ARCHIVÜ
pentru filologia si istoria.
Nr. XXY.	25. Maiu	1869.
(XLI.)
Comisiunea filologica dein 1860.
Reflesiunile" la proiectulu de ortografia romana cu litere latine, comunicatu Comisiunei filologice, de cari se face amentire in protocolulu aceştia *), erau scrise, câ si insusi proiectulu, in limb'a germana, dein causa, câ si omeuii regime-lui, cari nu aru sci romanesce nece siaru dă ne-volientia a se informa deplenu in asta materia pre alta cale, celu pucinu pre ast'a se se pota convinge, de falsitatea, chiaru absurditatea, prin-cipia-loru, pre cari era basatu proiectulu dein cesti-une; sperandu,-cà aceli omeni, deca le jacea la
Begründung zu dem
Entwürfe einer erneuerten romanischen Ortho-graphie.
Das cyrillische Alphabet lässt sich im Ro-manischen durch lateinische Buchstaben in fol-gender Weise ersetzen.
s z= b,
i —	e,	é,	é,	B =	V,
• =	U	f>	h	r =	g,
o —	0,	Ó, Ö,	A	=	d,
tf =	n,	ü, ü,	*	=	j,
* —	àe,	03,	3	=	d,
—	e(,	é4,	K	—	C,
Zur Begründung mögen /olgende Bemerkun-gen dienen:
1.	Als leitender Gedanke ist diesem Vor-schlage so wie der angeschlossenen Probe der Durchführbarkeit desselben der Satz zu Grund gelegen, dass jeder Laut auch seine entsprechen-de, ein für allemal bestimmte Bezeichnung haben
ânema câtu de pucinu interesulu adeverului, de nu alta dein curiositate-si voru arunca ochii asu-pr'a acéstoru reflesiuni, vediendule scrisa chiaru in limb'a loru, pre candu pote cà nece le aru fi crediutu deinne de ore care càtu de mica atenţiu-ne, deca erau scrise in limb'a romana.
Si pentru cà se nu avemu nevolia a le copia in mai multe esemplaria, pentru toti membrii Comi-siunei, le amu fostu si tiparitu, câ Msu, totu cu acele spese cu cari amu acoperitu si cele alalte indi-gentie de călătoria, cortelu, sustentatiune, —àdeca dein ale nostre.	*
Dar' acumu ne mai fiendu nevolia de a ave in vedere motivele de atunci pentru limb'a oficiale dela a. 1860, le comunicarmi numai romanesce ; — er' testulu proiectului in amendoue^limbele.
Intemeliare
Proiectulu unei innoite ortografie roma-nesci.
Alfabetulu cirilicu in romanesce se pote su-plenf prein litere latine in modulu urmatoriu.
Spre intemeliare potu sierbf urmatorie-le oser-batiuni:
1.	Câ idea directiva la aeestu proiecta, pre-cumu si la prob'a aclusa *) despre aplicabilitatea lui, s'a pusu de base principiulu, ck fia-care sunetu caută se aiba si una desemnare corespundietoria definita una data pentru totu de un'a, si câ tota
*) II.	Adunare	generale	a Asotiatiunei	trne,	pag.	185.	*)	Nu	o mai	avemu	acumu,	dar' nece	s'ar' pote reproduce.
ARCmVU pentru FILOLOGIA sî ISTORIA, III.	61
— 482 —
müsse, und dass jede Nüancirung, insofern sie nicht schon durch ganz allgemein giltige Regeln vorgeschrieben ist, auch in der Schrift kenntlich gemacht werden müsse.
Reflesiun-e. Mai de multe ori s'au facutu încercări, de a se află pentru limb'a romanesca vre unu metodu, dupa care fia-ce sunetu alu acestei limbei se se pota desemnă cu una litera latina corespundietoria. Dupa ce inse ast'a nu a fostu cu potentia, se încercară mai încolo pentru defectulu unoru litere, a recurre celu pu-cinu la unele semne, cari inse, mai multu seau
2.	Im Sprechen werden 3 Arten von Voca-len unterschieden: a) unbetonte: a, e, i, o, u, ?e, e4; b) betonte: â, e, f, 6, li, deren Bezeichnung in der Schrift" jedoch nur dann nöthig wird, wenn die Betonung von der Regel abweicht, z. B. lai-udâ, ciig'et u. s.w.; endlich c) halbe oder Vier-tel vocale: e, î, ö, ü, z. B. ea, bani, pöate, bunii, (vedi §. 7).
Reflesiune. împărţirea de mai susu a' vocaliloru e comune limbei romanesci cu mai multe alte limbe, si de acea s'ar' pote liusioru trece fora alte reflesiuni, de câtu, câ si vocalile h si x suntu si intonate si neintonate, precumu arata vorbele
3.	Im Anlaute werden sämmtliche romani-sche Vocale, die überhaupt dort vorkommen kön-nen, leise behaucht, und zwar jedesmal durch den nächst weichern Vocal derselben Classe; als i durch i, e durch i, a durch a, e( durch e,, o durch u, u durch u (se steht nie im Anlaute). Daher lauten die Wörter in im aî, epure, amar, e(ntrare, omenie, usior nicht genau so, wie sie von allen Romanen geschrieben werden, son-dern îinimaî, iepure, a am ar, e^ntrare, üomenie, üusor. Da nun der hier ausgespro-chene Satz eine ganz aligemein und ausnahmslos giltige Regel ist, so fällt die Nothwendigkeit einer besonderen Bezeichnung weg, und es wird z. B. e im Anfange eines Wortes oder einer Sylbe im-mer j e lauten u. s. w.
Reflesiune. Este adeveru, câ tote voca-lile romanesci la inceputulu vorbei se aspireza pucinelu, — inse numai intru intielesulu pronun-
nuanti'a, in câtu nu e prescrisa prein regule de totu universali valide, caută si in scrisoria se se faca cunoscuta.
mai pucinu născocite dupa plăcu, numai deformara scrisoria, fora de a fi de vre una utilitate esenţi-ale limbei romanesci. Pre urm'a acestor'a calea si proiectulu de facia, ore cu mai multu succesn, se va cunosce, sperâmu, dein cele urmatoria, de ora ce fia-care sistema numai atât'a valore are, in câtu-i suntu argumentele de valide.
2.	In vorbire se distingu 3 specie de vocali:, a)	neintonate:	a,	e,	i,	o,	u,	se,	e(;	b)	intonate:	á,
é, í, ó, ii, inse a caror'a desemnare in scrisu numai atunci e necesaria, candu intonarea se abate dela regula, precumu: 1 feudá, cúg'etetc.; in urma c) ¡ diumetate seau patrariu de vocali: e, í, ó, ü, cá: éa,, I buni, psate, bunü, (vedi §. 7).
.itbdi mxiTVb etc., — si câ impartîrea in patra-riu de vocali se pare prea finii născocită, dupa ce patrariulu de vocale ü (cá in bunü) in § 7. cu totulu se sterge dein pronunciarea romana.
3.	La inceputulu vorbei tote vocalile roma-nesci, câte potu ocurre, se aspireza pucinelu, si inca totu de un'a prein cea mai de aprope vocale mole de in aceeaşi clase; precumu i prein i, e prein i, a prein a, e¡ prein e,, o prein u, u prein u (se nu ocurre nece una data la inceputu).	De
acea vorbele inimíe, epure, amar, entrare, omenie, u s i o r u , nu suna chiaru asia, cumu le scriu toti romanii, ci cá í i n i m se, iepure, iăamar, Centrare, üomenie, iiuşor. De I ore ce inse acesta piopusetiune, cumu s'a spusu aici, este una regula cu totulu generale si fora esceptiune valida, de acea necesitatea unei desemnări speciali e de prisosii, si de esemplu, e la inceputulu vorbei seau silabei suna totu de un'a cá j e etc.
ciarei generali omenesci, dupa care tota vocalea la inceputu se pronuncia cu una aspiratiune celu pu-cinu subtîre, de si in scrisu nu totu de un'a se
— 483	—
desemna asia de esactu. Acesta aspiratiune sub-tîre, grecii o desemnară cu unu semnu distintu (spi-ritus tenuis la latini), er' Semitenii cu antani'a litera a' alfabetului loru (alef la evrei, elif la arabi etc.)
Dar' cà tote vocalile romanesci la inceputulu vorbei totu de un'a se aspireza prein cea mai de aproape vocale mole, — este una idea neesacta ; antaniu, pentru cà impartîrea vocaliloru in moli si aspre, numai in respectulu vocaliloru E si I, cari suntu moli, si in respectulu celoru opuse t si cari suntu aspre, pote se aiba locu; — alu doi-
4.	T>~sd. Die Bezeichnung des Stumpflau-tes -h durch die Vereinigung von a und e ent-spricht sowohl den entymologischen, als auch einigermassen den phonetischen Anforderungen. Bekommt nämlich s den Ton, so übergeht es be-kanntlich in a, kommt dagegen ein e oder i dar-nach zu stehen, so übergeht es in e, welche beide Buchstaben im ae repräsentirt erscheinen. Nicht minder haben die gleichen in der lateinischen Sprache auffindbaren Wörter an der entsprechen-den Stelle bald ein a bald ein e (z. B. pserin-te, parens; varisetäte, varietas), nur in sehr seltenen Fällen o (fas rae, for as).
Refl. Desemnarea unui sunetu prein doue litere, mai antaniu stâ iu contradictiune cu prin-cipiulu economicu alu proiectului, enunciatu in § 7, si aici ar' Si cu atâtu mai vertosu a se lapedá, cu câtu t, dupa cumu este sciutu, este unulu dein sunetele romanesci cele mai adesu ocurenţi. Mai in colo asta desemnare nu corespunde, nece ce-rentieloru etimologice, nece celoru fonetice, fiendu ca este preste potentia, cá etimologi'a se recera doue litere pentru unu sunetu, de unde in fia-care casu ocurrente, unulu dein doi, seau A, seau E, dupa etimologia cauta se apara de prisosu. Er' foneticei numai atunci ar' corespunde acesta împreunare bastarda, candu % in adeverii ar' suna câ ae, ceea	ce inse,	precumu se	scie,	nu e	asia.
Inca si	trecerile	produse dein	t in	a si	e, in
formularea presente nu e de totu corecta. Pentru ct> antaniu, T> nu trece totu de un'a in a, cape-tandu tonu, precumu in ^tsdim« xhsii etc., in cari \ de si intonatu, totu remane ne scaimbatu, — si am doilea, pentru câ % trece in a mai numai deca liter'a radicale este a; er' deca liter'a radicale
lea, pentru cà numai vocalile E si O se pronun-cia la inceputulu vorbei cu una diumetate de vocale corespundietoria ï seau ù dein a-ante, prê-cumu:. epi, oms, câ ïerï, ùomu, câ si la italiani ieri, uomo. Inca si I la inceputulu unoru vorbe, forte adesu se pronuncia *câ ïi, precumu itt câ ïinu; — dar' de A scurtu in a-ante de A, seau de U in a-ante de U, la inceputulu vorbe-loru, nu scie nece unu romanu nemica, eu atâtu mai pucinu inca de unu * in a-ante de altu «. Prein urmare, regula propusa in § ca generale, se adeveresce de nefundata.
4.	T, zzz se. Desemnarea sunetului oscuru % prein împreunarea lui a si e, corespunde atâtu cerentieloru etimologice, câtu si celoru fonetice in câtu-va. Pentru câ i, capetandu tonu, trece pre cumu se scie in a; er' deca dupa densu urmeza unu e seau i, trece in e, si asia amendoue literele acestea apăru represéntate in ee>. Totu asia au si cuventele asemeni, ce se afla in iimb'a latina, la loculu corespundietoriu acumu a, acumu e, (precumu: pserinte, parens; varisetate, va-ri e t a s), si numai in rare casure o (cá fser se, foras).
este e, capetandu tonu nu trece in a, de catu forte raru, ci celu mai multu in diftongulu ea, seau in e, precumu in BtzS, Beazi (Bazfc), Bdfcde, Bezi etc. Chiaru asia trece t in e, in a-ante de e seau i, numai deca liter'a radicale este e, precumu in ntp», n>fcpe, nepi etc.	3
Dupa ce mai incolo vocalea T. e numai unu sunetu surogatu, mai multu in loculu lui a si e, mai raru in locu de o seau de alta vocale, — si dupa ce este regula generale, câ a si e sub anumite conditiuni se muta in Î., destulu de chiaru este, câ etimologi'a nu pote se admita de catu liter'a radicale, er' nu figur'a mestecată dein a si e.
Trecerea lui a germanu in ae, de cumu va a nalucitu aicia proiectantelui, pentru. Iimb'a romana e neaplicabile, pentru câ a in Iimb'a germana in unele casure in adeverii trece in e, asia in câtu a dein ae representeza etimologi'a, er' e fonetic'a; ceea ce despre ae proiectam pentru Iimb'a romanesca nu se pote dîce.
In urma, sî esemplulu citatu in §: vari as-
— 484	—
täte, e neacomodatu, nu numai pentru cä e vorba noua romanesca si de acea inca neasimilata de-stulu in limba, almentrea nu Bapr&tate, ci Btpietate, ar' cauta se se pronuncie, — ci si pentru cä cu i in a' treia silaba nece nu se pote pronuncia, dupa regula fonetica: câ i si x, de câte ori urmeza numai de câtu dupa unu i, cauta se se strămute in e, respective in i, precumu dela taîs, nu se
5.	+ ~ e(. Dieser Nasallaut hat mit keinem Vocale des lateinischen Alphabets irgend eine Aehnlichkeit, kann also unmittelbar durch einen solchen nicht ausgedrückt werden. Auch gewährt hier die Abstammung aus der lateinischen Sprache keinen festen Anhaltspunkt, indem man dort be-kanntlich bald a, bald i, bald e, bald sogar 11 findet (sanguis, se(ng'e; pavi mentura, p se -me(nt; in, e(n; sunt, se4nt). Dass im Falle, als man sich an diesen letzteren Umstand halten wollte, nur der gründliche Kenner der lateinischen Sprache und der Ableitung romanischer Wörter von lateinischen romanisch schreiben könnte, so-mit ganze Menschenklassen, ja die ganze weibli-che Hälfte des romanischen Volkes hievon ausge-schlossen wären, oder dass letzleren nichts an-deres übrig bliebe, als die Erlernung einer Un-zahl von Wörtern, in welchen der Laut ^ „nach dem Schreibgebrauche" mit a, e, i, oder n ge-schrieben werden müsse, ist schon wiederholt aus-einander gesetzt worden. Diese Schwierigkeiten nun sind sämmtlich aus dem Wege geräumt, wenn man ein für allemal zur Bezeichnung des Lautes + den Vocal e, welcher so ziemlich die Tonhöhe des + hält und auch dem Franzosen zur Bezeich-nung seiner Nasalsylbe en dient, wählt, ihn aber zugleich durch ein , kenntlich macht.
Refl. Autoriulu proiectului amesteca aci, cu volia, ori dein smentela, vocalea x cá sunetu na-sale cu liter'a jjv cá silaba nasale, seau nu le de-stinge un'a de caträ alt'a. Er' in câtu acestu su-netu (41) are asemenare si cu celu francese en, nu are de a face nemica aicia, dupa ce limb'a francesca nu se serie dupa principia-le acestui proiectu, si silab'a nasale a' aceleia se pote espri-me si cu alte litére.
Chiaru si fundamentulu, pre care se pune e-dificiulu unui e in locu de jp., mai adeveratu in locu de x, si care se cerca in mai aceeaşi inal-
pronuncia ttîtm», tT,i&nds dupa regul'a etimologica, câ jtşdims, j^sdxnds, ci ttiems, twind», dupa regul'a fonetica. De acea nece nu va pronuncia nece unu romanu varisetate, cumu se scrie in §, ci celu multu numai varietate câin latine-sce, de la care regula nece unu romanu nu se pote subtrage.
5.	+ — e,. Acestu sunetu nasale nu are ase-menare cu nece una Vocale dein alfabetulu la-tinu, de acea nece se potè esprime de adereptulu cu nece una dein ele. Inca si derivatiunea dein limb'a latina aici nu ne dà nece unu puntu solidu de razimu, fiendu câ acolo acumu se află a, a-cumu e, acumu i, une ori inca si n (precumu sanguis, s^ng'eţpavimentunijpseme^ntu; in, e,n; sunt, se(nt). Cumu cà la casu, candu aru volt a se tiene de cercustarea mai dein urma, numai cunoscutoriulu deplenu alu limbei latine si alu derivatiunei vorbeloru romanesci dein latine, ar' potè scrie romanesce, si asia clasi intregi de omeni, si anume tota diumetatea femeniesca a' poporului romanescu, aru fi eschise de aci, — seau cà cestoru dein urma nu Ie ar' remane alta, de câtu se invetie una suma de vorbe, in care sune-tulu 4. „dupa usulu scrierei cauta a se scrie cu a, e, i, seau n, — de repetîte ori s'a desfasio-ratu. Aceste greutăţi acumu tote suntu delaturate dein cale, deca la totu casulu spre desemnarea sunetului 41 se va alege vocalea e, carea mai câ are inaltimea tonica a' lui 41, precumu si france-sului sierbesce spre desemnarea silabei sale na-sali en, de una data inse se va face cunoscutu prein una coma intorsa.
tîme tonica a' lui e si 41, in fine potè se se ade-veresca benisioru putredu. Pentru cà de vomu voli a deliniâ vre una scara ore care tonica pentru vocalile romanesci, vomu fi nevolîti pre lini'a cea mai de supr'a a pune pre », pre cea de midilocu pre e, t, o, si pre cea mai de desuptu si mai de diosu pre i, si «; fiendu cà t nu este alta, decâtu E aspritu câ si o, er' x e i a-spritu câ si s, dupa cari dar' inaltimea tonica a' lui	x	nu	e nece macaru	a'	lui	E	ci	a'	lui	I.	Dein
acesta scara tonica se esplica si acea impregiura-re, pentru ce A romanescu, si alte vocali, de câte
-	485 —
ori-si pierdu tonulu, cadu dein inaltîmea si lini'a loru si descendu in linie-le altoru vocali mai de de suptu.
Dein asta causa, si dein altele, & guturale, câ cea mai aspra si mai afunda deintre vocalile vocei omenesci, se nasce mai dein tote vocalile limbei romane, si de acea, chiaru câ si T>, nu se pote desemna, prein una litera latina, seau numai preîn c.
Greutăţile, ce se enumera in §, si suntu împreunate cu ortografi'a etimologica a' acestui si altoru sunete dein limb'a romana, in adeverii suntu forte insemnate, si le recunoscemu; inse nece pre departe nu suntu asia de mari, cumu si le nalu-cescu unii; la totu casulu ele nu suntu neinvincibili, si sperâmu, câ prin nevolientie-le literati-loru noştri pre incetu se voru redic'a dein cale.
