ARCHIVO pentru filologia si istoria. Nr. XXII. 5. Februariu 1869. (XXVI.) FANTASIE ETIMOLOGICE. IV. Mai dâ una-di (asia dîcemu cu toţii, si dein coce si dein colo de Carpati, in locu de: mai de una di;» precumu dîcu pre la noi, in Trni'a, aurarii, vulgo baiesii: Vai dâ mene, in locu de: Vai d e mene), — se avemu liertare, câ abia incepu-semu a dîce doue-trei vorbe, si numai decâtu ne rupsem vorb'a, cu parentese si etimologisme; inse ast'a e conditiunea articlului presente, se camu fantasiâmu si noi etimologice pre totu pasulu. — Mai d a (seau mai d e) una dî, dar', (eca câ nu dîcemu: mai de o dî, nece: mai de u n 'a dî, ci numai dâ una dî, correcte, dupagramateca, precumu dîcemu: unu, asia si una, fora articlu; si erâ-si cumu dîcemu cu articlu: unulu, asia dîcemu si un'a, in mase. si femininu, er'nu: unu omu fora articlu, si un'a muliere cu articlu; cu tote, câ cel i ce nu au invetiatu gramatec'a, si totu aru vre se orbesca pre omeni, se creda, câ sciu gramatec'a, se apuca de facu si eli la fantasie etimologice in contr'a gramatecei, scriendu un'a unde s'ar' cade' se scrie una, de esemplu: un'a muliere, buna-mi-te câ se nu scrie: o mu-liere, si dein ast'a sei judece lumea, câ-su nepricopsiţi in fikxbgia,) — se fimu scusati si de asta digresiune, totu dein caus'a mai dein susu. — Mai dâ (seau de) una-dî, dar', — candu incepusemu a scrie la fantasie etimologice, - vedi*) Nr. XV. la loculu seu, — lasaramu si trecuramu de una camu data, mai multe fantasme etimologice curiose, ce le au fabricaţii (seu fauritu) unii pseudo-filologi mai de eri de alalte eri, si pentru unu momentu ne opriramu (seau popri ramu) la unu singuru curiosum (scrisu intru adensu acumu cu M finale, nu că *) Neologii dîcu astadi: a vede, pentru ca franesii, rogu-te inca dîcu: voir! infinitivu in locu de imperativii ! ! AECHIVU pentru FILOLOGIA sî ISTORIA, III. atunci fora m, pentru câ vedemu, câ de atâte lune, — dein maiu pana in faurariu, — aceki cu-rio s u m e inca totu la moda, si câ in desiertu ne au fostu tote fatigia-le de a combate pre te 11 e si selle, si asia precumu se vede treb'a (cumu se dîcemu mai curatu romanesce in locu de treba?), — adecă, precumu se vede ceea seau ceea, amu patit'o că nemtiulu, carele mai antaniu a inventaţii (si ce nu a inventatu nemtiulu?) pro-verbiulu filosoficii, carele se dîce pre romanesce (nu e bene: pre romanía? seau numai: romanesce? de mai punemu si una prepusetiüne neghioba la adverbiu, ce nu se mai afla in alta parte a limbei romanesci), adecă proverbiulu nemtiescu, dîsu pre romanesce (seau pre românia): amblatesce palia. Dă! amu amblatitu la palia, si inca multu, in Nr. XVI. pre trei pagine mari , — si nu amu scosu nece macaru unu grauntiu, seau pentru câ noi nu scimu amblati , ceea ce inca nu e cu ne-potentia, seau pentru câ grauntiulu e atâtu de innecatu in golgotina, câtu mai curundu ne-se vom rumpe amblacilii, de câtu se se spargă golgotin'a. De acea, nu mai volîmu a dîce nemica de telle si selle, ci le lasamu sesi afle nevoli'a de aliurea, si se le mai amblatesca si alţii cu am-blacii mai buni, decâtu ai noştri; er' noi se ne intornâmu nitiel (care e etimologia acestui ad-verbiu atâtu de desmierdatu ?), se ne intorcemu pucinelu (pote câ de aici vene si nitielu) la cele lăsate si trecute, acuşi anulu. Si de unde se incepemu ? dela dop o, dupo? pone, pene, pino, pina? che, co, quo, qu»a? ecco, etto? ero., iar', iara? déru, dero? sa, so? cela-1-altu, ceea-l-alta? istu, ista? ni spune? nisuesce? resbel u? me-nitu? incelatu? inca si possu in locu de potiu, cá latinesce possu ni, si câte alte fabrí-cate noua si fantasi e etimologice, de cari geme literatur'a moderna. Nu! Pentru câ unele deintru estea, deca nu tote, suntu mai pocite, decâtu se aiba pro-54 — 426 — spectu de a fi adoptate de români m e; — decâtu câ si ele suntu esîte una data, ca besîcutiele pre faci'a apei, si numai decâtu erasi se ascundu pentru tota — eternitatea. Le lasâmu dar' sortei loru, ce le aştepta; de almentrea inca nu prea avcndu mare inclinatiune de a ne ocupa cu atari minuţie, ce nu potu se lipsesca nece intru una literatura alesu la ince-putulu ei, ci cari, cá tote minutiele, in urma dispăru de sene sub regúlele generali. Ci ne intorcemu cu tota seriositatea la altu barbarismu, nu mai micu, nece mai pucinu peri-culosu decâtu telle si selle, fiendu câ intru asemenea amenintia a inunda tota literatur'a romana moder na. Intielegemu terminatiunea sustantiveloru masculine in o r e, cá: autore, cantore, d i r e p t o r e imperatore etc., si cu articlu: autore-le, can-tore-le, direptorele, imperatore-le , si asia mai departe. Ce-ne a fostu autore-le acestui barba-rismu? nu scimu, seau de amu sî sci, tacemu, pentru cá se nu ne arunce cene-va erasi *), câ si noi respundemu cu personalităţi. Atât'a inse scimu, si nu ne indoimu a o spune, câ e barbarismu, si o spunemu fora sfiela; si deca o spunemu, o vomu si demustrá. Pana la inventarea acestui barbarismu, tota romanimea tienea, câ terminatiunea ore derivata, ori de unde s'ar' deriva, e femi ni na, si numai feminina. Dar', afora de cuventulu sore, care