ARCHIVÜ pentru filologia si istoria. Nr. XII. 5. Februarki ~ 1868." (XX.) Dein LUCRĂRILE SOCIETATEI ACADEMICE ROMANE. b. S p e c i a 1 i a. (Urmare.) Amu promisu in nr. trecuţi, ca vomu mai reveni la cele lăsate dein reportulu comissiunei, si la unele punte dein proiectulu, ce l'amu publicaţii, pentru că se nu paremu a fi unilaterali si a ignoră cele, ce nu suntu dupa convicţiunea nostra. Noi vomu publică mai in diosu unele dein cele omisa pana aci, si anume recensiunea elaborate-loru dniloru Greg. Lachovari si I. Mar cu, inse fora reflesiuni dein partea nostra, fiendu câ recen-siunea e esîta totu dein aceeaşi pena destinta, dela carea amu vediutu si reportulu si proiectulu de ortografia alu Comisiunei, si fiendu câ nu suntemu omenii de a immultî vorb'a, candu e de prisosu. Inse afora de aceste doua operate, presen-tate Societatei dela esterni, se mai presentara inca si alte trei dela membrii insesi Societatei, si adecă dela d. Gabr. M unteanu, dela mene, si in urma dela d. Hei iade. Despre cari fia-ne lier-tatu a atinge pucine seau mai multe, dupa cumu va aduce materi'a cu sene. 1. Despre alu dlui Gr. Munteanu, a atinsu reportoriulu comisiunei, precumu s'a vediutu, si noi inca numai prea pucine potemu mai adauge, dein causa câ nulu avemu a mâna, precumu nece pre cele alalte, nece chiaru pre alu nostru; de acea rogu se fiu scusatu, deca cumu-va memori'a nu m'ar' ajută fidel mente intru tote. Dn. G. Munteanu, in partea antania a cu-ventarei sale, fiendu câ in adeverii eră cuventare intre multe recomendatiuni, espuse pre largu, câtu de multu s'a ocupatu cu cestiunea ortografica, despre care si noi potemu sei dâmu testimoniu in deplena cunoscentia a causei. Apoi in partea a dou'a desfasiurâ sistem'a, ce ise pare a o fi aflatu mai ARCHIVU pentru FILOLOGIA sî ISTORIA, II. acomodată limbei romanesci, si opiniunei publice de astadi. Asta sistema e cunoscuta dein opere-le, cu carea Dlui le a publicatu. Nou este numai, câ acumu si Dlui afla de lipsa a se pune coditie sub cosu-natoriele: d, s, t, candu trecu in siueretorie. Nou este si: principiulu de a scrie rigorosu dupa pronuncia, si a nu se abate dela ea câtu negru sub unghia. De acea d. Gr. Munteanu astadi nu mai scrie: roma nu, ci rumanu, cu u, nu cu o, desi scrie : R o m' a, cu o, nu cu u ; si altele că acestea. De almentrea Dlui tiene pre u finale, e in contr'a reduplecarei cosunantiloru, si scrie pre i diumetatîtu si dupa siueratorie-le. Asia, in câtu sistem'a dsale, de si o numesce fonetica, dar' de acea, afora de coditie si de accente, forte aprope este si acumu de a nostra cea etimologica. Terminâmu aceste pucine oserbatiuni cu acea dorentia, că d. G. M. se nu se abată de aici in a-ante si mai tare si in alte punte, dela sistem'a nostra, care ne a aparatu-o de alta data cu atâta căldura.*) 2. Elaboratulu nostru, cel'am presentatu in siedenti'a plenaria dein 31. aug. v. (12 sept. n.), a dou'a di dupa ce se vota adoptarea reportului si partei generali dein proiectulu Comisiunei, candu adecă eră se se incepa disensiunile asupr'a partei speciali, — eră lucratu dein vedere, că se de ore-care chiae spre intielegerea puntatiunilorn dein acelu proiectu, carele in asta parte nu nise părea destulu de dilucidatu. Nu am dîsu inse nemica nou in acelu ela-boratu, ce nu s'ar' află cuprensu in operele mele gramaticali, ci numai in alta forma, mai prescurtata *) Alesu in anii 1862 si 1863, in Adunarea generale a Asociatiunei si in Diurnale. Vedi Cuventarea sa dein 1862 in Actele Asoc. trn. II. pag. 60 seqq. dein cari mai in diosu dàmu unu Estractu. 29 - 226 - de câtu aliurea, si acomodata celoru ce erau se urmeze in detaliulu proiectului pusu la ordinea dilei. Mi-a parutu reu in urma, cà Tarn presentata, vediendu, cà a datu numai ocasiune la mai aprice atacure, chiaru pre basea acestui elaborato, in contr'a proiectului Comisiunei, si cà de acì se nascura traganarile sciute, cari nu se poteau de- laturà, inse cari nu se poteau prevede dupa adoptarea partei generali a proiectului. Noi eramu de parere, eronia. in adeverii pre cumu a documentatu eventulu, dar' legitima, cà deca s'au adoptaţii cu majoritate aprope de unanimitate principia-le generali cuprensa in partea generale a proiectului, partea speciale, carea inca s'a discutatu intrega in unele siedentie mai ple-narie si pre larga, nu va mai intempinà nece una greutate, de câtu numai in atari punte, ce nu ani fi cosecenti principia-loru si reguleloru generali adoptate. Ne avendu altu esemplariu dein acelu elaborata, de câtu celu presentata Societatei, nu me aflu in stare de ahi potè publica nece pre acest'a. 3. In fine . D. H eli a de inca presenta pre alu seu in siedenti'a plenaria de miercuri (13/27 sept.), precumu preinscientiase mai ina-ante cu doue dîle, — inse fora de a se recita in sieden- tia, fiendu cà asia a volita insusi autoriulu. Deintru una ochire, ce am aruncaţii asupr'a msului, ani vediuta, cà elaboratulu stă dein doua. tractate mice, dein cari unulu eră iuscrisu despre mat eri'a, er' altulu despre forni'a limbei. Am vediutii si cà tractatele suntu scrisa totu cu ortografia cunoscuta a Dsale, cimili se vede in Biblia, Biblice, Isacharu, si Spiritata sì Materi'a, cele mai noua producte literaria, dein pen'a acestui mare si geniale literatoriu romanescu, dein a' carili amiciţia si io am câte unu esemplariu in biblioteca mea. Literele Q, H; reduplecarea cosunantiloru, de-fectulu Ini U finale, si semnele Maioriane, suntu notele distinctive a le acestei ortografie. Dar' Societatei si dein alta parte destali! era de cunoscuta teori'a Dsale, pre care forte adesu a desvoltatu-o, atâta in Coraisiune si in sieden-tie-le plenarie, câtu si in afora de acestea cu tota ocasiunea. D. Heliade se dechiarà pre sene mai de multe ori disciplu lui P. Maioru, si limb'a acestuia de limba modelu, pre lenga limb'a baserecesea cà base limbei romanesci. Nu sciu inse, deca in afora de semnele ortografice, nu a remasu in câtu-va detoriu cu probele pentru aceste dechiaratiuni. Totu ce amu aflata mai nou in asta sistema este teori'a reduplicatiunei cosunantiloru. Dupa Dlui, in ortografia latina remanendu cu totulu afora punerea accentuatiunei ciriliane, reduplecatiunea consuneloru are se suplenesca acele accente. Asia de esemplu, se scriamu : abattere cu doi t, pentru cà alu doilea t se tiénia loculu oxiei cirilo-grecesci dein silab'a ba, cà se nu se pronuncia: abatere cà tacere; si asia mai in colo. Inse d. Heliade nu ne a esplicatu, cà pre ce base se razima asemene teoria, fia acea base etimologica, fia fonetica; pentru cà dupa principiulu adoptata: etimologicu mari tatu cu celu foneticii, in espresiuneà poetica propria dlui Heliade, principiu adoptata si aparatu cu focu si de Dsa, — alta base nu se potè dà teorie-loru ortografice cu litere latine. Etimologia latina, la carea singurii amu potè recurre, nu ne ajuta tota de mia, precumu nece in esemplulu citata, si alesu de insusi d. Heliade, fiendu cà latinii au b atu ere numai cu unu t, si cu accentata tonicii nu pre silab'a ba, ci pre silab'a tu. Er' fonetismulu romanii nu admite redupleca-tiunea consóne-lorti de câtu in composite-le cu prepusetiunea in, pr. innodu, innoiescu, im-multiescu in locu de inmultiescu. Er' aliu-rea nece una data, dica ori-cene ce va dice. Dar' nece la cele alalte limbe neo-latine, nu se potè face provocare cu temeliu, fiendu cà, a-fora de limb'a italiana, cele alalte nu redupleca consóne-le in vorbire, chiarii nece cea francese de câta numai in scrisu dupa sistem'a ortografica a' ei. Singuru dar' Italiana redupleca cosunatorie-le si in vorbire si in scrisu, inca si acolo unde etimologia latina nu admite reduplecare. Inse italianii au căuşele lorii pentru reduple-carea consone-loru in vorbire, si de aci si in scrierea Ioni mai inulta fonetica decâtu etimologica. Cause, cari pentru limb'a romanesca nu esista. Limb'a italiana, lapedandu cosunatorie-le finale ale limbei latine, dein carea s'a născuta, inse retienendu intrega pronunciala vocaliloru finali dupa origine seau dupa lapedarea cosunatorie-loru, — ea pierdù cumpan'a necesaria intre vocali si — 227 — cosunatorie, ce erâ in limb'a latina, si dein limba virile, cumu erâ cea latina, italian'a deveni una limba atâtu de mole si de sibaritica, câtu naţiunea italiana dein instintu se afla necesitata a adopta unu mediu pentru restabilirea armoniei si cumpenei intre vocali si cosunanti, — si acestu mediu l'a-flara in redu plecarea cosunantiloru, inca si acolo unde etimologia latina nu o admite. De acea italianulu, nu numai scrie, dar' si dice: l egge cu doi g, si candu se deriva dela lex abl. lege, si candu e a treia