ARCHIVD pentru filologia si istoria. Nr. XIV. 20. Aprile ===== 1868. XXV. LIMB'A ROMANA. In numerii de pana acumu ai Archivului, de sî multe s'au scrisu, ce se tienu de limb'a roma-nesca, cele mai multe inse atingu mai numai ortografia cu litere latine, cu carea ne amu ocupatu mai multu si mai in adensu, dein causa, cà ea si pana astadi e totu la ordinea dîlei, mai multu de-câtu ori care alta cestiune in referentia cu limb'a romanesca. Cu tote astea, de sî multe s'au scrisu in acestu obiectu, dar' potè, cà inca mai multe amu ave de a scrie, si de a dice, de acumu in a-ante, numai deca dîlele acestei folie nu aru fi asia de numerate, precumu in adeveru si suntu. Ar' fi dorerosu a espune căuşele acestei înclinări a' folîtiei nostre spre apusu, si multi, potè cà, s'aru si supera pre noi, si numai deca amu atinge câtu de pucinu acele cause, multe, ce in-clina dîlele ei. Noi inse suntemu resoluti a suferi, asupr'a capului e i, periclulu, ce nu numai-i amenentia dî-lele, ci in adeveru i-le a si numeratu precisu, — si a nu atinge, nece câtu negru sub ungue, dein ce se pota cene-va precepe, de undei vene peri-rea. Dupa terminarea cursului ei, potè cà ne vomu dechiara, franchement, si chiara cà lumin'a sorelui, candii adeca nemenea nu ne va potè imputa, cà o facemu d'interesu. De acea, detori'a nostra, nu numai catrà abonaţii nostri, ci chiara si catrà naţiune, in ahi căreia interesu incepumu a o edà, este, a lua" de buna ora tote mesure-le, pentru cà in acestu scurtu tempu, ce ne mai remane, se terminarmi celli pu-cinu obiectele mai principali, ce ne propusemu in cugetulu internu, candu ne amu resolutu a incepe acesta publicatiune. Deci, astadi ceva despre limb'a romana, — si apoi erasi ne vomii intorce la cele ortogra- ARCHIVU pentru FILOLOGIA sì ISTORIA, II. fice, ca se le terminâmu, celu pucinu pre acestea, pana mai este inca dî. Am spusu, intru una siedentia a' Academiei, dein ver'a trecuta, intru unu respunsu in-dereptatu catrâ mai mulţi ante-vorbitori, si m'am dechiaratu formalmente, si, precumu credu si acumu, atâtu de chiaru, câtu nemene nusi va fi potutu formă illusiuni, cumu intielegu io limb'a romanesca, si in ce modu asi crede, câ avemu detoria de a purcede in cultivarea si perfectiunarea ei. S'au vorbitu multe, câ limb'a nostra e romana, câ e un'a dein limbele neo-latine, si sora dulce cu italian'a, francesca etc., si câ in cultivarea ei avemu de a purcede dupa natur'a si geniulu ei. Amu dîs'o si noi de multe ori, si chiaru in Archivulu nostru de vreo câte-va ori. Suntemu de acordu in cuveute, — dar' nu suntemu de acordu intru intielesulu cuventeloru, care e capulu lucrului. Toti dîcemu, câ e romana. Dă; — dar' totu o mai incarcâmu, cu câte spelature de cuvente si frasi dein alte limbe- ne-rom ane; — ce e mai multu, sttstienemu câte una data, câ acele spela-ture suntu civitate donate, necesarie pentru totu de un'a, si prein urmare romanesci. . Io nu intielegu asia romanetatea limbei romane. Un'a la mana. Toti dîcemu mai in colo, câ limb'a romanesca e neo-latina, si sora cu cutare si cutare. Dâ; dar' una parte mare, forte mare, dein asta causa, dupa cumu cunosce care-va un'a seau alfa dein aceste sorori, nu ara mai fi!, numai de catu nu mai scrie romanesce, ci italianesce, franciusesce etc, numai cuventele mai suntu unele romanesce, inse si acestea mare parte suntu crude italianesci, franciusesci etc; — totu asia, cumu făceau romanii noştri, candu invetiau humai slovenesce, grecesce, turcesce si unguresce; numai câtu aceştia scrieau asia dein alte motive, de cari acumu ne e camu rusîne, adeca, crediendu, câ limb'a romanesca e prosta, er' domni'a-loru vrea se o civiliseze. — Inse erasi, ce-ne scie, deca nu mai suntu si astadi, 34 — 266 — cari o facu dein asemeni motive, numai cu dife-renţia, ca nu le-se para rusînosa. Celu ce nu crede vorbeloru nostre, caute giuru-in-pregiuru prein diua-ria, si ne de de mentiuna. Atare afinitate si cumnatra, nu e dupa cuge-tulu mieu, si nu me potiu • infratî cu ea, — nece io, nece alţii multi. Si in urma, toti strigàmu: cà cultivarea lim-bei romanesci are se purceda dupa natur'a si geniuln ei, va se dice: dupa proprietati-le parti-cularie, cari le are, câ ori si care alti îimb'a speciale. Dâ; — toti dîcemu asia, dar' pucinu ne ingrigimu, sei cunoscemn mai antaniu acesta natura a ei, acestu geniu, si proprietăţi particularie. S'au scrisu gramatece, de unu tempu in coce, multe, forte multe, si se scriu in tote dîlele, câ si dictiunaria-le. Mane, poi-mane, la delega-tiunea academica va sosi una alta suma mare totu de gramatece, cari voru concurre la premiulu de 300 n. Sî, cumu s'au scrisu pana acumu cele mai multe gramatece? pentru cà de cele, ce se voru scrie de acumu in a-ante, nece cà potemu vorbi inca. S'a studiaţii natur'a limbei romanesci? s'a consultatu geniulu ei ? S'au cercetaţii proprietăţile ei? Ne indoimu forte, si credemu, cà s'a luatu si aci de modelli, potè si de base, vre una gramati-cutia italiana, francese, sciu si io ; potè chiarii si un'a grecesca, unguresca, nemtiesca. S'a tradusu in romanesce, ce s'a potutu traduce. Si eca gra-matec'a. Asia este, — avemu gramatece multe, dein cari se potu invetiâ de rostu forte multe, dar' roma-nesce forte pucinu. Se sperarmi, cà aceste inconvenientie voru se incete acusi, — dupa ce Academi'a romana va fi in placut'a pusetiune, cumu se dice, de a incorunâ pre un'a deintre concurrenti, si o va dâ publicului, câ unu — non plus ultra, precumu se aştepta. Nu o dîcu in bătălia de jocu, — departe se fia, — ci in tota seriositatea cuventului; chiara si candii ar' cade sortea pre a' nostra, deca amu concurre, ceea ce potè fi si nu fi; ci pana acumu e mai probatile, cà nu va fi, — pentru cà pana acumu nece nu amu inceputu a o scrie, de si in-vitamentulu e mare, dar' si periclulu e — inca si mai mare. Premiu: 300 ţţ, si glori'a triumfului! Inse numai unulu potè fi premiaţii. Dar' celi alalti concurrenti remasi desierti? Pare câ-i vediu, cumu voru fi de opăriţi, candu-si voru aduce a mente de atâte ostenele puse, de atâte nopţi nedormite, de atâte somnure pierdute, chartia stricata, negrela predata. Oleum et opera perdita. Si in urma dupa atâtea, nece macara una menţi une onorabi l e, nece macara unu accessit! Crudele despusetiune. In adeverii, lucrulu e de desperaţii, chiaru si pentru celi mai curagiosi (anemosi); si inca pentru aceştia mai multu de câtu pentru alţii. Io inse se nu fiu de vina. Am spus'o atunci, la tempulu seu si la loculu seu. Ci nu m'au ascultaţii. Mi-am spalatu manu-le, mai curatu de-câtu Pilatu. Dixi et salvavi animam meam. Dar' apoi cu Manuscrisa-le ne premiate, necorunate, ce-o se fia ? întrebare grea, dupa pa-reremi, la care nu sum in stare de a respunde. Io asi rogâ pre toti dnii concurrenti, câ ne luandu a mente judecat'a Academiei, sesi publice fia-care operate-le sale, toti tote. Asia publiculu romanii, si literaţii neacademici, inca ani veni in stare de asi dâ veridictulu loru, — si a controla opiniunea sectiunei filologice ar Academiei, de la care depende premiarea seau re-puls'a concurrentiloru. Atare publicatiune, pote câ ar' fi cu ore-care dauna materiale a' autoriloru seau editoriloru, — dar' cu a' publicului fora indoiele nu. Celu pucinu cestu dein urma ar' invetiâ si dein operatulu celu mai reu, cá dein tota cartea rea, — a cunosce smentele-le si ratecirile altor'a, câ se nu cadeniu si noi in ele. Mare si destulu castigu, chiaru candu ar' fi numui atât'a. Noi inse credemu, câ ar' ii si mai mare, pentru câ sperâmu, câ intre cele nepremiate se voru afla unele forte respectabili, dein cari pu-blicanduse se invetiâmu multu, chiaru si candu nu amu invetiâ atât'a, • câtu dein cea premiata, si ce nu amu poté invetiâ dein cesta dein urma. Pentru câ nemica nu e fora cusuru, afora de D. dieu. Ci se lasâmu gramatec'a intru atât'a, — si se trecemu la Si ntacti ca, —pentru câ concursulu nu se estende