ARCHIVD pentru filologia si istoria. Nr. XYI. 5. Iuliu 1868. XXVI. FANTASIE ETIMOLOGICE. II. Amu venitu la mele, tele, sele, — seau melle, telle, selle, — nu suntu si astea fantasie etimologice, ortografice ? — si ne ajungun-dune spatiulu in nr. trecutu pentru ele, s e a u e 11 e, amu lasatu pana pre astadi, sperandu câ vomu fi scusati cu bunetate pentru intrerumpere. Deci se incepemu, cu seriositate. Formele pronominali: tele, sele, seau cu reduplicatiune in- midilocu, nu sciu pentru ce: melle, telle, selle, — inca si in singulariu: tea, se a, — s'au propagatu de minune in foliele de preste munte, in câtu mai nu se mai vede pre acolo form'a loru cea vechia: tale, sale etc,— de câtu la noi ceşti de dein coce, cu tote câ si pre la noi a inceputu a apare* ici-colea inno-vatiunea tramontana. Si de acea, credemu de ore care importantia, — se intielege numai filologica,— a esaminâ pu-cinelu aceste forme, pana a nu se estende innova-tiunea preste totu emisferiulu romanu, pentru câ, de aru fi eronie, se lise puna stavila, de s'ar' pote\ in-ca tempurfu, dupa p rincipiis obsta; er' de nu suntu rele, se le adoptâmu cu toţii, cu una di mai in a-ante. Formele tele, sele, suntu fora indoiela trase dupa form'a mele, care e forte vechia, precumu se scie; er' tele, sele unu felu de reformatiune carturarescu, trasa dupa analogia, care pana acumu celoru alalti romani de XVII secuii in coce, de candu suntu pre acestu pamentu, inca nu le trecuse pre in capu. Celu pucinu io, scrietoriulu acestora fantasie, numi aducu a mente, se fiu vediutu aceste forme, seau macara umbr'a loru, in nece una carte ro-manesca, dein câte mi au cadiutu in mâna, — si dieu, multe miau cadiutu, — nece vechia, nece noua, de câtu numai intru una gramateca nu prea vechia. ARCHIVU pentru FILOLOGIA sî ISTORIA, II. Dar' nece nu am audîtu sufletu de romanu pronunciandu asia, ori câtu am amblatu pre intre romani, dein coce si dein colo de munţi, si am ascultatu cu tota luarea a mente a' unui —, atâtu la vorbe, câtu si la pronuncia. Este dar' curatu neologismu, a scrie tele, sele, in locu de tale, sale, pentru câ de dîsu nu dîce nemenea asia; — si inca neologismu, cumu amu dîsu, curatu de cărturari. Nu volîmu noi, a intra aici in discusiune, deca este liertatu, ori nu, cărturariioru, a scaimbâ formele usitate ale limbei in altele neusitate, pentru câ discusiunea ne ar' duce prea departe de la obiectu. Ci volîmu, numai se cercetâmu, deca acestu neologismu carturarescu este si ratiunale, adecă dupa geniulu si natur'a limbei romanesci, la care de atâte ori audîmu provocanduse toti, si celi mai infricosiati neologisti. La antani'a aparentia, dă. Deca dîcemu mele, de ce se nu dîcemu si tele, sele? — Se vor-bimu mai antaniu de formele fora reduplicatiune. Apoi, deca scriemu tei si sei, de ce se nu scriemu si tele, sele? Asia este la prim'a aparentia. Inse se vedemu si la a' dou'a aparentia seau in realitate, cumu ar' fi se fia. Mai antaniu, avemu se reflectâmu dein capulu locului: cumu câ tei si sei in scrisu, in adeveru se'mena forte cu miei, seau dupa form'a neologica mei, — dar' nu si.in pronuncia, pentru câ nu pronunciâmu: tei, sei, câ miei seau mei. Apoi, scriemu tei si sei, cari scriemu, pentru câ nu toti scriemu asia, — cu E, numai pentru câ se nu scriemu cu U: tui, sui; — scriemu dar', ci nu pronunciâmu: tei si sei. — Scriemu dein ore-care necesitate, pentru câ nu avemu litera propria pentru antani'a vocale dein tei si sei. Tei, sei dar' nu se'mena cu mei, de câtu numai pre chartfa. Inse "altu ceva este cu tele, sele; antaniu, 39 — 306 — pentru cà nu suntemu nevolîti ale serie cu E, po-tendu a le scrie cu A, cumu se si pronuncia : tale, sale; •— apoi, scriendu tele si sele, ar' veni întrebarea: cumu se le si pronunciàmu: cu E, cumu volîmu a scrie: tele, sel e? ori cu A, cumu pro-nuncia tota lumea — romanesca? Ci se lasàmu si asta lăture a' cestiunei, si se vedemu, deca cumu-va innovatiuuea neologica are si vre-una base etimologica, — dupa ce vediumu, cà fonetica nu are; pentru ed se mul-tiumesca celu pucinu pre etimologisti, deca nu potè multiumi pre fonetisti. In acest'a, e de lipsa a repasî ceva mai departe, câ se potemu veni la cunoscentia, cumu s'a. templatu, de dìcemu: mele, tale, sale? De unde apoi vomu potè si judeca, deca formele: tele, sele, potu fi sustienute, celu pucinu dupa etimologia, au nu. Una datina antica, care inca nu sia aflatu esplicatiunea, este in declinatiunea romanesca, câ feminine-le terminande in LA, se lapede pre L in nominativulu singulare, precumu e cunoscuţii; asia dìcemu: elu, e a in locu de eia, inse vedi, cà si latinii au ea, de si nu au datin'a de a la- pedâ pre L câ noi, ci dela is, nu dela i 11 e. De acea, noi dìcemu: porcelu si por cea, vi ti el ii si vitiea, catielu si catiea; nu por cela, nece vitiela,-nece catiela. Asia dìcemu si stea, nu stela seau stella câ latinii ; sie a, nusiela seau sella ca latinii, etc. Adaugemu, cà silab'a e a, dein care lapedàmu pre L, e tonica totu de un'a, fia cuventulu de una silaba seau de mai multe. Acumu, dupa asta datina buna-rea, cumu este, inse forte antica, L se lapeda numai in casulu numitu dein acele cuvente, — er' in cele alalte casure cu alta vocale, revene la loculu seu, si dicemu: eli, eie, si pre acea urma: porcele, vitiele, ca-ti ele, stele, siele etc. Nu numai, ci asta regula se tende si mai de parte. Datin'a adeca, de a restitui pre L femininu in alte casure cu E, pre incetu s'a tensu mai departe, de cumu se cuvenea. Romanii incepura in urma a restituì pre L femininu, nu numai in formele sincopate dein LA, — ci in tote femininele terminate in e a tonicu, si in tote femininele terminate in silaba tonica, si deca nu avea L in numinativulu singulariu, seau nu se terminau in e a. Asia incepura a dîce: reu, femininu rea; in plurale r e i, femininu rele, cu articlu: r e 1 e -1 e, câ si cumu in numiuativulu singulare rea ar' fi fostu dein reia. Asia disera: greu, fem. grea; plurale: grei, fem. gre-le, cu articlu: gre-le-le. Asia dîsera, că se venimu la pronume: m i e u seau meu, fem. mea; plurale: miei seau mei, fem. me-le. Dar' totu asia dîsera mai in colo si ta» in locu de tuu, de Ia tu, in femininu ta in locu de tta si mai departe in locu de tu a; in plurale: dela tT>s, tii; si dela ta: tale. Totu asia dela CLK in locu de cs» dela su, fem. ca in locu de cia si sua; in plurale ci.i, fem. ca-re. Dein cari se cunosce invederatu, câ dîcemu me-le cu E, pentru câ si in singulare dîcemu cu E curatu: mea. Er'tale si sale, dîcemu cu A, pentru câ si in sing. dîcemu totu cu A: ta si sa. Urmeza dar', câ deca vomu se fimu cose-centi, atunci se scaimbâmu si in sing., pre ta in tea, si pre sa in sea; pre cumu vedemu, câ unii au si inceputu a scaimbâ. Seau deca nu, remane, câ se scriemu si in plurale cu A, cumu s'a scrisu pana acumu: tale, sale, câ in sing. ta, sa. Ci se vedemu, deca ta, si sa, se potu stra-formâ in tea si s e a, precumu s'a inceputu. I o, scrietoriulu acestoru fantasie, dîcu: câ n u: Sciu, câ-mi voru opune celi de alta părere, câ in unele dialecte neo-latine in adeveru se si afla formele tea si sea; ceea, ce nece noi nu negâmu. Inse noi, toti, nu numai scrietoriulu acestoru fantasie, se astragemu pre câtu potemu dela dialectele cele alalte, si mai alesu, candu e vorba de diferentie dialectali, precumu aici e casulu. Se scie, câ latinii siau formatu posesive-le: meus, tuus, suus, dela pronumele personali, inse nu dupa aceeaşi forma, ci pre meus delaa-cusativu: me; er' pre tuus si suus dela nomi-nativii: tu si su, dein cari su a peritu dein usu in nominativu, ci a remasu iu cele alalte casure: sui, se , câ tui, te. Asta forma, o urmară si românii noştri, dupa părerea mea si a' multor'a, asia in câtu — m i e u seati meu si la noi s'a formatu dela acusativulu me» — 307 — care la noi cesti dein coce se pronuncia urt, si de acea, cà in meu se remania E nescaimbatu in t, adausera ai nostri unu i intre M si E, ed ajutoriu in cuntr'a scaimbarei. Asia facura ai nostri si in alte vorbe, si cu M si cu alte cosnnatorie de aceeaşi natura aspra, candu au vrutu se impiedece scaimbarea lui E in -B, pr. miercuri in locu de mercuri, pentru câ se nu dìcemu : nrBpKspi ; fieru in locu de ferii, câ se nu dìcemu «ftp» etc. inca si in miere, fiere, miediu etc, unde latinii nu au i, pentru cà eli nu aveau t>. Reu facu dar' ortografistii si scrietorii nostri, dupa părerea era-si a mea, cari ne cautandu la proprietăţile fonetice ale limbei rom., numai dein pura imitatiune latina seau neo-latina, scaimba scrierea si vorbirea corecta romanesca in scriere falsa, scriendu de esemplu: meu in locu de mien, feru in locu de fieru, peptu in locu de piept u etc. Alesu dupa ce aflàmu urme, cà chiarii si vechii latini au scrisu mieus in locu de meus; vedi Principia de limba pag. 137. Si câ se ne intorcemu erasi la pronumele no-stre, dupa ce meu seau mieu si la noi s'a formaţii dein acus. m e, câ la latini, asia si cele alalie : tts si ct>«, totu asemenea s'au formaţii câ la latini tuns si s u u s dein nominativii : tu si su, — numai câtu in urma ai nostri aicia sca-imbara pre u in % in loculu de antaniu, precurmi a remasu scaimbatu pana in diua de astadi, si potè va mai remane inca si de acumu in a-ante tempii îndelungii. Asemene stramutare antica dein u in vocalile oscure t si s s'a facutu in mai multe forme si cuvente, pr. in msni, in locu m^ns lat. manus, precurmi mai dîceamu pana catrà a. 1700 in a-ante; si in gerundia-le unoru verbe, cari Ia latini se scrieau cu u n d u s si undo, er' la noi se dîcu cu *, pr. «fsK^nds lat. faci undo etc. De aci apoi, si in femininii s'au formatu, totu câ la latini, tsa si csa, in urma ti a si ci a, si nepotendu stâ t in a-ante de A, i> s'a elisu, precumu se elide si in a-antea articlului femininii: domn'a in locu de domin.-a; si a remasu ta, sa, câ d o m n ' a. Acesta ne este părerea, si credemu, cà o amu adeveriţi! dein destulu; — de unde nu, altii o voru adeveri mai deplenu , seau o voru combate cu argumente mai poterice, de câtu ale nostre. Cu tote astea si noi, câ si multi altii in a-antea nostra, scriemu teu, seu, si tei, sei,— inse nu mai departe, ci ne tienemu de formele usitate la toti romanii, scriendu ta si sa, si tale, sale, er' nu tea, sea, si tele, sele, cu a-tâtu mai pucinu telle, selle. Pentru cà, de si formele: tale, sale, suntu anomale in limb'a romanesca, inse ele suntu antice, formate de acelia, cari au formatu tota limb'a rom. ; si — pentru cà usuili acestora anomalie atâtu este de invechitu si inradecinatu in limba, câtu nu mai este nemenui prein potentia alu scaimbâ ; si — pentru cà noi, adecă scrietoriulu acestor'a si celi de una parere cu scrietoriulu, de l'anni potè scaimbâ, fora indoiela nu l'amu scaimbà deintru una anomalia intru alfa, dein tale in tele seau telle, si dein sale in sele seau* selle, — ci l'amu scaimbà in forme neanomale, regulate, de cari nu avemu a grai aicia, pentru cà nu suntu mai multu posibili. Amu mai potè dice, si fantasia si noi, multe, in asta grave (?!) cestiune, ce cutriera orizonulu filologicii si nefìlogicu, — a disputa de tote formele lui m i e u si teu, dein tote dialectele si limbele, — de tote formaţiunile, prein cari au trecutu si la noi, pana au venitu la formele de astadi. Inse noi nu ne amu propuşii a scrie aici di-sertatiuni gramaticali, ci numai fantasie, er' pentru fantasie credemu cà e destulu si atâfa. De almentrea spatiulu inca nu ne prea a-bundeza, si tempulu, o! tempulu, câ si spatiulu, ne e mesuratu cu aci'a. Una singura oserbatiune numai, — si apoi punemu puntulu. Si adeea: — se invetiàmu a imita pre altii! — Ce? se imitàmu? pre altii? pre cene? Da ! pre italiani, pre francesi, — pre tota lumea ! — Cumu? Asfa e alta întrebare. Vomii spune de alta data. Pana atunci se meditami!. Mai un'a. Una confesiune carmi fora volia. Ne stau scrisi Nrii XVII si XVIII, pentru 39* — 308 — Augustu si Setembre, scrisi inca dein anulu trecuţii. E adeveru, nu fantasia. Si de acea nu scimu, deca ne va mai remane locu in următorii doi numeri, si pentru alte fantasie. Deci rogàmu, se fìmu scusati! de nu se va potè. De almentrea inca : quod differtur, non aufertur. XXVI. STANESCI. Valiti* If^^ di,,l$}f i^rTtt-ìduJG^ hvtjx.jt^e & ^niai tardìu una parte erasi s'a intorsu in apoi, de Neamicii natiunalitatei romane, cari se ocupa V multu cu studiulu istoriei nostre, cu scopu lauda-bile, câ se ne arate, pre câtu s'ar' potè, chiara cu actele in mana si se ne convingă si pre noi: cà suntemu numai venetici de eri de alalia eri pre pamentulu, unde ne aflàmu, ce facu eli? Vedi opere-le si brosiure-le de Fr. M i k 1 o s i c h, E. Rossler, W. Schmidt, etc. etc. Si ce facemu noi, câ se ne aparàmu in con-tr'a unoru neamici cu atat'a scientia si eruditiune, candu de esemplu unii ne obiecteza, cà romanii dein partile de dein coce de Dunare, nu potu se demustreze esistenti'a loru pre acestu pamentu cu testimonia nerecusabili, de câtu dela bizantini, cari inse spunu, cà cutare si cutare imperatu bizantinii a tramisu cutarui rege ungurescu, atâte si atâte milie de omeni intra ajutoriu, intre cari au fostu si multi romani, dein celi nedomiriti dein partile Emimontului, cu espresa dorentia, câ câţi deintru insi nu voru peri, se nui mai tramita in apoi, ci sesii tienia in tiere-le sale, — si cà in urma, dela aceşti surghiuniţi se trage tota viti'a romanesca de astadi pre pamentulu Daciei vechie *)? *) J. Chr. Engel, de origine Valachorum (pag. 284 seg. edit. Vindob. 1794 in 8°) : His, quae hactemus exposui, tantopere abut un tur scriptores nonnulli, praeconcepto V a la c h i s detrahendi studio ducti, ut allegatis legibus transilvanis, in quibus Valachi tolerati, admissique ad regnum dicuntur, et cum aliis advenis (jòvevények) comparantur (quae leges tarnen parte ex una jura hodierna Valachorum respiciunt, juribus advenarum haud multo meliora ; parte ex alia de familiis singulis Valachicis, recentiorum bellorum turcicorum temporibus e solo turcico profugis, et in Transilvaniam commigrantibus, ibique conditionariae servituti addictis intelligendae sunt) Valachos non nisi post depopulationem Hungariae et Transìlvaniae per Mongoles 1241 factam Ce facemu, candu altii, cà E. Rossler, ne spunu verde: Cà Transilvani'a si Principatele romane danubiane, nu suntu provincie romane, ci numai in parte si mai tardìu romanisate? •— si cà continuitatea populatiunei romane pre pamentulu dacicu a fostu intrerupta prein una 1000 de ani; va se dica : dela 270 dupa Chr. pana la 1270, seau pre acì? Candu dice, cà romanii suntu descendenţii nu-meroseloru colonie romane, cari s'au strămutată dein Daci'a Traiana in cea Aureliana, si dein cari au nu cà lui impoporatu Valachi'a, Transilvani'a, si Ungari'a. Candu dice, cà in Daci'a Traiana dupa Aurelianu a mai remasu nece una poporatiune romana, si romanii numai dela alu treile deceniu alu seclu* XIII incepura a se afla erasi la nordulu Du nărei ; —- si cà istoriciloru romani : P. Maioru, Sincai, Cogalniceanu etc, intra nemica le pasa de funtane atâtu de secure, cumu suntu documentele istorice, ci credu, cà tote se potu compieni cu vreo cate-va frasi dìse in superbia natiunale, si de acea cu una levitate de totu revoltatoria tracteza (aceli istorici) despre inceputulu istorici romane. Elu se provoca, de esemplu, la diplom'a regelui Bela IV. dein a. 1247, data cavaleriloru teutoni, carea se afla publicata in mai multe co-lectiuni, câ la unu documentu, in care mai antaniu se amentescu romanii locuindu in Valachi'a de ambe partile Oltului; intielege fora indoiela si diplom'a Andreana, data Sasiloru dein Transil-vani'a de Andrea IL regele Ungariei la a. 1224; carea asemenea s'a publicatu si comentatu mai de multe ori, si in care inca se amentesce de romani. Va se dica: cà documente mai vechia decâtu acestea pentra esistenti'a romaniloru in aceste provincie nu esista, si cà istoricii romani le ignoreza seau le despreti nescu. In adeveru ne dorè, cà amicii nostri si acumu nu mai incera cu atari imputatiuni si mustrări: cà despretiuimu documentele vechia! noi, cari scimu, cà eie tote suntu pentru noi, si cà numai sofisteri'a cea mai neimpacata potè se traga dein eie con-clusiuni in defavorea nostra, — precumu ne pare e gratia Hungarorum in consortium domicilii adscitos, et sub conditione perpetuae servitutis e Thracia illuc deductos fuisse autument. Infelicis hujus opinionis auctor est S u 1 z e r u s, etc. 309 - reu, câ nume atâtu de respectabili, cumu suntu a-mentitii