persona sing. dela verbulu leggere lat. legere; etc. Se potè, cà Italianii veniră la atare idea dein familiaritatea, ce o avură cu vecinii loru Lunga-barba, dela cari voru fi invetiatu si mai multe, cari noi nu avemu volia de ale infirâ aici. Inse aceste cause, cumu amu dîsu, la romani nu au fostu si nu suntu nece astadi. Romanii lapedandu cosunatorie-le finali ale latiniloru, câ si Italianii, in loculu cosunatorie-loru lapedate au aflatu unu surogatu, ce nu ia astrinsu la adoptarea mediului Longobardicu, câ pre Itali. Eli nu au scaimbatu pre U antefinale alu la-tiniloru, care atâtu de multu se intende intru ambele aceste limbe, — nu l'au scaimbatu, dîcu in o, câ Italianii, ci dein cuntra si pre celu originale o alu seu si alu Latiniloru, mai toţu de un'a l'au stramutatu in U, carele dupa natur'a sa, câ si I, in fine si dupa alta vocale, se potè pronuncia asia de scurtatu, câtu multoru romani de astadi se pare, cà nece se mai pronuncia. Inse ori se pronuncia asia de scurtatu, câ in diftongii au, eu, ou (ai, ei, oi, ui), ori nu se pronuncia de locu, capulu lucrului este, cà U finale romanescu, afora dein pucine casure, nu mai formeza silaba intrega, ci figureza numai câ cosunante. Asia dîcemu: o mu, p o mu, chiara si domnii, s o m n u, câ si candu aru fi numai de una silaba : om', pom', domn', somn'; precumu dîcemu: stau, beu, ou, si stai, bei, doi, pomi, domni, somni; ceea ce Italianulu nu potè face, decâtu numai in unele casure mai rare. Acestu usu, de a scurta asia de tare pre U finale, câtu se se paria a lipsi cu totulu, a fostu si la vechii latini, cari cà si noi mai multu U aveau in fine de câtu O, mai alesu in dialectulu rustieu*), *) Vedi Pri sci anu in Prin ci pi a-le nostre pag. 27 sub linia. si in pronuncia lapedau pre S si M finale*) câ si noi romanii. Eli, latinii vechi, lapedau inse nu numai pre U, ci si pre E finale adese ori. Dein acea causa aflàmu la eli, nu numai: cel si coelum, famul si famulus, os si ossu si ossum etc; ci si torcular dein torculare si torcularium, vectigal dein vectigale si vectigalium, si ca 1 car in locu de calcare, câ altare, dein formele neutre ale adiectiveloru terminate in alis-ale si aris-are, compendisate dein formele alius-a-um si a-rius-a-u; de unde si vultur, la celi vechi se dîcea vulturus si vulturius dein vola-torius.**) Dein aceeaşi causa Latinii dein numele, ce se terminau in e rus, mai totu de un'a lapedau pre us finale si dîceau : signifer, setiger, liber, puer, tener etc. in locu de: signiferus, setigerus, liberus, puerus, tenerus. Latinii lapedau pre us finale inca si unde noi nulu scurtàmu de locu, ci-lu pronunciàmu in-tregu, dupa muta cu liquida, si pentru câ apoi cuventele totu se nu se termineze in doue cosuna-torie asia de a nevolia a se pronuncia fora vocale, intrudeau unu E intre muta si liquida, nu numai in cuvente latine ci chiarii si grecesci, pr. ater in locu de atrus-a-um, niger in locu de nigrus-a-um, pulcer in locu de pulcrus-a-um, si asia: Alexander, Evander, Periander, Teu cer etc. in locu de Alexandrus, Evandrus, Periandrus, Teucrus. Dein aste cause dar' precumu amu dîsu mai susu, limb'a romana nu a fostu necesitata a redu-plecâ cosunatorie-le, câ Italianii; pentru cà pro-portiunea si armonia intre vocali si cosunatorie in limb'a romana au remasu nealterate si dupa lape-darea consone-loru finali, ceea ce la Italiani nu s'a templatu. De acea si usulu limbei Italiane in acestu respectu, nu potè sierbi de esemplu pentru limb'a si ortografi'a nostra. Preste acestea, d. Heliade nu ne a esplicatu, cumu se suplenimu accentele in casu, candu dupa silab'a accentuata nu s'ar' afla cosunante; de esem-plu, cumu se scriemu : făcea, lauda etc. cu *) Vedi totu acolo de S § IX pag. 25 seqq. si alesu Ci cero la pag. 26 sub linia in note, er' de M in § XI pag. 34 seqq. cu esemplele de acolo. ** ) Vedi citatele in Principia pag. 48 seqq. in note. 29* — 228 — accentuili in ultim'a vocale sean diftongu. Pentru cà, de vomii scrie: fac cea, la ud da, dupa regul'a propusa in esemplulu abattere, reduplecarea ne ar' duce se accentuàmu nu ultim'a, ci penultim'a silaba : fá si là. Se pote, cà d. Heliade restringe redupleca-tiunea numai la antepenúltima, cá in esemplulu abattere, care l'amu audîtu dein rostulu Dsale. Inse dificultatea si neajunsulu, ce amu aratatu, si aici pote se ne intempine, de esemplu, candu amu vré se seri amu: filiera, sili era etc., seau chiarii si candu tonulu ar' trece dela antepenultima la penultima, precumu : abate, seau la ultim'a pre-cumu : ab atea. Dar' amu vediutu reduplecatiunea, nu numai in antepenultim'a, ci si in cele alalie doue silabe mai dein urma, de esemplu: a quel 1, a que 11 a, aquellor, aquellora, si altele asemenea. Sì asia, teori'a amentita seau nu e dedusa cu tota rigorea cosecentiei in tote partile ei, seau noi nu o amu intielesu inca deplenu. In catu pentru alte particularităţi ale acestei sisteme, cumu suntu : defectulu lui U finale, si adoptarea litereloru : H mutu si Qu, nu mai di-sputàmu aici, si pentru cà nu suntu esclusive ale acestei sisteme, si erasi pentru cà de acestea amu mai disputatu de alta data, si vomu mai disputa, candu ne-se va dà alta ocasiune. Adaugemu recensiunile reportului Comisiunei asupr'a elaborateloru omisa pana acì. A. Alu dlui G. La eh ovari. Tractatulu dlui Gr. I. La eh o vari, sub tit-lulu : Despre alfabetulu si ortografi'a romana, cuprende : 1. istori'a alfabetului latinii; 2. una idea despre istori'a limbei latine; 3. istori'a alfabetului romanu; 4. una teoria asupr'a modului de a serie ro-manesce cu litere latine. Cestu dein urma capu, atinge de a dereptulu cestiunea, de care ne ocupàmu aici, si despre den-sulu vomu dà una scurta analise. Dl. Lachovari pune in principiu : cà spre a poté scrie bene romanesce cu litere latine, se cade a consulta natur'a limbei insesi, si a mi imita nece pre Franci, nece pre Italiani, nece pre Ispani, si eu atâtu mai pucinu pre Unguri, Germani seau Angli. E totu atâtu de absurdu si strainu a serie, de esemplu, vorb'a fraţi, sub formele fratsi, fratzi, frazi etc., câ si deca ai pune dupa franci una cedila: fraţi. Intrandu apoi in analisea consunantiloru nostre siuerate si moliate, pentru cari nu avemu semne in limb'a latina, ajunge la conclusiunea: câ aceste sunete nu suntu nedependenti si statatorie in ori-ce relatiuni, ci numai nesce modificatiuni, in certe im-pregiurari, ale altora sunete, pentru cari aflâmu semne in alfabetulu latinu. Logic'a dar' si natur'a ceru rigorosu, se scriamu aceste sunete modificate cu semnele primitiveloru loru. Deca suntu vorbe, cari esu dein legile limbei in acesta priventia, acestea suntu, seau străine, seau neologismi formaţi fora respectu la fonetic'a bene stabilita a' limbei; si prein urmare, seau caută se se supună la legile limbei, seau deca suntu se remania cu form'a greşita, in carea s'au introdusu, logic'a cere, câ ei se faca esceptiuni supuse unoru regule particularie. In acesta dein urma intemplare, autoriulu ad-mitendu regul'a: câ consunantii d, t, s, c, g, se siuera cu unu i dupa densele, propune pentru ca-sure-le, in cari nu se face acesta siuerare cu i, se se du plece consunantii d, t, s. Astu-felu s'ar' distinge in pronuncia: prapadd. ire, de audire, parassi re, de pasi re, cottire, de putire. . Candu inse duplecarea nu s'ar' pote" face in a-antea lui i, atunci se se faca d u p a i, si asia se distinge: si ne, de sin ne, tine, de tinne etc. In fine, unde duplecarea nu se pote face, nece in a-ante, nece dupa i, autoriulu admite, câ semnu diacriticu pentru i, ce nu imm61ia consu-nantii, doue punturi pusa pre I , cumu: pândi re, si prandi re, did'ire, etc. Acestea pentru d, t, s. Er' pentru c, g, au-toriulu e de părere: se se intercaleze unu u in a-antea lui i, spre a impiedecâ siuerarea loru, cumu: i n c u i n a r e (inchinare), guiatia (ghiacia), etc. Pentru vocali-le intunerecate, dl. Lachovari admite, câ aru trabuf scrise dupa etimologia, candu cu a, candu cu e, candu cu i , candu cu o, candu cu u; numai tempulu nu ia permisii, a specifica — 229 — acurata casure-le, in cari s'ar' cuveni a scrie candu cu un'a, candu cu alt'a. Dein cele espusa se vede, cà dl. Lachovari nu admite, decâtu 19 litere latine pentru scrierea romanesca, cumu se dechiara espresu la pag. 24, si pre cari le insîra la pag. 63 : a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, 1, m, n, o, p, r, s, t, u, (v). Dar' credemu, cà autoriulu numai dein sca-pare de vedere numera aci pre h, de ora ce dupa analisea dela pag. 6.6, lu-respinge cu totulu. De alta parte, de sî la pag. 54 autoriulu dice : cà pentru u si v ne ar' ajunge semnulu v singuru, totu