mai departe de partea elementaría seau etimologica. Er' sintactic'a e una doctrina chiaru asia de importante cá si cea elementaría. Sintactic'a inca are de a se ocupa cu na-tur'a si cu proprietăţile limbei romanesci, câ si cea elementaría, pote inca mai multu. Ea e de una importantia cu atâtu mai mare — 267 — cu câtu nu numai toti străinii, dar' mare parte si scrietori romani, facu in acestu puntu adese ori cele mai grose crâmpitie. Urmâmu si aici, câ si in gramateca, sintac-tic'a limbei, carea o cunoscemu mai bene, seau carea o amu invetiatu mai regulatu. Er' romanesce? Camu cumu a datu D. dieu, totu omulu dupa tier'a lui. Toti criticâmu, unii pre alţii: câ cutare si cutare nu scrie romanesce, — ci turcesce, nem-tiesce, unguresce, seau cliiaru latinesce. E adeverii: asia scriemu, pentru câ asia amu invetiatu de mici. — Dar' romanesce nu amu in-vetiatu ? — Dă; amu invetiatu, care dela mama-sa, care de la sierbitoria seau cigana. Dar' in scola nu se invetia sintactic'a? — Ce sintactica? Scris'a cene-va pana acumu sintactic'a limbei romanesci? Dicu, câ nu. Si celi, ce se păru, câ o au scrisu, inca nu au scrisu. Sintactic'a romanesca este inca de a se scrie. Si câ se se pota scrie, e neaparatu de lipsa a studia profundu, si pana in cele mai minutiose minuţie natur'a si proprietăţile sintacticei limbei romanesci. Hie Rhodus, hic saltă! In gramatec'a, elementaria, e altu ceva, si mai liusioru. Proprietăţile batu la ochi, ele se potu numerâ, si nu lipsesce decâtu ale combina, clasifica, ordina si regula. In sintactica, dein contra, una milia si alfa de amenunte ocurru, cari fugu dein a-antea ochiului, si varieza pre totu minurulu; — in contr'a caror'a inse de vei smentf, nu mai scii romanesce. Amu risu de multe ori, mi-recunoscu nepo-tenti'a, candu am vediutu pre unulu, seau pre al-tulu, critisandu sintactic'a cutarui si cutaruia, si totu de una data facundu si la solecismi câ si celu critisatu, de nu mai mulţi, numai câtu pote de alta natura, — seau stigmatisandu de smentela sintactica cutare vorbire, ce in adeveru erâ corecta, se intielege: dupa opiniunea mea. Inse dupa opiniune, ce asi fi fostu in stare se o probezu; almentea asi fi fostu nedereptu. Deci, mai antaniu se ne studiâmu doctrin'a elementaria, si numai decâtu si cea sintactica, a limbei. Un'a si alfa, amendoue impreuna; nu una fora de alt'a. er' pana atunci se nu mai vorbimu de natur'a si geniulu limbei romanesci, câ ce amu fí ridi-culosa Pentru câ, in principiu nemenea nu nega acesta formulare. Lipsesce numai, se punemu degetulu si se precisâmu: care este acea natur'a si acelu geniu, a le limbei? Altu felu, vorbimu vorbe fromose, si mai multu nu. In urma, câ se nu tendu vorb'a prea departe, voliu se repetiescu aci, in câtu voliu poté, ce am dîsu si in siedenti'a academica amentita despre limb'a romana cumu o intielegu io; apoi alţii, de mene, o intielega, cumu le place. Am dîsu camu asia: — „Limb'a romanesca de astadi, dupa cumu a scapatu dein barbari'a secliloru trecuţi, si dein ne-scienti'a literatiloru romani, este numai una — ruina; la care, câ se o repareze, s'au aflatu acumu, de vreo câti-va secuii, una mulţime de măiestri, cari necunoscuţi cu regúlele artei s'au apucatu de ca-pulu loru a o repara, fia-care dupa mesur'a talen-teloru si cunoscentieloru sale, pucine, adese ori care de care mai reu. Deunde mai totu de un'a s'a templatu, câtu, in locu de a o derege, mai tare o au ruinatu; si asfa, nu numai maiestrii-strica, care pucinu efectu ar' fi avutu, ci si clasile societatei si spiri-tulu tempului, care nu totu de un'a e curatu, mai multu de câtu tote. alesu spiritulu reu, de a imita si modernisâ, a facutu cele mai spaimentatorie stricatiuni. Amu modernisatu, dein seclu in seclu, une-ori imitandu pre slavoni, apoi pre greci, acumu pre francesi. Alţii o au modernisatu, polecindu, ungurindu, nem-tiendu, — dupa cumu una parte a romanimei era in servilitatea unei seau altei naţiuni dein acestea cu limba cu totu. Asia limb'a romanesca pierdiendu dein roma-netate - si necurmatu dein seclu in seclu, si in-avutienduse de strainismi dein alte limbe pana dupa urechie, — in urma deveni, ceea ce este astadi, una ruina, cumu amu dîsu, inse carpocita de mesteri-strica câ vai de ea. Si ce e mai de mirare, — mulţi suntu, cari nece nu voru se audia de limb'a romanesca, câ de una proprietate istorica a' natiunei, ce se cu-vene a o păstra in tota naturaletatea si puritatea ei, ci numai câ de unu instrumenta alu tempului, 34 ;:: — 268 — de care nemenuia nui pasa, deca se strica seau se denatureza, numai sesi implenesca funcţiunea dîlei. Inse deca o estimâmu ceva mai multu, si deca semtîmu necesitatea de a o redicâ dein ruine-le ei, — fora indoile mai antaniu e de necesitate, câ se ne intielegemu asupr'a principiului, sistemei, modelului, seau normei, dupa cari se urmâmu. Părerea mea a fostu totu de un'a, — pote numai ideologica si nepractica, — câ pentru una reparatura cuvenientiosa avemu se facemu, ce se face cu tote ruinele, candu se repareza dupa cu-venientia. Deca dein ruina vrei se faci numai una încăpere buna, comoda, fora de alte pretensiuni mai in colo, — reparatiunea se face astupandu cre-paturele, implendu sparturele, si arangianduo cu-muti vene mai la socotela. Deca ruin'a inse e unu monumentu istoricii, monumentu de arte, — reparatur'a nu se mai face in acelu modu, ce amu aratatu, ci cu totulu al-mentrea. De esemplu, am dîsu, câ se me sierbescu si io cu una asemenatiune, câ alti oratori, — se hiânm Partenonulu dein Aten'a, si selu repa-râmu. — Cumu? Dupa modelu gothicu, ca cate-dral'a dein Vien'a? seau arabicii, câ Alliambr'a dein Scvil'a? seau etc. etc. ? Nu, fora indoiela. Ci dein contra, in a-ante de a te apuca de reparatiunei, ai se studiezi stilulu, sei reconstruesci planulu, dupa care s'a fostu edificaţii de architectii lui Pericle, si incependu se depărtezi mai antaniu totu, ce e discordante cu acelu stilu si planu. — Altu modu nu merge. Limbele, alesu antice, seau de origine antica, inca suntu adeverate monumente istorice si de arte. Deintru inse unele au remasu numai ruine, inse ruine, pre cumu de una parte venerabili, pre atâtu de alta forte dorerose. Deca limb'a romanesca inca e unu atare mo-numentu, seau nu, pote se judece ce-ne, cumui place. Io dein partemi o credu a fi unu monumentu mare, — si pentru noi de mai mare insemnatate, decâtu cliiaru Parth en o nulii pentru greci. (XXIII.) LIMBA LATINA. II. Ramii familiei i ndo-europene. Multu tempu volîra unii a vedé in limb'a sanscrita mam'a totoru idiomeloru indo-europene; ceea ce inca e unu prejudeciu respanditu in Fran-cia, cbiaru si intre persone bene instruite. Inse si cea mai superficiale esaminare a acestei limbe sacre dein Indi'a e de ajunsu, pentru a arata unui limbistu câtu de pucinu esercitatu, cumu câ acesta limba, carea in destule casure e mai pucinu bene conserbata*) cá cea greca si latina, nu pote se fia mam'a acestor'a, si ast'a pentru câ astadi e admişii cá unu principiu fundamentale a filologiei comparative, cumu câ tota idiom'a e unu organismul intru una stare patologica perpetua, si câ cu câtu se apropia de originea sa, cu atâtu cauta se fia sî mai curatu de amestecature si de altera-tiuni. W. Jones, fundatoriulu societatei asiatice *' dein Calcut'a, mortu la a. 1794, era cu multu mai bene inspiratu, scriendu frasea urmatoria: „Nece unu filologu nu pote se esamineze limb'a sanscrita, greca, si latina, fora de a cugeta, câ ele au de-cursu dein aceeaşi funtana comune, carea acumu pote nu mai esiste. " Progresulu scientiei a justificaţii aceste doue ipotesi ale illustrelui indianistu. H. Cha vé e mai antaniu a constatu in scrisu necesitatea de a ne reintorce la tipulu primordiale alu fia-carei famelie de vorbe. Eca, ce scrie in adeverii, in opulu intitulaţii : Lexicologia i ndo-europena (Paris, Franck, 1849), la pag. X. dein intruductiune: „Deca dictiunariulu espune