ARCHIVO
pentru filologia si istoria.
Nr. XXIV.	20. Aprile	1869.
Viii
Confererlti'a filologica dein Sabiniu, 1860.
In 2. Oct. 1860, precum se scie, se întruniră in Sabiniu unu numeru nu prea mare de romani literaţi dein Trni'a, convocaţi prein unu decretu ministeriale, pentru a se consultă asupr'a unui proiectu de Ortografi'a romana cu litere latine, — care convocatiloru se comunica de una data cu convocarea loru, cu scopu destulu de practicu si lăudabile, că membrii acestei Conferentie, carea in urmase numi Comisiune fii ologica, se aiba ocasiune de a medita asupr'a acestei cestiuni in a-ante de a se intrunf in comisiune.
Decursulu aceloru consultări inca este bene-sioru cunoscuţii dein protocolulu acelei conferentie, publicatu si in separatu, dar' si in Actele Asocia-tiunei trne. dein a. 1862, la paginile 178 urmatorie. De acea nu mai este nevolia a ne ocupă cu espu-nerea mai detaliata a celoru petrecute in senulu conferentiei in cele siesa dîle, câtu tienu comisiu-nea. Cu tote câ prea bene eră, deca nu numai resultatulu desbateriloru, dar' celu pucinu si documentele justificative, cumu se dîce, se publicau totu de una data, fiendu câ dein publicarea loru, dupa noi, mai multa lumina se făcea, si conferen-ţia eră scăpata de multe suspitiunari sî acusari grele, ce numai decâtu s'au redecatu asuprai.
Atare publicatiune astadi pote câ nu ar' mai cu potentia a se face, de câtu numai prein Dn. Dr. P. Vasiciu, care eră insarcinatu defti partea regimelui cu convocarea Comisiunei, si cui s'au a-manuatu tote actele si corespundentiele relative la acea Comisiune, er' celoru alalti membri le lip-sescu.
Noi insine, care amu luatu parte activa in acele conferentie, inca nu avemu afora de proto-colulu publicatu, nemica a mâna, si cu tota buna volienti'a nu amu mai pote astadi dă nemica la lumina, — de câtu cele ce se referescu numai la ARCHIVU pentru FILOLOGIA sî ISTORIA, III.
activitatea nostra, cari inca suntu prea pucine — doua la numeru.
Unulu este operatulu nostru, seau Refl es i-unile, asupr'a proiectului de ortografia amentitu, de cari se face' amentire in protocolu la loculu citatu p. 185, si inca nu s'a publicatu.
AltVeste una scrisoria adresata catrâ unu amicu, membru alu Comisiunei, asupr'a corespun-dentiei dein diurnalulu Viuese, numitu Calatoriu (Wanderer) nr. 220 date 23 Sept. 1860, critisate in Gazet'a Trniei nr. 41.
Cari fiendu câ dupa opiniunea nostra potu se reverse ore care lumina pentru mai chiara intiele-gerea unoru punte dein protocolu, le adaugemu aci pre amendoua.
I.
Convocatiunea Comisiunei, cu scopulu aretatu de a esamină unu proiectu de ortografia comunic atu dein partea regimelui, deşteptase in unii omenii temerea, câ regimele cu acestu midiu-locu nu voliesce de câtu a impune, seau octroiă, si in literatur'a romana una sistema absolutistica , cumu octroiase pana aci atâte alte mesure politice administrative, si chiaru si literarie, dein cari una parte incâ si pana astadi suntu in vigore.
Dein acestu puntu de vedere, unu romanu zelosu pentru literatur'a romana, si nu prea amicu ideeloru politice, ce domnieau pre atunci, nu se indof a dă spresiune acelei temeri cu multa libertate in articlulu diurnalului amentitu, care in cer-cure-le gubernamentali, celu pucinu in cele dein Sabi-niu, produse una neplăcuta impresiune, inse pentru caus'a romana cu atât'a mai bene.
Resultatulu fu, câ deca si nu s'a respinsu oficialmente imputatiunea aruncata regimelui, dar' dein partea Comisariului gubernamentale Comisiu-nea fu asecurata, câ atare tendentia nu intra in vederile regimelui, si Comisiunea se sierto de asta dechiaratiune a regimelui pentru a dechiară la protocolu, p. 183, si dein partea sa, câ nu im-
59
466	—
partasiesce acele temeri, de si in adeveru unii membri le aveau.
Unulu dein membri inse, nemultiaminduse numai cu asta dechiaratiune protocolaria a Comisiu-nei, crediu de neapărata necesitate, a combate si pre calea diurnalistica acea temere a Corespun-dentelui,sî a apară de nou intentiunile bune ale regimelui, in nr. amentitu dein G. Ţr.
Scrisori'a nostra in urm'a acestor'a suna asia : Blasiu 2/14 Oct. 1860.
„Frate si amice ! Me vei liertâ, deca cu asta antania ocasiune dupa despărţirea nostra dela Co-misiune, erasi voliu se ve vorbescu ceva de Comisiune si ortografia. Ci dorenti'a de a porurea de a impacâ cugetele toturoru romaniloru, si mai de a prope ale omeniloru noştri, me provoca ore-cumu si acum'a a Ve scrie putinele, totu numai dein acelu scopu si puntu de vedere, nu dein altulu
„D. Vostra ati combatutu cu focu in nr. 41. alu Gazetei articlulu dein Wanderer, si nu am nemica, in contr'a ideeloru, ce ati desfasiuratu. Dein contra, eu inca sum totu de aceeaşi părere cu D. Vostra in respectulu literaturei nostre si a-sociatiuniloru literarie. Ba inca si intru aceea me unescu cu totulu la ide'a D. Vostre, cuniu câ avemu chiaru una detorentia, de a nu scapă dein mâna una ocasiune atâtu de bene venita, de a ne intruni si de a ne cointielege intre noi, care ne o dede guberniulu de buna volia si pre neaşteptate. De acea si io, si noi toti, cu doru ne amu adunatu la unu locu, sacrificandune interese-le particularia altoru interese de una natura mai inalta si mai pretiosa de câtu cele private; si credu, ca totu romanulu, in care e desvoltatu semtiulu nobile ca-trâ naţiunea sa, cu asemene nepregetare ar' fi a-lergatu la loculu intrunirei fratiesci.
„Pana aci suntemu de una părere, si nu este intre noi nece cea mai mica umbra de diferenţia. Inse intru altele, ce urmeza, pote câ nu suntemu deplenu cointielesi, si de aceea-mi luai libertatea de a Ve scrie, pentru câ, deca s'ar' pote*, si intru acele se ne cointielegemu.
„D. Vostra ati combatutu dîsulu articlu, nu numai cu focu, ci dupa a mea părere si prea aspru. Io nu l'am vediutu, si nu l'amu percursu, decâţu numai una data, si asta data, inca numai intre sgomotulu conversatiunei in cas'a Dlui P. V.
Mai in a-ante audîsemu numai de elu, dein gur'a Dlui A., cu doue dîle mai in a-ante.
„Inse mie, Dlu mieu, dupa câtu potui precepe deintru una lectura cursoria, mi se păru, câ au-toriulu articlului a scrisu mai multu dein puntu de vedere natiunale si amicu, decâtu dein semtiu ostile, pentru noi. Elu, mi se pare, câ numai volî se apere aceea, ce noi cu toţii amu recunoscutu la comisiune: Cumu câ, a despune despre orto-grafi'a romanului, nu e de competenti'a unui gu-berniu, ci de a natiunei prein literaţii ei.
„Autoriulu articlului, dein acestu puntu de vedere, aflandu câ regime-le pasiesce la midiu-locu, avu temerea, carea o descoperiramu si noi toti, câ guberniulu in urm'a urmeloru, adunandu una suma de opiniuni disparate, si nefienduin stare dea judeca dela sene, care ar' fi opiniunea cea mai ade-verata, pote se alega si se decreteze chiaru pre cea mai falsa.
„Frate! Si io, si alţii, dupa, cumu credu io, mai mulţi, candu amu vediutu acelu Proiectu, ce ne-]' a propusu guberniulu spre desbatere, acceptare seau coregere, ne au luatu fiori, si nu am po-tutu se nu me temu, câ va se patîmu una nevolia mare, de nu ne vomu scf aparâ dein tote poterile.
„Dâ, Dle, ast'a se potea templâ prea liusioru, deca nu ne intielegemu cu toţii intru un'a. Dar' nece acumu, periclulu nu e delaturatu de totu. D. Vostra ve departaseti dein loculu Comisiunei, er' io câ presiedente mai remasem, pre candu sosi acolo autentic'a scire dein Bucovin'a, câ autoriulu acelui Proiectu nefericitu e unu romanu dein principate, care cu totu de adensulu se va nevoii, câ Proiectulu se se adopte in principatele unite si câ membrii Comisiunei dein Bucovin'a, nescari boiari betrâni, nu voru se scia nemica de principiulu etimologicu. Dlu P. V. mia aratatu scrisori'a in origine.
„Dein asta causa, periclulu dar' totu mai stâ, asia câtu guberniulu nu are, decâtu se tenda mân'a si se dîca: Mie inca-mi mai place sistem'a proiectului dein Bucovin'a, sîlu adoptu pentru actele statului, er' literaţii, caror'a nu le place, spargasi capetele!
„Deci recunosce, Dlu mieu, câ cu tota buna volienti'a, ce o vomu presupune dein partea regi-melui, — dar' cu asta mesura imperfecta, de a ne aduna numai in parti, nu in totu, — de asi reserbâ dereptulu de decisiune definitiva, — nu a
—	467	—
facutu alta, decätu cä ne a pusu intru unu periclu mare totu venitoriulu literaturei romane.
„Autoriulu articlului, de acestu periclu s'a temutu, si de acest'a me temu si io, si me voliu teme, panä candu nu voliu ved<i decisiunea guber-nameatale esita in conförmitate cu operatulu Co-misiunei nostre.
„Am dereptate, au nu ? — La totu casulu ve incredintiezu, cä in ceea ce am scrisu intru apa-rarea articlului mentiunatu, intru nemica num'ain-fluintiatu acelu nume, ce se afla in fruntea lui.
„Mai remane inca, cä preocupandu intentiunea guberniului, care pote voliea dela sene a ne ase-curä in publicu: cä nu are de cugetu, a ne octroiä una ortografia, — asecurare, care ne potea fi de mare pretiu, — acumu, dupa ce l'amu preocupatu noi, in protocolu si in Gazeta, nu ne-o va mai dä, crediendu a fi de prisosu, dupa ce noi nu mai avemu indoiele.
„Intru altele, dorindu cä se fimu cu totii de-pururea uniti intru acel'asi cugetu de sinceritate si dereptate caträ noi in sine si caträ altä, am onore." —
Resultatulu fii, precumu s'a preveditu. Opera-tulu Comisiunei nostre fu lasatu la una parte, si proiectulu Bucovinenu adoptatu in faimosulu L e p-turariu.