in modelulu de scriere cu ortografia sa, data la pag. 65 si 66, admite sì u sî v. De unde se vede, cà autoriulu admite in scrierea nostra cele XIX semne dein alfabetulu latinu, insîrate mai susu, inse fora h. Dein cele alalte semne ale alfabetului latinu, dl. Lachovari admite numai ch = Xi sî respinge pre tote cele alalte. Acesta èste in mari liniamente sistem'a ortografica a dlui Lachovari. B. Alu dlui I. Mar cu. Tractatulu santîei sale 1* Marcu, sub titlulu : Unitatea in limb'a romana, filologice dedusa, este una sistema ortografica si gramaticale, logicu combinata in tote partile ei, sî arata, cà autoriulu a facutu profunde si mature medita-tiuni asupr'a limbei. Eca in scurtu principia-le lui : Cultur'a natiuniloru e in strinsa legatura cu cultur'a limbei loru, si prein urmare : cene vrè un'a, cauta se se ocupe serioşii de cea alalta. An-taniulu stătu inse in cultur'a limbei este, deca vremu, cumu cere mentea, unu totu armonicu, de-figerea scripturei si a formeloru gramaticali. Pentru acesta, cauta de neapăraţii se consultarmi geniulu limbei, care sta dein cuprensulu insusiri-loru ei, si cari forineza si realitatea ei. Dar' realitatea pentru limba, cà si pentru ori-ce alta fientia esi-stente, nu potè fi, decâtu un'a, si prein urmare realitatea seau geniulu cauta mai antaniu de tote, se fia constatata, nu dupa pareri presupuse, ci dupa principia, cari se străbată tote partile limbei, se ne faca a o cuprende in sistema, si a cunosce in adeverulu ei. Aceste principia le aflàmu in sufletulu nostru insusi, care in ori-ce lucru, si prein urmare si in limb'a nostra, aspira la adeveru, la bene, sì la fromosu. In limba, principiulu etimologicu respunde la adeveru, celu analogico, la bene, si celu foneticu la fromosu. Deci dupa aceste trei principia, cauta se ne conducemu in defigerea geniului, realitatei, si prein urmare uni-tatei limbei nostre. Lasandu la una parte formele gramaticali, cà se caracterisàmu acumu modulu, cumu a aplecata autoriulu aceste principia la scriere, notàmu : 1. Douedieci de semne ajungu spre a scrie romanesce, si anumé: a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, 1, m, n, o, p, r, s, t, u, v ; punendu h numai la es-clamatiuni: ha! ho! etc. 2. Cele alalte sunete, pentru câte nu se afla semne in alfabetulu datu, suntu derivate, sî prein urmare cauta se se scria cu semnele primitiveloru, precumu : a) Guturali-le siuerate cu c, g, cu e, i; punendu dupa densele 1, candu insocite de aceste vo-cali-si pastreza cu tote acestea sunetulu pi'i-mitivu: oc lu (ochiu), giaci a etc. b) Dentali-le siuerate se se scria cu d, t, s; pu-nendu regula, cà ele se siuera tote in genere cu i semisonu dein capetulu cuventeloru, seau urmate de alte vocali: verdi, lasi, munti; siedu, sentili etc; si cu i tonicu: dicu, esitu, petitu; er' in parte: d si in a-antea lui e, de es. inverdescu, putredescu, etc; t si in a-antea silabeloru: el, esc, er, es, est, precumu: catelu, petescu, termu, t e s u, t e s t u etc. ; s si in a-antea silabeloru : el, esc, ci, ce, precumu: miselu, pas eseu, pesce, cunosci etc. c) Liter'a 1, in a-antea lui i semisunu seau to-nicu si in a-antea lui a, se immólia, precumu : porceli, porcela (porcea), ulm iii (ulmii), linu (inu) etc, si chiara in a-antea Iui e dela inceputulu cuventeloru, precumu: lepore (lie-pure), etc. d) Liter'a n, se molia in vorbe, cà: calc an iu, cuniu etc. Restituirea lui 1 moliatu, o admite pretotendenea, unde o cere etimologi'a a-fora de articlu in singulariulu femininu, pre-cumu: casei, vacei. e) Vocali-le intunerecate se se scria cu primitivele loru: calcare, vedu, calcandu, ridu, ponendu etc, admitendu o intunerecatu in particele - le : co (cà), so (se), do (dà), pino (pana), longo, etc. ; si la perfecta: audiro (audìra), laudaro, etc. — 230 3. Autoriulu admite si suuete spuria, si cere a se serie cu celea, dein cari provenu, precumu: a) e in locu de i : tende, etc. b) o in locu deu: potere, tempori, cuvente, plecatione, etc. c) t i in locu de ci: p o t e n t i o s u. etc., inse coptu, faptu, lapte, etc. in locu de etimo-logiculu: coctu, fac tu, lacte. 4. Ca semne diacritice admite: accentuili (\) laudàmu, trecù, audì, audìramu, căsătoria, mania, etc. Autoriulu nu se ocupa de vorbele straine, nece de neologismi, ci vrè negresîtu, ca aceştia se se conforme legiloru fonetice ale limbei. Nota. Ne avendu locu cu asta data, de a ne dà părerile asupr'a acestoru doua proiecte ortografice, cari, precumu se cunosce, inca suntu etimologice, nece a dà unu estrasu completu dein Discursulu dlui G. Munteanu celu apromisesem mai susu ne marginimu de una canni data numai la ce urmeza. D. Munteanu dice la pag. 64 in opulu citatu asia : „Credu se esprimu părerile unanime ale niembri-loru Comisiunei filologice dein 1860, cari toti se afla presenti si in acest'a adunare a Asociatiunei literarie, candu voiu descoperi motivele, ce induplecara pre acest'a comisiune filologica, a se dechiara unani mu pentru ortografi'a cu litere fundata de ilustrulu nostru filologii D. T. Cipariu dupa sistem'a etimologica. „Dar' inainte de tote, cata se ne facemu o idea chiara despre caus'a si scopulu pentru care antecesorii nostri de pia memoria au cercatu ei a inlocui cirilicele prein litere. Domniloru ! lupt'a pentru romanitatea limbei nostre e vechia; nu e o iubire òrba catra naţionalitatea mea, candu dicu, cà ideea nationalitatei, acest'a parola de dì a tempului presente, s'a nascutu mai antaiu si antaiu intre romani. Celelalte popora, si anume fraţii maghiari, incepura a se miseá pre acestu terenu abia dela 32 dupa cea din urma cadere a Varsioviei, pre candu luptele Epis-copiloru nostri pentru egala indreptatìre a nationalitatei romane dateza inca de prein véculu trecutu ! Dein lupt'a Maioriloru, Sincailoru cu literaţii slavi, cari, inte-meinduse pre vorbele slavice dein limb'a romanesca, tendea a ne face o ramura dein gintea cea mare slavica, bărbaţii nostri venira la cunoscienti'a: cà kirilicele ascundu tipulu si originea romana a limbei nostre, ¡¡i c à, ne conforme cum suntu geniului limbei romane, impedeca cultura si ingreu-indu regúlele gramaticei: prein urmare se deter-minara a imbraca sunetele si vorbele cu vestimentu romanu, cu litere. Si in adeverii, cum am mai dìsu cu alta ocasiune, in uep», opzs, qépj>, ¡Ksdens, .ì^sdflind», Jlinjje.ieuepe, *T>K&uds s. a. cene se mai cunósca dupa scriptura pre geru, ordiu, cer a, judecit laudandu, intielegere, facundu s. a. „Apoi se adaugemu de unde viene greutatea a scrie cu litere, limb'a roinanesca. Acest'a viene de acolo mai vertosu, ca ce limb'a roinanesca are doua diecisisiepto de sunete, pre candu alfabetulu romanu are numai 19 litere seau 20 computanduse si z in câtu e primitivii. Aceste ajungu spre a infacisiâ pre sunetele cele primitive ale limbei romane; tota greutatea cesti-- unei jace in: cum se se semneze sunetele cele derivate adecă: t>, .f, KAt! d» ~ facenduţ cu i candu se deriva dela i ;ji n t ]t a p e ~ intrare. „Comisiunea filologica luandu in considerare, câ a primi o ortografia dupre sistem'a fonetica in fapta nu aru face altu ceva, decatu ar substitui literele la kirili-cele dein ortografi'a numita civile; câ prein urmare prein acest'a s'ar depărta de scopulu principale, pentru care se lapada kirilicele: luandu in consideratiune b), câ deca ar' adopta o ortografia cu litere fundata pre sistem'a fonetica (deca se pote funda), cu acest'a ar' legitima atâtea sisteme de ortografia, cati provincialismi sunt intre romani. „In adeverii de va lipsi dein ortografi'a cu litere c t i m o 1 o g i 'a câ regulatorii!, atunci ce mai pote opri pre acei ardeleni p. e. cari pronuncia heru ~ feru, hiurrfiu, hijarzzfiia, hicatu ZZ ficatu, jinu seau inu ~ vinu k i 4 o p s ~ petioru, g i n e ~ bene, câ se nu scrie asia? Atunci moldoveanulu ar' fi consecente scriendu ;u e ii« ~ celu, a iu e ,i a ~ acela ; nu mai pucinu si mun-teanulu Bucuresceanu scriendu pâi ne ~ pane, câi ne ~ cane, mâi ne = mane, picere ~ piciore sal., dein aceste temeiuri ea se pronuncia pentru Ortografi'a cu litere, fundata de D. Cipariu Canonicii, pre sistem'a etimologica — câ un'a, ce ne da securantia in scrierea cu litere, câ un'a, ce ne consolideza unitatea limbei si ne pote regula si pronunci'a. „Dar' e grea Ortografi'a cu litere dupa si stem'a etimologica, audiu obiectandu. Nu e grea, — 231 Domniloru! ortografi'a ce se p6te funda pre regule certe fora esceptiuni multe; si ortografi'a adoptata de conii-siunea filologica are acestu daru; ma trebue studiata, si apoi care ortografia se pote sci fora studiu? „Datimi voia Domniloru, semi ilustrezu dîsele numai cu unu esemplu. Mulţi