însemnarea cuven-teloru, Lexicologi'a apoi esplica pentru ce si cumu-lu acestei însemnări. Pentru scienti'a lexicológica, studiulu comparativii si profundu alu vocabularia-loru nu e decâtu unu modu de a poté ajunge prein analise la cunoscerea si clasificarea vorbeloru simple si primitive in fia-care sistema de limbe. . . Mai in colo (introcl. pag. XI.) aceiaşi invetiatu, vorbindu de limbele indo-euro-pene, adauge: „Aceste limbe pentru limbistu nu suntu de câtu varietăţile unei si aceleiaşi *) Intielegemu numai de conserbatiunea radicale-loru; fiendu câ in câtu pentru puritatea si întregimea terminatiuniloru, sanscritic'a totu de un'a e mai pre susu de consangene-le ei. 269 - limb e primordiali, ce s'a vorbitu ore-candu in centralii Asiei de antanie-le familie ale vitiei nostre." Acesta necesitate de a admite esistenti'a unei limbe indo-europene primordiali, si de a o reconstrui prein metodulu comparativu, astadi e recunoscuta de toti limbistii, cari suntu in fruntea scientiei. Toti admitu, cà pre la inceputulu vitiei nostre indo-europene esistea una limba, ale careia radecine s'au conserbatu pana astadi in diferite stari in limb'a sanscrita, greca, latina, si in tote cele alalte limbe sorori seau filie, antice seau moderne, — care limba, cu derivatele ei, formeza una sistema limbistica cu totulu separata de sistemele : semitica, turanica, cbinese etc. Asta limba primitiva eră vorbita de unu po-poni, care in cele mai vechia monumente, ce po-siedemu, insusi se chiama vitie Ariaca; de acì si limb'a Ioni s'a nuniitu ariaca seau arianna; noi inse ne vomii sierbi cu numirea dein loculu de antaniu a laturea cu ceea de indo-europena, si eschidiendu cea de arianna*), carea in istoria e cunoscuta intru unu intielesu cu totulu diversu. Ori câtu de susu se ne intorcemu in istoria, aflàmu pre Ariaci asiediati la tiermurii Oxu-lui (adi Amù seau Gihon) si ai Jaxartu-lui, in acelu fromosu tienutu, carole de pururea s'a numitu Aria seau Bactrian'a (Bâkhdi, Bakhtri etc.), si a carnia capitala, Balkh, pana astadi in totu resaritulu se chiama mam'a cetăţiloru (um-mulu bilâd). Acestu vastu teritoriu, situaţii intre 33 si 44 gradure de latìmea nordica, avendu de catrà nordu inaitele jugure, ce astadi formeza mie-diuin'a Turcistaniei spre Asi'a centrale, curmediatu de acele doua riure mari ce le amentiramu, si asiediatu la gur'a desierte-loru nemesurate ale Sci-thiei, „usia de pururea deschisa spre esundarea unei populatiuni prea abundante", cu clim' Si Sci CGcl stemperata, cu vali-le sale cele fruptuose, si cu muntii sei celi aspri, era de minune acomodatu pentru a sierbi de legami acelei vitie nobili si vigurose, carea astadi copere lumea cu poterea sa si cu geniiilu seu. Dein tier'a Ioni de origine, Ariacii curundu se respandira in tote partile, in mesur'a ce crescamentulu poporatiunei oblegâ pre una parte *) Ariani suntu sectatorii lui Ariu ereticului, fundatoriulu arianismului dein seci. IV. dein acestu poporu agricolu sipastoriu, sesi ceree mai departe tiere pentru semanature-le si turmele loru. Dar' in ce ordine se complenira acesta mi-gratiuni? Un'a dein acele intrebatiuni oscure, ce inca scienti'a nu le a potutu resolve. In totu ca-sulu, noi nu ne potemu încumeta sei dàmu solutiune intru unu opu de asta natura, chiara si candu amu voli a ne incercâ. Noi dar' aici, pentru mai multa ordine si chiaretate, numai vomu propune in tota umilenti'a sistem'a de clasificare, ce ne-se parù mai asemene adeverului, fora de a pretende câtu de pucinu, cà suntemu in adeveru, si numai pentru a potè se danni unele noţiuni precise asupr'a mi-gratiunile Ariaciloru primitivi.*) E probabile, cà inca in Bactrian'a mai multe vitie de Ariaci se depărtară destulu de tare unii de alti prein crescamentulu poporatiunei, in câtu se formeze mai multe centre merunte politice, si prein urmare dialectice. Si cà se me esplieu : candii una poporatiune, ori si care, si alesu una poporatiune primitiva, care nece una data posiede una potere centrale destulu de tare, ajunge a se resfiră pre una tiera destulu de mare, legature-le, cari astringi! diferitele fracţiuni un'a catrà alfa, inca incepu a se destende, deca nu se rumpu cu totulu, si in giurulu unui anumiţii numera de punturi, create dein motive adese ori prea diferite, incepu a se forma conglomerate de famelie si de vitie nu prea considerabili, inse cari in urma eonstituescu mici centre destinte unele de aitele; dein care se pre-cepe, cà asf a e famos'a teoria a'iui Laplace despre formaţiunea lumiloru straportata in istori'a origini-loru omenesci. Candu fia-care dein aceste centre merunte a devenitu atàtu de considerabile, câtu se pota atinge, prein urmare se pota vetemâ pre vecinii sei, po-poratiunea crescundu necurmaţii, si luptele continue punendu in perieli! chiara esistenti'a vitielora dife *) Noi recunoscemu duoe scientie etimologice, un'a curatu anthropol ogi ca, cu carea nu avemu de a face aici; alfa limbistica, in care singura ne recu-noscemu competenti. Eie suntu doi rami dein aceasi scientia, inse inca prea teneri, pentru a se face fusiune intre eli. Candu dìcemu dar' de esemplu, cà Ario-Celtii au ocupatu unele tiere si le au impusu limb'a sa, prein dominatiune seau prein absortiune, nu vomu se dìcemu, cà pre acele locure nu se voru fi aflandu tipi craniolo-gici cu totulu diversi, de celia, ce antropologistii-i nu-mescu tipu celticu. — 270 — rite, vene unu monientu, in care celi ce ocupa marginile tierei comuni, seau cari au in a-antea loru mari tieiiute de a impoporá, se arunca in acestu spaţiu vacuu si emigreza in masa spre cercarea unei patrie mai estense si de una data mai ospitali. Deca noi ne amu esplicata destulu de chiarii cugetulu, pentru a fi intielesi, secretulu istoriei mariloru emigratami ariace e aci. Aceste migra-tami suntu s i e s a la numera : patru in Europ'a, si doue in Asi'a. Ario-CELTI-i fura, probabilmente, celi de an-taniu, cari se depărtară dela trunchiiilu comune. Dupa ce incungiurara marea Caspia spre miedia-di, si se opriră câtu-va tempii (pote centene de ani) in Iberi'a caucásica si in Albani'a, unde au lasatu urme neşterse, de petrecerea lora, fura costrinsi a pleca de nou; necurmaţii fiendu impensi de undele, ce se inaltiau neincetatu, ale fratiloru sei de aceeaşi origine, cari cereau de Ina parte dein tierele ocupate, plecară de nou la drumu; si, acumu oprin-duse, acumu inaintandu cá erasi se se opresca, de pururea nobili si mareti, de pururea A ria ci,*) ci frecandusi in delungulu drumului prein sedi si prein contactu cu indigenii **) vocabule-le loru primitive, in urma ajunseră la estremitatea occidentale a Europei, unde marea-i costrinse a se opri. Atunci eli se impartirà in doue vitie mari, un'a meridionale, alfa nordica, Gallii si Cimrii, vorbindu in acea epoca tota aceeaşi limba amen-doue, inse limb'a cea mai frecată, mai infirma, mai sfâşiata, deca-mi e liertatu a me esprime asia, dein tota sistem'a europeua. Si acesta stare de rea conserbatiune ne astringe si mai multu a pune migratiunea Celtiloru mai in a-ante de tote. Astadi, acestu ramu ahi marei famelie indo-europene, e representata mimai prein Celtii Irlandiei, Gal-lii marei Britanie, Galii si Britanii Franciei, tote vitie invinse si dominate de alte vitie ariace mai tenere si mài vigurose. ***) *) Arya in limb'a sanscrita va se dica nobile, venerabi l e. **) Indigeni si autochtoni numimu popore-le, pre cari Ariacii le aflara asiediate in Europ'a, pre candu venira eli aici, — probabilmente construitorii monumen-teloru dein evulu de pietra, pentru cà Celtii, caror'a le-se atribue, cunosceau patru metale : auru, ararne, cupru, si argentu. ***) Unii autori apropia pre Celti de Italo-Pelasgi, Poporimea invasiva, carea costrinse in acestu modu pre Celti se lase Iberi'a, antani'a loru patria adoptiva, fii nesmentitu a' Ario-GERMANI-loru, cari dupa ce percursera munţii Caucasului *), si campiele marei negre, fura