ARCHIVD pentru filologia si istoria. Nr. XX. 25. Novembre 1868. (XXVIII.) SISTEM?A ORTOGRAFICA. V. Concl usi une. Dupa decisiunea, ca a luatu Societatea academica romana in siedenti'a plenaria dein 15/27 Sept. a. c, aprobandune opulu, ce l'amu foştii tramisu la concursu, sub devis'a : Si consueti!do etc.; dupa ce si nrulu presente alu Archivului, nu numai cà e celu dein urma dein anulu acest'a, ci potè se fia chiaru si celu mai de pre urma pentru totu deun'a, asia ne-se pare superfluu, a mai luă de asta data de nou firulu discusiuniloru începute sub titubi de mai susu. Vomu aşteptă, chiaru si candu amu mai continuă acest'a folîtia, se vedemu mai antaniu, sensi-unile, ce va produce acea decisiune a' Academiei, si nu vomu se anticipami! nemica, dupa ce nece opulu inca nu s'a datu in tipariu, si precumu se pare» se va stracurâ mai multu tempu, pana ce va ajunge in man'a, publicului. De almentrea inse, si pana la publicarea lui, dein capulu locului se potè precepe, cà dein capulu nostru a nevolia s'aru potè aşteptă alte idee, decâtu cele ce le amu sustienutu pana aci. Ne sierbimu, cu tote astea, sì de acesta ocasiune, a mai atinge inca una corda in respec-tulu sistemei nostre, ce potè se fia in locu de con-clusiune acestui articlu dein urma. Ne au caractarisatu sistem'a, in anulu trecutu pre largu, er' in estu anu numai prein trécatu, de curiositate literaria, cu tote cà ne berta acumu erorile, dein caus'a studiului, ce amu facutu asupr'a limbei. Se potè, cà sistem'a nostra se fia numai curi-ositate, in ochii celui, ce este de alta — sistema. Dà! Si noue insine multe idee de ale omeniloru ne-se păru numai curiositati, chiaru si de ale celoru de escelentia necontestata ; nn vremu inse se dìce-mu, cà părerea nostra e axioma, seau părerea a tota lumea. AKCHTVU pentru FILOLOGIA sì ISTORIA, II. Si eca aici e nevoli'a si amarulu. Curiositate literaria, seau de alta natura, se potè dice numai, ce tota lumea cu mente o judeca de asia, er' nu sì ce se pare numai unuia seau altuia, despre a' ca-ror'a judecata potè fi inca indoiela. Deca judecat'a publica ne va dechiarâ siste-m'a de curiositate, —atunci dà; ne vomu plecă si noi capulu; bene se fimu intielesi, deca, acea judecata publica va purcede dela bărbaţii competenti consemtiendu un'a cu totii, er' nu deca judecata e numai parţiale seau numai individuale. Noi audìsemu inca si in anulu trecutu, pre candu eramu in capitala României, cà s'aru fi fa-cutu espectoratiuni cumplite, dein partea unor'a, ce nu voliu sei numescu, inse necompetenti, in contr'a principiului etimologicu, pre care l'amu sustienutu intre marginile sciute si mai in a-ante si dupa acea. Asemeni espectoratiuni, unele chiaru teribili, totu inse nu au fostu in stare, se ne misice convic-ţiune nece câtu negru sub unghia, ci ceju multu poteause aiba influentia asupr'a determinatiunei, deca se mai mergemu seau nu la B. Noi amu fi si risii de atari espectoratiuni, deca nu aru fi fostu prea seriose, inca potè si periculose ; la totu casulu inse nu făcu onore individiloru, cari se sierbescu de atari arme nelegali, de a speria celu pucinu si a intimida cuscientiele mai debili. Se potè, cà unele că acestea se se mai repetiesca si de alte date, ci avemu sperantia, cà provedenti'a ne va apară si de aci in colo cà si pana aci. Noi inseleliertâmutote, chiaru si curi osi ta-tea, ce se apleca sistemei nostre, si nu volîmu se o facemu obiectu de certa. Deca ea e pentru ce-ne-va curiositate, urmeza cà nu e dupa ,gustui, — si de gustibus non est disputandum. / In fine, că se fimu completi, da/ si scurţi dupa angustimea foliei nostre, — mai amentimu si acea absurda imputatiune, seau mâi bene incrimi-natiime, ce ne-se fece mai anu: cà noi amu. fi celu mai incarnatu fonetistu! 49 — 386 — De acăst’a inse ne veni se ridemu, cumu amu risu alta data in teneretiele nostre, candu ore-cene avii curagiulu se ne dîca bigotul Amu dîsu atuncia, si amu dîsu si acum’a, cu asemene uimire: că dieu nu m’am asteptatu, se ajungu dîle, in cari se mise faca si atari imputatiuni absurde : bigota 1 fonetistu ! Tata etimologismului, cumu-mi dîceauunii, si fonetistu incarnata, cumu a dîsu celu pu-cinu unulu, — intre aste doue focure apoi se mai traiesci, si se nu pieri de risu? Sed ohe jam satis est. (XXXIV.) SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA. Siedenti’a dein 15/27 Sept. a. c. (Continuare.) V. Discursulu D-nului B. A. Urechi a. I. Mari’a Ta ! Domniioru! Națiunile, că sî individii, deca nu cauta spre trecutulu loru, nu sciu sesi vedia venitoriulu. Națiunile, că si individii, deca nusi recunoscu rudele si amicii, suntu amenintiate a se vede singure in diu’a pasului si a’ dorerei. Romanulu atunci, d-nii miei, a decadiutu, candu a uitatu trecutulu. candu nu mai sciti, că numele de Borna nu apartienea unei imense familie, de care evenementele l'au fbstu separatu. Adi, deșteptat! de cele ce se făcu si se pro-iecteza de mare in giurulu tronului vostru, prea Inaltiate Domne, romanii semtu epoc’a reinvierei, cumu semte in Martie florea ascunsa suptu nieua radi’a sorelui, ce o va incaldî; adi M. T. romanii au inceputu a semtî lips’a de asi amenti glorîe-le trecutului, si pre tota diu’a le desmormenta cu pio-sitate, sî cauta in giurulu loru, se reafle aceli frați de sânge, cari se convingă pre celi, ce nu aru fi convinși inca, că romanulu nu mai e singura pre lume iu diu’a necadiului spre a plânge, sî neci in diu’a glorie-loru spre a se iuvoiasiă si iubi! II. — Dîceti copilului, scriu pedagogii, că nu pote face cutare lucru, că nu potc intielege cutare carte ; ... dîceti-o adese, si copilulu celu mai bunu si intelegente nu va mai cercă, se faca acelu lucru, va inchide cartea, si se va convinge chiaru că nu ar’ potd se o intielega....... Dîca-se natîuniloru: voi nu aveți limba, voi nu aveți vitalitate, voi trebue se fiți subjugate, voi aveți se periti, voi nu aveți trecntu, voi nu aveți venitoriu . .,, si dorere, dar’ adeveru ! națiunile acelea voru peri, cu sângele june la ânima, cu via cugetare in mente, cu esuberantia deplena de viatia! A sositu inse epoc’a, candu cauta se taca, d-ni-loru! celi cari temenduse, se nu devenia si eli inșii romani suptu impulsiunea generosa a’ rena-scerei, dîcu cu mania: Ce totu vorbiti de romani, romanismu, patria ?... vorbe inflate ! . .. A! ve temeti d-loru, că vorb’a dîsa adi pote camu banalmente, ve temeti că acea vorba mane se nu aiba unu intielesu deplenu in anim’a nedes-teptata a poporului! Au copilulu, care iubesce pre mam’a cel’a născuta, o iubesce elu mai pucinu, dein dîu’a candu cu una voce, ce o moduleza animior’a lui, o scie chiamă: mama!? Sî candu dîlnicu repetâmu acesta sânta nume, facemu noi una fanfaronada, una siarlatania ? Națiunile, că si copilulu, nu invetia a vorbi de una data, si nu este una dî suficiente, că una națiune se fia. Acea națiune inse, care are una vorba că a nostra, si care scie, că este romana, aceea suptu sceptrulu dinasticii ahi lui Carolu I. va fi, si va fi, d-niloru, in totn atâta pucinu tempu, câtu a trebuita anemei romane a invetia se iubesca pre domnitoriulu nostru! Ea va fi, deca noi cești chiamati ai face educatiunea, vomu sci se repetîmu necontenitu: ce este a fi Romani’a! ce trebue se fia națiunea romana ! Si candu dîcemu națiune, noi nu punemu datorieloru nostre pentru cultivarea românismului otara-le, cei pune injustiti’a politica ;... mai alesu acolo trebue se spunemu adese: ce este a fi romanu, unde mai multu adi s’a uitatu acest’a. III. Dein acesta privintia, d-nii miei, sî pre eâtu miau permisu midilocele materiali, am cercetata de mai multi ani proivinciele romane mai pucinu cunoscute, ef in anulu acest’a parte însemnata dein provinci’a romana atâtu de ignorata de noi, a Istriei, si acelu, mai de totu ignorata, coltîsioru dein Dalmati’a locuita de frați ai noștri, cari se numescu — 387 — Mavro-Vlachi, romani negri, cumu tiere-loru nostre Ie dîceau Turcii Cara-Iflac, si C a-ra-Bogdania. Nu este tocm'ai unu raportu, ceea ce voliu se am onorea de a ve fece adi, d-niloru membri, ci mai multu unu angajamentu publicu catrà ilustr'a corporatiune, de ai presenta la tempu unu memoriu detaliatu asupr'a cercetariloru, ce făcui in Juniu si Juliu trecutu in provinciele indicate. Astadi lieu libertatea, d-nii miei, numai a atrage atenţiunea d-vostra asupr'a unoru observatiuni, ce făcui la ocasiuueâ unei alte călătorie a mea lite-raria, in fromos'a provincia a Friulului. Aceste observatiuni se referu la dialectulu acolo vorbiţii, si care, cumu mi-se pare, nu a observaţii inca nemene, conserva minunate asemenari cu limb'a nostra romana. Nime mai bene de câtu d-vostra, d-loru, nu scie, de ce momentu e cunoscenti'a dialecteloru neo-latine la solutiunea diverseloru intrebari, ce noi insine agitàmu, relative la cultivarea si fip-sarea propriei nostre limbe. Dein acestu respectu, d-loru, speru in indulgenti'a d-vostra pentru nesuficientele pregătiri ale observariloru limbistice, ce adi in modu, marturisescu, neasteptatu sum chia-matu a espune