ARCHIVO
pentru filologia si istoria.
Ñr. X.	25. Noembre	Î86TT
xx.
Dein LUCRĂRILE SOCIETATEI ACADEMICE ROMANE.
a. General i a.
Dupa aproraisiunea data in Nr. trecutu, me aflu oresi-cumu indetoratu, a face si dein parte-mi unele dechiaratiuni mai detaliate asupr'a celoru intemplate in decursulu sesiunei dein estu anu, atâtu in siedintiele plenarie, câtu si in co-misiunile Societatei academice, la cari am luatu parte. Dar' si fora atare oblegamentu bucurosu voliu, si pote voli ori-si-care membru alu societatei, a dà atari dechiaratiuni, pentru cà prein ast'a, deca suntu facute cu stricta esactitate, interesulu publicu nu pote decâtu se castige.
Cea mai mare parte acestei sesiuni, s'a ab-sorbitu, precumu se scie, in deliberarea si desbá-tenle asupr'a statuteloru societatei. Materia in adeveru destulu de interesante, inse care nu merita desbateri asia de lunge si minutiose, câtu se rapesca mai multu de diumetate dein tempulu acestei sesiuni. Caus'a fu, cà preparatiunea proiectului se facù, asia dicundu, in fug'a mare si dnpa unu proiectu mai vecbiu, care in cea mai mare parte nu mai respundea impregiurariloru de facia; si asia, desbaterile, ce se cuvenea a le face in sinulu comisiunei proiectatorie la fia care punctu si pa-ragrafi! , s'au amenatu la siedentiele plenarie, fiendu cà se prevedea, cà se pote templa, cá desbaterile comisiunei ori câtu de lunge si minutiose se fia, de nou se se repetiesca totu in asemene mesura, cá si candu nu aru fi precesu in siedintiele comi-siunei ; ceea ce s'a adeveritu in desbaterile asupr'a proiectului de ortografia.
Inse atari inconvenientie suntu mai totu de un'a inevitabili, si de acea escusabili, nu numai in ori-ce adunare, la care lieu parte omeni teneri si infocati dupa natura, ci si in adunările betrani-loru, cari dupa natura suntu mai stemperati, alesu deca adunările custa dein numeru notabile de mem-AECHIVU pentru FILOLOGIA sì ISTORIA.
bri, fiendu câ si betranii inca totu asia suntu de verbosi, deca nu mai multu, câ si celi teneri. De unde apoi, câ si aici, setempla, câ dupa desba-teri prea lunge asupr'a unui obiectu, in urma nu mai remane destulu tempu pentru deliberare si a-supr'a celoru alalte obiecte; si asia caută se se a-mene	pre	alta	data,	seau	se se	decidă	ca	mai	pu-
tina precumpanire si cu mai mare precipitantia, de cumu ar' cere obiectulu de sub pertractare.
Dein acesta causa, si nu dein alta, chiaru si obiectulu, pentru care specialmentej se convocase sesiunea anului curente: stabilirea ortografiei nu numai in principiu, ci si in detaliu, erâ pre-ste tota potenti'a, intru unu tempu atâtu de scurtu, cei remase, se se pertracteze si se se determine cu destula indemanare si cu intrega cunoscentia de causa, ce in a-ante de toate se cerea la una deci-siune definitiva, cumu se aştepta, intru unu obiectu de atâta importântia, cumu se considera a fi ob-iectulu de ortografia.
Nu dar' dein desperarea causei, precumu s'a scrisu undeva, propuseră etimologistii intrerumperea si amenarea desbateriloru asupr'a detalia-loru in Ortografia, — ci numai pentru câ dein disensiunile tienute pana atunci se oserbâ, ca nu este cu po-tentia a petrece nece macaru diumetate dein proiectulu detaliului ortograficu pana in 15 septembre v., terminu, preste care continuarea sesiunei nu se mai potea prelungi', dein causa, câ in urm'a clepartarei mai multoru membri, ce precesese, si a altor'a ce nu se potea amenâ mai incolo, dupa 15. sept. membrii so-cietatei nu erau se se mai afle in numerulu nece-sariu pentru a aduce condusa valide, chiaru si candu numai cu unulu ar' mai fi scadiutu.
