ARCHIVO
pentru filologia si istoria.
Nr. XXXIII.	15. Martiu.	1870.
(XXI) Archive si Bibliotece.
II.	Bibliotece.
De candu incepusemu acestu articlu, au tre-cutu mai bene de doi ani *), si nu l'amu mai continuata; şi mulţi dein pucinii noştri lectori, cari ne au mai remasu fideli pana astadi, voru fi cre-diendu, câ ne amu' ulitatu de elu, seau câ intru adensu nu amu vrutu alu mai continuă.
Nu ne amu ulitatu, departe se fia, nece nu ne-s'a debilitatu, multiemita Domnului, memori'a intru atât'a, in câtu se ne ulitamu de promisiunile si detorentiele nostre. Citnumai amu amenatu deintru una dî intru alfa, de pre unu numeru pre altulu, câtu cu cale, câtu fora cale, cumu se templa in lume, pentru cari ne facemu umilitu scusele nostre;
Acumu inse, candu ne amu formulatu defini-tivu intentiunea nostra cu asta folia, si iamu de-finitu peremtorie diu'a si or'a ultima a' esistentiei ei, dela care nu ne va abate nece una potere omenesca, că se o mai prelungimu, ci numai câ se o mai prescurtâmu, -— recul egundune materi'a, ce ne mai remane de lucratn, mai antaniu ne amu propusu, a luă de nou firulu celoru lăsate, câ se nu cumu-va remania trunchiate, si numai in a' dou'a linia a ne mai tende si la alte obiecte, ce stau destinate in seri'a agendeloru acestei folie dupa program'a, ce o avumu in petto inca dela inceputu.
Acestea acumu premise, se venimu la obiec-tolu nostru, la bibliotece, dupa ce despre archive ne amu facutu detori'a inca de multu, cumu amu aratatu. Decâtu, ca acumu, candu ne a ajunsu muculu la degete, pote nu ne vomu pote" «spatia asia de largu, cumu ne amblâ prein capu, c&ndu incepesemu articlulu.
Nu avemu se cuventamu multe de necesitatea 8eau macaru utilitatea biblioteceloru, câ ce e lucru
*) Vedi Nr. XI. 1 Jan. 1868.
Archivu pentru filologia si istoria IV.
prea cunoscuta; — numai câtu, nu prea mulţi se semtu indemnati asi formă bibliotece, chiaru si deintre celi mai avuţi si mai amatori de lectura^ ci se multiemescu deca potu capetâ cârti de lectura dela alţii, cari de si mai sărăcuţi, siau trasu bucatur'a dein gura, si o au datu pre — secature, cumu le numescu unii, — seau deçà pusetiunea loru sociale, seau bonu-tonulu, — i oblega asi formă si bibliotece, pre cumui oblega asi tiené si equipagiu si lacài cu livrea, apoi o facu câtu	se	pote	mai	mica	si	mai	fora	valore,	că	una
parte dein mobili-le casei seau curtei, punendusi, tota nevolienti'a numai, câ bibliotec'a inca se fia in armonia cu eleganti'a celoru alalte mobili.
Amu vediutu una biblioteca la cas'a unui domnu mare forte, care stă numai dein sculptur'a unei usie dela odai'a cea mai — privata, cu titlele cartiloru aurite si cu legatur'a cea mai elegante, numai câtu semenâ cu masc'a dein fabula, care — cerebrum. non habebat. Intre alte opure interesante ale acelei bibliotece erâsiliistoriaValachorum in trei torni in folio! Acea biblioteca unica in genere suo astadi nu mai esiste, cà ce eredele acelui domnu mare reforma casele dein susu pana in diosu cu totu mobiliariulu loru, si atunci va fi peritu si bibliotec'a împreuna cu historia Va-lachorum, cumu au peritu atâte alte bibliotece nu mai pucinu importanţi. Despre adeverulu acestei bibliotece potu marturi si alţii mai mulţi, cari o au vediutu si mai custa in viatia.
Dar' se afla si bibliomani , cu gustu si fora	gustu	;	si	noi	inca	amu	vediutu	câte	unu
esemplu raru, de atari bipedi neplumati, cari câ furnic'a scodolescu tote anghiurele, si aduna totu ce sémena a carte, unii noua, alţii vechia, le gra-madescu, le numera, le rangi eza, — dar' nu le cet es cu.
Unu emiru arabu, de almentrea bravu, câ tota naţiunea araba, dar' mare amatoriu de literatura si — lectura, in espeditlunile sale portă cu sene 40, dî patrii dieci, de cămile încărcate numai 81
-	642 —

cu cârti — de lectura. Ce-ne mai face astadi asia? Dar' de ar' si face ceneva, uumai s'ar' face de risu. Inse unui beduinii orientale, alesu unui arabu, nu multui pasa de risulu nu sciu cui, fia câtu de mulţi, cumu nui pasa asi face rogatiunea prescrisa de relegiunea lui in presenti'a ori si cui, candu i vene or'a desemnata pentru inchinatiune.
Unu literaţii arabii scrise unu opu vastu si eruditu in mai multe volume, care-la dedica principelui arabu, de carele amentiramu. Principe-le-lu accepta, si dupa acea incetà asi mai portă bibliotec'a cu sene, multieminduse cu opulu eruditului arabu. Acestu opu esiste, si se afla in tote bibliotecele mai mari ale Europei, de si nu in tote intregu ; in cea imperatesca dein Paris se afla in patru folianti, si intregu. Noi inca-lu cunos-cemu bene.
Pre la noi bibliomanii suntu forte rari, de in causa, cà banii inca suntu camu rari. Dar' in alte tiere mai banose si mai civilisate, suntu totu atât'a de numeroşi, că si fraţii loru iconomani de asemene natura, cari versa cu miliele pre bu-chine (cârti vechi, cumu le numescu francesii), că iconomanii pre tablo-uri, numai se fia vechie si rare, si cu câtu suntu mai rare, cu atât'a versa si mai multu, singuru dein causa, cà suntu incunabule seau celu pucinu d' une extreme rareté, dupa jargonulu buchinistiloru, — cari apoi dupa mortea cumperatoriului, trecu erasi in mân'a altoru bibliofili, si asia mai in colo dein secuii in secuii, deca nu cumu-va dein candu in candu se strecura pre intre degetele esecutori-loru de testamentu si consortiloru loru, — seau deca nu cumu-va in urma dein templare au ca-diutu in vre unu anghiu seau podu, preda siore-celoru, molieloru, si pulberei, seau sacrificiu vreunui elementu neamicu, cumu suntu apa si foculu, că se numai amentescu si de piperiu, si de alte folosa, pentru cari chartie-le suntu ore-cumu destinate delà natura.
Bibliotece-le au una oribile fatalitate, ce le-se templa forte adesu, — cà ardu, seau se préda.
Noi nu vomu insiste multu, nece la esemplulu repausatului Dr. Sim. Ramuntianu, căruia ia arsu fromos'a biblioteca la Jasi, candu a fostu foculu in Jasi la a. 1827; — nece la alu nostru, candu ne-s'a predatu a' nostra la inceputulu anului 1849, in Blasiu si Sabiniu, nu numai prein
străini, ci si prein ghiaosi romani*); fiendu câ acestea erau private, si prein urmare fora de mare însemnătate pentru publicu, cu atâtu mai pucinu pentru omenime, cumu suntu bibliotecele publice cu sutele si miliele de volumi, pre candu ale nostre abia se suieau la vreo câte-va milie.
Destulu este, se insemnâmu aci de biblio- ' tecele cele mai celebre dein lumea vechia si deija lumea noua, cari mai tote prein focu si preda s'au nemicitu, cu nespusa dauna a culturei ome-neşti.
Bibliotec'a Ptolemeiloru dein Alesandri'a Egiptului, in numeru de 700,000 volumi, arsa mai antaniu de soldaţii lui C. Juliu Caesare, apoi de Creştini sub Theodosiu celu mare la a. 389, si in urma de arabi sub Califatulu lui Omaru la a. 640.
Bibliotecele dein Rom'a vechia, arse de mai multe ori dein templare, si in urma de Grothi.
Bibliotec'a dein Constantinopole, de 120,00$ volumi, arsa de Cruciali, la a. 1204.
Bibliotec'a lui Matliirf Corvinu dein Bud'ây arsa si predata de turci, la a. 1526 in Sept. ţ
Bibliotec'a dein Escurial in Spania, mare part* • arsa la a. 1671; — si altele mai multe toW1 asemenea.	*
Nu vomu se insistemu a espune daunele cele mari si pierderile, ce se facu cu perîrea biblio1 • teceloru dein tempure-le mai noua dupa aflarea* tipariului, câ ce pierderile au una însemnătate mai numai materiale si locale, in câtu atingu cărţile tiparîte, cari erasi se mai potu câştigă si suplenîfi. de si nu tote, dar' cele mai multe.
Alfa inse e cu bibliotece-le vechie, si cole5-ctiunile de manuscrisa, in care categoria intra *i Archivele, fiendu câ cu perîrea loru se pierdu opuri» -si documente, cari nece de cumu, seau numai W forte mica parte, se mai potu recâştigă si supleni
Asia cu perirea biblioteceloru dein Alesan-dri'a, Rom'a, si Constantinopole, ne au peritu cele mai multe, mai rare si mai eminenţi producte ale geniului omenescu, in câtu dein opurele genial,, ale Greciloru, si Latiniloru, abia ne au remaşH pucine remasîtie, câ de doru, si de proba.
Dar' nu vomu se amentimu mai pre largo , nece macaru, de câtu interesu, chiaru si de nece^' sitate, au potutu fi atâte opere clasice, pierdute^
*) Vedi nota finale.

istorice, poetice, filosofice, oratorice, literarie etc, dein lips'a caror'a, de esemplu, istori'a vechia, si literatur'a greca-romana, e cea mai mare parte necunoscuta, seau forte reu cunoscuta.
In a-ante de unu deceniu, se aflara câ prein minune intru unu palimpsestu sirienescu, vreo-câte fragmente istorice, dein opulu istoricu alu lui C. Grraniu Licinianu, care de multu a peritu. Si ce se vedi. Aceste pucine folie, si fragmente dein istori'a romana, au fostu in stare, se costringa pre faimosulu istoricu si archeologu Th. Momm-sen, a si prelucra de nou tomulu primu dein Istori'a sa a' Romaniloru, cu tote ca pana aci compatrioţii lui bucinau in tote tonure Ie, câ dum-nea lui cunosce asia de bene tota starea si con-ditiunea Romaniloru vechi pana in detaliu si ame-nunte, că si ori care vechiu Romanu.
Numai de patri'a nostra, de Daci'a vechia, destulu este se amentimu, câta oscuritate jace pre istori'a ei, chiaru dein epoc'a colonisatiunei ei prein romani; asia.c|tu astadi nece macaru figu-rele de pre column'a lui Traianu nu le mai po-temu intielege tote, cu atâtu mai pucinu cursulu espeditiunei, provinciele, apele, si localităţile, de câtu la cele mai multe dârnu cu socotel'a, si nu remanemu in urma decâtu er' numai cu soco-tel'a, er' intielesulu e pierdutu. Pre candu, deca aru fi remasu macaru numai Comentarii lui Traianu, o amu intielege asia de bene, cumu o intielegeau romanii de pre atunci, mărturii evene-nienteloru, si lectorii documenteloru literaria istorice si geografice. Er pentru noi ea a remasu, numai că ieroglifii egipteni, si câ inscriptiunile cuneiforme si himiaritice dela Persepole, si dela Sanaa dein Arabi a, pentru cari .demultu sau pier-dutu • chiaile intielegerei, câ si pentru columnele dein Rom a si Costantinopole.
Cele ce ne au remasu dein vechime in biblio-tece si archive publice si private,, cu tote estea, suntu forte multe, si de mare pretiu si interesu si nu potemu destulu miliţienii provedentiei, si pentru câte ne au remasu, mai totu capu de opere; — si dupa fortunele vietiei omenesci, dupa furi'a evene-menteloru de tota sortea atâtu naturali câtu si dein adensu, si dupa neintieleptiunea acelei specie de fientie, care se numesce cu nume onorificii de omu si fientia ratiunale, formata dupa tipulu lui Ddieu, er' prein faptele ei si portarea intre sene si catra insesi faptele manuloru îoru cele mai
geniali, a datu documente eclatante si nenumerate de neratiunabilitatea si feritatea ei prein certe, predări, ucideri, bătălie, aprenderi etc.,- de cari geme in adeveru istori'a omenimei, spre ruşinea omului si a civilisatiunei, cu carea se lauda, inca pana in diu'a de astadi, fora de a se intieleptî si a dă semne de asi veni in fire, — dupa tote aceste calamităţi infioratorie, dîcu, nu este minune^ cà, au peritu asia multe, ci minunea minuniloru este, cumu au scapatu si câte au scapatu, si nu tote s'au datu perirei.
Candu arabii cuprensera Alesandri'a pre la a. 640, cerù Joane Grramaticulu dela Amru-bnul-As, supremulu beliduce alu arabiloru, cu care era in buna amiciţia, cumu ne spune istoriculn crestinu siru arabu Gregoriu Abulfaragi in istori'a sa*), câ sei dè lui rentasîtiele biblioteceloru, ce se mai aflau dupa atâte arsure si predatiuni in Alesan-dri'a; arabulu inse nu vrù, pana nu va intrebâ pre Califulu, er' acest'ai respunse: cà deca cărţile Crestiniloru invetia totu acea, ce contiene si Co-ranulu, ele suntu de prisoşu, er' deca contiene contrariulu, nu suntu demne a se mai conserbâ, — deci in totu casulu in focu cu ele. Ce a ur-matu este infioratoriu si mai necredibile: 4000 de cabinete de scalde in siesa lune s'au incaldîtu numai cu remasîtiele aceloru bibliotece.
Altu scrietoriu arabu, cu numele Buhaeddin scrie, cà la a. 1258, candu Hui a cu, imperatulu Mongoliloru, a cuprensu cetatea Bogdadului, Tătarii aruncară in Eufrate tote cărţile dein biblio-tecele colegia-loru, cari erau asia de multe, in câtu se negri ap'a Eufratului, de ele, si stau grămădite câ una punte, pre care treceau pedestrii si că-lăreţii. **)
Er' candu ocupară turcii Costantinopolea, la a. 1453, in 29. mai, marţi a treia dî de Rosalia, dupa cumu scrie Du c'a in istori'a sa***), se in-carcara cara de manuscrisa pretiosa, de se res-pandira in tota lumea, si in .locu se vendea pre
.*) In histori'a dynastiarum, editai de Ed. Pococke, arabesce si lat., in Oxford, 1663, in 4-o, pag. 180 seq. Vedi si Sacy in Abdullatjft pag. 240 seqq.
.**) Sacy, in Notices et Extraits dea ms. delà bi-bliothèque du roi, tom. IV. p. 569.
***) Istori'a byzantina, cap. XII, p. 312 ed. Bonn. toç Sè 3t'PXouç aitâvaţ, întèp «pt6|j.bv îwepjïawoûîaç, toTç àjxâSatç <toprtftiixsacn£ç âxavra^ou sv vf\ àvorcoXY) y.al S6cst Btésxeipa 8e' v/bç voi*ia[j,aTes Séxa {3((3Xot èiteTtpdoxovro, àptaTOTïXaol, ttX«-twvixoI, OCOXoyixoI, xai aXXo itav eïooi; ^ijiXwv etc.
81*
_	644 —
unu câte d i e c e volumi de ale lui Aristotele, Platone si altii, er' evangelia-le legate in auru si argentu, dein baserecele crestinesci, tragundule diosu aurulu si argentulu, se vendeau seau se lapedau.
Nota. Ne reservàmu pentru numerulu venitoriu, unde vomu continua acestu articlu, se adaugemu unele date caracteristice, despre fatalităţile bibliotecei nostre dein revolutiune, pentru câ se fia de invetiu si altora. Aci adaugemu numai notitie-le, ce ne dà despre biblio-tec'a regelui Matia Corvinu, romanulu Nicolau Ro-manu, poreclita Olâh Miklos, A. Episcopulu Strigo-nului, in cartea sa sub titlu Hungaria, care in capu V asia scrie despre Bud'a metropolea Ungariei.
„II. Haec regum Hungariae est regia, quae tota in saxo, ad altitudinem satis magnam elato, sita, et a septentrione in meridiem pretensa, in fronte meridionali arcem habet, non magno intervallo ab urbe dissitam, egregie omni munitionis genere instructam; ad haec aedificiis insignibus, artificiosis fornicibus, tabulatisque auro et coloribus depictis, ad admirationem usque splen-didam. Haec praeter situm atque architecturam re-giam, tum corpore divi Joannis Eleemosynarii insignis fuit, tum ob bibliothecas Matthiae Corvini regis memorabilis et admiranda.
„Qua itur ad stationem, ex latere interioris biblio-thecae ad sacellum divi Joannis perforatam, unde rex sacrum audire consuevit, duae obviae sunt aedes con-cameratae, altera voluminibus graecis, partim e medio Graeciae, partim ex aliis orientis regionibus, per regem non minori cura, quam labore, eo conge-stis, referta ei'at; altera interior, continebat Codices to-tius linguae latinae, a primis rudimentis ad arcem usque omnium scientiarum, per capsulas et loculamenta, ordine quosque suo distinctos.
