ARCHIVO
pentru filologia si istoria.
Nr. XXXI.	1. Januariu.	1870.
(XLIII.)
Gramatistii si Ortografistii romani.
I.
Samuele M i c u, si G. S i n c a i u.
(Continuare dein Nr. XXX.)
I n editiunea prima, dupa cele trei capete de mai in a-ante dein Partea I, numai decâtu se trece la Partea II: de Ety mo logia, seau insusi trac-tatulu de gramateca, in cap. I. tractandu despre articlu, in alu II despre nume seau declinatiune, si asia mai departe pana la capu XVII despre intre-iectiuni, — si de aici la P. III seau syntaxe, tractanduo cu multu mai pre scurtu decâtu partea a' doua, in numai patru capete (p. 61—70).
Dupa acestea in forma de adausu, autoriulu erasi se intorce la unu obiectu, mai multu orto-graficu si etimologicu, decâtu sintacticu: despre formarea vorbeloru romanesca, dein limb'a latina, cumu se se faca.
Obiectu si cestiune de mare interesu pentru cultur'a limbei romanesci, — deca se va poté tracta si deslegá in modu cuvenitu, asia câtu nece natur'a limbei romane se nu patia, nece aplicatiunea se nu fia monstruosa. seau ridicula, prein cari numai s'ar' cutrierá scópulu, pentru care se face.
Limb'a romanesca, avéndu in sene mai multe punte de diferenţia catră limb'a latina, ce nu se potu delatará, precumu au si cele alalte limbe neo-latine, — si in stadiulu ei de acum'a avendu ea indigentia de multe spresiuni mai forá numeru, ce i lipsescu, pentru nenumerate idee vechie si noue, — se vede necesitata a le impromutá de unde-va, dar' si a le impromutá pre câtu se pote mai conformu cu natur'a sa,
Asta operaţiune astadi se face in tote duele, precumu ne arata tote cărţile, si tote diuaria-le, ce apăru mereu pre tota dîu'a intru una mulţime spamentatoria, cari tote impromutá nenumerate spresiuni, care dein latin'a, care dein cele neo-Archivu pentru filologia si istoria.IV.
latine, — precumu impromut'au antecesorii nostri, dein cea slavica, apoi greca, apoi turcesca, ma-giara, nemtiesca etc.
Numai câtu este întrebare, deca tote aceste spamentatorie impromutari, ce ne au cutrupitu limb'a, erau si conforme cu natur'a limbei romanesci.
In asemene pusetiune se aflau si cele alalte limbe neo-latine, in stadiulu primu alu culturei loru, candu s'au desteptatu, avendu necesitate de multe spresiuni noue pentru nòue-le idee, ce le lipseau pana atunci.
Numai câtu ele, dela inceputulu literaturei loru, impromutarile si-le au facutu numai de intru una funtana, — dein limb'a latina.
Este inse de insemnatu, cà in câtu pentru" modulu, ce ele au urmatu in acestu obiectu, urmarea lui este destulu de batutoria la ochi, si in mare parte chiarii in contr'a naturei loru.
Ele tote, seau mai adeveratu literatorii loru, adoptară vorbele noue latine, de cari aveau lipsa, fora nece una alta scaimbare de câtu in termina-tiune, mai alesu in derivate, — asia câtu forte adese ori form'a derivatului, impromutatu dein limb'a latina, contrasteza cu form'a originalelui precumu se afla in limba, fiendu cà form'a origi-nalelui, precumu se afla in limba, diferesce de forma lui dupà cumu se afla in limb'a latina.
Esemplele voru ilustră lucrulu mai chiara.
Asia la italiani: chiesa originale, si e ci e-s i a s t i c o derivatu ; — chiesa in forma vechia italiana, in locu de ecclesia informa latina; — er' ecclesiastico derivatu, nu dein vorb'a italiana chiesa, ci dela vorb'a latina e c ele sia.
Asia la francesi: choi rsi echoi r, forme vechie francesci, in locu de cadere si excidere vorbe latinesci; — er' derivatele loru: cas, nu dein vorb'a francesca, ci dein cea latina casus, si casuel dein casualis etc.
Totu asia se urmeza si in cele alalte limbe neolatine: spanica, provinciale etc, cu esemple nenumerate.
76

Caus'a e, cà literaţii acestoru naţiuni, vedien-duse asia dîcundu intru imposibilitatea, de asi formă derivatele necesaria dein vorbele, ce le aflau in limba cu forma vechia, erau costrinsi a le luă dein limb'a latina cu formele acesteia, fora de a le mai scaimbâ dupa formele proprie limbei loru, afora de terminatiune, — fiendu cà in form'a latina mai liusioru si mai curundu se poteau in-tielege, er' dupa formele proprie limbei, nu numai se poteau mai a nevolia intielege, ci eră tema, cà cu	atari	forme	schimosite	se	voru	face	si	de	risu
in a-antea publicului loru.
Dar' une oria, chiaru si voliendu a forma derivatele dupa formele proprie si dein vorbele usi-tate la eli, nu le ar' fi succesu; de esemplu: dein
a) Edit i unea de
APPENDIX,
De formandis Daco-Romanis Vocibus a Latinis.
§. 9. In prima hujus opellae parte tanta di-ximus de Orthographia Linguae Daco-Romanae, quanta sufficerent, ut non solum recte pronuntiandi, recteque scribendi regulam, verum et voces rite formandi normam inde percipere possis. Hoc non obstante e re fore existimamus, ut ea, quae ibi-dem paucis complexi fuimus, hie fusius explicemus tradamusque certam, quantum fieri poterit, voces Daco-Romanas a Latinis formandi regulam. Qua ex re illud emolumenti capiemus, ut et nos farra-gini Vocabulorum, quae caeteroquin exscribere deberemus, parcere, et tu Lector! eadem longe facilius addiscere possis. Sit itaque Régula —
I.	Nomina primae Declinationis Latinorum desinentia in A, fiunt Daco-Romana dum pronun-tiantur secundum datas in prima parte a nobis ré-gulas, nee ultimum A accenti! notatur. e. g. Lana, lana. Luna, luna. Porta, porta. Palma, pal ma. Petra, p e t r a. Unda, u n d a. Besica, vesi ca. Limba, lingua. Ripa, ripa etc.
Sic fiunt etiam desinentia in IA. v. g. Filia, fi li a. Sodomia, sodomia. Camisia, carni sia. Scientia, scie ntia. Benevolientia, benevolen-ti a etc.
II.	Nomina Masculina, et Neutra desinentia in Us, nec non desinentia in Um, U, et Ut, fiunt Daco-Romana amittendo Us, Um, U, et
chiesa, cumu ar' fi potutu forma italianulu unu derivatu, care se respundia celui latinu: ecde-şi as tieus? de nu: chi esasteco, — si e/ francesulu dein choi r, care in pronuncia suna ca la noi moap, cumu ar' fi potutu forma unu de-rivatu respundietoriu latinului ca sus, de nu chu? pentru ca chas inca ar' fi dela latinulu ca sus.
Dupa aceste premisa, se ne intorcemu puci-nelu si la limb'a si literaţii noştri, se vedemu, ce metodu au metode au urmatu, si urmeza pana in dîu'a de astadi, in acestu obiectu.
Se vedemu inse, de ce părere au fostu celi mai vechi: Sam. Mi cu si Gr. Sincaiu, si apoi ne vomu continuă oserbatiunile nostre.
n 1780 (p. 71 seqq.)
ADAUSU.
Despre formarea vorbeloru r omanesci dein latine.
§.	9. I n partea antania a' acestei opere atâ-. tea amu dîsu despre ortografi'a limbei romane, câtu ar' fi de ajunsu, nu mimai se poti intielege de aci modulu de a pronuncia si scrie bene, ci si de a forma cuventele cumu se cuvene. Cu tote astea, credemu a fí de folosu, cá cele ce acolo le amu dîsu pre scurtu, aici se le esplicâmu mai pre largu, si se dâmu una regula certa, pre câtu se pote, de a forma cuvente romanesci dein cele la¡ tine. Dein care vomu ave acelu folosu, cá si noi vomu poté crutiá mulţimea vorbeloru, ce amu cauta de almentrea se le scriemu aci, si tu, lec-toriu bune, se poti mai pre liusioru • a le inve-tiá. Fia dar' regul'a —
I.	Numele de declinatiunea prima a' latiniloru terminate in A, romanesci se facu pronunciandule dupa regúlele date de noi in partea antania, si neinsemnandu pre A cu nece unu accentu, pr. Lana, lana. Luna, luna. Porta, porta. Palma, palma. Petra, petra. Unda, unda. Vesica, be-sica. Lingua, limba. Ripa, ripa etc.
Asia se facu si cele terminate in ia, pr. Fi-lia, filia. Sodomia, sodomia. Camisia, cami-sia. Scientia, scientia. Benevolentia, benevo-lientia etc.
II.	Numele masculine si neutre terminate ia us, si cele in um, u, si ut, se facu romanesci lapedandu pre us, um, u, sí ut, si tieneudu
— 603 —
Ut, et servando pronunciationem a nobis in prima parte praescriptam. e. g. Domo, do minus. Làc, lacus. Sàcc, saccus. Pect, pectus. Nàs, na-sus. Nàp, nap us. Fruct, fructus. Respons, responsum. Lut, lutum. Plumb, plumbum. Pom, pomum. Cap, caput. Corn, cornu. Gel', gelu etc.
Excipe Latus Substantivum, et Genu, quorum primum format Lature, secundum G enunci e.
III.	Foeminea tertiae Declinationis desinentia in Us. fiunt Daco-Romana dum ponuntur in Abla-tivo singulari, quartae vero Foeminea desinentia in Us, mutando Us in A. e. g. Virtute, virtus. Sierbitute, servitùs. Mana, manus etc.
Excipe Foeminea tertiae desinentia in Us, si in Genitivo singulari exeant in Dis. Haec enim E Ablativi mutant in A, dum fiunt Daco-Romana. e. g. Làuda, laus. Frauda, fraus. Frondia, frons, frondis.
IV.	Nomina secundae Declinationis desinentia in ius, fiunt Daco-Romania mutando Us in E, et exeuntia in Eus amittendo S. e. g. Ràdie, radius. Geòrgie, Georgius. Dieu, Deus. Màlleu, vel Màliu, malleus. Reu, reus, vel malus etc.
Ast Fi li us format Filiu.
V.	Nomina tertiae Declinationis desinentia in TIO, fiunt Daco-Romana, posita in Ablativo Singulari, et mutato T in Ce. g. Tecione, tit io. Ro-gaci one, rogatio. Inclinacione, inclinatio.
VI.	Voces omnes desinentes in Io, Eo, et 0 non purum fiunt Daco-Romana amittendo has easdem syllabas, vel vocàles. e. g. Aud, audio. Dorm, dormio. Ment, mentior. Tàc, taceo. Sied, sedeo. Ved, video. Pon, pono. Son, sono. Hom, homo etc.
Excipe Verba Monosyllaba, item bisyllàba in 1 o. Horum *) enim prima fiunt Daco-Romana mu-tando 0 in Au, et secunda vertendo 0 in U. e. g. Stàu, sto. Dàu, do, Sciu, scio. Fiu, fio etc.
Mollio quoque format Moliu.
VII.	Nomina tertiae Declinationis exeuntia in alias Consonantes praeter Us, et Ut, de quibus jam diximus, item Nomina quintae Declinationis Latinorum fiunt Daco-Romana, si ponantur in Ab-lativo Singulari. e. g. Sol'e, sol. Oue, ovis.
*) In originale: Harum.
pronuciarea prescrisa de noi in partea antania, pr. Dominus, domn. Lacus, làc. Saccus, sàc. Pec-tus, pect. Nasus, nàs. Napus, nàp. Fructus, fruct. Responsum, respons. Lutum, Int. Plum-bum, plumb. Pomum, pom. Caput, càp. Cornu, corn. Gelu, gel' etc.
Lia afora Latus sustantivu, si Genu, dein cari celu de antaniu face lature, er' alu doilea Genuncle.
III.	Femininele de a' III. declinatiune terminate in us, se facu romanesci punendule in ab-lativulu singulare, — er' femininele de a' IV. terminate	in	us,	mutandu	pre	u s	in	A,	pr.	Virtus,
virtute. Servitus, sierbitute. Manus mana etc.
Lia afora femininele de a III. terminate in us, deca in genetivulu sing, esu in dis, fiendu cà acestea muta pre E dein ablativu in A, fa-cundule romanesci, pr. Laus, lauda. Fraus, frauda. Frons-dis, frondia.
IV.	Numele de a' II. declinatiune terminate in ius,	romanesci	se	facu	mutandu pre us	in	E,
er' cele	terminate	in eus	lapedandu pre	S,	pr.
Radius, radi e. Georgius, Geòrgie. Deus, dieu. Malleus, màlleu seau màliu. Reus, reu etc.
Inse Filius face filiu.
V.	Numele de a' III. declinatiune terminate in tio, romanesci se facu, punendule in ablativulu sing, si mutandu pre T in C. pr. Titio, te ci un e. Rogatio, rogaciune. Incliriatio, Inclinaciune.
VI.	Tote vorbele terminate in i o, e o, si O nu-curatu, romanesci se facu lapedandu aceste-si silabe seau vocali, pr. Audio, aud. Dormio, dorm. Mentior, ment. Taceo, tàc. Sedeo, sied. Video, ved. Pono, pon. Sono, son. Homo, hom etc.
Lia afora verbele de una silaba, .si cele de doue terminate in io, fiendu cà cele de antaniu se facu romanesci mutandu pre O in au, er' cele de a'	doua	mutandu	pre	O	in	U,	pf.	Sto,	stàu.
Do, dàu. Scio, sciu. Fio, fiu etc.
Er' mollio face moliu.
VII.	Numele de a' III. declinatiune terminate in	alte	consunanti,	afora	de us	si	ut,	de	cari	amu
dìsu mai susu, — si numele de declinatiunea V. a' latiniloru, se faeu romanesci, punendule in a-blativulii singulare, pr. Sol, sol'e. Ovis, oue.
76*
— 604 —
Lente, lens, lentis. Ferbente, fervens. Berbece, v e r v ex. Pulbere, pulvis. Cetäte, c i v i t a s. Bonetate, boni tag. Grläcie, giaci es. Fäcie, facies etc.
Excipe desinentia in R, quae fiunt Daco-Ro-mana accipiendo Accentum gravem in ultima syl-laba. e. g. Piper, piper. Facatòr, factor. Le-gator, ligator etc.
Imperator tarnen format Imperai
Dies etiam format Dì. Serpens, Sierpe. Bos, Bou. Vertex, Vèr v. Culmen, Cui me. Ju-dex, Jude.
§ 10. Hae sunt regulae, quae observari de-bent, ut e Latinis Daco-Romanas voces formare possis. Hae nihilominus baud sufficiunt, necessarium namque adhuc est, ut et litteras aliquas in alias vertas, posteaquam secundum datas jam regulas e Latinis vocibus Daco-Romanas feceris. Idcirco se-quentia observato:
I.	L simplex, quod apud Latinos inter duas Vocales, aut Diphthongos positum fuit, apud Daco-Romanos notatur Spiriti! aspro (sic), atque ut R pronunciatili', v. g. Sal Ablativum habet Sale, et Daco-Romana vox fit Sàl'e. Sol, Sol'e. Pa-lus, Pal'. Populus, Popol'.
II.	B, quod apud Latinos stat inter duas Vo-cales, apud nos mutatur in V, e. g. Habere, nos dicimus: Have re.
III.	V, quod fuit inter duas Vocales positum apud Latinos, apud nos mutatur in U. e. g. Vi-vus, non dico juxta secundam regulam preceden-tis §. Viv; sed Viu.
IV.	X Latinum apud nos mutatur in S. e. g. Allesäudr, Alexander. Esire, exire. Tiesere, t e x e r e.
V.	D. L. S. et T. posita ante E initio vocum saepe assumunt immediate post se unum I. e. g. Dieu, Deus. Liepure, lepus. Sied, sedeo. Tien, t e n e o.
VI.	V, quod in vocibus Latinis stat imme-diate ante, vel post Consonantem aliquam, apud nos Daco-Romanos plerumque mutatur in B. e. g. Pulbere, pulvis. Berbece, ver vex. Sbol', a-volo etc.
Quando adhuc mutatur V in B, et vicissim, item reliquae Litterae in alias, facilius ex usu percipies.
Lens-tis, lente. Fervens, ferbente. Vervex, berbece. Pulvis, pulbere. Civitas, cetáte. Grlaeies, glagie. Facies, fa cié etc.
Lia afora cele terminate in R, cari se faca romanesci luandu accentulu greu pre silab'a ultima, pr. Piper, piper. Factor, f a c a t o r. Ligator» legat6r etc.
Ci Imperator face I m p e r á t.