Lenga acestea, nu voliu se punu vre-unu momentu si pre vorbele respandite, ce se audieau, câ unii membri in adensu s'aru fi nevolîtu se trâ-gane pertractatiunea ortrografiei cu dispute lunge si peripeţie necurmate, pentru câ se nu se alega nemica dein lucru, si asia unu nou motivu se fia 24
186	—
iu cuntr'a regime-lui actuale: cà se facu spese enorme pre computulu statului fora nece unu re-sultare palpabile pentru naţiune.
Cu	tote	astea,	nu	e de a	se	nega,	cà	si	io
si altii, si dora toti, câţi amu suscrisu Propunerea Ortografica cu celi 5 paragrafi mici, intre altele amu fostu conduşi si de acelu motivu, salutariu dupa părerea nostra: cà se nu ne des-partîmu dela acesta sesiune fora nece unu resui-tat u, ori câtu de micu se fia acel'a.
Inse resultatulu, ce va ave acea propunere, acceptata, preste aşteptarea mea, de toti membrii presenti a fora de unulu, nu numai cà nu va fi micu, dupa cum ar' judecà pote cene-va dupa pu-cinatatea numerului paragrafiloru si dupa concisiu-nea testuarei loru, — ci dein contra, dupa con-vicţiunea mea celu pucinu, venitoriulu va demustrà, cà cosecentiele acestoru pucini si mici paragrafi suntu mai mari, decâtu la prim'a vedere.
Dar' si atunci numai decâtu s'a vediutu, ce cosecentie potu se se deduca dein aceli paragrafi.
D. Jonescu, premium s'a oserbatu, numai decâtu s'a decbiaratu, cà prein adoptarea acestei Propuneri, intielege cestiunea semneloru a fi definitivii închisa. Amu adoptatu, dîse, 25 de litere latine pentru ortografia romana, si le amu de-chiaratu de ajunsu, fora de a mai amenti de ce-dile, cari nece suntu litere, nece se potu aplica in scrierea romanesca; fiendu cà cedila, dupa natur'a ei primitiva, cum o au afiatu francesii, e unu S suscrisu, ce se substituein loculu literei de asupr'a, er' nu se impreuna cu dens'a in pronunciare, dein care causa nece francesulu, candu scrie f a 9 0 n , nu pronuncia f a c s 0 n, ci numai fason lasandu pre c afora; de unde si noi, scriendu di cu, ţinu, ar' cauta se pronnnciàmu numai: si cu, sinu etc. fora D si T.
D. Heliade inca, totu dein temerea de atari cosecentie, nu vrù se suscria acea Propunere, deca nu se va sterge §. 2, pentru cà sia temutu preQ, care elupa proiectulu comisiunei are se cada dein numerulu litereloru pentru cuventele cur atu romane; ce domnia-sa nu voliesce, de si fusese membrulu acelei Comisiunei, precumu insusi apriatu a decbiaratu.
Se scie, cà si I I a scapati! numai ca prei n pene ; — si io, in testuarea acelui paragrafi!, unde se infira literele superflue, numai dein acea causa nu l'am mai amentitu, pentru cà se nu susciti! pentru
densulu vre-una opusetiune in contr'a a tota propunerea, dupa ce m'am convinsu, cà intru ast'a acumu nu ne mai potemu intielege.
Intielegu prea bene, pentru ce d. Heliade, care acumu se	serie cu	H,	apara	cu atâta	taria
pre H ; intielegu	si pentru	ce	apara	pre Q.	Si in
adeveru, motivele pentru Q, dein puntu de vedere ultra-etimologica, suntu cu multu mai ponderosa, de câtu cele pentru H, de care gramaticii vechi latini se si indoieau, deca se pote numi litera"), — de acea au si ceva rai son.
Dar' nu intielegu de locu, pentru ce d. G. B., si altii, au militatu atât'a, nu numai in comisiùne si in siedentia plenaria, ci si in reportulu fragmentarul deiii Gaz. Tr., pentru acea litera dubiosa. Dupa ce nu numai io in comisiùne, ci si d. L a u-reanu in siedentia plenaria dein 7/19. sept., a spusu netedu dlui G. B., care si atunci citase a-celasi esemple cu H, cà si in fragmentele dein Gazeta: cà nece unulu dein acelea nu e curatu r 0 m a n u.