si eli apoi impensi de vitiea Ario-slaviloru, cari-i fortiâ a iiiaintâ spre apusu. Atunci Germanii se luară pre dunăre in susu, si aflandu rip'a derepta si totu tienutulu Europei de miedia-di ocupate fora indoiela de alta vitie ariaca, a' Pelasgi-loru, de care vomu grai numai decâtu, vitiea Germana fii costrinsa a im-poporâ spre nordu intense-le tiere, ce astadi suntu cuprense intre Renii si marea nordica, de una parte, er' de alfa intendienduse pană la ghiacia-ria-le marei polari. Câ si Ccltii, vitie-le germane se impartîra in doi râmi nemesurati, dein cari unulu, ce apoi se numi Scandinavu, inaintâ totu câtu potii spre nordu, respingundu de in a-antesi poporimi-le indigene, carisi cautara scăpare in estremitatea ghiaciosa a' acestei tiere, ce o po-siediuse singuri atâtu de multu, si unde descendenţii loru celi mai dein urma, Laponii si Eschi-moşii, mai vegeteza pana astadi sub sceptrulu stra-uepotiloru invingutoriloru sei; — pre candu celu alaltu ramu, alu Germani-loru proprie dîsi, se fipse la nordulu dunărei, si dupa multe vicisitudini deveni acelu mare poporu germanicii, care versâ pană in Gali'a si marea Britania supraabundanti'a poporatiunei sale celei prea fecunde. Pre candu Germanii de la nordu reimpengeau in acestu modu pre Celti catrâ apusu, una alta vitie ariaca, Ario-PELASGI-i, de catrâ miedia-di-i reimpengeau totu asemenea spre oceanu, si se asiediâ mai antaniu in Greci'a, apoi in Itali'a. De ora-ce inse, in acestu scurtu cursu ethnograficu, vomu fi detori a tracta ceva mai pre largu despre acesta vitie, ale căreia idioma suntu obiectulu acestei cârti, de acea in acestu momentu nu ne mai ocupâmu aici cu elu, ci ne continuâmu deduc-tiunea mai in colo. inse dupa noi asemenarile limbistice, cari suntu basea acestei sisteme, provenu dein frecaturele de dupa marea migratiune. *) Marele numeru de dialecte, ce se vorbescu astadi in isthmulu caucasicu, de unde ise si dede numirea de muntele limbeloru, pote cà proveni dein trecerea necurmata si necesaria prein aceşti munţi a' totora emi- . grantiloru Indo-Europeni. — 271 - Ne remane dar' a grai ceva si de Ario -SLAVI *) cari, dupa studia-le mai noua, se crede, câ au avutu reporture-le cele mai intime si mai indelungi cu Ario-Germanii, pre cari-i menau dein apoi. Limbe-le acestei famelie slavone, inca in usu in Rusi'a, Poloni'a, Austri'a de miedia-di, si Turci'a de miedia-nopte,. prein minunat'a loru stare de conservatiune demustra, cumu câ vitiea. ce le vorbesce, fu cea mai dein urma intre cele asiediate astadi in Europ'a, ce s'a ruptu dein trunchiulu comune. In urma, pre candu Europ'a se impoporâ in acestu modu, cele doue famelie remase in Asi'a dein vitiea ariaca, Ario-Sanscritii, si Ario-Iranii, inca-si vediura poporimi-le loru, scuturate seau prein suprabundanti'a poporatiunei seau prein ore-care mare redicare a scortei pamentesci, misicanduse si ele, si aruncanduse spre câştigarea linei patrie definitive. • Cea dein urma, a' Ario- IRANI - loru,. se estensese spre nordu-resaritu, precumu se adeveresce dein Zend-Avesta; inse in a-ante - si aflandu munţii inalti, cari formeza astadi miediuin'a occidentale a' imperiului chinesu, numai decâtu-si in-torse catrâ apusu vederea si emigratiunea, si loculu devenindu pre incetu liberii, dupa depărtarea Celtiloru, Germaniloru, Pelasgiloru si Slavi-loru,-ea ajunse, menandu dein apoi cod'a immigra-tiuniloru europene, pana la siesulu redicatu alu Iranu-lui, unde se asiediâ, si unde pana astadi se afla descendenţii loru intorsi la religiunea nioha-medana. In câtu pentru Ario-SANSCRITI-i, fora indoiela asiediati in partea de miedia-di-resaritu a patriei comune, Bactrian'a, incungiurati de tote părţile de fraţii loru, cele alalte famelie ariace, afora de partea meridionale, unde munţii celi in-alti le închideau trecerea, fura nevolîti a remand pre locu pana in momentulu, candu una potere mai imposante, decâtu piedece-le naturali, ce se *) Intre Slavi si Germani se afla una vitie Thra-cica, carea cuprende pre Geti, Daci etc. Erau eli Slavi ? seau germani? seau mestecatura dein ambe aceste mari familie? Cestiune inca neresoluta; dar' in totu casulu, eli nu facu in fameli'a indo-europena unu ramu bene distintu. Vedi Herodotu IV, 93. Strab. III, 33. VII, 3. Plin. istor. nat. IV, 25 etc. opuneau emigratiunei loru spre miedia-di-resaritu, i-impense se treca seau se incungiure munţii Hin-duciisiu, si se se asiedie in peninsul'a Indiana, unde limb'a sanscrita pana astadi e limb'a sacra a' Bramaniloru, celoru mai nobili descendenti ai loru, pre candu celu alaltu vulgu vorbesce dialecte diferite: Indiami, hindostami*) etc, resultatulu frecaturei secularie, si alu amestecarei, seau cu idiome-le indigene, seau cu cea araba a cuceri-toriloru mohamedani. • Acumu avemu se dîcemu câte-va cuvente asupr'a fia-carei dein aceste limbe, vorbite de a-celi siesa rami ai fameliei ariace. In Indi'a pre lenga sanscrit'a, seau dupa traductiunea cuventului indiami : limb'a perfecta, carea astadi e morta, mai aflàmu, dein cea mai inalta vechime, unu dialectu vulgariu, ce se chiama pacritu, adeca limb'a naturale, neperfecta, usu-ata in dramatic'a indica, in literatur'a sacra a' Giani-Ioni, si intru unu micu numeru de com-pusetiuni poetice, si dein carea, in seclulu III. in a-ante de Chr., esî cea mai mare parte a' dialec- teloru, ce se vorbescu astadi in peninsul'a indica si in insule-le de prein pre-giuru, precumu dia-lectulu Bengalu, Hindostanu, Muhrattu, S ingale su etc. Pre lenga pracritu, mai aflàmu limb'a Pali, ce mai de multu se vorbea in Ma-gadha (acumu Beharu), si care inca e fericita a fi cultivata pana astadi câ limba sacra de bud- histii dein Indo-Chin'a si dein Seilon. noi inse mi ne vomu ocupa in acestu opu, decàtu numai cu vechi'a limba a clasi-loru inalte, cu sanscrit'a, carea ne lasà, intre milie de opere admirabili, cantece-le Veda, legile lui M a n u, siepopee-le Ramajan'a dela Valmichi, siMahâ-Bhârata de Viasa. Une oria vomu ave de citatu si limb'a Z e n d, vechi'a idioma a' Iranului, in care Zoroastru scrise pre Zend-Avesta, idioma, ce trecundu prein form'a celei Persane, limb'a vechie-loru inscrip-tiuni cuneiforme, deveni limb'a Pehlevi a Me-ditarli, si Parsi a' Persiloru. Dein acestea limb'a Parsi, mestecată cu araba in seclulu X, candu fi epoc'a invasiunei mohamedane, inca si astadi se *) Limb'a hi ndostana nue fili'a sanscritei, cumu o aflàmu dein Veda si in literatur'a mai tardìa a Bra-maniloru , ci unu ramu dein limb'a vorbita in Indi'a, esita dein aceeaşi trupina cu sanscrit'a. — 272 — vorbesce in imperiulu Persici! si in partea nordica a'Indiei; si Gulistanu-lu lui Saadi, si Schah-name-a lui Firdusi au demustratu fecunditatea acestei limbe mestecate. Limbe-le slavice formeza done grupe principali: idiome-le slavice proprie dise, cari suntu cea Boemica, Polona, Venedica (slavo latine), si Slavonica (conservata numai in liturgia), Rusesca, Serbesca si Cajnica (slavo-grece) ; si idiome-le letti ce, ce cuprendu prea cea Litbvanica, Lettica, si Prusica (acumu morta). Limbe-le slavice, si in particulariu cea Litbvanica, precumu amu dîsu, suntu cele mai bene conserbate dein tote limbele Europei, de le vomu si cita adesu in stu- diale nostre comparative. Totu asia vomii face si cu limbe-le germanice, cari se subimpartu in patru rami: celu Nor di cu seau Scandinavii, dein care se forma limb'a Suedica, Norvegica, Dánica si Islándica; celu Teutonicu (Deutscb), seau vecbiu Allemanicu, dein care esì limb'a inalta de miediulocu a' lui Carolu-mare, mam'a celei germanice de astadi, a' lui Luther, Klopstock si Schiller; celli Alema-nicu de-diosu, de unde esîra limb'a Frisica si Saxonica, cesta dein urma subimpartîta, in Saxo-nica-vechia, Anglo-saxonica *), Allemanica de-diosu proprie dìsa (Plat-Deutsch), si Niderlandica**) ; in urma celli Gothicu, ce astadi nulli mai posie-demu de câtu intru una versiune biblica, făcuta pre