaş timp şi creatori şi propagatori de civilizaţie; popoarele iranice cu Perşii în frunte, deşi nu sînt străini de oare-care putere de creare în civilizaţiune, cu toate acestea să socot mai mult ca a-părători şi răspînditori a ei, şi numai Grecii de o potrivă s-au manifestat în cele trei ramuri de activitate istorică. Cît să atinge de Slavi, meritul lor istorico-universal mult timp consta numai în apărarea culturei lor proprie
142	M. Nazarovici Petrov
şi a celei create de alte popoare şi numai în timpurile relative nu de mult, în persoana noastră a Ruşilor, cu deosebire ei au început să fie nu numai creatori şi apărători a culturei, dar şi răspînditoriî a ei. Aşa dar istoria omenirei se găseşte în mare atîrnare de fenomenele şi condiţiunile naturei fizice. Dar această atîrnare în curgerea timpului slăbeşte încetul cu încetul şi progresul culturei universale să accentuează mai cu samă prin a-ceea, că omul nu se mai supune acum absolut forţelor naturei exterioare, cum era mai înainte, dar începe din ce în ce mai mult a şi le supune şi a domni asupra lor.
Principalele diviziuni ale istoriei universale
Deşi dezvoltarea culturei universale trecînd succesiv de la unele popoare la altele, s’a săvîrşit neîncetat în curgere mai bine de cinci mii de ani, dar pentru uşurarea studiului unui aşa de îndelungat timp expunerea acestei dezvoltări, adecă istoria universală s’a convenit a se împărţi în părţi şi diviziuni, şi anume :
Istoria statelor şi popoarelor, care acum de mult şi-au terminat viaţa de stat şi activitatea lor culturală, se expune aparte şi poartă numirea de Istoria lumei vechi, în timp ce expunerea soartei şi a faptelor popoarelor de mai tîrziu, din care cea mai mare parte şi acum încă trăeşte şi se munceşte pentru cultura lumei, se chiamă istoria timpului nou sau simplu istoria nouă. Dar aceste două părţi, vecliea şi noua istorie, din nou se subîm-parte fie-care în două diviziuni:
I). Cea veche cuprinde în sine a) istoria Orientidui adecă a statelor vechi asiatice la care se rapoartă şi E-gipetul şi b) istoria popoarelor clasice sau de model a an-tichităţei, adecă a Grecilor cu Macedonenii şi a Romanilor.
Privire istorică
143
II). Cea nouă, însă constă a) din istoria evului mediu, ce prezintă trecerea de la lumea veche la lumea modernă şi b) istoria celor clin urmă patru veacuri adecă, a celor mai apropiate de noi (XVI, XVII, XVIII şi XIX), în curgerea cărora s’a format viaţa noastră contimporană. La această din urmă diviziune, sau după cum se mai chiamă istoria nouă în sensid strict al cuvîntului, se rapoartă ca parte a ei, şi istoria contimporană, ce expune numai evenementele veacului al XlX-lea.
împărţirea aceasta este în general uzitată, pentru că fie-care din părţile şi divizunile amintite îşi are şi caracterul său deosebit. In antichitate viaţa oamenilor depindea cu mult mai mult de forţele naturei exterioare, în timp ce în vremile nouă, mulţămită progresului ştiinţelor, omul se eliberează cu încetul de această putere şi acum însuşi începe să domnească asupra naturei. Pentru aceea şi cultura se dezvolta şi se respîndea în antichitate cu mult mai încet; timpurile nouă şi cu deosebire cele din urmă patru secule se deosebesc în această privinţă prin progresul cel repede şi prin răspîndirea culturei europene în toate părţile lumei. Atît în vechime cît şi în timpurile nouă, popoarele istorice, au fost diferite : în antichitate Camiţil, Semiţii, iar din Ari, Inziî, Iranil şi Traco-Italienii, în timpurile nouă însă popoarele romanice şi germane, Bizantinii şi Slavii, iar din Asiatici numai Arabii. Insă Bisantini! şi Arabil ca popoare istorice au existat numai în evul mediu, în cele din urmă trei secule şi în timpul nostru, Romanii, Germanii, şi Slavii au rămas singurele popoare de cultură. In sfîrşit istoria veche şi după întinderea timpului, se deosebeşte de cea nouă: ea cuprinde în sine trei-zeci şi mai bine de secule, pe cînd cea nouă numai patru-spre-zece.
Cronologiceşte însă amîndouă aceste părţi de istoria.
144
M. Nazarovici Petrov
universală se deosebesc în el ii] ml următor : istoria veche se începe cu apariţiunea pe pămînt a celor dintâi societăţi o-meneşti, eînd apare şi cea întăi posibilitate de cultură între oameni, şi să determină cu căderea imperiului roman, cel din urmă şi mai mare din statele vechi (476); timpul însă de o mie şi patru sute de ani de atunci şi pînă acum formează cuprinsul istoriei nouă.
Cursuri de istoria universală
Cursuri însemnate de istoria universală aparţin pînă acum aproape numai Nemţilor. Un şir întreg' de lucrări nemţeşti de acest feliu se începe încă din secuiul trecut. Dar cu deosebire literatura nemţască de astă-zi e bogată prin lucrări de feliul acesta. Inţălegem că aceste de as-tă-zi sunt mai principale pentru noi, pentru că ele reprezintă un tot complect de cercetări speciale în diferitele părţi a cuprinsului colosal al istoriei universale. Din a-ceste cursuri, cel a lui Rottek, Schlosserl8), şi Bekker (acest din urmă prelucrat din nou de V. Mliller) în Germania şi la noi s’au bucurat şi se bucură încă în parte de un mare renume; dar mai am putea zice, că cea mai bună sau cel puţin cea mai complectă şi mai nouă este : „istoria universală“ de G. Veber (în 15 tonuri), ce a început să iasă la lumină în întîia ediţie din 1859 şi dusă acum pînă la cel din urmă timp (pînă în anul 1880). In limba nemţască în timpul present a eşit o nouă ediţie corectată a acestei istorii, tradusă şi în limba rusască de Andreev. Cît să atinge de «Istoria universală» (Welt-geschichte) a renumitului Leopold Ranlce, apoi această lucrare, însemnată prin tiparul unei rari originalităţi, din
18). Exista, şi traducerea în limba rusasca de Cernâşevschu şi de V. Zeiţev (a 2-a ediţie S, Petersb. 1871).
Privire istorică
145
cauza morţei autorului, nu este terminată, şi cea din urmă parte a ei (a şaptea) se termină cu începutul secuiului al XVII-lea. Iar din «istoriile universale», compuse nu de unul, dar de mai mulţi autori, şi fiind prin urmare, mai degrabă nişte colecţii de producţiuni speciale, cea mai bună din ele este : «Âlgemeine Geschichte in Ein-zeldarstellungen» ce se editează sub redacţia lui Onîcen. Dar deşi în cuprinsul acestei colecţiuni întră multe lucrări însemnate, ce aparţin penei unor cunoscuţi specialişti, totuşi ea, ca rezultat a unei munci de multe persoane, iar nu de una singură, sufere în asemenea caz de un neajuns neevitabil de lipsa unei intregimi şi unităţi necesare precum şi de neproporţionali tatea diferitelor părţi ale sale, fiind-că părţile ce o compun să deosebesc mult una de alta după caracter, calitate şi chiar întindere 1U). Francejii n’au nici decum un curs însămnat de istoria universală, afară numai, dacă este să socotim 'cursul îndeajuns de superficial şi scurt (în două tomuri) a lui Prevost Paradol («Essai sur l’histoire universelle», 1865), «Histoire universelle» de Duruy şi «Cours complect d’his-toire» ce aparţine penei cîtor-va persoane sub redacţia generală a lui Gr. Monod 19 20), curs compus conform programei de învăţămînt prin gimnazii, licee etc.
Ce e drept belgianul Laurent, a întreprins în limba
franceză o asa feliu de lucrare intitulată «Etudes sur * )
l’histoire de l’humanite», dar avînd în vedere scopuri polemice în luptă cu clericii, i-a răpit caracterul strict ştiinţific însemnatei sale lucrări. In sfîrşit în literatura
19)	. Putem să arătăm încă ediţia întreprinsă de librarul Pertes în Gota: „Handbucher der Geschichte“, Handbiiclier der alten Geschichte, dar şi această serie îi departe de a fi complectă.
20)	. Redactorul celei mai bune reviste istorice în timpul de faţă ,,Revue historique“.
20
146
M. Nazarovici Petrov
italiană a apărut în anii de la 50 Cantu cu lucrarea sa «Storia universale», tradusă în limba franceză şi care a avut un oare-care renume şi la noi în Rusia, dar această lucrare îi mai mult estetică decît ştiinţifică.
La noi în limba rusască sunt multe manuale de istoria universală, dar pînă acum n’avem nici un manual rusesc original, fiind-că toate cărţile de istoria universală cunoscute sunt sau simplu traduceri din limba nemţască sau compuse după modelele nemţeşti. De sigur că literatura noastră istorică în general va fi mult timp încă în dependenţă de cercetările istorice nemţeşti, care după bogăţie, variaţiune şi profunditate au întrecut cu mult lucrările istorice ale Francejilor şi Englejilor, cu atîta mai mult, că chiar nişte cercetări speciale independente în diferite chestiuni ale istoriei universale la noi sunt foarte puţine. Dar a venit timpul acum, ca să avem şi noi o carte rusască independentă a studiului istoriei universale. Expunerea de faţă este o încercare de un atare curs de învăţământ rusesc de istoria universală. Independenţa lui va consta de sigur nu în descoperirea oare-căror fenomene şi părţi nouă ale vieţei trecute, nu în originalitatea cer-cetărei acum a celor cunoscute, dar cu deosebire în punctul de privire rusesc asupra întregului trecut a istoriei u-niversale, în clasificaţia, alegerea, planul şi apreciarea e-venementelor conform cu această privire rusască.
V. Buţureanu
Cîte-va observaţiuni asupra furfurolului.
(Urmare).
In cursul anului trecut am avut ocaziunea de a analiza mai multe eşantilioane de alcooluri colorate în galbăn-brun şi am constatat mai întăî că, ele sunt colorate cu caramel (zahar ars), apoi că conţin cantităţi mari de furfurol, şi că proporţiunea furfurolului creştea cu cantitatea de zahar ars, întrebuinţată pentru a le colora. Aceasta m’a făcut a crede, că cantitatea mare de furfurol ce conţineau acele alcooluri este datorită caramelului; şi atunci rapor-tîndu-mă la observaţia lui Volckel, am întreprins mai multe experienţe de distilare uscată a zahărului, din care am rămas convins, că prin distilarea zahărului şi chiar numai în operaţia preparării zahărului ars, se formează o mare cantitate de furfurol. Experienţele definitive au fost făcute în două moduri: mai întăî s’a distilat complect zaharul şi s’a determinat cantitatea de furfurol produsă, şi apoi s’a făcut o operaţie încălzindu-se zaharul numai pînă ce se colorează, evitînd carbonizarea.
Iată cum s’aă condus aceste operaţiuni şi ce rezultate s’au găsit :
Intr’o retortă tubulată s’a introdus 10 gr. zahar, şi în tubu-lura retortei s’a fixat cu ajutorul unui dop de plută, un tub de brom, în care se afla apă distilată. Gîtul retortei era pus în comunicaţie cu un balon condensator răcit. S’a încălzit retorta ast-feliă ca descompunerea să se facă în mod brusc; vaporii abon-denţî albi-gălbiî carii s’aii dezvoltat au fost condensaţi împreună cu vaporii de apă proveniţi din descompunerea zahărului, dînd un
148
V. Buţureanu
licid galbăn; cînd a început carbonizarea, s’a lasat să cadă încetul cu încetul apă din tubul de brom şi ast-feliu s’a putut condensa aproape totalitatea furfuroluluî împreună cu vaporii de apă, iar în retortă a rămas un cărbune poros. în care nu s’a găsit de-cît urme de furfurol.
Licidul distilat a fost adus prin adăogirea de alcool absolut ca să aibă 50% alcool, şi s’a obţinut ast-feliu 540 cc.
Acest licid a fost supus la reacţiunea cu acetatul de anilină şi comparat la Colorimetru cu o soluţie tip de furfurol ce conţinea 0 gr. .2 la litru , sau 1 cc. 0 gr. 0002. Operaţiunea a fost făcută asupra 10 cc. de licid la care s’a adaos 0 cc. 5 anilină şi 2 cc. acid acetic cristalizabil. Licorile colorate în roş provenind din licidul distilat şi disoluţia de furfurol tip, au fost comparate la colorimetru şi s’a găsit că, pentru o colonă dc 5 mm. a licoreî de furfurol tip a trebuit numai 3 mm. 5 de licid distilat. Deci licoarea provenind din distilarea zahărului conţine de 5& =1.43 ori atît furfurol cît licoarea tip. Atunci: în 540 cc. licoare tip sunt : 0 gr. 0002x540= 0 gr. 108 furfurol, deci în 540 cc. licid provenind din distilarea a 10 gr. zahar există : 0 gr. 108X1-43= 0 gr. 1545 furfurol. Şi prin urmare din distilarea a 1 kilogr. de zahar s’ar obţine 15 gr. 45 furfurol.
In a doua operaţie s’a procedat ca şi în cazul precedent, cu deosebire că nu s’a încălzit zaharul de cît pînă aproape de carbonizare, adaogîndu-se apă şi distilîndu-se de mai multe ori. Licidul obţinut a fost adus la 50% prin adăugire de alcool absolut, ceia ce a dat 275 cc. asupra cărora s’a procedat ca şi în cazul precedent : s’a găsit raportul : 5_ =0.714. Deci în 275 cc. licoare tip se află: 0.0002x275=0 gr. 0550. In 275 cc. licid distilat sau,din 10 gr. zahar vom ave: 0 gr. 055X0.714=0 gr. 0392 şi prin urmare din 1 kilogr. zahar distilat în asemenea condiţii vom capata 3 gr. 93 furfurol.
Din experienţele precedente rezultă destul de clar că: în toate substanţele alimentare care conţin materii amilacee sau zaharoase şi care au fost supuse unei torefacţiunî, trebue să găsim furfurol. încercările făcute au confirmat pe deplin aceasta. Aşa s’a găsit că :
La 1 kilo coajă de cozonac există: 0 gr. 134 furfurol
Observaţiunî asupra furfuroluluî
149
La 1 kilo FrancbKaffe (pachet cilindric) 0.166 furfurol * 1 »	*	» (cutie dreptunghiulară) 0.480 »
» 1 »	»	> Weinreb & Fehr Iaşi 0.125	>
» 1	» Chocolat des menages Rolibet & C-nie k Arenaud
Suisse există 0 gr. 023 furfurol.
Alcoolurî colorate cu zahar ars:
No.	1	Furfurol la litru 0 gr. 1			
	2	»	»		0.177
	3	»		>	0.600
	5				0.275
	7	»	»		0.200
	10		»	>	0.140
	14		»	»	0. 750
	17	»	»	>	0.375
Bitter Alescmdriu conţine 0 gr. 43 furfurol la litru.
Examinîndu-se şi un mare număr de alcoolurî necolorate cu caramel, s’a găsit că majoritatea conţine cantităţi aşa de mari de furfurol, încît întrebuinţarea lor să fie dăunătoare sănătăţii publice. In ce priveşte origina furfuroluluî în aceste alcoolurî, se ştie că la noi în velniţe, produsele rezultate din fermentarea popuşoiului, sunt distilate în aparate cu totul primitive, sub influenţa directă a focului. Am vezut însă că, prin încălzirea materiilor zăhăroase cu acizi şi în cazul ce ne ocupă, cu acid lactic şi acetic, care se găsesc printre produsele de fermentare, se formează furfurol, aşa că cu cît temperatura la care se face această încălzire va fi mai î-naltă, cu atît se va produce mai mult furfurol. Apoi de multe ori, transformarea materiilor feculente în materii zăhăroase făcîn-du*se prin ajutorul acizilor şi mai ales a acidului sulfuric, u-şor putem vede origina furfuroluluî în alcoolurile provenite din fermentarea şi distilarea unor asemeni licide. De aceia furfurolul nu se găseşte nici odată în alcoolurile distilate prin vapori, saîi în productele volatile ce distilează în primul loc şi care nu pot fi date în consumaţie din cauza aldehidelor şi altor impurităţi ce conţin, dar în tot-deauna în rachiurile ce se consumă zilnic, ceia ce constitue adevăratul pericol.
Pentru a ne face o ideie de efectele fiziologice ale furfuroluluî asupra organismului, ne vom raporta mai ales la experien-
150
V. Buţureanu
ţele făcute de Lctborde şi Magnan precum şi acele ale luî Lepine *) din care se vede că injecţiunea furfuroluluî la animale mici precum cobai, cînî etc. provoacă încetarea respiraţiuneî, face bătăile inimei mici şi accelerate şi apoi aduce moarte după 10 minute. Aceasta pentru o doză de la 0 gr. 08 furfurol în sus pe kilogram de animal. 0 acţiune analoagă se produce şi asupra • omului care introduce în mod regulat în fie-care zi o cantitate mică de furfurol împreună cu rachiul ce bea; aceste efecte adaose la acele produse de alcoolurile superioare şi aldehide, aduc fără îndoială intoxicaţiunea numită alcoolică ce se termină cele mai de multe orî cu nebunia, dacă nu cu moarte.
Pentru a ne face ideie de cantităţile de furfurol ce se găsesc în rachiurile consumate în ţară, voiu spune că : din 150 eşanti-lioane analizate, s’au găsit 22 eşantilioane conţinînd de la : 0 gr. 02—0 gr. 09 furfurol la litru, 78 conţinînd de la 0 gr. 01—0 gr. 02 şi restul de 50 eşantilioane conţinînd maî puţin de 0 gr. 01 furfurol la litru.
Dacă vom considera cele-Talte beuturî alcoolice precum rom, cognac, ţuică, vom găsi cantităţi destul de mari de furfurol, mai ales în rom şi ţuică, cu atît maî mult că romul în general e colorat cu zahar ars, iar ţuica fiind distilată în aparate primitive trebue să conţină numai decît cantităţi mari de furfurol. Din 17 eşantilioane de romuri analizate, 8 conţineau maî puţin de 0 gr. 01 furfurol la litru, pe cînd la unele din cele-l’alte s’a găsit pînă la 0 gr. 1 furfurol la litru. Ţuica de la Fraţiî Jilescu din Ploeştî, conţine 0 gr. 11 furfurol la litru.
Din cele precedente rezultă că prezenţa furfuroluluî în alco-olurî precum şi în alte substanţe alimentare constituind un pericol pentru sănătatea publică, trebue a ne feri să uzăm de asemenea producte, căutînd sau a le întrebuinţa cît maî rar, sau a cerceta puritatea lor.
1). Compteg Rendus de la Societe de Biologie 8 Juillet 1887 No. 26.
A. D. Xenopol
IDEIA UNIREI
Se pretinde de unii scriitori romîni, că ideia unireî poporului lor în un singur stat ar fi aproape tot atît de veche ca şi închegarea vieţeî lor pol tice. Ei nu lipsesc a invoca în sprijinul acestei păreri numele cele mari ale istoriei noastre : Mircea, Ştefan şi Mihaiu. In asemene susţineri se poate constata numai o tendinţă foarte lăudabilă, de a se da ideilor mîntuitoare ale poporului nostru o adîncă rădăcină istorică, dar care de altfeliu nu are nimica a face cu adevărul. Despre Mîrcea ştim atîta că el a prins pe Iuga al II-lea domnul Moldovei şi aă ajutat fratelui acestuia, Alexandru cel Bun, a lua coroana ei. De la sprijinirea însă a unei rude, pentru a ajunge la tronul unei ţări vecine, pănă la ideea unireî cu acea ţară este încă foarte departe. Ştefan cel Mare ştim că a scos pe Radu cel Frumos din Muntenia; ceia ce dovedeşte înviderat că ideea unireî era peste putinţă chiar de conceput pe atunci, este tocmai împrejurarea că el, în loc de a pune Muntenia sub coroana lui, o dă unui partizan al său de acolo, La-iot Basarab. Şi nu doar că i-ar fi lipsit dorinţa de a o încorpora, dovadă că atunci cînd a putut, a rupt din ea ţinutul Putnei pe care-1 încorporă Moldovei; dar el se temea a arăta o asemene tendinţă spre a nu trezi o împrotivire în contra lui a întregei ţări, care nu vroia să fie încorporată în Moldova, de oare-ce atare încorporare ar fi privit-o nu ca unire, ci ca o cucerire. Mihaiu Viteazul, de şi de fapt realizază întrolocarea celor trei ţări romîne : Muntenia, Ardealul şi Moldova sub stăpînirea lui, nu întreprinsese atare izbînzî cu scopul de a uni poporul romîn în un singur corp, ci împins numai de nevoia de a scăpa de duşmanii săi, ce se în-
152
A. D. Xenopol
cuibase în Ardeal întăiu, în Moldova apoi. El vroia să cuceriască chiar şi Polonia pentru a stîrpi izvorulde unde se alimenta necontenita reîmprospătare a duşmăniilor pornite asupra lui. Cea mai vie dovadă că Mihaiu Viteazul nu au tins prin cuceririle lui la unirea poporului romîn, este împrejurarea că el nu se bazază pe elementul românesc, nici în Muntenia nici în Transilvania, spre a-şi întemeia puterea, ci în cea d’intăiu pe mercenari străini, jărt-find pe ţărani nevoieî sale de bani, în a doua pe Unguri, răspin-gînd pe Romini. Totuşi Mihaiu Viteazul, de şi n’a fost îmboldit de ideia unirei, în răsboinicile sale întreprinderi, are un merit foarte mare pentru atare ideie, acela de a fi pus cadrul ei exterior, şi de a fi arătat nouă urmaşilor pînza ce trebuie umplută cu măreţul tablou. Şi apoi e curioz de a deduce ideia unirei din răsboaie între ţările surori,. Intre unire, rezultatul unei îmboldiri lăuntrice şi voluntare, şi cucerire, acel al siluirei exterioare, este deosebire cît ceriul de pămînt. De altfeliu nu înţălegem pentru ce nu s’ar atribui aceiaşi ideie şi lui Ioan Vodă cel Cumplit, care pusese pentru un moment mîna pe Muntenia în lupta lui cu Petru Şchiopul, ba chiar unui principe străin, lui Tacob Eraclide Despotul, care căutase a aduce şi el coroana Munteniei pe capul său alăturea cu aceia a Moldovei şi încă nu prin cucerire şi prin o răscoală a boierilor munteni, deci prin o mişcare internă, care putea să înfăţoşeze mai pe deplin o tendinţă cătră unire. Toate aceste însă sunt numai aparenţi; o mişcare cătră unirea politică nu se putea face în un timp în care Romînii erau cu totul lipsiţi de unire intelectuală.
Cel întăiă pas în această direcţie fu făcut cu introducerea limbei romîne în biserică, începînd mijlocul său firesc de rostire a servi şi de organ pentru cugetarea sa mai cultă, reflexivă. înflorirea literară ce fu o urmare neapărată a acestui fericit evene-ment, aduse chiar în conştiinţa poporului romîn cele d’intâi idei relative la originea, la neamul şi la unitatea lui etnică, şi Miron Costin, marele cronicar al Moldovei, proclamă pentru prima oară însămnatul adevăr că «Moldovenii, Muntenii şi Ardelenii toţi de un neam sunt, românesc» că alcătuiesc deci una şi aceiaşi unitate naţională. Pe lîngă ideia unirei şi odată cu ea apăruse celelalte două mari idei pe care se razimă întreaga dezvoltare a poporului romîn : originea lui romană, pîrghia cea mai puternică a
Ideia unirei	153
civilizărei sale şi acea a stăruinţei sale în Dacia traiană, sprijinul cel maî puternic al Romînilor de peste munţi, în lupta lor cu Ungurii. De îndată ce atarî idei luară naştere în mintea poporului romîn, se zămisli în el şi odrasla unităţei politice, care a-ştepta numai momentul favorabil pentru a se desvolta şi ea ca un arbore trainic.
De şi curentul născut în ţările dunărene trebui să scadă în puterile lui prin împlîntarea grecismului în mintea românească, totuşi indirect, prin reacţiunea culturei naţionale contra celei străine, ascuţindu-se dorinţa după o viaţă liberă şi demnă, se întări această direcţiune ; şi prin lăţirea în ascuns a fondului comun de cugetare romanească, se consolida baza pe care se hultuise ideia unirei.
Un nou âvînt trebuia să dobîndească atare ideie prin a doua înflorire a gîndirei romîneşti la cugetătorii Ardealului. Ei reluară la cercetat, şi în chip maî temeinic de cit scriitorii moldoveni şi munteni ai veacului al XVI-lea, cele trei idei mari generătoare ale avîntului cultural al poporului romîn, le răspîndiră maî întins şi le făcură să pătrundă mai adine în conştiinţa lui; de atunci ele de-veniră la toţi Romînii culţi un crez naţional, şi treziră în fundul sufletului lor un vis măreţ, o ţintă a vieţei, întrolocarea tuturor Romînilor şi într’o unitate politică, după cum erau uniţi prin gîn-diri şi simţiri comune.
Pe lingă această ţintă a căreia realizare trebuia să fie îndepărtată, tocmai din pricina mărimei ei, ideia unirei îmbracă însă şi o formă maî răstrînsă, mărginită de-ocamdată la cele două ţări mai libere romîne : Moldova şi Muntenia. Aici se adăugea pe lingă unitatea neamului, şi comunitatea de gîndirî născute din o soartă comună, repercutate tot dea-una de ecoul celeî-lalte ţări, un para-lelismu în desvoltare, aşa de deplin în cît încetează de a mai fi datorit jocului întîmplărei,;şi devine productul aceloraşi puteri, care împingeau din lăuntru în atară fenomenele istoriei.
începutul soarteî comune a vlăstarilor romîne din Moldova şi Muntenia, cade la însuş descălecarea, care împinsese pe o parte din poporul romîn, a eşi din ţară de baştină a naţionalităţeî lui, cetatea carpatină şi a se revărsa cătră văile roditoare a le Nistrului şi Dunărei. Pornite ca nişte rîurî dătătoare de viaţă pentru
21
154
A. D. Xeriopol
cîmpiile ce veniră să rodească, ambele ramuri ale poporului ro-mîn trebuiau să deie naştere, în ambele ţări născute din a lor răs-pîndire, unei istorii în mare parte asămănătoare: aceleaşi zile de fericire şi răstrişte, aceleaşi înriurirî exterioare care hotărîră în mare parte mersul desvoltăreî lor. Mircea şi Ştefan, loan cel Cumplit şi Mihaiu Viteazul, Mateiii Basarab şi Vasile Lupu, Brănco-vanu şi Cantemir, Gh. Lazăr şi Gh. Asaki, şi apoi mai încoace răstrîngerea tot mai mult a firelor comune, pînă ce se contopesc ambele ţări în un corp unitar. Toate aceste împrejurări îşi găsesc explicarea în faptul că era istoria aceluiaşi popor, aşăzat în acelaş mediu geografic, şi împărţit numai din întîmplare în două state deosebite. Intîmplătoare nu este asămănarea, ci desbinarea lor; de aceia şi trebuiau să sfîrşască ele prin unire, menirea lor din vechi, de atunci de cînd pornise ambele pîrăe din creşîetul Carpaţilor, pentru a da în valea roditoare naştere unui riu mare, plin şi unic. Forma de astă-zî a statului romîn liber a fost determinată de descălecare, precum unirea mai îndepărtată a întregului neam va avea de pricină comunitatea lui de rasă şi de originine. Unirea Moldovei şi a Munteniei are în ultima analiză o cauză geografică, precum acea mai îndepărtată a întregului neam va fi datorită i-dentităţei lui etnografice, căci natura a hotărît tot deauna formele create de mintea omenească.
Cu cît se înaintau vremurile, cu cît se strica mai rău soarta poporului romîn, cu cît se ascuţiau suferinţele lui prin afundarea tot mai adîncă în noianul încălcărilor; cu atîia apărea mai în faţă identitatea intereselor lui; cu atîta el se convingea mai tare că protestările trebuiau să fie aceleaşi, spre a avea mai puternic efect; cu atîta el învăţa a preţui unirea puterilor sale, spre a eşi din prăpastia în care era cufundat. După sforţările comune spre a scăpa din apăsarea turcească, acele încercate spre a răspinge de pe capul său copleşirea grecească; şi cînd veni ciasul mîntuirei cu revoluţia din 1821, ea porni în contra Grecilor în ambele ţări deodată, căci ambele aveau interesul identic de a nu cădea în pe-ire pentru o cauză ce le era străină. Cînd fură să se reintroducă domnii pămîntenî, din ambele ţări plecară deputăţii şi tînguiri la Constantinopole şi .cînd cererea le fu încuviinţată ambele se bucurară de izbînda lor. De atunci încoace istoria amînduror provincii romîne reproduce acelaş mers, atît politic cît şi cultural, şi
Ideia unirei
L55
o deosebire nu se mai poate întîlni de cit în nuanţele faptelor sau în personalitatea oamenilor ce le îndeplinesc.
Este în natura omului ca faptele să se cristaliseze în idei, şi un fapt care era oare cum în aer, care încunjura pe toată lumea cu puterea evidenţei, trebuia de la o vreme să şi găsească un răsunet intelectual. Nevoia cea firească şi naturală a unirei trebuia să-şi afle şi rostirea ei teoretică. In care minte se aprinse pentru prima oară această scînteie, nu se mai poate lămuri astă-zi, ca toate întrebările asupra începuturilor. Pe la 1830 unirea îşi găsia un resunet poetic în strofele lui Iancu Văcărescu adresate Milcovuluî, în care ocărăşte pe acel pirău pentru despărţirea fraţilor.
O corespondenţă din Bucureşti din 1834 spune că ideia u-nireî preocupa pe atunci toate spiritele ; dar Ruşii -fiind stăpîniî principatelor, niminea nu îndrăznea să o propună, cînd de odată şi pe neaşteptate însuş Ruşii o chiamă la lumină.
«Ideia unei întruniri a celor două principate în un mare ducat al Daciei, ne spune acea corespondentă a unui Moldovan a-flător în Bucureşti, nu numai că nu a rămas necunoscută Ruşilor, dar a primit chiar nu de mult oare-care încurajare din partea lor. 0 instrucţie comunicată de dl. Minziaki comitetului reformelor şi care trata despre dispoziţiile şi principiile generale de stabilit în regulament, arăta cu putere foloasele şi urmările priincioase care ar rezulta pentru ambele principate de la grija ce ele ar lua a răstrînge din ce în ce mai mult legăturile care le unesc, aşa ca să nu facă, pe cît ar putea decît o singură naţiune. Unul din comisari, dl. Catargiu (visternicul Iordache Catargiu comisar moldovan) luă act de atare recomendare pentru a propune unirea ambelor provincii sub o singură ocîrmuire. Atare propunere a-doptată de întreg comitetul, şi agreată de generalul Kissileff şi de dl. Minziaki fu trimisă la Petersburg. Ea reveni de acolo cu invitare de a-î da urmare, şi comisiunea să se ocupe cu a eî redactare, cînd dl. Catargiu ceru ca, pentru a înlătura ori-ce gelozie, să se adaugă clauzula că principele ce ar fi să se institue, pentru a ocîrmui noul stat, să nu aparţină uneia din cele trei mari puteri încunjurătoare. Dl. Catargiu atribui acestei propuneri părăsirea în care fu de atunci lăsat proiectul unirei. De acolo înainte nu se mai vorbi de el, sau că Rusia să fi văzut, în modul cum
156
A. D. Xenopol
a fost primit, un scop protivnic, sau că clauzele ce vroia a se a-dăuga dădeau de greş oare-care speranţă de ambiţie personală. Creaţiunea unui mare ducat al Daciei, urmează corespondenţa maî departe, mi-a părut a fi aici (în Bucureşti) rostirea dorinţei celei maî obşteşti a acestei ţări. M’am pus în Iaşi în legătură cu tot a se putea întîlni ca oameni ce luau o parte la trebî, şi cu toţii, fără nicî o provocare din parte-mî, îmi rostiau aceiaşi dorinţă. La ideia unireî celor două provincii se adauge aceia de a remite ocîrmuirea unui principe străin. Şi aceasta este o dorinţă generală, chiar la acei ce ar avea un interes ca să fie altfeliu. Beizadea Ghica îmî spunea : tatăl mieu a fost gospodar, moşul meu se află acuma ; cu toate aceste nu sunt jărtfe pe care nu le aş face, pentru a procura ţârei mele cele două singure baze de existenţă care să-i poată învoi speranţa unei statornicii oare-care: întrunirea celor două principate şi ridicarea unnî principe străin. Marele vornic Filipescu îmî spunea că ar primi cu lacrimi de recunoştinţă orî-ce principe străin, fie cine a fi: în sfîrşit dorinţa de a videa sau Dacia, sau chiar principatele în starea lor de as-tă-zî, subtrase de la proteguirea excluzivă şi imperioasă a uneî singure curţi şi pusă sub acea a marilor puteri europene, această dorinţă de lung timp manifestată, mi-a fost de aseminea de maî multe orî repetată atît Ia Iaşi cît şi la Bucureşti, şi realizarea eî este considerată că trebuind să îndeplinească opera de regenerare a acestori ţări». Tot pe atunci ideia unireî ţărilor dunărene gă-sia un răsunet şi în o pană străină care scriea o broşură asupra acesteî chestiuni, căutind să dovedească de ce importanţă este Mol-do-Valachia în afacerile Orientului şi rezumînd cercetările făcute prin următoarele cuvinte : «Tn scurt Turcia, dacă ar gîndi cu maturitate, ar găsi că poate să se lipsască de neînsemnatul tribut pe care i-1 oferă aceste ţări, pentru a videa siguranţa în a eî împărăţie. Austria va eşi din apatia eî pentru integritatea teritoriului eî, iar Anglia şi Franţa pentru interesul civilizaţiei şi al comerci-uluî lor vor executa proiectul unui regat moldo-valach care s’ar împăca cu a lor interese, cu onoarea şi demnitatea lor şi a păceî Orientului».
Corespondenţa reprodusă aice ne arată că de îndată ce ideia unireî intrase pe calea reflexivă, ea se limpezise şi dăduse naştere la corolare neapărate pentru a deveni întriadevăr pîrghie a pro-
Ideia unireî
157
greşului. Intăi adaosul cătră ea a principelui străin din o dinastie europeană. Şi să nu ne mirăm că Romînii, abia mm tui ţi de domnitori străini, iar sub de aceştia vroiau să’şî plece capul. Era o deosebire uriaşă între principele străin, aşa cum el era cerut a-cuma, membru al unei case domnitoare europene care putea să deie coroanei româneşti vază şi sprijin la vreme de nevoie, şi a-tirdisitorii greci, slugi ascultătoare ale tiraniei turceşti. Apoi Romînii ştiau prea bine că o stabilitate era peste putinţă cu domnii naţionali, întru cît ne mai existînd o stîrpe domnitoare, toţi boerii puteau să aspire la domnie, şi atare năzuinţă trebuia să arunce vecinie ţările lor în frămîntările şi frigurile schimbărilor de domnie. In contra unei atare stări periculoase nu rămînea însă altă scapare decît dinastia de origină străină. Dar atare cerere a principelui străin era încunjurată ea înşuş cu garanţii, pentru a nu face din statul romîn un vasal al puterilor imediat interesate şi de aice clauzula că el să nu poată aparţinea caselor celor trei monarhii mărginaşe ale ţărilor romîne. Atare clauzulă răci îndată pe Ruşi despre ideia unireî Romînilor, de oare-ce ei dacă vroise contopirea lor, o făcuse numai în scopul de a-î supune unui principe din neamul rusesc.
A doua cerinţă care trebuia prin îndeplinirea ei să vină a încununa opera unireî, era scoaterea statului romîn de sub protectoratul rusesc, care se arătase atît de îngreuietor şi de absorbant, şi punerea acestui stat sub scutul tuturor puterilor europene. Observăm că de şi se agitau atare chestiuni de interes naţional printre boierimea timpului, nu se vecie nici o rostire în privirea schim-bărei şi a constituţiei lăuntrice, a desfiintărei privelegiilor şi a introducem ideei dreptăţei în un organismu social, care era tocmai tăgăduirea ei cea mai făţişă. Atare ideie era să fie adaosă de generaţia următoare, cea din 184-8, la opera de regenerare a poporului romîn, şi apoi toate aceste cerinţi fiind consfinţite prin noua organizare dată de congresul de Paris ţărilor romîne, se introduse în ele o viaţă nouă, bazată pe elementele adevăratului progres: naţionalismu şi egalitate.
Să ne întoarcem însă la ideia unireî.
De şi Ruşii părăsise cum am văzut ideia unireî deplină a ţărilor romîne, aşa cum fusese propusă de Iordache Gatargiu, ei introduc în regulamentul organic ideia lor primordială a răstrîngerei
158
A. D. Xenopol
vieţeî comune a poporului din ambele principate, şi legiuirea ru-sască după ce pune ca principiu în art. 425 că : «originea, religia, obiceiurile şi asămănarea limbeî locuitorilor ambelor principate conţin elementele unei uniri intime, care a fost întîrziată şi împiedecată prin împrejurări întîmplătoare şi de a doua mînă, că foloasele şi urmările bine-făcătoare ce ar izvori din întrunirea a-cestor două popoare nu ar putea fi puse la îndoială; că elementele contopire! poporului moldo-valach sunt chiar puse în acest regulament prin asămănarea administraţiei ambelor ţări» — după ce, zicem, regulamentul pusese acest principiu, în art. 426 el întemeiază pe dînsul nevoia instituireî unei «comisiuni mixte din partea guvernului ambelor principate, cu menirea a preface într’un singur trup legile moldo-valace, identitatea legislaţiei fiind unul din mijloacele cele" mai potrivite, pentru a aduce la împlinire a-ceastă unire morală».
Ambele ramificări ale ideiei unirei neamului românesc deve-niră de acolo înainte nişte puternici ridicători ai vieţeî sale morale. Substratul lor, comunitatea de simţiri, cugetări şi interese se lăţi tot mai mult, prin desvoltarea unei producţii literare şi naţionale, care făcea să tresară în întregul corp struna atinsă în o parte a lui. Foile periodice întemeiete, în principate întâi în 1829, apoi în Ardeal în 1839, deveniră organele de transmitere grabnică şi întinsă a tuturor gîndirilor încolţite în ori-ce ungher al ţărilor ro-mîne. Creaţiunile poeţilor, discursurile patriotice, studiile istorice, într’un cuvînt întregul val de gîndiri referitoare la trezirea şi slăvirea naţiunei, născute ele orî-unde, erau de îndată reproduse de gazetele surori, aşa că toţi Romînii din toate părţile se bucurau şi-şi încălziau sufletul la razele bine-făcătoare ale soarelui naţional. Romînii începură a simţi că pe lîngă viaţa colţului lor de pâmînt mai era şi viaţa întregului.
Pe lîngă această lăţire a culturei naţionale care apropia pe toţi Romînii unii de alţii, fapte speciale răstrîngeau tot mai mult pe acele două ramuri ale lor care trebuiau să se uniască mai în-tăiu într’un singur mănunchiu. Aşa la căderea lui Alexandru Ghica din tronul Munteniei, în 1842, mai mulţi boeri munteni trimit pe Ioan Ghica la domnul Moldovei, spre a-î oferi şi coroana Munteniei, gîndindu-se ast-feliu a realiza unirea cea mult dorită-Nu era încă timpul de a se indeplini aseminea ideie şi mai trebuiau
îdeia unireî
159
încă pregătite minţile pentru ca unirea să devină o pornire a popoarelor şi nu făptuirea cîtor-va individualităţi. Domnitorul Munteniei Crheorghe Bibescu face un mare pas spre contopirea intereselor ambelor ţări surori, suprimînd în 1843 vămile dintre ele. Această măsură atît de favorabilă pentru ambele trunchiuri ale Romînilor dip Muntenia şi Moldova, îî făcu să resimtă în interesele lor chiar efectul fericit al înlăturărei unei supărătoare împiedecări. In urma unei aseminea măsuri se putu ceti în condiţiile vînzăreî vămilor ambelor principate din 1853 următoarele cuvinte mult însămna-toare : »Ori unde într’aceste punturi se pomeneşte de graniţă, margini sau hotar, se înţălege sub această numire linia încunju-rătoare amînduror principatelor». Ast-feliu începură Romîniî a se deprinde cu hotarele unei patrii comune, care trecu în curînd de la daraverile comerciale la întreaga viaţă şi toate ale ei manifestări. Conform cu atare împrejurări întîlnim în Foia pentru minte din 1843 atribuindu-se de un anomim pricina înapoireî Romînilor în faptul că «nici odată Moldova şi cu Muntenia nu au alcătuit o unire între ele, ci au fost veciniei duşmane şi sfîşiete chiar în lă-untrul lor prin împărechierile boierilor. Numele Milcovului, riu cobitor de nenorociri, în loc de a spăla odată păcatele politice ale naţiunei moldo-romîne, astă-zi leneş, despărf.eşte nu numai trupul în privinţa geografică ci şi politic în toate privinţele». Articolul este însă împiedecat de cenzura austriacă a urma mai departe.
Revoluţia din 1848, care aduse în mare fierbere întregul val de gîndirî ce se adunase prin lucrarea veacurilor în sufletul poporului romîn, trebuia să deie o îmboldire mult mai vie şi ideieî unireî şi anume în ambele ei forme, atît mal răstrînsă a Moldovei cu Muntenia, cît şi mai întinsă, a întregului neam românesc. Aşa pe cînd Mihaiu Cogălniceanu cerea în vestita sa scriere : Dorinţele partizeî naţionale din Moldova, ca încununare a tuturor, unirea ţărilor surori, Pruncul romîn a lui Constantin Rosetti în apelul său cătră «fraţii noştri din Moldova» spunea că : «Munteanul şi Moldoveanul sunt fraţi, o singură naţie. Voi fraţilor aţi făcut începutul, dar din nenorocire n’aţi putut izbuti. Nu e vina voastră: vouă vă rămîne gloria de a fi început, nouă acea de a fi săvîrşit». Şi ideia unireî tuturor Romînilor îşi găsi un răsunet în revoluţia din 1848, acea mişcare care răscoli toate ideile fundamentale ale poporului romîn, toate dorinţele lui după libertate şi neatîrnare ex-
160
Â. D. Xenopoî
terioară, dreptate şi egalitate lăuntrică şi viaţă comună a întregului neam românesc. Formularea eî cea mai lămurită se găseşte în o scrisoare a lui Neculai Bălcescu în care el expune planul întregeî mişcări pe care regenerarea romînă trebuia s’o îndepliniască spre a-şî ajunge ţinta desăvîrşit, şi în care după ce analîzază ţălul revoluţiei din 1821 şi acel al mişcăreî din 1848, adauge că ar mai ră-mînea de făcut două revoluţii pentru a ajunge capătul dorinţelor poporului romîn, una de unitate şi alta de neatîrnare naţională. Prin revoluţia de unitate el înţălege unirea tuturor Romanilor. «România noastră există, exclamă el cu convingere puternică, şi orb e acel ce nu o vede. Ea poate exista sau în folosul Turciei sau în acel al Austriei, după cum una din aceste două puteri vor favoriza-o ; dar poate exista şi în contra lor, de \or vroi s’o împiedice. Maghiarii cei luminaţi nu se opun întru cît ved că nu pierd nimica, ba din potrivă cîştigă. Se poate din întîmplare ca revoluţia de unitate naţională să fie în acelaş timp o revoluţie de neatîrnare. Se poate că înainte ca naţia noastră să reintre în drepturile ei, să se scurgă un veac, un veac în decursul căruia să fim meniţi a ne răsboi cu Ruşii, precum am petrecut zece veacuri în lupta cu barbarii şi patru cu Turcii; dar ce este un secol în viaţa unei naţiuni» ?
Şi Bălcescu avea dreptate a închiega în fierbintea lui minte atare visuri dragi şi iubite, căci el lucra în Transilvania la împăciuirea Romînilor răsculaţi, cu Ungurii, pentru a se opune cu toţii ameninţărilor ruseşti. Sub presiunea evenementelor, Ungurii se prefăcuse chiar a ceda Romînilor, recunoscindu-le dreptul de a exista ca naţionalitate a parte în Transilvania. Pănă să plece Bălcescu la Romînii din ţara Moţilor, pentru a le propune împăcarea, revoluţia ungurească era zdrobită la Villagos de puterile ruseşti.
încă din 1844 se înfiinţase în Paris unde mulţimea de Romîni din Moldova şi Muntenia căuta învăţătură, o societate care avea de scop a sprijini la studii în capitala Franţiei pe Romînii din ori ce loc. In 1846 societatea îşi constitui o bibliotecă prin silinţele lui Scărlat Varnav, care devine centrul comun de întrunire al tuturor Romînilor. In 1851, însufleţită prin adăugirea emigraţilor Romîni, societatea studenţilor din Paris publică un ziar intitulat Junimea romînă care apare însă numai în decursul a cîtor-va luni din acel an. In prospectul ziarului redacţia spune între altele că
Ideia unireî
161
«între talharî şi armatele împăratului Neculaî nu e decît o deosebire de număr : din dreptul de apărare naşte principiul solidari-tăţeî între popoarele cu aceiaş soartă. Ast-feliu noi Romînii care suntem apăsaţi de Ruşi în Basarabia, de Ruşi şi Turci în Moldova şi Muntenia, de Austriacî în Bucovina, Transilvania şi Banat, sîn-tem solidari cu Polonii şi Italienii, care sufăr ca şi noi tirania ruso-austriacă*. Studenţii cer deci neatîrnarea şi unirea tuturor Ro-mînilor şi organizarea adevăratei democraţii.
De la acea dată înainte, scrierile care arătau dorinţele Ro-mînilor să înmultiati pe fie-ce zi, publicate atît de Romînî cît şi de străini, mai ales Francejii, ce le îmbrăţoşase cauza din curată sim-patie, şi aceste scrieri publicate parte în broşuri, parte în marele organe ale presei europene precum în le Constitationnel, la Presse, Ies Debats, le journal de le Gironde, le Siecle, le Pays, la Eevue des deax Mondes, Times, Vanderer, puseră în curînd pe întreaga Europă apusană în cunoştinţă despre lucruri cu totul pînă atunci necunoscute de ia : originea, neamul, aspiraţiile Romînilor şi pericolul cărora existenţa lor era expusă.
Cînd veni tratatul de Paris, diplomaţii Apusului ştiau că pe lingă chestiunea Orientului, şi ca o anexă importantă a ei, era şi chestiunea Romînilor, şi de aceia ei să ocupară de soarta acestui popor în marele act internaţional, căruia datorim existenţa noastră actuală. Iată în ce este însămnată lucrarea revoluţionarilor din 1848.
22
ALEXANDRU PHILIPPIDE.
Notiţă biografică şi bibliografică asupra Im Dimitrie Philippi le
In darea de seamă asupra Istoriei lui Philippide (Arhiva, III, 608) regretă dl. Erbiceanu că nu ştie nimic asupra vieţei acestui scriitor. Fiind-că Philippide a avut mai multe caractere curioaze, anume că a fost un grec filoromîn, că nu s-a îmbogăţit cu furatul, că n-a ajuns boier mare, că a dat ţârei ceva în schimbul adăpostului pe care l-a primit de la dînsa, apoi m-am hotărît să satisfac curiozitatea d-lui Erbiceanu şi a celor din lectorii Arhivei care să vor fiinteresînd de asemenea nimicuri.
Intr’o călătorie făcută în Grecia am cules, în vara anului 1888, la însuşi locul de baştină al familiei noastre, următoarele date asupra lui Dimitrie Philippide, pe care le-am complectat cu cele spuse de Bqaxoq, Neoslhfjviv.y) (Diloloyia, g. b. Athena, 1857, pag. 345 sqq. Acest barbat, unchiul după frate al bunului meu, s-a născut pe Ia 1770 în Mrfiicăg, un sat pe muntele Pelion în Tesalia. Era fiul lui Philippos Argyriu şi el întîiu în familia noastră şi-a luat numele Philippide. A învăţat mai întîih la şcoala care şi atunci, ca şi astăzi, exista la Mrjhaig susţinută, de banii patrioţilor şi unde erau profesori cîte odată oameni al căror nume a trecut peste marginile satului lor, precum Grigorie Constanda (dintr-o familie înrudită cu cea philippidească), cel care a luat o parte atît de importantă la renaşterea Greciei "vezi despre el Bre-tos op. cit. pag. 290. Doritor de a învăţa mai departe, Dimitrie Philippide s-a călugărit, schimbîndu-şî numele în Daniel şi a plecat în Italia; unde să afla deja de mai înainte prietenul şi ruda sa Constanda. Cît timp va fi stat în Italia, şi unde anume, nu ştim. Pe la 1791 autorul nostru împreună cu Constanda erau la 'Bucureşti, unde tipăreau o geografie, la care amîndoi colaborase, şi pe
Notiţă biografică şi bibliografică
163
care o dedicau lui Potemkin : pe atunci împărăteasa Ecaterina visa cucerirea Constantinopoluluî şi cei doi prieteni credeau că servesc cauza Grecilor linguşind pe favoritul ţarinei. Inşălaţ! în aşteptările lor e! s-au întors la Rlrjhaîg, cu gîndul de a să devota creştereî patriotice a tinerime!. Dar numai Constcmda a persistat în această hotărîre : pînă astăzi încă să arată călătorului scaunul de piatră, de pe care, la umbra unu! platan, acest om vorbea copiilor uimiţi, fără plată, de dimineaţa pînă noaptea tîrziu, despre gloria trecută a Eladeî. Pliilippide însă a părăsit îndată patria pentru o nouă călătorie, în care a vizitat Constantinopole, Germania, Parisul, Pisa, oprinduse ma! mult în aceste de pe urmă două oraşe. La 1810, înzestrat cu cunoştinţele variate, de care va putea da o idee lectorului lista operelor sale, şi ma! ales cu un spirit liberal lipsit de egoizmul naţional al învăţaţilor grec! contemporani, cu acel spirit liberal care l-a făcut să apere cauza Romînilor contra Grecilor, să vorbească deja pe la 1816 de o Romînie—şi ce însemna Romînia pentru dînsul? Toată Dacia!—într-un timp pe cînd oricare alt învăţat/ Romîn or! strein, ştia să vorbească numai de o Moldovă şi de o Muntenie, Dimitrie Pliilippide s-a întors iar la Mijhcuq, dar barbaria Turcilor, care de două ori pe an numai vizitau satele pentru a strînge birul,însă în acele două rîndurî lăsau urme neşterse de o purtare neomenească, l-a silit să să expa-trieze pentru totdeauna şi însoţit de ^bunul meu, Neculaî Philip-pide, a venit în Moldova, întîiu în Birlad şi apoi în Iaşi. In toată această scurgere de vreme el publicase operele următoare : Pecoyqacpia vecozeoiArj ztagn Javtrjl PeQouovdyov (în colaborare cu Grigorie Constanda), ev Bievvij 1791; Pi yloyr/.tj, 7ragd Javifjl Peooiiovdyov zov (Ihlutrcidov, iv Biivvij 1801 ; 'Eiuzourj ’Aozgovoidcig ovyygacpuoa i)7ib Aalccvd, percicpqaodeioa ti agă J. z!l. 0ili7t7tidov, iv Biivvjj, 1803 (la sfîrşit este o tablă cronologică compusă de traducător). In Moldova însă a scris lucrarea sa cea ma! importantă, pe baza unei îndelungate şi conştiincioase cercetări a izvoarelor înseşî, Istoria Romînieî în două tomuri, tomul I, despre care a vorbit DI. Erbiceanu, cu titlul Pazogia zrjg Povpovviag, şi tomul II cu titlul recoyqacpiv.ov z^g Povf.iowlag, ambele apărute la Lipsea în anul 1816. Această a doua parte a Istoriei Romînieî, rămasă necunoscută D*luî Erbiceanu, cuprinde în 223 paginî următoarele capitule : a). Poziţia Romînieî, b). Observaţi! asupra ca-
164
Alexandru Philippide
lităţilor climei şi ale solului, c). Diviziunea Romînieî, d). Comparaţia între Ardeal şi Elveţia, e). Locuitorii Romînieî, f). Armenii şi Ţiganii, g). Solul Romînieî, h). Alte observaţii asupra solului, i). Mineralele, j). Animalele şi plantele, k). Arborii, 1). Animalele selba-tice, m) Peştii, n). Apele, o). Subdiviziunile Romînieî în districte, p). Districtele Basarabiei, q) Districtele Moldovei, r). Districtele a-gruluî romînesc (aşa numeşte el Muntenia), s). Locurile ocupate de Turcî (Orşova, Turnul, Giurgiul, Brăila, t). Districtele Banatului,
u). Districtele provinceî Ghiula (Puici: «partea Romînieî care să întinde dela Carpaţi şi isvoarele Tisei, unde este şi Maramoşul, pînă la Ung şi la Murăş»), v). Districtele Ardealului. Apoi urmează un epilog (in loc de prefaţă) în 17 pagini, şi tocmai la sfîrşitul volumului este alipită o materie cu totul alta, anume «Aduceri aminte dintr-o istorie despre Şah Nadir» : Ta ţ.ivrpovevoueva zrjg rffir] ttqo eTtzd eviavxcov dvayvtood dc^g rp.ăv\oxoqiag xov oid% Nadiq, ovvri-tieiorg naqd zov BaxaxLrj [:h'Cavxiov, în 22 de pagini. Volumul are trei hărţi : a). Asia faţă cu Romînia, b). Romînia (adecă Dacia), c). Basarabia propriu zisă (Bugiacul şi gurele Dunărei) Dar frumoasa lucrare a lui Philippide n-a plăcut Grecilor. In ziarul grecesc 6 loyiog 'hQ^trjg din acelaşi an pag. 212—222 a apărut o severă critică : «Ce interes poate să aibă pentru Greci toată această istorisire despre o Romînie ?» Autorul descurajat a lăsat atunci condeiul. Iată ce zice în epilogul geografiei la sfîrşit: «Şi astfel scoborînd şi strebătînd timpul povestireî de laSesostres pînă la’ţcele dintîiu vremuri ale înfiinţăm domniatelor romîneşti, care de la Fagaraş şi de la Maramoş s-au strămutat în părţile de meazăzi ale Romînieî, mă opresc aici, pentru că împrejurările nu-mi permit şi multe am suferit, mă opresc fără de voie şi, zău, a şi trebuit să mă descurajez, cînd am văzut că trebue să muncesc numai prin mine, fără să am, din prea marea indiferenţă şi nesimţire a oamenilor, nici un ajutor de nicăiri. Pentru aceia, macar că am dorit să vorbesc despre mai multe fapte, aş putea zice despre toate faptele —cît este cu putinţă— privitoare la geografia ţăreî, m-am mul-ţămit cu aceste puţine şi am renunţat la rest. Mulţămeşte-te şi tu, iubite cetitorule, şi acele puţine cîte le-am spus eu să le iei numai ca un îndemn ca alţii să spună mai multe. In supărarea şi în descurajarea în care mă găsesc nu-mî mai rămîne alta de zis decît că cer ertare de la concetăţenii mei că nu mi-am îndeplinit
Notiţă biografică şi bibliografică
165
datoria cum să cade cătră patrie, fiind-că împrejurări neprevăzute şi răutatea—ba ceva mai mult decît răutatea—unora m-au împe-decat de a imita şi eu pe Macarius *), peBalanus 1 2) şi pe loannes cel surd 3).»
Fiindcă nu mai putea trăi în Moldova, Pliilippide a cerut a-jutorul ţarului, căruia îî dedicase Istoria liomînilor, a fost numit egumen la o mănăstire din Bălţi şi aici, în acest oraş din Basarabia, a încetat din viaţă la 1832, Noembre în 9.
In anul 1817, nu ştim dacă trăind în Moldova ori deja la Bălţi, el tipărise la Lipsea ^zdjreiQa avaXvoewg zov voovpevov Izeqoiag 'jxciqd zag vvv, vvv tujwzov îvnovrjduoa vai ivdodeioa izaqa zov d7T07teiQoyQcicpov zrjg Povpowiag, o carte care, judecind după titlu (căci mai de aproape n-am văzut-o) cuprinde un fel de filosofie cantiană, şi 3Ejiizoprt zcov zyiXuzmvdov zov IIopTzrjiov Tqoyov, vvv nqwzov zov Xazivivov vig zry aioXodcoQivrjv eXXrjvr/.rjv âidXsvzov [.lezayXcozziods'ioa naţia zov dn07zeiQoyqd(pov zf.g Povpovrlag. Asupra operelor vezi Bretos op. cit. No. 215, 329, '352, 580, 581, 606 şi 607.
In fBozia, un ziar din Athena, anul 1.886 sau 1887, a apărut o biografie a lui Dimitrie Pliilippide, scrisă de Miliaraki. Acolo să vor fi găsind poate mai multe şi maî precize ştiri asupra acestui scriitor. In însemnările care să păstrează scrise asupra lui la Dl. Argyrios Pliilippide, şeful ramurei greceşti a familiei noastre, datele sînt atît de lămurite precum le-am însemnat eu maî sus. La Mr^Xidig şi pe tot cuprinsul muntelui Pelion, unde este cunoscut maî ales sub numele de Daniel filosoful, să păstrează aducerea a-minte despre dînsul şi pînă astăzi ca despre un om prea serios şi prea înţelept.
La noi în Romînia el a fost uitat cu desăvîrşire, macar că «istoricul ar pute afla în el cîte un mărgăritar chiar astăzi, ba şi cîte un diamant.» Aşa crede Dl. Erbiceanu şi cu drept cuvînt. însuşi a scos la iveală din Istoria Eomîniei o piatră scumpă : Pliilippide anume spune că la Turnul lui Traian era pe timpul
1)	May.ixotog Ihirpiog, profesor în Patmos, mort 1737, Cf. Sathas. Neoel-Xrjvixrj (fikoXoytct, Athena, 1868, pag. 439.
2)	KoGf.iăg Mnaldvog) profesor în Janina, 1731—1808 Sath. 1. c 593.
3)	Cine e acest loannes surdul (xw</o?), nu pot şti.
166
Alexandru Philippide
împăratului Iustinian o colonie compusă de Anţî şi de Romînî, pe care Jornandes o numeşte Slavininm rornanense. Dl. Hasdeu, care ia toate lucrurile de la capăt, într- un studiu numit Strat şi Substrat (Revista nouă V. 5 sqq), unde îşi dă «ultimul cuvînt asupra unor măreţe nedumeriri, care l-au sbuciumat peste un patrar de secol,» să sbuciumă între altele şi asupra statului acestuia slavonoromî-nesc, pe care l-a scos din Jornandes la iveală deja pe la 1816 modestul ieromonah Dimitrie Pliilippide, şi ce ne spune ? Ne spune că « Zeuss, un cap genial ca linguist şi ca istoric totodată, acela care—dupăexpresiunea luî Roesler—ne minunează cu atît mai mult
cu cit mai bine îl cunoaştem.......Zeuss reproducînd pasagiul
de maî sus 4) constată că . „ . Slavinium rumunense ar pute să fie actualul sat Slăvenî din districtul RomanaţI, astfel că textul întreg din Jornandes însamnă că locuinţele Slavinilur să întindeaii în jos pînă la gurele Dunărei şi pînă la Olt.» Mal înainte de genialul Zeuss învăţaţii considerau acele cuvinte din Jornandes ca fără înţeles, nu puteau înţelege ce însemnează. «Şi cînd zicea a-cestea pe gîcite—continuă Dl. Hasdeu— prin puterea geniului său, Zeuss nu ştia că satul Slăveniî de lingă Olt a fost un punct foarte însemnat deja în epoca romană.» Pe lîngă aceste puţine apoi Dl. Hasdeu ştie negreşit să adune decorul cuviincios: D-sa vorbeşte de diferitele versiuni ale cuvintelor sclavinium rumunense (într-un manuscript este a civitate novi ct sclavinorumunense, în altul este a civitate nova et sclavinorumunensi, etc.^), despre cîte sate Slâveni sînt în Romînia, despre sufixul-inus, despre cal =ital. cavallo, despre sufixul -ensis, citează pe Pott (Personennamen, pag. 459), şi încheie: «Pecînd Dl. Gr. Tocilescu scormoleşte cu sapa în mînă şi descopere în Dobrogia oraşul roman Tropaeum, despre existenţa căruia nu mai e chip a ne îndoi, îmî pare bine de a descoperi şi eu, la un alt capăt al lume! romîneştî, oraşul oltenesc sclavinium rumunense\ totuşi, maî puţin norocos decît vechiul meu elev şi a-cuma iubit coleg, această descoperire eii cat s-o impărţese cu re-posatul Zeuss, ba încă trebue să-î las luî partea cea maî frumoasă. Merg cu altruismul şi maî departe: îmî pare răă că împărţeala nu s-a făcut maî denainte între Zeuss şi D-l A. Odobescu, căruia un Zeuss ar fi trebuit sănu-î scape din videre cînd scria tocmai des-
4), Este vorba de locul unde Jornandeş vorbeşte dş Sclavinium rurriuneme.
Notiţă biografică şi bibliografică	167
spre Slăvenî. > Vorba ceia : rîde dracul de porumbe negre şi pe dînsul nu să vede. Eu merg deci cu altruismul şi mai departe şi zic : îmi pare răii că împărţeala nu s-a făcut între D-l Hasdeii şi răposatul meii unchiii, D-luî Hasdeii un Philippide ar fi trebuit să nu-î scape din vedere, cînd ştia bine că l-a citat în Istoria critică,— dacă nu cumva D-l Hasdeii a citat în Istoria critică a Romînilor pe Dimitrie Philippide ca şi cum l-ar fi cetit din scoarţă în scoarţă, macar că nu-1 cetise, ceia ce iarăşi să poate. In tot cazul eu revendic pentru ruda mea descoperirea genialului Zeuss şî încheiii cu acest cuvînt de bun augur.
GRIGORE ALEXANDRESCU
Minunile Părintelui Gheorghe
«De cit ai merge cu femeile la drum, mal bine o raţă pe curechiu cu trei ocă de vin vecinii».
Zicea moş Ioniţă rîzînd şiret pe sub musteaţă şi oprind căruţa cu caii la crîşma din marginea satului, ce-I zicea la Poeana Teiului de pe malul Bistriţei. Pînă la Stejaru doar nu era atîta drum, dar fiind-că cumătră Maria, pe care moş Ioniţă o luase din tîrgul Petrei, tot într-una îl cihăia, ba că să teme noaptea la drum, ba că-I ostenită, ba una, ba alta, iar moş Ioniţă ce gîndi ce să răsgîndi, că să vede treaba nici baba Iul nu-1 a-ştepta acasă cu plăcinte, să hotărî să mîe peste noapte la crîşmă.
Aşa după ce deshumâ iepuşoarele, le dete cîte un braţ de coşolină, apoi scoase din desagi de ale mîncărel, întinse un ştergar pe prispă afară şi zise :
— Ia-n poftim cumătră dragă, colea ca la masa cea mare, uitete ce mal de bucate ! tot fasole mestecate, bob, linte, mazere, schimbă talgere. Apoi porunci un kilometru de vin, şi după ce mîncară bine, mal porunci un kilometru, căci zicea el «mîncarea e fudulie, băuturica e de samă» — Şi aşa moş Ioniţă din duşcă în duşcă să făcu ţuşcă, iar după ce prinse bine la chef, puse de-I cîntă şi o leacă de lăutari, jucă, cîntă, mal şugui cu cu-
Minunile Părintelui Gheurghe
169
mătră Maria, pînă ce adormi pe prispă afară, avînd a-şternut pămîntul, şi acoperemînt văzduhul.
*
* *
Rind pe rînd stelele răsăriră pe fundul înegrit al ceriului, piscurile munţilor înalţi să întunecară, în vale Bistriţa clocotea printre ascuţitul stîncelor, talanca de la oî suna pe un virf de munte, încolo întunerec şi tăcere. De la crîşmă lumea să împrăştiase ; moş loniţă dormea dus.
Cumătră Maria numai, nu putea dormi, deşi şedea ia cu ochii închişi, dar parcă-î trecea pe dinainte toate minunăţiile cîte le văzuse la iarmarocul de la Peatra: panorama cu casele, grădinele, tîrgurile şi mîndreţile, care le văzuse prin steclă, chipurile de ceară avidoma numai să grăiască, un şarpe mare încolătăcit după gîtul Nemţoaicei, momiţa cu chip de om, oglingioara pe care o cîştigase la noroc, caterinci care cîntau de-ţi ameţau capul, cai, boi, în sfîrşit casa eî, copilaşii eî, care o a-şteptau, şi neastîmpăratul de moş loniţă. Toate aceste să învîrteau înaintea ochilor şi o ţinură trează pînă hăt tîrziu la cîntarea cucoşilor de miezul nopţeî,
«•
* *
La răsărit geana de ziuă să arată, steaua ciobanului spre asfinţit să coboară, rîndunica ciripeşte pe streşina casei, un vînt uşor adie din văile pline de negură, încetul cu încetul piscurile înalte cu lumină să încunună, fâşii de rază aurii străbat prin frunzişul umed de rouă, jos în tufărişul des, mii de păsărele ciripesc, sus pe crengi mierlele şueră, în văzduh ciocîrlia să înalţă cîntînd. Codri parcă din somn s-au trezit şi cu şopotul frunzelor şi cu ropotul izvoarelor s-au pus la grăit.
23
170
Grigore Alexandrescu
Răcoreala dimineţei şi grija drumului deşteptară din somn pe moş loniţă care repede sări în picioare şi parcă un cuţit îl săgetă prin inimă, cînd văzu căruţa singură în mijlocul ogrăzeî, iar caii nicăerî.
—Sai cumătră, că ne-a furat caii, zise moş loniţă cu glas spăriet . . .
—E ! ei ! acu-i acu ; păi, dacă mă potrivesc eu la cap de muiere, aşa-îmi trebuie; nu era mai bine să-mi fi căutat eu de drum ? Păcat de iepuşoare. Şi parcă toate ciu-zile îl cuprinseră atunci pe moş loniţă care luînd căciula din cap o trînti în pămînt, de sări colbul roată împrejur.
—Ptiu olă, ei poftim mă rog, prinde orbu scoate-î ochii, acu poftim acasă jupîn loniţă cu înaintea înapoi. Halal să-ţi fie, de cap să-ţi rămîe.
Şi aşa cu mînele fluturînd în vînt, cu părul zburlit mos loniţă vorbia singur şi umbla pe lîngă căruţă, a-poi eşind pe poartă, să îndreptă spre primărie.
—Buna dimineaţă moş loniţă ce te primbli în zori ca vodă prin lobodă, zise un om dintr-un cîrd de flăcăi şi fete ce să îndreptau spre curătură cu săpile în spinare.
—Ea mi-a furat astă noapte nişte vite de cai, şi acu mă duc la primărie.
—Milă de silă şi dar de nevoie moşule. . .
Respunse un flăcăh din cîrd şi toţi începură a rîde cu hohot depărtîndu-se.
—Ei păi, măi mangositule să potriveşte hincul vostru cu scîrba mea ?
Zise moş loniţă răstit.
—Mai bine te-aî duce la popa Gheorghe, ca doar el ţi-a ceti în Sfînta Biserică ; pun ramaşag că ţi-ai găsi paguba; doar aşa a păţit şi Timofti din gura Bistricioa-rei şi omul şi-a găsit vitele repede şi degrabă.
Minunile Părintelui Gheorghe
171
Zise un moşneag bătrîn cu barbă albă şi gîrbov, care remăsese în urma cîrdului de flăcăi, cautînd a da
m
şi el un sfat bun păgubaşului, căci ştiut este că la bolnav şi păgubaş, nu-I om care să nu-1 întîlnească şi să nu-i spuie vre-un leac saii să-i deie vre o povaţă.
—Na-ţi-o bună că ţi-am dres-o, ai vorbit de te-ai prichit, ce are de-a face moşule, popa Gheorghe cu iepu-soarele mele.
Şi moş Ioniţă să îndreptă spre primărie.
La primărie pustiu ca de obiceiu, un vătăjel dormea în tindă, moş Ioniţă îl trezi, îi istorisi păţania cu caii, îi spuse semnele vitelor: două iepuşoare la păr ciorichiî, pîntănoage la picioare, ţînţeşe în frunte, cu furculiţi la urechi, la coadă .... şi moş Ioniţă nu isprăvi vorba cînd vătăjălul somnoros, scăpătînd capul pe spate şi de acolo jos, adormi dus, parcă nici nu fusese trezit.
—Ei poftim mă rog, acesta-i omu zabetuluî.
Săracele iepuşoarele mele nu le mai văd eu şi pace bună.
Şi moş Ioniţă supărat de nu videa înaintea ochilor să întoarse spre crîşmă, frămîntîndu-se cu gîndul fel şi chip, ce ar face să-şi găsească paguba.
—Buna dimineaţă bade Ioniţă, are să-ţi meargă bine zise o babă, care îi eşi în cale cu cofele pline.
—Mulţumim dnmitale mătuşă, aşa o fi, dar unde-i bine, nu-î de mine, unde-i rău, hop şi exă ; iaca mi-a furat astă noapte iepuşoarele, răspunse moş Ioniţă care, parcă să mai înveseli puţin cînd văzu cofele pline.
—La preut, la preut zise baba îndreptîndu-se în altă parte.
—Mări a napădă lucru şi acesta, am să mă duc la popă îşi zise el şi apucă spre biserică.
172
Grigore Alexandrescu
—	Sărutăm dreapta cinstite părinte, zise moş Ioniţă cu căciula în mînă, cînd văzu că popa să arată în pragul uşel.
—	Ce-î bade, răspunse părintele Gheorghe, uitîndu-se în altă pârte, ştergîndu-şî nasul cu basmaua lui cea roşie şi prefăcîndu-se ca şi cum nici ar fi vezut pe moş Ioniţă.
—Apoi cinstite părinte am venit să vă facem o pof-tire şi pentru osteneala Sfinţiei Voastre vă vom mulţumi.
—	Spune ce vrei, zise părintele cam pe nas, înclie-indu-şi halatul la piept şi îndesîndu-şl scufia pe ceafă.
Am păţit o. poznă, astă noapte, mi-â furat nişte vite şi v-am ruga să ne faceţi o cîntare în sfînta biserică.
—De la crîşma din capul satului ţi-a furat iepile astă noapte?
întrebă părintele trăgînd pe nas liniştit un tabac.
—Taman de acolo, cinstite părinte . . .
—Apoi bine fiule, cîntare să poate face, dar bumaşcă poţi să dai ?
Şi părintele întră în casă.
Bumaşcă, să gîndi moş Ioniţă . . .
—Al naibel lucru, bumaşcă, cam scump. Şi parcă toate ciuzile îl păliră.
—Batîr nici nu a mal stat de vorbă, şi moş Ioniţă eşi din ogradă scărpinîndu-se în cap.
Ce gîndi, ce să răsgîndi moş Ioniţă, dar peste un sfert de ceas să întoarse îndârăpt.
Părintele în antereu cu patrahirul în gît cînta în mijlocul bisericei; moş Ioniţă la uşă cu căciula în mînă, cu ochii în jos, asculta Sfînta Rugăciune.
Minunile Părintelui Gheorghe
173
—Tu Doamne stăpînitor al cerului şi al pămîntu-lui, liniştitor al vînturilor şi al mărilor, tu care al făcut lumea din nimic, dătător de viaţă şi de moarte, tu care ne dai pîinea de toate zilele, care ne ierţi păcatele, care ne mîngîi, ne dai viaţa de apoi, iartă şi pe acest păcătos şi fă ca a tot smeritul rob al teu să-şi îndrepte paşii spre a-şi găsi paguba lui.
Şi părintele îşi făcea cruci mari şi bătea mătănii cu toată provlaslavenia.
Lui moş Ioniţă mai nu-i dădeau lacrimile din ochi, atît de frumoasă era rugăciunea, atît de puternice cuvintele părintelui, parcă îşi uitase acum vitele, şi căzu în genunchi.
—Ascultă Doamne glasul păcătosului şi arată-I mulţimea îndurărilor tale şi mărimea puterei tale.
Urmă părintele cam pe nas, rar şi îndesat, uitîndu-se din cînd în cînd cu coada ochiului pe de-asupra o-clielarilor la moş Ioniţă, care acum îşi plecase fruntea la pămînt.
Să făcu de odată tăcere în biserică.
Părintele să apropie încetinel de moş Ioniţă şi-I zise cu glas hotărît.
—Moşule ai auzit?
— Ce să aud cinstite părinte, răspunse moş Ioniţă ameţit şi spăriet.
—Aşa un fel de glas stîns din depărtare, cum s-ar prinde de sus, care prea bunul făcător de minuni prin sfîntul Duh, ţi-a vestit cum s ar prinde locul; ian ascultă bine, ce n-auzi nici acu !
Şi părintele să uita în sus cu gura căscată.
In Biserică era tăcere, un şoarec rodea nafâră în
altar.
—Nu aud părinte, răspunse moş Ioniţă spăriet şi
174
Grigore Alexandrescu
parcă tot părul i să suise în vîrful capului, mal ales cînd să uita la părintele care îl privea ţintă în ochi.
—Bre da păcătos mai eşti, dacă nu auzi tu glasul Mîntuitorulul; să dai două ocă de unt-de-Iemn la Biserică şi să baţi 40 de mătănii; pleacă la poeana Boului de-ţî găseşte vitele, al înţeles, la poeana Boului.
Şi părintele împinse de spete afară pe moş loniţă, care parcă să învîrtea lumea cu dînsul. Cînd moş Io-niţă fu afară, să mal desmeţi puţin, dar tot era încă plin de frică şi de ruşine.
Mare este puterea lui Dumnezeu, zise el în sine, fâ-cîndu-şl cruce şi întorcîndu-şî căciula în mînă, ne putîn-du-se parcă deslipi de Sfînta Biserică, şi cu cît să depărta tot să uita în urmă, şi în urechile lui parcă răsuna cuvintele « în poeana Boului», aşa cu un glas stîns din depărtare care parcă vinea de sus, cum îl spusese părintele, şi moş loniţă tot să oprea şi îşi făcea cruce mereu.
—El măi loniţă, al prins mîţa de coadă, de acu în-vîrteşte-o, că apoi te sgîrie.
Iepuşoarele prăpădite, două ocă de unt-de-lemn, patru zeci de mătănii, burnaşcă la popă ; ar mal trebui să audă şi baba mea şi apoi dă doamne bine, şi toate a-ceste din pricina cumătrel! Mă voiu întoarce eu înapoi nu are să-I fie bine nici el.
Şi aşa moş loniţă vorbind singur, cînd mînios flu-turînd din mînl ameninţător, cînd cu capul plecat, cu glasul rugător şi fâcîndu-şl cruce, ajunse din potică în potică şi din stîncă în stîncă la poeana Boului.
Aci caii păşteau liniştit. La picioarele de dinainte erau împedecaţl cu cîte cu o frînghiuţă de lînă, taman ca aceia din care părintele îşi făcuse hăţuri la hamuri.
Minunile Părintelui Gheorghe	175
Din jur în jur brazii înalţi şi verzi încunjurau po-eana; sus să deschidea o luministe de să vedea cerul albastru. Soarele să rădicase de o suliţă peste munţi în depărtare, talanca de la oile satului răsuna voios în vale.
ANA CONTA"CHERNBACH
POEZII
I.
NOAPTEA
S-aşterne vălul nopţii pe crîng, pe văl şi dealuri, Pe frunze rouă lasă mici boabe de cristaluri; Gîndaci şi musculiţe s-ascund prin ciritei, S-aprind, să stîng în iarbă gîndacii de scînteî. Sus, cerul, văl de umbră, pe-o clipă odihnit ;
Jos, păserile mute şi vîntul potolit.
S-aprind pe ceruri iarăşi făcliile eterne,
Şi pulbere de raze pe codri se aşterne Cînd luna să înalţă de după dealul pleş,
O clipă de-şi priveşte regatul urieş.
Din vraja razei sale durînd punţi de argint, Poene şi izvoare din umbră să desprind.
Apoi, ca o părere, alunecă pe cer ;
Să stîng în cale-i stele, în cale-i umbre pier. Luceafărul de veacuri îndrăgostit de ia,
Urmează cu sfială nemuritoarea stea.
Poezii
177
II.
MOARTEA
Zile una după alta pîn ce anii să încheagă,
Şi s-a dus şi tinereţa şi s-a dus şi viaţa-ntreagă.
La lumină nu mal cauţi, îţi închizi ochii pe veci, Rîsul nu te mai îndeamnă, plînsul nu-1 mal înţelegi.
Sărutarea cea mai caldă nu-ţl dă fiori, — cu întristare Singur te porneşti pe drumul fără nici o încrucişare. Despre-a tale doruri frînte, despre gînduri sbueiumate, Flori voioase pe mormîntu-ţî, spune-or lume!:
« sînt uitate ! »
III.
LUNCĂ LUNCĂ !
Suroreî mele.
Luncă, luncă, mult eşti tristă,
Că ţi-s duse frunzile !
Nu-ţl răsar în toată ziua Soare, lună, zorile?
Nu-ţî şopteşte blînd şi tainic Cel pîrăîi brăzdat de undă,
Cînd în umbra rar-a toamnei El aleargă să s-ascundă ?
Cînd îţî bate vîntul creanga Ce te-nec şuspinele ?
Ţi-or veni iar cîntăreţil Umbră, flori, albinele!
24
178
Ana Conta-Chernbach
Ia de noi mal greu e-n lume Cînd s-a stîns dorul vieţeî: Noi odată trecem numai Pe cărarea tinereţe!!
IV.
VARĂ VINO ÎNAPOI!
Bate vîntu-n frunze galbeni, Rîndunele stau să plece.
Cînd te pul pe fugă, vara,
Nici iubirea nu te-ntrece!
Ce ! să vie iarăşi iarna,
Tristă ca un ţintirim ?
Să să ducă veselia Tocmai cînd noi ne iubim ?
Cînd pădurea n-are umbră,
Razele cînd nu-s fierbinţi, îţi mal vin în minte glume îţi mal vine să te alinţi?
Şi ce-i dragostea ? O . . . şoapt Un suris ce ţine-o clipă —
E o stea ce-o vezi cu jale In neant cum cade-n pripă!
Cum să ştii că-î eşti lui dragă, Cînd nu-s flori să te-ncunune ?
Poezii
179
Cum să mergi rîzînd alături Cînd de frig . . . soarele-apune!
Iarnă zău, îndrăgi-vom Pîn şi frigul! Fugi de noi Numai-acuma ! Iar tu, vară Vin cu florile-napoi!
Y.
ZORI DE ZIUĂ
Pe cer s-ascunde luna Şi stelele să sting,
Iar bolta să albeşte Şi umbra fuge-n crîng.
Stă neclintită creanga Cu frunza-nrourată ;
Stau păserile mute Şi iarba nemişcată.
E linişte, odihnă Pe văi, pe cîmp, pe munţi, Doar gîrla de şopteşte Cînd lunecă sub punţi.
Un dangăt lung de clopot Tăcerea o despică,
Şi noaptea-i tupilată Căci ziua să ridică.
180
Ana Conla-Chernbach
Ce fraemăt lung în juru-nri Cîntări de ciocîrlie !
O Doamne ! Cîtă jale A firci veselie !
I.	Bonifaee-Hetrat
SONETE
I.
AŞ VREA
As vrea ... aş vrea pe-o frunză de platan Intr-un cuvînt să soriţi a mea iubire ;
Aş vrea acelaş dor de fericire Să-l săp în sînul tău cu-aceiaşi pană.
•X*
Aş vrea şă nu ştii de nedumerire Şi nici de bănuială cea duşmană . . .
Aş vrea să ştii în lumea ast-vicleană Să deosebeşti de altele-a mea fire.
Aş vrea c-acelaş strop de apă vie Să-ţi scalde în viaţă inima bogată,
Să ved în ochiu-ţi ce-altul nu mai vede . .
*
Ş-atunci . . . cea frunză, ţi-ar aduce*o ţie
Pe-aripele-î, adierea-mbalzamată
Că să te-ngăne linu-i freamăt: Crede!
182
I. Boniface-Hetrat
II.
AU SONET *).
O,	toi qui mets un frein a l'elan poetique En l’assujettissant au norabre de tes vers!
Que je voudrais pouvoir d^livrer l’univers De tes froides vigueura, 6, sonnet despotique !
Car me voilâ forcA — pour te rendre authentique, De courir liors d’haleine en cent endroits divers Pour empecher tel mot de se mettre en travers De tout son long! Va-t’en ! Tu ndes antipatliique.
Avec tes deux quatrains suivis de deux tcrcets Crees par un oisif pour tcndre des lacets Meme â ceux dont Ies vers se pressent sous
la plume . .
*
Que je prefere un seul mais spontane quatrain A tes quatorze vers marteles sur l’enclume, Tyran, qui me ravis ma verve et mon entrain !
Nota Redacţiei. Acest sonet a fost premiat de juriul concursului de literatura franceză ţinut în oraşul Iiedarieux (dep. He-rault,) la 12 August 1891. Vezi şi No. precedent al Arhivei.
Poezii
183
III.
AU SONNET
J’eus tort de te traiter un jour de despotique : Car malgre Ies rigueurs de tes quatorze vers, Bien loin de mettre un frein â l’elan poetique, Tu ne l’empeches pas d'embrasser l’univers!
A qui la faute si, — pour te rendre authentique,
Un tel court hors d’haleine en cent endroits divers ? Malgre Ies bouts rimes tont inarclio de travers Lorsque la muse dort. Que tu m’es sympathiquo !
*
Avec tes deux quatrains suivis de deux tercets, Poeme noble et fier! qui ne tends des lacets Qu'au pauvre rimaileur qui ronge, lielas ! sa plume,
*
En s’ecorchant le front, pour abattre un quatrain, Au lieu, de s’en aller martcler sur l’enclume Le fer, en forgeron, plein de verve et d’entrain !
184
I. Boniface-Helrat
IV
VAE VI'OTIS!
(Viţelul de aur rîjindu-se la cer)
Eu te-am învins, Iehova! deşert ţi-i ceriu-ntins! Cînd foametea-o usucă, cînd ciuma o-ngrozeşte, De slava lăcomiea cînd hîd o zăpăceşte,
Atunci nu către tine-ndreptîndu-şi caldu-1 plîms
•»
Să roagă-imensa turmă. Ieliova ! te-am învins !
Pe ici pe colea unii mai cugetă-omeneştc ;
Dar si-a lor năzuinţa cinstită o nimiceşte
7	7	7
Ades puterea mea, si steaua lor . . . s-a stins !
*
(Să întunecă ceriul, fulgere străbat vezdul.ul. Viţelul de aur, imu îndrăzne
Priveşte-ţi lumea mîndră, cum rîde de-al tău tunet Ia, care cam de mult deprinsu-s-a cu glume, —
Pe cînd înaintea mea ia tremurînd să-nchină,
•*
Şi chiar să tăvăleşte la-1 aurului sunet!
(Ieliova în manie)
—Destul! făptura ludă ! . .
(Viţelul de aur)
— Mal hîdâ-I a ta lume Dac-am putut, moşnege, să ţi-o înec în tină !
Poezii
185
y.
VAE VICTIS !
(Le veau cl’or vicanant)
Je t’ai vaincu, Seigneur ! ton vaste ciel est vide ! Quand la faini et la peste effare Petre lnimain ; Quand l’aveuglant deşir de vainere arme sa niain Pour raviver ainsi la liaine fratricide,
Ce n’est plus devant toi que cette fonie avide Se prosterne en clamant,! Et qu’un homnie au
coeur sain
Poursuive un but meilleur que l’or, il lutte en vain: Car tot ou tard il cede â mon pouvoir perfide . . .
(Le ciel s’assombrit, des fon dres eclatent. Le veau d’or de plns en plus insolent)
Tes foudres, I£hova, loin d’inspirer la peur N’eveillent, tout au plus, qu’un sourire moqueur ; Tandis que, vois-tu pas comment la lâclie tourbe
*
Partout se prostitua au son tentant de Tor ?
(leliova en courroux) :
Vil etre, assc-z ! . . .
(Le veau d’or)
Ton monde est donc plus vil encor Si ce vil etre a pu le plonger dans la bourbe !
25
186
T. Boniface-Hetrat
VI.
DE CE?
Pe mierlâ-ntreab-o de ce cîntă;
Pe apă, de ce curge-uşor ;
Pe inima-nu de ce-o frămîntă
Un dor, un dor, un vecinie dor
Pe şoim intreabă-l de ce zboară ;
Pe ploaie, de ce cade jos ;
De ce închipuirea-uşoară
lţî schimbă totul în frumos . .
\v
Pe viaţă-înt.reab-o moartea ce e;
Pe moarte, daeă-i vis plăcut;
Pe timp, de ce nu vrea să stee ;
Pe stele, dacă ceru-î mut.
*
Pe piat.ră-ntreab-o de ce zace
Pe cînd să mişc-uşorul vînt.; Intreabă-mă de ce n-am pace
Şi n-ol avea pîn-la mormînt ?
NEGULAl BELDIGEANL1
P Ă M î N T U L_
POEMĂ
I.
întruparea gazărilor
In haos, formă este, deşi el formă n-are; Atomul îşi urzeşte fiinţa prin mişcare ; Atingeri neschimbate, schimbîndu-se tot una, Stihiile, viaţă vor fi în totdeauna;
Iar moartea ce fiinţei aduce paos mare,
Ori cînd şi pretutindeni, nu este-n aşteptare . A fost şi este lume şi lumi vor zemisli ;
Ce moare-n om, în haos începe a trăi . . .
Dar eată ! o mişcare pe altele preface; Reţeaua nebuloasei, ici colea, să desface ; Noianul fără margenî, făptura mărgineşte,
Şi stampele vieţei, mişcarea le croieşte,
Şi-n cea nemăsurată bulboană, fără fund A negurilor, unde nici ochi de sori pătrund, La temelii bătrîne, de nopţi greii adormite, Pornesc să să urzească acele neurzite, Schimbîndu-se tot una, luptînd făr-de răgaz, Materia trudită în forma unui gaz,
188
Poemă
Sub alte forme nouă încearcă a trăi.
Inelele mari şi multe încep a să roti,
Lăsînd un cimp la mijloc de noapte şi pustiu,
In care curg de-a valma atomii ca un rîu.
Plecînd mereu spre centru pozderii de vieţi, Gazoasele inele să schimbă în planeţi;
Ce nu-i desprins, din neguri pe-ncetul să desprinde, Şi cele neaprinse încep a să aprinde.
II.
Pămîntul nour
Planetul mic în haos, ca firul cel de linte,
E tni]) crescut din abur, fiu este şi părinte,
E fiu al nebuloasei, părinte-î pentru noi,
Nemurdărit de glorii, de-al patimeî noroi . . . Eiinţă-ncunjurată de-o nefiinţă mare,
Din rîpele de haos posomorit apare,
Şi fără de repaos, el vînătul rotund,
Aleargă pe-un negru adînc, ce n-are fund ;
Iar pîclele mocnite în petece să rup,
Şi să lungesc în fese pe marele său trup,
Şi mări adînci de neguri plutesc în tainic zbor Pe-acest bătrîn de zile şi veşnic călător . . .
Măreaţa întrupare, de plîns nerourată,
El samănă în zboru-i o boambă nourată,
Pe care să resfrînge a plumbului coloare ; Painjenire tristă a ochiului, ce moare . . .
Pe calea nesfîrşireî, el duce-n întuneric Discordia, sămînţă a lutului nemernic,
Ş-acel venin de ură şi lacrimile, fiere,
Ce schimbă şi azi încă ştiinţa în durere . . .
N. Beldiceanu
Sfînt adevăr ! comoară, străină pe pămînt.
Ce -nobilă podoabă eşti tu pe un mormînt! Cum tace calomnia, cum limba ei muţeşte, Ciad, prin durere moartea, pe geniu îl sfinţeşte Pămîntule, de crieri tîrzie întrupare,
In Galileu sădit-aî înaltă cugetare ;
El papei îi arată, cum pasul tu-ţî grăbeşti In haos, şi răstoarnă a Bibliei poveşti . . . Atuncea, nu un Moloh, — un tribunal de popi, Ce pentru sfinte planuri, ştiinţei sapă gropi Invinuind înalta si nobila gîndire,
Ou lanţuri răsplăteşte a ta descoperire. Mormînt, viaţa este, cînd ochii nu au soare, Cind în mîhnitul cuget, lumina zilei moare ;
E crud să-ţi razi mi capul pe recii bolovani,
In noaptea unei temniţî, la şapte-zăci de ani .
DĂRI DE SEAMA
I.
Delavrancea : Paraziţii, Bucureşti 1802, pag. 333.
Pentru ce Delavrancea şi nu Barbu Stefaneseu ? De ce « Paraziţii » si nu « Nuvele » sau alt titlu mal cores-punzător la 5 nuvele dintre care în una singură să vorbeşte de paraziţi, iar în două autorul îşi face propria sa biografie ? Pe semne d. Delavrancea crede că acest nume şi titlu « Paraziţii » sună mai bine ; însă, în definitiv, pot scliimba titlurile valoarea o perii ? Nu ştiu ; probabil însă că d B. Stefaneseu, fie cbiar d. Delavran-eea, crede afirmativa, căci altmintrelea nu văd pentru ce nu ar numi lucrurile cu adevăratul lor nume.
Dar, să trecem la cuprins.
Prima nuvelă intitulată «Paraziţii,» ne arată în a-devăr tipuri de paraziţi. Subiectul e foarte simplu, el e luat din societatea bucureşteană. George Cosmin vine să facă dreptul la Bucureşti, dar neavînd mijloace profită de o scrisoare de recomandare a tatălui său, ca să fie primit în casa profesorului Paul Malerian. Profesorul fiind bătrîn şi soţia sa tînără, ia îl înşală cu Cosmin, Malerian află lucrul şi să sinucide. Gelina, fata lui Malerian, care ştiia cauza sinuciderii tatălui său, zice lui Cosmin că unul din doî, el sau ia, trebue să plece din casă ; Cosmin pleacă şi totul să sfîrşeşte.
In Hagi Tudose, autorul a voit să descrie cu nouă culori pe omul sgîrcit ; absolut nici o combinaţiune în a-cest subiect învechit,
«Bursierul» şi « d. Yucea » sînt amintiri din scoală, în primul să vorbeşte de liceu, iar în cel de al doilea de şcoala primară, sari mai bine zis de « Scoală domnească ». In fine «Irinel » e o gentilă nuvelă în care
Paraziţii
191
epitropisitul iubeşte pe vară-sa Irinel fata epitropu-lul, şi pleacă în streină tato, fiind-că ia să mărită cu altul.
Prin urmare ca subiect nimic extraordinar, ba chiar să poate zice că subiectele d-lul Delavrancea sînt mal sărace decît ar trebui. « Paraziţii, » fae excepţiune la această regulă, însă nici aici autorul n-a inventat nimic, ci s-a mulţumit să ia ca subiect nişte lucruri care s-au întîm-plat în Bucureşti acum cîţl-va ani. Insă, autorul are o calitate care probabil că e cauza defectelor sale : dînsul scrie bine, şi întocmai ca oratorii cu facilitate de vorbă, care nu să interesează ce vor vorbi, fiind-că ştiu că tot frumos vorbesc, cu sau fără miez, tot astfel si d. Delavrancea nu-şl dă osteneala să combine ceva. fiind-că ştie că va seri frumos, cu sau fără subiect.
Ce e drept, stilul d-lul Delavrancea ne face. în general, să uităm slăbăciunea subiectului ; autorul, care nu e la primele sale încercări literare, este considerat cu drept cuvînt. ca una dintre persoanele care cunoaşte şi scrie mal bine limba romînă. De la început pîuă la sfîr-şit autorul ne Interesează prin stilul său, cu toată sărăcia subiectelor.
Ca model nu mă pot opri să nu reproduc portretul unul parazit, zugrăvit cu aceiaşi măestrie ca profilele d-lul Vlăhuţă din «Goana vieţii».
« Mitică Fileanu e tot ce a produs Craiova mal in-« teligent. Aii vorbit si ziarele de modul strălucit cu care « şi-a susţinut licenţa în drept la Paris, Profesorii l-au « strîns de mina, numindu-1 după afirmaţiunea organului la « care colaborează Ludoveanu «notre clier col-legiie» ITn sin-« gur cusur are şi poate că e calitate, e un fel de soci-« alist oportunist în politică. El are un program de idei « atît de personale, îneît nu e de părerea nici a radica-« Iilor, nici a socialiştilor din ţară, şi de aceia nu s-a « sfiit a iscăli trei programe in 6 luni cu ocaziunea a « trei alegeri, dar, după cum zice el, toate la un loc al-« cătuesc programul lui bazat pe patru idei fundamentale : « patriot ca romîn, conservator în faţa diplomaţiei euro-« peneştî, socialist în faţa capitalului, democrat în faţa « poporului.» (pag. 65).
De asemenea în «Domnul Vucea» sînt pagine de toată
192
Dări de seamă
frumuseţea, care ne reamintesc neimitabilul » Cum am învăţat eu romîneşte» din « Păcatele tinereţelor » de C. Ne-gruzzi,
Dacă de la aceste observaţiuni generale, trecem la amănunte, să pot zice foarte multe şi nu tocmai favorabile despre « Paraziţii » D-lui Delavrancea.
Ast-fel, de esemplu, nu pot admite că e de bun gust gîngăvia cu silaba că de la pagina 85. De asemenea ni se pare de un gust înduios următoarea farsă, făcută de paracliser lui Hagi Tudose în biserică: el aruncă o firfirică si zice sgîrcitului că e a sa ; Hagi Tudose să apleacă să o ia, însă neavînd turul pantalonilor (!) fiind-că îl tăiase să-î cîrpească pe jos, cînd să iasă, toată lumea rîde şi de răul rîsului, sgîrcitul să opreşte şi nu ia firfirica, (pag. 158). Scena nu e nici naturală, nici estetică, în orice caz nu văd necesitatea de a să petrece numai decît în biserică, chiar cînd autorul ar fi un liber cugetător.
Epitetul de tătar pe care-1 dă « D-nul Vucea » la toată lumea şi mal vîrtos şcolarilor săi, orî-cît de comic ar părea autorului devine ostenitor, ca să nu zic alt-fel, prin necontenita sa repetire « Ha, ha, tătarul, îndărăt tătarul ; lia, ha, ' tătarule, bine tătarule» (pag. 305). A repeta de 4 ori acelaşi cuvînt în o linie şi jumătate, mi să pare că e prea mult! In fine insistenţa D-lui Vucea de a şti ce or fi făcut tîlharii, mumei, mi să pare de un equivoc necuviincios (pag. 312).
Pe lîngă acestea să pot face d-lui Delavrancea critice de alt gen.
Mai întîiîi morala sa e o morală paradoxală, pot zice că niciodată nu am citit ceva mai straniii ca următoarele reflecţiunî ale lui George Cosmin, după ce a înşelat pe Malerian abuzînd de ospitalitatea sa. « Şi mai întîiii « cine a înşelat? Bătrînul. El a înşelat natura, care « pururea îşi răzbună. El a torturat atîţia ani, şi ce ani « îungi, pe o femee tînără, frumoasă, voinică (!) şi sănătoasă. « In acest caz viţiul este mai nobil de cit virtutaci. Virtu-« tea ar fi monstruasă» (pag. 45).
E adevărat că Cosmin băuse trei sticle de vin cînd susţinea această teorie, admisibilă cel mult în Franţa înainte de legea divorţului ; mă întreb însă dacă atari sofisme sînt de natură a rîdica morala societăţii noastre, care
Paraziţii
m
de sigur ca nu e aproape de zenit? Nu sa teme d. De-lavrancea că ceia ce zice Oosmin după a 3-a sticlă de vin, vor repeta alţii fără să fi gustat vinul, cînd vor avea interes să-şî scuzeze nedemnele lor pasiuni ? Ne plîngem că mamele de familie nu dau copiilor lor să citească cărţi romîneşti, spre a-i deprinde cu iubirea romînizmu-luî. ; dar cu ast-fel de cărţi si cu aşa morală să va educa generaţiimea viitoare ?
O altă imputare ce să poate face D-liu Delavrancea e, că nu ţine seamă de curentul modern al naturalizmuluî, cu toate că are prctenţiunea de a zugrăvi tipuri sociale luate de pe natură şi uneori chiar îşi face propria sa biografie. In Plăgi Tudose, d. Delavrancea a crezut că i-novează în tipul sgîrcitului, întrecînd în exageraţiune pe toţi predecesorii săi Vreţi să ştiţi cum mînîncă hagiul? Vedeţi pagina 156. El gustă o măslină : fol, fol, de la un băcan, şterpeleşte o bucăţică de icre de la altul : pleasc, pleasc, mai ia o bucăţică de pastramă de la pastramagiul din colţ, şi,... s-a săturat! Dacă îi e sete întră într-o bragagirie, suge un fund de tinichea : ghiorţ, gliiorţ, ghiorţ, tot pe gustate, şi « ast-fel hagiul mînîncă şi să « răcoî'eşte, şi pe el îi dau banii afară din casă. »
Cu fol, fol, pleasc, pleasc, ghiorţ. ghiorţ, şi cu orî-cît;e alte onomatopee ar inventa, d. Delavrancea poate mulţumi pe copii, cărora le plac exageraţiunile din basme, poate sătura şi răcori o dată sal de două ori pe sgîrci-tul hagiu, însă nu cred că va mulţumi pe cititor nici va reuşi să convingă pe cineva că un om poate trăi numai din gustate, spre a strînge un milion.
Tot lipsă de naturaleţe să poate imputa D-lui Delavrancea în « Bursierul », în care descrie viaţa sa din liceu. Zicînd aceasta nu fac aluziune la elogiele ce-şi a-duce caracterului său în această autobiografie, arătînd că avea un caracter mai sentimental şi mai alt-fel decît toţi cel-Palţi colegi de liceu. Aci autorul e foarte natural, căci ce poate fi mai natural de cît a să lăuda cineva singur ? Nu voi contesta, de asemenea că primul amor al D-lui Delavrancea a putut să fie pentru o «chelnăriţă de la Hotel Neubauer şi ou liniile din scrisoarea ci cu « Sgumbul meu, » i-aii părut fermecătoare « tocmai, fii ml-că. erau
26
194
Dări de seamă
rău scrise. » Admit în fine că la prima întîlnire a găsit pe frumoasa Berta în braţele rivalului său; însă în schimbul tutulor acestor concesiuni, sper că d. Delavraneea va binevoi să convină, înpreună cu mine, că următoarele linii nu sînt fermecătoare « de şi sînt rău scrise »
«Am voit să strig şi nu mi-am auzit ţipătul; am «voit s-asvărl cun scaun şi n’am putut să mişc mîinele ; « am voit să mă repez asupra lor şi, in faţa mea într-o « oglindă, m-arn văzut, vînăt, cu ochii albi, cu părul vîl-« voi, cum caz cu faţa în jos, greu şi drept, ca o pîrghie « de fer. — Ca prin vis am auzit un ţipăt, ş-apoî ni-« mic.... întunerec.... linişte», (pag. 246).
Situaţiunea era cel mult comică, autorul să încruntă şi vrea să-l dea un aer dramatic. Şi ce dramă ! Imaginativă, un spîrc cu caşul la gură, aş zice cuVlăhuţă, dacă 11-ar fi vorba de însuşi autorul nostru, care este atît de sentimental îneît cade în sincopă, fiind-că găseşte o chelnăriţă de hotel, din care şi-a făcut idealul îu braţele rivalului său. Această furtună psihologică într-un suflet a-tît de tînăr, îmi pare, că să mă servesc cu un proverb frances : une tempete dans un verre d’eau!
Mai mult decît. atît.
E oare natural ca un tînăr colegian atît de timid şi atît de naiv precum era autorul nostru pe acele timpuri, îneît căuta madonele pe la Hotelul Neubauer, e natural zic ca un aşa copilandru să facă scandal noaptea într-un hotel, întrînd cu forţa într-o cameră locuită, ameninţând; ţipînd şi căzînd jos ca o femee isterică ?
Şi, ceia-ce e mal curios, acest copil extraordinar are grijă să să uite în oglindă, să vede vînăt, cu ochii albi, cu părul vălvoi, ba chiar observa modul cum cade jos « greu şi drept ca o pârghie de fer ». Ar zice cineva că d. Delavraneea voeşte să descrie pe un actor care îşi studiază rolul înaintea oglindei.
In fine autorul spune: « Ca prin vis a auzit unţi-pet, ş-apoi nimic... întunerec.... linişte ! »
La ce servă aceste exageraţiuni şi fraze romantice, care n-au nici cel puţin meritul de a fi logice? In adevăr întunerecul şi liniştea nu puteau fi simţite de colegi-anul leşinat, căci în timpul leşinului cineva nu poate percepe nici întunericul, nici liniştea. In cît despre scena
Paraziţii
195
reală care s a petrecut după leşinarea d-lui Delavrancea de asemenea e inadmisibil că s-a petrecut ast-fel cum o descrie dînsul. Dacă Berta şi fericitul său rival, cu care poate s-a împăcat mai tîrziîi autorul nostru, i-ati povestit ast feliu lucrurile petrecute în timpul leşinului, apoi au fost nişte răutăcioşi, căci l-au indus în eroare. Din contra cred că chelnăriţa şi cu iubitul ei au avut să să plîngă de lumina, zgomotul şi scandalul ce au urmat, cel puţin atît cît vor fi fost nemulţumiţi de neaşteptata vi-sită a autorului nostru la acea oră.
Prin urmare bine ar tace d. Delavrancea dacă ar lăsa astfeliu de fraze romantice pe sama lui Ponson du Te-rail. In ori ce caz dacă voeşte să facă romantizm, ar trebui să evite să-şi pună în joc propria persoană, sau cel puţin să spună lucruri verisimile ca Lamartine în Graziela. Yoeşte din contra să ne facă biografia vieţei sale? Atunci să imiteze pe Rousseau, Renan şi alţii, care ne încîntă nu prin exageraţiuuî, ci tocmai prin povestirea simplă şi exactă a vieţei lor.
Dar, încă o dată o repet, d. Delavrancea să bazează prea mult pe stilul său şi pe prietinia puţinilor critici ce avem. Copil răsfăţat al publicului nostru, dînsul abuzează ca orice copil, nu fhnd-că n-ar putea face mai bine, dar fiind-că vede că şi aşa este citit si apreţiat.
Terminînd îl urez în viaţa literară mal puţini amici şi mai mulţi critici, lucru cam greu astă-zi pentru dînsul, fiind-că d. Delavrancea are deja o situaţiune în literatura noastră, şi în asemenea circumstanţe e mai uşor a avea cineva amici de cît critici.
I.	Tanoviceanu.
II.
Ferdinaud Lot. L’enseignememt saperieur ea firet ace, ce qa’il elevrait etre, Paris, Welter, 1892, în 8°, 144 p.
I.
Din ce în ce se fac mai numeroase cererile de reformă a învăţămîntului superior în Franţa. Dacă bătrî-nele generaţii, rutinare şi formaliste, se puteau împăca
196
Dări de seamă
destul de bine eu vechiul sistem, tinerii şi aceia dintre profesori cari stau în fruntea lor, au protestat necontenit contra organizării nenorocite, care nu deprinde pe nimeni cu munca personală şi serioasă.
Generaţia, care s-a ridicat după 1870, se deosebeşte mult de părinţii săi şi aduce o strălucită desminţire celor ce vedeau o boală naţională în efectele triste ale unei rele organizări a instrucţiei. Alăturea cu şoviniştii orbi, care osîndeau fără preget tot ce avea mai înalt poporul duşman, tinerimea muncitoare a privit cu o durere patriotică, dar cu un respect demn, măreaţa înflorire ştiinţifică a Germaniei. S-a văzut înapoi, mult înapoi, nu numai faţă cu cea mai des voi tată dintre naţiile moderne, ci si cu altele, ca Austria si Italia, Svitera si Svedia, unde se lucrează cu aţîta conştiinţă şi cu atîta inimă, infrîn-gerea ştiinţifică, înfrîngcre pe care într-un chip atît de vrednic de laudă o recunosc cei de dincolo de Rin, nu i-a descura jat, ci i-a îndemnat spre o muncă mai harnică şi mai roditoare.
Cea mai însemnată piedecă pe care o aveau înainte, sterilizatoarca activităţilor tinere, icra Universitatea, aşa cum o crease întâiul imperiu şi cum o modificase legea din 1880. Intăiu o reuniune de conferenţe, făcute de profesori cu măiastră vorbire, cari se jucau elegant, neimi-tabil de elegant, în jurul întrebărilor celor mai grele de cercetat, înaintea unui public de studenţi de ocazie: te duceai la Michelct sania Villemain cum ai fi ascultat ieri, de şi profan în ale Semiticei, pe Renan, cu deosebire numai că profesorii conferenţiari se coboriau atunce la nivelul ascultătorilor veniţi din patru capete ale lumii. Reforma prefăcu această instituţie de lux într-o fabrică de diplome ; profesorii părîsiră disertaţiile cu subiectul ne lămurit, pentru a pregăti la examenele ce trebuiau să ie deschidă cariera de profesori secundari sau superiori, pe un public şcolar salariat în mare parte. Scopul practic şi îngust oprea şi opreşte încă ori cc cercetări desintere-sate din partea profesorului, şcolarii vîiicază o diplomă, după a căreia primire puţini au curajul să-şi asimileze sin- 1
1) Vezi p. 6 ,, Vingl: ans (Vefforts persistau ts peuvent nons mettre au ni' veau des autres penples.“
Ferdinand Lot. Lănseignement snperieur etc.
197
o'uri acele cunoştinţî numeroase, de care au nevoie erudiţii pentru a lucra si pe care şcoala nu poate să le deie.
De la sfirsitul imperiului încă, epocă în care inferioritatea ştiinţifică a Franţiel începea să lie simţită dureros de fruntaşii intelectuali al ţeril, incapacitatea Universităţilor săria în ochii tuturor. Un proiect al lui Duruy, ministrul din 1868, căută să creeze în afară de instiţuţia oficială şi administrativă, un centru do studii neatîrnate ; Şcoala Înaltelor st tulit fu creată atunci, cu un budget minim, ie adevărat, dar eu un corp profesoral mai presus de ori ce laude ca ştiinţă si devotament Tinerii ieşiţi, vreme de două zeci si mal bine de ani, din « Şcoala practică (alt-fel de practicism de cît al Universităţilor) de istorie şi filologic » reprezintă vrednic pe FrancejI în actuala mişcare ştiinţifică. Din nenorocire, chemaţi aiurea de grija viitorului, studenţii nu se grăbiră a umplea micile o-dăl, consacrate, în Sorbona însăşi, instituţiei moderne. Profesorii rău plătiţi n-au nici încurajarea unul succes moral. Nu tot-de-auna o teză apare pe an în fie~ea.ro secţiune si înalta scoală ie departe de a fi atins aşteptările oamenilor de inimă, patrioţilor învăţaţi cari o fondase.
Luarea aminte fu îndreptată iarăşi asupra Sorbonel si oameni ca Renan, Monod, Lavisse îşi exprimară fierbinte dorinţa de a se aduce o schimbare detestabilei organizări de astăzi. CîrţI speciale fură consacrate l) reformei învăţămîntulul superios. D. Ferdinand Lot, unul dintre cel mal cu viitor dintre tinerii istorici francejî, a-utorul unul studiu asupra ultimilor CarolingicnI, pe care Academia l-a premiat dăunăzî, a publicat la sfîrşitul a-
nuluî 181)2 o foarte îndrăzneaţă si foarte conştiincioasă
’ ’ 1 . .
carte asupra acestei mari întrebări a reformei Universităţilor în Franţa.
II
Cartea cl-lul Lot cuprinde patru părţi : în intăia, autorul studiază metodele, sistemul însuşi ; profesorii, studenţii şi scoalele speciale alcătuesc subiectul celor l-alte trei : un apendice cuprinde o sumă de observaţii foarte
198
Dări de seamă
amănunţite şi foarte juste asupra felului cum să predau şi cum ar trebui să să predeio filologia şi istoria. La sfirşit o scurtă bibliografie.
Organizarea actuală a studiilor superioare ie supusă la o critică foarte aspră, în cele două scopuri’ principale ale ici, licenţa şi agregaţia. Cea dintăiu ie acordată după csameno în care norocul, superficialitatea lustruită şi însuşiri asimilative liotăresc izbînda. Cel ce a dobîndit după o muncă obositoare şi fără folos pentru activitatea sa ştiinţilică acest titlu, care-î dă dreptul de a fi profesor de colegiu, nu să poate asămăna ca pregătire cu doctorul german deprins a lucra personal prin teza sa, cît de modestă ca proporţii. Un bun licenţiat în litere uu cunoaşte cele d’intăl elemente ale filologiei. Nu ie în stare să cetească un ananuscris, să descifreze o inscripţie, să claseze variante, să le critice, să statornicească un text. Situaţia candidaţilor la licenţa în istorie sau filosofic, în limbi vii, ie încă mai de plîns. Iei îşi perd un timp însemnat, deprinzîndu-se a face proaste (pietros) discursuri latineşti şi franceze; în schimb, programul nu cere de la dînşiî multe cunoştinţa neapărate. Ast-fel, licenţiatul în istorie nu cunoaşte cele d’intăiu elemente ale paleografiei, diplomaticei, criticei isvoarelor, ş. a, ş. a. Adecă licenţa noastră, nu ie alta dc cît prelungirea învăţămîntiilul secundar. Un licenţiat în litere nu ştie citu-şlde puţin maî mult astăzi decît un bacalaureat bun, de acum două-zecî dc ani. (pag. 30).
i\gregaţia, concursul, care alege dintre licenţiaţi pe viitorii profesori de liceu, nu creşte întru nimic aceste cunoştinţî foarte generale şi foarte nefolositoare eruditului. La istorie, candidatului i se cere explicarea cătorva autori, a căror listă se schimbă din an în an. Lămuririle cerute trebuie să fie numeroase, dar ie strict oprită ori ce întrebuinţare de inedit, ori ce căutare personală. Strălucire fără temeiu şi memorizare pripită ca şi esame-nul precedent. Autorul mîntuie cerînd, nu schimbarea condiţiilor unui doctorat, mai greu decît ori unde a-iurea, de un timp, ci introducerea la licenţă a unor teze analoage cu cele germane (p. 38), care ar fi începutul si pregătirea viitoarei activităţi ştiinţifice a licenţiatului.
Concursul pentru catedrele superioare, ca şi pentru
Ferdinand Lot, L’enseignement superieur etc.
199
celelalte, nu există în Franţa. Profesorii titulari se numesc de ministru dintre doctorii în specialitatea lor. De vre-o 15 ani, iei sunt ajutaţi de profesori auxiliari, sari se împart în charges de cours complementaires, maeştri de con-ferenţe şi auxiliari propriu zişi. Profesori de liceu prepară încă pe studenţi, în universităţile mai mici. De la a doua categorie de profesori, nimic nu se cere dec.ît a-gregaţia, care poate fî dată unor oameni cu foarte puţine aptitudini ştiinţifice. Autorul cere înlocuirea lor cu doctori analogi cu privat docenţii germani şi alegerea titularilor dintre profesorii extraordinari. D. Lot crede a-poî, că specializarea prea mare a catedrelor ar împiedeca libertatea unui profesor ce ar vrea să-şi schimbe poate cîmpul de cercetări.
Studenţii sunt în cea mai mare parte bursieri, G00 pînă la 700 din 3300. Deosebiţi funcţionari ai şcolilor secundare, profesorii auxiliari şi profesori repetitor!, ajung la aceiaşi cifră, ca şi aceia dintre profesorii titulari de colegii, cărora li se permite să asiste Joia la conferinţele de agregaţie. Eămîn 13-1400 de adevăraţi student!. A-utorul cere suprimarea celor dintîiu categorii de semi-stu-clenţi, cărora cu ocupaţiile lor zilnice, frecventarea cursurilor nu le poate aduce un deosebit folos.
Capitulul consacrat şcolilor speciale ie foarte întins şi bogat în amănunte. Se aduc laude în deosebi învăţă-turei serioase a celor două mari şcoli de istorie : înaltele studii şi Şcoala Chartelor (eeole des Chartes). In ideia autorului, iele n-ar trebui, ca nuilfe scoli răzleţite în tot Parisul, să formeze individualităţi deosebite, şi o sorbo-nă modernizată le-ar absorbi cu uşurinţă, spre mai marea iei înflorire.
La urmă, consideraţii asupra budgetului redus al bibliotecilor de universitate (15000 de fr. pentru Nanoy cf. cele 130,000 de mărci ale universităţii din Strasbuvg, 500 de fr. pentru Montpellier si pentru Lvon, etc). Asupra centralizare! escesive (225 de profesori din 507 se a-flă la Paris; în Germania, 178 din 1215 profesează în Berlin), necesităţii de a se introduce o plată a profesorului şi de cătră studenţi, ceia ce ar permite înmulţirea catedrelor, etc.
Ast-fel crede autorul că Franţa ar putea nu numai
200
DM de scamă
să cîştige pe încetul terenul pierdut, dar să şl dobîndeas-că acea clientelă de studenţi străini, cari rîspîudeaii pre-tutindene odată o influenţă Francesă, dăunătoare multora, prin escluzivisiin.il iei, Speranţa ie întemeiată şi poate tinerele generaţii franceze vor trăi să vadă acea operă do regenerare pentru ştiinţa ţării lor, care se va face prin modernizarea învăţămîntulnî superior.
înainte de sfirşit, cîteva cugetări asupra stării universităţilor noastre, cugetări pe care fatal ţi le deşteaptă cetirea acestei cărţi de om muncitor şi plin de inimă. Sînt capitole întregi, care par a fi scrise pentru noi. Dacă în adevăr, organizaţia învăţămîntuluî nostru superior ie mai simplă, dacă nu ne putem plînge de atîtea vegetaţii parazite care încurcă o ştiinţă cu tradiţii aşa de vechi cum ie cea franceză, am împrumutat multe din părţile cele mai nenorocite ale sistemului existent în Franţa. Şcolile normale superioare nu sînt, cu actuala lor organizare, deîct nişte internate, unde cîteva confereaţi răzleţe, făcută ca în cursul secundar, nu însamnă mare lucru, cînd ai’ putea să însemne atît de mult. Dacă concursul mai mult sau mai puţin bine aplicat, înlocuieşte o a-gregaţie ce abrutizează, licenţa noastră, şi examenele ce o procedează, cu tot capitalul nou de cunoştinţa pe care-1 dau unor bacalaureaţi cernuţi cu multă bună voinţă, nu pregătesc- deeît foarte puţin pe viitorul erudit. Lucrări practice, mai ales în ramurile filologică şi istorică, nu se fac nici în una din cele două universităţi şi teza, suprimată din nenorocire la Iaşi, nu se scrie deeît foarte rar, aşa fel, în cît să fie în adevăr întăia operă serioasă a învăţatului. Gustul de muncă nu se deşteaptă din şcoală (profesorii nostru, buni licenţiaţi adesea, nu produc absolut nimic, după o teză mediocră pentru cei mai mulţi) şi sistemul preistoric do a să face întreaga materie în doi-trei ani (adesea ori miv-iuml!), ne permiţînd o tratare modernă a subiectelor alese de profesori, nu pot da un model studenţilor. In sfîrşit, profesori şi studenţi sînt împiedecaţi în cercetările lor de bibliotecă universitare, care sînt un adevărat scandal, prin numărul înfim al volumelor, prin valoarea lor, prin lipsa color mai elementare instrumente de muncă (mal ales la istorie), cît si prin felul cum sînt făcute cataloagele.
Ferdinand Lot, L’enseignement superieur etc.
201.
In Franţa se lucrează mult pentru a dărîma o tradiţie care opreşte în loc ştiinţa ţării. La noi, din fericire, tradiţia aceasta nu ie atît de uşor, s’ar putea schimba atîtea, dacă ar fi ceia ce cu prisos se află orî-unde, dorinţa de lucru !
Neculai Iorga.
III.
A. Vlăhuţă. Din goana vieţii : a 2-a ediţie, Bucureşti 1892 pag. 219.
D.	Al.Vlăhuţă e destul de cunoscut publicului pentru ca să fie necesitate a mal vorbi de dînsul.
Mă mărginesc a spune în treacăt că, şi eu ca mulţi alţii, după moartea lui Alexandri şi Eminescu, consider pe d.Vlăhuţă ca cel mai distins din poeţii pe care-i avem. Publicul romîn, care cu toată lipsa unei critici serioase, începe a să cultiva şi a destinge operele de valoare, a-preciază cum merită scrierile d •lulVlăhuţă. « Din goana vieţii, » un mic volum în proză a ajuns în foarte scurt timp la a 3-a ediţiune, şi de sigur că succesul său nu se va opri aci, fiind-că e una din rarele cărţi romăneşti în care cineva găseşte şi stil şi idei.
Autorul zugrăveşte cu o mîna meşteră profiluri din societatea noastră. Portretele sînt, foarte bine reuşite pentru cine cunoaşte originalele, să poate chiar imputa autorului că e prea străveziu, prea lasă să să recunoască persoanele pe care le biciueşte cu atîta energie.
Cine, cel puţin în Bucureşti, nu va recunoaşte pe Sancler, fantele de tobă, sportmen, cavaler vestit, pe Liberie Piscupescu, doctor în drept din Paris, doctor în ştiinţele politice etc., pe « Un triumfător », care ţine la Ateneu conferinţe cu subiect rococo, şi o mulţime de alte tipuri aşa de bine descrise de d. Vlăhuţă ? In această colecţie de tipuri uricioase, fotografiate din nenorocire de pe natură, abia găsim două figuri simpatice, pe Mihail Eminescu şi pe Grig. Petroni, fostul seeretar general al Ministerului de justiţie.
27
202
Din goana vieţii
« Din goana vieţii » e impregnată de pesimizmu de la primele pînă la ultimele sale linii. Lucrul nu e de mirare. Cine cunoaşte societatea noastră, şi autorul o cunoaşte foarte bine, nu poate să nu simtă o tristeţă cu a-tît mal profundă cu cît simţiinîntele sale generoase n-au fost amorţite saii distruse de curentul timpului. Precum sufletul nobil al lui Emineseu să revolta pînă la paroxis-mu de păcătoşia societăţii noastre, tot astfeliu şi d. Vlă-huţă care pare că a moştenit şi talentul şi inima marelui poet, nu poate să nu înfiereze această societate, căci ia a rămas aceiaşi, dacă chiar nu e mal decăzută moraliceşte vorbind. Sînt fragmente în proză, care îmi reamintesc prin energia lor satira UI-a a regretatului Emineseu ; aş putea cita între altele, ca model de acest gen pag. 65 şi 66 sub titlul « Spoială şi f'uncţionarizm. »
De sigur că cuvintele din acest fragment nu sînt tocmai alese; în cît pentru mine, aş fi dorit că delicatul poc t care a scris poeziile « Dormi în pace, » « La icoană » şi altele, să evite cuvinte ca blotocăreală, mîzgîlell, răţo-eli etc. Cred că nu e prea mult a cere d-lul Vlăhuţă să fie energic şi elegant în acelaşi timp. De asemenea era foarte uşor pentru autor a evita fraze de 12 linii, ca acea de la pagina 124.
Dar, e greu a face proces de lucruri mici unul autor atît de simpatic prin talentul şi mal ales prin inima sa; de aceia sfîrşesc exprimînd dorinţa ca d. Vlahuţă să fie mal poligraf şi să ne dea o continuare la « Goana vieţii,» a cărei principal defect este că e prea scurtă.
I.	Tanoviceanu
DOCUMENTE
i.
Document din Arhivele (lei JFi'Clf'i clin Venezia.
D. F. F. Deliberazione Terra ferma M.CCCCLXXVI (1476) (lie primo Augusti.
Consiliarii. Diebus proximis lapsis, scripturii et man-datum fuit per Dominium nostrum Podestati et Capita-neo TarvisiiJ), quod pro expensis factis familie et equis Illustrissimi Vayvode Moldavie 1 2) dări faceret Bartliolomeo hospiti ad Coronam in Mestre3) librarum 776 soldos 9,
1)	. Tarvisi din document, Treviso de astă-zî, oraş de lingă Veneţia.
2)	. E curios că se vorbeşte aici de familia şi caii voivodului Moldovan (Ştefan cel Mare) ceia ce ar lăsa a se presupune că Ştefan cel Mare venise el singur la Veneţia. Documentul nostru ordonă să se plătească acea sumă o telierului de la „coronă“ la 1 August 1476. Fiind vorba de plata unei datorii este inviderat că ea fusese contractată mai înainte; prin urmare nu s-ar putea invoca contra prezenţei lui Ştefan în Veneţia faptul că el la 26 Iulie 1476 se bătea cu Turcii la Valea albă (Ureche în Letopiseţe I, 131 şi Inscripţia de la Răsboienî publicată de Melchisedek în Conv. Literare XVI., 305). Totuş nu e de primit că Ştefan cel Mare să fi fost el singur în Veneţia, maî întăî din cauză că ar trebui sa se găsască urmele unui evenement atît de însemnat pentru Veneţia din acele timpuri, în procesele verbale ale consiliului ce s-au păstrat în întregimea lor; apoi în decursul luî 1476 Ştefan cel Mare a fost ocupat cu pregătirea apărărei Moldovei contra expediţiei lui Mohamed U.
Familia din documentul nostru are înţălesul obicinuit în limba latină de slugile, adică personalul inferior care întovărăşia ambasada lui Ştefan cel Mare, fără îndoială pe acea ce fusese la Veneţia cînd se-ntorcea de la Roma în 6 Mai 1476
( Vezi, Esarcu ; Ştefan cel Mare, documente descoperite în arhivele Veneţiei, doc. No. III 1476 Maî 6. Comp Xenopol, Isteria Romînilor în Dacia Traiană, II, p. 339 nota 10).
3)	. Mestre suburbie a Veneţiei unde se afla otelul la coroană şi unde fusese găzdvvit personalul de serviciu al ambasadei luî Ştefan.
A. D. X,
204
Documente
uti constare per c-omputum clare et lucide eognitum fuit. Et quum idem Podestas nostro scribit tăiem exbursatîo-nem et satisfactionem facere non potuisse in executionem mandatorum nostrorum, obstante lege capta in lioc con-silio, ne cuiquam per cameram Tarvisii persolvi possit nisi captum fuerit per hoc consilium, sub pena ducatorum miile ; et conveniat dignitati nostre dominii ac equitati ut ipsi liospiti satisfiat. Vădit pare, (sic) quod scribi possit prefato Podestati nostro quod suprascriptas libra-rum 776 soldos 9 dare et numerare possit, non obstante lege predicta, sicut conveniens et lionestum, ut pro dig-nitate et lionore noştri dominii.
De parte 95, de non 13; non sinceri 6.
(Comunicat de D. Corist. Esarcu).
Traducere
In zilele chiar acum trecute a fost scris şi ordonat din partea noastră podestatulu! şi căpitanului din Treviso ca pentru cheltuiala făcută cu slugile şi caii prea ilustrului voivod de Moldova, să să dee lui Bartolomeu otelierul « la coronă » din Mestre 776 de lire şi 9 solizi, după cum rezultă din socoteala lui clară şi lucidă : Dar fiind-că acel Podesta ni-aii scris că nu poate face atare plată a datoriei, ştiind împrotivă legea emanată de la consiliul nostru ca sub pedeapsă de 1000 de lire cîrmuirea din Tarviso să nu poată face nicî o plată fără o autorizare a consiliului nostru ; convenind însă demnităţe! şi dreptăţeî signorie! noastre ca numitul otelier să fie satisfăcut, ordonăm ca să se scrie numitului Podesta al nostru ca suma de maî sus de 776 lire şi 9 solizi să o poată plăti, cu toată legea amintită, după cum este cuviincios şi cinstit potrivit cu demnitatea stăpînireî noastre.
Pentru 95, contra 13, abţinut! 6.
Documente
205
II.
O scrisoare a lui Alexandru Ghica Domnul Munteniei {1831-1842) din 1833, înaintea suiret lut în scaun.
Polcovnice Pavele.
Răspunzînd la cele ce-mi scrii prin Dobrea, îţi fac cunoscut că celor ce aii venit, eu am poroncit de s-aii slobozit cîte doi lei la mia de ocă peste a lor tocmală, pentru căci am văzut că aii venit pă vreme ră, si cale grea. Acum sileşte de porneşte cheresteaua că nu aii mes-
ft
terii ce lucra. Infâţişază-te însuş la domnul ocîrmuitor şi îi cere înlesnirile ce îţi trebuesc pentru găsirea şi închirierea carălor de carele m-am rugat prin scrisoarea ce i-aii adus însuţi şi fă-1 să-ţi încredinţeze că nu cer podvodă ci înlesnire la învoire şi tocmală, saii măcar în-credinţază-te însuţi de la dumnealui că nu are de gînd să facă nimica şi să-mi răspundă, ca să ştiu ce să fac, căci eu nu voiţi putea găsi cară acum cu preţul obicinuit, atunci urmează să cumpăr aici cîtă cherestea îmi trebuie acum îndată la zidire, şi apoi cînd vei găsi înlesnire închiriere! îmi vei porni-o toată sau parte. Aştept răspunsul dumitale. 1833 April 28.
Alexandrii (lirica
{Comunicată de d. Neculai Xenopol).
Prezintă oare-care interes pentru caracterul cel drept al luî Alexandru (ihica care întrece de la el pentru tocmală o sumă de bani spre a mulţumi pe cărăuşii.
206
Documente
III.
Pi volan) aţia Guvernului bucovinean din anul 1813.
Buokowiner I
Acht und dreissig Iahre sind es, şeii Ihr den milden Szepter Oesterreichs gohor-ehet. Binnen diesem langen Zcitraum seid Ihr von der im gemeinschaftliphen Verbinele, în den Pflicliten eines jeden Staatsbiirgers liegenden Verbindliclikeit zur Verthei-digung des Staates Blut und Leben zu weilien, entlioben gebl ieben, ungea elitei der Sta-at, dem Ihr angehoret, unter dessen Sehutz, weisen und giitigen Regierung IhrSicher-lieit, Ruhe, und Wolilstand geniesset, so viele blutige Kriege, besonders scit den lezten 20 Ialiren zu fiihren gezwungen war.
Neuerdings ist iinser Aller-guădigster Kaiser und Herr, naelidem alle seine Bemiih-ungen zur Herstellung eines dauernden Friedens fruchtlos gewesen ; gezwungen zur Si-cherheit der ilim von Gott anvertrauten Verkehr, zur Er-zielung einer dauerhaften Ru-îie fur das durch langwierige Kriege erschopfte Europa, die Waffen gegen den Kaiser von
Bucovineni I
Trei zaci si opt de anî sînt, de cînd vă aflaţi, ascultători milostivului scliiptru austriei si întru această lungă vreme a-ţi fost scutiţi de datoriile ce stă în legătură de obşte, în datoriile fieşte-eăruia locuitor a împărăţiei; măcar că împărăţia a căreia sînteţi, şi sub a căreia ocrotire înţă-leaptă şi milostivă stăpânire aveţi siguranţă, odihnă şi norocire, au fost silită spre a-tîte războaie vărsătoare de sănge, mai ales de 20 de ani încoace.
După ce aii fost în zădar toată silinţa prea milostivului împăratului nostru spre facerea unei păci statornice, de iznoavâ să află silit spre siguranţa noroadelor, care îi sînt de la Dumnezeu încredinţate, spre facerea unei păci îndelungate pentru Europa care au ajuns prin războacle îndelungate la râ stare a să scula cu armele asupra împăratului franţuzăsc, care cu puterea sa nu numai că au luat mai multe ţări din împărăţia austriacă, ce încă şi
Documente
207
Frankreich zu ergreifen, der durcli seine Uebermaclit niclit nur den oesterrciehischen Sta-aten mehrere Provinzen ent-rissen sondern aucli viele andere Staaten zerstilckelt und zerstorct, der die Kuhe des Welttheils, den aucli Ilir be-wolinet, das Gliick der Vol-ker zu untergraben, niclit auflioret.
Seine Majestat wollen zwar dieEucli bisher zugestandene Befreiung von der Rekruti-rung, auch in dem gegen-wartigen wicbtigen Momente, wo die tibrigen Prowinzen der Monarcliie sicii in Opfern fur den Militardienst erscliop-fen, niclit entzielien, da al ier alle tibrigen Prowinzen in der Aufbringung bedeuten* der Trouppenkorps wettei-fern, und das patriotische Be-nehmen der Bewohner der Buckovina vom Jahre 1809 noch im frisclien Andenken îebt, so rechnen, seine Majestat auf die bewifhrte Va-terlandsliebe, und Anhand-lichkeit des Adels, der Biir-ger und Unterthanen der Buckowina an allerlioclist Ihre Person, und envarten dass sie dem von Seiner Majestat zu erkennen gegebenen vii,-terliclien Wunsche, welcher die Erriclttung zweier leicli-ter Frei-Bataillons nebst ei-ner Depots - Division bloss aus Freiwilligen der Bucko-
alte staturi l-au împăr'tit şi l-ali răsipit, şi nu încetează a surpa norocul noroadelor într-această parte de lume, în care vă aflaţi şi voi locuitori.
A Sa Mărire nici într-a-cest ceas în care celelalte provinţii să slăbesc prin jărt-fire la slujbe ostenească nu voeşte a rădica scutire ce aţi avut pînă acum, a nu da recruţii ; însă fiind-că toate cele-lalte provinţii să întrec una pe alta în dare de oşti mari, şi fîind-că urmare pa-triotească a locuitorilor! bucovineni din anul 1809 şi acum nu este uitată ; aşa dară a sa împărătească mărire nădăjdueşte de la dragoste si iubire ce au dovedit nobili, târgoveţii, şi ţăranii din Bucovina asupra patriei, şi spre înaltei persoanei sale, cum că aceste stări vor pune toată silinţa a împlini părintească voia Măririi sale, care razămă spre aşazare a două frai-batalioane uşoare, si o divizie de rezervă numai din bucovineni ce să vor meldni bună voia lor, nădăjduind că cu bucurie vor primi prilejul acesta a dovedi de iznoavă iubire, credinţa, şi dragostea lor asupra patriei.
Bucovinem !
Mari erau întâmplările a anului 1809, în care v-aţi făcut vrednici de o laudă
| de
208
Documente
wina beabsichtet, zu ent-schprechen sicii beeilen, und diese Gelegenheit ilire Liebe, Treue und Anhiinglichkeit neuerdings beurkunden mit Freuden ergreifen werden.
Buekoiviner !
Bedeutend ivar der Zeit-punkt der Jalirs 1809 in dem Ihr Eueli so rulimvoll aus-gezeiclmet. liabt, aber nocli wichtiger ist der gegeînvârti go Augenblick avo Ihr zur Vereinigung Eurer Streitt-kriifte mit jenen der iibrigen Erbliinder aufgefordet iver-det, ZAvar ist die Gefahr fiii* Eucli nicbt so nalie, als sie damals ivar, allein Avisst Ihr niclit, dass der Kaiser von Frankreich im vorigen lalire bis nacli Moskau vorgedrun-gen dass seine Armee Kir-clien zerstohret, Altare um-gestiirzt und gepflundert, Ge-bilder der Heiligen vernich-t.et und zertriimmert, Stădte und Dorfer verehret, und seine Schritte mit Blut, und Ver-derben bezeichnet hat? Wisst llir niclit dass nur die Be-harrlichkeit und Ausdauer des russischen Volks, dessen Vereinigung mit der Armee den gemeinschaftlichen Feind enlieh besiegt, und die Ver-nichturg seiner ungeheuern Armeen zur Folge gehabt babe ? Audi die Fortdauer Euerer Ruhe, Eueres Wohl-standes und Gliieks liăngt
asa mare, însă încă cu mult mai mari sînt în ceasul de acum în care sînteţi chemaţi a împreuna puterea voastră cu acelor-lalte ţări moştenitoare ; adevărat că pentru voi încă nu este primejdie aşa aproape, precum era atuncea; însă nu ştiţi că împăratul Franţuzăsc în anul trecut au năvălit pînă la Moseva, cum că oastea Iui au prădat biserici, au risipit altariuri, au stricat icoanele sfinţilor, au prădat t-îrguri şi sate, şi aii însămnat paşii săi cu sănge, şi cu stricăciune ? Nu ştiţi că numai statornicia, răbdare şi împreunarea norodului rusesc cu ostile am biruil pe duşmanul de obşte, din care biruinţă s-au născut stricăciunea oştilor lui celor mari, ţinere odihnei binelui şi a norocului vostru rază încă din biruinţa vrăjmaşului de obşte asupra căruia pre milostivul monarhul vostru s-a împreunat cu puternicul împărat a toată Rusia, cu craiul Prusiei, Şvezii şi Englezii, Toţi din ţările austriei din mare împărăţia Rusiei, şi din ţările Prusiei ce sînt în stare a purta arme ce-aii apucat, ca, ori să izbîndească liniştea de obşte a noroadelor Europei, siguranţa şi statornicia scaunelor monarhiceşti, ori să moară, şi voi aţi putea privi fără lucrare la acest sfînt
£)ocutnente
209
von der Besiegung des ge-meinschaftlichen Feindes ab, wider den sicii Euer gnădig-ster Monarch mit dem măcli-tigen Kaiser aller Reussen, mit dem Konige von Preus-sen, Scliweden, und England vereinigt hat. Alies was in den oesterreicliisclien Provin-zen in dem vveiten Russis-clien Reiclie, in dem preus-sischen Staate streitfăhig ist, greifet zu den Waffen, um fiir die allgemeine Ruhe der Volker Eui'opens, fiir Sicher-keit und Selbstăndigkeit der Throne zu siegen oder zu sterben ; und Ihr konntet bei diesem heiligen Kampfe mtis-sige Zuscliauei' bleiben ? Ihr allein euch den verdienten Schande in diesem fiir das Gliick der Volker so wioh-tigen Kampfe untliătig ge-blieben zu sein bei dir Nach-welt aussetzen ? O nein, das werdet Ihr nicht. Ihr miiss-tet dann aufgehort haben, die Mănner von 1809 su sein. Auf dann du streit- und fiih-ige Jugend der Buckowina! stelle, riiste dich ; um an den fiir die Sicherheit der Thro-nen, fiir die Ruhe undWohl-fahrt der Volker zu bestehen-den Kampfe, an den in der Geschiclite ewig bleibenden Ruhm zur Befreiung Euro-pens von der bedrohten Un-terjochung mitgewirkt zu ha-
războl ? Aţi vrea să vă însărcinaţi singuri cu ruşine la lumea viitoare neînpărtăşin-du-vă la acest război ce s-au început pentru norocul noroadelor? Nu poate fi aceasta că atunce nu aţi fi acel oameni care aţi fost în anul 180J. Sculaţî-vă dar tineri! bucovineni care puteţi purta Arme, adunaţî-vă şi vă înarmaţi, ca să fiţi părtaşi cinstiţi războiului ce este spre siguranţa a scaunelor monar-hiceşti, şi spre odihna şi binele noroadelor, agonisîndu-vă lauda ce pururea va ră-mînea în istorie, cum că aţi ajutat spre izbăvirea Europe! de legăturile ce vrea a-i să pune. împăratul şi stăpînito-rul vostru vă chiamă la a-ceasta, iar legea şi datoria sudiţască vă poronceşte. Plata împlinitei datorii, bună plăcere monarhului, şi a din-preună trăitorilor, lauda lu-mei viitoare aşteaptă pe voinicul şi viteazul fiu. a patriei.
Urâciune şi ruşine va a-junge pe cel fricos, care ui-tînd datoria şi cinstea sa, te-mîndu-să s-ar feri de la acest război sfînt, numele lui să rămîe pururea însămnat cu ruşine. Iară acela, care pînă într-atîta jăruită datorie şi cinstea sa, şi prin taină ar fugi în ţară străină neascul-tînd chiemarea mona hulu!
28
210
Documente
ben ehrenvollen Theil zu nelimen. Dein Kaiser und Herr fordert dich auf, die Religion, deine Unterthans-pflicht gebietet es, der Solin erfiillter Pflicht, das Wohl-gefallen des Monarchen, der Beifall der Zeitgenossen, der Ruhm der Naehwelt erwartet den muthigen tapfern Sohn des Vaterlandes.
Schmach und Schande dem Eigensitchtigen und Feigen ! der gefuhllos fur Pflicht und Ehre diesem lieiljgen Kampf sicii muthlos entziehet, sein Namen bleibe ewig gebrand-markt. Derjenige aber, der so pflicht- und ehrvergessen wahre und sicii durch heim-liclie Entweichung in ein fremdes Land dem Rufe sei-nes Monarchen und Vaterlandes in diesem ivichtigen Moment entziige, der sei ftir immer aus dem Bunde des
său, şi a patriei sale în a-ceastă vreme, acela să fie pururea lipsit din legătura statului a împăratului Austriei, pe acela prinzîndu-se să-l ajungă pedeapsa cea mal mare, şi apoi să fie izgonit afară dintr-o împărăţie, a căreia mădularil a fi l-au făcut nevrednic neci’edinţa şi vătămarea datoriei sale.
In Leov la 13 Septemvrie 1813.
Oesterreichischen Kaiserstaa-tes ausgeschlossen, den treffe die strengste Strafe, wenn er betretten werden solite, der werde dann aus einem Staate hinausgeworfen, dessen Glied zu sein, seine Treulossigkeit und Pflichtverletzung ihn un-wiirdig gemacht hat.
Lemberg am 13 September 1813.
(Urmează s-ubsemnăturile):
Bernhard Preiherr v. Rossetti
2-ter Gubernial-Prăsident
Johau Edler v. Platzer
Petei* Graf v. Goes
Landesgouverneur
Georg Ritter v. Oechsner
Gubernial Vizeprăsident
llofrath und biiclcoiciner Kreishauptmann
Iguatz Ritter v. Kollmanhuber
Gubernialrath
Nota, Originalul este în posesiunea D-reî Adela Neculcea—Iaşi.
NOTIŢE
i.
întâmpinare. La cele zise de Dl. 1. Tanoviceanu în studiul său asupra Arhondologiet Moldovei (v. mai sus 39) cu referinţă la mine, am de răspuns următoarele:
Nu ştiu dacă cine-va care să consacră studiului unei chestiuni ca acea a boerilor, putea să aibă numai de cît o idee optimistă, adorîndu-şî subiectul. Cînd an zis că elementul boeresc, ca unul ce era sus pus pe treapta socială, era mai dispus a înclina cătră străini, nu cred că am emis un neadevăr istoric. Romînii din Transilvania ş-ati pierdut nobleţă, care s-a maghiarizat, nobleţă Bulgarilor şi Şerbilor s-a turcit. De ce nu s-a turcit la noi boerimea romînă ? începuturi vedem, cînd fii de domn să turcesc, ca Iliaş Rareş; dar, dacă înstrăinarea nu s a făcut în masă, cauzele sînt altele de cît valoarea boeri-mei noastre, sau acel dor nestîns de ţară, cînd patria era numai moşie, şi cînd rumîn însemna a fi sclav. Cauza cred că stă în faptul că ţările roinîneşti situate fiind la nordul Imperiului turcesc, şi formînd graniţa din spre Polonia, erau puse în alternativa a deosebite curente politice : polon, german şi turcesc, care să precumpeniau, unul pe altul. Cu cît provinciile supuse Turcilor erau mai spre periferie cu atîta acţiunea de destrugere a fost mai slabă, dejucată fiind ba dc Nemţi, ba de Poloni, ba mai apoi de Ruşi.
Figurile măreţe a cîtor-va boeri fac o excepţiune onorabilă de la regulă; dar un Tău tu, Costin, Cantacuzino, ori cît de mari vor fi fost, nu spală păcatele clasei, nici nu contravin legei istorice.
Eu nu sînt un adorator al clasei boereşti, şi de şi ra-am ocupat ceva cu schiţarea funcţiunilor lor, (Uricarul,
212
Notiţe
XVIII), dar nu voiţi ajunge a zice că totul în ţara ro-mînească să datoreşte boerilor. Oamenii sînt sub vremuri, nu vremurile sub oameni, a zis Miron Costin ; şi apoi rolul persoanelor în Istorie, să ştie Dl. Tanoviceanu, e slab faţă cu influenţa mediului, ce a creat oamenii.
Cît la supărarea ce i-am cauzat, nearătînd că de la D-sa ştiu că Dragoş, un ascendent al Sioneştilor, să chema Boul, regret lucrul, nu din altă cauză, decît că nu l-am repetat şi în Prefaţa Arliondologiei; dar l-am zis odală în micul meu studiu : Epilologul Izvoduhă lui Clănău (Ur. XVII, 865 nota 27), pe care tocmai D-sa îl citează.
In ceia ce priveşte sfatul ce-mi dă şi punerea la carantină în cercetările istorice, să ştie că precum nu D-sa mi-a inspirat gustul şi deşteptat interesul, nu D-sa îl va nimici, şi regret că i-a eşit din condeiu o asemenea frază uşoară, care departe de-a lovi în mine, se întoarce spre D-sa.
Gh. Ghibănescu II.
II.
Studiile D lui Eduarcl Gruber, asupra audiţiuneî colorate. — Colaboratorul nostru D-nul Ed. Gruber, nrmează înainte studiile întreprinse de el asupi’a straniului fenomen al combinare! sunetelor cu senzaţii de colori, care au luat în cercetările mai noue ale psicologieî numele de audiţiune colorată. Revista L'Intermecliaire des cher-cheurs et du curieux din Paris, în numărul său 24 din anul I al seriei a IJI-a, conţine următorul articol asupra lucrărilor D-lui Gruber :
L’audition colorile et Ies pMnomenes similaires — M. Edouard Gruber, professeur â Jassy (Roumanie), a fait une importante communication, sur ces etranges plieno-menes, au Congres de psychologie experimentale, qui a eu lieu â Londres au commencement du mois d’aout.
Notiţe
213
Yoici lcs r^sultats Ies plus importanta du travail de M. Gruber. II a determine le terrain entiev de ces associ-ations, terrain qni est tres vaste. L’audition coloree n’en forme qu’une pârtie, la plus importante neanmoins. II y a la vision coloree, la gustation, l’olfaction, Ia tactilite, Ies temperatures colorees, la motilite, Ies resistances colorees. Inversement, il y a des sons subjectifs provoques par des couleurs, Ies plionismes ; il y a des phonismes des signes grapliiques, des nombres, du gout, de l’odo-rat, phonismes des temperatures, etc... De meme, il existe des sujets presentant des associations pour toutes Ies combinaisons diverses de tous Ies au tres sens.