Chiara si esemplulu celu mai batutoriu la ochi, ha mu romanesce, si hamus latinesce, nu suntu de aceeaşi origine. Si noi presupunemu, si tre-bue se presupunemu, pre d. G. B. mai bunu lati-nistu, de câtu se creda seriosu, cumu cà aceste doua cuvente suntu de u n a origine. Deca d. G. B. voliea se deriveze hamulu romanului de la ha-b e n a ahi latiniloru, cà pre h a b a u c u dela h e b e s, totu ar' mai merge, dar' dela hamus e curatu imposibile.
Intre hamulu calibra de curea seau de fune la romani si unguri, si intre hamus alu latini-loru de metalu, romanesce unghitia cu care se prendu pescii, nu pote fi nece una afinitate ; in totu
*) Quintilianu lib. I. c. V. 19 : Quamquam per aspirationem sive adjicitur vitiosc sive detrabitur, apud nos potest quaeri: an in scripto sit vitium? Si H litera est, non nota, cujus quidem ratio mutata cum temporibus est saepius. parei ssi me ea veteres usi etiam in vo-calibus, quum Oedos, ircosque dicebant; etc.
P risc ian u lib. I., capu III, 8: H enim aspiratio-nis magis est nota. Ibid. c. VIII, 47; I I literam nou esse ostendimus, sed notam aspirationis.
M. Valeriu Probu I, ed. Putsch p. 1390 lin. 14, seq. H iliteram vero scire debemus consonantis loco poni non posse, quia nota est aspirationis, non solida litera.
M. Victoriiiu, I. ed. Putsch p. 1452: H quoque aspirationis notam, non literam, aestimamus.
— 187 —
casulu nu mai mare, decâtu intre coma latinului gj romanului, si intre koma ungurescu.
Si de se indoiesce ceneva de acestu asertu alu nostru, placa a caută prein tote dictiunaria-le latine, deca va afla macaru umbra de urma, câ hamus ar' insemnâ ha mu.
Vedi celu pucinu la Forcellini, celu mai co-piosu in citate dein autorii clasici, si vei afla, câ hamus insemneza unghitia de prensu pesci, scoba de fieru, instrumentu strambu medicale, si preste totu fieru strambatu, seau ce semena cu acest'a. Si fiendu câ scimu, câ nu toti au pre Forcellini, fia-ne liertatu, in grati'a celoru ce nulu au, a cită vre-una câte-va esemple.
„Cicero de sen. XIII : voluptate homines ca-piuntur, ut ham o pisces.
„Horatiu, Ep. I, 7 v. 74:
Occultum visus decurrere piscis ad hamum.
„O vid iu, Heroid. XIX, 13: —
Nune volucrem laqueo, nune piscem ducitis h a m o.
Caesar, beli. gali. VII, 73: Taleae pedem longae, ferreis hamis infixis, in terram infodie-bantur; adecă cu scobe. — Pliniu, hist. nat. XIX, 1, 3: Stupă pectitur ferreis hamis; adecă cu pi eptenusi . — Ovidiu, Metam. XI . 342:
Oraque adunca dedit, curvos dedit unguibus h a m o s.
Unde in acestu locu mai dein urma se vede, câ hamus insemneza si ghiara-le paseriloru rapaci, si de aci la noi hamus unghitia dela unghia. Etc.
Nu avemu terapii nece locu, se ne ocupâmu cu esaminarea si a celoru alalte esemple; oser-bâmu numai, câ deca esemplele: hamesitu hîdu, holbatu etc. potu se aiba ceva valore, câ cuvente curatu romane, de cari singure erâ vorba in disputele despre H, noi amu pote aduce si mai multe si mai certe, precumu: hui pe, hol-bura,	hi	ar	a,	hiru,	etc,	numai câtu	au	acea	in-
convenientia, câ intru insele pronunciarea cu H, in locu de F seau V, se tiene in adeveru numai de acea, ce d. Gr. B. numesce j ergu =jargon, kauderwălsch. Er' aci nu pote fi vorba de ger-guri, ci numai de pronunciare si scriere corecta, cei dîcemu orthoepia si ortografia.