„Tegebat horum quodlibet velum sericeum, colori-bus auroque variegatum, cum indice disciplinae et pro-fessionis, in quas libri erant discreti. Maxima volumi-num pars constabat membranis, colligata serico, umbi-licis, fibulisque argenteis, auro lucidis.
„Audivi a majoribus, Matthiam regem, dum vive-ret, aluisse semper ad triginta servos amanuenses, pin-gendi peritos, quorum ego plerosque ilio mortuo no-veram. Horum erant opera omnes fere et graeci et latini Codices conscripti.
„Praefectus his Felix Ragusinus Dalmata, et ipse jam senex mihi cognitus, qui non modo graece et latine, sed chaldaice et arabice doctus; praeterea in ipsa quo-que pictura exercitatus, sedulo advertebat, ne quis error in describendis libris committeretur.
„Praeter has, et aliae duae erant bibliothecae, in locis diversis arcis, sed prioribus inferiores, quas omnes Turca, post Ludovici regis ad campum Mohàts interitum, qui anno MDXXVI, 29 Augusti contigit, Buda, Septembris sequentis octava die, postea capta,
detraete
partim dilaceravit, partim in alios usus, argento dissipavit."
Diplom'a imperatului Ferdinandu dein a. 154^ pentru nobilitarea familiei, si unu estractu dein Ungj | ri'a, se voru comunica mai in diosu.
Er' aici inca punemu si E 1 e g i 'a autoriului, ce o a scrisu cà prefatiune la cartea sa:	-'^
„Si nihil in nostro est lepidi grative libello,	g
anxia me melius scribere cura vetat.
Mens etenim, duro patriae confecta periclo, torpet, et est longo nunc hebetata malo.
Nec mea doctiloqui coluerunt arva Catones; hinc sterilem messem terra relieta dabit.
Haec mea cum cernes gracili contexta Minerva, splendidiora neges aulica scripta dari.
Fontibus haud semper placidis Parnassia Musa, aut Heliconiadis regia prata rigat.
Non tersus Joquitur comptas Ptolemaeus ad aures, describens radio quidquid in orbe fuit.
Non etiam Celebris lepidi fa.cundia Crispi,
nec tibi vel Trogus Maximus ore tonat.
Nec gratum resonat Patavina natas in urbe
Livius, ingenio splendidus, ^.rte potens.
Sed qui Castalium parvo bibit ore liquorem, et quem non gremio docta Thalia fovet.
Et cui non studii requies, sed multa laborum, sollicitique fuit temporis anxietas.
Nomina sed prodat calamus quod barbara noster, scilicet haec Scythicà voce referre juvat.
Si dedero nostris romana vocabula rebus, non bene convenient nomina cuique loco.
Sic sua dum multi condunt monumenta latine, non nisi barbante barbara verba sonant.
Materiam tribui tantum; qui docta requiris, scribere me multo cultius ipse potes.
Si quid inest mendae topicis, ignosce precamur; nam procul a Getico littore cymba mea est.
Quum dulces repetam portus, patriosque penates, singula tunc referam candidiore fide.
Interea magni pcecibus dev ictus amici, haec tibi nunc subito qualia cunque dedi.
Nam justis decuit precibus parere potentum, quae magni nobis ponderis instar erant.
Vale! Bruxellis XVI. Maji, anno MDXXXVI.
(XIJIl)
Gramatistii si ortograflstii romani.
II.
J. Morariu, si Radu Tempea.
(Continuare dein nr. XXXII.)
b)	Grramatec'a lui R. Tempea, dein a. 1797. KbBsntape ^vnainte.
Bpsnd 'lineBa o Mxectpie a •/[iB'Lua, ape mal /[it&ie tpeBsing^ act KÌBepnici de enejte.je aie-iea
—	645	—
•npin kape cu n6lT> adsqe jskpsj cbs ia esnii CT>-bxpiuipe. T6te gninuejie ama cxnt sne.je ks aatcie ferate, M&t 8na fopi de aata, bsna mi temeîniqtfca ctbxpniipe niiî jpntp8n kin ns n6te da. HJiinga Ac-tponomiqacki fopt de nea MatematiiacKi, niqî jpn-tpsn kin nsct ndte jpbiua ks adebip jptemeiat; at&t nri qea MatematiqacKT, fopi, de qea ApitmetiqacKs. . Jgiinga Do^topiî <fipi de <]>icikt, mi 4>IcÎKa #tpt de ./pbigiitspa qqpeackt,, eap-lin ns n6te .isa dpeanta ei ci>BFTPMIPE. jpBiigitspa 4>uocoliiacKi 4>tpT> de PetopiKi, mi PetopiKa fopi. de M/teetpia rpammati-qacki acs ^.biga nsci ndte. De snde bez teşite qetitopk>\ie! npeksm Msectpia rpammatiqackt. ecte jpqenepea mi nobigsipea cnpe tote qeje jiajte Mie-ctpiî ini nriinge jp.na^te. Aqacta dipent aceea ecte Keia kape dintps jpt8nepek8.i NeKsnogungiî ne dem-kide bina npin kapea benim a& .ismina jpgcienqsnii cnpe kape de ms.it am 4i ab8t tpebsingi. de abeni. jpci. m-bxnipe ;ptps adebip! Ki>qî .rincindsne aqactt rnaî ^vtais tpeesinqdct M/tectpie, qe as nstst ajta a nanje fopt deK&t dezptdiqinapea maî jplsM a .lim-Biî ndctpe pomxnenjî. (Kape a8 $oct qea BeKe pxm-jeneacki) dsni. aceea .linca kipguop de Mtectpiue iui HJiingcie qejie jp.na.ite, anoî jpeeznipea minjjiî jpnekapea de tot ./pnpoctie, mi neamuri; mi eafi aksm cxntem qe ne bedem k8 okil; mi ne cimijim npe noi .^urinei
Ilpiqma jpc% a CKidepiî ndctpe a8 4>oct mi ne-' ctatopniqia ctenxnipiî. H^ni. Kamd as ctat Dama (KS Jeridneje pxmjienenjî Kape JPN'&pâtops.j Tpoian Aeas adsc	DaKia) csnt u,enps.i jp.ni.ptjgiî pxm.ienenjî;
Pomaniî pomanenje cas pxmjenegie as bopbit. Eaps jpdati. qe jp.nipat8j Konctandin Iloronat npe A& AWA deja Xpictoc 669. a8 cshbc, jjapa cfc&nxnipiî jisî, am jpqenst ane neboi anji .limea b84ripeacki (ka sna qe epa mai de tpeEsingT, npe BPEMEA aqeea,) mi ama •iiniba noctpi cas amectekat ks a Bsjrapuop.
AdeBips.1 npiqiniî aqenjia npin noî jjvniine Po-mxniî kapiî ne a4>.iT>m assm npin ApdeaJi, Banat, mi SnrpoBjaxia adeka gapa pom&neackt., 'mi mi npin aite jjT.pî .iMispit. cb deckonepe. jp ApdeaJt 4>iind Pomxniî amectekagî k8 Snrspiî, mi nemjjî: qeî de npin Bapmeriî as amectekat jimsa jop maî ms.it ks ^ea 8nrspeacKi; zikxnd Tictam j|uok de kspat, Ke dbem ^ijok de boioc, dsxan jţjiOK de ta-EaK; mi eapx snde cant amectekajrî ks Nemjjiî jp. «Kasneje ciceigî, as amectekat k« qea nemjjeackt. 2ikxnd: m^o^migi jţJOK de kiqsjn. de n<5nte (©cţ)lafmii§0 XajjjBindej, j|vjiok de mi^pami
de rpsraaz (^aUbattî)) mi ajteje. ^igapa pomx-neacktj snde cant amectekagî ks Tpeqii, mi jpbeqi-nagî ks Tspcii, amecteki jimea pomaneacKi ks rpe-qacki, ziKand; nsmi, nipakcf ^vjiok de nsmi m-ktati cas csntpâ, cimii njipo^opicenjî jpjok de cims 4>aqî KsnocKSt cas Jisminat; casjsat ja inojincfc jjuok de cas jsat ja mape qiricte cas tape jpnainte *). Jpuapa Eanatsjsi $iind ame-cteKajjî K8 CSPBIÎ, as AMECTEKATO KS cxpEeacK^, zi-Ksnd ic ti na jp.AOK de adeBx.pat, eorda npo-cte jjvjiok de Dsmnezes cigî npiîmeacKi, (eordajn npocti) IIoxBajx J^AOK de ii o m n t^ a.ite.ie.	*
Dsni. nomenitsj Konctandin Konponim ja 800. de ani kpenjinandsce ja gapirpad ^vnipatopsj Mi-xaij fiisji j|vnipâtop84sî Teo^ij, cas tumsqit mi kip-gue Bicepiqenjî denpe Jimea rpeqacKT> jjici^BeneacKi, mi abxnd noi ^uimba noactp-B Ainoi, de Ki.pBÎ bîce-picenjî; am kistat a npiîmi qeje aiobenenjî. Uli ama jimEa ndctpii ctpiK&ndsci., Ea maî de tot ^vge-jenindeci, as niepdst mi Miectpk rpxipiî, Kape ne anxiid nxpingii noigpiî rpiacb de a o icksci, tot'E ne-giinga mi bapbapia as ksnpinc npe neamsj noctps, mi as kizst j>mape npoctie.
Tapzis dsni aqeea am aBst nopoqipe de sniî, ^igejengl omeni cnpe ^epiqipea noctpt p^biiitopis (dî piibnitopî) kape as ^vqenst a degjenta jimba po-mxneackt.; mtkapki de ns ks Miectpia Fpammatiqiî, ^vk^ tot ks ^itO^pqepea opein kîpopa Kipgî Bicepi-qegiî jp jimsa ndctpi. Dswh Ksm am ns st ajjia whn-b aksm, qej maî bekî as $oct Ten a die Metpo-nojiitsj pomaneck aj Ilpinginatsjsî Apdeajsjsî, kape jia Annsj 1580. as tinUpit ^vjimba pomxneackt» jplstâ jp EpamoB Kazaniî. Dsni aqeea mai rtcim kt>p-gi^e JSÎ Moiciî IIpopoKSJ 4>aqepea, AHOK: mi ajt: ja Annsj 1583. Jf. Opinjie. Ja AnnsJi 1675. npin CiEopniqeackii nopsnkt a CaBBeî Metponojitsjjp po-mxneck a.i lip: Apd: cas nopsnqit Ilpeogijop a jpn-neta de a maî croaţi C4>inteje Taînî jp jimsa ctpt-ini cjobeneacktj, qi	jimca nipinteacki pom&nea-
ckt>. ^vdatx dsnii aqeea MojilBejniKSJ mi -^acjobsj cas tinipit pomxnege. Eapi ja Annsj 1651. jp. zueAe AVI Cimeon Cte&in Metponojitsjsî pomxnecK QA lip: Apd: cas tinipit IlcaJtipea denpe acidobie npe pomxnie jp.ei4rpad.	^Ia Annsj 1642. cas
tinipit Kazaniî ja ToBopa. ^a Annsj 1652. Ilpa-
*) Dar' se audia, cumu frantiudiescu acumu biat'a limba si tienu ca o cultiveza, ce ar' dice?	N. edit.

Bi.ia A\ T^proBÍnje. Aa Annsj 1668. jp Txp-robiuj,e BiB.iia pom&neacKt *). Eap-B 'iea mai mape napte a Kípjji-iop Eicepicejiií cas tEJiniíit de Da-macKin EnicKons.1 PxmniKSJSÍ .ia 1730. KS ctu mi rpais íópte jsminat, dap amecteKate ks ni8.ite KBBinte c.iobeneuii, nsind bpeme jpjoK de timn, cjsri juok de cepb, npiqini juok de Ka8zt, mi a.iteje.
8pmxnd dapi dsrns ctüsj aiecta mi bectit8.i Kecapie EnicKon&i PxinniKS-isi, mi spnrbtopisj .i8í <î>ijiapet jp. jvtópqepea «iciop dsocnpeze<ie Minee ca8 OEiinsit in,m> jp zioa de act^z atxt jp tote Kipiiije Bicepi'ienji K&t mi jp Bopsa nóctpi de pbnje aci jptpe-EHiniia.
K8 rpes ecte mi Ba «fi dipent aieea a adsie jiniEa aiacta jp. KBpenenia mi opirina.i8.a ei; adens: ji jimba bene pomaneacKt; ktií de ap adsio lineba. jp. Rsp^genie ap íi toKma jatineacKi mi itajieneacKí; mi iej <ie ap -pina pomxnenie aína .rimnede Kape ns ecte pom^n Ripuiíe eicephenií n8 jeap nstea jpijejene, nhí bopsa OBujeacKij de aksm oBiimsiti; PonrnnB.i ne jibijjat A\KT> cokóteck kt. ap ziqe wbí ckimoceuií .limea ntpinteacki.. MíKap KT> üapimie-piej pom&neme tinipit jp. MojdoBa ja Annsj deja zidipea J8tniî 7191. mi Biaj¡a Cíingüop Anoctojí, eap jp MojdoBa ja Annsj deja Xpictoc 1682. de Doco-teî Metpono^itsj MojdoBiî; maí msjt cxnt jptoi<mite jp.tps acenmiapea opirinaj8j8i jíuieíí nóctpe de nxt <ieje jajte ktpují Eícepiqem,], ksm as spmat mi dsm-neajsí IenaKi BxKxpecKs.1 aieia KS OEcepBamLie rpam-mattoeml
Domnsj loan Mojnap Doítop mi üpoíeccop de t^m^dsipea .raminii oküop, jp, kaptea ca de Eh*ono-mia ctBnüop, mi jp Tpammatina nemijacKí pom&nea-cki, eapi mai bxptoc dintps a ca PetopiKt lie K&t de k8pxnd Ba emi din tînapi, h: Ilip: CamsLi K.iain deja Cad ks dez.remipea eíe.iíí pom&nenii, kb Teo-joria MopajiíacKh, K8 Isc Natspe (dipentatea íipií) KS TpammatiKa DaKO Pomarn.: jp. Bienna. C&nt aieia Kapií 'as adsc, mi adsK aKsma pode, mi nut-diue jimbií poniiî&nein,î; Ksptijind npin rngjte.ie k^piií kape	jeas	dat	mi	je	da8	ja .ismirn,,	tótt	nerina	ne
k8npincece jimba nóctp'B, cijindsct mi de ansm jpna-inte, din kxt ba íi nstinjja ao anponia de opirinajsj eí. jpc-B ama ka mi Kj&pijüe Bicepiqeigí bine ce je
*) De Biblia tipărita la a. 1668 in Tergovistia,
nu avemu scire; pote câ intielege pre cea dela Bucu-resci dein a. 1688.	N. edit.
jpijejeuem. Dsranezes dsHi dipentatea ca ctî jpt^ peacKi! cnpe a n8tea ad8'ie ini ^lekcikonsj pom&~V necK Kape Jiais jp»ien8t (KS msjti. ctpxdanie) Aa &qa BAitib ciBspmipe, din aje Kipopa izBopi msjt ma* adunat mi e8 jitps a^kxtsipea Mtectpiî rpiipii po~ mxneuiî.
BedeBeî iseite ^etitopisje kins^i jpnipijipiî ane~, iu\i rpammati'iî. Am jptOKmito dsni Cictema Nop**s maji'jacKi, din kape npe aecne fdts ksnpindepea ei; .ip faBPj.ii npe o q?ajrL ji ck8pt cs ndte apita «se* ni'ii^iop, din Kape mai msjtx dccismipe mi juecnipe ja ajte jpBT>ijT.t8pî .ie ba Beni. Amiacdipea dsnx kj?-, nsj .îptokmipiî awergia dsiit ie sienitiî ji ck8pti> Bpeme bop doesndi temeîniKa Miectpie, opî Tpana-; matina .iatineacKii, opî repmaniqacKi (nemijacKi) KB, a.ieacb deigentape bop nstea ao npinene, mi «fojo-^ cinjm cnpe kape cfepmit o jpban> ao doBi£ndi, «fiind-Kt ja ^iemte Kape napte mi Kan aA aiemtiî Tpanimar; tiqi, am adaorat mi tepmfnspije jatinemtî, ka kxnd. ap .>p'iene opî ie Pomxn a ^btija jimea jatineackt., mai	Bine	mi.	mai	KS	jecnipe	CB	n<5tii	npinene,	nn%
^Btija.	r
Niiî cite mipî kssite letitophîje kiiî am ckim*' bat cas cksptat 8nije KSBi'nte, kape whm aksm jptpaa|-kîh cas picnsnc, Kt'ii jp opirinajsj ^imeiî ndctpe] mai jptxî ama cas piicnsnc, tpir&ndBCî, deja ./latin;,* jp A: di. nijd: c6pe (jatin: Sol) JI JOK de coope,, omeni (jat: homines) ns oameni, dso (jat: duo) ns doao, mi ajt:
Ns not ziie tokma npeksm auaclt ajki>t8ipe ap,. aBea denjina ei CLBspniipe, iii a^.ixndsci Bpe Sil; ptBnitopi» de eineje Neams-isi CBS", a adi,ora ueje, ie jpia ap jinci, cas lieBa fi rpemit k8 cinitdcs. .isape aminte a jpdipenta; ci Ba odixni C8fjet»4 a^i mies!