publice in a-antea d-vostra. IV. Dein trei respecte, d-loru, se potu compara intre ele doue idiomate, dein respectu alu glosariu-lui, dein respectu alu formatiunei vorbeloru, si dein respectu alu sintasei loru. Conclasiuriile, ce se tragu la înrudirea limbe-loru dein glosariulu loru, suntu, cumu sciti, d-loru miei, supuse la grave eronari. Una fortuita egale combinatiune de sunete, una impromutata vorba sub diverse influentie reciproce intre naţiuni, in-fluentie politice, de vecinătate, de cultura etc, nu potu se dè conclusiuni filologice stricte sicdictae. Dein acesta privintia deci, d-loru, observatiunile mele voru fi presentate cu cea mai mare precau-tiune, si numai atunci, candu dein cele alalte re-ferentie voliu fi argumentatu asupr'a tesei. V. Pe câtu este, d-loru, necunoscuta inca noue, pre atât'a e si minunata identitatea de proceBura, cu care dialectulu dela Udine, si limb'a romana, si-formeza diversele positiuni silabice, sì flésiuni ale vorbeloru asiediate in de ele in legature sintetice. Aicea d. ex. nu este numai una procesura a' limbei nostre de a altera sunetele a, ţ, i, a> e, o, cà-ci lasàmu de a vorbf de alterarea lui c, g, care suntu comune si limbeloru italiane, francese, spaniole si portugese. Friulanulu, câ si romanulu, schimba pre t in ţin ainte dei, morte — morţi: er' in friulanu: muart, muarzi; talenzi e friulanu, cumnatu — cumnaţi: cugnazi; funzi (fanţi) etc. curzi (scurţi), strimbatat, strimbataz, dinte, dinzi, dint — dingi. Câ si romanii, Udinesii schimba pre d in d in aintea lui i, p. e. Leopard — leoparzi ori le-oparsi (verde — versi ori verzi). Moliarea lui 1 in aintea lui i pana la stingere, este comune Friula-nului si romanului. Asia vidiel ori vigiel (viţelu), face la plurale nu vigieli ci vigiei ori vidiei. Asia biel (fromosu, bel) face bei, chiapel (capela) face chiapei etc. Insusi sunetulu lui a alteratu in ă nu este strainu Friulanului. Noi l'amu audîtu in form'a, in care se nasce si in romanesce; strămbatăte, la immultaîtulu friulanu strimbataz esiste in silab'a t ă z, unde e nascutu dein caus'a scurtarei silabei z i totu câ si la romani. In vorbele, in cari la romani este ă la fine câ desinentia feminina, ă nu e scrisu in friulan'u dar' se rostesce : puart se citesce câ si p u a r t ă, ceva mai multu ă, camu intre ù finale si ă. — Suntu inse caşuri candu ă e inlocuitu in fine cu e, rostitu camu câ ă, de esemplu in marne, tate, vorbe friulane. Diftongulu o* alu nostru este comune friulanului, puart dîce elu in locu de italianulu porta. VI. Deca consideràmu limb'a friulana facia cu la-tin'a o vedemu urmandu in desbinarile ei de lati-n'a aceeaşi cale câ si roman'a. Cu deosebire este de observatu suprimarea, ce ambele limbe, ce com-paramu, au adusu la terminatiuena vorbeloru in u s, u m etc. — Pre candu Italianulu a mantienatu vocalea u, ori a mutatu-o in o. Romanulu ai Fri-ulanulu au suprimatu-o in scriere, deca nu de totu si in rostire. Friulanulu scrie grass, gross, lung, om, an, vin, fen, er' nu grasso, grosso, lungo, anno, vino, fino. VII. Considerata limb'a Friulana dein respectulu glo-sarhtfui, cu tota prudenti'a, .ce se cere la asemene 49* 388 — lucrare, nu potè nescine se nu remana in mirare, candu afla asemenari câ acestea : nan ce-un, nici unu, buer — bòre, raţa — razze, in locu de ani-tra, lumina — lumina, tate, mamme, azze (aţă), obreo (ovreiu), vetran in locu de vechio (betran), barbosu, vojos (voiosu), discolz, dojos (duiosu), er' nu doglioso), luminos, nassut (nascutu), pierdatu, anchie (ancora-ânche), credinze (credinţă), piei, piei, c o n b u n c u r (cu bucuria), acumo — acum, ce? (ce ?) palosiu in friulanu : paloss, strâmb, gular (guler), chiameruzze (camarutia), sigur, babe (baba-vechia) arenda, scorze (scortia), manezzins (manusi er'nugu-ante), dispoiat. — Jo blasfemi, Jo vaetu — Jo vai (eu plangu), a sbiera — in fr. sberli etc. Clopot, sclópa — clopodiz, crepare, piarseke, epur; micu-vente (imi cuvine). Bussai — a sărută (dela Buza). — E stu-penda mai alesu intelnirea in ambele limbe de vorba, care fenomenulu sî-lu facu cu unu cuventu cu totulu altulu : asia de esempli! — căţea ro-manesce, numai in friulanu ilu aflàmu in chizze. Asia ori câtu de triviale fia vorb'a porcii, face si la Bucuresci si la Udine scrove. VIII. Sì deca considerarmi acesta necunoscuta limba, ce de asupr'a Milanesului pana la vechi'a Aquilei'a si Tergesteum se vorbesce, deca o considerâmu facia cu limb'a romana dein respectulu gramaticale, aflàmu de a ne miră nu mai pucinu. Verbii friu-lani suntu conjugaţi câ in romanesce : inf. lauda, lumina, suntu romani si friulani totu una data. (') Conjugariunea in e lungu este de asemenea comune. A trei'a nu difera decâtn, pentru câ Friulanii scriu : a ba ti, vendi, adecă cumu Moldovenii pronuncia si eli acestu infinitivi!. A IV. dormi este friulanu dur mi. Ascultaţi participii trecuţi friulani, cari suntu importanti , cà-ci cu eli se facu tempii compuşi, a v u t u, a r a t u , d u r m i t u , lăudat, b a t u t, vendimi . . . Este ore alta ce-va in limb'a romana ? Sî durmi nd, landand, arând etc....................... suntu totu atât'a romanesce, câtu sî in dialectulu friulanu. „El u a a v utu mamme buné, dîce Udi-nesulu pretendiendu, câ vorbesce in limb'a friulana, câ se nulli precepa romanulu ! ') Vedi Ascoli. Pronumeni i: io, tu, al (ălu), în io amn tu ari, al puarte sî chialci ori chiaehis-tu, cumu se mai scrie, suntu ore necunoscute romanului ? Insusi al (ălu) nu este trecutu in unele provincie romane ? Modulu, manierele, cumu Friulanulu potè uni verbulu cu pronumele, suntu ale limbei romane; da-mi, dà-i, dà-ne, dâ-ve, este in limb'a friulana : dami, dai, damus, daus, (la singular) nus l'a dat, us l'ai datu—, e in romanesce : ni l'au datu, vi l'au datu seau vi l'au datu. Pana si alteratiunile lui o in verbi in aintea, unei silabe adăugite seau înaintea lui e dela a 3-a persona, se tempia si in friulana. Eu portu, face al puarte in friul., io durm, al du ar (elu dorme). Deca cercetàmu modulu, cumu Friulanii facu inmultîtulu substantivului si adiectivului, ilu vede-mu acel'asi, câ la limb'a romana, in e sì i la femi-ninu si la masculinii adăugata i : chiapel — chia-pei, piei — piei ori ploé — p 1 o i s, puarte — pu-artis(') lung — lungi — lunga lunge etc............. batae — bata i s, sentenzie — sentenzii. Substantive si adieetive, in oriu, ar iu suntu comune ambeloru limbe. Friulanulu, câ si romanulu, are de genulu femininii vorbele in a si multe dein cele in e. Adiectivulu friulanu de la genulu barbatescu la celu fem. trece tocmai câ romanesce : grasu, gross, lung, facu : grassa, grossa, lunga. Numele gradeloru, profesiuniloru, facu la ge-nulu femhnnu, câ la romani in essa: Baron, Ba-ronessa, comte, comtessa etc. Diminutivele friulane suntu romane : chia-meruzza este totu atât'a romanesce câtu si friula-nesce. Câ si romanii, friulanii facu comparativele cu adverbi, si forte arare ori pumi la superlativii pre si mu latinu, care neci nu suna bene la urechi'a romanesca a' Friulanului. Nicaire potè inse mai mare asemenare intre dialectulu friulanu si limb'a romanesca, câ la unii pronumi. A ei, ei suntu friulanu ie; loru ro-manescu si lui suntu friulane. Er' cu deosebire posesivii alu meu, al teu, al seu, alu nostru, al vostru, suntu câ la neci una limba ') Unii serietori friulani scriu la immultîtu si pre S, cà francesii, de si nulu pronuncia. neolatina identica la friulan'a, care dice : al mio, al to, al so,,al nestri, al vestri, sì la plurale câ la romani: ai me, ai te, ai se. Demonstrativele friulane: cestu, celu, cei, cui dein noi nu&uridu romanesce? cui? ce? suntu friulane totu atâtu câtu si romane. Numeralele unu, duoi, trei etc. se dicu la Udine câ de la Tis'a la Marea-negVa. \ IX. Atenţiunea d-vosire veri câtu defatigata, d-loru, prein aceste comparării gole de farmecele elo-cutiunei, va fi totuşi deşteptată, suntu siguru, candu ve voiu spune, cà pana si iu postpunerea articlu-lui la nume, Friulanulu ne pote oferi demne de studiatu urme. In adeveru, cumu observa d. Graz. I. Ascoli in una lucrare a sa filologica, ce ne serva in aceste cercetări, candu-va friulanii post-puneau articlulu câ si romanii actualmente: (Nel friulano si scorgono ancora delletrac-cie di questo arti cu lo preposto.) Friu-lanulu nu are vorb'a sóre in fotm'a acesta, ci sor eli, adeca cu articlulu romanu: in il sor eli, il a venitu mai tardìu, de si, sì adi'şe dice scurtu sor eli, fora il. Mai multe alte vorbe inca pri-mindu articlulu antepusu, primescu in, limb'a friulana una schimbare de intonare finale, care le determina camu in modulu articlului nostru pos-pusu. Friulanulu dice si voe, si la v<\ie, apa-sandu pre ie pana alu asemenâ cu e\a. Asia pio ie face la ploje cu quasi e a. ^ Acestu punctu, d-nii miei, ar' merita «na de-stinta cercetare; nu volili inse se abusezu de bun'a volientia a' publicului, pentru care aceste Studia potu naturalmente se fia fatigante. AliureVoliu reveni asupr'a caşului. \ X. \ Observările mele făcute la