ARGHIVU pentru filologia si istoria. NrTxXXVÎL	20TÂugustu	1870.
(Xlilll.)
Gramatistii, si Ortograflstii romani.
IV.
Ioane Deleanu, sì Sam. Crisianu.
(Continuarea Prefatiunei dein Nr. precedente.)
Originem linguae romaenicae, omnes tam anti-qui , quam recentiores historiae scriptores, aliique viri bene instructi in latio quarendam esse, unanimi consensu prodiderunt ; *) quibus ut subscribam, non solum authoritas eorum, sed ipsa quoque linguae structura proprius examinata mihi jam pridem persuasit, adeo, ut asserere haud ambigam, Idioma, quo hodie Romaeni utuntur a lingua vulgi Romani, promanasse ; quae non absimilis fuisse videtur linguae, medio aevo sic dictae Roma-nensi et provinciali**); nisi quod ilia (nempe lingua vulgi romani) successu temporis pro ratione provinciarum aut gentium, quibus intermixti romani vivebant, diversimode fìexa et corrupta fuerit ita, ut tandem plures ex eadem tamquam matre enatae sint dialectus; imo diversa piane inter se idio— mata, ex quibus unum est hoc nostrum Romae-nicum.
Haec mihi quidem clara sunt, sed quanam ratione tibi persuadeam, qui linguam ignoras, et
*) Confer Leonclavium in Pandectis Turcicis lib. LXXI. — Lucium scriptorem Dalmatam pag. 458 — Chalchocondylam, in Annalibus Tunicis — P. Pray — et alios, qui hie brevitatis gratia non inducuntur. Equi-dem non ignoro aliquos ex recentioribus, linguam romae-nicam ab antiqua Thracica ut Thunmanus, a Dacica, ut J. Comes Potocki, — turn etiam a Celtica derivasse, sed qua ratione sibi aliisque persuaserint, hic disserendi locus non est ; sufficiat notasse, neminem horum, linguae de qua agebant, peritum fuisse, ac non secus, quam coecus de coloribus, judicasse. Not'a lui J. Deleanu.
**) Limb'a románense si provinciale dein evulu mediu, era mai corupta decâtu limb'a italiana, ispanica si romanesca, de atunci si de acumu; si asia nu se pote bene asemená cu limb'a rustica romana.
Not'a Edit.
Archivi! pentru filologia si istoria IV.
parum fors de sermone vulgi romani, illoque medio aevo sic appellato Romanensi, bucusque sblli-citus eras, id sane arduum est. Res tamen ita se habet: Iam ipso Caesaris et Ciceronis aevo vulgus Romanum proprium sermonem fovebat, sed posteaquam successu temporum latinitas illa cultior penitus neglecta degenerasset, atque sensim cum illa vulgi loquela absque discrimine commixta evanuisset, vulgus quidem suum antiquum ser-monem constanter retinuit, eruditiores vero hoc vulgari prò ratione provinciarum magis minusve exculto utebantur; qui licet cum ilio Ciceronis et Virgilii comparari non posset, latinus tamen erat. Sed postquam Constantinus relieta Roma Byzantii sedem fixisset Imperii, ac disrupto quasi aggere Italiani barbaris invadendam reliquisset, tunc demum Romani barbare, et Barbari romane loqui coepe-runt; tunc per diuturnas bellorum vicissitudines, oppressis barbarie scientiis ac bonis artibus, ipsa quoque mater latina lingua non quidem illa Cice-ronis, quae jam dudum exulaverat,	sed haec
humilior, utut quidem illi dissimilis, latina tamen, penitus interiit. Romanus ille vulgi sermo in diversi s provinciis, antea per Romanos occupatis quidem remansit, sed lapsu temporum admixto sibi provinciae sermone, atque aliarum gentium, quae successive se se in dominatione provinciae excipiebant, barbariem contraxit, et jam nec Ro-manus, nec barbarus erat, sed mixtum quid, in quo romana tamen praevalebat loquela. Hoc modo coaluit lingua medio aevo dieta Romanensis, tum lingua hispanica, quam ipsi quoque hispani Romaneam appellant. Hac etiam ratione italica et aliae, plus minus depravatae initium sumpserunt ; inter quas Romsenica nostra maxime neglecta, utpote remotior, atque in extremo Europae angulo delitescens, sarmatico geticoque habitu ita obvoluta conspicitur, ut vix vestigia latinitatis conservasse aliqua, primo intuitu videatur. Si tamen velamenta quaedam barbara retegas, profecto invenies eandem adhuc Romanam esse, hoc est: corpus ipsum, et internanti structuram quidem latinam, sed peregrina 91

n, r. v, inp, etc. immediate
forma coaptatam, et ideo semper vocata est a Romajnis leimba nostra romanesca, hoc est, lingua nostra Romana. Prout igitur lingua Romana in Gallia cum lingua Gallica, ac dein francica, postea vero vandalica etc., in Italia vero cum Gothica, vandalica, longobardica, ac Teutonica corrupta fuit; ita quoque eadem lingua Romana in Dacia, cum Dacorum, Gothorum, Gepi-
Praecipuae harum depravationum sunt:
I . quod articulum nominibus postponant;
II.	quod loco particulae conjunctivae et, pere-grinum vocabulum si assumpserit: ac dein
III.	loco praepositionis negativae in adhibue-rint Slavicam negativam particulam ne*):
IV.	a et e latinum nonnunquam varie pro-nunciat, ex sono Slavis familiari, praesertim ubi hae vocales ante in
stant, — exempla in I-a parte grammatices, ubi de pronunciatione agetur, praesto erunt.
Hac corruptelae adeo linguam transformarunt, ut etiam, siquid residui in eadem latini sermonis reperitur, per id obscurari videatur. Praeter haec irrepserunt quidem et aliae depravationes, sed quae magis ad pronuntiationem, quam internam spectant constructionem, quarum praeciquae sunt sequentes:
a)	quod in vocabulis a latino oriundis, loco et: latinorum, valachi pt substituant, idque sine exceptione v. g. octo, valachice opto; factum, vai. faptu; coctum vai. coptu, lacte vai. lapte; pectus, vai. p e p t u ; lueta, vai. 1 u p t a etc. Sed Itali quoque ct latinum in duplex tt verterunt, ut in iisdem vocabulis: otto, fatto, cotto, latte, petto etc.
b)	1 inter duas vocales mutant in r, ut sol, valachice sore; melum, vai. meru: pilus, vai. perù; mei, vai. miere; fel, vai. fiere; qualis, vai. quare etc.
c)	loco v latinorum recipiunt b, ut cervus vai. cerbu; servus vai. sierbu; servo-as vai. serbo,
serbezzo; vervex vai. berbece; vesica vai. besica; corvus vai. corbu; — et in aliquibus' vice versa b latinum mutant in v ut : sebum vai. sevu ; bibo
'
darum, Slavinorum, atque ex parte Hunnorum, sermone depravata extitit; ita tamen, ut in se ipsa manserit semper latina; et licet plurima vocabula peregrina susceperit, ea tamen suo modo et in latinam terminationem inflexerit, ob plures nihilo-minus, quae eidem successi! temporis accessere depravationes, ferme dissimilis sibi evaseret.
Coruptiunile mai de insemuatu suntu:
I.	pospunerea articlului dupâ nume;
II.	adoptarea vorbei străine si in locu de particeu'a cojuntiva et; si —
III.	adoptarea părticelei slavice negative ne in locu de prepusetiunea negativa in;
IV.	câ a si e latinii mie oria se pronuncia
in altu modu, si cu unu sunetu usitatu la slavi, alesu unde vocalile acestea stau nemediatu in-a-ante de in. n, r, v, mp etc. — esemplele vom ocurre in	partea	I.	a'	gramaticei,	unde	se	va	tracta	de
pronunciare.
Aceste coruptiuni scaimbara limb'a intru atât'a, catu si ce a mai remasu in ea dein vorb'a latina, se pare a fi întunecaţii preintru insele. Afora de
aceste coruptiuni s'au bagatu si altele, inse cari se tienu mai multu de pronuncia, decâtu de constituirea interna, dein cari cele mai notabili suntu urmatorie-le:
a)	câ in vorbele de origine latina, romanii in locu de ct latinescu punu pt, fora esceptiune, precumu octo rom. opt o, factura rom. faptu, coctum rom. coptu, lacte rom. lapte, pectus rom. peptu, lucta rom. lupta etc. Inse si Italii scaimbara pre ct latinescu in doi tt, precumu in acelesi vorbe: otto, fatto, cotto, latte, petto etc.
b)	pre 1 intre doue vocali-lu muta in r, câ sol rom. sore, malum rom. marii, pilus rom. peru, mei rom. miere, fel rom. fiere, qualis rom. quare etc.
c)	in locu de v latinii punu b, câ cervus rom. cerbu, servus rom. sierbu, serbo-as rom. serbo, serbezzo, vervex rom. berbece, ve-rom. besica, corvus rom. corbu; — er' altele chiaru dein contra muta pre b latinu
sica intru
*) Licet quidem vehementer adhuc dubitandum	sit, an non ipsum	vulgus	Romanum part. negativarn	ne
in usu	habuerit, — id saltem monstrare videntur pauca	vocabula, quae in	ipaam	cultaui latinam irrepserunt;	ut
ne, ñeque, neutiquam, nefandus, nefas, nefas tus etc.	Not'a Áutoriului.
723 —
vai. bevo; scribo vai. scrivo etc. Sed hoc etiam apud antiquos latinos viguisse constat.
d)	quod antea vocalem i consonantes d, I, s, t. z, suam nativam (ut ita dicam) pronunciatio-nem mutent, praesertim in vocabulis a latino oriundis, quae tamen uberius ex ipso opere Lectori apparebunt.
e)	quod re in infinitivis temporum loquendo et scribendo exmittunt, ut loco aducere, vai. aduce ; loco ponere vai. pune ; loco facere vai. face etc. *)
His tamen non obstantibus corruptelis, si mente revolvas: Romaenos in Dacia, postquam a Romano Imperio divulsi, sortique suae relieti fuissent, per plura saecula agriculturae solum, reique pecuariae et militari deditos, nullas ar-tes, nullasque scientias coluisse; etiam admittas necesse est, eorum linguam pauperem et simpli-cern, ac solum ad ea vocabula rerum coarctatam fuisse, quae illis in hoc statu vel maxime ad usum necessaria fuere. Hoc observato profecto invenies, in hoc sensu, Valachos linguam vulgi Romani vix non ex integro conservasse. Etenim centena et aliquot vocabula, quae illi per diuturnam cum aliis gentibus habitationem in suam linguam necessa-rio receperunt, id solum evincunt, aliqua peregrina vocabula in linguam invecta fuisse ; non vero, ean-dem propterea haud latinam esse, certe pauca illa vocabula, quae passim a Valachis usurpantur, nec centesimam partem radicum huius linguae consti-tuunt.	.
Adsunt quidem plurima ex lingua Slavica jam pridem usu • recepta et civitate donata vocabula, sed non singula horum necessario usu recepta fue-runt. Nec etiam necessario retineri debent, vix enim 3 pars horum est, quae per alia domestica e lingua latina derivata suppleri non possint **) -,
in v, că sevum rom. sevu, bibo rom. bevo, scribo rom. scrivo etc. Inse acestea si la vechii latini erau in usu, precumu se scie.
d)	cà consonanţii d, I, s, t, z in-a-ante de vocalea i, si-scaimba pronuncia naturale (asia dîcundu), alesu in vorbe derivate dein latinesce, cari inse mai pre largu se voru vede dein insusi opulu.
e)	cà in infinitivi vorbindu si scriendu omitu pre re, precumu in locu de aducere rom. aduce, in locu de ponere rom. pune, in locu de facere rom. face etc.
talia vero, quorum auxilio lingua carere potest, si etiam millena forent, originem et naturam linguae haud alterarent.
Sufficiat observasse: linguam hanc valacho-rum inter Gothos et Slavos ex Romana in Ro-maenicam coaluisse. Supersunt mihilominus in-dicia, eandem ab initio modeste (ut ita dicam) de-pravatam fuisse, et plus de avita sua dignitate re-tinuisse, quam hodie: atqùe non nisi post adopta-tas literas. Ulyricas, translatosque ex Illyrico et graeco idiomate libros liturgicos, maxima ex parte cum Slavica permixtam fuisse; accessit demum aevo proxime elapso, ut ad Principatum Molda-viae et Valachiae non indigenae, sed externi et praecipue Graeci Constantinopolitani eveherentur, qui cum graecis turcicisque moribus, graecum et turcicum sermonem in aulis suis introduxerunt, a quibus Romaenica in iis provinciis maximam par-tem contraxit: ita ut nobiles viri, etiamsi non de-sint purissima patria vocabula, tamen haec asper-nentur, atque peregrinis turcicis et graeeis uti malint.
Ut totali huic depravationi aliquando tandem obex ponatur, inventi sunt ex ipsis Romaenis la-bente praeterito aevo, qui régulas Grammaticas concinnarunt ; ex quibus primus fuit quantum scio, *)
*) Reflexiunile nostre la puntele de pana acì, urmeza la capetulu acestui articlu.	Not'a Edit.
**) Sunt praeter haec plura, sed vulgo haud usitata, et per ignaros linguae valachicae Slavos monachos, et sacerdotes, cum versione librorum liturgicorum ac aliorum e Slavico invecta. De his hie sermo non est, sed solum de iis, quae apud universam nationem quasi civitate donata sunt. E quibus tamen excipienda sunt plurima pariter,	quae Romaenice	proprie	reddi	possunt,	adeo,	ut haec Slavica	recepta	non	tam ad constituendam,	quam	ad
amplificandam linguam serviant; illorum porro vocabulorum, quae nulla ratione aliter in hac lingua exprimi possunt, vix triginta aut quadraginta invenire est.	Not'a autoriului.
***) Autoriulu, cà contempuraniu potea se scia, cà antani'a Gramática romana fù a lui S. Micu si G. Sincaiu; aparuta	in 1780,	er'	a'	Vacarescului	aparù	numai	in	1787.	Not'a	Edit.
91 *
—	724	—
Protospatharius principalis Valacliiae Va cares -cui. Post eum secuti sunt plures, sed pace eo-rum dictum sit, praeter laudabilem conatum de pa-trio sermone bene merendi, vix aliquid praestite-runt; nam imprimis omnes fere linguam in sua peripheria, ut ita dicam vigentem, tradiderunt, seu potius linguam vulgi, unde adeo inter se discrepant, ut quemvis eorum aliam linguam scripsisse credas, dein vero, aut Uteris illyricis, aut alia barbara orfhographia a latino sermone plane abhor-rente, opera sua concinnarunt. Unde etiam obser-vatum fuit a viris in hac lingua peritis, quod omnes, qui linguam banc litteris illyricis scribendam, et ad regulas Grammatices reducendam censuere, operam et oleum perdiderint. Et reipsa hoc nulla ratione fieri posse, ex decursu huius operis qui-vis perspiciet. Illi vero, qui litteras quidem la-Unas, sed more Hungarorum adoptandas credidere, inextricabiles experti sunt difficultates.	Felicior
eorum tandem fuit conatus, qui linguam romaeni-cam latinis litteris indoli ipsius linguae diligentius pervestigandae accomodatis, scribendam arbitrati sunt; e quorum numero fait P. Klein Ord. S. Bas. M. monachus Transylvanus, qui in Gram-matica sua Daco-Romana Viennae typis vulgata, id saltern praestitit, quod nobis viam ape-ruerit, et vestigia monstraverit, quomodo lingua haec latinis literis scribenda sit. His ego vestigiis insistendo novam scribendi rationem indoli, ut puto, nguae accommo atssmam occe n opuscu o pro-posu ,	que non soum	omaenorum grat a, qu
enceps ors a n s er s scr ere ve en , se eorum quoque ex a s na on us, qu no am erarfumili yrcarum nion aerenh, u nGempe a inarumi p *	,	,q
fp i . t	qit	iq L t j di V l
,	..
Nota. La imputatiunile facute limbei romanesci de catrà autoriulu acestei prefatiuni, pentru mai multe coruptiuni, nu avemu de a face decàtu pucine refle-
*) Exercitii gratia, doñee Lexicón lucem aspexerit, subjunxi parvum nomenclatorem, seu praecipua nomina, concinnandis vero Epistolis, dialogisque, aliisque hodie circa huiusmodi libros edendos, consuetis additamentis abstinui, cum talia ad magistros potius spectant, hoc vero opus pro specimine solum serviat, qualiter lingua haec latinis litteris scribi debeat, — atque magis pro domesticis, qui alioquin linguam norunt, conscripta sit.
