ARCHIVI!
pentru filologia si istoria.
Nr. XYII.	10. Augustu	1868.
XXVII.
SISTEBFA ORTOGRAFICA.
I.	Necesetatea r e g u 1 e i.
Dupa ce in numerii trecuţi ne amu dechiaratu, precumu credemu, destulu de chiarii, sì despre cumu	ar'	fi	se	fia	ortografi'a,	sì	erasi	de	concesiu-
nile, acestu malumnecesarium, ce cauta se •facemu fonetismului, deca vomu se avemu pace cu tota lumea si alesu cu practicii, — si dupa ce in discursulu nostru, publicatu in nr. I., ne amu datu părerea asupr'a a patru punte, in cari deca ne amu involi cu toţii intru un'a, s'ar' potè sperà una armonia si concordia, de sì nu completa pana la minuţie, de acea inse totu forte omogenia, celu pu-cinu intre noi cesti dein coce de Carpati, — in urm'a acestora potè s'ar' pare, cà nu ne a mai re-masu nemica in càtu pentru principia-le si basi-le ortografiei nostre.
Inse luandu lucrulu la una consideratiune mai de a prope, totu ne-se pare, cà asta materia inca mai are lipsa de mai multa sì mai prelarga trac-tatiune, nu numai pentru praxe, ci chiara si pentru teoria, mai alesu in limitarea principiului etimolo-gicu, despre care inca nu suntemu cu totii destulu deinclaris; si ast'a ne a facutu, si potè inca se ne mai faca si de acumu in a-ante forte multu reu^ si deca nu altu, celu pucinu, dupa părerea nostra destulu de multu, acelu reu, cà nu ne in-tielegemu. Cà-ce, ori-unde e neintielegere, acolo neindoitu remane si ceva oscuritate, care causeza indoiele, si de multe ori e asilulu chiara sì alu reutatei.
E constatatu, cà in contr'a adevefului chiara si neindoitu, nemene nu cuteza a se opune facia facisiu; si asia reutatea numai prc sìib ascunsu face opusetiune, cà-ce lumin'a adeverului nu lasa locu repumnantiei nece celei mai mice; ea câtu lu-cesce, numai de câtu convinge si invinge; er' unde nu e convicţiune depiena, nu e lumina destula. Ceea ce potemu dice, nu numai de totu adeverulu AKCHIVU pentru FILOLOGIA sì ISTORIA, II.
si preste totu si in specie, ci chiaru sî in subdi-visiunea lui cea mai menunta, in — ortografi'a romana.
Deci se ne incercâmu, a dâ, deca se pote, una lumina si mai mare acestei materie, nu câ dora noi amu pretende, câ vomu pote", se o creâmu cu unu singura cuventu, câ creatoriulu universului: FIAT LUX! et fac ta est lux; ei numai ne in-cercâmu, pre incetu, si in mesura forte mica, cumu ne suntu sî poterile, si ne vomu multiemi, deca celu pucinu, ceea ce noi o vomu numi lumina, nu va fi intunerecu.
întrebarea mai de antaniu, ce pote cene-va se si faca in obiectulu ortografiei, ar' fi dupa părerea nostra: Câpentrucevolîmuseavemu ortografia? va se dîca cu alte cuvente:, Pentru ce cu totii volîmu se scriemu bene-regulatu? câ-ce atât'a insemneza cuventulu: ortografia. Si fiendu câ volîmu cu totii dar' se scriemu bene-re-gulatu, cari suntu acele regule, dupa cari, urman-dule cene-va, va se scria bene-regulatu ?
Câ-ce, de nu volîmu a ajunge acolo, câ se scriemu bene-regulatu, nu mai avemu lipsa de nece una regula, sî prein urmare de nece una ortografia. Pentru câ a scrie bene-regulatu, ori cene pote vede, câ nu se pote fora regula, si ortografia pentru a se scrie bene-regulatu, inca nu se pote fora regula.
Asia dar', candu dîcemu ortografia, totu una data dîcemu si regula de a scrie bene-re-gulatu, totu una data recunoscemu necesitatea de a scrie bene-regulatu, sî câ acea regula, un'a seau doue, seau sî mai multe, câtu de multe, e unu ce absoluţii necesariu pentru a scrie bene regulaţii , er' nu unu ce arbitrariu, lasatu in voli'a ori sî cui, sî fora care inca s'ar' potd scrie regulaţii.
Ce e mai multu, ide'a ortografiei de senesi, fora de a mai recurre la alte argumente, cene scf de unde trasa sî impensa, presupune si postuleza regula, regula severa, imperativa, de la care unu 41
— 322	-
minutu de te abaţi, una linia de te abaţi, ai stri-catu totu, sî nu mai ai cuventu se vorbesci de ortografia.
Si in urma, câ se conchidemu strinsu logice, chiaru si matematice, acea regula, ce face orto-grafi'a se fia ortografia, e oblegatdria pentru toti in genere sî in specie, sî pentru totu individuulu, fora de destintiune de . . . de . . . etc.
De acea, demi va dîce ce-ne-va, câ nu are lipsa de regula seau regule pentru ortografia, — in numele domnului dîca cei place, sî faca ce va vre*, — numai l'asi rogâ semi arate, cumu ar' potd scrie cene-va regulatu fora regula, et erit mihi maximus Apollo!
II.
Variatiunea limbeloru.
Cu ast'a nu voliu se dîcu, câ regul'a e sî aflata, candu dîcu, câ e neaparatu de lipsa regula pentru ortografia. Inca nece voliu se creda ce-ne-va, câ prein acea regula atâtu de absolutistica intielegu positive cutare seau cutare regula, cumu se dîce: per petitionem principii.
Nu, ci câ in filosofia, candu vomu se grainu de filosofia seau de ortografia, recunoscemu numai, câ caută se fia ore-care cale, metodu, regula, sistema de filosofia ortografia, — dar' astragemu de la	cutare	si	cutare,	câ	sî	cumu nece	nu	aru	fi
pre lume.
Ast'a credeamu a fi de lipsa se premitemu, câ antaniulu pasu catrâ ortografia, pentru câ nu acuşi se se afle vre-unu suatosu, carele, candu va fi foculu disputei mai mare, se ne talie vorb'a cu vre-una axioma, câ cu una palma preste ochi: Cumu câ nu este de lipsa nece una regula 1 a ortografia, nece una regula d e ortografia, — ci se scria, care cumu sci, cumu a invetiatu a casa seau la scola, dein psaltire seau dein gramateca, cumu se vorbesce in cutare munţi seau vâli, in cutare cetate seau sate, etc.
Atare omu, seau câ ar' fi unu egoistu, seau greu la capu, seau sî altu ceva. Egoistu, deca fora de a cerceta lucrulu mai de a-menuntulu si de a judecă fora parţialitate, ar' stă mortîsiu pre ce a apucatu. Greu la capu, deca ar' crede, câ se pote ce-va află, chiaru si in ortografia, unu ce non plus ultra, perfecţii, incalciatu imbracatu câ Menerv'a sarindu dein capulu lui Joe.
Suntu omeni, chiaru si intre celi invetiati,
carii nu potu se se orienteze, dupa cumu cere seien-ti'a. Nu potu se si imagineze cerulu de desupta nece cumu de nu cadu omenii in diosu, deca se inverte pamentulu; - ci credu, cumu au invetiatu de a casa, câ pamentulu e câ una me'sa lunga si lata cu margini, pre cari a siediutu seculiulu spen-diurandusi pietiore-le in diosu fora se ametiesca; câ cerulu e de arame seau de altu metalu etc.
Asia suntu si unii filologi, seau nefilologi, cari credu, câ toti romanii vorbescu limb'a loru si deca aude pre altu romanu vorbindu almentrea, seau-lu vede scriendu almentrea, ar' stă se jure, câ cest'a nu scie romanesce, ci numai elu.
Se nu mergemu mai departe, ci se adun'.mu, de esemplu in Blasiu, vre-una diece studenţi romani dein vre-una diece cornure ale Trniei; sei ascultâmu, cumu vorbescu aceştia romanesce unulu-fia-care; si apoi placa ai intrebâ, care dein eli vorbesce mai bene romanesce, si apoi se audi, ce-ti voru respunde. Si deca mai voliesci a completă scen'a si mai deplenu, fâ se asculte la tie-ranii dein Trni'a, Ungari'a seau Banatu, vre-unu ciocoiascu câtu de simplu dein provincie-le de preste munţi; si apoi erasi se audi.
Asia e. Toti vorbescu, si toti vorbimu roma-nesce, da nu toti intru una forma. Limb'a e una, ci form'a e diversa. Unii scaimba unele cosuna-torie seau vocali, alţii altele. Unulu dîeerpieptu, altulu cheptu, alu treilea cep tu, alu patrulu psieptu; si asia mai in colo: vinu, si ginu, si j i nu , si ghinu, sî i inu; — fieru, hieru, sieru, ceru; — se*ra, sara; —pre, pe, pâ; — de, d â; etc.
Dela reus latinesce, italianulu sia formatu rio, câ dela deus di o; romanulu reu, inse cu unu E nu limpede, ci oscuru dein gutu câ* alu orientaliloru; in femininu romanulu rea, care unii-lu pronuncia câ re cu E latu deschisu, alţii câ riâ, er' mocanulu: râ.
Cari tote, — si de acestea suntu cu milie-le, impreunandu-se facu una limba, intru atât'a, in câtu fundamentulu e totu unulu, inse formele cu atâte variatiuni, câtu o ai pote" desparţi in mai multe linrbe, totu romanesci, pre cari le ai poti si numi cu numiri destinte, pr. trna, ungurena, muntenesc a. mol dovenesca etc. si mai me-nuntu: barsanesca, campenesca, marginenesca, mo-canesca, etc.
Atare variatiune e unu ce forte comune totu-
323	-
roru limbeloru. Grecii avură, cumu amu atensu si cu alta ocasiune, patru recunoscute, pre cari inse nu le au numitu limbe, ci numai dialecte (vorbiri) , a fora de altele nerecunoscute, cari tote in urma impreunandu-se erasi intru un'a, născură pre numit'a comune, xoivti, si pre incetu totu scaim bandu si pre facundu, ajunseră la cea simpla, ànXài de astadi, carea inca nu se vorbesce, nece se scrie, pre totendenea totu intru una forma, că si a' nostra, si literaţii loru o totu deregu si cul-tiveza, cà si ai nostri.
Deintru a' Latiniloru, totu prein scaimbari dupa locure, provincie si secuii, mai antaniu si mai de multu se născu cea latina Romana, urbana si rustica, clasica, ante-si post-clasica, afora de alte dialecte vechia italice *). Dein cea latina romana apoi, dein asemeni cause, inca se facura straformari necontenitu, pana ce in Itali'a, Gali'a, Ispani'a, si in partile orientali se născură dein ea totu atâte limbe mari, italica, franca, spanica, por-tugala, romana, cu milie de variatiuni mai me-runte.
In Itali'a, de esemplu, unde limb'a latina erâ domestica, si asia chiara in léganulu ei, variatiu-nea atâtu e de mare, câtu de nu aru fi apucatu Italiana' asi crea una limba comune pentru litere si cultura, astadi nu s'aru mai intielege Venetia-nulu cu alti italiani, nece Lombardulu, nece Nea-poletanulu, nece Sardinianulu etc; precumu ori cene, care n'a studiatu aceste dialecte, nu va potè se intielega nece cărţile scrise in aceste dialecte, necumu se intielega pre vorbitori, chiaru si de va cunosce bene limb'a italiana literaria, care sî noue ne-s'a templatu atâtu in cârti, câtu si amblandu prein Itali'a.
Se conchidemu si aici dein premisele de pana aci: Cumu cà atari variatiuni se potu suferi in viati'a comune si la romani, — inse nu se potu suferi in scrisoria, in literatura, in scientia, cumu nu se potu suferi in limb'a italiana literaria, in cea francesca, spanica, portugalica, cari in fia-care dein provincie-le numite suntu numai câte un'a litera-ria, un'a italiana, una francesca, una spanica etc, nu doue, nece trei, seau diece, doue dieci, macaru cà, precumu amu dîsu, sî in acele tiere poporulu nu vorbesce una limba, ci fia-care dialectulu lui,
*) Vedi Th. M om ni sen, Die unteritalischen Dialecte, Leipz. 1850, 4-".
alu locului, si alu tienutului seu. Er' celi culti, invetiatî, literari, scrietori, prosaisti si poeti etc., toti scriu numai una limba literaria, cari o sciu sî vorbi, fora nece una variatiune in forme, nece in — ortografia.
Nota. Articlulu presente, impreuna cu celu dein nr. venitoriu, s'au scrisu inca in anulu trecutu, inse dein incidenti'a adunarei Societatei literarie dein Bucuresci, s'au amenatu, lasandu locu altoru articli, de si nu mai importanti, dar' asupr'a unoru obiecte, ce nu se poteau amena fora de asi pierde dein importanti'a pertractarei. Se va continua.
XXVIII.
DIPLOME MILITARLE ROMANE.
Dupa publicarea tableloru cerate, aflate in Trni'a, cà-ci afora de Trni'a pana acumu nu s'au aflatu necaliurea, câte adecă erau in posesiunea nostra seau publicate mai in a-ante de noi, — cti-getulu ne a fostu se .adaugemu si publicarea unoru diplome romane militaria, totu dein periodulu ocu-patiunei Daciei prein Romani ; monumente de asemene pretiu, câ si tablele cerate, de nu mai mare, fiendu câ si ele cuprendu in sene mai multe date istorice pentru ilustrarea acelei epoce atâtu de interesante pentru locuitorii acestora provincie, ce făceau Daci'a antica.
Monumentele aceste militaria inca si dupa form'a dein afora, au mare asemenare cu tablele cerate, fiendu si ele diptice, că si tablele cerate, de patru pagine, cu testulu duplecatu, si cu mărturie; numai câtu tablele militane erau scrise pre materia mai solida, de bronzu, de câtu lemnulu tableloru cerate.
De aceste monumente pana acumu suntu aflate toi publicate 42, — in adeveru unu numera forte micu, deca cugetàmu la mulţimea unoru asemeni documente, ce au cautatu a se scrie; fiendu cà fia-care veterann romanu, fiendu liberatu de a mai milita, recepea unu atare documentu, cei recunos-cea meritele castigate in oştire, sîi asecurâ derep-ture-le si onori-le, ce i-le decreta recunoscenti'a imperatoriului.
De in acestea, Jos. A r n e t h a publicatu mai antaniu, seau de nou 12, cu fac-simili in ararne, si cu comentaria forte pretiosa, in Vien'a, la a. 1843*).
*) Zwölf Römische Militär-Diplome, beschrieben von los. Arneth etc. auf Stein gezeichnet von Alb. Came-sina, 4°. Wien 1843.
41*
—	324 —
Dein acelea vomu publică si noi aici unele mai interesante, pre câtu ne va suferi spatiulu, in-cependu dela cele date de Traianu imperatu, si premitiendu una mica notitia istorica despre atari monumente, dupa acel'asi editoriu.
I.
Unu mare castigu pentru studiulu archeolo-giei sta intru acea, cà la descoperirea si a' mo-numenteloru celoru mai singuratece si mai neînsemnate la parere, de una data se desfàsiura in-trega icon'a cea mare a secliloru trecuţi.
