ARCHIVI! pentru filologia si istoria. Nr. XXIII. 15. Martiu 1869. (XXVI.) FANTASIE ETIMOLOGICE. V. Se terminami! una data cu fantasie-le etimologice. — Dà! Se terminàmu una data; dìcemu si noi. Se terminàmu, pentru cà ne-s'a uritu, se mai fantasiàmu, chiara si deca nu facemu alta, de câtu reproducemu fantasie-le altor'a, si potè chiara pentru aceea mai multu. Insa se terminàmu cu fantasie-le etimologice, nu numai câ cu articlulu acestei folîtie, ceea ce nu multu ne ar' ajută, ci deca se potè, se termi- nàmu una data si cu a mài fantasia, fantasie etimologice, de câte ori luàmu pen'a a mâna, in câtu fantasie-le de asta natura se para chiara că bureţii de tomna, ce resaru preste nopte, —- si ori în cafro te intorci, nu dai, de câtu totu de bureţi fantastici etimologici, numai câtu cestia nu suntu toti buni de mancare, că bureţii de tomna. Celu pucinu noi, nu mai potemu se continuàmu pre acestu terenu sterpu pentru noi, de si forte fructifera pentru alţii, — cà-ci ne-s'a uritu — de morte, si ne e- tema, cà si alţii mai multi voru fi patiendu-o totu asemenea că si noi. Se punemu inse totu de una data, celu pucinu la urma, dupa demnitatea si interesulu causei, ce amu tractatu, unu cap a cu, cumu se dice, in tota form'a pentru că se nu ne remania articlulu destra-balatu si ... ce se mai dîcemu alfa. O recapitulàmu : cà nu ne plăcu fantasie-le alesu etimologice, că unele producte mai totu de un'a nesărate si farà creeri, — si dupa mica părerea nostra ar' fi cu multu mai intieleptu a ne mai conteni de la cestiuni otiose, asupr'a unorU obiecte ùnblatite si resblatite de sute de ori pana la gre-tta, — cu atatu mai multu, a ne conteni dela in-venti uni nou e (pentru bucuresceni punemu nUoi!), ori câţu de magulitoria se fia pentru a- ARCHIVD pentru FILOLOGIA;sî ISTORIA, III. morea propria glori'a de inventatori, si de inven-tiuni nu oi (că la Bucureşti), cari totu deun'a trecu de producte a le genialitatei. Si ce-ne se nu vrea a trece de geniale? Alesu, candu ce-ne-va semte in senesi unu impulsu neresistibile de a fantasia, adecă a inventă ce-va nou, — si inca mai neresistibile de a se si pre-sentâ că inventatoriu — geniale ? Fapfa e, câ toti vremu se fimu Col umbi, si deca nu toti potemu se descoperimu câte una Americ'a, — dar'nice macaru pravulu de puşca, cumu dîcu pre la noi, er'pre aliurea erba pu-tiosa, — necumu artea tipografica, seau telegrafica, seau fotografica, si câte toţe alte grafice, — dar7 celu pucinu in artea etimologica, unu accentu, unu punfu, una căciula, una semiluna, unu apostrofu, unu y, una litera adausa seau omisa, seau strămutată etc. etc, — ori câtu de pucinu, dar' totu este ceva, ce duce la - imortalitate! *) Si asfa e capulu lucrului! Amu oserbatu cu alta ocasiune, de nu ne in-sielâmu (pardonul câ acum nu se mai dîce asia, ci mai etimologice! in cel amu, cu c in locu de s !), — seau de nu amu obserbatu pană acumu dein scăpare de vedere, — oserbâmu acum'a, câ amu oserbatu forte adese ori, seau mai totu de un'a, cumu câ ^e câte ori ese unu petecutiu de diurnalu, fia numai câtu . . . , exempla suntu o-diosa, — in daf ai mare oserbezi, câ incepe la fantasie etimologice ortografice, — nu oi! Pana la a. 1847, pre câtu tempu pucine-le diua-ria romanesci se publicau cu potcove, cumu le dîcu. nu se prea interesau literaţii noştri dein diu-arie la fantasie etimologice ortografice, se le puna in lucrare, ci continuau câ moşii si strămoşii a potcovi la caii morţi, fora de a le-se inspiră *) Rogu pentru toti diei pre tipografii, se numi facă si mie aici una crampitia, cum a facutu Romanului nu sciu unde, dein trei T, lasandu pre celu de antâniu — af ora! 56 442 — geniulu, se se faca Columbi, Vțapntii ® alti cj aceștia. ' Er’ (lupa ce la a. 1847, a cutezată mai an-taiiiu unu org£up de publicitate, se lapede pot-cQve-le» șunca ce pot cm c, iwtwU ae fia Curie-riulu rqmanescu dein Bucuresci si Albin’a dein Iași dein anii d’antaniu, — se vedi câta revelatiune, s’a facutu iu genialitatea etimologica ! De atunci incoce, cumu amu mai dîsu, nu â lâsatu D. dieu nece macaru unu petecutiu de diu-ariu, care sa nusi aiba fantasie-le sale etimologice chiaru si deca suntu in principiu fonetisti,— dela Curierulu de ambe sexe (anii dein urma), pană la—dein a. Dlui 1869! Bene. . Asia se fia! Numai cu D. dieu. Dar’ noi, si chiaru de acea, de astadi in a-ante, ince-tămu a mai fantasia — fantasie-le altor’a. Er’ fântasie-le nostre, fieudu că si noi amil avutu parte de ele, inca ne au cama secatu, si câte nu ne au mai secatu, vomu se le sugrumămu in creerii noștri, pană a nu esî la lumina, pentru că se facemu locu fantasie-loru altor’a. Lasamu sesi mai sfarme capulu si altii cu fentasie-le, cfe le voru dictă creerii si mai încolo, foră a ne mai mestecă in trebile altor’a. Că-ce si câtu ne amu mestecatu, amu facufo mai foră voli’a nostra, seau celu pucinu nu cu multa volia, precum amu spus’o — deja. Of! Deja! incela! gelosu ! lealul —lier^ tati-ne inca una digresiune acum mai in urma. D e j a seau d e g i a ? seau numai j a seau gia? Mare controversia, grammaticii certant ... Unii după franeiusesce, altii după îtalianesce1, si in urma altii ai treilea după latinesce! Multu siau batutu capulu unii filologi romani, cumu se dîca pre romanesce in locu de quidem si jam latinesce. Celi mai fricoși dîceau, se dîeemu: in colea in locu de quidem, si acum in locu de jam. , Ci nu au potutu reesî, că-ci literatii au sem-tîtu, că nu suntu de ajunau, In urma veniră celi mai curagiosi, si dîsera: hai de! se dîeemu si noi că francesii, — bă nu, ci că italianii. —ba nu ci că latinii, fia-care dein profunde motive. / — Ei bene, cumu dîcu francesii sj, italienii, in locu de quidem alu latiniloru? Nemene nu scie, — Dar’ cumu amu pote dîce celu pucienn, noi ? Nu aciu,f^eu! — Pote se dîeemu: Ci de! Inca bene. Venimu la j a m, — si amu vediutu, cumu l’amu romanisatu, vai de aii pote ajunge. Dar’ inc©14 ce-o? Eon ee! ftetranii noștri, toti câți țcpeau ©arte țoma-nesca, de candu au inceputu ă scrie, si ast’a inca nu e prea de multu, — bet rănii, dîcu, candu le venea nevoli’a se dîca una vorba că acăst’a, o dîceau insielă; — er’ prostii, alesu ungurenii, candu vorbeau, si candu vorbescu si astadi, dîcu: ince-1 u i; ungureftce: c s a 1 n i! Betranii noștri dîceau insielă, 6ea de ce. A pune sieu’a pre cahi seau pre mag ari u, - celi vechi aflau cu necuvenientia, a pune pre chartia acesta vorba p r o s t a că si vorb’a p o r c u, ci le dîceau a s i n u si r i m a t o r i u, — deci a pune sieu’a pre ori si cine, r. o dîsera cu o vorba: ainsielă. Delâ calu si asinu nu eră departe pană la omu. Eli aflara una mare asemenare intre calu i n-s i e 1 a t u si o m u i n s i e 1 a t u ; de si pre omeni astadi nu mai punu siele, ca pre caii si pre asini, sensu literali, ci totu mai punu sensu tropico seau metaforico, — • precum nu mai punu pre omu nece frene, că pre calu. si pre asinu, de aceea inse totu mai dîeemu si astadi sensu figurato, că nu numai infrenămu omeni, ci că infrănemu sipatimele. Eca paralelismulu ideeloru: a insielă, caii, si a insielă- omeni; —a infrenă asini, si a infrenă pană si paterne. Apoi ce e omulu desfrenatu? care nu are frenu pre mente, anima si semtîri. De aci toti omenii de omenia suntu infre-nati — se intielege, că nusu cu frenu pre capu ci pre anema si semtîre. Er’ insielatu ce-ne e? — Asia ambla idee-le, candu se formeeza limbe-le. Acumu se vedemu si ideele pseudo-etimologi-loru, cari straformara vorb’a buna si intielesa romaneasca insielă, cu vorb’a necalita, că nui mai dîeemu almentrea, iucel^. Au audîtu, seau poțe au visafu, qă si latinii dîcu celo — are, — si in fantasi’a lorn etimolo^ gica, foră de a mai esamină lucrulu cu seriositate indafai mare au eschiamatu: Amu aflătu etim ologi’a lui insielă, dela iu— e e 1 o — as ace. Si numai de câtu q au pusmin. praxa bțu au, mai considerat», nuce in cel o nu esiste la latini, că celo nu. ins^mneza i osie 1 u. 443 Dar' nu au considerato! nece cà reducundu vorb'a la form'a in ce 1 u, numai o au apropiatu de vorb'a unguresea csalni, punendu unu in dein a-antei. Fantasia ast'a se parii, pote autoriului ei, cu atâtu mai plausibile, cu câtu is'a parutu, cà im-paca si combina amendoua spresiunile usitate: in sielâ si incelili. Se dîcemu, deca amu venitu pana la atât'a, ceva si despre vorbele g e 1 o s u si 1 e a 1 e7 car inca siau inceputu cursulu desmierdatu in limb'a romanesca moderna. Francesumi dîce jalox, italulu geloso, de unde? fora indoiela dela zelo sus alu latiniloru, la cari insemnâ nu numai diligente, ci chiaru si mai multu, ceea ce insemneza la francesi j al o u x si la itali gel oso. Aceste doue naţiuni dedera cuvéntulni latinu form'a mai apta dupa natur'a linibei loru, france-sulu pronunciandu pre z. câ j, er' italianulu câ gi. Dar'- romanulu? Literaţii romani nu au sciutu adeverat'a etimologia a acestei vorbe la francesi si italieni ? Seau deaca o au sciutu, de ce nu o an pro-nunciarli dupâ natur'a .limbei romanesci, dîcundu zelo su, er' nu dupa a' celei italiane: geloso? Si in urma, francesii dîcu.loyal, italii leale, de ce? Francesii au facutu 1 o i dela lex — gis — e a' latiniloru, si dela 1 o i : 1 o i y a 1 ; romanesce leg legale. Italianulu dîse legge, dela lex — gis — e a latinului; dar' mai demultu dìceau si lee fora g, cum dìcu si astadi il re in locu de il rege, la-pedandu pre' g si contragundu doi e intra unulu ; si dein lee au formatu leale. Ei bine ! Cărturari romani, cari se resfacia asia de comodu in fantasie etimologice, nu au in-tielesu adeverat'a etimologia a cuventului leale? Si deca o au intielesu, de ce nu 1' au romanitu ? — Ei ! da, alt'ai legale, alt'ai leale. — Vediu si io. Dar' in acestu casu, mai bene era se caute altu terminu pentru ide'a de loyal seau leale — de eâtu se p o c e s c a limb'a ro-manesca. Dar' se vedi si alte poc itur e, inca si mai ùe risu, in limb'a moderna romanesca, nu sciu dein fantasia etimologica, ori numai dein nescien-za, câ sa nu dìcu dein ignoranti a. Chiaru vorb'a ignorante, — care acumo vedemu scrisa iniorinte si inorinte!!! Risum teneatis! toti câţi sciti càtu de pucinu latinesce ! Francesulu dice : ignorant, — romanasiultì nostru, care nece nu viseza de limb'a latina, crede in semplicitatea. se uu dìcu in iniorinti'à lui, cà ignorant o se fia in locu de ign o ren t seau inorent, ca si innocent ce numai se pronuncia cà inno san t, dar' nu se serie cu a. Amu vediutu si a b n n d i n t i a ; pentru cà tota romanasiulu nostru, dupa iniorenti'a lui etimologica, presupune cà si acì francesulu a dîsu a-bondance in locu de abondence, cà com- plaisance in locu de complacentia; er' de form'a orginaria latina abundantia nece nu a visatu cum nu a visatu nece d.e ignoranti a. Beata simplicitas ! Atât'a si prea destulu pentru un'a digresiune, si acum sa ne intorcemu la firulu, unde ne-s'a ruptu. Amu dîsu, cà pentru noi acum lucrulu a ve-nitu pana la atât'a, in câtu ne-s'a uritii cu de sever sire, a mai registra atâte fantasie absurde, a le critisà, seau mai romanesce a le scarmenà. Pentru cà, cumu er' amu mai dîsu, omenii suntu forte încăpăţînaţi, si tota lupt'a cu atari fantasie, etimologice si ortografice, aduce forte multu cu lupt'a unui celebra cavalerii — in contr'a more-loru de ventu! In urma totu nu potemu include, fora a dà spresiune si unei dorintie, nu atâtu pre partea nostra, câtu pre a' unoru geniali de aceli de mai susu, cari abundeza in fantasie-le loru, si totu se plangu cà nu suntu intielesi de generatiunea presente: Cà se le ajute D. dieu, se nu mora, pana mi voru ave fericirea se fie intielesi, seau — se intielega. Noi totu inca, in urma, le mai si consiliàmu, cà cu ori ce pretiu se nu ascundă resultatele fantasie-loru geniali, filologice limbistice — etimologice, dein a-antea acestei generatinni. carea si noi o a-flàmu, cà e camu grea la capu si încăpăţînata; — pentru cà ce-ne scie, deca nu se voru aflà si pentru d-ni'a loru, intra unu seclu atâtu de filolo-gicu, cumu amu avutu onore a oserbà si de alta data, in care totu carturariulu totu de una data e si nascutu filologu, — dìcu, cà se voru aflà capete si anime simpatetice, cari sei — intielega. Sì 56* — 444 — pentru uuu castigu asia de mare, Credemu, câ pote ce-ne-va sesî cuteze a risicâ una revelatiune geniale- Noi celu pucinu marturimu in sinceritatea nostra, de care nu pote fi indoiela, ca amu doritu dein tota anim'a a dă mana de ajutoriu in filologia , chiaru si geniiloru necunoscuţi, — si foli'a nostra iu adensu tienea usi'a deschisa, se intre in la-intru toti filologii, genii si negenii, — si nu e culp'a nostra, deca nu au intratu, — fluerat'am si nu au jocatu, plans'amu si nu au