ARCHIVD pentru filologia si istoria. Nr. XXXII. 5. Febmariu. ' 1870. (XLIII) Gramatistii si ortograflstii romani. II. • J. Morariu, si Radu Tempea. Dupa Sam. Micu si G. Sincaiu, corifeii si deşteptătorii literaturei romane, amendoi transilvani, si amendoi, nu ne indoimu a o spune, de confesiunea gr. catolica, numai decâtu au urmatu, totu in decursulu seclului XVIII, alti doi gramatisti, erasi amendoi transilvani, inse amendoi de confesiunea gr. ortodocsa: J. Morariu, mai tardîu numitu Molnăr de Miillersheim, doftorude ochi, si Radu Tempea, directoru scoleloru naţionali de confesiunea n. u. in Transilvani'a. De viati'a acestora doi bărbaţi bene meritaţi, dein nefericire noi avemu prea pucine notitie biografice, er' deca cumu-va altor'a suntu cunoscute mai multe, amu dori se le vedemu adunate si publicate mai tempuriu, pentru că nu memori'a antâ-niloru antagonisti pre terenulu literaturei romane se pieră cu multa rusînare a contempflraniloru lorii, cari nu s'au ingrigitu a o păstră cu pietatea cuvenita pentru zelulu si fatigia-le loru in tempure atâtu de grele, candu prea pucini romani se poteau eluptă la una stare destulu de tare pentru a lucră intru interesulu literaturei naţionali, si inca mai pucini pentru a volî si a face. Dr. J. Morariu, dein Sadu, care in urma, nobilitanduse prectimu se pare, la conumele ungu-risatu si-a lipitu unu predicatu germanicu, si se scriea Molnăr de Mullersheim, eră, pre câtu ne spune P. Maioru in Istori'a baser. pag. 113, frate cu caîugarulu numitu Tunsulu, a' căruia rola si fatalităţi suntu pre largu descrise la loculu citatu. Mai multe nu scimu. De Radu Tempea, scimu inca si mai pucinu, de câtu ce aflâmu pre titlulu operei sale, si ca Pre la a. 1841 se mai află la Brasiovn, pote dein famili'a lui, unu preutu, pare-mi-se e'rasi cu nudele de R. Tempea. Domnii de acolo vom sci Archivu pentru filologia si istoria IV. neindoitu si mai multe si mai certe despre acea fameli'a si genealogi'a ei. Pre noi cu asta ocasiune ce ne preocupa, suntu operele gramaticali ale loru, de cari ne amu propusu a tracta aici. Tractâmu inse despre amen-doue una data, nu numai pentru relatiunile espuse mai susu, ci mai alesu si pentru nesulu si relatiunea strinsa, ce se afla intre operele acestea. Gramatec'a lui J. Morariu e scrisa in lim-b'a germana*), carea pre atuncia devenise limb'a oficiale a totu imperiulu, incâtu J. Morariu prein ast'a fece unu adeveratu servitiu natiunei romane, facundui limb'a accesibile chiaru domnitoriloru dtlei, cari nu poteau seau nu aru fi vrutu se in- tielega limb'a gramatecei Micu - Sincaiane. Ea mai are si acelu meritu, câ de sî urmeza strinsu gramatecei Micu-Sincaiane, numai desvol-tandu unele parti mai prelargu, — dar' are una mulţime de esemple la tote regulele, ceea ce li-psesce in cea Micu - Sincaiana, si afora de acelea mai multe vocabularia copiosa, de sustantive, ad-iective si verbe romanesci, asia catu gramatec'a lui J. Morariu, pentru celi ce vreau se invetie de intr'insa limb'a romanesca, suplenea si defectulu unui dictiunariu romanescu, care pre atunci si lungu tempu dupa aceea eră totu numai in promissis, si eli de una data cu cunoscinti'a gramatecei câştigau si una massa de vorbe romanesci, si mai tote, câte suntu de lipsa pentru usulu cotidianu, — ceea ce dein gramatec'a Micu-Sincaiana nu se pote câştigă. Alte opere de ale lui J. Morariu, câte suntu date la lumina, si de cari avemu cunoscentia, suntu: Istori'a universale, dupa Milldt, 8-0, Bud'a a. (?), tom. I. Amu avut'o, dar' nu scimu, *) Titlulu cartei: Seutjd) * »a(ad)iîd)e ©prad)[ebre. SBerfafjt wn SoBann Sttolnar, fonta,!. SattbcS = 51ugen= Slrjt im ©ro&furfîentbiim ©iebenburgcn. SBteit, bei SefeţjŞ (Sbicrt uon Jfrirj&ff t l jpofbucŞbrudfer, ®rofj= unb SucbŞânb» tcr. 1788, 8-0 (445 pagine numerate si 96 nemunerate). 7!) 626 ce s'a facutu, si asia nui potemu dâ titlulu esactu. Retoric'a sub titlu: petopiio., adert ^vnBi,-jptspa mi yjvtoKmipea «fpsmoacei KSB&ntxpi. Ansm jjint&is izBodita ne jiimEa pamaneacK/L. JIa Bsda 1798, 8-o. Economi'a Stupilor u, nu scimu, deca e cartea sub titlu: noB-tusipe KB npaKcie Kilpt cno-pipea ctsnuop. CiEis 1808. Er' gramatec'a lui R. T e m p e a e scrisa ro-manesce *), in carea urmeza pre J. Morariu, inse cu prea pucine esemple, si fora nece unu voca-bulariu. Destinatiuuea ei, precumu se vede dein titlu, mai de aprope este pentru scolele natiunali, intie- *) Titlulu ei: TpainmaTiHi poniisneacKi aaKtTîsiTt de Pads Teinnea DipeKiopac UlKonexop Nesinre Najjionaai-leuu' npin Mapeae IIpinnjnaT aa ApdeaasjHi. K« GioBOzeniea qeaop mai Mapi. Cisii jţ. Tinorpa$ia aşi Ileips BapT. 1797. 8-o (218 pagine numerate, si altele 18 nenumerisate.) Pre pag. ultima: Ks KeKTseaaa lincTi Pads Bepzea Ilapox cars.isi Jîsnr din Omejioa. lege normali si triviali, afara de cari nu scimn. deca mai avea si altele confesiunea gr. ortodocsa dein Transilvani'a. Dar' folosulu ei pre atunci si multu tempu dupa acea, a fostu fora indoiela mai latîtu, in câtu ea sierbl totor'a, cari nesciendu alta limba, decâtu romanesce, nu se puteau folosf nece cu cea latina a' lui Micu-Sincaiu, nece cu cea nemtiesca a' lui Jonu Morariu. Cu tote că si J. Va car eseu lu, inca cu diece ani mai in a-ante dedese la lumina gramatec'a sa in CraioVâ si Vien'a, ci se pare ca in Transilvani'a nu s'a prea latîtu; celu pudnu R. Tempea, de o sî amen-tesce in prefatiune, dar' nu o a urmatu, Scris'a elu ore si alte cârti, afora de asta gramatica, nu scimu. Dupa aceste premisa, noi, câ si mai susu, mai antaniu vomu dâ aici prefatiunile amendororu gramateceloru, fiendu dein mai multu respectu de mare interesu, — si apoi vomu trece a esamina" cuprensulu aceloru gramatice, in comparatiune cu ale erramatecei Micu - Sincaiane. a) Graniatec'a Iui J. Morariu, dein amilii 1788. Vorrede. So unvollkommen und mangelhaft gegenwär-tiger Versuch einer Anleitung zur walachischen Sprache ist, so darf der Verfasser sich doch wohl mit der Hoffnung schmeichlen, eine Arbeit unter-nommen zu haben, die der Geschäftsmann eben so wohl als der Sprachforscher bisher vermisset hat. Iu Siebenbürgen, Buckowina, und auch zum Theil in Ungarn, fordern die Geschäfte nothwen-dig die Kenntniss einer Sprache, die die Sprache beinahe des grössten Haufens ist; und so wenig Mühe es den Eingebornen des Landes, Ungarn und Deutscheu kostet, sich durch blosse Uebupg einige Fertigkeit darin zu erwerben; so selten ist bei dem Mangel einer zweckmässigen Anweisung, eine grammatisch richtige Kenntniss dieser. Die bisher bekannten Arbeiten und Nachrichten ver-schiedener Gelehrten sind zur Erlernung der Sprache theils nicht vollständig, theils nicht fass-lich genug, ausser die El ementa linguae Daco-Romanae, diese in der That schätzbare Arbeit der Herren P. Klein und Sinkay, ist auch in der Rücksicht, walachische Wörter aus lateini-schen abzuleiten, vollständiger. Herr Sulzer braucht in seinem historisch-polemischen Ausztig aus dem Klein'schen Werke (in seiner Geschichte des trans- Precuventare. Ori câtu de neperfecta si defectuosa se fia acesta încercare de una manuducere catrâ limb'a* romanesca, autoriulu totuşi cuteza a se magulf cu acea sperare, câ a intreprensu una lucrare, care pana acumu atâtu comerciantelui, câtu si filologului, a Kpsitu cu totulu. In Transilvani'a, Bucovin'a, inca si intru una parte a Ungariei, afacerile ceru neaperatu cuno-scenti'a unei limbe, care e limb'a mai a tota po-pulatiunea, si pre câtu de liusioru este celoru născuţi in tiera, Unguri si Nemţi, asi câştigă ore-care facilitate intru insa numai prein conversatiune, pre atâtu de rara e una cunoscentia gramaticale corecta a ei dein lips'a unei manuduceri amesurate. Lucrarire de pană acumu si notitie-le mai multoru invetiati, spre invetiarea acestei limbe, suntu parte necomplete, parte nu destulu de chiare, afora de Elementa linguae daco-romanae, acesta in adeveru pretiosa lucrare a' dniloru P. Micu si Sincaiu, este mai completa si in respectulu de a deriva vorbe romanesci de in cele latinesci. Dn> Sulzer in estractulu seu istoricu polemicu dei» opulu Miculianu (in istori'a Daciei transalpine t-II. p. 130. 269) se sierbesce cu literele germanice; pentru a premite alfabetulu romanu cu pronuncU alpinischen Daciens B. II. S. 130. 