Dsnt ue dapi> Beijî jpBtrja ^sndament8m- 'ietipii>'• din bskobiib, npiîmijiî aiact-s octenea.i'B a mea, mi, Bi fojociijî cnpe mai mapî jpB'tijitspî rTitindsBi-.
Illi ama dsni «ie bejiî emi de.ia jptsnepek ja j«-mini, Begî' bedea mi paksj.
CiBiî jp 4. zije a.isî DeKemBpie 1797.
Padsj Temne.	•
Nota. Dein vorbele de mai suşu, unde aduce de esemplu vorbele latine: sol, homines si duo, 86 cunosce destulu de chiaru, câ si R. Tempea a fosta, dein numerulu etimologistiloru, si inca mai multu de cumu se potea aştepta dupa cele, ce a premisu despr6 curăţirea limbei romanesci pana a ajunge la origma"
647
lulu ei, ca-ce scrierea lui duo in locu de doi — doue, este unu pasu in adeveru ultra-etimologicu, ce nulu potemu aproba.
c)	Relatiunea intre gramatecele de pana aci
Relatiunea intre aceste trei gramatece, adecă: Micu — Sincaiana, Morariana, si Tempeana, se cunosce numai de catu, dein seriea pertractatiunei, carea este totu aceea la toti trei, precumu si dein regulele, paradigmele, si esemplele, erasi tolu acelea	Ia	toti	trei	cu	pucina	modificaţi	une	seau	dife-
renţia, asia câtu se vede apriatu, câ unii au luatu dela alţii, firesce in ordinea cronologica, dupa cumu au esîtu la lumina acele opere.
La S. (S. Micu-Sincaiu) Gramatec'a e împăr-ţita intre par ti principali: despre ortografia, etimologia si sintase. — Totu asemenea si la M. (Morariu). — Er' la T. (Tempea), numai cu dife-renti'a, câ despre ortografia tracteza in partea dein urma,	nu	in	cea	de	antaniu câ la	S.	si	M.	De-
almentrea inca de sene se intielege, câ tractatiu-nea despre ortografia nu pote se fia totu aceea, la toti trei, dein causa, ca in S. se tracteza despre ortografi'a cu litere latine, in R. cu litere ci-riliane, er' in M. atâtu cu litere latine câtu si cirili-ane, numai câtu S. urmeza mai multu principiulu etimologicu, er' M. numai pre celu foneticu, cumu amu aratatu pre largu in principia-le nostre la nr. LIV. si LV-I, pag. .305 seqq. si 307 seqq.
In partea etimologica, carea la S. si M. e partea II, er' la T. este partea I, divisiunea Ca-peteloru diferesce; in S. XVII, in M. XIX, er' in T. numai IX, fiendu câ M. a impartîtu capu V. in doua, er' intre XIII si XIV a bagatu unu capu nou, ce nu este alta de câtu unu registru lungu de verbe in ordihe alfabeticu, — er' in T. capu II—VIII este contrasu in unulu, asemenea si c. IX. X intru unulu, c. XI—XIII erasi intru unulu, de câtu câ despre participia tracteza intru unu capu destinsu, er' capetele despre adverbia si prepusetiuni le intrescaimba.
Er' in partea sintactica, S. si M. au numai câte patru; er' T. cinci, fiendu câ a impartîtu cap. IV in doua. De almentrea pertractatiunea acestei parti atâtu este de scurta, in câtu S. im-ple numai 10 pagine cu ea (61—70), M. numai 21 (331-351), er' T. 22 (172-193).
In partea etimologica, c. I., in care tracteza
despre articlu, toti trei-lti impartu in doua : de-finitu, si nedefiniţii. S. si T. inse tracteza mai antaniu despre celu nedefinitu; er' M. începe dela celu definiţii.
Articlulu nedefinitu, la eli e un, o S., —> sn, o M. T.; — er' celu definitu, la S. este L', vel Le, vel UI m., A fem.; — la Mf a 1', oder Ae le, oder SJ ul, m., a a, oder w*, oa, oder -fe ea f.; — er' la T. A, .ie m., a, oa, >fe, f. cu tote este elu adauge si despre articlulu in VA.
In declinatiune toti trei dîcu, câ numele de sene nu se declina, ci numai articlulu Iui ; ceea ce amu vediutu, câ si P. Maior dîsese (vedi mai susu Nr. XV alu Archivului pag. 298 seq.)
Asia in S. se scrie: Cap. II. De Nomine. §. 4. Monuimus initio Capitis praecedentis, quod Nomina Daco Romana invariata maneânt, et tantum Articulus declinetur.
M. in Cap. II. de Nomine. § 4. Es ist im vorhergehenden Kapitel gesagt worden, dasz die walachischen Nomina unveränderlich bleiben, und nur durch den Artikel declinirt werden.
Er' in T. § 21. — jp. .jiniEa PomxueacKt AiueKtpi cas Deiuinajjii ns cxnt Ka jjt iea .lati-neacK-B ninni, ii ja pònixni Nsme-ie ns et aiureaKT., nsmai AptiKSJHM, cas Ilponsmensj, Kape «nindsci K» Nsme.ie eb an-ieaics dsirt »pmitoapeie Ki'nspî.
Adeveratu, cà eli tóti punu nu numai paradigme masculine, ci si feminine, dar' aplicarea e falsa, câ si generalisata regulei, candu ea are
locu numai pentru una Paradigmele la toti
Tata-1, S. Tata-J
Domn'u'l, — domn-84
Cane-le, — Ksne-je Domna-a — doamn-a —	—	ctea-oa
—	—	£ioap-ea
De acea S. pune G
specia.
trei suntu:
Tate-1 M. tate-j T. domn-ul — domn-sj — Kaene-1 e — name-jie — doamn-a — msiepe-a — stea-oa — ctea-oa — floar-ea — &ioap-ea — -. A-domna-ei, D. Domna-
ei, care in sene este regulatu, inse toti aceştia siau uitatu a ne spune, cumu se declina sustanti-vulu cu adiectivu in Gr. si D. singulare, de esem-plu: frundia verde, si deca verde remane si
in aceste casure nedeclinatu?
In Cojugatiune, impartîrea îndatinata in patru cojugatiuni si la eli este oserbata, si inca mai totu cu acelesi paradigme. In Cojug. I. Laud S., Ap M. si T. — In II. Tac S., tau M. T, — in III. Bât S., Bat M. T. - In IV Dorm S, dopm
—	648 —
M. T. Numai câtu M. are si alte paradigme mai multe, precumu : kbak si «mpt la Cojug. I., — msnrti « la Cojug. II., — si mipecK la Cojug. IV. In cari inse T. nu a urmatu pre M, precumu nece in alte paradigme, ce mai are M., afora de es mi, BT.Z, că forma pasiva.
De cele alalte parti ale cuventari dein partea etimologica, dupa cele premisa, ne-se pare de prisosii a mai disputa, fiendu cà si dein cele pana aci dîsa destulu de chiara se cunosce relatiunea strinsa intre aceste trei gramatece in partea etimologica.
In urma, in partea sintactica, Cap. I. totitrei tracteza despre sintasea articliloru, M. si despre a numeloru ; in c. II. S. si T. despre a' numeloru si pronumeloru, M. despre a' verbeloru; in c. III. S.T. despre a' verbeloru, M. despre a' adverbialoru ; er' in c. IV. S. despre a' adverbia-loru, prepusetiuniloru, cojuntiuniloru si intreiectiuniloru, M. de prepuse-tiuni; er' T. in c. IV. de cintaKcicsj AdßepBitiop, er' in c. V. de Ilpenoziijiî.
De mustra, fia aici capulu ultimu, cumu se afla la toti trei, câ relatiunea se se cunosca si mai bene.
1.	S. Caput IV. De syntaxi Adverbi-orum, Praepositionum, Conjunctionum, et Interjectionum.
§ 8. Constructio harum partium Orationis apprime convenit cum Constructione Latina earun-dem. Idcirco speciales de illa regulas tradere, baud necesse est. Notandum nihilo tarnen minus, quod Substantiva, dum Praepositio aliqua eis ad-jungitur, soleant praeponi Adjectivis quibuscunque. v. g. Se au sculat in contra bărbatului meu, in-surrexit contra meum maritum. Au venit delă Imperâtul Turcesc lâ Imperâtul nostr-ă Ro-maniloru un Trimis, Venit ab Imperatore Turcico ad Imperatorem nostrum Ro-manorum aliquis Legatus.
Asia si in editiunea 2. dein a. 1805, dein cu-ventu in cuventu, fora adaugere, si fora scaimbare de câtu in ortografi'a romana.
2.	M. Drittes Kapitel. Von den Ad-
verbiis der Syntaxis.
§. 3. Die Adverbia werden, wenn sie den Verbis unmittelbar vorgesetzt werden, zierlicher z. B. Bine aî fofcst bine ai fekut du hast gut ge-than, dsmnezeuite ai rpsit dumneseaschte ai greit, du hast göttlich gesprochen, doch kann man auch
das Adverbium den Verbo nachsetzen z. B. ai 4^. K»t Eine ai fekut bine du hast gut gethan.	^
Viertes Kapitel. Von den Praepositio* nibus.
§. 4. Noch den Praepositionen wird das Sub-stantivum dem Adjectivo vorgesetzt, z. E. cas cttx-jat ^vnpotißa EüpEats-isi ESU ssau sskulat enprotiva* berbatului bun er hat sich gegen den Mann guten? widersetzt, deutsch gegen den guten Mann.	V
Die Praeposition de wird sehr oft anstatt • der Praeposition nentps pentru für oder wegen,, gesetzt, z. B. de mine oder nentps mine HSI mn% xaina aiacta de mine oder pentru mine nui bunfe haina atschasta für mich ist dieses Kleid ötfc|t nützlich, de mine #T> ne Bei Bpea de mine fS tSe1$$-vei vrea wegen meiner mache was du willst, oder auch decnpe naptea mea $T> leid Boia desspre par» tea mea fe tschetzi voia meinetwegen mache wajs'' du willst.
3.	T. Kan	De Cintancicsj AdßepEiLiop.
AdßepEiue tot deasna CT, nun jpuainlea BepES- , pLiop; adeKi; Eine ai ^.Biuat, j]iije.ienn;euite^ ai xot'T.pxt. ^icü not a CB nsne mi dsni ßep-$ Espi; adeKt: Ai .fliB'Buat sine, ai rpT.it Jp\u.e-> aenijemte.	;
Kan g", De üpenozinji.	^
X. Nsmcie ctapnine dsM> Ilpenoziijii CB nsn , ^inaintea 'ie.iop Mstapnine; Cas nsc J|i n o t p i ß a jp.Btij'Ltspii i e I Esne, cas ^inp olißit poiipil «fii.iop
r. Ilponoziuja ¿1 CB nsne adec ^WOKS.I Ilpe-noziijii nentps, adeKT,: de mine JJV JIOK de nen-tps mine nsi ESUB sniE-iapea zadapia (sie); nöte, CT, CB z\kt> jjwi aok de ¿1, mi decnpe, adeKT.: Decnpe mine nouj .^ß-Bija, jp. .IOK de mine.
Nota. R. Tempea in partea III. despre ortografia, la pag. 195, da de esemplu si unu distichu, pr.
FpammaTiKa e meujeiusr ie apaT' ajKT>T8ipe.
Uli npir. Tp*nca noT a^aa tojji noßiuBipe.
Er' la pag. 178, pune de esemplu: Kaain mi Moanüp ' cb cTpT.doecK nemps ßineje de obujc
(XXXIX) Documente istorice baserecesci.
18.
Diplom'a lui G. Rakoti, dein 28 Dec. 1656.
Nos Georgius Rakoczi Dei Gratia Prin-ceps Transylvaniae, Partium Regni Hungariae Do-
-	649 —
minus, et Siculorum . Comes: Memoriae commen-damus tenore praesentium significantes, quibus ex-pedit Universis : Quod cum Honorabilis S z a v a Branko vitsch et Corenitsch, ab admodum . Reverendo Viro G-eorgio Isulai Universarum
in Regno Transylvaniae Ecclesiarum Orthodoxa--$ rum Superitendente, Albensis vero Concionatore
singulari quadam intercessione commendatus No-bis fuerit de ejus modestia, vitaeque integritate, ac eruditione, in suae Religionis professione, eoque nomine assecurationem a Nobis de Episcopati! Al-bensis Transylvaniae, Hunyadiensis, Zoriniensis *), Binoriensis **), Zarandiensis, Krasznensis, Szolnok Mediocris et Interioris, Dobocensis, Colosiensis, Thordensis, de Kukollo***), et Maramoros Co-mitatuum : Kovariensis t)j Bistriciensis, et Belenge-
' siensis ff) Districtuum, nec non Universarum Se-dium Siculicalium, et Saxonicalium inter Grraecos, Rascianos, et Valachos, sibi a Nobis conferendo, consecutus sit: Eidem itaque Szavae Branko-vitet Corenit (sic) Universarum Ecclesiarum in praedictis Regni Nostri Transylvaniae, et par-tium Hungariae eidem annexarum, Comitatibus, Districtibus, et Sedibus Siculicalibus, ac Saxoni-calibus, inter Graecos, Rascianos, et Valachos existentium Episcopatum, illarum videlicet, quae Graecam sequuntur Religionem, dandum et confe-rendum, atque in eodem Episcopatu ipsum confir-mandum duximus: Dantes et concedentes eidem Szavae Brankovit et Corenit plenam atque omnimodam in Ecclesiis, seu praenarratis Dioece-sibtis suis Jurisdictioni suae subjectis, ea omnia, quae muneris sui fuerint, rite et legitime pera-gendi, exequendi, Ecclesias visitandi, moderandi, causas matrimonii cognoscendi, errata ministrorüm vitae dissolutae corrigendi, doctrina, pietate, et mo-rum integritate munus Ecclesiasticum administran-di, personas hábiles assumendi, minus vero idó-neas rejiciendi, et alia quaecunque ad suam pertinent voeationem juxta morem et consuetudinem, quae tamen divinae Doctrinae contraria ne sint, administrandi, et suis legitimis proventibus ac re-
*) In locu de Szòrenyiensis, adeca Severi-nensis, dein Banatulu Severinului.
**) Serie: Bihoriensis.
***) Kükollo.
f) Kovariensis.
tf) Belényesiensis.
ditibtìs fruendi *), iis nimirum, quibus alii Eccle-siarum Graecorum, Rascianorum, et Valachorum Superintendentes praedecessores antiquitus intro-ducti usi sunt, a singulis item pastoribus, seu Sa-cerdotibus, ac etiam Senioribus, seu Protopopis Ecclesiarum Valachalium, seu Graecarum in prae-allegatis Comitatibus, Districtibus, et Sedibus Si-culicalibus ac Saxonicalibus census annuatim pendi solitos exigendi potestatem: prout damus, confai-5 mus, et confirmamus praesentium **) per vigorém.
Quocirca vobis fidelibus Nostris, Illustribus, Spectabilibus, Magnificis. Generosis, Egregiis, et Nobilibus, Comitibus, Vice-Comitibus, JudicibUs Nobrlium; Item Capetaneis, Vice-Capetaneis, Ju-dicibus Regiis, Praefectis, Provisoribus, et Castel-lanis, nec non Prudentibus, et Circumspectis Ma-gistris Civium, Primariis et Regiis, àc Sedium Judicibus, quorumcunque Comitatuum , Bihor , Maramaros, Civitatum, Districtuum (maxime Be-lényesiensis) Sedium Siculicalium, et Saxonicalium, jam antea nominatorum, modernis scilicet, et fu-turis quoque pro tempore constituendis, vel vices eorum gerentibus ; cunctis etiam aliis, quorum vi-delicet interest, seu intererit, tam Ecclesiasticis, qiiam saecularibus, praesentium notitiam habituris, harum serie firmiter commitimus, et mandamus, quatenus praefatum Szavam Brankovit et Corenit dictarum Ecclesiarum Valachalium, Graecorum, Rascianorum, et Valachorum in saepe dictis Comitatibus, Districtibus, ac Sedibus Sicu-licalibus et Saxonicalibus existentium Superinten-dentem, sive Episcopum agnoscere, atque eundem admitiere, omnibus in locis libere versari, ire, et redire permitiere, imo etiam officiis, et subsidiis eidem adesse debeatis, et teneamini, ut EcclesiisV suis invigilet publice, eas visitet, curet, moderetur, in suoque officio legitime procedat, scandala cor-rigat, et excedentes quosque tam Pastores et Se-niores, quam saeculares digna poena afficiat,. in ordinem redigat, atque ea, quae ad censüm ejus attinebunt, jure mediante puniat, ac legítimos pro-ventus suos percipiat, ut impensas pro libris lingua Ecclesiarum, quibus praeest, vernácula excudendis, scholis sustentandis ac honorario Nostro, ab antiqua consuetudine Prin-cipibus Transylvaniae tribui solito, sufficientes
*) In editiunea prima: f o vendi.
'*) In editiuni :prasentem.