la a. 360 alu erei vulgarie, de invetiatulu episcopii ahi Daciei (?) Ulfila seau Wulphila. Limbe-le celtice, impartite in doi rami : C i m-ricu si Galli cu, s'au pastratu in limb'a Ersica a' tieraniloru dein Scoti'a (ramulu gallicu); pre-cumu si in cea Wallica dein apusulu Angliterei, si in cea Bretonica (ramulu cimi* i cu). Reu'a stare de conserbatiunea a' limbeloru celtice, ale careia cause le amu arătatu mai susu, va fi pie-dec'a de a nu le poté cita decâtu arare ori. de almentrea, limbele acestea nu au avutu nece una *) Dein lirnb'a anglo-saxonica mestecată cu elementu considerabile dein cea francesca (langue d'oil), care o duseră cu sene in Angli'a cuceritorii Normani, — se nascîi cea anglese de astadi. **) Dein cea Niderlandica esîra cea bollandica, si flamando-wallona. data literatura"), si lips'a de monumente scrisa totu de un'a facil mai liusora absorbirea seau stricatiunea loru. In urma, noi nu ne vomu intende aici mai pre largu, asupr'a limbeloru pelasgice, de cari ne vomu ocupă numai decâtu. Vomu dice numai, câ aceste limbe mai esistu inca, de una parte in cea vechia grecesca si dialecte-le ei, devenita adi grecesca moderna seau romaica, er' de alfa in vechia-le dialecte italice, dein cari s'au formatu cea Latina clasica, si limbe-le vulgari mai noue, intre cari noi vomu cita numai pre cea francescea, provinciale, italiana, ispanica, portugalica si romana. asfa ne va ajuta la completarea tablei genealogice dein diosu, care noi amu crediutu de de-toria a o formula, pentru a facilita intielegerea celoru ce amu dîsu pana aici. Acumu urmeza se vedemu, care e metodulu, ce amu urmatu in compusetiunea acestui opu: a face istoria limbei latine in unitatea arica, adecă a studia vorbele latine in formaţiunea loru lexiolo-^ gica, si in form'a loru ideologica, impreuna cu tote vorbe-le analoge dein limbele sorori, asfa va fi dupl'a nostra impartîtura gramaticale si lexi-cológica. inse in a-ante de a ne apuca de acesta parte esenţiale a cartei Latinistiloru, ne lipsesce a dá ore-cari noţiuni speciali asupr'a migratiuniloru fa-meliei Ario-Pelasgiloru, despre subdivisiunea loru in Greci si Latini, asupr'a idiomeloru, ce aflara ceşti dein urma si le strinsera in insul'a italica, si in -fine despre destine-le limbei Latine, dela inceputulu fipsatiunei definitive a' ei, pana la form'a, ce a investitu mai pre urma, pentru a figura sub numire de Novo-Latina seau Romana, limb'a vorbita in Francia, Italia, in insulele mediteranee despre apusu, in România, si in insula ispanica. Acesfa va fi obiectulu capului urmatoriu. ¡Vota. Tabl'a mai susu amentita, carea in origi-ginale se afla intru una latîme, ce nu o potemu reproduce aici, o adaugemu, subdivisa in mai multe parti, ce amiculu lectoriu si-le pote combina totu asia de corectu, cumu e in originale. *) Grraimu numai de tempure-le cele mai depărtate ale csistentiei limbeloru celtice, er' nu de literatura moderna gallica si bretonica. — 273 — ARI A CA (FORMA ORGANICA, LIMBA TIPICA) DIVISIUNEA ASIATICA. DIVISIUNEA EURO PENA. (2 rami) (4 rami) INDI a) IRANI b) CELTI c) GERMANI a) SLAVI e) PELASGI f) a) I NDI . I Sanscrita (vedica) (classica). P r a c r i t a. P a 1 i k a. Dialectele moderne dein Indi'a. Bengali, Hindustani etc. Persica, (inscriptiuni cuneiforme.) Persana, (mestecată cu araba.) . b) I RANI . Zendica. Pehlevica. Parsi ca. Nota. Limb'a Armena, Osetica, Afganica, Cur-dica età, de si se tienu de fameli'a iranica, dar' nu au earacterm destulu de decisu, càtu se pota forma unu ramu speciale. c) CELTI . Cimrica. Galica. Comica. Bretonica. Gallica. Irlandica. Ersica. Man. (dialectu.) d) GER M A N. I Scandinava. Gothica. Dánica. Islándica. Suedica. Norvegica, bb) Germanica de-diosu. Teutonica. bb) (Inalta germanica.) In. Germanica de miedilocu. Germanica moderna. Frisica. Saxonica. Vechia Saxonica. Anglo-saxonica. Niederlandica. Teutonica de-diosu. Anglica moderna. Hollandica. Flamanda. LAVI. Slavonica. Lettica. Litvanica. Lettica. Prusica. (Curlandica.) (limba morta.) (Livonica.) Slavo-latine. aa) Slavona, (limba morta/ Rusesca. Boemica. Polona. Venedica.' (Slovaca.) aa) Slavo-grecc. Serbesca. (Slovenica.) Polabica. (limba morta.) Cárnica. AKCHIVU pentru FILOLOGIA sì ISTORIA, II. 35 274 — f) P E L A S G I. Illyro. Albanica. Hellenica. Umbro Latina, aa) Greca si dialecte Umbrica. Osca. Sabina etc. (Dorica, Attica etc.) Greca moderna seau Romaica. aa) Latina. Limb'a vulgare. Francesca. Provinciale. Italica. Ispana. Portugala. Romana. (XXIV.) Biografi'a Ini G. G. Georgiu Sincai, scrisa de elu insusi. b) Comentariu seau note. (Urmare.) Editus est is (S. Klein) in lucem in Saxonicalis Sedis pago Szâd Anno 1745; unde etiam axioma suum nobilitare trahit. Inipetravit autern a Carolo III. Hun-gariae Rege Nobilitateni familiae suae patruus IOAÎsTNES Liber Baro KLEIN, Episcopus Fogarasiensis. Huma-niora, aliaque interiora studia terminavit Balasfalvae. înde Viennam missus ad Collegium Pazmanianum ibidem in Universitate Scientiis pliilosophicis, et theoiogicis se se expolivit, quibus solide, cumulatequc imbutus, meruit promoveri pro Praefecto Studiorum ad supra memoratum Generale Graeco - Catholicum S. Barbarae Seminarium, quo in munere constitutus, edidit praecellentes illas duas Dissertation es latinas, quae illi magnani aestima-tionem, honoremque peperere*). Prima erat: Dissertatio Canonica de Matri-monio i uxta disciplina m Graecae Orient a lis Eccl esi ae **), Vindobonae 1781. Secunda: Dissertatio de ieiuniis Graecae Orientalis Ecclesiae, ibidem 1782**'*). Insuper prius iam typis eredita crant ab ilio : Eleni enta linguae D a c o - R o m a n a e, si ve Valaclii-cae a me locupletata etc. ibidem 1780****). Vienna post pi lire s annos Balasfalvam in Transil-vanîam reversus, ab ATHANASIO REDNIK Episcopo Sam. Clainu s'a nascutu in a. 1745 in Sadu, satu in scaunulu sasescu alu Sabiniului, dela care-si trage si numirea nobilitare, ce o capetase pentru famelia-si unchiulu seau Ioane liberu baro Clain Episcopulu Fa-garasiului, delà Carolu III regele Ungariei. Clasile uma-niore,, si alte studia mai de diosu, le a terminatu in Blasiu. De aci fiendu tramisu la Viena in Collegiulu Pazmanianu, acolo la universitate se cultiva in scientiele filosofice si teologice, cu cari dein destulu inavutienduse, merita a fi promotu câ prefectu studia-loru in Seminariulu mai susu atensu greco-catholicu generale delà S. Barbara, in care deregatoria fiendu edà acele doe prea laudate disertatiuni latine, cărei câştigară mare lauda si onore; cari suntu: *) Antani'a: Despre căsătoria, dupa discipiin'a ba-sereceî, grecesci-orientali, in Vien'a, 1781 **). A dou'a: Despre ajunurele (posturi-le) baserecei grec.-or. acolosi in 1782***). Fora de cari inca mai in a-ante erâ edata de elu una Gramateca romana, inavutîta de mene însumi, la a. 1780****). Dupa mai mulţi ani intorcunduse dela Vien'a in Trani'a, fù despusu de episcopulu Atanasiu Redniku, *) In textu: pe pere, dein erore de tipariu. **)„Ab Sam. Klein de Szad, Dioeceseos Fogarasiensis in Transj-lvania presbytero, et in Seminario Generali Caesario-Regio Graeco - Catholieorum Vindoboneusi ad S. Barbaram Studiorum Praefecto, conscripta." Pagine 154 numerisate, ce contienu prefatiunea (3—20) si testulu, si alte 5 nenumerisate, ce eupvendu indice-le seau scar'a paragrafiloru, in 8°. ***) Se aria inca si intru unu manuscrisu originale , cu unele diferentie. S'a tipăriţii si in traductiune romanesca, la Bud'a in 1828, fora numele antonului si traducatoriului. Vedi si B. Popii, despre tipografie, pag. 05 nota a). #***) Pagino renumerisate de in a-ante. 10, ce cuprendu titlulu si prefatiunea, si alte 100, ce contienu testulu (1—75), Voca- vullar Romanesc si Latenesc (76—86), si Forme de vorbit (5 vorbiri, 87—100), in 8°. Vedi si mai in diosu not'a antonului sub 20. — 275 — creatus fuit iuxta ritum Orientalis Ecclesiae Magnus Ec-clesiarcha. Nunc a longiori