ARCHIVU
pentru filologia si istoria.
Nr. XXVIII.	15. Septembre.	1869.
(XLI.)
Comisiunea fiilologica dein 1860.
III.
(Fine.)
Siedenti’a a’ IV.
dein 5 Oct. 1860. Inceputulu la 9% ore de-maneti’a, de faci a fiendu DDnii: Dr. P. Vasici,u. T. Ci pariu canonicu. J. Popasu protopopu. G. Baritiu. G. Munteanu. A. Muresianu Transl. gub. J. Ne gr ut iu protop. J. Pusca-riu c. r. pretorii.. A. Veste mea nu par. g. c. Germanu Codru c. r. adj. de pretura.
La ordinea dîlei a fostu:
I.	Deca Comisiunea filologica afla cu cale a se primi in ortografi’a romana cu litere latine, accentele seau semnele, — câte si spre ce scopu.
După ce Comisiunea-si luă tempu de ajunau, că se supună la una mai de aprope cercetare tote acele semne, câte s’au intrebuentiatu pană acumu in scrierea limbei romane cu litere latine, atâtu cu privire la fonetica, câtu si in câtu-va la unele forme, după ce ins’a strabatandu mai departe in na-tur’a limbei romane, cumu si in acele legamente strinsa, cari esistu intre aceea si intre limb’a latina, atâtu urbana, câtu si mai vertosu rustica, veni la convicțiunea, cumu că invetiendu numai elementele gramatecei romane se pote lipsi prea bene si in partea cea mai mare a’ materiale-lui limbei de des’a aplecare a’ semneloru; apoi află cu cale, că de acumu in a-ante se se păstreze in scriere numai urmatoria-le semne, parte că ortografice, parte si că tonice; si adeca:
Accentul» acutu ('), greu (') si cercuflesu (A), că unele cari atâtu in limb’a latina, câtu si in lim-bele romanice, suntu in parte adoptate.
Si anume:
1.	Accentulu acutu (') si greu ('), pentru silabele dein urma ale cuventeloru, cari se termina
in vocale intrega accentuata, de esemplu: in infi-nitivii scurtati ai Cojugatiuniloru I. II. IV., si in alte forme, cu acea destintiuue pentru vocalea a si o., candu vocalea t se nasce dein a etimologicu. că pentru sunetuhi a se se pună accentulu acutu, precumu a laudă, vede, fugi, in locu de a laudare, vedere, fugire; er’ pentru n, accentulu greu, precumu laudă, vediă, fugi. Mai in colo se se intrebuentieze accentulu acutu si greu inca si in altele cașuri de indoiela spre una mai chiara destintiune a’ formelor».
2.	Accentulu cercuflesu (A), numai pentru ajutoriulu la h, z, in, pentru care se va arată mai diosu.
II.	Despre Vocali si Consunanti in limb’a romana.
De ora ce Comisiunea a luatu de fundamenta principiulu etimologicu, de acea, că una consecen-tia naturale a’ principiului, a recunoscuta a fi necesarii!, că vocalile si consunantile cuventeloru ro-manesci se se scria cu literele latine corespundie-torie, pre câtu adeca acele vocali si consunanti suntu originali, er’ nu derivate, de esemplu: cu e in curentele maci, a t b , bazi etc., după pro-nunci’a vulgare, in cari vocalea a este derivata după regulele eufonice dein diftongulu ea, alu căruia sunetulu originarii! este e, precumu arata formele mese, fete, vede etc., — er’ in pri-venti’a consunantiloru: bene, p i e p t u, in locu de stricatele: rine, Kent», etc.
Mai in colo, de ora ce in alfabetuln latinu de una parte se afla mai multe litere, cari nu ne tre-buescu, er’ de alfa pentru câte-va vocali si consunanti derivate literele ne lipsescu, de acea Comisiunea afla, câ pre cele de prisosu se nu le adopte, precumu deintre vocali este litera y, si deintre consunanti literele k, q, x, si z. afora numai in curentele si formele străine. Er’ in câtu pentru literele, cari ne lipsescu in alfabetul» latinu, precumu deintre vocali este t si a, er* deintre 69

-	546 —
consunau ti «i, n, z, m, si ac, Comisiunea adopta sistem'a etimologica, adecă câ sunetele limbei ro-maneşti cele derivate se se scria cu acele litere dein alfabetulu latinu, pre cari le poftesce etimo-logi'a, de esemplu: in câtu pentru vocali, pre % cu a seau e, mai raru cu o. dein causa câ mai cu sema dein acestea se deriva; — pre a. cu a, cu e, cu i, si cu n, dein cari asemenea se deriva; precumu jtîsdi.: laudă dela latinulu lau-do; Btzs: vediii dela vede; pitaiids: rotundu dela rota; apoi .isivl, lan a dela lat. lana, B&nts: ventu dela lat. ventiis, j]vn: in, li&n-teni: funtana dela funs-tis (anticii) in locu de clasiculu fons-tis. Er' in câtu pentru con-sunanti, pre «i si n, cu c si g dupa modulu italianu, in care puntu limb'a romana se unesce cu cea italiana, precumu nim: cinci, ital. cin-que, lat. quinque; nems: gemu, lat. gemo; — pre z cu di, JJ cu ti, iu cu si, in cari ca-şuri î etimologicu scurtaţii nu se pronuncia, cu distingere câ la inceputulu si midiloculu cuvente-loru dupa î mai are se urmeze si una alta vocale, precumu cspzî, nisu), tfpsmomî: surdî, mutî, frumosî, dela sing. surdu, mutu frumosu; pazs: radia, lat. radius; njiinrtt: scientia, lat. scientia; Kiraeim: camesie, lat. ca-misia.
Lenga acestea, pre ac cu j, precumu acsne: june, lat. juvenis; acsps: juru, lat. juro.
Er' in câtu pentru silabele KÎ, ri, de si eti-mologi'a ar' cere, câ se le scriemu cu cli, gli, precumu romanii de preste Dunăre le si pronun-cia, Comisiunea de una camu data pana la alte impregiurari mai susu atense, adopta si aici mo-dulu scrierei italianu cu chi, glii, precumu Kiamt: chiama, alias cli am a, lat. clamat, ital. eh iama, — riain,: ghiacia, altmentrea glia-cia, lat. glacies, ital. glii acei o.
In urma, Comisiunea pentru simplificarea ortografiei, unde dupa d. t, s, ar' veni se se scria doi i (iî), pentru câ se se pronuncie zi, jji, mi, adopta in locu de doi i, unu î, cu accentu cercuflesu (î), carele de una data sierbesce spre a arata, cumu câ consunantile de in ainte se pronuncia câ z. ii, ni, precumu di: zi, lat. dies; tîe: ijie, sîe: mie.
III.	Despre n, si i, finali.
Comisiunea recunosce pronunciarea acestoru
vocali finali; de aci dar' afla cosecente a le si scrie; — er' unde se cade a le pronuncia, arata regu-latu eufoni'a, adecă: o si i finali, se pronuncia in-tregi numai candu in aintea loru precede neme-diatu una muta cu una 1 i q u i d a, precumu r negru, aspru etc.; almentrea numai diumetate, precumu alb îi, cer tu etc; dein care causa Co-misiunea afla de prisosii semnele scurtarei.
Se insemna inse, cumu câ in limb'a romana numai prea pucine cuvente suntu, cari se se ter- j mine fora vocale, precumu i n , d ein , pr ein.	]
IV.	Du plecarea consunantiloru are j locu in limb'a romana?	j
De ora ce in limb'a romana numai prepuse- 4 tiunea in este, care se pronuncia fora vocale in. | fine, de acea Comisiunea nu afla de lipsa dupli-1 carea consunantiloru, de câtu numai in compusa-leţ ;
dein prepus, in cu alte vorbe, ce incepu dela con-sunantea n, de esemplu: innoescu dela i n si ' nou etc.	'!
V.	Despreapostrofu.	j
Apostrofulu ('), plenesce loculu vocalei i lapedate, candu doua cuvente destinte se impreuna '3 intru unnlu, precumu: n'am, in locu de nu am, ^ man'a in locu de m^nt-a etc.	, j
Dein acesta causa Comisiunea-lu afla a fi necesariu in caşurile arătate de Gramateca.	j
Comisiunea nepotenduse lasâ mai pre largu si mai afundu in desbaterea celoru alalte regule ortografice mai menunte si speciali, mai vertosu
pentru scurtimea tempului, se provoca la cele mai;
pre largu scrisa in —	•	;
„Elementele de limb'a romana, dupa dialecte si monumente vechi, de T. C i p a r i U canonicu gr. cath. etc. Blasiu, 1854," partea I, | pag. 1—94. Er' si mai pre scurtu in „C om penel iul u de gramatec'a limbei romane, edit. II *), indereptata, de T. Cipariu, Blasiu 1858," part. II. pag. 78-90.	•'	,1
VI.	Despre cartiles colastice. in limb'a romana cu litere latine.	j
Comisiunea nu se mai susu espusu, nece lastice, dein causa câ multu disparitatea in
pote abate dela principiulu in priventi'a cartiloru scOf nu voliesce a favori mai| scrieri: Cu tote acestea,]
*) De atunci in coce edit. IV, Sabiniu 1864, 8-o% .'•
—	547	-
Comisiunea afla cu cale că, pana candu literele cirilice se voru mai păstra, Abc dar ia-le, si numai acestea, se se compună asia, in câtu testulu aeelor'a se se tiparesca in pagine corespundiato-rie cu ambe specie-le de litere, adecă cu latine si ciriliane, unde scrisori'a ciriliana va sierbi de una camu data si spre inlesnirea citirei testului cu ortografia latina.
Comisiunea filologica crede, cumu cà dens'a cu acestu modu a corespunsu si dorentiei In. c. r. Ministerul.
Cu acestea siedenti'a s'a inchiaiatu la 2 ore dupa a miedia-di.
Siedenti'a V.
Dein 6 Octombre 1860. Inceputulu la 91/» ore demaueti'a, de facia fiendu DDnii Dr. P. Va-siciu. T. Cipariu. J. Popasu. G. Baritiu. A. Muresianu. J. Negrutiu. A. Vestemianu. J. Pus-cariu. G. Codru.