este de alta natura, nece nu este altu esemplu in tota lim-b'a romanesca, câtu tiene Ddieu lumea, si nu a a-udîtu nemenea, de candu lumea, romanu dîcundu vorba romanesca cu terminatiunea ore, carea se fia masculina. Dar' nu este inca nece macaru una carte, câtu de rea, scrisa de romanu romanesce, care se ne arate macaru unu unicu esemplu de asta forma barbara. Ci cumu amu dîsu, tote numele romanesci, sustantive si adiective participiali, cu terminatiunea ore seau oria, tote suntu feminine fora escepti-une, — seau se dîcemu mai adeveratu, pana aci *) A vedé mai la vale; — ce se facemu? — uluia cum lupis. tote erau, — in a-ante de inventarea acestui bar-barismu monstru. Numele romanesci, terminate dupa pronuncia in ore, suntu de doue derivatiuni; — un'a, care respunde terminatiunei latine in o r masculine, pre-cumu: hic sudor -is, abl. sud o re, rom. sudore-a; putor-is, putore; dolor-is, dorore; lucor-is, l ucorel'a celi vechi; calor-is, carore la macedoromâni ; col or -is, curore, la aceliasi, latinesce tote de genulu masculinu, er' romanesce tote de genulu famininu; inca si flore e femininu la noi, de si la latini e masculinu flos-ris in abl. flore; totu asia si rec ore dela recor-ris neusitatu; si b o r e deca cumu va e dela b o r e a s latinesce masculinu, macaru câ in b o r e, câ si in sore, terminatiunea ore nu e forma terminaţi va, ci e radicale. Alt'a e, carea respunde la terminatiunea latina oria, dela oriu-oria lat. ori us seau or si oria-orium, pr. laudatdria lat. laudatorius-a, portatdria lat. portatorius-a-um etc. Dein ca-rea inca avemu doue specie, un'a a' participia-loru, precumu amu vediutu: Iau datoria, porta-toria etc, — alt'a a sustantiveloru, derivata totu dela participiu, precumu: ruptoria, scrisoria etc. câ la latini victoria sustantivu femininu de-la form'a: victorius-a-um; inca si m 6 r i a lat. mu-ria, care inse era-si nu e de una natura cu cele alalte, ci câ si bore si sore cu terminatiune ra- dicale in ore, nu cu derivata. Er' deca dîcemu sore si sore-le in ma-sculinu, câ si latinii s o 1 -is in abl. sole, etimo-logi'a cuventului ne arata, câ terminatiunea ore in sore, nu e de una natura cu terminatiunea derivativa a' celoru alalte; si câ ore in sore proprie e numai una degeneratiune dein o 1 - o 1 e, er' nu originale o r - o r e. Pre ce inse se razima neologistii fabricatori de ore masculinu in limb'a romanesca? — Fora indoiela pre form'a latina or-ore, precumu auctor-re, imperator-re etc. carea la latini e masculina de regula, — ci nu si la romani. Pentru câ romanulu dein form'a latina in o r masculina, seau au facutu ore femininu, pr. su-dore, flore etc. cumu amu vediutu mai susu, — seau au facutu oriu masculinu, pr. pa st or iu lat. pastor, judecatoriu lat. judicator etc , — seau alapedatu pre R dein fine, si a dîsu imperatu — 427 dela i mperâtor, retienendu accentuili latinu, si gubernatula celi vechi dela gabernâtor totu asemenea. De unde apoi au derivatu imperatîa, gubernatîa. Altu modu, cumu ai mai potè deriva aste doua nume dein urma, deca nu aru sustâ formele vechie: imperatu, gubernatu? Inse neologistii fabricatori de forme corupte nu au luatu a mente proprietăţile seau par-ticularităţile limbei romanesci, carea in multe parti-si are mersulu seu si regul'a sa propria si particularia, seau nu au vrutu ale respecta, deca le au cunoscutu, — ci oserbandu numai, cà una mare parte dein terminatiunile romanesci in njumi-nativu semăna cu ablativulu latinu de a III. decli-natiune, au începutu orbesce a generalisà asta coincidentia esceptiunale intru tote dupa form'a latina, si a sterge tota particularitatea propria lim-bei romanesci, — ceea ce inse nu le-s'a sfetitu, si nece nu le-se va sfeti in pururea, asia speràmu. — Cumu nu? — Asia; cà nece una data nu voru potè aduce pre romanii, se dica: acestu flore fro-mosu seau flore-le fromosu, nece acestu sudore caldu seau sudore-le caldu; — precurmi nulu voru potè aduce se dica: imperato-ria in locu de imperatîa, si altele asemenea. Speràmu, cà totu asia nulu voru potè aduce se lapede pastoriu-lu, si se dica pastore-le; Tlar' nece j udecatore-le, macaru cà amu vediutu, demi aducu bene amente, chiara si: domni t o r e -1 e României ! O ! seraca Romania ! Se speràmu inca, cà literaţii nostri in urma-şi voru veni in menti, voru studia mai bene natu-r'a limbei romanesci, voru respecta mai cu pietate proprietăţile ei, -- si cu unu cuventu, se voru sfii mai multu de a fabrica seau de a urmă barbarismi. Dè D. dieu! De altele, de alta data. Nota. Bunii noştri lectori ne voru liertà, deca uneori ne sierbimu de spresiuni mai aspre intru combaterea deviatiuniloru filologice, ce nu o facemu prea bu-curoşi. Inse o facemu, pentru cà ne-s'a imputatu ore candu, in a-ante de aparitiunea Archivului, cà de ce noi filologii nu sbiciulamu barbarismii celi hidosi dein diuaria-le alesu dein Principate; cu tote cà si acum'a credemu, câ si atuncia, cumu cà aici are locu prover-biulu: mazere in pariete. (XXXVI.) DE LATINITATEA LIMBEI ROMANE. IV. Se incepemu dela cele Dacice, cà" dela cele mai vechia deintre tote, si pentru noi de mai