Sintas'a dialectului Friulani! m'au convinsu pre deplenu, d\loru, cà limb'a friulana nu este de câta limba romana, vechi'a limba vulgare, asupr'a căreia a trelutu inse aspr'a frecătura a' barbariloru, alterandk-o si modificanduo. Nu volili aduce studia aici (cadmiu, ce ati bene-volîtu a dâ acestui discurs*}, nu o permite) dein acestu alu III. si ultimu re'r spectu; dar', d-nii miei, volili cita numai vro câteva frase, cari voru spune limpede veri si cui cele ce făcu eu. In ce limba se fia ore: un omu curijOSij^l a avut. Dami vin nou aghe. Fa mi su-n chiar bun. Cesta l'ai oui mperade cun se se florinti. Taie cui cvţrţi. Quand puedi al vigni? (Candu pote el veni?) Lui a noi a voie ............. Di ce citat es, tu? Cesta ie grase in veritat. II soreli si boni (Sorele apune). Lasce un nom onorat dopa la vite meditând d'un cest pont. — Bussai (sărutai) cel i nocent. E un lagrime me In la so front chiade. (Poetulu Zorut.) E no părea umane creature Părea un agnul vignut jus dai cel. (Zorut.) La luna sott un nul ner si scuind. E cussi disprezatt sore la tiare Al lasce dupo muart memorie amare. Durmit uitant nei silenzi de muart In fin che al vegnara L' agnul che us veara (ve va deştepta) Cu la trombe supreme. (Zorut, poesie poporare.) XI. A dîce, d-nii miei, câ la studiulu limbei romane e de lipsa cunoscenti'a diverseloru dialecte romane, er' nu numai a' limbeloru italiana, fran-cesa, spaniola si portugesa, este a repeţi, cele ce fia-care dein d-vostra a sustienutu de atâţia ani. Totuşi, d-nii miei, aceea voliu dîce, câ sî deintre dialecte nu tote la una alta potu se ne serve in lucrările nostre, ci mai alesu acele, cari suntu cu form'a mai vechia, si adeca mai pucinu transformata inca a' limbei vulgarie a' Italiei, limba, care adi nu mai este in discusiune, a tre-buitu in cesta mesura se fia limb'a, care o vor-bimu noi. Deca, d-nii miei, nu ar' fi asia, cumu s'ar' pote" esplieâ srupendele asemenari, intre formele, intre spiritulu limbei nostre, cu dialectalii, asupr'a căruia ve atrasei atenţiunea d-vostra petrundre*-tdria ? Este, d-nii miei, plenu de mari invetiamente e singurii in stare a deslegâ întrebările -Mostre filologice si istorice chiaru, studiulu ce 'se va face asupr'a călătoriei, ca limb'a nostra a facutu de pre tiermii tibrului pana pre ai tisei. poeticului nostru poporu, acelu poporu, care a scrisu cu a-nem'a sa in cântările sale, faptele mari ale dom- 390 — nilofu sei, poeticulu nostru poporu, care iubesce, candu admira, si candu admira sî iubesce, pogtfra cerurile sub pietiore-le celui, pre care-lu iubesce, elu spune in un'a dein poesiele sale, ca unu fe-tioru de imperatu aflandu, ca la una depărtata curte străina eră una principesa fromosa disputata de vecini, se otari, se o debendesca de socia. Dar' tier'a erâ departe . . . departe ........... - Dar' câli-le la ea neamblate de pietioru de omu. Cumu se faca junele Domnu, că se străbată si tier'a principesei visate, fora a se rateci pote pre morte in codrii neamblati si de pie-tioru necalcati? Intieleptii se aduna in consiliu: Dira de faina, dîse unulu, o aru mancă paserile, ghemulu cu ati'a o incurca codrii . . . (Ghemulu Ariadnei). — Anime, esclama unu betranu consiliariu: anime iubitdrie, devotate, luandu de calaudia, nu te poti rateci. Lasa anime dein distantia in distantia pana la tier'a cea depărtata, si Mari'a Ta vei luă fet'a de imperatu. Printiulu facil dupa suatulu betranului, si se intorse cu una doliosa socia, fora se ratecesca in codrii neamblati si horridi. Si Rom'a, d-loru, insîrâ calaudie, si avanposturi devotate de alungulu Adriatecei la Aquileia si Tergestu, in a-ante de a merge si lie fet'a, Dacia Traiana. Dir'a de stele albe, ce poporulu numesce Calea lui Traianu, nu e numai pre ceru ...... Asia dir'a luminosa se intende dela Tibru la Friulu, dela Friulu la Tergestu in munţii Istriei, pre in ai Dalmaţiei si ai Albaniei, apoi prein ai Macedoniei, spre a se largi dein ce in ce la Dunărea si Tis'a, si a luă form'a unei imense comete, care se anuncia lumei: ce este Romani smul u si câta e străl uci rea lui. V. A. URECHIA. IVot'a Editoriului. Discursulu de mai susu s'a publicatu aici dupa editiunea II. dein Ro mânu lu nr. 7, 8 oct. a. c, cu tote ca si in asta editiune emen- data se păru a fi remasu unele erori neemendate, altele de nou venite. (VI) FRAGMENTE INEDITE, de ale lui P. M a i o r ţi. F) T e s t a m e n.l u. Noi publicâmu aci acestu documentu, nu numai pentru completarea ineditMoru acestui ilustre barbatu, ci si pentru multe «ate noua, in parte literarie, ce tiene acestu documenta. Elu e scrisu in limb'a/latina, că multe alte ale lui si ale altora dein/ generatiunea mai de multu, candu bărbaţii mai/ destinşi, si alesu dein clerulu gr. catolicu, avendu crescere dupa sistem'a vechia, erau in stare de a scrie mai cu liusoratate, pote inca si mai corectu, in limb'a latina, de câtu in cea romana. Educatiunea de a casa, in patria, si in a-fora, alesu la Ron/a, tota eră in limb'a latina, er' limb'a romana erâ numai limb'a diletantiloru, — si apoi dein chiâru asta causa, ce limba! sauf quelques excepuons honorables. Publicarea o facemu dupa una copia făcuta de noi insine in teneretie, care nu sciu cumu a sca-patu dein naufragiulu dein 1848—9, impreuna cu alte pucine./ Documentam nu are datu, dar' nulu avea nece copi'a, duj/re care l'am trascrisu, precumu bene-mi aducu a jnente. Inse e dein Bud'a, dupa a. 1812, precumu/dein testu se cunoscesce. Traductiune in romanesce mai câ ar' fi de prisosu/ a mai adauge aci. / Testu. in nomine Smae. et individuae Trinitatis, Pa-tris, et Filii et Spiritus Sancti! Considerata vitae humanae inconstantia, meo-que valetudinario statu, dum intrega sum mente, praesbntem testamentariam ultimae voluntatis circa measj facultates, quas possideo, dispositionem mihi praefientissimus, serie ut sequitur, constituo. 1. Praemissa animae nieae Christi fidelium precibus et SS. Patronorum intercessione adjuvan-dae, in sinum infinitae Dei misericordiae humiliter cömmendatione, 2. Constituo universarum mearum facultatum Universalem haeredem meum nepotem Ioannem Maior, filium legitimum mei germani fratris Mi-chaelis Maior de Ditsö-Sz.-Märton, dum vixit, Juraţi A8sessoris Incl. Cottus. Thorda, et una ref. — 391 - Commissarii ejusdem I. Cottus, circuii superioris, processus Bogathiensis. 3. Libros meae bibliothecae, qui partita sunt penes me, partim apud Annam Papp relictam vi-duam prenominati mei fratris Mich. Maior de D.-Sz.-Màrton, in pago Mezo-Kapus, I. Cottus. Thorda, circuii superioris, scilicet occasione meae Btìdam ad stationem regii Revisoratus librorum valachicorum gr.-catholicorum anno 1809 profec-tionis, apud praedictum fratrem Mich. Maior depo-sito», libros inquam, meae bibliothecae theologicos, canonicos, ecclesticohistoricos, et quocutnque modo ad Theologiam et Jus canonicum pertinentes, omnes testor parochiali ecclesiaegr. catholicorumSzàsz-Ré-geniensi. Libri vero eiusdem bibliothecae scholastici, humaniorum studiorum, et omnes profani cuinscunque argumenti, manebunt apud universalem haeredem praedictum meum nepotem Joannem Maior, ea tamen conditione, ut siquis e mea familia, sive agnatorum sive cognatorum studentium, opus haberet aliquo ex illis libris, eidem in usum concedatur erga reversales, jure toti familiae invigilandi competente, nequis liber aut distrahatur, aut quoquo modo pereat. Quodsi con-tingeret, ut praefatus nepos Joannes Maior, prius-quam aetatem maiorennem assequeretur, moriatur, aut posthac absque prole masculina decedat, hi libri omnes transponantur nepoti meo Petro juniori Maior de D.-Sz.-Màrton, filio natu maiori germani mei fratris Joannis sen. Maior de D.-Sz.-Màrton, parochi gr.-catholici Olvesiensis I. Cottus Kolos, aut casu inopinato sic ferente, haeredibus praedicti mei nepotis Petri jun. Maior de D.-Sz.-Màrton, conditionibus hoc in genere praesignatis sancte semper observatis. 4. Veterem et novam disciplinam Ecclesiae, auctoreLud. Tomassino in 3. to-mos in fol. divisam, quae inter meos theologicos libros reperitur, testor Seminario Balasfalvensi Cleri gr.-catholici dioecesis Fogarasiensis. ì Sunt vero quidam libri magni volumi nis, hae-retici, inter praedictos libros meae bibliothecae, illos praestabit ad bibliothecam Ven. monasterii ord. S. Basilii M. Balasfalvam transferri et sub clausura reţineri. 5. Biblia sacra valachica, et Evangelium, te-stor typographiae R. Universitatis Pesthanae, in usum successorum revisorum. Corpus juris canonici valachicum, vulgo Pravila, voi. 1. in fol., fuiţ Joannis Papp par. gr.-catholici Sorophazai- ensis I. Cottus. Thorda, circuii superioris; hoc restituatur filio defuncti possessoris GregorioPapp par. N.-Nyulasiesi gr.-catholico et V.-Archidiacono. Lexicon italieo-latinum, et vice versa Turini impressum in 4-o, duo tomi quod hic in veni, videtur Seminario Balasfalvensi debere trans-poni. Calepinus voi. in fol., item unus toma» historiae in 8-o a Reich(ich) slavonice eom-scriptus, qui fuerunt Joannis, dum vixit, Theodo-rovics juristae, aequum videtur transponi scholae valachicae praeparandorum V. Aradiensi. Est apud me una grammatica italica, voi. 1. in 12-o; haec est A. R. D. Nic. Erdelyi praesb. dioecesis gr.