ARCHIVU
pentru filologia si istoria.
Nr. XXXVIII.	15. Septembre	1870.
(XLIII.)
Gramatistii, si Ortografistii romani.
IV.
Ioane Deleanu, sî Sam. Crisianu.
Trecemu la contempuranulu seu Sam. Crisianu, seau după unguria: Korosi, despre care amu tractata si in Princip ia-le nostre,*) aratandu intrega sistcm’a ortografica a’ Iui, de a scrie romanescc cu litere latine, la cari inviămu.
Dein opere-le lui nu s’a publicații, pre câtu scimu, decâtu: Orthographia Latino- Va-lachica (8-o. Claudiopoli Impress. Typis Coli. Reformatorum Anno 1805, pagg. 10), — si:
Luntre a de Antea intdrsa dbpa Gesner in Românie pr’ in S. Ch., (8-o. pagg. 37), că ada-usu la Ortografia, cu acelesi litere.
Dein cesta dein urma amu publicatu in Principia la loculu citatu Prefatiunea, cu inceputu: Romane! carea si aici o adaugemu si suna asia:
„Romane! Vediand quot de chiăr, ind.lt, si sulldget extralucesce acest Nome, dopa ceTam desbraccat d’in fldcce-le lui Cyrilla, si Fam im-braccăt in vestmente romanesci; indegna te a pbrth acest Nome spre addeverătâ tă lăuda: de-prende te a armii păssi acelui popor, in quât te lăssa a tă le impregiorstari, quăre pr’in făcte le să le neadjuns mirăte, ’au implut Lume a co acest in vece nepresussit laădăt Nome; deprende te ti a questigă no nomăi scutu 1 Carne ei: ci si pre a anim’ei pâseere, de no mai mult in quălete no-măi o partîcella a viață ei intorce: d’in quăre ti uă adjunge, de no măi mult o ’dra, quă se ce-tesci si Charticică acăstă: iâr no quă un judeca-torio, ce mai vertuos qua un benevollitorio a Ro
*) Principia, nr. LVII. pag. 317—321.
Archivu pentru filologia si istoria IV.
manilor. Valeto: In Clus. Ann. 1805. di a 26. a lui Măio.“
Alte notitie despre viati’a si operei acestui barbatu nu avemu nece acum’a, de câtu ce insusi scrie la not’a a treia la pagg, 9. unde scrie, că are parate unu Dictiunariu Romanescu-Latinu-Ungurescu, si una Gramateca, lucrate amendoua după ortografi’a dein cestiune, si că si Pre acestea le va dă in tipariu, deca va semtî, că Lectorii nui voru denegă favorea la aceste primitie.
Inse ele nu s’au publicatu. Decâtu că amu vediutu inca in a-ante de 1848 una parte dein Dictiunariulu amentitu intru unu tomu in 4-o, in-cependu dela liter’a M. Elu se află Ia Protopopul» gr.-or. dein M. Osiorheliu, inse nu scimu ce s’a facutu. Alte scrieri de ale lui nu amu mai vediutu, ci se dîcea, că după mortea anteriului chartie-Ie remase s’au vendutu de piperiu.
Carticic’a despre ortografia, fiendu si scurta si rara, o reproducem» aici intrega, cre-diendu că amu facutu unu servitiu si una plăcere lectoriloru noștri.
Ea e scrisa numai latinescc, er’ noi vomu traduce una parte si romanesce.
Pag. 1. ORTHOGRAPHIA |LATINO| VA-LACHICA. (Vinietu).
Claudiopoli, Impres. Typis Coli. Refor-matorum! 1805.
. Pag. 2. Ut silvae foliis pronos mutantur in Annos,
Pritna cadunt: ita verborum vetus interit aetas.
*	«	«	a	c	*
Multa renascentur, quae jam cecidere cadentque, Quae nune sunt in honore vocabula, si volet usus, Quem penes arbitrium est, et jus et norma lo-quendi.	Horat. de arte poet.
Pag 3. RECTA RATIO ILITTERIS LA-TINIS VALACHICEI SCRIB ENDI.
94
746	—
I.	De Vocalibus.
§• 1.
I.	Omnes vocales accento a circumflexo no-tatae proferuntur ut a ruthenicum vel vero ut vocalis tacita in Hm! et Hrr!
II.	a ante m et n baud duplicatimi
e ante haec eadem minus sequent! syllaba in e vel i	denique a. e. i. y. post qnamlibet
Consonam subsequent! r impurum, efferuntur ut casti 1-mo, nisi accentu quodam gaudeant.
§. 2.
•) a absque ullo accentu effertur tit % ruthe-nicum : vel tit observavit Cel. Ioh. Moínár, ac e in germanico VVuck-e-rey.
Excipe duos casus §-phi 1-mi et item a. ini-tio vocis (excepto casti II-o §phi 1.) ubi effertur, ut à • *)
• •) à accentu ^ gravi, et á acuto profer tan-quam ah germanicum, aut á hungaricum.
§. 3.
a) e absque till o accentu
•	) ant(e) n simplex, seqtienti Syllaba e vel i in eadem voce, effertur ut i.
•	•) post b. m. p. r. s. t. v. z. (et nonnunquam post f. in prima comprehensione) item in die, tie, tanquam a carente accentu. — — Recedit hinc in ultimis polysyllaborum, nec non in Pronomine Te, in quibus sonat ut accentu gravi vid. pun et. lm. sub littera 8.
•	. •) ante x initio vocimi sequenti alia con-sona prorsus absorbetur. — — At si x à vocali excipiatur ; e retinet sonum casus sub sequentis.
:	:) Initio voctim, excepto casu proximé ante-cedenti, pronunciatila ut ie vel je latinum.
fi) è accentu ^ gravi:
•	) Ut apud Germanos eh, vel Ungaros é.
•	•) Ante in	et n	simplex:	— necnon	ante	x
et quidem initio	vocis,	ut i. —	at si post	m et	n
syllaba e vel i sequatur, manetejus valor ut pun 1-mo.
•	. •) Initio vocis, (excepto puncto 3-o sub a) ut ie vel je more latino.
;•) é accentu f acuto:
•	) ut eá vel ja, more latino	apud ple-
rosque tamen servai sonum é. vid. pune. lm. sub ¡8).
•	') Post c, iti, p *), r, s, v, z — item in diésce, ti esce, rrésce, effertur ut à vel á.
*	) Sunt pauci casus in quibus post ni et p manet eá.
§• 1.
I.	Tote vocalile semnate cu accentulu cercu-j flesu y\, se pronuncia câ x rusescti, seau câ vo-| calea ocurrente in Hm! si Hrr!
II.	A in-a-ante de m si n neduplicatu, —-! E in a-antea acelor'a-si neurmandu una silaba cu e seau î. — in urm'a a. e. i. y dupâ ori care co-\ sunante urmandu r necuraţii, se pronuncia câ in casulu primii, de nu au accentu.
§. 2.
•) A fora accentu se pronuncia câ i rusescu, seau precurmi oserbâ Dn. I. Molnâr, câ e in vorb'a germana Wuck-e-rey.
Liâ afora cele doua casure dein §. 1. si pre a la inceputulu vorbei (afora de casulu 2. dein §. 1), unde se pronuncia câ a.
• •) ă cu accentu greu, ^ si â cu acutu r, se pronuncia câ ah germanicu, seau â iingurescu.
§• 3.
a) E fora accentu —
•) in a-ante de n simplu, urmandu silab'a e seau i in aceeaşi vorba, se pronuncia câ i.
. .) dupa b. m. p. r. s. t. v. z. (une ori si dupa f in silab'a prima) si in dîe, tie, câ a fora j accentu. —- Se abate de aci in finea celoru multi! silabe, precurmi si in pronumele te. in cari suna | câ celu cu accentu greu. Vedi punct. 1. sub li! ter'a ,i.
. • .) in a-ante de x, la inceputulu vorbeloru, urmandu alta cosunante, se tace cu totulu. — Ci urmandu a dupa x, e suna câ in casulu urmatoriu.
.: :) la inceputulu vorbeloru, afora de casulu de mai in a-ante, se pronuncia câ ie seau je latinescu.
p) e cu accentu greu ţ :
•	) câ eh germanicu, seau e ungtirescu.
•	•) in a-ante de m si ii simplu, — si in a-ante de x, la inceputulu vorbei, câ i, — inse dupa m si n urmandu silab'a e seau i, remane sunetulu lui, câ in punt. 1.
•	. •) la inceputulu vorbei (a fora de punt. 3 sub a) câ ie seau je latinescu.
y) E cu accentu acutu r :
•	) câ ea seau ja la latini, inse mai pretoten-dinea-si tiene sunetulu lui e; vedi punt. 1 sub 8.
•	•) dupa ş, in. p.*) r. s. v. z si iu diesce, tiesce, rresce, se dîce câ ă seau â.
*	) Suntu pucine casure, in cari dupa ni si p re-mane eâ.
— 747
S) Postquam libet aliam vocalem tam accen-tibus quam absque his effertur, ut ie, vel je. — excipitur post i in di et ti puncto notatum.
§•4.
i	) Ante aliàm vocalem in fine vocum fit con-sona (j)
•	) nisi accenta gravi vel acuto super adno-tétur.
*	) At i signo v correptionis (item post d et t subsequent alia vocali nisi accentu gravi vel acuto notatum fuerit) subticetur.
•	•) Post r (in prima syllaba) c. d. rr. t. % et item in omnibus penultimis, à verbis in iésco (ubi e est sine omni accentu) provenientibus se-quent! consona, exprimitur ut ì.
Caeterum ut apud latinos.
§• 5.
a) o'"') absque ullo accentu :
•)	ante gii ; et in, n, simplex : item in fine '""*) vocum, ut n latinum.
•	•) Initio et medio, excepto casu antecedenti, ut o latinum.
/S) ò accentu gravi :
•)	Initio et medio, ut n latinum.
•	•) In fine, ut ali vel an.
•	. •) Ante gn, et m, n simplex, ut o latinum.
;/) ó accentu f acuto ; ut oà apud latinos.