lacrematu, — si in urma pote câ le va pare reu, câ nu s'au sier-bitu de una ospitalitate atâtu de liberale.. Dar' s'a mai templatu si alfa, marturimu cu multa părere de reu, câ unii s'au presentatu in adeveru la intrare, dar' incarcati cu unu c a 1 a b a-1 i c u, câtu nu eră cu potentia a intra pre usia — cu calabalicu cu totu, — si asia, pare-ne-se, câ nece aicia nu suntemu de vina, deca nu au potutu intră, cumu au vrutu. Si cu acestea, adio fantasie etimologice, pentru a nu ne mai revede' pre acestu t e r e n u, — care acumu-i terâmu. Săraca limba ! Nota. Pentru câ se nu creda ce-ne-va, câ cele mai in urma dîsaaru fi numai fantasie dealenostre, plăcu a arunca macaru una căutătura pre una Corespun-dentia, ce o publicâmu mai la vale in togmai dupa originale. (XXXVI.) DE LATINITATEA LIMBEI ROMANE. vin. Dupa cele dacice, se trecemu numai de câtu la cele Gothice-germanice, pentru câ ddca romanii suntu Romani, eli ori dein coce ori dein colo de Dunăre, au cautatu se aiba multa nevolia cu Gothii, dela cari pote câ le a remasu in limba si una vorba nu prea onorabile, pronunciandu pre g câ muscalii. Deca dacii au fostu de vitie germanica, ori nu au fostu, pentru noi totu un'a este, si totu atât'a deca saşii noştri suntu descendenţii daciloru, au nu suntu. Pentru câ, deca eli au fostu slavi, patronii slavismului, facundune daci, cu poterea ne facu slavi; er' deca an fostu eli germani, atunci se scola re-pausatulu I. C. Schuiler dein Sabiuiu, si ne face germani. Asia ori si cumu, noi caută se fîmu, dupa sen-tentiele corifeiloru literaturei slavice si germanice, ori daci, ori slavi, ori germani, — numai romani nu. Seau deca nu suntemu, nece curaţi daci, nece curaţi slavi, nece curaţi germani, — atunci ce sun-temu? — Ne au .spus'o de milie de ori, câ, sun-temu tote, seau nemica. Si prob'a? — Prob'a acestor'a —- e limba. Dupa dni'a loru, limb'a romanesca e unu chaos, una olla potrida (nu musicale), unu ciubarulu p ...... loru (salva venia) dupa vorb'a romanesca; — una mestecatura de tote cogile, si gunoie-le, ce au mai remasu dupa innecatiunea gentilom barbare, cari inundasere Europ'a in evulu miediu, si s'au adu-natu in gur'a romanului! Bene se intielegemu inse, câ totu aceli corifei venu apoi, sisi caută in gunoie-le nostre gu-noiele loru, si sile revindeca cu tota tăria, nu numai gunoiele, ci totu de una data si ce mai este de ceva pretiu dein limb'a, cei dîcemu noi, că a fostu a stramosiloru noştri, — in urma pre acesta base voru se ne confisce tota limb'a, si pre noi insine. E unu spectaclu demriu de diei, cumu se dî-ce, a vede', cumu se certa aceşti soldaţii mercenari pentru trentiele limbei romanesci, cumu se certa copilii, candu le arunca ce-ne-va unu pumnu de banuti. Noi le amu dîsu de multu, si forte de multe ori: a vostre se fia! luaţi-ve-le, duceţi-le, unde a dusu mutulu calulu! vorba romanesca de pre la noi. — Unde a dusu mutulu calulu? deca ne va intrebâ vre unu curiosu. — Nu sciu nece io; — le vomn respunde, câ vorb'a e vechia, si lucrulu s'a uitatu; dar' nece se tiene de aici, se ne apucâmu a mai esplicâ.si proverbiale; destulu e câ asia se dîce, si intiele-gemu, ce va se dîca. Ei! dar' dni'a loru nece ast'a nu voru, — ci cu de a tari'a voru se ne faca, se le tienemu gu-noiele si trentie-le, si se supera reu si ne injura, cumu le vene la gura, deca cutezâmu a ne lepedâ de ele. Asia, facia cu dni'a loru, nu e bene, nece cu capulu de pietra, nece cu pietr'a de capu;—si suntemu in periclu, câ ori se ne mance lupuln ori se ne mance ursulu; ne-mancati totu nu remanemu. — 445 Ci cu slavistii amu mai tensu vorb'a si de alta data, si acusi erasi o vomu mai tende, la run-dulu seu, — numai se ispravimu (sit venia verbo!) acumu mai antaniu cu Gothii. IX. Deci, — rep. J. C. Schul le r, in dìlele mai bune ale tineretieloru sale, la 1831, incepuse a propumnà dein tote poterile ide'a, cà romanii suntu germani -- romanisati. Argumentele lui, precum potè fi cunoscutu la una mare parte deintre lectorii nostri, suntu adunate si depuse cu multa seriositate in cartiuli'a intitulata: Argumentorum pro latinitate linguae Valachicae s. Eumuniae epicrisis; scripsit I. C. Schul ler. Cibimi 1831. 8. Asia suna titlulu ei, macaru cà mai bene se potea inscrie; pro germanitate, de catu pro latinitate. Argumentele lui erau basate pre limba, si de-rivatiuni etimologice, dein carii scotea, cà romanii suntu germani. Asta opiniune, a unuia dein celi mai infocati partisani ai germanismului, cu tote cà in politica era de alta opiuiune, cumu arata dilucidatiunea sa la şuplic'a a'loru doi eppi romanesci *), pentru care a luatu SO galbeni remuneratinne dela universitatea sasesca, — asta opiniune, dìcu, fu atâtu de te-meraria, chiara si in ochii conatiunaliloru sei, câtu nu scimu, deca a mai cutezatu ceneva a o sprigi-ni in publicu, — in câtu in urma si insusi faimo-sulu ei autoriu, la batranetie, se vediù ore cumu costrinsu a marturf, cà sia perdutu calea prein pădure. Pace dar' sa fia cenuşiei reposatului dein partea nostra, pentru cà adversariulu, nu numai a desparutu de pre terenulu lupteloru, ci s'a sì re-trasu inca in viaria, de volia, de nevolia, — fora de a derege inse, ce a stricatu. Pentru cà reposatulu, afora de brosiur'a amen-tita, in foculu luptei, câ sesi pota mai bene sprigiui opiniunea aventurosa, se apucà de unu studiu cu *) Unu scriu r e n d u cà ungurii r e n d, altii rondu cà itala rondo, — de ce se nu ne-se permită si noue «e scriemu rundu cà germanii rund, carda avemu a face cu aceştia? **) Beleuchtung der Klageschrift gegen die sächsi-sche Nation, von I. K. Schuller, Hermannstadt. 1844. 8. — Noi vomu publica mai la urma sîPetitiunea celoru doi eppi romani dein 1842. totulu seriosu asupr'a limbei romane, si anume a-supr'a materiale-lui ei, cercetandu prein tote dialectele germanice, incependu dela Trni'a pana la gliaciaria-le cele mai nordice ale Svedei si Norvegiei, si dela Gothi pana la dialectele sasesci dein Trni'a, totu ce potea ave macaru cea mai mica aparentia de asemenare intre vorbe romanesci si germanice. Cercetările aceste se afla cosemnate intru una disertatiune anumita, si tipărita in Archivuln aso-ciatiunei pentru geografi'a Traniei, sub titlu „Des-voltarea celoru mai momentosa principia pentru cercetarea limbei rumunesci *). Combinatiunile, ce le face autori ulu acestoru doue diatribe, de si nu suntu fundate mai nece una data, de câtn pre basi forte large, ele inse fora indoiela au potutu produce in convicţiunile lec-toriloru, cea mai mare parte neversati in asta materia, atari impresiuni, câtu ele nu se voru fi stersu deintru insi, nece dupa retractarea autoriului, ce o amen-tiramu, fiendu câ a fostu simpla si in termini forte generali. Celu pucinu va fi remasu, si dupa acea re-tractatiune, atâta impresiune, câtu se creda, câ si deca romanii nu aru fi chiaru de origine germanica, limb'a loru inse totu va fi multu-pucinu im presiunata de limb'a germanica. In câtu pentru materiale-le limbei, si noi în-şine amu recunoscutu, câ in usulu limbei ro-manesci se audu multe vorbe germanice, luate pote de la Gothi, Sasi, seau alte genţi germanice, cu cari au avutu a face romanii-in decursulu a mulj torn secuii, cumu s'a templatu totudeuu'a si pana astadi, — insa negandu cqsecentie-le violente, ce rep. Schuller le trage dein acele premise, câ si Slavistii, reducundu inca si una mare parte dein etimologie-le false si falsificate la adeverat'a loru valore. Atâtu pentru materiale-le limbei, de un'a cam-data. Er' incâtu pentru formele limbei, dni'a lui a semtitu nevoli'a, si câ aci nusi afla campulu, unde sesi pota alerga călii buiestri fora frene, si de acea nece nu a cutezatu a se atenge macaru de *) Entwickelung der wichtigsten Grundsätze für die Erforschung der rumänischen oder walachischen Spra-che, in Archiv des Vereins für siebenb. Landeskunde, 1. Bnd. 1. Heft, pag. 67 — 108. 446 — ele ; — prea bene sciendu, cà ce s'ar' potè dice in acestu respectu despre limb'a romana, totu asia ar' cauta se se dîca si de cele alalte Iinibe romane si prein urmare si de originea aceloru naţiuni, ce le vorbescu, — care inse sciea erasi pre bene, cà nu potè se o faca. Inse de asta materia, dupa ce si fericitulu s'a feritu că de focu, că se nu ise frigă degetele, nu mai lungimii vorb'a nece noi, ci ne restringermi si trecemu numai la cercetările, ce le a facutu a-supr'a materiale-lui limbei romaneşti in a' dou'a diatriba. Si mai antaniu se scola cu tota veementi'a, câ si T. M. mai de una-di in Convorbirile litera-rie, asupr'a autoriloru dictiunariului de Bud'a si anume Klein, Kolosi, si Petru Maioru *), imputandole amaru, nu chiara cu vorbele dein Convorbiri : câ aru fi falsificatu limb'a romanesca, ci mai totu in acel'asi sensu, cà adecă eli, in deri-vatimiea multoru vorbe romaneşti, — in furi'a loru de a latinisâ tote **) — siau permisu unele violente temerarie ***), ceea ce se si incerca a probă cu vreo câte-va esemple. In care una, si noi cauta se dàmu dereptu criticului in câtu-va, si nu potemu escusâ pre autorii dîsului dictiunariu de pecatele etimologice, ce le au comisu ici-colea, cu voli'a seau fora volia, dein scientia seau nescientia, D. dieu scie, -— chiarii precum nu potemu scusa nece pre Criticii prea veementi, alesu cari vedu, cum dice scrip-tur'a, sterculu in ochii altor'a, er' bar n'a dein ochii proprii nu o vedu, precumu vomu arată de asta data in esemplele repausatului criticii. Aste pecate etimologice, de care mai multe se afla in dîsulu dictiunariu, câ in tote dictiuna- *) Pag. 69 not. 3 : Als die haupsächlichsten Ver-fasser dieses bei allen seinen Mängeln doch immer brauch-baren Werkes erscheinen: Klein, Kolosy, und Petrus Major. Nach ihrem Plane wurde die durch den Tod derselbeu unterbrochene Arbeit von andern fortgesetzt und vollendet. Vedi inse not'a lui P. Maior in Archivu nr. XVIII, p. 356 cap. VII, si una epistola inedita mai diosu in Corespundentie. **') Pag. 71: In ihrer Wuth alles zu romanisiren. ***) Pag. 69 : Die etymologischen Gewaltstreiche, wodurch sie den Zweck (Latinisirung romanischer Wör-ter) zu erreichen gewähnt, glaube ich durch wörtlich treu aus jenem Werke entlehnte Etymologien hinläng-lich bewiesen zu haben. ria-le. etimologice, ne-luandu afora nece macaru pre alu lui Diez, e bene, se le esaminarmi, si noi aici, câ celu pucinu se fia de invetìu si criticilorit prea rigorosi si etimologisatoriloru prea temerari, câ se se feresca de asemeni pecate. Eie suntu urmatoria-le, dupa ordinea, in care sa infira in acea critica. S1 u g g e, dupa ortografia criticului, va se dica awn., in dictiunariulu de Bud'a, dela „ex-lu-geo, quod servi semper lugeant"; derivatiune in adeveru falsa : — er' deca Sch. o deriva dela s c h a 1 k in limb'a vechia germana, si dela slug (sic) dein cea slavica *), dîcemu si noi: dela cisn>, da, de unde au luatu si ungurii, de cari Sch. tace, — dar' dela s c h a 1 k, nu potemu crede nece legati, candu avemu asia de aprope pre slavi cu vorb'a lorii chiaru câ la noi cisr-t, er' s c h a 1 k e atâtu de departe, si asia mai pucinu sémena cu aisra. Graebesk, va se dica: grabescu, in dici de Bud'a dela gravesGO; derivatiune in adeveru violenta si aventurosa, cumu o numesce Sch.; — inse deca d-ni'a lui la asemeni- erori apleca dî-s'a lui Quintilianu „foedissima pravorum inge-niorum ludibria" **), ne-se pare chiaru si dein partea lui Quintilianu prea multu. Ce-ne a lesu, de esemplu, numai pre T. Varrò de limb'a latina, va fi oserbatu, câtu de multe derivatiuni chiaru absurde ocurru pre totu pasulu ; dar' cu tote astea ne indoimu forte, deca Quintilianu ar' fi cu-tezatu se dica de T. Varrò, pre care Cicero l'a numitu doctissimum Romanorum, cumu cà derivatiunile lui suntu numai fredissima p r a v i in-genii ludibria. — Ei bine! deca cumu va si noi vomii potè arata derivatiunile lui Sch. mare parte false si smentite, se dîcemu si noi de eie, cà suntu nu numai foedissima ludibria, ci inca si pravi ingenti ? Kleâschte, va se dica ci es ce, dict. de Bud'a : „a lai forceps detrita prima syllaba, in-terjecta L, et P muta (*mutata) in C, quod per-familiare est Valachis; " er' Sch. dela vorb'a anglese: *) si **) Pag. 70 not. 5: Ableitung des rum. si ug-ge (altd. schalk, slav. slug) Knecht, von dem lateini-schen exlugeo („quod servi Semper lugeant") ebenso abentheuerlich, als die Vergleichung von graebesk, eilen, mit dem lateinischen graveaco und viele andere Etymologien, welche der Altmeister Quintilian mit vol-lem Rechte (?) foedissima pravorum ingeniorum ludibria nennen würde. — 447 — cl utch *)• Sî in adveru, vorb'a el esee e mai asemenea celei anglesi cl utch, ce se pronuncia C KA*H, de câtu celei latine forceps. Inse