Nota aut.
siuni, parte pentru câ unele suntu recunoscute chiaru de insusi autoriulu a fi nefundate, parte pentru ck dupâ principia-le propusa nece nu potu se fia fundate.
Preste totu luandu, recunoscemu si noi, câ in de-cursulu atâtoru secii, de candu s'a taliatu limb'a roma-nesca de catrâ cele alalte limbe latine, multe scaimbari s'au facutu intru un'a si intru altele, cari in compara-tiune cu formele mai vechie, potu se se numesca si coruptiuni,	ceea	ce	s'a	templatu	si	cu	alte	limbe	si
cu tote limbele. Inse nu tote scaimbarile acelea se potu numi stricte coruptiuni, ci dein contra une oria chiaru perfecţiuni, fiendu ca tote limbele la inceputu au fostu forte neperfecte, si numai cu tempu au venitu, cari au venitu, la perfecţiune si ast'a numai prein scaim-barile, cc sau facutu pre incetu in formele primitive ale limbeloru.
In câtu pentru limb'a nostra, a determina, cari au fostu	form'a primitiva	a'	ei, este forte	cu	a nevolia^
deca	nu cu nepotentia,	de	cari inse vedi	si	Principia-le
nostre nr. XVII. (pag. 80 seqq.), — cu potentia este numai a determina, cari forme nu au potutu se fia primitive ale ei, si ast'a, esaminandu formele moderne seau mai vechie, câte suntu constatate prein documente istorice, de une parte cu formele latine, nu numai urbane ci si rustice, er' de alt'a cu formele străine dein alte limbe. Dupâ care principiu criticu, formele latine, de si cu ceva variatiune, totu suntu romanesci, er' cele străine nece de cumu.
Trecemu la esaminarea speciale a' punteloru, dupâ cumu suntu infirate mai susu, si adecă:
§. I. In câtu pentru pospunerea unoru articuli, inviâmu totu,la Principia-le nostre, nr. XV si XVI (p. 65—80), unde amu tractaţii acesta materia mai pre largu, de cumu amu pote face aicia. — Adaugemu, câ pospunerea acesta s'ar' pote numi coruptiune numai in casu, candu limb'a romanesca, in form'a sa primitiva ar' fi avutu ar-ticli,	si	iar'	fi	usuatu	numai	in-a-ante,	er'	nu	si
dupa nume câ acum'a, in care casu si noi amu recunosce, câ strămutarea ardeiului de dein-a-ante in dein-a-poi s'ar' pote numi in câtu-va coruptiune; ci acestu casu nu esiste, nece se pote constată, ci e probabile, câ limb'a romanesca in form'a primitiva,	câ	si	cea	latina,	nu	a avutu	de	locu	arti-
cli, er' formarea articliloru, ori dupa norm'a gre-cesca dein terminatiunile casuali, ori dupa norm'a altoru dialecte neo-latine dein pronumele demostra-tive, cumu amu dîsu aliurea *), s'a facutu mai tar-
*) Gramatec'a limb. rom. pag. 177 seq. not. L Archivu pag. 679 seq.
-t 725 —
dîu, după despărțirea totale a’ elementului latinu dein imperiulu orientale de catra celu dein occi-dentc. De unda nu pospunerea, ci introducerea articliloru iu limb’a romanesca, ar’ fi scaimbare, si deca vrei, chiaru si coruptiun'e, inse coruptiune comune totorn limbeloru neolatine: er’ in adeveru nu pote fi vorba aici de coruptiune.
II.	La ad o pt arca lui si in 1 o cu de et, oserbâmu, că adoptarea lui si in locu de et, mai antaniu, deca sie vorba străină, ce noi negâmu, nu atinge constituirea interna a’ limbei, ci numai form’a esterna, că si adoptarea altoru multe vorbe străine, ceea ce se terapia cu tote limbele dein lume, foră de a le-se impută de coruptiune. In câtu inse pentru etimologi’a lui si, amu admite si noi, că e străină, si pote chiaru magiarica, deca asta părticea, antaniu, s’ar’ află in usu numai la noi cești dein Daci’a, er’ nu si la celi dein părțile Macedoniei, cari nu au avutu a face cu ma-giarii, că noi, er’ cu noi atâtu de pucinu, câtu nu potemu admite, că eli dela noi o au luatu; — apoi Lesicografii limbei latine inca au recunoscutu, că sic alu latiniloru insemnă si etiam; de unde in limb’a romanesca panâ astadi s i simplu dîeemu numai pentru et, etiam etc., er’ pentru sic dî-cemu numai asî (la noi celi vechi), si asia la celi mai noi, dela cari se derivară si a si si (erasi la coli vechi) si asisi-de-rea la celi vechi si noi.
Inse nece vorb’a et nu a peritu de totu in limb’a romanesca, ce pote câ autoriulu prefatiunei nu a sciutu, seau nu a oserbatu. Asia E simplu in locu de et alu latiniloru e forte usitatu la celi vechi ai noștri; esemple amu citatu in Principia (p. 398*); inse pentru altu E, in locu de este, pre incetulu a esîtu dein usu; — er’ E compusu, in forma E-ru, E-ra, si era-si, e usitatu si panâ astadi, derivatiunea loru dein ve-rum, seau vero, seau iterum, fiendu mai ane-volia de demustratu.
III,	La adoptarea lui ne, ce-lu numesce părticea slavica, in locu de negatîunea in a’ latiniloru, a respunsu insusi autoriulu prefatiunei in not’a sub *); la cari mai potemu adauge si noi: ne-scio in locu dc non-scio, pentru care latinii nece una data nu au dîsu in-scio, decâtu
*) Vedi si in Archivu pag. 107 punt. 10.
in adiectivulu in-scius, că in tote adjectivele cu in, in cari singure in are semnificatiuneanegativa că âv si i grecescu, cu care e afine; —asia si ne-mo după derivatiunea filologiloru latini dein ne-homo, romanesce: ne-omu; precumu si ne-gligo seau neglego, in locu de nec-lego, adeca non-curo, că a’ grcciloru ow âkrpj .— er’ nec-opinans, nec-opinanter, nec-opinato etc. e mai elegante dîsu, decâtu ino-pinanter, inopinate etc.
Apoi particeu’a negativa ne, se afla nu nu-numai la latini in compusetinne, ci si in limb’a mai vechia grecesca si la poeți, precumu arata vorbele: vnpcepîi;;, 'rr^zz, '«j-aW;;, ai alte multe.
De unde negatîunea ne, nu se pote dîce cu nece unu cuventu propria slavica, ci comune greciloru si latiniloru, — că si slaviloru, prein urmare si romaniloru.
De almentrea, n e in limb’a romanesca se pune mai numai in compusetinne cu gerundîa si participia, pr. ne-sciendu, ne-sciutu, ne-sciente neusitatu că participiu, ci usitatu in de-rivatulu: nc-scientia, etc., că latini (nescius) ne fa n dus, nec-opinans etc; — seau cu su-stantive, că ne -omu etc.; mai raru cu adiective, pr. ne-bunu, ne-tare la celi vechi (in locu de c.ias), ne-totu etc. De unde nece aici pote fi vorb’a de coruptiune.
IV.	In câtu pentru scaimbarea sunetului vo-caliloru A si E in-a-antea urioru cosunatorie, alesu in i> si amu tractata pre larga in Gramatec’a nostra cea mai noua *), la care inviamu; oser-bâmu inse si aici, nu numai câ si in limb’a latina se păru a fi fostu aceste sunete oscure, precumu si astadi se audu in unele dialecte italice **), dein care causa si iu limb’a francese multu s’a mutat u in ai (pronunciatu acumn că E), er’ E in-a-ante de cosunantea nasale ng in A, pr. volontaire, secondaire, inca si amer, mer etc. in locu de amar, mare; asemenea si in dent dente, cent centura etc. eă dang, sang etc., — dar* inca si, câ atare scaimbare se tiene curatu de pronuncia, prein urmare, chiaru după oserba-tiunea autoriului, intru nemica nu atinge form’a
*) Vedi alesu §. 18 si 19, pag. 48 seq. si pag. 51 seqq.
**) Vedi scrisori’a lui S. Barnutiu, mărturia auteutic’a in Archivu pag. 118, col. 1.

interna a' limbei roinanesci, cumu nu atinge nece form'a altoru limbe, in cari se facu asemeni mutări in pronunciatiune.
Cele alalte punte, de sub a) pana le e), de si admitemu, cà unele suntu scaimbari mai tardîe, de acea inse totu nu se potu numi strinsi! corup-tiuni, ci formeza numai punte de diferenţia dialec-tuale, prein cari limb'a romanesca diferesce de cele alalte dialecte neo-latine, si fora cari, si fora alte mai multe, limb'a romanesca ar' fi remasu limba, cumu a fostu la inceputulu ei, in Itali'a, lingua rustica, ce nu potea remane.
Dein cari se potè vede, cà coruptiunile ino-rate mai insusu, pre nedereptu se numescu asia, — seau deca se imputa limbei romanesci, atunci potemu dice, cà nece una limba alfa romanica nu e mai necorupta decâtu a' nostra, si inca mai multu, cà nece una limba in lume, fia si cea mai perfecta, nu se potè numi ne-corupta.
Conchidemu, cu oserbatiunea, cà judecat'a au-toriulu despre operele gramatistiloru romani in-a-ante de sene, ne-se pare prea aspra.
(XLVI.)
Nicolau, A. Episcopulu Strigormlui.
II.
Escerpte dein opulu istoricii „Hungaria".
CAPUT XIII.
De Moldavia.
Moldavia regio, ab oriente conjungitur Tran-salpinae ; ad septemtionem, occidentem versus, Po-lonis ; ad boream interposita Podolia, non longe absunt a' Tartaris, qui vicini sunt Ponti Moeoti-dos *). Eius etiam regionis princeps vocatur vai-voda, non tantis mutationibus periculosis, quam Transalpini, obnoxius. Haud aliter tamen liic quo-que, quam iile, juramentum praestat regi Hunga-riae fidelitatis exhibendae. Qui ut in fide perma-neant, liberalitate regum Hungariae, in Transilvania aliquot arces possident*). Nostra hac tempestate huic provinciae praeest Petrus Vaivoda. Lingua, ritn, religione, eadem Moldavi utuntur, qua Transalpini; vestiti! aliqua saltem ex parte difterunt. Judicant se Transalpinis esse et generosiores et magis strenuos ; equis praestant. Saepius a rege Hungariae defecerunt ; saepius cum rege Poloniae bellum gessere. Ad quadraginta et ultra, millia hominum armatorum dicuntur cogere posse. Sermo eorem et aliorum **) Valachorum, fuit olim Ro-
manus: nostra tempestate maxime ab eo praeterquam quod multa eorum vocabula sint intelligibilia.
differt:
latinis
Tienutulu Moldovei, despre resaritu se împreuna cu Romani'a; de miedia nopte spre apusu cu Polonii, spre miedia nopte dein colo de Poloni'a nu suntu departe de Tătari, carisu vecini cu la-culu A z o w. Si principele acestei tiere se nu-mesce V o d a, inse nu e espusu la atâte mutări periculose, câ celi dein Munteni'a. Dealmentrea si aceştia, câ si celia, punu juramentu regelui Ungariei, cai voru fi credentiosi. Cari, câ se remania in fidelitate, dein liberalitatea regiloru Ungariei au mai multe castele in Transilvani'a. Pre tempulu nostru domnitoriulu acestei tiere este Petru Voda. Limb'a, dâtene-le, relegiunea Moldo-veniloru, suntu totu acelea cu ale Munteniîorii; in portu inse se destingu in câtu-va unii de alalti. Eli se tienu a fi mai generoşi si mai bravi de-câtu Muntenii; cu caliî-i intrecu. De multe ori s'au lapedatu de regele Ungariei; si mai de multe ori s'au batutu cu alu Poloniei. Se dîce, câ potu se scoţia pana la 40 milie de intrarmati, si mai multu. Limb'a loru, câ si a' altoru romani, mai demultu erâ Romana, inse pre tempulu nostru forte multu diferesce de aceea, decâtu câ multe vorbe de ale loru, potu se le intielega si latinii.
) Mălini legere: Paludi Moeotidos.
Nota
lui K. De almentrea inca marginile României si Mol
dovei suntu descrise aici prea curiosu.
**) Asia Cetate - de balta, Vintii - de diosu etc.
***) De Valachorum lingua, vide Laur. Toppeltini Orgines et occasus Transylv. Cap. VIII. Et, de Valachorum origine, Cap. VI. Lugduni, A. 1667 forma duod.	Not'a lui K.
727	—
CAPUT XIV.
De
Transilvania *), linde quaque cincta est altis-simis alpibus, ex ea maxime parte, qua a Trans-alpinis secernitur : uno saltern ex latere, quo Sep-temtrionem, et Moldavos respicit, patentiorem habet aditum. Ex Hungaria, tres ad eam patent viae, haeque difficiles et salebrosae. Una appellatur Mezes, ex ea parte, qua Sämos; alia Keres dicitur, qua Keures; tertia Porta Ferrea di-citur, qua Maro s, labimtur flumina. Ex Transalpina, augustus et arduus est ingressus. liane ob rem, Turcae, qui bine invaserunt Transylvaniam, magnam saepe a parva manu, accepere cladem. Facilina ex Transylvania, quae triginta vel circi-ter, milliaria Hungarica longa est, lata fere totidem, aut paullo miuus, totam Hungariam subigere pos-sis, quam ex Hungarica Transylvaniam. Nam, iti-nera eius roboribus succisis, facile coarctari pos-sunt.
§. II. Gens adhaec, membris **) bene compacta, bellicosa, armata, et equis robustis bonisque provisa. Regio tota, nunc planitiem, nunc ***) syl-vas, alternatim habet: aquarum divortiis, flexioni-busque, ut paullo post dicemus, intersecta, agri fertilis: vini ferax, auri, argenti, feri, aliorumque metallorum, praeterea salis piena ; boum, ferarum, ursorum, piscium abundantissima ; ut naturam accu-sare non possis, quin omnia vitae commoda, in eam contulerit regionem. In hac sunt f) quatuor di-verso genere nationes: Hungari, Siculi, Saxon e s, ff) V a 1 a c h i inter quos, ineptiores bello putantur Sax ones fff). Hungari, et Siculi, eadem lingua utuntur; nisi quod Siculi quaedam peculiaria geutis suae habeant vocabula: de qui-bus in fine operis latius dicemus. S a x o n e s, *f) dicuntur Saxonum Germaniae esse coloniae, per Carolum Magnum eo traduetae: quod verum esse arguit, linguae utriusque populi consonantia. I
Transylvania.
Transilvani'a e incungiurata de tote părţile de munţi forte inalti, alesu de partea, ce o desparte de Munteni'a; cehi pucinu de laturea, catrâ mie-dia nopte si Moldov'a, intratulu ei este mai latu. Dein Ungari'a trei căli ducu in Trni'a, inse grele
si lunecose. Un'a se chiama Mesesiu, dein partea unde curre Somesiulu; a'dou'a Crisiu, pre unde curre Crisiu 1 u; si a treia Port'a de fieru, pre unde ese Muresiulu. Dein Mun-teni'a intratulu e angustu si a nevolia. Dein care causa, Turcii, cari de aci au intraţii in Trni'a, adeseori au suferitu mare stricatiune dela una mana de omeni. Dein Trni'a, carea e lunga ca" de 30 de mile, si de lata camu pre atât'a seau ceva mai pucinu, mai pre liusiorii se pote cuceri tota Ungari'a. Pentru câ câli-le ei pre liusioru se potu strimtă cu stegiari taliati.