Citinduse mai antaniu protocolulu siedentiei precedente, partea lui strinsu filologica s'a apro-batu intru totu cuprenşulu ei.
La ordinea dîlei a fostu: — Dnulu Dr. P. Vasiciu c. r. consiliariu de instr. publ. bene voii a comuneeâ Comisiunei urmatorie-le adrese, privi-torie la regularea ortografiei cu litere latine, si anume : —
Delà ordinariatulu greco-resaritenu dein Sa-biniu, cu data 26 Sept. a. c. Nr. 809.
Delà ala Blasiului, de 28 Sept. Nr. 799.
Delà alu G-herlei, de 2 Octobre, Nr. 1574.
Apoi provoca pre Comisiune, câ iu legamentu cu cele alalte ale sale desbateri filologice, cari au precursu, se lie opiniunile respectiveloru ordina-riate in cea mai de aprope consideratiune.
Comisiunea luandu acele adrese dupa ordinea dateloru loru in una mai de aprope consideratiune, imbinandu cu acestea si provocarea particulare a' Esc. Sala Dnului Episcopu gr. resaritenu Andreiu Bar. de Siagun'a dein li/î3 Sept. a. c., si ala-turandu totu cuprenşulu loru la resultatulu de pana acumu alu discusiuniloru sale, aflà cu una via plăcere, cumu ca opiniunile manifestate in susu atentele adrese la partea loru cea mai mare suntu de acordu cu opiniunile Comisiunei filologice, ca-rea in câtu acelea-si aru cuprende si ori-si-cari opiniuni diferitorie de ale Comisiunei, acést'a se
semte constrensa a dechiará preste totu, cumu cà in câtu acelea nu s'aru poté combina cu princi-pia-le adoptate de Comisiune, ea nu se pote intru nemica abate dela decisiunile sale respicate in cele cinci siedentie cuprense in acestu protocolu.
Tocm'a pentru acést'a inse, si pentru cá de acumu in ainte diversitatea opiniuniloru privitorie la unu regulaţii desvoltamentu la cultur'a si înaintarea limbei romane se se pota seau impacá, seau delaturá, prein oresi care autoritate recunoscuta, Co-misiunea se folosesce de acesta ocasiune spre a roga pre In. Guberniu alu Maiestatei Sale c. r. apostolice, cá Inaltu acel'asi se bene voliesca a concede romaniloru formarea unei societăţi litera-rie, a' căreia chiamare se fia nu numai cultur'a preste totu a' limbei romane, ci si specialmente elaborarea unui dictiunariu etimologicu, câtu se pote mai compleţii, cumu si a' mai multora cârti scolastice, seau si supunerea celoru compuse pana acumu, si acelora câte se voru compune de catrà alţii in venitoriu, la recensiune sci-entifica; se fia adecă In. c. r. Guberniu increden-tiatu, cumu cà una asemene generosa involientáía dein partea sa, va fi in stare de a dá unu nou nutrementiila acea lealitate, si la acélu devota-mentu catrà prea Inalt'a Casa domnitoria austriaca, de care si de almentrea romanilla a fostu pururea insufletitu.
Cu acestea siedenti'a s'a inchiaiatu la 2 ore dupa amiedia-di.
Siedenti'a VI.
Dein 7 Oct. 1860. Inceputulu la 11 ore de-maneti'a, de facia fiendu DDnii Dr. P. Vasiciu. T. Cipariu, cá presiedente. J. Popasu. G. Ba-ritiu. J. Negrutiu. A. Muresianu. J. Puscariii. A. Vestemianu. G. Codru.
Citinduse ' protocolulu siedentiei trecute,	s'a
aprobaţii intru totu cuprenşulu seu.
La ordinea dîlei a fostu: Proiectulu comiti-vei, ce este a se suscrie de catrà Còmisiuntejre lenga susternerea protocolului siedentieîoru.
Proiectulu compusu de catrà unulu dein Secretari, se citesce, se aproba, si se dà spre pu-risare.
Cu acestea protocolulu s'a inchiaiatu, si s'a suscrisu, er' siedentie-le s'au terminaţii.
Sabiniu, 7 Octohre, 1860.
69 *
548
Coniisiiiiiea filologica romana.
T. Cipariu m. p. presiedente.
Joane Popasu m. p.
Joane Fekete (a. Negrutiu) m. p. Georgiu Bar i tiu secretariu m. p. Antoniu Vestemianu m. p.
Joane G. dein Codru ra. p. Andreiu Muresianu m. p.
Joane P u s c a r i u ca secretariu m. p. *)
Nota. Se intielege, câ regúlele ortografice, ce se améntescu in protocolulu Sied. IV, nu suntu complete, ci numai abia scbitiate, de unde fora ajutoriulu opereloru indicate acolo-si potu se dé ocasiune la mai multe in-doiele, precumu au si datu. Inse critisatorii in zelulu loru siau fostu uitatu de doua lucrare forte esenţiali, pentru a critisá dereptu si cu cunoscentia de causa, un'a câ unu protocolu, mai alesu dusu fora stenografu, nu potea se fia câtu unu operatu ortograficu de mare, pentru a nu mai lasa locu la nece una indoiela, alt'a câ, chiaru se fia volîtu Comisiunea a aclude unu elabo-ratu completu de ortografia la protocolulu seu, ea nu o potea face, pentru câ pre lenga tote laudele de libera-litate aduse guberniului cu asta ocasiune, guberniulu nu afla lucru demnu de a ajutora macaru cu unu cruciariu spesele membriloru Comisiunei, pre candu pentru alte comisiuni, pote de mai pucina importantia pentru pu-blicu, se versa cu sutele si miliele, si asia Comisiunea fu necesitata asi inchiaiâ lucrările, câtu s'a potutu mai curundu, fiendu ca spesele de drumu si de subsistentia in locu fia care membru le a portatu dein seculetiulu propriu, care la unii era atâtu de strimtu, in câtu deca nu erau unii bărbaţi romani generoşi, cari se li-lu lar-gesca, pote nu avea locu nece macaru unu cruciaru.
Tote astea asia fiendu, totuşi se aflara chiaru si deintre romani, cari in locu de multiamita pentru oste-nele-le si sacrificia-le membriloru Comisiunei, si cu tote resérvele modeste, ce le au insemnatu in protocolu, au aruncatu cu pietre in capetele Comisiunei, er' nu cu pane, de care inse, fiendu câ atare lucru nu a fostru ceva nou sub sore, nu ne amu prea miratu atunci, câ si de alte date.
IV.
Dupa ce a fostu vorba de ortografia in pro-tocolulu precedente, si cumu s'a datu ocasiune la nemultiamiri pentru brevitatea lui, fia-ne permisii a mai adauge aici unele oserbatiuni la altu puntu speciale totu dein protocolulu Siedentiei IV: des
*) Dn. G. Munteanu lipsindu dela acesta siedentia, nu a suscrisu, dar' se dechiarase mai in a-ante, câ in-torcunduse dela Vingardu va suscrie.
pre accente, fiendu câ unii ortografisti si Diu-aristi romani, pre lenga tote dilucidarile, ce amu datu in acestu obiectu, totu se mai obstineza, a nu recunosce adeverulu metodului stabilitu aci, ma-caru câ deca d-ni'a loru siar' fi datu câtu de pu-cina ostenela a cerceta mai de aprope si valorea si istoria accentuarei preste totu si in parte, pote câ aru ff aflatu, câ altu metodu de accentuare pentru limb'a romana nece se potea adopta, de câtu celu adoptatu de Comisiune.
Una parte dein oponenţii de pana astadi, nece macaru atât'a pote câ n'au oserbatu, cumu câ me-todulu propusu de noi Comisiunei, si adoptatu de Comisiune, nu e de câtu metodulu celoru mai renumiţi vechi gramatisti romani S. Micu si Sinca-ianu, ci au crediutu, câ e numai unu nou inventu alu propunentelui , si de acea pana astadi nu l'au aflatu destulu de demnu pentru alu adopta si eli. Pote câ, deca scieau de asta impregiurare, nu făceau atâta opusetiune, dein respectulu catrâ aceli bărbaţi.
Ei, dar' noi amu demustratu destule ori pana acumu, dupa cumu speramu pana la evidenţia, câ metodulu propusu de noi e celu mai cuvenitu, si singuru cuvenitu, pentru ortografi'a romana, si de acea nece nu aflâmu oportunu se mai repetîmu si aici in ca una data, ce amu repetîtu aliurea de alta data si de nenumerate ori. Atingemu numai una singura impregiurare, câ semnarea lui & cu accentu greu, si a' lui t cu cercuflesu, este cu totulu in contr'a naturei accentuatiunei.
Pentru câ —
1.	A accentuatu, in limb'a romanesca se pro-nuncia cu tonu inaltu seau acutu, si nece una data cu tonu de diosu seau greu, de si pote câ latinii si grecii -lu voru fi pronunciatu si altmen-trea; de unde noi dîcemu arâm, arâi, câsi arâ, totu cu acelaşi tonu inaltu. Dein contra —
2.	'h accentuatu nece una data nu se pronun-cia cu tonu asia de inaltu câ A, ci mai numai câ T> neaccentuatu, de unde dîcemu: aptms, api, mai câ si apitsps.
De almentrea inca, natur'a lucrului arata, câ deca accentulu acutu desemneza vocalea cu tonu inaltu, care numai un'a este in fia-care ciiventu, cele alalte vocali si silabe caută se se pronuncie cu tonu demisu, ce se desemneza cu accentu greu, — ceea ce cu A in limb'a romana se serate mai


tare de câtu in alte limbe si cu alte vocali, fiendu cà la noi numai unu a tonicu potè se aiba locu intru unu cuventu, er' cele alalte a tote se degra-deza la T>, precumu dela làudu, se face lau-dàtu, si de acì laudatóriu etc.