Er' dies face di. Serpens, sierpe. Bos, bou. Vértex, vérv. Culmen, culme. Judex, jude.	•
§ 10. Aceste suntu regúlele, ce suntu a se urmá, cá se poti forma dein latine vorbe roma-nesci Inse ele nu suntu de ajunsu, fiendu câ e de lipsa, se mai muti si alte litere intru altele, dupa ce ai formatu dupa regúlele pana aci date cuvente romanesci dein latinesci. De acea este a se mai oserbá :
I.	Câ L simplu, care la latini e pusu intre doue vocali seau diftongi, la romani se semneza cu spiritu aspru, si se pronuncia cá R, pr. Sal are ablativulu Sale, er' romanesce se face sál'e. Sol, sol'e. Palus, pal'. Populus, pop61.
II.	B, care la latini e intre doue vocali, la noi se muta in V, pr. H a b e r e, la noi H á v e r e.
III.	V, care la latini a fostu intre doue vocali, la noi se muta in U, pr. Vivus, nu dicemu dupa a' dou'a regula dein §. de mai susu: Viv, ci viu.
IV.	X latinu la noi se muta in S, pr. A11 e-sándr déla Alexander, Esire déla exire. Tiesere déla t e x e r e.
V.	D, L, S, si T in a-ante de E la incepuíulu cuventului, adese ori lieau una I in data dupa sene, pr. Deus, dieu. Lepus, liepure. Sedeo, sied. Teñe o, tien.
VI.	V, care in vorbele latine se afla neme-diatu in a-ante seau dupa alta cónsunante, la noi romanii se muta mai totu de un'a in B, pr. Pul-vis, pulbere. Vervex, berbece. A v o 1 o, sbol' etc.
Candu se mai muta V in B, si in apoi, seau alte litere intru altele, mai liusioru se pote scí dein usu.
-	605 —
In loculu acestei apendici,	G.	Sincaiu	in	ed.	I unu capu,	care	lipsesce	in editiunea	de	1780,
II, in a-ante de a trece dein Partea I. la a' II. si precumu urmeza.
a III. etimologica-sintactica, a mai adausu la partea
i n 1805 (p. 13 seqq.)
CAPU IV.
Despre formarea vorbeloruromanesci dein latine.
§.	1. Vorbele latine, că se se faca romanesci, strica-le asia:
I.	Dein numele masculine seau neutre, terminate in us, um, u, ut, ori de care declina-tiune se fia, lâpeda aceste terminatiuni, si voru fi romanesci, câ Nasus, nâs; Lacus, lâc; Arcus, ârc; Tempus, tâmp; Lutum, lut; Cornu, corn; Caput, câp.
Liâ afora: Latus-ris, lăture. Granum, grâu. Genu, genunche. Lepus, iepore. Frigus, frigure seau frig.
DI. Femininele terminate in-us, de suntu de a' III. declinatiune, pune-le in ablativulu singulare, că Virtus, virtute; er' de-su de a' IV, muta us in A} că Manus, mâna.
Liâ afora numele de a' III. declinatiune terminate in us, deca formeza genetivulu in dis, fiendu câ muta pre E de pre urma dein ablat. sing, in A, că Laus, lăuda.
III.	Numele de a' II. declinatiune terminate in ius, de suntu propria, muta pre us in E, câ Athanasius, Athanasie. Gregorius, Gri gori e. Er' de-su apelative, lapeda pre ius, că Socius so9.
IV.	Dein numele de a' II. declinatiune terminate in eus, lâpeda pre S, că Reus, reu. Do-minus Deus, Dumnezeu.
V.	Dein verbe lăpeda terminatiunile o, eo, io, ior, si or, si voru fi romanesci, că Laudo, lăud. Taceo, tâc. Colligo, cule"gu. Aud:o, âuz. Mentior, mint. Me miror, me mir.
Liâ afora a) Cele de una silaba, câci muta pre o in au, câ do dau, sto stau.
b) Cele de doue silabe terminate in i o, câ-ci muta pre o in u, câ fio, fiu. Asia si cele dein fio, câ sufflo sufflu, inflo influ.
VI.	Numele de I. declinatiune, le lasa in nu-minativulu singul., dar' pre A dein urma se nulu semnezi cu vre-unu accentu, câ Luna, luna. Fa-rina, farina. Sarcina, sarcina.
VII.	Numele de declinatiunea III. si V., pu-
b) Editi unea de
CAPUT IV.
De forman.dis Daco-Romanis Vocibus ex Latinis.
§ 1.	Voces Latinas sic corrumpe, ut fiant Daco-Romanae, sive Valachicae:
I.	E Nominibus Masculini, vel Neutri Gene-ris desinentibus in us, um, u, et ut, cujuscun-que Declinationis fuerint, omitte dictas terminatio-nes, et erunt Valachica; v. g. Nasus, n â s; Lacus, lâc; Arcus, arc; Tempus, tâmp; Lutum, lut; Cornu, corn; Caput, câp.
Ex ci pe: Latus, lateris, lăture. Granum, grâu. Genu, genunche. Lepus, iepore. Fri-' gus, frigure, vel frig.
II.	Foeminina in u s desinentia, si sint tertiae Declinationis, pone ad Ablativum singularem, ut Virtus, virtute; si quartae, muta us in a, ut Manus, mâna.
Excipe Nomina tertiae Declinationis in us desinentia, si forment Genitivum in dis, quia mutant ultimum e ex Ablativo singulari in a, ut Laus, 1 äud a.
III.	Nomina secundae Declinationis desinentia in ius, si sint propria, mutant us in e, ut Atha-nasius, Äthan asie. Gregorius, Grigorie. Si sint Appellativa, omittunt ius, ut Socius, sog.
IV.	E Nominibus secundae Declinationis de-sinentibus in eus omitte s, ut Reus, reu. Domi-nus Deus, Dumnezeu.
V.	E Verbis omitte terminationes o, eo, io, ior, et or, et erunt Valachica, v. g Laudo, läud. Taceo, tâc. Colligo, culeg. Audio, âud. Mentior, mint. Me miror, me mir.
Exci pe a) Monosyllaba, quia mutant o in au, ut do dau, sto stau.
b)	üisyllaba in i'o desinentia, quia mutant o in u, ut fio, fiu. Item provenientia a fio, ut sufflo s uf fiu, inflo influ.
VI.	Nomina primae Declinationis relinque in Nominativo singulari, sed ultimum a non notes alio accentu, ut Luna, luna. Farina, farina. Sarcina, sarci na.
VIL	Nomina tertiae, et quintae Declinationis
— 606	-
nele in ablat. sing.; si in cele de a' V. declina-tiune muta pre E in I, er' in cele de a' III., cari formeza ablativulu in ti o ne, muta pre T in Or cà Sanitas, sani tate. Facies, fàtie. Rogatio, rugăciune. Titio, teciune.
Lia afora: Serpens, s ier pe. Bos, bou. Leo^ leu. Vertex, vèrv. Culmen, culme. Judex, jude. Dies, z i.
VIII.	Numele de a' III. declinatiune, terminate in R, lieau lenga numinativulu sing, diftongul u iu, si prelungescu silab'a dein urma, cà Li-gator, legatoriu Piper, piperiu.
Lia afora: Imperator, I mperai
IX.	A in vorbele latine, standu in a-ante de m b , m p, si n simplu, lià asuprasi accentuili cercu-flesu, cà ambae, ambe; campus, câmp; lana, lâna.
Lià afora vorbele ce nu-su latinesci, si su-1 stantivulu lancea, lànce.
X.	CL se muta in chi, cà clarus, chiàr; si CT in PT, cà pectus, pept.
XI.	DI in a-ante de E, se muta in Z, cà radius, voc. radie, ràze.
XII.	E dein vorbele latine asia se strica in cele romanesci, oserbandu si regule de mai susu:
A.	In a-antea terminatiunei nd, nt, si n simplu, lià asuprasi accentulu cercuflesu, cà colli-gendo, culeg end; cooperimentum, coperemènt. fenum, fèn.
B.	Deca dupa dìsele terminatiuni in aceeaşi vorba urmeza E, se muta in I, cà bene, bine; dens, abl. dente, dinte; lens-te, linte; verbum, cuvènt, voc. o verbum! o cuvinte!
C.	Er' deca, afora de dìse-le consunanti nd, n t si n simplu, ' alte consunanti urmeza dupa E, si dupa acestea numai decâtu urmeza altu E seau A, atunci celli dein a-ante lià accentulu acutu, cà lex, lege, lége; ligo, liga, léga; petra, pétra.
Lià afora numele propria, cà o Petre! si sustantivulu venenum, venin.
XIII . GL se muta in ghi, cà glacies, ghi-àtie; er' GN in mn, cà pugnus, pumn; li-gnum, lemn.
XIV.	I in a-ante de rap, si n simplu, la in-ceputulu vorb'eloru lià accentulu cercuflesu, cà Im-perator, ìmperàt; intra, intra.
XV.	L simplu intre doue vocali, se muta ift R, cà Angelus, anger. Sai, ablat. sale, sàre.
pone ad Ablativum singularem, et quidem in quintae Declinationis nominibus e muta in i, in tertiae vero Declinationis nominibus, quorum Ab-latìvus exit in ti on e, t muta in c, ut Sanitas, sanitate. Facies, fati e. Rogatio, rugăciune. Titio, teci une.
Exci pe: Serpens, siérpe. Bos, bou. Leo, leu. Vertex, vêrv. Culmen, culme. Judex, jude. Dies, zi.
VIII.	Nomina tertiae Declinationis in r desi-nentia assumunt Diphthongum i u ad Nominativum singularem, et prolongant penultimam, ut Liga tor, legatoriu. Piper, piperiu.
Excipe: Imperator, Imperàt.
IX.	A, quod in vocibus latinis stat ante mb, m p, et n simplex, assumit accentum circumflexum, v. gr. ambae, ambe; campus, câmp; lana, lâna.
Exci pe voces a Latinis non provenientes, et Substantivum lancea, lànce.
X.	CL mutatur in chi, ut clarus, chiàr, et et in pt, ut pectus, pep t.
XI.	DI ante e positum mutatur in Z, ut radius, Voc. radie, ràze.
XII.	E sic corrumpitur ex vocibus latinis in valachicas, observatis semper prioribus regulis :
A.	Ante terminationem nd, nt, et n simplex assumit accentum circumflexum, ut colligendo, c u-legênd, cooperimentum, coperemênt, fe-num, fên.
B.	Si post dictas terminationes in eadem voce sequatur e, mutatur in i, ut bene, bine;, dens, Abl. dente, dinte; lens, lente, linte; verbum, cuvent, Voc. o verbum! o cuvinte!
C.	Si vero praeter dictas consonantes nd, nt, et n simplex aliae sequantur post e consonan-tes, et has illico excipiat alteram e, vel â, vel a, turn primum assumit acutum, v. g. lex, lege, lége; ligo, liga, léga; petra, pétra.
Exci pe Nomina propria, ut o Petre! et Substantivum venenum, venin.
XIII.	GL mutatur in ghi, ut glacies, ghià-tie; gii vero in mn, ut pugnus, pumn, li-gnum, lemn.
XIV.	I ante mp, et n simplex initio vocum assumit accentum circumflexum, ut Imperator, I m-perat, intra, întră.
XV.	L simplex inter duas vocales positum mutatur in r, ut Angelus, Anger. Sal, Abl. sale, sare.


Exci pe supina verborum, atque ab his derivata, ut humiliatus, umilit.
Syllaba vero li in nominibus ante vocalem posita mutatur in i, ut malium, mai; mulier, mu-liere, muie're.
XVI.	De vocali o sequentia notato:
A.	Si stet in vocibus latinis ante mb, mp, et n simplex, mutatur in vocibus valachicis in u, v. g. Bombacum, bumbac; comparo, cumpăr; bonus, bun; longus, lung; sono, sun.
Excipe nomina propria.
B.	Posita ante alias praeter jam dictas con-eonantes, si in subsequenti syllaba reperiatur a vel e, assumit post se unum a, ut mola, moara; porta, poarta; sol, sole, soare; sors, sorte, s o arte.
XVII . S ante i mutatur in f longum, aut in sh, ut resina, refina; sc vero latinum, quod stat ante e et i, mutatur in It, ut crescere, crd-stere; scio, ftiu; scientia, ftiintia.
XVIII . V inter duas vocales positum mutatur in u, ut vivus, viu; post eonsonantem positum mutatur in b, ut pulvis, pulvere, pulbere; ver-vex, vervece, berbdce.
XIX.	Voces latinas, quae incipiunt a de, le, se, et te, ita consideres velim, ac si inciperent a die, lie, sie, et tie, quo facto, eas lege, et scribe juxta regulas scribendi, et corrumpendi jam datas, v. g. Deus scribe Dieus, ex quo juxta corrumpendi Regulam IV. omitte s, juxta XI. Di verte in Z, et erit Zeu. Lepus, Iepore, liepore, juxta XV. iepore. Sedeo, siedeo, juxta V. et XVII. fed. Teneo, tieneo, juxta V. et XII. tign.
XX.	Reliquos linguam latinam in valachicam corrumpendi modos, praesertim verborum corrup-tionem, indigitabo per decursum operis, ubicunque occasio semeţ praebuerit.
Dein acestea se cunosce, cumu câ de una parte eli ameudoi mai multu au tractatu aci, despre modulu cumu suntu formate cuventele roma-neştii dein cele latine, de câtu cumu se se formeze alte cuvente noue romanesci dein asta limba, — er' de alfa, câ S. Micu si Gr. Sincaiu in edi-tiunea prima mai multu urmeza principiulu etinio-logicu, er* Gr. Sincaiu in edit. II. mai multu se apropia de celu foneticti.
Liâ afora supine-le verbeloru, si derivatele loru, ca- humiliatus, umilit.
Er* silab'a	li	pusa	in a-ante	de	vocale in
nume se muta	in	I, câ	malium,	mai; ttralier,
muiere.
XVI.	Despre vocalea O, insemneza-ti urma-toria-le:
A.	De se afla in a-ante de mb, mp, si n simplu in vorbe latine, in vorbele romanesci se muta in U, câ Bombacum, bumbac; comparo, cumpăr; bonus, bun; longus, lung; soiio, slin.
Liâ afora numele propria.
B.	Aflanduse in a-antea altoru consunanti, afora de cele dîse, deca in silab'a urmatoria se afla A seau E, liâ dupa sene unu A, câ mola, moara; porta, poarta; sol, sole, soare; sors, sorte, s o ar te.
XVII.	S in a-ante de I. se muta in f lungu, seau sh, câ resina, refina; er' sc latinescu, dein a-antea lui E si I, se muta in ft, câ crescere, creştere; scio, ftiu; scientia, ftiintia.
XVIII.	V intre doue vocali se muta in U, câ vivus, viu; er' dupa consunanti se muta in B, câ pulvis-re, pulbere; vervex, vervece, berbece.
XIX.	Vorbele latine, cari incepu cu de, le, . se, si te, suntu a se considera, câ si cumu aru . incepe cu die, lie, sie, si tie, prein urmare venu ase pronunciâ si scrie dupa regulele de scrisu si de stricare de mai susu, câ deus, scrie dieus, dein care dupa regul'a IV. lâpeda pre S, er' dupa a'	XL. muta	pre di	in	Z,	si	va	ff	zeu.	Lepus,
liepore, dupa regul'a XV. iepore. Sedeo, sie-deo, dupa a' V. si XVII . fed. Teneo, tieneo, dupa V. si XII. tien.
XX.	Cele alalte modure de a strica limb'a latina in cea romanesca, alesu stricarea verbeloru, se voru arata in decursulu opului, ori unde mi-se va dâ ocasiune.
Dupa editiunea prima vorbele romanesci au una forma mai aprope de ale limbei latine, er' dupa editiunea II, mai depărtata.
De in care potemu conclude, câ eli si pentru cuventele noue totu asemene metodu voru se se urmeze» cu tote câ eli prea pucine cuvente noua aducu de esemple, pr. sierbitute, frauda, — mai multe inse in Vocâvu.llâr (ed. 1. p. 76 seqq., ed. 2. p. 87 seqq.), pr. fardedieu, peniten-
— 608 —
tie si penitenti a, profundu, sel ba, vuit, candel abr, unicc-ru, grue, etc.
Dar' de aci se vede si ce a intielesu Gr. Sin-caiu vorbindu de coruptiune, cumu am oser-batu si cu alta ocasiune. Numai câtu elu se pare a fi crediutu, câ tote diferentie-le, ce se vedu astadi in vorbele romanesci de catrâ cele latine, suntu tote coruptiuni mai tardîe si mai dein coce; in care respectu, părerea nostra se pote vede" in Principia-le nostre la paginele 17 seqq., la cari ne provocâmu.
In câtu pentru asta părere a' lui G. Sincaiu, carea pote a fostu si este si astadi a' mai muî-tor'a,	caus'a	se	pare	a fi,	ca	eli	credeau	seau	si
credu, câ numai limb'a latina clasica eră in usu la romanii vechi, er' nu si dialecte vulgari, cari inse pre atunci	pote	câ	nece	nu	difereau asia
multu de limb'a	latina,	câ	cele	mai	tardîe,	si de
acea si limb'a latina prea bine eră intielesa de toti si numai dein usu si fora gramateca. Er' diferentie-le, de si pre secuii ce mergeau totu mai cresceau, asia câtu in urma celi ce vorbeau dialecte vulgari, nu mai intielegeau limb'a latina, nece poteau se o mai intielega, câ ce încetase dein usulu de tote dîlele, — ele inse, diferentie-le, intre limb'a latina si dialectele vulgari, esisteau si pre tempulu clasitatei latine, inca dein celi mai vechi secuii, cumu amu aretatu si demustratu pre largu la loculu mai susu citatu.
