ARCHIVO pentru filologia si istoria. Nr. XXIX. 20. Octobre. 1869. XLIII. Gramatistii si Ortografiaţii romani. E prea cunoscuţii, câ romanii pană catrâ an. 1780 nu s'au ocupatu de locu cu gramatec'a lim-bei loru; — una impregiurare atâtu de trista si fatale, câtu pre ori-care romanu cu semtîre natiu-nale cauta selu lié fiori de una fatalitate atâtu de periculosa pentru cultur'a natiunale, alu carei-a fundâmentu fora indoiela este limb'a. Una naţiune, estensa si numerosa, in care de secuii a custatu unu semtiu si una traditiune na-tiunale, câ e romana, — care de secuii a fostu considerata de tote popora-le învecinate, câ este romana, — si de care toti scrietorii mai vechi se unescu in acea părere, câ nu numai dupa origine ci si dupa tote datinele ei si dupa limba este ro-mana-latifta, si' cu tote astea, in decursulu atâtora secuii se nu se afle nece macaru una urma câtu de mica despre una apretiare literaria aUimbei ei, pana ce trecură preste ea mai XVII secuii întregi, — e unu fenomenu, in istori'â culturei po-pora-loru atâtu de rara, câtu esemple nu se mai , afla paralele, de câtu in istori'â popora-loru celoru mai decadiute. seau barbare. XVII secuii a potutu se vieze tina naţiune, cu una limba lăsata numai in grigea lui Ddiéu si a' poporului, fora nece una urma de alta ingrigire, si ce e mai tristu, mai fora literatura! Si apoi e mirare, deca si astadi se mai afla omeni, ce vreu a trece de culţi si invetiati, cari credu, câ grama-tec'a nece nu este necesaria, ci e destulu deca scie cene-va forma literele, si apoi a scrie limb'a cumu a lasat'o Ddieu, bene-reu eumu se vorbesce pre unde s'a nascutu si a crescutu. De unde dar' atât'a despretiu la unii omeni asupr'a unei sclentie, fora care nece una limba nu pote susiste, fora a deveni barbara, si fora care aece unu scrietoriu, fia câtu de geniale, nu pote »e scria de câtu una limba barbara? Propusulu nostru iuse nu este, a scrie aici una apologia pentru gramateca ; necesitatea si utilitatea ei este recunoscuta astadi de tota lumea scrietoria si nescrietoria, afora de pucini pretenţi-oşi, cari nu o cunoscu seau nu voru a o cunosce, după altu proverbiu vechi u latinu: ars non ha-bet osorem nisi ignorantem, seau car imaginandu-se suprageniali se credu a fi despen-sati de a se demite pana la una ocupatiune atâtu de prosaica, cumu este gramatec'a. Ci propusulu nostru este, a face cunoscuţi lectoriloru nostri paşii, ce au' facutu bărbaţii celi mai bene meritati de litere-le romane pentru acestu studiu, incependu dela antani'a incercare pana la epoc'a cea mai dein coce, estragundu dein operele loru, totu ce ne-s'ar' pare mai interesante a scire in acestu respectu. Nu avemu inse de cugetu, nece ne ar' fi cu potentia, a esamenà tote operele gramatece si ortografice romane, câte s'au scrisu si edatu pana astadi, cu atâtu mai pucinu intregu cuprensulu. loru, ci numai cele mai de frunte si dela bărbaţii literaţi mai' eminenti ai natiunei, restringundune numai la cele ce potu se aiba mai multu interesu dein operele loru, er' pentru una analisare mai estensa inviandu la cele, ce amu scrisu in Principiale nostre la loculu seu. I. Samuele Micu, si Gr. Sincaiu. Antani'a opera gramaticale fu scrisa, precumu se scie, de acelu mare si neostenitu barbatu, S. Micu, care ne dede atât'a mulţime de opere, edite si inedite, in toti ramii de scientia: filologia, istoria, filosofia, teologia etc, de cari amu tractaţii totu aici in alti numeri mai dein a-ante. Ea se publica la a. 1780, in 8-0, de 100 pa-gine afora de titlu si prefatiune, in Vien'a, unde pre atunci autoriulu sé află câ oficiale in Semi-nariulu centrale gr. catolicu numitu la S. Barbara, — inse in limb'a latina, fora indoiela cu intentarne de a o face cunoscuta, nu numai romaniloru, ci si lumei literarie celei alalte, limb'a latina fiendu 71 — 564 pre atunci midiloculu celu mai de frunte si securu pentru publicatiuni literarie, si asia sciendu, că si romanii o voru intielege, fiendu-câ acumu si eli începuse a invetiá si a cunosce limb'a latina. Dupre titlu *) se cunosce, câ si G. Sincaiu a luatu parte la acesta opera, inse numai la redac-tiune, nu si la compusetiune, ceea ce se cunosce mai invederatu dein alăturarea acestei editiuni cu cea dein 1805, ce o edâ numai sub numele seu *) Elementa linguae daco-romanae sive valacbicae, composita ab Sam. Klein de Szad, ord. S. Basilii M. in collegio graeci ritus catbolicorum Vindobonensi ad S. Barbaram Ephemerio ; locupletata vero, et in lume ordinem redacta a Georgio Gabriele Sinkai, eiusdem ordinis, AA. LL. Phil. et SS. Th. D. Vindobonae, typis Jos. Nob. de Kurzbock. MDCCLXXX. De operele lui vedi sì Acte si fragmente p. 137 seqq. in nota, si in Archivulu nostru p\ 274 seqq. si dupa idee-le sale, — precumu apare dein titluhi acesteia*). G. Sincaiu a scrisu la amendoue aceste editiuni, câte una prefatiune in limb'a latina, cari le adaugemu aci, pentru însemnătatea lom, si pen^ tru notitiele istorice literarie, ce cuprendu in sene. *) Elementa linguae daco-romanae sivej Valachicae, emendata, facilitata, et in meliorem ordinem redacta per Georgium Gabr. Sinkay de eadem, AA.- LL. Philosopbiae, et SS. Theologiae Doctorem, Scholarum Nationalium Valachicarum, in M. Transylvaniae Princt-patu primum, atque emeritum Directorem, nune pene# Regiam Universitatis Pestanae Typograpliiam Typi Cors-rectorem. Budae, typis r. univers. Pestanae 1805; -— in 8-o, pagine 110, afora de alte 8 pentru titlu si pre-fatiune. Saracu Sincaiu la ce ajunsele! Vedi mai susu Archivu Nr. XIII, pag. 247 seqq., si Principia pag. 307 si 312 seqq. a. La editi unea dein a. 1780. „Georgius Gabriel Sinkai Testu. Septimum supra decimum saeculum est, a quo TRAJANUS devicto Decébalo in orbatam inco-lis Daciam coloniam duxit('). Ab ilio tempore quot, quantisque vicissitudinibus fuerint expositi Romanorum in ea Posteri, qui yel mediocriter in Historiis versati sunt, facile conjicient. Primum enim sub Gallieni imperio a Gotthis, dein á Ge-pidis, a Bulgaris postea, aliisve Septentrionalibus barbaris sub jugum redactos fuisse, praeter Jor-nandem (2) sexcenti alii, ilio partim anteriores, par-tim posteriores, Historici testantur: quorum non-nulla magis praecipua testimonia ante aliquos annos collegit Eruditissimus Samuel Klein in Ms. suo opere deOrig, Daco-Roma norum; plura ego in adversaria mea toto ilio quinquenio, quo Romae in Celeberrimo Urbano Collegio de Prop. Fide moratus sum, retuli. Hujuscemodi servitute plurimum coruptam fu-isse Latinam Majorum nostrorum Linguam, ecquis inficias ire audeat? corruptam tamen prout mine est falsò quis adsereret. Constat enim e Scriptori- ') Videatur Dion in Trajanum Flav. Vopiscus in Aurelianum: Sexti Rufi Brev. Rer. Rom. Oro-sius, Eutropius, etc. 2) De rebus Geticis. Candido Lectori S. P. D." Versiune. Siepte spra diece secuii suntu, de candu Tra-ianu, invingundu pre Decebalu, a dusu colonie in Daci'a lipsita de locuitori'). De atuncia, la câte si câtu de mari scaimbari au fostu espusi descendenţii Romaniloru, prea liusioru voru pricepe, toti câţi suntu amblati câtu de pucinu in istoria. Pentru câ mai antaniu sub Galienu Gothii, apoi Gepidii,: mai tardîu Bulgarii si alte popora nordice iau"( sujugatu, pre cumu adeveresce Jornande2) si alti istorici nenumerati in aTante si dupa densulu; dein cari unele testimonia mai de frunte nu de multu le a adunaţii prea laudatulu Sam. Mi cu in opulu manuscrisu Despre i nceputul u Ro-maniloru dein Daci'a; er' mai multe am adunaţii io in colectiunea mea in aceli cinci ani, ce iam petrecutu in Rom'a in Colegiulu de propaganda fide. Sub atare servitute, cumu câ limb'a latina a mai mariloru noştri forte s'a corupţii, cene se pote indoi? er' câ s'a corupţii, cumu este acumu, pre nedereptu ar' dîce cene-va. Pentru câ se sefe dein scrietorii fapteloru Romaniloru dein Daci'a, ') Vedi Dion in Traianu, FI. Vopiscu in Aurelianu, Sex. Rufu in Breviariu, Orosiu, Eutropiu etc. 2) De faptele Getiloru. — 565 — bus rerum Daco - Romanarum, et praesertim e Ohronico Ms. Constantis Miron, Logothetae principatus Moldaviae, (') quod non adeo pridem legendum nobis concessit Eruditissimus aeque ac Doctissimus D. Franciscus Josephus Sulzer, atque etiam e Descriptione Moldaviae Serenis-simi D. Demetrii Cantemir, ejusdem Provinciae quondam Autlientis, et Principis, tum demum in barbarismum, in quo nunc sumus,. degenerasse Ma-jores nostros, cum Litteralem Slavinorum, vel (si mavis) Illyricanorum Ling'uam in celebrandis SA-CRIS circa tempus Concilii Fiorentini sat malis avibus adhibere coeperunt. Quod ideo factum fuisse tradii Serenissimus Author, ut obsecundarent voluntati Archi - Praesculis civitatis Achridae in Bulgaria, qui instigatus a Marco (ut creditur) Ephesio intendebat hoc modo praecludere nostris omnem aditum ad S. unionem cum Eccl. Romana. Verebantur nempe hi duo Schismatici, si Daco-Romani, ut antea,2) dein quoque materna sua Lingua DIVINA peragerent, Italo-Romani liane ob summam cum sua adfinitatem absque multo labore addiscerent, libellosve, quibus noster populus facilius adduci posset, ut unionem ample-ctatur, in lucem. emitterent. Id circo praefatus Bulgaricus Archi-Praesul nullum non movit lapi-dem, ut Daco-Romanos in suam sententiam at-trahat. Nec spes eum fefellit sua. Re enim vera Alexander I. Moldaviae Authentes, et Princeps eidem morem gessit, et Linguam Slavico-Illyri-cam in SACRIS per totum suum Principatum adhiberi jussit. Hujus exemplum secuti fuère postea etiam ahi Daco-Romanorum Dynastae, etsi cum duplici totius Nationis damno, nimirum cum longaeva ejusdem • ab Ecclesia Latina scissione et cum summo Linguae propriae detrimento: quo- ') In Alexandrum I. Cap. 18 §. 15. a) Daco-Romanos jam inde ab initio susceptae Fi-dei Christianae, hoc est a Saeculo II. quo exeunte eos Christianos fuisse, Tertullianus in Lib. advers. Judaeos abunde testatur, usque ad Saeculum XV. materna sua Lingua peregisse Divina, ostendam in Historia, quam de rebus a Majoribus nostris gestis adornare constitui; hic solummodo mpneo, Clarissimum Virum Patrem Le Quien in Oriente suo Christiano miraturum haud fuisse, quod plurium Episcoporum Daciae Nomina, et Tarias subscriptìones Latinas offenderit, si notum ei fu-isset, hos origine aeque, ac Lingua Romanos fuisse. si alesu dein Croniculu me. alu lui G os tin u Mir on u logofetulu Moldovei *) care au de niultu ne-l'a datu pentru lectura prea invetiatulu D. Franc. Ios. Sulzer, precum si dein Descrierea Moldovei de prea luminatulu D. Dem. Cantemiru fostulu orecandu Domnu si principe alu aceleiaşi, cumu cà in barbarismulu, in care acumu suntemu, atunci au cadiutu mai marii nostrit candu au inceputu dein nefericire a introduce intru celebrarea celoru santé limb'a literale a' Sloveniloru pre tempulu conciliului delà Florenti'a. De care acel'asi prea luminatu autoriu spune, cà dein acea causa s'a facutu, cá se asculte dupa voli'a Metropolitului Acridei dein Bulgari'a, care pre cumu se créde, indemnatu de Marcu Efesanulu, cugetá cu astu modu a inchide aloru nostri tota calea catrà s. unire cu baserec'a Romei. Cà ce se temeau aceşti doi schismatici, cà deca romanii dein Daci'a 2) si de aci in a-ante se voru sierbi eu limb'a materna in cele santé, romanii Italici pentru marea afinitate cu limb'a loru o voru invetiá fora multa greutate, si voru edá cârti, dein cari poporulu nostru mai curundu se voru poté aduce, se çuprenda unirea. De acea preatensulu Metropolita bulgaricu misicà tota pietr'a, cá se atragă pre romanii dacici in partea sa. Nece s'a insielatu in sperarea sa, cà ce in adeveru Alesandru I. Domnulu- Moldovei si principe, ascultà de élu, si demanda, cá limb'a slove-nesca se se introducă in cele santé in tota tier'a sa. Dupa esemplulu acestuia urmară apoi si alti principi ai romaniloru, macaru cà cu doue daune pentru tota naţiunea, adecă cu taliarea îndelungata delà baserec'a latina, si cu cea mai mare stricati-une a' limbei loru; dein cari, cá celei de antaniu bunulu Ddieu se dè vindecare orecandu dein anema J) In Alesandru I, capu 18 .