-cath. M. Varadiensis; eidem restituatur. Item quaedam dissertatio de eo, quod non-uniti in Hungaria non habeant sedes episcopales ; haec est perillustris D. Nic. Petrovics, cassae fund non-unitorum Perceptoris- Pariter liber quidam, auc-tore Jorgovics; hic est Gregorii Montan, docen-tis scholae valachicae Pesthiensis ; restituantur suis dominis. Etiam quaedam Syntaxis restituenda perill. D. Josepho Nagy accesistae in rationario Budae Fratri meo Joanni sen. Maior de D.-Sz.-Mar-ton, mutuavi rf. 300 i. e. trecentos, in antiquis bancalibus; eosdem vigore huius remitto prò per-petuo. Apud fratrem quoque Michaèlem de D.-Sz.-Màrton, saepe nominatam, siquid e pretio unius equi, quem illi vendidi, quin prò me expéndisset, remansit, pariter remitto. 6. Ha beo duodecim paria manubriorum argen-teorum cultris et sociis fuscinulis applicandorum, item duodecim cochlearia argentea mensalia, cum uno quod est prò jusculo, aeduobuspro Zuspeis nec non duodecim cafealia. Ex his, sex paria manu-briorum cultrorum et fuscinularum, item sex men-salia cochlearia, ac unum quod est prò jusculo, sex cafealia et unum prò zuspeis, testor filiae natu maiori praenominati mei fratris Mich. Maior de D.-Sz.-Màrton. Reliqua sex paria manubrio-rum supra declaratornm, item cochlearia mensaWa et caft'ealia, per unum fratri Joanni sen. Maior''pa-rodio Òlvesiensi, filio defuncti mei fratris /Deme-trii Maior de D.-Sz.-Màrton; Gregorio ^J^aior defuncti mei fratris Georgi! Filio ; filin» mei fratri defuncti Theodori Maior de D.-Sz.-Màrton; sorori meae germanae Annae conjugi Skneonis Komives, filiae denique natu minori defuncti fratris prae-nominati Michaèlis Maior. — 392 — 7. Dornum meam emtitiam in L. R. que cavitate M.-Vàsàrhely, Inel. Sedis Siculicalis Maros, existentem, ea conditione praenominatus universa-lis haeres possidebit, ut eam nunquam aut oppi-gnoret *). Casu quo hic absque prole masculina dece-deret, huius quoque jus ad praedictum meum nepotem Petrum Maior, aut casu sic ferente ad eiusdem hae-redes sub praedictis conditionibus devolvetur, una cum effectiva translatione instrumenti emtionis. 8. Novam bundam, quam habeo, una cum pari fibularum argentearum ponderis prope sex un-ciarum testor Adm. R. D. G e o r g i o F e j e r, parocho et A. Diacono gr.-catbolicorum Cibiniensi iii' Transilvania. Rübrum cingulum sericeum te-stor Rmo. D. Antonio Tumara A Diacono et re-gio Revisori librorum Budensi. Kaput parum attritum, una cum poenula meliore et petaso, testor Dno. Joanni de Districtu Kovàr in Transilvania oriundo, in praesenti Pesthini Jurato. Item co-tburnos omnes, sive meliores sive pejores, pallium eéclesiasticum sericeum, una cum reverenda seri-cea, testor sorori germanae Annae Maior conjugi Simeonis Kömives in oppido privilegiato Szàsz-Régèn, I. Cottus. Thorda in Transilvania. 9. Praeter supra dicta cochlearia argentea, habeo adhuc quatuor cochlearia mensalia argentea ; horum duo testor Dominae conjugi Domini Emeriti Papp apud Exc. Cameram R. Judicantis ; duo vero mox memoratae meae sorori Annae Maior. — Dno. autem Judicanti unam pixidem argenteam interne inauratam, una cum duabus sedibus pelliceis. Machinam quoque, ac unam molani caffeaceam, testor mox laudatae Dominae conjugi Dni. Emerici Papp Judicantis. 10. Habeo apud me pecuniam paratam 4000, i. e. quatuor millia Rf. W. W. et 700, i. e. sep-tingentos Rf. in convenţionali, ac signanter vices-simariis, exceptis perpaucis imperialibus. Ex 3000, i. e. tribus millibus Rf. W. W., et ex 700, i. e. septingentis Rf. in Conv., volo fieri fundationem, ad-vim interusurii utriusque praedictae summae, in Seminario Catholicorum L. R.que civitatis M.-Vàsàrhely, pro adolescentibus ibidem studentibus meae fatailiae agnatis, in horum defectu cognatis, in horum vero defectu pro quibuscunque Vala-chis I. Cottus. Thordensis, praeferenter nobilibus, sive hi sint Gr.-catholici, sive Romano-catholici. :) adauge : aut vendat. Si quis ex his alumnis, meis agnatis, elucta-retur ad philosophiam, duabus ratis M.-Vásárhely-iensium alumnorum nutriatur Claudiopoli in Semi-nario nobilium, quo nobilibus principiis imbutus, aptus reddatur ad serviendum patriae corde et animo, et promovendum regium servitium. Ipsi cedent praedictae duae ratae, donee absolverit jura, et posthac, si practicare velit, penes aliquod di-casterium, duobus annis. Ex tunc praedictae duae ratae redibunt vel Claudiopolim ad Seminirium no-bilium pro re nata, vel ad praelaudatum Seminarium M.-Vásárhelyiense. 11 Anno 1812. Illmo. ae Rmo. D. Basilio Moga, Episcopo non-unitorum Transilvaniensi, ad requisitionem ex hac regia typographia, ad meam responsabilitatem impressos valachicos li-bros misi distrahendos: l-o 700, i. e. septingenta exemplaria Concionum dominicalium et festivalium (Prediche), a 6 Rfl. exemplar, summa Rf. 4200 ; 2-0 300, i. e. tercenta exemplaria Concionum fu-nebralium (propovedanii), una cum totidetn Con-cionibus de educatione filiorum (Didaclùi) in charta scriptoria, a Rf. 2, xr. 30 exemplar utriusque operis simul sumti, summa Rf. 750. Detto in charta impressoria exemplaria 244, i. e. ducenta quadraginta quator a Rf. 1, xr. 30, summa Rf. 366 ; summ i totalis Rf. 5316, i. e. quinpue milliar tor-centi sedecim. Probe notandum, praesignatos libros eo pacto esse praetitulato D. Episcopo traclitos, ut undecima pars pretii universorum librorum eidem cedat gratis. Ex summa praenotata 5316 Rf, praetitulatus D. Episcopus effective mihi misit Rf 1000, i. e. mille, reliqua adhuc apud suam Illtatem episco-palem exhaeret. Id quoque notari necesse est, me ignorare, an praeattactus D. Episcopus ea volúntate hos libros sibi mitti curaverit, ut meo nomine eos divendat, an vero tamquam jam per se emtos ac proprios. Si consectaria rite consideremus, omnino conclu-dendum, tamquam emtos ac proprios resepisse. Nam non solum lubens eosdem Cibinium appul-sos acceptavit, et vecturam persolvit, verum etiam omnes actutum compingendos tradidit, quin hac de re quidpiam mihi significaret. Sii enim meo no-mine distrahendos se se recepisse, ac compingi velie curare significasset, omnino contradixissem. Consuetudo enim apud hanc regiam typographiam — 393 — tamper ea vigint, ut libri non extradarentur ven-dendi, nasata crudo, ex eareflexione, quod si nulla jam affiilgeat spes ulterioris distractionis, reliqiii recfperentur in usum involucrorum convertendi, «empactis nulli usui servientibus. Idcirco compac-tes libros nunquam recipit E. Typographia. Re-liquum proinde est, ut praetitulatus D. Episcopus, si forte non omnes praedictos vendidisset, etiam jest hac reflexione non libros, sed aes paratum pro iisdem offerat. Partem pretii horum librorum a praetit. D. Eppo persolvendi tertiam testor institute pauperum Cibiniensi, vulgo strazament, lertiam fundo sacerdotum deficientium dioecesis Fogarasiensis, tertia denique adjungenda fundationi, quam feci pro cultura aliquot adolescentum meae familiae. 12. Apud tit. Anastasium Derra nobilem et j»ercatorem in L. R. civitate Pestbana habeo de-posita 220, i e. ducenta viginti exemplaria His-toriae de origine Valachorum in Dacia, compacta med. gall., exemplar a 6 Rf. W. W. summa 1320. Detto in typographia conservantur in crudo 165, i. e. centum sexaginta quin que exem-plaria, exemplar a 5 Rf. summa 815, i. e. octin-genti quindecim. Has quoque summas adjungendas testor praedictae fundationi meae familiae, utaucto capitali, ferente interusurio, numerus quoque alum-norum augeatur. 13. Ex supra memorati» 4000 Rfnis, 1000 Rfnos perülustris D. Emericus Papp Judicans, .quem exsecntorem quoad ea, quae Budae imper-tienda et expendenda Tsunt, item tutorem universalis haeredis, quamdiu hic Budae erit, constituo, acci-piat in manu. Ex quibus 100 Rf., i. e. centum sibi reservet, 100 Rf. expendat pro funere. 80 Rf., i. e. octoginta dividat aequaliter Buden sibus mo-uasteriis PP. Franciscanorum, et PP. Servitarum, pro totidem missis celebrandis in refrigerium ani-mae meae; 20, i. e. viginti per Administratoren! pauperibus, qui prae foribus ecclesiae Cristinopo-litanae mendicant. 14. Viduae vicinae Rascianae, quae quotidie mihi te" hoc morbo servivit, lectum cum omnibus appertinentiis, exceptis duobus linteaminibus, una testor eidem 20 Rfl. W. W. Reliqua pecunia ex 1000 Rf. manebit apud ^enllustrem D. Judicantem ac tutorem. Ex ea alet saepe memoratum meum nepotem Joannem Mawr usque ad Septembrem, vestes etc. eidem cu-ABCHIVU pentrn FILOLOGIA sì ISTORIA. II. rabit. Tunc remittet illum in Transilvânîam M.