IVota. In urma, autoriulu articlului dein Calatoriu mai terdiu ne comunica nrulu cestiunatu, dein care amu luatu copi'a urmatoria :
„Wanderer, 23 Sept. 1860, Nr. 220.
„Aus Siebenbürgen. (Zur Sprachenfrage).
„Kaum ist die romanische Sprache durch die Be-mühungen unserer romanischen Philologen, insbesondere durch.zahlreiche wissenschaftliche Leistungen des gelehr-ten Blasendorfer Domherrn C, prinzipiel dermassen ge-regelt worden, dass eine breite Basis zu ihrer weitern sowohl grammatischen als syntaktischen Entwickelung gewonnen wurde, und dem gemäss die romanische Nation einer erfreulichen Zukunft auf diesem Felde mit Zu-versicht entgegen sehen konnte; so sehen wir alle unsere Hoffnungen in dieser Hinsicht durch den kundgemachten Willen der siebenbürger k. k. Statthalterei bedroht, wornach eine Orthographie für die romanische Schreibart fixirt werden soll. Dadurch wäre einer freien, lebendi-gen, und organischen Entwickelung und Feststellung der Orthographie für unsere Sprachforscher ein für allemahl der Weg abgeschnitten, und dafür eine Orthographie von Amtswegen geschaffen, deren sich von nun an alle Romanen in ihren Eingaben an die k. k. Behörden ein-zig bedienen dürften. Es scheint keinem Zweifel zu
unterliegen, dass eine solche behördliche Massregel nichts anders bezwecken könne, als uns indirekt förmlich zu zwingen, das rationelle Studium und die damit Hand in Hand gehende, progressive Entwickelung der Srpache aufzugeben, und die behördlich zu fixirende Orthographie als ein unabänderliches Muster von sprachlicher Voll-kommenheit hinzunehmen, und dadurch allen und jeden Fortschritt in dieser Hinsicht jffusorisch zu machen.
„Es kann freilich nichtf geleugnet werden, dass die hohe Statthalterei, wie d. Gaz. Transylv. meldete, auf den 2. Oct. d. J. eine Commission aus sogenannten Fachmännern und wenigen Capacitäten nach Hermanri-stadt zusammen berufen wird, damit diese über eine zu fixirende Ortographie der romanischen Sprache ihre Meinung an den Hrn. gr. or. Schulrath W. zur Begut-achtung abgeben, dieser aber die Meinung der Commis-sion censuriren und nach seiner eigenen Einsicht formu-lirt, der h. Statthalterei und dann weiter dem h. Mini-sterium unterbreiten möge, worauf über die Uniformität der romanischen Ortographie mit lateinischen Lettern behördlich zu entscheiden, und der modus - qualiter zu bestimmen sein würde. Ob aber diese Herrn competent sein dürften, der weitern Entwickelung auch nur selbst der Orthographie vorzugreifen ? das bezweifeln wir. Es ist dieser Modus gar nicht nothwendig, weil für den Kenner der romanischen Sprache es ein leichtes ist, die mit wenig ortographischem Unterschied geschriebenen Eingaben zu lesen und zu verstehen, während für einen andern, welcher der romanischen Sprache nicht mächtig ist, es ganz gleichgültig sein kann, ob mit dieser oder jener Ortographie geschrieben wird, weil er weder das Eine noch das Andere versteht. Und wenn uns eine Frage erlaubt ist: Was würde man thun, wenn Eingaben den-noch nicht mit der behördlich vorzuschreibenden Ortho-graphie geschrieben wären? Würde man solche allein wegen nicht Einhaltung der vorgeschriebenen Orthogra-phie zurückweisen können?
„Nach unserer Ansicht wäre es zweckmässiger, wenn ein jeder Beamte, der mit den Romanen zu verkehren hat, die Sprache selbst erlernte, und das onus statuendi orthographiam den gelehrten Philologen und der Zeit überliesse, weil eine behördlich festgesetzte Ortographie nicht im Stande ist, bei den respectiven Herrn eine Kenntniss zu ersetzen, welche sie durch volle eilf Jahre nicht der Mühe werth gefunden haben, sich zu verschaf-fen, hiedurch aber nur der Sprache selbst ein Hemm-schuh angelegt wurde.''	s^Cr**. ,6t /t.
(XXXVI).
De latinitatea limbei romane.
XI.
Schuller a premisu si unile principia pentru etimologirea sa, de cari nu scimu ce se dicemu,
59*
468	—
deca suiitu de ceva însemnate ori numai otiosa, si in urm'a loru una serie lunga de etimologie romane*), câ de proba pentru aplecarea aceloru principia, inse dupa noi cu pucinu resultatu pentru scientia, atâtu dein caus'a falsitatei propositului seu, caţu si dein uecunoscenti'a limbei romanesci.
Pentru cà, de si suntu unele erori, cé se potu atribui mai bene tipografului decâtu autoriului, cumu este pre pag. 78: kont in locu de kort (cortu); p. 94: miti zel in locu de mititel etc.; — dar' altele suntu neaparatu a se ascrie numai in contulu nescientiei dniei sale, precumu:
skleâfe (p. 85), gespaltenes Stück, Scheit, engl, ci ea ve, d. klaffen, spalten, nieders. kl a ve, Dictiunariulu de Bud'a are: şclefa, moea-R, si dupa elu chiara si Pisone si Raum: sci e afa. Inse vorb'a e de almentrea atâtu de rara, câtu in viati'a mea nu o am audîtu, si Klein, dela care se trage, inca nu a potut'o audî decâtu numai dela romanii sì sasii dein Sadu. Erorea dar' de ince-putu e a' Budeniloru, cari fora nece una alegere au bagatu multe gunoia in dictiunariulu loru, si de cari aru	fi	potutu aduna de prein	Sasime	si	Un-
gurime	cu	milie-le, de cari aiti	romani	nu	mai
sciu. Inse in alu doile locu e si erorea lui Schül-ler, cà in locu de a cauta etimologi'a in sasime, a mai volîtu a alerga prein Angli'a si Saxoni'a, pentru care sia avutu causele sale.
hergolage (totu acolo), munter, thätig, gr. eptoXaßou. Dictiunariulu de Bud'a: „H ergo laş iu x'Bprt.iaui, — delalatinesculu: ergol âbus: aquelu substant. in codice iustini IV, 59, — séu a gr a e co: sp-pv et Xaßesv, capere, pr eh end ere." Deci meritulu acestei etimologie la totu casulu nu este alu lui Sch., ci alu clevetitiloru Budeni. De almentrea bertene si Sch. si Budenii, deca spuneam, cà erasi in viati'a nostra nu amu audîtu asta vorba, nece cumu o scrie Sch. nece cumu o scriu Budenii, ci D. dieu mai scie, dein ce gunoia o au mài scosu, si apoi o au grecit'o cu multa erudi-tiune, de care te feresca D. dieu.
siésk' tfnd "s'fieskj (p. 86), scheu machen. De form'a siesk nu amu mai audîtu pana acì, si potè cà e numai dupa fantasi'a Criticului, pentru câ se o pota etimologisâ mai liusioru dela s eh e u. Dealmentrea si in vorb'a sfiescu Budenii inca
*) Pag. 82: Eine Reihe rumunischer Etymologien.
se porta non plus ultra de buni etimologi, de esemplu: „Nota. Gr a 11 is. se defier, Hisp. de#-coufiarse, i. e. diffidere."
i mage (p. 87), Gemeindeweide, altd. masse. Diet. Bud. „imaşu, imams," ci nui pune etimologi'a, nece i puse alta forma usitata: nimasiu, nein* doitu pentru câ sei pierda urm'a, dela ung. nyo-mâs, care pre multe locure romanii-lu dîcu ni- ; mas iu seau chiara cu N moliatu câ la unguri nyj er' etimologistulu nostru erasi fugi in Grermani'a, se afle una secătura.
schi reap (totu acolo), muthwillig, wild, engl, shrewd. Diet. Bud. scrie, cumu se si pro-nuncia pretotendenea, cu s: sirepu, nu cu sch; si anume spune, cà se dice numai de cali; er' ; Sch. ia datu semnificatiune generale, câ vorbei anglesi shrewd, malîtiosu etc. ; inse ce-nei va potè crede, cà si reapu romanescu e totu un'a cu s eh r u d anglese, fiendu cà asia se pronuncia.
jeruesk und jerkuesk (p. 88), schüren; va se dica: jaruescu, si dupa Diet. Bud. si jer-cuescu, dein cari numai form'a de antaniu ne-e cunoscuta; si credermi, cà se deriva dela jaru, ^ slov. acap'b, calor, aestus; la noi cărbuni ap re li-si, de unde jar at ecu, si a jarui, adecă a mi-si c â jarulu, si de aci a se beli despini etc. ; er deca schüren inca insemneza a misicâ foculu cu ore-ce, caus'a potè fi, cà si germanii au luatu asta vorba dela slavi, er' nu romanii dela ger- ; mani.	")
s p e â r k e (totu acolo), siebenb.-sächs. s p e r k i ! Degen, altgal. spara, engl, spear Schwert, Speer. Diet. Bud. „ sperghe, Cn-fepre, gladiolus ensis	de acì si Raoul sper ghia. Inse nu sciu,
deca l'a mai audîtu ce-ne-va, afora dein Sadu, câ si s clef 'a de mai susu; eu celu pucinu nu Tarn audîtu nece una data.
langre (p. 89), Lärm, gr. >,axéw lärmen, Xoaepó? lärmend. Diet. Bud. „Langr'a, Jlanrpî., larma, holca, sub st. tumultus, clamor. — Ital. grido, clamor; " si de aci Raoul. De unde au mai scosu	Budenii	si	acesta	vorba,	er' nu sciu, si
nu o am	audîtu	in	vieti'a mea.	Comparatiunea
loru cu grido e câ si alte multe de nece una valore, — dar' a'lui Sch. dela vorbe grecesci, e chiaru ridicula, nu numai pentru cà pucinu sémena cu langre, ci si pentru cà la greci inca suntu forte	raru	usitate;	de	unde	dar'	le	aru	fi	potutu
audî romanii?