M. Gruber a reclierclie plus specialement l’audition coloree des sons de la voix parlee : voyelles, consonnes, diphtongues (23 en roumain), triphtongues, teraphton-gues, noms communs, noms propres de personnes et de villes, noms de jour de la semaine, etc. . . , de la langue roumaine. II a reclierche encore l’audition coloree des nombres dc cctte meme langue. Cette pârtie est la plus interessante et la plus curieuse ; elle jette line nouvelle lumiere sur la nature intime dc notre inconscient. M. Gruber a mesure, d’apres une methode qu’il a exposee devant Ies membres du Congres, Ies taches subjectivcs colorees, Ies chromaiismes, d’apres l’expression de l’auteur, que presentent au son de la voix parlee son sujet., boinme d’une grande distinction intellectuelle, et le sujet le mieux doue qui ait ete observe jusqu’â ce jour. De tonte la eonimunication de M. Gruber se detaclie cette idee do-minannte : il y a dans notre inconscient, au moins dans une ccrtaine pârtie, des faits p>sychiques tres complexes, qui nous sont encore inconnus, mais qui sont regis par des lois mathematiques tres simples. A ces faits nouveaux appoites par M. Gruber, l’eminent savant anglais, M. Francis
214
Notile
Galton, membre de la Societe royale, a apporte des preu-ves. II a cite l’exemple d’un celebre egyptologue, M. Lepsius, mort il y a quelque temps. et qui a fait ses eminents travaux de pliilologie, guide par cette exception-nelle propriete psychique. Dans l’ouvrage de M. Galton : Inquiries into humctn faculty, on trouvera un cha-pitre: Colour Associatbns, ou il donne encore d’autres exemples.
Ccrtainement, l’etude de l’audition coloree sera l’e-tnde de l’avenir, et Ies lettres, Ies savants, Ies psyclio-logues, lui accorderont une tres large place.
Asupra aceloraşi cercetări găsim în marele organ englez The Times No. 33,706 din 2 August 1892, următoarele apreciărî, pe care le traducem în lomîneşte, întru cît Romînii n’au ajuns încă să facă şi din limba engleză a doua a lor limbă naţională:
«Profesorul Griiber (aşa este scris) din Romănia a prezentat congresului un raport asupra oare-căror fenomene de « audiţiune colorată » pe care au urmat înainte a le observa de la congresul din 1889, răspunzînd la o dorinţă pe atunci rostită. El a expus că cu toate că au întrebuinţat terminul de « audition coloree », subiectul sau ar fi mult mai întins, cuprinzînd toate cazurile în care un stimulent al unui sens trezeşte imagina simultaneă în altele. Aşa nu numai auzirea de litere, cuvinte, numere, etc. chiamă colori ca roş, brun, etc., dar asociaţii asămănătoare există între văz şi pipăit, văz şi gust, văz şi sforţările muşcbiulare, etc. şi fac din potrivă unele combinări între sunete şi pipăit,între sunete şi gust, etc; schimbări de temperatură produc asociaţiuni similare şi se întîlnesc fenomene caracterizate ca « cliromatismes de temperature » sau arătări colorate condiţionate de con-diţiuni termometrice particulare,
Notiţe
215
Subiectul mai de samă cu care profesorul Grabei* şi-a făcut experienţele sale, era un om de o distincţie intelectuala însămnată, deprins la o exactă analiză a per-cepţiunilor sale. Cu acest subiect a fost cu putinţă a se stabili nu numai o serie variată de colori imaginare co-răspunzătoare vocalelor, silabelor, numerelor, etc, dar s-a observat şi o regularitate matematică în relaţiile dintre aceste spaţiuri colorate imaginativ, cînd vocalele sau numerile erau combinate. Bogăţia singulară a limbeî ro-mîneşti făcu cu putintă, ca aceste proporţiunî să fie în-sămnate cu o mare exactitate.
Inele colorate corespundeau numerelor, iar măsura şi grosimea acestor inele cu progresia seriei numerice. D-nu Griiber au atras atenţia asupra mare! extensiuni şi a bogatei varietăţi al acestor fenomene cari au fost observate cu mare îngrijire de D nu Francis Galton. Cercetarea după părerea D-luî Griiber, are un interes curat numai ştiinţific, cu toate aceste stăruinţa şi precizia a rezultatelor observate vor stabili nişte legi ce vor putea avea o însămnătate practică în viitor.
Cronica ştiinţifică
?	y
0 nouă aplicaţiune a electricitate! este : prepararea Cromului metalic. D-l. Etn. Placet prin intermediarul D-luî Moissan a prezentat Academiei de ştiinţl din Paris un eşantilion de 1 kilogram de crom, diverse aliaje precum şi ornamente de fer, bronz, etc. acoperite prin galvanoplastie cu o pătura de crom.
Mijlocul întrebuinţat de D-l. Placet constă în elec-
216
Cronica ştiinţifică
troliza unei disoluţii apoase de alun de crom adaosă cu sulfat de potasiu şi acid sulfuric. Obiectul ce este de a se acoperi cu crom, formează ca de ordinar polul negativ. Depozitul format este foarte strălucitor, de o culoare albă albăstrie, foarte durabil şi neatacabil de agenţii atmosferici şi cel mare număr de reactivi.
Această descoperire va aduce de sigur o revoluţie în metalurgie precum şi în Galvanoplastie, aşa precum a produs descoperirea aluminiului, a nichelajului etc.
Iaşi — Tipo-Litografia H. GOLDNER, Strada Primăriei No. 17.
ARHIVA
ORGANUL SOCIETĂŢII ŞTIINŢIFICE ŞI LITERARE
DIN IAŞI >
Anul IY.	Mai şi Iunie	Mo. 5 şi 6
Spiridon Popescu.
Consideraţiuni psichologice din viaţa ţăranului romîn.
(Conferinţă ţinută la congresul studenţilor). 1).
Doamndor şi Domnilor,
Iubiţilor colegi!
Să vorbeşte mult pe seama ţăranului, cu toate acestea mi să pare că încă nu-1 cunoaştem.
«Ţaranul, să zice de ordinar, nu simte greutatea vieţii ca noi; el e mulţumit cu starea lui din cauză că nu are gusturile dezvoltate, nu cunoaşte alt-feliu de viaţă decît pe a lui. Vară şi iarnă cu pieptul deschis, aproape disculţ, nutrit rău şi cu toate acestea habar n-are. El nu ştie alt-ceva decît să muncească cliua, să doarmă liniştit şi fără nici o grijă noaptea, în fine să beie Duminica şi sărbătoarea toată agonisirea din timpul săptămî-
nei...........Ţaranul e sărac din pricină că-î beţiv şi
aşa mai departe.
Cam aşa e judecat ţaranul.
Această judecată e greşită şi necomplectă. E greşită din cauza obiceiului pe care-1 avem de a-1 judeca
1) lioman 1892.
29
218
Spiridon Popescu
în absenţă şi-î necomplectă din cauza puţinei osteneli ce ne dăm ca să-l cunoaştem.
Nu e de ajuns şi de folos să ştim ce cugetăm noi despre el; e interesant şi deciziv, pentru cunoaşterea lui, să ştim ce cugetă el despre dînsul şi despre noi, să ştim cum să judecă pe dînsul şi lumea încunjurătoare. Ni să impune deci nevoia, dacă voim să-l cunoaştem, de a ţinea seamă de el, de a întră în sufletul său, de a-1 urmări şi examina în toate manifestările sale. Numai după ce vom fi cercetat în intimitatea ei viaţa ţăranului, numai atuncea ne vom putea rosti cu toată competenţa şi rezerva cuvenită.
Dacă este aşa, şi-I evident că aşa este, ne râniîne de văzut cum trebue să procedăm.
Din capul locului ne găsim în faţa unei greutăţi foarte mari: ţăranul nu-şt des dddt inima cu uşurinţă călră orX-şi cine ; el are groază de surtucarî. Dacă-1 întrebi ceva, are grijă să te măsoare cu privirea din tălpi şi pînă în creştet şi să să întrebe de sigur în gîndul lui: « de unde şi pînă unde mă rog, l-a pălit dragostea să-mi vorbească aşa de blînd; şi acesta va fi vr-un berechet ». Mai departe, să ascunde în sufletul său, după cum melcul sub impulsul simţului de conservare să ascunde în învălitoa-rea sa, ori de cîte ori ar voi cine-va să-l examineze.
Greutatea să datoreşte dar neîncredereî pe care o are ţaranul în surtucarî. Trebue multă răbdare şi dibăcie ca să-l poţi surprinde o mărturisire curată, o mărturisire, care să arate adevărata sa convingere. Dacă întrebarea-! pusă ca să zică da, el zice da, dacă din contra, el (jice nu. De aceia, această cale directă nu poate fi numai ia utilizată de toţi cu succes. Mai este o altă cale, cea indirectă care are, între altele, şi folosul de a putea fi urmată de orî-cine ar voi. Să lăsăm adecă
Din viaţa ţăranului romîn
219
pe ţăran să ne spună el singur conţinutul săti psihic, fără să-l întrebăm şi fără să ştie chiar că ni-1 spune. Să-l ascultăm cum cîntă şi cum blastămă; să-l ascultăm proverbele, zicătoarele, istorisirile pline de aluziuni şi vorbirea de toate filele. Cu alte cuvinte să facem analiza vieţii ţăranului şi după literatura sa.
Această analiză însă, nu să poate face într-o singură conferinţă ; ia ar putea fi obiectul unul studiu întins, care ar aduce servicii reale şi nouă şi ţăranului.
Eu mî-am propus să fac astă-zî numai o ochire sumară asupra cîtor-va chestii cari mi s-au părut că nu mai pot suferi întîrziere, şi cer numai decît să avem o idee mai clară de ele.
*
* *
Aşa, am căutat să-mi dau seamă pentru ce ţciranid să nutreşte rău ? Am găsit pe lîngă sărăcie mal ales, şi neştiinţa,.
El nu a ajuns la concepţia ideei de asimilarea principiilor nutritive din alimente. Dacă n-ar fi stomahul, nici n-am avea nevoe de mîncare şi prin urmare nici n-am avea nevoe de muncă. Am găsit ţaranl care să mă întrebe : pentru ce oamenii nu mînîncă fin, că doar stoma-hulul i-ar veni tot una. Stomahul singur are nevoe de alimente, e de ajuns să-l umpli şi eşti sătul; dacă-1 dai mîncare el îţi dă pace. Calitatea alimentelor să judecă mal tot-deauna după plăcerea ce o simţi în timpul jmîn-cărei; în urmă, maşina din corpul omului dacă nu-i stricată, şi nu-şî dă seamă pentru ce să strică, macină oii ce i-al da. Pentru stomah e indiferent de pildă dacă i-aî da, cum îi dau ţaranii din localităţile cu vin, mămăligă caldă cu drojdii de vin, sau i-al da puiu fript. Hămi-sala din postul mare să datoreşte faptului că mîncarea de post nu place ca mîncarea de dulce ; însă el nu ştie pentru ce nu place. Nu cunoaşte legătura dintre alimente
220
Spiridon Popescu
şi sînge şi nici pe acel dintre sîrge şi organizai. Luarea sîngdui pentru înlăturarea a o mulţime de boli, în care de multe ori tocmai lipsa de sînge face ca ele să să prelungească, este o lecuire tot atit de comună ca şi clescîntecele.
Poţi să mînîncl orl-şi-ce, numai otravă să nu fie. Am auzit foarte de multe ori mume istovite de muncă şi de sărăcie blăstămînd pe copiii carora nu le place mîncarea. « Mînîncă, mîncate-ar ciuma, că ştiri că nu-I otravă » ; iar ceia ce ia zice că nu-I otravă, e de multe ori o bucată de mămăligă rece, adesa de popuşol stricaţi, cu o bucăţică de ceapă, sau o strachină de prune verzi ferte şi îngroşate cu făină.
Ideile ţăranului despre nutriment ne explică în parte şi modul său de a să nutri. Sînt ţaranl cari ar putea să să nutrească mult mal conform cu cerinţele organizatului omenesc, dacă ar cunoaşte natura acestor cerinţî. Atunci ar duce la crîşmar popuşol de pildă, iar nicidecum, cum duce astăzi ouăle de găină ca să cumpere şi să mînînce oţet; şi ori cît de nestîns ar fi focul iadului, el n-ar posti, cum posteşte 200 de (Iile pe an. Sînt mulţi ţaranl cari mal postesc încă şi Lunea, ca să nu moară boul de la jug.
Ţaranul nu cunoaşte decît cîte-va feliurl de bucate pe care le prepară fără nici o artă. Supa să poate elice că nu-î cunoscută. Zama de la răsolul de găină, în genere o aruncă. Carnea de vacă o mînîncă rar şi cu dezgust. Am văzut în armată recruţi bolnavi, din cauză că nu pot să mînînce «hoit de vacă» cum îl zic el. In sate nu să taie vite decît cînd să simte că una e bolnavă;; ca să n-o scape mortăciune, o dă crîş-marulul pe cîţl-va lei; acesta la rîndul său o vinde sub formă de pastramă. Vacile cu viţel, graţie fabuloaselor tocmeli agricole, sînt foarte puţine. De alt-mintrelea
Din viaţa ţăranului romîn
221
«laptele, zice tavanul, e o mîncare copilărească. Laptele îl mînîncî aşa de gust, după ce ai mîneat altă mîncare». Existenţa poreclei «lăptău» dată ţăranului căruia îi place laptele, este măsura trecere! ce o are laptele între alimente.
Feliurile cele mai frequente de mîncări sînt : ceapă, usturoi, ardei, peşte sărat, şi borşul, începînd de la expeditivul borş cu păsat şi pînă la fenomenalul de rar borş cu puiu. In casa unui ţaran să fac cel puţin 300 de borşuri pe an ; şi o familie de patru persoane mînîncă în termin mediu 90 de vedre de borş, calculînd nmnai cîte 3 oca pe zi, în 300 de zile pe an.
Copiii, mai ales în familiele fără vacă cu viţel sînf' nutriţi mult mai rău clecît părinţii.
«Copilul, zice ţaranul, creşte: aşa a lăsat D-zeu. Pe dînsul îl mai amăgeşti şi cu ce poţi, el nu mai bagă seamă». Şi, mie mi să pare că ceia ce umorul popular aruncă pe socoteala Ţiganului să intîmplă tocmai cu Ro-mînul. Să povesteşte că un ţigan odată mînca saramură de peşte ; Ţiganul, ca să-i ajungă lui, spune dancilor săi să întingă de nouă ori mămăligă goală şi odată fără peşte.
In deobşte deci ceia ce pricinueşte răua nutrire a ţăranului, sînt concepţiile lui greşite despre rolul hranei, pe lîngă sărăcia care să poate arăta că joacă1' chiar primul rol în neîndestulă toarea lui alimentare ; căci chiar dacă cunoaşte ţaranul ce trebuie să mînînce, n-are cu ce să-şi procure alimentele trebuitoare. Atîta despre alimente.
.v.
* *
Să trecem la altă întrebare, aceia a traiului casnic al ţăranului, pentru că studiul lui ne va lămuri pentru ce ţaranii să despart destul de des.
Bărbatul este recunoscut de stăpîn şi stîlp al casei; nu e bine să cînte găina în locul cucoşuluî, deşi întîlnim case cu aceste roluri intervertite.
222
Spiridon Popescu
Bărbatul e conştient de dreptul său de stăpîn ; face uz şi mai ales abuz de el. «Nu să poate căsnicie fără bă-tae, zice în genere ţaranul. Femeia nebătută-I ca moara neferecată. N-are nimeni treabă cu lucrul omului ; dacă o bate, îşi bate femeia lui, n u poate nimenea să să ames-tice unde nu-î ferbe oala. Femeia dacă nu-I strunită bine îşi face năluce». Şi iată cam %n ee împrejur ărX fe-meia-şi face năluce.
Trăesc greu ; zi şi noapte să muncesc cu gîndurile cum să urnească nevoele. Femeia învinovăţeşte pe bărbat că a făcut rău, că cutare nevoe să putea înlătura, dacă o asculta şi pe dînsa; barbutul o ia la bătae şi.... îi probează că n-are dreptate.
Bărbatul n-are cu ce plăti bh ul; perceptorul îi ia aşternutul pe care femeea l-a ţesutcînd era.fată mare, etc., femeia desperată insultă pe barbut, acesta îi dovedeşte din nou că n-are dreptate.
S-a răcit mămăliga ; femeia sare cu gura pe barbat c-a întîrziat prea mult, că face prea multe clatoriî la crîşmă ; bărbatul mai ales acuma nu-I poate îngădui multă vorbă Nu-i place mîncarea, un motiv puternic de a arunca strachina cu mîncare în capul femeei. Un «tîrîe brîu» trece pe drum; barbutul cere femeei socoteală pentru ce să uită înspre casa lui; femeia îl ia cu gura, el o ia la bătaie.
In sfîrşit la amîndoi le vine să-şi iee lumea în cap : femeia de răul liuşumului de barbat, bărbatul de răul morei hodorogite, de răul femeei. Şi fără întîrziere să şi duc ; de multe ori în această fugă nimeresc la crîşmă. Acolo, barbutul cîntă :
Frunclă verde de dudău Ileano de răul tău Mă duc la crîşmă să beu,
Din viaţa ţăranului romîn
223
La crîşmă la fâgădău îl oca de vin un leu,
Acolo-i sumanu meii.
Femeia la rîndul el cîntă :
De ciuda bărbatului Am să beii al dracului.
In realitate nu-i nici unul vinovat, căci tot el cîntă : Cînd gîndesc să beu la vin;
Grijurt necazuri nu vin
Şi de aceia
Prea cinstite poloboc Ia mal stăi puţin pe loc,
Să venim noi vr-o cîţî-va înspre mîntuirea ta.
Visul trece şi după el vine crîşmarul cu sacii, argaţii boeruluî cu liarabaua ca să-I iee recolta de pe arie, unul pentru băutură, altul pentru banii împrumutaţi din iarna trecută.....Motiv noii de ceartă, care mal tot-
deauna să sfîrşeşte cu bătae. Desperarea e mare, să simte din nou trebuinţă de lumea Iul Bacus. Acum să cîntă renumitul cîntec „săr.îcilă şi bogdţilă11 în care săracul şi bogatul să rîd unul pe altul ; bogatul rîde pe sărac că munceşte; saracul rîde pe bogat că şeade cu gîn-dul numai la bogăţii, pe cînd el n-are nici o grijă.
Tot acum să face filozofia vieţii. Viata-î scurtă, D-zeu ştie ce vom mal păţi pe ceia lume şi de a^eia : Frunză verde ş-o alună Bea, bea, bea sărmană gură Căci ca mînl te faci ţărînă,
Bea, bea, bea sărmăne gît Căci ca mînl te faci pămînt.
Atîta despre armonia casnică;
224
Spiridon Popescu
Ca această ocazie am văzut în treacăt că : tavanul bea pentru că-i sarac. Lucrul să întîmplă şi vice-versa, însă în mod cu totul excepţional. El bea ca să-şt mat uite din cînd în cînd nevoele. Trebue să spunem încă că numărul ţăranilor nebeţivi dar sărăci e cu mult mai mare decît al celor beţivi ; şi prin urmare dacă dăm cuvîntu-lui beţie înţelesul de cauză de ruină materială şi morală, găsim că în general, nu beţia e cauză de sărăcie ; din
contra sărăcia e o cauză de beţie.
*»
w *X*
Cîte-va cuvinte despre părinţi şi copii.	Căsătoria fă-
ră copii, sau părinţii cărora le mor copiii sînt nefericiţi pentru că n-au cine să le poarte de grijă la bătrî-neţe şi după moarte. Un părinte niciodată, nu să întreabă dacă creşterea ce o dă copiilor este bună. Părinţii care aii noroc au copii buni; cei fără noroc au copii răi şi norocul doar nu depinde de om. Poţi să baţi un copil «piele ră» ori şi cît, dacă îi ie scris de la D-zeu să rămînă rău, rău rămîne. Părinţii sînt datori însă să poarte de grijă copiilor să nu crească de capul lor, să le facă zestre, almintrelea ei au dreptul să-şi blăstăme părinţii. Si, în adevăr, părinţii îşi da a silinţa în acest sens, bine înţeles cat pot şi cum să pricep. Idealul părinţilor este ca copii să trăească mai uşor şi dacă s-ar putea să nu muncească.
El ştie că dacă-şi va învăţă copiii carte, aceştia n-aii să să mai uite la el, n-au să-I dee de pomană nimic după moarte; cu toate acestea vieaţa i să pare atît de grea şi iubirea de părinte e atît de mare îneît îşi zice : «facă ei cu mine cum îi vor lăsa inima, eti doresc să mor cu mîngîerea ca ei au să trăiască mai uşor». A.ceastă socoteală şi-o face ori-ce părinte, totdeauna însă rămîn numai cu dorinţa.
Din viaţa ţăranului romîn
225
Mama adoarme copilul cîntîndu-I dorinţa ini-mei sale, s-ajungă să-l vadă scriitor la masa î.ităiu, scriitor la cănţălerie, suprefect în trelmnal, etc. Mal pe urmă dacă întrebi pe un ţaran ce mat face, cum mat petrece, şi dacă te cunoaşte, îţi răspunde: «slavă D-lut copiii mi s-a făcut mărişori, mi-s de ajutor, pot să să hrănească singuri, de-acum nu mor de foame».
Cum vedem, nevoele nu i-cui dat pace să-fi înveţe copiii carte.
ÎI vine greu să să lipsească de braţe de muncă. Lui, nu-î dă mîna să-şi înveţe copiii decît cel mult clasele primare. Entuziasmul pentru şcoală scade cu trecerea timpului, căci muncitorul crede că şcoala ar avea, de sco:> suprimarea mimcei. Din moment ce să îneredinţază că şcoala nu-1 scapă de nevoi, nu mal vede nici o raţiune de a-şl da copiii la şcoală.
Copiii ţăranului rămîn dar, în majoritate, numai cu şcoala din casa părintească. Să întrăm puţin în această şcoală ca s-o vedem, căci ia prezentă cel mal mare interes.
Copilul începe să gungurească cele dinţaţi trei cuvinte : ţîţă, mamă, tată ; să umple inima părinţilor de bucurie^ Al patrulea cu vuit e mal tot-deauna o injurie, de care părinţii fac haz : e semn că copilul are să fie deştept. Copilul să loveşte de ceva, părinţii îl învaţă să bată o-biectul de care s-a lovit; el loveşte cu beţişorul pe oricine îl esă înainte: toţi fac haz, are să fie mare ştrengar. A încetat alaptarea; copilul plînge într-una. Ca să-l împace i să dă ori-şi ce: el să obiclnueşte cu acest fapt şi cere orl-ce vede la părinţi, fie că aceia ce el vede e o oală cu vin saîi sticla cu rachiu. Dacă ameţeşte copilul, nu mal plînge ; e vesel, să joacă, fad haz de el, sau adoarme şi scapi de bucluc.
Copilul e faţă la toate certele şi injuriile fără perdea
30
226
Spiridon Popescu
dintre părinţi. El vede că cele meu dese certe provin din pricina surtucarihr. Vedo si aude pe mumă cum plinge şi blastămă : să dea ciuma în gîtul boeruluî, holera în inin?a perceptorului şi să-l mănînce vermil de viu pe guvern. De aici frica copilului de surtncarî, frică care nu-1 va părăsi toată viaţa.
Muma desperează că copilul n-are minte : ia e necăjită, nu pote suferi copilării. II bate necontenit şi n-are ce-i face. îl ameninţă că are să-l dee la şcoală unde nu mai merge cu nebunii. Are să să ducă la profesor să-l roage ca să-î aducă numai pielea şi ciolanele. De aici temerea şi ura de şcoală.
Ocupaţia cîmpeneăscă şi grijele vieţei materiale a părinţilor fac cu neputinţă o privighere mai de aproape a unei bune creşteri : mulţi copii contractează adeseori o mulţime de obiceiuri răle care odată încuibate în moralul lor numai cu mare greautate pot fi înlăturate,
Iată generalitatea creştere! în familii ; sînt şi unele excepţii.
*
•>> •'&
tSă vedem ce cugetă ţaramd despre legi. Cuvîntul lege în înţălesul cel mai general însamnă la ţaran, re-ligiunea. Legile civile ocupă al doilea loc. Dacă i-am face analiza sentimentului religios n-am şti să diagos-ticăm acest sentiment.
El crede în predestinaţie. «Cum ţi-e scris aşa al să păţeşti».
Predestinatul însă intervine numai ca să-şi explice cauzele pentru care n-a reuşit să înlăture cutare pericol sau cutare nevoie. «Să vede c-aşa mi-a fost scris».
In ceia ce priveşte legile civile experienţa nu i-a permis să creadă încă în existenţa egalităţii înaintea legilor. Pentru boier dice ţaranul nu este lege. «Boul nu să poate
Din viata ţăranului romîn
227
pune cu bivolul», iată legea în cave crede. De aceia nici nu îndrăzneşte să spere dreptate, decît atunci eînd să judecă cu un egal, adecă cu un ţaran. De aceia mai toate daraverile dintre ţaranî şi boieri să desleagă de ei în patru oclii, fără ştirea autorităţilor.
întrebam într-o zi pe un ţaran de flăcăul său. El îmi spune că-i dus să facă nişte zile la curte, pentru o vacă închisă de pe moşie. Apoi îmi spune că s-a învoit cu boierul adecă a zis şi ol cum a zis boierul şi şl-a luat vaca acasă. «L-am rugat, zice el, să-I fie milă, că-I păcat de D-zeu sâ-î fac atîtea zile. A ramas tot pe a lui. Să te ferească D-zeu de mila boierească». I-am spus că a-vea dreptul, după lege să reclame vaca de la primărie, unde trebue să stea vitele închise de pe moşie: primăria era datoare să ispăşască paguba făcută. El începu să rîdă de mine. «Eşti tînăr nepoate, îmi zice, d-ta ştii una şi eu ştiu mai multe. Am să-ţi spun o poveste :
Un ţaran o dată s-a dus să să judece cu un boier. Ţaranul măcar că nu era vinovat, vroia să ducă judecătorului un plocon. Cînd a ajuns la judecătorie, tocmai atuncea eşia boierul cu pricina, de la judecător. Ce vrei să faci, zice boemi, eşti nebun? Nu ştii tu că la judecător nu întră ori-şi cine? Tu ştii cum al să-l vorbeşti? Adă ploconul să-l duc eu.
Aşa a păţit-o ţaranul ; n-a avut parte nici să dea un plocon de răul boierului, da de cum să mai capete dreptate. Aşa nepoate! cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale; asta s-o ştii de la mine».
Amîndoi aveam dreptate ; ne deosebeam însă prin a-ceia că eu îl făceam teorie şi el îmi spunea din experienţă durerea sufletului său.
« Te bate boierul, na-i ce să faci; aşa-s boierii; povestea cînteculuî: capul plecat nu-1 tae sabia».
228
Spirîdon Popescu
Iată cum mi-a istorisit un ţuran impresiunele sale de la tribunal :
«M-a dus păcatele nepoate si pe mine la trebunal ca martur. N-am avut de cînd sînt nici o judecată. Tremura inima-n mine de frică : mai ştii batăî D-zetî, m-or incurca degeaba. Judecătorul m-a întrebat dămol : Est! plugar moşule? Eu, de frică, nu ştiu cum liueaii casele cele mari, n-am audit bine ce m-a întrebat ; mi s-a părut că mă întreabă: îs Bulgar? «Ce Bulgar D-le judecător, îs Romîn..... Dar am răcnit cît mi-a luat gura.
Inchipueşte-ţî capul Romînului cel prost : în loc să răc-nească el la mine, răcneam eu la dînsul! . El vecie că eu ri-am auzit bine şi mă întreabă iar tot cu binişoru : Nu moşule, bagă seamă ce te întreb : eşti plugar ? Da cl-ta nu vezi ci-s ? Şi tot aşa am dus-o pînă la sfîrşit : el vorbea cu binişorul, eu îi răspundeam răstit.
A avut bună minte judecătorul, că de să potrivea mie mă punea la închisoare».
Nu-î nevoe de multă analiză. Experienţa l-a făcut să creadă că-î natural ca judecătorul să strige la el. A rămas mirat că î vorbeşte dămol, cu binişorul.
Ţaranul n-a ajuns la concepţia ideei că legile sînt măi pic sus de funcţională, sau dacă ajunge, experienţa îl desminte. Pentru el fucţionarul poate să întoarcă şurubul legei cum îl place, din pricină că nu cunoaşte nici o lege afară de legea tocmelilor agricole scrisă pe sabia călăraşului ca «să cetească de să poate....» ; cunoaşte însă pe funcţionari, mai ales pe cei inferiori care-1 şicanează la fie-care pas. Bl nu-ş cunoaşte drepturile sale de om şi de cetăţean; despre datorii n-are nevoe să le cunoască ; sînt funcţionarii care-şî păstrează cu sfinţenie numai însărcinarea specială de a-1 executa în datoriile sale, fără însă a-i arăta şi care-i sînt drepturile. Ceia ce el ştie
Din viaţa ţăranului romîn
229
sigur este că legile sint făcute de boieri şi de aceia, zice el. «nici o lege nu ţine cu ţar anii».
Guvernul, adecă regele (căci ţaranul crede că guvernul e o persoană şi anume regele) face legile cu boierii ; boierii sfatuesc pe rege să facă legi cu care să stoarcă pe ţaranî. De aceia, orice lege, fie ia cît de umanitara, ca legea sanitară de pilda, nu-I făcută pentru că s-ar fi găsit cineva cu durere de inimă pentru ţaranî, ci pentru că aşa cere interesul guvernului.
Intr-o zi vorbind cu un ţăran despre doctori, îmî spune :
„Guvernul ştie ce face; el plăteşte doctorii ca să o-prească moartea, că dacă ar scădea lumea, ar scădea si birul»
*
V>	*
Să urmărim acum pe ţăran în armată. Flăcăul n-a eşit din satul lui, niciodată pentru mult timp. Toţi cîţî să întorc din armată, spun că-I greii: orî faci armată, ori îţi iei lumea-n cap, orî îţi faci seamă. Toate acestea ît bagă frica în ciolane înainte de a întră în armătă. Mama plînge în gura mare, căci D-zeîi ştie cum are s-o ducă între streini: iar sorţarul pleacă cîntîndu-şi durerea :
Fruncjă verde baraboi Sărăcii de noi flăcăi,
Cum îşi face rîs de noi Ca nc tunde ca pe ol Şi ne duce dinapoi Ca p-un tamaslîc de boi.
Frundă verde de sulcină Pentr-o puşcă de rugină Lăsăî casă, lăsăî masă,
230	Spiridou Popescu
LăsăI nevastă frumoasă Cu doi copilaşi la braţă,
Care strigă : tată ! tată !
Soldatul întră în armată cai un capital colosal ele frică, care-l face să fie dezordonat în mişcări.
Cu toate acestea, ori ce mişcare, a sa e considerata ca făcuta clin ră voinţă. Nici nu mi-am închipuit vre-o clată că în armata romînă să fie atîta sărăcie de cunoştinţă în fiziologica şi psichologid omenească. Instrucţie, haina-lîeurî, gărzi, slugărit, bătăi sînt tot atîtea munci care storc şi cel din urmă. fir de vlagă din soldat.
Oboseşte la instrucţie, muşchii pierd din agerimea cerută, mişcările să întîrzie. Ţaranul cîud vede că boul nu mal poate trage, îl opreşte ca să să mai răsufle; galonatul însă să înfurie, comandă aceiaşi mişcare de zăcl de ori; repaos nu dă sub cuvînt că nu esă mişcarea bine ; îl pune la pas gimnastic ca să-I vină gust de instrucţie, cade jos : patru zile de închisoare pentru ră voinţă la instrucţie.
Soldatul e forţat să facă, ceia ce niciodată nu poate să facă, adecă să înţeleagă idei exprimate militareşte.
Iată cum să exprimă un căpitan :
«Toată lumea să să uite la mine. Instrucţia pe teren variat este foarte importantă. în această instrucţie soldatul învaţă cum să profite de toate accidentele terenului pentru ca să paralizeze acţiunea inamicului».
Alt căpitan : «Măi dobitocilor, aţi mers oblic, trebuia să mergeţi perpendicular pe direcţia primitivă».
Alt căpitan : «Pentru ca glontelesă descrie trajectoria pe care o voim, arma trebue fixată bine în umăr ca să nu oscileze».
Soldaţii rămîn în cazarmă, afară de ofiţerii de ser-
Din viaţa ţăranului romîn
231
viciu, pe mîna sergenţilor şi a caporalilor, do la care învaţă renumita şi teribila «teorie». Ca să-şi facă cine-va o idee clară de ceia ce va să zică teorie în armată, cel mai bun lucru ar fi să vadă cîte-va lecţii de probă. Cu această ocazie ar vedea pînă unde merge bătaia de joc de natura omenească. Să arăt numai un singur caz.
Unui soldat îl vine vestea că a murit tatăl său. Nu capătă concediu, dezertează; să întoarce, fusese pe la cel în drept; a doua-zi trebuia să-şi înceapă pedeapsa. Sergentul îl chiamă la teorie îl întreabă răstit de ce a dezertat. Soldatul începe să plîngă «Am fost, zice el, ca să îngrop pe tătuţă». A! exclamă sergentul, tătuţă! încă-1 desmerzi! ?. . începe să-l înjure pe el şi pe tatăl său ; îl dă o serie zăpăcitoare de palme hoţeşti! îl pune să tragă cu dinţii dintr-un zmoe de hîrtie, îl porunceşte s-o mestice şi s-o înghiţă.
După legile militare, ori ce greşală cu sctu fără vot să pedepseşte. Am văzut însă pedepse pentru...,, nici nu ştiu pentru ce, căci nu e vorba de greşeli, nici cu voe nici fără voe. Aşa de pildă, am văzut următorul caz :
Un soldat cerca nişte cizme nouă ca să-şi aleagă o păreche. Unele erau prea mari altele erau prea mici, * prin urmare nici unele nu-î veneau pe picior. Căpitanul cu terenul accidentat, începe să lovească cu cizmele în capul soldatului pentru că nun vin pe picior. «Bătae, d-Ie de sufletul dracului» îmi spunea bietul soldat pe urmă.
Am văzul grade care să distrează bătmclu-şl joc de soldaţi. Căpitanul cu oscilaţia are obiceiul să pună pe un soldat prostit ca să ţină cu o mînă arma la ochi; eind acesta o scapă el îl dă cu sabia peste mînă.
Intr-o sară un soldat care muncise de la 3 ore dimineaţa si pînă la 8 oare seara, căzuse de oboseală şi a-dormise îmbrăcat ; sergentul pune un alt soldat să c-înte
282
Spiridon Popescu
din fluer, porunceşte la toţi soldaţii să joace; soldatul a-dormit este scos afară tîrît de un picior, el să roagă :
B-le sergent, lasă-mă că mor !
Sergentul porunceşte : joacă că te omor !
Sergentul vine noaptea bat, scoală pe soldat îl ia la bătae : soldatul pllnge, sergentul îl bate din nou, ca să chite.
Intr-un cuvînt : din zori şi pînă-în inezul nopţei soldatul munceşte în injurii, insulte, bătăi şi cele mai degrada toare umiliri.
Eu vorbesc de practica lucrului nu de teoria lui, căci pe hîrtie nu există insultă şi bătae în armată.
îşi poate ciiîe-va bine închipui cită durere să îngrămădeşte în sufletul soldahduî.
Acum ne explicăm pentru ce ziarele înregistrează aproape zilnic sinucideri in armată; ne explicăm pentru ce mulţi dezertează şi să mroleăză în bandele de hoţi.
Nu mai vorbesc şi de obiceiurile şi de boalele pe care le contractează ţaranii în armată, şi cu care să întorc pe la vetrele lor, căci ar trebui să ajungem la concluzia că armata în forma sa actuală, departe de a fi unul din scuturile naţionale, este un iiupiizitor şi un pericol naţional.
Un general a motivat bataia în armată, înaintea linei delegaţii de studenţi, zicînd că soldaţii slnt antropofagi.
Dacă ţinem seamă de cele zise pîn'ă aicea, trebue să recunoaştem că generalul a avut o inspiraţie foarte nimerită, pentru exprimarea tristului adevăr, că în armată există antropofagi. Generalul însă greşeşte adresa, căci soldaţii nu poartă galoane.
Numai aşa ne putem da seamă ee-1 face pe soldat să cînte :
Frunză verde spic de orz,
Cine a stîrnit «hai la sorţi»
Putrezască-I carnea-n gros
Din viaţa ţăranului romîn
233
Şi ciolanele pe jos Şi picioarele-n butuci Şi mîinele-n câtuşi,
Sîngele pe la ţînţari Şi ochii pe la bondari
Iar pielea la dubălarl.
:£
*	-X-
0 singură chestiune am să mai ating:
Ce idee are ţaranul de surtucarl. Chiar din cele ce am spus 'pînă acum să poate întrevedea ideile sale în a-ceastă privinţă. îmbrăcămintea, limba, obiceiurile noastre ne deosebesc de el. El vede bine că viaţa lui nu să potriveşte cu a noastră. Nu să întîlneşte decît cu nevoi pe care nu le poate urni; în acelaşi timp consideră viaţa noastră uşoară, pentru că noi nu muncim ca el. Şi cum el ştie că nu poate să trăiască nimenea fără munca lui, crede prin urmare că toţi surtucaril ne profităm, de sărăcia lut şi pentru, aceasta slntem duşmanii lui de moarte. Sufletul Iul e plin de ură şi de dorinţa de răzbunare contra noastră. Norocul nostru stă în frica pe care o are de noi —frică care astupă fără să distrugă ura.
In Iulie anul acesta, eram în comuna Rogojeni (Covurluî). Vine vestea falşă că într-o cotună aii murit 6 oameni de holeră. Unul din oamenii cu care vobeam spune: «Las să dea D-zeu să moară toţi sărăcii, dar toţi, să nu rămînă nici unul, să vedem ce aii să mai facă bogaţii
singuri >... Atîta de mare e3te ura lui contra bogaţilor,
încît doreşte să moară toată sărăcimea, căci atunci va a-vea cel puţin satisfacerea să stea deoparte şi să privească cum trîntorul piere după moartea albinei. El să simte slab, necapabil de răzbunare şi de aceia toată viaţa blas-tămă, cere şi aşteaptă de la D-zeu răzbunare. Dacă D-zeu nu-1 răzbună pe lumea aceasta, el să nutreşte cu speranţa
17
234
Spiridon Popescu
că în cartea vieţei sînt scrise toate mizeriile lui de aici, are să să ţină seamă de ele şi cel puţin pe ceia lume bogaţii au să primească răzbunarea cerească.
Aşa-i majoritatea ţăranului romîn din România liberă.
El nu ştie de existenţa unul corp studenţesc şi, prin urmare, nici nu poate visa cel puţin calităţile reale şi închipuite ale acestui corp.
Dacă ar şti şi dacă ar avea puterea de a-şi exprima simţirea sa, ar veni de sigur la el şi îngenunchind înaintea lui i-ar spune :
Sărutăm mîiriele şi piciorele cuconaşilor! Am auzit că aveţi o inimă largă, în care să găseşte leacul suferinţei nedrepte ; am auzit că aţi făcut să să ducă vestea peste nouă mări şi peste nouă ţări de toate năduliurile Romînilor înstrăinaţi şi nebăgaţi în seamă de streini; am auzit că vi-e întradins cînd ne luaţi şi pe noi anume de fraţi.
De aceia, de nu v-ar fi cu supărare, îndrăznim şi noi să cerem loc într-un colţişor din inima Dvs. !
întrebaţi naţiunea Romînă dacă mai are trebuinţă de noi; uitaţi-vă la noi şi spuneţi-i halul în care ne găsim».
O. Hazu
Sindicatele profesionale în Franţa
In timp de mai multe secole meseriaşii au fost în Franţa ca şi în cele mai multe ţări din Europa, asociaţi în corporaţii pe baza unor statute, care hotărau drepturile şi îndatoririle acelor admişi a exercita o profesiune. Această organizare corporativă stabilind o solidaritate strînsă între membrii aceleiaşi bresle, asigura fiecărui meseriaş concursul corporaţiei din care făcea parte în caz de boală, incapacitatea de a munci, lipsă de lucru sau bătrîneţe. Industria mare fiind puţin răspîndită, proletariatul industrial nu exista. Corporaţiile să îngrijau cu o rîvnă deosebit de educaţiunea morală şi instrucţiunea profesională a ucenicilor, în vederea de a forma lucrători şi meşteri care să îndeplinească toate condiţiunile de moralitate şi de capacitate profesională necesare. Sub vechiul regim meseriaşul neavînd a să teme de o concurenţă nelimitată, ţinea ca o datorie de onoare la calitatea şi renumele obiectelor lucrate de dîn-sul. Procedeurile de lucru formaă cele maî adeseaori obiectul unor instrucţiuni precise şi al unui control sever din partea autorităţilor corporative, ceia ce constituia, pînă la oarecare punct, o garanţie pentru buna calitate a produselor fabricate. Numai Francejiî puteati obţinea calitatea de meşter şi dreptul de a deschide un atelier sau de a întreprinde o industrie. Graţie acestei măsuri streinii nu puteau acapara nici o ramură de industrie în detrimentul elementului indigen. Asociaţi în corporaţii, meseriaşii puteau mai bine să să apere în contra abuzurilor, arbitrarului şi persecuţiunilor de tot feliul, la ordinea zilei în cursul atîtor secole de domnie a forţei asupra dreptului, la care erau expuşi, şi să lupte pentru a fi respectaţi în exerciţiul profesiunilor lor şi libera folosinţă a produsului munceî lor. Din sinul acestor corporaţii de meşteşugari, precum
G. Hazu
2 36
şi din acele de neguţitorî s-a format cu încetul, prin muncă şi e-conomie, o burghezie puternică şi o aristocraţie opulentă. Corporaţiile au îndeplinit pînă la o vreme un rol însemnat în organizarea socială şi economică a timpurilor trecute.
Alăturea însă cu aceste avantaje necontestabile, instituţiunea corporativă prezenta şi grave neajunsuri.
Dreptul de a exercita o meserie era îngrădit cu o mulţime de greutăţi, în scopul de a să limita concurenţa şi a să garanta monopolul profesional în favoarea celor acum admişi. Unele corporaţii nu primiau chiar decit un număr hotărît de persoane în sinul lor. Prin faptul acestor piedici, corporaţiile nu erau accesibile, cele maî adeseaorî, decît familiilor meşterilor precum şi a-celor ce în lunga şi obositoarea luptă pentru obţinerea calităţii de meşter, eraţi în pozîţiune de a plăti nenumărate şi îngreuetoare taxe, daruri şi ospăţurî, ceia ce înlătura, în dauna progresului industriei, o mulţime de elemente înzestrate cu destoinicie reală pentru arte şi meserii.
Situaţiunea meseriaşului, în afară de meşterii ce aveau dreptul de a profesa în mod independent, era în deobşte mediocră şi nu era pentru cei mai mulţi, decît o servitute fără sfîrşit faţă cu patronul şi cu administraţia corporaţiei. Nici o perspectivă de un traiu maî bun, nici o aspiraţie cătră o situaţiune maî ridicată nu era cu putinţă mareî majorităţi a meseriaşilor, întrucît adeseaorî numai un număr hotărît de persoane^şi în genere numai un număr res-trîns puteau rîvni la demnitatea de meşter ce dădea dreptul de a deschide un atelier. Procedeurile de fabricaţiune fiind reglementate prin statute şi osebite instrucţiuni ale breslelor, orice inovaţiune saă perfecţionare neaprobată de autoritatea corporativă, adeseaorî cea mai neînsemnată modificare sau abatere de la reguiele stabilite, era considerată ca o gravă contravenţiune, ca o atingere adusă statutelor şi ca o încercare din partea contravenientului de a să ridica mai presus de confraţii ramaşi credincioşi legilor breslei. Vinovatul era aspru pedepsit, iar marfa sa sequestrată şi distrusă.
Un lucrător odată admis în o breaslă, rămînea pentru totdeauna legat de dînsa. Ii era interzis de a trece la o altă meserie, chiar dacă prin schimbarea modei sau a gustului public, cea din-tîiă nu maî avea căutare şi deci nu mai putea procura lucru.
Cu cit ne apropiem de sfirşitul ultimului secol, cu atît situa-
Sindicatele profesionale în Franţa
237
tiunea să înrăutăţeşte. Industria şi comerciul desvoltîndu-se, popula-ţiunea înmulţindu-se, corporaţiile alcătuite din meşteri aveau a susţinea o luptă din ce în ce mai înverşunată pentru a limita concurenta şi a-şî menţinea privilegiile. Lucrătorii (calfele) şi ucenicii nu mai găseau ca odinioară protecţiune şi ajutor în sinul corporaţiilor, care de mai mult timp nu să îngrijaii decît de a-şî asigura monopolul. Totul era sacrificat în acest scop. Corporaţiile impuseră lucrătorilor şi ucenicilor stătute tot mai restrictive şi mal apăsătoare pentru a descuraja şi îndepărtă aspiranţii precum şi re-gule amănunţite şi severe în privinţa modului de fabricaţiune pentru a împiedeca descoperirile şi învoirile care le-ar fi scos din apucăturile lor tradiţionale. Aceste statute şi regule avînd nevoe de sancţiunea autorităţilor, corporaţiile erau obligate să plătească sume enorme regelui, îucunjurimeî sale şi diferitelor persoane acăror concurs era necesar. Regalitatea mal cu osebire, sub diferite pretexte, supunea corporaţiile unei exploatări sistematice Jn schimbul concursului ce le acorda. Pentru a să despăgubi de aceste sacrificii, corporaţiile urcară din ce în ce mai mult. taxele ce lucrătorii şi ucenicii erau obligaţi să respundă. Reiaţi unile dintre patroni şi lucrătorii lor să înăspreau pe fiecare zi. Egoismul corporaţiilor, ce nu mai cunoştea nici o margine, provocă nemulţumirea generală a lucrătorilor, care să manifestă prin un mare număr de greve şi coaliţiuni şi prin aderarea lor la diferite înfrăţiri religioase. Lucrătorii, acăror situaliune devenise mizerabilă, formară între ei societăţi de companionaj, pentru a să opune tiraniei patronilor. Această stare de lucruri precară dură pînă în Februar 1776 cînd Ludovic al XVI-lea după îndemnul lui Turgot proclamă libertatea muncei şi des-fiinţarea corporaţiilor privilegiate.
In acelaş an însă, cedînd nemulţumirilor burgheziei care să simţea atinsă în prerogativele ei precum şi ale claselor înalte care să considerau ameninţate prin recunoaşterea oficială a unui principiu de libertate, regele reveni asupra primei sale hotărîrl, restabilind corporaţiile însă în un număr mai mic şi cu oarecare temperamente în favoarea lucrătorilor şi ucenicilor. Această situaţiune care nu satisfăcea pe nimenea continuă pînă după izbucnirea revoluţiei, cînd Adunarea constituantă desfiinţă pentru totdeauna anticele corporaţii ca atentatorii la libertăţi şi la declaraţiunea drepturilor omului (Legea din 17 Mart 1791).
238
G. Hazu
Cu timpul corporaţiile maî mult sau maî puţin privilegiate şi o-presive fură desfiinţate saft căzură îndesobişnuinţă pretutindenea unde existau, ne mai putînd să subziste faţă cu noile condiţiunî ale vie-ţei sociale şi economice.
Această libertate absolută a individului şi a munceî sale, considerată odinioară ca un ideal, nu făcea însă decît să schimbe o stare de lucruri ce devenise nesuferiţi pentru o alta ce prezenta şi ia grave inconveniente sociale. Lucrătorul devenind liber, rămăsese în acelaş timp izolat, cu alte cuvinte slab. Dezvoltarea ce industria mxre luase cu timpul, diviziunea munceî consequenţa acestei dezvoltări, făceau existenţa meseriaşului din ce în ce maî nesigură şi mai precară. In faţa unei concurenţi nelimitate şi a atot puterniciei mareî industrii capitaliste, mijloacele sale de luptă pentru e-xistenţâ erau înseninător reduse. Situaţiunea sa în caz de boalăţ incapacitate de a lucra saut bătrîneţe, devenea mizerabilă. Ucenicii remăsese fără protecţiune îndestulătoare ; instrucţiunea lor profesională era neîngrijită. Valoarea profesională a lucrătorului nu mai făcea nici un progres. In lupta de concurentă la care eraţi siliţi să iee parte, luptă exagerată prin participarea la exerciţiul meseriilor a o mulţime de indivizi neîndestulător pregătiţi şi maî cu osebire a unui mare număr de streini veniţi de peste hotare, meşteri şi lucrători să mulţumiau adeseaori, pentru a produce cit maî mult, cu o fabricaţiune aproximativă, adecă inferioară, ceia ce caracteriza o epocă de «Camelote» necunoscută sub vechiul regim. Care era în asemenea condiţiunî mijlocul de a aduce îndreptare la această stare de lucruri? Diverse idei şi sisteme au fost propuse sau încercate, toate însă bazate pe principiul asociaţiunei, cu alte cuvinte să revenea, sub o formă modernă la vechile aşezăminte care stabileai! solidaritatea intereselor identice.
Francmazoneria, companionajul, şi înfrăţirile religioase căzute în desobicinuinţă, aii dovedit că nu pot fi de nici un folos. Sistemele pentru a asigura fericirea universală recomandate de Fou-rier, Saint-Simon, Cabet, L. Blanc, Proudhon, etc. mau fost decît nişte visuri utopice ale unor filozofi sau filantropi. Numeroasele teorii socialiste, fără a mai vorbi de acele anarhiste, puse în cir-culaţiune în cursul acestui secol, ţin maî mult de sentiment decît de o cunoştinţă exactă a natureî omului şi a condiţiunilor indispensabile unei producţiuni normale. Ele nu pot avea alt merit de-
Sindicatele profesionale în Franţa
239
cît acela de a stimula mişcarea cătră reformele necesare. Experienţa făcută în cursul acestui secol pare a dovedi, că mijlocul nimerit pentru îmbunătăţirea situaţiuneî materiale şi morale a meseriaşilor şi a lucrătorilor de industrie în genere, consistă în alcătuirea de asociaţiunî pe bază de cooperaţiune şi mutualitate, statul neavînd alt rol decît de a înlesni şi încuraja dezvoltarea spiritului de asociaţiune şi economie şi de a împiedeca abuzurile ori din ce parte ar proveni ele.
Asociaţiunî de acest feliti, libere de orice reglementaţiune specială sau organizate prin legi anume, facultative sau obligatorii, toate însă avînd la bază libertatea absolută a munceî, să înfîinţază pretutindenea, sub diverse forme şi intitulaţiunî. In general aceste asociaţiunî aii şi trebue să aibă drept scop : studiul şi apărarea intereselor comune ale profesiune!, pretecţiunea şi învăţămîntul ucenicilor, îmbunătăţirea prin diverse instituţii culturale şi economice a condiţiunelor morale şi materiale şi a valoareî profesionale a lucrătorilor, creditul necesar munceî, ajutorul mutual în caz de boală, deces, lipsă de ocupaţie sau incapacitate de a munci, asigurarea în caz de bătrîneţe, etc.
Alăturea cu aceste creaţiunî pornite în mare parte din iniţiativa privată, in cele maî multe ţări a intervenit şi statul cu diverse legî şi măsuri, ce aveaţi drept scop asigurarea vieţeî, sănătăţeî şi moralităţeî lucrătorilor, maî cu osebire al acelor ocupaţî în fabrici şi care sînt maî expuşî.
Chestiunea organizăreî munceî şi a protecţiuneî lucrătorilor preocupă opiniunea publică din toate ţările. In cursul acestui secol nenumărate teorii şi opiniuni au fost aduse în discuţiune, din nenorocire însă cele maî multe neaplicabile satt nepotrivite. Iniţiativa acelora direct interesaţi, ajutată de guvern a întrat deja pe calea reformelor necesare. Această operă de îmbunătăţire a condiţiunilor de traiu a uneî părţi însemnate din populaţiunile tuturor ţârilor nu poate fi săvîrşitâ nici în grabă nicî prin concursul uneî legî care ş-ar propune să prifacă întreaga organizaţie socială şi economică a omenire! civilizate. Ia va fi necesarminte îndeplinită cu timpul şi în linişte, graţie unui sistem întreg de măsuri adînc studiate şi perfect apropriate.
Prin această lucrare, odată importanţa principiului de asociaţiune pusă în evidenţă, îmî propun să expun organizarea asocia-
240
G. Hazu
ţiunilor numite sindicate profesionale din Franţa şi rezultatele ce ele aii dat.
Sub impresiunea abuzurilor şi monopolului opresiv al corporaţiilor, adunarea constituantă a mers prea departe cînd s-a decis să le lovească. Această adunare nu numai că a desfiinţat corporaţiile, dar prin decretul-lege din 14 Iunid 1791, a interzis în mod absolut orice felia de grupare sau asociaţie chiar liberă sau facultativă între indivizi de aceiaşi profesiune. Aproape un secol această lege, pornită din teama de reînviere a monopolului corporativ şi menţinută în urmă din teama de socializm şi anarhie, a constituit o îngrădire pentru libera dezvoltare a spiritului de asociaţiune. Trebuinţa de unire şi solidaritate al intereselor comune era însă atît de imperioase, încît un mare număr de societăţi au fost alcătuite uneori în secret, alteori tolerate de guvern. Singurile grupări care aveaă o existenţă legală eraţi societăţile de economie, prevedere şi ajutor mutual organizate prin legi speciale şi mal în urmă societăţile cooperative de consumaţie, credit mutual şi producţiune, a-căror drepturi şi atribui,iunî erau limitate prin legea ordinară asupra societăţilor comerciale.
Camerile franceze în urma unei mari anchete economice şi a unor discuţiunl prelungite în curs de 4 ani, recunoscură în fine că libertatea de a să asocia atît de reclamată de noile împrejurări ale munceî, nu poate constitui nici o primejdie pentru ordinea socială. In consequenţă ele votară legea din 21 Mart 1884 asupra sindicatelor sau asociat,iunilor profesionale, prin care să abroga dis-poziţiunile lege! din 14 luniu 1791 şi să recunoştea persoanelor de aceiaşi profesiune sau de profesiune conexe, dreptul de a să asocia în libertate fără învoirea guvernului.
Iată principalele dispoziţiunl ale lege!:
Sindicatele aă excluziv drept scop studiul şi apararea intereselor economice, industriale, comerciale şi agricole. Ele pot organiza case de ajutor mutual şi pensii, oficii de informaţiune pentru oferte şi cereri de lucru şi pot fi consultate asupra tuturor neînţelegerilor şi asupra tuturor chestiunilor de specialitatea lor. Ele nu pot poseda alte imobile decît acelea necesare pentru întruniri, biblioteci, conferinţe sau cursuri profesionale. Statutele fiecărui sindicat trebuesc depuse la primărie, asemenea şi lista comitetului de direcţiune sau administraţie. —Numai Francejupot face parte din
Sindindicatele profesionale în Franţa
241
aceste comitete. — Sindicatele au calitatea de a sta în justiţie.
In general activitatea sindicatelor (mă ocup aicea numai de a-cele industriale) îmbrăţişează în parte sau în total următoarele chestiuni : apropierea şi strîngerea legăturilor de solidaritate între meseriaşii de aceiaşi breaslă; studiul şi apararea intereselor lor comune ; înfiinţarea de muzee, colecţii, biblioteci, reviste de conferinţe, cursuri şi concursuri profesionale; organizarea de oficii pentru cererile şi ofertele de lucru ; de case de prevedere şi economie, de ajutor mutual în caz de boală, accidente, şomaj, moarte în familie, etc. şi de pensii pentru membrii ajunşi la bătrîneţe ; de societăţi cooperative de producţiune, consumaţie, cumpărare de materii prime sau obiecte necesare muncei, procurarea de locuinţe higieniee eftine, vînzarea în comun de producte fabricate şi de credit mutual; de societăţi de asigurare şi tontine şi bănci populare ; de consilii de arbitragiu, de oficii de informaţiunî, de consultaţiunî asupra chestiunilor economice şi tehnice, relative la specialitatea lor şi de adunarea de date statistice, la disposiliunea autorităţilor, tribunalele de comerciu, consiliilor de prudomT şi a lucrătorilor; pri-vigherea modulul de executarea contractelor de ucenicie, a lege! asupra întrebuinţării copiilor şi femeilor în industrie, etc.
Iată numărul şi feliul sindicatelor regulat constituite aşa cum să găseau la 1 Iuliu 1884 (în anul cînd s-a votat legea) şi la 1 luliii 1891 adică 7 ani mai tîrziu :
ANUL	Sindicate industriale şi		comerciale	Sindicate	TOTAL
	patronale	uvriere	mixte	agricole	
1884	101 1127	68 1250	i 126	5 750	175 3253
1891	(106157 membri)	(205152 membri)	(15775 membri)	(269298 membri)	
Afară de aceasta maî existau încă un număr oarecare de asociaţiunî neregulate, adică care nu îndeplinise formalităţile prescrise de lege.
Sindicatele profesionale organizaseră pînă la 1 Iuliu diverse instituţiunî culturale şi economice precum : 458 case de economii de ajutor, de credit mutual, de pensii uvriere etc. ; 132 şcoli, cur-
24-2
G. Hazu
suri, conferirile şi concursuri profesionale ; 382 biblioteci; 222 biu-rourî de plasare şi informaţii; 1.57 publicatiunî diverse : buletine, reviste, anuare ; 42 societăţi de consumaţie sau producţiune; 32 cimpurî de experienţe şi pepiniere ; 14 laboratoriî de analize; 7 muzee, etc După cum se vede din tabloul de mai sus numerul aso-ciaţiunilor a sporit într-un mod însemnat; acel al aşezămintelor înliinţaie de dînsele, dacă nu este încă destul de considerabil, a-ceasta să explică prin greutatea ce întimpină orice întreprindere bazată pe cotizaţiunî facultative (sindicatele nu au dreptul de a primi legate şi donaţii), de a realiza. în scurtă vreme capitalul necesar la asemenea creaţiunî.
Legea din 21 Mart 1881 permite asocîarea sindicatelor în u-niunî, avînd drept scop studiul din un punt de vedere mai general şi apararea intereselor economice ale acestor grupuri de sindicate. Piua la I luliu 1.891. să constituise 62 uniuni, din care 21 patronale, 27 uvriere, 5 mixte şi 9 agricole. Uniunile din sindicate nu pot poseda vre-un imobil, nici sta in justiţie.
Existau încă la aceiaşi dată 12 Burse industriale (Bourses du travail), organizate prin aderarea sindicatelor regulat constituite precum şi a grupurilor corporative fără organizaţie specială. Ele să ocupau cu plasarea lucrătorilor, cu înfiinţarea de aşezăminte în favoarea lor şi cu adunarea de date statistice şi economice relative la chestiunea muncel.
G. HOGAŞ
Amintiri din o călătorie
Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine: a avea la dispoziţiecupeana unui tren, roatele unei trăsuri mu picioarele unui cal, in-semnează, mai mult sau mai puţin, a merge şăzînd, şi a vede numai ceia ce-ţi să dă, nu insă şi tot ce ai voi.
Iată pentru ce eu şi tinărul meu tovarăş de călătorie, ne hotărirăm a merge prin munţi, de la Peatră la Dorna, pe jos şi in răgaz, lăsînd la o parte drumul cei mare. Astfeliu in ziua de 6 Iulie, la 2 oare şi jumătate, dimineaţa, eram gata, aceasta nu însemnează altă ceva, de-cît că aveam toate necesarele de drum aşezate în o boccea de forma unei răniţi soldăţeşti legată la spate prin ajutorul unor curele, ce să încrucişau pe peptul nostru: la şoldul stîng cîte un revolver, în mîna dreaptă un baston sănătos, şi la picioare opinci de piele roşie legate cu şferi negre de lină de capră, care să întorceau in spirală pînă la genunchi peste un colţun de lină vristat cu roş; o pălărie neagră, mare, putea la nevoe, să mă apere şi de ploae şi de soare : tovarăşul meri era iacii mai nostim ; el înlocuise pălăria prin un chipiu de uniformă, şi straiul mai gros de lină prin altul mai subţire de doc alb. Iu revărsatul zorilor, plecarăm. Deocamdată trebuia să mergem la Almaş; fiind insă mai dinainte stabilit între noi, de a ne feri de drumul mare, nu cunoşteam, pentru moment, o potecă sau cu alte cuvinte, un drum mai scurt pentru ţinta noastră. Eram acum la barieră ; nici un suflet omenesc nu era deştept ; ci ţi-va cîni prea harnici poate, să jucau bătind la noi, sau mai bine zicînd, la pitorescul nostru costum de călătorie ; poate în limba lor, eî criticau îmbrăcămintea noastră; oricum insă, eu gă-
244
C. Hogaş
seam de vină pe tovarăşul meu, care avusese ciudata ideie de a mărita straele de sub-locotenent cu opincele, bastonul şi bocceaua din spate, şi mă sileam a-l face să înţeleagă, că cînii să adresau exclusiv la dinsul. Ajunşi la barieră, apucarăm la stînga pe prundul Guejdiulul, în direcţia Dărmăneştilor, fără a şti dacă am apucat bine sau rău ; norocul însă favoriza za pe călători: la ciţi-va paşi, pe prispa unei case albe, gospodarul .şi gospodina dormiau, înfăşuraţi în o plapomă, lipiţi unul de altul pentru a neutraliza, fără îndoială, răcoarea dimineţei, căci, fie zis in treacăt deşi in Iulie, totuşi in dimineaţa de la 6 era aerul destul de rece; ei dormeau şi poate că visau chiar minciud mere din paradis; noi insă, şi mai cu scamă eti, Iară respect pentru toate aceste nimicuri, şi fără nici o ceremonie, mă apropiai de dinşii, ridic cu băţul pla-poma de pe nasul gospodarului, care dormea la margine, îl împing puţin, il trezesc, şi tară a-î da buna dimineaţă, il întreb scurt despre drumul la Almaş ! Foarte rar să în-timplă cui-va ca să vadă o figură mai eloquentă decît a omului meii: un psiholog ar li scris volume întregi; eii însă cred de ajuns a spune, că e, psicologiceşte vorbind, de mare interes oxpresiunea unei figuri ce trece de la a-dinca linişte a ţinui somn fără de grijă la izbitoarea in-tipărire a unei surprinderi. Ceia ce s-a petrecut atunci în sufletul lui a fost de sigur mai iute decît fulgerul; destul că, cu nişte ochi de două ori mai mari decît cei ce-i a-vea de ordinar, cu o faţă mai lungă şi mai palidă decît un zămos, speriat şi neputindu-se lămuri asupra provenienţei noastre, să uită zăpăcit la noi, măsurindu-ne de sus pină jos şi indesîndu-se tot mai tare spre părete, ca şi cum ar fi voit să scape de o vedenie supărătoare ; biata femee supusă la o asemenea presiune şi buimacă de somn, începu a să întoarce sul) oglrial şi a îngăima vorbe neînţelese, care nu puteau fi decît. nişte puternice protestări conjugale. Era acum lumină afară. Eu începui aride şi, pentru a termina scena cu supoziţiile nejustificate ale somnoroasei gospodine, il întrebai încă odată pe gospodar despre drumul la Almaş;—pe aici ne respunse el in fine, şi pe a-colo plecarăm şi noi. De sigur că speriatul nostru Cicerone ne va fi urmat, mult cu privirea, noi însă nu ne-am mai uitat îndărăt, ci ne-am urmat drumul pe prundiş, să-
Amintiri din o călătorie
245
rind, ca nişte capre peste bolov; ni, cursuri de apă, bălţi şi glodu ri. Cu toate acestea din ia ţa era măreaţă şi ne promitea o adevărată zi de Iulie. Nici un nor nu plutea sub azurul cerului adine şi limped ca ochii unei virgine; toate stelele dispăruseră, cel mult dacă îndrăzneaţă stea a ciobanului mai infrunta, din când in cînd, valurile de lumină purpurie cu care aurora, inunda răsăritul depărtat, Nici un virrt nu mişca acrul, şi griul, in lanurile de aur, stătea tot aşa de neclintit ca şi linii de iarbă din finaţele inilorite: rouă avea aspectul unor mărgărintare, ce nu aşteptau decit o rază de soare, spre a să transforma in strălucitoare diamante; umezala şi răcoarea dimineţei dădeaii întregei naturi o nespusă frăgezime. Totul începuse a să deştepta sub primele raze ale zilei, dar totul era cuprins de o linişte, de o tăcere, de un fel de înmărmurire solemnii ; totul părea că să află în o religioasă aşteptare : la răsărit să ivea acum geana de aur şi de purpură a unui soare măreţ; care, in o clipă, şterse intr-o nemăsurată depărtare, umbra de pe fruntea munţilor neguroşi. Noi ne urmam drumul, absorbiţi de măreţia tabloului, iar rarii drumeţi ce întilneam, şi pe cari-i lăsam în urmă, după ce ne doreau drum bun, să uitau lung şi miraţi după noi.
Spre a merge la Altnaş pe drumul mare, ar fi trebuit să suim dealul Balaurului, ce să rădica dincolo de Dărmăneşti. Noi însă care nu aveam această intenţiune, cotirăm de la Dărmăneşti, la stingă spre Gircina, spre a tăea peste dealuri, pe drumul de picior-, în spre Altnaş. Vechii posesori ai Glicinei s-aii îngrijit să capete o şosea comunală, pe care au şi capatat-o: această şosea ne conduse spre Gircina pină la biserica din sat, de unde trebuia să apucăm la dreapta spre Altnaş; în drum ne întilnirăm cu preotul de loc, care mergea cu un ţaran la un ogor din apropiere ; pe preot il cunoşteam personal şi-l întrebăî despre direcţia ce trebuia să apucăm pentru a eşi la Al-maş : după ce căpătarăm iriformaţiunile nececesare, plecarăm înainte. In urmii, tocmai, am aliat că ţaranul ce însoţea pe preot era ajutorul de primar al comunei Gircina, şi că văzindu-ne in un costum neobişnuit îşi aduse aminte, că în cercul comunei lui are şi atribuţiunî poliţieneşti ; astfeliu, după ce ne depărtarăm puţin, să întoarse cătră preot şi-l întrebă dacă ne cunoaşte. Preotul care in-
246
C. Hogaş
ţelese presupunerile ajutorului de primar şi care voia să glumească puţin, ii răspunde că nu ne cunoaşte şi nici nu ne-a mai văzut vre-o dată pe meleagurile acele ; ajutorul, de cuvînt şi tot-dea-una cu privighere pentru siguranţa publică, căută să afle tot de la preot, dacă avem paspoarte în regulă: acesta dete din umeri şi-i răspunse foarte serios şi cam îngrijit; — ştiu eu ? Poate că sint nişte evadaţi de la vre-un penitenciar: ar ti bine să cauţi a te informa şi cu atit mai mult, cu cit aveţi mi-să pare, la primărie nişte ordine in această privinţă.
—	Că bine zici părinte !
Şi nici una nici două, să întoarsă din drum, apucind spre primărie, spre a trimete ci ţi-va vătăjei în urma noastră, a ne prinde şi a ne duce la comună. Preotul văzînd că lucrul devine serios îl lăsă, să meargă puţin, a-poi începu a ride cu hohot şi-l chemă înapoi, spunindu-i cine sîntem.
—	Să mă bată Dumnezeu părinte zise sub-primarul, de nu-mi spuneai, sau de-i intilneam singur, i-aş fi legat burduf şi i-aş fi dus la comună spre a le cerceta pas-poartele ; cine dracu i-a îndemnat să să îmbrace ca nişte marchidani şi să cutriere satele ? Văzut-ai pe cel mai tî-năr ? Tuns cu chipiu de uniformă, cu opinci şi cu boccea in spate, parcă era un dezertor. La Gircina i-aî seapat sfinţia ta ; aş vrea să ştiu cine sft-i scape pe la alte comune. Şi ţaranul avea dreptate; cel întiiu nespălat avea tot dreptul să ne ceară paspoartele sau cel puţin biletele de identitate. In timpul acesta noi ne continuam di urnul liniştiţi, străbătînd satul Gircina. Gircina este un sat şi de munte şi de cîmp ; de munte fiind că e foarte lung ; de cîmp fiind că sint casele foarte dese ; străbăturăm deci satul acesta, sau mai bine zicind, această nesfirşită stradă de case ţărăneşti, prin care cineva merge aproape două oare, căpătînd de la o vreme convincţiunea că cel-l-alt capăt trebue să fie pe ceia-l-altă lume. în adevăr, pînă ce să ajungem la jităria satului despre nord-ost, eram şi asudaţi pe cîtde ciudă pe atit de oboseală ; băltoagele verzii, miasmatice şi adinei, care ocupau drumul în lung şi în larg, ne sileau a ezecuta sărituri gimnastice şi de preciziune peste distanţele destul de respectabile, ce să întindeau intre bolovanii puşi in rînd pe marginea acestor băltoage;
Amintiri din o călătorie
247
nenorocit piciorul greoi ii sau neghibaciu, care n-ar fi a-vut in el ceva clin natura caprelor! O baie cie glod, plnă la genunchi, ar 11 fost neînlăturată; noi însă, din fericire, eram deprinşi cu aceste punţi de un alt soiu, şi le trecurăm pe toate tară greş. Eşiţi afară din sat, resuflarăm în sfirşit şi ne urmarăm drumul pe poteca de picior ce taie dealurile dea curmezişul, intre nord şi ost, înspre Almaş; în dreapta să întinde un şir de coline cu cline dulci şi acoperite cu sămănăturî, fînuţe şi ciritei: la stînga colinele devin dealuri, şi mai departe între vest şi nord, dealurile devin munţi, al căror lanţ umple întregul cerc al vedere! din acea parte; după un mers grabnic de două oare şi jumătate, eşirăm pe creasta unui deal lutos şi abrupt, care dominează Almaşul la o mică înălţime. Sco-borîrăm în sat, trecind pîrăul cu acelaşi nume şi mersărăm la micul schit de maice, ce să află din sus de curtea boe-rească. Superioara schitului era rudă cu tovarăşul meu de călătorie şi, prin urmare, de ia sine să înţelege că furăm foarte bine şi chiar cu distincţiune primiţi. E foarte a-tingător lucru a vedea cineva cu cită bună-voinţă şi cu cîte sacrificii chiar să îndeplinesc datoriile ospitalităţii în aceste schituri locuite de cîte-va femei sermane. Poate că adevăratele precepte Evanghelice au şi ele cuvîntul lor, în aceste locuri cel puţin; e însă dureros în acelaşi timp, de a privi nepăsarea cu care atît statul cît şi unii din bogaţii posesori ai moşielor statului şi în specie ai Almaşului, trec pe lîngă asemenea staţiuni de caritate publică ; ar trebui, pe lingă altele, să îndulcească, cît de puţin macar, amarul unei vieţi izolate şi închinate cerului, pe care şi-o impun de bună voe nişte femei sărace. Fostul quasi-proprietar al Almaşului, de şi de o zgîrcenie proverbială, totuşi avusese, pe cît să vede un moment de filantropie ; el începuse o zidire, pe care însă nu avu timpul s-o termine, şi pe care o destinase mînăstireî; aceasta zidire s-ar putea întrebuinţa ; totuşi nimenea nu se gîndeşte la aceasta şi timpul o ruinează în linişte şi fără piedică. Vizitarăm împrejurimile mînăstireî, care sint de o rară frumuseţă; cimpenia ce să desfăşură de pe înălţimea de la răsărit e in adevăr fermecătoare. După prînz vizitarăm pe actualul posesor al Al ma-şuluî, care ne primi cu distinsă amabilitate, şi ne opri pî-nă a doua zi.
842
C. Hogaş
De la Almaş trebuia să mergem la Horaiţa, clar fiind că nu cunoşteam drumul, furăm nevoiţi a ne adresa la superioara schitului spre a ne da pe cine-va care să ne conducă ; acesta fu lucrul cel mai uşor, de vremece maica Calistrata să părea că nu îndeplineşte în monastice un alt rol decît pe acela de călăuză : ne gătirăm şi plecarăm ; călăuza mergea îrutinate şi noi după ia ; şi acuma mi să pare că văd aevea pe maica Calistrata ; era o femee de o statură mijlocie, mireană la trup şi numai la cap călugăriţă ; poate că acesta era portul ei de drum, noi ne dădurăm însă cu socoteala, că ia ar fi trebuit să nu pună niciodată altă îmbrăcăminte...... Avea nişte ochi mari căprii, de
oexpresiune diavolică şi, deşi trecuţi în vristă, totuşi cu strălucirea fermăcătoare a unei tinereţi arse de focul patimilor : gura ei*cam mare, şi buzele ei deşi veştezite, dar totuşi destul de cărnoase, trădau un trecut, pe care nu s-ar fi potrivit cu nici un preţ haina unei mirese a lui Hristos: chiar restul figureî, care avea ceva din tipul boţit al Mongolilor, mărea încă mai mult expresiunea întregului şi te făcea fără de voe, să te gîndeştî cu douăzeci de ani în urmă. Pe tîmplele ei eşia de sub comanac, în semicercuri, părul ei cărunt, dar totuşi aşezat şi
pieptănat cu multă ingrijire..... Ce păcat că nu era negru
acest păr! Ia tăcută, noi tăcuţi, ia gindindu-se la cine ştie ce, eu făcînd reflecţiunile de mai sus, ne urmam drumul pe pîrăul Alrnaşului la deal. Căldură caniculelor era covîrşitoare, şi ar fi fost cu neputinţă de înfruntat dacă umbra pădurilor n-ar fi stimpărat-o puţin. Din cînd în cînd ne opream la umbră spre a ne odihni : călăuza noastră ne găsia prea bicisnici, şi avea dreptate : dacă cineva ar fi avut curiozitatea să să uite la picioarele ei, care să iveau cu indiscreţiune pînă mai sus de glezne, de sub scurta ei fustă şi, mai mult încă, dacă ar fi făcut cu imagina-ţiunea o inspecţie mai sus, ar fi găsit în loc de picioare, nişte fuse de oţel, care, lipsite de plenitudinea tinereţei şi fără caracter pămîntesc, puteau să să mişte in mod mecanic fără sfirşit ; această femee zbura nu mergea ; anticul Achil, cel iute de picior, să părea că respiră sub o fustă de cit şi un comanac de pislă. Ş-apoi maica Calistrata avea con vineţi unea darului său; pe drumul ce ţineam noi, să întîmplase cu cîte-va zile mai înainte, nişte pră-
Amintiri 'din o călătorie
249
dăciuni sau spre a fi mai corecţi, nişte potlogării comise de nişte găinari; luase de exemplu, un oare-cine îmbrăcat intr-un suman rupt, traista cu făină din spatele unui guşet, ii dăduse cîţî-va pumni şi dispăruse în pădure sau întilnise un altul pe o proastă, ii luase legătura cu fasole şi să făcusă nevăzut. De aceste neajunsuri să temea maica Calistrata, să nu ni să intimple şi nouă, şi să hotărî deci, să ne cetească un paraclis de călătorie, spre a ne ajuta cel de sus să ajungem teferi şi nesupăraţi de nime la ţinta călătoriei noastre. Nu puteam cu această ocaziune, să nu admirăm întinsa prevedere a părinţilor bisericei noastre: precum in medicină găseşti leac pentru orice boală, tot astfeliu găseşti în cărţile bisericeşti un paraclis sau o mo-litfâ pentru ori-ce împrejurare din viaţă: de ploae, de secetă, de friguri, de durere de cap, de cinî turbaţi, de hoţi, de insecte vătămătoare, de nebunie, de drum, de facere, in sfirşit de tot ce pofteşti s-au îngrijit talmudiştii biseri-ceî creştine ; e totuşi un pas tăcut înainte, cind te gîn-deşti că ştiinţa şi administraţia au calcat pe terenul spiritual al bisericei, oferindu-ne garanţii reale şi pămînteşti în locul celor fictive şi dutnnezeeşti. Oricum fie, totuşi călăuza noastră îşi scoase metăniile din sîn şi, ca şi cum ar fi vorbit cu sine însuşi, începu a recita o rugăciune, însoţind acest monolog de nişte mari cruci executate cu preciziune pe cele patru puncte cardinale ale persoanei sale. Din cînd in cind făcea şi cite o metanie spre răsărit, dindu-şi aerul de quadruped din leit biman ce era ; noi, care trebuia să tim de legea satului, simţeam un feliu de respect amestecat cu milă pentru această automată care să strîmba sub impulsiuuea unui rezort făurit de o religiune bizară. Credinţa nu poate locui decît la unul din cei doi poli ai sufletului omenesc : sublimul şi ridiculul; Maria din Magdala era sublimă, maica Calistrata era ridiculă, şi eu mă distram căutind intre ele o trăsură
de unire..... Ochiii Măriei era ii negri, maica Calistrata
îi avea căprii: poate că acelaş foc îi încălzise şi pe unii şi pe alţii; astfeliu peste abizul dintre ele, găsisem cel puţin o punte construită din o rază de lumină, pe care gindul meii, trecea de la una la alta, ca şi de h trecut la prezent. Cu astfeliu de nimicuri în cap, continuam drumul prin potecele umbroase ale munţilor, sărind peste
19
2.50
C. Hogaş
pîrăele ce ne tăiau drumul, sau trecînd pe sub giganticii brazi răsturnaţi de vijelie sau de moarte naturală, şi care rezemaţi cu vârfurile lor pe Înălţimea brazilor din potrivă, formau pe deasupra capetelor noastre nişte urieşe punţi aeriene, aruncate de Însuşi D-zeu, poate, pentru selbatecii şi spărioşii locuitori ai pădurilor virgine. Cătră asfinţitul soarelui ajunserăm la Horaiţa, unde furăm primiţi cu oarecare răceală de cătră egumenul monasticei, care stătea în cerdac la aer curat. Din întrebările, şi răspunsurile obicinuite şi reciproce despre sănătate, ne puturăm lămuri că Sf. sa suferea de un gutunar, şi că prin urmare, bunul săii umor dispăruse in faţa acestei afecţiuni din regiunile superioare ale persoanei sale : cu toate acestea, tot ni să servi un borş cu chitici şi un puiu de mămăligă, care dispărură iute sub flămindele noastre linguri şi lurculiţî. Ce voiţi ? devenisem la drum mai mlncăeioşî, declt evangelistul Ioan : păcat numai că părintele egumen nu ştia că pofta de mincare este o virtute pur evangelică şi că, mai la urmă e foarte problematic să să fi săturat cinci mii de oameni din cinci pini şi doi peşti, de cum să mal ii reinas şi două-spre-zcce coşuri de fărmături ! ! Bine sau răii, alinarăm contracţiunele spasmotice ale sto-mahului nostru, şi merserăm apoi in biserică, spre a vedea mal de aproape această zidire pe care o cunoşteam numai din renume. Pe dinafară, nu e declt un masiv de peatră văruită cu galbăn, în care nu predomneşte nici o idee arhitectonică: deasupra o ceată de turnuri, care nu să Înţeleg intre ele, îşi dau brîncî şi să îndeasă unele în altele, spre a nu cădea jos de pe masivul de sub picioarele lor. Credea, să vede, fundatorul acestui edificiu, că frumuseţa arhitectonică sta în smocul de turnuri ce s-ar pune pe capul unei biserici: dacă i-ar fi căzut sub ochi portretul vre-unui Australian înpopoţonat cu pene la cap, de sigur că şi-ar fi schimbat ideele sale în materie de arhitectură. înăuntru biserica dacă nu e frumoasă e cel puţin comodă : amvonul aşezat deasupra catapitezmei pune pe predicator drept în faţa credincioşilor, aşa încit nu e pericol de a eşi, din această biserică după o predică cu gitul sucit în spre stingă. Anvonul la stingă după cum să obicinuoşte în toate cele-alte- biserici ortodoxe, devine faţă cu frequcnţa predicilor dominicale, o chestiune de sănătate
Amintiri din o călătorie
251
publică, în care andrelele gituluî ocupă primul şi cel mai de căpitcnie loc. Credem că bisericile ce să vor zidi de-acum înainte vor avea amvoanele lor deasupra catapitez-mei. De jur împrejurul interiorului bisericei la o înălţime de eiţi-va stînjeni şj lipită de zid, stă suspendată o galerie cu balustradă pentru femei. Această galerie ncfiind o chestiune de stil, şi pentru localitate nici o chestiune de necesitate, nu are nici un scop şi putea prin urmare lipsi, fără să jignească măreţia, cu care fundatorul avea de gind să-şi împodobească edificiul său. Aceste galerii izolatoare îşi au locul, sau ar trebui să şi-l aibă în templele unde mulţimea credincioşilor de ambe genuri e mare. Acolo in adevăr să duce cine-va de multe ori, să vadă cerul în ochii unei femei pe care n-o poate întîlni în altă parte ; icoane'e de lemn, vechi şi rău zugrăvite, dispar înaintea altora icoane mai nouă şi mai artistic zugrăvite : mergem să căutăm cerul şi găsim pămîntul: credinţa în D-zeu devine amor lumesc şi locaşul de unire intr-un gind e menit a deveni un locaş, unde prin ochiade să contractează alte uniri... tot într-un gind. De alt-mintrclea murii sint stropite cu albastru sau galbăn : pictură puţină şi rea : toţi sfiinţii şi toate sfintele cu Isus Ghristos în frunte sînt e-şiţi de sub penelul vre-unui iconar rus : unghiurile inlo-cuesc curbele, şi formele osoase şi ascuţite iau pretutin-clenca locul formelor cărnoase şi rotunde : de să întimplă ca vre-un sfint să aibă barbă albă, apoi aceasta să scoboa.ră just pină la briu, sau chiar pină la degetele picioarelor, în formă de con răsturnat. Ioan Botezătorul e departe de a-şi deştepta impresiunea misiunii sale biblice, iar Sf.-tele sint luate după modelul păzitoarelor de capre din văile Cedronului, cu pelea pirlită de soarele arzător al ţării fii-ilor lui Isaac. Cu toate acestea, biserica, oricum, capătă o mare însemnătate faţă cu locul în care e zidită. A trebuit, muncă şi timp pentru clădirea ei în aceste locuri neumblate, şi nu să poate contesta zelul şi ardoarea fundatorului pentru cele sfinte. Ori încotro te întorci, te împresoară singurătatea, la hotarele căreia viaţa pare că expiră ; omul împrumută aicea mutizmul de la arborii, în mijlocul cărora trăeşte, aşa încit cele mai guralive fiinţi din aceste locuri, sîut numai lăstunii care zbor în stoluri negre înainte de apusul soarelui şi să invirtesc ţipînd,
252
C. Hogaş
în jurul turnurilor albe şi nemişcate ale bisericeî. Nu departe de Hora iţa, pe un munte despre miază-zi sa ntiă Hora ita mică sau Horăicioara ; schitul acesta e un adevărat cuib de vulturi adunat în crăpătura unei stînci aeriene ; mai totdeauna stă ascuns între nori şi numai cind aceştia să desfac, schitul să vede albind prin brăzişul negru şi posomorit, In zori, adoua zi, eram pe drumul Văraticului : călăuzul nostru, un băeat ca de cinci-spre-zece ani, nu ştia decit pe cel mai lung şi maî rău, şi noi apucarăm deci pe acesta. Cit mersărăm prin umbră, drumul fu plăcut; fagi şi paltini ca lumea de bătrini, cu trunchiuri albe şi goale îşi dau mina din depărtare formind deasupra noastră o boltă de umbră şi de verdeaţă : singurul glas ce se poate auzi in aceste locijri, egla sul vîntului care să taie în frunza ascuţită a bradului; şi glasul acesta are un farmec nespus. Nu ştiu prin ce proces psihologic îmi adusei aminte de un glas iubit, care astăzi nu mai resună în lumea aceasta ; îl auziam şi să părea că-mi vorbeşte în limba neînţeleasă a vinturilor....; tradusei această impresiune în următoa-
rele patru versuri:
Şi vîntul ce străbate imensa adîncime
A negrelor prăpăstii, ce ochiul ameţesc
Un dor adine mi-aduce, un dor din altă lume,
Ş-un glas.... de sigur morţii pe vinturi rătăcesc.
Toţi ciţi trecuseră pe aicea, călători poate ca şi mine, îşi sgîriaseră numele in scoarţa netedă a fagilor. Cu drept saii fără drept condamnam în gindul meii pe aceşti sgîrietori de arbori, care avuseră deşarta ambiţiune de a-şi eterniza numele în pustiu ; şi cu atit mai mult ii condamnam cu cit mi să părea mie, că urma omului în aceste locuri rîpea ceva din măreţia singurătăţii şi să amesteca cu un factor străin şi discordant în sublimul întregului. Peste puţin scăpă-tarăm de la umbră şi eşirăm într’un luminiş de semincert şi eram in parchetele de pe Cracăul negru ; din depărtare, prin aerul sec ajungea pină la noi glasul omului şi al toporului : din cînd în cînd o trăsnitură colosală umplea văile munţilor; erau fagii, paltinii sau brazii de înălţimi ameţitoare, care, în căderea lor prăpăstioasă sfărâmau şi doborau tot în calea lor. Regii pădurilor ca şi regii pămîntului: căderea lor e tot deauna sgomotoasă şi distrugătoare. Eram la jumătate din zi; un aer înflăcă-
Amintiri din o călătorie
253
rat ne incuri jura din toate părţile ; soarele, alb de fierbinte ee era, ploua eu foc peste capetele noastre: poate că o zi asemenea a îndurat şi Alexandru Cel Mare sub cerul arzător al Asiei : aceiaşi fulgi de foc cădeau şi peste noi: cu toate acestea noi ne urmam drumul pe hăugaşul sa pat de butuci în coasta muntelui, şi numai din timp în timp eram siliţi a ocoli prin smidurî, băltoagele glocloase şi verzii ce ne tăeau drumul: eram atit. de grăbiţi a popăsi undeva lă umbră, încit nici nu luam în seamă pe un întreg popor de broscoi cu ochii holbaţi şi verzi, care eşiţî pe jumătate din umedele şi glodoasele lor locuinţi, ne salutaţi orăcăind şi apoi dispăreau iute la apropierea noastră. După ce ne oprii ăm puţin la o colibă părăsită, cumpănirăm In valea Cracăului; ajunşi la acest pirău limpede ca o picătură de rouă, ne astimpărarăm setea şî începurăm earăşi a urca de a curmezişul un şir de coline lutoase şi seci, acoperite cu tufari de aluni, mesteacăn! şi arini. Ajunşi pe cea din urmă colină ce dominează Văraticul, o privelişte întinsă şi încintătoare să deschise privirilor noastre: sub noi Valea Saca să întindea, cu casele ei albe şi curate, între două dealuri a-coperite cu grădini, finaţc şi sămănăturî: mai departe între răsărit şi miază-zi, Bălţătcştii, această Vitezda a ţării noastre, cu măreţole-i grădini şi cu stabilimentele sale de băi, păreaţi că voesc a să ascunde după nesfirşitele aice de plopi înalţi, de mesteacăn! blonzi şi de brazi posomoriţi ; cu toate acestea o rază din soare căzută din cer, peste acest cuib de zină perdut între îndoiturile verzi ale dealurilor, restringea piuă la noi, lumina strălucitoare de pe plăcile metalice cu care e acoperit. In faţa noastră orizontul era închis de ultimele ramitlcaţiuni ale ripoşilor munţi de marnă cenuşie ai Neamţului, care să întindeau ca o lăşie de fum plumburiu încadrată de cimpul de albastru azur al ceriului. La picioarele lor, oraşul alb cu pirăul său limpede, scînteiau sub lumina soarelui ; alăturea să putea distinge in umbra depărtării memorabila cetate a lui Ştefan, martură neperitoare a gloriei noastre trecute. Stăturăm deci la umbra unui mesteacăn, spre a ne odihni şi a ne sătura ochii pe această măreaţă şi variată privelişte, şi cînd soarele scăpătase acum după Ciungi, noi intram în Varatic. Cine nu cunoaşte această monaş-
254
C Hogaş
tire de călugăriţe şi care călător nu are de spus un cuvint pentru ia ? Era pe timpul băilor, şi în tot anul o mulţime de oaspeţi', din toate părţile Moldovei mai cu seamă, îşi petrec aici lunilejj de vară prin urmare nu ne mirarăm de loc cînd văzurăm, pe drumul mănăstire! inc.iucişindu-se moda lumească cu uniforma bisericească : rochia cu rasa, comanacul cu pălăria, mina goala cu mănuşa, metaniile cu evantaliul, modestul papuc pe talpă cu provocătorul căl-căt Louis Quinze : în fine negrul posomorit cu toate culorile din lume, găitanul cu dantelele, smerenia cu îndrăzneala şi în urma tuturor acestora ipocrizia cu francheţe. Contrastul mă făcu să mă gindesc puţin la modă: şi pentru prima oră îmi putui da socoteală, cum iscoditorii sau, mai bine zis, iscoditoarele modelor, au căutat prin forma dată îmbrăcămintei; să atragă atenţiunea privitorului asupra formelor ascunse, şi să pună, pe cit să poate, mai în evidenţă, rîdicăturile şi ondulăturile provocante ale femeeî, mai cu seamă. Poate să fie ceva estetică in toate acestea ; după mine unul insă, unele părţi ale modei sint îngrozitoare şi scandaloase. Nu e tot astteliu şi cu îmbrăcămintea sacră : canoanele nu oferă ochilor profani decit o şchioapă patrată din întreaga fiinţă a unei călugăriţi şi anume de la făşia de pele ce să numeşte frunte şi pină la buza inferioară a gurei dimensiunele in care se socoteşte nasul: de alt-mintrelea nasul şi gura nu se puteau astupa : o fiinţă oricit de sfmtă ar fi ia, tot are nevoe să vadă, să respire şi să minînce ; şi sintem convinşi că canoanele ar fi a-runcat un petec negru şi peste aceste trei organe omeneşti, dacă putinţă ar fi fost: restul îmbrăcăminţiî, negru, lung şi oblu aduce somn. Toate aceste reflecţiuni insă nu ne ţineau nici de sete nici de foame şi grăbirăm deci a sui repede scările lustruite ale arhondaricului - pe treapta de jos stătea o veche mireasă a lui Hristos, un fel iu de movilă de ciolane şi de carne, dar mai cu seamă de grăsime era înzestrată acea movilă şi cu un cap omenesc in care erau aşezaţi simetric doi ochi verzii şi stinşi, care să mişcau la dreapta sau la stingă, în sus sau în jos cu o lene aristrocratică: pe restul feţei bătrîneţa şi bunul traiu să luptau înverşunat ; dacă cea întăiu căuta, după obiceiul ci să atirne obrajii în jos, să scoată barba înainte şi umerii feţei in afară, cel al doilea umfla pelea in lături, nivela
Amintiri din o călătorie
255
proeminenţile si neutraliza acţiunea vristei: dacă una tindea să dee feţei asprimea şi paliditatea cuvenită, cel-lalt o netezea, o subţia şi o colora trandafiriu; ceia ce n-aş putea spune hotărît, e, dacă să gândea la ceva sau dacă mistuia numai vre-un prinz prea abondent: ceia ce pot însă afirma, e, că ne Închinarăm după obiceiu şi că drept răspuns, ni să Întinsă o mină spre sărutare, de care eii lipii buzele cu o smerenie prefăcută. Actul acesta de smerenie fu ca un felin de paşport pentru rîndul al doilea al arhondaricului, unde ni să dădu casă şi masă.
Stăturăm două zile în Varatic: cu această împrejurare mă putuiu convinge, că oaspeţii obicinuiţi ai mănăstire! aveau cuvint să petreacă aicea cîte o lună şi două. In adevăr aerul, apa, preumblările, societatea chiar, sint atitea lucruri care îndeamnă pe mulţi a eşi din vârtejul oraşelor mari şi a căuta repaosul sufletesc in aceste cen-truri animate de o viaţă mai uniformă, mai dulce şi mai liniştită. Toaca cu glasul său cicălitor şi subţire, clopo-potul cu vocea sa, aspră, rară şi sonoră, sint capii de tămiiic ai acestui furnicar de fiinţi negre, care foiesc repede în toate părţile, fără sgomot, cu papucii lor pe talpă şi cu metaniile în mini. După glasul lor să regulează, toate acţiunele văzute ale comunităţei. E totuşi foarte greCi pentru un profan să pătrundă în amănunţimcle vieţii călugăreşti. Un călător nu poate vedea, mai totdeauna, decit suprafaţa lucrului sau mai bine zis, coaja mo-nahizmuluî. Deducţiuni însă să pot face. Astfeliu dacă eşi dimineaţa în medeanul din faţa monasticei, unde să vinde şi să cumpără, dacă te porţi ziua pe cărările şi pe drumurile ce să încrucişează şi să 1ae, dacă mergi în biserica cea mare la vecernie, jţutiine sau liturgic, dacă te duci pe la cunoştinţi ziua sau seara, nu vei putea intilni decit figuri paragra-fisite, gheburi, sbircitu: i, ochelari, cataruri cronice, reu-matizmuri: aleu ! valeu ! gingini goale, dinţi falşi, guri înfundate, bărbi eşite, peri albi şi morală mucegăită ; cu toate acestea dacă te întimpli pe pavagiul interior al mănăstire!. cînd să face slujba in paraclisul de lingă arhondaric şi dacă iţi arunci ochii in sus spre negreaţă ce umple cerdacul din faţă, in tihnă şi răgaz poţi revizui cu privirea toate acele chipuri femeeştî, care in zadar să pare că cearcă a să ascunde sub negrele lor camelauce.
256
G. Hogaş
Un fel de milă şi de durere te prinde fără voe, cînd vezi atitu tinereţă, atita vigoare şi atita frumuseţă chiar, transformată intr-un şumuiag negru, într-un tăciune de păpuşoi, sub mohorita îmbrăcăminte sacramentală: şi tot atunci şi tot fără voe ţi să impun o mulţime de întrebări profane, la care ortodoxia monahală n-ar putea res-punde, decit stringînd din umere.
E oare cu putinţă, mă întrebam eu, ca noaptea care înfăşoară corpul acestor fiinţî săinfăşure şi inima lor ? Acei ochi porunciţi a privi totdeauna cerul, nu privesc ei oare citeodată şi pămîntul ? Cuvîntul scris în carte e oare destul de puternic el, ca să nimicească cuvîntul scris în inimă ? E oare posibil ca rabinii bisericei noastre să fi putut porunci singelul să circule mai încet, inimii să bată mai rar, şi naturei să reclame mai puţin ? De cind oare s-au ridicat la înălţimea de dogmă grosolana eroare că carnea poate să muşte
gura ce o sfăşie ?.. Ş-apoi munţii Văraticului sînt aşa de
înalţi, pădurile atit de umbroase, văile atit de adinei şi de misterioase, riurile atit de limpezi, finaţele atit de dese, înalte şi înflorite, aerul atit de parfumat, incit sufletul cel mai zglobiu să simte înmuet de o dulce melancolie, şi ochiul călătorului să opreşte visător sau pe o frunză de mesteacăn tremurătoare, sau pe corola rumenă a unei flori ce să leagănă graţios sub dulcea suflare a vintului, sau pe unda care, veselă că a isbutit a să sui pe spatele unui bolovan greoi ii, Vece de ceia parte, ii spune o glumă şi-şi urmează drumul înainte, scăldindu-să în razele soarelui : şi în sinul acestei naturi atit de simpatice care-ţf varsă în suflet melancolia şi visurile, iar în inimă beţia unui nesfirşit amor, ce vroiţi să facă omul şi mai cu seamă femeia ? Vroiţi oare ca acea religioasă din coridorul arhondaricului, cu chip de adevărata venere pagină să să transforme sub cîrmuirea canoanelor călugăreşti, în legendara slabă şi slută sfinta Vineri a poveştelor noastre ? Voiţi oare ca ia, in batirul unor azbucovne colbăite, să inmorminteze sub umbra comanacului atitea comori de frumuseţă, de vigoare şi de tinereţă ? Voiţi ca ia să rămîe pentru vecînicie, logodnica închipuită a unui mire, care de două mii de am s-a înălţat Ia cer ? Ce gospodărie nostimă ! Şi să găsesc încă oameni, care iau în serios toate a-ceste aberaţiuni mentale. 1 Din parte-ne trecem în rindul
Amintiri din o călătorie
257
smintiţilor pe toţ! acei ce cred în virginitatea initneişi Iri-iii*'lein la casa de sanatate pe toţi acei ce o ordonă ; din a-cest punct de vedere monahizmul este o erezie de cea mai primejdioasă specie.
De altmintrelea Văraticul nu prezintă nici o însemnătate istorică şi nici o tradiţiune nu să leagă de divisul ; venerabila maică Eugenia Negri a dat la lumină istoricul acestei monastici, cuvint pentru care ne dispensăm de a-1 mai face şi noi.
In dimineaţa zilei a treia, ne îndrumarăm spre Sihla, pe poteca Ciungilor, care e cea mai scurtă şi mai practicabilă. Dascălul Alccu din Varatic era călăuzul nostru. Find-că trecem peste Ciungi, nu o răii să amintim, că micul podiş ce să deschide po virful lor, oferă locuitorilor din vale una din cele mai obicinuite şi desfătătoare primblări ; s-ar zice că natura a imprimat o dulce prirnâ-văratică sărutare pe sinul munţilor iernatici şi neguroşi şi că sub această sărutate de nesfirşit amor, au răsărit ca prin farmec milioanele de flori strălucitoare ce acopăr terenul dulce ondulat ' că sub ia s-a născut acea lină şi răcoroasă adiere, ce vecinie suspină în acest loc, şi că pilcurile de mesteacăn cu ramuri despletite şi cu trunchiuri de argint, nu sînt samanate ici şi colea, deeit spre a chema pe drumeţul obosit, să guste pe un aşternut de flori o miluită de visuri şi de amor. O Armidă sau o Alcină n-ar li alcătuit mai bine gradinele lor fermăcate : şi apoi cine nu a auzit in acest loc pe grierul şuorător şi pe cosaşul răguşit, locuitorii nevăzuţi ai mireşte'i uscate, cînlindu-şî eternul lor cintec sub mezul zilei înllacarat, cine n-a auzit aicea pe gaiţa gilcevitoare certindu-se cu o alta pe creanga vre-unui fag, acela desigur, n’a avut prilegiul să audă cel mai dulce şi mai armonios concert, pe care artiştii na turei îl execută pe nişte note necunoscute in scara muzicei omeneşti; în a-semenea inprejurărî, Paganini ar ceda unui griere, Vcrdi unei gaeţi şi Mozart unui cosaş. Şi vai de acela ce ar lua apărarea celor dinţii i i : ar păţi poate ruşinea lui Midas. Astfeliu oricine trece prin Varatic treime să viziteze Ciungii, căci altmintrelea să consideră tot aşa de profan ca şi un Turc care n-a mers la Moca, macar odată în viaţa lui: şi aceasta, nu pentru temeiul că s-ar alia aicea mormăitul vre-unui profet sau profetese, dară pentru acela, că lo-
20
258	C. Hogaş
cui despre care vorbim e un mie paradis, unde creşte nevăzut ]>oate, arborele cunoştinţei' binelui şi al răului-...
Citi Aclami şi ci te Eve nu vor li trecut prin el....... Cu
toate aceste, nici un inger cu sabia de toc nu păzeşte incă intrarea Ciungilor.
G. GHIBANESGU.
DOCUMENTUL
S t u ci iu istoricei ar he ol o g i c
I.
Numele documentelor.
Sub numele general ele document să înţelege orişice hîrtie veche eşită din cancelaria gospod, cum si orişice act public .sau privat, care priveşte o afacere dintre una sau mai multe persoane. Cele mai multe să referă la vînzări si cumpărări, la schimburi de moşii, la danii si miluiri, la judecăţi, la întoarceri de moşii, la vinzărî de robi şi numai rar şi incidental amintesc şi de cîte un fapt politic, cîna ocaziunea vine. De aicea urmează că valoarea politică propriu zisă a documentelor e slabă faţă cu însemnătatea lor istorico-socială, înţelegînd prin aceasta că documentele nu ne spini fapte politice, ca cronicarii, ci mai mult fapte sociale.
Documentele ne spun pe lingă fapte şi nume de oameni : de aici interesul lor îndoit. In eU cetim care au fost boeriî in trecut, pe lingă că ştim care au fost daraverele vieţii lor ca oameni ; prin ele aflăm înrudirile dintre familiile boereştî; dar interesul lor cel mare stă în faptele, ce ne spun. Origina satelor, preţul pămîntuluî, valoarea munceî, raporturile dintre proprietari şi muncitori, robia ţiganilor, serbia sau rumînia, scene singuratece din viaţa socială, în fine toată viaţa poporului romînesc să oglindeşte în documente, marture oculare şi imparţiale a trecutului strămoşilor noştri, spunîndu-ne cine au fost, cum au trăit, ce limbă au vorbit, ce obiceiuri au avut şi cîte şi mal cîte altele. Fată cu acest mare interes orice document nou îşi are importanţa sa, căci
260
Gh. Ghibănescu
e o verigă necunoscută Ia lungul lanţ istoric al trecutului poporului nostru, lanţ al căruţ verigi nu toate s-au aflat pînă acum ; şi orî-cît de monotone şi asemăluitoare ar fi cele mai multe în cuprinsul lor, totuşi valoarea lor nu scade căci altul e omul, satul sau locul despre care să vorbeşte, şi dacă ca fapt nu ne spun adesea ceva nou, ne vorbesc însă despre alte persoane.
Documentele sînt nenumărate ; nici a mia parte nu s-a publicat: sutimi de mii zac ascunse prin lăzile particularilor, boerî sau răzăşî ; mii s-au pierdut şi să pierd pe fiece zi.
Documentele sînt turtii în care domină utilai oficial. Înainte însă de a vorbi de acestea e bine a pomeni ceva de numele, sub care ne sînt cunoscute.
1). Uric. Cu acest nume să numesc hîrtiile cşite din cancelaria gospod, scrise'"mai adesea pe pergament. Prin ele să regula în mod definitiv dreptul cum şi succesiunea la moştenirea linei proprietăţi.
Guvîntul uric a intrat. în gura Romînuliu de mult, aşa că a suferit o schimbare de înţeles, ba a format şi derivate. Aşa Uricar era cel care scria liricele, adică scriitorul, diiacul, (/nunati-cul, pistrui, slujbaş în cancelaria gospod. Cunoaştem mai multe nume de Dricari, din care Axiale Dricarul, Nicoară, Nebojatco, Vasile Hăbăscscul, sînt cei maî celebri.
Dricele erau de 2 feliuri: mari şi mici. Să chema uric mare (Kp'biiKhiii, fortis), actul ieşit din cancelaria gospod, şi în care să cuprindeau toate moşiile unei minăstirl sau ale unui boer. Aşa re-esă din uricul dat de Radul Voevod în .1.618 April 15 (Dric., Voi. XVIII, p. 285), prin care să întăreşte mînăstiril Solea toate proprietăţile, anume înşirate în uric. Prin diferent,iare cind uricul cuprindea numai o moşie sau un petic de pămînt să chema uric mic sau numai uric. Cu uricul mare sau puternic să stabilea în mod neîndoios proprietatea cuiva şi era cel mal crezut în procese.
Guvîntul '•uric e slavonesc, trecut apoi la Unguri într-o accepţiune, care o găsim şi la noi în textele vechi, dar pe care azî am pierdut-o. Astăzi prin uric înţelegem hîrtia eşită din cancelaria pospod, prin care să recunoştea cuiva dreptul de proprietate. Zicem azi: ,,posed un uric de la Ştefan cel Mare11 ; adică un document : şi cînd zicem aşa ne ducem cu mintea la un act scris pe pergament, cu pecete atîrnată, iar nici de cum la ideia de propri-
Documentul, 'studiul istoric şi arheologic
261
etate şi mai ales de moştenire* In slavon este cuvîntul oypoKX mase. însemna sententia, suplicatio ; aşa în oypOKM nuiniMhiiA : wmx pE'iEMAro oypOKA domină înţelesul de sentinţă, hotărîre. Hotărîrea lui Vodă era totdeauna întrupată intr-un înscris (şamhc), într-o curte (KHMf\v) sau foae (ahcmiă) domnească şi să da în cele mai multe cazuri în daraverî de proprietate, fie ca cumpărări, fie ca moşteniri. In înţelesul acesta îl găsim la Unguri si Huşi, unde urle însamnă he~ res, liereditas, hereditare, deci a moşteni, moştenire, moştenitor, (oroc =orocinic, orocina, drokuvati). Cu acest înţeles am putea traduce stereotipa frază din documentele noastre slavone : ,,kako <\a ecmi (m wiii mac) ea\8 (hm) oypHK h că k'âcem	unde uric nu prea
însamnă propîru zis hîrtia (uricul), ci moştenirea la proprietate, sau în genere dreptul de proprietate ; ,,ca să-î fie lui şi de la noi moştenire (uric) şi cu toate veniturile.11
Mai apoi hotărîrea lui Vodă, dată într-o daraveră de proprietate, înscriindu-să într-un act, actul acela prin care să recunoştea sub pecetea si iscălitura luî Vodă dreptul de proprietate, cum şi dreptul de moştenire la proprietate, s-a numit uric; cel care-1 scria s-a numit Uricar.
Părintele Melhisedec zice că cuvîntul uric e numai unguresc, şi că ar fi însemnînd totdeauna, adică că dreptul de proprietate să recunoştea pentru totdeauna, dar faţă cu familia sa dată anal sus reesă în mod clar că cuvîntul e slavon, împrumutat mai apoi de Unguri şi de llomînî.
2). Ispisoc. înainte ca cuvîntul uric să ajungă a însemna hîrtia oficială, prin care să recunoştea pentru totdeauna dreptul de moştenire la proprietate, numele, sub care erau cunoscute hîrtiile o-ficiale, era cel de ispisoc. Cuvîntul îl găsim în mare întrebuinţare în suta a XV-a. Ispisoc e slavonul mc m m c’ă, mase. apographum, înscris, de la MCMMCAMiM-a înscrie. Sufixul oc e un adaus romanesc, deşi de origină slavonă, şi-l găsim la multe alte cuvinte.
E curios de conslatat ca pe cînd documentele ne dau aproape unanim fraza ,.<\a e c ifi mm 8 p m k cînd însă e vorba a cita hîrtiile, după care să pretindea dreptul de proprietate să zice adesea nu vvmi SpHK şa .... , expresiune, care o găsim maî tîrziu, prin seci. al XVII-a, ci mul totdeauna ,,\vrn mcmmcok, \vm şammc, \vm na-p'b^ENîE, \vm McnpMKMAMiEu ,,din ispisocul, din zapisul, din dresele, din privilegiile41 etc. Şi că lucrul aşa a fost e făptui că scriitorii
262
Gh. Ghibănescu
vechi îşi zic duete, gramatic, piser, iar nu uricar, nume ce-1 găsim pe la finele secol, al XVI-lea şi începutul secol, al XVll-lea.
Ispisoc e clar termenul vechili, prin care să denumeau hîrti-ile eşite din cancelaria domnească.
3)	. Za pis, slav. şaiihc'A mase. yQauuaztiov, libellus—scrisoare, de la verbul iihcaiiih, §AiincAiTHi=a scrie. Să numea zapis orice hîrtie privată, care regula afacerile dintre 2 persoane. Avea cineva de vîndut o moşie, de împrumutat bani, de cumpărat ceva, in fine de făcut un angajament, trebuia să să facă înscris, zapis, pentru a să şti cum a curs lucrul. Zapisele erau în mare uz între particulari, pe cînd ispisoacele erau hîrtiile, ce eşiau din cancelaria gos~ pod. Ispisoacele multă vreme s-au scris în slavoneşte ca fiind o~ ficiale, pe cînd zapisele, scrise de oameni puţin cărturari, să scri-eau in romîneşte. ifaranii noştri, răzeşii, toate afacerile lor le însemnau în zapise, şi multe din ele sînt de un interes capital pentru istoria limbii.
Scrise fără pretenţiune literară de oameni puţin cărturari sînt inferioare ca stil şi caractere ispisoacelor, dar tocmai prin aceasta cîştigă mult ca limbă. Intre dînşiî oamenii tăceau zapise ; cînd să duceau însă la divan îşi scoteau ispisoace şi lirice.
4)	. Priviţii sau privilegii (slav. npHKAErin, ilpHKiiAiii, jrQoyogicc, TTQovoiuov, 7iQoitQrjLia, privilegium), era alt nume prin care să desemna orice act oficial eşit din cancelaria gospod. Guvîntul privi-lie nu figurează în dicţionarul lui Miklosich ; e dar strein de limba slavonă. Păr. Melhisedec crede a (i introdus la noi din cancelaria polonă, (unde să întrebuinţa limba latină în cancelarie, probă documentele polone scrise în latineşte) şi că însemna actul primordial, prin care să acorda un drept de proprietate (Cron. Roman. I 202). Adesea în documente intilnim acest cuvînt, denotînd un act v'ecbiu oficial. Aşa intr-un doc. din 1520 April 23, cetim că: A flAK 11 p H K II A II 1 E 1)10 MMM WIWElţ i\\ GlllAN UaoIIISH WIN ....
Hanauja m \vm Ciiiei|)AHA .... a wiui eh HşrtfKNAN14 .. (Uriearul, Voi. XVIII, pag. 86), unde prin npHKiiAÎE să înţelege actul primordial prin care lliiaş şi Ştefan recunoşteau pe Stan Ploturi proprietar pe Sarata, a locului numit mai apoi Plotuneştî (v. Arhiva Iaşi I. No. 4—5 „Istoria miei moşii"). Cînd a venit cancelaria*greacă, cuvîn-tul priviţii s-a înlocuit mai adesea prin hrisov.
5)	. Direas pl. direase. e un cuvînt des întrebuinţat de ve-
Documentul, studiu istoric şi arheologic
263
chil traducători ele îspisoace slavone, ca acel vestit dascal Evloghie de la Neamţ, pe care îl găsim ca traducător între anii 1735 pînă prin 1:789. Cuvîntul direas pare a traduce literar pe slavonescul HApJl\^EiinîE (slav.' hapa?I\^aiihîe—dispositio), cuvîut iar des întîlnit in documentele slavone, tot cînd e vorba de a să cita acte mai vechi, pe baza cărora să dădea noul uric. Nereadenie (direase) îl găsim adesea întrebuinţat în locul lui NpiiRiiAHîE şi hcuncoame (hciiiicokh), şi să înţelegea prin el, ori ce act, prin care Vodă orînduia într-un felin sau altul o afacere *).
6)	. Carte. Sub acest cuvînt înţelegem toate ordonanţele care eşiaii din cancelaria gospod. Să întrebuinţa următoarea frază, cînd era vorba de a să adresa oficial unui slujbaş inferior, ,,Şi cum veî vedea Cartea Mării saleu, adică adresa, am zice noi în termen nou. Alte ori Domnul scria chiar unui Vlădică ,,Popo, ce nu judeci drept cum îţi poruncesc cărţile meleu adică adresele mele, circulările mele.—Să întîmpla, de pildă, o hotărnicie de moşie. Cel cu pricina făcea jalobă cătră Domn, cerînd tot el boerl hotărnici anume. Domnul după jaloba primită trimetea carte la is-prăvnicie; ispravnicul conform cărţii gospod trimetea adrese la bo-eril rînduill de Vodă, fără a uita să amintească că îndată ce vor vedea cartea gospod, de sîrg să meargă la faţa locului şi să cerceteze de cum stă afacerea. In documentele slavone găsim aceste două cuvinte ; KtiurA şi micuţă din care ahchi'ă e mal des întrebuinţat. /( ii cm 7\ masc.iWM.oj'—folium, epistola, scrisoare, iarkmiipa f. yoauga —litiera, epistola, carte, scrisoare. Traducătorii vechi puneau alternativ carte şi scrisoare, în loc de list şi cniga, cuvinte ce le găsim în formularul documentelor în rîndul întăiu şi ultim : ,,£Na-MENIirilO MUHIIM IICIIAA HAI1IIIM AH C fii O Mu şi ,, . . . llpIlK'kciimil KCEA/Vtf AHCIIlS MAIIIEAA8 HAITIV NEMAII1.
7)	. Hrisov maî des întrebuinţat în documentele munteneşti şi maî ales în terminologia cancelariei latine Chrysohdlnm (sl. \-pn-coKoyAA mas. chrysobullum, ypiicoK'A); are acelaşi înţeles ca şi o y p m k, iicriiicoK, era deci act esit din cancelaria domnească. Cu-vîntul hrisov îl găsim maî des întrebuinţat în cancelaria veacului al NVJlMea. cînd se zicea şi robi hrisovoliţi.
NOTĂ •). Cuvîntul direas vine de Im verbul a drege, vecinii a direge ; par-ticipul dres, dires, luat ea substantiv. In înţelesul veehiu însemna un act, ce cuprindea o dispoziţie domnească (nareadenie).
264
Gh. Ghibănescu
II.
heliul afacerilor din documente.
Intru cît priveşte afacerea, pe care Domnul o consacra şi o întărea prin cartea sa domnească, era de multe feliurl. Şi în a-ceastă privinţă documentele sînt. constante în a observa feliul actului pe care Domnul vine de-1 întăreşte.
întări tura ţinea mare rol în vechime. Domnul lega straşnic actul său nu numai cu vorba, dar cu întreaga sa autoritate {urc/ie)y ba chiar şi cu blăstăm şi afurisenie. Era obiceiul ca sub orice domnie nouă proprietarii să vină şi să-şi scoată hîrtil de proprietate. Şi dacă lucrul să întîmplă rar pentru particulari, a căror proprietate de Ia sine ^era recunoscută, ca fiind una şi aceiaşi persoana proprietarului, lucrul era absolut necesar pentru o corporaţie sau minăstire, a cărei avere fiind căpătată prin danie, sau prin un privilegiu domnesc, trebuia să fie recunoscută şi de noul Domn spre a fi valabilă, Să întîmplă toarte adesea ca un lucru statornicit sub un Domn să nu fie recunoscut de Domnul următor, mal ales în ceia ce priveşte procesele. Gel rămas la judecată, sub un domn nu perdea definitiv dreptul, ci îndată cu schimbarea domniei putea redeschide procesul, şi chiar să cîştige, căci dreptatea de azi putea fi nesocotită mîne şi dcandoasele. Fiind astfeliu lucrurile, particularii şi corporaţii să grăbeau să-şi întărească privilegiile lor, căci în nesiguranţa zilei de mîne nu ştiau ce avea să să întîmple. Cînd răsfoim pachetele de documente ne surprinde acest fapt : existenţa a o sumă de documente de întăritură, ceia ce nu mai este în obiceiul timpului nostru. Aşa între documentele mînăstirel Probota găsim o sumă de acte de întăritură de la diferiţi domni din anii 1409, 1410, 1439, 1442, 1444, 1447, 1448, 1452, 1453, 1471, 1472, etc. (Arhiva Istorică şi Uricarul XVIII, pag. 193 nota). Mînăstirea Solea are şi ia un şir de documente de întăritură (Uricarul XVIII). Tot aşa satul Faraoaniî, corporaţia Şaugăilor de la Tirgu Ocna (Arhiva Iaşi an. II No. 10—12), breasla Calicilor din Iaşi (Uricarul II) etc... Cînd totul în ţara aceasta, avere ca şi persoană, mal mult încă dreptatea, atîrna de la Vodă. existenţa liricelor de întăritură îşi are esplicarea sa. Era o mare nesiguranţă în ţară faptul schimbării domniei; un mare zdruncin
Documentul, studiu istoric şi arheologic
265
pentru oameni şi pentru mersul regulat al afacerilor ; cheltuelî ne-sfîrsife, chiar dacă ne gîndim între multe altele numai la ihelluelile iscate cu scoaterea hîrtiilor de în tari tura, în că găsim adevărat proverbul «schimbarea Domnilor bucuria nebunilor
Gînd cel interesat venea la domnie şi-şi scotea un uric de în ţări tură el venea sprijinit pe nişte acte. Totdeauna uricul pomenea felini actelor, în virtutea cărora să cerea întărirea. Acele acte purtau nunele general de zapise, dlrease, priviţii şi scrisori (uareatleniî). Domnul zice că întăreşte şi împulerexte (nomKftîKftAiiiii ii SKp'kirkmii) acele dlrease, care după cuprins erau :
a). De danie (%a ^aaiiîe) (v. sl. <\aniiîe, n. 6 Ung datio, danie). Dacă moşia, o avea cineva de danie de la o rudă sau de la un străin, sau chiar de la un Domn, Vodă în actul de întării ură spunea că are acel sat din urle de danie de la cutare Domn. Dania să confunda adesea ort cu mila, căci mila domnului să arăta prin dania ce făcea cufărul sau cufărul boer. Din milă Domnul întărea actul (iiiio mm Kii^'bKiim aro npAROio ii irkpiioio cavwkoio hac h; a-
AOKAA II E C M W ErO IV C 0 K li 0 10 II A IU E 10 A\ II A 0 C III î 10 II
11 o m r e p f\ 11 a 11) ; din milă să făcea totul, deşi adesea serviciul, pe care cel miluit îl făcea Domnului, era un serviciu real.
Dania, forma veche daania, ca saat, jurnătante, daat, samă-naat, a jucat un rol mare în ţara noastră. Mal toate mînăslirile îşi datoresc averile lor daniilor pioase ale Domnilor şi boerilor din trecut, cari animali de sentimentul evlaviei creştine au îmbogăţit peste măsură de tare elementul grec, care să încuibase prin mînăstirl.
De miluire (va auiaoraîe) '*)• Intre a di danie şi a face milă, (/KAAObaiiih 11 MiiAOKAinu), este o deosebire. Mila cuprinde în sine ideia că cel miluit este lipsit de mijloace; pe cînd dania cuprinde în sine ideia de a lăsa moştenire, fără a te preocupa de i-deia, dacă cel căruia îl faci danie e lipsit sau nu. Biserici ea a-ceia a Sf. Spiridon sau ca acea din mînăslirea Neamţului e-rau prea bogate spre a (i miluite, ele care numărau moşiile cu zecile. Boeril lăsau danie averea lor mînăstirilor, dus! de ideia de a satisface unul sentiment creştinesc. Dania era un puternic mijloc de înbunătăţire, şi Î11 cetiful documentelor de cîfe ori nu am dat de cazuri, cînd o boeroaică bat rină lasă danie averea sa unui ne-
*). Mmaobaniiie neutru, ihog, misericordia.
n
2C)f*>
Oh. (thibănescu
pol de soră sau de frale, dacă nu chiar unui strein, copil de cam, în schimbul slujbei lui, de multe ort cu condiţia ca să i să poarte de grijă pînă la moarte, să i să facă parastasele şi să i să pomenească numele la leturghie,	dacă	dania era	făcută la	vre-o	biserică
(v. pomelnicul Bisericanilor,	Ur.	XXIII,pag.	309.. .).	Dania	fără un
scop pios nu s-a făcut niciodată : pe cînd mila totdeauna Domnul a (acut-o în urma unul serviciu real adus domniei de cel miluit. Fraza documentelor e stereotipă : wîke moiUA iiciruiHkiu caSpa iiaiii . . CA8/KMA llp'k?K,\E UTIOimHKlIJOMOY vv.lllţoy HAIIJEMS M p A K o M K'lîpHO A ftHEC C A 8 H III (c A 8 7\\ 'k	1)1 e)	II A M £	M p A R 0	II K	'k p II 0.
Cel miluit era un boer, un	curtean, un militar, un	om de casa
lui Vodă : uneori găsim chiar cîte o femee de casa Doamnei că e miluită. Aşa Vasile Lupul milueşte pe boerul său larga vUternicut Capcchihae cu satul Bozicştil ; (Uricarul XXIII, pag. 191). Tot el milueşte pe sluga sa fvan Ţurlic şi pe femeia sa Oaftona, pentru că ,,amîndoI au slujit în casa Domniei mele“ (idem, pag. 234). etc. ele...
in adevăr Domnul avea de unde milui. Toată tara era a lui, si în vechime cînd Domnul zicea ţara noastră a Moldovei (oy iiAineii §emaii oy MoA^AKCiirkii), cuvintele aveau înţelesul lor real. Nu erau pe atunci legi organice de stat, care să îngrădească omnipotenţa Domnului. Nu numai locurile libere şi târgurile erau domneşti, ci el dispunea de persoana oricui, de averea lui, şi la nevoe putea să-I răpue şi capul. Exemplu ilustru avem cu decapitarea lui Miron şi Velicico Costiu, cum si cu a Iul Duca Arbure, portar de Suceava. Era în obiceiul ţărel —căci articul scris de lege ni-căirl nu l găsim—ca un boer, care s-ar ti hainit contra domniei, să-şi peardă averea. Averea era confiscată de domnie pe seama sa, şi Domnul putea dispune de dînsa cum voia. Prin acest uz Domnul avea drept de proprietate şi asupra proprietăţilor particulare, plus că el putea ret uza întărirea unul drep t fie unei corporaţii, fie chiar unul particular. Dreptul său era nelimitat în ţară, atîta numai că era foarte şubred faţă cu Poarta şi faţă cu Validelele din haremul Sultanului. Multe sînt documentele, care ne spun de moşii luate în hicleşity (b& xnniA'kuciiiKo). Sub Domnii Ştefăniţă cel tînăr, Alexandru Lăpuşneanu, Movileşti şi D. Cantemir s-au întîmplat multe răscoale între boer! : mulţi şi-au perdut averea; unii au pierdut-o pentru totdeauna, alţii şi-au luat-o înapoi, dar după multe
Documentul, studiu istoric şi arheologic
267
judecăţi şi tragă nări (Dricarul IV (li, p. iii- ; Gr. Rom. I, 187). Chiar cuvîntul viclean, vechili hitlean, cuprinde in sine o pagină interesantă din trecutul nostru social. A ti fost cineva hillean era considerat în vechime a ti un om isteţ, lutru, 'priceput, ager, căci numai acela avea nebunia, viclenia de a nu să mulţămi de starea lucrurilor. Numai un om oportunist, care ştia să împace şi capra şi varza, putea să trăească, ca un Lmaşco Ghenykla. Dar isteţimea, deci faptul de a (i hîkru, hitlean, era nesocotită de Voia, fiind că adeseaorî ia să manifesta contra lui, prin comploturi şi asasinate ; de aici persecuţia pe cel hitleul, adică pe boeriî revoltaţi şi isteţi (nemulţemiţl). Stefăniţă Vodă a avut de luptat mult cu dînşii; pe mulţi i-a răpus : la mulţi le-a luat averea: tot aşa şi Lăpuşneanu Vodă : dar în definitiv tot el învingeau, căci boeriî hitlenî şi pribegi complotau la Poartă şi reuşiau a răsturna domnia, aducînd alta nouă, spre a să bucura numai el, nebunii.
Cuvîntul hitlean vine din slavonul w iii p a, de unde romî-nescul lutru. Forma de azi viclean e căpătată prin analogie, ca movilă din moghilă. S-a zis o dată Jutrean, apoi hillean, hitlenie, hitlesuy ; apoi hiclean, hidenie, hiclcsag ; mal apoi fidea n, ficlenie, Jideşug şi în line viclean, viclenie, vicleşug, (Melhisedec, Cr. Rom. 1, 191). ’
Mila Domnească mergea şi mal departe. El nu numai că dădea pămînt slugilor sale, care pămînt sau era din cel liber (gos-pod), sau era cumpărat de Vodă de la particulari şi dat slugilor sale. Aşa a făcut Ştefan Vodă cumpărînd Scanţire.ştiî de la Vaslui de la unul Ivul şi dindu-1 aprodului său loan : tot aşa a făcut Ştefan Tomşa cumpărînd Fărăoanil de la proprietarii lor şi dindu-i mînăstiriî Solea. Adesea Domnul scutea pe un individ de dările cătră domnie cum vedem adesea că scuteşte pe un sat de dări cătră vistieria gospod, ca şi pe corporaţii sau bresle. Cazurile sînt nenumărate. Nici odată însă Domnul nu putea scuti de bir, de sferturi pe cineva, de oarece birul era al ţării şi nu întră în punga Domnului, pe cînd el putea scuti de ilis, podvadă, cal de olac, de bezmăin, branişte, văcărit, cănită, desetină, gorştină, etc. etc., de oarece acestea erau veniturile domniei.
Nu trebue însă a crede că dacă Domnul scutea de anumite dărb pe un sat dăruit unei mînăstirî, apoi satul nu plătea de felin acele dări. Nu ; el le plătea, dar in loc de a veni ilişarul sau dă-
268
Gh. Ghibănescu
bdand gospod să siringă dările, venea omul mînăstireî de încasa venitul.
Şi cind ne gîndim la sulele de cazuri de scutiri şi privilegii, ce erau in ţara aceasta, ne vom explica graba, ce puneaţi acei privilegiaţi de a veni la noul Domn să le recunoască dania, căci să putea intimpla că ceea ce un Domn a miluit din punga sa, altul maî zgircit să vină şi să şteargă, şi atunci aman de cei miluiţi.
După cele zise vedem importanţa faptului de a să aminti în actul de intăritură, dacă ceia ce să întăreşte e dat de danie sau de milă (şaiiiic şa ^Aimie n yuiaokauiue). Milele erau multe mai ales cu sălaşele de ţigani, marfă vie şi de preţ prost.
b), Dc cumpărătură (şaiihc şa kSiietkho, bhkSiiaenIe *). Cumpărături de moşii să făceau pe un cap, fie că nevoile sătenilor erau mari şi-I sileau a şl vinde pămintul, fie că ambiţiunea u-nora din boerî era de a-şi mări moşiile şi cumpărau pe neîntrecute, cum a tăcut serdarul Cantemir, care a cumpărat maî toate moşiile de pe valea Elanului. Actul de cumpărătură era în acelaşi timp si. de vînzare, căci să spunea în el că cutare a vîndut. (npoftAAM) a sa ocină si moşie cutăruia pe o sumă anumită de zloţi, iar el s-a sculat si a plătit deplin banii. Actul care să încheia consemna amindouă (aptele ; iar cind să aducea la întărire nu i să maî zicea act de vînzare (şa upcşyumiE), căci nu-1 aducea vin-zălorul, ci cumpărătorul si atunci actul să chema act de cumpă-părare (şa rhkSiiaeiiîe). In actul de întărire să spunea de Ia cine a cumpărat, cu cit a cumpărat, aşa că chiar de s-ar li pierdut o-riginalul, ştim de el din actul de întărire. Nu să zicea, uric de cumpărătură, pentru că mal adesea era un simplu zapis particular, neîntărit de Vodă. Cele de mal multe orî să citează d ir casele de cun\-părălură prin termenul de iicupiiKHAiE (dircase) adică hîrtiile, scrisorile.
d). De schimb (şa MŞiwhuS **). Documentele ne vorbesc deseori de schimburi de moşii, lucru care azi nu să practică decît poate foarte rar. Să întimpla ca proprietatea unul boer, sau a uneî rnî-
*). r& KoyuAicMnic n. emtio, nodoi^, venditio.
*,i;). MŞAvkna f drdllciyufi, comuiulatio : nşjVArknienniE 11 dlldwoig m ilalio (hşa\ kmiuiii, verb. ăiaadrcir permutare) de aici romînescul. izmene, schimburi, şi verbul a izmeni în înţăles de a*sî schimba părerea.
Documentul, studiu istoric şi arheologic
269
năstiri să fie prea departe, ceia ce provoca cheltuelî multe. Era silit atunci proprietarul s-o vînză, sau ducă găsea pe cineva s-o schimbe. Adesea să făcea schimb pentru schimb (nşM'kns’ şa HŞiwhiis1) ; aceasta să întîmpla, cînd moşiile erau deopotrivă de mari, aveau acelaş venii sau că aşa să împăcase cei ce făcuse schimbul, liricul de întăritură amintea faptul, şi fraza HŞAvknS şa MŞAvkNS o găsim nu arare ori. Alte daţi schimbul să făcea mai dindu-se o mică sumă in bani, boi, capre, vaci, uneori haine şi in multe altele. Urieul de întăritură nu uita a. aminti dealirapărul cum s-a făcut schimbul. Chiar cumpărătura nu totdeauna să făcea numai cu bani, ci şi cu lucruri iu natură. De multe ori în documentele slavone gă-sim tocmai în acest loc unde să vorbeşte de adausul la schimbul unei moşii, nişte construcţiunî romîneşti, ca eljie?k auui iipM^AA—incă a mal adaus ele. (Uricaru XVIII, p. 211). Cînd un particular număra moşiile cu sutele, era cu putinţă a face schimb dintr-o moşie şi alta ; să satisfăcea mai bine interesele prin aceasta aiit a unuia cit şi a altuia; azi insă cînd fiecare abia îşi are moşioara lui îmbucătăţită, e greu a să mai întîmpla schimburi de moşii. Cind pe un Miron Gostin îl găsim că are 150 de moşii, pe Duca Vodă aproape 100, pe Balica Hatman vre-o 70, pe Miron Barnovski vr-o 50, iar mai apoi pe Sfurzesti vre-o 60, nu ne miră dacă un petec de moşie din cutare judeţ îl vedem schimbat cu altul din alt judeţ, căci era o combinare ce satisfăcea amindouă părţile.
Faptul schimbului ne explică în istoria moşiilor noastre modul cum a curs proprietatea.
e). I)e împărţeală (şa pAŞ^ykAEiiÎE *). Cazuri de împărţeală să întîmplau mai des intre urmaşii unui bătrîn. Fă mi n tul să î in -bucăţea cu vremea, că era nevoe de o împărţeală spre a şti tie-flecare cît are. Aceasta să întîmpla, cînd era vorba de a-şi vinde cineva partea.
Cumpărătorul în asemenea caz, cînd venea să-şi scoată act de întăritură, spunea de la cine a cumpărat; mai mult de cît atîla arăta şi de unde avea persoana vinzătoare acea bucată de pămînt, şi găsim adesea fraza wni ncnpHKHAhiEŞA pAŞ/ykAEHiE, arăfînd felini o-riginii proprietăţii. Cînd cineva avea moşioara lui după drese de împărţeală noi mai trebue să înţelegem că acela era urmaşul le- *
*). pAŞ^'IxAiENHiE n. divisio (pAŞ<ykArAnm, peşiCeir, dividere).
270
Gh. Ghibănescu
gitim şi că dar moştenea de drept parte la un bătrîu de pămînt Mergind rnaî departe cu înrudirea dintre urmaşi, răpcde ne suim la obîrşia proprietăţii în cutare sat, inspectind spiţa. De pildă în 1587 unul Lupul cumpără de la Dumitra fata Marinei cu preţ de 150 zloţi a 10-a parte din satul Muncel, partea din sus dinspre apus, pe care bucată de pămînt o avea din dresele de împărţeală de pe mama eî Marina. Spiţa a jucat şi joacă încă mare rol în darave-rile de pămînt dintre răzeşi ; numai ia desleagă o sumă de încurcături pentru moşie. Cu spiţa ie sui pină ce ajungi' la bătrînu satului. Numele de bătrîu, ce des îl găsim în documente are un in-ţăles special; Bătrîu e latinescul vctcranus, care a dat neologismul veteran, un om, care a luat parte la un războiţi, la o revoluţie ; aşa zicem veteranii de la 1-8; veteranii de la 77. La Romani vctcranus era soldatul eşit din armată, dar fiind că pe atunci să făcea arma'a aproape toată viaţa, soldatul eliberat era un om bă-trîn (seni*), şi poporul Romîn a păstrat înţelesul deal doilea, fiind că cel întîiu dispăruse odată cu încetarea organizării romane în Dacia. Gînd a venit vorba de a să hotărnici moşiile răzăşeşti, răzeşii ştiau că în spiţă să înrudesc după cutare sau cutare strămoşi (up'k^'k^, iip'ktfMK). Vechii proprietari ai satului, dispăruţi de mult, erau în o Aii tinerilor nişte bătrini, reposaii de veacuri. Dar acei bătrînî posedau şi pămînt în sat, şi din partea lor trăgeau moştenire urmaşii. Cu vremea s-a făcut o schimbare de înţeles: pentru a să numi cu un termen mai propriu porţiunea de pămînt, pe care o avusese cutare bătrîn, arătat de spiţă, s*a numit locul după numele bătrînului. II chema pa el bătrînul Pronie, şi pămîntul lui, în întinderea c.ire-i avusese s-a numit lătrînul Pronie : şi dar vorba documentală : tray parte de pc cutare bătriny însemna si filiaţiunea după spiţă şi moştenirea la pămînt din pămîntul bătrînului, dat de spiţă. De aicea trecerea la expresiunea generală: „Am vîndut un bătrîn de pămîntu e uşoară, înţelegîn-du-se proprietatea bătrînului din spiţă neîmpărţită la urmaşi, sau toate părţile urmaşilor, care la un loc formau întreg batrînul. Ci te nu ne spun cuvintele în lungul tor traiu în limbă, şi cu cit sînt mai vechi, cu atita ne spun mai multe !
f). De judecată (y\ rn'kmS *). Procesele erau nesfîrşite, fie
*). Ill/AÎTu\ f. judieium, xol/lix, li.s ; lwiX,i pugna, onus, re.s ! etc.
Documnetul, sludiu istoric si arheologic
271
pentru moşii, (ie pentru robi. Adesea ori' prin pierderea hîrtiilor cineva era silit în judecata sa invoace marturî, sau alte probe do-veditoare si dacă cîştiga, actul emanat de la Domn si de la Divan putea servi ca dovadă autentică despre dreptul sau de proprietate. Cazurile sînt multe, c.înd să invoacă faptul că cutare stăpîneşte o moşie, sau un sălaş de ţigani după un ispisoc de judecată. Nu ştim dacă să zice vvni iiciipHRiiAiE şa ui'kiKS; maî totdeauna găsim fraza wni hciiiicok şa nrkzKS, ceia ce arată că ispisoacele erau acte oficiale eşite din cancelaria gospod, pe cînd iicupimuAiE, UAp'k^EniE, chiar şAimc erau acte particulare neînvestite de caracterul oficialităţii. Pricinele, care veneau în judecată, erau adesea orî foarte curioaze, şi studiul documentelor şa iirlwKS ar fi foarte important, făcut numai din acest punct de vedere. Cîte obiceiuri juridice nu ne descoper documentele, şi despre care n-am şti nimic, dacă n-am avea documentele! La judecată multe hîrtiî să aflau rele, făcute cu vicleşug, (c r> aa^kakciiik) *), şi dacă divanul le afla, le rupea sau le străpungea cu suliţa (Uricarul XXIII, pag. 156, nota). Asemenea hîrtiî rele şi falşe, odală dovedită falsitatea lor, să ziceau şi hntiî răsuflate. Cînd putinţa de a pune mina pe o moşie era uşoară, cînd era lesne a făuri un şir de documente false, ca acel vestit Simion Stroicî, Gliiţiga sau paharnicul C. Sion, cînd mărturii să găseau tare lesne spre a jura j)c sufletie că aşa nu apucat, din bătrlnî, cum arăta cel interesat, cînd totul să sprijinea pe buna credinţă, pe cuvînt, nu ne miră faptul dacă şi actele falşe erau foarte multe. Da adesea erau aşa de bine făurite că venea foarte greu chiar celui mal cunoscător boer de divan a deosebi documentul adevărat de cel falş. Ce i dreptul, jurămîntul era straşnic legat în lumea veche.. Nu era numai o formulă rece ca azi, cînd cel ce jură nu face nici o legătură între jurămîntul dat si ceia ce depune ca martur, ci era îngrădită de o practică consacrată prin uz, şi unde credinţa si teama de blăstăm erau unite. Să cunosc ce sînt curiile de hlâstăm, date de Vlădici pentru persoanele chemate ca marturî în procese, cum si contra acelora, care pe nedreptul cîştigase procesul. Mărturii juraţi serveau în proces ca jură*ori, şkozkmaumiţn) şi numărul lor era de 6, 12, 24, 48. EI jurau pe Stînta Evanghelie şi pe cruce, în biserică în faţa Episcopului şi a lume! întregi. Practica
*). a YvKAKKcitibo. n. maliţia.
272
Gh. Ghibănescu
jurătorilor aduce cu juraţii de azi; cuvîntul lor era băgat în samă la judecată, si numai el puteau da de gol falsitatea unui act, dacă alt mijloc de controlare nu era. S-a discutat la noi origina jură-torilor (tlajdeu „Arhiva Istorică*1 111 pag. 1.41 ; Xenopol „Convorbiri Literare14 Voi. Vili, pag. 187, (ir. Toeilescu în Foaea Homî-nizmuluT 1871., No. 1.0—1.2); numele lor să trecea în dosul actului de blăstăm, arăfîndu-să şi locul, de unde sînl (v. Uricar, XVIII, pag. 189 ; Arhiva, laşi 1, 878)
g). De mărturie (şa CK'l^ykiiiEACiiiKO *). In. legătură cu cele zise mal sus avem zapisele de mărturie. Adesea o vînzare, o cumpărătură sau un schimb să încheia înaintea unui boer, înaintea Şoltuzulul cu pîrgaril săi, sau chiar a mai multor oameni de toată mîna. Actul încheiat avea valoare, dar nu definitivă; trebuia să iie întărit de Vodă, "sau autentificat, cum am zice astăzi. Pentru graba afacerilor şi după cum bunul simţ cerea, să putea încheia un act înfr-un sat. Avea cineva de cumpărat mai multe răzeşii; să ducea în sat, intra în vorbă cu oamenii, dispuşi de a vinde, rupea preţul, şi pentru a avea zapis la mînă pentru fiecare punea un scriitor, piser, care cele de mal multe ori să găsia cu greutate, scriitorii liind rari pe acele vremuri, şi zapisele de vînzare erau gata. Să găsesc cazuri cînd aceste zapise să scriau pe aceiaşi coală de hîrtie, chiar de scriitori deosebiţi, cum sînt cele publicate în Uriearul, XXIII, pag. 128, în număr de 5 şi scrise pe aceiaşi coală de mînl deosebite. Mal adesea însă să scrieau deosebit, cum găsim în pachetul de documente al Urlaţilor (Uriearul, XVIII, XXIII, Arhiva, laşi I. No. 45), unde ni să arată pe Cante-mir serdarul cumpărind pe un cap răzeşii mici pe Valea Elanului. Toate aceste mici vînzărî să făceau în (aţa mărfurilor, oameni de sat, megieşi de prin prejur (wkoahkim metkhiaium), tineri şi bâtrîm, sau chiar streini, cari să thnpla să fie faţă la acea vînzare. Numele mărfurilor să trecea în zapis, aceasta înfr-un mod constant şi jos sau să iscăleau sau îşi puneau degetele şi peceţile, dacă le aveau.
Cumpărătorul, înarmat cu asemenea zapise de vînzare, dacă*
*). CRB'k/ybmEAhcmKO n. naouola, testimonium (cxB'b^ykmEAk m. uaoivg testis; CAB'k^'kHniE testimonium ; czB'b^'kuiEAhcinBOBAfnii, verb testări.)
Documentul, studiu istoric şi arheologic	273
voia să-şî scoată uric pe întregul sat, venea la divan şi prin ja-lobă anume cătră Domn cerea întăritura. Domnul elibera uricul, în care să trecea cu sfinţenie toate zapisele de vînzare cu numele marturilor, dacă zapisele erau multe, sau numai pomenea că dă întăritura după mpise de mărturie, spunînd anume de la cine. La întăritura nu mal trebuia să vină toţi, adică vînzător şi cumpărător, ci era de ajuns numai cumpărătorul, el avînd nevoia de a-şî scoate uric de întăritură.
Asemenea hîrtii costau scump, căci găsim cazuri cînd la o vînzare de 80 de lei, s-a plătit 25 lei pentru scosul uricului deţ întăritură şi acela pe hîrtie, nu pe pergament (Arhiva Iaşi I 403, II, 615). Erau atîtea bacşişuri de dat la slujbaşii curţii, că nu ne miră, dacă găsim şi pe popa domnesc amestecat între acei ce primeah cite un leu, doi.
S-a simţit mai apoi nevoia de a reglementa taxele pentru actele publice. In 1776. Gr. A. Ghica regulează aceste taxe, 6 bani de tot răvaşul de jalobâ , 3 bani lui Izbaşa pentru cartea de ja-lobă, 15 bani de scris. Pentru o anafora să să plătească Logofătului al doile 2 lei ; pentru carte gospod cu pecete să să plătească 15 bani, 15 bani scriitorului şi 3 bani divictarului; pentru Hrisov domnesc să să plătească 5 lei Log. al 3-lea, Diaculni de divan să să plătească 1 leu, 60 bani ori numai 15 bani; iar pentru trecerea în condica Divanului să să plătească 30, ori 15 bani (P. Rîş-canu « Lefile boerilor » laşi. 1887, CXVII,)
Zapisul de mărturie nu să putea bănui de falş şi dacă ne gîndim la faptul că era deajuns iscălitura unui boer spre a să lua ca bună o vînzare, ne vom face o idee de marea autoritate socială, ce aveau ei faţă cu ţărănimea, mai ales că ei erau şi judecătorii de drept mai a tuturor pricinilor mici iscate între ţărani.
Adesea zapisul de vînzare, ca unul ce era scris la faţa locului, la ţară, de cărturari slabi în slovenie şi mai tot atît de slabi în rumînie, să scria în romîneşte, pe cînd uricul de întăritură, ce-1 scotea cumpărătorul de la Divan, era dat în slavoneşte, cultura slavonă fiind o pătură foarte subţire întinsă mai mult în cercurile de sus şi mai aproape de Domn. De aicea faptul că cele mai vechi acte romîneştî le găsim în zapisele răzeşeşti, iar nu înuricele emanate de la Domn, care abia după 1670 încep a fi scrise numai în romîneşte, piserii slavoni lipsind cu totul. Avem deja cazuri cînd
2	3
Gh. G'hibănescu
274
uricul de întăritură dat în slavoneşte nu-i de cit o traducere literară a zapisuluî de vînzare scris în romîneşte (Uricarul, XXIII, p. 87 nota).
Ceva însă de cuvîntul mărturie. Adesea documentele ne dau cuvintul slavon CB'k^'kmEACfTiBO, dar nu arare ori găsim şi expresi-unea şArwc şa A/\Apw8piE, unde cuvîntul mărturie, pus sub forma mărturie, cu a netrecut în â, deşi n-are accentul pe el, *) e un cuvînt romînesc, dar luat de la Greci, de la care pe de o parte vine neologismul martir în înţelesul bisericesc de mucenic (v. s. 1. a/wkmenhk'ă , mase. uccqvvq, martyr ; de la a/wkmenhk% v. torquere punire, excruciare), pe de alta cuvîntul comun martur şi mărturie sau dovadă (v. sl. AOB'k<ykmH=a dovedi, cognoscere), de unde verbul vechili a mărturi (rnărturim), azi a mărturisi, cu sufixul isi, introdus prin seci. XVIU-lea de Grecii fanarioţi (v. N. Istrati, Babilonia, Romînească). Cuvîntul mărturie îl găsim ca nume propriu ; aşa în 1636 găsim o apă numită Mărturie (Ur. Voi. XXIII, p. 122) Piseriul slavon traduce irisă cuvîntul în slavoneşte ,,ha nomoiŢk NApHUAEMOM G b *k a rk h i a cwp'kM M a p rn 8 p i ia lucru des în-tîlnit în documentele slavone, unde oraşul Piatra e numit K a m e Tîrgul Frunius, K p acno h T p a r, iar Pioman H o b o r p a h). De întăritură (şa noniBpZTKftENHiE **). Acestea erau totdeauna lirice sau ispisoace, ca unele ce erau eşite din cancelaria gospod. Am văzut în ce constă faptul întârituriu Acum uricul de întăritură servea ca proba ceea mai evidentă în dreptul de succesiune la pămînt, şi cînd cel interesat venea la un nou Domn spre a-şi înoi întăritură, aducea ca dovadă uricul vechiu de întăritură de la Domnii anteriori. Faptul să prevedea în uric şi să zicea că are moşia din uric de întăritură de la cutare Domn (8pHK ŞA norilBpZ/KAENiE wm . . boebo^a).