-Vàsàrhelyinum per ejatesmercatores, una éum omnibus libris etc., penes expositionem, quod sit filius Michaelis Maior mei fratris Mezo-^ìpusien-sis, ubi eius vidua hodiedum residet. Ac yecturam iisdem mercatoribus, una cum viatico nutrimento, hic persolvet. Sedem cubicularem, aegrotorum infirmităţi ser-vientem, testor Adm. R. D. Basilio P^rotics pràes-bytero huiati Gr. catholico, tamquam seni saepe aegrotanti. petrus Maior m. p. IVota. Fundatiunea amentita s'a facutu, si pana astadi este in vigore, inse nu in intrega sum'a destinata de testatoriulu, dein ce causa nu scimu. Ea nu a fostu incredentiata administratiunei Capitulului dein Blasiu. Ce s'a alesu dein pretensiunile catrà fostulu Episcopu B. M., inca nu se scie. Er' nepotuso Ioane Maioru si astadi inca e in viatia in Capusiu. G) Epistola catrà Dr. Basiliu Popu. Clarissime Domine Patriota! Materia, quam tibi elegisti pro Dissertatione,*) certe grata futura est eruditis lectoribus, quum nemo antehac de hoc argumento scripserit. Om-nia, quorum meminisse potili, in adnexis **) con-signavi . Utere vero in elucubranda hac Dissertatione acrivia maxima, et judicio virili, quo et eruditi lec-tores tibi gratias agant, et cum primis posteri Va-lachorum congratulentur te sibi a natura donatum fuisse. Iniţia religionis Xtianae inter Vaìachos a Co-loniis per Trajanum in Daciam translatis esse re-petenda, vel id ipsura evincere videtur, quod ndllus e veteribus Scriptoribus de conversione Valacho-rum, quidpiam nobis testatum reliquerit, ubi sin-gularurn gentium etiam minorum initia couversi-onis ad Xti fidem tradita sunt. Unde Testimonium Tertulliani, qui circa finem secundi et initium tertii Saeculi aerae Xtianae vi-xit, de fide Xtiana in Dacia florescente, de Vala-chorum, sive Romanorum in Dacia degentium fidejb-telligendum venit, quidquid contra obloquaturBngel. Sinkaiani temporis Calendariorum nulMm hio Exemplum reperitur. Ego legi ea in Patria, sed nihil de tua materia continebant. QiQinii editum fuerat Calendarium, cui multa insertai erant circa mores Romanos praecipue quoad/festa, nihil vero, *) Se intielege: De funéribus Valaohoruin. **) Nu se afla lenga Mau. 50 „ . — 394 — uti memini, de funeribus. Undequaque tibi soli reservata est haec materia. Tarnen propter novi-tatem rei non existimes tibi remissius agere licere, sed euitere, modeste tarnen, exhaurire ita, ut nihil aliia relinqui possit. Quod circa me scribis Iiis verbis: „Interea dabo operam de rebus tuis, quae ut votis respon-deant, ex animo precör etc." oro, ut ocyus mihi perscribas, quid id sit, sed cum ómnibus circum-stantiis ab ovo, eoque animo sincero, quo ego quod petiisti tibi praestiti. Vale. Tuus Budae, 11-a Febr. 1817. Sinceras amicus Petrus Major, m. p. Nota. Amu edatu acesta epístola fromosa si elegante dupre insusi originale-le, ce este in man'a nostra. Unu protocolu de corespondentie, totu in limb'a latina, ce mai aveamu, ne a peritu in revolutiune. (IV.) FASTI-I ROMANI. (Continuare dein Nr. XVIII.) A. u. c. A. a. Chr. 714. Cn. Domitiu Calvinu II. C. Asiniu Pollio ........................... . 40 715. L. Martiu Censorinu C. Calvisiu Sabinu . 39 716. App. Claudiu Pulcher C. Norbanu Flaccu . . . 38 717. M. Agrippa L. Caniniu Gallu ....................... . 37 718. L. Gelliu Publicóla M. Cocceiu Nerva ....................... . 36 719. L. Cornifichi Sex. Pompeiu Sex. fil. . . 35 720. L. Scriboniu Libo M. Antoniu II . 34 721. C. Iuliu Cesare Octavianu II. L. Volcatiu Tullu . 33 722. Cn. Domitiu Aenobarbu C. Sosiu . 32 723. C. Iuliu Cesare Octavianu III. M. Valeriu Messala Corvinu . 31 P e r i o d u III. Sub Imperati. 724. C. Iuliu Cesare Octavianu IV. Imper I. M. Liciniu Crassu . 30 725. C. Iuliu Ces. Octav. V. Sex. Appuleiu ............ . 29 726. C. lui. Ces. Octav. VI. M. Agrippa II . 28 A. u. c. a. a. Chr. 727. C. lui. Ces. Octav. VII. Augustu M. Agrippa III. . . . . .27 728. C. lui. Ces. Octav. VIII. T. Statiliu Tauru II 26 729. C. lui. Ces. Octav. IX. M. Iuniu Silanu 25 730. C. lui. Ces. Octav. X. C. Norbanu 24 731. C. lui. Ces. Octav. XI. Cn. Piso 23 732. M. Claudiu Marcellu L. Arruntiu 22 733. M. Loliiu Q. Aemiliu Lepidu . . . .21 734. M. Appuleiu P. Siliu Nerva 20 735. C. Sentiu Q. Lucretiu 19 736 P. Corneliu Lentulu Marcellinu Cn. Corneliu Lentulu . . . .18 737. C. Furniu C. Iuniu Silanu 17 738. L. Domitiu Cn. fil L. nep. Cn. Scipio 16 739. M. Liviu Drusu Libo L. Calpurniu Piso . . . .15 740. M. Liciniu Crassu Cn. Corneliu Lentulu . . . .14 741. Ti. Claudiu Nero P. Quinctiliu Varu . . . .13 742. M. Valeriu M. fil. Messala B arbatu Aemilianu Q. Sulpiciu Quirinu . . . .12 743. Q. Aeliu Tubero Paullu Fabiu Maximu . . .1 1 744. Iulu Antoniu Q. Fabiu Maximu . . . .10 745. Nero Claudiu Drusu T. Quinctiu Crispinu ........................... 9 746. C. Marciu Censorinu C. Asiniu Gallu . . . . .8 747- Ti. Claudiu Nero II. Cn. Calpurniu Piso. Nascerea D. Is. Chr. 7 748. D. Laeliu Balbu C. Antistiu Vêtus . . . .6 749. C. lui. Cesare Augustu XII. L. Corneliu Sulla .............................. 5 750. C. Calvisiu L. Passienu 4 — 395 — Avu- c- A- a- Chr- 75t. L. Corneliu Lentulu M: Valeriu Messalinu ... 3 752 . C. Iul. Ces. Augustu XIII. M. Plaütiu Silvanu . . .2 75& Cn. Corneliu Lentulu L. Calpurniu Piso . . . . 1 Nascerea D. Is. Chr. dupa er'a vulgare. XXII. LIBERTATEA CUSCIENTIEI IN TRAN-SILVANI'A. (Urmare dein Nr. XVIII.J XIII. Sub Gav. Bethlen. 1613 Octobre 22, adunare gen. in Clusiu. Art. 3. (Cuprende conditiunile de alegere puse lui G. Bethlen, candu a intratu in domnia. Intre conditiu-nile aceste cea de antâniu este: „1. Amesuratu articli-lóru de mai in a-ante va lasa, cá tote personele, fia ele de ori-sî-ce stare, se-si deprendía relegiunea loru intru libertate deplena. " 1614 Februari u 23, adunare gen. in Mediasiu. Art. 2. Fiendu necesariu, cá personele baserecesci, cari voliescu a duce pre ascultătorii sei la moralitate, se dé sí esemplu spre aceea: deci superintendentii sí alti mai mari baserecesci au libertate de a visita pre creden-tiosii de relegiunea loru, de a corege smentelele observate sî de a certa dupa meritu pre celi cul posi, —, totu asiá nevoiientia fiendu eli detori a pune sî spre restaurarea scoleloru. Art. 25. Incortelarea ostasiloru la casele sî vilele nobililoru sî ale preutiloru se opresce sub amissione ca-pitis, bonorum et honorum. 1615 Maiu 3, adunare gen. in Alb'a. Art. 22. De ora-ce pre tempulu turburâriloru trecute mulierile multoru omeni meseri au fostu sierbite sî duse in captivitate pentru tote tempurele, bărbaţii acestora — dupa ce singuri nu poteau trai, era casatori'a le era oprita pana la unu tempu anumitu, — s'au dusu ia tiere străine sî a colo s'au casatoritu, sî for' indoiela nu se voru intorce mai multu in apoi. Cá nu cumu-va esemplulu acestora se indemne sî pre alţii la emigrare, aî «a pruncii femasi se se pota cresce, se se pota casatori toti aceli-á, cari nu spereza reintorcerea mulieri-loru sale, — era celi ce s'au casatoritu pana aci, se nu fia turburaţi de neme. • Art. 26. Celi dein Crasn'a se plangu, câ la Pas-éele trecute provisoriulu dein Sîmleu a tramesu la Crasn'a una cruce, cu care au facutu procesiune pre acolo; au volîtu a iiitrá cu dins'a sî in satu in basereca, dara pre-dicatpriulu i-a opritu se nu intre nece in cemeteriu. Cu tote aceste eli au mersu in cemeteriu, si-au facutu cere-moniele acolo in venientiose. Cu respectu la acesta se decide, câ lucrure de aceste se nu se intemple mai multu. 1615 Septembre 27, adunare gen. in Clusiu. Art. 34. La rogarea catoliciloru, fiendu ca este sî Articlu despre acest'a, se decide, câ unde eli suntu in majoritate, a colo se li se strapuna baserec'a. Prein urmare sî in Sîmleu sì in Odorheliu se îi se strapuna baserec'a, inse totu-si asia, câ mai antâniu intru aman-doue locurele prein ajutoriu imprumutatu se se' faca auditoriu pentru celi de alta relegiune, sî apoi atunci cas'a parochiale sì quart'a se se dè confesiunei, ce este in majoritate. Art. 35. Sî baserec'a dein Teiusiu sî Munasturu se concede loru, — inse asia, câtu nece unu proprietariu se nu cuteze sub pedepsa de 200 fl. a costringe pre celi de alta relegiune, câ se merga la predicatiuni. Art. 36. S'a redicatu plansoria, cà pre unii predi-catori-i ataca in drumu sî-i batu. Deci deca ce-ne-va fora causa va bate, seau sî numai va luâ pre fuga, pre vre-unu popa, docente s'au studente, adeverindu-se lu-crulu prein 2—3 marturi se fia pedepsitu cu 200 fl. ex-clusis omnibus juridicis remediis. Diumetate dein banii acesti-a se fia aii celui vetematu, er' diumetate aii ese-cutoriloru. Sì deca oficialii nu aru scote pedeps'a, eli inşii se fia traşi 200 fl. Dein contra, in casure asemeni sî predicatorii incuru totu in pedeps'a acest'a. 1618 Octobre 4, adunare gen. in Clusiu. Art. 2. Fiendu cà M. Sa nece intru atâte grigi nu si-a uitatu de cultulu divinu sì voliesce a corege abu-surele, ce s'au infundatu in respectulu acest'a, inseràmu in articlulu presente propusetiunea relativa a dinsului, carea e urmatori'a: Domnitorii, pre cari Ddieu dein gra-ti'a sa li-a despusu de representantii sei pre pamentu, prein neniicu nu potu adeveri mai bene supunerea loru catrà dinsulu, de câtu sporindu dein tote poterile cultulu divinu. Fiendu cà despre acest'a pana acumu s'au datu esemple învederate, deci sî principele nevoliendu-se a impedecâ sectele, ce