Ar' fi inca prea lungii, a mai desbate cu asta ocasiune si asupr'a cestiunei: cari suntu cuvente curatu romane. Noi, una suma de membri,
amu precisu de repetîte ori, cumu câ prein cu-ratu romane, cumu stâ in testulu proiectului, intielegemu pre cele de origine neindoitu latina, er' nu pre cele barbare, seau de origine incerta seau dubia, de care felu suntu tote cele produsa de d. G. B. afora de holba tu in locu de vol-batu.
Nu amu negatu, departe se fia, câ in limb'a romanesca se afla cuvente, ce se pronuncia cu unu felu de H, care inse nu e pronuncia adeveratu latina, precumu am aratatu aliurea. Inca lasâmu, câ atari cuvente se se numesca si r om ane s ci. Inse nu admitemu, câ suntu romane adecă de origine latina, afora de unele schimosite in pro-nunciare.
Subtilităţi! va dîce ce-ne-va. Asia este. Nu avemu ce face. Câ in filologia si filosofia nu se pote fora subtilităţi. Cui nu plăcu, fuga . de ele; deca nu, admită-le.
Inse suntu subtilităţi gramaticali, cari de una data suntu si istorice, si de cari, câ de totu, ce e istoricu, avemu si caută se avemu totu respectulu ce merita.
S'a oserbatu mai incolo, câ unele limbe neolatine inca nu au pre H de locu seau forte pucinu.
La Italiani intru atât'a e necuscuta pronunci'a de astadi a' acestei litere, câtu chiaru si candu vorbescu latinesce pronunciaK in locu de H: miki, si nikil, in locu de mihi sînihil. De acea la eli H e numai unu semnu ortograficii, care nu are pronuncia, si se pune seau numai spre destintiune, precum in verbulu ho sihanno, câ se le destinga de o si anno in scrisu, câ ce in vorbire nu se potu destinge, decâtu prein însemnarea loru; — seau numai câ semnu conventiunale dupa C si G urmandu E seau I , pentru câ sesi retienia pro-nunci'a	aspra,	ce	o	au	in a-ante	de	a,	o,	u, pr.
chiamo,ghiaccio.
La francesi pronunci'a ele astadi a lui H e cunoscuta si se scrie desu; numai câtu nece fran-cesii nu o pronuncia de locu in cuventele de origine latina, unde H e originale. Francesulii scrie honnenr, pentru câ e ullra-etimologistu, dar' pronuncia hîdeux cu H, pentru câ cuventulu seau e barbaru, seau are forma barbara cu H in locu da F, deca e dela foedus.
La ispani se scrie inca forte adesu, nu numai unde se scrie si la latini, pr. hombre lat. ho HI o, ci	si	in	locu	de	F	si	G	ai	latiniloru,	pr.	in	hablar
24:::
— 188 —
dela fabulari, si hermoso, hermano dela formosus, germanus; inse nece una data nu se pronuncia ;' er' dupa C e numai semnu conventiu-nale, câ si la francesi, câ se semneze celia pre i, cestia pre m cirilice, pr. mu elio, di msio, lat. multus; (franc, cho'ux, dî uns, lat. caulis).
Noi inse, cari nu volîmu a fi ultraetimolo-gisti, admitemu, se se scrie H in cuventele straine, usitate seau ne asitate la romani, si de acea nece nu amu surghiunitu pre H dein Propuner ea nostra ortografica, ci l'am lasatu se figureze intre cele 25 de litere ale alfabetului adoptaţii.
Nu admitemu inse, cà ar' fi necesaria, câ cele alalte 19 litere specificate in proiectulu comisiunei, pentru cuventele cura tu romanesci.
Eca, asia era pusa cestiunea pentru H, in siedenti'a amentita, dein partea celoru numiţi eti-mologisti ; cestiune purè teoretica, pentru cà si noi, etimologistii, admitemu se nu se scria in cele c u-ratu romanesci, pentru câ nu vomu se scriemu homu, humeru, humedu etc. desi latinii clasici scriu cu H: homo, humerus, h urni dus.
Si se vedi lucru de minune, cà noi, celi numiţi etimologisti, combatemu pre ultraetimologisti, si facemu sembra cu fonetistii ; — si fonetistii totu ne combătu, chiarii si unde suntemu fonetisti.