De almentrea nu este nece mia causa pentru a fi prea rigorosi in acestu respectu. Esemplele altoru naţiuni, ne luandu afora nece pre insi germani, ne invetia, câ in usulu de tote dîlele neme-nea nu caută asia strinsu la ortografia, er' dom-nele cu atâtu mai pucinu. Aiba numai romanii multe scole pentru junimea barbatesca si femenie-sca, pentru a iiivetiâ romanesce de a lege si scrie, si suntemu securi, câ nu- vomu ave defecte de bărbaţi si de femenie, cari sesi scia scrie limb'a loru cu ortografia. De acea. nu este a se teme nece de cumu, câ clasi intrege de omeni, ba inca intrega diumetatea femeniesca, voru fi eschise prein acestu modu de benefacerile unei instituti-nni fundate in cunoscenti'a de legare si scriere, chiaru si candu nu aru sci totu de un'a esactu, unde este ase scrie cu a seau cu e. Impie-demente-le, prein cari clasi intrege de omeni, si diumetatea femeniesca intrega, a' poporului romanii, suntu eschise astadi dela benefacerile in-vetiamentului, la totu casulu nu provenu dela greutăţile unei ortografie romane cu litere latine.
Inca si cunoscenti'a limbei latine nu ne-se pare de totu necesaria, pentru a pote scrie pre' * bene dupa etimologia, cu atâtu mai pucinu una cunos-centia deplena a' aceleia; seau dor', de esemplu, toti francesii suntu cunoscutori perfecţi de limb'a latina, pentru asi scrie limb'a dupa etimologia? seau este ore ortografi'a lom mai liusiora, decâtu una ortografia romana etimologica?
Noi mai credemu inca, câ pentru a scrie una
limba cu ortografia, nu este destulu, numai a cu-nosce literele, si ale potd figură, ci câ este de lipsa a mai si studia puciiielu limb'a! Er' deca ce-neva nu va sesi câştige mai multa cunoscentia de limb'a materna, de câtu ce a suptu la senuîii mumâni-sa, — atunci pote se ignoreza si ortogra-fi'a împreuna cu tote secaturele invetiatiloru.
(Finea va urmâ.)t-.
XLII.
Dein lucrările Academiei romane, in 1868.
Publicasemu in Nr. nostru XIX, Oct. 1868, titlu XXXIV, prea pucine date despre sesiunea Academiei dein acelu ami; si amu fostu restrinsi mai numai la solenitatea includerei ei si Ia cuven-tarile rostite cu acea ocasiune.
Alte sciri mai detaliate, ce s'au publicatu mai tardîu in diuaria-le dein coce, câ-ci cele de dein colo nu au publicatu nemica mai mulţii, pre câtu scimu, — nu lè amu publicatu si noi, nu numai pentru câ erau publicate si cunoscute, ce inse nu erâ causa de ajunsu pentru câ. se ne contenimu a le publi-c'a si noi, — ci si mai vertosu pentru câ nu ne per-mitemu a improinutâ dein cele dein coce nemica, fora autorisare dein partea antaniloru publicatori. Er' dela noi si dela corespundentii, cari nu ne scriseră nemica in detaliu, nu aveamu nemica noù de a impartasî.
Asteptamu cu nerăbdare, câ editiunea proce-saloru verbali, carea se incépù, cainu tardîu, dar' totu se incepù, se se continue si se ne-se impar-tasiasca; ci si asta aşteptare a remasu neimplenita, celu pucinu pentru noi, cari nu avemu nece una scire positiva de cele ce se voru fi mai templatu de atunci in coce.
Deca inse asta data noi totu ne mai incume-tàmu a reveni asupr'a acestei materie, caus'a este cà ne a venitu si noue a mâna unu documentu importante dein lucrările sesiunei amentite, si dupa interesulu, ce portâmu catrâ totu, ce provene dela acestu institutu de mare însemnătate, câ si catrâ alte institute literaria, abia ne arau potntu conteni pan' acumu se nulu publicâmu. "
Ne amu contenitu numai dein motive, ce sc potu precepe dein insusi documentulu, si eramu mai bucuroşi, se ne fia luatu alţii pre dein a-ante
— 486 —
cu publicareai. Dar' asteptandu aşteptare lunga fora resultatu, nu ne remanea alta, de câtu seau selu tienemu si mai incolo in portu-foliulu nostru, pote pentru-ani, seau pierdiendune răbdarea, selu publicam u insine, mediate, ori nemediate, totu atât'a este.
Ne amu determinaţii inse pentru cea mai dein urma, numai dein interesulu causei literarie, er' nu dein interese pe*s,pnali, — ceea ce pote ca in urma o vomu adeveri prein trecerea preste unele, ce s'aru părea ca suntu prea personali pentru noi.
Acestea semtiendune detori ale premite, ve-nimu acumu la documentulu amen'titu, care urmeza.
I.
REPORTULU
Comisiunei insarcinate cu cercetarea celoru trei Manuscripte de Gramateca, presentatu in 10/22 Septembre 1868.
In sesiunea anului trecutu Societatea Academica romana a pusu, intre altele, si unu premiu de 300 iţ, pentru elaborarea celei mai bune parti analitece a' Gramatecei romane.
Trei concurrenti au respunsu la apelulu Soci-etatei, prein trei Manuscripte ; dein cari unulu porta devi'a: Suum cuique; — altulu: Si con-suetudo vicerit, vetus lex sermonis ab-olebitur; — alu treilea: Romanicam ad pu-rificandam et amplificandam linguam studium latinaeque etitalicae litteratu-rae necessarium esse videtur.
In a-ante de a intra" in apretiarea acestora trei operate, Comisiunea a cautatu se citesca cu luare amente conditiunile puse de Societatea Academica romana in Program'a formulata de densa pentru acesta lucrare.*) Conditiuni formali pro-gram'a societatei cere doue, si anume:
1)	câ operatele se se trameta de neaparatu pana la 15. Juliu 1868 ;
2)	câ ele se cuprenda materia cehi pucinu, de 15 cole tipărite in octavu mare, cu litere garmondu. —
Dein cele trei operate, nece unulu nu a im-plenitu antani'a conditiune; tote au fostu tramesa mai tardîu de 15 Juliu; **') eY conditiunea a doua,
*) Sau publicatu si in Archivulu nostru, Nr. IX,' Oct. 1867, pag. 169 şi 183.
**) Alu nostru s'a datu la postia in 3 Juli, si s'a amanuatu Dlui B. A. Urechia, membru delegatiunei, in J6 Jul., DD. Presiedinte si Secretariu neaflanduse in Bucuresci. Intardiarea dar' nu e dein culp'a nostra.
dupa unu calculu de probabilitate, nu o implenesce de câtu unu singura manuscriptu, si anume cehi cu devis'a: Siconsuetudo viccerit, vetua lex sermonis abolebitur.
Acesta neimplenire a' conditîuniloru formal^ ar' ff potutu scusâ pre Comisiune, de a trece la dejudecarea valorei intrinsece a' operateloru.
Cu tote aceste, considerandu cà, prein trecerea preste aceste disensiuni, nu s'ar' aduce nede* reptate nece unui concurrente; considerandu marea importantia natiunale a' subiectului pusu la con-cursu : Comisiunea in unanimitate, câ se nu pierda fnndulu, pentru forma, a crediutu, cà pote face abstracţiune delà călcarea formalitatiloru, si intra in dejudecarea fundului insusi, fora se se faca dein acest'a unu precedente-, si nu se indoiesce cà, in vederea considerandeloru espuse, procesulu seu va fi aprobatu de tota Secţiunea filologica.
Comisiunea inse tiene totu de una data a constata bene, cà manuscriptulu cu devis'a: Si consuetudo vicerit, vetus lex sermonis abolebitur, implenesce singuru, dupa unu calculu probabile, cumu s'a dîsu, un'a dein cele doue conditiuni formali.
Trecundu acumu la conditiunile materiali seau de fundu, in Program'a formulata de Societatea Academica, câ conditiune esenţiale, fora care ar' periclita, a produce scisiunea in locu de unitatea limbéi, ce societatea e cliamata si instituita .â réalisa si mantiené, acést'a a cerutu, câ concurrentii se nu se marginesca la usulu unui epoce, sî cu atâtu mai pucinu la usulu unui singuru tienutu locuiţii de romani, ci se imbrace limb'a romanesca preste totu, atâtu in respectulu tempului, câtu si alu spaţiului, espunendu tote formele fonetice si gramaticali ale limbei nostre, si comparandule cu cele analoge dein limbele sorori, pentru câ asia de sene se se puna in lumina, cari dein formele diferiteloru epoce si tienute suntu mai corecte, si prein urmare mérita mai multu, a figura in limb'a romanesca, un'a si aceeaşi pentru toti romanii delà fruntaria-le Tisei pana la tiermulu Adriatecei.
Acesta intielepta prescriptiune a cautatu se fia norm'a Comisiunei in dejudecarea celoru trei operate, ce lî-s'a datu in cercetare.
De si autoriulti manuscriptului cu devis'a: Romanicam ad purificandam etc. mérita lauda si multiamita pentru serios'a lui ocupatiune
487 —
cu limb'a romanesca; totuşi Oomisiunea nu pote, Se nu enuritie lucrure-le severe de dìsu asupr'a acestui operatu.
In adeveru autoriulu nu are nemica mai multu seau mai pucinu, de câtu câ romanii se adopte dreptu limba literaria, asia numitulu de densu, dialectu poporariu alu Italiei.
Pre acesta cale autoriulu merge asia departe in câtu in pretens'a sa limba romanesca literaria desfientieza pretiosele urme de casure, ce singura limb'a nostra, intre celealalte romanice, a pastratu si pastreza inca, si cari in ochii germanului Diez au atâta valore, in câtu acestu gramatecu bilanci-eza, deca, in favorea-acestora urme de declinatiune, nu s'ar' cade a pune limb'a romanesca cliaru in a-antea celei italice la antaniulu locu dupa cea latina.
Conjugatiunea nu este mai multu respectata, de câtu declinatiunea. Autoriulu vrè, de esemplu, câ mai multu,. câ perfectulu nostru dela indicativu : temussemu, laudassemu etc, se devenia ne-perfectulu conjunctivului : che io. temussem (in locu de: se me temu, seau ui'a si teme) etc.
De asemenea autoriulu afla, câ e mai elegante se dîcemu: sun stătu, in locu de: am fostu, ba inca pretende, câ sun venitu, etc. este mai elegante, de câtu am venitu; fora se liè amente cà antani'a forma, de si se afla *n alte limbe romanice, este inse unu germanismu.
Nu vomu intinde mai departe citatiunile ; pentru câ conjugatiunea data de autoriu, câ romanes-ca, este in totulu ei italica ; pentru câ nece chiaru numeratiunea romanesca, atâtu de simpla si filosofica, nu afla gratia in a-antea anteriului, care sustiene, câ este mai elegante se dîcemu; venti, trenta, undeci, dodeci, dieci ottu, s. c. 1. de câtu: doue dieci, trei dieci, unspredie-ce, doisprediece, optsprediece; pentru insusi momentulu celu mai caracteristicu alu foneticei romanesci autoriulu vrè se le sterga in marea dorentia de pretens'a sa purificatiune.
Ne vomu margini dar' a transcrie aci câte-va linie dein prefatiune, câ mustra de limb'a roma-nesca literaria, ce autoriulu propune la acceptarea romaniloru, oserbandu câ, in spiritulu autoriului pronunci'a este tocmai cea italica :
„Lu studiu de le litterature Italica, fallica, Ispanica, ne avea incoratu a collaborare, cu le nostre pauce facul-tăţi, à la elevatiuue de lu edificiu litte-
rariu de la Romania, e meditasemu su-pra lu modu de incepere le lucubratiuni nostre primordiali, per indicare al {Romani lu mediu meliore de purificare la lingua Romanica, quandu 1' annuntiati-uni de lu concursu propostu evotatu de la societate de li illustri eruditi con-gregati providetialmente in Bucureşti, ne a datu impulsiune per elaborare la parte analitica de la gramatica Romanica, ce avemu onore a summettere a la esaminatiune et a la judccatiune de la Onorabile secţiune filologica." —
Ver câtu tienemu la originile nostre romane si italice, totuşi nu potemu, nece avemu volia si competentia, de a face pre poporulu romanu se renuntie la individualitatea sa, caracterisata mai alesu prein limb'a sa; si prein urmare, atâtu dein acestu puntu de vedere, câtu si pentru câ manu-scriptulu, de care este vorb'a, nu respunde la con-ditiunile programei formulate de Societatea Academica, Comisiunea, in unanimitate, opina câ acestu operatu nu merita premiulu destinatu pentru asemene lucrare.
Trecundu acumu la operatulu cu devis'a: S u u m c u i q u e , Comisiunea caută se declare mai anta-niu, câ a aflata in elu ici si colea observări in adeveru geniali si plene de originalitate.
Asia de esemplu, autoriulu, mai multu câ alti gramatici, pune in lumina ceea ce densulu numesce modu presumtivu si modu oblicu; antani-ulu se formeza cu fietoriulu verbului fire si ge-rundiulu verbului de conjugatu, cumu: va fi jocandu, etc.; alu doilea cu optativulu verbului fire si gerun-diulu verbului de conjugatu, cumu: ar'fijocandu, etc.
Trecutulu dela presumtivu este asia numitulu in mai tote gramatece-le nostre fietoriulu II., cumu: va fi j o c a t u; er' trecutulu modului oblicu coincide cu trecutulu optativii, cumu: ar' fi jocatu. —
Dar' dupa ce Comisiunea a datu autoriului, cumu suna insasi devis'a sa, ceea ce este alu seu, caută totu de una data se spună câ, dupa una destulu de lunga introductiune asupr'a limbei in genere, a le cărei principia cu tote" acestea nu se vedu aplecate in părţile ulteriori ale opului; auto-riulu trece forte rapede preste fonetica, in care nu are in, vedere de câtu pronunti'a unei epoce si a unei localităţi, si cliaru in acestu strimţii cercii nu
— 488	-
se ocupa decâtu de vocali mai vertosu, negligundu mai de totu eonsunantile.
Despre ortografia, care dupa program'a Soci-etatei Academice, ar' ff cautatu se fia complemen-tulu foneticei, autoriuln nu dîce macaru una vorba, si lasa pote a se intielege, câ ortografia, ce den-sulu ar' afla buna, ar' fi cea, cu care este tran-scrisu opulu seu.
Dar' se lasâmu, câ acesta ortografia este in multe punte cu totulu diferita de cele ce suntu a-stadi popularisate intre romanii sciutori de carte; se lasâmu, câ autoriulu nu tiene nece unu comptu de principia-le generali ortografice, ce Societatea, in sesiunea anului trecutu, a adoptatu dupa îndelunge si mature desbateri: dar' apoi nu se pote intielege, de ce autoriulu scrie vocalile derivate, pentru cari nu suntu semne in alfabetulu latinii, fora nece unu semnu, cumu: calcandu, arătura, etc.; pre candu consunanti-le derivate le încarcă de semne, cumu: i n ? el u, c r e d i, p o ţ i, etc.
Nu se pote si mai multu intielege, pentru ce autoriulu, dupa ce recunosce formale necesitatea lui n finale dela articulu si formele verbeloru au-siliaria, pretende cu tote acestea câ se se talie a-celu u, si se se scria: omul, cailor, vor face, vom fugi , etc.
Apoi nece pronunti'a, nece etimologi'a, nu justifica scrierea cu o la forme câ: laud 6, ar 6, porto, etc; nece scrierea cu e la person'a I. pluraria de la perfectu, cumu: Iau dar emu, a-flaremu, furemu, etc.
Acestu dein urma modu de scriere este cu atâtu mai vitiosu, cu câtu elu ar' face se se confunda perfectulu indicativului cu alu conjunctivului, cumu se afla in cărţile baserecesci mai vechie si cliaru in gur'a macedoromaniloru.
Autoriulu a cadiutu, si nu potea se nu cada in aceste contra dicţiuni, pentru câ s'a inclîsu, cumu s'a dîsu des' de la inceputu, in strimtulu cercu alu unei epoce dein vieti'a limbei romane si alu usu-lui ei dein unu marginitu tîenutu locuitu de romani.
Si atât'a este destulu, credemu, câ se arete, fora câ se mai intrâmu in alte amenunte, câ nece opulu cu devis'a: Suum cuique, nu corespunde cerentieloru programei formulate de Societatea Academica.	(Va mm&.)
Nota. .La cele de pana aci nu avemu, de câtu prea pucine de oserbatu, dupa ce mai sdstf. amu rectificam cele pentru trameterea Msului nostru.
Ne unimu in tote puntele cele alalte, cu vederile specialisate in reportu, si oserbâmu numai câ statuirea modureloru noua, sub nume de modu presumtivu si modu oblicu, ne-se pare de prisosii in partea formativa, dupa ce ele nu au forme proprie loru, ci comuni modure-loru recepte. Er' deca intru statuirea modure-loru vomu reflect^ numai la intielesu, nu si la proprietatea formeioruM atunci numerulu modure-loru nu ar' mai ave* fine,"
Părerea nostra a fostu si este, dein multe mo-', dure, seau mai esactu dein mai multe numiri ale modureloru, a alege numai atâtea, pentru câte a-vemu forme destinte. De acea nu amu mai de-stinsu nece modu optativu, nece con ditiuna-le etc, ci ne amu restrinsu a oserbâ, câ cutare si cutare tempure dein indicativii si cojuntivu se usiteza si in sensu optativu,- conditiunale etc.	Si
cu atât'a credemu, câ se face destulu scientiei.
Cu	tote	astea	noi	si	acumu,	câ	si	de	alta
data, amu dori, câ operatele incursa se se publice de catrâ autorii loru, chiaru dein acele motive, deca nu dein altele, ce le atense reportatoriulu, câ ele contienu multe vederi, oserbatiuni originali, si chiaru geniali; — si nu ne place, câ productele de atare natura se se ascundă in umbr'a intune-recului, carele e mortea, alesu candu literatur'a nostra e atâtu de săraca, chiaru si in ramulu fi-lologicu, câtu tpta supresiunea elaborateloru originali si ideali este una pierdere dorerosa pentru naţiune si literatur'a ei.