Diplomele militarla ale imperatiloru romani Vespasianu, Titu, si celi alalti, de curundu aflate atâtu in Anstri'a si Ungari'a, câtu si in alte parti, ne revoca in mente potericu acea epoca, in care aceste provincie erau ocupate si dominate de im-peratorii romani.
La a. 34 in a-ante de Chr., Octavianu ocupa cetatea Metullu in Oarnioli'a; de aci ra-pede câ fulgerulu ajunse la-Siscia, astadi S i-secu, unde la împreunarea Culpei si Savei redicà locu pentru armele romane. Er' la a. 29 in a ante de Chr. acel'asi Octavianu, acumu dela a. 27 in a-ante de Chr. numita Augustu, tienù triumfulu seu de trei dîle asupr'a Panoniloru, Dalma-tiloru, Japodi-loru, si Gal li-loru.
Depre culmea Alpiloru, cari incongiura Itali'a de susu câ unu valu cercularm, se aruncară locuitorii selbateci asupr'a gradinei Europei, chiarii câ si torentii, cari se scurm totu dein aceliasi munti; alesu popora-le dein giurulu Aquileiei si Tergeste! fura, cari in adeverii predara Itali'a. Spre a certă aceste incursiuni, si spre a intende marginile imperiului romanii in Noricu pana la Dunăre, tramise Augustu dein Gali'a, Itali'a si Panoni'a, osti in contr'a Reti-loru, Vindelici - lorii si N o r i c i-loru, si in ver'a anului 14 in a-ante de Chr. ocupa Rheti'a, Vindelici'a si Noricu-lu*).
De una parte pentru asecurarea acestoru ocu-patiuni, in cuntr'a Germaniloru cari gemeau pre rip'a stanga a' Dunărei, pre câtu si pentru a in-frena sburdarea No ri ci-loru supuşi cu multe ne-volientie, se redicara castel e, dein cari in urma pre incetu se facura cetati.
Junimea acestoru provincie se inrolâ in legiunile romane, spre a milita in alte parti ale im
*) Vedi Horatiu Carni. IV. od. XIV. v. 7. 75—52, si od. XV v. 31. 22.
periului, in Arabi'a, Libi'a si Egiptu; si de alta parte, locuitorii provincieloru asiatice si africane Frigienii, Sirii, Cireneii etc. erau adusi se militeze in garnisonele Germaniei, Britaniei, Spaniei etc. Si in patru sute de ani, totu tienutulu ce-lu percurre Dunărea, celu pucinu de rip'a de-repta, fù sub ascultarea Romaniloru. Multe si diverse documente despre acestea ne au remasu pana astadi, si intre ele cele mai espresive suntu diplomele imperatiloru Nero, Vespasianu, Titu, Domi-tianu, Traianu, Antoninu si alţii.
Aceste diplome suntu copie dupre originina-riale, cari se aflau in Rom'a pusa in locu publicu si pre parietii unoru baserece, si contieneau liber-tăţile veteraniloru donati cu numire -de ci ve romanu si cu derepture de căsătoria. Acele table făceau parte dein acelu archivu de ararne, in care erau depusa Consulte-le Senatului si ale poporului (Se-natus consulta et plebiscita) despre evenementele cele mai memorabili, conventiuni de pace, donaria pentru poponi si militari, si dein cari Vespasianu, dupa arderea Capitoliului s'a nevolîlu erasi a restitui archivulu, precumu scrie Suetoniu in Vespasianu IX. Aerearumque tabularum tria milia, quae simul conflagraverant, restituenda suscepit, undique inve-stigatis exemplaribus instrumentum imperii pulcher-rimum ac vetustissimum confecit, quo continebantur poene ab exordio urbis senatus consulta, plebiscita de societate ac foedere, ac privilegia, cuicumque concessis.
Dein diplomele militaria pana acumu ne suntu cunoscute 42, care numera atâtu de micu ne pote fi totu una data câ unu mesuratoriu de a precepe, câtu de multe monumente romane si opure de tota speci'a voru fi pe itti, de ora ce dela a. 41 dupa Chr. pana la a. 300, seau dela Claudiu pana la Maximianu, celu de antaniu si celu mai dein urma imperatu, dela cari au remasu atari diplome, e probabile, cà mai multe milie s'au facutu.
Diplomele aflate si publicate in decursulu a' 20 de ani dein seclulu presente, prein numerulu lorii, care e asemenea celoru aflate in seclulu tre-cutu, arata invederatu, cu câta luare a mente se sapa astadi terenulu istoricu.
Chiaru si in cetăţile cutrupite de Vesuviu, in Erculanu, Pompei, si Stabie, cari sub lav'a, ce le acoperia, asia de bene s'au coserbatu, câtu ar' potè se creda ce-ne-va, cà a fostu voli'a provedentiei, se ne păstreze una icona chiara a' vietiei romane, —
325 —
inca s'au aflatu pana acumu doua diplome mi-litaría.
Aceste doua fura publicate de editorii antici-tatiloru	Erculane,	in	Neapole	la	a. 1767,	si	dupa
aceştia,	impreuna	cu	alte 14,	de	Marini	in:	Ac-
tele si monumentele fratiloru Arvali *), si dupa acestu dein urma de Spangenberg, **) apoi de Vernezza tote 16, impreuna cu alte cinci, la cari Lysons adause 4 noue, Baillie si (raz-zerà siesa, Avellina un'a; dupa acea Cave-doni si Horvát ***) un'a si aceeaşi, Curieru Romanescu un'a;****) B. Borghesi un'a, si I. Arneth siepte noua.
Diplomele militaría suntu interesante si dein acea causa, cà ne aducu a mente ostile, cari cu bravura loru cuceriră lumea.
Rom'à are de asi multiemí originea numai ar-meloru, si desvoltarei escelente a artei militane in tote respectele, asiá câtu dein istori'a romana, afora de artea de a guberná, a nevolia se mai pote in-vetiâ si alfa, de câtu artea de a cuceri si de a tiene bene cele cucerite; dein care causa momen-tositatea studiului istoriei romane sta in faptele cele mari belice ale Romaniloru, si in despusetiu-nile intielepte de a gubernâ popora-le supus.a
Rom'a, cea cu 37 de porte, si cu 1200 de funtane, vediù a prope de 400 triumfi, si intru me-mori'a loru redicâ mai multe colosa, doue columne, si 36 arce triumfali. Ea aduna intre murii sei spolia-le popora-loru a' tota lumea cunoscuta atuu-cea, pana ce in urma ea insasi deveni pred'a po-pora-loru, ce beura dein dunărea de diosu.
Istori'a ne invetia, cumu incepura romanii inca de buna ora, a cuprende in oştirile sale pre poporale abia cucerite, si cumu invetiara acestea insasi asi supune pre domnitorii loru. De multe dein aceste popora, amentescu diplomele, ce imperatii romani le au împartîtu trupeloru luate dein acelea.
Adaugemu, câ alegerea seau alesulu barbati-loru portatori de arme, la romani se numea legiune; si câ numerulu, dein câţi sta legiunea,
*) Gli Atti a monumenti de' fratelli Arvali, Roma, 1795, 4° tom. II. p. 433-489.
**) E. Spangenberg : Iuris romani tabulae negotio-rum, Lips. 1821, 8° p. 352—360, si in adausu la fine.
***) In tudomànyos gyujtemény, Pest, 1833, pag. 41—64; o am avutu, cine a peritu in 1849.
****) Cur. romanescu, a. 1839, nr. 26.
era dela 4200 pana la 12,800 de insi. si pre aceeaşi urma si numerulu ostei romane, incependu dela tempurele republicei pana la celi mai gloriosi ce-sari, se sui in tempu de pace, variaudu dela 70,000 pana la 400,000.
Legiunile erau insocite de ari pe (alae), despre cari la A. Grelliu noct. att. XVI, 4, asia se serie : Alae dictae exercitus equitum ordines, quod circum legiones dextrâ sinistraque, tamquam alae in avium corporibus, locabantur. Ele erau mai multu trupe ausiliarie, si custau ordinarie dein 500, calareti, seau pedestri; er' deca erau 1000, se numea ala miliaria. Dela asemeni ale, multe cetati-si ca-petara numirea, precumu: Ala Flaviana, Ala nova, etc, seau pentru cà se tramiteau soldaţii acolo spre apărarea tienutului, seau pentru cà de acolo-si aveau originea, seau in urma pentru cà erau donati cu agri dein tienutele acelea.
Pre candu legiunea custa numai dein 6000 fetiori, cohortea inca custâ numai dein 600 ; er' deca contienea 1000 persone, se numea m i 11 i a r i a, si se semna in scrisu cu co. Cohorti-le ausiliarie inca erau mai multu pedestrime, si alesu dein po-pora-le ajutoria, dein cari mai multe ocurru in Diplome.
II.
Diplomele aflate si publicate pana acumu suntu:
1.	Dela Claudiu, aflata in Stabi ae, astadi Castel a mare, la a. 1750, acumu in Museulu Er-culanu in Neapole, dein a. u. c. 805.
2.	Dela Nero, inse numai diumetate, la unu privatu in Viena, publicatu mai antâniu de J. Ar-neth la loc. cit. ur. I. in fac-simile.
3.	Dela G-alba, doue: —
a)	aflata in 1688 la Castello a mare, acumu in Florentia in museulu Mediceu, publicata de Maffei in Museulu Veronese p. 98 seq.
b)	aflata totu acolo la a. 1728, si publicata la loc. cit. p. 485.
4.	Dela Vespasianu, trei ; —
a)	aflata la Resina in 1746, acumu in museulu Erculanu dein Neapole; dein a. u. c. 823.
b)	aflata la Salona, mai antâniu in museulu Barberini in Rom'a acumu inBerlinu; dein a. u. c. 824.
c)	aflata in Ungari'a in satulu Sikâtor dein Co-mitatulu Vesprimu la a. 1822, acumu in mu-seulu Pestami; publicata si de J. Arneth la loc. cit. nr. IL; dein a. u. c. 836.
—	326	—
5.	Dela Ti tu, aflata aprope de Vien'a la a. 1834, publicata de I. Arneth 1. c. nr. III; dein a. u. c. 833.
6.	Dela Domitianu, patru; —
a)	aflata in Ungari'a in Comitatulu Somogiu, la a. 1840, acumu in Museulu Pestanu; publicata de I. Arneth 1. c. nr. IV;
b)	aflata la Theba ia Egyptu, acumu in Vati-canu;
c)	aflata in Salona, acumu in Museulu dein Flo-rentia; la Gruteru pag. 574 nr. 5. 6.;
d)	aflata in Ungari'a; la Gruteru p. 375 nr. 1.
7.	Dela Nerva, astadi in museulu dein Cagliari.
8.	Dela Trai a nu, cinci;
a)	si b) in museulu Britanicu;
c)	dein a. u. c. 859, d. Chr. 106; aflata in Un-gari'a acumu in museulu Pestanu; publicata de I. Arneth 1. c. nr. V.
d)	dein	a.	u.	c. 863,	d.	Ch.	110;	publicata	mai
antaniu de acel'asi I. c. nr. VI;
e)	publicata de Vernaza.
9.	Dela Adrianu, siesa;
a)	in museulu dein Cagliari; dein a. 127 d. Chr.;
b)	aflata la Cremona, publicata mai antaniu de Fontejus in Veneti'a;
c)	aflata in tier'a romanesca, in judeciulu Ro-manati, Martin 1839, si publicata in Curie-rulu romanescu 1839 nr. 46; la I. Arneth 1. c. nr. VII; dein a. u. c. 882, d. Chr. 129.
d)	aflata in Sardini'a, acumu in Turinu;
e)	publicata de Lysons, London 1817 ;
f)	aflata in Ungari'a in satulu Tooth , la a. 1760; publicata de Weszpremi, Vien'a 1781.
10.	Dela An toni nu Piu, siesa; —
a)	aflata in Ungari'a in Tarjân la a. 1777, publicata de acelaşi Weszpremi, si dupa elu de Schonwi esner in Iter romanorum p. 121; acumu in Cabinetulu c. r. dein Vien'a; la I. Arneth 1. c. nr. VIII.
b)	aflata in Ungari'a la Peregova; originalele in acel'asi cabinetu, la I. Arneth 1. c. nr. IX.
c)	aflata in Ungari'a in Comit. Vesprimu ; originalele totu acolo, la I. Arneth 1, c. nr. X.
d)	aflata in Ungari'a la A. Szent-Ivâny; mai antaniu publicata de I. Arneth 1. c. nr. XI,
e)	aflata in Ungari'a la Adony lenga dunăre, la a. 1830; originali-le de suptu e) si d) in
colectiunea Jancoviciana dein Pestia ; la I. Ar-neth 1. c. nr. XII .
f)	numai in fragmente, mai antaniu la Marini loc. cit.
11.	Dela Marcu Aureliu, numai in fragmente la Marini 1. c.
12.	Dela M. Aureliu si L. Vern; doue; a) aflata in Bud'a, si publicata de Weszpremi; b) publicata de G a z z e r a.
13.	Dela Septimiu Severu, publicata de Gazzera.
14.	Dela Alesandru Severu, in museulu Burbonieu dein Neapole, publicata de Avellino in Neapole 1836.
15.	Dela G o r d i a n u III., aflata la Lyon in Franic'a la a. 1780, publicata de Amaduzzi Florenti'a 1786.
16.	Dela Filipi amendoi, doue;
a)	aflata la Modena in a. 1724, publicata de Mafei 1. c. p. 325; acumu in Monacu in Ba-vari'a ;
b)	in Neapole, publicata de Bellori si Muratori etc.
17.	Dela De ciu Traianu, publicata de Bor-ghesi, in Rom'a 1840.
18.	DelaM a x i m i a n u,publicatadeGazzera.
19.	Alte doue, nesciute dela care imperatu; un'a aflata la Nimwegen, alfa la Walcot aprope de Bath in Angliter'a
III.
DIPLOM'A lui TRAIANU, I.
Déin 13. Maiu, anulu Romei 859, dupa Chr. 106.
Pag in'a I., dein afora a). Scriptur'a I.
Lin. 1. Imp. Caesar Divi Nervae f. Nerva Trianus
2.	Augustus Germanicus Dacicus Pontif ex
3.	Maximus Tribunic. Potestat. Villi. Imp.
4.	IIII. Cos. V.	P. P.
5.	Equitibus et peditibus qui militant in a-
6.	lis tribus et cohortibus septem quae appe-
7.	lantur I. Claudia Gallorum et I. Vespasia-
8.	na Dardanorum et Gallorum Flaviana
9.	et I. Flavia Commagenorum et I. Lusitano-
10.	rum Cirenaica et II. Lucensium et II. Flavia
11.	Bessorum et IL et III. et UH. Gallorum et sunt
12.	in Moesia inferiore sub A. Caecilio Fausti-
13.	no qui quina et vicena plurave stipen-
14.	dia meruerunt item dimissis honesta mis-
15.	sione et classicis. quorum nomina sub-
16.	scripta sunt ipsis. liberis posterisque PS-
17.	rum civitatem dedit et conubiun cum u-
18.	xoribus quas. tunc Tiabuissent cum est ci-
—	327	—
19.	vitas iis data aut si qui. caelibes essent
20.	cum iis quas postea duxissent dum taxat
21.	singuli singulas. Ad III. Idus Mai
22.	C. Julio Basso Cn. Afranio Dextro cos.
23.	coh. III. Gallorim cui praefuit
24.	P. Valerius Sabinus
25.	Fediti
26.	Ambireno Juvenci F. Rauric.
27.	Descriptum et recognitum ex tabula
28.	Aenea quae fixa est Romae in muro
29.	post templum Divi Aug. ad.Minervam.