*)	Peregrini vix unquam O initio vocis absque v praemisso enunciare queunt; cujus rei ratio sane hinc est repetenda: nos enim ita pronunciamus o in initio, ac si uo esset, ex. gr. omo, ola, occhio, dicimus uóm, uólla, uocchio, quae peregrini, sat male.qui-dem sic efferunt vòm, vólla, vocchio.
**	) o in fine non nisi ante Pronomina Conjunctiva, Articulos Definitos, et Verbum Sunto, vel contraete i legitur, exceptis, collo, ac-collo, in-collo, pio, dio, in quibus effertur ut o latinum.
§• 6.
•	) U ut apud Latinos.
•	•) Inter duas vocales, nisi accentuatum fue-rit, et item in verbis uaporésco, uollio, et denique post q. penitus omittitur in pronunciando.
•	. •) In fine solummodo iis in casibus pro-fertur, in quibus o finale, vìd. §phi proxime an-teced. not. 2-am.
§• 7.
y habet locum in vocibus graecae originis; efferturque ut i. ex.gr. typu: typus, imago, lége tipu: etc.
S) dupa ori ce alta vocale cu seau fora ac-centu, se pronuncia câ ie seau je. — afora decâtu dupa i in di si ti semnate cu .unu puntu.
§• 4.
i)	in a-ante de alta vocale, in finea vorbei, se face cosunante (j),
•)	de nu se semna cu accentu greu seau acutu.
*)	inse î, cu semnulu scurtarei (si dupa d si t urmandu alta vocale ne semnate eu accentu greu seau acutu) se retace.
•	") dupa r (in silab'a prima) c. d. rr. t. z. si in tote penultimele dela verbele in iésco (unde e e fora accentu) urmandu cosunante, se respunde câ î.
Alta data câ la latini.
§• 5.
a 6*) fora accentu:
•)	in a-anta de gn, si m, ii simplu, si in finea*") vorbeloru, cà n latinu.
•	•) La inceputu si midilocu, afora de casulu de mai susu, cà o latinu.
Ş) ò cu aceentu greu:
•)	la inceputu si midilocu, cà o latinu.
•	•) in fine, cà ali seau aa.
•	. •) in ante de gn, si m. n simplu, câ o latinu.
y) ó cu accentu acutu, câ oa la latini.
*)	Străinii mai nu pota pronuncia pre o la ince-putulu vorbei fora unu v dein a-ante ; caus'a e de acolo, cà noi asia pronunciàmu pre o la inceputulu vorbeloru, cà si cumu ar' fi uo, pr. omo, òlla, occhio, dìcemu uòm, uólla, uocchio, cari străinii le pronuncia destulu de reu: vóm, vólla, vocchio.
**	) o in fine numai in a-antea pronumeloru conjunctive, articliloru definiti si verbului sunto, seau scurtatu ì, se pronuncia, afora de collo, acollo, in-collo, pio, dio, in cari suna câ o latinu.
§.6.
•)	U, cà la latini.
•	•) intre doue vocali, deca e neaccentuatu, si in verbele uaporèsco, uollio, precumu si dupa q, in pronunciare se lasa cu totulu nfora.
•	. •) in fine mimai in acele casure se pronun-cia, in cari o finale; vedi §. de mai in a-ante HOt. 2.
y are locu in vorbele de origine grecesca, si suna cà i pr. typu, typus, imago, dì tipu etc.
94*
748 —
De D i p h t h o n g i s. §■ 8.		!	De Diftongi. i	,	§-8. an si eau, se pronuncia că o	
au;	et	eau	ut o ei	»	n	«	* | eo	„	„	„	io io	„	„	„	iu	efferuntur.		
		» » » » pi 171 yy » y?	n 11	11	n	» n	n	n	11	11	* „ io 11 iu
II, De C o n s o n a n t i b u s. Valach.	ut	Latin. Hung. B.	b.		b. b. C.	c. ante omnes Gonsonas, in fine: nec non ante a. o. u. y. .	.	.	. c. k. — In sce, sci, /ce, /ei	.	t. t. — Ante t	..... p. p. — Ch interdum	.	.	.	h. h. — ț	.	.	.	.	.	. — tz. D.	d. *) ante i uno p.uncto	.	.	. z. z. — caeterum ut apud Lat. .	.	. d. d. F. f.		f. f. G. g. ante e ct i	.	.	.	. — zs. — gn	...	... mn. mn. — caeteroquin	.	.	.	. g. g. H h.		h.	h. K. k.	...... qu. k. L. I**)	1.	1. — Hi	j.	Uy. *)	Hand mirum videatur d ante i tanquam	zlegi: boc idem d ante i passum fuisse videmus apertissime apud antiquos quoque Scriptores Romanos Zabolus. L Diabolus Lautant Zeta, Zetarius: 1. Diaeta, Diaetarius. Lamprid: — — Imo huc referri potcst et Zeus. Deus (v. Dieus? Dominus Diei— lucis Dies-piter). • •) Attaraeu in Ligia, Liepore, Linu, Liubesco, Liuerto, lege ut j latinum.		II. De Cosonanti. 9. Valach.	.	.	ut	.	.	Latin. Hang, M. m.	.	.	.	•	•	m. m. N. n.	.	.	.	.	.	n. n. P- P-	 P-	P- Pb. ph	f.	f. Q- q-	 q-	k. R. r.	.	.	.	.	.	. r. r. S. 8.	......	88.	SZ. ’S. s.	f.	et item ’s in minusc. . .	f. T. t.	ante i uno puncto notat. . .	—	tz. —	Caeterum ubîque	.	.	.	t.	t. —	th in Graecis	.	.	.	fth.	ft. X. x. ante e et i .	.	.	.	— S./ —	Caeterum	.	.	.	. ss. sz. V. v.	.	.	.	.	.	. v. v, Z. z.	.	.	.	.	.	. z. z. J. j.	...... zs. v. ’s. *) Se nu se mire ceneva, că d in a-ante de i se dîce că Z, că ce vedemu apriatu Ia scrietorii celi vechi latini, că aceeași a patîtu d in a-ante de i. Zabolus in locu de diabolus la Lactantiu; Zeta si Zetarius in 1. de dieta, dietarius la Lampridiu. — Inca de aci se pare a fi si Zeus, deus (seau dieus, domnulu dîlei si luminci, Diespitcr). • •) Inse in 1 i c i a, liepore, linu, 1 i u b d s e o, liuerto, se dîce că j latinescu.	
III.	De variatione Consonarum, pro diversa r a t i o n e D i a 1 e c t o r u m. io. Ante e, i. y. Sequcutes, scqucnti modo variantur, Consonantes: b. c. ch. d. f. gh. k. m. n. p. ph. q. t. v. I	.) b. intercipit j. latinum vel gy. hungari-cum: cx. gr. Bene, Birga. dicitur vulgo Bjene, Bjirga, Bgyene, Bgyirga etc. II	) c. f. ph. *) praesertim in Districtu Bi- ■ striciensi cfteruntur; ut scll germanicum. vel § : hungaricum. cxgr. Cepa, Cena, Ferm. Fire, Phi-losoph. dic. scliepa, schena, scheiTU. et cel. — At		III.	Despre variatiunea Consunanti-loru după varietatea dialecteloru. §• io. In a-ante de e, i, y. asia se scaimba Cosu-nantile b. c. ch, <1, f. gh. k, m. n, p, ph, q, t, v. I.	b, liă la sene pre j latinii seau gy ungu-rescu, pr. bene, birga (?) pronuncianduse că bjene, bjirga, — bgyene, bgyirga etc. II.	c, f, ph/j alesu in ticnutulu Bistricici, se pronuncia că sch germanicu, seau s ungu-reseu, pr. că pa. cena, ferru, fire, philo-s o p h, dîcu sche'pa schena, scherru etc. Ci ph	
— 749 —
ph in Blaspheme-, et ab eo promanantibus effertur ut t. quod ferme apud omnes invaluit.
III.	ch,	k,	qu.	t**)	ut	tj.	vel	ty	hung.
IV.	d, gh, ut gj aut gy hungaricum.
V.	m. intercipit nj. vel ny hung.
VI.	n. adjungit sibi j, vel fit ny hung.
VII.	p. intercipit tj, vel ty hung, saepissime vero fit p. ipsum tj. vel ty. exgr. pica, pectu, peV tene, pe'eteno, aspecto, horumque omnibus in pro-vincialibus lege -co p. ac si tj. esset.
*)	Pluribus tarnen in locis f et ph. efferuntur ut ch in voce germanica Schmei-ch-eley:	— Quin
etiam in quibusdam sonat ut h, Ex gr. — — Fedu lege Hedu: Foedus.
**	) Excipe hinc t ante i uno puncto notatum: nam hoc in casu legitur t ut tz. hung.
**	*) At me in syllaba men. sequenti alia in e vel i die. mi.
**	**) p. ante e et i semper patitur hanc mutationem ante e. vero acuto non nisi quum amat e prae se i ha-bere, fit p. molle: — — At ante e absque omni accentu, nunquam amittit veram pronuntiationem.
VIII. v.
a) ut v. latinum. b) ut j. latinum. c) — tan-quam zs. hung, d) — gj. — e) — h.
Obs. 1-a. Quamvis haec pronunciandi me-thodus solum apud illiterates et haud apud erudi-tes Litterarum valachicarum sit in usu, tarnen hoc uno ultimo §pho exhibendam esse, justuni judi-cavi; praesertim quum neminem nostratum sciam, de hac variatione Consonarum suis in scriptis me-moriam fecisse: quam tarnen hujus rei cognitio sit studiosis Linguae valachicae utilissima.
Obs. 2-a. Omnes illi accentus, quos hac in perbrevi methodo vocalibus adscribuntur (sic)', re-spectu nostratum omnino abesse possunt: at quum plerisque peregrinis videre nostram linguam sit-teris latinis depictam placuisset, ob majorem evi-dentiam latinae radicis linguae nostrae eos pro arbitrio adoptandos ad facilitandam vocum vala-chicarum pronunciationem, non perperam fieri existimavi.