269) deutsehe 1 Buchstaben, das walachische Alphabet mit seiner t Aussprache voraus zu schicken. Aus dieser Ab-sicht glaubte der Verfasser gegenwärtigen Ver-suches nicht nur zum Behufe der Geschäftsmänner, sondern auch überhaupt zur genauem Kenntniss des Eigenthümlichen der Sprache sich der wala-chischen Schriftzeichen durchaus beÖienen zu müs-sen. Die damit verbundene Darstellung der Aus-sprache durch lateinische Buchstaben kann den Liebhaber der walachischen Sprache in etwas lei-ten; wenn derselbe durchgängig bei dem Lesen auf die mit walachischen Buchstaben und Ton-zeichen gedruckten Wörter' Acht haben wird. Auch hat der Verfasser zu erinnern, dass der Buchstabe ^ welcher mit dem lateinischen Schrift-zeichen ch bezeichnet wordeu ist, um dem Worte den gehörigen Ausdruck vollkommener zu geben, manchmal allein durch h ausgesprochen werden , muss, z. E. zsxap Sehar Zucker, ntxap Pehar Becher, etc. Wenn es dem Verfasser geglückt hat, damit noch vollständige, genaue und bestimmte Regeln zu verbinden, so hat er seine Absicht ganz erreicht; und wenn seine Arbeit dadurch nach seinem Wunsche gemeinnützig ausgefallen ist, so | ist dieses eine schätzbare Belohnung der Mühe, die er in den von seinen ordentlichen Berufs-geschäften erübrigten Nebenstunden mit Vergnügen darauf verwandte. Aller hi(st)storischen tieferen etymologischen Untersuchungen, musste er sich enthalten, weil sie durch seinen Plan ausgeschlossen wurden. Diese schienen ihm vielmehr in eine ausführliche, gelehrte Sprachlehre zu gehören, als in einem Versuch einer populären Einleitung, deren ganzes Verdienst in Vollständigkeit und Richtigkeit der Regeln und in Kürze des Vortrags besteht. In-dessen hat er von letzteren eine nothwendige Aus-nahme gemacht in der Menge der Wörter, die als Beispiele angeführet werden. Bei dem gänzlichen Mangel eines Wörter-buches wäre die Sprachlehre von keinem grossen Nutzen, wenn sie nicht einigermassen die Stelle ^ eines Wörterbuches mit verträte. Deswegen wird | Man auch den Anhängen, die eigentlich zur Sprach-lehre nicht gehörten, gerne ihre Stelle vergönnen, SP lange, bis ein walachisches Lexicon und Lese-buch sie entbehrlich machet; zu dem Ende hat er selbige in deutsch - alphabetischer Ordnung mit lui. Dein acestu scopu autoriulu incercarei pre-sente crediu de lipsa, a se sierbf preste totu de semnele literali romanesci, nu numai intru intese-sulu comerciantiloru, ci si in de totu pentru cu-noscerea mai esacta a proprietatiloru acestei limbe. A laturea cu acestea, desemnarea pronunţiei si cu litere latine, pote fi in catu-va de indereptariu amatoriului de limb'a romana, deca va ff cu tota luarea amente in lectura la vorbele tipărite cu litere si accentele romanesci. Autoriulu mai are de a oserbâ si acea, câ liter'a ^, care s'a desemnata cu semnulu literale latinu ch, spre a dâ cuventului espresiunea cuvenita, une oria este de lipsa a se pronunciâ numai câ h, precumu 5«XAf sehar Zucker, nsx*f pehar Becher, etc. Deca autoriului va ff succesu afora de acea, a împreuna la acestea si regule complete, esacte si precisei atunci elu sia ajunsu deplenu scopulu seu; s, deca oper'a sa prein ast'a a devenitu folositoria dupa dorenti'a sa, acest'a va ff una pretiosa remu-neratiune pentru fatigiulu, ce cu plăcere l a pusu aici in orele, ce iau remasu disponibili dein ocu-patiunile ordinarie ale oficiului seu. Autoriulu fu necesitatu a se abstiené de tote cercetările mai profunde etimologice, fiendu eschise dein planulu seu. Ele ise păreau a se tiene mai multu de una Gramatica mai estensa si erudita, de càtu de incercarea unei introductiuni populari, alu căreia totu meritulu sta in complenirea si esactitatea reguleloru, si in brevitatea propunerei. Inse dela ceste dein urma facù una escepti-une necesaria, in mulţimea vorbeloru, ce s'au pro-dusu că esemple. In lips'a.totale a' unui dictiunariu, gramatic'a ar' fi foştii de pucinu folosu, deca ea nu ar' ff suplenitu in câtu-va loculu dictiunariului. De acea si adausa - loru, ce proprie nu se tienu de gramatica, se va potè concede loculu ce ocupa, pana atunci, candu unu dictiunariu romanescu si una carte de lectura le voru face a ff de prisosu. Spre acestu scopu autoriulu la urma, in ordine 79* — 628 — einer Anmerkung wie und wo selbe aufzusuchen sind, hinten angezeigt. In historischer Rücksicht können diese Zuga-ben dienen die Philologen zu überzeugen, dass del Chiaro (in seiner Historia delle moderne rivolutione de la Valachia p. 237) und sein Nach-schreiber Griselini (in der Geschichte vom Temes-varer Banat, Th. I. S. 243) sehr seichte Nach-richten von der walachischen Sprache geliefert haben, und dass das thunmannische Verzeichniss kurzowlachischer Wörter (in den Untersuchungen über die Geschichte der östlichen europäischen Völker S. 178) nicht ganz ohne Abänderung für die feinere und reinere Mundart in der "Walachei, Moldau und Siebenbürgen gebraucht werden könne. Dass ich übrigens meine Anweisung deutsch geschrieben habe, bedarf wohl zu unseren Zeiten keiner Rechtfertigung; und einige Nachsicht wird der deutsche Leser dem Verfasser nicht versagen, der, ein Walache von Geburt, in seiner Jugend nie daran dachte, das Deutsche zu schrifstelleri-schem Gebrauche zu lernen, und nun als Augen-Arzt zu Studien anderer Art verpflichtet ist. Nota. Prefatiunea acesta in originale e scrisa cu litere germanice, ce se numescu fraeture, er' noi pentru mai multa uniformitate o amu trascrisu cu litere latine, dealmentrea stricte dupa ortografi'a originalelui. Ce atinge mai la urma, de gramatec'a lui Sulzer, de (XXXIX) Documente istorice baserecesci. 16. In nesu cu cele publicate panä acf, adaugemu pentru completarea acestoru diplome, si cele d o u e amentite mai susu, de si publicate amendoue inse aliurea. Dein acestea e: Diplom'a lui G. Racoti, dein 10 Oct. 1643. Nos Georgi us Rakoczi etc. Memoriae commendamus etc. Quod licet nos superioribus aliquot abhinc annis ex authoritate nostra, ac po-testatis Principalis (qua divina benignitate in hac Principatus coelitus nobis concessi administratione fungimur) plenitudine, post decessum, ac ex hac luce emigrationem, Honorabilis quondam Georgii Genadi*) Albae-Juliani, universarum Graecos, *) P. Maioru are: Georgii Bradi, ci P. Bod numai Georgii Genadii, cumu se scrie si aliurea; pote ca. Bradi e numai corruptiune dein Genadi. alfabetica germana le a aratati! prein una anotati-une, cumu si unde se se cerce acelea. In respectu istoricu, aceste aditamente pota se convingă pre filologi, cumu ca Delchiaro (in istori'a sa delle moderne rivoluzioni dèlia Va-lachia p. 237), si copiatoriulu seu Griselini (in istori'a banatului Timisianu Part. I. p. 243), au datu forte sece notitie despre limb'a romana, si cà catalogulu vorbeloru cutio-valachice la Thuli-ni ami (in cercetările asupr'a istoriei poporaloru europene orientali p. 178) nu se pote usua fora nece una scaimbare pentru dialectulu mai .fimi si mai curatu dein Romani'a, Moldov'a, si Transil-vani'a. Er' cà io am scrisu nemtiesce acesta a mea manuductiune, fora indoiela nu are lipsa de escu-satinne in tempuri-le nostre, si lectonulu germanu nu va denega ore-care indulgentia autoriului, care fiendu de nascere romanu, in teneretiele sale nu a cugetatu a invetiâ limb'a germanica spre scopu literariu, er' acumu cà oculistu e oblegatu la studia de alta natura. notitiele lui Delchiaro si Griselini, precumu si de Vocabulariulu macedo-romanescu dein Thunmann, in operele citate ; ne reserbàmu a tractà mai in diosu, ci ca alta ocasiune. Rasciauos, ac Valachicos ritus observantium, Ec-clesiarum in Trausilvania Superintendentis, in Vladicatus eiusdem functionem, juxta quaedam sibi praescripta, decenti modo admjnistrandam, quendam nomine Heliam J or est*) collocandum, promo-vendum, et statuendum duxerimus. nihilominus tarnen idem Helias Jorest, ratione status sui ecclesiastici minus prae se habita, quippe qui in iisdem Ecclesiis praenotatorum rituura praeses, qua vitae innocentia, qua morum, pietatis sanctimonia, caeteros pastores officio suo Vladicali subexisten-tes praecellere, ac illis facis instar ardentis bono exemplo praeire debebat, perversorum morum su-orum et affectuum praecipitatus detrususque in *) Numai P. Maioru are For est, er' Mstulu hu P. Bod are I la inceputu, de si dealmentrea