§. 15. 2) Cumu ca romanii dacici inca dela inceputulu legei crestinesci, adecă dela sec II, pre la finea căruia eli erau crestiani, precumu atesteza Tertulianu ih cartea contr'a Judeiloru, pana in sec. XV s'au sierbitu cu lim-b'a materna a' loru în cele sânte, voliu aretá in istori'a,, ce miam propusu a o compune despre faptele mai mari-loru noştri; aici numai atât'a atingu, ca párentele Le-qnien in Oriéntele seu nu s'ar' fi miratu, ca a aflatu numele si suscriptiuiiile ale mai multoru episcopi dein Daci'a latinesci, deca ar' fí sciutu, câ acelia ân fostu si dupa origine si dupa limba romani. 71 * - 566 — rum primo ut Deus Ter optimus medelam aliquando adferre dignetur, ex animo precor; alteri ex parte adlatum est remedium, Linguam enim Slavicam, retentis characteribus, paulo post, sae-culo videlicet elapso, Majores nostri iterum expun-xerunt: ex parte adferre conabimur, dum Scholae Valachicae ad normam Grermanicarum Austriaca-rum e feleciter regnantium Augustissimorum de-mentia intituentur. Quod ideo commemorandum hie duxi, ne quis existimet, nos in toto hoc opere aliud prae oculis habuisse nihil, nisi ut maternam nostram Linguam perficiamus. Non enim earn perficere studuimus, sed docere, non quidem alium in finem, nisi ut nostrum publicae utilitati prospiciendi Studium, et amorem contestemur, atque obsecundemus votis Daco-Romanorum Alumnorum Collegii Graeci ad S. Barbaram qui, ut sunt amantissimi eruditionis, non solum pridem a nobis postularunt, ut hoc opusculum luci edamus, sed etiam in multis nobis concurrerunt. Quibus eo libentius adsensum prae-buimus nostrum, quod longe prius praeviderimus, multos cujuscunque conditionis, statusve homines summum ex hoc nostro labore emolumentum la-turos. . Sive enim Commercium cum Daco-Romanis quispiam exercuerit, sive iter per Valachiam Trans-alpinam, Moldavians Transylvaniam, Marmatiam, Hungariam Trans-Tybiscanam, Silvaniam, Bana-tnm, Kuzo-Valachiam, Bessarabiam, ipsam adeo Crimeam, fecerit, Daco-Romana Lingua prae cae-teris indigebit, quippe qua frequentiorem in enu-meratis provineiis audias nullam. Verum de his satis. Illud mihi postremö a te, Lector, etiam atque etiam petendum est, ut memineris, hanc Gramma-ticam primam esse, quae in Daco-Romana Lingua lucem adspexerit: ob eamque rem mirum tibi non sit, si aliqua aut omissa, aut errata, aut non suo loco modoque in ea dicta repereris. Nostrum erit deinceps, navare operam, ut quae huic Editioni defuerint, addamus, errata emendemus, et hanc ipsam Grammaticam una cum Dictionario Daco-Ro-mano, quod (dum modo otium nobis, et scribendi commodum non desit) componere fert animus, ad majorem perfectionem deducamus, publicoque usui utiliorem reddamus. dorescu, er' celei alalte in câtu-va s'a si aflatul vindecare, câ-ce limb'a slavica, curundu dup* acea, adecă in seclulu trecutu, mai marii nostrţ erasi o lapedara, retienendu numai literele, de in alta parte ne vomu nevoii ai aduce vindecare* candu scolele romanesci dein bunetatea prea au^ gustiloru imperatîtori se voru regulă dupa norm'&; celoru germanice-austriace. Ceea ce dein acea causa o amentiramu aci,, câ nu cumu-va cene-va se cugete, câ noi in totu' opulu acest'a nu amu avutu alta in a-antea ochi-' loru decâtu se perfectionamu limb'a nostra. Ca; ce nu ne amu nevolîtu se o perfectionamu, ci numai se aratâmu, nu spre altu scopu, decâtu se documentâmu nevolienti'a nostra de a sierbi utili-tatei publice, si se implenimu dorentiele alumni-loru romani dein colegiulu grecescu dela S. Bar-» bara, cari, precumu suntu forte amatori de erudi-tiune, nu numai de multu au cerutn dela noi, câV se edâmu acestu opusculu, ci in multe ne au si ajutatu. Caror'a cu atât'a mai bucuroşi le amu fa- cutu pre volia, cu câtu mai in a-ante cu multu amu: prevediutu, că mulţi omeni de ori ce conditiune si stare voru lua forte multu folosa dein asta lucrare a' nostra. Câ-ce seau de va face nescene comerciu cu romanii dacici, seau voru calatori prein Valachi'a, Moldov'a, Transilvani'a, Maramuresiu, Ungari'â de preste Tisa, Salagiu, Banatu, Cutiovlachi'a, Basa-rabi'a, seau chiaru si prein Crimu, in a-ante de tote va ave lipsa de limb'a romana, fiendu ca alta' limba mai usitata in acele provincie nu se afla. Inse de acestea destulu. In urma amu se te rogu cu totu de adensjilu,. lectdrie bune, se nu uiti, câ asta Gramatica e cea de antaniu, care s'a edatu in limb'a romana, si de aceea se nu te miri,, deca vei află unele omisa seau smentite, seau nu la loculu si in modulu seu, dîsa. Detori'a nostra va fi de aci in a-ante, a ne nevoii, câ se adaugemu ce voru lipsi in edi-tiune, smentele-le se le indereptâmu, si chiaru; Gramatic'a acesta se o aducemu la mai mare in-1 deplenire, împreuna cu Dictionariulu romanescuy ce cugetâmu alu scrie, numai deca vomu ave* re-stempu si îndemânare, si asia se o facemu mai fo-lositoria publicului. — 567 - Tu interea Candide Lector, hune qualemeun- Er’ tu, bunule leetoriu, accepteza in nume de qiie nostrum laborem, et fatigium aequi bonique bene acesta ostenela a’ nostra, ai fi sanetosu. consulito, et valeto. b. La editiunea dein a 1805. Praefatio ad Lectorem. Gentem, quae una eademque Lingua, cor-rupta nempe Romana, sive Latina, diversa tamen ab Italica, Gallica, atque Hispanica, proxime au-tem accedente ad Vallicam, ac Italicam, utîtur, placuit non mihi soli, sed aliis etiam, communi nomine DACO-ROMANAM propterea appellare, quod cădem diversas Regiones, ac Provincias in-; eolens, diversam quoque Nomen claturam ab iis, î aut earum partibus sortita sit. I Ita illi, qui Valachiam Transalpin am inco-î lunt, inter sese, et ab aliis quoque, Munteni, Montani audiunt; qui Moldaviam et Bucovinam, Moldoveni, Moldavi; qui Transylvaniam, com-' muniter quidem, Români, Romani, at specifice: Carpati accolae, Mărgineni, Marginales, mon-tium vero Abrudbanyensium, Torotzkoiensium, Banffi-Hunyadiensium, ac interj acentium, Mocani, Mocănyones, qui Banatum Temesvariensem, Frații iu ti, Fraterculi; qui demum respectu antiqiiae Daciae Traus-Istrianas inhabitant Provincias uno nomine, Qintiari, Graecis Kcv§o, sive Kcrțo Claudi Valachi appellantur. Qui omneș posterioribus temporibus (deprio-ribus quippe saeculis, quando iidem jam Pacinacae, jam Comani, jam aliis nominibus conipellati fuere, disserui in Dialogo, et uberins disseram in Anna-libus Daco-Romanis) a Graecis Bkâxoi, ab aliis Eu-ropaeis Vlachi, vel Valachi dicti sunt. Daco- Romanae hujus Gentis (Gentem nam-que Transylvanis quibusdam, quam Nationem, Va-lachos Transylvaniam incolentes nominare prae-placet, crediderim propter nimiam eorum inibi mul-titudinem) extensionem opinione multorum amplio-rem esse, isthinc patet, nimirum quod didita sit per totam veterem, sive TRAJANI Daciam, quăm usque, dum Annales Daco-Romanos edidero, pla-cet definire; Ponto Euxino, sive Mari ni gr o, Flumine Tyra, nune Nistro, monte Carpato, flu-Bunibus Tybisco, ac Istro, sive Danubio. Nu numai mie, ci si altoru mâi multi, a pla-cutu a numi Daco-romana aceea gente, care se sierbesce cu un’a si aceeași limba, adeca romana corupta seau latina, inse diferita de cea Italiana, Francesca ai Ispanica, er’ mai aprope de cea Vallica *) si Italica, pentru acea, câ ealocu-indu diferite tiere si provincie, după acelesi seau după părțile loru sia luatu si numire diversa. Asia celi ce locuescu in Valachi’a muntene-sca, intre sene si de altii se numescu Munteni; celi dein Moldov’a si Bucovin’a, Moldoveni; celi dein Transilvani’a, preste totu se dîcu români, Romani, ci in. specie celi deintre Carpati Mărgineni, er’ celi dein munții Abrudului, Tras-caului, Huedinului si de prein midilocu se chiama Mocani; celi dein Banatulu Temesianu, Fra-tuti; er’ celi ce cu respectu la Daci’a vechia locuescu in provinciele de preste Dunăre, cu unu nume se numescu Cin ti ari, după greci Cutio seau Cotiovlachi, adeca romani șchiopi. Cari toti in tempurele mai dein coce (pentru că de cele mai de in a-ante, pre candu se numeau Pacinaci, Comani, seau cu alta numire, am graitu in dialogulu mîeu **), er’ mai pre largu voliu vorbi în Analii romanesci), Ia greci s’au numitu Vlachi, er’ la alti Europeni Blachi seau Valachi. Cumu că estenderea acestei genți (că ce unora transilvaniani le mai place a numi gente, de câtu națiune, pre romani dein Transilvani’a, se pote câ pentru prea marea loru mulțime) este mai mare de cumu se pare multor’a, de aci se vede, câ-ce e latîta presta tota Daci’a vochia, seau a’ lui Traianu, carea pană ce voliu edă Analii romanesci, ne place a o determină: cu Pontulu Euxinu seau marea negra, riulu Tiria astadi Nistru, munții Carpati, fluvii Tis’a si Dunarea, seau Istru. *) Intielege cea dein Angli’a, de care urniți au. crediutu, că e aprope de cea romanesca, ci pre ne-dereptu. • Not. Edit. **) Pote că intielege Dialogulu tiparitu in Ortografia- lui P. Maioru, inse cu adausuri dela acest’a. Not. Edit. — 568 - Didita pariter sit per novam, sive AURELI-ANI Daciam, quae partes: Moesiae inferioris, nunc Bul gări ae, Moesiae superioris, nune Ser viae, et Dardaniae, nunc A1 b a n i a e, complectitur. Quid quod post unitum cum Bulgaris Blachorum Impe-rium didita est per totam Bulgariam, montes Hae-mum, et Pindum, Moglenam Thessaliae provincialii, Macedonians Thraciam, Crimeam, Podoliam, Pocutiam, ut taceam Pestinum, Agriam, Miskol-tzinum, aliaquae Hungariae mihi Budae scribenti Cis-Tybiscana Emporia, Viennam Austriae, Vene-tias, pluraque cum Europae, tum Asiae Emporia, in quibus Daco-Romani Quaestores adeo multiplicaţi sunt, ut publicas, easque splendidissimas ere-xerint Ecclesias. E tanta Daco-Romanae Gentis extensione quis non videt, usum Linguae illius summe ne-cessarium fore iis, quibus sive quaestum exer-cendi, sive munia aliqna capessendi, gerendique, sive solum peregrinandi, conversandique gratia ad Daco-Romanos olim accedendi fuerit animus? Nae hoc omnes, qui vel levissime de mérito hujus quaestionis cogitaverint, quam facillime perspicere poterunt. Quapropter tales linguae etiam cogniti-onem sibi familiärem reddere anhelent, oportet. Sed quibus mediis? Nos quídam Daco - Romani, qui linguam no-stram addiscere cupientes voti sui compotes red-dere nunquam non studuimus, studuimus etiam media quaerere, quibus tam proficuus finis quo faci-lius obţineri possit. Enim vero ego, et Reverendissimus D. SA-MUEL KLEIN de Szád Consistorialis Episcopa-tus Fogarasiensis, et Revisor Librorum, cujus multifaria praeclara opera non pridem recensuit Clarissimus, et de literaria Republica quam qui optime meritus Vir D. MICHAEL TERŢINA in-lectu dignissima Orodiade CI. Viri D. LADISLAI NAGY de Peretsen, nos, inquam, anno 1780. primi edidimus Grammaticam Daco-Romanam, cu-jus exemplaria adeo sunt distracta, ut venalia amplius reperiantur nulla. Post octennium, anno videlicet 1788. eandem nostram Grammaticam re-censens, arque locupletans CI. D. JOANNES MOLNAR de Müllersheim unguis germanica, et valachica Vienae typis edi curavit. Magnificus, et CI. D. JOANNES BU DAI, alias Deleán Consiliarius Fori Nobilium de Regno Galliciae Asemenea latîta e si preste Daci'a noua, seau a' lui Aureliann, care cuprende părţile: d«UjD Moesi'a de di3su, acumu Bulgari'a, Moesi'a d© susu, acumu Şerbi'a, si Dardani'a, acumu Alba n i 'a. Ce e mai multu, dupa împreunarea imperiului romaniloru cu Bulgarii, ea se latî preste tota Bulgari'a, Haemimontu, Pindu, Moglen'a pro-vinci'a Tesaliei, Macedoni'a, Traci'a, Crimu, Po-f doli'a, Pocutî'a, că se tacu de Pestia, Agri'a, Mis-^ coltiu, si alte cetâti dein Ungari'a