82
— 650 —
habere possit, eoa uimirum, quibus alii Ecclesia-rum, Graecorum, Rascianorum, et Valachorum Superintendentes sive Episcopi antiquitus intro-ducti usi sunt, a singulis Pastoribus, seu Sacer-dotibus, et Senioribus seu Protopopis Ecclesiarum praemisarum, in antea dictis et nominatim speci-ficatis Comitatibus, Districtibus, ac Sedibus Sicu-licalibus, et Saxonicalibus exigere, prosequi, per-cipere valeat ac possit.
In cujus rei memoriam firmitatemque perpetuam praesentes Litteras Nostras pendentis et Authentici Sigilli Nostri munimine roboratas et communitas, memorato Szavae Brankovitet Corenit clementer dandas duximus et conceden-das. Datum in Castro Nostro Colos-Monostor die 28. mensis Decerabris Anno Domini 1656.
Georgius Rakoczy m. pr. (L. S.)
!\ota. Memorabile in acesta diploma este, cà intru ins'a nu se afla conditiunile puse antecesoriului si suc-cesoriului seu. Vedi nr. 16 si 17 dein Nr. precedente XXXII. De nu cumu va primulu ei editoriu in adensu le a omisu in publicatiunea sa. Mai antaniu s'a publi-catu de Raich in cartea sa titulata Priblavenie la a. 1795, la pag. 272 seqq., unde se afla si alte mai multe documente pentru fameli'a Brancoviciana, si de de aci de P. Maior in ist. baser. pag. 169 seq. sub linia. Prescurtata cu multe omisiuni se afla si la J. Chr. Engel in ist. Serviei si Bosniei, 4-o, Halle 1801, pag. 481 seq. sub linia.
J. Chr. Engel, totu acolo, incependu dela pag. 475 seqq., dà dupa Raich mai susu citatu, si prein acest'a dupa istori'a manuscrisa a' lui Georgiu Brancoviciu, fratelui metropolitului Sav'a, una lunga enaratiune despre faptele acestei celebre familie, si totu de una data si despre cele intemplate lui si fratelui seu metropoli-tului Sav'a, dein care si • noi estragemu unele notitie despre acestu metropolitu faimosu.
Famili'a Brancoviciloru trecundu in partile Ungariei, in urma se asiedià la Jenopole lenga Muresiu, intre Lipov'a, Aradu si Cinade.
La a. 1597, stramosiulu metropolitului, anume Abram, batù pre turci* la Lipov'a sii alungà pana la Belgradi!, si dupa ce fù acuprensu in A.-Julia cu mare pompa, se intorse erasi la Jenopole.
Pre la a. 1600, candu turcii erasi se intarise mai tare, una parte dein Serbi se retraseră in Tran sil vani'a, unii asiedianduse in A.-Julia, unde - si redicara una ba-sereca de pietra, er' alţii la Thiusiu, numai una mila de locu departe de A.-Julia. Celi alalti se asiediara in Hinidor a, Orestia, si aliurea. Istoriculu dice, cà cu acea ocasiune si episcopia s'a mutatu dela Jenopole la
A.-Julia, fiendu episcopu unu Sav'a mai vechiu, si oi atunci s'a pusu fundamentulu episcopiei dela A.-Julij^ ce nu e adeveratu. Dupa acelu Sav'a, se dîce a fi mv matu	Genadiu	la	a. 1619 sub Gabr.	Betlen,	la a
1638	Do si te iu	sub	G. Racotî I, si la	a. 1651	Ste-
fanu sub G. Racotî II., caror'a totoru le-s'a datu una instrucţiune de 7 punte, dar' cari intsruetini Raich nu le a trascrisu dein istori'a lui G. Brancoviciu. Instruc-ţiunile, cumuaufostu, le amu vediutu mai susu, dar' diplomele cele amentite aici noue inca nu ne-su cunoscute de câtu cea pentru Stefanu Sim o nu, care inse la noi are datulu 1643 nu 1651, vedi mai susu nr. 16.
Datele acestoru instrucţiuni seau diplome inse ne suntu de multu pretiu pentru stabilirea cronologiei me-tropolitiloru noştri dela A.-Julia, numai deca numeri! nu-suntu eronii.
A b r a m avu trei fetiori: Moise, Georgiu, si Da-nila. Dein aceştia Da ni la avu erasi trei: pre Petru,* Lazaru, si Joane, dein cari Lazaru calugarindu-se, sub numele de Longinu, se facu archimandritu in munastirea Comana dein Romani'a, si fu unchiulu metropolitului, nostru Sav'a.
Er' alu treilea Joane avu 4 fetiori, si 2 fete, dein cari celu mai betranu fu S i m e o n (metropolitulu nostru), alu	2. Michailu,	alu	3.	Basiliu,	si	alu	4.	Georgiu,	scrifi-
toriulu, nascutu la a. 1645.
Simeon se puse pre invetiatura, si calatori preia Ungari'a, Iliri'a, Serbi'a pana la unchiu-so Longinu in Coman'a, care nu vru selu mai lase dela sene. Celi doi fraţi dein midilocu, cu una sora a' loru si tataia' morira de peste in Jenopole unulu dupa altulu intru una"t septemana.	•
Simon, la dorirea mane-sa, se intorse a casa, se insorâ, avu mai mulţi prunci, si batu mai de multe ori, pre turci. Morindu apoi protopopulu Giorgiu dein Je-nopole, care inca era Brancovicianu, se îndupleca la cererea Jenopoleniloru a se preutî, si prein midilocirea unchiului seu Longinu se chirotoni in Tergovistia de preutu si protopopu, morindui mulierea, cumu se spunea» chiaru in diu'a, candu se santî. Er! intorcunduse la Jenopole, de si preutu si protopopu, nu incetâ a face noptea incursiuni asupr'a turciloru, dein care causa se dîcea, ca. diu'a era popa, si noptea hotiu.
Curundu dupa aceea mori metropolitulu dein A.-Julia» Simon Stefanu. Deci protopopii, dein cari mai mula trecuse la Calviniani, aruncară ochii pre protopopulu Simeon dein Jenopole, sîlu aleseră de metropolitu.	&
Racotî-lu confirma, sîlu recomendâ principelui României Costantinu Basaraba, pentru trecerea lui pre in Romani a -la Costantinopole, spre a se chirotoni. Inse principele Costantinu, nu afla cu cale una călătoria asia grea si periculosa, si demandâ metropolitului si Exarchu Stefanu selu chirotonesca insusi.
651
Chirotoni'a se făcu in 14* sept. 1656 (la dîu'a crudei), mai antaniu facundu-se calugaru si dupa datena adaugunduise si altu nume: Sav'a, si a' treia dî san-tienduse episcopu, la tote facia fiendu si unchiulu seu Longinu; despre care actu i s'a si datu unu documentu solene.
Sav'a pastori	baserec'a	sa	in	24	de	ani,	si	fu	in-
^'Ctaritu cu diplome principesei: de G. Racotî, (carea s'a ^	publicatu mai susu), de Franc. Rhedei, Acaciu Borcea,
|< J.Kemény, sideM. Apafi. Dela A. Borcea castiga scutirea \t	preutimei de decime,	si	la	a.	1663	dela Apafi	si	de	de-
cim'a vinului in • specia.	(Noi amu produsu si aceste
doua documente dein urma mai susu sub nr. 9 si 10.)
Dela Sav'a mai esistu si Canonele a doua sinode, dela unulu 12, er' dela celu alaltu 10. (Noi le amu publicatu si pre acestea mai de multu in Acte si fragm. pag.	145	seqq.)	Intre	acestea	se	afla	unulu,	in	care
usulu limbei romane, in loculu celei serbesci, in base-reca, nu numai se permite, ci chiaru se recomenda.
De doue ori fura arsa de turci si tătari munastirea, baserec'a si resiedenti'a Archiepiscopesca. De acea la a. 1668, Sav'a, cu involîrea principelui Mich. Apafi, calatori in Busi'a spre a culege ajutoriu la reedificarea acelor'a, luandu cu sene si pre frate-so Giorgiu, istoriculu ace-stor'a. Trecundu prein Smolensk ajunseră la Mosc'a, unde Tiarulu Alexiu Michailoviciu ia acuprensu forte bene. Elu le dispuse intru ajutoriu pre boiariulu Arte-mon Sergievici, spre ai ajuta in colecte, er' pre Giorgiu l'a pusu a siedé intre boiarii imperatiei. Eli fura tramesi si de alte ori in multe legatiuni politice in "f Romani'a si Moldov'a, spre mare multiumirea principi,	loru transilvani, totu de un'a inse aduseră dela principii
romanesci si recomendatiuni pentru baserec'a ortodoxa orientale dein Transilvani'a.
In absenti'a metropolitului Sav'a prein Rusi'a, su-perintendente-le calvinescu Mich. Thofeus, pre carele Raich lu-numesce Tjufejusch, si-puse tota nevolienti'a, a trage pre vro-câti-va protopopi catra confesiunea sa, si a castiga dela Principe unu edictu, prein care se in-tredîce metropolitului a mai santî preuti si a trage venituri dela baserece, si supune pre metropolitu sub su-perintendente silu astringe la calvinisnau.
La intorcerea sa, carea se templa pre la a. 1668, se planşe metropolitulu la principele Apafi pentru cele témplate, in urm'a caror'a principele in 30 Dec. 1675 dede urmatori'a diploma, pre care Raich o da numai in versiune serbesca, adecă:
„Michael Apafi etc. Episcopulu Romaniloru, Ser-biloru si Greciloru dein tienutulu nostru Sava Bran-c o v i c i u dein A.-Julia, împreuna cu protopopii si popii sei ne-s'au plânsu, cumca nescine aru voii se strice vechia-le loru privilegia si a restorná cultulu divinu alu loru si datinele basérecei lorn$. Noi nu amu datu .zú~$
menuia pana acum volia, de ai împiedeca in usulu li-bertatiloru loru date de antecesorii noştri de gloriosa memoria. Dereptu acea demandàmu cu seriositate cre-dentiosiloru noştri de tota starea si conditiunea: câ ba-serecele dereptu credentiose orientali, preuti, si protopopi, se nu se smulgă dela scaunulu episcopiloru orientali de acumu si in venitoriu. Spre sustenţarea episcopului si preutîmei sale, precumu si spre restaurarea baserecei si a' munastirei, veniturile lui, cari dupa datina de pana acum stau intru unu florenu dela fiacare preutu romanescu, serbescu si grecescu, împreuna cu cele alalte accedentie, se nu se micsioresca Episcopului si baserecei sale, pentru cà nu au alte venituri. Er' deca nescine ar' lucra in contr'a mandatului nostru, se fia detoriu a restitui cele luate. Datu in cetatea nostra A.-Julia, 30 Dec. 1675.
Mich. Apafi m. p. (L. S.) Franc. Lugasi, secretariu. Dupa ce inse încercări, câ cele mai dein a-ante, mai multe s'au facutu, Sav'a câştiga alta diploma dein 24 Oct. 1679, suscrisa de Mich. Apafi in Ernotu, si de Bethlen Lupu, si publicata in diet'a dela Sieghisior'a in 16 Jan. 1680 prein Clemente Mikes de Zabola. (Nu
o avemu.)
In acest'a, Brancoviciu Serbii, romanii,
principele Apafi intaresce pre Sav'a de metropolitu (Vlădica) preste ţ$ti grecii si rusii, cu dereptu de a scote
dela fia-care preutu catedraticulu de 1 fl., precumu si stolele pentru santîrea basereceloru, si chirotonirea pre-utiloru, ale culege fora impiedecare, si ale folosi câ averile sale, intru care si autorităţile civili suntu inde-
torate de alu ajutora. numesca de elu etc.
Cu tote astea, conteni, pana ce nu
Protopopii si betranii se se de-
superintendentele Thofeus nu se câştiga dela principele. Apafi in
contr'a lui Sav'a, carele acumu erâ betranu si pre patu de podagra, unu mandatu de prensore, pre in care elu fu pusu calare si dusu in arestu, si averile lui, ce se pureau a fi fostu forte mari, se confiscara.
Asemene mandatu de prendere si confiscare se# dede si in contr'a lui Giorgiu fratelui metropolitului," pre carele totu principele Apafi, pentru mai multe le-gatiuni la turci, lu-donase cu dominiu in Vintii-de-diosu.
Dupa câte-va dîle Giorgiu fu liberatu dein aresta sub conditiune, cà va descoperi averile sale si ale lui Sav'a ascunse in pamentu. Inse Sav'a, fu dusu, pre unu caru dein A.-Julia la Ernotu, unde principele se afla cu locuenti'a.
Giorgiu se nevoii dein tote poterile, atnblandu pre la magnaţii tierei, a scapâ pre Sav'a, promitiendu-le re-scumperare cu bani, dela fratîele si amicii loru. Dupa ce inse luà a mente, cà celia voliau numai se puna man'a pre bani, si apoi sei scota dein tiera, incuno-!eăŞs.tia pre frate-seu despre acest'a, si luandusi dîu'a 82'



buna cu multe lacreme delà elu, petrecu vro-câte-va dîle in cas'a sa dein Vinti, si de aci cu alţii dein fra-tîele sale trecu pre la Hatiegu si pre in pasulu Vulcanului in Romani'a mica la Craiov'a la casele boiariului Radulu Nistor, cărei acuprense bucurosu, si de aci la Tergovistia, unde principele Sierbanu Cantacuzenu asemeneai cuprense cu mare cordialitate.
Acumu curtea lui Apafi incepii a se teme, câ nu cumu-va plansorile lui Giorgiu catrà Sultanulu se redice una nevolia mare pre tiera, alesu cà chiaru pre atunci siesa	magnaţi	trni,	toti	neamici	lui	Apafi,	se	aflau	la
port'a otomana, si anume Paulu Béldi, Lad. Ciachi, Thom. Domonkos, Christoforu Pa s cu, Sigismundu Bö Ioni, si Valentinu Kâlnoki.
Deci omenii lui Apafi chiamara inapoi pre Giorgiu Brancoviciu cu mari promisiuni. Elu inse prevediendu, cà siar' pune viati'a in periclu, nu se intorse, ci dede plansori la Sultanulu, si se puse in corespundentia cu malcontentii de mai susu, ajutandulu si principele României prein Costantinu Brancovanu plenipotentiarulu seu delà Porta.
Er' metropolitulu eră totu in prensoria, atâtu cu amenentiari câtu si cu promisiuni nevolienduse neamicii lui selu faca asi paraşi legea, la cari inse Sav'a le respundea cu sententie dein s. scriptura.
In urma Apafi, vedienduse in periclu, se luà cu bun'a catrà principe Sierbanu, si dimise pre Sav'a dein inchisoria. Acest'a inse dupa vro-câti-va ani mori.
Acestea dupa J. Engel la loculu citatu. Alătura inse actulu alegerei succesoriului seu Josifu in 23 Aug. 1681, dein Condic'a metropoliei Bucuresciloru, publicata de noi in Acte si fragm. pag. 234 seqq.
In nesu cu cele mai dein susu, adaugemu:
19.
Conventiunea intre Cost. Brancovanu p 1 enip o tentiariulu României, si magna-ţii Trni, dein 21 Aug. 1681.
Illustrissimus Dominus Constant. Bran-c o v a n y Celsissimi Principis Transalpinensis *) Cantacuzeni Sorban Plenipotentiarius expetiit a nobis, ut Religio eorundem liberum more anti-quorum haberet exercitium, circumspectus autem Dominus Metropolita Sava nuncupatus, et a moderno Apafio tyrannico Gubernio innocenter captivatus, pristino restitueretur officio, cum red-integratione prostituti honoris. Cumque digna petenti merito assensum sit; Dei est peculium super animas dominări, nec humanis ea praepedire,
*) In edit, prima : Transylvaniensis, dein erore.
vel antevertere concessit. Patrum limites qoig transgredí potest? Furor Tyrannicus Religionen turbat, quieta sana mens redintegrat.
Nos itaque infrascripti publicae *) pacis ac charae Patriae Transylvaniae curatores damus pro j memoria, quibus expedit universis, quod si Deo favente, ut speramus, optatum finem assequi po-s$| terimus, Religionem Orthodoxam, vulgo Valachi-cam ab antiquo solitis cerimoniis, eos uti, cum libero exercitio secundum cañones patriae, et si-quae contra voluntatem eorum in- suis termini» oppressa forent, coram Regno pristinae libertăţi restitui effìciemus, Metropolitam seu Vladikam S za va ni, cum plena restitutione honoris, pristino officio uti cum plena authoritate, elaborabimus, et' contra quosvis illegitimos impetitores tam in reli-gione, quam in libero exercitio ac cerimoniis, iis-dem patrocinabimur. Super qua retinenda sancta Christiana fide nos obligamus hisce praesentibus. usuali Sigillo ac subscriptione corroboramus.
Actum Constantinopoli die 21 Aug. Anno 168L Ladislaus C s a k y	(L. S.)
Christophorus Pasko (L. S.)
la
Nota. La Rai eh 1. c. pag. 278 seq., si de acoló-
P. Maioru	1.	c.	pag.	80	sub	linia.	Raich	totu	acolo
o publica	si	serbesce	pag. 276	seq.,	si	la	p.	279	seq.
mai adauge si urmatori'a obligaţiune inse numai ungu-resce, adecă.