vedu o greutate in scrierea ge-rundialoru romanesci; dar' pentru celu ce scie: ca e o regula generale in fonetic'a romana, câ N se modifice pre A si pre E dein aintea sa in jp., câ form'a gerun-dialoru este ndu, câ gerundiale se formeza dela redecin'a vorbei prein midîlocirea vocaliloru caracteristice ale conjugariloru, pentru acel'a nu mai e nece o greutate. Se luamu 1 au dare : laud-a-ndu, facere face-ndu. „Dar' se tienenau in consideratiune si urechi'a sune-tulu celu placutu, dîcu alţii. Domniloru, urechi'a, sune-tulu celu placutu e o treba curatu a' invetiului. Câ se ne' convingemu câ e asia: Ve intrebu Domniloru, care sunetu e mai subţire, mai placutu urechei; E seau rf>? Socotescu câ E, câ unulu ce e primitivu, precandu To este derivatu. Si cu tote acestea Munteanulu Bucures-ceanu, care pronuncia m>, ride de Olteanulu, care pro-nuncia ne; er' acest'a, câ sesi ascundă caracteristic'a Olteniei sale, afecteza a pronuncia câtu mai bucuresce-nesce nu! „Acestea au fostu motivele, O. adunare, ce îndupleca pre comisiunea filologica, câ se se determine pentru ortografi'a cu litere dupre sistem'a etimologica, fundata de D. Canonicu Cipariu." Etc. D. Munteanu a mai scrisu a semenea si cu alte ocasiuni, ce nule mai amentimu; er' ce amu citatu mai susu, s'a decopiatu dupa cumu s'a edatu in Actele supra atinse fora scaimbare in Ortografia. XXI. ARCHIVE SI BIBLIOTECE. b. Biblioteca Herodotu la inceputulu istoriei sale dîce, câ a scrisu-o, pentru câ faptele cele mari si momen-tose se nu se sterga dein memori'a omeniloru. Săraci omeni mari, si sărace fapte momentose, supuse perirei si uitarei, câ totu ce este in lume! Inse câ se nu se sterga dein memoria, nu erâ destulu a se scrie numai, ci erâ de lipsa, cele scrisa a se sî conserbâ. Cumu? Unii le scriseră in pietra, alţii in metalu, pentru câ se dureze mai multu, — aere peren-nius, dupa dîs'a lui IJoratiu, — câ grecii si romanii, inca si chaldeii si egiptenii! Vedi iero-glifele cestor'a. pre obelisci in Rom'a, Costan-tinopole si in Egiptu, si inscriptiunile cuneiforme ale celor'a in ruinele Ninivei, Persepolei etc., decifrate de Champollion, Grotefend, Layard etc. Regii Sabei dein Arabi'a ferice, contemporanii lui Solomonu, sî le au sapatu pre templele base-rece-loru sale cu litere naţionali. Inse ce folosu de acestea, pentru eternisarea memoriei numeloru si faptelom? Inscriptiunile, cele mai vechie, ale acestoru naţiuni şterse de pre faci'a pamentului, au remasu pană astadi; asia este, ele stau si acumu, multe seau mai bene pucine dein multe. Inse ce folosu, deca nimene nu le mai intielege, fiendu cunoscenti'a insemnarei, ce aveau litere loru, pierduta împreuna cu limb'a, in carea ele suntu scrise. Erudiţii Europei, cari tote le cerca si tote voru se scia, destula nevolia-si dau, câ se le decifreze si cele nedecifrabili, sisi bătu capulu cumu se le desnode, cele înnodate mai tare decâtu nodulu Gordiu, inventandu noue si noue ipotesi, cari de cari mai curiose si mai neintemeliate, câte una data chiaru si ridicule, ale caror'a resultate finali numai atât'a suntu, câ nece dein inscriptiu-nile egiptene, nece dein ale Asirianiloru, Mediloru, Persiloru, Chaldeiloru, nece dein ale Arabiloru Himjariti, nu scimu astadi mai multu de. cumu amu schitu eri, si nu scimu, deca cumu-va mâne vomu pote sci ceva mai multu, decâtu adi si eri. Grecii si romanii, — câ se nu mai atingemu si de unii orientali, astadi forte populari in Europa, afora de principatele romanesci, -— inca au scrisu forte multe, pre papiru si pre pergamentu, atâtu de multe, câtu de le amu ave adi, nu dîcu tote câte au scrisu eli, ceea ce ar' fi preste potentia, dar' numai ce contieneau bibliotece-le Attaliloru, La-gidiloru de ale vechiloru greci, si cele dein Rom'a si dein Costantinopole latine si grecesci, pana la intrarea Hotiloru in ceea, si a' Latiniloru in c^st'a, aru stâ se nebunesca filologii clasici greco - latini si scrutătorii istoriei si anticitatiloru clasice, de mărimea enorma a' literaturei profane, nesciendu de ce se se apuce, ce se ede, ce se estraga, se critice, se comenteze etc.; si nu iamu audî vai-eranduse astadi in tote tonure-le câ desperaţi, câ au peritu atâte capu-de-opere: poeţii ciclici, epici, lirici, dramatici, tragedi. si comici, greci si latini, filosofi si istorici: Livius ingens alu lui Marţiale, Salustiu, Tacitu, Fabiu Pictor, Valeriu Antia, Quadrigariu, Theopompu, Polibiu, Diodoru, Dio etc. Candu astadi, dupa unu naufragiu asia mare, filologii noştri ambla in capulu ruptu, si scodolindu prein tote ânghietia-le, se mai afle câte una Iaci- — 232 nia de clasicii grecii seau latinii, una diumetate de vcrsu, uuu cuventu, una silaba, mia litera; si deca care-va este atâtu de fericitu, de afla câtuşi de câtu, câte bucuria, câtu triumful câ si candu aru fi dâ de comor'a lui Cresu. Eca tote mesure-le, ce siau luatu omenii intru intieleptiunea loru, pentru câ sesi eterniseze memo-ri'a numeloru si fapteloru, suntu desierte, câ si ale architectilorn dela tnrnulu Babilonului, luate totu dein asemene scopu, cari inca se prefăcură in pulbere si cenuşia. Ce a remasu, mare parte nu se potu intielege, câ ce s'a pierduţii chiaea cunoscentiei si a' litere-loru si a' limbe-loru. Er' ce s'ar' pote intielege, cele mai multe au peritu, si nu ne au remasu de câtu in fragmente. Eca cerculu vitiosu, in carele se intorce omenimea facia cu aspiratiunile ei catrâ eternitate pre acestu pamentu. Bene de Herodotu, câ ale lui au remasu si inca se mai intielegu, bene si de scrierile unoru-altor'a de asemenea. Dar' ren, reu pentru cele perite; reu pentru autori, câ le au peritu unor'a si numele, nu numai scripte-le; reu pentru eroii compusetiuni-loru acestor'a, câ le a peritu memori'a fapteloru, seau celu pucinu s'a oscuratu; reu si de noi, câ multe bune au peritu, dein cari amu pote se mai invetiâmu unele altele. Reu pentru noi, — dar' nece prea, pentru câ • omenii lucra totu mereu, si scrietorii scriu necurmaţii. Deca pieru unele, eca altele urmeza si suplenescu pre cele pierdute. Reu numai pentru acele popora, cari nece nu făcu lucrare demne de memoria, nece au scrietori, cari se le consemneze si se le trade posteritatei, seau nu se ingrigescu de cele consemnate, câ se nu se pierda. Cu tote astea, si cu tote câ omenii cunoscu desiertatiunea totoru precautiuniloru omenesci, câ ce nu strica ap'a, strica foculu, si câ ce remane scapatu de ambele elemente, nu scapă de tempu si de dentii lui, — tempus edax rerum, — totu au scrisa, au decopiatu, pana ce nu era tipariu, asia de multu, câtu une oria cărţile se vendeau cu sarcin'a, câ maculature - le dela cancelarie - le si tipografie-le de astadi*), •— totu scriu, deco- *) Inca si dela uncie Archive publice, ce le implu celi vii de scrisorie, er' dupa morte următorii le totu alegu, si le dau focului, piperiului, si altoru —. pieza, si tiparescu pana astadi fora încetare; intru atât'a, câtu de nu ara fi, ap'a, foculu, tempulu, viermii si siorecii, cari tote rodii mereu la operele, capu-de-operele (si cenenu scrie capu-de-opere?), ale invetiatiloru si neinvetiatiloru, amu cautâ se strigâmu cu scriptur'a: câ nece in tota lumea nu aru mai incape carti-le ce se scriu. Dar' pericululu cresce dein dî in dî si mai tare, inca dein una parte neaşteptata Pana aci abia se vedea câte una Sappho, câte una Corinna, Sulpicia, Eudocia, Ann'a Comnena, — cari, lasandu lanificiulu, torsulu Omfalei, tiesutulu Pe-nelopei, spelatulu Nausicaei etc, luau a mâna lir'a seau tresti'a scrietoriului, câ se ne cânte, seau se ne descria fapte eroice si memorabili. Er' acumu Giorgiu - Sandii, madamele Tastu , Ida Hahn-Hahn etc. incepu a face concurentia eroiioru romantismului Dumas, Sue, si celoru alalti; si ale luâ panea dein gura, Afora de ce, câ inventulu lui Gutenberg inunda astadi lumea de cârti, asia in câtu astadi nu mai suntemu costrinsi a vende una mosîa, pentru câ se cumperâmu unu Liviu, câ in a-ante cu vreo patru-cinci secii. Asia bibliotece-le, cari mai demultu erau atâtu de rare si atâtu de scumpe, voru se devenia atâtu de multe si atâtu de colosali, in câtu nu voru se mai afle locu, unde se se conserbeze, nece diletanţi, care se le despulbereze. In vechime una biblioteca era una raritate, pentru câ cărţile se scrieau cu mân'a, si deca se scrieau fromosu si corectu, se cumpărau cu multu mai scumpii de câtu editiunile stereotipe ale lui Teubner si Tauchnitz dein Lipsi'a, cari vendu vo-lume-le clasiciloru cu grosîti'a. In vechime bibliotece-le erau unu luxu, care numai regiloru erâ cu poteritia alu ave, candu regii Pergamului se întreceau cu regii Egiptului, care se aiba bibliotece mai mari, mai