dein coce deS* Tis'a, dupa locuenti'a mea dein Bud'a, Vien'a Au-I striei, Veneti'a, si alte mai multe piatie Asiatice-si Europene, in cari negotiatorii romani intru atâ>* t'a s'au immultîtu, câtu siau redicatu baserece publice si forte splendide. ; Dein atare estensiune a' gentei romane dacice, cene nu vede, c:>. usulu limbei ei este nece-^ sariu, totoru cari seau pentru negotiatoria, seau, pentru a capeţi si a portă vre una deregutorfa, seau si numai pentru a calatori si asi petrece, voru* se aiba volia a veni la romanii dacici? In ade-veru, toti câţi voru medita ori câtu de pucinu despre momentulu acestei cestiuni, voru pote precepe acest'a; de unde ne aparatu, câ voru si caută se, doresca si face cunoscuta acesta limba. Dar' cu ce midiloce? Noi bre câţi Romani dacici, cari ne amu ne-volîtu cu totu de adensulu a ne invetiă limb'a dupa cumu totu de un'a amu doritu, totu de una data ne amu nevolîtu a cercă si midilocele, cu cari s'ar' pote ajunge câtu mai pre liusioru unu scopu atâtti: de folositorii!. ', Intre aceştia io, si Rmiilu D. S amu ele'; Mi cu dein Sadu asesoriu consistoriale dein Epi-" scopatulu Fagarasiului, regiu revisoriu de cârti, ale căruia multe prechiare opere nu de multu fura enumerate de Clarisimulu si prea bene meritatului " de republic'a literaria D. Micii. Terţina in cartea prea demna de lectura Orodiade a D-lui Lad. Nagy dein Periceni, — adecă noi celi mai de antaniu amu edatu Gramatec'a romana, ale căreia esemplaria devenira atâtu de rare, câtu nu se mai aflau de vendiare. Dupa optu ani, adecă la a. 1788, revediendu aceeaşi Gramateca a' no-stra si adaugunduo, Dnulu Joane Molnăr de Miillersheim, o edâ in limb'a germana si romanesca la Vien'a. Er' Dnulu Joane Budai, almentrea Deleanu, Consiliariu la tribunalulu nobililoru dein Galici'a, a compnsu unu Dictiunariu Romanii- — 569 - öomposuit Dictionarium Valachieum, Latinum etc. ged ad quem perfeetionis gradum deduxerit, nec dum mihi constai Alterum Dictionarium • compo-gtrit praelaudatus Reverendissimus KLEIN, quod ¡n quatuor unguis, h. e. Valachica, Latina, Germanica, et Hungarica brevi lucem aspiciet. In priori nostra Daco-Romana Grammatica conati sumus corruptionem Linguae Daco-Romanae ex Latina quoquo modo comprobare, simulque Eos, qui Latinam ex asse noverunt, Valachicam longe faciliori methodo, breviorique via edocere, cujus nostri conatus scopum utrum assecuti simus jitdicent alii; per Regulas qtiippe latinis literis scribendi valachice, quas in eadem Grammatica statueramus, parum abfuit, quin Linguam Daco-Romanam, quoad scribendum, et legendum simi-lem Gallicae reddiderimus. A compluribus igitur sollicitatus, ut eandem Daco- Romanam Grammaticám a me ipso emen-datam, adque faciliorem scribendi, ac legendi me-thodum redactam secundis typis edi eurem, prae-misi in Epistola, quam nuperrime ad Spectabilem, et CI. Virum, D. Equitum Magistrum JOANNEM de LIPSZKY dedi, typisque vulgavi Tabellam docentem modum scribendi valachice litteris tarn Cyrillianis, quam Latinis, quam Tabellam quum venalis prostet, facilique negotio, ac pretio compa-ran possit, isthic non repeto, verum in emendata Lac Daco-Romana Grammatica, omissis penitus litteris Cyrillianis, iisque scribendi modo, vel po-tras rejectis ad Grammaticam Illyrico-Valachicam, quam etiam continuare intendo, si CI. DD. Cen-sores Illyrici suum mihi hac in re auxilium non denegaverit, omissis, inquam, Cyrillianis Litteris de solis Latinis, qualiter nempe iis uti debeamus, tractabo, ita expositis omnibus regulis, quae perfectam quidem, succinctam tarnen Grammaticám constituunt, atque docent, ut . qui Latinam, quem admodum dixi, Linguam ex asse noverit, iis ad «imussim, praesertium ubi de corrumpendis latinis in valachicas voces tractavero, observatis, quam facillirne intra brevissimum tempus Linguam Vala-chicam addiscere possit. Tu benevole Lector! hunc meum laborem aequi bonique consulito, Grammaticám Daco-Ro-ttanam in sequentem redactam Ordinem faventer amplectitor, et valeto. Latinu etc.j inse la ce gradu de perfecţiune 1' a adusu, inca numi este cunocscutu. Altu dictiunariu fü compusu de prea laudatu Rmulu S. Mi cu, care in patru limbe, adecă Romanesce, latînesce, germanesce si unguresce in scurtu va se vedia lumin'a. In Gramatec'a nostra romana dacica cea mai d'autaniu, ne amu nevolîtu a demustrá in totu modulu coruptiunea limbei romane dacice de in limb'a latina, si totu una data pre celi, ce cunoscu de plenu limb'a latina, ai invetiá limb'a romana mai pre liusioru si mái pre scurtu, despre care deca ne amu ajunsu scopulu ori nu, judece alţii; câ-ce dupa regúlele de a scrie romanesce cu litere latine, ce le amu fostu pusu in aceeaşi Grama-teca, pucinu a lipsitu, de nu amu facutu limb'a romana asemene celei francesci dupa scriere. Deci provocant de mai mulţi, cá se ingrigescu a se edá de nou aceeaşi Gramatica romana dacica indereptata de mene, si redactata dupa.unu modu mai liusioru de a scrie si a lege, — intru una epistola, ce decurundu o tramisi la Dnulu J. Lip-szki maiestrulu de călăreţi si o dedi in tipariu, am adausu una tabela, ce arata cumu se scria ro-manesce atâtu cu litere cirilice câtu si latine; care tabela fiendu de vendiare si inca cu pretiu micu, de acea a ici nu o mai reproducemu, ci in acesta Gramatica romana dacica indereptata, omi-tiendu cu totulu literele ciriliane si modulu de a scrie cu ele, sea mai bene reieptandule la grama-tic'a slovena-romanesca, care am de cugetu a o continua, deca Dnii censori slovenesci mi-voru da ajutoriu, omitiendu dar', cumu am dîsu, literele ciriliane, voliu tracta numai despre cele latine cumu se ne sierbimu cu ele, in acestu modu es-punendu tote regúlele, cari facu una scurta, inse perfecta Gramateca, si arata, cumu celi ce cunoscu deplenu limb'a latina, oserbandu acelea cu esacta-titate, alesu cele ce tracteza despre corumperea vorbeloru latine in romanesci, se pota in tempulu celu mai scurtu si mai pre liusioru a invetiá lim-b'a romanesca. Er' tu, bunule leetoriu, accepteza in nume de bene acesta lucrare a mea, si acesta Gramateca Daco-romana redactata in acestu modu cuprende-o cu buna volientia, si fi sanetosu. Nota. Reflesiunile ce amu ave de a face la uneb Î punte dein aceste doue prefatiuni, le trecemu de asta tata, pentru cá se na ne vedemu a ne certa cu mortii, cari nu mai suntu in stare de asi apara asértele loru, canda — 570 - si cu vii atâtu de a nevolia este a fi in pace, deca le faci vre una oserbatiune câtu de mica, fia câtu de fundata» Numai atât'a credemu de lipsa a insemnâ si aici, ca prein coruptiunea limb ei romanesci nu se pare a £jf intielesu alfa de câtu diferenti'a formeloru limbei nostre de ale limbei latine, dein care căusa formarea cuventelorţ romanesci dein cele latine inca o numesce corumpere, si anume in Partea I, capu IV. De formandis, Daco-Roma-. nis vocibus ex latinis, in § 1, asia incepe: voces latinas sic cor rumpe, ut fiant daco-romanae etc. VedŢ: edit. II. p. 13. — Pentru altele, vedi ce amu scrisu de alta data la loculu citatu. — Vomu continua in nr. venitoriu. (XXXVIII.) Scrietorii vechi de Daci'a. II. Strabo. (Continuare dein Nr. 13. 'Psî Sè o'.' aùxwv Moeptssş zzoztx\ùc sic Aavsutov, w tàc raxpasneuàc àvsxójjit^ov ol 'Pwu.aTst xòtq itpbţ xbv TCÓXS[AOV y.at y*P ^sxa|ji.su Ta \xh à'vw . y.at ' ixpbc TaTc T^fcă: jj.£pyj \j.éyp<. Ttov y.aTapay.Twv Aavsutov Tìpsv/ópsuov, à [JtâXişa Sia Ttov Aay.wv şspsTat. os y.âteo |-».év_PL IIÓVTSU TÌ Tiapà xsùc Fé-rac y.aXs3c.v "Iţpov. CJJ.syXWTXSI G' sìatv ol Aay.si xsTc réxatc. •raspa jxàv oùv xolţ "EXXYJÌIV ol rèxat -(vwpiţcvza'. [J.Ò'XXOV Sia tb c-jviysîş xàc ;j.îTa~Z7i'.r èV i/.xxspa TSU "ISTSSU OTtsìsOat y.aì TOTC Motssìc àva[A£[At)r6ai. y.aì T'O XWV TpiJJaXXwv 8' sOvsc, 0pa%txbv ov, xò aÙTÒ SSTOVQS TSÙTS. [Asxavasxâs'ssc yàp séSsxTai, TGW TCXVJ-c.o^ópwv sì; TSÙS àsOsvssTspsu;: ècavasravTiov, TWV [xèv su TYJC xspatac Zy.u6oìv "/.ai Basrapvwv y.al Saupsp.axaìv STìty.paTOÓvTwv ^oXXóx'.c, w;s y.ai èmota^asvstv xotş ètXas-Oewj'. y.aì y.aTa[j.svstv xtvàc aÙTwv r, èv Tale v/.sots fi TY) 0pax.Y). ~& £•/. 6aTspou ţj.spouc ò-' 'IXXuptòJv [j.âX'.Tra y.atts)Ţus[j.svwv. aù£r;6svTss, S' oùv siri KXSTCOV ci TE retai OÌ'TS Aay.sì, wre y.aì sìy.sstpwptaoac èy,-Tré[j.TC£iv orpaTsta;:, vùv ssşv sì; TÉTTapac (J.upta'oac a,uvssTsX[j.svst TUY)râvs'jS'i, y.at è-fp; ^v ÌJXO'JTI TSU òxax.ouEtv .'Pwj/.at'wv, surao S' etsìv uus^sìptot TEXSGK Sta Ta; èy. xoiv rsp[j.avòJv ÈXiTtSa; r.o-XEUVÌWV SVTOJV TsTc 'PlDJAflCtOt;. 14. MsTaŞj Ss TY); HsvTr/.Y;c tìaXassYj; rrtc àiz'o "Jorpsu èz Tupav y.at vj TWV PSTMV èpvj[j.(a Trpsy.stxat -sStàc Tiàaa y.at àvuSpst, èv ft AapsTs; àraXYjsOslc 5 Toras-sw, y.aO' ov y.aipbv o'.ipY] xbv "lorpsv s-i -TSÙ; Zy.u9a;, èy.tvSuvsuss ratvcpaxia oitpY] 3taX'j8^vai. o"jv9jy.s, 3' cài y.at àvscpsiis. Aust^.a^s; 3' ucspov orpaxeusac réirac y.at TSV pactXéa Apojxt^atTr(v oùy. sy.tvS6- vsuoe [xóvov, àXXà y.at satXoj ţco^pta. •rciXtv §' IJWOY; TJ^WV EÙ- Yvw|/.ovoţ TGU ^appâpo'j, y.xSaTTîp SITOV irpótspov. - XXVII, si fine.) 13. Pre midiloculu loru curre riulu Muresiuluil in Dunăre, pre care in susu Romanii duseră aparatele,! de bătălia, pentru câ părţile dein susu ale riului si deM funtele, lui pana la cataracte, se numescu Dunăre, si mara alesu unde trecu preintre Daci,'er' cele dein diosu panâlşl Pontu pre lenga Geti, se. chiaina Istru. De almentreaf Dacii suntu de una limba cu Geţii, dein cari la Greetl suntu mai cunoscuţi Geţii pentru trecerile loru necur-1 mate de ambe părţile Dunărei, si amestecările loru cui Misii, inca si poporulu Tribaliloru, Tracicu fiendu, asemenea patî. suferindu strămutări, dein partea veciniloru, -, ce se sculau asupr'a celoru mai netari, uneori predomnin-l du celi de preste Dunăre Sciţi, Bastarni si Sarmati, asiaj catutrecundualungaprecelia siuniiseasiediaseauin Traci'a seau in insule; er' celi de cea parte fiendu asupriţi de Ili-°| riani. Deci Geţii si Dacii immultienduse forte, in câtu poteaui se redice 200,000 oste, acumu se afla reduşi câ la 40,000,, si suntu aprope de a se pune sub ascultarea Romanilorujj dar' pana acumu nu suntu cuceriţi de totu pentru aju-1 toria- le dela Germani fiendu inimici Romaniloru. 1•' 14. Er' intre marea negra dela Dunăre pana la Ty-. r'a se intende si desiertulu Geticu, totu câmpia si forai apa, in care Dariu alu lui Hystaspe suprensu fiendu ini tempulu, candu trecuse Dunărea in contr'a Scitiloru, erai in periculu de a peri cu tota oştea de sete, ci prece-| pendu de si camu tardîu s'a retrasu. er' mai tardîorul Lisimacu redicandu oste asupr'a Getiloru si a regelui| Dromichete, nu numai se periclita, ci fu si prensus de viu; ci erasi scapâ aflandu induratoriu pre barbaru, f cumu dîsemu mai susu. b) Libr. — 'H os uTCpy.EiiJ.evvj T.5.ZX /.wpa tou Xs/Oév-e; ţ/.sxai;u BopusOévouc xaì "Iţpou Kptdxvj [JISV Eţiv v; TWV FETWV sprj^ia, Ix-etxa oi TupEŢExat, [J.e8' o'uş st 'laSŢuvEc Zap[j.i-at y.at ol Basî/^etst XîYsjJ-Evot xa't Oùp^si ~s [J-ÈV nXésv vo[j.aoEc, SXIŢOI Se y.at te tópYt'a; È^tjji.EXoujJ.Evet. TGUTOU? oasi y.ai -apà xov "Iţpov oty.stv, èo' sy.âTîpa rShXdy.'.c. èv SI if, [AEss^'ata Bacapvat (j.èv xot'c TupEŢETaiţ S[Aspot y.ai Tsp^avoT;, SJŢEOSV TE y.at aÙTOt TOU Tsp |j.aviy.ou ŢEVOU; Ò'VTEC, SÌ; T:\S\M oùXa SiYjpr(;j.Évot. y.aì yàp "AT-]AOVS'. XlyovTat TIVE; y.at StSóvEt, ol Ss TYJV IIsuy.Y;v y.aTaa^óvxE; TYJV Èv •zia "I;p<;> VYJ70V IlsuyJtvot, 'Pw^oXavot S' àpy.TixwxaTOt xà VII. c. III. 17. b) Er' tienutulu totu câtu este intre Boristenu si Istru, mai antaniu este desiertulu Geticu, dupa aceea Tiragetii, dupa eli Jazigii Sarmatici si celi ce se chiama imperatesci si Urgii (Ugri?) cari mai demultu erau pastori si pucini ocupanduse cu agricultur'a ; de aceştia se dice, cà locuescu si la Istri, si adese ori de ambe partile, er in midilocu Bastarni învecinaţi cu Tiragetii si cu Germanii, potè si eli fiendu de gente germanica, impartiti in mai multe famelie, unii numinduse Atmoni si Sidoni, er' celi ce locuescu in insul'a Peuc'a dein Istru se chia- — 571 — prvxty rou TavatSoţ «ai Bopuaftáveuc, ve¡A.