noştri istorici, suntu maltrataţi cu una le-vitate atâtu de revoltatoria, eli cari chiaru cu documentele a mana au demustratu inceputulu si cur-sulu istoriei romane, si s'au luptatu in contr'a ce-loru, ce au despretiuitu documentele vechia, de câte ori adversariloru noştri nu le erau dupa gustu. Noi nu avemu de cugetu, cu asta ocasiune a respunde la tote obiectiunile de mai susu un'a câte un'a, — inse nu ne potemu conteni, se nu oser-foâmu si aici: Câ, dupa ce ne recunosce originea, câ sun-temu descendenţii colonieloru romane dein Daci'a vechia, e de mirare, cumu nu vede contradictiunea manifesta, in care insusi se incurea, candu totu-si nega, câ aceste provincie dein Daci'a vechia aru fi fostu române, ci numai romanisate; — si ast'a cu atâtu mai multu, cu câtu elu inca nece nu a demustratu asertulu seu, cumu câ nu a mai remasu nece unu romanu acolo dupa Aurelianu; precumu nu a probatu nece tempulu reintorcerei loru pre aceste locure, ci se prepune numai, cumu câ rein-torcerea romaniloru aicia s'a templatu dupa ince-putulu seclului XIII, dein singura causa, câ dom-ni'alui nu a aflatu documente mai vechia de anulu 1224, in cari se fia amentiti romanii dein părţile nordice ale Dunărei, câ aru fi fostu locuindu pre acolo. Ne pare forte reu, deca documentele vechia, în cari se amentescu romanii, suntu atatu de pu-cine si rare; inse domni'a loru sciu prea bene, câ dela a. 1224 in susu documentele de ori ce natura, nu numai cele ce amentescu de romani, nu potu fi decâtu totu mai pucine, pentru barbari'a tem-pureloru pana la invasiunile Avariloru, Huniloru, Gotiloru etc. in aceste provincie, unde nu a remasu de eli pietra pre pietra, necumu archive de documente vechia, unde se fia amentite ursitele na-tiuniloru asupritorie si asuprite. Nu numai, ci e unu adeveratu miraclu, deca cu tote astea se mai afla si câte se afla, si pre di ce merge totu se mai afla, une ori câ de minune, si de unde nece nu poteai visa, câ voru se se afle. Cu tote astea erasi nu potemu concede nece lui E. Rossler, nece altui ori si cui, dereptulu de a trage conclusiuni, chiaru si candu in adeverii nu s'aru mai afla documente mai vechia, de câtu cele, la cari se provoca domnia lui, si dein cari numai atat'a se potè conclude, ca romanii pre la a. 1247 si 1224 esistau pre aici, er' nu si câ mai in a-ante nu au esistatu. Inse câ se venimu mai aprope la obiectulu nostru, si se lasàmu conclusiunile lui E. Rossler si alţii, amentimu numai, cà ne-se pare, ca amu a-flatu unu documentu si mai vechiu de catu An-dreanulu sasescu dein a. 1224 despre esistenti'a romaniloru pre ripele nordice ale Dunărei, — do-cumentu chiaru dein mân'a domniei loru, buniloru nostri amici, cu cari avemu certa, in câtu nu voru potè selu nege, ori câtu s'aru incercâ, fiendu cà e autenticatu chiaru de domni'a loru, — numai câtu domni'a loru nu s'au preceputu pana acumu, câta importantia jace ascunsa intru insù pentru romani in obiectulu de certa. II. Acestu docomentu, necontestabile, deca nu pentru alţii, dar' celu pucinu pentru E. Rossler, se afla in cartea sub titlu: ^Monumenta serbica, spectantia historiam Ser-biae Bosnae Ragusi, edidit Fr. Miklosich, Viennae 1858", in 8°. Dedicata nefericitului: Principi Michaeli M. Obrenovich, — de multiemitoriulu editoriu. In asta carta autentica, precumu nu se potè alfa mai multu, numai decâtu la inceputu, pagina 1, sub Nr. 1, se afla urmatoria-le : 1.1114. „Zupan Stroje et zupanica Sima. „HÎFERIDN G-RPOI Bictoamhm, *knanNU,I ,,B« A'tTO. DF^I. „OIO niTftioapa, Bodeniiî, BMeniî, neteda, mxnii.ieuji, BtEeni, pomans.i, 3 ^ia xspezf 1 ckH din Konaii .ia mtinctipea de m jemn." Asia si Tunusli in ediiiunea grecesca la pag. citata: MnigQiTţa, Ogsţov, rbŞoqa, JofA7tQOTL,f Jttavegi, Kbţia, Aqvata, xcu MovoţvĂov etc. Ci D. Georgiu Sion în traductiunea sa, nn — 311 — sciu cumu a potutu face Stancesci dein S tari es ci, precurmi a facutu si alte erori. Eta cumu traduce domni'a lui dupa grecesce loculu citatu dein P. Cantacuzinu, si dein anoni-mulu fratiloru Tunusli, la pag. 175: „Vilcea are: ,,a) Monastiri: Bistriţa. Orezulii, Govora, Dobrotz, Stancesciî, Cozia, Arnota si Mona-stirea dintr'unu Lemnu. ,,b) Metdşe: Cetăţenii, Saracinesciî, Archan-ghelulu, Slatioarele, Bonţescii, Vălenii, Neteda, Manailesciî, Babenii, Romanulu, Monastirea dein-tr'unu Lemnu, la Orezu. " Alaturandu traductiunea acesta, cu testulu original elui alu lui P. Cantacuzenu, si cu tra-ductiunea greca, se cunoscu smentele-le si unui si altui traducutoriu, — er' in specie a' traducutoriu-lui romanu, care scrie Stancesci in locu de Stanesci. Er' cumu cà in adeveru in tier'a romanesca se afla munastirea Stanesci, se cunosce si dein actele procesului intre romani si greci pentru munastirile inchinate, intre cari e si cea delà Stanesci. Vedi brosiur'a Eclaircissements sur la question des monastères grecs situés dans les Principautés Danubiens, pag. 46 seqq., unde se afla si una diploma delà Costantinu Bassaraba dein a. 7200 seau 1692, prein care munastirea S tan es ci dein districtulu Valcei in tier'a rom. se inchina câ metochu Patriarcatului delà Alexandri'a ; si care-lu publicàmu si aici mai in diosu numai decâtu. Avemu dar' munastirea Stanesci in tier'a romanesca,— aflanduse inca pre la a. 1114! a' dou'a conclusiune. Munastire romanesca, in tier'a roma-nesca, va se dîca: dein coce de Dunare. Nu sciu, deca in tier'a rom. mai esiste alta munastire atâtu de vechia, câ munastirea Stanesci. Dar' munastirea Stanesci la a. 1114 erâ in fienti'a, si inca cene scie de câte dieci, de sute de ani, mai in a-ante. Er' unde a fostu munastire romanesca, a fostu, credemu noi, si satu cu omeni, romani. Si in adeveru, judeciulu Vâlcea ne arata 2 sate cu numele Stanesci. Numai câtu deinFo-tino, care le amentesce la loc. cit. pag. 275 si 276, nu se precepe, câ la care dein ele e muna-stirea, si scrietoriulu acestora, de a si amblatu prein judeciulu Valcei, dar' la munastirea Stanesci nu a fostu, si in geografiele de tier'a rom. inca nu a aflatu, la care dein acele doua se afla. Deci deca in tier'a romanesca pre la a. 1114 erâ una munastire romanesca, la unu satu roma-nescu, cu romani, — urmeza câ tier'a roma-nesca erâ locuita de romani, in a-ante de regeleBelasi Andreiu dein 1247 si 1224, in a-ante de privilegia-] e sasiloru si ale cavaleri -loru teutonici, si in a-ante de rescol'a romaniloru dein Emimontu in contr'a imperatutiloru dela Bi-zantiu dein a. 1186. A treia conclusiune. Dein acestu documentu se cunosce mai incolo: câ romanii pre atunci, pre la a. 1114 erau creştini, si de ritulu grecescu; mai in colo câ limb'a slovenesca, erâ si pre atunci in baserec'a romanesca, si usitata in tiera; si asia ea nu a fostu introdusa la romani prein A s a n i, ci prein poterea Slaviloru, de la miediadi, de candu s'au crestinatu. Ast'a ne e ultim'a conclusiune. Nota. Adaugemu in fine diplom'a principelui Const. Basarabu pentru munastirea Stanesci dupa brosiur'a citata, cu versiune romanesca, pentru ca te-stulu originale nulu avemu. III. LETTRES PATENTES pour la donation du Monastère STANESTI , en Nous, Constantin BASARABA Voevode, par la grâce de Dieu, Seigneur et Prince de toute la Valachie etc. etc. J' ai voulu spontanément et avec coeur pur et éclairé, glorifier Dieu, qui M'a glorifié en gran- Valachie, au Patriarchat d' Alexandrie. Noi Costantinu Voivodu, dein grati'a lui D. dieu, Domnu si Principe a' tota tier'a Roma-nesca etc. etc. Volit'am de buna volia, si cu anema curata si luminata, a mari pre D. dieu, carele m'a maritu — 312 — deurs et M'a élevé sur le trône de Mes ancêtres et voilà que Je fais don de Mon présent très — illustre Chrysobulle au divin et grand Patriarchat de la ville d' Alexandrie, où est célébré le saint Apôtre et Evangeliste Marc, et au Béatissime et Treizième des Apôtres et juge de T Univers, Papa et Patri-arche Monseigneur Gérasime et à tout le Synode du Saint Patriarchat, afin que soit soumis à ce Saint Patriarchat le Monastère Stanesti situé en Valachie dans le district Vultzea, et où est cé-lébrée la mémoire de la Sainte Vierge, et afin qu'il soit Metochi (dépendance) du Saint Patri-archat. Car ce saint Monastère fut bâti et fondé par les ancêtres des Boyards Boutzestis nommés Mogos-Ban et ses