Pagin'a II, dein la-intru a)
S c r i p t u r' a II.
hin. 1. Imp. Caesar Divi Nervae f. Nerva Traianus
2.	Augustus Germanicus Dacicus Pontifex
3.	Maximus Tr-b-nic. Pötestat. Villi. Imp.
4.	IUI. Co. V. P.P.
5.	Equitibus et peditibus qui militant in
6.	alis tribus et cohortibus Septem quae ap-
7.	pellantur I. Claudia Gallorum et I. V&spa-
8.	siana Dardanorum et Gallorum Flavia-
9.	na et Flavia Commagenorum et I. Lusi-
10.	tanorum Cyrenaica et II. Lucensium et
11.	II. Flavia Bessorum et sunt in Moesia in-
12.	feriore sub A. Caecilio Faustino qui quina
13.	et vicena plurave stipendia meruerunt
14.	item dimissis honesta missione quo-
"	15. rum nomina sub scripta sunt ipsis
16.	liberis posterisque eorum civita-
Pagin'a III. dein la-intru b)
hin. 1. tem dedit et conubium cum uxoribus
2.	quas tunc habituissent. cum est civi-
3.	tas iis data aut si qui caelibes essent
4.	cum iis quas postea duxissent dumta-
5.	xat singuli singulas
6.	A. D. III. Idus Mai
7.	C. Julio Basso Cn. Afranio Dextro Cos.
8.	Coh. III. Gallorum cui praefuit
9.	P. Valerius Sabinus
10.	Pediti.
'	11.	Ambireno	Juvenei	F. Rauric.
Pagina IV. dein afora b).
hin.	1.	Ti.	Juli	Urbani
2.	Q. Pompei Biomeri.	*
3.	P.	Cauli	Restituii
4.	P.	Atini	Amerimni.
5.	M. Juli Clementis
6.	Ti. Juli Euphemi
7.	P. Caulj Vitalis
Care diploma scrisa in sensoria currente, si combinata dein ambe teste-le asia suna:
„Imperator, Caesar, Divi Nervae filius, Nerva TRAIANUS, Augustus, Germanicus, Dacicus,
Pontifex maximus, Tribuniciae potestatis nonum, Imperator quartum, Consul quintum, Pater Patriae, equitibus et peditibus, qui militant in alis tribus, et cohortibus septem, quae appellautur: I. Claudia Gallorum, et I. Vespsiana Dardanorum, et Gal-lorum FI avi ana; et I. Flavia Commagenorum, et I. Lusitanorum Cyrenaica, et II. Flavia Bessorum, et II. et IIL et IV. Gallorum; et sunt in Moesia inferiore sub Aulo Caecilio Faustino 5 qui quina et vicena, plurave, stipendia meruerunt, item dimissis honesta missione, et classicis, quorum nomina subscripta sunt, ipsis, liberis posterisque eorum, civitatem dedit, et connubium cum uxoribus, aut siqui caelibes essent, cum iis, quas postea duxissent, dumtaxat singuli singulas.
„Antediem tertio Idus Maias, Caio Iulio Basso, Cneio Afranio Dextro Consulibus.
„Cohortis tertiae Gallorum, cui praefuit Publius Valerius Sabinus, pediti Ambireno, Iuvenci fìlio, Raurico.
„Descriptum, et recognitum, ex tabula aenea, quae fixa est Romae in muro post templum divi Augusti ad Minervam".
IV.
Diplom'a e data unui Gallu, pedestru, dein coh. III. a' Galliloru, cu numele Ambirenu alu lui Iuvencu, care impreuna cu alti calareti si pe-destri dein trei aripe si siepte cohorti, specificate cu numele, implenindu 26 de ani de servitiu militare, si dimisu cu dimisiune onorabile, a castigata dela Imperatulu Traianu, dereptulu de ci ve romanii, pentru sene, filii si posterii sei, precumu si dereptulu de căsătoria legitima cu mulierea, carea 0 ar' ave atunci, seau dupa acea, numai câtu ca-satori'a se nui fia cu mai multe de una miniere: unulu cu un'a.
Dein cari limpede se cunosce, cà acele aripe si cohorti, fiendu conscrise dein naţiuni si provincie afora de Itali'a, nu aveau nece dereptulu de cive romanu, nece de căsătoria romana, pana ce nusi castiga espresu acele derepture dela impera-tulu; er' casatorie-le loru pana atunci nu aveau protectiunea legiloru romane.
Intre popora-le acestora trupe ausiliarie, ocurru mai cunoscute: Galii, Lusitanii astadi Portu-gallii, si Lueensii seau Lucanii deinGalli'a cis-alprin'a seau Itali'a de susu de astadi; er' mai necunoscuţi suntu :
—	328	—
a)	Comma gen ii, poponi dein Siri'a, de cari Pliniu in ist. nat. XXIX, 13: in Commagene, Syriae parte ;
b)	Dar danii, nu celi dein Asi'a mica seau Troiani, ci dein Moesi'a unde astadi e Serbi'a, dein care provincia s'au trasu si imperatii Clau-diu si Costanti nu celu mare. Dein acelia a fostu si Mariu Meraiu, prefectulu aripei Darda-niloru, alu caruia sarcofagu s'a aflatu in Africa si acumu e in Oxfordu, si pre care Traianu in belulu Dacicu l'a donatu cu corona murale si alte in-semne.
.	c) B e s s i i, poporu selbatecu dein Thraci'a delenga muntele Haemu. Pliniu 1. c. IV, 18: Bes-sorumque multa nomina ad Nestum amnem.
Testulu acestei diplome, in amendoue scrip-ture-le, e cu litere uniciali, nu cursive cà in tablele cerate; si in scriptur'a II. suntu trecute cu vederea doua incisa, precumu: dein lin. 11: et IL et III. et IIIL Gallofum, — si dein lin. 15: et Classicis.
V.
Prefectulu seau Legatulu imperatescu A. C ae-ciliu F austi nu pana acuma nu e cunoscuţii, decâtu dein asta diploma. Borghesi, care scrise despre acesta diploma, dice, cà nu a aflatu numele lui in altu monumentu; totu asemenea si I. Arneth. Borghesi e de parere, cà A. Caeciliu Faustinu a urmatu	lui C a 1 p u r n	i u	M a c e r, care	erâ	prefectu
acestei	proviucie la	a.	105, precumu	se	cunosce
dein Pliniu Epist. X, 51. 69. 81; — inse cà si mai in-ante a fostu legatu totu acolo, precumu si L. Mini chi Natale, de cari vedi G-ruteru in-script. XLIX, 6. LXIX, 8. CCCCLXXXXVIII, 5; si D. P o m p e i il Falco.
De insemnatu suntu in asta diploma si numirea Moesia inferior, si Classicii seau nau-tarii, de cari amentesce si Diplom'a lui Domitianu dein a. 91. cà pre dunăre in Moesi'a era una flota seau clase de nài.
Er' adausulu celu mai importante pentru Fastii Consulari dein asta diploma a'lui Traianu, sta intru acea, cà Consulii mentiunati aci acumu se sciu in ce anu au functiunatu câ consuli suplenti, ceea ce pana acumu era forte la indoiela, alesu cu re-spectu la Afraniu Dextru.
Despre coleg'a acestuia in consulatu, dice totu Borghesi, cà pana aci nu se sciea nemica; ci e celu ce in a. 99 -100 era Proconsule inBithini'a,
si fù acusatu de Bithini, er' de Pliniu aparatu, pre-cumu acest'a arata mai de multe ori, in Epist. IV, 9. VI, 29. X, 65. Si se crede, cà Pliniu, avendu mare crediamentu la Traianu, sia datu nevolientia dea ajuta pre Iuliu Bassu, pre care-lu numesce blandu si laboriosu, câ se ajungă la demnetatea cea mai inalta, câ una satisfactiune completa.
Borghesi crede mai incolo, cà acestu Iuliu Bassu e tata acelui Iuliu Bassu, care se afla intru una inscriptiune, aflata in Trani'a si dedicata lui Joie, Junonei si Minervei, câ legatu in Daci'a seau alu legiunei XIII. gemene la a. 135 dupa Chr. la Orelli ur. 1280, Seivert nr. XLII.
I.	O. M. Il IVNONI REGr. O MINERVAE |j VETERAN. LEG. j| XIII. GEM. H. M. || PER. IVL. BASSVM. Il LEG. AVG. PR. PR. IDIBVS DECEMB. li PONTIANO. ET || ATILIANO. COSS. Il MI LITE S FAC. || C.
Inse însemnătatea cea mei mare, ce are acesta diploma, precumu dice Borghesi, si intru acea, cà fipseza ero n olog i'a belului Dacicu, si confirma părerea lui Fabretti si Eckhel, dupa care duratiunea belului dacicu antaniu se pre-lungesce cu unii anu, si triumfulu lui Traianu se repune pre I. Ianuariu 104 d. chr.
Dein acesta diploma se conchide, cumu cà alu doile belìi dacicu s'a inceputu, seau cu finea anului 105, seau numai cu inceputulu anului 106, si in acel'asi anu s'a si terminaţii.
Intru una disertatiune, despre una inscriptiune pentru L. Burbuleiu Optatu Ligarianu Consule, Borghesi a aratatu, cà Pliniu a intratu in IT. Sept. 105 in proco'nsulatulu seu dein Bithini'a, si sia datu părerea intra acolo, cà speditiunea lui Traianu la ahi doile belu dacicu se fece in a' dou'a diumetate a anului 105, adoptandu părerea lui Dodwel l, cum cà puntea preste dunăre s'a redicatu in restem-pulu deintre belulu antaniu si alu doilea dacicu.
Deci, dupa ce acesta diploma se dateza dein 13. Maiu, 106, si intru insa Afraniu Dextru se numesce consule, si dupa ce dein Pliniu Epist. V, 14, este neindoitu, cumu cà Traianu erâ inca in Rom'a, candu Afraniu incepuse asi esercita in Senatu derepture-le de consule desemnatu, — dein aceste urmeza, cà Sparti anu este in totu derep-tulu, dìcundu, cà belulu Dacicu alu doilea intru unu anu s'a inceputu si s'a terminatu, si cà prein urmare Adrianu se fece tribunu-plebei sub con-sulatulu lui Candidu si Quadratu a' dou'a ora seau
— 329	-
la a. 105, unde in Adrianu III. serie: Post prae-turam, acta senatus curavit, atque ad bellum Dacicum Traianum familiarius prosecutus est. — Tribunus plebei factus est Candido et Quadrato iterum consulibus. — Secunda expeditione Dacica Traianus euro prhnae legioni Minerviae praeposuit, securaque duxit, quando quidem multa egregia eius facta claruerunt. — Praetor factus est Sura bis, Serviano interum consulibus (107).
In câtu pentru soldatulu, cui s'a datu diplom'a, elu se dice Rauricu de naţiune, dein acelu po-poru, care m numeru de 23,000 s'au batutu cu C. Iuliu Cesare (de bello gali. I, 5. 29. VII, 75), si erau cu locuenti'a in apropiare de Basile'a (Basel) in Elveti'a lenga Augst. La Cesare se numescu R aur aci, ci aliurea numai Raur ici.
De sene se intielege, cà tote acele oştiri, cari dupa acesta Diploma au castigatu derepture de cive romanu, au luatu parte in belulu dacicu alu doilea, in finea căruia s'au remunerati!, si e probabi l e, cà au si rema su in Daci'a cà coloni sti.
VI.
DIPLOM'A lui TRAIANU, II.
Dein 17. Februariu, anulu Romei 863, dupa Chr. 110.
Pagin'a I. dein afora a). Scriptur'a I.
Lin. 1. Imp. Caesar Divi Nervae F. Nervo, Traia-
2.	nus Aug. Germ. Dacicus Pontif. Maximus
3.	Tribunic. Potestat. XIIII. Imp. VI. Cos. V. P. P.
4.	Equitibus et peditibus qui militaverunt in
5.	alis duabus et cohortibus decem quae ap-
6.	pellantur I. Civium Romanorum et I. Aug.
7.	Ituraeorum et I Aug. Ituraeorum Sagit-
8.	tar. et I. Britannica co C. R. et I. Hispanor.
9.	P. F. et I. Thracum C. R. et I. Ituraeorum et I.
10.	Flavia TJlpia Hispanorum co C. R. et II. Gal-li, lorum Macedonica et III. Campestris C. R.
12.	et IV. Cypria C. R. et VIII. Raetorum C. R.
13.	et pedites singulares Britannici et sunt
14.	in Dacia sub D. Terentio Scauriano quinis
15.	et vicenis pluribusve stipendiis emeritis
16.	dimissis honesta missione quorum no-
17.	mina subscripta sunt ipsis liberis poste-
18.	risque eorum Civitatem dedit et conu-
19.	bium cum uxoribus quas tunc habuissent
20.	cum est civitas iis data aut siqui caeli-
21.	bes essent cum iis quas postea duxissent
22.	dumtaxat singuli singulas A. D. XIII. K. Mart.
23.	Ser. Scipione Salvidieno Orjìto
24.	M. Peducaeo Priscino Cos.
25.	Alae I. Aug. Ituraeor. cui praeest
26.	C. Vettius Priscus
27.	ex gregale
28.	T. Haemo Horati Ituraeo
29.	et f. eius. et Marco f. eius. et Antonio f. eius
30.	Descriptum et recognitum ex tabula
31.	aenea quae fixa est Romae in mur o post
32.	templum divi Aug. ad Minervam.
Pagina II., dein la-intru a).
S c r i p t u r' a II.
Lin. 1. Imp. Caesar Divi Nervae f. Nerva Traianus
2.	Aug. Germ. Dacicus Pontif. Max. Tribunic. Po-
3.	testat. XIIII. Imp. VI. Cos. V. P. P.
4.	Equitibus et peditibus qui militaverunt
5.	in alis duabus et cohortibus decern quae
6.	appellantur I. C. R. et I. Aug. Ituraeorum
7.	et I. Aug. Ituraeor. sagittar. et I. Britan-
8.	nica c© C. R. et I. Hispanor. P. F. et 1. Thracum
9.	C. R. et I. Ituraeor. et I. Flavia Ulpia Hispa-10. nor. co C. R. et II. Gallor. Macedonica et
11.	III. Campestris C. R. et IUI. Cypria C. R. et
12.	VIII. Raetor. C. R. et pedites singulares
13.	Britannici et sunt in Dacia sub D. Te-
14.	rentio Scauriano quinis et vicenis
15.	pluribusve stipendiis emeritis dimis-
16.	sis honesta missione quorum no-
17.	mina subscripta sunt ipsis liberis pos-
18.	terisque eorum civitatem dedit et
Pagin'a III., dein la-intru b) cu finea scrip-turei II., si Pagin'a IV., dein afora b) cu mar-turie-le, — lipsescu.