469
obs eh te (totu acolo), Herr, engl. ost. Dn. Sch. deca ar' ff sciutu romanesce, ar' fi sciutu si acea, cà la romani alt'ai o b s eh t e, alfa oste; cà obs eh te e vorba slovenesca osine, OEIUJ, com-mune, publicum, cumu intielegemu si noi, — er' candu vremu se dîcemu, cea ce latinulu dice e x e r-citus si germanulu Heer, atunci dîcemu oste; si cà oste, nu e dela angl. ost; ci vorb'a anglese oste vorba luata dela francesi ost; er' ost franc, oste rom., si oste ital. suntu tote dein vorb'a latina hostis, care in limb'a vulgare insemnâ si oste. Eca ce serie Ducange in glossariulu latin, med. 8. v. hostis: „2. Hostis, exercitus, castra, expeditio bellica, Gallis Host et Ost, Hispanis Hueste, GHoss.-lat. gali. Exercitus; Host. G-regorius M. lib. XII, ep. 23: Hostem collectum habet. Anastasius in Joanne VI. PP. Et illum cum suo hoste repedare fecit, etc. — Sed et temi ni no iuterdum genere usurpatur. Baldricus in Chron. Camerae. lib. III. c. 68: Terram hosti suae devastandam distribuit etc." Si alte	mai	multe esemple,	atâtu	pentru	genulu
mase. câtu si femininu, intra însemnarea exer-citus;	unde	oserbàmu, cà	la noi oste	inca e
de genulu femininu, si nece una data masculinu. Dn. Sch. a potutu sci acestea dein urma prea bene, ci credemu, cà le a si sciutu, ci n'a vrutu se scia, vrendu se scoţia omeniloru ochii, câ si candu romanii nu aru ave vorb'a latinesca, ci anglo-germana, si de acea a si scaimbat'o in obs te, Er' deca nu a sciutu nece atât'a, atunci mai bene facea si elu rote, decatu se scria etimologie romanesca
Dar' se venimu la alfa si mai cornurata. La pag. 89 scrie: De aici se tiene pote si isp. sol-tero (dela solitarius) r. holteâriu, hol-teiu	Hagestolz.	conf.	gr.	3?	si	<JÙ?	Sau,	éxta	SI
septem, xmép si super si alte mai multe*). Dict. de Bud'a: Holteiu si Holteriu, — a lat. cultus, a. Si in adeveru aici Sch. a intrecutu pre Budeni in latinisare, si Budenii-i potu pismui asta derivatiune atâtu de plausibile, pentru cà in adeveru soltero la ispani insemneza june ne-I"suratu, va se dica holteiu seau holteriu, si asemenarea e aprope. Cu tote astea, noi nu credemu, cà asta derivatiune e adeverata, de si
*) Hieher gehort auch s p a n. soltero (von solita-rius) r. holteâriu, holteiu etc.
nu scimu da alfa mai buna, decâtu câ, deca si Sch. o admite, dîcemu si noi valeat, quantum vaiere poterit. Mirarea nostra e numai, cumu Sch. a potutu sesi uite de program'a sa, si se ajute Budeniloru in furi'a loru de a 1» tini sa tote. Dar' se nu ne mai mirâmu, pentru câ nu suntemu dein celi ce nu credu in minuni, si Sch. nu a facuf o de capulu seu si de voli'a sa, ci dein fatalitate, câ se nu se pierda una idea, ce is'a parutu prea ingeniosa, decâtu se o ascundă, de sî erâ contraria celoru alalte idee ale sale.
XII.
Totu de aceeaşi categoria suntu si etimo-logie-le urmatorie.
ghelghesk si ghelgheresk (p.	90),
gurgeln, gr. Y*PYap'£h>- ^ct Bud. „Grâlgâescii (gâlgârescu), verb. act. gargarizo, gargari-dio;	a	lat.	gargarizo; "	—	aci	dn.	Sch.	nu	are	altu
meritu, de câtu, câ nu a descrisu bene vorb'a ro-manesca, si a pusu grecesce, in locu de latinesce; este inse mare indoiela, deca romanii o au luatu dela greci, si nu dela latini, cari inca o usiteza, si inca in doue forme, precumu o oserbeza dic-tiunariulu de Bud'a: cu zo, seau dio, ce in pro-nuncia totu .un'a erau. Dupa ce inse si germanii au mai asemenea: gurgel n, prealiusiorupotemu veni la ide'a, câ asta vorba inca e numai dein vorbele formate dupa imitatiunea naturei, si câ de acea asemenarea loru intru limbe diverse e mai totu de un'a numai casuale; de cari vorbe tote limbclc au.
naive (vre se dîca nalba), Malve, lat. mal va (totu acolo); erore de tipariu e? seau erore de scienti'a limbei romanesci? Deca Sch. se uită mai bene in Dicfc. de Bud'a potea vede' negru pre albu: Nalb'a f. Najuri.. sub st. Malva, — a lat. Malva. m mutato in n et v in b."
nun te (totu acolo), Hochzeit, fries. manna heurathen, manda r. nunte. Dn. Sch. decâtu se merga in Frisia, mai curiindu ajungea la adeve-rafa origine a vorbei, deca se tiene' si aci de dict. de Bud'a, cărei spune, câe: a Lat. nuptiae. Romanii dela nubo au facutu numpta in locu de nubta seau nupta, cumu si grecii au dîsu: vu|j.^, care e totu de una origine cu nupta; er' deca romanii nu au formatu n u n t 'a dela n u p-tiae, ci dela nuptus-a-um. arata numai, câ limb'a romana nu e strinsu derivata dein cea clasica
— 470	—
latina; de almentrea si latinii clasici in locu de nuptiae au dìsu si nuptus-lìs in deci. IV; vedi esemple la Forcellini p si deca latinii au fa-cutu dein nuptus-a nuptus-tìs, pentru ce se nu fia potutu face si romanii si latinii nupta-ae in IQCU de nuptiae.
méghure (totu acolo), Gebirge, Schott, mu ekle hoch, seau e dela gr. ^ opoq hoher Berg *). Dict. de Bud'a nu are etimologi'a acestei vorbei tare latîte, care nu o amu aflatu la Slavi de câtu in vorb'a ropà munte ; dar' deca e se ale-gemu intre mu ekle si ^efopo;, totu suntemu mai aplecaţi a ne alătură la grecii dein vecini, decâtu l'a Scoţii dela nordu, pre cari nui cunoscemu de locu.
muore (totu acolo), va se dica: mora, Mühle, gr. jxuXr), 1. mora (!); presupunemu inse cà si aci a smentiţu tipografulu, nu autoriulu, pu-nendu R in locu de L; dar' cà a scrisu muore cu E	in fine in	locu	de	^ e fora	indoiela dein
pen'a	autoriului,	că si	in	alte vorbe	de mai susu;
se vede dar' cà nu a sciutu distinge intre moapi si moape, cari suntu departe cà cerulu de pamentu; noua proba de cunoscenti'a limbei romane.
mutte (totu acolo), va se dica muche, Rücken, gr. VIÜTOC, vrè a dice VÖTO^. Dict. Bud. are si muche si mute, cu derivatiunea ital. muchi o si mozzo, in care neindoitu e mai aprope de adeveru decâtu Sch., pentru cà nu numai vorb'a grecesca nu insemneza decâtu spatele omului seau animalelui, er' la noi muchie nu insemneza nece una data spate, ci si pentru cà nu se potè esplica terminatiunea eh e seau eh i a, care e forma deminutiva, cà in urechi a, par e chi a etc. au-ricla seau auricula, paricula si alte multe in chi a si eh i u. Italii dîcu m u e*ch i o, dupa Crusca : Quantità di cose ristrete e accumulate. Lat. con-geries, cumulus, acervus etc. De unde si noi dìcemu: muchi'a dealului; si suntemu de parere, cà si m u c eh i o italianu, si m u eh i a romanesca, suntu dela cumulus, intorsu in muculus seau muclus-mucla, intru semnificatiunea arătata; asemene intorsura avemu in padure in locu de palude; vedi Ducange 1. c. sub v. si Diez ety-mol. Wörterbuch la vorb'a p a d u 1 e ; si
s. v. p a du le, padulesco, paduloso, numai câtu la noi si p a du re sia scaimbatu intielesulu ori-
*) Oder ist's das gr. \>.i-{ °P°i etc.
Crusca manii molia nu numai
ginale, dîcundu-lu in locu de sel ba (remasu in selbatecu) lat. silva, si la unii scrietori vechi in locu de munte si dealu.
pare (totu acolo), Pfahl, lat. pal us, nieders. pahl; scris'a intr' adensu Sch. pare in locu de păru? seau si aici a smentitu tipografulu? nu potemu sef; atât'a inse pote vede' si orbulu, câ păru-lu romanescu nu are de a face nemica cu vorb'a germana pfahl si sasesca pahl, avendu destulu vorb'a latina, er' germanii vedia eli cu vorbelele loru, cumu-si voru alege cu latinii.
p ii re che (totu acolo), Floh, lat. pulex; va se dîca purece, numai dn. Sch: scrie pre tsch cu ch	câ	anglesii,	pote	câ,	vrea	se	arate	si	prein
ast'a germanitatea limbei romanesci, — deca nu ara scrie asia si ispanii ; — adaugemu numai , câ Floh inca pote fi dein pulex, câ si bol ha un-gurescu erasi dela Floh; asia se ajuta limbele un'a cu alt'a, dupa mentea loru.
sware (totu acolo), Dampf, engl, swale abbrühen, nieders. schmauchen, ohne Flamme brennen; — vrea se dîca: sfara; — inse noue erasi ne e prea departe a merge pana in Angli'a dupa sfara, ci, deca amu vre" se latinisâmu in furia tote, amu derivâ-o dela s — ex, si f a r - is, ce se ardea in sacrificia, cu carnea vicţimeloru, de in cari esiea sfar'a lat. nidor; ci aducundune amente de proverbia-le: sfara in tiera, si candui la cuniu, gaur'a sfir!, nu ne potemu opri a opina, câ si aici avemu a face cu una vorba imitata dupa natura: s4>*p! de unde apoi a cfepif, si de acf cfaps — in tiera; — deca nu, apoi ^ca si Ungurii dîcu: a kiesi csupor hamar fel for! ol'a mica curundu d&pie.
yert (totu acolo), vergeben, engl, yield. Aci erâ bene, deca etimologulu nostru luâ mai bene a mente cele, ce scrie Dict. de Bud'a la vorb'a iertu; adecă: „Etym. libertus, i. e. ier-tatu de robie. Aureliani valachi dicunt: liertu, a liberto, b mut. in u, unde scribi debet li u er tu et ieurtu (va se dîce mai adeveratu li u er tu et i uertu) cum u otioso;" — ci furi'a de a anglisâ nu l'a lasatu se apretieze asta oserbatiune esen-ţiale, cu tote câ potea se fia oserbatu, cumu ro-pre L ci si pre B alu vor-
beloru latine, câ iepure in locu de lepore, si scriere în locu de scri bere. Pentru ai noştri mai oserbezu, câ vorb'a romanesca iert atu seau li er ta tu pana in seci. XVII sia retienutu sem-
471 —
nificatiunea originale: libertatus, i. e. servus libertate donatus, in Pravil'a de Tergovistia dein a. 1652 la pag. 170, c. 197: Ilentps poBSJ eptat, na ci. ns ia npe CtMint-ca. — poBBJi e p t a t ns Ba 4»a npe CtMT.n'E-ca etc. ; adeca : servus libertate donatus, seau li ber tu s. Deal-mentrea yield la anglesi nu respunde vorbei romaneşti, decâtu departe, si proprie insemneza câ la latini cedo, concedo etc.