mare interesu. Nu vomu se tractàmu inse aici despre Daci, dealungulu si latulu, cumu ara merita, cà cene au fostu eli, de ce origine, de istori'a loru, si de ce limba au fostu : pentru cà una pertractatiune in to-te partile esacta af recere unu articlu destintu, si basatu pre esamenele documenteloru vechia, pentru cari aici ne lipsesce spatiulu. Amentimu numai, câ prein trécatu, cà dupa părerea nostra subiectiva, pentru care de una camu data ne despensàmu a produce si probe, eli s'au tienutu de marea familia a' Thraciloru *), au locuitu mai antaniu in derept'a Dunărei, er' in urma trecundu in stang'a, se estensera intre Dunăre si Carpati pana la Prutu despre resaritu, er' despre apusu, impinsi de Germani in urma fura constrinsi a trece preste Tisa in coce, lasandu Ja-zigilorii metanaste, adecă stramutati, totu tienu-tulu intre Dunăre si Tisa, unde aceştia si pana a-stadi mai locuescu sub numele de J à s z, cari suntu remasîtiele loru, acumu unguriti, de si se păru a fi fostu germani dupa origine. Numele loru, Daci, la celi mai vechi scrie-tori e mai rara, de câtu Gete, er' la celi mai tardîi **) alesu dupa ocuparea Daciei prein Romani, numirea de Daci e mai usitata, decâtu cea de Gete. Er' deca unii scrietori sî mai tardîi, istorici si poete, ***) tienu pre Gete si Gothi a fi totu u-n'a si aceeaşi naţiune, confusiunea se pare a proveni atâtu pentru asemenarea acestora doue nunrri, Gete si Gothi, asia de pucinu diferite, câtu si pentru cà naţiunea Getica, seau Dacica, fiendu stinsa dupa bataliele cu Romani, in urma numai eră cunoscuta de câtu de nume. De aci pro vene, cà chiara si scrietorii de origine Gothica, cumu este Jornande, inca tienu, cà Geţii erau Gothi ; ceea ce inse nu pote fi adeveratu, dein causa, cà Gothii erau de natiunalitate si limba ger-mànica, er' Geţii erau poporu thracicu. Părerea, cà Getii au fostu Gothi, fu adoptata *) Strabo geogr. VII c. III. **) CI. Ptolemeu geogr. 1. III. c. VII. ***) S. Hieronimu, P. Orosiu, Claudianu etc. 54* — 428 — si de unii scrietori sasi dein Trni'a, a nume de Tröster*) si Toppeltinu in operele loru, de unde si afirmau, câ si numele Daci e forte apro-pe de numirea Deutsch, pronunciata Dai ci, si câ de aceea saşii dein Trni'a suntu remasîtiele ve-chiloru Daci, prein urmare nu chiamati de regele Ungariei Geiza, ci numai donaţi cu privilegia dein partea aceluia, precumu amu atensu mai susu (Nr. XVIII), unde amu tractatu de privile-giulu Andreanu dein a. 1224 pentru Saşii trni. Inse asta idea, nu sciu dein ce causa, nu a pbacutu universitatei Sasesci, cumu amu aratatu totu acolo, si nece altoru germani, — si pre de-reptu, pentru câ Dacii, nu erau nemţi, nece limb'a nu le eră germana câ a' Gothiloru; ceea ce se pote proba pre deplenu. Câ-ci care a fostu limb'a Gothiloru, astadi este prea bene cunoscutu dein versiunea gothica a S. Scripture păstrata pana acumu, si dein alte documente vechia literaria, dein cari se cunosce, câ linibV gothica e de origine germanica. Er' despre limb'a Getica, seau Dacica, inca este sciutu, câ dein câte cuvente dacice au mai remasu cunoscute pana astadi, nece macaru unulu nu e de etimologia gothica seau germanica, cu tote câ intre etatea versiunei gothice făcute in Moesi'a in seclulu IV, si intre etatea lui Dioscoride medi-culu dein seci. I., la carele se afla cele mai multe vorbe dacice cu semnificatiunea loru, nu este mai multa distantia de câtu de trei secîe. V. Dupa ce dar' Dacii seau Geţii nu suntu G o t h i seau germani, nu erau eli ore Slavi, cumu afirma WA Schmidt si alţii? Noi, fora de a ne lasâ in discusiuni intense si asupr'a acestei cestiuni, preste totu ne dâmu părerea, câ Dacii nu au fostu nece de natiunalita-tea slavica. Pentru câ si intru alăturarea remasietieloru dacice nu aflâmu nece una afinitate intre cuventele dacice remase si intre vorbele slavice dein ori ce dialectu se fia. De câtu, pote câ numele regelui dacicu Diur-paneu dupa ide'a unoru slavisti s'ar' pare a fi totu un'a cu acsnan celu slavicii; ceea ce inse nu *) I. Tröster, Das alt u. neue Tentsche Dacia, Nürnberg, 1666, in 12-o. Toppeltinu câ mai susu. pote se aiba mai multa probabilitate de câtu afinitatea, ce o au aflatu alţii, intre numele altui rege dacicu, de pre tempulu mosiului Horatiu, carele asia cantâ (Carm. lib. III, od'a VIII, v. 18): Occidit daci Cotisonis agmen, Si intre vorb'a nemtiasca Gottessohn, du-pa cumu conjecturase unii fautori ai ipotesei, câ Geţii au fostu Gothi. Dar' mai aflâmu si coloni'a Zernensium in Daci'a vechi'a la Ulpianu iu pandecte *), si Io-vis Cerneni in table cerate **), si D ier na la CI. Ptolomeu ***), cari tote împreuna cadu pre Meha-di'a de acumu, unde curre riusiorulu Cern'a, cumu si in tiar'a Hatiagului se afla altu riuletiu totu sub nume de C e r n 'a, care dupa slovenia ar' însemnă riulu negru, precumu si la turci multe apsiore se chiama cara-su (apa negra), er' grecii moderni tota apa o numescu nero, cela itali insem-neza negru. Numai câtu nu se pote sci, deca D i e r n a seau Tzerna seau Zer na, care erâ staţiune romana dacica, numitu-s'a dupa apsior'a Cer na dela Mehadi'a, si numea-se