Trascriptiunea cu scriptura ordinaria latina nu ne-se pare aci necesaria, dupa ce amu trascrisu pre cea mai de antaniu, tote aceste diplome fiendu concepute dupa una formula generale, in care numai numele aripeloru, coorti-loru si cele propria * se scaimbau, cumu s'a facutu si aici, unde se enumera aripe-le si coorti-le cari afora de legiunea V. Macedonica si de legiunea XIII gemena, erau statiunate in Daci'a sub prefectuluDeciu Terentiu Scaurianu in a. dupa Chr. 110, si adecă:
a)	Alae seau aripe:
1.	I. Civium romanorum.
2.	I. Augusta Ituraeorum.
b)	Cohortes seau curţi:
1.	I. Augusta Ituraeorum sagittariorum.
2.	I. Britanica miliaria, civium r,omanorum.
3.	I. Hispanorum pia, felix.
4.	I. Thracum, civium romanorum.
5.	I. Ituraeorum.
ARCHIVU pentru FILOLOGIA sì ISTORIA, II.
42
-	330 —
6.	I. Flavia Ulpia hispanoram miliaria, ci-vium romanorum.
7.	II. Gallorum macedonica.
8.	1IL Campestris, civium romanorum.
9.	IV. Cypria, civium romanorum.
10.	Vili. Raetorum, civium romanorum.
La cari se adaugu dein diplom'a I.
a) Alae:
1.	Claudia Gallonila.
2.	Vespasiana Dardanorum.
3.	Flaviana Gallorum.
b)Cohortes:
1.	I. Flavia Commagenorum.
2.	— Lusitanorum Cyrenaica.
3.	III. Lucensium.
4.	II. Flavia Bessorum.
5.	IL
6.	III.} Gallorum.
7.	IV. I
Cu totulu: 5 alae si 17 coliortes

.' egau u seau pre ecuu os roru en aca
.	,
Intre popora-le diplomei II. mai memorabili suntu Ituraei naţiune siriaca dein Coele-Syri'a la Pliniu ist. nat. V. 19: Emesenos Hyduas Itu-r a e o r u m gentem ; dein eli se afla una ala destinta si decorata cu numirea Augusta; si do ti e cohorti : I a Itureiloru săgetători asemenea cu destintiunea Angusta si alfa I. Ituraeorum fora
Despre arip'a I. Augusta Ituraeorum au mai remasu si doue inscriptiimi lapidarie, aflate* in Trani'a la Bretea (Bregetii), si duse la Ebers-dorf lenga Viena, unde se aflau in casele lui Iero-nimu Beck de Leopoldsdorf ; la Gruteru p. DXIX nr. 5:
ALBAN. BAL VI. F. ij DEC. ALAE. AVGV-STAE. ITURAEO Ü RVM. DOMO. BETAVOS. AN I! NOR. XLII. STIPENDIOR. il XX. HIC. SITUS. EST. TITVLVM. || MEM. POSS. || TiB. IVLIVS. REITVGENVS. ET. || LVCANVS. DEC. ALAE. AVG. ¡1 ITOVRAEORVM.
Er' cea alalia, p. DXXX1II, nr. 9:
BARCATHES jiDECEBALI. F.|| EQ. ALAE. AVG. Il ITVRAEORUM. DO il MO. ITVRAEVS. AN. II XXV. STIP. V. H. S. E. || ZANIS. DECE.
F. BAR II AMNA. BELL ABI. F. || ET. BRIC*' BELVS. FRATR. || HEREDES. POSIERVNTü
Vedi-le si in Inscriptiunile romane in Daci'a del Ackner si Müller nr. 208 si 867, unde se serie: BLLABI si BRICBELV, potè dein erore. De al-mentrea cuventele: Beth-avos, Bar-cathes si Bar-i amna etc. arata, cà in adeveru acesti Iturei eratt! de limba semitica.
Memorabili suntu si cohorti-le spanice de sufr nr. 3 si 6, cu numirile loru, cea de antaniu: pia, felix, er' cea alalta: Flavia dupa Vespasiani seau filii lui: Tilu si Domitianu, si Ulpia dupa Traianu, care inca era ispanu de origine; de al-mentrea pana aci necunoscute.
Cohortea sub nr. 8, deunde s'a numifuCam-, p es tris, nu se scie, de nu cumva se intieleger Cilicia campestris, seau dela Julia Cam-pestris in Mauritania, ce era colonia tramisa de» Augustu; vedi Pliniu 1. c. V, 1.
Cohortea Cypria si a' Reti-loru, de sub* nr.	9	si	10, dein	insul'a Cipru	si	dein	Retia,	de	ce-:
tatiani romani, inca suntu cunoscute numai dein» asta diploma; er' Ret ii se facera civi romani, prein Titu si Vespasianu.
Consulii M. Peducaeu Priscinu, si Ser. Scipio Salvidienu Orfitu, suntu cunoscuţi dein Fastii consulari, la a. n. c. 863, seau 110 dupa Chr., numai càtu fastii au Crispinu, nu Priscilla cà in diploma, si se potè, cà erorea e dein partea copiei acestei diplome, ce acumu nu se mai afla in originale; pentru cà. —
Copi'a diplomei, dupa carea se publica mai antaniu i eră făcuta de E c k h e 1, renumitulu numis-maticu dein Vien'a, intre ale căruia Msa se aflà dupa mortea lui, inse cu adausu de alta mana, a'lui Grub er, unui copLtu in Cabinetulu c. r. de medalie: Principis Batthănyi.
Dein care J. Arneth conclude, cà aceştia amen-doi intre anii 1798—1811, au vediutu diplom'a si in origine, inse pre lenga tota nevolienti'a de a o potè vede si instisi, nu a reesitu, si se prepune, cà a peritu.
VIII.
In respectulu diplomeloru lui Traianu,, ace-l'asi se dechiara, cà totu ce e mai memqrabile in diplomele lui, este inpregiurarea, cà ele. pro-venu dela celu mai mare intre tota impe-ra tii romani, pentru cà dupa dîlele iiifrieosiate ale lui Domitianu. si dupa scurt'a domniră a'lui
331	—
Nerva, btinii D. dìeà ih adensu de para a ff tra-inesu pre Traianu, câ erasi se puna lumea in ordine, de care asia demulta eră lipsita. Traianu in câtu pentru indulgentia si victoriositate se pote asemenâ cu Cesari, si intruniea in sene tote ver-tutile in asia mesura, câtu detotì fù numitu celu mai bunu principe, si in 200 de ani dupa elu senatulu romanu a aclamatu totoru principilòru noi : felicior Augusto, melior Traiano, (mai ferice cà Augustu, mai bunu cà Traianu)! Precumu era elu de crutiatoriu in viati'a privata, asia era de mare si de splendidu in totu ce erâ publicu, unde cerea bene-le statului si maiestatea numelui romanu.
Deca resumàmu intregu cursulu acestui mare barbata, elu in adeveru ne apare cà celu mai esce-lente, mai ferice si mai jperfectu intre toti imperatii Romei. Armele lui, conduse de elu insusi, câ-ştigară victorie-1 e cele mai strălucite: la Renu, in doue speditiuni in cuntr'a lui Decebalu regele Da-cilorù la dunare, preste care facù minunat'a punte, si in cuntr'a Parthiloru la Tigre si Eufrate. Traianu ocupà Mesopotami'a, Armeni'a, Arabi'a si Daci'a; nu ise tempia nece unu desastru, si numai etatea-lu împiedeca, de a nu renof triumfii lui Alesandru, si in midiloculu invingeriloru morì la Selinu in Augustu a. dupa Chr. 117.
Traianu gusta tota fericirea pamentesca, cà nu multi alti omeni; in casa, soci'a sa Plo'tin'a i-adause glori'a in cele de viati'a privata. Candu intra ea in palatiulu Cesari loru, dise catrà celi de in giurata seu : Io intru in asta casa asia, cumu dorescù se fiu, candu voliu est dein ea; — sì-si tienù cuventulu. — In campulu bătăliei, elu fù numitu cu dereptu cuventu : Germanicu, Dacicu, Parthicu, Arabicu. — In administratiunea imperiului, nece unu imperata nu a fostu adamatu asia de sincera de toti, de senatu si de civi, dela inceputu pana in capetu, cà Traianu.
In edificările publice elu intrecù pre toti : pun-tile preste Dunare si Eufrate, intregu complesulu drumure-loru in tote monarchi'a, neindoita celu mai frumosu, dein câte au esistita, alesu eostruc-tiunile in lacure-le Pontine, apeductele in Rom'a, porture-le, colum'na Traiana, forulu si baserec'a, casele pentru saraci si de educatiune, demustra activitatea lui in administraliune si infromosetiare.
Starea erariului atestà acurateti'a vederiloru lui in cele ce specteza bene-le publicu.
Epistole-le lui catrà Pliniu documenteza supe
rioritatea imperatoriului preste 'talentele ;atttoriului, bene cunoscuta si cu provincie-de^ .	•
Traianu nu a avuta barbati estraordinari spre asi efectui planure-lè sale, cumu avù Augusta pue Agrip'a si pre Maecenas, ci elu singura le conduse tote, inse-si alese totu de un'a de ministri spre Ibarr batii celi mai de omenia.	• • •
Numai una fericire lipsi acestui barbata demau de admiratiune, unu fii iu asemene sieşi, carele sèi incoroneze a'lui, si a' imperiului fericire.
Inse intru al egerea filiului seur Traianu fu mai fericita decâtu Augustu, cu câta Adrianii sta cu multa mai pre susn de Tiberiu.
Asia J. Arneth la loculu citata.
IX.
La acestea, pentru asemenarea argumentului, adaugemu, ce scrie Joane Lydu, unu scrietoriu bi-zantinu dein seclulu VII, despre spoli'a-le, ce le au luata romanii ocupandu Daci'a, de cari la alti scrietori nu se afla notitie asie detaliate.
Elu scrie, in lilfr. II. 28 de magistrate, cumu cà Iustinianu cunoscnndu dein cârti, câtu de fericita, va se dîca, avuta e acea provincia, Daci'a, prea carea Lydu o numesce Scythi'a, câ si Hero-dotu, si câtu de fericita a fostu si mai demultu, in averi si barbati vertasi, a pusu prefectu destintu preste dens'a, la care a adausu si Cari'a si insula Cipru; aci bizantinulu facundu fora indoiela una erore cumplita, ce nu se potè esplica almen-trea, de câta presupunendu, cà ehi in locu de Sciti'a trasdanubiana a intielesu Sciti'a pontica.
Cu tote astea, cum cà a volita a grai despre Daci'a; se cunosce, dein cele ce scrie despre ea: cà Traianu ocupandu-o mai antaniu, impreuna cu Decebalu ducele Geteloru, a castigata 500 de	miriade	de	litre	de	aura,	si	de	doue	ori	atât'a
in argenta, afora de pocale, vasa, ce nu «e pota pretiuì, si afora de turme si arme, si barbati beli-cosi preste 50 de miriade, precumu a adeveritu Acrit on, care fù de facia in acea speditiune.*)
Va se dica: 5 milione litre de auru, 10 milione litre de argenta, 500 de milie de barbati in arme,
*) ifjv itpunoq ÉXù)v, cbv Asxe£3c<XG) xw TSTWV ^Y^aa^vw, TpaVavò? ó xoÀut TCVToaoataţ [AupiâSaţ ^puaîou ÀtTpwv, SraXasfaş Se àpTÓpou, IxTOpiâTwv à'vai v.oà axeuwv xtuîjţ Spov ExPejBvjxóxwv, àye-Àwv TE v.oà SxÀwv, xaì àvSpwv [A aj^t fJt,or-ocxajv ùzèp TCVXvjxovxa jAuptofSaţ cùv xoì? cmkotq, pw^afott slq^irfV), ùq Axpftwv Tcapwv xw izoXé[uù Stia/upwa-ro. J. Lydus de magistratibus Populi Romani, edit Bonn. pag. 192.
— 332
cari au mai remasu dein bătălia si s'au prensu seau se au supusu de buna volia.
Ce-ne a fostu acelu A cri ton, seau A. Crito, de aliurea nu se scie, inse câ scrietoriu coevu, si marturu oclilatu, cum spune J. Lidu, meriteza totu crediamentulu.
De almentrea inca, asta relatiune e consona cu tote cele ce se afla la alti autori, de avutie-le Daciei, si de vertutea si mulţimea ostasiloru Dacici.
Nota. Mai anotâmu, câ acestu autoriu bizantinii mai antaniu fu edatu de pre unu codice dein bibliotec'a principiloru Nicolau Maurocardatu si Costantinu Murusi, despre carea vedi ce scrie C. B. Hase in comentariulu seu p. 63 si 69 seqq. ed. Paris., seau p. XXXVIII., si XLI seq. ed. Bonn. Vomu fini in nr. venitoriu.
XXIX.
PRIVILEGIULU dein 1247.
Candu amu tractatu in numerulu trecutu, despre datele locuentiei romaniloru in părţile cisdanubiane, provocandune, seau provocaţi fiendu, si la diplom'a privilegiale data cavaleriloru teutoni de Bel'a IV. regele Ungariei la a. 1247, nu amu potutu publica dein acestu documentu momentosu , de câtu pucine pasagia. Inse importanti'a acestui actu,
precumu si a' Andreanului dein a. 1224 etc., e eft rnultu mai mare pentru istoria romaniloru, decât» se nu meriteze locu per extensum in 'acestu organ* micu, dar' consecratu istoriei.
Anume privilegiulu lui Bel'a IV. e importante si pentru istoria speciale a' României muntene, carea dupa Cronicarii domestici se incepe numai cu Negru-Voda, si inca numai dela 1290 dupa chr:, si asia cu 43 de ani mai tardîu, decâtu privilegiulu lui Bel'a.
Se potè, cà trecerea Radului dein Trni'ä preste Carpati a formatu una epoca memorabile in istoria României proprie dîse; inse cumu cà elu nece in Romania dein stang'a Oltului nu a fostu antaniulu principe (voda seau cnezu) alu României, dein privilegiulu regelui unguresci e pusu afora de tota dubietatea ; si Cronicarii amen-titi, pre lenga ce, cà pana la Neagoe-voda suntü forte laconici si seci, dupa acestu documentu totu de una data si au pierdutu si dein credibilitatea loru forte multu ; despre care cu alta ocasiune in a-densu mai pre largii.
Er' acumu trascriemu aici numai diplom'a amentita, in testulu originale dupa Pray la loc. cit. (pag. 134 seqq.), cu una traductiune romana, si cu pucine note si oserbatiuni.
In nomine sanctae Trinitatis et individuae unitatis, Amen.
Bela, dei gratia, Hungariae, Dalmatiae, Croa-tiae, Ramae, Serviae, Galiciae, Lodomeriae, Cuma-niaeque rex in perpetuimi.
Regum celsitudo requirit et sublimium digni-tari debetur, ut inter cetera eo studiosius ad mul-tiplicationem invigilet subditorum, quo ipsorum gloria in subiectae plebis multitudine specialius exal-tatur, praesertim cum regum omnium et regnorum potentia, pax, et securitas in suorum robore consis-tere dignoscantur. Accedit nihilominus non ad modicam solicitudinis regiae partem, eos benigni-oribus (oculis?) intueri, et amplioribus prosequi beneficiis, in quorum personis et utilitas tempo-ralis provenire speratur, et rex regum omnium propensius honoratur.
Hac itaque consideratione inducti, cum venerabili viro, fratre Rembaldo, domorum Hospitalis Ierosolimitani Magno Praeceptore in partibus cis-
In numele sântei Treimi, si alu unimei ne-despărţite, Amen.
Bel'a, dein grati'a dieesca, regele Ungariei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Graliciei, Lodomeriei si Cumaniei in depururea.