óf«evct xsSt'a. r¡ Y*P ^sţap**10? ,táaa rspjAaviaq ¡jixpi xìj; Kaţarfaţ. xeŞiaţ âsxiv, jjv fe¡*sv. înţep Se xwv 'Pw^oXavwv etxtvsţ. oixouatv oùx fcţisv. oí 'PoiţoXavol xal upò; xìùc, MiBptSáxsu tou Etwráxopo; axpaxnjYOÙc jro>\s>î'jv £X0VTe? •ÓYs;j-iva Taaiov. — ama Peuceni ; er' 'celi mai nordici suntu Roxolanii lo-cuindu campiele deintre'Tanai şi Boriitene, cà ce totu pamentulu de catrà nordu dela Germani'a pana la marea Caspia e campia. er' dein colo de Roxolani cene mai locuescu, nu scimu ; er' Roxolanii se ostira si cu beliducii lui Mithridate Eupatore, avendu capitami pre Tasiu. c) Libr. VII V. 1—3. 1. — Así 3' aitò xoü "Isrps'j ty¡v àp^ì/V rotifaaaOat, xà ¿9' {¡jije, Xr/ovra; ~5^? itsptoSsuOei« -.07:01z. xaüxa 5' get ta cove/ ţţ) 'IxaXt'a x£ xal xa!e "AXkeoi xal rspy-avoTc xà: Aaxoîc xal rixatc. Stya 3' à'v tic xal xaOxa StsXoi. xpó~ov Yáp "iva xò> "Iaxpw japáXXrjXá éct t« x£ 'IXXuptxà y.a: xà Ilatovixà y.al xà öpaxia cprj, ¡¿íav 7:t>)o yP°WV àiroxsXoOvxa Strjxoua-av dorò xou ASpt'ou jiéxp'- ^pò- "òv IIóvxov. — MÉpoc ¡A£v St¡ zr¡: yúpotc r¡pr¡[jMaotv oí Aaxoì y.axa~ Xspfcavxw Botou; y.a: Taupiaxou;, I0vn¡ KsXxtxà xà farò Kptxa-aipo), sáaxovx£; sTvat xí¡v y^tópav ssexspav, xafcsp Koxa¡xoy Sieíp-Yovxec xou Ilaptaou, péovxoe àr.o xwv òpiuv sxt xòv "Isxpov y.axà toù; ZxopSisxcu; xaXoujAavouc TaXaxac. xat y«P °5xot xoTc 'IXXu-pfjwtc è'Ovìa-t xal xoT; Gpaxíoi; ava¡xí£ parque sive transumptum huiusmodi, jurium quorum supra uberiorem futuram.ad cautelam necessarium, sub sigillo nostro Conventuali et authentico , fideliter et conscientiosc extradandum duximus et concedendum, communi justiția et ae-quitate suadente, legibusque Patriae sic dictantibus Datum feria quinta, proxima ante festum transfi-gurationis Domini; anno septingentesimo trieesîmo quarto supra Millesimum. L. S. Lecta et per eosdem Conventuales extradata. 11. Diplom’a principelui Mich. Apafi I, dein 1673. Nos Michael Apaffi, Dei gratia princeps Transylvaniae, partium regni Hungariae dominus, et Siculorum Comes etc. Fidelibus nostris specta-biiibus, magnificis, generosis, egregiis et nobilibus, Supremis et Vice-Comitibus, judicibus, vice-Judli-umque quorumcunque Comitatuum, Capitaneis, Praefectis, provisoribus, Castellanisque arcium tam nostrarum quam aliarum, supremis item et vice-arendatoribus decimarum, nonarum, quintarum, quartarumque, exactoribus et perceptori bus, provi-dis judicibus et juratis quarumcunque possesionum Valachicalium, cunctis etiam aliis cuinscnn- 72* — 574 — que status, ordinis et conditionis hominibus, ubivis in ditione nostra constitutis et coraniorantibus, quo-rum vedilicet interest, seu intererit, praesentium notitiam babituris, Nobis dilectis, salutem et gra-tiam nostram ! Memoriae commendamus per praesentes, qui-bus expedit universis, quod nos nonnullorum fide-lium nostrorum eapropter factam intercessionem digna consideratione perpendentes, depressamque in hoccc principati!, et huic annexis regni Hunga-riae partibus, ditione nostra existentium poparum Vaia eli icor um sortem et conditionem intuentes, qui Inter varias easque anxias necessitates, in erroncae confessionis tenebris , vocationis suae mercede vivere minime valentes, necessitarentur ad rusticanos labores manus applicare et per id sibi familiisque suis alimenta procurare, nullam a potiori solutionem et proventum habentes. Volentes igitur de eorum sustentatione pro-videre, in operibusque munii eorundeni per hoc etiam eos adjuvare miseros; fors Deus illos dietim illuminans, utilius populi aedificationem laborabunt. Eapropter eos ab omnibus in partem fisci nostri cedendarum, vini, tritici, et aliorum ex terra pro-creabilium leguminum, in sua propria et ecclesia-rum suarum haereditae, a se ipsis cultis terris et vineis, procreandarum decimarum praestationibus immunes et vacuos reddidimus, huc referentes etiam ovium et apum sub facilitate eorundem exi-stentium decimam, ita tamen, ut et ii sub velamine, praetextu, et via aliquali, communes pagorum agros colentes, vel inter jumenta sua aliorum pascentes, fiscum nostrum occultatione decimae caveant de-fraudare, venim contenti sint exemptione et immu-nitate frumenti et vini ex terris ac vineis, ad ae-des suas ecclesiae et parochiales domus de jure pertinentibus, labore et agricultura sua proveni-entibus, ovium item, porcorum et apum, propriorum aliena iis cimi damno fisci nostri non immiscentes; pronti praemisso modo, intuitu eorum honorum, in ditione nostra existentes popas V al a e li i cos a de-cimis eximentes, vacuos ab iis absolulosque feci-mus, et per praesentes clementer immunes servare volunius, Quocirca praememoratis cuiusvis ordinis fi-dclibus nostris benigne et serio mandamus, tali-ter intellecta, erga omnes praespecifìcatos in diti-one nostra existentes popas Valachicos, tam modernos, quam secuturos, exibita nostra clementia, eos ad nullius generis decimarum praestationeg juxta modum praescriptum adigant aut codant ; ob nec earumque non praestationem eos nec in persona nec in bonis, turbent, damnificent, immo ab aliis qui eos contra bocce mandatimi nostrum impedi-rent, defendant. Seciis non facturi; praesentibug perlectis, exhibenti *) restitutis. Datum in civitate nostra Alba-Julia, die 20-o mensis Decembris, anno 1673. Nota. Latincsce la Fiedler loc. cit. pag. 22 seq. er' Sincaiu Ia acestu anu numai o amentesce. 12. Asemenea totu de acel'asi, dein an. 1676. Nos Michael Ap affi, Dei gratia princeps Transylvaniae, partium regni Hungariae dominus et Siculorum Comes etc. Fidelibus nostris, gene-rosis, egregiis. et nobilibus, Gregorio Gilanyî de Berniczhaza, decimarum in Transylvania su-premo, GeorgioUdvarhellyide Värad,univer-sorum bonorum fiscalium praefecto, decimanimque vice-arendatoribus, item prudentibus, ac circum-spectis magistris civium regiis, ac Sedium judici-bus, caeterisque juratis universarum sedium saxo-nicalium, nec non supremis ac vice-deeimatoribus iii istis existentibus, ac reverendis ecclesiae saxo-nicae pastoribus, cunetis etiam aliis, quorum inte-rest seu intererit, praesentes nostras visuris salu-tem et gratiam nostram. In ditione nostra existentes Popae Vaia eli ic per humiles suas preces significarunt: quod in prioribus eorum privilegiis, et erga eos exhibita nostra clementia, conservare aut conservări facere fìdelitates vestrae nolint, quinimmo turbant, et ad decimarum praestationem eos adigunt. Proinde clementer et serio omnibus cuinscunque ordinis praeinserlis fidelibus nostris mandamus, ut in prioribus solitis eorum privilegiis, et erga eosdem demonstrata nostra clementia, et immunitate con-servent et defendant, ad decimarumque praestatio-nem eos ne adigant. Quoniam nec in bodiernuni usque privilegiat eorum regni Status violarunt, verum conservarmi!, et conservant eos in iis. Se-cus non facturi. Praesentibus perlectis, exhibenti *) restitutis. Datum in curia nostra Görgeny Szent Imre, die 12-0 mensis Augusti, anno 1676. *) Si aici Fiedler are : E x b i b e n t. **) La Fiedler erasi Exhibent. — 575 Nota. La Fiedler loc. cit. pag. 23, nr. V. latinesce, er' la Sincaiu nu se afla nece se amentesce. 13. La acestea adaugemu aici si unu decreta uugurescu totu dela acel'asi Principe, pentru depen-denti'a roinaniloru dela superintendentele calvinu, si pentru cercarea si restaurarea tipografiei romanesci dein A. Julia, dupa cumu-lu aflàmu la P. B o d in biografie-le superintendentiloru calvini*), p. 106. Michaehael Apafi, Dei Gratia Princeps Transsilvaniae, Partium Regni Hungariae Domi-nus et Siculorum Comes. Fidelibus nostris Reve-reudis, Hoiiorabilibus, et strenuis Ecclesiarum Valachicarum in Transilvania Superintendenti; ejusdemque vicem gerentibus Senioribus, ceterisque Pastoribus universis, praesentes nostras visuris, nobis gratis, salutem et gratiam nostram. Tudvân mind a' Politiâban, mind pedig az Ekklésiaban fenn-forgó akärmi rendben és hiva-talban helyheztetett Embereknek tselekedetekre 's magok viselésére vaiò vigyâzâşnak, és illendö fenyitéknek szukséges voltât; melly nélkul, egyik-ben-is a' dolgoknak hasznos véggel vaio folyâ-sât és gyümöltsözesit nem-is remélhetni. Elöttök viselték ezt, b. e.*) Prae decessori nk: kik magok [regnâlâsoknak alkalmatossàgàval vigyâzvân mindenek felett Isten' Ditsoségét concernalo dolgokra ; többi között observ â Itanak oily kö-zönseges usus t, hogy e' Hazâban levo Olâh Ek-klésiakra, és azokban törtenhetö error-oknak corre et io-jokra, Religio n-konlevö Orthodoxus Püspök vigyâzna; melly usüst mi-is observâlvân 's .approbâlvân, annualtunk, és rendeltök : hogy Tiszteletes Tiszabetsi Gâspâr Uram Orthodoxus Püspök, birodalmunkban levö minden Olâh Ek-klesiâkra inspiciâljon, és azokban levö erroro-kat jó Lelkiesmérettel**) corrigâlja, 's a' do-loguak kivânsâga szerint dirigâlja-is. Azonban pedig ö kegyelmére biztuk azt-is; hogy a' melly Olâh Tipografiät szerzett vòlt Idvezült Râkotzi Fejedelem, fel-kerestesse, és fel-circâltassa azt-is, hovà lett és most hol lehetne, és hol vólna. Mi--nekokàért hüsegteknek kegyelmesen es seri o parantsoltuk, valamikor meg irt Tiszteletes Tisza-betsi Gâspâr Uram Religionkon levö Orthodo- *) Sub tittlu : Smirnai Szent Polycarpus, fora locu si a. **) Adecă: boldog einlekezetü. ***) In editiune: Lekiesmérettel. .xus Puspokunk Huségtek Ekklésiainak (sic) visitatziojokra ki-mégyen, ki-izenvén akârmely helyjekre, valakiket hivatni fog, okvetlen compăreai ni hivataljâra eloâllani, el-ne mulassàk: egyéb irant hidjék-el bizonyozon, a, kik vakmèrol-kodnek, 's a' bèli o Kegyèlme dispositiòjanak és inspectiójanak engedelmesek nem lésznek, 's Szent Irâssal egyez8 jó intésit correctiójat nem veszik; bizonyosan el-vészik biintetéseket. Secus non facturi, Praesentibus perlectis, exhibenti restitutis. Datum in Civitate nostra Alba-Julia. D. 14. M. Junii. Anno 1674. Michael Apafi." Nota. Eca unu datu iou autenticu, cumu intie-egeau pre atunci Libertatea Cuscientiei in Tran-silvani'a, si la câta sierbitute era degradata religiunea si baseric'a romana in asta tiera ; si cu tote aste, acel'asi de altmentrea prea invetiatu autoriu, in Istori'a uni-unei romanilor u, nu se rusîneza a scrie: „Adample-tendam religionem reformatam nemo cogebatur sub Principibus reformatis, sed qui spontaneo motu am-plectebantur, illi sunt acceptaţi. Er' pentru celi ce nu aru precepe limb'a unguresca, adaugemu aci versiunea decretului romanesce. „Michael Apafi, etc. Sciendu, câtu de mare lipsa este priveghiarea asupr'a portărei si fapteloru ome-niloru pusi in ori care stare seau deregutoria, atâtu in politia, câtu si in basereca, si tienerea in regula cuvenita, fora de care nece intru un'a nu se potè sperà urmarea si fructificarea lucrure-loru cu bunu succesu. In a-antea loru au avutu acest'a predecesorii nostri de buna memoria, cari in decursulu domnirei loru avendn grige ih a-ante de tote de lucrari-le, ce se tienu de mărirea lui Ddieu, intra altele au oserbatu si acelu usu generale, câ pentru baserece-le romanesci dein asta patria, si spre indereptarea eroriloru, ce s'aru potè .tempia intru inse, se ingrigesca Episcopulu x>rtodoxu de confesiunea nostra, care usu oservendulu si noi si aprobandulu, ne amu in-volìtu si amu ordinatu, câ reverendulu domnu C a s p a r u Tiszabetsi episcopulu ortodoxu, se inspecteze tote baserece-le romanesci dein imperiulu nostru, si erori-le ce voru fi intru inse se le inderepte cu buna cnscientia si dupa cerenti a lucrului se le conduca. Er intru aitele amu incredintiatu domniei sale si acea, câ se cerce dupa