§. II. Afora de acea, poporulu e bene compacţii la corpii, bataliosu, intrarmatu, si provediutu cu caii tari si buni. Tota tiera, acum e siesu, acumu pădure scaimbanduse, curmata de cursure de ape sierpuitorie, precumu se va vede numai decâtu; cu pamentu frupttiosu, producutoriu de vinii, auru, argentu, fieru, si alte metale; fora de acea, plena de sare, cu boi, fiere, ursi, si pesci in abu-dantia, in câtu naturei nu se pote impută, ca nu ia datu tote cele de lipsa pentru viatia. Intru in-s'a suntu patru naţiuni diverse: Unguri, Secuii, Sasi , si Romani , intre cari Saşii se ere du mai ne-apti la bătălia. Ungurii si Seculii au aceeaşi limba, decâtu câ Seculii au unele vorbe proprie limbei loru, de cari vomu scrie mai pre largu la capetulu acestei cârti. Saşii se dîcu a fi colonie dein Saşii Germaniei, aduşi acolo de Carolu-marele; ceea ce se adeveresce prein identitatea limbei amendororu popora-loru. Românii se dîcu a fi colonie-le Romaniloru. Proba
*•) In margine: Transylvania regio.
*'*) In margine : Gentis habitus.
***) In margine : Regionis ingenium.
f) In margine: Quatuor in Transylvania nationes.
tf) Non sunt inter nationes Transylvaniae censendi Valachi, ex hodierno provinciae habitu: quod norunt
Juris publici periti.	Not'a K.
ttt) Aliter legas,	apud	Bonfinium, Decad. IV.	Lib.	VI.	pag.	614.	29.	ubi Saxones, loco	difficillimo,
Primas in pugna partes, sibi viriliter deposcunt.	Not'a K.
*t) In margine: Saxonum Transylvanorum origo. — Sub linia: Eleganti compendio exhibet Toppeltinus, doctorum, de Saxonum originibus, controversias, loco cit. Cap. III.	Not'a K.
— 728
Valachi, Romanorum coloniae esse traduntur. Eius rei argumentum est, quod multa habeant com-munia cum idiomate Romano, cuius populi, plera-que numismata, eo loci reperiuntur; baud dubie magna, vetustatis imperiique isthic Romani in-dicia.
§. III. In hac Transylvania *), Saiö, Bi-st ri ci a, duo Sam os, magnus et parvus, qui Viszsza Folyo hoc est, adversus fluens vulgo appellatur, ac duo Kctires, olim Ciisus") dictus, velox et albus: Marus qui olim Am or-rois, Mari su s, vel Morossus vocabatur: Ar any as, Kike lu, et Ompoy flumina, ariun-tur. Quae posten diversis aucta fluviis, turn intra, quam extra Trausylvaniam, maiori eorum parte fiunt navigabilia. S a i 6 *"""), in finibus Siculiae, Septentrionem versus, ortum habet; qui, mixtus primum Bis tri ci a amne, civitatem, et opibus et civium multitudine, satis potentem alluente, supra oppidum Dees, in cuius montibus sal foditur, in Sam o si urn magnum***), ex radicibus alpium Moldaviae emersum, ingreditur; circa quod oppi-dum, Samosi um etiam par vu m, ex»radice al-pis Kalata, ad meridiem, sitae, supra oppidum Vasarhely ortum, admittit. Hinc inter duos montes arduos decurrens, Tibisco, supra vi-cum Naddi sub oppido Namen miscetur f). Inter fontes Sam o s i Par vi et Velocis Kewres ac alpes Valachorum usque ad flumen magnum Samosium, sunt Gry alu, Almas, Hunyad arces; Vasärhely, Seck, Iklod, Némethi, Alpreth, Kereszthur, Mibäly:	Ciobor.
Non longe a Gyalu, Kewres ipse Velox ori-tur, cu oco eweres ew, oc est Caput ewresi, est notimi en)t;i qu n bmierd feim iexicbur-rens ac n angust s montum, crebr s re exon bus gdiyrsqiue, i u noin istecuts, quamt saep us reversus, i utno e v geses crc er rasmee ur, cum magno n er s tcesTs repl u, i pr muRmü pagut mTh le ede e , ulm-y ,	g ,-
idi	d it	dpi	q ti, q K -
,,qq
pentru aceea este, câ au multe vorbe comuni cu limb'a latina, si forte multe monete romane se afla pre acelu locu, cari suntu probe neindoitu forte mari pentru vechimea si imperatî'a romana de aci.
§. III. Aici in Trni'a se născu apele: Sîeu, Bistriti'a, S<5mesia doua, Somesiulu mare si micu, — si Cri siu re doua, Crisiulu (mai de multu Cri sus, nu Cusus) liute si albu; Mure-siulu, care mai de multu se numea Amorrois, Mari sus seau Mor o sus; Ar ie siu lu, Cucu-liulu si Am p o iu Iu. Cari apoi luandu mai multe riure, in la-intru seau afora dein Trni'a, mai mare parte se potu pluti. S î e u 1 u, se incepe in marginile Seculîmei spre miedia nopte, carele mai antâniu mestecauduse cu Bistriti'a, care trece pre lenga acea cetate destulu de potente in averi si in mulţimea cetatianiloru, de asupr'a Opi-dului D e s i u , dein munţii căreia se sapa sare, intra in S o m e s i u 1 u - m a r e, ce se nasce la radecinele muntiloru Moldovei;	lenga acel'asi
opidu cuprendiendu si Samesiulu-micu, care se nasce la radecin'a muntelui Caiafa de catrâ media - di de asupr'a opidului V a s a r h e 1 i u. De aci currendu preintre doi munţi inalti, se mesteca cu Tis'a, de asupr'a satului Naddi suptu opi-dulu Namen. Intre funtanele Somesiului-micu, si Crisiului-liute, si intre munţii romanesci pana la Somesiulu-mare, suntu: Gileu-lu, Almasiu-lu, Huedinu-lu forta-retie; si Va sar hei iu, Secu, Ici o du, Neme-tea, Olpretu, Cristuru, Mihaliu. Ciobor. Nu departe de Gileu, se nasce insusi Crisiulu celu liute, la loculu, ce se chiama: Ca puia Crisiului, carele trecundu spre miedia - dî si prein strimtorile muntiloru, cu multe intorsure si suciture, asia câtu adese ori intru una dî de 20 de ori se trece, cu mare resunetu preintre stance, mai antâniu ajunge Ia Teu-negru, si de aci a fora de Trni'a la fortaretie - le Rev si Telegd, deci pre lenga cetatea O r a d e i trecundu dereptu
Not'a Edit.
*) In margine: Flumina Transylvaniae. a) Erore, in locu de Cris us.
**) In margine: S ai o.
**) In margine : S â mos.
t) Rectius, ad Szomosszeg, unde et viei nomen.
tţ) In margine : Albus Kewres.
Not'a K
— 729
w r e s, Nigri et Albi fluvio *), in T i b i s c u m supra Csongrad exoneratur. Fons nigri K e w-res oritur in alpibus Bel en es **), prope arcem Fekete Bàthor. Albi vero Kewres in mon-tibus Transylvaniae meridionalibus circa op-pidum Abr wgh-Bany am, qui penes Keres-Ban yam ac Felthot ad arcem Gyul am et Bekes in meridiem decurrit, atque cum aliis du-obus Kewres in loco jam dicto miscetur. Fons vero fluvii Marus, sive Marisi, in Siculia ortum babet, qui admissis Gergyo, et aliis ri-vulis, eodem fere tractu ortis, ad viscera pénétrât Transylvaniae qui tandem non longea Ghe-r e n d oppido, fluvium A r a n y o s ***) ad meridiem in alpibus Septentrionalibus, circa oppidum Abr wgh-Bany a m sitis, Orientem et Septen-trionem versus, penes vicos Lwpsa, Thorozko, ac oppidum Thorda, in cuius montibus sal est, defluentem admittit. Ideo nomine Aranyas ap-pellatimi; quia non secus, quam de Tago His-paniae, ac Pactolo Lydiae fluminibus memoriae proditum est, aureas vehat arenas: Aranyas enimHungaris sonat auratus ****). Hinc Maris us ipse, admissis supra A lb am Gyulam t), quae sedes est Episcopi Transylvanensis, (Ecclesia Ca-thedrali multisque opulentis Sacerdotiis et sepultura Joannis Huniadys inclyta) Kikelew, O m p a y ; et aliis fluviolis, penes eandem A1 b a m Gyulam, et oppida Wyncz et Borberek di-rimens, meridiem versus inter oppidum Zàzvà-rosetRapolth, (a quibus spatio duorum mil-liarium, H u n y a d f f ) arx fortissima, sub radice montis meridionalis sita distat,) haud procul a D e-miaftt)) arce in altissimo monte condita, penes Kapronczam et Varai yam, inter montes utrinque eminentes, qui rivulos illi infundunt ple-rosque, labitur ; deinde praetergrediens L i p p a m arcem, Orodium Prâeposituram et Ecclesiam eol-legiatam, N a g y 1 a k arcem, adZegedinum tttt) oppidum, Tib is co miscetur.
spre miedia-dî, si luandu in sene pre Crisiulu negru si albu, se versa in Tisa de asupr'a Ciongradului. Funtan'a Crisiului negru se afla in Munţii Beiusiului aprope de forta-reti'a Batoru negru. Er' a Crisiului albu e in munţii Trniei despre miedia - dî pre la opi-dulu Bai'a Abrudului, de unde pre lenga Bai'a - de - Crisiu si Feltotu trece la forta-reti'a Giula si Bichisiu spre mieda-dî, si cu cele alalte doua Crisiuri se împreuna la loculu numitu. Er' funtan'a Muresiu 1 ui se afla in Seculîme, unde impreunanduse cu Giurgiu si cu alte riur&e, născute mai totu in acelu tienutu, străbate la midiloculu Trniei , si in urma nu departe de opidulu Gr in du cuprende in senesi riulu A r i e s i u 1 u i, care se nasce in • munţii de miedia-nopte de lenga opidulu Bai'a-Abru-dului spre miedia-dî, si curre spre miedia-nopte pre lenga satele Lup si'a si Trascâu, si pre lenga opidulu Turd'a, in munţii căruia se afla sare. Ariesiulu, unguresce aranyas, se numesce, pentru câ, precumu se dîce deTagulu Spaniei, si de Pactolulu Lidiei, porta arena de auru; aranyos unguresce insemnăndu aurosu. De aici Muresiulu, dein susu de Alb a-Ju li a, carea e scaunulu Episcopului dein Trni a (memorabile pentru baserec a catedrale si multe preutîe forte avute, si pentru mormentulu lui Ioane Hun ia de) cuprendu Cuculiulu, er Ampo-liulu, si alte riurele chiaru la A. Julia, si despar-tiendu Vintiulu de Barabantiu, curre spre miedia-dî intre opidu*lu Orestia si Apoldu, (e a' car n ep r are	e m e se a a	un'e-
or a or are a	or e are)	nu epar e	e	ev a,
orare a pusa	p're unu	mun e or e	na u, pre
enga aprun	a s	u ce a e,	n re munţ
na - e am e p rţ e, car ram u ma 'o e r u-reee; e ac recun u pre enga p ov a or a rei Na,	s	i 1ro	u	ufprtepotsi	uirat	cui	asTe irec'a lco	egida	al,
g,	p
g.
*) In margine: Niger Kaeraes.
**) In margine Eius Fons.
***) In margine: Aranyas fluvius.
•****) igitur, concordat, cum veterum Chrysio, vocabulum: quod itidem ab auro petitum est.	Not'a K.
f) In margine: Civitas Alba Julia sedes Episcopi, ft) In margine: Hunyad, et Damia, arces.
fff) Erore probabile, in locu de Dewa.
tttt) In margine: Zegedinum oppidum.
Archivi! pentru filologia si istoria IV.	92
— 730
§. IV. Inter fontes Aranyns et eius ostia, a Septentrione incipiendo meridiem versus, sunt oppida, et villae Sanetus Rcx. Detze, ubi nave» sale onerantur, Myroslo, Thorozko, En n y c d, Dyod. arx Sz eat-Mihâ 1 y-Kew. : Lwpsa, Pol saga, Zoi o th na, Bakay: item i Kcbelkwth Somkerek, Bontzida. Ludas, i Kolos, ubi sal e monte extrahitur, et alia nou- ' nulla. Kolosvâr*), Teutonice Clausenburg, quae । olim Zeugma fuisse traditur. Civitas, et situ. ct Opibus, et rerum omnium copia, mercatoribusque inclyta. Abbatia Col o s m o n o s t or, Thorda*;) oppidum: penes quod similiter sal scinditur: et multa alia. LTtra. sub Siculia, intra alpes. quae orientem versus Transa! pinae imminent, et i quibus ad meridiem Transylvania, ab Hungaria î disj ungitur, sunt oppi da: R e g e n , V â s â r h e 1 y, i Z a k a d, T er cm, N a g y 1 a k, S a a r o s, U d -v a r li e 1 y, R e h a I o m ***), arx K i k e 1 e ii, non minus munita. quam amoena. Civitates: Megycs, । et situ et arte munita, ac usui hominum commo- i dissima: altera civitas. Brassovia, sive Co- i r o na f.) antea Zemigethusa țț) appellata, ad i fines Transylvaniae, orientem versus sita est, tuni | munita, turn civium, et mercatoriim frequentia, ce- i lebris, victu vero commoda. Adhaec, Transalpi- ! norum, et aliorum externorum hominum emporium. j Huic vicina est arx Thertz tyt), fortissima, claustram veluti, et porta Transylvaniae, qua Tran-salpinia est introitus, in asperrimo loco sita.
§. IV. Intre fiintancle Ari csi ului si intre gurele lui, incependu despre miedia nopte spre mie-dia-dî, suntu opidele si satele: S a n - C r a i u, 1J e t z e, unde se incarca plute cu sare, Miri si ău, Tras-c ît u, A i u d u, G i o g i u, fortareti’a Sau- M i hali u, L u p s i ’a, P o c e a g ’a, S1 a g n h, B a k a y: si C h e-belcutu, S inter eag. Bonti da. Luduș iu, Cogiocn’a unde se scote sare dein munte, si altele câte-va. Clusiu-lu, nemtiesce Klausen-burg, care orecandu se dîce a ii fostu Zeugma. Cetate renumita si după situatiunc. si după averi si mulțimea totora lucrureloru, si negutiatoria. Munastirca C1 u si u- mu na s t uru. T u r d'a opidu; lenga care inca se talia sare, si alte multe. Mai departe, in Seenlîme, intre munții de catrâ resaritu aprope de Muntenia, si cari spre miedia di despartu Trnra- dc CngaiTa, suntu opidele: Re ginu, O si or heliu, Zakad. Tcremi’a, Nogilacu, Siarosiu, Odorheliu, Coh a 1 m u, si cetatea (de balta) Cuculiu, pre câtu de întărită, pre atâta si desfatatoria. Cetatile: Medi asin, si după locu si după arte intarita, si prea comoda spre lipscle omeniloru. Alta cetate cBrasiovu, almentrea Corona, mai de multu numita S arin isegetus’a, iti miediuinele Tniiei spre resaritu pusa, si intarita, si renumita si după mulțimea cetatianiloru si negotiatoriloru, precumu si comoda pentru traiii: de almentrea si piati’a Munteniloru si altoru omeni străini. In vecinetatei este fortareti’a Branu, forte intarita că una munastire, si porta Trniei de intrare in Romani’a, asiediata pre unu locu forte aspru.
Nota. Si in capulu acest a aparu mai multe orori topografice, inse cari se potu escusă prein depărtarea au-toriului dcin patri’a sa iu tiera străină. Mai batutoria la ochi este oserbatiunea lui, că Clusiulu este Zeugma, si Brasiovulu Sarmisaegethusa.
CAPUT XV.
Continuatio Descriptionis Transylvaniae.
Hinc sunt septem Civitates tt+ț) , quas Se- De aici suntu cele siepte cetatî, cari se nu-des vocant Saxonicas. Cibinium , Săzscbcs. i mcscu scaune sasesci: Sabiniu, Siebesiu sa-sive M i 11 enhach . olim Sabesu s, S egesvâ r, ) sescu seau Milibach, orecandu Sabesus, Sie-
*) In margine; Kolosvâr civitas.
**) In margine: Thorda oppidam.
Erore in locu de K eh a lom.
f) In margine: Brassovia civitas.
tt) Vidandus de hac urbe est, ne antiquiores sollieitemus Stephanus Zamosius, Analectorum lapidum Daciae. Cap. C., p. 33. Prodiit libclhis Patavii, Anno 151)3, forma duodec. mai.	Nota K.
ffy In margine T hertz arx.
l'ti't) In margine: Septem civitates, sive sedes Saxonieae.