înălţimea regiloru cere , si demnitatei celoru inaltiati se cuvene, câ intre altele cu atatu mai tare se preveghieze spre immultîrea supusiloru, cu câtu mărirea loru mai de aprope prein mulţimea poporului sie supusu se inaltia, alesu fiendu câ, dupa cumu se scie, poterea, pacea si securitatea totoru regiloru si imperatîe-loru stâ in tăria a' loru sei. Cu tote astea, de una parte nu mica a gri-gei regesci se tiene, a caută cu ochi mai blandi si a provede' cu bene faceri mai mari pre acelia, in ale caror'a persone se aştepta si utilitate mai mare, si regele regiloru inca se onoreza cu mai multa aplecare.
Deci de in aceste consideratiuni plecandu, dupa ce cu ven. barbatu, fratele Rembaldu, pre-ceptoriulu mai mare alu caseloru ospitale-lui Je-
—	383	—
marinis, dilecto amico nostro, super populatione regni nostri, quod per hostilem barbarae nationis incursum, .quae Tartari appellantur, sicut in bo-norum amis8ione,sic in incolarum interemtione, grave sustinuit dispendium, • longo praehabito traetatu, cum principibus et baronibus regni nostri, in hoc nostra resedit communiter deliberatio, ut, quia idem Praeceptor, nomine domus Hospitalis, in subsidiura regni nostri, intuitu defensionis fidei Christianae arma assumere, secundum formam inferius anno-tatam, et in populanda terra nostra consilium et auxilium impendere bona fide, necnon alias subire conditiones paulo post praesentibus insertas, se ac domum Hospitalis obligavit, damns et confe-rimus sibi, et per eum dictae domui, totam t err am de Zevrino, cum alpibus ad ipsam pertinentibu8, et aliis attinentiis omnibus, pariter cum kenazatibus Joan et Farcasii, usque ad fluvium Olth, excepta terra kenazatus Linioy Vaivodae, quam Olacis relin-quimus,prout iidem hactenus tenuerunt, ita tamen, quod medietatem omnium utilitatum et redituum ac servitiorum, de tota terra Zeuriui memorata et kenazatibus supra nominatis provenien-tium, nobis et successoribus nostris reservamus, mediate (1. medietate) alia ad usum domus supra-dictae cedente, exceptis ecclesiis constructis et con-struendis in omnibus terris supra dictis, de quarum reditibus nihil nobis reservamus, salvis tamen re-verentiis et juribus A. Epporum et Episcoporuui, qUae abere d gnoscuntur; except s etam mo en-n s omn us n rbai ( . n rfa) i erml fnosi pdriaenom -naarum errarum ucunque ac s ve acens, prae-lqtu i	ib y v , tib f t di t d g
fuui f i u , u u i uli	u
; i q i qi i,	ti	p t l
fit	p i	, p	i , qd i j f t
usum pintegpralit;er qvolumus retineri p praeter pisca-tiones Danubii et piscinae de ,Cseleg	quas
nobis «t ipsis communes reservamus; etiam, quoad medietatem omnium proventuum et utilitatum quae ab Olacis terram Lytva hab itantibus excepta terra Harsuc (1. Hat sue) cum perti-, nentibus suis, regi colligentur, domus Hospitalis percipiat ante dicta.
Volumus etiam, quod memorati Olaci ad de-fensionem terrae, et ad propulsandas seu ulciscen-
rusalimitanu in partile dein coce de mare, adama-tulu nostra amicu, avuramu mai in a-ante indelunga pertractare, despre predatiunea tierei nostre, care prein incursiunea unei genti barbare, numite Ta-tari, a suferitu mare pierdere, atâtu in predarea averiloru, câtu si in uciderea locuitoriloru, împreuna cu principii si baronii tierei nostre cu totii intra aceea deliberatìune ne amu unitu, câ, dupa ce acel'asi preceptoriu, in numele acelei case os-pitale, pre sene si pre acea casa s'a oblegatu dupa tota formalitatea, ce se arata mai diosu, a luă arme intra ajutoriulu tierei nostre si spre apărarea credentiei Crestinesci, si cu buna credentia a ne ajutoră intra impoporarea tierei nostre, precumu a luă si alte conditiuni asuprasi, ce se voru specifica mai in diosu, se le dàmu si donamu, lui si prein elu casei mai susu numite, tota tier'a Severinului, cu muntii ce se tienu de ea, si cu tote apertinentiele, si chenezatele lui Ivan si Farcasiu, panàinap'a01tului,afora de tie-r'a chenezatului lui Linioiu — voda, care o lasàmu Romaniloru, precumu o au tie-nu tu si pan'a cumu; inse asia, câtu diumetate dein tote folosa-le, venite-le si servitia-le, prove^ nitòria dein tota tier a Severinului mai susu dìsa, si dein cheneziate-le numite, le reserbàmu noue si urmatoriloru nostri; er cea alalta diumetate rema-nendu pentru traiulu numitei case, afora de base-rece-le făcute seau 'facunde' in tote locure-le mai susu d sa, de in a caror a venite nemica nu ne retenemu, remanendu nse aparate cuven ent e e s erepd ure-i e f . dpp oru s iplp ofru, ce voruf avenu, s a ora e o e mor - e acu e seau a-cun e or un e n enu u u ace oru er or a ma sui suf numd e, difeic ul cei e	e n l enu-l u du	ve ,
f	l f il	ui u i	pi f u
d f ti p i il it l i t l l
t , p l f li i t t -, lìmu a se lasă intrege in folosulu ,aceloru frati afora de pescuitulu ign Dunare si in pescine-le, dela Celeiu ce ne-le reserbàm,u a fi comuni noue si loru; inca, si diumetatea totoru proventeloru si folosa-loru cari se voru adună pentru rege dela Romanii , dein tier'a Litvei afora de tier',a Ha-tiegului cu pertinentie-le ei, se o percepa cas'a Ospitale mai susu dîsa.
Inca volîmu, câ Romanii âmentiti, spre apărarea tierei, si delungarea seau resbunarea inju-
— 334	-
das irijurias, quae ab extraneis, nostrae ditióni non subiectis, inferentur, jam dictìs fratribus cum ap-parata bellico asistere; et e converso, ipsi fratres in casibus consimilibus eis subsidium etjuvamen, juxta posse impendere teneantur.
Ad haec(de)salibus, quos ad usum dictae ter-rae et illarum partium versus Bulgariam, Graeciam et Cumaniam sufficienter deferri concedimus, de quacunque salifodina Ultrasilvana commodius, sum-tibus nobis et ipsis communibus, extrahi poterunt, salvo in omnibus jure Episcopali; nec non de mo-neta, quae illic de voluntate regia et Consilio Prae-ceptoris domus illius pro tempore constituti curret, medietatem nobis reservamus, sicut in ceteris re-ditibus est praefactum, medietate alia ad usum dictae domus convertenda, salvia juribus ecclesiarum. Or-dinationes quoque, quas nobilibus et aliis, tarn super libertatibus ipsorum, quam super judiciis, ad inhabitandum terram jam dictam aliunde venien-tibus, concessis, salva parte nostra reditum et uti-litatum inde provenientium, dicta domus, nec non sententias, quas tulerit in eosdem, ratas habebimus atque fìrmas. Hoc addito, quod si contra Majo-res terrae ali qua sententia de sanguinis effusione prolata fuerit, in qua senserint se gravari, ad no-strani curiam valeant appellare ; hoc insuper adiecto, quod si exercitus regnum nostrum, quod absit, in-vadere attentaret, quinta pars armatorum terrae jam dictae pro defen sione terrae nostrae in exercitu nostro ad bella procedere teneatur. Si autem ver-sus Bulgariam, Graeciam, et Cumaniam exercitum moverimus, tertia pars omnium ad bella habilium procedet, et de acquisitionibus tarn mobilium, quam immobilium, portionem recipiet domus jam dicta, pro numero personarum exerc tus e Zeur no, parter et armorum.
Ad haec contulimus Praeceptori antedicto, et per ipsum domui Hospital}, a fluvio Olth, et alpi-bus Ultrasilvanis, totam Cumaniam, sub eisdem conditionibus, quae de terra Zevrino superbis sunt expressae, excepta terra Szeneslai vaivo-daeOlacorum, quam eisdem rei inquini us, prout iidem hactenus tenuerunt, sub eis-dem etiam conditionibus per omnia, quae de terra Lytva sunt superius ordinatae. Hoc autem nolu-mus praeterire, quod a primo introitu saepe dic-torum fratrum, usque ad vigiliti quinque annos, omnes reditus Cumaniae terrae integraliter domus percipiatjam praefata; praeterquam de terra
rieloru, ce s'aru causa de străinii nesupuşi pos. terei nostre, se fia detori a veni intru ajutoritt dì-siloru frati cu totu aparatulu beli cu ; precumu dé alta parte si fratti acelia in asemeni casure se•"le venia intra ajutoriu dupa poteri.	?
La acestea dein sari-le, ce concedermi a se esporta dein destulu pentru usulu acelei tiere»» alu partiloru catrà Bulgari'a, Greci'a si Cumani'a, si cari se voru poté trage dein ori care fodina trna dupa cumu le va fí mai comodu, pre spesele comuni noue si loru, remanendu intrege derep-ture-le episcopesci intra tote; si- de in monet'a, ce va ambia acolo dein voli'a nostra si a Precepto-riului dupa tempu, ne reserbàmu diumetate, precumu si in alte venite s'a statoritu, er' cea alalia diume-tate remanendu spre lips'a numitei case. Inca si ordinatiunile, cari le voru dà nobililoru si altor'a, ori de unde voru veni in acea tiera se locuesca, despre libertăţile judecate-le loru, partea veniteloru nostre de in acelea remanendu intrega, si deliberatele, ce voru pronuncia, le vomu ratifica si in* tari. Adaugundu inse, cá deca in cuntr'a mai ma-riloru tierei se va face judecata de versare de sange, in ce se voru semtî îngreuiaţi, se pota re-curre la curtea nostra ; si inca adaugundu, cá, deca vre una oste s'ar' cerca se intre in tier'a nostra, ce se nu fia, atunci a cincia parte dein armaţii tierei aceleia se fia detoria a veni in ostea nostra spre aparare. Er candu vomu tramite oste catrà Bulgaria, Grecia, seau Cumani a, a treia parte dein toti	celi	apti	de	batalia	se	purceda	;	si	dein casti-
gure-le de mobili seau nemobili, va ave dìs a casa parte, dupa numerulu personeloru ostei dein Se-verinu, si alu armeloru asemenea.
La acestea, amu datu Preceptoriului amentitu, si prein elu casei Ospitale, dela Oltu si dela mun-ţii trai tota Cumani'a, cu acelesi conditiuni, ce s'au aratatu mai susu pentru tier'a Severinului, afora de tier'a lui S anislau-Voda aluRo-maniloru, carea o lasàmu acelor'a si, precumu oautienutu acelia pana acumu, suptu acelesi conditiuni intru tote, cari suntu des-puse mai susu pentru tier'a Lytva. Nu vremu inse a trece si acea, cà dela intrarea acelor'asi frati pana in 25 de ani, tote venitele dein tier'a Cumaniei se le percepa cas'a loru deplenu, a fora de tier'a lui Sacislau mai susu dìsa, dein
335	—
S z e n e s 1 a i ante dicta,, de qua tantum medietatem redftuum' et utilitatum obtinebit. Extunc vero me-dietas omnium proventuum, utilitatum, et servitio-rum per fratres ejusdem domus a Celsitudine regia approbates et juratos, fiseo regio ministra(bi)-tur, ita tarnen, quod de quinquennio in quinquen-nium per nostrum hominem specialem proprii re-ditus, servitia, et utilitates exinde provenientes de-beanf computari. Sumtus vero, qui in castrorum seu munieipiorum custodiis, sicut nobis, et ipsis fratribus debent *sse communes, salvis aliis con-ditionibus pro parte nostra, et exceptionibus pro parte domus Hospitalis, in terra Cumaniae, ut puta de ecclesiis, molendinis, et aliis omnibus, quae sin-gilatim superius de Zevrinö sunt expressa. Ad castra etiam aedificanda in dieta terra Cumaniae, nec non contra quoslibet impugnatores terrae Cu-maniae, consilium et vires ipsis fratribus impende-mus, cum necesse fuerit, et ab ipsis fratribus fue-rimus requisiti, etiam cessantibus impedimentis aliis illue personaliter accedendo.
Conferimus etiam eisdem terram quadringen-torum aratrorum in Felce tig, vel alibi ultra Sil-va« complebimus hunc numerum, ubi magis, ad in-troitum Cumaniae vel Zevrini, dictis fratribus vi-debimus expedire; super qua donatione litteras nostras dabimus speciales.
Denique ut saepe dieta domus Hospitalis coin-modius sibi necessaria per mare valeat procurare, pro utilitatibus regni nostri et suis, contulimus sibi juxta maritima civitatem S c a r d o n a cum omnibus suis pertinentiis, et juribus ipsam eontingentibus; nec non praedium Pegzath cum suis terminis et utilitatibus, prout charissimus frater noster inclitae memoriae Colomanus rex tenuity et quem admodum ad ipsum praedium pertinere dignoscuntur, salvis eclesiarum juribus in eisdem. Insuper etiam terram, nomine Waila juxta Danubium, non longe a Zernien) existentem, a castro de C r a-s sou exem-> tam, cum omnibus pertinentiis et utilitatibus suis:, sicut' Nicolaus frater Hugolini in perpetuitatibus tenuerat, fratribus contulimus antedictis.
Porro saepe praedictus Praeceptor ob concession nes nostras; quas propter eausas infrascriptais faeimus: seau fecimus, obligavit se, nomine dictae domus, arma* assumere contra omnes paganos cuiuscunque nationis, nec non contra Bulgaros; contra alios autem schisma-tieos, si regnum vel regni confinia* invadere atten-tarenti; nomiuatim ac ppaecise, introdueere in regnum
caueă numai diumetate va capeta dein venite si folosa. De aci in colo inse diumetatea totora piwtenteloru, folosa-loru, si servitia-loru ,se ya.ad-ministrá fiscului regiu alu nostru, prein fratp acelei* asi case aprobaţi de eatrá inaltímea regia a'nostra si juraţi, inse asia, cá dein cinci in cinci ani venitele nostre, servitia^le si folosa-le, se se compute preia unu omu alu nostru speciale. Err spesele, ce se facu in paz'a castreloru seau foríaretie-loru, se fia comuni atâtu noue, câtu si insisi fratiloru; rema* nendu intrege alte conditiuni pre partea nostra, si esceptiuni, pre partea casei Ospitali, in tier'a Cu-maniei; precumu pentru baserece, mori, si cate al-alte tote, câte s'au espresu mai susu un'a câte un'a pentru Severinu. Inca si spre redicarea de castele in numit'a tiera a Cumaniei, precum si in cuntr'a totoru impumnatoriloru tierei Cumaniei, vomu tendé suatulu si poteri aceloru fraţi, candu va fí de lipsa si vomu fí récercati de in partea acelor'asi fraţi, ¡ inca si in persona venindu acolo, candu nu vomu; fi impiedecati.	•
Le dâmu inca si unu pameniu de 400 de ara-ture in Feleeti g, seau aliurea dein colo de păduri vomu plení acestu numeru, unde vomu aflá mai cu cale la intratulu Cumaniei seau alu Severinuluj;; de spre care donatiune le vomu dá cârti speciali.