besserèi (p. 91), Gekröse, gr. ^actpatov, engl, mesarai c (pote vase dica: mesaraie), ce in dictiunariulu nostru anglese nu amu aflatu, ci aflâmu mesentery, care nu e altu decâtu me-senterium latinescu si i^asv-répiov grecescu; noi inse nu suntemu atatu de versati in artea măcelăria, se scimu, deca bezerei i insemneza chiaru jASffoépaiov seau (lesevrépiov, si de ar' fi asia, atunci inca meritulu acestei mari descoperiri etimologice ar' fi celu pucinu pre diumetate alu Budeniloru, cari sub vorb'a bezerei seau beserei scriu: subst. mesenterium, er' dela asta vorba pana la mesaraie anglese nu e prea departe.
herak (totu acolo), Pfahl, gr. x«Pa£- ^Jct-de Bud'a: Hâracu seu haragu m. pl. i. xipâK cas xipâr, pl. jri, păru, păru de viie, séu de vinee etc. palus, vallus, charax etc. a Lat. charax. Vorba celu pucinu rara, câ nu amu audît'o nece una data; dar' de esiste, meritulu erasi e alu Bu-deniloru, celu pucinu pre diumetate.
peschkulle (totu acolo), lederner Sack, gr. ?ot«wXo?. Dict. de Bud'a: Pâschiulă f. n MIMMI, — a Lat. pasceolus. Acumu judece ori si ce-ne, care are mai mare meritu in etimologisarea acestei vorbe noue necunoscute.
dóst in e (p. 93), Schattenseite, gr. Scfouo? schattig, engl, dusky dunkel. Dict. de Bud'a: Dos tina, docthrt,	pars montis soli haud ex-
posita, pars postica montis etc. Vorba rara, ce noi nu amu audît'o, ci potè fi usitata pre la munti; la totu casulu etimulu ei nu e nece grecescu, nece anglese, ci romaneseu: do su.
halca (totu acolo), Splitter, Stück, gr. «póXxi; Hanke, Balken, span. halca, engl, hulk Masse. Dict. de Bud'a o esplica pre largu, dar' nui pune ctimologi'a; noi inse nece pre asta nu o cunos-cemu. câ nu amu audît'o; er' etimele grecesci si 8panice suntu false, ne mai vorbindu si de cea anglese.
hagiu (p. 94), heilig, gr. a^io? (sic). Dâ;
si Dict. de Bud'a are: Hagiu, xaui«; subst. — a Graeco : ayioc sanctus ; inse si unulu si altulu fal'su, câ-ci vorb'a e araba-turcesca, ce insemneza cercetător iu, si intru mtielesu religiosu: cercetătorul de locure-le sante.
golomoch, golomoache (totu acolo), d. Gallimathias, engl. gallimatia (spr. gallimeechae). Dict. de Bud'a: Golomociu pl. ţi, 'J- glomera-men, conglobarlo etc., fora etimologia; noi amu audit'o si in form'a g om o lo tiu, si numai intru intielesulu, ce-lu dà Dict. de Bud'a; er' de Galli-mathias romanii celi mai multi nu au auditu, pana in dîlele lui Sch.
seri ndar (p. 106), vielleicht zum schott. sa ir in Almosen. Dict. de Bud'a are numai : Sări n-dar iu, cipindapis, officium 40 lyturgiarum pro defunctis; fora etimologia. Sch. neoserbandu, câ grecii moderni dein Teoaapotxovra au facutu capavra. ce se pronuncia sa randa, nu a vediutu etimo-logi'a vorbei sarindariu, ci dupa datina-si erasi s'a luatu prein munţii Scoţiei, pentru ai afla radecin'a.
XIII.
Dein cele produsa pana aci bunii nostri lectori, cari nu au avutu fericirea de a se ocupa cu deducti unile originarie ale autoriului, va potè, credemu, sesi faca una mica idea, atâtu despre eruditiunea carea de altmentrea nu i-o negâmu, câtu si despre esactitatea si soliditatea priucipia-loru, dar' si mai multu a' aplecatiunei loru dein partea Criticului nostru in asta operaţiune limbistica.
Amu dîsu : numai una mica idea, — pentru ca, de si amu esaminatu multe dein esemplele proba-toria ale autoriului, si inca pana ne a cuprensu uritulu, pre noi, si pote câ si pre indelungu răbdătorii nostri lectori, — dar' ce a remasu ne esa-minatu face una parte cu multu mai notabile, ce se potè precepe, deca spunemu, ca numerulu eti-mologieloru propuse acolo de Sch. trece preste 800! Dein cari dar' noi nece macaru una dîecime nu amu esaminatu.
Elu le imparte in trei secţiuni. In cea de an-taniu propune formaţiunile organice ale suneteloru in mai multe subimpartiri; — in,a' II. formaţiunile neorganice: — er' in a' III. una reductiune analitica de vorbe rum un esci la radecinele loru. Cea dein urma cuprende preste 140 de vorbe, er' cele de antaniu done preste 660.
De esemplu, semi fia permisu, a produce de
— 472 -
in fia-care secţiune, inca câta una specimine, in tota orginalitatea loru, fora esaminare dein partea nostra, pentru una judecata mai nepartiale.
Dein sect. I. d. întărirea prein una cosunante licida: „Ocurenti'a desa de vorbe grecesci in limb'a rumuna, si presupusetiunea basata pre acelea pentru unu comerciu mai inde-lungu alu acestui poporu cu grecii, vorbesce in adeveru pentru intarirea vocalei inceputorie prein m, ce in ellenic'a nu e raru. Certe suntu, câ proba, grecesculu de miediulocu: a^apoţ, r. măgar Esel, si gr. luvouxo?, cutiovl. moudchu castrat, gr. aXeoţ r. miile Erbarmung, si form'a dupla miel si m n e 1, gr. f^Xcv Lamm. Dar' si curiosulu i m p e r â t Gaumen se formeza dein palat um, prein lărgirea lui m, pusu in a-ante cusunantelui, pana la una silaba. Inse ore moschie Grundstück tiene-se de vorb'a vechia germana de aceeaşi însemnare esche, in dealectulu nivernese o sehe, lat. med. o schi a, seau de franzes. m o i s, mas, angl. mea se, messuage Haus mit Acker, — remania nedecisu."
Asia dara avemu m a g a r i u dela m — ăyapo?, monochu dela m — zwoüyoq, — mila dela m — sXso? (bene câ ne-l'a scapatu de slavi si de müa loru!), — mielu si mnel (ce-ne pronuncia mne 1 de câtu capete surde?) dela (MJXOV (aici pote grecii au pusu pre m la rjXov?.
Apoi imperatu-lu (nu celu dein cerulu cerureloru, ei celu dein cerulu gurei) dela m — palatum. Si in urma moiuia, dela m — esche, seau m-osche, m-oschi a, seau dela m o i s, mas, mease, messuage. Quel embaras de choix!
Dein sect. II. 2. Omisiune,
„gr. owâ^opa, r. nâfure.
gr. SiSacxaXoc; med. gr. WaXoţ r. daskul (sic), daskal, daskel (trei!) Lehrer,
gr. epsuYu, r. regheesk rfilpsen.
1.	extraneus, engl, stranger, r. strein fremd.
1.	homo, r. omm Mensch, angl. host, r. oaste Kriegsheer (a dou'a ora). 1. humidus, r. umed feucht.
1.	ieiunium, span. ayuno, r. ajunn Fasten, gr. tui] Geschrei, angl. hue, r. usk schreien (?). gr. 8<peXo?, med. gr. <peXoc, r. foloss Nutzen, ungr. vâros, r. orage (sic) Stadt.
1.	vapor, r. âbure neben va pure (!) Dampf, anomal este 1. linum, r. inn Flachs (!) r. telian Italiâner.
Reflesiuni-le le amu pusu intre (—).
Dein sect. III. care nu e subimpartîta, ci in ordine alfabetica: —
amezesek, schwindeln, se tiene de ^Mj be-rauschendes Getränk, neOu<jxo|/.ai sich berauschen.	,
a m u z e s k hetzen, reizen, gr. zürnen (!), goth. m o d s, angl. m o o d Zorn.
asseâmen, gleich ähnlich machen, de goth. sama, angl. same derselbe, sameness Gleichheit (bravo!).
basne, Mährchen, gr. ßa^w schwatzen, sachs. inf. b a s e n Mährchen erzählen (ascundeti-ve sla-viloru cu a' vostra KACN!).
b e e s k, ein Kind pflegen, erziehen, spendiura prein celu gr. med. ßäfa nutrix, cu celu vechiu fran. baille de aceeaşi însemnare, împreuna.
bentuescu, necken, beleidigen, angl. ban-ter spotten, scott. bandy unverschämt.
b e s s n e, Firisterniss, dela celt. b i s schwarz, angl. bisson, beesen blind, veehiu germ. be-e c h e Finsterniss.
b o b o s c h, bunt, angl. bobbisch nett, sauber, bobuone, Zauber, şe pare afine cu angl. bob necken, span. bob o Harlekin.
buo mbe, Beere. Not'a rotundimei sa arata in radecin'a forte latîta; asia se dîce in franecius. bombe* gerundet, angl. bomb ard Fasz etc.
bucate, Speise, de span. boca,fr. bou che Mund, r. bukke Backe; span. bocado Mund-voll, Bissen (dar' bucea latiniloruunde a remasu? Quidquid incidit in buceam!).
chiga miga, angl. gewgaw (dî: guiga Sch. falsu; — ci ghiu ga) Tändelei. "
Si asia mai iucolo, pana la —
telk, Auslegung, Erklärung, Erläuterung, angl. talk Gespräch, holl. tolk Dolmetsch, sach. inf. tolken dolmetschen.
Cu care si noi terminâmu, numai ne mai per-mitemu a atrage atenţiunea lectoriioru noştri la verbele amuzesk si beesk, cari pana aci romanii le credeau de cojug. I: amu tiu, amutiâ, — si baiezu, baia, baiatu! er' dupa filolo-gulu nostru suntu de conjug. IV.
Ne place inca in etimologiele lui Sch. si acea . resbunare, ce ne o dâ contr'a Slavistiloru, cari totu strigau, câ limb'a romanescaeslavisata si neascrieau câte si mai câte vorbe slovenesci pre dereptu si nedereptu. Dar' a venitu in urma dn. Schuller, si
— 473 —
le a aratatu ad oculum, cà domni'a loru se potu duce de unde au venitu cu buzele inflate.
XIV.