Dein cari se potè precepe, cà e unu ce ne naturale, a semnà pre a tonicu si cu acutu si cu greu, de esemplu si a lauda si a lauda; si de acea, deca punemu una data pre a tonicu accen-tulu greu, pentru acutu numai remane locu, asia câtu de sene urmeza, cà pre a tonicu, seau selu semnàmu numai cu acutu, seau numai cu greu, a lauda seau a lauda; er' nu si cu unulu si cu altulu, numai dein imitatiunea accentuarci alfabetului cirilicu, care in asta parte inca e numai una imitatiune absurda a' accentuatiunei greccesci. — Er'	-
3.	pre % tonicu, ahi semna cu cercuflesu, e si mai absurdu, dupa ce e cunoscutu, cà cercu-flesulu dupa originea sa, compusu fiendu dein acutu ' si greu \ adunate intra unu semnu * are se in-semneze numai una contractiune dein doue vocali silabice: un'a acuta, si alfa grea, dar' nece una data una vocale simpla. De acea la greci, ca-ri-lu usitau multu, si la latini mai pucinu, cercu-flesnlu se punea numai pre vocale lunga dein natura, nu dein pusetiune, si asia pre una vocale contrasa dein doue seau pre diftongu, er' nece una data pre vocale scurta.
Dein cari se cunosce, cà si la noi cercufle-sulu ar' potè ave locu numai in asemeni casure, candu adeca ocurru vocali contrase dein doue, cari in limb'a romana se si afla, alesu in a si i.
De acea, deca ortografistii nostri celi mai vechi nu ne ara fi preocupatu, si dupa densii usulu nu ar' fi asia generale, stabilindu pronuciarea lui â ca — noi amu fi proiectatu, cà â se se scria numai unde a tonicu e contrasu dein doi a, si de acì amu ff propusu, de esemplu, câ imperfecţii de conjugatiunea I, se se scria cu â in tote personele, precumu: io latidâm, laudai, lauda, pi. laudami!, laudati, lăudau, fiendu cnntrase jtein: io laudààm, l audààl, laudàà etc, cà 10 vedeam, vedeai etc. in locu de vedé-àm, vedé-ài, vedé-à.
Ci ortografisti vechi, cumu amu dîsu, ne au Preocupatu, stabilindu fora raţiune, că â se sem-ne2e x; — seaH Unii moderni, cà a se semneze t,
amendoue determinatiuni false, inse inradecinate seau incapacinate, in câtu nu voru se ceda ra-tiunei ori câtu de necontestate.
Asia, abia ne a ramasu locu pentru i cercu-fiesatu: î, câ selu potemu propune in locu de doi i contraşi in unulu, pentru liusiorarea ortografiei la consunatoria-le	iţ, iu. Cu tote ca si aici se în-
cercaseră unii, câ si pre î selu faca .f, cu care le-se părea ca forte sâmena, ci charu Domnului, câ intru asta un'a nu au prea isbutitu.
Reeomendâmu dar' de nou, şi cu totu de a densulu metodulu propusu de noi, alesu cu â pentru A, si cu a pentru	— nu pentru noi, ci celu
pucinu pentru celi, ce l'au proiectatu mai antaniu, cu tote câ noi nu l'amu adoptatu pentru autoritatea acelor'a, ci ntimai pentru câ esaminandulu amu aflatu, câ singura acest'a e metoda ratiunabile, ei^ cele alalte suntu absurdităţi.
Nota. Despre accente mai pre larga amu tractata in Gramatec'a mai noua §. 47—50, pag. 136—142, la care inviamu.
(XXXIX.)
Documente istorice basericesci.
(Continuare dein Nr. XXVI)
Despre starea basericei romane deine Trani'a pana catrâ 1700 multe date însemnate se cuprendu in actele dietali, dein cari in acesta folia s'a publicata unu estrasu anume pentru starea religiunei in Trani'a pana la periodulu amentitu, sub titlu de „Libertatea cuscientiei"; dar' multe se afla si in alte documente inca nepublicate seau nu de pleriu publicate, dein cari unele noi le amu publîcatu mai demultu in „Acte si fragmente," *) er' câte inca suntu nepublicate, detorf'a nostra va ff a le publica, câte ne voru venf la cunoscentia si pre câtu tempu va mai ave" viatia acesta mica folia.
De aceste dein urma se tienu si unele decrete de a le Principiloru trni, cari cu tota rigorea puritana a' loru totu-si câte una data avură unele momente de generositate, si au aruncatu câte una sfermitura si bietiloru preuti romani dein mes'a cea incarcata cu tote bunetatile pamentului si intensa numai pentru confesiunea ortodocsa,
*) Acte si fragmente, BlaBiu 1858, 8-o.

cumu le plăcea pre atunci a numi confesiunea el-veta-unguresca.
Sincaiu, care le avuse a mâna mai pre tote, le a si publicatu iu Cronic'a sa, inse nece pre tote, câte le avea, nece in testulu originale, ci numai in versiune romana făcuta de elu insusi. Er' una versiune romana mai vechia, făcuta si ti-părita inca in tipografi'a dela Alb'a-Julia in a-ante de 1700, ce noi o amu fostu avutu in a-ante de 1848, er' atunci ne a peritu, fora se o mai potemu recâ-ştiga, se pare câ Sincaiu nu o a avutu. Aveamu totu pana atuncia si una colcctiune latina de tote acelea in ms., ci si aceea ne perl totu asia fora de a mai dâ de urma de alt'a asia completa.
Cele ce le-amu afiatu mai tardîu manuscrisa, suntu mai pucine; mai multe inse se cuprendu in publicatiuneu lui Fiedler, despre unirea R, o m a n i 1 o r u.:;:)
Dein aceste pucine funtane, adaugemu aici documentele, ce le avemu a mâna, inse numai in limb'a latina, er' in câtu pentru versiunea romana inviâmu la Cronic'a Sincaiana pentru fia-care do-cumentu la loculu seu.
Diplom'a lui Gabriele Batori din a. 1609.
Nos Gabriel, dei gratia, princeps Transyl-vaniae, partium regni Hungariae dominus, et Si-culorum Comes, etc. Memoriae commendamus te-nore praesentium significantes, quibus expedit uni-versis. Quod nos, cum ad nonnullorum fidelium dominorum consiliariorum nostrorum, singularem nobis propterea factam intercessionem, turn vero ex illa pietatis nostrae sincera affectione, qua erga salutarem doctrinam, et leviticum tangimur ordinem, compatientes calamitatnm et miseriarum universo-rum et singulorum pastorum Valachorum, ubi-vis passim in hoc regno nostro Transylvaniae et partibus regni Hungariae, ditioni nostrae subiectis in ecclesiis constitutorum, graecorum dogma et professionem sequentibus, quibus ipsi tum ab aliis plerisque, potissimum ab ipsis dominis terrestribus patronis, quorum videlicet patronorum et dominorum terrestrium filii jobbagionum extitissent, in dies gravantur, et miserrime premuntur, imo contra jus et aequum, ac morem aliarum bene constitutarum ecclesiarum et sectarum, ne solo quidem natali et
*) J. Fiedler, Die Union der Wallachen in Sieben-bürgen, unter Kaiser Leopold I. Wien, 1858, 8-o
jurisdictione priorum patronorum, nacta melio sparta, sub ditionem et jus patronatus aliorum p tronorum transire permitterentur, sed pro consue tudine jubbagionali aequalem cum reliqiiis jobba gionibus conditionem, et onera quaelibet plebe domino terrestri debeutes, sufferrent ct portarent volentes itaque liuiusmodi ipsorum malo inaudi primo quoque tempore consulere, eos hac im part eo magis quod divino vacarent muneri, sublevare id eis ex speciali gratia et potestatis nostrae plenitudine benigne anuuentes et concedentes duximus ut ipsi a modo in posterum cujuscunque jobbagi-nes extiterint, etiam invito patrono, cui subjicii bantur, completo sui muneris debito tempore, u amplius remanendi voluntas ipsis non fuerit, lib ram priorem locum imrautandi, ac ipsis placitu et acceptum, consensu recipiendi ecclesiae, locu eligendi, ac in eundem transmigrandi, seque cu omnibus bonis, liberis, et uxoribus transfcrendi, citra quodlibet impedimentum accedendi, praescit Superintencleiitis	sive Vladicae	ipsorum Alba
Juliae degentis, juxta morem, ritum, et consuetu dinem ecclesiarum hungaricalium antiquam, habe ant potestatis facultatem.
Pro ampliori vero erga eosdem munificentia nostrae principalis declaratione, universoset singukr annotates pastore» Valaclios dictarum ecclesi arum Valachicalium, in tota Transylvania e partibus Hungariae, ditioni nostrae Transylvanj, subiectis existentium constitutos, modernos et fu turos quoque, pro tempore constituendos, ab omni bus plebeis et servitiis civilibus quibuslibet, domin terrestri debitis et praestari solitis, exceptis tame muneribus sive donis, ab eisdem pastoribus e antiqua consuetudine dominis ipsorum terrestribu dari consuetis, benigne in perpetuum eximendo et supportandos duximus, prout eximimus et su portamus, praesentium per vigorem.
Quocirca vobis universis et singulis, specta bilibus, magnificis, generosis, egregiis, nobilibusj Comitibus et V. Comitibus, judicibus nobilium, a universitatibus nobilium quorumcunque ComitatuuiB nominanter autem Comitatus Bihariensis, districtus-que Belenyesiensis, Hatzegiensis, Capitaneis, prae-fectis, provisoribus, castellanis arcium, ac aliorU quorumvis locorum officialibus, tricesimatori bus: teloniatoribus pontium, passuum, vadorum, viaruque custodibus, eorumque vices gerentibus, item pru-dentibus et circumspectis magistris civium, judicir
—	551
fotte e* juratis civibus quaruncunque civitatum, Oppidorum, villarum et possessionum, cunctis etiam aliis qnocunque officio, dignitate et praefectura fcngentibus, nbivis in ditione nostra constituţia et commorantibus, modernis vidilicet et futuris quoque pro tempore constituendis, harum serie committimus et mandamus firmiter, quatenus visis praesentibus vos quoque a modo in posterum annotatos pastores Vaia eh os successoresque eorum universos in
praeattacta nostra annuentia et exemptione, a nobis modo praemisso concessa, impedire, turbare et molestare, aut eosdem ad praedicta onera et ser-vitia plebea et civilia cogeré et compellere, nequá-quam praesumatis, vel sitis ausi modo aliquali. Secus non facturi. Praesentibus perlectis, exhi-benti restitutis.