tipografi'a romanesca, ce a fostu redicatu-o fericitulu principe Racoti, si se cerceteze, cà ce s'a facutu, si acumu unde ar' potè fi, si unde ar' fi. Dereptu care fidelita-tiloru vostre gratiosu si seriosu am demandatu, câ de câte ori reverendulu domnu Càsparu T'iszabetsi episcopulu ortodoxu de confesiunea nostra ar esì la vi-sitarea basereceloru fidelitatiloru vostre, facundu de scire la ori care locu, ori pre ce-ne-lu va chiama, nesmentitu — 576 — se nu lipsesca a se presenta la oficiulu seu; almentrea se fia convinsi fora indoiela, cà celi ce aru fi temerari, si nu s'ara supune dispusetiunei si inspectiunei domniei sale in unele cà acestea, fora indoiela-si voru luà pedeps'a loru. Secus non facturi, etc. Datu in A. Julia, 14 Juniu, 1674. Mich. Apafi. De acesta restaurare a' tipografiei romanesci, serie si P. Bod la loc. cit. „Perierat typographia, a Principe Eâkotzio erecta, inter tot principum mutationes, ac fàta-les bellorum revolutiones, cujus investigationem anno 1668 (sic) severe mandabat Princeps Michael Apafi, et in antiquum statum restitui jubebat. Curam vero Ec-clesiarum Valachicarum ortodoxo Reformatorum Episcopo, ex p rio rum temporum consuetudine, suscipiendam im-ponebat". Care vorbe se referescu la decretulu de mai susu, inse s'a smentita anulu. In alta carte edata totu de P. Bod sub titlu : F e -ni cel e transi vanii *), intru una nota asia scrie, traducundu pre românia: „In A. Julia a fostu si tipografia romanesca, care principele Gabriele Bethlen începuse a o procura, vrendu se tiparesca Biblia in lim-b'a romanesca ; inse redicata a fostu dupa acea de principele Georgiu Racoti, carole a si tipărita scripturele evangelistiloru, si Catechismulu Palatinu in a. 1648. S'a retacitu si acest'a tipografia, a' careia cercare principele Mich. Apafi o demandase superintendentelui reformata Petru Kovàsznai la a. 1668." Inse in biografia acestuia la a. 1668 nu se afla nece una urma, ci numai de cercetarea de in a. 1774, cumu s'a vediutu mai susu. Tipografia insasi se pare a fi perita totu una data cu cea alalta latino - unguresca totu de acolo la a. 1659, candu tătarii si turcii au arsii A. Julia. (XII.) Libertatea cuscientiei. (Continuare dein Nr.. XXII, si fine.) 1687 Nov. 18. adunare gen. in Fagarasiu. Art. 1. Amesuratu starei celei triste a presentelui, voliendu a grigi de sustarea tierei se arunca pre fia-care porta: in bani 200 floreni, 15 cubule de grânu, 20 cub. de ovesu, sî de tota port'a 2 buti de vinu de câte 40 ferie, preste aceea 4 vite de taliatu, dein cari 2 se fia boi, 2 vaci; intru asemene sî 15 cara bune de fenu; — pre popii sasesci 2060 cara de palia .......... popii sasesci cu toţii de impreuna 5000 fl., 2000 cub. de grânu, 3000 cub. de ovesu, 200 buti de vinu de câte 240 ferie, 200 vite de taliatu sî 2000 cara de palia. — Popii romanesci se do de impreuna 5000 fl., 900 cub. *) Erdélyi Feniks, 1767, 8-o. de grânu, 1500 cub. de ovèsu, 120 buti de vinu de câte 40 ferie, 240 vite de taliatu sî 600 cara de fenu. 1688 Januariu 24, ad. gener. in Fagarasiu. Art. 2. Constringundu lips'a, de nou se arunca a supr'a tierei intregi unu anumita cuantu de ovèsu . . . popii sasesci se dè 800, popii romanesci 100 de cubule. 1688 Mar tiu 10, ad. gener. in Fagarasiu. Art. 2. (Se arunca 30,000 cubule de grânu, cari cerute de Caraffa domnitoriulu cu involîrea deputatiunei le-a promisu.) Pre popii romanesci capitatim câte 1 metreta. 1689 Januariu 5, ad. gener. in Sedisi o r'a. Art. 2. Dupa ce asià multe porte au peritu, ce-rendu asià impregiuràrile, se impune dare nu numai acelora locure sì persone, cari sì pana aci au contribuita, cè sî pre de acele, cari pana aci intru acesta patria au fostu scutite de ori-ce contributiune . . . Popii sî meşte-rii unguresci de tota speciea se dè in contributiunea tierei a 20-a parte dein venitulu seu; protopopii dupa deregutori'a, ce au, se alega câfu face douediecimea acesta sî culegundu-o cu diligentia se o administre in man'a perceptoriulm generale. . . Popii sasesci se dè 6250 fl., celi romanesci totu atâta. Art. 5. Spre sustentarea „vitezi"loru M. sale, cari suntu incortelati in tiera, se arunca nutrementu in mo-dulu scrisu mai diosu: dupa tota numerulu de pòrta 6 cubule de grânu, 10 cub. de ovèsu, 25 ferie de vinu 3 centenaria de carne, 5 cara de fenu . . . Popii sa-sesci se dè 666 cubule de grânu, 1000 cub. de ovèsu, 150 centen. de carne, vinu 30 de vasa. Popii roma-nesci 300 cub. de grânu, 500 cub. de ovesu, 15 vasa de vinu, 200 centen. de carne, 150 cara de fenu. 1689 Juliu 15, ad. gen. in Iernotu. Art. 1............ De sî este materia tare neplăcuta sî* fora esemplu, totu-si cerendu lips'a se se contribuesca dupa numerulu porteloru, se arunca 40 fl. de fia-care porta. . . Preste acest'a pre Tier'a Fagarasiului 3000 fl., pre popii sasesci 1000, pre popii romanesci 1000 fl. Episcopulu sasescu sî celu romanescu se aiba grige de aceste doue contributiuni. (Apoi mai la vale totu in acesta Art. se impune popiloru sasesci sî romanesci cà spre acoperirea scadiementului provenitu dein restantie sì alte spese ale armatei, se dè câte una milia floreni.) Art. 2. Fiendu cà multi nu socotescu intru nemic'a tote aceste cercetàri grele ale lui Domnedieu, multe ge-nure de pecate forte s'au latitu intre omeni, fora indo-iela dein causa cà se incredu intra impedecarea cursului ordinariu alu justiţiei, sì sub pretestulu libertàtii no-bilitane spereza, cà celi ce ara fi detori a procede in contr'a loru, nu pota procede amesuratu usuluì de pana aci longo litis processu. Deci se decide, cà neconside- randu vetemarea libertâtii nobilitarie, spre pedepsirea celoru ce traescu intru pecate de aceste in venitoriu se se observe atare procesu: adecă, directoriulu cause-loru regali se cerce pre totinde in tiera, sî ori-unde ar' afla ucidietoriu, adulteru, injuratoriu, seau sodomitu, se-lu evoce pre adunarea (deputaţiunei, unde tabl'a M. sale fora nece-una amenare seau partenire se revedia caus'a sî nedandu alta dilatiune, de câtu una unica es-misiune, se decidia lucrulu finalmente. Er' sub decur-sulu cercetare! toti deregutorii sî omenii oneşti de alta ordine suntu detori a areţji direcţoriului pre omenii, ce-i sciu intru asia pecate; sî pentru omu aflatu in de aceste neme se nu cuteze a> castigâ grati'a M. sale, sub pedepsa de 500 fl.; • sî M. sa tienendu promisiunea de acumu so nu de. Ma deca ore-cene dupa multe solicitări' ar impetrâ gratia dela M. sa, aceea se nu-i folo-sesca nemicu; ce fora lesiunea autoritatei domnitoriului se-si lie pedeps'a meritata dupa legi. Er' costitutiunea acest'a se aiba potere in 3 ani, er' de aci in colo se fia fora potere, de nu cumu-va cerendu asia lips'a, tier'a cu cu consensulu M. sale o ar' confirma de nou. Art. 3. De ora ce romanii asiediati pre fundulu regiu chiaru asia respundu popiloru sasesci siinbri'a ce mai in a-ante le ambţâ de pre fundurele acele, câ sî candu locuiau sasi in locurele acele, — neprejudecandu nemicu impregiurarea, câ popii sasesci nu mergu se-i invetie, seau câ sî eli-si tienu popa, — se decide câ sî in Comitate sî sî in Secuime romanii, cari s'au asiediatu pre fundure de acele, unde mai in a-ante au locuitu unguri ce plăteau simbria popei celui ungurescu, celu pu-cinu cu atât'a simbria se fia detori popei sî meşterului, câta a fostu detoriu ungurulu ce maLin. a-ante a locuitu a colo; deca romanii nu aru volî se de de buna volia, locuitorii celi alalti se pota scote cu esecutiune, dupa usulu observatu intru de aceste. 1689 Noemvre 24, ad. gen. in Alb'a. Art. 1. Pentru căuşele apasatorie, pre anulu ve-nitoriu 1690 s'a aruncata contributiune de fia-care porta: 200 fl., 10 cub. de grânu, 3 centen. de carne, 17 urne de vinu, 10 cub. de ovesu, 3 cara de fenu. . . Popii sasesci se de 4000 fi., 1000 cub. de grânu, 100 cent. de carne, 21 vasa de vinu, 400 cub. de ovesu, 50 cara de fenu. Popii romanesci 5000 fl., 4000 cub. de grânu, 100 cent. de carne, 14,vasa de vinu, 400 cub. de ovesu, 50 cara de fenu. 1690 Aprile 14, adun. gen. in Fagarasiu. Art. 1. Staturele voliendu a tiene in vedere man-datulu M. sale, a imperatului romanilocu, sî spre inaân-tarea crestinetatei voliendu ele a pune coruna fideli -tatei catrâ M. sa, care o au aretatu pana aci, . . . (impunu contributiune noua, pre cumu urmeza:) Tota port'a se de 20 fl., a fora de aceea 5 porte se de 2 boi buni de jugu. . . Popii romanesci 100fl.,celi sasesci 500 fl. Asia ajunseramu la anulu, dein care dateza me-morandulu generariului Caraffa. Inchiaiâmu aci, pentru câ aci se inchiaia nu numai alu 3 sî celu dein urma periodu alu statului relegiosu in Tranni'a, pre tempulu independentiei sale, ce chiaru sî insa indepedenti'a Tran-niei in realitate la anulu 1690 s'a terminata, seau erâ terminata inca dela 1687; câ dupa tractatulu suscrisu la Blasiu in 27 Octobre 1687 numai umbra de indepen-dentia a mai avuta. In periodulu acest'a relegiunile noue adecă: rel. reformata, augustana sî unitaria, se bucurară de cea mai deplena libertate sî ajunseră la desvoltare sî inta-rire, ma se aventara sî la una stare infloritoria. Deintr' insele religiunea reformata seau calvina, fiendu relegiunea aristocratiloru, (â pârtii mai numerose dein poporulu ungurescu) pre cum sî a domnitoriloru, a fostu multa favorita sî ajutata cu desclinire de câtra Gr. Bethlen, carele o dota sî cu. unu institutu de invetia-mentu, ce custa pana adi in Aniudu sî este celu mai bene provediutu in tota tier'a. Miniştri ei se bucurau de veniture frumose dein fundure baserecesci, dein capetie si decime, sî erau scutiţi de greutâtile publice, asia câtu in totu decursulu acestui periodu, — de sî necasurele sî lipsele tierei au fostu fora pareebia, sî dietele s'au ocupata mai vertosu cu aruncarea contributiuniloru, — abia de 3 ori aflâmU intre contribuenti sî „popii ungureşti. " (1660,-1662 sî 1689 Jan. 5.) De securu in favorea loru s'a făcuta sî Art. 36 dela Clusiu 1615, unde se' decide pedepsa de 200 fl. a supr'a celoru, ce aru bate seau prefugâ vre-unu „popa, docente seau studente. " In favorea loru s'a decisu sî aceea (la 1624 Art. 7,) câ instrainatorii bunureloru baserecesci se se pedep-sesca pana la 1000 fl., care pedepsa pre atunci erâ pre-ste mesura grea. Spre inaantarea religiunei reformate s'au ingrigitu statulu de radicarea invetiamentului, sî a decretata sî ajutoriu dein partea tierei. (Vedi Art. 12 dela 1633.) Reformaţii - calvini aveau in totu respectulu pre-domnire in statulu Tranniei. Nu este nece de cumu esageratiune, candu dieta dela Cristianu (1690) in data la inceputu religiunea acest'a o numesce f6 vallâs, sî considera de nefacutu aceea, ce fora scirea sî involîrea ei se făcuse. Cu atâtu e mai caracteristicu pentru „libertatea cuscientiei" in Tranni'a, câ esercitiulu acestei relegiuni prepotenti intru unele parti ale tierei nu erâ suferitu nece in periodulu acest'a. (Art. 6 dela 1639 sî 2 dela 1689.) Cele alalte 2 recepte, unitari'a sî augustan'af in periodulu acest'a nu s'au latîtu in afora, ce au remaau in statulu seu celu vechiu, restrinsa cea dein urma la poporulu sasescu, er' cea de antâniu la câte-va dieci de milie de unguri. — 578 — Er' a 4 recepta, catolic'a, sî in perîodulu acest'a numai dupa nume a fostu recepta, er' in realitate asuprita alăturea cu baserec'a romana sî mai reu, ca a fora de secuime in pucine locure era suferita. — Relegiunea vechia, adecă cea romanesca, re-mase totu in pusetiunea precaria dein tempulu trecutu, numai câtu acesta umilire sî nedereptatîre a ei s'a espresu sî determinatu precisu prein legile tierei sî s'a susce-putu in cârtile de legi Aprobate sî Compilate. Relegi-unei acestei-a i s'a datu adecă documentu, câ este suferita usque ad b eneplacitum, sî acest'a numai pro-pter regni emolumentum. (Approb. Const. P. I. Tit. 8. Art. I.) De aci in legile tierei Tranni'a, „clasic'a patria" — cumu o numescu — a libertăţii cuscientiei, aflâmu contrasturele cele mai bizare. Unulu si acelu-asi Arti-clu cuprende in se-ne de una parte scutirea popiloru sî docentiloru reformaţi, era-de alta parte ne documen-teza positivu asuprirea popiloru romanesci. (Art. 34 dein 10 Jan. 1668.) Capulu baserecei romane este omu fora de resie-dentia (1655,) — popii romanesci se nu se pota nobilitâ (1678 Oct.) — popii romanesci, pre câţi fusese nobilitati, se-si pierdia nobilitatea (1680 Januariu,) — popii roma-nesci se platesca proprietariloru onorariu sî decima, — popii romanesci (sî sasesci) se platesca, una data câ de alta data, totu feliulu de contributiuni, ordinarie sî estra-ordinarie, bani, grânu, ovesu, fenu, vinu; — eca tote sî singurele benefaceri, ce legile tierei nostre reversa pre-ste popii romanesci! eca marea carta a dereptureloru, de cari se bucura miniştrii celei mai numerose confesiuni dein .clasic'a patria a libertăţii cuscientiei! .