si de câtu vorb'a anglese a' Criticului, e mai asemenea, ba chiaru identica, vorb'a slavica: kaiiuâ sî lueuje, de care Sch. nu .scie, seau nu vre se scia nemica. Ce mai caută dar' Sch. prein Angli'a dupa etimologi'a clesee-loru, candu K-ieige-le slavonesci erau in vecini. Ketane, va se dîca catana; diet. Bud. de-la grec. xaTavocjsw, proprie: „Hisp. catanes, privilegiaţi. Gr. xaxavoacw, p u ii g o;" derivatiune erasi in adeveru smentita, nu numai pentru câ m-t«vo nu se afla in limb'a greca, ci numai *a-:avu-ccw, ci si pentru câ mai câ nece vorb'a catanes nu se afla in limb'a ispanica; celu pucinu in dic-tiunaria-le nostre nu o amu aflatu, ci o aflâmu la unguri in k a ton a, si labisantini in -xa-rouva corţu, si xatouvoTOTuov loeulu unde suntu pusa corture-le, castra. Vedil. Meursii, glossarium graecobarbarum L. Bat. 1610, 4-°, s. v. Sch. nu ne spune, câ de ce origine e vorb'a dupa d-ni'a lui, ci numai - si bate jocu de etimologiştii romani, câ in furi'a loru de a romani tote, deca nu au aflatu vorb'a la latini, au saritu in Greci'a, sî nu au luatu amente, câ in operaţiunea loru au taliatu radecin'a şi au lasatu numai prepusetiunea Kara, ce inse nu e a-deveratu. Derenatu, va se dîca £sp*N&Ttf, diet, de Bud'a: „a de et reu, ac lat. natus quasi male natus; " - Sch. dela desfrenatu, lapedandu pre F, câ englesii in rein in locu de frein. Noi de sî nu ne involîmu cu derivatiunea dictiunariului de Bud'a, ci amu mai volî se o facemu dela unu ob- solete : d e r i n â, dupa form'a d e r i m â, sî amu ff plecaţi se derivâmu verbulu derinâ dela de, sî rină in locu da ruină, unde u s'a moliatu in i, ce urmeza, câ in verbulu inclîde in locu de in-cliude, — dar' nece cu derivatiunea lui Sch. nu ne potemu involî, nu numai dein causa, câ avemu si pre desfrenatu, ci si pentru câ rein alu anglesiloru, chiaru sî candu ar' fl de radecina latina, totu nu ar' fi dela froenum, ci dela alu ftancesiloru,râne, care inca nu e dela froenum, *)• Pag. 71 not. 6: Das n a h th e (?) englische c 1 u t c h packen, fassen, Griff, Klaue, wurde verschmäht (!), we3 «s nicht rösnwßh ist ci numai un'a coruptiune, cà sì alte multe, dein vorb'a italiana redine seau ré dina, cumu arata chiaru accentuai cercuflesu dein rène, in semnu càacì este una contractiune de silabe, cà in frène dela fraxi-nus; er' rènes sì ré din a, nu insemneza proprie f r e n u, ci curerele frenului, cà la latini h# b e n a e, cu cari se indirépta calii in cursulu loru; de unde ita-lii se paru ahi fì formatu dela verbulu r e t i n ere; la totu casuluinse vorb'a nostra nu e de la vorb'a anglese r e i n, sì Criticului, dein asta sì alte cause mai multe, amu ave sì noi totu dereptulu, de aimesuràcu mesu-r'a, cu care a mesuratu autoriloru dictiunarinlui de Bud'a, sì se dîcemu: cà in furfai de a ger-manisà totu, sare preste cele mai de aprope latine sì slavice pana in Angliter'a sì mai departe. X. Dupa aceste esemple, se vedemu acumu, cu-musi face sì d-ni'a lui etimologie-le, nu tote, cà-ce ne este cu nepotentia intru unu locu atâtu de angustu, sei esaminàmu tote derivatiunile germano-gothico—anglo-scoto—suedico-holandice etc, —sì apoi se vedemu si aceea, cà ore numai autoriloru dictionariulu de Bud'a se potu apleca vorbele filologului Wagner citate pag. 74 not. 8? *) Asia de esemplu dice, cà: — thikkeloss, adeca ticalosu, lapedendutermi-natiunea adiectivale o ss,,si-are radecin'a in vorb'a scotica thig, suedica tìgga a cersì; la scoti th i-gar, sì la suedi tiggare cersitoriu, cu insem-narea fundamentale: cersìtorescu. Noi nu scimu originea vorbei, cà la multe alte vorbe, ci atât'a scimu, cà ticalosu la noi nu insemneza cersitoriu. ci miserabile in totu respectulu, er' ti cai tu, pre-cumu se pare totu deintru una radecina, crutiatoriu pana la misielia ; er' deca ne ar' strimtori ce-neva sei dàmu etimologi'a, mai curendu vomu recurre la tic francescn, seau tm\h slavicu adeca blandu câ toti ticăloşii, seau chiaru sì la t o k é 1 e 11 e n alu unguriloru, de câtu se mai amblàmu prein Scoti'a *) In der That leiden die H. H. Vff. dieses Wer- kes sehr an der „grund- und steuerlosen, schwächlich und folgewidrig oder folgelos sich in Buchstaben- und Sylbenwürfelei oder Klanglauseherei gefallenden, und mit Verzweiflung sich gleichsam fristenden und retten-den Ableitungsseuche, " um ihre Krankheit mit den tref-fenden Worten A. Wagners in dessen Ausgabe von Murray zum europ. Sprachenbau B. I. zu characterisiren. — 448 — sî Suedi'a. Arate-ne inse germaniştii, ca vorb'a e gothica, sî atunci nu ne mai opunemu. prig-uone (sic), pritsche, pritscliina (Streit), se asémena cu vorb'a scotica prig a se certă, — si de ce nu, cu njmroNAK persecutezu, sî cu ripHiHNA, causa, ratio, culpa, câ la noi, a-mendoue slovenesci? *) waal, adecă valu, Sch. delà vorb'a frisica walla nemtiesce Welle, sì anglica wail Klage; — pentru ce nu mai dein apropiare delà vorb'a slo-venesca K-ĂĂT, fluctus, motus et agitatio flnctuum?**), ware, adecă véra, delà vorb'a svedicaaer, sî cea vechia germanica a ren. cari amendoue in-semneza seceratu (Ernte), — pentru câ omenii sécera véVa? Sî de ce nu delà lat. ver? au nu sciea Sch., câ nu numai romanii, ci sî italii sî ispanii, dîcu pri mavera la ceea, ce latinii dîceau ver? La latini tempulu de pri mavera eră impartîtu in trei parti, dein cari lun'a de antaniu se chiama prim u m ver, sî asia mai incolo; sì de aci urmă sì a 2-a sì a 3. vera, cari iu urma se diserà vera, cumu dîcu sì albanesii câ sì noi veara, sì ispa-nii ver ano; er' francesii, deca nu dîcu chiara primavera, inse totu dîcu sì eli mai asemenea: prin-temps adeca primum tempus. Ce ambia dar Schuller prein Suedi'a, cautandu dupa ver'a romanului, pre unde mai câ nece nu au omenii de seceratu, er' catrà tiere-le romanice, cele cu vera sì prima-vera intorce dosulu? Au nu e ast'a ade-verata furia de a germanisa totu? Ne pare inca reu forte, cà barbati, cari trecu seau voru se treca de capete asia luminate in sfer'a literaturei germanice, asia de pucinu respectu porta catrà publiculu natiunale alu loru, in câtu in Iocu de cercetări seriose sì espusetiuni consci-entiose in obiecte, ce le paru de asia mare im *) Pag. 77, 2): So finden wir z. B. von dem rumunischen thikkeloss armselig, elend, durch Schei-dung der Adjectivendung oss, die Wurzel in dem schott. thig, schwed. tigga betteln, schott. thiggar, schwed. tiggare Bettler und die Grundbedeutung bet-telhaft. Auf ähnliche Weise rechtfertigt sich die Ver-gleichung des rum. prig-uone, pritsche, pritschine Streit mit dem schott. prig streiten. **) Pag. 79: So wie in dem rum. waal Welle, Un-gemach. Verdruss, ausser dem fris. wäla deutsch Welle noch das engl, wail die Klage anklinget. portantia, cumu suntu orginile limbeloru sî popo-ra-loru, sî relatiunile loru, venu in a-antei cu pa-radoxe fantastice sî ipotesi absurde, proptite numai cu argumente invederatu false, in câtu vene omului a crede, câ in adensu voru se seducă publiculu onorabile, care se încrede loru, câ unora illustri-tati de antani'a ordine. Sî cu atât'a pentru asta data, pentru câ se ne remania locu sî pentru altele. XXXVIII. SCRIETORH VECHI DE DACTA. Pentru a ne cunosce mai deplenu, câ ce-'ne suntemu, bene este, câ mai antaniu se cunos-cemu, sî unde suntemu acumu, si unde amu fostu mai in a-ante, si deca nu amu fostu totu aci, unde acum'a suntemu, a sci, câ ce-ne au fostu in a-antea nostra, unde suntemu noi astadi. Amu fostu aieptatu, in Nr. XX. la loculu, unde amu graitu de Daci, câ amu dori sa potemu comunecâ lectoriloru noştri, relatiunile vechiloru scrietori despre pamentulu Daciei sî vechii loru a-bitatori, inca de s'ar' pote, chiaru si in limb'a originale a' loru, sî pentru câ pote nu toti au pre toti aceli scrietori sî inca in limb'a originale, sî pentru câ se nu fia nevolia, a ne crede orbesce versiunei nostre, ci se se convingă cu ochii, deca suntemu esacti in versiune, seau amu facutu si noi erori, cumu se templa toturor'a. Si eca, nu potemu astadi resiste acelei doriri, si numai decâtu ne amu propusu a începe cu He-rodotu, celu mai vechiu deintre toti, câţi au scrisu de patri'a nostra, parente-le istoriei, cumu e numitu de tota lumea literata. 1. Herodotu. Herodotu fu nascutu iu Halicarnasu cetate dein Asi'a mica in tienutulu Cariei, la anulu Olimpiadei LXXIV, 1, in a-ante de Chr. a. 484; si a moritu in etate câ de 80 de ani, fora de a se sci precisu anulu mortiei lui. Giori'a lui, si monumentulu celu mai durabile si eternu, este istori'a lui, scrisa in limb'a patriei sale, dialectulu ionicu, si recitata mai antaniu in jocure-le Olimpice la a. Olimpiadei LXXXI seau 456 in a-ante de Chr., dupa ce călătorise nu numai prein tota Greci'a, ci si prein Egiptu, Siri'a, — 449 — Mesopotami'a, Asiri'a si Medi'a, er' in partea nordica prein Epiru, Thraei'a, Macedoni'a, pana pre-ste Dunăre dein coce. Veracitatea lui, si fromoseti'a naturale si simpla a stilului, inaltiara pre acestu mare scrietoriu la antaniulu rangu intre istoricii a tota lumea. A-theneu l'a numitu dupa stilu: dulce câ mierea, si Cicero as^mena limb'a lui cu unu riu ce curre lenu. De aceea si cărţile, in cari e impartîta isto-ri'a lui, s'au numitu dupa numele a noue muse. Er' erorii lui suntu a se ascrie numai fragilitatei omenesci, de care nimenea nu e scutitu, si puci-neloru cunoscentie geografice si istorice, ce poteau se aiba in tempuri-le lui talentele si cele mai eminenti, alesu despre tiere-le esterne. Istori'a lui, pre câtu scimu, numai in limb'a romana nu e tradusa inca. Ce scădere! câ se nu dîcemu mai multu. Elu scrie si despre Daci'a, inse suptu alta numire, si despre Gcti anume. Noi ne vomu restringe numai la descri erea Dunărei a), pre carea o numesce Istru, si la cele despre Ceti b). a) Libr. IV, 48 — 50, si 104. "Icpoş ¡JI.IV swv [Asytţoc zoTajjttov TxâvTwv, xcov r^v-z ''SJJIEV, 'iacc atei auro; EWJXW ps£t y.at OspEOc, xai )(Si;j.wvoc, Tcpwxoc; 31 ait' koTz£prtq xwv £v xrj 2y.j6ty.T5 pla)v y.axâ xctovSs ;j.sy.csc, ylyovî, 7:0x3-jjuSv viat aXXwv sţ autbv £y.StSovxwv. Etc: 31 otos ot ;jiyav auxbv xcot-SUVTEC,, Sia ;J.EV ys 2y.'j6iy.rjc, x^P1!? ^£v~£ ;i.sv ol pesvxeţ, xcv TE 2y.60at Ilcpaxa >wcXsot«i, "EXXTJVEC 31 Ilupsxbv, TUCI a'XXoc Ttapavxoc, y.a't '\pxpzz xs, -/.at \i-xp:z, y.at "OcJv;~c;. o ;J,SV îtpoixo; As^Gelţ xwv TOTajAiov l-iiŢot?, y.ai spot v^ă) plwv, âvaxoi-voutat xai "lţpw xb îiSwp. s os OE'ixEpoc, XEXOE'.Ş Ttapavxbţ irpoc EffTuEprjc, TE piâ'XXov -/.al sXctîctov. o 31 'Apapoc TE, y.at 6 JNofrrxptc, xat o 'OpS^crao;, ctâ [XECOU xoiixwv tcvxEc eţjJxXXcw. EC xbv "Iţpcv. outot [A£V auTty£V££ţ Ttoxa^ot 2y.u0ty.ct 7U[jwrXrj6uvoua-i cultiv. |y. 31 'AyaOupcwv Maptc TOxau.bc, plwv auu.u.t!TyExat xu> 'Iţpw. "Ey. SI toii Aqjwu xwv y.opui)Ewv xpfiTc, a'XXot \x,sr(£hoi plovxsc, rcpbţ (îopsijy âvs|A0v sqjSâXXouat s; auxbv, "AxXac, y.a't Aupaţ, y.at Ti^tai;. 3tde SI 8pr/oiti? nai 0pt]ty,wv xwv Kpoj3u£wv pssvxec, "AOpuc, xat .NoriQ, y.a: 'ApxsîvV)?, EnSiBouat ic, xbv "Ic.psv. ivi SI Tlatcvwv y.ai oiJpEoc, 'PoSbOTjţ 2y.tog xoxau.bc, u.£aov o^i'îwv xbv Atu.ov sy.3tSbt sţ aurov. ET; 'IXXuptwv 81 plwv TOC; (Soplrjv a'v£u.ov 'Ayypoş TOxau.bc, Ecjăa'XXst I ; rcsSfov xb Tptj3aXXtx.bv, y.at Ic TOxau.bv Bpcyyov, o ol Bpoyyoţ sc, xbv Tţpcv. o'uxw ajxşoxspouc scvxac, ;j,syaXo'jţ o "Iţpo; S|y.£xa'.. ly. 31 x^ţ y.axu7t£p0£ x^P'lî "OjA^pîauov Kâpxiţ 7roxajji.bc, /.al aXXoc. "AXirtc, spbţ fSopl^v âv£[A0v y.a: ouxsi psovx£c sy-oiSoua'. ic, aixov. p££i yap brt Sta xdarjţ xv^ţ Eupox*;? 6 "Iţpoc, âpţâjAsvo; :/. KsXxiov, ol izyx-.z: r.p'zz r'/.izj SuaţJ-lcov i.z-.'z Kj-vr;xaţ oiy.£Ouat Iv XY) Eupox»]. paov SI S'.a •xdzyriţ, ~r,q Eupcxr,q sş xx îrXây.a x^c Sy.u8ty.rjc, eşPâXXei. Touxlwv wv xuiv xaxaX£x9evxwv, nat aXXwv xoXXwv, aupi-3aXXo[J.£vwv xb oţSTspov 'uSup, ytv£xat 6 "lţpoc, OTxaptwv [xlytqo?, ^ct 'uSwp ys EV xcpbţ EV cunfiaXXEtv 6 NeîXoţ xXr,9£t aTOy-paxEEt. s? yap Sr; xoijxov ouxs icoxa|j,b^, o'ix£ xpfyrt suBe^ta IţoiSouca, ss. ^Xîj9oţ ci au|j.Po:XX£xat. tact ol atei psît EV XE Ospet xat X£t!Atuvt o "Iţpo? xaxâ totovSî xt, wc sjjLot coy.EEt. xoy JAIV yv.-t^Wvbţ EŞt CCCŞ TTEp SXtyW TE |i.