Datum in ci vi tate nostra Alba-Julia, die nona mensis Juny, Anno Domini 1609.
Gabriel Princeps ni. p.
Stephanus Rendi, Cancellarmi m. p.
Nota. Documentali! se afla latinesce la Fi e di e r loc. cit. pag. 17 seqq.; romanesce la Sincaiul. c. tom. II. pag. 319 seq. De acì si in Acte si fragm. pagin'a 194 seqq.
In testulu latinu se afla mai multe erori de tipariu, precumu: et antiqua consuetudine, in locu de: ex ant. con. Exhibent restitutis, in locu de exhibenti rest. etc. cari le amu coresu dupa stilulu usitatu, scaimbandu si interpunctiunea, unde ne-s'a parutu neesacta ; singuru intru unu locu nu amu potutu afla, cumu s'ar' poté co-rege testulu, care acolo se pare vitiatu, unde se serie: »ac ipsis placitum, et acceptum, consensu recipiendi Ecclesiae locum eligendi, " in care nece versiunea nu ne a potutu ajutá.
Documentulu e memorabile, pentru testimoniulu ce ne dà atâta despre multele nederepte apasari, ce sufereau pre atunci preutii nostri de catrà asia numiţii domni pamentesci: ,,in dies gravantur, et miser-rime premuntur, imo contra jus et aequum, ac morem aliarum bene constitutarum Eclesiarum " etc, — câtu si despre sclavi'a, in carea erau tienuti tota de aceli domni, °á nece se se pota muta la altu locu preutìti fiendu, ci erau constrinsi a remane in ioculu nascerei loru si a Porta tote greutăţile iobagesci si civili, câ si celi alalti iobagi.
De aceste nedereptati bunulu principe a volita se scutesca pre bieţii preuti asupriţi, inse reulu învechita nu la potutu vindeca, si conditiunea servile a preutiloru Tomani a tienutu pana si dupa a. 1700 in coce, de care avemu a mana unu anumita documenta intre scrisorile
familiei nostre, ce-lu vomu publica mai in diosu. De conditiunea celoru alalti iobagi de pre acele tempure, e bene a consulta cartea lui Nie. Wesselenyi titu-lata: Prejudecia (Bal itéletek, irta B. Wesse-lenyi Miklos 1831 — ben. Nyomatott Bukarestben. 1833). Tipariulu inse arata, cà nu in Bucuresci, ci in Pest'a, s'a tiparitu.
7.
Asemenea dela Gabr. Bethlen dein a. 1624.
Nos Gabri el, dei gratia, S. Romani imperii et Transylvaniae princips, partium regni ^Hunga-riae dominus, Siculorum Comes, Oppuliaeque ac Ratiboriae dux etc. Fidelibus nostris, generoso Thomae Debreczeui universorum bonorum nostro-rum in Transylvania praefecto et arendarum de-cimalinm administratori, egregiis item Stephano Rettyi, provisori bonorum arcis, caeterisque offici-alibus districtus terrae Fogaras, eorumque vices gerentibus, modernis, et futuris quoque pro tem-pore constituendis, praesentes cognituris, salutem et gratiam nostram.
Ex suplicationibus sacerdotum Valachico-rum terrae Fogaras intelligimus, eos etiam, om-nibus antehac temporibus, veluti alterius ordinis in ditionem nostram admissos Praedicantios ex suis villis, seminaturis, pecoribus, decimam nec pro bonae memoriae praedecessoribus nostris, Principibus, nec dominis terrestribus dedisse, hu-millime itaque institerunt, ut et nos eosdem in eadem immunitate conservantes, per fidelitates vè-stras defenderemus. Quorum precibus benignum tribuentes respectum, nos etiam eosdem ab omni decimarum praestatione, ex suis agriculturis, semi-naturis, pecoribus, et villicationibus, immunes red-dimus et permittimus.
Proinde fidelitates vestras clementer admone-mus, immo committimus et mandamus serio, qua-tenu visis praesentibus praefatos terrae Fogaras sacerdotes Valachicos, ab omni decimarum praestatione, a pecoribus et agriculturis eorüm, liberos et immunes conservent, et per alîos conser-van faciant. Atque eos eapropter in personis, pecoribus, aut alîis bonis offendere, oft'endique curare minime praesumant; verum in pace et qui-ete eosdem eatenus manere sinant. Sécus non facturi. Praesentibus perlictis. Exhibenti restitutis.
Datum in pago Böthlen, die 18-o mensis Septembris, anno Domini 1624.
Nota. Documentulu se afla numai la Fiedles loc.	cit.	pag.	19	nr.	II; er'	la	Sincaiu	nu	se	afla.	*J

8.
Manumisiunale dein a. 1721, in transumtu.
Nos Capitulum Cathedralis Ecclesiae Albo-Carolinensis, Memoriae commendaraus tenore prae-sentium significantes quibus expedit universis. Quod pro parte et in persona Honorabilis De-metrii C zi par alias Popa*), depànad Cumitatui de Küküllo adjacente, Ecclesiae Graeci Ritüs Panadiensis unitae Pastoris, exhibitae sunt nobis et praesentatae literae quaedam Sacratissimae Cae-sareae, et Regiae Apostolicae Majestatis Mariae Theresiae Divina favente dementia Romanorum Imperatricis Viduae, ac Germaniae, Apostolicae Hungariae, Boheraiaeque Reginae, Archi Ducis Austriae, Magnae Principis Transylvaniae, Comitis Tyrolis, et Siculorura, Dominae Dominae nostrae Benignissimae Collocatorio — Expositoriae, Sigillo ejusdem Majestatis ab extra in medio, loco vidi-licetu solito, super cera rubra ductili impressive communitae, et roboratae, clause confectae et ema-natae, nobis vero praeceptoriè simul et benigne sonantes ac directae in haec verba:
„Maria Theresia DivinàfaventeCle-mentiä Romanorum Imperatrix Vidua, ac Germaniae, Apostolica Hungariae, Bohemiaeque Regina, Archi Dux Austriae, Magna Princeps Transylvaniae, Comes Tyrolis, et Siculorum, Fi-delibus nostris Venerabiii Capitulo Ecclesiae Ca-thedralis A: Carolinensis, nobis Dilectis, Gratiam nostrani Caesareo - Regioque Principalem ! Ex-ponitur Majestati nostrae in persona Honorabilis Demetrii Czipár alias Popa de panad, Co-mitatui nostro de Küküllö adjacente, Ecclesiae Graeci Ritüs Panadiensis unitae Pastoris, qualiter ídem certas quasdam literas Manumissionales, medio unius Domini sui Terrestris Petri Torocz-kai de Toroczko Szent György, et Regiorum Pro-topopu Nicolai de Oláh Bénye Nobils, atque Mi-chaelis Nyárádi Anno Dui Millesimo Septingenté-simo Vigésimo Primo, die vero vigésima tertià Novembris legitimé confectas et emanatas, se po-sterosque suos tangentes, et concernentes, in Sa-cristiam, seu Conservatorium Capituli Vestri con-servationis gratia reponi, et locari, Parque earun-
*) Cipariu Dumitru seau Pop'a Mitrea, a fostu stramosiulu editoriului dupre tata, er' deca se scrie Czipar, nu e mirare, originale-le manumisionale-lui Jiendu scrisu unguresce, precumu urmeza mai in diosu.
dem ad praesens prò jurium suorum tuitione, ac
defensione eidem summè necessarium suo modS excipere vellet; Proinde Vobis harum serie cora-mittimus, et mandamus firmiter, quatenus acceptis praesentibus, statim Vos praescriptas literas Ma-numissionales in Sacristia, seu Conservatorio dicti Capituli Vestri conservationis causa, more solito reponere et locare, repositarumque et locatarum tenorem in Transumpto Literarum Vestrarum sub Sigillo Vestro Capitulari omni dolo, et Fraude remotis, de Verbo ad Verbum, sine Diminuti-one, et augmento, variationeque aliquali dicto Exponenti prò jurium suorum tuitione, ac defensione necessarium extradare modis omnibus debeatis, ac teneamini. Secus non facturi. Datum in Libera Regiaque Civitate nostra Saxonicali Cibiniensi die ultima Octobris, Anno Domini Millesimo Septin-gentensimo Septuagesimo Primo. Quibus taliter receptis nos Mandatis alte fatae suae Sacratissimea Caeae. et Regiae Apostolicae Majestatis, n omni-bus uti tenemur, et par est humillima cum Sub-missione obedire, et Satisfacere volentes praetactas Exponentis Manumissionales inter caetera Capituli nostri Literalia Instrumenta reposuimus, reposita-rum vero Paria extradedimus sequenti sub tenore:
„Én Thoroczkó szent Gyorgyi Thoroczkai Peter adom értesire mindenek kiknek illik mosta-niaknak, s' kotvetkezendóbélieknek, hogy lévén nékem nemes Kiikiillo vàrmegyében pànàdon, egy Czipàr alias PopaDemeter nevo Jobbagyom, ki is az olà iràsban magàt exercealvàu, s' bels8 hivatalra magàt devoveàlvàu, sok betsulletes Em-berek Requisitiójok aitai kévànt, kezem alól vaiò szabadulàsàt, az mint hogy én is azon betsulle-tes Emberek requisitiojokot, irànta vaio kéréseket meg tekéntvén, azon Jó igyekezetikben meg nem gatoltam, hanem kezem alol ki bocsàtottam, s' Ma-numittaltam, mind magàt, mind Posteritàsit, tali tamen conditione:
l-ó Hogy nékem adgyon Szàz Forintokat, az mellyeket az ide alàbb Subscribàlt betsulletes Regiusok praesentiàjokban valósàggel levàìtam is.
2-dó Ha az Manumissus Attyànak hóìta tor-ténik semmi nému bonumiból just ne kévànhasson-
3-tiò Ha azon Manumissus sine semine defì-ciàlna, ugy Posteritàssi, az res mobiliseknek fele engemet, vagy posteritassimat illesse, arra deveni-alyon.