— In periodulu acest'a se mai amentescu inca doue religiuni noue, a crestiniloru noi sî a judaisaritiloru. Creştinii noi au venita in Tranni'a la 1622 dein Moravi'a, de unde in urm'a pacei de Nikolsburg au fostu alungaţi pentru relegiunea ce profesau. Domnito-riulu G. Bethlen i-a asiediatu in Vintii de diosu sî le-a datu privilegiu, carele s'a intaritu sî de adunarea tierei, legiuindu-se, câ creştinii celi noi nece una data se nu fia supuşi la contributiune. — Eli urmau invetiaturele lui Tom'a Miinzer sî Nic. Storch, tieneau câ botezulu prunciloru e fora potere, sî de aceea, dupa ce cresceau mari, i rebotezau. De aci s'au numitu: anabaptisti seau rebotezatori. — invetiatur'a loru nu afla aderenţi intre locuitorii vechi aii tierei; inse de aceea totu nu s'a stinsu curendu, câ Moravii aceli-a tieneau de ea cu multa tenacitate. Judaisantii ocuru adese ori in legile aduse intre 1610 sî 1638. Mai cu a supra e de insemnatu Art. 2 dela 1618 Oct. 4, carele opresce cu totulu „sect'a ju-deiloru sî alta relegiune plena de blasfemie, câ si acesta, " pentru câ intru acestu modu se se abată mani'a lui D.dieu sî numele de rusîne, carele s'a datu tierei acestei-a penetra diversitatea relegiuniloru, se se sterga. " ¡ Ce-ne a fostu urdîtoriulu acestei secte sî cari au fostu invetiaturele ei, nu este cunoscuta. De comunu s'a considerata câ sî una abatere dela religiunea Soci-niana, de aceea s'a sî uumitu C rypto-Sociniarismu. Dupa profesiunea lui Martinu Seidel, carele a fostu ceiu mai de frunte sustienetoriu sî propagatoriu, ea fii una' secta ratiunalistica, ce lapedâ cu totulu Testamentuhr nou, er' dein celu vechiu primea numai Decalogulu, sî1 acest'a nu pentru câ s'a descoperita intre tunete sî ful- • gere, cé pentru câ dela natura e plantata in mentea st anem'a omului. *) Totu-si acest'a sî atât'a cosentîre intre următorii acestei secte sî judei fu de ajunsu spre a le impune numirea de judaizanti seau semi-judei,. er' pentru serbarea sâmbatei s'au numitu sambatari. La noi Simón Péchy, cancelariulu lui G. Bethlen, a fostu, carele s'a nevolîtu a latí sect'a judaizanfiloru. Inse pucinu sporiu a potutu face, câ diet'a tierei s'a contrariata dein tote poterile. (1610, 1618, 1622, 1635, sî 1638.) Insu-si Péchy, dupa ce'a cadiutu dela potere, fuse urmărita aspru pentru religiunea sa, pierdú tote posesiunile sale cele forte estinse sî fu aruncata in pren? soria. Asemeni persecutiuni suferira sî celi alalti secta-tori aii acestei religiuni. Sî cu tote aceste sect'a judaisantiloru si adi mai vegeteza pre ascunsu in ore-cari sate secuesci, mai mulţi in Bozod-Ujfalu. Se nu ne reiniorcemu acumu la Caraffa cu speci-osulu seu asertu: câ Transilvanii nu numai aveau de-plena libertate in lucrurele cuscientiei, cé inca o sî pre--tiueau sî temeau, câ lumîh'a ochiului, — si se facemu-conclusiunea, se deslegâmu întrebarea: ore fostu-a in Tranni'a una adeverata libertate de cuscientia, seau numai una spoiela, una neluca, una fantoma, ce a insielatu ochiulu acelui judecatoriu ageru? Staturele sî ordurele Tranniei, adecă cele 3 clase de privilegiaţi, candu făceau una nedereptate pre terenu politicu, se ingrigeau câ aceea se fia mascata câta se pote mai bene. Candu ele ctecretau aruncarea unei con-tributiuni grele sî nesuportabili, candu puneau una sarcina in spinari'a poporului, de comunu-lu vaierâu sî dî-ceau, câ poporulu este asupritu, sî lipsitu, de nu mai pote suporta greutăţile cele preste mesura. Apoi dupa aceste spresiuni de compătimire faciaria, adăugeau, câ incredentiandu-se staturele in ajutoriulu lui Ddieu, totu-si decidu câ poporulu se mai platesca atât'a sî atât'a de fia-care porta! —" Ma câte una data mergeau sî mai departe cu faciari'a : staturele dîceau in dieta: poporulu nu e modru sî potentia se aiba, de unde plaţi dârile aceste; asia dara se punia proprietarii in loculu iobagi-loru 200 fl. de fia-care porta sî atâte cubule de grânu s. a. *) Magazin für Gesch. Siebenbürgens II Bând p. 427. — 579 Acumu de se va porni cene-va dupa aceste sî dupa ¿8 acestea, forte usioru va luneca se tienia, ca aristo-jjfati'a dein tiera n'a fostu alta de câtu unu parente cu multa dorere sî compătimire catrâ filiulu seu, poporulu „eprivilegiatu Chiaru asia va patî sî acel'a, carele se va lua Jupa unele spresiuni pompose, ce ocuru in legile tierei gî vorbescu de libertatea cuscientiei; ca Staturele au preveghiatu, ca, decisiunile sale, ce se reportau la obiec-tulu relegiunei, se le invelesca sî ascundia sub masc'a pietăţii catrâ I)dieu. Era ce-ne va alătura sî combină tote legile aduse în obiectulu acest'a, cumu sî faptele necontestabili ale potestatii dein statulu Transilvaniei, acel'a fora indoiela va esî la aceea persvasiune trista: câ in Transilvani'a relegiunea catolica pană candu a fostu la potere, n'a volitu se sufere alte convicţiuni relegiose sî a nesuitu dein tote poterile a sterpi ideele de ori-ce scaimbare pre terenulu relegiosu. câ relegiunile „reformate, " in data ce au ajunsu la potere, chiaru asia nesuferitorie au fostu câ sî mai in a-ante catolicismulu, — s'au persecatu sî au nesuitu a se eschide unele pre altele. câ relegiunea majoritâtii locuitoriloru in totu tem-pulu acestei libertăţi, a fostu lipsita de ori-ce libertate, miniştrii ei asupriţi sî nedereptatîti. câ înnoirile, — dupa invetiatur'a reformatiloru: miscâri libere sî nerestringibili ale spiritului omenescu, — an fo3tu oprite sî persecutate amaru. cu unu cuventu: câ in Transilvani'a nu a fostu ade-verata libertate de cuscientia,. ce numai una spoiela, una faciaria insielatiosa. Staturele sî ordurele scrieau multe lucrure frumosa prein legile tierei; apoi se ingrigeau câ prein alte prescrieri opuse, seau prein neesecutare, se paraliseze benele ce ar' fi fostu se urmeze deintru acele legi. Asiâs. e. ele decretau forte a dese ori santîrea Dominecei sî a serbatorieloru, cercetarea cultului divînu pana sî in dîlele de lucru, suplicatiuni publice, sî pedepse draconice in contr'a injuratoriloru. Inse ar' ra-teci forte, cene ar' cugeta, câ aceste au sierbitu spre alta, de câtu spre a suministrâ privilegiatiloru noua sî era-si noua miedia de a împila sî despolîd poporulu. Forte bene se caracteriseza pre se-ne in respectulu acest'a staturele, candu in Art. 7 dela 5 Jan. 1689 yor-b'ndu despre legile aduse in contr'a fumatului sî a plantei tabacului, dîcu ele insele: „oficialii ce e dereptu, ^e una parte au menatu vita bietului omu; inse de alta ' Parte pip'a le-a fostu in gura. " In Transilvani'a numai acele deintre legi erau cu Potere sî aplecare deplena, cari sierbeau spre nederepta-^tîrea poporului. Privilegiaţii nu aveau alta lege, de câtu volienti'a sa, care o esecutau fora nece una considerare, de câte ori poteau. — Nu a fostu dara libertate de cuscientia in dîlele lui Carafia; ma ce este mai multu, in estu anu chiaru s'a datu unu casu, carele demustra câ nece acumu pre-ste 180 de ani dela Carafia, nu este, sî unele mesuri restringutorie eredîte dein epoca ante-caraffiana mai custa sî li se atribue valore si in diu'a de adi! '*) Joane 91. Moldovanu. (IV.) PAST1-Î ROMANI. (Continuarea dein Nr. XXVI.) A. u. c. dupa Chr 871. P. Aeliu Hadrianu II. • Fuscü Salinator 118 872. P. Aeliu Hadrianu III. Q. Juniu Rusticu 119 873. L. Catiliu Severu T. Aureliu Fulvu Boioniu 120 874. — Anniu Veru II. L. , — Augur . . 121 875. M\ Aciliu Aviola C. Corneliu Pansa 122 876. Q. Articuleiu Petu (Petinu) L. Venuleju Apronianu . 123 877. M\ Aeiliu Gflabrio C. Bellichi Torquatu Subst. C. Juliu Grallu - C. "Valeriu Şeveru , 124 878. — Valeriu Asiaticii Titiu Aquilinu . 125 879. — Anniu Veru HI. L. Eggiu Ambibulu 126 880*") — Gallicanu T. Atiliu Titianu 127 881. L. Noniu Asprena Torquatu II. M. Anniu Libo 128 882. P. Iuventiu Celsu II. Q. Juliu Balbu (L. Nèratiu Marcellu II) . 129 883. Q. Fabiu Catullinu M. Flaviu Aper . . • 130 *) Despunerile urmate in prîyinti'a judafsantiloru dein Bözöd-Uyfalu, vedi-le in diuaria-le dein ver'a anului 1869. ** ) Pre la acestu anu se pare a fi fostu Subst. si: L. Miniciu — Veru. 73 — 580 - 884. Ser. Octaviu Lena Petronianu 905. M'. Aciliu Glabrio M. Antoniu Rufinu 131 M. Valeriu Homullu 885. C. Seriu Augurimi 906. C. Bruttiu Praesens II. C. Trebiu Sergianu 132 A. Juniu Rufinu 886. M. Antoniu Hiberu 907. L. Commodu Veru P. Mummiu Sisenna Rutilianu 133 — Sextiu Lateranu 887. L. Juliu Ursu Servianu III. 908. C. Juliu Severu C. Vibiu Juventiu Varu 134 M. Juniu Rufinu Sabinianu 888. — Lupercu Sub st. — Antiu Pollio — Atticu — Opimianu Substit. — Pontianu 909. M. Ceioniu Silvanu — Atilianu. C. Seriu Augurinu Căderea Jerusalimului. 135 910. M. Civica Barbaru 889. L. Cejoniu Commodu — Regulu Sex. Vetulenu Civica Pompeianu 136 Subst. Q. Canusiu Praenestinu 890. L. Aeliu Veru Caesar II. C. Lusiu Sparsu . P. Coeliu Balbinu Vibulliu Piu 137 911. Sex. Sulpiciu Tertullu 891. — Sulpiciu Camerinu C. Tineju Sacerdos — Quinctiu Niger 912. — Plautiu Quintillu II. (P. Pactumeius Clemens) 138 M. Statiu Priscu Liciniu Italicu More Adrianii. 913. T. Clodiu Vibiu Varu 892. Aeliu Antoninu Piu II. Ap. Anniu Atiliu Bradua C. Bruttiu Praesens II. . 139 914. M. Aureliu Antoninu Caesar III. 893. T. Aeliu Antoninu Piu III. L. Commodu Veru II. M. Aureliu Caesar 140 Sustit. P. Furiu Saturninu 894. M. Peducaeu Stloga Priscinu More Antoninu Più. T. Hoeniu Severii 141 915. Q. Juniu Rusticu II. 895. L. Cuspiu Rufinu Vettiu Aquilinu L. Statiu Quadratu 142 916. M. Pontiu Laelianu Larciu Sabinu 896. C. Belliciu Torquatu Q. Mustiu Priscu (Pastor?) T. Claudiu Herode Atticu 917. M. Pompeiu Macrinu Sub st. M. Corneliu Fronto. 143 P. Juventiu Celsu 897. L. Lollianu Avitu 918. M. Gaviu Orfitu — Claudiu (Gaviu) Maximu 144 L. Arriu Pudens 898. T. Aeliu Antoninu Piu IV. 919. Q. Serviliu Pudens M. Aureliu Caesar II. 145 L. Fufidiu Pollio . 899. Sex. Eruciu Claru II. 920. L. Aureliu Commodu Veru III. Cn. Claudiu Severu 146 M. Ummidiu Quadratu 900. — Anniu Largii 921. L. Venuleiu Apronianu II. — Prastina Messalinu 147 L. Sergiu Paullu IL 901. — Torquatu 922. Q. Pompeiu Senecio Sosiu Priscu — Salviu Julianu . , 148 P. Coeliu Apollinare . . 902. Ser. Scipio Orfitu • 923. M. Corneliu Cethegu Q. Noniu Priscu 149 C. Eruciu Claru . . . 903. — Gallicani! 924. L. Septimiu Severu II. — Anti stiu Ve tu 150 L. Alfidiu Herennianu 904. Sex. Quinctiliu Condianu s. Gordianu 925. — Maximu Sex. Quintiliu Maximu 151 — Orfitu ... . 926. M. Aureliu Severu II. Ti. Claudiu Pompeianu . 173 927. — Gall u — Flaccu . 174 928. L. Calpuruiu Piso P. Salviu Julianu . . 175 929. T. Vitrasiu Pollio II. M. Flaviu Afer (Aper?) II. . 