Sasvaros, sive Brosz, Vyntz, Bertalom, et Ho Itzoni a. Harum quaruralibet praefec-turam, quae Judicatus Regius vulgo vocatur, Rex confert. Subsunt his singulis, multa oppida et vici.
§. IL Cibinium,*) caput septem Sedium Saxonicalium, qua orientem et meridiem respicit, in colle ; qua vero alias plagas, in ipsius ccWlis la-teribus exstructa est. Fons est in loco urbis edi-tiore,	ex	quo	aqua,	per	canales	eo	ducta,	in	la-
brum decidit; hoc magna incolarum pars utitur. Qua ab occidente intratur, in loco urbis humiliore, admissum est brachium Cibi ni amnis, qui pleno alveo extra moenia delabens, in fluvium Al turn, complires rivulos, ex Septentrionalibus Siculiae pla-gis ortos, prius admittentem, non procul a turri rubra, exoneratur.	Hoc brachio, molae frumenta-
tariae, et aliae intra moenia, ad civium usum fa-bricatae, aguntur. Magna est haec urbs, atque potens, et non solum aedificiis magnificis, sed om-nibus negotiationibus, aliisquae rebus florens. Ad-haec, munitissima praeter moenia, quae et lata sunt, et turribus crebris robusta, fossa ex omni parte, praeterquam ab oriente, aquatica et lata, et profunda, circumduct a est. Quam extrinsecus, in omnem urbis partem latissima et altissima vivaria, in triplicem et quadruplicem ordinem, alicubi ad unum fere Italicum milliarium, circumcingunt : ob quae, non patet ad moenia aliunde hostibus ac-cessus, quam per vias, quae ducunt diversis e re-gionibus,	ad urbis portas. Hae quoque vallo,
claustris et aliis munimentis satis firmatae sunt, ut v x a a rat one urbs expug ar posst, praeter-quam ne a, au cv um neg gen a, ve scor a : quus po en es saepe ur es per c a ae uere. on procu	nc a ra cem a p um, quae sun ran
p,	,
,q	.
,p	p	p
y,	.
§. III. A Cibinio, non longe dissitum est oppidum Vizakna, prope quod sai effoditur. Ci-
*) In margine: Cibinium civitas. — si sub linia: mitatus Sarosiensis, Libera Regiaque Civitas, cum hac Sax supra p. 49.
ghisior'a, Orastia seau Broos, Vintii, Biertanu, si Holtzonia (?). Prefectur'a fia-carei dein acestea, ce se chiama Judeciulu regiu, se pune de regele. Si suptu ele suntu multe opide si sate.
§. II. Sabiniu, capulu celoru siepte scaune sasesci, spre resaritu si miedia-dî e pre dealu, er' spre cele alalte parti e asiediata pre costele dealului. Una funtana este in loculu mai inaltu alu cetatei, dein care ap'a pre canali currendu cade intru unu basinu, de in care cea mai mare parte a locuitoriloru se folosesce. Despre apusn, pre unde se intra in cetate, in partea cetatei cea mai de diosu, intra unu ramu dein riulu Sabiniului, care in albi'a mtrega curre afora de murii cetatei si nu departe de Turnu rosiu se descarcă in riulu Oltului, in carele intra mai multe riurele esîte dein părţile nordice ale Seculîmei.	Pre acestu
ramu suntu mai multe mori de farina, si altele in laintrulu cetatei fabricate intru folosulu cetatiani-loru. Mare e cetatea acesta si potente, nu numai cu edificia măreţia, ci si cu tote negotiatorie-le si cu alte lucrure inflorindu. La acestea, si forte in-tarita, afora de murii, cari - su si lati si cu multe turnure tari, incungiurata si cu unu siantiu de tote părţile, afora de cea spre resaritu, plenu de apa si de lutu si afundu. Er' de in afora o incun-giura lacure forte late si afunde, in câte trei patru ordini, si pre alocurea câ de unu milu Italicu; pentru care inimicii nu potu se se apropie la muri pre aliurea, de câtu pre câli-le, ce ducu dein tote părţile la porte-le cetatei, inse si acestea suntu. destulu de intarite cu muru, incunietorie, si cu alte intariture, asia câtu asta cetate abia se pote espumnâ in altu modu, decâtu cu fomea, seau dein negrigea cetatianiloru, seau cu impare' chiarea, prein cari adese ori multe cetati poterice sau pus'u n per cu u. u e par e e a c a a ra ec n a munoru, ce sun u spre un en a, es e unu urnu or e are, n enu u u a n an oru, ce se c ama urnu ros u. re ac , a ese or	urc pre c'
g p	ţ'	,
p.
§. III. De Sabiniu nu e departe opidulu Vizogn'a, lenga care se sapa sare. Lenga ce-
Est et in Hungaria, Cibinium, seu Sibinium, Co-num Transylvaniae Metropoli, haud confundenda, de qua Nota K.
92 *
732
vitati Z a z v a r o s ; cuius praefectura, nobis haere-ditaria, Mattila eu s Olâhus, frater fungitur, in loco amoeno et fertili sita, et propter propinquum illi flumen, ad incolendum conimoda; subest ad unum milliarium, semptentrionem versus, vicus qui-dam, cui nomen *est Kenyér *), latine P a n i s. Huic adjacet campus eiu.sdem nominis **), planus longe-que diffusus; qui memorabilis est, Turcarum et Hungarorum quoque, magna internecione. M a t tbi a e regis tempestate, dum Stephan us Bat ho reu s Transylvaniae praeesset, Tnrci, duce Balibego alpibus superatis, numero, ut traditur, sexaginta millium equitum, invasere Transylvaniam. Iiis S te phanus, coactis subito omnibus, quae po-tuere, Transylvaniae copiis, aceersito etiam in auxi-lium, Paulo Kynisy, Comité Temesiensi, prae-ter Turcarum spera, in eo campo occurrit: ubi tanta utrinque commissa est caedes, ut rivulum, qui in campi medio labitur, sanguine mixtum fuisse, ab his, qui praelio interfuerunt, audiverim. Balibe-gus, cum paucis, per alpes difficulter evasit: 110-strorum maxima pars interiit. Stephanum Ba-thoreum Vaivodam, equus ab hostibus vulnera-tus dejecerat, qui tarnen adjutus a suis, incolu-mis evasit: in eo, quo déciderai loco, sacellum postea aedificavit, huius rei, perpetuum monumen-tum. Episcopi Transylvani eius temporis, ducenti équités cataphracti, in ea pugna desiderati sunt. Ad horum corpora conquirenda, ipsemet profectus, ea, Alba m I uli am, quae tribus circiter millia-ribus ab eo distat campo, cum pompa funebri re-duxit. Tanta fuit boni huius viri, erga suos, in de-fensione ab hostibus patriae, trucidatos pietas.
§	. IV. Census habent S axon e s , sta-tutes, quos Regi conférant. Saepe tarnen. maior legitimo ab eis exigitur. Agriculturae, et aliis la-boribus sunt inirum in modum dediti : foemiuae perinde opus faciunt, ac marcs, quae patientissimae sunt laborum. Iiis ex caussis S axon e s opulenti sunt, liospites honorifice excipiunt, et lautissime tractant.
§	. V. F o gar a s f), arx munitissima, ad ra-dices alpium, quae Transylvaniam a Transalpinis dividunt, condita: rivulis, qui ex alpibus delabun-
tatea O r e s t i a a' căreia prefectura noue ne este de moştenire, unde frate-mieu Mateiu functiu-neza, pusa in locu fromosu si productivii, si pentru riulu dein apropiare, forte comoda de locuitu, nu departe, câ de una mila de. locu spre miedia nopte, se afla unu satu, cei dîcu Kenyer adeca Pane, si lenga elu unu campu totu asia numitu, siesu si forte ihtensu, renumiţii pentru marea perire a' Tur-ciloru si'Unguriloru pre tempulu regelui Maţi a, candu in Trni'a eră mai mare Ştefanii B a-tori, si Turcii sub comand'a lui Balibegu, in niimeru câ de GO de milie călăreţi, precumu se spune, intraseră in Trni'a. In contr'a acestor'a Ştefanii, adunandu rapede tote ostile Tnice, câte porii, si chiamandu intru ajutoriu si pre Paulu Chinisi corniţele Temisiorei. le esî in a-ante preste aşteptare in acestu campu, unde atât'a morte se fece de ambe părţile, câtu riulu, care trece prein miediu-loculu acestui campu, s'a mestecatu in sânge, precumu am audîtu dela celi ce fura de facia in bătălia; Balibegu abia scapâ cu pucini prein munţi, er' ai noştri mai toti au peritu. Pre Şte-fanii Batori. Vod'a Transilvaniei, l'aruncase calulu, vulneratu de inimici, ci ajutatu de ai sei scapâ in pace, er' intru memori'a acestei templari apoi redicâ una baserecutia in loculu unde cadiuse. Dein călăreţii inzauati ai Episcopului Trnu de atunci, 200 au peritu in acea lupta. Spre căutarea cadavreloru acelor'a insusi esîndu, cu mare pompa funebrale le a dusu la A. Julia. care câ la trei mile e depărtata de acestu campu. Atâtu de mare fii pietatea acestui bunii barbatu catrâ ai sei, ucişi intru apărarea patriei.
§	. IV. Saşii	au dare	anumita,	care	o	sol-
vescu regelui; de	multe ori	inse mai	multa	se	cere
dela eli, decâtu se cade. Eli suntu de minune aplecaţi la cultur'a agriloru si alte lucrări: si mu-lierile de asemenea lucra cu bărbaţii, fiendu cele mai rabdurie Ia lucru. Dein aceste cause Saşii suntu avuţi, cuprendu cu onore pre ospeti, sîi tra-cteza forte desfătaţii.
§	. V. Fagarasi ul u, e mia cetate forte intarita, la radecin'a muntiloru, ce despartu Trni'a de Munteni'a, desfătata cu multe riurele, ce curu
*) In margine: Campus Kenyér.
**)	Sub	linia: Hungaris, Kenyér-Mezo.	Pugnae	historiara	legere	est	apud	Bonfinium,	Decad.	IV.	Lib. VI.
pag. 614 seq.	Nota K.
***) In margine: Saxonum Índoles.
In margine: Fugaras arx.
733	—
tur; in queis truttae sunt, et	alii pisces delicatio-	dein munţi cu păstrăvi, si	cu	alti	pesci mai deli-
res; aliisque rebus amoena.	Haee arx est, veluti	caţi, si cu alte cele mai	multe.	Acesta cetate,
quidam parvus Ducat us *).	Subjecti enim sunt	este câ unu micu D u c a t u.	Câ	sub	ea suntu supuşi
ei Boierones Valachi, qui arcis dominum obser-	boierasi romani, cari caută	la	domnulu cetatei, câ
vant, ut Principem.	la unu Principe.
Nota. Loculu celu mai intresante, inse si celu mai curiosu, este, §-lu antaniu dein acestu capu, unde auto-riulu se pare, câ vre se arate, pentru ce Trni'a se numesce nemtiesce Sieben-biirgen, siepte cetati. E cu-riosu,	câ Vintii- de - diosu	se	numera	intre	scaunele sasesci,	împreuna	cu	Biertanulu.	Dar'	ce	va se dîca
Holtzonia, a nevolia se pote precepe, de nu cumu-va intielege satulu, ce se numesce sasesce Holtzmengen, romanesce Holtsmanu, ceea ce ar' fi inca si mai curiosu.
(VII.) Consemnare de cârti si documente istorice mai rare.
(Continuare dein Nr. XXXV.).
Dein Catalogiilu Msteloru bibliotecei Seceniane.
Dein tom. II.
Decreta nonnulla, Articuli, et Constitutiones aliquot diaetarum ac Congregationum Hungariae et Transilvaniae, fol. pag. 504. r- Intre altele cuprende:
— Nr. 14. Constitutiones exercituales Uni-versitatis trium nationum Transilvanicarum an. 1460 a Matthia R. approbatae.
Déduction, historische, von Siebenbürgen in fol. pag. 282; are sub:
— Nr. 14. Diplomata varia Transilvaniam concernentia.
— Nr. 16. Privilegium et Donatio Ladislai R, Ung. Saxonibus datum ratione rubrae Turris et pagor. annexorum. Etc.
Deductiones brèves quarundam Familia-rum Hungaricarum genealogicae, et scutariae. 4. pag. 224. — Intre altele —
— Nr. 27. Josika Barones de Baranyitska (sie).
— Nr. 39. Majlâth Comités. Etc.
Deductiones et Tabellae genealogicae Fa-miliarum Hungaricarum fol. pag. 56. — Intre altele —
— Nr. 12. Tabella genealogica familiae Cor-vinianae. Etc.
Descriptio Civitatis Claudiopolis ab origine repetita cum inscriptionibus in moeniis, etc. fol. pag. 43.
Diplomata, quae Stephanus Katona Abbas et Canon. Coloc. in Historia critica Regum. Hung. produxit. fol. tomi II. pag. 932 si 846.
Diplomata, Literae et Acta publica sine annis. fol. pag. 544. — Intre altele —
— Nr. 125. Literae Calo Ioannis Domini Bulgarorum ad Innocentium III. R. P. suam ei fidem pollicentis.
— Nr. 126. Literae Basila A. Episcopi, quibus Innocentio III. commendat nuncium Calo Joannis.
— Nr. 127. Literae Calo Joannis, quibus petit, ut Basilium A. Episcopum faciat Patriarcham.
— Nr. 142. Mandatum regium, quo Ferdi-nandus R. jubet Petrum Haller Thesaurarium Transylvaniae pisetum neo-creato A. Episcopo Strigon. Nicolao Olcho (1. Olaho) administrare. Etc.
Diplomata Regum Hungariae. 4. tomi II. Tom. I. pag. 976. — Intre altele:
•	—• Nr. 19. Transumptum Capituli Eccl. Tran-syl. de an. 1397. Literarum Sigismundi R. dona-tionalium super possessione Dyod in Comit. Hunya-diensis pro Gurzone filio Ivan de Maramarusio.
— Nr. 21. Donationales Wladislai R. de 17. Apr. 1443 pro Joan. de Hronyad (1. Hunyad) Vaivoda Transyl. et C. Temes. super possessio-nibus Sârpatak, Unoka, Kapu in Tordensi, aliis-que in Albensi.
— Nr. 42. Privilegium Ferdinandi R. de an. 1541 quo Joannes Szalay, Steph. Majlâth, et Thomas Nadasdy creantur, Comites Fogarasien-ses. Etc.
— Tom. II. pag. 916. — Intre altele —
— Nr. 14. Literae Alexandri Vaivodae Mol-
*)	Sub linia:	Terra	Fogaras,	in	diplomatibus	audit;	in titulis, inclitae	gentis	Comitum Nadasdy relata:
quibus juribus, alibi dispiciemus.
Nota Koll.

daviensis de an. 1557. quo Bistricenses jubet vias per alpes, et montes Zuhard, ac Borgow prae-parare, ut cum exerciţii in Transylvaniam penetrare possit.
— Nr. 17. Literae lmngaricae de an. 1393. Aaronis Principia Moldaviae scriptae ad Bistricen-ses, quos rogat bonam vicinitatem in limitibus observare. Etc.
Diplomata nonnulla, et Literae selectae ex Codice epistolari Matthiae Corvini Schwant-neriano. fol. pag. 92. — Intre altele —
— Nr. 13. Mandatimi de an. 1467. quo Matthias R. tria Oppida in Transyl. Fogaras, Omlas, et Rodna semper conservări praecipit. Etc.
Diplomata ri um anonymi Hungaricum cum Indice rerum et verborum alphabetico. fol. pagg. 239. — Intre altele —
— Nr. 21. Fragmentan Diplomatis Wladis-laiani, vi cuius castra Almas, Thoroczko, Al-Diod, et Buza, in Transylvania, Beatrici relictae Joannis Corvini Opavien. et Liptovien. Ducis, eiusque filiae Elisabethae cedebat.
— Nr. 24. Epistolae YVladislai II. qua ano-nymi promtitudinem in ferendis Moldaviae Vaivodae suppetiis laudai.
— Nr. 88. Donationalcs Wladislaianae super oppido Al - Diod pro Radul Vaivoda Transalpi-ncnsi. Etc.