£^WV T^C EW'JTO'J Ş'JCtOC YTVS- j Dunărea, celu mai mare dein tote riure-le câte le i scimu, asemenea sieşi de pururea, curre si ver'a si iern'a, ! si celu de antaniu intre cele dein Sciti'a, currendu de catrâ apusu, si de acea celu mai mare, intrandu si alte riure intru insu. er' acestea, ce-lu facu atâtu de mare, l câte curru prein pamentulu Sciticii, suntu cinci: cel'a i ce Scitii-lu numescu Porata, er' grecii Pyretos, altulu ! T i a r a n t u, si A r a r u, si N a p a r i, si O r d e s s u. intre i acestea celu mai de antaniu e mare, curre spre resaritu sisi comunica apele cu Dunărea, er' alu doilea, numitu Tiarantu, curre mai spre apusu si e mai micu. er' Araru si Napari si Ordessu, pre miediu-loculu acelora trecundu, se baga in Dunăre, si acesti'a suntu născuţi in intru Scitiei, si implu Dunărea. Er' dela Agathyrsi vene riulu i Maris, ce intru asemenea se impreuna cu Difharea. | Er' dein crescete-le Emimontului, alte trei riure mari, currendu spre nordu, se baga in Dunăre: Atlas, ! si A u r a s, si T i b i s i s. er' prein Thraei'a si Thracii ; Crobyzi curru altele: Athrys, si Noe, si Artane, cari inca dau in Dunăre, er' dein Paeoni si dein muntele Rodope riulu Scios, rumpendu pre miediu-locu Emimontulu dk erasi intru insa, er' dein Illyrii riulu Angru, currendu spre nordu, intra in campi'a Tribali-loru si in riulu Brongu, er' Brongu in Dunăre, si mari fiendu amendoi, i suscepe Dunărea. Er' dein tie-nutulu de asupr'a Umbriloru riulu Carpis, si altulu Alpis, currendu si eli spre nordu, se versa in Dunăre. Câ Dunărea curre prein tota Europ'a, incependu dela Celti, cari suntu celi mai dein urma dupa Cyneti locu-indu in Europ'a. er' dupa ce curre prein tota Europ'a trece de laturile pamentulni Sciticu. Aceste dar' amentite, si mai multe alte riure, ino-preunandusi apele loru, Dunărea se face celu mai mare deintre riure, de ore ce alaturandu apa cu apa, Nilu-lu intrece cu mulţimea, ca-ci intru acest'a, nece riu, nece fun-tana nu intra, care selu maresca. Er' Dunărea curre totu asemenea si ver'a si iern'a, dein acea causa, dupa părerea mea. câ-ci iern'a, este câtu este, si cu pucinu mai rnare 57 — 450 — Tai. Setat Y"P ^ î*i a"T1l ™ X^^voţ xá[i.xav òXi-fw, vtţetw Sé xáVta ^peetat. toü Sè Oépeot r¡ ^tuv y¡ • èv tí) )reti/.wvt xeaoücra, louua a¡AY]<;, tvjxo^évy) xávtoOev stStSoí è? tòv "iţpov. aìj- •ur¡ te Sy¡ r¡ x'-wv ètSiSoùsa et aùtòv )'v èóvtss àvopeiótatoi, xai Stxaiótatot. 'A.6avatt£oua*. Sè tóvSe tòv tpóxov. sute àxoOvifcxetv éwjtoùs vo*j.t£ouai, iévai te tòv axoXXú¡ji.evov xapà ZáX|/.o<;tv Saí¡a.ova. oì Sè aùtéwv tòv aùtòv toìitov vo¡J,íí¡ou!Ti Fe[3eXéV£tv. Sia zevtetrjpi'Soţ Sè tòv xáXw Xa^óvta aìeì aţewv aùtéwv àxoxé'j.xout7t a-^eXov xapà tòv ZáX¡xo^tv, IvteXXójAevot twv Sv èxàcote Séwvtat. xé¡j.xouo-t Se wSe. oí ¡jív aùtéwv ta^Oévtec àxóvtta tpía è/ousi, à'X7v0t Sè StaXajSóvtet toù axoxe¡J.xo¡j.évou xapà tòv ZáX¡Aoqiv tàc /sìpat xat touc xóSat, àvaxivYÌijavtet- aùtòv ¡xetéwpov, pixteucrf èt tòt Xóyx*?- V l*^v Sy; àiroOàvYj àvaitapeìt, tolsi Sè îXewţ ó 6eòt Soxéei elvat. ^v Sè [xíj àxo6avY), aitiáovtai aùtòv tòv à'YYsXov, t>á¡xevoí [j.tv âvSpa /.axòv elvai, aìti^aavievoi Sè toutov à7.Xov àicoxéfixouai. èvteXXovtat Sè ett i^wovti. outot oì aùtoi Opìjtxet xat xpò? Ppovttjv te xat aqpcatrr¡v toŞeuovteţ á'vo> xpòt tòv oùpa vòv àxtXeuat tò> 6ew, oùSéva àT^Xov Oeòv vo(*(ţovtsţ e'ivat et ¡ay; tòv aipétepov. 'Qţ Sè èyò) xuvOávo[jiat tñv tòv 'EXX^îxovtov oixeóvtwv 'EXX^vwv xat Ilóvtov, tòv' ZáXiAO^tv toiitov èóvta à'vOpwxov Sou-Xeuaat èv Sá¡/.w, SouXeOaat Sè IIuOaTÓpYj tw Mvrjaáp^ou. evQeutsv Sè aùtòv YSVÓjAevov èXeùOepov ^p^fjiata xt^aaaBat au^và, xtYjai-¡/.evov Sè àxeX6eÌv èt tijv éwiitoù. ate Sí) xaxo(3ú>)v te èóvtwv twv 0pir)txMv xaì ÚTtat>pov£?épwv, tòv ZáX¡i.o§tv toutov, âxtţutjxevov Síattáv te 'IáSa, xat ijOea |3a8ùtepa 9¡ xatà 6pi5ixaţ, ota "EXXiíjcrí te ¿[AtXYjiavta xat 'EXXvjvtov où tw àa6eve?atw coepiţî) nuGa^ópy), xataaxeuoiaaiTSat àvSpewva, è? tòv xavSoxeùovta t¿5v àtwv toùt xpótoui xat eùtó^eùovta, àvaStSasxsiv â)ţ o5te aùtòt, oüte oí o^nxótat aùtou, oüte oí lx toutéwv atei Yiv¿¡>.evoi àxo9avéovtat, àXX' ìfeoum et %wpov to5tov, tva atei xepteóvtec i^ouat tà xa'vta àyatìa. b» 5> In a-ante inse de a sosi la Dunare, mai antaniu cuprinse pre Geţii celi nemuritori, ck-ci Thracii de la Salmidessu, si cari locuescu in susu de Apolloni'a si de cetatea Mesembri'a numiţi Scyrmiade si Nipsei, de buna volia se tradedera lui Dariu. er' G e t i i, nevrendu a se dá de buna volia, fura curundu sujugati, de si erau celi mai eroici si mai derepti intre Thraci. Er' ne-moritori se numescu dein acesta causa, căci nece nu credu, câ voru mori, ci repausandu voru merge la D. dieu Zalmoxi, pre care unii-lu numescu Gabeleizi. Er' totu la cinci ani, alegundu cu sortea pre unulu deintre eli insisi, lu tramitu nunciu la Zal-moxi, dandui in comisiune cererile, de cari au lipsa, er' tramiterea o facu asia. Unii dein eli se punu in ordine avendu trei lancie, er' alţii, Iuandu de jnanure si de pietiore, pre celu ce voru alu tramite la Zalmoxi, inieptandulu in susu, l'arunca in lancie,» care deca more strapunsu, le-se pare câ D. dieu le e induratu. er' de nu more, acusa pre insusi nuntiulu, dîcundui câ e omu reu, si in loculu acestui tramitu pre altulu. er' comisiunile, ile dau pana ce e .viu. Totu aceşti Thraci, si la tunete si fulgere, săgeta in susu catrâ ceru, amenintiandu lui D. dieu, si crediendu câ nu este altu D.dieu, de câtu alu loru. ! Er' precumu am audîtu io dela Grecii, ce locuescu | in Ellespontu si in Pontu, acestu Zalmoxi a fostu omu si a sierbitu in Samu, inca ehiaru la Pythagor'a lui Mnesarchu. de aci apoi liberanduse, si adunandusi avere multa, s'a intorsu in tier'a lui. er' Thracii fiendu pank aci reu traiti si camu fora mente, acestu Zalmoxi, avendu cunoscuta traiulu grecescu, si datine mai blânde de câtu ale Thraciloru, fiendu câ petrecuse cu grecii, si intre aceştia cu Pythagora, nu celu mai de diosu aofistu, fece una ospetaria, Ia care chiamandu pre celi mai de frunte cetatiani si ospetandui, i invetiâ, câ nece elu, nece o-spetii lui, nece descendenţii loru nu voru mori nece una — 451 — 8è èitoiee Ta xaxaXExOévxa v.où 'íkzyt xgüxa, âv TOÚXM i<.axáYaiov oVxrjiAa £xoi££xo. ri)? Sé oí 7cavx£Xéü)t sîjre xb o"y.r¡¡Aa, ex. ¡xev TSV Sprjfowv gaviota), xaxa¡3a? Ss xáxw sţ xb xaTCÍTaiov cTx,r¡¡JIA Siaixaxo sx' s'xEa xpía. oí Sé [«v ¿7uó6eóv xs na! ¿révOsov ¿>t xeQveñxa. xsxápxtd Se IxsY ¿?ÁVY¡ xofat 0pvji£t, xat ouxw mOavá aţi £Y^V£TGi T" ^'Xe^e ó ZáXjxo^it. xauxá ţ>aat |/.tv Troivjcai. 'E^w Ss rept FJLSV xoúxou xaì xou xaxaYaícu oixij^axoi; oüx£ àiutéw, oüxe div ititsútú xt Xírjv, Soy.éw Sé rcoXXoíst £X£at •APÓX£pov xbv Zdtyjcfyf xouxov yevéaOixi IIu6aYÓp£w. £ix£ Sé SYÉVSXÓ xiţ ZáXjJ.0^1? ávOpwzoi;, £Í'x' iţi §aí¡j.wv x'.c rétrjai ouxoţ sTOXwp'.oţ, ^aipéxw. ouxot ¡JIÍV Sí¡ xpóxw xoioúxw ^p£¿¡jt,evoi, wţ £X£'.PIÓ9Y¡aav íwb ÜEpaétov, S'ÍTCOVTO xw aXXto ţpaxw. Nota. Dupa Herodotu Dunărea este unulu de intre fluvii Scitiei, si inca celu mai de antaniu si mai mare de câtu toti fluvii Europei. Herodotu o cunosce numai sub numele de Istru, care mai tardîu se restrinse la partea orientale a' fluviului, numinduse Dunăre (Danubius) cea mai occeidentale. Inse numirea de Istru a remasu si pana astadi in numele cetatiei Strigonium, la unguri Esztergom, la germani Gran, er' la M. Aureliu filosofulu G r a n u a; dein care se cunosce, ca in vechime s'a numitu Istri — Granum, spre destintiune de Aquis — Granum; de unde apoi se făcu Stri-gonium, si Eszter-gom. Originea Dunerei se pune in apusulu Europei la Celti seau Gali, de unde apoi curre spre resaritu, tre-cundu pre de laturea Scitiei, pana ce intra pre cinci gu-re in marea negra. Apele, ce intra in Dunăre, silu facu atâtu de mare, unele curru dein partea nordica, er' altele dein sudica. De catra nordu, dîce, ca suntu ^inci, de intre cari cele mai spre resaritu este Prutu-lu, la Scite Por a ta er' la Greci Pyretos, care precumu vedemu sia reti-enutu numele pana astadi cu pucina scaimbare; — er' celu mai spre apusu se chiama Tiarantu;— intre cari apoi prein miediu-loculu Scitiei curru cele alalte trei: Araru, Napari, si Ordesu. De acestea amu graitu mai susu (Nr. XXII. pag. 430), de acea nu mai repe-tîmu aici. Insa afora de acestea riure, ce dupa densulu curru in pamentulu Scitiei occidentali, adauge, că mai intra intru insu si altulu numitu Maris, Muresiulu, care vene dein tier'a Agathyrsiloru, — tiera de care se pare ca Herodutu a crediutu, cá nu e in nordulu Scitiei, ci spre apusu déla Sciti'a, fiendu cá de cele de antaniu cinci anumesce, ca trecu prein miediu-loculu Scitiei, er' ou si despre Muresiu. De aci s'ar' paré, ca elu nu a avutu cunoscentia esacta despre situatiunea tierai Agathyrsiloru, care in-vederatu nu pote fi de câtu Transilvani'a de astadi, nece data, ci voru merge la unu locu, unde de pururea voru fi vii, avendu totu benele, pre candu inse elu făcea si vorbea acestea, intru acea - si prepara una locuintia suterania, carea deca se termina de plenu, elu se fece nevediutu deintre Thraci, si descendiendu in cas'a su-terania , acolo petrecu trei ani. er' eli-lu doreau silu I plângeau câ pre unu mortu. er' in anulu alu patrulu, se ! arata erasi Thraciloru, si asia-i facù se crede tote, ce ' le a spusu Zalmoxi. Asia spunu, cà a lucratu. 1 Er' eu despre elu si despre cas'a lui suterania, ne; ce nu negu, nece nu prea credu, numai mi-se pare, cà j Zalmoxi acest'a a traitu cu multu mai in a-ante de Py-I thagor'a. deci ori a fostu omu acestu Zalmoxi, ori dieu ! natiunale alu Getiloru, totu un'a; destulu cà eli aveau I aceste datine, si dupa ce fura sujugati de Persi, urmară j si eli cu cea alalia oste. de cursulu Muresiului, care nu intra de adereptulu in Dunăre, ci in Tisa, er' de Tisa nece nu amentesce aci, ci o pune de a derept'a Dunărei, sub numirea de Tibisis. Cu tote astea, notitiele lui, de si nu esacte despre pa-tri'a nostra, de acea inse totu suntu prea interesate pentru noi, atâtu pentru vechimea loru, câtu si pentru numirile, ce ne-leau pastratu. Dein ele cunoscemu, câ tier'a nostra, de si depărtata chiaru si de cursulu Dunărei, pre atunci totu era cunoscuta Greciloru prein comerci-ulu intensu, ce-lu aveau pre marginile marei-negre si ale Dunărei, atatu dupa aurulu, pentru care si in acea vechime era renumita, câtu si dupa fluviulu principale alu ei, alu căruia si nume-le ne-l'a conserbatu. Despre Agathyrsi, nu ne spune Herodotu mai de aprope, ca de ce vitia erau, ci numai, câ Scithii si la eli au tramesu, câ la alte popora nordice, câ sei invite a se confederâ in contr'a invasiunei lui Dariu. Dar' si notitie-le cele alalte, ce ne dâ despre eli, suntu precum vedemu forte scurte, de câtu câ portau auru multu si afora de cumuniunea mulieriloru, intru altele aveau datinele Thraciloru. De nu cumu va, si Arimaspii; celi cu nnu ochiu, carii furau aurulu dela gripsorii dein părţile nordice, nu suntu totu locuitorii Daciei centrali, de cari vedi Herodotu HI, 116. IV, 13. 27. Er' de Geti, Herodotu graindu anume dîce, câ suntu de naţiune Thracica, si câ pre tempulu lui Dariu locuieau in derept'a Dunărei, precumu se pare in Do-bruci'a. Trecerea loru preste Dunăre dein coce, unde se aflau pre tempulu, candu fura cunoscuţi Romaniloru, caută a se fi templatu mai tardîu de Herodotu, fiendu câ Strabo geografulu anume scrie de eli, câ eli pre atunci locuieau in părţile României de astadi, er' Dacii la spatele loru in părţile Transilvaniei. De nu cumu-va vomu presupune, câ Geţii locuieau pre amendoue ripe-le Dunărei, câ poporele nomadice si pţedatoria, cari nu au abitatiunea stabile. .XŞelji pucinu dein cuventele lui Ovidiu, care nu lo- — 452 - ouiea departe de Dobruci'a de astadi, spunendu ca a invetiatu a vorbi in limb'a Getica si Sarmatica. (Pont. III, 2 :40: Trist. V, 12: 58): Nam didiei Getice, Sarmatice que loqui, este invederatu, ca nu Ovidiu a trecutu Dunărea la Geti, câ se le invetie limb'a, ci acesti'a siedeau si am-blau forte desi pre la Torni (Kustendgea de astadi strămutată dein Cbnstantia), si mulţi, câ si Sarmatii, cari erau inca mai departe cu locuentia preste Dunăre la nordu *). De Geti, dîce Pliniu hist. natur. IV, 25 (12): Ge tae, Daci Romanis dicti. Sî de atunci apoi Geţii si Dacii au fostu pentru Romanii numai unu poporu. Deintre riure-le, ce intra in Dunăre de catrâ mie-dia dî, astadi numai unulu se afla, alu căruia nume ia remasu, ci si acel'a schimositu: Zxîoţ, care mai tardiu se numi Io/.oc seau cu articlu O'TOKCC in urm'a oîmoţ, astadi Is k e r. Cele alalte doua mai dein urma: Garpis si Al-pis, pote se fia Dravu sî Savu. Er' Tibisis e ueindoitu Tis'a, pusa dein erore in derept'a Dunărei. De almentrea de Agathyrsi, Getae, Daci, si alte popora dein giurulu Dunărei, vedi Ukert in Scythia; de Agathyrsi si Niebuhr in miscelania **). *) Innumerae circa gentes fera bella minantur, Quae sibi non rapto vivere turpe putant. Nihil extra tutum est, tumulus defenditur aegre. Moenibus exiguis ingenioque loci. Tr. V, 10. 15—18. Vit ope castelli defendimur, et tarnen intus mixta facit Grajis barbara turba metum. Quippe simul nobis h a b i t a t discrimine nullo barbarus, et tecti plus quoque parte tenet. —27-30. Sauromatae cingunt, fera gens, Bessique, Getaeque. Quam non ingenio nomina digna meo! Tr. III, 10. 