Dn. Sch. se escusa in câtu pentru cele, ce va ti smentitu, cu neajunsa-le cunoscentiei limbi-stice si a le bibliotecei sale *), care si noi o accep-tàmu si o ceremu asemenea, — petimusque da-musque vicissim, — inse nu admitemu aberatiunile dein alte cause, nece injurie-le asupr'a omeniloru nostri, pentru cà si noi potemu se smentimu câ omeni ce suntemu, er' miediloce-le nostre suntu inca si mai neajuusa de câtu ale celoru de alte natiunalitati privilegiate si partenite de sorte. Er' deca ce-ne-va aştepta numai dela romani, cà se nu smentesca nece una data, ne face d. diei, — si deca sinceritatei nostre nemenea nu vrè se creda, ne face bata-lu crucea. Noi ne multiemimu de asta onore, ce ne-se face, si ne tienemu la midiu-locu cu dìs'a Terensiana : Homo sum, humani nihil a me alienum puto.
Cu tote astea, mai recomendàmu atatu etimo-logiloru .straini câtu si aloru nostri, ce serie Diez la prefatiunea dictiunariului etimologicu: Problem'a etimologiloru este a reduce vorb'a data la originea ei. Inse metodulu aplecatu pentru deslegarea acestei probleme nu e pretotindenea acel'asi; si liii-sioru se pote distinge, unulu, criticu si altulu ne-criticu, Celu necriticu si-liâ esplicarile pre nimerite deintru una asemenare esterna a' formei, seau o fortieza chiaru dupa una putina asemenare, une oria chiaru cu tota diferenti'a aceleia, prein una serie de miedilocitoria create dupa plăcu. Una o-peratiune atâtu de smentita in principiu, cu tote câ câte unadata, candu nu lipsesce geniulu si sem-tiulu divinatoriu, s'a nimeritu vre unu castigu bunu, dar' la multi au adusu in discreditu tota artea etimologica, pre candu altor'a s'a recomendatu chiaru prein liusoretatea esercerei ei, la carea ori cine se semtiea predespusu de si fora chiamare si prepa-ratjune;" si alte, ce le trecemu pentru .greutatea traductiunei stilului germanu pre vorba intielesa romanesca.
Er' deca la nescientia se adauge si petulantia, câ se nu dîcemu mai multu, aiunci vai de Critica, etimologia, si progresu.
*) P. 83: meine beschränkten linguistischen Kennt-nisse und die unzureichenden Hilfsmittel meiner Biblio-thek!; . — ad impossibilia nemo obligatur.
XV.
Cu tote astea, cumu amu mai oserbatu potè si de alta data, noi nu negàmu, cà in usulu vul-gariu la romani se audu si vorbe multe de origine germanica. Negàmu inse, cà suntir iri;MMesur'a ce ne o presenteza dn. Sch., si negàmu si mai multu etàmologie-le scalciate, trase de peru ? de prein tote dialectele germanice pana la norduj — si le condemnàmu, câ si etimologie-le de alta natura totti asia de scriniate câ şi cele germanice, fia chiaru si dein limb'a latinesca, ori grecesca.
Mai multu inse condemnàmu tote conclusiùnile istorice, basate numai pre atari barfeie, de cari geme literatur'a, alesu germanica, in ce specteza apretiarea lirabei romanesci.
Credemu inca si de prisosu, a mai registri si noi vorbele germanice, ce le recinoscemn usi-tate multu la romani, pentru cà eie suntu mai tote numai localisate, escluse dein usulu generale si receeptu alu natiunei, intra asemenea câ si malte alte dein limbele viciniloru nostri.	; ^
Mai interesante inse ar' fi, deca amu potè arata vorbe adeveratu gothice in limb'a ròmane-sea; cari multi le nega: er' Sen. le admite «i^e apara, inse cu câtu fundamenta, este alta iròreharet De acea vomu produce unele ca de mustra.. . « het (p. 85), sehr, goth. a t ete.	'
ape (p. 91), Wasser, goth. ahwa, 1. aqua. > dai ke (ibid.), Säugamme, goth. dadd|a*. bukkur (ib.), freuen, goth. fageds Fr*ude, gruope (p. 92), 6-rube, goth. grò ba etcì dare (ib.), va se dica: dapi, darum, goth; tharuch.	' -
bulch (p. 93), Jahrmarkt, goth. duit eh eté; ward e (ib.), Wache, goth. ward o etc. ->bb got eh (p. 95), Kirchenvorsteher, goth. godja. leâk (p. 103), Arznei, goth. leik, lek .«he. mare (ib.), grosz, goth. merit ha claritosv pat (p. 104), Bett, goth. bad etc. ÜXEIV selage (p. 106), Wohnung, zum gotiktn-iM'l-: j a n wohnen, s a 1 i t h w a Wohnung (apage & saăl-lâs ungr.).	• «	• '• ;.'	•
serak (ib.), arm, elend, gptb-Asaurga^./r sarikke (ib.), zottiges., Oberkleid, zu dem goth. saerk etc.
Altele ce mai ci^aipS'au adusu mai.şuşm.; dein cari tote cunoscutorii voru potè judeca, câtu castigu ese pentru etimologi'a limbei roma^nescu, 60
_	474 —
dcca si a p'a, si g r o p'a, si b u 1 c i u, si s a 1 a s i u si mare, si saracu, si ward'a etc. suntu de origine gothica.
Sedmanum de tabula!
Nota. Continuarea: despre cele Albanesi, gre-cesci, slavesci, turcesci, si unguresci, va urma	sub	rubrice	destinse,	câ	se	nu	se paria,	ca	amu
inceputu unu articlu lungu neterminatu.
(X)
DESCRIPTIUNI TOPOGRAFICE.
III.	Brescu.
Intre locure-le locuite de romani in Trni'a, cele mai vechia, cari pana astadi siau pastratu privilegia-le loru, câ locure romanesci, suntu Brescu opidu taxale, si asia numitele Sate-romanesci, in Secuime. Bres cu-lu in scaunulu Kezdi la pasulu Oituzului, in apropiare de tier'a Bersei, er' Sate-le romanesci in scaunulu 0-dorheliu-lui (adecă locu de Curte) lenga Cuculiulu mare (Ternav'a-m.).
Ele inse astadi nu mai figureza câ locure romanesci, ci numai câ opide privilegiate secuesci, de natiunaljtate magiara si cu limb'a unguresca, in câtu celu pucinu sate-le romanesci nu numai nu vorbescu romanesce, dar' nece nu mai sciu. Er' in Brescu, câţi au mai remasu romani, suntu	si	pucini,	câ	la (?)	de	suflete,	si	ce	e mai
multu, nu mai tienu primatulu locului, câ la ince-putu, ci suntu câ pretotindeni in părţile secuimei orientali, rari nantes in gurgite vasto, pre cari inca numai confesiunea de ritulu grecu ia mai tienutu pana astadi, de nu s'au innecatu cu totulu in undele marei secuienesci.'
De Brescu, câ a fostxwlocu romanescu ore-candu, ne documenteza privilegiulu regelui S igisr mundu dein a. 1426, ce l'a publicatu Jos. Benko in Milcovi'a s'a *). Er' de Satu-romanescu (Olâhfalu) documenteza destulu insusi numele locului, de si alte documente scrise nu avemu.
Jos. Benko in Milcovia la loc. cit., si in Transilvani'a speciale (lib. II. cap. VI. § 39. Ms.), ne dâ una descriptiune topografica si istorica de-stulu de interesante despre Brescu, dupa care si noi, ne ayendu alte funtane mai certe si mai copiose,
*) Tom. II. pag. 117 — 120, sub e).
adaugemu acestu estrasu, mai dein cuventu in cu-ventu.
Elu scrie in ambele locure mai totu cu ace-lesi cuvente, ceste urmatoria.
Opidulu Brescu (ung. Bereczk, mai de multu Bereczfalva, in unele table geografice cu smentela Pretz1, e asiediatu la intrarea Oitu-zului, pre unde se intra in Moldov'a, si in tempure îndelungate fù numeratu intre locure-le taxali, er' acumu (se intielege in a-ante de 1850) e militariu, si de religiunea rom. catolica.
Coscriptiunea numita Carolina dein a. 1721, asia sòrie: Opidulu taxale Brescu jace in falcile pasului Moldovenescu. Are trei campi, dein cari doi spre miedia-dî, er' alu treilea spre apusu. Pa-mentulu e de miediulocu; deca se gunoesce bene, produce si frupte de tomna, precumu si grânu cùratu, ci mai bune primăveri si anume secara. Mori suntu doue lunga riulu de preste opidu, inse pentru lips'a apei locuitorii suntu necesitaţi adeseori a ambia in alte sate la mora. Păduri cu lemne de lucru si de focu suntu destule, inse gliandose pu-cine. Venitu comunale nu are opidulu; ci locuitorii deiu carciume si carausîe seau prejunture mai multu seau mai pucinu castiga, pentru câ alu loru este dereptulu de a vectorâ marfele, cari se aducu seau scotu prein pasulu Oituzului ; dar' dein contra eli si intru servitiulu publicu alu provinciei, atatu miliţiei, care acolo pazesce pasulu Moldovei, câtu si estraordinariloru tramisi, candu se tempia, facu servitîa si dau prejunture pre spesele publice.
In asta Conscriptiune se numerau pre atunci opidani dein acestu opidu: parenti de familia 48, veduve de ale loru 9, dîleri 51, morari 2, straini 5, sesiuni 46. Boi de jugu 83, vaci 118, junei si junence 32, cali si epe 106, oi si capre 914, ri-matori 185, stupi 60. Pamentu aratoriu 914 galete, nelucratu 20semenatura de grànu si secara pre a. 1721 galete 340, de aci clai 3462. Seme-nature de ordiu si ovesu galete 197, clai 2814. Semenatura de mazere galete 12%, fruptu galete 64 %. Sementia de cânepa galete 28V, clai 409VJ. Fenatia 363 cara. Căldări de vinarsu 4, cu de 25 fior. Venitulu dein mori 90 fi„ dein industria si negotiu 1135 fl. Tabacu pundi 80. ContribUtiunea pre a. 1721 eră de 414 fl. 56 denari. Detorie active 489 fl. 63 denari; — pasive 679 fl. 68 denari.
Conditiunea Opidului Brescu a fostu cu totulu
— 475	—
peculiare in tota secuimea. Pentru cà in tempure-le mai vechia era numai villa, sea satu, mai alesu de una colonia romanesca, si acea inca nu prea numerosa; de aci a castigata atare privilegiu, cá ori si cui dein tier'a Moldovei si cea romanesca, sei fia liertatu a se asiediá cu locuinti'a aci, si a se bucurá de libertăţile acestui locu.
Care faima latienduse si ajungundu si la Sasii dein Tani'a, dein cari nu pucini acumu de multu locuieau prein pregiuru, au alergatu cu tur-m'a la acestu locu; inse mai in urma éra-si s'au intorsu in tier'a Bersei, de unde veniseră mai an-taniu.