Documenta diplomatica a celeberrimis trium viris Georg. Pray , Car. Wagner, ct Steph. Ka-prinay collecta, et edita. fol. pagg. 202. — Intre altele —-
— Nr. 36. Convenía et pncta inter Sigismun-diim Hung. R. et Myreham Val. Vaivodam inita.
— Nr. 39. Confoederatio de a. 1437. No-bilium, Saxonnro, et Siculornm in Transylvania. lire.
E leu eli i variorum Insírunientorum literalium, et Manuscri])torum. Tomi ITI. fol. pagg. 726, 638 si 710. — Litro alíele —
-	Tom. IT. nr. 38. Invcníarium diplomatimi in varus auctoribus editoriini, noniinatim apud Farlatura, Schömvisner, Schmith, 1lorváfh, Koller. Gánoczy, Kaprinay, Petri de Vareta, "Wagner, - -Friederich, Kazy, Mallechich. Pahua, Fridvalszky. Veliuni, Miller, Kollnr, Lucium, Peterfy. Kerche-lich, Lampe etc.
Elucidat io brcvis status Principalis Tran-silvaniae in 111. ac Oelsiss. familia Apatiana. tol. pagg. 28.
Epistolae XV. legatorum Ferdinandi I. Hung. Regis ad Portam Ottomanicam Ant. Verantii, Frau. Zay, et Auger. Busbequii ex Autographis transumtae. Fol. pagg. 58. — In tre altele —
— Nr. 4. Epistola de 4. Jan. 1555 ad Can-cellarium Olahum de Turcarum occultis machi-nationibus.
Extractus diplomatimi, quae Georgius Mar-chio Brandeburgicus Beatricis de Frangepan mor-tilo Duce Joanne Corvino alter maritus, sub initium saec. XVI. in Franconiam detulit etc. fol. pagg. 572.
Fel mer M. Kurzgefasste historiche Nach-richt von der walachischen Völkerschaft überhaupt und derjenigen insonderheit, die heut zu Tage in dem k. k. Erbfürstenthum Siebenbürgen anzutreffen ist. in 4. pagg. 46.
Fragmenta aliquot diplomatimi, et Actorum publicorum. Fol. pagg. 220. — Intre altele —
— Nr. 19. Donatio Georgii Regiii Rasciae Despotae, ac Elenae consortis pro Joan. Hunyadi de a. 1414 super castro ViMgosvär.
F rag menta statum publicum, et historiam Transylvaniae concernentia. fol. pagg. 444. — Intre altele —
— Nr. 20. Az Erdclyi törtenetekröl illetö kéziràsoknak ujjabb, és bövebb Laj stroma.
— Nr. 25. Origo, antiquusque et modernus status legalis deeimarum in fundo regio seil fiscali Transilvanico.
-	- Nr. 29. Species facti de lanienis Vala-chorum in Comitatu ITunyad, et Zarand mense novembri 1784 exercitis. Etc.
Genealogiae authenthicae nonnullarum illustrium, et nobiliura familiarum Hungariae in Grdinem alphabeticum redactae. Fol . Tomi II. Tom. 1. pagg. 590. Intre altele are despre: Oläh, D ragù la etc. Tom. II. pagg, 414. Are despre: Duka, Oläh etc.
H a il d s eh r i f t e n (historische siebenbürgische) gesammelt von Lucas Narienburger. 4. tomi VII. pagg. 596. 952. 602. 555. 380. 460 si 464.
Kerne n y Joan. •— maga eletcröl, és —• magvar és erdély orszagot illetö dolgokrol irtt historiaja etc. Fol. pagg. 433.
Kiszel Paul, opera varii argumenta, cum primis juridici. 4. tomi III. pagg. 441. 277, si 247. — Intre altele — tom. I. nr. 2. Jura Siculo-lorum, Saxonum, Valachorum et Armenorum ia Transsvlvania. Viennae 1799.
735	—
Kol in o vicii Gabr., Rerum hungaricarum libri XIII. seu omnium eorum, quae ab an. 1701 ad 1720 inclusive in Hungaria, Dalmaţia, Croaţia, Sclavonia, Bosnia, Servia, Transylvania, Valachia, Moldavia per Ungaros, Caesarisque exercitum gesta sunt, etc. fol. pagg. 403.
K o p p i Car., Notata de rebus hungaricis. fol. pagg. 203. autograph. — Intre altele —
— Nr. 7. Lucubratio de Valachi« etc.
— Nr. 9. Notata illustrantia historiam Da-cicam. Etc.
Kovachich Georg. Mart., Scriptores rerum hungaricarum minores hactenus inediti, fol. torni III. pagg. 246. 400 si 518. - Tomulu III. inca needitu.
Libraria diplomatum, literarum, et actorum publicorum statum saeculi XVII. in Hungaria adumbrantium secundum annorum seriem disposita. fol. tomi III. — Intre altele —
— Tom. I. pagg. 608 nr. I. Diploma Michae-lis Valachiae Transalpinae et Moldaviae Vaivodae de 3. Aug. 1600 super decimis ecclesiarum Saxo-nicarum.
— Tom. II. pagg. 555. Tom. III. pagg. 484. nr. 37.Assecuratoriae de an. 1665. Bogdani Chmi-elniczky ducis Cosacorum de conservanda cum Va-lachis pace. Etc.
Literae Romanorum Pontificum Innocentii III. et IV. Gregorii IX. Nicolai III. ac Honorii III. ad Reges, Duces, atque Praesules Hungariae ex Vaticana Bibliotheca exscriptae ad usum A. F. Kollarii a Jos. Garampi, etc. 4. pagg. 238. — Intre altele —
— Nr. 16. Literae Innocentii III. ad Regem Hungariae de admisso transitu Legati apostolici per regnum ad coronandum Janicium (sic) Bulga-rorum Regem.
— Nr. 17. Eiusdem ad Praesules ac Proce-res Hung. de excipiendo, ex obtemperando Legato apostolico ad Búlgaros ituro. Etc.
Literae nonnulae Regum, Praelatorum et Procerum Hungariae. fol. pag. 82. — Intre altele —
— Nr. 5. Literae de a. 1350. quibus Andreas, Nicolaus et Simon filii Donch de Macedonia amice requirunt Nicolaum de Chak, ut impedire studeat impetrationem Districtus Beelvidike pro Mich. Os-valdo, et Busan filiis Nege.
— 23. Aliae de a. 1475. Praepositi Ecclesiae Albensis annunciantis omissam esse Caffam, Prin-
cipesque Stephanum Moldav. et Bozoradum Tran-salpinum juramentum fidelitatis Regi Hung. prae-stitisse. Etc.
Manuscriptenarchiv angelegt von Lucas Jos. Marienburg Rector des Gymn. zu Kronstadt. 8. tomi XXV. pagg. 458. 358. 300. 400. 417. 410. 392. 394. 416.	462.	398.	468. 307.	298.	558. 446.
413. 823. 524.	397.	521.	291. 296.	466	si 244.-
Cuprende escerpte dein naulte Cronice vechie alesu sasesci, documente etc. er' mai speciale:
— Tom. XV. pagg. 558. Chronica, oder Hi-storie der Walachischen Nation, — forä indoiela Cronic'a lui Grecianu dupa Filstich.
— Tom. XVI. pagg. 44G. Auszug aus Sul-czers Geschichte des Transalpinischen Dacieris.— Ore si dein partea needita?
M ari enburg Luc. Jos-., Constantin Bran-koväu des heiligen römischen Reichs in der Wa-lachei Fürst, oder Begebenheiten desselben in den neunzehnten ersten Jahren seiner Regierung; aus der Handschrift seines Kanzlers Sadul (1. Radul) Gretschan erzehlt. 8. pagg. 96. — Accesserunt:
1.	Namens - Verzeichniss deren Walachischen Fürsten, welche in den beygesetzten Jahren in der Walachey regiert haben.
2.	Ein seltenes Porträt des Fürsten Mavro-jeni gezeichnet von Obrist-Lieutenant Turati, ge-stochen von einem Hermannstädter Tischler Bau-renfeind.
3.	Walachische Notizen. Etc.
Mathiae Regis Hung. Epistolae plerumque ineditae fol. pagg. (lipsesce). — Intre altele —
— Nr. 5. Donatio Keneziatus per modum novae donationis facta.
— Nr. 18. Privilegium liberae migrationis ru-sticis concessum.
— Nr. 29. Ad Turcarum Imp. Bajazethem, super castris Kilian (1. Kilia), et Nester Alba tem-pore pacis in Bessarabia expugnatis restituendis.
—- Nro. 30. Laudatur Stephanus Vaivoda Moldaviae.a suo obsequendi studio. Etc.
Miko Fran., Eleteben az Erdeiyi dolgokrol irt historiäja. fol. Cui adjecta sunt:
Olaj ägat viselö Noe-Galambja, avagy ma-gyarorszägi es Erdeiyi gyuladäsnak el-oltäsära a Nemetekkel, Magyarokkal, Olähokkal, Törökökkel, Molduviakkal valö örökös 6"s tökeiletes bekesseg meg-szerze'se're kdszitett korsö-viz etc Etc.
Miscellanea diplomatum, literarum, et ac-
— 736
torum publicorum Hungariae, foi. pagg. 256. — Intre altele.
— Nr. 179. Rudolphi II. Imp. ad SS. et 00. Hung, de an. 1594. quibus eos de clade per Turcas illata solatur, et Consiliarios deligi jubet ad tractandum cum Transyl., Valachis et Moldavia deputatis. Etc.
Miscellanea histórica hungaricarum rerum. 4. pagg. 206. — Intre altele --
•— Nr. 8. Inscripţio marmoris Moysi Drá-gosy G. R. Episcopo Waradinensi an. 1784. di cati in tem[ilo cathedrali. Etc.
Miscellanea historico-hungarica. 8. tomuli II . pagg. 416 si 705. ..	.
— Tom. I. nr. 10. Tristia fata Ladislai Hu-niadis filii natu maximi.
— Nr. 12. Historia Mathiae Corvini vario-rum auctorum opera confecta. Etc.
— Tom. II . nr. 7. Bibliotheca Budensis.
— Nr. 8. Corvini Regis ornamenta. Etc.
(Va Tinnii.)
Documente pentru biografia lui S. Klain.
(Continuare dein Nr. precedente.)
Caeterum Ipse Illmus D. Praesul videtur bene agnovisse hac in re mcam innocentiam, consequenter falsas esse criminationes eorum, qui calumniad sunt me corani R. Gubernio, quod ino factionibus nonnullorum Graeci ritus nonunitorum immiserim, etenim anno adhuc 1796 liane li. Gubernii eommissionem mihi ostendit, Cui ego dixi, uti Sua Mhistritas inqvirat, et inveniet me sfreninoli /aòorafore/ii pro re Catliolica, et dixi Praesuli, modo esse de tempore cura disuniti* agere, dum nohmt rasciaiium .Eppum: Tpsc vero Illmus Praesul reposuit Latinos inaijis debere solícitos esse liac de re, iiam si nos cimi disuriifis agamiis, «pud Latinos suspicionem incur-rimus, (piasi vou essemus veri; uniti, et tune Cibinium ire me permisit; ast si me talem, qualis delatus fueram R. Gubernio agnovisset, utique non tantum non per-misisset, sed pofius graviter iu me animadvertisset.
Satis mirari non possum cur tune, dumGubernialis Commissio emanavit ita mecum actum non sit, si ita periculosus fui? Sed modo post duos annos, cutn ego ab co tempore, prout etiam prius, nidias excurrerim sino benedictione et permissione superioritatis. Forsitan vitio vertitur mihi, quod elapsa quadragesima in comuni Dormís negotio a Ven. Capitulo missus Cibinium iverim, ubi intra tres	dios	finito	negotio recta	donium	redii.
Quale quaeso	hoc	meum	est pecatum?	Imo si	Illmo
D. Praesuli suspectus fulssem de Schismate, non Ipsemet
saepius concelebranti secum mihi sua manu sacram praebuisset Eucharistiam, sed praevie arcuisset me a concelebratione optime sciens, quod in dubio non liceat operari, nec me permisisset concionatorem agere in Cathedrali sua Ecclesia, et alibi in sua dioecesi, si qui-dem in concionibus virus schismatis maxime efundere possum.
Emi Dni, ac in Xto fratres, dicere non possum quantum virtus mea defecit, cum recogitassem tam ma-jorum et propinquorum meorum zelum, et laborem, turn etiam meum conatum, et indefessam operam pro incre-mento Ecclesiae Catholicae, et cultura nationis nostrae, et quod sub tribus Eppis consistorialem egerim, et alia officia et munia Ecclesiastica gesserim, et conse-nuerirn in negotiis Ecclesiae Dei, et tamen propter delationem calumniosaiu ante duos annos factam et a R. Gubernio pro comperienda rei veritate horsum expe-ditam, modo ad instar gravissimi criminis reus in medium publici consessus Ven. Capitati vocor, et nullo respectu habito majorum de republica Ecclesiastica optime meri-torum, aut laborum meorum, voi senectutis caniciei cor-ripior, et prohibeor sino expresso indultu solius Prae-sulis aliquo exire, et Domi per modum cujusdam aresti semper manerc. Quare Rmi Dni, ut tota suspicio et metus tolatur quod velini ad ritum non unitorum, qui unitis quoq comunis est, demississime supplico, quatenus liceat mihi transire ad ritum Ecclesiae Latinae, in quo reliquos dies vitae quiete, ac in immunitate Ecclesiastica, quam lue non semper expertus sum, transigere valeam, cujus ratione ego quoq Exmo D. Eppo Transylvaniensi Corniti a Botyany suplicaturus sum, ut me ad suam jurisdictionem, et ad Latinum ritum suscipere dignaretur, et tunc Disuniti me hominem Latini ritus suura non eligent Eppum. Vel si hoc fieri non posset, cognita jam mea innocentia liber declarer a calumniis iniq me accusantium, nec hic in plaustro sub tali canone deti-near, ut milii soli in hac comunitate sine solius Illmi D. Praesulis ordinari! nostri expressa facultate exire aquo et am va etu n s curan ae causa non ceat, eten m juxta praescr ptum	m . ons ar san tat s
e ro ome c mo o a mon anara na vam auram per aquo empus	ex re	e erem	; se	a	ns r a orum
onrarum a	ear e	u su	pr or	us pp	s u mus
. p p ,q
gp	,
,	p	q,
dii i i l	idi
Quantum vero adtinet benevolentiam populi, qui me propter opera mea sibi praesertim in re ecclesiastica utilissima, ct necessaria; et propter piani doctrinam, quam a me audivit libenter habet ac diligit, ego non possum contra; sed si hoc periculum aliquod Ecclesiae Dei causat, videatur de modo, quomodo ei obvietur, et qualiter populus in contrarium persvadeatur.
—	737 —
Quae omnia dum omni cum submissione venerabili Capitulo substernere susineo suppliciter insto, quatenus banc mei apologiam Excelso quoq R. Gubernio sub-mittere dignaretur, ut et ego coram Tanto Dicasterio mundus et innocens declarer, et V. Capitulum, cujus membrum hucdum sum, a nota, quae propter me Eidem inuri posset liberum, et immune evadere possit. Dum de reliquo in profundissimo jugique venerationis cultu persevero fraternis adfectibus perenixe comendatus maneo Balasfalvae .die.20 May, 1798.
Venerabilis Capitali	Humillimus Servus
Samuel Klein m. p.
Capit. et Consistorialis Eppalis.
Dein a fora : Praesent. et Leda in Capitulo 24. May 1798.