P. Maioru inse, precumu se scie dein Dialo-gulu lui intre mosiu si nepotu, eră cu totulii de alta părere, contraria parerei lui Gr. Sincaiu. Elu credea, nu numai câ erau in usu si alte dialecte vulgari pre lenga limb'a latina, chiaru si in Ro-m'a, dar' si câ diferenti'a dialectului vulgariu de pre tempulu lui Juliu Cesare atâtu eră de pucina de catrâ limb'a romanesca a' nostra, câtu a cute-zadu a dîce, câ elu a vorbitu chiaru romanesce câtra soldaţii sei.
Extrema se tangunt!
Remane, se mai atingemu doua casure memorabili in acestu respectu, unulu dein Romani'a, altulu dela noi dein Transilvania.
Casulu antaniu se referesce la acea trista epoca, pre candu romanii in urm'a fanariotismului mai uitase a scrie romanesce, er' celi ce mai scri-eau nu mai tieneau nece unu cumpatu in adoptarea vorbeloru, formeloru si constructiunei dein lim-bele străine grecesci, turcesci, muscalesci, si in
urma franciusesci, si deca care-va mai luă vorbe si de in limb'a latina, eli le scrieau fora nece unfc regula si metodu, ci chiaru numai dupa capriciu, ceea ce si astadi se mai oserbeza pre ici pr$ colea.	I
De acesta epoca trista se tiene si unulu de in celi mai celebri si mai meritati scrietori ai României, pre care cu dorere cauta selu amen-timu: J. Vacarescu celu betranu in gramatec'a sav. Estrasa-le, ce vomu da deintru insa la ordinea sa^ va demustrâ si justifica pre deplenu opiniuneaV. nostra.
Alu doilea casu, inceputu cu ceva mai iu a-ante, de candu romanii transilvani începură » invetiâ limb'a latina, mai multu in scole ungu-' resci,	nu numai	fu	totu atâtu	de fatale	pentru!
limb'a	romanesca	de atunci, ci	eră totu	de una
data si ridiculu.
Eli candu scrieau romanesce, cu tote câ mar bucurosu scrieau latinesce, inca bene si fromosu^' nu numai câ luau multe cuvente dein limb'a latina, chiaru si fora necesitate, dar' ce e mai multu, eli le luau in tota originalitatea loru ce o au in limb'a latina cu terminati uni cu totu, pr. misteriu-mu-lu, consistoriumu-lui etc. parte le scrieau dupa pronuncia unguresca, dupa cumu le iuvetiase dela unguri, pr. computusiu, circulusiu, proprietasiu etc.,-seau cu pucina inflesiune, inse totu dupa stillila ungurescu, pr. notaresiu, vicaresiu etc; er' mai alesu in verbe, ungurismulu sî-facea de capii, in scrisu si in vorbire, câ alegaluescu, formaluescir-etc, fiendu câ dein scole invetiamu a declinabili, conjugalul, comparalui etc.
Acesta epoca a duratu pana aprope de a. 1848, si archivulu Blasiului, si cărţile tipărite totu aci, alesu teologice, gemu de aceste defiguratiuni gretiose si ridicule, de cari abia a potutu scapă , generatiunea mai tenera, atâtu de inradecinatu erâ acestu barbarismu intru toţi romanii de dein coce/ cari scieau latinesce.
Esceptiuni onorabili inse au fostu si pre atunci, si scriptele lui S. Micu, G-. Sincai, si P. Maioru suntu mai de totu scutite de aceli barbarismi ru-sinatori.
In diu'a de astadi, idee-le inca suntu impa~ rechiate, si literaţii nostri suntu impartiti in doua castre, forte destinte dupa doue principia oposite.
Un'a din ele, voru a reduce la form'a primitiva latina tote cuventele romanesci, si a sterge

tota diferenti'a ce esiste astadi intre ele, de acea ei cuventele nòua, ce le adopta dein limb'a latina, nu le mai scaimba de câtu in terminatiuni.
Eli voru a se serie si scriù : a ver bi in locu de a vorbf, — possu in locu de potiu etc. pentru cà si latinii dîcu verbum-verba, si possum. Asemenea tua, sua, in locu de ta, sa. S'a vediutu inca si Domni'a vestra; si alte mai multe nasarambe totu asemenia.
*. Asta clase ea' hyp er etim ologistiloru, cari de aru potè, bucuroşi aru straforala' tota limb'a romanesca in latina, cumu se vediù eri alalta eri unulu, care vrea se o italianiseze cu totulu.
Pentru aceştia limb'a romanesca, e una limba cu totulu corupta intru intielesulu celu mai esactu alu cuventului, si dein acea causa urmeza princi-piulu hyperetymologismului.
Cea alalta clase lucra cu totulu dein contra, scaimbandu fora crutiare tote cuventele latine dupa tote formele proprie ale limbei romanesci. Asia eli scriu: direptore dela di rector-e, care-tate cu a oscura dela qualitas-te, cueordia dela concordi a, ecelibru dela aequili-brium, etc.
Eli suntu forte cosecenti in aplecarea principiului loru, numai câtu comitu si eli in prea marea loru ardore, de a romaniza totu, câte unu so-lecismu, si câte unu carambolu, scriendu cantore, autore, profesore, cà nume masculine, candu form'a in Ore la noi estè femenina. Er' vorb'a direptore in limb'a loru, nu se scie, deca e romanisata dein director-ris, ori dein di rep-t o r -ris. Si nu credu, cà vre unu deregutoriu seau dirigente s'ar' află magulitu, candu ce-ne-va l'ar' apostrofa cu Domnul e di reptore!
Potè cà si aici s'ar' potè aplecă dis'a latinului: cum grano salis!
(XXXIX.)
Documente istorice baserecesci.
(Continuare dein Nr. XXIX.)
14.
Intre diplomele date de principii transilvani pentru baserec'a romanesca dein Transilvani'a me-» rita tota atenţiunea nostra mai alesu, cele ce le dedera bietiloru metropoliti romani dela A. Juli'a, , dein cari P. Maioru a publicatu un'a cu datola 10
oct. 1643, data lui Stefanu Simeonu*); — alfa de dat. 28 dec. 1680, data lui Iosefu Bu-dai de Piskintz dupa detronarea lui Sav'a Bran-covics, o amu publicatu mai antaniu noi **), — er' alfa a treia, si mai vechia de câtu amendoue cele amentite, cu datu 15 Jan. 1608, data de principele. Sigismundu Racoti lui Michael e dein Vajda-falva, care o publìcàmu numai de câtu, dupa cumu se afla in Istori'a unirei de P. Bodu***), inca e nepublicata pana acumu.
Deca cele publicate mai in a-ante meritau atenţiunea pentru grelele conditiuni, ce le impuneau aceli principi bietiloru metropoliti romani, pre cari-i degradaseră pana ai supune jurisdictiu-nei Superintendentiloru de alta confesiune, apoi diplom'a dein urma arata, cumu aceliasi principi favorisau pre preutii romani trecuţi la dalvinismu si-i subtrageau de suptu jurisdictiunea ordinaria a metropolitului romanescu.
Diplom'a lui Sig. Racoti dein 1608.
Nos Sigismundus.Răkoczi etc. Memoriae com-mendamus etc. Quod ad receptarum in ditione nostra transylvanica religionumf) liberam ff) cui-vis profitendi apud eos, a quibus recipiuntur, inde ab initio data concessaque sit facultas., Reveren-dus vero Michael, concionator ecclesiae posses-sionis valachalis Vajdafalva nuncupatae, non ita pridem errori Grraecorum sive schismaticorum re-nunciasset, ortodoxaeque religioni sponte et libere se addixisset. Ne incerto tramite idem vitam suam, et ordinem gereret, ex illa pietate et affec-tione nostra principali, qua erga ecclesiasticum tangimur ordinem, eidem Michaeli concionatori, et etiam reliquis orthodoxae religionis pastorìbus Va-lachis, tarn hactenus renati», quam etiäm in poste-rum renascendis, benigne in perpetuimi annuentes, et concedentes duximus, ut ipse a modo in poste-rum successivis semper temporibus in negotiis or-thodoxae religionis omnibus iis consuetudinibus, ritibus, honoribus, gratiis, privilegiis, indultiş, li
*) P. Maioru, in Istori'a baserecesca, pag. 72 seqq. sub linie; in Ms. si la P. Bod in opulu citata.
**) Acte si fragmente, pag. 60—70.
***) P. Bodu 1. c. in transumtulu lui M. Apafi dein a. 1669, impreuna cu transumtulu diplomei antanie de G. Racoti dein 10 .oct. 1643.
f) Lipsesce una vorba, de gsemplu: exerciţi um.
-J-f) Asia in Ms. inse scrie: libera, fora m.
77
— 610 —
bertatibus et praerogativis, quibus caeteri cuius-que gentis, signanter vero hungaricae nationis, or-thodoxae religionis pastores, quarumlibet eccle-siarum in Lac ditione nostra Transylvanica con-stitute utuntur, fruuntur et gaudent, perpetuo uti, frui et gaudere, praeattactamque ipsorum profes-sionem, ubi eas receperint, profitendi semper om-nimodam babeant potestatis facultatem.
Quod vero ad Episcopatus et Senioratus offi-cium, et alios honores ecclesiasticos apud vos at-tinet, iidem instar aliarum ecclesiarum ortodoxa-rum, Episcopos et Seniores sui ordinis, et natio-nis, a quibus ordinantur, more consueto eligant, lieque amplius ab externis, et alienae religionis, quarumvis ecclesiarum, signanter autem Rasciana-rum et Valacharum Episcopis et Senioribus de-pendeant, prout annuimus et concedimus. a)
Quocirca Spectabilibus, Magnificis, Generosis, Egregiis et Nobilibus, Comitibus, V. Comitibus, et Judicibus Nobilium quoruncunque Comitatuum, Capitaneis, Praefectis, Provisoribus, Castellanis arcium, et aliorum quorumvis locorum Officialibus, Tricesimatoribus, Teloniatoribus, pontium, pas-suum, et vadorum custodibus, eorumque vicem gerentibus, item prudentibus ac circumspectis Ju-dicibus villicis, et Juratis civibus quarumcunque civitatum, oppidorum, villarum et possessionum, cunctis etiam aliis cuiuscunque status, gradus et ordinis, honoris, conditionis et praeeminentiae ho-minibus, ubivis in ditione nostra constitutis et commorantibus, quorum interest seu intererit, no-tanter autem Reverendo S z a v e o Vladica certa-rum Rascianarum et Valacharum ditionis nostrae transylvanicae ecclesiarum Episcopo, ac reliquis suae religionis ministris modernis et futuris quo-que pro tempore constituendis, praesentes visuris, harum serie committimus et mandamus firmiter, quatenus vos quoque annotatum Michaelem con-cionatorem, et reliquos orthodoxae religionis Va-lachicos pastores jam renatos, et in posterum re-nascendos, in negotio et professione altefatae re-ligionis, vel vero electionis Episcoporum, Senio-rum, et quorumlibet graduum ecclesiasticorum,
a) Officiates Rascianarum et Yalacharum ecclesia-rum officialibus oppositi, qui Lie niernorantur, sunt Ec-clesiarum cum Reformatis unitarum rninistri, qui etsi confessionem sive credenda sive distinctione acceptave-rant, in Rilibus tamen sive in agendis discrepiibant.
Not'a lui P. Bod.
impedire, turbare et molestare, aut vero eos-dem ad contributionem censuum, taxarum tumor-dinariarum tum extraordiuariarum, subsidiique et lucri camerae nostrae solutionem, item decimarum, nonarum, et quarumlibet datiarum pensionem, ser-vitiorumque quorumlibet, plebeorum et civiliuni, domino terrestri, ut antea solebant, quovis modo solvere, et depromere, nequaquam praesumatis, aut sitis ausi modo aliquali, quia eosdem ritibus, le-gibus, consuetudinibus, gratiis, et privilegiis ante-11 fatarum ecclesiarum orthodoxarum hungaricalium frui et gaudere permittere successivis semper tem-poribus modis omnibus debeatis, ac teneamini. Se-cus non facturi. Praesentibus etc. etc.
Datum in oppido nostro Belenyes die 15. ja-nuarii anno 1608.
Nota. Asta diploma data preutului Michaele, si preintru insu totor'a, cari trecuseră si erau se treca la confesiunea reformata, dein puntulu de vedere alu privilegia-loru si imunitatiloru, ce le-se concedu, fu confirmata si de principele Mich. Apafi la a. 1669, im-preunata cu diplom'a lui G. Racoti dein a. 1643, pre-cumu amu amentitu mai susu in not'a subliniaria, tran-sumendule pre amendoue dein vorba in vorba.
Cea dela Gr. Racoti dein 1643, findu publicata de P. Maioru la 1. c. o trecemu de una camu data; er' cea alalta parte a' diplomei Apafiane nefiendu inca publicata, o adaugemu aci pentru interesulu, ce merita puntatiu-nile finali dein acea diploma.
Diplom'a de mai susu ne dâ si unu datu nou pentru seriea metropolitiloru dela A. Julia, dupa care se vede câ pre la a. 1608 metropolitu era unu Sav'a, de care pana acumu nu aflasemu nece una urma, si pre candu dupa Cronic'a sincrona dela Brasiovu eră, unu Theoctistu, intre anii 1605—9, precumu insemna-semu in Acte si fragmente pag. XV. nr. V. Er' dupa diplom'a presente era Sav'a, unulu mai vechiu de câtu Sav'a Brancoviciu (1656—1680), pre care-lu cre-deamu a fi celu de antaniu Sav'a. Cumu voru se se im-pace aceste date contrarie, e a nevolia a se precepe; atat'a e certu, ca datulu dein diplom'a presente nu se pote trage la indoiela.
Principii reformaţi dâ inca si cârti protopopesci, se intielege unoru asemeni uniţi ca si Michaele dein Vajdavalva.	Asia	totu	P.	Bod	la	1.	c.	scrie,	câ	Geor-
giu Racoti II, a intaritu de protopopu pre S inie o nu Petrasco, fora de a insemnâ câ in ce locu, ci numai sub ce conditiuni, fiendu câ acestea-lu interesau mat multu. Elu scrie:
„Successor quoque Georgius secundus Rakoczi Simeonem Petrasko in officio Pctrupopae, sive Senioris, anno 165"J, dic 11. Aug., liis conditionibus confirm avit:

1.	Ut verbum Dei lingua nativa tum ipse prae-dicet, tum per alios praedicari curet.
2.	Ut Cateehesim pro Valachis editam in ecclesia praelegat et praelegi curet.
3.	Ut superstitiosos ritus in baptismo, et conju-gum copulatione usurpatos praetermittat.
4.	Ut in omnibus ab orthodoxo Superintendente dependeat, et in agendis instructionem aceipiat. "
Inse datin'a de a denumi romaniloru protopopi, principii trni au ereditato inca dein tempure-le in a-ante de Zapolia, pre cumu se vede dein documentulu publi-catu in	Acte	si	fragmente	la	pag.	72	sub	C,	care	pen-
tru nesulu materiei lu reproducemn acì:
„Nos Georgius, dei gratia Marchio Bran-deburgicus, Slesie, Prusie, Ratibor, Carnovie, Stet-tinie, Pomeranie, Cassuborum Sclavorumque dux, burggravius Nernberg, ac Russie princeps, fideli-bus nostris Andreae Litterato de Sentymreh, et Joanni Bekws, Castellanis castri nostri Hwnyad, eorumque, succesoribus in tali officio constitutis benevolentiam. Cum nos ex speciali prerogativa Petrum potropopam de Zoczath inter presbí-teros Walachorum in districtu Hunyad in verum potropopam eligimus et constituimus. Rursus-que auctoritate juris patronatus nostri Ecclesiae confirmamus et donamus. Quare vobis prudenti-bus ac vestris successoribus officii Castellanatus committimus, eundem petropopum contra quoslibet alios presbiteros Walachorum, eique de omnibus proventibus et fructibus e medio ipsorum sibi pro-venire debeant, eique obtemperare compellatis, se-cus non facturi, sequentibus perlectis et tradenti ex(h)ibitis, datis in Castro nostro V—nia, feria tertia in festis pentecostes. Anno Dni mill-o quin-g-o vigésimo sexto. "
Diplom'a originale, dein care s'a trascrisu, se afla si astadi in archivulu baserecei gr. cat. dein Hunedor'a.
15.
Literele confirmatorie déla M. Apafi, dein a. 16$9.