—	553 —
4.	Ezen Manumissionalis levelem mellet Ar-nialist is procuralhasson.
Melyrol adoni ezen irásomat subscriptiom-mal, petsétemmel meg erositvén. Maradekim irant js evincálván. Datum M. Peterfalva Anno 1721 die 23 tia 9bris.
Et subscriptum erat à dextra : Thoroczkai Peter m. p. Ab originali autem earundem margine Coram nobis: Protopop Nicolaus de Oláh Bénye nobilis m. p. paulo inferius itidem: Nyárádi Mi-hály N : Szemely m. p. Erantque Sigillis eorundem Manumittentis, et Regiorum consuetis, et usualibus super cera rubra Hispanica impressivè communitae, et roboratàe, patenterque in simplici papyro con-fectae, et emanatae.
Nos itaque praedescriptarum literarum Manu-niissionalium in Sacristia seo Conservatorio Capi-tuli nostri repositarum, et collocataram tenorem, et continentiam, ómni penitus viti o et suspicione ca-rentium, de verbo ad verbum, sine Diminutione, et augmento, variationeque prorsus aliquali Prae-sentibus literis nostris inserentes, Par sive Tran-sumptum bujus modi ad mandatum altefatae suae Sacrimae. Caeae et Regiae Apostolicae Majestatis Literatorium, Jurium praefati Exponentis, uberio-rem futuram ad cautelam necàssarium, sub sigillo nostro Capitulări authentico fideliter et conscien-tiosè extradandum duximus, et concedendum, com-muni justiţia et aequitate suadente. Datum ipso Festò Circumcisionis Domini, Anno ejusdem Mil-lessimò Septingentisimò Septuagésima Secundo.
L. S. Lecta corr. et extradata per eosd. Ca-pitulares m. p.
Nota. Dein acestu documenti!, ce l'amu trascrisu cu tota acurateti'a diplomatica dupre insusi originale-le ce este posesiunea nostra dela parenti, se adeveresce pre deplenu, ce amu atensu mai susu, cà decretulu Batorianu dein 1609 nu avu nece unu efectu nece pre la a. 1721, si cà dein contra preutii romani, inca si dupa preutîre, totu erau sierbii domniloru pamentesci. Obserbàmu numai, cà dupa traditiunea fameliei nostre stramosiu-nostru Pop'a Mitrea nu era dé câtu dupa Slama iòbagiu, èr' nu si dupa tata, care era, de origine dein opidulu Pietra in Moldov'a ; si cà totu dupa acea traditiune stramosiulu amentitu, dupa ce se preutì fora .involìrea pretensului donimi pamentescu, fù luatu cu poterea si pusu la călii Baronului, pana candu s'a liberata sub conditiunile dein scrisori'a manumisiale, carea Boi, pentru DD. abonaţii nostri, ce nu cunoscu limb'a Unguresca, o adaugemu aici in versiune romana, pre-cumu urmeza: —
„Io Petru Trascaianulu dein Trascku — St. Geor-giu, facu cunoscutu totoru, cărora se cuvene, presenti si următori: Cumu câ avendu io in Panade, dein nobi-le-le Comitatu alu Cuculiului (almentrea Cetatea de balta), unu iobagiu, anume C i p a r i u seau P o p'a D u-mitru, care deprendienduse in scrisoria romanesca, si devotanduse la oficiu dein intru, prein recercarea mul-toru omeni de omenia a doritu demisiunea de sub mân'a mea, pentru care si io cautandu la recererea aceloru omeni de omenia, si la rogarea loru pentru densu, nu l'am opritu in bun'a sa nevolientia, ci l'am demisu de sub mân'a mea, si l'am manumisu, atâta pre densu, câtu si pre posteritatea lui, inse sub acesta conditiune: —
1.	Ca semi de 100 florenî, cari in a-antea suscri-siloru onorabili regii in adeveru i-am si luatu.
2.	Câ Manumisulu dupa mortea tatani-seu se nusi pretenda nece unu dereptu dein bnnure-le lui.
3.	Câ deca manumisulu seau posteritatea lui ar' mori fora remasitie, diumetate dein averile mobili se se cuvenia mie seau posteritate! mele, si acolo se de-venia.
4.	Câ pre lenga acesta carte manumisiohale a mea sesi pota procura Armele (diploma nobilitaria).
Datu in Petrisatu, a. 1721, Novemb. 23.
L. S. Petru Trascaianu m. p.
Ina-antea nostra
Protopopu Mcolau de Benia romana nobile, m. p. Micbaele Nyaradi, persona nobile, ni.p.
E de insemnafu, câ manumitentele nu mai are posteritate, si bunulu lui dein Petrisatu a devenitu la posteritatea regiului suscisu la loculu antaniu Protopopulu Nicolau Bianu.
Aveamu si alta copia legalisata dein 18 mart 1749, cu datu Blasiu, si suscrisa de Petru Popu de Dali'a romana si de Alesandru P. Benianu nobilu de Benia unguresca, fora de a sci, cumu de una data satulu Be-ni'a, vecinu cu Panadea, in asia scurtu tempu dela 1721 pana la 1749 s'a prefacutu dein romanesca in unguresca, cumu se numesce si acum'a, cu tote câ aforâ de vre-o doue curţi domnesci, si vreo câte-va fa-melie nobili unguresci, totu satulu e locuitu numai de romani.
(vii).
Consemnare de cârti si documente istorice mai-rare. (Continuare dein Nr. II.)
Curundu dupa începerea acestei folie, precumu se vede dein rubric'a de asupr'a, incepundu a publica unelş notifie despre mai multe colectiuni de documente istorice, destulu de momentose pentru 70
— 554	-
istori'a	romana,	amu	diferiţii dein dî	in dî	continuarea,	afora de	cele	ce amu scrisu	mai	tardîu
despre documentele păstrate la muntele Atho (vedi mai susu pag. 196 seqq.), dein causa, câ se nu devenimu camu monotoni, ocupandune prea desu cu liste seci de documente, cari asia aru pote se desguste pre onor. DD. lectori.
Inse câ se nu creda cene-va, câ ne amu ui-tatu de totu, de si camu tardîu, reincepemu acumu de nou firulu lasatu, si inca cu unele notitie despre documentele, ce se afla in Conservatoriulu Capitulului de A. Julia, in care s'a depusu si documentulu, ce l'amu publicatu cu ceva mai in a-ante in transumtulu facutu de Conservatorii ar-chivului de stătu de acolo.
Ios. Keme'nyi, in cartea citata mai susu la pag. 38, sub titlu: Notitia Capituli Alben-sis. tom. II, pag. 51, amentesce una Colectiune de mai multe documente Apafiane, intru unu Ms. contempuraniu, in care se cuprendeau si ur-matoria-le pentru romani.
1.	Az Olâ papok rendtartâsok, — rom. — Observantiele preutiloru romanesci; pag. 53.
2.	Fogarasfoldi Olâh papokrol valo Eispositio. — Despusetiune despre preutii ro-manesci dein pamentulu Fogarasiului; totu acolo.
3.	Az Fogarasfoldi Olâhoknak Olâ Es-perestet es Vladikat tartani meg engedtetik; — Romaniloru, dein pamentulu Fogarasiului se concede asi tiene' protopopii romanescu si Episcopii; totu acolo.
4.	A' Fogorasfoldi Olâh papok visitatio-janil irt punctumok; — Punture scrisa pentru visitarea preotiloru romani dein pamentulu Faga-rasiului; totu acolo.
5.	Fogaras foldon levo Olah papok kitol fiigjenek; — Preutii romani dein pamentulu Fa-garasiului dela ce-ne se dependa; totu acolo.
6.	Az Olâh papok Dezmajarul valo Ex-emptio; — Scutel'a preutiloru romanesci dela decima; p. 56.
7.	Olâh papok minden Dezmajoknak Re-laxatioja; — Liertarea a' tota decim'a preutiloru romanesci; pag. 64.
Si alte mai multe, cari inse se păru a fi nu
mai pentru comunităţi romanesci seau personel private; pre cari de acea le amu si trecutu.	^
Mai notabile inse este elenculu documenteloruj cuprensa in patru volumi, cari s'au adunaţii deitf| chartie aruncate in Archivulu de acolo, si s'au? depusu iu bibliotec'a cea mare a' SeminariuluÜl
Noi cercetandu acea biblioteca in ver'a anuluţj 1866, amu aflatu, câ asta colectiune dein urmă] stâ dein mai multe volume de câtu patru; darf autoriulu a facutu numai elenculu a' loru patrulf care in cartea amentita se afla in tom. II, pag;| 89—375. Intre cari multe scrisa chiaru romanesceil
Dein acestea estragemu aici urmatoria-le.
Vol. I.	J
10.	Franciscus Kendi et Stephanus Dobof Vajvodae Transsylvanenses, scribunt Petro Gerendi i de Valachis captivis dimittendis. 8 Nov. 1555,;|
36.	Petrus Vajvoda Valachiae scribit | Cancellario Transsylvaniae, ut homo mittatur ipsi j cujus opera uti possit in lingua latina et hunga-' 1 rica. Tergovestino 23 Jan. 1584.	I
60.	Copia articulorum sub Mich a ele Vaj-1 voda conditorum, absque initio, quos idem eonfir- ; mavit Albae 28 Nov. 1599.
62 — 87. Litterae Valachicis litteris cx-
peditae, partim privatorum ad Principem instantia^ , partim passuales, partim denique familiäres ad di1 versos sub principe Georgio Râkotzi.
125.	Legatus Principis Valachiae perorat; Statibus Transsylvanicis de eo, ut principem suumi defendant contra Lupum*) et Turcam.	j
130.	Legatus Principis ex Mo Ida via datis litteris significat, omnes ex conspiratione graeco- > rum et Moscovitarum, quam auxisset fuga Vajvo- ş dae Lupuj dicti, esse in maxima confusione et; timore. 1629.