ore asta apsiora si pre atunci Cer na? Este pre adeveratu, câ in părţile de astadi ale Daciei ocurru forte multe numiri slavice, despre cari pote fi întrebare, câ de unde si candu s'au inceputu. Fautorii ipoteseî, câ Dacii au fostu slavi, afirma, câ aste numiri slavice suntu dacice. Inse nu ne esplica, câ deca ast'a e asia, pentru ce aceste numiri nu se afla nece la scrietorii celi vechi, cari scriu de Daci'a si de locurele ei? si pentru ce erasi numirile vechie dacice, ce se afla la aceli scrietori vechi, astadi nu se mai usiteza nece se potu esplicâ dein limbele slavice. Cu tote astea, noi nu vomu afiirmâ, câ in Da-ci'a vechia nu au fostu locuitori de naţionalitatea slavica; numai câtu suntemu de părere, câ aceştia nu au fostu daci, ci Sarma ti. Pre Daci, tienemu câ suntu veniţi dein dere-pt'a Dunărei in stang'a, si suntu de natiunalitatea thracica, cumu ne spunu vechii scrietori, precumu amu premisu. Er' pre Sarmati, tienemu câ suntu de origine *) Digest. 1. I. tit. XV, 1. ** ) Archivu Nr. IV. pag. 72. ** *) Geogr. 1. III. c. VIII. §. 10. — 429 - dein stang'a Dunărei, si de natiunalitate slavica, pre carii Dacii seau Gretii iau respensu pana dein colo de Carpatii nordici in nordulu Daciei, rema-niendule inse urme in Daci'a si dupa asta repul-tiune; si in belulu dacicu, i-aflàmu veniţi intru a-jutoriu Daciloru. Vedi Colutnn'a Traiana §. CXLVII (Arch. nr; VII. pag. 132). De atare nrma tienemu chiaru si numirea ve" chiei capitale a' Daciei: Sarmisegethusa, ca-rea se potè, cà ore candu a fostu chiaru capitala Sarmatiloru, in a-ante de a fi fostu respinsi de Daci. Se dîcemu, cà si alta cetate dacica numita Sarmisirga inca a fostu sarmatica dupre in-ceputu, precumu si numirea acestoru doue cetati, cu Sarmis in a-ante, se pare a demustră. Se dîcemu inca, cà chiaru si dieulu Sarmandu dein inscriptiuni, totu de acea origine a fostu. Si ce-ne scie, nu cumu-va si vorb'a nostra sarmami, seau surumanu si siri mânu, nu e totu dupa aceeaşi numire sarmatica? Dar' se dîcemu in urma, si cà D i e r n 'a (Tzer-n'a, Zerna), inca e sarmatica, si numita dupa a-p'a Cern'a dela Mehadi'a. De acea inse totu nu dîcemu, cà Dacii si Sar-matii au fostu totu de una naţionalitate ; si de acea nece cà Dacii aru fi fostu slavi, cumu tienemu cà au fostu Sarmatii. Prein urmare, nu dîcemu nece cà numirile slavice de astadi in partile Daciei suntu numiri antice, ci tienemu cà acestea suntu cu multu mai tardîe. A ne esplica pre largii asupr'a originer acestoru numiri slavice, ne ar' depărta prea tare dela obie-ctulu propusu. Dar' ar' fi si cu greu, a precisă tempulu, de candu s'au inceputu aceste denumiri. Pre scurtu inse toru vomu atinge ceva. Noi credemu, cà mai liusioru s'aru potè es-plica totu dein acea causa, dein care au intratu si alte vorbe si numiri slavice in limb'a romanesca. Dupa ce elementulu slavicu, bulgaru si serbu, a inceputu a predomni in tote relatiunile relegi-ose si politice, la romani, nu e mirare, deca chiaru si numirile romanesci alelocurelorus'austraformatuin slavice, precumu in Trni'a s'au straformatu m un-gureşti totu dein asemeni cause. *) Vedi Inscriptiunile dacice de Aekner si Miiller 664 si 826. De esemplu, mai potè ce-ne-va a se indoi, cà Campu-l ungu dein Romania este romanescu, si se numesce romanesce? Si cu tote astea, mi aducu amehte, cà la Fe-jér in Codice diplomaticu, ce acumu nu Tarn in-tregu, pentru cà in 1849 mi l'au furatu U-nii si pana astadi nu voru se milu dè in apoi, — am vediutu una diploma de la regele Sigismundu datata dein Hoszu mezoi n Romani'a, va se dîcft Campu-lungu. In Trni'a inca este unu satu romanescu, cei dîcu si romanii astadi numai Huzm e zeu, sî siau uitatu sei mai dîca Campu-lungu. Intre cărţile romanesci cele mai vechie tipărite in Romani'a este si cea sub titlu: ^VB'Bjj'Btspi npecte toate zi.ie.ie, tipărita la a. 1642 in 4-, in AAirOMflOAH. Ce este Dlagompoli? me intrebà repausa-tulu Dr. Basiliu Popu in 1836, candu iam tramisu Catalogulu de cârti vechi romanesci, ce l'a- tipâ>7 ritu impreuna cu ale sale in Disertatiunea despre tipografiele romanesci. — Ce se fia alfa, iam respunsu, de câtu Campu-lungu? *) Si deca ast'a s'a templatu chiaru cu Campu-lungu, ce nu se va fi intemplatu cu alte multe. VI. Intre numele dacice, nu scimu, deca se cu-vene a numera si numele propria, ale locureloru, riure-loru, popora-loru, regiloru si altoru persone dein Daci'a, dein causa, cà nu scimu, cari popora au pusu nume acestoru locure si riure, si cari po-pora au fostu de gentea dacica, pre cum sì, cà ore numele regiloru si altoru omeni dein Daci'a fost'au nume domestice, au numai impromutate dela alte popora de naţionalitate diversa, chiaru cumu se tempia si astadi, candu vedemu romani nu numai numinduse cu nume grecesci, serbesci etc, ci si nemtiesci, unguresci si turcesci, de cari nu mai aducemu esemple, fiendu cà suntu pre limb'a fia-caruia deintre noi. Celi mai vechi locuitori ai Daciei au fostu Agathyrsii, de cari Herqdotu scrie, cà se tragu *) Vedi titlulu cartei, prescurtata, in Principia de limba si scriptura, pag. 109, sub Ce; — si in Diserta-tiunea amentita pag. 