Toate documentele ne dau stereotip fraza : am dat şi am întărit slugii noastre G\a;.m m noniBpaftUAH ecaah CA8grk naluea/\8) ; iar la urmă Domnul obligă şi pe urmaşi să ţină în seamă această
*). întunecarea lui a în cuvintele, unde nu are accentul pe el, nu e fapt general la Romani. . Sînt regiuni, unde şi astăzi vorbirea nu cunoaşte pe ă ci numai pe a clar, cum sînt satele de pe valea Bistriţei în sus, de la Sabasa la Dorna; să rosteşte pe acolo, catra, mămăligă, bătut, laut^ rostire care a păstrat-o pănă astăzi Ţiganii.
**). noniBpxjK^EMHie n. confirmatio.
Documentai, studiă istoric şi arheologic
375
întăritură şi să n-o strice, căci va avea a-şî da seamă lui Dumnezeu de va strica-o (mom eh em8 NEnopSmHA maujetc ^aania h uomKpam-^enia, a wn eki ea/\8 nomBpz^HA h SKptnHA). Fraza avea înţeles atuncî, cînd Domnul nou putea strica tot ce făcuse Domnul anterior. De multe ori Domnul venea şi reînoia întăritură dată cu un an maî î-nainte, fie că cea veche să pierduse, fie că cel ce venea să ceară înoirea întăriturii maî cumpărase încă altceva şi acum avea nevoe de alt uric, în care să să cuprindă toate cumpărăturile. Domnul spunea faptul, că a înoit (noNOBHAH) *) uricul, pe lingă că a dat şi a întărit (ftAAH w norriBpZftHAH); la aceasta recurgeau mai ales corporaţiunile şi mînăstirile, care, ameninţate poate cu procese, erau nevoite a-şî reînoi întăriturile spre a arunca colb în ochii pretendenţilor, că n-au dreptate.
i). De întorsătură (şa KZŞKpALjiEHiE ; K'ĂŞGpAinmENHiE n. re-versio). Precum să întîmplaţi des schimburi de moşii, fie în preţuri egale, schimb pentru schimb (hşaa'IînS şa hşaa^nS), fie în adausuri de banî sau de lucruri în natură, tot aşa să puteau în-tîmpla cazuri, cînd o moşie luată în putere (bx chao, în tărie) sau vîndută fără ştirea rudelor şi răzeşilor să să întoarcă celui care-a vîndut-o, luîndu-şî cumpărătorul banii înapoi.
Intre alte particularităţi ale obiceiului pămîntului era şi acesta : nu să putea vinde o parte de răzeşie de unul din răzeşii, ce figurau pe schiţă, deeît sau la rude sau la comunitatea răzeşească. Conform acestui obiceiu, pămîntul nu să putea înstreina ; dar nevoile omeneşti fiind maî mari de cît obiceiurile, mulţi răzeşi au fost siliţi să-şi vîndă moşioara lor la streini. Trebuia însă să să întrebe rudele şi răzeşii, şi documentele ne aduc fraza : «şi am întrebat rudele şi alţi răzeşi şi nimenea nu m-au ajutat şi la nevoe bani nu mi-au dat : atuncî a venit Dumnealui ... şi mi-a dat. . . . zloţi pe a-mea parte de ocină şi moşie.........» mai la urmă să zicea : «iar da-
că cineva din rudele noastre sau din răzeşi s-ar rîdica şi-ar încerca să strice a noastră vînzare să n-aibă nici-un drept, căci la zi de nevoe nu m-au ajutat. , . .*
In asemenna caz vînzarea era bună şi nu putea fi infirmată prin rude sau comunitatea răzeşilor. Dar erau cazuri, cînd cineva
*). noNORumii—“BAi/fi, v. veovv, renovare.
276
Gh. Ghibănescu
îşî vindea casa sau moşia prea în pripă. Vînzarea era rea şi să puteau întoarce baril ori cînd şi a să lua înapoi proprietatea.
Intre multe altele aduc un caz curios. In 7269 Decembre 8 (1760) femeile Maria şi Ileana, nepoatele lui David Diaconul, dau hîrtiecâ vreaă să-şî scoată îndărăt casa lor vîndutâ boerului C. Gîndul, trarul. Lucrul să petrecuse astfel iti. Şătrarul Gîndul îngrijise pe cele 2 femei şi dîndu-le rînduri rîndurî ban cîte ban, uneori şi făină şi vin cu ocaua, ca la nişte femei nevoeşe, a pretins la urmă să-î dea casa, căci destul l-a ţinut pe el îngrijirea lor ; fără multă judecată casa e luată în valoare de 250 lei, tocmai cît arătase el la judecată că a dat femeilor ban cîte ban, făină şi vin eu oca. Trec la mijloc vre-o 18 ani, în care timp un moş de a vînzătoa-relor să întoarce din Ţarigrad şi află de vînzarea caselor ; el să hotărăşte să le ia el. Maria şi Ileana, instigate de moşul lor Mihălachi Coste să jăluesc Domnului zicînd că au fost înşelate de Şătrarul Gîndul şi că vînzarea s-a făcut rea, căci dînsele n-au întrebat rudele Divanul hotărăşte că Maria şi Ileana au dreptate, şi aşa scot casa de la Gîndul. Acest prolimisis a rudelor s-a păstrat şi pînă azi în parte.
Dar adevăratele urice de întorsătură să dădeau boerilor haini şi hitleni. Cînd din cauze politice un boer era silit să fugă din ţară, căci să hiclenise contra Domniei, moşiile sale să luau de domnie, unele pe seama eî, altele să dăruiau boerilor credincioşi. Boerul expatriat avea putinţa la reîntoarcere în ţară să-şî ceară moşiile îndărăpt, bine înţeles altul fiind pe tron domnul, dispus a-I întoarce moşiile.%
Aşa a fost cazul cu Ion Neculcea. Amestecat în politica lui D. Cantemir, a fost silit să fugă în Polonia; moşiile sale au fost luate de Domnul N. Mavrocordat şi date vornicului Lupu Costachi, unul din protivnicil lui Neculcea. Trec vremurile: Neculcea să întoarce în ţară. Era pe tron Vodă Mihaî Racoviţa, rudă cu Neculcea ; dînsul face jalbă la divan. Divanul dă în 7228 Iuli 1, 1720 uric de întorsătură lui Neculcea pentru moşia sa Boianiî, iar Gr. Ghica în 7285 Ghenar 21 (1727) îî dă uric de întăritură
j). Uric de Domnie. Despre acest soiu de urice nu vom găsi nimic în documente. Cronicarii însă ne spun ceva. Aşa Miron Costin vorbind de Domnia Ieremieî Moghilă Vodă zice : «Iar despre partea Hanului erau aceste ponturi» : steagul şi tuiurile să le dea
Documentul, studiu istoric şi arheologic
277
pre mina Ieremiei Vodă şi de la împărăţia Turcului să-î scoată liric de Domnie, neschimbată in zilele lui, care uric în limba lor să cheamă berat» (Letop., I2 251). Intăritura de Domn în Moldova să făcea prin beraturile turceşti, ce şi azi joacă mare rol în provinciile supuse Turciei.
Tot Miron Costin vorbind maî jos despre vrajba şi lupta dintre feciorii lui Ieremia Vodă zice : <'Nu i-au fost lui Constantin Vodă liricul ce-î rămăsese de la tatăl său Ieremia Vodă de domnie veş nică lin şi ficeorilor lin, şi nepoţilor lut că Turcul cu vreame dă cu vreame ia; precum iaste, şi vreamea, aşa lasă; blînd cînd iaste vreame de blîndeţe, simeţ şi ager, cînd are vreame de simeţie, Creştinului nici o dată cuvîntul nu-1 ţine, nici este a-1 amăgire ruşine; toate precum iaste vreamea le face. — (Uricarul, XXIV pag. 392).
k). Drept şi părintesc uric (wm njmBAro rj nwno/Mro gpHKAh Adesea în documente ni să spune, cînd e vorba de unul, care îşî vinde moşia, că o are din drept uric, din uricul totalul y*m (\vm npABAro SpUKA wm 8pHKA wmEiţ Ero). înţelesul acestei fraze e că vîn-zătorul moştenea după sînge pe părintele săti, deci proprietatea era a familiei, şi-n întăritură să pomenea lucrul, dacă moşia o are ca dreaptă ocină şi moştenire sau nu şi dacă acea ocină dreaptă şi adevărată o are din cumpărătură, din schimb, din judecată sau de moştenire. Căci ce alt înţeles are fraza ,,uric din uricul tatălui său“, decît că o are moştenire din averea moştenită de tatăl săîî de la părinţi. Adesea pe lingă expresiunea wm npARAro să maî a-daugă şi vorba numoMAro 8pMKA, cuvînt care-1 mal găsim în documente, cînd e vorba de a să arăta cu ce bani s-a cumpărat moşia, că cu aî săi drepţi şi curaţi bani (npABin n nurnoMin riHirkşH). Cuvîntul nHmoMrA (sl. numoMA adj. atrevroc, saginatus, rjptQog, cicur, de la verbul nuimniN TQFApuv, alere, educare) a căpătat în documentele romîneştî un înţeles cu totul deosebit de acela ce ni-1 arată tulpina. Cind să zicea în documente că are moştenire moşia din al său drept şi pitom uric, sau că a cumpărat cu al săi drepţi şi pi-torni bani, însemna că atit averea cît şi banii nu sînt împrumutaţi de la nimenea, ci moşteniţi de la părinţi, adică bani din casă, din familie, nu streini; maî mult încă că banii munciţi, strînşî, eraţi economisiţi de cumpărător, căci dacă MHmAmry însamni\ educare, a-poî şi banii cresc şi să înmulţesc prin muncă şi economie. Noi am
278
Gh. Ghibănescu
tradus pitom prin adevăraţi, dînd cuvîntuluî un înţeles larg, de bani proprii, adevăraţi ai săi, nu streini.
III.
Titulatura Domnilor.
Formularul vechii titulaturi era acesta: MnAocmno soffiieio aam (Hw, Iw) (G rn e (|) d< h) Koeboaa, rocno^px §emah Moa^abchoh, (tfNrrpo-Gaaxnckoh)— «Cu mita lui Dumnezeu Noi Io (Ştefan) Voevod, Domn ţării Moldovei», asupra căreia avem a face următoarele observaţiiini ; Nefiind sistemul constituţional, voinţa naţională nu-şi avea locul săă în titulatură. In dosul însă al acestei formule să ascundea un gol şi trist adevăr. In locul milei Dumnezeeştî, istoria ne spune de a-cel trafic neruşinos, ce făcea cu tronurile ţărilor Romîneştî ; şi dacă azi am aduna toate sumele cheltuite cu prilejul schimbărilor de Domnie, am rămînea înspâimîntal.i de miliardele cheltuite. La Turc nu mila lui Dumnezeu avea trecere, ci banii, sp tele şi in~ fluenţele politice. Un Brancovan s-a mănţinut. 22 de ani pe tron gratie nesfîrşitelor daruri date paşalelor şi vizirilor; tot aşa Vasile Lupul, şi Matei Basarab. In schimb tot acel Turc lacom, cînd a văzut că-î o cumpănă grea în politică faţă cu elementul Rus de la nord, care începuse a-şi arăta puterea, nu a dezistat de a numi ca domn pe Dumitru Cantemir, scutindu-1 de toate cheltuelele de Domnie nouă (mucareru), ba dîndu-i chiar şi bani de drum.
Ţara ştia de toate acestea, că Domnul a fost numit din 'mila Turcului, dar tăcea, căci într-o hîrtie oficială nu să putea pune decît din mila lui Dumnezeu, mai ales cînd era şi biserica, care de la înălţimea amvonului predica, că toată puterea de la Dumnezeu vine.
Domnii ziceau Noi (Mm), moştenind prin aceasta un uz al cancelariei vechi Romane. Cînd împăraţii Romei concentrară în mina lor toate puterile din stat, fiind consul, tribun, împărat tot odată, aveau dreptul de a-şi zice Noi, căci numai era unul singur, ci o pluralitate de atribuţiuni şi puteri în stat. O dată ajuns a*şi zice Noi, urma numai decît ca în adresă să i să zică Voi: De aicea pluralul de Majestate, pe care azi îl are şi ţaranul în vorbire, cînd vine faţă cu o persoană streină, zicîndu*î Dumnevoastră, şi, luînd ca tu°ş, năuc, nebun, pe acel care tueşte pe toată lumea, a-dică zice la toţi tu.
Documentul, studiu istoric şi arheologic	279
De la Capul statului formularul a trecut la slujbaşii inferiori şi azî a ajuns la o întrebuinţare generală. Aceasta e esplicarea istorică "a'plu ralului Mki, ce-1 găsim în titulatura Domnească. In hîrtiile date de boeri găsim fraza Eto az « adică eu », dacă unul era boerul, care adeverea actul, sau fraza Se ubo mi « iată deci noî» « adică noî» dacă actul era adeverit de maî mulţi.
Dar alăturea cu găsim şi pe misteriosul Iwf, scris adesea Hw; şi Iwn ba şi Ioahz şi asupra înţelesului căruia nu s-a convenit pînă acum în mod definitiv.
Nu toate documentele publicate pînă acum (punem pe cele slavone, ca unele ce merg pînă în 1670, deci sînt cele mai vechi), ne dau neştirbit pe Ivvf. Din inspecţiunea făcută în colecţiunile de documente slavone (Ulianiţchi, Arhiva Istorică, Uricariul XVIII şi XXIII) am găsit acest raport. In Ulianiţki din 60 documente slavone, 59 ne dau pe MKi=noî, şi numai unul de dă pe Iw~, scris şi atunci Ioanz. Documentul e de la Ştefan cel Mare din anul 1484, In Arhiva Istorică lucrul e mai pestriţ. Avem acolo publicate documente muntene şi moldovene din seci. XlV-lea, pînă în al XVII-lea. Apoi titulatura nu era în totul aceiaşi la curtea Munteană şi Moldovenească ; ia a variat în decursul seculelor ; şi de unde la început găsim des pe mki, mai ales în Moldova, mai pe urmă începe a să îndesi şi Iw alăturea cu mki, nu numai alăturea cu AŞ=eu, cum vine în doc. secol, al XV-lea şi XVI-lea.
Intr-o sumă de acte vedem că Domnii să întitulau fără mki şi „Iw“ ci numai Iwan Boebo^ e. m. r, M, (1572)“. ,,Uemp8 Boebo^ e. m. r. ş. M. (1594), „GjTiei|)ah Goeboa, e. m. r. ş. M“. (1494) etc# Poate aceasta atîrna de la scriitorul actului, care săturat de stilul oficial, uita adesea a maî pune pe mki sau Iw, sau că hîrtia emisă nu purta un caracter strict oficial ca marele urice.
In alte documente vedem oscilînd aş cu mki. Aşa în documentele, cari cuprind danii pe la mînăstiri observăm că formularul titulaturii să deosebeşte de al celorlalte documente. Ele începeau cam aşa : In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh, Troiţă sfîntă şi nedespărţită. Iată cu robul stăpînuluî mieii, Domnului Is. Hr., închinătorul Treimei, Io (Ştefan) Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn ţării Moldovii (Ungro-Vlahiei), [b& hma wuiiţA M, CN’a H CflfArO ^X~A TpO~HlţA CIlTtttt EAMNOCttLJJNAA M NEpAŞ^tAHM^A Ge a 5 pAEh fiAAAHKH M0EM8	Iv~ Xv TpONMECKÎH nOKAOHHK I w
Gh Gibănescu
280
GriiE(ţ)AN Boebo^a k m. r. 5, M. [îSNrpo-EAAXNUJCKOM]. In asemenea formulare să punea a ş, nu m k i, căci nu vorbea Domnul ca autoritate, ci ca persoană donatoare şi atunci faţă cu Domnul Hris-tos, cu Troiţa sfintă, Domnul ori cît de mare ar fi fost faţă cu ţara, nu mai era MW=noî, ci un umil AŞ=eu, închinător Troiţei şi rob stăpînulul şi Domnului său Isus Hristos.
Fiind astfeliu ne explicăm faptul pentru ce nu găsim aşa de des pe aş alăturea de Iw, ci mai totdeauna deosebit prin alte cuvinte. Dar găsim şi pe aş Iw la un loc. întrebuinţarea lui Iw e maî deasă în documentele munteneşti în seci. XV-lea şi XVI-lea, şi nu greşesc, cînd zic că cu 80% vine mai mult în documentele munteneşti decît în cele moldoveneşti, aceasta pentru secolul al XV-lea. In secolul al XVI-lea încep a să egala în întrebuinţarea lui Iw, iar în al XVII-lea şi XVIIf-lea devine aproape generală întrebuinţarea lui. Iw at.it în Moldova cît şi în Muntenia. Probabil dar că aici e oîn-rîurire venită de la sud prin Muntenia, Bulgaria înfluenţînd întîiu Muntenia şi apoi Moldova.
Ce însemna acum acel Iw" (Hw') ? Că nu însemna Eu, rezultă în mod doveditor din textul documentelor. Ar fi un non sens a crede că în mi i Iw, aş Hw, trebue să cetim pe noi eu, Eîi cu. Cancelaria deja dăduse alt înţeles lui iw'* Era un termen consacrat prin uz, şi care îşi pierduse înţelesul său nominal, dar rămăsese ca zicere în titulatură. Că era un obiceiu în cancelarie cu iw sau Iw nu mai încape îndoială, dar de unde şi-a luat naştere acest obiceiu ? După cum noi am imitat pe vecini in port, în administraţie, în organizare de stat, tot aşa cred că am împrumutat şi ceva din formularele oficiale. N-am avut prilejul a vedea colec-ţiunî de documente vechi ruseşti, bulgăreşti sau sîrbeştl spre a spune dacă nu cumva găsim şi la ei acest parazitic şi misterios Hw. Domnul A. D. Xenopol ţlstoria II, 212) ne aduce cîteva inscripţii de pe un Evangeliar slavon din 1356, în. care cetim în titulatura ţarilor Bulgariei pe Iw ; Constantin Despot zeat velicago ţarea I w Alexandra .... 1 w a h Alexandra vă Hristea boga leu Şişman ţar sin velicago ţar I ~w Alexandra ; I ~w Asean ţar; sin tarev .... In orice caz eprobabilă, dacă nu certă pînă acum, părerea, care vede în Iw (Hw) o prescurtare din Ioan, mai ales că unele documente ne dau forma Ioan, Iwn, (Ulianiţki, Hăjdeu. „Ar-
Cî-h. Ghibănescu
281
hiva Istorică*4) şi aceasta îti secolul alXV-lea ; nu ştim însă dacă să găseşte forma Ion în secolul alXVII-Ieaşi XVIII-lea.
Scrierea lui Io variază; îl găsim scris cu Iw şi Hw. Cuvîn-tul grec Icocmn^ Ioannes (Iohannes) sună în slavoneşte Hiohz şi Iwaniik. Mai adesea î să întrebuinţa în scrisul cuvintelor greceşti, ce începeau cu i, nu cu rj hnoQia; dar uzul n-a fost constant şi fiind doi i (h, i) scriitorii au scris unul drept altul, cum şi găsim în documente Ivv~ şi Mw~. Din cauza scrierii cred că s-a ajuns mai degrabă la forma Iw sau Hw din Ivvii sa ti Hwh. In facsimile s-ar putea arăta lucrul, că aşa s-a petrecut. Slova n (naş) să az* vîrlea de multe ori de-asupra rîndurilor, ca o virgulă (~), în documentele cu caractere cursive, sau răsturnat în cele cu caractere
unciale ; aşa Iwn să putea scrie şi Iw, de unde apoi s-a ajuns la forma Iw\ Că asa a fost lucrul, e prezenţa constantă a acestui semn = pus deasupra lui w, care nu-î nici accentul perispomen, nici spirit, ci o abreviere a lui u răsturnat în z. Cu vremea cărturarii au pierdut conştiinţa despre ce însemna = deasupra luî Iw, dar
ştieau că I w din titulatură aşa să serica, şi aşa îl şi scrieau.
Publicarea în facsimile ne-ar arăta minunat de bine, cum s-a petrecut lucrul cu transformarea caracterelor, căci tot prin prescurtări s-a ajuns în secoluhal XVIII-lea a să confunda aproape rj cu i, redus la o simplă aprogietură.
Ruteanul tct în loc de a § n-are a face nimic în chestia lui Iw pentru Ioan. Romînul rosteşte mai mult Ion, decît Ioan, formă veche bisericească şi literară, şi care în graiu să aude numai în Vocativ : Ioane.
Ce-î dreptul mai apoi s-a ajuns la acest înţeles, că Io (Pw) să însemneze eu, căci îl întrebuinţau şi particularii în notiţele lor pe ceaslov şi psaltire, şi am greşi dacă î-am da înţelesul din titulatura documentelor.
Cită vreme actele să scrieau în slavoneşte, saii să conserva încă practica slavonă în cancelarie, să punea az, Eto az,	Se ubo
mi; cînd însă s-au dus şi aceste urme de influenţă slavonă, a rămas în picioare numai Io ; atunci cărturarii au pus pe Io în locul lui az, şi iată cum prin uz s-a pierdut sensul vechili a lui Io în loc de Ion. înţelesul de Ion, ce avea Tw ne duce la împăratul
Ioniţiu, I w a n, şi prin prescurtare Iwn lw Hw. şi a cărui nume însemna pentru Slavi Caesctr, Imperator, Ţar, Kciiser.
23
282	Documentul, studiu istoric şi arheologic
Titulatura are importanţa istorică, căci în ia cetim adesea extensiunea puterii Domneşti; şi încă pină acum titulaturile unor Domni nu ne sînt pe deplin explicate. Aşa Alexandru cel Bun să întitulează Boebo^a ^ Fociio^hnx b&ce/? Moa^o-kaaxî^cko^ (6936 Tuli 8, Arh. ist. 1, 1, 121) ; iar Ştefan fiiul său să intitulează în (7147) 1439 Mai 10, Boebo^a h Focno^Apx Moaaogaaxihckoh şemah (Ur. Voi. XVIII, pag. 17). pe cînd fratele său Elia să întitula numai roeno^Apft şemah Moa^arckoh şi chiar singur Ştefan cu cîţîva anî, mai înainte în (6942) 1434 April 21 (Ur. Voi. XVIII pag. 8).
Roman Voevod (1392 Mart 30) îl găsim că să întitulează okaa^aa
§£A\AEK> MOAftABCKOlO W m H A A II II H k\ frQ AH O p A = de la munte la mare. Tot aşa Domnii Munteni pun în titulatura lor lOCno^Hir B&CEN ŞEAAAH î$rrpOEAAXiHCKOH H 5AriAAHIIHKWIA\ CfllpANAM,
IIaaaaiuS h (pArpAius XspijEr etc.
Cum vedem dar în titulatura Domnilor noştri cetim şi cunoaştem, care au fost marginile teritoruluî ţării cum şi puterea Domnilor, şi la noî trebue să luăm lucrul ca real, nu ca o formulă oficială, cum găsim la Împăratul Austriei, care şi azi îşî zice Rege de Ierusalim. Domnii noştri au fost modeşti, şi tocmai în faptul că titulatura nu să repeta aceiaşi la toţi domnii vedem că a-colo, unde găsim deosebirea în titlu era *şi în realitate aşa.
— In întîia jumătate a secolului alXVH-leaapar documentele romîneştî, vorbim de cele oficiale eşite din cancelaria gospod. Un Alexandru şi Radu Iliaş, un Barnovski, chiar Tomşa, Moise Movilă, mai apoi Vasile Lupul iscălesc acte romîneştî. După 1680 nu maî găsim acte slavoneştî, cel puţin în Moldova, unde să cunoaşte pînă acum maî bine lucrul. Totuşi titulatura a continuat de a să scrie în slavoneşte pînă cătră anul 1780, cînd începe a să zice Cu mila lui Dumnezeu, în loc de KoffiîEio MiiAOcmi'io F. 3. M. Dacă pi-seriî uilase slavoneasca, ştiau însă să scrie titulatura slavonă a domnilor. Cătră sfîrşitul seci. al XVIII-Iea să întîmplase marî schimbări in cancelaria noastră. Să schimbase calendarul, adică însemnarea anilor, socotindu-să pe anii de la Crist, în loc de cei de la Adam : să înfiinţase condici de înregistrat actele publice, să introdusese în cancelarie pecetluiturile tipărite, adică ţidule tipărite, nu cum erau maî înainte numai manuscrise. Intre toate aceste modificări a fost şi acea a titulaturii. Nu ştim anume care a fost Domnul, ce a făcut cel dintiiu aceste schimbări, venite probabil după
Gh. Ghibonescu
283
luarea Bucovinei. Odată cu schimbarea titulaturii s-a adus o modificare în practica cancelariei. S-a scos titulatura din corpul documentului şi s-a pus în vedetă, scriindu*să adesea cu roş şi cu caractere mari şi aşa de încurcat şi vîrîte literele unele în altele, că constitue o lungă monogramă. Unele din aceste monograme sînt de o execuţie caligrafică, ce te uimeşte, aşa că mai îţi vine a zice că erau anume scriitori însărcinaţi ca să scrie numai titulatura. Să scriea de ordinar cu cerneală roşie; dar era şi aurită mai ales în documentele mari.
IV.
Cuprinsul documentelor.
Importanţa mare a documentelor stă în faptele, ce ne spun şi care constitue cuprinsul lor. Documentele ca stil au un formular, care tocmai ne ajută azi la cetirea lor, dacă sa întîmplă pe alo-curea ştersături şi rupturi. La cîte din uricele pulieate în Ur. Voi. al XVIlMea şi XXIIl-lea n-am complectat golurile prin cunoaşterea formularului de frază din alte documente, sau prin aceia că repetîndu-se frazele, rîndurile şterse mai veneau odată în document.
Ne vom încerca în cele ce urmează a explica unele fraze din formularul documentelor, mărginindu-ne la documentele din Moldova, ca unele ce să cunosc mai bine.—Ca tip vom lua un urle de întăriturâ, ce cuprinde în sine pe toate celelalte fără a uita să amintim şi alte fraze singuratice, ce vin în documente.
— Imediat după titulatură vine fraza stereotipă : ^NAMEHiimo-
MMNHM NCNM ANCmOM NAllJHM EXC'lîM KUIO NANEM K î mplini HAH ErO 'imoyMH
oycAKimHm, wffiE npiH^H naaah h rip'b^ Hciiaui naiummii Moa^akckhmm EOtApE .seamkha\h h A/\AAHMH CASrA HAiii . . . “ ,,înştiinţare facem cu a-ceastă carte (scrisoare) a noastră tuturor cui vor cauta pe dînsa sau o vor auzi cetindu să ; cum a venit înaintea noastră şi înaintea tuturor boerilor noştri Moldoveneşti a mari şi 'a mici sluga noastră .
Formularul vechiu era mult mai expresiv şi plastic decît al celor de astăzi, Domnul înştiinţa pre orî-cine de holărîrea luată de el în sfatul său adică al boerilor mari şi mici. Faptul acesta ne-ar dovedi că Domnul nu putea lua o hotărîre singur de la sine, ci fiind un uz al cancelariei medievale de a să pune şi numele boerilor (nobililor) ca o întăritură şi încredinţare mai mare
284
Documentai, stndiu istoric şi arheologic
dată actului. Domnul iscălea alăturea cu d inşii. O sumă de documente sînt date numai în/numele domnului, şi cu cît venim în secolul al XVII-lea, cu atîta să slăbeşte obiceiul de a să pune numele tuturor boerilor pe orice act, ci numai pe cele mari.
Variantele în această frază sînt foarte mici, mai mult ca scris şi limbă decît ca stilizare ; aşa la unele găsim adausă fraza : Konnpn rrioro em8 Eg^Ern riompEEH şha „ori cui va fi de trebuinţă să şlie“.
—După această frază stereotipă să istoriseşte pricina, despre care are a vorbi documentul; să spune vînzarea (npo^ANiE), cine vinde (npo^AAENHKX) rudele vinzătoruluî, (riAEMENMLţn), de unde are moşia (wm şaiihc, vvrn hciihcok, vvm nap'Iî^enie; vviti SpiiK şa (pAŞ<yk-AENÎE, KgnEffiNOE, MŞAA'kng, 110mBpZ?l^EHi£, nONOBAEHlE, BZŞBpALJIENÎEl, unde vine moşia, hotărînd-o totdeauna după apa, pe care să află, (ha nomoLţ'k naphljaemomS hk8a, na prkuţ/ft), după ţinutul sau ocolul (BOAOcm, cS^cmBO, vvkoa), adesea după numele unor vecin juzl fr^E Ecm (kkîa) MHKoyAA ffiov^E, sau chiar după casa proprietarului (i^e kkîa X8C8A, r^E Ecm fto/v\% Ero, r^E Ecm Mhaaa vvm Eaxn8, h rf\E ecih Eaaan'a wm CmpMAAEA etc. etc.), în fine după localităţi şi tîrgurî vecin, dispărute pe vremea cînd să scriea documentul (iş\e kkia rnpxr IIshineeh, ewa mpftr GapAmA); apoi spune preţul cu care s-a vîndut pămîntul, arătînd feliul banilor, zloţi tătăreşti sau turceşti, iigliî (galbeni ungureşti), taleri de argint, sau lei bătuţi.
Partea aceasta din document, care ne spune de vînzărî şi cumpărări, cum şi numele celor ce vînd şi cumpără, e cea mai interesanta, căci cîte nume de oameni nu aflăm, spunîndu-ne în a-celaşî timp de părinţii şi rudele lor, deci ne arată filiaţiunea familiilor. Cînd să vor ceti toate documentele, ce există în ţară, vom şti atunci despre toţi oamenii, cari au avut daraverî pe la divan, şi în acelaş timp, le vom afla rudeniile şi vom putea înjgheba ceva schiţe genealogice, lucru azî abia început pe ici pe colea. *).
—Trecînd la moşia, care să vinde, cîte nu ne spun documentele ! Să vindeau adesea moşii întregi, dar nu arareori găsim fraze, care ne spun de vînzarea unor mici părţi din trupul unei moşii. Asta în seci. al XVI-lea mai rar şi maî des în cel al XVII-lea, cînd deja proprietăţile începuse a să împărţi la urmaşi şi deci a să îmbucăţi,
*) In diferitele note ce însoţesc documentele publicate în cele două vo-ume de Uri car, XVIII, XXIII am avut prilejul a da cîteva schiţe genealogice espre familia Baltag, Balş, Sion, etc.
Gh. Ghibănescu
285
Aşa cetim în unele documente că să vinde o şesea porte din a patra parte din jumătate de sat jumătate (uiEcmKio MAcrn wm 'IEIIIKpz;m8lO HACITl nOACBHNA C£AO flOAORHNA).
înţelesul acestei fraze stă în legătură cu un obiceiu social, cunoscut şi azi în comunele răzeşeştî, cu aşa zisa spiţa neamului. Dacă vînzătorul a spune că vinde a 6 a parte din a 4-a parte din jumătate de sat jumătate, arată că atîta avea drept în sat fată cu rudele sale, căci satul fusese împărţit la început în două părţi (iioaobhna. aba niaciti), doi fiind urmaşii vechiului proprietar. Aceştia formau bâtrînil satului. In a 3*a generaţie unul din bătrînî avînd 4 copii a împărţit jumătatea de sat în 4. patru fiind copiii cu uric adică cu drept de moştenire. Unul din aceştia avînd la rîndul săă 6 copii, din care unul era vînzătorul, acesta avea, drept la a 6-a parte; din aceasta'el vinde o jumătate. Dacă moşia ar fi avut 1000 fălci de suprafaţă, jumătate venea 500 fălci; a patra parte din 500 venea 125 fălci; a şesea parte din 125 venea 20 5/6 fălci, iar jumătate din a şesea parte venea 10_25° fălci, deci a 96 parte din întreg satul, a-dică 10_2:°X96= 1000.
G
Era acum hotărîtă sau nu această parte din trupul moşiei ? Credem că nu, căci hotărnicitul să făcea chiar în ajunul vînzăriî, de aceia nu ni să spune ce mărime avea pămîntul, ci să determina după succesiunea în schiţă.
Acest formular din documente corespundea dar unei stări re ale de lucruri, şi ne ajută la interpretarea a o sumă de fapte sociale în ceea ce priveşte felul proprietăţii răzăşeştl. Totodată formularul acesta ne arată că proprietatea era de baştină, deoarece vînzătorul moştenea partea luî după schiţă. In legătură cu aceasta cetim şi obiceiul pămîntuluî, observat strict la răzeşi, că adică să mănţinea proprietatea în comun a familiei răzăşeştl, neputîndu-să vinde la streini, decît după întrebarea rudelor si a răzeşilor. Era la noî o proprietate individuală, fără însă a-şî pierde caracterul colectivizmuluî familiei răzeşeştî. Ştia răstrănepotul că are drept la a 96-a parte din moşia moştenită de pe străbunicu-so, dar care anume e acea bucată n o stiea în mod. hotărît: cultiva el o bucată a-numită de pămînt, despre care zicea că i-al său, dar numai la hotărnicit să afla. drept cît este ; şi hotărnicitul să făcea, cînd să vindea acea parte. N-avea drept de a cumpără mai întîiu decît o rudă (frate, văr, nepot, etc.), sau un răzeş, ce figura pe schiţă, fie
286
Documentul, studiu istoric şi arheologic
chiar maî îndepărtat cu filiaţiunea, ca Ciohodăreştii faţă cu Sioneştii. Numai cînd nu voia nici unul, să putea vinde la un strein, cum a făcut serdarul C. Cantemir în moşiile Plotuneştî, Berivoeşti, Vlă-deşti, Urlaţi, Siliştenî, Ghiţivoeştî, etc. etc., toate pe valea Elanului şi a Sărăţii.*
Cîte procese n-au curs din cauza, rălelor vînzărî, în care să călca obiceiul pămîntului şi cîte vînzărî după 20 de ani le vedem că să strică, din cauză că să făcuse fără să să fi întrebat toate rudele vînzătoruluî, cum şi pe răzeşi, de aceia să punea în documente fraza ; « iar nimenea din copiii, nepoţii sau rudele lor să nu să a-mestece. »
Acestui obiceiu primitiv, de a stăpîni nestîlpită şi nehotărni-eilă o moşie să datoreşte în mare parte uşurinţa cu care să putea lua în tărie (b£ ciiao] bucăţi întregi de pămînt, neştiindu-să bine cît anume, decît după ce să chemau mărturii la judecată să jure pe sufletie şi pe Sfînta Evanghelie, că hotarul a fost pe anumite locuri, pe unde să mersese cu brazda în cap sau să pâruise la hotar**) etc. etc.. In deosebitele pachete de documente găsim hîrtii, care ne instruesc în această privinţă.
Satul, care să vindea, să preciza după pârâul, pe care să a-fla aşezat, (na norroLţ'fc fî8AX0Brk MApm8piA,	ţinutul în care
să află (8 BAOcm), ocolul de care aparţine (sa wkoa), ba adesea să spune că e între două judeţe (metkh BAOcm Eabob^ h TpomStn). Sînt de un interes capital aceste precizări pentru a să şti locul şi a putea croi astfel un început de geografie istorica, ce la noî nici nu i urzită (Uric. Voi. XVIII-lea, prefaţa). Din documente, şi numai din ele putem afla extensiunea teritorială a vechilor judeţe; tot din ele aflăm numele judeţelor, ocoalelor, care erau altele în trecut; aşa cetim ţinutul Hîrlău cu ocolul Botoşanilor, ţinutul Cîrligăturiî, ad-judului, Trotuşuluî etc., ; aflăm apoi care a fost numele vechiu a o sumă de sate, căci multe şi-au ' chimbat numele. In « Moşiile fondului Bucovinean » *** cetim că unele sate şi-au schimbat numele ; aşa Ostriţa s-a numit odată Chişcăuţî; Mahala să numea înainte Ost) iţa ; iar Capul Codrului să numea Bucureşti.
*) Vezi studiul meu : Istoria unei moşii în Arhiva an. II. No 5, G.
**) Vezi A. D. Xenopol Ist. Romînilor, IV, p. 12G.
•**) Publicat de Aron Pumnul. Cernăuţi 1865.
Gh. Ghibănescu
287
—AU mijloc de precizare a satelor e pomenirea vechilor juzî, de unde vine numele de judeţ, după cum ţinut e traducerea rusescului ^Ep/KABA de la Apft'KAmn. YQazeiv, tenere, a poseda, a ţinea de unde ţinut. Nu ştim pînă acum, care e fenomenul Semasiolo-gic al acestor cuvinte, nici cum prin cuvîntul ^EpffiABA, traducerea literară a cuvîntuluî ţinut, s-a denumit o porţiune de pămînf. Fost-a oare adevărată stăpînire politică şi administrativă, ca acele paşalî-curl, în care ispravnicul era mare şi tare fără nici o răspundere, sau a fost numai o simplă derivare verbală, explicindu-ne faptul prin imitaţiune plecînd de la capul Statului. Domnul ştim că să întitula nu numai fîoEBO^A n rocnoftuiix ci şi CAMO^Ep/KEUX, autocrat, monarh, de sine stcipmitor % El avea puterea nelimitată în ţară, adică de la sine (caa\o), pe cînd boemi însărcinat cu administrarea unui ţinut stăpînea nu cu de la sine putere (caaao), ci prin numirea de că-tră Domn, prin punerea în boerie (funcţie), deci erau numai ^EpffiEiUi (sl. Apft/tttimEA, imperator), stâpînitori. Asemenea derjeţî numiţi de Vodă, luau numele de vornici de ţara de sus şi de jos, (ropirkii n’ ^OAM'kiy şeaaah), parcalabî de cetăţi (rpA^ft), starosti, numiţi mal în urmă ispravnici.	De la numele boerie! ca funcţiune a luat a-
pol nume teritoriul, peste care era mal mare cutare boer, numin-du-se ţinut, după cum pe altă cale poporul începuse a numi acc-laş lucru cu cuvîntul judeţ de la jude, vechil boerî care aveau autoritatea judecătorească pe anumită întindere de pămînt. Asupra cuvîntuluî judeţ, avem a observa că în limba veche însemna judecată tjudicium) cum vine la fiecare rînd în Pravila lui Vasile Lupul şi Mateiu Basarab ; dar începuse a însemna şi ţară, pămînt, căci Is-tralie Logofătul vorbind de Ijdernia Moldovenilor, spune că ar fi zis Împăratul Rîmuluî cătră Laslău, care-I cerea ajutor contra Tătarilor. «Eu sînt jurat, cînd am stătut la Împărăţie om de judeţul meu să nu piae», (Lct. I2, 377). înţelesul de judicium e mal vechi ft: şi ne arată că puterea judecătorească a fost luată la început ca mijloc de delimitare a ţinuturilor, şi numai mal tîrziu cea politică, după ce statul să organizase bine politiceşte.
—Tot în documente cetim—mai mult printre rîndurl—cum s-au format unele sate. In trecut populaţia nu era aşa de deasă ca azi; satele erau mal rari; c^a mal mare parte de pămînt era acoperită cu imense păduri. Mulţi proprietari posedau pă-mînturî fără nume, căci nu să botezase încă toate locurile. Boe-
288
Documentul, studid. istoric şi arheologic
rul proprietar îşi clădea casa, unde credea că e locul maî potrivit. In jurul casei lui să stringea cu vremea lume, oameni muncitori, ro-mînî sau străini. Adesea singur boerul coloniza locul cu străini, cum a tăcut Antohi Sion la Coman, chiar în secolul nostru. Asemenea cărţi de slobozie găsim multe, căci nu era teamă pe atunci de străini că vor copleşi pe Romînî (V. A. Ureche «Sloboziile»). Dar locul cum să să denumească ? Sătenii îl botezau după numele boeruluî; iar Domnul, cînd venea vorba de a întări micul de proprietate, nu putea să consfinţască acest uz nefiind la început decît local în întrebuinţare ; nevoit de a-1 preciza, punea fraza r/\E Edil (glia) aom'â sro «unde-î casa luî». Mulţi boerî şi-aă clădit case prin anumite locuri, dar nu toţi au putut lega numele lor de vre-un sat, căci prin împrejurări, ce nu le cunoaştem, nu s-a putut forma sat. Aşa de la Gug avem Gugeştu; de la Ploturi avem Plotuneşti, dar de la IIusul şi Roman Blindai nu s-au putut forma satele Iluscstiij Romaneştii pe locurile, unde documentele ni-î dau c-aft trăit, (v. Ur. Voi. XVIII, pag. 1.61), făcînd escepţie de la regula generală. In vederea aceasta n-am admis teoria Păr. Melhisedec, care luînd faptul ca general, a pus ca fundator tîrguluî Huşi pe acel boer Hus, pe care documentele ni-1 arată ca trăitor pe valea Elanului nu a Drăslăvăţulul, fără a fi putut da naştere la un sat nici în suta a XVll-a, de şi tîrgul Huşii exista încă din suta a XV-a ca tîrg domnesc. Dar multe sate, pe care Domnul le dăruia cuiva, erau deja întemeiate ; îşi aveau numele lor, daUadesa după poziţia geografică : Deleni, Suseni, Văleni: oamenii de acolo îşi aveau proprietate veche, moştenită din neam în neam, si dar satul nu-şî putea lua numele de la boerul proprietar. însă ce să întîmpla ? Adeseaorî boerul întro-dus de curînd ca proprietar, pentru a-şî avea o bucată de pămînta luî, punea şi deschidea poene în imensele păduri. După obiceiul pămîntu-luî, pădurea nu era a nimăruî, şi cel care reuşea a deschide o poeară într-o pădure, poeana era a lui. De aici faptul ce-1 găsim în cele mal vechi documente, că poeana deschisă purta numele celui care a făcut-o. Acum boerul întîmplîndu-se să-şi facă casă pe locul deschis, reu-şia ca nu după multă trecere de vreme să mute vatra satului, dacă la aceasta veneau in ajutor şi alte împrejurări exterioare Astfel ne am explica în multe cazuri pentru ce s-au mutat la unele sate vatra, schimbîndu-să odată cu aceasta şi numele.
— Tot aicea să spune de preţul pămîntuluî. Ce era un pămînt?
Gh. Ghibănescu
289
Adesea în documente ni sa zice ca cineva a vîndut 7 pămînlun pe preţ de 1 leu pămîntul, atunci cind leul era în valoare aproape de un galbăn (zlot). Pămîniul nu era o măsura fixă. Să măsura cu funia şi cetim în unele documente că un pămînt avea 12 funii de cîte 20 paşi funia, deci 120 paşi în lat nu şi în lung. Am aflat că la Odobeştî sub numele de pămînt să înţelege un loc de 10 pogoane. Ţăranul în graiul său înţelege prin pămînt, ogorul luî, porţiunea de pămînt din cutare loc, fără a să interesa căluş! decît de mărimea luî.
—	Preţul pămîntulul a variat în cursul timpurilor. Aşa o moşie Ilădărâeştii, de pe Bîrlad în 1497 să vinde cu 200 zloţi, cam 2500 franci ; tot aceiaşi moşie după 25 de ani să vinde din nou în 1.522 cu 250 zloţi, deci cu vre o 800 de lei mal mult (f. Ur. Voi. XVIII, pag 102).
—	In ceia ce priveşte banii, cu care să cumpără vedem iarăşi o mare deosebire Erau zl>lî tătăreşti, turceşti, zloţi ungureşti, taleri de argint, (seci. XVl-a şi XVll-a) şi lei bătuţi. Guvîntut zlot insamnă galbăn, aureus, şi Slavii au botezat ca şi Romînil banii de aur după coloarea aurului, că egalbin (sl. /KAftmx adj. Şardâi; flavus, de unde 7KA8mn.(<\ f. munus aureus, scris şi y a a m a). Deci zloţi erau galbeni. Piaţa noastră a avut totdeauna monedă streină, ca galbenii tă-târăşti şi turceşti în uz în seci. al XV-lea şi XVl-lea (y\m\ riiAmApCKM\')> mal zloţi ungureşti; zişi numai ungureşti şi prin prescurtare ughî
(sl. ttrpu/y m. hungarus, oyrpui, oyrpH, de unde o y r h, 8 1) ; au fost mal apoi galbeni olandezi, (ducaţl), apoi au invadat, pe piaţă bani turceşti, bani bătuţi (Riimw\') Valoarea banilor vechi nu e pe deplin stabilită. Studiile de numismatică sînt la început şi afară de lucrările D-lor D. A. Sturza, M. Suţu, nu putem cita altele. Cronicarii ne amintesc ceva de banii vechi, cînd vin şi spun de unele dări, ce domnii puneau pe ţară. Cele mal multe notiţe ni le dau documentele şi condicele de visterie, din care puţine s-ari publicat (P. Rîşeatm. „Lefile şi veniturile boerilor Moldovei în 1776“). Găsim mal multe nume de bani (ort, aspru, tuH, potroniel, cos-tandă, grivină, zlot, taler, lei, bani roşii, bani bătuţi, ctc.). Tot documentele şi condicele ne spun de preţul lucrurilor, lucru interesant pentru a afla raportul dintre banii vecin si noi (vezi Lupta din 24 Iunie 1892 „cheltuelile făcute în ziua de 12 Decembre 1772 cu serbarea patronului Sf. Spiridon). De cursul banilor şi de finanţele
24
290
Documentul, studiu istoric si arheologic
larii putem ceti multe notiţe în Carra, Vaillant, Melhisedec, ,,Cronica Huşilor11, A. D. Xenopol (llevista ele Istorie şi Arheologie I. 1, 4f)—78). etc.
—	După ce să spuneau acestea in documente, să urma altă lrază, ce des vine : „şi s-n sculat sluga noastră. ... şi a plătit deplin toii ace! bani mai sus zişi : . . . zloţi tătărăstî în mînule slugilor noastre mai sus zise. ... (ii SciIiakiiie ca8i'a muu .... u 5A-
IIAAH1IIA 8CE MCI IOANA 111011111 BklLlIEIUyCAHHi/y lIMtl'kO^ ... 8 ()8KII CA8rMM
hau iii m RkiiiifpE'iEHHM . V Fraza aceasta este de-o plasticitate ne-mal pomenite. Verbul şi s-a sculat este de-o mare forţă vizuală în cît mai că ne putem închipui cum era afacerea. Veneau cei interesaţi la divan ; în spătărie să judeca pricina ; Domnul înconjurat de boeril săi divaniţl cerceta afacerea ; să întreba de numele vînzătorulul ; cu cît s-a/vîndut moşia şi dacă vînzarea e de bună voe (ftOKpoio boaio); la răspunsuri afirmative, Domnul da pe dată ordin diiaculuî de logofeţie să scrie actul. Pergamentul era faţă ; diîacul să punea să scrie, şi scriea mărunţel şi legat de parcă c-ra un euvînt tot documentul. Cînd venea vorba de plata banilor, boerul cumpărător să scula şi număra de faţă înaintea tuturora (fa Alllţ llp'kfl IIAMU H KACI1MH HAIIIHMU KOAIApH ŞAIMAUIUAII 8ch rnoin// niiN'kg^ banii, zloţi cu zimţi în mînule (ba p8 .u) vînzătorulul.
E sigur că prin secolul al XV-lea şi al XVl-lea, jumătatea dintăiu, faptul cumpărării să făcea dinaintea luî Vodă şi a boenlor şi fraza h 8cmiakliie ca8i’a naui era o copie a adevărului, o expre-siune, care spunea un fapt real. Maî apoi, devenind formulă de cancelarie, s-a şters şi în secolul al XVIldea o găsim foarte rar, ca o reminiştenţă a trecutului, despre care scriitorul avea ştiinţă, ca unul ce era silit să înveţe formulare de documente, dar de care nu mai era de lipsă a face uz în mod strict.
—	Maî departe formularul ne dă stereotipa frază de mare valoare în stilul decumentelor, că Domnul văzînd vînzarea de bună* voe, cum şi numărarea tuturor banilor întăreşte vînzarea, re-petînd din nou frazele de mai sus, prin care se arăta numele satului . . . etc. hun aaki BHy\'l\Biun ^oxpoio boaio h hiahme/K h m ah o io
fAIIAAH18 , A AAKI HlAKO/KftEpE ECMkl H WHI HAC ftAAH H IlONIRpA^HAH 1110-IIIA . . . KAKO (\\ ECIII CA8F'k IIAIIIEM8 . . . H Wlll HAC 8 p II K H CA BACE A) A0\*0,\0AA EAAOy II ft'blIlgM ETO *] OyMOyMAIIlOM Ero H llp'hoyHOyMAniOAA
Gh. Ghibănescu
291
e '•o h np\L)j8f)'bmoM ero h baceaaS po<\8 ero nmo cb eaa8 mşkepeiii naiie-bam/Knkih HEiiopSiiiEMO em8 nhkoahîke na K'lxKii) Cuvintele acestea vin neştirbit în cele mai multe documente. Inlăritura Domnului să făcea pentru tot! urmaşii cumpărătorului, să le fie lor urle, adică dreaptă moştenire, şi copiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor şi ras-trănepoţilor şi la tot neamul mat de aproape în vecii vecilor. Tocmai această frază arată nestabilitatea întăritorii, căci ce siguranţă avea fapta unui Domn, ce valoare avea vorba lui, cînd legt nu e-rau în ţară, care să asigure trăinicia şi stabilitatea lucrurilor î
— Asupra frazei h ca baceaa ^c\'o^\oaa avem de făcut următoarea observare. Cînd Domnul întărea dreptul unui boer de proprietate asupra unui sat, cumpăratele la un altul, sigur că satul acela avea locuitori, din care unii poate răzeşi proprietari de mult acolo Satul însă aducea venit proprietarului, ca erbărit, desetînâ, bezmăn, etc., care la un loc constituiau veniturile satului (ao^o^a) Cînd Domnul zice că dă unui boer un sat cu toate veniturile, îi da în realitate el pă-mînt sau numai dreptul de a folosi venitul de la locuitorii aşezaţi în a-cel sat ? Cred că mai mult venitul şi dacă vedem mai tîrziii fiinţînd a-lăturea în aceiaşi moşie partea boerească şi partea răzeşască, aceasta era o nouă fază a evoluţiei proprietăţii la noi, cînd boeriî începuse a încalca drepturile răzeşilor. Dar oare Domnul să lipsea de veniturile, ce-î putea aduce Domniei acel sat, în folosul noului împroprietărit, sau nu ? Credem că nu, de oare ce documentele ne spun anume, cînd e vorba de a scuti de dări pe im sat în folosul unei mănăstiri, dar nici o dată în întăriturile acestea nu să vorbeşte de scutiri de dări.
In seci. al XVl-lea şi XVIl-lea începe fraza a fi mai lămurită. Partea din sat vîndută cuprindea vatră de sat, ţarină, livezi, loc de fina,ţ, prisăci sau locuri de prisăci, grădină,, pădure, iaz, he-leşteu, şi moară pe iaz, sau numai loc de moară. (ca BAmp8 ceao N CA IIHB 8 LţApHNS, H CA CHNO/KA’ilM. II Cb IIACHK (M'InCIIIA ŞA IIACMK) II CA CAftOBE H CA AOyrA II CA M'bciMh ŞA CM1AB, M ŞA iVU^ll II CA BACEAA ^oxo^omX Deci un sat avea venit de la pădure, de la iaz, de la moară, de la grădină şi boerul împroprietărit să bucura de venitul tuturor acestora, cînd cumpăra satul, deşi poate proprietatea de fapt era a sătenilor.
Documentele încă ascund multe lumini asupra felului proprietăţi! din suta a XVI şi mulţi din termini! documentai!, sîntem departe de a ! înţelege in totul din cauza necunoaşteri! amănunţimi!
292
Documentul, studiu istoric şi arheologic
vieţii din acel timp. In ori-ce caz nu trebue a vedea numai formule sec> in frazele stereotipe a documentelor, ci nişte probe doveditoare a unor stări reale de lucruri consacrate prin fraza de cancelarie, mai ales in documentele vechi.
— După ce să consacra întări tura, venea fraza stereotipă, care prevedea hotarul satului. Mai adesea găsim cuvintele ; a . . . ftA ECU MM OyCM)( CUIOpWII MO CIIIApOMh’ XOll'lApS 1,0 K^AA B'fctKA
utoibami „iar hotarul . . . să le fie clin toate părţile după vechiul hotar, pe unde din veac a umblat (s-a apucat, a fost).u Alte clăii uricul întră si ne arată anume hotarul, mai ales dacă delimitarea era necesară, cîncl moşia avea vreo încurcătffră ; şi asemenea hotărniciri găsim în cele mal vechi acte. Mai apoi lucrul s-a sistematizai, căci s-au specificat în cărţile holarnicc, scoase de boeri hotărnici la faţa locului. încă clin secolul al XV-lea ni să amintesc numele unor boeri hotărnici, a cărora lucrare servea de bază la facerea liricului. „fi xoniAp . . . ftA ec ii . . , no kS,\a yoHiApMAM , . . Asemenea frază ne dovedeşte de existenţa şi altor acte afară de lirice, dar care azi sînt pierdute sau ineă nedescoperite, şi că clar cancelaria secolului alXV-lca nu era chiar de tot săracă în acte, şi că poate asemenea hotărnicii să scrieau pe liîrtie, iar nu numai decît pe pergament.
Adunînd de prin toate documentele hotarele diferitelor sate, lucru, care să poate face foarte lesne, studiind în grup pachetele de documente, ne vom desluşi mult asupra unor chestiuni de geografie politică şi administrativă veche a tării noastre.
•— li) k%\ 115 B'kKA w?khba,\h. frază ce o găsim reprodusă şi în Dicţionarul lui Miklosich, caută a fi explicată ; wîkhkaah vine din verbul wtoirauih — viverc, şi aici are înţelesul de a font adică pe unde din veci a fost. Traducătorii vechi au pus au umblat, expre-siune care consacrată prin uz, am adoptat-o şi noi în traducerea do* cumentelor slavone: alţii l-au tradus cu au trăit, au apucat, de şi sensul e altul. — Dar importanta acestei fu ze stă în următoarele. Gînd într-un document din 1 .4,20 să spune de hotar, pe unde din veci au umblat, sigur că acel sat e foarte vechili, anterior descălecatului, petrecut cu 2 generaliuni mai înainte. De aceia dar acel 115 B'IvKA W7KHKAAH ne duce cu mintea prin veacul al XlIMea, sau al Xll-lea, da ă nu şi mai sus.
Hotarele să stîlpeau cu petre hotare, (kameh şa pTAp), cu stîlpî
Gh, Ghibănescu
293
(crmwrf şi cu semne (şmamehm, EEA'fersO, cu movili, (a\ctkiaa\ cu şanţuri, cu semne de bour in stejar (^xk), etc., ele. Adesa unele semne do hotar le gisim durînd sute de ani. Aşa in 1180 Ştelan cel Mare cumpără satul Scariţiresti de la Ivul, cind il şi hotărniceşte ; după semnele hotară de atunci Duca Vodă regulează din noii în 7170 (1669) hotarele Seanţireştilor, şi aceste semne erau încă bune în 1.784 la facerea hotărnicii din nou a Ganţălăreştilor (vechiul Scariţiresti).
--Dare ori in cuprinsul acestui formular să spun fapte nouă ; din cînd în cind cîte o aluziune la un fapt istoric, la un eveniment politic, pe care ni-1 spun şi Cronicarii; dar atunci mai totdeauna documentele să deosebesc în stil şi nu samănă formularului comun.
— După arătarea hotarelor vine formula obişnuită a autentificării, cînd Domnul spre a valida actul pune ca chizeşă credinţa sa, a copiilor săi, cum şi mumie boerilor cu funcţiunea respectivă. Partea aceasta din document formează în sine o unitate de mare interes pentru istoria politică a ţării, căci ne dă cel maî bogat material pentru cunoaşterea instituţiei boerilor. Noi am încercat a înjgheba o listă de boeril tării, pe un răstimp de 240 de ani (U-ricariul, Voi. al XVIU-lea „Hoerii Moldovei11).
Enumerarea boerilor, cari adeveresc actul, ne ajută la stabilirea funcţionarilor mari de divan din ţara noastră ; ne spune apoi de familia Domnilor, de copiii şi fraţii lor etc.
Nu arare ori adeveresc actul şi capii Bisericii, Mitropolitul şi cu Episcopii săi, car! de drept figurau în Divan alăturea de bocii şi aveau mare putere prin cărţile de blăstăm şi afurisenie, ce scoteau. Mal adesea eî figurează în documentele, ce regulează soarta unei mănăstiri sau Episcopii, sau în actele mari făcute în numele Divanul u.
După înşirarea numelui boerilor vine blâstămul, scris a-proape uniform cu aceiaşi frază, sau cîte o dată maî mărit prin blăstăme religioase, cînd era vorba de o danie făcută unei mînăs-tirî. .Jar după viaţa noastră cine va fi Domn ţării noastre din copiii noştri sau din neamul nostru sau ori pe care altul Dumnezeu îl va alege să fie Domn în ţara noastră a Moldovei, acela să nu strice dania (mila) şi înlăritura, ci maî vîrtos s-o întărească şi s-o împuternicească, pentru că.........“
Nu arareori găsim adus blăstămul celor 31.8 părinţi din Ni-cea asupra lui Arie ereticul; blăstămul prea curatei maicii Vre-
294
Documentul, studiu istoric şi arheologic
cisliî, a celor 4 Evanghelist!, a tuturor sfinţilor ; să ameninţă cu muncile Jadului, cu întunericul cel mai din lăuntru, să blastămă să aibă parte cu Jidanii, cari au strigat la Isus : singele luî asupra noastră si asupra copiilor noştri etc. etc., arătindu-ne prin a-ceasta că cancelaria oficială era îmbuibată de idei religioase, cărturarii fiind pe atunci oameni duşi des pe la biserică. Repetarea aceleiaşi fraze de blăstăm in stilul documentelor ne ajută la cetire, căci fiind documentul ros, şters sau chiar rupt pe aici putem şti ce conţin rîndurile şterse, şi adesea nu e nici o ştirbire, dacă ne lipseşte blăstămul, lucru care l-a şi făcut D-l Hăjdău în publicarea documentelor slavone din Arhiva Istorică, unde o sumă de documente sînt date în prescurtare, lăsîndu-se de o parte frazele stereotipe. Amintim cu prilejul acesta următorul lucru. Traducătorii vechi în mare parte necunoscîntl valoarea istorică a documentelor, luase răul obicei fi de a lăsa la o parte în traducere nu numai blăstămul care la urma urmei e o formulă, ce nu priveşte decît cancelaria veche, dar si şirul boerilor; prin aceasta s-ar fi adus o mare ştirbire cercetărilor istorice, dacă n-am avea la cele rnaî multe şi originalele, căci acea goală înşirare de boerl funcţionari e singura amintire, ce ne spune de cel ce au fost oamenii zilei, aşa zişii stâlpi, ai ţării.—Din fericire traducerile vechi (cele mal multe din jumătatea a 2-a a seci. al XVII 1-lea) nu sînt multe; apoi la unele găsim si originalele; dar tot te stinghireste de multe ori, cînd în linele pachete dai numai de traducere şi aceia ştirbită.
NOTĂ. Cele publicate aici despre Document, sînt o parte dintr-un studiu complect, ce 1)1. Ohibăneseu va scoate în broşură, servindu-î totodată ca prefaţă la voi. al XXlII-lea din linear, ce va eşi eunnd de sub presă.
Direcţiunea.
NEGULAI BELDIGEANU
P Ă M î N T U L
P OEMĂ
III,
tieneza lunei.
Pămîntul, închegare de pînze nouroase,
Ne-avînd nici lat, nici peatră, o plazmă-î fără oase A lui îngemănare de fese plutitoare,
S’atinge’n răpegiune cu fesele din soare,
Şi’n danţul ce planeţii îl duc prin întuneric,
Pe drum bătut cu stele şi nu de om nemernic,
Din lutul încă abur, un faldur să desprinde,
Şi’n grabnică rotire la danţ apoi să prinde.
E luna, ziua nopţii, senină dragoste,
Ce’n frig şi întuneric va mai spori o ste. Deocamdată abur, de zile ’ncepător,
Această zemislire, în mersu-î rotitor,
Pe ’ncetul să închiagă—şi palidă-f şi stînsă Urzala-î de lumină, ca faţa cînd e plînsă . . .
Şi cum tot vin la mijloc tot aburii cei gref,
Un gliem se face luna ; iar graniţele iei Ating planeta noastră, aşa că la zenit,
In mare parte cerul de lună-î coperit.
N. Beldiceanu
Ceneză uriaşă din lumile stelare,
Cu lumea noastră lună ! ai mult’ asemănare ;
Din brîul cel de nouri, pe eînd atomi eram, Te-aî rupt tu ca şi Eva din coasta luî Adam . .
IV.
Pămîiitiil soare.
Un aier ce aripa ajută la suit,
Uşor nu-î ca pămîntul, din aburi zămislit ;
El stera îşi bolteşte din zare ’n altă zare;
Ca somnul de sub,>gene lumină stinsă are . , . Dar cum prieteşugul atrage om la om,
Lăuntric sîrgueşte atomul spre atom —
Şi rotunzind pe’ncetul drumeţul neguros,
Din abur îl preface în soare luminos. —
Pe cît el să închiagă, mat sarbăd că să face, Iar chiagul să îngroaşă, în smoală să preface ; Lumina lui din albă devine aurie,
Şi mai tîrziu rămîne o stea portocalie.—
Creoae-î atmosfera, ca fumul din uzină ;
In pocnetul de tunet, ce nu să mal alină,
Urgii de uragane sărbătoresc în şir,
Cu scutur şi cu spazmurî, al flăcării delir. — Colo nasc pete negre, ce cresc la nesfirşire,
Ca negura vieţii pe mări albi de gîndire . . .
Şi petele să ’ncruntă, iar coastele lor late,
De suliţî luminoase adînc par despicate —
Sub ferberca de nour, un crater să descinde ; Prin gura luî de feară, selbatec focul rîde ;
Lungi jerbiî de mînie, explozii vii de ură,
Venin fac să arunce a craterului gură,
Şi merg, tot merg, să urcă în depărtări, pe care Nu poate să le-ajungă cea mal adîncă zare. — Cînd fulgeră, de-odată toţi nourii iau foc ;
Pămîntul
Văzduhul glăsueşte ca un bătrîn proroc ; Treptat albele flăcări, năvălitoare oaste, înfăşură pămîntul şi ’1 suliţă prin coaste ; Treptat buchete albe, sub nouri de porfir/
Iau feţe luminoase de vesel trandafir, iar unele, departe, adîncul de ’l pătrund,
Să duc grăbite parcă în funduri far’ de fund.
Mai sus de-al lume! abur, metalic şi greoi, Prin care lungul fulger deschide ochi vioi, Plutesc otrăvi de gazurl, ce noaptea veselind, In mortul întuneric, mari diamant! aprind, Ş’acele pîcle-aprinse, ce nu să mai alină, întind pe geana lume! sprinceană de lumină.
Materia, mişcarea, ca zemislire au Puteri, ce închegare la cumpene mari dau ;
Şi cum prin simpatie ne-atingem om cu om,
Deşi nu ne rămîne la urmă, nici atom De dragoste, tot asifeliu mecanica cerească,
Ce stelelor urată, ce cale să păzască,
Aduce între ele o luptă tot mai vie De fluxuri însoţite de zgomot şi urgie.
Pămîntul, ce jărăşte ca focul din cuptoare, Certat e fără milă de lună şi de soare,
Ş-aceste vii aprinderi, ce zbuciumă natura,
Atrag şi resping lutul, ca dragostea şi ura . . .
Ecvatorul să urcă, pămîntul în mînie
Toţi muşchii săî îşi umflă ;—o Africă pustie,
In scutur epileptic de flăcări, se ridică,
Şi-n valuri ce-s cît Alpii, cu urlet să despică. —
Ce spaimă, ce urgie ! — De-aî aduna-ntr-un glas, Pe toţi Saurienii, ce-n moarte fac popas,
Ş*al tunetului pocnet şi clocot de talaz,
Iar într-un glas, tot glasul fiinţelor de az,
298
N. Peldiceanu
N-ar spinteca auzul, nici groaz-ar cla vieţii, Ca zgomotul de fluxuri ce zbuciumă planeţii.
V.
Pămîntnl jar atee.
Cu cit mal mult pămîntul, măreaţă întrupare,
Ist capătă viaţă prin răpede mişcare,
Chiulea tot ma: ferbinte, cu-ncetul să roşeşte, Şi-n haos pe cît merge, jăratecul sporeşte. — lin timp veni-va însă, cînd el să va răci ;
Deşi Iară lumina, el roş ades va fi
Ş-atuncî, căci ori si unde războaele vor frînge
Pe cel seracî, pămîntul cruşise-va de sînge . . .
Trec veacuri, cum pe valuri trec fire de năsip, Şi gazul să închiagă, iar fluidul său chip,
Ca mări înflăcărate, ce nu să mal văd az,
Să zbuciumă tot una talaz după talaz ;
Grăunţe mişcătoare de foc, în întuneric,
Dau spaimei strălucirea tabloului feeric ;
Ferbinte atmosfera, ca vatră arzătoare, Deslănţueşte furii de vînt glăsuitoare,
Şi zeci de uragane, din zece părţi izbind,
Nu sînt ca uraganul, ce sfredelea mugind,
Acele oceane de groaznică minune,
Pe unde azi, în voie, pasc turmele păşune . . • Lungi sfredele de flăcări, spre ceriul cătrănit,
In unde arzătoare să urcă nesfîrşit,
Ş-apoî să frîng talazuri, de fulger spintecate. — Pe rînd, tot mînă valul, mari sloiuri închegate De foc, şi peste ele, furtuna grămădeşte Jaratec pe jaratec, ce ca troianul creşte,
Ş’acel sleit jaratec pe-ncetul să închiagă,
Şi un troian cu altul, prin sloi răciţi, se leagă ; Iar lava arzătoare rupînd a sale fese,
Pămîntul
299
Ca sînge esă roşă din rane urieşe. —
Aşa să rupe carnea, aşa rodeşte sînge
Din răni, cînd omul aprig, de zile omul stinge,
Şi un tiran cu altul, pe ghemul pămintesc,
Prin oameni, robind oameni, aşa să Înfrăţesc . .
VI.
Bataea focului cu apa.
Treptat a lavei undă, subţire coajă prinde,
O mare de mari scorii pe ia treptat să-ntinde :
De gazurî învins lutul să urcă în cupole,
Şi cît să vede lume, aleargă fumarole. —
Ici, să rădic-o tară de scorii arzătoare,
Imperiu, ce nu ştie de sceptru şi teroare ;
Pe scorii nu-s palate, nu-s urme de calici, l>a nici arhitectură de castori şi furnici . . .
Cînd limbi de foc in luptă cu limbi de foc să Irîng, Furtunele-n pustiuri cu glas pustiu cînd plîng,
Adînc torentul sapă, adînc făcîndu-şî loc,
Şi curge pretutindeni o Dunăre de loc. —
Dar cum să tot frămîntă din temelii adinei,
Acest pămînt, ce are jăratecul ca stîncL Al valurilor zbucium şi spazmul atmosferei Le sfarmă şi aruncă din jghiaburile sferei Departe — şi din ele, ici colea de plutesc Districte mici de scorii, ce grabnic să topesc.
Găzînd temperatura, vaporii se atrag,
Treptat sporeşte frigul peste-al căldureî prag : — Din pînza plutitoare de nouri plumburii,
Argintul viu porneşte cu glasnice urgii —
Stropi mari,—pieziş să rupe şi cade el greoi, Pămîntul lustruindu-1 cu argintiu noroi. —
Otrava şi mînia ferbinţilor sudori,
N. Beldiceanu
Sus, grabnic sîrgueşte schimbată în vapori;
Cînd nourul electric ca ucigaşul rîde ;
Cînd ochiul cel de fulger cît ceriul să deschide, Din albă, ploaea toată să face viorie ;
Işî schimbă sori! faţa de-atîta grozăvie !
Precum s-alină focul de patimi omeneşti, Scoboară termometrul în sterile cereşti,
Şi-n lumile de neguri, ce-aduc o lume nouă,
Cu cit sporeşte frigul, argintul viu nu plouă, — Atunci alte privelişti! — vin ploile de apă,
Şi-n valuri urieşe pe scorii le adapă ;
Sporind tot furioase, adîncul învrăjbesc,
Apoi clocotitoare, ca abur părăsesc Ferbintele jaratec al marelui pămînt. —
Nu-i pace nicăirea, jn zbucium toate sînt, Mişcări fără de număr pe unde le despică,
Şi ploae să coboară şi abur să rădică,
Şi fulgere turbate pe ceriul tulburat,
Cu sutele ţesute, trăsnesc neîncetat.
Dar cită grozăvie şi cită frumuseţă N-aprinde fantazia ş-o face să îngheţă ! . . Mărgărituri de lacrimi din ploaie frumos plîng; Ici, fulgere albastre în apă să râstring,
Şi-s ploi de viorele şi-s ploi de ochi albaştri,
Ce lunecă pe raza luminelor din aştri . . .
I. BONIFACE HgTRAT
SONETE
I.
DAB NICI nu veeâ să ceea dă...
— Te cunoşteam, Ioane, de-om de treabă, bun la toate.
Eşti harnic şi nu beai de cînd ,,zăcut-a! zăcare41 ;
Şi drept să-tl spun, îmi pare rău,—mă-nşală lumea poate— Dar tot aud că pe nevastă o baţi făr-de-ndurare ;
*
Să fie adevărat ?—„D-apoi... nu-s toate adevărate ?
Am inimă şi efi şi-am încercat şi cu răbdare ;
Dar vezi... nu-ţi fie cu bănat ! ia chiar din minţi te scoate Cînd a-ndruga la verzi şi-uscate-ncepe-n gura mare!
*
Da, zeii L Cu vorbe dulci s*o iei ti-i munca chiar deşartă Eşti bun şi blînd,—te ia peste picior ca pe-un beteag ;
Ei ! cum să n-o diregi din cînd în cînd ca să-nteleagă ?..
*
Ş-apoi-s şirete, cică, hurnL ba-s proaste, Doamne iartă! Păn-ce n-o baţi, apoi nu e destul că nu-i eşti drag,
Dar nici nu vrea să creadă, bat’o vina, ca ţi-T dragău !..
302
I. Boniface-Hetrat
II.
GLORIA TIBI !., (*)
Suant des pleurs de sang dans sa eourse sans but, La foule des humains qui, troupeau de Panurge,
Suit ses meneurs, souveut coutre ses dienx s'insurge, Oomme Ie Negre inculte, au nora de son salut!..
Plus de cieux,—ni d’enfers !.. Tout est inis au rebut Sauf riniplacable dieu qui, puissant Thaumaturge, Eait que de teinps en ternps Ies masses 1’om expurge Du trop-pleiu menaşant : des va-nu-pieds en rut !..
C’est le veau d’or chante. par la tourbe bipede Que rouga un mal affreux defiant tout reinede :
Car Pagneau devient loup, s’il le peut, â son tour !..
Et sous Ies „yloire ă toi !“ le roi des dieux se cabre En voyant deliler devant luî, tour â tour,
Ces fantomes vivants dans ieur danse macabre !
(*) Nota Iledacţiei. Acelaşi subiect, gindit in limba romînă, e publicat formă c]e sonet în No. 1—2 al Arhivei.
Poezii
308
III.
O
EI, LASĂ NO MI-Î FEICÂ !..
Işî vîjie furtuna’n voie cîntal ;
Pe mare munţi de valuri ia ridică !
Pe uscat,—de pe pliltane frunza pică Şi mătură intr-un vîrtej pămîntul...
— Moşriege, ascultă!., leagă-ţî barca mică,
De nu porneşti cu scop să câţi mormîntul ! .
— ,,He, lie L-s deprins !.. Ş-apoi de urlă vîntul L Eu mi-oi găsi-o, lasă, nu mi-i frică !
*
E la Castelul d’IfL (*) De dimineaţă Mi-o tot cat şi-i parc.-aturisitâ !
Colea-î, colea !.. mi-i dor de a ei dulceaţă,
Mi-i dor ca de-o femeie îndrăgită !
Eşti tînăr, nu înţelegi !.. Ce mi-ar fi viaţa De n-aş avea luleaua-mi drăgostită
Marsilia, Martie 1892.
Castel istoric, zidit pe o stîncă în mare. la 40—50 minute depărtare de la mal.
304
I. Boniface-Hetrat
IV.
DEŞTEAPTĂ EŞTI.
Deşteaptă eşti ! Cu-un ochift pătrunzător Tu tot observi ; ţi-i cugetarea-isteaţă !
O, dă-mi un/leac să-mi fie drag de viaţă,
Să fiu voios ca paserea în zbor.
*
Să rid?.. Am rîs !—vreau altfeliu de povaţâ Să scap de urîtu-a tot nimicitor !
Deşteaptă eşti ! Şi ţi-ar fi prea uşor Să faci să simt al traiului dulceaţă !
*
Sau ... să amorţesc, tăcut ca piatra rece ? Să n-aud decît vocea minţei treze,
Ce-mi murmură : despreţueşte toate ?..
*
Degeaba-ncerc !... degeaba,—nu mai trece !
De visuri dus, ce nu vor să-nceteze,
Mi-i dor... să-ţi cînt cuvinte fermecate !
Poezii
305
V.
DAR IN SFÎRŞIT !..
Dar în sfîrşit, ce-mi pasă mie de lume î Ku cu de-a sila ca s-o scot din tină,
In care mişue de patimi plină,
Nu-s nici un zeu macar !.. Faeă-altii spume !
*
Destul !.. In ochii lumei toate-s glume Afară de-aur ! Şi nu-s cu de vină Dac’omul e fiinţă rea, haină:
Cu dinţi de fiară-1 şi cel slab, anume
*
Să poată lup la rîndu-i să devie !.... „Te-înghit de nu mă-nghiţi !u răcneşte gloata, Scaldată-n sînge-n cruda ei beţie !
*
închipuire !—o vină de-mi arată In ce să aflu-un strop de apă vie,
Să uit, visînd macar, durerea-mi toată !
^6
806
I. Bonif'ace-Hetrat
VI.
P 0 ir R Q U 0 I ?
(Ipsi sibi)
Pourquoi du sombre ennui la consumante flamrae Eerait-elle palir ton front incessamment„
Quand preş de toi tont vibre et s’agite et reclame Son droit a IVxistence, aux plaisirs,—graiul enfant
•x*
Pourquoi ne pas preter l’orei 1 le a ce dietame,
Pauvre reveur? au lieu de songer si souvent A la lugubre nnit qui fait frissonner l’âme,
En renonţiant, firouche, aux leurres du moment
*
Pourquoi cliereher, perdu dans un eternei reve, L’inaoeessible fleur qui te frustrant, sans treve T’eloigne de ces biens que peut f’oflrir le temps V...
*
Pourquoi dans ton orgueil. dans ton immense envie, Ne veux-tu pas cueillir la simple fleur des champs Pour t’approcher ainsi de Tarbre de la vie?,.
Poezii
807
DIN SHELLEY
Traducere ritmică din limba engleză.
Floarea ce azi să deschide A doua zi piere ;
Cea ce dorim ca să stee S’opreşte, apoi fuge.
Ce-i fericirea in lume V Un fulger ce rîde de noapte Ş-o clipă durează.
Frageda eşti o, virtute !
Şi rară, o prietenie !
Şi cît de scump o, iubire,
Clipele-ţi dulci ni le vinzi !
Iar noi, deşi dînsele trec în curind,
Şi dup’ale lor desfătări mai trăim.
Precum după toate, ce—,,al nostru44 numim î
Cît timp albastru e ceriul Şi veselă-i floarea.
Cit timp bobocul ce-i copt Mai Usă-o speranţă Zilei, ce-acum să sfîrşeşte,
Visează !.. apoi te trezeşte Din somnul tău că să tot plîngi !
Pe cînd, în minunat de bogată literatură engleză, Byron stă izolat, fără discipoli în ţara sa (imitatori numeroşi şi-a găsit el numai în literaturele streine ; în Englitera însă nu) Shelley (Perey Bysshe), din potrivă, a făcut şcoală, dar nu pe cînd trăia, ci numai vr-o patru-zăci de ani după moartea-i ; de la dînsul procede intr-un mod direct toată tînăra generaţie poetică pentru care cele patru figuri mai sublime ale literaturii ingleze din trecut sînt : Chaucer, Shahespeare, lUilton, SheJley.
Nota dominantă a poesiei lui Shelley este ideia luptei pentru fericirea omenirei ; iniţiativa puternică, ura neîmpăcată în contra apăsării şi calda, marini moaşa iubire pentru tot ce e libertate şi dreptate !
308
I, Bonifăce-Hetrat
DE NU-MI MAI CREZI...
De nu-mi mai crezi a mea credinţă, Minciuni îs toate pe pămint!
Deşartă vorba e căinţa,
Şi chiar durerea-i un cuvînt...
De nu mai crezi-n-a rnea iubire,
Şi luciul soareluî-i un vis !..
Şi cea mal sfînfcă îmboldire
Na-i vrednică de-un suris.
De nu mai crezi-n-a mea durere, Ţi-i inima de piatră chiar,
Şi singura mea mîngîere
Ar fi.,, să crezi atît macar !
Pe cît Shelley, care ca poet liric are toarte putini rivali în Europa, să arată blînd şi dulce în melancolicele versuri ce le dăm cetitorilor „Arhivei*4 în traducere romînă, — pe atît de pasionat şi de energic ni să înfăţişează el acolo, unde e vorba de a lovi în despotizm şi în minciună ; atuncea versul său nervos şi puternic taie în carne vie şi cade ca uu ciocan turtind nemilos tot ce află pe ilău... Aşa de exemplu, iu cîntul său pasiouat, ce l-a scris la 1819 ;
Men of England, wherefore plough Por the lords who lay ye low ?
(Inglejilor ! la ce să-arati Pentru lonjii ce v*apasă)?
In ochii posterităţii Sheiley e menit de a lăsa îa urmă pe Byron, căci cu cît data morţii sale să îudepârteazâ cu atîta maî mult creşte al său nume. De abia pe la 1860,—pe cînd gloria lui Byron era acum de mult, precum e şi astăzi, universală,—memoria lui Shelley a început a fi scoasă din penumbră. In zilele noastre nenumăratele lucrări biografice îl arată în adevărata sa lumină.
J. j30NIFACE-Ji6TRAT.
C. L_ A R A
SONET.
Ei.
Trecut-au-ani şi timpul pe-a ta faţă Brazdat-a cruda-i urmă nemilos ;
Dar in privirea-ţi tot tiu-i stinsă viaţa Şi chipul tău rămas-a tot frumos.
*
Trecut-au-ani. Prezicerea-mî isteaţă S-a Împlinit, căci azt cu-n glas duios Îmi spui că-aî vrea să-urmezi a mea povaţă La rindul meu te-ascult făr’de folos!..
&
Ai vrut-o aşa,—de-ţi aduci bine aminte Că ai zimbit la asprele-mi cuvinte:
„Tu mă cobori in loc să te ridici
*
In urma multor Încercări, să vede, De-abia acum ai început a crede Că te scăpăm de-o gloată de pitici!
Paris 1G Februar 1893.
I. PAUH
NEBUNA.
Pe sub teii de pe vale O copilă stringe’n poale:
Flori de cimp—flori de pădure Ca în urmă-npodobită,
A lui minte să i-o fure:
Flori să-i, deie, să-l îndure...
Şi porneşte împăcată,
In spre apa tarmăcată. Lăcrămînd de-o dulce jele;
Iar de-atita-nduioşare,
Cintau blinde păsărele;
Apele cintau şi ele...
Aiurind in păr presară Mindie Hori de primăvară:
Şi-n blajina iei visare,
Să priveşte ’nfiorată
In oglinda apel clare
Iar din păru-î cade-o floare.
Ia zimbeşte şi pogoară...
Cercuri moi o . împresoară.... Aiurite să rest'ring,
Molcom pe mormînt de valuri Şopoţi 1 ale să sting,
Florile stinghere plîng,..
G i o r d a n o
EPIGRAME
BEŢIVULUI STAN
E latin. In gură-i poarta Totdeauna limbă moartă. .. .
TOT LUI STAN
Vanitcis...
Stan a citit proverbul,
Dar nu Ta priceput; De-aceia nici-o-dată Deşert nu l’ai văzut...!
LIBERALULUI L.
Eşti liberal, eu nu zic ba, Dar asta nu-î vre-o fală ; Simpatica soţia ta E mult mai liberală... .
REFORMĂ
In vremuri vechi erau nebuni Şi-un duş servea ca doctorie, Azi oamenii ci că-s nervoşi Şi duşu-i hidroterapie...
311
312
Giordano
BANCHERULUI W.
Şi dacă i-ai făcut vr-un răii ? Să-şi resbunc el ? Ferească !.... Eu îl cunosc de mult, şi zău Nu-i deprins ca să plătească.
DOCTORULUI L.
Cunoşti atît de multe....
Şi doctor te numeşti,
Dar nu şti ti bine, Doctor In ce anume eşti ?...
LEXICOGRAFULUI G.
Epigramă-monolog.
«De două ori am jnceput faimoasa mea lucrare Şi cum gătesc A nu-i chip să meargă înainte Deci opul meu e ca sfirşit, şi spun drept salutare Adio, n’am cuvinte...»
DOMNIŞOAREI C.
Ia sama Domnişoară, In lume nu-i aşa : Cind cine-va-î uşoară Mai poate fi şi grea...
DÂRt de seamă
I.
Literatură şi ştiinţă. Revistă publicată sub direcţiunea D-lui C. Dobrogeanu Gherea.
. Ne credem datori a anunţa cetitorilor noştri lucrarea de mai sus, apărută zilele acestea în editura librăriei
E.	Graeve et. Comp. la Bucureşti; format mare în 295 pagini, preţul 5 fr. Este o lucrare de cea mai mare importanţă în mica noastră literatură; la care pe lingă cunoscutul nostru critic literar Dl. Gherea, lucrează un număr însemnat din scriitorii noştri de seamă. Astfeliu e o interesantă conferinţă asupra onestităţii în artă, şi un început de poezie a d-lui A. Vlăhuţă, 4 novelete de Dl. De-lavrancea, un studiu asupra noilor cuceriri transformiste de Dl. D. N. Voinov, o scriere serioasă care dovedeşte mult talent de rezumare şi de popularizare a ştiinţei, un studiu ştiinţific asupra eredităţii fiziologice şi psichologice de Dl. Dr. Ui •ecbiă, un important studiu istoric social despre formarea marei proprietăţi la noi de I. Nădejde, o schiţă literară întitulată «Note şi impresii» de Dl. I. Găvănescul, mai multe poezii de O. Carp, A. Stavri, N.
27
314
Dări de seamă
Beldiceanu, Iorga, A. Bacalbaşa, şi alte lucrări mai mărunte. Lectură instructivă şi poezii de o adevărată valoare literară. Recomandăm publicului cetitor această revistă, care e chiemată, sîntem siguri, a face un pas înainte în literatura noastră. Vom urmări cu interes lucrările de valoare din această revistă pentru a atrage atenţia cetitorilor noştri asupra lor. De astă dată ne permitem cîteva observaţii asupra a trei lucrări semnate de dl. Gherea: 1) Mişcarea literară şi ştiinţifică ; 2) Asupra esteticei metafizice şi ştiinţifice, articol polemic in potriva D-lut T. Ma-iorescu ; 3) Un alt. articol de asemenea polemic în contra D-lul A. Pliilipide, intitulat «Idealurile şi arta.»
Prin lucrările D-sale critice de mai înainte, Dl. Gherea ne-a obicinuit a aştepta de la D-sa studii serioaze, ţinute într-un ton academic, totdeauna limpezi şi nici odată tară folos şi pe nedreptul răutăcioase. Astfelift e şi studiul D-salc «Mişcarea literară şi ştiinţifică» din fruntea revistei. Cu multă pătrundere şi dreptate D-lul analizează cauzele care au determinat mişcarea literară din generaţia trecută, precum şi împrejurările care au produs epoca lui Eminescu. Arată cauzele secetei literare de astăzi şi prevede că clasa care va da naştere unei nouă mişcări literare în viitor are să fie proletariatul intelectual şi păturile mai culte ale proletariatului manual orăşănesc. In ce priveşte idealurile care vor însufleţi şi vor inspira viitoarea mişcare literară, să înţelege, Dl. Gherea prevede că vor fi cele socialiste. N-are să să mal preamărească trecutul barbar, ci viitorul de aur. Acest articol e foarte instructiv.
Nu tot astfel iu ni să par celelalte 2 articole polemice în contra D-luî Maiorescu şi Pliilipide. N-avem de gînd să apărăm nici pe Dl. Maiorescu, nici pe Dl. Pliilipide, D-lor sînt oameni cari înţeleg şi ştiu ce vor şi ce zic,
Literatură şi ştiinţă
31.5
cînd scriu; să vor apăra singuri, de vor crede de cuviinţă. Ceia ce ne doare e insă tonul jos, zeflemeaua aspră şi totuşi uşoară, spiritul ieftin pe care Dl. Gherea îl intrebu-inţază în aceste 2 articole polemice. S-ar erta această u-şurinţă, sau cum să-i zicem, unui criticaştrii neobservat, dar D-lui Gherea nu, fiind că D-lui să pare a avea de gind să creeze şcoală in această materie şi s-ar putea uşor să fie imitat, cum să intimplă, mai mult in cele răle decit in cele bune.
Sint, două feliuri de scriitori criticabili, unii groşi la ceafă şi răbdurh la nas, cari să leagă de condeiu cu mini cu picioare şi scriu orbi înainte. De aceştia am avut o mulţime înainte de întemeerea Junimel. In contra acestora ni să pare justificată critica înţepătoare, pe care a întrebuinţat-o Dl. Maiorescu atunci, fiind că cu astfel iu de scriitori nu poţi sta de vorbă fără ciomag, vorba ceia. înţeleg, tot din acest motiv, şi unele crilici ale D-lui Gherea, unde, cum zice D-sa nu e pentru polemică «ă Vecinele rose».
Sint insă scriitori, faţă de cari zeflemeaua criticului e o necuviinţă.
Dl. Gherea după publicarea importantelor D-sale critici a fost foarte mult şi după merit apreciat de publicul romînesc; şi cum să intimplă, aceasta îl va fi tăcut es-cesiv de sensibil, în ce priveşte persoana şi părerile D-sale. Aşa numai ne putem explica cum de in articolele D-lui Maiorescu şi Philipide, a putut găsi locuri care să-l scoată din sărite şi să-l facă a cădea in păcatul, pe care pe nemeritate îl impută D-lor Maiorescu şi Philipide, să ajungă la vorbă dură şi aluzii nu tocmai subţiri.
Cetind o scriere dinainte de întemeerea Junime! şi una de astăzi şi făcind comparaţiile cuvenite, Dl. Gherea va înţelege uşor rolul d-lui Maiorescu şi al Junimel şi credem că inţelegind cu inimă curată va găsi şi D-lui că e păcat
316
Dări de seamă
nu pentru Dl. Maiorescu, ei pentru D-sa şi pentru critica noastră literară, dacă a Întrebuinţat stilul, pe care l’a întrebuinţat. De altfelirt şi ca fond de idei acest articol al D-lui Glierea, nu ni sa părut prea roditor. E o discuţie de cuvinte, o vinătoare obositoare după contraziceri in părerile d-lui Maiorescu ale cărui cuvinte le tălmăceşte cum D-sa voeşte. Nu e mai enervant intr-o discuţie, decît a nu ti lăsat in pace ca să-ţi înţelegi vorbele cum iţi place, sii ţi să întoarcă vorbele pe dos, şi sii li sil dea înţelesuri pe care nu le au.
In articolul polemic iu contra D-lui Philipide, Dl. Gberea e şi mai neindurăt. Nu-1 cunoaşte nici personal, nici nepersonal (adecă ca scriitor), zice D-sa, ii răspunde insă fiind că Dl. Philipide, i să, pare că a combătut părerile D-sate despre Junimea, dintr-o însărcinare a statului major al junimei. Dă, nu ştim cum a scris cum na scris Dl Philipide, nici dacă Dl. Gberea îl cunoaşte personal : dar dacă impersonal, adecă ca scriitor, nu-1 cunoaşte, a-ceasta nu pentru Dl. Philidide e o pagubă. E cunoscut Dl. Philipide, ca unul din cei mai distinşi dascăli, mai ales la noi, unde nu trebue multă oboseală pentru a să distinge pe oamenii intr-adevăr de valoare.
E cunoscută, prea cunoscută cartea D-lui Philipide asupra Istoriei liinbei şi literaturei romine, in această materie cea mai muncită şi cea mai onestă carte rominea-scă şi Dl. Glierea criticul nostru ştiinţific modern, era vrednic, credem, să o cunoască : iar dacă o cunoaşte intr-adevăr atunci nu înţelegem felini acesta de modestie, de a spune cu tot preţul, că n-o cunoaşte. Aşa fiind şi necruţătoarele zeflemele in contra d-lui Philipide n-au servit la altceva, decit să umple fără folos nişte pagini1" şi să gonească din ele discuţia instructivă, pentru ca DI. Gherea să-şi răcorească inima, tară de cauză infierbintată. Nici acest,
Henriette şi Mihail Eminescu
317
articol nu să distinge ca fond de idei, fiind că aşa e cînd să ia omul după inimă, să duce, să duce înainte şi cînd să trezeşte, vede numai că degeaba a umblat.
Simte Dl Gberea însuşi, că scrie de răcoreală numai, fiind că în articolul con tra D-lui Philipide mărturiseşte cu o şiretenie naivă, saii mai bine cu o naivitate şireată, că s-a molipsit de Dl. Philipide şi scrie lucruri de prisos ; dar cetitorul n-are decit să elimineze prisosul. Această mărturisire e adevărată in partea a doua, că adecă scrie lucruri de prisos, dar e falşă în partea intiiu, unde boala să atribue molipselei. E dublu adevărată partea a doua, fiind că de prisos şi de eliminat e tot ce spune în ambele articole polemice şi contra D-lui Philipide şi contra D-lui Maiorescu. Curat să elimineze cetitorul aceste articole din
socoteala literară a d-lui Gberea.
Intr-adevăr cetind cele două articole şi intrebindu-te la fine ce ai profitat, ce ai înţeles ? Afli că Dl Gberea e supărat pe Dl Maiorescu, că şi-a permis a avea păreri critice, şi-a permis a scrie şi a pune la cale dreaptă lite-teratura, înainte de Dl. Gberea. E suparat pe Dl Philipide că apără isprava muncită a Junimcî; e suparat şi iarăşi suparat şi altă nimic.
Sint tară folos astfeliu de polemice pentru public şi nepotrivite pentru Dl. Gherea.	I. Paul
II.
Henriette pi Mihail Eminescu, scrisori cătră Cornelia Emilian pi cătră fiica sa Cornelia. Colecţia Şaragn. Ediţie de lux.
Sub acest titlu a eşit în zilele trecute o broşurică, ca-
318
Dări de seamă
re avind numele lui Eminescu drept firmă, de sigur va fi adus librăriei editoare profitul nădăjduit.
Broşura cuprinde scrisori mai lungi şi mai scurte ale surorii lui Eminescu şi citeva bilete scurte ale lui, adresate D-nei şi D-şoareî Emilian. Din toate reesă nespusa recunoştinţă a D-rei Eminescu şi a lui Eminescu pentru D-na şi D-ra Emilian, care in calitate de casiere a unei societăţi de dame, i-aîi trimis ajutoare in bani in timpul boaleî sale. Ce priveşte scrierile lui Eminescu reesă că o poezie din urmă, întitulată «Recunoştinţa» nu altei dame, ci D-rei Emilian a gindit Eminescu să o dedice.
Ceia ce să desluşeşte din scrisori mai ales e un motiv de critică ştiinţifică literară modernă, că adecă Eminescu nu din cauze sufleteşti a nebunit, ci din cauza boalei sale şi a vieţii proaste ce a dus. Boala lui mai ales e analizată şi paraanalisată in fiecare scrisoare.
Pe lingă acestea mai sint insultaţi amici morţi şi vii de-ai lui Eminescu, în modul cel mai necruţător, amici care au făcut şi ei fără să ştie stingă ce face dreapta, au făcut ce au putut pentru a uşura mizeria amicului lor.
Toate aceste materii, credem, că de ar fi prevăzut E-minescu că să vor publica odată, ar fi preferit să moară cu ciţiva ani mai curind, fără să mai fie ajutat de nimenea. Fără voie ne vin in minte versurile lui :
«Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel Nu slăvindu-te pe tine,—lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră, iată tot ce te aşteaptă.
Dai' afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsască pete multe, răutăţi şi mici scandale :
Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
M. Strajan, principii de estetică şi poetică	319
Oboseala, slăbiciunea, toate rălele ce sînt Intr-un mod fatal legate de o mîna de pămînt,
Toate micile mizerii unui sullet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage, decît tot ce ai gîndit.
I. Paul.
ITT
M. Strajan, Principii de estetică şi poetică, Graiova 1893 o broşură de 171 de pagini mic în 8.
Colaboratorul nostru D-l. M. Strajan în această scriere menită pentru şcoli vroeşte să pună bazele poeticei, studiu prevăzut în program şi care după d-sa nu are nici un înţeles fără cunoştinţa principiilor frumosului, fără studiul esteticei. S’ar putea dezbate chestiunea dacă este folositor pentru copii a să introduce în liceu şi cursul esteticei. Eu sînt în deobştie de părere că programele şi aşa cum să află, cer prea mare încordare a inteligenţii. Nu că estetica ar ti mai grea decît alte ştiinţî, ba ia refe-rinduse la întrebări ce ne ating zilnic, chiar din vrîsta mai fragedă, ar fi poate una din disciplinele cele mai u-şoare pentru mintea copiilor, cădi ceia ce ne place nu ne pare greu şi estetica propusă în chip inteligent nu poate să nu intereseze. Dar eu sînt de părere că trebuie strict limitat cercul învăţăturilor secundare şi mai ales dat copiilor să înveţe numai acele ştiinţî asupra cărora nu e-xistă controverse, căci spiritul de critică nefiind dezvoltat în copil, nu are el să cumpănească adevărul. De aceia în istorie sînt de părere a să omite din studiul secundar e-lementul critic şi a să preda numai rezultatul neîndoelnic al cercetărilor de pînă acum. Aceste rezerve însă făcute,
320	Dări de seamă
cartea D-luî Strajan este un escelent manual, clar şi concis în acelaşi timp, care esplică lucrurile după puterile minţii copiilor adolescenţi din clasa a VIT-a. In partea privitoare la artele plastice textul este însoţit de figuri neapărat trebuitoare în studiul frumosului.
A D. Xenopol.
DOCUMENTE
i
O poveste sîrbească despre împăratul Troian.
Povestea ce urmează sub titlul « Trojan împarat cu urechile de capră » este o traducere a poveste! cu aceiaşi numire (« U cara Trojana Kozje usi ») din colecţiunea luî Vuk Stefanovic Karadzic, Srspke narodne pripovijetke, ed. 2, No. 39.) Intr-însa este fără îndoială vorba de împăratul Romanilor Trai an, care a intrat între personajele mitice ale poveştilor sîrbeştî sub două forme, ca împarat nu urechi de capră şi ca o fiinţă, ce fuge de soare, de frică ca să cu să topească de el (cf. lexiconul sîrbesc al lui Vuk Karadzic, sub voce « Trajan »). Calea pe care s-a făcut această transformaţiune a istoricului Traian este pînă acum nelămurita, cu toate că s-a scris destul asupra acestei chestiun! (Cf. literatura chestiune! laKreck, Einleitung in die slavische Litteralurgeschichte ed. 2, p. 277'—278.) Ne mărginim deocamdată la traducerea aceste! poveşti. Cealaltă n’o cunoaştem incă în torma în care o istoriseşte poporul, ci numai în extrasul scurt din Karadzic şi Milicevic. Cu o altă ocaziune vom încerca a explica naşterea acestor poveşti în legătură cu celelalte eîte există la slavi despre Traian.
Troian împarat cu urechi de capră
Era odată un împărat, ce să chiema Troian împărat. Acest împarat avea în toate chip de om, numai urechile-! erau de capră. Ga să nu afle aceasta norodul şi curtenii, el chiema în toată ziua des de dimineaţă cite un bărbiei* de i le rădea. Dar cîţ! să duceau, nu să ma! întorceau, căci îndată ce’l bărbiereau, împăratul întreba pe bărbieri: ce-aîi văzut la dînsul ? Bărbierii respundeau căafi văzut urechi de capră, iar împăratul Troian mîniindu-se
foc, poroncea să-î tae unul cîte unul. Aşa veni odată rîn-
28
822
Documente
dul unui bărbier foarte şiret, care dacă fu chiemat la împăratul, să lăcu că-i bolnav şi trimese-n locul să ii } e un ucenic
Gînd ajunse ucenicul la împăratul, îl întrebă acesta : « de ce n-a venit stăpînul tău băiete ? »
Băietul îi respunse că stăpînul său e bolnav de nu poate sta pe picioare. Troian împărat crezîndu’l, să pusă frumos pe scaun ca să’l rază. Ucenicul bărbierind pe împărat văzu că el avea urechi de capră, dar cînd ’i întrebă împăratul ca pe ceilalţi: « ce ai văzut la mine băiete ?» ucenicul spuse că n’au văzut nimic. Atunci împăratul plin de bucurie îi clete doi-spre-zece galbeni şi-1 porunci să vie totdeauna de aci ’nainte ca să’l bărbierească. Cînd să dusă acasă ucenicul, îl întrebă stăpînul «Ei, băiete», cum stă cu împăratul?» «Bine stă, stăpîne,» zise ucenicul, mi-a poroncit să merg de aci ’nainte în toată zioa la dinsul, şi îl arătă cei doi-spre-zece galbeni, ce-i dete împăratul, nu-I spuse însă, că acesta avea urechi de capră.
De atunci ucenicul să ducea în toată ziuoa la Troian împarat de’l bărbierea şi de fiecare bărbierit căpăta clte doi-spre-zece galbeni, dar ni măr ui nu spunea că Troian împarat ar avea urechi de capră. De la o vreme însă începu băietul a să usca văzîndu-1 cu ochii, căci nu putea spune nimărui taina aceasta. Stăpînul îl vedea şi-l întreba mereu, « Ce-î cu tine, băiete, de te usuci de pe picioare ? Nu cumva ai vr-uti dor .ce-ţî roade inima, ori ai vr-o taină, ce nu îndrăzneşti s-o spui?» Băietul tăcea şi nu zicea nimic. Dar după multe întrebări îi spuse-n sfirşit, că are o grea taină pe inimă, dar nu cutează s-o spuie nimărui.
«Dacă a-şî spune-o cuiva, parecăm’aşi uşura îndată » zicea el. Stăpînul îi zise atunci: «Spuni-mi-o mie, băiete, şi fii pe pace, că n-o voi destăinui nimărui; iar de te temi să-mi-o spui mie, dute la duhovnic şi i-o spune, iar de te temi şi de duhovnic, atunci ieşi la cimp afară, sapă o groapă în pămint vîrăţi capul întrinsa şi spune pămîn-tului de trei ori tot ce ai pe inimă, astupă apoi groapa şi intoarce-te acasă.» Ucenicul alese al treilea sfat, eşi din oraş la cîmp, săpă o groapă în pămînt, îşi vîri capul întrinsa şi strigă de trei ori din răsputeri: «Troian împarat are urechi de capră;» astupă groapa şi liniştit să duse acasă.
Documente
323
După ce trecu o bucată de vreme, ce să vezi ? clin groapă crescu un soc cu trei ramuri drepte şi frumoase ca luminările. Nişte ciobani trecînd odată pe lingă el, li să făcu poftă să taie o ramură dintrinsulşi să-şt facă un tlu-er. Aşa şi făcură; cind voiră însă să fl ue re, fl vierul începu a zice: «Troian împărat are urechi de capră.» Iute ca fulgerul să lăţi vestea peste tot oraşul, şi’n curînd a-uzi chiar împăiatul Troian cum cintau băieţii pe viliţi: «Troian împărat are urechi de capră.» Auzind această împăratul turbă de mînie, chiemă îndată la sine pe ucenicul de bărbier şi să răsti la el zicîndu-î. Nemernicule, ce te-au împins păcatele să spui norodului meu despre mine ?» Ucenicul săracul a voit să să desvinovăţască, zicînd că a văzut ce are împăratul, dar că n’a spus nimărui nimic; a-tuncî Troian împărat, scoase sabia din teacă şi voia să-l tae numai decit; dar băietul să aruncă la picioarele lui şi-i povesti pe rind toate cum să’ntîmplaseră, cum s-a spovedit el pămîntului, cum pe locul acela a crescut socul cu trei ramuri, cum ciobanii au făcut dintrînsu! fluer, şi cum fl vierul de soc, cind începură a sufla întiinsul in loc să filiere, începu a zice: «Troian împarat are urechi de capră». Troian împarat cită vreme îi povesti băietul, să îmblinzi, să pusă intr-o căruţă cu el şi merse la locul cu pricina ca să vadă cu ochii lui, drept este ce povesteşte băiatul, ori ba. Cind ajunseră acolo nu mai rămăsăsă decât o singură ramură de soc. Troian împărat porunci s-o tae şi să facă din ia un fluer ca să vadă cum are să cînte. Dar cînd voiră să filiere, lluerul începu, ca şi celelalte, a zice : «Troian împarat are urechi de capră ».
Atunci Troian împarat să-ncredinţă că pe pămînt nimic nu să poate ţinea ascuns, dărui bărbierului viaţa, iar norodului vesti că de aci înainte orice bărbier poate veni să-l bărbierească.
Comunicată ele Ioan Bogdan profesor la Universitatea din Bucureşti.
324
Documente
II
Introducere la un trebnic slavon tipărit în Muntenia în 1636 Iulie 30.
Vorbind cu cuvintele Sf. Grigorie, acest cuvint pentru suflet este tot aceia ce pentru corp este hrana. Eu, cel mai păcătos dintre creştini, am văzut în ţara mea foamete şi săte, dar nu de pine şi de apă, ci, după cuvintele proorocului, de hrană şi sete sufletească şi foarte m-am întristat, văzînd că o asemenea hrană şi băutură nu-î ni-căirî. Această foamete, ni să pare, a provenit în ţară in urmarea împuţinăm sf. cărţi. Această împuţinare a provenit din cauza năvălireî diferitelor popoare de altă credinţă, trimise de urgia Dumnezeească pentru pedeapsa noastră şi din cauza prădăciuneî celei fără de milă a a-cestor popoare, după cum aceasta s-a întîmplat şi-n multe alte biserici.
Pentru aceasta fiind mişcaţi de zelul cătră Dumnezeu şi aprinşi de conştiinţa acestei săte vătămătoare pentru suflet, după cum este zis: «rivna casei tale m-a mîncat pe mine », şi de aseminea fiind încurajaţi şi de cîţi-va din boeriî cei mai nobili, cari aveau acelaş zel, aducîndu-ne aminte de aceasta şi încă mai mult fiind încurajaţi de rugăciune ferbint'e, noi am gindit ce este de făcut pentru ca să uşurăm greutatea provenită de la această foamete.
Eti am înţeles că fiind că răul a provenit in urma sărăciei de cărţi divine, de sigur el să va nimici tot prin înmulţirea lor şi prin ajutorul cel cu abundenţă a lui D-zeu va veni binele. Noi gîndim că această abundenţă de cărţi nu-i posibilă altmintrelea decît introducîndu-se tipografia sau imprimeria. Pentru aceia noi socotim nu fără de folos lucru a vă comunica pietăţii voastre scurta istorie despre aducerea tipografiei de departe şi introducerea el. Cind noi eram în nedumerire, cum şi ce-i de făcut, ajutorul lui D-zeii, care de ordinar nu părăseşte ilatenţi unea cea bună omenească şi contribue la buna îndeplinire a afacerilor şi care şi acum întăreşte speranţa noastră cutezătoare la ajutorul şi limpezirea nedumeririlor,— (acest ajutor divin) ne-a arătat pe un barbat — strein —
[Documente
325
pe dreptul călugăr cu numele Meletie Macedoneanul, care a venit din părţile Rusiei spunîndu-ne următoarele : vă-zînd tipografia şi aflînd despre preţul ei, am venit să vă comunic, nu vi să pare lucru bun (a o înfiinţa)?. Noi a-tuncea îndată ne-am sfătuit cu bărbatul—ieromonahul Nec-tarie Pelagoneanul amicul lui Meletie Macedoneanul, şi l-am trimes la imprimerie în Rusia de sud şi impreună cu dinsul şi pe credinciosul nostru servitor cel sprinten la mers (borzohodţ), avind cu dinsul scrisori particulare de la persoana noastră şi obşteşti de la obştie cătră actuntul Mitropolit de Kiev Petru Movilă, cătră judecătorul şi cătră alţii cei mai de samă şi cei mai blagocestivi a acestui principal oraş. Afară de aceasta noi ne-am Învrednicit de a trimete daruri bărbatului insămnat amintit mai sus, după a carul dispoziţiune şi îngrijire şi prin rugăciunele Preacuratei Maicei D-lui, noi am fost demni din graţia lui Hris-tos a videa în scurt timp împlinită fericita doinţă ce era
în noi. Eu înţeleg înfiinţarea întregeî imprimerii........
şi pe abilul tipograf al ei Timoteiu împreună cu alţii, cărora noi le am arătat pentru aceasta un loc deosebit - oraşul numit Cimpul-Lung şi am poruncit ca să vieţuească acolo, să să hrănească din contribuţia oraşului şi să să îmbrace, să să recompenseze şi să să folosască dintrinsa (contribuţie) şi pentru alte cheltuell bine socotite. După-ce s’au făcut de cătră ei toate instrumentele de lemn necesare pentru acest meşteşug, noi le-am ordonat ca să deic la lumină mai înainte de toate această carte ca cea mai necesară....
(La sfirşit să află adaosul), edatâ in oraşul nostru Cimpul-Lung, intăiaşi dală populat.
(Lăudindu-1 pe el pentru aceia), că nu numai că împodobeşte bisericile D-zeeştî: dar şi cărţile de D-zeu insuflate, ce să allă în ele, le păzeşte fără ori şi ce schimbare (Continuă): Petru aceia tu cu scrierile şi epistolele tale ai trecut prin multe ţări in depărtate ; şi ţările Ungureşti şi Yoline (provincie rusască alăturea cu Podolia) şi chiar ai ajuns pînă la capitala principatului de Kiev şi pină la însuşi locotenentul şi şeful administraţiunei întregeî biserici ruseşti, a,tot onoratul Petru Movilă, Arhiepiscop,
326
Documente
Mitropolit al Kievului cu îngrijire, rugîndu-1 relativ de oameni cunoscători de sfinta scriptură, precum şi de oameni fxperţi în afacerile de tipografie şi prea gloriosul D-zeu după mila sa obicinuită ne-a ajutat ca să găsim asemi-nea oameni. Ga să găsim pe aceşti oameni şi să săvirşim acest lucru a bine-voit Vlădica llristos.
Iscălitura: Cel mai mic diu tipografia milei tale domneşti, lucrătorul şi îngrijitorul loan Glebcovici, compunătorul de cuvinte, împreună cu alţii să închină şi exprimă dorinţe bune.
La sfirşitul cărţii e scris, că această carte a fost scrisă de mult păcătosul, şi nevrednicul rob Timotei Alixan-drovici.......... f.
mc> lui iu 30.
III
O scrisoare a hă Sofronie Pociatschi.
Scrisoarea lui Sofronie Pociatschi egumenul monasticei Treisfetitele din Iaşi, călră frăţia din Liov (Lemberg), în care amintind despre primirea ră tăcută lui de cătră fraţi în timpul şederei lui în Lemberg cu scopul de a căpăta pentru Vasile Lupii tipografie, spune că el ca eguă-men după poronca lui Hristos îi iartă şi-l roagă tot odată ca să nu întîrzie cu trimeterea şriftului grecesc vărsat a-colo din ordinul gospodarului Moldo van.
1642 Fevruarie 17.
Cerinţa lui Pociatschi ca să i să trimeată de cătră fraţii din Liov şril'tul Grecesc cerut de gospodarul Moidovan a fost îndeplinită de el.
Această scrisoare din 1642 Fevruarie 17 a lui Sofronie Pociatschi a fost extrasă de profesorul universităţei de Kiev, Ştefan Golubev din originalul ce să păstrează în arhiva institutului stavropigial din Liov.
(Comunicate ambele documente de D. Petru Munteanu aflate de d-sa în biblioteca din Kiev).
NOTA. In voi. IV. al Istoriei Romînilor din Dacia traiană, p. 73 spuneam următoarele ; deşi data celor întâi tipărituri din
Documente
327
Muntenia, adeverite în chip neîndoielnic nu să urcă mai sus de anul 1640, acel în care să tipăreşte Pravila cea mică, tocmai de Meletie Madedoneanul tipograful din Govora, totuşi sînt unele împrejurări care ne lasă a crede că tipăritara de cărţi romîneştî începuse în Muntenia înainte de acel an, de şi pînă acuma nu s-a descoperit exemplare din ele ; anume pînă încă a nu eşi din teascurile tipografiei din Alba-Iulia. catehismul calvinesc din 1642 să tipărise tot acolo o cazanie, care fu sfirşilă în 1641. sub Mitropolitul Iorist. Din prefaţa acestei cazanii aflăm că ia fusese pusă in lucru de Mitropolitul Ghenadie în 1638, predecesorul lui Iorist şi că Ghenadie începuse tipărirea eî prin dascălul popa Do-brea venit din ţara Romînească. Aşa dar încă în 1638 erau tipografii în Muntenia11.
Din prefaţa reprodusă maî sus să vede că tipografia în Muntenia a fost introdusă din nou (că existasâ’în vremile mai vechi pe la 1636 şi anume tot prin cererea de meşteri şi unelte de la Mitropolitul Kievului Petru Movilă, ca şi în Moldova). Deşi tipăritura cea dintâi aflată în Kiev e slavonă, ea adevereşte totuşi în parte presupunerea noastră, in privirea existenţei tipariuluî în Muntenia înainte de 1640, dacă nu chiar în privirea tipăriturei de cărţi româneşti.
A doua notiţă extrasă de domnul P. Munteanu are importanţă, fiind că dovedeşte că în tipografia lui Vasile Lupu exista şi caractere greceşti, ceea ce lasă a presupune cu atît mal mult învăţătura limbeî gre?e în şcoala lui. (Comp. Ist. ltom. IV p. 83).
A. I). X
iv,
Cuvîntul unui ţar an cătră boerî.
(Veacul al XVlIl-lea).
Iritai mă rog luî D-zeu, d-voastră boerî, ca mie săracului să-mi fie întru ajutor şi d-voastră să vă înduplice inima ca să mă ascultaţi in tăcere. Pentru ca din spusul nevoilor noastre, cunoscînd ticăloasa stare în care ne aflăm, să vă milostiviţi şi să ne sprijiniţi. Că pînă cind noi vom fi în virtute şi vom putea ridica nevoile, d-voastră rmj'Veţrpăcătui, ci veţi petrece în desfătare, din care a cădea,dajpa' ce' s’ătf deprins cine-va, cu greu este şi cu a-mar. Drept acea cuvîntul. meu iaste nu numai pentru uşurarea noastră, ci şi pentru folosul d-nilor voastre. Că credeţi-mă boerî, că dacă nevoia aceia, care după ce vine te sileşte ori să o suferi ori să găseşti chipul a te mîntui de dînsa, de nu m’ar fi strintorit, niciodată din borde-iaşul meii nu aşi fi eşit; că acolo am petrecut pînă la a-
328
Documente
ceasta vrîstă, îngreuiat de ani, de multe ori nemîncat, nebăut, nea vind cuce-mî în văii ticălosul meu trup, pre frigurile cele mari a ierneî. Dar acelea toate le-am suferit, una că cu sărăcia eram deprins, al doilea că nu socotiam maî mare fericire decit a petrece in depărtare şi cu o-dihnă. insă au venit altele asupra noastră, care ne-au tăcut să uităm pe acelea, şi încă să le socotim ca nişte mari fericiri, şi să ne rugăm lui D-zeu ca să ni le lase pe acele care le blestemam ; atîta starea noastră aceasta este de ticăită, şi încă de cit toate aceste nevoi una este mai mare, că nu avem la cine să năzuim, nu avem cui spune ticăloşiile noastre, nu avem, la cine tinde mînile noastre, şi să să milostivească să ne primească şi să ne ajute, am rămas cu toţii să ne prăpădim ori să venim la o desnădăj-duire amară. Că de cîţe ori unii de ai noştri împinşi de greutăţile ce i-au cuprins au alergat către d-voastre nimic n-au folosit, ci s-aii întors cu lacrimile pe obraz, şi cu jale nestimpărată în inimă. Şi mulţi care aii fost mai slabi, de ciudă au şi murit, pentru că nu numai că nimic nu s-aii mîngăit de cătră d-voastră, ce încă şi cu cuvinte de ocară au fost scoşi afară, atîta obiceiurile pămintulul a-cestuia s-aii schimbat şi s-au stricat! Pe semne că acesta nu este alt fără numai un blăstăm Dumnezeesc care au tulburat sfaturile cele bune şi le-aii cuprins întunericul păcatului ca să să prăpădească ţara aceasta. Dar nu vă amăgiţi că veţi rămînea d-voastră, dacă ne vom prăpădi noi; că dacă să strică temeliă de grabă să strică şi casa.
Bătrinii noştri ne spunea (şi pe semne că aşa aii fost în vremurile cele de aur) că de cite ori le venia vre-o 11c-voe asupră, greutatea lor era pîn venia de arăta jalbile lor la boeri şi îndată uşurare şi mingiiere aflau ; incit ta-rănii nu pohtea altă fără numai a boerilor putere să ţie, şi boerii nu socotea mai mare şi înţelepciune şi putere şi cinste cit a căuta folosul ţării. Mulţi ele atuncea din boieri, numai pentru starea ţerei singuri în potriva celor ce vreau să o strice şi-au vărsat sîngele : a cărora pomenire pînă astăzi la noi este cinstită şi sfintă, şi a cărora moarte şi fapte încă vă ţin pe d-voastră de sînteţt ceva. Ta a-duceţi-vă aminte de vremurile acelea, ce cinste avea boe-riî şi ce strănicie ! Au numai pentru că să numiau cu acest nume ? Nu, credeţi-mă, ci pentru că fieşte carele ştia
Documente
329
cită îndrăsneală era întrînşiî, cită sumeţie povăţuită de bun cumpăt, şi de mare înţelepciune ! Căci ca nisce buni păstori aparau turma şi de lupî, şi mînca şi laptele. Şi socotiţi ce au ramas la d-voastră, fără numai un nume deşert* o umbră şi un fum, şi pentru că d-voastră nu sînteţi după cum s-ar cădea, ne năcăjim noi; aduceţi-vă aminte de moşii d-voastre şi vedeţi fericiţii acei bătrînî cum să purtau. Ore şedeau să petreacă viaţa lor întră-o ocărită lene ? Ore să zăboveau după porturi muereşti ? şi după întrecere de a-şî face case mari ? Ba, una pregeta, .una făcea, către aceia întorceau şi gîndurile şi sfaturile lor, cătră folosul zic a pământului şi a ţării. De multe ori pribegi, de multe ori închişi, dar tot-deauna biruitori, cinstiţi şi lăudaţi, să întoarceau voios în mijlocul norodului, care le da blagoslovenie şi să ruga lui D-zeti pentru dînşii, părinţii şi apărătorii pămîntuluî numindu-î. Aceia zic erau vrednici să să numiască boeri. întrînşiî noi săracii găsiam apărarea şi odihna noastră şi zid nesfârmat în protiva tuturor nevoilor. Că nici punga, nici cinstea, nici viaţa lor cruţa pentru folosul pămîntuluî, destulă cinste şi slavă le socotea că le rămîne cînd putea să-şi apere ţara lor. Dar nu ştiu acum cum s-au prefăcut lucrurile, nu ştiu obiceiurile cum s-au stricat, că nici unele care la bătrînii d-voastră era, nu sînt: in locurile lor şedeţi; dar acelea care le. făceau ei nu le faceţi. Ale lor nume purtaţi: dar alte căi aţi luat. Cînd îmi aduc aminte de acei boeri, cu ce prostie trăiau, cu ce cumpăt, cu cită luare aminte, fără multe slugi, pe uliţ! printre norod umblau şi erau arătaţi şi cunoscuţi nu din podoabele hainelor, ci din strălucirea faptelor lor celor vrednice. Cu ce unire ei între ei pentru folosul ţării trăiau, şi cînd vă văd pe d-voastră mi să răneşte inima, şi amo jale atîta de mare cît nu-mi pot ţinea lacrămile. O vremi scumpe, o obiceiuri nepreţuite! unde sunteţi? de-ar veni unul din bătrînii aceia boeri şi să vază podoabele voastre, casele şi mesele, cred că de odată ar socoti că sînteţi cei mai fericiţi. Iar cînd ar cauta mai de aproape să vază aceia a voastră slăbăciune, şi cum nişte venetici vă supun şi cu cîtă ocară vă lînguşiţi şi vă cuceriţi pe lîngă dînşii, ca să agosiţi un nume deşert şi cum vă stăpînesc, şi noi săracii cum ne pedepsim, ştiu bine că suspini nd ar zice : bine era murind noi şi seminţia noastră să nu fi rămas, de
830
Dncumente
cît în atîta nevrednicie să petreacă: el să să veseliască în-tr-o ocărită robie, şi săracii să plîngă şi să să năcăjească; nime să nu-î apere, nimic pentru dînşiî să nu gîndească. Ca să zicem adevărul, d-voastră nu puteaţi să faceţi lucrurile ce le făceau bătrînii voştri, că aţi zidit case mari, a-veţi număr mare de slugi moi; iar nu harnici, umblaţi îmbrăcaţi împodobiţi ca nişte muieri, sînteţi fără de bune obiceiuri, in leftiţe primblaţi, pînă încăt şi a merge călare nu ştiţî. Vorba voastră nu e altă fără numai ce-ţi mînca mai bun şi ce-ţi bea. A cinstei pohiă nici să află în inimele voastre, nici o ştiţi ce iaste. Pohtiţi să suferiţi ori ce, numai din casele voastre să nu eşiţi. Aţi perdut şi voroava. Unde sint acelea a bătrînilor voştri cuvinte de care veneticii aceştia se sfia ? Unde-î acea îndrăzneală, unde acele sfaturi chibzuite ? , la voi nu sînt, că nici ale avea aţi vrut, sau v-aţi silit. Priviţi nevoile cum ne sfarmă, cum ne înghit de vii. Auziţi glasurile noastre, plînsurile văduvilor, a nemernicilor suspinurî; nimic nu vă deşteaptă. Dormiţi ne întorşi in sinul lenei şi a trîndăviei. Atîta numai sunteţi deşteptaţi, ca să vă ascuţiţi dinţii unuia in potriva altora. Pizma şi zavistia dintre voi nu lipsesc, şi pentru că voi vă sfădiţi noi ne prăpădim. Căci ce nu păţim ticăloşii ? Ce am avut am dat tot: acei zlotaşi cumpliţi vin de ne leagă muerile şi copii, şi pe noi în tot chipul ne ocăresc, ne sudue, şi ne ustură cu bătăi, cit ne-am săturat şi de viaţă. Oh ! săracii de noi ce să facem ! pină am avut am dat; acuma am sfirşit, dar nu ne cred ! ne bat ca să dăm ce nu avem, şi de unde ? la voi venim, nu ne ascultaţi; a casă de aceste cazne nu putem trăi. Sîntem învăluiţi în atîta năcazuri, cît am perdut toată nădejdea. A-ceste sînt nevoile care le suferim din pricina voastră, că de ar fi alţii mai vrednici n’am suferi atîta ; ar-fi care ar căuta şi de rîndul nostru. Iar voi nu numai că nu ne căutaţi, ci încă în tot teliul ne ocăriţi, şi socotindu-ne in rîndul dobitoacelor, ziceţi: mojicii n-au minte, nu le tre-bue nimica ; ce au, să cade să li-se ia. Nu ştiţî că cu a-ceasta faceţi două greşeli: întăî că voi nu sunteţi din alt lut zidit; al doilea că fiind oameni şi noi trebue să a-vem cele trebuincioase. La voi toate prisosesc şi nu vă mulţumiţi, ci şi la lipsa noastră vălăcomiţi. In loc de boe-i’iî ce erau odată apărătorii acum sînt jăfuitorii noştri. In
Documente
331
toate dreptatea a-ţî perdut; încă de iaste D-zeul dreptăţei sprijinitor, nu vă aduceţi aminte. Unde să să auză vre-o dată milă in pămintul acesta ? ce era mai ocărit decit mîzda (?) că adevărat cine o primesce este lepădătură oamenilor (sic): iar acuma pentru ca să-şi afle cine-va dreptatea trebue să plătească. De ar străluci ca soarele adevărul, fără de dare să întunecă. O săracii de nor, şi judecata care este a lui D-zeu nu o vedeţi. Oare mai putem noi ceva nădăjdui de la voi, cind pre însuşi rîndurile voastre, lăcomia şi zavistia voastră nu le cruţă ? Cum îţi putea nouă să ne faceţi bine când fraţilor voştri faceţi răii ? Cum poate gândul binelui să se lipească de voi, cînd sunteţi cuprinşi de minciună, şi vă vedeţi cu atita pismă porniţi înşivă unul asupra altuia? Despre această parte cine v-ar asculta, v-ar vedea cei mai harnici şi neadormiţi; iar de ceal-altă parte cei mai trîndavi şi fără vrednicie, gonind lucruri mici şi muereşti, şi întinzîndu-vă, să prindeţi vîn-tu, carele nici odată nu să prinde, nici stă in legături. Şi peste toate păcatele noastre! v-au îmbătat mîndria, nu vedeţi pre nime, nici cunoaşteţi. Yă asemănaţi cu D-zeu ; puţin auţ rămas să cereţi să vă tămiiem şi de ar fi vre-o statornicie în starea voastră nu ne ar ti nici o ciudă: dar sinteţi şi voi supuşi unor întimplărî; căci prea mulţi din neamul boeresc, astăzi ţărani de trag cu mine in jugul dăjdiilor, îi ştiu. Nu socotiţi că poate şi feciorii voştri vor da peste această intîmplare ? De osîndă nu vă e frică, căci pe semne nu credeţi că este D-zeu resplătitor faptelor tutulor, şi mai cu dinadinsul impotrivitor mîndriei. Cite eu singur de aceste prefaceri am văzut, cîte prin ochii mei sau prefăcut n-au număr !
Aceste să nu fie nimic boeri ? D-zeu să nu răsplătească faptele : mîndria să nu o urească? Dar oare cumpătul vostru cel rău nu vi-i frică că va da de mal, că să va predădi; au nici aceasta nu credeţi ? Fie aşa! Măcar că ştiu că-i prea adevărat, că tot-deauna neunirea din casă aduce vrăjmaşul de-afară, care o potoale cu adevărat, dar cu stricăciunea şiprăpădenia amînduror părţilor. Că iată aproape sunt să să plinească ce zic eu. Ţara s-au stricat, după a căreia răsipă în grabă a voastră trebue să urmeze. Vouă nu vă pasă, cheltuiţi vremea în bencheturi, a-tuncia cînd noi murim de foame. Vă veseliţi cu cintări, şi noi plîngem, suspinăm şi nu ne ascultă nimeni. Obi-
332
Documente
ceiurile toate s-au strămutat, s-au stricat, şi nimeni nu ia aminte ; pesemne aicea-i unde trăeşte fieşte cine cum poate. De este aşa după cum prepunem, să ştiţi că măcar că suntem mojici, cum ziceţi voi tară minte, noi singuri ne vom apăra, că tot-deauna noi putem mai mult, dar n-am socotit că trebue să facem cum putem, ci ce să cade, adecă: să vă ascultăm, să ne supunem vouă, carele am făcut-o. Dar voi orînduelilor celor bune nu vă supuneţi şi pre noi nu ne apăraţi. De ce din spetele noastre să purtaţi, şi din sudoarea noastră să vă hrăniţi; să trudim ca să strîn-geţî voi mişini, amestecături, adunături de avere ! Destul pănă aicea. Răbdarea mai mult nu poate. Ori ne faceţi dreptate, ori noi ne vom face ! Că bătrîniî noştri ne povestea că nu ştiu de mult oare cînd de asemenea s-au fost buicit boeriî; au fost perdut orînduelile cele bune ; toate mergea după părerile -lor îndreptate. Şi ne zicea : pînă n-am cruntat topoarele noastre în singele lor nu ne-am pus la cale.
(Comunicat de Const. Erbiceanu)
Acest cuvînt să află în o condică, proprietatea mea, scrisă între anii 1770-1775 care cuprind între altele şi vestitul necrolog al luî Ştefan-cel-Mare. Stilul curat, fraza clară şi limpede, apoi concepţiunea ideilor, îmi dovedesc că autorul nu este un ţăran ordinar, necărturar, ci un boer, luînd apararea ţăranilor, văzînd situaţia lor tristă şi decăzută din cauza întîmplărilor provenite prin grelele dabile impuse asupra ţăranilor pe timpul domniei Fanarioţilor.
Tot o dată această cuvîntare descrie cu colori foarte vii starea societăţii inalte, la cită înjosire ajunsese pe timpul Fanarioţilor şi cît pierduse boerul romîn din caracterul său eroic şi naţional, uitîndu-şi rolul său străvechiu şi trăind numai pentru satisfacerea dorinţilor sale individuale. Rar am întîlnit [asemenea putere şi vigoare in stil, şi atîta energie; de acea am şi dat-o publicităţii ca model de scriere românească. Scriitorul acestui cuvînt este un a-nonim Moldovan.
c. k
NOTITE
J
Biserica armenenească clin Iaşi.
Se zice că biserica (Sf. Sava) Uspenia a fost construită de Armenii (cu hramul la 15 August) de cătră Ohan bătrînul de la Anin s-au Anis (familia Ohaneşilor) cam între anii 1300—1330.
Plin o înthnplaie extra-ordinară s-a expropriat de autorităţile moldovene cam pe la anul 1300, şi armenii cu banii din rescumparare şi cu ce! oferiţi de hagii! Hacico, Marcovi, şi Grigore din Huha, cu popa Iaeob din Sis, vin şi pun alăture fundamentele bisericeî actuale cu acelaş hram, Uspenia, 15 August 1395	(844? dată armariă)
Biserica sf. Sava (Uspenia) a fost restaurată de un Roman VV. cam pe la 6902(1394). Apo! de un Alexandru VV: cam pe la ani! 6915 (1407). Apo! de un Ştefan VV. cam pe la ani! 6968 (1460). Apo! de un Petru VV. cam pe la ani! 7053 (1545). Apoi de un Petru VV. la 7073; aice văd pietrele oficiale ale exarhieî greceşti, marca cu anul.
La şcoală, de-asupra uşeî, unde este pusă firma şcoa-lei actuale, să să iee tabla şi în dos este marca bisericeî vechi Uspenia ce exista înainte de 1625 ; căc! data de 1625 (7133) este data (de astăzi a) bisericeî tot cu hramul Uspenia, după cum să vede din inscripţia slavonă de de-asupra uşeî bisericeî, care este sub clopotniţă —Pecetea oficială a exarhieî greceşti să poate vede pe orî-ce act sau document oficial de pe atunci; ea să distinge din toate peceţile prin o pasere (cocoară).
Data bisericeî de la 1625 să poate vede din inscripţiile : donă sub clopotniţă, şi una la uşa despre aposfora (Se zice că biserica Sf. Sava după vreme devenise mitoc).
Să să scie că hramul Uspenia a existat şi s’a serbat
334
Notiţe
din cele mai vechi timpuri pînă la 1832, dnd s-a înlocuit cu Icoana Sf. Sava, iar icoana Maiceî domnului s-a permutat de la locul e! spre stînga, şi în loc s’a pus pe acea a Sf. Sava care să serbează numai de la 1832 încoace, adică de cînd s’a prefăcut şi catapiteasma. Să se cerceteze urmele pietre! vechi ce a fost pusă în zidul clopotniţe! spre apus, de asupra uneî uş! (astăzi zidită) de ctitorul loan Paladi. la 1625 Astăzi piatra asta nu să ştie unde să fie.
Dacă se va face vizitaţi! aceste! biserici de cătră cineva, apoi să se cerceteze :
1)	Scara secretă din altariu, pe unde eclesiarhul merg o de face foc, însă trebue a să păzi de grota de sub picioare la capătul de sus.
2)	Tainiţa de din dosul uşe! clopotniţe! vo poartă mică patrată deschisă în urmă).
3)	Casele din clopotniţă amîndouă odăile, şi vatra de unde s-a desgropat nişte sămînţă de in.
4?) Conductele dintre bolţ! şi cele-l-alte.
5)	Trei inscripţii pe biserică, una slavonă şi douăgre-
ccşţl.
6)	Marca de de-asupra case! (antretul de la şcoală).
7)	Inscripţia de pe stîlpul case! de la îngrijitor în dreapta.
8)	Urmele amvonului bisericei vechi ce să află într’o catacombă a bisericei.
9)	Mortnîntul lu! Enachi marele arhitect a luî Vasile Lupii VV.
A se vede şi descrierea luî Paul de Aleppo în Arhiva istorică a luî B. P. Hasdeu.
Iaşi—Tipo-Litogratia li. Golclner, strada Primăriei No. 17.
k


STAS.Gr</\ncM/.aoM costin j^s/.
NOTIŢE
i
Dicţionarul Latinorromîn ediţia Goldner.
In editura tipografiei Goldner din Iaşi a apărut de curînd : Dicţionarul complect latino-romîn lucrat de cunoscutul autor didactic Ioan Nădejde. La o inspecţiune grabnică. ne-am putut convinge că este o lucrare conştiincioasă care redă în româneşte în modul cel mai precis şi tot-o-data mai variat înţelesul cuvintelor latineşti. Dicţionarul d-luî Nădejde este lucrat în primul loc pentru scoală şi va aduce mari servicii în studiul limbei latine, ne mai fiind nevoiţi elevii a se sluji de dicţionare latino-franceze, cînd ei nici limba franceză n-o cunosc bine.
Credem că una din piedicele cele mai însemnate ce s’au opus până acum unui studiu mai serios al limbei latine a fost tocmai lipsa unui dicţionar care să reproducă în echivalente româneşti gândirile latine.
Credem deci că atît d. Nădejde cît şi editorii au făcut un bun serviciu scoalelor şi tinerei generaţiunî pu-nîndu-le la îndămînă un instrument cu care să poată mai uşor învinge greutăţile limbei noastre mume.
In unul din numerile viitoare va apărea o dare de samă mai amănunţită făcută de un om competent.
II
Studiile de Psihologie ale D-luX Eduard Gruber
Aflăm că D-l Eduard Gruber. care s-a făcut deja cunoscut în două Congrese psihologice, la Paris în 1889 şi la Londra în 1892
37
448
Notiţe
şi-a trecut cu mult succes doctoratul în Filosofic la Universitatea din Leipzig înaintea profesorilor Wundt, Leuckart, (naturalist) şi Wiedemann (fizician). Dl Eduard Gruber s-a specializat în psihologie experimentală. D-sa a lucrat timp de doi ani de zile în Institutul de'psihologie experimentală de la Leipzig, condus de ilustrul profesor Wundt; a luat parte la lucrările şi discuţiunile asupra celor mai însemnate probleme ale psihologiei contemporane, iar singur a condus şi isprăvit o lucrare foarte importantă de optică fiziologică.: Cercetări experimentale asupra luminei colorilor. Această lucrare constitue teza de doctorat a D-luî Gruber ; ia va apare prin Octombrie în PUilosophische Studien, cea mai însemnată revistă germană de psihologie, sub conducerea lui Wundt—şi în tipăritură aparte ca lucrare de doctorat.
In lucrarea sa Dl Gruber îşi propune a cerceta şi rectifica o serie de păreri emise de ilustrul învăţat german Helmholtz în a sa vastă operă: Optica fiziologică. Dl Eduard Gruber după îndemnul şi sfătuirea profesorului Wundt a ajuns a dovedi — printr-un mare număr de experienţe, făcute cu multă băgare de seamă, în toate condiţiunile cele bune de experimentare psihologică asupra indivizilor cu vederea normo1ă — a ajuns a dovedi că sensaţiunile de lumină a colorilor să pot măsura, ca un element separat şi independent, cu o precisiune aproape matematică. Aceasta e o vedere nouă şi primul punct însemnat al acestor cercetări experimentale, prin care să arată, cît sînt de puternice mijloacele psihologiei de astăzi în analiza subiectivă.
Al doilea punt însemnat reesă din experienţele ce Dl Gruber a făcut cu subiecţii săi cu văzul normal în camera obscură şi cu un daltonist (orb pentru colori) pentru verde la lumina zilei. Din aceste experienţe scoate încheeri opuse ipotezei enunţate în 1886 de ilustrul fiziologist de la Fraga, profesorul Hering asupra aşa numitei « lumini specifice a colorilor ». Această teorie care a fost desvoltată în numele lui Hering, cu mult talent de un privat-do-eent de la Universitatea din Viena, Dl Hillebrand, într-o comuni-caţiune făcută Academiei de şiinţî din Viena (1889), este pentru prima oară combătuiă cu motive mai puternice în lucrarea specială a d-luî Gruber. Dl Gruber însă nu da rezultate definitive a-supra acestui punct, de oare-ce trebuesc făcute experienţe cu mulţi daltonist! pentru felurite colori şi în felurite condiţiuni. Aceste experienţe cer timp îndelungat şi noroc în capatarea de subiecţi orbi pentru unele colori sau pentru toate chiar. Dl Gruber îşi propune a urmări mal departe aceste cercetări asupra «luminei specifice a colorilor * în ţară, atît prin experienţe asupra dai-tonişfilor, cît şi prin o sumă ele alte mijloace puse la dispoziţiune de Optica fiziologică. Disculiunea asupra acestei chestiuni însă va urma multă vreme-—de oare-ce e una din cele mai grele şi mai complicate chestiuni de analiză psihologică şi părerile vor rămînea împărţite pentru multă vreme între Hering şi Hillebrand deoparte, pentru existenţa unei lumini specifice şi Wundt şi Dl Gruber de altă parte, pentru neexistenţa unei atari.
Notiţe
449
A treia conclusiune importantă ce Dl Gruber trage din expe-perienţele făcute în Institutul de psihologie experimentală e relativă la aşa numitele fenomene ele contrast a colorilor. Dl Edu-ard Gruber stabileşte putinţa unei măsurări quantitative a contrastului. Rezultatele sale sini de acord cu acele ale experimentatorilor ce s-au ocupat cu această chestiune a contrastului pană acuma şi cari sînt în cea maî mare parte elevi de ai lui Wundt.
Cu această lucrare Dl Gruber, nu numai că stabileşte un punct foarte însemnat şi controversat din psihologia văzului, dar ea este în acelaşi timp prima lucrare de bază a unei serii de lucrări ce Dl Gruber îşi propune a face de acuma înainte asupra senzaţiilor de colori, asupra luminii specifice, asupra contrastului si a unui mare număr de iluziunî si particularităţi optice. Scopul final însă ce urmăreşte Dl Eduard Gruber în toate aceste cercetări psihologice este a ajunge la nişte vederi mal pozitive, de cit acele ce sînt astăzi, asupra colorilor. O teorie exactă a colorilor, după părerea d-luî Gruber, pe lingă un şir întreg de fenomene, trebue să maî explice şî fenomenele stranii, dar atît de răspîndite şi bine observate de un mare număr de observatori, ale aşa numitei « an-ditiimi colorate ». Şi tocmai această audiţiune colorată este chestiunea nouă şi însemnată prin care Dl Eduard Gruber s-a ii făcut cunoscut în lumea psihologilor. Dl Eduard Gruber a făcut la Congresul de psihologie experimentală de la Londra în August 1892 o comunicaţie remarcabilă, ce a atras atenţiunea asupra sa a psihologilor celor maî distinşi precum Alexander 13ain, Francis Gal-ton, care răspunzînd d-luî Gruber, laudă inteligenta şi energia cea mare cu care D-sa a pus această chestiune, a luî Sidgwick, preşedintele Congresului, a luî F. W. Mvers şi James Sully, secretarî aî congresului, a luî Ebbinghaus (Rerlin), Delboeuf (Liege), Charles Richet (Paris), Alfred Lehmann (Copenhaga) etc. cari l-au felicitat călduros.
Afară de aceasta o sumă de psihologi şi savanţi, ce să interesează de psihologie, sau au făcut dări de seamă despre lucrările D-luî Gruber pe acest tărîm, sau răspunzîndu-î la : Chestionarul psihologic asupra cudifhtr.el colorate, figurate şi luminate (tipărit la Leipzig în Fevruar 1893 şi răspîndit în Germania maî ales la Leipzig, Rerlin, Mtinchen şi Dresden; tradus şi reprodus în lievne philosophique Maî 1893 ; rezumat într-o revistă italiană) îl încurajează de a urmări înainte aceste cercetări însemnate.
Astfel Alfred Binet, Directorul Laboratorului de psihologie fiziologică de la Paris şi unul dintre cei maî distinşi dintre tinerii psihologi francejî, făcînd o dare de seamă în Rcvtie des deux mondes Maî 1893 despre lucrările Congresului, discută, vorbind de psihologia descriptivă, numai două lucrări clin 12 prezentate, ca avînd un interes însemnat pentru metodele de cercetare; aceste lucrări sînt : una a D-luî Th Ribot, directorul de la Eevuc philosophique şi ceealaltă e comunicaţiunea D-luî Gruber. Dl Binet pune obiectiunî cu multă rezervă la cercetările surprinzătoare ale d-luî Gruber—care se vor dovedi in curînd de sţnt adevărate, saă nu—dar lauda «îndrăznea-
450
Notiţe
la cea mare de spirit» şi «metoda nouă» a d-lui Gruber de a cerceta aceste fenomene de audiţiune colorată.
In revista italiană La scena ilustrata im profesor, D^rul Ma-rio Filo de la Bellnno, un distins estetician în Italia, dă o admirabilă descriptiune a cazului său propriu de audiţiune colorată ca un răspuns la chestionarul «psihologului Gruber» publicat în Revite philosophique.
O dare de seamă mult mai detailată asupra unei părţi din cele mai interesante din întinsa lucrare încă inedită a D-lui Gruber o face profesorul Flournoy de la Geneva în o carte apărută de cu-rînd : Des phcnomenes de synopsie (a tulit ion color ee). Photismes. — Sdiemcs risuels.—Person\fieations. Paris, Felix, Alean 1893. •— Dl Flournoy pentru a scuza lipsa unor părţi din lucrarea sa, arată imposibilitatea în care a fost de a-şi procura literatura anterioară a acestei chestiuni cum şi «faptul că profesorul Gruber, precum a-« ceasta e de notorietate publică, pintre acei ce să ocupă de « aşeastă materie, prepară în acest moment asupra audiţiuneî co-« lorate o operă cu privire d’ensemble în care literatura şi istoria « chestiune! vor fi tratate, cu atîta întindere, pre cită competenţă, « aşa ca iubitorii de acest subiect nu au nimica de pierdut.» (pag 3). Profesorul Flournoy vorbeşte în mai multe locuri din cartea sa despre Chestionarul D-luî Gruber, de statistica întreprinsă de D-sa asupra Supravieţuitorilor (toţi aceia cari au făcut sau comunicat observaţii de audiţie colorată, cu un şir de ani în urmă şi trăesc încă, sînt rugaţi a da acuma după un mai lung ori mai scurt interval de timp, o nouă observaţie) şi alte chestiuni. La urma cărţii Dl Flournoy resumă după mauuscriptul francez al autorului ro-mîn « Cazul D-luî Gruber » Aceste detalii date de eminentul profesor de psihologie de la Geneva, se pot considera ca o a treia co-municaţiune a D-lui Gruber, o desvoltare a unei părţi din comuni-caţiunea de la Londra. Recomandăm cartea D-lui Flournoy tuturor acelora ce se interesează de această chestiune.
In sfîrşit tot ca păreri exprimate de autorităţi necontestate în psihologie sînt mai întăi cîte-va scurte, dar cuprinzătoare cuvinte, ce Dl Ribot spune despre Chestionarul d-luî Gruber. «Le present « Questionaire, que Mr. Fdouard Gruber de Leipzig sournet au public, « a un interet psichologique incontestable». Iar în noua ediţie, ediţia a patra din Grundzuge der physiologischen Psychologie a lui Wundt găsim un pasaj, care să rapoartă numai la cercetările d-lui/iruber.
Iată acest pasaj în original şi în traducere :
«Ausser diesen mehr allgemeingiiltigen Asociationen beobach-«tet man nicht selten noch bei enzelnen dazu disponirten Personen «speciellere zwischen Worten undFarben, Farben und Tdnen oder auch Verbindungen der beiden letzteren mit Geschmacks—und Ge-»ruchsempfindungen. Bei manchen Individuen nehmen zugleich die «zu bestimmten KUingen assocvrtcn Farben geometrische Formen «an, derenGestalt und Grosse sicii mit dem Charakter des Klanges »verăndert». (pag. 579)
Notite
451
(Afară de aceste asociaţiunî mai mult generale, să mai observă nu arare orî încă, la unele persoane predispuse, altele mai speciale între cuvinte şi colori, între colon şi tonuri (sunete muzicale) sau chiar legăturile acestor două din urmă cu sensaţiunî de gust şi sensaţiunî de miros. La unii indivizi iau în and aşi timp colori1e asociate cu anumite sunete şi forme geon etrice, a căror formă şi mărime variază cu caracterul sunetului.)
Aceste cuvinte subliniate resumă toată partea nouă descoperită şi cercetată de Dl Gruber. Wundt inchee mai departe, citind cu un «besonders= maî cu samă», din literatură de peste ICO de autori ce aii scris despre audiţia colorata, numai lucrarea clasică a lui Bleuler şi Lehmann apărută in 1881, amindouă comunicaţiile d-luî Gruber, dela Paris şi Londra şi cazul lui Kaiser. Profesorul Wundt recunoaşte în cartea sa clasică meritele energicului cercetător, a compatriotului nostru. Dl Gruber.
Maî multe reviste americane precum American Journal of Psyhology, The Popular Science Mouthly etc. amintesc cu elogii cercetările d-luî Gruber asupra audiţiei colorate.
Afară de aceasta Dl Gruber a primit ca răspuns la chestionarul său un şir de observaţii propriî sau consilii, chiar de la autorităţi nediscutate precum ; Dr. Charles Fere, Dr. Ghaslin, Bour-don, Dr. Gharcot, A. de Roehas, Arreat (Franţa) Prot. Hensen şi Prof. Quincke (Kiel), Prot. Rosenbach (Breslau) Prof. Steinbriigge (Giessen), Prof. Goetz Martius (Bonn), Prof. Benedikt (Viena), Prof. Vittorio Grazzi (Florenţa), de Ia Iulius Stinde, renumitul humorist german de la Berlin etc...
Dl Eduard Gruber va face în decursul acestui an chiar o comunicaţie despre resultatele statisticei sale în Germania şi va publica şi un program vast, după care gîndeşte să lucreze opera sa a-supra audiţiuneî colorate. In definitiv cercetările începute de Dl E-duard Gruber în 1889 la laşî asupra audiţieî colorate şi complectate prin cele de optică fiziologică la Leipzig constituesc doî poli o-puşi, cari sînt meniţi să ducă la una şi aceeiaşî mare chestiune a psihologiei contemporane : o teorie a colorilor !