rari, mai scumpe si mai fromose. Rivalitatea erâ mare. Regii Egiptului opriră espo'rtarea papirului, pentru câ regii Pergamului se nu aiba pre ce sesi scria cărţile bibliotecei loru; er' regii Pergamului ascunseră modalitatea inventata de industrialii locali, cumu se prepareze charti'a pergamena, carea erâ mai fromosa si mai durabile, decâtu papur'a egiptenesca. Iosefu Flaviu, si unu altu judeu numitu Aristeu, spunu câ fapta istorica, cumu câ Ptolomeu tramisa la Ierusalimu una deputatiune, câ se cera bibli'a — 233 — pentru bibliotec'a sa, si câ LXX de betrani dascăli judei au fostu tramisi la Alesandri'a, cari in LXX de chilie separaţi au tradusu-o in grecesce in LXX de esemplaria, unulu câ si altulu, fora cea mai mica diferenţia in testuarea acelei versiuni. Regii Egiptului pre lenga marea biblioteca, care in urma o arsera soldaţii lui Iuliu Cesare, *) si mai tardîu, ce se mai adunase, arabii lui Omaru, fundară si una Academia, numita Museu, la care erau chiamati celi mai renumiţi literaţi ai Greciei de atunci, câ se studieze. Si in adeveru, de ce folosu este biblioteca, deca nu este, si cene se o folosesca? Orientalii mohamedanii, cari suntu luaţi in risu de cărturarii Europei, câ barbari si ignoranţi, inca au una datena forte generale, ce nu ar' ff pecatu se o imiteze si occidentalii creştini, câ adecă ori unde edifica una giami'a (la creştini basereca), de una data fundeza si una s c o 1 a si una biblioteca. Ce felu de biblioteca? va intrebâ ceneva: mo-hamedanii biblioteca! Au eli literatura, si cârti, afora de Coranu, câ se pota funda biblioteca? Da! au dieu! si inca ce literatura. Arabulu, Persulu, si Turculu, fia-care dein aste naţiuni aparte, au literatur'a propria si comune, cu care ori-care naţiune occidentale, si cea mai civilisata, s'ar' pote gloria avendu-le! Dein partemi, nu asi dori natiunei romanesci una literatura mai copiosa si mai clasica, de cumu au aceşti barbari pagani; — inca m'asi mulriumi si cu diumetate, — si cu diecea parte. *) A. Gelliu, noct. Att. VI. c. 17. Libros Athenis disciplinarum liberalium publice ad legendum praebendos primus posuisse dictur Pisistratus tyrannus, deinceps stu-diosius accuratiusque ipsi Athenienses auxerunt; sed omnem illam postea librorum cópiam Xerxes Afhenarum potitus, urbe ipsa praeter arcem incensa, abstulit aspor-tavitque in Persas. Hos porro libros universos multis post tempestatibus Seleucus rex, qui Nicanor appelatus est, referendos Athenas curavit. Ingens postea numerus librorum in Aegypto a Ptolemeis regibus vel conquisitus vel confectus est, ad m i 1 i a ferme voluminum s e p t i n-genta, sed ea omnia bello priore Alexandrino, dum uiripitur ea civitas, non sponte neque opera consulta, sed a militibus forte auxiliariis incensa sunt. Vedi si Par-they: Das Alexandrinische Museum, alesu la pag. 77 seqq., si S eh o el, histoire dela litterature grecque, tome III. pag. 38 seqq. ARCHIVU pentru FILOLOGIA sî ISTORIA, II. Inse dein bibliotece-le vechie, cumu am dîsu nu a remasu nece un'a, nece macaru un'a; pre tote le a arsu foculu: Romaniloru, Hotiloru, Ara-biloru, si — Latiniloru. Imperatii bizantini, aceste umbre ale imperiului romanu, inca redicasera una biblioteca mare, colosale, de 120,000 volume, in nou'a Roma, imperates'a cetatiloru, cumu numescu eli pre acesta rivale nepotentiosa a cetatei eterne. Ce tesauru scumpu va fi fostu ascunsu in acestu depositoriu nepretiuitu; fora indoiela florea literaturei baserecesci si profane. Pentru câ caută se recunoscemu adeverulu, cumu câ grecii dein Constantinopole au avutu totu de un'a mai bunu gustu si mai mare respectu pentru literatur'a clasica, pana la căderea cetatei sub busdnganulu barbaru alu Osmaniloru, — decâtu in Rom'a vechia. In Greci'a pana in tempure-le mai de pre urma ale statului grecu - orientale, nu numai asia numiţii laici, ci se clerulu si demnetarii celi mai inalti ai baserecei cultivare totu de un'a scientiele nu numai sacre ci si profane, cu tota ardorea si zelulu, cu care o cultivau pana mai custâ paga-nismulu. Opere-le parentiloru grecesci: Basiliu marele, Gregoriu Nazianzenu, Ioane Crisostomu etc, in câtu pentru eleganti'a stilului si puritatea limbei, potu rivalisâ cu celi mai buni scrietori profani nu numai de pre atunci, ci si dein tempure-le clasicitatei. Demnetarii mari baserecesci nusi tieneau de-diosire a se ocupa, nu numai cu literatur'a profana preste totu, ci a si scrie opere de filologia, câ Gregoriu archiepiscopulu Corintului si Eustatiu Metropolitulu Thessalonicei. Comentarii celi mai buni si mai copiosi pentru opere-le imortali ale lui Homeru si Pindaru, dela cene le avemu astadi? Dela metropolitulu Thes-salonicai, ce l'amu cilatu. *) Inse si acesta biblioteca, ultima iutre sororile ei, se prefăcu in cenuşia la inceputulu seclului XIII de mân'a barbariloru occidentali, — cari se *) Eusthatii metrop. Thessalonicae IlapexßeAat in Iiiada et Odysseam, Romae 1542 seqq. 3 voll, in fol.; — editiunea mai noue Lipsiae 1827 seqq. 4 voll. 4°. Vedi si Pin da ri opera, ed. A. Boeck, Lipsiae 1819 (3 voli, in 4°) tom I. prof. pag. XXIX. 30 234 numeau Latini in batujocur'a acestui nume ilustre.*) Eli facura, ce facura mai in a-ante de eli soldaţii romani si arabii, in Alesandri'a, si dupa eli Turcii cu bibliotec'a lui Mati'a Corvinu in Ungari'a! Fromosa civilisatiune, dela omeni, cari mergeau cu crucea in a-ante, spre a libera marele mormentu alu lui Christu: l'armi pietose, od il capitano, che il gran' sepolcro libero dic Cristo. (Tasso.) Inse nu multu dupa acea, barbarii occidentali, venindusi in ori de vandalismulu loru, si desclii-diendulise ochii chiaru prein refugiaţii dein Costan-tinopole dupa căderea acesteia, ce tesauru jacea ascunsu in literatur'a vechia clasica, începură a amblâ câ nebuniţi cu punge-le plene de aurii si de argentu, se adune remasîtie-le acestei literature prein machalale-le Fanarului si aliurea, cumu adu-nasara nu cu multu mai in a-ante in espeditiunile cruciate alte remasîtie de alta natura. De atunci bibliotece-le cele mari ale Europei, a' Vaticanului in Rom'a, a Escurialului in Ispani'a, a Mediceiloru in Florenti'a, cele imperatesci regesci dein Paris, London, Viena, si altele mai mice, se implura de msa grecesci bune rele de totu speci'a. Intentiunea nostra nu este, nece nu pote fi, se registrâmu aici bibliotecele orientelui si occi-dentelui, nece macara cele mai de frunte, cu câte sute de milie de volume seau aprope, ci ne restrin-gemu a atinge numai de cele mai mari in Trani'a: Bruckenthalian a in Sabiniu, Battyaniana in A. Juiia, Telekiana in Osiorheliu, si a' Mn-seului trnu in Clusiu, cari tote au pre lenga cârti tipărite mari colectiunc si de msa. Bibliotecc romanesci nu am vediutu, decâtu a universitatci dein Bucuresci, de nou ordinată de prea demnulu ei prefectu dn I. C. Garleanu, care a inceputu ai si edâ catalogulu, voi. I. la a 1865, in 4°. Vediusem si bibliotec'a repausatului episcopii Sam. Vulcanii in Oradea-mare la a. 1847, fora de a sci, in ce stare se afla atunci si acumu. Bibliotece-le dein Blasiu, a' Basilianiloru si a Serainariului, suntu stricate cu totulu, dein cari *) Vedi ce scrie Nicet'a Choniatu de barbarie-le comise cu acea ocasiune, la Fabriciu bibliot. grec. tom. VI pag. 405 seqq. si in edit. Bonn pag. 854 seqq. etc; precumu si Schoel la 1. c. tom. VI pag. 28. abia se potii aduna una mica colectiune de fragmente, tote rupte, călcate si defectuose. Deintre privaţi, vom fi mai mulţi si intre romani, cari au colectiuni mari de cârti, ce s'aru pote numi bibliotece. ci io nu le am vediutu. Dr. Romuntianu, nemoritoriulu fundatoriu cunoscutu, inca adunase una biblioteca mare in Iasi, cî ardiendu împreuna in foculu dela 1821, mise pare, nu a vrutu a o mai repara, câ unu ce prea espusu peritiuni. Colectiunea mea inca patî mari pierderi aici in Blasiu si in Sabiniu, de mânuri amice si ne-amice, de cari nu voliu se me mai plangu in desiertu. Numai de vreo câte-va msa romanesci voliu se amentescu, ce se aflau la mene, si acumu se afla nu sciu unde si la cene, pentru câ se nu le pieră memori'a, fiendu destulu de interesante. Adecă: E n e i d e a lui Virgiliu, tradusa de repausatulu Bas. A a r o n, unu foliantu mare, originale, scrisu de mân'a autoriului, si cuprendiendu cele de an-taniu VIII cârti. Totu dela acel'asi remasese si altu foliantu, ce cuprendea una poema mare originale, sub titlu: Rcport'a dein visu, împreuna cu trei Elegie totu originali. Mai multe foliante de cause, lucrate totu de acel'asi câ procuratorii! in decursulu mai mul-toru ani. Le aveam dela verulu mieii repausatulu Dem. Aaron c. r. registratorii! la archivulu tesaurariale in