s'au infundatu in tiera (a fora de relegiunile recepte), pre cumu este a j ud ei loru, sî alta relegiune piena de blasfemie, câ sî acest'a, — face pre stature atente, câ urdîtorii acestoru feliu de secte sî partenitorii loru se nu remania nepedepsiti, sî decisiunea de acumu se se considere de unu decretu cu valore perpetua, câ intru acestu modu mani'a lui Ddieu, se se in-cungiure, sî câ numele de rusîne (gyalâzatoş név) alu patriei acestei-a, carele i s'a datu/'n tie-rele strai ne pentru diversitatea r e„l"e g i u n i-loru, se se sterga. — Staturele aflandu, cumu cà pro-pusetiunea M. Sale este derepta sî cuvenipntiosa, decidu: câ ori-ce-ne va urma dupa sQYy&tor\zle Nas-cerci Domnului cele venito-fie eresul u ju-deescu seau altulu — a f,o^a de relegiunile recepte—se fia citatu de di rectori ul u M. Sale sî pedepsitu conformu Articliloru. ; v * *' 396 — 1619 Maiu 5, adunare gen. in Alb'a. Art. 2. In a-ante de ce ne-amu apuca de perta-tarea lucrureloru lumesci, conformu avatului M. Sale aflamu de lipsa a desceptâ poporulu la deprenderea pie-tatei, câ prein acest'a se incungiuramu bataliele lui Ddieu cele arătate sî pana aci. Deci dominec'a sî in serbato-rie neme nu lucre, nece elu insu nece prein aii sei; nunte sî.alte ospetia se nu se tienia; neme se nu plece in drumu. a fora de lipsa neincungiurata; venderea vinului sî târgulu se nu fia liertatu pana dupa predica. Era ce-ne va calea aceste, fiendu nobilu se se pedep-sesca pana in 6 fl., era de va fi tieranu, pana in 2 fl. A trei'a parte dein banii acesti-a se o tienia oficialii pentru se-ne, era douetreimisele strapuna cu-ratoriloru, câ se se faca dein ele baserece sî scole. — Curatorii sub pierderea capului sî a bunure-loru se nu cuteze a intorce banii acesti-a spre altu scopu. De aceea pre totu loculu se fia curatori omeni de celi cu credentia, pii sî posesiunati. Art. 3. Fiendu ca înjurarea de sufletu s'a latîtu preste mesura, de sî suntu articli mai vechi, s'a decisu: câ injurarea ace'a se se opresca de nou sî nobilulu se platesca pentru fia-care injuratura câte unu fl.; era sier-bulu sî tieranulu se se puna in caladaua sî seste acolo pana la amiedia, era de ar' volî a se rescutnparâ cu bani, se numere câte 25 de bani. Primarii comuneloru se veghieze strinsu sî mulctele se le strapuna curatoriloru. Fruntaşii, cumu sî domnii inca suntu detori pre onore a veghiâ a supr'a supusiloru sei sî a scote de pre eli pedeps'a scrisa mai susu. Art. 4. De sî mai de multe ori s'a dictatu pedepsa a supr'a omeniioru cufundaţi in pecate scandalose, totu se aude, câ aceli-a pre multe locure nu se pedepsescu, seau celu pucinu nu dupa legile tierei sî ale lui Ddieu, ce numai se tragu in bani, apoi se lasa liberi. Pentru aceea se decide de nou, câ celi ce suntu de acesti-a, pre cumu: ucidietorii, prea curvarii, celi ce injura numele lui Ddieu, furii, farmecatorii sî alţii de acesti-a, fora nece una căutare la facia se fia pedepsiţi dupa blaste-mati'a loru; sî oficialii sub pierderea deregutoriei se nu pedepsesca pre de aceştia in bani. Personele necaseto-rite inca antâniu se se vergeleze, apoi se se roge de liertare de basereca; era deca se voru luâ, se nu se vergeleze, ce numai se se roge de liertare de eclesia. 1622 Maiu 1., adunare gen. in C-lusiu. Art. 7. Staturele afla forte necesaria sî lăudabile propusetiunea ace'a a M. Sale, câ pentru înmulţirea in-vetiatiloru, alu cărora numeru acumu sî asia a scadiutu forte, se sa redice una academia. Ci fiendu câ in tiera adese orî'-se născu turburâri, se poftesce câ aca-demi'a se fia in locu cu securitate. Spre scopulu acest'a Clusiulu se pare mai corespundietoriu. Deci se decide, câ claustrulu catoliciloru celu dein Clusiu, carele acumu stâ desiertu, se se intorca spre acest'a, asia câtu M. Sa reparandu-lu cu ajutoriulu lui Ddieu, se asiedie profe sori buni intru insulu, sî in decisiunea acest'a nece una data se nu pota face nece scaimbarea cea mai mica, nece se se pota instrainâ veniturele determinate pentru academia. Art. 24. Cu respectu la aceli creştini noi, cari venindu in tiera cu concesiunea M. Sale s'au asiediatu aici, s'a decisu, câ eli sî celi ce voru intra de acumu in a-ante, se-si pote coutinuâ maiestriele sale, sî in Vintiulu de diosu se fia liberi intru deprenderea religiunei, pre cumu a despusu M. Sa, — sî câ celi ce locuescu in Vintiulu de diosu nece una data se nu fia detori a plaţi contributiune, pre cumu sî au privilegiu dela M. Sa, carele prein acest'a se intaresce. 1622 Septembre 29., adunare gen. la Bistritia. Art. 1. In a-ante de tote, staturele socotescu de lucru lăudabile, câ M. Sa incepu despunerea lucrureloru sale dela cultulu divinu, sî s'a nevolîtu, câ pre celi ce rateceau se-i aducă la religiunea cea adeverata. Deci in firulu Articliloru de mai in a-ante se decide sî acumu : câ celi co urmeza judaismulu, seau ori-ce alta relegiune a fora de cele 4 recepte, se se citeze prein directoriulu sî se se convingă juris ordine, ori la tabla, unde se ci-teza cu 8 dîle in a-ante, ori la dieta deca tienerea ei nu ar fi departe. Asemene sî aceli-a ce au vorbitu in modu detragutoriu despre academia. 1624 Juniu 23, adunare gen. la Alb'a. Art. 5. Fiendu câ numerulu facutoriloru de reu in locu de a se iinpucinâ inca se sporesce, sî pre cumu spune Blasiu Kamuti, 4 popi romanesci au volîtu se-lu ucidia prein hoti conduşi cu bani, se decide, câ sî astu feliu de popi malefici, dupa adeverirea lucrului, se fia prensi sî pedepsiţi de comiţii (supremi). Art. 7. Predicatorii facu arătare, câ unii patroni-i necasiescu in multe modure, mai vertosu prein negrigea de eclesie; ma suntu sî de aceli-a, cari prepedescu averile baserecesci seau le intorcu in folosulu loru propriu: era unii atenteza in baserece lucrure neindatenate sî a dese ori-i vetema sî pre eli (adecă pre predicatorii calvini). Deci s'a decisu, câ celi ce abătu pentru se-ne bunurele baserecesci, comperta rei veritate se se pedep-sesca pana la 1000 fl. Art. 8. Aratandu predicatorii sî aceea, câ unii p a-troni oprescu pre filii iobagiloru sei dela frecuentarea scolei, se a decisu, câ sub pedeps'a amentita mai susu neme se nu cuteze a luâ cu poterea dein scola pre pruncii aceli-a, cari mergu la scola (pentru a invetiâ) nu sub altu pretestu nece suntu tare betrani. 1625 Maiu 1, adunare gen. in Alb'a. Art. 16. Pentru popimea dein secuime se decide, câ in câtu au bunure sî eredităţi lumesci (kulso, adecă de cele, ce nu se tienu de porţiunea canonica seau do-tatiunea popesca), se se intielega cu colectorii satesci; sî fiendu câ au sî privilegiu, de aceea, pana candu porta deregatoria preutiesca — chiaru sî deca nu au parochia, se nu fia costrinsi la portarea altoru greutâti. — 397 — 1626 Maiu 24, adunare gen. in Alb'a. (La inceputu, conditiunile, sub cari diet'a alese de principe pre Catarin'a, mulierea lui Gavrila Bethlen, carea dupa mortea acestui-a se-i urmeze in domnia). Conditiunea 4. Nemeire se nu se conturbe in libera deprenderea relegiunei. Art. 12. Episcopii romanesci se nu taxeze pre iobagi; ce se se acomodeze datenei vechie, — la dein contra se-si impute sîe-si urmările. Art. 24. Multe imparachiari sî codiri urmeza sî deintru aceea, ca unii invetiatori (tanit6k) de relegiuni diverse (cari adecă nu urmeza relegiunea, de care s'a tienutu person'a culposa) nu pedepsescu pre celi ce au comisu pecatu, ce merita pedepsa baserecesca, — sî ca acee&a in data se primescu in sinulu altei confesiuni. Ma fiece in cele de căsătoria nu se tiene ordinea buna. Ca de cumu-va intre celi ce voliescu a se casatori este ore-care impiedecamentu sî pentru aceea nu se copuleza, celi de alta confesiune seau sî numai popii celi roma- nesci fora de nece una cercare mai ampla i împreuna in data. Pre cumu sî pre căsătoriţi (deca unulu dein eli strafuge la dinsii) fora de nece una causa derepta-i des-partu, in data ce ore-care parte nu se presenta la a 3-a quindena, — de sî tamquam coram foro incompetente nece nu suntu detori a se presenta, — sî asia unu forum con-scientiae se muta in forum litigiosum, de unde se nasce poligamia. — Deci se decide, câ ce-ne comite astu feliu de escesu, se capete pedepsa sî se-si pierda deregatoria, care decsune oblega ntru unu tpu pre tote patru rele-giunile. XIV. Sub Catarin'a de Brandenburg 1630 Januariu 25, adunare gen. in Alb'a. Art. 1.. . Formul'a juramentului de Uniune este acest'a: Eu.. juru pre Ddieu celu viu, carele este Tatalu, Fi-liulu, Spiritulu santu, deplena Treime sânta, unu Ddieu ade-veratu eternu, cumu câ dein tote poterile me voliu nevolî intru sustienerea celoru 4 relegiuni recepte, nu me voliu nevoii sepromovezu religiunea mea cu asuprirea ori-sî-ca-rei deintre alalte, — nece pre facia nece intru ascunsu nu voliu uri pre nemene pentru relegiunea lui, M. Sale nu vo-liu da svatu stricatiosu pentru altulu nu voliu lipsi a stărui dein tote poterile, câ pacea tierei se se sustienia sî nu me voliu insoci cu străini in contr'a ei, — in urma dupa ce M. Sa s'a oferitu, câ va asecurâ staturele prein juramentu despre