Din parte-ne felicităm cu multă căldură pe dl Gruber dorindu î succes in cercetările ştiinţifice.
M. a
in
Lucrările istorice ale chiul Xenopol în limba franceză
Domnul A l). Xenopol în călătoria sa din anul a-cesta în străinătate a fost la Paris, unde a dat în editura d-luî Ernest Leroux prelucrarea franceză a Istoriei Ro-mîtiilor din Dacia Traiană. Ea va consta din două volume de 6—700 de pagini cuprinzînd cel I-iu istoria ve-
452
Notiţe
che şi medie pînă la Matei Basarab şi Vasile Lupii, al Il-lea Istoria modernă şi contimporană pînă la 1859* Volumul l-iu fiind gata s-ar lasat spre imprimare în timpul căruia va pregăti voi. II Tot-oclată s a înţeles mai cu deamăruntul asupra colaborărei sale la marea istorie universală a Europei (Histoire generale clepids le IV-eme siecle jusquă nos jours publice vous la direction de Ernest Lavisse membre de Tacademie franc,aise et Alfred Ram-baud professeur â la făcui te des lettres de Paris) pentru partea romînească; a revăzut împreună cu d. Rambaud şi a stabilit totul definitiv al capitolului asupra apariţiei Romînilor în istorie şi a imperiului Valaho-bulgar, capitolul scris de d. Rambaud înainte de a fi luat în ajutor colaborarea d-lui Xenopol) care capitol au apărut în fascicolul 21 al Istoriei generale şi va fi reprodus după cît am aflat, de un număr literar din Independance Roumaine. D. Xenopol apoi împreună cu D. Rambaud revăzură capitolul scris de d. Xenopol pentru volumul IlI-lea al istoriei generale. Les Roumains et leur luttes contre Ies Turcs, care expune în chip concis, dar colorat şi plin de fapte, luptele u-rieşe repurtate de Alexandru Basarab, Mircca cel Mare, Vlad Ţepeş şi mai ales Ştefan cel Mare contra Turcilor, arătînd importanţa acestor lupte pentru apărarea civilizaţiei apusene de puhoiul musulman. A determinat apoi capitolele viitore şi locul pe care-1 vor ocupa în voi lunurile istoriei generale. D. Xenopol a fost foarte bine primit de somităţile învăţate din Franţa, care aii arătat is-toi icului nostru multă consideraţie.
Prin această duplă lucrare ce apare în limba franceză, publicaţia Istoriei Romînilor din Dacia traianăîn două volumurî şi expunerea destinelor lor în Histoire generale de 1'Europe, istoria poporului nostru va fi cunoscută a-pusului într un mod deplin şi demn de importanţa ce o are. D. Xenopol dă toată atenţia cu putinţă pentru ca ediţia franceză să corespundă pe deplin cerinţelor istoriografiei contimpurane.
IV
Tezele cl-luî JSF. lorga
Domnul Necidcn lorga care să află acuma la Lipsea a scris acolo pentru doctoratul în litere o teză asupra
Notiţe
453
lui Thomas III marquis de Saluces care va fi trimisă în un număr de exemplare şi în Romînia. In Paris d. Ior-ga care a terminat studiile la şcoala des hautes Etudes, dobîndind titlu de absolvent al acestei scoale, singurul ce să poate obţine, şi a scris o altă teză asupra lui Phi-lippe de Maizieres, un volum de vr-o 500 de pagini care va apărea în bibliotlieque de l’ecole des hautes Etudes.
Tot d-sa a scris şi un articol asupra aceluiaşi personaj: Une colleetion de lettres de Philippe de Maiziferes, care a fost primit în marea Revistă franceză, la Revue Historique, şi publicată în fascicolul Iulie—August 1892.
Compatriotul nostru mai lucrează apoi pentru partea romănească şi la marea Encyclopedie franceză, fâcînd cunoscute mai cu deosebire personajele istorice, a căror biografie o prelucrează după Istoria Romînilor din Dacia traiană de A. D. Xenopol. Iată o activitate care face o-noare numelui romînesc şi pentru care ţara noastră tre-bue să fie recunoscătoare d-luî N. lorga.
TIPO-LITOGRAFIA II. GOLDNER, Str. PRIMĂRIEI.
ARHIVA
ORGANUL SOCIETĂŢII ŞTIINŢIFICE ŞI LITERARE
DIN IAŞI
î
Anul IV.	Iulie şi August	Ho. 7 şi 8
JoAN JaNOY1CEANU
Un document istoric
Arhivele publice şi private conţin încă, cu toate cercetările de pină astă-zi, un izvor nesecat şi foarte preţios pentru istoria ţării noastre. Atît de mult drum ne mai remîne încă de tăcut în această privinţă, încît să poate afirma că cercetările de pînă astă-zi nu sînt decît un început. Pe fie-care zi să descoperă nouă documente şi în tot momentul dispare întunerecul ce acoperea istoria ţărilor romîneşti.
In cercetările noastre adesea-ori am găsit documente preţioase sub diferite puncte de vedere, însă mărturisim că pînă astă-zî nu am avut ocaziunea să ne cadă sub mînă un document de importanţa aceluia pe care îl publicăm mai la vale. Deşi e vorba de un document de moşie, însă putem să zicem că sîntem mai mult în faţa unui fragment istoric, scris de cronicarul Ioan Neculce, cu colaborarea Domnitorului Mihaî Racoviţă, a Mitropolitului Ghedeon şi a tuturor boerilor din divanul ţării din a 3-a domnie a lui Mihai Racoviţă.
Acest document de o importanţă istorică nespusă, l-am găsit printre numeroasele hîrtiî de familie ale D-rei Adela Neculce, pe care D-sa a avut buna-voinţă a ni le pune la dispoziţiune ').
1). Reposatul Iancu Neculce, tatăl D-reî Adela Neculce, este, după cum rezulta din documentele familiei, restrănepot al patriotului cronicar Ioan Neculce.
29
336
Ioan Tanoviceafiu
Din nenorocire originalul documentului lipseşte, fiind-că moşia Bo-ianul din Bucovina, la care să raportă, a fost vîndută în secolul nostru de vornicul Ioan Neculce, strănepotul cronicarului, şi atunci s’a remis şi documentele moşiei cumpărătorului, la care să află probabil astă-zi originalul documentului ce publicăm 2). Autenticitatea copiei de care ne-am servit nu poate însă să fie bănuită pentru mal multe motive, dintre care unul singur e suficient ; acela că după caracterele scrisorii să vede că copia însăşi dacă nu e contimporană cu actul, apoi are cel puţin 150 de anî. Pe lingă aceasta vom adăoga că coprinsul actului şi rezultatul judecăţii să află confirmat printr-un alt hrisov, acela original, emanat tot de la Mihaî Racoviţă, aşa încît nu să vede ce interes ar fi avut cine-va să tacă un document falş.
Ne pare totuşi foarte rău că nu avem documentul original, fiind-că copia e nedatată, răii scrisă, şi chiar pe unele locuri neînţeleasă, probabil din cauza săriturilor de rînd sau greşelilor, foarte naturale în copiarea unul document de o mare întindere.
In rezumat cuprinsul actului e cel următor.
In primul război între Ruşi şi Turci din anul 1711, Ruşii fiind învinşi, Dumitraşcu Vodă Cantemir, împreună cu cîţl-va bo-erl care-1 erau mal credincioşi şi prin urmare mal compromişi faţă cu Turcii, fugise în Rusia de frica Turcilor. Intre aceşti boeri să afla hatmanul Ioan Neculce, cumnatul săă vistierul Ştefan Luca şi alţii. Vornicul Lupul Costache, fiul celebrului hatman Gavrililă Costache, om foarte duplice, după cum îl arată documentul, fiind chemat de vizirul ca să dea seamă, aruncă toată vina pe capul celor absenţi, zicend că el au sfătuit pe Dumitraşcu Vodă ca să să unească cu Muscalii. Cu modul acesta el reuşeşte pe de o parte să facă pe vizirul ca să poruncească să înceteze jăfuirea ţării, iar pe de altă parte ca el însuşi să fie numit caimacan împreună cu hatmanul Antiohie Jora şi cu Maxut postelnicul. Insă puţin în urmă caimacami sînt aruncaţi de vizir în închisoare la Varna, unde el stau cîte-va vreme. Cănd să întoarce în ţară Lupul Costache cere, şi Domnul Nicolae Mavrocordat împreună cu tot divanul ţării, îl dă, ca răsplată pentru că a scăpat ţara de peire; a * I.
2). Astăzi moşia Boianul e proprietatea erezilor defunctului bancher din Iaşi
I. Neuschotz.
Un document istoric
337
suferit închisoare şi a făcut cheltueli ca să iasă din închisoare, jumătate moşia Bărboşi a lui Luca vistierul şi moşia Boianul a lui Ioan Neculce hatmanul, care pe acea vreme să aflau în Rusia.
Mai tîrziu boeriî sînt ertaţi de Turci, însă Ruşii nu voiau să le dea drumul pentru diferite motive care să arată în hrisov. Ştefan Luca fiind aproape de marginea ţări! scapă de sub privighere, trece în ţară şi chiar Nicolae Mavrocordat porunceşte luî Lupul Costache vornicul să-i dea Bărboşi! înapoi. Neculce rămîne 9 an! în Rusia la Ilarcov, şi în sfîrşit la anul 1720 reintră în ţară cu ertarea Turcilor sub a treia domnie a lu! Mihaî Racoviţă. îndată ce intră în ţară, Neculce chiamă la divan pe Iordache Costache căpitan de codru, fiul răposatului Lupului Costache* vornicul, care fusese omorît cu cîţi-va an! ma! înainte din ordinul vizirului Gin Aii Paşa (Letopiseţe Cogălniceanu ediţia Il-a T. 11 p. 351); cerînd să-î dea înapoî moşia Boianul, fiind-că e luată cu strîmbătate. Hrisovul arată judecata acestui proces şi argumentele aduse de amândouă părţile care să judecau.
Iordache Costache să întemeia pe un hrisov domnesc de danie iscălit de Mitropolitul şi tot! boeri! ţări!, dintre care mult! în frunte cu Mitropolitul erau încă în viaţă şi continuau a face parte din divanul ţări!. Neculce combate însă punct cu punct toate învinovăţirile ce-i s-au făcut când i-au luat moşia, precum şi pretinsele servicii făcute de Lupul Costache ţării. Intr’o pledare al cărui rezumat substanţial să află cuprins în hrisov el face adevărată istorie, arătînd că nu el, cumnatu-său Luca sau chiar l-a îndemnat Dumitraşcu-Vodă, a adus războiul între Rusia şi Turcia şi nici să să închine Muscalilor, ci numai ca slugă credincioasă aflînd taina Domnului lor o! nu au putut să o vădească. Ma! spune că tot! boeri! erau bucuroşi de venirea Muscalilor, şi chiar Lupul Costache vornicul, că tratativele între boeri! moldoveni şi între Petru cel Mare, erau începute înainte de venirea lui Dimitrie Can-temir, aşa că atunci cănd s-a dus Ştefan Luca sol la Petru cel Mare din partea Domnitorului, el a găsit acolo ma! m'ulţ! boeri trimişi încă ma! înainte din partea Mitropolitului şi a boerilor ţării. Dec! cu toţi am fost greşiţi, zice Neculce preseninateî Porţi, şi cu toţi am fost bucuroşi de venirea Muscalilor. Ca peroraţiune Neculce face apel cu glas tare la conştiinţa judecătorilor săi să jure
338
îoan Tanoviceanu
eî dacă nu este aşa, şi atunci nu numai că nu va maî cere Bo-ianul, dar chiar primeşte să fie aruncat în foc.
Domnitorul fiind frate cu hatmanul Dumitraşcu Racoviţa socrul pîrîtuluî lordache Costache, nu voeşte să ia parte la judecată şi lasă hotărîrea pe seama divanului fâcînd jurămînt că nu va avea leac de bănat pe eî, să judece cum vor şti. Mitropolitul Ghedeon, recunoaşte împreună cu tot divanul ţării, în care să afla şi Dumitraşcu Racoviţa şi Constantin Costache socrul şi vărul primar al lui lordache Costache, că pe nedrept s-a luat moşiile Boianul şi Bărboşii, fiind-că cu toţi ah fost greşiţi preaseninatei Porţi. In consecinţă Mitropolitul Ghedeon, în mîinele căruia Domnitorul încredinţase hrisovul de danie al lui Mavrocordat, îl remite lui Ioan Neculce, spre a-şî stăpîni moşia ca maî înainte.
Acesta e în resumat cuprinsul documentului ce publicăm ; el are o mare importanţă fiind-că aruncă o vie lumină asupra primelor noastre relaţiuni cu puternica împărăţie rusească, care avea să joace de aici înainte un aşa mare rol în istoria ţării noastre. El e cea maî veridică istorie ce putem avea despre acele timpuri, căci provine de la un contimporan competinte, care a jucat oarecare rol în evenimente, şi care vorbea către contimporanii săi marturi ei inşişi ai acelor evenimente.
Situaţia lui lordache Costache era pe atît de tare, pe cît era de simplă; el învoca un hrisov domnesc de danie şi făcea apel la Mitropolitul Ghedeon şi la cîţî-va boeri din divan să facă onoare iscăliturilor lor din 1711. Totuşi adevărul istoric şi dreptatea triumfă în cele din urmă în contra intrigelor lui Lupu Costache vornicul, acela care, după cum să vede în document nu să sfia să trateze in acelaşi timp cu Ruşii şi cu Turcii, şi care pe de o parte cerea răsplată de la Nicolae Mavrocordat pentru pretinsele sale servicii aduse ţării, iar pe de alta lucra în potriva lui la Turci. Să vede însă că inlrigile şi duplicitatea bizantină, sînt arme de care un Romîn nu să poate servi decît cu riscul ca să să lovească pe el însuşi, ast-felih îmi explic faptul că Lupul Costache cu toată inteligenţa, activitatea şi duplicitatea sa îşi termină cariera într’un mod miserabil tăiat de Turci, blestemat de Ruşi şi urît de toată lumea. Iar lăcomia lui de a lua moşiile lui Luca şi lui Neculce, nu i-au slujit la nimic alt-ceva decît să să expună nu numai a fi
Un document istoric
339
executat de Neculce înaintea contimporanilor săi, ci şi de contimporani în faţa posterităţii.
Io Mihai Racoviţa voevod bj. mlstiio gpdr. zemlii Moldavscoi, împreună cu ot sfinţiia sa părintele Mitropolitul Chir Gliedeon, a ţării Moldoviî, şi cu tot al nostru sfat, boiari mari şi mici; facem ştire cu această carte a Domniei meii precum au venit Ion Neculce biv hatman şi cu Ştefan Luca biv vel vist. de a jăluit pe dumnelui Iordache Lupul Costache căpit. de codru, prdcum dum-nelui tămplănduse de-u fugit cu Muscalii, iar dumnelui vor. Lupul, au aflat vreme atuncia, fiind putincios, de ş’au făcut uric pe moşiile, dumilorsale hat. Ion şi a Lu-căî vist., a nume pe sat pe Boian şi pe Bărboşi, far nici o dreptate, nefiind dumndlor faţă. Deci dumnelui lor-daclii sin Lupul scoase un uric de la Mărie Sa Nicolae Vodă, care scrie precum au fost dumnelor aceşti doi boiari sfetnici lui Dunritraşco Vod Cantimir şi cu alţi boiari soţie lor care anume n’au vrut să-I pomeniască în uric de-u adus pe ţariul Moschicesc cu oşti asupra preaseninatei Porţi turceşti şi au luat şi bani de la Muscali de-u făcut oaste, pe urmă s’au dus în ţara moschic^scă, iar ţara au căzut la mari peire şi robie, şi văzind dumnelui di-atăta robie singur ş’au plecat capul de bună voe lui de-u mărs la Vizirul zicănd cătră vizirul că iăl iaste drept, au întors mila vizirului şi l’au pus pe dumnelui caimacan, iar pe urmă după ce au stătut caimacan fără zăbavă l’au făcut acel vizir surgun la Varna împreună cu 2 boiari, de-u şezut la închisoare cătăva vreme, din pricina dumilorsale hatmanului Ion şi a Lucăî vist., precum mai sus să pomeneşte 3) Deci moşiile acelor 2 boiari s’au luat
3). Ceilalţi doi boerî arestaţi la Varna de Turci pentru propus de părtaşii cătră Ruşi sau Antioh Ion şi Macsut postelnicul. Vezi Xenopol, Istoria Romînilor în Dacia Traiană V, p. 10 şi maî jos acest document în dreptul notei 15,
340
Ioan Tanoviceanu
în sama gd 4 5); deci satul Boian cu vecini a hatm. Ion şi giumătate de sat de Bărboşi, cu toate cumpărăturile a Lucăi vist. au socotit Mărie Sa Neculae Vodă împreună cu tot sfatul Mării săli ş’au dat dumisali vorn. Lupului pentru aciali bini ce au arătat c’au făcut bini ţărăi şi pe-diapsă şi cheltuială ce au tras la Varna ca să-î fie du-misale moşie în veci.
Deci dumn^lui hatm. Ion şi Luca vist. dcderă samă. După ce au înţeles ca s’au milostivit Poarta de au ertat pe toţi greşiţii, vrut’au îndată din Chiov să să întoarcă la mila Porţii să vie la pământul seu. Iar Dumitraşco vodă iau părăt cătră Muscali să nu-i lase să se întoarcă înapoi că iaste ficiorul lui Şeremet la Poartă şi ei întor-cănduse înapoi ar face mestecături şi n’a mai eşi ficiorul lui Şeremet de la Turci. Deci Muscalii îndată au crezut şi au pus pe Luca vist. supt pază în Chiov, iar pe hat. Ion l’au dus cu vartu 6) piste Nipru 40 mili la un tărgu a-nume Harcov şi l’au ţinut acolo 2 ani supt pază, iar Luca vist. fiind la margini din coace de Nistru în Chiov fostuiau şi mai pe lesne din paza Muscalilor şi-au fugit numai cu trupul, iar alt ceau avut tot au rămas acolo în Chiov şi făcând ştire Mării sale lui Neculae vodă c’au venit la margine leşască l’au ertat de-u vinit în pământul său ; multe mestecături şi năpăstl i-au aruncat dum-nelui vor. Lupul asupra lui, de nu pute să margă la casăli săli să se odihniaseă de mestecăturile dumisale vor. Lupului, căci d-lui vor. Lupul nu ţine numai satul Bărboşi ce şede în casa în Cucuteni şi stăpâne toate moşiile lui. Deci din păduri cu mari cheltuele şi cu multe la-crămi şi ostenialâ au înştiinţat tot adăvărul pe Mărie
4)	. Gospod, adică în sama domniei.
5) . Vartu de la germanul TFarte-guardă, cuvînt rămas de la lefegiii germani
întrebuinţaţi de curţile domnilor romînî.
Un document istoric
341
Sa Neculai vod şi-nţelegănd Mărie Sa cum că este mare năpaste asupra luî au socotit că de va face divan cu Lupul îi va veni mare urgie asupra lui pentru năpaste ce au făcut şi multe feţe de boiarî să vor ruşina şi poate şi la primejdie vor veni şi a zis Nicolae Yoda vor. Lupului să caute să-I de moşiile lui iuapol că nu le-u luat cu dreptate, să n’aştcpte divan, că fiind divan apoi a venii greu de dînsu. Deci Lupul văzind aşe îndată au chemat pe Luca vist. la gasda lui, şi s’au făcut că-I dă de bună voe lui moşiile, şi i-au dat moşiile. Iar hatmanul Ion tămplăuduse de era mal depărtat peste Nistru în ţara Căzăcească nu pute să fugă nici cum, ce au stătut cu mare gălceavă şi cu multă cheltuială şi jalobă asupra lui Dumitraşcu vod cătră ţariul Moscului pentru năcazul şi robie ce trage acolo păn s’au plinit 2 ani, şi viindu cărţi de la ficiorul lui Şeremet în Chin la tată său Şeremet cum că el au eşit de supt vart, să slobod drumul cum că au jăluit la Poartă boiarî şi neguţători care sînt popriţ 6), ş’aşe au slobozit Şeremet pe hat. Ion şi pe Iordache vor. şi pe alţ Moldoveni mal de gios şi neguţitorl carii au fos acolo la Chiov propriţ. Deci viind dum. liatm. Ion aice în ţara leşasca7) îndată şi au agiuns la Mărie Sa Necu-lae vod, şi Mărie Sa Neculae vod au stătut de i-au isprăvit de la doi paşi firmanul ca să-şi vie la pământul său, care ne-au arătat şi carte Mării săli lui Neculai Yod. că toate greşelile despre Poarta sînt ertate. Cară şi giu-pănesa dumisali cari cu poronea Mării sale lui Neculai vod o trimisese în ţară de-u şezut un an în păduri; iar dumnelul vor, Lupul de zi de noapte sta pedeeă şi făcea multe mestecăturl nedrepte în neguţitoril şi prin boiarit
6)	Fraza confuza, poate rău reprodusă în copia documentului.
7)	. Aice în ţara Leşasca documentul e dat din Moldova ; poate să fie o scăpare de condeiu în original sau iar o greşală de copist.
342
Ioan Tanoviceanu
de să pune şi’n protiva mili preseninateî Porţi, pentru ca să tot facă zabavă să mănănce moşiile fâr de nici-o triabâ, găndinduse că a peri în pământ, strein şi-x va rămâne moşiile lui; aşă îndelungându-se vremea s’au dus Neculal vod cu domnie în ţara munteniască şi fermanurile acelia celi isprăvite Mărie Sa Necnlae vod şi cu cheltuiala şi a hat. Ion s’au ascuns aceli firmanurî după ce s’au dus Necuîai vod în ţara munteniască. Şi, viind noi cu stăpânire din mila preseninateî Porţ început’am şi noi ca să isprăvim alte fermanuri ca să-ş vie dumnelui la pă-măntu numai îndată, şi n’au zăbovit vreme s’au şi făcut mai tulburări în pământul nostru c’au venit de la Poartă de-u luat pe vor. Lupul de-u perit şi nu zăbav au şi e-şit catani pe urmă foamete şi ciumă şi n’am mai avut vreme ca să stăm pentru triaba dumisali să-i isprăvim, iar acmu mai răsuflăndune Dumnezeu de mănie sfinţii sale, neu poroncit noaî Poarta şi Măria Săli Abdi Paş care este acuma sarasclier în Hotin de i-au făcut buiu-rultu “) ca să fie ertat de toate greşelile săli, să vie în pămîntul său să-şi stăpânească moşiile sale precum li-au stăpânit şi mal înainte, să fie plecat preseninateî Porţi şi noao, care acmu la vletu 7228 •') au vinit la pămăn ul său trăgând 9 ani greutate în streinătate. Jăluitus’au de mare strămbătate şi năpaste ce-au avut de la vor. Lupul şi după vor. Lupul de la giupănesa dumisale şi a fiului său lui Iordache vel căpitan de Codru 8 9 l0). Deci dumnălui Iordache cap. au scos acest uric care mai sus
8)	. Buiurultu cuvînt, turcesc ce însarnnă întoarcere.
9)	. Documentul de şi nu conţine data şi copia după care-1 reproducem, se vede deci că e din anul 7228-1720 pe cînd domnia pentru a 3-a oară Miliaiu Ra-coviţă în Moldova Xenopol, V, p. 49.
10). Să vede deci că Iordache Lupu vel căpitan de Codru era fiul vornicului Lupu. Această arătare explică rîndurile de la începutul documentului unde s’ar părea ca titlurile de vel cap. de Codru şi vornic să referă tot la Iordache Lupu, ceia ce nu să poate.
Un document istoric
343
să pomeneşte şi mărturie a dumilorsale boerilor pe acest uric făcută.
Deci dumnelul Ion liat. şi Luca vist. aşa dedi samă că nu sînt el harnici sau stăpânul lor Dumitraşco vod să rădice putere împărăţii Moscului să vie asupra Porţii turceşti, că puterile împărăteşti nu cu mica sumă şi când să rădică unul asupra altul, sau cu mici pricini, ce tăm-plănduse de au fugit craiul şfezesc la Tighina şi cu voivod Chiovschil din voe lui Dumnezeu s’au făcut amestecături între monarchi, şi s’au stricat pace ce au avut Turcii cu Muscalii mai înainte cu vr’o 2, 3 săptămâni ee-au venit Dumitraşco vod în scaun. Ce aceasta vor. Lupul cu mare năpaste au grăit că nu numai ţara Moldova ci şi alte ţerl dinprejur ştiu. Aşijdere c’ar hi fost sfetnici ei Dumitraşco vod de s’au închinat la Mosc, du n-nelor dederă samă cu frica lui Dumnezeu cum că el nu l’au sfătuit nici l’au îndemnat ca să să închine, numai slugi au fost, n’au putut taina lui după ce au văzut’o să o vădiască; nici Dumitraşco vodă nu arăta aşd că va face grabă, nici au ştiut numai iaî, ce au ştiut toată bo-erime şi au fost bucuroş Muscalilor cu toţi şi greşiţi toţi, şi mergând Luca vist. cu cărţi la împăratul Moscului au găsit acolo pe alţii mal înainte trimişi soli de boiarî fâr de ştire lui Dumitraşco vodă n).
S’au adus un vrav de cărţi a boiarilor ce-au „fost trimis la împăratul Moscului, a sfinţii sale Părintelui Mitropolitului Chir Gliedeon, şi a lui Antiohie hatman, şi a liu Savin banul ş’altora mulţ; scriind cu feliurl de feliurl de îmbunăturl deşerte zicănd că sîntu 10,000 oaste
11). Luca vistierul fusese solul lui Cantemir care încheiase tratatul cu Petru cel Mare. Xenopol IV, p. 5IU, spusele documentului ca toţi boeriî trecuse la Muscali să văd şi în Letopiseţul lui Ioan Neculcea, Idem, IV, p. 522.
30
344
Ioan Tanoviceatni
gata far nicl-un ban să slujască şi 500 ficiori de boeri cu cal cerchezeştl şi turceşti cu rafturi cu săldacl ferecate înzâoaţl şi-mbrăcaţî cu haine de cinste, şi acmu înainte dintr' aceli 500 au venit 50 la Banul în ţara le-şască şi pofteşte ţara cum mai în grabă să trimăt împărăţie Moscului vr’o 10, 15,000 de Muscali să lovască EşiI să prindă pe Domnu, să triacă să strice podul la Oblu-ciţa, să ferme (?) Bugiacul. Şi cu aceşti 50 ficiori de boeri. şi cu aceste cărţi ce scrie, au fost dumn^luî Lazul sulger, ficiorul Enoia, Patrule, Moţoc, Câlmăşul12) şi alţii mal de gios, ca vr-o 10, 20 oameni, care mărturisind Dumnelul Ion hat. şi Luca vist. înainte divanului n’au putut tăgădui părintele Mitropolitul înainte divanului nostru. Şi încă mal înainte în postul Crăciunului păn nu se încep a să porni poghiazurile şi oştile şi nici u_ nele de aceste ce scriu mal sus, încă nu începuse a se face, au trimăs împăratul Moscului de-u lnat pe Ilie A-băza şi pe Ion Mereseul din Chiov de iau dus la Stolil cu toţi şi iau întrebat cum este de la Nistru, de-i departe păn la laş, şi de la laş păn în ţara munteniască şi păn la Dunăre şi de la Dunăre la Ţarigrad ; şi aflas’a pâine şi oaste multă în ţara Moldovil au, ba şi cum ştiu pe Domnu şi pe boeri ţine-ar cu dânsul au ba ? Care după atuncia era socotiala lui să vie în Moldova 13).
Aşisdere ce zice că au luat bani de la Muscali să facă oaste, ce după ce au venit Muscali în laş au dat Muscalii Domnului iar nu lor, şi Domnul a dat tuturor ; unii au luat să slujască, unii au luat să cumpere pâine, alţii au luat să cumpere vite, şi nu numai Moldovenilor
12)	. Acest Câlmăşul era fără îndoială Toader Câlmăşul tatăl luî Ioan Câlmăşul cunoscut în domnia Moldovei sub numele greşit de Calimab, Xenopol, V, p. 144.
13)	. Toate aceste preţioase amărunţiunî nu sînt conţinute în cronicari. Documentul nostru le da pentru întîia oară.
Un document istoric -
345
au dat Muscalii bani la aceia vreme ce şi Leşilor si Muntenilor şi Sîrbilor; şi dumneluî Lupul vor. încă să făce bun, nu era aşe, că şi dumneluî au luat bani de la Du-mitraşco vod să cumpere zahare şi slugile lui au prădat Bugiagul şi herghelii şi turmele musaipului mai înainte păn nu au mărs Kighieci Ia casa lui li-au luat şi li-au ascuns pe Racov şi au trimis limbă tătăr la împăratul Moscului şi au scris că are căteva mii de oaste gata şi va eşi la Fălcii înainte. Cănd au început a treci vizirul Dunăre îndată au răpezit la împăratul Moscului de i-au dat ştire cum că vizirul trece Dunărea în această parte* Dacă au fost dumneluî drept Porţii pentru căci au dat ştire Muscalilor că trec Tutcii Dunăre, poate că ar hi fost şi mai rău de Muscali de cum s’au tămplat de n’ar hi dat Dumneluî ştire. Aşişdei'6 şi dumneluî spătarul Costantin încă au luat bani de la Muscali 3000 ruble să cumpere vite, şi încă dumneluî mai cu dreptate au slujit Muscalilor de căt alţii, că alţii căţi bani au luat tot i-au mâncat, dar dumneluî dintr’aceşti 3000 ruble, 2000 li-au trimis înapoi, tocma la Nistru an agiuns banii pe Muscali, iar o mie au scris că au fost cumpărat vite şi la bătae le au luat Tătarii. Şi dumneluî vor. Lupul acolo era faţa pentru ce au lăsat de-u trimis banii înapoi dacă au fost drept, căci nu i-au dat vizirului ?
Aşijderea scrie ispisocul că dumneluî văzînd atăta robie ş’au plecat capul de s’au dus la vizirul ş’au aşăzat toate lucrurile ş’au scos mulţi robi ş’au potolit toată mânia stăpăniască ; pentru acesta lucru dumneluî Ion hat. şi Luca vist. aşa dederâ samă că nu iaste cuum au dat samă c’au mărs de bună voe sa, ce au vinit capigi başe vizirului de l’au luat şi l’au dus la vizirul făr voe du-misali şi l’au mustrat după obiceiul stăpânesc, şi el hi-ind singur s’au mântuit, şi s’au apărat de-u grăit cum
346
Ioan Tanoviceanu
iau fost voe lux şi cum au fost învăţat. Că nu numai la aceia vreme văzind greu au năpăstuit pe dânşii ce şi mai de nainte vreme în căte schimbări de Domni ’i s’au tămplat de-u fost păn trăe dumnelul la toate cu gâlcevi şi cu năpaşti asupra Domnilor şi cu apucări, cu stăn-gerî de casa boiareştî, la o vreme pe unii, la altă vreme pe alţii şi el tot făcănduse bun, şi acmu această furtună iarăş acela obicei au ţinut ca să înghită moşiile lor. Deci pr6 luminatul vizir Mehmet Baltagiul în grabă văzind mar6 pustiire şi spaimă ţării că fug toţi îTi toate ţările pe o parte s’au milostivit după obiceiul stăpânesc, pe altă parte au socotit să să îmblănzasca ca să nu să facă şi mai mare turburare şi toate cu mila sa greşelile ţării le a ertat şi l’au pus pe dumneliu caimacan şi i-am dat poroncă pe toţ să-i îmblănzască şi să le dea ştire să vie cineş în pământul lor u).
Iar dumnelui după ce au mărs în laş n’au trecut 4, 5 zile, nici au socotit că este focul aproape Mărie Sa Vizirul neeşit încă din pămîntul nostru ci au şi uitat toate învăţăturile Mării Sale Vizirului fiindu-î deprindere mai denainte vreme cu lăcomie, ş’au şi triimis în toate părţile pe la casăle boerilor fugiţi armaşi a jăcui, a bate prisăcile ş’a îngrozi oamenii ceiâmăsese pe la easâli lor, şi alte bucate ce găsie lua tot şi pe la băjenii a spaima şi a lua de tot carele căte 2 lei, căte 3 lei, şi în laş mare groază pe neguţitori şi pe slujitori şi pe căpitani de le lua pungi de bani şi dintr’acea soma mult ce strănge au trimis li, pungi de bani şi vizirului ca să-ş facă el obraz ; iar huetile şi ţipetile şi lacrămile săracilor au a-
14). Yidem deci ce om telpig era Lupu vornicul, deşi lua bani de la Ruşi şi-î înştiinţa de trecerea Turcilor pesta Dunăre, totuşi izbutea prin meşteşugurile sale şi sa introdusă pînă într’atît în inima lor încît să-l numiască caimacan. Yezî şi nota 16.
Un document istoric
347
gluns păn în ceriu şi n’a putut să rebele Dumnezău îndelungii ; tămplănduse şi Bichir aga omul vizirului în Eş şi văzind atâta ţipăt în Oameni şi 20 cai eu şeii gata legaţi ş’inţelegănd că au scris cărţi după împăratul Moscului cu îmbunături au dat ştire vizirului, şi vizirul îndată au trimes de l’au luat şi l’au făcut surgun la Varna, care ace surgunie a lui o pot pricepi toţ şi o cunosc c’au venit din nesocotiala şi lăcomia lui. Şi şăzind cătăva vreme acolo la închisoare zici Iordaclii şină Lupul c’au dat tatăsău nişte moşii Hanului de-u eşit de la ace închisoare ş’au eşit cheltuit căt-va tatăsău la ace închisoare. Deci Dumnelui hat. Ion şi cu Luca vist. ase răspunsăr că mal mult au stătut Brăncovanul de l’au scos şi eşind din închisoare alţi 2 boeri Antioh şi Macsut n’au mal umblat cu alte meşterşuguri şi au mărs drept la Mărie Sa Nicolae vod, iar dumnelui vor. s’au dus în ţara Mun-teniască la Brăncovanul ş’au început cu alte meşterşuguri să facă la Poartă înpotriva lui Neculai vod, şi pe altă parte dăndu ponturile lui Neculae vod şi cerând moşiile lui Ion hat. şi a Lucăi vist. şi 11 pungi de bani ce li-au luat di pi la unii şi alţii cari mai sus s’au pomenit zieănd că li-au luat cu datorie şi i le-au dat ,5). Deci Nicolae vod liiind turburat la o vreme ca aceia i-au adeverit, şi viind din ţara Munteniască aice în ţară la Mărie Sa Nicolae vod în grabă au apucat ş’au făcut ispisoc pe moşiile acelor 2 boeri ce scriu mal sus. Deci siinţiia sa Mitropolitul şi Episcopii şi toţi boerii fiind a-tunce toţi greşiţi. în grabă în grija morţii fiind poarta tulburată toţi s’au lepădat că nu-s vinovaţi precum s’au lepădat şi ştii Piatăr 11 j la răstignire Domnului Hrs. făr 15 16
15)	. Vezi not.a 3.
16)	. Mai curios de a. scrie Pitru,
348
Ioan Tanoviceanu
căt unul dumndlui Neculae Costin vel logofăt, 3 zile s’au
apărat şi n’au vrut să iscăliască în mărturie, şi pe urmă
Neculai vod au trimis o slugă a Mării săli cu scărbă de-u
iscălit mărturie şi aşe cu aceasta au stăpânit aceste moşii
şi celi 11 pungi de bani ce-i le u adeverit Necolae vod
’l li-au dat, care acele 11 puugi de banî nu le didese
dumneluî de la casa dumisali ci le au luat de pe alţii,
care mai sus să pomeneşte şi al doile rănd cu năpaste
li-au luat de la ţara. Şi răspunzind aceste răspunsuri
dumneluî Ion hat, au strigat cu glas mare înainte noastră.
şi a tot sfatul nostru, cu blăstăm au grăit dpi va. ina.
sfinţie sa Părintele Mitropolitul şi cu toţi boiariî sfatului
nostru asupra sufletelor lor precum este numai el singur
vinovat, şi iaste adevărat făcut ispisocul vor. Lupului
numai pe dânsul şi alţii nici au fost bucuroşi nici au fost
amestecaţi nici sînt vinovaţi, atunci nu numai de Boian
Isă fie iăl păgubaş ce şi di viaţa să fie pierdut, de viu în
ifoc să să de. Deci sfinţie Sa părintele Mitropolitul şi cu
toţi boiariî sfatului îndată cu glas mare au strigat ş’au
mărturisit înainte noastră, cum toţi au fost vinovaţi şi a-
inestecaţî şi bucuroşi Muscalilor, şi greşiţi pre luminatei
Porţi; numai atunee cănd au făcut Lupul vor. acel is-( 1 *
pisoc fiind în grabă şi cu maria turburare Poarta, şi Mărie Sa Neculai vod. Domn stăin, împemintian au căutat să facă voia după pofta dumisali vornicului Lupului |7). Dar nici Lupul vor. n’au fost mai credincios Porţii, ce \ tot într’un chip greşiţi cu toţii Porţii; n’au avut la ace / închisoare nici o pagubă că-i s’a plătit îndoit.
V	Deci eu văzind că nu numai odată sau de doao ori
^r.
17). Această siluire a divanului pentru a liotări altfeliu de cum era adevărul nu este singurul păcat de acest feliîi al Domnului Grec. Maî amintim şi piocesul vistierniceseî Măriei Cantacuzino cu egumenul de la Ilangu în care iarăşi boerii fură siliţi de cumplitul Mavrocordat să rostească o hotărîre în contra conştiinţei şi a convingerilor lor, Xenopol, V, p. 14.
Un document istoric
349
au luat asupra sufletelor lor boiaril că-î mare năpaste hat. Ion, nici cu atăta n’am lăsat, văzind că scrie ispisocul şi cu blâstăm ca să nu să mai strice şi fiiudu-m Iordache Lupul Costache şi ginere ţiindu-m o nepoată de frate am socotit şi la nimic nu m’am uitat făr căt la mard dreptate; au luat aceli drese ce mi li-au arătat făcute de Neculaî vod şi li-am dat în mana Mitropolitului cliir Ghedeon, am zis Sfinţii Sale şi dumilorsale boiarilor şi li-au dat voia cu giurămănt despre parte me făr dă liac de bănat, cum ştiu iăl cu sufletul lor aşe să facă; or să de uricile în măna hat. Ion să-ştie Boianul or de să cade să li de în măna lui Iordache sin Lupul şi hat. Ion să-ş ia plata vieţii după cum s’au apucat înainte divanului, şi nici unul n’a cutezat să zică ceva în potriva hat. Ion să-l scoată numai pe dănsul vinovat, ce s’au arătat că sînt toţi vinovaţi precum mal sus să pomeneşte, ce săn-gur Părintele Mitropolitul de bună voe lui au dat uricile în măinele hat. Ion, că să-ş ţie moşie precum au ţinut’o şi moşii şi strămoşii, aşe şi el şi ficiorii ficiorilor lui. Deci noi văzind aşe i-am dat uric să-I fie de moşie şi de credinţa precum mal sus să pomeneşte. Aşijdere mal răspunsă Iordaclii cum că un Domn au dat şi volnic au fost să de şi să ia ; pentr’aceasta eu am fost de 3 ori domnu din vrere lui Dumnezău şi pemintian şi n’am a-pucat nici eu mal dinainte de răposaţii Domni ca să ia Domnul moşiile altor boiarî sau proşti să-le de altora făr de vină, făr căt din hotarele târgurilor sau dintr’ace-/ lor moşii ceaste de pe niam cu cele au fost volnici Domnh să li dăruiască cum i-au fost voe, iar acest obicei pap* acmu n’am mal fost nici eu nu priimăsc să hie lS). Mal
18). Racoviţă aici încurcă lucrurile. Intr’adovăr că Domnii nu puteau confisca moşiile oamenilor fără de vină, care vină însă bine înţeles era la apreţuirea lor. Racoviţă însă adaogă că Domnii puteau dărui numai din hotarele târgurilor sau
850
loan Tanovieeanu
zise dumnehu Iordaclii că şi moarte tatăsău dintr aceste pricini iau vinit di-au perit la Poartă, care la acest lucru s au tămplat nu numai dumisali perire ce şi Domnului muntenesc şi a căţ-va boiarî munteneşti şi sîrbeştî. Şi Sfinţiia sa Părintele Mitropolitul chir Grhedeon mărturisi înainte divanului nostru că cănd au vrut să purceagă Mărie Sa Neculaî vod în ţara Munteniască cu domnie, ş’au făcut molitva de drum după obicei şi s’au ispovedit şi cu mare ciudă s’au jăluit Neculai vod cătră Mitropolitul pe Lupul vor. zicând « Părinte, mare cinste şi mult « bind i-am făcut Lupului iar iei în loc de mulţămită după « cum îl învăţat multă supărare îm face, pentru care să « ştii Sfinţiia Ta că mă voi nevoi scurte să-i fie zilele lui « şi de la mine să-I fie peire ». Şi au mărturisit înainte a tot sfatul nostru şi s’au tămplat şi frate-meu Dumitraşco hat., socrul lui Iordaclii şi vărusău Costantin vel spat di-au auzit la toate aceste ce mai sus scriu, care nici el liiind mai aproape rude n’au putut să răspundă nici cu un fel de răspuns înainte hat. Ion lS).
Pentr’aceasta de s’ar tâmpla după urma vieţii noastre pe cine ar milui Dumnezău cu stăpânire în locul nostru şi-ar scoate niscaiva întărituri domneşti sau boereştl sau turceşti făcute cu meşterşugurl şi ar scorni niscaiva gâlcevi pe moşiile hat. Ion sau a Lucăl vist. să nu fie de credinţă.
moşiile lor proprii (lupa bunul lor plac. Aşa ceva putea fi adevărat pe timpul lui Racoviţă, cănd moşiile domneşti erau pe sfîrsitele sau chiar aproape istovite, nu însă pentru vremile maî vechi cînd Domnul dărui nu numai braniştele târgurilor şi moşiile din propriul lor patrimoniu şi din pămînturile domneşti ce constituiau în cît-va urcăm mai sus tot mai întinse lăţindu se. Xenopol, III, p. 530.
19). Moartea lui Lupu vornicul a provenit din duşmănia ce-i o jurase Mavro-cordat. Nu să cunosc pricinile acestei duşmănii care par a fi fost personale şi au provenit din îndoioasa purtare a Lupului cînd cu venirea Ruşilor.
Adnotările sînt făcute de mine: A. D. Xenopol,
Dr. LEON COSMOVICI
Ce trebne să înţelegem prin „ system aquifer, organe segmentare, organe excretorie, Nephridii
RAPORT
înaintat Congresului internaţional de Zoologie de la Moscova.
I
înainte de a dezvolta chestiunea pusă,, să ne întrebăm, de este sau nu nevoe de asemenea discuţiunl.
Din nenorocire da, căci nu e altă ştiinţă care să aibă maî puţin crezămînt în masa poporului decît St. Naturale şi în special Zoologia şi această din pricina unui număr însemnat de fapte nesigure, de feliu de feliu de controverse (să să vadă exemple mai departe) şi mai cu samă, din pricina neînţelegerelor de tot soiul ce să află printre apostolii acestei ştiinţi.
Deschideţi un tratat de Zoologie oare-care, fie scris în vederile aceleia-şî şcoli, fie după şcoli deosebite şi veţj găsi sp. ex. numărul încrîngăturilor animale, variind la infinit. Şi nu ar fi cea mare pacoste, dacă cel puţin toţi autorii ar fi înţeleşi asupra valorelor de dat diferite-
31
M52
Leon Cosmovicî
lor grade ierarhice clin clasificarea regnului animal; clar să vezi pe cutare, că consideră un grup oare-care de a • nimale ca un ordin sau un sub-ordiu, ba poate ca o familie, pe cînd un altul îl rădică la gradul de încrîiigătură *), curat atunci că nu ştii ce să mal zici şi după cine să te mai iei.
Nu avem jaloane statornice, nu putem avea siguranţă, şi să nu credem că e jucărie. Avem nevoe să instruim şi este silit să călăuzeşti pe începător? şi să-l deprinzi cu legile consfinţite de ştiinţă. Vă întreb, pe cine veţi urma — în asemenea împrejurări — dacă sp: ex: e vorba să liotăreşti diviziunele cele mari ale regnului animal? Cui veî da preferenţa ?
Si ceia ce am spus de clasifieaţie să aplică mai cu samă cînd e vorba să numeşti organele.
Ori şi ce organ trebuie să facă ceva — să lucreze — şi aceleaşi organe, îndep^uesc aceleaşi funcţiuni, cu deo-sebiri numai, în ceia ce priveşte calitatea — ca să zic a-şa— a lucrului şi care e în strînsă legătură cu gradul de perfecţionare ce a suferit cu timpul acele organe.
In cazul nostru, organele ce găsim în corpul anima-» lelor şi înscrise acuma sub numirile de organe excretorie acuma sub numirile de organe segmentare, organe cupdfere sau nephridit, sînt ele diferite unele de altele, ^îndeplinesc funcţiuni deosebite ?
Mi să pare, că după clasificări şi nomenclatura spe-cielor, aceste organe au nevoe de a fi discutate în mod ştiinţific şi cu multă seriozitate.
Nu să poate o mai grea sarcină pentru un profesor conştiincios, ca să lămurescă într-un curs adevărata morpho-
*) Aşa sp. ex. Ed. Femei-(Tratat, de Zoologie p.'40fi) considera Noclilucele ca o îueiîll untura al diviziune! primordiale: Protozoara şi Infuşor iile, ca o alta în-crîngatură,
Ce trebue să înţelegem prin sistem aquifer
353
logie pi fiziologie a organelor mai sus amintite, ţinînd sama de cele ce sau scris prin tratate.
Vecinie aceiaşi întrebare : cine are dreptate, pe cine să credem ?.
Dar auditoriul nu să va întreba: oare este ceva sigur in ştiinţele acestea, apa zise Naturale V
II
Ori şi ce celulă animală sau vegetală să hrăneşte şi această hrănire are loc numai în urma unei serii complicate de compuneri şi descompuneri ce să petrec în intimitatea protoplazmei.
Pentru ca asemenea lucrări să aibă loc, trebue pe de o parte un element anatomic viu, pe de alta, un mediu ce să cuprindă substanţe organice, dacă celula este animală. Ace1© substanţe întrînd în constituţiunea moleculară a unei celule, sînt asimilate, pe când un număr oare-cave de molecule ce pînă atuncea făceau parte din clementul anatomic, trebue să fie date afară, deci desasiinilate, fără care, nutriţiunea (hrănirea elementului) nu poate avea loc.
Productele de desasimilaţiune făcind loc celor asimilatorie ajung netrebuitoare, incit trebuesc a fi aruncate ; de altmintrelea elementul moare. —
Aceste fapte importante din biologia animală, trebuiau să fie amintite —ceia ce am făcut.
La animalele superioare, un foarte mare număr de celule asociindu-să pentru a le organiza corpul, avi cerut pe de o parte înjghebarea unui mediii licid îndestulător? capabil să primească în el substanţele asimilabile trebuitoare protoplazmelor celulelor — sîngele, pe de altă parte, înjghebarea de organe capabile să pregătească acele substanţe asimilabile şi să le treacă sîngelui — tubul digestiv şi a-
354
Leon Cosmovicî
nexele Iui; In fine organe capabile să culeagă şi să înmagazineze oxigenul, un principiu de cea mai mare trebuinţă pentru orî-ce materie vie — organe respiratorie, şi altele capabile să filtreze sîngele (mezini încărcat de principiile hrănitoare) de -productele desasiridlaţiiunet fi măi cu samă, acele cristalisabile — rărunchii. Căci între aceste din urmă producte avem şi gazuri — ca acidul carbonic şi li-cide ca apa.
Acidul carbonic este aruncat prin mijlocirea organelor respiratorie în momentul absorbţiunel oxggenulul, deci e un act respiratoriu. Apa în parte, este aruncată la a-animalele aeriane sub formă de vapoare, prin suprafaţa organelor respiratorie şi cea mal mare parte, prin rărunchi.
Rărunchii, sînt organe ce au o morphologie, consacrată în anatomie sub numele de ghiudură. Dar în orga-nizmul animal mal avem un foarte măre număr de gliin-durî, ce îndeplinesc funcţiuni cu totul deosebite de acele ale rărunchilor. Pe cînd aceste din urmă filtrează sîngele de principiile desasimilaţiunel — principii fără nici o trebuinţă — ba încă vătămătoare organizmuluî, cele alte ghin-durl, înprumutînd sîngelul apa şi oare-care principii ce mal cuprinde în disoluţiune, mal fabric de singure alte principii ce aii de îndeplinit acte fisiologice de o însemnătate fără margini.
Trebuea să să califice prin numiri anumite fie-care din aceste lucrări ale. celor două feluri de ghindurl şi am propus (să să vadă jurnalul «le Naturaliste» No. 75 şi 76 din 15 Aprilie şi 1 Maiu 1890) numirele de excreţiune, pur şi simplu pentru funcţiunea renală şi de secreţiune, pentru ghindurile fabricatoare, multe la număr şi împrăştiate cu multă ghibăcie în organizmul animal.
Şi fiind că atit productele excretorie cît şi cele de secreţiune, trebue să fiă duse prin conducte, pînă la o dis-
Ce Irebue să înţelegem prin sistem aquifer
355
tanţâ oare-care de la ghinduvile ce le-a produs şi pentru împedicarea confuziunelor am propus a să numi în totdeauna acele canalurlce primesc şi conduc asemenea producte — canaturi de scurgere sau caualurî evacuatorie şi nici odată caualurî excretorie după cum fac toţî.
Şi pentru a sfârşi cu precizarea terminelor : excre-tor, excrefiime, secretor, secreţiime să mal adăugim :
Că în licidele excretate, niciodată nu să găseşte vre-o substanţă ce să nu ti fost mal înainte în sînge şi că ori ce ghindură secretâtoare, poate, în unele momente date să inprumute sîngelul oare-care principii medicinale sad de o altă natură şi aceasta în un mod ales — deci pot juca pînă la oare-care punct, de almintrelea în limite foarte, foarte mărginite, şi un rol excretoriu, (ori şi ce ţesut viu ia din sînge oare-care principii). — Cu toate a-cestea, absolut nici odată nu să intimpld unei gkindurl e-minamente excretorie să secreteze ceva, adecă să fabrice o substanţă ce nu să ăfiă in sînge. —
Din nenorocire — şi pentru aceasta îm ridic glasul cu atîtă tărie — mal toţi Zoologii prin excreţiune, înţeleg un act evacuator şi deci să nu să uite acest fapt, dacă cineva doreşte să înţeleagă discuţiunele ce au să urmeze.
III
Ţinînd samă, de fenomenele ce au loc în organizmul animal, fenomene ce am amintit, precum şi de numirile ce Anatomia şi Fiziologia le-avi consacrat, cînd e vorba de organizmele superioare, să căutăm în organizmele inferioare, dacă au loc în acelaş mod şi dacă nu, atuncea cum ?
In acest moment am prilejul să arăt ce înţeleg Naturalista prin organe segmentare; căci excreţiunea — în
356
Leon Cosmovicî
înţelesul, stabilit de noi— trebue să aibă loc şi la nevertebrate, şi după'cum vom vedea din cele ce vor urma. Organele segmentare sînt tocmai organe venale (excretorie).
Thomas Williams *) a fost cel întâi (1858), care a introdus în ştiinţă numirea de organe segmentare, şi pentru dînsul aceste organe aşezate păreclii—păreclii, în cea mai mare parte din segmentele corpului aiielidelor, ar fi ovare sau testicule, după sexe, şi cu canalurile lor eoacuatorie (oviducte— spermiducte).
Claparede1 2 3) (1863) lasă să înţeleagă că org. segmentare ar avea mai multe funcţiuni: «porţiunea glandulară al acestor organe, cu desăvârşire asemenea elementelor nn nale ale gasteropodelor (Ampliictemiene, Plicrussiene), ne sileşte a crede că organele segmentare joc în parte, un rol excrementiel şi cealaltă porţiune să însărcinează cu conducerea productelor de generaţiune ».
Pentru Ehlers'5) (1864-1868) org. segmentare ar li organe evacuatorie ale productelor de generaţiune.
In lucrările mele asupra Aiielidelor (1880) şi rază-mîndumăpe observaţiuni morpliologice relativ la structura acestor organe, am ajuns la următoarele concluziunî :
1)	. La Polycliete, precum şi la Gliepliyriene (sipon-culi), există, aproape la majoritatea genurilor, organe renale — deci excretrice, în sensul stipulat mai sus.
2)	. La toate Anelidele să află conducte eferente anexate ghind urilor reproduc tor ie şi —fiind-că Williams, găsindu-le tot păreclii, părechî— le nu misă org. segmentare, ni-am apucat şi le-am pastrat numirea, (eram în acord cu idea morphologică ce avea acest naturalist despre aşa numi-
1)	. Researches on tlie Structiirc and Homologv ut' the reproduclive Organs of the Annelides (Pliilos. Trans. 1858).
2)	Structure des Annelides sedentaires (1863).
3)	, Borstenwurftier* Ann. Chetopodes (1-2) 1864—1868.
Ce lrebue să înţelegem prin sistem aquifer
857
fele lut org. segmentare). — Să va vedea, la finele acestui raport, ee mal păstrez din acea nomenclatură.
De la acea dată, iată, ce mat găsim prin cele mat principale tratate :
C. Claus 1) 1884, consideră urina ca un product de secreţiune şi rărunchii ce o secretă, sînt reprezentaţi la Protozoare prin aşa numitele vacuole pulsatile (p. 56); la Vermi, prin aşa numitele vase ciquifere, vase ce ar pleca din ţesutul parencliymatos sau din camera viscerală a corpului, prin capete, avîncl înfăţoşarea unor leice scm cornete deschise şi ciliate pe din lăuntru.
înadins subliniez, originea vaselor aquifere, ca să a-trag luarea aminte a naturaliştilor asupra părerilor ce a-re Claus, despre morphologia acestor organe.
Şi pentru ce, această numire de aquifer ? Sau poate că să admitem opiniunea lut Williams, după care, org. segmentare a tuturor Polychetelor ar primi, prin un capăt, apă din afară şi prin celalalt capăt ar lăsa să iasă acea apă, ceia ce nu este adevărat.
In orice caz, pentru ce la Vennit laţi endoparaziţî ar fi vase aquifere cu conformaţiunea ce le o dă Claus ? Avem fapte cu desăvîrşire demonstrative — că, orice organ ce nu mai funcţionează, să atrofiază. Pentru ce atun-cea systemul aquifer al Trematodelor nu a urmat acea cale — sau poate este cutrierat de apă ?!
Tn fine Claus ne mat zice (p. 57), că la Vermil ine-laţt, rărunchii păreclu să repet în fie-care segment si din această cauză mat port numirea de canalurî sau org. segmentare.
Deci, prin aceste două numiri (segmentare-aquifere) Claus înţelege unul şi acelaş organ — rărunchi. Ce deosebire mare între dînsul si Williams!
1). Trăite de Zoologie 1884, tradnit pav 0/ Moquia—Tandon.
358
Leon Cosmovici
De şi rărunchii, pentru Claus, sînt ghindurî secre-tătoare, adeseori îi mal descrie şi sub numele de organe excretorie (loc. cit. pag. 464), adecă, organe ce conduc citară. Şi cînd să ocupă de organizarea Vermilor iată ce ne mai spune că «organele excretorie sînt reprezentate prin vasele aquifere, canaluri cu calibrul*! schimbătoare, aşezate symetric, umplute de un licid apos cu oare-care granula-ţiunî şi care comunic cu exteriorul prin unul sau mal multe orificiu Şi cînd acele canalurî pornesc, prin capete în formă de coructe, comunicînd asţfeliu cu camera viscerală, pot să îndeplinească şi o altă funcţiune, acea de a conduce afară, productele. »
Judecind bine asupra celor găsite în tratatul lui Claus ne încredinţăm că mai adesea acest învăţat nu a cam fost lămurit în numirile întrebuinţate pentru caracterizarea u-nor organe.
Dacă analizăm cele scrise în tratatul lui Cari Vogt şi E. Jung') găsim nesiguranţă şi mai pronunţată :
Aşa sp: ex: de vesiculele pulsatile ale protozoarelor, în general aceşti învăţaţi ne spun la p. 51 « că aceste vesicule sau vacuale au fost considerate cînd ca organe circulatorie, cînd ca organe excretorie şi cînd ca org. aquifere, fără a să spâne în mod lămurit, cine are dreptate. In realitate (zic aceşti naturaliştl) să poate ca vamalele să cumuleze trustrelele f uncţiuni»,
Deci, alb pe negru, pentru aceşti donuu, ar exista o funcţiune ciquiferă şi organe aqnifere. Dar în ce constă acea funcţiune şi cărei funcţiuni din organizmele superioare corespunde ia,
Ceva mai jos (tot pag. 51), ne mai spune « că lici-clul ce le umple, neprovenind cu siguranţă din afară (toc- 1
1) Trăite cTanatomie comparee pratique. 1888 Pans.
Ce trebue să înţelegem prin sistem aquifer
359
mai contrarul), ci, în parte cel puţin din protoplazmci corpului lor (protozoarele sînt reduse la o bucată de proto-plazmă), poate să fie considerate pănă la o limită oarecare ca un product de secreţiime a protoplazmet (eti cred că a ti vrut să spue un product de excreţiune) fi în fine, aruncarea acelui licid fie în afară — la oare-care Infuzoriî — fie din nou în masa corpului (niciodată după mine) — cum e cazul cu majoritatea Protozoărelor, învoeşte să să considere acele vacuole ca aquifere sau respiratorie
Oare o contradicţie mai flagrantă să poate ?
Pentru ce aquifere ? dacă singuri spuneţi că licidul ce le umple, cu siguranţă nu este luat din afară, deci nu e apă ? Pentru ce respiratorie ? căci singuri spuneţi că e un Ucid de secreţiime, licidul aruncat de vacuole şi apoi ocupîndu-vă de respiraţia protozoărelor nu ne spuneţi că apa circulă prin masa protoplazmică a corpului lor, apă ce este ne-contenit dată afară şi în altă parte (p. 53); mai ziceţi: „că apa ce să introduce neîncetat cu materiele hrănitoare contribue pur şi simplu la răcorirea protoplaz-mel endosarcîce şi în fine, că respiraţia are loc prin toată suprafaţa corpului, fără a fi localizată în vre-un organ special ?
Cînd e vorba de dovezi puternice, că numai siguranţă nu e relativ la funcţiunea organelor ce le tot numesc aquifere, excretorie şi segmentare, n-avem decît să răsfoim monografiele diferitelor grupuri de nevertebrate ce ne le daii aceşti doi învăţaţi.
Aşa ne spun că Cestodcle au un system excretor, a-decă renal. Cu această împrejurare e bine de amintit cele ce ne spune Th. Pintner’) citat în tratatul ce analizăm, după care capetele sj sternului său aquifer ar fi niş-
1). In den Beobaclitungen liber clas Wassevgefassystem cler BandniAmer. Arbei-teu aus etern Zool. Institute. Wien, IV, 1885,
31*
Leon Cosmovicî
300
te leice astupate, fără comunicaţie cu systemul lacunar, după cum susţine, clin contra Fraipont2). Şi cînd comparăm numirele unor altora, rezultă că prin syst. aquifer trebue să înţelegem un syst. excretor, adecă renal.
Dacă este aşa, pentru cela pag. 51 amintită, ne spun că funcţiunea excretrice e o funcţiune deosebită de acea aquiferă.
Şi aceste contradicţiunî sînt şi mal săritoare în ocliî, dacă analizăm cele ce ne spun la Treinatode şi la cei-lalţl Veniri. La cel dintăi (p. 234) systemul excretor ar avea un alt mod de aşezare decît canal urile aq ui fere ale Ces-toclelor şi cu toate acestea, zic el «le putem considera ca bomoloage ».
Mai întăiii s-a văzut că nu aîi descris la costode un syst. aquifer, ci unul excretor, şi dacă aceste două sisteme sînt bomoloage, pentru ce două numiri ?
La Nemerte ar ti aşa numite org. laterale lîneă o nouă numire) bomoloage org. segmentare de la ceî lalţl Vernil şi în comunicaţie cu systemul sanguin (găsesc că e culmea indiferenţei înscrieri morpho-fiziologiee,cînd să debitează a-semenea fapte : comunicaţie între org. segmentare (org. rmcde) şi syst. sanguin.
La Hirinlinee, ar fi org. segmentare, excretorie sau nephridiî.
La Nematoide ne descriu org. excretorie.
La Geplij’riene, descriu org. segmentare şi de astă dată iată ce ne spun de funcţiunea lor «Să găseşte spunci (p. 413) cîte odată, în ţesutul conjonctiv descris, mici concreţi uni ce ar arăta o funcţiune renală ca îndeplinită de org. segmentare. In tot v.azul, sînt însărcinaţi cu cealaltă
2)	Reolierolies sur l’a|ipareil exovtem' des Trematodes et Cestoides. Arclt. de Biologie T. 1. et II, 1880—1881.
Ce trebue să înţelegem prin sistem aquifer
361
funcţiune înseninata a org. segmentare, ce constă. în conducerea afară al productelor genezice».
După cum să vede lămurit, prin excretor, aceşti învăţaţi nu înţeleg o funcţiune renală, după cum o presu-pusăm, şi org. segmentare nu sînt rărunchi ci oviducte şi spermiducte — anexe ale aparatului reproductor. De ce atuncea să scrie la Hirudinee că au ap. excretor sau nephridil ? şi pentru ce sînt liomoloage org. laterale ale Nernertelor.
Şi ca să sfârşim, lăsînd de o parte Rotiferele, la care ne descriu un system excretor sau aquifer — Oligochetele la care descriu system excretor cu următoarea funcţiune (p. 4-67) « ca să culeagă, din licidul perivisceral oare-care « producte ce au nevoe a Ji eliminate fi graţie cornetelor « largi deschise ce au»: să ne oprim puţin la Polychete-
Sub titlul de org, excretor ie (p. 499), găsim că ne descriu organe ce ceva mai jos, le numesc org. segmentare, şi cu funcţiunea de a expulza productele genezice, adăogînd « că înterpretaţia dată de Cosmovicl (p. 501) asupra na-« turei bojaniene (să să cetească renală) a porţiune! ve-« siculare a acestor organe, nu ne pare rcizamată pe nici « un fapt serios ».
Iată textual ce a scris aceşti doi învăţaţi la numita pagină. Atuncea (şi nu ştiu cît să cer ca să să cetească cu mare luare aminte toate aceste descrieri să să vadă cum să critic de uşor chiar în streinătate, unele lucrări foarte serioase, dar care nu le convin criticanţilor), atuncea zic, org. segmentare sau excretorie ale Polychetelor nu aii o funcţiune renală (aşa reese din spusele lor). Cum să face că la pag. 511 vorbind tot de org. segmentare ale Polychetelor, spun » din punctul de vedere al funcţiunei, aceste ca-« naluri în laţ, căptuşite cu cili vibratili, ce întreţin un cu-« reni cu o direcţiune constantă din lăuntru în afară, sînt
362
Leon Cosmo vid
« desigur org. excretorie iar porţiunea ior glandulară, încon-« jurate de numeroasa vase sanguine, strecoară licidul hrăni-« tor de productele desasiinilaţiuncî».
Eî bine, e serios? şi ce maî rămîne ca adevărat in toată seria descripţiunelor tratatului ce am analizat?
Pentru Edmond Perrier 1), org. segmentare sau ne-phriaiele sînt org. renale, dar acele ale (iepliyrienilor şi Polyclietelor 1 2 3), suferind oare-carc diferenţieri, ar servi ca excretorie, adecă la evacuarea productelor genitale (excreţiu-nea evacuare) şi funcţiune renală e o secreţinne.
A. Giard :)) in scrierele sale, să pare cîteodată că prin excreţiune înţălege o funcţiune renală. Zic, cîte-o-dată căci în articolul citat, găsim următoarea frază ., cu toate acestea, lipsa de org. excretorie renale...il vra să zică; sînt şi org. excretorie ne-renale. Cit priveşte sgstemul aquifer, pentru Giard nu ar avea nici o liomologie cu un aparat excretor —fapt foartî însemnat — cel puţin acel al Echinodermelor (loc. cit.) si pentru dînsul, ap. excretor al nevertebratelor e construit după două tipuri principale, înscrise în cursurile sale sub numirele de proto-nephre şi deutonephre. Cu tipul întîiu ar li după Giard, Turbelariatele, Cestoidelo, Troniatodelo, Rotiforelo, Boneliele, dintre Gephirieue, rărunchii ceplialicî aî embrionilor de Po-lygordius şi ale larvelor Moluscelor şi — fapt însemnat a-supra cărui atrag luarea aminte — Giard, 'consideră aparatul tracheen al Insectelor ca o modificaţiune de ale a-paratuluî excretor protonephros (!).
Cred că am analizat în destul părerile predominătoa-re relativ la funcţiunea şi morpliologia acestor organe şi
1)	Le transformisme. Paris 1888 p. 195
2)	Trăite de Zoologie, Fascicule 1 Paris. 1891 p. 10().
3)	Observation sar la note precedente. Biilletin scientitujue du departeinent du Nord, 4-eme amiee 1881 T. XIII, p. 376.
Ce trebue să înţelegem prin sistem aquifer
363
nu ne rămâne decît să precizăm ceia ce trebuie de primit ca bun.
IV
Relativ la morphologia lor, lăsînd deoparte pentru moment resicula pulsatilă a Protozoarelor, noi găsim un rezumat al părerilor naturaliştilor în tratatul de zoologie al D-lui E. Perrier, apărut de curînd (loc. cit. p. 98—101).
La Artliropodele terestre, aparatul urinar ar fi reprezentat prin un număr oare-care de tubi delicaţi — iubit ba Malpighi, — ce să deschid, fie în poziţiunea terminală a intestinului (Araluiide, Myriapode), fie între porţiunea stomacală si cea intestinală a tubului digestiv (Insecte). Intre Arthropodele aquatice (Crustacee), ne spune că numai la Amphipode acest aparat ar fi reprezentat. Şi cu toate acestea, ghindurile verzi ale Decapodelor, sînt ghindurl renale ce au întocmai aceiaşi morphologie ca şi acele a-le Polyclietelor ce voi descrie în curînd.
Pentru Perrier ap. renal ar avea o mare dezvoltare în seria Vermilor, aparat ce nu ar avea cu aparatul digestiv decît nişte legături foarte secundare. — Aşa:
La Rotiferc, ar consista în doi tubi suciţi, ciliaţl pe dinăuntru, cu un număr oare-care de ramificaţiuni laterale, ce să deschid în camere viscerale prin mici pavilioane vibratile şi comunic cu exteriorul prin mijlocirea cloa-cului.
La Bryozoere entoprocte, org. segmentare ar fi reprezentate prin doi tubi ciliaţi fie-care avînd cîte un orificiu de comunicaţie cu interiorul şi cîte un altul cu exteriorul, acest din urmă aşezat pe membrana peristo-niană.
La Bracliyopotle, org. segmentare mai voluminoase cam umflate în porţiunea lor mijlocie, ar fi înzestrate cîte
364
Leon Cosmovici
cu un larg pavilion vibratil si pe c-înd toate nu au decit un singur organ, RhgnrhomMe aii o păreelie.
La Vermil înelaţi, org. segmentare în forme de t ulii, ar fi aşezate tot părechî, păreeliî, în fie-care segment şi ar avea cîte un ram deschis în camera visceralii prin mijlocirea unui pavilion—nephrostonuil— şi un alt ram deschis la exterior.
Aceste organe suferind în seria Vermilor, numeroase modificaţiuni, sil găsesc sub mai multe înfâţoşări. Aşa la multe Hirudinee, org. segmentare nu aii nephristom.
La Turbellariate, Treuiatode şi chiar Cestode, din cauza dispariţiunei metamerisărei corpului, org. segmentare s a transformat în o păreche de canaluri cam sucite cu numeroase ramificaţiunî, ce să întind în lungul corpului şi să deschid la exterior în mai multe moduri, după genuri. Cele din urmă ramificaţiuni ale acestor canaluri să sfîrşesc prin umflături, în interiorul cărora să vie cîte un lung flagel.
Din descrierile sus arătate, rezultă că vîrfurile rami-ficaţiunelor org. segmentare, cîteodată să deschid în camera viscerală (.Rotifere, Bryozoare, BracMpode, Polychie, Oligochete) şi cîte odată nu (Turbellariate, 7rematocle).
Iată ce pot spune asupra morpliologiei org. segmentare, răzămîndu-mă şi pe observaţiuni personale şi pe deducţiunî.
Nu trebue să avem nici o îndoială că şi la nevertebrate, trebue să aibă loc o funcţiune renală şi pe cînd la Arthropodele terestre şi la Orustaceii amphipode aceas' tă funcţiune să îndeplineşte de nişte tubi — tabu lui Mcdpighb, la alţii, prin un fel de buzunare glandulare numite, organele Bojaniene la Moluşte, ghindurî verzi la vinele Arthropode aquatice (Decapode). Asemenea buzunări nu sînt altă ceva decît tot tubi, dar mai înghemuiţî.
Ce trebue să înţelegem prin sistem aquiler
365
In seria Vermilor rărunchii, aii tocmai forma de iubi lungi şi încâlciţi la unii—Oligoecheteni unele hirudinee; lungi şi cu ramuri la alţii —Rotit ere — lungi şi cu foarte multe râmi ficaţi uni la T'urbellariate, strînşî în formă de buzunare mai mult sati mai puţin voluminoase, la restul de Hirudinee, la Gephyriene şi Polychetele sedentare.
Nici odată, aceşti tubi sau buzunare glandulare nu comunică cu camera viscerală, şi capetele lor libere au forma unor bobiţe mai mult sau mai puţin voluminoase ce plutesc oarecum în camera viscerală ; căptuşite pe dinlăuntru cu cili scurţi sau lungi (danielele vibratile ale naturaliştilor).
Zic niciodată, afară de cazurile cînd oviductele sau spermiductele, in forma unor leice cu gîtul mai mult sau mai puţin lung, vin de să fixează pe org. segmentare ; ceea ce să observă la unele Polichete sedentare şi unele Gephyriene.
Neg existenţa nephrostomelor, căci nici-odatâ nu le am găsit nici la Naiade, dintre Oligocliete, nici la Bran-chiobdella astaci dintre Hirudinee şi nici la Roti fere, iar Ha-melele vibratile ale naturaliştilor nu sînt pavilioane ciliate.
Apoi la Polycbete sedentare '), avem destule probe că org. segmentare ale lui Williams nu sînt altă ceva decît org. renale şi fără vre-o comunicaţie pjroprie cu camera viscerală.
Şi sînt org. renale, căci au o asemenea structură, macar că Vogt şi Yung nu vroesc la pag 501 al tratatului lor să recunoască tocmai ceia ce recunosc la pag. 511 ; o structură în totul asemănătoare celei ce aii corpii Bojanienî (renali) ai Moluscelor. Acea structură am reprezentat-o la Arenicola piscatorum (loc. cit. PI. XXI, fig.
1) Etude des glandes genitale.*? et des org’. segmentaires des Annelides polyche-tes par Dr. Leon C. Cosmovicl Paris 188 \
266
Leon Gosmovieî
13, li şi 15) şi la Terebella (jigantea (PI. XXIII fig. 14) şi apoi alţi naturalist! cu mult înaintea mea — deşi cu in-îndoială — dar au înaintat şi ei o asemenea părere.
Ele nu comunică nici odată cu camera viscerală şi leica este un organ strein, anexat org. reproductorie ce a venit să să alipească de un org. segmentar, căci:
a)	La Polyelietele erante, nu găsim decît aceste leicl şi niciodată buzunările glandulare, şi acestea încă numai în acele segmente de ale corpulnt în care să des-volt gliindurile reproductorie (Stlienelai's Edvvardsiî, Mar-pliipa sanguinea PI. XXVIII fig. 3, 4, 7 şi 8).
b)	La Polyelietele sedentare şi tocmai la acele ce. au si buzunar! glandulare şi pavilioane ciliate (Arenicole Terebele, Opheliene, Sabeliene, Myxicole), nu găsim de asemenea leicî aninate de buzunarele amintite, decît ex-cluziv în acele segmente , unde să află şi ouă sau ghindurî reproductrice.
Mal mult încă. Pe cînd la Terebella gigant cu, numai acea păreche de buzunare glandulare ce să află înaintea diafragmuluî cepbalic e lipsită de pavilioane, la T. con-chilega, în asemenea condiţiunî să găsăşte şi părecliea de buzunare aşezată în dărăptul acelui diafragm, iar pavilioanele sînt aşezate singurele, imediat maî îndărăpt, tot părecli! şi întovărăşite şi de gliindurile reproductorie. — La Ophelia bicornis de asemenea, cele 5 părecli! de buzunare renale sînt precedate de alte 5 părecli! de pavilioane şi acestea singure mal sînt înconjurate şi de gl. reproductorie. Şi să nu să uite că tipurile amintite au per-dut în mare parte caracterul metameric (diafragmele lipsind), aşa de bine caracterizat în corpul Erantelor. Iar la tipurile ce arăt trecerea de la Polyelietele erante la cele sedentare, reprezentate prin Mi/.eicale, fîabele şi altele no! găsim o singură păreche de buzunare renale, aşezate
Ce trebue să înţelegem prin sistem aquifer
367
tocmai in extremitatea cefalică, acolo unde să adună cea mai mare parte din sîngele vascular şi în restul corpului in fie-care inel ce are ghinduri reproductorie găsim cîte o păreche de cornete cu gît mat mult sau mai puţin lung. Buzunarele glandulare însă sînt lipsite de orice comu-nicaţiune cu camera viscerală. Deci iată încă o probă in sensul interpretării noastre.
Şi cu toate acestea găsim în diferite memorii că a-ceste buzunare comunic cu camera viscerală, prin cîte o perforaţiune. In faţa unor asemenea scrieri, trebue să ne intrebăm cine are dreptate ?
De astă dată am să mă slujesc şi de deducţiuni.
Şi mai întăi, mărturisesc, că după ce cetisem tot ce să scrisesă asupra org. segmentare, de la Williams pînă în 1877, cînd începusem studiul lor în laboratoriul de la Roscoff a venerabilului meu profesor Dl. Henri de Lacaze Dutbiers, perdusem aproape un an de zile, fără să mă li convins de cele ce înaintase naturaliştiî. Descurajat, am părăsit ideile culese, din atîta cetire şi chiar modul de investigaţiune, şi am început â cerceta din noră aceste org. segmentare, însă nu prin transpai-enţă nici prin tăeturi microscopice, dar despărţindu-le felin de feliti, de pe corpul animalelor vii. Numai aşa am putut să văd cornetele genitale, grefate, acuma pe buzunări glandulai’e, singurele vizibile, acuma direct pe tegument.
Pentru a varia cercetările, am părăsit chiar Poli/chetele, şi începusem a observa aceleaşi buzunări glandulare la Sipunculus nudm şi (h/gas. Atuncea, şi fui cel din-tîiiî, ') am găsit ghindurile reproductorie (ovare-testicule) aninate la baza muşchilor retractorî ventrali ai tx-ompeî
1). Cari Vog“t şi Yimg’ în monografia lor amintesc aceste ghinduri cu aceleaşi raporturi, Iară sa mencioneze că eu le-am găsit, în cît autorii mal moderni, citează pe Vogt şi Yung, ca-şi cum aceştia le-ar li descoperit,
32
Leon Cosmovici
3f>8
(Ianuarie 1879) şi tot atuncea am văzut, pe capătul superior al buzunarelor glandulare cefalice al acestor Vernil cornete cilifite cu aceiaşi conformaţiune ca şi acele ale Polychetelov (comunicaţie la academia de ştiinţî din Paris, la 26 Maî 1879) şi încă nişte cornete foarte voluminoase^ numai foarte transparente, încîf cu multă anevoe să pot zări. Făcui tot feliul de experienţe şi mă incredinţasăm că cilii ce acopăr buzele şi interiorul acelor cornete, in-treţin curenţi dinspre camera viscerală înspre interiorul buzunarelor glandulare pe care sînt aninate, şi din buzunare înspre porii exteriori prin care comunic cu exteriorul, pori ce am văzut foarte bine şi chiar desinat. Cilii de care vorbesc sînt foarte vii în momentul activităţii gliin-durelor reproductorie şi perd aproape toată energia lor de îndată ce aceste ghindurî încetează de â mai secreta. Vra sa zică, pentru a găsi pavilioanele amintite treime să ştii în ce anume momente să le cauţi.
Ei bine acei naturaliştî, care descriu cornete pe capetele ramurilor org. segmentare ale Rotiferelor si Tur-bellariate-lor, neagă existenţa acelor cornete pe capetele buzunarelor glandulare ale Siponculelor si descriu pur şi simplu, şi tocmai în acele locuri, mimat nişte per/oratiuni (Vezi Cari Vogt şi Yung loc. cit. pag» 412).
Nu am oare dreptate să Ie spun că greşesc ? A vedea tocmai ceia ce e mai greu — o perforaţiune şi a nu vedea încă cornete aşa de dezvoltate ca acele ale Siponculelor (animale mari) şi încă a vedea cornete ca acele ce pretind că să află la Rotifere (animale microscopice), mi să pare că e tot ce poate fi mai curios.
Maî mult decît atîta. Tot aceşti naturalist! descriu peiforaţiuni pe buzunările glandulare ceplialice ale Mg-
xicalelor, Sabelelor, Srrpulicnelor, tocmai care nu au nici o perforaţiune şi de astă dată maî găsesc încă uu natu-
Ce trebue să înţelegem prin sistem aquifer
369
valist, Albert Soulier, care e de părerea mea, eonsiderînd (nu cum să făcea piuă la mine) aceste buzunăr! ca nişte rărunchi. *)
Ne mai rămîne, ca să sfârşim cu morfologia org. segmentare—renale — ale nevertebratelor, să ne mai o-prim şi asupra vacuolelor Protozoarelor.
Care e natura si funcţiunea acestor vacuole con-tractile ?
Cred, cel puţiu cît priveşte funcţiunea că răspunsul îl găsim în vesicula eontractilă a .Rotiferelor '). La aceste animale un curent de apă întră neîncetat prin deschiderea bucală, cutrieră tubul digestiv şi trebue să fie dat afară. In acest scop, cea din urmă parte a tubului digestiv, în care să deschid şi canalurile de scurgere ale org. segmentare şi acei ale gbindurilor reproductorie — jucînd dar rolul de cloacă, să lasă a fi întinsă de apa ce a cu trierat tubul digestiv, pînă la un grad oare-care, şi apoi contraotîndu-se aruncă acea apă afară. Vesicula eontractilă a Rotiferelor proporţionează dară câtimea de apă ce să adună în lăuntrul tubului digestiv al animalului şi niciodată nu aruncă Ucidul perivi^ml, după cum susţin mai toţi naturaliştii.
La Protozoare şi mai cu seamă la ace! ce să slujesc de eilivibratili şi’n actul nutriţiuneî, provocînd curenţi de apă înspre deschiderea lor bucală, nu să poate să nu admitem, că oarecare cătime din apă strebate în interiorul corpului lor şi să Infiltrează prin un feliu de crăpături de care masa protoplazmică trebue să fie prevăzută, întocmai cum să infiltrează apa de topire, în ori-ce bloc 1
1)	Reelierelies sur Ies org*. formateurs du tube diez ijuelques Anuelides Tubi-eoles. Assoc. franţais pour l’avancement des Sciences 19-e session. Limoges 1890 l-re pârtie p. 120.
2)	Sur la vesicule contractile des rotif eres (Dr. Cosuiovid). Bulletin de }$ fio-ciete Zoologique de France. Voi. 13, 1888 p. 107»
370
Leon Cosmovicî
de ghiaţă. La cele din urmă apa din infiltraţiuni să a-dună in anumite locuri, împingînd din jur împrejur masa protoplezmică. Această —- substanţă vie — să va lăsa a fi întinsă, dar pînă la un punct oare-care, cînd să va deştepta, să va pune pe lucru şi va arunca apa de sigur afară.
Acei ce au avut răbdarea să observe, fie Infusorii (Vorticele) fie Racliolariene (Actinoplnys) ceasuri întregi şi nu numai odată ci din timp în timp, e cu neputinţă să nu să fi încredinţat că aşa ceva trebue să să petreacă în locurile unde să arată vacuolele.
Aşa, la 11 Fevruarie 1891, avui ocaziunea să gă-săsc în apa din un bocal, ce o luasem din pîrăul Bahlui tocmai din luna lui Noembrie 1800 un Aclinophrijs sol. A-nimalul nu să mişca din loc şi vesicula-i contractilă să găsea în un felin de activitate cum rar să întîmplă. Căci să întîmplă uneori să stai oare întregi să te uiţi la un asemenea animal fără a avea norocul să-î vezi o singură contracţie vacuolară şi uneori chiar nici nu o vezi. Deci trebue de crezut că-n unele momente, protozoarele să găsăsc în o stare aşa că reclam o nutriţiune mal înbel-şugată şi atunci cătimî însemnate din apa ce le înconjor să infiltrează în masa lor protoplazmieă — natural că odată cu acea apă, străbat părticele fine de materii organice.
Aşa pe individul amintit observăl:
1)	. Că după fie-care contracţiune să strecură un timp de 15 secunde pînă ce începe vesicula a să ivi din nod, şi întinderea ei complectă să făcea tocmai după 38 de secunde, cînd să contracta din nou.
2)	. Că-n momentul contracţiuneî, licidul ce o umplea, era aruncat în totdeauna în o direcţie opusă celei pe unde visicula îl primea.
Ce trebue să înţelegem prin sistem aquifer
371
3). Că licidul aruncat de vesiculâ ridica masa proto plazniică în direcţiunea unei linii drepte, ce-mî arată incotr'o el era îndreptat şi fiind că acea rîdicătură a protoplazmeî să oprea la o mică distanţă de vesiculă, trebue să presupunem că acolo era un orificiu prin care apasă scurgea în afară.
De asemenea la 26 Noembrie 1888, avui ocaziunea să observez un Pararnecimi Aurelia, mărit de 750 de ori care îşi contracta destul de des vesicula-I contractilă, ve-sicula aşezată la limita ectosarculuî şi-n faţa orificiuluî anal, şi-n ziua de 19 Decemvrie acelaşi an, la un Vor-ticel ce nu am determinat încă si mărit tot de atîtea ori, ara văzut nu să poate mai bine, întocmai ca şi la Acti-noplirys, dilataţia regulată a vesiculeî contractile, vesicu-lă aşezată înspre înfundibulumul bucal, între orificiul bucal şi cel anal, şi la fie-care contracţiune protoplazraa era ridicată în direcţiunea anusului, sub forma unei vîrcî. Aşa de bine ani văzut încît afirm :
Că vacuolele Protozoarelor sînt un felin de scobituri în masa protoplazmieă al corpului acestora în care să adună apa, ce să înfiltră, şi aceasta, pînă la un moment, cînd protoplazma să contractă şi aruncă apa afară.
Că ime-orl contracţiunele protoplazmeî sînt puternice şi regulate, în acele momente infiltraţiunea făcîndu-se pe o scară întinsă, şi alte dăţl, acele eontracţiunî au loc din timp în timp, infiltraţiunea fiind slabă.
Şi cînd avem sub oclil un Amib ce să mişcă şi dacă vacuola-î e foarte întinsă, observînd cu multă bagare de samă, ne vom încredinţa că microsomii (granulaţiile) lunec împrejurul acelei vacuole, fără a o umplea şi pretinsa dislocare (vogabondare) a vacuoleî în masa protoplaz-mică, e o simplă aparenţă. In realitate, ori ce schimbare de poziţie a vacuoleî e relativ la periferia masei pro-toplazmiee, singură contractila şi ne-constantă,
Leon Cosmovici
372
Din aceste descripţium rezultă că corpul Protozoa-relor poate fi comparat unei bucăţi de ghiaţă, maleabilă, plastică, bucată umplută de microsom! şi mai mult saii mal puţin cutrierată de crăpături ; că în legătură cu starea de contractilitate a masei protoplazmice, apa să poate infiltra în mai mare sau mai mică câtime şi la unii din cauza acestei stări de contractilitate, apa să poate aduna în unele părţi a cutăreî sau cutăreî crăpături ; la alţii, ceva mai superiori în organizaţie, numărul crăpă-turelor micşurîndu-se precum şi cel al locurilor capabile să adune apa (seobiturele amintite), e natural că să provoacă o localizare — apa să va aduna în locuri anumite (vacuolele).
Deci la Protozoare să află un sistem aqidfer, redus la cea maî simplă expresiune, înjghebat din un număr oa-re care de eanaluri capilare sapate in însăşi masa pro** toplazmică a corpului, System ce ajunge la unele Meta-zoare a fi toarte bine organizat, canalurile căpătînd pă-re ţi proprii şi avînd cu totul altă destinaţie, de cit acea a organelor segmentare venale si care dispar de îndată ce organizmul face un pas mai mult spre perfecţionare.
Funcţiunea acestui System aquifer, la animalele inferioare coristă în introducerea în masa protoplazmieă a corpului, odată cu apa în mijlocul căreia trăiesc, a unor câtimi cît să va putea mai mari, de substanţe hrănitoare ; la cele superioare, în proporţionarea cătimeî de apă, ce întră in tubul digestiv, silit, odată cu alimentele (Ro-tifere) şi la altele în provocare erecţiunei organelor loco-motorie (Elchinodermele).
V.
Odată aceste chestiuni fiind lămurite putem să căutăm probe ce vor dovedi vederele noastre, în niorphologia şi
Ce trebue să înţelegem prin sistem aquifer
373
embryolog’ia aparatului segmentar al vertebratelor, descoperit de Cari Semper profesor la Universitatea din Wurz-burg - la Peşti ’); de Franc isc Balfour 2) de la Cambrid-ge, la aceleaşi animale ; de Spengel 3) la Amphibii ; de Brand ') la reptile şi de Kolliker 5) la paseri.
La embrionii vertebratelor şi foarte de timpuriii, să ivesc organe excretorie (renale), reprezentate mai întîlu prin o păreche de canal uri şi mai tîrziu şi prin o pă-reclie de ghindurî care să dezvolt în capătul superior al fie-cărui canal (animalul cu gura-n sus). Aceşte organe primitive sînt cunoscute sub numirea de sgstemul loolffian, adică corpurile lui Wolff partea glandulară şi canalurile lui Wolff, conductele de scurgere.
Corpurile lui Wolff sînt înjghebate din un număr oare-care de tub! mal mult sau mai puţin încîlciţi ce să sfîrşesc înspre interiorul corpului prin vesicule ce chiar de la început au conformaţiunea glomerulelor malpighiene, şi prin celalt, capăt acel tub! să deschid în canalul Wolffîan corespunzetor.
Aceste vesicule renale primitive, numite de Kolliker— utric'ule renale primitive, de Ratke — vesicule renale primitive, şi de Braun— vesicule segmentare, au o origine ce mi e de loc bine determinată,
Pe cînd Waldeger (1870), Forster, Balfour (1874) şi Ponchet (1876) ne spun, că acele vesicule nasc în unghi drept pe marginea internă a fiecărui canal Wolffian, sub forma unor degete de mănuşă ce să lungesc necontenit. sucindu~să; alţii, ca Remale zic că nasc deosebit, alăt.u- 1
1) Das Urogenitalsy stern der Plagiost.omen. Loip'/îg 1875. 2) The developement ol’ Plasmobranhe (îflchel. Journ. ot* Anat. and Pliysiol. 1870, 77, 78.-—• 3) Das Uro-genitalsvsU'iu der Amphibicn Arb. aus d, zool. zoot. Institut in Wiirtzburg 111 1870. 4). Urogonîtalsy,steni der Keptilien, Ari), ans. d. zool. zooî. Inutil ut in W iirtz-bourg IV. 1877. f>) Pntwickl. d. Men.schen etc. « a Aul’lage 1870,
374
Leon Cosmovicî
rea cu canalurile Wolffîene, în care, mult, mai tîrziu să deschid, lungindu-se înspre dîusele.
Kolliker ne spune că originea acestora ar avea loc în două moduri: la paseri, un feliii de tuburi pornind din camera viscerală şi îndreptîndu-se înspre canalurile lui Wolff ar lua de la o vreme înfăţoşarea vesiculară, ulriculele renale primitive, rămîind însă în comunicaţie cu camera viscerală prin cîte un orificiu foarte mic şi greu de găsit; tuburi, ce mai tîrzitî s-ar deschide în canalurile lui Wolff corespunzetoare, sucindu-să în formă de S. La mamifere, ulriculele s-ar ivi sub forma unor organe pyriforme pline, ce mai tîrziu s-ar scobi, şi numai după complecta lor organizare, cînd au înfăţoşarea unor glomerule cîte ca un tub lung şi sucit, să deschid în canalurile Wolffîene. La mamifere, a-cest sistem nu ar comunica de loc cu camera viscerală.
Braun de asemenea la reptile, nu a găsit asemene comunicări.
Semper şi Balfour descriu la Plagiostomi, corpuri de ale Iul Wolff, înjghebate din un număr oare-care de cana-luri, ce nasc prin atîtea invaginaţiunt peritoniale — canaturi segmentare — care să duc de să descind în canalurile Wolffîene şi acele invaginaţiunt ar avea forma unor cornete ciliate, deschise în camera abdominală şi dintre care unele s-ar păstră cu acea înfăţişare, toată viaţa animalului (Scpiali).
Lăsînd pentru moment la o parte aceste neînţelegeri între anatomişti, să amintim, că ghindurile reproductorie ovarele, testiculele — nasc în megieşia corpilor lui Wolff şi la mamifere, paseri, reptile şi batracieni, alăturea cu fie-care canal AVolffian să mai organizează cîte un canal— caratul lui Miiller — însărcinat cu culegerea productelor acestor ghinduri. Faptele ari amintite slut ele o foarte mare însemnătate,
Ce trebue să înţelegem prin sistem aquifer
375
Cu dezvoltarea embiyonuluî, să observă la indivizii de genul masculin, că aceste canalurî ale lui Mitller să atrofiază şi rămîn canalurile lui Wolfl ca să vie în ajutorul testiculelor şi să le arunce afară productele lor de secreţiune şi aceasta, prefăcîndu-şl porţiunele lor inferioare în spermiducie (canal deferent şi cele-lalte conducte).
Să lăsăm de o parte şi modul de naştere al canalu-rilor lui Miiller şi să recapitulăm următoarele două. fapte de cea mal mare însemnătate :
1)	. In tot deauna organele renale să organizează mai intim şi-n urmă cele reproductorie, şi la majoritatea peştilor (Cyelostomî, Ganoide, TelcosteenI) corpii lui Wolff rămîn ca rărunchi; la alţii (SelacienI) şi la batracieni, numai partea inferioară a fie-căruî corp Wolffian ajunge un rărunchi definitiv, cea-laltă porţiune, sau să atrofiază la sexul femenin, sau organizează epididynuil, la sexul masculin.
2) .	La cei mai mulţi peşti nu este nici o relaţiune între aparatul urinar şi cel genital.
Insă naturaliştiî găsesc între org. segmentare ale a-nelidelor şi corpii lui Wolff ale vertebratelor, cele mal mari homologil. Dacă este aşa, nu am dreptate con-siderînd org. segmentare cde vermilor ca org. renale ?
Şi naturaliştiî aîi dreptate, chiar la vertebrate, org. renale au forma unor tub! mal mult sau mal puţin suciţi, cu singura deosebire, că în loc să să deschidă în afară, fie-care în parte, să deschid în un canal colector păreclie.
Mal rămîne în discuţie, prezenţa sau absenţa pavilioanelor pe capetele interne ale org. segmentare (x*enale),
Am arătat descrierile Naturaliştilor şi vedem că majoritatea, chiar Balfour ’), neg existenţa unor asemenea pavilioane sau orificiu
]) Trăite d’EmbryoIogie et, d'Organogitnie comparees. Tome secolul p. 626.
370
Leon Costnovicî
Nu le-am căutat la aceste animale. Insă:
Văzînd modul cum sînt descrise aceste pavilioane la Vermii ce-n adevăr au asemenea organe.
Văzînd că să descriu pavilioane tocmai acolo unde nu exist.
Văzînd că din contra să descriu simple orificii acolo unde să află mari pavilioane (Siponculi).
Văzînd că toate figurile ce să dau sînt capatate pe preparaţiunî făcute după învîrtoşaroa cu reactivi ai embrionilor şi nici odată pe preparaţiunî făcute prin disec-ţiunea embrionilor proaspeţi.
Văzînd că foarte mulţi naturalistl neg lipsa totală al acestor pavilioane pe tubiî renali ai vertebratelor,
Răzămîndu mă şi pe observaţiunele mele personale relativ la organizarea acestor tubî (org. segmentare) la maj oritatea Vermilor.
In fine, ţinînd seamă si de trebuinţa unor asemenea pavilioane, care nu au absolut nici un sens, cbiar la a-nimalele cele mai inferioare.
Conclud :
Că mi să află. pe capătul intern al org. segmentare ale vertebralelor orificii de cmmnicaţiune cu camera viscerală, precum nu să află nici la nevertebrate, .şi orificiile văzute de uniX, sînt datorite unor observaţium greşite.
Dacă mai mulţi zoologistî s’ar însărcina în acelaşi moment, dar în institute de cercetări deosebite (căci a-eeî ce conchid că Semper au lucrat în acelaşi laboratorul) ca să cerceteze prezenţa sau absenţa acestor orificii, sînt foarte sigur că vor ajunge la aceleaşi concluziunî ca şi mine.
VI.
Ca concluziunî, iată ce vom respunde la întrebarea pusă :
Ce trebue să înţelegem prin sistem aquifer
377
1)	. In orice organizm animal, are loc un act fiziologic de cea mai mare însemnătate, acel al excreţiuuei (aruncarea afară a productelor cristalizabile provenind din desa-similaţiune), îndeplinit la majoritatea animalelor prin mijlocirea unor ghindurî mal mult sau mal puţin simple, mctl mult sau mcă puţin metameric aşezate, reprezentate în cazurile dintiiu prin o păreche de iubi mal mult sau mcă puţin suciţi, alte dăţl, prin un număr oare-care de păreclă de ghindurî, ce trebue să numim sau simplu renale sau nephridii.
2) ,	Ca consecinţă, trebue să ştergem clin nomenclatura ştiinţifică, termină de org. segmentare sau excretorie, căci
Williams a înţeles prin segmentare, ghindurile reproductorie cu ale lor conducte; iar prin excretor, mcă toţi anatomiştil înţeleg actul aruncării afară (al scurgere!) cd urnă product oare-care.
Şi dacă terminul de segmentar e prea înrădăcinat în limbajul ştiinţific, şi cam greii să poate dezbăra de clinsul, trebuie să înţelegem prin acel cuvînt numai un organ renal,
3)	. La cea mcă mare parte din organizmele aquatice să afi,ă un sistem aquifer, mcă mult sau mcă puţin organizat, nne-orî, adăogit aparatului circulator, cinci înlesneşte Introducerea în sistemul irigator a unor cantităţi de apă, trebuitoare erecţiunel organelor de locomoţiune (ambulacrele Eclii-nodermilor), alte clăii în legături mcă midi sau mal puţin strîn-se cu funcţiunea aparatului digestiv, destinat fiind Ici introducerea şi cărăbănirea substanţelor alimentare (Monere/'Ami-be, Eadiolare, Infusorî, Spongiere, Kotifere).
1), La animalele lipsite de nephridii, productele desasi-milatgunel, cad propctbil în sistemul aquifer şi în chipul acesta pot fi aruncate afară.
Faptul acesta nu ne învoeşte cîtuş! de puţin a considera sistemul aquifer ca homolog celui nepbridian(seg-
378
Leon Cosmovicî
mentar), precum proprietatea excretoriă foarte mărginită a ghindurilor secretătoare, nu ne permite, ale amesteca cu acele eminamente excretorie (renale).
5)	. Nu trebuie să confundăm conductele evăcuatorie a le org. reprocluctorie cu org. segmentare precum să face mal ales în grupul Chetepoclelor, aceste din urmă organe apă-rîncl în tot-deauna înaintea celor dintâi (Vernil-Vertebrate) şi achsect ne-făcînd altă ceva clecît, că vin în ajutorul ghin-durilor reprocluctorie, învoindude să-şl grefeze pe clînşil, oviductele şi spermiductele (Anelide sedentare pr. zise. Vertebrate).
6)	. Tubil mai mult sau mai puţin vesiculcirl ăl ne-phridielor (org. segmentare) să sfîrşesc în totdeauna prin capete mal mult sau mal -puţin ampuliforme, ciliate dinăuntru şi nici'odată nu port orificii, decît în cazurile emul oviductele sau spermiductele ce au forma unor cornete cu gîtul mal mult sau măi puţin lung, vin de să grefează pe dîn-sele.
7)	. Oviductele şi spermiductele pot să să organizeze prin o difer enţiare cd unor părţi din uephrid.il (org. segmentare) precum să observă la Oligochete (?) şi la Vertebrate, dacă în tot cazul trebue să credem pe acel anatomişti care consider că astfeliu să organizează canalurile Iul Miiller, căci mulţi alţii şi încă dintre cei mal eminenţi, spun că să organizează (canalurile lui Miiller), alăturea şi nu din nephridîi.
8)	. Aceste lămuriri sînt de un mare folos : pe de o parte, pentru uniformitatea predării sc. naturale, pe de alta pentru a da un mal mare crezemînt acestei ştiinţi, singura, după cum o spusei la început, avînd cele mai multe fapte controversate şi adesea din cele mal regretabile.
BONIFA^IU FLORESGU
Din Dicţionarul Franceso-Român
Ministerul de instrucţie văzînd lipsa de Dicţionare a limbelor moderne, au însărcinat pe mai mulţi profesori cunoscuţi cu elaborarea unor lucrări lexicografice care să umple acest gol atît de simţit în literatura romînă. Dl. Boni/aciu-Florescu şi Dl. Broderie Dame, cunoscuţii profesori de limba franceză, aii fost. însărcinaţi cu lucrarea, cel dintîiu a Dicţionarului Francezo-Hoinîn, al doilea cu acel Bomîno-Francez. Publicăm în acest număr specimene din lucrarea D-luT Ponilăciu-Floresou, remînînd ca în numărul viilor să dăm la lumină exemple din acea a Ddui Dame, spre a pune pe cititorii revistei noastre în cunoştinţa acestor două eminente scrieri de lexicografie romînească.
Aboutir v. neutr. A atinge printrun capăt, a să învecina printi’un capăt, a ajunge la, a să împreuna cu, a avea drept ţintă, drept rezultat : ce champ aboutit d'un cote au grand chem in, de l'autrc a ma propriete: cîmpul ăsta merge d’o parte pînă la drum, de cea-l’altă pînă Ia proprietatea mea. Ce champ aboutit a un marais: cîmpul ăsta dă de o baltă. La veine cave aboutit au coeur sari dans le coeur : vîna mare ajunge pînă la inimă. Oct arbre ■ aboutit en pgramide: copacul ăsta să sfîrşoşte în formă de piramidă. Ld viennent aboutir deux routes : acolo vin să să întîlnească două drumuri. Tom Ies rayons d'un cercle aboutissent ă son centre (Vaug): toate razele unul cerc să întîlnesc la centrul lui. L'etat devint 'un tont regulier, dorit chaque ligne aboutit au centre (Volt) - statul
380	Bonifaciu Florescu
deveni un tot regulat, în care fiiecare linie să sfîrsi la centru* Ce proces a enfin abouti a une transaction (Trev.): Acest proces s-a fcfirşit la urma urmelor, printro împăcare. || In înţeles, rău ; a ajunge la : Voită ă qttoi aboutit la foile raniţe des hommes. (Fen): iată unde ajunge, unde duce nebuna zădărnicie a oamenilor. Le mouvement allait aboutir ă une sedition : mişcarea era să ajungă la o răzvrătire. Voyons ou aboutira tont ceci: să vedem unde o să iasă toate aste. Ses projets aboutirent a la ruine: proectele lui l’au dus la ruină. || Fără regim : a ajunge !a capăt, fig. la ţintă : cei homme a abouti: omul ăsta a ajuns. || A să aplica la : Les soins qui aboutissent au corps sont injinis (Mass): ^grijile privitoare la trup sînt nesfîrsite. || Med. A să uni cu : Les matieres absorbees riennent toutes aboutir au sang (Adelon): materiile absorbite vin toate a să împreuna cu sîngele. || A sparge : Cette tumeur aboutira: buba asta o să spargă. Să zice şi souvrir. || A da mugur, a muguri : Les arhres aboutissent fort bien cette anuee: copacii dau muguri mulţi anul ăsta. || Areh. A acoperi cu tăbliţe de plumb o podoabă de arhitectură (Să zice si amboutir). || Idraul. a uni două ţevi de plumb. || Conjugat cu avoir, arată faptul; cu etre starea ce rezultă din acest fapt. || S’aboitir : a muguri: Les pairi-ers se sont bien aboutis (Trev): perii muguresc bine. || Berry : aboter, aho uter : Val. aboţi (a sparge).
Abriter. v. tr. A pune la adăpost, a adăposti, a aciua. || Fig. a adăposti, a ocroti. || Cu de: A feri de: Si ([ueiques rege-taux ferment leurs fleurs dans les tenebres, c est pour les abriter de Vhumidite. (B. de St. Pierre) : De ’şi închid unele vegetale florile în întuneric, e pentru a le feri de umezeală. || S'abriter, a să a-dăposti, a să aciua. S'abriter derriere un mur (Ac): a găsi un a-dăpost după un zid. Voici l'orage, obritons nous. (Ac): Vine vijelia; cată să ne aciolăm. Beaucoup de ros freres manquent d'un toit pour s'abriter (Lam): mulţi din fraţii voştri sînt în lipsă de un acoperiş sub care să să acioleze. Ij A să ajuta : unissez-vous les uns aux autres, et apqnujez-cous et abritez-vous niutuellemenb (Dam); uniţî-vă laolaltă şi fiţi unii pentru alţii un sprijin şi un adăposl.
|| Fig. II s\ibritait sous ie nom d'un homme puissant. Să punea la adăpost sub numele unui om puternic. || Pic. nor. abrier. Per. abr-ier, abrisser, pr. abriar, cdjriccu\ sp. abrigar.
Accent, (a—ksan) s. m. || Sînt mai multe feluri de accente.
Din dicţionarul romîno-fracez
381
1). Accentul tonic (tonique) e tonul ce punem pe o silabă din vorbă. Acest ton să pune numai pe vorbele de idei, subst. adj. verbe si adverbe. Dar să pune pe vorbele de raporturi un accent tonic secundar. Locul accentului variază în fiecare limbă. In franţuzeşte, el se pune în tot-deauna pe ultima vocală sonoră, adică pe silaba din urină, şi pe cea penultimă numai cînd silaba din urmă e mută: maison are tonul pe son ; livre îl are pe li. Cum omul are aplecare de a lăsa să cază vocea pe silaba din urmă, faptul că Francezul pune tonul pe ultima vocală sonoră, are de rezultat că, în loc de scrim grafic, să fie înnalţată silaba tonică mal presus de cele-lalte şi de a însemna de pildă vorba gouvernement prin figura - - - - ’ tendinţa de a lăsa să cadă vocea pe silaba din urmă, combătînd înnălţarea vocei prin intonare, aduce silaba din urmă la nivelul al celor-falte, şi avem figura ----- De aceia să zice ceia ce teorie e falş, că limba franceză n-are accent. Vorbelor împrumutate de la streini, Francezul le impune accentul său : omni-bus, are accentul pe bus. Asemenea vorbe latineşti cu înţeles de tot schimbat fac excepţiune de la marea regulă că în derivaţiunea din latineşte s-a păstrat accentul neclintit, contractîndu se finala. Fmijilis care are accentul pe fra, a dat frele, plăpînd. In neştiinţa acestei reguli, învăţaţii veacului al XVblea au luat întreagă vorba latinească şi i-au schimbat accentul. Asemenea vorbe, prin decursul timpului au putut deveni populare. De pildă fragile, lesne de spart. Despre raporturile între accent şi cantitate vezi QnantitS şi Circontlexe,
In limba romînească, accentul tonic poate izbi cinci silabe diferite : cea din urmă (gînd, iubea), penultimă (floare, robie), an-te-pen-ultimă (oamenii), a patra (oamenilor), a cincea (prepeliţelor, veveriţelor), şi avem aceiaşi regulă ca şi Francejiî pentru derivaţiunea din latineşte. Avem un accent tonic secundar pentru vorbele de raport, pus pe silaba pere ultimă (penivu, edtre). 2). Accentul de sprijin (d'appui) sau de echilibru (dVquilibre) izbeşte în franţuzeşte şi în romîneşte, silaba ce începe o vorbă polisilabică, mai ales cînd începe cu vocala nazală sau cu o consună sau două. Cum vocea slăbeşte pe silabele mijlocii, acest accent pune cea d’întîiu din franţuzeşte la nivelul celei tonice, niţel mai jos de acest nivel în romîneşte. Astfeliu prononciation să va însemna grafic - - -şi pronunţare - - ’ - 3). Accentul de origină (d"origine) particular
382
Bonifaciu Florescu
limbii romîne, care păstrează, în derivate, un semi-accent pe silaba ce a fost tonică în rădăcină. A st-fel $Hjlei avînd tonul pe sn a însufleţi să va nota grafic - - - ’ 4). Accentul frazeologic (phra-seolotfiqite) dă frazei unitatea sa, izbind maî mult o vorbă anume, predicatul mal mult deoît subiectul, vorba determinătoare maî mult decît cea determinată, vorba de ideie maî mult decît cea de raport. 77 eleve Ut; accentul e pe predicatul Ut. 77 eleve Ut un livre; accentul trece pe livre; va trece pe interessant în : Veleve Ut un livre interessant, şi aceasta fiinţează şi în romîneste, chiar de a-vem inversiunea: o interesantă carte citeşte şcolarul. L'elhe le lira : accentul rămîne pe Ura, le fiind vorbă de raport. 5). Accentul oratoric {oratoire) e accentul ce punem, după simţimînt, pe anume vorbe din frază; în Ld gît Lacedemone, Athenes fui ici vorbele lâ şi ici sînt izbite de accentul oratoric. 6). Accentul patetic (pathetique) e o intonaţie generală dată unei bucăţi după sim-timînt E învederat că blestemul aruncat de Athalia lui Joas, poezia La feuille de Arnaut, L'isolcment de Lamartine, Vexpvrtion de Victor Hugo, cer tot atîtea tonuri diferite. 7). Accentul prozodic (2>rosodiqne) înnalţă un accent tonic la valoarea de lungă in versuri: Vous m'avez de Cesar confic la jeuwesse ; tonicele vezy sar,	ne au devenit lungi determinînd lăerea versului în 3—3—
3—3. 8). Accentul ritmic (rhythmique), înmoaie în versuri accentul tonic principal, după trebuinfile ritmului şi ale simţimîntuluî saă înnalţă un accent tonic secundar la demnitatea de accent prozodic sau de lungă. In : Approchez, mes enfants, Enfin, Vheure est renue, fin (care-I netonic) are accentul prozodic, din causa sim~ ţimintulul, şi heure (care-î tonic) îl pierde, şi versul are Forma 3 — 3—2—4 (V. Prosodique şi IlUythmique) || Inflexiuni particulare unei naţiuni ; inflexiuni localnice, provinţiale: Eaccent du pays ou Von est ne demente dans Vesprit et dans le coeur: comme dans le langage. (La R) : Accentul din ţara în care te-al născu* îţi rămîne în minte şi în inimă, ca şi pe buze. || Mod de a~şî exprima cugetarea : Ies accents de la passion, de la colere, accentele patimei, ale mînieî. Des clairons Ies belliqueux accents (Delav) : Accentele războinice ale trîmbiţelor. || Semn ce să pune în franţuzeşte pe unele vocale, în diferite scopuri. Sînt trei, accentul ascuţit, a'gu (') accentul grav, grave (') şi accentul circonflex cir-confieze ('). Vezi aceste vorbe. || Pr. accent^ sp. acento (accentus)
Dicţionarul romîno-francez
383
de la aci şi cantus, cînt. [| Semn muzical pentru a arăta gradul de tărie sau de dulceaţă de dat unei note.
Acces, (a-kse ; —s să leagă; s. m. Sosire, apropiere, intrare, străbatere, (la propriu şi fig.) : Comme personne n'avait acces dans le temple: cum nimenea nu putea intra în templu ; comme personne n'avait acces aupres de lui: cum nimenea nu să putea apropia de dînsul, nu era priimit de dînsul, la dînsul. Lieux d’un difficile acces: locuri grele de străbătut. Pour ne laisser aucun acces a Vair: spre a nu lăsa aerul să străbată pe unde-va, aux abeilles: albinele să să apropie, să pătrundă. Soyez d'un facile acces: lăsaţi lumea să să apropie de voi. lls etaient du nombre de ces peiits a qui Jesus Christ donnait un acces si facile aupres de sa personne (Bour): Erau dintr’acele persoane neînsemnate pe care Isus Hristos le primea aşa de voios pe lîngă dînsul. 11 me jermera tout acces aupres d'elle: îmi va închide toate uşile la dînsa. Uamant eut a la fin acces chez sa maîtresse (La F.): Iubitul putu în sfîrşit să între slobod la iubita lui. La pitie eut accts dans son âme : mila i pătrunsă în sfîrşit în inimă. Un acchs plus facile aux honneurs: o înlesnire mai mare de a dobîndi dregătoriile. Laisser peu d'ac-c&s ă la verile: a închide mai toate uşile adevărului. La coUre ne rouve pas d'acchs dans Vâme du sage, mînia nu poate pătrunde în inima înţeleptului. Ceux qui ont acchs aupres des rois (Flechier): cei care sînt pe lîngă regi. || Năpădire periodică a unor boli. acces de folie: furie, acces de nebunie, de goutte, atac de podagră, de fievre, atac de friguri. || Pornire vremelnică şi neînfrînată a sufletului: acces de colere, furie de mînie ; il a des accte de libe-raliUi, îl apucă clte-odată furie de dărnicie. Acces de frayeur, spe-riciune. Acces de joie1 pornire de veselie. Accds de chagrin, pornire de mîhnire. Acces dhumeur, porniri de nemulţumire, de supărare. || La alegerea papilor, acces să zice de balotagiul făcut între cardinalii propuşi, (fiind-că formula este accedo ad% mă unesc cu). 11 fut fait pope ă Vacces, (Acad), fu ales papă prin balota-giîi. || Puterea de a poseda un beneficiu neocupat. [| Une ori, început: Ies acces de la Science ne sont pas sans difficulte. (Raym): începuturile ştiinţei nu sînt lesnicioase. = Accessus.
CALISTRAT HOGAŞ
Amintiri din o călătorie
(urmare)
Cu cit înaintam pe drumul Sihlei, cu atît natura devenea mai severa; s-ar fi zis ca ea-şi încreţeşte fruntea saii ca mustra pe drumeţii prea cutezători, care îndrăzneau să calce peste hotarele pustiului şi ,să turbure, cu zgomotul paşilor sau al respirării lor, adinca linişte a singurătăţii. Pe nesimţite, pajiştea înflorită făcuse loc unui a-şternut de foi uscate, care trăsneau sub paşii noştrii; mesteacănul ne părăsise şi bradul sau fagul, cu frunţi despoe-le de bătrâneţe sau de viaturile, care etern suflă în regi-unele superiore ale aerului, spintecau văzduhul şi să încadrau intr-un chip fantastic şi trist pe albastrul adine al cerului. Pe alocurea, poteca să strimta aşa de tare, incit de abia puteai străbate cu sufletul prin desişul întunecos al unei sihle de carpeni tineri, care formau, de o parte şi de alia, doi păreţi nestrăbătuţi. — Aici, îmi ziceam eu, trebue să li aruncat feciorul de împarat periea sfintei Vineri, din care, fără îndoială, a resărit această pădure, spre a tăea calea zmeoaicei ce-1 urmăria. Noi înşi-ne, mo-
Amintiri din o călătorie
385
lipsindu-ne de asprimea locurilor ce străbateam, devenisem tăcuţi şi gânditori. — Cit despre mine unul, gîndul med plecase pe un povirniş fantastic: poate că Aeneas, mergînd pe calea Iadului, tot ast-feliii de locuri străbătuse, şi-mi a-minteam, prin urmare, frumoasele versuri ale regelui poeţilor latini:
Ibant .......
Quale per incertam lunatn sub luee maligna,
Est iter in sil vis, ubi coelum condidit umbra Jupiter, et rebus nox abstulit atra colorem. * *)
• Cîte o dată mă aşteptam să întâlnesc in cale-mi vre o mare poartă neagiă, pe care să citesc, cu proprii mei ochi, celebrul:
Per me si va nella cittâ dolente. *)
Cu cită părere de răii insă, nu mă trezii eu din a-ceastă fantazic clasică apropii ud u-mă de Sihla.......... Şi to-
tuşi cu cită mulţumire nu salutarăm noi prima rază de lumină, pe care o intîlnirăm, intrind în strimta ei poeană I... Cultul Soarelui şi al Luminei a trebuit să să nască din groaza întunericului.... Devenisem idolatri, pentru-n moment. Nici-o-dată n-am gustat cu mai mult delicifi şi n-am căutat să absorb cu mai multă lăcomie, prin toţi porii fiinţei mele, lumina şi căldura bine făcătoare a cerului. Sosisem prin urmare la Sihla, adică la acel loc perdut în crierii munţilor, în care numai vulturul cu zbor îndrăzneţ mai străbate, din cînd în cînd, pe căile fără de urme ale aerului. Fină atunci, Sihla era pentru mine o
*) Mergeau ......
Ca nişte calatori ce străbat în timpul nopţii, o pădure întunecoasă: Luna a-coperită de nori nu respîndea de cît o lumină slabă şi înşelătoare, cerul era învăluit şi orî-ce culor a dispărut.
*) Pe aici e drumul spre locul durerilor.
386
Calistrat Hogaş
închipuire, ce ţinea mai mult de domeniul poveştilor; cunoşteam locul acesta numai din spusele unora şi altora ; şi aceste spuse atîta să încrucişau şi minau lucrul peste marginile realului, în-cit tot-dea-una, cînd mă gîndeam la Sihla mi-o înfăţişam sub forme şi proporţiuni fantastice. Ast-fel, nu-mi eşia din minte acel ermit, bătrin ca şi brazii pădurilor virgine, care, autocton al acestor locuri, fusese poate conceput de vr-o ursoaică, în mod inconştient, sub fecunda suflare o vre-unui vint de primăvară ; îl vedeam mergînd şi încurcindu-se in alba şi lunga lui barbă neprihănită încă de vr-un pieptene ; îl vedeam impărţin-du-şi cu bună învoeală, acela-şi rug de smeură cu urşii, sau dind ţapilor selbatici, care-l credeau, poate, de proto-părinte al lor, cu propria sa mină, cei iutii muguri, care plesniau sub calda suflare a primăvărei. Frumoasă, sf. Teodora, legendara anahoretă a locurilor acestora, să înfăţişa închipuire! mele ca o a doua Mărie din Egipet, cu a-celeaşi nenorociri; tot ca şi ia sf. Teodora renunţase, poate, la plăcerile îmbătătoare ale lumii, preferind crăpătura umedă a unei stîncî în locul palatelor aurite, unde luxul şi desfriul dominau cu resfăţare ; ca şi ia acum, st. Teodora scrisese, poate, pe nisip secretul misterios al trecutului ei, lăsînd celui intîi vint grija de a duce departe, amintirea unui trecut svinturat. — Apoi, floarea miraculoasă, etern nevestejită şi albastră ca azurul cerului, la rădăcina căreia domnea o veşnică primăvară, în timpul ce munţii din prejur crîşcaii sub ernatica suflare a Crivăţului, era darul ceresc, darul de mingîerc al sf. Teodora: curtezana, devenind sfintă, închinase cerului sufletul său, şi nu-i ceruse în schimb de-cit o floare.... Piuă in cele din urmă; sflnta remăsese tot femeie ! Cerul o ascultase şi tăcuse să crească pe o aşchie de stîncă, într-un strop de ţă-rină nemuritoarea şi miraculoasa floare, care trebuia să fie
Amintiri din o călătorie
387
imaginea virtuţii statornice şi nepătate a sf. Teodora : Apa păinîntului nelegiuit ii ardea măruntaele, şi prin urmare, ia nu-ş'i alina setea de-cit cu apa căzută din cer; pentru aceia îşi săpase saii, mai bine zis, îşi sgirie.se ia, cu propriile sale unghii, o mică cisternă, pe care nourii văzduhului eraii porunciţi s-o ţină veşnic plină; caprele selbatiee nu ştiati locul acestei fintini, şi de l-ar ti ştiind chiar n-ar ti putut ajunge piuă la el. Am căutat deci să rup haina fantastică, cu care Sihla era înbrăeată in închipuirea mea, şi pentru aceasta trebui să Întreprind un feliu de pelerinaj.
Dacă Sihla nu păşeşte din colo de marginele realului apoi are cel puţin, rarul privilegiu de a atinge, aproape, idealul de asprime, singurătate şi selbătăcie al celei mai puternici Închipuiri. — Ast-feliii cu greii aş putea hotărî natura feliuritelor întipărit*! ce-mi lăsară aceste locuri. Credeam pentru moment că nu mai există o altă lume; atât de retrasă şi de perdulă in crierii munţilor e selbatica Sihlă. Pietatea, această sublimă fiică a ignoranţei omeneşti, slabă, şi bătrină, stă aicea adăpostită sub păreţii unei bise-ricuţi clădite din brazii pădurilor neprihănite ; de jur in-prejur, ca şi cum s-ar ţinea de mină, stai! munţii cu piscuri înalte, peste care brăzişut negru şi posomorit să întinde ca o haină de doliu ; nici o pasere nu-şi indreptează zborul său rătăcitor peste locul acesta selbatec şi tăcut unde iarba stearpă şi avară e fără de sămînţă şi unde numai brusturul de munte, cu floarea galbenă şi lată cît podul palmei, mai are curajul să să uite, de pe creasta stîncilor aeriene, in prăpăstiile negre şi fără fund, ce să deschid, ca nişte guri de Iad, sub picioarele lui. Rare-orî numai, azurul limpede al cerului să pătează de cîte un punct negru dar trecător : e un vultur prădalnic, care o-cheşte, poate, din înălţimea aerului, vre-o sprintenă veve-
388
Calistrat Hogaş
riţă; glasul vintuluT Iţi stringe inima, atît e de lugubru şi de întiistător! S-ar zice că luliu devine, în aceste locuri, fratele mai mic al lui Decembre: aceiaşi ochi, aceiaşi privire aspră ; acelaşi glas, aceleaşi sprincene încruntate ! Numai cărunteţa îi lipseşte spre a să îndeplini asemănarea. — Întorcînd privirea spre Apus, îţi vine să crezi că un popor de Giganţi au populat, in alte vremuri, locul acesta, şi că, odinioară s-a asvirlit Pelionul peste Os-sa, spre a să lua cerul cu asalt; tot ast-feliu şi aici s-au îngrămădit, una peste alta, acele stinci colosale, spre a-şi da, poate, pămîutul mina cu cerul : şi sînt acele stinci a-tit de enorme, atit de goale şi tăete de nişte mini supranaturale, pe nişte clivagii atit de nemăsurate şi capriţios ungluulate, incit îţi aduce ameţeală in sullet, îţi întrerupe firul gindirei, să apasă pe creeri şi te lasă mut şi nemişcat, înspiriudu-ţi o pasivă admiraţiune.
Pe o cărăruşă strimtă şi cotigită, pe sub păreţii de stîncă, care să perdeau in văzduh de-asupra capelelor noastre, suirăm la deal, conduşi de octogenarul şi singuraticul călugăr al Sihlei, spre a vizita locurile memorabile din împrejurime. Merserăm deci la peştera sfintei Teodora. Spre a ajunge acolo, trebui să ne transformăm puţin in acăţătoa-re, să ne vărîm pe sub, sa l să sărim, ca in sbor, pe deasupra stinci lor, care de care mai anevoioase şi mai grele de trecut. După un pătrar de oară, să făcu la stingă noastră o despicătură verticală în păretele de stâncii, ce ne însoţise neîntrerupt pînă atunci; printre păreţii ei u. mezi, ne strecurarăm lăturiş pînă în fund, aicea să face o excavaţiune aproape circulară, îrnnijlocul căreia zace o stîncă lată şi puţin înaltă. Din fundul negru al acestei cxca-vaţiuni, străbatea o rază de lumină pînă la noi, prin un fel de resuflătoare scobită de însăşi natura, pentru circularea aerului in acest beciu umed din pintecele muntelui; aceas-
Amintiri din o călătorie
389
fă era peşterea sf. Teodora. — După cum să zice, ia a trăit 60 de ani în această vizunie, pe care nici urşii nu i-ar fi disputat-o. Peatra din mijloc îi servia să zice, de vatră, pe care aprindea, din cind, in când cîte puţin foc spre a frige cîţî-va bureţi, s-au pentru a-şî desmorţi trupul biciuit şi îngheţat de vuiturile iernei; păreţii poartă, în adevăr, urmele negre .al unui fum înăduşit. Stăturăm vre-o zece minute în acest loc ; cercam să mă conformez, în gind, sfinţeniei locului pe care călcăm; voiam să trimăt, în altă lume, sf. Teodora, din propria ei locuinţă pămîntească, vre o simţire s-au vre-o cugetare cucernică şi umilită; şi pentru aceasta căutam, în mod paleontologic, să-mi reconstru-esc în minte sacra ei fiinţă din lumea aceasta ; ast-feliu, o dezbrăcăm, cu închipuirea, de strălucitoarea aureolă a sfinţilor mucenici; ii scoteam încet haina lungă şi bine încheiată, cu care au dăruit-o ingeniosul zugrav al Văraticului : îi luam stîlparul din mîna, şi o readucem fără voe la starea ei primiti vă; voiam, în fine, să înjghebez din sf. Teodora un personaj tragico-religios; dar gîndul meu veşnic să izbea de o mulţime de nimicuri care mă făceai! să zimbesc ; nu-mi plac bureţii fripţi, şi n-aşi putea, prin urmare, să venerez memoria cui-va numai pentru rezonul, că toată viaţa şi-a impus un regim de ciuperci: îmi place să fiu decent in îmbrăcăminte, şi nu voiri săruta, deci, moaştele unei fiinţi, numai pentru că, toată viaţa, a avut bizarul gust de a-şi desemna în zarea aerului bifurcaţi-unea corporală; virtutea evangelică trebue să lupte făţiş cu viţiul şi corupţiunea. In pădure şi în societatea urşilor necuvântători, cine-va devine sfînt şi fără de voe ; şi dacă cerul să capătă pe această cale, apoi eu unul renunţ de a mal râvni fericirile paradisului din altă lume, de oare-ce sfînta nuditate îmi inspiră desgust.
Ast-feliu, eram suparat pe mine însu-mî, că nu puteam
890
Calistrat Hogaş
da un lustru eroinei mele din acel moment; eşii deci des-iluzionat din igrasiosul sanctuar în care călcasem şi merserăm la fin tina st. Teodora. Ajuns aici, trebui să mă sui pe o scară, pusă anume, pină la o înălţime de vr-o doi stinjeni, şi, numai ţinîndu-mă în echilibru de-asupra pră-păstieî, şi dînd mîna cu rădăcina şubredă a unui brad tî-năr, putui sări deasupra. Aicea să poate videa o mică scobitură patrată şi puţin adîncă căptuşită cu mătreaţă, in care zace vecinie o apă infectă, strinsă din ploi sau din rouă dimineţii ; cu această apă, să zice, sfinta îşi alină setea ; să poate; eu însă, privind această apă, îmi dădui cu socoteală, că e cîte o dată, mai nimerit de a muri de sete, de cit să cîştigi cununa de mucenic bînd apă cu mătreaţă. — De alt-mintrelea moaştele sf. Teodora, după afirmarea localnicilor, odihnesc şi astă-zi la Tesalonic.
Pentru a merge la stînca căprioarebr, trebui să ne întoarcem puţin in dărăt i ast-feliu, părăsirăm fîntîna sf. Teodora, unde în zadar căutarăm minunata ei floare albastră.... Cine ştie, poate că sămînţa peregrină a vre unei specii de aconit. s-au de holbură cu floarea ca un păhăruţ de azur, va fi încolţit şi înflorit cînd-va pe locurile acestea sub căldura vre unei primăveri fecunde şi va fi dat loc legendei amintite. Orî-cum ar fi însă, o floare e tot. dea-una o minune, un dar ceresc, în sinul acestor sterpe regiuni. Drumul, ce trebuia să ţinem, să încovoia ca un şei pe pe după stincile, ce ne împrejmuiaii mersul, şi să părea a nu fi bătut decît de urmele selbatece ale fiarelor din natură cărora şi noi, să părea că împrumutasem ceva i atîta devenisem de uşori şi de indemănateci, atlt de bi“ ne învăţase piciorul nostru a-şi mlădia talpa pe unghiul ascuţit al petrelor, sau a să înţepeni cu siguranţă acolo unde un alt picior profan ar fi tremurat şi n-ar fi îndrăznit să înfrunte un lunecuş primejdios, Ast-feliu merserăm ca
Amintiri din o călătorie
3 9
un patrar de oară, şi după ce trecurăm pe o scîndură aruncată ca o punle peste despicătura adîncă dintre două stîncî enorme, sosirăm la stînca căprioarelor. Să numeşte ast-feliti stîn-ca această, fiindcă, în timp de grele ierni, căprioarele îşi dau* întâlnire deasupra ei; şi chiar' poate fi aşa ceva, de vreme ce, stînca de care vorbim prezintă o suprafaţă netedă şi acoperită cu un muşchiu, din care resar, ici-colea, cite-va fire de un feliu de iarbă roşietică şi selbatecă ; apoi, ia ie şi cea mai eşită din planul giganticului brîu de stîncî ce încinge muntele despre nord-vest, şi prin urmare şi cea mai expusă vînturilor ernei; aceste vînturî mătură omătul de pe ia şi lasă descoperit muşchiul ce o îmbracă sub forma u-nor ochiuri de verdeaţă, unde căprioarele vin să cerşească iernei sgircite o sărăcăcioasă hrană.
Cu toate că duceam de cîte-va zile o viaţă idilică şi ni s-ar fi cuvenit, prin urmare, să gustăm un minut de odihnă sub umbra vre-unuî fag stufos, totuşi ne mulţumirăm, de astă dată, cu umbra rară şi ingustă a unui tinăr brad care nu oferi răcoroasa-i ospitalitate decît. capetelor noastre pîrlite şi înferbîntate de înflăcăratul miez al zilelor de Iubii. De alt-mintrelea, un vînt uşor, ce să iscase tocmai atunci ne dădea răcoarea pe care lipsa umbrei ne-o refuza ? Cit de dulce-î odihna cîte o dată! Ş-apoi de pe înălţimea pe care stăteam, ochiul nostru înota în văzduhul deşert de sub picioarele noastre, îmbrăţoşind nemărginitul cerc închis în depărtare de picioarele negre ale munţilor păduroşi. Pe alocurea, munţii să desfac şi lasă ochiului visător
o poartă de trecere cătră spaţiu...........Mai încolo, azurul
albastru— această stavilă eternă a vedereî omeneşti, părea că insemna, în infinit, hotarul nestrămutat dintre împărăţia ochiului şi a imaginaţiuniî. Sub picioarele noastre, sub înălţimea pe care stăteam, să adăposteşte mica şi vechea biserică clădită de cei intîi anhoret al Sihlei. Al-
33*
392
Calistrat Hogaş
tă data rugăciunele cătră D-zeu să tăceau in ia; astă-zi insă nu să mal oficiază intrînsa ; şi numai ca relicvie să mal higrijeşle de bătrânul singuratic, care in frunţii pustietatea focurilor acestora. Trebue să mărturisim, de alt-mintrelea ca solitarul Sihlei a remas şi pină astă-zi o enigmă pentru noi. Ast-feliu, să tinguia, că hoţii l-au calcat în crte-va rînduri, bine înţeles, numai pentru a-î lua cele cile-va velinţe rupte şi vechi, căci banii şi provizionările nu-1 prea încurcau, după cum uşor e de presupus.
— Apoi atunci cum şi pentru ce stai Sfinţia ta în asemenea pustietate, îl întrebai eu, dacă mai ales, după cum spui, hoţii te calcă şi te pradă ?
—	Pentru ascultare şi pentru Domnul, fiule, îmi res-punse el pe o notă oare-care din pisai tichie, pironindu-şi ochii în părnint şi încruC indu-şi, într-un chip evlavios, minele pe pept.—Şi eîi nu mă puteam sătura, privind contrastul izbitor, ce tăcea această atitudine umilită eu faţa lui roşie şi plină, cu ochii lui negri, mici şi schiţei tort cu minele lui uşoare, care părea a fi deprinse cu mulle nevoi şi cu acea privire mai cu samă, care să furişa din cirul în cind, repede spre, noi şi pe care nişte gene deşi destul de dese nu o puteau îndestul ascunde.
Era rus do origine; cel puţin accentul Iui vorbia în acest sens.
—	Şi cu ce Irăeştc sf. sa pe locurile acestea ? îl mai intrebăi eu.
—	D-zeii şi oamenii cel buni nu ne lasă să perim.
Cind e vorba de D-zeu, gîndii eîi, nu zic ba ; ciuperci şi rădăcini va fi sămănat cu îmbelşugate părintele ceresc pe locurile acestea; cînd insă e vorba de oameni buni, apoi' aceştia nu vor li dind pe aicea decît din an în an ; şi timpul acesta e de ajuns ca să poaliî muri de foame chiar ascetismul cel iară stomac. Şi nu mersei mai depar-
Amintiri din o călătorie
393
te eu reflecţi unele mele, deşi oaie eind, înaintea judecăţii fu t ras, ca complice la mai mul le prădăciuu'i, un sfint, ermit, şi, dacii nu mă înşel, chiar al Sihlei, misă pare. Ori cum insă, trebuia să fim şi noi oameni buni; ast-feliu secaserăm restul do pine, rachiu şi merinde ce mai avem, spre a mai potoli acea hoţomană de foame, cum o numia Erod, Antipos — şi care, tot drumul, să ţinuse grapă de noi. Paharul de rachiu merse cerc împrejur, incepind, bine înţeles, de la sf. sa caro’l luâ cu multă evlavie, îl bine cu-vintă, îşi făcu cruce, îl goli pi na în fund, îşi şterse gura cu mîuica cafenie a rasei sale, şi’l înapoi mai încet de
cum îl luase........Bis repetita cleo placent *) este o ziditoare
născută pe Olirnp, confirmată în Ierusalim şi eternizată iu Vatican. Şi apoi dacă repetiţia nu să poate face cu nectar sau lacrima christi, pentru ce, adică nu s-ar face cu rachiu ? Si încă, pentru ce netrebnicii muritori s’arlăsa mai pe jos docil acel furnicar de Dumnezei, care au guvernat lumea pe riud şi care, toţi in zilele lor, au fost nişte rafinaţi cunoscători în ale mîucării, bău turei şi altele ? Astfel, unora le place nectarul, altora ambrosia; unii aveau fantazie pentru priuoase, arderi de tot, şi viţei graşi: Iei iova nu minca de ci t carne de miel Iară legume ; Pluton fura nevestele altora şi nu minca de cit boi, vaci, oi, sau in lipsii, şi găini negre; furtunaticul zeii al mărilor, pentru a poronci viaturilor să sufle spre Troia, ceru pentru ospăţul său carnea nobilă şi fragedă o Ifigenie'i; în fine ci ţi D-zei atîtia gusturi; pentru ce, deci, umilitul, cucernicul şi drept închinătorul sfint, anaharet al Sihlei n-ar fi avut şi el un singur inofensiv şi bine determinat gust, pentru rachiu ? Ast-feliu al doilea şi al treilea pahar fură golite cu acelaşi ceremonial, şi poate, şi al patrulea s-ar fi bucurat de da-
*) Cele de două ori repeţi te plac lui D-zeu.
394
Calistrat Hogaş
rul bine cuvîntării, dacă dascălul Alecu, călăuzul nostru, înspăimintat de seceta ce-1 ameniţa nu şi-ar mai fi încruntat sprinceana la timp. — M ila la spre noi! zise el în termini destul de cunoscuţi servitorilor bisericei; şi sticla cu rachiu trecu întreagă in minele lui. Dascălul Alecu n-avea nevoe de pahar : el ar fi fost in stare să soarbă rachiul prin fundul gărăfîi; privindu-I, mi să părea că văd pe Giocondo în faţa Fiaminei: ori ce ceremonial e de prisos, buna înţelegere e de ajuns; şi-apoi, intră dascălul Alecu şi sticla cu rachiu, buna înţelegere era veche şi solid stabilită : cel puţin nasul lui roş-plumburiu şi lung vorbia destul de lămurit în acest, senz. Mîncarăm tot şi băurăin tot. Desagii noştri! remăseseră goi ca şi • sacul lui Esop; dar nădejdea ne era in monastirile pe unde aveam încă de poposit. Săhăstria, Secul, Agapia erau a ti tea staţiuni, unde gîndem noi că vom găsi cele de trebuinţă. Ne luarăm, deci rămas bun de la Sihla şi ne îndrumarăm spre Săhastria. Atît Sihla cit şi Săhastria silit dependinţe ale monastirei Neamţului; Secul de asemenea. Şi sini; presărate aceste dependinţe, aceste metoace prin creeril munţilor, in scopul de a servi ca locuri de retragere la timpuri grele; acesta de alt-mintrelea, e o prevedere călugărească, dar totuşi o prevedere. înainte de a sui la Săhăstrie, trecurăm peste un fel de mic Şat-el-Arab format de întrunirea celor două pî-rae celebre ale Săhăstriei: pirăul Alb şi pîrăul Negru ; şi apa unui e, in adevăr, albă, pe cind a celui-lalt să pare neagră : cel intîi curge, pe cit să vede, pe ţermurl friabile de calcar, tirind in depărtare pulberea lor albă supendată in apele lui; cel al doilea îşi colorează in negru sau ruginiu petrele din albia lui cu pulberea adusă din vre un depărtat strat feruginos, din care poate îşi iea naştere. Trebue să fi existind vre o legendă asupra acestor două pîrae ; cu tot interesul insă ce am pus, n-am găsit pe cineva, care să-mi spună despre ia.
Amintiri din o călătorie
395
Săhăstria, după cum însuşi numele ei arată, e un cuib de oameni sa ii mai bine zis de strămoşi ai omenirei retraşi în adâncurile cele mai nepătrunse ale singurătăţii. Aicea, deşi natura nu e aşa de aspră şi de măreaţă ca la Sihla, totuşi fiorii pustiului iţi răcesc inima şi te fac, fără de voe, să doreşti a te afla pe aripele unei pajuri din poveste spre a te scoate la lume. Mai mult iacii. ; ţi să pare că cele nouă poloboace de apă şi cele nouă cuptoare de pine, încărcate pe spetele acestei corăbii aerene, n-o să-ţi fie de a-juns pinii ce ţi-ar fi dat să vezi o faţă de om. Ajunşi în poeana Săhăstriei, iui văzurăm de o cam dată, de cit pătratul neregulat şi nemişcat, al duliilor care păreaţi că să îndeasă de frică una in altă. Ruina şi putregiunea rinjaii spăimintătoare de pe acopere minte şi de pe păreţi : zidurile iarăşi riiijau şi, tânjind îşi arataii dinţii lor de cărămidă roşie de sub buzele livide de un var, odată alb ; Ini-rueni acăţătoare, cu circei in loc de picioare, puţin mai avea ii până ce să-şi dee mina cu pacinicii şi somnoroşii bureţi crescuţi fără săminţă pe şiudila putredă a coperişului. Afară din planul superior al pătratului chiliilor, eşia crucea veche, ruginită şi plecaţii a bisericei, dai' numai crucea .... pentru acest mormînt iui mai treime dccît atâta! Nu lin minte să. ti simţit , frică vre-o dată ; pustiul însă în pustiii îmi strinse inima şi nu frica, dar un felitl de teroare mă cuprinse. Eram hotărît. a frece înainte tării, a mă opri in acest loc, când, la o depărtare ca de o svirlitură de hăţ, văzui iarba clătinindu-se ; mă inălţai ţie virful picioarelor ; infipsăi privirea iu locul cu pricina şi spre marea mea nedumerire, văzui o clae de păr mişcîndu-se cind la dreapta, cînd la stingă, cind înainte, cind înapoi, ca şi cum vinturile celor patru punte cardinale s-ar ti înţeles intre ele, ca să să joace de-a mingea in poeana Săhăstriei. Era un om saii era un urs ? Iată ceia ce, de o cam dată, nu.
396
Calistrat Hogaş
putui şti cu siguranţă. Pentru mine care mi să părea că simt in vinele mele circulind unsingc acru şi selba tec, şoapta vînturilor sămăua acum cu mormăitul urşilor, florile strălucitoare ale poenelor sclipiau acum ca atiţi ochi roş1 ai duhurilor pustiului; în tino crezul pentru moment, că e vr-un urs de prin împrejurime. Fără do vrute inşii, auzii, de la spate, pe dascălul Alecu strigând cu voacea lui răguşită, dar totuşi destul de puternică: Blagosloveşte părinte! Bine-am găsit! ce mai faci '!■ coaptă-I săcărica ? Toate salutările le înţelesei, afară de cele eu săcărioa: cu toate acestea dascălul Alecu ştia ce vorbeşte ; în adevăr, claia de păr să întoarse împrejur cu o balama veche pe o ţiţină ruginită, lără insă a seirţii, şi c-un fel iii de adinei! plecăciune, mornăi ceva de sub nişte mustăţi indici te la un loc cu o barbă incultă şi nealinsfă încă de vr-un peptene, care-'i aeoperia faţa, di ud Ioc spre alină numai la doi oclu alhicioşl şi stinşi do bătriueţe. Privitul drept în faţă pe acest om saii, mai bine zis, [te acest proto-părinte al omcnirei, mi să păru că sprintenele lui stufoase şi plîngăloaro să mişeii îiili-nii mod noobieinuil ; nu cum-va această pădure de un alt gen era bărniutată de o lume autoctouă care, ne mai iucăpind-o locul uătal, căută să emigreze, in regiuni mai spăţioase şi drptă familii ca vechii patriarhi ? Poate da şi poale nu cu toate acestea e, in multe împrejurări, necontestată autoritatea unghiei, şi era. jn cazul de faţă mai mult, poate, de cit in altele. De altmintrelea n-am mări de loc lucrul, dacă am afirma că, pe tăotura transversală ce s-ar fi practicat în crusta ce acoperea faţa, geologii ce ţin de şcoala cauzelor actuale ar fi putut face nouă şi importante descoperiri: atit de nesmintite şi de regulat suprapuse trebue să li fost: strat.itica-ţiunile diferitelor epoce. Prin rasa lui lustruită de murdărie, să vedeau stelele; de cămeşă nici nu era vorba, liiud
Amintiri din o călătorie
397
cii neon cu care sa călugărise să topise poate de mult pe el ; ş-apoi ni să parc că, în această privinţă, părintele nostru era corect, de vreme ce ştiut e de toată lumea că un inoii;i11 treime să să îngroape în cămeşa în care şi-a primit darul; ineliipuească-şi cine-va ce s-ar intîmpla, dacă s-ar păzi cu sfinţenie canonul că meşei! Pentru acestea să calcă acest canon şi pe Ungă el, bine înţeles, şi multe altele. Cu toate acestea Săhăstria numeră vr-o şese vieţuitoare de specia amintită mai sus; dintre toate insă, întimpla-rea ne scoase înainte tipul cel mai perfect. Aşa dar, spre a lua iarăşi firul povestirei, singuraticul călugăr culegea să-cărică, cu care, pe cit a(Iarăm, făcea un mic comerţ. E-ram obosiţi şi flămînzi; iearba cea înaltă, deasă şi Înflorită ne oferia un aşternut moale, răcoros şi plăcut; pîrăul din vale să părea că ne întreabă dacă nil ni-i sete; Insă eram mai bucuroşi să ne li întrebat cineva dacă nu ni-i foame; şi acest cineva nu putea fi, pentru moment, decit bă-(l inul călugăr; fiind insă că el nici nu. să gindea la a-eeasla, dascălul Alecu să hotărî a fi interpretul nostru pe lingă cuvioşia sa.
—	Pină una altă, părinte, zise călăuzul nostru, dacă ai ceva dă-ne să mîncăm. Sintem hămisiţi de foame şi căzuţi de oboseală. Cam aşa ceva trebue să să fi petrecut între Ksav şi lacob, şi dacă dascălul Alecu, în acel moment ar fi avut de vînzare vre-un drept de primogeni-tnră, l-ar li vitalul foarte bucuros pentru o coajă de pîne şi un fir de ceapă.
—	D-apoi cc să vă dăm păcatele mele — răspunse cu rezignaţie călugărul; noi singuri, şi n-avem ce mânca pe Incurile acestea.
—	D-apoi sf. ta nu mîirinei cînd ţi-i foame ? ce mînîn-ci sf. ta, dă-ne şi nouă.
—	Ce să mininc! Ia, sclipuim şi noi cite un hrib, ci-
398
Calistrat Hogaş
te un burete — cum dă D-zeu şi trăim de azi pe mini; ş-apol D-voastră nu-ţi mînca ce voiu da fiu.
—	Mincăm şi pe dracu fript, părinte, numai să nu ne rupem dinţii in el, zise dascălul nostru cu un feliu de desperare, care să părea că porneşte din fundul conştiinţei sto-mahuluî său.
Drept vorbind, călăuzul nostru era un liber cugetător. Scandalul fu la culme ; bătrinul sihastru scuipă de trei ori, să întoarsă şi dispăru, făcindu-şî cruce, prin scobitura ce ducea in interiorul masivului ruinat al vechilor chilii. După cite-va minute insă, să întoarsă cu ceva la subţioară şi in mină : era un zmoc sau mai bine zis, o sarcină de ceapă verde şi două mici pînişoare rotunde şi negre ca şi pămintul din care să păreau a fi făcute; puse toate a-cestea înainte noastră şi să trase îndărăt; luăî una din pini şi voii s-o rup, dar neputînd o dădui dascălului Alecu ; ţine dascale zisăi eu, părintele ţi-a făcut, pe plac; iată ţi-a a-dus pe dracul cel mai bătrin schimbat în o pine; cearcă-ţi dinţii in el, şi, dacă-ţi va mai rămînea vre unul teafăr, să-mi spui şi mie.
—	Hei! d-apoî, cucoane, să vede că d-ta nu ştii că dracul numai la foc, în fundul tartarului, e tare şi că la apă să moae? Parcă agheazma de geaba-i apă ? Aşa-i părinte că agheazma-i făcută din apă ca să moae pe dracu? Şi zicind aceastea să scoborî ia pîrău. cu amîndouă pînele şi cu o cofiţă ce-î dădu călugărul.
—	II cunosc de mult, îndrăzni călugărul să zică, după ce dascălul Alecu să depărtă ; era mai bun de hoher de cit de dascal; numai cit spurcă cele sfinte; D-zeu să-l erte; şi fâcîndu-şi cruce tăcu.