fils Mogos-Spathar et Tzourka Logothète, dans les jours de feu le Christianissime PIERRE Voëvôde, ci-devant moine Paisius, 1' an-née 7045, et alors les dits Boyards ont doté ce Monastère de diverses terres et de Tzigans, de revenu et de bétail. Depuis cette époque-la, le dit Monastère était en la possession de cette famille de père en fils, jusqu' à ce que tous les Boutzestis étant morts, il passa à la propriété de la Bani-assa Marie, épouse de feu Jean Catargiu ci-de-vant Grand Ban deKrajova, et de son frère Radu Postelnik fils de Radu Boutzesco ex-grand Klou-tziar. Ensuite dans les jours de feu le Christianis-sime Radu Voëvode, fils de feu Mihna Voevode? la cinquième année de son règne, étant venu ici en Valachie, de la ville d' Alexandrie, le Béatis-sime Patriarche Monseigneur Cyrille pour édifier les fidèles dans la foi Orthodoxe et étant resté ici quelque temps, la susdite Baniassa Marie avec son frère Radu Butzesko, se présentèrent tous les deux devant feu Radu Voevode, fils de Mihna Voevode, et devant tous les grands Boyards du Divan, et de leur propre et libre volonté, ils firent donation de leur Monastère susdit Stanesti pour être m e-t o c h i (dépendance) du Saint Patriarchat d'Alexan-drie et destinèrent les revenus du dit Monastère à la nourriture des moines et des deservants du Patriarchat, pour le repos des âmes de leurs an-cêtres qui le fondèrent, et pour attirer la miséri-corde divine sur les âmes de leurs pères Bout-zestis, et ils confirmèrent leur donation des actes écrits afin que ce soit Metochi inaliénable du saint Patriarchat, et afin que celui qui sera envoyé in măriri, si m'a inaltiatu pre scaunulu strămoşi, loru miei, si eca si io facu. daru cu acestu chrk sovu alu domniei mele D. dieescului si marelui Patriarcatu alu cetatei Alexandriei, unde este venerata santulu Apostulu si Evangelistu Marcu, si prea fericitului si alu trei-spre-diece deintre Apostoli, si jude a tota lumea, papa si patriarcu, san-tiei sale Gerasimu, si Ia totu sinodulu sântului Patriarcatu, pentru câ se fia supusa acestui santu Patriarcatu munastirea Stanesci, ce este ia tier'a romanesca in judeciulu Vâlcea, si unde este; serbată aducerea a mente a' prea sântei VergureT si pentru câ se fia metochu (dependente) dela santulu Patriarcatu. De ora ce acesta sânta mu-nastire fu edificata si intemeliata de strămoşii bo-iariloru Bucesci, a numeMogosiu banu, si filii sei Mogosiu spatariu si Ciurc'a logofetu, in dîle-le re-pausatulni prea creştinului Petru Voda, mai io a-ante monaculu Paisiu, la anulu 7045 (a. 1537 dela Chr.), si atunci numiţii boiari au dotatu acesta; munastire cu mai multe pamenture, si cu cigani, cu venitu si cu vite. Dupa acestu tempu in coce, dîs'a munastire a fostu in posesiunea acestei fa-melie dein parenti la fiii, pana ce morindu toti Bu-cescii ea trecu in posesiunea banesei Măria, so-ci'a repausatului Joane Catargiu fostulu mare Banu alu Craiovei, si a' fratîne-so Radu postelnicu fi-liulu lui Radu Bucescu fostulu mare Cluciariu. Dupa acea in dîlele repausatului prea creştinului Radu Voda, filiulu rep. Michnea Voda, in alu cincilea anu alu domniei sale, venindu aici in tier'a rom., dela cetatea Alexandriei, prea fericitulu Patriarchu Santî'a sa Cirilu,spre a intari pre credentiosi in credenti'a ortodoxa, si petrecundu aici ore câtu-va tempu, mai susu dis'a banesa Măria cu frate-so Radu Bucescu, se infacisiara amendoi in a-antea rep. Radu Voda, fi-liulu lui Michna Voda, si in a-antea totoru mari-loru boiari de divanu, si de buna voli'a loru , făcură daru cu munastirea loru mai susu numita Stanesci, câ se fia metocu (dependente) sântului Patriarcatu de Alesandria, si destinară venitele dîsei munastiri spre traiulu monachiloru si sierbitoriloru acelui Patriarcatu, spre repausulu su-fleteloru stramosiloru loru, cari o au intemeliatur si spre a atrage indurarea lui D. dieu pentru sufletele parentiloru loru Bucesciloru, si intarira do-natiunea loru cu acte in scrisu, câ se fia metochu ne înstrăinaţii de santulu patriarcatu, si pentru câ celu ce va fi tramisu dein partea patriarcatului s> — 313 — de la part du Patriarchat et de son Synode pour gérer le Monastère Stanesti ait le soin des reve-nus des terres, des villages et des Tzigans du saint Monastère, sans se permettre de prendre du Monastère ni cheval, ni boeuf, ni vache, ni mou-ton, ni meubles, ni ustensiles de cuivre pour les transporter au grand Patriarchat, mais seulement ramasser tout ce qu'il y aurait de revenu tant des dîmes des paysans que de 1' impôt des Tzigans, de 1' impôt du vin et de tonte autre part, et en mettant de côté ce qui pourrait être nécessaire pour la nourriture et 1' entretien des desservants et des domestiques du saint Monastère, comme d' usage, envoyer le reste au Saint Patriarchat pour servir à ses besoins. Et après la donation et la dédicace faite par ces bienheureux fondateurs-la, et la con-firmation que feu Radu Voevode en fit par Chry-sobulle, comme aussi le Métropolitain Lucas avec les Evêques du pays et autres Prélats qui s'y trouvèrent, le dit Monastère demeura Metochi du saint Patriarchat. Depuis quelque temps ce-pendant, par suite de le grande distance qui em-pêcha les pères du Patriarchat de venir et soi-gner leur Metochi susdit, celui-ci fut, par la suite des temps, éloigné de la soumission du Patriar-chat. Maintenant, la quatrième année de mon règne, étant venu ici dans notre patrie le Béatissime et trés-saint Pape et Patriarche Monseigneur Géra-sime d Alexandrie pour do'nner sa bénédiction aux Chrétiens de ce pays, il sen qui t de ce Monastère q'ui est metochi de sou Patriarchat, et il présenta 1 acte écrit des fondateurs B'aniassa Marie et Ban -ean a arz u e u r re e e a u os e n s e a u ouzesco ouzar, comme auss e rysou e e eu - o a s e na- o a e ceu u ropoa n ucas e es v - dques u pays; esque sJ' ocumen sJ ayan us è S , déd é b q M t hi P t i h t , f d tq , susnommés a,vec des ordres pformels pour que personne d,e leur famille ne puisse s'y immiscer m toucher à cette donation C'est pour quoi Moi> de concert avec notre Père. le Métropolitain ,Théo-dose et avec tout le Divan de Ma Principauté, J'ai, conformément aux lois de la foi Chrétienne r,enou-, velé et confirmé par Mon présent Chrysobulle la donation de feu les fondateurs, afin que le dit Mo-nastère Stanesti soit consacré au maintien du Saint a' sinodului seu , pentru câ se administre muna-stirea Stanesci, se aiba grige de venitele tiare-neloru, sateloru si dela Ciganii sântei munastiri, fora sei fia liertatu a luă dela munastire seau calu, seau bou, seau vaca, seau oie, seau unelte, seau vasa de ararne, câ se le tramita la marele Patri-arcatu, ci numai se stringa tote veniture-le atâtu dein decime-le tieraniloru, câtu si dein birul u Ci-ganiloru, dein taxele pentru vinu, si dein ori ce parte, si lasandu la una parte, ce ar' fi de lipsa pentru traiulu si tienerea sierbitoriloru si domesti-ciloru sântei munastiri, dupa datina, se tramita ce va remane la santulu Patriarcati!, câ sei fia de aju-toriu intru lipsele sale. Si dupa donatiunea si închinarea făcuta de aceşti fericiţi fundatori, si dupa întărirea, ce o facù repausatulu Radu Voda cu chri-sovu, precurmi si metropolitulu Luc'a cu Episcopii tierei, si cu alţii archierei, cari se aflau acolo, dîs'a munastire remase me tocii sântului Patriarcatu. Inse dupa ore-catu-va tempii in coce, pentru marea depărtare, ce împiedecă pre parentii dela Pa-triarcatu a veni si a portă grige de metoculu loru mai susu numitu, dupa tempurele ce urmară, acestu metocu fu înstrăinaţii de catra ascultarea Patriarcatului. Er acumu, in alu patrulea anu alu domniei mele, venindu aici in ' patri a nostra prea fe'ricirulu si prea-santîtulu papa si patriarcu San-tîa sa Gerasimu de Alexandria, spre a dă bene-cuventare crestiniloru dein acesta tiera, cerceta upa aces a munas re, en u me ocu pa r arca-uu seu, s ne puse n a an e ac u u nscr su a u unaororu anese ar a s anu u oane a argu, s a u ra e u e a u pos e n cu, uu tl i Rd - Vd f,ilipl l i Mih Vd i p l t p lit l i L ' i Epi pil ti i;, ca i docu epte fie du lecte i ap-a teap ea i di-vanu Domni'a mea am vediutu si m'am convinsu câ m,unastirea Stanesci e inchinata dein vechime, câ metocu patriarcatului