5-6. Turba Tomitanae quae sit regionis, et inter quos habitem mores, dicere cura tibi est? Mixta sit haec quamvis inter Giajosque Getasque, a male pacatis plus trahit ora Getis. Sarmaticae major Geticaeque frequentia gentis, per medias in aquis itque reditque vias. Trist. V, 7: 9—14 **) Scythien u. das Land der Geten oder Daker nach den Ansichten der Griechen u. Römer, mit 2 Karten, yon F. A. Ukert, Weimar, 1846. 8-0. — Niebuhr, vermischte Schriften I, 377 : Die Geten bewohnten das Land, wohin Herodot die Agathyrsen setzt, zwischen Istern. Tyras: weder ein fabelhaftes noch ein verschol-lenes Volk, sondern die Daker selbst, wie ihre Sitten umd Gebräuche thrakisch waren. Den Reichthum an Gold .gewährten ihnen die Borgwerke, Oberungarns u. Siebenbürgens. XXXIX. DOCUMENTE ISTORICE BASERECESCI. Candu avuramu ide'a de a dá unu organit propriu de publicatiune, totu una data amu sem-tîtu si necesitatea de a aduna la unii locu una mare parte de documente, atingatoria de sortea natiunei dein dîlele de bucuria si de amaritiune, cari sau inca nu erau date in cunoscenti'a publica de care specie aveamu una mare cantitate noi in-sine, seau erau prea resfirate prein multe cârti si colectiuni, la cari nu fia câruiai dá man'a de a poté ajunge, de si usulu loru pentru toti era intru asemenea interesatoriu. Totu asemene idea fora indoiela avură si alţii, cari dein asemeni scopure incepura a dá la lumina atari colectiuni sub diverse numiri, dein cari unele se continua pana astadi, er' altele au incetatu seau păru cá voru se incete, cá Magasi-nulu istoricu pentru Daci'a, Tesaurulu de monumente, Archívele, Uricariulu etc., tote pretiosa monumente literaria pentru istori'a romana, candui va veni si ei ordinea de a fi scrisa dupa adeveru, sine ira et studio, er' nu denaturata si batu-jócu-rita, cá pana acum'a. Celi cesi voru mai aduce amenté de progra-m'a Organului nostru dein 1847, si de acesti'a credu ca astadi dupa atâţia ani voru fi prea pu-cini, nusi voru fi uitatu, câ inca atunci nu numai planulu, dar' chiarn si numele Archivului era de-semnatu, de si in fapta nnmai dupa 20 de ani se potu realisá, — de doue ori mai tardîu, de cumu cere Horatiu pentru ori ce publicatiune conscien-tiosa. — inse de si asia de tardîu, dar' totu s'a realisatu, chiaru deca nu si in form'a, in care se proiectase, fiendu ca cercustârile dupa tempu, cá totu de un'a, s'au scaimbatu. Dein acea idea făcea parte si publicathmea mai tardía, sub numele de Acte si fragmente, esecutata dupa aceli ani fatali, ce ne rapira una mare parte dein documentele destinate pentru ide'a primitiva a' Archivului. Ea fn numai una încercare , pentru a cunosce despusetiunea publicului •pentru asemeni intreprenderi, si cari furamu fericiţi a o aflá favorabile pentru idea, — de si nu prea favorabile pentru — realitate. Dein acea încercare amu invetiatu celu pu-cinu a cunosce, câ tempure-le nostre nu suntu pentru opere de unu resufletu mai lungu, si câ a trecuţii tempulu nu numai pentru foliante si mai si pentru brosiure. Tempurele nostre, deveniendu mai practice, si publiculu mai impatiente de câtu in seculîi trecuţi, ne amu convinsu, cá publicatiunile, in forma de carte, astadi nu mai au trecere, de câtu la şco-lari, er' pentru celu alaltu publicu, care de una data se fece si forte scepticii, panea de tote dîlele si de totu minutulu nu potu fi de câtu celu multu foliele volanţi, si totu ce sémena cu ele. Pentru cá se pota ceneva castiga amatori pentru una idea literaria, miediu-loctilu celu mai se-cura astadi este numai form'a diuaristica. Altu cumu cartea remane mai totudeun'a nelecta , si ce e mai reu pentru autoriu si editoriu. inca si ne-venduta. Noi inca amu avutu destula ocasiune de a face atare trista esperintia, — cu tote câ si a-cumu ne mai vene < câte una data tentatiunea de a mai repetí esperienti'a, ce amu facutuo cu da-nii'a nostra. Dar' este una inconvenientia si cu publicatul nea in folie publice, ce nu se templa cu cărţile publicate in forma. Aceea este, câ omenii s'au dedatu a considera publicatiunile diaristice atatu de efemere, si ale pretiui atâtu de pucinu, câtu cele ce se publica adi, cá mane desparu, cá si cumu nu arii mai ave nece una valore, cá si cumu cele ce ne iutereseza adi, mai multu nu voru ave nece unu interesu pentru venitoriu, si ce scimu noi a-stadi, nu mai e nevolia se mai scia si alti dupa noi. Ce-ne mai are de esemplu, Organulu nostru? Ce-ne Gazeta Traniei si Foli'a pentru mente? s'au scrisu, s'au publicatu in sute si milie de e-semplaria, s'au respandijtá in susu si in diosu, — in urma s'au ruptu, si s'au nemicitu. Incepusemu in Organu, se publicamu una seria lunga de cercetaţi filologice asupr'a limbei romane, sub titlulu cunoscutu de „Principia". Ce s'a alesu, si se alege de tote publicatiunile efemere, ele au peritu. Antani'a inconvenientia ! Apoi, cá se intempinâmu acea inconvenien-tia, la a. 1866, le amu adunatu de nou, le amu edatu intru unu volume separaţii, — si amu ea-diutu in alta inconvenientia. Câ ce in adeverii, ce-ne pote se mai aiba astadi, in epoc'a caliloru ferate si telegrafeloru , cari sboru cá ventulu si cá gandulu, dein poveste. — ce-ne se mai aiba patientia de a prelege unu volume de 2ñ de cole. — si aiesu in filologia ? Ci se revenimu la obiectulu mai de aprope alu articlului nostru careu, este publicarea de documente pentru istori'a'baserecei romane. Ea va fi câ una continuatiune a' Acteloru si fragmentelor ti, numai sub alta forma, si cu aceea esceptiune, câ actele mai voluminose nu potu se incapa intru unu cadru asia angustu, cumu este alu Archivnlui nostru. Deci presupunendu cunoscute, cele ce amu premisu in prefatiunea dela Acte si fragmente, fora de a le mai repetî, —trecemu la ordinea dîlei.- I. Donatiunea Principelui României Constanţi nu Bas ar a ba, pentru Metropolfa de A. Iuli'a dein Transilvani'a, dein a. dela Chr. 1698. KsBinte.ie Domn8.i«i c&nt KSBinte Kspate, rpiia-ine npopoK8.i DaBid jp.ntpats.1, apuint .iamspit mi iciiitit KS ntmbnt de ş opi hcte Kspijnt, iui Kpe- diniioc domns.i jjvtpţj toate KSBinte.ie ca.ie, — Ks-sinteje tejie Kspate iui Kpedinnd« <£epints 'iei mLiochBi KT, aiiek CT> Bop mi.isi — Illi eapim 4'mi jjindspani npeKsm tatu Boctps ici 'iepecKS iacte .^uidspat Ka ce Be npime-acKî npe Boi jjin jinamspue ca.ie »ie.ie 'iepenji, — Ktpopa KSBinte mi noi Ka KS .ismint CT. CT. .ismineze Dsmnezes Kape.ie KS a ca nstepe ini npe noi rau»-indsne Domns;i Dsmnezes jjvn^psmsceijindsne iui jjm-ntJiuT.nd8ne AH 'rinctits CKasns-i BT,tpbnLiop mi p^no-cajjuops ctpemomuop domnii me^e a ipp-M psminejgi, îw K o n c t a n d i n B T. c % p a a B o e B o d, dentps toate Boia inimii domnii me.ie am noxtits KS aacstopisJi .isi Dsmnezes a spma KS mi-ioctenia npeKsm cKpie iui c4finta EBame.iie, KT, muoctenia Ksp'tuecKS iix-Kate.*e, jjintps Kape na ci, ne aiem mi noao coui •lepnjei Ka mi npe noi CT, ne npimeaCKT, jjvn .nKamspije caje «ie.ie nepejgi, -ii ama fembndsne ns nsijin KS adenepal de 'icia Ksdeijsj aKo.io mi.M> iacte uciop napi ns «PaK mi.n>. latt, riapK ne #j>rbdsim den aroniceaja qeia •ie noao iacte dat7> de.ia Dsmnezes, C4>T>n(ii mi mapii Bicepi'ii a niitpoiiojii BeJipadsJsi ApxienicKsnii irbpei apdea.is*isi snde ce lincteţije xpamsj a.i clmtei mi de Biayi $i,K'btoapei Tpoinei. Kape cKasns a.i a>ieui,ii mitpoiTOjii mp mai esc cas zic deufps a ca leme.iie — 454 — kcte IIKKII mi juiunati de pinocat».» Mixai» BoeBod ni speme Kind a loct Kpais ^tpa-qeanaptedejoK. — Deq dapi, datop ne pmdsim Ka jvn ton anii Bieţjii noactpe Ka ci aBem a da, Biitopijop de aKOJO qejop qe Bop Beni deja aqeacta chinte mitponojie de ann — sâni mace mii. Kape nsunp ci xie necKiuiEat» nii nemstat, nentp» KIigiindso npeaqacti clinti mitpono.de KS ce jpjuvEJBiaiue Ka o tcopasie jvn miacjOKSJ Bajspijop mi-pii, liind» jjvntpi m»Jte leji»pi de epetiqi neKpedinqonri mi ce ninictsiaine deja demnii j|i.n m»Jte Kinspi, — •/|\ntpaqeia mi rjacsj noctp» qej (K») K»pati minte KS totdeadinc» noxtim, o Kpedinqouiijop domni, Ka opi xieige Kape dentpajemii de dsmnezes Ejaro-nectiBi ap aacsnue jin Bpemea ctininîî caje Jispma domnii noactpe domnind» mi ctmminds cKasnsj acecta as den csnueje neam»j8i noctp» a» dentpajt» ctpein», dentp» a ca aB»uje Kape deja dmnezes kp li jsi daţi ci m> ce jpndoiacKi K» xipea Ka (ci) xiejin-cit*B aqacli clinti mitponojie de aqects nsmip de Bani ni cas dsni nsmipsj qej mai CBC zic a» mi KS mai mape csmi npeK»m JM Ba ind»pa Damneze», qi ama spinali noxta noactpi npeKsm mi noi am npi-imits mi am lindsits npiiminds spmapea actop pi-nocauj npea.B0cjaBniq domni. Ka mi domnsj Damneze» ne iacte jjvntpoijLi. cjiBit» npe aqeja cui qinctea-CKI mi ci mijBiacKa K» jini naqe jintp» a ca domnie mi JUI qeja Beau qe m ci xie ja pmaoc BeqniK celjetecK» JBÎ cii lie — IUi iati KI irenem mi Bpemea Biitopi.iop de a-KOJO nentps jsapea aqejgii mue JMCI ja centemBpie zi j|uitii. aqeacta miji am liK8t mi am Jintipit JUI-demnmdsne Bizmd mi xpiKoaBe icKuite mi neqet-j»ite aje aqejopa qe mai nainte de noi as domnit» jintps damneze» pinocajjii ctpimoiusj»i domnii meje, Iw Matei Bicipas BoeBod, mi a j»i Koctandin Bod mepfian, mi j|vnKi mi xpicoB»j AZI antonie Bod. — Dpent» aqeaia mi noi am» Boit» mi am noxtit» de am noit mija aqeacta mi ks aqects qinctits xpicOB, a domnii meje Ka ci aisi a Benipea JM toni anii tpimiuiii de aKOJO, ja Bpeme qe mai c»c ca» zic, ci ia mija aqacta c»ma denjin, Ka ci xie clintii mitponojii dentipipe mi de aacstopi». Iap domnii meje mi penocanuop» nipinm'jops Domnii meje Beq-niKi nomenipe. — Illi am jintipit» xpicoB»j aqecta K» tot cla-t«J mi Kpediniomii Boiapi diBansjsi domnii meje. nan Kopnea Epiijoisj Bej Ban KpajeECKii. i nan ctpoe je»pdean»j Bej BopniK. i nan diiK8J psdeansj Bej jorolit. i nan mixai» KantaKszino Bej cmtap. i nan iuepEan Bej Bictiepi». i Bepro Bej KJ84. i nan dsmi-tpaKe KOKapamajisj Bej noct. i nan cnapjat Bej ni-xapniK. i nan padsj izBopan»j Bej ctojniK. i nan padsj rojecKSJ BOJ • Kom. i nan iopra Bej cj»iiep. i nan Koctandin KopBean»j Bej nitap. mi icnpaBnk j^elan KantaKszino Bej jorolit. Illi ca» cKpic xpi-C0B8J aiecta .ţvn opamsj CKasnsjsi. Domnii meje Ji B»K8penii jintps aj zeiejea an den domnia domnii meje de icap joroliejBJ , den BSK»peuji: — mai Kg. A ot adama daacdo ninea teqenia jetom şce. i ot pi&dctpom xpictOBom. /a^hh: — lw Koctandin BoeBod j^,elan KantaKszino b. jorol.— (L. S.) Nota. Se publica aici. dupre una copia, luata du-pre originale de Dn. Nicol. Densiusianu, si comunicata noue in Bucuresci in sept. 1867. Originalele se tiene acumu in bibliotec'a Bruckenthaliana in Sabiniu, impre-una cu altele, cari mai ina-ante de 1848 au fostu in Archivulu metropolitanu dein Blasiu, de unde apoi in anii de revolutiune, predanduse Archivulu, se păru a se fi instrainatu. Dn. N. Densusianu ne a datu si urma-tori'a descriere a' Originalelui: „Diplom'a presente se afla scrisa pre perga-menu subţire, lungimea 2 palme si 2 degete, lăţi-mea de 1 palma si %. De asupr'a e vulturulu tierai romanesci auritu intru una cununa de flori aurite tienendu crucea (aurita) in gura, giuru de densu de ambe părţile suntu câte 3 stele de auru, de margini 2 flori, alu caror'a miediulocu e rosiu, fundure-le inse aurite. Liter'a principale e făcuta intru una flore, alu căreia crescetu e tulipanu auru - rosietecu. „Lini'a prima e scrisa cu cuvente legibili (forma de tipariu) mari dein cari cuventele Domnului si David suntu aurite, er' cele alalte cu rosiu. „Numele Domnului in diploma e scrisu cu rosiu, dein care literile principali I. K. B. suntu aurite. „Loculu: pinocat»j Mixai» BOÎB.ne Bpe-mea Kind a loct» Kpai» in aiea napte de JOK , e coresu, — se vede resur'a forte bene, varietatea negrelei, carea a camu inceputu a rosî, ba chiaru dein unele litere a remasu câte una coda nerasa; pre corectiunea aceea se mai cunosce pulberea de auru. „Sigilulu e asia de mare, cumu e alu cava-leriloru noştri de Clasea IDZ. in miediu-locu e una - 455 - coruna cu cruce de asupr'a, ce se razima pre 2 columnele strâmbe inflorilate, ce le tienu de doue parti doi lei cu limb'a scosa, in miediu -loculu altoru columne sub coruna e vulturulu cu aripe intense cu crucea in gura, de partea derepta sorele, de a stang'a lun'a. „In giuru e scrisu cu litere de tipariu. iw KWCTANTÎN j KftCApAe BOgBO^ K/KHIO MM/UT rOcn^f 3gMAI SrKfOBAaxiHCKOf at 3c. „Sigilulu custa dein cera roşia, care e versatu intru una scatulia de cera alba (sigilulu proprie e numai pre cea roşia luatu). si e legatu de per-gamenu cu sfora făcuta dein matasa galbena si veneta, care dupa ce ese prein sigilu se forma in ciucuri. „Preste totu form'a diplomei e estetica, si arata ore care propăşire , nn numai in modulu scrierei, limbei, ci si alu esteriorelui." n. Alta donatiune totu dela principele C. B a s araba, pentru Metropoli'a de A. Iuli'a, dein a. dela Chr. 1700. (K» miia j»i D. ze» îw Koctandin EicipaB, BoeBod mi Domn a toate jjapa tfnrpoBjaxtei datam Domnia mea aqacta nopsnKi. a domniei meje) *) C«ftitei mi Dmnezeenjii mitponojii a 5ejirpad»j»i mi ApxienicKsnii jppii apdeaj»j»i »nde ci. qinctenje xpa-m»J aj c«ftitii mi de Biajr& «fiRitoapii tponjii. Kape dentp» a ca temejie iacte «IvBKsti, mi .