Era şi timpul, căci dascălul Alecu era acum lingă noţ cu cofiţa cu apă şi cu pînele muete in pîrău.
—	Am botezat, părinte, pe dracu şi i-am pus nume-
Amintiri din o călătorie
399
le Galaction — poate că pe călugăr îl chema aşa—şi ian te uită cum s-a muet ; şi zicînd aceasta rupse una din pîni în două. Bietul călugăr simţia jaratic sub tălpile lui şi, de şi-mi inspira milă, totuşi îmî plăcea păgînizmul plin de spirit al călăuzului nostru. Ne aşezarăm deci în mod antic pe iarba moale şi înflorită şi începurăm strălucitul nostru ospăţ. Dascălul Alecu era tot aşa de mîndru ca şi Regele Solomon, şi mă aşteptam să ne spună că Luculus e-ra un calic şi Labdacus sau Moschivu nişte proşti bucătari ; să vede însă că în Arghir sau Tilu-Buhogiindă, care precum spunea el însuşi, formase educaţia lui literară, nu să spunea nimic despre aceste trei personage. Ori cum însă, pînea pînă la cea din urmă fărmătură, şi ceapa, pină la cea din urmă foae verde Cură desfiinţate; ospătasem; şi încă dascălul Alecu pretindea că de mult nu-şi aducea el aminte să fi mîncat cu atîtă poftă. Cit despre mine, ştiu atîta că mirosam a ceapă ca întreg Israilul, iar tovarăşul meu sufla în vînt şi bea apă. — Ospătaţi şi odihniţi, apucarăm pe potica ce duce spre Secu. După două oare de un mers grabnic şi fără nici o întîmplare, eşirăm din adîncimea întunecoasă a pădurilor şi poposirăm puţin în valea strimtă dar luminoasă, prin care curge limpedele pîrău al Secului. Plăcile de calcar late şi albe pe care să răstogole-şte el ca din treaptă în treaptă, păreau poleite cu aur sub razele soarelui, care străbăteu prin apa clară pînă la ele. Trecînd pîrăul şi suind malul sting, zărirăm turnul înalt al Monăstirei şi albul zid împrejmuitor cu creasta lui de olane roşii. Picioarele nostre călcau deci ţărîna unui pă-mînt sfint şi blestemat în acelaşi timp. In adevăr, Eteria, cu toată ororile ei, trecea ca un pîrău de singe cald prin mintea mea. — De acolo, din acel turn, restaurat acum, îmi ziceam eu, Farmaehi şi căpitan Iordachi, cu mina lor de voinici, trebue să fi înfruntat furia turbată a Turcilor; la
34
400
Calistrat Hogaş
aceasta poarta, de sigur dragomanul IJdriski au uneltit, poale, cind-va infama amăgire ; şi tot atunci, de sigur, căpitan lordachi, cu câţi-va din al săi muriră intr-un mod a-tit de eroic. Şi in toată, acesta dramă singeroasă eroizmul de sigur n-a lipsit; cînd însă mă gindeam că toţi aceşti til al Eladei nu-şî varsaii sîngele lor decit spre a plămădi cu el robia ţării noastre, admiraţiunea făcea loc indig-naţiuniî şi despreţului pentru toţi eroii greci, de la Abil şi pînă la căpitan lordachi. Secul e una din paginile vii ale istoriei nefericirilor noastre ; şi fie-care zgârietură de pe zid, fie care olan strămutat de vr-o furtună de la locul său, lua in ochii mei, proporţiunea vre-uneî urme de eroizm al luptătorilor înverşunaţi. De altmintrelea Secul e una din Monăstirile bine conservate încă, şi "aspectul general al interiorului iţi deşteaptă ideea unei bogăţii trecute. Gele două rînduri lungi de chilii,"suprapuse in forma unui vast patrat, vorbesc şi astă-zi indestul de lămurit, despre furnicarul ce trebue să fi însufleţit altă dată acest locaş, al căruia tăcere nu e întreruptă acum, decit de zgomotul cadenţat şi monoton, ce-1 fac prin'coridoare ciobotcle gre-oae ale cîtor-va călugări bătrâni şi gârbovi; cel mult dacii de afară, auzi vre o tinjală căzind greii pe pămînt de pe gî-tul vre unui boii obosit; grajdurile mari şi spaţioase cu guri negre şi pustii, bucătăriile vaste cu 'păreţii afumaţi şi cu vetrele reci fără cenuşă, mi să păreau că povestesc o istorie veche dar veche de tot: istoria cornului Arnalteei saii a cornului de imbelşugară din poveştile noastre, şi treceau prin mintea mea, pe rind, toate acele carete grele şi cu arcuri elastice, trase de patru cai rotunzi cu hamuri late, carete largi cu perine moi, în care stătea res-t uniat a lene un călugăr gros şi invălit în mătăsuri scumpe şi blănî călduroase. Astă-zi, cel mult, dacă un cal costeliv, cu pclea-n şolduri, să mai poate mişca de ici pînă
Amintiri din o călătorie
401
colea, între cele două lilube albe ale unei cotiugî hodorogite.— Unde mai slut acele ci iezi de boi cu coarne mari care alţii daţii, foia ii albind prin verdeaţa pădurilor ? Hergheliile dc cai, turmele de oi, argăţimea cea multă, murdară şi veselă, care să mişca în toate părţile după treabă cu paşi greoi şi largi.....toate acestea, nu mai suit! Secu-
larizarea a sudat ca un viat de peire peste opulenţa de altă dată a cuiburilor acestora de închinători în pustii; şi prezentul zdrenţuros şi slab rinjeşte cu o amară ironie in faţa trecutului luxos şi îngâmfat.
(va urma)
NEGULAI BELDIGEANH
P Ă M I N T U L_
POEMĂ
VII.
Potopul.
Ce spaimă, ce urgie acopere pămîntul!
Al zice că natura îşi sapă azî mormîntul.... Să-ngroaşă tot mai tare de nouri groşi văzduhul, Gem apele, de-ai crede, că vrafi să-şî deie duhul A negurilor jghiaburi să rup de la olaltă,
Şi ceriul cască gura şi cade ploaea baltă ;
Vii fulgeră pe nour dungi albe ca de cridă,
Ce blastămă de ură, ne-avînd ce să ucidă ... Acesta-! învrăj bitul potop universal,
Cînd pînză era apa şi nicăirea mal....
Nu patru-zăcî de zile, nici patru-zăcî de nopţi, Cum numără bătrînii, ce nu-s la minte copţi,
Ci zăci de milioane de ani potopul ţine,
Şi bocetele firei nu pot să să aline....
Pămîntul
403
Din ocean de neguri în ocean de apă,
Cascade ploaia cade şi apele adapă ;
Sus, nourii pe scara văzduhului să urcă,
Şi zbor bucăţi ca finul, ca paiele din furcă ; Urgia atmosferii talazul învrăjbeşte,
Selbatec uraganul pe fulgeri îi jăreşte In iadul fără diavoli, în ceriul far’ de ingeri, In toată firea zbucium şi ţipete şi plîngerî, — Iar soarele, de nouri pe cap avînd broboadă, S-acopere sărmanul ! potop să nu mai vadă...
VIII
Oceămil universal.
Dar timpul de răcire păşeşte veacuri multe, Şi-n timp, de la viaţă planete miilte-s /multe, Căci ori şi care forme ca să nu fie... sînt Şi-n far’ de margini haos şi-n mărginit pămînt
Vapori ferbinţî de apă întunecă pămîntul, Adîncurile mărei viu le frămîntă vîntul;
Iar vinetele gazuri ce-s vinete ca fumul,
Mâhnesc amurgul zilei, căldureî opresc drumul. Pozderia de veacuri treptat răcind planetul,
Al aburilor giulgiu să rupe cu încetul,
Şi tot mai mult sporeşte pe mări pustii, pustiul, Izvor de protoplasma, din care naşte viul...
Cit vezi cu ochii, steclă - sfinţituri apa n-are; Să-ntinde pretutindeni o desgrădită mare.
Prin ceaţă alburie, ce-n zare să topeşte.
404
N. Beldiceanu
Şi unde ca un pusnie untul stăpineşte.
Rar dacă să arată o stîncă de granit,
Pripor, Iară viaţă, de groază-ncreraenit.
Cit timp nu-î suferinţă pe unda străvezie,
E lumea fără plînset, dar nu-î nici bucurie.......
Şi în pustiul mărit cel fără de hotar,
In apă şi pe stîncă, nici moarte nu-î macar.... Ce linişte sublimă pe-a mărilor risipă !
Din cînd în cînd doar valul de bate din aripă.. Privelişte măreaţă ! întinderi, tot întinderi,
Ce-n razele vedereî nu pot avea cuprinderi ;
Un haos larg de ape cumplite în furtună ; Talazuri, ce prind suflet, cînd fulgeri! s-adună, Şi stîncî posomorite cu răni adîncî în frunte, Granit, ce n-are frică urgiile să-nfrunte,
Granit, ce poartă aur şi lut în a lui vine,
Ou picături de sînge schimbate în rubine; Granit, ce nu visază că aurul er-odată Schimbat în ban! şi scule, robi-va lumea toată..
Şi soare nu-î, — lumina ca nour să întinde Tot ceriul, şi pe-ncetul începe a s-aprinde ; Zenitul străluceşte ca pată alburie A unei luni, ce-n lumea durere! vra să vie...
In loc de zi şi noapte, un ne-ntrerupt amurg, Trist, palid ca şi faţa pe care lacrimi curg...
Cînd vezi în raza minţeî acest moluz de timpii Frumoasă epopee cu valuri drept olimpiul,
Cu adîncimi de ape, ce-s tulburi ca infernul,
Cu secolî, ce-s o clipă alături cu eternul........
Pămîntul	405
Te prinde-atuncî mâhnire, te-ntrebî de unde vii,
De ce sînt umbre-n raze, de ce sînt morţi şi viT... Şi-ţ! pare rău de urma ce pe nisip o JaşT,
Cînd ştii ca vine vîntul, de şterge aî tăî paşi...
(va urma)
RÂUL STAVRl
POEZII.
I
Mirese.
Voie bană, glume, larmă .. Nunta, mări, a purces De la prispa Mărioareî şi într-un clocot ne-nţeles O tot ţine una, una... Chicotesc hîrtoapele,
Vesel tremură izvorul gîlgîindu-şi apele Caru’n chiote să îndrumă; mîndră zină duce el, Fac popas drumeţ! în cale-i şi-x urează fel de fel ; Lăutarii înfioară văile, ponoarele ...
Cătr-atîta tinereţă galeş cată soarele.
Nunta ţine şerpuitul drum din valea mînăstirel.... Pare-un sol al vieţii noastre în pustiul mîntuireî.
Pe cărai’ea din poiană cine trece-aşa pripită ?
E măicixţa Melania, stea seninului răpită.
0, ce dulce îţ! grăeşte scripca, pasex’e măiastră.
Tot de lume şi de lume şi de inimă albastră....
Te cutremur! cînd pe sinu-ţx chinuit de-a vieţii sete.
Ca un sloiu pe-o vatră în flacără, afli crucea drept pecete
Poezii
407
Caru’n chiote să-ndrumă... Viu tresar bătrîni! plopi... Maică, sufletul tău arde ; sub cenuşa luî te-ngropî. Numai umbra ţi-î tovarăş într-acest. pustiu de moarte ; Kl, icoana luminoasă, ţi-a cernit a vieţi! carte. Ţermurită-i de prăpasti! mîndra culme-a năzuinţe! ;
A ta viaţă-î temelie Ia altarul pocăinţei,
Darămă-1 şi din ruina-î spre noroc durează-ţ! punte..
— „ Nu să poate. . Domnul vede “.
Lupta-î grea... Cine s-o’nfronte? Melania plînge-n hohot....
Intr-un nour de cărbune
Piere soarele o clipă ; iar colo, prin crîng de-alune, Caru-n chiote să-ndrumă... Chicotesc hîrtoapele,
Vesel tremură izvorul gllgîindu-şî apele.
II
Din bal.
Clipiri de ju vaiere cad pe-al mătase! val —
Nu-î dragostea din hore sub zdrenţele de bal.
Ci rîd comorî de farmec comorilor de-argint —
Zic dantul lăutari!. — Privirile s-alint,
Vîrtejul vesel creşte..» Zburdalnică fecioară In toţi pogori furtună, la toţi ca fulgul zboară ;
Mînî... flutură beteala,.. Cînd alb ca neaua-î sinul Şi ochii do! luceferi, cînd ţi-î de foc suspinul Nu-î schivnic* să te vadă si în peşteri să rămîie Şi... Terpsihora ninge şi flori de alămăie.
Un craii! ce încheie veacul în taină dă ocol Copilă, umbrei tale.,., te-ar soarbe. Sinul goi jî mînă visuri rnîndre, aievea pentru dînsul —
84**
408
Râul Stavri
Năluca stă po braţe, de poft,ă-l prinde plînsul...
,. A, ce trup cald ! “
Fecioară, pîndindu-î mersul şubred Iţi zici: el rai-î norocul... de bani şi zile-î putred Din vechi viţă domnească... Şi mamei numa gineri Ca dînsul ţese visu-i... Unchiaş e, dar... nu-s tineri ? — Tu înger, ce căzut-aî, flămînzî ştiind părinţii Te uită la acestea care vînează prinţii Şi nu roşi de tine, roşeşte pentru ele,
Tu te-aî vindut pe-o pîne şi nu pentru mărgele., — Vioare fermecate in trupuri varsă pară Şi pofte vii să încheagă — Pe un Ian de primăvară O adiere-1 pleacă... Sus vraja ciocîrliei,...
In danţ căderea-i lesne sub boldul armoniei Cînd sîngelc în răscoală-î...
Glumeţ şi oacheş fante In bal, noian de aur cu stîncî de diamante,
Tu undiţa răpede-o ; nu sta la gînd o clipă Norocul cînd te chinină sul) faînica-î aripă.
Robit-ai inimi multe şi bine de-ai lua sama Cînd îi suspini copilei pizmaşă cată mama ;
Alege ! cătră toate deschisă calea ţi-î :
Ibovnice s-or prinde cînd nu le-î vrea soţii.
Femeia fie-ţî pîrghia că-î lesne-a fi om mare ;
Oftează-! cînd nu-ţi vine, surîde-i cînd te doare Şi mînî la Curte sfetnic, şi rob îţi stă norodul..,. — Orî-cum ogorul fie, nu-i sfint, mănos de-i rodul? — Răscumpără-ţî o viaţă ce în lacrimi azî să ţese,
Te vinde... Pata-î soare pe frunţile alese !
fn plîns apune veacul, în chiot moare balul... Lumi altele-or să vie cum val alungă valul..
Poezii	409
Stingher rămîne în ceriurî al robilor lung drum. Dreptatea-î bradul mîndru, departe el acum De umbra pălămideî; iar dragostea-! senină A vieţi! zar! albastre le-npresură în lumină.
In ochi norocul joacă cum joacă argintu-n stele Şi cine s-ar inaî vinde pe-o pîine or! mărgele ?
©Vid ŞDensuşianu
I
Coardele inimei noastre.
Cînd Terpandru măestritul cintăreţ de-odinioară LireT coarde sunătoare să-I adauge-a-ndrăznit,
C-ar schimba vechile datini impotrivă-î să sculară Eforii din vechia Spartă şi pe el l-au pedepsit.
Cine astăzi nouă însă după un lanţ de atîtea veacuri De la care moştenirăm de simţiri izvor nestins,
Ale inimilor coarde, ce frămîntă a noastre piepturi Inmulţindu-le, durerea tot mai mult, o au întins ?
Simţitor mai mult e astăzi sufletul ca nicbodată,
Şi-al durerilor resunet, a crescut, s-a adîncit Şi de-am şti de cine-oare firea noastră a fost schimbată In aşa chip, nu ştiu dacă l-am lăsa nepedepsit. II
II
0 sărutare rece.
La lumina unei candel! şi-a făcliilor de ceară In biserică venit-au maici la slujba lor de sară
Poezii
41.1
Una-şi face cruce, alta, punînd mina pe psaltire O deschide cu evlavie şi să pune—a-i da cetire; Alta paşii săî îndreaptă spre icona lui Hristos Sărutînd-o ia îşi zice : „ Cit de rece-î_ ce folos ! “
III
Iu Octomvrie.
Bate vîntul trist şi rece,
Toamna vine, vara trece,
Timpu-Î trist, codrul cernit Doarme-n umbră adîncit.
Şi natura întreagă pare Ca-n somn lung s-a cufundat Şi că liniştea, o mare Peste ea s-a revărsat.
Iar al morţii fir de ghiaţă In ascuns par-că se ţese Peste munţi perduţ! în ceaţă Peste văi in zare sterse
Bate vîntul trist şi rece, Toamna vine, vara trece, Totu-I trist, totu-î pustiu, Tot..,, tăcere de sicriu
Oct. 1892
A, G, S U T U
Traduceri franceze In versuri din Eminescu.
L
S O N E T
S’a stins viaţa falnicei Veneţii,
N’auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri; Pe scări de marmură, prin vechi portaluri Pătrunde luna, înălbind păretiî.
Okeanos să plînge pe eanalurî,
K1 numa ’n veci e ’n floarea tinereţii, Miresei dulci i-ar da suflarea vieţii,
Izbeşte în ziduri vechi, sunînd din valuri.
Ca ’n ţintirim tăcere e ’n cetate.
Preot rămas din a vechimei zile San Marc sinistru miezul nopţii bate.
Cu glas adine, ca graiul de Sibile Rosteşte lin în clipe cadenţate :
« Nu ’nvie morţii — e ’n zadar, copile ! »
Atragem luarea aminte a cetitorilor asupra greutăţilor nespuse pe care autorul acestor traduceri au avut de învins spre a reproduce în versuri franceze aproape din cuvint în cuvînt pe cele romtneştî. Cine cunoaşte regulele versificaţiei franceze, mult mat grele decît acele ale versificaţiei romîne, va preţui încă .şi maî mult fidelitatea traducere!. Nota liedacţiei.
Poezii
413
L
v E NISE
De Venise la vie est eleinte ;i janiais Plus de (eles de nuit, plus de chanls d'allegresse ; Aux escaliers de marbre, aux frontons des palais La blanehe lune envoie une pale caresse.
Okeanos gemit le long de tristes quais,
Lui seul ayant. toujours Leternelle jeunesse.
Sa douee fiancee a veeu desormais
Kt, contre de vieux nuirs ii se heurte en delresse.
Ainsi qu’au cbamp des morts sinistre est son silence. PouLiCe survivant des beaux jours d’autrefois,
Sainl Marc, lugubrement, sonne Llieure aux beffrois.
Avec un glas pro fond el lombant en eadence De son ton de Sibylle il dit bien doucement.:
« Un mort ne revient pas. C’est tini, belle enfant!
A. CI. Suţu
414
TI.
O M A M A
O mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi ; Deasupra criptei negre a sfîntuluî mormînt Să scutură salcîmiî de toamnă şi de vînt,
Să bat încet din ramuri, îngînă glasul tău . . . Mereu să vor toi bale, tu vei dormi mereu.
Cînd voiu muri, iubito, la creştet să nu-mi plîngi ; Din teiul sfînt şi dulce o ramură să frîngî,
La capul meu cu grijă tu ramura s’o ’ngropT, Asupra eî să cadă a ochilor tăi stropi; Simţi-o-voiîi odată umbrind mormînlul meii . . . Mereu va creşte umbra-î, eu voiu dormi mereu.
Iar dacă împreună va fi ca să murim,
Să nu ne ducă ’n triste zidiri de ţintirim : Morminl.nl să nhl sape la margine de rîu,
Ne pună “n încăperea aceluias sicriu,
De-apururea aproape vei fi de sinul meu . . . Mereu va plînge apa, noi vom dormi mereu.
Poezii
415
II.
O MERE...
O mere *), sans repos, par la brise eploree Du feuillage, vers toi, tu m’appelles tout bas ;
Sur le sombre caveau de ta tombe sacree L’acacia gemit au souffle des frimas Et ta voix va se joindre a sa voix agitee.
II fremira toujours, toujours tu dormiras !
Ne pleure pas, cherie, â Theure ou je mourrai Mais cueille au saint tilleul une tige legere;
Avec soin plante-la contre ma l’roide pierre,
Arrose la des pleurs de ces yeux que j’aîmai;
Et si jamais je sens de l’ombre sur ma biere L’ombre croîtra toujours, toujours je dormirai!
Mais s’il faut que tous deux a la Ibis nous mourions Ou’on ne nous porte pas dans un froid cimetiere, Qu’on creuse notre tombe au bord de la riviere,
Qu’â jamais sous le marbre unis nous reposions Nos deux coeurs endormis sous le meme suaire. L’eau pleurera toujours, toujours nous dormirons!
*). Dans la premiere stroplie le poete s’atîresse â ia memoire de sa mere, dans Ies deux autres, â sa bien-aim^o.
36
416
A. G. Suţu
III.
SOMNOROASE PĂSERELE
Somnoroase păserele Pe la cuiburi să adună,
Să ascund în rămurele — Noapte bună!
Doar izvoarele suspină,
Pe cînd codrul negru tace, Dorm şi florile ’n grădină — Dorim în pace !
Trece lebăda pe apă Intre trestii să să culce — Fie-ţî îngerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a nopţii feerie Să ridică mîndra lună, Totu-î vis şi armonie —
Noapte bună !
Poezii
417
III.
PETITS OISEAUX ENSOMMEILLES *).
La gent ailee ensommeillee Gagne Ies nids â petit bruit Et se niche sous la feuillee —
Bonne nuit!
Seul le ruisseau tout bas murmure Tandis que la foret se tait;
La fleur s’endort dans la verdure — Dors en paix !
Le cygne dans Ies joncs se glisse Pour s’abriter jusqu’au reveil — L’ange gardien te soit proprice,
Doux sommeil !
Sur la nocturne feerie La lune radieuse luit;
Tout n’est que reve et qu’harmonie — Bonne nuit!
*). Mot relativement nouveau mais d’un usage courant (lepuis plusuieurs annees. Voir entre autre Catulle Mendes. La nuit d'amour p. 69 ; ,,une femme gisait ensommeillee, une joue dans ses ctieveux“.
418
A. G. Sutu
IV.
LA STEAOA
La steaua care-a răsărit E o cale-atăt de lungă^
Că mii de ani i-a trebuit Lumineî să ne-ajungă.
Poate de mult s’a stins în drum In depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit încet pe cer să sue :
Era pe cînd nu s’a zărit,
Azi o vedem, şi nu-e.
Tot ast-fel cînd al nostru dor Peri în noapte* adîncă,
Lumina stinsului amor Ne urmăreşte încă.
Poezii
IV.
JUSQU’Â L’ETOILE
.lusqu’â l’etoile qui scintille Telle est la distance a franehir Que le rayon dont elle briile Met des siecles a nous venir.
Et quoique peut-etre perdue Depuis longtemps aux lointains bleus Sa lumiere n’est parvenue Qu’en ce moment jusqu’â nos yeux.
L’ombre de l’etoile expirante Monte vers des cieux inconnus ;
On ne la voyait pas vivante, Lorsqu’on la voit, elle rnest plus.
De meme quand l’ardeur de Târne Dans la sombre nuit s’engloutit,
De l’amour dispăru la flamme Revient encore et nous poursuit.
419
420
A. G. Suţu
V.
DESPĂRŢIRE
Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita ?
Te-aş cere doar pe tine, dar nu maî eşti a ta ;
Nu floarea vestejită din părul tău bălai,
Căci singura mea rugă-î : uitării să mă dai,
La ce simţirea crudă a stinsului noroc
Să nu se stîng-asemeni; ci ’n veci să stea pe loc ?
Tot alte unde-I sună aceluiaş pîrău !
La ce statornicia părerilor de rău ?
Cind prin această lume să trecem ne e scris Ca visul unei umbre şi umbra unui vis ?
La ce de-acu ’nainte tu grija mea s’o porţi ?
La ce să măsuri anii ce zboară peste morţi ?
Tot una-I, dacă astă-zî sau mine o să mor,
Cind vom să-mî piară urma în mintea tuturor,
Cind voiu să uiţi norocul visat de amîndoî. Trezîndu-te, iubito, cu anii înapoi,
Să fie neagră umbra în care om fi perit,
Ca şi cînd nicî-odată noi nu ne-am fi găsit,
Ca şi cînd anii mîndriî de dor ar fi deşerţi.
Că te-am iubit atîta, putea-vel tu să ierţi ?
Cu faţa spre părete mă lasă prin streini Să ’ngheţe sub pleoape a ochilor lumini.
Şi cînd să va întoarce pămîntul în pămînt,
Au cine o să ştie de unde-s, cine sînt ?
Cîntărî tînguitoare prin zidurile reci
Cerşi-vor pentru mine repaosul de veci
Ci eu aş vrea ca unul, venind de mine aproape,
Să-mî spuie al tău nume pe ’nchisele-mî pleoape,
Apoi — de vor — m’arunce în margine de drum...,
Tot îmi va fi maî bine ca ’n ciasul de acum.
Din zare depărtată răsar’ un stol de corbi Să ’ntunece tot cerul pe ochii mei cel orbi, Răsar’o vijelie din margini de pămînt,
Dînd pulberea-mî ţărîniî şi inima-mî la vînt.
Ci tu rămîî în floare ca luna lui April Cu ochii mari şi umezi, cu zimbet de copil;
Din cit eşti de copilă să ’ntinereştî mereu,
Să nu mă ştii pe mine, cum nu m’oiii şti nici eu.
Poezii
421
V,
SEPAR ATION
Pour ne pas f oublier, que nToffres-tu, cherie?
Test toi que je voudrais, mais tu n’es plus a toi.
Tu peux garder la fleur a tes cheveux fletrie Car mon supreme voeu c'est ton oubli pour moi.
Pourquoi le sentiment des defuntes amours,
Au lieu de s’emousser, nous hante-t-il toujours ?
Ouând pour un seul ruisseau succede Tonde a l’onde Pourquoi cette constance aux regrets dans le monde ! Sal est ecrit lâ-haut que nous devons passer Gomme reve d’une om bre ou comme ombre d’un reve Pourquoi dorenavant de moi Pinquieter,
Pourquoi compter le temps qui sur Ies morts se leve ?
Si je veux effacer ma trace a tous Ies yeux Et te faire oublier un reve fait a deux Qu’importe le moment oii je vais disparaître,
Tu pouvais, avant moi, sur cette terre naître !
Que noire soit la brume ou nous aurons sombre Et comme si jamais je ne t’eusse trouvee Et que ce beau passe d’arnour etait sevre Tu peux bien oublier quTm jour tu fus aimee !
Le front contre le mur, parmi des inconnus,
Va, laisse de mes yeux se glacer la lumiere,
Et quand retournera ma poussiere ă la terre Qui saura d’oii je vins» qui saura qui je fus ?
Des chants, plaintivement, parmi Ies blanches pierres Imploreront pour moi le repos du neant,
Mais je voudrais plutot que quelquTm m’approchant Vint murmurer ton nom sur mes froides paupieres ;
Puis qu’on me jette apres au rebut du chemin ;
J*y serai toujours mieux qu’en mon sombre destin.
De corbeaux qu’un nuage â Thorison surgisse Qu’â mes yeux sans regard le ciel il obscurcisse,
Que la tempete eclate et d’un souffle puissant Elle enleve ma cendre et la disperse au vent!
Quant a toi, reste en fleur, comme PAvril joyeux Avec ton gai sourire et tes humides yeux ;
Demeure toujours jeune au sortir de l’enfance Et tâche d’oublier jusqu’â mon existence!
I. Bonifaee-Hetrat.
SON E T
DAR NE-A TRECUT...
— Eşti parcă, ostenit, vîslaşe, mînă înainte !
Nu vezi că vine noaptea ?. — „ Aşa-i! dar m’adormise-un gînd; Şi-s leneş, iartă-mă!.. Visam de pace şi în curind Ne-oni bate iar ; vezi, lumea, orîce-aî spune, nu-î cuminte !..
Eram soldat la şapte-zeet. Din om şi bun şi blînd Răsboiul a făcut din mine, în ziua cea fierbinte :
La Rezonville, un lup adevărat... Dar cînd mi-aduc aminte Ş-azî încă inima-mî de om se zbate vrînd-nevrînd ..
Ascultă: -Am fost rănit la piept. De sete-arzînd peste măsură, Nebun, eu noaptea, după un strop, păşeam peste cadavre Să d vu peste un puţ, şi văd... că peste-un Neamţ am dat
Rănit şi el, - şi ne privim cu ochii plini de ură...
Dar ne-a trecut!,. Şi-am înţeles că toate sînt palavre Cînd omeneşte rănile, tăcuţi, ni le-am legat »...
Marsilia 1892.
Poezii
423
NU SIMŢI TU OARE ?...
Nu simţi tii oare cum se-apropie furtuna?...
N’airzî tu surdul zgomot : rmonrte ori tocmite :
o
E cîntecul flămînzilor ce tot se-adună
Stînd gata ’n fine să-între în lupta cea fierbinte !.
Nu vezi tu rîurl chiar de lacrimi şi de sîngo ?..
Ca lupii, văd, s'aruncă gloate peste gloate!
Deşi dejale-adîncă inima-nn se strînge,
Cum să nu rîd de-aşa o cale ’nspre dreptate
TRIOLETE
I.
Ca să sboare iar la tine Bate gîndu-mî din aripă Şi porneşte şi revine. . . Că să sboare iar la tine!
Străbătînd cele senine Ca săgeata într’o clipă,— Că să sboare ear la tine Bate gîndu-mî din aripă.
li.
Ţi-aş împleti niîndre cununi Cu flori de veci nepieritoare De m-aî scuti de-amarăcinnî, Ţi-aş împleti mîndre cununi.
424
Boniface-Hetrat.
In ceriu sînt stele, sori şi luni Ş-aî fi tu singurul meu soare ;
Ţi-aş împleti mîndre cununi Cu flori de veci neperitoare !..
TII.
Nu mă părăsi acuma,
Visule cu-aripî uşoare !
Căci durerea mă zugrumă,
Nu mă părăsi acuma !...
Către-un ţerm unde răsare A uitării lloare du-mă,
Visule cu aripi uşoare,
Nu mă părăsi acuma !
IV.
Tu gîndu-mi nu vral să-l pătrunzi Şi-n uşa vieţeî toamna bate ;
Te cliiem şi pare că te-ascunzl... Tu gîndu-mî nu vrei sa-1 pătrunzi
Se duc ca veştedele frunzî Iluziile fermecate !
Tu gîndu-mî nu vral să-l pătrunzi Şi-n uşa vieţeî toamna bate...
V.
Ca să-ml asculte jalnic cântul Şi creangă s’ar pleca şi mladă, Şi-n cale-î s’ar opri şi vîntul Ca să-mî asculte dulce cântul !
Poezii	425
Dar geaba !.. geaba cat cuvîntnl Să-o fac pe dînsa să mă creadă !
Ca să-mî asculte jalnic ciutul Şi creangă s’ar pleca şi mladă...
VI.
Singur in al vieţii toi Visuri dulci, nu mă lăsaţi!
Ce-aş mai face fără voi,
Singur în al vieţii toi ?
Norii deşi ca plumb greoi De pe ceriu-mi despicaţi !
Singur în al vieţii toi Visuri dulci nu mă lăsaţi!...
DĂRI DE SEAMA
L
L DelavUh le Roulx. La France en Orient au XiV-cme siecle.— Paris 1886, 2 voL
(Lupta ele la Nicopoli).
Autorul expune în volmniil întâia încercările Euro-peilor ele a mai întreprinde cruciate si după căderea sf. Ioan de Agură, care se admitea pană acuma ca ultimul epizod al expediţiilor sfinte. Cea mal însemnată din toate este aceea care se sfîrşi prin catastrofa tragică- de la Nicopoli 1396. Autorul studiază această luptă cu multe amănunţimi consacrîndu-î aproape a treia parte din volumul său (al II-lea volum cuprinde numai o culegere de acte privitoare la materiile expuse). Romînil luînd parte sub Mircea cel Mare la această memorabilă bătălie, autorul să ocupă şi de ei. Credem însă că, luîndu-se mal ales după isvoare ungureşti, el expune cu totul falş rolul lor in această luptă.
Din expunerea d-luî le Roulx reiesă că Mircea ar fi tradat de la început pană la sfîrşit pe Linguri şi armata aliată. D-sa fără a lua samă la contrazicerile in care ca-
Delavillele Roulx
427
de; spune că după ce «Mircea voevode de Transilvanie (!) s’etait rapproche des Hongrois, il avait fait alliance. avoc eux le 7 Marş 1395, Ies succes semblaient, un bon augure pom* la campagne procliaine : la traliison de Mir-cea qui dans un dedic iit tirer des fleclies empoisonnees sur Sigisniund rcntrant dans ses etats faillit tont coinpro-mettrew (p. 250)». Ne întrebăm pentru ce oare Mircca să fi stradat pe regele Ungurilor, cu care cu cîte-va luni mal înainte se aliase, si anume în scopul cel foarte serios de a scapa ambele ţări, Muntenia si Ungaria, de copleşirea pagina ; şi cu care rege merge alte cîte-va luni după aceia în expediţia contra cetăţei Nicopoli ? DL le Roulx citează pentru această pretinsă tradare a lui Mircea ca autorităţi pe istoricii unguri aShalat/ şi Fasshi\ fără a se urca însă la isvorul de unde aceşti doi istorici şi-au cules ştiinţele şi anume la documentul reprodus de Encjd Ge-schiclite der Walachei, p. 159, care spune într’adevăr că Ungurii ar fi atacat Nicopoli şi că la reîntoarcerea prin ţara muntenească ar fi fost apucaţi prin surprindere de Mircea şi bătuţi. Acest document so bate însă cap în cap cu tratatul'lui Mircea din acelaşi an şi dacă trebuie să admitem o logică in faptele omeneşti, logică pusă în ele de puternica imboldire a interesului, şi fără de care condiţie istoria este peste putinţă, atunci acest document nu poate fi de cît anterior datei eronate ce-i se atribue, de 1395 (originalul său nu există), anume de pe atunci cînd Mircea era în răle relaţii cu Ungurii, şi nu din acel an cînd încheiese alianţa cea imperios cerută de nevoile ambelor ţări, cu ci. Prin urmare, chiar dacă s-a întîm-plat cînd-va faptul conţinut în documentul lui Engel, nu poate, fi vorba de tradare din partea lui Mircea că-tră Unguri, de oare-ce să întîmplase într-un timp cînd relaţiile dintre Munteni şi Unguri erau duşmăneşti, şi nu
428
Dări de f eamă
după ce Mircea închiese cu ei alianţa din 1395. Mai jos Dl. Delaville le Roulx, pentru a scoate pe Mircea iar trădător, încurcă lucrurile intr-un chip fenomenal. D-sa spune că „pour atteindre Orşova et Nicopoli, le plan primi-tif du roi de Hongrie avait ete de traversei- la Transyl-vanie, et d’arriver ă Orşova par la Valaliie, Cette route si elle avait, l avantage de jorcer Ies Valaques ă se joindre a fexqxklition, avait rinconvcnient d’etre plus longue. En outre, d’autres raisons detournerent Sigismond de pren-dre la ronte de Transylvanie ; il apprit que le roi de Pologne, malgre le trăite condu avec Ies Hongrois, nou-ait de nouvelles imrigues avec Mircea voevode de Valahie et avec le fils de ce dernier; dans ces conditions, au milieu du defile des Carpathes, la marelie des croises eut pu etre facilement retardee au grand detriment de l’ex-pedition,“ (p.	251). Nu ştim pe ce îşi bazază dl. le
Rotiix presupunerea că Mircea ar fi trebuit să fie silit spre a se supune tratatului încheiet, ca şi cînd ar li fost un tratat impus, şi nu consimţit de bună voie, prin nevoia unei apărări comune. Iată ce se spune anume în introducerea acestui tratat: Noî Mircea Voevodul transalpin fiind că prea luminatul principe şi domn Sigismund, regele Ungariei ne au ajutat cu multă graţiositate mai ales în potriva fiilor răutăţei, Turcii, de aceea noî din buna voia noastră şi ele nime siliţi sau asuprita am promis zisului domn că atucî cînd va eşi în persoană, contra Turcilor să mergem şi noi în persoană. Dacă va trimete numai oşti să facem şi noi tot astfelitî (Pray, dissertati-ones in annales veterum Unnorttm, VII, p. 144). Şi că formula începătoare a tratatului încheiat ca de bună voie nu era numai o vorbă goală, se vede de pe aceea că Mircea este tratat în acest act ca egalul lui Sigismund neamintindu-se prin nici un cuvînt relaţiile de vasalitate
Delaville le Roulx
429
şi punîndu-se condiţii pe deplin egale intre domn şi re. g'e. Prin urmare Mircea nu avea nevoie de a fi constrms a merge la expediţia contra cetăţii Nicopoli, Dar apoi di. Dellavile mai vorbeşte şi despre intrigile ce s’ar ti urzit pe atunci între Polonia, Mircea şi fiul săii. Asupra acestui punct d-sa încurca lucrurile de tot. IntPadevăr Mircea a intrat în relaţii cu Polonii şi a încheeat trei tratate cu Vladislav Iagliello în contra Ungurilor; însă nici unul din ele nu se potriveşte în dată cu cele puse de dl. le Roulx în socoteala lui Mircea. Cel întâi este din 1889 cu 6 ani înaintea luptei de la Nicopoli, pe cînd Mircea era în în relaţii duşmăneşti cu Sigismund şi este îndreptat în contra Ungariei (Doghiel, Codex diplomati-iini regni Poloniae 1. p. 997); al doilea din 1390 în-drumează chiar o apropiere de Ungaria şi o slăbire a legăturilor cu Polonii (Dogluel I, p. 599); al treilea tratat îndreptat din nou contra regelui Ungariei este tocmai din 14; 11, 16 ani după lupta de la Nicopoli (Doghiel I p. 000). Prin urmare relaţiile legate de Mircea cu Polonii cotra Ungurilor sunt toate sau anterioare sau posterioare anului 1895. iar in decursul acestui an, cînd Mircea încheiese tratatul de alianţă eu Sigismund, nu se vede nici o urmă de uneltiri de ale domnului Munteniei contra regelui Ungurilor, pentru că nici nu puteau să fie, întru cît încheiese o alianţă într-un interes comun. Afirmarea d-lux le Roulx nu se întemeiază pe nimic şi bă-nuelile d-sale contra sincerităţii lui Mircea nu au nici o raţiune de a fi. Cît despre legăturile fiului lui Mircea cu Polonii, lucrurile stau cu totul altfeliu de cum si le închipue dl. le Roulx. Intr’adevăr(Vlad (căci de acesta numai poate fi vorba), întră în legături cu Polonii, însă nu în 1895, înaintea luptei de la Nicopoli, şi nu împreună cu tatul sări contra Ungurilor, ci în 1396 în timpul
430
Dări de seamă
acelei lupte şi anume în contra însuşi a tatălui său, Mircea, pe care voia să-l detroneze cu ajutorul Polonilor suparăţi pe Mircea pentru alianţa sa cu Sigismund, după cum să vede aceasta din documentul din 2 Iunie 1396* prin caro Vlad mulţămeşte lui Yladislev şi soţiei sale Edviga că i-att ajutat a se urca în tronul Munteniei (.IJasdeu, Istoria critică p. 73).
Tot aşa de nedrept judecă dl. Delaville le Roulx purtarea lui Mircea în bătălie. D-sa spune că „au conseil de gucrre tennu par Sigismoud, le roi de llongrie proposci de formei* Tavant-garde de Darnice avec Ies Valacpies sous Mircea. Cfotaient des troupes legores connaissant bicn le pays et. tres aptes ă, eombattre Ies Turcs. En outre Sigismoud avait înaintea ibis eprouve le peu de confiance qu’on devait avoir en Mircea. Mis ă Vavant-garde le voce ode ponrait moins facilement faire defection au moment du danger“, (p. 261). Ce să zicem de o asemenea teorie militară, ca să începi lupta cu trupele cele mai nesigure, care dacă ar il rupt-o de fugă, ar fi introdus panica în întreaga oştire.? Dar pe ce text să întemecază Dl. le Roulx pentru a arunca aşa blamul asupra unui personaj istoric, şi cum se poate să susţină d-sa asemenea idei ungureşti, cînd un text precis, mărturisirea unui oştean bavarez ce a luat parte la bătălie, Scliiltberger, arată lucrurile ca petrecîndu-se cu totul altmintrelea? Acest preţios mar tur ocular al evenementelor ne spune că „Da kam der Herzog von der Walacliey genant Werter-wo-vwod (aşa schimbase Scliiltberger numele lui Mircea pe care-1 uitase, scriind el amintirele sale vr-o 30 de ani după întîmplarea faptelor) und begehrt an den Kunig dass er in die Wind sehowen Hess (să facă o recunoaştere) das gewelirt ihm der Kunig; also nahm er zu im sins volks tusentman und beschowtdis Wind und kam wider zu dein
Delaville le Roulx
431
Kunig und sagt ihm wie er in die AVind botehowt liatte. Und sie hatten zwanzig paner und unter yeglicliem paner waren zchen tusent mau (Reisen des lohannes Schiltberger aus Miinchen ed. Neumann, Miinchen, 1859, p. 52).
Cum ar fi fost cu putinţă ca regele Sigismund să încredinţeze recunoaşterea lui Mircea, dacă l-ar fi bănuit de trădător ? Nu s-ar fi temut el oare ca domnul Munteniei, în loc de a îndeplini recunoaşterea armatei duşmane, să fi tradat mai curînd Turcilor ştirile asupra armatei creştine ? Dar Schiltberger adauge încă altă ştiiţă cu total protivni-că susţinerilor ci-lui DdaviUe le Roulx, anume cărui regele Uugurilor ar fi vrut să orînduească pe Mircea la avant-gartă spre a’l impedeca dea se haini, ci ck Mircea el însuşi ceruse să i se deie întâietatea atacului: „da bat der Herzog uss der AValaehey, dass er im das erst. Anryten lies ; das wollt im der Kunig erlopt. luiben ; das erliort der Herzog von Burgund, der wollt er ihm nit gunen noch nyemant anders“ (idem p. 53)
Tot atît de puţin întemeiete sunt susţinerile d-lui le Roulx că Mircea şi-ar fi şi îndeplinit, gîndul săii de trădare trecînd la Turci în focul bătăliei. E adevărat că Mircea văzind atacul nebun al Francezilor, întreprins contra sfaturilor sale, compromiţând toată soarta bătăliei, se retrase de pe cîrnpul de luptă. Dar tot aşa făcuse şi Ungurii, însuşi, văzînd că ar fi fost înzadar a mai varsa sînge spre a sprijini o cauză pierdută ; dar de aice pană la tradare este foarte departe • si că Mircea nu a trecut în partea Turcilor se vede de pe aceea că el este atacat imediat după aceea chiar in Muntenia de cătra Baiazet.
Iată cum se scrie istoria Romînilor de cătră străin", fără cunoştinţa amănunţită a împrejurărilor care nici \ nu-i poate interesa, şi luîndu-se numai după afirmări interesate, se schimonosesc faptele şi alterează adevărul.
36
482
Dări de seamă
De aici să vede de cîtă nevoe este ca odată istoria Ro-mînilor să fie scrisă de un Romîn şi pentru străini, a-decă în o limbă europeană.
A. D. Xenopol.
II
K. d’Olivecrona Ori Dodsstrajjet. Upsala 1891, De la peine de mort. Paris 1893.
D. d’Oliveerona, distinsul criminalist suedez a binevoit a ne trimite a 2-a ediţiune a operei sale asupra pedepsii cu moartae, publicată pentru prima oară în 1866, Această ediţiune a fost tradusă in limba Franceză, ca şi cea dintăiu, spre a fi accesibilă publicului care nu cunoaşte limba svedeză.
D d’Olivecrona, fost profesor la Universitatea din Upsala şi fost membru la Curtea supremă a Svediei, este relativ la pedeapsa cu moartea, aboluţionist convins si pot zice convingător ; de mai bine de 30 de ani, prin grai îi şi prin scris dînsul suţine desfiinţarea pedepsii cu moarte. In 18G3, ca membru al Riksdag-uluî svedes, eminentul profesor a susţinut aceasta tesă în parlament cu oeaziunea propunerii de revisuire a codiceluî penal; 3 ani în urmă a publicat prima ediţiune a acestei opere, pe care a dedicat-o celebrului criminalist germen Mitter-maier, un alt apostol al aboliţiunei pedepsii cu moarte.
Din 1866 pănă astăzi, în timp de mai bine de un sfert de vac, D. d’Olivecrona n-a încetat de a se ocupa cu această gravă şi importantă cestiune, adunînd necontenit fapte, observaţiuni şi cifre statistice spre a da la lumina o a doua ediţiune a operii sale.
Ori-care ar fi ideile noastre asupra pedepsii cu moartea, nu putem tăgădui că tăria de argumenţaţiune, avu-
d’Olivecron a
43 3
ţia faptelor şi metoda riguros sciinţifică a (l-lui d’Olive-crona, sînt în stare să sgudue cele mai tari convingeri. Autorul, de şi este un criminalist clasic, nu se mulţumeşte cu silogisme, ci se serveşte de metoda preconisată de şcoala pozitivistă penală, invocînd la fie-care pas în ajutorul demonstraţiuniî sale statistica criminală. Autorul n-a negligiat de a culege cifre statistice şi ştiinţe relative la mai toate ţerile Europei şi ale Americei; ţara noastră nu a fost uitată, şi ea ocupă un loc de onoare printre ţerile aboluţioniste, fiind în capul listei între surorile sale Italia şi Portugalia.
Traducătorul acestei a doua ediţiuni, d. Ludovic Beaucliet, profesor la facultatea de drept din Nancy o însoţeste^cu o prefaţă în care de şi combate ideile au toridul, recunoaşte totuşi împreună cu d. P’Olivecrona că pedeapsa cu moarte poate fi sr,mimată în Svedia, Norvegia, Finlanda si alte ţerî în care credinţa creştină este profund înrădăcinată. Astfel că, o traducere bine-făeută de o persoană competentă, ar adaoga interesul ce presintă pentru lector magistrala operă a jurisconsultului svedez.
I. Tanovicemm.
III.
Mihail Canian, Poezii populare (doine) colecţiu-nea Şaraga.
Poezia poporană la Romînî a fost adunată la început de Alexandri pentru frumuseţile eî. Genialul poet care simţia răsunînd în mintea lui struna poporană, a-dunînd comorile poetice ale poporului şi vroind să arăte prin culegerea lui cît de bogată în încîntărî este muza poporului, nu se putu opri de a polei pe ici pe colea cîte o rostire de a îndrepta vre-un vers, de a imbunătă-
434
Dări de seamă
ţi o rimă. Culegerea lui era făcută, nu în scopul de a studia psicologia poporului, ci în acel de a arăta frumuseţile închipuirii sale şi era deci firesc lucru ca acel ce se simţia la unison cu poporul să nu lese schiopătîride ere-aţiunile acestuia. Folcloristica, ştiinţa ce se ocupă cu cercetarea vieţii intelectuale inconştiente a omenire!, nu se născuse incă pe timpul lui şi de aceea nimic mai nedrept, mal pretenţios şi mai fără de cap de cît a sex imputa lui Alexandri că nu au respectat, ci au falsificat creaţiunile poporane.
De la un timp însă s’aîi simţit nevoia de a se cunoaşte haina in care poporul îşi îmbracă icoanele închi-puirei lui în toată simplicitatea ei, a se reproduce exact, fără nici o schimbare, fără nici o adăogire, productele vieţii lui intelectule şi începură a se face culegeri de poezii şi de poveşti poporane după aceasta nouă metodă.
Dl. Mihail Canian ni dă în micul dar interesantul său volum o culegere model do poezii poporane, dacă am putea zice aşa, fotografiate din sufletul poporului. Exactitatea reproducerei este perfectă, apoi la fie-care poezie sunt indicate poeziile asămănătoai e din colecţiile celelalte sau variantele ce ele conţin, inlesnindu-se astfeliii studiul acelui ce ar vroi să întreprindă cercetarea acestui material. D. Canian a introdus încă o inovatiune după noi din cele mai nimerite. Reproduce şi dialectul poporan. aşa cum se rosteşte în partea locului de unde aii cules poeziile sale (nordul Moldovei); aşa scrie D-sa Frunzî verdi iarbî grasî Giabî mă mai duc pe-ac-asî Cî iram nevastă frumoasî.
Asemenea reproducere exactă a limbel poate să slu-jască de material şi pentru filologi.
A. D. Xenopol,
DOCUMENTE
i
Carte de înfiinţarea unei slobozii a lut Antioh Cantimir 1699.
Noi Antioh Costantin Voevoda hojiio milostiio gospo-daro zemli Moldavscoi. Dat-am cartea Domniei meii boe-rinuluî nostru Dumisali lui Gligori Purici Postelnicul şi dregătoriului şi vătiamanuluî său de la silişti de Ia Galbeni ce sînt la ţinutul Niamţuluî ca să fie volnic cu cartea domniei meii a chema şi a strînge oameni streini ori-cîţ.I de mulţi de ţara turcească şi de la Munteni şi de la Unguri şi de ia Leşi, şi de la Cazaci şi dintr-alte locuri de părţi ori cîţî de mulţi ar veni şi sar aşeza la acea silişte ce scriem mal sus. De la domnia me vor avea slobozie în doi al şi vor hi în păci de zloţi, de lei, de taleri de galbeni, de sulgiu, de iliş, de unt, de mieri, de ialovi-ţă, de bol, de silişti, de cal împărăteşti, de cai de mizil de cai de olac, de cară de oaste, de cară de braneştî, de podvozî, de conacî, şi de toate dările şi angherile cîte ar eşi pre alţii în ţara domniei meii, nime la nimic nu-î va invălui pană cînd s-a împle cisla cărţii, iar după ce s-a împle cisla cărţii, or veni la domnia mă doi trei oameni
436
Doumente
ce-î vom tocmi de or da cu rupta pentru maî uşorul lor şi li s-a şti darea lor osebî de altă ţară. Pentru aceia dumnevoastiă boerl şi slujiţorî ce-ţ! îmbla cu toate slujbele Domniei meii la acel ţinut, şi voi pârcălabi de ţinut şi alţi globnicî dacă veţi vedea cartea Domniei meii, iar voi toţi ca să aveţi a-I lăsa în pace întru nemic de dînşiî să nu vă atingeţi nici bueatele lor pentru alţii să nu le trageţi. Iar carii s-or ispiti a le faci val peste cartea Domniei meii bine să ştie că va fi de mare certare. Toe pi-şet i nac ne budăt.
Isc. Io Antioli Constantin Voevod.
U7 laş. lt. 7207 April 13.
L. S
(Orig. hîrtie la D. E. Vărnav Iaşi).
II.
Actul de vînzare la caselor din Iaşi ale lui <îas-par Caille ciasornicar francez, 1676.
Adecă eu Gaspar Caille franţuz, ceasornicar scriu şi mărturisăsc cu acest adevărat zapis al meu precum că de nime nevoit, nici silit, nici asuprit, ci de a me bună-voe am vîndut a mele drepte casă din tărg din laşi, ce sint pre uliţa mare lîngă Andrei Vornicul de poartă şi lingă casele D-sale Neaculai Logofătul, care case sînt dreaptă cumpărătnră a mea cu bani gata, şi eu le-am vîndut molitvei sale popel Ursului, preotului cel domnesc, ce este la Biserica măriei sale lui vodă pre poartă în curte drept o sută fi cină zeci de lei bătuţi ca să-I fie mulitvei sale drep-tă ocină şi moşie aceste case ce le am vîndut moliţveî sale cu tot locul ci easte a caselor, feciorilor molitvei sale şi nopoţilor seî Şi acest zapis s’aiî făcut dinaintea sfinţiei
Documente
437
sale părintelui mitropolit Dosofteî şi a D ior sale luî Ra-coviţă biv vel logofăt şi Miron Costin vel logofăt şi Ursa-chie biv vel visternic şi D-luî Toader Paladie biv vel visternic şî Gorovei biv logofăt şi Neaniul biv logofăt şi Andrei visternic de poartă vecinul mie şî Chira ginerile meii vecinul, şi dinaintea părintelui Constantin Protopopa de la sfeti Neculaî şi Popa Gavril ear de la sfeti Neculaî şi popa Ioan de la sfeti Toan şi Dumitraşcu sluga logofătului Racoviţă şi Maria croitori ţa şi Mămăligeoe bătrîna şi alţi mulţi oameni buni s-au prelejit la tocmala ce s-au făcut şi care scriu mal sus într-acest zapis şi pentru credinţă am iscălit in limba mea, car părintele Milroplitul aii iscălit şi toţi boerir carii descriu mal sus toţi au iscălit şi preoţii, ca săi fie de mare credinţă, ca să ştie. U laş leat 7184—1676 Iulii 20.
Subsemnaţi. Gaspar Caille apoi Dosoteiu Mitropolit Sucevei, Miron Costin, şi alţi cinci. Este pe act şi sigilul Mitropoliei de Suceava cu sf. Gheorghe.
Casele vîndule de Gaspar Caille preotului Ursul prin actul de faţă fusese cumpărate de el de la lorga fiul lui Isaia Jitnicerul în 1061 cu 180 lei bătu li (vezi actul de cumpărătură publicat de C. Erbiceanu în istoria Mitropoliei Moldovei, Bucureşti 1888 p. 3) Se vede că Franţuzului îi mergea rău cu ceasornicăria, de oare ce fu nevoit să-şi vîndă casele în pagubă.
III.
Corespondenţă între doi străini asupra obiceiurilor Moldovei şi ţăreî Munteneşti.
Augustin cătră Cristian.
Sunt acum patru luni de cînd am sosit aicea în Iaşi, scaun al ţării Moldovei, unde zilele cele dintăiu pănă a mă deprinde, atît-a urît îmi pricinuise cît aproape venisem să
438
Documente
mă bolnăvesc, ne-fiind dreprins cu văzduhul, şi mai ales cu oamenii pămîntului acestuia, a cărora obiceiuri fiind cu totul streine de ale noastre, pot să socoteşti cît mă supără. Iar mal pe urmă începînd limba mea a alcătui oa-re-care cuvinte moldoveneşti prin aeeiea am început a face prietişug cu unii din pămîntenî şi prin aceasta deprin-zînduină şi cu văzduhul, împreună cu sănătatea am cîşti-gat şi deprinderea. Ştii prea bine că atunci cînd ne-am despărţit ca să umblăm prin lume pentru ca să vedem diferite neamuri şi obiceiuri, aşa am hotărît că ori de unde ne-am afla, ori cu ce chip unul altuea să scriem, arătînd socoteala noastră asupra a tot lucrul pre carele ochii noştri ar sprijini. Eu despre partea mea atîta m-ara ţinut de euvîntul ce au fost aşăzat între noi, cît nici odată la toate ocazioanele ce am aflat, greş n-au fost de a nu ţi scrie. Iar de se vor fi tîmplat a nu-ţl veni scrisorile destul că eu datoriei meii am fost următorii!. Iar cît despre partea ta nu ştiu ce să socotesc. Vremea cea dintăiu a ză-băvei mele de aice din Moldova n-am cheltuit-o în alt lucru fără numai să mă înştiinţăz pre amăruntul de neamul Moldovenilor, macar că atîta lumină am luat de la el cîtă poate cine-va să ia de la noapte, căci afară că cu totul sînt lipsiţi de învăţături streine pre puţini îl găsi care să ştie bine a ceti. Şi de n-aşi fi ştiut că ţara aceasta oare-cînd sau numit Daţia, şi că după rîsîpa Daţilor Traian a trimis aicea bejănii din Rîm de sau aşezat, cît de la el pentru sineşi, cît şi dînşiî aşi fi ştiut. Adevăr că sunt u-nit oameni plini de duh şi de înţelegere, dar goli de toate învăţăturile atîta numai firea ce au putut lucra, măcar că ne-fiind crescuţi cu bună creştere ci singuri urmînd numai firea lor, acum îl vezi din vîrful darurilor fireşti căzînd la cele mal groase năravuri. Fiind asemenea însă spic! cu răzăturî (ramuri) de aur amestecată, unde ne-
Documente
439
fiind meşter să-l aleagă, de să şi vede în mijlocul urîciu-nei strălucind, dar nu-î nici de-o treabă. Şi de unde a-ceasta ? din nepurtarea de grijă a părinţilor. Măcar că nişte părinţi ca aceştia, asemenea lor feciori pot să crească: însă numai de ar vrea să inveţe. Aceasta puţin clte puţin adăogîndu-se, cu vremea ar putea dobîndi aceia ce curînd nu să poate cîştiga. Precum pildă vederată la aceasta sîn-tem neamurile cele luminate din vremea de acum care la început întru asemenea grosime au fosl. Ci să venim iar la pricina noastră. Insă la neamul acesta al Moldovenilor sau maî vîrtos la această amesticătură de neamuri (după părerea mea), nu să poate pînă acum a să aduce nici o tocmeală : căci precum am zis, nu sînt iubitori de îndreptare, ci fieşte-carele din socoteala şi mintea sa îşi face canon, pe care bun sau rău fără alegere îl urmează. De cînd am venit aicea n-am auzit vre-un părinte vorbind fii ului său cele ce aduc folos duhului. Oe să poate dar nănăjdui de la nişte tineri a căror părinţi lăsîndu-le slobod frîul patimilor, sînt traşi în iuţala desmerdărilor, ne indreptîndu-li-se sari oprindu-li-se porneala tinereţilor ? De la acest feliu de desfrînări nu să poate alt aştepta tăi* numai lucruri nevrednice. Aceste le vez şi gem de un neam, privind nişte mlădiţe din care s~ar putea face cei mai aleşi pomi şi cresc nodoroase, ciotoroase, strîmbe, nefiind curăţite sau îndreptate de cine-va. Tinerii neamului acestuia, după cît pricep, pînă la 14* şi 15 ani învaţă a ceti, iar nu şi obiceiuri curate. Iar de aici în colo cai, strae, podoabe, ibov-nice, lucruri stricătoare şi urî te. Podii să-ţi adeveresc căci am fost la vorbă cu mulţi dintr-înşiî, că cuvînt care să poată arăta starea de minte n-am auzit. Toată vorba lor numai asupra celor maî sus zise lucruri să face, cu atîta maî urît cu cît nu-şî opresc gura de la cuvintele cele de ocări, de basmele cele pline de scîrnăvii. Peste acestea
36*
440
Documente
încă nici începerea legilor nu o ştiu, şi nu numai tinerii ci cel mai mulţi din bătrînl şi preoţii lor. Atîta despărţire este între bătrînl şi tineri,	cît numai că	bătrîniî	nu	văzut
mal multe. Ştii frate că la	noi cîncl un	t.înăr să	va	auzi
cu fapte de ocară cîtă pedeapsă şi urgisire despre părinţi încă şi despre judecători ; iar aice este înalt chip. Numai acum de cînd mă aflu eu aicea cîte sau descoperit. De a-juns este a zice : are bani	şi toate sînt	bune. Şi	de	acele
defăimate năravuri şi fapte	de ocară prin singura	avere să
fac lăudate şi îndreptate de toţi. Pentru aceasta ne putîn-du-se face oameni ceşti de loc, streinii care le cunosc slăbiciunile vin şi-I stăpînesc ţiindu-î de păr. Nu pot mai mult a lungi că purcede călăraşul.
Iarăşi Augusti,n cătră Cristian
Ţ-am scris în trecutele zile pentru tinerii de aicea dar grăbindu-so călăraşul n-am putut să sfîrşesc. Tinerii aceştia zic sînt mîndri simeţl, nesupuşi, dârjt, fără dulceaţă, leneşi, daţi pohtelor, jocurilor, necunoscătorl darurilor şi năravurilor, iubitori de st.rae şi podoabe, cheltuitori peste măsură Neştiind datoriea firească cătră I)-zeu şi cea firească cătră părinţi, zavistia din vîrsta cea mal crudă îî stăpîneşte şi clevetirea lăcueşte în inima lor, minciuna din buzele lor nu lipseşte, ocările sînt zăbevile lor cele mai curate. In scurt cu greu este a-I deosebi de nişte dobitoace. Şi la toate năravurile aceste mai alătură unul nici mai mic nici mal pucin defăimat, pe bătrîniî lor nu-î ascultă nici îî cinstesc. Crede-mă că sînt unii din bătrîniî lor drepţi, înţelepţi, însă proşti. Oh! de ar urma lor, cît ar fi de fericiţi! Dar o mîndrie ce nu de mult (după cum spun) s’au înrădăcinat în partea aceasta, au stricat cu totul acea nevinovată prostie, şi i-au adus pe tineri mal a-les la aşa stare, care viind la vrîstă, vre-un nume numai
Documente
441
de boerie să ia, apoi stai de-î priveşte, că in lată să perd în felurite păreri de sine. îndată nebagarea de seamă o~ bicinuită din creşterea cea ră să întinde pan’ la sălbătăcie cătră ce! mai de jos. Iar cătră ceî de stare şi bătrînî arată o nepăsare cu totul : ce mă uit eu la cutarele de cutarele, că eu încă sîntboer, şi la familie, nici voi fi să-l ştiu Şi aşa este o amestecătură de nu poţi cunoaşte care-i mare, care-i mic, fieşte-carele socotind pentru sine că este maî vrednic de cît alţii. Şi de unde purcede aceasta V Din nepurtarea de grijă a părinţilor pentru feciori, nedeprinzîndu-i de mici nici cu alte bune năravuri nici a cinsti şi socoti pe ceî bătrînî. Nu-s vinovaţi tinerii, pentru că ei ce au văzut şi au auzit şi au cetit? Că să ştie, un om cu daruri şi năravuri bune este de toţi cinstit şi iubit şi numele lui îl duce la auzul tuturor. In limba lor cărţi nu au, şi cîte aii nici odată nu le cetesc, neavînd nici gust de cetiri, care este zabava era maî desfătată şi maî folositoare ce poate avea omul. Afară de aceasta din ţara lor nu es ca să vază aiurea învăţăturile şi procopselele ce le lipsesc şi să să îndemne a le urma. Pentru aceia cu chipul ce s'aîi crescut cu acela trăesc şi mor.
Cristian cătră Augnstin
Nu sînt mai mult de 3 zile de cînd am luat două epistole ale tale aicea în Bucureşti, unde de cînd am sosit sînt 2 luni. Dintr-accstea nu puţină bucurie şi zăbavă mi s-aîi pricinuit, cu atît mai mult cu cît am cunoscut că n-ai petrecut vremea de acolo în deşert. Ci cu o înţeleaptă cercetare într-adînc ai ispitit firea şi obiceiurile Moldovenilor, care după cum îmi scrii sînt. maî neînvăţaţi la daruri şi năravuri bune. Nu poate aminterea să fie un norod ce este povăţuit numai de ale sale fireşti
442
Documente
poliţe. Noi ştim că omul este mai pre sus de toate dobitoacele, avînd fireşti daruri, care îl deosebesc de dînsele.
Insă de va vrea să socotească şi să cunoască această vrednicie a sa, să să silească.după datorie pentru indultul folos, care trebue să cîştige ; căci urmînd dulceţilor trupului nu să face alt fără numai primitor năravurilor care nu să pot goni în alt chip nici în altă vreme, ce numai prin purtarea de grijă ce trebue să aibă părinţii a-supra fiilor lor, la vremea cînd începe a li să deschide ochii sufletului. Aceasta este un punct mal mare de cit toate şi pentru aceasta vedem că toţi cel buni aşezătorl de pravilî, îl arată ca pe cel mal de folos şi mal vrednic a să păzi în viaţa omenească. Căci tinerii fiind deprinşi în obiceiuri curate, întru dragostea bunelor daruri şi mal vîrtos în legea Iul D-zcu învăţaţi, păzitori şi înseninători dreptăţii sale şi cinstitori de părinţi; apoi viind la vîrsta de bătrîneţă pot să fie ca nişte forme, adică modele fiilor şi nepoţilor lor, şi a cine altora şi aşa următori faptei bune unii după alţii făcîndu se să facă neamul cel mai puternic şi de D-zeu ajutorii-, şi de megieşi cinstit. Această pricină cred că au zărit mai înainte înţeleptul dătător de pravile a Lacedemonienilor Li-curg şi au început cel întîlîî cap al pravilelor sale, creşterea copiilor. Căci, că toate relele năravuri viind din creşterea cea rea, şi aceasta să pricinueşte din nepurtarea de grijă a părinţilor, care-î cînd văd copiii lor abătîndu-se la năravuri rele, iiii-î opresc. Si aşa copiii deprinzîndu-se la aceste, deprinderea li să face ca altă fire şi nu le mal rămîne chip în ceal-altă vreme a vieţii a să îndrepta. Năravurile rele sînt asemenea cu cangrina, care dacă nu să tae la început, apoi otrăveşte tot trupul şi-l strică.
Oh ! cît mă mir eu cînd aud copii de mici a spune minciuni şi a grăi ocări, cum sufăr părinţii intra-cele guri
Documente
443
nevinovate sa să deprindă cuvinte scîrnave. Nu ştiu a-colo in Moldova de este şi aceasta ; măcar că şi din cele ce mi-ai scris în destul pociu chibzui, că nu poate fi în ţara aceia alt, fără numai o nenorocire şi nestatornicire marc. Un euvînt în epistolia ta cea dintîiu nu l-am înţeles, mă rog să mi-1 luminezi cu obicinuita ta învăţătură, acei streini care stăpînesc pe Moldoveni. Ţi-aşi fi scris şi eu cele de aicea dar ne fiiind multă vreme de cînd’ am venit n-ani putut să mă înştiinţez cu .amăruntul de obiceiurile pămîntenilor, însă cu celalalt calaraşi ţi-oi scrie.
Augustin căiră Cristian
îmi scrii că nu poţi înţelege cine sint acei streini care mai cu pricepere .fiind, vin din alte părţi şi stăpînesc pe Moldoveni A-ţi' scrie îmi este cu greu, fiind a-cestea ca acel vechi ti Proteti, care să schimba şi să arăta cil orî-ce faţă vrea, pe care a-i cunoaşte întPadînc şi vreme multă si îndelungat trai ii ea dîn.şi treime. Insă pentru ca să mă supui cererilor tale eît va fi putinţa ştiinţei şi pricepere! mele, noi lipsi a-ţi împlini voia. Mi să pare că de ajuns este a-ţi zice că aceştia sînt Greci; că numai dintr-aoeasta destul să-î cunoşti, ca unul ce ştii şi însemnătatea acestui euvînt, care rămleneşte grecare (grae-cari) va să zică : a trăi ca un om de nimic. Şi de vreme ce Romanii avea înlr-această socoteală pe Greoi în vremea ce încă neamul grecesc înflorea, cu toate învăţăturile, şi era în mijlocul slavei sale, cu eît mai vîrtos a-cum că nu le-au rămas altă cinste fără numai a fi nişte vicleni robi a unui neam barbar. In vreme cînd împărăţia Rîmlenilor sta, Grec zicînd înţelegea om viclean şi rău ; iar acum sînt vicleni şi răi, mici la inimă, să a-
444
Documente
pucă de toate şi puţine isprăvesc. Slugi înşelătoare stă-pînî tirani, la primejdii fricoşi, la norociri semeţi şi mîn-dri, la luat lacomi, la dat scumpi, prietini vicleni, vrăjmaşi neîmpăcaţi. Şi în scurt cu viitoriu la toate. Nici legea lui D-zeii, nici a oamenilor ruşine nu-î opreşte a în-înşela şi a face strîmbătăţî cînd iaste pentru dobîndă. întâi cînd te vei întâlni cu un Grec li-î socoti numai mîn-dru. Puţin să ai aface cu dînsul îl cuuoşti şi cel mai înşelătorii). Ii gîndi poate cu mirare cum poate nişte oameni ca aceştia stăpînesc pe Moldoveni dar cînd vei şti pricina, mirarea ta va fi mai mică. Aicea stăpînirea este domnie cumpărată de la Turci şi să schimbă atît de des cu cît găsesc mai mulţi cumpărători şi adaug la preţ. Soma cumpărâreî fiind mare să însoţesc mulţi Greci şi daiî bani de scot pe unul dintre dânşii la domnie, cu carele venind împreună aicea nu fac altă fără numai sug sîngele săracilor. Acum îi putea socoti cît e de statornică domnia lor, iar cînd cauţi cum să poartă, vezi un tiran a unui neam blestemat. Strîmbătăţile, răutăţile, pră-zile ce fac nu-ţi pot scrie, atâta numai să-i socoteşti ca pre Dyonisie şi pe Pisistrat tiranii, sau ca pe nişte Ne-roni şi Domeţiani iproci. Vin aicea cu domnia arătînd faţă de fiară sălbatecă de care a să apropie cine-va i-e frică, lnvăluesc pe bieţii Moldoveni, îi sucesc, îi batjocoresc cum li-i voia. Atâta numai mi-î ciudă că Moldovenii au slăbiciunea de a li să supune nu ca nişte slugi ci ca nişte robi şi nu numai domnilor ci şi acestor lepădături de oameni şi li să fac nişte măgulitori bicisnici, măgulindu-i toată ziua pentru ca să câştige dragostea lor şi apoi îşi socotesc de mare cinste prieteşugul lor. Poţi să socoteşti acum un filosof ce poate gîndi cînd vede nişte lucruri ca aceste. D-zetî a făcut pe om asemenea linul altuia, şi stapîniile cele înalte nu le-au făcut pentru
Documente
445
altă, de cît, ca cel mat mart să stăpînească pe ceî mai mici şi să-t povăţuiască cu dreptate şi cu blîndeţă ca un părinte pe fit. Iar cind văd nişte stîrpiturî, a fiinţî ca a-cestea mă ocăresc mal mult pentru că şi el sînt robi oameni de nimic, şi ocara Otomanilor. Ah ! de al şti aceştia, cînd merg la Constantinopole, cît îs de smeriţi! Cit îs de bicisnici! Un Ismailit cel mal prost îl poate bate şi a-i ocărî. Şi mă mir în atîta robie cum nu lasă acea ti-răncască inimă şi adaogă a face rău ! poate că şi pentru aceasta jugul robiei nu să ia deasupra lor, ca să cunoască ce sînt, dar îndărătnicia şi răutatea lor sînt fără margini. Oare ce ar fi fost aceştia de ar fi fost slobozi precum sîntem noi ? Dumnezeu să ne păzească.
(Com. de Const. Erbiceanu).
Această corespondenţă să vede că e tradusă din limba germană, mal ales din cîte-va germanisme strecurate în traducere precum părerile de sine Selbstschălzung, socotind pentru sine et.c. A-tît limba, stilul cit şi istoria asupra căreia reflectă corespondenţa arată învederat că ia datează din viacul trecut şi după cum credem din a doua lui jumătate. Ia a fost aflată în aceiaşi condică şi scrisă de aceeaşi mină cu necrologul lui Ştefan cel Mare şi cu cuvîntul unul ţăran reprodus în numărul precedent.
IV
Atestaţia preotului Grigore Popovicî de la Seminarul Socola, 1811.
Spre încredinţare cum că feciorul preotului Andrei anume Grigore Popovicî ce să mărturisăşte sosit la vrîsta de 22 de ani, de credinţă, drept cinstitoare creştinească şi născut în satul Săculeştiî Jud. Dorohoiu eparhia sfintei Mitropolii, aîl întrat la şcoala cliric-ilor de la Socola la anul 1805 unde petrecînd pînă la anul 1811 August. 10 au învăţ,at, la cetirea cea cu regulă, bine, la scrisoare, bine, la aritmetică, bine, la nărăvite, bine, la gramatică, bine, la logică, bine, la retorică cu privirea min-
446
Documente
ţeî d. m., la legile ţărel sau moralul lucrătorii!, bine, la simbolul pravoslavnicei credinţi, bine, la partea facere!, bine, la tălcuirea psalmelor, bine, la bogoslovie, bine, la vînduiala bisericei, bine, şi la toate aceste învăţături au arătat a sa silinţă după a sa virtute şi pricepere. Asemene ale sale năravuri pe vreme cît au şezut în scoală bune, iar acuma după ispitirea publicească ce i-au făcut a-rătîndu-se cu vrednicie, din poronca înalt preostinţituluî stăpîn, al prea sfîntuluî îndreptătorii! sinod ilen şi al a-celuiaş în Moldâvia, Valahia şi Basarabia Exarb, mitropolit. şi cavaleria Gavriil, s-au blagoslovit spre cercarea locului statorniciei sale, nude pre cele învăţate să poată spori al săi! şi al obşti ei folos şi spre încredinţarea celor mai sus scrise i s-aii dat acest atestat cu pecetia şcoa-
leî si cu iscălitura noastră.
1
Director şcoaleî protopopeştî Cavaler Petru Cuniţki,
Profesor şcoaleî Ioanikie Nicolaiu
L. S.
Isaia Ieromonah.
Acest document este interesant fiind că ne arată că în timpul ocupaţiei ruseşti 18()(>—1812 seminariul Veniarnin nu a fost desorganizat precum să credea. Dl. C. Krbiceanu, istoricul seminarului Veniarnin din mănăstirea Socola, iaşi, 1888, p. HO spune că ,,pe cît timp mitropolitul Veniarnin an stat la mănăstirea Neamţului, şcoala nu s-au întrerupt cu totul, dar nici mari progrese nu putea face sub exarhatul lui (iavriil, care au fost pus asupra, bisericei ca mitropolit atil în Moldova cît. şi în (ara. Roşiei şi au durat exarhatul său pînă la 1812».
NOTITE
y
I
Dicţionarul Latino-romîn ediţia Goldner.
In editura tipografiei Groldner din Iaşi a apărut de curînd : Dicţionarul complect latino-romîn lucrat de cunoscutul autor didactic Ioan Nădejde. La o inspeeţiune grabnică, ne-am putut convinge că este o lucrare conştiincioasă care redă în româneşte în modul cel mai precis şi tot-o-data mai variat înţelesul cuvintelor latineşti. Dicţionarul d-lui Nădejde este lucrat în primul loc pentru scoală şi va aduce mari servicii în studiul limbei latine, ne mai fiind nevoiţi elevii a se sluji de dicţionare latino-franceze, cînd eî nici limba franceză n-o cunosc bine.
Credem că una din piedicele cele mai însemnate ce s’aîi opus până acum unui studiu mai serios al limbei latine a fost tocmai lipsa unui dicţionar care să reproducă în echivalenţe romaneşti gîndirile latine.
Credem deci că atît, d. Nădejde cît şi editori! au făcut un bun serviciu scoalelor şi tinerei generaţiuni pu-nîndu-le la îndămînă un instrument cu care să poată mai uşor învinge greutăţile limbei noastre mume.
In unul din numerile viitoare va apărea o dare de samă mai amănunţită făcută de un om competent.
II
Studiile de Psihologie ale D-luî Eduard Gruber
Aflăm că D-l Eduard Gruber. care s-a făcut deja cunoscut în două Congrese psihologice, la Paris în 1889 şi la Londra în 1892
37
Notiţe
448
şi-a trecut cu mult succes doctoratul în Filosofie la Universitatea din Leipzig înaintea profesorilor Wundt, Leuckart, (naturalist) şi Wiedemann (fizician). Dl Eduard Gruber s-a specializat în psihologie experimentală. D-sa a lucrat timp de doi ani de zile în Institutul de 'psihologie experimentală de la Leipzig, condus de ilustrul profesor Wundt; a luat parte la lucrările şi discuţiunile asupra celor mai însemnate probleme ale psihologiei contemporane, iar singur a condus şi isprăvit o lucrare foarte importantă de optică Fiziologică.: Cercetări experimentale asupra luminei colorilor. Această lucrare constitue teza de doctorat a D-luî Gruber ; ia va apare prin Octombrie în Philosophische Studieri, cea mai însemnată revistă germană de psihologie, sub conducerea lui Wundt—şi în tipăritură aparte ca lucrare de doctorat.
In lucrarea sa Dl Gruber îşi propune a cerceta şi rectifica o serie de păreri emise de ilustrul învăţat german Helmhollz în a sa vastă operă : Optica fiziologică. Dl Eduard Gruber după îndemnul şi sfătuirea profesorului Wundt a ajuns a dovedi —printr-un mare număr de experienţe, făcute cu multă băgare de seamă, în toate condiţiunile cele bune de experimentare psihologică asupra indivizilor cu vederea norirHă— a ajuns a dovedi că sensaliunile de lumină a colorilor să pot măsura, ca un element separat şi independent, cu o precisiune aproape matematică. Aceasta e o vedere nouă şi primul punct însemnat al acestor cercetări experimentale, prin care să arată, cît sînt de puternice mijloacele psihologiei de astăzi în analiza subiectivă.
Al doilea punt însemnat reesă din experienţele ce Dl Gruber a făcut cu subiecţii săi cu văzul normal în camera obscură şi cu un daltonist (orb pentru colori) pentru verde la lumina zilei. Din aceste experienţe scoate încheerî opuse ipotezei enunţate în 1886 de ilustrul fiziologist de la Fraga, profesorul Hering asupra aşa numitei « lumini specifice a colorilor ». Această teorie care a fost desvoltată în numele lui Hering, cu mult talent de un privat-do-cent de la Universitatea din Viena, Dl Hillebrand, într-o comuni-caţiune făcută Academiei de şiinţi din Viena (1889), este pentru prima oară combătută cu motive mai puternice în lucrarea specială a d-lui Gruber. Dl Gruber însă nu dă rezultate definitive a-supra acestui punct, de oare-ce trebuesc făcute experienţe cu mulţi daltonist! pentru felurite colori şi în felurite condiţiuni. Aceste experienţe cer timp îndelungat şi noroc în capatarea de subiecţi orbi pentru unele colori sau pentru toate chiar. Dl Gruber îşi propune a urmări mai departe aceste cercetări asupra «luminei specifice a colorilor în Iară, atît prin experienţe asupra dal-toniştilor, cît şi prin o sumă de alte mijloace puse la dispoziţiune de Optica fiziologică. Discuţiunea asupra acestei chestiuni însă va urma multă vreme — de oare-ce e una din cele mai grele şi mai complicate chestiuni de analiză psihologică şi părerile vor rămînea împărţite pentru multă vreme între Hering şi Hillebrand deoparte, pentru existenţa unei lumini specifice şi Wundt şi Dl Gruber de altă parte, pentru neexistenţa unei atari.
Notiţe
449
A treia conclusiune importantă ce Dl Gruber trage din expe-perienţele tăcute în Institutul de psihologie experimentală e relativă Ia aşa numitele fenomene de contrast a colorilor. Dl Edu-ard Gruber stabileşte putinţa unei măsurări quanlitative a contrastul uî. Rezultatele sale sînl de acord cu acele ale experimentatorilor ce s-au ocupat cu această chestiune a contrastului pană acuma si cari sînt în cea mai mare parte elevi de aî lui Wundt.
Cu această lucrare Dl Gruber, nu numai că stabileşte un punct foarte însemnat si controversat din psihologia văzului, dar ea este în acelaşi timp prima lucrare de bază a unei serii de lucrări ce Dl Gruber îşi propune a face de acuma înainte asupra senzaţiilor de colori, asupra luminii specifice, asupra contrastului si a unui mare număr de iluziuni si particularilăţi optice. Scopul final însă ce urmăreşte Dl Eduard Gruber în toate aceste cercetări psihologice este a ajunge la nişte vederi mai pozitive, de cît acele ce sînt astăzi, asupra colorilor. O teorie exactă a colorilor, după părerea d-luî Gruber, pe Lingă un şir întreg de fenomene, treime să mai explice şî fenomenele stranii, dar atît de răspîndite si bine observate de un mare număr de observatori, ale asa numitei « au-ditiimi colorate ». Şi tocmai această audiţiune colorată este chestiunea nouă si însemnată prin care Dl Eduard Gruber s-a ^făcut cunoscut în lumea psihologilor. Dl Eduard Gruber a făcut la CW-(jresul de psihologie experimentală de la Londra în August 1892 o comunicai ie remarcabilă, ce a atras atenţiunea asupra sa a psihologilor celor mai distins! precum Alexander Bain, Francis Gal-ton, care răspunzînd d-luî Gruber, laudă inteligenţa si energia cea mare cu care D-sa a pus această chestiune, a lui Sidgwick, preşedintele Congresului, a lui F. W. Mvers şi James Sully, secretari aî congresului, a luî Ebbinghaus (Rerlin), Delboeuf (Liege), Charles Richet (Paris), Alfred Lehmann (Copenhaga) etc. cari l-au felicitat călduros.
Afară de aceasta o sumă de psihologi şi savanţi, ce să interesează de psihologie, sari au făcut dărî de seamă despre lucrările D-luî Gruber pe acest tărîrn, sau răspunzîndu-î la : Chestionarul psihologic asupra o.udiţiuvcî colorate, figurate şi luminate (tipărit la l^eipzig în Fevruar 1898 şi răspîndit în Germania mai ales la Leipzig, llerlin, Milnchen şi Dresden ; tradus şi reprodus în Eevue philosophiqiie Mai 1893; rezumat într-o revistă italiană) îl încurajează de a urmări înainte aceste cercetări însemnate.
Astfel Alfred Binet, Directorul Laloratomlm de psihologie fiziologică de la Paris şi unul dintre cei mai distinşi dintre tinerii psihologi francejî, făcînd o dare de seamă în Eevue des deux mondes Mai 1893 despre lucrările Congresului, discută, vorbind de psihologia descriptivă, numai două lucrări clin 12 prezentate, ca avînd un interes însemnat pentru metodele de cercetare; aceste lucrări sînt : una a D-lui Th Ribot, directorul de la Eevue philosophique şi ceealaltă e comunicaţiunea D-luî Gruber. Dl Binet pune obiecţiunî cu multă rezervă la cercetările surprinzătoare ale d-luî Gruber—care se vor dovedi în curînd de sînt adevărate, sau nu—dar lauda «îndrăznea-
450
Notiţe
la cea mare de spirit» şi «metoda nouă» a d-lui Gruber de a cerceta aceste fenomene de audiţiune colorată.
In revista italiană La scena ilustrata un profesor, D^rul Ma-rio Pilo de la Belluno, un distins estetician în Italia, dă o admirabilă descripţiune a cazului său propriu de audiţiune colorată ca un răspuns la chestionarul «psihologului Gruber» publicat în Revne philosopliiqne.
O dare de seamă mult mai detailată asupra unei părţi din cele mai interesante din întinsa lucrare încă inedită a D-lui Gruber o face profesorul Flournoy de la Geneva în o carte apărută de cu-rînd : Des phenomenes de synopsie (audition coloree). Photismes. — Sdiemcs visuels—Per sonifieations. Paris, Felix, Alean 1893. — Dl Flournoy pentru a scuza lipsa unor părţi din lucrarea sa, arată imposibilitatea în care a fost de a-şi procura literatura anterioară a acestei chestiuni cum şi «faptul că profesorul Gruber, precum a-« ceasta e de notorietate publică, pintre acei ce să ocupă de « aşeastă materie, prepară în acest moment asupra audiţiuneî co-« lorate o operă cu privire d’ensemble în care literatura şi istoria « chestiunei vor fi tratate, cu atîta întindere, pre cîtă competenţă, « aşa ca iubitorii de acest subiect nu au nimica de pierdut.» (pag 3). Profesorul Flournoy vorbeşte în mai multe locuri din cartea sa despre Chestionarul D-lui Gruber, de statistica întreprinsă de D-sa asupra Supravieţuitorilor (toţi aceia cari au făcut, sau comunicat observaţii de audiţie colorată, cu un şir de ani în urmă şi trăesc încă, sînt rugaţi a da acuma după un mai lung ori mai scurt interval de timp, o nouă observaţie) şi alte chestiuni. La urma cărţii Dl Flournoy resumă după mauuscriplul Irancez al autorului ro-mîn « Cazul D Iul Gruber» Aceste detalii date de eminentul profesor de psihologie de la Geneva, se pot considera ca o a treia co-municaţiune a D-lui Gruber, o desvoltare a unei părţi din comuni-caţiunea de la Londra. Recomandăm cartea D-lui Flournoy tuturor acelora ce se interesează de această chestiune.
In sfîrşit tot ca păreri exprimate de autorităţi necontestate in psihologie sînt mai întăî cîte-va scurte, dar cuprinzătoare cuvinte, ce Dl Ribot spune despre Chestionarul d-luî Gruber. «Le present « Questionaire, que Mr. Edouard Gruber de Leipzig soumet au public, « a un interet psichologique ineontestable». Iar în noua ediţie, ediţia a patra din Grundmge der physiologischen Psychologie a lui Wundt găsim un pasaj, care să rapoartă numai la cercetările d-lui/iruber.
Iată acest pasaj în original şi în traducere :
«Ausser diesen mehr allgemeingulligen Asociationen beobach-«tet man nicht selten nocli bei enzelnen dazu disponirten Personen «speciellere zwischen Worten und Farben, Farben und Tonen oder auch Verbindungen der beiden letzteren mit Geschmacks—und Ge-»ruchsempfindungen. Del manclien Individuen nehmen zugleich dic «zu bestimmten IO an gen assocvrtcn Farben geonietrische Formen «an, derenGestalt und Grbsse sicii mit dem Charalder des Klanges iverăndert». (pag. 579)
Notiţe
451
(Afară de aceste asociaţiunî mai mult generale, să maî observă nu arare or! încă, la unele persoane predispuse, altele maî speciale între cuvinte şi colori, între colorî si tonuri (sunete muzicale) sau chiar legăturile acestor două din urmă cu sensaţiunî de gust şi sensaţiunî de miros. La unii indivizi iau în acdaşl timp colori1 e asociate cu anumite sunete şl forme geou etrice, a căror formă şi mărime variază cu caracterul sunetului.)
Aceste cuvinte subliniate resumă toată partea nouă descoperită şi cercetată de Dl Gruber. Wundt inchee maî departe, citind cu un «besonders= maî cu samă», din literatură de peste ICO de autori ce au scris despre audiţia colorată, numoî lucrarea clasică a lut Bleuler şi Lehmann apărută în 1881, amindouă comunicaţiile d-lui Gruber, dela Paris şi Londra şi cazul lui Kaiser. Profesorul Wundt recunoaşte în cartea sa clasică meritele energiculuî cercetător, a compatriotului nostrut Dl Gruber.
Maî multe reviste americane precum American Journal of Psyhology, The Popular Science Montlily etc. amintesc cu elogii cercetările d-luî Gruber asupra audiţiei colorate.
Afară de aceasta Dl Gruber a primit ca răspuns la chestionarul său un şir de observaţiî proprii sau consilii, chiar de la autorităţi nediscutate precum ; Dr. Charles Fere, Dr. Ghaslin, Bour-don, Dr. Charcot, A. de Rochas, Arreat (Franţa) Prot. Henseri şi Prof. Quiticke (Kiel), Prot. Rosenbach (Breslau) Prof. Steinbrilgge (Giessen), Prof. Goetz Martius (Bonn), Prof. Benedikt. (Viena), Prof. Vittorio Grazzi (Florenţa!, de la lulius Stinde, renumitul humorist german de la Berlin etc...
Dl Eduard Gruber va face în decursul acestui an chiar o comunicaţie despre resultatele statisticei sale în Germania şi va publica şi un program vast, după care gîndeşte să lucreze opera ^a a-supra audiţiuneî colorate. In definitiv cercetările începute de Dl E-duard Gruber în 1889 la laşi asupra audiţiei colorate şi complectate prin cele de optică fiziologică la Leipzig constituesc do! poli o-puşi, cari sînt menit! să ducă la una şi aceeiaşî mare chestiune a psihologie! contemporane : o teorie a colorilor !
Din parte-ne felicităm cu multă căldură pe dl Gruber dorindu-î succes in cercetările ştiinţifice.
j\î. a
iu
Lucrările istorice cile elful Xenopol în limba franceză
Domnul A D. Xenopol în călătoria sa din anul a-cesta în străinătate a fost la Paris, unde a dat în editura d-lui Ernest Leroux prelucrarea franceză a Istoriei Ko-mînilor din Dacia Traiană. Ea va consta din două volume de 6—700 de pagini cuprinzînd cel l-iu istoria ve-
452
Notiţe
ch'e şi medie pînă la Matei Basarab şi Vasile Lupu, al Il-lea Istoria modernă şi contimporană pînă la 1859. Volumiil l-iu fiind gata s-ai lasat spre imprimare în timpul căruia va pregăti voi. II. Tot-odată s a înţeles mai cu deamăruntul asupra colaborărei sale la marea istorie universală a Europei (Histoire generale clepilis le IV-hne siecle jusqztă nos jours publice vous la direction de Ernest Lavisse membre de racademie franţaise et Alfred Ram-baud professeur ă la făcui te des lettres de Paris) pentru partea romînească; a revăzut împreună cu d. Rambaud şi a stabilit textul definitiv al capitolului asupra apariţiei Romînilor în istorie şi a imperiului Valaho-bulgar, capitolul scris de d. Rambaud înainte de a fi luat în ajutor colaborarea d-lui Xenopol) care capitol au apărut în fascicolul 21 al Istoriei generale şi va fi reprodus după cit am aflat, de un număr literar din Independance Romuaine. D. Xenopol apoi împreună cu D. Rambaud revăzură capitolul scris de d. Xenopol pentru volumul III-lea al istoriei generale. Les Roamains et leur lutt.es contre Ies Turcs, care expune în chip concis, dar colorat şi plin de fapte, luptele u-rieşe repurtate de Alexandru Basarab, Mircea cel Mare, Vlad Ţepeş şi mai ales Ştefan cel Mare contra Turcilor, arătînd importanţa acestor lupte pentru apărarea civilizaţiei apusene de puhoiul musulman. A determinat apoi capitolele viitore şi locul pe care-1 vor ocupa în volunni-rile istoriei generale. D. Xenopol a fost foarte bine primit de somităţile învăţate din Franţa, care au arătat istoricului nostru multă consideraţie.
Prin această duplă lucrare ce apare în limba franceză, publicaţia Istoriei Romînilor din Dacia traianăîn două volumuri şi expunerea destinelor lor în Histoire generale de l’Europe, istoria poporului nostru va fi cunoscută a-pusului într’un mod deplin şi demn de importanţa ce o are. D. Xenopol dă toată atenţia cu putinţă pentru ca ediţia franceză să corespundă pe deplin cerinţelor istoriografiei contimpurane.
IV
Tezele cl-lui N. lor ga
Domnul Neculai lorya care să află acuma la Lipsea a scris acolo pentru doctoratul în litere o teză asupra
Notiţe
453
lui Thomas III marquis de Saluces care va fi trimisă, în un număr de exemplare şi în Romînia. In Paris d. Ior-ga care a terminat studiile la şcoala des liautes Etudes, dobîndind titlu de absolvent al acestei scoale, singurul ce să poate obţine, şi a scris o altă teză asupra lui Philip pe de Maizieres, un volum de vr-o 500 de pagini care va apărea în bibliotheque de l’<îcole des liautes Etudes.
Tot d-sa a scris şi un articol asupra aceluiaşi personaj: Une collection de lettres de Philippe de Maizieres, care a fost primit în marea Revistă franceză, la Revue Historique, şi publicată în fascicolul Iulie—August 1892.
Compatriotul nostru maî lucrează apoi pentru partea romanească şi la marea Encyclopedie franceză, fâeînd cunoscute mai cu deosebire personajele istorice, a căror biografie o prelucrează după Istoria Romînilor din Dacia traiană de A. D. Xenopol. Iată o activitate care face o-noare numelui romînesc şi pentru care ţara noastră tre-bue să fie recunoscătoare d-lui N. Iorga.
TIPO-LIT0GHAFIA n. GOLDNER, Str. PRIMĂRIEI.
ARHIVA
ORGANUL SOCIETĂŢII ŞTIINŢIFICE ŞI LITERARE
DIN IAŞI
Anul IY. Septemvrie şi Octomvrie Mo. 9 şi 10
B. ANTONESCU
Studiti asupra cronicarului fraucez Wawrin*)
In tot veacul al XV-lea, începînd cu sfîrşitul celui d’al XlV-Iea, două curente puternice să izbesc în peninsula Balcanică, şi dau acesteia caracterul său istoric în decursul acestor ani: cel venind din sud, Turcii, din ce în ce mai mare, din ce în ce mai ameninţător, şi cel din nord reprezentat prin Unguri, avînd cu sine nu numai sprijinul Poloniei, dar al multora din creştinii apuseni. Intre aceste două cîmpurî vrăjmaşe a şti să iei o poziţie hotă-rîtă, sau a te pleca în partea celui care e mai tare, a face une-orl pe unul şi pe celalalt din combatanţi să-ţi respecte nu numai neatîrnarea ta, dar şi dorinţele tale, a fi vrăjmaş sau a fi prieten după cum împrejurările îţi spun, alte-orî şi nu rar, a readuce la dreapta judecată pe cel trufaş şi al face să înţeleagă că puterile de care dispui nu sînt neînsemnate, iată întreaga istorie a neamului nostru înaintea de îngenunchiarea lui sub stăpînirea muzulmană. Acest rol al nostru nu să schimbă şi nu este arătat în alt chip prin cronica lui Wawrin. Nu-
") Jean de Wawrin, Anchiennes croniques d’Engletere. 3 voi. ed. Dupont, Paris 1858.
38
456
B. Antonescu
mai că printr’însa să desprinde din întuneric un nou prinţ mare al ţării noastre, care ştie să utilizeze cu o măiestrie admirabilă toate forţele ce-i cad în mînă şi care izbuteşte pentru o perioadă de timp, cam scurtă ce e drept, să fie arbitrul suprem al evenernentelor desfăşurate în basinul inferior al Dunărei.
Cum s’a alcătuit însă această cronică şi ce greutate putem pune noi pe spusele lui Wawrin '? Jehan Băt-ârd de Wawrin, seigneur du Forestel, face parte dintr-o familie de răsboinici şi mult ilustră, care numără printre membrii ei mai mulţi apărători ai locurilor sfinte, deci care au văzut şi cutreerat Orientul. Temperament răsboinic, Wawrin ia parte sub ducele Burgundieî la mai multe expediţii ale acestuia contra regelui Franţiei,*) eîştigă titluri de nobleţă pe cîmpul de bătae, să ilustrează prin abilitatea sa diplomatică, şi nemulţumit să stea în linişte, trece în Englitera unde ’şî pune sabia în serviciul lui Henric al Vl-lea. Cu dînsul luptă alături nepotul şi fiul său adoptiv Waleran de Wawrin. — Şi acesta să distinge şi acesta găseşte pacea relativă, în care ducatul Burgundieî stătea cu vecinii săi, neplăcută, şi de sigur şi-ar fi pus şi dînsul sabia în apărare.* altei cauze de cît a patriei sale, dacă o ambasadă venită din Constantinopole, n’ar fi dat prilej ducelui	Burgundieî să răsplătească
atît serviciile aduse de Jehan de Wawrin, cît şi de nepotul său, fâcind pe acesta din urmă comandant suprem al armatei, — mai exact al flotei, —care avea să opereze * VII
*) In 1423 asista la bătaia de la Cravaut; la Sory în 1424; trece în Olanda la 1425 ; ia parte la expediţiile lui Henric VI, care ţin timp de 6 am (14-9 — 1435); în 1436 să însoară; capătă o dotaţie din partea ducelui Burgundieî în 1442; calificat într’un act din 1443, clievalier segneur du Forestel et de Fontaine ; Carol
VII îî da scrisori de naturalizare în luna lui <’ctombre 1447; oraşul Lille îi face drept danie „XII los de vin“ pentru succesele sale politice la ambasada din Roma 1463; trece din nou în Englitera la 1467 ; în 1471 probabil moare în vîrsta de 76 anî.
Studiu asupra cronicarului francez Wawrin	457
pe marea Neagră şi în apele Dunărei în ajutorul creştinilor.
La sfîrşitul anului 1445, ambii Wawrin întorcîndu se din călătorii depărtate, unul de la Papa, unde fusese în ambasadă, celalt din Orient, vorbeau de întâmplările la care ei asistaseră; şi mirîndu-se, spune cronicarul, că începuturile şi şirul evenimentelor Englitereî sînt necunoscute, hotărîră să adune material şi să înfăţişeze icoana acelor vremuri trecute. Cu o scrupulozitate şi un simţ istoric adevărat, sprijinit în lucrarea sa de însuşi ducele Burgundieî, Jehan de Wawrin, adună toate procesele verbale „des herauts d’armes anglais et bourguiguons11 şi relaţiunî care „cuprindeau descrieri de bătălii sau de sărbători date la curtea Burgundieî, precum şi toate ştirile streine aflate în scrisorile particulare trimise ducelui11, nu să dele chiar îndărăt să facă de mai multe ori călătorii costisitoare, numai cu dorinţa «de a cunoaşte şi a dobîndi ma-«terial bun pentru eomplectarea operei sale». — T. II p. 402.
In curînd primele patru secţiuni împărţite în cîte şase cărţi fie-care, fură sfîrşite, coprindînd istoria insulei Albion, pînă la moartea lui Henric al IV-lea (1413). Zece ani mai tîrziu, întreprinse o urinare a acestei cronici, care avea să conţină şi din al şaselea volum, cele trei prime cărţi.
Partea care ne interesează pe noi este prima carte al acestui al şaselea volum. Pentru cronicar aceste capitole, privind evenimentele din peninsula Balcanică, sînt epizode intercalate în şirul întîmplărilor din Englitera, numai pentru «a recrea spiritul» cum o spune el însuşi. Şi vom vorbi chiar de la început, zice Wawrin, despre un eveniment ir are înumnlat în ţara Sarazinilor, care eveniment, mi să pare, va aduce multă plăcere tuturor,
458
B. Antonescu
maî ales fiind-că nu ştiu să fie povestit aiurea în alte cărţi». Şi mai departe adaogă: «să lăsăm evenimentele din Englitera, şi să espunem întîmplările unei călătorii pe care seniorul Wawrin o făcu pe pămîntul Sarazinilor. Anchiennes Chron. I p. 341.
Fiind că Jehan de Wawrin intră în mijlocul naraţiuneî, prezentîndu-ne evenimentele , la care au asistat dînsul, fără nici o pregătire, editoxâ! moderni aî cronicei au pus drept prefaţă o scrisoare datată din 1442, poate şi pentru ca să justifice, şi să documenteze oare-cum spusele lui Wawrin. Această scrisoare e îndreptată de către călugărul Barthelemy de Genes, stnriţuluî din Saint Jean de Jeru-salem, sub impresia imediată chiar a evenementelor. In ia ’i descrie călugărul cu o mîhnire vădită starea nenorocită care ameninţă pe creştini. Turcul e stăpîn peste întreaga peninsulă şi cu mulţimea popoarelor sale a umplut pămîntul. Bulgarii, Sîrbiî, Bosniecii, Walachiî şi Transilvănenii şi-au plecat grumajii, iar oraşele lor sînt date pradă flăcărilor şi populaţiunile sînt duse în robie ; mal ales «tonte la grande et mendre Valachie» e o ruină de la un capăt la celalt. N’a rămas în picioare, urmează mai departe călugărul, decît Ungurul. In contra acestuia hotărî Sultanul, strîngînd o armată puternică, s-o trimeată în Ungaria tăind ţara Românească. Dar Yalachiî adestîndu-î la întoarcere, în 1442 «ou quaresme» nimiciră pe Turci cu totul, lâsîndu-le morţi pe cîmpul de bătaie maî bine de 36,000 de oameni. Această ştire nu era făcută să placă Sultanului; simţind mîna domnului Valahieî, trimise poruncă să-l aducă la Andrianopoli, unde după ce-1 primi şi-l ospătă, dîndu-i toate onorurile, îl aruncă în închisoare. Pămînturile «baronilor» săi fură confiscate şi date altora, iar în principat trimise, însoţit de 12,000 de oameni, «un paşă turc pentru ca să iee
Studiu asupra cronicarului francez Wawrin
459
«în stăpînire ţara şi s-o guverne pentru dînsul». — Dar Valahii, de şi lipsiţi de domnul lor, «au rezistat în aşa chip «que toute ceste multitude de mescreans a este mise «a l’espee, sanz nuls reschaper». Ib. T. II p. 8.
Cînd Sultanul porni o nouă armată mai numeroasă decît cele de pînă acum (180,000) sub comanda marelui Vizir însuşi, găsiră pe Valahi uniţi cu «Hungres et Pou-lenoys» retrăgîndu-se mereu în munţii dinaintea grosului armatei turceşti, dar atacînd îndată ori-ce corp mic rezlăţit. După ciocniri nenumărate, biruinţa sa dete în fine de partea Creştinilor, iar mulţi din Turci periră în luptă şi corturile lor fură prădate şi bogăţii imense, şi cal fără număr şi 5000 de cămile căzură prada Creştinilor.
Aşa de multe fură prăzile luate, încît, precum spune călugărul «cei din Valahia, pînă şi ciobanii ajunseră bogaţi, cei mai mulţi nu să îmbracă de cît în veştminte turceşti de mătase şi în stofe lucrate cu fir, toate din corturile Turcilor «desconfis». — Din invadaţi, Eomînii deveni invadatori, şi împreună cu tovarăşii lor de luptă, trec Dunărea şi asediind oraşele întărite şi forturile (chas-teaulx) din Bulgaria, duc groaza pînă în preajma Andria-nopolei. In mijlocul acestui entuziasm imens, să încheie alianţe între Creştini din ce în ce mal strînse. Papa, Veneţia şi ducele Burgundiei solicitaţi, trimit ajutoarele lor, Ungurii şi Polonii, împreunaţi sub acelaş impuls, hotăresc să iee parte şi ei la aceste mişcări. In acest sens scrie călugărul Bartholomeu la Ierusalim, rugîndu-1 să întervie şi el în această mişcare pentru ca putările Creştinilor să fie mari şi izbînda lor sigură. Această scrisoare, datată din 3 Februarie 1442, să sfîrşeşte în generalităţi privitoare Ia înarmările creştinilor, şi prin expunerea evene-
460
B. Antonescu
montelor e foarte potrivită ca să introducă şi să esplice oarecum întâmplările povestite de Wawrin.
Primul capitol al primei cărţi din secţiunea a şasea a cronicarului nostru, începe precum am mai spus, în mod abrupt, fără pregătire, cum le «grant Turcq» chiamă pe domnul Valahieî să-i ..vorbească şi cum prin trădare îl scoase din domnie1. Ibid II p. 12.
«Environs ce temps dont nous parlons presentement «(1442) estoit seigneur des Turcz ung norame Moradbay «(Amurat II 1421 —1451), lequel par ce qu’il vint â sa «congnoissance que en la grant Valaquie avoit ung seig-«neur nomme Velacq de Voivode, moult fame de vaillance «et de sagesse, lequel avoit son pays fort riche et bien «peuple d’hommes grans et puissants, de quoy ycellui Turcq «commenca de prendre envye, desirant de embrachier et «soubmettre â luy et soubz sa seignourie ycellui seigneur «des Valaques et tout son pays»,— îi trimese un „souba-chin tres subtil et eloquent“, care aducîndu-1 daruri nestimate să-î arate dorinţa ce avea Sultanul d’al cunoaşte mai de aproape, înderanîndu-1 să vie la Andrianopole. Fiirid-că domnul în împrejurări grele, zice cronicarul, avea obiceiul să ceară sfaturi de la boerii săi, după ce primi »moult honnourablement« trimisul crăiesc, strînse adunarea baronilor din ţară. Toţi aceştia îl sfătuiră să nu meargă însuşi în persoană, ci să lese a fi repreznntat printr-o «ambassade». Dar Turcul ştiu aşa de bine să-l ducă cu vorba, încît Vlad Dracula hotărî contrariul. «Le dit grant Turcq» îi făcu o primire strălucită şi în onoarea lui dete un mare prînz la care adună pe toţi feciorii lui şi pe mai marii demnitari ai statului. După masă însă drama începe. Voivodul e încătuşat şi aruncat în închisoare, iar însoţitorii săi retrimeşî în ţară, pentru ca povestind „la grant trahison" să arunce spaima în sufletele
Stadiu asupra cronicarului francez Wawrin
461
Valahilor. Şi se îngroziră tare aceştia, zice Wawrin, căcî fiul prinţului «n’estoit mye habille pour conduire ung tel «royaulme, especialement en temps de guerre».
In mijlocul acestei nelinişti mari, Sultanul strînge o armată de 100,000 de oameni şi sub comanda Beglerbz-guluî o aruncă peste Dunăre. Valahii lipsiţi de sprijinul domnului, deteră puterea armatei lor lui «Iohannes de «Hougac lequel estoit grant seigneur ou dit pays et s’es-«tandoit sa seignourie entre Hongrie et la Valaquie, â sca-«voir en Transilvanie».
Reînoind singurul mijloc bun în vremuri de primejdie, mijloc repetat de atîtea daţi, Romîniî să retraseră înăuntrul munţilor, aşteptînd d’acolo să treacă potopul. - Vizirul nevăzînd înainte-î pe nimeni, îşi împarte armata în trei corpuri, dintre care una din porţiuni o trimise «en la grant Valaquie, quy est aval le courant «de la Dunoe» iar restul îl opreşte cu sine.
Romînil însă în revărsatul zorilor atacă pe ceşti rămaşi din trei părţi şi Turcii, zăpăciţi şi surprinşi, fură «desroyăs et occis». — Remăşiţa fugarilor fu înecată în Dunăre. Corpul de armată pornit în Transilvania, ne-bănuind nimic de restriştea încercată de tovarăşii lăsaţi în urmă, venea încărcat de prăzi „en moult grant joye et triumphe, tamburant et huant, comme s’ilz eussent tout le pays conquis“. — Dar Romînil aşteptîndu-I la pîndă îmbrăcaţi în veştminte turceşti, îi făcură îndată să-şi schimbe bucuria. închişi păgînii de pretutindeni în gîtle-jurile munţilor, fură ucişi pînă la unul şi prăzile lor reluate. Afacerea a fost mai uşoară cu cel d'al treilea corp. Această expediţie costase pe Turci mai bine de 80,000 oameni, şi adusese în sînul creştinătăţei încrederea în vigoarea armatelor sale, împingînd spiritele către o nouă cruciată. înainte însă ca înţelegerea să să fi
462
B. Antonescu
stabilit între numeroasele capete ale regilor creştini, Amurat în prada unei mini! nemăsurate, aruncă un nou corp de armată peste Dunăre, cu porunca d’a da pept direct cu Yalaliii. Dar fiind-că aceştia nu numai să retraseră în munţi, dar pustiasă sistematic totul în retragerea lor, armata turcă ameninţată de foame îşi începu întoarcerea. Valahii cari nu-1 lăsau o clipă din vedere, adăstară pînă ce mare parte din armată trecuse Dunărea, şi cînd corpul mal mic remăsese aşteptînd, îndată «en moult belle ordonance» zice cronicarul, să aruncară asupra lor şi cel care nu fură ucişi cu sabia, fură înecaţi în valuri.
Pentru cît-va timp ţara noastră avea să fie liniştită. In capitolul următor, cronicarul îşi urmează povestirea sa, prin înfăţişarea peripeţiilor luptelor interne şi neliniştirilor mari din Ungaria, ca un contrast vădit al veseliei generale care domnea în Valaliia. Repeţitele năvăliri şi jafuri ale Turcilor în Transilvania, adusese o mizerie cumplită în populaţiune, satele şi oraşele erau pustiite, locuitorii în parte ucişi şi restul duşi în robie sau risipiţi. Fiind-că primejdia bătea la uşă, să strînse o adunare la Buda, unde fură chemaţi şi „plusieurs grans maistres de la Vallaquie adfin d’avoir advis et delibe-ration“ pentru a să lua o liotărîre comună de apărare. Hunyade fu ales în unanimitate de comandant suprem al armatelor aliate. Ungurii, după plecarea boerilor ro-mînl, hotărîră să trimită o ambasadă către regele Poloniei Lancelot (Wladislav), ca să-I prezinte coroana. Acesta primind îşi face intrarea în Alba lulia unde să şi încoronează. Prima sa faptă fu să anunţe Papei înarmarea celor trei popoare Romîne, Polone şi Maghiare, cerîndu-I nu numai sprijinul său moral, dar întru cît-va şi intervenţia Iul pe lîngă regii şi principii creştinătăţii.
Stadiu asupra cronicarului francez Wawrin	4&3
Eugeniti al IV-lea, Papa, care să interesa mult ele această mişcare, trimete îndată în Ungaria pe Cardinalul de Saint-Angele (Iulian Cesarini, cu titlul de Saint-Ange, fu ridicat în 1426 la scaunul de cardinal), care fu primit în triumf de către conţii, baronii şi toate căpiteniile armatelor strînse-însufleţirea pentru această cruciată a trebuit să fie imensă, pentru ca oameni de rînd din Transilvania şi Polonia sa iee armele «pour aller, personelement et ă leurs propres despens» să combată pe Turci. Dar şi aceştia nu remă-seseră inactivi. Din Asia, din Africa şi din Europa, curgea numărul lor, pregătiţi mai. presus de ori-ce aşteptare şi însufleţiţi de acelaşi entuziasm ca şi Creştinii. — Armatele aliate treeînd Dunărea, înaintează în Bulgaria continuu, dar văzînd puterea Turcilor, regele Ungariei să fereşte ale da luptă deschisă în cîmp. In fine, fără ca Wawrin să ne spue anume locul, în gîtlejurile munţilor, cam pe-aproape de Sofia, cei doi vrăjmaşi să ciocnesc; victoria deşi necomplecl declarată pentru Creştini, nu era nici a Sultanului. Acesta slăbit să retrage spre Andriano-pole.— Venind iarna, aliaţii să reîntorc fie-care în părţile lor. Biruinţa anunţată prin ambasade si misive, pretutin-denea stîrnise un entuziasm fără margini. Alianţele încheiate să strînseră şi mai tare. Imaginaţia poporului francez mai ales să aprinsese, şi în dorinţa lui de izbînzi, priimi cu o simpatie vădită ambasada lui Ioan Paleologul, care venea să anunţe „Ies grandes et belles victoires des Val-„laques et du roye de Hongrye‘‘ precum şi hotărîrea ce luaseră „yceulx Hongres et Vallaques de venii- concquester „la Grece “ din tnînile Turcilor. Alianţa cerută şi sprijinul trebuincios expediţiei fu acordat cu cea mai mare grabă de către Philippe duc de Bourguoigne et de Brabant. Iar ajutorul francez avea să constee numai în flotă. In acest scop strînse
38*
464
B. Antonescu
«Sept galees, une gallyace, ung grant nave et une cravelle, bien annee et bien en point» şi le puse sub comanda «du seigneur Waleran de Wawrin «ycy pre-sent, mon locotenant et capitaine general sur ledit na-vire 1443». 16. T. II p. 36.
Pe cînd între creştini sub îndemnul Papei şi a dogelui Veneţiei aveaţi loc aceste pregătiri şi înţelegeri, Sultanul Amurat cu durerea în suflet şi ruşinat trecu repede braţul sfîntului George în Asia Mică, adună la sfat pe cei mai înţelepţi «de la marche» cum spune Wawrin, „car il confessoit que Ies Hongres et Ies Vallaque3, jo-ings ensemble estoient une grant puissance et que po-ur bataille faisoient durement ă crcnier“. 1b. T. II p. 39. Părerea tutulor în această adunare fu să dea deplină, libertate domnului ţării Romîneştî, şi să încheie pace şi prieteşug cu dînsul. Sultanul ascultă de sfat, şi-î dete drumul „jurîndu-i că nu-i va mai călca ţara lui cu războiţi nici odată, iar dacă dînsul, Valahul, va avea de purtat războiţi contra cui-va, el, Sultanul, 1’aideroit, et se courroit ă se despens,,, eerînd acelaşi lucru şi din partea lui Vlad.
Acesta „moult joyeux en ceur de ceste ouverture“ găsind condiţiile minunate pentru dînsul şi pentru ţara lui, mai ales că Ungurii în acest timp căutau mijloacele să reducă ţara sub stăpînirea lor, priimi fără discuţie toate aceste propuneri. întors în ţară, de la un capăt la celalt fu prii mit «honnourablement et joyeusement, comme cellui qui de sonpeuple estoit moult ame». — Dar o parte din populaţie, cînd auzi condiţiile de pace, fu tare dezamăgită, căci era în firea lucrurilor, spune cronicarul, că tinerii cari găseau utilizarea puterilor lor şi braţului lor în războae, să, murmure pe cînd bătrîniî să, jubileze. Domnul ţării, însă care avusese prilej să înveţe multe în
Studiă asupra cronicarului francez Wawrin
465
închisoare, pătruns de trebuinţele ţării, şi cunosoînd neînţelegerile şi uneltirile apusenilor, prin urmare slăbiciunea lor, iar pe de altă parte fiind convins de puterile nemărginite ale Turcilor, dorea pacea, hotărînd să rămîe simplu spectator la drama ce avea să înceapă.
Atîta preţ punea Sultanul pe pacea făcută cu Ylad (14-43), îneît îi era de grabă să anunţe la toţi supuşii săi «qu’il avoit bonne pain et union avec le seigneur de Vallaquie et tous ses subgetz Vallaques», îndemnîndu-î să prinză inimă. In acelaşi timp anunţă hotărîrea sa nestrămutată de-a intra în ţara ungurească. Sect. VI. L. I. §. VIII.
Această ştire, eînd fu auzită în Europa, îngriji straşnic pe creştinii toţi aliaţi, şi mai ales pe legatul papal si regele Poloniei care era şi al Ungariei în acelaş timp. Să strînse îndată un consiliu de războiri unde să luă hotărîrea, ca pe neîntârziat să intervie pe lîngă domnul Valaliieî şi să-l roage să-şi schimbe atitudinea sa.
Cu/întul dat lui Amurat şi mai cu seamă interesele ţării, cari cereau ruperea de legături cu creştinii şi împrietenirea cu Turcii, făcură pe domn să răspingă ori-ce amestec.
„Mais quant on adressa au seigneur des Vallaques „pour requerir son ayde, il s’excusa, en maudant aux „roy et legat que bonnement. il ne povoit le faire, veu „Ies grands sermans qu’il avoit fais an grant turcq de «non jamais se armee alencontre de luy, et que au contracte de ce, il estoit eschape du dangier de mort et de «la prison». lb. L. I. § VIII. In zadar legatul Papei, Cardinalul Saint-Ângele, îl dezlegă de jurămintele făcute şi de cuvîntul dat, căci domnul rămase nestrămutat în hotărîrea sa, — «riens n’y vailly». — Războiul de înlăturat era cu neputinţă, căci Sultanul îşi strînsese arma-
466
B. Antonescu
tele sale şi era gata să înainteze pe teritoriul unguresc. Deci regele Ungariei, ca războiul să nu fie transportat pe teritoriul său, trece cu grabă în Bulgaria. La 3 No-emvrie să întîlniră vrăjmaşii şi lupta fu nenorocoasă Turcilor. Dar nu mai puţin rău să sfîrşi şi pentru Unguri ; căci din pricina unui frig extraordinar o mare parte dintrînşil degerară în gîtlej urile Balcanilor.
întors în ţară, regele Wladislas, trimete îndată pe legatul acreditat la curtea sa, către Papă cu rugămintea să pue în mişcare mai repede ajutoarele apusului. In acelaşi timp ambasadele lui Ioan Paleologul cutrieraîî Europa şi arătau tutulor regilor creştini situaţia desperată în care să afla Constantinopole. Sub impulsul acestora flota făgăduită de ducele Burgundiel, care o parte să forma în Marsilia şi cealaltă în Veneţia, fură pornite sub comanda lui Wawrin în apele Bosforului, unde flotele veneţiane şi cele papale încă de mult făceau paza trecătorilor dintre Asia şi Europa.
De aceste mişcări regele Ungariei neaflînd nimic, în acelaş timp neprimind din partea Cardinalului Saint-An-gele nici o ştire, şi înspăimîntat de pregătirile formidabile ale Turcului, începu să plece urecbia la condiţiile de pace pe care Sultanul i le oferea. Pentru cîte-va „chasteaulz et passages scituez sur la riviere de la Dunoue“ alianţa să încheie între amîndol beligeranţi cu jurăminte şi asigurări nenumărate lintr-o parte şi dintr-alta. Din alte documente ştim că Valaliia, sub insistenţa prea mare a regelui Ungariei, e recunoscută de către Sultan prin acest tratat ca parte integrantă a Ungariei ; ceia ce explica foarte bine nemulţumirea, cum spune Wawrin, resimţită de domnul Valahiel, cînd aude despre încheierea păcii. Noroc că revenind Cardinalul, pacea să rupe din nou şi pregătirile şi dintr-o parte şi din alta reîncep
Studiu asupra cronicarului francez Wawrin
467
Wawrin nu uită să spuie că „le seigneur de la Vallaquie fut moult content» de aceasta, şi pe dată-i şi trimise un corp de armată «mais il luy rnanda que de sa personne, il ne s’armeroit point». ~Ib. L. I § 9. Wawrin cu toate sforţările sale nu putu opri armatele Turcului să treacă Bosforul de pe un mal pe cel-alt. (Jăcî pe de o parte curentul puternic dintre marea Neagră şi Marmara, care împedeca mult mersul galerelor în contra apei, pe de altă parte strîmtorimea prea mare a Bosforului apărat din dreapta si din stînga de către artileria turcă, iar mai presus de toate o furtună stîrnită subit în aceste ape, toate ajutară trecerea armatei muzulmane de pe un continent pe cel alt.
Ajuns la Andriauopole aşteptă armata regelui Ungariei care încă nu era strînsă, «car n'avoit en sa eom-pagnie, tant Ilongres comme Poullans et Vallaques que environ VJII-me (8000) homines». Ib. L, I § XII — XIII.
La Yarna în fine cele două armate să întîlniră ; una venind din Nord de-alungul mării Negre, iar cealaltă din Sud din părţile Andrianopoleî. Cai toată vigoarea lui Hu-niade şi cu toată virtutea corpului de Valahi, cari dăduseră î^iai bine de două ceasuri biruinţa în mîna Creştinilor, înfrîngerea fu mare, şi chiar regele însuşi rămase mort pe cîmpul de bătaie. Restul armatelor să risipi fugind toţi spre Dunăre. In această panică înspăimîntătoare un singur corp niL-şî perduse cumpătul : Valahii. Aceştia înţe-legînd care fusese uneltitorul întregei mini, şi mai ales care ar fi singurul mijloc să să pue bine cu Turcii, prinseră pe Cardinalul Saint-Angele şi îl înecară în Dunăre. Wawrin expune toate aceste fapte cu o amărîciune sufletească vădită, căci pentru dînsul biruinţa Turcului, era biruinţa păgînului asupra cruce! ; el nu vedea interesele mari şi adinei care legau popoarele balcanice şi le
468
B. Antonescu
puneau să să mişte în direcţii hotărîte. Pentru Unguri victoria asupra Semilunei nu era atît o victorie creştinească, cit mai ales un cîştig de întindere a hotarelor asupra cîmpiilor mănoase ale Valahieî, unde credeau el că au drepturi învechite. Pentru Romînil însă, dacă ei să bucură de căderea creştinilor, era salvarea lor cea maî neaşteptată, căci şi Turcul îşi sleise puterile pentru ca să sfarme îpe Ungur.
Wawrin neavînd nimic de făcut în apele Bosforului, n loc de a să reîntoarce în Franţa hotărî ca împreună cu năvile sale să treacă în Ungaria, unde avea nădejde dînsul să plănuiasca o nouă mişcare din partea Creştinilor.
De-aicea înainte sufletul întregel mişcări şi făptuitorul evenimentelor cari să vor desfăşura la Dunăre va ti Wawrin, deşi Cardinalul va avea comanda supremă a flotelor aliate. Nu mal puţin însă să înfăţişază şi figura lui Vlad Dracul, pretutindenea invizibil, dar pretutindenea plănuitorul mişcărilor, ca un şef necontestat al expediţiuneî acesteia improvizate aşa de repede.
De la Constantinopole, Wawrin cu flota sa să îndreptă spre Mangalia, *) după ce face o haltă în oraşul Mesemble. La Licostome**) (Licocosme cum îl spune Wawrin) depuse
*) Fiind-că descrierea care o face cronicarul despre portul Callatis (Mangalia, în unele portolane Pangalia ca si în Wawrin', unul din marile oraşe co merciale de pe Marea Neagră în vremea anterioară erei noastre, are o importanţă archeologică însemnată, o dăm această descriere în nota alăturată :
„Lequel port est d’une grant muraille, quy est en la mer, quy est bien de XXX ă XL piedz de large et est la mer et le port entre la muraille et la terre ; et ou tempz passe, nulz ne povoit entrer on royaulme de Amazonnes par mer, qui maintenant est dit, autrement le royaulme de Sycie (S rytliîe), qu’il n’entrast entre la muraille et la terre, quy duroit bien XX lieus francoises. Mais de present la
dite muraille est desgustee et abatue en moult de lieux..... ă Tautre coste du
royaulme â terre ferme, il est environne de si haultes montaignes que bonncment nulz n’y povoit entrer, sinon ă grant dangier“.—L. I. § XV. Kidicînd ancora, ajunse la Licocosme, quy appartenoit au seigneur de la Vallaquie.
**) Licostome apare de timpuriu în hărţile marine medievale, în locul Kiliei de astă zi. In Carta catalană din 1375 e cunoscut sub forma de Lichostoma. De cînd apare la cunoştinţa noastră, acest oraş este subt autoritatea genoveză. In Cartolario dela Masseria di Caffa pe anul 1382 (ef. Archivio di San Giorgio fol. 175 verso), sub data de Septembre în 2 sta scris : „Castrum Licostomi debet, nobis pro uno cambio salvo interro nobis misso ad salvendum per Petrum embronum Consulem dicti castriu etc.
Studiu asupra cronicarului francez Wawrin
469
pe Pietre Yast, un catalan foarte îndemînafic. în afacei’i diplomatice, cu însărcinarea să treacă în Ungaria, unde să hotărască la luptă pe Huniade. In drumul său, îi da sfatul să să abată la curtea domnului Valahie! şi să-l atragă şi pe acesta în coaliţie. Wawrin plecă să petreacă timpul de o lună, cît avea să dureze această ambasadă, la Caffa, colonie genoveză în Crimea. In drumul său vizita şi oraşul Moncastro, care după spusele sale aparţinea Genovezilor.*)
La timpul hotărît să reîntoarse la Brilago (Brăila fără îndoială) unde Pietre Vast îl aştepta întors din misiune. Acesta îi anunţă cum consiliul baronilor la Buda s-au ocupat zile întregi cu planurile de aţac ale lui Wawrin, cum ati hotărît să strîngă o nouă armată şi să să prezinte cu toţii la Nicopoly,—lequel sied en Vulgarie, ca să-l precizese, — unde vor aştepta pe Wawrin să vie cu ajutoarele şi cu galerile sale. Dar primaşi ultima lor condiţie fusese ca Pietre Vast să-şi pue toate sforţările sale să îndemne şi să convingă şi pe domnul Valahieî a lua parte la expediţie et „faire puissante armee“. Fără dînsul era orice mişcare imposibilă.
„Le dit messire Pietre Vast, spune cronicarul, paria „au seigneur de la Vallaquye, lequel lui promist moyennaut „que le dit capittaine de Bourgoigne voulsit demourer, •*)
•*) Akerman la gurile Nistomluî. Pînă la 1454 acest oraş era în mîna Ge-novezilor, cricî atacat de Maliomet II-lca, acesta lu răspins de o giirnizonă genoveză cf. Amedes Yigna, Codice diplomatico della colonie tauro ligure în Atti dela Societ-ă Ligure di Itoria patria voi. Y1 Documento XXXIII An. 1454 Septeinbre 11. In 1454 însă Moncastro cade în stăpînirea domnului Moldovei Petru, dimpreună cu Castel de Lerici (Aleski pe Nipru), de unde .Romîniî confiscară marfă genoveză cu valoare de maî bine de 10,000 galbeni veneţienî. cf. Relazione di Ambrogio Sena-rega al magnifico 'Banco di San-Giorgio, în Yigna Atti voi. Yt an. 1455 Docum. C XXl : Nonmcli liomines mocastri (partium Valaliie) imo ut vulgo creditur co-missione rcctorum loci illius, (juos jupanos vocant ac seniorem“ în număr considerabil, prelacîndu-se că merg la pescuit intrară în Lerici şi făcură prizonieri garnizoana genoveză. Îndată şi Moncastro fu luat. de către aciiaşî.
Ib. Docum. OL şi CLI an. 1455 luna Septembre p. .‘Uj5, acelaş Senarega povesteşte încercarea ce o făcuse să reia Moncastro : ,,Nam scripsimus domino Vala-
hie etram ad ipsum lacum galeam misimus, causa tentând;........ etc. încercarea însă
remase zadarnică.
470
B. Antonescu
„avec ses gallees a Brilags jusques ad ce seulement ju’ilz „anvoient reeseilli leurs bledz, il feroit le plus gravit amas „de gens qu’il pourroit, et se trouveroit au jour nomme „par terre, avecques ceulz de Hongrye. Mais, premierii „voulloit parler au dit capittaine de Bourgoigne, et, pour „ce qu’il estoit loingz de luy, promist d’envoyer son filz „a Brilago devers le dit capittaine, corame il fist de-puis“. Ib. T. II. p. 101.
Tot cu acest prilej, domnul Valahieî îi anunţă că nu să va mărgini a lua parte numai la expediţia pe Dunăre, ci va înainta în inima Bulgariei, unde nădăjdue-şte să rescoale contra Sultanului, „ung seigneur turcq qui avoit nom Saussy, fils a l’asine frere du turcq nomme Maralhbay“—Asigurat, din această parte, Wawrin scrise imediat de succesele diplomatice dobîndite Cardinalului de Veneţia, care stet.ea în apele Bosforului; a-cesta auzind să grăbi a intra în marea Neagră, pentru a a fi gata la data cerută de domnul Valahieî spre întîl-nire la Brilago. —înainte însă ca acesta să sosească, fiul cel mai mare a lui Avnurat, cu numele Sawedji, — de a cărui revoltă nenorocită istoria vorbeşte pe larg,—şi debarcase tot la Brilago cu 30 năvi mici ; aici fu primit de cătră fiul domnului Valahieî, care-i şi adusese remonta de cai trebuincioasă, conform învoelei de mai nainte. După opt sau zece zile de intîrziere intră în port şi ajutoarele trimese de cardinalul Veneţiei. Toţi împreună cu Petre Vast, seigneurul de Wawrin şi ceilalţi oaspeţi conduşi de cătră fiul lui Vlad Dracul, porniră spre curtea domnului,—fără îndoială Tîrgoviştea, deşi cronicarul nu-î spune numele,—unde încă de mai înainte sosiră şi cei din Ungaria.
La finele lui Iulie 1445 să încheie un tratat, în care între altele „le dit. seigneur de Vallaquie au capittaine
Studiu asupra cronicarului francez Wawrin	471
„promist luy donner assez bledz et cliars ponr ses gens, „parce qu’ilz avoient tenu le pays paisible durant la mois-„son que Ies Turcqz n’y avoient pas couru.“—In schimb probabil-cronicarul, n-o spune,—aliaţii aveau să lucreze împreună cu armatele liu Ylad pentru recăpătarea oraşelor şi forturilor din stînga, cît şi din dreapta Dunării. Păcat că Wawrin nu ne arată pe larg condiţiile tratatului, căci prin mijlocul lor am putea afla şi mai bine raporturile ce existau între diferitele părţi aliate. In orice caz, după liotărîrele care le iau aliaţii şi mai cu seamă după desfăşurarea evenimentelor, nu e greu de înţeles că sufletul întregei cruciate nu mai era Ungaria, actual -minte fără rege cît domnul ţării Romîneştî. Singurul care ştie ce vrea şi în folosul căruia mişcarea vom vedea că să face.
Cronicarul după încheerea tratatului, arată pe aliaţi fâcînd consiliu de războiţi, ca să hotărnicească limitele campaniei. După sfatul fiului domnului Valahiei „con-clurent ensemble que quant toutes Ies gallees seroient venues, il yroit par terre (Ylad), et Ies gallees par caue assaillir une viile, qu’on appeloit Triest (Dristra, Silis-tra), qui autresfois avoit este priuse et ruynee des Val-laques et n’y avoit gueres de muraille entiere ; mais fort estoit renaissannce et reppeuplee: si estoit ung pas-sage quy grandement grevoit au pays de la Vallaquie“ L. I. § 16.
Iar ca singură condiţie „promit zice Wawrin, le dit seigneur des Vallaques que pour conduire Ies gallees parmy la riviere, il bailleroit 40 ou 50 (chin quante) ba-teaux, appelez manocqu.es, qui i uit d’une pieche, comme un nocq aux pourceaulz, longz et estrois et beaucoup Vallaques dedans, en l’un plus, en -l’autre nxoins.“—Ib. T. II. p. 103.
39
472
13. Antonescu
In acelaş timp pentru a grăbi pregătirile şi a sili şi pe Unguri să vie mai repede la Nieopoli, locul de întîl-nire, Wawrin trimese din nou pe Pietre Vast în Ungaria însoţit de astădată de cătră resculatul fiu al lui Aniurat, Saoussy.
Puţin în urmă cardinalul de Veneţia îşi face intrarea în Brilago, după ce trimesesă cum am mai spus mai sus, ajutoarele sale mat înainte. „Le dit seigneur de la Vallaquye, renvoia son filz devers nos seigneurs, însoţit de cîţi-va alţi cinci sati şase boeri mau, pour Ies entretenir en leurs bons propros. —Aci din nou să făcu un plan de campanie pentru a arata de sigur diferenţa cătră un personaj aşa de însemnat precum era cardinalul de Veneţia. „Nos seigneurs avec le filz de la Vallaquye, conclurent d’aller assailler Ies f villes et. forteresses qu’ilz trouveroient depui» Iii oii ilz estoi-ent jusqu’ă Nicopoly: c’est ă scavoir la viile de Triest. Tourtourcaiu (Turtucaia de sigur) Georgye (Giurgiu) et Rossico (Rusciul); et que le seigneur de la Vallaquye yroit par terre, costoiant la riviere et Ies gallces atout sa puissance pour leur donner secours et vitaille.“ —
L. I § 16.
Triest nu era departe de Brilago de cît de „trois cens milles qui vallent environ cet bonnes lieus fran-coises.“ Dar turcii prin spionii cari mişunau pretutin-denea în ţara Romînească, cunoscînd toate mişcările alia-liaţilor, luară botărîrl conforme împrejurărilor.
Fără îndoială, cetăţile din lungul Dunării nu eraţi fără garnizoane; încunoştiinţaţî aceştia de mişcările creştinilor vor ca ta să opno rezistenţă, cari une-orî împing pe aliaţi la desfăşurări mari de puteri. Fiind că de aici înainte rolul Valahilor creşte mereu şi multe din obiceiurile strămoşilor noştri sînt espuse cu exactitate de cro-
Studiu asupra cronicarului francez Wawrin
473
nicar, vom cerca să reproducem cît mai mult din textul lui Wawrin ; căci numai o asemenea metoda poate să ne dea o imagine curată de cuprinsul acestei cronice, poate cea mai însemnată şi pentru cunoaşterea adevărului, şi cea mai frumoasă pentru înfăţişarea rolului mare şi manifestaţiei puternice a Romînilor în secol, al XV-lea.
Le dit seigneur de Wawrin se vint do vânt Triest â solleil levant, et trouva, Ies Vallaques quy, desja se lo-guient sur le bort de la riviere en tentes et pavilion» des quels aulcuns vindrent prestement devers le seigneur de Wawrin.“—Am spus mai sus că liotărîrea aliaţilor era nestrămutată în ce priveşte dărîmarea acestui oraş. Romîniî aşteptai! deci numai ca Franţujii conduşi de Wawrin şi armatele Papale cu cele Veneţiane să vie pentru ca să dea atacul. Sîntem în luna lui August, si fiind că în acele părţi căldurile sînt insuportabile în miezul zilei, atacul după îndemnul domnului Valaliiei să lictă-rîse în ceasurile de dimineaţă a prînzului. Spre marea mirare a tuturor, spune cronicarul, Cardinalul cu flota sa nu apărea nicăiri. Valahii cări la început craii surprinşi de această neţinere de cuvînt ; căci adaogă Wawrin, e-rail straşnic parolist! aceşti oameni, începură să să întrebe între dînşii să murmure „ilz n’en scavoient que dire; car approchoit 9 lieures que le solleil estoit ja cliault et ardant.— In cele din urmă mîniaţi strigară, «zice Cronicarul:» quant on fait ung prestre cliief de guerre, il n’en pourroit pas bien venir». —Fiind-eă nu mai putea să-i ţie, să trimise în josul apei o barcă sub comanda unui căpitan cu mai mulţi Valahi, care să arăte Cardinalului greutăţile aduse expediţiei prin întîrzierile sale.—Nu vom povesti mai departe evenimentul, care în sine n-are o importanţă mare, căci întîrzierea nu provenea decît din prinderea unui spion turc. Acesta silit spuse numărul
474
B. Antonescu
armatei turce închisă în cetate, ceia ce hotărîse pe Cardinal să lase în linişte această întărire, şi să meargă mai departe. Cu tot numărul cel mare al garnizonei, domnul Valah care arăta prin fiul săti, continuu de care folos ar fi pentru dînsul distrugerea acestui cuibar de rele, să luară dispoziţii pentru împreunare şi de asalt.—Saoussy, căruia fără îndoială nu-i cam plăcea să vază vărsîndu-se sîngele semenilor săi, propuse aliaţilor să-l lase pe el singur să vorbească cu cei din cetate, în urma cărei convorbiri, credea dînsul, căpetenia armatei să va preda în mînele sale. încercarea sa fiind neurmată de nici un rezultat, pe de-altă parte numărul garnizoanei fiind prea urcat şi bine aparată de întăriturî, dar mai presus de toate timpul pentru întîlnirea dată la Nicopoli apropiindu-se, aliaţii lasară de o parte această cetate şi porniră în susul fluviului.—■ Flota lui Wavrin mergea înainte, pe cînd «le filz de la Vallaque quy ne povoit aller si fort u vimes comme Ies nostres â voilles, venoit derriere.«—Ajunşi» â une lieue prez d’un chasteau turcquois nommele chasteau Turquant» (Turtucaia), Vlad, care înţelegea minunat că nu trebue la-sat prilejul de-a să folosi de streini în planurile sale, trimite către Wavrin mai mulţi boeri să-i spue „que de-main au matin vous soyezprest pour Ies assailler (Turcii) avecq luy (filz de Vlad) qui a bien en sa compagnie V-e (500) Vallaques».—Ib. II p. 113. Dar nici de astă dată Cardinalul nu să arată, deşi avea cu dînsul «le bon vent» şi grija crescendă a Francejilor de nemulţumirea Valahilor să vede în faptul că., deşi nu puteau lua deciziuni fără ordinul şefului suprem Cardinalul de Veneţia, deteră răspuns afirmativ domnului; căci altminterea ziceaţi ajutoarele lui Wavrin, în consiliul de războiţi făcut după cererea Valahilor «se vous le refusez (pe Vlad), il vous sera contourne â grant deslionnieur et lascliete».— Castelul era
Stadiu asupra croicaruluî francez Wawrin
475
în Bulgaria lîngă Dunărea chiar.— Descrierea care o face cronicarul acestei cetăţi, este importantă pentru noî, nu atît prin frumuseţa stilului, cît prin faptul ca zidită ele Romîni mai nainte, ne dă un exemplu de cum erau întă-riturile romîneşti din acele vremuri. «Ce chastel Tur-quant estoit de 4 paris de mur en enquarrure, entele maniere que a cliascune des trois quarre des dis pans de mur yavoit une grosse tour quairee quv estoit massice bien de dix piedz de liault ; et y nrontoient Ies Turcqz par une montee de bois, quy estoit toute couverte de grandes plates plures de bois. ainsi qu’on Ies poille(ju-pui) quan Ies arbres sont en seve; et il yavoit, par deseure ung grant bacicol (construcţie) et grandes alees d’aiselles de bois, duquel bacicol se defendoient fort Ies Turcqz; et par derriere etoit la basse court, qui aviron-noit Ies trois pans de mur et la tour, et y avoit grans fossez et pallis de bois entour ycelle, laquele, nonob-stant fut prinse». Ib. T. II p. 116.
Să dete asalt.de mai multe ori, nereuşind s-o ia Romîni pun foc turnului şi prin mijlocul acesta să fac stăpîni pe cetate, unde fac un măcel îngrozitor. Atît Valahii cît şi papistaşiî pun mina pe tot ce le cade înaintea ochilor, haine, obiecte scumpe, blăni, animale şi robi. Romîniî mai ales cercau să facă prizonieri cît mai mulţi, şi pentru aceasta nu să dădeau îndărăt să atace chiar pe aliaţii lor creştini, ale căror dorintî natural identice,— si acesta cu toată opunerea lui Wavrin, «qui estoit moult trouble et eourouche de veoir tele noise (zgomot) entre Ies cresti-ens». —N-au încetat cu cearta, spune cronicarul, cu oricare ironie, decît târziii cînd n-a mai fost ce s-apuce. Către amurg, domnul Valahiei veni să să plîngă de purtarea soldaţilor din Galere, cerînd reparare. Dar cum era greu să cadă la învoială cine e vinovatul, să hotărîră
476
B. Antonescu
să lase întreaga afacere pe a doua zi ; probabil minţele fiind mai puţin aprinse, să căzu la pace îndată. In tăria nopţii, precum o spune Wavrin, fermecat de fruniuseţa împrejurimilor, cetatea înflăcărată ardea ca un »cărbune roşu» luminînd Dunărea şi cerul. — Sîntem în 29 August 1445.
A doua zi Valahii descinseră din bărcile lor, numite in limba romînească de atunci «mauscques» şi începură să caute grînarele subpămîutene ; căci prin aceste părţi oamenii fac găuri mari în pămînt «comme cysternes ou ilz bouttent blendz, avoines et toute maniere de graius 5 et puis coeuvent Ies trous des fosses de grans gierres. Kt la matinee dont la iiuit il avoit fait si grant briiyne, la terre de dessus Ies foses n'estoit pas monille». Prin semnul acesta cunoscut de Valahi, să regăsiră toate grînarele Secii. VI. L. I. § 16. Şi să păru tuturor ca o mană cerească, spune satisfăcut Wavrin.
A doua zi veni şi partea de flotilă remasă în urmă din pricina unui vas, care dînd de pămînt nu putuse fi scos de cit cu mari osteneli în faţa armatei turceşti gata pe bataie.
Cu aceeaşi inexorabilă neabatere de plan, Vlad «que estoit loge en tentes et pavillons sur le rivage» a-nunţă că la o depărtare de o zi era o întărire de patru ori maî mare ca acea din Tuitucaia «en une grant isle qu’on nommoit la Griorgie ; şi că această cetate putea fi luată fără multă primejdie din mîna Turcilor. După discuţii nesfîrşite între cardinal şi Wavrin, unul pentru şi celalalt contra expediţiei, după ce cerură sfatul boeri-lor Valahi, cari veniseră s-anunţe că domnul lor hotărîse să trimeată 6000 (VT-me) de oameni cu «deux grosses bom-bardes» şi după ce fură siguri că numărul celor din cetate este tare restrîns, să hotărîră s-asculte de zisele lui
Studiu asupra cronicarului francez Wawrin
477
Vlad Dracul. Romînii însă înainte d-a merge spre Giurgiu, odată cu căderea nopţii minară doi păreţi a zidurilor cetăţii Turtucaia şi apoi să retraseră în ale lor mau-ocques.— Secii. VI, L I § 17.
Porniţi a doua zi cu toţii spre Giurgiu «oii il soul-loit avoir ung tres puissant et fort chastel, quarr£ de quatre grands pans de mur et au coin de chascun pan, y a voit une t.re-3 groase tour toute quarree, dont la moindre estoit plus grande et plus forte que celle du chasteau Turquant» asediată de toate părţile cetatea.
«Quant tous furent Ies crestiens descendus ă terre tant bien ceulz des gallees que Ies Vallaques, Ies Turcqzqui estoient ondit clmstel environ 300, saillerent dehors en tres bon convenant, sur le quartier des Vallaques ou ilz blecherent plusieursde venue; mais enfin, ilz furent ru-dement reboutez par Ies dits Vallaques dedans leur forte-resse». Ib. T, II p. 129.
Aici găseşte loc Wavrin să ne povestească un accident jumătate glumeţ, jumătate serios, întîmplat în vremea asediului cetăţii. Romînii, care fără îndoială nu mai avusese ocazie să vadă nişte bombarde aşa de mari cum erau cele din galerele franceze, popor foarte plecat spre veselie, de cîte ori ghiulele lovind în zidurile cetăţii făceau căscătura din ce în ce mai mare, ei începeau să rida, să strige «huer» spune cronicarul; pînă cînd domnul Valaliiei mirat de sgomotul însoţit veni în apropierea locului să vază ce s-a întîmplat. «Et lors, comme celluy auqucl le dit chastel apartenoit, car son pere 1-avoit faite faire, prya qu-on le vouloirt rechargier et taire gecter devant lui».—Văzînd Wavrin cîtă plăcere face domnului această petrecere, îi lăsă pe mînă bombardele şi el plecă să-şi ia prînzuh Vlad văzîndu-se stăpîn, puse să încarce şi să descarce tunurile de mai multe ori în şir. In zadar Reignauld de
478
13. Antonescu
Gonfide, unul din şefii armatelor aliate, care cunoştea ros-tul bombardelor, îi repetă în mai multe rî rid uri «ce Val-laque fera yey si don geeter nostre bombarde, qu’elle rompera» căci Wavrin nu vroi s-asculte nimic, găsind că plăcerea domnului trebuia împlinită. Dar tunul încălzit prea tare nu mai putea să ţie, şi două cercuri plesnind, uciseră doi aruncători «gens debienet vaillans liommes», ceia ce puseră pe Wavrin într-o mînie straşnică. Vlad Dracul care îşi împlinise dorinţa, să făcu nevăzut într-o clipă, fără să aştepte reîntoarcerea lui Wavrin,
Fiind-că prin bombardare cetatea era cu neputinţă de luat, Wavrin dete sfatul să o ardă în acela» chip precum făcuseră cu Turtucaia. Focul prinzînd bine şi co-municîndu-se îndată la gheretele de lemn dinăuntrul în-tărirei, căpitanul turc perzînd ori ce nădejde de scăpare ceru să-î vorbească domnului Valahiei. Singura condiţie pusă fu să li să lase Turcilor voe deplină a să retrage în Bulgaria, în schimbul căreia el va priimi «la place saulve et an ti ere».