59, inse aici cu erore in fine, alesu in vorb'a Basapa, in locu de EoropoAi'uA prescurtatu in Eij«. — 430 — dela unu filiu alu lui Hercule; er’ că au fostu locuitori Daciei, cunoscemu totu după Hero-dotu, care apriatu ne spune, că Muresiulu vene dela Agathyrsi, si după aurulu loru, de cari Herodotu erasi dîce, că suntu portatori de auru. *) Ce insemueza Agathyrsu? Gene mai scie? A-tât’a vedemu, că form’ai e grecesca, dar’ nu scimu, deca in adeveru ea e vorba grecesca, au numai grecita. Dupaelivenu Getii si Dacii, de una limba intre sene si cu Thracii **). Dacii la celi mai vechi Dai, si Da vi, cari numiri împreuna cu Geta, in urma dcvenira numele sierbiloru, alesu la Atenieni, si de aci la comicii loru si ai latinilor u, de unde si proverbiulu: Davus sum, non Oedipus. Ce insemueza numele Dacusi Geta? Ne-ce ast’a nu se scie. Ptolemeu la locuia citata amentesce numele a vreo XV pop ora seau vitie, cari locuiau pre a-tunci, in seci. II., seau locuise mai in a-ante pană a nu veni Romanii, in Daci’a, cele mai multe totu nume ne mai audîte seau pucinu cunoscute, intru atât’a, câtu unele nece nu se mai potu determina cu securitate dein variantele mânuscrisa-1 oru; precumu: Anarti, Teurisci, si Cistococi in părțile mai nordice incependu despre apusu spre resaritu, asia câtu Anarti aru fi locuitu in Mara-muresiu, Teurisci camu in tienutulu Cetatei de pietra, er’ Cistoboci in Bucovin’a. Si asia mai in colo, pană la celi mai meridionali: Saldensi, Ci a gin si si Piefigi, cari cadeau mai toti in Romani’a propria. Numele regiloru dacici, precumu: Boerebi-8 ta, Cot iz o, Decebalu, Dro mi cheta, Diur-paneu, Orole seau Role seau Scorilo, si Sitalce, erasi suntu totu atatea nume ne-cuno-scute, deintre cari amu graitu mai susu de Diur-paneu si Cotizo, împreuna cu esplicatiunile ridicule ale loru; aici mai insemnămu numai, că Oroies seu O-Roles seau Olorus, si Cotys seau Cotizo erau numele si ale unoru regi thracici. Intre numele dieitatiloru dacice si ale priva-tilorn, pr. Gebeleiz-is; Dicaeneus, etc. celu mai celebre este neindoitu alui Zamolxis semi- *) Herodotu 1. IV c. 10. 48. 104. **) Strabo Geogr. 1. VII, c. III. ***) Strabo 1. c. dieulu loru, si spelunca lui numita Co geou de cari mai pre largu scrie Strabo la locuia citata. De aceștia fia~ne liertatu aici a ne dă una părere, ce pote că va pară unor’a camu curiosa, inse chiaru si de se va pare asia, totu cutezămu a o dă, — nu intru atât’a de Cogeon, care si astadi se numesce mai asia, adeca Gogan, si e-■ste si astadi spelunca in Trni’a, că pre tempulu lui Strabo, ci mai de multu a fostu si cetate, de unde si astadi satulu dein apropiate se. numesce sub cetatea Gogan (ungr. Gogăn Văralja);— Ci intielegemu de Zamolxis, care nume ne-se pare a fi remasu pană astadi in numele viului Somesiu (?!), la unguri: Szamos. Unde avemu de a obserbă pentru parerea nostra, nu numai că numirile adese ori in decursulu multora secii trecu dela unu obiectu la altulu, — dar’ si că la paganii vechi, chiaru si in Greci’a, riure-le erau considerate că nescarî dietăti, precumu se scie. Pentru ce dai’’ se nu pota fi si Somesiu-lu Zamolxis, riulu D. dieu? Totu asia vedemu, — se intielcge, totu după parerea nostra, — si numele viului dein Dacia, Ti arau du, amentitu la Herodotu *) intre cele cinci riure ale Daciei meridionali, că a remasu pană astadi in numirea Zar an du, de si astadi nu se mai dă acestu nume riului, Gris iu, că pre tempulu lui Herodotu, ci numai unui tienutu seau judeciu, prein care trece acelu riu, pre care riu apoi grecii metalurgi ai Romaniloru l’au numitu Cri a iu. adeca au roșu, si după care si opidulu capitale dein acelu judeciu, ce se chiama Bai’a de Crisiu, la inceputu fora indoela nu însemnă: scaldele Crisiului, ci bai’a de auru, cumu si in Romani’a totu a-semenea se numesce pană astadi opidulu Bai’a de Rama seau arame. Deintre numele celoru alalte nume dein Daci’a meridionale, amentite la Herodotu in 1. c., au mai remasu inca doua pană astadi: Prutu-lu, de care Herodotu scrie, că Scythii-lu numescu Porata, er’ grecii Pyretos, — si Argesiu-lu, la Herodotu Ordessos. Numele celoru alalte doue: Araru, si Na-pari, s’au uitatu; cu tote că F o t i n o in istori’a României, vră se fia Araru riulu A rgesiu *) Herodotu 1. IV c. 48. **) Edit. grecesca t. UI. pag. 231. — 431 — er' Na pari riulu Jalomiti'a de astadi *); inse nu seimu pre ce fundamentu. Er' numele Muresiului dein Daci'a centrale, seau dein Agathyrsi, inca a mai remasu, la He-rodotu Maris la 1. c., er' la Strabo Marisos. Au mai remasu si Alu ta lui Ptolomeiu la 1. c., si Appuium riulu dela cetatea cu acel'asi nume, — la noi Oltu, si Ampoliu. Atât'a de una camu data despre vechiele numiri dein Daci'a, câte au mai remasu, de si cu ore-care scaimbare, pana astadi la noi. Aici punemu întrebarea, dupa cumu credemu, la loculu seu: Câ cene a conserbatu aceste numiri atâtu de vechie, in decursulu atâtoru secle? nu de la Herodotu pana la noi, — ci dela Aurelianu pana la Tuhutum! Conserbatu-le-au doraSaşii dein Transilvania? Inse eli nu voru se fia descendenţii Daciloru, ci veniţi din Flandri'a numai