de fundatorii lui mai susu numiţi cu tare legatura câ nemenea de in fameli'a loru se nu pota a se amestecă nece a se atinge de asta donatiunea. Dereptu aceea si domni'a mea dein preuna cu parentele metropolitu Theodosiu si cu totu divanulu domniei mele, dupa legile. cre-dentiei crestinesci, am innoitu si intaritu cu acestu chrisovn alu domniei mele donatiunea resp. fundatori, pentru că dîs'a munastire Stanesci se fia in-chinata spre tienerea sântului si I). dieescului pa- ARCHIVU peut™ FILOLOGIA sî ISTORIA, II. 40 et divin Patriarckat d' Alexandrie, pour la mé-moire éternelle des donateurs, tant que le Saint Patriarchat existera et jusqu' â la fin des Siècles. Or celui que Ddieu appelera après Ma mort à être Seigneur et Prince, soit de Ma famille, soit d'une autre famille, s' il renouvellera, honorera et confirmera mon présent Chrysobulle d' après les dispositions y contenues, lui aussi soit honoré et fortifié par Dieu en paix dans son pouvoir, et son âme soit en repos dans un lieu éclairé. Mais celui qui n' honorera pas, ni ne confirmera pas, ni ne renouvellera pas le présent Chrysobulle, et qui au contraire le foulera aux pieds et le cassera, que Dieu ne 1' honore pas ni ne le fortifie pas dans son pouvoir, ni son âme soit en repos dans la vie future. Amen. (Signé) CONSTANTIN BASSARABA VOEVODE. (Suivent les signatures des té-moins). L' an 7200 delà Création: 1692 de J. C. (L. S.) ' I Dupa acestu documentu, nu mai péte fi in-doila despre munastirea Stanesci in judeciulu Val-cei, si despre erorea comisa de traducutoriulu opului Tunuslianu, care facù dein Stanesci munastirea Stances ci. Lectorii noştri, speràmu, cà ne voru scusà, deca amu fostu costrinsi a documenta esistenti'a acestei munastiri dein judeciulu Valcei sub numele de stanesci, dein causa, cà fora una verifica-tiune esâcta, cumu amu datu, lectorii noştri prea firesce s'aru poté indoi, deca noi avemu dereptu, care nu suntemu dein acea provincia nece cu nas-cerea, nece cu locuenti'a, in cuntf'a unui scrieto-riu celebre romanu, care si are si originea si lo-cuenti'a in acele parti. Fiendu cà pre dereptu se pote supune, cumu cà unu nativu e in stare de a cunosce mai bene tier'a sa natale, si numirile lo-cureloru ei, de catu unu strainu de nascere, — si de acea prea liusoru se potea templâ, se dè mai multu crediamentu nomenclaturei Stanesci, de câtu. Stancesci; prein care indoiela, tota nevo-lienti'a nostra, de a afla munastirea Stanesci in tier'a rom. ne ar' fi fostu desierta. Er' dupa documentele produsa, speràmu cà nemenea nu va mai avé nece cea mai mica indoiela, triarcatu de Alexandri'a, spre eterna aducere a-mente a' donatoriloru, pana va sta* santulu patriar-catu si pana la capetulu secliloru. Deci, pre care D. dieu-lu va chiamâ,dupa mortea mea se fia domnu si principe, seau dein filii miei, seau dein fameli'a mea, seau dein alta fameli'a, deca va innoi, respecta si intari acestu chrisova alu domniei mele dupa tote despusetiunile cuprensg intr'insu, si elu se fia onoratu si intaritu de D. dieu cu pace intru a sa potere, si sufletnlu lui se aiba repausu in locu luminosu. Er' celu ce nu va respectă, nece nu va intari, nece nu va innoi acestu chrisovu alu domniei mele, si carele dein cuntra l'ar' calcă in pietiore silu va strică, pre acel'a nece D. dieu se nulu onoreze, nece selu intaresca in po-terea lui, si sufletulu lui se nu aiba repausu in viati'a da veci. Amenu. (Semnaţii). Constantinii Basaraba Voevodu. (Urmeza suscrierile marturiloru). La a. 7200 delà facerea lumei, er' delà Chr. 1692. (L. S.) despre adeverulu esistentiei unei munastiri in ju-deciulu Valcei cu numele Stanesci. Inse dein documentu produsu in urma (sub III), ar' pote cene-va se ne obiecteze: câ Stanesci i dein judeciulu Valcei nu ar' fi asia de vechia mu-nastire, câtu se fia totu un'a cu Stanescii dein do-cumentulu serbescu de mai susu (sub II), fienducâ *in documentulu produsu de greci apriatu se dîce, câ antanii fundatori si proprietari ai munastirei dein judeciulu Valcei au fostu Bucescii dein seclulu XVI, cari in urma in dereptulu de proprietari o au si inchinatu patriarcatului Alexandrinu. Noi inse credemu, câ asta obiectiune nu pote se aiba valore conclusiva in contr'a parerei nostre, dein acea simpla consideratiune basata pre fapte, câ munastirile, câ si baserecele, si câ tote edifi-cia-le si lucrure-le dein lume, suntu supusa strica-tiunei si surparei, si au lipsa de reparatiune si restaurare, er' deca nu se repareza de buna ora, cadu in ruine, si cele mai vechia se darima mai curundu de vechimea loru, asia catu de multe ori este de lipsa a se edifică dein fundamentu, — er' restauratorii si reparatorii loru se considera cu de-reptu cuventu câ adeverati fundatori ai loru, de si acele beserece, munastiri etc. au stătu si mai in a-ante. — 315 — Si chiarii acest'a, credemu, cà s'a templatu si cu munastirea Stanesci dein judeciulu Valcai. Edificiulu ei, ruinatu si cadiutu de vechimea seculare, fü reparatu si restaurata de boiarii Bucesci dein fundamentu ; nu numai, ci munastirea fìi totu de una data si dotata de aceliasi cu fromosa veni-ture dein averile loru, prein cari acea famelia-si castiga unu nou titlu asupr'a munastirei, in câtu fameli'a Bucesciloru fu considerata pana in urma cà proprietarii acelei munastiri, cu dereptu de a o si dona seau inchina, cui ani vrè. Si asia suntemu de convicţiune, cà obiectiunea nu s'ar' potè luà in consideratiune in tota seriosi-tatea, ce se cere pentru conclusiuni decisive. Er' ce se atinge de alta obiectiune, ce s'ar' mai potè face dein alta parte : Cà nu ar' fi probabile, câ in Romani'a mica intru una epoca atâtu de depărtata se fia fostu baserece si munastiri ro-maneşti, câ cea dela Stanesci dein a. 1114, — avemu de a insemnâ, cà si asta obiectiune nu pote fi seriosa ; dupa ce e afora de tota indoiela, cà Romani'a mica, inca in a-ante de descălecarea lui Radu-Negru in partile României de susu, nu numai eră locuita de romani, ci si cu administratiune politica, pre cumu se cunosce dein marturi'a Chro-nicariloru tierei rom., cari numai de câtu la ince-putu spunu: „cà Basrabescii, cu tota boia-rimea, ce era preste Oltu, s'au scolatu cu totii de au venitu la Ltadu-Voda, inchinanduse, se fia suptu nopsnKa lui, si numai elu se fia preste toti cttn^nitopiü" ; — si ast'a, ori cà s'a templatu la a. 1290, dupa cuma scriu Chronicarii, ori la a. 1215 dupa inscriptiunea dela Campu-lungu. Seau deca Chronicarii romani, nu aru ave atât'a autoritate, câtu se le-se dè crediamentu, se va crede fora indoiela altoru documente neromanesci, si anume diplomei, regelui Bela IV. mai susu citate dein 2. Jan. a. 1247, date in forma de privilegiu, cavaleriloru teutonici, prein care le-se dà mai tota tier'a romanesca cu aitele, precumu le dedese la a. 1222, tota tier'a Birsei, cu doi ani mai in a-ante de a dà sasiloru desertulu Transilvaniei, dela Varos pana la Boralt, care almentrea se chiami terra Blachorum si Bissenorum. In acestu documentu vechiu, publicaţii mai an-taniu de G. Pray in disertatiunile sale pag. 134 seqq. si de acì la Katona, Fejér etc. *), anume se *) Vedi si Urkundenbuch zur Geschichte Sieben-bürgen», pag. XXXVIII, nr. 147. amentescu romanii dein banatulu Severinului, care totu un'a a fostu cu banatulu Craiovei seau Ro-mani'a mica, unde dîce: . . . damus et conferimus sibi, et per eum dictae domui totam terram de Zeurino cum alpibus ad ipsam pertinentibus, et aliis attinentiis ómnibus, pariter cum kenazatibus Jean etFarkasii, usque ad fluvium olth, excepta terra kena-zatus Lynioy Vayvodae, quam O lac i s relinqui-mus, prout iidem hactenus tenuerunt. " Dein acel'asi privilegiu inse mai in colo se cunosce, câ romanii locuieau atunci pre acolo, nu numai in banatulu Severinului, ci si preste Oltu in Romani'a de susu seau Cumani'a de atunci, unde totu acolo scrie: „Ad haec contulimus Praeceptori ante dicto, et per ipsum domui hospitalis a fluvio Olth, et alpibus ultrasilvanis, totam Cumaniam sub eisdem conditionibus, quae de terra Zeurino supe-rius sunt expressae, excepta terra Szeneslai Voivodae Olacorum, quam eisdem relinqui-mus, prout iidem hac tenus tenuerunt. " Si in urma dein acel'asi privilegiu se vede, câ nu numai romanii locuiau si in alte parti