Domnul le îngădui îndată cererea, şi din partea lui dete poronca să stingă focul; dar aliaţii continuă mereu al alimenta ameninţînd astfel iii să prefacă în cenuşă întreaga fortăreaţă. «Pour Dieu, striga domnul ţării Romîneşti, cînd cătră Cardinalul Veneţiei cînd cătră Wavrin, «laissies le feu estaindre, adfin qiie ma forteresse ne soit pas bru-slee * car c’est la plus forte (piy soit sur la Dunoue, et quy plus puelt grever ă tous Ies crestiens de pardecha, ycelle estant es mains des Tnrcqz. Car quant Ies Turcqz veulent courre en la Vallaquie ou en la Transilvane ilz passent eselz et leurs chevaulz en ceste isle ycy et par le pont du chastel quy est sur le bras de la riviere qui entre dans la Vallaquie, vont courre tont le pays et remai-nent par lâ ce qu’ilz ont conqueste. Sicque Ies Vallaques
Studiii asupra cronicarului francez Wawrin	479
quant ilz Ies poursuivent adfin de rescourre leurs biens, ne leur peuvent nul mal faire pour le dit cliastel; mais quant Ies Turcqz passoient oultre parmy la riviere tous-joursles rataindoient ies Vallaques et frapoient en la queue en tuant et prendant beăucoup d’iceulz prisonniers».— Ibid. II p. 137. Şi mai departe fiind-eă aliaţii vedeaîi pericolului ce s-ar naşte dacă încetînd focul, Turcii n-ar mai vroi să să dea prinşi, «dacă voiu recăpăta întărirea mea nedărămată zicea dînsul, «laquele mon pere fist faire Ies femmes de la Yallaquye, atout leurs queneulles, sont assez souffisantes'pour reconcquerir la Grece».— 1b. p. 138. Văzînd insistenţa vie a domnului, aliaţii încetară cu focul şi Turcii putură să plece neîmpedecaţî cătră «Rossico seu-lement avec aulcun peu de biens qu’ilz avoient ou ehas-tel»—Cum însă prin retragerea Turcilor la Rusciuc, a-ceastă întărire ar fi devenit preaetare, fiul lui Vlad pe care Wavrin nu-1 numeşte, cu îngăduinţa sau mai exact cu indiferenţa aliaţilor în această privinţă, întinse curse păgînilor în trecerea lor peste apă, şi ucigîndu-î pînă la unul, înşiră trupurile lor goale pe lungul malurilor apei «quy estoit cruel cliose â veoir â ceulz desgallees».—După ce castelul fu luat din mîna Turcilor şi restituit lui Vlad Dracul, ca unul ce avea multe drepturi asupră-i, zice Wavrin, «le seigneur des Vallaque moult joyeux de ceste adven-ture» anunţă că armatele ungare au pornit spre Nicopoli. Dar fiind că Dunărea în partea Rusciuculuî să strîmtează prea tare, aşa că Turcilor totdeauna le vine uşor să treacă fluviul şi să facă prădăciuni în Valahia, îi roagă să nu lase nici această întărire, mai ales că armata ungurească nu poate sosi aşa de repede la locul de întîlnire. Aşa de »doulcement et au nom de Dieu», vorbi domnul, în-cît Franţujilor ca şi Veneţienilor le fu cu greu să nu-1 facă această plăcere.— Şi Cardinalul «fist lever Ies an eres
39*
480
B. Antonesen
et voillier et tyrer vers le chastel de Rossico ; auquel lieu par le bon vent qu’ilz eurent, ilz parvindrent en moins de 2 heures». — Ib. p. 142.— Turcii cari văzuseră ee soartă aşteaptă pe ce! ce să opun armatelor aliate, o luară la fugă, după ce mai întîiu deteră foc şi cetăţii şi oraşului din poale. Tocmai pe cînd acestea să mistuiau în flăcări galerele sosiră înaintea cetăţii şi aruncară ancora —Aici cronicarul ne povesteşte o intîmplare menită să ne arate, cum de multe ori sub goana fricei şi din cauza purtării nemiloase a Turcilor, familii bulgăresc! în număr de zecimi de mii, îşi părăseaţi locaşurile lor şi treceaO cu avutul lor în pămînturile Munteniei, unde eraţi de sigur primiţi cu mare bucurie. «Ces nouvelles espendues parmye le pays comment nos gens conqueroient sur Ies payens, Ies crestiens qui vivoient en Vulgarie par treliu (tribut), eulz esveillant parlerent ensamble et dirent qu’ilz ne se voulloient plus tenir en la subjection des Turcqz. Si prindrent conclusion et chargerent sur cliarriotz et cliarrettes tous leurs biens, femmes et enfants, emenant ussi tout leur bestail avec eulz, pour se venir vendre au seigneur de la Vallaquie et â ceulz des gallees, comme ceulz ausquelz ilz sembloient qu’:Iz esbnent ,6 assez pour resister alencontre des Turcqz quy estoient ..emourez. Et signifierent yceulz Vulgaires crestiens, au dit Seign. de la Vallaquie et au Cardinal leur venue, priant que pour l’honeur de Dieu ilz Ies voulsissent recepvoir, mais Ies Turcqz, qui sceurent que Ies dis Yolgaires crestiens se re-belloient Ies poursievyrent eulz environ de 800 â miile ; si Ies consievyrent (ajuns) ă une lyeue du pays prez de Rossico, ou ilz Ies assegierent en une montagne. Dequoy le s. de la Vall. sachant la verite, fist nagier ses clievaulz la riviere et passa bien atout quatre miile pour aller Ies assegi^s secourir; lequel Ies Turcqz n’atendirent pas».
Studiu asupra cronicarului francez Wawrin	481
Ib. T. II p. 143. Bulgarii scapaţî căzură. în genunchi d om-nulul şi să rugară să-I treacă în Romînia. Cum flota romîna compusă din vase prea mici numite «manocques» nu putea să-I prididească, Vlad Dracul să rugă de Wavrin să-l ajute cu galerele sale în această transportare. Trei zile si trei nopţi fără încetare, ţinu această afacere, căci «ilz estoient bien XlI-m personnes hommes, femmes et en-fants, sans Ies băgues et bestail».— In Valahia el fură aşezaţi în diferite părţi, ţara fiind foarte mare şi în unele «marches» pustie, spune cronicarul. «Et quant ilz furent tous passez Teau, le seigneur de la Vallaquie, se monstra moult joyeuz d’avoir conqueste si grand peuple et disoit que la nation Vulgarienne estoit moult vaillans hommes». Ib, p. 144.
Le mulţămi mult pentru acest ajutor dat şi adăogă înţeleptul domn, dacă armatele papale şi ale ducelui de «Bourgoigne» n-ar fi făcut nimic alt decît să scape din robie atătea suflete creştineşti, şi tot i sâ pare lui că mare şi frumoasă ar fi expediţia făcută. Din Rusciuc aliaţii urcară fluviul spre Nicopoli, unde ajungînd să adăpostiră sub un turn mare, rotund, împresurat de ziduri puternice şi care turn era pe malul apei «en terrede la Vallaquie». Vlad spre bucuria aliaţilor, anunţă că armatele ungare sînt in apropiere de Nicopoli. Inşi înainte ca Ioan de Hu-nyade să vie,—era luna Septemvrie 1445,— socoti dînsu că n-ar strica şi luarea din mina Turcilor a acestei cetăţi, cea mal tare de pe tot lungul Dunării.—In acest scop să dusă in persoană la seigneurul de Wawrin, şi după ce-I exprimă atît în numele lui cit şi al boerilor săi părerea de rău pentru boala ce suferea acesta de o vreme, (ceia ce-1 silis' 'biar să dea comanda galerelor unui ajutor al său) —a. hidu-i unul din turnurile Nicopolel îî zise: «Viez vous pas ceste tour grosse assize devant Nicopoly, que
482
B. Atonescu
Ies Turcqz tiennent par laquel qui est assouvve (absolue, deci domină) sur mon pays, ilz me font chascun au grant dommage: sy vous prye que me voeillies aidier tant. qu’elle puist estre conquestee on abatue.»—După ce fileu aceiaşi cerere şi Cardinalului să hotărî ca înainte de venirea Ungurilor să împresoare turnul «par terre par Ies «Vallaques, et des gallees par la riviăre». Ib. p. 147.
Romîniî intr-adevăr aduseră bombarde mari, dar a-cestea în ciuda aliaţilor nu puteau să facă mai nici un rău, muşcînd prea puţin din zidurile întăririlor In acest moment pre cind tunurile trosneau mai cu zgomot, găseşte cronicarul cu o naivitate nespusă un personaj mare de la curtea domnului Valahiei, trimes de cătră acesta poate, să-i ţie de urît lui Wavrin, rămas in corabia sa din pricina boalei. Acest personaj era «le gouverneur du filz de laVallaquye, quy estoit bien notable homme, eagie de bien 80 ans» şi cunoştea de minune limba franceză, pe care o invaţase în robie ; căci prins în bătălia de la Ni-copoli de cătră Turci, fusese, vîndut Genovezilor «ou il avoit apreus le languaige qu’il parloit».—Din vorbă în vorbă începu să-î povestească peripeţiile luptei de la Nicopoli.
«Sînt 50 de ani de atunci, spunea el, de cînd regele Ungariei şi ducele Jehan de Bourgoigne împresurară această cetate a Nicopolei pe care o vezi acolo, şi trei leghe mai departe e cîmpul unde s-a dat bătălia, Şi luînd de mînă pe Wawrin, care era «envelope en une robe de nuit» îl duse la «fenestrele» vasului ca să-i arăte cu mina deosebitele puncte şi să-i facă mai lămurită descrierea acestei lupte mari, ce interesa de altmintrelea în grad es-cepţional pe Franţuz.—Nu uita să-î spue că «Couev tous jours voullentiers retenoit vers lui Ies gentilz compaignons Vallaques qui scavoient Ies aguez du pays de Turquye». —In acel moment s-aude un zgomot crescînd în armată şi
Studiti asupra cronicarului francez Wawrin	483
o mişcare neobişnuită. Wawrin fu silit cu părere de rău să întrerupă convorbirea, căci regele Ungariei «le seigneur de Hongrye» Huniade apăruse cu armata sa.
E important de văzut cum ni este înfăţişată relaţiu-nea dintre Ioan Huniade şi Ylad Dracul. Cronicarul ni-i prezentă pe amîndoi aproape stăpîni nediscutaţi al armatelor împreunate, neluînd niciodată fără o înţelegere prealabilă hotărîri însemnate, fără ca din aceste consfătuiri să vedem pentru unul sau pentru cel-alt o umbră de inferioritate şi vasalitate precum s-ar aştepta de la un stăpîn şi un supus. Pretutindenea cronicarul pe lingă voevodul Ungariei, pe care ce e drept, ni-1 prezentă ca un războinic plin de bravură şi ca un sfătos înţelept, nu uită să arate şi pe voevodul Yalahieî ca avînd părerile sale şi cuvintul său fiind mult respectat.
Să hotărîră deci să dea atacul încă de-a doua zi pentru ca să sfirşască mai repede. Dădură asalt în mai multe rinduri turnului celui mare, care rezistă tuturor timp de 15 zile. Ii puseră foc, dar mijloacele toate fură zadarnice. Să văzură siliţi să retragă oombardele din faţa Nicopolei şi să să stabilească lîngă gura unui rîu ce izvora din Transilvania şi să vărsa în Dunărea (de sigur Oltul), unde aveau să aştepte sosirea vaselor de transport pentru ca să poată trece armata pe teritorkd Bulgariei. Valahii şi Ungurii îşi aşternură corturile unii lîngă alţii, iar papistaşii apuseni remaseră în galere.—Romîniî aveau un obiceiti foarte curios, spunea Wawrin, ca noaptea să priponească prin livezi caii, şi pentru ca armata turcă să nu-i surpriudă, dădeau din cînd în cînd chiote îndelungate şi «hideuz» care aduseră în galere o spaimă înfiorătoare, socotind că in miezul nopţii Turcii au năvălit în castrele Romînîlor. Noroc că din partea Valachilor veniră anunţători să le spue pricina acestui zgomot neobişnuit. Ca să poată distinge în-
484
B. Antonescu
să aceste strigăte de cele de cb'emare, dacă Turcii’ ar năvăli să pusără pristavi să ştie că atunci vor auzi şi sunete de bucium şi tobe «avec le huy (ţipete) de beaucoup plus tumultueux que de present».—Sect. VI, L. I. § XVIII.
întreaga parte privitoare la noi din această cronică bogată, să sfirşeşte prin arătarea pregătirilor războinice pentru darea asaltului cetăţii NiCopoli, care şi cade în minele aliaţilor. «Au lez de la riviere, zice Wawrin, devers Ies Turcqz, avoit une petite viile assise sur le rivage, quy estoit abatue et ruvnee des le tempz que rempereur Sigismund d’Alle-maigne et le duc Jehan de Bourguoigne eurent la bataille auz Turcqz, devant Nicopoly. Nos crestiens doncques, illec venus, ilz prindrent tous ensemble conclusion que Ies archiers, arballestriers, canonniers et culvriniers des gallees, atout leurs engiens et trăit, descenderoient dedans ceste di te place ruynee ou il avoit encores de la murai lle plen te droite, et lă leurs engiens affustez tirroient contre Ies Turcqz, entendis que Ies Hongreset Vallaques passeroient; lesquelz, k mesure qu’ilz passerent, se fortifisiont contre ladite place, tousjours gens de trăit' premiers. Ib. T. II. p. 156.
Turcii nu indrăzniră să dea piept cu Creştinii ci folo-sindu-se de sistema romînească contra năvălirilor vrăjmaşe şi periculoase, deteră foc la tot in drumul lor, retră-gîndu-se tot mai mult in inima ţării spre Balcani. Aliaţii lip; iţi de provizii de războiu pentru vreme îndelungată, să mulţumiră cu succesele repurtate şi din pricina apropierii timpurilor rele de toamnă, lasară în voe liberă pe Turci şi hotărîră să pue capăt expediţiei întreprinse. Fiind că iarna să apropia şi cu dînsa primejdia îngheţării Dunării era tot mai mare, căci de sigur Turcii s-ar fi folosit de ghiaţă ca apropiindu-se de galere, să le dea foc, aliaţii Veneţieni şi Franceji, după ce-şi luară remas bun de la Domnul .Va-
Studiu asupra cronicarului francez Wawrin	485
lahiei şi Ion Huniade «qui estoient moult doulentz» să retraseră să erneze la Constantinopole. Cu aceasta să sfir-şeşte şi «incidentul» oriental din ţara Sarazinilor introdus în povestirea evenimentelor din Englitera pentru recrearea spiritelor, aşa cum făgăduise cronicarul la început.
Dacă luăm în considerare munca pusă de Wawrin în alcătuirea lucrării sale, cercetînd toate documentele cîte-i stăteau la îndămîna *), une-ori copiind pe de-ntregul capitole privitoare la evenimentele care-1 interesază făcînd călătorii lungi şi costisitoare, precum am mai spus, pentru controlarea unor fapte, împreunînd pe lingă datele şi observaţiile sale pe acelea ale nepotului său, atunci -faptele expuse de dînsul capătă pentru noi o importanţă cu atit mai mare, cu cît pentru prima jumătate a sec. al XV-lea, izvoarele neamului nostru sînt cam scurte. Şi povestirea lui Wawrin dă o dovadă înaltă de mărimea rolului jucat de Romînî in această perioadă de timp. Lăsînd la o parte faptul primire! strălucite a lui Ylad Dracul la Andrianopole, descris cu atîta îngrijire jşi amănunţime de cronicarul nostru şi din care natural nu poate fi adevărat decît faptul arestării însăşi, restul fiind un joc al i-maginaţiuneî, toate celelalte sînt sau fapte necunoscute pentru noi, sau precum să întimplă cu cele două expediţii turce în Romînia, sînt atribuite perioadelor altor domni. Tocmai această necunoaştere sau greşită atribuire a făcut
*) tot ceia ce spune Wawrin, e cu desăvîr$ire exact să poate vedea nu numai din scrisoarea călugărului Barthelemy de Genes, care am analizat-o mal sus, dar şi din socotelile aflătoare in arcbivele franceze, unde clieltuelile făcute pentru intreţinerea flotei pe Dunărea, sînt trecute cu multă băgare de seamă* Bibi. Imp. mss. francuis No. 1278 fol 127-129. „De la retourncrent â Cafa et ă Constantinoble ou ilz trouverent'jlettres parles quelles mon dit seigneur le legat et monseigneur Wawrin le mandoient, lesquieulz estoient en laDunoe, ou ilz alerent et aiderent a prandre aucunnes plaees que Ies dis turs tenoient, ou grant prejndice des Hongres et des^Wallaques".
486
B. Antonescu
ca figura lui Vlad Dracul să pară în istorie cu desăvîr-şise stearsă, cu desăvîrşire mică, numele său nefiind legat decît de persecuţiunî groznice în contra partidei adverse.—Din excerptele aduse ne-am putut convinge de cit simţ istoric şi de cîtă onestitate ştiinţifică este înzestrată de la un capăt la altul cronica lui Wawrin, pentru ca spuselor acestuia să le dăm o încredere deplină. Din ele am văzut cum două invaziuni mari, au fost sfarimate în chip nemilos de cătră poporul Romîn, şi cum ştieaii Romînii să lupte, chiar dacă şeful lor lipsea. Pretutindenea numele Valahilor apare în rîndurile lui Wawrin, şi nu înţelegem pentru ce şi în realitate braţul lor nu ar fi a-părut pretutindenea. Pretenţiunile ungare cu drepturile lor vechi asupra noastră, după modul cum infâţişază cronicarul lucrurile, nu să mai văd nicăiri; flind-că primejdia era prea mare din partea puterii mereu ameninţătoare a Turcilor, ca să să mai gindească la asemenea afaceri. Numai după ce războiul a încetat, atunci Ungurii revin la ideea lor favorită. Ceia ce ne dă nouă însă, o idee inal-tă despre poziţiuuea domnului ţării Romîneşti faţă cu Ungaria, este tratatul de alianţă încheiat la Tirgovişte *) prin care să stabileşte in chip vag ce e 'drept raporturile între deosebiţii factori cooperatori. Din vagul mai exact din sărăcia ştirilor lui Wawrin, asupra acestui punt, re- * II.
*) Ca Tirgoviştea era în adevăr capitala ţarii nu încape nici o îndoiala. In această privinţă cf. A. D. Xenopol, Istoria Romînilor din Dacia Traiană voi.
II. p 29 nota 3 2. Iaşi 1889. Wawrin numeşte locul de reşedinţă al domnului „loc întărit" ceia ce corespunde cu ştirile lasate asupra Tîrgovişteî de cătra Se-bastianus Munsterus, Cosmografia Universalis Lib. Vi. p. 916. scrisă in 1550: „Tergovistus vulgo Tervis (sic) metropolis Valacbiarum et sedes peculiaris prin-cipus inaccesibilis, non muro, non moenibus ciucta, scd fossa vallo et aggeribus tantum cum sudibus, praecutis exterius positis sita inter paludes abductas luto-sis sylvis et lacunis aquanim itaque hieme tota pene circiimfinitima regio in-meabilis sit".
Studiu asupra cronicarului francez Wawrin
487
esă totuşi pentru domnul Valahiei o poziţiune care n-are întru nimic a face cu acea a unui vasal al Ungariei.
Cu o pricepere rară, reuşeşte Vlad Dracul utilizînd toate mijloacele ce-i cădeau la indămînă, uneori alergînd la viclenie clnar, —izgonirea fiului său care, disperat, prin prefăcătorie de sigur-, cere intervenţia lui Wawrin şi scoo-perarea armatelor acestuia la luarea Rusciucului, singurul mijloc de a să impaca cu părintele său,—cum zic, reuşeşte să cucerească rind pe rînd cetăţile întărite de pe malul drept şi sting al Dunării şi să alunge tot mai departe puterea otomană. Aliindu-se cînd cu Turcul cînd cu Ungurul, pornind în vrăjmăşie contra unuia sau celuialalt după cum soarta armelor trecea dintr-o parte într-alta, el remîne singurul şi adevăratul stăpîn al împrejurărilor. Înţelept mai presus de ori-ceîndoială «moult. famede vail-lance et de sagesse» strigă cu entuziasm Wawiin el, care-1 cunoscuse aşa de bine şi atît de aproape, urmărind cu o pricepere pătrunzătoare neatîrnarea lui şi a neamului său, el umple în această a sa a doua domnie pagini frumoase în istoria patriei noastre. Dacă astă-zi îşi pleacă urechia la spusele vecinilor Unguri şi ia parte alături cu dinşii la luptă, aceasta o fiice fiind că puterea Turcului i să pare prea ameninţătoare, dacă mine va trece în cas-trele opuse, atunci sînt semne că centrul de gravitate şi-a schimbat locul. Şi nu vroia dinsul să vadă triumfînd una din cele două părţi în luptă, căci triumful deplin al unuia însemna robia ţării sale.
Dar mai pre sus de toate, cronica lui Wawrin este îmbucurătoare pentru noi din alt punct de vedere.
O aşa puternică manifestare a neamului nostru in acest secol al XV-lea să prezente prin cetirea acestei cronice, o idee aşa de înaltă căpătăm noi despre ţara noastră «fort riche et bien peuple d’hommes grands et puis-
40
488	B. Antonescu
sants» încît ne prinde mirarea, cum vecinătatea a putut să albă atâta hotăritoare influenţă asupra noastră, ca avîntul odată începui, să-î pue nu numai stavilă, dar să-l distrugă cu totul. Lucrurile lasate în dezvoltarea lor aşa precum îşi croiseră drumul, n-ar fi o exagerare să spunem că, manifestările neamului nostru ar fi fost tot aşa de mari şi tot atit de frumoase, precum au fost ai celorlalţi fraţi ai noştri din apusul şi sudul Europei. Din toate cele spuse să vede bine, de cită importanţă extraordinară pentru cunoaşterea unei părţi a trecutului nostru, poate să fie cronica lui Wawrin.
CALISTRAT HOGAŞ
(urmare)
Cătră patru oare după amează, părăsirăm Secul şi ne îndrumarăm cătră Agapia. De astă dată, deşi pe un alt drum, trebui totuşi să ne întoarcem puţin îndărăt. In adevăr, Varatecul, Sihla, Sihăstria, Secul şi Agapia formează un mare arc de cerc intors cu deschizătura spre sud-ost ; Secul despre punctul cel nord-vestic al periferiei acestui arc. Nu putem trece fără a nota, că poteca de picior, ce ţineam noi acuma, tae de-a-curmezişul cele mai vesele şi mai rîzîtoare privelişti de munte; ceia ce numesc oamenii de loc „ Arşiţa “, nu este altă ceva, de-cît un neîntrerupt lanţ de coline verzi şi înflorite, expuse fără apărare razelor soarelui, avînd, în acelaşi timp, o trăgănată şi adîncă înclinare spre sud-ost. Yînturile de nord expiră departe de locul acesta în adîncimea nestrăbătută a pădurilor, ce îmbracă munţii urieşi din acea parte; numai miază-zi şi răsăritul sînt mai deschise şi lasă liberă trecerea vînturilor seci şi fierbinţi, care, în Iuliu mai cu seamă, părăsesc stepele şi deşerturile lor
490
Calistral Hogaş
şi vin de-şî răcoresc arzătoarea lor suflare în văile a-dînci şi răcoroase ale munţilor noştri. „ Vîntul cel răiiu care, cîte o dată arde faţa îmbelşugatelor cîmpii ale ţării de jos, nu e cunoscut nici în munţi, nici în largele noastre văl din mează-noapte ; şi chiar dacă va ti călcînd cîte-odată peste hotarele crivăţului, apoi de sigur, că va fi lepădînd atunci haina lui arămie şi va fi îmbrăeînd pe acea de colorul cerului senin al zefirului, şi tot ca şi a-cesta, îşi va fi încununînd fruntea cu flori şi va fi în-hămînd fluturi la carul său. In adevăr, un curent aerian, ce vine din părţile deschise ale locului, curge veşnic ca un rîii nevăzut, ce mişcă aerul cald şi înbălsamat. Florile să plecau la suflarea vîntului, ca şi cum s-ar teme de sărutarea lui; şi, din acest joc nebunatec al viatului cu florile, valuri adinei şi strălucitoare de colori şi de lumină să sapă în fînaţele înalte, pînă dincolo de hotarele viderei : iar fluturii mici şi albaştri ca nişte fulgi de aur, spărieţi de paşii drumeţilor, să ridică în stoluri zburătoare şi, beţi de parfum şi de lumină, să răspîndesc în aerul cald. Astfeliu, simpatica natură deschide şi răsfaţă, în aceste locuri cu atîta nevinovăţie sînul ei, şi; cu atîta putere, varsă un farmec neînţeles în sufletul călătorului, îneît ochiul cel mai nestatornic devine visător şi gîndul cel mai zburdalnic îşi pleacă înaripatul lui genunchii! înaintea a-tot-puterniciei şi sublime! naturi. De alt-mintrelca drumul Agapiei pe poteca „Arşiţelor11 contractează în totul cu drumul posomorit şi selbatec al Sihlei şi Sihăstriei. Numai pe alocurea, şi mai cu seamă de-asupra Agapiei vechi, terenul să accidentează mai pronunţat, formînd suişuri şi scoborîşurî grele de învins. Tot pe aicea, din coastele rîpoase ale munţilor, să nasc nenumărate izvoare mici, care, ajungînd în cursul lor pe aiezături, formează înguste dar totuşi destul de adînci
Amintiri din o călătorie
491
smîrcurî. Sub umbra pădurilor înalte, devin aceste smîr-euri şi mai posomorite încă ; cu toate acestea, ele îşi ascund faţa lor lividă sub tufele cele mari de brusturi eu foi late şi broticiî. După două oare de un mers aproape neîntrerupt, eşirăm de-asupra Agapiei vechi; de pe înălţimea, pe care ne oprisem, schitul acesta de maice, fost altă dată de călugări, să zărea albind în fundul jgheabului de verdeaţă ce să deschidea sub picioarele noastre. Cu o treaptă maî jos, stă retrasă, tăcută şi visătoare A-gapia nouă cu albele ei chilii şi cu înaltele turnuri strălucitoare ale bisericilor sale. Era atît de rîpitoare această privelişte, în cît s-ar fi putut zice că natura oferea ochilor noştri o salbă de mărgărintare pe o tavă de sma-ragd • aşa de dulce şi de armonios să combina albul curatelor chilii eu verdele parcă străveziii al colinelor în-prejmuitoare. După cîte-va minute de odihnă, cumpănirăm in Agapia veche, unde nu stăturăm decît alte cîte-va minute ; şi acest timp fu maî mult decît îndestulător, pentru a îmbrăţişa cu o singură privire, mina de chilii vechi, locuite de cîte-va călugăriţi, tot aşa de vechi poate. Biserica pustie din mijloc şi încinsă cu un brîfi de fen spre a nu să desface, e o zidire proastă şi lucrată, pe cît să vede, de un petrar şi mai prost încă. Schitul acesta e fundat de Petru al IV Şchiopul la 1585; aşa cel puţin glăsuesc inscripţiunele găsite la Agapia nouă. Ca şi Varatecul, Agapia veche îşi avea în acest timp al a-nuluî oaspeţii săi; cel puţin ca atare trebui, să socotim noi pe cele cîte-va doamne şi domnişoare, care tocmai în momentul sosire! noastre, îşi petreceau vremea culegînd flori în micele şi cochetele grădini ale schitului. După cîte-va minute, părăsirăm Agapia veche şi începurăm a scoborî spre Agapia nouă. La jumătatea calei, ne oprirăm nu atît de nevoe pe cît de obiceiu. In adevăr, aicea să
492
Calistrat Hogaş
află cunoscuta Piatră a hă Aron ; această piatră rotundă şi aşezată pe un picior tot de piatră, serveşte de masă călătorilor, cuvînt pentru care a devenit lucie, şi nici o urmă de inscripţie nu să mai vede pe ia, dacă vre-o inscripţie va fi fost cînd-va, ceia ce de altmintrelea, e de presupus. Oricum încă, piatra aceasta îşi are istoria sau mai bine zis, tradiţiunea eî. Aşa, să zice că vodă Aron şi-ar fi petrecut anii copilăriei sale în Agapia veche, care pe atunci era schit de călugări, şi anume pe lîngă un moş al său, superior, pe cît să vede, al schitului, pe a-cele vremuri ; şi iarăşi să zice, că copilul Aron neîmpă-cîndu-se cu regimul vieţii monacale, ar fi cercat să fugă îu lume, şi că chiar ar fi izbutit să scape de sub pri-vigherea celor o sută de ochi ai bătrînulni său moş ; că ar fi plecat-o spre a eşi la largul ţării, dar că, tocmai pe cînd să credea mai liber şi la adăpost, tocmai atunci moşul să îi îl şi călca din urmă, îl prinse şi cu cîrja pe care-şî sprijinea bătrîneţele şi în chiar locul unde pusă mina pe el, îi dete una din acele sfinte învăţături, pe care numai călugării să pricep să le dee. Ajuns în scaunul domniei, Aron voi să ridice şi el un monument ne-peritor în memoria celei mai glorioase fapte saii împrejurări din viaţa lui... Scurmă în trecut dar nu găsi nimic mai de seamă de cît bataia mîncată de la sfîntul său moş ; şi în memoria deci a bătăei aceştia aşăzâ, in chiar locul cu pricina, piatra care şi astă-zi poartă numele lui. Aşa sau altmintrelea, tradiţiunea e cîte odată, mai dreaptă de cît istoria.
Părăsirăm piatra lui Aron şi începurăm a scobori cătră Agapia nouă, care ascunsă pentru un moment în dosul pădurilor ce ne împrejmuia mersul, începu iarăşi a să ivi la o mică depărtare sub picioarele noastre. A-gapia nouă să deosebeşte în multă privinţă de Varatec.
Amintiri din o călătorie
493
Ast-feliîi, pe cînd această clin urmă îşi revarsă valurile sale de case albe pe colinele cu care să termină poalele munţilor săi, cea întîiîi pare a să furişa şi a să ascunde în strimta, adînca şi umbroasa vale scăldată de limpedele pîrău al Agapieî; şi dacă Yaratecul e inaî populat, dacă e adică mai pre sus în cantitate, apoi Agapia nu să lasă mai pe jos, ba chiar întrece pe Varatec în calitate. Aşa, vorbele „boer“ şi „boeroaică", deşi a trecut aproape între arhaisme, totuşi în Agapia aceste denumiri sînt încă şi astă-zi la mare cinste, mulţămită u-nui număr destul de însemnat încă de reprezentante ale vechilor noastre familii boereşti. De altfeliu cu toată înfăţişarea noastră de marclietanî, furăm foarte bine, şi chiar cordial primiţi în vechiul şi sfintei locaş al Hatmanului Gavril fratele lui Yasile Lupu şi a Doamnei Li-liana soţia sa. Pînă în sala de sus a arhondaricului, nu întîlnirăm pe nimenea ; cel mult dacă vre-o religioasă răz-leaţă să uita din depărtare, mirată la noi. Intrînd în sala cea mare din al doilea rînd, o bătrînă religioasă servitoare ne întimpină cu un mare măturoiu în mînă. Să înţelege de la sine, că, cu puţin mai înainte, scuturase colbul sau painjenii adăpostiţi prin unghiurile înalte şi retrase ale păreţilor şi, prin urmare, între noi şi măturoiu nu putea ti nici o legătură.
—	Blagosloveşte măicuţă, şi bine am găsit, ziserăm noi, intrînd şi închinîndu-ne cu boccele cu tot.
—	Bine-aţi venit, ne respunse ia, suindu-se pe un scaun şi rîdicînd măturoiul spre plafon. Şi, ca şi cum n-am ti fost noi de faţă, începu a stîrni colbul peste capetele noastre.
—	O pătură de colb mai mult, cugetă! eu, nu e mare treabă ; şi lăsînd bocceaua jos, pusei mînele la spate şi începui a urma cu ochii largele şi îndemănatecele os-
494
Calistrat Hogaş
cilaţiunî ale colosalului măturoiîi. Pentru mine aceasta e-ra un feliu de plăcere, pe care eu însu-ml mi-o procuram. Cînd văzul însă că-şl mută scaunul în altă parte, şi că e pe punctul de a reîncepe aceiaşi operaţiune, fără a să gîndi să ne deschidă vre-o odae sati să cheme pe alt cineva pentru aceasta, mă liotărîl să deschid eu vorbă cu ia. Ast-feliu, tot cu mînile la spate şi apropiindu-mă puţin :
—	Aveţi mulţi painjeni în arhondaric ? o întrebăiu eu toarte serios.
—	N-avem nici unul îmi respunse ia, cam mirată de ast-feliu de întrebare. La noi nu să ţin painjenii; iea, eîte o leacă de colb dacă să strînge, îl mal stîrnim şi noi cu mătura.
—	Tare rău, măicuţă, zisei eu ; unde nu sînt painjeni sînt pacate ; cel puţin aşa o lăsat Maica Domnului ; Sf. ta trebue să ştii, că numai cine ucide painjeni i să iartă păcatele ; şi încă eîte şapte de fie-care painjen. *)
—	A fi şi cum zici D-ta, îmi respunse ia cam înţe-poşată, dar n-avem nici painjeni nici pacate.
■— A fi şi cum zici D-ta, o intrerupsel eii, dar nu vezi că chiar acum păcătueştl, ţinîndu-ne osteniţi de drum în picioare ? Aşa dar, pînă una alta, desehide-ne o odae iar cît pentru lumea ceia-l-altă ne vom da socoteală cum vom putea.
*) Această credinţa exista în popor şi e întemeiata pe faptul, ca oare cînd Mai" ca Domnului s-ar fi întrecut, cu painjenul la ţosut, şi ca, în cele din urma, tot Maica Domnului ar fi întrecut pe painjen ; dar ia supărata de curajul lui. ar fi lasat cuvînt în lume, că să vor erta eîte 7 pacate de fie-care painjen ce va ucide cineva. Credinţa aceasta e de alt-mintrelea , o preţioasă remăşiţă mitologică, Ast-feliu, să ştie că Araclinea (painjen) fiica lui Idmon, regele Colofonuluî, renumita în maestria ţesutului, provocă pe Minerva la întrecere în această artă; ca aceasta din urmă ar fi căpătat, victoria şi ia supărată de îndrăzneala AraclmeeT, ar fi lovit-o cu suveica în cap ; că Araclinea desperata ar fi voit sa să spînzure, dar că Minerva ar fi metamorfozat-o în painjen.
Amintiri din o călătorie
495
Maica noastră înţelese numai de cît, că să abătuse puţin de la datoriile ospitalităţii, păzite de altmintrelea cu mare sfinţenie în această mînăstire. Astfeliu lăsînd măturoiul la o parte, ne deschise de o camdată, o cameră cu un singur pat; atrăgîndu-î însă luarea aminte, că noi sîntem doi, ne deschise salonul cel mare şi comod al arhondaricului. Peste puţin, sosi şi maica arhondăreasa. Am păcătui, credem, contra amintirilor noastre de călătorie, dacă am trece aşa de uşor peste această figură, blîndă şi bine-voitoare. Maica C. e una din acele figuri, care inspiră respectul şi iubirea în acelaşi timp. Albeţa şi frăgezimea regulatului oval al feţei sale să încadra aşa de plăcut şi de armonic în negrul posomorit, cu care darul îmbrăcase corpul său, în cît cu greii am putea găsi un termin de asemănare. In adevăr, fire-ar cine-va în stare să ne spună cu ce ochiu priveşte la luna nopţilor senine, virginal împodobită cu negrul şi posomoritul văl al umbrelor adînci ? E atît de dulce luna! Cine ştie dacă nu pentru aceasta e şi aşa de depărtată ! Maica C. era aşa de aproape, dar totuşi aşa de departe de noi!.,. Trăsăturile clasice al figureî sale păreau a fi săpate de scalpelul lui Praxiteles sau Fidias în strălucitoarea şi alba marmoră de Păros; şi cine nu ştie, cu cîtă măestrie a ştiut clasicul geniu antic să mărite severitatea cu graţia for. melor!... Grîndul cel mai profan îşi pleacă fără voe, genunchiul înaintea lor. Consequent, deci, şi cu gusturile mele clasice, mă plecăi şi sărută! mîna albă şi catifelată ce mi să întinsă cu o religioasă şi sfiicioasă rezervă. E-ram, cel puţin, răzbunat cu o singură mină, contra tuturor moaştelor ce sărutasem în vieaţa mea, şi dacă am păcătuit, mîncînd cu privire mîna ce mi să întinsese, îndelung milostivul D-zeu mă va orta, ş-apoi va fi şi puţin cam îndatorit la aceasta, de oare-ce devenisem, de mult ce
40*
496
Gatistrat Hogaş
cutrierasem mînăstirile, o adevărată cădelniţă : dacă cineva ar fi avut fantazia să-mi pună pe creştet un cărbune aşi fi ars pînă în călcăe şi m-aşi fi topit ca un adevărat bulgăre de smirnă sau de tămîe, a+îta mă afumasem şi. atîta mă chilotasem în liagialîcul meu pe la sfintele locuri ! Dar toate năcazurile trecute dispărură, pentr-un moment din mintea mea, aşa cum umbrele dispar şi să topesc sub razele luminei, şi nu mă gîndeam atunci decît la bătrînul Jupiter şi la îndrăzneţul Perseu. . De ce oare nu ne-a rămas şi nouă de la Dumnezeii, care ne-au cîrmuit altă dată, meşteşugul de a ne schimba, după voe în ploae de aur, sau de a tăia, cu o singură lovitură de paloş, capul înfiorător al unui balaur gigantic ? Oare fiind că nu să vor fi mai găsind Danae şi Andromede ? Iată o cestiune, pe care am putea-o discuta cu bătrînul Don-Juan Jupiter şi cu fericitul ginere a lui Cefeu!... Şi nu-mi mai trudii mintea cu constatarea paternităţii multor închipuiri, ce figurează pe icoanele ortodoxiei şi pe care credincioşii le serată cu un zgomot adevărat creştinesc, însoţit de nişte largi şi îndesate cruci. Şi nici nu aveam timpul să-mi bat capul cu lucruri de acestea, de oare-ce, pentr-un moment, mă sileam să conving pe maica arhondăreasa că noi nu eram de loc marchitani, şi că, prin urmare, nu venisem la mînăstire spre a procura mărgele şi cercei tristelor mirese ale lui Hristos ; de aceia, cu oare-care mîndrie, ce nu să potrivea de loc cu bucceaua din spate şi cu opincile din picioare, îi înşirăi cu o lim-buţie şi o curenţă pur spaniolă, numele şi pronumele, locul naşterei, locuinţa mea actuală, starea civilă, profesiunea, scopul ce urmăream, şi un torent de alte nimicuri, care provocă pe faţa ei o cerească înseninare şi un trandafiriu surîs... Cu atîta mai rău pentru cine n-a văzut un cer de două ori senin şi un trandafir de două or! înflo-
Amintiri din o călătorie
497
rit! Furăm deci foarte bine primiţi, găzduiţi şi ospătaţi, adică că toată lumea ce vizitează mînăstirea aceasta în timpul verei.
Sara fu măreaţă. Deşi obosit de cale, somnul totuşi nu mă cuprinse aşa de curînd : mai bine de o oară petrecu! deci singur în balconul din faţă al arhondaricului, de unde putui domni cu privirea peste întinsa şi fermecătoarea privelişte, ce prezentă Agapia ochiului în timpul nopţilor cu lună. Cît de frumoasă era luna şi cît de senină fu noaptea aceia ! Tăcerea şi misterul mă în-cunjura din toate părţile; noaptea, retrasă în văi şi în desimea posomorită a brazilor, cernea munţii adormiţi şi visători; negrele lor piscuri păreau a forma hotarele aeriene dintre pămînt şi cer; o linie de umbră, graţios un-dulată, însemna pînă -dincolo de marginele viderel, a-ceste hotare, şi această linie să părea trasă pe fundul de umbră şi lumină a spaţiului adînc de o mînă misterioasă, colosală şi nevăzută. Nici o mişcare pe pămînt şi în a-er nici o mişcare ! întreaga natură dormea şi visa ; eh nu făceam nici una nici alta, sau le făceam poate pe a-mîndouă; devenisem o stîncă vie sau o fiinţă de stîncă» ceia ce e tot aceiaşi; simţiam dar nu ştieam ce, gîndeam dar nu ştieam la ce, nici odată nu mi s-a refuzat, mai mult de cît atunci, putinţa de a înşira pe hîrtie simţirile şi cugetările mele. Şi pentru ce?... Sublimul ucide, şi omul e prea mic pentru sublim ! Femeia lui Lot a fost, de sigur, victima sublimului, şi afirmările biblice relative trebuesc considerate din punct de vedere moral iar nu psichologic. Nouă pigmeilor de astă-zi nu ne-a rămas de cît un singur lucru sublim, şi acest lucru stă în limba noastră cum şi în limba nearticulată a tuturor vieţuitoarelor : strigătul de durere, de ură, de bucurie, de iubire, de dispreţ, de admiraţiune... Interjecţia e de sigur
498
Calistrat Hogaş
unicul interpret al sublimului în limba omenească.... şi îmbrăţişînd cu privirea nemărginită feeria ce să desfăşura înainte-mi, un torent de ah ! şi oh! prin gîndul meu curgea neîntrerupt. Iată deci, la ce să redusese sermana mea fiinţă în măreaţa noapte de 20 Iulie anul de graţie 1883 ! A repeta în gînd un întreg capitol de gramatică înaintea lunel pline, care plutea visătoare în adîncimile albastre ale spaţiului; a atîrna cîte un punct de exclamaţie de fie-care stea tremurătoare, a-ţi lărgi ca o mîţă pupilele, aceste porţi ale minţii, spre a vîrî prin ele întregul univers în suflet, şi a nu te alege mal la urmă, decît cu ce să alege o mîţă, făoînd aceasta, uită de sigur, starea cea mai de plîns în care să poate afla cineva. Cu mine însă nu trebuea şi nici putea să moară poezia şi inspiraţia omenească ; eu nu puteam fi ultimul reprezentant al muzelor pe pămînt.. Era să mă culc, cînd un ce neaşteptat mă pironi pe loc : din cer sati de pe pămînt din văi saă din cîmpie, din munţi sau de pe ape, din noapte, din aer, din lună, din stele—nu ştiu—dar de undeva, de sigur, ajunse pînă la mine un glas durnne-zeesc... Nu avusesem prevederea lui Ulise şi trebui deci să rănim petrificat ; îmi recăpâtăi fiinţa mai tîraii, dar îmi păru aşa de rău!... Şi acel glas de femee sail de înger cînta, sau mai bine, luneca ca o undă din altă lume pe una din acele melodii, pe care numai durerea şi a-morul le poate smulge din sufletul zdrobit... In sublimul mort trebuia sublimul vid, şi femeia sau îngerul venise să complectezo sărbătoarea feeiică, ce şi-o dădeau între ele umbrele şi lumina, lima şi stelele, munţii, văile, apele, cerul şi pămîutul. Cîntarea să sfîrşi şi nu mai reîncepu, revenii în sine-mi cu farmecul în suflet; mă retrăseî.
A doua zi, după prînz, sosi unul din amicii mei din Iaşi, care vizită mînăstirile, însoţind pe nişte cloamne şi
Amintiri din o călătorie
499
domnişoare. E obiceiu ca toţi trecătorii să-şi lese numele lor săpat în vre-un colţ al mînăstirii ; de aici urmează că toate scindările balcoanelor sînt încrestate cu nume din toată lumea ; şi dacă toată lumea face lucrul acesta, de ce nu l-am fi făcut şi noi ? Dintre toţi, eii aveam cuţit mai solid, şi cu toate acestea nu m-aş fi gîndit nici-o dată, că această prevedere de drumeţ să-mi aducă vre-un fel de nenorocire, dar în fine îmi era scris s-o păţesc şi o păţii. Ast-feliu una dintre domnişoare, gentilă şi zburdalnică, să adresează la mine cu cea mai dulce manieră din lume, şi mă roagă să o fac nemuritoare, eternizînd numele pe \re-una din scîndurile vechi ale balconului din lăuntrul mînăstirei ; mă apucai de lucru, cuţitul meu tăios sapase deja întregul nume, dar pronumele numai pe jumătate ; începusem litera a patra, cînd auzi^ spre stînga scîrţiind o uşă; suspendă! lucrul şi întor-sei capul ? dar nu făcui aceasta, decît spre a vedea un alt cap, care, de sigur, nu sernana cu al meu : mai înainte de toate era sur şi zburlit, şi dacă şuviţele ce spîn-zuraiî din toate părţile ar fi fost mai groase, m-ar fi făcut să le iert drept nişte şerpi, sau aş fi avut poate ilu-ziunea complectă a unui oribil cap de Meduză. Ceia ce să încJiipueşte în limba poporului sub numele de „ară-tareu ar fi putut numai pe jumătate să înlocuiască a-ceastă stranie apariţiune. In adevăr, ceia ce, în alte împrejurări, s-ar fi putut numi faţă constă, pentru moment, din un patrat de piele de colorul săftianului galbăn, întins pînă la lustru pe o fantastică împoncişare de ciolane dintre care unele aveaţi pretenţiunea de a să numi nas, altele barbă, unele umerii obrazului şi altele fălci sau frunte. Dinţii eraţi fără pudoare, sau cel puţin, buzele, săturate de prea lunga împreună vieţuire şi aspirînd una la cer şi alta la pămînt, să depărtaseră pînă dincolo de
500
Calistrat Hogaş
hotarele ginginilor, şi lăsase la aer curat două ragile de dinţi, prin a căror strungi toţi berbecii lut Polypliem ar fi putut să să strecoare în goană cu prizonierii legaţi sub pîntece. Nasul scorojit de vechime, reuşise în fine să iea la vîrf forma unui plisc, care arcuindu-se peste buza superioară, avea aerul de a privi în fundul gureî, unde limba stătea îngbemuită. Cei doi Arhangheli păzitori ai nasului—ochii—de abia să mai zăreau din adîncimea găurilor în care să retrăsesără. Aş fi voit să înfăşur cu privirea şi în ragaz acest cap de artă, care ar fi făcut gloria unui pictor, dar nu mi să dădu timpul necesar ; un năprasnic potop de vorbe, culese dintr-un anume vocabular, să revărsă vehement asupra capului meu; că n-am remas înecat, şi azi mă mir, cînd scriu aceste rîn-dufi. Cu o singură frază dacă aş ţinea-o minte, cred că aş îmbogăţi peste aşteptare vasta literatură a păpuserilor de strade.,.. şi cînd te gîndeştî că tot pe acelaşi drum mersese, poate, cu o oară mai înainte sublimii psalmi al regelui profet!.,. Dar pe drumul bătut, cine ar fi în stare să deosebească urma cui a trecut ?... Toate ca toate, dar numele de familie al domnişoarei remăsesă numai pe jumătate, şi făcurăm toţi, cu atîta mai mult haz, cu cît acea jumătate avea un sens foarte nostim... Ingenioasă e întîmplarea cîte odată, mă gîndil eu...
Prânzirăm foarte bine. Matca arhondăreasa, care caută să mulţumească pe toţi oaspeţii sfântului locaş, stătu tot timpul prînzuluî împieună cu noi; iar vorba ci atrăgătoare şi presurată, ici colea, cu puţină profană înţelepciune, făcu să ne treacă timpul mai răpcde de cît am fi dorit. Ni să aduseră mere acum ; maica arhondăreasa îmi oferi unul din cele mai frumoase.
— Sărut mîna măicuţă, zisei mulţumindu-î; şi ad-niirînd un moment fruinuseţa mărului, îmi vine să cred,
Amintiri din o călătorie
BOI
continuă! eu, că- tot atît de frumoase trebue să fi fost si fructele oprite ale Paradisului biblic; nu cum-va există prin apropiere vre-un paradis modern, în care creşte un nou arbore al cunoştinţei, binelui şi. al răului ?
—	Nu ştiu, dar la stăreţie trebue să fie planul moşie! mînăstirei ; a! putea să ' cercetezi.
—	Uite, aceasta nu-mi venea în minte; dar pînă a-tunci n-aţi putea să-mi spuneţi sf. voastră, dacă în plan e trecută şi însemnată şi fie-care chilie a fie-căiei călugăriţi aparte ?
—Mal mult încă,, sînt însemnate acolo chiar şi dependinţele.
Toate cucoanele şi toate duducele izbucniră într-un hohot de rîs.
—	Mai dă-î un măr măicuţă, zise amicul meu de la Iaşi.
—	Mă rog’, mă rog, măicuţă lasă că-mi iau singur, mă grăbii a zice, dar; să ştiţi, d-voastră care rîdeţî, că un nou potop sau un noii foc de la Sodoma sau Gomo-ra va desfiinţa lumea de astă-zi; ei bine, am promisiunile mele sigure că, la ridicarea planului nouă! lumi, marele arhitect mă va consulta pe mine, cel întîiu ; el bine, să ştiţi, d-voastră care rîdeţî, că noul Paradis va fi aşezat in noua Agapie ! De astă dată maica arhondăreasă nu zise nimic, să roşi puţin şi pipăind cu o mînă nervoasă metaniile sale de odagacift.
—	Maică Evghenie, vezi de cafea, zise ia adresîn-du-se călugăriţei -servitoare.
—	Mulţumirea şi indignarea cugetă! eu, aruncă de o potrivă sîngele pe faţa unei femei. Ce păcat că n-avem cîte odată, mijlocul de a constata deosebirea! Ş-apoi nu eram singur eu marele vinovat, care căuta să facă autopsia alegorică sfintelor noastre cărţi! Cu ani înainte, marele nostru Alexandri scrisese deja pe una din coloanele interioare ale bisericei:
502
Calistrat Hogaş
La utrine cînd resună Clopotul mînăstiresc,
Doamne sfinte, tu adună Pe toţi cei ce să iubesc !
Eu ? Eu nu eram decît un serman şi răutăcios plagiator în proză a marelui poet care mă precedase în versuri.
Vizitarăm după prînz interiorul bisericeî. Am atins alt-undeva istoricul el pe scurt. Privită din punctul de vedere al artei, atît esteriorul cît şi interiorul nu prezintă mai nici unul din caracterele unui stil architectonie definit. Să pare totuşi, că stilul bastard dar uniform a bisericelor lui Ştefan, îndulcit pe ici colea, cu rotundu-rile armano-bizantine, a călăuzit pe ziditorul acestei biserici. Ceia ce însă ar constitui, pentru cunoscători, un punct de adovărată admiraţiune, e, fără îndoială, pictura. Să pare că cunoscutul nostru pictor Grigorescu, abătin-du-se cu totul de la şcoala orientală, care condusese penelul rusesc al zugravului de la Varatec, a căutat a localiza, în biserica răsăritului, pictura strălucită a scoale-lor Apusului; numai geniul lui a putut pune asprele, dar totuşi destul de măreţe figuri biblice, sub regimul dul ce al artei moderne. Sub penelul acestui genial pictor dispar ca prin minune toate formele ascuţite şi osoase ale chipurilor ruseşti, care decorează murii tuturor celor-1-alte mînăstirî. Coloritul viu şi discordant; umbritul gros şi posomorit al sectatorilor lui Metodiu, nu să întâlnesc în pictura de la Agapia, formele rotunde şi dulci ale scoalei profane ştiu aicea să îmbrace aşa de bine o-semintele austere ale ortodoxiei!...
N-am făcut niciodată paradă cu sentimentele mele religioase, şi nici n-am de gînd să fac; o simţire însă, pe
Amintiri din o călătorie
503
care aş putea-o numi religioasă, mi-a lunecat prin ochi în suflet, privind pictura de la Agapia. Ce v oiţî ? Judas din Corint e atît de iudă, în cît, fără voe, îţi vine să de-plîngî pe mîntuitorul, că a năimit, între propoveduitorii cuvintului divin, o figură atît de lungă, o barbă aşa de roşie, un nas aşa de ascuţit şi nişte buze aşa de subţiri. Şi deşi anticitatea biblică oferă * sipetelor, obicinuite a tîrî cerurile înaintea tribunalelor pămînteşti, multe probleme insolubile, totuşi trebue să recunoaştem lui Grigorescu meritul de a fi descoperit quadratura cercului; căci, mai la urmă, nu e mai pe jos decît această taină matematică, meşteşugul de a întruni pe aceiaşi figură, şi fără a să esclude una pe alta, maternitatea şi virginitatea. A reuşi să întipăreşti prin linii şi colori, duioşia unei mame pe faţa unei virgine, a face pe cea întăî să primească cu pudoarea celei din urmă fructul propriului său sin, a încadra plenitudinea fizică a formelor materne în rama i-deală a virginităţii, a şti, în fine, să stabileşti, cu penelul, o bună înţelegere între un complex de antiteze, e de sigur o artă. Şi fu un moment cînd mă trezii complice cu pravoslavnicii credincioşi ai minunilor. Eu să fi fost inventatorul Madonelor, le făceam slute de tot !
Eşii şi mă pregătii de drum.
(Va urma)
41
F.	DAME
Din dicţionarul romîno-francez
In numărul trecut am publicat cîte-va cuvinte dîn dicţionarul inedit francezo-romîn cu al căraî alcătuire a fost însărcinat d. Bonifaciu Florescu. Acuma reproducem de asemenea cîte-va exemple din acel romîno-francez, lucrat de d. Frederic Dame. In numerile viitoare vom mat da estracte din dicţionarul latino-rornîn al d-lui 1. Nădejde ce aii eşit chiar acuma de sub presă şi apoi din acel germano-romîn al d-lui Grossmann. Din aceste specimene cetitorii să vor convinge că lexicografia romînă aii intrat pe o cale ştiinţifică.
Apriat, adv, clairement, netle-ment, distinctement. || Mal apriat mărturiseşte, il temoigne plus net-tement. || Care le spunea apriat câ-s născuţi Romînl (Al. Odob.), qui leur disaif clairement qu’ils elaient nes Roumains.
Aprig-, adj. vif || impetueux, fou-gueux. || rude, âpre. || cruel. || violent. || Prin virtejurile de fum ale aprigei puşcării (Al Odob.), parmi | Ies tourbillons de fumee de la vi- i ve fusillade. [| Un cal aprig ca un \ leu, un cheval fougueux comine j
un lion. || Apriga sete de rezbu-nare, l’fipre soif de vengeance. |l Munţi aprigi, d’ăpres montagnes. P. Gram. /. s. apriga ; —m. et/. pl. aprigi
Aprig, adv. vivement. || impetu-eusement, fougueusement. || rude-ment, ăprement. || cruellement. || Ţăndărite scornesc aprig ţărina ; Ies eclats d’obus fouillent fougusu-sement le sol.
Aprigime, s. /. vivacite, impe-tuosite. vehemence (Cihac).
Aprilie. ,9. m. Avril.
Aprinde, (a) v. allumer, embra-
Din dicţionarul romîno-francez
505
ser, enflammer, mettre ie (eu ă, incendier. || exciter. || Aprinse multe sate si oraşe, il a incendie beau-coup de villages el de villes. || Dădu s 'aprinzăi iască de la amnar, dar izbia anapoda ; il essaya d’allumer Tamadou de son bri-quet, mais il frappail de travers.
Conj. Ind. irr. aprind, aprinzi, aprinde, aprindem, aprindeţi, aprind.—Impar/. aprindeam. — Vas. de/, aprinse. — VI. q. par/ aprinsese.—Fut. pr. voin aprinde.— Cond. pr. aş aprinde.— Impâr. a-prinde, aprindeţi —Subj, pr. sa aprind. —V\f. pr. a aprinde.—Part. pv. aprin-zind. — P«rC pas. aprins.
Aprinde, (a se, a \si\ vr. s’al-lumer, s’embraser. || s’exciter, se făclier, se mettre en colere, |j s’en-flammer d’amour. || Cînd se a-p rin da e vai, de om, quand il se met en colere tous tremblent, || Văzînd-o, mult streinul să aprindea (P. Pop.) ; en la voyant, l’e-tranger s’enflammait d’amour. || jVşi aprinde paie în cap, se creer des ennuis. || Scandal şi mai mare s'ar aprinde pe urmele noastre dacă om fugi (l. L. Carag.), nous souleverions derriere nous un scan-dale encore plus grand si nous fuyions.
Aprindere s. f. aclion d’allumer, d’embraser, de mettre le leu. || incendie. || exeitation, || colere. jj ardeur. (| deşir d’amour.
Plur. sans art. aprinderi;—avec Part. aprinderile.
Aprinjoare s. /. (Trans.) allu-mette.
Aprins, s. n. allumage, eclai-rage. || Pe la aprinsul luminărilor, vers le soir.
Aprins, adj. enflamme, embra-se, allume. || excite* || echauffe, transporte. || Un fer aprins, un fer rouge. || cărbuni aprinşi, des char-bons entlammes || Aprins, dar ascultător, dinele să uită la mine şi stă memişcat (Al. Odob.). exci-
te, mais obeissant, Ie chien me regarde et reste immobile- |) Avînd inimă aprinsă pentru lucruri vitejeşti ((Ir. Urech.), ayant Pesprit tourne vers Ies exploits chevale» resques.
F. Gram. /. s.aprinsa; — m. pl. aprinşi —/• pt> apiines.
Aprinsură, s. /. (Trans.) in Ham-mation, || embrasement.
Aprinzător, adj. inflammable, qui echauffe, qui excite.
| F, Gram. / s. aprinzătoare; —m. pl. a I prinzătorî;—/. pl. aprinzătoare.
Aprinzător, s. m. allumeur.
Aprinzătoare, s, f. {Trans.) a-llumetle.
Aprinzătară, s. f. embrasement
Aproape, prep. preş, proclie de prochain, ă peu preş, presque, en-viron. || approchant. || Aproape de, dans le voisinage de, sur le point de. || Aici aproape, ici preş. |J Prea aproape, trop preş. || I)e aproape, de preş. || Prieten de aproape, ami intime. || In de aproape, tout preş, || A ţine de aproape, surveiller de preş, tenir serre* || A ţine de aproape de, etre proclie parent de.—Pre care'l avea Nicolai Vodă aproape (N. Costin), que le prince Nicolas avait comme parent. || Mai de a-proape, de plus preş, plus atten-tivement. || Cel de aproape, le prochain. || Este aproape aşa, c’est ă peu preş ainsi.
Aproapele, s, m. le prochain.
Aproba, (a) v, approuver. jj Eu îţi aprob gîndul (V. Alex.), j’ap-prouve ta pensee.
Conj. Ind. pr. aprob, aprobi, aprobă, aprobăm, aprobaţi, aprrobă.—Impar/, a-probam,—Vas. dej\ aprobai. — Fut. pr. voii! aproba. — Im pâr. aprobă, aprobaţi.1Sul), pr. să aprob.—In/ pr. a aproba.sssiYt;^. pr. aprobind.—Part. pas. aprobat.
Aprobare, s. f. approbation.
Plur. sans art. aprobări;—avec Vart. a-probările.
506
F. Dame
Aprobaţie, aprobaţiune, 5. /.
approbation,	;
Aprobativ, adj, approbatil. || In- ; tr-un chip aprobativ, approbative- 1 ment.
Aprobativ, adv. approbativement.
Aprod, 5. n. \° (anc.)page, ecu-yer, cadet, fils de boyard rem-plissant Ies fonctions de page ou d’ecuyer. || 2° huissier.
Plur. sans art. aprozi; — avec l'art. a-prozif.
Apropia (a) v. approcher, a-vancer, j| rapprocher. || După ce să apropia, îi zise ; lorsqu’il se fut npproche, et lui dit. |J Astea toate te apropie de (Unşi). (M. Emin.). tout cela te rapproche d’eux.
Conj. Ind. pr. apropiu. apropii, apropie epropiăm. apropiaţi, apropie.—hnparf. a-propiam. — Pas de/, apropii.— Fut pr. voi?t apropia.— Cond pr aş apropia.— Tmper. apropie, apropiaţi.—Subj. pr. să arrvpic —/«/• pr- a apropia.—Part pr. apropiînd-et apropiind—Part. pas. apropiat.
Apuca (a) v, 1° saisir, prendre, attrapper, atteindre, empoigner, ap-prehender, s’ernparer de, se saisir de || 2° commencer. || 3° se diri-ger vers s’acheminer. || 4° prevenir.
|| 5° reussir. || 6° surprendre, prendre, etre pris de. || 7° Locutions.
|| l* A apuca de coarne, prendre par Ies cornes.—Ei cum îi aud gura cu toţii îl apuc, des qu’ils entendent sa voix ils se saisissent de lui.—Cu toţii îl apucă şi la împăratul îl duc, ils s’emparent de lui et le conduisent devant rempereur.—A apuca în cursă prendre au piege, attraper. — Pe unul în cap lovesc, şi pe altul unde apucă (Beldim.), ils frappent Pun â la tete etl’autre ou ils l’at-teigent. [I A apuca domnia; a a-puca scaunul, s’emparer du trone || 2° Lesn apucase de pusese oaste prin cetăţi (N. Costin), Ies Polo-nais avaient deja mis des garni-sons dans Ies forteresses.—De va
fi apucat să fi semănat. s’il a corn-î mence â setner,—Abia apucase a ; dormi, il etait â peine endormi.
1 || 3'" Apucînd calea cătră răsărit se dirigeant vers l’Orient. — Urmează încotro al apucat (Al. Zan-ne), poursuis dans la voie que tu as choisie.—Poteca pe care apucase, le sentier qu’il a vait pris.— Ia să apucăm noi în două părţi, (P. Ispir.) ; ecoute, allons chacun de notre cote. || 4° A apuca înainte, prevenir, prendre Ies devants. || 5° Cei cari oii apucat să scape prin fugă, ceux qui ont reussi â echapper par la fuite. || 6° Apu-căi-l în somn, surprends-le pendant son sommeil.—Ori unde îl vom a-puca, partout oii nous le surpren® drons.—Noaptea în drum o apuca (P. Pop.^), la nuit la surprenait en route.— Mal înainte de a apuca să nască, avant d’etre prise par les-douleurs de i’enfantemervt.—II a-pucă un dor nespus, îl se sent pris d’un deşir ardent.— O apucă, 9a la prend.— O apucă nervii, elle est prise dame crise de nerfs.— II apucă dracii, il est pris d’un acces de colere.— Apucat de friguri, pris d'acces de fievre.— Wa apucat un guîuraiu, j’ai attrape un rhume.— Mă apucă somnul, je me sens pris de sommeil.— Nişte re-cori o apucară, elle fut prise de frissons.— Cînd U-apucă mult te ţine ? Quand cela te prend, şa dure longtemps ? — 7° Loc. 1 se părea că apucă pe Dumnezeu de un picior, il lui semblait qu’il avait fait quelque chose d’extrordinaire — A apuca lumea în cap şi a trece nouă hotare, tout abandonner et s’en aller tres loin.— Le spunea căte-n lună şi în soare din cîte omul apucă şi vede, aude şi nu uită ; il leur* racontait toute sorte de choses, (reiaţi vement â. ce qu’on touche, â ce qu'on voit,
Din dicţionarul romîno-francez
507
â ce qu’on entend et n’oublie plus) || N apuca se facă zece paşi, il n’avait pas fait dix pas. || Nu i aii apucat acolo vestea, (N. Cos-tin), ils n’etaient plus lâ quand lâ nouvelle arriva. || N'apuc line a scapa de una şi dau peste alta, (I. Creangă^), â peine echappe a-un danger, je tombe dans un au-tre || Caii alergau cît le apuca piciorul (V. Alex), Ies chevaux fi-laient au grand galop. || Vmnea apuca să să strice, (C. Econ.), le temps se mettait au mauvais. || Apuc foc cu gara, j’en mets la main en feu. || Apuc cc-oî apuca şi fug la treabă, je rnange au galop et je cours ă mon ouvrage. || Te apuc de cuvînt, n’oublie pas la pro-messe. || A apuca pc cineva pentru datorii, poursuivre quelqu'un pour deltes. A apuca ca lupul, ravir comme un loup. || A apuca fără de veste, surprendre. || O să ne a-puce ziua aci, la jour va nous trouver encore ici. || Taicu, Inetu, că vot nu roţi apucat.,. (Gr. .li-pescu) mon pauvre pere, que vous n’avez pas connu. || Un obiceiu ce nu Vai apucat, une habitude que tu n’as pas connue (qui n'existait plus de ton temps,). || N-apuc să vorbesc, je commence a. peine a parler. || M-aş apuca că... je parie-rais qup.... || N apucase să doir-mâ şi odată sări în sus, il etait â peine endormi que, tout-â-coup, il tressaula. || £7 mergînd în pădure, l-apucă gînduile ; et tout. en allant dans la foret des pen-sees renvahirent. || A apuca de scurt, serrer de preş (en interro-geanţ).
Conj. Ind. pr, apuc, apuci, apuca, a-pucam, apucaţi, apuca —Impar/, apucam —Part. (Uf. apuca —PI. q. par/ apucasem.— Fut. pr. yoiu apuca. — Cond. pr. as apuca.—Imper. apucA, apucaţi.—Subj.
pr.	sA apuc.—/♦?/. pr. a apuca. —Part.
ps.	apucind —Part. pas. apucat.
Apuca, (a se), v. ă. t°s’occuper-de, s’y prendre, se mettre â, comtnencer â, entreprendre, en-gager. || 2° se saisir. || se tenir || se prendre. || 3° s’empoigner Tun l’autre. || 4° promettre s’engager, â. 5° Locutions, || 1° A să apuca: de treabă, se mettre au travail.—A să apuca de vorbă, se mettre k causer.— Ce ! s-apucă de furat! comment, il se met â voler \ — Nu ştie cum să să apuce, il ne sait comment s’y prendre.— Să apucă şi ia de gătit nişte bucate înfricoşate (P. Ispir.), elle se met â pr6-parer des mets delicieux. — Cină te apuci de vre*o treabă n-o laşa fără ispravă, quand tu entre-prencls une cliose, ne la laisse pas inachevee.—A să apuc i de meşteşug, entreprendre un metier.-— Dacâ-i apuca a te deprinde cu mine, si tu commences a t’habi-tuer avec moi —S-au aflat scrii-to î cari s-au apucat a face panegiricul lor, il s’est trouve des ecrivains pour faire leur panegy-rique.—Insă Joi nu s-a apucat de h irţă (Gr. Urech.), mais le Jcudi il n’engagea pas rattaque. || 2° Ah ! ce foc simt că mă ardei strigă bolnavul, apueîndu-se cu mîi-nile de pîntice (G Negruzzi) ; ah ; je sens un feu qui me devore, s’ecria le malade en se tenant le ventre, || 3 Ei de brîti să apuca * ră şi la lupta să luară (P. Pop,), ils se prirent par la ceinture et se mirent â lutter. H 4° S-a apucat Ştefan Vodă la Uzum-AU-Beiu că va merge la Ţari grad (Mir. Cost.), le prince Etiene promit a Uzum-Ali-Bey d’aller a Con-stantinople 5° Loc*A să apuca de cine-va, a să apuca de capul cuiva, ne pas laisser quelqu’un tranquille, cherchet k faire faire une chose a quelqu’un. || Şi do-bîndind oaste turcească? ş-au apu-
508
F. Dame
pucat de Bacoţi cel ajutat de casa Austriei, dară s-au învins (Şineaî); et ayant obtenu des trou-pes turques, il se tourna contre Racotzi, qui etait aide par la mai-ison d’Autriche, mais il fui vaincu || A să apuca de sănătoasă. pren-dre la fuile. || Tare s-aiî apucat Ser darul că nu ştie nimica (Mir. Cost.^), le Serdar s’est vivent de-fendu de rien savoir.
Apucare, s. f. action de pren. dre, de saisir, d’empoigner, de cornmencer, de se rnettre a, d’en-treprendre. de se diriger vers, ect. li prise, saisie, apprehension. J occu-pation, || acces. |] prevention. |l phymatose (t. de vet).
Pliu*, mus ari. aplicări ; — avea Cart, a-pucărîle.
Apucat, adj. preş. saisi, empo-igne, apprehende. || emporte, violent—toque. || Apucat de hoţi, pris par Ies voleurs.—Apucat de somn, pris par le sommeil.—Apucat de tuşă pris d’un acces de toux. — Apucat de friguri pris d’un acces de fievre—Apucat de fiori. saisi de frissons.—Apucată de mijloc, empoignee par la taille.— Ori cit de apucat ar fi, quelque emporte qu’il soit. — Parcă-i apucat, il a l’air toque.
F. Gram /. s. apucată ; —?a. pl. apucaţi. —/. pl. apucate.
Apucat. 5. n. 1° rapine. || 2^ mal caduc, haut-mal, convulsions (chez Ies enfans). || 1° a trăi din apucat, vivre de rapine. j| 2° Des-cîntece de apucat; passes, acom-pagnees pe paroles, qne font Ies bonnes forames pour chasser le haut-mal ou Ies convulsions.
Plur. sens ari, apucate ; — avec l'art apucatele.
Apucate (pe) et apucitele (pe)
loc. adu. â tout hasard, â l’a-venture â la bâte, a bâtons rom-pus. || Arme $trîn$e pe apucatele, des armes ramassees â la bâte, a tout hasard.
Apucător s. m. ravisseur.
Plur. sans ari. apucător! : —avec l'art. apucătorii.
Apucător: adj. qui prend, qui sai-sit. || Deprinderi apucătoare, des habitudes de rapine
F. Gram. f. s. apucăroare; —m. pl. a-pucătorî: — f. pl. apucătoare.
Apucătură, s. f. pincee, poig-nee. || conduite, maniere dagir, procede |J crampes d'estomac. || colique des enfants. || Apucături rele, mauvaises habitudes. || Nu-mi plac apucăturile lui, je n’aime pas sa maniere d’agir. j| Suferă de apucături, il souffre de crampes d’estomac.
Plus. smis. art. apubătur! ;= wcc Cart apucăturile
Vespasian G. Erbiceanu
Raportul dintre istorie şi ştiinţele naturale. 7) Domnilor,
Luate în înţelesul cel mai larg al cuvîntuluî, ştiinţele naturale şi istoria sînt două ştiinţă care cuprind în sine toată sfera cunoştinţelor noastre despre lumea fizică şi morală. Astfeliu fiind, între aceste două ştiinţî treime să existe o deosebire însemnată, de oarece fenomenile şi legile luineî fizice, cu cari să ocupă ştiinţele naturale, au un caracter cu totul deosebit de fenomenile şi legile lumeî morale, cari alcătuesc obiectul ştiinţei istorice. Dar cu toată această deosebire, dacă urmărim cu de amăruntul dezvoltarea paralelă, a acestor două ştiinţî, observăm că ele n-au rămas cu totul streine şi izolate una de alta. Din contra, între dînsele a existat totdeauna o legătură strîn-să de priviri şi de metode, o înriurire puternică reciprocă ceia ce a făcut ca amîndouă aceste ştiinţî să treacă a proape prin aceleaşi faze de dezvoltare. Şi aceaata să explică uşor dacă căutăm a ne da seamă de caracterul o-biectelor acestor ştiinţî, precum şi de dezvoltarea lor progresivă în decursul viacurilor.
Ştiinţele naturale, studiind lumea fizică externă, au un obiect determinat, accesibil şi nu atît de complicat ceia ce a făcut ca ele să să dezvolte mai de timpuriu şi
1). Lecţiune îaugurala rostită ca ocazionai deschidere! cursului de istoria modernă la clasa % Vil-a de la Seminarul „Veniamin1' in anul şcolar 1893—94,
510
Vespasian G. Erbiceanu
să realizeze progrese mai însemnate. Din potrivă, istoria ocnpîndu-se cu fenomenele lumii morale, are un obiect cu mult maî greu, mal puţin accesibil şi mal complicat, ele aceia şi progresul el să săvârşeşte mal încet. Din a-ceastă cauză provine acel sentiment de preponderenţă— ca să nu zicem de mîndrie—cu care ştiinţele naturale au privit totdeauna asupra mersului lent şi asupra ne-însemnătăţii rezultatelor capatate de ştiinţa istorică. Mal mult încă, de pe la începutul viaculuî trecut, ştiinţele naturale şi-au luat o atitudine dominantă faţă de istorie, fâ-cînd necontenite invaziuni în domeniul acesteia şi încer-cîndu-se a aplica asupra el metoadele şi procedeurile sale de cercetare; în care încercare foarte adesea ori au reuşit, deşi succesul le-a fost maî mult temporal. Această de-pendeţă, în care găsim istoria faţă de ştiinţele naturale, face ca chestiunea raporturilor reciproce ale acestor două ştiinţă, să fie una din cele maî importante, de la dezlegarea definitivă a căreia atîrnă mult formularea şi stabilirea principiilor ştiinţifice a teoriei procesului istoric.
Astfeliu fiind lucrul, cred nimerit a opri un moment atenţiunea domniilor-voastre asupra acestei chestiuni interesante nu numai pentru istoric, ci pentru orice om cult. Vom începe a urmări în mod paralel mersul progresiv al acestor ştiinţî de la obîrşia lor, adecă de la a-cel timp, cînd să pun bazele ştiinţelor naturale moderne şi de cînd istoria începe a deveni ştiinţă în înşelesul propriu al cuvântului, pînă în zilele noastre.
I.
Caracterul fundamental al viacurilor de mijloc este dominaţiunea autoritarizmuluî în toate sferile de viaţf. In religiune, în filozofie, ca şi în ştiinţă, cugetarea omenească e stăpînită de autoritatea bibliei şi a ideilor lui Aris-totel; în viaţa socială şi în jurisprudenţă—de autoritatea bisericel teocratice. Timpurile moderne sosesc pentru Europa din momentul cînd în societate să începe nu numai protestare, ci adevarată reacţie contra acestui protectorat universal. Chiar de pe la începutul viaculuî al XVI-lea omul începe a reclama libertate şi independeţă. Aproape toată istoria timpurilor moderne nu e altă ceva, decît
Raportul dintre istorie şi ştiinţele naturale	5li
istoria eliberăreî personalităţii omeneşti de sub autorită-rizmul viacurilor de mijloc. Reformatorii bisericeşti pun această eliberare în legătură imediată cu divinitatea; Descartes cere liberarea cugetării în numele demnităţii omeneşti, identificînd cugetarea cu existenţa însăşi (cogi-to, ergo sum). Grotius susţine că adevarata sorginte a re-laţiunilor sociale şi a jurisprudenţeî nu e alta decît însuşi natura raţională şi socială a omului. îndată ce acest autoritarizm universal a fost doborît, pentru om nu a ra-mas altă cale, altă sorginte de adevăr şi de ştiinţă, de cît experienţa. Această cale a fost descoperită mai întîiQ de Bacon, după metodul căruia au început a să lucra mai întîiu ştiinţele naturale şi apoi şi cele morale. Prin urmare chiar din momentul cînd a apărut pentru întîia dată la lumină ideia despre ştiinţa experimentală, s-a putut prevedea că în timpurile moderne vor domni două şti in ţi: ştiinţele naturale şi istoria. Cea dintîiu ea suma cercetărilor şi observaţiunilor făcute asupra naturei fizice externe, iar a doua, ca adunătura experienţelor vieţii lu-mei morale. In viacurile de mijloc a fost imposibil să existe istoria ca ştiinţă, deoarece toate evenementele şi întîmplările eraţi considerate ca manifestaţiunea imediată a voinţei lui D-zeii. Iată de pildă, cum explică un călugăr din viacul al Xll-lea, cucerirea Angliei de cătră Normanzi : „Perfecit Dominator Deus, zice el, de gente An-glorum quod diu cogitaverit.; genţi namcjue Normanno-rum tradidit eos ad exterminandum“. In aceste cuvinte să poate vedea tot caracterul istoriografiei viacurilor de mijloc. Catastrofa, sosită asupra Angliei în anul 1066, e reprezentată ca operă a predestinaţiunei divine; dar dacă aceasta e operă dumnezeească şi prin urmare sta în afară de voinţa şi puterea omului, apoi pentru ce s-ar mai studia şi descrie în mod genetic! De aceia şi cronicarul evului mediii o scrie foarte simplu, fără a-î mai a-rata cauzele; numai pentru ca să nu să uite de genera-raţiuuile viitoare. Dar cu venirea timpurilor moderne, omul făcîndu-se stăpîn pe sine însuşi, a simţit nevoe de experienţile şi lecţiunile trecutului, şi atunci a început a studia şi a să interesa de istorie.
Am arătat mai sus că ştiinţele naturale şi istoi’ia sînt două ştiinţî proprii timpurilor moderne şi am amintit că ştiinţele naturale s-aii dezvoltat mal de timpuriu şi
41*
512
Vespasian G. Erbiceanu
au întrecut cu mult istoria prin progresele lor. De aceia urmărind dezvoltarea acestor două ramuri de cunoştinţă omeneşti, nu putem a nu observa oare-care dependinţă, în care istoria totdeauna a fost faţă de ştiinţele naturale trecând aproape paralel prin aceleaşi faze de dezvoltare. Vom explica aceasta prin cîteva exemple, începînd de la viacul al XVII-lea, pentru că, propriu vorbind, de la acest timp să începe noua istoriografie originală. Istoricii viacurilor precedente, sau a epocel renaştere! precum : Machiavelli, Guichardini, Giovio, Sleidan, Strada şi alţi! au imitat maî mult pe istoricii clasici, deoarece gustul clasicizmuluî era puternic încă în Europa pe vremea aceia2).
Intîiul istoric, ce a scris insoria în spiritul timpurilor nouă, a fost neapolitanul Vico, care a trăit pe la începutul viaculu! trecut. De la dînsul vom începe şi no-studiul nostru,
II
Este ştiut că dintre toate şiinţele naturale, cea mal de timpuriu care s-a dezvoltat a fost Astronomia. Pe cînd celelalte ramuri ale ştiinţelor naturale erau incă în faşă, Copernic, la jumătatea viaculu! al XVI-lea şi apoi, după o sută de ani, Galileu au întemeiat ştiinţa astronomică pe nişte baze atît de solide, încît mai pe urmă, Kepler Newton şi Laplace n-au făcut altă decît au desvoltat în chip maî savant şi mal amănunţit legile mecanicei cereşti, Tocmai de aceia ideile astronomice aîi trebuit să înrîu-rească mal înainte de altele asupra formelor şi noţiune-lor istoriografie! nouă. Această înrîurire să poate observa cu deosebire la doi celebri filozofi istorici aî viaculu! al XVIII-lea : Vico şi Herder.
In scrierea sa „Ştiinţa nouă“ 3) Vico susţine că viaţa fie-căriî naţiuni formează un cerc neschimbat, care să reproduce necontenit.
El distinge trei epoci în viaţa fie-căriî naţiuni. Intîia epocă e religioasă ; aici religiunea domneşte; legislatori
2)	Vezi Petrov Lecţiuni din Istoria Universala \ol I, apendice.
3)	Science Nouvelle par Vico ; Oeuvres choisies de Vico (traduction Michelet)'
Raportul între istorie şi ştiinţele naturale	513
şi prinţii sînt zel. A doua epocă e eroică; aici pe linge religiune apare şi omul sub forma eroică, ca semi-zeu, intermediatei1 între divinitate şi omenire. In fine a treia e-pocă e omenească ; aici omul domneşte şi să constitue societatea civilă. Dar de abea ajunge un popor la această ultimă fază de desvoltare, şi el imediat moare, dispărînd de pe scena istorică, precum toamna cad frunzele de pe arbori. Un nou popor vine în locul celui dispărut, şi parcurge identic aceleaşi epoci. Prin urmare, istoria omeni* rei întregi constă din cicluri de desvoltare, care să succedează în mod periodic, cu aceiaşi exactitate matematică ca şi ciclurile astronomice, în care după trecerea unui period anumit de ani, trebue să să repete neaparat aceleaşi fenomene cereşti. In acest mod de a reprezenta mersul regulat şi periodic al istoriei nu putem să nu observăm o puternică inrîunire a ideilor astronomice despre ordinea, măreţia şi regularitatea legilor ce conduce universul. Vico, compatriotul şi aproape contimporanul lui Gralileîi, a putut foarte lesne să facă încercarea de a descoperi în lumea morală a istoriei aceiaşi ordine şi a-celeaşî legi nestrămutate, care domnesc în lumea fizică a naturei.
Aceiaşi nuanţă astronomică în întocmirea istoriei să observă şi la Herder. Cine a cetit cartea lui intitulată „Idei asupra filozofiei istoriei omenirei“‘ uşor a putut să să convingă despre aceasta 4 5). După Herder, lumea morală şi lumea fizică sînt conduse de aceleaşi leg! naturale ; şi pentru a ne putea convinge de aceasta n-avem de cît să aruncăm o privire asupra planetei pe care trăim şi asupra universului ce ne încunjoară. In chipul acesta istoria omenire! a lui Herder, să începe aproape ca şi un tratat de astronomie, sau ca o carte de istorie naturală. In loc de a începe istoria sa de la om, el să ocupă mai întîiîi de sistemul planetar, «Pentru ca filozofia istoriei o-mului să merite asest nume, zice el, ia trebue să înceapă mai întîiu cu cerul11 5). Plecînd de la acest principiu, Herder ne arată mal întîiîi planeta noastră, pămîntul, o-cupînd o poziţiune mijlocie în sistemul solar, mijlocie prin
4)	Herder Idies sur la philosophic de Vhistoire de Vhumanite. Traduit de Tallemand et precede d'uiie introduetion par Edgar Quinet. Paris. 1827, 3 voi.
5)	Ibidem, liv. I, chap. I, pag. I.
514
Vespasian G. Erbiceanu
mărimea sa. prin durata revoluţi uni lor sale şi prin îndepărtarea sa de soare. Prin urmare, după cum planeta pămîntul e reprezentanta mijlocie a sistemului solar, tot aşa şi omul, creatura centrală şi cea mai perfectă, microcosmul a tot ce există pe pâmînt, este adevăratul reprezentant al acestuia. După cum planeta noastră alcă-tueşte numai un punt de trecere cătră alte lumi mai perfecţionate poate, tot aşa şi omul în lanţul creaţiunilor, în ierarhia imensă a fiinţelor însufleţite, alcătueşte veriga de unire între lumea organică şi cea spirituală. Dezvoltarea omului, Herder o pune în dependinţă directă de toate condiţiunile naturale ale planetei noastre, precum : de forma ei, de mişcarea, de climatul, de terenul, de condiţiunile naturale ale ei, etc. Istoria omenirii reprezentă tabloul educaţiunei şi pregătire! ei treptate pentru o viaţă spirituală superioară, în care constă adevărata perfecţiune şi fericire a ei. Această educaţiune şi pregătire a o-menirei să face sub conducerea Providenţei atotştiutoare, care lucrează asupra destinului oamenilor nu în mod arbitrar, ci prin intermediul unor legi nestrămutate, în virtutea cărora pe pămînt să săvîrşeşte numai aceia ce în anumite condiţiuni, trebue să să înt-împle neaparat. Aceste legi sînt: libertatea, raţiunea şi umanitatea; ele al-cătuesc scopul suprem al vieţii şi istoriei omenireî. Iată bazele de căpitenie a „Ideilor" lui Herder. Ori cine poate cunoaşte, că istoria omenireî, aşa cum Herder o reprezentă, e tot un feliu de sistemă planetară a lume! morale, condusă de ideia supremă a „Umanităţii" (Humanităt), ca lege universală de gravitaţiune.
După aceasta, aşa numita istorie astronomică, voi trece la faza următoare de dezvoltare a ştiinţei noastre.
III
Să ştie că cea mai mare parte a ştiinţelor naturale, în starea lor actuală, e datorită, cu deosebire marilor învăţaţi franceji din jumătatea a doua a viacului al XVIII-lea. Prevost, Faurier, Coulomb, Fresnel descopăr, pentru prima dată, în acest timp, legile aşa numitelor forţe imponderabile : a lumineî, a căldurel şi a electricităţii. Lavoi-sier întemeiază chimia, iar Cuvier fondează geologia şi zoologia. Cel dintîiu supune analizei compoziţiunea cor-
Raportul Jntre istorie şi ştiinţele naturale
515
purilor şi explică legile constituţiunei lor lăuntrice ; al doilea crează o nouă clasiflcaţie a animalelor, după deosebirile lăuntrice a organizmelor lor, explorează cele mal vechi urme de viaţă organică şi descopere o întreagă lume nouă de animale fosile. Ştiinţa fosilelor, Cuvier, o ridică la un aşa grad de perfecţiune, încît pentru dinsul, era în de ajuns a descoperi un singur os din vreun animal antideluvian pentru ca să poată restabili figura ideală a întreg organizmulu! acelui animal. Ainîndoi aceşti învăţaţi stabilesc convingerea nestrămutată de acum înainte în ştiinţă, că lumea e supusă schimbărilor şi că a-ceste schimbări să săvîrşesc cu regularitate şi după nişte legi anumite. In fine Bichat, întemeiatorul anatomiei şi fiziologiei moderne, răspîndeşte şi asupra hunei organice cercul observaţiunilor şi experienţelor analitice, introduse de Lavoisier în cercetarea luinei neorganice, începînd a studia nu numai organele, ci şi ţeseturile din care ele sînt compuse. Prin urmare, descoperirea de forţe nouă în natură, respîndirea cercului observaţiunilor şi experienţelor asupra unei cantităţi enorme de lucruri nouă, aplicarea generală a metodului analitic, scoaterea la lumină a unei lumi fosilice de mult timp dispărute—alcătuesc fenomenele dominante şi principale ale ştiinţelor naturale din această epocă.
Aruncîndu-ne acum privirile noastre asupra istoriografiei din acest timp, vom observa că şi în ia să petrece o mişcare într-atăt de asemănătoare cu cea de mai sus, încît e peste putinţă a nu observa şi aici înriurirea din partea ştiinţelor naturale, asupra căreia voiu a insista.
Mai întîiu, în acest timp, în istorie să descopăr de a-semenea un felin de forţe imponderabile precum: spiritul timpului, caracterul naţional, coloritul local, cu un cuvînt, astfeliu de agenţi, care propriii vorbind, nu să exprimă în vre-un fapt sau întîmplare izolată, dar care cu toate a-cestea, în chip nevăzut, străbat pretutindenea şi însufleţesc totul : întocmai precum lumina, căldura şi electricitatea pătrund şi lucrează asupra tuturor lucrurilor din natură, istoricii vremurilor trecute, ocupîndu-se în special cu întâmplările mai de căpitenie ale vieţii de curte, de stat şi militare, nici nu-şi închipuiau că pot exista nişte astfeliu de agenţi istorici secreţi. Numai istoricii viaculuî al NVIII-lea : în Anglia—Hume şi Gfibbon, în Franţa—Voi-
516
Vespasian G. Erbieeanu
taire şi Montesquieu, în Germania—Tgnatiu Schmidt şi ca deosebire Iohann von Miiller, pentru întîiaşi dată au întors atenţiunea asupra lor.
Mai departe, paralel cu ştiinţele naturale, în istorie de asemenea s-a lărgit foarte mult orizontul cercetărilor întroducîndu-se în domeniul eî o mulţime de lucruri nouă precum: afacerele bisericeşti, administraţia, condiţiunile economice de trai, literatura şi arta, moravurile şi obiceiurile etc.; toate aceste au început a fi considerate ca părţi integrante ale istoriei, tot atît de importante ca si războaele, tractatele şi schimbările monarhilor. Cu uri cu-vînt, să începe aşa numita «istorie culturală» care carac-terizază pe toţi istoricii mai însemnaţi de la finele viacu-lui al XVIlI-lea şi începutul celui prezent. De la capul locului, deci istoria are pretenţiunea de a îmbrăţoşa viaţa omenească în toate manifestaţiunile ei, întocmai precum ştiinţele naturale tind a cuprinde cu cercetările lor întreaga natură.
Introducerea metodului analitic în şiinţele naturale corespunde apariţiunei în istoriografie a „criticei istorice”. Cel dintîiu care a recunoscut necesitatea de a supune materialul istoric aprecierel şi judecăţii raţiunel sănătoase, a fost englesul Bolingbroke în scrierea sa intitulată „Scrisori despre studierea şi folosul istoriei". Ideile lui au fost răspîndite în Franţa de cătră Voltaire, care tot odată a făcut şi cele dintîiu încercări de istorie critică, din nefericire, foarte arbitrare. Toţi istoricii mari engleji ai viaculuî al XVIII-lea să folosesc de această nouă armă a ştiinţei, să înţelege tie-care în genul său si pentru scopuri deosebite. In fine, în Germania, I. Mezer şi Fr. Aug. Wolff aii dat cel dintîiu exemplu de critică istorică savantă ; mai pe urmă, aşa numita scoală istorică a ridicat, acestă artă la un grad de perfecţiune în adevăr uimitor. (i)
Prin puterea acestei noue arte măreţe Georg Bar-told Niebuhr, fiul naturalistului Karl Niebuhr, a creat pentru ştinţă „istoria fosilică", dacă putem să o numim astfeliii. Niebuhr e un feliu de Cuvier al istoriografiei. Şi ca să nu pară afirmaţiunile noastre prea paradoxale, ne vom permite a arăta în cîteva cuvinte în ce constă procesul 6
6)	Petro v. Lccţiuni din Istoria Universală voi, 1. apendice.
Raportul între istorie şi ştiinţele natu.ale
517
criticei niburiane şi cu ce greutăţi a trebuit el să să lupte. Istoria cea mai veche a Romei e atît de saracă în izvoare sigure, încît, pentru întreg periodul primitiv sau periodul regilor, ele lipsesc aproape cu desăvîrşire. Căci cunoştinţele despre acest timp, transmise nouă do cătră scriitorii mai tîrzii ca Tit Li viu, Ciceron, Dionisiu, constau în mare parte din tradiţiunî populare şi mituri, născocite mal în urmă, cu deosebire, de preoţi, pentru a explica în mod genetic diferitele instituţiuni de stat şi religioase, originea cărora să întunecase de mult în memoria poporului. In această ţesetură de mituri şi tradiţiunî populare, cu cuprins religios, sînt preserate unde şi unde şi grăunţi istorici, cu oare-care caracter de certitudine a-proximativă. Pe lîngă aceasta, mai sînt încă cîte-va rămăşiţi de monumente, fragmente de inscripţii şi tractate care deşi n-au ajuns pînă la noi dar de existenţa lor nu ne putem îndoi, deoarece e confirmată de istorici demni de credinţă şi mărfuri oculari, ca : Polibiu, Dio-nisie şi alţii. Aşa de exemplu, avem tractatul comercial încheiat între Tarquiniu al doilea şi Gabii, scris pe o pe-le de bou, tractatul comercial şi maritim încheiet cu Car-taginejiî în anul întîiu al republice!, sapat pe o tablă de bronz şi conservat în Gapitoliu, şi alte puţine documente de genul acesta, numărul cărora nu trece peste şapte. Dacă la aceste mai adăugim încă cite-va monumente primitive de artă, care au existat, pînă în ultimul timp al republice!, .şi citeva cunoştinţî răspîndite la scriitorii greci, apoi mi-să pare am aratat. tot materialul sigur pentru istoria celor dintîiu patru viacuri a statului roman. Pentru a restabili istoria adevărată a Romei primitive, Niebuhr procedează cu aceste sfărămătuii întocmai în acelaşi chip, precum a procedat Curier cu dinţii şi coastele mamuţilor, mastodonţilor şi a altor animale antideluviane, pentru restabilirea ideală a organizmelor lor întregi. Atît unul cît şi altul deplineau lipsurile prin combinaţiunl şi analogii, întemeindu-se numai şi numai pe credinţa că ori care dezvoltare organică trebue să să săvîrşească cu regularitate şi după nişte legi anumite. Dar astă-zi ştiinţa nu mai justifică acest metod din cale afară naturalist în istoriografie, deoarece organizmele sociale să dezvolt in genere mult mai liber şi mai achitai', decit cele animale. In vremea lui Niebuhr însă, credinţa în o astfeliu de regularitate orga-
518
Vespasian G. Erbiceanu
nică a dezvoltării întocmirilor sociale era ecoul direct al doctrinelor naturaliste.
Această paralelă în dezvoltarea ştiinţelor naturale şi a istoriei, pe care noi o urmărim, s-a continuat şi în mersul progresiv al acestor ştiinţi din timpurile ulterioare. Şliintele naturale, mîndre de succesele şi descoperirile lor încep a întreprinde o serie de încercări îndrăzneţe, dar prea timpurii, de a generaliza observaţiunile, experienţele şi legile descoperite şi a crea din ele o sistemă generală, încercările să încep cu marea enciclopedie franceză a via-cului al XVIII-lea, cu «Systeme de la na ture» a lui Holbach şi să termină prin «Cosmos» a lui Alexandru de Humboldt. Pe la începutul viatului nostru, şi in istoriografie să încep de asemenea o serie de construiri filozofice a istoriei, modelele cărora le întîlnim în «Ideia despre istoria universală privită din punct de vedere cosmopolitic» a lui Kant7 8), dar mai cu samă în «Dinamica socială a lui Auguste Comics), şi in «Filozofia istoriei» a lui Ilegel 9). Cel dintîiu ne. vorbeşte deadreptul despre necesitatea şi posibilitatea, în timpul ele faţă, a unei încercări filozofice de a reprezenta istoria universală după planul naturei. Cei din urmă ne dau în operile lor citate nişte priviri generale asupra istoriei universale, în care trecutul omenireî e reprezentat după un plan cu desăvîrşire aprioric şi artificial10). Dar treime să recunoaştem că atit filozofii naturalişti, cit şi filozofii istorici sînt adeseori prea arbitrari în scrierile lor, înlocuind lucrurile necunoscute şi lipsurile prin consideraţiunî personale şi grupînd in mod forţat faptele şi evenimentele după calupul sistemelor preconcepute şi al ideilor abstracte.
IV
La sfirşitu.1 jumătăţii in tăi a viacului al XlX-lea şi la începutul celei a doua, ştiinţele naturale au avut o inrîu-
7)	Kant, Idee dune hisloire unwcrseîJe envisogee d fin poiut de vue cos-tnojol.il e\ din operile sale se poate consulta de asemenea : „Comencements pro-bables de Vhistoire du genre humaine", şi: ,.Le genre humaine est-il constam-m<nt cn progres vers un mcilleur avcftir?li
8)	. Auguste Comte, Coitrs ele philosophie pos:tive. tom. III, conţine „la dy-nainique sociale44 sau tratat general despre progresul omenireî.
0). Ho gel, La philosophie de VHistoire.
10 Nu e Jocul aicî a ne opri mai mult asupra teorielor istorice ale acestor
filosofi ; ele vor forma obiectul unui studiu separat ce ne am pus în gînd să lucram.
Raportul între istorie şi ştiinţele naturale
519
rire şi mai puternică asupra doctrinelor istoriologice. Sub influenţa progresului ştiinţelor naturale, problema fundat mentală a teoriei procesului istoric a început tot mai mult a să determina in sensul de a descoperi pentru istorie nişte legi tot atit de nestrămutate, ca şi legile naturei, descoperite de ştiinţele naturale. Cel dintîiu, care face această încercare a fost genialul Buckle, care vede in istorie exact acelaş mecanism complicat ca şi în natură şi explică evenimentele sociale şi culturale ale istoriei prin cause naturale (climaterice geografice, economice, etc.u). Erudiţiunea colosală a lui Buckle şi talentul său uimitor de a combina faptele a contribuit mult la popularizarea ideilor sale şi la răspîndirea în societate a privirilor materializate asupra istoriei, întemeiate pe negaţiunea libertăţei voinţei omeneşti. El zice că în istorie nu poate fi nimic arbitrar şi intim-plător, căci totul să conduce după legi fixe şi inevitabile, ca şi în lumea fizică. O astfel de ordine şi regularitate în destinele omenirei, după Buckle, să întemeiază pe aceia că faptele omeneşti, prin urmare şi cele istorice, nu sînt determinate nici de providenţă după cum susţin teologii, nici de libertatea voinţei omeneşti, precum presupun filozofii, ci numai simplu de acţiunea reciprocă a legilor lu-mei materiale pe de o parte şi a legilor spiritului omenesc pe de altă parte. Dar temelia pe care să razămă Buckie, adecă negaţiunea libertăţii voinţei omeneşti, pe care el o ia drept axiomă demonstrată, aleătueşte una dintre chestiunile cele mai grele şi mai discutate, la dezlegarea căreia s-au trudit spiritele cele mai înalte, începind de la filosofii scolastici şi pînă în zilele noastre, şi care la urma urmei a rarnastot nerezoivită. Mai departe, încercarea lui Buckle de a aplica asupra istoriei metodul inductiv e şi mai ne întemeiată. El crede că, pentru a putea descoperi legile nestrămutate ce conduc soarta omenirei, e îndeajuns numai a generaliza experienţele şi observaţi uni le omogene făcute pînă acum în istorie. Dar, mai îiitiiu de toate, fenomene cu desăvârşire omogene nu exist în istorie; din contra agenţii şi forţele istoriei să schimbă, să combină şi să complică necontenit, iar legile lumei morale să deosebesc
ii). Chestiunea interesantă despre influenţa naturei uneK teri asupra vieteî şi organizării culturale şi sociale a locuitorilor eî a fost atinsa în veacul trecut şi de Montesquieu.
42
520
Vespasian G. Emiceanu
cu totul de cele fizice, fiind mult mai libere şi neavind caracterul acel exact şi nestrămutat al acestor din urmă. De aceia, legi exacte şi universale, care ar putea face pe om slăpîn absolut pe viitorul său, nu putem căuta in istorie. Aceia ce Buckle da drept legi absolute pentru istorie are un caracter cu desăvîrşire parţial şi nici odată nu poate fi aplicat, asupra tuturor epocelor istoriei universale 12 13).
In timpurile din urmă, apar în ştiinţele naturale două teorii, care şi pînă in ziua de astăzi sănt considerate de mulţi ca cele mai nimerite pentru a explica procesul evo-luţiunei istorice a omenireî. Aceste teorii sînt: 1) teoria biologică a lui Darwin şi 2). teoria lui Iierbert Spencer, care identifică societatea oamenilor sau, cum zice el «organizmul social» cu organizmul individual, care, după dânsul, nu e de dl; tot un teliii de societate, de fiinţi vii mult mai elementare (celule, etc,).
Să ştie că darvinizmul a uvut o inrîurire precumpănitoare asupra tuturor ramurilor de cunoşfmţî omeneşti, de aceia nici istoria n-a putut rămînea în afară de această înriurire. Sub influenţa darvinizmuluî, în istorie s-a tăcut ci te va încercări de a reduce fenomenele mai însemnate ale vieţei istorice la «lupta pentru trai», «selecţiunea naturală», «ereditate», cu alte cuvinte, s-a căutat a să înţelege procesul evoluţiuneî istorice a omenireî ca o repeţi re — în forme nouă — a procesului dezvoltării naturale a specielor din regnul vegetal şi animal.’) Multe din aceste încercări au fost cu totul neştiinţifice, deoarece Introduceau, de-a dreptul şi fără nici un control, în explicarea istoriei omenire! idei şi observaţiuni trase din viaţa pur materială. Dar printe scriitorii de acest gen au fost şi de aceia, care au privit cu mai multă critică asupra darvinizmuluî, căutând a-şî da samă de ceia ce poate fi împrumutat din el pentru explicarea istoriei omenireî, şi avînd totodată. în vedere deosebirea ce există între ouaşi animal, între sociologie şi biologie'3).
12)	. Petrov, Lecţiunl din Istoria Universală pag. 7 voi. 1.
1). Aceasta o o tesa prea vastă, pe care noi nu o putem trata aici in ex-tenso. Pentru consultare trimitem la Poey. „Le Positivisme“. unde sunt enumeraţi toţi învăţaţii, din diferite specialităţi asupra cărora doctrina lui Darwin-. a avut înrîurire; de pildă: CUmeuce Itayer „Origine de Phoinme et des so-cietes“. Bagelmt. „Lois scientiflques du developpemenr, des nations“, etc.
13)	. O analiiâ generală a teoriei lor istorice, formate sub înrîurirea darvinizmu
Roportul între istorie şi ştiinţele naturale
521
O dată cu încercarea de aplicare a darvinizmuluî la teoria procesului istoric, s-a dezvoltat in soeiolagie o altă direcţiune, care, după cum am spus mai sus, identilică «organzimul social» cu organizmul individual. Reprezentantul mai de seamă al acestei păreri e Ilerbert Spencer14). După Spencer, istoria, considerată ca proces vital al orga-nizmuluî social, nu e altă ceva decit o repeţiie foarte exactă a procesului vital al organizmului individual (vegetal sau animal). Spencer înţelege istoria întocmai ca o evoluţiune organică, ca un proces impersonal al dezvoltării organizmului social. Această părere a lui Ilerbert •Spencer a fost supusă la multe critici serioase chiar din partea acelor învăţaţi, care impărtăşaă intru cit va ideia despre oarecare analogie dintre societate şi organizai. Scopul criticilor a fost, între altele, dea lămuri deosebirea ce există între dezvoltarea «organizmului social» şi dezvoltarea organizmului individual. Şi această deosebire e toarte esenţială, de oarece fenomenele sociale cresc şi să dezvoltă pe terenul vieţii morale şi spirituale a omului, şi de aceia «organizmul social» nu poate fi pus sub aceiaşi categorie ca şi organizmele individuale, vegetale sau animale. In tot cazul, această direcţiune a sociologiei are mult drept de a atrage atenţiunea istoricilor, deoarece ideia despre organicitatea dezvoltare! vieţii culturale şi sociale s-a emis cu mult înainte de aplicare in sociologie a privirilor nouă biologice asupra organizmului.13 14 15) Fără îndoială, istoricului, mai mult decît oră cui altuia, îi aparţine dreptul de a să ocupa cu stabilirea principii lor adevarate ale teoriei procesului istoric; de aceia istorici aii. dreptate cind să jălu-esc adesea ori că naturaliştiî, partizani ai analogiilor biologice, să amestec, tară pregătire specială, in domeniul istoriei.
V
Am aratat mai sus, că analogiele biologice in socio-
luî, din nefericire, nu exista îu literatura ştiinţifică. Cercetările şistudicle fă-cute asupra vieţeî animalelor au mare importanţă din punctul de vedere al evo-luţionizmului biologic. Vezi, de exemplu, scrierea lui Espinas „Les societes a-nimales,,
14)	. Herbert Spencer, Les principe» de Sociologie. Afară de Spencer, reprezentanţi aî analogiei biologice mai silit încă : Lilienfeld., Schăffle, etc.
Doctrina despre „organizmul contractual4*, dezvoltată de A. Fouillce în .scrierea sa „La Science sociale contemporaine<;, reprezintă o opiniune cu totul deosebită.
15)	. Kareciv, în Revista istorică voi. I. pag. 17. 18.
522
Vespasian G. Erbiceanu
logie greşesc foarte mult cînd nu ţin compt de faptul, că fenomenele sociale să desvolt pe terenul vieţii spirituale 9 omului şi de aceia «organizmul social» nu poate fi asa-manat in totul cu organismele individuale vegetale sau a-nimale. Intre biologie şi sociologie trebue să intervie psi-chologia, care cu drept cuvint şi este adevara ta bază a sociologiei. încercări de a rezolvi chestiunea despre esenţa procesului istoric pe baze psihologice aii şi început a să face in ultimi le decenii ale viacului nostru, lată dar că pe cînd naturalistul să înarmează cu microscop, pentru a putea pătrunde pină la ultimile margini posibile ale materiei, piuă la protoplazmă, in ştiinţa istorică de asemenea începe a apărea lot un tel iii de microscop, sad mai bine zis „microgralieu, prin ajutorul căreia să caută a să analiza in modul col mai nmârunţit faptele şi intimplările istorice, spre a să descoperi astfel! 0 resorturile ascunse care mişcă viaţa popoarelor şi a să stabili legile desvollărei lor. Cele dintâi încercări de acest gen silit tăcute de La za rus şi Steiiilhal. fundatorii aşa numitei' «psichologiT a popoarelor» (Volkerpsycliologie), care după di uşii, trebue să devie cu timpul un felin de teorie a istoriei. «Nu credeţi, scriu ei, că problema aceasta (teoria istoriei) e rezol vită de filozofia istoriei, sau că de la dinsa trebue să aşteptăm dezlegarea ei», căci, «filosofia istoriei, in loc de a descoperi legile des-voltărei popoarelor, nu face altă ceva clocit ne dă numai quint-esenţa istoriei»').
Ciţi-va ani după fundarea, scoale! psihologice, Liender'), face cea dintiiu încercare de a întemeia «psichologia societăţii». At.it Lazarus şi Steiuthal, cit şi Liender, nu lac alta de cit aplică în scrierile lor ideile dascălului lor comun Herbart, care zicea ca psichologia va răminea tot-dea-una ştiinţă unilaterală, dacă să va ocupa de om, luat mimai in parte. Nu intră iii cadrul studiului nostru de a arata aici intru cit scrierile autorilor citaţi aii contribuit la lămurirea şi formularea teoriei ştiinţifice a istoriei.
1). Din nefericire, chestiunea despre raporturile dintre psichologie si istorie e foarte puţin lucrată pină în prezent. Pe lingă Lazarus şi Steiuthal, să poate consulta: Vacherot, Essais de pliilosophie critique (lit. II: I a psycholog’ie et l’his-toire). De această chestiune să ocupă de asemenea si celebrul profesor de istorie al Universităţii de J$ Petersburg*, N. I, Kareeu: în monumentalele sale scrieri: „Chestiunile fundamentale ale filozofiei istoriei41 voi. I si 11 şi în „Esenţa procesului istoric şi rolul personalităţii în istorie“, un volum de aproape 600 pag.
1). Liender, Ideen zur Psyclio logie der Gesellscliaft (trad. rusa).
Raportul între istorie şi ştiinţele naturale
523
Dar nu e mai puţin adevărat, că ideia despre «psichologia colectivă» are o măre importanţă pentru istorie. E evident câ procesul istoric să săvirşeşte prin mijlocul influenţelor psiLdce, exercitate de unii oameni asupra altora, şi toată vieaţa istorică e redusă in.ultima analiză, la acţiunea psihică, reciprocă, dintre indivizi şi naţionalităţi. Din nefericire insă această parte a psicliologiei colective, adecă — acţiunea psihică a. unui om asupra altuia, a individului asupra maselor şi a maselor asupra individului—nu e a-pioape de loc lucrată incă, şi in genere vorbind, in timpul de faţă, psichologia şi istoria stai! departe incă una de alta.
Din paralela dintre ştiinţele naturale şi istorie, expusă mai sus, sa poate uşor vedeţi că, act astă din urmă a sta t tot dea-una sub inriurirea conducălotirc a celor diutii ii şi că, prin urmare, încercarea din zilele noastre a lui liuckle de a transforma istoria in ştiinţă naturală exactă, nu erei dintiiii caz eind ştiinţele naturale năvălesc in domeniul istoriei. Această năvălire a fost pe de o parte prielnicii, căci a deştepta t rivnă in istorici, deprinzindu-i a merge pe calea adevărată a experienţei şi a faptelor ; dar pe de altă parte, nu arare ori, a avut urmări desavan ta joase, intro-ducincl in ştiinţa despre lumea morală nişte idei şi metode streine ei. Dar poate că paralela mea să va părea pe alocureu prea îndrăzneaţă. Cu toate aceste oarecare dintre analogiele unitate mai sus mi s-aii părut atit de bătătoare la ochi in cit am crezut, folositor a atrage atenţiunea Domniilor Voastre asupra lor.
V. C. Buţureanu
Analize de ape minerale
Sub acest titlu îmi propun a da la lumină o serie de analize ce fac asupra unui număr destul de considerabil de ape minerale din judeţele Neamţ, Bacău şi Suceava, care sînt fără îndoială judeţele cele mai bogate în asemenea ape.
Aceste analize interesează maî ales prin rezultatele ce căpătăm, care ne arată valoarea mecicală a acestor ape. —Voia încerca cu apele minerale din judeţul Neamţ.
A; ele minerale din judeţul Neamţ
In vara anului 1892 fâcînd excursului prin împrejurimile oraşului Piatra, am dat peste nişte izvoare sarate situate pe teritoriul comunei Gîrcina, care, deşi cunoscute de multă lume nu erau însă întrebuinţate.
Cu această ocaziune am aliat de numărul cel mare de ape minerale ce există în acel judeţ, şi aceasta mai a-les graţie unui tablou ce mi-a fost pus la dispoziţie de că-tră D-nu Prefect al judeţului Neamţ. In acelaş timp Dl. Prefect al judeţului Neamţ îmi trimesesă spre a-naliză apa minerală sarată de la Vînătorii Neamţului, care a fost analizată cea întîiu. — La Gîrcina am găsit 5 izvoare destul de abondente dintre care două sulfuroase ; în urma încercărilor preliminare făcute asupra apelor din aceste izvoare, am constatat că merită a fi analizate, în complect.— In vara anului 1893 am găsit izvoarele des-
Analiza apelor minerale
525
eliise şi îngrădite prin îngrijirea primăriei comunei Gîrcina, aşa că am putut lua cantităţile de apă necesară pentru analiză. -Tot în acest timp am vizitat împrejurimile Roznovului şi anume partea despre munte ; aici există pî-rîele : Calul, Iapa, Nechidul în malurile cărora să găsesc abondente izvoare de ape sarate, feruginoase—carbonice efcc.— Asupra acestor izvoare îmi propun a face un studiu mai amănunţit în viitoarele excursiuni ce voi a face.
Iată acum şi tabloul provizoriii a izvoarelor cunoscute pînă acum cu natura lor probabilă (pentru acele ce nu aii fost încă analizate) aflătoare în judeţul Neamţului.
No. 1 La locul numit Slatina corn. Gîrcina, proprietatea Statului în apropiere de oraşul Piatra şi comuna Gîrcina; apele conţin sare, nu au fost analizate şi nu să întrebuinţază, fiind oprite de stat.
No. 2. La locul numit GWa1), corn. Gîrcina id.
No. 3. La locul numit f undătura cătunul Dărmă-neştî, comuna Gîrcina, proprietatea succesorilor D-nel Elena Roset. Miclescu, situat la seş, în apropiere de oraşul Piatra, apa conţine sare, nu a fost analizată şi nu să întrebuinţează.
No. L La satul Tazldu comuna Tazlăîi proprietatea locuitorilor, situat în şes, comunicaţia să face uşor pe şosea care merge pînă la izvor.— Conţine acid sulfuros clo-rură de sodiu şi alte substanţe ; să întrebuinţează pentru reumatizm şi ca purgative Nu au fost analizate, să administrează fără regulă şi nu sînt asistate de nici un medic
No. 5. La Romîni cătunul Romîm comuna Siliştea, proprietatea casei Sf. Spiridon, situată între dealuri, fă-cîndu-se comunicaţia cu înlesnire. Nu au fost analizate, si este oprit de stat a să întrebuinţa ca fiind apă sarală.
No. G. La Gura Ac/lrcia cotuna Tarcăil comuna Vaduri, proprietatea Statului, situaţia poalele muntelui lîn-gă şes. Nu e departe de oraşul Piatra, şi comunicaţia nu e uşoară.— Conţine anhidridă carbonică (se zice bor-vis slab), şi e bun pentru stomah. Nu a fost analizată de chimişti şi nici e administrată sau asistată de medic.
No. 7. La locul numit Capra.; cotuna Tarcăîî, co-
1) Acest izvor este unul din cele o izvoare ce am găsit şi care se analizază acuma.
V. Buţureanu
520
mu na Văduvi, proprietatea Statului, în regiunea munţilor, comunicaţia făcîndu-se cu greu. Conţine sare şi Sulfure (anhidridă sulfuroasă), nu a fost analizata, nu e administrată şi nici asistată de doctor.
No. 8 In Lunca Strlmbuhu cătunul Straja, comuna Pingaraţi, proprietatea Statului, sub munte, în apropiere de centru de populaţie, comunicaţia făcîndu-se cu înlesnire. Conţine iod (?) şi pucioasă, nu a fost analizată nu e administrată de nimene şi nu e asistată de medic.
No. 9. In Lunca Slrimbitlui proprietatea locuitorului Ion Luca id. id. Să administrează de locuitorul proprietar fără regulă sau asistenţă medicală.
No. 10. La locul numit Plngărăciorul cotuna Pîngă-i ăciorul comuna Pîngaraţî, propriet atea Statului în regiunea muntelui, departe de centru de populaţie, comunicaţia făcîndu-se cu greu. Conţine sulfure şi aluminiu (?) fără a să cunoaşte pentru ce sînt bune. Nu au fost analizate şi nu sînt administrate.
No. 11. La locul numit Cheile Bicazuhu cătunul Bicaz, comuna Bicaz, domeniul Coroanei, situate în regiunea munţilor, aproape de centru de populaţie, comunicaţia să face cu înlesnire ; conţine apă sulfuroasă şi nu e întrebuinţată, şi nici a fost analizată.
No. 12, La locul numit Hamzoaia cotuna Bicaz, proprietatea Statului, situate în regiunea munţilor, aproape de centru populaţiei, comunicaţia făcîndu-se cu greu, Clon ţin apă sulfuroasă, care nu a fost analizată şi nu să întrebuinţază.
No. 13. La Chisirig cotuna Chisirig, comuna Bicaz, proprietatea Statului. în regiunea munţilor, comunicaţia făcîndu-se greu. Conţin apă sulfuroasă, nu au fost analizate, nu să administrează şi nici să întrebuinţează.
No. 14\ La izvorul Slatină, cotuna Schitul, comuna Hangii, proprietatea D-luî D. Sturza în regiunea munţilor, în loc izolat, comunicaţia făcîndu-se cu greu. Conţine sare, dar nu a fost analizată şi nu să întrebuinţază.
No. 15 La pîrăul Glodului, cotunul Audia comuna Hangii, proprietatea Dluî D. Sturdza, în regiunea munţilor la 2 chilometri de centru de populaţie, comunicaţia faeîndu-se cu greu, Conţine sare şi nu e analizată nici întrebuinţată,
No. 16, La Plntecul, cotunul Prisacanî, comuna
Analiza apelor minerale
527
Bistricioara, proprietatea d-lui D. Sturdza situate în regiunea muntelui, comunicaţia să face cu greu. Conţine anhidridă carbonică (Burcut). Nu a fost analizată si nu să întrebuinţază.
No. 17. La Bradn> cătunul Poiana, comuna Bistricioara Id. Id.
No. 18. La Primatari cotura Grinţieşul mare, proprietatea d-lui ]_). Sturdza, în regiunea munţilor, comunicaţia facîndiKse cu greu ; conţine pucioasă. Nu a fost analizată şi nu să întrebuinţază.
No. 19. La părăul Brarm cotunul Piţiligenii, comuna Pipirig, proprietatea Statului, situate în regiunea munţilor, aproape de centru de populaţie, comunicaţia l’ăcîn-du-se cu uşurinţă. Conţine sulfure, fer şi sare, nu au fost analizate şi nici nu să întrebuinţază.
No, 20. Sub poalele muntelui llcilaar.a fundul Djlieî, cotuna Buboeştî, comuna Pipirig, proprietatea statului, situată în regiunea munţilor, aproape de centru pop ilaţieî circulaţia făoîndii'Se cu uşurinţă; conţine sulfat de magneziu (sare amară). Nu a fost analizate şi nu să întrebuinţază.
No. 21. Muntele Arşiţa Slatinei în cotuna Plutum comuna Pipirig, proprietatea, statului aproape de centru de populaţie, comunicaţia lacînduse cu uşurinţă. Conţine sare amară şi feruginoasă (?) Nu a. fost analizată şi nici nu sînt întrebuinţate.
No. 22. Pădurea Tolicea cotunul Ţolicea comuna Humuleşti, proprietatea statului, situate în pădure pe loc şes, la o distanţă de 12 kilometri de Tîrgul-Neamţ, comunicaţia făeîiidu-se cu înlesnire. C mţîne slatină şi să crede că arc şi alte substanţe. Nu au fost analizate şi nu sînt întrebuinţate.
In afară de aceste izvoare citate in tabloul de care am vorbit mai sus, există o mulţime de alte ape minerale pe care le voiu descrie iu ordinea descoperire! şi a analizării lor, Voiu începe cu analiza apelor de la Vî-îiătoriî-NeamţuluI, care după cum vedem nu să găsesc cuprinse în tabloul precedent
42*
T. Bonifaee-Hetrat.
AEYEA
(Fragment dintr-un poem în Terza rima)
Cind visul cu'aripele-î m-atinge Sub al Provanseî cer în veci senin, Ca şi sub cerul unde Doina plinge,
Vibrinde sunete de-a valma vin Să să-ntrupeze sub plăpînda-mi pană Făcîndu-mă durerea-mi s-o alin.
Şi-mi pare-atunci... că ura cea vicleană A dispărut de tot de pe pămînt,
Şi că iubirea fără de prihană
Smulgind, puternică, un cuget sfint Din raiul cugetelor fermecate,
A întrupat o lume pe-un mormînt...
Poezii
529
Şi-o rază blîndă-n sufletu-mî străbate Cînd văd de-aproape mîndru-mî ideal! Şi toate-mi par atît. de minunate,
Incit...............................
Incit uitînd al lumii mers fatal Şi pe-om îl uit!—pe om ce pîn-la moarte Orbeşte-mpins de-al patimilor val
Mînjeşte-a omenire! tristă carte Cu lacrimi şi cu sînge, ne îndurat, Scriind intr-insa crimele-! deşarte !
Şi viacurile trec şi ne-ncetat Vin altele, tîrînd în a lor urmă Pe-acelaş om de-acelaş dor minat !...
Şi lupta-ngrozitoare nu să curmă! Şi-n tabere-împărţită, nemilos,
Să zbate-n zvîrcolirî imensa turmă!
Şi orice leac e fără de folos,
Chiar dacă ai putea muta cu-o mină Pămîntu-n sus şi cerurile-n jos,
530
I. Boniface-Hetrat
Pe eifâ vreme pizma pe-om ii mină, Făcîncl din el un fratricid viclean; Pe cită vreme firea lui hal tină,
a*
Tu nu i-o schimbi un noroios noean Ce s-ar schimba-n eterna primăvară... —Pe n-ar li visul meii atil de van!
De ce nu-s Dumnezeu, macar o oară !.. Cit m-aş grăbi din omenescul piept.
Să lac sămînţa urei să. dispară !
Să-l lac pe om mărinimos şi drept Aşa ca să să-n treacă unu pe-altu-anume In fapte mari r cinstii, deci înţelept,
Şi-apoi, cu drag, in al frăţiei nume,— In loc să fiii un ce nemuritor,
Ca să trăesc-n a;srt-ntrupata-mi lume,
Cit m-aş grăbi voios să mă cobor Iar pe pămînt, din bolta azurie,
Că doară-s om şi om aş vrea să mor!
Ş-azi staii... călind un strop de apă vie In ia iubinda-mî inimă să-o scald,
Fugind -nadins de-a gloatei viclenie,
Poezii
531
Căci o urăsc!... Deşi in si nu-mi cald Durerea-! Iară voea-mi să resIVinge!... Dar cind pe mtlul mării de smarald
Ca şi sub ceriul unde Doina plinge,
Departe de-al vieţii sarbăd hal,
Măreţu-mi vis cu aripele-! m-atinge,
O pling!... căci mersul lume! e fatal!
O pling, că doară-s om şi ca atare,
Orbeşte -mpins de-al patimilor val
îndur şi eu şi sub acelaş soare Cu aceiaşi gloată-imensă, acelaş chin ! Şi-aud, cetind a hunei carte mare,
Un val/... un vai nevrednic de-un suspin !
CHANTONS!..
Chantons! Je n’ai pour tont bien que ma lyre Qui rit et pleure tour ă tour;
Je ne la cNle pas pour un enipire,
Car je veux vivre en troubadour!
Chantons ! chantons jusques au bord du gouffre Ou la nuit remplace le jour!
Chantons tant que le coeur frissonne et souffre,—
Je veux mourir en troubadour !
r«
532
I. Boniface-Hetrat
SOUS L’ETERNEL AZUR
A Frederic Mistral
S O S N E T
Sous l’eternel azur du pays des Felibres,
Aussi bien que partout, sous la vofite des cieux, Je retrempe mon ârne et sens vibrer mes fibres Lorsque j’entends de preş,, l’appel mysterieux !
Et sous ma plume, alors, aussi legers et libres Que Ies flots dechaînes, Ies mots harmonieux Se pressent â l’envi, rompant Ies equilibres De la froide raison !,. O reve audacieux!..
Beau reve ! emporte moi sur ton aile rapide Vers ce monae ideal qui n’aurait pour egide Que la paix et l’amour, au lieu de l’or impur !..
Lâ haut! vers l’avenir dont j’entrevois l’aurore!
Loin du mensonge affreux qui regne et que j’abhorre Loin de la triste foule au coeur etroit et dur l
Poezii
533
CE-MI PASĂ !...
Ce-mi pasă de toamna cea posomorită De brumă, de ceaţă, de vînt!
De frunza tîrzie şi îngălbinită,
Ce cade pe tristul mormînt!...
Ce-mî pasă de floarea de mult vestejită, De codru-amorţit şi tăcut !
De gingaşa privighitoare, muţită De doru-i odată trecut!
Ce-mi pasă de lumea această vicleană, De halu-î nespus de scîrbos !
De ură, minciună şi rîvnă duşmană Ce le-afli de sus pînă jos !
Ce-mî pasă de tristele ploi şi de sloată, De ceriul greoi nourat,
Cînd inima-mi caldă de-un dor fermecată îşi bate-al ei cînt fermecat!
Căci tu ca o veselă rază de soare Trezit-aî, c-un dulce suris,
In sufletu-mî imnul de redeşteptare
De cînd,.. m’amăgeşte-al meu vis !...
I, Boniface-Helra t
bU
TRIOLETE
I
Ori şi cît viaţa ar-fi de-amară Dar mult mai crudă-i moartea rece: M-am prea deprins cu-a mea povară Ori şi cît viaţa ar fi de amară!
Sub a durerii crudă gliiară încaltea cînt... şi par-că-mî trece!... Ori şi cît viaţa ar fi de-amară,
Dar mult mai crudă î moartea rece.
II
Pe a visului uşoară-aripă Eu cînd me perd,—ie uit pe toate ; Dar toate vin şi trec în pripă Pe a visului uşoară-aripă!
Şi-mi par, dup-a uitării clipă Mai crude cele neuitate...
Pe a visului uşoară-aripă Eu cînd mă perd le uit pe toate.
Poezii
535
III
In ochi-ţî dulci, pe chipu-ţi blînd Cetesc un ce... ce nu se spune; Şi-o jale văd din cînd în cînd In ochi-ţî dulci, pe chipu ţî blând.
De s-ar putea -ntrupa-al tău gînd Nici soarele n’ar mal apune...
In ochi-ţî dulci, pe chipu-ţî blînd Cetesc un ce... ce nu se spune !
IV
Te luptă-n al dreptăţii nume Păstrîndu-ţî fruntea -n veci senină; Menirea ta nu-î alta-n lume.
Te luptă-n al dreptăţii nume!
Trec unii viaţa lor în glume,
Dar şi-apa stătătoare-! lină...
Te luptă-n al dreptăţii nume Pâstrîndu-ţl fruntea-n veci senină !
43
NEGULAI BEL.DIGEANU
P Ă M î N T U l_
POEMĂ
IX,
Viaţa
Ce dragă-ţi e viaţa cînd este liniştită,
Şi inima de raza iubireî încălzită...
Şi cită fericire ! fiinţă de-a găsi,
Pe cartea frunţeî tale să poată clar ceti...
O gingaşă privire de ochiţi ce te pricepe,
Avînt îţi dă—şi-n tine o altă lume-ncepe; Talentul te rîdică atuncea mai pre sus De tot gunoiul, care în cale îţi stă pus...
Şi soarele gîndirei eşînd voios din ceaţă,
Pe puntea lui de rază te chiamă la viaţă.—
Viaţă, zimbet rece, cîştig amar de plîngerî,
De care-î scutit lemnul cel zugrăvit cu îngeri; In fundurile mării cînd tu te-ai arătat, Durerea trup cu tine odat-a închegat...
Şi dacă tu viaţă, bir greu de chinuri grele, N-aî fi venit în lume,— ar fi sporit o jele
Pămîntul
537
Mai mult în omenire, atomul osîndit,
Ce numai pentru lacrimi trist este inzîlit ?
Mişcare în planetă, mişcare în atom,—
Aceleaşi fenomene în viperă şi om.,.
Viaţă, plazma este, începe ca moneră,
Şi pîn-la om s-ajungă, ajunge la panteră.,.
Din oul microscopic nasc firele de linte,
Şi tot din el să-nchiagă şi crierul cuminte ; Gărbune-i ori ce plazmă, azot şi idrogen,
Şi-i place suferinţei să ardă oxigen...
De-î sprijin, ori pedeapsă, de-î dragoste, sau ură!, Mişcarea stărueşte în orişice făptură...
Şi-n lumi ce-s miriade, fiinţele grăbesc La porţile vieţe-i — ş-acolo întîlnesc O purpură de roze, ce poartă spini de patimi,
Şi boabe mari de rouă, ce să prefac în lacrimi, Iar unele şi tocmai, acele ce sînt tină,
Lipsind de vr-o lumină, pretind a fi lumină ..
X.
Alga şi Trilobitul
Din haos oceanic ostroave să ridică,
Şi stratul lor sporeşte cu foile de mică,
Ce ochilor sluji-vor drept ochiuri la fereastă, Cînd bestia sui-va a răsfâţăriî creastă,
Iar zorile vieţii urzite în noean,
Vieţile-şî îndreaptă spre Laurenţian.
Puţin adîncă-î marea şi tulbure-î şi caldă, Simţiri înfiripate în matca sa le scaldă;
Glod viu de animale, ce simte făr’ să ştie Statornica mişcare, ce fibrele învie.
Dar cînd un Cesar lasă din aluatul lui O tidvă, ce cu lauri azi linguşită nu-i...
In marea nevăzute structuri minusculoase, îşi risipesc în tină al lor chiag fără oase...
538
N. Beldiceanu
Monerele flotilă de buburuzî, să -nvaţă La înotat, cu vîsle subţiri ca nişte aţă In tulburile mării la faţă aburiă,
Vrîstat de o slaba dungă, ce bate în verziu,
Merg lin pe sub talazuri finate în plutire,
Şi marea lin umbrită de dînsele dă ştire C* trece pe sub ape cu gene somnoroasă, întinsa ierbărie de alge rămuroasă.
Moneră tu ce lumeî deschizi îngustă cale Microbii nu sînt plante şi nu sînt animale ; Părechî intim unite, iei nasc tăr-de pacat..
Şi aerul şi apa şi oasele străbat ; —
Bacteria asemeni, mici linii, prelungiri De microzimi, nu ştie cle-a legii asupriri.., Şi-aceste începuturi de strat elementar,
Vieţii sînt viată, aii suflet celular...
Dar cît războiţi ştiinţei microbii nu deschid,
Cînd multor vii luceferi pleoapele închid...
Gine-a văzut o faţă de ceară — şi-n sicriu Cine-a văzut un zimbet, ce nu mai este viu ..
Şi cine întîlnit-a o marmură de mamă,
Copilul mort ca moartea, la zile cînd şi 1 chiamă, Acela ştie numai, lovirea* ce primim,
Cînd bulgării din soare adorm în tintirim. .
La orizon, departe — nimica nu să vede,
Căci tot ce cată ochiul, în orizon să perde ; — Ascunsă de lumină, Amiba să roteşte In marea adormită, pe care n-o trezeşte;
Dureri ca noi ia n-are, nu ştie nici de alte Fiinţi, ce-s osîndite spre năzuinţi înalte.
Mişcare cu mişcare apoi să întîlneşte;
Celulă cu celulă spre zile stărueşte.
De şi lipsite-n totul de-o minte îndrăzneaţă,
Dar cu lăuntric dorul ce au, merg spre viaţă... Şi-n luptă grea sporeşte fiinţa lor sarmană, Urzftlă slab urzită, din naştere orfană.
(Va urma).
GR. N. LAZU
DIALOG ŢĂRĂNESC
El:
—	Uf! nevastă, mare-1 gerul, De nu-1 suferfe nici cinii ; Parcă-1 iarna lui Barnoschi, Despre care spun bătrîniî!
Ba nici lupii prin zăvoae N-o să iasă-ii astă sară ;
N-auzl gerul cum trosneşte ? Mare cumpăt stă afară !
Ea-n mal svîrle-n foc nevastă Vre-un gătej, să ne-ncălzească Val! ele om ce n-are vatră Dumnezeu să-l miluiască!
Ea:
—	Şi cercai să pleci barbate Cu podhodu-n jos la vie — Poate c-aî avut noroace
De n-aî mers tu — cine ştie !
540
Gr. N. Lazu
El:
— Domnul ştie măi nevastă Ce întimpinam în cale,
Dacă nu dam socotinţă Şi-acum sfaturilor tale !
Nici a preutesei toate,
Nici a popei—vorba spune; Doar-aveau bătrîniî noştri Şi ei voi’be foarte bune.
Auzi vînturile erneî Cum s-alungă pe urlate ;
Alte cîrduri prin strîmtură Pleacă după celelalte !
Crivăţul pe urmă vine Şi tot cată, muşlueşte,
Şi să umflă şi să-nvîrte,
Şi în geamuri trăncăneşte.
Şi-apoi-n văgăuna strimtă De-şi dau toate întîlnire,
De-a puterea hi nici vorbă Nu mai e de izbăvire !
De-a puterea hi, pe-acolo De te duce cumva zorul, Scăpi uşor atunci creştine, Dacă-ţî rupi numai piciorul!
Uf! de-aşa nemernicie! — Pinza erneî—tort de neauă— Prigonit de muta nalbei. De-ata umbră ca de-o cauă ;
Dialog ţărănesc
541
Mi te duci apoi duluţă Tot pe loc cu multă grabă,
Căci ai prins tovărăşie Cu pîrdalniea zăbavă ! ’)
Une-orî cu lupi al treabă,
Sari cu hoţi, feciori de ghindă Ce de drum ori cînd stau gata, Căci au fost născuţi în tindă.
Doară numai Mititelul* 2)
Că te scoate-atunci din minte,
Tu la drum să pleci, Romi ne Pe-aşa vremi cu ger ferbinte !
Că mai bine ai jupi tu Piatra^ morii de-a sa pele,
Dar-mi-te 3) să eşi din casă Teafăr pe-aşa vremuri grele.
Auzi hoanghina de iarnă Prin ogeag cum tot îngînă ? Pare-că la jîr porcariul Clăpăugii săi îi mină.
Ba zău! chiar cu buche-I pozna— Vaî! şi-amar, de-aşa viaţă !—
Mai aruncă-n foc nevastă De stejar vr-o drughineaţă.
J) Negreşit ca nu rimează ,}grabou cu „zabavăa dar fiind ca aice este vorba de un proverb popular, inadis i-am lasat. rima originară, precum să găseşte reprodusă, dacă nu mă înşăl şi de Creangă.
2). Mititelul! dracul.
8). Dar-mi-te: decît, decum, dar încă,
542
Gr. N. Lazu
Ea.
— Ce să faci ? aşa-I pe lume Precum e şi vezi bădică ; Dat e bietului să ştie De nevoi, de hap de chică.
Şi pe ger şi pe căldură Dat, îi este să muncească, Pe cînd cel bogat în lene Poate să să tolonească.
Şi aceasta de-I dreptate Sau de nu, eu nu ştiu bine, Vezi tu însă—cîte-odată—
Nu ştiu cum—aşa îmi vine...
El:
—	Taci femee, nu mai spune, Căci de-i vorba pe dreptate,
E bogat acela numai
Ce sarac e de pacate !
De-o fi una, de-o fi alta,
Dar şi eă-îs bogat la mine, Mulţumesc şi de atîta,
Şi-s voios şi-mi pare bine !
Ea.
—	Dar ia spune drept Ioane — Yre-o cucoană ce miroasă.
Dea li vânturi fel de feliuri,
Şi gigătă şi frumoasă—
Nu te-ar scoate din sărite De-ar căta să te sumuţp
Dialog ţărănesc
543
Cu diochiu de voe bună ; După cum îs şi drăguţe V
El.
—	De ! nevastă, de belele Cel din ceriu să ne ferească ; De cucoane alivante
Şi de mreja boerească!
Mie-mi place-a aer proaspăt Cînd miroasă o femee; Atunci numai sanatate Poate-n dragoste să stee.
Dar mai bine-ar fi zăvorul Ca să pui la uşa tindei,
Nu cumva să scăpe-afară Peste noapte botul grindei.
Ea:
—	Cine duce grija grindei Singur uşa zăvorască,
Şi-apoi asta de cînd hăul E menire bărbătească !
El:
—	Naţ-o frîntă că ţi-am dres-o !—
Pe cînd urlă slut afară,
Nevăstuica mea în ciudă
Pe cuptior mi să culcară:
—	Dormi nevastă ? —Nu răspunde— Mâi! că tare-i supărată —
43*
Okk
Gr. N. Lazu
Şi-x fudulă, parcă este Vre-o coniţă afumată !
EA:
— Ei, nu dorm—ce vrai cu mine Şi de nu mă laşi în pace ? Caută-ţî vre-o cuconiţă Cu-afumenturî dacă-ţi place !
Sau te du-n cărăuşie,
Dacă minte n-ax sub chică,
Vezi cu dragostea că nimeni Tocmai silă nu îţ! pică !
EL:
—L-aşternut, la timp de sară Ţ-oi pica eu dar cu dorul;
Mă aşteaptă nevastucă—
Eată merg să pun zăvorul!
DĂRI DE SEAMĂ
I
A. D. Xenopol—Istoria Romîniler din Dacia Traiană Iaşi 1888 —1893, 6 voi. în 8°
(Tradusă din Revue historique din Paris LIII Sept-Oet. 1893 p. 153-159)
Dacă e fără îndoială cea maî bană, această intorie complectă a Romînilor Daciei Traiane — s-ar putea zice a Romînilor in genere, fără nici o restricţiune, vicisitudinile poporaţiilor romîne din Balcani şi din Istria neputînd ele singure alcătui subiectul unei istorii, nu este şi cea dintîiu. Ia a fost precedată de lucrări de un cuprins general care au înlesnit adeseaorî întreprinderea D lui Xenopol.
Acei dintîiu care s-au încercat, atunci cînd nu să publicase încă nimic din izvoarele naţionale, cronici şi documente, au fost streini în viacul al XVJII-lea. Astfeliu Carra, secretarul princepelui Grigore Ghica în 1775-6, maî tîrziu unul din actorii şi una din victimele revoluţiei, care publică în 1777 o Istorie a Moldovei şi a Valahiel, apoi un fost căpitan austriac Sulzer, care scrise o istorie a Daciei Transalpine a cărei primă parte, pe care el o intitulează geografică, dar care conţine mal multe capitole de istorie, apăru singură în întregime. In fine, la începutul acestui viac, un mare erudit Engel, dete la lumină
546
Dărî de seamă
o istorie a ţărilor romîne, bazată pe o cunoştinţă întinsă a izvoarelor dintre care citează un mare număr.
In timpul apariţie! acestor lucrări, să forma în Transilvania o şcoală istorică romînă. Dacă cea mai mare parte dintre ace! ce o reprezintă, mărginesc cercetările lor la un cîmp ma! restrîns, cel ma! mare pintre eî, Şincaî, prinse a scrie o cronică a Romînilor, care trebuia să ajungă pînă la epoca în care trăia autorul eî, şi de care nu să îndepărtează mult. Şincaî, a căruî erudiţie era foarte vastă, întrebuinţase imense lucrări, dintre care mare parte astăzi încă stnt netipărite, astfeliu că istoria lui e încă de folos.
In prima jumătate a acestui viac apărură în fine Cronicele Moldovei şi în acelaşi timp o mare parte din a-cele ce conţin istoria provinciei vecine, fură imprimate în Magazinul istoric 'pentru, Dacia, una din primele reviste curat istorice din ţară. Izvoarele diplomatice nu întîrziară a fi publicate în numeroase culegeri, şi prin publicarea u-nuî mare număr de documente în arhiva istorică, începu îmbelşugata activitate a d-luî Hajdeu, Zece ani, după a-pariţia Arhivelor acest scriitor începu o istorie critic,ă a Romînilor. care aruncă o vie lumină asupra primelor timpuri ai acestei istorii, dar care din nenorocire să curmă cu primul volum. De atunci, cu toată marea publicaţie a luî Hurmuzachi, care conţine documente scoase din Arhivele Yienei de cătră acel al căruî nume îl poartă, apoi din a-cele din Veneţia şi din Paris luate de cătră alţi diferiţi învăţaţi, nu să reluasă de cît într-un scop pedagogic scrierea acestei istorii, care după descoperirea nouălor izvoare era mal mult sau mai puţin de prefăcut.
Dl Xenopol, profesor de istoria Romînilor la Universitatea din Iaşi, întreprinse această lucrare atît de trebuitoare. Să pregătise la ia printr-un lung şir de studii asupra diferitelor puncte ale acestei istorii. Convorbirile Iile-
Istoria Romînilor din Dacia Traiană
547
rare, revistă literară, care consacră multe pagini istoriei, publicară în 1870 o încercare asupra lui Buckle; anul următor, autorul eî imprimă la Berlin o disertaţie latină a-supra societăţii publicanilor la Roma, Insă nu apărură decît în 1880, cele două volume ale unei lucrări de un cuprins mal vast şi de o însemnătate mal mare. Războaele dintre Ruşi şi Turci şi influenţa lor asupra ţărilor Romîne, dintre care o parte fu publicată şi în limba franceză, în Musdon din Louvain în 1886. Anexarea Bucovinei de că-tră Austria, din istoria cărei o parte să cuprindea în Răz-boae precum şi studii asupra cucerire! Daciei, care apărură în această revistă, alcătuesc conţinutul Studiilor istorice asupra poporului Romîn, publicate în franşuzeşte în 1887 (Iaşi).
O carte mai bine cunoscută în streinătate este acea Teorie a Iul Rosler, a cărui traducţie franceză apăru la Paris în 1885. Partea romînă, apărută un an mal înainte pricinui polemice, care în genere nu izbutiră de cît a face să reiasă mal bine valoarea lucrării. Dacă argumentele filologice sînt cîte odată cu totul slabe, să arată într-un chip strălucit, prin dovezi cu totul istorice sau logice, pu-ţiuul adevăr ce să ascunde sub afirmaţiunile lui Rosler şi a acelora dintre savanţii streini, Unguri cea mal mare parte, care împărtăşesc feliul său de a vedea asupra ţărilor unde s-a format naţionalitatea romînă.
Vom mal cita în fine un Memoriu asupra învăţământului superior în Moldova, alcătuit în 1885, şi numerose articole apărute în Convorbirele literare, în Revista de istorie, arhio'ogie şi filologie a d-luî Gr. Tocilescu, în Revista istorică şi în periodicul cu coniinut destul de variat, ce-1 dirijă dl. Xenopol însuşi din 1889, Arhiva societăţel ştiinţifice şi literare din Iaşi. In aceste diferite reviste apărură mal multe capitole din Istoria Romînilor din Dacia Traiană
548
Dări de seamă
al cărui prim volum fu tipărit în 1888. Al şaselea şi ce l din urmă, cuprinzînd aproape zilele noastre îl sfîrşi anul acesta (1893).
Dl Xenopol împarle toată istoria Romînilor în patru perioade, care deşi poartă numele diviziunelor obicinuite în istoria occidentului, să deosebesc totuşi într-un chip simţitor prin durată. Tomul T-iîi al lucrării sale, ne reprezintă i toria veche a Romînilor ; istoria viacului de mijloc este cuprinsă în cele două volume următoare ; tomurile al IV-lea şi al V-lea conţin acea a epocei moderne, şi al Vl-lea acea contimporană Iată înţelesul ce dă autorul acestor termini:
Istoria veche ar fi aceia a cucerire! Daciei de cătră Romani, a vicisitudinelor nouei provicii. a invaziilor barbarilor, asupra naţionalităţii romîne pînă la fundarea celor două principate a Moldovei şi a Valahiei. Această perioadă s-ar întinde pînă aproape de viacul al XlV-lea (1290).
Cu acest veac începe istoria mijlocie pe care un alt cri teri um deosebeşte de perioada următoare. Fundatorii celor două ţări, le dădură o organizaţie împrumutată; în parte de alţii înaintea lor, de la slavii din sud ; limba slavonă deveni acea a statului şi a bisericeî, chiar de la începutul istorioi statelor romîne, Această influenţă slavă dură pînă la mijlocul viacului al XVif-lea cînd fu înlocuită prin acea a Grecilor care puseră mîna pe deosebitele ramuri a activităţii naţionale, apoi pe însuşi tronul, care fu dat de turci dragomanilor lor de naţionalitate grecească. Apariţia triumfătoare a acestei nouă* influenţe inaugurează istoria modernă. Cînd în fine după eterie şi regenerarea intelectuală a Romînilor, această ultimă influenţă dispăru dinpreună cu regimul politic ce nu mai era cu putinţă după revoluţia din 1821, istorea contimpurană începe.
lstorsa Romînilor din Dacia Traiană
549
Ar fi poate de obiectat în potriva aceste! divziiuni. Influenţa slavonă exista înaintea fundării celor două principate şi ce! dintîiu princip! ce să coborîră din Transilva nia şi Maramureş în cîmpiile Dunăre! şi a Nistrului, adu-cînd-o cu eî, o găsiră în acelaş timp tot atît de bine stabilită în posesiunile cîtor-va voevozî a! Valahieî, în coloniile slave ale Moldovoî. Naţionalitatea romîuă a cărei formaţiune ar trebui să ocupe îritîia diviziune, era de sigur de mult alcătuită în viacul al XlV-lea şi semnul exterior care arată că acest procesus era sfirşit, existenţa limbeî, ne duce în viacul al Vi-lea pentru poparele de o-origină romînă locuind în peninsula Balcanilor. Nimic nu înpedica ca acesta să nu fie şi cazul pentru locuitori! ţer-muluî stîng al Dunării. Chiar de ar fi vorba de funda-ree unui stat Romin, principatul lui Radu Negru fu fundat pe supunerea mai mult sau mal puţin de voe a voevozi-lor, care-şî împărţiau mai înainte puterea în Valahia, şi a căror nume n-au fost decît în parte păstrate de documente. Celelalte două perioade sînt cu mult mai naturale. S-ar putea de altfeliu face şi o altă diviziune, bazată pe situaţia politică, şi care tar avea folosul de a înfăţişa un porelelism destul de perfect, cu perioadele istoriei apusului. Istoria veche o introducere la istoria Romînilor s-ar opri la epoca în care individualitatea acestui popor să a-firmă într-un chip hotărit prin limbă. Istoria viacului de mijloc ar începe din viacul al Vl-lea, în care această limbă este pînă la un punct oare-care formată, pînă la începutul viacului al XVI-lea, cînd cele două ţări romîne, care recunoscuseră pe rînd suzeranitatea Turcilor, pierd ori-ce neatîrnare politică, deşi îşi păstrează principii şi autonomia lor. Restul ar constitui epocele modernă şi contimporană, despărţite prin revoluţia din 1821.
Sînt puţine istorii atît de grele de scris ca acea a
550
Dări de seamă
Rotnînilor înaintea fundării celor două principate. Probleme aproape cu neputinţă de dezlegat, cîte odată să ivesc la fie ce pas Mai întîiu acea a persistenţei, după ce Au-relian părăsise provincia, a coloniilor romane, care absorbiseră rămăşiţele naţiei dace, apoi acea a soarteî acestor vinciali părăsiţi, a relaţiilor lor cu barbarii mai cu seamă cu slavii, cu cari să amestecară impunîndu-le limba; problema natureî elementului romîn care făcu parte din imperiul valaco-bulgar, şi’a rolului său în acest stat în fine chestiunea prea ades controversată a origine! celui dintîiu pin-tre statele romîne, a Valahiei. Teoria lui Rosler trata cea mai mare parte din aceste chestiuni, şi să va găsi în Tomul I-iu al Istoriei Romînilor pătrunderea istorică, logica clară şi minuţioasă care caracterizau şi pe acea lucrare.