Celu pucihu noi nu amu semtîtu nece una data, de câtu una via părere de reu, candu amu aflatu urme de atari opure remasa la intunerecu si pierdute pentru totu de un'a, cumu amu oserbatu si I aliurea si anume in Principia-le nostre la loculu seu, 5
In câtu pentru autorii operateloru cercetate»' aci, numele loru, in sensulu totoru programeloru ş de concursu, firesce câ au remasu, si căutau se I remania necunoscute pentru publicu, a fora de alu • premiatului, pentru totu de un'a, er' alu premiatu- \ lui pana la dîu'a publicarei censnrei asupr'a ope-rateloru de concurrentia. Ceea ce s'a si oserbatu j cu tota rigorea pentru toti trei concurrentii. Asia j câtu unulu dein eli si pana astadi e nescititu, celu \ cu divis'a: Romani cam etc.; ci s'a coniectatu, I câ pote fi unulu de in Italianii domiciliaţi in Bu- i curesci, bene cunoscutoriu de Iimb'a romanesca, de cari se afla acolo mai mulţi, si dein cari unulu si noue ne este cunoscutu in persona, vorbindu prea î bene romanesce, si autoriu de opure filologice. 1
Er' in câtu pentru autoriulu celui de alu doi- j lea, dein funte certu avemu scientia, câ anonimi-/] tatea lui este numai pentru publicu, er' nu si pen-1 tru membrii Academiei, dein impregiurari, ce nu ş
— 489
aU stătu in poterea Academiei insesi. Noi inca nu ne gemtîmu autorisati ai publica numele, cu tote cjl avemu onorea alu cunosce in persona inca deja sesiunea anului 1867, si alu numera intre adversarii sistemei nostre, precumu ne-s'a descoperitu si in facia cu multa încordare, si de atunci inca, dupa scirile ce avemu, pana astadi totu asia se dechiara cu tota ocasiunea, ce o are forte adesu.
Pentru alu treilea, nu avemu a mai repetí, ce pote de multu este curioscutu, si noi inca amu a-tensu de alte ori, dupa sciri positive in scrisu si cu voce via, er' in urma pre basea unoru cores-pundentie dela insasi Academi'a.
Unu estrasu dein un'a dein acestea, ne reser-bâmu alu publica in note la continuarea acestui Reportu. Aci adaugemu numai unu P. S., pentru ca se cade. mai antaniu se audîmu si critic'a, ce se face operatului, si oserbatiunile, ce aru fi de a se face la acea Critica.
Eca P. S. (dein una sensoria venita aici in 31 dec. n. 1868, fora datu).
„ P. S. Cu acesta ocasiune Delegatiunea ve inapoieza manuscriptulu, si ve alătura list'a de carti-le vechie romane, ce se afla in bibliotec'a Societatei, remase de la repausatulu Const. Cor-nescu Oltenitianu. *)	Laurianu.
Catalogulu.
I. Fora scortie si date.
1.	Psaltire, cu slav. in frasi, (Coresi), 4-o.
2.	Idem, cu slav. in columne, (Dosoteiu), 4-o.
3.	Idem, in versure, de Dosotheiu, 4-o.
	cu Acathistu, de idem, 4-o.
4.	Cazania, de Varlaam, fol. (de Jasi).
5.	Testamentu nou, fol. (de A. Julia).
6.	Mineiu, cu slav., fol.
7.	Idem, id. pre unu anu, fol.
8.	Maximu Peloponesenu, 4-o.
9.	Octoichu mare, fol.
10.	Propovedanii (12), 4-o.
11.	Ceaslovu micu, 16-o.
12.	Idem (mai scurtu), 16-o.
13.	Invetiaturi creştineşti, 16-o.
14.	Pravoslavn. invetiat., 4-o.
15.	Liturgia, 4-o.
16.	Pilde filosofesci, 16-o.
17.	Molitvenicu, seau prav. preut., Jasi, 4-o.
*) O	cerusemu intru una sensoria dein 19 nov.
^868, si aici o comunicamu in estractu.
ARCHIVU pentru FILOLOGIA si ISTOBIA III.
18.	Tain'a botezului, 4-o.
19.	Triodu si Penticost. slav., Buzeu, fol.
20.	Tipicu p. st. taine, 4-o.
21.	Ciaslovu micu, 16-o.
22.	, Cuvinte teologicesci, fol.
23.	Cazania, Ramnicu, fol.
24.	Orasia-le si satele Valachiei, 12-o.
II. Seclu XVII.
25.	Cazania, 1639. 7147, fol.
26.	Pravila, 1640. 7148, Govora 4-o.
27.	28. Psaltire, 1651. 7159, Belgradu, 4-o. bis.
29.	Apostolu, 1653, fol.
30.	Molitvenicu, 1689, Belgradu, 4-o.
31.	Evangeliu, cu grec, 1693, Bucureşti, fol.
32.	Psaltire, 1694, 4-o.
33.	Mineiu, cu slav. pre unu anu, 1698, 7206, Buzeu, fol.
34.	Idem, pre Febr. si Martin, id. fol.
35.	Idem slav. Apr. — Jun., id. fol.
Seclu XVIII.
36.	Molitvenicu, 1701. 7209, Bnzeu, 4-o.
37.	Invetiaturi creştin., 1700, Sneagovu, 16-o.
38.	Liturgia, Buzeu, 4-o.
39.	Apostolu, 1704, Buzeu, fol.
40.	Mineiu, pre anu slav., (1705), fol.
Idem cu Octoichu, 1706. 7214, fol.
41.	Idem pre unu anu, 1736, fol.
Octoichu, 1736, 7244, fol.
42.	Octoichu micu, 1720. 7228, 4-o.
43.	Pravoslav. mărturisire, 1745. 7253, 4-o.
44.	Ciaslovu mare, 174S. 7254, Buzeu, fol.
45.	Catavas. Ciaslovu, (1747).
46.	Ceaslovu, 1750. 7258, 4-o,
47.	Psaltire (1751), 4-o.
Idem, 1794, 4-o.
48.	Liturgia, 1728, Bucureşti, 4-o.
49.	Calindariu, 1733, Brasiovu, 16-o.
50.	Invetiaturi bis. a Vladicai Antimu, 1741.
7249, Bucureşti, 16-o.
51.	Psaltire 1756, Buzeu, 4-o.
52.	îndreptarea pecatosului, 1768.
53.	Liturgia, 1769. 7277, Buzeu, 4-o.
54.	Octoichu micu, 1776, Ramnicu, 4-o.
55.	Liturgia, 1780, Bucureşti, 4-o.
56.	Geografia, 1795, Jasi, 4-o.
57.	Catavasieriu, 1784, Ramnicu, 16-o.
58.	Gramatica (Vacarescu), 1787, Viena, 8-o.
62

59.	Idem (R. Tempea), 1797, Şabiniu, 8-0.
60.	Catavas. slov. rom. 1747, 16-o.
61.	Acathistu, 3. edit., 1786, Blasiu, 32-o.
Tantuiii.
(XXXVIII).
Scrietorii vechi de Daci'a.
II. Strabo.
Intre scrietorii antici, cari au scrisu mai pre largu de Daci'a si de locuitorii ei, merita a se numerâ dupa Herodotu numai de câtu scrietoriulu geografii-istoricii Strabo, carele dupa nascere si limba fii grecu, er' dupa nume celu pucinu roma-nisatu.
De origine Cretenu, dein cetatea Cnossu, inse nascutu in Apamea cetatea Capadociei seau Pontului, custâ sub Augustu si Tiberiu, pre cumu in-susi atesteza; dar' candu s'a nascutu, si in ce anu a moritu, nu se scie.
Suid'a in lesiculu seu se pare alu fi numitu Strato, de nu e lectiune variante vitiosa, si dupa origine Amasenu, deca cumu-va acest'a nu e alta persona, care inca a traitu sub Tiberiu si a scrisu una geografica.
Strabo afirma despre sene, câ in a-ante de asi scrie opulu seu geograficii, a calatoritu multu, câ si Herodotu, prein tota Asi'a, Europ'a si Afric'a, dela Armeni'a pana la marginile Etruriei si la Sar-dini'a, si dela marea negra prein Egiptu, Arabi'a, pana in fundulu Ethiopiei. Memorie-le lui de călătoria,	ce	le	a fostu	scrisu,	nu	au	ajunsu	pana	la
noi.
In espeditiunea in contra Arabiloru suptu Au-gustu, au luatu si elu parte, insociendu pre Aeîiu Gallu capulu espeditiunei. In Egiptu a vediutu statu'a lui Memnon, de care multu s'a minunatu, precumu insusi atesteza.
Numai prein Germani'a nu se pare a fi amblatu, si erudiţii Germaniei dein asta causa deducu ero-
a) Libr. VII,
1.	Ti oe VSTISV HEpoş vqz rsp;j.aviaş xb xspav rou "AXJSio?
-0 [J.EV GUVE/cC OtXpLTJV UTO ~(3v Is^WV -/.aTE^ETat. £lt' Eu6l)ţ Tt •nov rsTtov cjvaxTE'. yq, xa~' ap/a; ij-EV ?£vr„ •jtapaTETai/.evY] -:<Â "Iţpw *x:a xb VSTIOV (Jiipo?,	ok TOUvavTÎov ~.ft «xpwpei'a
tou 'Epy.'Jvfou Spj[j.oO; [xipoq v. TUV opwv xai aW] Katl/cura, Etxa uXa-'JVEWi irpbţ iac â'py.tou; [xsjrpi TupEYEîwv. wjţ SI
rile,	ce	afla	câ	le	a comisu	Strabo	in	cele	ce	scrie,
de Germani'a.
Cu aste fromose conoscentie, adunate dein una lunga esperientia, si dupa educatiune erudita subJ măiestrii celi mai celebrii dein acesta epoca, se>J apuca a scrie opulu seu subtitlu: Geografica^ in XVII libri, cari dein fericire, dupa perirea a ta-' toru opere celebri geografice, pana astadi au re-masu mai intregi, afora de finea cartei VII, presţş| acea inca si intru unu compendiu facutu in a-ante| de perirea partei aretate.	^
In acestu opu Strabo descrie tota lumea pre . atunci cunoscuta, dupa una prefatiune lunga in-'j troducatoria la geografia, — incependu dela Ispa-1 ni'a, si trecundu prein Galli'a, Britani'a, Itali'a, si| de aci prein Germani'a, Daci'a, Greci'a, pana in Asi'a la Indi'a, de unde apoi se intorce in deretnij prein Persi'a, Arabi'a, Egiptu, Ethiopi'a, pana. la' Carthago si părţile occidentali ale Africei.
Descriendu aceste regiuni, nu face, câ mulţi i alti geografi vechi si noi, citandu numai nume si, date seci, ci pretotendenea enareza institutele, da-1 tenele, religiunea si istori'a popora-loru, tiereloru/j cetatiloru si locureloru, si laudandu pre bărbatul mai celebrii, adese ori lasanduse in discusiuni erudite, si esaminandu opiniunile atingutorie de ob-ieetulu, ce tracteza, asia in câtu acestu opu se pote considera câ unu adeveratu tesauru de istoria 3 si geografia vechia, adunatu cu judecata matura si 1 cu alegere singulare.	\
Elu inca a scrisu grecesce, dar' in dialectului comune, intru unu stilu netedu si liusioru de in-tielesu, precumu se va vede si dein fragmentele l despre Daci'a si Geti, ce le dâmu numai de câtu aici. j
De Daci'a si Geti a tractatu in libr. VII, capu ) III, amestecandu inse unele disensiuni, ce pentru noi nu suntu de atâta însemnătate, seau descriptiuni, , cari se estendu mai departe preste marginele Daciei. : Noi le voniu traduce tote in romanesce, er in gre- | cesce, numai câtu ne va fi prein potentia, dein cause, ce nu avemu nevolia a le mai infirâ.	,j
c. III, 1 — 14.	\
1.	Er' partea despre miedia-di a Germaniei, cea de i deincolo de Albi, acuma tota e locuita de Suabi. Er' ] i n data dupa acea se impreuna tier'a Getiloru, catra in-cepute camu angusta, estensa pre lenga Dunăre in partea de miedia di, er' de cea alalta pre lenga pădurea Ercinia avendu si ea una parte dein miediuine; de aci
491 —
«CP'^siÇ opouç	oùx	è'XOFJIEV	çpaÇEtv.	Sta	8è	xrjv	«yvotav	xwv	xó-
ff(tfv xoùxwv oï xà 'PtxaTa opr] xat xoùç TxepPopefeuç jjiuOoxoiouv--s? XÓY0U ^?'wnal)	" Iluôéaç ó MacaaXiwxïjç XAXE^EÓTJAXO *)
tauxa X7jç xapwxEavîxtooç, xpoaxw**1 ^pw^svoc -rij xspì xà oùpavta xat fa pia6r)p.aTtx,à ïçopta. ÈXEÏvot [xlv oùv èasôwaav. obli ~{àp ex xtva SoçcxX'RÇÇ -cpaŢioSel xepl tvjç 'QpeiÔufaç Xéywv ÛT àvapxarf£wa ûxb Bopéou xo[«a6eîïj
ùxÉp TE XIVXOV XÀVX" ÈX' 'lr/ir.% yjK/i;.
vuxxoç TE TO)Tàç oùpavoù T1 àvaxxuj(àç, <I>oî(3ou T£ xaXaibv xvjxov.
oiwèv	àv	str)	Tcpbç	xà	VOV,	àXX'	éatsov.	WÇXEP	xat	èv	xw	<I>a{Spci>
o 2WXPÀXY)Ç.	«	Sè	ÈV	XE xvjç	xaXatàç	tçopt'aç	xat	i%	vuv	xa-
PE'.Xi^ÇAIAEV, xauxa Xsywnev.
2.	Ot xoivuv "EXXrjveç xoùç Féxaç Gpàxaç ûxeXa[A(iavov. ùtxouv	S'	£?'	ÉxàxEpa	XOU	"Jçpou	xat	ouxot	xai cl	Mucoi	TTPAXEÇ
OVXSÇ xat aùxo: xai o'ùç VUV Motooùç xaXoûfftv, À?' wv (bpjx^Brjuav xat ot vuv [J.£XA^Ù ÀoSwv xat <î>puYwv xat Tpwwv OÎXOOVXEÇ Mucoi. xat aù-XOI S'ot *t>pÛYSçEpi^EÇ £tat, Qpaxtóv TI E6VOÇ, xa6àxsp y.ai MUYSOVSÇ xai BÉ|3puxEç xai Mat§o[3tôuvol xac ©uvoi, Soxw Sè xat xoùç Mapiavou-vcûç.	ouxot	i*kv	ouv	XEXSWÇ	ÈxXsXoixacjt	XAVXEÇ	X^V	Eùpwxr)v,	ot
Sè	Muffoi	auvé[i.Eivav.	xaì	"O^pov	S'	opôwç	sixaÇeiv	[xoi	Sox.sï
IIosciSwvioç xoùç èv -ri) Eùpwxï] Muaoùç xaxovo[j.àÇ£tv, XSY<I) SE TOÙç £V TŢI 0paxTj? cxav OT).
— aùxbç Sè xxXtv xpéxsv OSSE şaiivco, vooçiv èV txxoxóXwv 0py]xwv xa9opw|AEvoç atav Mtxrâv T' àvxs!J'=<X(1)V-
èx£Ì si' Y£ xoùç xaxà TÎJV 'Aaiav Muaoùç Séjretxó xtç, àxvjp-XÏÎHÉVOÇ	av	SÏY) ó	XàVoç.	xb	yàp àxb	xûv	Tpwwv	xpétpavxa	xrjv
opaaiv i%\ X»]V Opaxwv yijv a-uyxaxaXÉYEtv xaùxvj XY;V X M'jaûv, xwv où VOTÇIV Svxwv 'àXX' c[AÓpwv X^ Tpwiîi xai OÎTICT-8sv aùx^Ç .topuptévwv xat £y.axÉp(>)6£v, SiEtpyonsvwv 3' àxb XÏJÇ 0p«xï]ç xXaxst, 'EXXYJÇXOVTW , OUY/ÉOVXOÇ À'v EI'KJ xàç ^XCT'POU-xa\ àfjia X^Ç <ppaa£<I>Ç oùx, àsioûovxoç. XÓ Y«P XÀXSV xpéx£V [JiâXiça	|JL£V	èçiv	etç	xeùxfaw. ó	o'	àxb	xwv	Tpwwv	^£xa-
ÇÉpiOV XY]V 0(];TV	£X!	XOÙÇ [/.Y)	OXICJÔEV aùxwv ïj SX,	TtXaYiwv
b'VXAÇ xpoa(I)-£pt<)	[xèv	[X£xaţ>£P£i,	sic xcùxtaa) 3'	où	XÀVU.	/.AT xb
Èxtç£po[j.£VOV S' aùxoù xouxou PIAPXÙPTOV, cxt xoùç txxr/IJ-oXYoùç, /.at Y«Xa/.xGœâYouç '/.at À^touç AUV^^sv aùxotç, cîxEp ETATV oî àjxà^ot-xei 2x.j0at y.oà 2«PI*axaî. xa'T Y^P vuv ÀVAJJLÉ^txxai xauxa XÀ I6v(5 XOÏÇ GpaÇi xat XÀ Baçapvtxà, [AăXXov [JLSV xotç Èy,xbç 'Içpou, àXXà	v.at	xoTţ	EVXCÇ.	xouxotç	Sè	y.aì	XÀ KEXxixà,	ot	XE BÓIOI	y.at
Sxopòfay.ot xoi Taupiwoi. xoùç 3è SxspSt'wsuç cvtot Sy.opStçaç xaXouit. XAT xoùç Taupisxouç Sè Teuptsy-OUÇ xa! Tauptcaç çaa(.
3.	Asyst Sè xoùç Muijoùç 6 IIoaEtowvtoç xat Èjjttpó/wv àx£/£-«6ai xa-' EÙaé^Etav, 3tà Sè xoùxo xat 6pe(ji[AÀX(»>v. |xéXtxt Sè /pvj-°9ai -/.at YàXaxxt xat xupòi Çûvxaç xaô' Ï;SUYVÎAV, Stà Sè XOUXO ^-aXETsOat ÔEGaE^sIç XE xat xaxvo|3àxaç. sìvai Sé xtvaç xwv 0pa-xûv ot xwPtÇ YUVA'X'°? &*7iv, oùç xxt'çaç xaXewôat, àvtspwaQat T£	Stà	xt[XY)V	xat	jj.EXÀ	àSet'aç	Çvjv.	xouxouç	OYJ 5UXX'(](3SY)V	àxav-
^aç xbv xoii)TR(v Etx£tv
se latiesce catrà miedia nopte pana la Tirageti; er' mie-diuinele esacte nu le potemu aretâ. Er' pentru necu-noscenti'a acestoru locure, celi ce fabuleza de muntii Ri-pei si de Iperborei, se afiara demni de consideratane, si cele ce Pilea dela Masili'a le a nascocitu despre tie-nutulu de lenga oceanu, luandu de pretesta cunoscenti'a de cele ceresci si matematice. Deci acelia se fia lasati la una parte, pentru cà nece cele, ce le lamenteza So-focle despre Orithi'a, dìcundu, cà rapita fiendu de Bore'a fu dusa — „preste tote marile pana la marginea pamentului, si la funtanele noptei, si usiele cerului, si la vechi'a gradina a lui Febu, " nu se tienu de aci,	ci	se	le	lasàmu,	cà	si	Socrate	in Phedru.	Er'	cele,
ce le amu luatu dein istori'a vechia si cea de acumu, acestea sele spunemu.