de 700 de ani in coce. Au pote le au conserbatu ungurii, cari inse se lauda numai cu una 1000 de ani dela venirea loru in Europ'a si dela constituirea statului loru? Dar' dela 270 pana la 800, in aceli 500 de ani, pre candu nece unguru nece sasu nu calcă pre pamentuiu Daciei, cene a conserbatu, deca nu romanulu: in Trni'a Muresiu, Oltu, Crisiu si Ampoliu, pote ff si Somesiu, Goganu si Zarandu, — in Moldov'a Prutu, si in România Argesiu? Pentru câ este invederatu, câ aceste numiri au cautatu se treca dein mana in mana, — dein man'â dacului in man'a Romanului seau românului, — er' nece decumu nu a potutu se treca dein man'a dacului seau Romanului intru a7 ungurului si sasului fora intremediatoriu, care nu a potutu fi altulu decatu romanulu. In urma mai amentimu aici una multîme de numeri ale cetatiloru dein Daci'a, numiri dacice, a' caror'a nece semnificatiunea nu e cunoscuta, ne-ce memoria nu a remasu, decatu de vechii geografi, si alesu la Ptolomeu. Singura vorb'a da va, care se afla adausa la numele multor'a dein aceste cetati, se pare a însemnă cetate, pr. Docidava, Patridava, Carsidava, Petrodava, S anda va,'Uti-dava, M arcodava, Ziridava, Singidava, Gomidava, Zusidava, Argidava, Nenti- :) Totu acolo p. 238. dava, si in Moesia inferiore Sucidava, Daus-dava, ^argidava, Tamasidava, si Pi ro-boridava, in partea despre Prutu. De aci potè fi, cà si numele cetatei si opidu-lui Deva dein Trni'a aprope de capital'a Daciei totu un'a este cu numirea dacica dava adecă cetate. Er' vorb'a bara seau para, ce inca se afla adausa la altele inse mai pucine nume de cetati, totu asia se pare a ii insemnandu, aprope fiendu si de vorb'a grecesca itoXiţ, pr. Zurobara, in Tracia Drusipara. Cele alalie numiri le trecemu, er' dein câte amentiramu pana aci, prea pucine ne au remasu pana astadi, inse si atâtea fiendu destule pentru anticitatea romanului pre pamentuiu Daciei, er' HU si pentru dacitatea lui si a' limbei romane, de nu voru mai fi si alte argumente mai poterosa decatu acestea. VII. Se venimu acumu la vorbele dacice, ce ni-le au conserbatu unii scrietori medici greci si latini, cumu se chiamau unele plante medicinali si in limb'a dacica. Dioscoride, cumu amu dîsu, scrietoriu medicu grecescu de sub Nerone seau si mai vechiu dein seci. I, in opulu seu de materi a medica, — si altulu latinu dein seci. II, sub Antonini, cu numele Apuleiu, in asemenea carte medicinale sub titlu: de virtutibus herbarum, la multe plante au insemnatu, nu numirile grecesci si latine, ci si dein alte limbe barbare, pr. galice, ispanice, etrusce, egiptiace etc. si alesu Dacice, cu pucine thracice (Dardanice, si Bessice. *) I. Chr. Engel, in disertatiunea sa de es-peditiunea lui Tra ian u la Dunăre, pag. 72 seqq. le a amentitu pre scurtu ; er' mai pre largu E. Rossl er in disertatiunea sa mai susu amen-tita sub titlu : Dacii si romanii pag. 75 seqfl. Dupa cari si noi aici le insemnamu, in ordine alfabetica, cu esplicatiune latina, citandu si pagi-nele editiunei lui Dioscoride de Lipsia, tom. I, precumu si numerulu celoru, ce se afla in cartea *) Vedi P. Dioscoridis, de materia medica libri quinque, edid. C. Sprengel, Lips, 1829, duo torni 8-o; Fabricii biblioth. graeca, voi. III, pag. 88 seqq. si Fabricii biblioth. latina, edid. Ernesti Lips. 1774. 8-0 tom. III. pag. 42 nr. 5. — 432 - botauicaja' lui Heuffel sub titlu: Enumeratio plantarum in Banatu Temesiensi, Vien. 1858, 8-0. a) Dupa Dioscoride. Aniassexè, p. 497. Onobrychis sativa. Linn. Heuffel 1485. Aprus, p. 522. Iris foetidissima. Linn. Rom. Lilia. . . Asà (Bess.) p. 420. Tussilaga farfara. Linn. H. 862. Rom. Podbealu. Aloitis (Dardan.), p. 341. Gentiana lutea. Lin. H. 1158, et 1160. Rom. Gentiurea. Bles, p. 260. Amaranthus blitum. Lin. H. 1464. Rom. Seiru. Budalla, p. 611. Anchusa italica. Retz. H. 1192. Rom. Limb'a boului. Caropithla, p. 615. Oruithus compressus, al. Lathyrus Nissolia, al. Impatiens balsamina, al. Plantago lagopus. Lin. H. 377 et 512. Rom. Flore de mazere . . . Slobonogu . . . Platagine . . . Cerceraphr on, p. 327. Anagallis arvensis. Lin. H. 1434. Rom. Scanteliutia . . . Coadama, p. 593.Potamogitonrufescens. Schrad. al. Potamogiton zosteraefolius. Schum. Cotiata, p. 528. Triticum repens. Lin. H. 2039. Crustane, p. 330. Chelidonium majus. Lin. H. 85. Rom. Erb'a rundunelei. Cycoìida, p. 566. Physalis alkekengi. Lin. H-1230. Rom. Papalàu. Dàcina, p. 519. Statice limonium, al. Polygo-num bistorta. Lin. H. 1521 Rom. Carligati. Di èli a, p. 561. Hyoscyamus reticùlatus, aureus, et albus. Linn. Rom. Maselària. . . Dochelà, p. 500. Ajuga chamaepithys. Schreb. al. Ajuga Iva; idem; al., Teucrium supinum, vel montanum. Lin. H. 1422 et 1426. Rom. Temaitia de campu; al. Dumbetiu. Dy s, p. 588. Urtica urens, et dioeca. Lin. H. 1575. et 1576. Rom. Urdica mica, si mare. Gonoleta, p. 488. Lithospermum officinale. Lin. Rom. Meliu paserescu. H. 1211. Lax, p. 139 (ed. Francof. dein a. 1598). Portu-laca silvestris. Rom. Erba grasa. . . Man ti a, p. 533. Rubus fruticosus. Lin. H. 549. Rom. Muru (de mure). Mózula, p. 580. Agàricus. muscarius. Lin. Rom. Burete