133.	Commendatur Alexander pro Vajvoda *
Valachiae. 1643.	~]
144.	Fragmentum juramenti fidelitatis, perl Basilium Vajvodam M o 1 d a v i a e Georgio I. Râko-1 tzi praestiti. 1639.	1
145.	Litterae idiomate Valchico exaratae^l
146.	Fragmentum pacificationis cum principe 1
Moldaviae. 1639.	f
*) Se intielege Basiliu Lupu, câ sub nr. 130.1 147. 166. & 177.	1
-	555
147.	Juramentum Basilii Vajvodae Molda-via e ea occasione nuncupatum, dum Matthaeus gazaretha*) principerà Transsylvaniae in auxi-lium vocasset. 1639.
166.	Vajvodatum ambiens quidam, ejecto Lupo, Consilia init cum consiliario principis Transsylvaniae de eo adipiscendo.
177.	Articuli pacificationis inter Basilicum (sic) Moldaviae, et Matthaeum Bazaraba Tran-salpinarum (sic) Vajvodas concludendae. 1639.
186.	Annunciantur nonnulla de imperatore Moscovitarum, de Tartaris, de depopulatione II-lyensi, et 300 militibus Principis per Vajvodam Lupuj interfectis. 1653.
217.	Háromszékienses proponimi querelas, in quibus injuriati essent per Transalpinos Vala-chos. 1647.
Voi. II.
27.	Stephanus Botskai Sigismundo Ràkotzi scribit de metis Moldaviae figendis, de sale per Marusium promovendo, de fodinis Zalathnen-sibus, mercurio confiriendo, officialibus Siculorum constituendis, qui nec Val a chis, nec Germanis sint addicti etc. Cassoviae 20 Martii 1606.
89.	Gabriel Bethlen Vezirio Bassae descri-bit stragem illam, quam Stepbanus Vajvoda M o 1-da vi en sis passus esta militibus Polonis. Claud. 7 Dee. 1615.
115.	Gaspar (?) Princeps Moldaviae mittit legatos ad Gabrielem Bethlen, ut tanto validius abstergeré queat maculam eam, quam malevoli quidam Principi Transsylvaniae inusserant. Jassii 29 Apr. 1620.
175.	Vajvodae Moldaviensi ingratitudo exprobratnr. Albae Juliae 23 Maji 1627.
195.	Bartholomeus Hatvan gratias agit Ga-brieli principi pro favoribus occasione legationis suae a Vajvoda RacTuly impositae praestitis, ac porro se quoque commendar. Jászvásár 26 Oct. 1629.
197.	Jászvarosino	Gabrieli de variis
conflictibus fit mentio et relatio. 28 Sept. 1629.
203.	Vajvoda Transalpini^ Gabrieli Bethlen significai, in Moldavia quosdam motus esse. Bukuresti 17 Junii 1629.
*) Adeca Mateiu Basarabu, cá sub nr. 147.
204.	Idem data opportuna ocasione vellet certis quibusdam novis gratificare ex Moldavia, verum nihil certi significare potest. Bukuresti 9 Aug. 1629.
205.	Idem de recuperata valetudine Principi gratulatur, sio;nificatque Sultanos Kentinur et Galga circiter cum m/80 contra Polonos profectos fuisse. Bukurest 29 Sept. 1629.
236.	Index Coronensis significai Georgio Ràkotzi Boeronem Stolnik Nedelko vocatum summa cum celeritate ivisse ad Barciam. Coro-nae 20 Junii 1632.
239.	Senatus Coronensis significat Georgio Ràkotzi, litteras suae serenitatis ad Vajvodam directas, per hominem certum expeditas esse, tran orant, ut in suis usibus vigore privilegiorum Co-ronenses conservare dignetur. Coronae 24 Maji 1632.
252.	Georgius Ràkotzi summo Vezirio com-mendai Matthaeum Vajvodam, ut deinceps quo-que hocce officium administrare possit. Albae 15 Febr. 1633.
225.	Sigismundus Kornis dissent multis de pace conficienda, aitque ex duobus malis minus esee eligendum, ideoque Matthaeum Vajvodam multis ex rationibus non esse deserendum, sed et Palatinum esse litteris conveniendum. Desini 6 Aug. 1633.
263.	Senatus Cibiniensis et Bistriciensis mit-tit hominem ex Moldavia reducem ad Georgium Ràkotzi, qui de Alazar Bassae ore referret illa, quae vidit. Bistricii 17 Nov. 1633.
313.	Matthaei Vajvodae Val a chi a e jura-mentum. Bukurest 1635, die SS. Petri et Pauli.
314.	Ejusdem juramentum de solvendis an-nue 5/m. fior, ac generoso sonipede turcico cum omni apparatu principi Transylvaniae mittendo. 1635, die SS. Petri et Pauli. Bukurest.
315.	Copia juramenti primi.
316.	Juramentum alterum a Boèronibus sub-scriptum.
317.	Copia juramenti Boëronum.
323.	Copia juramenti Boëronum.
324.	Similis copia cum nominibus.
325.	Similis copia.
326.	Fures et praedones, eorum uxores, item desertores, ac ex Transsylvania in Valachiam
70*
—	556	—
ant vicissim profugi, competenti jurisdictioni resig-nantur. Bncurest 23 Julii 1635.
330.	Matthaeus Vajvoda scribit, quod litte-ras Principio expediverit, item quod hominem in-terceptum transmiserit. Bukurest 17 Aug. 1635.
341.	Idem Princeps (Georgius) oratori suo scribit ita sibi relatum esse, quod ex famulis Moysis Székely plane novem versentur in aula Vajvodae Moldaviae, ex quo nihil boni futu-rum praevidet Princeps etc. Uzon 28 Oct. 1635.
342.	Balthasar Sebessi scribit Matthaeo pro-lixin verbis de eo, ut Nyagoj Vajvoda Moldavi-ensis esse possit. Constantinop. 28 Oct. 1635.
344.	Balthasar Sebessi significat Principi, nondum advenisse Turcarum imperatorem, utut omni momento magno cum apparati! expectetur, tum meminit mutationis et turbarum ratione offi-ciorum Vajvodatus. Constantinop. 28 Octo-bris 1635.
346.	Vajvoda Moldaviae conqueritur Principi, quod homo quidam suus sit in Häromszek nterceptus. Jaszszii 13 Sept. 1635.
Vol. III.
9.	Matthaeus Vajvoda significat Principi, se hominem ad fulgidam portam expedivisse, jamque velie hoc unicum scire, quo tempore Boerones pe-titos ad Principem expedire debeat. Bukurest 15 Febr. 1636 *).
29.	Basilius Vajvoda Moldaviae Georgio Räkotzi mittit equos emtos per nuncium Principis. Jassis 18 Apr. 1636.
35.	Michael Kadar principi Räkotzi signifi-cat, se nondum itineri accingere posse renuente Vajvoda. Bukurest 11 Junii 1636.
47.	Nicolaus Thordai significat Urbano Ré-thy sequentes apud se esse ruraores: 1. Va la-ch os et Tartaros castra metari ad fluvium Besz-tercze. 2. Stephanum Bethlen cu m/7 Turcis ap-propinquare Transsylvaniam etc. Sziget 5 Julii 1633 **).
48	Idem eidem refert castellum Huszt ocupa-tum esse. Ex castris contra arcem Huszt positis, 17 Julii 1636.
51.	Stephanus Petki significat Georgio Rä-
*) La Ketnény 16c6 dein erore.
**) Totu acolo asemenea 1333.
kotzi cursorem ex Moldavia advenisse, nihilque? mali eum ibidem audivisse, neque exercitum aJbV-quem Vajvodae vidisse. Läzärfalva 21 Julii 163Q.
55.	Matthaeus Vajvoda significat Principi,* cum ex parte Turcarum, tum ex parte Tartaro- ; rum omnia fausta esse. Bukurest 13 Aug. .1636.;
69.	Assecuratoriae principis Georgii datae Matthaeo Vajvodae de eo, quod armis eundem la--cessere non velit. Claudiopoli 16 Ian. 1636.
72.	Assecuratoriae Boeronum et Ordinum • Moldaviae datae de eo, quod nihil contra Prin-cipem ac regnum ejus moliri velint. Bukurest (sic) 12 Oct. 1636.
73.	Suut eaedem in alio exemplari.	" ì
74.	Matthaeus Vajvoda significat, militiam ; suam in pace consistere, neque esse quidquam ti-mendum. Bukurest 22 Oct. 1636.
101.	Sigismundus Kornis tractat cum Principe de negotio Stephani Bethlen et Chamo Tar-tarorum, ac Vajvoda Moldaviae, cujus tracta-tus colophon est: Principiis obsta etc. Rad- , noth 27 Mart. 1637.	i
104.	Ferdinandus III. Matthiae (sic) Vajvo-dae suam promittit protectionem. Vienae ult. Mart. 1637.
113.	Franciscus Janni significat Principi diem sui adventus Brodinum ad Hetmanum; tum sub- j jungit, quod Vajvoda etiam petat per legatum ; 400 nominimi conductionem. Brod 24 Apr. 1637. J
117.	Georgius Räkotzi Palatino I lungariae significat, se negotia ita direxisse, ut Vaj voda nihil in contrarium habere potuerit etc. Déés 22 Maji 1637.	I
135	Petrus Th vodar si nificat Joanni Bor- ii
nemisza . jam ferverey confliyctumg inter Matthaeum \ Vjd, T v T	Pi	j
v	, p q q- *
yv	gv , q
qNuoev in16H3u7ngaria idem colligit milites. Szatmär 19 ;
.	143 .Michael Maurer si nificat Princi i se jam Co.nstantino oli Bukurgestinura	vepn,isse
una cum mercibups com aratis	Bukurest 20 Fe,- .
bris 1638	p .	]
152	. Idem (Ste hanus Kassai) de acclusi» ^ sibi copi.is refert Princpipi acordine de Vaj vodi» ì et Vezpirio discurrit cupm, Principe Kolosvär 29 's Maji 1638	,	j

160	*). Matthaeus Vajvoda mittit literas Cae-aaris Turci ad Principem directas, ac orat, ut co-jntelligentèr se habeant in rescribendo adversus Basilium Vajvodam. Tergovest 4 Aug. 1638 **).