ţur&jgatb de pinocat»j îw mixai» BOB. mi C^njjiei caie nipinte-Jsi A«ftanacie mitponojiitsji mi a tot» ctEopsj c«ftii mitponojii. Ka CT> «fie c«ftitii mitponojii momie ,ş.Ki>mn8J mepiinanijop ot c»d» apqein» de necte tot» xotapsj ctinxini -ţ- **) de Kimn» de nid»pe de ani. K» Ba d»pi de moap-B mi den cijiţgea cat»j»i K» tot» Beni-tej qe ap «fi. Ilentp» K% aqactb momie qe cnpie mai esc K»mnipat»am domnia mea deja ctotea 4>e-topsj j»i ctenan ctojniKSJ den Bijqeje w»mi>tate de xotap de npecte toati momia mepimanuop JMCT. clin-*ini h ***). mi iap den qeiajajti. ac»m^tate de xotap am mai K»uun>pat domnia mea deja meuiamii den dojBsnemj deja nitp» «feqopsj j»i Anoctoj *) Cele intre' parentese suntu slavonice: Micro i£ K. B. B. i rocnodap acoe zenue snrpOBjaxicKoe dasftt rBcroi cie noBiejenie rBcmi. **) 700. ***) 550. nenotej j»i m.tp» pi>cnonKJ. mi deja iane «feqop&i dotei, zidapsj nenotej j»i llttp». mi deja Bjadsj diaKonsj «feqopsj j»i Jjajanie poESj mi deja e«ftenie cin dparoti. nenotsj j«i Jjajanie EBjjSKa ctinatini jih*). A«fapt dentpo «f»ne de momie dentpaiecls xotap qe uia» jT>cat» meuiamii neB^ndste npe den c»c» npe jinn xotapsJ minictipii tstanii j|uici> afaapi dentpaqacti «fsne Kape ci «faK jpjmnpesni. cti.nwi.ni ^. npeK»m mi mai c»c» CT>nt» zimi KS toKmeaji JI npeu» ctui-winsj no. Bani § ***). napi ce «faK» juipesni, ti. rşt ***) no. K» zanice de npe ja mi.ni.ie Jop de Bi.nzape jji.ti.pite KS nsmeje mi K» neiejpje jop» mi K» Boiapii qei mapi ai diBansjsi miptspii icKuifti. Illi dsn* qe am K»mnepats domniea mea aqactt momie «fiind» aqacte C«Pnti> mitponojie de ci JIBI-jsiaige ha o Kopasie .|vn mijKjoKSJ Bajspi.iop mtpii a«fjT.nd»ce jjintpe m»jte «fejspi de jimBi ctpeine «fiind» mi jinciti. de qeje qe cmts de awstopisj c«fintei mitponojii. Domnia mea am coKOtit» de am dat» mi am mij»it» Aqacti. c<£nta mitponojie K» aqacti momie Ka ci aisi a ginea npe di>nca oameni mi ajte EBKate doBitoaqe opi qe jeap «fi Boia. Ka ci «fie C«fntii mitponojii de Jintipipe mi de ajKStopi». Iap domnii meje mi penocajjijop» ni>pi»iîijop domnii meje BeqniKi. nomenipe. Dpent» aqeia domnia mea am dat» mi aqacte uapte A domnii meje ^npesni, mi K» toate zanice.ie de K»mnepi.toape aqenjii momii, C nsmai dentpo «ftsne de momie qe mi mai esc ca» zic» Kape mas .itcat» me^amii jop neBindafo Ka ci. je «fie de xpani.. iap ajajti momie ci «fie toati. npe cama c«fntii mitponojii de jptipipe mi neKJiliti JI Beqi. Uli am aţipit», Aqacte Kapte a domnii meje, K» tot» c«Pat».i mi K» Kpedinqomii soiapii qei mapi ai diBan»j»i Domnii meje, Ilan Kopnea Bpiij,oi»j Bej Ban KpajeBeKii. i nan Ctpoe je»pdean»J BCJ BopniK». i nan diiKs.i p»dean«j Bej jor. i nan mixai» Kanta-K»zino Bej cnitapi». i nan IIIepBan Bej eictiepi». î nan aepro Bej KJsqepi». i nan dsmitpaKe Kapamajtsji Bej noctejniK. i nan IIIepBan KantaKraino Bej nixap-niK. i nan Padsj izBOpamtj Bej ctoJniK. i nan pad&i rojecK»j Bej Komic. i nan iopra Bej cjsţiepi». i nan *) 150. **) 60. ***) 317. — 456 .Koclandin Kopeeansj nea ui țapi». IJLli icnpaeniK mefan KaataKsviiio Btoparo Joro^M. CKpiindsce aiaetț «apte 41 opam».i CKasțiK.ui Domnii meje jp H»K»pejgi. — jjlntp» aa doicupizeqeaea ani (sie) den domnia domnii uie.ie. De leap joro$etjeji»a den EiiKspejgi. mcija îsnie ~ 7440. «fiind» iui KSpCM aniaop deaa a- dam ^ch. iap de-Ja domniți noctp» IC. XC, /a^-. îw Itynctandin aoeaod BMfieis muoctieis rociiodap. îw Koctandin BOeBod. metfan KantaKSzino b. .tor,— Nota. Se publica antani’a data dupre insusi ori-ginale-le, care se pierduse in anii de revolutiune dein Archivuln metropolitanii, si s’a reaflatu in ver’a trecuta aici la unu fauru romanu dein locu. Originale-le e pre pergamenu, că si cela de mai susu, cu tete însemnele aceluiași, si scrisu totu de a-ceeasi mana elegante a logofetielului Isaru. In dosulu lui e semnatu nr. 32 iacutu cu man’a nostra că si pre ceiu deina-ahte si pre celu ce urmeza la a. 1833, candu s’a registratu archivulu metrepolitanu. Una versiune latina dupre aeestu documentu s’a publicatu si de P. M a i o r u in Istoria besericei rom. la pag. 149, inse nu după intregu cuprensulu lui, ci mai pumai in estractu, precum urmeza. „loanes Constantinus Bassarab Divina favente Clementia Princeps et Dominus totius Ungrovla-chiae Sanctae Divinae Metropoliae Albae Ju-liae, et Ar chi episcopatul Transylvaniae sub invocatione Ssimae et vivificae Trinitatis, cujus domum residentialem antiquitate collapsam ex fun-damento fieri et erigi curavit in Domino de-functus quondam Praedecessor noster loannes Mi-chael Princeps, Reverendissimo item Patri Atha-nasio Metro poli ta e totique Synodo Sanctae Metropoliae trado possessiones in campo Merisenilor dicto districtus Argis, ex toto Territorio ex campo ex sylva, ex aqnis, ex pomario pagi cum omnibus proventibus qui essent. Quapropter mea Dominatio hoc Dominationis meae scriptum tradidit simul cnm omnibus contractibus factis iu emtione harum pos-s'essionum Reverendissimo Patri Athauasio Mctro-politae Transylvaniae et toti Synodo Metropoliae, ut jure optimo teneant, et possîdeant hanc posses-sionein in Campo Merisenilor dicto cum omnibus proventibus a Limitibus usque ad Limites. Da-tiuri in Urbe Principatus Noștri Bucureștii Mense htnio 15. anno Principatus Dominationis meae 12. a condito vero orbe 7208 a Domino autem nostro Jesu Chriato 1700. loannes Constantinus Princeps. .Stepfmii.ua CwutaliHzeno. Contractele de vendiare amentite aici, si alte cârti donationali dela Principii României amentite mai susu, precum si vestmintele si alte aparamente baserecesci scumpe donate totu dela acelia Metro -politiloru vechi dela A. Jnli’a, au peritu tote preda revolutiunei de iu a. 1848-9. Singurii una diploma dela Antoniu Vodă dein a. 1670, scrisa in limb a slo.ven.esca, a mai re-masu, si se afla cu altele in biblietec’a Bruckenta-liana dein Sabiniu, samnatu nr. 9. XL. Critic’a dlui Maiorescu. I. Pentru inaântarea unei literaturo chiaru asii nece-ria este critic’a, precumu fierea pentru deplenirea c.o-sumtiunei in corpulu omenescu. Ea produce doua folosa. Antânia critic’a buna lu-mineza sî inderepta pre scrietorii, cari nu suntu eu to-tulu orbiti si întunecați de amorea de sene: le spune ce este in scrierea loru prea fora potere, pedestru, vaieratu, sî ce prea in Ha tu bÎ îmbuiba tu, — intru cari a esplicatu sî dedusu lucrulu prea pre largu, că sî candu cetitorii dela elu aru ave se invetie sî cunoseentiele primitive, sî. intru cari a remasu neintielesu, pentru că a supusu de cunoscute lucrure, ce se cuveniă, că elu se le spu-nia, — unde a impinsu in contr’a bunului tonu, sî unde lovesce în regulele gramaticei seau stilisticei. Cu unu cuventu ea descopere toti negelii autorîuluî sî - i arata erburele, cu cari se potu vindecă. Er’ alu doilea folosu alu criticei bune este, că celi interesați afla deintr’ insa, cari producte literaria de ee. , pretiu suntu, sî cultivarea spiritului pre direptiunea dorita prein cari dein ele se pote ajunge cu mai mare te meliu sî securitate. Prein critic’a buna se redica dara sî caletatea lite-raturei, sî cultur’a preste totu. Că scrietorii, de nu vo-liescu a fi „Choerilus iile, quem bis terVe bonum cum risu miror“ —■ sî aeest’a fiu o voliesce nece unu scrie -toriu, — se apera de smentele, curatiescu, netediescu. poleescu antâniu bene opure-le sale, sî numai după aceea se arata cu ele in publica. Era publiculu e scutita de predarea tempului sî întunecarea inentiei sale prein cetirea cărtiloru fora pretiu. Elu cunosce dela critici te-saurii literaturei sale, sacrifica loru tempulu sî atențiunea sa, si face sporiu, care almentre nu i-ar’ fi foștii cu potentia. Inse sî periclele provenitoria dela una critica vitio^a suntu totu asiă de mari. De cum-va criticulu ratecesce a .socoti, câ misiunea dinsului ar’ fi a scarmenă, sealtiai sî in urma a nemici totu, cq i-a picatu, in unghiele de arpia, — fora nete'-' (/nncpllarnis.“ — 457 •— una cautare de este bunu seau reu, sî fora nece una alegere intre bunu si reu,—atunci „morbi in corpore nascuntur, quem ad m o dum cum pituita redun-dat aut bilie“ (Tuse. Quacst. IV. 10). Una critica cu tendentie destructori© e preste mesura stricatiosa. , Că de una parte produce a-nîmosităti sî interitări seau deacuragiări, sî sparia pre incepetori; era de alta parte degradeza in ochii publicului valorea literaturei preste totu, sî preocupandu-i ju-decat’a face se pareseSCa lectur’a seau chiaru se o sî despretiuesca. Estu feliu de critica este dușmana de morte alu culturei. Critici de ambe speciele s’au datu in tote tempu-rile, era eu deselinire reinviarea arteloru sî a scientieloru in seci. 15 sî 16 au produsa una mulțime. De atunci cu adeverata lacomia s’au aruncatu asupr a monumen-teloru restanti dein cultura greca sî latina. Unii de-intre aeesti-a au meritu necontestatu intru dejudecarea au-tentîet sî a pretiului interna; or’ alții s’au nevolîtu a câștigă nume probandu agerimea ingeniului seu in scalcia-rea cuventeloru sî culegundu locure, dein cari sc demustre că de esemplu Cicero n’a vorbitu bene latinesc e. Se trecemu acumu la materi’a propria a scrierei. Se vedemu critic’a sî criticulu celu mai nou alu limbei sî literaturei romane, ore tiene-se de speci’a antuma, seau de a dou’a, — sî in urma se dămu nna mica recensi-une despre nnele lucrări a d. sale. D. T. L. Maiorescu, rectoriulu universitate! române dein Iași, s’a apucatu, suntu acumu doi ani, acuși de unu productu alu literaturei romane acuși de altulu. Ce a prensu una data in mâna, a scarmehatu, a scaltiaitu, de i se duceâ omului mila de intiepaturele sî taliaturele cutîtului sî de arsurele petrei, ee suferiau bietele produsa ale spiritului romanu, nesperate, că parentii loru cadiusera de multa sub sarcin’a incordaroi spre a redi-că gentea romana dein pulverea unde o calcase petio-rulu barbariloru, sî a-i dă începutele unei istorie sî ale unei literature uatiunali, — nesce începute, dein cari sî pre cari se se desvolte edificiulu unei individualități in larg’ș coruna a gentiloru, a stateloru, a civilisatiunei, — seau aperate in modu insuficiente, in trecatu, sci cumu se face, candu lucri numai dein mila. Er’ in urma, pote cuprensu de frîc’a, câ va fi fi-endn aci c o d’a veac tir eloru (că pre ceriulu României j,libere/ cumu se dîce, se arată ominosulu cometu alu domniei boiaresci) sî dein eaus’a acest’a nu va ave tempu de a perendă tote productele literaturei nostre cu criti-ea-i toaturatoria, in „Convorbirile literare" dela 1 Dec. sufulcatu una data sî bene, eâ se trantesca in tina, se sferme sî se nimicesc» de totu cu unu singura asalta, mirega literatura sî cultur’a poporului romanu. Si atatu nu i-a fostu de ajunau. Nu. D. Maiorescu a cugetatu, că este pucinu a ne fi despoliatu de totu ee aveamu, a ne ii lasatu lipani, . . dein contra domnVa’Hi a cugetatu, că numai atunci-si va fi pfonitu misiunea geniale in a-ante de a supraveni infricosiat’acoda a vea-cureloru, deca va fi probata leitu-poleitu, ci necumu se aiba romanii vre-una sfermatura de literatura bunetosa vre-una seanță de cultura, dein contra eli suntui sî. pe. trecu întru una despusetiune că aceea, de cultura eelu pucinu pre câte-va dieci de ani nu-si pote capeți loeu* letia pre intre densii 1 Amu avuta sî noi, liertare 1 voliam se dîeu: amu tienutu, că sî bieții de noi avemu ore-care literatura, mica cu adeveratu, cumu o au tote popora-le , ce suntu pre la începute, dara totuși una literatura. Acumu vene d. M. sî fora de a reflectă la cele, ce a sefisu in „Einiges Pbilosophische" la p. 202: eine fuste Burg ist zerstiirt .und ans den Triinimem grinst brod- nud obdachlos das geistige Elend. ne despolia de convicțiunile nostre de păna aci, seau de mai volîesce asiâ, de credenti’a, ce aveamu in literatur’a nostra naționale sî intru începutele culturei nostre. Ne lașa in deplena miseiia spirituale: ma ambla se ne convingă, că teta nevolienti’a parentiloru noștri sî a nostra a fostu sî este nu spre a produce lumina, ce spre a la-tî intunereculu, spre a încuiba gî inradecinâ mentiun’a, că nece una data se nu potemu ajunge a vede socele unei civilisatiuni adeverate. Că după opiniunea dlui M. romanii-su copleșiți sî petrunsi de unu „vitiu radi calu care-li detiene cu bracia de fieru intru afundîmi intunecose, nece le permite altu aveutu, de câtu aveniulu de a ratecî prein labirintulu neadeverului. Cuventele scrise de d. Mi in „Conv.