Obs. 3-a. Hac proxime pertractata Ortho-graphia elaboratum Lexicon Valachico Latino Hungaricum , paratämque Grammaticam habeo; haec quoque sum luci publicae editurus, si sen-sero Lectores his meis primitiis favorem non de-negaturos.
in blasphemo si cele derivate dein elu se pro-uuncia câ t, care mai la toti se tiene.
III.	ch, k, qu, t**) câ tj seau ty ungurescu.
IV.	d, gh câ gj seau gy ungurescu.
V.	m liâ la sene nj seau ny ungurescu ***) VI. 11 liâ la sene j, seau se dîce câ ny ungur. VIL p liâ pre tj seau ty ungurescu; forte adesu	inse	se	face	chiaru	tj	seau	ty,	pr.	pica,
peetu, pe*ctene, pdeteno, aspecto, si in tete ale acestor'a in .unele locure p se dîce câ si cumu ar' ff tj ***•)
*)	Inse	in	mai	multe	locuri,	f	si	ph	se	pronun-
cia câ ch in vorb'a gemanica schmei-ch-eley. In unele inse suna si câ h, pr. fedu. dî hedu, foedus.
**	) Scote afora de aci pre t in a-ante de i cu unu puntu, in care casu t se dîce câ tz ung.
**	*) Inse mc, in silab'a meu urmandu altu e seau i se dîce mi.
****) p in a-ante de e si i, totu de un'a se muta asia; er' in a-ante de e cu acutu, 'numai candu e cere in a-ante si unu î, p se molia. — Inse in a-ante de e fora accentu, nu si pierde nece una data sunetulu adeveratu.
VIII. v.
a) câ a latinu. b) câ j latinu. c) câ zs un-gurescu. d) câ gj. e) câ h.
Obs. 1. De si acestu modu de pronunciare este in usu numai la celi neinvetiati, er' nu si la csli literaţi romani, totuşi am aflatu cu cale, alu arata in §. dein urma; alesu câ nu sciu, se fia amentitu, care va deintre ai noştri, despre acesta variatiune a consunatorieloru in scriptele loru, ma-caru câ cunosecrea acestei variatiuni e forte utile cercetătoriioru limbei romane.
Obs. 2. Tote accentele, ce se scriu la vocali in acestu scurtu metodu, pentru ai noştri potu se lipsesca; de ora ce inse mai totoru strainiloru le a placutuse vedialimb'a nostra scrisa cu litere latine, de acea am crediutu, a fi bene, câ spre mai mare evidenţia a' radecinei latine dein limb'a nostra se le adoptâmu dupa plăcu, pentru mai mare liusio-rare in pronunciarea vorbeloru romanesci.
Obs. 3. Dupâ acesta ortografia de aci, am si unu Dictiunariu Romanescu-latinu-ungu-rescu, si una Gramateca, amendoue parate, pre cari le voliu si dâ la lumina, deca voliu semtî, câ lectorii nu voru denegâ favorea sa acestora pri-mitie ale mele.

Obs.	4-a.	Lector!	Subsequentem	Fabulam, ' Obs. 4.	Fabula,	ce	urmeza,	o am datu	la
pro exemplari rectae lectionis vocum litteris lali- j lumina, câ se fia de mustra in lectiunea vorbe-nis descriptarum, ob similitudinem nostrae Ortbo- ' loru romane scrise cu litere latine, pentru aseme-graphiae,	imo	et	Linguae,	publicae	luci	prolatam	' narea	ortografiei	nostre,	si	a limbei.
esse, memento.
Nota.	P'e	cumu se vede, autoriulu nu numai	ca	a tractatu	sistema	sa	forte	prescurtu,	dar'	inca	nu	a adausu
nece macaru	esemple	la	regulele	si	esceptiunile sale, decâtu	la	forte	pucine, prein care	greutatea	intielesului	s'a
si	mai adausu. Suntu inca	si	unele vitia	de	limba, si	de	interpunctiunc,	cari	noi	tote	le	amu	lasatu	in locu,	ne-
tienendune indoreptatîti a scaimbâ ceva in opulu altuia.
De mustra mai adaugemu si inceputulu Fabul ei, si faca idea si despre modulu traducerei acestei fabule. cilitare.
LUNTRE a de ANTEa.
Cant. I.
Trecură arequoti trişti Anni, de quand scena lui Mi Ion, intr'o nocte co cottremor o 'au menât vogellitore le valuri, d' in locu 1 sau, rumpando o de Uscat, Spaţiul 1 intre Scena lui si intre Uscat l'au inghittit Mâre a. In Insola acesta de-spărţita, intr' a totâ erâ dc departe Scena lui de Uscat, quot in cell mâi len temp anche no se au-dieua de pre meraiei Tierrmuri ragire a turmelor. Semirâ de impreuna co Liubitu 1 sau si 'au ad-stipât tote drsfetari le sâ le: in trista singurătate traeua co Filliâ sâ: nici o societate no ei îndulciră ori le,, a fora d' in passeri le Cerio lui, si turmitiâ sâ. Etc.
de care amentesce in urma, pentru câ Lectorii noştri se Alaturâmu si transcriptiunea nostra pentru mai mare fa-
Luntrea de an tania.
Trecură ore câţi ani, de-candu scen'a lui Milo n u intru una nopte cu cutremuri! o au menatu vij ai torie-le valuri, dein loculu seu, rumpen-duo de uscatu. Spatiulu intre scen'a lui si intre uscatu Fa inglîtitu marea. In insul'a acesta des-părţita, intru atât'a erâ de departe scen'a lui de uscatu, câtu in celu mai lenu tempu inca nu se audiea de pre mierii tiermuri rugirea turmeloru. Semir'a de impreuna cu liubitulu seu siau astu-patu tote desfătările sale, in trista singuretate ţraiea cu filia-sa; nece una societate nui îndulciră ore-le, afora dein paserile cerului, si turmiti'a sa Etc.
Pre pag. dein urma, are unu adausu la ortografia, si unele Errata. Cestca le amu emendatu la loculu loru, er' adausulu suna asia:
„NB. In Orthogr. ad §. 8. pag 5.
Diphthong, aua: effertur ut ä eua:	— ea, v. ea-ja- v. ja
§. 9. c. ante e, et i	— ut es. v. ts hung.
— 'a in verb, aux 'am profer semper ut a.
Dupa nesulu materiei, ar' veni se tractâmu si despre opere-le Gramatece si Ortografice, ale Dni-loru I. E1 i a d e, si A. Tr. L a u r i a n u , si de ale mai multora altor'a. Inse acestea mai tota suntu inca in mânu-le publicului romanu, si nu este necesitate de ale mai tracta si in acestu locu. Si cu acestea amu, finitu articlulu nostru.
(XLVI.)
Nicolau, A. Episcopulu Strigonului.
II.
Escerpte dein opul u istoricii Hungaria "
CAPUT XVI.
De reliqua ultra et infra Tibiscum Hungaria.
Supra Sâmos fluvium, qui, ut ante memo- | De asupr'a Somesiului, care cumu amu ravimus, inter duos montes in Occidentem primum | dîsu mai susu, mai antaniu curre pre intre doi
—	751	—
labitur, ad montes Septentrionales *) est oppidum Rivulus Dominarum **), et Felsew — Banya, circa quae auri, argenti, et aliorum nie-tallorum sunt fodinae. Hinc meridiem versus oc-currit regio S à m o s k e w z, ea ex re ita nominata, quia sit inter Sàmos et Tibiscum fiuvios; in qua sunt oppida, Velete, Varalya, Me dyes, Dabotz, Zathar, Wilak, Egri, Paled, Forgo la, et multa alia praeter ea. Huius Sep-temtrio et Occidens est Maromarusium Comi-tatus ***) ; in quo citra T i b i s c u m prope oppidum Ron a, sunt salis fodinae, ex quibus sal perinde) atque saxa in lapicidinis ferro excinduntur ; quae cum arceHw.zth, in monte alto supra ripam T i-bisci sita, turn Vysk, ac aliis oppidis, his sub-jectis, pertinent ad reginas Hungariae, jure dona-tions propter nuptias. Arx et oppidum Zewlews, parochiali tempio reditibus opulento, memorabile, Do Ih a, S.alak, Vari, et oppida pleraque sunt sita
§. II . Ea vero regio, quae ultra fluvium f ) praedictum Sàmos, et citra montem Sylvosum, intra quern villae sunt plurimae Valachorum, continetur, vocatur Sylaghysagh; ubi inter alia oppida Z e h o t a, ad ripam S a m o s i i Orientalem Zathmàr, ad Oceidentalem vero Nemethy,' visuntur. Turn meridiem versus occurrit inter Ti-biscum etSamosium fiuvios ac montes Vara-dienses, ad Orientem existentes, usque ad oppidum Debreczen, regio Nyerkewz, in qua sunt oppida Darocz, Domanhyda, Kàrol, Zàn-tha, Bathe, Kallo, Sancta Margarita, Belthewk, Zekelhida, Markosfalva, Be-zermény, Guta,Zalàrd, Istard: infra quae, Orientem versus, est civitas Varadinum ff) sedes Episcopi, Ecclesia Cathedrali, sepultura Divi Ladisiai Regis miraculis clari, etSigismundi Imperatoris inclyta: in qua, die noctuque, ex eius-dem Caesaris fundatione, Psalmi Davidici, ad eius tumbam, mutatis per vices personis, concinuntur. Arx huius conspicua est, turn statua equestri, Divi
munti spre apusu, este opidulu Bani'a mare lenga muntii de miedia nopte, si Bani'a de su su, lenga cari suntu bài de auru, argentu, si de alte metale. De aci spre miedia dì vene tienutulu S om e s i a n u, numitu asia, pentru cà e intre riure-le Som e siu si Tis'a; in care suntu opidele: Ve-lete, Varari'a, Mediasiu, Dobotiu, Za-taru, Uilacu, Egri, Paledu, Forgol a, si altele multe a fora de acestea. Despre miedia-nopte si apusu e Comitatulu Maramuresiului, in care dein coce de Tisa lenga opidulu Rona suntu bài de sare, dein cari se talia si sare, si pietre in baile Ioni; cari împreuna cu fortareti'a Hustu, pusa pre .unu munte inaltu la rip'a Tisei, cu V i s k, si cu alte opide puse sub acestea, suntu ale regineloru Ungariei, cu dereptu dona-titiu pentru nunta. Cetatea si opidulu Soios, notabile pentru baserec'a parochiale cu multe averi, Dolha, Salak, Vari, si mai multe opide.