Sabiniu. Mai erâ la mene si istori'a rescolei Hora-iaiie, scrisa de l ancu M an a radianţi, parocu in Cergâu, unu in 4-o nu mare, originale. Si Una colectiune de mai multe sute de diplome latine, pentru lucrure romanesci, estrasa dein colectiu-nile repaus. Comite Iosefu Kemeny, de Rm. D. Şte-fanii M o 1 d o v a n u acumu prepositu Capitulariu in Lugosiu, in vreo 150 de cole in 4-o scrisoria neteda si desa. Tote acestea impreuna cu alte msa si cârti, au peritu in Sabiniu in iern'a anului 1848/9, dein cortelulu, ce l'aveam la unu sasu. Dein colectiunea dein urma, se mai afla Ia mene in copia a patr'a parte, cea mai dein urma, copiata — 235 — de clerici in a. 1858. Er' diumetatea de antaniu, copiata dein ingrigirea mea totu atunci si prein ace-liasi, se afla la dn. Gr. B ari tiu , care se apro-mite a le publică in Foli'a Asociatiunei. Una copia depre acestea se afla si la Rm. Prepositu men-tiunatu, făcuta dupa revoluthme, celu pucinu dein partea ce se afla la mene. (XII.) COLUMN'A TRAIANA. V. HISTORIA UTRITJSQUE BELLI DACICI, — AUCTORE F. ALPH. CIACONO. (Fi CCCI. Legati Decebali regis pacem petunt, quam a Traiano Augusto, ut perfidi et hostes po-puli romani judicati, non obtinent. CCCII. Pons ligneus super Tibiscum, vel alium quempiam fluvium stratus, per quem mili-tes ad alteram amnis ripam trajiciunt. CCCIII. Navale Istro proximum, ubi Romani lintres, scaphas et liburnas etiam navigationi acco-modai, aedificant, maxima lignorum copia in strues pro eo usu congesta. Quae scalpris, et malleorum ictibus, aliisque instrumentis, secant, excavant, con-serunt, aereisque clavis artifices compingunt. Apud veteres ex cypresso, pinu domestica, sive silvestri larice et abiete, liburnae conficiebantur ; aerei fer-reis clavis praeferebantur, quod hos tempore et humore celeritur rubigo consumât : illos vero nec aetas aut fluctus atterat, sed magis in dies servet, licet dispendio sint maiori. Observatum praeterea a maioribus, utilissime post solstitium aestivum usque ad aequinoetium autumnale, et deinceps ad Kalendas usque Januarius, fortiores, duriores, et sicciores esse trabes abscissas ; quod si accesserit a quintadecima luna ad vigesimam tertiam usque caedi materiem, inamunis servatur a carie, reliquis autem diebus abscissa continuo senescit, in tabem et pulverem vertitur, quod ars et quotidiana expé-rimenta comprobarunt. Romanorum etiam religio docuit, bis tantum octo diebus pro aeternitate sacri-fìcia celebranda. CCCIV. Daci Castrum, seu oppidum quoddam munitum a romano milite occupatimi, expugnare conantes, maxima vi et caede repelluntur a Caesa-rianis militibus, qui praesidio a Traiano fuerant relieti. Saxis autem, quae ingenua in Dacos ex muris devolvunt, maxime se obsessi tuentur. CCCV. Romani milites, qui praesidiis arcem tenebant obsessam, cadaver Daci insignis, qui in ne.) CCCI. Legaţii lui Decebalu ceru pace, ci cà neamici necredentiosi ai poporului romanu jude-canduse, nu capeta dela Traianu. CCCII. Punte de lemmi preste Tibiscu, seau al tu ore-care riu, pre care soldaţii trecu de cea parte a riului. CCCIII. Staţiune de nài, aprope de Dunare, unde Romanii, adunandu forte mare multìme de materia de lemmi, edifica luntri si totu felulu de nài acomodate, lucranduo, talianduo si scobinduo cu uneltele necesarie, si batundule cu cunia de ararne. Celi vechi făceau naile dein cupresu, pinu domestecu, cetinu si bradu, si prefereau cunia-le de ararne celoru de fieni, pentru cà cestea dein urma mai cunindu se strica, de umediela si tempu rugi-ninduse, er'cele de ararne nu numai ap'a si tem-pulu nu le vetema, ci inca mai multule intaresce, de si verni mai scumpe. Afora de acea celi vechi oserbara, cà grandie-le taliate dela solstritiulu de vera pana la equinoctiulu de tomna si pana la prim'a Januariu, suntu mai tari si mai duratone, si cà, deca se talia dela a 15 pana la 23 a' lunei, materi'a de lemmi nu se manca de cari; er' cea taliata intru alte dîle numai decâtu se imbetranesce, se coce si se putredesce, ceea ce s'a aratatu si prein arte si prein esperientia. Inca si relegiunea prescriea Romaniloru, cà numai in acele 8 diìe se sacrifice pentru eternitate. CCCIV. Dacii, incercanduse a espumnà unu castelu seau opidu, ocupatu si intaritu de romani, se respingi! cu mare potere si stricatiune de catrà soldaţii romani, cari erau lasati acolo de Traianu. Er' eli mai alesu se apărau, fiendu incongiurati, cu pietre mari, ce le aruncau asupra Daciloru. CCCV. Soldaţii romani, cari tieneau castelulu ocupatu cu presidiu, arata neamiciloru sei, trupulu 30* — 236 - oppugnatione moeniorum occubuerat, catena vin-ctum, trabique e muris prodeunti alligatum, obsi-dentibus in ludibrium et contumeliam ostentant. CCCVI. Daci magno detrimento in oppugna-tione arcis accepto, veriti ne novus miles in sub-sidium veniret, obsidionem solvere, et in fugam se convertere coguntur. CCCVII. Trajanus Augustus ad duas astan-tes militum legiones adloquitur. Collaudat illorum virtutem, quod strenue in omnibus se gesserint, for-tissimeque pugnaverint ; proinde ad futurum belli finem feliciter obeundum summopere exhortatur: praemia illis et praesentia et futura pollicetur. CCCVIII. Regios thesauros, quos Decebalus subter vada Sargetiae amnis, baud procul a regia occuluerat, Trajanus Augustus invenit. Fluvium namque Decebalus rex, captivorum duntaxat niani-bus et opera, de proprio cursu averterat, atque suffossis deinde vadis, in specu magnam vim auri condiderat, pretiosissima quaeque, et eos liquores qui asservari poterant, eodem congerens. Quibus confectis, ne quispianr, quae gessisset, proloqui posset, omnes, qui facti conscii erant, occidi jussit. At Biculis captivus, cui res cognita erat, thesau-ros indieavit. Inventos autem, equisque asportatos in castra, partim militibus distribuit, partim fisco et aerario P. P. asservavit. Erant autem in his pleraque vasa aurea et argentea ingentis et ruedio-cris magnitudinis, gemmae omnis generis, et pre-tiosa suppellex corbibus ornatissimis contenta. CCCIX. Decebalus regia amissa, cunctaque fere in potestatem populi romani provincia redacta, thesauris quos abdiderat ereptis, concionem e sug-gesto ad suos milites habet, in qua fortunani suam nimis adversam conqueritur, nihil aerumnarum esse, quod non forti auimo tolerare decreverit, praeter servitutem et indignitatem regiae maicstati inferen-dam ; proinde, cum ab his calamitatibus se eruere nequeant, mortem sibi consciscere statuerit, quam ipsi debent ferre acceptam, quae momento temporis ab universis eximat raalis. Haec cum Dacis pro-posuisset, abnuunt multi, sententiamque velut duram detrectant, nonnulli acquiescunt, fidem observare, secumque commune periculum et necem subituros *) pollicentur. CCCX. Decebalus maxima animi angustia pressus, desperatis cunctis rebus, manus sibi infe-rens, pugione ad pectus adacto, se interimit. Reguli non pauci idem mortis genus subeunt, dum unui Dacu fruntasiu, care perise in baterea muri-loru, legatu in lantiu si de una grinda scosa in afora, spre batjocur'a si rusìnarea acelor'a. CCCVI. Dacii, in espumnatiune multu reu patiendu, si temenduse, se nu venia non ajutoriu celoru obsiediati, suntu costrinsi a se lasà de ob-sidiune si a fugi. CCCVII. Traianu imperatulu graiesce catrà doue legiuni, ce erau de facia, laudandule vertutea, cà s'au portatu barbatesce intra tote si s'au lup-tatu cu taria, si de forte indemna, a termina fericiţii acestu belu, apromitiendule premia si in presentia si in venitoriu. CCCVIII. Traianu imperata afla tesaurii, carii ascunsese Decebalu sub vadulu Streiului, nu departe de resiedenti'a regesca. Pentru cà Decebalu prein ajutoriulu unora captivi, abătuse cursulu apei, si sapandu vadulu, ascunse intra una spelunca una suma mare de aura si alte scumpeture, si beuture, ce se poteau conserba ; dupa care apoi, pentru cà nemenea se nu pota spune, cele ce s'au facutu, demanda a se ucide toti, câţi scieau de acestu lucra. Inse Biculi (al. Bicili) unulu dein-tru aceli captivi, cari scieau, arata tesaurii lui Traianu. Er' acest'a aflandui, demanda ase duce pre cali in castre, si partei impartì intre soldati, partei puse in vestiariulu publicu. Intre aceştia erau mai totu vasa de aura si de argenta, mari si mice, si pietre scumpe de tota speci'a, si alte unelte pretiose puse in cosiarce forte fromose. CCCIX. Decebalu pierdiendusi resiedenti'a, si mai tota provincia ajuugundu in poterea poporului romanii, inca si tesaurii ascunşi fiendui rapiti, deintru unu sugestii graiesce catrà soldaţii sei, tanguinduse in contr'a sortei sale prea amare, si cà nece una nevolia nu este, care se nu o suferia cu anema tare, afora de sierbitute