In urma, pentru cá adesu amentit'a casa mai liusioru sesi pota procura cele necesaria pre mare, pentru folosulu tierei nostre si alu loru, le amu datu lenga mare cetatea Scardonacu tote aper-tinentie-le ei, si derepture-le ce se tienu de ea, pre cumu si mosî'a Pegzath cu miediuine-le si fo-losa-le ei, precumu prea doritulu frate- nostru de buna memoria Colomanu regele le a tienutu, si pre cumu se cunoscu a se tiene' de acea mosîa, rema-nendu intrege derepture-le basereceloru in acelea. Inca si mosî'a nostra Va ii a de lenga Dunăre, ntt departe de Zemlin, scosa de sub cetatea Crasioului, o amu datu acelor'asi fraţi, cu tote ape¡rtinentiele si folosa-le ei, pre cumu ie a fostu tienutu de pururea Nicolau fratele lui Hugolinu.
Mai incolo mai adesu dîsulu Preceptorul» pentru concesiunile, ce dein caúsele mai diosnir scrise le amu facutu seau le facemu, s'a oblegatu in1 numele casei numite, câ va luá arme in cuntr'a totoru paganiloru ori de ce naţiune, si a' Bulgari-loru, er' io cuntr'a altoru schismatici;, cari aru cutezá se irrumpa in tier'a seau margitiile tierei»
— 336	—
nostrum in praesenti, ad nostrum et regni servitium, centum fratres militaribus armis et equis decenter et bene praeparatos. Contra exercitum autem Chri-stianorum regnum nostrum intrare volentem, obli-gavit se nomine dictae domus dare quinquaginta fratres armatos, ad custodiam et defensionem ca-strorum et munitionum in confiniis existentium, ut est Posonium, Musunum, Suprunium, Castrum fer-reum, Castrum novum, et etiam infra ubicunque rex voluerit collocare ; et sexaginta contra Tartaros, si regnum nostrum ipsos intrare contingat, quod absit. Quibus omnibus, quamdiu sunt in custodiis castrorum et munitionum, regia provisio faciet sum-tus necessarios ministrari.
Adjunctum etiam est, nomine domus, quod Praeceptor seu Magister, qui pro tempore ad gu-bernationem domorura, in regnis nostris existentium, mittetur de partibus transmarinis vel aliis, in in-troita suo promittere teneatur, data fide juxta consue-tudirfem sui Ordinis, omnem fidelitatem regi et regno, et observare facere, atque attendere in se et suis, sine fraude, universa et singula supra dicta; et quod curam et operam dabit, ad popu-landum non solum dictas terras nostri regni, et quod rusticos de regno nostro, cuiuscunque con-ditions et nationis, ac Saxones vel Teutonicos de nostro regno non recipiant ad habitandum terras supra dictas, nisi de licentia regia in speciali.
Adjunctum insuper fuit a nobis, et a Praecep-tore jam dicto, nomine praefatae domus, receptum ; quod si praemissa vel aliqua, seu aliquid de prae-missis, ad quae dictus Praeceptor se, et dictam domum, superius obligavit, per ipsum vel per alium Praeceptorem, seu Magistrum, pro tempore con-stitutum omitti contingèret, et tertio solleniter ad-monitus satisfacere non curaret, Magnusque Ma-gister transmarinus super hoc, modo debito pro parte regia sufficienter requisitus, non emendaret infra annum post factam requisitionem, quod omis-sum est seu neglectum per dictum Magistrum seu Praeceptorem pro tempore existentem, emendam et ultionem per subtractionem redituum, vel alio modo juxta quantitatem et qualitatem excessus, regia deliberatio recipiet juxta suae beneplacitum vo-luntatis.
Ut igitur universa et singula supra dicta, coram nobis et barouibus nostris recitata, perpetuae
nostre, si anume, câ acumu va aduce in tier'a nostra, spre servitiulu acesteia si alu nostru, 100 de fraţi bene si dupa cuvenientia provediuti cu arme si cu caii. Er' in cuntr'a ostirei altora Cre* stini, carea ar' volî se intre in tier'a nostra, s'a oblegatu in numele dîsei case, câ va dâ 50 de fraţi armaţi, spre paz'a si apărarea casteleloru si fortaretieloru ce suntu pre la margini, precumu la. Posionu, Mosionu, Siopronu, Castelu-de-fieru, Ca-stelu-nou, seau si mai in diosu ori unde va volî regele sei asiedie; si 60 in cuntr'a Tatariloru, candu aru fi se intre in tier'a nostra, ce se nu fia. Caror'a totoror'a, pre câtu voru fi in paz'a caste-leloru si fortaretieloru, se voru dâ spesele nece-sarie dein partea administratiunei regesci.
La acestea s'a adausu, in numele casei, câ Preceptoriulu seau Maiestrulu, care dupa tempu s'ar' tramite dein părţile de preste mare seau de aliurea, spre a gubernâ casele dein tier'a nostra, la intratulu seu se fia detoriu a promite pre cre-dentia si dupa datin'a Ordinei sale, tota fidelitatea regelui si remnului, si câ va oserbâ si va face a se oserbâ prein sene si prein ai sei, fora insiela-tiune, tote cele mai susu dîsa; si câ va ingrigi cu totu de adensulu pentru impoporarea nu numai a' tiereloru numite dein tienutulu nostru, si câ nu va admite la sene dein remnulu nostru coloni de ori ce conditiune si naţiune, nece Sasi seau Teutoni, spre a locui in tierele mai susu numite, fora numai cu involîrea speciale dein partea regelui.
Inca s'a mai adausu de in partea nostra, si dein partea Preceptoriului de" mai susu s'a admisu in numele acelei case, câ, deca cumu va cele premisa seau unele dein ele la cari dîsulu Precepto-riu s'a oblegatu pre sene si cas'a, s'aru templâ se nu se oserbeze prein insusi seau prein altu Preceptoriu seau Măiestru dupa tempu, si de trei ori seriosu dogenitu nu ar' volî se faca destulu, si marele Măiestru de preste mare despre acestea in-cunoscentiatu si recercatu dein -partea regesca, intru anu dupa recercarea făcuta nu ar' indereptâ, ce nu s'a oserbatu seau s'a neglesu dein partea dîsului Măiestru seau Preceptoriului, ce va fi pre atunci, judecat'a regia se aiba volia dupa buna plăcerea sa asi luă resbunare si desdaunare sub-tragundule venite-le seau in altu modu, dupa cantitatea si calitatea delicteloru.
Deci pentru câ tote cele mai susu dîsa, recitate in a-antea nostra si a' baroniioru noştri,
—	337	—
firmitatìs, quantum est ex persona nostra, robur obtineant, quae fide data porrectione dexterae re-galis nostrae promisimus, durantibus obligationibus ex parte domus factis, inviolabiliter observare, et-faeere observari, praesentem tradidimus paginam, charactere bullae nostrae aureae communitam, et saepe dictum Praeceptorem nomine domus Hospi-talis praefatae, per dilectum et fidelem nostrum magistrum Achillem Albensem Praepositum, aulae nostrae vice — Cancellarium in possessionem prae-dictorum corpòralem auctoritate regia fecimus introduci.
Datum per manus reverendi patris Benedicti A. Eppi Colocensis et aulae nostrae Cancellarli, venerabili patre Stephano A. Eppo Strigoniensi, Bartbolomaeo Quinque-Ecclesiensi, Stephano Za-grabiensi, Basilio Chanadiensi, Pouza Bosnensi, Artolpho Iaurinensi, Zalanda Vesprimiensi, Vicen-tio Varadiensi, Heymone Vaciensi, Grallo Trno, Lamperto Agriensi, Eppis ecclesias Dei feliciter gubernantibus. Retislao illustri duce Galiciae et bano totius Sclavoniae, Stephano comite palatino, Laurentio Vaivodu Trno, Dionysio magistro Ta-vernicorum et comite Posoniensi, Rolando judice au-lae nostrae, Mauri ciò magistro dapiferorum et comite Nitriensi, Chabe magistro agazonum et comite soproniensi, Bagin magistro pincernarum et comite de Ba(ra)na, Paulo de Zonumbe, Benedicto Musuni-ensi,NicolaoZaladiensi, alio Nicolao de ferrxeo Castro, Henrico Simigiensi, Severino Albensi Comitibus, et a-liis quam pluribus Comitatus et Magistratus regni nostri tenentiibus. Anno ab incarnatione. Domini MCCXL'VII, tertio Nonas Junii, regni autem nostri duodecimo.
pre câtu este de in partea nostra se aiba valore perpetua, câte dandu mân'a nostra cea regesca pre credenti'a nostra amu promisu, cà le vomu oser-hi nestramutatu, pre câtu voru susta oblegamen-tele facute dein partea acelei case, dat'amu acesta folia, intarita eu earacterulu bulei nostre de auru, si pre adesu numitulu Preceptoriu, in numele casei mai susu dîse, amu demandata cu regi'a nostra autoritate a se iutruduce in fapta in posesiunea celoru mai susu amentite, prein dilectulu si cre-dentiosulu nostru măiestru Achile prepositulu Albei si vice-cancelariulu curtei nostre.
Data pre man'a venerabilelui parente Benedictu A. Eppulu Colocei si cancelariulu Curtei nostre, fiendu ven. parente Stefanu A. Eppu Strigonului, Bartolomeiu in Cinci-Baserece, Stefanu deZagrabi'a, Basiliu de Cinade, Pousa de Bosni'a, Artulfu la Iaurinu, Zalandu la Vesprimu, Vincentiu la Oradea-mare, Haimon la Vatiu, Calu in Trni'a, Lampertu de Agri'a Episcopi, gubernandu ferice baserecele lui D. dieu. Si fiendu Retislau ilustre-le duce alu Galitiei si banu atota Schiavoni'a, Stefanu comite palatinu, Laurentiu voda Trniei, Dionisiu măiestru taverniciloru sì comite dePosionu, Rolandu jude curtei nostre, Mauritiu măiestru depiferiloru si comite de Nitri'a, Ciaba măiestru agasoniloru si comite de Siopronu, Bagin măiestru poculatori-loru si comite de Barani'a, Paulu comite de Solnocu, Benedictu de Mosionu, Nicolau de Zaladu, altu Nicolau de Castru-fereu, Henricu de Simigia, Severinu de Alb'a, si alti mai multi tienendu Comitate si magistrate in remnulu nostru. Anulu dela nascerea Domnului 1247, 5 Iuniu, er' alu impera-tici nostre anulu 12.
Nota.	Acesta	diploma	mai	antaniu	fù	publicata	intre	epistule-le	regestului	papei	Inoceutiu	IV,	nr. 533,
de unde apoi Pray o a publicatu iii disertatiunea VII., in analii vechi ^ai istoriei sale, la loc. citatu.'
Deintru	ins'a	se	cunosce,	câ	Bel'a IV. regele	Ungariei,	dupa	amar'a predatiune,	ce	au	facutu	Tătarii
in	tierele	lui, vrendu a	le	restaura	si	a	le	asecurà	in contr'a	altoru	evenemente asemenea desastrosa,	intre	alte
mesure, ce ise parura cuvenientiose, aflà	cu cale a dà	asia dìcundu in	arenda tota tier'a	romanesca	cavaleri -
loru teutonici, precumu mai in a-ante le	dedese regele	Andreiu IL tota	tier'a Bersei la	a. 1222; vedi	diplom'a
in	textulu originale	in	Diplomaturiulu	Trnu	pag.	17 seqq.	nr.	XVIII.	Va	se dica, partile cele	mai	depărtate	ale
regatului	ungurescu, cari	regele	nu	era	in	stare	de	ale aparâ	si	administra	almentrea; dandule depiena potere	de
a reocupa si a	posiedé	si cele alalte tienute, ce	erau ocupate de naţiuni neamice Ungariei,	precumu	erau Cumani,
cari pre atunci	Iocueau	in Romani'a dein susu	de Oltu, care in asta diploma si aliurea se	numesce	Cumani'a.
Cauta inse se recunosceinu, cà nece Andreiu nece Bel'a nu au luatu dela Romani, nece in Trni'a nece in Romani'a, ceea ce posideau mai in a-ante, ci numai le au impartita fratiesce si cu altii, cari mai in a-ante nu le aveau. Inse ce-ne nu scie, cà pre atunci regii Ungariei erau singuri proprietari in tierele loru, si impartieau dupa plăcu, seau dein alte motive, câtu de volia câtu de nevolia, tieaute, comitate si provincie iptrege unor'a si al-tor'a,	pentru	cari fapte	nu	numai nemenui	nu	erau respundietori,	ci respundietori	erau	numai	deca	nu	le	făceau.
AKCHIVU pentru FILOLOGIA sì ISTORIA. II.
43
- 338 -
Cu tote astea, Romani’a a remasu intrega totu numai a’ Romaniloru, si diplom’a lui, Bel’a nu avu alta; cosecentia, decatu istorica, că documenta despre esistenti’a romaniloru in Romani’a pre la inceputulu seclului XIII, cu principii loru, administratiunea lord, si barbatî’a loru in arme, recunoscute si de regii Ungariei.
In Romani’a mica avemu unu principe (vodă, cnezu) cu nume schimositu, ce inca nu ne a succesu, aln decifrâ; er’ in Romani’a mare pre principele (vodă), S’anislau la a. 1247.
Chiaru si romanii dein tier’a Hatiegului, carea atunci se pare a se fi tienutu de banatulu Severi-nuiui, inca ocurru in acesta diploma confirmati inderepture-le loru, ce leau avutu si mai in a-ante.
Concludemu cu acea oserbatiune, că si duce-leValachiei, Ioane Ognads seau Ogenald,. dein a. 1250, de carele amu amentitu in nr. trecuta, pag. 304 col. 2. după Buletinulu instructiunci publice, inca. ne-se parc unu asemene Prceeptoriu seu Măiestru de alu cavaleriloru teutonici, pote chiaru urmatorîulu Iui Rembaldu dein diplom’a Iui Bel’a, care basatu pre asta diplom’a sia arogatu chiaru si titlulu de Dux V a I a c h i a e.	■
Pote inca se fia chiaru si acelu Ivan, de care amentiesce acesta diploma numai decatu la inceputu, câ cnezu dein banatulu Severinului, că si Farcasiu, pre cari inse Bel’a mii subtrage de suptu donatiunea făcută aieloru cavaleri.
La totu casulu acelu Ioane Ognads seau Ogenald, nu a fosta romanii, ci se pare de vitia germana, câ si Farcasiu de vitia magiara.
(VI) FRAGMENTE INEDITE, de ale lui P. Maiorii.
(Continuare dein Nr. XV,)
b) Fragmentul u II.
Caput I.
De partibus orationis in genere.
In lingua Valacbica novem sunt partes orationis: Articulus, nomen, pronomen, verbum, par-ticipium, adverbium, praepositio, conjunctio et interj ectio.
I.
a)	Articulus habet genus.
1.	Masculinum: lu, le.
2.	Foemininum, a.
b)	Gasum.
1.	Nominativum.
2.	Genitivum.
3.	Dativum.
4.	Accusativum.
5.	Vocativum.
6.	Ablativum.
c)	numerum.
1.	Singularem: omulu, ho mo.
2.	pluralem: omenii, homines.
Articulus est
1-	defini tus.
2.	indefinitus.
II.