cu smen-tela: Jotzetz, in ambe locurele; de unde lectiunea F<>' rest cu F e cu totulu corupta. Cazani'a de 1641 inca are Imfatr- barathrum, varus semet ipsum nefandae vitae ma-ciilis implicuisse, munusque suum Vladicale, vitae dissolutions detestandis nequitiis obfuscatum fecis-se, fuisset compertus, ob idque cum per pastores eiusdem sectae subinde de eiusdem immodestia, ac exorbitationibus plurimis, variae apud nos que-relae fuissent institutae, tandem facto conventu generali universorum Seniorum ac pastorum Vala-ehicorum, graeci et Rasciani ritirani, in eodem generali conventu, servatis de jure, et eorundem Consistorii consuetudine servandis, in jus attractus omnium eorum *), quibus accusabatur, scelerum nefandorum, ex certis et plurimis fassionibus, medio authenticorum Capitularium, simul ac aliarum credibilium personaliumc ollectis, in facie Consisto-rii couventus eusdem productis, reus compertus officio suo Vladicali dimovendus, ac ne commune etiam pastoratus munus labe aliqua inspergi per-mittatur, ut ad luendam debitam poenam magi-stratui saeculari tradatur a), et extradetur, unanimi voto et suffragio eorundem pastorum adjudicatus fuisset. Unde cum de alio Superintendente, vulgo Vladica vocato, in locum illius surrogando, sermo inter eosdem esset, atque tandem honorabilis vir, ' Stephanus Popa Simonius Alba-Julianus in Vladicam eligendus, in omnium eorundem pa- *) P. Maioru: errorum. a) Commendaverat in Episcopi officium Vladicam hunc anno 1638 Matthaeus, Vajvoda Transalpinensis, ami-cus principis Hakoczi, ex Magnatum haud dubie oriun-dum familia. Amici commendatione motus princeps dede-rat Valachis Episcopum, qui tempore visitatfonis Ecclesi-arum sibi subjectarum non officia pii pastoris, et prudente Episcopi, sed malitiosi nebulonis officia implebat, de-pravatissimumque intus et extus satis prodebat. Cum junioribus enim poparum, aliorumque liberalioris iormae mulierculis Valachorum abominandam éxercebat libidi-nera. Querelae ad Principem delatae, reique veritate comperta, in judicium attractus, criminisque coram Sy-nodo convictus, jussu Principis virgis caesus est, Alba-Julia, tandempue etiam e Transilvania, bonis fisco ad-dictis, ejectus. Inter res eius domesticas antiquae quae-dam literae Graecae et Valachicae sunt repertae, quas ille ex Valachiae Claustris surreptas in Transilvaniam secuiu detulerat, quae thesaurus olim hue illue depósi-tos indicabant, quorum non nullos Princeps inquisitos ad se recepìt, Literas vero monasteria Transalpinensium concernentes Matthaeo Vajvodae reddidit, qui non me-diocrem ex eis utilitatem habuit. G. Haner in Msc. ad annum 1638. storum ora venisset, supplicatum nobis illieo ex-titit, quatenus nos quoque idem munus ecclesia-sticum eidem gratiose conferre, eundemque in eodem officio Vladicatus clementer confirmare, ac gratia Principali hac in parte prosequi, gratiose vellemus. Quorum suplicationem modo praemisso nobis factam, justam, omnino et aequitati consentaneam agnoscentes, nos quippe quibus a toto Principa-tus regimine nostri, vel maxime cordi, et simul curae diligenti esse consueverit, universos et quos-libet status, nostro regimini divinitus concessos, in justo et decenti ordine dirigi ac conservari, neque mediis illis, quae ad illud conservandum pertinent, quosvis frustran permitiere, eidem 'Step han o Popa Simonio, a reverendissimo etiam domino Stephano Gelei, ecelesiarum hungaricalium.*) in regno nostro Transilvaniae episcopo, ac Alben-sis **) pastore primario et vigilantissimo, ac non* nullis etiam alus fidelibus nostris praecipuis, singulari quadam intercessione, de eius modestia, morum probitate, vitaeque iutegritate, ac conditione in sua ***) religionis professione commendato, universa-rum Ecelesiarum in Comitatibus Albensis Tran-silvaniae, Krasznensis, Szolnok modiocris, Szolnok interioris, Dobocensis, Kolosensis, Thordensis, et de Kükollo, item districtibus Kovariensi, Bart-zensi, et Bistricziensi, nec non universis Sedibus Siculicalibus, et Saxonicalibus existentium, excep-tis Ecclesiis Adamosiensi f), Szászvárosiensi, Hatze-giensi, Hunyadiensi, . Illyensi, Korosiensi ft), ac tribus terrae Fogaras Sfcnioratibus, in quibus ni-hilo plus juris, et authoritatis, quam quod a domino episcopo orthodoxo Húngaro ipsi indultum fuerit, sibi arrogare conceditur, Vladicatum illarum vide-licet, quae graecam sequuntur religionem, dandum, conferendum, atque in eodem Vladicatu ipsum benigne conservandum duximus, his tamen subse-quentus con on us, ex ungar co omate n anum rans a s, escrp s, e a s. Primo. Quod sacrosanctum dei verbum juxta sacros Bibliorum codices, tam dominicis, quam aliis diebus festis, turn in ecclesiis suis, turn ad fuñera, turn vero alibi ubicunque locorum deside-rabitur, vernácula sua lingua praedicabit praedi- *) P. Maioru adauge: orthodoxarum. **) Acel'asi are: Albensium. ***) Acel'asi: in suae religionis. f) Acel'asi: Alamoriens. •j-f) P. Bod: Kovariensi. — 630 — carique per quosvis alios quoque pastores pro-curabit, ac faciei a) Secundo. Quod Cetechismum ipsis jam exbibitum recipiet, recipique per alios curabit, eumque juventutem ipsam tum ipsemet diligenter docebit, tum per alios doceri faciet. b) Tertio. Quod baptismi sacramentum juxta institutionem domini nostri Jesu Christi aqua sim-plici, in nomine Patris, Filii, et Spiritus sancti, administrabit, ac per alios quospiam • administrari faciet. Quarto. Quod sacrae coenae Domini Sacra-mentum, quod vulgo Communionem vocamus, perinde juxta institutionem domini nostri Jesu Christi, vino ac pane administrabit, et per alios administrari faciet, idque adultis duntaxat, et integri judicii, atque vitae haud profanae hominibus participabit, participarique faciet. c) Quinto. Quod divinam domini nostri Jesu Christi majestatem, qui est unicus noster Salvator, atque mediator apud Patrem, divino prout christi-anum hominem addecet, venerabitur cultu, vene-rarique eodem modo per alios faciet. *) Sexto. Quod cruces et simulacra in tem-plis collocata, # non cultu aliquo religioso colet, verum pro ornamentis duntaxat templorum, ac memoriae passionis Domini habebit, haberique faciet. S e p t i m o. Quod ceremonias ad tumulos, vel sepulturas e vivis migrantium, juxta receptum Christianorum morem et* consuetudinem, adhibitis ubi necessum fueritj cantionibus ac concionibus sacris, peragi faciet, superstitiones autem illas ani-les nequicquam approbabit, vel docebit, approba-rique vel doceri faciet. a) Integrum Bibliorum codicem vicentesimus aut ducentesimus poparum habet, sed Novi Testamenti, aut quatuor Evangeliorum libros, quos utcunque cum quibus-dam liturgiis populo praelegunt, ipsi saepe adeo indocti, ut vix legende praeire queant. Nota lui P. B. b) Catecheäis illa fuit Palatina in Valachicum idi-oma transfusa atque edita anno 1648. Not'a lui P. B. c) Vario modo hoc sacramentum profanum redditur apud imperitiores, qui non tantum infantibus adhibent, sed etiam saepe panem vino intritum consecrant, rusti-cisque pro pretio elocant, qui rursum accedentibus qui-busvis erga depositum prttium distrahunt, cochleari uno pro duobus cruciferis elocato. Not'a lui P. B.. *) La P. Maioru si in Acte se mai adauge : Sanctos vero etiam debito honore prosequetur, prosequive faciet. Octavo. Quod personas sacrosancto matri-monii vinculo copulandas, tribus ad minimum ante copulationem diebus, in frequenti ecclesiae coetu publicabit, ac per quoslibet pastores sibi subiectos ubilibet et in quibusvis ipsorum ecclesiis publicari faciet, ac si nihil vitii, quo copulatio eorum futura impediri posset, de iisdem inaudiatur, copulabit libere juramenti sacramento mediante, ac per alios etiam perinde copulari faciet ; quae vero jam sunt invicem copulatae, ambae sancte cohabitent, et siquae perfide se invicem deseruerint, et utraque earum in hoc regno Transilvaniae, vel partibus eidem annexis, vivere comperiatur, nullo pacto, nullaque de causa, eas divortiet, verum in eo casu, quo alter altero perfide deserto peregre. ad exteras et longe dissitas oras se contulerit, nec ullus certus de eo rumor inaudiatur, tandem exacto quatuor aut quinque circiter annorum curriculo, juxta usitatum ecclesiarum hungaricalium ortho-doxarum morem et consuetudinem liberam parti innocenti ac desertae dabit, ac