§. II. Er' tienutulu, care' se cuprende intre Somesiulu numitu, si dein coce de muntele pa-durosu, in care suntu forte multe sate romanesc!, se chiama S eia giù, unde intre alte opide se vedu Zehota, la rip'a Somesiului spre re-saritu Satmariu, er' spre apusu Nemethi. Er' spre miedia dì intre Tisa si Somesiu si intre muntii Ora di ani, cari-sn spre resaritu, pana la opidulu Dobricinu, se intende tienutulu Mes-tacanos'a, in carea suntu opidele: Doroltiu, Domahida, Carelii, Zantha, Bathe, Kallo, San-Margit'a, Beltek, Sekelhida, Markosfalva, Bosormeni, Guta, Zalàrd, Ist ard; dein diosu de cari spre resaritu e cetatea O r a d e a, scarnili Episcopescu, cu basereca catedrale, mormentulu regelui La di si au facutoriulu de minuni, si cu alu imperatului Sigismundu, in care diu'a si noptea de in fundatiunea aceluiaşi imperatu se reciteza psalmii lui Davidu la mormen-tulu lui, scaimbanduse personele unele dupa aitele. Fortareti'a acesteia e infromosetiata cu statu'a
*) In margine: Rivulus Dominicarum oppidum.
**) Sub linia: Nomen latinum, inde traxit originem, quod Dominarum, seu Re gin ar um olim fuerit, una
cum metallorum reditibus. Hungari, a fodinarum sive amplitudine, sive proventu divite,
verunt. Censetur in Liberis Regiisque civitaiibus.
Nagy-Bânya, voca-
Not K
***) In margine: Maromarusium Comitatus.
f) In margine: Samos-Kewz regio.
•J-f) In marg. Civitas Varadinensis.
752 —
Ladislai aerea, ingentis molis, tum aedium ma-gnificeutia, quas Sigismundus Turzo Episcopus, meus olim nutricius, aedificaverat. Civi-tatem eiusdem nominis , a septentrion© K e ii r e s fluvius, [qui in Transylvania supra oppidum Hu-nyad, et arcem Sebeș exiguo fonte ortus, rapi-dus, sive velox, ob rapidum, ut arbitror, fluxtim vocatur, pleno alvco, multis aliis fluviis auctus, intersecat. A meridie, supra arcem, exoneratur ad fluviolum Pdtza, braehium exile ipsius Keiires.
§. III. Hinc sunt vicina: Pbspeky, Bihorium, Keresztes, et pleraque oppida. Occidentem versus latissimi sunt campi, alendis pecoribus commodis-simi, in queis est oppidum Debreczen, *) civium opulentia, sex nundiuis annuîs, pecorum mercatura, et aliis rebus, insigne Inferius sunt: Augel-}i ă z a, N a d u d v a r, O s t u p a I, aquae et lignorum indiga. Utuntur accolae in fomentum ignis, arun-dinibus, cespitibus, et lignis, procul eo advectis. Inter hos fuit mihi cognitus, quidam civis, cuius nomen erat, Caspar Bir 6, qui decern circitei’ mi 11 ia™) boum saepe alebat venalia. Hinc versus meridiem in ripa orientali Tibisci, Bala, Sanctus Nicolaus, Warsăn; in adversa vero ripa. velocis Kewresii, Sanctus An-dreas, AlbaEcclesia, Bekyn, inter utramque Thur oppidum.™*)
§. IV. Inter tres Kewres, velocem, nî-grum, et album, qui tractus Kewreskewz vocatur, versus radices montis, est arx Feketc-Bathor, Ireg; infra quae ad meridiem vergunt, Chesa, Zadan, Mezewgyan, Kelesdr, Gyarmad, Sarkăd oppida. Hinc magie ad Orientem arx numita Gywlaf), Bezely, The-Ick, Miske, Talpas, Felthoth, oppida. Quae autem inter Album Kewres et Maros fluvios iu meridiem porrigitur regio, Măroskewz vocatur. In ca, versus promontorium Makra, in quo optima nascuntur vina, sunt arces Soly- |
calare a’ regelui Ladislau, de arame, de una i mărime grandiosa, cu case splendide episcopesci cari le edifică Episcopulu Sigism. Turzo crescu-toriulu mieu. Prein acea cetate despre miedia nopto trece rinlu Crisiu, ce se nasc© in Trni’a de asupra opidulni Huedinu, si a cetatiuei Sebeș, deintru una mica flinte, si se numesce ra-pede, pentru cursulu Ini celu rapede, mise pare er’ de aci se immnltiesce, cu mai multe riure. Ef spre miedia dî, de asupra cetatiuei, intra unu ramu dein același Crisiu, in nutiuln Petze.
§. HI. De aci suntu aprope: Pispeki, Bi-horn, Criști sin, si alte opide..Er' spre apusu suntu campi forte estensi, acomodați pentru tiene-rea viteloru, in cari este si opidulu Dobricinu, notabile pentru avutî’a locuitoriloru, cu 6 nundine pre anu, cu negotiatorfa de vite, si altele. Mai j in diosu suntu Angelbaza, Nadudvar, si j O stup al, lipsite de apa si de lemne. Locuitorii se folosescu pentru focii cu trestia, glie, si lemne adusa deiu depărtare. Intre aceștia aveam unu cunoscuta cetatianu, anume Caspar Bir o, care de multe ori ticnea că la 10 milie de boi de in-grasiatu spre vendiare. De aici spre miedia dî in rip’a despre resaritu a’Tisei se afla: Bala, S. N i c o 1 a u, Var s an j erf in cea alalta ripa a C r i-s iu lui rapede suntu S. Andrciu, Baserec’a alba, Bekîn, intre amendoue opidulu Tur.
§. IV. Intre trei Crisiuri, rapede, negru si albu, care tienutu se chiama Crisian’a, spre munte este cetatiuea: Bat or-negru, si Ireg; sub cari spre miedia dî venu opidele Chesa, Zadan, Mezbgyan, Kclesdr, Gryarmat, Sar-kad. De aci mai spre resaritu este fortareti’a G i u 1 a, B e s e 1 y, T e 1 e k , Miske, Talpas, Fel tot, erasi opide. Er' tienutulu, care se in-tende intre Crisulu albu si intre Muresiu spre miedia dî, se numesce Muresian’a. In ea^ spre muntele Makra. in care se face forte I bunu vinu, suntu cetatiuele S i o i m u s i u, L i p o v a,
*) In marg. Debrczcn oppidum. ■— Sub linia: Anno MDCCXV. Artic. CVIII. in Liberis Regiisque urbibus relatum.
**) Sub linia: Nolim summo vito fidem derogări; numeros tamen hic maior videtur, quam pro hominis privati opibus. Ergo, copiosum adeo armentum, integrae societăți» fuit, cui Bir6, iste, qna ditissimus, forte pracfuerat.
Not’a Iui Kol.
***) In marg. Thur oppidum.
f) In marg. Gyula arx.
753	-
mos, Lyppa *), Vilâgoswar; tum ad Ke- Sirfa; er' pre rip'a Crisiului: Pancot'a, Za-rewsii ripam Pankotha, Zarâd, Kerék. rad, Kere'k. De aci mai spre miedia dî suntu Dehinc magis ad meridiem sita sunt oppida Si- opidele Simand, Pali, prepositur'a Orodului ni and, Paly, Praepositura Orodiensis non de mare nume, fortareti'a Nagylak, opidele Bo-parvi nominis, arx Naghlak, oppida, Bozzâs, z â s, Perek, Hetes, S. Laslu,Ciongradu; Rawazhaza, Kwthas, Perek, Hethes, si mai multe altele.
Sanctus Ladislaus, Czongrad, et alia plu-rima.
CAPUT XVII.
De Provincia Themesi
Ex rupe, aut monte, qui oppido Kar an se-beş imminet, oritur amnis **) Themes, qui illud ac castellum et oppidum Lugas, cuius incolae sunt fere omnes équités, militiae dediti, ac Possam alluens, meridiem versus defluit, ac arcem T h e-m es war***) fortissimam, ab ipso amne ita deno-minatam, attingit. Haec arx obstat Turcis, ne a Samandria, pertransito Danubio Temesium, traji-cere, ac Hungariae fines invadere possint. Locus hie populosus, et omni genere comeatuum maxime piscium, copiosus. Amnis Temesium per la-tissimos primum defluens campos, partim in Da-nubium se se evomit, medio inter Samandriam et Taurunum, sive Belogradum, a Septentrionali flu-minis ripa, interstitio ; primum, non nihil ad ocei-dentem, factis aliquot insulis, (quarum aliquot arun-dinibus et arboribus fréquentes ob vehementiam ventorum hue illuc moveri natareque videntnr) conversus, prope Titulium orientali Tibisci ripae se infundit ; sicque, sui partem in Danubium quoque perducit. Inter hunc Temesium, et Maros fluvium, quae sita est regio, Themeskewzf) vocatur.
§. IL In ripa occidentali Themesy sunt : Sarad (cui in ripa ulteriore Ictar et Rekas) Tzona, Beregza, C zokoan, Aracha, ar-ces, Beche, et Bechkereke, et multa alia oppida. E regione autem in ripa Maro sii, orientali, incipiendo a Borea meridiem versus, sunt ex ordine: Bizere,Zeudy, Zevoldin,Egres>
ensi, ethuius vicini a.