“ dela 1 Dec. nu suferu alta interpretatiune, cumu liusioru se pote convinge ori-cene dein urmatori’a citatiune: Vitialu radicalii in tota direcțiunea do asta-di a culturei nostre este ne adeveriilu, pentrh o nu iutrcbulntii unu cuventti mai colorata, neadeveru in institutîuni, neadeveru in aspirbri, neadeveru in poesia, neadeveru in gramatica, neadeveru in tote for-mel.e de manifestare ale spiritului publicu. Sî d. M. nu face romanilorn acesta imputare umi-litoria numai eca asiâ preintre alte vorbe, că câtu se pote mai seriosu, intru una folia literar ia sî tra-tandu materi’a ex professo. Ma încă spre intemeliarea dîseloru sale produce una mulțime de argumente dein tote manifestările spiritului publicu la romani. Eu nu'intru atât'a me miru, cumu a poiutu d. M. lunecă intru una ratecire asia mare, — că errare humav num; dara mai vertosu me miru, cumu i-a scapatu dein vedere contradîcerea, ce este intre dîsa-le domniei sale citate mai bosu sî intre faptele d. sale. 58 D. M. a scriau, pre câtu sciu eu, antaniu una carte, ce porta titlulu „Einiges Philosophische" (Berlin 1861), apoi „despre scrierea limbei romane" (Iasi 1866) sî pare-mi-se aî ore-cari cârti de scola, la urma mai multe critice literarie; era candu s'a spariatu de perirea lumei, a redicatu raemorabil'a bătălia sterpitoria dein „Conv. " dela 1 Dec. • D. M. este rectoriu sî profesoriu la universitatea dein Iasi, unde tiene prelegeri publice in limb'a romana sî pentru tinerime romana. Cu unu cuventu d. sa a datu sî da pre tota dîu-liti'a manifestări de spiritu. Sî dupa tote aceste vene sî deduara in audiulu lumei intregi, câ „tote manifestările spiritului publicu" la noi suntu neadeveru! Voliesce i- sa a dîce, câ tote scrierile si tote prelegerile d. sale suntu neadeveru, câ se nu aplecamu nece noi unu cuventu mai coloratu, — seau câ acele nu suntu manifestâri de spiritu romanu? Nu crediu, câ d. M. aru primi a respunde dea dereptulu; ce va incungiurâ, se va luâ in esceptiune sî va dîce: tota naţiunea romana e publicana şî pecato-sa, numai eu, multiamescu-ti Domne, nusu câ eli. Toti celi alalti fraţi aii miei mentiescu pre totu pasulu (d. M. care in publicu ne-a crutiatu de spresiunea aceea colorata, in rogatiunile sale o va intrebuintiâ nesmentitu); mentiescu candu vorbescu, mintiescu candu scriu; men-tiescu in prosa, mentiescu in metru, mentiescu in lucrări, mentiescu in aspirâri, mentiescu candu-su descepti, mentiescu in visu: numai eu, singuru eu Domne vor-bescu adeverulu, totu deauna vorbescu adeverulu, chiaru sî candu scriendu romanesce dîcu, câ tota scrierea ro-manesca e neadeveru! Asia va respunde d. M., era publiculu romanu va vede cui sî candu va crede. Ce se revenimu la argumentele dlui M. La 1812 Petru Maioru, pentru a nu pomeni eompila-tiunea de citate făcuta de Sîncai fora nece una critica, scrie istori'a sa despre ineeputulu romaniloru in Daci'a. In tendenti'a, ce are de.;a dovedi, că noi suntemu descendenţi necorupti aii romaniloru. Maioru sustiene in § 4, câ Dacii au fostu cu totulu esterminati de romani . . . Pentru a proba ipotes'a. asia de nenaturale, istoriculu nostru ge intemelieza pre unu pasagiu dubiu dein Eutropiu si Iuliann, caror'a le da o interpretare imposibile de admisu eu mentea senetosa, sî estn felin începe demustrarea istorica a romanetatii nostre preintru una falsificare a istoriografiei. Aci d. M. trece pre lunga ostenelele de dieci de ani ale lui Sîncai, câ aî pre lunga unu lucru de totu netrebnicu, câ sî pre lungu una grămada de gunoia, ce nu ar' fi meritandu nece câ ilustrulu criticu dela Iasi se-ai intine manusiele aruncandu-o in cloaca sî asia se curăţia literatur'a romana de putorea ei sî se lase terenulu liberu pentru a incape adunarea de estrase sî date, ce d. sa va fi avendu in cugetu se adune spre a facilita oper'a istoriciloru noştri, — ca d. sa este muitu mai intielegente, de câtu se nu vedia, cumu câ istori'a ro-maniloru intre impregiurârile date e cu multu mai ane-voliosa, de câtu se ajungă vieti'a unui omu sî spre a culege datele presărate in milie de autori, sî spre a le sbate cu grige prein set'a criticei, sî in urma sî a le Împreuna intru unu intregu numitu istori'a pragmatica a romaniloru. Ca altulu trebue se adune caramidele, sî muruial'a, sî altulu se intrame edificiulu. La tote popora-le, ce au custatu sub sore, cronicele cu date seci, mai curate sî mai lutose, au fostu antaniu. Numai dupa ele, sî inca de multe ori tardîu, au venitu istoriele. De aceea suntu popora, a caroru istoria seau nu este scrisa de locu, seau nu e scrisa in raodu cu-venitu. Sîncai intru dorulu seu de a contribui la scrierea istoriei romaniloru, mulţi ani dein vietia-si i-a intorsu spre a ceti opure de ramulu istoricu sî a scote deintru insele totu, ce cugeta a fi in reportu eu istori'a roma-niloru. Datele, notitiele ce a intempinatu in autori, suntu câ sî tote cele de natur'a loru, unele adeverate, altele smentite seau chiaru falsificate. Sîncai le-a citatu, pre cumu le-a aflatu. Pre'alocu-ri-a facundu alăturare intre unele sî altele dein citate, a retunsu neadeverulu sî a aratatu mentiun'a. Er1 alta data le-a lasatu criticei cetitoriului sî respective a pre-lucratoriului. Nu este dara adeveratu, câ Sîncai ar' fi facutu compilatiunea sa fora nece una critica. Dara chiaru ae o fia facutu asia, meritdre-ar' elu mustrare sî despre tiu, pentru câ si-a sacrificatu anii spre a compila materia cruda pentru criticii sî istoricii noştri ? Sî deca in „Conv." totu i se impartu de aceste, nu este cumu-va pentru ca unii omeni-su dedaţi a despretiui totu, ce nu a esîtu dein capulu loru? Voliâ d. M. a face unu servitiu adeveratu Iiteratu-rei romane, avea campu destulu de largu , de se apucă de criticarea dateloru citate de Sîncai, de ilustrarea, combaterea sî restornarea celoru neadeverate,. — seau chiaru de prelucrarea loru sî a altoru date mai certe (cari d. sa fora indoiela le scie forte bene, candu lâpeda compilatiunea lui Sîncai, câ netrevnica) intru una istoria pragmatica a Romaniloru. Atunci mai linsioru i ar' ri liertatu ori-cene, se platesca pre unu Sîncai cu frase boiaresci: „de te-ne nece câ mai amentescu. Tu nu ai avutH judecata de doi bani. Ai adunatu totu ce ai audîtu in tergu sî Ia mora. Tu nece intre corumpetorii sî seductorii natiunei r. inca nu poti ave loou, necumu se aibi intre cultivatorii ei.'f - 459 Dar' asia . . . dar' asia, ce se potemu dîce de de-spretiulu, cu care d. sa trateza pre acelu barbatu atâtu de nevolîtoriu pentru redesceptarea natiuneisale sî atâtu de neferice pentru stemperamentulu seu sî impregiurâ-rile, intru cari a traitu? Ore nu se potu apleca aci incai in câtu-va vorbele dlui M. dein „Einiges Phil. " pag. 49 „der Hohn ist nur der Deckmantel ihres Neides?" Petru Maioru, carele a scrisu multe pentru luminarea natiunei sale sî a strainiloru, merita sî in ochii dlui M. a fi numerata intre scrietorii romani: insa e trista partea, ce i se asemna; ca d. M. - Iu face „falsi-ficatoriu alu istoriografiei" romane, sî cumu amu dîce respundietoriu pentru „vitiulu radicalu" dominante in iota direcţiunea de asta-di a culturei nostre. Sî pentru ce redica d. sa asupra lui scesta inculpare grea ? Numai sî numai pentru ca Maioru, cumu dîce d. M., ar' fi sustienendu in § 4, câ Dacii au fostu cu to-tulu esterminati . . , sî pentru ca spre intemeliarea acestei ipotesé aduce unu pasagiu dubiu dein Eutropiu sî Iulianu, caror'a le da — dupa asertulu dlui M. — una interpretare imposibile de admisu cu mentea sanatosa. Atât'a e tota vin'a, ce se imputa lui P. Maioru! Sî pentru acest'a elu este falsificatoriu de istoria! Acumu rogu-ve, luaţi in mâna ori-ce istoricu ve-chiu seau nou, sî-lu dati in judecat'a unui barbatu competente, rogati pre acest'a, se ve spunia in cugetu cu-ratu: este autoriulu acel'a fora pecatu, cá d. M., seau face sî elu ici-colo câte una smentela, cá toti botezaţii sî nebotezatii ? Seau rogati pre d. M., se spunia: care istoricu este, carele se nu scapete nece una data intru adunarea sî combinarea dateloru, intru dejudecarea causeloru sî a urmâriloru, seau candu face versiune dein limbe străine. Herodotu sî Liviu gemu de neadeverure. Marele măiestru alu istoriografiei inca nu i de totu scutitu. Dara cene-i condemna sî infiereza de falsificatori aii istoriografiei ? Neme. Sî nece nu-i pote, pentru câ numai acelu scrietoriu se pote numi falsificatoriu de istoria, carele sciendu sî volîndu se folosesce cu date false, seau supte dein degetele sale, seau curupte prejn adausa ori versiune pucinu fidela. Era deca unu istoricu citeza sî traduce datele sale *siá, pre cumu jacu in funtânele cele bune, nu este fal-fiariu nece in casulu acel'a, candu ar' face ore-cari deduceri false deintr' insele. Câ fiendu datele citate cu credentia, lectoriulu le Pote esaminá, sî pote primi seau respinge deductiunile, Ce istoriculu face deintr' insele. Petru Maioru in loculu inculpatu citeza column'a fraiana, pre Eutropiu (unu locu camu dubiu) sî pre Iulianu, (unulocu despre care eu, chiaru sî cu penelulu de a me vede decbiaratu de maturii pentru cas'a nebuniloru caută se martariseseu, ca e destulu de chiaru sî prea bine interpretata) sî combinându aceste date dîce, nu aceea, ce-i pune d. M. in gura, câ „Dacii au fostu cu totalu esterminati de romani", ce urmatorie-le cuvente „nece nu i-au omoritu pre toti, nece nu i-au dusu Romanii nicairi, nece atunci, nece dupa aceea; ce pre celi mai mulţi i-au omoritu, er' aceli-a, pre cari nu i-au ajunsu armele romane, cu fug'a au scapatu a fora de Daci'a," Ce este aci despre totale esterminarea daciloru 7 Ce este aci mai muliu, de câtu admite una interpretare posibile a cuventeloru lui Traianu (la Iulianu in Cae-saribus) „Gretarum gentem penitus everti et de le vi" amu restornatu de tote sî am stersu gentea Getiloru? Câtu de nederepta este judecat'a dlui M. asupr'a lui Maioru, se vede sî de acolo, câ d. sa dîce in pasa-giulu citata, cumu câ Maioru sustiene estermi-narea Daciloru, pentru câ se pota probă, câ noi sun te mu descendenţi necorupti aii roma-niloru. Câ in Maioru la loculu amentitu nu se argu-menteza pentru ipotes'a: cumu câ romanii dein Daci'a suntu descendenţi neamestecati aii romaniloru dein Ro-m'a; ce se vorbesce despre totale desiertarea Daciei de locuitori. Asemenea este sî critic'a, ce d. M. face 1 ecsico-nul ui de Bu d'a sî carea ese la acelu resultatu, câ lecsiconulu de Bud'a este una falsificare a etimologiei! Nece poteâ cene-va se ascepte alta dela d. M. de câtu aceea, câ se scoţia dein lecsiconulu acel'a ore-câţi ultraismi sî pentru densii se lâpede intrega cartea, câ etimologisârile d. Bale se aiba locu mai comodu in lite-ratur'a romana, — sî câ omenii, candu voru ceti scalara bature de ale d. sale, preocupaţi de severitatea judecatei rostite asupr'a altor'a, se le treca cu vederea sî se nu observe, câ-su adeverate scalambature, câ sî cele imputate lecsiconului de Bud'a, seau pote sî mai mari. Câ de esemplu aducu cuventulu chim a, carele d. M. in Scrierea liinbei romane-lu deduce dela la-tinesculu culmen, sî prein acest'a cade asia de reu, pre cumu celi de Bud'a in locurele cele mai pecatosa. Câ d. M. derivandu pre chim a dela culmen antaniu supune metatesa: clumen, apoi susceperea unui i carele se inmolia pre I, seau simpla prefacerea silabei elu in cli = clii (câ inchidu dela in elu do) — dupa aceea apocoparea silabei finali, a cârei cosunatoria latinesce s'a tienutu sî in nominativu, — sî prein aceste trei metamorfose totu nu-si pote produce chîm'a dein latinesculu culmen; ce-i caută se-lu mai sî sucesca la capulu ciuncatu, se-i scaimbe terminatiunea finale* e 58 * — 460 — in a sî asia se faca „chima" unde dupa analogia s'ar' cade se fia „chime" (câ lume dein lumen). Acumu me rogu, ce cuventu se afla in lecsiconulu de Bud'a, carele se fia trecutu prein mai multe proce-dure tortura torie, de câtu chim'a dl ui M? Sî totu-si lecsiconulu de Bud'a e falsificatoriu, era d. M. reniane filologu bunu sî logicu, sî dupa tortur'a pătrata a cuventului culmen: pentru ca, pentru câ . . vedeţi d.vostra quod licet Jovi, non licet bovi. Romanii rateciti prein labirintulu direptiunei viti-ose sî neluminaţi de umbr'a (pardon!) logicei iasiane, dein latinesculu culmen au facutu unu cuventu simplu sî naturale, sî au dîsu culme, ori deca ve place mai bene: latinii dein cuventulu popolariu culme au dîsu in limb'a culta culmen. Ei dar' a formă sî deriva cuventele