„En Czáky Lászlo esköszem az elö Istenre ; 1 ki Atya, Fiu, szent Lélek tellyes sz. háromság, egy bizony örök Isten, hogy Tekéntetes, Nemzetes Brankovics György Uramtöl öcsemtül semi üdöben *) el nem sza-kadok, életemet, halálomat, jó szerenesémet, szerentsét-lenségemet velie most öszve kötöm az Köz jót ö ke-gyelmével egy értelembül nevelem, Elenségivel semmi szinek alatt nem colludálok, jó és gonosz Szerencsében mellölle el nem állok, velem Közlendö dolgokat titokba


tartom s promoveáloin. Mind ezeknek meg állására Isten engem ugy segéllyen, és ugy adgya Lelkem öd-veségit, minden aequivocatio nelköl magamat Kötelezem subscrrptiommal és pecsétemmel eròsitvén Constantino-poly 15. Septem. 1681. Idem qui supra. (L. S.)
Asta strinsa oblegatiune se esplica dein puntulu 4. alu suplicei lui Georgiu Brankovics catrà imperatala Leopoldu I, publicate totu acolo la Raich pag. 303 seq. latinesce, si serbesce, unde scrie: 4) Anno 1683 — ; Nec non Comitem Ladislaum Csáky cum pluribus
*) Acolosi: publica, asemenea.
'*) La Raich: öd üb en.
j^is fideiibus summo cum meo periculo, gravibusque expensis, atque perpessis magnis incommoditatibus per fureas susceptis, ex dura captivitate Constantinopolitana mediantibus amicis meis eduxi, etc.
In urma Georgiu Brancoviciu, pentru multele lui merite fu donatu de imperatulu Leopoldu I, cu titlu de liberu Baron, impreuna cu frate seu Sav'a, prein diplom'a de 7. Jun. 1683, la Raich 1. c. pag. 284 seqq., de unde	se	vede,	ca metropolitulu Sav'a	inca erâ	in
viatia la	a.	1683.	Dupa acea la a. 1683,	Georgiu	fu
recunoscutu de Domnu Serbiei, si donatu cu titlu de Comite, cu diplom'a de 20 Sept. 1683, in care inse frate seu nu mai ocurre, si asia se pare pre atunci a fi fostu mortu; vedi Raich 1. c. pag. 292 seqq.
De unione Valachor
§. I. Boni prinjeipis est, curare, non tantum ' regionem sed et religionem, non tantum regionum proventum, verum et animarum emolumentum, imo, quantum corpore praestantior est anima, tantum eius cura excellere debet, quum et rei publicae tranquillitas ad aeternam animae salutem acqui-rendam ordinata sit.
Neque hoc ipsum neglexerunt ab initio Tran-sylvaniae principes, sed ut populi eorum potestati subjecti claro Evangelii lumine illustrarentur, di-ligenter attenderunt. Saeculo *) enim decimo sexto instituta reformatione secundum Dei verbum in
provincia, cum ad praeclarum Evangelii lumen etiam Transylvani magnalia Dei viderent, in Co-mitiis regni anno 1566 Cibiniensibus, ad Luciae virginis festum **) celebratis, unanimi' consensu declararunt, ut verbum Dei ubique libere praedi-cetur, idololatria virtutibus divinis inimica eradi-cetur: praeci pue vero Valachos, quorum ductores coeci coecos ducunt, atque tam se, quam miseram plebem infoveam de-duxerunt. (verba sunt Decreti). Iam vero ip-sorum ministri superiorum censurae subjiciuntur, ut tanto âccuratius officio satisfacere adniterentur.
§	. II . Rursum principatum tenente Christo-phoro Bâthori, viro non minus pietate, quam
20.
Fragmentu dein P. Bod.
Intru completarea, documenteloru baserecesci, pre câtu le avemu a mâna, de sub epoc'a princi-piloru reformaţi dein Trni'a, credemu a face unu servitiu, in urm'a celoru mai dein susu pffblicandu aci cele, ce scrie P. Bod in istori'a sa mai desu citata, despre unirea romaniloru cu reformaţii, alesu câ acestu capu, dupa publicarea documenteloru de mai susu, câtu se afla si aci, a remasu forte scurtu.
„Liber secundus. Complectitur historiam unio-nis Valachorum cum aliis in Trahsylvania Reli-gionibus.
T I.
um cum Reformatis.
§	. 1. Principele bunii e detoriu a ingrigi, nu	numai de	tiera	ci	si	de	religiune, nu numai
de	proventele	tierei,	ci	si	de	folosulu sufletelorU,
ba inca, cu câtu sufletulu e mai bunu de câtu cor-pulu, cu atât'a si grigea de elu se cade a fi mai mare, alesu câ si leniscirea tierei e ordinată spre a castigâ fericirea eterna a' sufletului.
Nece nu au negrigitu de acest'a inca dela in-ceputu principii Transilvaniei, ci au fostu cu tota luarea amente, câ popora-le supusa loru se se lumineze cu lumin'a cea chiara a evangeliei. Câ ce facunduse reformatiunea in seci. XVI in tiera
dupa cuventulu lui Domnedieu, cându la lumin'a prea chiara a' evangelieî si Transilvani'a a ve-diutu mărimile lui Domnedieu, in diet'a tierei de in a. 1566 in 13 dec. tienuta la Sabiniu s'a decisu cu votu unanimu, câ cuventulu lui Domnedieu se se predice liberu pretotendenea, idololatri'a contraria vertutiloru divine se se desradecineze, er' mai alesu la romani, ai caror'a ductori orbi ducu pre orbi, si atâtu pre sene, câtu si pre seraculu poporu l'au dusu in cursa (suntu cuventele decretului). Acumu dar' miniştri loru suntu supuşi censurei celoru mai mari, pentru câ cu atâtu mai acuratu se se nevo-liesca asi plenf oficiulu seu.
§	. 2. Erasi fiendu principe Crist. Batori, barbatu pre atâtu de escelente cu pietatea câtu si
*) In margine: Valachi docendi decernuntur.
**) Adecă in 13 decembre. ;

doctrina exceliente, in Comitiis die 16 aprilis anno 1577 celebratis ita de Valaehis conclusum est: Quoniam de plebe Valachica sunt plu-rimi, quos Dominus Deus radiis verita-tis illuminavit, a professione graeca recesserùnt, et verbum Dei propria ip-sorum lingua predicatum audiunt, quo-rum superintendens jam defuuctus est. — Decrevimus igitur, ut ex se ipsiseli-gant Superitendentem, ne vivi Dei inter illos verbi praedicatio Cesset, imo vero progressum babeat. •—
Subsequentibus etiam temporibus, ut veri Dei cognitio, atque cultus divinus inter ipsos sartus tectusque maneret, accuratam Status regni adhibu-erunt diligentiam, quod satis ex antiquis diaeta-rum articulis apparet.
Princeps Gabriel Bàthori, cum animad-verteret Valachorum pastores plebeis quibusvis servitiis, aeque ac alios e plebe quosvis, gravari, sequentes Exemtionales eisdem concessit:
„Nos Gabriel etc. — Datum in ci vitate no-stra A. Julia, die 9 mensis Julii, anno Domini 1609.
„Gabriel Princeps m. p.
„Stephanus Kendi m. p. Cancellarius. *)
Literas has exemptionales, principes, qui post eius fata principatum tenuerant, sua autoritate si-gillisque confirmarunt. Et quidem Gabriel Bethlen die 25 Junii anno 1614. Georgius Ràko czi senior die 9 Aprilis anno 1638. Georgius Ràkoczi secundus die 28 Jan. anno Domini 1653.
Princeps vero AcaciusBarcsai ab omni decimarum ac quartarum praestatione in locis fis-calibus exemit, anno 1659 die 15 martii **). Quas litteras confirmavit Michael Apaffy die 9 Sept. 1669 ***). Et Gubernium transylvanicum nomine Leopoldi Imperatoris per manus Secretarii Ludovici Nalàtzi die 20 novemb. A. Juliae anno 1700.
§	. III. Sigismundus Ràkotzi princeps Transylvaniae, prò illis, qui Reformatis se adjun-xerant, diploma exhibuit. f)
cu invetiatur'a, in diet'a dein 16 apr. 1577 aduse acestu conclusu pentru romani: Fiendu cà dein poporulu romanu forte	multi
suntu, pre cari Domnedieu ia luminat» cu radie-le adeverului, s'au lasatu de confesiunea grecesca, si audu cuven-tulu lui Domnedieu predicanduse in lim-b'a loru, alu caror'a episcopu acumi; a, repausatu; deci amu decretatu, cà eli sesi alega deintre sene episcopu, case nu lipsesca intre eli predicarea cuven-tului lui Domnedieu celui viu, ci mai vertosu se sporesca.
Inca si in tempurele urmatoria, Staturele tie-rei cu totu de adensulu s'au nevolîtu, cà cunos-centi'a adeveratului Domnedieu si cultulu divinu intra eli se remania intregu, ceea ce se cunosce dein destulu dein articlii vechi ai dieteloru
Principele Gabr. Batari, vediendu cumu preutii romaniloru se apasa cu tote servitia-la de diosu, ca si ori care dein poponi, le dede urma-rori'a diploma de imunitate :
„Noi Gabiei e etc. — Datu in cetatea no-stra A. Jalia, in 9 Juliu, anulu Domnului 1609.
Gabriele Principe m p. Stefanu Kendi m. p. cancelariu.
Aceste litere privilegiali, dupa mortea acestui principe, fura aprobate si de următorii lui in domnia, si intarite cu sigitele loru. Si anume de Gabr. Betlen in 25 Juniu 1614; de Giorgia Racotî I. in 9 Apr. 1638; de G. Racotî AT-in 28 Jan, 1653.
Er' Principele Acaciu Borcea ia liberata de tote decimele si quartele in locure-le fiscali, in 15 Mart. 1659. Cari litere fura confirmate de Mi eh. Apafi in 9 Sept. 1669, er' de guberniuln tranicu in numele imperatului Leopoldu prein ma-, n'a secretariului Lud. Nalaczi, in 20 nov. 1700 in A. Juli'a.
§	. 3. Sig. Racotî, principele Transilvaniei, dede una diploma pentru celi ce se alăturară la reformati.
*) Archivu nr. XXVIII, pag. 550 seq. sub 6.
*) Archivu nr. XXIX pag. 571 seq. sub 9.
*) Nu o avemu, ci avemu si amu publicata cea de 1 Sept. 1663 in Arch. nr. XXIX pag. 572 seq. sub 10* Ţ) O amu publicata in Arch. nr. XXXI pag. 609 seq. sub 14, si e dein 15 Jan. 1608.
655
Gabriel vero Bethlen quanta sollicitudine galutem populorum sibi subjectoram promovere studuit, nemo, qui acta eius novit, ignorare potest. Jíon paucos in scholis erectioris indolis adolescen-tes Valacbos curavit diligenter instituí, quos tandem ad verbi divini praedicationem ministros illis daret.
Biblia*) sacra, quibus miseri carebant Valachi, opera virorum, doctrina linguaeque peri-tia satis instructorum, in linguam valachicam, non sine ingenti cura et magno sumptu, curavit trans-ferri **).
Quae tamen versio diligenter accurateque in-stituía lucem videre publicam non potuit ***), post fata enim Principis, sive invidia malevolorum, sive ignorantia indoctorum, sive negligentia possesso-rum, ex oculis hominum periit, neque destinato ab óptimo principe fini respondit.
§. IV. Successor princeps Georgius Rá-koczy non minori zelo res Valachorum ecclesia-sticas promovebat. Typographiam f) enim cha-racteribus valachicis probe instructam per idóneos viros, reique impressoriae peritos erexit. Novum Testamentum opera eruditorum in nativam Va-lachorum linguam translatum, curante Simeone Stefan Valachorum superintendente, Principali sumptu anno 1648 A. Juliae edidit, inaestimabi-lemque hunc thesaurum parabilem Valachis red-didit. Praeterea Catechesim palatinam in linguam valachicam, jussu Principis, Stephanus Fo gara si, V(e»bi) D(ivini) minister in Ecclesia Lugosiensi Hungaro-Valachica, interpretatus est, quae duplici charactere, latino nempe et Valachico, anno 1648 prodiit,ff) nec paucis e gente Ruma-norum, cognitionem Dei anhelantibus, ad salu-tem profuittft). Editi sunt etiam rituales quidam libri ex ista characteribus Valachicis instructa officina.
Er' Gràbr. Betlen, CH câta grige s'a nevo-lìtu intra înaintarea salutei pop ora Ioni supusa eie, nemene nu potè se nu scia, care cunosce lucrurile lui. Multi teneri romani mai deştepţi, dein ingri-girea lui se educară in scole cu mare diligentia, pentru cà" sei puna romaniloru de mim|$ri spre predicarea cuventuliii Domnedieescu.
Totu elu ingrigì cu mare zelu si multe spese ase traduce Bibli'a Santa in limb'a romanesca, de care pana atunci erau lipsiţi bieţii romani, cu ajutoriulu unoru barbati destula de invetiati si cunoscutori de limba.
Care versiune inse bene si acuratu lucrata, nu potù vede lumin'a, cà ce dupa mortea principelui, seau dein pism'a volîtoriloru de reu, seau dein nescienti'a ignorantiloru, seau dein negrigea celoru ce o posiedeau, desparu dein ochii omeni-loru, si nu respunse scopului destinatu de prea bu-nulu principe.
§. 4. Urmatoriulu, principele Giorgiu Ra-cotî nu cu mai pucinu zelu a inaintatu afacerile basericesci ale romaniloru. Cà ce prein barbati apti si sciutori de arte a tipografica, redicà una tipografia cu litere romanesci bene instruita; in case N. Testamentu prein ajutoriulu invetiatiloru tradusu in limb'a romana, sub ingrigirea episcopului romanescu Si meone Stefanu, cu spesele Principelui se tipări in A. Juli'a la a. 1648, dandu romaniloru unu tesauru nestimatu liusioru de ca-stigata. Afora de acea, dein mandatulu Principelui, Stefanu Foga rasi preutu unguru-roma-nescu in Lugosiu traduse Catechismulu pa-latinu in limb'a romana, care la a. 1648 se sî tipări cu doue tipure ele litere, latinesci si roma-nesci, si multor'a dein gentea Rumuniloru, doritori de cunoscenti'a lui Domnedieu, le a folo-situ spre mântuire. Tiparitus'au si alte cârti ba-serecesci in asta oficina instruita cu litere roma-nesci.
*) " In margine: Bethlenius instituit Valachos.
**)	Joh.	T. Redmetziin libro de quinque praecipuis	beneficiis	Gabrielis Bethlen	erga	Dei Eccle,siam.
Vedi	si P.	Bod	Athen' a unguresca p. 231 s. v. Redmetzi.	Not.	lui P. Bod.
***)	Vedi	not'a nostra finale la acestu articlu.
f) In margine: G. Râkoczi Typographiam erigit.
ff)	Vedi	Principia-le nostre pag. 106 su H. .De	anulu	1648	alu	editiunei prime	avemu inca indoiele,
fiendu cà	nu consuna	cu	datulu dein Respunsulu Metropolitului Barlaam alu Moldovei,	care inca nulu	avemu in
origine, ci	numai intru	una	copia contenipurania, ce o vomu publica mai in diosu pentru	raritatea ei, in	care inso
anulu se pune anulu lumei 7150, er' d. Chr. 1640, cari erasi nu consuna, tff) In Ms, praefuit, ci reu.

§.	V. Dedit praeterea regulas ministris	sa-	§. 5. Afora de acea,	dede instretiuni	preuti-
crorum	inter Valachos, quibus conformarent,	tam	loru romanesci, dupa cari	sesi normeze si	functi*
functionem,. quam etiam mores suos ac actiones. unii e, precumu si portarea si lucrurele loru.
Successor quoque Ge or gius secundus Rá- Inca si succesoriulu seu G. Racotî II, jn. koczi, Simeonem Petrasko in officio Pe- tari pre Simeone Petrascu in ofiiciu de pro. trupopae sive senioris, anno 1652 die 11 Au- topopu, in 11 aug. 1652, sub urmatorie-le condi-
gusti his conditionibus confirmavit:
1. Ut verbum Dei etc. 2—4. — acci-piat. *)
§. VI. Perierat typografìa, a principe Ra-koczio erecta, inter tot principum mutationes, ac fatales bellorum revolutiones, cujus investigationem anno 1668 severe mandabat princeps Michael Apafi, et in antiquum statum restituí jubebat. Curam vero ecclesiarum Valachicarum Episcopo, ex priorum temporum consuetudine, suscipiendam imponebat. **)
§. VII. Quis, qualisque Valachorum ad Re-formatos fuerit nexus, apparet ex instrumento prin-cipum ipsis exhibito, quod prout nactus sum, hie exhibere consultum duxi :
„Nos Michael Apaffi etc. — Datum in civitate nostra A. Julia, die 20 mensis februarii anno 1669 ***)
§. VIII. Princeps Michael Apafius diu Tran-sylvanis praefuit, quo tempore nihil eorum, quae in salutem Valachorum facerent, intermisit.