Nos Michael Apaffi, dei gratia princeps Transylvaniae, partium regni Hungariae dominus, et Siculorum comes. Memoriae commendamus te-nore praesentium significantes, quibus expedit uni-versis : Quod pro parte et in persona Reveren-diac Clarissimi Petri Kovásznai, ecclesiarum or-thodoxarum per Transylvaniam Superintendentis, exhibitae sint nobis et praesentatae Literae quae-dam nobilium Requisitorum literarum et literalium
instrumentorum, in sacristía sive conservatorio Capitali Albensis Translyvaniae repositorum, locato-rum ac aliarum quarumlibet judiciariarum delibe-rationum, legitimorumque nostrorum mandatorum Executorum, in forma libelli, sub sigillo Capitu-lan authentico communitae et roboratae, continen-tes intra se alias quasdam Literas binas Illustris-simorum quondam Sigismundi Rákoczi annuentiales, de et super professione religionis orthodoxae inter Valachos et electione Episcoporum; alias G-eorgii Rákoczi senioris, alias regni hujus Transylvaniae piae memoriae principum praedecessorum videlicet nostrorum, super conditionibus Episcopo Va-lachiali*) per eundem principem concessis, suppli-cando nobis idem Petrus Kovásznai humillime, ut nos easdem literas, omniaque et singula in eisdem contenta, ratas, gratas, et accepta habentes, prae-sentibus literis nostri inseri et inscribi facientes, nostrum illis consensum pariter et assensum prae-bere dignaremur benevolum.
Primarum itaque Literarum tenor sequitur hoc modo: Nos Sigismundus Rákoczi etc. **)
Alterarum autem verbalis continentia sequi-tur in hunc modum: Georgius Rákoczy etc. ***)
Nos itaque praemissa supplicatione fidelis no-stri Reverendi Kovásznai, nobis modo quo supra porrecta, clementer exaudita et admissa, praescrip-tas Literas annuentiales, non abrasas, non cancel-latas, ñeque in aliqua sui parte suspectas, sed omni prorsus vitio et suspicione carentes, prae-sentibus Literis nostris de verbo ad verbum, sine diminutione et augmento variationeque prorsus ali-quali insertas, et inscriptas, quoad omnes earum continentias, clausulas, artículos et puncta eatenus, quatenus eadem rite, et legitime existant, emana-tae, viribus earum veritas suífragatur, ratas, gra-tas, et accepta habentes, nostrum illis consensum praebuimus benevolum pariter et assensum.
Insuper ex principali nostra in bonum Chri-stianitatis publicum promovendum propensione, ac praecipuorum Consiliariorum nostrorum consensi-one, sequentes conditiones prioribus enumeratis annecti, atque una cum iis a praenominatarum ec-clesiarum Valachicarum Episcopo, Senioribus, pa-storibusve, observari justum et aequum duximus, ita serio "mandamus, nempe :
*) In ms. Episcopalis Valachialis.
*'*) Vedi-o mai sus sub nr. 14.
***) Vedi-o la P. Maioru 1. c. pag. 72 seqq.
77*
w
— 612 —
Primo, Ut schoiae, ubi fieri potest inter Va-lachos, praecipue in monasterio Alba-Juliensi, Co-mitatibus Hunyadiensiutn et Maramarosiensium, itemque in teritorio Kovariensi, erigantur, in qui-bus scriptionem et lectionem in lingua ac litteris Valachicis juniores primo doceantur, adhibita dein-de, ubi commode fieri potest, etiam uberiore linguae cultura, a)
Secundo. Ut in bune finem recte conse-quendum, Valachica typographia Alba-Juliana, quanto citius pristino splendori restituatur, cujus intervenții libri utiles praecipue sacri evulgentur, et sufficienter multipliceutur in nativa Valachorum lingua. b)
Terți o. Ut illi pastores Valacbici, qui prae-ter 'Rascianas literas nihil murmurant in templo,. cum suo suorumque salutis detrimento, neque prae-terea vel summe necessarios ad salutem cliristia-nae religionis articulos, vel sciunt, vel scire volant, utut aliquoties modo et more christiauo ad-moniti sint, e statione sua moveantur, et loco ip-sorum ordinarie in eccleisas Valachicas instituen-das ii pastores promoveantur* qui et literatura m V a 1 a c h i c a m callent, et in necesariis chri-stianae reiegionis fundamentis scopo convenientem notitiam babent. c)
Quarto. Ut Episcopus Valachicus non so-lum in pastbrum et Seniorum ad suum ministe-
a)	Scholis carent Valachî, atque adeo rarissimi inter illoa sunt, qui legere noverint. Discunt vel in mo-nasteriis a Calugeris seu monachis Valachorum, qui tamen ut plurimum sunt literarum rudes, soloque habi-tu et vivendi modo ab aiiis differunt Valachis; vel ab ecclesiarum mînistris, qui hauserunt Valachicam litera-turam in Valachia Bukaresthini, cui addiderunt aliquam culturam iu scholis reformatorum vel Jesuitarum.
Not’a Iui P, Bod.
b)	Typographiam Valachi in Transilvania aliam non habuerunt, quam quam princeps Rakotius pro iis instituerat, quae tamen in provinciae turbis fuerat in-terversa.	Not’a lui P. B.
*) In Ms. literarum Valachicam m, ci rou.
c)	Rasciani hic et passim memorantur, quoniam in proximo circa Temesvarum habitabant, at vero cum lin-quam in fundamente habeant communem cum Moscovi-tis, Ruthenis, Polonis, Bohemis, Croatis, Serviis, quae tamen lingua nulla cum Valachica cognationem habent, eorum libros saepe in sacris legunt, quos tamen non magis intelliguut, quam concionem lingua Malabarica dictam.	Not’a lui P. B.
rium ordinatorum, ac in ordinatorumde-positione'), aut vitae meliorationem promit-tentium reassumptione, generali visitatione eccle-, siarum, revisione arduarum **) eausarum ec-clesiasticarum, sive etiam indictione ac directione synodi generalis Valacbicae, a praescripto orthodoxi Episcopi transylvani dependeat, finitoque synodq Valachica, in synodo orthodoxorum reformatorum evangelicae religionis pastorum hungarorum, ad nutum praememorati Episcopi, personaliter cum ■ certis sibi adjunctis compareat, ut res in sua sy- • nodo decisas maturiori revisioni snbjiciat, partim ut rerum religionis verae praeceptorumque eccle-: siasticorum majorem notitiam addiscat, suosque de iisdem instruere valeat.
Has autem conditiones sub eadem, quae su- : perius stătută est, animadversione absolvet Valachicus Episcopus, una cum caeteris competentibus sibi subjectis; prouti annuimus, et observări fieri volumus, barum nostrarum vigore et testimonio literarum mediante.
Datum in civitate nostra Alba Julia, die 20 meusis februarii, anno 1669.	i
Nota. Puntele patru dein urma, seau conditiuni, occuru si in diplom’a aceluiași principe de 28 dec. 1680, publicate de noi in Acte si fragm. pag. 60 seqq,, sub . numeriiXVI—XIX, cu pucina diferenția in care-va vorbe, după care am datu aici si emendatîunile de mai ,susu , ale testului presente.
A d a u s a s i e m e n d a t i u n i.
La unele dein documentele publicate in nu-merii celii mai de aprope; si anume:
L La diplom’a lui G. Batori, dein 1609 (archivu nr. XXVIII, pag. 550 sub 6.)
P. B o d in istori’a citata, care inca o are, dice, că a fostu confirmata si de următorii principi: Gabr. Bethlen, in 25 jun. 1614. — G. Racoti I, in 9 apr. 1638, — G. Racoti II, 28 jan. 1653; care inse nu le produce, si noi inca nu le avemu.
Diferenti’a testului dela P. Bod, de catră celu publicații de noi după Fiedler, e pucina, de câtu
*) Asia in Ms., inse mai corecte in Acte si frag- . mente ordinatione, ac indignorum deposi-t^one.
**) In Ms. ac suarum, crasi reu; inderepta-rile s’au facutu pretotendeni după testulu dein Acte si fragmente.

unele pasagia se potu emenda dupa testulu lui P. jjod, unde la Fiedler suntu corupte si neintielesa ; aSia: p. 550 col. 1. et bonum ordinem feri-mur, in locu de: et leviticum tangimur ordinem;
totu acolo: sed potissimum ab ipsis dominis, _ unde la noi lipsesce sed;
totu acolo: jobbagionum filii, — gra-ventur, si premantur, — in locu de filii jobb., — gravantur, si premuntur;
totu acolo: e, in locu de ét cuventulu dein urina ;
pag. aceeasi col. 2. libertatem priorem lo-cum immutandi, ac ipsis placitum et acceptum, consensu ecclesiae locum recipiendi,. eligendi, — in locu de: liberam, — consensu recipiendi ec-clesiae, locum eligendi;
Cele alalie suntu de mai pucina importantia.
II. La Chrisovulu lui Neagoe Basarabu, dein a. 1520 (7028), publicatu aici in Nr. XXVII, pag. 532, sub 15.
Textulu in limb'a latina, se afla in archi-vulu statului in Vien'a, dein care s'a publicatu unu fragmentu si in colectiunea de documente, comparata de rep. metropolitulu A. St. Siulutiu cu unu pretiu foculu venetu, precumu si cele alalte documente dein acea colectiune suntu' numai estrasa si fragmente. Dein ast'a-lu publicàmu aici si noi, precumu se aria pre pagin'a penultima a' acestei colecriuni custatorie dein 55 folie litografate in folio, si vendute cu 2000 fl. ! ! !
„Nos Bassarab Dei gratia totius Valachiae Vajvoda et Dominus etc. his literis notum faci-mus, qua ratione eonfinia utrarumque Valachiae et Tranniae Regionum Montana terminaverimus, pacem et fraternitatem supra hanc rem ineuntes, so-lenni jure juraudo confirmatam. Huic Conventioni Rex Johanues quinque ex Nobilibus suis Hàìze-giensibus misit, eosque montes adire terminales jussit. E rat autem primus eorum Cendres Jà-uos et Kenda Latzko de Pakidova, Francis-cus Saraschin de Musi, Petrus Natzlusti de Fusta, Nicolaus de Re et Borbak, Ja-cobus de Macsesti Szantul et de Setsel Jo-annes etc. etc. qui omnes cum praefatis Nobilibus in campo Schil in pago Morise congressi summa fide jure jurando decreverunt ect. ect. Ut autem ab omnibus sciò possint.
„A fluvi o Aiuta Orsovam usque inter Tran-
niam et Valachiam.	Postea términos montium
Val*chiae et Tranniae:
„l-o ubi aqua Frataeus orientem versus Alu-tae illabitur: versus occidentem vero ubi rivus Prodots se cum Aluta commiseet et in tribus Ge-numis'nunc Kiniesc vocatis defluit: ect. ect.
„Conventio igitur haec in aeternum rata esto, cui ex utraque parte testes interfuerunt, Dominus Preda Magnus Bannus Regius Callota Dragonits ect. ect.
„Datum in Metrópoli Nostra Tergovist, mense Junii die 9-a ab Adamo 7028, hoc est anno Chri-sti 1520. Nos Bassaraba ect. ect."
Dein alăturarea numeloru, cuniu se afla in acestu testu latinu, cu cele ce se afla la P. Cán-tacuzino la loculu citatu mai susu, se vede câ intru amendoue suntu scrisa in cea mai mare parte cu erori, — inse asia, câtu mai tote se potu decifrá, cumu au fostu scrisa in originale-le de ori ce limba se fia fostu.
Dupa noi, in testulu déla P. Cantacuzino, numele delegatiloru transilvani aru fi se se scrie:
Kindpeui Ianoni, — Cendres János.
Ktndea JIauK&, — Kende Latzko.
din p^KitoBa «Spanns Cepe<ien,
din msatna Iletps —,
din Ismtea MÍKJIBUI,
din p&8-BtpBat IOKOB,
din msieuiti CtaiRgj, mi —
din cticie IanKs.i.
Numai ce va se dîca <E> p a w t a la Cantacu-zino si Natzlusti in Colectiune, nu amu potutu descurca. Er' altele, cumu suntu: Morise, Fra-toeus, Prodosz, si Kinisc, in locu de Me-risor, Fratova, Prudova, si Kinen, dein testulu latinu, suntu erori, ce se emendeza prein celu romanescu.
Remane, se decidemu: in ce limba s'a scrisu acestu documentu? Dupa noi a fostu scrisu romanesce, de proba este cuventulu uensne in testulu romanescu, care latinulu ne intielegundulu l'a pusu si in cehi latinescu, scri-endu: et in tribus Genumis nune Kiniesc vocatis.
Ei bene! Ce-e ymSW? Am aflatu cuventulu in cărţile betrane, ci forte raru, pre la noi nu se aude de locu, lesicografii noştri nulu au. Cu tote astea vorb'a se vede vechia romanesca pentru y déla inceputu, si dupa contestu s'ar' paré, câ in-semneza: apa mare, oceanus?
614
In urma inse totu amu aflatu, deca nu intru unu dictiunariu mare, dar' celu pucinu intru* unu vocabulariu micu, unde nu me aşteptam selu aflu, — sciţi unde? — in vocabulariulu lui J. Pralea la psaltirea sa pre foli'a dein urma, unde scrie:
yiH^Hi: EO^coaKî. acUiiK nefeidoc.
XLV.
Limb'a de adi si de de-una-di.
Cumu scriemu noi astadi si cumu vorbimu. — si cumu scrieamu si vorbeamu mai eri-alalte eri, camu in a-ante de 20 — 25 de ani, de astu dein urma pote cá nu toti sciu, decâtu celi mai inaantati in etate, si cari se mai ocupa si cu alta lectura mai vechia, afora de cea cotidiana a diuaria-loru si scripteloru moderne.
Inca si celi ce cartescu, si ofteza dupa tem-purele trecute, si toti câţi lamenteza, câ grama-tistii mai noi in pedantismulu loru au mersu pana a ne corumpe limb'a, — exempla sunt periculosa, — si aceştia, dîcu, nu mai scriu, cumu scrieau chiaru eli inşii in a-ante de 1848, anu fatale nu numai pentru absolutismu, ci si pentru ciocoismu, in politica si literatura.
Inse omenii, cu câtu imbetranescii, cu atâtu mai pucinu-si aducu a-mente esactu de cele trecute, si de multe ori nu lieau a mente, câ siau uitatu de trecutulu cumu a fostu, dupa care lamenteza, si in fapta-lu confundu cu preséntele de si nu puru.
Asia amu avutu ocasiune, se audîtnu chiaru si literatori, laudandu tempii passati, si in specie recomendandu limb'a loru, de esemplu a' lui P. Maioru, — alţii limb'a eroiloru dein epo-ce-le cele mai glorióse ale Stefaniloru, Mirciloru etc.; si tote astea, declamandu in limbagiulu celu mai modernii, seau deca lieau pen'a amana, scriendu unu stilu si una limba, cari nece P. Maiorii, nece eroii vechi nu le aru mai intielege.
Se comitu multe erori in scrierile de acumu, si dein astu puntu de vedere nu strica a mai re-dicá câte una data vocea in contra abusure-loru ce se comitu; — ceea ce si noi ne amu permisii dein candu in candu, si siau permisii si alţii mulţi.
Acesta una data recunoscuta, cauta se recu-noscemu si, câ progresulu, ce s'a facutu pana
acumu, intru curăţirea si înavuţirea limbei, in gu_ stulu si demnetatea stilului, si in mai multe respecte, ce se tienu de cultur'a limbei romanesci alesu dela 1848 in coce, destinge epoc'a de acumu mai pre susu de tote epoce-le de mai in a-ante, si nu ne indoimu, câ acestu progresii se va continuă si mai in colo, si ne va duce limb'a la unu gradu aprope de perfecţiune.
Spre a cunosce si mai esactu gradulu progresului, ce s'a facutu pana acum, nu strica a mai aruncă dein candu in candu ochii si asupra trecutului celui mai aprope de epoc'a presente, — de si pote câ une ori ne vom cuprende fiori de spaima, la vederea diferentiei intre limb'a trecutului si presentelui.
Inca si celi mai buni scrietori ai noştri in. a-ante de 1848 comitu une-ori erori de limba atâtu de enormi, câtu ne prende mirarea cumu le au potutu comite, si inca erori cari astadi nece copilii nU le mai comitu.
Er' celi cu mai pucine talente si cunoscentie, la ce gradu de barbaria aduseră limb'a romana, totu pre atuncia, mai câ nece amu pote* crede, deca nu amu vede* cu ochii.
De esemplu ne amu luatu volia a presentă aci una scrisoria plena de eruditiune dela unulu dein celi mai eminenţi literatori dein epoc'a in a-ante de 1848, — catrâ celu mai nou versificatorii! romanescu alu psaltirei, de câtu care nu sciu, deca a mai fostu altulu mai fora gustu, si care se batjocoresca mai reu limb'a.
Scrisori'a cu datu 1. Oct. 1827, s'a tiparitu una data cu psaltirea, la Brasiovu, unde totu pre atunci s'au mai tiparitu si alte opere totu camu fora gustu, inse departe nu că psaltirea.
Scrisori'a inse s'a impartîtu si extra, si noi avemu unu esemplariu chiaru de la autoriu, împreuna cu unele scrisori de ale versificatoriului in msu, de cari va fi vorba mai in diosu.
Ea, că si psaltirea, pote câ in Moldov'a va fi si acumu mai cunoscuta decâtu la noi, dar' si dein altu puntu de vedere literarii! merita, intielegfl scrisori'a, a află locu in acestu organu de publicitate.