Dein stanc'a seau muntele, ce sta de asupr'a opidului Caransiebesiu, se nasce riulu Tini isiu, care trecundu pre lenga acel'a si pre la 1 castelulu si opidulu L o g o s i u , ai căruia mai toti locuitorii suntu călăreţi si militari, si pre lenga Possa, curre spre miedia dî, si ajunge la cetatea Temi si o rei, ce e forte tare, si numita du-pre acelu riu. Acést'a sta in contr'a Turciloru, câ nu trecundu Dunărea dela Semendri'a se treca si Timisiulu si preste marginile Ungariei. Acestu locu e forte impoporatu, si indestulitu cu totu fe-lulu de viptuale, mai alesu cu pesci. Riulu Timi-siului, trecundu mai antaniu prein campi forte es-tensi, se versa parte in Dunăre, la midilocu intre Semendri'a si Taurunu seau Belgradu, de partea ripei de catrà apusu, facundu mai antaniu ore câte insule, dein cari unele piene de trestia si de arbori, pentru suflarea furiosa a' ventureloru se păru a	se	misicâ	in	coce	si	in	colo,	si	a innotâ,	apoi
intorcunduse apropc de Ti te lu se versa in latu-rea despre resaritu a Tisei, si asia-si duce una parte dein sene si in Dunăre. Er tienutulu, care e intre riulu Timisiu si Muresiu, se numesce Ti-m i s i a n a.
§. II. In rip'a Timisiului despre apusu suntu Sarad (căruia in rip'a de dein colo respunde Ictar si Rekas) Tzona, Beregszo, Czo-koan, Aracha, fortaretie, Beke, si Becske-r e k, si alte multe opide. Er' de cea parte in rip'a despre resaritu a' Muresiului, incependu despre miedia nopte catrà miedia dî, suntu opidele
*) In margine: Solymos, Lippa.
**) In margine Themes amnis.
***) In margine: Themesvâr arx.
f ) In marg. Themeskewz regio. . Sub linia : Ita Hungari appellant, regiones amnibus intersitas, sive insulae sint, sive peninsulae. Tale fuitnomen: Sâmos-Koez; Koeros-Koez; et citeriore ulterioreque Hungaria, Csallo-Koez; Râba-Koez, Mura-Koez, re li qua.
Archivu pentru filologia si istoria IV.	95
754	-
Sanctus Michael, Csanadium *) Episco-patus, Ecclesia vetusta, et loci commoditate spe-ctabilis ; Zombar, Deesk , Zeiiurek, mediterranea vero : Zetzen, Zakan, Kenetz, Horogsezek, Zenthel, Drozlan, Gì al ad, Monostor, Czóka, Magna est in hoc tractu piscium copia, quam facit trium flu-minum piscosorum propinquitas. Cornelius D u-plicius Schepperus, eques auratus, Caesaris Caroli a secretis, et cousiliis, quocum mihi est, ob eius virtutes, arctissima familiaritas, dum anno exacto, apud Turcarum Imperatorem legatione func-tus, per Hungariam hoc itinere hue ad Belgas re-diisset, inter alia nostra amica colloquia, interro-gatus a me; ecquid de Hung aria ei videretur; dixit; se revertisse per hunc tractum Temesiensem, desertum quidem, et nunc vastatum a Turcis, sed piscibus abundantem. Temesinm fluvium se vidisse, prae multitudine piscium, veluti nigricantem et tur-biduni. Quendam etiam molitorem, rete suum im-mersisse flumini, et veluti e vivano quopiam, tan-tam exhausisse piscium **) multitudinem, ut rete vix eos continere potuerit. Qui ex omni eo nu-mero , non plures, quam unum delegisset piscem, aliis maiorem, caeteros projecisset, in continentem; quo facto, se molitori non parum succensuisse, propter tot optimorum piscium jacturam.
§. III. Inter hunc T e m e s i u m flumen, et Danubium, est campus, qui M a x o n s ***) appella-ti^, in cuius medio syivoso arx est Ersomlyo, alia item Temesvâr versus, campestris arx, So in-ly o cernitur. In hoc vasto campo, a Temesvar arce, usque ad ripani Danubii, e regione cuius Sam and ri a, arx Turcarum ad meridiem est, in latitudinem duodecim et amplius milliarium Hun-garicorum protenso, saepe visus esse dicitur grex cervorum, cervarum et damarum, trium quatuor et plurium millium f ). Quarum venatio, nec nostris tuta est a Turcis, nec illis a nostris, praeterquam cum trecenti pluresve egressi fuerint equites. E regione Samaiidriae, in ripa Danubii septentrionali, sunt ex ordine ad Boream: Kewy, Dombó,
pre ordine: Bizere,Zody,Zevoldin, Egres, S. Michailu, si Cin a dea Episcopia, cu base-reca vechia, si cu comoditatea locului, alesa ; Zom-bar, Desk, Zorek; er' la midilocu Setzen, Zakan, Kenetz, Horogszeg, Zentel, Droz-lan, Gralad, Monostor, Czoka. Mare abun-dantia de pesci este in acestu tienutu, carea vene dein apropiarea a' trei riure pescose. Corneliu Dup 1 ici u Schepperu, cavalerii auratu, secretarul si consiliariu imperatului Carolu, cu care am amiciţia strinsa pentru vertutile lui, candu se in-torse in anulu trecutu implenindusi misiunea la imperatulu, prein Ungari'a calatorindu aici in Bel-giu, intre alte convorbiri de ale nostre, intrebatu de mene: cà ce ise pare de Ungari'a? dise, cà s'a reintorsn prein acestu tienutu alu Timisiului, acumu desiertu si predatu de Turci, dar' îndestulaţii de pesci, si cà a vediutu riulu Timisiului ne-gra si turbure de mulţimea pesciloru. Si cà unu morariu, aruncandusi retieu'a in riu, cà deintrn una piscina, a scosu atâta mulţime de pesci, câtu mai nui potù tiene retieu'a. Dein cari alegundu unulu mai mare deintre acelia, pre celi alalti ia aruncatu pre uscatu, pentru care fapta forte s'a maniaţii pre morariu, pentru daun'a de atâţia pesci buni.
§. III. Intre riulu acest'a Timisin si intre Dunăre este unu campu, ce se chiama Maxons, in midiloculu caruia in pădure este fortareti'a Er-somlyo, si spre Temisior'a se vede alfa pre câmpia, numita Somlyo. In acestu campu largu, dela Temisior'a pana la rip'a Dunărei, in derep-tulu căreia este fortareti'a turcesca Semendria spre miedia di, intensu in latìme de 12 mile un-gureşti, se dice, cà s'au vediutu turme de cerbi si de capriore, adese ori de câte 3—4 milie si mai multe. A' caror'a venatoria, nece la ai nostri esté secura pentru turci, nece turciloru pentru ai nostri, de câtu candii esu trei seau mai multe sute de că-lăreţi. In dereptu cu Semendri'a, pre rip'a de miedia nopte a Dunărei, suntu in ordine spre mie-
*) In marg. Chanadium Episcopatus.
**) Sub linia: Haud vero	perpetua	est	haec,	seu	in Tibisco,	seu in reliquis	Hungariae	fluviis,	piscium	copia.
Peregrinantur	non	raro,	et	mine in hunc,	nunc	in alium	amnem	se infundunt;	quod	nos	rerum	istius	modi curiosi
docuerunt.	Nota lui Koll.
***) In margine : Campus Maxons.
f ) In margine : Cervorum multitudo.

Haram, Buthotzin, Sanctus Ladislaus, Peth, tam a multis annis per Turcas occupatae.
§. IV. Hinc Severinum, arx*) infra Tra-inili pontem, cum tribus aliis Orsova, Peth, Mihàìd, illis subditis Harum praefectus vocabatur Banns, magistratus inter nostros magni nominis. Sedecim, vel circiter nunc aguntur anni, quod hunc Bana-tum**) incuria nostrorum amiserimus. Non pro-cul a Severino, fons dicitur scaturiens, quern ac-colae Sanctae Crucis ***) nominant: cuius aquam, multis accepi conferre corporis languori-bus, nihil immundi intra se continere, mortuorum animalium cadavera, experiendi gratia eo projecta, paulo post ejecisse; faces, nescio quas, ardentes, noctu isthic videri. Has ob res etiam Turcis, fontem in magna esse veneratione. Haec ego olim audivi, a servis Barnabae Belay, Bani eius loci, penes quos fides rerum habeatur.
§. V. Pons Traiani,f) cuius mentionem fecimus, magnificis exstructus fuit operibus. Quod licet, ex his, DionisCassii, quae subjeci, ver-bis cognoscere : „Per ea, i n q u i t, tempora, Traia-nus lapideum pontem ff) in Istro fecit, opus sane mirandum, et maxime memorabile, cui caetera il-lius opera vix adacquare possis. Viginti stant ex quadrato lapide pilae, quarum altitudo centum et quadraginta pedum, praeter fundamenta habetur: latitudo sexaginta pedes continet: distant inter se> centum et septuaginta pedibus, fornicibus vero conjunguntur. Impensa profecto ingens, et vix credibilis. Sed illud mirari convenit, quanam ra-tione, et quibus viribus, quove artificio in ilia gur-gitum altitudine, tamque praecipiti fluvio, turn sin-gulae columnae exstrui valuerint, tantarum molium fundamenta stabiliri: vada praeterea limosa erant, neque amnis alio averti poterat. Quanta vero sit altitudo aquae, et quam latus pateat amnis, haud equidem enarraverim : diffunditur, per ea loca, spa-tiosus atque interim mole concitatus, ripas longius submovet. Alibi vero duplo, atque interim triplo, priori sui parte maior aut restagnat aut defluit.
dia nopte: Kevi, Dombo, Harom, Buto-tzin, S. Laslu, Peth, ocupate de turci acumu de mulţi ani.
§. IV. De aci este Severinu, cetate, dein diosu de puntea lui Traianu, împreuna cu alte trei: Rus ia va, Peth, si Mehadia. Prefectulu acestor'a se numea Banii, deregatoria de mare nume la ai noştri. Siesa spre diece, seau camu atâţia ani suntu, de candu amu pierdutu acestu Banatu dein negrigea nostra. Nu departe de Se-verinu este una funtana, cei dîcu a' SanteiCruci, de carea am audîtu, cà ajuta Ia multe infirmităţi, cà nu sufere in sene nemica spurcatu, cà cadavrele de animali morte, anume aruncate intru insa, curendu le lapeda afora, si cà noptea se vedu ar-diendu nu sciu ce făclie. Dein care causa si la turci e in mare veneratiune acesta funtana, Acestea io le am audîtu mai de multu delà sierbitorii Banului de acolo Barnaba Belai, cari respundia, deca suntu adeverate.