Quando regius Commissarius Comes a Zeau templum a Reformatis Bathoreanum in rationem , Catholicorum nomine Regis A. Juliae anno 1702 expeteret, vehementerque ut cederent urgeret; in declaratione ad regium Commissarium, occasione templi Bathorei cedendi facta, Reformati inter gra-vamina a Catholicis illata r%ferebant, quod varus artibus Valachos a Reformatis abstrahere, secum autem unire, vi etiam adhibita nitantur. Sequen-tibus suam mentem apud Commissarium declara-runt verbis:
„Quid non machinati sunt nonnulli e dominis Catholicis in creandis nostrae Ecclesiae molestiis, etiam in unione Valachorum cum Catholicis faci-enda? quamvis Valachici ritus in hac patria tole-rado per diplomata principum combinata esset, cum dependentia eiusdem ritus Valachi-corum popar um a Superintendentibus
tiuni :
1.	Că cuventulu lui Dnedieu etc. 2—4. se liè.
§. 6. Perise tipografica redicata de principele Racotî, intre atâte scaimbari de principi, si restor-nari daunose cu bătălie, despre carea principele Mich. Apafi in a. 1668 mandase strinsu a,se caută si a se pune in starea mai dein a-ante. Erv grigea basereceloru romanesci, o impuse superin-tendentelui reformatu ortodoxu, dupa datin'a tem-pure-loru mai de multu, a o portă.
§. 7. Care si ce legatura au avutu romanii cu reformaţii, se vede dein documentulu principi-loru datu loru, care precumu Fam aflatu, asia-lii dau aici precumu urmeza:	•
„Noi Mich. Apafi etc. — Datu in cetatea,, nostra A. Julia, in 20. febr. a. 1669.	*
§. 8. Principele M. Apafi domni lungu işj Tran silvani'a, in care tempu nemica nu a lasatu^ dein cele ce aru fi spre mântuirea romaniloru. ;ţ
Candu la a. 1702 Comisariulu regiu Cornitele.* a Zeau ceru dela reformaţi in numele imperatulu|f baserec'a lui Batori pentru Catolici in A. Julia, insistea forte că se le o ceda, reformaţii in de chiaratiunea data cu ocasiunea baserecei Batoriane1 intre alte gravamini in contr'a Catoliciloru aduseră^ si acea, cà s'aru nevolî cu multe techne a tragfţ; pre romani dela reformati, si ai uni cu sene, si cu poterea; si in urmatoria-le cuvente-si dechia-ş? rara in a-antea Comisariului părerea loru:	r
„Câtu nu au machinatu unii dein domnii Catolici spre a ordì baserecei nostre molestie, chiaro/ si in facerea unirei cu Catolicii? Cà ce macartt cà suferirea ritului romanescu in acesta tiera prein diplomele principiloru e combinata, cu depeftrf denti'a aceluiaşi ritu alu romanilortt , dela Superintendentii reformati, eli in9$

*) Vedi in Archivu nr. XXXI p. 610 col. 2.
Vedi ce ani scrisu mai susu in nr. XXIX pag. 578 seq. sub 13.
*) Vedi le publicate in Archivu nr. XXXI pag. 6Í1 seq. sub 13 etc.
— 657	-
fteformatis,	hanc tamen illi tollunt, diplomata-
que irrita reddunt, nulla habita ratione querelarum et contradictione Reformaţi Superintendentis in hoc negotio coram Statibus regni factae. Notum est, cum unitis ab antiquo nobiscum, in unionem au-tem cum Catholicis adsensum denegantibus, Vala-chorum popis quomodo egerint, nune quoque ad-versum illos qualiter procedunt, militari nempe brachio stipatus Vlădica ipse solus, aut adjuncto sibi sacerdote Romano-catholico miseros popas invasit, expilarique fecit, alios sedibus suiş extur-bavit, quosdam eaptivatos in carcerem detrusit. Nos persequuntur domini Catholici in istorum per-sonis, licet vel in îlupero suae Majestatis rescri-pto, eiusmodi Valachorum persecutio ac coactiva unio prohibita sit a).
a) Mandatum istud infra exhibendum emana-vit die 12 decembrie anno 1701.
Nota. Manuscriptulu dein care s'a luatu acestu capu, si alte documente mai susu citate, are titlu: Brevis Valachorum Transylvaniam incolentium H ist oria, etc. Auctore Petro Bod de F. Csernâton verbi divini minister.
Autoriulu acestei istorie erâ preutu reformatu in Ighiu (M. Igen) lenga A. Julia, omu prea in-vetiatu, istoricii si filologu. Bibliotec'a lui, împreuna cu manuscriptulu originale alu acestei istorie, remasese la Colegiulu reformatu, dein Aiudu, care inse se pare a fi peritu impreuua cu tota biblio-tec'a Colegiului de acolo in tomn'a anului 1848. Copie de pre acelu manuscriptu se afla mai multe in Transilvani'	nostra o avemu dela repausat.
Buri an anticariu in Clusiu, cumpărata cu 20 fl. Cm., scrisa fromosu si bene, inse nu fora smentele.
Autoriulu a edatu si dictiunariulu latinu-un-gurescu, alu lui P â r i z - p â p a i, in 1 Sabiniu la a
, si alte opere, dein cari noi avemu:
Magyar Athenâs, 8-o, 1766 fora locu, — seau Istoria literaria a' scrietoriloru transilvani si dein Ungari'a, unguresce, in ordine alfabetica.
Smirnai sz. Policarpus, 8. fora anu si locu, —seau Istori'a superintendentiloru reformaţi, in ordine cronologica pana la a. 1765, unguresce.
Hungarus Tymbaules, 8-o, 1764, fora locu, — seau Epitafie latinesci, aforâ de unulu ungurescu, in memori'a multora bărbaţi si mulieri celebri unguresci, in doue serie.
Manuscrisulu nostru istoricu inca ajunge pana la a 1764, dein cari latempulu si loculu seuvomu mai publică cele ce ne voru fi de îndemâna.
Mai adaugeinu in urma, la cele ce in §. III. scrie despre versiunea romanesca a' Bibliei sub Grabriele Bethlen: Câ una parte dein aceea, dupa
o lâpeda si diplomele le caseza, intru nemica avendu plansorile si protestulu Superintendentelui reformatu făcute in a-antea Stature-loru in acestu obiectu. Se scie, cumu au tractatu cu popii ro-manesci uniţi cu noi dein vechime, inse cari nu volieau asi dă consensulu la unirea cu catolicii, si acumu inca cumu procedu in contr'a loru, cumu adecă incongiuratu de braciu militariu Vladic'a loru singuru, seau cu vreunu preutu romano-cato-licu lenga sene, a amblatu pre la bieţii popi si ia despoliatu, pre unii ia scosu dein scaunele loru, er' pre alţii ia aruncaţii chiaru si in inchisoria. Pre noi ne persecuteza domnii Catolici in perso-nele acestor'a, macaru câ si in rescriptulu mai de curundu alu Maiestatei sale este oprita atare per-secutiune a romaniloru si unire cu fortia.
Acestu mandatu, ce se va dă" mai in diosu, este dein 12 dec. 1701.
părerea nostra, care aici nu o potemu desfasiurâ mai pre largu, este insusi N. Testamentu ti-paritu la A. Julia la a. 1648, si Psaltirea ti-părita totu acolo la a. 1651 in 4. vVedi si ce amu scrisu in Principia, la pag. 105 suo) F si Gr.
(XLV.)
Limb'a de adi, si de de-una-di.
III.
Urmeza, câ se anectâmu, dupa promisiuuea nostra, sî vocabulariulu, ce Fa adausu la calcâniulu psaltirei sale autoriulu J. Prale^
L'adaugemu inse cu multa temere, câ nu cu-mu-va se facemu una neplăcere buniloru si puci-niloru noştri Lectori, presentandule una bucata, care sî noue insine ne a custatu multa nevolia, se o potemu inglîtî, nu numai prim'a ora, candu amu gustatu deintru insa, ci si acumu a dou'a si a' treia ora, candu o comunicâmu aici, mai prosa-ice: copiandu-o, si corigundui probele.
Noi inse si fora volia cautaramu se o pre-sentamu, nu numai dein rigorea pertractarei obiectului dein cestiune, ne mai standu-ne in volia, de a subtrage ceva dein cele ce se tienu strinsu de pertractarea obiectului, si dupa ce ne amu datu cuventulu, — ci sî pentru câ se se convingă dein acestu documentu, cu umilu mai multu, si celi mai vertosi in credentiele loru, câ nu numai fii o 1 o -gii suntu cari corumpulimb'a romanesca, ci si dîs-cipulii lui Phoebus Apollo si aii Museloru.
83
— 658	—
Sperâmu dar' a fi escusati, — er' de nu, apromitemu celu pucinu una sincera indereptare, care se ne sterga acestu pecatielu, ce l'amu co-misu dieu fora, de voli'a nostra, si numai cu de-stulu disgustu. Patientia dar'!
Dsnt jpjm;c.iec8.i din aqacti. Kapte.
A.
Ani o, aqioape, csnsnepe, acKsndepe.
Aga, jfncamnt dpentatea.
Ap m a ui, BaBUonsjsî ziqe cKiitopisa; snde utfczspi. îKidoBii Ka jpnlpo temnigT..
E.
Esziqi, ziqe OKT.pî din r.sze.
Eojtsp'i., Eo^titspi,.
Esda, noiani, .iapn>, decqHtatT..
Esc ta, #tp de Becte, neamtentat.
EosPt, Bi<ftsit, Eo4>tsit, de.ia Boi't cas nxnteqe
Ka nx.ntiqit.
Esxs.i, acspsJi.
Espzspi., sspzs.isipe, deja E8pzsnsJ ts.iEbpe.
ie eacT. din qapi.
Bor, eozî. ns Espsene eozi.
Bez mi, adsnK ne spniat, xaoc.
Bezni, ms-igime. $spniKi,pie.
Bsjz, jpnE8,izipe. jpnrecsipe.
Bipsânaptea, BtpBT.teacKa napte.
EsipdisijT., nnyxojam:	iponiqeuite.
E.ixd'b, dcfumape. ca8 ti4ua: neam K8 BJa.nda, ks Ep^nKa.
B.
Bepde poop, Bepde poopoc.
Bepmsmsj, cas Bepmsj.
BâdBO jbsj, BSA bojkspoc.
BeriejjBom nsmcie. Ksm am ziqe: jp.i Bom
«faqe KsnocKSt de OEUite.
B/'feJBa.pT., Bs.iBs.ipea sPoks.isî.
r.
Fapt, adsnape tspespoaci,.
Fa.iepiî, «foimofape decalate.
Faztj, rxzi. msckipia. r&ndiqia. r»mEape. r^Bsipe. npindepe.
Tipr, K'tmapi. de mipe. ri.prs.nt ziqe mipe. din
r'Eprxnt, ri.pr.
rimnl, .]\n .IOK de cbuegî.
re uit, dsin, qe cas cltpuit de ne aiq': de ce Bede
Bpsnsj 'foaple FIKT,.IOC, A\A ziqe: iana sn ret: iuanoî, »11 r e l om aKsm ziqem.
r^pcipea, Ka mi HMiMlipea.
D.
Demanga, derainuata.
Dea ne K.iinama, ne Kjinit, acKapdamiKti.
Dxpjor: $pxs xT>g. ^sp^oart.:. Bezetis. cas CAUŢI, maî de JKOC.
DewBtto is.i, deuiapta adsnape.
Decrsctop, decrsct: dicrsctape.
DicxxemecacKt; dic<i>.iT>msinzacKX, decjieniinezt,: CTiî decfomezi..
Din at s p , diniipeJKsp.
Dicapsmî, dicdopmî, dicagiKî.
Dea s p a, dea spijqsnea, dea spxpea.
Dsism, mape adsnape. m8.in.ime.
Dâpmenî, diipnrBtopî. p&ciuaiuî.
DioKem, BacijicK din OKÎ dioake.
Dea # i p a n T> p s .i. dea «fipea. nn.psnl.
De din": ns <f>.iopî dedigî, qig dede. ckpie Damac-Kin: on oc Bpe^oc nanarne. 8nde ns jp.ngT.jer nvtrapis B8niî KT.ptspapî. ckpicas uri ajgiî aina: a decEipa mapga<£oiî fs^tî de a Es.p4>i cnpe aecte jp.ntsmnjT.p' jpn dpsimut KSBxntipiî. (Bravo!)
Dej apT, n.isrspLie. (sic)
De*n:T>p: niKsecK, cas ct'Bn&necK.
E.
EnoxT., timn, Bpeme jpncemnatT..
3K.
/K o A d: jpi AOK de BatacoKspi. de ac o .i d: de OKapT. OEiuteacKT. cas zic.
/KijiT.B8dsmedanicop: %ijrBBicop, Bdacop, sme-dicop, anicop. (Excellenter!)
yKi-igxepsBie. cKasn de xepsBimî.
Z.
Zcopui, ZBopmit. ogT.p*t.
ZmspK. OKi», iZBOp EO.lBOpOCOC.
Z m s. p K i..	EO.iEopocitoape.ie izEopA din •fBnds.i
im.piî.
ZT.s.idomnsj, DomnsJZT.s.1. ne doc.
Ziiini: zi.ii.jc noactpe.
Zsp.iT>. mecteK de csnete msciqemtî.
Zspzie .iT.K8cta KA\nd ei tape Koaaca.
Z o r. o n: CT. ziqe antepesj.
I.
iKiiipe, cscnin: KataxpicliKdc.
1	n u i n e p i m a: Ka Ksm iap ziqe Kajea.
K.
K e z, K e z î: dsnrî. ziqem diâtecic.
—	659 —
Kj&pkü. Kxnd Ais-bm Bpsn rpes Aya rpéEin, ziiem: d«K J[U1 Kü&pKT).
Kiminué. »nea.it:& ks ctpsne.
ks-j^- rpimad-b de abepe. Bitepie (sic).
Kotopocipe. izEiBipe. mxntsipe.
Kapsj, opí 8pcs.i: cnpe KpiBtnsí.
K-iácspi. liete. specie, panrspí.
Kpxnuit, Kp&nninat, j|uixiopat.
Koapda, jjvnBSiptoinapea, mi ctpsna.
Ki-i ape, kt> J|M ape. ns Kt.iape.
Kíadpat. íb, citánit, meznont, meazi. cab müe KÍadpate a nim:
Kotanm.m&nte: Kotspî, octpoaBe npincxi de nt-nmnt. xepconice.
K&mna^e: ijapini, xo.ide.
KsKa: kopona a do* npinqinate ponmneuití: de K&nd tspiií ctas cas zic:	jiok de jjinnij-
uape.
Kpeacti.: iap koponi. ce ^nuT>.ieue.
K^jKjeqí: Kt-iiatopi de .ieue.
K om eiu t e, ziiem: AS.A Bate de.i KOiutuite. i CB fa^e nie^ea koui.
Kije. nas KÍje de nxne.
Kotísn, KOtsne. cate nin msnijí.
Ksnpinzíe: iraxacepé.
X
./[¿mniK: cíeiniK, okís csíjetecK.
•lT>íxzapT>: .iiiíiiapi), dicíttapt.
Ai raiji, ai rtijî, .ii rttenití.
./ünKí.. jinit, nedensptat.
A a e. Bar cânii: deja A a o c. rpeq: ns epa maí Esní de jieniií.
Jlixamitíci xaz8J. sp&ci. xazsj.
«loKcfapi: 0jtapí8.i; .ioksj cíepií.
«I^nrim. anponiet. ^ndimsüioc.
Jeranrpicíe: sntdejemn.
wIsKpomT,tate: jimpapí omenemtí.
Jxne:	.i8liipe. -ismins. zape, coape.
JLí>msctie: ne nsmipoact íspniqíe.
.Isnr-íattais: asnr, -lat, tiioc.
•lípiíní: Kxnt'Btoapeje nactpi.
M.
Maní: xaptt. CKpiepe de .lokspí.
MapKi: Ka Esop, cas Ka KopB.
Mi Ripípt: mas Kipat, Ktp-Epit.
Mnaní, mnane. moneda Bene.
MsjKomî: tai', ns bopeenití.
MacKi: ospizapis. ridsmíe.
Msnet: msnipe. Ksm Bita mane.
Măpisj: raapeje, ks aptiksj, ISA (Bravo!)
Mt c o ce nit e: mt ds ^in datE.
Moponiemte. msnieuite. zcieuite.
Mip: Bogsj jsmiî neA njne Iicsc.
MipijAoc: Kxnd dopenite Bita cape.
MsnKa ziiem kataxpictiieinte JI& Damnezi», Kb ns octeneiute.
M8K84: j|yi jok de 4>EK.iie.
Mxmit. nwiarit. ^emtejit.
M e z 8 ji , miaza, inima.
Mitpiie. zn>8. tok. matkt.
Mxnâjjia: m*ni,jijapea, mxneacka iruuape. padi-Kapea m&nuop.
M e n em:' maînaîinî, maî naitopis. nizdpSBan. npopoK.
'n.
NicKoai.e, nicKoqipî.
N^x-iani: zîk Aa nisnte Bajspue.
Ne orpinaca: nictapea, n8 koatue.
Ne oroiijiî: ne jjvimetatiî. mipiijiA.
N a c s p î: BxpBspLie msnjjijop.