Dein psaltirea inca vomu reproduce unele esemple de proba, inca si dein scrisorile amentite, pre câtu ne va liortă tipariulu.
615	-
I.
|CT,tpT> «riuctit Dsmnea.iBi Ioan Ilpa.ie, astops.i noa.itipiî a) .fl.ii eepcspî,
Ms.it ninctite!
Ilentps adascBJ «ie aî $T,KXI JEitepatspil pom&-nejjjî atxt npin a&iapea jecniqocsjsi aiex Metod KB ©ai n8U,ine .litepe mi KB mai drept nponsnijie a cKpie de K&t nini aK»m; Ki&t mi npin a-iK^tBipea nca^tipiî jp. Bepcspi: 4>ieige Kape adeBipat pomaui tpeBse cijj niB4jiemeacKT>, mi es deoceEit nentps m8.ita ^Kpedinuape KB Kape amse ManscKpiceje KB aqea 'linctite Kondijjie mi jeai ^.m>ptemit: Ka decnpe amxndoao aiOEod ct not îKBdeKa. JICB Bei nji, KT> mi aiea KBmnjiti. ILiart, KB Kape as Bpst Dranezes a mi iepiieta, Kape D8mita.ie Bine JJIU, ecte Ksnoc-Kste; K&t mi tspEspata IIpaKcic,- Kape atslea leacspi odixnile mue pineige; mi jp.nedeKi a picnsnde dsm. KBBiinjp. Totsm, «fiind KI ama no^teige omenia, ie-Bam Bois jpcemna, dap mi aiacta ne cKBpt, mi KBm ci ztoe, Kam ne deacsnpa. Metodsjt aiejia a.i cnpi-epiî KB mai n8n,inte.ie .litepe, mi KB mai cirspi npo-nsngie, e jjvdectB.iat'B miptspie, KI dsx8.i pom&nuop jp.KT. e ama .îBKpitopiB mi icKoditopiB Ka dsxBJ aj-top Nanjî; mi K*nd ap «fi ieBa mai cioEod de m&ite npejKBdeKijii; mi K&ud ap #i aqect <$ej de dsxspi Kxt de nsujn aîKBtate npin iei IlBfepniii ai Naiţiei, ap nstea <fi, jjvtpB adeBip ZÎK, de ms^te JBKpspi noao mi «fojocitoape, icKoditoape. Decnpe a«iect 4>e.ii8 de Metodspi, .lecniqoace dems.it rxndecK 4>uoco$iî eb-pouiu mi deocesit înainte de Bpe o KsijÎBa ani jţji-BiijatB^ aie-ia Snrsp A.ieKcandps Kim b). CKono-csj amxndspop Bas «foct snsj mi aiciam: adeKi ^ecnipea cKpiepiî mi ctatopuina nponsnjjie; iap Kinsj mi modsj aa amândoi deoceEit. Ksjid ci> Ba timpi MetodBJ Dsmita^e, Kape jJBKps jecne ci nqate <£aie npin aacstopiBJ IIafpioni.iop; atsnqi Ba nBlea Jfemea lea ./p.Biu;ati KB decLBxpmipe a HtsdeKa: Kape din Boi Bag anponiat mai msat de adeBip. *)
Iapi Kxisi nenlps iipefaiepea Ilcajitipiî jp. Bep
») IlcajiTipea KSB*nT rpeiecK, Kape EBpeeuje CT, ziie NaBaon, ^icemneazi sn IncTpsmenT insciiecK «fiKST Ka o nm-h'ii, naîps Kopnsp' KS zeie Kopzi, npeKsm CKpie C: Ieponim. Bezi: Ilcajm 32. mi 91.
Not'a autoriului.
b) Bezi naptoa aieasia, Kape CT> nsmenje; Elemen-'tare Universale totius genoris humani. Budae 1813.
*) Metodulu acest'a e cuprensu in scrisorile mse amentite.	Not'a nostra.
cspi; npea Bine ai tfiKit: KT> satip euii aj tpei^ea a) Kape ai KUitopit ne aqacti Ka^e; to.tsui, npeKBm Kpez es, as pimac mi le.iop spmitopi Iloete ramn dectBJ de Jiapr, $ Kape csmi denpindi d8X84 mi Kape cimi apate ictegimea nint Bop áacsnue ^a J^-nihjjQrimea Ideijop, Kape cxnt pimnipate jp. toate nip-üüe" Ilcajtipií; ílcajtipií ZÍK, Kape na e a^t qeBa de-K*t o adsnape de Kxnteqe CKpice mi K&n.tate jp.de-ocesite timnBpi mi KB deoceEite npüejKBpi: KS m KB-Bsnt e npea ipamoaci Iloezie. ^ei ne ^iije^er .liniBa EBpeiacKi, mi ietecK üca^tipea JJL opiyina^BJ ei; c% minsneazT. de jp.nijj¡imea dsxBJiBi Kape o ^VBieazB, mi KB o rBpi miptspicecK: K-B mai ^ina^te Idei ct aíxt	aqacta de Kxt JJV Bectinií Iloete a BeKimii:
Omep mi Bipriaie. ÜBtea DaBid psri'iBnüe caae aje CKpie mi KB ctu c^OEod, J^CB as mai BpBt, a^ie j^n-EptKa	ctu noetiqecK, Ka KB at&la mai ms^it dsxB^
ciB mi aie^op lea acKB.ili npe GA CT. ce ^naairL cnpe «jinetea asi ÜBmnezeB. Nimina ns e ama ni-tpanzitopis; nimiK ama mimKitopiB mi ¿a ieae mai ^vnetpite inimi, de Kxt o Iloezie Bine ajKttBÍte. Ana-cía moae inimüe ne^e ^vBxptomate, CBÍ^I KBpaţiiB jp. <ie.ie decnidiacdsite; ne cKBpt, .iBKpeazi Ka o Mărie opi	4e C8$4et. IlentpB acea de ce mi noBe-
cteoje Ka o 4&BSAT>, kboi Opíes Tpam¡A ap $i Kxntat ama de ípsmoc, K&t ap íi tpac dsni cine nídspüe mi netpüe; totsm CBnt CKoapna aienjií íaEB^e e ac-K«nc oapem Kape adeBip; Kape Bpea ct ZÍKI: Kh Opíes npin K&nteqeje caje ama as msiat npe cej-Eateqil mi mai jjinetpijaiî JiiKBitopi ai TpaKÜ; Kxt as nBtBt cú tpan cnpe a ^OKBÍ	cogietate.	Aiacti
mariíacKi nBtepe a rioezii as nphensto m8Ji¡i mi din c: üipinijí; nentpB aqeea Ieponim, JaKtanyie, AsrBCtin, AmEpocie, Kinpian mi ajjji, toate Opajjiijie caje KB oapem Kape apornate floeti'íejgi aeas npe-espat (sic), ^vesm C. IlaBejí, Kape din 4>apice8 c% ÍIKB Anoctoj Neamapüop, apati Atiríenijop KB 8n Bepc ^npamstat deja Iloeta ApatBC, KBm KI: din cemanrja ASÍ DsmnezeB (6sTo Yáv°s *) c^ntern- Icidop
a) Hej din TAÍ, Kape as ÍIKST IIcaaTipea Bepcspi as #OCT Docrreis MiiponojiTsa Mo^daBiei 1673. — An do-ixoa as ÍOCT Teodop Kopee -TpancijBaneansj, Kape as CKpic IlcaJTipea JJV KÍOB, íiind 41 cissíEa pscacKi, .ia 1720. mi cas T¡m>pÍT jia Biarpad Tpanc: (Pre atunci nece nu ma era tipografia rom. in Belgradu.	Not'a nostra.)
*) In originale e scrisu cu litere ciriliane, cá si cele alalte, er' noi le am scaimbatu in grecesce.
Not'a nostra.
— 616 —
EnicKons-i Eetiuei	toate Ilca.ilipea e cKpict
dsriT. «fopma iui unscspa .isi Ilindap TpeKSj mi a.isi Xopajjie Pomana; Kape <£opme uii micspi rpeqiî mi Pomaniî Jeas nsmit Kxnd Iaunii'îeir^i. Kxnd AJ-xai'iemj, K*nd Ca<Pheuj,i. AdeBipat DaBid a'iectea nsmipi ns .ieas m,;st; dap e.i totsui as 4oct IToelt mape, mi ns .ţucoponat KS dafin, 'ii KS KOponi de asp, mi Bepcspi.ie .ist ci> not Kamla ne opi 'ie KO-apdi.. 'Decnpe ne.ie tpei Ktpuj a.ie .isi Co4omon, zi<ie C: Ieponim (Kape as «Poet npea .]vn7,i(at .]v .îiniKa EBpeiacKi.:) KT. exmt CKpice aKSin dsin» »n>espi. CK-cametpi'iaCKh, ansm dani. 'iea iientame'pi'iacKi.. Ama acsdeKT. liei .^in>n,aiii ai Esponiî mi decnpe in.pn.ue Ic a iei ini Il.u.tniepea lepemiei. Ba zi. aicsm Fpeuii mi 'iei ue spmeazT, jop, Kapiî ZÎK : Ksm KT> iui 3! i,e-ctpiea rioezlî .i'i ei ap<f>i .isat ^îensts.t. Ba, de e adenipal, 'ie ziK 'iei .^B^nani: KSNI KT. Iloete.ie as «foct liei din t&i <I>Lioco$i: aisn'ii KS adein.pat as naist zi'ie Efpocin IIoteKa llpo^ecops.i OLioco^iei .f. Anademiea BsKSpejgi.iop, Ksm KT. mai nainie as <£i-.îoco'i'it aieia, npe icape E.i.iinii .fii nsmea mipisapi de K&t, .TYCSUI Elinii a).	— ^.CT. aqacta ne CKspt.
— Hpe a'iejni de Dsxs.i C: .]ics4;.iani Enpei ias sp-mat uii ane.ie ctpT>.is'iiloape Cte.ie a.ie Kpem.inatT.iiii: Damaeie llatpiapxs.i Pom ei: Fpiropie EnicKons.i Kan-nadoidei: Kinpian Enic. Kaptareniî; Das-iin Enic. No-.îei; Ilpsdentie, mi deoeer.it jjUps aneinia Anmpocie Enic. Medio.iaii8.iKi, a KT.psia Ctixspi csnl	jjintps
adeirbp amr.poeie mi mKiap. Ilpe a'ieuiia mi n.ini acemenexi .iop BT.zxnd aue.i estet DsxoBiiii. CK Docilei» Milpono.iitboi Mo.îdap,iei, miiiinat «fiind din .vt-jpjps JIHSMI toats rpeslatea acsnpa ca as „Ţuilpals jjUps o i;aje ne Kape nimenea dinipe potnani JJIKT. ns Ki4T.(opici>, mi npe<i>T>K8 toalT. IIea.îtipea .f. Bep-espi dsin. Kins.i iui cti.is.i Kape rp'i.ea atsii'iea M.u-doBeniî.	Ama dap de CB mi dî. jjvtxea «nnete po-
mxnuop Tpanci.iB.nieni nenlps .^vltea timpipe a KT>p-nuop Pomsuieiiii b) npe Ksm iui aienjii Ilca.itipi c)
a)	Bez' HSBiiiTe.ie ,wA Me.ie [T<iiurip^eui,i mi Mopajiiiepji. EaitHpeiiii. 1826. <I>orioa 31.	Not'a autorului.
b)	^\raia KapTtì .y. .Iunsa pomsneacKT. CKnr TÌTHJH: K-hzanie, ca» Timpii' ^ BpauioB. aa 1580. Cmr Mnpono.ii-TS-l renadu\
c)	IIca.iTipea .fT*i npcPiicsii de ne /KidoBie ne Po-m*nie cas rinxpiT Eb.irpad Tpanciaiania, npin CrL"fan MiTponoairK.T. .ia A. 1651. B>z Iciopra Eicepim'î poaisni-.iop «f'^KKTT, de HoTp» Maiop; Tinipin. jţ. Esda A. 1813 <E>oaea 147.
KS cth cjoBOd ; folsm ^vienxtspa Iloeziî ^itps cinrspî. MojdoBeni.iop ct KSBine.
KT. de cas mi ìbìI jp. Tpanci.iBania mi Bajaxki (de Bpemue qe^e mai noao rpieciî) oapeuii Kape ETjpEayi Kapiî dsxs.i 4op ne* noeti'iecK mai de Bpeme .ias apttat .îsmiî de K&t Mo.idoBeniî; totsui mi ^ aiacta ns as jp.txpziat dsxxA Mo.idoBenecK. Kt de ape Sorapia sn Feoprie Montan a), Tpanci.iBania sn Teodop Kopse b), sn Baci.iie Apon c), sn Ioaa, BipaK d), sn Cte^an Kpiman e) ; De cb .lasdi, Ba-•laxia KS sn Io an Fjans.i BT,Ki.peci,s.) f), KS sn A.ieK-candps BjbKT.pecKi.i g), KS sn Teoprie C.istineanîtj h), KS sn NiKo^ae BirapecEs^ i), KS SII loan BT.Ki.pe— CKS.i k) mi KS sn Ilapie Msms.ieans.1 1) ; noate mi Mo.idaBia a CT, 4%JIÎ KS sn Dociteis Mitpono.iits.i m)r
a)	Eezi: Cipeinsa	IleeTa, la Esda 1316.
b)	AiecTa e aji doijea Asrop an IIca.iTipii 41 BepcspL
c)	Bez': IlaTimue jisi Xc. Tin. EpamoB 1805. Bop-sipe jf. Bepcspi ^vrpe .leonaT ini Dopo^ara Msepea ca. Ci* BIS 1815. Ilipam mi 'ficee. CÌBÌH. — Ans.i Mtnoc Cìbìs 1820. Ccfponim ini Xaprre. C'ÌBÌS 1821. As pi,mac da; aiecra	mi	qeae	X.	Etuore ano .ni	BjprLiie — Mans-
CKpic.	(Si	cele	de	antaiu Vili carti dein Eneide.)
d)	Bez': Aprip mi E.iena. Tin. ^1 CiBfe 1802. P^ci-nipea Iepscajimsjsi. Tin. EsKKpeyji 1821. Ape aiecia .]v Manscnpic ne OdiceBe mi JIsKpeyia : doao Iloeme npea «fpHmoaci.
e)	Aiecia ni8.we »s xpadso din MeracTacie.
f ) A'iecra e, Kape JJVTAÌÌ ns n;.c ISpocodra pomftneacKt ja pAndseajt, mi as •HKST msjTe Crixspi de npoR^ msjiTe Kinspi, Eez" : FpamaTiKa usi. TinxpiTi ^\ Pim-nin 1787.
g)	AiecTa e ne rnspi-ropki.1! ascia Ouidie a.i Pomani-jiop, ne K»pe nopn'iipea Naigepil .138 j|\ni,iij«T, dap nizma ^>anapioTÌqacKt aa» d^pinxnaT. MB.IT Bine mi mape >jincie , ap <faie JN'aijiei poniAnooji, Kape ap adsna Bepcspi.ie aie--CTsia mi je ap da ja asmini..
(Undc suntu? Not'a nostra.)
li) Bezi: Axuece JacKipo. Tin. ;v Cieis 1797.
i)	A'iecra imme .iHKpspi mi y]\cemn%pi IIoeTiqenji a» ,ixcaT jjvxpe cKpieopiae caae Jia moapiea ca.
k)	IWsiinjime mi $e.iÌKpimi de ÌToeme CT> a$.n, uà aie-CTa ; Kape de ieap 'fané KsnocKBTe N»ijiei : nenrps UT, roaye CÌIIT Bpednice de a Bedea jsminn, 'f-oapie ms.ir o ap ^vda-Topa.	(S'a facutu. Not'a nostra.)
1)	Bezi: pocr de Iloezil. Tin. JJY EKBHPCUÙ 1820. Illi Kapiea, Kape et nsmenje: KapaKTepispi, KK sn Ilpojior Bpednht de ICTÌT. Tin. JJI EsKHpeuji 1825.
m)	AiecTa e ^vtirìbi AsTop aji ncaaripil ^ Bepcspi» mi ^iTakia IloeT aa PomjYiniaop.