176 930. L. Aeliu Aureliu Commodu M. Plautiu Quintillu 177 931. — Gaviu Orfitu — Julianu Rufu 178 932. L. Aeliu Aureliu Commodu II. P. Martiu Verii Substit. P. Helvidiii Pertinax 179 XLIII. Sciri dela Societatea academica romana. Sesiunea anului 1869. I. Societatea academica romana, convocata pre V, 3 aug. a. c., sia inceputu lucrările chiaru dein acea dì, si le a terminaţii in ls/27 Sept., dupà cumu'e prevediutu in Statute. Nepotendu dein cause grele nece in a. c. a lua parte la pertractările ei, si Societatea inca nece in estu anu publicandusi protocolole siedentieloru sale, pre câtu scimu, ne vedemu necesitaţi a re-curre la scirile private ce amu luatu, si la noti-tie-le de prein diuaria-le politice dein la-intru si dein afora. — La Vi 3 a"g- Sesiunea s'a descliisu prein presiedentele Societatei Dn. J. Hei iad e R., cu immilli Creatiunei, despre care „Adunarea natiunale" dice: Eca frumosulu poemu, cu care dn. Heliade Radulescu a inauguraţii, câ presiedente, sesiunea Societatei academice pre 1869. Er' altu diuariu adauge: Fora a vorbi de valorea literara acestei poesie, trebue se luàmu notitia de densa, de ora ce procede tocm'a dela presieden-te-le academiei nostre. Credermi inse cà ajunge a produce inceputulu câte a' unei partì, pentru a'dâ una idea despre limbagîulu întregului. Ea se im-parte in mai multe parti. Asia d. e. Partea I: Lumin'a se incepe: Ai dîsu fia lumina! Si éta sunt, Eterne; Implut'am universulu cu peplu impregiuruti, Si spiritulu vieţii se porta preste ape; Petrunsu-s'a abisulu d'o mistica ardore, Si l'a cuprinsu fiori; Tresare si concepe. — Ai chaosului germini Spre viatia si spre nunta accepta a ta voce; Materi'a i nerta, si vaga, si i nforma, etc. Partea II: Firmamentulu, se incepe: Ai dîsu se fiu, si éta la omnipotent'ati voce Din planulu Presciintii extinsu m'am ca doma La santulu tabernacol i !, nemarginitulii templu! etc. Partea III: Apele, se incepe: Puteri prior diale, principe, Eloimi, La nunta, la creare sculaţi! suntemu chemate ; Prunci angeli ai Recorei cu aripi diaphane, Lucide câ ademantulu, — — Apari ca o miresa, o M ater Terra sacra, Prepara-te de nunta; etc. Astu-feliu dar', dice coruspendente-le in urma, la academi'a nostra se canta l ati nesce, si ce mai sciu cumu. Ore de ce? Ce-ne scie de ce leacu va fi! A buna sema de ocamdata nu va poté se fia prea intielesu si pentru luminarea poporului romanescu. Alb. — In siedenti'a II, dela ,2/j * aug. s'a ei-titu dimisiunea unoru membri, intre cari a fostu si a' dlui A. Hajdeu, in care impartasiesce So-cietatei lucrure de mare, interesu pentru limb'a si literatur'a romana. Elu arata in scrisori'a sa, cà in Rusi'a la MoscaU se afla in manuscriptu doua diferite lexicone de limb'a romana, unulu dela finea seclului XVII. in bibliotec'a Societatei imperiali de istoria si anticitatile rusesci la uuiversita-tea de acolo, si altulu dela inceputulu seclului XVIII in fost'a biblioteca a' Comitelui Tolstoi, er' acumu a' guberniului. Aceste manuscripte se presupunu a fi autografele renumitiloru romani Nicola ii Milescu fostulu spatariu dein Moldo-v'a, si Dositeiu fostu archiepiscopi! alu Sucevei. Dlu Hajdeu arata mai departe, cà in bibliotec'a academiei teologice dela Moscua se afla in limb'a latina Manuscrisulu operei lui Dem. Cantemiru intitulate „Descrierea Moldovei." La acesta importante impartasîre a' dlui Haj-deu, Societatea va luá mesúrele necesarie spre a procura copi'a acelora opere atâtu de pretiose pentru romani, si anume va cere prein guberniu 73* _ 582 — tramiterea originaleloru insasi la Societate pre unu tempu ore care spre a se copia chiaru aci. In acesta Societatea-si va regula si aduce in ordine esacta si bibliotec'a. In urma, — guberniulu a traspusu Societa-tei fundulu ei in libera administrathme, prein care despusetiune ea se va pune in stare de a properâ la realisarea scopului, pentru care s'a infientiatu. Feder. — In câtu pentru tipărirea Dictiunariu-lui, s'au luatu deja mesurele necesarie de a se pune in lucrare acesta opera, inca in decursulu acestui anu. Si anume, se va pune in lucrare unu glosar iu de cuvente, cari au fostu seau suntu inca iu usu la romani, in diversele provincie locuite de eli, si fora destintiune, deca acele cuvente suntu de origine romana seau straina. Acestu glosariu se va incepe cu publicarea colec-tiuniloru de cuvente presentate seau ce s'aru pre-senta Societatei seau de membrii ei, seau de alti literaţi, cari s'aru insarcinà cu atari colectiuni. Pana acumu dlu Caragiani a presentatu in un'a dein siedentie, una colectiune fromosa si multu interesante de cuvente macedo - romane ; asemene colectiuni de cuvente vechie romanesci se ascepta dela dlu C. ; se voru invită apoi toti celi ce po-siedu, seau aru bene volî a face colectiuni de acestea, că se le înainteze Societatei academice. Tipărirea acestoru colectiuni se va face in Anali le Societatei, seau in una publicatiune anume. Pre lenga acesta lucrare, care, precumu se vede, nu e de câtu una colectiune de materiale, se va pune in lucrare inca in acestu anu compunerea si edarea unui Dictiunariu alu limbei romane, care va cuprende tote cuventele romane in ori ce ramu de scientia si cunoscentia. Cu acesta lucrare se va însărcina una comisiune de trei membri, cari inca in decursulu acestui anu va publica celu pucinu 24 cole, si la inceputulu sesi-unei venitorie le va supune apretiarei si delibera-rci sectiunei filologice. Asia va urma apoi dein anu in anu, facundu noue editiuni si indreptandule si completandule dupa diversele colectiuni făcute de membri seau de particulari, si dupa inchiarile sectiunei filologice. Paralelu cu acesta lucrare se va publică unu Vocabulariu de cuvente straine in lim-b'a romana, cu îndreptare la cuventele curatu romane dein dictiunariulu limbei romane. Comis&j unea insarcinata cu lucrarea dictiunariului limbei] romane va trece in vocabulariulu de cuvente straJ ine tote acele cuvente, cari le crede straine in| limb'a romana, si asemenea dictiunariului va su4 pune si lucrarea sa de vocabulariu la apretiareaj sectiunei filologice. . >§! Eca opere, — la cari alte societăţi au lucratul 50—60 de ani, Societatea academica romana speraci ale potè ave in mai pucini ani. In un'a dein sie-Ji dentiele venitorie se va stabili planulu, dupa carél se urmeze Comisiunea in compunerea dictiunariu-1 lui limbei romane. ?| Mai in tota siedenti'a se tienu discusiuni filo-? logice, literarie si scientifice, de esemplu asupr'a isvodului Iui Clanâu, asupr'a autenticitatei j seau neautencitatei acestei cronice; si cu toţii au: consemtîtu a studia cu tota seriositatea acesta ero- ; nica; s'a mai discutaţii despre starea scoleloru nostre cu inceputulu seclului presente. Feder. — Societatea academica romana tiene regu-i latu siedentie in tote dîlele, afora de serbatori, in- ^ cependu la 1 ora d. m. Gaz. — In doue siedentie private, s'au tienutu de-J sbateri asupr'a autenticitatei seau ncautenticitatei J Cronicei lui Huru. Nu cunoscemu, scrie Tra-f i a n u, conclusiunile luate de catrâ Societate. Iu 1 alta siedentia s'a vorbitu despre alfabetulu atribuitu i lui Cirtlu. Gaz. si Traianu dupa Adun. nat. '1 — In decursulu septemanei, ce se inchià cu 1 16/28 aug., s'a desbatutu si votatu regulamentului! seau instrucţiunea pentru Comisiunea de trei, in-'l sarchiata cu compunerea Dictiunariului ro- 1 manu. Acestu opu are se cuprenda 100 de colei desu tipărite, si are se esa celu multu in patru 1 ani. Dar' acesta editiune prima, care se va edâ in 4000 de esemplarla, va fi mai multu una in-cercare si unu in ce putu; dein care causa se voru si impartì 300 esemplaria gratis pre intre literaţi, cu provocare de a contribui dein tote par-tile, si cu tote poterile, la completarea si perfec-' tiunarea lui, care numai dupa aceea, si dupa ce va fi censuratu de secţiunea filologica intrega, se va publică in form'a definitiva, că Dictiunariu academicu. Glosaria-le,, se voru tipari pa-ralelu. Se voru pune premia câtu de bune pentru toti, câţi voru contribui la înavuţirea si per-fectiunarea Vocabulariului limbei romane, ce se — 583 — pote precepe si de acolo, câ membriloru trei dein Comisiunea dictiunariului, s'a otaritu câte 15 ţţ fia-carui'a dupa "tota col'a tipărita, ce va lucra, inca câte 4# fia-caruia dupa ,tota col'a, la aJ căreia censurare si aprobare va luă, parte, si a fora de acest'a inca câte 3# pentru corectura unei cole. Ih bani dar' nu se face economia, dar' nece este trebuintia a se face, câ ce bani suntu spre acestu scopu destuii dein fundatiunea lui Zappa, numai lucrulu se fia bunu, apoi banii dein vendia-rea opului se voru mai si compensa. Stabilirea unei ortografie a'. Socîetatei nu se mai pote amenâ; publicarea Analiloru Societatei s'a sistatu dein asta causa, si asemenea nece glo-saria-le nece dictiunariulu nu s'ar' pote publica,— ea inse va fi numai un'a transitoria, si nu are se fia strinsu etimologica câ a' dlu T. C. Alb. — - De una ortografia definitiva asta data nu pote se fia vorba, câ ce intre impregiurarile defaciainca nece unii membri ai Academiei nu se arata plecaţi a se supune decisiunei acestui corpu inca nou si pucinu probatu, cu atâtu mai pucinu se pote conta pre plecarea guberniului, diuaristicei, si celoru alalti literaţi. Vorb'a dar' este numai de "unu me-todu provisoriu, cu care se se sierbesca Acade-mi'a in afacerile sale, si toti acelia cari aru' volî a se acomoda esemplului ei. Panâ'acumu (30 aug. v.) in patru siedentie urmară a fi desbatute cestiuni de ortografia; pri-m'a cestiune fu: deca consunantile, «I, t, si s, au se se semneze cu cedile, in casure-le candu ina-inte de i si-schimba sunetele? La inceputu dnii Laurianu, Sionu, Babesiu si Sbiera, ba chiaru si Heliade, Massimu, si Romanu dein comisiune, erau pentru cedile, dupâ una disputa inse de doue dîle, mai toti paresira asta părere, nevrendu a recunosce momente de oportunitate nece provisoriu. Astfeliu cestiunea se decise cu 10 voturi contr'a 2, pentru respingerea cedile-loru; numai Sbiera remase dein principiu, Ba-besiu dein oportunitate pentru cedile. A' dou'a regula, ce se decise, fu, câ — dupa c si g, candu inainte de isi-pastreza sunetulu, se se intercaleze unu h? Decisiunea se facu cu 11 contr'a 1 votu, adecă alu dlui Massimu, carele se dechiarâ mai plecatu a primi, — totu dein al-fabetulu latinu, — pre k, de câtu pre ii. A treia cestiune ce se desbatu in doue sie- dentie,. fora a fi deslegata ori decisa, este deca estea se admite duplicarea eonsunantiloru? In asta cestiune celi mai aprici apărători ai du-plicatiunei suntu dnii: Heliade, Laurianu, si Ione seu; er' celi mai; resoluti contrari suntu : Massimu, Sbiera, si Romanu. Dar' maiori-tatea precumupanitoria pare a fi contr'a duplica-riloru, afora de casure-le de compusitiune cu in, si mai câ nu e indoiela, cà duplicatiunea in midi-loculu cuventeloru nu va fi primita. Alb. — Intru acea Societatea mai inaintâ si cu ortografia; dar' dupa câte se audu despre aceste desbateri, se pare, câ ele nu voru ave resultatulu ce se dorea si spera dela inceputu. Se suna, câ unele cestiuni s'aru fi decisu —nu prein maiori-tate si argumente, ci dupa influenti'a de autoritate a unoru membri. Asia anume, se se fia primitu duplicarea eonsunantiloru nu numai la compuseti-uni, ci si la inidilocu „more latino," una me-sura, ce face imposibile una scriere corecta fora a sci bene limb'a latina; unu inconveniente câtu se pote de mare. Asemenea se se fia primitu intre-buentiarea litereloru x si y, in tote cuventele luate dela straini, si altele asemenea. Dar' Soci-tatea, dupa ce nu s'a potuta emancipa de influentie personali, crediù a paralisâ reulu prein acea, câ respicà de adreptulu: cumu câ acestu metodu de scriere este numai pentru sene, adecă pentru afacerile si publicările sale, de aci in colo lasa car-turariloru libera alegere si primire. Desbaterile asupr'a ortografiei, inca nu suntu terminate, mai suntu adecă câteva pucine, dar' totu grele cestiuni de regulatu. Siedenti'a ultima se va tiene (— s'a si tienutu) luni in 15/27 Sept., er' de marti in colò membrii dein strainetate. voru incepe a paresi capital'a României. Alb. — Dein Gramatec'a dlui C. s'au tramisu cele de antaniu 12 cole, cele alalte voru esî pre la ince-putulu lui Nov. Multi se pregatescu a luâ acestu opu la una critica agera si seriosa *); foi'a Bucu- *) O asteptàmu cu sete, si o vomu saluta cu bucuria, fia ori câtu de agera, numai sé fia si seriosa, fundata, si nepartiale: ne mirâmu numai, si nu ne potemu destulu mira, cumu se se pota ce-ne-va pregati a critisâ unu opu, in a-ante de alu cunosce si de alu ave a mana — de nu e chiaru nesdravenu. Not. Editor. 