2.	Deci Grecii tieneau, cà Getii suntu thraci. si lo-cueau de ambe partile Dunărei si aceştia, si Mysii thraci fiendu,	si eli si	pre	carii acumui	chiama Moesi, dein
cari se	tragu	si	Mysii	celi ce acumu	locuescu intre	Lydi,
Frigi si Troiani, si insii Frigii suntu Brigi poporu thra-cicu, cà si Mygdonii si Bebricii si Maedobithynii si Thynii, si mise pare si Mariandynii. Aceştia inse cu toţulu parasira Europ'a, er' Mysii remasera. si Posido-nii mise pare cu dereptulu a coiectâ, cà Homeru amen-tesce pre Mysii dein Europ'a, va se dica dein Thraci'a, unde dice : ,,Er' elu érasi intorse ochii luminosi departe cautandu spre tier'a Thraciloru calareti si a Mysiloru de aprope ostitori. " Pentru cà intielegundu pre Mysii dein Asi'a, cuventarea ar' fi impiedecatu. cà-ci asi in-torce vederea de la Troiani spre tier'a Thraciloru, si a impreunâ cu acést'a pre a Mysiloru, ce nusu departe, ci vecini cu Troianii si pusi in apoia loru si de ambe partile, er' de Thraci'a separati cu latulu Ellespontului, insemneza a amesteca contienute-le, si a nu audî vorbele, pentru cà e rasi in tors e se dice mai alesu spre cele dein deretru. er celu cesi intorce vederea dela Troiani spre celi, ce nusu in deretru seau de laturi, si o intorce mai de parte in a-ante, er in deretru nece de cumu. si ce urmeza, e mărturia acestora, fiendu cà catrà aceştia adauge pre mulge-epe si manca-la'pte si nevii cari suntu Scythii si Sarmatii celi cu casa pre caru. cà-ce si acumu suntu mestecate aceste popora' si ale Bastarnilor'u cu Thracii, alesu preste Dunare, dar si dein coce, er cu aceş'tia si cele Celtice, si Boii si corsc s' aur sc . er pre cor sc un numescu cors , er pre aur sc eras eur sc s aur s .
3.	Dice inse Posidoniu de Mysi, cà se contenescu si de cele insufletìte dein	releghine,	si	de	acea	si	de
cele de jugu. ci traiescu	cu miere	si	cu	lapte	si	cu
casiu viendu in pace, si de acea se numescu religiosi si fumosi, si cà suntu unii Thraci, carii traiescu fora mulieri, cari se numescu Creatori, se consecreza dein onore, si vietiuescu fora temere, si cà pre toti aceştia
*) Locu coruptu.
62*
— 492 —
YX«"/*CŞ*Y5'JS> àj3iou; TE, cVAaiCTarcu; àvOpa>~ouc.
à.Sicuc sè zpcţaYopsjîiv ;/aXi;a	ST; yt>)p\z Ţyatxoiv,
T,;J1.1TE>.^	TIV7.	£(SV	TOV	}(*3?5V	'/-«QÓTCSP	/.aì	TOV	OÎXOV	^|A11SX^ TOV
JIpwTîsiAacu sieri yrjpoţ. i.yyj[j.xyo'jq 6Y;TCI, y.aOà si àvaQoì 7ToXîi/i;aî.	SETV Ss èv TU Tpi;y.aiS£xaT<j>
Ypacpsiv àvT! TSU Mu 7(3 v T' JcYXst*c^X<*> v «Mowwv T' à^'X5" ;u.a/wv.
4.	Ti	[ZSV	SJV	77) V	Yr3£?'*îV-	"/-'V£^V	S"/-	TSaS'JTlOV	S7WV	SÙSs-
•/.'.[/(aacav -spi7TÒv i'sioc.	-SAU *ţxp -iOavorrspov wvo[/ota8a
ì; àp/ì); Mussò;, [ZîTwvşţ/asOai sè <o; vuv. TOU; àpi oue Sè Tcù; x'rtpouc sù [/àXXsv 'Ì) TSU; àvs;isu; xai TOÙ; à[/a! ^«•-' A'v TI;. izàAi;à -,'àp r.ìpl ~x suj/,3óXaia y.aì TYJV TÒJV y T(ov /.T/J-IV Tjv>.;a;;.sv(')v TMV àsi7.7)[zaT<>JV, 7ol>; cura; à:r iXìywv ÈUTSXIÌÌ; iTòJVTa; 5iy.aiS7aTsu; S'JXSVSV y.Xv;6rjvxi. Irsi y.aì oi (flACSOŞOl 77) SM'ipOSUVr; TYJV S'.'/.aiOO'JvY)V SYY'J7O70.> 7l6svT£; 70 aùrap'/.s; y.aì TS AITSV sv 7S7.; -porrei; è£i)Xu)(jav. aş' su xaì ~pssy-To'):rs!; T'.va; aÙTiov -apstósav È-ì TSV -/.uv.sţ/sv.	~C SE
X.'^fouc Y'uV5tiy.ióv oìy.siv sù3s[ziav ToiaÙT/jv à'[v.sastv ù-SYpaf£'., y.aì ;/£/.'.; x ~apà est; 6paì;ì y.aì 7su7o>v TST; FÉTai;. spa s' « Xsys'-VFÉvavspo; Tzsp: aÙTwv sù -Xâca;, w; siy.o;, àXX' à<; iccpia; XxStóv.
r.fcmc, [/èv si 0pax£;, ;/aX'.;a 3' oi Férai v)[/îî; a-avTiov, y.aì Y^P A'J7Ò; E'J/s^2'-È'/.SÌ'0EV sìvai TS Y^v£?> s'j :?ó3p' ÈYXfa7sì!;
S3;ZSV.
y.aì uTCS^à; ;/'./.psv 7'?j; -spi 7a; ^wxlv.xz ay.paoia; lapaSsÎY'u^a.
Ya;zsi Y^P 'Ó;ZMV sùoè si;, £Ì	civ.' y)
£VO£'/.a 'rstxr/.xz, so')S£y.a T' •() ^Xé'.out Tiv à'v Tîrrapa; s' •() tàt.s. ^v^xw/mz z •/.«Ta^psş^ţ T'.Ş, àvu^£vato;; à'OX'.sc,
avu;u.şs; SUTSC E-ty.aAîtT' £V ~oîz iv.sî.
xxSj'.x Y^p s;;.SA5Y57"a*. [/àv '/.ai -apà TWV ÒCXAUV, sùy Sè TOÌ>; aÙTSu: a;/a ;/kv à'OX'.sv vs;/^£'.v ,3ìov TOV [/V; [/Età TOXXÒÌV 'rs/zw.Mv, 5;za sè s-susatsv y.aì sìy.ai Yuvai/.wv yr^Z'i. TS S: S^ y.aì f)£ss£,3£t; vs;/ì^£iv y.aì y.a -su; SPYJJ/su; -{SìX'.v.Cm sssòpa svav-'.suTa'. TaT; y.s'.vaìc arca'/Tic Y^-p "''i? sì'.s'.satj/cvìa; xzyr^o-jq oì'svTai T auTaì sa y.aì TS'J; àvSpa; -psy.aXsuvTa'. -ps; "àc è~ì rrXssv 0£pa-7T£'.a; TWV ij£(ov y.a: =spTaş v.x: zsTv.asj/ouc. sxavisv o £'. TI àvr,p y.aT auTSV lur/ s-Jpic'/.îTa'. TSISUTSŞ. spa si zâXiv TSV aù-sv w.r,T7;v a AÉYÌ- £Ì;àY<l)v TCV à/_0s;/£vsv TaT; TT£pì Ta; Ou.î(a; TIOV Y'uv«'.y-wv sa-avai; y.aì 'hi\'0'nx.
— â-'.TptljSusi s' r^j.kz sì OEOÌ ;/aA'.ca TSU; Y'^/avTa;. aìsì Y^P T'.va à'Y£'.v éìpTYjv ìz hi*r/:rt.
TSV s£ ;;.uc5Yuv'(;v aÙTa ~.xj~.x AÌT'.w|/ìvìv.
£f)us;/£v sk TT£VTX-/.'.; T^s vj;/épa;, ÉV.u;/;3àA'.uSv s' £-:Ta 0£pa-atvat y.uy.Xw, ai s' wXÓA'j^sv.
intru un'a poetulu ia numitu: nobilii inulge - epe, manca-lapte SI nevii, celi mai derepti omeni, er' cà-i numesce rjYnoeujvzsivciv, mai alesu fiendu FORA mulieri, opinandu cà ar' FI numai de diumetate viati'a veduvesca, precumu nu-Ss mTOesÙc; eMusaicuc;,asc'ari làuzispP-rotesilau de diumetate piena, cà-ci era veduvita. er' de aprope ostitori pre Mygi, pentru cà-su ne - invinsi, câ buni ostasi. er! in cartea XIII, ase scrie M o e S i in locu de M Y s i de aprope ostitori.
4.	In câtu pentru a scaimbâ acea scriptura probata '. [dxèev atatia ani, potè cà e de prisosu. càci E cu multu mai probabile, cà la inceputu si aceştia s'au numitu Mysi, oiys.oiu;duSép-a acea s'au dîsu câ acumu. er' prein nevii nu po-pY)t[e/am- u mai vertosu intielege pre veduvi, de câtu fora casa si cu cas'a pre caru. pentru cà cele mai multe nede-reptati provenindu pentru comerciu si averi, celi ce cu pucine traescu, pre dereptu se potu numi celi mai de-repti. si filosofii punendu dereptatea mai aprope de cu-răţia, mai alesu pentru indestulire si simplitate au fostu zelanti, dein care pre unii dein eli alunecările iau im-pinsu PANA la canismu. er' a trai FORA mulieri nece de cumu presupune atare intielesu, si mai alesu la Thraci, SI dein\ aceştia la Geti. vedi ce dice despre eli Menan-dru, nu in ficţiune, cumu S ar crede, ci din istoria lu-andu : „Toti Thracii, er deintre toti noi mai alesu GeŢII, cà-ce si io me laudu a fi de acolo dupa genu, nu 7i9pr;rìet a "sàun temu conteniţi. Si pucinu mai in colo pasiendu, aduce esemple de necontenirea de la mulieri: „Cà-ce la noi nece unulu nu lià insuranduse, de câtu diece seau ;. unspredi'ece mulieri, seau douesprediece si mai multe uynrii;t er de se tempia se lie patru seau cinci dein nefe-r'icire, ne-insu"ratu, misielu, FO'RA muliere se chiama ace-\ l a pre acolo. Si acestea le marturisescu si altiì, de î!uyn.sd; e| nu e 'probabile, câ aceliasi se' creda', de una parte | inisiea viati a FORA multe muli'eri, er de alt a brava si de-v reTpStVa cTeWaVFORA	mulieri.	er a TIENE	chiara 'religiosi si
vs3uamTaocs pre ce	FORA mu	er , or e e	n con r a	ee oru
uzcooXmv5u'Ì£n3t,. pen ruc o enu, c mu er e sun u ncepa o
Ì; rYe'JVA7-eY-A-c5u- ! u u	v nu, e e	provoca s	pre ara	a ce e
; ma' mu e serv	a e a e	eoru, ser a or s nc	na un .
j	,v	'	g
j	.	p,
p ifi i N fp	di ii	i l p	i î ţii ;
cà-ci de pururea este nevolia de a tiene vre una serba"'
asemenea: Amu sacrificaţii de cinci ori in di si au trumbitiatu siepte sierbitorie giuru impregiuru er altele au tipot1 itu "	Deci in specie pre neinsurati i Getiloru ai
presupune relegiosi se pare absurdu. er' cà in acestu poponi este mare zelulu catrà cele dieesci este de cre-diutu si dein cele ce dise Posidoniu, si dein alte istorie. i
5. Pentru cà se vorbesce, cà dein Geti ore care,
.ban.u mSeE Zy.aìm\ olxe, a sierbitu la Pythagor'a, si a invetiatu
493
icap' AiYu1CT''wv zXavr)9svTa nai [As/p', osupo. szayeXOcvTa 8' ei? »ijv oixsiav azo'j3aa-6r;va'. zapa TOTC. ^y5!**51 X3" TV ^6vet zpo-XsYovTa '*? âziarj^acriac, TsXsuTwvTa os ireîaai TOV paa'.Xsa xct-ywvov TYJ<: âtp^ţ aurev XajSsTv wc Ta zapa TWV 6SWV SC^yy^X-J^IV ixavov. xai y.at' âpyva? p.sv '.spsa xaTacaGvjvai TOU u.aX'.ca -ijiwtievo'j zap' aijTOÎc, 8eou, <J.s-â Taura os xai 6sbv zpoţaYO-ps'jGrjvat, xai -/.aTaXa(3cvTa avtpwSsţ T'. ^loptov oŞa-ov TOIC. aXXc.ţ svtaSOa 8'.a'.Tâ<j8ai, crzavtov svTUYxâvovTa TOTC SXTCC, ZXYJV TOU |3a<j'.Xswc y.al TWV OspazcvTwv.	yjiAzparTS'.v îs TOV (Jac'.Xsa cp-
wv-a TO:JC âvOpwzouc zpociy_ovTac sauTW ZOX;J zXsov rj zporspov,
sxijspovTt Ta zpccâYSJ.aTa xaxâ TJ[A[3CUXY)V OSWV.	TOUTI OS TO
?G:C S'.srs'.vsv o%p'. -/.al sic r^ăc, as! T'.VOC îUpisTWjASvo'j TOICJTCU -J vjOoc, se TW ij.sv ^ao'.XsT crj;j.(3cuXoţ iz'^p/s. zapa 3s TOIC TsTaic (ovî|j.d^STO Osce,,	xai TO cpoc UTCX^OBYJ lepov, -/.al zpoca-
-j-opsusucir/ OUTW?. ovojAa o' auTW KwYaiovov o^.ovu^.ov TW TOsappsovTt	TOTajAw. xai or] CTS B U p s {c, a ţ rjp)(s TWV FSTWV,
iţ' ov YjÎY] zapsaxeuaosTO Kaîaap o Osbc, cpaTsueiv, ¿1 s x a i v s o c, îîys -auxrjv TYJV T'.[AY]V, y.a( zwc TC TWV su-.iiuywv azs/so9at IluOavopsiov TOU Za'AoXE'.oc, s[J.S'.vs zapa8o0sv.
6.	TotaoTa JJ-SV CUV (OU) xaxwţ av T'.C o'.azopoir) zepi TWV /.siuivwv zapa TW zotr,T^ zepi TS Muawv xai aŢauiov kzrr JMXYWV.	â 3' jVraXXoSwpcţ sv TW SsuTspw zspl vswv zpoc.jAi-
aţojAsvsc ei.pYjvs.cv rjv.'.ca XSYC.T' av. ezaivet yap 'EpaToa^svouc, y.r.z-oao'.v,	cri	cpYjoiv	sxsTvoc,	y.al	"Oţj.Yjpov	y.al	TOU?	âXXou?	TOÎJC	zaXat-
s'uc Ta ijiv' EXXvty.â siosva'., TWV 3S zoppoj TTOXXYJV iyz'.v azeipiav, âssipouţ [J.sv ;j.ay.pwv couv ovTac, dzsipî'jc os TOU vauTlXXsaOai. wvr,Yopwv os TOUTO'.C "0[/.r,psv şnjai -rijv ;J.SV AuXioa xaXsTv ZST-pijîîjăv,. wczsp -/.ai set, zoX6y.v^iJi.ov os TOV 'ETSCOVOV, zoX'jTpr]pwva as	T-r,v	0{c7|3r,v,	-otYjsvTa	os TOV	'AXiapTOv.	Ta	8'	â7T(i)9sv	obx
aiiTîv siScva; OUTS TOU: â'XXoug. zoTauiov y°'Jv ~spc T£TTapây.ovTa pssvTwv sic TOV HOVTOV [J.rfik TWV sv3o^OTaT(i)v jj.Y)8sve<; jjis[/,VY;o9ai, «iov "l;po'j, TavaVBoc, BopuoOsvo'jc, Tzâv.sc, 'Pâi'.So?, 0sp|ji(o-sovTo;, 'AXuoc.	STI os ily.'jOiov ;J,SV ;rr( ;j.s;j.v-?icr6ai, zXa—stv 8s
«YX'jouc Ttvac l--Tl[j.o\jobc	y.al Y^Xa-z-TOcpa^ou; ipiou? TS, ITaşXa-
',/:;''xc	TS	TSU?	sv	TY;	;j.=joYaia	'.cop^y.sva'.	zapa	T(7)v	ZS^YJ	TO??
"îzoiţ zXr;otaoâvTwv, TYJV zapaXiav os ar^voslv. y.al siy.oTojg,
a'zXouv v«p ^vat T^Tî	9aXaTTav TauTYjv xal y.aXsToOai
'Acsvov î'.â TO o'Jcyasi[J.spov y.al TYJV aYpioTYjTa T(5v zsp'.o'.y.oiv-"wv iOvwv y.al îj.aX'.ca TWV Iv.'jftw.Gw, ŞSVOO'JTOUVTWV xa! oapy.oşa-Y^'JVTIOV y.al TOTC y.pavtc.c sxzwjj.ao'. /pw;j.svwv. 'jţspov o' Eiiţci-v;v	"/.sy.XvjoOa1.	TWV	'l.wvwv	SV	TŢ,	zapaXia	zoXeic	y.TsiaâvTOJv.	5-
P-O'.wc o' aYvssTv y.al Ta zspl .VI'y'JZTOV xa! Aijîurjv, olov Tac ava-,3âos;ţ TOU MsiXcu xa! zpoc^wos'.ţ T;D ZSXGCYOU;, WV suoaj^ou ^iAvrjaOai, oySs TOO ÎO6;J.OU TOU	rqq 'Epu6păţ xa! Trj<;
A'-Y^iz-fa; OaXaTTv;ţ, oi?).:8^.	xaTa Tr;v '\papfav xa! AiO'.oziav
TOJ w-xsavbv, si [J.r; ZYJVWVI T'W O'.XSCOOW ZpOCSXTSOV YpâşovT'..
V.Oloziţ,	\v.i[j:r^; xai ^'.OOVÎCJC, 'Apaj3«ţ TS.