descoperirea celoru, ce in consiliu voru acusâ pre ascunsu: deci sî eu me prometu sî me legu. câ pana candu M. Sa va tiene cuventulu acel'a sî conditiunile, ee te voru scrie mai diosu, si eu voliu pleni oblgatiunea mea de mai susu; sî pana atunci o vomu tiene împrumutata, panâ candu ore-care parte va dâ causa pentrudesface-reaei,—- era celu ce o-ar' desface, comperta rei veritate se incure not'a infidelitate! pentru tote tempurele. Prof. I. Moldovanu. (Va urmâ.) Corespandentia. Craiova, 30. aug. 1868. Vediendu dein Nr. XVI, alu Àrchivului, cà na aveţi cunoscentia despre beserec'a dela St an e sci, am onore ati tramite detaliure-le urmatória. Beserec'a dela Stanesci este si astadi una besere-cutia forte mica, situata in campu, alăturea cu inoşfa Stragesci, ce este caminulu familiei Buzesciloru, la confinia-le judecia-loru Dolgiulu, Romanati, sî Vâlcea, si care si astadi este proprietatea cea mai însemnata a' unei filice a' celui dein urma Buzescu, ce se numesce Elen'a, si care a tienutu in căsătoria pre Darvari dein Bucuresci. Aci la Stragesci suntu case vechi, ce se scie a fi fostu, in vechime, totu de un'a residenti'a obicinuita a' acestei familie. Eu mergundu una data la munasti-rea Mamului, si voliendu a esplora anticitatile vecine, m'am dusu la acesta baserecutia, indereptatu de omenii munastirei, câ la unu monumenta forte pretiosu pentru localitate, si am visitatu-o pre la anii 1857 mi-se pare. Dupa cele cerni adueu amente, acesta baserecutia trebue se fi fostu cimiteriulu familiei Buzesciloru. Celu pucinu, unu preotu betranu, ce am gasitu acolo, si care mia datu inscriptiunea, ce ve tramitu intru adensu in originale prein acesta epistola, câ se o vedeţi si D. vo-stra, asia-mi pare câ mia spusu. Elu-mi adaugâ cu unu limbagiu confidenţial: Cà repausatii erea mari vrăjmaşi ai Tătarilor ; câ candu ar' fi volîtu semi impute, câ noi astadi nui urimu indestulu. Erea, câ se me intielegeti, pre tempulu ocupatiuniloru rusesci, turcesci, si nemtiesci. Este mai multu de câtu securu, câ acestu petra-chiru, ce dîce Fr. Miklosich, câ a gasitu in munastirea Banja de lunga Cattaro, este de la acesta baserecutia, de la care a jafuit'o Tătarii in vre-un'a dein nennmera-tele loru incursiuni prein tier'a nostra, lucru ce ar' camu esplica traditiunea de ura a' Buzesciloru pentru Tatari in modu esceptional, si apoi l'a venduta Genove-siloru ori Venetianiloru la Câffa, si prein aceştia « ve-nitu la loculu, unde se gasesce astadi. Se vede câ numele de Stroe se obicinuiâ dein vechime in famili'a Buzesciloru, si potè sî rangulu seu de stolnicu se va fi mantienutu in acesta familia mai multi secuii, dupa cumu cunoscemu, câ străbunii nostri aveau nebuni'a de a camu tiene la anticele loru. Nu credu, câ Miklosich ori Kukuljevich se fi ce-titu bene ; trebue se fia scrise romanesce cu litere ^ijri-lice: — Jupan Stroe vel stolnicu, si Jupanes'a sa/Sim'a ....... Cestu patrachiru datus'a munastirei ot Sfenesci; --Er' vreunu Slovenistu locale, ne intielesdndule, si crediendu a fi vre-una slavonesca ori buJéJaresca pierduta, le a estropiatu in modulu acest'a. Asemenea trebue se sciti, cà Dla^Sion in traduc-tiunea dsale, deca dîce St ance s ci, are gresielâ; fiendu câ Eu ve potiu afirma, cu tota certitudinea, cà ntìtiJC'te — 398 — seu este Stanesci, si nu de locu Stancesci ori altu cumu-va. In la-intru baserecei aceştia, tieniu mente, ca suntu mai multe mormente de a le familiei Buzesciloru, multu mai vechi, de câtu acest'a. Una esploratiune speciale, cu scopu scientifieu, ar' pote dâ mai multe curiosa de-tahuri. Acestea, spre scienti'a Domniei vostre, cunos-cundume datoriu a ve comunica, am onore a ve tramite, cu acesta ocasiune, multa sanetate. M. Q u i n e z u, m. pr. advocata iu Craiova. \ota. Multiemimu Dlui advocatu, ck nu si a ui-tatu de noi, si ne a tramisu acesta interesante epistola, impreuna cu aclusulu ei, cumu urmeza: Ilicanie dsrn, rpoana asi CTpoe ESZCCKS. Cimeon arn nsc aqacTi niarpi ne rpoana 5K8m>nsasi CTpoe BszecKS, ie a» *oct CToaniK aa Mixai Bodi, mi as <1?OCT aa ToaTe piZBoaeae dinopesni KH Domnsls cxs na o casn. Hpedinioact a Domnsasi CT>B nii aa p^zBOisa dinrti doBindi pam> aa trn>na cn>nra de Tspii mi de TT>Tapi. aa piZBOisa deaa uspijs, Kind ce aoBipx KS xansa, ce pxni ain KoacTa cn>nra. uii as casuiT asi Mixais Bodi ni>m> as ne piT jp.r. gRpa snrspeacKi. De aii ce cKsaapt Boepii a>pi> KS Eszeuiis, pidinapi npe Pads Bod-b, iap-b Cimeon Bod-b ce CKBJTC. KB Tirani iui moadoBeni tnsaiii «Pipi catii-b, mi ce Tbiapi de casra asi Cimeon Bodt, mi npe Eszinji avi ds cep-b aa ijapa aop, aride as ujnsTO KS oigjae aop. Deii ineapee %snan CTpoe aa auiinipaTsa NemirqecK, de ieps aîKSTOpis, de emip-b aa jjapa pomineacK-b KS Pads Bodi mi nsi mis u,îin>T (?). Cimeon Bodb de aii ce dsce de adsce .Ierni mi MoadoBeni, iap-b Xansa KS sn Tape de TtTapi euiipi de ce aoBipa j|\n rspa Teaeauinsasi aa Teismani am asna asi cenTemBpie 14 ziae aeaT 7110 (1602), asni de de neaua nir.T> capa, mi TS anpOTÎBa TiTapiaop de ce aoBi'p-b KS Kpnisa TiTapiaop aincsa mia wsnre TXTap. DinTpaqea p-LZBOis cas piniT aa oBpaz, mi ea Tpace xannepsa mi omop/s npe T-bTip ain asna asi OKTomBpe ziae aeaT 7110 mi ns DII airpoane aînri Dasi ani. Nota. Noi o damu cu ortografi'a, in care ne-s'a impartasitu, cu tote câ e invederatu, câ e modernisata, si nu cea suitata dein acele tempure dela a. 1602. Epistola inedita a' Eppului J. Inoc. Clainn. In arcîiivulu episcopescu alu Blasiului, afora de protocólele legate in foliante, se mai aflau in a-ante de 1848 una mulţime de corespundentie dela persone notabili dein teinpurc-le de mai in a-ante, forte interesanţi pentru istoria acelei epoce. Una parte dein ele, câte scăpaseră de furi'a revolutiunei, perira mai tardîu dein nepăsarea si neapretiuirea acestora documente; er' câte mai remasera si dupa acea, nu sciu deca se voru mai potè pune in ordine si a se apretiui. Deintre acestea ne veni inca in a-ante de multi ani una epistola autografa a' nemoritoriului Episcopu J. Inocentiu Clain, care luandu ocasiune, cà anulu curente este anulu seculariu ala repausarei lui, o si pu-blicàmu aici in origine. Rme. Domine Vicarie, Domine observandissime. Quas 6. Augusti Anni infrascripti ad Vram Dna-onem dedi, allatas esse confido. Expectassem a Vra Dnaoe infbrmationem super ijs, qùae benigna Regia resolutione commissa sunt ; quia tamen nihil desuper hucusque intelligere potui, et aliunde in-alidivi, quod Synodus celebranda sit: non scio, quo jure, sine meo scitu, approbatione, meisque propositionibus, citra laesionem meae Jurisdictionis Episcopalis, adeoque valide et absque Censura Sacrormn Caiionum, legisque cousuetudinis, et avitae Ecclesiasticae, etiam Hungaricae praerogativae fieri possit? Ego Episcopus, et Caput sum Ecclesiae meae, membra sine Capite synodum non constituunt, non enim vacat Sedes, ut de capite provideatur. Idcireo Vram Dnaoera, et omnes sibi Canonico per me subjectos, in virtute Sanctae obedientiae, sub Cen-suris Ecclesiasticis, forma Juris valida inbibeo, ne contra mihi competentem Episcopalem Juris-dictionem sine meo scitu Synodum celebret, aut in aliquos contractus, accordas, et saeculares circa iE- piscopalem Jurisdictionem attentatas illicitas, et invalidas dispositiones consentiat. Et donec quoad Jesuitam Theologum canonico non disposuero, pileleque e mea residentia, et verità reddituum meo-rum Episcopalium usurpatione non recesserit, ac legale officii, Caiionicaeque Majoritatis, et obe-dientiae recognitorium juramentum non praestiterit : eundem tanquam benignornm Regiorum Decretorum contemptorem, publicarum Canonicarum, et Patri-arum Legum transgressorem, Immunitatis Eccle-siasticae violatorem, cousequenter hactenus exor-tarum discordiarum, et offensionis scandalosum lapidem, Vra Dnao cum omnibus mihi subjectis devitet, nec ei usque ad ulteriorem meam disposi-tiouem quidpiam communicet, administret, vel ad-ministrari faciat. In reliquo expectans expecto super omnibus informari, et serio committendum requiro, ut mille floreni quantocyus comparentur, et parati habean-tur, quatenus statim, ubi, et quando commisero, solvi, aut mihi submitti possint. In reliquo Vram — 399 — Dnaoem ad vota propria valere cupio, et omnem ^Diyinam beBedictioneni precando persevero. Kndssémae Dnaois Vrae •'BèmaélO: 7-br. 1746. Pater et servus humilis B. Klein, Eppus Fogarasiensis m. p. A dres'a: Rmo Dno Petro Aron, Ecclae Fogarasiensis Graeci Ritùs Unitorutn in Spiritu-àlibus Grali Vicario, Dno observandissimo. ; Per Hungariam, Enyed. Balasfalvae in Transilvania. Nota. Acesta e Epistola, de care scrie S. Clainu in istori'a baserecesca, la noi in Acte si Fragmente pag. 100: „Clainu aducuudu-si amente de reutatile, ce au „facutu Jesuitii Episcopului, in a. 1746 in 10. Sept. „au slobodîtu asupr'a teologului una anathema in scrisu, „si o au tramisu la Aaron se o publiceze prein Diecese, „si pre teologu selu gonesca afora dein curte." — Cu asta ocasiune, rogàmu a se indereptà in Acte etc. la pag. 142 not. g) una erore de tipariu: 1708 in locu de 1768; erore este si ce urmeza in aceeaşi linia : 22. Febr. in locu de 22. Sept. ; inse asta erore se afla si in copi'a, dupa care amu pubitcatn acelu pasagiu. Dechiaratinne. Amu scrisu iutru nnulu dein Nrii. trecuţi : cà firulu vietiei acestei folìtie e amenentiatu cu perire, si cà la tempulu seu và se ne esplicàmu asupr'a acestei cala-mitati, — nu publice, departe se fia dela noi atare ne-modestia, .