pestritiu. Mendruta (Mys.), totu una cu Dâc ina. 01 m a, p. 666. Sambucus ebulus. Lin. H. 789 Rom. Bozu. Or mia, p. 476. Salvia horminum. Lin. Rom. S a 1 b i a. Pe gr in a, p. 676. Bryonia dioeca. Jacq. H. 644. Rom. Cucurbetiea. Phithophthethela, p. 616. Adianthum capil-lus. Lin. Rom. Peru-fetei. Polpum, p. 406. Anethum graveolens. Lin. H. 750. Rom, Mărar iu. Priadela, p. 676, totu un'a cu Pegrina. Prodiorna, p. 630. Helleborus officinalis. Salisb. al. Helleborus orientalis. Lam. Rom. Erb'a nebuniloru. Propedulâ, p. 537. Potentilla reptans. Lin. H. 567. Rom. Cinci-degete. Rhathibida, p. 605. Aster amellus. Lin. H. 868. Rom. Rusia de tomn'a veneta. Salia, p. 543. Tragium Columnae. Spreng. Sciare, p. 355. Dipsacus fullonum vel silvestris. Mill. H. 841. Rom. Scaiu. Seba, p. 666. Sambucus nigra. Lin. H. 790. Rom. Socu. Sicupnoex, p. 363. Eryngium dichotomum. Desf. al. Eryngium planum; al. tricuspidatum. Lin. H. 693. Rom. Scai u venetu. Tulbelâ, p. 350. Erythraea centaurium. Pers. H. 1168. Rom. Potroca. Tura, totu un'a cu Cerceraphron. Tutastra, p. 669. Cucumis colocynthis. Lin. Zuoste, p. 463. Artemisia arborescens. Lin. Rom. Pelinu. . . b) Dupa Apuleiu. Dein cele mai susu aflate la Dioscoride, Apu-leiu amentesce urmatoria-le: Cycolida, Dielia, Docbela, Lax, Mantia, Olma, Propedulâ, si Zuoste. Er' afora de acestea inca: Amalusta, Matricaria chamomilla. Lin. H. 935. Rom. Musiatielu. Arborria, Hedera helix. Lin. H. 783. Rom. Edera. Diodei a, Myriophyllum spicatum. Lin. H. 623. Docili ea, totu un'a cu Pegrina. Drocilla, totu un'a cu Propedulâ. Ri borasta, Graece Prosopites aut Proso-pes vocata est, Itali personatiam, Galii betilolen, Daci ri borasta. Apuleiu. — 433 — Scara ia, Artemisia absynthium. Lin. H. 904. Rom. Pelinu negru. Scithe, Atractylis gummifera. Lin. Simpeax, cynoglossţtin offişinale. Lin. H. 1185. Rom. limb'a cânelui. Dein aceste vorbe dacice, considerate de a menuntulu, fia-care pote judeca, deca a remasu macaru un'a deintru atâtea in limb'a romanesca; pre candu dein limb'a romana atâte nume de plante ne au remasu. Asemenari intre unele dacice si greco-latine aflâmu in Bles lat. blitum, si in Ormi a lat. Sal via horminum, de cari nu pote fi indoiela. Er' asemenare intre daci ce si romanesci, nu se afla, decâtu forte depărtata, in S ci are pro-nunciata cu k in locu de c, seau că la noi, roma-nesce Sciru seau StirU, — si in Tulbelâ roman, potroca, asemenatu cu turbare seau tulbure, la botanici: Datura stramonium, si Chaerophillum sativum. Si cu asta terminâmu, cele ce aveamu de dîsu despre vorbele dacice preste totu, si anumitu, despre cele ce aru ff in limb'a romanesca. Nota. Spre adeverirea multoru aserte, ce amu atinsu mai susu dein unii scrietori clasici antici despre Daci'a, semtîmu deatulu de viu necesitatea de ale cita chiaru si vorbele, si deca s'ar' pote, nu numai in versiune, ci si in testulu loru originale. Nu scimu inse deca se va pote dein mai multe cause; er' in casu candu se va pote, vomu incepe dela Herodotu, si vpmu continuă ou Strabo, CI. Ptolemeu, si alţii. Vomu reproduce mai totu dein acea causa Voca-bulariulu botanicu, celu publicasemu inca in Or-ganu la a. 1847, inse revediutu, corresu, si immultîtu, dupa cumu e datin'a, pentru ca de atunci a cresc utu una generatiune noua, carea nu a apucatu lucrure asia vechia de 20 de ani si mai bene mai in a-ante; apoi cene mai scie, deca se mai afla Organulu in man'a cuiva, seau s'a dusu si elu cu Vocabulariu cu totu si cu alte mai multe pre calea premare, pre carea se ducu cele mai multe folie peridiocc, de nu le mai remane nece urm'a — si aici incai e si loculu. XXXVII. FRAGMENTU GEOGRAFICU VECHIU. In organulu nostru publicisticu dein a. 1847 nr. XXV. publicasemu in Suplementu, unu fragmenta i. vechiu geograficu, dupa unu Msu vechiu roma-Bescu, care cuprende una mulţime de scripte, mai tote de argumenta baserecescu, intre altele inse con- tiene si unu fragmentu de geografia a' Tran silvaniei, seau mai bene unu Escerptu, pentru ca Msulu la inceputu nu e defectuosu, ci numai scrietoriulu nu a scrisu intregu opulu ge-ograficu. In fine inse s'a pierduta ceva. Una nota marginale de a supr'a paginei ne spune, câ cap I. si II. nu s'au scrisu, dîcundu: Kdn a si b m% g QKp'u Kdn f k^m oi gmi a tjia nayn Ci si atât'a, câtu a mai remasu, e momentosu destulu, pentru câ de si nu avemu multe de a in-vetiâ dein acesta fragmentu, dar' deintru insu cu-noscemu, câ si in aceli secii barbari, candu s'a scrisu Msulu, totu se mâi aflau bărbaţi romani, cari se cuprindeau cu scriere, compunere, seau traducere de cârti si de alta natura, nu numai totu baserecesci. Ci mai antaniu se vedemu fragmentata, pre care noi aici cu pucina scaimbare-lu deşcriemu diplomatice, numai câtu ne sierbimu de caracterele semi-cirile, in loculu celoru intrege ciriliane. Alta scaimbare amu facutu, câ testulu fragmentului in Msu e scrisu in conţinu fora a linia, er' aici pentru evidenţia s'a impartitu in periode dupa argumenta. Cele rărite însemnează, câ in Msu suntu scrisa cu rosiu. Fragmentata. De jjapa Apdea. is.i8i mi de uinsts. i ei, Rute csnts tot npe cam». j|Lnpnitx. 