°'J 9au;j,acbv o' Eivai zsp! 'O^poj. y.a! v«p TOIIC STI vsoTipsu; sxsi-;:-J zoXXâ ă-pazh xa! TspaTOÂoYstv, 'Hoiooov u.sv r,;j.ix'jvac XsYOVTa
dela elu unele ceresci, er' altele si de la Egipteni ca-latorindu si pana acolo, er' intorcunduse a casa a fostu estimatu de boiari si de naţiune, in a-ante spunendu însemnările steleloru, in urma a adusu pre rege câ selu lie sociu de imperatîa, câ pre unulu carelei in stare de a aduce sciri dela diei. si ck mai antaniu se puse preutu dieului celui mai onoratu la eli, er' dupa acea si dieu s'a numitu, si retragunduse la unu locu stancosu, ne-am-blatu de altii, acolo a petrecuţii, raru intempinanduse cu celi de afora, afora de rege si de sierbitori. la care a ajutatu si regele, vediendu pre omeni cu multu mai atenţi catra sene, de câtu mai in a-ante, câ catrâ celu ce spunea mandatele dupa suatulu dieiloru. acesta datina se tienîi	si	pana	in dîlele nostre,	de	pururea	aflan-
duse ceneva	de	acea	natura, care se	tîa	regelui	consi-
liariu, er' la Geti se chiamâ dieu. si acelu munte se crediu sacru, si asia se si numi. er' numele lui este Cogai onu, câ si numele riului ce curre pre lenga elu. Si inca, pre candu imperatiea Birebist a la Geti, in contra căruia se preparase divulu Cesare a tramite o-ste, Deceneu avea acea demnetate; precumu si datin a Pythagorica de a se abstiene de cele însufleţite, de la Zamolxe a remasu traditiunata.
6.	De acestea dar' nu multa indoiela ar' pote ave ceneva, in ce se tiene de cele dîsa de poetulu de Mysi si bravii mulge - epe. Er' cele ce le dîse Apolodoru in prefatiune la a II. carte de celi noi, si mai pucinu se poiu sustiene. câ lauda dîs'a lui Eratostene, ce dîce, câ si Homeru si celi alalti vechi, cunoscu cele grecesci, er' de cele mai departe pucina cunoscentia au, nesciendu calatoriele lunge, dar' nesciendu si a naviga, aprobandu acestea, dîce, câ Homeru numesc/e Aule'a petrosa, cumu si este, Eteonulu delosu, Thisb'a porumbosa, er' Aliar-tulu erbosu. er' câ cele dein depărtare nece insusi le cunosce, nece alti. de esempln, câ la patru dieci de ri-ure fiendu, cari curru in Pontu, nece de cele mai renumite nu amentesce de nece unulu, pre cumu de Dunăre, Tanai, Boristene, Hypani, Fasi, Thermodon si Aly. a-fora de acea, de Scithi nu amentesce, ci nascocesce pre unii bravi	mulge-epe	si manca-lapte,	si ne-vii;	si	de
Paflagonii	mediteranii	se incunoscentik	dela celi	ce	se
apropiare pedestri de acele locure, er de tienutulu de lenga mare nu scie. si pre dereptu. ck-ci nu erâ navigabile pre atunci asta mare, si se numea Axenu (ne-ospi tal e) pentru furtunele ei, si selbataci a poporaloru dein pregiuru, alesu Scithice, cari junghiau pre ospeti si le mâncau carnea, si dein capatîne beau câ dein pocale, in urma inse se numi Euxinu, Jonienii edificandu cetati lenga ma're. si ck asemenea nu cunosce cele dein Egiptu si Libi a, precumu inflarile Nilului, si arena-r e mare' ,	e car neca urea nu amen esce, nece e
srmor a	en re ' marea roş' a s cea gpena, nece
e cee e n ra a,	op a s oceanu, e nu vomu-
,	. "„
p,	,	.
—	494
v.a'T jj.sYaXoxsşaXcjc xai TR'JY'j.aicuc, AXy.[j.âva os ţsYavorcooac, AtajruXov os xuvoxscpaXo'j:; xai qîpvîţ>6iX|xcuc xai ;.i.ovo[JT;.i.ATO'JC xai oXXa (J.'Jpia. DC-5 SI TOUTWV s-i -suţ ffuYY?*?5'*? [3aS''SE'. 'PiicaTa CPR, XsyovTa; xa: ! -o '£}Y'J'5V spo; y-^i Y*)v t<î'v rspYovoiv y.ai 'Ej-spiowv y.aToixiav, xai TY;V TRAPA ©SSTCOIATTO) Mspo-ioa Y?iv, ^p' 'ExaTawo os Riix^epioa -cXiv, TRAP' .EiJT;[J,EPM os TT,V JIaYXa"'av Y*iv> 7:AP' ApicOTsXst os -OTA;j.(ou; X'.Oou; sŞ Â'ij.jj.OJ	sy. os TMU oij.[3po)v T^xsîGai,
sv	os	TŢÎ At^uv)	Aisvifasu	TTOXIV	siva;,	TAUTRJV	o'	6w	SVOS^ssfte
Sic TCV AJTOV SJSUPSÎV.	£-ITT[xş 8s y.ai TOI; îrspi SixsXiav TYJV
-Xâvr]v XSYSUO-'. xaO' "O^POV TYJV 'Oc'JOASOK.sî Y^P • • • ZP^va'-TYJV [J.sv TrXdvvjv sy.sT YsYSV£Val Ş^xsiv, TOV SE T;OI7)TY;V SJ;G)XS-AV.xsva'. [j.'jOîXoYÎac /.aptv. y.ai TCTC [xev â'XXoic OX,'V(I>IJ.Y)V sivat, KaXX'.|j.â/_w os	xâvj >j.STA7RC.ou[.i.sv<;) Y£ YPAI-MJ'aTly-*i?> °?
p.sv Taijocv KaXij'ioS; V^TOV OVJA'., TYJV OS Kcpy.'JPAV S^spiav. aXXcui; o' oimăr:»'. '•L/SUJAS-Ga'. ?;spi Tsp^viov y.ai TO3 'Axay.Y]ui'ou y.ai AT^J.O'J sv 'lOaxvj, ITsXsGpovio'j o' EV IIYJXUJ), rXauxwn'ou o' sv AB/,-VAI;.	TCU-ot;	os	[.UXPD	-tva	xpocOstc	TO'.ay-a	xauexai,	TA xXsTca	[J.ST-
svsYy.a; TRAPA 'EpaTcsSsvs'jţ, wc XAI ÎRPITSPOV s|./,vri<TOrj[j.sv, OÎJX su st-prjjj.sva. TO [J.sv vâp	u;SPOV s[j.7RSTPOTSPOUI; Y£Y0V^val T(^v ^Xat
xspi TA TCTAUTA y.ai 'EpaTOcOsvc'. y.ai TO'JTW SOTSCV. TO O' OUTM xspa TOU (J.STPIO'J TrpcaYsiv y.ai [jiâX'.ca SO' 'O^pou, OOXSI ¡-I.IL xav smîcXrjţai T'.C or/.aiwc XAI TSUVAVTIOV S'.TCSI'V, W; xspi wv âYvsouaiv AOTOI, xspi	TOUTOJV	TU	—s'.rtvr,	xpoţspouai.	TA	JJLSV	OOV	aXXa	sv	TOTE
xaO' SXACA OIXSIAC [J.VVÎ[XT)C -'Xf/âv-; f« 8' SV ~a!.ţ xaG' oXou..
Nota. Locure-le testului, notate cu mai multe punte, suntu corupte, asia câtu dupa starea presente a' manuscrise-loru nece se mai potu emendâ. De unde si noi le amu tradusu, camu cumu amu potutu, ca si alţii.
In câtu pentru apele, ce intra in Pontu, seau ma-rea-negra, de tote părţile, e de insemnatu si loculu celebre de la Ovidiu (Pont. IV, el. 10, v. 45 seqq.), unde se enumera unu numeru mare de riure ce intra in acesta mare.
Adele, quod hic elauso miscentur flumiua Ponto, vimijiie fretum multo perdit ab amne suam.
lmc Lycus, huo Sagaris, Peuiusque, Hypanisque, Cratesque, influit, et crebro vortice tortus Halys:
Partheniusque rapax, et volvens saxa Cynapes labitur, et nullo tardior amne Tyras.
Kt tu, foemineae Thermodon cognite turmae, et quondam Grajis Phasi petite viris.
eumque Borystenio liquidissimus amne Dyraspes, et tacite peragens lene Melanthus iter.
quique. duas terras, Asiam Cadmique sororem separat, et cursus inter utramque facit.
innumerique alii, qtios inter maximus omnes cedere Danubius se tibi, Nile, neget.
copia tot laticum, quas auget, adulterat undas; nec patitur vires aequor habere suas.
de Homeru, dupa ce celi alalti inca mai teneri de catu elu multe nu sciu, si spunu minuni, Hesiodu graindu de semi-câni, de mari la capu si mici câ pumnulu, er' Alcman de omeni	cu labe,	si Eschilu de	capu - câni si	cu	ochi
in pieptu	si cu un	ochiu, si alte	ne - numerate.	er'	dela
aceştia trece la auctorii, cari spunu de munţii Ripei, de muntele	Ogiu, si	de locuenti'a	Gorgoneloru	si Espe-
rideloru, si	de tier'a	omenesca la	Theopompu,	si	de ce-
tatea Cimerica la Ecateu, er' la Evemeru de tier'a Pan-chai'a, si la Aristotele de pietre de riu dein arena 	 er' de ploia se topescu; er' câ in Libi'a este cetatea lui Dionisu, pre care nu pote ceneva se o afle de doue ori. mustra	apoi	si	pre celi	ce	dîcu ratecirea	lui	Ulise	a	fi
fostu pre la Sicili'a dupa Homeru; pentru câ deca 	 erasi	ar'	cautâ	se	dîca,	câ	ratecirea	ia	fostu acolo,	cr'
câ poetulu a pus'o afora de oceanu pentru mithologia. si	câ	altor	a este	a	se	liertâ,	er'	iui	Callimachu,	care
se ocupa cu gramatica, nece de cumu, candu dîce ,,câ Gaudu e insul'a Calypsei, si Corcyra e Scheri'a." pre alti	acusa,	câ	au	mentîtu	de	spre	Gereni	si	Acacisiu si
Demu in Ithaca, de Pelethroniu in Pelin, si de Glau-copiu in Athena. la acestea adaugundu altele pucine totu asemenia, inceta, cele mai multe luandule dela Eratosthene, precumu si mai in a-ante amentisemu, nu bene dîsa. câ-ce, cumu câ celi mai noi cunoscu mai bene acestea, de catu ce'li betrani, concedemu lui ' Era-tosthene si acestuia, er câ asia trecu tota ' mesura, a-lesu in câtu pentru Homeru, pre dereptu sar pote ce-neva si uimi, si a dîce dein contra, câ in cele ce eli nu au cunoscentia, de spre acelea o ascriu poetului. Deci de'spre unele in specie se va face amentire particulare, er de altele in cele generali.	(Va urma.)
quin etiam stagno similis, pigraeque paludi. caeruleus vix est, diluiturque color,
innatat unda freto dulcis, leviorque marina est, quae proprium mixto de sale pondus babet.
Riulu care se dîce aci, câ desparte Asi'a de Euro-p'a, e riulu Tanais, astadi Don. Borysthenes e D n i e p e r de astadi, — H y p a n i s acumu Bug, etc.
In câtu inse pentru personele, ce se amentescu, oser-bamu, câ dein eli unii suntu matematici, alţii istorici, alţii p^eti; asia dein m atematici:
a)	Eratosthene, bibliotecariulu museului dein Alesandri'a sub Ptolemeu Filadelfu, nascutu la a. in a-ante de Chr. 276; elu AFLA mai antaniu metodulu de a mesur'a mass'a pamentului si cercuferenti'a lui. Opulu lui: Cosmografia, dela care se si numi elu insusi Cosmografu, peri împreuna cu alte monumente pretiosa dein literatur'a clasica, inse Strabo-lu memoreze forte adesu in cele mai de antaniu doue cârti, si de aci in cele alalte pre multe locure.
b)	Posidoniu, totu dein Alesandri'a, dupa Era-tosthene, inse in a-ante de CI. Ptolemeu, care si insusi mesurâ cercuferenti'a pamentului, si atribui crescerea si
— 495 —
scăderea mariloru (fluxus et refluxus) influentiei lunari. Opere-le lui inca au peritu tote.
Er' dein istorici.
1)	Apollodoru, gramaticu si istori cu celebre, mai tardîu de câtu celi doi de mai susu, de pre la a. in a-ante de Chr. 104 ; inse opure-le lui perirà, afora de unulu, despre diei si eroi, care inse si acest'a se pare a fi numai unu compendiu estrasu dein altulu mai mare, ce a peritu.
2)	Evemeru, Hecateu, si Theopompu, suntu asemenea istorici renumiţi, inse ale caror'a opere inca au peritu ; de cari istori'a literaria clasica.
Si in urma deintre poeti:
1.	Aeschylu, dramaticu tragicu, Athenianu na-scutu	la a. 525 in	a-ante	de Chr., mortu	la a.	456 ;
unulu	dein celi mai	celebri	tragedi grecesci,	dela	care
au mai remasu inca s i e p t e drame. Dupa elu urmară Euripide, si Sopii ode, dela cari remasera mai mai multe opere dramatice tragice.
2.	Al cm an, lyricu, nascutu in Sardes dein Ly-dia, pre	la	a.	607	a.	Chr,	unulu	dein	celi	noue	poeti
lirici mai celebri ai greciloru; carminile lui inse tote au peritu.
3.	Callimachu, poetu, gramaticu si istoricu, de sub Ptolomeu Filadelfu, mortu la a. 270 a. Chr.
4.	Hesiodu, poetu epicu, unulu dein celi mai vechi, camu de una etate cu Homeru, nascutu in Cuma, si locuindu in Ascr'a Boeotiei; dein ale căruia opere au mai remasu pucinele.
5.	Menandru, poetu dramaticu dein epoc'a comediei noue, nascutu in Aten'a la a. 290 a. Chr. Comedie-le lui, apretiuite forte pentru genialitatea compusetiunei si amenitatea stilului de almentrea forte simplu si naturale,	inca perirà	cu	totulu si	nu	se	mai	afla,	de	câtu
in fragmente, si in unele imitatiuni la Terentiu.
De Zamolxe, la Herodotu Zalmoxe; de De-caeneu, si Boerebista, s'a dîsu mai in a-ante cu alta ocasiune. Asemenea si de Groganu seauCogae-onu. Vedi si Bonfiniu decad. I. J. Benko, Transilvania part. gener. tom. I. pag. 9 seqq., si Special, lib. I. § 60 nr. 5., totu dupa Herodotu si Strabo.
(XL).
Critie'a dlui T. Maiorescu. *)
II.
Se trecemu acumu la recensiunea promisa.
Celu mai insemnatu intre opurele dlui Maiorescu, atâtu pentru destinatiunea sa, câtu si pentru scopulu,
:) Vedi Nr. XXIII, pag. 456 seqq.
spre care tende, este cartea d. sale „despre scrierea lim-bei rumane" Jassi 1866, in 8 mieu, 152 pagine.
Câ d. M.	a destinatu	acestu opu	alu	seu	pentru
toti filii celi mai aleşi aii natiunei sale; pentru toti, cari vorbindu-se de	intrebatiuni	momentose,	câ	cea	despre
scrierea limbei, nu-su dedaţi a trece pre lunga dinsele cu nepăsare, — nece domniţi de comoditate, câtu mai bene se repetiesca dupa datin'a papagaiiloru, ce le-a intratu una data in capu, de câtu se se supunia la o-stenel'a cugetării, — sî cu atâtu mai pucinu cerbicosi intru sustienerea sî aperarea opiniuniloru sale fora alegere, ore suntu bune ori scâlciate: ce dein contra de parte de ori-ce prejudeciu, esamineza cu scrupulositate ori-ce li se pare interesante, sî-su plecaţi sî despusi a primi adeverulu, ori-unde l'aru intempinâ.
Era de scopu si-a prefiptu: a convinge pre romani, câ uniculu sistemu ratiunale pentru scrierea limbei romane este sistemulu logicu alu d. sale.
De ace'a autoriulu se nevoliesce a restornâ:
a)	aplecarea alfabetului cirilicu la scrierea 1. romane, sî aratandu cu argumente valide netrev-nici'a lui dîce: „deca prein una catastrofa istorica ni s'ar' fi pierdutu ori-ce urma a alfabetului latinu, noi a-sta-di cu desceptarea cunoscentieloru limbistice amu fi siliţi prein insa-si raţiunea limbei nostre se inventâmu unu alfabetu analogu celui latinu," p. 18.
Prea dereptu, inse me indoiescu forte, ore mai erâ necesariu a frânge una lance in contr'a alfabetului ciri-licu. Romanii l'au lapedatu pre totinde. In laintrulu Carpatiloru abia pucini betrani se afla cari se se mai sierbesca de elu; sî sî acesti-a nu pentru câ l'aru fi considerandu de bunu sî corespundietoriu pentru scrierea limbei romane: ce dein necunoscerea ortografiei cu litere străbune: Er' in generatiunea mai noua rari suntu aceli-a, cari se scia ceti cele scrisa cu caractere cirilice. — sî e cunoscutu, câ omeni, ce in a-ante cu ani 20 opriau strinsu usarea alfabetului latinu in scrieri oficiose, acumu nu numai câ nu oprescu pre neme, ce inca sî eli inşii se folosescu eschisivu de alfabetulu acest'a. Asia stâ lucrulu dein coce.
Cumu va fi standu elu in respectulu acest'a dein colo de munţi, nu sciu cu deplena securitate ; pentru ck comerciulu literariu ne este îngreuiaţii prein multe. Inse-mi place a crede, câ fraţii noştri de acolo aflandu-se in conditiuni mai partenitorie de securu au progresatu, câtu se nu sentiesca nece eli lips'a de argumentări despre netrevnici'a alfabetului cirilicu. Sî productele literaria, pre câte am vediutu dein cele esîte de câti-va ani, tote militeza pentru opiniunea spusa aci.
b)	scrierea cu litere dupa sistemulu fo-neticu, pre cumu s'a statoritu de Pumnulu. Sistemulu acest'a nu este de câtu unu surogatunecosecente sîpreste aceea sî tare nevoliosu alu scrierei cu cirilice. Publiculu romanu preste totu, nu are cunoscentia de elu. Elu nu
496
mai intra «nu anghiu strimtu alu pamentului nostru afla una mâna de aderenţi, sî crediu, sî acesti-a numai dein considerări de oportunitate. Bucovinianii la tempulu seu voru scutura de sene tote coditiele si semnele superflue, cumu le-au scuturatu sî alţii in a-antea loru. — sî cumu le voru scutura nesmentitu sî aceli-a, ce adi le primescu fora altu cuventu, de câtu pote, câ se aiba ce scutura.