— ci private, nu pentru venitoriu, ci pentru acumu, — si se ne esplicàmu atâtu de cbiaru, câtu se nu remania nece umbra de indoiela asupr'a disinteresa-tiunei nostre. Si eca a venitu tempulu, se ne dàmu esplicatiunea pronunciata si promisa, celu pucinu intru ast'a un'a cre-diendune a fi in stare, de a ne impieni promisiunile fa-cute la începerea acestui organu literariu, si de atunci dein candu in candu, dupa ce unele promissiuni in ade-veru inca nu s'au implenitu, altele stau sub indoiela, deca 4e amu implenitu au nu, er' insine suntemu mai mo-desti, cumu se cuvene, decâtu se ne arogàmu dereptulu de a decide, cà ore le amu implenitu au nu. Mai antaniu, cauta se premitemu una impregiurare, care nu scimu, deca si cu altii se tempia candu-va, inse cu noi forte adese. Una impregiurate forte uri-tiosa, — uritiosa de uritu! Impregiurarea e, cà une oria ne apuca unu uritu de morte, de totu ce e literariu: de cârti, lectura, scriere etc. etc, asia in câtu ne vene une oria furi'a, se ne ardemu cbiaru si bibliotec'a, seau celu pucinu seo — vendemu. „La ce atât'a mulţime de bani predati pre carti, cari nu sciu cui voru remane, seau nu sciu cumu voru fi ingrigite? Ce va se fia de mpJfi.jnele duqa mene? De rarităţile, ce le amu adunaţii cu atât'a zşlu si cu atât'a necrutiare? Si in urma se mai patiesca, ce au jmii pa-tîtu in 1848—9, seau si mai ren?, — Nebunia! „La ce atat'a lectura in di si zmpte, pani la veţe-marea sanetatei, pana la periclu de orbire? Si apoi, dupa cumu se dîce, de ai invetiâ câtu de multu, i/i urma omulu totu more neinvetiatu. — Nebunia! „La ce atât'a scriere? Erau lâdi de compnşe-tiuni, preparatiuni, estracte etc. pană, la 1848, —" si apoi dein tote acestea? ce se va alege, in 1848-9 ce s'a alesu dein cele de atunci in coce? — A treia nebunia!" Va- nitas vanitatum etc., bene a dîsu filosofulu celu in-tieleptu. Dein fericire, au nefericire, nu sciu, asemeni paroxism)' nu tienu multu. Bibliotec'a inca totu mai stâ, si nu e nece arsa nece venduta, ci inca totu mai cresce. Lectiunea se totu mai continua, ca inca nu am orbitu, multiemita Domnului, ba inca nece ne sierbimu cu ocbi- lari, nece-i potemu suferi, de si suntemu numai cu patru ani mai teneri, decâtu seclulu curente. De scrisu, asemenea inca totu mai" cartiaimu. Inse tote au capetulu loru, — si asia si ocupatiu-nile nostre literarie; si e mai intieleptu, asi conchide mai de tempurîu socotelele, decatu a lasâ se te su-prenda or'a neprevediuta, candu va se se dica: Eca mirele! Eca antani'a causa, inse nu decisiva, nece principale, de a pune diosu pen'a dein mana, — cu tote ca si acea este forte potente, alesu alăturata la cele alalte cause, si in consideratiune, câ unu redactoriu este in adeveru unu robu (sit venia verba, dar' nu am aflatn alta espresiune atâtu de espresiva), —• robu, seau sclavu mai alesu deca ce-ne-va e redactoriu, câ redactoriulu acestei folie. Aici e bub'a. Redactoriulu acestei folîtie, precumu s'a p^utu oserba, nu s'a suscrisu nece una data redactoriu, ci numai editoriu, si dein cuventu. Unu redactoriu, câ redactorii ad ev eraţi, are sc alega dein materiale-le pusu in a-antei, si se le puna in ordine; se scria, dar' si câte unu articlu de fon du, cumu se dîce, si câte una data se mai adaugă si câte una oserbatiune, intre parentese, seau sub linia. Ast'a e adeverat'a ocupatiune a redactoriului in regula, seau a' redactiunei, unde sunt mai mulţi redactori. Ei bene! Deca sum redactoriu, unde-mi e ina1 teriale-le, dein care se alegu, se ordinezu, si se cc/m- punu numerii foliei, câ toti celi alalti botezaţi, — seau nebotezati, — redactori? ' Cercetaţi, Domniloru abonaţi, ve ro^u, aceşti doue-dieci de numeri, cuprensi in 50 <& cole mari, dein cufsulu a d o i ani de dîle; si numeaţi, câţi ârtfc-Iii suntu suscrisi de autorii loru? Si apei, tienendu firtati, câ toti celi ne-suserisi de nemene»'suntu numai dein. pen'a editoriului acestei folîtie, si ve veti cOBvmgfe, ca aiei nu a potutu fi vorba de redactiune jarstrictu — 400 — intielesulu cuventului, — pentru ca nu a avutu nece unu materiale, dein care se alega si care selu redaga, — ci redactoriulu a fostu necesitatu a compune si scrie mai numai singuru. Editoriulu a asteptatu, câ dupa interesulu obiecte-loru, ce sî le a propusu de programa, si dupa mulţimea capacitatiloru de filologia si de istoria, ce numera na-ţiunea romana in amendoua emisferia-le, se voru afla macaru una centesima, cari selu sistienia in misiunea, ce a luatu asupra-si. Nu, — nece macaru una centesima. Editoriulu acestei folîtie, mai in a-ante de a in-treprende acesta opera, dein partea sa a concursu, pre-oumu bene-si voru aduce a mente redactorii unoru folie politice si literarie, — de si nu multu, dar' totu a con-cursu multisioru la dîaristic'a romana, pre candu core-spundentii erau inca forte rari. Er' lui, acumu câ si la anii 1847—8, ei bene, curau ia corespunsu publiculu scrietoriu? Potemu dîce, cu nemica; pentru ca afora de unulu-doi, atunci câ si acumu, alţii nu au mai concursu cu nece macaru una litera la aceste intreprenderi literarie. Asi dîce, ca uu'a dein doue: au ca nu voru, au ca nu potu. — A dîce: câ nu potu, ar' fi unu neade-veru neescusabile. A dîce: câ nu v o r u, — e mai probabile, de nu cumu va mai este si unu tertium. Redactiunea presente, nu se afla in stare materiale, de a promite remuneratiuni dein venitulu acestei folie, spre asi câştiga corespundenti; — er' a promite dein alte veniture, inca nu ne vene la socotela. Remane dar', câ seau redactiunea de acumu se mai remania inca, nu sciu pana, robu inlantiatu, oble-gatu de a scrie pre totu anulu aprope de 100 cole msn, coojpusu si decopiata cu una mana singura, — seau urinduise in urma de atâta ostenela, se puna pen'a diosu. Amu mai pote se adaugemu la acestea si alte motive mai multe si dorerosa, — inse cele de mai susu, credemu, a fi de ajunsu pentru a justifica afirmatianea nostra*. — câ dilele acestui organu suntu numerate. — Se mai facemu una proba inca unu anu, mia dîsu ore-ce-ne, ce-ne scie, deca nu se voru molia ane-mele, si voru concurre mai cu zelu intru una forma si intru alta, spre multiemirea editoriului, câ se nu mai fia totu editoriu, ci la urma redactoriu. — Prea bene; unu anu nu e unu capu de tiera, vreamu se dîcu: una eternitate. Se facemu dar' si asta esperientia. Si apoi, ce va vre sî D-dieu. Anulu pre-sente pentru noi s'a terminatu; celu venitoriu ne stâ la usia, si numai de câtu vomu cunosce ex ungue 1 e o n e m! In fine, nu poţemu se inchiâmu acesta dechiara-tiune, fora de a impleni una detorentia amabile catrâ Editoriu: T. CIPAKIU. DD. Abonaţi ai nostri, pentru sucursulu, ce ne au datu si in estu anu; intre cari mai cu destintiune avemu a numi pre amicii nostri Craioveni, cari atâtu in a. c. câtu si in celu trecutu, ne au tramisu câte 50 de abonaţi. De amu fi fostu spriginiti si dein alte parti in asemene proportiune, Archivulu nostru s'ar' fi redicatu in forma si in cuprensu la unu monumentu natiunale. Ci asia, precumu ne aflâmu, dein 600 esemplaria dein an. trecutu, si 500 dein a. c, dupa 70 — 80 esem-plaria impartite gratis, si alte 40—50 alese mere-pere, totu ne au mai remasu pre capu dein an. trecutu preste 130 de esemplaria, la cari cu tota onorea invitàmu pre generosulu publicu romanii dein ambele emisferia cis-si trans-carpatine. Câte ne voru mai remane si dein a. c., vomu sci mai tardîu. Celi ce le lipsesce inca vre-unu numeru, rogâmu se reclameze numai de câtu, pentru cà dupa 1. Ian. an. venitoriu nu vomu mai potè dâ locu nece unei reclamatiuni. Conditiunile abonamentului pre anu 1869. — Pretiulu pre anu remane totu câ pana aci: 3 fl. v. a. pentru celi dein intru, 1 ţ$ austriacu pentru celi dein afora, — tramisi franco. — Aparitiunea va fi datata in terminii cestoru doi ani de pana acumu, calendariu vechiu. — Punctualitatea aparitiunei nru-lui primu dein anu 1869, va depende multu dela punctualitatea abonamentului, pentru care ne si rogâmu cu totu respectulu. — Esemplaria gratis, nu se voru mai tramite, de câtu la Redactiunile, cari ne tramitu in scaimbu pre ale loru regulatu; — si la in- stitute, asociatiuni seau societăţi, si la bibliotece, dein partea caror'a vomu fi recercati, seau caror'a le amu promisu una data pentru totu de un'a. Corespundentia mica. Tenerimei gimnasiali din B. multiamita pentru scri-sori'a amicabile. Dn. A. C. in Sz. Cz., nu ne a venitu prenumeratiunea. Dn. Gt. C. in T. nr. XVII. s'a tramisu; de almentrea, datulu aparitiunei e dupa cal. vechiu. A dres'a nostra. „La redactiunea Arcbivului pentru filologia si istoria. in Blasiu. "