S'a copiatu de pre originariulu scrisu de man'a lui S. Klain. Aclusulu, la care se provoca, este intre acte in origine si are cuprensulu acest'a:
A T e o T a T s m.
la PeKBi'zinjirt lipea ffbpinTejsi Camsii Kiain Iepo-monaxB.1 din lincriii MT>m>CTÌpea EaajKSJisi Ka ansia, Kape uéiie dpémre qépe; KoncicTOpismsji mai jp. TKOC ÌCKI^ÌT Jfil di aiecT de OEnje Teciimonism : decnpe aiiéia npeKsm In-uraniuia, npin Kape KaepM Nesnrr dsm. msTapea din Biiau> a aBSTKisi mai de Kspand lipea ocíinijimsasí EnicKon Tepa-cim AdámoBW Jia lipea Inajusa Tpon nenrps doEäindipea EnicKonsJisi din Neamsjis mi Ca&nu:e.ie ees, as ÍOCT m>z&n; nfae KS jjvdemnapea, niqe KS ciais.i Ciinijji Caae, cas ai ansia cas anjepnsT, m Ksepsji JJV mai msi¡jí ani eKcnepe-isind íoapie nsiiina aiecTOp EnicKGní nemps Bineie «reí de OEjije Tpanepe ds inimt, mi nspiape de rpiace, mi de KXTpi. cine inerpeinape, mi dimpáiéciea npi<dní rpeoragijie npin Tpanmii din zi j|i zi j¡vmsjiu,ÍTe ne mai nsmndsae nspià, CÙÌT as ÍOCT'Kiepsis aiacTi. niÄnriepe a o KT>STà; Kape lépepe mi dsni moapiea D. EnicKon Niamq, KÄnd ns epa npensc decnpe mai esc lipea lincTÌTSi íltpinTeje Kiain, KT> ap sniEià dsm> B.n>diq¡ia Nesniujjiop, ja KptecKsa TsBepnism aqeaaiii Kiepsm as ÍOCT aiijepnsTO.
jp.Cb nine Bpeo lépepe, Ka Kaeps.i cm noíieacKi. ne Cíinnüa ca BjThdiKT. Konzicropísmsisí cas dsnt moapiea D. EnicKon AdamoBiq, cas mai de Kspsmd ns as dai, nme aiecT íéiis de Ksije-r as apiTaT, ii mai BipTOC jp joaie IlpiiejKspiie jjiT-BjnipijTop Jia o jiajirB cas aptiai pxBniTopis de .lenea ca, mi xsaixopls de ^vnxpiKiepiae jjiipx Neamsa nocTps jţ. psndsJi aeijii.
Ks sn KSB/RnT ^KATSÌ decnpe Kjiepsa Nesnii aqeci KoncicTOpism ns aie ci. $ie ÌIKST Ciinjjiia ca jp-Tpancsi Bpeo TspEspape k/ÜT mai iiiÍKI. ; Dpem aiéia j|idaTopÌT cas BIZST KoncicTopismsi decnpe léie mai esc zice nemps leri-limamia, snde ap <f>i de lince dsrn> lépepe jjvips adeBep aa aTecTtasi.
Cas dai din Konciciopismsi Nesnijjuop	Mape Ilpin-
ìjinaTsa Apdearasi jp. Cisiis 32-a Anpùie 1798.
Ioann IlonoBiq m. p, Aapon Bsdai m. p.
BiKapiin mi npezem.	[L. S.]	noi.
Nota. Sigilulu este de chartia apesata in ostia sì are cercuscriptiunea : lleqeii . . EnicKo: NeoBni . . Din Apd . . .
Acesta Apologia Capitnlulu, aldeca monachii dela munastirea S. Treime dein Blasiu, alu cărei membru era sì S. Klain, o aşternu episcopului Bobu scriendu-i urmatoria - le :
Illme ac Rssme D. Praesul,
Domine Patrone, ac Praelate Nobis Gratiosissime !
Exculpationem Schismatis et immissionis Dissen-sionis inter Schismaticos insimulati confratris nostri Samuelis Klain Gratioso Jussu Illtis Vae pro Capitalo accersiti, et ibidem propter tantum ausum reprehensi omni cum demissione isthic in authographo Ulti Vae una cum Commissione R. Gubnli et attestato Consistorii disuniti ita accludere sustinemus, ut penitius viso animo, et deliberatione ejusdem de Transitu ad Ritum Latinum, quo abs se omnem impactam sibi Schismatis notam prorsus delere pergat, semet declaravit, quam declaratio-nem Suam cum admirabundi legissemus et palam etiam nobis factam Expositionem animique sui plenam reso-lutionem audivissemus, nihil nobis respondere suppetiit, quam Praesentiam Illtis Vae in Visitatione canonica diutius occupatissimae praestolandam esse, utpote: cujus sublimis Authoritatis est de similibus substratis Paterne disponere.
Petentis insuper per nos ejusdem talem exculpatio-nem E. R. Gubernio substerni, quod reapse, utut qua-cunque via substernatur, substernendum cènsemus, ne Nos ipsi omnes tamquam tale fermentum intra gremium habentes vel scoriam Schismatis contraxisse videamur. Quod pariter facere noluimus antequam Ulti Vae sub-straverimus.
Quo circa omni cum demissione supplicamus di-gnetur Gratiose scripta suaPastorali resolutione instruere, quid cum hoc confratre agendum sit, et num talem exculpationem ejus ex parte nostra quoque E. R. Gu-bernio substernere sustineamns. Dum gratiosam Prae-suleam Resolutionem opperti Nosmet sublimibus Illtis Vae Gratiis totos submitteremus distintissima cum filiali Devotione perennamus.
Balasfslvae 13-a July 1798.
Illtis Vae
humillimi servi et Capellani
Capitulum et Monasterium Ord. S. Basily Magni Caeo R. ad Ssmam Trinitatem Balasfalvensi.
Eppulu Bobu respunse Monachiloru cu datulu „16. July 1798", pre cumu urmeza:
Praesentata per confratrem vestrum fraternitatibus Vris documenta, quibus Schismatis suspicionem amoliri contendit, mihi sub 13-o cur. mensis Julii scripto relata dum res ejus actore praetore ventilabitur altioribus in-
93
738	—
stantiis in exculpationem per modum replicae subster-nentur; lllud autem máximo eidem documento foret, sì contraria consvetudine impactuni sibi ex priore vita ac more Schismatis crimen dilueret.
Quod concerrrit declarationem suprafati confratris de sua ad Romanum Ritum transeundi positiva volún-tate, per hanc, quam sibi dictus Fra ter imaginatur mutandi Ritum hcentiam, si quid vitii aut schismaticae labis in elapsa aetate contraxit, non purgabit;' transitus ad Ritum Latinum in nomine diversam a Oatholica pro-fitente Eeligionem laudabilis est, Samueli Klein vero in Gatholica Religione, Rituque approbate nato et educato ad suprafatum Ritum Romanum in hac aetate in qua conspicitur et ex nota causa migranti inglorium erit, si Schismatis macula realiter ipsi inusta est, haec per-manebit; nam factum per mutationem Religionis aut Ritus infectum fieri nequit, semperq de Samuele etiam Romano Catholico Clero ingremiato vere dicetur, quod foverit in suo animo Schisma proindeque hoc medium amovendae a se saepe fatae suspicionis plane ineptum, permanente porro ea suspicione, quod nempe prius Re-ligionem mutare voluerit nunc vero Ritum, inconstantiae notam haud effugiet a plerisque gravioribus viris socie-tatis Vrae purgamentum reputabitur, ideoque necesse non est Vram Societatem coram altioribus instantiis de objecto confratri crimine purgare. Interea quoniam ego in négotio confratris Vri vestro Consilio uti volo ad-aequatam informationem et opinionem Vram de utroque hocce objecto submittetis.
Respunsulu respective informatiunea, ce monachii au datu despre S. Klain :
Ulme, ac Rsme Domine Praesul etc.
Gratiosani ac prorsus Paternam in substrato Sa-muelis Klein prius crimine Schismatis implicitum esse co ausu delati, ut sive delatione ipsa, seu alia intelli-gendi via id ipsum de eodem suspicari Excelsum quo-que R. Guberniuni videatur, quod ille volens, ut ejus par est, a se amovere data Apologià ad Nos penes Illtem Vram existente se fuse explicat: imo ad sufocan-dam talem de se suspicionem medium, ut sibi videtur aptissimum ad sacrum Ritum Rno Catholicum transeundi nactus ubi de ilio jam Romano nihil suspicionis ob-moveri posset, juxta Gratiosa Jussa humillimo referre sustinemus: Nos ne Scoriam quidem Schismatis ei ad-haerere, aut adhaesisse observasse, secus enim nostra interfuisset plurimum talem fratrem immediate Ulti Vae demississime deferre atque in tali casu ejusdem ex hoc Monasterio Caeo Regio plurimis precibus amotionem juste sollicitare. Qualiter vero sese immiscuerit, et implicuerit post fata Gerasimi Adamovits Eppi Disuni-torum negotio eorundem Disunitorum, Nos profecto la-tere; cum vero Nos hoc in objecto praeter Testimonium Consistorij Disuniti seiumsprorsus nihil, quam vis minime
dissimulemus eundum singnlares etiam, quae in populo nostro aedificatinem causare neutiquam possint, habere sententias disputativas.	Sed nec transitus ad sacrum
Ritum Romanum aptum ei medium nobis videtur non quod in Ecclesia trnnsituum similium exemplum non foret, quis enim neget Bessarionem Magnum ilium Nicaenum Archi Eppum a Ritu Graeco ad Ritum Romanum laudabiliter transiisse? quis ignoret Illmum D. Joannem Liberum Baronem Pataki e Romano Ritu Magnum in hac Dioecesi Fogarasiensi fuisso Eppum? . Siquidem ii simus, qui omnem Ritum Sacrum ab Ecclesia adproba-tum, longoque Patrum usu firmatuin ejusdem Sanctitatis, Excellontiae ejusdem esse palam confiteamur, nec de hoc nata est nos inter et Romanos differentia, nam utrinque Ritum laudamus, et solum dogma a quocunque alio exigimus. Sed jam manifesta inhibitio est Summo-rum Pontificum signanter Ssmi Benedicti XIV. Ency-clica Epistola ad Missionaries per Orientem deputatos sub 26-a duly 1755, et aliorum Summorum Pontificum, quibus strictim cavetur, ne Graecus ad Ritum Latinum tran seat, multo minus in Sacerdotio consenescens, qualis et ipse Samuel Klein est. Confidimus tamen per Boni-tatem Illtis Vae Paterne cum ilio acturae a tali scopo cum destiturum fore: dum pro obligamine nostro Prae-suleis Jussis humillime satisfacturi ista referremus, subli-mihus Gratiis nos totos submitteremus Paternam exoscu-lati manum perpetuo distinctissimae Venerationis cultu perennamus.
Balasfalvae 21-a Augusti 1798. Illustritatis Vae
(suscrierea cà mai susu.)
Datulu celu mai nou intre Documentele aceste - lu porta rogarea lui Klain catrà Bobu :
Illustrissime (cà si la 8. Nov. 1796).
Mense adhuc Aprili ex paterna, uti suppono, Illtis Vae Commissione accersitus, ac in pieno Capitulo per Rssmum D. Praepositum gravissime correptus sum, cur dissensiones in Clero Disunito causaverim adpromittendo, quod si ab iisdem electus fuero in Episcopum ejurata S. Unione, ad Ritum non unitum transibo; Praeterea interdictum est mihi extra hocce episcopale Dominium absq speciali solius Illtis Vae indultu aliquo exire, sed domi semper manere quasi in sancto quodom officio, quae jam ubiq terrarum sublata sunt; ego vero non defui meis partibus, et non modo innocentem hac in re, sed maxime zelaterem pro catholica religione me fuisse ostendi. Quare humillime supplico Ulti Vae, quatenus dignaretur jubere V. Capitulum meam apologiam (si hactenus non fecit) Ulti Vae transponere, quam deinde, demississime oro, dignetur Illtas Va in considerationem paterne adsumere, praesuleaq aequitate, ac aequanimi-tate discernere, et si innocentem me agnoverit, tarn coram Excelso Rgio Gubernio kmocentiam neam notam facere,

quam Huic etiara V. Capitulo declarare me immunem esse ab hac, ac omnis haereseos labe, et haberi, ut unum e fatribus; si vero acatholicus judicatus fuero, qualem ego me nec volo, nec agnosco, nec profiteor, nec puto dari tam aeqvanimem judicem qui hoc ronunciare possit, faciat Illtas Va mecum, quae Regiae ordinationes prae-scribunt, siquidem ordinationibus Regiis didici semper subesse, et obedire, tanquam qui credo omnem potestà-, tem a Deo esse; bene enim constat mihi, quod tali in casu nec beneficii hujus fundationis, nec Catholicae Ecclesiae communionis amplius particeps esse possum. Vel si dubium tantum remanet de meae catholicae fidei sinceritate, ut et hoc dubium, et omne, quod hinc pro-venirci scandalum tollatur, per Xti Dni Sanguinem, qui etiam pro mei peccatoris. anima efusus est, oro, dignetur gratiose dimittere me transiré ad Ritum latinum, et enim tune non tantum omne dubium tolitur, sed etiam magnae aedificationi ero, et quidem lis qui putabànt me non vere Catholicum, in hoc, quia amplius confir-mabuntur in fide catholica, acatholicrs autem, quia meo exemplo stimulabuntur et ipsi amplecti fidem catholicam. Quodsi in activitate Illustritatis vestrae non esset me dispensare ad ritum latinum transiré, dignetur saltem paterne in locis suis hoc negotium promovere ac com-mendare. Quod dum humillime suplico, in profondissimo jugique venerationis cultu filiali cum devotione sacras exosculans manus persevero Balasfalvae die 28 Aug. 1798 Illustritatis Vestrae
humillimus, ac minimus servus
Samuel Klein m. p.
Aceste suntu documentele relative la S. Klain, ce am aflatu in Archivulu Metropoliei dein Blasiu. Mai este inca sì opiniunea seau informatiunea ce Ieronimu Kalnoki a datu eppului Bobu cu d. 19. Iuniu 1784 a supr'a lui S. Klain, Germanu Perterlaki, Gavrila Sîncai sì Petru Maioru, candu acesti-a au cerutu se fie dimisi dein munastire ; inse charti'a acest'a s'a publicatu in Vieti'a lui Sîncai de A. P. Ilarianu p. 89, si pentru aceea nu aflu de	lipsa a o mai	reproduce	sî	aci.
Mai adaugu	numai unele	cuvente,	ce	amu	aflatu
dein traditiune demna de tota credenti'a.
Candu a esîtu dein Blasiu (pre la anulu 1802) suindu-se pre catedr'a baserecei catedrali spre a-si luá remasu bunu dela loculu, ce infrumsetiase multi ani, sî dela auditorii, ce cu multa placere-lu ascultau, incepù cuventarea dîcundu: „Nece una data n'am cugetată ca dein petra voliu storce apa", sî se intorse catrà parete spre a-si ascunde lácremele, cari-i curgeau peráu. —
Despre statura sì figur'a corpului seu" am aflatu dela Dobo fostulu ordiniora parochu alu Teiusiului, carele dupa mama se trăgea dein famili'a Klain, — cumu ca S. Klain a fostu omu uscatîu, negritiosu, de statura
preste cea midilocia, cu frunte mare, pieptu latu, siol-duri anguste, cângutori'a curgea preste dinsele — de stemperamentu tare viu. —
In Blasiu custa sî adi unu proverbiu, carele arata, cumu câ S. Klain in pracse nu a observata regul'a strabuuiloru: in divinis non est properandum. Liturgi'a dinsului erâ scurta de minune. —
Candu studiamu	in	Pest'a,	am cautatu cu	unu	sociu
dupa mormentulu lui	S.	Klain	sî P. Maioru.	Nu	amu
potutu afla alta de câtu unele marturiri ale matriculei mortiloru la parochi'a catolica dein Bud'a (Râez vâros,) de unde am facutu urmatoriele note, camu cu grab'a, câ invertirea cartiloru mortiesci consumase tempu multi-sioru sî parentele monachu erâ chiamatu de alte afaceri. Liber IV. Mortuorum p. 701.
15 Maji 1806... Klein presb. gC. Fogaras. sepultus ab Eppo Martino Gbrgei ad Cryptam.
Liber V. Mortuorum p. 110.
16 Febr. 1821 Revdiss. P. Major... 60 aetatis anno, sepultus ab Szojkovics VADiacono. Taban. Dupâ aceste date loculu inmormentârii lui S. Klain este Crlpt'a baserecei dein Râcz vâros, unde loculu flăcărui inmormentatu este indicatu prein una tablitia de metalu, pre cumu ne a spusu cu multa bunavoientia parentele monachu; dar nu ne a sî arătata, pentru câ-lu chiamâ alte afaceri. Er' Petru Maioru jace in mormentariulu publicu numitu in matricula. Loculu adi nu mai este indicatu prein nece unu semnu; celu pucinu noi, de sî amu cautatu de repetîte ori, nu amu aflatu nece unu atare semnu.	J. M. Moldovanu.
Veehi'a Metropolia de N. Pope'a.
(Continuare dein Nr. XXXV.)