- IN -
KB 8U AjieKcandps Eejdiman a), KS sn Koctantin KonaKe b), kb sn nikojae Dimane c), iui ks sn Teoprie AcaKi d), mi aKsm de nos KS Dsmneata, Kape npin ajkttsipea aieigiî poezii m mgin 4>o.ioc ai adsc .litepatspiî Pom&nejgi.	I . Tits^a Kipjjiî Ba
aisari Ictopiiijop biitopi cnpe ^icemnapea anei ne ^epinite Enoxi, Kape cas ^.LY.m[i.iat jp Bpemea jp Kape ai cKpic Kaptea *) II. Ai jp.EorT.ijit „limba po-nixneack'b ks ms.iujme de KSBinte, kape cxnt ade-bipate pomxneigi, jpci, kape epa afapt de oeiceais. III. Ai doBedit KT. ,/limBa pomxneacKT. pasdi iui Komnocijrii mi DeKomnocijiiî; .ţurape, irpeksm ini jp. ksbinte ne oeinnsite, mi a^te^e de nos 4>iKste de ai •fi 4>oct ieba mai cksiwi, noate ns epa cnpe ctpikt.-qsne. IV. Ai apttat Ksm KT. in JimEa noactpi ct noate cnpie opi decnpe ne jskps jjuiajt. Illi V. ai apttat Kb cnpe ^veorxgipea JiniBiî pomxnenji nimika nsi ama tpeEsniHOc de Kxt a Ksnoaige toate Dia^eK-te^e jimbiî, jp.tpebsinn;ind toate aneae bopee, kape jincxck jp. sna, din ne.ie.ia.ite; mi snde ns aacsnr nki anecte, ct ne jjurpsmsttim dejia MaiKa jlimbii noacipe: jimsa jatineackt.
iu,ie, Ilpietene! KT, nentps anecte ksbinte mi pe-Komendajiie a jinieiî «flatinenji, deja msjgi ms.ite jp.notpieipi bei aszi; deja aieia mai bxptoc kapiî, ns igis din ie eb-iabie mape, ap bpea ct o aibt denapte de xotapi^e ca^e. $CT> anenjia ap tpebsi CL nitea-CKT> mi CT> bazt ks k&ti apt rpieige Kantimip e), decnpe aiej Mitpono^it, kape as .lenidat din moj doba jlitepije Jatinenji; mi iap ks ksti ebjabie ckpie decnpe aneia, kapiî .^ept.ijoniaz'b diniea Jati-neackt f). Anectopa ap tpessi adse aminte; kt. togi nei j^biuajn a mo.idabiî mi a Bajaxiî, at&t jjv BeaKspue BeKi K&t mi neae noao, snia iui cinrspe jimbiî Jatinejuj as a msjjpmi mipipea nsme^si css. Tpiropie iîamejek g), mi spnn.topib.1 jisi, Damianh),
a)	Bezi: Tparedk: OpecT. Tin. aa Esda 1820. As pimac de aqecTa jpnTpe aaieae iui DecKpiepea PeBOasniei, ie ca» J^TSUNMAT JŢ. MoadoBa, aa 1821. av Crixspi CKpict, csnT Tiisaa: Tpancodie.
b.	c. d) Tojji aienua as 4>eaiBpimi de Iloeme ini msaTe 4>psmoace, mi deoceBiT jjups aiecTe Kpsrsa ansasi CKpic de Dsmneaasi KonaKe.
*) Vedi not'a nostra finale.
e) Bezi: DecKpiepea MoadaBii. Tin. J|i MoadoBa, aa Neamuju 1825 t&oaea 330.
f) Aqt'jam AKOJIO. $oaea
g)	AiecTa	»s	*OCT	«nsi	din	qei	mai	mapi	Teodori	ai
BEAKBJSI cxs. AiecT»ia as CKPIC EBrenie IV. IlaTpiapxsa
Metponojijaii Mo^daBiei; Iletps Morijs a) din npin-mneacKb ^ami^ie a npinjjinijop Mori^enji Mitponoji-ITSA KioBs^si, mi Docitei b) Mitponojitsj; DBopni-KVA SpeKe c) Mipon Jloro^itsj d) mi mai np spmi C^aBa mi ^inctea ns nsmai a MojdoBenijop, ii a toatei Nami pom&nenji npinmns.1 Dimitpie Kan-timip e); lap JP Ba.iaxia DamacKin, Kecapie, <&ua-pet EnicKonii PxmniKSJsi f), Tpiropie, Ijapion Eni-CKoni Apijems^isi, mi nej ne aKsm ama KS mape JJI-gejienhsne oKspmseuje ckasnsj MifponojinecK Tpiro-pie Mitponojitsj; Pads* Tpenansj g), loan Bans
Pomei ^iBimndBJ AA Cinodsa QE EPA CT> CE *aKi 2a 4>JO-penjjia. Bez': Keyn. ad annum 1436. Num. 27. Le Quien, Oriens Christianus. Tom. I. Pag. 1252.
h)	AqecTsia. as cnpic ^icsmi ^vnmipaTsj KoncTaniino-nojsjsi loan Ilajeoiorsj, K» CT> meepri aa Cinodsji de aa <|>aopenjjia, mi CT. a*STe BIPBITENJE asKpxpiie aqecisi Ci-nod. Bez': Syropuli Cone. Florent. Sect. 3. Cap. 18. Le Quien ibidem.
a)	AiecTa e, Kape	as CKpic Tpeqeuje mi J»Ti-
neuje KAPIEA, Kape cinsmenie: IIpaBOcjaBniKa Mxp-Tspicipe, mi Kape $s ^vn.piTi DE IlapTenie flaipiapxaa KoncTanTinonojsjsi mi neiajajHi UaTpiapxi JA An 1643. Anoi mai NE spmi> cas TIN. Amciepdam .ia An. 1662« Bez': Ilpojorsa Kipjjil, QE CT> nsmejae: Orthodoxa Confes-sio. Wratislaviae 1751.
b)	Ksm KT> as #OCT aqecia ^IBIJJAT JJI Ii'msa JLAIINEACKI dosedeige ncanipea QE CAS Tin. DE d&ncsi Iaui 1680. qiTenje anojo. 4>OAEA 209.
c)	lea ^.T&i IcTOpiK aa MoadoBeniaop, Kape as Ksaec ^TAmnaipiae MoadaBiei din IcTOpiqi JaTinenii ai Snrapii mi Iloaonii.
d)	4ea MAI Esn IdopiK aa MoadaBiei, Kape NS nsmai KI cinrsp as ^OCT MAPE JlaTin; dap mi fiiopil CII ias Tpi-mic JP. Iloaonia nemps ^VBinjiTspa JlimBil JATINEUJI. Bez': KanTimip DecKpiepoa MoadaBiei. <E>oaea 343.
e)	yea mai MAPE napie a Kxpniaop caae CMT CKPICE .laiineuje. Bez': DecKpiepea MoadaBiei: $oaea 21 MI 22.
f)	Bez': Ilpoaorspiae qeaop XII. Minee, Kape ^DECTSA doBedecK ujiinya JliniBii JlaTineuji.
g)	AnecTa e qea ^IT*i mi mai Esn IcTopin aa Baaaxii. CKpicas IcTOpia Baaaxii m>m> aa Bpemea asi KoncTanTi'n Bodi EpAnKOBeansa, Ksi o AS mi ^KINAT; j^CT> Kape rn.ni aKsm ns cas TinipiT. (S'au tiparitu mai tardiu. Not'a nostra.) AqecT Manscnpic aas npe$-BKST NE rpeqie, MI ame-cTeKfind a>Tp;&ncsa msaTe ptTsnde MI ai naTps KOPNSPI, AAS TINXPII CSHT nsmeae exs BecriTSa aqeaa IIa»riap (unu pla giare) Dionicie $OTino TpeKsa, a> Biena 1819. A'f>ATC* aqacTa av Manse, DE ne Pominie ne Nemnie Tpadsci ai Bi-BaioTeKa Timnacisasi EBanreaiqecK DIN BpamoB. Bez': 3o» ^ann (Shrift, eon @NGT(, ©efd)id;te ber 2Ba!ad)n. @eit. 58. Nro. XLVII. ^aQe 1801.
-	618 —
BiKi,pecK8, mi Tpiropie Eans Ep*riK0Bean8 a) tonj acenjia as íoct mi c&nt adinam' din dsjqaiia Jinn;ií •latineigi.
ÍIpiBeacKi aqeuji jvrjpotiBitopi mi Bazt qe <£aqe Beqina Pocia? mi Kape JiimEi CE jiBairE jp. qeje na-tp8 Bectite AKademií aje ei? mi KSÍ ape a m8jjp>mi aqea rirantiqacKi Ksjtspi. ? npinzi aqemi ^vnpotiBi-topi Xapta jpn nmni, mi npiBind Baz-B: KI snde e JimBa ¿latineacKi, aKOJO e mi KSJtspi, mi 8nde n8 CE npensenje aqacta, n8 cxnt niqe cemne de KBJ-tspi. Mai jpna.it as r&ndit qei bckí MojdoBeni de-cnpe aqacti «/IimE!, ; nentps aqeea jpKí. JI BeaK84 XVI. csíit Bacijie Decnota as <f>tK8t jp. KotnapiB b) Be-ctita aqeea Aicademie, jp. Kape qei mai jiBEuaui FIpo-íecopi a Teprnanii mi IloJünii jp.Bii¡a A\mm Jati-neacKT,. As cimijit jinca aqenrii ^limEi aqej denapte npÍBÍtopis OKÍ8 Dionicie Mitponojitsj Bajaxií, nenfps aqeea jidatE dsiiE npimipea jjvnajtei üictopíí nsmai deK^t as p&ndsit üpoíecop nentps aqacti> Jimsi ne jiBxj¡atsj aqe.ia mi ms.it piBnitopisj KsJtspil Naijio-najiqenji Teoprie Jlazap TpancÜBaneansj; mi ja Italia Benia noactp-B Ilatpie, nentpB jpBijrEtBpa aqenjia, mi a ds^qii JimEÜ Itajieneigi, nalps Tinepi, ns K nBijinteje Kejtseji, as tpimic. As cimijit aqacta Esnii aqeia üatpiom': ITEpinfeje Beniamin Mitpono-iUsj MOJ-daBií mi Mixaü Ctspza IneneKtopsj HlKOajejop Na-m'ona.iiqejHÍ, mi K8 mapi ateptíe, nentps Ka CE cti-topniqaCKT, aqacta JimEi jp Ilatpia ca, ns nsmai üpoíecopi TpancLiBaneni as Kemat ja cine; dap mi C: MtnEctipe CoKOja KS tóate Benitspije ei Msceaop Jlatinenji o as jurinat.
Uli Eatap de jiKsia aqe.ie Msce AÜ Kamii mi ji KicBíje miqi (nentps kt> jjv üojilie mi jp. üajalspi ce picí-Ejja qeje ctpiine) totsmi mapi podspi ap <§i adsc, daKi aqea ne «fepiqiti PeBOJBijie, a Ktp¡a spme mi mm, actazi CE Bid jp MojdaBia, ns .ieap íi njsn-rat din dsjqea aop odixnij. JÍ zidap je e ctp"Edsipea jpnpotiBÜopLiop; nentps KT. Ks.itspa Espnnií ctpiBate mi JvnipuLie aqectea at<&t npin Eoepimea, Kape KI-
a)	AqecTa as npeítKST ne Eiainie: Hainecii Ele-menta Philosophiae, mi de ne Ejuinie ¿eas «Pikst aKsm Pom/Rneige EBÍpocin IloTeKa nenTps ITpejteKií¡i.ie caae jp. AKademia EsKspeujuop.
b)	Bez': Pauli Wállászky. Consp. Reipub. Liter. in Ungaria Budae 1808. Fol. 182. SlnbreaS SBolf. 33e= t'djmbung beé tfüritcntbumS SOîutbau. 2=ler Sbeit. Scit. 90. Apermannftabt 1805.
Jitopeige npin Espona a) Kst mi npin Tinepime» NoEjeuiî, Kapiî qapK-B AKademiLie aqeiami.	Aqenjia
ja jitoapqepea ca n8 nsmai jsKpspi «lojocitoape adsK ks cine, Kape je picidecH j[ Ilatpia ca b), mi k» Titsae c) AKademiqeigi JiKoponajii CE jptopK; Titsje Kape nsmai npin Ksnoiginga JimBiî Jatinenji ce not Kiigira; de Kape niqi qei mai Mapi a Esponei ns CE cfîecK aje npimi, mi Kape mai msati Bazi as jp. okiî qejop jvBEjjaHi de K*t opi qe KaBajepie.	'
J^cb Bpemea ecte Ka CE tpauem n&nzeje JT,-c»nd ne jinpotfBitopi ce meapri. jpKitp'EB as jpqenst. ' Ajt Coape as pscEpit aK8in npecte Opizonsj aqectop IlpoBinujî, Kape jp.KEazenje «fipi, a n&p>K04i. As doE&ndit din DmnezeeacKE IIpoBidenij'E, atn&ndoao IKmi&ntspije Domni mi OEJidsitopi din cinsj ci8.	Ape Bajaxia npe Mipia ca D. Tpiropie
Tina, a Ktpsia issipe de K8jt8pi dects.1 o adeBe-peazi. napdocipea fi.iiijuop ks netpi, pidkapea njKoa-jejop ne ja toafe opameje, mi aqeae ^psmoace Ila-aatspi, Kape	as zidit mi Ae as cfingit Msce.iop
Najjionajiqenii. — Ape MojdaBia ne Mipia ca D. Ioan Ctspza, m.cKst din 8na din qeje mai cjt>-Bite $amijiî aje MoadaBii, a Kip8ia pamspi jiBeKime epa jptince npin 8nrapia, TpanciJBania, Ba.iaxia d)
a)	Maure ssne mi ^oaociToape nenîps Ksatspa N&a-msasi, mi EKOnomia K*mnsasi as bizst mi as ^îcemnar Ki>.raTopia ca npin Espona DsmneaJisi KocTamin PadoBiq din Tojieuji; Kape de ne BA nsne ^ jisKpape aTATa, kat noaie sn Om IIpiBaT: mape $oaoc Ba adsie îlaTpiî. Bez': Kin-Topia aşi. Tin. jţ. Bsda 1826. Illi adsnapea IILide^op <î>i- , joco*euji de aqeaam tot ja Bsda 1826.
b)	Amisdepea Dsranea.isi NiKcaae PoznoBansj, ^vTop-Kfindsci deaa AKademia Ilapicsjisi «s adsc ks cine MeTodsi ^inpsmsTaiei ^VBXjiXTspi (AjiiJiodidaKTiKa) ^\ Iam.
c)	TiTSJ^ AKademiqacK^ jpTpe Tinepimea Bajaxiî ^\T*i as npinuT	Anademia Ilapicsasi Teoprie EisecHS jia 30.
ABr. 1824. ^iKi&ndsci DoKTOp Jeijijiop, Kape as mi ckpie doao Diocepraijiî, sna jp .îiniBa <î>panjjozackt) csht TiTS.ia: Droit Francais; Ajith jp limna .TaiineacKi csnT TiTS.ia: De Jure Romano et in Specie: De Acquirenda et Am-mittenda (sic) Posaesiune. A.i doi.iea ecîe KoiicianTin Ilon, Ilpo^ecopsj Jleţjiiiop .f AKademia BsKspenjijop. Aqe-da cas 4>ikst Doktop .leijiijop ^\ AKademia deja fiica, Jia 7. 'PeBp. 1825.
d)	Jfi Snrapia mi TpancijiBania cas CTÎnc aqacTi <t>a-rnUie jpK'b ne jia mi?K.iOKS.î BeaK«.isi XVII. .Ia An. lb'73. csnr Tpiropie TiKa Teodop Cîspza epa CniTapis Mape. Bez': XpicoBSJ .isi Tpiropie TiKa. CKpie .p BsKspeuji 23. Anp. 16/3 -fTpe CKpicopiae Mapeisi DBopniK Tpiropie Ei-.leans.i. Iap .VA A. 1760. epa DsmiT|iami;s Crspza, csnr CKap.iaT Fina, Ban mape. Bez': Xpicocs.i .isi CnapiaT TiKa
— 619 —
nri Bpemue qcie mai noao, ini jp. Pocia: npets-tindinea jp. ieje mai ^psmoace dperttopfì anrBzanj. Mwte not aujenta Mscejie MojidaBiì de^ia Ilatpiotic-
M. C. ne Rape mi nint aK»m aeap 4i mxnrt-iat daRt ns ap 4i 4?oct cuit a nsne Bajcamsj m&n-riepiî ne atâtea pane, Rape as piBdat MojdaBia jp. titnns.i a mace ani, ini Ktpopa nsmai disnizi Aeas spmat ajta ns nsjyn mai rpoazniKi a).
AAÌ neBa a mai cRpie aRsm ns am, KT> noate nii ama am tpeRgt necte xotapi^e snii Enicto^fì, de Rxt ajj' no<Pti, Ka mijioctiBSJ Dsmnezes, Rape te a» jjit'tpit cnpe ciBspiuipea avectsi asRps, aicia ci, te jjitBpeacRt, Ra CJ> nojji rsjeţre mi podspije octe-nciejop.
$ii cuiitoc, ini n'lrn. bei Biegsi, adsju aminte ini de noi.
AA linctit Domniei taje detot binele dopitopi» Bacijie Ilonn a <£p«moace.iop Miectpfl a <E>LJOCO-^Piei mi Medijjinei DoRtop.
CpRicam jji BpamoB Ont. 1. 1827.
iVot'a. Dein argumentulu acestei scrisori, alatu-randu si opulu laudatu, se vede cà autoriulu ei nu a vrutu intru atat'a a lauda pre autoriulu opului, câtu sia luatu ocasiune a serie una Disertatiune istorica-literaria, in care a depusu una multìme de notitie, ce de aliurea nu le amu mai potè sci, si chiaru dein acestu puntu de vedere scrisori'a e de mare interesu.