Nomen denotat: personam, rem. egr. lume mundus, omu ho mo; aut earum rationem et proprietatem, egr. mare magnus, cuv’entatoriu rationalis, et dividuntur.
1.	in substantiva.
2.	in adjectiva.
a)	Substantivum significat substantialem rem aut-personam, ac per se intelligitur, et habet articulum lu, le, eg. campu-lu campus, câne-le caniș, cale-a callis. Est autem vel propriurn, quod uni soli competit, ut (Roma, Roma") Saturnu, Saturnu s, Roma, Roma, vel appelativum, qnod pluribus est commune, ut arbori, arbores, paseri, aves.
b)	Adjectivam denotat indolcm et proprietatem alicujus rei, aut persouae, ut frumosu, for mo sus, bunu, bonus.
III.
Pronomen obtinet locum substantivi, ut io, ego, pro mea persona, meo nomine, elu, iile, pro sua persona, suo nomine. Et partitur in
1.	personale.
2.	possesivum.
3.	demonstrati vum.
4.	interrogativum.
5.	relativum.
6.	indefinitum.
Haec dividuntur
a)	in conjunctiva, ut fratele s’uu, suus frater.
b)	in absoluta, al s’uu, suum.
Sequentia —
1.	denotant personam io, ego; tu, tu, elu, iile,
2.	possesionem, proprietatem, carte-a mea, meus liber, serbu-lu s’uu, suus servus.
3.	personam autrem, de qua fit ser mo, aquest
*) Scrisa, apoi sterse cu pen’a.
— 339 —
omu, iste homo; aquésta muiere, ista m u 1 i e r.
4.	interrogationem, que omu cercati voi? quem hominem quaeritis vos?
5.	reìationem ad personam, et rem, muierea, que iubesci, mulier, quam amas.
6.	non determinarăm personam, aut rem, óre-quine, ali qui s: óreque, a liquid.
IV.
Verbum denotat actionem, passionem, esse, et tempus, quo quis agit, patitur.
Verba sunt
1.	auxiliaria, s'unt, sum, amu, habeo.
2.	activa, aru, aro.
3.	passiva, s'unt b'atutu, sum verberatus.
4	neutra, dormii, dorm io.
5.	reciproca, me ducu. me duco, abeo.
6.	impersonalia, ninge, ningit.
Modus verbi est multiplex :
1.	indicàtivus, laudu, laudo.
2.	imperativus, laud'a, lauda!
3.	conjunctivum, s'i laudu, laudem.
4.	infinitivum, l'audare, laudare.
Conjugantur verba secundum sequentia tempora
1.	praesens.
2.	Imperfectum.
3.	perfectum simplex, et .compositum.
4.	plusquamperfectum simplex, et compositum.
5.	futurum.
V.
Participium usurpato pro adjectivo, eg. disaDomn'a mi a disu, dieta domina mihi dixit.
VI.
Adverbium est immutabile, et determinat affec-tionem verbi, eg. serine reu, male scribit.
VII.
Praepositio est immutabilis, et ponitur ante nomen et pronomen, eg. (cu pretinu-lu s'uu) cu óspele s'uu, cum suo amico.
VIII.
Conjunctiones colligunt singulas voces, aut in-tegras constructiones, et sunt (immutabiles) inva-riabiles, ut frate le mieu şi v'iru mieu s'au dusu; qui sora mea è anche aquì, frater meus, et consobri nus meus abiverunt; ast soror mea ast adhuc hìc.
IX.
Interj ectiones sunt invariabiles , et exprimunt aliquem affectum animi, ut Ah! ah! Vai! vae!
Caput secundum.
Apud Valachos nomina non declinantur per casus, sed solum per numeros. Itaque tam in nu-mero singulari, quam in plurali invariata manent. Soli articuli declinantur.
Duplex autem est articulus: unas definitus lu, le, et a, uti supra notavimus, remque determinat; alter indefinitus, un' generis masculini, una vel o generis foeminini, qui rem haud determinat.
Articulus le tribuituf nominibus gen. masc. desinentibus in e, reliqua nomina gen. masc. quae omnia desinunt in u, excepto fat'a, pater, articu-lum lu postulant. Nomina generis foeminini om-nia habent articulum a. Neutro careni Valachi.
D e c 1 i n a t i o.
Articuli definiti. SINGULARITER.
Masc.	Foem.
N. lu, le.	A.
G. a-lui, a-lui.	A-ei.
D. Lui, Lui.	Ei.
A. lu, le, vel pre-lu, pre-le.	A, pre-a.
V. le, caret. Abl. de la-lu, dela-le	caret.
	dela-a.
PLURALITER.	
N. i.	Le.
G. A-lor, A-lor.	A-lor.
D. Lor, Lor.	Lor.
A. i, i. vel pre-i, pre-i.	Le, vel pre-le.
V. Lor, Lor.	Lor.
Abl. dela-i, dela-i.	Dela-le.
Articulus semper postponitur nomini. Dum vero duo sunt nomina substantiva, quorum unum est in gen. si hoc postponitur alteri substantivo, a genitivi rejicit, ut calu-1'Domnului, equus domini; non calu-1' a Domnului. Valachi ta-men Aurelianae Daciae in hoc quoque casu reti-nent a genitivi.
Articulus lu usu plerorumque Valachoru an-tiquae Daciae in declinatione cum nomine, amittit vocalem u, et consonans I, vel apostrophata vel absque apostropho jungitur ultimae vocali nominis u, quacum unam syllabam efficit. Aurelianae Da-ciae Valachi semper integrum retinent articulum u.
Apud Aurelianae Daciae Valachos articulus tam lu, quam le, in numero plurali desinit in li, non in solam vocalem i, uti apud Valachos anti-quae Daciae. Et articulus a in Genitivo et Dativo numeri singularis in lei, non in e i, uti apud Va-43*
—	340	—
lachos antiquae Daciae. Nec adhibent illi unquam in accusativo notam pre. Estque apud illos Dativus Semper similis Genitivo tam in singulari, quam in plurali.
Articuli indefiniti Declinatio.
SINGULARITER.
Mase.
N. un. quidam
Gr. A-unui
D. Unui.
A. un, (vel pre un).
V. caret.
Abl. Dela un.
Foem.
O. vel un'a. A-unei.
Unei.
O. vel un'a. caret.
Dela o. vel un'a
(Articulus indefinitus, dum articulum definitum recipit, non est articulus, sed nomen numerale, ut au murit unul', unus est mortuus; uni-i s'au dusu, non nulli abiverunt. *)
Plurali caret.
Caputili.
De declinatione articuli 1 u cum nomine
Singulariter.
N. Domnu-1', Dominus.
G. A-Domnu-lui, (Domini) D. Domnu-lui.
A. Pre-Domnu-T
V. o Domne ! vel Domnu-le Abl. Dela Domnul'.
Pluraliter.
N. Domni-i, Domini.
G. A-Domni-lor.
D. Domni-lor.
A. pre Domini-i.
V. oDomni ! v.Domni-lor!
Abl. dela Domni-i.
Articuli le.
Singnlariter.
N. Frate-le, F r a t e r.
G. A-Frate-lui.
D. Frate-lui.
A. Pre-Frate-le.
V. o Frate!
Abl. dela-Frate-le,
Pluraliter.
N. Frati-i, F r a t r e s.
G. A-Frati-lor.
D. Frati-lor.
A. Pre-Frati-i.
V. o Frati, vel Frati-lor Abl. dela Frati-i.
Nomen Tat'a, in numero singulari declinata*; in plurali mutatur in nomen P'arente. sic.
Singulariter N. Tat'a-1', Pater. G. A-Tat'a-lui. D. Tat'a-lui.
A. Pre-Tat'a-1 V. O Tat'a!
Abl. Dela-Tat'a-1
Pluraliter.
N. P'arenti-i.
G. A-P'arenti-lor
D. P'arenti-lor
A. Pre-P'arenti-i
V. o Parenti, velParenti-lor Abl. Dela-P'arînti-i.
*) Trasu cu cruce, si erasi restituitu.
Articuli Foeminini Generis a.
Singulariter.
N. Mam-a Mater
G. A-mam-ei.
D. Mam-ei
A. Pre mam-a.
V. o mam'a!
Abl. Dela-mam-a.
Pluraliter.
N. Mame-le, m a très.
G. A-mame-lor.
D. Mame-lor.
A. Pre-mame-le.
V. o mame! vel mame-lor!
Abl. Dela-mame-le.
Nomina Gen. Foem. desinentia in 'a, declinări deberent addendo nominativo num. sing. articulum a, ut mama-a; sed euphoniae causa vocalis 'a ex-pungitur, et sic pro mama-a fit mam-a. Sic ex més'a, més-a, pro mésa-a, ex sor'a, sora etc.
Singulariter N. Lege-a. Lex. G. A-Leg-ei. D. Leg-ei. A. Lege-a. V. o Lege! Abl. Dela-lege.
Cum cbaracter gen. foem. sit e i, add
.	Pluraliter.
N. Legi-le. Leges.
G. A-Legi-lor.
D. Legi-lor.
A. Legi-le.
V. o Legi! vel Legi-lor!
Abl. Dela-Legi-le.
stica Generis sing. nominum itum nominativo in allato exem-
plo Lege, deberet dici in Gen. num. sing. A-lege-ei; sed euphoniae causa (semper) expungi ultima vocalis e, et fit A-Legei. Idem dicendura de om-nibus nominibus gen. foem. desinentibus in e. sic (carte) cetate, A-Cetatei, flore, a florei etc.
Singulariter.
N. Domnie-a. D omin a
G. A-Domni-ei.
D. Domni-ei.
A. Domnie-a.
V. o Domnie.
Abl. Dela-Domnie-a.
Pluraliter.
i o. N. Domnii-le, Dominaţi on es.
G. A-Domnii-lor.
D. Domnii-lor.
A. Domnii-le.
V. o Domnii! vel Dom-
nii-lor.
Abl. Dela Domnii-le.
Nomina desinentia in ie, assumto articulo, de-sinuut in iea, mulţi vero brevitatis causa et pro-nunciant, et scribunt Domnia, extrita videlicet vocali e. Nam, cum ex ultima vocali e et ex arti-culo a, fiat Diphthongus ea, in qua e vix audiri solet; quin quincquam peceent, praedictam vocalem e deterere queunt.
Singulariter.	Pluraliter.
N. Turtureo-a, Turtur. N. Turturele-le Turtures
G. A-Turturel-ei.	G. A-Turturele-lor.
D. Turturel-ei.	D. Turturele-lor.
A. Turtureo-a.	A. Turturele-le.
—	341	—
V. o Turturea !	V. o Turture-le, vel Turtu-
rele-lor !
Abl. Dela-Turtureo-a.	Abl. déla Turturelele.
Gum nomina desinantia in ea, addito articulo definito, desinant in o a; nostri Grammatici praeter articulum a, commenti sunt articulum o a. Sed certüm est, nomina generis foem. omnia único ar-ticulo a gaudere. Ratio vero, cur nomina desmen-tía in ea, addito articulo def. terminent in o a est, qUod e a nomina olim terminaverint in o, ut tür-tureo, porumbeo etc. Hinc expùncta vocali moderna a, euphoniae gratia, si addatür articülus a, fit tur-ttireoa, portimbeoa etc. Valachi Aurelianae Da-ciae hodiedum conservant antiqüam consüetudinem, eg. qüod nos dicimus rea mala gen. foem., UH di-cunt reo, cui si addatur articulus a, fit reoa. (Vides ergo in praedictis quoque nominibus articu-lum def. este a, neutiquam o a.) Hujus rei vestigia etiam apud nos invenîuntur, ut di, vel dio, olim dia, quod hodiedum servant Hispani. Notum prae-terea est Valachos nonnunquam a mutare in o, sic eg. articulum a, dum pro pronomine accipitur, mutant in o, ut pro am adus-a, dicunt: am adus-o, adduxi earn. Hinc ergo nomini di vel dio, si addatur articulus, desinentia est in o a, dioa, dies, sic roao, ros, roaoa. Cum igitur articulus a, sub-jungatur veteri o, non vero moderno a, sequitur nomina gen. foem. omnia unicum articulum a re-
cipere, ac o a commentitium esse.
Nomina desinentia in ea, in num. plur. prae-ter quam quod a mutent in o more solito, simul ante e ferunt consonantem I, ut pro turture-e, tur-turel-e; id fit ad prohibendum hiatum. Non est necessum ad alia arcana recurrere, aut ex primitivo numeri sing, in plurali efficere diminutionem.
Caput IV.
De deci mattone substantivi cum adject ivo.
Adjectiva, et Pronomina vices Adjectivorum gerentia possunt praeponi, aut postponi substantivis-Si Adjectivum cum substantivo simul sit declinan-dum, quod ex iis praeponitur, declinatur; quod autem postponitur, per casus invariatum ma-
net, ut: Singulariter.
N. Bunu-1' omu, Homo bonus
G.A-Bunu-lui omu.
D.Bunu-lui omu.
A. Pre-Bunu-1' omu
Singulariter
N. Omu-1' bun, bonus homo.
G. A-omu-lui bun.
D. Omu-lui bun.
A.Pre-omu-1' bun.
V.O Bune óme! vel. Bunule om!
Abl. Dela —Bunu-1' om. Pluraliter!
N.Buni-i omeni.
G. A-Buni-lor omeni.
D. Buni-lor omeni.
A.Pre-buni-i omeni.
V.	o Buni omeni ! vel Buni-lor omeni!
Abl. Dela-buni-i omeni.
Singulariter.
N. Frumósa Dómn'a. Formosa Domina.
G. A-frumós-ei Dómn'a.
D. Frumós-ei Dómn'a.
A. Pre-frumós-a¡Dómn'a.
V.	o frumos-a Dómn'a!
Abl. Dela frumos-a Dómn'a.
V. O omu-le bune.
Abl. dela omu-1' bun.
Plur aliter.
N. Ot meni-i buni.
G. A-dmeni-lor buni.
D. dmeni-lor buni.
A. Pre-6meni-i buni.
V. o 6meni-lor buni.
Abl. Dela <5nieni-i buni.
Singulariter.
N. Dómn-a frumóVa.
G. A. Domn-ei frumósa.
D. Domn-ei frumos'a.
A. Pre-Domn-afrumos'a.
V. o Dómn'a frumos'a.
Abl.Dela - Domn-a fru-mos'a.
Plur ali ter.
N. Frumose-le Domne.
G. A-frumose loru Domne.
D. Frumose-lor Domne.
A. Pre-frumose-le Domne.
V.	o frumose Domne! vel o frumose-loru Domne !
Abl. Dela - frumose-le
Domne.
Plur aliter.
N. Domne-le frumose.
G.A-Dómne-lor frumose.
D. Domne-loru frumose. A. Pre-^omne-le frumose V. o Domne frumose Ivel o Domne-lor frumose.
Abl. Dela - Domne-le frumose.
Graviter peccant contra Grammaticam ii Gramma-tici, qui ex pronunciamone quorumdam rudium absona docent, quod tam substantivum in declinando cum ad-jectivo, si huic postponatur, quam adjectivum si sub-stantivo postponatur, in Gen. a Nominativi mutet in e. Nullaenimsubest ratio, cur a regula generali receda-tur, quae praescribit, ut tam adjectivum si postponatur substantivo, quam hoc si postponatur illi, inváriatum maneat. Quod ergo fit in nominibus gen. mase, id obser-vandum etiam in iis, quae generis foem. sunt ; ut nempe nomen tam substantivum quam adjectivum, quod postponitur, per casus invariatum maneat.*)
Substantiva si praecedant Pronomina demonstrativa, quae simul declinanda veniunt, ambo declinantur; adjectivum vero, quod per pronomen demonstratur, sive sit generis mase. sive foem. per casus invariatum manet, ut:
Singulariter.	Singulariter.