La pag. 114. Autoriulu tratandu despre cosecen-tiele uniunei dîce: Romanii necvmu şefia castigatu, dara eli pierduva sî inca forte multu prein unire. Dupa aceea insîra rele, de cari romanii au patimitu, fora se arate, cumu câ neesistendu unirea romanii nu aru fi suferitu de acele rele.
Ce aru fi potutu pierde romanii prein uniune, chiaru nu precepemu. Eli nu aveau nece-unu dereptu politicu, nece unu dereptu natiunale; baserec'a loru nu numai câ nu erâ recunoscuta seau scutita macaru in câtu-va prein legile tierei, dein contra ea era lăsata cu totulu in arbi-triulu superintendentelui calvinescu; pusetiune sociale, avere, cultura s. a. cumu poteâu se aiba nesce omeni, gui praeter mercedem laboris nîhil Jiabebantf
Ce aru fi potutu eli dara pierde prein. uniune ?
A urmata inse totu-si unu reu deintrins'a: „corpulu natiunei se desbină." Acestu reu l'amu recunoscutu sî a-iri sî-lu recunoscemu sî aici. Marturisimu, câ de aici au	urmatu	rele	in	trecutu	sî	mai	urmeza	sî	adi.	Inse
caută se marturisimu sî aceea, câ cultur'a moderna sî
93*
—	740	—
tota desvoltarea spiritului omenescu luaru una direptiune câ	aceea,	in	câtu	se	pare	forte	incumetatu	a crede,	câ
se va mai dâ vre-una naţiune, carea se remana pre ve-nitoriu nedesbinata in multe confesiuni. Unetatea con-fesiunale este sparta chiaru sî in — catolicisim'a Spania.
Deca romanii de confesiune diversa s'au persecutatu maltrataţii, sî sferticatu sî eli intre se-ne (p. 130), acest'a nu a provenita de a colo, câ romanii s'au desfacutu in doue confesiuni, ce mai vertosu dein neprecerea seau egoismulu pârtiloru, cari au facutu, câ pârtile se se de pre se-ne instrumentu techneloru străine.
Adi inse desbinarea confesiunale ar' pote se nu mai impedece intru nemicu progresulu; nece-lu va im-pedecâ, deca romanii voru invetiâ a-si modera egoismulu, dupa esemplulu, ce alte naţiuni desbinate in 3—4 confesiuni le presteza.
„Ce valore potu ave folosa-le acele-a, (ce uniţii" pre-tcndu a fi .castigatu prein unire,) facia cu pierderea li-bertatei, autonomiei sî independentiei baserecei loru?" in-treba autoriulu la p. 135.
Intru adeveru, deca romanii unindu-se aru fi pierduta acele 3 lucrure pretiosa, atunci folosa-le adusa de unire — oricâtu de mari aru fi fostu ele, — totu nu aru fi ajunsu nemicu.
Dar' romanii unindu-se nu au potutu pierde au-tonomi'a baserecei sale, pentru câ nu o au avuta, sî ce omulu nu are, nece pote pierde.
Lucrulu acestu-a fiendu prea cunoscuta nu mai aducu nemicu spre a-lu demustrâ. Almentre sî in vecina metropolia se recunosce, cumu câ baserec'a romana in a-ante de uniune nu a fostu autonoma, la pag. 128, unde cetimu cuventele aceste: „uniţii prein unirea loru cu baserec'a papista-si scaimbara numai uuu jugu cu al-tulu" — adecă (dupa dîs'a dsale) in jugu au fostu romanii in a-ante de unire sî in jugu au fostu sî dupa unire.
Ce libertate, ce autonomia, ce independentia au pierduta dara uniţii, candu s'au unitu? —
La pag. 136 se desputa unirei chiaru sî meritulu de	a	fi	ajutata	cui	tur'a romaniloru.	Sî ore	eu	ce	fe-
liu de argumente ? Eca-le! „ Totu respectulu catră pa-rentii literaturei romnne, S. Klain, Sîncai sî P. Maioru; dar se nu uitămu, câ aceste suntu meritele loru proprie sî nu ale uniunei, — se nu uitămu, că totu pre tempulu acelu-a romanii ortodosi inca dedera bărbaţi mari, dîce V. metr. sî amentesce pre Georgiu Lazaru. Mai apoi intreba: „ortodosii cu câtu stau mai indereptu incultura, de câtu partea, ce se uni V
Inse	aci	autoriulu vechiei metr.	se	afla in mare
aberatiune	pre	tote lineele, cumu se	va	cunose	sî nu-
mai dein urmatoria-le.
Care erâ statulu culturei la noi in a-ante de uniune, arata literatur'a nostra de atunci, — arata P. Bod, candu dîce: scholis Valachi carent, atque adeo rarissimi inter
illos sunt, qui legere noverint, *) — arata actele metro-politiloru, pre câte s'au publicatu, — marturi'a lui Klain, câ metropolitidu Atanasiu nu scieâ latinrsce, **) — co-latiunalile lui G. Bethlen date lui Ioane Gregory, eppulu Muncaciului si Maramuresiului, in Casiovi'a 12. Ian. 1627 unde aceste se dîcu despre statulu baserecei grecesci : „cujus omnis status inscitiae tenebris et simonia opres-sus"***) — cari se repetiescu sì in colatiunalile, ce G. Rakoci dede lui Bas. Taraszovitz cu d. Alb'a Iulia 5. Ianuariu 1634. f )
Dupa uniune, episcopii uniti trameteâu teneri cu talente eminenti la Tirnavi'a, Vien'a, Rom'a, Leopole sî pre airi, de unde se reîntorceau cu mentea cultivata in scientie teologice sî profane, cu ânem'a piena de sentie-mente natiunali sî cu zelu inflacaratu pentru radicarea ro-maniloru. Acesti-a începură a cultiva campulu istoriei nostre natiunali sì a respandi cultura dein ce in ce mai multa nu numai intre romanii uniti, cè sî intre celi alalti romani.
Nece se pote 'dîce : deca s'« inaltiatu Klain sì celi alalti, e meritidu loru personale. Pentru cà e constatata, cà sì cele mai mari talente remanu morte, deca nu au ocasiune sî miedia de a se cultiva. Romanii au avutu fora indoiela sì in a-ante de uniune destule talente câ Sîncai, Klain etc. Dar' unde suntu ele '? Nu s'au ara-tata,	nece	au	produsu	ce-va,	câ	nu	au	avutu	potentia
de a se desvolta. Este dara unu merita necontestabile alu uniunei, cumu câ ea subministrà talenteloru nostre sî ocasiune sî miedia de a se desvoltâ sî polei, sî prein acést'a ea ne produse in data la inceputu pre unu Ino-centiu Klain, apoi in totu decursulu seclului trecuta unu sîru contimu de barbati eminenti, caroru in partea cea alalta nece d. P. nu le afla parechia.
Cultura gr. orientaliloru remase sî in seci. trecuta mai totu unde se afla sub domni'a principiloru calvi-nesci. „Sî pre atunci erau scole ortodose," dîce auto-riulu reportandu-se la unu canonu alu sinodului dela 1728.	Erau	dîcemu	sî	noi,	pre	ici	colo,	inse	ani bene
distinguit bene docet : necumu gimnasiu macaru, dora nece una scola primaria de Domne-ajuta, cè numai de acele, unde se invetiâ a ceti dein psaltire sì a cantâ câte ceva. f f )
Tota camu asia merse lucrulu sî in seci. presente, sî abia se plenira 20 ani dela tempulu, a cărui cultura unu strainu nepartiale asia o caracteriseza : vicariulu Siagun'a, a „iucercatu" a rădică cursulu teologicu dein Sabiniu, dela unu diumetate de ann ia unu anu intregw sì a primi la frecuentarea dinsului numai de aceli, c&
*) Archivu, pagin'a 612.
**	) Foai'a a. 1862 pag-, 1(33. I'oteâ elu ave cultura, deca nu scieâ latinesce?
**	*) Basilovits citatu, V. I. p. 51.
f) Ibidem p. 59.
-j-f) Canonulu acelu-a dein 1728 nu probeza cù in Trauui'a ara fi fostu scole ortodose.
— 741 —
voru potè arată Testimoniu scolastecu; (adeca se cerea, se	arate,	cà a fostu	in	ce-va	scola.	Mai	in	a-ante	nece
atâtu nu se cerea spre a fi susceputu la cursu.) inse pană la tempulu in care scrie autoriulu (a. 1848—9) inca nu potuse străbate cu ordinatiunea acest'a. *)
De alalta parte era inca dein seci. trecutu gimna-siu, filosofia sì cursu completu de teologia, asia câtu preutii de plenu pregatiti făceau cursu scol. de 14 ani.
Pana la a. 1850 a fostu dara la uniti cultura mai multisiora sî ea s'a midilocitu prein uniune. Cultur'a acest,a fù benefacutoria pentru toti romanii: prein ea se desceptà cuscienti'a de se-ne sì se intari curagiulu romaniloru ; ea avù portatori destinsi câ S. Klain, Sîncai sì P. Maioru, pre ale caroru scripte nu se prea cunosce unitulu, prein a caroru activitate urele confesiunali se impacara benisioru, confesiunea incetà mai de totu a fi unu parete despartîtoriu.
A nega meritulu uniunei intru promovarea culturei la romani este a nega fapte vedite sî cunoscute.
La pag. 141 seq. La cele ce scrie autoriulu de „persecutarea toturoru," cărei baserec'a gr. orientale a fostu espusa dupa uniune, avemu a observa, cumu cà persecutiunile nu uniunea lea adusu preste baserec'a orientale. Ele au custatu in a-ante de 1700, uniunea s'a facutu sî pentru a scapâ de ele.
Persecutiunile baserecei gr. orientali in seclulu tre-cutu suntu dara numai continuarea persecuţiuniloru, ce romanii au suferitu pentru relegiunea loru in cursu de mai multi secii.
De au fostu ele câte una data mai violente seau chiara sì atroci, vin'a nu cade a supra unuinei, cè cău-şele adeverate au fostu:
a)	techncle strainiloru spre a tiene pre romani de-sagiti, sì a-i face se se smacine imprumutatu, dupa 1744 (candu se incepe violenti'a aceloru persecutiuni,) potere-amu dîce : technele strainiloru spre a paralisâ pre uniti sî a-i impedecâ intru eluptarea dereptureloru politico-natiunali.
b)	interesa-le dinastice, cari nu se tieneâu asecu-rate , de câtu dupa sterpirea totale a toturoru acatoli-ciloru.
c)	zelulu unoru-a sî alu celoru alalti spre a latî fia-care confesiunea sa.
d)	atrocitàti comise a supr'a unitiloru.
Căuşele insîrate in cele 3 punte de antâniu neme nu le va trage la indoiela. Alfa este cu puntu alu 4, de care unii omenii nu voru a sci nemicu.
Este parţiale, deca cene-va insîra numai scăderile sî	pecatele	unei parti,	er'	pre	a-le	celei	alalte	de	totu
le trece cu vederea. Sî istoriculu nu este liertatu se fia parţiale.
Rescriptuln imperatescu dela 1746, carele s'a amen-
*) Hintz l. c. p. 51.
titu mai susu, e marturu de violenti'a cu care s'au sco-latu in contr'a unitiloru.
Relatiunea directoriului fiscale Petru Dobr'a (carel© nu erâ unitu, ce» romano-catolicu, inse pre cumu are cu-ragiulu de a o spune pre facia chiaru intru acesta rela-tiune, erâ romanu cu dorere pentru naţiunea sa,) specifica mai multe atrocităţi sî profanări de baserece de ale unitiloru. *)
Investigatiunea oficiosa făcuta la 1775 in pârtile Reginului **) arata cumu protopopulu dela Idicelu Mich. Popoviciu intra in baserecele unite luâ s. cuminecătura de pre altariu sî in vediulu poporului o trântea in mie-diu loculu baserecei.
In Blasiu a stătu pana la 48 ornatulu baserescu, intru care unu popa- unitu fuse macelatu la altariu, ce-lebrandu liturgi'a.
Unele câ aceste, făcute seau dein amaretiunea âne-mei seau dein fanatismu, au trasu dupa se-ne certări sî represalia esecutate de regimulu imperatescu, — pote sî resbunâri pre ici colo.
Amu pote produce sî altele de natur'a acest'a, inse la ce se ne amarimu dîlele cu reamentirea loru? Sî atât'a dîseramu numai, câ se aducemu a mente celoru, ce scriu istorie de statulu basereceloru romane, câ lliacos intra muros peccatur et extra, sî cumu câ e nedereptu a insîra pecatele unei pârti sî a retace pre ale celei alalte.
Dupa opiniunea nostra caus'a principale a persecu-tiuniloru aceloru-a este regimulu; elu le-a urdîtu, elu le-a esecutatu, pentru câ a fostu de opiniune, cumu câ interesa-le sale politice poftescu supresiunea confesiunei gr. orientali.
Proba suficiente despre acest'a ni este, câ persecu-tiunile s'au inceputu dupa alungarea lui Klain dein scaunu, candu baserec'a unita inca erâ pornita spre disolutiune.
Dar' politic'a regimeloru s'a scaimbatu sî se scaimba dupa impregiurâri. Sub Rakoci, Io. Balingh capitanulu Muncaciului la 1646 prense pre Bas. Taraszovits eppulu de acolo, pentru câ s'a unitu cu baserec'a Romei, lu prense la altariu, unde in ornatu episcopescu celebra s. liturgia sî-lu teri pre stradele publice, apoi-lu arunca in inchisoria, unde jacu unu anu sî trei luni.***) Cu 100 de ani mai tardîu foli'a s'a intorsu, poporu sî unii preuti dein Tranni'a fura persecutaţi de generalulu imperatescu Bucow s. a. pentru câ nu se uni.âu cu baserec'a Romei. Preste alta suta de ani semena câ foli'a er' s'a intorsu intru altu feliu . . . Dar' aceste nu se tienu de aici. Noi volîmu a dîce numai, câ partea leului intru acele persecutiuni a fostu a regimului: lui se cuvene, se-i dâmu si multiumit'a, — sî nu uniunei.
*) Relatiunea are datulu: Clusiu 28. Dee. 1778.
**) Ms. in bibliotec'a dein Blasiu, Nr. 1479 a.
***) Basilovits, 1. c. P. I. p. 66, 72 sî. 78.
—	742	-
La pag. 147. Dupa mortea lui' Gerasimu Ada-moviciu (1796) se denumi administratorul protopopulu Huniadorei Io. Hutioviciu.
Facia cu acest'a observu, cumu câ. in „chronoiogi'a episcopiloru romani neuniti" scrisa pre la 1825, *) dupa ce se descrie lacomi'a sî tirani'a lui Gerasimu carele „intru atât'a cu groza se scolase a supr'a preutiloru sei, câtu pre toti in bola-i băgase" — urmeza aceste: dupa acestu-a a urmatu vicariu hamesiu sî rapitoriu: IX. Io. Popoviciu Hondoleanulu." — Sî numai dupa mortea acestui-a, dîce chronologi'a aceea, a urmatu Hotioviciu.
Sî intre ..documentele la biografi'a lui Klain," cc chiaru acumu se publica intru aceste folia, este unu documenta dela 22/4 Ap. 1798 suscrisu de Ioane Popoviciu, câ „vicaresiu sî presesiu" alu Consistoriului dein Sabiniu.
Insemnu aci lucrulu, pentru cd se se limpcdiesca.
La pag 170 seq. Aiitoriulu sustiene dein respo-teri, cumu câ vechi'a metropolia a remasu „proprietatea basereceiecumenice" (orientali),) chiaru sî in casulu acelu-a, candu Atanasiu s'ar' fi unitu ou toti romanii.
E bene! dar' atunci baserec'a anglicana, basereceie protestante dein Germani'a sî cele dela noi, suntu sî adi proprietatea baserecei catolice apusane, câ-ce e mai pre susu de tota indoiel'a, cumu câ tote basereceie aceste s'au tienutu candu-va de baserec'a apusana.
Fia-ne inse liertatu a impumnâ acestu „adeverit," alu	dlui	autoriu,	de	sî	dsale	i	se	pare „atătu	de evidente,
in câtu, neme nu-lu va trage la indoiela."