7|Vt*i jjinst Xsnid Baida. Xinidoapa letate Kapea ca» zidit de IanK8.i Bodt. ^eqiops^ AXI JKitc-mont Kpai. Kapere as #ost nicsst din Mopcima 4>a-tx de psmxn **).' Deii aiect Iann. ne ias zic xsniad Ianim Bodt. eji as zidit xsnidßap. ini as nicKst din tp*nca Matieam Kpai. mi j|Upa'iect jjinst ecte DeBa qetate mi opam. Kapea ecte esc ./plpsn deaj. jp.tpa— nacta as <£oct mi Topris b Boißozi. A.idoi.ie jjinst. Pkwa tfießap. mi as nsc ns-meje risja nentps nsmejie snsi Khnitan snrspecK. Kapi as $oct 3 Kinitani. Ktnd as Benit aiqi jjvtps Apdeaj. *) De aici se tiene suprascriptiunea de mai susu. **) De aici se cunosce, ca autoriulu nu a fostu romanu. 55 - 434 — aiacta ris.ia 4uepBap. ajfca fcjife mainainte epa mape .ion uri Eorat mi epa AOK de enicKonie *) mi VOSA-te Eecépeqi KS msjgi npesjri mi epa Borauj uri msjte odeacdii mi CKSJe. AKOJO ecte o BecépeKB iui 8n tspn 41na.it Kape^ie jas zidit IanKSJ 2) Bods. nei zìk xsnédi Ianom. tot de nietpi qonjrite KB mape KCitBea-A'b. uri Jiu-bsntps o as $pxmcejjat KS ÌKoane de asp urit'de'apuint mi msate'cksinne odeacdiì de .litóprle. mi Ksm ce Kade Benimenle de CBÌnjjie. KS asp mi KB nielpi cKsmne mi miprapitapiB. eap Kind as 4>oct K«pc8 4 ai^op doapfe ajióce. anpoane de dince. KBpi JJV ÎKOC o ani 4>oapte 4>psmoacB. Kapea ce Reami Apeniam. mii zÌK ani no.iiit;&. akojio jixnr'L Tspda. csc jp. Koacta as Qoci sn opam noapte $psmoc &A poma-nuop. npe nsme cas Kemat. cejùnsm 3). mi aKsm ce KBiioanje noapta qet&jjiei. decsnpa nopgei csc as 4>oct o diati, Kpsnte. jjiKÌn cKpic. mi snrisj decnpe anse, as $oct noapte o qetate 4>p8moac6. mi din qetate as 4>oct b. nipticéjie 4) qe ce ZÌK nodspi s) de nia-tpi npe Ka^e. amés 4>oct mepr&nd aftipx din qetate. Bnsji mepue cnpe KJISJK. mi deaqi mepţie ^ihcoc nint Jia &oct de jat Kit as nstst j]VB4a 6. Rapi ajrttspea. a.itx.i mepuea 6) de qinde npecte Apieaiu 7). nini jjitpo qetate nsctie. de aKO^ea eap mepue j|vcsc npe ani nini Ja Omep-xéji mspxui. mai ţ inue de JOK. Aqéctea toate ps-m&nii (sic) jeas niplBcit 8) KS mape Kcitsia-ii. j|Ì.KT. insite qel&jri npe ms.ite JOKspe et rtctCK jp. Apdé\i. JAnr^Bxjrpad. mi JannCacmeEem. AJI natpB/ie ginst. ajt Ko.ioig,s.«si (sic), npe aqéea mi kjsjksj; ce Reami qetate. qe mi aKOjea csnt ni-nje OKne de cape noapte ajéce. mi jjitpaqect jjinst. nsmai Ka 1. mi.ie de «IOK. ecte o qetate 4>oapte a.iea- c% qe et ziqe KJSJKBJ. mi mainte cas Kemat nemije-nje KjaszenBBpr. ^tpaqécti qetate ca8 niCKSt Mâti-eam Kpais. qetatea qea BeKe. jjvtpo Kact mape Be- ') Se inticlege: latina. 2) Msulu are lansa. 3) Va se dica Salin ae. 4) adeca napdoceae. 5) Ms. ntdspi. 6) Ms. meijea. 7) In margine: ani noaeitx. 8) Adeca: pardositu. Ke. Kapea ecte ja noapta decnpe amiazszi. ToKma j|\na^i.naintei (sic) ecte. AJ qinqije ginst. qe ci Kiami DosoKai. Aqactaecte qetatea A'fewţjAS!. mi ecte mi aKOjo o OKnt de cape 4»oapte Bectiti. anpoane de Comem. uri de aKOJO a miji ecte sn EajBaniom, Kape as 4>ocţ noapte tape j|vApdea^. deja Ba^Baniom, 8iBap. ie ci Kea-mi CeKBapT>m. de Kitpi picipit ecte qe-tate de CKasn. jînri aq^ea j|vkt> cint OKUe ^psmoace. AA w6chAe jrinBt CT, Keams Kajotai. aqecta e de mapuine de Apd^.i mi de a.ite nipni aje gipii Ksm ^vt^i. Aa a A £ Kan *). KT. cnpe miazi noante mi cnpe anse. cint aqecte ijinstspe. j|v Apde'j decnpe gupa BnrspeacKX napte. eap decnpe p-Bctpit mi cnpe amiazizi. decnpe MojdoBa mi decnpe yapa psmi.-neacKi, mai msjt nxpod jiikbcck. ^.tpaqeacti. jjapi. Jfd%i ecte cnpe Mo^doBa, o qetate qe cs idamx Bictpfjga. mi aqeacta o ax dat. i^is Jac^o Kpais **), ţpeqopsj .isi A^Eept Kpai. ATS\ xsnidianom rssepna-tsji ***). IanKBJi Bodi, Kape^e as $octs rSBepnat ***) npe jjapa snrspeacKi. mi GA as 4>oct tati jsi Mati-am Kpais. mi ms-its izBindi. 4>iqea KS oujue j|inpo-tiBa Tspqijop. mi KS aqe*cte BitesKii msJte cate mi qetftui as dxpsit Biteacuop jsi. Dsnt aqeea as KBm-nipat din psda cacijop din Apde^ jjinstsji KS O ca-m-b de sâni. ^Itpaqeactx napte mi ^vtpaqect yinBt. ecte o qelate «Ppsmoacfc tOKma ^înri. msnte qe CT, Keamt npe Kspcsji anei Bictpfija. din csc de qetate ^ mue de JOK. ecte Baea podni qea Bene. snde as JSKpat mai de ms^t. Kite M. de meujepi. Kapii as #oct AH aqe^e Bii. qe ns KB at-Bta cami de oameni mi ns am6 xacni. Dsni aqecta ciKsi as ^oct oameni f). cjOBOzi mi ne'mimi. mi anpone de qeia qe as (Be- nit ft) de^a CKitia. mi aqeigia as $oct mai Eitpxni mi aaoEOzi. nas dat nimipsi nimiK fft) niqi as CJS-acit. Eap de cas timnjat de as Benit nicKapi Bp^nc- mami acsnpa jj^piei. ei atsnqi cas cKSjat dans no-psnKa Kpaisjsi. j]inaintea Bpiatmamijop ci.i. mi K&nd cas Kopsnat KpaiBJ. eap ei aB dat de om Kite sn BOS rpac mi oameni de oacte as <§oct. mi m.m^nts4 *) In margine: cnsne. 9 **) In margine: Tmip Bjadicjas Kpais. ***) Dela Grubernator, dupa form'a J|vmnipat. f) In margine: De ctusi. ff) Adausu dela noi. fff) In margine: niqi dnaede. — 435 — CBKsLiop. ecte J|ur5pjrit. din tpiniiiii ec Apdej Kai B»ni. mi de tpeaEi. de oaete. mi Kai de xamspe mi Boi m«Jiji mi rpami. Eap de caci *) mi de zidipea 4op. Ksm a» zidit p8moaci. mi rrpintpe aq^cte deajispe msjite cmt cate dece mi