con-termine, precum in Lytva si in tier'a Hatiegului, ci si câ cavalerii erau indetorati ale dá mana de ajutoriu intru apărarea loru in cuntr'ainvasiuneistrai-niloru, precum si romanii asemenea erau indeto-rati catrâ aceli cavaleri, unde se dîce: „Volumus etiam, quod memoraţi Olaci ad defensionem terrae, et ad propulsandas seu ulcis-cendas injurias, quae ab extrañéis, nostrae ditioni non subiectis, inferentur jam dictis fratribus, cum apparatu bellico asistere, et e converso ipsi fratres in casibus consimilibus eis subsidium et juvamén juxta posse impenderé teneantur." Cari tote documenteza dein destulu, câ pre Ia iuceputulu seclului XIII., tier'a romanesca de arabe părţile Oltului era locuita de romani sub knezii si Vaivodii loru; numai câtu numele propria ale unoru persone si locure suntu atâta de corupte, câtu e cu nepotentia ale restabili in adeveraf'a lovit nomenclatura, si nu scimu, ce va se dîce numele Lynioy seau dupa alta lectiune Lyrtioy; si unde si care era terra Lytva; er' terra Har-suc dein documentu, dupa noi e a se scrie Hat-suc seau Hatiegu. Avemu dar' romani in banatulu Severinului, in Cumani'a, in Lytva, si in Hatiegu, locuindu ab 40* 316 — antiquo, dupa espresiunea dein doue locure: pro-uti iidem hactenus tenuerunt. Au dor' E. Rossler vre a conclude, câ deca privilegiulu cavaleriloru e dein a. 1247, si alu sasiloru dein a. 1224, de aci romanii numai dela aceşti ani au inceputu a locui in tier'a rom. si in trni'a? Si deca se dîce acolo, ca loru si principi-loru loru le - se lasa cutări keneziate, se le tienia, precumu le au tienutu si pana atunci: prout hactenus tenuerunt, hactenus dupa dictiuna-riulu lui E. Rossler insemneza numai: de eri, de alalta eri? Er' deca hactenus insemneza, câ la toti creştinii, tempu nedeterminatu, — cu ce cuventu cuteza domni'a lui a determină acelu tempu nedefiniţii si nedeterminabile, si inca restringundulu pană la 2 —3 dîle? Dein tote acestea se pote judecă fora parţi-alitate, cene respecteza si nu respecteza documentele vechia, romanii si istoricii loru, ori istorici că Sulzer, E. Rossler, si alţii toti de aceeaşi pensa. Stă dar' firmu, ca munastirea Stanesci dein documentulu serbescu e munastire romanesca, dein tier'a rom., un'a dein cele mai vechie, a căreia vechime suie pana la a. 1114 dupa Chr. si mai susu. Sta totu asia de firmu, câ romanii si in a-ante de anii 1247 si 1224 au fostu locuindu dein coce de dunăre in Valachi'a si Trni'a, dein tempure, ce nece adversarii loru nu le potu cercuscrie cu de-reptu cuventu. Si de acea stâ, nu mai pucinu firmu si solidu: câ tote incercarile unoru capete seci si aneme rele, de a face pre romanu strainu si veneticu, cumu dîce J. Engel, in aceste provincie, suntu numai încercări desierte; si totu aparatulu de eruditiune, ce-lu aduna in giurulu ipotesiloru scornite cu atari tendentie, pote se orbesca lumea in favorea ace-lor'a, inse nu pote se o orbesca, decâtu numai pana ce nu se esamineza cu tota rigorea logicei sanetose si istoriei nefalsificate. Nota. Diplom'a pentru cavalerii teutonici, dein a. 1247, dein care amu estrasu numai vreo câteva pa-sagia, neremanendune locu pentru publicarea ei intrega in acestu numeru, se va publica ia unulu dein cei mai aprope venitori. (VII) CONSEMNARE de cârti si documente istorice mai rare. (Continuare dein Nr. II.) 4. In brosiur'a, ce o indicaramu mai susu (in' acestu Nr. sub rubric'a: Stanesci II.), cu titlu: Eclaircissements sur la question des monastères grecs sitúes dans le Principautés Danubiennes, publicata in Constantinopole, Octobre 1857, in 8-o (93 pagine), dupa una deductiune istorica a' cesti-: unei in pagínele antanie 1 — 20, urmeza unu adausu cu testulu a XVII. diplome privilegiali in versiune francese, prein cari se dedica una multîme de mu-nastiri de in amendoua principatele romanesci la asia numitele locure sante, seau munastiri grecesci dein imperiulu turcescu. De sî brosiur'a va fi fostu respandita in destule esemplaria in acele Principate la tempulu seu, precumu cerea interesulu grecescu, dar' in partile Ungariei si Trniei pote câ va fi fostu mai pucinu cunoscuta. In totu casulu am crediutu a fi de interesu istoricii a consemna si aici titlulu si datele acelora chrisove, cari si dein altu puntu de vedere, că documente, ce cuprendu multe date istorice in-teranti, merita atenţiunea istoricului. 1. Chrisovulu lui Gregoriu Guica, principele Ungro-Vlachiei, prein care munastirea Cal ui in tier'a rom., se inchina Patriarcatului dela Jeru-salimu; fora locu; dein 19. jun. 7181 (Chr. 1673.) 2. Chrisovulu Radu-lui Voda, filiuluiMich-nea Voda, principe a tota tier'a rom., alu plaiure-loru si muntiloru, hertiegu de Almasiu si Fagarasiu etc., prein care munastirea Radu-Voda in tier'a rom. se inchina munastirei Iberiloru in muntele Athos; Tergovistia, 10. Febr. 7121 (Chr. 1613.) 3. Chrisovulu lui Greg. Guica, principele Moldovei, prein care munastirea Rachetos'a in Moldov'a se inchina munastirei Vatopedi dein muntele Athos; Jan. 7237 (Chr. 1729.) 4. Chrisovulu Rad u-iui Voda, principe Moldovei, pre in care munastirea Galafa se inchina patriarcatului dein Jerusalimu; Jasi; 26. mart. 7126 (Chr. 1618). 5. Chrisovulu lui D u c'a Voda, prein care se intaresce închinarea munastirei S. Ivan dein Bucu-resci munastirei S. lui Elia dein satululu Zitza in Rumeli'a; Bucuresci, 12. Maiu 7186 (Chr. 1678.) — 317 _ 6. Scrisori'a metropolitului Suciavei Dositeiu, prein care munastirea Pop rat'a dein Moldova, se inchina patriarcatului dela jerusalimu ; fora locu; a. 7185 (Chr. 1677). 7. Chrisovulu lui Nicolae Alexandru-Voda, principe Moldovei, prein care munastirea Hangu dein Moldov'a se inchina patriarcatului alexandriei; fora locu; 19. jul. 7223 (chr. 1715). 8. Chrisovulu lui Cons. Basaraba Voevodu, domnu a tota tier'a rom. prein care mun.Stanesci se inchina patriarcatului Alexandriei ; vedi mai susu. 9. Scrisori'a boiarului Gabriel Costachi, prein care mun. Bursuti dein Moldov'a se in-china munastirei Esfigmenu dein muntele Athos; fora locu; a. 7170 (Chr. 1662). 10. Scrisori'a metropolitului Beniamin Costa che, prein carea mun. Fio res ci dein Mol-dov'a se inchina munasterei Esfigmenu dein muntele Athos; Jasi, 20. aug. 1806. 11. Chrisovulu lui Michaliu-Voda, princ. a tota tier'a rom. si a muntiloru, domnu Almasiu-lui si Fagarasiului, prein care munastirei M i c h al i u-Voda in tier'a rom. se inchina munastirei Simon o petra dein muntele Athos; Bucuresci 28. aug. 7107 (Chr. 1599). 12. Chrisovulu lui Jer. Mo gii'a principe Moldovei, prein care mun. Gol ea se inchina mu-nastirei Vatopedi dein muntele Athos; Jasi, 30. mart. a. 7114 (Chr. 1606). 13. Chrisovulu lui Greg. Guica, prein care mun. Vizantia dein Moldov'a se inchina muna-stirei Gr e gor iu dein muntele Athos; fora locu 15. jan. 1777. 14. Chrisovulu lui Basii iu, principe Moldovei prein care mun. Dombroveti dein Mol-dov'a se inchina munastirei Zografu in muntele Athos; Jasi, 26. mart. 7159 (Chr. 1651). 15. Chrisovulu lui Eustratiu Davitia, princ. Moldovei, prein care mun. Theodoreni dein Moldov'a se inchina munastirei S. Paulu dein muntele Athos; 29. Febr. 7172 (Chr. 1664.) 16. Chrisovulu lui Mich. Racovitia, princ. Moldovei, prein care mun. Fistici dein Moldov'a se inchina munastirei muntelui Sinai ; 12. jun. 1750. 17. Scrisori'a boiarului Mich. Cantacu-ze n u, prein carea munastirea R i m n i c u dein tier'a rom. se inchina munastirei muntelui Sinai; 17. mart. 7212 (Chr. 1704). (IV.) PASTI-I ROMANI. (Urmare dein Nr. XIII.) A. u. c. A. a. Chr. 605. L. Marciu Censorinu M'. Maniliu Nepos .......................... 149 606. Sp. Postumiu Albinu Magnu L. Calpurniu Piso Caesoninu 148 607. P. Corneliu Scipio Aemilianu C. Liviu M. Aemilianu f. Drusu 147 608. Cn. Corneliu Lentulu L. Mummiu nepos ........... 146 609. Q. Fabiu Maximu Aemilianu L. Hostiliu Mancinu ........................ 145 610. Ser. Sulpiciu Galba L. Aureliu Cotta ........... 144 611. Ap. Claudiu Pulcher Q. Caeciliu Metellu Macedonicu . 143 612. L. Caeciliu Metellu Calvu Q. Fabiu Maximu Servilianu 142 613. Cn. Servitiu Caepio Q. Pompeiu nepos ........... 141 614. C. Laeliu Sapiens Q. Serviliu Caepio ........... 140 615. Cn. Calpurniu Piso M. Popilliu Laenas ......................... 