Cumu inse mai in urma locuitorii acestui o-pidu dein romani, ce erau, s'au straformatu in Unguri, nu aflàmu urme positive, de câtu numai co-ieptàmn, cà transformarea si acl se fece, cá in tota secuimea, mutandusi confesiunea de ritulu grecu in latinu, si prevalendu usulu limbei magiare asupr'a celei romanesci.
Er' Diplom'a privilegiale, amentita mai susu, suna asia.
Diplom'a regel ui Sigismundu dein a. 1426.
Nos Sigismundus, dei gratia Romanorum Rex. *) semper Augustus, ac Hungariae, Bo-hemiae, Dalmatiae, Croatiae, etc. rex. .Memoriae commendamus tenore praesentium significantes, quibus expedit universis. Quod venientes nostrae majestatis in praesentiam fideles nostri, Joannes Kenesius **) dictus Magyar, et Radul filius Czako de Bereczfalva, nostrae declararunt majestati.
Quod in confinibus terrae Siculorum nostro-rum versus partes Moldaviae existeret quaedam Villa Valachalis, Bereczkfalva vocata, ad praesens in parte populis destituía, quam si certis libertatibus libertaremus, ipsa poptilorum multitudine decoraretur, et homines in ea habitantes
*) Asia Benkii.
**) Etymon termini Kenez, Kenezius, Kene-Bius, etc. expromsi Trniae meae tom. 1. p. 500. CI. P. ?ray vero, Critic. Dissert. VII in Annales Veteres Pag. 134, haec adnotavit : „Id (vocabulum Keneza-tl*s) ut apud Fischerum in Siberia pag. 209. est, ex ftussico Knaes, quod principem notat, sumptum est; ^enezatus igitur valet principatum." Sed principatu proprie- dicto minus quid significai ; minorem videlicet terrae factum, et Praefecti seu Judiéis, qui eidem praeest, °fficium, cet.	Nota J. Benko.
ad nostrae Majestatis servitia in illis confinibus Moldaviae essent promtiores, prò notitiae huiua consideratione, visis etiam quibusdam literis fidelis nostri magnifici Petri de PelstrStez *). Comitis Siculorum nostrorum praedictorum, praefatae villae super huius modi libertatibus gratiose coneessis, naturaliter	attentis suplicationibus	praefatorum
Joannis Kenesi, et Radul filii Czako, ac Georgii filii Petri de Nyujtod, et Gregorii filii Matthiae de Lemhény,	siculorum nostrorum pro talibus
libertatibus habendis humiliter. porrectis, dietae Villae, et quibuslibet in ea habitantibus, seu ha-bitare volentibus, gratiose concessimus libertates : Quod nullus omnino Judicum Regalium, vel Ter-restrium, ipsos judicare seu ipsorum judicio adstaire compellere aut compelli facere debeat, vel praesu-mat, nisi ipsemet Kenesius, cum praefatae Villae Villanìs, praeassumtis sibi Siculis potioribus, quos maluerint, cunctis hominibus querulantibus judicium et justitiam valeant administrare, atque possint. Concedimus etiam gratiose, quod universi et sin-guli homines, cuiuscumque status et conditionis existant, de Moldaviae et Transalpinae partibus, ad dictam nostram villana Bereczkfalva, liberam et securam habeant facultatem veniendi, ibidem stan-di, et commorandi; quos quidem homines, pro qui-buscunque factis, nec Jtidex Regalis, nec Terre-stris, possit eţ nere, seu n persona cap vare, se pse	enes us prae c us pro empore cons u es,
cum an s eae ae, e a s pro s v r s
cu s eo assump s, enean ur cu e querean jusam, ac omn mdo am mpen ere sa s ac onem ;
, q d	d,
saepe dieta Bereczkfalva ad faciendam custodiaih in pillis confinibus et e, xplorationem in partibus Moldaviae obligaţi, sint et adstricti Hafum nò-r strarum v,igore et testimonio Litera. rum mediante;
Datum in Brassovia in festo beati Stephaùi pro-f tomartyris anno Do,mini millesimo quadringèn-tesimo vicesimo sexto.	ni
*) Sic quidem nomen hoc in Confirmationalibus Leoi-poldinis de anno 1701, die 28 Junii, (legittir : sed arbi-tror Pelseòtz(pròhodierno P« 1 s61z), in originali scrip-' tum fuisse. Hunc vero virum illustrem Catalogo Comi-tum Siculorum inferendum moneo.	Nota J. B.
60*
-	476 —
In câtu pentru Sate-le roman esc i (Olâh-falu), J. Benko in Milkovi'a sa prea pucine are insemnate, de càtu'cà la loc. cit. (pag. 66) scrie: Cà aceste doua sate facu una comunitate basere-ces'ca, unulu avendu basereca, altulu nnmai capela (paraclisu), de unde unulu se numescc unguresce Szentegyhâzas Olâhfalu (Satu r. cu base-reca), er' celu alaltn K â p o 1 n â s 01 â h f a 1 u (satu r. cu capelă), pre intre cari curre riulu Homorodu.
Ele suntu incungiurate de păduri, si ore-cumu is#laie de celu alaltu tienutu.
Adauge, cà Timon le a ptimitu geminas villas Valachieas *), si nu de totu reu, deca liei a mente sunetulu vorbeloru, pentru cà la noi (se intielegu ungurii) romanii se namnscu Olah ; de acea inse se nu credi, cà locuitorii de astadi suntu romani, de nu cumu-va siau luatu numirea delà celi vechi, fiendu cà vorbescu unguresce, ne-sciendu romanesce.
Inse in Trani'a speciale la loc. cit. (lib. IL cap. I. § 10: nr. 54. 55.), se inderepta pre senesi si are mai multe date despre aceste sate. Elu scrie:
Olâhfalu. Satu romanescu (Valachicus pa-gus); inse locuitu.de Secui nu prea culţi (parum exculti). E de crediutu, cà vechii locuitori ai a-cestoru sate au fostu romani, pentru cà de unde s'ar' fi potutu nnmi de almentrea satu romanescu ? Locuitorii inse de astadi suntu secui, seau unguri, dupa datin'a de acumu de a numi si pre toti secuii dein tote scaunele secuienesci unguri pentru limb'a unguresca, ce. o vorbescu, —- inse celi dein satele rom. o vorbescu mai aspru, de câtu locuitorii altora sate, si au unele vorbe peculiari. Suntu celi mai zelanti pentru religiunea rom. catolica. Lips'a de frupte si bucate, ce o suferu pentru asprimea locului, si-o implenescu cu taUetorie-le de scandure*, dein cari ducu scandure si sindile in depărtare de multe mile prein tiera, pre cara eu rote forte mari si eu pucinu fieru.
Comunitatea acestoru sate e câ unu opidu fiscale, avendu propriulu loru jude regiu, si percep-
*) S. Timon, Imago novae Hungariae, cap. XI : Rapidus est (riulu Vargyas), dum exundat. Oritur pro-pe montem Hargitam s u p r a geminas villas V a I-lachicas (Olâh falva). Edit. Vienn. de a-1754 (p. 66).
**) Sècuiu, unguresce székely, dupa etimologia insemneza numai scaun en u, delà szék scaunu.
toriu érasi regescu. Ele câştigase dela principii Transilvaniei mai multe privilegia, dupa cari ele se scosera de sub jurisdictiunea scaunului Odor-1 heliului ; ci mai tardîu erasi se restrinsera, precum arata articluln LXXIX dein aprobate P. III. si Edictulu LXXIV, prein cari se decide: Câ locuitorii dein Zetelaka (cari asemeni privilegia aveau) si dein Satn - romanesco, se dependa dela scaunu in cele judecătoreşti, si se solvesca fiscului cele de soivitu, sub multa de 200 floreni. *)
Inse la a. 1674, nov. 17, in articlu VII die-tale de nou se decreteza: Câ locuitorii posesiuni-loru Satu - romanescu si Zetelaka, fiendn secui vechi liberi, si câştigase privilegia dela principii tierei sub ore cari onere, se se sustienia in acele privilegia, numai se" porte onere-le fiscali memorate in privilegia. Er' in articluln IX dietale dein a. 1680, mai 18 se amentesce, cà celi dein Satu-romanescu stau sub jurisdictiunea fiscale.
Literele privilegiali, date loru mai antaniu de principele Gabriele Bethlen, la a. 1614, mai, 8, cuprendeau puntele urmatoria, cari le dàmu in limb'a originale, dupa estrasulu faeutu de J. Benko la loculu citatu dupa originali-le, ce se afla la eli, si pana acumu, precumu ne-se pare, inca ineditu.
I.	Quorum a modo successivis semper tempori-bus nullam a Capitaneis, Judicibus V. Judicibus-qne regiis, et reliquis officialibus sedis Siculieali» Udvarhely habeant dependentiam, nullamque iidem in eosdem jurisdictionem exerceant, verum Provi-soris Curiae nostrae Albensis potestati et juris-dictioni subsint, idemque eosdem regat et dirigat, ita tamen, ut provisor etiam Albensis contra con-ditiones hisce litteris «pecificatas, eosdem minime turbet,* ac ad alia praestanda et sufferenda onera ac servitia naud quaquam compellat.
„Mivel a' két Olâhfalviak 's Zetelakiak, mig „Privilegium alâ nem adtâk magocat, székely szabad „saggel éltenek, annak utanna Privilegium alâ advân „magokat, elöbbeni régi boldog emlékezettt Fejedelmek „szép Privilegiumot adtak nekîek, melyben bögy meg „tartassank Nsâgod kegyalmességébol végeztuk : ugy min-„dazonältal, hogy Privilegium akban specificult tereh vi-„seleseket a fïseus szâmâra, praestàllyâk, azokon kivül „Praefectus atyânkfiais egyébt tereh viseléssel ne eroïte-„thesse, söt la eroltetné is, ne tartozzanak supportaïni, etc. —
— 477 —
II.	Deinde praedicti Capitanei, Judices V. Judieesque regii, ceteriqui officiales annotatae sedis tfdvarhely in posterum, in medio eorundem inqui-rere, quaelibet onera exigere, ac quaslibet execu-tiones peragere minime possint, verum omnia onera et birsagia exeqni debentes homines nostri, per Kos vel dictum Provisorem nostrum Albensem, in jaedium eorum missi exequi et peragere possint vel valeant, Quae quidem birsagiorum et onerum executiohes non in alium usum convertantur, sed in rationem nostram et successorum nostrorum assign en tur.
III.	Liberum sit illis pro voluntate et arbitrate ipsorum Judices ac duodecim Juratos, juxta morem et consuetudinem hactenus inter ipsos observări solitam eligere et creare.