§. V. Puntea lui Traianu, de care amentiramu, erâ edificata cu mare magnificentia. Care se pote vedé dein vorbele lui Dione Cas-s i u, ce urmeza : „Pre acele tempure, dîce, Traianu fece una punte de pietra pre Dunăre; lucru forte minunatu, si de mare însemnătate, cu care cele alalte lucrare ale lui a nevolia se potu' asemenâ. Stelpii suntu 20 dein pietra pătrata, inalti de 140 urme afora de fundamentu ; in latîme de 60 urme, er' distanti'a loru intre sene e de 70 urme, si suntu impreunati cu boltiture. Spesele neindoitu cà au fostu	forte	mari,	si	mai	necrediute.	Dar'	e	de	mirare,	in	ce	modu,	cu	ce	maestria	si	cu	ce	poteri,
intru una afundîme atâtu de mare a' voltorie-loru, si intru uuu fluviu atâtu de rapede, s'au potutu implanta insesi columnele, si a se pune fundamentele atâtora masse; alesu cà vadure-le suntu lî-mosa, si ap'a nu se potea abate intru aliurea. Er' câtu de afunda e ap'a, si câtu de latu e riulu, nu potiu se spunu; ci pre acolo se versa forte in-tensu, si une ori de mărimea apei rumpe tiermurii si-i impinge mai departe. Pre aliurea de doue ori, si une ori cu de trei ori mai mare se reversa seau curre,
*) In margine: Severinum arx.
**) In margine: et Banatus.
***) In marg. Fons S. Cruciş.
f) Aici are Kollar una nota lunga sub linia, care noi o vomu dâ la finea acestui Capu, inse numai latinesce. ff) In marg. Pons Trai ani Imperatoris.
95*
756
Qua vero aretatur, vorticosus et ferox, aedificia et pontes non patitur, et rursum liberatus angus-tiis, in pelagi formam totus exspaciatur, iterumque coit, quasi retentus profundior, et rapidus fertur. Arduum igitur et máxime laboriosum fuit, in ea fluminis parte, pontem aedificare. *) Hunc pontem postea, A d r i a n u s **) demolitus est, alia, quam qua Traianus aedificaverat, ductus ratione. Hie, ut omnibus anni temporibus Romano exercitui es-set contra Barbaros, securus per Danubium tran-situs; ille, ne Barbari pertransito, commoditate pon-tis Danubio, Romanam ditionem incursare possent. Exstant etiam nunc aliquot pilae, pontis ipsius re-liquiae. Huic ponti, haec erant inscripta:
PROVIDENTIA | AVGr. | VERE. PONTIFICIS IVGVM. ECCE I RAPITUR. ET | DANVVIVS.
in parte mai dein susu.	Er' unde se strimteza, e
voltorosu si turbatu, câtu nu sufere nece edificate nece punţi, si erasi, deca scapă dein strimtori, se latiesce câ una mare, si câ strimtoratu mai afundu si mai rapede curre. Deci forte anevolia si cu mare greutate a fostu, a edifica punte in acea parte. Acesta punte dupa acea fu derimata de Ardrianu, dein alte consideratiuni, de cumu erau cele, dein cari-o edificase Traianu. Acest'a, pentru câ ostile romane in ori care parte a' anului se pota trece ! securii Dunărea contra barbariloru; er' cel'a, câ nu j trecundu barbarii pre liusioru Dunărea pre punte, ! se pota infesta tienutele romane. Dein ea mai suntu si acumu câti-va stelpi, remasîtiele acelei punţi. Pre punte erâ acesta inscriptiune.
I VIRTVS. ROMANA | QVID. NON. DOMET | SUB
*) Pana aci dein Dione Cassiu, lib. LXVIII. c. XIV.
**) In margine: Rescinditur ab Hadriano. — Sub linia: Videndi sunt in banc rem: Historiae Au-gustae Scriptores, quos jam non moramur.	Xot'a lui Koll.
— De ponte	hoc	Traiani,	non	eadem	est	doctorum	omnium	sententia.	Lipsius, Dionis Cassij
fidem sequutus, extra modum molem dilaudat, in, de Magnitudine Romana, Libro III. Cap. XIII. pag. 163. edit. Antverp. Plantinianae. A. 1605. forma quadrip. Idem facit, in Analectis Daciae Lapidibus Samosins-quoque, Cap. IV. pag. 22. seqq. ut alios taceamus. Derogat fidem omnibus, Comes Marsiglius, cum peculi-ari ad Montfauconem epistola, quae exstat, apud Sallengre, Thesauro Antiquitatum Rom. Tomo II. num. IX.	pag. 989.	turn	operis	Danubialis,	Tomo	II.	p. 25. seqq.	Fig. XXXIV.	et reliquis;	ubi	locum	Dionis
praeclare excussum legas. Haec Belius. Inscriptionem pontis, qua vulgavimus ratione distinctam,ex Lazio, Leun-clavio, etClusii schedis edidit Gruterus noti operis Tom. I. Par. I. p. CLXII. 9. in vocula tamen ultima Leunclavium quam alios audire maluimus. Locum Dionis fidelius Latine redditum legeris in pulcherimis eius ac nitidissimis Historiarum libris, ingenio et diligentia doctissimi R e i m a r i in lucem prolatis Hamburgi a. MDCCLII. in fol. vol. II. p. 1129 ad quern praeter alia eximia haec etiam notat: veriorem descriptionem cum Dionia confe-rendam, ex laudati Marsilii Danubio excerpsimus hanc: Locus sexto milliari Italico infra Cataractam Da-nubii nunc Demyrcapi seu Porta ferrea dictam, ubi cis Danubium in Servia est Tetistam, trans Danu-bium in Walachia Severinum et Cernez; T. I. tab 16. et T. II. p. 25. seq. et Tab. 10. seqq. non ubi flumen angustissimum, rapidissimum,	altissimum, gurgitibus	plenum,	alveo	limoso,	ut	Dio,	sed	infra	gurgites,	ubi	flumen
lentum, latitudo fere milliaris Italici, fundus arenosus et solidus, ad summum III. orgyas altus. ibid. Ex pilis dua-bus utrinque in continente residuis, et vestigiis reliquarum colligitur, pilas fuisse latitudinis III. orgyarum, Iongi-tudinis VI. org. numero XXXIII. fornices XXII. distantia orgyarum XVII. cum dimidia, ut totus pons ad 443 orgyas porrigeretur. ibid. p. 27. est autem orgya VI. pedum aut VII. Romanorum. p. 28. Altitudo pontis conjici-tur pedum XLVIII. p. 28. seq. Solae pilae lapideae; fornices ex ligno, ut col. Traiani docet, altitudine fere VI. pedum detrahendorum de dictis XLVIII. Pilarum medium constat ex lapidibus heterogeneis, qui vestiti sunt la-teribus coctis p. 29. supersunt et fortaliciorum utrinque rudera ad tuendum pontem p. 31. seq., Not a lui K.
]\ot'a nostra. De puntea acest'a vedi afora de Marsigli, inca si I. Chr. En gel de expeditionibus Trajani ad Danubium, Vindob. 1794 in 12-o Sect. II. de ponte Trajani etc. pag. 205 seqq., alesu de inscriptiunea de mai susu p. 223.
— 757 —
(VII.)
Consemnare de carti si documente istorice mai rare.
(Continuare dein Nr. XXXVII.)
Dein Catalogulu Msteloru bibliotecei Seceniane.
Dein tom. III.
Nagy de Perecsény, Ladis., Hivatalbéli, és tobb barâtsâgos levelei, vagy is Orodiasnak III. kotettye 4. Pagg. 202.
Nota. O radi ad'a s'a publicatu, intra unu tomu in 8. la Oradi'a mare in a. 1804. Dar' deca s'au mai publicatu si alti tomi, nu scimu.
Protocolli!mAuratae tnilitiae Ordinis Con-stantiniani et Heracliani Equitum S. Georgii fol. pagg. 400. —
Cuprende nr. 1. Joannis IX. Ducis Vala-chiae (?) diploma de 6 Apr. 1720. quo Abbas Laurent. Virgilius de Nicollis creatur Supremus Cancellarius Aulicus, et Secretarius generalis Ord. S. Georgii ; — si asia alte 25 diplome.
Res historicae Hungariae. 4. pagg. 236. — Intre altele:
nr. 1. Jos. Fr. Coron. Transil. Dacia Consu-laris d. a. 1690. Etc.
Resolutiones Caesareo-Regiae Carolinae, et . Theresianae Tran sil vaniam respicientes. fol. pagg. 202. — Intre alte :
— nr. 44. Consensus regius Carolinus pro C. Mich. Cantacuzeno s. d.
— nr. 45. Statutorium super eodem Con-sensu s. d.
— nr. 67. Literae Josephi I. ad Principerà Valachiae commendantis Transylvanos vivendi me-diis destitutos, eaque de causa tantisper in Vala-chiam secedentes. s. d. Etc.
Resolutiones regiae normales, in negotiis rei litterariae et Scholasticae, — ab an. 1773 us-que 1781;—collegit, in ordinem chronologicum disposuit etc. M. G. Kovâchich. -- Budae anno 1787. fol. paggina 1003. — Intre altele :
— Nr. 124. de 18. Dec. 1775 super 7500 fl. pro Seminario Cleri G. R. uniti Viennensi depen-dendis.
— Nr. 563 de 22 Maji (1778) de Catechismo Hungarico et Valachico.
— Nr. 1012 de 9. Dec. (1780), de Clericis Episcoporum Lat. et Graec. Ritus ad generale Se-minarium Budam mittendis. Etc.
Rosnay Dav., Erdély orszägnak törtenetei. — Ajanlotta iffiu Abaffy Mihäly Fejedelemnek 1691. fol. pagg. 244. idiographum. — Si alte doua opere istorice despre Transilvani'a, totu unguresce, cu titule lungi, dein a. 1691 pagg. 184 si 242 autografe.
Schwanz v. Springfels Fried., Beschreibung der Oesterreichischen Walachey im Jahr 1725. 4. pagg. 120.