Ne oamne: D8mnezT>mtî, ns omemtî.
Nane: K*nd Aear^m, zîk maheje.
n.
Ilacî: dste, msl^te, «fsţii.
II e d o c A i s: nidocniK, jTindi.p'BtniK.
Ilotiajjfc: notiki. zi ini Iliagi.
IIentomez8ia.ini: mezs.i nient8J8Î.
Ilo^dea: jimBÎ >ie ^s neaii' Eeznie (sic).
II x n z 8 p T, : DsmneziecKB^ Beinmant.
IIominoK: kojak a nomeni raopt.
n&K.iimit b: nearpa, n^KJoaca zi.
IIjaKomeiutî: imiksijî ja oameni.
IliK8Î: oî, Bite. ntKspapis: oepis.
Il8isj: AiJi nsis, ns dbîsj de nacipe.
lip inii: npinipî.
IlăiK, nâiiî. naintea eKinajKB^sî jjimnipatsjisî mepr.
Ilxctape mi ntctpape nsî tot sna.
Ilonaî a nonops^sî, npest aK8 iî;
liane: CTĂ ms^nie, zic ze$Kjemnhoc.
II p e a i î inimi: de npenjnimî.
Ila^ie de fen: de nae, de n&nzspî.
IIocH^et: iieBa, oape ie jjineorigit.
II6 d i n %: ts.inini> de ctor. ta^ns de nod. cas zic te-meis de msnijî.
IlatpâniHÎ: Bile K8 natps nhoape.
P.
Plutim: zîk netpapiî deacsnpa ja zid dpent. iap aiu' $ajja nsmxnt:
83*
—	660 —
PT,ni¡i nií: p-Miüilop!. nepzidopí.
Pot'ii: potitoape. tptcspi. Ripsije.
C.
CKJÍHT>: CK4ÍllÍ10aC'B. CtpE.ISlitE.
C í e p s n e : ojtapis. iap c$aps, ^tp :
Cátini: cEtitopi. cttenl.
Cíieacta: cíiiniioaca. <í>'pÍKOaca.
CKSÍnt msJiji Jin cin de cnaínn,.
Cspií: Bez' p-MTrtmarKji .ísí KIKOB KS coiípscBS, nen-tps j¡aní, mi oí.
Ctánrapd: de clan, de neatp-B rapd.
Cupsin. apdepe de tot, ninii cnpsm.
Ctpat de Bpoaige:	4>sndsj impü, j-BKamsj mi
dpsms.1 Bpoauje.aop.
Cspda: acuida 'ie acspde uxnd niepe.
CE -i am n 'b: j'BKaiiini>. cuam. KacE.
Cirníea jpn eBpeí DamnezecKs-i B¡y.
CxmEpi: i<a .¡¡uiBoku'b. «RKS D: KS eBp: aje íi
Esn, mi eí es juje de D:
Ctps>Ke: ctpKJKÍiií 'íoiijiyí Ido.ií.
C K o E a p % : CKOBÍIJÜ ldojí.
C s n 11 -h .i ii i r i: anjepnst tRB jnliop.
Cn o nenie: jeari adsni cnoni.
CsntácB, cHiitscsp'. teméis temehsp7.
C'anine: caninez-E. CE ce aniñe.
Cid, esd: amiazizi. mezsj zLiii.
Csnt noKpiíns.i csut EO.ita csnt xopnsj K8ntopk>-.isl deacsnpa Betpi.
T.
TU JS.IIIÍK8 j we tit.il upe Icpai.i: KS nsme: BT>ZI-topis de Dsmnez'bs.
Toam: neEsnie. nopnipe.
Tpsm$s, tps<fi>, tpsíie. deja tpisiní. mi deja tpi— eaniB tpismí.
Tatmams.i: tata, mama, .¡|YiitpsJOKat. ca« cínleton.
T i z: sn Joan a.ilse ziqe tiz: ama doi opE¡ cas mkiiiji, sns.i a.itac noate ziiie tiz.
Toie, toií. tote, toispí. IspniE, tspme. msjjiime, msjijimi.
Temn.is: Eicepiía,. jr>Kam.
T o n s .i: pocts.i. mi • nsme.ie.
Tspn«p 'Ep í i J e: Ispnoacue. «letenLie KS tspnspi.
TCÍIIIT.: tiiiapis. cas neam. de.ia tinoc.
Tpion: tpiten, Ipireni. tpü mi «ra.
T i, j n i >K í 8 .i: IE.IIIÍUI.ISKS.I.
br.
5miz: smizape. CE smizí de ZÍOE.
8 p p t, s p p á n i e. HK spi, spE'i8iie.
?5cKaiiKT), scKan'ie. oclpoB, octpoaBe.
5pcsj, spcsijsj. Kapsj, KüpsHSJ: CE ZÍK nojil.
de KpiBiii mamiazi.
Sdsj, ii8 niurÉtsj: Ksm jexiecK mECK'Bpiqii de nic-Kai Bopse He CE JOBCCK. K'E niq' tpiantdsj aíe-dpoii8Jsí KB amepcsjBí, j\í tot sna.
<í».
<3>aimrE: 'linefe. jasdi. diÍEimat dicíiim.Ka mi diejxsdat. Í>OKJÓK: íoKtOK, JOK, toK de ÍOK.
4>ecta: CE ea aii', penKis, xsnepks. Kajsn. zaKon. fpejíe: íejispipe. $ejkspime.
4>ajíi: -iasdí. ZEspape. i nLitrae.
<I> a « p i: Eaní, metaíopiMenje.
<I>o.ite íojgí JinEsisat, juiESÍBaii'.
4>ein,ija: inetaíopiíenje, psn>iisne (oh!).
OsjBa: rbjEÍs. o ZÍK Bpemii dsni ansc ./latinii: K*nd8i o J8mini, uiaprE ja ansc. jiKaBréc íoc o ZÍK rpe<iii: cas .isn&ioacE jsminí.
X.
XipB: Mapra. cas KopE: opi E8op.
Xat: dpsm nintpe apitspí.
XaiCK&ipea: oKaps nenspinatE.
Xststsna. xststsisj di necte om.
Xxinnis: msnte. moi KS caniE qetate Iepsc. ama
mi nJEjini mi «i.
Xin: Icpaij. Ka din Eotez nsmit minte BEZitoape de
Ü8mnezE8.
X a B E : o napte de Bpeme.
XHUJÍSK: zeÍKjetniíoc JSÍ í>apaon.
Xiiuím: niípe, ctinuepe de tot.
X RE B 8 K : •Pipxme, decÍEKSt.
Xftd: c.i8t, spxt, mBpdapis.
O.
O in n 8 n i K s .i: aqej iie nsi om.
O B i ,i i t: cmepit. miKiitopat.
Utéme: o ntzem,e Ka EEpBñt ítmee.
Oaje.ie decí'EtEpii: oaje de izBop.
O m <P RE 18 J : í'Et84, íiibM de om.
O K p ó t s .i: OKpotipea jvnnpeacsp.
O n .i ó m i i, oiuomipí. ira on.iomí.
ÜEaje. urttpe tetF.peiii,í de iapn-E: aBé msjiji nt-ctopi mojdoBení.
Ozoaps: ijTiCEtspi matpaii'ie. mi rpatie, Kaíác. wi nin dsrene K8 decrrEpijipi natpsnre. iap ¿Ima Kt ctits Jin ozoapam: adeKE: jjvntpe cteje mi nJa~ nim .TVII ozops.r CES.
3S-
IJ E p i; E J i n d 'o: JviiKsnijikspsnds'o,
1| 'E p n E ni .y> n t s a : ieí ne ea mi din ea.
¡U, a n j¿ o ni: i pant.iÍ8, tapz.u's.
—	661	—
tţsnţrî: Idojî, EOZÎ, Konaiî isnnî de mi a» mids-jn>pî, ns miuiKT..
Hofuape: BT>tae dejia sn maî mape ipoiiacKfc, mi zefciemitoape.
*I in ui Kt: m&m>,	KS 5 pamspî.
*Iim<5tie, nemdtie. neam, psdi,
NI.
IUic-Hn/. KS inace tfeije. KÎBSJ copjj.
UI 8 r s B i î: dinJiome, cas mBraseije.
Hla^Bipis: BÎKjean, npi<f^K8t.
Illie: JSÎ, eî, jioţ, .ia opî Kape «fajji.
Illinst^sj KS cajBi. mapuinea mantiei MI aapon, ie 3B£ uiinites ks ca-iET. de iwonoij'M. minitis, mipet, s^amâ, tacmâ, nanr.iiK'B.
.^.nre'ce: ^.nrecsipî, ctp&mtopipî.
U i a n s npieajp: Bp^acrnam: iponiK<5c.
JJlenBne: BO^BoaKt. ad&nK netfsndoc. £f-p	'/J*
Nota. Eca intregu vocabulariu, cumu se afla ti-paritu la foli'a 88 a) pana la f. 90 r), pre 5 pagine in câte doue columne, care inse abia contiene diumetate dein strambature-le poeticesci ale lui J. Prale, in com-pusetiuni, declinatiuni, cojugari si sintactica, cari noi nu le mai detaliâniu, le recomendâmu inse celoru qui de droit spre adunare si imitatiune, deca voru ave volia. — Cu	tote astea,	se	dîcemu	si ceva	bene;	si	ast'a	e:	Ca
nece una carte nu e asia de rea, in câtu se nu aiba si ceva bunu, celu pucinu se fia de esemplu, cumu se n u mai faca si alţii asemenea. Er' de aru mai face si alti romani, câ Pralea, atunci vai de omu si de Iocu, — si de biet'a limba romanesca!
IV.
In urma, după cumu amu promisu, adaugemu ac\ si doue scrisori autografe ale aceluiaşi, si cari cuprendu marea inventiune, lăudata de repaus. Bas. Popu. Eca-te-le.
1.
Konie de m. ^jgiiMjapea «ie as dat ^inajt npeo-ctfinijieî caje nipinlcisi mitponojit Beniamin, sn Ioan irpaje mo^doBan einansj, nentp8 a&ia-pea snop înmânate iji^pe, ie a8 izBodit.— Mai JKOCBJ ico-dt, naeKat nsne înainte nime u,i$pe de CKpic mi letit, o noo a&iape a ca. Kape nsma mante 4>iind, BOP -^v.n4ini JJV opî Kape diajeKt tot ie Ba BPE lineBa a leti: JJIKI de nai opî ie EBKÎ K8 o maî japrs ^VKinepe. mi Bops da o mape suiBpinjjT, tinapisjBÎ mi cKpîepiî: iap maî ajec tina-
phsj,	Ka	de	uiacs,	cas	mi	mai	msJte	nxpiii	eh	BA
smspa.
Aiecte mante ni'fpe, BOP izBopx E8Kue, npo-codiùe mi toata dapea j|vdemxni>, K8m mi nHim.pH4: j[ K&t, a&ipi de aiecte mante nj<£pe, ajteje ns Bop mai tpessi tinorpa^iei, niiì KondeisM, fopi rama nsja 0 mi jiniea. —
• .litepue BeKi ie as aci.mi.nape ja csnet, K8 msjts etimojorie deaBÌa ci, Ba cimm" meniemie mi anponiet84 neam ajop, iap aiecte a§jate de Ksp&nd jji<£pe c&nrspe eh etimojorecK.
AKjjente^E ns Bop mai jpxpeBe tinapisj, dap niiì BA «fi fopt d&nceje, KT> et Bop Ksnpinde J|VBO-Kajspì.
K&t noate et j^nam tinapisj jjvtpo Koa.n> KB m-tepùe BeKi, Ba jpKhnb	acsmitate de KOOJI KS
aiecte.
CKpicoapea nipamidiiacKi. mi KapKeniiacK't, Ba KT.ujira msjte ^ejispite fopme KS aiecte.
Ct noate nentps tinepi ms^te ^ejkspi de a<0K8pì KS aiecte a c% niCKOii, npeKsm: matpanieje, da-me^e, mi a^teje, cnpe jrijjipea m,iinjjiì aj$aBÌt8J8Ì.
5nopa din ieje nini. acti,zì Btepate (sic) jitepì, npeKsm: A, h, SS ej jp. a^apea ca je di ieje mai decBOJBite mi mai adeBipate pers^I: Ka eh n8 eh mai ^ima^e dpeanta cKpiepe, mi npo^opaoa rpaiBJ8Ì et eh j|Usneie: ca8 msjte KBBinte eh eh eximo-cacKi.
Nemine noate din aiecte nos afoate Jiitepi msjt a amenta, eh iBenje: Kt npin aiecte noate a ci. de-cKonepi mai jecne nepdsta npo$opà a antiiuop jiiniBi, mi eh cimiji ie fejfes de csnete a» BPST a CKpì lei BEKI, nentps k% cinrspe eje Ka i<sm ap Bopsi, apate dpsmsj mi dpentatea ie cs Rade a CKpì rpamatiieige, mi din npiiinsiteje jop icnpiBi, a«to-pisj Bpà eh Ae dè nsme ama: cemne BÌL
Ms^t de mipape BA	^ijojorijop, K&nd BOP
Bede ne j|viemDtopisji HA4& ja a natpa cnigi., mi npe tot le^a^a^t aifeit cfpimstat, J|ÌCB ieje mai no tpiBite nsmipì, K8m mi iè mai ctatopniKi a jop ame-zape a aiectop de nos adiate iji'fpe, a8topi»J Ae csnBne ^VKT. mai nimepitejop coKOtinije, mi temeini-liiop lepnepi aje «fijo^oruop.
Aiecte jitepi jp.K&t npiBeige cemnjótita: aie limitate mi ^dimxnape a8 npinte ajte B8KI, npe K8m ape mi nsmspsj apasiiecK npinte ajte nsmepe de-tot GeAmji. —
Denapte K8 j^tindepe, mi ms.ite Ka aiecte cxnt aigentateje sPo,ioc8pi, Kape ne aiactt datt, eh ni-
-	662	—
clpeaz-B tinorpa<£ieî iui Kondeisjsî. Ilentps a'iacti. as-topis.* nepe ks n^eK^isne npe qe.ie cupe rttipe de eKzamen, Ka ideue cliu noati, da. —
1824 i«ni 29.	(icKtvutspa).
2.
y|lKp e dinijap e a nontspLiop din j|iiu,iinni-apea de maî esc.
Tinapi«A c& Ba smspa Ka de mact, mi maî msjj.te m>pm", kt,ii: jgemnî mi matepqe Bop <£i nsma ze<ie irtpeKÎ, adent: mante n^peKi cîmm'pî, iap tpeî ntpeKÎ rpoace. mi maca ks ozoaptje, j|\Kape ct, nsn c.io-Beje, Ba 4i nsma ks zeqe Kicsue. K<Padpals.i eî Ba <j>i j|v toate nipijue de sn KOt, acemene mi ajte msjite ct> Bop jjyisHJiia, ,]uecnindseL toate: mi a jpn-Biua mnesa a cnpie, Ba nste jecne, mai mi ne api-txndsî: iap nopmajicindscT,, anoî Ba «Pi ie.i maî4»p8-moc Kondeks de K*t opî Kape. —
Kifit noate ct. j^Km% tinapisji jjvtp'o Koa^i» kh jitepLie BeKÎ, Ba ^Ktne j[ acsmitate de Koa-iE ks a'iecte, KbHÎ: Ainciud aKiiente^ie dinlpe pxndspî mi Ksnpinzindsci. j]\.BOKa.ispî, anoî ct not maî anponia pxmdspue, kt. uj<fpeAe cxnt de o notpÎBi de na.ite, ociBindscT, ueje mapî de 'ie.ie miqî nsma din rpo cime mi csnmime, mi j^kt. «fiind •firspa .mp an.ioact, ct not	iioMi	igemniî	mi	K&t	de	miiî	mi	ns	rponiî,
npe	KBin:	a.	w. m.	<£.	w.	m.	jg.	uii	ajte.ie.	ama	ct>
not CKspta iui ^vdeci pxndspue, upiiinsind ms.it cno-pis xxptieî.
CKpicoapea iiipamidiiacK'B mi uapnenhacKi., Ba K&mjra msjte 4?e.ii8pite •£opme ks afecte, K'tnî: oct>-Bit de a^te msjte j|idini;&nspi ie as: opî din Kape napte npiBindsct, as <£aip> de ciobs, iap nsme.ie cKimBat. —
Msjite «fciispi de JKOKspî ct not ntcKOii ks d^nceje, kici: mi astopis.1 as izBodit îkok. —
Ileiitps î, fi, mi nenlps ajite Esnspî qe cMt jjv opirina-îsji ^m,iinippîî, npiBindscb mi Kpezindsci ks npicocitoape cnsnepe, cas ks Bpe o j|idoiajii> (Kape ns ecte) ns ci maî noate aiiî mai ms.it jjui-Kpedinua: iii pimiauie .ia napâdoc a ct îsede, mins-nata decKouepipe, iea ms.it tfo.iociloape ia tot <fe jis.i de Kapte: kt. nsma a'iejia ecte de chBspiuit jjv— Kpedinjţj'Ltopisj .isKpipiî iei KOBxpmitoape npecte ajte k8kî, nwb tpT>em,e mi astopis-i. — 1824, aBrsct 25.