De aceea ar' fi fostu de doritu, câ intru una carte câ a dlui M., sistemulu foneticu se se fia atinsu numai pre scurtu, se se fia ignoratu cu totulu.
c)	scri erea dupa asi a dîsul u sistemu eti -mologicu. Spre ajungerea acestui scopu autoriulu in-torce 32 pagine dein opulu seu, de care lucru multu m'ani miratu, dupa ce este adeveru neindoitu, câ nece unu romanu ce-si scrie limb'a cu litere latine nu pote evita reflesiunea la etimologica cuventeloru, — dupa ce insu-si autoriulu scrie, seau voliesce a scrie, cu reflesiune la etimologia, ma pre cum se va arata mai la vale, eti-mologi'a cuventeloru calcandu-si principiulu profesatu câte una data o urmaresce sî afora de tienutulu limbei romane. Apoi totu-si 32 pagine in contr'a acestui principiu inevitabile sî pentru d. sa !
Pote vomu reveni la argumentele principiali, de cari se folosesoe autoriulu.
Aci constatâmu numai, câ d. sa se nesuesce a re-stornâ unu principiu, pre care radiema cu petiorele sale de sî nu cu destula cosecentia, — unu principiu urmatu adi de toti cărturarii romani fora alta diferenţia, de câtu câ uni-lu apleca mai strensu, er' alţii cu înodificâtiuni varie.
Cu unu cuventu opulu acest'a tende a intorce pre fia-care romanu dela ratecirea sa si a-lu cuceri pentru sistemulu logicu per eminentiam.
Acesta tendentia a cârtii „despre scrierea 1. r." arata, cumu câ autoriulu i-a atribuiţii importantia cea mai mare intre scrierile sale.
De aceea cugetai a fi in interesulu publicului a me restringe la recensiunea opului acestui-a sî cu de-sclinire a sistemului,ce d. sa asiedia pentru scrierea limbei romane.
Candu unu scrietoriu se apuca de compunerea unei cârti, antâniu-si prefige unu principiu, una lege suprema dein carea se pota deduce sî la carea se pota reduce intregu cuprensulu scrierei sale. Acesta lege suprema este apoi pentru scrietoriu norma sî indereptariu nestra-mutatu, dupa care elu se conformeza cu cosecentia de fieru: câ almente totu opulu va fi numai spre a merge unde se vende piperiu sî temîa.
In „ scrierea limbei rumăne " aflâmu estu feliu de lege suprema enunciata la pag. 121 inurmatoriele cuvente : Puntulu nostru de plecare in stabilirea alfabetului rumânii, precum atnu incercat'o in cele trei parti precedente a fostu regula de a scrie sonurile rumane cu litera latina eorespimdietoare. far a considerări etimologice ;
car Ia sonurile n o u e de II cctiuiie, pentru cari nu ne au ajunsu literele latine, amu aplicaţii litera radicala însemnata cu semnulu sedi lei.
Se esaminarmi pucintelu acesta lege, pre cumu e formata	de	autoriulu	sî	apoi	sî	dupa	cumu este	ea	ur-
mata de catrâ densulu.
Legea acest'a custa dein doue parti :
1.	a scrie sonurile romane cu liter'a latina core-spundietoria „fora considerâri etimologice," sî
2.	sunetele noue de flectiune (vorb'a dlui M.) a le spune cu radical'a însemnata cu sedila.
La antâni'a căutare observâmu, câ legea acest'a este cu totulu insuficiente sî in partea sa antânia sî intru a dou'a, in câtu nece chiaru autoriulu ei nu crediu se fia in stare a scrie doue sire, for' a impinge in contra ei.	*
Câ ce se tiene de partea I, deca ne vomu apuca se scriemu romanesce „fora considerâri etimologice," cumu ne va veni se scriemu: ve du cu e sî nu cu a? veratecu, eapetîna, cărticea, carnatiu, cali, vali, pasiuni s.	a.	cumu	le	vomu	potè	scrie	bene,	de	nu vomu	tiene,
in vedere etimologia loru : vera, capu, carte, carne, cale, vale, pascu ?
Totu asia de nesuficiente este principiulu sî intru a dou'a parte a sa, unde se reguleza scrierea suneteloru noua, sì se dîce, cà suntu a se scrie cu liter'a radicale semnata cu sedila.
Deca autoriulu pune in fruntea legei sale : scrierea romana are se se faca fora consi derări etimologice, cumu pote dîce apoi in partea ei a dou'a: sonurele noue, pentru cari in latina nu se afla caractere, suntu a se scrie cu 1 i t e r'a radicale?
De nu vei recautâ la etimologi'a cuventului, (sî d. M. te opresce se nu recauti, sî-ti dîce se scrii fora considerări etimologice,) de unde sî cumu vei cunosce liter'a radicale, cu care se cuvene se scrii sonulu derivatu V
E chiaru dara, câ partea acest'a a legei este in lupta cu partea prima.
Se atrageinu inse dela acesta lupta sì se o consi-derâmu câ lege de se-ne statoria, sì ne vomu convinge câ ea sî atunci este preste mesura defectuosa.
Câ pre candu ea vorbesce numai de acele sunete noua, cari se naseu prein flectiune, uita de totu rc-gularea scrierei suneteloru romane in silabele sî cuvon-tele, unde sunetulu, pentru care in latina nu se afla litera corespundietoria, nu este productulu flecti-une i.
Dupa legea acest'a cumu se pote splicâ scrierea cuventeloru: şedere, tenere, ţiţina, $ ei tate , di s. a. intru cari sunetele iniţiali, dupa afirmatiunea dlui M. suntu noua sî nu au litera corespundietoria in alfa-betulu latinu? Câ sunetele „ noue" aci nu s'au nascutu prein flectiune, sî legea d. sale vorbesce numai despre cele născute prein flectiune.
Deci legea acesta, pre cumu e formulata dc auto-
— 497	-
riulu, nu este suficiente sî prein urmare nece calificata spre a sierbi de indereptariu supremu intru unu sistemu scientificu. —
Se vedemu acumu modulu de lucrare alu autoriului, candu apleca legea sa.
Autoriulu dice, se scriemu fora considerări etimologice, sî apoi pre totu pasiulu lucra almente. Asia de esemplu candu scrie: lucrări, însemnări, lăpti-şoru, părticica, semnu, flecţiune s. a.
Autoriulu dice, se aplecàmu liter'a radicale pentru esprimerea suneteloru noua sî spre de stingere se o semnàmu cu sedila sì airi: „logic'a seri erei cere arătarea consunei radicale"	(p.	86) sî apoi	d.	sa	forte	a dese	ori	nu	tiene
consun'a radicale. Asia d. e. candu scrie rugăciune dela rogatu, uriciune dela uritu, repejune (p. 17) dela rape de (rad. rap-escu), immuiere (p. 17) dela mole, spuie dela spunere s. a.
A tienutu d. sa „consun'a radicala" intru aceste sî intru tote cele de categori'a loru ?
Deca-i place a dîce : logic'a cere tienerea consunei radicali, — de ce nu-i place sì a urmă strinsu, dupa cumu a dîsu?
Seau d. sa face legi numai pentru alţii ? —
Aci dara autoriulu si-a pusu unu principiu forte defectuosu, er' apoi de urmarea lui si-a uitatu de totu.
Prea bene dîce d. M. in loculu citatu : logic'a scri-erei cere arătarea consunei radicali. Inse si mai bene ar' fi, candu d. sa ar' dîce: logic'a scrierei cere arătarea radecinei cuventului.
Cà nu numai cosunantiele, cè sî vocălile suntu elemente costitutive ale cuventeloru.
Adeveratu, cà tari'a acestoru elemente nu-celu pu-cinu nu in totu limbele — este aceea-si. Adeveratu, cà cosunantile-su mai tari, er' vocalile mai incovaliose, mai scaimbatiose. Dar' inse totu remanu sî vocălile parti costitutive, cari-si au loculu si urmarea loru asia, câtu flu-ti este liertatu se le muti sî scaimbi dupa plăcu.
Ce se tiene de limb'a nostra, insemnetatea vocàli-loru inţr'ins'a este asemene seau potè mai mare, de câtu a cosunantiloru.
Acest'a o dîcu, pentru cà de sî numerulu loru este ttiai micu, de câtu alu cosunantiloru, totu-si frequenti'a l°ru in limba este mai mare de câtu a cosunantiloru,— ^ai in colo dein causa, că cuvente custatoria numai dein focàii avemu destule, era de cele custatoria numai dein cosunanti nece unulu, — sî in fine pentru cà scaimbarea sinetului loru dupa legile eufoniei este multu mai desa, ^e câtu a cosunantiloru.
Fiendu asia dara vocalile unu elementu asia insem-natu alu cuventeloru nostre, sì vocalismulu caracteru si *Jpu alu limbei nostre, vocalile merita celu pucinu atât'a consul erare pre câta cosunantile.
Deci nu pote fi logicu a cere arătarea cosunanti-loru radicali in cuventele derivate sî in formele plecate, er' alaltu elementu mai frequente sî mai insemnatu a-lu deconsiderâ sî trată cu vitregia câ sî pre unu veneticu.
Eca pentru ce mi - ar' place se se dîca: logic'a scrierei cere aretarea radecinei cuventului!
Adecă se avemu asia gramatece sî ortografie, cu ajutoriulu caroru se invetiâmu a ceti sî scrie cuventele limbei nostre tienendu radecin'a loru neatensa sî arătata pretotinde.
Fia apoi sistemulu logicu seau fia serisu fora logica, — deca fora logica sar' pote scrie sistemu, — atât'a-mi pasa.
Autoriulu „scrierei" fora volia sî pre nesentîte luneca in cet'a etimologistiloru sî candu vorbesce despre scrierea unoru vocali derivate.
Câ la p. 115 dîce:
Noi nu dîcemu, câ scrierea lui â sea e se se facă după originea etimologică a cuventeloru urmărită pană in limbi străine, ci numai după forma radicală intru cătu se află in limb'a rumâna.
Va	se	dîca	d.	sa	e	de	opiniune,	câ	pre	i>	se-lu
scriemu acuşi	cu a,	acuşi	cu e, dupa	cumu cere	eti-
melogi'a; inse	acest'a	dein	urma se nu	se caute a	fora
de tienutulu limbei romane, nece se se urmaresca in limbe străine.
Prein limbe străine d. sa intielege nesmentitu in loculu antâniu limb'a latina.
De	sî	nu	suntemu	de	acordu	cu	d.	sa intru	acest'a
— câ noi nu potemu considera de străina nece pre filia cu respectu la mama-sa, nece pre mama cu respectu la filia-sa, chiaru nece intru acelu casu, candu un'a deintru insele ar' luci in porfira sî visonu, er' alalta nu ar'ave pre corpulu seu de câtu rupture petecite cu materie de colori diverse, — se lasâmu, câ este asia, pre cumu supune d. sa: limb'a latina fia străina pentru cea romana, sî form'a radicala a cuventeloru cu t nu se urmaresca, de câtu in 1. romana.
Sî se intrebâmu:
a)	Ce cosecentia este a cerca dupa sunetulu pri-mitivu, dein care s'a nascutu sunetulu derivata T», —• a esprime pre T> acuşi cu ă acuşi cu e, dupa cumu a-deca s'a nascutu dein e seau dein a; era facia cu alalte sunete derivate a nu observa totu acesta modu de pur-cedere, ce a le scrie, dupa cumu se audu, seau in modu cu totulu arbitrariu?
Pentru ce a sî e singure se aiba privilegiulu de a custâ sî dupa ce si-au pierdutu sunetulu primitivu; era	s.	e.	o se pieră	de	totu	sî	se fia inlocuitu	cu	alta
vocale, in data ce a pierdutu sunetulu seu primitivu sî s'a mutatu in u ?
Sî de ce e dupa pierderea sunetului primitivu, numai atunci se se pestreze, candu a trecuţii in i>, sî nu 63
— 498	-
sî atunci, candu dein cause eufonice s'a prefacutu in ea, seau chiaru in a ?
A scrie : ş e d u cu e, pentru câ etimologi'a urmă-rita in limb'a romana asia poftesce, sî lăudaţi totu dein raţiunea aceea,
apoi a o intorce sî a scrie : ş a d a ori ş e a d a sî masa ori measa, macaru ck aceea-si etimologia cere, se scrii cu e, — a scrie: poate sî putemu in contr'a acelei-asi raţiuni etimologice,
este una logica de totu curiosa,— mi-ar' venise dîcu: defectulu a ori-ce logica; sî o asiu fi sî dîsu, de nu-mi aduceam a mente de cuventele autoriului, unde dîce: in scriere trebue se domnesca cea mai stricta logica, (p. 113)
Sî	de	aceea	nu	o dîcu.	Câ	deca	in	scriere	preste
totu trebue se domnesca cea mai stricta logica apoi cumu ar' pote logic'a lipsi in scrierea" făcuta a nume despre scriere sî inca despre sc„riere dupa sistemulu logicu ?
b)	Autoriulu scrierei" dîce: pentru alegerea vocalei	cu	carea	se scrii	pre	T>	se	nu	cauţi	etimologi'a
numai intru câtu ea se afla in limb'a romana
De ce nu se tiene d sa de regul'a ce insulu a facutu ce urmaresce vocalea radicale pană in limbe străine ?
Fora indoiela pentru câ regul'a d sale este smen-tita sî dein caus'a acest'a nece autoriul.u nu o pote urma cu cosecentia
D M si - cle eg l' sî	esce oc le dei
care s'a nascutu h preste miediuinele limbei romane spre esemplu candu scrie la p 85
desveliramu adecă a desveli ca e Pentru câ in limb'a romana e curatu nu se mai aude intru nece unu cuventu de radecin'a acest'a. Form'a radicale este velu, care se rostesce cu T> de catrâ tota sunarea romana. Autoriulu dara scriendu verbulu acest'a cu e, i-a urmaritu etimologi'a pana in limb'a latina, unde cu-ventulu de radecina e scrisu cu e: velum.
Eca ce cosecentie se afla in sistemulu logicu sî ratiunale !
Totu asia merge sî la p. 89, unde autoriulu dîce : „T» pro vene dein a in miru. " Unde se afla in tota limb'a romana	ce-va	urma	de	acestu	a?	Neca-iri.	Sî	deca	d.
sa	totu-si dîce,	că	t	acest'a	provene	dein	a,	este	pen-
tru câ er'a cautatu form'a radicale a cuventului intru una limba străina, in limb'a latinesca, unde se afla scrisu m a 1 u m.
Aci inse ar' pote cene-va se se indoiesca, ore bene sî dereptu lucra d LVI., candu-si continua urmărirea pana in latina, —	sî	ore	nu	era	de	ajunsu	a	se	multiumi	cu
căutarea	radecinei	numai	in	1.	romana ?	ore	cu	a	seau
cu e se scrie mai bene cuventulu acest'a?
Că a sub acentu nu-si muta sunetulu primitivu nece candu precede cosunatoria vertosa sî urnieza silaba cu vocale era vertosa, Marturu ne este cuventulu a-
maru, batu, patu s. a., in cari nece unu romanu nu dîce cu 'h.
Dein contra e dupa cosunatoria vertosa sî urmatu de silaba cu vocale era vertosa se preface in t. De aci dîcemu cu T> : Petru, versu, peru, fetu — sî cu e : doi Petri, peri, verşi, feti.
Dupa analogi'a acest'a nu s'ar' cade se scriemu: meru — meri, cumu scriemu: peru — peri?
Ce ne impedeca se nu scriemu cue? Etimologia? Deca o cautâmu numai in limb'a romana, de securu nu. Era deca o urmarimu sî in cea latina, pote câ ne im-pedeca, sî pote câ nu.
Radecin'a acestni cuventu la greci se scrieâ: j^Xov sî numai dupa dori: [AOXOV. La greci dara form'a cu e lungu, este cea recepta in limb'a culta.
Era la latini, adeveratu Ia serietorii clasici, dein tempurele cele bune, se scrie malum. Inse suntu momente de ajunsu sî spre sustienerea lui meluminlocu de	malum.	Câ	intru	unu	Ms.	vechiu	a	lui	Paladiu forte
a dese ori se afla scrisu melum in locu de malum. (vedi Scriptores rei rusticae, ed. Bipont.) La Pliniu inca se afla melapium, melofolium, melimelum sî melinus-a-um; asemene la Varo, Isidoru sî alţii. Maigne d' Arnis in lexicon inediae et infimae latinitatis, Paris 1858 are: melum meru (poma) aflatu intru unu Glosariu vechiu, — sî melus meru (pomu) citatu dein Muratoriu.
Deca considerâmu aceste, sî deca considerâmu, câ in plur. dîcemu meri sî mere sî almente nu potemu dîce, pote vomu afla mai naturale sî nu in opusetiune cu eti-mologi'a a scrie sî in sing, sî in plur. totu cue: meru, meri sî mere, câ peru, peri sî pere.
Ortografi'a latina, câ atare nu pote sierbi de in-dereptariu intru tote pentru ortografi'a romana.
Nu tote sunetele, ce se audu in cuventele romane, suntu a se reproduce cu literele, cu cari suntu scrisa in limb'a latina clasica. Câ noi nu scriemu latinesce, ce roma-nesce ; sî latini'a clasica pre multe locure a fostu depărtata de limb'a poporului. Adauge, câ nece nu avemu date mai pre susu de ori-ce esceptiune, dein cari se potemu cunosce cu securitate deplena, cumu a pro-nunciatu Cicero limb'a ocurente in scriptele sale.
Cercetările rilologiloru pre terenulu acest'a, fia ele câtu de vaste, minutiöse sî adunci, nu voru pote dâ probe in totu loculu rădicate preste tota indoiel'a dein-tru aceea causa prea simpla, câ literile suntu numai semnele sî nu reproducutoriele sunetului.
Sunetulu semnatu prein litera nu se pote invetiâ cu certitudine, de câtu dein au diu.
Tote alalte probe despre valorea fonetica a Uteri-loru suntu nu deplenu secure.
De aci mi se pare lucru forte incumetatu a luâ de adeveritu, că in limb'a latina nu a fostu nece t
_	499 —
nece J¡, ma nece cniaru T> seau altu sunetu vocale a-fora de cele, ce se cetescu acumu in cuventele latine.
pre cumu dara ar' fí ámentela a te tiene de or-tografía latina, cá orbulu de gardu: chiaru asiá smen-tela este sí a nu luá latin'a in considerare atunci, candu urmarindu-se radecin'a cuventului in limb'a romana nu se pote aflá sunetulu primitivu.
D. M. pre cumu amu vediutu, inca asiá lucra; de sî regul'a si-o pune intru altu feliu. Se sperâmu inse, câ d. sa-si va reforma regul'a asiá, câtu se nu fia in contradîcere cu faptele d. sale cele bune.