Status Caesareo' - Cameraticae Directionis Transylvaniae, et Imperialis Valachiae universalis, — ab a. 1709 — usque a. 1727. fol. pagg. 57.
Tagebuch einer Donaureise von Wien bis Galacz. 4. pagg. 155.
Tractatus, foederis, concordiae, pacificati-onum, sponsalium, induciarum etc. Hungariae regnum, Reges-, item Transylvaniae Principes, et exteras Potentias concernentes. fol. pagg. 430. — Intre altele:
— Nr. 8. Tabulae foederis de 15. Mart. 1412 inter Sigismundum Hung. et Wladislaum Polon. Reges initi, ubi inter caetera conventum est dePo-dolia et Moldavia, salvo tarnen jure utriusque partis.
— Nr. 10. Contractus de 1451, quo Georgius regni Rasciae Despotus Matthiae Joannis Hunyadi filio despondet neptem suam ex fìlia Catharina Ul-rico Ciliae Corniti nupta, et amicitiae foedus pangit
— Nr. 12. Literae de a. 1453. Ladislai regis Hung. quibus arma, seu insignia Joan. deHunyad, Comitis perpetui Bistricensis, leone äuget.
— Nr. 16. Confoederatio et unio de an. 1459 Nobilium, Siculorum, et Saxonum regni Transyl-vaniae in Congregatione generali in oppido Medgyes celebrata, in mutuam sui defensionem inita Etc.
Trans umta diplomatica Hungariae. fol. pagg. — Intre altele:
— Nr. 20. Transumtum Conventus B. M. V. de Clus Monostra de 3. Maji 1428. quo transumi-tur Privilegium Olahorum Ludovici R. de 28. Jun. 1366. Etc.
Valachica, et Moldavica. 4. pagg. 240. — Continentur :
1.	Gretschan Radul Chronik, und Ge-schichte der Walachey von 1290, bis zum Anfang der Regierung des Constantin Brankovän, so wie sie Fils ti eh ins deutsche übersetzen lies.
2.	Historia Moldaviae auetore Costin Mi-ron Cancellarlo Moldaviae.

3.	E der, chronologisches Register der Für-sten von der Walachey, aus Sumerischen Papieren.
4.	Conspectus Historiae Valachicae ab anno MDCXV.
5.	Continuati© eiusdem Historiae.
6.	Fragruenta ex Chronico Balatschaniano.
7.	Thornwächter Andr. Brief, enthaltend eine Auskunft über Sulzers hinterlasenen Ab-schnitt der Geschichte des Transalpinischen Da-ciens de 17. December 1800.
8.	Filtsch Joh. Brief de 3. Aug. 1803 ent-haltend Auskunft über Giineschens, Soteriussens, Benkuers, und Filsticbs Schriften von derWalachey.
Nota. De chroniculu sub nr. 1. vedi J. Chr. En-gel, Literatur nr. XLVII; er' de nr. 4. totu acolo nr. CIL dupa care este a se indereptà: MDXCV; in locu de MDCXV.
Volumen actornm publicorum Hungariae. fol. pagg. 264. Intre altele:
— Nr. 22. Opinio deputationis regnicolaris a. 1722 ordinatae in controversia decimationis Epis-copi M. Varadinensis a V al a chi s in districtu Laksag Comit. Bihariensis praetensae. Etc.
Zaino sii	Steph. (alias Szamosi) Historia
Transilvanica sui temporis. fol. pagg. 288.
Vechi'a Metropolia de N. Pope'a.
(Continuare dela pag. 702. *)
Pentru istoriografii datele istorice chiaru aceea suntu, ce lemnele, pietrele sî caramidele pentru archi-tectu. Materi'a in sene nu face edificiu; ma inse, deca ea se despune dupa regulele artei, se impreuna cu ce-mentu sî muruesce, resulta edificiu nu numai solidu sî comodu, ce inca sî gustuosu, in care omulu intra sî re-mane cu tota plăcerea. Istoriculu are la despunerea sa nesce monumente sî date seci, nediresa, a dese ori sî rosa de dentele tempului, preste acest'a unele pote purcese dein nescientia, rentate seau alte scăderi otuenesci, ce spoiescu adeverulu. Elu are se le alega dupa legile criticei, se le ordineze in sîru chronologicu, apoi jude-candu cause sî efecte, inducundu sî deducundu, se sco-ţia unu intregu, dein care omulu se invetie a cunosce trecutulu dupa form'a lui cea adeverata, câ de aci se-si câştige una perspectiva a venitoriului.
Una icona talsa a trecutului trage dupa se-ne sclin-tirea venitoriului. Chiaru pentru aceea dein vechime au
tienutu sî mai tienu omenii, cumu câ veritas prima hi-storiae lex. Chiaru pentru aceea omenii preferescu a vede pre istoricu marturisindu neajunsulu documenteloru seau alu poteriloru sale, de câtu a-lu vede presentandu in locu de fapte adeverate scorniture, in locu de com-binatiuni sî deductiuni intortocature sî resvertiture de ale sale, — in locu de unu rociu tare, ce cugeta elu a fi tiesutu, nesce pansa de paliânganu.
Premitiendu aceste reluâmu firulu nostru acolo, unde-lu intrerupsemu sî ne facemu observările.
la Titlu. Autoriulu numesce metropoli'a, despre care scrie: „Metropolia ortodosa romana a Transilvaniei".
Dinsulu se pare a pune forte mare pondu pre numirea acest'a: câ nu numai o pune in fruntea opului seu, ce sî o repetiesce tare desu, asia câtu intre cele 11 capete, ce compunu partea I sî II a opului seu, numai 3 capete suntu, la cari numirea aceea nu se repetiesce.
Ore de ce se dâ numirei acestei-a una insemnetate asia mare'?
Deca cene-va inventeza unu lucru nou, are derep-tulu de a boteza lucrulu acelu-a, pre cumu i-se pare mai corespundietoriu. Era celu ce scrie de lucrure vechia sî pana aci cunoscute, este datoriu a se tiene strinsu de numele personeloru sî a lucrureloru asia pre cumu ele se afla in documente. Se vedemu, autoriulu „vechiei metropolie" implenitu-a acesta detorentia, candu metropo-li'a esistente in Transilvani'a cu inceputulu sec. 18 o a numitu „metropolia ortodosa romana a Transilvaniei^ Este numirea acest'a istorica, seau ba?
Dein câte documente citeza autoriulu, dein câte documente am vediutu pana aci, numai unu singura sin-gurelu documenta este, in carele relegiunea profesată de romanii Transilvani in a-ante de 1700 se numesce or-todosa. Acesta documenta este una chartia, ce refu-gitii Tranni Ladislaus Csâky sî Christophorus Pasko au datu in Constantinian'a 21 Aug. 1681. *) De aci in colo pana la a. 1848 nece una urma, câ vre-una basereca romana dein Transilvani'a se-si fia atribuitu numirea de ortodosa; nece una urma, câ alţii se-i fia datu acesta numire.
Acumu ore scrisori'a aceloru doi emigraţi de fric'a tiraniei lui Apafi sî a factotumului seu Teleki, pote fi proba de ajunsu pentru unu istoricu ? pote ea decide intru unu lucru asia momentosu?
Nu se pote.
Istori'a nu cunosce acesta numire sî pre bas'a unei simple scrisorie private cu atâtu mai pucinu se pote porni, de ora-ce cunoscuta este, cumu câ in actele publice dein seci. 17, in articlii dietali, chrisovele Domni-toriloru noştri s. a. „ortodoxa vallâs " pre totu lo-
*) Dein fatalitate rema.se acesta parte uepublieata in Nrulu trecuţii .	Edit.
) Maiorii, ist. baser. p. 80.
759 —
culu insemneza: religiunea calvina*), — sî chiaru neca-iri relegiunea aceea, ce autoriulu „vechiei metrop. voliesce, se intielegemu.
Sî ce s'ar' pote respunde la afirmatiunea: basere-c'a romana pre atunci era unita (rcctibus: asierbita) acelei baserece, carea in actele publice se numesce orto-dosa; Acesta legătura este caus'a, pentru care aceli re-fugiti vorbindu de baserec'a romana se folosescu de cu-ventele „religio orihodoxa" ?
Lasandu la una parte nesulu baserebei romane cu cea calvina sî deductiunile, ce s'aru pote face deintr'in-sulu, constatâmu, ca numai unu datu se afla, unde cu-ventulu ortodosu se useza spre determinarea baserecei romane dein Tranni'a.
De aci in colo actele publice emanate dela străini au de comunu „olâh vallâs" seau „religio valachica", adecă religiunea romana; er' in actele emanate dela me-tropolitii romani nu se adauge nece unu atributu, nece se anumesce mai de a prope.
Ma este totuşi unu documentu, intru care archie-reulu baserecei romane determina baserec'a condusa de elu. Documentata acestu-a dateza dein a. 1651, dela metropolitulu Simeonu Stefanu. **)
Este dalteri'a, ce metropolitulu nostru Simeonu Stefanu a datu lui Petru Parteniu, neo-consecratului epi-scopu unitu alu Muncaciului. Ea se incepe asia:
Stephanus Simonovicsius Dei gratia Archiepiscopus Belegradiensis, Vadiensis, Marmarosiensis, totiusque Tran-silvaniae, Catholicae atque Apostolicae Religionis Graeci Ritm Episcopus. Significamus etc. ***)
Aci dara S. Stefanu se numesce pre se-ne „Metro-politulu Belgradului .......... epulu relegiunei catolice sî
apostolice de ritulu grecescu." Ţ)
*) Klain in „Historia Dacoromanorum sive Valachorum cap. VI batjocoresce pre calvin i, cá-ce se numescu ortodosi, sî le dîce: eacodoxi. (vedi Foaia 1862 p. 130.) — In disertatiunea, ce Jac. Schegkius a datu la Tubing'a 1566 a snpr'a Antitrinitariloru, orto-dosi se numescu catolicii apus ani . — I n urma, ce societate baserecesca s'a datu candu-va,' carea se nu fia tienutu, cumu câ cre-denti'a	ei	este	adeverata'?	Sî	ce	ar'	fí	candu	tote	soeietâtile.	basere-
cesci s'ar numi-se ortodose? Cumu s'ar mai destinge ele de catrâ olalta ?