Nota. Lenga aceste doue scrisori sunt adause alte 5 folie mari, pre cari in facia suntu deliniate figu-rele cifreloru, cu însemnările loru, si cu tota varietatea compusetiunei pentru vocali, cosunanti, numeri si jocuri,
cari inse ne este cu nepotentia a le publica dein lips'a semneloru cerute, er' a le procura ne ar' custâ prea multu, si resultatulu nu ar' fi altulu de câtu unu curi-osum. Preste totu inse insemnâmu, cà tota sistem'a e basata pre doue figure, dein cari un'a e linia simpla alt'a linia cu ciocu la unu capu, dein a' caror'a com-binatiune varia e dedusa una multîme de forme. Mai multe nu suntemu in stare de a esplica.
(IV.)
FASTI-I ROMANI.
(Continuare dein Nr. XXXII.)
A. u. e.		d. Chr.
1010.	Imp. P. Liciniu Valerianu IV.	
	P. Liciniu Grallienu III.	257
1011.	— Memmiu Tuscu -— Bassu	258
1012.	— Aemilianu — Bassu 	 .	259
1013.	— Corneliu Seculare II. — Donatu	...	.	260
1014.	P, Liciniu Gallienu IV. L. Petroniu Tauru Volusianu	261
1015.	P Liciniu Grallienu V. — Faustinu			262
1016.	— Albinu II . Maximu Dexter ..	.	.	263
1017,	P. Liciniu Gallienu VI. — Amuliu Saturninu.	264
1018.	P. Liciniu Valerianu jun. II .	
	L. Caesoniu Quiriu Lucillu Macer Eufinianu			265
1019.	P. Liciniu Gallienu VII. — Sabinillu			266
(Va urma.)
(XVI.)
Corespondentie vechie si noue.
VIII.
Cernăuţi 22 August 1857.
Prea O. D. Can. Am reprimit psaltirea dosote-eana. Abîâ putui calatori en dîllele acestea la Putn'a pe'ntru „Trebnic", carele l'am si capetat pre restemp de doue lune. Cred câ en restempul acest'a el veî pute petrece, ca sâ se re'ntoarca la terminul defipt. Cate-chismul Varlamean el aştept cu enceputul luî septemvre, câ ce am ensarcinat pre totî envetîaceiî cand au mers a casa pe vacantîe, sâ-1 caute pre tot locul, si aflandu-1, sâ mi-1 aducă pre cât-va temp. De-1 voîu capetâ, Tî-volu trimete endata.
— 663 -
Te rog Domnule Can., sâ aibl bunetate a-ml tra jnete pre câte-va septemane psaltirea viersuita de Corcea, si cea prosaica de Coresiu. Literaţii Moldavi dîcu, ca asta de'n urma ar fi de'n anul 1568, pre'n urmare cea mal vechia carte romana.
Primesce prea On. D. fîerbintea-mî multîamita pentru program'a gimnasiala, ce avusî bunetate a mi-o tra-niete. Domnii H. anca n'au sosit de pe la scalde si de pre la alte călătorie, ca sa le fiu putut enmanuâ esem-plarîele menite pe'ntru densiî, li le voiu dâ endata ce vor sosi.
Aici s'a enfiintîat ua biblioteca provintîala de'nda-ruirî private, carea are de scop sa adune toate cărţile literatureî romane, germane, poloane, rutenne, francescl etc. Eu sent convins, ca Dvoastre anca vetl dărui de'n opurile tipărite acolo câte un esemplaiiu; asemene fac toţi romanii si străinii, carii sciu de ea; ba anca dom-nesce un feliu de entrecere de'n partea nacîunalitâtilor; ca-ce fia-care ar dori si se nevoesce, a enfatîsîâ litera-tur'a sa cât se pote mai deplinit.
Bibliotec'a se administra dupa statutele entarite de gubern de catra un Comitet administrativ ales de cktra entemeîatorii ei.
Nu se poate spune cât folosesce uk asemene biblioteca en privinti'a desvoltaciunil literatureî si simtiuluî nacîunal.
Primesce etc.	A. Pumnul m. p.
Nota. Si asta scrisoria e copiata esact dupa original fora cea mai mica scaimbare in ortografia. In câtu pentru Psaltirea lui Cores i, vedi notiti'a in Prin-cipia-le nostre pag. 117, dein carea se cunosce, câ s'a tiparitu la anulu lumei 7085 adecă 1573 dupa Chri-stosu. Foliele, ce ne lipseau atunci le avemu suplenite tote, afora de cele dela inceputu, dein esemplariulu Societate! Academice romane.
IX.
Repaus. A. Puni nu lu, ne comunicase in urni'a unei scrisori, ce astadi nu o mai avemu, de nu cumu-va e cea de sub VII, titlulu, prefatiunea, si siese psalmi dupa diverse metrure, dein psaltirea lui Do sote iu, in urma una mica bucata poetica de Mir o nu logofetulu, ce o amu publicatu in Analectele nostre la pag. 253, — si sub titlu.
Cuvinte si forme.
a)	dein neTpeiepea c4>inu,iiop.	de Dosoteiu
Jasi 1682.
ci CTpiue (=sâ propage, propoveduesca). De aiia a-pjsnKfind copu cfinjjiî anodojiî kbî »ndeî Ba Kidea ct mapri ci ci-pine cnTa EBraie.	nan. 28. b.
z»nois OZT>S, zin). Peil nonil JIBÎ anojon zanois-asi . . mepcep* de cnscep* jsî Kinon.	n. 30. a.
(«0 m-h Temea ( = Temeam), mi rundal de npen px-dimiî Bnrue ... mi fiţi es ns m<& Temea de dsn-miî, nine m* nsa 4>piK* Biz*nd8B* ki c/finTeujI n p e -u»p mine.	45. b. 46. a.
•fiepaTeu (cijbatek). iapi de bpeme ie a TSTspop m'z mauisj nape odixns, .pipăind j|i 4>iepaTiK8A ^înipaT Reom ikonobopejjsj, *aqe npe cnTsa de beni .^năimea •aşi.	n. 59. a.
do«pTopieaop (do^topiiaop). 4h.k*nd8c<6 kt, smbjrak d»n<& megjepuiBrKJ do^TOpieaop, KB adenepinija nainip*
•	asicps anocTOjecK.	n. 70. a.
zi&niî (ziii)- zifinil eaainijop.	n. 62. a
nicTpejiTKpa (sciponiTsp* niKtTspaO. mia bit» ks
Hjpanrspî araia de KHmniiT, kat cas poiniT nimamiBa noc de nicTpej^T8piae cfinneircî.	n 70. a.
as am a (adspmxKiS npin mipoc). uii Benind crnsu aa ne
JjjepiR cnpe noi, ne a şam a de denapie.	n. 81. a
adeBepingisnd. mi neienreind mi adeBepinijAnd jpn
npe8n» KB TOH, ajajjj cnu, a cmBJisî cxsop ksutb ca8 CTpiraT de ca8 mxpTBpiciT aKoao.	97. a.
depenTapi». mi cintispa EopdeianiBjral ns epa KB de-
pentapisji cinai, ie cipaimb mi cbiît.	100. b.
TxprdBiuje (niaij, •fop). mimBxjj* de *eqep» «POK mape jţ. T t> p r d B i JIJ e, mi sas m&naT (npe EMasp) J^$ok, de as ape. •	128. b.
nsn Kfind as BeniT om de.ia Iepsca.iim aa psm, mi CTXTB ^vmiMOKBJ T p % r 6 B i uj i î, de je zic* ama.
100. a. npÎBirind (EonT*mnMnd).	^vmBja (rpiropie: moaigeje
aşi 41 Bajiaxia ia EicipinX) din jok	aoK cipBTand
cnjjiî rn>ini'i mi npiBiiindsi.	137. a.
j|vmBiepe (de conjug, a 3-a), jpmBiepea mopîjijop qea deanoî	150. b.
decBicKB, ţnbicks (jpmBpiK*, decBpiK*). Deiî ea
•	(Enaiepina) deaksi ci dezBic«5 de omsji iea beki», mi cimiiicKS 41 BemmsnTBj necTpiKipiî ct> dscA jia j|vmnipxH*em.	162. b.
Tflvnd-Tifind («Kand-KAnd; ansm-ansm; mi-mi; npeKBm-amea). T*nd manTBind (Andpei») de ^vm*jn.T8pfi, Ti&nd ronind dpaiiî.	180 a.
jie 4»aqe mi aieae osiinsiTe Kazaniî, T«nd cnsindaje din cKpinTBpa BeKe adeBepind de Dmnsj Xc, Tiund OBxpmind mi din aeije Bene, mi K8m ^npB cn^ea ca cb OBipmipiii a npopoquop CTpiriTspî de mainTe. 183. a.
^iBiniiji de n pemnjeTiTBpeae KBţieTijifiTspiaop
. (silogismeloru). Kaqeia ie ci n&ndiea ne ^vmBiniia de npe m n jeiiTS p iae KBiieTtjj&TBp ijop iui ife-mi^iTspijiop.	181. a.
uiep8iT8pi& (struptura), §t,nTOpi8.	AqecTa (Co^oniac)
ma8 cBm*naT K8 cmaji Ioan BrcJOB ia mepsiTBpa TpBnBJBi.	189. a.
ka ci ksnock mi ci npiqen denpe ^nincoapea uea sine ^imipaTfli mi ^pBmceaija ^amejop npe 4>inTopi8.i mi j|imipiTopkjj.	192. b.
mimnipiie csfjieTBjBî (afepturile). nizand KB deadinc cfimijifipiie TpsnBJBl mi in i m K t> p i a e c»4>jieT8.i8Î. 197. b.
ueperpinimisnî.	Deqî amea tpadind nani na c^ip
meniea neperpiniMisnii ceje r^. de aî . . . cas msTaT.	198. a.
— 664 —
psrimsnT.	D/^nd aqacT* OBipuiie decroîniqacK* dipen-
TH^fii p8n>m«YitiT a dipenijuop.	205. a.
|mBpiKim*ni.	Iaps	.fimEpT>KT>niiîinT8i jisî epa
de m>p.	216. a.
CKinuaie (anse),	^vrpaqeia dam Mapeae KoncranTin
TpeKSind deaa m,pi{i.ie CKiiiT-Tarejiop cnpe pici-piie . . . j|imBT>n,* de c.iOEOzipm npe TOIJ Kpenjiniî rie-npe JianKicopI.	226. a.
npiBipiyje (Teaips). DE<iî jp.i CKoaceps .ia Tearpsm. aden* Jia np-bBipiiije.	231. b.
usdeyî. npeKsm cnpie -ivKT.pjjije ţisdeuijiop.	(3. Jan.)
8n "fsiije. Iapa sn scidoB oapeitape din xops£, "foapie CT, rmnie, mi anxuAiid sn <P»uje	jjvfinee .i\ noacTa
onTSJisî deî adsc* moapie.	(8 Jan.)
C.T,nmea (Tiiui, KS.nnea 'iea m?î na.iT.fi)- mi neTpeK.Yiiid .f.
csmieaoa nocTnimeî.	(10 Jan. KSB. Teodocie).
CTaBip.	mi minbnsnd npe enapxsi KB CTaBxpsi iui
nemBTaTSj r<î,nds,i»î CT,S.	(1 Jan.)
mi ipeKisnd (Nih-oaae ienOBednÎKB.i) npin Toaie ^VIUBI-irM'BpLie mi a KiiHripcacEa Bia5j.fi cemne •foapTe de c T a B T» p ,>|\inB-Lu>nd, CT> xipOToni npesT.	(4 "feep.)
KT, epal na o ZAUIA de <£psmoac.f, mi de rizdaB.fi mi ausm Te 4emiml aTATa de rpozaBA iui de<f'T>îmaTtf>; dap* 'dne amu as <1>T,KST aTATa nessnie CT,IU dipsia-cvm TOaTiTi aBsusea nenTps demapi* m>de>Kde a BiiToape $epi<iinij», itapoa ns o ujiî de ciaisip.	(1 mapT.
EBdoKia).
de lera >ie «pzeauje nT,m.ţinTK.i npe ciaBT>psj jibî, Kape ns ca naena j|YBeaK8Ji de BeaK. (TpeEnin n. 48. b.
anipiirisni.	ATKIITO j|\mm,paT»i (Koctandie) aimBTijs
CT, z8rpi,BaeK<fi npe cms-i (InaTie) npe CK/findaps, CT, CT, nse .ia j]\mnT>pT,Teci;8Ji BicTeapis nenTps antpT,-m s n T mi dem,pTape a TOT pT,s,i.	(25 <f>eBp.)
neaHTâieK (nematerial, iapt cs>fj[eT8jr neisiaieK «fiind neniBpi'ioc.	(24 anp. IlaciKpaT).
cdjiR (solitoria). kt> enjî cojiţi mi p8n,Toape.	(21 mate
din minsnijie flpeaTCcrii).
asnaB.	roniea jt K 11 a b i I omenî deja Tspma ca. (27 mate
E.wadie).
KI'B e pniT o pi s, KiBepniea (KiBepniciiopi», iuBepnicea). iapi, na sn iritecTpB KJBepniTopis o KiBepniea.
(27 mare E.wadie).
a era Ta (TpT>iniea, densTaia). mi cas îrn,pT«piciT .ier ar a jisî Dumezis ha mi Ksmsm z<fi<ie cnrsi IlaBe.i anocTOJ jeraiîi m Xc.	(29 mare Teodocis).
b)	dein Tper.n ÎK.
CI iiepnim.	CT> qepnim dap.Y. an» K» Bece.iie Kpedimiio-
iiii.i	np : KT. daps. i dîixs.isî 'ÎE.iop IJE KH Kpedinji.fi qep-11 o ci; neiîxzfii CT, d*.	(TpeBn. 15. b.
m i ac .i o'ii ni A n T. mi KK m i m .1 o >i i m s n r de adiniToape CT, rtorodeacKA npe Penena iaî apxTai. (Tpesn. 34. b.
<P Ep iMiT a Te. 4e p i 'ii r a Te a a.iemi.iop	^muipT-iiiea ia.
(TpeBn. 43. a.
Editorii!: T. CII'.VRlir.
decKonepemAnT. lamina 41 decKOnepem*nT aim-bijiop.	tpesn. 48. b
jibeauje. ^rpideujem c8<fjeT8J . . . ^inbeujej kb apmj
inuii Taje.	(Ipesn. 106. b.
Nota. Ne mai avendu locu omitemu cele ălalte precumu: nemT>c8pT>miT.nT, neniie.ierT.wisne, ' si alte in ejj* câ: K8B&nTT,peii, c&mijspeii, K8neTT,pejj, ansiopeij, BindeKi-peij, ciniiitopeii, iepKT,peij, si ,i8KpT,pej|, de cari fabricate suntu plene operele lui Dosoteiu, spre mare plăcerea compatriotiloru sei.
NOTITIE DIVERSE.
— Vieti'a, operele, si ideele Ini G. Sincai din Sinc'a. Discursulu de receptiune de A. Papiu, si respunsulu de G. Baritiu, in siedinti'a publica a So-cictatei academice romane din 14. Sept. 1869. Cu XV annesse si unu facsimile. Bucuresci, 1869. Tipografi'a naţionale. 8-0 mare. 154 pagine. — Monografia importante si copiosa in descrierea unei epoce intrege dein istori'a literaria a romaniloru. De acea demna de tota atenţiunea, si studiulu imparţiale asupr'a barbatiloru, ce flgureza in acea epoca, ce se pote numi aurora litera-turei romane.
D. Autoriulu ne provoca si pre noi in persona, se publicâmu câtu mai curundu partea, ce se mai afla la noi needata dein istori'a lui P. Maioru. O vomu face, si o amu fi facutu si pana acumu prea bucuroşi, deca acestu fragmentu nu ar' fi de una natura, ce pote se fia chiaru si autoriului injuriosa.
— 101 Fabule, de G. Sion. Bucuresci, 1869. 8-0 mare. Imprimari'a naţionale intr. C. N. Radulescu. Cu portretulu autoriului.	pagine. — In prefatia
autoriulu face istoriculu fabulei, dela Greci, Romani, Francesi pana la romani, si arata scopulu, pentru care a scrisu aceste fabule. Elu este forte inocente, si autoriului orkmu, se aiba succesulu lui Phedru si Lafontaine, cari inca au scrisu in oratiune legata, er' nu si alu Im Esopu, pentru ca erâ prea monstruosu, dupa cumu spunu.
— Gramatec'a nostra s'a tramesu si la Bucu-resci in dîlele acestea, inca si acumu cu mare greutate pentru ploile si lutulu, ce ne facu neposibile tota conui-nicatiune cu lumea afora de Blasiu, acumu de mai multe lune. Sperâmu ca va ajunge acolo in scurtu.
— Rm. D. J. lanza dela Ulpi'a Traiana, ne a tramesu de curendu pentru Museulu de aici doi nu» romani: unulu de argentu: DIVUS ANTONINVS. CON-SECKATIO. altuia de arame dela: — M. ANT. GOR-DIANVS. — P. M. — VIII.
Nr. XXXIV7, va apare in 20. Apr. vechili a. c.
Imprimeria SAM. FILTSCH { W. Krofft) in Sabiniu.