139 616. P. Corneliu Scipio Nasica Serapis D. Juniu Brutu ........... 138 617. M. Aemiliu Lepidu Porcina C. Hostiliu Mancinu ........................ 137 618. P. Furili Philu Sex. Atiliu Serranu ........................ 136 619. Ser. Fulviu Flaccu Q. Calpurniu Piso 135 620. P. Corneliu Scipio Aemilianu Africanu II C. Fulviu Flaccu . . . . 134 621. P. Muciu Scaevola L. Calpurniu Piso Frugi 133 622. P. Popilliu Laenas P. Rupiliu nepos ........... 132 623. P. Liciniu Crassu Mucianu L. Valeriu Flaccu ........... 131 624. C. Claudiu Pulcher M. Perperna 130 (Va urmi.) — 318 — (XXII.) LIBERTATEA CUSCIENTIEI IN TRAN-SILVANI'A. (Urmare dein Nr. precedente.) 1595 Aprile 16. adun. gener. in Alb'a. Art. 16. In obiectulu relegiunei s'a decisu, ca re-legiunea catolica, luterana sì ariana*) se se pota urmá ori-sî unde, tote aceste fiendu recepte. Art. 17. Articlulu facutu la Mediasiu in 1588, in câtu elu prejudeca relegiunei catolice, se abroga pentru plecarea ce staturele au càtra principele, sî principele se deslega de detorenti'a juramentului, prein care s'a oblegatu a tiene acelu articlu. Se concede, ca Jesuitii se pota intra in (Clusiu) sì in Alb'a; inse Domnitoriulu e rogatu, câ a fora de locurele numite se nu-i suferia a intra nece in Orade, nece intru altu locu. Art. 18. Invetiatorii sì predicatorii de alta rele-ghine a fora de cea catolica, ce suntu in Clusiu, Alb'a sì intru alte locure, se nu fia conturbati nece intru per-sonele, nece in scolele, nece in templele, nece in venitele loru. Nece Jesuitii, nece alalti popi se nu dè nece una causa de neintielegere. Art. 19. Totu feliulu de înnoitori, ce nu se tienu de relegiunile aceste, se fia urmarîti de comiţii supremi sì de judii regesci luandu lunga sene sì popi de relegiu-nea aceea. Deci se ceree, cari suntu înnoitorii, sì deca nu s'aru intorce, in contielegere cu seniorii sî superinten-dentii se-i pedepsesca amesuratu leglloru. Art. 20. Deca vre-una persona baserecesca pana aci s'a tienutu de alta relegiune, sì acest'a se se pedep-sesca, de nu se va intorce. 1598 Novembre, la Turd'a. Art. 1. Staturele au primitu gratios'a resolutiune a Domnitoriului, pentru care-i multiamescu rogandu-lu, cà se nu-i cadia greu, deca suntu necesitate a-lu su-pera sì de aci in colo. Ma sì doririle .presenti ale loru se le intaresca cu suscrierea, sigilulu sì juramentulu seu. Aceste suntu : Cá Domnitoriulu se sustienia pre stature intra credenti'a sì relegiunea loru, fora de nece una scurtare. Art. 6. Cá a fora de Clusiu, necairi se nu tienia Jesuiti, — de sì staturele aru fi doritu, cá nece acolo se nu remania. Era in Alb'a se nu tienia. Art. 10. In Szollos sì tienutulu dinsului catolicii suntu liberi a continua cultulu divinu. Ma popii dein Szollos se pota intra sì la catolicii morbosi dein Orade, inse fora nece una ceremonia sì pregătire. Sì deca mărturisirea sì cuminecarea nu s'ar' poté face fora liturgia, in casulu acestu-a potu face sì liturgia la cas'a mor-bosului. *) Belegiunea calvina nu sta in MS. crediu, dein erorea decopiatoriului. Art. 11. Era deca s'ar' intemplà se mora, se-hx ìnmormenteze cu onore, inse fora nece una ceremonia. Sì acatolicii inca se pota petrece mortulu. Apoi dupa-ca l'au scosu la miediuinele Szòllosului, de acolo-lu potu petrece cu ceremonia depiena. Art. 16. Relegiunea catolica se se scotia a fora dein locurele, unde s'a intrudusu cu poterea, cari locure s'au numitu Domnitoriului. Intra estu feliu de locure se se investige prein doi comisari unulu evangelieu celu alaltu catolieu, inse fora nece una presiune, de care parte suntu mai multi, sì aceea se remania. 1599 Martiu 21. adunare gen. la Mediasiu. Art. 17. Cu respectu la emigrarea Jesuitiloru dein Alb'a, descoperindu Domnitoriulu, cà prein aceea i-se vétema cuscienti'a, sì cerendu, cà articlulu adusu la Turd'a in adunarea ultima se se sterga: Staturele do-rindu a face sì intra acest'a pre voli'a Domnitoriului, intarescu articlulu adusu in diet'a tienuta la Alb'a in 1595 Aprile 16, in poterea carui Jesuiti se potu reintorce si la Alba. Totu una data deslega pre principele de juramentulu pusu la Turd'a, in câtu adeca se referesce la obiectulu acestu-a. Art. 43. Te-amu festu cercatu pre M. Ta cu ro-garea aceea, cà bunulu domnului Stefanu Bocskai sì alu dlui episcopu, pre candu noi ne aflàmu intru asia mare lipsa, nu va se contribua nemìcu in publieu dì-cundu, cà eli aru fi avendu baronia, — sì amu fostu poftitu, câ sì bunurele loru se platesca darea sì se porte sarcinele intra tote câ sì noi. Precepemu respunsulu M. Tale la acest'a, cà se fimu cu asceptare, paiia ce va veni a casa d. Bocskai. Deci, macara cà nu s'ar' cade, câ noi se portàmu sarcin'a altui-a de ora-ce eli suntu intru una patria cu noi: totusi pentru gratiosa admoni-ţiunea Măriei Tale vomu face, de vomu amena pana la venirea lui Bocskai sì a dlui episcopu, — inse ea lege etprotestatione, cà in data dupa venirea d-lui Bocskai nu vomu voli a tiene mai multu cè inca vomu abroga. Sì dela Domnitoriulu nostra de atunci amu pof-titu, se nu respecteze baroniele sì imunitàtile acele, ma se le caseze sì sterga, cà portandu cu toţii sarcina egale se potemu fi suficienţi pentru lipsele statului. (Tòrt. T. 224). Art. 53. Eu Andreiu Bàthori de Sìmleu, Domni-toriulu Ardealului, Moldovei, Munteniei sì alu ore-carei parti dein Tier'a unguresca, cornitele Secuiloru sì car-dinalulu santei baserece romane. Me jura unui Ddieu adeveratu, ce este intreitu, pre s. vergura Mari'a, pre ostile ceresci cele multe sì pre s. evangeliu: cumu cà voliu sustiené in relegiunile loru cele recepte, intru li- bertatea alegerei de Domnitoriu, pronunciarea libera a sufragiului sì a votureloru, intra libertatea vechia, intru legile sì datinele loru cele aprobate, pre toti nobilii (nagysâgos urakat, vitézlòket, nemeseket) tote cetàtile in-cinse cu muru sì desgradite, sì in genere tote semen-tìele, ordinile, staturele ; voliu observa sì voliu face a w observa decretulu regescu alu regelui Andreiu . • • — 319 — Asia se-mi ajute Ddieu sì santulu evangeliu. (Tört. Târ p. 228—9.) VII. Sub Michailu Eroulu 1599—1600. 1600 Iuliu 20, adunare gen. la Alb'a. Art. 29. La poft'a M. Sale, popii romanesci, in câtu atinge person'a loru, pre totu loculu se scutescu dela sierbitutea, ce presteza poporulu. Art. 36. Care popa .romanescu s'ar' insorâ sì a dou'a ora sì cu ocasiunea visitatiunei nu ar' descoperi vladicului: de pre acelu satu cornitele supremu se scotia 200 floreni pentru Voevodulu. Vili. Sub Rudolf il imperaci 1600. 1600 Oct obre 25, adun. gen. in Létzfalva. Art. 2. De ora-ce pana atunci e necesariu, câ se grigimu de noi insî-ne sì in a-ante de tote a fi cu aten- ţiune la cele dieesci, amu decisu: cà libertatea relegiu-nei s'a admisu (elöbocsätatott) in tier'a acest'a pentru cele patru relegiuni recepte adecă: pentru rele-giuea romana seau catolica, luterana, calviniana sì uni-taria; — câ totu patronulu, ce se tiene de relegiunea romana, se pota ave popa de relegiunea sa in satulu, unde are resiedentia; era deca in ore-care cetate seau satu in contr'a involîrei audîtoriloru s'a intradusu de curendu si cu poterea vre-unu popa de aceştia (ha hun penig extra eum loeum noviter és violenter contra con-sensum auditorum introducâltatott volna e' fele pap), sî poporulu nu l'a primitu nece voliesce a-lu tiene: pop'a acelu-a se fia scosu sì se se asiedie era ministru de relegiunea aseea, de care s'a tienutu celu, ce fusese tîpatu. Patronii amesuratu articliloru de mai in a-ante, se concedia a se dà popiloru, ce se tienu de relegiunile recepte, proventele indatenate. Art. 19. Fiendu-cà stricatiunea sî periclulu nostru de acumu a provenita dein cele doue Tiere romane, amu decisu: câ de aci in colo fora de scirea Domnito-riului sì a tierei nemene se -pota merge in cele doue Tiere romane spre a sierbi. Deca ar' merge ce-ne-va, se si pierdia capulu sî bunurele. — Nece popa roma-nescu se nu potu intra nici nece una data dein cele doue Tiere romane. Era călugării (celi romanesci) de totu se fia proscrişi dein tota tier'a. De se va afla vre-unulu, cà a intratu seau va intra in contra edictului tierei, pre acelu-a se-lu prendia sî despolie ori-sî-unde. Art. 20. Fiendu-cà belantii suntu a se impartì pre sate, mai alesu deca batali'a nu va incetâ, amu de-cisu, câ nece unu feliu de trupe, ce voru fi deslocate pre sate se nu descalece in casele nobililoru nece intru ale popiloru sì mesteriloru (cantori-docenti la calvini sî unitari); nece se cuteze a carâ dein curţile nobililoru bucate seau fenu. Era de voru face dauna, căpitanii sî locotenenţii se fia detori a restitui, la dein contra se-si pierdia deregutori'a. *) *) Törten. Târ, cit. pag. 245. Autorii acestoru articlu, pre-cumu arata clausul'a, suntu: Proceres, magnates ceterique status et IX. Sub căpitanul» tierei Stef. Csáki. 