IV.	Universae causae, lites, et controversiae, infra valorem 25 florenorum hungaricalium aesti-matae, ratione quorumcunque negotiorum et actuum in medio eorum exortae, in presentia dictorum Judi-cum et duodecim Juratorum agantur, exequantur et terminentur. Si vero eaedem aestimationem 25 fluo-rum exeesserint, ibidem quidem moveantur, sed siqua partium judicio, et sententia per eos ejusmodi in causa lata etr pronunciata, contenta esse noluerit, extunc per viam appellationis eaedem in praesen-tiam Provisoris ac juratorum assessorum sedis ju-diciariae Curiae nostrae Albensis, maturioris dis-cussionis gratia transmittantur, ibique finaliter de-cidantur. Similiter causantes extranei, in foro eorum causae suas moventes, eundem jnris processum sequantur.
V.	Nullus incolarum earUndem possessionum quovis praetextn et titulo sub jugum, sive conditi-onem jobbagionalem se se alterius mittere, vel vero ob evitationem onerum et servitiorum", per eosdem praestari solitorum, alio se commorandi gratia conferee possit. Siquis vero talem intentionem habere comperiretur, is captivetur, neque aliter nisi sponsione fide dignorum emittatur. Quod si-quis vero, clam insciisque ipsis aufugeret illinc, ac se surriperet, talis fugitivi incolae quaelibet bona, tam mobilia, quam immobilia, domusque et hâeredîtates, quovis nominis vocabnlo vocitatae, ad fationem Comraunitatis ipsorum occupentur. Ultimo, 8* Capitanei, Judice» V. Judicesquc regii, Offici-alesque Udvarhely, ac alii cuiusvis status et con-ditionis homines, contra libertates et privilegia
ipsorum, ad aliquas contnbütionum collectas, sive ingressionem et lustrationem bellicarum expediti-onum, eos adigere praesumerent, ob idque tam in personis, quam etiam bonis suis turbare, dam-nificare niterentur, extunc ipsi incolae, tam privilegia et libertates suas, quam etiam quaelibet bona quovis nominis vocabulo vocitata, contra eiusmodi violentos turbatores et damnificatores, defendendi habeant potestatis auctoritatem, ob idque nulli o-peri et birsagio subjaceant, si se ipsos mérito defendisse comperti fuerint; alioquin, si aliquid — < et inconvenienter in ejusmodi casibus patraverint, non alibi praeterquam Provisori nostro Albensi juri stare debeant.
Quibus eorum indultis hasce eti am conditiones annectimus et subscribimus: Ut annuatim ad civi-tatem nostram Albensem duo millia asserum de-serratornm, propriis suis expensis et curribus, abs-que omni defectu deducere et vehere, idque mense Junio, sunt obstricti faceré. Quo in negotio, per-sonas eorum, boves, currus, ceteraque instrumenta ad vecturam necessaria, e vestigio Provisor noster dimittat, ñeque ad aliquos labores subeundos, vel quaelibet onera praestanda compellere praesumat.
2. Nunc hoc saltern unica vice et non amplius pro huius modi immunitate, per nos ipsis elargita ad rationem nostram, in territorio, et inter veras metas dictarum possessionum Szent egyházas et Kápolnás Oláhfalu, loco scilicet commodiori et aptiori, unum bonum, idoneum, molendinum ser-rarium, simul cum omnibus ligneis, et non ferréis, ad idem necessariis, erigere et aedificare; ac an-nuatim suo tempore numero centum truncos maj ores pro conficiendis asseribus aptos, ex silvis et alpibus ad molendinum istud deducere et vehere debeant. Ita tamen, ut nec ad excisionem, et praeparationem illorum asserum, ex ejusmodi truncis conficiendorunt, neque vero in alium quempiam locum ex iisdem confectorum praeparatorumque asserum deductro-nem et vectionem adstringantur et compellaritur.— Prout approbamus, acceptamus, ratificamus etc.
Aceste privilegia fura confírmate si de principele Georgiu Racoti I. la a. 1631, Jun. 25, si de imperatulu Leopoldo I. la a. 1701, Febr. 19.
.\ota. Jos. Benkó	in Milcovi'a	sa la loc.	cit.	(tom.
II. §	L. pag. 47 not. 2),	scrie despre	romanii,	ce	locu-
ieau intre Secui: Ca la a. 1761, de ale romaniloru, se
478
numerau, in Scaunulu Odorheliului si filiali, 4 ba-serece, 9 preuti, si 1895 suflete. In Sepsi, 6 baserece, 10 preuti, 1562 suflete. In K e z d i, 6 baserece, 10 preuti, 1190 suflete. In Orb ai, 2 baserece, 5 preoţi 1100 suflete. In Miklosvâr, 1 basereca, 2 preuti, 320 suflete. In Ciucu, Gyergyo, sl Kaszoo, 7 baserece, 16 preuti, 3737 suflete. In Scaunulu Mure-siului, 36 baserece, 50 preuti, 11,577 suflete. Er' locuitorii dein scaunulu A r i e s i u 1 u i romani, s'au numeratu impreuna cu celi dein Comitatulu Turdei.
CORESPUNDENTIE VECHIE SI NOUE.
III
Perillustris ac Clarissime Domine ! Domine et Amice mihi peculiariter colendissime ! *)
Quod aliqua in re Perillustri ac Clarmae. D. Vrae. servire, et submissum abbine attestatum opportuno eò pertigerit tempore, multum sane, ac debeo, gratulor, ex animo precando, quo divinum numen Eidem robur ad explendas partes etiam obtenti novi muneris, constan-temque bonain valetudinem benigne largiatur, eandem-que perillustrem ac clrmam. D. Vram. praepotenti sua dextera in bonum praesidiumque nationis dehinc quo-que votorum compotem efficiat, incolumemque praestet.
Sclavum illum vapidam gerere sub pectore vulpem, dum adhuc Budae agerem, subolui, primam eius recen-sionem **) perlegens, demiratus hominis impotentem animum tantopere, resumtis per nos ad politica trac-tanda, aviticis uteris Roruanis, offendi.
De viro ilio poly glosso Vater, professore Re-giomontano, qui continuationem operis Adelungii ***) suscepit, in literis perillustris ac clarmae. D. Vrae., usque 21. Maji a. c. ad me datis, atque hodie relectis, nullam inveni factam fuisse mentionem : forte in literis, Rmo. Dno. Major, non mihi, scriptis de eo quid scrip-tum fuit. Quod autem perillustris ac clarma. D. Vra. ejusdem continuatorem reflexit, linguam nostram haud affinem esse Albanicae, et Bulgaricae Unguis, sed potius Italicae, et Gallicae, certiora eidem de eadem scribendo egregiam sane navavit operam, quem ut porro quoque, in devia nefors, per Kopitarum, et in sententiam a vero
alienam inducendum, reflectere, deque indivulso nostrae cum matre antiqua Romana, sororiis item Italica, Gat. lica, et Hispánica unguis nexu convincere adniti dignes tur, hisce impensius oro, rogoque. Non enim mihi per. suadere possum, viruin bonum, et veritatis amantem, ¡n falsam propugnandam sententiam posse concedere, utili errare ignarum rei, seducique imprudentem etiam quire^ ultro admittam. Certe Adelungius, si linguam v¿ti lachicam ad Albanicam, et Bulgaricam retulit potifflffi quam ad Itallicam, et Gallicam, ex ignorantia, si vir cordatus, verique amans fuit, id fecisse censendus este sororis has inter linguas intercedente nexu eidem haudl perspecto existente, vocabulorum forsitan aliquorum sao tem, ut opinor, Albanis, Bulgarisque, et nobis eodemj modo sonantium, aut per vicinitatem, aut commercium,! aut ritum denique nobis adhaerentium, enunciations deceptus, non forma, natura, et syntaxi sermonis nostrjá qui albanus, bulgaricusque absolute non est, ñeque idj ullus sanae mentis, justusque rei arbiter, cui nostraei cum praefatis duabus sororibus Unguis affinitas notai
est, asseruit unquam.
Quod Spect. Dnus. Aron Cibiniensis *) in tarn interessante Nationem negotio **) humanissime perillust.' ac clarmae. D. Vrae. requisitioni nihil respondent, mi-' ror, doleoque. Quod desiderium autem meum Dno« Boiadzi ***) insinuatum fuerit, gratias ago; utinam, speratum res effectum haberet.
distinerique
Quod Lexicon attinet, illud parabitur, Deo m« sospitante, locupletiusque, quam si Budae mansissem,' futurum prodibit, sed tarde: revocatus enim domurpr solus tantum in eo laboro, reliquis fratribus, curis aliis, distractis, sed et ipse, quo minus non interruptè eidem vacare possim, aliis subinde implicari, debeo negotiis.
Orthographiam, quam in suis de 25. nov. a, prioris ad me dimissis pretiosis literis f) nimis intrica-tala, difficilemque esse, observasse dignabatur per ili. ac. clarma. D. Vra., si per mestaret, salva secus sen-tientium reverentia, non nihil alterarem, facilioremque scriptionem, omissis nonnullarum literarum signis, et spiritibus, redderem, imitatusque fratres nostros Italos, qui caetera a simplicitate scribendi laudantur, in duplicandis autem consonantibus supra omnes alias na-tiones liberales, atque faciles sunt, consonantes, ubi na-
*) Intielege pre Dn. Basiliu Popu, Dr. in medicina, catrâ care e adresata acesta scrisoria.
**) Se intielege recensiunea lui B. Kopitar, asu-pr'a istoriei lui P. Maior, despre inceputulu romaniloru, vedi B. Kopitar's Kleine Schriften, t. I. pag. 230 seqq.
*) Intielege pre Bas. Aron, advocatu si poetu.
**) Nu avemu scientia de ce negotiu, de nu cumu' va totu pentru Mithridates.
***) Mich. Boiadschi, autoriulu gramatecei ma-cedo-vlachice.
***) Intielege: Adelungs Mithridates.
f) Nu avemu acesta scrisoria.
—	479 —
tara originis vocis, aut significatus distinctio exposcit, 8jue omni scrupulo duplicarem, quodque hactenus, vi-ggntibus apud Valachos Cyrillicis literis, seu propter apram, ad vocum originem obscurandam potius, quam jUustrandam, aut ostendendam deservientem, hirsutam, alienamque figuram, sive ob aliam quancunque cau-gaui, factum, observatumque non fuit, aut fieri non po-jjut, tuta adhiberem conscientia, idque tanto magis, quod ea res tantum abest, ut linguae simplicităţi offlciat aliquid, ut eamdem potius, et vocum respectivarum etymon, simulque et nexum cum sororiis linguis lucu-lentius adhuc, atque firmius exhibeat, commendet, vindicetque.