Dăcă în această parte a marei sale opere Dl. Xeno-pol a fost călăuzit pînă la un punct oare-care de monografii datorite la savanţi romînî sau streini, nu e acelaşi lucru pentru volumul următor care să sfîrşeştc cu începutul viaciiluî al XVI-lea. O bogată bibliografie era cuprinsă în admirabila ediţie a ha Ureche, dată de d. Picot, şi notele şi citaţiunile, editorului acestei cronice i-au fost de mare ajutor pentru întreaga această perioadă. ^ In afară de acest izvor, Dl Xenopol n-a mai găsit nici unul pentru astă perioadă; istoria chiar a celui mai mare pintre principii moldoveni, a lui Ştefan cel Mare (1457—1504) încă nu era făcută, cu tot numărul mare de documente adunate asupra domniei sale. Capitolele consacrate istoriei sociale a acestei epoce sînt tot pe atît, de nouă şi destul de complecte ; nu să observă decît o lacună: lipsa unui studiu mai întins asupra organizării comunelor romîne (nu sînt decît 3 pagini în cap. boerii).
Cu începutul viaeuluî al XVI-lea. ţările romîne deşi păstrează o parte din privilegiile ce le acordau capitulaţi-
Istoria Romîniior din Dacia Traiană
551
unile, sînt din ce în ce aservite de cătră Turci. Cu toate aceastea epoca ce să prelungeşte pînă Ia viacul al XVIII-Jea (voi. III şi IV) nu este lipsită de interes. Dacă aceasta nu e epoca cuceritorilor şi a triumfătorilor, e aceia a resvrătirilor, şi pintre aceştia sînt unele foarte însemnate. Să vor găsi în cartea D-luI Xenopol frumoase capitole asupra luî Ioan cel cumplit al Moldovei, şi asupra contimpo-poranuluî său Mihaî Viteazul (sfirşitul viaculul al XVI-lea) Capitolele asupra acestui din urmă înlocuesc une ori cu totul celebra carte a luî Bălcescu, care le rămîne superioară prin întrebuinţarea izvoarelor răsăritene şi turceşti, apoi capitolele asupra celor doi din urmă voivozi mal neatîrnaţî, Matei Basarab şi Vasile Lupu, cari jucară un rol însemnat în politica răsăriteană călră mijlocul viacu-luî al XVH-lea. Aservirea ţăranilor, dintre care o parte per-dură odată cu cucerirea, şi pămînturile lor, este asemenea foarte bine tiatată.
Chiar de pe la începutul viaculul al XVII-lea, Turcii călcînd privilegiile ce el recunoscuseră odinioară celor două provincii, numiră la domnie pe acel dintre streinii de diferite naţii care ofereau sumele cele mai însemnate. Armeni, Evrei, Ţigani intrară în luptă şi mulţi reuşiră a-şî ajunge scopul. Cătră sfirşitul viaculul al XVII-lea fu stabilit dragomanatul Porţeî, şi Turcii prinseră a considera tronul amhelor ţări romîne ca răsplata datorită bunelor servicii a dragomanilor Greci. Aceasta dură pină la 1821 cu rezultate nonorocite pentru aceste ţări, deşi după cum a-rată dl Xenopol, deprinderile de exploatare nu erau nouă naţionalitatea arendaşilor turci schimbîndu-se numai cu stabilirea dominaţiuneî fanariote.
Această epocă şi o parte chiar din acea ce o procedă sînt foarte greii de tratat. Principii nu domnesc decît foarte puţin, să destituesc pe dată, pentrn a fi uue-orî de-
44
552
Dări de seamă
capi taţi, sînt trimeşi dintr-o provincie în alta pentru a stoarce bani cu ocazia aceste! permutări. Neatîrnarea politică a ţării fiind anulată, nu poate fi vorba decît de administraţia lăuntrică, şi această administraţie nu ia decît puţină sahimbare sub principi! care să succedează cu o repegiune caleidoscopică. Procedarea cea maî naturală ar fi poate de a trata această parte după perioade şi nu după principi, Dl Xenopol a întrunit adesea diferitele domni! a cîtor-va dintre aceşti din urmă pentru a prezenta un tablou mai puţin fârmăturit şi maî atrăgător. Ar fi fost de sigur de folos de a să trata restul epoceî fanariote în-tr-un chip tot pe atît de puţin cronologic.
Ceia ce este maî interesant în această epocă, ceia ce-î dă un interes dramatic, este chestiunea existenţe! însuşi a naţionalităţii romîne, chestiune veşnic pusă de-la războaele ruso-turceşti. Această naţionalitate fu, la fie-ce noii conflct, începînd cu acel din 1768, în primejdia de a dispărea şi acest viac atît de nenorocit pentru Romîni, lasă ţara lor micşurată prin pierderea Basarabiei şi a Bucovinei . Mica Valahie, care remasă în tunp de două-ze^t de ani sub dominaţia Austriacilor, fu cu toate acestea restituită la pacea din Belgrad.
De lucrările sale asupra acestor războaie, Dl Xenopol s-a folosit complectîndu-le pentru al V-lea volum al operei, care să ocupă de ele, sînt cercetări foarte pătrunzătoare, cu totul nouă asemenea, întru cît nici o monografie n-a precedat lucrarea autorului.
Documentele culese în arhivele franceze şi austriace să opresc la începutul acestui viac, dacă raporturile amba. sadorilor de la Constantinopole—un bogat izvor pentru istoria Romînilor—nu maî aruncă nici o lumină asupra e-venimentelor posterioare, Dl Xenopol a putut întrebuinţa ca documente frumoasa colecţie a d-lui D. A. Sturza, con-
Regne de Bibesco
553
ţinută în tomul al IV-lea al suplimentului luî Hurmurachi şi în documentele asupra regenerării Romînilor. De aceia descrierea sa este bine Înzestrată de fapte şi să poate zice că ia descopere Romînilor însusî istoria lor în timpul a-ceastui viac N-ar fi de dorit decît cercetări mai numeroasă şi adesea mai lămurite asupra revoluţiei de la 1848, o mare dată pentru istoria naţiei. Dl Xenopol sfirceşte cu unirea celor două principate în 1859.
E o operă de îndelungată stăruinţă, o operă frumoasă şi pentru multe părţi foarte trainică. Greşelile de detail pot fi nebăgate în seamă faţă cu însemnătatea întregului. Pentru ca să fie şi mai folositoare pre cîi este, s-ar putea cere două înbunătăţirî, care vor fi cuprinse poate în edţiia franceză ce pregăteşte autorul—o identificare mai des repe-ţită şi mai bogată a personajelor istorice ce ia cuprinde, şi o tablă. Tablele ce să află la sfîrşitul volumului al Vl lea sînt intr-adevăr neîndestulătoare.
Neculai lorga.
II
Prince Georges Bibesco correspondant de l’institut, Regne de Bibesco, correspondance et documente,
1843 — 1856, Paris 1893 torn. I.
Prinţul Gheorghe Bibescu, Domnia lui Bibescu, corespondenţă şi documente 1843—1856, Bucureşti 1893 voi. I. tradus de B. Florescu.
Principele G. Bibescu a publicat un volum de acte şi corespondenţă diplomaticii a părintelui său domnitorul Munteniei dintre anii 1843 — 1848 care va ti urmat în curind de un al doilea, ce va conţinea actele interne ale domniei lui. După o introducere istorică asupra timpului ce aii
554
Dări de seamă
precedat domnia Bibescului, autorul face o critică a istoriei aşn cum o expun mai mulţi scriitori anonimi a domniei părintelui său şi după care s-au luat pină acuma istoricii noştri—ce e drept lipsindu-le preţiosul material original publicat acum pentru intiia oară de prieipele Bibescu. Istoricii sau mai bine zis cronicarii domniei Bibescului, si nit oameni ce l-aii duşmănit personal, din motive politice. şi să poate ghidi cineva ce soi ii de istorie ai lui aii scris nişte pene muiate in veninul patimilor politice. De aceia nu există iu istoria Rominilor un personaj care să ti fost mai calomniat clocit acel al lui George Bibescu. Tot aşa aii fost calomniaţi Crigore Gliica, Alexandru G hi -ca, Mihaiu Sturza. Dacă ne-am lua după istoriografii timpului, atunci toţi aceşti principi ar li fost nişte pungaşi ordinari in privirea ocirmuirei interne şi nişte linguşitori josnici ai Rusiei in privirea poziţiei lor externe. Dar a-tunci nu să vede, ce vot de blam uriaş să dă naţiune! noastre, care după ce să svircoleşte ca puiul in gura şer-pelui pentru a scăpa de Fanarioţi şi recapătă domniile naţionale, nu este iu stare să ridice pe tronul ei decit nişte» personalităţi de acest calibru. Apoi cum e domnul aşa şi ţara şi mai ales cum este un şir de domni, aşa e şi ţara ce-i produce. Ce soiu de popor, ce soiu de ţară sîntem noi dacă nu am fost in stare să urcăm pe tronurile noastre timp aproape de jumătate de viac, cit am avut domnii naţionale în viacul nostru, clocit pungaşi şi linguşitori? Dacă istoria de pină acuma a lui Al. Gliica, Grigori Chica, Bibescu şi Mihaiu Sturza ar ti adevărată, atunci ar li adevărat şi că sintem un popor putred. Din fericire nici una nici alta nu să loveşte. Că avem noi putere de viaţă să vede de pe avintui îmbucurător pe care Rominia U ie pe fie ce zi; că domniile trecutului nostru celui mai apropiat nu au fost aşa precum le-a plăcut să le descrie
Regne du Bibesco
555
penele pline de patimi ale contimporanilor, să descopere pe zi ce merge din documentele nepărtinitoare ce să publică asupra epocei lor. Aceste documente precum şi un studiu amănunţit al propăşire! îndeplinite de Rominii principatelor pe timpul domniilor naţionale aii pus pe subsemnatul in stare de a înfăţoşa tabloul acestor domnii altfeliii de cum piuă acuma îl aveaţi mulţi in minte. (Voi. VI a istoriei Rominilor din Dacia traiană). Fără îndoială că a-ceşti principi erau oameni şi ca a tari supuşi şi ei slăbiciunilor omeneşti; dar pentru onoarea [toporului romin insu-suşirile lor de domnitori sînt mai la toţi însemnate cu deosebire acele ale lui Bibescu, [tuşă in lumină atit de vii prin publicarea volumului ce-1 avem înaintea ochilor.
M-atn folosit de aceste documente iu original cind am scris domnia Bibeseuluî, căci principele Gh. Bibescu mile pusesă la dispoziţie, şi apărind in timpul tipărire! voi. al Vl-lea, volumul principelui, am putut face citaţiile după el.
Ce reesă din lucrarea ce o avem înaintea ochilor ? o mare activitate a principelui Bibescu pornită tot-deauna din un adine şi curat patriotizm, o ghibăcie însemnată in miuuirea daraverilor diplomatice, o îngrijire foarte a mărunţi tă de interesul ţării şi aceasta cind ? atunci cind ca un munte apasă asupra ţărilor noastre protectoratul rusesc şi pretenţiile de dominare ale Turcilor. Dacă ţinem seamă de greutăţile imense cu care avură de luptat aceşti domni şi cu deosebire Bibescu, atunci nu vom putea face altteliu decit să ne inminunăm cum aii putut, el a para aşa de bine interesele ţării, fiind dată greutatea timpului in care trăia.
Principele Gh. Bibescu a împărţit voi. 1 in 3 capitole. Chestiunea averilor mănăstireşti, acea comercială, co-respondeţa generală diplomatică, punîncl în fruntea celor
556
Dări de seamă
două dintîî cîte un rezumat istoric al împrejurărilor. Acei ce doresc a cunoaşte rezultatele silinţelor lui Bibeseu pot să le găsască expuse cu oarecare amănunţimi în voi. VI al istoriei Rominilor. Pentru acei ce ar vra să vadă pe Bibeseu la lucru, să citească volumul principelui, fiului sau, şi atunci numai va [iuţea să-şi tăvii o opinie dreaptă a-supra omului şi asupra timpului in care a trăit.
Aşteptăm cu nerăbdare al doilea volum, actele interne ale domniei Bibescului.
A. 1). Xenopol.
DOCUMEN TE
VENETICUL
Cine ştie şi nu ştie Care rană e mai grea Ce durere e mal vie Pentru draga ţara mea ? Cine n-au mal auzit,
Cine vede şi nu vede Ce pacat e mai cumplit Să pling oare cînd o zic Că-i străinul venetic ?
Intre răii toţi din lume Care rău este mai rău, Care rău nu are nume, Nici în gura de călău Care puia de şărpi creşte In al ţărei noastre sîn, Ş-apoi o otrăveşte,
Cu al său negru venin Trebui oare să mai zic Că e Grecul venetic ?
558
Documente
Nn o Grecul ce-n Troada De Omer au fost cîntat Nu e Grecul ce Elada Din cenu.ş-au ridicat.
Nu e Grecul care moare Pentru neatîrnarea sa,
Nu e Grecul de onoare Care ştie a să lupta Ci e Grecul care-I zic,
Canari otu venetic,
Cine patrie nu are Şi-o cată la ftoinînî ?
Cine cată zăstre mare.
Şi o are îndată-n mini ?
Cine vine să ne ceară,
Drept de pămîntean plîngînd Cine-şi bate gioc de ţară ?
Şi o vinde mai curînd ? Trebui oare s-o mai zic.
Că e Grecul venetic ?
Gloria naţională Cine-o au întunecat Apatia cea fatală,
Intre fraţi cine au plîntat ? De a patriei iubire Cine ne-au desmoştenit \ Ciocoismul ş-umilire,
Intre noi cine-a sădit Oh ! o zic şi iar o zic Că e Grecul venetic.
Documente
559
Dumnezeule cînd oare Pe Romîni vei lumina,
De aceasta lipitoare,
Doamne cînd ne vel scapa ?
Cînd înalta-ţî îndurare Şi dreptate pentru noi,
Va aduce vindecare La aşa răni şi nevoi ?
Oare cînd eu ol să zic C-am scapat de venetic ?
Acest panflet era toarte răşpîndit pe la 1859 în Iaşi, şi îndreptat contra luî Petrache Mavrogheni ce aspira la domnie. Deşi de origine Grec, coborîtor din Neculai Mavrogheni domnul Munteniei 1786—1799. totuşi se bucura de o bună reputaţie a căreia resultat să vede în depeşa consulului francez Victor Place cătră ministrul luî Napoleon III, corniţele Walewskv, din 15 Maî 1858 : «Je ne vois en Moldavie que deux hommes dignes ă differents titres; du nouvel hos-podarat que va instituer la conference; ce sont le grand vornic prince Mavrogheni et le prince Gregoire Stourdza». După ce consulul arată meritele cele netăgăduite ale luî Mavrogheni, între altele şi acele «qu’il plutot diminue qu’augmente sa fortune dans Ies hauts emplois qu’il a occupes» (Documentele renaştere! Romănieî VII, p. 174—175), spune că s-ar putea intîmpina în contra lui maî întîîu origina sa grecească. In contra acestei însuşiri a lui să îndreaptă pamfletul reprodus maî sus.
11
Surei de pe un hrisov în limba moschicească de la împăratul Roşiei Alexie Mihailovicî, scris în Oraşul Moscva din let 7172,
Iulie 15 zile.
Cu mila luî Dumnezeu noî marele Domn împărat şi marele Cniaz Alexie Mihailovicî, a toată mare şi mică şi albă Roşia, a Moscovei, a Kievului, a Vladimirului şi a Novgoroduluî, însuş stă-pînitor, împăratul Cazanului, împăratul Astrahanului, împăratul Si-biruluî, Domnul Pscovuluî, şi mare cniaz al Litveî, a Bolgarieî şi a altor mare Domn şi mare cniaz, a Novgoroduluî de ţară de gios, a Cernihovuluî, a Rezanuluî, a Poloţculuî, a Rastovuluî, a Iarose
41*
560
Documente
lavuluî, a Beloozeruluî, a Udorului, a Obdorului, a Condiniei, a Vitebscului, a Metislavului si a toată parte ce de miază noapte poruncitoriu, si Domn a larii IviriaT, a Cartalinieî şi a Ghiorghieî împăraţilor, a tării Cabardiniei, a Cnijilor Cercaşilor şi a Igorilor şi altor a multor domnii şi ţări de la răsărit şi de la apus, şi de la miază-noapte, de pe părinţi şi de pe moşi clironom şi Domn stăpînitor.
Iată că am miluit pe Grecul de ţara Moldovei, anume Necula Gheorghiu, carele ni-au rugat nouă Marelui Domn, împărăteştii noastre măriri, făcend arătare numitul Nicolae, precum că auzind el de multa a împărăteştii noastre măriri milostivire, voeşte nouă marelui Domn a ne sluji, şi la toate trebile noastre cele împărăteşti a ne lucra. Şi acum viind el la Mosc va tot cu a noastre trebî împărăteşti, noî marele Domn, împărăteasca noastră Mărire să poruncim a-i se da carte împărăteştii noastre Măriri de miluire, ca şi pentru fraţii luî ceelalţi Greci; după care el de acum înainte să aibă a ne sluji noaă marelui Domn, şi a lucra ta toate trebile noastre cele împărăteşti, şi împreună cu sfătui şi cu oamnii săi căli să vor întâmpla cu densul să aibă voia a veni la împărăţia Roşiei a împărăteştii noastre Măriri şi a-şî face alişverişul. Deci marele Domn Împărat şi marele cniaz Alexie Mihailovici a toată mare şi mică şi albă Roşie, însuş stăpînitor, pe numitul Grec de ţara Moldovei Nicolae Gheorghiu, pentru slujba şi lucrul luî ce au arătat cătră noî marele Domn l-am miluit şi la împărăţia noastră a împărăteştii noastre Măriri pentru trebile noastre cel-împărăteşti i-am dat voia a veni şi a aduce şi hotărîtă marfă care a fi de trebuinţa cămării noastre cei împărăteşti, şi cănd numitul Nicolae cu această împărăteasca a noastră miluitoare carte din ţara A/oldovei va vani pe la oraşele a împărăteştii noastre Măriri, şi va face arătare că el vine cătră noi marele Domn împărătească a noastră Măriri, cu a noastră împărătească trebuinţă sau adu^e marfă hotărîtă la a împărăteştii noastre Măriri cămară, şi pe Nicolae şi pe frate*său şi pe oamenii lor, trecînd prin oraşele Ceră caşilor împărăteştii a noastre Măriri, polcovnilor şi satnicilor cui unde i s-au dat poruncă ; iar de la Putiviia până la Moscva pe la oraşele voivozilor noştri şi la tot felul de oameni zapcii, am po-roncit a li să da drumul fără de nici o oprire, şi a nu li să face nicî-un felin de băntuială, şi încă după socotinţă să-i să dee nu-
Documente
561
mitului Nicolae şi pristav şi podvoade. Cum şi cînd numitul Ni-colae va trimite din ţara Moldovei înainte sa pe frate-său pe oamenii săî, cătră noî marele Domn cu trebile noastre împărăteşti cu cărţi şi cu marfă, şi pe acel frate a lui Nicolae şi pe oamenii săi asemine a li să da drumul fără de nici o oprire ; cum şi mai marilor vămilor şi crăşmarilor şi vameşilor şi brudinarilor pe la ape şi la Iot feliu de vameşi, de la numitul Nicolae şi de la frate-său şi de la oamenii săi şi de la calabalîcul lor nicî-un fel de vamă să nu ia. Iar cine li-ar face unde va vre o asuprială sau strămbăîate sau li-ar lua ceva de giaba pentru câştigul său, unij ca acie vor fi de mare gloabă şi pedepsă şi încă îndoit să va împlini de la dănşiî. Dar şi numitul Nicolae şi frate-său cu oamenii lui, la împărăţie Roşiei a împărăteştii noastre Măriri atăt marfd oprită cum şi marfă străină supt nume de a sa, să nu triacă, pentru ca prin aceasta să nu tragă asupra sa împărăteştile noastre gloabe.
Datus’au această a împărăteştii noastre Măriri miliuitore carte în împărătescul nostru oraşu Moscva, la anul de la zidire lumii 7172, în luna lui Iulie în 15 zile.
Sus în dosul hrisovului este iscălit împăratul cu însuş măna s
L. P.
Cu mila luî Dumnezeu Marele Domn şi mare cniaz Alexie Mihailovicî a toată mare şi mică şi albă Roşii a însuş stăpănitor.
De pe limba moschicească în limba moldo-veniască am tălmăcit la anul 1805 Dech. 20 Polcov. Pavel Debris at Mitropol.
Neculaî Iuriet cum este numit în originalului slavon, numai neguţitor nu poate fi căci ce înţeles ar avea exageratele luî privilegii mal ales acele de a i se da pristavî şi căruţ!, de pază şi transport; apoi hrisovul pomeneşte adese-orî de afacerile domneşti cu care ar fi să vină agentul grec, credem că acest lurief era un a-gent politic menit a îndruma legătur.le politice cu statele romîne, deşi pănă acuma nu se cunosc atarî legături pe timpul luî Dabija Vodă din. Moldova 1662—1666 şi Grigore Ghica din Muntenia 1660—1664, de pe cînd datează documentul, totuşi este probabil că încă de pe atunci Ruşii începuse a cerca îndrumarea politicei lor care se vede pusă pe deplin în lucrare pe timpul aceluiaş Grigore Ghîca în a dona luî domnie din Muntenia 1672—1674 şi a luî Ştefan Petricelcu din Moldova, cînd se găsesc tratărî politice şi de închinare a domnilor ţărilor romîne cu acelaşî ţar Alexie Ro-manov care dăduse luî Neculaî îurief hrisovul reprodus mai sus.
(Comp. Xenopol Istoria Romînilor, IV, p. 222, 214, 301 şi 322).
NOTIŢE
0 scrisoare a profesorului belgian Arntz relativă la Romînî.
La banchetul oferit de cetăţenii Ieşeni domnului Xe-nopol pentru terminarea Istoriei Romînilor m-ara gîndit că cel mai minunat mod de a pune în lumină meritele însemnate ale acestei lucrări era de a reproduce cuvintele pe care ilustrul profesor belgian Arntz mi le scriea cu cîţi-va ani înainte cu următoarea împregiurare, cu atîta mai mult că dl. Xenopol punînd chiar acuma sub tipar o ediţie franceză a eminentei sale scrieri, cuvintele profesorului Arntz găsesc o aplicare nu se poate mai potrivită.
Pe la 1878, in timpul răsboiului nostru pentru independenţă, profesorul de dreptul ginţilor la Universitatea dîn Bruxelles E. Arntz, o celebritate europeană recunoscută în această materie,. fără nici un interes altul de cît din iubire cătră adevăr şi provocat de trufia musulmană care se ştie, prin constituţia cu care Midhad paşa a vrut se doteze imperiul, număra Romănia printre provinciele făcînd parte integrantă din el, a ţinut la Bruxelles o conferinţă cu următorul subiect;
Notiţe
563
« Romînia, dupre tratate şi toate regulele dreptului internaţional a fost in tot-dea-una şi este independentă.
Această conferinţă, ca toate conferinţele ilustrului învăţat, a avut un succes strălucit!
Nu s-a mulţumit, cu atîta inimosul filo-romîn, ci a re-sumat conferinţa sa şi a publicat-o intr-o broşură, din care a scos mai multe mii de exemplare răspîndite în localitate şi în străinătate.
Pe atuncea eram elevul celebrului profesor. Mişcat de nobila lui purtare, mă duseiii la el ca să-i mulţumesc ca Romîn şi să-i cer permisiunea de a o traduce în româneşte, şi a o răspîndi şi în ţara mea, ceea ce se înţelege mi-a fost acordat.
întors în ţară, împlinii astă datorie ceea ce atrase D-lui Arn+z mulţumirile guvernului romîn şi din partea Regelui o decoraţie Romînă — iar la scrisoarea pe lîngă care trimeteam ilustrului profesor, un exemplar al traduc-ţiunei mele, primii următorul răspuns :
Mon cher Monsieur Mîndru,
« Je vous rernercie cordialement de l’honneur que «vous m’avez fait en traduisant mon travail sur la Rou-„manie, de la trop flatteuse introduction, de l’envoi de „l’exemplaire que j’ai bien reşu, ainsi que des felicitations „que vous m’adressez par votre lettre du 14 de ce mois „a, l’occasion de la decoration que m’a conferee le Roi de la „Roumanie. (După un pasagiu măgulitor la adresa mea „profesorul urmează):
„Le travail que vous avez bien voulu traduire, n’a „aujourd’hui pour la Roumanie qu’un int^ret bistorique et „retrospectif. Mais je suis heureux que vous l’ayez fait „connaître â vos compatriot.es en entier. Je ne puis „vous le dissimuler, j’eprouve toujours une grande sa-
564
Notiţe
„tisfaction d’avoir ete le premier en pays etranger qui, „du liaut de la chaire et dans la presse, ait revendique „pour la Roumanie la position internaţionale, qu’une an-„nee apr6s le congres de Berlin a defînitivement consa-„cr£e ; preuve nouvelle que lorsqu’on est convaincu qu’une „idee est juste, il faut la proclamer et la defendre ; elle „finiră toujours par triompher. Je continue de porter â „la Roumanie un vif interSt et j’espere qn’une pârtie de „la jeunesse s’occupera serieusement d’^tudier et de faire „connaître son liistoire qui est trop peu eonnue et qui est „glorimse, a en jupei- d’apres le peu que j’en ai pu ap-„prendre, Tacliez de faire pcnetrer dans votre pays cette „verite que rhistoire d’une nation exerce une grande in-„fluence sur la consid^ration dont elle jouit cliez Ies au-„tres nations. J'ai la convidion intime qii’une bonne his-ntoire de votre patrie aura ponreffet. de la placer plus haut „dans Vestime des pcuples etrangers et de demontrer a ces „derniers que la nationalite Roumaine a de profondes ra-„cines dans le passe comme elle peut etre appelee a de „belles destinees dans l’aveniru,
Iată ce scriea Arntz cu 15 ani în urmă despre neapărata nevoie ca istoria poporului romîn să fie cunoscută de acele străine. Dacă ar trăi, ar vedea realizată dorinţa lux prin lucrarea D-luî Xenopol.
Th. Mîndru.
Prefaţa d-luî N. Beldiceanu la Antologia apărută în ediţia Şaraga
Scopul unei antologii şi crestomaţii fiind acel de a forma gustul literar, cu osebire la cei care au bune dis-
Notiţe
565
poziţii, urmează, ca modelele să fie alese cit să poate mat bune şi mai variate. In literatura popoarelor, evoluţia rîdicînd treptat puterea talentelor din generaţie in generaţie, să cere ca orice culegeri din scriitori să fie reinoite şi adăogite din timp in timp şi treptat cu progresul ce ar face o limbă prin scriitorii săi pe cîmpul literatureî. Obiceiul, care pînă azi face ca antologiile şi cristomatiile să fie croite mai toate pe aci*Iaşi tipar, sau mai bine zis copiate unele după altele cu fidelitatea compasului, trebue să înceteze; căci dacă ne vine îndemănatie a face ceva, fără să ne ostenim de a ne ghidi, să nu uităm că această stagnare a gindirei vată mă progresul literar, impedecînd, sau cel puţin întîrziind dezvoltarea talentelor viitoare, prin lipsa bunelor modele şi expunerea lor logică. Antologiile de pină astăzi, sau îmbrăţişează clasificarea, ce o dă stilistica în gen liric, epic, satiră, fabulă, etc., fără a ţinea seamă de ordinea cronologică a scrierilor citate, sau din contra, urmăresc această ordine cronologică, fără a da nici o însemnătate diviziunii sau clasificării de stil. Şi unele şi altele din aceste antologii păcătuesc prin faptul că, dacă ţin seamă de împărţirile stilistice, neglijează partea cronologică, pe cind cele de al doilea, urmărind evoluţia cugetării din generaţie in generaţie, neglijează clasilicaţia deosebitelor genuri de literatură, lucru atft de necesar pentru studiul poeticei. Scopul cărţilor de faţă este dar de a impaca a-ceste necesităţi didactice. Astfeliu cetitorul, fie elevul de pe banca şcoalei, sau adultul care ar vrea să-şi formeze prin cetire gustul literar, va putea urmări şi vedea cum, pe de-o parte, unele generaţii au gîndit şi scris pentru altele şi cum acestea pornind de la puterea de cugetare a celor trecute, s-ati ridicat mai departe ; pe de altă parte clasificarea deosebitelor genuri de literatură il va înlesni a urmări mai cu succes genul literar mai atrăgător pentru
566
Notiţe
dinsul; va găsi dar atit in antologie cit şi in crestomaţie cele mai alese exemple din scriitorii noştri mai vechi şi tot odată din scriitorii contimporani, care deja au reuşit să mărească cercul atit de mic al scriitorilor buni.
Preţul cu care să pune la dispoziţia cetitorilor antologia şi crestomaţia editate de d-nii Şaraga garantează, credem, nu numai succesul material al cărţilor, dar şi folosul real adus elevilor şi cetitorilor amatori. E un ince-put fericit la noi de a înlătura prin sacrificii preţul enorm de mare ce au cărţile in ţară, o măsură care va tace cărţile bune accesibile tnruror; căci nu trebue să uităm tristul adevăr, că tocmai talentele să intilnesc cam rar cu banii.
laţi 25 August 1895.
N~. Beldiceanu. III
III
Revista Rouă
D. B. P. Hasdeu supârîndu-se pe Arhiva pentru cele cîte-va adevăruri ce i le afi spus d. Philippide în articolul săir asupra lui Dimitrie Philippide, în Philippidi-otismul d-sale publicate în Revista nouă No. 3—4 din a-cest an, după ce atacă Convorbirile Literare, spune că „despre starea sanitara a direcţiune! Arhivei nici nu încape inacar întrebarea'4. Dacă nu răspundem la insultele bietului bătrin o facem din consideraţie că «de senibus nil nisi bene».	%
Corespondenţa Redacţiei
De la autorul criticei în contra poetului Coşbuc, D. Grigorie N. Lazu, primim următoarea scrisoare pe care o publicăm în întregimea ei, deşi tonul în care e scrisă, poate că e cam viu. Ni s-a părut însă că în fond d. Lazu are dreptate, şi am crezut că nu e fără oare care interes literar de a să mai cunoaşte o variantă la poesia d-lul Coşbuc:
Domnule director,
Am cetit laudele din «Voinţa Naţională» şi nelaudele din «Evenimentul»; dar rămîn tot la principiul meu că unul nu trebue să se opue ideilor celor mal mulţi, căci am învaţat macar atita minte ca fost membru la «Junimea» literară, Societatea pentru literatură, ştiinţă, etc. etc. eto. din Bucovina şi reposata întru politică «Asachi» din Piatra.
Cred însă că este fără folos discuţiunea ce urmează, dacă Coşbuc este poet naţional sau nu, cind mai presus de toate acest domn este un plagiator atît de cutezător, precum păreche nu-ise poate găsi în mei o literatură! — Proba o aveţi înrîndurile de mai jos din care să poate vedea că nici nu a imitat, dar a prescris. — Deci mai are dreptul acest om la titlul de poet?—«Arhiva» va face cum va vroi, eu însă refuz orice atingere al numelui meu cu al acestui domn.
Şi-n ori ce caz, să mai poate zice că poeziile sale reflectă viaţa poporului nostru, cind îl vedem că fură ca
568
Corespondenţă
cioara din poeziile tuturor naţiunilor şi într-un mod atit de vedit, incit degenerează pană la simpla copiere cu neînsemnate modificări, incit nici la o naţiune nu s-a văzut încă aşa exemple de plagiare.
Supun şi aceste apreciări D.-Voastre. Devotat.
Grigori B. Laza
1893, Octomvrie 12 Piatra-Ncainţ.
Iată o poezie din Anacreon :
l// yvj {teicava Tiiv&t Hi vii dt dsrdoa civirv llh'ci UdXaooa d'civQug,
(i'tV ijXiog OdlaoijL'.v,
70t' â’r/XiO)' othg’rj i.i /ini ncv/co'J’ l10X001 IC aviii) !);).ovci fivyeiv;
Iată şi o traducere făcuta de Gr. D. Bouaclii, ce mi ■S-a trimes, şi această trimetere este un semn că opinia pu-v, ■blică incepe a se deştepta.
Pămîntul negru suge,
Sug arborii pămintid Şi marea soarbe riurî Iar soarele bea marea.
Şi luna bea clin soare:
De ce dar vorb-atita Gind deci şi eu bou vinul ?
%
Coşbuc zice :
Bea cîrnpia ploi varsate. Pomii sucuri beau din ea; Marea bea din riuri late. Soarele din marea bea
Corespondenţii
569
Luna bea raze din soare,
Totu-n fire bea mereu;
Numai eîi să nu beii care?
Taci şi lasă-mă să beii!
Cereţi şi de la d. Yirgolici o traducere ce a făcut, publicată în «Convorbiri».
Iată şi o traducere nemţască.
Die sehwarze Erde trinket Es trinkt der Baum sic wieder Das Wasser trinkt die Liifte,
Die Sonne trinkt das Wasser Sogar der Mond die Sonne:
Was wollt iîir denn, ihr Freunde Das Trinken mir verwehren ?
Dar cu să nu traduc?—Se poate! ba iucă cu însuşi rimele lui Coşbuc ! Spre pildă :
Bea pămintul ploi varsate :
Din el pomul rucu-şi ia,
Precum Coşbuc nap Braţe,
Munca altora o bea !
Luna raze bea din soare,
Soarele din mări mereii;
Dar aşa da-i vorba oare,
De ce n-aşi fur-bea şi eu:
T po-Lit< gralia li. Golduer
ARHIVA
ORGANUL SOCIETĂŢII ŞTIINŢIFICE ŞI LITERARE
DIN IAŞI
Anul IV. Noemvrie şi Decemvrie No. 11 şi 12.
NECULAI IORGA
Călătoriile lui Domenico Sestini
IN
MUNTENIA
Intre izvoarele cele mai bogate şi mai sigure pentru istoria ţărilor noastre în al XVIIl-lea viac, sînt descrierile streinilor, pe cari domnii fanarioţi, din momentul, cînd împrejurările le dau o însemnătate politică, îî intrebuin-ţază ca secretari pentru limbile apusene. E de ajuns să pomenesc numele unui Carra, unui Raicevicii, unui Wolf.
Domenico Sestini, despre care e vorba în articolul de faţă, nu face parte cu desăvârşire din această categorie. Chemat la Bucureşti, pentru a deveni secretarul luminatului Alexandru Ipsilante, iei nu ocupă niciodată locul acesta. Călătorul a fost pus însă în poziţie prin şederea sa destul de îndelungată în această ţară, prin străbaterea ei de două ori, odată pe uscat, apoi pe Dunăre, a afla multe lucruri asupră-i, şi lucrurile acestea le-a însemnat el în nu mai puţin de patru volume.
O analiză a acestora urmează : ia să explică în de~ ajuns prin raritatea operilor analizate.
4 6
572
Neeulaî Iorga
Cîteva cuvinte întîiu asupra autorului :
Domenico Sestini sâ născu la Florenţa, la 10 August 1750. întîiu călugăr la Buonsollazzo, mănăstire de Trapiştî; el nu petrecu multă vreme acolo şi întors la locul său de naştere, publică disertaţii filologice şi epi-grafice, care-1 făcură oarecare' reputaţie. Gustul de călătorii, pe care-1 păstră în viaţa lui întreagă, să arătă însă îndată la dînsul şi Domenico plecă în sudul Italiei, la 29 Septembre 1774. Călătoria aceasta şi continuarea e pînă la Constantinopole, unde văzu ciuma din 1778, îi dădură subiectul interesantelor şapte tomuri de scrisori pe care le publică la Livorno, în 1784 *)•
Spirit enciclopedic, el să ocupă la Constantinopole de botanică şi cu deosebire dc numismatică, preţuit de Ainslie ambasadorul Angliei, şi de acel al Neapolului, contele Ludolff, cu fiii căruia călătorise în Asia mică, în aceşti ani 1 2). In vara lui 1779, i să propusă să intre în serviciul lui Ipsilanti. Dorinţa de a cunoaşte ţara Romînească 3), atît de nouă pentru un călător de profesie îl făcu să primească propunerea.
Părăsi Buyuk-Derc la 21 Septembre şi petrecu noaptea la Terapia, apoi după ce-şi luă ziua bună de la patronul său, de Ludolff, porni cu luntrea spre Fanar :
1)	Lettere clei tignor abate Domenico 'Sestini (scritte) dalia Sicii ia e dalia Tarchia a di'ersi s toi amici in Vaoscan, hi Livorno nella Stampe -ria di Carlo Giorgi (Con approvazione). MDCCLXXXIV. in 12°. Ceva interesant pentru istoria ţepilor noastro nu sa află decît la p. 107 atomului al şeptelt^i : ,,1 Moldavi sono, disprezzati (la Constantinopole), cliiamandoli Bogdani-—nadau, cioe Inumani, (p. 107). O trad. franceza de Penjeron (3 voi, in 8) şi una germană de pvof. Jagemann, Leipzig, un voi. în 12.
2)	. Prefaţa luî Fruttuoso Pecclii la viaygio in Valachia e Mol lavia (v. maî departe pref. p. VIT—VIII. Călătoria in Cizîc fu descrisă în două volume, care apărură la Li voi no în 1785 (trad. franc. în 1780, Paris în 8).
3)	, Desiderando di conoscere una tal Provincia. Vi r/c/io da Constantînopoli a Bukore.sti iatto l’anno 1779. Con Pag'giunta di diverse lettere relative a varie produzioni ed osservazioni Asiaticlie. Roma Per. Antonio Fulgoni 1794.
Călătoriile lui Domenico Sestini
573
furtuna îl opri însă la Avuăut-Kioi, unde putu să salute pe mama domnului şi pe o fată a sa, măritată eu grecul Mano. „Află! în ia o înfăţişare francă şi un farmec european, mal ales că cunoştea limba franceză, pusă la modă de puţin timp la curţile Valaliiel şi Moldovei" 4).
In Fanar fu dus la palatul domnului, care-1 păru mal eurînd o speluncă, de dărîmat ce ora. Lucrul să explică, adauge el, prin aceia că, la întoarcerea lor din ţară, domnii nu mal locuiau vecinie lor case din Con-stantinopole, ci trebuia să să statornicească la Curu-Ceşme sau Arnăut-Kioi, sate din înprejurimî 3). Apa mării, care trece sub ele, lipsa de locuitori, neîngrijirea paznicului, le aduc în asemenea stare de plîns. Îngrijitorul „palatului" pomenit nu dădu călătorului nostru decît puţin peşte, slujind drept cină, şi o odaie „mal mult insectiferă, decît princiară" r’), cu care Sestini nu să arată tocmai mul-ţemit. Cu toate că termenul de plecare era fixat la 23, el nu părăsi capitala decît în dimineaţa zilei următoare. Era îmbrăcat tătărăşte pentru mal multă siguranţă, înarmat cu sabie, pistoale şi cuţite ; un oare-care tinăr, chirigiul cailor, şi un ciohodar domnesc îl întovărăşiau.
Călătoria fu liniştită : lâ 28 ajunse la Adrianopole, la 2 Septembre la Ouciuc Cainargi : în ziua următoare, Rusciucul îi apăru şi, peste Dunăre tara Romînească. O luntre lată, cu cîrma orizontală, foarte prelungită, îl corn duse la Giurgiu, în faţa unei întăriturî zidite de Turci.
Debarcat, Sestini să odilmi in magazinele de sare, ce aparţineaţi, nu Turcilor, ci domnului Munteniei, care tră- 4 5 6
4)	, Conobbi in essa un ’aria franca, etluna grazia europea, possedendo anco Ia lingua france.se messa in uso da poco tempo alle corti di Valacbia, e di Moldavia (I. c. p. 1). Lipsa complecta de izvoare mă împedică de a identifica aceste personagii.
5)	. P. 2.
6)	, Una camera piu insettifera clie principesca: (ibidj
574
Neculai lorga
gea cîştig din exportul acestui product 7). Magazinul fusese cazarmă rusască pe vremea ultimului războiii şi to^ Rusii zidise o fortăreţă, pe care o mîtituiau autorităţile turceşti acuma.
Expeditorul sării pregăti călătorilor un prînz. oferit cu multă tragere de inimă, dacă nu cu o deosobită curăţenie. Poşta turcească*! luă, apoi la patru oare, spre a-I duce cale de două ciasuri numai, pînă la Odaia, de unde începeau posesiile domnului, despărţite prin cruci rudimentare, ,,care nu sînt de cît trunchiuri întregi de copaci rău cioplite cu barda, în chip de cruce greco-valahă, de par la întîia vedere spînzurători gătite pentru bietul neam omenesc^ 8 * 10). Satul însuşi era mizerabil: borde-ile sale adăposteau numai cîteva familii nenorocite, ale cărora case fusese arse de Ruşi Era tocmai zi de serba-toare, tristă serbătoare pentru bieţii pribegi, „şi privind, zice Sestini pe aceşti locuitori sărăci, îmi părea că recunosc într-inşii pe acei liberţi antici, pe acei sclavi din timpul lui Traian, care nu şi-au perdut vechia lor închipuire, înfăţişarea lor urîtă, tocmai precum să văd sapaţi pe coloana lui Traian“ <J).
De la Odaia poposiră la Călugăreni departe 3 ceasuri de acolo. Trecură Argeşul, „pe un pod foarte lung, făcut de" grinzi şi acoperit de un felin de mlaştină w ,0) după
7)	. Vezî maî departe. Sarea aceasta ar aproviziona nu numai Turcia, ci si A-
ziamieă. (p. 48).	^
8)	. K le (jiiali altro non sono clie tronclii interi (Talberi abozzati malamenie con l’ascia, e tormatane una goffa croce Greca-Valaca, clie a prima vist-a mi pembra-vano patiboli destinaţi per il povero genere uman o (p. 41).
0). K riguardando quei poveri abitanti mi pareva di scorgervi quegli anticbi liberii e schiavi a tempo di Trajano, i ijuali niente Iianno degenerato dall’ antica loro tisionomia e brutto aspetto, come appunto rappresentati si vedono nella co-lonna Trajana a Roma. (p. 49).
10) ITn lunghissimo Ponte costrutto di grosse travi d’albero, e clie attraver-sava ancora una specie di lagbetto (ibidj.
Călătoriile lui Domenico Sestini
575
cum să păru drumeţului, la lumina unor torţe înfipte, după obiceiu, pe crucile podului.
Tot atît de «arac era şi satul, care văzuse una din cele mai luminoase zile din istoria Romînilor. Călătorii fură găzduiţi intr-un bordeiti, despărţit în două. Un cuptor făcea aerul nerespirabil, deşi locuitorii dormeau în juru-i. * Sestini observă cu mirare „cerţi animalettP , pe care căldura cuptorului iiu-î împiedecă de a face o «zimfonia strepitosa» în tot lungul anului n).
La miezul nopţii plecară, şi cel dintîiu sat întîlnit în cale fu Copăcenil, staţia de poştă. Şelele fură luate de pe cai şi puse pe alţii, cari păşteau liberi, şi călătoria urmă înainte. După patru ceasuri de cale, pe un şes păduros, drumeţii intrară in Bucureşti la 7 dimineaţa în ziua de 4 Octombrie. Sestini descăleca la casa secretarului domnesc, căruia-i era recomandat de la Constantino-pole şi la 5 avu audienţă la principe. Ipsilanti îl primi graţios şi, cetindu-î scrisorile, îl îndemnă să steie în a-eeiaşî casă pînă i să va putea da postul, ocupat încă de gazda sa la).
* V*
Sestini nu reuşi să capete locul pentru care fusese chemat. Petrecu în zadar toată iarna,—o iarnă teribilă, de îngheţa apa în fîntînile cele mai adinei11 12 13),—la Bucureşti; încrederea lui fusese înşelată. Ba încă secretarul actual al domnului îi împedecă, după cît să pare plecarea.
Pentru fericirea abatelui, prietinii săi, Constantin şi Carol de Ludolff, fiii contelui Gulielm î4), să îndreptau, în primavara lui 1780 spre Viena, prin ţara romînească.
11)	. Grieri detti nella lingua del paesc. (p. 50).
12)	. P. 51.
13)	. Viagg'o in Valachia e Moldav ia, p. 33.
11), Constantin era ministru al celor doua Siciliî, la Poartă, în 1791, eînd Ses-tini îî dedica precedenta călătorie.
576
Neculaî Iorga
Sestini căpătă prin mijlocirea lor pasportul de nevoe şi, cîncl sosiră în Bucureşti, la 12 Mai, el să grăbi să-şî eie ramas bun de la Fanariotul, în potriva căruia păstră tot-dea-una o oare-care ciudă. Plecară la 27, dimineaţa. Linchon, «maestro ele lingua trancese» al beizadelelor, Constantin, mai tîrziu domn, şi Dumitru, mort tînăr la Bucureşti; bucătarul lut Ipsilant, cunoscutul Louis Eti-ene Maynarcl 15 16); ofiţerul austriac Ignat Kopliauris şi maiorul de Herbert Rathkeal, fratele internunţiuluî, ambii veniţi de curînd din Constantinopole; trinitarul Padre Vir-gilio în sfîrşit—îl întovărăşiră, unit pentru un ceas numai. Abatele şi contele Oarol luară loc într-o trăsură, ceilalţi mergeau călări,
A11 ară în cale întîiu Cotrocenil, mănăstire grecească avîncl un egumen şi cîţiva călugări de aceiaşi naţie lf)), Ip-silanti locuia aici vara şi-şî zidise şi un cliioşc. Tot aici păşteau hergheliile domneşti, care erau duse solemn în dimineaţa duminicel în AlOis, cu comisii, rîndaşil şi ceilalţi slujitori al grajdiuluî, imitaţie necuviincioasă şi ridi-culă a celor ce să petrec la Constantinopol, adauge scriitorul 17).
O ploae cu piatră îl apucă înainte de satul Roşiii, ţs) lingă care o şatră de ţigani poposise, fie-care avea un cărucior şi cortul pentru somn şi vreme rea; ocupaţia le era ferăria şi furtul. La Drăgăneştl 1<Jj, May nard, „il Beci eri del principe, osia il maestro di casa. . . . cuoco di professionea oferi o gustare adusă anume de la Bucureşti din propriul său îndemn sau din al principelui : apoi prietenii să întoarseră înapoi.
15)	, P. 9.
16)	. Vidtjcjio curioso-scientiflco-antiqiiario per la Valachia Transilvania r. (Jngheria fino a Vienna...., Firenze 1815, nella Stamperia di Lingi e Fratelli Maglieri —A spese di R. Tondini Librajo da Padia.
17)	. P. 6.
1.,). La Jioscin Ilfov, pl. Snagov.
19). Vlasca, pl. Tîlnişte,
Călătoriile Iul Domenico Sestini
577
După o pădure de ceri, corni şi stejari, păşuni minunate să întindeau în jurul satului, Călătorii străbătură pe urmă pădurea Icoanei din plasa Sabaruluî; aici îi în-timpina vătavul de Floresti ro) rînduit ca Mehmendar, cu mai mulţi slujitori, pentru îngrijirea tainului. Satul însuşi era mizerabil casa boerilor Floreştî să afla atît de ruinată în it aloi., pătură găsi călătorii adăpost pentru noapte, intr-o odae. Ca toate celelalte case de ţară, ia n-avea arhitectură; un patrat mare de „mattoni“ încun-jură curtea : în mijloc, casa de formă crucişă, zidită în gust chinez şi acoperită cu olane sau şindilă, a la Tiran-carele. O scară de lemn sau şi de piatră, scoase din carierile ţerii, duce la tindă, în faţă să întind eăsuţile slugilor, grajdurile cailor, coteţele porcilor şi coşarele pentru popuşoi. 2l). In dos, grădina, totdeauna nesimetrică şi puţin îngrijită. Era în Mai ti şi pe toate drumurile erau îni-prăştiete după obiceiu, mintă, busuioc şi alte erburî mi-ros'toare. Podelele casei boerestl fusese astfeliti acoperite nrosis violisqueu.
Plecară a doua zi la 7 dimineaţa şi peste un ceas trecură Argeşul, bogat în praf dc aur, pe un pod de lemn. La hanul de lîngă acesta, mal mulţi seimeni din Bucureşti înfăţişară căpitanului o scrisoare de la spătărie, prin care să i să ară te prezenţa hoţilor în aceste ţinuturi, veste cu totul neplăcută învăţatului Sestini. De la pod înainte să întindeati locuri nisipoase, acoperite cu lanuri de popuşoiti numai, „hrana de căpitenie şi aproape unică2Î) a locuitorilor, care n-ati nevoe de atîta muncă pentru cultura lui, şi mal ales, care nu să pot teme de a vedea acest produs de puţin preţ, luat cu hapca pentru aprovizionarea Stambululul. De altmintrelea boerii înşil
20)	. Florcştiî de sus şi de jos, pi. Sabat* : pădurea Icoanei să ţine de com. Sto-eneştiî.
21)	. P. 12.
22)	. II loro primario e quasî unico sustentamento. (p. 13).
578
Neculaî lorga
îl întrebuinţară pentru a face un felin de mămăligă, fiartă în unt, pe careSestini o asamănă cu polenta lombar-dă 2 j. La 3 ceasuri după amiază, drumeţii poposiră la (făeştl, unde petrecură noaptea în casa căpitanului. „Un mare număr de insecte, care şi în româneşte să chiamă purici “ 21), supărară cu deosebire pe părintele Virgilio. Satul însuşi, pe care-1 străbătură după cină, cuprindea mal multe biserici, două, trei case boereştî şi „mizerabile bordee“ 2 5) pentru ţărani. In grădini observă botani-nistul nostru bob şi mazere, tabac şi curechiu 2 fl).
A doua zi revăzură Argeşul la Pietroasa *7). Drumul mergea la stînga rîuluî: la dreapta să înălţau dealuri a-coperite cu vil, păduri şi sate. După ce trecură apa la un vad, călătorii zăriră ‘Piteştii2S), cu 250 de locuinţl, dintre care multe case boereştî, 17 bisericiiţî2!)) şi o mănăstire. Brazdele de St. Gheorghe împodobeau pretutin-denea porţile. Unul din cei doi ispravnic! locali le dădu gazdă la dînsul.
Fiind vorba de Piteşti, Sestini profită de aceasta, pentru a satiriza lipsa de cunoştinţă de drept a unul oarecare R.., secretar domnesc, căre nu e altul decît acel Raicevieh, pe care nu izbutise să-l înlocuiască. Anecdota pe care o dă în sprijinul acestei necunoştinţî, e destul de originală pentru a merita să fie povestită.
Faptul să întîmplase în iarna trecută. Un boer local prinzîndu-şî nevasta în împrejurări puţin măgulitoare pentru dînsul, îşi ucisese musafirul. Ucisul fu dus la Bucureşti şi îngropat; ucigaşul închis într-o mînăstire din Piteşti. Judecata lui dură destul de multă vreme, fără
23)	. Mămăligă Bojaraska, p. 14, Nota.
24)	. Un g*ran numoro d’in.setti clie anco în Valaco purici si chiamano (p. 16),
25)	. Mi seralii li Pap an ne.
26)	. l\ 16,
27)	. Dîmboviţa, pl. Cobia com cil acelas nume
28)	. P. 18.
29)	. „Meschine chiese“.
Călătoriile lut Domenico Sestini
579
să să poată statornici natura pedepsei, ce i să cuvenea; domnul să mulţămi deci să-l condamne la o amendă însemnată, pe care neputînd-o plăti, rămase în închisoare. «Poate că, mîntuia Sestini, dacă condica de legi, pe care mai sus pomenitul secretar avea de gînd s-o urzească, ar fi fost scrisă în litere de aur, vinovatul s-ar fi aflat fireşte în împrejurări mai grele decît cele de sus ;ţ0).
O altă digresie să întinde asupra Ţiganilor robi, foarte mulţi la număr, cu care stăpinil lor îşi fac o fală. «E un lucru măreţ şi de mare lux să iasă de-acasă, întovărăşiţi de vre-o trel-zecl de indivizi de aceştia, în cea mal mare parte rău îmbrăcaţi şi încălţaţi, precum şi murdari, cu hainile unse şi răsunse ca un pcmello 30 3l).
Călătorii pleacă Marţi la 80 Mal, cu garda ispravnicului spre curtea de Argeş, printre muncele acoperite cu păduri şi livezi. Sestini observă pe drumul mare un cap de bou înfipt într-o prăjină, ca acel al unul mare vinovat. I să lămuri că aşa era obiceiul, de cîte ori murea vre-o vită de boală, ca să nu să molipsască şi celelalte. Singurul han întîlnit să afla la depărtare de 3 —4 ceasuri de Piteşti; lîngă el să înălţau mal multe mori. Botanistul profită de popas pentru a erboriza, şi-l vedem arătîndu-şl mirarea pentru asemănarea numelor de plante în limbele latină şi romănească 32).
La Curtea de Argeş ajunseră după şapte ceasuri de cale. Oraşul i să păru locuit mal mult de Ţigani de cît de Yalalu 33). Casele erau mici şi neîncăpătoai’e, unele alcătuite dintr-o singură odaie ; feliul zidire! primitiv : trun-
30)	. „Forse se il codice delle leggi clie il disopra citato segretario aveva ia pensie™ d'edire, era stato scritto a lettcre d’oro, naturalmcntc il delinquente si sa-rebbe trovato a peggior part.it.0 del primo1* (p. 23).
31)	. ,.E una magnificenţa ed un grande apparato di uscire fnori delle loro case, corteggiati da una trenfina di quest.i individui, clie sono per lo piu mal vestiti e eal/ati non clic sporclii e sudici e con abit.i unti e bisunti quanto un pancdlo“ (p. 25).
32)	, „La parola latina nella loro lingua.
33)	. ,,piu dagli Zingani, clie da Valaclii‘! (p. 28).
46*
580
Neculaî Iorga
cliiurl încrucişate şi lut acoperind spaţiurile goale. Guşa respingătoare a locuitorilor, o explică prin aceia că primăvara beau apa calcaroasă a Argeşului.
In apropiere însamnă călătorul „un turn înalt", cetatea lui Negru Vodă :u), cu un schit alăturea. La mînăs-tirea lui Neagoe Vodă, unde ajunseră trecând Argeşul, trăiau puţini popi localnici cu un arhimandrit, care primi pe vizitatori. Unii nu să aflau la mînăstire, străbă-tînd satele din apropiere pentru a aduna pomeni; cerînd lămuriri asupra manuscriselor greceşti, ce ar fi păstrate poate acolo, stareţul îi respunse îngrijat, că nu le poate arăta, temîndu-se să nu-şl piardă slujba. Cu greutate mare, să înduplecă să scoată dintr-un „piccolo pertugio os-euro e puzzolente“, două, trei cărţi latineşte tipărite şi un lexicon linguae latinae, singurile probabil, care i să păreau că pot interesa pe călătorii apuseni In mînăstire era şi o şcoală de preuţie, al cărei ucenici ajutau la slujba, care să făcea în greceşte şi romîneşte. Clădirea, era destul de frumoasă, cu exepţia sfinţilor bizantini, «cu boturile lungi». Era într-o stare decăzută şi tocmai să făceau reparaţii la dînsa. Sestini ne dă apoi inscripţia de pe mormântul lui Neagoe, aflător în biserică 34 35).
Lîngă Curtea de Argeş să află satul Topologul 30), care ar produce mult vin. Mai vorbeşte Sestini şi de schitul de lîngă cetatea lui Negru Vodă cu icoana-I făcătoare de minuni aMaicel Domnului : femeile sterpe vin să să roage aicea din cele mal depărtate locuri ale Munteniei.
34)	. „Tscetatie Negrului \Vodi“, (p. 29).
35)	. Calatorul adaugă note asupra culturei albinelor in ţara Romîneasca. De a colo aflăm, ca un stup ordinar să vindea cu GO de parale, „o maic.ă“ (mciil'a) cu de 5 orî atîtă (p. 33).
30). Dopologa (p. 34). Satul nu mai există astăzi. Asupra acestor dispariţii de sate, foarte frequente pe acele vremuri, vezi prefaţa luî Sulzer.
Călătoriile lui Domenico Sestini
581
La 7 Mai, călătorii părăsiră mănăstirea şi continuară calea prin munţii acoperiţi cu mesteacăn!, corni, nuci şi arţari. Satul „Scmatrucolo11, la care să opriră, aşezat lingă î'îul Argeş, să compunea din obişnuitele bordeie mizerabile : biserica era mică şi preuţii mai mulţi decît de nevoe. Drumeţii aflară adăpost pe socoteala satului, în-tr-o casă mai bună, avînd două odăiţe.
Drumul să făcea tot mai greu. Puţine burueni creşteau în umbra copacilor colosali. Trecură muntele Ursului pe o cărare care îngăduia abia trăsura, aşa că tre-buiră să urmeze înainte călări. După patru ceasuri de călătorie primejdioasă, drumeţii sosiră la Perişani 37), în mijlocul unei pustietăţi, ceia ce i-ar explica numele. Aşezat lîngă rîul Alb, satul avea înfăţişarea cunoscută. Aici şi în satele vecine Spini, Coci, Dideşti, Boişoara, Goigiani şi Cribleşti să scoate păcură. La 4 după amează, în sfîrşit ei atinseră Cînenii, trecînd Oltul, pe o luntre chinuită de Ţigani, cari amintesc lui Sestini pe miticul Caron. In vîrful unui munte greu de suit să vedea o „antică trin-ciera“ a Imperialilor, ridicată la 12 Iulie 1718, înainte de pacea de la Passarowitz. Un oare-care doctor Goigias făcuse următoarele versuri latine :
Strasburg Steinville, Arxavia dixere Latini,
Arfect (?) ab Augusta tela inimica via.
Dincolo de graniţă, pe un alt vîrf de stîncă stă în sfîrşit inscripţia care pomenea aşternerea căii împărăteşti, legînd Transilvania cu decurînd cucerita Oltenie, la 1717. Inscripţia fiind sapată pe o piatră puţin consistentă, călătorul să teme să nu dispară, ceia ce nu ştim de s-a întâmplat,
Mai văzu la hotar şi ceva mai puţin înălţător decît inscripţiile latineşti: un număr însemnat de hoţi spînzu- *
37). Argeş, pl. Lovişte, corn. cu acelaş nume.
582
Neculai Iorga
raţi, spre pilda celorlalţi. Ipsilanti fusese silit să ieie ase-minea măsuri, care jigneau propriile sale sentimente u-mane, din stăruinţile Porţii şi ale puterilor vecine. Pedeapsa nu sparie dealtfel pe selbaticii Valahi, cari ar trebui supuşi la cazne mai grele : Sestini povesteşte în sprijinul acestei păreri că văzuse cu ochii lui vre-o 30 de tâlhari trimişi cătră hotare pentru a fi executaţi, toţi rîdeaîi şi la fiecare han să foloseau de trista lor poziţie pentru a cere ca ultimă îndurare, vin şi rachiu. Ajunşi la locul de osîndă, călăul, un Ţigan împlineşte poroncilc domneşti, în-naitea Armaşuluî şi slujitorilor acestuia. Corpurile sînt expuse apoi eîtă vreme mal râmîne ceva dintr-însele. Călătorul mîntue cu un ciclieu aux Turcs, scris destul de fără haz în versuri franceze 3S).
In restul călătoriei sale pînă la Viena în puţine loeurr să pomeneşte ceva de Romînî. In lazaretul de la Cînenî stătu Sestini împreună cu doi fraţi observanţi din Muntenia, care nu păreau tocmai mulţumiţi de această zăbavă. La salinile din Transilvania, Dacii, adică Romîniî din Ardeal, refuză în prezenţa lui să ducă sarea, unul dintre dînşii fiind bătut de un om al prinţului Valaliiei. In sfîr • şit la 11 Iunie, i să înfăţişă prilejul de a cunoaşte un personaj destul de curios. Aventurierul grec, de care e vorba, să recomanda ca un coborîtor al domnilor din Moldova şi Muntenia, frate cu acel ce domnea în cea dintîiu ţară şi cu principesa Ipsilanti, născută Moruzi. In ultimul războiţi ajutase pe Ruşi, aşa că Turcii îl declarară rebel: acuma în sfîrşit cu toată suta de lei pe care i-o dădea pe lună fratele său, vrăjmaşii săi de căpitenie, creditorii, îi făceau o poziţie nesuferită. 3<J)
* •*
Sestini nu şezu multă vreme la Viena : la 26 Au- 38 39
38)	. 1>. 53.
39)	. Pp. 8 5-7, Domnul. ele care sa vorbeşte, e Constantin Moru/n.
Călătoriile lui Domenico Sestini
583
gust el să îmbarca, împreună cu mai mulţi călători de limbile cele mai deosebite, pe una din luntrile lungi şi plate, care «coborau Dunărea. Erau între tovarăşii Iui de drum, Turci, Greci, Armeni, Evrei, Sîrbî, Nemţi, Moravi, Boemi, Unguri şi Valahi 4o). Proprietarii, Mustafa si Me-hemed Aga emu amîndoî foşti Ianieerî ; preţul călătoriei să urca la 10 lei, fără de hrană.
Călătoria fu destul de accidentată : în districtul Vajka, Mehemet Aga avu să să lupte cu Ungurii, care nu vroiaii să-I remorce barca, şi Sestini intervenind, fu întrerupt de judecătorul local cu un solemn «Tace, quia leges nostras ignoras». Vestea unei răscoale a ortalelor la Belgrad răs-pîndindu-se, Sestini preferă să să coboare la Seinlin. Mulţi fabricanţi de postav din Moravia, care să aflau în luntre pentru a merge în Valahia, la Hospodarul Ipsilant, după tocmeala cu un Raguzan şi un dascăl 4l), nu putură să treacă pe aice, flindu-le oprit să urmeze drumul pe Dunăre, aşa că trebuiră să ieie calea Transilvaniei, care era mai sigură şi unde să trimesese ştire la hotare în privinţa lor. Sestini îi sfătui din experienţa să nu să încreadă în făgăduinţele, ce li să dăduse, fiind că «la urmă nu vor găsi pîne să mînîncew. Ei nu-1 ascultară însă, şi, cînd Ipsilanti fu destituit, afacerea toată nu mai avu nici o urmare.
La 22 Septemvre, Sestini îşi continuă călătoria, tot
40)	. Descrizione de1- vioggio fatto da Vicnna per H Danubio ii’sino a 1 {as-eiulc, e di la peierra indno a Vama, do e per il Mar-Ncro mi resi a Con-stantinopol in Viaggi e oposcoli diverşi di Domenico Sestini, Socio di \)i\t Accademie. Berlino Appresso Carolo Qvies (MDCCCVII).
41)	. ,,Molt.i Moravi fabricatori di panni, clie si ritrovanano sulla barca per an clare in Valacliia, presso l’Hospodar Ypsilandi, median te la negoziazioue di un certo Raguseo, e di un Didascalo, non potessero qui passare, mentre fu loro proibito il proseguire il viaggio per il Dannubio e ni quali convenne prendere la strada per la Transilvania, ch’era la piu sicura, e dove l’intellig’enza alle frontiere era, sţatfi data in favore de’medesimi*- (p 36).
584
Neculaî Iorga
pe apă, drumul pînă la Kusciuc îl ţinu 20 de lei turceşti Cîruiacii erai! Romîui— Daci ripmsi. La trecerea Gherda-purilor, ei refuzară să vîsleaseă, dacă nu li să vor da un adaos 5 lei, ceia ce să făcu. La Degeraţi, ruinile podului lui Traian apărură; la Corbii42) petrecură noaptea de 28 Septemvre. Mai pomeneşte călătorul un sat s< Radios», lingă care să înalţă vechiul lazaret al Nemţilor. Mai multe bordee risipite ocupau pe alocurea ambele maluri pîna la Vidin, Dud Valahilor. Stoluri de locuste treceau apa, în care parte din ele să înecau adesea. Duminică, 1 Octoinbre, luntrea trecu pe lîngă Nedeia, şi mai departe Sestini menţionează satul bulgar Coduslui, pe unde să cultivă cu îmbelşugare scumpii. Aerul era stricat de numărul lăcustelor înecate şi a vitelor căzute de boală în Bulgaria şi Muntenia. Mai departe ne vorbeşte călătorul de un sat Beslic, din care cîteva bordee rămăsese numai nearse de Ruşi; el nu s-a mai rîdicat din acest pîijol, ca şi multe alte aşezări, pe care după mărturia lui Sulzcr, războacle ruso-turce le împrăştiau. Să cumpărară aici provizii şi mai ales vin. Luntraşii să împărtăşiră atît de mult cu această băutură, aflîndu-şi tovarăşi de aceiaşi limbă pe mal, încît numai alarma, că oameni streini atacă luntrea, putu să-i mişte din loc. Sadova, care nu să află tocmai la malul Dunării, e însemnată de autor ca „gros-so villagioa. La 3 Octomvre în sfîrşit, luntrea să opri la capătul călătoriei, Rusciucul, bîntuit de ciumă atuncea. De aicea Sestini îşî continuă calea pe uscat pînă la Con-stantinopole unde ajunge la 23.
II.
Vorbind de ceremonialul de la curţile celor două ţări, Sulzer să exprimă ast-feliu asupra lui Sestini :
42). ^Degerată*4 azî locuinţă, izolata „Mehedinţi, pi. ocol. Corbu insulă pe Dunăre
Călătoriile luî Domenico Sestini
585
„Poate că serviciul acesta—de a da o înseninare mai exactă a acestui ceremonial—ni-1 va face învăţatul domn Sestini, onoratul meu prietin, autorul scrisorilor Siciliene, care pentru acest unic scop, vrednic de laudă, cutrieră răsăritul pe socoteala unui mare senior, mai ră-pede decît credem. Am onoare de a întreţinea cu dîn-sul corespondenţă şi aştept de la un om de capacitatea sa, care a cunoscut şi alte ţări, în special însă şi Muntenia, si pe care-1 pot lua ca garant pentru ştirile date de mine asupra acestei ţări, o lucrare nu mai puţin considerabilă şi cu mult mai vrednică de credinţă decît a lui Cantemir“. 4')
Sestini a dat mai mult decît o descriere a acestor ceremonii; rodul şedere! sale în Valahia e o carte destul de cuprinzătocre asupra ainînduror principatelor. Lucrarea n-a fost publicată decît 21 de anî după moartea autorului, în Biblioteca alectsă a lui Silvestri la Milan 4').
Cartea, care poartă destul de neîndreptăţit titlul de «Călătorie în Valahia şi Moldova», s-ar putea împărţi în trei diviziuni mai înseninate: a) geografie b), stare economică, c) stare politică.
O introducere să ocupă întîiu de istoria Romînilor pînă în timpurile din urmă. Sestini, care cunoştea o întinsă bibliografie asupra ţărilor noastre dă aici o analiză adese ori în destul deexactă. Să mai află acolo şi o listă a Grecilor, executaţi în viacul al 18-lea pentru afaceri, care privesc principatele, şi la capăt autorul pune această rugăminte, care contrastează în de ajuns cu tonul i-ronic, volterian, pe care scriitorii apuseni din această e-pocă îl iau pentru a vorbi de Romînl:
43b Sulzer. III, 293-4. Seniorul de cure e vorbii, e Ainslic, ambasadorul englez Im Constant,inopol (v. notiţa luî Frut.r.uoso Beeohi j>. IX").
44). }riaggio in Val-nchia c Moldaria... con le notizie. . di Fr. Bece.lii, Milano, 1853, in 12a.
Neculai Iorga
586
„Dumnezeule drepte, indură-te odată şi liberează pe popoarele acestea nenorocite de o aşa de selbateeă apăsare, tu care al creat un pămînt aşa de roditor şi de bogat, fă odată ca locuitorii săi să să bucure de dînsul în pace şi siguranţă,—ca să poată binecuvuita numele tău1' 4r’). Corpul scrierii cuprinde a) observaţii topografice, asupra climei, aerului, apei. Vin pe urmă date asupra producţiilor vegetale ,0) viţa,—vinurile cele mai bune să fac la Odobeştî, în districtele Săcuenii şi Rîmnicul Vîlcei şi unele din ele să trec în Ardeal, unde negustorii le supun la falşificaţii periculoase,—grînele, arborii— cu observaţii asupra despădurării provinciilor, din cauza podurilor din capitale, care trebuie reînoite la 5—6 ani, podurilor pe Dunărea şi lierestelii trimise la Constanti-nopole, —fructe şi erburî. Urmează „producţii diverse“, 17) oi şi capre—la 4,000.000 în Valahia în 1786, cu detalii asupra preţului 4S) şi dărilor 49)- boi şi vaci, exportaţi pentru Silezia mai mult, şi din care cea mai bună specie, cultivată de Ţigani lingurari, e vîndută, cu 00 de lei vita, Armenilor din Galiţia50); bivoli, cai—mai buni'în Moldova, unde sînt corciţi cu cai arabi, animale selbatice. Cultura albinelor să practică cu folos în ţară Autorul continuă cu paserele, locustele (sic), peştii.—pe acei din Dunăre-i culeg numai Turcii din Bulgaria. Mineralele
45). Ciusto Iddio dcgnatevî mia volta liberare cotesti infelici popoli da uiui cos barbara tirania, voi clic avete creato un torre no cosi fertile e dovizioso, latele una vo!t.a godere ai suoi abitanti in pace e sicurezza, acciocbe possano benedire il vostru nome*1 (p. 24).
4b). „Produzioni vegetabili
47). , Produzioni diverse**.
48l. Oaea ţine 1 fl. 1/:,; mielul, 12 — 15 „carantani il castra/o, 2-21/^ H (p. 53).
49j. 12 aspri de cap ia Crăciun, în Muntenia, 10 numai în Moldova ferbărit). Asupra păstorilor mocani şi privilegiilor de care să bucurau pp. 55-6. Privilegiu căpătat, de Hcrbcrt Patlikeal internunţiul la Constantinopol, în Sulzcr (nemţeşte) si Htmniuaki VII (originalul francez). O copie şi în Arhivele din Pcrlin (raporturi din Constantinopol ad aiinuin).
50). Urmează note asupra Armenilor din aceste ţări, p. 57. Privilegiul negustorilor de această naţionalitate, supuşi al Austriei, (Iaşi, 9 Mort 1784), pp- 215-221,
Călătoriile lui Domenico Sestini
587
formează altă împărţire: din minele de natriu să trimet de domn cîte 20.000 de ocă la Constantinopoli pe fie-ca-re an, cele de sare aprovizionează Bulgaria, Serbia, parte din Bosnia şi Polonia meridională: frica Turcilor împedică exploatarea celorlalte.
Să dau date asupra comerţului aflător în mîna Grecilor, Ardelenilor, Armenilor şi Evreilor galiţienl. Să vorbeşte de impedicările pe care le fac rechiziţiile ordinare ale Turcilor, de consuli şi ceremoniile cu care el să cinstesc de nişte suverani, care imită pe monarhii apuseni fără a-şi da seamă de caracterul ridicul al lucrului 51 52). 5 — 600,000 de ol să cumpără pe .an, cu preţuri arbitrare, de Grecii care hrănesc Constantinopolul; nedreptăţile lor sînt întrecute de ale Capanlîilor şi Lajilor din Tra-pezunt, foşti Ianicerî, care ajung odată cu vara la Galaţi şi Brăila, unde agricultorii duc grînele cu de-a-sila. In afară de acest comerţ forţat, să trimet 20,000 de cal in Polonia, 200,000 de piei de iepure la Evreii din Brodi, ) vinuri la Moscova, linuri, mal multe mii de baloturi. —ceară 53), porci, cordovani în Germania ; linuri ordinare, vin, peşte sarat, în Ardeal. Să insistă asupra condiţiei politice nenorocite, care împedică orice negoţ mal însemnat. Un alt capitol tratează importul, mult crescut prin luxul femeilor : blănile de martre, de cacom, de vulpi, muselinele Indiene şi stofele din Alepo, cele ţesute în aur, cele din Chios, obiectele de curiozitate din Constantinopoli. La Braşov o companie de Valahi, Ardeleni şi Bulgari fabrică obiectele de nevoe poporului: ia datează încă din timpul domnilor pămîntenl.
Autorul mal dă o listă şi o descriere a boerilor. Apoi
51)	. Acost ceremonial va fi publicat în întreg, după originalul din Berlin, într-o culegere de documente pe care o pregăteşte autorul acestei recenzii.
52)	. Ţăranii prind în Muntenia 300,000 de epurî pe an, în Moldova 200,000,
Aceiaşi ţărani, ,,cari par timizi din liro“, ataca fără frica pe ursi, p. 630	„
53)	. Asupra cerii verzi naturale p. 65,
47
588
Neculaî Iorga
un capitol asupra organizaţiei judiciare, el observă, că vinovaţii, destul de rari pentru crimele grave, sînt mai ales Ţigani. Capitolul al 3-lea poartă titlul de «Autoritatea şi luxul domnilor 5 ’), cu multe amănunte istorice de însemnătate. Să vorbeşte în urmă de trecerea demnitarilor turci prin ţările noastre 55 56). Mal interesante sînt amănuntele statistice asupra dărilor pentru anii 1782 şi 1787 în Muntenia, pentru 1785 în Moldova. Autorul adaugă o petiţie a boerilor cătră împărăteasa Caterina în 1?70} petiţie care, cuprinde amănunte foarte preţioase, de a-ceiaş! natură. Vin apoi date asupra percepere! dărilor şi populaţiei care s-ar sui abia la 1,000,000 pentru ambele ţări 5fi), deşi poate deveni de două cri mal mare printr-o administraţie mal bună,—poştele şi curierii, trupele cu lauda purtării soldaţilor romînî din Ardeal şi amănunte asupra muzicel turceşti, care aruncă în estaz pe cucoanele grece „malgrado la loro delicatezza“, destul de problematică, forma oraşelor, satelor şi poliţia, re-ligiunea şi aşezemintele de binefacere şi cultură 57 58); în sfîrşit obiceiurile şi caracterul naţional, unul din capitolele cele mal bogate în fapte, din care unele nouă 5S).
Ca un apendice în fine, să dă art. 14 din tratatul de la Cainargi, Hatişeriful din 1781 relativ la principate, hrisovul dat de Alexandru Moruzi negustorilor armeni în acelaşi an (9 Mart), firmanul cătră Milial Suţu pentru recunoaşterea de consul a lui Raicevici 59) şi senedul din 1784 în favoarea supuşilor austriac!, fâcînd comerţ în Turcia.
54). „Autorită e Fasto de Principi4*»
55 \ Cu o descriere a ucidere! lui Gliica, concordantă cu cea cunoscută (pp. 132-7).
56)	. ,,Per quanto no potuto all’ingrosso e prudenzialmente rilevare, credo clie la popola ione di atnbi i principati ascende ad un milione d’anime** (p. 151).
57)	. Anecdota cu gramatica lui Gâzi, comentată, în a l-a parte, de un in 4, si aice p. 175. Asupra confesiilor streine. 12 mii de Un-guri catolici, p. 177.
58)	. Pînă la p. 189.
59)	. 16 Octombre 1783.
Călătoriile luî Domenico Seslini	589
Cred că semnalarea acestui izvor, pe care dintre cercetătorii istoriei Romînilor de pînă acuma, singur En-gel l-a cunoscut în parte, fără a-1 întrebuinţa, nu va fi nefolositoare celor ce să ocupă cu istoria viaculul al 18-lea în ţările romîne.
V.	C. Buţureanu
Analize de ape minerale
Analiza apei minerale saline de la Vînătoril Neamţului
In vara anului 1892 Dl. Prefect al judeţului Neamţ a trimis laboratorului de analize chimice din Iaşi, pentru a fi analizată apa salină de la Vinătorii Neamţului. Nea-vînd posibilitatea de a merge la izvor chiar în acel an, am executat analiza calitativă şi cantitativă asupra apei ce mi-a fost trimisă, în timpul iernei 1892—1893 şi în vara anului 1893, am vizitat izvorul, unde trebuia a face operaţiunile necesare.
Pentru a ajunge la acest izvor, trebue a merge mai întîiu la Tirgul Neamţului, sau prin Paşcani, sau prin Piatra. De la Tirgul-Neamţului trebue a lua şoseaua ce duce la mînăstirea Neamţului, şi după ce trecem satul Yînăto-riî, urmăm drumul pînă ce ajungem la pîrăul Ozana, de unde trebue a laşa şoseaua şi a apuca spre dreapta tre-cînd prin apele: Ozana şi Nemţişorul, între care să află satul numit Lunca. Ajunşi sub poalele munţilor abrupţi pe care să află cetatea Neamţului, putem sau să luăm drumul la dreapta pe la moara Sascăi, pe unde drumul e mai lung, dar să poate merge cu carul, sau să mergem de-a dreptul peste munţii Luncel şi a Slatinei pe unde nu să poate merge decît cu piciorul, drumul fiind toarte greu, mai ales la început din cauza rupturilor făcute de apele din ploi. Ajunşi în vîrful acestor munţi de unde să vede îndărăt o privelişte frumoasă, intrăm în o pădure de ste-
Analiza apelor minerale de la Vînătoriî Neamţului
591
jad, mesteacăn! şi alţi arbod, şi după un scurt drum intrăm în o poiană, a căreia teren este înclinat spre nord şi la baza aceste! poene să găsăşte finţîna ce ne interesa ză.
înainte de a mă ocupa de istoricul şi aspectul eî, voiii spune, că cu ocazia aceste! vizite, am constatat că, la partea superioară a aceste! poene cam la o distanţă de- 30 metri de la fîntină, să află izvoare abundente, foarte bogate in fer; asupra acestor ape îmi propun a face un studii! ulterior complect.
După cele ce mi s-au spus de cătră oameni! ce de mult să află prin acele locuri, fmtina este cunoscută de multă vreme şi a servit pentru a alimenta cu slatină pe ţărani! din împrejurimi, fie pentru necesităţi culinare, fie pentru a o duce la Tirgul Neamţului şi mînăstirea Neamţului pentru băi. Mai înainte fîntîna avea o adincime de aproape L stînjini, dar după cum să spune, de vre-o 5 ani in urmă, primindu-se ordin ca să să închidă, ia a fost aproape umplută cu spini, gunoae de grajdiuri, pae şi altele, aşa că astăzi apa nu mai are decît o adincime de aproape 2 metri, ceia ce nu impedecă abundenţa izvorului care curge continuu.
Locul împrejmuitor fiind acoperit cu finaţ nu mi-am putut da seamă de natura terenului din care ies aceste izvoare, ceia ce nu să va - pute face decît cu ocazia captării lor.
Cu ocazia vizitei făcute acestei fintini am constatat că, apa de care ne ocupăm este limpede, puţin galbie cînd e în cantitate mai mare, unsuroasă la pipăit, răspîndind un slab miros de hidrogen sulfurat, care după părerea mea, nu provine decît din necurăţeniile ce să găsăsc in fintînă şi în împrejurimi. Este neutră şi are o temperatură de 12 gr. la o adincime de 1 m. 50. Aici s-a făcut operaţia fixării anhidridei carbonice cu ajutorul unei soluţiuni de clorură de bariu amoniacală, iar determinarea cantitativă s-a făcut în laborator.
Analiza calitativă a dat următoarele rezultate : apa nu dezvoltă gazurî nici cînd e în linişte, nici prin agitare, dar precipită prin apa de var, ceia ce indică prezenţa anhidridei carbonice libere. Adăogirea de acid clorliidric provoacă precipitarea clorurei de sodiu în cantitate mare. Să constată apoi prezenţa unor mar! cantităţi de clor şi sodiu,
592
V. Buţureanu
apoi anhidridă sulfurică, calciu, magneziu, cantităţi mici de anhidridă silicică, fer, aluminiu, anhidridă fosforică, litiu, brom, urme de iod.
Analiza cantitativă. In descrierea mersului analizei cantitative a acestei ape, vom întră în oarecare detaile asupra metodelor întrebuinţate, care vor servi ca model pentru viitor în celelalte analize, afară de cazurile în care să vor întrebuinţa metode speciale.
S-a determinat mal întiiu densitatea. S-a obţinut cu picnometrul termic:
86gr.= Picnometru -(-60 gr. 9672 86gr.==Picn.-(-apa M-+- 3.,, 7744 Apa M= 57,1928
86 gr. = Picn. -f-apa D+13.5600 ApaD= 47.4072
Deci
^ Apa M. 57.1928 uen&< Apa D. 47.4072
1.206 la 17°.
Cu areometrul se obţine:	D= 1.203 la 20°.
Determinarea substanţelor solide totale. S-a operat asupra 200 cc. apă, care a fost evaporată în o capsulă de platină pe o baie mariană, şi materia solidă a fost încălzită în etuva cu oloiu la 150 gr. ’)
S-a găsit:
200 gr.= Caps. + 104 gr. 8928.
200 gr.=Caps. 4 Sub +41,2098 ~	Subs = 6 3^6830
sau la litru:	63 gr. 6830X5 = 318,gr.4150,
Dozarea clorului, bromiduî, iodiduî împreună. Această operaţie s-a făcut în 2 moduri: gravimetric şi volumetric.
Prin metoda gravimetrică s-au obţinut următoarele rezultate : la 10 cc. apă :
30gr.=Creuz.+ 14,7662 30gr. -- Creuz4-AgCl+7.1461 AgCl=7.6201 1
1) Dacă sa încălzeşte la 180 gr. după recomendaţia lui Fresenius, să constată o descompunere, şi obţinem un pond prea mic.
Analiza apelor minerale de la Vinătoriî Neamţului
593
sau îmulţîndu-să cu factorul: 0.24724 pentru a afla pro-porţiunea corespondentă de clor, s-a găsit: 1 gr.884 sau la litru : 188gr.4.
Prin metoda volumetrică s-au obţinut următoarele rezultate :
Pentru 5 cc. apă au trebuit 264cc. 6 licoare titrată de azotat de argint. Deci
1000
3TB46
264.6 n ,	264.6x3.546	M
de unde : x=--------------—0.938 CI,
x
1000
sau la litru: 0.938x200=187gr.6.
Pentru lcc. apă au trebuit 52cc,9 licoare titrată.
Deci:
1000
3.546
52.9 1	,	52,9x3.546
“x” de l,nde x-----1000““
0.18758
sau la litru : 187gr.58
Luindu-să media acestor rezultate să găseşte ; 187gr.86 clor, brom şi iod la litru.
Separarea şi determinarea iodului şi a bromului. S-au evaporat 10 litruri de apă; sarea obţinută a fost spalată de 3 ori cu alcool, licidul alcoolic adaos cu potasă a fost distilat, iar materia solidă ramasă a fost dizolvită in puţină apă, adaosă cu cîte-va picături de hidrat de potasiu evaporată la uscare în o capsulă de platină, şi încălzită a-proat,e de roş. S-a reluat apoi cu apă ferbinte. Soluţia tratată cu acid sulfuric diluat şi apoi cu acid sulfuric a-zotos, s-a obţinut cu sulfura de cărbune o coloraţie abia perceptibilă violetă. Deci există urme de iod.
Licidul separat de sulfura de cărbune a fost precipitat cu azotat de argint, precipitatul a fost uscat şi cîntărit.
S-a obţinut:
20gr.=Creuz. + 10.6052 20gr.=AgCl AgBr -1-2.6902 ĂgCÎAgBT^"779Î50
S-a luat apoi lgr,58 din acest amestec şi s-a încălzit in un curent de clor ; s-a observat o perdere de pond de Ogr.lOO. Deci:
Ogr.lOOX 4.223 =0gr.4223 bromurăde argint căreia corespunde:	Ogr.180 brom.
694
V. C. Buţureanu
Atunci 7gr. 915 amestec de clorură şi bromură de argint conţin Ogr.9 brom, care să află în 10 litrurî de a-pă. Prin urmare la litru :	0gr,0900 brom.
In rezumat dară ;
La litrul de apă:	187gr.86 Cl + Br
clin care să scade :	0 „ 09 Br.
Rămîne dar la litru:	187gr.77 clor.
Dozarea anhidridei sulfurice. Gperîndu-sft asupra lOcc. apă s-a obţinut:	g
21gr.=Creuz +	0.8078
21gr.= Creuz +S04Ba + 0.6592 SOTBa==0”l 48 6
sati îmulţindu-să cu factorul 0.3134 avem: 0gr.051 anhi-dridă sullurieă, sau la litru 5gr.l00 SO3.
O altă operaţie asupra 15cc a dat 0gr.0773 SO3 sau la litru : 5gr 15 anhidridă sulfurică.
In medie vom ave deci: 5gr.075 anhidridă sulfurică la litru.
Dozarea anhidridei carbonice totale. Fixarea anhidridei carbonice s-a făcut la izvor. S-a operat asupra - 200cc. apă care a fost precipitată cu clorură de bariu amoniacală. Precipitatul a fost spalat, uscat şi cîntărit:
I9gr.= Creuz-f- 3.8165 19gr.= Creuz+Pp,-j-0.2756 Pp= 3.5409
Precipitatul a fost tratat cu acicl clorhidric diluat, şi anhidrida carbonică reţinută în tuburi cu var sodat.
25gr.= Tub.+ 3.4564 25gr.= Tub.+C02 +3.3092 G02 = Ogi\1472
Deci la litru: Ogr.7360 anhidridă carbonică totală. Dozarea anhidridei silicice. S-a evaporat 1 litru de a-pă la uscare, s-a reluat cu acid clorhidric apos, s-a încălzit şi s-a filtrat pentru a separa anhidrida silicică insolubilă. S-a obţinut :
16gr.= Creuz +	0.7660
I6gr.^ Creuz -4 Si02-|—0.6830
yiQ2= () 0H3()
sau la litru: 0gr.083 anhidridă silicică,
Analiza apelor minerale de la Vînâtoril Neamţului 595
Operînd asupra 500 cc. s-a găsit 0gr.0445 SiO2, sau la litru : 0gr,089 anhidridă silicică
In medie avem : 0gr.086 anhidridă silicică la litru.
Separarea şi dozarea sodiiduî şi a potasiidul. Să operă asupra lOcc. apă. Să separă mai întîiu anhidrida silicică, apoi să precipită anhidrida sulfurică. Licidul filtrat este evaporat la uscare, reluat cu apă şi fiert eu un es-ces de lapte de var: să filtrează, să adauge amoniac, să precipită cu carbonat de amoniu, şi apoi să adaoge oxalat de amoniu. După depunerea precipitatului să filtrează, să evaporează la uscare in o capsulă de platină, să încălzeşte la roş pentru a alunga sările amoniacale; apoi să reia cu apă şi să precipită din nou cu carbonat de amoniu pentru a precipita magneziul complect. Să obţine la urmă după calci nare în capsula de platină, un amestec de clorură de sodiu şi clorură de potasiu care să cintăreşte. Să găseşte :
26gr.= Caps.-t-	3.3772
26gr,= Gaps. -{-NaClKCI 0.2280 Na(.:i-i-K(;i= 3.1402
Deci la litru : 314gr.92 NaCl-f KC1.
Să precipită potasiu! cu clorură de platină şi după spalare, uscare şi calcinnre să obţine :
16gr.=“ Creuz -+-	0.7658
16gr.= Creuz,+Pt. + 0.7548 Pt.= 0,0110
căreia corespunde : 0gr.0044 potasiu. Deci: la litrul de a-pă avem :0gr.44 potasiu, căruia corespunde: 0gr,84 clorură de potasiu.
Dacă din :	314gr.92 NaCl-t-KCl
Să scade 0 „ 84 KCl_____________
Rămine	314gr.08 clorură de sodiu
căreia corespunde la litru : 123gr.3 sodiu.
Deci la litrul de apă există :
123gr.30 sodiu şi 0 „ 44 potasiu
Separarea şi dozarealithdut. S-aii evaporat 5 lilruri de apă, şi materia solidă rămasă s-a luat de 5 ori cu al-
47*
596
V. C. Buţureanu
eool, pină ce observîndu-se k spectroscop, na s-a mai obţinut banda litiuluî. Alcoolul a fost destilat şi rămăşiţa solidă dizol vită în apă cu 2 picături de acid clorhidric, apoi evaporată aproape de uscare şi tratată de 2 ori cu un a-mestec de părţi egale de alcool şi eter. Soluţia evaporată la uscare a fost tratată din nou cu apă şi 2 picături de acid clorhidric, adausă cu 2 picături de o soluţie de per-clorură de fer şi evaporată în o capsulă de platină. Materia solidă e redizolvită în apă, adausă cu lapte de var, fiartă filtrată şi spalată, iar în licidele de filtrare şi spălare, calciul a fost precipitat cu oxalat de amoniu ; în precipitat să caută la spetroscop dacă nu conţine litiu. Licidele de filtrare şi spalare sînt evaporate la uscare, apoi încălzite pentru a alunga sările amoniacale. Rămăşiţa este adaosă cu apă acidulată cu acid clorhidric şi evaporată din nou la uscare. Materia solidă astfeliu obţinută este dizolvită în apă adausă cu fosfat de sodiu şi liidrat de sodiu şi evapora tă la uscare. Să adauge atunci cantitatea de apă strict necesară pentru a dizolvi partea solubilă, să lasă să digereze 12 oare, şi apoi să filtrează spălînd cu apă amoniacală. Licidul filtrat este din noii adaos cu fosfat de sodiu şi hidrat de sodiu, şi evaporat la uscare. Partea insolubilă este fosfatul de litiu, care e uscat şi dotărit. Să obţine:
20gr.“ Greuz. -h 4.7476
20gr.= Creuz-t-Fosf-(-4.7352 Fosf. de litiu=0,gr,0l 24
căruia corespunde 0gr.00225 litiu.
Deci: la litrul de apă există : Ogr.00045 litiu.
Separarea şi dozarea ferului, aluminiului, calciului şi magneziuluî. Să operă asupra unui litru de apă; să separă mai întîiu silicia, şi in licidul filtrat, introdus în o capsulă de platină să adauge amoniac. Precipitatul format conţine fer şi aluminiu. Să dizolvă acest precipitat în acid clorhidric diluat şi în disoluţie să adauge puţin cîte puţin o soluţie de carbonat de amoniu, pînă la formarea u-nui mic precipitat: să ferbe şi să separă prin filtrare precipitatul de licid. Să încearcă dacă licidul nu mai precipită prin amoniac, în care caz să adaugă precipitatul la cel precedent. Precipitatele formate prin carbonat de a-moniu şi amoniac sînt dizol vite din nou in acid clorhi-
597
Analiza apelor minerale de la Vînătoriî Neamţului
dric, să adaugă puţj.11 bitartrat de potasiu, apoi amoniac şi sul fură de amoniu, Sulfura de fer precipitată este separată, redizolvită în acid clorhidric; să adaugă cite-va picături de Az03H şi să precipită cu amoniac. Să filtrează, să spală şi după uscare să cântăreşte peroxidul de fer :
lGgr.’® Creuz. -t-	0.7658
I6gr.= Creuz. + Fe-Oa+0.7625 Fe203= 0.0033
sau 0gr.0030 protoxid de fer la litrul de apă.
Licidul filtrat după separarea sulfure'i de fer este evaporat la uscare in o capsulă de platină după ce s-a adaos carbonat de sodiu. Să adaogă la rămăşiţă azotat de potasiu pur, şă încălzăşte, apoi să dizolvă din noii in apă cu acid clorhidric, să filtrează şi in licidul filtrat să precipită alumina cu amoniac.
16gr,= Creuz +-	0.7656
16gr = Creuz -(- Al*01 -F 0,7 616 ĂPCF^O.0040-
Avem deci la litrul de apă : 0g;0040 oxid de aluminiu.
Lieidele filtrate de la precipitarea ferului şi aluminiului s-aii adaos cu acid clorhidric, s-au fort şi după filtrare s-a precipitat calciul cu oxalat de amoniu ca de ordinar, şi s-a cintărit sub formă de oxid :
31gr.= Creuz + 1.4554 3lgr.= Cr,+CaO + 0.5986 CaO= 0gr8568
Deci, la litrul de apă există Ogr.8568 oxid de calciu.
Lieidele filtrate după separarea calciului au fost evaporate, calcinate pentru a alunga escesul sărurilor amoui-acale şi apoi materia solidă redizolvită in acid clorhidric apos: apoi s-a precipitat magneziul cu fosfat de sodiu şi amoniac, şi s-a cintărit precipitatul sub formă de piro-fosfat.
22gr=- Creuz. + 1.8072 22gr= Cr.+Piro.+0.6472 Pirofosf= Igr 1600
Sau, inmulţindu-se cu factorul 0.36036 să obţine : 0.418 MgO.
598
V, C, Buţureauu
Deci, la litrul de apă e.xistă . Ogr.418 oxid de magneziu.
Dozarea anhidridei fosforice. S-a operat asupra 2500e'e. apă. Să separă silieea, să adaogă.acid azotic, şi să evaporează la uscare : să dizolvă apoi din noii in apă adaosă cu acid azotic şi să precipită cu molibdat de^ amoniu în soluţie azotică. După filtrare şi spalare, precipitatul este disolvit in amoniac, şi în disoluţia astfeliu obţinută, să a-dauge acid clorhidric picătură cu picătură pîră ce precipitatul gal bău format nu să mai redizolvă. In licoarea astfeliu obţinută să precipită anhidrida fosforică cu mixtura magneziană. Precipitatul spalat, uscat este apoi calcinat.
căruia corespunde 0gr.0l55 anhidridă fosforică. Deci la litrul de apă avem : 0gr.0062 anhidridă fosforică.
Pentru controlarea rezultatelor s-a determinat propor-liuiu'u de materii fixe in stare de sulfaţi. Asupra 10 ce. s-a obţinut:
19gr.—Caps +	4.6162
l9gr.=Caps -t-Sulf-ţ-0.8362 Sulf= 3,gr.7800
sau Ia litrul de apă : 378gr. materii solide in stare de sulfaţi.
Rezumind rezultatele găsite, putem forma următorul tablou:
La un litiu de apă exista :
22gr.« Oreuz +	1.8072
92gr.= Creuz.-t-Pirof. -t-1,7830
Pirofosf== 0gr.0242
Clor. .	.	.	,	.
Brom.................
Iod. .	.	,	.	.
Anhidridă sulfurică. .	,
187gr,7700 0	0900
urme
Oxid de calciu.
carbonică totală silicică. .	.
fosforică .	.
5gr.0750 0 „ 7360 0 „ 0860 0 „ 0062 0 „ 8568
Analiza apelor minerale de la Vînătorii Neamţului
599
Oxid de magneziu. . . .	0. gr. 4180
,, feros. . ...	0, „ 0030
,, aluminiu ....	0. „ 0040
Sodiu		123. „ 3000
Potasiu		0. „ 4400
Litiu. . . . . ,	0. „ 00045
Substanţe solide totale in stare	de sulfaţi.
Determinate, . ,	378. gr. 0000
Calculate		, 378. 6667
Aceste substanţe să pot grupa	in modul următor.
Clor dozat. . -	187 gr. 7700
Sodiu coresp		121 6540
Goruni de	sodiu. . 309 gr. 4240
Brom dozat		0 gr. 0900
Magneziu coresp. . . .	0 „ 0070
Brom ură de magneziu, 0 gr. 0970	
Oxid de sodiu. . ,	2 gr. 2 186
Anhidridă sulfurică cor. .	2 „ 7733
Sulfat de sodiu.	, . . 4 gr. 9919
Oxid de magneziu. .	,	0 gr. 4060
Anhidridă sulfurică cor. .	0 ,, 8120
Sulfat de magneziu. .	.	1 gr. 2180
Oxid de potasiu. ,	.	.	0	gr. 5300
Anhidridă sulfurică cor.	.	0	„	45C0
Sulfat de potasiu .	.	.	0.0800
Oxid de calciu coresp.	.	0	gr.	7278
Anhidridă sulfurică. .	.	1	„	0397
Sulfat de calciu. ,	.	1 gr. 8675
Oxid de calciu. ...	0 gr. 1290
Anhidridă carbonică cor. 0 „ 1014
Carbonat de calciu. .	0 gr, 2304
Oxid de litiu...........0 gr. 00095
Anhidridă carbonică cor. 0 „ 00140
Carbonat de litiu. .	0 gr. 0024
600
V. C. Butureanu
Oxid feros................... 0	gr.	0030
Anhidridă carbonică cor.	0	»	0020
Carbonat de fer. 0 gr. 0050
Oxid de aluminiu.. .	.	0	gr.	0040
Anhidridă fosforică cor. .	0	»	0064
Fosfat de aluminiu 0 gr. 0104
Pentru control avem :
Sodiu total: 123gr.30
Combinat cu	clorul. •.....................121	gr.	6540
,,	,,	anhidrida sulfurică (2.2186	Na*Q).l	gr.	6460
123' “3000
Oxid de magneziu total. 0.4180.
Combinat cu	bromul (0.007 Mg). ...	0	gr.	0117
„	„	anhidrida sulfurică...............0	»	4063
0 » 4180
Oxid de calciu total: 0.8568
Combinat cu	ahidrida	sulfurică.	...	0	gr.	7278
,,	„	„	carbonică. ...	0	»	1290
O-» 8568
Anhidridă sulfurică totală. 5 gr. 0750 Combinată cu oxidul de sodiu, ....	2 gr. 7733
„	,,	„	„	magneziu.	...	0	»	8120
„	„	„	„	potasiu.	...	0 .	»	4500
„	„	„	„	calciu................. 1	»	0397
5 » 0750
Anhidridă carbonică totală : 0 gr. 7360 Combinată cu	oxid	de	calciu,	....	0	gr.	1014
„	,,	„	„	fer.	....	0	»	0020
„	„ „	„ litiu.............. 0 » 0014
0 » 1048
Deci: Anhidridă carbonică totală. ...	0 » 7360
„	„ combinată. .	0 » 1048
Anhidr. carb. liberă.	. 0	»	63Î2
Vom ave deci în definitiv :
Clorură de sodiu .	.	309 gr. 4240
Bromură de magneziu.	0 » 0970
Sulfat de sodiu. . .	4 » 9919
Analiza apelor minerale de la Vînătorii Neamţului
601
co
Sulfat de magneziu.
„	„	potasiu.
,,	„	calciu .
Carbonat, de calciu „	„	litiu.
„	„	fer. .
Fosfat de aluminiu Anhidridă silicică. Materii organice. . Anhidridă carb. liberă
.	.	1	gr.	2180
.	.	0	gr.	9800
1 gr. 8675 .	.	0	gr.	2304
.	.	0	gr.	0024
.	.	0	gr.	0030
.	.	0	gr.	0104
.	.	0	gr.	0860
.	.	0	gr.	1440
.	.	0	gr.	6312
Suma materiilor fixe Din rezultatele precedente parte din grupa apelor de Tablourile alăturate ne voi
319 gr. 0546*) vedem că această apă fa-Bălţăteşti şi Oglinzi, permite a le compara.
In 1000 cc. să găseşte ;
Substanţele	Bălţ&testî			Vînătorî
	Carol L			
(anal	. Inst. Chim. Buc>y)			
Glorură de sodiu.	215.6312.			. 309.4240
„ „ magneziu. . .	19.0261.			. 	
Bromură de ,, . .	0 3509			0.0970
Iodură „ „ • •	0.1191			. —
Sulfat de potasiu. . • .	0 4380			0.9800
„ „ sodiu. . . .	39.0746			4.9919
„ „ calciu . . .	1.3408			1.8675
„ „ magneziu. . .	—			1.2180
Carbonat de ,, . .	0,0140			. —
„ ,, ier		0 0035			0.0030
,, „ litiu, . . .	—			0.0024
„ „ calciu. . . .	■—			0.2304
Fosfat de aluminiu. . .	0.0054			0.0104
Carbonat de magneziu .	0.0105			. —
Anhidridă silicică. . .	0.0052			0.0860
Anhidridă carbon, liberă.	0.1180			0 6312
Substanţe organice, . .	0.0136			0.1440
Suma materiilor fixe, . .	276.1509			. 319.0546
2) Aceste rezultate diferii de acele găsite în prima analiză, din cauza unei nouă grupări ce am dat elementelor, precum şi prin corijarea uuor rezultate.
In 1000 gr. apă să Substanţele
Clorură de sodiu. .	.
Bromură de magneziu. Carbonat de calciu.
>> ,j ie*..	.	.
„	„	litiu
Sulfat de sodiu.
„	„	potasiu. .	.
„	„	magneziu	.
,,	,,	calciu.
Fosfat	de	aluminiu.
Anhidridă silicică. Materii organice. Anhidridă carbon, liber
C. Buţureanu
găseşte :
Oglinzi
252.7104
0.0300.
0.0752,
0.0016.
0.0042.
11.2220.
1.2815
1.0825.
3.0217.
0.0007.
0.0067.
ă 0.1485. : 250.5058
YîuAton
257.2242
0.0806
01015
0.0042
0.0020
4.1408
0.8147
1.0125
1.5525
0.0086
0.0715
0.1107
0.5247
^265^7565
(Va urma)
CALISTRAT HOGAŞ
Amintiri din o călătorie
(urmare)
Pe la două oare după amiază ne luarăm rămas bun de ia Agapia şi de la dascălul Alecu, care ne însoţise pî-nă acum, şi pc aceluş drum al „Arşiţelor11 ne înturnarăm ia Secu, unde petrecuserăm noaptea. A doua zi la revărsatul zorilor părăsirăm Secul şi, conduşi de un om de loc, străbateam pădurile pe o potecă de picior. După cîte-va oare de un mers anevoios eşirăm în drumul mare al Pip irigului. La Dumesnicu, ne oprirăm spre a ne odihni la un han aşez it pe şosea, la eşirea din pădurile Secuiul. —Era Duminică, şî lumea care fusesă şi care nu fusesă la biserică, năvălisă la crîşmă ; în toate locurile, dar în munte mal cu seamă, crîşma îşi are ca şi biserica zeloşii săi închinători.—Vinul e înlocuit aici prin un rachiu prost, care arde şi descompune corpul bietului muntean. Astfeliu nu e greu de loc să găseşti motivul pentru care popula-ţiunile de munte sînt mult mai decăzute fiziceşte şi moraliceşte decît cele de cîmp. Dacă mai adaogî pe lîngă a-ceasta, boalele venerice, care neoprite de nimenea rod po-pulaţiunea munţilor de la copil pînă la bătrîn, apoi gă-
48
604
Calistrat Hogaş
săşti pe cei doi factori înspăimântători de activi, care lărgesc şi populează cimitirile rurale.
Deşi politica îmi e nesuferită, trebui totuşi să mă întâlnesc cu ia în drum şi încă la Dumesnicu. Liniştiţi eu şi tovarăşul meu, stăteam pe o bancă de lemn stâmpă-rîndu-ne setea cu apă şi zăhar, şi iarăşi liniştit mă gîn-deam poate, cu cît cămilele sînt superioare omului, prin faptul că în vastul lor pîntece îşi pot îmagazina apa trebuitoare pentru opt zile. Şi, trecînd de la una la alta, îmi făceam iarăşi socoteală că dacă ’Moisi ar fi condus spre pămîntul făgăduinţei un popor de cămile, iar nu de Jidovi, n-ar fi avut nevoie să cerşască apa stâncilor sterpe ale ţării fiilor lui Ismail.—Potopul ? dar ce altă ceva a putut fi potopul, dacă nu o providenţială îngrijire a lui D-zeu de a da omenire! însătate apă în deajuns, şi o-dată pentru tot deauna ? Nu trebui oare ca, imediat după acest cataclism bine-făcător, să vină Noe şi să înlocuiască apa cu vin ? Toate acestea îm treceau poate prin minte, căci în cursul acestei călătorii îmi propusesem de a nu pune frîu vagabondului meu gînd ; dar nu-mi fu permis să mă frig multă vreme în pustiile fierbinţi ale Arabieî, nici să mă răcoresc apoi în deajuns în apele răci ale potopului. Un moşneag lung şi uscat c-un pahar într-o mînă şi cu o steclă de rachiu într-alta să hotărî să să lege de mine. De nu v-ar fi cu supărare dom-nişorule, zise el apropiindu-se de mine, parcă v-aş cunoaşte; nu sînteţi de la Piatră ? Tocmai cum eşti dumneata din satul dumnitale. Şi apoi întrebarea nu are supărare, dar cum să face de mă cunoşti '? Fără îndoială că la târg nu mai văzut cu opinci în picioare şi bucceaua în spinare.—Dapoi cum să nu vă cunosc pe D-ta şi pe V... de cînd cu alegerea lui G. Ş... ca dipotat la Bucureşti ! de nu eraţi D-stră, cine ştie pe ce ciocoiu mai a-
Amitirî din o călătorie
605
legeam. D-zeîi să-ţi dea sănătate că ne-ai luminat; doar C. Ş... este de ai noştri, doar cu noi s au petrecut.... Şi fiind că nu eram dispus a învăţa biografii la Dumesni-cu, întrerupsei pe uscăţivul rnefi Plutarc, z:cîndu-i:
—	Dapoi încă ce mai chef pe urmă moşule la Ion Mocanul !
— Ei, da ! la Năsoiu răspunse el, corectînd întru cît-va mitrica de botez a lui Mocanu; ba ce mai chef! a-poi dă, după izbîndă veselie ; aşa o lăsat D-zeu, da ia poftiţi de cinstiţi cîte-o ţîră de rapciu, zise el turnînd în pahar; îţi fi osteniţi.
—	Nu tocmai moşule; venim numai de la Secu astă-zi şi sîntem mai mult înferbîntaţî decît, osteniţi; de aceia bem âpă.
—	Şi rapciul răcoreşte domnişorule, ia poftim.
—	Dar şi ameţeşte moşule, zisei, cautînd să scap de cinstea cu care eram ameninţat.
—	Da ia mă rog fă-ne hatîr ;. doar nu e un cap de ţară ...
Şi-mi întinse paharul pînă sub nas.
Nici o scăpare, şi trebui deci să-mi moi buzele în o adevărată infecţie.
Tovarăşul meii, recrut în asemenea treburi şi, cre-zînd că hatîrul să măsoară cu paharul, dete rachiul de duşcă pînă în fund, dar în schimb să oţărî mai rău de cît Hristos pe cruce ; să vede că rachiul de la Dumesni-cu era mai rău decît oţetul de la Ierusalim.
Aşa-mi trebue, cugetă! eu. Trebue să fac politică la Peatră, ca să beau rachiu la Dumesnicu. Dar bine Iosef al Il-lea, cogeamite împărat, îşi cutriera ţara tot incognito ca mine şi nu-1 mai descoperea nime şi eu adică...
Temîndu-ne de o nouă cinstire ne scularăm şi dorind rămas bun moşneagului, plecarăm. Soarele atingea
606
Calistrat Hogaş
meridiana şi razele sale perpendiculare cădeau ca nişte săgeţi de foc pe capetele noastre, fără adăpost. înaintea noastră drumul să desfăşura ca o pînză albă şi lungă... dar lungă fără sfîrşit. Cine a zis că untul e lung ca drumul ? Tot acela ar ti putut să zică că drumul e lung ca urîtul şi cînd mai cu seamă duci în spate o boccea şi pe sfîn-tul soare pe deasupra, fără să te poţi scutura de ei, o ! atunci de sigur că ar fi mal nimerit să zaci de boala u-rîtului, decît să te faci nemuritor bătînd drumul Pipiii-gului şi bînd rachifi la Dnmesnicu...
De la o vreme tovarăşul meu îmi zise: „văd că eşti meşter în metateze; n-aî putea să faci aşa ceva intre mine şi boccea ? aş da mult să mă mai ducă şi ia pe mine, nu numai efi pe dînsa“.
—	Nimic mai uşor, numai dacă aspiri serioz la gloria de boccea; dar apropo ziseifi eu uitîndu-mă lung la nasul lui, nu cumva ai schimbat fără ştirea mea nasul cu clascalu Alecu ; ce ai păţit ?
Şi nasul lui era în adevăr grozav; cam mare de fe-liul lui, nu să putuse în deajuns adăposti de soare sub umbra chipiului, era deci roş ca un ardeiQ şi epiderma svîntată de arşiţă începuse a să scorji ca la pelagroşi; rămasă surprins de observaţia mea şi căută să-şi vadă nasul, dar cum ?
—	Nu-i nimica zisei mîngîindu-1, peste puţin o să a-jungem la Ozana, acolo îl vei boteza în apă race şi de voeştî îl vom pune şi un nume. Şi cu de acestea timpul trecea şi drumul să scurta. Intrasem acum pe prundul Ozanei. Acest mic pîrău csă de sub ultimile ramuii ale Hălăucei şi udă lunga vale a Pipirigului; intrînd în valea Neamţului să varsă în pîrăul cu acelaşi nume şi întrunite curg împreună mai departe.
Soarele pleca spre apus şi puţin mal avea nînă o*
Amintiri din o călătorie
607
să dispară după înaltele creste ale Hălâucei şi ale lui Petru Vodă. Ca de obiceiu, faţă cu priveliştile măreţe sile natureî, eu devenisem gînditor. Mergeam de sigur a-eve şi omeneşte pe valea Ozanei; prundişul crîşca sub opincile mele şi umbra mea deşirată mă însoţea cu paşi largi si picioare lungi ; totuşi înărăvita mea închipuire schimbase eîmpenia : Ozana dispăruse şi un rîu născut în Eldorado luneca cu unde de aur curgător pe lîngă mine ; verdele posomorit al pădurilor transpira atît de fermecător sub strălucirea cu care-1 poleia ultimele raze roşiatice ale apusului, încît un nesfîrşit veşmînt feeric să părea aruncat de o mînă colosală' şi nevăzută peste această natură numai mie iubită şi numai mie prietină. Totul era aşa de încînător şi eu erăm atît de trist! Vaste dale de mozaic, cu mii de culori, să întindeau strălucitoare sub paşii mei; opincile mele c-un fel de legitimă mîn-drie să simţeaţi în larg. ca pe propriele lor domenii; dacă prilej ar fi fost atunci, ele ar fi înfruntat victorios călcăiele înaripate ale lui Hermes, iar anticii sandalî, cu panglice de aur, s-ar fi făcut ghem înaintea lor. Eu şi deşirată mea umbră, formam geometriceşte cele două catete ale unul viu dreptimghiu.,. poate că o rază de soare să însărcinase a ne uni prin o ipotenuză de aur per-dută în văzduh... Eu, de sigur nu mă gîndeam la toate acestea, şi de aceia cu cît înaintam, cu atît întreg sufletul meu să scobora pe povîrnişul unei dulci şi liniştite melancolii. Mergeam deci cu privirea perdutâ în cer, şi poate chiar figura mea să fi purtat în acele momente semnul vre-unei inspiraţiunî ; iată pentru ce aş fi dat mult să fi avut atunci alţi doi ochi de ocaziune, cu care să mă pot vedea şi convinge de preţul estetic al unui bizar amestec de melancolie, opinci, inspiraţiunî şi boccele. Sau,., poate mă gîndeam la toate şi la nimic, aflîn-
608
Calistrat Hogaş
div mă ast-feliu în unul din acele momente psihologice, care s-ar putea numi neutre, şi din care c-un pas înainte sau înapoi, în o parte sau în alta, uşor poate trece cineva de la spirit la prostie, de la geniu la stupiditate. Nu mă bucurai însă mult timp de acest echilibru sufletesc, căci un glas ce mă striga din depărtare mă trezi.
—	Ei jupîne, el! n-auzî, ia stă! ; stăi o ţîră. lntorsăi capul şi spre marea mea nedumerire văzui un stol de fete şi neveste îmbrăcate de sărbătoare, rîdicînduse de pe malul pîrăului, alergînd în spre noi şi făcîndu-ne semn cu mîinile să ne oprim.
—	Dar asta ce-o mai fi, zisei eu tovarăşului meu ; nu cum-va ah priceput că umblăm după gazdă pentru noapte ? mai ştii minune ? ia să ne oprim. Şi oprindu-ne sosiră şi ele buluc ; toate eraţi roşii ca nişte raci fierţi suflau ca nişte foi în mişcare ; furăm închişi din toate părţile în un cerc de altiţe şi de catrinte ; nici una însă nu începu vorba ; dar fie-care să uită cu un fel de neîncredere la noi.
—	Minutat: cugetăiu eu uitîndu-mă împrejur. Un Apolone ca mine şi un cerc de graţii ca acesta, numai la Pipirig să poate găsi.
—	Şi în sfîrşit ia spuneţi fetelor şi nevestelor, zisei efi, adresîndu-mă în general şi cu mînile la spate, pentru ce ne-aţi oprit; aveţi să ne întrebaţi de ceva ?
—	Baa.,.. n-avem nimica de întrebat, zise una ţanţoşă dintre ele ; dar v-am chitit de departe că aveţi mă-runţuşuri de vînzare.
—	Că adecă sîntem coropcari, nu-î aşa ? Apoi n-aţi chitit rău de loc, numai în loc să avem de vîndut avem de cumpărat : trandafiri de pe la fete şi mure de la neveste : şi zicînd acestea strînsăi uşor cu dosul a două degete obrazul grăsuliu şi roş al celei ce-mi vorbea. Cu o
Amintiri din ocălătorie
609
lovitură uşoară ia-mî dete mîna jos şi o rupse de fugă, rîzînd cu hohot; celelalte o imitară şi ca un stol de răţe selbatece, spăriete de vînător, zburară, împrăştiindu-se care în cotro.— Stătuî un moment spre ale privi cum fug şi deşi nu-mi plăcu de loc modul de apreciare al acestor judecători cu catrinţe, deşi mă văzui redus la simpla ex-presiune de coropcar, totuşi această incidentală şi hazlie întîmplare schimbă şirul gindurilor mele şi-mi aduse seninul pe faţă şi în suflet.
Soarele să coborîse acum sub orizon şi umbrele nopţii fumegînde să ridicau de prin adîncimile văilor ; treptat să stîngea orice mişcare în natură şi cel mult dacă un greer de mirişte, un scîrţîit de cumpănă sau un latrat de cîne mai turburau adînca linişte a văzduhurilor cuprinse de amurg.
Lo giorno se n’andava e l’aer bruno Fogliava gli animai che sono-n terra,
Dalie fatiche loro, et io sol uno M’aparechiava a sostener la guerra Si del camino che della pietate Che ritrara la mente che non erra. ţ1)
Eu însă care nu făceam acelaşi drum ca Dante, nu mă gîndeam decît să mînînc şi să mă culc. Şi eram tocmai să ne abatem la cea dintăi casă ţărănească, cînd iată că ne întimpină preotul de sat, care mă cunoştea,
—	Drum bun ne zise el cam nedumerit; dar bine de unde şi-n cotro ?
—	De unde vraî şi-n cotro vrai, părinte. Dar Sf-ta ?
—	Ia prin popor cu de ale darului; dar n-o să vă opriţi nicăeri în astă sară ?
(I) Ziua sil s îngea şi noaptea aducea repaos tuturor fiinţelor pamîntulat. oii unui singur nul pregăceasn a înfrunta grusuaţile atît ale drumului eît şi ale chinurilor; pe care le voiţi descrie fă ni a mă abate de la adevăr.
610
Calistrat Hogaş
—	Tocmai la asta ne gîndeam deocamdată, sîntem obosiţi şi flămînzi.
—	Dacă e aşa, poftiţi mă rog la mine şi o să îngrijim de toate.
Sâ înţelege de la sine că, fără marafeturile reglementare, primirăm bucuroşi propunerea părintelui Ionică Grăleanu.
Peste o jămătate de oară deci, ne aflam instalaţi la părintele Ionică din valea Pipirigului.
Nu ştiu pentru ce, stînd întins pe un aşternut de iarbă de curînd cosită şi mirositoare, privind stelele care incepeau a să aprinde în seninul săreî, mă strămută! cu mintea în nişte timpuri vechi, dar vechi de tot: Patriarhul Abraham trecea măreţ prin închipuirea mea cu lunga lui barbă şi cu sacrii lui perciuni ; înflorită şi zimbitoarea vale Mambri să deschidea înainte-mi ca o intrare de paradis, iar între îndoiturile verzi ale dealurilor, turmele albe păşteau în larg iarba fragedă a colinelor; pe îngerii călători îi vedeam iarăşi cum sosesc şi bat la uşa ospitalieră a părintelui E-breilor ; iar pe Sarah, deşi bătrînă, mi o închipuiam ca si pe Baucis, umblînd răpede şi aprinzînd focul pentru cina de sară... Şi cu toate acestea nu mă aflam decît în nevoeşa vale a Pipirigului, lipsită de orice aureolă legendară, la părintele Ionică, un preot mic şi blond, fără nici o asemănare cu fabulosul protopărinte al poporului lui D-zeu; la preoteasa sfinţiei sale, o femee voinică eu chip curat romînesc şi care căpătase, fără nici o bine-cu-vîntare, pe cei cinci copii ai săi, zdraveni şi sănătoşi, şi din care nu-I trecuse nici odată prin minte să sacrifice pe vre-unul fantazieî mercantile a vre-unuî D-zeu. Noi ? Noi de sigur mai puţin încă semănăm cu îngerii călători; eu mai cu seamă, m-aş fi spînzurat, dacă cine-va ar fi a-vut îndrăzneala să mă iee drept înger, şi totuşi închipu-
Amintiri din o călătorie
611
irea mea voia cu orice preţ să însemne o trăsătură ele unire între măreţia legendară a trecutului şi minciuna schiloadă a prezentului. Şi cine ştie pe unde era să mai cutriere gîndul med, dacă stomâhni nu s-ar fi însărcinat să-l cheme pe pămînt. Dar tocmai părintele Ionică veni să ne poftească la grstare Şi masa părintelui Ionică era în adevăr pitorească: în mijlocul unei albe şi rotunde mese de teiîi cu trei picioare, să afla o mare mămăligă frumoasă ca aurul, din care aburii fierbinţi eşiau ca din jertfa lui A-bel: iar împrejurul mămăligei străchinile noue de lut roş, numărate pe căciuli, stăteau fie-care alăturea cu cîte o lingură albă de lemn.
—	Bine cuvintează părinte, ziseiu eu aşăzîndu-mă la masă.
—	Bine cuvîntată fie împărăţia tatălui şi a fiului____
şi restul bine cuvîntării, adecă sfîntul duh, să perdu în gîtul adînc al păritelui Ionică.
Şi care făcîndu-şî şi care ne-făcînduşi cruce, începurăm a sorbi cu furie borşul ferbinte, rîdicînd sprincenile şi încreţind fruntea. N-aveam furculiţi, si prin urmare căutam a da mămăligii forma cea mai nimerită spre a luneca pegît; sorbiturile şi înghiţiturile să succedau cu o cadenţă egală şi monotonă. Eram sătul şi muzica mestecatului şi a înghiţitului începuse a-mi displăcea. Ne scularăm de la masă: era şi timpul, pleoapele noastre de plumb ne cădeaţi fără voe peste ochi; sîngele nostru leneş începuse a circula greoi ti şi somnul ne atîrna spre pămînt.... Et misii soporem, în Adamnm, mă gîndiî eu; a-tît numai că la deşteptare nu era să găsăsc lîngă mine o Evă în plus şi o coastă în minus, şi nici n-aş fi dorit aceasta, de oarece eiî ţin foarte mult la integritatea coastelor mele. Şi deşi toată casa părintelui Ionică îmi era la dispoziţie, cu toate poclăzile şi lăvicerile sale, to-
48*
Calistrat Hogaş
«12
tuşi preferă! să dorm afară. Am cîteodată porniri de Sibarit, şi aceste porniri îmi vin tocmai atunci maî îiiult cînd le pot satisface maî puţin; şi deşi între noul Pi • pirig şi antica Sybaris e o prăpăstioasă deosebire, căută! totuşi să comit plagiatura pe cît să poate maî pertect: înlocui! aşternutul de foi de rose prin o groasă pătură de iarbă mirositoare, cosită din ajun; stofa moale de Bytiuia o înlocui! prin o albă şi curată pocladă de lînă ţigae, făcută de însăşî mama preoteasa; iar sub cap puse! o pernă de lînă, înfâţată chiar atunci, cu horbotă pe margenî şi care, deşi cam vîrtoasă, înlocuia totuşi după putinţă anticele căpătăe umplute cu puf de lebădă; mă învăli! cu o altă pocladă şi , spre a-mî fi maî cald, arunca! pe deasupra cerul cu stelele. N-avu! timp să mă îmbăt de priveliştea feerică a sere! aceştia. Luna şi stelele care înotau în negrele şi depărtatele adîncur! ale nemărginiri!,
mă priveau cu atîţia ochî de foc cu gene de umbră..........
şi ce-mî păsa mie de toate acestea ? Mie-m! era somn şi adormi!. — Dormi! dus. — Noaptea trecu în o clipă de ochi fi. Nu ştiu dacă autorul Apocalypsuluî, cel cu şapte ca! din o scrisoare, e corect în toate năzdrăvăniile sale; în una însă e de sigur corect: pentru ce! morţi, timpul ce-î desparte de a doua venire e fără durată a-preciabilă; pentru eî milioanele de secul! vor trece in ictu oculi, fără să-şî aducă aminte, în deşteptarea înviere!, de somnul fără de visuri al morţi! ; şi plecînd de la certitudinea învieri! a doua, lucrul trebue să fie tocmai aşa; căci de altmintrelea, cum aş fi dormit eu o noapte lungă cît toate nopţile, fără ca, deşteptîndu-mă, să rămîn cel puţin cu noţiunea timpului trecut ? De sigur că „raţiunea pură11 e copila în faşă a Apocalypsuluî!
In zor! de ziuă eram gata de drum, aşa dar staule pecie, tăcurăm cinste unu! borş, ediţia a doua, corectat cu
Amintiri din o călătorie
613
lapte acru şi adaus cu o zdravănă mămăligă eşită din tiparul aceluiaş ciaun. De astă dată însă, carnea din borş era cam crudă, ceia ce totuşi nu ne împedecâ de a o lua drept fiartă. Ospătarăm, şi luîndu-ne rămas bun de la părintele Ionică, ne îndrumarăm cătră înălţimele aeriene ale Halăuceî: si chel pie fermo erai piu bcisso2).
Greul drumului începea de aici. Lăsasem acum în urmă calea mare şi bătută, iar în schimb, un dedal de poteci înguste practicate de munteni pe coamele şi coastele erboase ale Halăuceî, sa încrucişaţi sub paşii noştri' Dimineaţa era solemnă : geana de foc a unui soare curat începuse a să aprinde după crestele înalte ale munţilor rîpoşî din stînga Ozaneî; neguri fumegînde pluteau în văzduhul adînc al văilor, iar din lumina cu care răsăritul începuse a inunda spaţiurile, cel mult dacă străbăteau pînă la noi cîte-va raze străluci1. Mergeam tăcuţi şi cu noi tăcea întreaga natură; nici un murmur de pîrăîi, nici un ciripit de pasere, nici o şoaptă de vînt, nici un clătinat de frunze nu turbura liniştea măreaţă a pădurilor ce străbăteam ; fagii înalţi cu trunchiuri albe şi cu coroanele lor de frunze, neclintiţi şi rari, treceau pe lîngă noi. Prin stratul gros al generaţiunilor de foi îngrămădite de vremuri unele peste altele, cel mult dacă mai străbatea, pe ici colea, cîte un fir de iarbă roşietică şi selbatică, sau cîte o floare sfioasă rătăcită în singurătatea fermecată a pădurilor.... Nicăirea, viaţa nu e mai su-
blimă decît sub vălul perfectei imobilităţi!
Tăcuţi aşa dar, suiam cu paşi rari cătră ultimele î-nălţimî ale Hălăucei. Nu ştiu pentru ce muntele acesta să numeşte astfeliu; ştiu însă că e destul să zici „Hălăuca“ spre a-ţi trece prin minte ceva deşirat şi uriaş. Soarele
2) Aşa ea piciorul de razaui ora cel mai de la vale.
614
Calistrat Hogaş
să înălţase acum de o suliţă peste cele mai înalte piscuri ale munţilor dintre răsărit şi mează-zi, şi, împreună cu el, eşisem şi noi din regiunea pădurilor care îmbracă cele întăl trepte ale Hălăucel; şi dacă corăbierii, părăsind ţermurile, au dreptul să zică că au eşit la largul mării, tot cu acelaş drept am fi putut zice şi noi că eşisem la largul Hălăucel; cel puţin aceasta e simţirea ce-ţl-o deşteaptă pleşuva eî privelişte, nemărginita ei întindere verde şi nenumăratele el valuri de coline. Sînt dator să admir în treacăt fantazia arhitectonică a ziditorului Hălăucel tot cu acea sfinţenie, cu care admir fantazia piramidală a Iul Clieops şi Mencliera. Pentru ce adecă munţi aşa de înalţi ? mal mici nu puteau să fie ? şi dacă m-aş referi excluziv la motivele, ce ati condus pe marele arhitect să zidească această nemăsurată scară la cer, ar trebui să cred, că, construind-o nu s-a gîndit decît la mine ; a dorit adecă să vază cam ce figură aş face eu, urcînd o boccea tocmai în vîrful Hălăucel si cam ce feliu mi-ar şedea cu limba scoasă de oboseală şi răstiflîrid din greu ca un bou la jug, înâlţîndu-mă, ca un alt Elie, pînă dincolo de nourii bunului Dumnezeu ?
Şi cred că marele arhitect e a toate văzător ; de a-ceia îmi închipui că în ziua de două-zăci şi două Iuliu trebue să li perdut prînzul numai din pricina mea. Ce voiţi ? Erau tocmai unspre-zăce oare cînd eu făceam o figură, de care a tot puternicia sa trebue să fi rîs cu mare haz. Slut de felini meii, oboseala, foamea şi ciuda mai înăsprise încă, fie-care în sensul ei, trăsăturile feţei mele ; ciuda ! dar cum să nu-ţî fîe ciudă, cînd a-ceastă bătrînă Hălăucă făcea cu mine pe cocheta, ascun-zîndu-şî graţiele una în dosul alteia ? N-aş putea în a-devăr spune eu cite picioare eram de asupra nourilor; dar pot afirma cu siguranţă, că de-aş fi întins mina spre
Amintiri din o călătorie
615
ceruri aş fi putut prinde stelele ! şi cu toate acestea Hă-lăuea să uita la mine tot de sus în jos. Eram de mult în regiunea muşchiului, şi colinele ce mai aveam încă de urcat să confundau în o geană de verdeaţă şi azur pe azurul cerurilor. Dincolo de această geană a ochiului Iul Dumnezeu, închipuirea mea nu mai găsea nici un razăm; necunoscutul mă absorbea în imensitatea sa; poate că paşii mei îndrăzneţi călcau acum pe răscrucile pămîntuliu şi, prin o iluziune acustică, îmi părea că aud seîrţiitul greoiîî al globului pe osia sa. O cascadă de aer subţire şi rece, să revărsa de pe ultimele înălţimi a-pusene ale Hălăucei şi să precepita în adîncimele depărtate ale văilor din răsărit. Urma vîntuluî tăia brazde adîncl şi mişcătoare în iarba rară şi selbatecă ce acoperea întinderea pustie a colinelor ; un glas sec, răguşit şi nemărginit îmî înfiora auzul în răstimpuri...... Veneam din
regiunele fericite ale frumoaselor noastre văî, unde la fie-ce pas şoapta pădurilor şi murmurul apelor îmî nrin-gîiase auzul; mă resfăţasem atîta în flori şi în lumină şi sufletul meu să îmbătase de atâtea visuri sub înaltele
umbre ale pădurilor..... şi cu toate aceastea călătorul nu-şî
poate stăpîni sufletul de a să îmbata cîteodată de farmecul contrastului... De cîte-orî, şi mai cu seamă efl, în-tr-o cîmpie înflorită sau pe malul unui pîrău cu dulce murmur, nu m am simţit expatriat? şi iarăşi, de cîte-orî pustiul din suflet nu găseşte un bun prietin în pustiul din natură ! şi sufletul meu era pustiîi şi inima mea obosită.. Te salut bătrînă Hălăucă! Glasul de peire al
vântului tău de gliiaţă, fîşîitul sec şi aspru al selbatece-lor tale erburi, nemărginitul deşert al friguroaselor laie înălţimi, tălmăceaţi atît de bine lumea sufletului meii !...• te salut, te salut bătrînă Hălăuca! Cine ştie, cugetam eu, oprindu-mă şi îmbrăţoşînd cu privirea deşertul spaţiu,
616
Calistrat Hogaş
cine ştie dacă bătrînul meu picior va maî calea vre-oda-tă pe aceste regiuni ale vulturilor şi ale frigului etern ! Cine ştie, dacă va mai ti dat acestor regiuni ale morţii să fie însufleţite de gîndul şi simţirea caldă a vre-unui om ? şi.... cine ştie dacă o lacrimă n-a curs din ochii mei atunci ! Clina capului meu însă e schimbătoare de tot şi transiţiunile psihologice să succedează iute.... cine ştie cugetă! eu zimbind, dacă mie nu-mi lipseşte o doagă ! A te sui în adevăr de-asupra nourilor şi a nu te alege maî la urmă decît cu un zimbet de compătimire din partea capetelor rotunde, pentru toate aceste prostii adunate cu primejdie în regiunile seninului etern, a te entuziasma înaintea unei flori răsărite pe margini de abis, a rămănea petrifieat sub farmecul melodiilor văzduhului şi codrilor frămîtitaţî de vînturi; a plînge cu rouă care cade din ceruri şi a întona imnuri sublime cu păraele care murmură,—toate acestea sînt de sigur lucruri de o mare valoare. Nu e însă mai puţin adevarat că să găsesc şi destule frînghii de legat pe oamenii de specia mea. .. fără îndoială, mie-mi lipsesc clteva doage, mă gîndii cu, convins în cele din urmă.
Lumea de sub picioarele mele să frigea sub miezul înflăcărat al zilelor de Iulie, mie însă pe Ilălăuca îmî clănţăneau dinţi! ca în Decemvrie. In zădar mă înfăsu-rasem în mantaua mea largă, în zadar trăsesăm peste u" rechi marginile largi ale pălăriei mele; vîntul subţire străbătea pretutindenea şi junghiurile frigului începuseră a mă cerca pe la subţiori. Cît despre tovarăşul meu, el să făcuse mic cît un ghem şi sgribulindu-să avea aerul de a să ascunde sub chipiu.. . bietul meii tovarăş era prozaic de feliul lui; iată pentru ce nu-şi putea da el seamă ce căuta pe Hălăuca ; eu însă cu toată străşnicia situaţi-unei făceam haz, iar el mereu bombănea şi mergea iute înaintea mea.
Amintiri din o călătorie
01.7
—	Ce dracu, zise el. oprind n-să şi întorcîndu-se iute cătră mine, nu-o să mal ajungem la vre-o stînă unde-va ? Am înţepenit de frig ; şi dinţii îi clănţăneau în gură, iar nasul lui cel mare să învineţise într-un mod îngrijitor.
—	Pentru D-zeîi saii pentru dracul, scumpul meu, aî aerul de a crede că eu sînt părtaş la toate năzdrăvăniile creatorului; nu cum-va crezi că m-a consultat pe mine, cînd a construit această colosală scară la cer? Ş-apoţ cine te-au pus să te vîri sub acest chipiu şi sub această venghercă soldăţască ? Bătrînul crivăţ nu e dispus să faca la cocardă si să stee smirna înaintea unui galon de tir. Cred cu toate acestea că o să ajungem undeva, dar pe înserate ; să poate chiar să n-avem acest noroc ; în atare caz aşi fi de idee să coborîm in cea mai apropiată vale, unde să găsim cel puţin cu ce înjgheba un foc, spre a ne asigura pelea în contra acestor îngheţate sărutări ale vîntului.
—	Să vede că D-ta eşti alcătuit numai din piele, pe mine însă m-a ii înzestrat D-zeu şi cu stomah.
—	Felicitările mele pentru acest dar preţios şi de care trebue să fiii foarte mîndru, mal ales acum. Totuşi să vede că eşti lipsit, amice, de cunoştinţa celei mal elementare maxime de viaţă practică: nu să vorbeşte de foame cînd n-ai ce mînca ! Ş-apoi nu te desnădăjdui ; bunul tău D-zeu a umplut cu apă limpede şi rece vinele munţilor săi; fie-cărui anotimp şi fie-cărei luni i-au dat bureţii săi; pînişoarele, sbîrciogiî, cliitărcile, hribii, răş-covii, bureţii negri, ciupercile sînt atîtea daruri providenţiale puse de dărnicia creatorului la îndămîna drumeţului flămînd ; vom găsi poate fragi şi căpşune saii lăstari de anghelică.... păcat că jîrul nu e copt.
—	Eşti în adevăr admirabil; dispui de un extraordinar mod de asociaţiune al ideilor; iată-te în fine la jîr, sînt nerăbdător să aud urmarea şi sfîrşitul,
618
Calistrat Hogaş
—	Şi de ce tocmai la jîr te-ai suparat ? nu cumva ai momente de Darwin, cînd ţi-e frig ? Nu cum-va gîn-dindu-te la origina speciilor îţi recapitulezi genealogia şi găsăştl vre-un mistreţ între iluştrii tăi strămoşi ? Ori cum ar fi voesc totuşi să salvez onoarea jirului. Cu ce crezi că era îmbrăcat vechiul olimp ? dacă nu cu fagi ? Ştii bine că stejarul şi fagul iubesc a fi totdeauna vecini; şi dacă la Dodona erau stejari, de ce adecă pe crestele 0-limpului n-ar fi fost fagi ? şi iarăşi ştii că întregul popor al zeilor greci trăia pe Olimp la aer curat; ei bine ce crezi că mîncaîî ei acolo 1 sardele ? doară nu să pescu-esc sardelele pe vîrful munţilor; măsline ? nici atît, căci măslinul iubeşte regiunile joase şi calde; ghindă ? nu cred, căci s-ar fi înbolnăvit atunci toţi zeii şi n-ar fi mai ploat în veci peste ţara grecească ; vezi dar, că numai să-mînţa înaripată a fagului a putut, după toate probabilităţile, să întreţină viaţa divinităţilor olimpice. Parcă văd pe Ganimed cum dejghioacă cu unghiile lui de roză,jîr pentru părintele zeilor, parcă văd pe Ilasciva Venus fă-cînd acelaşi lucru pentru Vulcan, dar înţelegîndu-să din ochi cu Mar te ; pe Joe parcă-1 văd cum între aceste două frumuseţi de sex deferit îşi netezeşte divina lui barbă şi-şi drege glasul în vederea unei apropiete infidelităţi conjugale. Ce crezi ? Zeii nu prea respectau pravilele bunelor moravuri; şi te rog să fii sigur, că dacă Tiberiii a-vea peştişorii săi, c,are-l însoţeau în baie ; dacă Sol as a-vea un Alexis, dacă August şi Mecenas întrau de ordinar în paradis pe uşa de din dos, apoi crede, că toţi a-ceştia plagiată cum puteau şi ei pe dumnezeii lor. Ceia, ce însă nu-mi pot explica de loc, sînt anagnoştii tineri şi
ferchezuiţi ai urmaşilor Sf. Petru.... Ce dracu nu-or fi
crezînd şi ei în Jupiter !...
—	Declar că te ascult cu cea mai mare atenţiune
Amintiri din o călătorie
619
căci sînt curios să ştiu cum să face mitologia, istoria şi morala pe vîrful Hălăuceî, şi la ce concluziuni pot să ajungă, în asemenea materie, adoratorii jîrului ; dar, apro-pozito, ce au a face cu jîrul toate acestea ?
— Ba încă prea mult scumpul meu, zisei aratîndu-î ceasornicul; nu observi că de o jumătate de oară de cînd îţi fac acest curs de istorie morală şi mitologie, nici dinţii nu-ţi mai clănţănesc în gură, nici de foame te maî vaiţT. Ce vrei ? In regiuni vecine cu cerul, în lipsă de altă ceva, frige cineva peJupiter, fierbe pe Venus şi prăjeşte pe anagnoştii cu faţa aprinsă şi cu ochit scînteetori, şi ca să încheiîî, îţi recomand ca supremă consolare una din cele nouă fericiri: «Fericiţi ceî flămînzî că aceia să vor sătura». Şi gura ţinea de vorbă pe stomali, care-şi uita de foame. Soarele călca acuma pe hotarele dintre a-murgul nostru şi zorile altei lumi, iar razele lut de aur nu mai poleiau decît ultimile piscuri ale munţilor, care să desfăşurau sub picioarele noastre ca valurile unei mări înfuriate şi încremenite sub a tot puternicia unui alt «<]uos ego». La stînga noastră Ciahlăul, cu nenumăratele sale turnuri de st in ci, să înălţă în aer ca un fantastic castel de aur zidit de mîna fermecată a vre-unui Atlante. Vîntul nu mai sufla şi glasul răguşit al erburilor aspre şi selbatice amuţise; o solemnă tăcere domnea în cer şi pe pămînt; numaî zgomotul surd al paşilor noştri turbura în cadenţă această tăcere. S-ar fi zis că eu singur maî respiram în mijlocul acestei lumi, răsărite ca prin minune sub puternicul jiat a lui D-zeîi; şi cît pe ce să lunec pe po-vîrnişul unei melancolice fantazii; dar nu era vreme, căci grija vieţii reale mi să impunea fără voe, şi ori cît de rezistent ar fi cine-va faţă cu asprimile unei călătorii de feliul acesta, sînt totuşi momente cînd trebue să te supui imperiului necesităţii. Trebuia deci să mă supun
49
020
Calistrat Hogaş
şi eu. Imî era frig şi foame... iată pentru ce-ml întorsesem mintea de la tot ee mă încunjura şi căutam eu o-chiul şi cu urechia să străbat adîncimile văilor, spre a distinge o formă sau un sunet care să vădească existenţa omului in această singurătate. Noaptea inundase văile, şi amurgul creştetele munţilor. Mergeam grăbiţi şi fără ţintă sub pintenul ascuţit al foamei şi al frigului ; şi grăbiţi, după cum eram, nu prinserăm de veste decît într-un tîrziti că poteca de sub picioarile noastre dispăruse şi că o moale saltea de muşchiu o înlocuia : rătăcisem ! Această convingere îmi trecu prin inimă ca un fier aprins ; bietul meii tovarăş perduse şi putinţa de a cugeta ; eu cel puţin, eram deprins cu asprimile vieţii rătăcitoare; el însă pentru prima oară le încerca.
Inoptase de tot ; şi fiind-că nu mai aveam în întunericul prin care înotam nici o cîrmă pentru'paşii noştri, ne hotărîrăm a ne încredinţa mersul la înţelepciunea în-tîmplăreî; şi cu atît mai mult făcui această, cu cît în-tîmplarea, această stafie a tuturor filosofilor, era una din vechile şi iubitele mele cunoştinţă; cu ea m-am înţeles tot-deauna bine, căci numai ea, cănd am fost în cumpănă, mi-a întins o mînă prietenească. Această hotărîre îmi răcori capul, în care mi să părea că să învărteşte vijelios o roată de foc, şi-mi redădu limpezimea cugetării. Un nou curaj şi o nouă putere începu să circule în vinele niele. Mi să părea că nu-mi mai era nici frig nici foame şi aş fi început să şuer, dacă auzul meu, ocupat cu recunoaşterile, n-ar fi avut nevoe de linişte. Trecuse din noapte un cias plin de grijă şi nedumerire; obosiţi şi flămănzi începusem a scoborî la vale, spre a găsi un adăpost în dosul vrc-uneî stîneî, sau în fundul vre-unei văgăuni ospitaliere. Sînt convins că tovarăşul meu îşi număra în gând pe toţi strămoşii în ordine cronologică şi-I bles-
Amintiri din o călătorie
621
tăma pe rînd. Eu mergeam eu îngrijire, despicînd cu ochiul întunericul nopţeî, iar cu urecliia adîncurile spaţiului rece, deşert şi întunecos. Eram poate aproape să ne aşezăm pentru noapte în una din îndoiturile mai tăinuite ale Hălăucei, când mi să păru că un lătrat de cî-ne îmi atinge auzul; statui şi ascultăî. Era în adevăr un lătrat real şi încă nu aşa de depărtat, după cît puteam măsura cu auzul. Dacă cea mai armonioasă şi mai veselă muzică m-ar ti deşteptat din visul cel mai nefericit, nu mi s ar fi părut mai dulce şi mai prietenească decît acest lătrat de cîne. Fără să mai stăm pe gînduri ne îndreptarăm paşii într-acolo. După un pătrar de oră zărirăm o lumină şi forma unei aşezări omeneşti; era o stînă ; dar tocmai pentru acest cuvînt, râmaserăm cît-va în cumpănă, dacă trebue sau nu să ne apropiem ; a-tît eînii cît şi înfâţoşarea noastră la asemenea oră în mijlocul ciobanilor, erau poate atîtea cuvinte care să ne oprească un moment pe loc ; după un scurt consiliu ne hotărîrăm a înainta. Când furăm ca la o azvîrlitură de băţ aproape de stînă eînii simţiră, şi unul cîte unul începură a să repezi, lătrînd, de pe la posturile lor. Cît te ai şterge la ocln furăm împresuraţi de toate părţile de o mie de colţi gata să ne sfîşie. Planul nostru de luptă era însă mai dinainte hotărît; potrivit acestui plan, ne puserăm deci spate la spate şi cu vînjoasele noastre beţe de drum, începurăm a descrie cercuri de apărare ameţitor de repezi ; mărimea pericolului ne dădea forţa şi agerimea trebuincioasă ; un duel în adevăr original să încinsese în intunerecul nopţii sub lumina stelelor Hălăucei. De o parte eînii întărtaţî eu colţii lor de fier, de alta animalul cu două fete improvizat de noi ; dar în tot timpul acestei lupte desperate, noi nu încetai’ăm de a ne apropia lăturiş de stînă. Ciobanii nedumeriţi asupra ce
622
Calistrat Hogaş
putea să fie, stăteau ciotcă în uşa stînel cu ciomegele în mînă. Erau poate gata să să răpadă în ajutorul cînilor lor, dar nu mai fu trebuinţă, căci noi eram acum lîngă dinşii, înfăţişarea noastră îi linişti pe cit înţelesei, căci ei singuri începură a alunga cîniî, care în scurt să os-toiră.
—	Bună vreme flăcăi, zisei eu întrînd în sţînă urmat de tovarăşul meu.
—	Bun venit la oameni buni, ne respunseră un ba-ciîi bătrîn, mai murdar decît un derviş şi înfăşurat în-tr-un chimir lat de o palmă domnească.
—	Fii pe pace, moşule, de buni sîntem ca pînea cea bună, dar de necăjiţi sîntem ca nişte draci pe care îi botează în aghiazmă.
Uite, continuăi eu, aşezîndu mă turceşte înaintea celor doi tăciuni ce fumegau în mijlocul stîneî, uite, venim azi de la Pipirig de la părintele Ionică ; nădăjduiam să trecem cu lumină peste Hălăuca şi să seoborîm în Sa-basa, dar noaptea ne-a apucat şi iată-ne pentru astă sară oaspeţii D-tră, Noi sîntem de la Piatră, eu sînt dascal şi dumnealui este recrut; dar am cinste să vă spun că e un prăpădit; a suit Hălăuca în brîncî şi era să moară de frică: ce mai soldat o să fie şi el!
—	Frică? şi de ce, observă baciul cel bătrîn.
—	Să nu-1 mînînce jivinele de pe Hălăuca şi să-i rămîuă chipiul fără stăpîn, respimsel eu. Tovarăşul meu să uita chioriş la mine şi nu i venea să creadă că cine-va mai poate glumi în asemenea împrejurări.