dari procuratot nubendi potestatem. a) Nono. Quod nefandae ac profanae vitae ho-mines, publicosque malefactores, ab ecclesia ac comuni fidelium coetu ex-communicatos ac omnino exclusos habebit, haberique per alios procurabit, neque illis usum cultus divini publicum permittet vel permitti patietur, quo ad usque iidem poenitentia seria mediante Deum imprimis, post ecclesiam sibi reconciliatam habuerint, resipuerintque. Decimo. Quod illos, qui ex Valachis, sive ecclesiasticis sive plebeis, instinctu Spiritus sancti, veram fidem orthodoxam amplexi, sese episcopatui ortodoxo adjunxerint, eos nullo modo turbare vel molestare clam vel palam attentabit, vel per alios attentari permittet, quin eosdem aeque ac sibi pa-rentes, fraterna charitate prosequetur, neque contra eosdem apud populum quidquam adversi molietur, vel per alios quospiam moliri patietur. b) Un de cimo, Quod singulis annis, universi» officio eius Vladioali subexistentibus pastoribus a) Enormes sunt excessus Valachorum circa ma-trimonia praecipue ministrorum, ob exiguam lucelli spera, facile saepe personas lege prohibitas copulantium. Not'a lui P. B. b) Ad amplectendam religionem Reformatain nemo cogebatur sub Principibus reformatis, sed qui spontaneo motu amplectebantur, illi sunt acceptati. Not'a lui P. B. generalem indicet synodum, ubi si in negotio re-ligionis quidpiam ardui occurreret, extunc obstric-tus sit, una cum Senioribus suis reverendissimum etiam dominum Episcopum orthpdoxum hungaricum, modernum vel futurum, super eo consuleré cen-suramque ejusdem gratam, ratam et acceptam ha-bere. *) Duodecimo. Quod Seniores ex unanimi voto et suffragio Consistorii eliget eligique faciet, neque quempiam eorum, pecunia vel quovis munere corruptus, officio privabit, vel privari permittet; verum siqui eorum excessum aliquem commisisse, vel quovis modo a justo officii sui tramite decli-nasse, comperti fuerint, justo juris processu tales ex officio degradabit, rem totam praenotato etiam domino Episcopo orthodoxo communicando. Et qui tandem ad subeundum munus huiusmodi Se-nioratus dignus visus fuerit, pastoribus etiam eius-dem Dioecesis, vel Districtus, aut Comitatus, maxime vero praelibato domino Episcopo orthodoxo, consentientibus eligetur, ac in locum ab officio remoti surrogete. Decimotertio Quod temporibus visitatio-num generalium, Ecclesiarum passim in regno Transilvaniae sub jurisdictione sua existentium, fiendarum ac celebrandarum, causas, siquae gra-viores occurrerint, una cum Senioribus sibi adjun-ctis decidet; quorum judicio siqua partium liti-gantium contenta esse noluerit, extunc eandem maturius revidendam ad sedem judiciariam Alben-sem Vladicae eiusdem per viam appellationis provocare valeat, ubi adhibitis Senioribus paulo plu-ribus causas easdem denuo discutiat ac decidat, censura quoque, ac Consilio saepe nominati domini Episcopi orthodoxi usus. Decimo quarto. Quod nullum hungarorum matrimonii vinculo copulabit, vel copulari faciet, neque quemquam eorum separabit vel separali fa-ciet, neque infantes eorum baptizabit, neque de-functos sepeliet a), neque aliis ea peragendi dabit potestatem, hoc unico excepto casu, si scilicet *) P. Maioru are: censuramque, ac consensum ejusdem ratum vel acceptum habere ; cà si in a'lui M. Apafi de 28. dee. 1680. a) Occasio huius constitutionis inde nata, quod saepius, qui aliquo scelere se polluerunt, atque e gremio ecclesiae ad contritionem usquo ejecti sunt, illi ministerio Jfcinistrorum, quod apud Hungaros ex jure negabatur, Valachorum utebantur. Not'a lui P. B. quispiam ex Valachis aliquam ex hungaricis mu-lieribus, vel puellis et virginibus, in uxorem sibi desponsaverit, eiusque ferret animus, ut per pa-storem Valachicum copuletur. Quas quidem universas et singulas conditio-nes, siquis eorum, vel in toto, vel in parte, vio-lasse compertus fuerit, prima quidem vice sex florenis, secunda autem decern et duobus florenis hungaricalibus, tales mulctabit, tertio denique in id ipsum temere impingentes ex officio degradabit. Decimo quinto. Quod praeterea nobis quoque in omnibus sincerus et fidelis semper permanent, benevolorum nostrorum benevolus, inimi-corum vero ac malorum inimicus ac malus erit. Pro censu vero annuali pelles marturinas trigenta et duas, ac lynceas quatuor, juxta usum hactenua observatum, fisco nostro singulis annis admini-strabit. a) Dantes et concedentes eidemStephanoPopa Simonio plenam atque omnimodam in Eccle-siis, seu praenarratis dioecesibus suis, jurisdictioni suae subiectis, ea quae muneris sui esse cense-buntur, rite et legetime peragendi, exequendi, ec-clesias moderandi, causas matrimonii cognocendi, errata ministrorum vitae dissolutae corrigendi, doctrina, pietate, et morum integritate, munus eccle-siasticum administrandi, personas habiles adsumen-v di, minus vero idoneas rejiciendi, et alia quaecunque ad suam pertinent vocationem, juxta morem et consuetudinem, quae tamen doctrinae divinae contraria ne sint, praemissisque conditionibus omnino correspondeat, administrandi, et suis legitimis proventibus ac reditibus fruendi, iis nimirum, qui-bus alii ecclesiarum graecarum, Rascianorum et Valachorum superintendentes praedecessores eius antiquitus introductis usi sunt, ut a singulis pasto-ribus suae jurisdictioni subiectis singulos florenos annuatim exigere consueverit, sic etiam ipsi a singu-lis pastoribus ecclesiarum Valachicarum in prae-allegatis Comitatibus, districtibus, et Sedibus Siculicalibus ac Saxonicalibus, singulos florenos exigendi potestatem, prout damus, conferimus, et confirmamus praesentium per vigorem. Quo circa vobis fidelibus nostris, illustribus. spectabilibus, magnificis, generosis, egregiis, et a) Lynces equidem sunt rariores in Transilvania, at martes in tanta copia, ut pellis una possit comparări saepe 34 cruciferis. Not'a lui P. B. - 632 — iiobilibus, Comitibus, Vice - comitibus, Judicibus nobilium, item Capitaneis, Vice - capitaneis, Judi-cibusque regiis, Praefectis, Provisoribus, et Ca-stellanis, nec non generosis, prudentibus ac cir-cumspectis Magistris civium regiis Sedis, ac villicis judicibus, caeterisque juratis civibus, quorumcunque Comitatuum, Districtuum, et Sedium Siculicalium ac Saxonicalium, jam ante nominatorum, modernis scilicet et futuris quoque pro tempore constituendis vel vices eorum gerentibus, cunctis etiam aliis, quorum videlicet interest sen intererit, tam eccle-siasticis, quam saecularibus, praesentium notitiam habituris, harum serie firmiter committimus et mandamus,quatenuspraefatum StephanumPopa S i m o n i u m , dictarum ecclessiarum Valachicarum, graecos, Rascianos, et Valachos ritus observantium in saepe dictis Comitatibus, Districtibus, et Sedi-bus Siculicalibus ac Saxonicalibus existentium, Superintendentem seu Vladicam, sub praerecensitis conditionibus agnoscere, atque eundem admittere debeatis, et teneamini, ita ut ecclesiis suis invigilet publice ecclesias cnret, moderetur, in suove offi-cio legitime procedat, scandala corrigat, et exce-dentes digna poena puniat, ac ea, quae ad censuram eius pertinebunt, jure mediante dirimat, ac legíti-mos proventus suos recipiat, eos nimirum, quibus alii ecclesiarum graecarum, Rascianarum, ac Va-lachicarum Superintendentes seu Vladicae praede-cesores antiquitus introductis usi sunt, ut a singulis sacerdotibus suae jurisdiction subjecris singulos orenos annuat m exgere consuevernt, s c etam pse a sngu s pasor us seu sacerous ecces-arum praem sarum, n an ea c s om a us, srcus, e eus cucaus ac axonca-- us, s ngu os orenos e*xgere, pro seque perc pere (vaea aque poss ). Praesentes Literas nostras, pendentis et authen-tici sigilli nostri munimine roboratas et communi-tas, memorato Stephan o Popa Simonio cle-menter dandas duximus et concedendas. Secus etc. Praesentibus etc. Datum in civitate nostra Alba Julia, die decima mensis Octobris, anno Domini 1G43. G. Rákoczi m. pr. Joannes Szalardi in. pr. Vice - Secretarius. *) Vorbele dein parcntcsc, suntu omise la Maioru si la P. Boti, ci se alla in acte si fragmente. , Nota. Istori'a baserecesca a'lui P. Maioru, in carea mai antaniu s'a publicatu acesta diploma, la pag. 72 seqq. sub linia, devenita forte rara, diplom'a se pote considera mai cá inedita; decàtu cà se afla si la G. Sincaiu in Cronica, la an. 1643, inse numai romanesce si numai pana la puntulu alu doilea. Vedi si in Act. si frag. nos-tre la pag. 198 seqq. Intra constituirea testului ei, afora de testulu lui P. Maioru, si déla P. Bod, cari amendoue suntu ici colea cu smentela, la cele 15 punte si la conclusiune amu consultata si testulu diplomei Apafiane, ce urmeza numai de câtu sub nr. 17, er' lectiunile varianti, ce ocurru intre ambe seau tute trele testele, si câte nu s'au adoptaţii in testulu nostru, s'au trecutu mai tote cu vederea,, afora dein unele mai notabili. Er' notele lui P. Bodu, fiindu si eie dein multe respecte de mare interesu, le amu adausu pretotendenea la loculu loru intrege, inse erasi numai latinesce pentru angustimea locului. 