584 vinei inse credu, cà va publica cea de antaniu critica**); si ve facu atenti la nrii ei celi mai de aprope. Nota. Solenitatea siedintiei publice dein 14/26 Sept., precumu si alte date mai importanti, le reservàmu pentru numerulu venitoriu. Antice. Dn. Presiediate ahi Comisiunei archeologice dein Bucuresci C B o 1 i a c u, la finea reportului, ce a datu Ministrului de cultu despre caletori'a scientifica intreprensa in lun'a lui aug. a. c. spre Dunăre incependu dela Giiurgiu, si l'a publicaţii in Trompefa Carpatiloru nr. 785, si pre care noi, de si este forte interesante, pentru lungimei nulu potemu republica, dà una lista de obiectele aflate in escursiunile sale archeologice in 43 de dîle, care urmeza aci. Obiecte de pamentu. 35 Vasa intrege, intre cari 3 urne cu cenu-şia, dein cari un'a cu capacu, de diferite mărimi si forme. 14 Lampione, in diferite mărimi si forme. 10 Globuli găuriţi, in diferite mărimi. 7 Rote găurite, diferite mărimi. 1 Masca intacta, mare. 7 Mascè mici. 1 Capu mare. 1 Vasu micu pentru perfumuri. 1 Aquila. 3 Statuete intacte. 2 Busturi intacte. 20 Fragmente diverse. 2 Muluri pentru statuete. 20 Caramide cu impresiuni de legiuni, cohor-ti, etc. 10 Diece diverse obiecte. Diferite fragmente de vasa cu relevuri. Marmure. Bacchus cu unu satirii, si cu Ambellus intacta. Unu altu relevu, subiecţii de venatoria cu inscriptiune greca. Unu fragmentu deintru una quadriga. Unu altu fragmentu nedefiniţii. Una Diana intacta. Unu Hermes bifrontu. **) Critice, ca ale foliei Bucovine, amu mai vediutu si le-amu — inghitîtu. Not. Edit. Silexuri si obiecte de pietra. Una arma mare, verde. Siesa custure, întregi. Trei toporasia. Una săgeta cu denti. Doua topora mai mari, lenga cari se adăugit alte 4 de cărămida, avendu aceeaşi forma. Optu pietre lucrate pentru praştia. Mai multe bule mice negre. Una morisca romana cu fierulu intru inSa. Una pietra mare verde lucrata. Obi ecte de bronzu. Una statueta, Venus. Una statueta, Mercuriu. Una vestale cu patera in man'a derepta. Una statueta, doi gladiatori. Una statueta mica, Venerea. Una statueta mica, Mercuriu. Una statueta mica, Diana. Una statueta, Amoru. Unu bou pre unu piedestalu. Una aquila legionaria pre unu piedestalu. Trei caii pre piedestaluri. Unu porcu mistretiu pre piedestalu. Unu bou micu. Unu cocosiu. Doue placi cu subiecte diverse. Doua vasa. Doue chiai. Doue agrafe. Unu mare numeru de obiecte intrege, si fragmente. Una masca mica. Brosca cu chjae intru tote ornamentele de bronzu, capaculu cosciugului, si diferite obiecte aflate in doua sarcofage. Obiecte de fieru. Unu espadon de 1 metru 65 centimetre. Doi penteni, de mărime estraordinaria. Doue sprâ diece sagete de diverse forme si mărimi. Una lance. Unu amnariu mare. Una pasere pre unu pesce, emblem'a municipiului Istriei. Trei bricege. Mai multe custure. Una secure. — 585 Unu sapoiu. Una alta sapa de alta forma. Unu fieru de plugariu. Unu fieru mare, ce nu ise pote determina in-trebuentiarea. Unu busduganu. Diferite obiecte de fieru. Unu fieru de infieratu călii legiunariloru cu literele M. M. Una mesura mare de fieru, cantarindu patru oc'a. Una bula mai mica. Scobele si plumburile a doua sarcofaguri. Doua instrumente mari. Una chiae ciudata. Bijuteria. Una oglinda de argentu, cu Psyche si Amor pre dosulu ei. Trei cerceii de auru. Unu inelu grosu de auru cu pietra gravată intru insu. Unu lantisioru de auru. Unu fermoim de auru stricaţii in mai multe bucati. Siese inele rupte cu pietrele gravate intru inse. Un' sprâ diece pietre gravate (antice). Una corona mica de auru, cu rubine si sma-ragde mici. Trei amulete de agathu orientale, si un'a de onyx, cu figure diverse. Unu anelu de argentu. Unu rubinu, lacrema. Unu smaragdu, lacrema. Doue smaragde mai mari. Unu saphiru. Unu balasiu. Unu fermoiru de. auru bizantinu, mare, cu mărgăritare si pietre diverse. Unu anelu mare de auru bizantinu, cu unu rubinu si mărgăritare. Una mulţime de fragmente, si pietrarie diverse. Doua obiecte obscene, diferite obiecte de ivoir, si de chihlibariu. Numismatica. Trei medalie de auru. 400 medalie de argentu. Doue medalione bronzu. 48 bronzu mare, 40 bronzu midiíoeu. 400 bronzu micu. Pietrificatiuni. 60 bucati diverse. Una mare colectiune de mineralogia. Una mulţime de esemplane forte alese de mineralogia. Si terminandu : „Tote aceste obiecte, ve rogu d-le ministru, se bene voliti a da' ordini Conser-vatoriului Museului, se venia se le liè, si apoi voliu ingrigf, se le asiediu in museu pre in locurile loru respective. Presiedentele comitetului archeologicu CESAR BOLIACU. DOCUMENTU seau una sensoria de pace si legatura intre principele Const. S i e r b a n u alu României, si G. R a c o t i alu Transilvaniei, de care amu amentitu in nr. precedente chiara in fine, lirmeza in versiune romanesca. „Noi Constantinu Voevodu, dein gratia lui Domnedieu domnu a tota tier'a romanesca, facemu cunoscutu prein acesta sensoria a' nostra, cumu cà dupa ce in tempurele trecute, inca in viatî'a fericitului Mateiu Voda predecesorului nostru in-cependuse una rescolare periculosa, si iîupa acea dela inceputulu domniei nostre continuanduse, pentru oştirile de sub noi si in tier'a nostra, si anume pentru dorobantî'a pedestra, seimeni, si călăraşi, boerii tierei erau in forte mare turburare si persecutare, in câtu nu numai sangele loru, ci si alu familieloru si prunciloru, si alu cmnnatiloru ace-lor'a s'a versatu fora dereptate, una parte la turci, alţii in Transilvani'a, er' alţii in Moldov'a au sca-patu si fugitu pentru scăparea vietiei loru, er' averile loru tote s'au predatu, rescolanduse chiaru si asupr'a domniei nostre, si dupa multe predatiuni, si impignoratiuni, pre tota or'a nevolienduse a ne lud, viati'a, in urma dein scaunulu nostru, si de vestimentele nostre cele principali cutezară a ne scote si lipsi, asia câtu numai Domnedieu scie, in câte injurie amare si in ce stare periculosa ne âflamu, dein cari dupa Domnedieu ne mai avendu nece una sperare de a scapâ, amu alergatu la ma-ri'a sa Principele Tranniei, prea luminatulu domnii Georgiu Racoti, dein grati'a lui Domnedieu principe Transilvaniei si partiloru tierei unguresci, carele ca unu principe' crestina, comiserandu starea nostra periculosa, sa' induraţii a ne ajuta cu ostile tierei sale, in contr a căruia acelu poporu faeuto-r u e a e re e a unan use s arme uan u, nu 586 — numai a esîtu la oste, ci a si cutezată orbesce a si atacă in tempu si locu neprevediutu ostile Măriei sale, ci după grati’a lui Domnedieu portarea de grige a’ Măriei sale si ateut’a luare a mente standu cu ostile in contr’a loru, ia si bătuta in lupta de-repta si ia stricatu, er’ pre noi cu tier’a nostra si cu boiarii noștri impreuna ne a scapatu de eli; pentru care si noi pana la capetulu vietiei nostre nevrendu a fi nemultiemitori, ne apromitemu si ne oblegâmu, pre credenti’a nostra cea derepta cresti-nesca si pre mântuirea sufletului nostru s) cumu câ noi urmatoriloru Măriei s»le intru tote deplenu vomu fi de bene volîtori, neamici neamiciloru si volîtoriloru sei de reu; tote ce aru fi spre strica-tiunea loru, si ne aru veni Ia cunoscentia, le vomu face cunoscute Marieloru sale la tempulu seu, si ne vomu nevoii dein tote poterile nostre. ale împiedecă, si candu voru cere Marie-le sale, redi-candu ostile nostre in persona contr’a neamiciloru loru. vomu fi gat’a a le ajută, pană candu va a-duce necesitatea cu sene; spre stricarea Marieloru. sale cu nemenea nu vomu face nece una legătură, si deca candu-va vomu fi constrinsi a tra-mite Ia popora străine, seau s’ar’ templă că de acolo se venia tramisi, nu vomu lipsi a dă de scire Marie-loru sale, si in tote lucrure-le mai de frunte, ce s’aru tienă de tote trele tierele, foră sci-rea si involîrea Măriei sale nu vomu lucră. II. Mediuinele tierei Transilvaniei, pre cumu s’au tienutu pană la mortea lui Mateiu Vodă, totu asemenea se voru tiene si in dîlele nostre, si Transilvanii intru acestea nu se voru turbură; in ce se tiene de pascuarea viteloru in laintruln acestei fiere, vomu urmă si intru acestu lucru bunele dispuseti-uni de mai in a-ante, si vomu face că si supusii, noștri se le urmeze, si vomu tiend intru tote vecinătate buna, er’ opririle foră de lege nu le vomu suferi. III. Aii nandu Ddieu stările acestea, ori candu va cere Mari’a sa, vomu indetorf si cu juramentu pre toti boiarii tierei si pre celi alalti ostasi, la servitiu credentiosu Măriei sale si la unire. IV. In pregiurulu nostru in deregutorie-le cele mai înalte vomu pune si asiediă persone atâtu de calificate, cari si indetoririloru catră Mari’a sa se pota pre dereptu respunde, ba inca si in aplecarea loru vomu acceptă si urmă buna plăcerea Măriei sale. *) Aici se pare a se începe puntulu II, ce urmeza. V. Donure-le de buna vecinetate de pre anu, pentru gratiositatea Măriei sale făcută cu noi, le amu mărita, fiendu 2500 țț in dîlele lui Mateiu Vodă, la 3000, cari in toti anii ne vomu nevoii ai tramîte Măriei sale. Despre cari tote, cumu că le vomu păzi, ne oblegâmu si jurămu pre Domnedieu cehi viu, pre sant’a evangelia, pre baserec’a cea santa, pre tote ajuntire-le nostre, si pre santii Apostoli, cumu că tote acestea le vomu face si le vomu tîenă; er’carele nu ar’ face acestea si nu le ar’ tiene, acela de viati’a eterna se nu aiba parte, ci se fia la unu locu cu Jud’a si cu Aria. Data în cetatea nostra Tergovesti. Io. (Constantinii Voevodu. (L. S.) Nota. Pre cumu se vede, documentulu nu are anulu si diu'a însemnate, inse după soirile istorice, se referesee la revolutiunea dein a. 1655 si batali’a dein 17 Jun. aceluiași anu, in care oștea resculatoriloru s’a nemicitu. NOTITIE DIVERSE. — D. Prof. J. Moldovanu a edatu de curundu una colectiune de Acte sinodali vechia si noua, mai multu relative la alegerile de Epîscopi pentru A. diecesea unita dein Trni’a. Ea costa 1 fl. 10 xr. brosiurata, si se afla de vendiare la autoriulu, caruia dein partene-i orâmu mai multa trecere, de câtu au avutu Actele si ș fragmentele nostre, câ se nu fia costrinsu a le lapedâ cq ? noi cu 70% rabatu. ș — Mai de una-di ne întrebau dein mai multe parti, $ că de cc nu tiparimu Ar&hivulu in Blasiu, ci in Sabiniu, fiendu tipariulu, cu care se tipări Euchologinlu, destulu de frumosu, precumu si este, — curundu apoi ne suprense una alta întrebare contraria, câ de ce tiparimu Gramatec’a in Blasiu, si nu mai bene intru una ■ tipografia mai moderna? — Va se dîca, nu e bene nece sia nece sia, si ne amu adusu araente de istori’a mosiului cu copilulu si cu drumarii, carea o presupu-nemu cunoscuta. Er’ de cumu va nu ar’ fi cunoscuta, o vomu enarâ de alta data bucurosu. — Dn. A. Cosma, adiunctu la inspectoratuln scolastecu alu Selagiului, ne a tramesu una scrisori» pentru Archivu, care si in Federatiune s’a publicatu, impreuna cu 11 monete vechie si alte trei obiecte pentru museulu dein locu, cari sosindu prea tardîu se voru publica in Nr. venitoriu. Nr. XXX. va apare in 25 Nov. vechiu. a. c. Editoria: T. CIPAKIU. Impriineri’a SAM. FILTSCH (W. Krafft) in Sabiuin.