tempore post diversa, lau-dabiliter abs se administrata publica munia, agit in Cathedrali Ecclesia Concionatorem Episcopalem. Supe-rioribus annis totam Sacram utri usque Testa-menti Scri pt uram in Valachicum Sermonem convertit, eamque typis etiam Balasfalvensibus feliciter in folio exscribi fecit*), quibus perinde vastum a se elucubratum eodem sermone Moralis Theologiae Volumen in 4-to**) excudi procuravit. Omnes bonae frugis Libri latini, et valachici, qui inde circiter a duobus decenniis ex Balasfalvensi Typo-graphia in lucem prodierunt, illum fautorem, obstetri-catorem, correctorem, promotoremque agnoscunt. Habet plures quoque valachice a se dictas Con-ci o n e s impressas ; ***) nonnullas etiam ineditas. Eadem lingua concinnatam abs' se Logicam; Ethicam, et Ius Naturae separatim evulgavit. Sequuntur iam nune Lucubrationes Eius, nondum editae, perfectae tarnen, et absolutae ita, ixt si typorum favor suffragaretur, confestim publici possent fieri iuris. Et quidem sequenti, ut sunt elaboratae, ordine: l-o) Brevis Notitia Historiae Vala-chorum ab origine gentis usque Secu-lum XVHI. 2-o) Dissertatio de Statu, et Politia Religiosorum, et M onachorum Orien-talis Eccl esi ae. Utrumque Opus latino idiomate est exaratum. 3-o) DictionariumLatino-Va 1 a c h i c o-Hungarico-Germani cum. — Iam expetitur ad typos a Typographia Universitatis Pestanae Budensi! — cetera, quae sequuntur, Valachica sunt exarata lingua. ' 4-o) Histori a Valachorum, Transil-vanorum, Transalpinorum, et Moldavo-rum cum rebus gestis Principimi. 5-o) Historia Ecclesiastica Vaia eho-rum Transilvanorum. 6-o) Historia Con ci Iii Fiorentini. 7-o) Praxis Consistorialis. 8-o) Historia Ecclesiastica Univer-salis compendiose. Sequentia autem partim Latina, partim Graeca, et Gallica, aliorum Opera, versa sunt per illum in Valachicum. mare eclesiarca dupa ritulu baserecei orientali. Acumu dupa mai multe servitia publice portate cu lauda, e concionatoriu episcopescu in baserec'a catedrale. I n anii trecuţi traduse tota S. Scriptura*) a' ambeloru testamente in limb'a romanesca, si o edâ in tipografi'a dein Blasiu in folio. Totu pre atunci eda, si Theol o-gi'a moral i cesca **), de sene lucrata, in 4-o. De atunci, câte cârti latine si romanesci au esîtu la lumina dein tipografi'a Blasiului, camu de vrea 20 de ani, tote au fostu ajutate, si indereptate de densulu. Are si mai multe predice de ale sale, dein cari unele suntu tipărite***), altele inca nu. In aceeaşi limba publica si Logic'a, Ethic'a, si Dereptulu naturei, lucrate de sene, un'a câte nn'a. Urmeza aici alte opere de ale lui, inca needate, dar' terminate, intru atâtu, câtu deca iar' favori sortea, numai de câtu s'aru si poté pune sub tipariu; si adecă, in ordinea urmatorîa, in.carea s'au si compusu: 1) Scurta notitia dein istoria roman il oru delà inceputu pana la seclulu XVIII. 2) Despre starea si politi'a căl ugă-rii oru baserecei orientali. Amendoua acestea suntu scrisa in limb'a latina. 3) Dictionariu latinu-romanu-ungurescu-nemtiescu; — se cere pentru tipografi'a universitatea dein Bud'a-Pestia. Cele alalte, ce urmeza, suntu scrisa in limb'a romana. 4) Istoria rom a ni l oru Trni, Munteni si Moldoveni,, impreuna cu faptele Principiloru. 5) Istori'a baserecesca a' romaniloru trni. 6) Istori'a conciliului delà Florenti'a. 7) Practica Consistoriale. 8) Istori'a baserecesca universale pre scurtu. Er' cele urmatoria suntu tradusa de elu in romanesce dein limb'a latina, greca si francese. *) Tipărita in Blasiu la a. 1795. S'a retiparitu si la Petroborgu in lex. 8° la a. Originale-le inca si adi se mai afla in Msa in bibliotec'a dein Blasiu. **) Tiparitu in Blasiu la a. 1796, manualu-lu asia numitîloru Moralişti seau Popandosi in tempu de 50 de ani si mai bene. ***) Sub titlu: IIponoBedanii .ia Jjvrponx'isnea oameni.iop mopiji, E.îa/Kiîs 1784, in 4-o. 35* — 276 — 9-o) M armontel i i Bel i zari us. lO-o) Luciani de veri s Narrationibus. ll-o) Fleurii AbbatisHistoriae Eccle-siasti cae Secula priora IV. 12-o) Segneri Instructio Poenitentis. 13-o) Thomas a Kern pis. 14-o) S. Basilii M. Homiliae, et Ascetica. 15-o) S. Cyrilli Hierosolimitani 0-pera omnia. 16-o) S. Dorothei Opera omnia. 17-o) S. Pachomi *) Opera omnia. I8-0) S. I oanni s Chrysostami i n E-vangel i um S. Ioannis Homiliae LXXXVIII. et al iae Homi l iae. 19-o) S. Gregorii Nazianzeni aliquot Homiliae. 20-o) S. Damasceni Histori a I osaphat et Barlaam, et de Orthodoxa Fide Libri duopriores. 21-o) SS. Epiphanii , Anastasii , Eph-rem, et Damasceni aliquot Homiliae. 22-o) S. CI im a ci Liber ad Pasto rem et aliquot Sermon es. Denique proprio marte adparatus: 23-o) Peculiaris Tractatus Philoso-ph i c 0 - T h e 010 g i c us de Re velata Religi-one Christian a. Et baec ecce! ingenii, iudustriaeque monumenta unius sunt Graeco-Catholici hominis. Quid non, si in plurium, latere volentium, conatus, operasque doctas in-quireremus ? pretiosi iterum, utilis, et adrairandi dete-geremus? Oggerat iam nunc quispiam effrons calumni-ator Monachos, aliosque Ritus nostri, et Gentis nostrae homines rüdes, idiotas, otiosos, ignavos, hebetes, et inidoneos esse colendis Bonis Artibus, et Scientiis ! ! et ideo indignos aestiruatione, favore, et gratia Regis, Procerum, et Patriae ! ! 9) Beli sar iu dupa Marmontelu. 10) Lucianu, istoria adeverata. 11) F1 eury, istori'a baserecesca, seclulu I-IV. 12) Segneri, invetiatura pentru penitenţi. 13) T h o m 'a de C h e m p i (de urmarea lui Chr.) 14) S. Bas iii u, Omilie si ascetice. 15) S. Cirilu Ierusalimiteanulu, tote opere - le. 16) S. Dorotheu, tote opere-le. 17) S. Pachomiu, tote opere-le. 18) S. Ioane Gura-de-auru, Omilie 88 in evangeliulu S. Ioane, si alte omilie. 19) S. G-regori u Nazianzenu, ore-câte-va omilie. 20) S. Ioane Damascenu, istori'a lui Io-safatu si Barlaam, — si de credenti'a orthodoxa libru I. si II . 21) De ale SS. Epifaniu,Efremu, si I. Damascenu, câte-va omelie. 22) S. Ioane C1 i m a c u, Scar'a seau catrâ pastoriu, si câteva cuventari. In urma in compusetinne propria. — 23) Tractatu filosoficii - teologicii, despre Descoperirea legei Crestinesci. Si eea, aceste sunt monumentele mentei si nevo-lentiei unui omu greco-catolicii. Ce nu amu afla, pote deca amu stâ se cercamu dupa lucrările mai multoru alti, cari se ascundu? alte multe pretiosa, folositoria, si demne de mirare? Dîca acumu calomniatorii neruşinaţi, câ calugerii si alti bărbaţi de ritulu nostru si de natiunalitatea romana, suntu rudi, neinvetiati, leneşi, nepreceputori, si neapti pentru cultivarea artiloru bune si a' scientie-loru, si de acea nedemni de stim'a, favorea si grati'a regelui, mai mariloru si a patriei!! (Va urrau..) IVot'a Editor iul ui Archivului. Sam. Clainu insusi intru unu opu alu seu ineditu sub titlu: Scurta cunoscentia a' istoriei rom anilor 11, partea III. §. 23, in care infira pre Scrietorii romanesci, in urma atenge pre scurtu si cele scrisa de sene, unde oserbâmu, câ Msulu nostru nu e originale, ci numai una copia dein a. 1800; asia dara si catalogulu numai pană la acestu anu pote se ajungă; precumu urmeza: — ,,.Iii aqecTca ce noi adasne mi 'ie.ie >ic jie am crtpic es npe .uimea pomxneacKi., i;ape ciut: Fpam a Tina, A p i T m e T i K ¡1, .1 o r i K a, M e t a § i c i k a , .1 e u i a e '£ipeuij BiElia TOSTI» dsnpe Ejiinie. Kuno an e.ie TSTspop cx-Eoapiiop J]i EecepeKa pictpi'rs.isi npimiTe. ^B^irbTspijie c. loan, mi a.iTeac Bpo KtTCßa- A.ie CC. Tp ir op ie Teojorsj, Eni. Ilaxorni e jmsnpemi. Uli aie cP. Do-po te i8 ToaTe KBBimejie. Illi mai mtpsnTe .]uiBT>u/i>Tspi a.ie mai iiiKìnop nipinui. Illi jpB^iiXTKpije m Toma dea» — 277 — Kemnic. J|VndpenTapea irBKtTOuiiaop. IcTopia c x i c m e i .