De duplici autem, vocalibus omnibus, enunciatione id exigente, adplicabili communi spiritu ', A, nihil hie nune in contrarium dicendum habeo: Rmo. Dno. Major piene adsentior : cum nobis non tam vocum iis affecta-rum enunciatio, quam earundem etymologica origo ad-versus osores per radicalcs literas, latinas eas esse origine, neutiquam vero slavicas, aut Bulgaricas ostendendo, propugnanda, proposita habeatur; malo enim, quantum ad praeattactos A, vocalium spiritus, cum aliis natio-nibus, valachici idiomatis, atque adeo etiam vis, et po-testatis horum spirituum ignaris, in pronunciatione errare, quam in deducenda, remonstrandaque vocum origine peccare, aut deficere.
Liber, cuius titulus est: Th. Chr. Harles, in-troductio in notitiam literaturae Romanae, imprimis Scriptorum latinorum, pars prima legitima etc. inter libros defuncţi hujatis academici R. Prodirectoris, Stephani Hatvanyi, occasione licitatio-nis rerum ejusdem cognitus *), ideirco cum provocatis in eo scriptoribus perillustri ac Clarmae D. Vrae. notus, ni foret, hisce redditur, quo laudatos in eodem scripto-res quoniam hic non reperiuntur, in publica aliqua ibi bibliotheca consulere, et quod ad rem nostram, nationis-que bonum, et vindicias facere censuerit, ex illis notare, excerpereque dignetur **).
Aliter quippe invidi, et osores sentiunt, et loquun-tur, scribuntve de Valachis, eorumque lingua, aliter ab tis affectibus liberi, prudentesque et ingenui scriptores referunt, e quicus instar omnium (brevitatis causa) sit Ant. Bonfinius, qui rerum hungaricarum decade II.
,	*) Avemu si noi editiunea dein a. 1781, Norim-
bergae, 8-0, pars. I si II (in care vorb'a: legitima nu 0 aflàmu), un'a dein cele mai bune carti literarie, alesu 8eotiunea II in prolegomene : de orìgine linguae et littc-rarum latinarum. Vedi §. 14 pag. 150, seq. de limb'a r°manesca.
,	**) Deca intielege pre clasicii latini, atunci ar' fi
6 mirare, se nui fia avutu in Orade nece bibliotecele P«bUce.
libr. VII. (edit Poson. typis Royerianis, anno 1744, procurai) pag. 217. m. haec habét :
„Valachi enim e Romanis oriundi, quod eorum lingua adhuc fatetur, cum inter tam vafias barbarorum gentes sita, adhuc extirpari non potuerit, ulteriorem Istri plagam, quam Daci, ac Getae quondam incoluère, habi-tarunt, nam citeriorem Bulgari, qui e Sarmatia prodière deinde occüparunt. E legionibus enim, et coloniis, a Trajano ac caeteris Romanorum imperatoribus, in Dà-ciam deductis, Valachi promanarunt. Quos Pius a Fia-cco pronunciatione germanica Vlachos dici voluit: nos; contrà aro TOU ¡3áXXeiv, /.ai Tr¡q ¿aíBo? dictos esse censui-mus, cum sagittandi arte praepoleant. Nonnulli Vala-chiae, a Diocletiani filia nomen inditum censuere, quae illorum principi nupsisse fertur."
Decade III. libr. IV. pag. 331:
„Hic (nempe Joannes Uniades), pater Mathiae Cor-vini, quo praestantiorem domi militiaequae virum illa tempora non viderunt) hic enim Valacho patre, njatre vero graeca natus, industria, et virtute supra omnium opinionem, suum genus illustravit: parentibus nequá-quam obscuris editum tradidere. Pater namque inter Valachos, qui Gretarum, Dacorumque loca nunc inco-lunt, et e Romanis superfuisse colonis, veluti linguae similitudo testatur, sane creduntur, plurimum apud eam' gentem potuisse dicitur" denique. —
Decade III. libr. IX. pag. 405 inf. —
„ Quamquam variae barbarorum eruptiones, Daciam populi Romani provinciam, et Getarum regionem una cum Pannoniis inundàssent, colonias tamen, legionesque Romanas quae recenter recreverant, non potuisse inte-rire. Inter barbaros obrutae, Romanam tandem linguam redolere videntur, et ne eam omnino deserant, ita re-, luctantur, ut non tantum pro vitae, quantum pro linguae iecolumitate certasse videantur. Quis enim assiduas Sar-matarum inundationes, et Gothorum, item Unorum, Van-dalorum, et Gepidarum eruptiones, Germanorum excur-sus, et Longobardorum (si bene supputarit) non vehe-menter admiretur, servata adhuc inter Dacos, et Getas Romanae linguae vestigia? quos nunc Valachos, ab óp-tima sagittandi disciplina dicemus. " Bonfin.
Ita Demetrius Cantemir in descriptione Mol-daviae cap. IV. Ita T 0 p e 11 i n u s, ita B e n k o de romanitate Valachorum sentiunt, et plures alii, quos livor odiumque scribentes non invasit,
Nota. Finea in nr. venitoriu, unde se va vedé si numele scrietoriului: J. Corneli, canonicu gr.-cat. dein Oradea mare. Aici mai adaugemu numai, ce aura atinsu mai susti, dein Th. Ch. Harles, despre limb'a romanesca. Sect. II. §. XIV, p. 150 seq. —
„Num rustica e latinitatis prisca vestigia adhuc reperiantur. quaestio quoque orta est. In hodierna lin-
—	480 —
gua Italica luculentissima extare documenta, monuit jam et exemplis commonstravit Morhof in libello de Patavinitate Liviana cap. VI. ubi alios excitât auctores eiusdem sentente.
„Linguas veteres Pannonicam atque Illyricam, et hodiernam Walachorum fuisse veterem latinam rusti-cara, contenait Stephanus Salagius de statu eccle-siae Pannonicae, libr. I. qui de statu civili Pannoniae agit, pag. 49. Quinqué ecclesiis, (Fünfkirchen), 1717, m. 4.
„Accedit eius sententiae Fr. Grisselini, in Ver-such einer natürlichen Geschichte des Temeswarer Ba-nats, in Briefen an Standespersonen und Gelehrte. Wien 1779. m. 4.
„Is igitur in epist. VII. torn. 1. cum aliis arbitra-tur, linguam Walachorum, uti hodiernorum Italo-rum, esse priscam plebeiam et rusticam, in Italia sae-culo I. suetam. Idem ex opere quodam hominis cuius-dam docti non modo indicem vocabulorum Wala chis atque Italis communium transtulit in suam historiara, sed adfirmavit quoque, multis supplementis illum posse locupletari ad maiorem perspicientiam convenientiae, quae cernatur in omnibus paene utriusquae illius lin-guae vocabulis, iis exceptis, quae Wala chi setìsim sensimquae a unguis novorum suoruni domînorum accepta adoptassent, nec forma donassent latina ; de qua re amplius videant linguarum istarum periti justique arbitri."
De cartea lui G r i s e 1 i n i, la alta ocasiune.
NOT1TIE DIVERSE.
— Ne - se scrie dela Bucuresci, 7. Febr. v. 1869. Rrae. Ve sunt multiemitoriu pentru documentele relative la Sinkai, ce mia trimisu on. D. M.
Intre însemnările dein copilăria, eta ce am aflatu inainte numai cu vreo patru dîle.
Varia Georgii Sin cai fata, volumu care mil'a impartasîtu R. D. Ioannes Turcii Archivariu, 1844 febr. 2; si dein care am copiatu cu man'a mea P. A. philosophiae auditor.
O carte alui Sincai trimisa lui Bob forte uritu scrisa:
„Infrascriptus scio me quondam prohibitum fuisse secus quam hungarice loqui et valachice azert Melto-sâgos Piispok Ur!
Nagysâgos Patronus Uram es szentseges lelki atyam!
Nagysâgod fizesse ki a mim Balâsfalvân vagyon (si rapinam fovit, ut otiose tempus ne terram) mâskent Editoriu : T. CIPARIU.
megyek a fbldi Istenekhez, a kik bajunkat eligaziţja^j mert en penzemben nem hiszek, hanem a' niindenhat^ ban a' ki velem vagyon. Nagysâgodnak elmejet n«^ probâlom hanem alâzatosâggal instâllom, hogy vagyonomat fizesse meg harmad napok alatt, vagjji gondot viseltessen mindenemre KIÎ Bedea, mi aî upeattyţj
Es piniifii» ai Mipiei Tajte mpimeTe me» «ea O0B «ßaerecK	mai HIBJIT BOiTopis de sine uii <ßis cs^-ftUi
TecK Feoprie Sinkai.
np-
De n» im, Kpezî KT> e&nr nemeiui immunis ultra xaginta annos 600 et ultra ostendam.
Blasii die 10 Augusti 1792.	Verte folia
Parens Illustrissime et mihi semper Reverendissimef
Possum omnia complanare solus, et si vis fac tecum loqui, ubi jusseris et melius erit. secus solec ter protestor nam coram .Diis terrenis triumphabo, turn tarde erit, quia non scivisti cui credas. Ad hää vero tibi Patris spiritualis gratiosam resolutionem orät!
Idem Sinkai mp. afflictus ultra modum actualii Director. "
Atâtu copiasem eu dein originalu la 1841. — Cn^ ventele Verte folium, suntu totu de man'a lui Sinj kai. — In.acelu volumu mai era si alte multe asemin^ acte. Intre altele, mi-aducu prea bene a mente câ Sin; kai pretendea dela Vladic'a Bob nisce pachara adusa dein Rom'a si dăruite de Sinkai lui Bob. — Acumu le repetiea ex ingratitudine — episcopi.	*
Am crediutu câ aru pote se ve intereseze scriso-r rile	ce	v'am	copiatu.	Mi	se	păru	destulu	de	charac^
teristice.	A, P. .j
•irrt
— In adeveru, asia si suntu, prea characteristic^ de acea miam si luatu libertatea, de a le communicâ I mai in colo: pentru cari ve remaniu prea obligatu.
Editoriulu.
'>
— Dela Vien a ne-se tramise in dîlele trecute unâj' brosiurica, de 15 pagine, sub titlu: Zur Etymologie der Farbenzeichnungen auf dem romanischen* Sprachgebiete. De R. Rössler. La care cu ocasiun1e vomu reveni. Multiemita tramitietoriului anonimu!	1
— Cu nr. venitoriu XXV. se va termina seme strulu I. a. c. De acea suntu rogati toti onoraţii noştri DD. abonaţi, câţi mai resteza cu pretiulu abonamehtu lui, se bene voliesca a ne-lu tramite spre acoperirea speseloru editiunei si tramiterei.
— Annnciâmu totu de una data, câ mai avemvP unu	numeru	mare	de	esemplaria	dein	toti	anii,	si	s'e8
potu trage de a dereptulu dela editoriu cu pretiulu' sciutu de 3 fl. v. a. (1 ţţ pentru Romani'aj pre anu
Nr. XXV. va aparé in 25. Main vechili a. c.
Imprimeri'a SAM. FILTSGH in Sabiniu.