17. Cea alalia diploma amentita mai susu e: Diplom'a lui Mich. Apafi, dein 28 dee. 1680.. Nos Michael Apafi, dei gratia princeps' Transilvaniae, partium regni Hungariae dominus, et Siculorum Comes etc. Memoriae commendamus tenore praesentium significantes, quibus expedit universis : Quod licet Illmus. quondam princeps . dominus Georgius Rákoczi "IL praedecesor noster bonae memoriae, ex auctoritate sua principali Szavam Brankovics de Podgoricza in Vla-dicatus universa™m ecclesiarum graecos, Rascianos et Valachicos ritus observantium, superintendentiş nempe functionem promovendum et statuendum duxerit, in qua idem ex benigna etiam nostra an-nuentia hactenus perstiterit; nihilominus tamen idem S z a v a Brankovics posthabitis status sui ecclesiastici rationibus, quippe qui tamquam in eisdem ecclesiis praenominatorum praeses rituntn, quibus vitae innocentia, pietatis, ac morum pro-bitatis, sanctimonia, caeteros pastores officio suo Vladicali subexistentes praecellere, ac illis facis instar ardentis bono exenrplo praeire debebat, perversornm morum suorum ac affectuum praeci-pitatus detrususque in barathrum, semet ipsuuj horrendo incestus vitio, cum adultera fratris sui germani concubina, sorore videlicet consanguinea sua *), variisque nefandae vitae maculis implicuisse, munusque suum Vladicale vitae dissolutioris dete- *) Vedi nota nostra iinale. 633 — standis nequitiis offuscatum fecisse fuisset comper-tus, ob idque cum per pastores eiusdem sectae, gubinde de eius immodestia et exorbitationibus quam plurimis, variae apud nos quereláe fuissent jnstitutae, tandem facto conventu generali univer-sorum Seniorum et pastorum Valachorum graeci et Rasciani rituum, in eodem generali conventu, servatis de jure et eorundem Cojisistorii consue-tudine servandis, in jus attractus, omnium eorum, quibus accusabatur scelerum nefandorum ex certis ac plurimis fassionibus legitime collectis, in facie Consistorii eiusdem conventus productis, reus com-pertus, officio suo Vladicali dimovendus, ac ne commune etiam pastoratus .munus labe aliqua in-spergi permittatur, ut ad ineundam debitam poe-nam magistratui saeculari tradatur et extradetur unanimi voto et suffragio eorundem pastorum ad-judicatus fuisset. Unde cum de alio superintendente, vulgo Vladica vocato, in locum illius surrogando sermo inter eosdem, atque tandem honorabilis vir Jose-ph us Budai de Piskintz in Vladicam eligendus, in omnium eorundem pastorum ora venisset, sup-pìicatum nobis illieo extitit, quatenus nos quoque idem munus ecclesiasticum eidem gratiose conferre eundemque in eodem Vladicatus officio clementer confirmare, ac gratia nostra principali hac in parte prosequi gratiose vellemus. Quorum supplicatio-nem modo praemisso nobis factam justam omnino etaequitati consonam agnoscentes, nos, quippe quibus a toto principatus nostri regimine vel maxime cordi simul et curae diligenti esse consuevit, uni-versos et quoslibet status nostro regimini divinitus concestos in justo et decenti ordine dirigi ac con-servan, neque mediis illis, quae ad illud conser-vandum pertinent, quosvis frustari permitiere, eidem Josepho Budai, a nonnullis fidelibus nostris praecipuis singulari quadam intercessione de eius modestia, morum probitate, vitaeque integritate ac conditone in suae religionis professione commen-dato, universarum ecclesiarum valachicarum graeci et Rasciani rituum in Albensi Transilvaniae, Hunyadiensi, Thordensi, Colosiensi, Dobocensi, de Kùkiileo, Szolnok inter, èt mediocri, Maramo-rasiensi, Krasz(n)ensi, Bichariensi et de Zarand Comitatibus, in Szepsi, Kézdi, Orbai ac Miklos-vára, Udvarhely et eiusdem filialibus Kereszturac Bardocz, Csik, G-yergyo et Kászon, Maros et Aranyos Sedibus Siculicalibus, inque Cibiniensi, Segesvariensi, Mediensi, Szàsz - Sebesiensi, Keo-halmiensi, Nagy Sinkiensi, Ujegyhäziensi et Sze-redahelyensi Sedibus Saxonicalibus, ut et in Keö-variensi, Barczensi et Bistriciensi Districtibùs, excepto tarnen Fogarasiensi *), in ditione videlicet nostra transilvanica, et partibus Hungariae eidem annexis existentibus, Vladicatum illorum scilicet, uti praemissum est, quae graecanicam sequuntur religionem, dantes et conferentes, atque in eodom Vladicatu ipsum benigne confirmandum duximus, his tarnen subsequentibus per expressum adjectis conditionibus. I. Quod sacrosanctum etc. — XV. Quod praeterea nobis — administrabit. **) XVI. Ut scholae etc. — XIX. Ut episcopus — instituere valeat. ***). Ex principali nostra in bonum christianitatis publicum promovendum propensione, ac praecipu-orum Consistoriorum nostrorum consensione, a prae-nominatarum ecclesiarum Valachicarum Episcopo, Senioribus, pastoribusve sub animadversione supe-rius declarata observări, ut justum et aequum du- „' ximus, ita serio mandamus. Dantes et concedentes eidem JosephoBudai plenam etc. — praesentium per vigorem. Quocirca vobis fidelibus nóstris etc. — valeat atque possit. In cuius rei memoriam firmitatemque perpetuam praesentes literas nostras, pendentes et autentici sigilli nostri munimine roboratas memorato Josepho Budai gratiose dandas duximus et concedendas. Datum in civitate nostra Alba Julia, die 28 mensis decembris anno Dni 1680. Not'a. Publecarea acestei diplome s'a facutu dupa unu Msu. dein colectiunile mele si mai antaniu in Acte si fragmentele nostre pag. 60 seqq., cu unele note ale nostre latinesci. Diplom'a este cu totulu dupa formulariulu celei de mai susu dela G. Racoczi dein 1643, cu prea pucine scaimbari, decâtu unde cerea diversitatea obiectului, precumu crimele imputate Metropolitului detronatu, nu *) Vedi si aici not'a nostra finale. **) Puntele I—XV. de aici, suntu dein cuventu in cuventu aceleaşi cu cele dein diplom'a de mai susu dela G. Rakoczi dein 10. Oct. 1643; vedi nr. 16. ***) Puntele XVI—-XIX suntu totu aceleaşi cu cele patru dein Confirmationalile luiM. Apafi, dein 20. Febr. 1669; vedi Archivu nr. XXXr, p. 612. 80 — 634 — mele succesoriului datti, si periferi'a eparchiei lásate non-lui Episeopu, de sub care anumitu se subtrage pamen-tulu Fagarasiului. In câtu pentru caus'a depunerei lui Sav'a Bran-co vi ci, nicaliurea nu se mai amentesce cea imputata arici, nece macaru la Oserei in istori'a lui; vedi Acte si fragm. pag. 270, unde amu decopiatu loculu despre Sav'a, acusatiunea si crudhnile făcute cu densulu, cari aici nu le mai reproducemu. Oserei spune, ca caus'a nu a fostu alfa, decâtu lacomi'a a' doi omeni, S z é k e 1 y Las zi o, care se dice, a fi fostu fratia cu Metropolitulu, si Naláczi István, cari acusara pre Metropolitulu, si predara tota averea lui. Morit'a ore Sav'a in prensoria, au cà a scapatu, este cu indoiela, Oserei dice, cà a moritu sub crudele batalie ; er' dupa scrisori'a ablegatiloru Lad. Csáky si Christopbor Pascu dein 21. Aug. 1681, se pare cà Sav'a mai era in viatia pre acestu tempu; vedi scriso-ri'a la P. Maioru loc. cit. pag. 80, dupa IlpiEaEjienie tom III. pag. 278 seq. (XLV*) Limb'a de adi, si de de-una-di. II. Se venimu acumu la J. Pralea, operele lui si invéntele lui geniali : psaltirea in versure cu limb'a si vocabulariulu ei, si nonlu metodu de scriere aflatu de dumnea-lui, cu epistolele amentite. Cene au fostu acestu J. Prale, seau de se mai afla in vietia, cene este, nu scimu, Moldovenii voru sci mai bene, cà e seau a fostu patriotulu loru, dar' nece nu avemu a face cu personalie-le neme-nuia, de acea le trecemu cu anema liusiora, si ne oprimu pucinelu numai la cercetarea opereloru amentite. Oper'a principale dar' este Psaltirea in versure romanesci, tipărita cumu amu premisu