La pag. 35 numera sonurele sî pune urmatoria-le 7 vocali:
• a e i o u % î (adeea J|i)
era pre e sî o deschisu (câ in silabele prime ale cuventeloru: lege sî pote, le ignoreza de totu, sî in tota cartea sa nu pune nece una lege pentru aceste sunete, — ce scrie pre celu de antâniu acuşi cu e, acuşi cu ea sî acuşi cu a; era pre celu dein urma cu oa seau cu a.
Acesta este un'a dein scăderile nu cele mai mici ale „scrierei. " Ca pre candu autoriulu pentru T> scrie preste 6 pagine, de sî dupa asertulu densului dela pag. 87 „dein nenorocire T> nu este primitu dupa vre-unu principiu demonstrabilu, ce dupa o eufonia inca neficsata:" neglege cu totulu a vorbi de trecerea lui e inchisu (câ in Bezi) in e descisu (câ in Beade) sî de aci apoi in diftongu nascutu deintru una mai mare inaltiare spre a (câ in Bea di sî Beazi) sî in urma in a spuriu (câ in măi dupa altu modu de pronuncia a cuventului sî câ in maci) — sî despre trecerea lui o inchisu in o deschisu (câ in mor ta) inca nu vorbesce nemicu; de sî trecerea acestora doue vocali este regulata dupa principiu nu numai demustrabile, ce sî demustratu.
Mai in colo autoriulu „scrierei" nu amentesce nece despre mutarea lui o in n; ce scrie fora nece una su-perare o, unde aude o, sî u unde aude u.
Acest'a este una violare a radecinei sî preste aceea una funtana, dein carea remanendu destupata nu s'ar' versâ altu ce-va, de câtu riure de confusiune. Cojuga-tiunea unui verbu cu e seau o in silab'a penultima dupa d. M. s'ar' scrie asia:
vedu, vediu, vedi, — veada (seau vada) veadia (vadia). moriu, moare, murimu si apoi era: eli moru.
Este logicu a cojugâ asia, câtu radecin'a se fia trasa - impinsa, cumu vene la gura celui dein anghiulu acest'a seau celui dein anghiulu dein colo?
Dereptu, ca d. sa a dîsu la p. 86: „logic'a scrie-rei cere arătarea consunei radicali", dara nu este de-reptu aceea, ce a dîsu. Câ vocalea radecinei inca merita luare in consideratiune, candu ea nu e perita, ce turnai dein cause eufonice demustrabili pierde sunetulu seu, — mai alesu deca prein Sesiune era-lu recapeta.
Nece se amagesca pre cene-va esemplele, ce se aducu dein latinia (cado, con-cido; teneo, con-tîneo; partior, impertior; quatio, concutio). Pentru ca in latina vocalea verbului de radecina, deca s'a scaimbatu prein compunere, atunci remane totu scaimbata intru intrega Sesiunea verbului compusu seau derivatu, sî cea primitiva nu se reintorse mai multu.
Eomanesce nu merge asia. In persona 1 de esem-plu,-vocalea da unu sunetu, intru a 2 altulu, sî intru a 3 er' altulu, — cari sunete in decursulu flesiunei re-vinu erasi, sî tote suntu redusa la regule sî aplicate deintru influenti'a cosunantiloru sî a vocâliloru dein giuru. (Vedi: Elemente de limb'a romana de T. Ci-pariu. Blasiu 1854).
A scaimbâ vocalea primitiva a radecinei in scrisu de atâte ori sî asia, de câte ori sî pre cumu ea se scaimba in pronuncia, nu este ratiunale sî preste aceea sî imposibile, — deca volîmu a sustiene unetatea limbei si a natiunalitatii nostre.
Sî d. M. inca pune intre scopurele scrierei: „a sus-tien6 unitatea natiunale a unui poporu" p. 99, — sî dîce: „Cosecenti'a sistemului foneticu, deca l'amu apleca in modu asolutu, ar' fi, câ ne-amu sparge limb'a in atâte bucati, câte pro-nunţări provinciali se afla in Romani'a, sî pre acesta cale amu ajunge preste 100 de ani la o desbinare completa a poporului".
D. sa dara inca este in contr'a fonetismului si in contr'a principiului, câ totu sunetulu se-si aiba liter'a sa, ceea ce la pag. precedente spune apriatu.
De ce dara totu-si nu se multiumesce a regula prein legi mutarea sunetului vocâliloru e sî o, sî de ce arata mutarea acest'a •scaimbandu vocalii e primitive dupa daten'a fonetistiloru, ba inca intru unele mai reu si de câtu eli? De ce scrie spre esemplu moarta, dupa ce insu recunosce, câ sunetulu espresu prein oa nu se pro-nuncia numai prein diftongarea lui o sî a (p. 102), ce sî almente? Ma eu dein parte-mi nece una data n'am audîtu romanu, care se fia dîsu moarta, soarte, soare,, roata s. a. cu diftongu, ce pre câţi am audîtu pânâ aci, toti au rostitu cuventele de clas'a acest'a cu una singura vocale simpla, cu unu o inaltiatu spre a.
Autoriulu „scrierei" dîce la p. 105 sî urmatoriele:
Sonurile, ce departe de a chiarificâ ideile şi relaţiunile suntu numai nuanţe confuse ale pro-nunţârei, va se dicâ nu unu elementu idealu, ci numai o piedecâ fisiologică a limbei sau o deprindere materială a urechei, scrierea le va alunga dela sine câ pe nisce lucruri străine şi afară din misiunea ei.
Sonurile ş, ţ, ce etc. au importanţa gramaticală de a contribui lâ marcarea numeriloru şi a persoaneloru."
63*

— 500 —
Nu sciu pre e sí o deschisu, numera-le intre cele gramaticali, ce representa unu elementu ideale, seau intre deprenderile cele de lapedatu ale urechiei. Aceea ve-diu, ca numai atunci le cresta, candu suntu inaltiate multu spre a, — seau le inaltia dinsulu in modu arbitrariu sî atunci, candu poporulu nu le-a inaltiatu, sî le scrie cu diftongu, unde romanii nu le rostescu cu diftongu, cé ca vocali simple.
Deca d. sa	considera	pre e	sî	o deschisu	de. so-
nure gramaticali,	atunci se	cădea	se	punia lege	pentru
scaimbarea sunetului lora; in colo se le fia lasatu ne-scaimbate.
Se	fia	dîsu:	e sî o, candu-su sub	acentu,	se inal-
tia spre	a, deca	in silab'a urmatorja	este e	seau a.
Apoi se fia aratatu esceptiunile sî lucrulu era terminatu.
Purcediendu d. sa asiá radecin'a cuventului i-ar' fi remasu neatinsa, sî nu ar' fi produsu curiositatea acea, ca literele radecinei se se infacisieze ca fetatorie, ce ajunse la unu puntu anumitu in drumulu flesiunei, in scrisu producu nesce baştardi, ce romanulu nu va se-i cunosca, seau-i numesce almente sî nu dupa semnulu pusu in fruntea loru.
Deca se scrie vocalea primitiva a cuventului, cose-centi'a logica nu sufere; sî fia-care romanu pote ceti cele scrisa dupa dialectulu seu, seau a se camu lapedă de „nuantiele cele confusa ale pronunciarei sale" sî a se dedá cu una pronuncia mai corecta sî mai gramaticale.
Sî „scrierea" in locu de a lucra pentru coregerea pronunciei, sî prein acest'a pentru sustienerea unităţii sî inaantarea ei, se nesuesce a ne sparge sî mai multu, candu prein modulu seu de a scrie sunetele derivate dein e sî o introduce sunete — de nu pentru toti, dara pentru cea mai mare parte de ronţani —> neusitate.
Este acest'a restringerea fonetismului, de care vor-besce autoriulu in ore-care locu alu „scrierei" ?
Neca-iri nu este asiá confusiune mare in „scriere", ca	pre	la	p.	80	sî	urmatoriele, unde	se	reguleza	scrie-
rea lui u, ca norma sî pentru z sî ui.
Autoriulu se. pare a fi petrecutu pre altu planetu, asiá necunoscute-i suntu cele mai cunoscute principia, cele	mai	latíte	legi	pentru scrierea	lui	u.	Elu	dîce	:
% numai atunci s,'aru puté întrebuinţa pentru însemnarea,, lui JJ, candu. aru fi o regulă constantă, a limb.eţ nostre, că t înainte de i urmatu de alta vocală se ceţesc.e u.. Dar togmai aceasta nu este.
Dîce autoriulu, sî nu?i place cá t se aplece fora semnu sî spre semnarea lui t sî spre a lui u, pentru ca
Or ce semnu fie elu literă, fie indreptariu de drumu, trebue să împlinească doue (de ce nu
doaue ?) conditiuni: ântăi să aibă unu înţeles^ fixu, aşa incătu să nu se poată interpreta doue sau mai multe moduri, şi alu doilea sS fie cunoscutu de toţi intru acestu inţelesu alu seu.
Apoi a pune, ca i este semnu de ajunsu spre a arată: ore t tienutu-si- a sunetulu primitivu, seau l'a pier-dutu, — sî a insemnâ pre i pentru a pote respunde acestei cerentie, este logica pre dosu, dupa cumu dîce totu d. sa.
Aci	inse	d. autoriu	se	pare	a-si	fi	uitatu	de	cele'
scrisa la p. 70 unde dîce:
O consonantă deja prin natura sa de a fi consonantă, adecă de a nu se pute pronunţa singură ci in unire cu vocala următoare, ne silesce, in-nainte de a o pronunţa, a ne uita la vocala următoare. Uităndu-se Rumănulu, ce vocală urmează după consuna c şi vedend câ urmează e şi i, prin insaşi natura limbei sale şi fără altă regulă trebue să cetească H, fiindcă in cuvintele, sale rumăne nu sufere K inainte de e şi i.
Va se dîca, nece una cosunatoria nu se pote ceti de se-ne ce numai împreunată cu vocalea urmatoria> dupa ea, sî dein caus'a acest'a omulu caută se se uite la vocalea urmatoria. Candu romanulu dupa c vede unu e seau i, dein natur'a limbei sale va ceti H sî nu k. Deci c nu are lipsa de sedila.
Ce regula buna sî adeverata! Minune, cumu d. autoriu pentru d t s candu-si pierdu sunetulu primitivu, nu statoresce totu asemene regula; dein contra d. sa deca vede, ca alţii indica scaimbarea sunetului acestoru cosunanti prein vocalea urmatoria, pre cumu face sî d. sa pentru i sî if, dîce : acest'a este logica pre dosu!
Suntu sute de esemple, dein cari e probatu, cumu câ i diumetatîtu scaimba sunetulu cosunantiloru d, t, s in z, jj, ui. Asemene sî i contrasu dein doi.
De aci gramaticii noştri au statoritu regul'a:
d, t, s in a-ante de i diumatetîtu seau du.plecatu se scaimba in z, n,, III.
Lucrulu s'a venturatu multu prein cârti sî diuaria asia, câtu acumu de multu este cunoscutu sî copililoru.
Sî totu-si autoriulu „scrierei" candu: se lupta pentru sedile la d t, sî s, nu se apuca de combaterea sî restornarea, regulei acestei-a asia, pre cumu este ea formulata sî cunoscuta: ce o formuleza dinsulu asia, pre cumu-i place sî cumu-i vene bene, ca se o pota res-tornâ.
Unu asia modu de combatere nu este indatenatu la omenii de_ litere.
Ce-ne combate ce-va, citeza cu fidelitate asertele, ce voliesce a restorna; apoi costruesce argumentele sale.
Asia se se faca sî cu regul'a de mai susu, se ve-demu, pote-se-voru aduce a supra-i alte argumente a fora de cele retunsa pana acumu.
Câ urmandu regul'a acest'a cu cosecentia, potemu scrie sî ceti fora dubietate cuventele limbei romane;
-	501	—
numai se fimu cu atenţiune la i unde este diumetatîtu, unde intregu sî unde duplecatu.
Pre i duplecatu-lu semnkmu pentru destingere cu cercuflesu. Ma unii însemna sî pre i diumetatîtu cu semnulu scurtării ; ce nu este de lipsa; inse spre ajutarea celoru nepotentiosi totu e mai bene se se punia unu asia i semnatu, de câtu cosunanti cu coditie.
I este caus'a, pentru care d t s pierdu sunetulu seu primitivu, e dereptu sî cuvenientiosu dara, câ i se se pedepsesca pentru pecatulu seu, sî nu cosunatori'a, ce nu a comisu nemicu.
De vomu scrie :
vedi, surdi, ardi, audi — muti, mulţi, sorti, — dusi, pusi invinsi, ursi — dela: vede, surdu, ardu, audu — mutu multu, sorte — dusu, pusu, invinsu, ursu.
sî dupa analogi'a acestor'a :
faceţi, lăudaţi, menati, duceţi — insanetosiezu, putrediescu, amutiescu — rogatiurie uritiune putrediune —
cu i neinsemnatu, seau (pentru celi nepotentiosi) provediutu cu semnu (vedî, ametîela), nu va sci ceti fia-care romanu dein natur'a limbei sale ?
Sî deca pre i duplecatu-lu vomu insemnâ pre totu loculu, sî vomu scrie:
avutîa, imperatîa, fratîa, vertosîa — fragedîme, vertosîme, multîme — a impartî, a inverdî, a se molesî — audîtu, molesîtu, inverdîtu — tardîu, verdîu — asurdîtoriu, cene nu va cunosce, câ literele, ce se afla in a-ante de î suntu a se ceti câ z, ij, m ?
Era esceptiunile voru fi forte pucine asia, câtu le vomu pote numerâ pre degete. Câ cuventulu argen-tiu scrisu câ aci, se va ceti cu t; era de se va scrie cu cercuflesu: argentîu, se va ceti cu g, pre cumu-lu sî pronuncia mulţi. C harţi a se va ceti cu t, câ nu este dupa elu nece i diumetatîtu nece duplecatu. Asemene desvertitu, si li tu, Ti tu sî tote, pre câte suntu de aceste.
I duplecatu se pote cunosce dein semnulu seu: î. Era i celu diumetatîtu inca se pote cunosce liusioru; ck pre câtu este desu in terminatiuni, pre atâtu este raru in radecin'a cuventeloru, — sî ce-ne sente lips'a-lu pote scrie: î, ck in totu casulu va pecatui mai pucinu câ celi, ce scriu cu coditie. —
Acestu modu de a scrie pre z, IJ, III se se fia com-batutu in „scriere" sî se se fia restornatu cu argumente valide. Atunci ne-amu fi plecatu cu toţii in a-antea sistemului log icu: de a pune coditia in locu de i sî de a confunde fonetismulu cu etimologismulu.
Dupa ce in modulu acest'a am facutu recensiunea cuprensului principale a cârtii „despre scrierea limbei rumâne", am aratatu scăderile, ce dupa opiniunea mea
are sistemulu do scriere alu dlui M., se facemu una cu-runa de floricele adunate in campulu „scrierei", dein cari se se cunosca sî mai multu necosecenti'a autoriului.
D. Maiorescu scrie:
eroare p. 55 cu pronuncia românită, apoi in data: in contra cu pronuncia neromanita — macaru ck po-porulu rostesce cuventulu acel'a cu o deschisu.
dubla p. 64. Ddieu se-i ajute, se ne invetie a dîce: dublecu sî indublecu, in locu de duplecu, cumu au dîsu parentii noştri sî noi.
im muiere p. 85. in locu de immoliare (de 1 coj. dela mole). Cumu scrie d. sa verbulu acest'a, nu-se pote pleca dupa formele limbei romane.
odată, unu cuventu, fora indoiela adverbiu; apoi totu d. sa scrie airi: multe dâti, câ sustant.
inviaza p. 11, adapte za totu a colo, sî individualizează p. 23; aci cu aza, aci cu eza, aci cu eaza intru aceea-si forma terminativa.
v i a t i a in locu de v i e t i a. Ck nu e dela ver-bulu a viá — viatu; ce dela adjectivulu viu. Tote sustantívele in e t i a suntu dela nume, sí nece unulu dela v erbu. Deca scriemu verdetia, dulcetia (dupa d. M.	cu	eaj	s.	a.	dela	dulce, verde	sî	bune	ti	e be-
tranetie dela bunu, betranu — vomu cauta se scriemu sí: vi eti a dela viu.
uriciune dela uritu, rogâciune dela r o -gatu. Inse aceste suntu cuvente vechia. Se vedemu, cumu scrie d. sa cuventele noua de form'a acest'a:
termina ciune p. 126. sî apoi conjugaţiune, dechinaţiune, restricţiune, — flecţiune sî apoi flecţionara p. 114 sî 115 — raţiune sî raţio-nala p. 115; aci onaru aci onalu dein une; — aci cu M aci cu jg, aci cu Ti aci cu a, fora nece una raţi-une, fora nece una cosecentia, curatu numai pre cumu se va fî miscatu lumin'a lampei.
posibil u cu liter'a radicale mutata câ in latina. Asemene: responsabilitate p. 84. — Apoi: vidi-bilu cu ea retienuta.
pe căt, cu cât, de căt p. 4. Adecă cuven-tulu : câtu este luatu de sustantivu sî impreunatu cu prepusetiune. Prea bene; dar' apoi de ce lipsesce u finale, care d. M. la sustantive-lu pune? Sî de ce scrie d.	sa	totu a	colo:	in	căt	sî	la	p.	15.	intruc*atu?
ântăiusî ăntăi sî intei p. 85; cu u fora U, cu ă cu é cu î, pre cumu curge dein pena.
Ce terminezu, ck de asiu insírá sî esaminá tote necosecentiele „scrierei", mi-ar' cauta se scriu una carte pre câta este ins'a „scriere".
Numai una singura observare voliu mai face.
D. M. se clktena in coce sî in colo sî intru scrierea numelui nostru gentile sî acusi-lu scrie: „riimânu", acuşi romă nu, sî acuşi r orna nu.
—	502 —
Intru acest'a d. sa face chiaru câ ungurii, (caroru le-a facutu servitia bune prein criticele sale) cari ne numescu român, romen sî olâh, — sî nemţii, cari aci ne dîcu Romanen aci Romanen, aci Rumânen sî Walachen, era deca ne suntu vecini buni, ne mai saluteza sî cu câte unu Bloch confidenţiale.
Sî numirile, cu cari se folosescu străinii despre noi, asta-di nu mai supera pre nece unu romanu cu mente. Străinii scriu numele nostru, unii pre cumu biata sciu, alţii pre cumu-i trage anim'a. Sî nu este nece una mania intre noi.