162.	Fragmentum de tumulili inter Vajvodas.
164.	Puneta pacificationis Vajvodarum inter se.
165.	Puneta pacificationis Vajvodarum cum Principe Transsylvaniae. A. Juliae 3 Septem-bris 1638 ***).
166.	Assecuratoriae Georgii Rákotzi datae Basilio Vajvodae de pace cum eo fovenda. A. Ju-liae 29 Sept. 1638.
167.	Catalogus litterarum per legatos in Moldaviam ablatarum 5 Oct. 1638-.
168.	Reversales procerunwegni V a 1 a c h i a e. Bukurest 23 Oct. 1638.
169.	Reversales Matthaei Vajvodae,	Buku-
rest 23 Oct 1638.
170	Reversales Basilii Vajvodae. Iassis 26 Oct.	1638
171.	Eaedem eodem die etanno.
172.	Eaedem eodem die etanno.
173.	Reversales Metropolitae et Boeronum Moldaviae. In curia Iassis 26 Oct. 1638.
174.	Assecuratoriae Rákotzii hungarice, ut sub Nro. 166.
189.	Basilius Vajvoda Moldaviae signifi-cai principi Transsylvaniae se paria litterarum assecuratoriarum accepisse, in quibus contenta sanc-tissime est observaturus. 4 Junii 1639.
211.	Stephanus Kassai informai Principem de statu Vajvodarum Matthaei et Lupüj etc. Kolosvár 13 Nov. 1639.
213.	Stephanu Kassai rursus de statu Vaj-vodarum Matthaei et Lupuj discurrit Principi in longum. Kolosvár 15 Nov. 1639.
222.	Princeps renovat suas Assecuratorias pacis Matthaeo Vajvodae et proceribus ejus. Al-bae sub praesenti generali congregatione regnico-larum, 14 Maji 1640.
223.	Eaedem Assecuratoriae Statuum et Or-dinum Transsylvaniae. A. Juliae 14 Maji 1640.
224.	Eaedem Assecuratoriae procerum.
225.	Eaedem Assecuratoriae Principia.
*) et **) La Kemenyi 360 si 3638 dein erore tipo-
grafica.
***) La Kemeny 3338, si alte mai multe erori numerice.
237.	Basilius Moldaviae Vajvoda expro-brat coram Principe factum Matthaei Vajvodae, qui falsissimis rumoribus saepissime fidem adhi-bens pessimas submittit informationes Principi Transsylvaniae. Szotsaviae 17 Junii 1640.
239.	Idem (Joanes Tòros) eonsiliarius' prin-cipis Transsylvaniae scribit, duos a se ablegatos esse ad principem Transsylvaniae, qui ut consili-arios quoque hujates revereantur, in mandatis ba-bent, una cum plenaria potestà (te) agendi, trac-tandi, concludendi, cum Georgio Rákotzi nomine Vajvodae sui. Szoczaviae 19 Junii 1640.
240.	Idem Principi Transsylvaniae significa!, se gravissimum Constantinopoli mandatum acce-pisse, vicujus conjunctis viribus cum principe Va-lachiae ac Bassa Silistriensi versus Crassoviam (sic) proficiscendum est. Varad 29 Junii 1640.
250.	Ferdinandus III. suis litteris eomitatur viduam Nicolai Petrosci (sic) in Valachiam proficiscentem, ac simul principi Transsylvaniae commendai pro salvo passu. Ratisbonae 24 Ju-lii 1640.
252.	Conditiones a Matthaeo Vajvoda pro-positae.
253.	Stephanus Gelei refert mortem Episcopi Valachici Georgio principi, oratque eum, ut ho-minem prudentem huic muneri praeficiat. Albae 4 Sept. 1640.
254.	Idem eidem commendai pro typographo Valachicó Calugerum quendam Moldaviensem. Albae 15 Sept. 1640.	,
257.	Stephanus Gelei injuriosissima *) pro-ponit puneta Valachicó illipopae, quisuccessor esse vult Episcopi defuncti Valachorum, subscri-bitque se Episcopum Hungarorum,
259	**). Idem zelosissime informai Princi-pem de conditomi bus a se propositi» futuro Epi-scopo Valachicó. Albae 24 Sept. 1640.
276.	Georgio Rákotzi ex litteris Vajvodae missis pro certo significatur, Turcas ad bellura instituendum magnas adhibere praeparationes, et quidem inter Christianos. 8 Mart. 1641.
277.	Matthaeus Vajvoda suum secretarium cum uno capitaneo expedit ad principem Trans-
*)	Ce punte voru fi fostu acelea, se pote vedé dein decretulu lui G. Rakotzi dein a. 1643, Oct. 10, la P. Maioru in Istoriea baseric. pag. 72 seqq.
**	) Nr. 258 e saritu la Kemény.

sylvaniae, ut ex illis res apud Turcam agitatas re-scire possit. 18 Mart. 1641.
279.	Compositionales Matthaei Vajvodae cum principe Transsylvaniae de perpetua pace et omni : moda unione colenda, ac insuper 6000 aureis solvendis in donum. Bukurestini 16 Julii 1641.
285.	Idem (Gr. Räkotzi jun.) eidem (G. Rä-ketzi sen.) de varus scribit, imprimis tarnen gra-tulato, quod Suecus victoriam reportaverit, tum de Matthaeo et Basilio Vajvodis sermonem injicit. A. Juliae 27 Mart. 1641.
286.	Idem eidem signiiìcat, Vajvodam se re-solvisse ad succurrendum, ac una proponit locum, quo castra militum Valachorum defigi possent. A. Juliae 6 Apr. 1641.
292.	Matthaeus Vajvoda dicit, se consilium celebrasse de negotio ilio, quod secretarius suus a principe Transsylvaniae redux retulit. Tergo-vestii 26 Aug. 1641.
296.	Idem (G. Räkotzi princeps) scribit legato, litteras ejus redditas esse, sciatque, legato Matthae Vajvodae responsum datum, etc. Fogaras, 13 Mart. 1641.
321.	Stephanus Ratz Principem informat de varus objectis Constantinopoli, ut potè 1. de civi-tate Azak, 2. de concertatione duorum Vajvoda-rum, etc. Constantinop. 27 Julii 1642.
330.	Stephanus Rätz significat, Valachiam et Moldaviam se jam pertransivisse, etc. Con-stantinop. 12 Sept. 1642.
353,	Idem (G. Räkotzi) eidem (Stephano Ré-thy) scribit, - tum subjungit Matthaeum Vajvo-dam valde multüm sibi imaginari, quod sit in dignitate. Devae 25 Febr, 1643.
354.	Negul Vajvoda totam suam fortunam refert Principi, seque ejus fìlium nominat, ac piane sua Principis esse dicit. 4 Mart. 1643.
369.	Idem i Princeps) eidem (Stephano Ré-thy) refert, se a Vajvoda Valachiae intellexisse, quod Bassa Naszuff sit interceptus, etc. Devae 15 Junii 1643.
381.	Acacius Bartsai refert aliquid Principi de Calugero quodam, cujus litteras aperientes, ni-hil suspecti in illis deprehenderunt. Kézdi Vä-sàrhelly 29 Aug. 1643.
384.	Basilius Vajvoda Moldaviae scribit Principi, se per Acacium Bartsai omnia percepisse,
quibus aequalia referret remeando ; sed et querela© illae, quas vicini quidam contra Vajvodam depo* suerunt, ventate haud nituntur. Jassis 10 Sept. 164$, 390. Idem (Princeps) Michaeli Maurer coiai, mittit de donis perferendis, item de admonendo Matthaeo Vajvoda, quatenus sibi attendere velit, nam Lupus illi insidias struit.	A. Juliae 3
Nov. 1643.
Vol. IV.
2.	Basilius princeps Moldaviae obviam mit-, tit suum hominem Acacio Bartsai, qui eum, acfa* mulos suos secure ducat, ac omnium curam hat : beat. Jassis 18 Ian. 1644.	]
8.	Matthaeus Vajvoda significat Principi, B§ ' jam milites promissos statuisse. 7 Febt. 1644. Tergovesti.
9.	Idem eidem refert de redditis litteris, ac eo, quo sonabant, transmissis. Tergovest 11 Febr. 1644.
72.	Georgius Räkotzi junior Michaeli Maurer transponit litteras senioris Räkotzi per Vajvodam, etc. 5 Nov. 1644.	.
124.	Basilius princeps Moldaviae	cum,
omni respectu deprecate principem Transsylvaniae, quod collationem militum in suis ditionibus ob res-pectum et metum Turcarum imperatoris indulgere non possit. Szotsaviae 22 Junii 1645.
129.	Nicolaus Sebessi de circumstantiis< Moldaviae certiorem reddit Principem, ac dieit•-< se iter adgressurum proxime. Jassis 30Mart. 1645.1
130.	Basila principis Moldaviae littera- ] rum fragmentum. Jassi 2 Nov. 1645.	J
131.	Copia praecedentium.	]
144.	Principis Räkotzi Assecuratoriae datae'| Principi Moldaviae. 4 Apr. 1646.	J
149.	Basilius princeps Moldaviae requisì- | tus a principe Transsylvaniae significat eidem ve- > vum id esse, quod imperator Turcarum magnam ' pecuniae summam exigat etc. Jassis 25 Mart. 1646.
165.	Nicolaus Sebessi significat Principi se hominem suum ad principem Moldaviae expe-divisse, qui, quale tulerit responsum, litterae pan-dent. Vizakna 17 Sept. 1646.
168.	Idem (G. Räkotzi jun.) subjungit de castris Matthaei Vajvodae rumorem esse valde incertum.
177.	Idem eidem (G. Räkotzi sen.) hesternis ì superaddit missas a porta Ottomanicca, item quod D. Marigfi (sic) intraverit ad Rogoz, tum quod

yajvoda Wolfgangus *)	mi multis sit delator.
Szamosuivär 26 Nov. 1647.
188.	Consignatio litteralium instrumentorum, qnae D. Acacio Bartsai sunt transposita, ut per-ferat ad Vajvodam. 15 Apr. 1647 A. Juliae.