in anulu 1827 la Brasiovu, unde pre atunci se afla si fericitulu Basiliu Popu, fiai tieren'a li-usiora, cà au fostu romanu de mente si de anema ca nu multi alţii pre tempulu lui. De mustra se luàmu Psalmulu antaniu, care in versiunea lui J. Prale suna asia. KaTÎcma mi ncaamsj 4 bepuikj TÌ&ÌB. No- ni e p S. Í. epmÌT ne daT ET>PE8TKJI — Jfin ne KpedinqonrBCK cSàmn. Illi q.n CTpAniEBJ dpsm ns crapi, — lili nepzocM aţiajj nisa spapi. Mi a DomtiBJisi Bps Jleue, — Illi ^vn .lenea JBÌ ci dpeijc. KsueTxMid de zi de noanie, — Illi ï Ilom M>nn> a.i CBS same. J|VnTimninaqe, — ' TOT ^in cnoprè ci Bop jp.nToapie. NB ama ne Kpedinioiniï, — Ns ama : o Kxinqomiï ! Ht Ka npa4> ie'j CS&TB B/snTsa, — Ilpe 4>au,H KfliiBi niniifinTBJ. De acTa'c ne Kpediniomiï, — la îKsdeij ne ^inBiomiï. Niqi CTpamEiï ;pn de dpemji c» nimifinTBJ, mi ne jjiiiTOKmiT KB oace. etc. etc. Intre altele notabile este facilitatea versiu-itoriului in cadentiele sale, cumu amu vediutu, unu adeveratu sans-gêne, unde nopte ritmeza cu lapte, face cu intorce, si câ se afle lui s cose candentia, nu se indoi a dâ pamentului osa, cumu a datu si pomiloru lapte pentru se afle parechia lui nopte. E adeveru, cà dupa formele poetice de astadi cadentiele, seau rime-le italienesci, suntu de mare pretiu, dar' si de multa nevolia si batere de capu. Celi mai scrupulosi suntu de multe ori in mare perplesitate pentru cadenti'a, ce le lipsesce — 635 - dein candu ia candu; — dar' celi geniali nusi facu multu scrupulu, ci dau prein intregu, cumu le vene la mana, numai se le esà cadenti'a, er' deca cene-va s'ar scandali in unele parechie, câ nopte si lapte, tant pis pour eux, cà nu se potu re-dicâ la inaltìmea genialitatei loru." Amu vediutu si poeti, atâtu de ingrigati de cadenti ele loru, câtu de frica se nu le pierda cu regularea limbei si ortografiei romanesci, se facu totu focu in cuntr'a ori ce sistema, ce le ar' potè aduce in periclulu scumpele loru cadentie seau rime. Inse de limb'a lui I. Prale vomu vede mai multe la vocabulariulu, ce l'a adausu la psaltiresi, si care l'a botezàtu Lexicon. Acì se mai adaugemu numai, ce serie in nota la foli'a 88 pag. prima, sub nieczùia ca: Ăa) SS) ¿¿5) ŞBBS) a*a*) thAvv) »A6) ee: M) rrAr) AABrr) ArAA) rrAA- Cemncie de Bepinspi: i;ape toate c% not K&ntâ. De je cap foie 0 mizmaè cu aceste 12 oceBite $opme ^ui nca^tinie: nsma Kxte sn npojor KS nsmip dea ecte. anoi: JOBINDSCT nsmipHj ne BP'sn Ilcajm: mepue K&NTEK&i. Da ! merge canteculu, si inca ce dulcetia, candu psalmii lui J. Pi-alea inca s'aru si canta. Se vedemu acumu, cumu au tradusu psaltirea, si anume acestu psalmu antaniu, totu in ver sure romanesci celi de antaniu doi, de care amen-tesce rep. Basiliu Popu. Eca traductiunea lui Dosotheiu metropo-litulu Moldovei, dupa editiunea dein an. 7181 (Chr. 1673). z e 'i e c 4 0 B e n i 18 p i. 3>epipi de aene. Jlli ks pxiì ns Ba eia n Kip^pe, Nili a uiedea n cKasn de niepzapc He BO&a Jial Ba Ba nBiu,a de z& de noanre, Cil denpinza nopsrmue joaTe. IHi Ba «Pi Ka nom».i ainr» an«, Kapeje de poad* ns CT> cKana. IIIi 4>psnza ca jjinKfi n»ui Ba niepde, le npe ToaTT> Bpeinea Ba eia Bepde. IIIi de Havre aBKpeaz* i cnopenje, IIIi aroniciTa a»i Ba Kpenje. la pai BOI neKbpajiì K» nJieaBa, De ci&pr Btjì' KsnoaujtìBa icnpaBa. Kjpnd ca B^inT»PA dimpape *) BPABW, Bi Bejj' âme K»m CI dune npaBSJ. Uli KS rpsM mij' Kxdea N<§I]|ape LE BBÜ' 4*i CS*jajj' KS cnsjBipape. Uli ja HÎKCLEK ns ba ca&ia jokbi CT> BA cKSjajj' HG Ben,' nepi KB TOTSI. Niie niKiTOiuii din dipeanTa, Bop $i KS dipenjjil exmi ea njta^A. RB ieaop dipenii' Domnsa AE Bede, ToaTS Kaiea din cKasn ne mede. Illi Kaaoa nirAniaop >iea crpamEA, Ba nepi, iui Bop KIDEA NRPEA cKpipE*. Parentele D o s o t e i u inca-si are multe stram-bature de limba IN forme si in sintaxe, nu numai in poesierle sale, ci SI IN prosa, in tote operele, ce le a tradusu, si noi le amu infiratu aliurea; — dar' cumu se vede dein prob'a de aici, si dein alte mai multe, ce le amu datu in Analectele no-stre, totu este cu multu mai modestu si cu mai multu respectu catrâ limb'a romana, de câtu J. Pralea. In urma se vedemn, cumu l'a tradusu in vier-sure romanesci si alu doilea, Theodoru Cor-bea, dupa msulu originale, ce se afla in posesiunea nostra Ilcajmsa £. jţjx CIJAEE s. <&EPIÜ,B Nas uiezBT jp.n Hten>, Hexop DE niepzape, .la ZI de qepTape. Ii Boea aşi TOaTT» IacTe KBTN CT> noati Ct, o^^INTIPEACKI JJln jeiiea doraneacra. De KAPE jpn noanTe Illi ^IN zi, K*T noaTe Ilp&a KB ocTeninirt Ilsne neßoiniji: CaiBiT DAPI iacTe Ka nomsa de BecTe CidiT izBoapi KB ani BINOAPI, Kape KB JJIN dein*m> Poada ca QEA bbhi Ba da, ^CBTITT. Äa Bpeinea KIZBTI, *) Va SE dîca: dinTpB apie. 80* — 636 — Uli aqe Io__a cnopi naqe. Iapt niKTiToniii, Ks neKpedinqoinü N«8, de RsniTaTe Ka aqacTT., napTe. m Ka npBBM de bsiit Ama el npe nim*nT, Din jok jpn jok cg^aaij' Bop mi cnsaBTipajj'. De qi nenTpa qacia, ?%l inop xoa nmna, Uli na, acsdeKaTX Ns cop cKHJia ^vn nioart: Niqi n'tKiromii Bop "fi, TJKT>JIOmiI Ja cb3t, Ks depenuji Ks npea jjvnüeaenijii; • Kiqe Domnsji igie Dpsmsa de momie npe Kape depenuji Jjlui oKpOTecK $ejjii lapx neKspaijü UIop niepde Tajanijü, Uli na <ßi de Tspmi., Kaaea aop spnn.. Atât'a credefnu, câ e destulu, pentru a cuno-sce limb'a si versificatiunea poetiloru nostri de la inceputulu literaturei nostre, pana la 1827, dela Dosoteiu panä la Pralea. De atunci inse, câtu s'a •mutatu lumea, cliiaru si in poesia! Lasämu altor'a se apretiuesca, — câ noi suntemu numai filologi. ÎVot'a. Cele de antaniu 18 linie dein versiunea cadentiata a' lui Corbea, le a produsu si Fr. Jos. Sul-zer in Istori'a Daciei transalpine*), numai elu-lu nu-mesce Nico lau, nu Theodoru, romanu dein Brasiovu, carele pentru talentele sia aflatu fericirea in'jRusi'a. Si in adeveru, aflâmu in Msulu nostru dedicatiunea cartei sale : „KiTpt j|uirps tot npea ceninaTsi mi npea nsTinqo-csj jpmnipaTmi MonapxaTuan> Pocia Mapeie neTp AaeK-cießiq ten din tn*n. ' ,- Dedicatiunea este scrisa in viersure ruseg^ si romanesci, dein care inse acumu in msulu n©^ stru nu se afla de câtu 3 folie, er' 7 au peritn. cu ocasiunea depredarei bibliotecei mele in ern'a anului 1848—9. Ea se incepe asia, romanesce: De KfiT coapeje csm qepis, cjtBÎTem nipaie, Niqe sn jisKps.mai dpar, noaTe ct> CX apaTe; . ^xp'B asmina .isî, nene mai <§psmoace, Uli kst de cKsrnne de «ni: ns cslJ\t KSBioace. Er' capetulu ei suna asia: ' J|\nTinz*nd depeama Ta, ks npea ^indspape Cnpe nainipea noxTei ei, de rpaB aatfeTape Ka ks «Ppajjiî miei Psmsni ^iTpa mea Bi'airi npe KiT0pisj Jismieî, Toare. ks ds-waip. npocaiBindsJi, mi an tt>s qHpi moapTe nsme Ks dinmiî cin #epiqeeK k&t boes <§i npe Mtne: Ks aasde, mi mipipi qe "fienje Kape IlpaBOCiaBniK an,' KMiTa, daiopie ape ; nspspea ne KonTeniT ^vn Beq' de seqie, TpjfimEiofindsu;' ciaBeae de npea Bpedniqie. Ka qe isî qe npe nimamT, deaa qep' ai pazi> iS Deja ţoji' a 4>i mipiT jvn Tain'B, min Bazt, nenTps ne cnsca a Ta cBAni"& ssnxTaTe j le dinTps ane Taie cipiasqeuje 4?anTe. Amin. Cele alalte dein midilocu astadi lipsescu, er* suscriptiunea suna: „lipea ceninatei m^pipei fa^e tei junntpitejfii: a npea mijioctiBSJsi mie» Cltn&n, '.';,>•. Ilpea iLieKat pOE II: T: I: K: cari iniţiali pre laturea rusesca se completeza cu: „IlepeBodqiK eodop ibanobi'i Kopse.