**) Pentru numele acestui metropolita vedi suscrierea dinsu-lui la prefatiunea Noului Testamenta.
***) S'a publieatu in: Georgii Pray Specimen Hierarchiae Hun-gariae T. I. Episcopatus Munkatsiensis, — de aci a trecuta la Klain (Foaia 1862 p. 122.) - P. Maiorii p. 153. — Hintz p. 77.
f) Cu multa părere de reu cauta se observu aci, cumu cá au-toriulu vechiei Metropolie, candu reproduce acesta documenta la p. 15 a opului seu dupa Documentele istorice ale dlui Lauriami p. 123, si permite una escamotare, se nu dîcu mai multa. Laurianu are: „Stefanu S. din grati'a lui Ddieu AEpiscopulu Alb'a Juliei . . .de l egea catol i ca sî apostolica de ritulu grecescu, — era d. Pope'a: Stefanu Simeonu cu mil'a lui Ddieu AEpiscopulu Albei Julie ...... de l egea grecesc a. Adeea d. P. a suflata de 3 ori,
sî cuventele: catol i ca, apostol i ca, de ritulu au dispăruta!
(Va urma)
(IV.)
Pasti-i romani.
A. u. c.	A. d. Chr.
1082. Imp. Constantinii VIII.
FI. Juliu Costantinu Cesare IV. . . 329 1083. — Gallicani!
— Symmachu (Dedicatiunea Constan-tinopolei)	. 330
1084.	— Bassu
— Ablabiu	331
1085.	— Pacatianu
— Hilarianu	332
1086.	— Dalmatiu
— Zenofilu	333
(Va urmà.)
NOTITIA LITERARIA.
ORATORIU cuprindiendu Oratiunele si Rugele (ce) adreseza lui Doleu Creştini Orthpdoxi combinata in modulu acesta de M e 1 c h i s e d e k. (in 12. fora 1. si a. pagg. Vili. 1—422. 1—116, si 1 tabella de Pa-schalia pre 39 ani).
De si anulu si loculu editiunei lipsesce, dar' tota se pare a fi dein a. 1869 si dein Bucuresci. Formatulu e comodu. Editiunea fromosa, cu litere latine netede, cu viniete si icone asemenea. Pagínele cu arabisci ve-neti. Testulu cu negru si rosiu, pre chartia alba curata.
Pre dosulu coperementului se spune, cà productulu dein vendiarea acestei editiuni este consecratu, cá unu inceputu de fondu spre reinfientiarea vechiei tipografie a munastirei Neamtiu; si cà s'a edatu sub ingrigirea Dnlui V. A. V. monograma cunoscuta.
Scopulu e nobile si demnu de recomendatiune, cá si ingrigirea editiunei de cunoscutulu nostra literata D. V. Alesandrescu Urechia.
Pre multi va se intereseze mai multa form'a elegante a' editiunei, seau cuprensulu religiosu alu cartei, pre noi inse in acestu locu, ne intereseza numai laturea literaria a' acestei cărticele baserecesci; dein care causa ne amu si luatu volia a dà acesta notitia bibliografica, carea de si nu va fi in tote partile multiumitoria, dar' defectele si chiaru si smentelele suntemu departe ale atribuí parentelui autoriu, ci impregiurariloru literarie, in cari se afla astadi Romani'a libera (?)•
Intregu cuprensulu ei este cu litere latine, de care forte ne amu bucuratu, vediendu cà si statulu ecle-siasticu alu României a inceputu a face destintiunea ne-cesaria intre litere si releghine, si speràmu cà acestu inceputu nu va remane fora următori fideli principiului natiunalc romanu : in limba si literatura.
760	-
Tardîu a inceputu Romani'a libera si in asta parte, câ si in multe alte, — de aceea inse totu nu e prea tardîu, ci dein contra, mai bene si mai tardîu, decâtu nece una data.
Tardîu amu dîsu, pentru ca in părţile de dein coce, inca pre la a. 1780 s'a tiparitu una carte de ro-gatiune cu litere latine, si la a. 1805 s'a retiparitu chiaru la Sabiniu, sub titlu de Acathistu, er' la Bla-siu	inca	dela	a,	1834	au	inceputu	a	se	edâ mai multe
cârti baserecesei cu litere latine, precumu Psaltirea, Acathistu, O ro 1 ogiu mare ,' O ctoechu micu, si Pentecostariu micu, unele de mai multe ori, si in mai multe formate.
De acea inse, totu bene venita este si acumu acesta cărticica cu litere latine, câ una pârga si premergatoria altora mai multe, ce dein anema le orâmu.
Amu pote se mai amentimu, câ unu progresu imbu-curatoriu, si alte doue impregiurari, ce apăru in asta editiune: introducerea de mai multe cuvente neo-latine, pana acumu neusitate in cărţile basere-cesci, — si scaimbarile făcute in testulu vulgare alu rogatiuniloru baserecesei.
Caută inse se marturimu, câ nece una dein aceste doue nu ne a multiumitu. Innovatiunile in cuvente, nu numai câ suntu făcute dupâ limbagiulu diurnaleloru dein Romani'a, dar' inca de multe ori suntu reu aplecate, seau fora nece una necesitate.
Iu respectulu vorbeloru noue, ce le a bagatu aci autoriulu, ori editoriulu, nu sciu, aflâmu la pag. 89 si urmatoria, unu Vacabulariu lungu alfabeticu, sub titlu: Esplicarea de ore care diceri in Oratoriu, precumu suntu: Abilu, abolire, abundan-tia, absentai* e, abstinenţi a, abysu, acathistu, accept abilu, actualu, etc. Dein cari câte nu suntu grecesci, tote suntu luate dein franciusesce, câin diuaristic';1, României.
Er' in câtu pentru scaimbarile in testu, ele nu atingu vorbele străine, si anume slovenesci, cumu pote ar' aştepta ee-ne-va, dupâ introducerea atâtoru vorbe — latine. Nu, nemica. Duchulu, slava, prorocu, mu-cenicu, stapanu, glasu, rodu, etc. stau si aici, inca in tota gloria loru, — si vorbele neolatine atingu numai alte vorbe seau frasi de mai pucina periculositate pentru limba.
Ele suntu cea mai mare parte sintactice, precumu este, câ nu sutere repetîrea pronumeloru personali in aceeaşi propusetiune, ci şterge totu de un'a pre unulu, pre celu de antaniu, seau pre celu dein apoi, precumu in Tatalu-nostru: „Pan ea nostra cea spre fientia dâ-o noi (sic) astadi," in locu de: dâ-ne-o noue astadi.
„Sî iartă noi datoriele nostre," in locn de: si ne iartă n o u e.
„Si nu n e duce in ispita," in locu de: si nu ne duce pre noi.
Noi inca suntemu de parere, cà atari repetitiuni continue ale pronumeloru, suntu de condemnatu, — dar' ale condemnâ pretotendenea, si asia dîcundu cu redi-cat'a, inca nu se pote aproba.
Autoriulu totu asemenea, scrie numai: tot tiito-riulu, nu a totu tienitoriulu, — unu-nascutulu, in locu de unulu nascutu, — viu-facatoriulu, nu de viatia facatoriulu, — incharu'ita (xe^aprro-jiivY)), in locu de cu daru dăruita; si alte câte de tote de asemene natura, câ se nu mai amentimu strămutările vor-beloru deintru unu locu intru altulu fora nece una causa.
Autoriulu acestoru scaimbari, ori carele se fia fostu, nu a facutu nece unu servitiu limbei romanesci, scaim-bandu formule correcte, de multe ori cu altele mai pu-cinu corecte.
Nu in partea sintactica e vitiositatea versiunei car-tiloru baserecesei, ci in mulţimea vorbeloru straine, alesu- slovenesci, de cari suntu implute cărţile basere-cesei, si prein ele usulu comune alu vorbirei romanesci.
Autorii aceloru versiuni de atunci inse; suntu mai escusabili, decumu suntu celi de acumu, si pentru cà acelia mai nu cunesceau alta limba, decâtu cea slavica, ce	domniea	in	basereca,	si	sî	pentru	cà	eli	traduceau
mai numai dupâ testu Sia vie u. Er' de almentrea, eli se abstieneau de a face scaimbari sintactice in limb'a romanesca. Pre candu traducătorii noi, s'ar' cade, se aiba cu ceva mai multe cunoscentie, decâtu celi vechi, si se respecteze sintactic'a romanesca macara câ acelia.
Inse literaţii României de acumu credu, câ e de-stulu, deca ceneva scie franciusesce, cumu credeau cu ceva mai in a-ante a fi destulu, se scia grecesce, — slovenesce, etc, pentru a fi literatu.
Ce ne a placutu mai multu in acesta cărticica, este aditamentulu la Synaxariu, dela pag. 63 pana Ia 88 bis, unde se descrie prescurtu dedicatiunea a' 144 base-rece si munastiri dein Romania, precumu si inceputulu si reintemeliarile loru, cu multe date cronologice, numai se fia adeverate.
NOTITIE DIVERSE.
— Spect. Dn. Jul. Bardo si, Inspectoriu scolas-tecu, a mai tramisu pentru Museulu Gimnasiale 34 bu-cati numi de ararne si de argentu, mai toti noi, afora de unu romanu, de arg. alu lui IMP. L. VERVS, AVG. Cestu dein	urma dela sene, er'	celi alalti	dela Dr. K â-
dâr Béla	Măiestru de posta	in	Baitia	Comit. Zaran-
dului. Pentru cari mare multiemita.
Erate	in Nr. trecuţii: p. 728,	col.	2. lin.	21: Se mas iulu
ra. in locu deSoinesiulu m. —Pag.	741,	col. 2	sub lin. in not. *)
Clusiu 1778, in locu de: Blasiu 1748.
Nr. XXXIX, va apare in 20. Oct. vethiu a. c. 18ÎO.
Eâitoriu: T. CIPARIU.
Imprimeri'a SAM. PILTSCH (W. Krafft) in Sabiniu.