Er' in câtu pentru meritulu si valorea opului lau-datu, si cele cinci punte, ce le amente mai susu au-toriulu epistolei, ne reserbàmu mai de aprope opiniunea, dupa ce in numerulu venitoriu vomu produce si probe dein acelu opu laudatu si alte documente relative la acestu obiectu.
' In urma, ce se tiene de chrisovele amentite mai susu in not'a penultima, noi le posiedemu pre amendoua in colectiunea de diplome, dein care'a totu aici amu pu-blicatu mai multe documente.
(IV.)
PASTI-I ROMANI.
(Continuare dein Nr. XXIX.)
A. u. c.	A. d. Chr.
933.	C. Bruttiu Presente II.
Sex. Quintiliu Condianu	.	.	180
CKpic jţ. EsKspenji aa 25. ABr. 1760. jjí ApxiBSinsa C: Bi-cepiui a C : Nwoaae din Eoarapceris EpaniOBsasi.
a) la 20. Isaie cas 4iTfi.mn.1aT En ÍOK mape, nape iea mai sorarb napie a laureasi o as •PXKST tensiin., aa nape jjVTfiínnaape as ape mi KspTea DomneacKi KS Toaie DoKsmenTspiae.
A. u. c.	A. d. Chr.
934.	Imp. Commodu III.
L. Antistiu Burru	.	.	.	.181
935.	— Mamertinu
— Rufu	182
936.	Imp. Commodu IV.
— Aufidiu Victorinu
Substit L. Tutiliu Pontianu Gentianu.
M. Herenniu Secundu
M. Egnatiu Postumu . 183
937.	L. Cossoniu Eggiu Marúllu
Cn. Papiriu Aelianu .	.	. 184
938.	— Matern u
— Bradua	.	.	.	.	.185
939.	Imp. Commodu V.
M. Aciliu Glabriò II.	.	.	. 1 86
940.	L. Bruttiu Crispinu
L. Rosciu Aelianu	187
941.	— Fuscianu II.
M. Serviliu Silanu II.	188
942.	— Juliu Silanu
Q. Serviliu Silanu ..................... 189
943.	Imp. Commodu VI.
M. Petroniu Sura Septimianu .	.190
944.	— Cassai Pedo Apronianu
M. Valeriu Bradua Mauricu	.	. 191
945.	Imp. Commodu VIL
P. Helviu Pertinax II.	.	. 192
Commodu piere
946.	— Sosiu Falco
— Eruciu Claru. Substit. Fl. Claudiu Sulpicianu 193 947. Imp. Septimin SeveruPertinaxII.
D. Claudiu Albinu Caesar II. .	.194
948.	— Scapula Tertullu
— Tineiu Clemente. Substit. L. Marcu Maximu Au-relianu	.	.	. 195
949.	C. Domitiu Dexter II.
L. Valeriu Messala Thrasea Príscu . 196 950. (App. Claudiu Lateranu).
T. Sextiu Lateranu
L. Cuspiu Ruíinu	.	.	.	. 197
951.	— Saturninu
— Gallu Severu	.	.	.	.198
952.	P. Corneliu Anullinu II.
M. Aufidiu Fronto	.	.	.	.199
—	620	-
A. u. c	A. d. Chr.
953.	Ti. Claudiu Severu
C. Aufidiu Victorinu	200
954.	L. Anniu Fabianu
(M. Noniu) Arriu Mucianu	201
955.	Imp. L. Septimiu Severu III.
M. Aureliu Antoninu	202
956.	P. Septimiu Geta IL
C. Fulviu Plautianu II.	.	203
957.	L. Fabiu Galeriu Cilo Septimianu II.
M. Anniu Flaviu Libo	204
958.	Imp. M. Aureliu Antoninu II.
P. Septimiu Geta Caesar	205
959.	M. Nummiu Umbriu Senecio Albinu.
— Fulviu Aemilianu	206
960.	M. Noniu Arriu Paulinu Aper
— Maximu	207
961.	Imp. M. Aureliu Antoninu II.
P. Septimiu Geta Caesar II. .	208
962.	— Pompeianu
— Avitu	209
963.	M. Aciliu Faustinu
A. Triariu Rufinu ............................ 210
964.	Q. Epidiu (Hediu) Rufu Lollianu
Gentianu.
— Pomponiu Bassu	211
965.	C. Juliu Asper II.
— Asper	.	' ,	212
966.	Imp. M. Aureliu Antoninu IV.
D. Caeliu Balbinu II.
Subs tit. M. Antoniu Gordianu.
— Helviu Pertinax	213
(Va urmi.)
La critica dini Maioresca.
(Fine din Nr. precedente.)
Ia fine, fiendu	câ	dsa	se clâtena	intru scrierea	cu-
ventului: „romanu",	—	pre	cumu facu	si ungurii sî	sa-
şii, — am dîsu, câ dela dsa, carele ocupa una pusetiune atâtu de alesă in republica literaria a romaniloru, pote asceptâ ori-ce romanu sî se scia sî se vre a-i scrie numele asia, pre cumu cere ortografi'a.
Pentru câ aci am facutu amentire de oficiulu sî demnitatea dlui M., in „Conv." mi se imputa, câ am amestecatu personalităţi sî cu acest'a am comisu una mare necuvenientia. —	,
Deci d. M. ascriendu criticei dein Archivu scade-derile aceste, se face maniosu sî dîce, câ nu pote sta de vorba, pentru câ celu ce scrie asia „a pierdutu dereptulu la una diseutiune cuvenientiosa" sî „admira in publicu lipsa de generositate" a acestora scrietori.
Cu atât'a dsa cugeta a fi terminatu cu fericire.
In adeveru acestu modu de a desbate pre campufo literariu	ar'	fi	de	totului	totu	liusioru	sî	nu	se	ar'	pot6
dâ unu singuru casu, in care celu impumnatu se nu-hi pota aplecă: pentru câ ce este mai liusioru, de câtu ci unu interesatu ageru se afle scădere in contraiulu seu ?
In conformitate cu practec'a dein „Conv." totu scrietoriulu critisatu nu ar' ave se se mai ocupe cu ape-rarea teseloru combătute, nece se reverse lumina presto ele, candu voru fi fostu reu intielese; ce i-ar' fi destulu se respundia numai atât'a: „In critic'a ce mi-ai facutu, ai impinsu in legile cuvenientiei, . . . sî prein acest'a ti-ai pierdutu dereptulu de a asceptâ se refrangu argumentele produsa de te-ne in contr'a scrieriloru mele. "
Candu acestu modu de purcedere ar' deveni lege observanda sî observata in tote desputele literarie, atunci cercetarea sî aflarea adeverului s'ar' impedecâ forte.
Problemele literarie numai asia se potu deslegâ cu sucesu bunu, deca ele se voru cerceta sî scarmenâ de tote pârtile sî in tote direptiunile. Acumu spre una cercetare câ acest'a, lucrarea unui singuru omu nu este de ajunsu. Er' apoi de alta parte, natur'a lucrului aduce cu	se-ne,	câ indata	ce	mai	mulţi	se	voru	fi	apucatu	de
sbaterea acelei-asi tese, fora voli'a loru se se nască unu tonu polemicu. Ins'a desputa produce tonulu acest'a, pre cumu foculu curgerea ventului.
Nece unu combatetoriu, nece unu criticu nu pote scuti scrierea sa de acestu aeru polemicu. Ma fia-care este datoriu a-lu modera sî aduce la minimu.
Totu literatulu, ce apuca pen'a spre a impartasî ideele sale publicului, trebue se fia pregatitu sî resolutu-dein capulu locului a se espune baterei opiniuniloru contrarie; trebue se fia resolutu a respinge sî refrange suflarea, ce a contrasu a supra-si sî carea cu atâtu va fi mai mare, cu câtu impartasîrile dinsului suntu mai mo-inentose sî interesulu celoru dein giuru mai desceptu.
Vedi bene, in foculu luptei a dese ori se va in-templâ sî aceea, câ una parte se amestece sî lucrure, ce nu se	tienu	de obiectu.	Ma	pote	se	va	escâ	sî	ce-va
anemosetate.
Inse pentru de aceste in desputele literarie nu se paresesce campulu de lupta.
Dein contra lupt'a se sustiene sî atunci, sî celu impetîtu seau atinsu in modu necuvenientiosu, seau re-intorce loviturile sî platesce cu moneta asemene: seau deca e maranemosu, trece cu nepăsare pre lunga necu-venientiele contrariului seu sî se tiene singuru de partea obiectiva a contentiunei.
In modulu acest'a câştiga apoi toti participatorii; unii invetia bunacuvenientia sî maranemia, alţii adeve-ru sî scientia.
Er' aceea e cu totulu neindatenatu, câ pentru ce-va atingeri ce nu-i suntu plăcute, se parasesca campulu, unde lupt'a pentru adeveru curge inca.

Deci sî mie-mi cauta se admiru purcederea dlui M., ^ndii de una parte recunosce esistenti'a argumenteloru gft rem in critic'a ce i-am facutu, — sí apoi totu-si de-nega ori-ce retundere, numai sí numai pentru pretinsele atingeri necuvenite, ce i s'aru fi facutu dein par-te-ne.
Deca unu nepartiale ar' conferi critic'a dein „Ar-chivu" cu cele dein „Convorbiri", sum convinsu, cá mai mari sî mai grele imputatiuni ar' face cestoru dein urma, (¡¿ celei de antâniu; ma speru, ck celei de antâniu i-ar' ¡i absolutiune totale.
Cumu ar' poté unu nepartiale se condemneze cri-tic'a dein „Arch." pentru cuventulu de invidia, fora <le a fi condemnatu mai antâniu pre autoriulu critice-Ioru dein „Convorbiri"; ca ale dinsului cuvente se ci-teza in Arcbivu sî inca moderate multu sî in spresiune sî in aplecare?
Cumu ar' puté unu judecatoriu nepartiale dîce, ck
in Archivu in locu de a	se	desbate	obiectulu,	se	au	in-	la	care se provoca d. M.,	ce	a 11-a,	despre care auto-
dusu personalitkti ? Ce-ne ar' poté dîce acest'a pentru cuventulu, ca spre intramarea unui argumentu s'au amentitu ce-vadein personalia-le critisatului? Intielegemudesgustulu, ce produce tragerea sî amestecarea aceloru lucrure personali, ce sierbescu spre detragere, seau nu au a face nemicu cu materi'a dein cercetare. Inse pusetiunea de onore, eru-ditiunea sî demnitatea esterna, nu este liertatu a le amenti? sî ce-ne le amentesce spre a dá mai multa po-tere argumentatiunei sale, pote-se dîce, ck a indusu per-sonalităţi?
Amentirea demnităţii esterne este ea atingere per-sonaría neplăcuta? sî anumitu candu e neplăcuta? Sî ore nu este atingere personaría insutitu mai vetemato-ria, candu tragi la indoiela seau chiaru negi credenti'a buna a unui scrietoriu sî-lu faci falşi fi catoriu.
Ce am atinsu dein personalia-le dlui M., nece la Unu casu nu indereptatiescu pre ce-ne-va a dîce, ck dela obiectu s'a trecutu la personalităţi. Dein contra ori-ce-ne va concede ca natur'a lucrului aduce cu se-ne, cá se se arate dein personalia-le dsale aceea, ce făcea cu totulu admirabile asemenetatea deintre dsa sî magiari intru scrierea numelui nostru gentile.
Candu unu membru alu academiei france, ar' vorbi despre franci pre cumu vorbesce câte unu germanu seau rusu cu prevestela pre ochi, ce-ne deintre franci s'ar' poté rabdă se nu-i dîca cu mirare: Tu esti unulu dein nemoritorii gentei mele, sî totu-si asia vorbesci?
Este dara minune sî necuvenientia, deca in Archivu 8'au atinsu acele personaba ale dlui M?
Inse compareze-se aceste critice, sine ira et studio, gî eu dein parte-mi prea bucurosu me voliu supune verdictului. —
In urma, in câtu privesce imputatiunea lipsei de generosetate, s'ar' potó dîce, ck in casu analogu înecarea generosetatei admite una interpretatiune pucinu ^agulitoria; dara vorau abstrage dela acest'a sî vomu intrebâ
numai: unde se pote prepune mai liusioru defectulu ge-nerosetatei, la celu ce lupta cu vii, seau la celu ce lupta cu morţi?
Pentru aceste tote imputatiunile, ce-mi face d. M. mi se păru numai preteste fora temeliu inventate spre a evita intrarea in desbatere meritoria. De cumu-va acesta opiniune a mea este ratecita, d. M. o va arata de ratecita combatendu argumentele nostre. —
Cu. atât'a amu fi terminatu, se nu fia fostu (in „Scrierea limbei" sî „Convorbiri", ca airi nu sciu se mai fia fostu,) nefericitulu de m e n o.
D. M. in „Conv." dela 1 sept. era sustiene pre m e n o,	cá	radecina	a	lui	emineo;	sî	spre	a	me	con-
vinge sî pre mene are bunavolienti'a de .a me avisa la Georges „unu lexiconu latîtu pre-intre şcolarii gim-nasialoru austriace".
L'am consultatu, chiaru la mensa, unde am fostu indereptatu. Dein nefericire inse nu editiunea a 10-a,
riulu dîce in prefatiune, ck e revediuta sî coresa cu cea mai mare grige, — prein urmare mai buna, de câtu a
10-a.
Eca ce dîce Georges:
mensa, ae f. (oieIetd;t vom fetamme MEN, voo' con aud) eminere)
Aci suntu doua de observatu: " a) Georges dîce
MEN, sî nu MENO. Acest'a e una diferenţia însemnata mai alesu deca considerkmu, ck dinsulu sî la m e n s i s totu radecin'a acest'a o pune sî o identifica cu grecesculu ¡J.1ÍV. b) Georges in editiunea a 11-a sî aci a coresu dic-tiunariulu seu, sî pre mensa nu l'a produsu asiá, pre cumu-lu	tipărise	(dupa	d.	M.)	in	ed.	a	10-a.	Nesmintita
Georges de aceea face scaimbare, ck la revisiune s'a convinsu, cumu ck a prea esageratu, candu a dîsu: mensa vene dela MEN, — deci in ed. 11-a s'a co-resu sî deintr'unu asertu categoricu a descinsu la unu -d ora" sî „pote".
Eemane dara se tienu cá sî mai in a-ante, ca de MENO pană acum'u nu scie nemene, sî cumu ck acel'a antâniu la d. M. se afla.
Nu potu inchiaiă fork se constatu cu bucuria sca-imbarea, ce s'a intemplatu in urm'a critisariloru dlui M.
Dsa in criticele sale analisate sî de noi in Archivu defăima totu, sî chiaru direptiunek culturei nostre o numea vitiosa.	Adi	d.	M.	nu	mai	defăima	totu,	ce	numai
nu pote lauda totu.
Acest'a e intru adeveru unu mare castigu intru unu tempu asiá scurtu. Sé sperkmu sî potemu spera sî mai mare.
J. M. Moldovanu.
Disertatinnile poporali sî d. Wattenbach.
Un'a dein datinele cele mai lăudate ale greciloru vechi era daten'a loru de a se aduna a dese ori dein
622 —
tote unghiurile tierei sî a serba impreuna „jocure", seau mai dereptu „întreceri" ori „lupte": câ obiectulu loru principale eră întrecerea in fuga, lupta, alergătura de caii s. a.
Ce era mai nobilu, ce ardea mai ferbente pentru patria sî poporu, totu convenea cu ocasiunea jocureloru sî tendeâ in totu niodulu a contribui spre inaltiarea be-nelui publicu.
Dein mulţimea sî varietatea lucrureloru, ce se făceau spre scopulu acest'a, amentescu numai unulu, carele este in legătura cu obiectulu nostru: autori de celi mai aleşi ceteau a colo opurele, dein ambiţiune, — cumu dîcu unii, — pentru luminarea sî cultivarea poporului adunatu, — cumu-rni place mie se crediu.
Acest'a se urmeza sî acumu la tote naţiunile trecute preste pragulu culturei, sî inca potere-asiu dîce in mesura multu mai mare, de câtu la greci.
Adi erudiţii pretotinde-si tienu de detoria a gene-ralisa cultur'a, a rădica sî infrumsetiâ pre omulu, ce prein grigile vieţii seau alte cause este avocatu dela studia seriosa, a-lu infrumsetiâ cu cunoscentie, cari contri-bue la perfecţiunea spiritului sî la nobilitarea ânimei.
Frumosa a fostu emulatiunea sî nevolienti'a nobile, ce erudiţii aveau in dîlele betrane; frumosa sî lăudabile este ea in diu'a de adi, pre câtu impartasîrile suntu ape-rate de rateciri, patime, sî tendentie seducutorie.
Inse ce se dîci de aceli erudiţi, cari seau orbiţi de superbia trateza in disertatiunile sale materie, ce nu le au cunoscute, — seau domniţi de egoismu socotescu pre aii sei sî scopurele sale parţiali mai pre susu de câtu adeverulu ?
Unii câ aceşti-a in locu de lumina sî amore, re-spandescu neghin'a neadeverului, neghin'a urei sî a de-spretiului; in locu de a apropia sî infratî pre omu cu omu, instraineza sî inversiuneza pre unii a supr'a alto-ru-a; in locu de a stringe legaturele societâtii, le destramă sî nemicescu pre câtu stâ in poterea loru: câ tindu a nemici încrederea, carea este conditio sine qua non a tota societatea.