si necuvenien-ti'a demnatatei regesci; de acea, nepotendu scapa de acesta calamitate almentrea, s'a determinaţii a se ucide insusi pre sene, suferindu mortea, carea singura-lu pote scapa intra unu momentu de tote rele-le. Acestea propunendule Daciloru, multi au recusatu, aflandu judecat'a prea aspra, er' unii se involira, promitiendu, cà voru pazf fideletatea, si impreuna voru suferi si periclulu comune si mortea. CCCX. Decebalu, strimtoratu forte tare, si desperandu de tote ale sale, si-dà morte de senesi, infigundusi in pieptu cucitulu. Multi deintre principi urmară acestu esemplu, unii infigundusi ase- — 237 — quidam vulneribus se confodiunt, quidam alios provocant, precibusque inducuiit, ad neeem alter al-teri infereudam. CCCXI. Daci non pauci Traiano Augusto se dedunt, ipsumque necis Decebali regis certiorem faciunt. CCCXII. Equitatus exercitûs romani équités Dacos profligat; Trajano Augusto ita jubente, quod provirjciae supererat, vastat, diripit, et subigit, mul-tis in captivitatem ex primoribus redactis, manus dum loro post terga revincit. CCCXIII. Ante praetorium Trajani in castris, caput Decebali regis et manus utraque") a cada-vere abscissae, Dacis captivis et militibus Caesa-rianis, maxima cum admiratione utrorumque osten-duntur, dum illi infelicis sortis miserti communem suam calamitatem déplorant, hi autem laetitia gestiunt, quod pacem et securitatem unius hostis acerrimi nece redemerit. CCCXIV. Praetoriani milites ante tentorium Caesaris in castris excubantes. CCCXV. Reliquiae Dacorum, qui in montana et edita loca confugerant, a romano milite delen-tur; et qui obstinato animo rebelles supererant, in captivitatem misere abducuutur, in triumphum as-servandi. Loca dein munitissima, expuj?natuque dif-ficilia, romanus miles conscendit, universa diripit, occupatque, licet adeo essent ardua, quae vix nisi uris et alcibiis essent pervia, quibns hi saltus abundabant. CCCXVI. Animal • tauro fere simile, hie ex-pressum, urns existit; ut loca ea fuisse saltuosa et edita, quae postremo Caesariani occuparunt, in-telligamus. Est antem urus animal, a Caesare lib. VI. belli gallici descriptum, palilo minus elephanto, specie, colore, et figura tauri : feritate tanta, ut ne parvulum quidem exceptmn mansuefiat. Cornuum ea figura et amplitudine, ut Gfermani eorum labris , argento circumlitis, pro poculis uterentur. Magna vis est eorum, et magna velocitas; neque nomini, neque ferae, quam conspexerunt, parcunt. Hos studiose foveis captos interficiunt. CCCXVII. Ale e s seu alee, utroque enim modo recte dici potest, animal est, ut Caesar lib. VI. belli gallici scribit, cui consimilis capreis figura et varietas pellis, sed magnitudine paullo antece-dens, mutilumque est cornibus, et crura sine nodis menea cucitulu, alţii indemnanduse seau roganduse de celi alalti, câ unii altor'a sesi de morte. CCCXI. Deintre Daci nu pucini se supunu lui Traianu, silu incunoscentieza de mortea regelui Decebalu. CCCXII. Calarimea ostei romane sparge ca-larimea dacesca, si dein mandatulu lui Traianu, ce mai remasese iu provincia, resipesce, predeza si supune, pre mulţi deintre nobili prendiendui legaţi, si ducundui cu mânu-le dupa spate legate cu fune. CCCXIII. Dein a-antea pretoriului impera-tescu in castre se arata capulu regelui Decebalu si ambe mânu-le taliate de trupu, fiendu facia atâtu daci captivi, câtu si soldaţi romani, spre marea loru mirare, celia conpatimindu si plangundusi sortea comune, cestia bucuranduse forte, câ câşti-gară pace si securitate cu perirea unui inemicu forte inviersiunatu. CCCXIV. Soldaţii de garda preveghieza in castre in a-antea cortului imperatescu. CCCXV. Remasîtiele Daciloru, cari scăpaseră in locure muntosa si inalte, se nemicescu de catrâ soldaţii romani; si dein acelia, celi mai neîmpăcaţi, se ducu in captivitate si se pazescu pentru triumfu. In urma soldaţii romani se suie in locu-rele cele mai intarite, si mai grele de ocupatu, le surupa pre tote si le predeza, de si asia erau de neapropriate, câtu abea bourii si aleii, de cari erau pleni aceşti munţi, poteau se se suia. CCCXVI. Animariulu aici figuraţii si asemenea taurului, e bourulu, spre a intielege, câ loeu-rele ocupate mai in urma de imperatesci, au fostu padurosa si inalte. Er' bourulu e unu animariu de care si Cesare scrie in lib. VI. alu belului ga-licu, cu ceva mai micu decâtu elefantulu, la figura si colore câ taurulu, er' atâtu de selbatecu, in câtu nece prensu de micu nu se imblandiesce. Corne-le i suntu de una forma si mărime, in câtu Germanii intrargentiandule buzele, le usuau de pocule. Mare eră poterea si liutîmea loru; si nu crutiau nece omu, nece fera, ce vedeau. De acea prendiendui in grope, i si ucideau. CCCXVII. Âlcea (alces si aice latinesce) e unu animariu, precumu-lu descrie Cesare la loculu citatu, asemenea caprioreloru la forma si la ver-gatur'a pielei, ci la mărime cu ceva mai inaltu, fora corne, si cu fluerele fora, nodure si inchia- 238 articulisque habet; neque quietis eausa procumbit, neque siquo afflictum casu conciderit, erigere sese aut sublevare potest. Huic arbores prò cubilibus. Ad eas se applicat, atque ita paullum modo recli-natimi quietem capit; cujus ex vestigiis, cum est animadversum a venatoribus, quo se recipere con-sueverit, omnes eo loco, aut a radicibus subruunt, aut abscindunt arbores, tantum ut summa species earum stantium relinquatur. Huc cum se consue-tudine reclinaverit, infirmas arbores pondere affli-git, atque una ipsum concidit. Alcis autem formam et imaginem animai bic expressum habet, nisi cor-nila obstarent, excorne enim Caesar, ut modo dixi-mus, facit. At vero Pausanias, Aeliano de natura animalium testante, in superciliis cornua habere mares testatur : foeminas contrà omnino carere. Olaus Magnus, qui in regionibus, ubi frequentis-sime proveniunt, non solum diu versatus sed natus etiam, cornutas nobis alcas describit, qualis est haec in hac collimila marmorea scalpta. Caeterum vide Plinium lib. Vili. cap. 15, et Solinum cap. 32. Fateor, me harum ungulas solidas bifidas, ut speculum lucentes, ex regionibus borealibus advectas, saepe vidisse et Imbuisse etiam , . cornua vero nunquam. CCCXVIII. Sol oriens, forma imberbis juvenis, intra circuiti anibientem amictum expressus, quo tempore, et bora dici, hi reguli fuerint capti, signi-ficans; aut deus aliquis fingitur, eorum quos vana gentilitas ci-edidit, aut Dacis adversus, ve! Roma-nis propitius ; aut certe delubrum aliquod in saltu et editissimo monte constructum, religioni dei ali-cujus consecratum, incolisque frequens, ilio loco, ubi hoc proelium gestnm, vcl Victoria parta. CGCXIX Rcliquiis Dacoruni subactis, Daciae-que regionis facile Romani potiti, regali se dedunt, captivi vincti ducuntur:::) ; urbes vacùas, a civibus fugientibus desertas, diripiunt, vastant, ignique suc-cendunt. * CCCXX. Cives urbium, quae in hostium po-testatem venerant, ipsorumque pracdae patuerant, aliò fugientes commigrant, dulcia pignora, sarci-nasque humeris portantes : armenta, pecora, illius et aetatis et regionis praecipuas opes, secum ab-ducnnt. Quos fugientes Romani milites persequun-tur, non tamen assecuti, libere provincia omni ture; de acea nece se culca diosu, nece se pote scolâ, deca cumu-va a cadiutu la pamentu; de acea se culca rezimanduse de arbori; si asia ple-canduse intru una parte pucinelu, dormu. Deci ve-natorii, ciinoscundu de pre urme, unde au datin'a de a se culca, talia toti arborii dein acelu locu dela radecina, si numai atât'a lasa, câtu se pota sta in susu. Aci dara venindu se se culce si rezi-manduse de arbori, i-apasa, si deimpreuna cadu la pamentu. Er' form'a si figur'a animariului aici espresn, aru fi ale alcei, deca nu arii sta contra cornele, de ora ce Cesare dîce, câ-su fora corne, precumu amu premisu Inse Pausani'a, dupa mar-turi'a lui Aelianu despre natur'a animaria-loru, scrie, câ barbatusii au corne de asupr'a sprance-neloru, er' mulieruscele nu. Er' Olau Magnu, carele in regiunile, unde aleii se afla forte mulţi, nu numai petrecu indelungu ci era si nascutu, descrie pre aceste animaria câ an corne, precumu e celu scobitu aici in columna. De almentrea vedi la Pliniu in ist. nat. lib. VIII capu 15, si la Solinu capii 23. Însumi marturescu, câ adeseori am veI diutu si am si avutu unghie de aici solide si crepate, lucendu câ oglinda, aduse dein regiunile nordice, dar' corne nece una data. CCCXVIII. Sorele resarindu, in form'a unui june nebarbosu, espresu intru unu imbracamentu ce-lu incungiura, arata in ce tempu si in ce ora fura prensi aceşti nobili; seau se figureza vre-unu dieu, dein celi ce-li credea desiert'a paganime, inemicu Daciloru