* Esemplariulu nostru se pare a fi fostu desţi-natu a se presentâ chiaru Stăpânului seu, celtt pucinu charti'a velina, scrisori'a elegante, initialile si titlele roşie, miniaturele, talietur'a intraurita, si legatur'a in marochinu verde, tote ne arata inal-t'a lui destinatiune, dela care nu scimu, cumu a cadiutu, dein mana in, mâna, pană la-noi. Intre miniature erau titlulu, stem'a impera-tesca, si David cu lir'a, dein cari inse acumu nu' a remasu de câtu David, dupa dedicatiune, si in a-ante Prefatiunei la psaltirea, care inca e scrisa in viersuri rusesci si romanesci. Cestea dein urma, suna asia: IIpopOKSJ mim ni,paT8i DBd Bpedniqie As aBST de mszwb din rpa ca npsnqie, Jla jvmnipaTSj Casa as «Poct dsc cl ziKi. J^n Kanon, R&nd .pi ioB&a KSTpemsp mi $piKi Deja Ds.xb.i neK»paT, ie nemps ninare Ct> amice de a nsl ^vmnxpiTejgi cnaie. noemeju.' ea dapx k» npea ieTeuje Ucajm' o csTi mi qinzei' a» boît a cKpie: Kap' K8 mape meujeuiBr jţimpa ca Biaip. Din rspx, iui din kanon aea» KamaT de «Pani Ilpe qepecksa Dzi» caibindiu aa Toaie A ca*e boI mi neBoî, mi CK&pBe de moapie. A asî dapi IIcaaTipe, B'epui $n tot aoKsa A ci K*nTa npocaiBii, jţA iacie nopoRBa; Kpenjini fin Tp*!BBijje, tob«, min Bţoape $p8mcejjea jjiî npocaiBecK op' snde csm coape: ,'|Vn EicepeV cas snde ^mpen .iok cadsni J|in râpa m8pe eî tou,' caaba 411 picsni.. OepimT dapx ts enj' cşinTC jjimnxDaie le aiacn, ai CKopniT cbiit qep' CB*ni"b kapie; Ki> mi noi yie bpmsnd dimpa ei dsauaui. Ne ^indsaqim k» k*nTip' de cB&nrc> Biau> MeuiepinsrB;! tt.b npifiind, nsnem neBoinu> Ka CT> aarîjnuem a Ta, CBftnTt ocTeninirt. Kipiî aî noactpe jjvn bepm de ncaami raicsipe J|VnTpe ncaamii txÎ jpî d%, CT> aisi mipipe. Illi cibaî *) KT, ctpein raac, mi rpaisp' CT> kflknn. aîbi jjvnci. K8 al tt>î naaam' o napie cbi&nTX: Ka K8 Tine ^inTpBn aoK kb raacsp' de XBaae CT, mxpim npe dzt.b jfinTpa noactpi ka.ie: Kapsia ci KBBine «jincTe, kb noKaoane jJlnTp» Beii Beiiaop ks cBinre Kânoane. Amin. Asupr'a stemei imperatesci inca se află una versificatiune rusesca si romanesca. Dein cea ru-sasca a remasu numai cod'a de vreo trei distice, dar' cea romanesca intrega. Eca-o: DacKaaiî as ^incemnaT, j|in BsaTsp Brajri. J|\ndea8nraTT>, mi npea sxtpi&ni de rpeajŢb. El adeBepecK iapxm, kt. ea linepeijo Ki&ujiri Ka mi ^inTffiî, de mape <£p8mceu.e. Ox Doamne cBinTe din nep', nxzeuje ain asme, Ilpe ^imnxpaTsa lleipR, CT, aîBX Ben' nsme: . Illi d8m> EI>TPI&neue, Ka BBaTBpsa topi., ct. aîET» Biau>, TAnxpx, mi papx; Kt i>pT> diîinc Pocia, noaTe, Ka ct. bIbi Kb ajT IIpaBocjiaBniK neam, ck;&pet>, mi rpea Tpeasx. In fine cu alta mana e scrisu: Ca dipsit . . . . de Dsmneajsî Ilan Teodop KopEea^ B' Ilicapi i Kanjjuap, SA npeanstepnniii Imnepatopii, MocKheigi. an» aficg Mm- Inai- •"• A fostu in posesiunea «lui Josif Pop la a. 1783, gî*. De aci in a' lui Simeon Popo- vits Feld Caplan 1-ma Januar. 1817. Dela care pote ca a venitu in man'a rep. lui Basiliu Popu, si dela elu la mene. *) CiBai vorba vechia romanesca, va se dica: nrtKap. Dictiunariulu latinu romanescu, alu lui Th. Córbèa, asemenea se afla in originale in colec-tiunea nostra. Vedi si ce amu insemnatu de Psaltirea lui in Principia de limba, pag. 120 sub ZZ. (XVI.) Corespondentie vechie si noue. In nesu cu cele premisa, adaugemu acì si urma-toriale doue scrisòri dela unu prestimatu barbatu, acumu repausatu. V. Prea On. D. Can. Aicî Etî trimetu psaltirea metropolituluî Dosoteiìi Vîersuita. Poart'a esce tipărita mai tardìu de pe unu altu esemplariu, en care se alla si poart'a tipărita de'ntru 'nceputu. *) Psaltirea nu. esce a mea, ci proprietatea biblioteceî provintiale, dăruita de D. Gîorgîu Asachi. Dela biblioteca se pot imprumutà cârti numai pe restempu de una luna pe lenga depusul cauţiunii cerute; deci emplinindu-se lun'a eu voìu mai renoi emprumutulu pre alta luna pana se va puté. La bibliotec'a aceast'a se afla si geografia universala tradusa de Amphilochiu episcopulu Hotinului de'n Basarabi'a si tipărita la annui 1787. De judeci cà ai ave trebuintìa de ea, Tì-o voìu trimete si aceea 2) Am scris la Moldavi'a sà càpetu precuventarea dela „ evan-gelio envetîatoarîa " de'n 1643 tipărita in Jasi la Trei-Santì, si catechismulu metropolitului Varlaam S,u-cevanulu, pre'n carele restoarna catechismulu racotianu tipărit la annui (1640?); catechismulu lui Varlaamu se dice a ti tipărit la Suceav'a en 1645 ; 3) ense pana acu-m'a n'am primitu neci unu respunsu. Asemene amu en-sàrcinatu pre toti envetìaceii miei, carii se ducu pe pa-sce a casa, ca sà ceree pre la totì preutii si biserecile si pre totu loculu, unde aru afla catichismulu Varlami-anu sà I'aduca. De se va afla, Tî-1 voìu trimete en data fàra entardiare. Catechismul racotianu nu se afla pre aici, cà ci s'a arsu de'n secululu 17-le de'n mandatulu synoduluì si alu metropolitului. De se va aflà pre'n Ardealu, Te rogu sà aibi bunătate, a mediu-loci sà-1 cà-petu si eu pre restempu de câte-va lune. * Port'a acestui esemplariu nu numai e tipărita mai tardîu, ci si eronia, er' port'a adeverata de pre unu esemplariu alu nostru, vedi-o in Principia pa^g. 107 sub Z. 2] Nu am aVutu trebuentia, si nu s'a tramesu. » 3) Varlaam a scrisu numai unu respunsu la Cate- chismulu lui G. Racotî dein a. 1640 (nu dein 1642 cumu amu scrisu in Principia pag. 106 sub H), care respunsu s'a tiparitu la a. 1645. Noi inca nu l'amu vediutu in origine, nece-lu avemu de câtu intru una Copia vechia proprietatea dnului Dr. V. Mic hali secretariu metro-politanu. — 638 Trebniculu celu fàra poarta4) entr' alu càruia „Crediu" se dîce: „si de acoló eara-sï venitor'iu, si judecatorïu viiï si mortiï; er' nu: si eara-si va sà viïa sàjudece viï si mortiï, élu voïu emprumutá en vacantiele viitorïe si Tî-1 voïu trimete. De nu voïu puté capeta delà Moldavi'a precuven-tarea predicarïuluï de'n 1643, si deaca-lu aï M. Ta, Te rogu sà aïbï bunetate a pune pre unu envetiacelu a mi-o decopiá si eu êï voïu plati osteneal'a. 5) Nu sciu unde asiu puté capeta deaca nu pe'ntru totu de a-un'a, celu putînu pre restempu de sïese lune istori'aromanieïdePlorianu Aronu6) si p o -esii-le lui Mumul ëanulu 7), de'n carele amu numai nisce fragmente. Dorindu-Tï delà párentele lumineloru anni nume-roşi si putere cá sà potï depune pe altarïulu ' naţiunii noastre cunoscintïe ale literaturei eï, amu onore ame en-semná Alu M. Tale Sïerbu umilu Cernautï 6 aprile 1857. Aron Pumnulu m. p. Prof. rVot'a. Amu publicat'o esactu dupa ortografi'a au-toriului, cu carea e scrisa. Dein psaltirea lui Do-sot eiu in urma amu castigatu trei esemplaria, dein cari doua eu poart'a originale, diversa de cea noua a' esemplariului dein Cernăuţi. VI. 7 Apr. 1857. Ar fi foarte bene de s'ar tipări asta psaltire, ce a devenitu foarte rara, pentru cà ea este antâï'a poésie romana, si en privinti'a versificatiuniï romane foarte ente-resante. De'n ea se pot scoate regúlele poesieï romane pentru sïese feliurï de sîre, adecă pentru sîrele 1. de 6 encheïeture. 2. de 8 encheïeture. 3. de 10 encheïeture. 4. de 12 encheïature. 5. de 14 encheïature. 6. de 16 encheïature. Ar fi pecatu- naintea luï Dumnedïeu si rusîne na-intea oameniloru sà nu se tipărească asta carte preţi-oasa, si cu unu tiparïu mai frumosu de'n dîlele de asta-di, si sà nu o aïba fia-care romanu en cas'a sa. Eu amu numerata sîrele vïersuale, elle sentu 8302, adecă tipărind câte 34 de sîre; cu titúlele psalmiloru cu tot si eu precuventare ar esî la 17 coale. Eu am cercetat si felïul sîreloru vïersuale, ele se afla pre cumu se vede aicï. Not'a. .Aci corespundentele adauge una tabela de 8 clasi de psalmi, de câte 6, 7, 8, 10, 12, 13, 14 si 16 inchiaiature, si in alte doue de viersure bune si rele. Care inse, fiendu cà stà numai dein numeri, o trecemu. 4) La dn. Hajdeu, se afla unu Trebnicu completa. 5) 1-s'a tramesu. 6) 7) Le aveamu, dar' ne au peritu in revolutiane. Er' scrisori'a se pote consideră câ unu Post Scrptum la cea dein susu. VII. Dnule redactoriu! Am onoro a Vi tramite: 1. Articlulu achisu sub a) rogandu-ve se benş volîti alu publica in pretiuit'a folia periodica ^Archivulu'" er' adusele acelui articlu se bene volîti ale administra museului natiunale d'in Blasiu. 2. etc. — Zilah 1869, 13/10. A. Cosma m. p. : ARCHEOLOGICU. In partea resaritu-media di a Selagiului, sub pp- ' lele Mesesiului, pre una vale strimta si romantica se es-tende comun'a româna Moigradu, in depărtare ora dela Zelahu.' De a supr'a comunei, in partea de resaritu, se rădica promuntoriulu Magur'a. Costea de câtra media-di a Magurei si părţile Mesesiului dein apro-piarea Magurei se numesce Pometu. Magur'a, Pome- tulu, si giurulu Moigradului suntu loculu unei foste colonie romane, care dupa scrutările archeologice si istorice s'ar' fi numitu Paralisum. Acesta colonia a fostu cea mai septemtriunale in Dacia, a fosta un'a deintre V cele mai însemnate, atâtu dein puntu de vedere alu ma- '.