Dupa opiniunea nostra tes'a: cumu că fia-care ba-sereca particularia este proprietatea baserecei universali, numai atunci s'ar' pote aperâ, candu in lumea morale s'ar'	dâ	vre-un	dereptu,	carele	se	impună	la	toti	mem-
brii ore-carei baserece particularie detorenti'a de a re-mane pentru tote tempurelc in profesarea credentiei, ce au profesatu pana aci, — seau candu s'ar' dâ macaru in lumea materiale vre-una potere, carea se pota suprime in pieptarele credentiosiloru ore-carei baserece proce-sulu de scaimbarea ideeloru sî convictiuniloru relegiose.
Ei dar' in lume nu se dâ nece atare dereptu, nece atare potere.
Chiaru pentru aceea nu potemu aeeptâ acestu adeverit* atâtu de evidente.
Fia-care basoreca particularia e proprietatea, nu a baserecei ecumenice (seau a intregu corpului societâtei baserecesci, a cărei credentia o profeseza baserec'a par-ticularia,) ce a membriloru sei, adecă a aceloru (bene-seau reu-) credontiosi, cari facu clementulu viu alu ba-serecei particularie, cari o sustienu sî doteza dein sudo-rea lorusi.
Acumu deca toti membri unei baserece particula-rie scaimbandu-li-so convicţiunile relegiose, se talia seau apostatesa dela baserec'a universale, de care s'au tienutu
*) De nu me insielu, s'a publicaţii iu Telegraf'ulu rninaim.
pana aci, ce dereptu mai pote ave baserec'a universale a supr'a bunureloru sî demnitâtiloru baserecei apostate?
Ar' impinge in fundamentele dereptului de proprietate, candu cene - va ar' dîce: una comuna ce radica sinagoga spre a celebra intr'ins'a cultulu divinu dupa prescrierile lui Moisa, numai pana atunci are dereptulu de proprietate a supr'a sinagogei acelei-a, pana candu remane in credenti'a lui Mois'a; er' deca ea va trece cumu-va la crestinismu, pierde dereptulu de proprietate a supr'a sinagogei, pentru câ sinagoga aceea este proprietatea baserecei universali mosaice.
Impregiurarea cumu câ unele baserece - si aroga derepture in tienutele apostate, denumescu patriarchi, episcopi etc. in partibus, nu probeza alta, de câtu nesce pia desideria, cari numai aceea valore o au, carea sî cutări nume de tiere in titulus magnus alu unoru domnitori.
Candu dara metropolitulu Atanasiu —• de nu cu totalitatea, inso in totu casulu cu majoritatea multu pre-cumpenitoria a credentiosiloru sei -— s'a taliata de câtra baserec'a anatolica sî s'a unitu cu cea catolica, atunci metropolí'a ortodosa a Belgradului a incetatu sî a incoputu a fi metropolia unita, care a durata pana candu technele inimiciloru i-au facutu facerea. Dereptu are autoriulu, candu dîce, cum câ Atanasiu „unindu-se a incetatu a fi metropolitu ortodosu"; inse a inceputu a fi metropolitu unitu: era metropolitu „ortodozu" nu a mai fosta in Tranni'a dela a. 1700 pana in dîlele nostre.
Sî ducundu elu titlu cu se-ne nu a facutu despoliare, nece a luatu avere străina (cumu dîce autoriulu la p. 172); câ numai aceea a luatu cu se-ne, ce era alu baserecei de Alb'a Julia, carea se unise.
Aceste cu respecta la dereptulu de proprietate. Se trecemu acumu la faptele istorice, cu cari autoriulu voliesce a proba, cumu câ Atanasiu dupa uniune nu a mai fostu metropolita (nece ca unitu).
Faptele aceste suntu urmatoria - le :
„episcopulu Atanasiu se subordina intru tote archi-episcopului romano-catolicii dein Strigoniu; apoi unu metropolitu dupa canonele baserecei ortodose, nu se pote subordina altui metropolitu" ergo etc. (p. 173).
Conclusiunea	ar'	fi	buna,	deca	ea	nu	ar	fi	scosa
deintru una premisa neadeverita.
Candu fu metropolitulu Atanasiu subordinatu canonice metropolitului dela Strigoniu? Acest'a se bene-voliesca a ni-o arata d. autoriu, câ nu o scimu, nu amu audîtu de acesta subordinatiune.
Apoi la cuventele: „unu metropolitu nu pote fi sub-ordinatu altui metropolitu", reflectâmu numai aceea, cumu câ dupa canonele baserecei se dau sî metro-politi esarchi sî metropoliti primaţi, care lucru se nu se pierdia dein vedere in argumentan. Mai in colo se nu se uite nece aceea, ce s'a scrisu la pag. 40 a vechiei Metropolie: „Aici vedemu, că Tranni'a
-	743
nostra inca se amentesce, că provincia metropolitana, supu-nendu-se archiepiscopatului justinianu" ; cà deca se uita unele câ aceste,' vene in prepusu, sì grieriulu dein fabula nu va voli se mai calatoresca cu dsa, —
A dou'a fapta doveditoria, câ Atanasin dupa unire nu a mai fost metropolitu ce numai episcopu, este aceea, cà Leopoldu intarì pre Atanasiu dein non de episcopu unitu (p. 173). •
Cuventulu „dein nou" este pusu numai dein arbi-triulu dlui autoriu. Cà nu posedemu nece - unu datu despre aceea, cumu cà Leopoldu ar' fi datu metropoli-tulei Atanasiu sì diploma de metropolitu ortodosu. Prim'a intarire, ce imperatulu Leopoldu a datu lui Atanasiu, este ceea de dupa unire. Deci cuventulu „dein noti" este in contr'a adeverului istoricu sì asia cade cu tote cosecentiele, ce s'aru potè trage deintr'insulu.
Trecemu la cuventulu „episcopu".
Impregiurarea, cà Atanasiu' in diplom'a dela 1701 se numesce episcopu sì nu metropolitu, seau nu probeza nimicu, seau probeza prea multu. Se vedemu.
Titulii se dau dupa „chefu" : Archiereulu romanu dein Belgradu (carele erâ metropolitu), in diplomele calvinesci acusi se numesce intra unu tipu, acusi intra altulu. In diplom'a lui Georgiu Rakoci cea dela 1643 : „superintendens vulgo vlădica" *), — intru a lui G. Rakoci IL cea dela 1656 „superintendens seu episcopus"**) — intru a lui Apafi 1669 „episcopus valachialis"'***) — adecă domnitorii Trannei vorbescu cu despretiu despre arcbiereii romani sì neca-iri nu-i numescu asia, pre cumu eli se numiâu pre se-ne.
Altulu este tonulu sì stilulu, in care aceli-asi domnitori vorbescu in colatiunalile date episcopiloru dela Muncaciu, cari le-amu amentitu mai susu. Aci domnii nostri	suntu cu	reverentia	sì	le dau	titlulu cuvenitu,
pentru	cà aveau	lipsa de eli	in	luptele	cu nemţii. Totu
dein consideràri politice lucra si imperatulu Ferdi-nandu III. candu pre episcopulu dela Muncaciu-lu nu-mesce „Episcopus et Patriarcha".
Acumu deca ne - amu tiene strinsu titulii ocurenţi in colatiunalile principiloru Transilvaniei, amu cauta se dìcemu, cà nece S. Stefanu, nece Sav'a Brankovits, nece altulu ceneva deintre toti archiereii baserecei romane nu au fostu metropoliti, cè numai episcopi seau super-intendenti; — de ne-amu tiene-de cuventulu lui Ferdi-nandu III., amu cauta se dìcemu, cà episcopulu dela Muncaciu a fostu Patriarchu. Sì in fine chiara dein diplom'a, prein care se numesce Atanasiu, amu fi siliti a inchiaiâ, cà sì predecesoriulu dinsului, Teofilu, numai episcopu a fostu, — cà in diplom'a aceea asia se dice.
Eca pentru ce amu dìsu, cum cà titlulu ocurente
*) Maioru, ist. bas. pag. 72 seq.
**) Archivu 649.
***) Archivu 611.
in diplom'a de denumire a lui Leopoldu nu probeza nemicu.
De cumu-Va inse cene-va cu tote aceste are plăcere a se lega strinsu de cuventulu „episcopu" ocurente in diplom'a lui Leopoldu, de sî suntemu securi, câ din-sulu va lapedâ deductiunile ce s'aru pote face deintru acelu-asi cuventu ocurente in denumirea lui S. Stefanu, sî intru a lui Sav'a: concedemu totu-si, urmeze-se strinsu acelu cuventu. Numai apoi totu asia se se urmeze sî celu alaltu cuprensu alu diplomei. Prein urmare neme se nu se supere pre repausatulu Sulutiu, câ in cercu-lariulu seu se adreseza catrâ „naţiunea romana"; de ora-ce Atanasiu in diplom'a lui Leopoldu se denu-• mesce apriatu de „episcopu natiunei romane "*)» — sî Sulutiu era sucesoriu nedubitatu a lui Anatasiu. — Nece se supere, candu Siulutiu sustiene, cumu câ metro-polia Albei Julie s'a inmormentatu <ca Atanasiu, sî la 1855 s'a restaurata vechia Metropolía a Albei Julie; pentru câ Leopoldu intru aceea-si diploma denumesce pre Ata-nasiu apriatu: „in loculu repausatului celui dein urma episcopu Teofilu ". Diploma pune pre Ata-nasiu sucesoriu lui Teofilu, sî-lu pune aceea, ce fusese Teofilu. Deca dara „episcopulu" Teofilu a fostu „metro-politu Albei Julie", urmeza neaperatu câ sî Anatasiu se fia fostu metropolitani Albei Julie.
Acest'a nu va place autoriului. Eca pentru ce amu dîsu, câ diplom'a data de Leopoldu probeza prea multu. —
In fapta Anatasiu a portatu titlulu de metropolitu, cumu dovedescu acte emanate dela dinsulu. **) Totu asiâ-îu aflâmu numita sî in chartíe oficióse. In charti'a comisiunei camerali cu d. 1705 Maiu 5, Anatasiu de 4 ori se tituleza metropolita***). Candu a ceruta dela Capitululu dein Alb'a Julia Transumtulu privilegiului datu de Gavriia Batori. in 9 Juniu 1609, Capitululu estradandu acelu documenta la 12 Maiu 1713 asia scrie titlulu lui Atanasiu:
lllustrissimus ac Revedissimus D. Ailianasius s. c. r, Mattis consiliarius et Ecclesiarum Valachicarum in Transilvania unitarum Archiepiscopus. f)
Acumu Capitululu dein Alb'a Julia dupa locuinti'a sî pusetiunea sa nu poteâ se nu cunosca demnitatea sî titulatur'a lui Atanasiu.
La pag. 206. Autoriulu vorbiudu de mosî'a Me-risianiloru, ce domnulu Tierei romanesci Const. Basarabu dăruise la 1700 Metropoliei dein Belgradu, dîce, cà „mosî'a acea prein apostasi'a celui dein urma metropolitu Atanasiu o trase era - si indereptu regimulu României. "
*)	Popea, vechi'a Metropolia p. 113.
**	) Acte sî fragmente, pag. 256.
**	*) Acte sî fragmente p. 14.
t) Acestu documentu se pestreza in Archivulu metropoliei dein Blasiu.
— 744	-
Autoriulu e in mare confusiune sî face nedereptate regimului dein Romani'a infacisiandu-lu, câ instrainatu de catrâ romani pentru ca s'au unitu. •
Pentru lămurirea cestiunei insemnâmu aci, cumu ca mosî'a Merisianiloru nu statulu romanu sî regimulu dinsului o a daruitu Metropoliei Belgradului: ce Principele dein averea privata a sa. Acestu lucru se adeve-resce dein chrisovulu publicatu in Archivu. *) Ce dereptu a potutu ave „regimulu României" de a trage in dereptu una avere, ce nu elu dăruise? una avere, ce Domnulu Constantinu a fostu daruitu metropoliei câ se fia a ei „in viacu"?
Sî ce ne indereptatiesce a afirma, cumu câ „regi-mulu României " ar' fi retractata acesta donatiune? custa vre - unu documentu ? Seau dora a demustratu acelu regimu ura confesiunale ? Nu sî er' nu. Dein contra domnitorii sî „regimula României" au reversatu ale loru benefaceri preste tote confessiunile: a daruitu la Luteranii sî reformaţii dein Bucuresci sî de airi; au daruitu la judani; mai in tempulu mai de aprope regimulu României a tramesu darure la ambe confesiunile romane dein imperiulu austriacu, er' in anulu trecuta a donata cârti instituteloru de dein coce necautandu nece atunci la confesiunea unita seau gr. orientale a aceloru scole.
Prein urmare Autoriulu nedereptatiesce pre regi-mulu României, candu fora nece-una basa istorica-lu in-facisieza câ sî cumu ar' fi antaniu „ortodosu" apoi „romanu".
Se inchiaiâmu resumendu in câte-va cuvente cupren-sulu celoru demustrate aci:
Autoriulu vechiei Metropolie intru culegerea docu-menteloru a lasatu nefolosite funti tare acesibili; er' intru reproducerea loru de multe ori e lipsitu nu numai de critica, ce si de fidelitate. Documente ciuncarite, adeveru istoricu innecatu dein predilectiune catrâ confesiunea sa, esageratiuni, condusa dein premisa neadeve-rate, aserte in locu de probe sî patlios in locu de documente , eca ce aflâinu intru acestu opu. Vechi'a Metro-polia e primulu opu, carele in campulu literaturei nostre baserecesci porta tipu confesiunale.
J. M. Mol do van.
(IV.)
Fasti-i romani.
A. u. c
1068. FI. Valeriu Constantinu IV.
Galeriu Valeriu Liciniu IV.	.
•1069. FI. Rufiu Ceioniu Sabinu
Q. Aradiu Rufinu Proculu ..
A. d. Chr.
. . 315
. .	316
*) Originariulu custa sî acumu, sî sn poto vecii; in Blasiu.
A. u. c.	A. d. Chr.
1070.	— Gallicanu
— Bassu	; . . . 317
1071.	Galeriu Valeriu Liciniu V.
FI. Juliu Crispu Caesar ..................... 318
1072.	FI. Valeriu Constantinu V.
Valeriu Licinianu Liciniu .Caesar	. 319
1073.	FI. Valeriu Constantinu VI.
FI. Juliu Constantinu Caesar . . . 320
1074.	FI. Juliu Crispu Caesar II.
FI. Juliu Consta ntinn Caesar II.	. 321
1075.	— Petroniu Probianu
— Aniciu Julianu	322
1076.	— Aciliu Severii
— Vettiu Rufinu	323
1077.	FI. Juliu Crispu Caesar III.
FI. Juliu Constantinu Caesar III.	. 324
1078.	— Paullinu
— Julianu	325
1079.	Imp. Constantinu VII.
FI. Juliu Constantinu Caesar . . . 326 1080. — Constantinu VIII.
— Maximii	327
1081.	— Januariu
— Justu	328
(Va urma)
NOTITIE DIVERSE.
— Esc. Sa Dn. Metropolitu Dr. I. V a n c e a, rein-torcunduse cu pace delà Rom'a, avù bunetate a doua Museului gimnasiale unu mosaicu in marmure negra cu cinci viniete magnifice, intre cari este Basilic'a Vaticana, Colosseum, Panthéon, arculu Antoninu etc. Asemenea dona totu Museului si frundiariulu de palma, ce se im-parti totora Episcopiloru in Domenec'aFIorie-Ioru. Pentru cari aducemu Prea S. Sale publica sî caldurosa mul-tiumita.
— Totu Museului si bibliotecei gimnasiali dona sî Spect. Dn. Sam. Molnar Jude procesuale dein Blasiu una moneta intraurita, ce représenta pre M. Teresia sî Iosefu	II.	de	una	parte,	er'	de	alt'a	una emblema,	de
asupra cu inscriptiunea DACIA FELIX, er' de suptu: AGRIŞ. FODINIS. COMMERCIO MDCCLXIX; — impreuna cu 19 bucati de cârti. Pentru cari totu asemenea multiumita.
— Alti 5 numi mai noi de argentu a tramisu pentru Museu Dn. F. Stanu Pop'a culegutoriu de litere dein Sabiniu. Pentru cari erasi mare multiumita.
Nr. XXXVIII, va apare in 15. Sept. vechiu a.c.lSîO.
Editoriu : T. ClFAlilII.
Imprimerie SAM. FILTSCH (W. Krafft) in Sabiniu.