er' Romaniloru amicii; seau vreunii templu asiediatu in pădure au in vre-unu munte prea inaltu, si dedicatu cultului vreunui dieu, si cercetaţii de poporu, in acelu locu, unde se templâ acea bătălia, seau se castigâ acea victoria. CCCXIX. Subjuganduse remasitiele Daciloru, si Romanii cuprendiendu pre liusioru tienutulu Daciei, nobilii se supunu, captivii se ducii legaţi ; cetăţile desierte, paresite de celatianii fugiţi, se predeza, surupa si se ardu. | CCCXX. Cetatianii cetatiloru, ce venera in poterea inemicului si fura espuse predatiunei acestor'a, fugindu se ducu intru al tu locu, ducundu pre umeri dulcile sarcine si odora, si menandu turme de vite si de oi, ce erau averile aceloru | tempure si tienuture. Pre aceştia soldaţii romani-i persecuteza, inse fora de ai ajunge, si asia esu — 239 — excedunt. Ubi et foeminarum et puerorum habitus, venusti satis, exprimuntur. Hoc secundo bello Dacico absoluto, Decebalo vita defuncto, proceribus captis partim, in amici-tiam et fìdem populi romani partim susceptis, Dacia in provinciae formam redacta, praesidiis ubi-que locorum dispositis, arcibus dirutis, quae facile teneri haud poterant, Trajanus Augustus Caesa-rum strenuissimus, tot victoriis clarus, tot opibus et spoliis onustus, in Urbem ex Dacia remigravit, terrestri vel maritimo itinere incertum, ubi secun-dum de Dacis triumphum egit summa pompa, gra-tulatione, et applausi! Senatus totiusque populi Eomani. Non autem liquet, quo anno ejus imperii id gestum, nam prior triumphus anno septimo imperii sui de Dacis et Sarmatis est habitus, trien-nium eo bello durante ; quod autem tempus inter utrumque triumphum intercesserit, quantumve se-cundum bellum Dacicum dilatum, non constat. Exitus huius belli, sicut Dacis funestissimus, ita Traiano Augusto felicissimus et clarissimus fuit. Secundi belli ÌVota. Esplieatiunea se teriaineza cu tàbl'a CXIV, dein tiera fora impiedecare. Unde se pote vede si portulu mulierilom si prunciloru, care e destulu de fromosu. Terminanduse acestu belu alu doile Dacicii, regele Decebalu perindn, er' nobilii parte fiendu prensi, parte cuprensi in paz'a poporului romani, Daci'a redusa in form'a unei provincie romane, presidia despusa pretotendenea, si castelele, ce nu se poteau tiene' liusioru, fiendu surpate, imperatulu Traianu, celu mai bravu deintre Cesari, ilustraţii cu atâte victorie, si incarcatu de atâte prede, se intorse dein Daci'a la Rom'a unde tienii alu doile , triumfu depre Daci. cu forte mare pompa, gratu-landui si aplaiidundui SenatulU si totu poporulu romanu. Nu se scrie inse, pre apa seau pre uscatu s'a intorsu, si in ce anu alu imperiului seu, câ ce triumfulu .antaniu se tienii in anulu alu VII alu imperiului seu dupa trei ani de bătălia, ci nu se scie, câtu tempu a trecuţii intre I-lu si alu Il-le triumfu, nece câtu a tienutu alu Il-le belu dacicii. Er' ca-petulu acestui belu, pre câtu fii de funestu Daci-loru, pre atâtu a fostu mai ferice si mai glorioşii pentru Traianu imperatu. Dacici finis, cu care si column'a se conclude. (IV.) FASTI-I ROMANI. (Urmare dein Nr. IX.) A. u. C. A. a . Chr. 539. Ti. Semproniu Gracchu Q. Fabiu Maximii Verrucosi! III. . 215 540. Q. Fabiu Maximu Verrucosi! IV. M. Claudiu Marceilu III. 214 541. Q. Fabiu Q. fil. Maximu Ti. Semproniu Gracchi! II. 213 542. Q. Fulviu Flaccu III. App. Claudiu Pulcher . 212 543. Cn. Fulviu Centumalu P. Sulpiciu Galba Maximu . 211 544. M. Claudiu Marcellu IV. M. Valeriu Laevinu II. 210 545. Q. Fabiu Maximu Verucosu V. Q. Fulviu Flaccu IV. . 209 546. M. Claudiu Marcellu V. T. Quinctiu Crispinu . 208 547. C. Claudiu Nero M. Liviu Salinator II. 207 A. ii. C. A. a. Chr. 548. L. Veturiu Philo Q. Caeciliu Metellu . 206 549. P. Corne'iu Scipio Africanu P. Liciniu Crassu Dives . 205 550. M. Corneliu Cethegu P. Semproniu Tudilanu . 204 551. Cn. Serviliu Caepio C. Serviliu Gemimi . 203 552. M. Serviliu Gemimi Ti. Claudiu Nero . 202 553. Cn. Corneliu Lentulu P. Aeliu Paetu . . • . 201 554. P. Sulpiciu Galba Maximu II. C. Aureliu Cotta . 200 555. L. Corneliu Lentulu P. Villiu Tappulu . 199 556. Sex. Aeliu Paetu Catu T. Quinctiu Flamininu . 198 557, C. Corneliu Cethegu Q. Minuciu Rufu . 197 — 240 — A. u. c. A. a. Chr. 558. L. Furiu Purpureo M. Claudiu Marcellu . . 196 559. L. Valeriu Flaccu M. Poreiu Cato . . . . 195 560. P. Corneliu Scipio Africanu IL Ti. Semproniu Longu . . 194 561. L. Corneliu Menila Q. Minuciu Thermu . 193 562. L. Quinctiu Flamininu Cri. Domitiu Ahenobarbu . 192 563. P. Corneliu Scipio Nassia •M'. Aciliu Glabri o . . . 191 564. L. Corneliu Scipio Asiaticu C. Laeliu Nepos . . (Va urmd.) . 190 NOTITIE DIVERSE. —• Grecii dîceau, ca este una dîna, care ingana reu pre omeni, si in batu-jocura seau certare le trami-te chiaru, ce le e mai uritu, si ce defăima intra alţii. Eli o numeau nemeşis, romanii camu: pacala. Amu patitu-o si noi mai de multe ori, si mai de curundu in nr. trecutu alu archivului la pag. 224 col. 2, unde nu se scie, fost'amu in orbia de 2 ori, ori numai 1 data, de amu scrisu humanitatei cu h, seau numai nu amu vediutu erorea tipografica. Destulu câ h e acolo, in contr'a voliei nostre, precumu nu se mai pote nemenea indoi. Amu pote inse, se lu aparamu aci, si inca dein cause forte momentose, — a) pentru câ humanitatea inca nu e cuventu ince-tatianitu in limb'a romanesca, nece macaru ca filo-sofi'a si fii ologi'a; b) pentru câ vene dela homo - humanus, er' homo rom. o m u, dela humus rom. huma, si asia dupa analogi'a logica, unde scrii huma cu h, poti scrie si hum anitate fora incosecentia, celu pucinu; c) pentru câ si latinii, acumu scrieau pre h, acumu nu, — dar' inca-lu scrieau uneori, si unde nu se cădea, de esemplu scriendu tri umphus, sul phur, nu tri umfus, nece sul fur, si alte mai multe câ acestea, ce nu se potu aparâ cu etimologi'a greca, mai alesu, candu gogosiatii de pre atunci, mai nu mai poteau almentrea pronuncia, decâtu totu cu h si erasi h: ch, ph, th, teste Catullo in LXXXIV. Chomoda dicebat, si quando commoda vellet dicere, et hinsidias Arrius insidias. Et tune mirifice sperabat se esse locutum, cum quantum poterat, diceret hinsidias. Credo, sic mater, sic liber avunculus eius, sic maternus avus dixerit, atque avia. Hoc misso in Syriam, requierant omnibus aures Audibant eadem haec leniter et leviter. Nec sibi post illum metuebant talia verba, cum subito adfertur nuncius horribilis: Ionios fluctus, postquam illuc Arrius isset, jam nori Ionios esse, sed Hionios. Presupunendu, ca toti lectorii nostri sciu ceva latinesce, nu adaugemu la acestea traductiune romanesca, inca si in mani'a celoru, ce nu sciu nece macaru atât'a ce ea nu potemu presupune. — Eca ce ne scrie si unulu deintre rarii nostri abonaţi, in materi'a istorica-literaria : „Rme D. Mai pos-cetindu astadi in ajunulu alegerei Episcopului —- ?, actele si fragmentele istorice baserecesci, scose la lumina de Rti'a Ta, si dandu la pag. 190 de not'a, in care arati, cuma ca Protopapadici'a msa, de P. Maioru. nu se mai afla in bibliotec'a Seminariului, unde am sciut'o si io, me grabescu a Ti arata, cà eu am vediutu si avutu a mâna acea carte in tomn'a anului 1858 *) la protopopulu I. Olteanu in Bucerde, pre care totu atun-cia l'am rogatu, câ se o restitua „brevi mânu" la loculu ei. Deca par. Olteanu pana acumu nu a respunsu ro-garei mele, si detoriei sale, nu sciu ; Rti'a Ta, care pre-cumu se vede, tieni in evidenţia tote opere-le, câte au esîtu vre-una data la lumina in lume (!), vei fi sciendu mai bene. Si io ne sciendu, deca vomu mai trai pana, mane, cu tote cà - su bene si sanetosu, descoperinduti acestea remaniu" etc. Nu ne amu uitatu'de acesta descoperire, ce ne se facù si cu vorb'a via, inse dupa publicarea cartei nostre. Amu intielesu inse dein altii, cà Protopapadi-chi'a acesta se afla la unulu dein abonaţii nostri, si nu ne indoimu, cà ne o va tramite, câ se o punemu era- si la loculu, ce iam destinata deinceputu, alesu cà acumu s'a sì publicatu mai anu tiertiu in Sionu, si nu mai este causa deao retiené. — D. Prof. I. Masimu, dupa diaria-le dein Bu-curesci, a tienutu in adunarea Ateneului intru unele dein sere-le lui Ianuariu, una disertatiune despre scrierea romana cu litere latine, care nu scimu, deca s'a publicatu in foli'a Ateneului, pentru cà nu ne se tramite, desi noi iamu tramisu foli'a nostra, de candu s'a inceputu. — In unele diaria s'a anunciatu, cà a esitu de sub tipariu, opulu demultu promisu : despre orto-grafi'a romana, de Alex. Georgiade Bonachi, care inca nu l'amu vediutu. — Dlui I. I. in Beiusiu: nrii VI—X s'au tramisu la adresa. *) Actele ei fragm. s'au publicatu in 1855. Nr. XIII. va aparé in 15. Martiu v. a. c.