^ rimei si situatiunei topografice, câtu si dein puntu de {' vedere strategicii, fiendu scutulu si puntulu de apărare T contr'a barbariloru de nordu, contr'a Sarmatiei. Si pana candu asi pote dâ una descriere detaliata »•• a acestei anticitati romane, grabescu a impartasî onora-, * tului publicu romanu câte-va pasagie referitorie la obi-ectulu in cestiune. Pre verfulu Magurei se estende unu siesu fromosu, unde se crede a fi fostu una fbrtaretia dacica. Romanii lui Traianu nimicindu acesta cetate, pre ruinele ei, pre Pometu si giuru, au pusu fundamentulu coloniei Pa-ralissum. Totu ei au legata coloni'a prein siosea cucele alalte colonie. Sioseua, ce se vede si acumu la Moigradu, duce de una parte pana la Tihâu: acesta a fostu „val luni roma num" de catrâ nordu in Daci'a. Pentru apărarea acestui valu a fostu coloni'a militari» dela Moigradu si castre-le — castra stativ a — dela Siebesiulu micu, Buciumu, S. Petru, Ungurasiu si Ro-mit'a (Romiti'a?). Locurile castreloru si acumu se vedu er' sioseu'a amentita poporulu si adi o numesce „dru-mulu lui Traianu, " care la Moigradu fiendu dein vallum romanum trece prein comun'a Sacu, de aci pre la Romit'a si Ungurasiu pana la Vascapeij, de unde unu . ramu in apropiarea S. Petrului trece preste riurelu va- • lea Ungurasiului (Egregy) la Buciumu, er' lini'a principale duce catrâ Clusiu. Drumulu lui Traianu, la Pometu, in cele mai multe locuri si astadi e folosiveru, in pădurea Moigradului trece pre lenga „baiste " de unde s'au sapatu pietrele de lipsa in colonia. — 639 - In centrulu coloniei, pre celu mai fromosu locu alu pometului „I a baserecutia" se'.vedu urmele amfiteatrului. Dé aci se vede tote ruinele edeficialoru maretia, apaducteloru artificiosa. Una parte a Pometului e sub agonisire, er' alta parte e acoperita de padure si tufe; prein agri, mai alesu primaver'a, se afla multîme de bani ròmani,> vasa, instrumente de casa si pietre scumpe scobite etc. Indiferentismulu, ce domnesce la noi in genere, a lasatu uitata pan' àcumu coloni'a de la Moi-gradu ; anticitatile numerose, ce s'au aflatu si se afla aci au trecutu si trecu in mane straine, — anume contele G. Andrasy dela Ghircei are una colectiune rara dein antecitati romane dela Moigradu. — Poporulu dein Moi-gradu si giuru in continuu afla bani, instrumente de casa, statue mai mari si mai mice, caramide cu inscriptiune, pietre cu sculptura etc., cari apoi le instraineza pentru câti-va cruceri. Preotîmea si inteligenti'a romana dein giuru au cea mai santa detorentia natiunale, cá lumi-nandu poporulu se împiedece aceste înstrăinări, si se induplece poporulu a le cede gratis, seau pre lenga res-cumperare, museului natiunale dein Blasiu. Trei lune de cându locuescu in apropiarea Moi-gradului am venitu in posesiunea urmatorie-loru antici-tati romane: 1. Una chaie de arama. 2. Unu falcariu de arama. 3. Una moneta dacica*) Inscriptiunea nu se vede pre dens'a, — numai in una parte se vede una figura asemene unei flori. * 4. Una moneta de argentu, pre aversu cu capulu lauriatu alu lui Traianu si cu inscriptiune : IMP. TRA-IANO AVG. GER. DAC. P. M. TR. P. V. PP. — pre 'reversa SPQR. ÓPTIMO PRINC. f J¿ Una moneta de argentu, pre aversu cu capulu lauriatu alu lui Antonimi si cu inscriptiunea: ANTO-NINVS AVG. PIVS PP. TRP. XI. - pre reversu COS III. 6. Una moneta de argentu, pre aversu cu capulu imperatului si cu inscriptiune: ANTONINVS AVGV-STVS, — pre reversu : COS III. 7. Una moneta de argentu, pre aversu cu capulu Jaureatu alu imperatului si cu inscriptiune: IMP. CAE-SAR TRAÍAN HADRIANVS AVG, — pre reversu: Bí. TR. P. COS III. 8. Una moneta de argentu, pre aversu cu inscrip-tiune: GORDIANVS AVG. pre reversu: CONCORDIA AVG (?). 9. Doue monete de arama, si 3 monete de ar-gentu, a caror'a inscriptiune n'am potutu decifra. 10. Unu carneolu cu intaliune — intaglio — re-presenta una figura mitologica, a cărei tipăritura in cera *) E numai unu banutiu de fieni forte recente, de a fabrica cu anele-le fetioriloru nostri cele.de ararne si flore de asemene gustu. se acluée acì sub ./• Acesta petra e cuprensa in ânelu; cuprenderea se vede a fi mai noua. Apticitatile de sub numerii 1—8, am onore, ale aclude sub cu rogare, se bene voliti ale administra directoratului museului dein Blasiu, pentru a se depune in museu. Totu una data-mi tienu de plăcuta detoren-tia a amenti, cà anticitatile de sub nri. 1. 2. 5. 6. 7. si 8 mi-le a predatu dlu Andreiu Cibenschi, advocatu in Zelahu, cu scopu, ca se le transpunu in museulu na-tiunale dein Blasiu. Afora de mai multe obiecte de mai pucina însemnătate, am aflatu si la Pometu in otarulu Sacului una pietra in lungime de 6 V2 urme, cu urmatoriulu epi-tafiu : D. M. VICTORIA I A—FRF VIX. AN. XX P. AIO V— LAP. AI RÒ NVS LIBER .LIBERI — EB M. Zelahu 10 Oct. 1869. Andreiu Cosma. — Multiemita caldurosa amendororu DDloru, cari au bene volìtu a ne inavutì tesaurulu natiunale cu obiecte atatu de pretiosa. In câtu pentru inscriptiunile numiloru, avemu a oserbà, cà la nr. 4, mare parte a litereloru fiendu rose, a nevolia se gote verifica intrega lectiunea, de teâtu in vorbele: TRAIANO AVG. GER. DAC, — si optim O PRINC. — Er' la nr. 8, inscriptiunea, de carea si dn. Cosm'a se indoiesce, in aversu suna: — RBIA ORBI-ANA, AVG. adeca: Gne'ia Seia Herennia Sallu-stia BĂRBIA ORBIANA AVG., consoci'a imperatului Alesandru Severu, de pre la a. 226 d. Chr Er' in câtu pentru inscriptiunea lapidaria dein fine, ea nu potè fi decopiata cu acuratetia, si de acea a nevolia se potè decifra. Noi propunemu inse decifrarea urmatoria: D. M. || VICTORIAE || AFRaE VIX. || AN. XX. P. AEsC||VLAP. APRO||NIVS LIBERtus || LI-BERTaE Bene || Merenti. (IV.) PASTI-I ROM AN I. .) A. d. Chr. ... . 214 . . 215 . * . 216 (Contimiare dein Nr. A. u. c. 967. — Messala (A. Cattiu). Sabinu . 968. — Laetu I I . — Cereale . . 969. A. Cattiu Sabinu II. — Corneliu Anulinu 640 A. u. c. A. d. Chr. A. u. c. A. d. Chr 970. C. Bruttiu Presente 992. Imp. M. Antoniu Gordianu (II) I. .u T. Messiu Extricatu II. . . .217 M. Aciliu Aviola . 239- 971. Imp. M. Opîliu Macrinu II. 993. — Vettiu Sabina II. — Oclatiniu Adventu . . . 218 — Venustu . 240 972. M. Aurelia Antoninu (E1 a g a b a 1 u) II. 994. Imp. M. Ant. Gordianu (III) 11. Q. Tineu Sacerdos II. . . 219 — Pompeianu . • 241 ■ 973. M. Aurelia Antoninu III. 995. C. Vettiu Atticu P. Valeriu Entychianu Comazon II. 220 C. Asiniu Praetextatu - 242 974. — Gratii Sabinianu. 996. L. Arriu Arrianu — Claudiu Seleucu . . . . 221 C. Cervoniu Papa . . 243/ 975. M. Aurelia Antoninu IV. 997. — Septimiu Peregrina Imp.M. Aurelia Severu Alesandru 222 — Aemilianu . . 244 976. L. Marin Maximii II. Piere Gordianu. L. Rosciu Paeuln Papiriu Aelianu . 223 998. Imp. M. Juliu Philippu 977. App. Claudiu Julianu II. — Juniu Titianu . 245 L. Bruttiu Quintiu Crispînu . . 224 999. — Presente 978. — Fuseu II, — Albinu . 246 Ser. Calpuruiu Dexter 1000. Imp. M. Juliu Philippu II. Substit. L. Turpiliu Dexter M. Juliu Philippu Caesar . 247' M. Maeciu Rufu . . 225 1001. Imp. M. Jul. Philippu III. 979. Imp. M. Aur. Alesandru Severu II. Imp. M. Jul. Philippu fii. II. . . 24Ș^? L. Aufidiu (Quintiliu) Marcellu II. . 226 1002. L. Fulviu Aemilianu II. 980. — Albinu L. Naeviu (Juniu) Aquilina . 249 — Maxima 227 1003. Imp. C. Messiu Traianu Deciu II. 981. Modesta II. Maximu Gratii . 250 A — Probu 228 1004. Imp. C. Messiu Deciu III. . * 982. Imp. M. Aur. Alesandru Severu III. Q. Herenniu Messiu Deciu Caesar . 251' T. Cassiu Dio II. (istoricu-hi) . 229 1005. Imp. C. Vibiu Trebonianu Ga llu II. 983. L. Viriu Agricolu C. Vibiu Voiasianu Caesar . 252-, Sex. Catiu Clementinu . . . 230 1006. Imp. C. Vibiu Volusianu II. 984. — Claudiu P.ompeianu M. Valeriu Maximu Balbinu . 2<* T. Flaviu Pelignianu . . . 231 1007. Imp. P. Liciniu Va Ieri anu II. i 985. —Lupa P. Liciniu Gallienu Aug. . 254 — Maxima . . . . 232 1008. Imp. P. Lic. Valerianu III. 986. — Maximu Imp. P. Lic. Gallienu II. . 255 — Paterna 233 1009. (M.) Valeriu Maximu II. 987. —- Maxima II, — Glabrio . 256 — Urbana 234 (Va urmă?/ 988. Cn. (Claudiu) Severu —z — : Ti. Claudiu Quintianu . . . 235 NOTITIE DIVERSE, ‘ Piere A]les. Severu. — Gramatec’a ‘nostra, se afla de vendiare, 111 989. Imp. C. Juliu Maxi mi nu Thrax Blasiu la dn. prof. J. M. Mo Ido va nu , pentru cești M. Pupieniu Africanu . . . 236 dein coce cu 1 fl. «50 cr. v. a. br. 990. P. Titiu Perpetuu — In nr. tr. n. 628 c. 1. Un. 12 de dein diostb L. Oviniu Rustica Cornelianu . . 237 1 * înderepta cercetatu in locu de car cat a tu. 991 ™ Bctitin Piu (Ulniu^ —> — Proculu Pontianu . . . 238 Nr. XXXIII, va apare in 15. Martin rechin a- e" Imprimeri’a SAM, FH.TSCH fW. Krafft) in Sabiniu. Editorii!: T. CIPAK11T.