N. Frate-le quel dulce. N. Sora que dulce. Frater ipse germanus. Soror ipsa germana.
*) Vedi not'a finale.
— 342	—
G. A-frate-lui quel-ui dulce. G. A-sor-ei quei dulce.
D. Frate-lui quel-ui dulce. D. Sor-ei quei dulce.
A. Pre-frate-le quel dulce. A. Pre-sor-a que dulce.
V. caret.	V. caret.
Abl. Dela frate-le quel dulce. Abl.Dela sor-a que dulce.
Pluraliter.	Pluraliter.
N. Frati-i quei dulci. N. Sorori-le que-le dulci. G. A-fratilor quel-or dulci. G.A-sorori-lor que-lor dulci D. Frati-lor quelor dulci. D. Sorori-lor que-lor dulci A. Pre-frati quei dulci. A.Pre-sorori-le que-le dulci V. caret.	V. caret.
Abl. Dela frati-i quei dulci. Abl. Deia-sorori-le que-le dulci.
Quod si Pronomen demonstrativum antecedat substantivum, aut simul etiam adjectivum; solum pronomen declinatur, ut:
Singulariter.	Singulariter.
N. Quel cucernic prunc. N. que cucernic'a prunc'a.
Pius illepuer.
G. A-quelu-i cucernic prunc. G. A- quei cucernic'a prunc'a.
D. Quelu-i cucernic prunc. D. qu-ei cucernic'a prunc'a
A. Pre-quel cucernic prunc. A. pre-que cucernic'a prunc'a
V. caret.	V.	caret.
Abl.Dela-quelcucernic Abl.Dela que cucernic'a prunc.	prunc'a.
Pluraliter.	Pluraliter.
N. que-i cucernici prunci. N. quele cucernice prunce
G. A-que-lor cucernici prunci. G. A-que-lor cucernice
prunce.
D. quel'or cucernici prunci. D.que-lor cucernice prunce
A. Pre-quei cucernici prunci A. pre-quele incernice
V caret.
Abl. dela-quei cucernici prunci.
prunce.
V.	caret.
Abl. dela quele cucernice prunce.
Adjectivum tot, tót'a, omnis, si praeponatur substantivo, in numero singulari (manet indeclina-bile) vix usurpatur, excepto Nom. ut tot omul', sed loco tot substituitur Fiequare, qui vis; in Plurali (vero) declinatur more aliorum adjectivorum(absque articulo definito declinabilium), ut:
Singulariter.	Singulariter.
N.Totomu-1',omnishomo. N.Tot'a muiere-a.
G. A-(fiesce) tot omu-lui.
D. Totu omului.
A. Pre tot omu-1".
G. Totei muiere.
D. Totei muiere.
A. Pre tot'a muiere-a
V. caret.
Abl. Dela tot omul'.
Plural iter.
N. Toti omeni-i.
G. A-totu-ror 6meni-lor.
D. Totu-ror 6meni-lor. **)
A. Pre toti omeni-i.
V.	caret.
Abl. Dela toti omeni-i.
V. caret.
A. Dela tot'a muiere-a.*) Pluraliter.
N. Tote muieri-le. .
G. A-tutu-ror muierilor.
D. Tuturor muierilor.
A. Pre-tote muieri-le.
V. caret.
Abl. Dela tote muieri-le.
(In genitivo et Dativo numeri sing. pro tot substituitur fia quare quivis, ut A fiequ'arui omu; Fiequar'ui omu. A-fiequar-ei muiere, fiequar-ei muiere.)
Genitivns numeri pl. non est a toti , sed a tuti, omnis, quod est in usu apud Aurelianae Da-ciae Valachos, idque usurpant etiam noştri, dum dicunt: tuti trei, tute trele, omnes tres. Id quo-que notandum in eo casu 1 mutări in r contra generalem regulam, proinde regulariter dici debere tutu-lor, quod reipsa est in usu apud Aurelianos.
Si Tot, t6f a postponatur substantivo, vix alios casus habet quam Nom. (et Accus. in utro-que numero) idque in num. pl., ut Omeni-i toti. (Pre omeni-i toti). Si in Accus. et Abl. usurpes: dicere debes pre-dmeni-i pre-toti, dela omeni dela toti. Sic muieri-le tote, Ace. Pre muieri pre tote, Dela muieri dela tote.
In margi nea acestui Capu, pre la midii o cu, se afla si urmatoria-le:
1.	Nomina substantiva, (quae desinunt in u, omnia sunt generis masculini) desinunt vel in u, vel in e, vel in 'a, vel in n, vel in o.
Quae desinunt in u, omnia sunt generis masculini. Quae desinunt in 'a sunt generis foeminini. (Excipiuntur, quae sexum virilem, dein etiam ca quae sexum virilem donatant, ut pote P. Hinc ex-cipiuntur. Nonnulla etiam — etiam si — sexum virilem denotantia, ut hue accedit sluga (servus) famulus, etiam si sexum virilem denotet. Nomina (propria mulierum) desinentia in a, quae sitiit propria mulierum. Excipiunt nomina propria virorum (quae alioquin desinunt in a), sunt generis foem.***)	f
*) Totu singulariulu, mase. si fem. e trasu cruce.
**) In margine: NJJ. proprie pi. ri.
***) Totu pasagiulu acest'a e trasu si coresu cumu se vede.

Nomina (desinenti'a in a, ut) propria virorum, ant sexum virilem significantia, quae desinunt in a ; cujusmodi quidem perpauca sunt, generis masc. sunt, ut Tat'a.
Quae desinunt in a, ut Anastasia, Ecaterina etc. suntu gen. foem. Excipiuntur peregrina nomina propria, ut (Cleopa) Chifa, Cleopa, Luca quae sunt gen. masc.
Nomina (substantiva) desinunt vel in u, vel in e, vel in 'a, vel in a, vel denique in o.
1)	Nomina (substantiva) desinentia in u, omnia sunt gen. masc. ut (focu, ignis,) fenu, foenum; focu, ignis, lemnu, lignum etc.
2)	Nomina desinentia in 'a omnia sunt gene-ris foem. ut cas'a, domus; lingur'a, coclear? meVa, mensa etc. Hue accedit etiam Slug'a, fa-mulus, tametsi virilem sexum denotet. Excipe Tat'a, genitor.
3)	Nomina desinentia in a cum sunt propria mulierxim," generis foem. sunt, ut Ana, Aurelia, Savina etc. Excipe (Nomina) peregrina (Cleopa), Cbifa, Cleopa, Luca, quae sunt. gen. masc.
4)	Quae .desinunt in o, cujus modi perpauca sunt, ad genus foem. referuntur, ut dio, dies,
roao, ros.
5)	Quae denique desinunt in e, partim sunt generis masc. partim. foem. Ad genus Masc. baud
multa referuntur, ut Ariete, aries
Berbece, vervex burete, boleturn c'ane, caniş, fole, fol l i s frate, f r a t e r genunche, genu iepure, lepus.
mire, sponsus munte, m o n s Nume, no men peduche, pe di cui us pântece, venter, pesce, piscis purece, pulex. umere, humerus.
rVota. Nomina, quae apud Trajanos Valachos desinunt in consonantem omnia sunt generis masc. cum
natura sua finali consonanti atnectenda sit vocalis u,
quod etiam faciunt dum suffîcitur articulus, aut prono-
men me, te, se.
Not'a editorului. Cutote cà dela inceputu ne amu dechiaratu, a nu ne demite la discusiuni asupr'a acestora fragmente, nu potemu inse a nu oserbâ aici macaru la unu puntu, ce l'amu notatu mai susu, cà nu potemu cosemtî cu autoriulu iragmenteloru, si anume cà regul'a pentru declinarea a' doua nume ar' fi generale nu numai pentru masculine ci si pentru feminine, de ora ce e co-sfatatu, cà feminine-le nu urmeza aci regul'a masculine-loru, si cà nu numai unii rudi, ci chiara si autoriulu a-
cestoru fragmente in opere-le sale nu urmeza aceea regula pretensa generale. Dein cuntra, autoriulu fragmenteloru se pare a nu sci de declinatiunea nearticulata, si numai de acolo se pote precepe, de ce a potutu propune una declinatiune, cá: a Domnei frumos a, si a frumoasei Domn a. Cele alalte, mai pucinu importante, le trecemu.
(Vá urma.)
(IV.)
PAŞTI -I ROMANI.
(Continuare dein Nr. trecuţi.)
A. u .	c.	A.	a. Chr.
625	C. Sempronio Tuditanu M'. Aquiliu	129
626.	Cn. Octaviu T. Anniu Luscu Rufu	128
627.	L. Cassiu Longinu L. Corneliu Grana-	.	• 127
628.	M. Aemiliu Lepidu L. Aureliu Oreste	.	.	126
629.	M. Plautiu Hypsaeu M. Fulviu Flaccu	125
630.	C. Cassiu Longinu C. Sextiu Calvinu	.	124
631.	Q. Caeciliu Q. f. Metellu (Balearicu) T. Quinctiu Flamininu	123
632.	Cn. Domitiu Ahenobarbu C. Faniu Strabo	122
633.	L. Opimiu Q. Fabiu Maximu Allobrogicu .	121
634.	P. Maniliu C. Papiriu Carbo	.	.	120
635.	L. Caeciliu L. f. Metellu Dalmaticu L. Aureliu Cotta	.	.	.	119
636.	M. Porciu M. f. M. Censorii n. Cato Q. Marciu Rex .	.	.	118
637.	C. Caeciliu Metellu Q. f. Diademata Q. Muchi Scaevola Augur .	117
638.	C. Liciniu Geta Q. Fabiu Maximu Eburnu.	116
639.	M. Aemiliu Scauru M. Caeciliu Q. f. Metellu	115
640.	M'. Aciliu Balbu C. Porciu Cato			114
641 .	C. Caeciliu Q. f. Metellu Caprariu Cn. Papiriu Carbo	113
642.	M. Liviu Drusu L. Calpurniu Piso Caesoninu	112
643.	P. Corneliu Scipio Nasica L. Calpurniu Piso Bestia	111
— 344	-
A. u. c.	A. a. Chr.
644. M. Minuciu Rufu	
Sp. Postumiu Albinu	...	.	110
645. Q. Caeciliu L. f. Metellu Numidicu	
M. Juniu Silanu	109
646. Ser. Sulpiciu Galba	
M. Aureliu Scauru	...	.	108
647. L. Cassili Longinu	
M. Aemiliu Scauru II. C. Mariu.	107
648. C. Atiliu Serranu	
Q. Serviliu Caepio:'"')	.	.	106
649. P. Rutiliu Rufu	
Cn. Manliu Maximu	...	.	105
650. C Mariu II.	
C. Flaviu Fimbria	...	. 104
651. C. Mariu III .	
L. Aureliu Oreste	...	.	103
652. C. Mariu IV.	
Q. Lutafiu Catulu	...	.	102
653. C. Mirili V.	
M'. Aquiliu	101
654. C. Mariu VI.	
L. Valeria Flaccu	...	.	100
655. M. Antoniu, orator,	
A. Postumiu Albinu	...	.	99
656. Q. Caeciliu Metellu Nepos	
T. Didiu	98
657. Cn. Corneliu Lentulu	
P. Lieiniu Crassu	97
658. Cn. Domitiu Ahenobarbu	
C. Cassia Longirm.	.	.	.	.	96
659. L. Liciniu Crassu, orator.	
Q. Mutili Scaevola	.	.	95
660. C. Caeliu Caldu	
L. Domitiu Ahenobarbu	94
661. C. Valeriu Flaccu	
M. Herenniu	93
662. C. Ciaudiu Pulcher	
M. Perperna	92
663. L. Marciu Philippu	
Sex. Juliu Cae3ar	91
664. L. Iuliu Caesar	
P. Rutiliu Lupu •	90
665. Cn. Pompeiu Strabo	
L. Porciu Cato	89
666. L. Corneliu Sulla	
*) Suptu aceştia s'au nascutu M. T. Ci cero si Cn. Pompeiu.
A. u. c.		A. a. Chr. .	88
	Q. Pompeju Rufu .	
667.	Cn. Pompeju Rufu	
668.	L. Corneliu Cinna L. Corneliu Cinna II.	.	87
669.	C. Mariu VII. L. Corneli u Cinna III .	.	86
Cn. Papifiu Carbo . (Vă urmd.)		.	85
NOTIT1E DIVERSE
— Dn. E. Desjardius, de care amu atinsu in nr. trecutu erasi intre Notitie, a tramesu Academiei In-scriptiuniloru dein Paris trei comunicate asupra resul-tateloru principali dein calatori'a se in oriente (Romani'a si Bulgari'a). Antani'a comunicatiune e dein Bucuresci il. jun., a dou'a dein Galatiu 28. aug., er' a treia dein Vien'a Austriei 9 nov., tote dein a. 1867.
Scrisori'a prima, adresata Dlui L. Renier, atunci v. presiedente anuale, era insocita de 34 inscriptiuni, dein cari cea mai mare parte erau inedite, er' cele alalte reu publicate.
Aceste inscriptiuni se aflau in 4 depositoria diverse : in curtea generale-lui Mavros in Bucuresci, in museulu de anticitati alu Bucuresciloru, unde si noi le amu ve-diutu in ver'a trecuta, in vil'a numita mor'a domnesc a, 6 chilometre de parte de Bucuresci spre resaritu, proprietatea Dlui Kotzebue genere-lui lui Mavros. Cele alalte suntu adunate dein alte parti ale Rumaniei.
In câtu pentru locure-le de inceputu, de unde se tragu, dorere, cà nu se potu sci pentru cele mai multe. Totu ce se potè sci e numai cà general. Mavros, cu oca-siunea bătăliei dein a. 1827, a adunatu de pre rip'a României mice si a' Bulgariei tote monumentele, câte se afla la elu (de atunci a moritu) seau la genere-seu.
Autoriulu se restrinsese a dâ unele esplicatiuni la acelea dein aste monumente, cari contienu indicatiuni geografice. In particulariu atenţiunea Academiei fù atrasa spre textulu istoricu ineditu a unei inscriptiuni monumentali de 3 metre de lunga, ce pentru prim'a ora face cunoscutu in forma oficiale numerulu victorieloru reportate de ambii Au-gusti Diocletianu si Maximianu si de doi Cesari Costantinu Chloru si Galeriu asupr'aGermaniloru, Sarmatiloru, Persiloru si Britoniloru, intre anii 293 si 301 dupa Chr;
Multe alte inscriptiuni dein Bucuresci si dela Mor'a domnesca se recomanda prein faptu curiose, ce ne des-copéru organisatiunea militare si municipale a'provincie-loru Daciei si Moesiei. (Se va continua).
— Erate in Nr. trecutu: pag. 314 col. 1. lin. 23—24: indoila in locu de in doi eia; — p. 320 col. 2. lin. 26: vetia dì: veti (fora a); lin. 42: dubas (intru unulu), dì: du bas (despartìtu in 2); eto{
Nr. XVIII. va aparé in 15. Sept., a. c.