unei lirnbe in modu atâtu de simplu e lucru tieranescu. La ce este cene-va invetiatu, deca nu spre a lucra sî judeca intru tote mai pre susu sî nu dupa modulu vulgariu ? De aceea d. M. se nevoliesce a se destinge de ju-decat'a vulgaria, nu numai pre campulu literaturei sî filologiei romane, ce sî pre alu celei latine, — de sî acestu dein urma, dora va recunosce sî d. M. era cul-tivatu destulu de bene sî in a - ante > de ivirea d. sale. Câ cene a mai audîtu pana aci de verbuîu lat. m e n o, care d. sa-lu pune de doue ori in „ Scrierea 1. rom." p. 150 sî deriva dein elu pre eminere? Lumea tienea pana aci, câ eminere este dela radecin'a m i n e o, ce ocure la Lucretiu in doue Iocure neindoite, cartea VI. v. 562 sî 1193. Voniu vede afla-se va macaru unu filologu, carele se se cuceresca prein d. M. sî se ascepteze pre meno in tesaurulu limbei latine câ radecina a lui eminere, — seau d. M. va dechiarâ, câ in 1. c. alu scrierei d. sale bonus dormitat Horn erus. Asia e d. M., candu domni'a sa face pre filologulu sî a3iâ este, candu critiseza pre alti filologi. Dara necairi nu mi se pare d. sa mai curiosu, ca in loculu unde. critiseza instrucţiunea publica. Eca ce dîce d.. sa despre instrucţiunea publica la romani : In a-aute de a ave invetieturi satesci, arau facutu scole prein sate, sî in a-ante de a avo profesori capabili, amu descisu gimnasia si universităţi, sî amu falsificaţii instrucţiunea ]> ubliea. Aceste le dîce d. M. rectoriulu universitâtii dela Iaşi, conducutoriulu unui dein cele doue institute principali, ce poporulu romanu cu sudorea faciei sale susti-ene spre a respandi prein ele cultura sî scientie in mentea sî anim'a tenerimei sale. Sî institutulu acest'a dupa recunoscintfa publica a rectoriului seu nu corespunde inalţei sale dostinatiuni cé falsifica instrucţiunea sì latiesce vitiulu radicale alu directiunei presenti. Sî câ se vorbimu cu cuvintele dlui M: dein sudorea dîlnica a poporului se scotu midi-locele materiali pentru sustienerea edificiului fie tivù, ce-ln numiniu. cultur'a romana. Frumosu sî lamuritu ! multiamu forte, sî crediu, cu me-ne împreuna ar' multiami intregu poporulu ro-manu, — deca intregu poporulu romanu ar' audî acesta confesiune publica a dlui M. Poporulu i-ar' multiami, pentru câ d. M. aratandu starea cea adeverata a instructiunei împreuna cu căuşele ei (necapacitatea profesoriloru) l'âr' scuti de sarcin'a in-tretienerei scoleloru sì a altoru institute de cultura. Câ poporulu romanu nu ar' fi atâtu de nebunu, câ se-si predeze sî de aci incolo sudorea sa spre îmbuibarea unoru omeni, cari neCe macaru atât'a nu facuj câvor-bindu cu d. M. de,iu recunosceutia se-i prqduceinu una singura lucrare, carea se-i inaltie anim'a sì se-lu faca se uite pentru unu momentn miseri'a de tote dîlele. Poporulu ar' striga cu dereptu cuventu: diosu cu scolele! diosu cu aceşti insielatori, ce eli cu gur'a căpitanului loru, cu gur'a loru propria se marturisescu a fi insielatori sî vasa netrevnice! D. M. ar' patî-o câ sì pop'a acel'a, ce volîndu a trece de tare procopsitu, invetiase pre ascultătorii sei, cà Mantuitoriulu a scapatu lumea de spiritele necurate nemicind u-le pentru tote tempurile, — er' apoi la câte va septemane esî pre strade, cà in basereca nu-i mai venia neme, sì bucina in derept'a sì stâng'a: am smen-tita! una draconia fetatòria a scapatu sì dein ea era s'a implutu lumea de spirite necurate. Veniţi la basereca. Dati prescure ! Candu ar: vede, cà romanii nu mai voru a nutri cu sudorea loru nesce falsificatori de cultura, nesce propagatori ali vitiului radicale descoperitu cu fericire de d. sa, — candu ar' vede, cà poporulu romanu nu vo-liesce una data Cu capulu a-i mai dà poli de aura pentru ficţiuni; atunci d. M. fora indiela ar' intorce vorb'a sì ar' dice : romani buni ! romani demni de unu veni-toriu mai bunu ! Nu luareti lucrulu asià strinsu. E de-reptu , intre profesorii dela scolele nostre suntu forte multi necapaci, neculti, insielatori chiaru. Ei dara poteti d. vostra cugetà, cà nu se afla sì intre profesorii nostri vre-una lumina, vre - unu singuru omu cultu sì liubitoriu de adeveru ? Poteti d. vostra cugeta, cà eu carele v'am descoperitu acestu mare adeveru, inca-su insielatpriu ? Nu pecatuireti, nu alungareti pre toti profesorii sì dascălii dein tiera ; cé numai' pre ... sì pre . . . Era pre me-ne, carele v'am adusu la cunoscenti'a unui ade-veru mare, lasati-me, cà si mai inulta lumina se res-pandescu intre voi sì se puniu basele unei adeverate culture naţionali. Dati-mi polii in venitoriu câ in trecutu seau sì. indoiti. 4G1 — Era noi ceşti alalti moritori, candu amu audî pre d. M. vorbindu asia, i-amu luâ de motivu, cari multa cunoscintia de lume împreunată cu prea mare încredere in se-ne, cari fumu seau ambiţiune, unii pote sî ure aeau interese personali. Dar' asia ce se potemu dîce, candu-lu vedemu plesnindu in facia sî infierandu de falsificatoria instruc-ţiunea romana, la care d. sa are parte atâtu de eminente ? Deca instrucţiunea sî tota cultur'a romana e intru adeveru pre una cale atâtu de ratecita, cumu pote d. M. porta rusînea de a figura intre instructorii natiunei romane ? Deca imputările făcute suntu fora temeliu, cumu-si permite d. sa a ne infera atâtu de cumpliţii in a-antea lumei ? Fia inse adeverulu ori-sî-care, portarea dlui M. este, dupa opiniunea mea, nejustificabile. Era ce se tiene de instrucţiunea romana sî tota cul-tur'a romana, — deca-i liertatu se se mai de vre-una opiniune indereptatîta, a fora de a dlui M-, sî deca-i lier-tatu se descoperiu sî eu opiniunea mea, — «aceea nece nu pote fi tare infloritoria, nece este de totu apusa, seau innecata de nu sciu ce vitiu, ce dein contra se imbunatatiesce dein dî in dî sî tende a se redicâ spre culmea, intru care se afla la alte popora. Nu pote fi cultur'a sî instrucţiunea romana in stare imfloritoria, pentru ca vitregi'a teinpureloru abia de câti-va ani incepu a mai pierde câte ce-va dein asprimea sa. Apoi ce au facutu alte naţiuni in sute de ani, romanii nu potu face dîcundu asia in durat'a unei nopţi, câ femeniple măiestre. Er'a pretende câ romanii numai .atunci se incepa a redicâ scole poporali, candu voru ave docenţi buni câ celi de prein germania sî elveti'a, sî gimnasia sî uni- versităţi numai dupa ce scolele inferiori voru fi totu atâte modele, cu profesori iscusiţi câ celi dein nou'a Atena dela Sprea sî instrumente literaria. câtu se pote mai deplenite, —1 este, câ se nu întrebuintiâmu nece noi una vorba .mai colorata, curatu absurditate. Scolele nu suntu machine de amblatitu, cari se le tragi dein fabrice anglesesci sî apleci cu succesu la mo-sî'a ta. Profesorii nu suntu dulapure vorbitorie gătite a la Faber, cari se le poti" procura cu redicatâ spre a le im-partî pre la scolele (intielegu edificiului satesci. gimnaziali .şi auadeiuice „dupa trebuintia." Dein contra scolele bune sî invetiatorii buni se for-meza pre incetulu sî inca forte cu anevolia. Intru aceea mse cene voliesce. se aiba scole sî profesori buni, totu caută se se supunia acestei necesitaţi sî se suferia an-taniu pre celi de coda mestecaţi cu unu procentu ore-care de măiestri: ca dupa acesti-a voru veni alţii dein ce in ce mai luminati sì mai aleBi. Asia i se va redicài instrucţiunea. Era cene-si propune a intemelia scole numai dupa ce va fi convinsu, ca acele voru fi modelu, „rusticus ex-pectat, dum defluat amnis," — sî nu va ave scole bune, câtu va tiene Ddieu pamentulu. Asia curgu tote in lume, sî ori unde este cultura, inceputulu s'a facutu prein scole sî profesori nu toti ca celi dein tierele cele mâi luminate, — de sî intru aceste inca suntu mai multi de celi rei, de câtu de celi buni. Asia cauta se merga sì la romani. — Era cumu cà instrucţiunea la romani ai' fi de totu apusa, vitiosa chiarii in sensulu dlui M., aceea nu.crediu se-o mai afirme vre-unu romanu a fora de d. M. Ma-mi place a supune, cà sì d. sa face acest'a numai rapitu de prea mare zelu pentru inaantarea roma-niloru, sì necasìtu, cà nu reafla in Iasi institute, câ cele ce l'au laptatu in Vien'a sì Berlinu. Inse speràmu, cà necasulu d. sale va trece, sì in-ca mai curendu, deca d. sa va intorce spre scrierea car-tiloru piene de adeveru, tempulu, ce acumu-lu predezà amarindu-se sì amerindi! sì pre altii cu critice esagerate. J. .>!. Moldovami. (va urma). (XVI). CORESPUNDENTIE VECHIE SI NOUE. Ili Se va publica in Nr. venitoriu". IV. Br. 3 Prieru 1867. Rme domnule! Vediendu dein numerulu alu II, al Archivei, cà acuma ai publicata de nou cele publicate in organulu luminării dein 847—848. si inca le ai mai augmentaţii asia incatu au esitu o carte de 24 de cóle si dorindu, câ se am si io vesteria aceia nepretiuita a dulcei .nostre limbi rumanesci, care ne au adapatu cu laptele seu, ca se me pota si io indulci din rostulu mo-siiloru si stramosiloru nostri cari neau pastratu limba cu cea mai mare scumpatate luptanduse in decursu • vè-curiloru mai mnltu pentru limba decatu pentru viiatia, me adresediu dara catra Domnia ta cu aceia rugăminte, ca sa fii atâta de bunu si sa-mi trimiţi unu esemplariu numai decatu cu P o stnachnahm e. lo-ti asiu fi tri-inesu acuma banii dara apoi nesciindu pretiulu cârtii n'am pututu trimite nimica. Atâta in privintia cârtii respective. Cu acestu prilegiu dami voie ca se graimu putin-ţele cuvinte despre unele matarii Hmbesci. Domnia ta te ai ocupatu 40 de ani cu studiulu limbei rumanesci si 462 totuşi nu poti dîce, câ o scii pe deseversitu '). Aici te rogu de iertare Domnule de cumva te voiu fi vătămata. *) Domnia ta ai publicata Analectele dara multe nu le ai vediutu intrinsale, ba caută se spunu nice nu le ai in-tielesu *). asia n'ai vediutu câ bătrânii noştri au disu «Ann. ce dieemu astadi a*nri; jiediAnds astadi ai»-d*iuls ; apoi langa ~ a*nri e dora compusu din H si l; jjinn» se afla in limba pana astadi in gura poporului, ba io crediu, ca si Domnia ta dîci ^vnn. mine; jfnr* UpnoBT, *'); Asia dara se videmu ce insemnedia părţile custitutive ale 4ui latnri — îiAiiri; pe ai fi mai avemu noi in cuventu inlauntru ~ intra antru ~ ^inipi. ţntps ~ Jţndrb ^vntps ~ Jjinh. a>n tp» ~ ^vnbsiiTps pe cumu am facutu din jjimblu ~ umblu si celelalte asia s'au facutu din t r a h aUmbriloru fcroha zz trihx ~ tpt ~ dH ZZ h>^nn> ~ tpuţvnrx; asia s'au facutu din tra ~ dla ~ la la mine; la tine. la noi: asia au facutu Moldoveni din câstrigu ~ câstligu ~ castigu lapadandu pe dori t inainte de 1 muiata din r noi din KAMiTpir» am mancatu pe p ca in curasta feresta si de aceia nu s'au facutu KAUtuans. lata Domnule ca acuma numai sant Moldovenii despărţiţi de noi ci iamu adusu in cusunân-tia cu noi. 5) Apoi inca una si buna G) tote susta'ntivele cu e t u neintunatu ueacantatu zz (accentatu) au avutu unu r dupa t pr. tunetu ~ tonitrum; siineta ~ sonitrum; sufletu — sufletrum; umbletu ~ ambulitrum. Acuma te intrebu io pe Domnia ta ca di ce nu scrii sonetru si se cetesci sunetu tonetru ~ tunetu si suflefru; apoi to-netre; sonetre; sufletre; 7) Mai am inca doua cuvinte ca se tîle lamurescu si sa ti arata unu lucru* de care nice nai visau nice odi- niora 9) si sa ti aratu totu de o data ca si limba lui Cicerune la care te ai închinata 9) mai multa de cata au meritatu ,0) au muiatu pe 11 ca si noi rumânii asia au facutu din religioni punendu forma osus religionio-sus (muindu pe 11) religioiosus (apoi lapadandu pe jod) religioosus apoi religiosus; ") Tiasiu putea produce o grămada de cuvinte in cari si ei au muiatu pe n I2) si ti mai aducu unulu si mai apriatu *-3) grecii dieu in Jocu de wq gen tivoc ') Nu dieu, nece io nece altulu. • -) D. dieu te fierte! 3) Ce-ne pote vede sî intielege tote? de nu cumva corespundentele. 4) Ba dieu nu nece odată. 5) Mare meritu ai facutu. a) Sî mai multe, numai se fia bune. ) La asta de o câniu data se me scusati. 8) Nu dieu, nece nu vreu se visezu. 9) MoxciKB cene nu se inchina. ,0) Oho! Spune altor'a. ") Bravo! ,a) Multiam. 13) Se pote? Ace tiv* lat quîs pro quonis ~ cuonis ~ cine ZZ cene ; gen cuonijus coijus ; dat tivi ZZ cuoni ~ cu - s ; asia este treba cu iile pro illunis gen. illunijus ~ iil( u )ijus ~ illîus ; totunis — totus ~ totunijus ZZ totîus la noi tou* ; cu touAni ; gen. tutunoru — tutuloru ZZ tuturora ; alîus ; alunis; la noi lui luni (~ cu puni ~ pu-i ') se mer- gemu la cuvintele dorite. Domnia ta invinuesci pe dra-gutia de limba, ca ar fi trebuita dela foetiolus si petio-lus sa faca ci dela credinqiisne stricăciune, negriciune de aci apoi negriciniosu ZZ negriciiosu nù dela negritu de aci ar fi iacutu negritosu ca apa tu ap-bt—osu ; ur'r. XXII. pag. 440, col. 1. lin. 18; serie: curiositaţe, cu u. Nr. XXIV. va aparé in 20. Aprile vechiu a. c.