In categori'a acest'a dein urma se arunca pre se-ne — vrendu seau nevrendu ? nu scimu — d. Wattenbach, profesoriu in Heidelberg'a.
Acestu domnu seau necunoscundu pre romani, seau pentru câ se faca unu serviţiu fratiloru sei dein Transilvania, in disertatiunea ce tienü la 20 Nov. a. c. in museulu dela Heidelberg'a, descrise pre romani in colorile cele mai detestabili.
Nu cunoscemu chiaru vorbele dlui W., inse cumu câ ele au fostu forte agere sî au produsu impresiune fio-rosa a supr'a audîtoriloru, cunoscemu de a colo, câ re-portatoriulu diuariului de Heidelberg'a a reprodusu sen-sulu loru prein „die wallachische Bevölkerung Sieben-bürgens, eine wahre Brandstifter und Diebsbande": — sî candu d. .!. Bechnitz, jurista in Heid., dede una in-terupinare in contra acestoru injurie revoltatorie, acel'asi
reportatoriu dechiarâ, cumu câ spresiunea aceea, ce e dereptu, nu este verbalmente a d. W., inse ea se unesce cu descrierea, ce disertantele au facutu despre tienttt'4 romaniloru facia cu saşii dein Transilvani'â.
Veni sî d. W. cu una dechiarare, sî nu retracta, cé numai restrinse sî precisa obiectulu dîcundu, cad. a vorbitu numai despre romanii dein fundulu sasesca (rectius: fundulu regescu.)
Deintre aceste tote *) se vede, cumu câ d. lovi cumplitu, de nu pre toti romanii dein Transilvani'â, pre unu numeru dein eli, ce trece preste 200,000.
Nu este acumu antani'a ora, câ romanii preste totu seau in particulariu, -si vedu onorea sî reputatiunea s& lovita de calumnie grosolane, insultata sî călcata fora picu de considerare.
Inse pana acumu săgeţile cele veninose sî ucidie-toria de onorea natiunale a romanului sborandu numai prein scrieri de ale eruditiloru, ajungeau la cunoscenti'a unui numeru mai restrinsu. Popora-le străine in totu sî mare nu aflau nemicu despre ele, sî dein caus'a acest'a popora-le condusa de sentiulu bunu, ce mama natura a plantatu in pieptulu loru, pretiuiau in romanu tote acele insusîri sî plecări bune, cu cari sî pentru cari insa-le erau superbe.
D. W. prein disertatiunea sa tienuta in audiulu â milie sî milie de omeni a semenatu idee injurióse despre romani chiaru in mas'a poporului.
Se ne reflectâmu, câtu de pucini suntu in condi-tiunile de a poté cunosce sî judeca lucrurile dein autopsia, sî dein contra ce colosalu este numerulu aceloru, ce dau crediementu neconditiunatu la impartesîrile străine, fia ele câtu de ratecite, fia chiaru ori-sî-câtu de malitiose!
Se punemu, câ intru acel'asi poporu se repetiescu infiltrările de calumnie a supr'a altui poporu, pre carele omeni erudiţi despunetóri preste tota poterea cuventului, cu graiu viu-lu infacisieza cá sî cu totulu stricatu; se ne intipuimu credenti'a neindoita a audîtoriloru in ca-lumníele, ce li se propunu cá sî adeverure aflate prein cercetâri scrupulose sî cuscientiose.
Ce va urmá de aci? încrederea sî simpati'a catri poporulu nedereptatîtu sî dejositu va desparé dein piep-tulu celoru seduşi, er' in loculu loru va intra: despre-tiulu, ur'a sî înfiorarea.
Eca in câtu se potu sferniá prein tactic'a acesta cele mai sânte legature ale naturei . . .
Ce se vedemu, ore era caracterisarea dlui W. este câtu de pucinu indereptatîta.
Nece unu poporu dein lume nu a stătu nece stâ numai dein rei; ce in tote popora-le, ce au custatu pre
*) Keportulu despre disertatiunea d. W. s'a publicat» j0 „Heidelberger Zeitung" Nr. 275. intompinarea d. Beehnitz in Nr. 2?8t era decliiararea iu 279. —• „Telcgrafnlu romanu" Nr. 97 reproduse tote aceste intru iritrr.-;ru euprensulu loru.
r
623 —
^jj'a pamentului s'au datu si individi de celi burii. Vorace cene-va de poporu de hoti sî tetiunari: 4cel'a plesnesce adeverulu fapticu, insulta omenimea in-trega sî-si bate jocu de chiamarea sî nesuinti'a ei spre •yertute.
Pote judecandu aceste d. W. s'a restrinsu in de-chiararea sa, la romanii dein fundulu regescu: ca. numai pre acesti-a i-a studiatu — pre cumu dîce, — numai despre acesti-a a Iuatu informatiuni dela omeni, ce nu i;.su duşmani. *
Se concedemu, câ n'a vorbitu a supr'a toturoru ro-maniloru,	sî	se	ne	restringemu	sî	noi	la	celi	dein fun-
dulu regescu: ma inca se ne restringemu sî mai tare sî ge luâmu la cercetare unu singuru tienutu dein cele 9 ale fundului regescu.
Se luâmu chiaru Sabiniulu, ca d. W. dupa mărturisirea sa a petrecuta in Sabiniu, prein urmare ar' fi se-lu cunosca, — se luâmu Sabiniulu, ca pre acolea se incurca dora celi mai mulţi bani sasesci, prein urmare materia pentru hotîe se afla, — se luâmu cetatea acest'a sî giurulu ei, câ „hoţii sî tetiunarii" adecă romanii, pre aci suntu in abundantia.
Sabiniulu este pretoriulu unui tienutu cu vre-o 80.000 locuitori. Dentre acesti-a la 50.000 suntu romani, sî numai la 30.000 sasi, adecă romanii la numeru suntu mai pre de doue ori câţi saşii.
De aci ar' urma, câ Sabiniulu se aiba lipsa celu pucmu de atâte inchisori publice, pre câte casarme are; ar' urma câ închisorile acele totu de-a un'a se gema de inquisiti sî sententiati.
Sî cumu se intempla in realitate?
Eca cumu. Sabiniulu are una inchisore angusta la cas'a svatului! sî minunea minuniloru inchisorea ace-st'a nu numai, câ e de ajunsu pentru toti preveniţii sî detienutii celoru 50.000 de romani sî aii celoru 30.000 de sasi: ce inca se intempla sî aceea, de inchisorea ace-st'a stâ cu totulu gola neavendu in sinulu seu nece unu singuru prevenita!
Asia este, in tempurele mai dein coce amblandu prein Sabiniu, de repetîteori am vediutu la cas'a sva-tului fluturandu una flamura alba, in semnu, câ intr'in-s'a nu se afla nece unu sufletu prevenita pentru peca-tele sale.
Se fia romanii numai a sut'a parte asia stricaţi, pre cumu-i infacisiâ d. W., fire-ar' cu potentia una in-templare, câ sî acest'a?
Lasâmu se arete ori-cene in Germani'a cea culta sî morale unu tienutu de 80.000 loc. sî fora nece unu prevenita in prensorile sale, cumu a fostu Sabiniulu de repetîte ori in mediu-loculu hotiloru sî tetiunariloru dlui W. Arate, câ pre acolo se intempla acelu lucru multa mai a dese ori, de câtu aici, sî vomu concede, câ germanii tienutului acelui-a suntu mai morali de câtu romanii deintru alu Sabiniului; aceea inse nu vomu con
cede nece atunci, câ romanii dein giurulu Sabiniului suntu unu poporu cu totulu petrunsu de stricatiune.
Nu este dara poporulu romanu dein tienutulu Sa-biniului, nece pote fi asiä, pre cumu l'a descrisu d. W: câ aceea numai nu va supune nece d. W. cumu magi-stratur'a dein Sabiniu (custatoria dein sasi) trece cu vedere crimele sî lasa in pace turme de criminali in giu-rulu seu. Nu, domne apera se-i lase; dein contra ea-i forte rigorosa.
Aceste poteâ se le afle d. W., candu a fostu in Sabiniu. D. sa le poteâ cunosce deintru aceli sasi ne-partiali (?) cu cari a conversatu, dela cari si-a luata in-formatiunile. D. sa poteâ se consulte chiaru sî registrele oficiosa.
Seau a făcuta, seau n'a facutu nece un'a dein aceste.
De nu a facutu, atunci caută se-i negâmu acura-teti'a sî diligentia ordinaria, ce nu pote lipsi unui scri-etoriu.
De a facutu, adeverulu fapticu nu i-a potutu re-mane necunoscutu; sî deca totusiu a datu despre romani acea descriere, atunci caută se-i denegâmu bun'a cre-dentia in obiectulu acest'a. —
Se supunemu inse pre unu momentu, câ decaden-ti'a romaniloru dein fundulu regescu ar' fi chiaru asia de	mare,	pre	cumu	s'a	descrisu	in	museulu	dein	Hei-
delberg'a.
Ce ar' fi ore detorenti'a unui scrietoriu facia cu dinsii? Se-i de preda urei sî despretiului?
Nece de cumu; dein contra elu ar' ave se-i com-patimesca; se cerce dupa căuşele decadentiei sî se caute miedia-le reinaltiârii.
Acumu de faceâ d. W. acest'a, resultatulu cercetară sale dupa opiniunea mea nu ar' fi insufletîtu prea tare pre Heidelbergesi pentru fraţii sei dein Transilvania. Inse aci nu voliu vorbi cu cuventele mele; pentru câ se preveniu ori-ce prepusu de parţialitate, voliu cita cuventele unui germanu, ale căpitanului S u 1 z e r, carele vorbindu despre portarea sasiloru facia cu romanii dein fundulu regescu dîce:
„Nichts ist Gemeineres, als hei Rechtshändeln zu hö-ren, dass dieser oder jener Recht behalten müsse, weil sein Gegner ja nichts anders, als ein Bloch, d. i. Wala-che, wäre." *)	»
Acumu deca unu omu, carele nece pre de parte nu este preocupatu in favorea romaniloru, dein contra scrie despre dinsii cu despretiu, — deca unu omu câ Sulzer, carele pre sasi numai câta nu-i porta in sinu, — deca unu omu câ acest'a se vede costrinsu a o mărturisi, câ sasii-su domniţi de credenti'a: caută se castigu procesulu, pentru câ contrariulu mieu nu e alta, de câtu unu romanu: ce va dîce istoriculu nepartiale despre tote
Geschichte des transalp. Dudens von F. J. Sulzer. II. Bd. S. 14- Wien 1781.
— 624	-
căuşele sî impregiurârile acele, cari voru fi conlucratu câ saşii in decursulu tempureloru se câştige atâte procese nederepte e asupra romaniloru, in câtu la eli s'a facutu de proverbiu: caută se castigu, pentru ca contra-riulu mieu este romanu?
Eca Ia ce resultatu ar' fi esîtu d. W., deca i-ar' fi placutu a lucră câ scrietoriu nepartiale.
Istoricii voru lamuri intrebarea: cumu se intempla, de romanii, in totu casulu celi mai vechi locuitori aii tierei, intru unele sate sasesci suntu asia restrinsi sî re-duşi la miseria. Atunci se va cunosce pre deplenu, a cui este meritulu sî a cui demeritulu. Câtu pentru romanii de pre aici o scimu de multu; bunii noştri vecini, saşii, o sciu sî mai bene si nu me indoiescu, toti si-o marturisescu, de câte ori nu se temu de apropiarea vreunui blochu.
Inchiaiu dandu spresiune acelei convicţiuni intime, câ de câtu se se „lumineze " unu poporu prein diserta-tiuni,	in	cari	adeverulu	se	se	resuce,	prein	cari	se se
propage neadeveruri, rateciri seau chiaru menţiuni ten-dentiose, mai bene se nu audia disertatiune in veacu.
J. M. Moldovanu.
NOTITIE DIVERSE.
— Este cunoscutu, cà un'a dein cele mai pretiose si mai celebri bibliotece vechie, a fostu a' regelui Ma-ţi'a Corvinu, care inse dupa batali'a dela Monachi, turcii cuprendiendu Bud'a, unde erâ si bibliotec'a in pa-latiulu regale, fu predata si nemicita. Dein ea mai multe manuscrisa pretiosa dein mana in mana au devenitu in diferite bibliotece ale Europei, precumu in Vien'a, Mo-nacu, Paris etc. Una parte inse fu straportatala Constan-tinopole, unde se conserbà sub cea mai rigorosa paza, asia câtu tote încercările făcute de a potè străbate pana la ea, pana acumu au fostu desierte, in câtu in urma unii incepura a se si indoi, deca e adeverata faim'a despre esistenti'a ei, — spre mare superarea totoru filologiloru clasici, cari - si făceau mai in a-ante sperari gigantice despre cuprensulu acelui restu de biblioteca, anume cà intru insa s'ar' afla Liviu intregu, si alti autori pierduţi, dupa care numiţii filologi cu alate lacreme amare plangu.
In urma, anulu trecutu a adusu ceva mangaiare,
,, si se scrie, cà M. Sa Imperatulu Franciscu-Josefu, ca-latorindu prein Constantinopole, a cercatatu si armamen-tariulu imperatescu de acolo, unde a vediutu cu ochii si remasietiele bibliotecei Corviniane depuse si conserbate acolo, pentru cari in anulu trecutu Academi'a Ungure-sca dein Pest'a tramisese anume una comis'iune pentru a cerca dupa ele, inse fora resultatu.
Mare inse fu suprenderea M. Sale, candu intor-cunduse dein oriente, in 3 dec a. tr. la descălecarea sa in Triestu ise presenta dein partea Sultanului una lada de leinnu, in care erau închisa patru manuscrisa Cor-
Editoriu: T. CII'AIUU
viniane dein cele mai superbe, imbracate in catifea in traurita, si cu însemnele sciute ale fameliei Corviniane precumu corbulu de auru cu crucea in gura.	'
Elese dîcu a fi dein cele patru spre diec» mai pretiosa, ce fura dusa la Constantinopole, gj anume: unu Au gusti nu de civitate dei, in folio; —. unu Plauti comoediae, in 4-o; — unu Polibiu, si altu autoriu grecii, ce nu is'a amentitu numele; erasi in 4-o.
M. Sa le a datu, a se depune in bibliotec'a tau-seului natiunale dein Pest'a.
— Dn. Juliu B a r d o s i, inspectorul r. scolasticu; a tramesu pentru Museulu dein Blasiu, unu numu romanu de argentu, cu inscriptiunea : IMP. GOEDIANUS PITJS AUG. in facia, er' in dosu: FIDES MILITUM, cu una figura militaria in midilocu tienendu intru ambe mânu-le câte una flamura militare. Dn. donatoriu scrie: Ca „intre comunile Caîanelu si Vraniu dein Comitatulu Zarandului, s'au aflatu in urm'a unei esundari prein ni-sce copii tierani, vreo câti-va bani vechi de sub tem-pulu Romaniloru". Dein acelia este unulu si acest'a.
— Ne-s'a tramisu pentru publicare, una invitare de prenumeratiune la Poesia si Prosa tom. I. de D. Justinu Popfiuin Oradea-mare. Opulu pusu su ti-păriţi va face vre o 13—14 cole in 8-u, pre papiru elegante, si se va tramite cu inceputulu lui febr. 1870. Pretiulu unui esemplariu este 1 fl. v. a. pentru romanii dein coce, si 3 lei noi pentru celi dein colo de Carpati. Dloru Colectanti dupa 10 esempi, se va tramite unulu gratis in semnu de recunoscentia.
Ne pare reu cà foli'a nostra ese asia de raru, si chiaru la inceputulu anului pentru intardiarea abonamen-teloru asia de tardîu, in câtu inscientiarile dein partea nostra suntu mai totu de un'a post festa, pre cumu se va tempia si cu cesta presente cu multa a nostra pare-re de reu.
— Gramatec'a nostra, esita de sub tipariu pre la 1. dec. an. trecutu, acumu se brosiureza, si. in scurtu se va da publicitatei. Ea custa dein 25 cole 8-u mare; si brosiurata va costà pentru cesti dein coce i fl. 50 cr. er pentru celi dein colo 5—6 lei noi dupa calitatea chartiei.
— Dloru abonaţi ai Archivului dein celi trei ani trecuţi se face cunoscutu, cà numerii ce le lipscscu se potu	trage	dela	editoriu pre	lenga	taps'a	de	10	cr.	pre
cola, seau 25 cr. pre numeru, tramisi franco, — pana, candu adeca vomii mai ave cole si numeri intrecaton.
Deci, celi ce voru se aiba colectiunea Archivului completa, suntu rogati asi face reclamatiunile dupa m°' dulu aratatu câtu se pote mai curundu, — cu atâtu mai multu, fiendu cà editoriulu are de cugetu a inchiâ cU cursulu anului presente acesta folia.
Ar. XXXII , va aparé in 5. Febr. vechiu a.
Imprimer"» SAJ1 . FILTSOl (11'. Krajj'tj in SaWniu.