^vipe BecepeKa pxcxpiTHiisi iui a an»cosi, npe Bpeir.ea K\ Mixaia Kciapapie naTpiapxM Hapirpads^si, mi a ciEopswi deja .iopennja. IIJi cnpicopüe domnMîsi Map-monTeji de Eejiicapic. Biau.a iui iaBH^ejie asi Icon. Iciopia BecepheacBi. III i decnpe dec-konepi pea >iea dsmnezeeacicb. Illi Teojoria Mopa-.iiiacK%. lili o jtapie de Kicttopíe. A>iecTea Toaie pomineuiTe es jeam íikbt, as es am TxamxmTop¡T, t. Szoros, öszve szorittatott; enge, in Enge getrieben, eingeschränkt. Arcuatim, a'dv. CTptniB, KOßiaT na sn apK; boltoz-va, ij modu, horgason, lugasra; bogenförmig, gekrümmt. Arcuatio, onis, f. apKsipe, icoßiape; boltozás; die Wölbung, was bogenförmig erbaut ist. Arcuatus, a, um. Vide ar cus. Ar cula, ae, f. aidini; kissláda; ein kleines Käst-chen, oder anderes kleines Behältniss; item: mKT.TSJiiKT.; fioka; Schrankkästchen, Dose, Schachtel, Büchschen. Arcularius, ii, m. <§iKiT0p¡H de jrtzi, acriJisim, láda tsináló, asztalos; der allerhand kleine Kistchen macht. " Alte fragmente dein acel'asi, inse fora nemtiasce, de man'a autoriului: C, caligatus — Cyzicum, pag. 391—834. D—F: Deditionem — facere —• f trix, p. 41—62. G—L: Gabalus — Lyrice, pag. 1—727. In finea acestui tomu se aflá not'a urmatoria: „Paulus Tordási, Eppus Valachorum 1569; huic datur Calugeri Eppo domus in Lankarem, qui Calugerus, quod noluerit amplecti sectam luteranorum, dimisso Eppatu abiit in Valachiam. — 1469 Macarius Eppus Gala-tiensis obtinuit a principe mandatum ad magistratum Cibiniensem, ut cathedraticum suum a presbyteris Va-lachis aeeipero possit. " M—0. Mustulentus — Oze, in 8 maj. pag. 231—413, scrisu in a. 1797. P. Pabularius — Pyxis, pag. 1—934. Dein C, pag. 610, una speeimine: — „Conclusus, a, um; j]U ponrBiri! CoKorind KS miniea mea zica aieea a $i.ioeos.isi aie.isia, Kapejie as zic: ict «pi>T .iSKps ecie E.iins.isi ce ns urne eiineuite, adeB^paT uii pom^nsisi CT, noaTe zi'ie: ICL «psi .isKps ecie pom-tris-isi, ce ns urne icTopia neamsjisi CBS, KT, Bedem, Ksm Toaie neamspiie as CKpic JisKpspue mai mapiiiops cii. Uli ce KSBine aie.dea omsjisi, Kapejce ape rainTe, KT. icTopia ecTe dacKMSi TSTspop askpspliops mi Eecepeieum mi noamieinri, KT, ns nsmai ns nsBime, ii mi KS niide ade.Bepeazi. ieie ie ./pan/B," „AIÎ.CT asKps KsiieT'Bndsj es, am COKOTIT, Ka aKSin ^m>is j|u»ai npe cnspt, CB das oape ie nsnouninixi a nea-ms.isi mies-ie,i pomi>necK, itapeje in»in> ansm niui aTATa i.snoiUTÎnij'b de neams. i CBS ns ape, noare KT, ce uop anr TOKina dosi-Toaie, KT, nsmai doEtioaicie ns imis asKpspiae mai mapi-lop cti. m' ci, iac aiism npe niiirre ne .^iţeaeriTopi Ka acemiia, Kapi ns wbă, KT, .pesmi Dsmnezes, as nopsnirr .isi Moice, mi .ia a.iuj KipBaiji cfinni, CT, CKpie iciopia nea-urasi jiop ic.isi HtidoBecK. „de>ii, TS o KSBtnTtTOpisie pomine , npimeuiTe. aiea -cn nsjjinTiKt, dap KS ms-iit ocTeneajn, mi npiBcriepe adsnart Icropie a neamsasi TXS , mi, as TS Te neBoeurre, as de ns noni TS, .ţideamn^ mi assi t npe a.iiju, Kapi noi, Ka mai npe .isnr mi mai npe japr .isKpspi.ie pom^nemii, ct ie CKpie, mi .ia TOT neams.i KsnocKsre CT, se 4>aKi, Ka iei Esni CB ce jrasde jpnips neamspiie neamspiaop, cap 'iei pti> mi iei nespedneii, CT. ee psmineze, mi ct .^leani. a .icnida cimijipea lea doBiioieacKi, mi a .fK'di nsmipea ecTe m.CKBT pornin. camsi.i k.iain. " — 279 — (XXII.) LIBERTATEA CUSCIENTIEI IN TRAN-SILVANI'A. (Urmare dein Nr. XI.) Aci se termina vieti'a tenerului nostru domnitoriu, a regelui Joane alu II . seau Joane Sigmundu Zapolya, la 14 Martiu 1571. Cu mortea lui se inchiaia sî periodulu antaniu alu asia disei reformatiuni relegiose. Saşii au ajunsu pre deplenu ace'a, ce atâtu de ferbente doriseră: scăparea de sub jugulu ierarehiei catolice sî intemeliarea unei baserece natiunali. Nobilimea, intru ale cărei mâne jaceau pre atunci destinele Tranniei, inca ajunse a se desparţi pre sene sî una mare parte dein poporu, sî cu relegiunea, de famili'a Absburgesa, — prein urmare a cresce sî mai multu înstrăinarea dela aceşti pretendenţi aii Tranniei. Dar' se vedemu in scurtu, cari suntu relegiunile noue ce s'au impamentenitu la noi, cumu s'au intrudusu ele, sî ce sorte au avutu cele doue relegiuni vechie, de cari s'au tienutu transilvanii pana aci. I. Relegiunile noue. a) Relegiunea l uterana. Abia trecură doi ani, de candu Luther a inceputu semenarea invetiatu-reloru sale, sî cărţile lui au sî ajunsu pana in fundulu Tranniei. Negotiatori dein Sabiniu sî JBrasiovu le-au stracoratu in coce. Sî Saşii — pentru ur'a neîmpăcata, ce aveau in cuntr'a episcopului catolicu dein Alb'a Julia sî a primatelui dela Strigoniu, — s'au prensu de ele, cu mâne cu petiore. Judele Sabiniului Marcu Pemfliriger lua sub, scutulu seu relegiunea noua , sî poporulu incepii a dudui pre parochii catolici, deca nu voliau a face cultulu divinu amesuratu noueloru invetiature. Tota ne-volienti'a potestâtii de stătu, tota încordarea ei de a impedeca, relegiunea luterana, nu ajunseră nemicu. In desiertu au legiuita la Bud'a in a 1523 Art. 54 „Maiestatea sa, câ principe catolicu, se se indure a pedepsi pre toti luteranii sî partenitorii loru cu morte sî confiscarea bunureloru, câ sî pre unii, ce suntu eretici publici sî inimici aii Prea-curatei".*) In desiertu a despusu Ludovîcu II, câ judele Sabiniului se caute dein casa in casa tote cârtile luterane sî se le ardia publice, facundu cunoscuţii, câ ori-cene va cuteza a vende, ceti sî amblâ cu cârti de acele-si va pierde bunurele.**) Foculu aprensu in piati'a Sabiniului a petrecuta multe cârti cu invetiature noue, dara nu sî ur'a Sasiloru in cuntr'a ca-toliciloru. Dein cuntra poporulu chiaru prein mesure de aceste s'a inflacaratu mai multu. Certele pentru domnia, ce au urmata dupa căderea lui Ludovicu, forte multu au ajutatu sporirea luteranis-mului. Regele Joane I cu multu erâ mai ocupatu cu sustienerea tronului seu, de câtu se fia potutu vede sî de contenirea innoiriloru, ce se făceau in relegiune. Deci Sabinianii in 18. Febr. 1529 au publicaţii unu edictu, prein care sub pedepsa de morte demandâu monachi -loru sî celoru de una relegiune cu eli a paraşi cetatea in termenu de 3 dîle. Ce s'a sî facutu. ***) Esemplulu Sabiniului a fostu incuragiatoriu pentru alalte cetâti sasesci. Cu desclinire Brasiovulu s'a de- stinsu prein zelu pentru relegiunea cea noua, ce se latiá prein cârtile esîte dein tipografi'a lui Honter. Elementulu germanu erâ, pre atunci prevalente in mai tote cetăţile dein Comitate. Asia apuca luteranis-mulu sî in Comitate. Dara sî deintre Unguri sî Secui mulţi l'au imbracisiatu, câ se scape de deci me, pentru cari atât'a certa fusese intre .eli sî episcopulu catolicu, — sî dein ur'a lui Ferdi nandu, pentru care lucrau episcopii sî preutii catolici, cá se-lu faca Domnitoriu cu delaturarea lui Joane Sigismundu. Asia beserec'a reformata luterana curendu s'a aven-tatu la potere sî a inceputu a persecá pre catolici. Aju-toriulu, ce a prestatu acestoru-a cardinalulu Martinusiu sî gener. Castaldo, a fostu efemeru sî a trecutu fora de a lasa dupa sene urme duratorie. Pre la a. 1542 luteranii asia potere aveau, in câtu catolicii se temeau, ca li-se voru răpi bunurele beserecesci; de aceea regin'a Isabel'a in scrisori'a sa dein anulu acestu-a asecureza pre administratorii bunureloru episcopesci, câ nu va ocupa epi scopi'a, „ pana-ce in adunarea mai de aprope, ce se va tiene la Osiorheliu, va deci de cu stătu rele despre i ns'a epi scopi a." *) Sî in scurtu dupa aceea le-a sî luatu. Persecârile catoliciloru au trebuitu se cresca dein dî in dî. Câ la a. 1552, candu Tranni'a venise inmân'a regelui Ferdinandu, staturele protestante ale Tranniei au adusu lege, prein care contenescu asuprirea relegiunei catolice (vedi mai susu: Art. 40 dela Turd'a 1552). Articlulu acestu-a arata destulu de chiaru, câ tier'a nostra era in mân'a luteraniloru, cari numai in favorea lui Ferdinandu, — carele era nesuferitoriu de protestanţi, câ-sî toti Absburgesii, — s'au involîtu a statori prein iege ecalitatea confesiunei catolice cu cea evangél i ca l uterana. Pre câtu am aflata, Art. 40 dela 1552 este celu de antaniu, prein care s'a primitu sî recunoscutu rele-giunea luterana. Totu