1601 Januari u 21. ad. general e in Clusiu. Art. 3. (Pentru sustienerea ostei dela margeni sî dein laintrulu tierei) sî popii romanesci se dè câte doi floreni luandu-se a fora celi arsi . . . (In art. precedente nu numai Secuii sì Sasii, cè sì cetàtile libere se incarca cu contributiune pentru oste.) Art. 12. Popii romanesci, cari au fostu seditiosi sì tetiunari, nu se suferu in ti era, cè comiţii sì judecii regesci se-li prendia sì certe dupa legi; era pre celi casiunatori de dauna se-li astringa la restitutiune. X. Sub capitanulu gen. Georgiu Basta. 1602 Aug. 23., adunare gen. in Mediasiu. Art. 11. Fiendu-ca tier'a sì pana aci a trecutu prein multe pericle, pentru delaturarea aceloru-a dara se se observe articlii adusi mai in a-ante, sì dupa cu-prensülu contractului facutu cu Mărimea sa (Bast'a) re-legiunile recepte se remania neturburate sì se se de-prendia ori-sì-unde. XI. Sub Sigismundu Rak'oci. 1607 Martiu 18. adunare gen. in Osiorheliu. Art. 22. Cerendu Comitatulu Bihorului M. Sa concede, cà intra ale religiunei se se observe Articlulu adusu la Mediasiu in 1588. 1607 Juniu 10., adunare gen. in Clusiu. Art. 4. In a-ante de tote dara s'a decisu in ob-iectulu relegiunei, care materia de comunu s'a desbatutu antâniu in adunările tierei, cà fìa-ce-ne se pota remane libera intra relegiunea sa; numai Jesuitii se se curatia dein tiera dupa cuprensulu adunarci dela Mediasiu dein 1588, sì nemene se nu cuteze a-li reprimi vre una data, — la dein contra se fia acusatu de directoriulu sì pedepsita. Art. 23. Care persona baserecesca a facutu causa comuna cu despoliatorii sì fora delegi de ale loru (intie-lege pre Ladislau Gyulafi sì alti. Trani de frunie, cari au tienutu cu Michaliu Eroulu, sì cari in dîlele acestuia seau dupa ace'a au facutu predatiuni sì asupriri in tiera), se fia tratatu dupa cuprensulu Articlului adusu la Clusiu in 1601, adeca se nu fia judecaţi in foruln prentiescu, cè in celu civile. Nr. 40. (Vorbesce de restaurarea Capitulului dela Orade, Alba Julia sì a Conventului dela Monasturu, cu tote aceste nu are nemica cu starea relegiuniloru. Cà prein „Capitulu" sì „Conventu" aci, cá sì intra alte legi emanate dupa 1558, se intielege : una deregutoria politica asiediata spre conservarea documenteloru literarie, ce se pestrau intru àcele trei locure publice. Szeredai ordines, Università» nobilium Tranniae. In Art. 24 s'a asiediatu, cá dein multele celoru ce au fugitu dela oste, se se radice una capela, pre campulu luptei dela Miraslàu, sì diu'a de 18. Sept. se fia serbai toria pentru tote naţiunile. — 320 — Notitia Capituli, cit. pag. 195 dîce; „retinebatur scilicet nomen Capituli sine re, id est sine personis Capitulari-bus, unde is successive învăluit ex ignorantia error hodie-dum durans inter ignorantes, ut ipsum literarum conser-vatorium, seu Archivuin, vel etiam requisitores, et Ex-peditores, literarum, homines saeculares, nuncupati fuerint . . . Capitulum".) Art. 62. Popi i catolici , câ sì alti popi de aii relegiuniloru recepte, se pota intra ori-unde spre a faee funcţiuni, luandu a fora Oradea, — era dupa terminarea functiuniloru era se se depărteze. Art. 70. Protopopii intru unele Scaune facundu visitatiune ambia in giuru, sì deca numai una sîndila e cadiuta, tragu câte 12 fl. Abusulu acestu-a se sterge sî se decide, câ visitatiunea se se faca dupa datena vechia. — Articlii acestei diete suntu 73, cari toti s'au in-taritu de principele in 24. Juniu, de sî membrii catolici aii dietei, cu numerulu 18, in 20. Juniu au protestata barbatesce in contr'a „necuvenientiei sî a nelegiuirei " acesteia, „dechiarandu tota una data, cà eli de locu nu voliescu a cosemtî cu esilarea Jesuitiloru nece cu confiscarea bunului &celoru-a, sî acest'a cu atâtu mai vertosu, câ Jesuitii nu s'au convinsu nece cu cea mai micutia crima. " Dara principele totu a facutu Jesuitiloru satisfac-tiunea ace'a, câ li-a datu atesta de portare, unde dîce: „ca omeni cu vietia pia nu sau scosu dein tiera pentru ore-cari crime, cè curatu numai la cererea acatoliciloru. " — Cari sensorie colectiunea le cuprende întregi. XII. Sub Gav. Batori. 1608 Augustu 9. adunare part. in Alb'a. Art. 8. Cu respecta la alegerea personei, carea se grigesca de cele baserecesci, s'a decisu, câ M. sa se chiame la se-ne pre Georgiu Egri sî se-i comitia lucrulu acestu-a. 1608 Septemvre 21. adunare gen. la Clusiu. Art. 2. Dupa poft'a principelui se concede, câ se pota tiene in Clusiu popi de relegeunea sa, sì intra unu locu anumita se pota tiene cultu divinu. 1609 Aprile 26., adunare generale in Clusiu. Art. 15. Preutulu de una relegiune se nu se mestece in negotia-le ore-carui preutu de alta relegìune, nece in juredectiunea lui. 1609 October 9., adunare gen. in Clusiu. Art. 1. Dein propusetiunile principelui au intielesu staturele, cumu cà M. Sa voliesce se amène pre diet'a venitoria resolutiunea, ce este a se da fratiloru catolici in obiectulu religiunei. Cu acest'a sì dìnsele se involiescu. Art. 11. Celi dein comitatele Crasn'a sì Solnoculu med. se au plânsu, cà intru unele locure, pre cumu in Hadad, Zelau, Sìmleu, Crasn'a sì Karasztelke s'au luata venitele predicatoriloru sì s'au pusu popi catolici. Deci se decide, câ pana la urmatori'a adunare generale tote se remania, asia, pre cumu le-a aflata M. Sa, sì venitele inca totu asia se se administreze. NOTITIE DIVERSE. ? — Amatoriloru de anticitate comunicâmu următori'» scrisoria interesante: „De multu si de multe ori am dorita, câ se potiu afla pre ruinele nostre ceva anticitati însemnate; inse si de voru fi, acumu nu prea sapa omenii noştri dupa densele, si asia nece câ am potutu servi cu ceva. Dein, templare inse, scose unu omu intru una ograda a sa una. pietra cu inscriptiunea, de cea parte in ordene si cu tota, acuratatea decopiata. „Pietr'a avea forma lungaretia câ de 3—4 urme,r, si lata câ de 2 '/2; er' grosimea de una palma. Se afla intrega, pre margini inflorata (sculptura). Am volîtu se o cumpăra, inse a ceruta prea multu pre ea, in sperarea, câ posesorii nobili, i voru dâ pretiulu 20 fl. v. austr. mirare! Stâ si acumu nevenduta. Inscriptiunea: D. M. P. PONT. SECVNDINO V. AN. X. M. III. D. XXIII. P. PONT. BLANDO. V. A. VI. D. VII. P. PONT. PONTIANELIS ET. VALERIAE. BLANDINAE. CONIVGI. VIX, ANN. LXV. „Părerea suscrisului e, cà ar' fi fostu unu epitafiu ; er' intielesulu, sum convinsu, cà mai bene-lu vetia pre-cepe D. vostra . . . Gradisce 17. Maiu 1868. J. Janz'a, V. Pro top. etc. — Intielesulu nu e greu, decâtu cà in lini'a de asupr'a D. M. insemneza, cumu occurre de atâte ori: Dîs Manibus, si prein urmare tabl'a in adeveru e epitafiu; — in lin. a 2 literele iniţiali insemneza : Vixit annos X, menses III., di es XXIII, si in lini'a ur-matoria: Vixit annos VI, dies VII. Er' in lini'a 4, in locu de PONTIANELIS este a se corege : PONŢI ANE. FILIS, mai corecta: Pontianae, fi Iii s. Cele alalte suntu plane. — Dela unu amicu in Parisu : ne-s'au tramisu urma-torie-le brosiure, de cea mai mare importantia pentru geografi'a antica a ripei derepte a' dunărei in Maesia inferiore si Sciti'a pontica : Voyage archéol ogi que et géographique dana la région dubas Danube par M. E. Desjardins (Extrait dela Revue Archéologique), Paris 1868; eu 2 pla-, nure a citadelei romane Irosmis (27 pagine in 8-o.) Lettre à M. Henzen sur quelques inscriptions inédites de Valachie et de Bulgarie provinces de Dacie/ de Mésie et de Scythie par E. Desjardins (Extrait des Annales de 1' Institut de correspondance archéolo-gique de Rome 1868). Rome, 1868. (107 pagine in 8-o.) La cari vomu reveni cu alta ocasiune. — D. R. P. in A. etc. multiumita pentru cordialitate etc." Nr. XVII. va apare in IO. AHJÇ. a. <\