204.	Rikotzi junior mittit genitori litteras Szalantzii, insuper ex cursore Vajvodae iutelle-xisse se scribit, quod milites mittantur contra Ve-netianos. Szamos-Ujvar 15 Ian. 1648.
206.	Matthaeus Vajvoda amare conqueritur Priscipi de exactione pellium mardurinarum etc. Tergovestini 26 Martii 1648.
213.	Matthaeus Vajvoda transmittit epistolas Principi sonantes, ac quasdam sibi Italice scriptas accludit, etc. Tergovestini 15 Junii 1648..
215.	Valacbia confugit ad patrociniumprin-cipis Transsylvaniae, ut inter Matthaeum et Basi-lium Vajvodas pacem conficiat. 12 Julii 1648.
221.	Conceptus diplomatis ex parte D. Vaj-vodae Tran8alpinenesis, vi cujus renovat conditio-nes confoederationis suae habitae etiam cum jun. Georgio. 1650.
226.	Fragmentum epistolae Joannis Boros Principi missae, qua innuit, qua modalitate posset subplantari Vajvoda Wolffgangus *). Jassis 30 Junii 1654.
227.	Vajvoda Matthaeus per secretarium suum mittit epistolam hanc commendatoriam, ut eidem in omnibus Princeps fidem habere dignetur. Bucurestini 30 Junii 1654.
230.	Franciscus Thordai Joannem Kemény informat de rumoribus Constantinopolitanis, dicit-que nihil ibidem adversi modo esse aliud, quam quod Wolffgangi *) Vajvodae partes tueatur Ve-zirius, etc. Constantinop. 7 Julii 1645 **).
231.	Constantinns Postelnik gratias refert Principi, quod se suosque favore complectatur, et porro quoque se commendat. Bnkurestinii 13 Julii 1654.
236.	Stephanus Székely refert Principi, se 28 Julii adpnlisse Bukurestinum, ubi a legato Bas-sae ad Vajvodam misso intellexit, Bassam non esse in Silistria, etc. Bukurestini 28 Julii 1654.
238.	Vajvoda Jaseiensis declarat Principi Dimkul Saul Cozacam, quo fine miserint ad illum sui. Jassis 16 Aug. 1654.
*) se intieleg» Bftfl. la«f>«.
**) Se pare a fi erore in locu de 1654, fiendu cà, numera dein susu si dein diosu arata totu a. 1654.
239.	Vajvoda Jassiensis refert Principi, se intuitu equorum emendorum omnino sollicitum esse etc. Jassis 11 Oct. 1654.
240.	Vajvoda Bukurestiensis gratias agit Principi, quod Agenti suo ad portam fulgidam existenţi commiserit, ut negotia quoque Vajvodae pro-curent etc. Bukururestini 4 Sept. 1654.
243. Vajvoda Tergovestino repetit suam fi-delitatem Principi Transsylvaniae debitam, dicitque se eam intacte, quidquid falsi rumores spargant, porro quoque custodire velie. Tergovestini 27Maji 1655.
246.	Copia litterarum, quas Christophorus Tyskeviti Vajvoda Polonus scripserat Constantino Vajvodae Transalpinensi. Zamoseo in Polonia 15 Junii 1655.
Nota. Afora de acestea J. Kemény mai produce si alte documente totu dein acelu Archivu, deintre cari mai anotàmu pentru romani.	'
1.	Annuentia L u d o v i c i r e g i 8 super prae-rogativis Nobilumi Transsylvaniae, de libere pu-niendis in hoc regno malefactoribus, signanter au-tem Valachis, si testimonio 50 Nobilium defi-ciant. 1366. Centuria XX, numero 60. (Kemnéy Tom. II. pag, 29, sub 7).
2.	Protectionale mandatum Ludovici II. Regis, pro civibns oppidi Abrudbànya, de refre-nandis insolentiis Valachorum, plurima damna inferentium, de anno 1523. — Comitatus Albae cista 5, fasciculo 3, numero 5. Totu acolo p. 30 sub 13.
3.	Fidejussionales singulorum regni Mol-davia e procerum et Boéronum, de constanti et inviolabili observantia amicitiae et homagii sere-nistimo principi Gabrieli Bathori ac regno Trans-sylvaniae, datae anno 1608. — Miscellaneorum cista 1, fase. 2, num. 1. Totu acolo p. 35 seq. sub 44.
4.	Homagium A. Eppi, Epporum, et Boé-ronum Transalpinensium, principi et statibus Trans-sylvaniae praestitum anno 1618, — Misceli, cista 1, fase, 1, num. 50. Totu acolo p. 36 sub 45.
5.	Paria confoederationis inter principem Gabrielem Mogila, Valachiae Transalpinae Vojvodam, et serenistimum Transsylvaniae princi-pem Gabr. Bethlen, anno 1619 iuitae. — Centuria Z, num. 21. Totu acolo sub 46.

—	560 —
6.	Assecuratoria Vajvodae et Boeronum Transalpinensium, Transsylvaniae data anno 1622. — Libro 15-o regio, fol. 1. Totu a colo sub 50.
7.	Confoederatio principis Georgii I. Rá-kotzi cum Basilio regni Moldaviae principi anno 1638 inita. — Misceli, cista 1, fase. 1, num. 29. Totu acolu pag. 37 sub 56.
8.	Diploma Valachiae Transalpinae, principi Georgio I. Rákotzi datnm anno 1638. — Centuria U, núm. 26. Totu acolo sub 57.
9.	Assecuratoriae principis Georgii I. Rá-kotzi super libera transmigratione subditorum et Boeronum Basilii regni Moldaviae Vajvodae, de anno 1638. — Misceli, cista 1, fase. 1, num. 42. Totu acolo p. 38 sub 58.
10.	Reversales siami et assecuratoriae A. Eppi regni Moldaviae Metropolitani, ut et Bo-eronum super constanti pacis perseverantia principi Georgio I. Rákotzi datae anno 1638. — Mi-sceli, cista 1, fase. 1, num. 38. Totu acolo sub 59.
11.	Assecuratoria principis Georgii I. Rákotzi de mutua cum principe Transalpinensi fovenda pace, concordia, et amiciţia, de anno 1640. — Libro 19-o regio, fol. 191. Totu acolo sub 61.
12.	Assecuratoria statuum et ordinum Trans-sylvanae, super fovenda cum Principe Tran-salpinensi mutua amiciţia, pace et concordia, de anno 1642. — Lib. 19. regio, fol. 192. Totu acolo sub 62.
13.	Lirerae Basilii Vajvodae Transalpinensis (sic) ad status et ordines Transsylvaniae super quadam terra, juxta expositionem Bistriciensium Moldaviae applicata, de anno 1642. — Misceli, cista 1, fase. 6, num. 48. Totu acolo sub. 63.
14.	Literae Basilii regni Moldaviae Vaj-vodae, ad principem Georgium Rákotzi I. adver-sus Bistricienses, intuitu limitimi Transsylvaniam a Moldavia separaniium, scriptae anno 1642. — Misceli, cista 1, fase, 6, num. 47. Totu acolo p. 39 sub 64.
15.	Privilegiales Leopoldi I, universis reli-gionem unitam profitentibus Valachis, ac alte-rius cujusvis nationis hominibus, intuitu liberi re-ligionis exerciţii emanatae anno 1699. — Cista armalium num. 15. Totu acolo p. 42 sub 83.
16.	Transactio nationis Valachicae cum natione Hungarica, in oppido Vizakna degentis, certis quibusdam punctis comprehensa, de anno
Editoriu : T. CIPARIU.
1711. — Comitatus Albae cista 3, fase. 5, nuoy, 21. Totu acolo p. 43, sub 86.	>;
17.	Formulae juramenti duae, quarum tenore
1.	Vaszilia Vajvoda Moldaviae, 2. Nobiles qt proceres Moldaviae promittunt, pactum cum prin* cipe Georgio Rákoczy initum se servaturos. — Misceli, cista 2, fase. 5, num. 9. Totu acolo pi 45. sub 100.
Totu J. Kemeny, in tom. I, pag. 161 seqqi publica elenculu acteloru dein archivulu Natiunei sasesci dein Sabiniu, intre cari se afla si urmatóí ria-le pentru romani.	'
A. 1458. Feria sexta proxima ante Dominicani Oculi. Matthiae regis hortatoriae, ut Saxoneä cum Principe Vlad Transalpinensi pacifice vivant
A. 1487. Feria secunda proxima post Dominicani Ramis (sic) palmarum, Matthiae regis salvila conductus de non altrahendis regnicolis, ob nováé villae a Valachis propria authoritate extructae combustionem, in jus.
A. 1507 Feria sexta proxima ante festum b. Barbarae virginis. Compromissionales Raduly, Vajvodae Transalpinensis, una cum proceribus regni ejusdem, super perpetua cum Saxonibus Transsylvaniensibus observanda pace et treuga;
A. 1556 30 Julii. Alexandri Vajvodae Mol? daviensis convocatoriae, super defectione a Fer-dinando rege, et adhaesione Joanni et Isabella©-,
A. 1600. 2 Sept. Procerum regni Transsylvar niae hortatoriae ad unionemdefensionemque patriae, contra Michaèlem Vajvodam Transalpinensem.
In urma insemnàmu, cà in tom. I. la pag. 129 (seqq. sub 18) se afla si una serisoria de pace si legatura intre principele Constanti nu Sierr banu, si Georgi u Rákotzi, dein Tergovisce fora anu si dì, in limb'a unguresca, carea in origine se afla in Archivulu Camerei regie ungurescî, si noi o vomu publica in numerulu venitoriu. <
NOTITIE DIVERSE.
— Erate. In nr. trecutu pag. uit. (544) col. 2*. • lin. 2. scrie: Onoare, in locu de Oncoare; — lin. 21: in serioşi ta te, despartîtu; — lin. 23, şterge pre u dein capetulu vorbei dormitatu. — Pag. 537 col. 2, lin. 28 scrie Onueuii, in locu de Otmuji; si pag. 531 col. 2. lin. 33: interesatu, in locu de inter«f santu, etc.
Nr. XXVIII, va apare in 20 Oct. vechili a. e.
Imprimeri'a SAM. FILTSCH (W. Krafft) in Sabiniu.