intru acestu anu popii sasesci au tienutu sinodu in Sabiniu sî au alesu sîe-si superin-tendente pre Paulu Wiener, predicatoriulu dein Sa-biniu. — Era in a. 1545 au tienutu sinodu la Mediasiu, in care confesi unea augustana fu aceptata de norma a credentiei. b) Relegiunea calvina s'a desvoltatu pre in-cetalu dein cea luterana, seau mai bene: una parte dein luteranii Tranni pre nesentîte s'au totu depărtata de doctrin'a lui Luther, pana s'au desceptatu intru a gene-vesului Calvin. Despărţirea s'a intemplatu asiá. Baserec'a evangélica luterana dein Tranni'a cu-prendeá in sinulu seu omeni de doue naţiuni: Unguri sî Sasi. Dara concordi'a intre cele doue naţiuni nu multu a duratu; câ dupa mortea antâniului superinten-dente, P. Wiener, baserecele luterane ale Unguriloru si-au alesu superintendente pre Franci seu David,**) era Saşii pre Mateiu Hebler, 1557. Despărţirea la inceputu apare numai administrativa, cé preste pucinu deveni dogmateca. Pentru-câ totu intru acelu anu Martinu Kál mán-Csehi se rein-torse era in Tranni'a, incepü a semená doctrine de ale lui Calvinu sî fu ascultata sî elu, câ toti ce pasiâu cu ce-va nou pre pamentulu nostru. Invetiatorii basereceloru unguresci de acumu in *) Katona, Hist. erit. XIX. p. 393. *) Szeredai, Notitia capitul, p. 162—3. **) Lampe, Hist. Ecsiae reform. Trajecti ad Rli. 1728 p. 59. **) Benko, Transilvania, II pag. 128. Katona, Hist. crit. ***) Burian, diss de duplici ingressu Georgii Blandratae p. 188. XXIV. p. 117. — 280 — colo suntu imparechiati, sì intre sene sì cu celi sasesci. Diferenti'a era mài vertosu : de presenti'a Domnului in cuminecătura. De aci urmară despute preste despute, dein cari multe s'au despusu prein Artidi dietali sì s'au tienutu sub autoritate publica. Inse resultatulu loru nu a fostu celu asceptatu; ci despărţi rea baserecei re formate in l uterana sì calviniana. Nu potu se nu insemini aci, cà dupa opiniunea mea omenii nostri pre atunci erau prea liusiori intra scaimbarea relegiuniloru, cà le puneau sì lapedâu câ sì vesmentele de moda. Apoi ce influentia margenita avù convicţiunea interna, arata impregiurarea, cà re= formaţii nostri la urm'a urmeloru s'au desfacutu in doue dupa — limba; Sasii au remasu sì de aci in colo pre lunga relegiunea luterana, era celi, ce vorbiâu unguresce au imbracisiatu pre cea calvinesca. Cliiaru sì Franciscu David, aprigulu aperatoriu alu luteranismului, se fece calvinii in data la inceputu, sì pre cumu in a-ante de 1540 fusese burnì popa catolicii,**) apoi episcopu luteranii plenu de zelu : cbiaru asia deveni acumu calvinu,*'*) câ in a-ante de a se pieni unu deceniu se se descepte unitariu. Intre desputele calviniloru cu luteranii mai de in-semnatu a fostu cea dela 1564 tienuta in Aniudu pre urm'a Articlului 18 adusu in diet'a dela Sedisior'a. Regele Joane Sig. denumi presiedente pre mediculu seu de curte Georgiu Blandrata, cu mandati!, câ seau se impace pre desputanti, seau se le dè volia a-si alege fia-care parte superintendente, adeca : a se desface in doue confesiuni. (Lampe, 1. c. p. 123.) . Urmarea, se intielege, a fostu separarea. Sasii au remasu luterani, era Ungurii s'au facutu calvini sì pop'a Dionisiu Alesili fù decbiaratti publice de superin-tendentele loru. Totu in a. 1564 s'a tienutu adunare in Turd'a, la Dominec'a s. Treime, sì prein Art. 9 s'a receptu sì relegiunea calvina. — Pana aci calvinii s'au nu-mitu sacramentari sì au fostu opriti. (Vedi Art. 21 dela Turd'a 1558.) — Era in Art. 9 dela 1564 ba-serec'a loru se numesce Clusiana dupa loculi! principale intre cele calvinite, precumu sì cea luterana se numesce Sabini ana, totu deintru acea causa. c) Relegiunea unitaria. Michaliu Servetu, unu spaniolii invetiatu in scientiele teologice sì medicinali, s'a rapitu sì elu de dorulu reformatiunei sì s'a apucatu de implenirea ei. Lui inse nu i-a fostu de ajunsu campulu, ce observau celi alalti reformatori — intre margenile revelatiunei, carea reformatorii o esplicali fia-care dupa placulu seu, — eòa nesuitu se revoce relegiunea la principia-le raţiunei curate sì se o scoţia singurii deintru acest'a. Deci necautandu la înstrăinarea, Horii chiara, ce voru produce invetiaturele dinsului, a lovitu de-a-dercptulu in doctrin'a de s. Treime, de-sì era in — Spani'a. Persecatu in patri'a sa, pusu la umbra de inqui-sitiunea francesa sì scapatu dein ungliele ei, la a 1533 ajunse in Itali'a, unde pentru convicţiunile sale relegiose **) Bod Póter, Magvar Athenâs p. 59. ***) Szókely S . Unitaria vallas Tort. Kolosv. 1840 p. 54 sî 78 Aice, ck Fr. Davidu la a 15ÍS4 s'a numitu episcopii pentru ba-serec'a calvina. Inse donatitmalole lui Joane Sig. sî actele sinodului dela Aniudu probeza, cá nu Fran <• iscu David, cc Dionisiu Alesiu a fostu prhiiulu superintendente calvinu. Benko, Trauuia, II. pag. 172. intru acelu-asi anu fu arsu de alti luptători pentru libertatea cuscientiei. Deintru invetiaturele lui s'a desvoltatu ratiuna-lismulu creştinu, ce-si are numele dea colo ca-raţiunea singura se iâ de funtan'a relegiunei. Ratiuna-listii creştini considera de adeveru religiosu numai, ce raţiunea cuprende pre deplenu, sî interpreteza s. Scrip-* tura numai sî numai prein raţiune, dupa legile cuge-tariei. ei. Relegiunea acest'a s'a sustienutu, desvoltatu sî propagatu cu desclinire de sienesulu Leliu Socinu. Elu sciendu câ patri'a dinsului inca nu sufere nece unu feliu de înnoiri in relegiune, latî invetiatur'a s'a pre ascunsu, intru unu cercu angustu dein Vicenza. Inse regimulu totu-lu descoperi, prense pre sectatorii lui sî-i certa, pana sî cu morte. Leliu Socinu scapandu prein fuga rateci cu anii prein tiere străine, apoi se asiediâ in Ziirich. Dara calvinismulu prea potente sî de aceea tiranii, nu-lu suferi, pre cumu nu suferise nece pre Servetu. Deci Socinu fugi in Poloni'a (1551), unde capetâ sectatori, sî neturburatu de nemene se lupta in cuntr'a impetîtoriloru relegiunei sale, cari erau legiune. Câ nu numai catolicii s'au scolatu in cuntr'a lui, ce sî reformaţii de ambe confesiunile, augustana sî elvetica, sî inca ceşti dein urma dora mai cu focu, de câtu toti. Dara Socinu remase neobosiţii sî inmultî numerulu aloru sei dein ce in ce mai multu. Pana la a. 1564. In anulu acestu-a Socinianii fura proscrişi in Po-loni'a, dein care causa se resipira in tote venturele. Mulţi dein eli veniră in Tranni'a, unde aveau patronu mare pre Georgiu Blandrata, mediculu de curte alu regelui Joane Sigismundu. In Tranni'a erâ se capete adapostu paciuitu soci-nianismulu, ce in tote tierele erâ, opriţii strinsu. In Tranni'a erâ se ajungă viatia duratoria, esistintia recunoscuta de legile tierei, sî inca dupa una lupta forte scurta. Resultatulu acestu-a ferice sî neasceptatu c de a , sc multiami singura lui Georgiu Blandrata. Georgiu Blandrata a fostu piemontesu sî a venitu in Tranni'a la a. 1544, câ medicu de curte alu reginei Isabel'a.*) Dupa-ce petrecu mai multe tompu aici, esî era sî caletori prein multe tiere. In Pavi'a numai cu necasu scapă de inquisitiune, carea pusese ocliulu pre elu. In Genev'a avii multe convorbiri cu Calvinu, carc-lu mustra de rcpetîte ori sî-i dise: „Faci'a ta-mi arata monstrulu eclu spurcatu, ce nutresci in pieptu-ti." **) Deci Blandrata fugi in Poloni'a, câ se nu fia cumu-va sî dinsulu sacrificatu la idolulu, ce se numiâ : libertatea cuscientiei, carea toti reformatorii pretendeau pentru sene sî nece unulu nu voliâ se recunosca pentru alţii, ce nu erau de una opiniune cu eli. (Va urmă.) *) Burian, Diss. de duplici ingressu p. 17. — **) 1. c. p. 129. NQTITIE DIVERSE. — Dein S. Mihaliu (de câmpia) s'au tramisu la mu-seulu dein Blasiu, câ donu dein partea „Remasitie-loru lui Alex. de Halabory, 10 numi ungurosci do argentu, dein cari 1 dela regele Matia Corvinu, 3 dela Vladislau. si 6 dela Ludovicu, succesorii lui, dein a. 1508, 1509, si 1526. Pentru care se aduce publica multiemita. Nr. XV. va apare in 25. niaiu a. c.