Inse dela rectoriulu unei universităţi romane, dela unu membru alu societăţii literarie romane, cu dereptu cuventu pote pretende ori-ce romanu, (sî mai vertosu aceli-a, deintru ale caroru dâri-si capeta plat'a de rec-toriu sî banii de drumu la siedentiele societâtii literarie), câ sî se scia sî se vre a-i scrie numele cumu se cade.
De va dîce cene-va: la 1866 d. M. erâ in ratecire, de aceea a scrisu rumănu. De atunci a venitu la cu-noscenti'a adeverului sî acumu scrie bene, — pucinu ne va multiumi.
Câ deca d. M. la 66. asia mărginite cunoscentie avea despre limb'a romana, in câtu nu scieâ scrie cu-ventulu „romanu", atunci „pentru a nu intrebuintiâ unu cuventu mai coloratu" a fostu mare cutezare dein partea d. sale a se lega se de romaniloru invetiatura despre scrierea limbei romane.
I. M. Moldovanu.
(XVI).
CORESPUNDENTIE VECHIE Sì NOUE.
III.
(Fine).
Denique cum amici cuiusdam buiatis tribus gran-dibus (filiae nubilis, filli juristae, et conjugis optimae foeminae) funeribus tristis adfuissem, cantoribusque of-ficium defunctorum decantantibus, attentus auscultassem, incidit mihi: talem linguam (utut per obtrusionem li-terarum Cyrillicarum, et linguam Slovenicam in sacris per Marci Ephesini sectatores pessimis avibus inductam, vitiatam), quae meras in suis cantionibus voces, et expres-siones latinas habet, ad Bulgaricam, Albanicamque linguam, quae id asserenti forsitan ne cognitae quidem sunt, refer-ri citra mälevolentiam neutiquam sane posse. Cuius-modi, ut unam alteramve ex praedictis cantionibus ad-ducam stropham, ad propositi veritatem confirmandam, sit instar exempli cantio, ut alios omittam tonos, cantio 8-itoni; in advoluto sub '\\. folio expresa.
•| j. a) „Pl'angu, si me t'anguescu (dolore tangor), qu'andu cugetu de mòrte, si vedu in mormentu di'acèndu
(z'acèndu more italico, qui giacere jacere, etiam pep, d diacére scribunt), frumsétia nostr'a, quéa f'acut'a dup'», typulu (chipul) lui Dumnedeu hédit'a (NB. more Hispa-^ noruin f in h mutato), nem'arit'a, neav'endu typu. O mi., nune ! que asconsu este aquesta, que s'au facutu pentru^ noi ? quumu ne amu datu stric'acionei ? quumu ne amu? injugatu cu mórtea ? cu adeveratu dop'a porunca (a p o r-f\ c e o, veto, inhibeo, mando) lui Dumnedeu, pre quumu este scrisu, aquelui que d'a mortiloru repausu. "
De inde ex cantionibus, dum mortuo per osculum, crucis valedicimus, cani soliti, sit cantio —	,
5-ta „Que este viuétia (per u otiosum) nóstr'a? Fióre, şi fumu, şi ró'a de deminétia cu adeveratu. De, qui veniţi la mormèntu, se vedemu aiéve, unde è frum-j sétia trupului, şi unde suntu tenereţiele? unde suntu(-ochii, şi forma trupului ? tòte s'au vesceditu qua erba, • tòte s'au stinsu, veniţi, se c'ademu la Hristosu cu la-chrimi." etc.	1
Et cantio indidem —
12-a. „Tote organele trupului aquum netrebnice se vedu, quéle que pucinu mai nainte era misc'atórè : ch'e ochii au apusu, piciorele s'au legatu, m'anule (sic) au incetatu, şi audiulu cu densele, limb'a cu t'acére s'au ingr'aditu, şi mormântului se d'a : cu adeveratu deşiert'a-ciune suntu tote quéle omenesci. "
Et haec quidem quoad vocum romanitatem adver-sus osores prolata; jam ut aliquid adhuc etiam de or-thographia, superbis per me attacta, aliquid addam:
Ad imminuenda signa, quae typum, scripturamque deturpant, difficilemque reddunt, ea porro mea foret opinio, ut —
a)	Voces a syllabis In et Im, incipientes, ut : începu, Imperatu, infigu, impungu, innodu etc. nullo prorsus spiritu notentur, uti nec Galii voces incipientes ab In, et En, et Em etc. notant, licet aliter nonnihil pronuncient.
b)	Ut i, et u, finale pariter nullo afficiantur signo, uti: faci, prunci, omeni fugiţi etc. Facu, batu, fusu, calu, potu multu, omu intregu, lupu fu ga ci u etc. sùm omu puravu, multi du cu unu bou grasu etc, nisi accentus ad ultimam sylabam descendens, aut distinctio significatus id exigat, ut: vei. (ei) audi multe, pro a u d i r e ; multa audies : vel inverse: audiei multe. Nu ne audì; non nos audi-vit. Nu'l potui senti, pro sentire. Il senti, sensit eum, quod melius scribaretur sentii. Il b'atù. r'eu; vehementer eum batuit, verberavit. Mâne'a pane niult'a, manducat panis multum. Mânc'a tót'apa-nea; totum panem manducavit. Nu sci vorbi bene, pro vorbire, non scit bene verba facere, loqui. Nu te potu, s. possiu lauda pro laudare, quumu s'aru cade; pro cadére; non te possum laudare, uti con-veniret etc.
503 —
c) Ut e ante n simplex, sine omni puncto, desuper
endo, semper ut i pronuncietur, ante duplex autem n, naturali sono, ut: seien ti'a, potenti'a, cove-
pon
BUo
nientia, cunoscenti'a, dorentia, mente, lente,
dente, menteni etc. smerenie, mandrenie, so-
lemnnu, Vienna etc.
d) Ut d caudatum in iis tantum vocibus adhibeatur, jn quibus i interiectitium locum non habet ; ante i enim de natura linguae d etiam sine accentu, ut z efferendum venit, etiamsi alia non sequatur vocalis, ut Di, dio, audi, innodi, slobodi etc. praeterquam in deriva-tis a verbis in esco, ut vedescu, trudescu, vedi'tu,
truditu, quod ipsum etiam de litera t, ante i scien-dum, et tenendum est, de qua alia occasione.
Nß. Pro ph, ut f, non pugno, sed y, in vocibus, in quibus d, t, naturali sono efferenda forent, pro i, lu-benter adhiberem, si per me staret, aut diphthongum genitivi nominum foemini generis, etc." *)
Cuperem scire, quid sit circa novellas Valachicas ; Quaestor enim certus perhibebatur, facultatem a sua Maiestate SSma. impetrasse ; Nova pro Moldavia, et Va-lachia imprimendi ; nulla tarnen, ad hoc tempus in publi-cum produsse intellexi, quam ob causam nescio. Si-quo casu imprimerentur, rogo dignetur, mihi perscribere, devenit enim ad meas manus liber, quaedam vocabula Moldavis tantum propria, continens, quibus eum in ca-sum Perillustri ac Clarmae. D. Vrae lubenter inservirem.
Sua Ilustras. Dnus. noster Eppus., Deo sint lau-des, de praesenti est benevalens, et domi; etiam Dni. confratres Canonici suntu sospites, sed penes simplam praebendarum solutionem misere adrnodum subsistimus.
Qui in reliquo pretiosis affectibus, et amicitiis Pe-rillustris, ac Clarmae. D. Vrae. impense deditus, pecu-liari cultu persisto
Perillustris, ac Clarmae. D. Vrae, M. Varadini, die 7- Augusti 1816.
humillimus servus, et devotus amicus, Ioannes Corneli m. p. C. E. G. C. M. C. Cphl.
IV.
(Continuatiune din N*r. XXIII.)
— Mai unu cuventu despre limba noi dicemu as-tadi pasaru-ica ferestu-i-ca ; nevastu-i-ca ; mai in colo tata muma frate apoi mum-âni; tafani; fraţi-âni; poinu; pomni ; **) se videmu pasaru-i-ca cum si de unde s'au formatu ; dela pasaronju s'ar fi facutu pasaronica zz: păsăroi ca sierponica zz sierpoica, leonica — leoica si altele ci s'au formatu din pasar-âni facanduse din fini — uni ca dela *ngiu zz: unris si apoi adaugunduse silaba ca carea insemneza micu sau copilu per eminentiam
*) Pana aci aclusulu sub '| |.
**) Unde dîcu pomni dela pomu?
fiindu forma completa cua — kind ; *) asia dara s'au facutu din pasarânica — Kind von Vògel zz Vogeljung pui de pasari; **) ferestu(n)ica zz pui din feliulu fere-stiloru. ***) forma nostra a pluralului âni este de o potriva cu ănî a limbii sanscrite in deva deus devânî ~
dei; siva şîvânî si altele si la noi au luatu' mai multe
forme asia den âni mani; maniâni m&nuni ~ man-+-uli manure zz manurT mânui zz manii ~ mânT zz mâni carte; Kipu,Ä(n)i dupa analogia lui mai
am		pomâni
uni	uni	pomeni
uli	ini	pornim
t)ori		ponjni
uri	i-i	KKBAHîe
ui	T	KSBenre
		KSBillTe
mâne zz mene MINE;'t«ne~ tene tine; sâne ~ sene, sine, zz msni uai ~~ n>ni — ijii ; KIP-
U«>(n)i -+- le m.pu»:II opi KIPTAIN, KTPTKTII ZZ KT>PT»li ; KIP-tul •+• ariu ; daruri ~ darini ~ darinîcu ZZ darnicu, pu
tere ; puterini •+• cu ZZ puternicu ; trèba, treburi ZZ trebi-nîcu ~ trebnicu (bot -+- uri botni -+- IŢL ; sape ; sxpspi ; dapi apoi va fi fostu si sarini •+• tia. Asia s'au formatu f f ) st* - ile ~ sttle ; mtc-t -+• ile ~ mietile ~ mic*le gradp*-ile ~	grad-fele ;	dì-*-	ile	~	Z«R	-T- ile ZZ dina	ca	ai	non -+-
dinum (nundinae) de aci o •+• diniola ~ odiniora dem*-netia ~ dimTnetia ZZ diminetia ftt).
asia sta lucrulu si cu mt; ta m* -+• ile ~ m^le mine au fostu mene si mai de multu mâne (m) tine = tâne = Umbr. tîom — tua niom zz: toni •+• om zz: t(I)iom ZZ tîom ; latinii dîcu mus greci [xsv si (*sţ pro nevt ; lat. laudă-*-mus; greci Xeyo •+• [ASV; si Xeyo-T-[AS? ; la latini: sta mus ~ muns ~ mons zz mon H- s(i) ~ mon (ego) man (e) men (e) ~ mine si s(i) ~tizzmultitudo mus ZZ mu(n) •+• si (sanscrita masi ~ musi zz ţu(y)ţ ZZ (ASVP.eţ ; mus ~ mu+ s ego multitudo s'au io multi zz: nos zz noi, tis zz: TS ZZ tins
— TEV? ~ t«RNE •+• s(i) (tenersi) ti(n)s(i) ~ tu•+• multi: vos ; est zz: EIROV ; ama •+• tu(n)si zz: amatur ZZ: aliquis est se amans ; noi zz: no(n)i ; voi zz: vo(n)i pono zz: ponio zzi puniu zz: puju ; punii zz pui mfiniu ; mfijiu; anî zz aT voster si vester zz voniester voester : voster vester; vorto
sverto von erto
~ v*rtescu
voerto
v*(n)ertn-nscu zz vartescu verto
Favjer ~ v*njer ~ vonjer ~ vojer ~ vair -+- tute ZZ virtuţi zz virtute; avrjp au avutu digama la inceputu. Din cele pana aci poti vede, ca pana unde au strabatutu filologii noştri de pana acumu. Despre arclulu (sic)
*) Ce-ne a mai audîtu deintre romani?
**) Pasaruic'a e totu un'a cu pui de pasari?
***) Va se dîea: pui de feresţra?
f In margine: noru nurori sora; sur-ori bou; boori in boo-relu bo-orei tauren-Hciu casiulenu.
ft) In marg: STEJI.1T> ZZ steul ZZ STEBL STEJLL — st* -+- ile st-fclemldurt ~ mlduvl ~ midsil mid»L (alter= AUTERZZOTER) francii.
ftt) Se ne escuse, deca ceneva siar' pierde patienti'a la cele de pana aci si la cele ce urmeza.
—	504	-
nostru inea e unu causu. Nime pana acuma n'au aflatu ca cei articulu nostru. Petru Maier s'au apropiatu mai tare de adeveru. Maiorescu fie ertatu s'au incurcatu cumplitu pre langa tòta desiertaciunea lui cea ingeniosa publicata sub nume de studii asupra limbii rumanesci. — Mi au casiunatu forte multa bătaie si spargere de capu pana candu Fam aflatu. Loiu publica io la timpulu seu, câ nu cum-va se se temple vr'o nenorocire se vina furulu de nopte si se remana in intunerecu, ca multe alte aflaciuni ale mintii omenesci *), ca se se pota îndulci si scumpa ine naţiune si bucura de pârga cea adăpata si udata cu sudori crunte **). Io m'am luptatu mai in tota viiatia mea cu doi dusîmani cumpliţi cu nesciin-tia mè si a altor'a si cu prejudetiele cele înrădăcinate si incarnate ale omeniloru. Si astadi me luptu o lupta gigantica cu aceşti doi balauri. Intunereculu voesce dinpreuna cu prejudetiale se oprească rota timpului ; dara vai de pelea loru caci voru fi sdrobiti, si totu râmu si farâmu facuti ***).
O întrebare forte modesta asiu avea io catra Dum-niata, ca sami spuni ori pe cale privata s'au prin Archivu. dice scrii liusiuratate ~ li-usiurate apoi numai decatu uitare si nu ovlivitare dela oblTvito si altele mai multe; mai incolo scrii gramateca apoi cetesci Dumniata YpamâTeKi opi rpxmateirb ori -'pim-bT-feiti ori rpxmifiteKi dupa pântece s'au cumu ; f) Rumanesce bine ar fi numai rp^iiiifiiiteKi ori rpT.niiir.teKi ••pa[vij.s.(-/)-:y:rl ~ scrîbementîca ZI scriem/fintu ; ovq-ix: ZZ Kognomentum mantii — ment ~ [xa-r; éV.aTcv ~ centum dara apoi gramatica s'ar putè dîce rumanesce forte bine dela graiu ; graimenteca zi scientia quae comprehendit sermonem. —
In literatura si in limba nostra s'au incuibatu unu reu forte mare, ca toti scriitorii nostri sà abătu cumplitu dela dulce limba a poporului si o se vie vreme candu o sene cada soldî de pre ochi, ca ne departamu prè tare	de	poponi.	întrebare	asta	nu	o potu	isprăvi	cu	o
vorba	cu dóa.	Materia nu	hotarèsce la	nece o limba	ci
forma	interna	si esterna.	Multe forte	asiu ave de	a
vorbi in privintia asta. Mi au parutu forte bine vediendu, ca si Domnia ta mai slobodi putintelu cordele si te dai dupa păru ff) cumu se dice dicala. Deie Dumnedieu sà ne puteinu intielege cu toti si sa stabilimu o data
*) Dieu, ar' fi mare dauna, deci nu mai intardîâ.
**) Săraca naţiune, candu va sei de asta sudore, ce va se mai cugete.
***)	Dieu	bene	faci,	curagiu	numai,	si	glori'a	cu	atâtu	va	fi
mai mare, cu câtu nu te lupţi cu omeni, ci cu balauri.
f)	întrebarea	e forte	modesta,	der'	respnnsulu	va	fi	si	mai
modestii, precumu vedi.
tf)	Ba	dieu,	dupa	păru nu,	ci	numai	dupa	peru,	cumu	dîce
si	dîcal'a	pre	la	noi, pre	aliurea pote	câ	dîce	almentrea,	ci	io me
tieniu de dîcal'a locului.
unu Alfabeta curatu rumanescu, ca pe temeiu aceluia se dîdimu, casa bine scriintii nostre rumanesci.
(Finea va urma).
NOTITIE DIVERSE.
— Dn. C. Boleacu, cunoscutu intre romani de unu mare cunoscutoriu de numismatica, cu carea seT} ocupa mereu, inca pre la inceputulu anului currente a^ publicata in diuariulu seu unu articlu numismaticu de mare' importantia, care merita in adeveru a fi cunoscutu mai departe de câtu numai in cerculu lectoriloru Trompetei, ca tote câ nu ne este cunoscutu, câtu de latu este acestu cercu, inse pana acum nu amu oserbatu se fia fosta re-produsu acelu articlu intru altu diuariu dein coce seau dein colo de Carpati nu scimu dein ce causa, pote câ pentru idee-le politice ale autoriului la unele, seau indi-ferentismulu pentru atari obiecte la altele, seau si pentru alta causa noue necunoscuta.
Noi inca pana acumu, de si ne ocupâmu dein candu in candu cu numismatic'a, cam pre de asupr'a, nu l'amu nece reprodusu, nece macaru nu l'amu amentitu. Nu l'amu reprodusu, pentru câ e ceva prea lungu, mai trei colone de ale Trompetei, si se scie ce colone, si de acea ne amu indoitu alu reproduce pan' acumu. Dar' câ pana acum'a nece câ l'amu amentitu, in adeveru ne mar-turimu culpabili.
începe cu descrierea a noue (9) aflări de monete vechie, ce s'au descoperita in Romani'a in cursu de 12 ani dein curendu, cari le si descrie pre tote afora de a nou'a, si se opresce mai indelungu la cea de a opt'a si anume la numii lui Procopiu. Promite inse, câ intru altu articlu va mai continua de a tracta, ce inse pan' acum'a (dela Ian. pana in Iun.) inca nu amu aflatu, se fia facutu.
Numerulu aceloru numi aflaţi este mare forte, la a opt'a aflare preste 5000, dein cari iorte mulţi s'au in-strainatu, unii chiaru si pana la Paris.
Asia romanulu, căruia D. dieu ia datu una patria dein cele mai superbe si mai avute in totu respectata, nusi scie pretiui averile sale nece intru unu modu, ci Ie lasa se pieră seau se inavutiesca pre străini, bursele loru, si r museele loru.
Elu va se planga una data ainaru de asta nepăsare, necrutiare, si nescientia, ci pote câ atunci va fi prea tardîu.
— Cu Nr. presente se termina semestrulu primu alu Archivului pre a. c., si DD. abonaţi, cari mai resteza cu abonamentulu, suntu rogati, asi respunde oble-gatiunile, avendu si noi necesitatea de a ne respunde pre a nostra facia cu tipografulu si speditiunea.
— !\r. XXVI. va aparé in 5 Iul. vechiu a. c.
Editoriu : T. CIPAEIU.
Imprimeria SAM. FiLTSCH (W. Krttfft) in Snbinin.