(Va urma)
J.	BONIFACE-HfiTRAf
0 desamăgire.
Tn darea de seamă despre materia conţinută în mimările 9 şi 10 ale „ Arhivei “ şi publicată sub iscălitura B. V. *) cetesc următoarele: „I)-l Bonifacc-Hctrat publică un fragment, de poema «Aevea», scris în terţete în felul Divinei Comedii a lui Dante.
Acest fel de vers a mal fost întrebuinţat numai de D. Niculae Ganea în traducerea ciuturilor din Infern ce a fost publicat de D-sa şi care din nefericire nu a văzut sfîrşitul, după obiceiul romînesc de a începe şi de a nu isprăvi, şi cu toate acestea încercarea d-luî Ganea e cît să poate de izbutită “.
«Acest fel de vers a fost întrebuinţat numai de 1). Niculae Ganea?!...»
„încercarea D-luî Ganea e cît să poate de izbutită?!w
[nu frecam ocliiî, cetind aceste rîndurl... Poate, îmi ziceam eu, există o altă încercare a D-luî Ganea, o altă de cît aceea pe care o cunosc, şi repede mă îndreptai în spre locul unde şed cărţile mele : eată şi volumul de poezii N. Gane ! Pagina... pagina 123; acolo începe „Infernul, traducere din Dante“. Şapte cînturî! „Nu a văzut sfîrşitul, după obiceiul romînesc de a începe şi de a nu sfîrşi, şi cu toate acestea^...
Nu, o altă încercare decît aceasta, care e sub ocliiî
0 Voinţa Naţională, 2 Noembuie a, e,
624
I. Boniface-Hetrat
mei, nu există : de ar fi existat, aş fi cetit-o de sigur, căci sărmana literatură romînă, literatură încă în faşă. mă interesează nespus de mult, mă interesează serioz.
Una din două: sau dl B. V. n-a vorbit decîtdepe auzite şi în acest caz l-au amăgit alţii; sau şi-a pus propriul ego în cele zise si atuncea... amăgeşte d-sa pe alţii, amăgindu-să prealabil, şi în mod foarte straniu, pe d-sa însusî,,.
Nu numai că încercarea D-lut Ganea nu e «cit să poate (te izbutită» dar nici nu e o încercare m mar!
Am putea admite, îutr-un mod firesc, următoarele, a-vind sub ocliî traducerea D-lul Ganea : înainte de a da forma actuală, adică cea tipărită, traducerel, s-a încercat poate să întrebuinţeze metrul şi forma originalului şi că neizbutind, a fost nevoit să întrebuinţeze un metru propriu, un metru şi o formă, cari sînt tot aşa departe de original, precum e departe Saturn de bietul nostru bulgăr de pămînt.
Unde sînt terţinele sau terţetele, sau Terza rima?.. Aii rămas în Divina Comedie a nemuritorului !
Şi cînd ceteşti cuvintele : „Acest vers a mal fost întrebuinţat numai, de d. Niculae Ganea în traducerea cânturilor din Infern'',—îţi vine să nu mal crezi că de două ori două fac patru, sau că pămîntul e rotund ci nu pătrat şi purtat de patru îngeri, cum argumentau, intr-altele protivnicii lui Galileîi.
„E cît să poate de izbutită!"...
Ei bine! această aserţiune fantastică mă face să spun cîte-va cuvinte şi. asupra valoare! însăşi, valoarea literară a traducerel celor şepte cînturî din „Inferno". Mult mal nimerit ar fi fost, dacă Dl N. Ganea s-ar fi servit de proză pentru lucrarea d-sale. Aşa cum este ea azi, traducerea e palida, îî lipseşte plasticitatea : forma nu corespunde cu conţinutul, deci e lipsită de armonie. Da, de ar fi scris în proză ar fi fost mult mal nimerit. Şi proza d-lul Ganea e foarte curgătoare, foarte frumoasă în nuvelele d-sale.
De şi-ar fi încercat puterile înainte de a versifica traducerea din Dante, nici n-ar fi început-o, căci tot ră-mînea nesfîrşită precum e şi azi!...
Inc-odată : metrul, ritmul şi forma traducere! nu corespund întru nimica cu originalul, absolut nu corespund !
O desamăgire
625
Dar este ort ba posibil acest metru, metrul Comediei divine, în limba romîna ?
Nu numai posibil dar şi firesc oarecum ; firesc căci forma italiana, pe care marele poet al «Melancoliei» a împrumutat-o, fie într-un mod direct de la Italieni, fie prin Germani, pentru sonetele lui, s-a împămîntenit. pentru aşa a zice, repede in literatură romîna.
E vorba de versul iambic de unsprezece silabe şi fără cesură, Eată-1 :
Ca-n ţintirim tăcere e-n cetate,
Dar numai acest metru singur e posibil şi chiar firesc în limba romîna ?
Aceia ce am susţinut cu probe neindoelnicc înaintea Felibrilor din Sudul Franţei, o voiri susţine şi acuma. Prilejul e foarte priincios ! Din toate limbile neo-latine, limba romîna e unică, cea mai bogată în privinţa proso-diei ; şi cu cît mai mult o studiez, cu cît mai mult o fră-mînt (mă frămîntă şi ea, răpindu-mi deseori somnul !) cu atîta mai mîndiu mă simt că nu m-am înşălat. Ca şi pămîntul roditor al României care aşteaptă numai braţe harnice, aşa şi limba ei, admirabilă unealtă, comoara nespus de bogată, aşteaptă pe maeştrii ei... dar Emineştiî nu să nasc de trei ori în acelaş veac !
II
Şi ear mă întreb: unde-s terţinele, unde e ritmul, unde e cantitatea, unde e metrul originalului din incercarea d-luî Ga ne ?
Macar odată să fi găsit vre-o urmă din toate acestea în cele şapte cînturî traduse !
Să luăm cele din tăi u două terzine din Inferno.
Nel mezzo del cammin di nostra vita Mi rilrovai per una selva oscura (*),
Clic la diritla via era smarrita.
A hi quanto a dir qual era e cosa dura Quesla selva selvaggia e aspra e forle.
Che nel pensier rinnova la paura.
(*) *SWra oscura, sa. citeşte cu idisiune, deşi în limba italiana nu sa pun semne pentru aceasta ca în limba rom:n:\ ; asseminea viersul al o-lea ; via era ; aseminaa ; quanto a clir qual era e cosa dura ; aseininea: selvaggia e aspra eforie.
I. Boniface-Hetrat
626
Versul e iambic, de unsprezece silabe şi fără cesură,
Mi ritrovai per una selva oscura Intrai intr-o pădure— ntunecoasa.
Che nel pensier rinnova la paura Incit în gîndu-mi se-noeşte frica.
Acest metru e italian din baştină. In el şi-a scris toate sonetele şi canzoni nemuritorul Petrarca ; deschid la noroc opera lui şi citez versul întîiti al sonetului XCIII.
Quand’io v'odo parlar si dolcemente Cînd eu te-aud vorbind atît de dulce.
Iată şi un vers din Sestina IV, Oanzone 21 :
Chi e fermato di menar sua vita. .. .
Şi cine-i hotărît să-şi ducă viaţa. . .
Un alt din sonetto XLII.
Ridono i prati, e‘l ciel si rasserena ;
Rîd pajiştele, cerul se-nsenină;
In acest metru îşi aii scris şi îşi scriu toţi poeţii i-talieni vecliî şi contimporani sonetele lor şi alte poeme.
Imprumutîndu-1 tot de la Italieni, şi nemuritorul Gothe a scris sonetele lui în acest metru. îmi cade sub ochi terţelul al doilea din «Natur und Kunst» in care poetul vorbeşte tocmai despre constrîngerea la care e supus artistul pentru a ajunge la perfecţiune :
WerGrosses will miiss sich zusammmen raffen:
In der Beschrănkung zeigt sich erst der Meister,
Und das Gesetz nur kann uns Freiheit geben.
Măreţul cine vrea, să se constrîngă:
Maestru-n mărginire să arată,
Şi numai legea ne dă libertatea.
Tot în acelaş metru îşi scrie şi Heine sonetele sale :
îc,h bin’s gewohnt den Kopf recht hoch zu tragen. Deprinsu m-am să port sus a mea frunte L-aii împrumutat şi Englejiî ; eată un vers din admirabilul sonet a lui Shelhy „Ozymandias“.
The lone and Ievel sands stretch tar away !
Şi-o mare de nisip mereu se ’ntinda^!
O desamăgire
627
Acest metru să întrebuinţează cu aceiaşi uşurinţă şi în limba provansală; de esemplu :
Se ma cansoun es coutne un rai que lampo,
Alors sies mai, ben mai que desirado !.\
Dac-al med cînt te atinge ca o rază,
Atuncea eşti mai mult de cit dorită !...
Mlădios şi fireşte se pleacă limba romînă la acest metru plin de viaţă.
III
Nu e posibil însă acest vers iambic în acele limbi în cari silabele, cel puţin o bună parte din ele, sînt in~ doelniee, precum sînt în limba franceză. Iată de ce el nu 6ă poate întrebuinţa în ea: nu e siguranţă, sau cel puţin complectă siguranţă, care silabă e scurtă şi care e lungă, deci de picioare nici nu poate fi vorba ; versul francez e nun al silabic.
In zadar Balf din Pleiadă, pe timpul Renaştere!, şi Jodette s’au încercat de a face în limba franceză versuri măsurate după calupul latin ! N-au prins rădăcini în Franţa. Numai cu bună vroinţă a unul înger s-ar putea da numele de versuri metrice distihului următor al lui Jo lelh :
Phebus, Amour, Cypris veut sauver, nourrir et orner
Ton vers et ton chef, d’ombre, de flamme, de fleurs.
Eată şi hexametrul rimat a lui Baî'f:
Muse, reine d'Helicon, fille de Memoire, o deesse,
O des poetes l’appui, favorise ma hardiesse.
Alcătuite sînt aceste versuri foarte bine, minunat de bine, dară.. . după al cîtelea vers să opreşte sudarea poetică ?
Şi ce însemnează a face versuri pentru versuri
De-s rimele bătute, n-au nici o frumuseţe;
Iar inima cînd tace,—tu în zadar le’nşirl....
Dar ori cît de silabic, pur silabic, numai silabic, ar fi versul francez, el are o particularitate, care rescum-pără metrul versurilor alcătuite din silabe scurte şi lungi: această particularitate constă în accentele tonice secundare, care pe lîngă accentele tonice principale, adecă fireşti ale
48*
628
I. Bonifaee-Hetrat
cuvintelor, fac ca versul francez să fie atît de curgător, plin de viaţă şi scutit de monotonie.
Versul francez e eminaminte accentuat.
Dacă am înşira pentru a forma un vers alexandrin de două-spre-zece silabe, două-spre-zece cuvinte monosilabice, ar eşi numai o batjocură, dacă lipsesc accentele,— cor.ditio sine qua non—secundare, pe care le distribue poetul după gustul şi voinţa sa :
Să luăm aceste şase cuvinte :
Eau, mer, sel, or, air, mal.
Nu esă un hemistic din ele, precum nu poate eşi iarba dintr-o piatră de moară.
Dar să luăm aceste cuvinte :
G’est peu de croire en toi.
Şi avem un admirabil liemistic :
Să-l complectăm :
C’est peu de croire en toi, bonte beaute supreme !
(Lamai7ine)
Nu numai că e un vers admirabil, dar şi,—de oarece silabele 2, 4, 6, 8, 10, 12 sînt accentuate—are mersul. ritmul unui vers absolut iambic.
Accentele tonice ale cuvintelor ocup un loc fix în. versul francez ; dar iată şi principalele tonice secundare ale alexandrinului francez:
Silabele 3, 6, 9, 12:
Quand la mort vient frapper | un enfant adore
(losepliin Soularv)
Silabele 2, 4, 6, 9, 12 :
Comme un enfant surpris ( semble encore avoir peur. Silabele 3, 6, 8, 10, 12:
Que toujours dans vos vers | le sens, coupant Ies mots
(Boileau)
Dar să lăsăm încercările lai Baif şi Jodelle, încercări cari n-au adus nici o roadă.
Să le lăsăm pe toate... afară de încercarea „eîi să ■poate de iztmtită“ a d lui Granea, adică încercarea de a întrebuinţa în limba romînă terţetele sau terzinele, sau terza rima în felul Divinei Comedii a lui Dante.
O desamăgire
IV
629
Cele două dintîiu terţine originale din «Inferno» a lui Dante le am reprodus ; punem sub ochii cetitorului şi traducerea lor făcută de Dl. Ganea:
Eram la jumătatea vieţii noastre-ajuns,
Intrasem înlr-un codru de ziuă nepătruns
Şi-n laturi m-abătusem din drumul meu cel drept.
Ah ! greu peste măsură îmi este să descriu Ce aspru era codrul selbatec şi pustiu ;
Gindind mi se-noeşte ş-acuma frica'n pept.
Despre forma totală a acestei «cit să poate de izbutite» încercări vom vorbi mai pe urmă.
Deocamdată,—două cuvinte despre tehnica versului, menit a intrupa în limba romînă Infernul lui Dante.
Dacă dl. Ganea în loc, de pildă, să zică :
«Ah! greu peste măsură» etc, până la «friea-n pept» ar fi versificat a doua terzină a lui Dante, ţinînd seamă de metrul, de cantitatea şi de ritmul ei, astfeliu :
Vai ! cît de greu îmi e sa spun acuma Ce aspru, des, sălbatec era codrul;
Gindind la el,—mi se-noeşte frica !
Sau :
Şi atit de greu îmi e să spun acuma,
Ce aspru des, selbatic era codrul,
Incit gindind iar mă cuprinde spaima.
De ar fi versificat aşa, zic, adecă în metrul strict al originalului italian, Dl. B. V. sau ori care altul nici atun-cea n ar avea dreptul să creadă că dl. Ganea a făcut ter-za rima.
Pentru ce V o vom afla în cîte-va minute.
Să vedem mai întîiu tehnica versului.
Versul e de 13 silabe. Mersul lui, ritmul, e tot o-dată greoi şi fie-mî permisă această expresiune, — în comparaţie cu măreţul vers original al lui Dante, din nefericire... din nefericire banal şi tropăitor. El îşi saltă, din cauza nenorocitei cesure aşăzate la a şaptea silabă, mo-notonu-î joc, care pentru Divina Comedie e tot aşa de potrivit cum ar fi potrivit versul popular de 8 silabe, săltăreţ şi uşor, pentru a transpune în el „Melancolie1' a lui Eminescu ; sau versul de şapte silabe, în care e atît de uşor de a cînta:
630
I. Boniface-Herfrat
Te iubesc şi te ador,
Pentru tine vreau să mor
pentru a transpune poezia cu acelaş nume a lut Vlăhuţă, poesie care şi ea ar putea servi de dovadă uimitoare profanilor în ale literatureî roinîne, ce admirabilă unealtă e limba ţăreî dunărene în mîna unu! poet artist!
Puţine sînt limbile în care găseşti astfeliu de versuri ca de exemplu :
Bielele gîndurî şi-aii ars aripile-n para durereî.
Iată un vers plastic in toată puterea cuvîntuluî ! Forma şi ideea îşi dau, pentru aşa zice mina şi, tovarăşe nedespărţite, merg alături una de alta producînd o desă-vîrşiiă armonie! Astfeliu de versuri îţi fac bine: te mişcă şi simţirea poetului să furişază lin, vlăguit în inimă.
Dar ce le pasă profanilor cît s-a muncit, poate, poetul pentru a întrupa gîndirea-î într-o formă pe care şi-a găsit el, în sfîrşit P Subbniez acest cuvînt, căci ceea ce munceşte pururea pe artist este forma, forma căutată şi de cîte ori neafiată ?... De cîte ori pictorul cu idei în cap nu-şi aruncă mînios, descurajat, uimit, nimicit, penelul săli; «nu e asta!» De cîte ori nu-şî aruncă pana poetul artist tot aşa de nimicit! şi gîndirea îl răpeşte somnul, mai ales în timpul incubaţiunei, şi pare că se roagă sărmana să fie întrupată cît de curind .. «Stai! îmi trobue forma ! mă munceşte ea şi mai tare de cît tine!4'... Şi citeodată vine ea singură, pe neaşteptate vine; şi atunci.... şi atunci un Ani-bal victorios e un pitic pe lingă tine şi un Jupiter modern, un Waiiclerbilt cu nenumăratele milioane, — un cerşitor.
Da, ce le pasă ne-artiştilor cîtă vreme a pus un cutare la chibzuirea lucrării ce a facut-o ? Şi cît s-a muncit un Eminescu, de pildă, cu rotunzirea bogatelor sale rime ? Sau cîte nopţi nedormite l-au costat pe cutare să facă a-ceea ce a făcut ?
Wer (irosses will muss sich zusammen raffen:
In der Beschriinkung zeigt sich erst der Meisler.
Ce ne-ar păsa dacă dl. Ganea ar fi lucrat la un singur dnt zece ani chiar, dacă acest cînt. ne ar r6da originalul, nu într-un mod perfect, dar cel puţin bine, sau cel puţin binişor !
Dar pentru aşa o lucrare ar fi trebuit să să identifice
O desamăgire
631
traducătorul cu Dante. Şi apo! să aibă (mai bine ar fi : mai hitîiit să aibă) şi mijloacele şi puterea trebuitoare să păstreze şi ritmul, şi metrul şi mai presus de toate, căldura. adică viaţa originalului, intrupîndu-şî versiunea!
N-ar avea nimenea dreptul să creadă că dl. Ganea a făcut terza rima. nici chiar atunrea cînd in loc de a rima, tragind codiţele de păr, aşa ;
Prin mine să ajunge in jalnica cetate,
Prin mine să ajunge la chinuri necurmate,
Prin mine să ajunge la osindita ginte.
lustilia mişcat-a pe-naltu-mî ziditor;
La viaţă sint adusă de cel întîîu amor De-atot puternicia şi de suprema minte.
Nimica inainte-mî n-a fost de cit vecie,
Şi viaţa mea eternă menită e să fie ;
Lăsaţi ori ce speranţă, voî care -ntraţî aice!
Aceste vorbe scrise cu-ntunecat color
Erau deasupra porţii. «Maestre noima lor
«Ce aspră’i pentru mine !» am prins atunci a-î zice
ar fi alcătuit traducerea acestui mic specimen ţinîndu-se strict în intăia linie, de sensul originalului, apoi şi de ritmul lui şi de metrul, care e atît de uşor in limba romînă de esemplu, astfeliu:
Prin mine treci. . .
Da, treci, ci nu : să ajunge ; căci Per me si va însemnează prin mine mergi, prin mine treci.
Chiar dacă în loc de: să ajunge, dl. Ganea ar fi zis Prin mine ajungi, tot ar fi fost...
Pune, Doamne, paza gureî mele ! Era să zic : tot ar fi fost maî romîneşte, deşi înainte de a ajunge la ceva, trebue maî întăî să treci şi cuvintele : Per me si va (tc. erau scrise deasupra unei porţi, deci:
Prin mine treci spre jalnica cetate,
Prin mine treci spre veşnica durerre,
Prin mine treci spre oamenii pierduţi
Pe-inaltu-mî ziditor mişcă Dreptatea ;
Făcutu-m-a puterea cea divină,
Suprema minte, amorul cel d’intîiu.
632
I. Bonifcce-IIetrat
N-ati fost înainte-mî lucruri plăsmuite,
Ci vecînice, şi pururi sînt in viaţă ;
Lasaţî ori ce speranţă, voi ce intraţi.
Văzui cuvinte aceste in negru scrise Deasupra unei porţi .şi-am zis: Maestre,
Val, dureros îmi e’nţelesul lor.
Da, nici in acest caz n-ar ii făcut ierza rima, căci in aceste patru strofe n-am făcut nici eu ; traducerea lor e numai metrică şi ritmică.
Şi apoi pentru ce : chinuri necurmate, dud originalul Sună : eterna dolore ? Pertru ce : osindita ginta, cind e vorba de : perduia ginte, adică : oameni perduţi, neamul cel perdaf ?
Pentru ce?.. Dar nu e loc aicea să le lămurim pe to-te. Pe lingă întreaga traducere, aceste înstrăinări de sens sint numai floricele.
Y.
A traduce pe Dan te, ine liercule!..
Unul din numeroşii comentatori a poetului, Brunone Bianchi, comentatorul chiar de frunte, in noua ediţie de la 1868 (Pirenze, succesori Le Monnier) se esprimă astfel in prefăţa-î (pagina VI).
«La drept vorbind ca duşman a tot ce e impostură, îmi place să recunosc că acela care să apucă in zilele noastre să comenteze pe Danto, foarte a rare ori ar putea să zică comentind sau' notind cutare sau cutare dificultate, primus ego.
Comentariul Divinei Comedii să lucrează de cinci sute de ani şi mulţi literaţi cu mult talent afi pus mina pe ca. in toatea timpurile : şi atit in privinţa explicaţiunei sensului literar ca şi aceluia alegoric, au fost scrise mii şi mii de pagini, incit putem zice că s-au uzat din cele med multe decit din cele puţine ; astfeliu toată lauda care rămi-ne unui comentator, astăzi, cind lucruri noue cu anevoe să mai pot spune, constă in criteriul seu de alegere şi in modul expunerei.
«Ala che dunque ? urmează Brunone Bianchi. — mi po-trebbe taluno rispondere ; non ci sară egli piu nulla da fa re dopo di te ? E ornai tutto chiaro in Dante ? Adagio un
O clesamăgire
B33
poco: che per isţringermi ragionevolmente colla prima do-mauda, bisoguava ch’io mi fossi dato vanto d'aver sempre vei Iul o e scelto il meglio ; e questo io non l’lio detto ne, Io presumo. Alia seconda rispondo senza esitanzo, clie molto anizi rimane deU’oscuro e clei clubbio nella Divina Comedia ; ma dico al tempo stesso, che queste oscurita o dubbiezze souo di tal natura, che i comentatori non pos-sono, e forse non potrano mai, clilegarle *) ?
De pe catedrele Universităţilor din Italia auzi comen-tîndu-se versurile, expresiunile lut Dante, creatorului lim-beî literare italiene, şi sînt cuvinte cari dau loc la nesfirşile conti ovese şi chiar la sfezt !
Crezi de pildă, că cuvîntul forte în :
Questa selva selvaggia e aspra e lorte însemnează deh !.. tare sati puternic,.
Şi te trezeşte cu un forte — greu de pătruns, primejdios.
Şi apoi Selva oscura la Dante însemnează, nu codru întunecos in adevăratul înţeles al cuvintelor, ci : destrăbălarea morală şi politica a Italiei în genere, şi în special a Florenţei, pe care într-un loc (canto XIV del Purgatorio, v. 64). o numeşte şi la trista selva, adică locaşul unde s-a fost perdut toată virtutea, toată lumina urbauităţii, încît devenise din o locuinţă omenească o vizunie de fiare sălbatice.
Opiniunile politice ale lui Dante erau : Monarhia universală cu un Domnitor cu şederea în Roma.
Gunoscînd sorgintele atitor rele, a anarhiei selbatice, care sfişia ţara lui, Dante a întreprins cu Comedia sa Divină să cînte renaşterea morala a omului, ca cel dint.fi ii pas şi cel mai necesar politicei, neputtnd 11 libertatea şi a-devâra la fericire acolo unde moravurile sînt stricate...
VI.
Să ne întoarcem acuma la aceia ce ne preocupă. 1
(1) Dar ce oare? ar putea să-mi respundă cine-va, nu va mai fi nemica de (acut după tine ? Oare îs toate de acum înainte lămurite în Dante? Mai domol ! Ca sa aibă dreptate cine-va să mă prindă cu aceasta întîia întrebare, ar fi trebuit samă fi fost lăudat eu că am văzut şi ales mereu cele mai bune ; eu aceasta n-am spus-o si nici nu-mi vine în gînd să o spun. La a doua întrebare răspund fără şovăire/c«ă multe rătnîn încă obscure şi îndoelnice în Divina Comedie; dar în acelaş timp susţin că aceste obscurităţi şi îndooli sînt de o aşa natură îneît comentatorii nu sînt în stare si poate, nu vor putea nici o dată, să le deslege.
034
I. Boniface-Hetrat
Ce e terzci rima ? terţinele sau terţetele ? Să luăm din canto V'-rzo din Inferno, cele dintîiu şase versuri :
Per me si va nella cilla dolente,
Per me si va nelPeterno dolore.
Per me si va tra la perdula gente.
(iiustizia mosse i! mio alto Faltore :
Fecemi la divina Polestate,
La somnia Sapienzia e il primo Amore (*).
La începutul unul poem în terţine, întîiul vers rimează numai oclată cu al treilea ; nici nu e chip de făcut altmintrelea ; în terţinele cari urmează, rimele să aşează astfeliti : fie care rimă să repetă de trei ori; de acolo şi numele de terzarima] aceasta este conditio sine qua non
lată, în mod schematic, cum alternează rimele :
Terzina 1: A—B -A.
Terzina II B—C—B Terzina III C—D-C Terzina IV D—E—D. şi aşa maî departe.
Dacă rima celei dintîiu terţine e feminină, întîia rimă a terzineî a două va fi masculină şi aşa mai departe.
Deci precum e departe Saturn de Ursa Mare i;ot atît de departe dacă nu şi mal departe, e încercarea «cît să poate de izbutită >■ a d-luî G-anea de a seri în terţete.
Una din două : sau dl. B. V, n-a vorbit de cît de pe auzite şi în acest caz l-au amăgit alţii ; sau şi-a pus propriul său ego în cele zise şi atuncea. atuncea amăgeşte d-sa pe alţii, amăgindu-să prealabil, şi în mod foarte straniu, pe d-sa însuşi,...
Tropăitoarele versuri ale încercării rimează : cel d’întîiu cu al doilea ; al treilea cu al şaselea ; al patrulea cu al cincilea.
Şi.,., unde e metrul ? unde e ritmul ? unde e cantitatea ? de oare ce de terţete nici nu mai vorbim, şi unde... şi unde e chiar fidelitatea ?
(*j Treime ffi.cute elisiimilo intre : mosse’ il mî«> -iilto; apoi: la som-rna sa-pienzia-e’il primo,,, căci numai atuncea ritmul e desAvîrşit.
O desamăgire
635
Şi pentru ce încercarea aceasta «cit să poate de izbutită» e aşezată din trei în trei versuri ?..,
Pentru ce acest spaţiu între linsele ? E cu desăvîr-şire arbitrar !
Maî întîiu de toate, dl. Ganea ar fi trebuit să le aşeze, să le împărecheze sau din şase în şase : A—A—X; B — B—X, sau mai nimerit să le lese să să urmeze fără nici un spaţiu.
Al doilea, lucrul cel mai nimerit ar fi fost, dacă dl. Ganea traducea pe Dante în proză sau nici de feliu ! ..
Pentru a traduce pe Dante în versuri, adecă poetic ... unde e traducătorul ?
Audaces fortuna juvat,—nu să adevereşte în totdeauna, din nefericire.
Dar frumos e cînd să adevereşte!
Lamennais a tradus pe Dante în limba franceză. Ce admirabilă traducere. . în proză ! A eşit biruitor Lamennais şi greu e de tradus în proză pe Dante !
Şi nu lui s-ar putea aplica zicătoarea italiană : Tra-duttore—tradittore !» (Traducător — trădător !)
Pentru ce nu s’ar pune mai multă seriozitate cînd e vorba de a reda viaţa unui original şi in limba romînă, această admirabilă uneltă cu care iţi croeştî toate formele literare ?
înainte de a-şî măsura puterile şi nepregătit nici de cum, X sau Z începe o traducere sau chiar o lucrare originală şi... la mijlocul drumului, ce zic ? la mijlocul ? la începutul chiar, să opreşte descurajat, obosit: şi-a luat o sarcină prea grea asupră-şil...
Dar, ce-i drept, cine să interesează ?
Nu de, in ce ţară maî găsim o aşa nepăsare pentru tot ce miroasă a artă, a literatură ? Şi sînt oameni talentaţi in toată puterea cuvintului şi ar putea face multe, multe ..
Dar să încerce cine-va, de pildă, să trăiască din arta lui, şi... va avea prilejul cel mai priincios de a muri de cincisprezece ori pe septămînă de foame !
Un prietin, astăzi mort, îmi adresează într-o zi o scrisoare la Marsilia şi respunzîndu-mî la oare care întrebări, adaogă:» Oui il n’v a que Ies elections qui nous mettent du sang sous la peau : Le reste ?... ne le connais-tu pas ? Nous avous beau nous en defendre : l’Oricnt pese sur nous.
50
636
I. Boniface-Hetrat
On joue aux cartes partout, dans tous Ies pays, n’est-ce pas. Eh bien! ehez nous c’est devenii un vrai culte. Tout joue: hommes et femmes, vieillards et blanc-becs ! Qu’on defende le jeu pendant 24 heures et il y aura, au bout de ce laps de temps, des millions de mâchoires demantibulees j’entends: â cause du baillement!»... etc. etc.
Şi talentele să pierd şi talente sînt în ţara romînească !
Dar. , să ne întoarcem la chestiune.
Da, frumos e cînd să adevereşte: audaces fortuna juvat!
Puneţi sub ochii unul om cult, care cunoaşte ă fond şi limba germană şi limba italiană, pe de o parte, poeziile lui Leopardi şi pe de alta traducerea lor făcută de poetul german Hammerling (mort nu de mult şi mort tînăr) şi., acest om cult,—după ce va fi citit cîte-va poezii ale lui Leopardi, comparîndu-le cu traducerea lui Hammerling,— de sigur îşi va pune următoarea întrebare: dar în ce limbă a scris Leopardi, în limba germană sau în limba i-taliană ?. .
Dar oare aceasta dovedeşte numai că Hammerling e-ra poet şi cunoştea limba italiană precum cunoştea lim-ba-i maternă ? Atita ar fi puţin ! Iată ce dovedeşte aceasta :
Hammerling ca poet şi ca om din zilele noastre s-a i-dentificat cu Leopardi, om iarăşi, din zilele noastre.
Durerea unuia era,—de nu resimţită cu aceiaşi intensitate de celalalt, de sigur înţeleasă. Amîndoî vedeau cu aceiaşi ochî. Amîndoî pricepeau că infernul pămîntesc, de exemplu, e mult mai grozav decît infernul fantastic a lui Dante...
Amîndoî trăiau aceiaşi viaţă, adică sufereau aceleaşi suferinţi, de nu în acelaş grad !..
Dante, de ar învia iar; de ar trăi în aceiaşi atmosferă cu noi, în atmosfera contimporană nouă, n-ar mai fi scris Divina Comedie, nici n-ar fi zeificat pe Beatrice!
Dacă e bine, sau ba că nu învie, e o altă chestiune 1
Nu merg pîn-a spune, că ar fi fost mult mai bine de n-ar fi scris l’Inferno, căci în acest caz dl Ganea ne-ar fi scutit de încercarea d-sale «cît să poate de izbutită» ! Nu merg pînă acolo, căci ar fi o răutate din parte-mi! şi o-pera colosală a lui Dante e un monument neperitor cu care să poate mîndri omenirea.
Lui Hammerling îi era uşor să să identifice cu Leo-
O desamăgire
637
pardi, a putut să să identifice ! Nu s-ar fi identificat însă cu Dante, căcî mult talentatul poet german a trăit şi a murit ca un copil al secolului, al zilelor noaste !... Autres temps, autres moeurs !
Ce s-a făcut, în zilele noastre, din pictura religioasă de pildă ?
întrebaţi pe un pictor modern şi maî ales pe un pictor din şcoala... din şcoala cu care cu drept cuvînt să poate mînari Franţa, pururea înainte mergătoare, pururea în capul civilizaţiuneî europene, quand meme et mal-gre tout,—din şcoala impresionistă; întrebaţi 1: que cher-ches-tu ?
Şi ridicîndu-şi mînele în aer, cu ochii scînteitorî el îţi va răspunde : la vie, la vie! la chaude vie! voilâ ce que je cherche !
Epoca Madonelor s-a trecut; trecutu-s’a timpul în care cercurile îngrozitoare ale iadului atît de fantastic al lui Dante erau cu putinţă!..
Dar şi poetul din zilele noastre, dar şi pictorul modern cu idei în cap idealizează, dar cum ? dar în ce feliu ?
Ei! cum să o spun ?.. Idealizează în marginile posibilului, în marginile vieţii plăpînde,
Sapienţi sat! nu pot vorbi cu toată lumea...
Şi poezia va trăi cit va trăi lumea şi pictura asemenea ! Va trăi arta, trebuie să trăiască! Pe lîngă pictura artistica, pictura care întrupează în mod plastic şi mişcător o idee, o stare psihică, există şi fotografia, dar ce deosebire ! ..
A bon entendeur, salut!
Dar să lăsăm toate acestea ! Nu e locul aici. Să le lăsăm, întorcîndu-ne ultima dată la....
VII.
Terza rima.
Şi scriitorii francejî întrebuinţau şi întrebuinţează terţinele. Voiu cita numai pe doi poeţi:
Alfred de Vigny în admirabila sa poemă: «Les Des-tinees».
Depuis le premier jour de la creation
Les pieds lourds et puissants de chaque Destinee
Pesaient sur chaque tete et sur toute action.
638	I. Boniface-Hetrat
Chaque front se courbait et tracait sa journee;
Comme le front d’un boeuf creuse un sillon profond Sans depasser la pierre ou sa ligne est bornee.
A—B—A B—0—B
Theophile Gautier, în poemul său intitulat chiar :
Terza Rima
Quand Michel-Ange eut peint la chapelle Sixtine Et que de l’echafaud, sublime ei radieux,
II fut redescendu dans la ci te latine;
11 ne pouvait baisser ni Ies bras ni Ies yeux;
Ses pieds ne savaient pas comment marcher sur terre,
11 avait oublie le monde dans Ies cieux.
A—B—A B—C—B
Ou dragă inimă aş cita o scriere in terza rima şi din literatura romînă, un specimen altul decît strofele tipărite în numerile 9 şi 10 ale «Arhivei», dar nu găsesc nicăirea : căci nimenea nu s a încercat să introducă şi în literatura romînă terţinele în felul Divinei Comedii a Iul Dante, pînă mal dăunăzl.
A—B—A B—C—B C—D—C D—E—D
Dim. A. Teodoru
In chestia înYătâmîntului
j
Eşite clin sfătuirile zilnice* ale cîtor-va colegi, profesori ai liceului din Ploeştl, observaţiunile acestea nu ţintesc la altă ceva decît să aducă la cunoştinţa celor în drept experienţa noastră şi dorinţele pe care ni le-am formulat pentru îndreptarea relelor învăţămîntulut,—acesta e cuvîntul la modă—şi în acela-şi timp să atragă atenţiunea şi a celorlalte centre de cultură ca să lucreze şi pe cale de publicitate pentru întărirea temeliilor scoaleî: pî-nă acuma mai la toate înoirile bune sau râie ce s’au făcut în şcoală, membrii rezleţi ai învâţămîntului mai cu seamă din Bucureşti aii avut partea lor: au făcut dar n-aii îndreptăţit în faţa colegilor purtarea lor şi, adesea pe nedrept, au fost învinuiţi de prea mult individualizm în sfaturile ce aii dat autorităţilor superioare. Să rupem acest mutism : dacă el e foarte util celor ce aşteaptă momente oportune, e dăunător însă şcoalei.
Multe din aceste observaţiuni sînt sau făcute saii a-doptate de cătră toţi colegii; unele sînt personale; am pus în parantez numărul de ordine al acestora din urmă : pentru celelalte n-am făcut alta decît să coordonez părerile colegilor şi să le transcriu.
Vom fi mulţumiţi dacă ni să va recunoaşte dreptatea măcar pentru cîte-va din ele şi dacă publicarea acestor observaţiuni va trezi în corpul profesoral un curent mai energic de studiarea chestiunilor şcolare.
Nefiind acuma timpul de multă teorie, ceia ce ne
640
Dim. A. Teodora
rezervăm pentru altă dată, ne mărginim a dezvolta o seamă de propuneri, arătîndu-le principiele ce presupun şi foloasele ce dau.
I
înscrierea
1.	„Elevii vin slab pregătiţi din clasele primare“ e un răspuns unanim al profesoi’ilor secundari, menit nu să îndreptăţască slăbăciunea răspunsurilor de la bacalaureat ci să lămurească greutăţile ce întimpină profesorii secundari în dezvoltarea lecţiunilor lor. — Două puncte al-cătuesc astă slăbăciune în preparaţie: a) lipsa de cunoştinţe, b) metoda învăţării de rost; şi dacă la primul punct să pot găsi multe abateri norocite, la al doilea cu gred le putem afla.—Nu discutăm cauzele, dar să constatăm efectele şi să le căutăm leacul întru cît să leagă cu învâ-ţămîntului secundar.
2.	Ar fi o greşală să urmăm cu obiceiul de pînă acuma, ca, necontrolaţi şi neexaminaţî, copiii să treacă de la învăţămîntul primar la cel secundar.—Nu e aceasta o insultă adusă învăţămîntului primar: corpul primar dă primele noţiuni elementare trebuincioase tuturora; institutorul nu să ocupă de modul cum va întrebuinţa copilul aceste cunoştinţe, nu să ocupă dacă le va întrebuinţa pentru cîştigarea unei culturi mai înalte, ori pentru fa-eerea socotelelor zilnice ; în cît dă atestat tuturora care trec peste o limită oare-care. Această limită însă, poate fi foarte potrivită pentru cei care rămîn cu patru clase primare şi întră de exemplu întro prăvălie, dar poate fi— şi chiar este—prea jos pusă, pentru cei cari trebue să urmeze mai departe.
Acuma vine rolul profesorului secundar, care nepu-tînd primi pe ori cine, trebue să aleagă.
3.	Cum să să facă alegerea ?
Două soluţii să pot da : sau să ne luăm după mediile obţinute în cursul primar şi să nu primim decît de la o limită în sus, sad să supunem la examen pe toţi elevii absolvenţi ai cursului primar.
Amîndouă să pot susţinea. Intîia pe argumentul foarte serioz că, atunci cînd institutorii vor şti că nota lor
In chestia învăţămîntului
641
hotărăşte primirea sau respingerea elevului în liceu, vor avea totdeauna în vedere acest lucru şi vor avea respun-derea faptului ; a doua pe argumentul tot aşa de serioz că în asemenea caz fiind multe capete care judecă, sînt multe unităţi de măsură, deci rezultatele nu sînt comparabile şi prin urmare trebue supuse unei nouă măsurători, care să reducă rracţiile la acela-şi numitor.
.Amîndouă măsurile însă aii defectul de a condamna, fără nădejde de scăpare, inteligenţele tîrzii şi nu caută atîta a da mijloace de îndreptare celor căzuţi, ci mai mult a scapa cît mal răpede şi mai eftin de el.
Credem că asta e nedrept : nu trebue să căutăm moartea păcătosului ci să să întoarne şi să fie viu.
Dar cum ?
4.	Iată cum : la fie-care şcoală secundară să să facă o clasă preparatoare, în care pe lîngă repetarea materiilor primare necesare cursului secundar—citirea, scrierea (dictando, ortografie, scoatere de note) gramatica, a-ritmetica, geografia—să să mai predee oare-care noţiuni de liceu ; limbi nu, căci ele încurcă mintea copiilor atunci cînd repeţirea limbei materne nu e deplină. Examenul a-nual al acestei clase dă dreptul de înscriere în liceu.
5.	O singură obiecţie să poate ivi aci: îmulţirea anilor de studiu. Noi am înlăturat-o deja căci, punînd în clasa preparatoare, cîte-va noţiuni de liceu, am făcut ca întreg cursul inferior să rămîe numai de trei clase ; am identificat clasa aceasta preparatoare cu clasa I-ia (’) de azi, minus franceza şi latina; i-am schimbat menirea şi-I schimbăm şi organizarea, căci iată ce zicem noi :
La această clasă să fie cîte doi profesori speciali pentru fie-care 50 — 60 elevi căci dacă vor fi aceia-şi profesori ca şi în cursul inferior să poate foarte bine ca să treacă mulţi elevi slabi, pe motivul foarte natural că la anul avîndu-I tot în mîna lor, îi pot îndrepta. Sfiala de ceilalţi profesori va fi un mai bun imbold la severitate.
II
Cursul inferior
6.	îndată ce admitem ca un lucru pe care nu tre- 1
1) Vezi şi raportul D-luî Vîrgolicî.
642
Dim. A. Teodoru
bue să-l mal îndreptăţim acuma, despărţirea cursului superior în două, cursului inferior nu-i rămîne altă menire decît de a da cunoştinţe superioare, care pe de o parte să alcătuiască un tot, iar pe de alta să pregătească pentru specializarea din cursul superior.
7.	Durata cursurilor să fie de 3 ani.
8.	Limbile clasice să se înlăture, ca prea speciale.
Istoria. In anul întîiu să facă un rezumat al istoriei Grecilor şi Romanilor precedat de o introducere generală a istoriei Orientului ; cursul făcut nu în jurul numelor proprii ci în jurul perioadelor de cultură ; în anul al doilea şi. al treilea să să facă istoria Romînilor şi istoria Europei intr-un timp anumit, ţinîndu-se o dreaptă cumpănă între interesul ce avem pentru istoria noastră şi interesul ce trebue să dăm istoriei apusului.
9.	Limba franceză să înceapă în clasa I-ia, iar limba germană în clasa a 11-a, pentru ca să nu încurcăm mintea elevilor cu prea multe de odată. Studiul litnbelor moderne să să facă de la limbă la gramatică, pe baza u-nor cărţi, dialog!, cu bucăţi la nivelul intelectual al copiilor, dar făcute după capitolele gramaticale.
10.	Limba romînă studiată în toate clasele, va începe cu studiul formelor (cl. I) cu al sintaxei generale (cl. II) pentru a o încheia cu noţiuni asupra tuturor compoziţiilor (cl. III) şi va averi V3 din timp ocupat cu aplicaţii practice, cu citiri în toate ramurile de cunoştinţe (citiri monografice asupra chestiunilor de învăţămînt al clasei), cu recitări, cu bagare specială de seamă pentru scrierea corectă romînească.
11.	Geografia ar începe cu Europa şi Romînia şi în celelalte două clase ar face restul continentelor stăruind mal mult asupra gradului de civilizaţie a neamurilor şi asupra legăturilor dintre ele.
12.	Matemateca să nu mal despartă aritmetica aşa zisă raţionată de cea papagalicească : este o singură a-ritmetică: anume cea raţionată care să să facă în cl. I pînă la rădăcini. Rădăcinele să vor face în cl. II cu noţiuni de algebră şi geometrie (aritmetică algebrizată) u-şoară, iar în cl. IlI-a va conţinea algebra mal dezvoltată şi restul geometriei în mod uşor.
13.	Ştiinţele fizico naturale vor începe cu zoologia; apoi (cl. II) Botanica şi Fizica şi (cl. III) Chimia şi isto*
In chestia învăţămîntului
643
ricul pămîntulul; toate să vor face cu aplicaţiunl la nevoile de toate zilele.
14.	Să adăogim însă la matematici un curs de contabilitate uşoară; lecţie de higienă şi de drept în cl. III.
15.	Toate cursurile literare vor face în semestrul II al clasei III, o recapitulare a gimnaziului întreg.
16.	Muzica, desemnul, gimnastica, religia rămîn a-şa cum sînt, cu contopirea pentru religie a studiului moralei cu explicarea dogmelor. •
III
Cursul superior
17.	Cursul superior va avea o sumă de cursuri comune şi cîte-va numai speciale, pentru că liceul nu poate avea menirea de a produce specialişti şi pentru că la 14—16 anî înclinările 8) copiilor nu sînt destul de specializate.
3i
Cursuri comune
18.	Limba romlnă : cl. IV retorica ; cl. V poetica ; cl. VI istoria literară romînă.—Nu sîntem de loc de părere că studiul retoricei şi poeticei să se alunge, intru cît ele sistemizează cunoştinţele ce putem căpăta din stu-diarea compoziţiilor, dar nu sîntem iară-şî de părere să rămînă cum să fac azi: regulele poetice şi retorice să iasă din citirea de bucăţi şi analiza lor; studiul deci să se facă pe baza istoriei literare şi să se întărească prin compoziţii : rămîne atunci pentru cl. VI nu atîta analiza o-perilor literare, cît mai cu samă caracterizarea sistematică a perioadelor literare şi a personalităţilor literare.
19.	Limba franceză şi cea germană : cl. IV sintaxa cl. V fineţele limbel; cl VI compoziţii, analize d«^ opere literare, aplicaţie a retoricei şi poeticei şi cu menire de a pregăti istoria literaturel.
2) Sa nu prea exagerăm rolul înclinărilor, în teorie chiar unilateralitatea intelectuala are puţină însfunnatate; în practică, azi cînd trăim diu învăţătura, nu înclinările decid pentru majoritatea cazurilor ci legea cerereî şi a ofertei.
50*
644
Dim. A. Teodoru
20.	Geografia : cl. IV geografia României; cl. V geografia universală fizică în legătură cu producţiunile naturale; cl. VI geografia universală politică în legătură cu etnografia cu gradul de cultură şi cu geografia economică ; (legăturile economice între interesele actuale ale statelor); cl. VII teoria filosofică a geografiei, importanţa şi legăturile atît ale obiectului eî cît şi ale studiului ei cu celelalte ştiinţe.
21.	Istoria Romînilor şi a Euvopeî în acest timp: cl. VI pînă la 1600 ; cl. VII de la 1600—1848.
22.	Higiena cl. VI.
23.	Dreptul administrativ cl. VII.
24.	Educaţia cl. VII. Curs încredinţat directorului (vezi mai jos) şi Psihologia cl. VI.
25.	Un curs sintetic al tuturor cunoştinţelor pentru fie-care ramură aparte.
b
Cursuri speciale literare
26.	Limba romînă : istoria limbeî cl. VII.
Limba franceză şi germană : literatura cl. VII.
27.	Istoriaorientului (cl. IV) şi a Grecilor şi a Ro-mînilor (cl. V).
Limba latină (cl. V. VI VII) si limba greacă (cl. V, VI, VII).
29.	Logica cl. VII.
30.	Morala (cl. V) precedată (cl. IV) de un curs de sociologie pregătitor.
31.	Geologia: un rezumat al istoricului pămîntului (cl. IV) iutemeeat pe clasificaţia zoologică şi botanică.
c.
Cursuri speciale ştiinţifice
32.	Matematica cl. IV şi V algebra : cl. IV şi V. Geometria cl. V şi VII geometrie analitică şi descriptivă; noţiuni de algebra superioară.
33.	Ştiinţele fizice cl. IV şi V fizica; cl. V şi VI chimia şi mineralogia.
In chestia învăţămîntuluî	64-5
34.	Ştiinţele naturale: cl. IV anatomia şi fiziologia animală ; cl. V, clasificaţia animală şi istoricul formelor animale; cl. VI anatomia şi fiziologia vegetală şi istoricul formelor vegetale; cl. Vil sinteza parţială : istoricul pămîntului (mineralogic, zoologic, botanic).
d.
Orariul
35.	In chestia orariuluî, alcătuirea. luî pe temelia oare căror principii didactice, sub rezerva aprobării inspectoratelor este soluţia cea mai bună.
Cu atîta mai mult va fi cu neputinţă o uniformitate a orariilor, cînd să va admite împărţirea materiilor între profesorii în alt chip la fie-care liceu.
36.	O îndreptare însă am cere, să se ţină seamă nu numai de materii, de profesori, de elevi, ci şi de anotimp ; nu pricepem pentru ce să nu schimbăm, ca la clasele primare, întrarea şi eşirea din şcoală, după anotimp. Nu în orice lună un ceas e nimerit pentru învăţat.
Să lăsăm iarna maximum de 4 oare pe zi 9—11 şi 2—4 iar vara 7—10 şi 3—5 cu obligaţia ca oarele după amează să fie studii de agrement; în acest chip vom avea totdeauna maximum 3 ore de carte pe zi, şi numai studiile de agrement se vor deosebi după anotimp.
IV
Cursul universitar
37.	Un prim şi de căpitenie punct ce-1 cerem cu stăruinţă este complectarea cursului universitar cu atîtea catedre cîte cere cursul secundar. Noi nu avem atîţia bani, în cît să plătim luxul de a avea la universitate specialişti, care în loc să conrespundă nevoilor reale şi actuale ale culturei noastre, să trezească dinpotrivă nevoi noue şi factice, şi să ne facă să introducem mai tîrzivi o sumă de obiecte şi în programele secundare pentru a da o ocupaţie specialiştilor creaţi în mod artificial.
38.	Cerem cu tărie şi nu putem în destul să stăruim ca să se pue în lege principiul complectăreî cursu-
64-6
Dim. A. Teodoru
rilor universitare, cu cel puţin cîte o catedră pentru fiecare catedră secundară. Dl Inspector Vîrgolicî cerea deja introducerea unui curs de geografie; ne asociem din toată inima la cererea aceasta, dar nu uitaţi că în toată ţara candidaţii pentru catedra de limba romînă să prezintă la concurs cu acelea-şi cunoştinţi oficiale în chestie de stilistică, retorică, poetică cu care afi. trecut ca e-levl examenele de fine de an ; nu uitaţi că Bucureştii n-ah o catedră de limba franceză, că nicăire nu e catedră de limba germană, că nicăire nu e un curs de filo-sofie a istoriei.
39.	Afară de aceasta e frumos lucru suveranitatea profesorală, dar cînd această suveranitate e în dauna instrucţiune! absolut necesare, ea trebue oare-cum mărginită : nouă ne trebue la universitate cursuri complecte, aşa că la examenul de licenţă elevii să posedă în întregime cursul oficial de care sa fie întrebaţi; nu să fie lăsaţi să muncească ei singuri 5|6 din materie, din care saii să nu poată fi întrebaţi sau să nu poată fi făcuţi responsabili; trebue deci organizate cursurile universitare după nevoile învăţămîntulul secundar şi să lăsăm pentru o şcoală specială de înalte studii absoluta suveranitate a marilor noştri specialişti.
50.	A organiza numai şcolile normale superioare pentru învăţămîntul secundar ar fi o greşală şi o nedreptate ; o greşală pentru că repetitorilor li s-ar încărca programele care ar trebui să cuprindă şi complectarea cursului universitar şi practica pedagogică a lui; ar fi o nedreptate pentru că ar împedeca pe marele număr de studenţi să aibă un curs sistematic, şi credem că a fost destulă anarhie în învăţămîntul superior, şi pe urmă tot noi am dus ponoasele şi greutăţile şi, drept culme a ironiei, tot noi am fost acuzaţi de nepricepere.
V.
învăţămîntul fetelor
51.	In această chestie ştim că opinia cercurilor superioare şcolare este contra egalizărei culturei teoretice a fetelor cu a băeţilor.
Neaflînd timpul unei discuţii întinse asupra acestui
In chestia învătamîntuluî
647
punct, noi, considerînd că nu cultura este cauza tuturor relelor aparente ce sufere familia astăzi, că nu cultura este cauza întindere! proletariatului femeesc, căci acest proletariat există şi cultura nu-1 crează ce-1 face numai mai cult, deci îl schimbă intr-un factor mai util societă-ţei. Considerînd că numărul cel mare de concurente ce se prezintă pentru un număr restrîns de locuri, departe de a fi o primejdie socială, e dinpotrira un semn îmbucurător ; considerînd că însăşi cultivarea noastră, desvolta-rea gustului nostru pentru carte ne face mai imposibil traiul cu femei inferioare nouă în cultură, considerînd în fine că chiar în familie o femee cu cît e mai cultă cu atîta e mai în stare de a conduce creşterea şi instrucţiunea copiilor ;—sîntem de părere că ar fi nu numai în interesul general al culturei, dar chiar al familiei şi al statului şi societăţei ca să egalizeze teoreticeşte cultui’a fe-meei cu a bărbatului. Precum însă am cerut pentru cursul primar—într-un memoriu special, aşa cerem şi pentru cursul secundar, studii speciale de educaţie şi gospodărie. Ca o concesie de principiu putem admite egalizarea învăţămîntulul fetelor cu cursul real al băeţilor.
Ci'edem însă ră a să desfiinţa încă şi scoalele secundare de azi sau a să transforma în scoale profesionale, atunci cînd pensionatele particulare gem de fete cari cer învăţătură, însamnă nu a stîrpi proletariatul femeesc, ci a-i coborî nivelul cultural şi nu a cunoaşte şi satisface nevoile sociale, ci ale necunoaşte şi neglija.
VI
Bacalaureatul
42.	Cu împărţirea cursului superior în clasic şi real, bacalaureatul să găsăşte de-a dreptul împărţit de asemenea.
Poate că ar fi mai bine ca bacalaureatul să se desfiinţeze şi să se înlocuească cu un examen de înscriere la facultatea respectivă, pentru ca să nu vedem ca azi înscrişi la o facultate elevi care tocmai la obiectele respective au fost mai slabi în tot liceul şi aă trecut la limită bacalaureatul.
Insă legăturele cu străinătatea ne silesc să-l păstrăm.
648
Dim. A. Teodora
43.	Să-l organizăm însă : să se facă la fie-care liceu (pe baza unul chestionar care să cuprindă o sinteză mal amănunţită a tuturor materiilor) de cătră profesorii din toată ţara, cîte 5 de fie-care, traşi la sorţi în cancelaria inspectoratelor, între 1 şi 15 Sept. şi 1—15 Ianuarie. In oraşele cu mal multe licee şi cu elevi preparaţi în particular se va numi o comisie pentru 50—75 de elevi, iar peste 75 elevi să vor numi 2 comisii, între cari elevii se vor împărţi prin tragere la sorţi.
44.	La inscriere în facultate, vor trece un examen de inscriere numai cel cari vor fi obţinut la materiile respective media între 6 şi 7; cel cu medii superioare lui 7 se vor inscrie de-a dreptul.
VII
Recrutarea membrilor corpului didactic
45.	In această chestie sistemul actual al concursului între titraţi, fără nici o condiţie alta pedagogică, este peste măsură criticat în cît merită să-I luăm apărarea. Nu toate relele de cari sufere învăţămîntul secundar derivă din sistemul concursului, ci de la împrejurările în care să trece acest concurs.
A alege prin ajutorul unul concurs serioz şi aşa pus ca comisiunea să poată alege pe cel mal apt, e o idee aşa de naturală şi de practică, în cît ne mirăm cum rălele actuale ne-au orbit pînă a nu deosebi cauzele eficiente de cauzele ocazionale.
46.	Să nu uităm că ayem în corpul didactic trei pături de profesori: cel mai bătrînî intraţi fără concurs şi adesea cu o cultură egală cu a unul bacalaureat de azi; cel în vîrstă care au intrat cu concurs de toate o-biectele şi cu o cultură de universitate şi cel tineri intraţi pe baza unul concurs special de obiecte.—Concursul n-a putut face alta decît să aleagă din inteligenţile culte dintr-o epocă anumită pe cele superioare şi să le dee şcoaleî.
47.	Să notăm însă că nimeni n-a făcut studii prealabile de pedagogie teoretică şi practică şi că toţi am făcut experienţă pe socoteala elevilor ; că chiar condiţiile concursului au fost adesea nenorocite (profesorilor de limbi
In chestia învăţămîntuluî
649
străine nu li se cere cunoştinţa limbeî romîne, profesorilor de limba romînă nu li se cere de loc simţ literar ete.) acuma, fără să mai vorbim de timpul cînd se trecea concursul la toate obiectele şi se întîmpla să ajungă unul profesor de materia la care capatase nota cea mai mică, să ne închipuim acum o şcoală alcătuită din profesor! veniţi din toate părţile, fără nici un sistem pentru fiecare în parte, fără nici o armonie în modul de a lucra a fie căruia, fără un regulator comun a activităţel didactice, cu o sumă de programe fără Dumnezeu, pretutindeni fără chestionare şi atunce ne vom da samă de greutăţile prin care a avut să treacă şcoala.
Aceste consideraţii explică mult mai bine de cît prezenţa a doi trei viţioşi, neajunsurile culturei de azi.
Să le lecuim.
Cum ?
48.	Iată ce măsuri am propune noi : o dată reorganizate universităţile complect, să li se alătureze cîte o şcoală normală superioară menită aplicaţiei teoretice a cursurilor universitare şi înlesnire! lucrărilor studenţeşti: conferinţele vor fi libere, dar obligatoare pentru externii o dată înscrişi.— Aceste şcoli normale vor avea un an de practică pedagogică, pe care-1 vor urma toţi titraţi! (sau absolvenţii) cari se hotărăsc a se face profesori : e-levil şcoalei normale sau acei cari vor fi urmat aceste cursuri vor întră de-a dreptul în acest an ; foştii elevi externi ai universităţilor vor îndeplini oare-care condiţii de capacitate.—Practica pedagogică va fi nu pe facultăţi ci pe specialităţi cari ar cuprinde 2—3 materii. Catedrele se vor ocupa numai de absolvenţii cu succes al acestui an de practică. Aceşti absolvenţi vor depune concurs numai atunci cînd numărul lor va fi mai mare de cît al catedrelor vacante ; cei căzuţi la concurs se vor trimite la deosebitele licee din ţară ca agregaţi şi pedagogi (vezi No. 53) pînă cînd un concurs îl va face să reuşuscă : la acest nou concurs se va conta ca o notă cu coeficentul doi, nota pe care i-o va da directorul şcoalei unde a fost agregat.—Concursul să nu fie pe obiecte ci tot pe specialităţi ; între cursul inferior şi cursul superior să nu fie nici o deosebire de titlu (vezi No. 61).
Pentru limbele moderne, vor fi tineri romîni cari în locul agregaturei vor face studii în străinătate cu burse
650
Dim. A. Teodora
de la stat obţinute prin concurs.— Maeştrii de muzică etc. să fie toţi bacalaureaţi cu un an de practică pedagogică specială.
49.	Asupra concursului, dorim mănţinerea lui la u-niversitate: ori înaintea uneî comisiuni mixte a amîndu-ror universităţi, ori înnaintea comisiei unei singure universităţi. Concursul va alege cu mai multă competinţă de cit ort cine pe cel mai capabil.
învinuirea de părtinire e mai puţin îndreptăţită faţă cu comisiile universitare de cît faţă cu oamenii politici : la toate concursurile universitare din ultimii timpi au e-şit triumfători acei cari meritau, cu toate intrigile politice. Şi dacă, împotriva acestei dovezi de fapt, ni se va opune o bănuială, o posibilitate, vom respunde că cine bănueşte evidenţa, merită a fi bănuit. Azi avem o opinie publică a şcoaleî, mai statornică de cît cea politică şi pentru ce să înlocuim o autoritate atît de bine încercată, atît de puţin bănuită, atît de perfectibilă, cum e a comisiunilor u-niversitare prin una atît de schimbătoare şi poate pasionată a factorilor politici ?
50.	Faţă însă cu propunerile ce am făcut ni se poate face o obiecţie : toate bune, dar ele cer timp ; ce facem noi acum, cînd... cînd, cînd etc. etc ? Ce măsuri tranzitorii propuneţi ?
Mai întîiu să nu ne închipuim că putem într’o clipă să lecuim un reu vechiu; prin urmare să nu fim nerăbdători: Fabius Cunctitor a putut ajunge la nemurire răb-dînd, nu pripind. Pe urmă să ne păzim încă de o gre-şală: căutînd să tot adaptăm legiuirile cu starea de azi, în loc să rădicăm nivelul cultural, îl vom coborî. Sunt prea mulţi suplinitori, aşa e ; pentru că n-au titluri ; dar ce urmează de aci ? că e mai bine să nu cerem titluri la concurs ? de unde asta ? Credem că e mai nimerit să-I silim să se rîdice ei la nivelul concursului de cît să cobo-rîm concursul la nivelul lor Dacă luăm numai şcolile de băeţî, avem 45°0 suplinitori 3) aproape toţi netitraţi; în cît chestia are deosebită însemnătate, ne fiind vorba de o fracţiune fără valoare. Una din două: îşi fac suplinitorii datoria ori nu? dacă şi-o fac, atunci nu vor întimpina
3). Să adăugim 9% cari vor eşi la pensie în cursul acestor 4—5 ani.
In chestia învăţămîntului
651
nici o greutate de a-şi trece, cînd vor fi nevoiţi s o facă, licenţa, şi de a trece concursul ; dacă nu şi-o fac, atunci uşurarea căpătăreî provizoratului, le va asigura poziţia dar nu împlinirea datoriei. Şi să nu ni să zică că starea de nesiguranţă a suplinitorului îl împedică de-a lucra, căci catedra nu e ca o moşie arendată; cine nu lucrează ca suplinitor, nu va lucra nici ca provizor.
51.	Sîntem deci contra uşurăreî concursului şi a condiţiilor de admitere ; să nu credem că, scliimbînd din suplinitori în provizori, lucrurile vor merge mai bine ; vom îngreuia putinţa îndepărtărei celor nemeritoşi, şi introducerea împărţire! materiilor pe specialităţi. Să nu ne grăbim: am aşteptat atîta; mai putem aştepta vre-o 8, 4 ani ; în acest timp organizate tot provizor universităţile şi şcolile normale (pînă cînd să vor putea organiza cum să cade) vor da o sumă de tineri, cu care vom putea cu succes umplea locurile suplinite, şi să fim siguri că, pe dată ce suplinitorii să vor vedea ameninţaţi de posibilitatea a-ceasta, îşi vor trece şi licenţele şi concursurile, două o-cazil cu care cei nemeritoşi vor putea fi însemnaţi cu o cruce. O singură uşurare putem face suplinitorilor pc mai mult de 2 ani: scutirea de anul de practică pedagogică.
52.	Insă un lucru absolut cerut de dreptate este publicarea vacanţei tuturor catedrelor suplinite şi ţinerea regulată a concursurilor la începutul lui Septemvrie şi al lui Ianuarie. Acuma să face lucrul pe dos : concursuri nu să publică ori să publică pe data de Iunie, Iulie, şi pe urmă să strigă că avem mulţi suplinitori: cum să riu-î avem cînd îi asigurăm la societate pe viaţă ?
In scurt deci iată măsurile imediate :
Publicarea la concurs a tuturor catedrelor suplinite, Concursul la 1—15 Ianuarie şi Septemvrie, făcut serioz pe specialităţi, nu cu graba de a ne da cît mai mulţi provizori, şi cu măsurile ce am cerut în memoriul pentru în-văţămîntul primar ;— complectarea imediată a universităţilor în mod provizor, pînă cînd întoreîndu-se bursierii trimişi tot prin concurs, imediat în streinătate, să va putea ţinea concurs pentru catedrele universitare.
52
652
Dim. A. Teodoru
VIII
Organizarea scoalel
53.	Sistemul actual ca directorul să fie şi profesor la acea scoală, e reu: e cumulul a două funcţii incompatir bile. Directorul nu trebue să aibă nici o altă ocupaţie decît conducerea scoale!; cel mult i să poate încredinţa cursul de pedagogie din cl. VII.
Directorul trebue să aibă doi ajutori: pedagogi ori agregaţi (vezi No. 49) cari să-l secondeze în privigherea morală a elevilor, şi să îulocuiască pe profesorii absenţi.
54.	Directorul nu are numai misiunea de a conduce educaţia morală a şcoalei; el trebue să fie pe lîngă asta, pe de o parte organul armonizator al cursurilor şi pe de altă parte mai mult decît un ajutor al inspectorilor : trebue el însuşi să fie un inspector permanent.— Nevoia moderare! zelului didactic al unor profesori şi stîrnirei zelului altora este adînc simţită şi nu e nimenea ca s-o cunoască bine şi să poată lua măsuri; băeţii, care sufăr, se cam tem să spue ; inspectorii venind rar de tot nu prea pot s-o simţă şi, chiar cînd surprind fapte cari le-ar da să bănuiască ceva, une-ori ca specialişti aprobă faptul, alte-ori nu-1 pot controla decît greu: directorul e singurul în stare să studieze acest defect şi supunîndu-1 chibzuinţe! profesorilor, să-l lecuiască.— De altă parte inspecţiile făcute de inspectori nu prea pot da rezultate exacte; cum profesorii care vin neregulat la clas sînt totdeauna expuşi de a fi înşelaţi de elevi, tot aşa şi inspectorii pot fi minunat de bine înşelaţi de profesori: superficialii cu tupeu pot aranja minunat reprezentaţia de gală, cînd alţii timizi, deşi minunaţi profesori, se pierd înaintea inspecţiei; de altă parte inspectorii aii multe şcoli pe cap şi n-au putinţa materiala de a studia îndelungat şi sistematic pe profesori : numai directorul poate face acest lucru.
Directorul trebue deci să fie un pedagog bun şi un enciclopedist inteligent.
55.	După 5 ani de definitivat, profesorul va trece înaintea unei comisii alcătuite anume la dată fixă un examen teoretic şi practic enciclopedic de materiile liceului, fiind vorba nu atîta de cunoştinţi amănunţite cît de metodica feluritelor obiecte; cei care vor reuşi vor putea
In chestia învăţământului
653
fi numiţi directori după modalitatea următoare : pînă cînd numărul lor nu va întrece numărul posturilor, ei vor fi numiţi de drept la una din şcoalele din ţară (aii dreptul de a refuza numirea); cînd însă numărul lor va întrece numărul posturilor, profesorii şcoalel unde profesează vor alege dintre aceştia doi dintre care Dl. Ministru va numi pe unul : capacitatea dovedită prin examen, demnitatea, chibzuinţă şi integritatea dovedite prin această dublă a-legere, va fi pentru director o îndoită pavază şi o îndoită garanţie de merit.— Pensionarii nu pot fi directori.
Pînă atunci, să aşteptăm : Citi va piano, va sano; putem lua oarecare dispoziţii tranzitorii, ca scutirea directorului de curs, chiar numirea lui la altă şcoală etc, însă să avem stăruinţă de a aduce şi directoratul acolo unde trebue să fie : factor cultural şi moralizator.
IX
Organizarea învăţămîniuliti
56.	Mal totdeauna am aratat D-lor inspectori dorinţa ca în cursul inferior teoria să cuprindă numai trei ore pe zi, iar în cursul superior numai patru , pe cînd restul pînă la 6 ore să să ocupe cu desemnul şi mal cu seamă ca muzica şi gimnastica.
Stăruim în rugămintea noastră, adăugind că pentru cursul superior ceasul al patrulea de teorie, care să să facă după prînz, să fie mai mult cetire în clas ori experienţe ; credem că şcoala trebue să între pe calea de a învăţa singură pe elev, nu de a-1 da de învăţat.
57.	Am cerut mal înainte pentru clasa preparatoare doi profesori; pentru restul liceului două soluţii să pot ivi : sau profesorii să fie statornici la obiecte, ori obiectele lor să se schimbe la fie-care doi, trei ani.
58.	Statornicia la un singur obiect prezintă avantajul specializărel, şi pe lîngă aceasta dă profesorilor secundari dreptul şi putinţa de a lucra ceva într-o ramură hotărîtă; prezintă însă primejdia pedantizmulul şi a formulei. Controlul însă permanent al directorului şi pedagogilor, conferinţele didactice septămînale obligatoare, vor fi un fericit corectiv pentru aceste înclinări.
59.	Uu corectiv mal bun ar fi schimbarea materii-
654
Dim. A, Teodora
lor la fiecare 2-3 ani; aceasta ar prezenta enorma greutate a nepregătireî şi ne experienţei: cu toată practica făcută în anul de pedagogie, totuşi în asemenea caz am pune pe profesor la o muncă prea grea şi cînd să ajungă mai îndemanatec în obiectul lui, atunce i-am încredinţa altul. Prezintă aceasta un avantaj pentru şcoală? Nici unul faţă cu celalalt sistem, decît că chinueşte ]pe profesori şi-I imobilizează în meseria lor; fără a-i face specialişti, rodnici, îi face Siziphi didactici.
60.	Avînd deci dinainte două sisteme: sistemul fix! tăţei la catedră şi al scliimbărei, numai acela să va pronunţa pentru al doilea, care pe lîngă preocuparea de cultura, să va conduce şi de mobilul mumificărei profesorilor şi a anihilărei lor chiar pe tărimul cultural. In aşa caz la cultura ţării vor lucra numai profesorii universitari şi studenţii; ca profesor secundar omul e mort pentru cultură.
61.	Să luăm însă de la acest sistem o parte bună : fiind mai mulţi profesori de acelaşi obiect, controlul reciproc e unul din cele mai bune îmboldiri de exactitate.
Ei bine să facem acelaşi lucru ; putem da profesorilor cîte două trei obiecte, însă să nu dee acelaşi profesor lecţii de cit cel mult la două clase succesive şi a-tunci şi specializarea profesorului e cu putinţă şi el e scutit de boalele didactice ale specialistului.
62.	Aforă de aceasta ar fi bine Introducerea conferinţelor didactice septămînale, în care fiecare profesor pe cît posibil, în curent cu publicaţiile speciale, să discute chestiunile la ordinea zilei pe teren ştiinţific si chestiuni didactice.
Conferinţele acestea, preparate şi scrise sau rezumate, vor alcătui arhiva didactică a şcoaleî, care să va publica în anuar.
63.	O chestie de mare însemnătate este chestia aşa numitelor metode individuale.
Azi nu numai că fie-care profesor are metoda sa, dar încă fiecare să ci’ede în drept de a tăia şi torfeca programa după cum îi cere sistemul, încît numai datorită îngăduinţei poate un elev de la o şcoala diutr-un oraş trece examenul în alt oraş. — Lucrul acesta să explică : fiecare ne-am făcut sistemul, ţ'nem la el şi adesea zim-bim cu un aer de protecţie faţă cu un elev care ne schim-
In chestia învăţămîntuluî	655
bă literele unui triunghiu.—Dar, chiar explicat, lucrul a-cesta e un rău.
64.	E absolut necesar un chestionar care să cuprindă numărul minim de chestiuni pe care să le facă toţi profesorii fără excepţie : pe lingă dînsele, cu generaţiile bune, să vor putea face şi alte chestii; dar împotriva chestionarelor să vor adresa raporturi care să vor publica obligator în anuarul ministerului; curentul profesorilor va dovedi dacă e bun ori nu chestionarul, dar pînă la triumful unei îndreptări, chestionarul să va face.
65.	Pentru a crea un îndemn mai puternic la părăsirea metodelor individuale, să să admită de o cam dată ca principiu ca examenul anual să nu să facă nici o dată de profesorul respectiv : dintre profesorii notaţi ca mal buni de cătră inspectori (iar, după organizarea complectă a directoratelor, şi de cătră directori) să vor trage la sorţi pe oraşe aceia care vor examina pe cît posibil la toate şcoalele unul oraş, şi pe elevii preparaţi în particular şi pe cel al statului : socotind examenul de 6 ceasuri pe zi, un profesor poate examina 50 — 60 elevi şi deci în 12 zile de examen 600—720 elevi) în cît luîn-du-se aceasta de normă, un profesor poate examina la 4 gimnazii de provincie ori la 2 din capitală: drumul ar fi gratis, diurna s-ar reduce la 15 lei, care aproape s-ar acoperi din taxele particularilor, încasate în întregime de st,at.;— Greutăţile care s-ar ivi s-ar putea pe uşor înlătura, numai să admitem scopul.— Metodul acesta ar avea e-normul folos că profesorul ştiind că nu face cursul pentru a-1 asculta el, să va sili să-I deie cît mal mult aerul impersonalităţii şi să va ocupa foarte amănunţit de înţelegerea faptelor. Afară de aceasta; e un minunat mijloc de control şi de inspecţie a tuturor şcoalelor, mal a-les dacă vom inpune tuturora să facă dări de seamă anuale.
* *
*
66.	In chestia cărţilor didactice ar fi bine să să ia următoarea hotărîre : toate cărţile trebue să respunză la chestiunele puse în chestionar, să fie scrise cît mal ro-mîneste şi potrivite cu mintea copiilor. Bunătatea cărţilor să va controla de cătră consiliul inspectorul care
656
Dim. A. Teodoru
va lua de normă mărturisirile profesorilor ce să servesc de carte şi rezultatele constatate direct prin inspecţii. Numai acele cărţi pot fi excluse care sau nu conţin res-puns la toate chestiunile, sau sînt dovedite ca netrebnice în urma înspecţiunilor.— Pe respunderea lor profesorii pot introduce ori-ce carte ne respinsă, dar sînt datori a o anunţa inspectorilor.
67.	Pentru cărţile de curs superior e de dorit ca să să publice premii, sau să să tipărească, de stat care să-şi scoată cheltuiala din vînzarea primelor cărţi, sati dintr-o anuitate luată din leafa profesorului, cum să va face învoiala: fără însă ca premiarea sau tipărirea să constitue un monopol pentru cărţile premiate ori tipărite de stat.
68.	O mare nevoe fiind unificarea terminologiei didactice, pentru ca să să poată alege persoanele capabile de a face parte din comisia aceasta, ministerul să anunţe un termen de studiu al chestiune! şi numai dintre cei cari au publicat cercetări în chestie să vor putea alege membrii comisiunei, preşidate de un profesor, universitar numit de consiliul permanent.
X
Poziţia profesorilor
69.	Două chestii îşi împart acest capitol : a drepturilor şi a salariilor.
70.	In chestia a doua nu vom vorbi aproape de loc pentru că autorităţile politice au bunul obicei de a nu să agăţa decît de chestiunea aceasta ; curioază minte !
Ne mulţămim exprimîndu-ne dorinţa ca salariile să fie proporţionale cu munca ; ca minimul de muncă să fie aşa ca din salariul cuvenit să poată trăi în voe un profesor cu familia lui, ca diferenţele de numărul orelor să fie cît mai mic şi ca maximul de muncă să nu treacă peste 15 ceasuri septămînal,
71.	In chestia drepturilor, revenim la cererile făcute : sîntem de părere că faţă cu poziţia ce au profesorii, ori-ce teamă de revoltă împotriva societăţei actuale e copilărească, nefiind nici macar în mediul în care sînt nenorociţii de învăţători săteşti, şi care, după expresiunile
In chestia învăţămîntulu!
65?
unor mavl oameni politici actuali, i-ar putea îndemna la revoltă. Sîntem de părere că ocupaţia didactică nu e necompatibilă cu cea politică, după cum toată lumea admite deja că nu e necompatibilă cu ocupaţia administrativă în ramura didactică ; într-un cuvînt credem că profesorii au tot dreptul de a fi eligibili, cu condiţia expresă expusă deja în celalalt raport al nostru, ca în asemenea caz, ca în toate cazurile analoage, în locul profesorului să să numească de cătră Onor. d. Ministru un suplinitor cu leafa întreagă.
In ce priveşte drepturile de stabilitate, credem că în principiu cel mal bun mijloc pentru judecare şi pedepsire este judecata semenilor în orl-ce chip s-ar întocmi, dar în tot cazul să rămîe principiul ca mal puţin dăunător pentru cultură poate fi spiritul de corp, de cît puterea anarhiei politice ce domneşte azi : inamovibilitatea supusă judecăţii inamovibililor, iată ce cerem.
XI
Invăţămîntul particular
72.	Dacă este vre-o chestie în care calmul obicinuit să nu ne poată stăpîni, apoi este aceasta. Credem că organizarea actuală a învăţămîntuluî privat este mai mult de cît dăunătoare pentru cultux-a ţării: este distrugătoare şi serveşte ca un ferment de ruină şi putrezire a întregului sistem cultural.
Concurenţa morală însă pe care o fac instrucţiune! statului cîţi-va indivizi, nu e datorită numai spiritului lor de speculă: el nu fac detcît să speculeze o nevoe reală a ţării şi ca ori-ce negustor, să o falşifice atrăgînd în curentul consumatorilor chiar pe acel care n-au nevoe.
73.	Care e această nevoe socială?
E pe de o parte nevoia de internat. Pe drept sau pe nedrept, credem însă mal degrabă pe drept, toţi părinţii cred că mal bună creştere pot căpăta copiii lor în internate; preţul mal urcat de acolo face pe părinţi să crează că, neputînd străbate săracii cu obiceiurile lor a-desea grosolane şi uneori imorale, copiii vor fi mal feriţi de molipsirea reuluî.
Afară de aceasta sînt enormele facilităţi ale trecere!
658
Dim. A. Teodora
materiilor: profesorii sînt aci la dispoziţia directorului de studii şi acesta la a părinţilor iar aceştia la cheful copiilor, încît printr-o curioază ironie în loc ca profesorii să educă şi să rădice pe copil, copiii educă şi scoboară pe profesori.
Ştim că sînt o mulţime de excepţii fericite. Aceste excepţii însă să găsesc cu toate că, nu pentru că învăţă-mîntul privat le-a opus înainte facilităţile cunoscute.
74.	Şi dacă printr-o iluziune nenorocită atît de naturală azi, aţi fi dispuşi să luaţi excepţia drept regulă, vă rugăm să vă gîndiţl la poziţia pe care învăţămîntul privat o face celui oficial: nu remînem ridicull cu severitatea noastră, atunci cînd numai suma de 1000 sau 2000 lei plătiţi regulaţi, pot să-şi bată joc de toată severitatea oficială ? Matrona ruşinoasă şi cinstită între satirii neruşinaţi.
Căci, dacă e o deosebire fundamentală între instrucţiunea publică şi cea privată, apoi e acea, că a doua e o afacere negustorească înainte de toate şi deci o speculă şi deci probabilitatea unei falsificări.
75.	Dacă zicem, consideram ca necesare nişte asemenea supape de siguranţă pentru geniile cari nu pot răbda jugul oficial şi D-zeti ştie cîte genii dc acestea resar pe fiecare ceas—ori pentru nulităţile cari îşi spală greşălile şi-şi acopăr necapacitatea schimbînd internatul — cum în evul mediu criminalii căpătau dreptul de-a ierta crimele îndată ce întrau intr-un ordin preoţesc — atunci să fim logici şi să dăm şcoalelor statului puterea de a decide în asemenea caz: să ştim că sîntem nişte funcţionari netrebnici sau nişte pedagogi al mojicimeî.
Lăsînd însă indignarea la o parte, iată ce credem că e şi în interesul statului şi a-1 culturel:
76.	Ziceam că învăţămîntul privat răspunde unei nevoi reale de internat; credem că ar fi foarte ne merit crearea unor asemenea internate model în Bucureşti şi Iaşi numai de solvenţi plătiţi cît de scump voiţi şi de internate bursiere şi solvente plătite cu preţ mic la aproape toate liceele din ţară.
Cu metodul acesta să va mulţumi o nevoie reală a ţării.
Să vedem cum remîne acum cu capriciile şi cu vi-ţiile : toţi părinţii fără capriţil îşi vor da copil la şcoala
In chestia învăţamîntuluî
659
statului, unde seriozitatea învâţămîntuluî este manifestă. Copil viţioşî, daţi afară din şcolile statului şi copiii ai căror părinţi aii morgă aristrocatică, vor alimenta învăţă-mîntul privat.
Bine înţeles că pe lîngă aristrocraţii cari vor căuta educaţie bon-ton şi înlesniri intelectuale, pe lîngă viţioşii cu dare de mînă cari vor căuta diplome â bon marche, învăţămîntul privat va mai putea recruta tineri şi mai cu seamă tinere cu totul serioaze.— Dacă pe lîngă aceasta mai adăugim că într-o lege a instrucţiei, nu poate fi de loc trecut cu vederea învăţămîntul particular, căruia i-sar cere şi bon-tonul pe lîngă carte, vom vedea că încă va merita atenţia noastră acest învăţămînt.
Un ultim argument în această privinţă este că : chiar azi îuvăţămîntul privat nu respunde numai nevoei de internat ci şi unei alt; nevoi culturale; nevoea de a experimenta metode şi sisteme nouă didactice. Statul, pînă a-cuma, n-a crezut do aşa datorie să călăuzească el aceste experienţe ; le-a lăsat pe seama iniţiativei individuale ; învăţămîntul privat a cercat şi, dacă am numi Institutele Unite din Iaşi, am avea dreptate să zicem că a izbutit, să experimenteze o altă împărţire pe clase a materiilor, un alt metod didactic.
77.	Ce facem noi cu această necesitate didactică, cu această nevoe de experimentare? A căuta să înnăduşim cu totul învăţămîntul privat e o greşală ; a-1 lăsa însă cu totul în prada legei oarbe a concurenţei, este o greşală şi mai mare şi iată pentru ce:
1). Cele mai de multe ori sub mască, însă une-ori şi cu dorul de a face ceva bun, de a realiza o înoire fericită, antreprenorul institutului particular nu aduce nici capacitatea necesară, nici capitalul cît trebue ; foarte adesea o şcoală particulară e înjghebată cu cîte-va sute de lei împrumutaţi şi e dusă cu poliţe: ce mijloace de experienţă didactică poate face această şcoală ? şi iară-şi foarte adesea persoane cari ar fi vechili minunaţi ori bune me-nagere, sînt în capul pensioanelor şi fac experienţe didactice ! Experienţele astea merg aşa de minunat că învăţămîntul fetelor, care în special este cîmpul de experienţă, a început să ajungă o pepinieră de., diplomate fără carte.... cu excepţii, asta să-nţelege de la sine.
78.	Trebue deci să dăm o soluţie acestei chestiuni,
660
Dim. A. Teodora
pe care n-o putem lăsa în voia soarteî. adecă a lăcomiei d ebanî.
78. Maî întîiu statul să-ş! ia sarcina de a face el a-ceste experienţe didactice; cum, credem, vor fi măcar două şcoli normale superioare; cum, sperăm, numărul celor ce să ocupă cu chestiile didactice va creşte şi împreună cu el şi operile relative la aceasta ; sistemele didactice să vor formula, susţinea, îndreptăţi, şi atuncea va fi foarte cu putinţă organizarea de eătră stat a experienţelor didactice.
80.	Pină azi aceasta fu cu neputinţă, şi pentru că asemene sisteme n-au fost formulate în public, şi mai cu seamă pentru că învăţămîntul a fost pînă acum chestie ministerială, nu chestie de stat. Să facem un început Cu legea actuală, experienţele vor atîrna tot de ministru, căci el de el atîrnă consiliul superior de instrucţie ; dar cu timpul, cu creşterea gradului nostru de civilizaţie şi cu o propagandă din ce în ce maî activă a profesorilor, sperăm că vom ajunge la o alcătuire, în care ministrul să remîo numai reprezentantul politic al instrucţiei, iar didactica să remîe toată în mînele unui consiliu superior de instrucţie, care schimbîndu-se la doi ani de pildă cu cîte o treime din membrii săi, va putea împăca tradiţia didactică cu inovaţia, fără a fi, pe cît posibil, sub înrîurirea schimbărilor politice, atît de răpezi şi de nesocotite. -- Atunci organizarea acestor experienţe didactice în mod oficial, pe o scară întinsă şi sistematică, va da cele maî serioaze rezultate. Pînă atunci datori sîntem a stărui pentru ele şi a le considera ca o datorie a statului, ca un leac care să ne curăţe de învăţămîutul primar falşificat.
81,	Al doilea punct maî greu este următorul : statul să ia toate garanţi le posibile de seriozitate1 statornicie şi de ncatîrnare a corpului profesoral din învăţămîntul privat.
Să ştie că cele mai multe pensioane îşi alcătuesc corpul profesoral dintr-un număr de persoane cunoscute care pentru firmă şi pentru cîte-va ceasuri pe lună iau sume bunicele, iar greul învăţămîntului îl lasă pe seama a o mulţime de studenţi fără condiţii de capacitate care a-desea pe salarii de nimic fac o muncă de bivol.—Nesiguranţa pune pe aceşti profesori la dispoziţia elevilor cu
In chestia învâtămîntuluî	661
cît printr-o conspii’aţie tacită, profesorii mici pregătesc ignoranţa, iar cel mari stările de să patentează.
Cum să indreptăm acest rău ?
82.	Directorul de studii şi directorul internatului să întrunească tot acele condiţii de capacitate ca şi la şcolile statului;
2)	. Corpul didactic să fie recrutat de cătră aceşti doi directori dintre profesorii şcolilor publice de acelaşi grad şi dintre titraţii cu practică pedagogică pentru scoli de acelaşi grad,
3)	. împărţirea materiilor pe clase şi pe obiecte să lasă la chibzuinţă consiliului şcolar al scoale!, care va prezenta un memorid de principiile eare-1 îndemnă să introducă anumitele modificări îd sistemul oficial. Aceste modificări nu vor atinge însă nici numărul maxim de ceasuri de lecţii, nici numărul de obiecte încredinţate u-nul profesor.
4)	. Corpul didactic şi administrativ va avea afieiaşl leafă şi aceiaşi stabilitate ca la soaiele publice ; antreprenorul pensionului va fi obligat să depue la casa de consemnaţii, pe seama ministerului public, salarul totdeanuna pe doi ani înainte; reţinerile pentru pensiuni să vor face ca la şcoala statului, lefurile să vor plăti de cătră minister, anii serviţi să vor socoti la pensie; o secţiune specială a contabilităţii va fi însărcinată cu aceste operaţiuni. Pensionul care nu va avea depuse salariile pe doi ani înainte să va închide.
5)	. Numai aceste scoli vor avea dreptul de a elibera certificate de maturitate.
6) . Pînă la găsirea atîtor membri cîţî trebue pentru împlinirea locurilor şi numai pentru locurile care nu să pot împlini cu profesori şi cu titraţi, să vor numi după aprobarea decanului respectiv din circumscripţia şcolară şi studenţi din anul al IÎI-lea sad absolvenţi.
7) . Ministerul nu va putea refuza autorizarea sa nici unul institut care împlineşte condiţiunile mal sus expuse ; îl controlează prin inspectori care au acela-şl drept ca şi la scoalele publice, îndepărtarea saii pedepsirea unul membru didactic sad administrativ să va face tocmai ca la şcoala publică ; închiderea unul pension nu să va putea face pentru motive de moralitate ori cultură decît a-tuncl, cînd după două somaţii la distanţă de cîte 2 luni,
662	Dim. A. Teodora
pensionul să dovedeşte neputincios de a-şl schimba direcţia.
83.	Cu aceste condiţii vom ajunge între altele la următoarele rezultate: nu ori cine va deschide pensioane, iar acele pensioane deschise vor prezenta toate garanţiile unei creşteri serioaze şi a unei culturi cum să cade.
84.	Micile pensioane şi micile gazde de băeţî ori de fete vor rămînea, dar vor fi supuse controlului directorului la şcoala unde elevii urmează, sub raportul morali-tăţel şi a higienel; iar pensioanele ale căror elevi trec examenul la scoalele publice, vor avea acelea-şî inspecţi-unl din partea inspectorului de acel grad de care e şcoala.
In observaţiile făcute n-am atins toate chestiunile, nu pe toate le-am dezvoltat, cer ertara: n-am gîndit să alcătuim o lege, ci să contribuim cu experienţa şi cunoştinţele noastre la o mal nimerită alcătuire a acestei leg!.
Avea-vom noroc să cîştigăm părerile colegilor şi să confingem macar în unele puncte pe D. ministru şi pe d-nil inspectori şi pe cel care sînt chemaţi să lucreze, să cerceteze şi să voteze legea ?
Ne am simţi atît de fericiţi !
I. Bonifaee-Hetrat
LA TERRE T ’ENGLOUTIT ’)...
A l'ombre du po&te-martjr.
La terre t’engloutit, mais tes cris de douleur,
O pokte-martyr, vibrent dans l’air encore,
Pareil au glas d’airain dont la sombre lenteur Nous retracent tes jours sans joie et sans aurore 1...
Tu chantais le neant, frissonnant de candeur,
Toi qui subis la mort longtemps avant de clore Tes yeux lasses de voir ce que la plebe adore I..
Et lourde lut ta croix qui fait saigner tout coeur !....
Mais tu laissas, sublime, une oeuvre imp^rissable En ddfiant ainsi le temps impitoyable,
Le temps et ton destin immensement cruel:
Tant que resonnera cette langue roumaine
Dont Ies chants font vibrer la montagne et la plaine,
Tu resteras debout, k jamais immortel!
1). Impromptu devant le buste du Poete. Le jour de la Saint-Miehel 1893 Bo-toţanî.
664
I. Boniface-Hetrat
VA DE L’AVÂNT!.,.
A l’inconnu d’aujourdhui Au fete de demain.
Te voilâ maitre de ton sort!
Mais quoi! craindrais-tu la tempete Va de l’avant et tienş-lui tete,
Car, sache-le, le faible a tort!..
Conduis, vaillant, ta barque au port Le front haut! que rien ne t’arrete! Va de l’avant, homme et poete,
La lutte retrempe et rend fort!
Va de l’avant! Prends la coutume De tremper ta vibrante plunie Dans ies profons replia du coeur!..
Et, puisque la sincere flamme D’un coeur viril va droit â lame, L’on te dira : salut, vainqueur !
Poezii
665
G’EST SANS FREMIR QUE JE T’ATTENDS...
(Bi-c^suie).
C’est sans fr£mir que je t’attends, 6 sombre mort,
Qui surgiras fatalement de mon essence Pour me plonger dans Internei et froid silence,
En me faisant subir ainsi le commun sort 1
Mystere affreux !... X eternei !.. X dissolvant De ce qui fut, eneore hier, un phenomfene Petri de chair, vibrant d’amour, d’espoir, de haine Et qui luttait comme un damne,—jusqu’au moment
Ou, bloc de glace, il reste lâ, rendant au Tout Ce qu’un hasard lui fit subir : la chaude vie!
Que je voudrais, dans Ies sueurs de fagonie,
Pouvoir encor me redresser pour que, debout.
Je t’apostrophe, en te jetant ce cri soudain:
G’est sans regrets que je retourne k la poussi&re !
Assez souffrir! et j’ai souffert sur cette terre !
Mais saurais-tu me prendre tout ?... Non, c’est en vain ;
Non, Anankâ, je t’en d£fie ! Eh! prends ma chair !
Elle est â toi! je te la donne encor fumante !
Mais â travers la sombre nuit engloutissante,
Mon autre moi t’eblouira comme un eclair!...
666
I. Boniface-Hetrat
TRIOLETE
I
Ca paserea sînt călătoare :
Cînd toamna vine, un dor m-apucă: Un dor de-al sudului blînd soare: Ca paserea sînt călătoare.
Privirea-ţl însă îmbătătoare Mă rîde: „ce? ţi-î dor de ducă?“... Ca paserea sînt călătoare :
Cînd toamna vine, un dor m-apucă ..
II
Ei
Şi viaţa-ncet cu-ncet să duce Tîrîndu-ne-nspre noaptea sumbră :
Şi tot mal grea ni-i greaua cruce, — Şi viaţa-ncet cu-ncet să duce.
Eu totuşi cred încă-n năluce Şi, umbră, alerg dup-a ta umbră...
Şi viaţa-ncet cu-ncet să duce, Tîrîndu-ne-nspre noaptea sumbră.
III
Ca nişte clipe-nari pate
Fug anii şi ne scliimbă-n ghiaţă...
Dispar nălucile visate
Ca nişte clipe-naripâte!
Poezii
667
Ş-apoi !... Dacă-inima ta bate Tu într-o zi trăieşti o viaţă...
Ca nişte clipe-naripate
Fug anii şi ne schimbă-n ghiaţă !
IV
Să-mi pot muta eu gîndul de la tine Nu m-ar scapa nici sute de hotare ! De-aş încerca-o ? ştiu de-ar fi bine Să-mi pot muta eu gîndul de la tine ?...
Şi nici n-o cerc, căci tu mă ţii pe mine Legat cu-a ta privire-mbătătoare ;
Să-mi pot muta eu gîndul de la tine,
Nu m-ar scăpa nici sute de hotare !
V
Tot cade frunza, nu-ncetează Şi greu tomnatec vîntul bate ;
De plumb e ceriul şi burează, —
Tot cade frunza, nu-ncetează!
De-ai şti ce-n inima-mi vibrează,
Mi-aş alina durerea poate !...
Tot cade frunza, nu-ncetează Şi greii tomnatec vîntul bate !
VI
In ochi-ţi viaţa nu e stînsă :
Degeaba la pămînt ţi-î pleci!.,.
Nici n-ai lupta să fii învinsă,
In ochi-ţî viaţa nu e stînsă!
53
668
I. Boniface-Hetrat
De dorul cald mereu împinsă,
Innăduşi glasul mintei reci. .
In ochii-ţi viaţa , nu e stînsă:
Degeaba la pămînt ţi-î pleci !...
Va ra tec 1693.
vii
Agapie veche, Agapie nouă,
O dulce raiu cu trei poiene !
Plec, — noapte bună ! pace vouă!
Agapie veche, Agapie nouă !
La an, cu trăsnet chiar de plouă,
Vin iar să gust din sfînta lene.,.
Agapie veche, Agapie nouă,
O dulce raiu cu trei poiene !
Ag-pia 1893.
VIII
Şi comanacul cade jos, .
Cînd nu-î de ghiaţ-acel ce-1 poartă, Căci dorul vieţi-i nemilos, —
Şi comanacul cade jos !
Te superi, Doamne ?... Ce folos!
Cînd ştii că-n lumea-ast’ deşartă
Şi comanacul cade jos
Cînd nu-i de ghiaţ-acel ce-l poartă !
Varatec si Agapia 1893.
NEGULAI BELDIGEANU
PĂMÎNTUL
POEMĂ
(Urmare).
Pe stîncile de care sînt apele vrîstate,
Sporeşte Cambreanul a luî singurătate; Ardezia să-ntinde-n file argiloase; Cristale-ngemănate' apar ca nişte oase,
Şi-n marea unde gîndul neştiutor s-afundă, Viaţa izvorăşte pe fracţii de secundă . . . Amibă cu amibă, gunoi de vietăţi Iau forma de burete, urzesc societăţi,
Şi după ce sub ape timp scurt vagabondează Buretele, statornic pe stîncă să aşază. — Polipieriî mîndri în apă crenguesc A lor frumoase ramuri, ce flori închipuesc; Coraliul întinde pe marea colonii,
Ce dezvălesc în apă a lor podoabe vii; Gorgone şi meduze acopăr fundul mării, — Dar ce departe-s ele pe drumul deşteptării De ziua cînd artistul, concepţie înaltă,
Le va ciopli în peatră cu iscusita-i daltă . . . Pe hidrele ce-n undiţi prind mii de infuzorii, Prin mugurirî meduza încearcă forma florii; Alături crinoidul cu fibre musculare,
670
N. Beldiceanu
Avînd de crin petale, de carne poftă are . . .
Iar stelele de marea îşi strîng vermiî lor rază, Neştiutori că stele adîncul luminează . . .
Nainte de-a fi omul, în lume verme fost-a; —
Azî vermele, străjerul cetăţii din Aosta,
Priveşte-n ţintirime cu-n ochiă plin de dispreţ, Atîtea-nguste glorii ascunse de hîrleţ . . .
Dar lumea tot sporeşte cu fel de fel de neamuri, Genealogic arbor cu nesfirşite ramuri, —
Pe val Argonautul pluteşte cu grăbire ;
Drept pînză el întinde membrana lui subţire,
Iar braţul rădicîndu-1 în formă de catarg,
Să duce fără grijă atras de-al mării larg. —
Columb plecînd spre Indii, dă peste alt pămînt;
El multe lumi străbate, ce astă-zî nu maî sînt . . .
întinderea de valuri pustie să lungeşte
Sub cerifi şi-n depărtare de ceriurî să loveşte; —
Pe şubrede pămînturî deşi ia loc calcarul,
In straturile sale nu sapă urme carul . . .
Ostroave sînt Carpaţii, greu doarme Baraganul Sub ape, unde-n plazmă e Dacul şi Romanul;
Iar Prutul cel siluric nemărginit de mare,
Moldova insulară pe harta sa nu-1 are . . .
Natura păn-acuma dorind nici ia să ştie A sale imperfecţii, a vrut oarbă să fie.
Pe cînd încă nu-î soare, pe cînd nimic să vede In lumea cea pustie, ce-n lumi pustii să perde,
Un ghem încet înoată pe unda mării lină ;
E trilobitul, racul vieţuitor în tină. —
Acesta-1 fericitul, ce lumeî ochi aduce,
Şi-n ochii săi lumina nesigură străluce. —
Acum nedesfâcutul rămîne desfăcut,
Şi tot ce nu să vede, acum este văzut . . .
Privirea îşî deschide pe ocean cărare,
Şi ochii cuprind toate, ce să cuprind în zare ;
Dar ce să vede nu e aşa cum poate fi,
Pămîntul	671
Ci numai precum văzul încearcă de-a urzi,
Căci lumea ce să vede, nu-i lumea ce trăeşte,
Ci lumea-nchipuireî, cum ochiul o văpseşte. —
Vedem albastrul mării, dar ştim noi de-i albastru ? Vedem în neguri astrul, dar ştim noi dac-îi astru ? Şi-n ochi adinei de negri şi-n umezi ochi căprii,
Ştim noi ceti ascunsul atîtor viclenii ? . .
{Va urma),
DIMITRIE G. IAMANDI
Amicului meu A. D. Xenopol
Der Gang zum Eisenhammer
de
S e h i 11 e r
MERSUL IvA TURNATORIE
Traducere
Ein frommer Knecht war Fridolin Und in der Furcht des Herrn Ergeben der Gebieterin,
Der Grăfin von Savern.
Sie war so sanft, sie war so gut; Doch auch der Launen Ubermuth Hătt’ er geeifert zu erfullen Mit Freudigkeit, um Gotteswillen.
Friih von des Tages ersten Schein, Bis spat die Vesper schlug,
Lebt er nur ihrem Dienst ailein, That nimmer sich genug.
Und sprach die Dame :	« Mach
dir’s leicht ! » Da wurd1 ihm gleich das Auge
feucht,
Und meinte, seiner Pflicht zu fehlen. Durft’ er sich nicht im Dienste
quălen.
Contesa de Savern avea Un serv evlavios :
Pe Fridolin care-o slujia Supus şi credincios.
De bună ce era, mereu,
In numele luî Dumnezeu,
Cu drag rîvnia el să-mpliniască Orî-ce ar fi vrut ia să dorească,
Din faptul zilei începînd,
Şi pîn’ după apus,
El sta de slujba eî orî-cînd,
Şi nu să maî da dus.
Iar de-î zicea ia: «Munca Să-ţî uşurezi! », El lăcrăma, Crezînd, cînd nu să chinueşte Că datoria nu-nplineşte.
Mersul la turnătorie
673
Drum vor dem ganzen Dienertross Die Grăfin ihn erhob ;
Aus ihrem schonen Munde floss Sein unerschopftes Lob.
Sie hielt ihn nicht als ihren Knecht Es gab sein Herz ihm Kindesrecht; Ihr klares Auge mit Vergniigen Hing an den wohlgestalten Ztigen.
Darob entbrannt in Roberts Brust, Des Jăgers, gift’ger Groll,
Dem lăngst vonboser Schadenlust Die schwarze Seele schwoll;
Und trat zum Grafen, rasch zur
That
Und offen des Verfiihrers Rath, Als einst vom Jagen heim sie
kamen:
Streut ihm ins Herz des Argwohns
Samen:
«Wie seid ihr glucklich, edler
Graf»,
Hub er voii Arglist an,
« Euch raubet nicht den goldnen
Schlaf
Des Zweifels giftiger Zahn,
Denn ihr besitzt ein edles Weib, Es giirtet Scham den keuschen
Leib.
Die fromme Treue zu beriicken Wird nimmer dem Versucher gllicken ».
Da rollt der Graf die finstern Brau’n —Was red’st du mir, Gesell ? Werd’ich auf Weibestugend bau’n, Beweglich wie die Well’ ?
Leicht locket sie des Schmeichlers
Mund ;
Mein Glaube steht auf festerm
Grund.
Vom Weib des Grafen von Saverne bleibt, hoff’ ich derVersucher ferne»
De-aceia ia din servii să!
Pe el l-a ridicat,
Şi laude din gura e!
Curgeau neîncetat.
Ia ca pe-o slugă nu*l trata, Lui drept de fiu inima-! da.
Aî eî ochi limpezi cu dulceaţă Priviau a luî frumoasă faţă.
Iar lu! Robert s-aprinse-n pept i Necaz înveninat,
De mult în suflet e deştept Un demon ne-mpăcat.
Venind cîndva de la vînat El iată cum s-a încercat Prepus în pept sluga şireată Să-î vîre contelui îndată :
«Sînteţî, o ! Conte fericit», Vicleanu-î zise luî,
Căci somnul vostru otrăvit De îndoială nu-î,
O nobilă soţie-aveţî,
Numai virtuţi în ia videi!,
Şi să-î sminteasc-a eî credinţă Unu! şiret nu-! cu putinţă. »
Dar contele posomorit I! zice:—«oare crez!
Că în femei eu m-am gîndit Vr-o dată să mă-ncrez ?
Prea lesne să ademenesc ; Temeiu maî sigur eu vroesc. Dar pentru a luî Savern soţie Ispititor nu cred să fie».
674
Dmitrie G. Iamandi
Derandre spricht: «So denkt ihr
recht,
Nur eueren Spott verdient Der Thor, der ein geborner Knecht Ein solches sich erkuhnt,
Und zu der Frâu, die ihm gebeut, Erhebt der Wiinsche Lusternheit.» —Was ? Mit ihm jener ein und
bebet,
Red’st du von einem, der da
lebet ?»
« Ja doch, was aller Mund erfullt Das bărg’ ich meinem Herrn ? Doch, weil ihr’s denn mit Fleiss
verhiillt,
So unterdriick’ ich’s gern ». —
—Du bistdes Todes, Bube, sprich ! Ruft jener streng und furchterlich Wer hebt das Aug’ zu Kunigon-
den ?»
«Nun ja, ich spreche von dem
Rlonden ;
«Er ist nicht hasslich von Gestalt», Făhrt er mit Arglist fort Indem’s dem Grafen heiss und kalt Durchrieselt bei dem Wort,
«Ist’s moglich, Herr? Ihr saht es
nie,
Wie er nur Augen hat fur sie ? Bei Tafel euerer selbst nicht achtet, An ihren Stuhl gefesseltschmachtet?»
«Seht da die Verse, dieer schrieb, Und seine Gluht gesteht» — «Gesteht! Und sie um Gegenlieb, Der freche Bube ! fleht.
Die gnăd’ge Grăfin, santt und weich Aus Mitleid wohl verbarg sie-s
euch ;
Mich reuet jetzt, dass mir’s ent-
fahren,
Denn, Herr, was habt ihr zu be-fahren ? »
«Aveţi dreptate» -î zice el,
E vrednic de dispreţ Un serv născut ce în astfel Nebun e şi-ndrăzneţ In spre stăpîna, cum spun eu Ca sâ-şî ridice dorul său».
—Cum, tremurînd contele-i zice Tu-mî spui de unul ce-î pe-aice ?
«De ce din zvonul răspîndit Eu un secret să fac ?
Dar de vroiţi înnăduşit Să fie, iată tac».
—Zi-mî cine-i, căci de nu te-omor, Contele strigă-ngrozitor,
Spre Cunigunda de ocheşte ? — «De servul blond lumea vorbeşte ;
«La faţă slut găsesc că nu-î», Urmeaz-a zice el:
Fiori prin trup trec contelui Cînd îi vorbeste-astfel.
«Şi oare voi n-aţi înţeles Cum cată el cu interes ?
Spre voi la masă nici priveşte, Lăng-al ei scaun să topeşte» ?
Vedeţi în versuri ce-a făcut Cît foc i-arată el,
Obraznicul şi i-a cerut A fi iubit astfel.
Ia însă s-a milostivit Nimic nu v-a mărturisit. Acuma-mi pare rău şi mie Că v-am mai spus, dar ce-o să fie ?
Mersul la turnătorie
675
Da ritt in seines Zornes Wuth Der Graf ins nabe Holz, Wo ihm in hoher Oefen Gluth Die Eisenstufe schmolz. Ilier năhrten friih und spat den Brand Die Knechte mit geschăft’ger Hand ; Der Funke spriiht, die Bălge blasen, A Îs gălt’ es Felsen zu verglasen.	Iar contele înfuriat In codru-a călătorit, Unde-n cuptor înferbîntat Fer are de topit. Acolo slugile-ngrijesc j Un mare foc şi îl hrănesc. Tot suflă-n el, scînteia sare, Că fac din stîncî, ei sticlă-ţt pare,
Des Wassers und’des Feures Kraft Verbiindet sicht man hier ; Das Miihlrad vonderFluth gerafft, Umwălzt sich fur und fur ; Die Werke klapper Nacht und Tag, Im Takte pocht der Harnmer Sehiag, Und biidsam von den măcht'gen Streichen Muss selbst das Eisen sich ervvei- chen.	A lor putere, apă, foc Aice îşi unesc, A morii roţi întoarse-n loc De valuri să-nvîrtesc. E trăncăneală ne-ncetat, Ciocanele lovesc în tact, Şi mlădiei de-a lor lovire Chiar ferul să schimbă de fire.
Und zweien Knechten winket er, Bedeutet sie und sagt : «Den ersten, den ich sende her, Und der euch also fragt : «Habtihr befolgt des Hcrren YVorL?» Den werft mir in die Holle dort, Dass“er zu Asche gleich vergehe, Und in mein Aug’ nicht weiter stehe !»	La doi servi contele apoi Semn face arătînd : «Pe cel întăî Irimis de no! Ce va veni zicînd : «Ce a spus sfăpînul împlinii.!,» Colo în iad să mi-1 trântiţi. Din el cenuşă să să facă, In fala mea să nu mal treacă».
Dess freut sich. das entmenschte Paar Mit rolier Henkerslust, Denn ftihllos, wie das Eisen, war Das Herz in ihrer Brust. Und frischer mit der Balge Hauch Erhitzen sie des Ofens Bauch Und schicken sich mit Mordver- langen Das Todesopfer zu empfangen.	De aceasta eî să bucurau, Neoameni! cală!, Ca ferul nesimţit-aveau 0 inimă în eî. La foc mai mult să ostenesc, Cuptorul tare-1 încălzesc Şi-n poftă de omor îndată EI prada morţi! o aşteaptă.
676
Dimitrie G. Iamandi
Drauf Robert zum Gesellen spricht Hit falschem Heuchelschein : «Frisch auf, Gesell, und saume
nicht,
Der Herr begehret dein.»
Der Herr, der spricht zu Fridolin: «Musst gleich zum Eisenhammer
hin,
Und frage mir die Knechte dorten, Ob Sie gethan nach meinen Wort-
ten ? »
Und jener spricht : «Es soli ge-schehen !»
Und macht sich flugs bereit.
Doch sinnend bleibt er plotzlich
stehn :
«Ob sie mir nichts gebeut?»
Und vor die Grafin stellt er sich : «Hinaus zum Hammer schickt man
rnich ;
So sag was kann ich dir verrichten? Denn dir gehoren meine Pflichten.»
Darauf die Dame von Savern Versetzt mit sanften Ton :
«Die heilige^Mess hort’ ich gern, Doch liegt mir krank der Sohn ! So gehe denn, mein Kind, und
sprich
In Andacht ein'Gebet fur mich, Und denkst du reuig deiner Siinden So lass auch mich die Gnade finden»
Und froh der vielwillkomrnnen
Pflicht,
Macht er im Flug sich auf,
Hat noch des Dorfes Ende nicht, Erreicht im schnellen Lauf,
Da tont ihm vom dem Glocken •
strâng
Hellschlagend des Gelautes Klang, Dass alle Siinder hochbegnadet, Zum Sacramente festlich ladet.
Robert, tovarăşului săti,
Făţarnic i-a vorbit:
«Tovarăşe ! stăpînul tău Te-aşteaptă, mergi grăbit.» Stăpînu-î spune-ndată tu «La Turnătorie te du,
Şi slugile să le-ntrebi dacă Au împlinit ce-am spus să facă ?
Răspunde atunci Fridolin : «Sînt gata de a pleca»,
Pe gînduri însă sta puţin : «Poroncă ia n-a da ?»
Să duce la contesa.-ntăî,
«La ferărie merg, spune ei, Nu-mî poronciţi nimică mie ? Eu cătră voi am datorie ?»
Iar dama de Savern : «Eu mult» Ii zice cu blînd glas,
«O liturghie-aş vra s-ascult Dar fiu-n pat să-mi las?
Deci cu evlavie te du,
Copile, şite-nchină tu,
De te-i ruga cu pocăinţă Şi eu afla-voiă uşurinţă.»
Cu-a ei poronc-a şi plecat Indată-nveselit,
De-a satului hotar n-a dat Cu pasul său grăbit,
De funie vede trăgînd,
Aude clopotul sunînd,
Cum chiamă pre cei cu păcate Ca să le fie lor ertate.
Mersul la turnărorie
677
«Dem lieben Gotte weich nicht aus, Find’st du ihm auf dem Weg !> — Er spricht’s und tritt in’s Gottes-
haus ;
Kein Lăut ist hier noch reg’;
Denn um die Ernte war’s, und heiss Im Felde gluht der Schnitter Fleiss. Kein Ckorgehilfe war erschienen, Die Messe kundig zu bedienen.
Entschlossen ist er alsobald Und macht den Sacristan;
«Das», spricht er, «ist kein Au-
fenthalt,
Was fordert himmelan.»
Die Stola und das Cingulum Hăngt er dem Priester dienend um, Bereitet. hurtig die Gefăsse, Geheiliget zum Dienst der Messe.
Und als erdies mit Fleiss gethan, Tritt er als Ministrant Dem Priester zum Altar voran, Das Messbuch in der Hand,
Und knieet rechts und knieet links Und ist gewartig jedes Winks, Und als des Sanctus Worte kamen, Da schellt er dreimal bei dem
Namen.
Und als der Priester fromm sich
neigt
Und zum Altar gewandt,
Den Gott, den gegenwărt’gen, zeigt In hocherhabner Hand,
Da kundet es der Sacristan Mit hellem Glocklein klingend an, Und alles kniet nnd schlăgt die
Briiste,
Sich fromm bekreuzend vor dem
Christe.
De Dumnezeii tu nu fugi Cînd îl găseşti în drum,
La leturghie-ntrînd gîndi.
Dar slujbă nu-i acum;
Căci toţi fără ragaz munciaă La pînea care-o culegeau, Slujbaşii nu puteau să vie S-ajute azi la liturghie.
Luată-i hotărîrea lui, Slujbaş să face el,
«Aici zăbavă zice, nu-î Căci ceriul vrea astfel».
Deci cu felon şi cu stihar îmbracă preutu-n altar, Grăbindu-se tot să gătească Ca liturghia s-o cetească.
Şi după ce-Utot pregătit Să face anagnost,
In laţă-i cartea de cetit I-o ţine el cu rost. Şi-ngenunchind din cînd în cînd, La preut bine sama luînd, Dingură-i: «Sanctus», cînd resună, El de cuvînt de trei ori sună.
Apoi cînd spre altar plecat Preutul cuvios Potiru-n mîni a rădicat Cu trupu lui Christos,
De veste atunci dă şi el, Sunînd, sunînd din clopoţel; Şi-n fala Domnului ori-cine Incepe-n genunchi să să-nchine.
678
Dimitrie G. Iamandi
So iibt er jedes piinktlich aus Mit schnell gewandtem Sinn ; Was Brauch ist in dem Gotteshaus, Er hat es alles inn.
Und wird nicht rniide bis zum
Schluss,
Bis beim Vobiscum Dominus.
Der Prister zur Gemem’ sichwen-
det,
Die heil’geHandlung segnend endet.
Da stellt er jedes wiederum,
In Ordnung săuberlich ;
Erst reinigt er das Heiligthum, Und dann entfernt er sieh Und eilt, in des Gewissens Ruh Den Eisenhutten heiter zu,
Spricht unterwegs, die Zahl zu
fullen, ^
Zwolf Paternoster noch im stillen.
Tot face-n regulă astfel Cu duhu-î priceput,
Orînduiala sfintă el Deplin a sâvîrşit.
Neostenit e pin’ de sus Zicînd : «Vorbiscum Dominus», Părintele-! blagosloveşte Şi sfînta slujbă o sfirşeşte.
Apoi iar pune tot la loc In regulă curat,
Intăî grijeşte sfîntul loc,
Ş-apoI ne ntîrziat,
In al său cuget liniştit Spre ferărie a pornit,
Dar rugi pe drum trebui să spuie Ca numâru-mplinit să fie.
Und als er rauchen sieht den Schlot Ogiagu-n fum cănd l-a zărit, Und sieht die Knechte stehen, j Pe serv! cum i-a văzut,
Da ruft er: «Was der Grafgebot, 1 «Ce contele v-a poroncit Ihr Knechte ist’s geschehrn?» - Li spune, aţi făcut?»
Und grinsend zerren sie den Mund Iar eî, rînjindu-se îî fac Und deuten in des Ofens Schlund ; Înspre cuptor semne de drac : «Der ist besorgt und aufgehoben, «L-am pus pe el la cale bine Der Graf wird seine Diener loben». S-o afle contele prin tine».
Die Antwort bringt er seinem Herrn In schnellem Lauf zuriick.
Als der ihn kommen sieht von tern, Kaum traut er seinem Blick :
«—Unglitcklicher! wo kommst du
her?»
«Vom Eisenhammer.»—«Nimmer-
mehr !
So hast du dich'im Lauf verspătet?» «Herr, nur so lang, bisich gebetet».
Răspunsu-1 duce de la eî La conte el pe şin,
Ce nu să-ncrede-n ochii săî. Văzînd pe Fridolin.
—Eî răule! de unde-mî vii? «Mă-ntorc de la turnătorii».
—Nu-î drept, n-aî fost acolo, spune «Am maî făcut ş-o rugăciune.»
MersulHa turnătorie
679
«Denn, als von euren Angesicht leh heute ging, verzeiht!
Da fragt’ich erst, nach meiner
Pflicht,,
Bei der, die mir gebeut.
Die Messe, Herr, befahl sie mir Zu horen ; gern gehorcht’ich ihr Und sprach der Rosenkrănze viere Fur euer Heil und fur das ihre».
In tiefes Staunen sinket hier Der Graf, entsetzet sich :
«Und welche Antwort wurde dir Am Eisenhammer ? spricht > — «Herr, dunkel war der Rede Sinn, Zum Ofen wies man lachend hin; Der ist besorgt und aufehoben, Der Graf wird seine Diener loben».
«Und Robert?», fălit der Grafihm
ein.
Es iiberlăuft ihn kalt,
«Solit’ er dir nicht begegnet sein ? Ich sand’ihn doch zum Wald».— «Herr, nicht im Wald, nicht in
der Flur
Fand ich'von Robert eine Spur»— «Nun», rutt der Graf und steht vernichtet
«Gott selbst im Himmel hat ge-
richtet».
Und giltig, wie er nie gepflegt Nimmt er des Dieners Hand, Briugt ihn der Gattin, tieibewegt, Sie nichts davon verstand:
«Dies Kind, kein Engel ist sorein Lasst’s euerer Huld empfohlen sein! Wie schlimm wir auch berathen
waren
Mit dem ist Gott und seine Schaa-
ren»
Din ochii voştri cînd m-am dus Azi, rog să mă ertaţi,
Contesei ce-s dator i-am spus : Voi ce poroncă-mi daţi *?
Atunci îmi spusă ia: Te du Ş o liturghie ascultă tu.
Deci am cetit patru rozare Pentru a ei ş-a voastră scapare.
Iar contele a cuvîntat,
De reci fiori pătruns :
«La ferărie ce-ai aflat,
Cum servii ţi-ah răspuns ?»
! «Ei îmi vorbiră-ntunecat Şi-nspre cuptor au arătat,
J Zicînd : L-am pus la cale bine, S-o afle contele prin tine.»
«Da Robert, contele-ngrozit.
Ii zice, văd că nu-i,
Tu prin păduri nu l-ai zărit ? Poroncă-i am dat lui.»
«Nici prin păduri, nici prin cîmpii De Robert urmă nu zării Iar contele îşi zice : «iată Cum face ceriul judecată!!....»
Şi bun cum nici că s-a mai dat A slugei mînă ia,
Soţiei zice-adînc mişcat :
(Dar ia nu-nţelegea),
«Ca el nu-s îngerii curaţi De-acest copil să vă-nduraţi.
Mi s-ah dat rele sfaturi mie,
Cu el vrea Dumnezeu să fie!»
DĂRI DE SEAMA
Ortensia Racoviţă (Davila) Curs de Geografie, cunoştinţa generală a pămîntuluî, a productelor şi a locuitorilor lui.—Partea I, Geografia matematică cu 47 de figuri în text. Bucureşti 1893 un voi. în 8 de 204 pagini.
Cursul doamnei Racoviţă este cel întîiu curs raţional de geografie publicat la noi în ţară. Este o foarte bună carte didactică, scrisă în o limbă uşoară, romînea-scă, care să fereşte de neologisme, afară decît în termini! tecnicî. Limbagiul este adesea ori figurat; figurile sînt bine alese şi comparaţiile bine potrivite. Bună-oară în următoarea, care caută să explice învîrtirea pămîntuluî în jurul soarelui.
„Putem să ne închipuim că el să învîrteşte liber în-prejurul soarelui ca o peatră de praştie rotundă ce s-ar roti în capătul unei frîngiî, ţinută de un pumn omenesc, care i-ar fi făcut vînt petrei ca să meargă înainte rosto-golindu-să. Pumnul omului ar închipui soarele, frînghia puterea de atracţiune care leagă pămîntul de soare şi soarele de pămînt ; avîntul dat pietrei, impulsiunea iniţială; însă-şi piatra rotundă, sfera noastră pămîntească, şi în fine aerul împrejmuitor prin care praştia zboară roată, ar închipui spaţiile universului! “
Alte ori stilul d-nei Racoviţă îmbracă o formă literară, ceea ce nu şede nici odată răii unei cărţi didactice,
care ar trebui totdeauna să fie si un model de stil : asa
» »
bună-oară în frumoasa descriere a stelelor căzătoare :
„După toate semnele, stelele căzătoare sînt fulgi de
Ortensa Racoviţă.—Curs de Geografie
681
materie, rămase din foaste comete, pe care soarele le-a împrăştiat de a lungul căel urmate odinioară de acele comete. Acei fulgi sînt aşa de mici şi de uşori încît noi îi zărim atunci numai, cînd pămîntul nostru, în mersul său prin ceriurî, întîlneşte sau stoluri de fulgi urmîndu-şî calea lor prin spaţiu, sa îl fulgi singuratici risipiţi pe acea cale. Intr-adevăr, atunci numai cînd acele materii uşoare să freacă de aerul pămîntesc, ele să aprind şi le vedem cum zboară arzînd prin atmosferă. Stolurile prici-nuesc ploile de stele din lunile August şi Noemvrie ; iar fulgii singuratici sînt stele căzătoare din fie-care noapte.“
Pentru a pune în lumină limba cea bună romînească în care e scris manualul d-nel Racoviţă reproducem următorul loc din paragraful ,,Pămîntul e un sferoid de re-voluţiuni“ în care să găsesc cuvinte adevărat romîneştl şi care explică foarte bine noţiunile ştiinţifice şi pe care alţi profesori ce nu ar fi cugetat ei însăşi asupra materiei ci ar fi tradus sau copiat, le-ar fi redat prin cuvinte franceze înzestrate cu codiţe romîneştl :
„Ga să pricepem pentru ce globul nostru a luat o astfeliu de formă, trebue să ne încredem în ceia ce au chibzuit, în cel doi din urmă secolî, mal mulţi geologi şi fizici, iar mal cu seamă marele invăţat Englez Isaac Newton (pr. N%utăn), la 1689 si contimporanul său Olandezul Christian Iluyghens. Toţi aceştia zic că, cu cîte-va milioane de ani mal înainte de noi, toate materiile globului nostru au fost în stare fluidă, adecă nesolidificată; că e-le, ca şi acuma, să aflau supuse la o rostogolire continuă asupra loruşl, la o necurmată învîrtire; că, din cauza a-cestel neîncetate mişcări de rotaţiune, globul fluid s-a deformat; adecă s-a umflat de sineş! în laturi şi s-a teşit la căpătâie, astfeliu îneît a luat, întărindu-să cu timpul, forma particulară care i-a rămas şi căreia i s-a zis sferoid de reroluţiune. “
Tot aşa ca exemplu de rostiri populare, deci înţelese de copil, prin care să redau idei ştiinţifice, putem cita locul din «îndoita mişcare a pămîntuluî» unde spune că :
„Acest mare astru îl atrage spre sine, precum de altminterea şi pămîntul atrage pe soare ; iar din cauza a-cestel împărtăşite atracţiurn, globul nostru să simte nevoit sa dea mereu ocol soarelui prin spaţiu, la o depărtare destul de însemnată “.
582
Dărt de seamă
Observăm însă că acest destul de însemnat este rău aşăzat,1 întru cît s-ar părea că depărtarea pămîntuluî de soare nu este^aşa de mare, cînd ea este de 1.48,000,000 de clîilometri“!
Tot aşa e nepotrivită rostirea de la p. 86 că «mişcarea ^e revoluţiune a pămîntuluî o simţim încă m.aX'puţin decît acea de rotaţiune». Cum mai puţin, cînd nici cea de rotaţiune nu o simţim de loc ? Şi nu să poate zice că mişcarea de rotaţiune o simţim cel puţin indirect, prin schimbarea zilelor şi a nopţilor, căci atunci şi despre cea de translaţie s-ar putea spune că este simţită prin schimbarea anotimpurilor.
Să-ntîlnerc din cînd în cînd atarl scăpări din vedere, care ar fi bine să să îndrepte la o a doua ediţie; în totul însă rostirile sînt totdeauna bine cumpenite şi amă-surate ideilor ce vroesc să reproducă.
Singurul neajuns ce l-am găsi cursului d-neî Raco-viţă este că e prea întins. După program mai sînt[]încă patru părţi pentru cursul de geografie din clasa a V-a de la acoalele secundare : Geografia fizică, cea politică, cea economica şi cea istorica. Dacă presupunem că fie care din părţile celelalte să nu cuprindă mai mult decît această matematică, adecă 200 de pagini, încă am avea un manual de 1000 de pagini pentru cursul unui an“. Apoi oare e cu putinţă ca copii nu să înţăleagă (căci în geografia şi mai ales în cea matematică să şi cere să înţeleagă) şi să memoreză o materie aşa de întinsă, dar chiar să o cetească ? S-ar fi putut omite cîte-va chestiuni, care nu intere-sază numai decît descrierea pămîntuluî, ci trec peste marginile geografiei cătră cosmografie : bună oară mişcarea de precesiune ce este şi aşa de grea de înţeles, mişcarea de rotaţie a luneî, acea a luneî pe orbita el şi al-tele^încă, precum constelaţiile de pe cer, pendelul lulFou-cault etc. Apoi in genere toată materia trebue scurtată pe cît să poate, iar nu scrisă aşa prea în largul condeiului; cu alte cuvinte spus numai ceea ce e neaparat; şi d-na Racoviţă, care are talentul de a expune pe înţăles chestiunile, putea să reducă proporţiile explicăreî, fără a atinge limpezala şi lămurirea lor. Cursul d sale ar fi fost mult mal bun'"dacă’ar fi fost numai pe jumătate atît de întins : 500 de pagini pentru manualul întreg e de ajuns, e prea de ajuns, pentru copii care sînt obligaţi să-l petrea-
Ortensa Racoviţă—Curs de Geografie	683
că, şi încă în o singură oară pe săptămînă Ştim că profesorii conştiincioşi ieu oare suplementare, aceasta însă e un sistem nenorocit; căci să rîpeşte odată cu timpul şi sănătatea copiilor. In deobşte profesorii ar trebui să să ferească de a lărgi' materiile, după ce tot ei încarcă programul. Să întinde prea mult coarda micelor inteligenţe. In loc de sunete să nu iasă din ele numai o nearmonică sbîrnîire.
A. D. Xenopol.
DOCUMENTE
Cîte-va cărţi vechi.
Manual asupra unor îndoeli şi dezlegări.
Despre cercetarea şi confirmarea a unor dogme necesare ale Bisericeî, lucrat (compus) de prea înţeleptul ş1 prea învăţatul dascal chir Ioan Cariofil, mare logofăt a Bisericeî cei mari a lui Christos.
După cererea prea nobilului şi prea învăţatului boer domnul Constantin Cantacuzin.
Şi afierosit
Prea înălţatului şi prea piosului Egemon, Domnului Domn Ioan Constantin Basarab, Voevod a toată Ungro-Valahia.
Fiind Arhiereu Prea sfinţitei şi de D-zeii păzitei Mitropolii Domnul Domn Theodosie.
S-a imprimat In respectata Monastice Snagovu, în a-nul de la Hristos 1697.
(Pe contra pagină este marca ţării, acea din timpul lui Anthim Ivireanu).
PREFAŢA
Prea piosului, prea strălucitului şi prea luminatului şi de D-zeu păzitului Domn şi Egemon a toată Ungro-Valahia, Domnului Domn Ioan Constantin Basarab Voevod
Documente
685
mintuire, bună-vieţuire, bună-sortire ele la D-zeu şi desă-virşită fericire.
„Nu vor lipsi zece soldaţi apărători Bisericei lui D-zeu“ (Sinesie Epistola a V). Adecă n-au lipsit şi nu vor lipsi, niciodată în orice timp soldaţii împărăţiei cerului, apărători sfintelor lui D-zeu Biserici şi ajutători ferbinţi ai adevărului şi luptători şi învingători contra grupului a toată erezia şi a oricăreia alte înşălăciuni elenice şi atee, nu numai cu arme spirituale şi cu mărturii a sfintei şi însufleţitei scripturi, ci însă şi cu argumente raţionale, şi omeneşti sigure şi necontrazise. Avînd în toate şi refugiu şi întărire însuşi adevărul, care s-a dispus să fie totdeauna cu credincioşii şi ortodoxii, pînă la sfîrşitul viacului, după acea hotărîre evangelică: «Şi iată eu cu voi sînt(zice) toate zilele, pînă la sfîrşitul viacului» (Matheiu 24, 28). Fiind că fără ajutorul lui D-zeu nimic nu să săvîrşeşte, după cum ne asigură însuşi domnul în Evangelie, şi fără de de mine (zice) nu puteţi face nimica: dupre cum şi în timpurile noastre s-au aflat şi să află nişte asemenea sprijinitori şi apărători ai mărturisire! noastre ortodoxe şi a credinţei. De aceia şi după Providenţa lui D-zeu prea învăţatul şi prea nobilul între boerî, Marele Constantin Can-tacuzin, văzînd pe oare-care pioşi şi ortodox! în adevăr, ne-nvăţaţî, care să scandalizau de unile păreri elenice, ca asupra chestiunilor să zicem : soartă, fatalitate şi mai ales despre predestinaţia calvinică şi aţele, şi asupra altor chestiuni necesare, a voit să pună la osteneală pe prea înţeleptul şi prea învăţatul şi prea respectatul mare logofăt a mareî Biserici a lui Christos, chir Ioan Cariofil, care să află acum la Bucureşti, după o economie D-zeiască, spre a răspunde la astfeliu de chestiuni cu înţelepciunea şi erudiţia ce ia hărăzit-o D-zeu, după învăţăturile sf. părinţi şi după sigura şi negreşita socotinţă a sfintei şi universa-
686
Documente
lei noastre biserici pentru cunoştinţa ortodoxilor şi ruşina rea şi resturnarea ereticilor şi a necredincioşilor : şi mai ales în limba populară, pentru ca să fie la toţi uşor de dezlegat asemenea nedumeriri şi chestiuni.
De aceia acest prea înţelept profesor, acceptînd această cerire cuviincioasă a boerului amintit, uitîndu-să mai ales la folosul obştesc de aicea al credincioşilor, şi cunoştinţă, a pus multă îngrijire şi osteneală la astfeliu de învăţătură. Şi a împrăştiat şi nimicit bîrfirile şi vorbirile zadarnice ale contrarilor cu multă claritate şi preciziune,;ca pe nişte pînze de painjinî, iar socotinţa sfintei noastre biserici şi hotărîrea şi judecata adevărului evangelic foarte viguros le-a clarificat şi întărit.
Care scriere căzîndu-vă în mină şi cetind-o cu multă băgare de seamă şi cugetare, şi văzînd-o că este foarte de folos ori-cărui ortodox, spre resturnarea opiniilor contrare şi întărirea şi confirmarea hotărîrilor şi socotinţelor a însuşi adevărului, m-am pornit cu mult dor mişcat, însuşi de zel dumnezeesc ca s-o imprim spre folosul de obşte al neamului şi mintuirea sufletului şi spre eterna a-mintire a ostenitorilor (compunătorilor) ş-a prea înţelepţilor eroi ce s-au îngrijit de aceste, şi apărători ai cugetărilor ortodoxe.
N-am îndrăznit insă Prea Inalţate Doamne s-o imprim fără cercetarea şi corectarea şi a altuia din cei ce au în dogmele drepte ale bisericei in deajunsă experienţă.
Pentru care am rugat pe prea înţeleptul şi prea învăţatul Domnul Sevastos Chimenitul din Trapezunda, care nu numai in dogmele ortodoxe este cunoscător dar şi prea ferbinte cultivator al piosităţei şi foarte respectuos în cele Dumnezeeşti şi mai ales ca profesor obştesc aicea la Academia renumită împrejur pretutindenea. Pe care înălţimea ta prea pioasă cu cheltueli date în abundenţă ai aşazat cu
Documente
687
iubire de D-zeu spre folosul comun al locuitorilor şi streinilor ; şi aşa eruditul, bine şi cucernic făcînd nu numai a cercetat multe din cele trecute cu vederea în carte prin greşală şi scapare de vedere, dar şi cite erau greu de înţeles le-a clarificat şi au adaus cîte au fost de trebuinţă pentru mai multă pricepere a celor de care să îndoesc, căruia o şi afiorosăsc ca un serv recunoscător de sub a-coperemîntul şi oblînduirea părintelui şi încoronatului de D-zeu Prea luminat, de care prea pioasa măreţie să va lăuda şi întăi'i pentru astfeliu de operă de suflet folositoare spre renumele şi înălţarea ortodoxilor, spre ruşinea însă şi nimicirea contrarilor. Care deşi este mică în cantitate este însă mare în calitate. De aceia Prea strălucite şi de D-zeu glorificate al nostru domn şi bine-făcător, primeşte cu bună-voinţă acest manual de suflet folositor, neavînd in privire mărimea lui pe cît maî ales valoarea lui. Cu deosebire insă la buna-voinţă şi la recunoştinţa din inimă a servilor noştri, pentru multele şi nemăsuratele bine-fa-ceri ce primim de la vo! zilnic. Pentru aceste daruri date nouă cu abundenţă vă rămânem în totdeauna obligaţi ca să rugăm continuu mila cea nemărginită a lui D-zeu şi bunătatea, ca să conserve, întărească, pe cinstita de D-zeu strălucirea voastră sub prea puternica sa dreaptă şi adum-brirea aripilor sale, mai pre sus de orice atac al inamicului şi ca să vă întărească in prea înaltul vostru tron întru tot fericit pină la prea adinei şi unse (sic) bătrîneţe, pentru susţinerea şi perfecţionarea plinire! cel cu numele de Christos încredinţate vouă, şi spre gloria, fala şi renumele orthodoxilor de pretutindenea.
Al Prea strălucire! voastre rugător cel mal mic Intre Ieromonahi.
Antim Ivireanu tipograf.
688
Documente
Zrjrrrjuara rovEvyeveordrov y.ai Xoyuorarov ao/ovrog y.vqiov Kiovo-ravrivov Kavrayov'Ctvov ddeXcpov roi> ey.Xa/.ijrqoidrov y.ai evoefieo-rdrov audtvzov ndar/q" Ovyy.qofiya/tag, Kvqiov Kvqiov hodvov 2eqfid-vov Kavray.oi ţrpov Boefioâa irqo'g ro onoia ujceyql&q o ev dtdao-y.dXoig aocpiorarog Iiodvvijg KaqiocpvXXqg y.ai ţ-ieyag XoyoO-erqg rov 0'iy.ovj.uviy.ov Qqdvov diarqifiwv ev Bovy.ovqeorlqi.
Chestiunele prea nobilului şi prea învăţatului boer domnului Constantin Cantacuzin, fratele prea strălucitului şi prea piosului domn a toată Ungro-Valahia Domnul Domn loan Şerban Cantacuzin voevod la care a respuns prea înţeleptul între profesori loan Cariofil şi mare bgofdt al tronului Ecumenic, petrecînd in Bucureşti. (Cartea cuprinde 47 de foi).
Cestiunile puse de C. Cantacuzin sînt 8, şi să termină la pagina 26. De aicea urmează alte întrebări şi răspunsuri în număr de XVI sub titlu următor:
"Ereqai eqwrauoyqîoeig dvayyaiaq ey.dorqi ev (şefiei eqf.irjvev-IXeioai naq' rov avrov aiovpiordrov ev diâaisy.dXotg MeydXov ytoyode rov rrjg MeydXrjg E’y.y.Xrjolag Kvqiov hoavvov rov KaqvocpvXXov dia-rqtfiovrog ev Bovyovqearuv rrqog rov aviov evyeveozouov y.ai XoyuJra-cov dqyovra Kvqiov Kousxavrlvov rov Kavray.ovL.rp6v.
Alte intrebari şi răpunsuri, necesare fie-căruî pios lămurite de acelaşi prea învăţat intre dăscăli, Marele logo-găt a Marei Biserici Domnul loan Cariofil, pe cînd era în Bucureşti, cătră acelaşi prea nobil şi prea învăţat boer Domnul Constantin Cantacuzin.
(Com. de C. Erbieeanu).
Au importanţă pentru istoria culturală a Munteniei pe timpul lui C. Bran-coveanu.
Hrisov de la Neculaî Mavrocordat 1712.
Io Neculai Alexandru Yoevodu, Bojieiă, Milostiva, Gospodară, Zemli Moldavskoi, înpreună cu patru sfinţi Arhierei a ţării noastre a Moldovei : sfinţiia-sa părintele kir Ghedeon Arhiepiscop şi Mitropolitul Suciaveî şi kir Paho-
Documente
689
mie Episcopul de Roman, şi kir Calistu Episcopul de Rădăuţi şi kir Sava Episcopul de Huşi şi cu tot al nostru sfat boeriî ţărîl mari şi mici; facem ştire cu aciastă carte a domniî-miali, cu voinţa a tot sfatului nostru, tuturor cari să cade a şti, pentru cinstit şi credincios boîari-nul nostru Dumnialui Lupul Costaclii biv vel Vornic, ca-rile după eşitul oştilor Moschiceşti din ţară la vălet 7219 (1711) Iuli 16 zile, au fost căzut Dumnealui la mare primejdie de cap pentru faptele a unor boîari cari au fostu sfetnici a lui Dumitraşco Vodă Cantemir anume:
Ion Neculcia Hatmanul şi Ştefan Luca ce au fostu căzut vel Visternic şi alţii asemenia lor, carii cu sfatul lor au înblat de au fost adus pre ţarini Moschicesc cu oşti aicia în ţarî, şi au fostu luat şi banii de au făcut oastîa de sau fost rădicat asupra putiarnicului împărat, şi neputîndu săvârşi lucrul, au pribegit cu totul în ţara moschicească ; şi din pricina faptialor lor au căzut ţara la mare pradă şi robie, şi arderla, şi mal era şi sfârşitul acestui pămîntu de istov ; ce apoi mai fiind mila lui Duin-nezău ca să nu piară acestu norod a Moldovei de tot, că sau întâmplat la acea primejdie dintru toţi boîarii ţărîl numai Dumnealui Lupul Vornicul, şi văzîndu peirea tuturor, s-au dus cu capul a mînă la oastîa Turcîască, la Măriia-sa Vezirul Mahmet Paşia ce să poreclîa Baltagiul şi la Măria-sa Dovlet Cherihanul, şi au căzut Ia picioarele lor, şi după multă mustrare, s au milostivit acei stă-pîni şi au potolit cu prada ţării, şi prin slujba dumisale căci s-au tîmplat acolo pre căţî robi s-au aflat de faţî i-au întors înnapoi, şi făcîndul Caimacam, şi venind în scaun la laşi cu Bechir Aga Talhîşciu, făcînd poruncile împărăteşti, cu cin-s-au mai putut aduna aicia, şi au potolit mîniia stăpînilor şi prada ţărîl şi au pus nevoinţă de au mai scos robi, şi după aceia pentru a lor fapte şi hain-lîc ce au fost făcut asupra împărăţii au căzut Dumnialui Vornicul şi la închisoare la Varna de au şezut multă vre-mia cu alţi doi boîari, şi pierzîndu-şi şi tot prilejul; care aceste toate răutăţile a ţîrîi şi a Dumisale s-au tîmplat din faptiale acelor boîari vicleanl ;e s-au dus cu Moscali carii s-au pomenit mai sus.
Dec! rămîindu-le moşiile s-au luat în sama domniascî, iarî un sat anume Boiani cu vecini şi cu tot venitul de la ţinutul Cernăuţilor, carile au fost a lui Ion Hatmanul
690
Documente
şi jumătate de sat Bărboşii şi cu toate cumpărăturile şi cu tot venitul de la ţinutul Fâlciulul carile au fost a lui Ştefan Luca Visternitul, am socotit împreună cu tot sfatul nostru, şi am dat de am miluit pe boieriul nostru care s-au zis mai sus Dumnealui Lupul Vornicul, pentru acea multă slujbî ce-au făcut ţărîî, şi pentru pradî şi închisoare ce-au pătimit pentru faptîale şi îndemnările lor ce-au făcut rele nu numai înpotriva Domniei ce şi asupra ţărîî, cum s’au pomenit şi mai sus. Pentru aceia darî să-1 fie de la Domniîa-mea urie cu tot venitul stătător în veci, ca să-i fie moşie şi ficiorilor şi nepoţilor şi a toată seminţila a du mi sale, carii să vor alege mai aproape.
Iarî acei boiari viclean!, de ari veni căndu-va în ţarî să fie lipsiţi în veci de aceste moşii, căci le-au perdut în viclenilă,
Aşijderea şi în urma noastrî carile va fi miluit de Dumnezău a fi Domnu ţărîî noastre a Moldovei, poftim ca să n-aibă a strica a noastră danie şi miluirlă, ce mal vărtos ca să aibî a da şi a întări, căci pentru a lui încredinţată slujbă ce-au slujit ţării l-am miluit cu aceştia moşii; iarî carele s-ar ispiti să strice aceastî miluirlă şi danie, să fie blăstamat de domnul Dumnezău şi de Maica Precistă şi de 12 Apostoli vărhovnicî, şi să fie afurisit şi legat de 318 Oteft din cetatea Nichiel, şi de smerenia noastrî Arhiereilor carii ne-am iscălit mal jos, partea să aibî cu Iuda şi cu trecletul Arie, şi dezlegare să nu afle. Şi într’alt chip să nu fie. Aelasta scriem.
U Iaşi văleato 7220—1712 Av.l ftorag gptsdva.
Io Nicolae Voevod,
L. S.
Axintie Uricaru.
Acest; Document reprodus după originalul scris pe liărtia, care se afla în Biblioteca Academiei Romîne pachet 51 No. 13, să rflpoartă la Studiul publicat do mine în numărul 7 —8 al Arhivei p. 3 15. Acolo s-aîi publicat hrisovul luî Mihai Racoviţa care e înapoi moşiile date de NecuUi Mavroeordat luî lorda-che Lupul Oostache.
Găsind acum şi documentul prin care Mavrocordat dăduse aceste moşii confiscate de la Ioan Neculcea, luî Lupu Costache, îl publicam şi pe acesta, spre deplina lămurire a unul epizod interesant din trecerea luî Dimitrie Can-temir cfttră Ruşi.
I. T.
NOTITE
Două scrisori ale d-luî cTOlivecrona cătră dl. loan Tanoviceanu.
Stockholm le 20 Juin 1893. Trfa honore Monsieur.
J’ai l’honneur de vous envoyer par ce meme courrier un e-xemplaire de la deuxieme edition de mon ' ouvrage sur la «Peine de mort», traduit par le savant professeur de la Faculte de droit de Nancy, M. Ludovic Beauchet, vous priant d’en vouloir bien a-greer Thommage *). Cette traduction, admirablement bien faite, vous sera sans doute plus accessible et plus commode que l’origi-nal suedois. Elle permettra aussi ă grand nombre de personnes qui ne eonnaissent pas, ou pas assez, le suedois, de prendre connais-sance de mes idees et de mon opinion sur la grave question de l’abolition de la peine capitale en Suede.
Ma these que Teficacite de l’application de la peine de mort en SuMe pour la repression des crimes Ies plus graves est illusoire et nulle, est fondee sur des etudes prolongees et aussi sur mon experience de 21V2 ans comme membre du Tribunal supreme de mon pays ; et le resultat de mes etudes et de mon experience a fortement contribue ă confirmer ma conviction, que la peine de mort est inutile dans mon pays et que la cruaute des peines en general, seulement engendre la ferocite des moeurs.
1) Prima editiune a acestei opere a apărut în limba suedeză în anul 1866 şi a fost imediat tradusă în limba franceză : a doua ediţiune a apărut în limba suedeză în 189L şi a fost de aseminea tradusă îu limba franceză de d. L. Beauchet.
692
Notiţe
M. Beauchet ecrit dans sa prfeace â la traduction franţaise que s'il nous paraît dangereux de supprimer actuellement la peine de mort dans Ies codes criminels des grandes nations europeennes, et notamment cliez un peuple ou îe sentiment religieux tend tous ies jours a s’effaeer davantage, ou Ies fondements de l’ordre social sont assez fortement ebranles, ou l’on va meme jusqu’ă railler le culte de 1a. patrie, nous admettons parfaitement que la peine capitale puisse paraître inutile dans des pays tels que la Suede, la Norvege et meme la Finlande.
Je vous serai tres reconnaissant si vous vouliez par quelques lignes m’annoncer Tarrivee de mon envoi.
Veuillez agreer, tres honore Monsieur, la nouvelle assuran-ce de mes sentiments Ies plus distingues.
K.	d' Olivecrona.
Stockholm le 26 Novembre 1893.
Tres honore Monsieur
J ai l’honneur de vous accuser reception de votre envoi de *1’Arhiva, organul Societăţii ştiinţifice şi literare din Iaşi», ainsi que de votre aimable lettre du 3 Novembre et je vous prie de vou-loir bien agreer l’exspression de ma plus vive reconnaissance. Je suis tres sensible ă votre gracieuse attention de m’envoyer aussi une traduction franyaise de votre compte rendu ecrit en roumain, de mon ouvrage sur la peine de mort. Par cette traduction, qui est une nouvelle marque d’amitie ă mon egard, vous m’avez epargne bien des difficultes de lire ce compte-rendu, oii vous avez en termes trop flatteux ennonce Ies principes fondamentaux de mon ouvragecon-cernant la question de l’abolition de la peine capitale dans ma patrie.
Je deşire vivement pouvoir lire parfaitement votre belle lan-gue roumaine. Par ma connaissance du latin et de fitalien, je comprends assez la plupart des mots, mais n’ayant pas une bon-ne grammaire, ni un dictionnaire roumain et franţais ou allemand pour etudier cette langue, dont la prononciation est si sonore, il m’est imposible de faire des progres satislaisants.
Veuillez agreer, tres honore Monsieur, la nouvelle assurance de mes sentiments Ies plus distingues et Ies plus devoues.
K, d'Olivecrona.
IAŞI, T1P0-LIT0GRAFIA H. GOLDNKR, . Str. PRIMĂRIEI