Dar' se mai revenimu pucinelu la cuventele romanesci si dein altu pun tu de vedere, despre care erasi a fostu certa mare intre membrii academici, fora de a potè veni la una cointielegere, nece dupa închiderea sesiunei, precumu arata disputele urmate.
Intre membrii societatei suntu, cari s'au pro-nunciaci pentru tote cuventele, ce suntu in limb'a romanesca de acumu : cà le recunoscu de roma-esci, dupa cele premisa inca si de cur atu romane; dîcu, ca desi straine dupa origine, dar' acumu suntu c ivi tate donata, si nu este nici una potere in lume, care se le sterga dein limb'a romanesca, — de acea t r e b u e adunate tote, tie-nute, conservate, inca ce e mai multu si băgate in Die t iun ar iu lu celu mare alu Natiunei, ce va Academi'a selu creeze, bagu de sema, vorbindu in atare limbagiu, pentru câ si acestea, câ unele margaritaria pretiosa, se se păstreze in acelu te-sauru natiunale, care are se devenia proprietatea fia-carni romanii, si prein ast'a si cele mai oscure se se faca mai cunoscute, si cele mai locali se se estenda preste totu teritoriulu romanu.
N'am fostu neci candu, cumu se dice, de asemene parere, nu sum, nece voliu fi nece una data. Si m'am dechiaratu francamente in senulu comi-siunei lexicografice, la care si io avui onore a ff membru, cà la unu atare depositoriu alu limbei natiunali, care se cuprenda tote gunoia-le slavice, tartarice, mongolice etc. etc, nu voliu coopera nece una data, si cà mai bucurosu mia si talia degetele, decâtu semi apunu numele la unu atare tesauru de cărbuni, câ celu dein fabula, inse fora de a se potè preface in diamanticale.
Mi-s'a obiectatu : câ si limb'a italiana, cea mai curata dein limbele neolatine, inca a receputu iu marele dictiunariu natiunale della Crusca una mulţime de cuvente barbare, alesu longobardice.
Asia este, si in adeveru cà acele cuvente suntu multe; inse in comparatiune cu mas'a sla-vonismiloru, ce iau aruncaţii câ cu venturatori'a in limb'a romanesca, si in cărţile nostre, scrietorii, traducătorii, si gramaticii (dì rpxmf.tiiiii) nostri, cumu se numeau mai de multu scrietorasii de pre la divanuri si munastiri, — in comparatiune, dîcu, macaru numai cu acesta masa de slovenismi, lon-gobardismii italianesci dein dictiunariulu della Crusca suntu una adeverata bagatela, carea mai de totu despare si nu se mai cunosce in cea al-alta masa natiunale a limbei italiane, cumu despare de nu se mai cunosce unu pumnu de neghina intru una aria de grâu curatu. Candu la noi dein cuntra proportiunea e intorsa, si neghin'a slavonismiloru, si a' altoru ismi de asemene valore, inneca grâulu curatu alu românismului nostru, câ zizanie-le dein evangeliu, ce le a semenatu celu reu intru intu-nereculu noptei, si câ maracine-le totu dein acea parabola eminente.
Totu atuncia am aratatu si calea sî regula, dupa care s'a creatu aceln opu giganticu alu limbei italiane, si câ noi nu suntemu in stare de a are-decâ unu atare superbii Templu si Sacrariu limbei nostre natiunali.
In dictiunariulu academiei italiane nu s'au adunatu vorbele italiane si formele vulgari, câte se aflau pre atunci in tote ângbietia-le Italiei. Una atare colectiune si adunătura era se fia cu nepotentia chiara si unei academie. Si de iar' fi fostu cu potentia, numerulu volumeloru ar' fi fosta potè atâtu de mare, câtu se incarci una nae de mare. Si apoi undei erâ utilitatea, deca unu corpu asia vastu nu erâ accesibile de câtu numai
189	-
academieloru, biblioteceloru celoru mari, si milio-nariloru?
Dlui Th. Mommsen, candu m'a onoratu la an. 1857 cu acceptarea ospitiului mieu, pentru care atâtu de fromosu mia multiamitu in folie-le germane, si mi-aratâ saculu cu materiale-le Corpului de inscriptiunile latine, ce-lu adunase in cursulu seu prein tota Europ'a, intrebandulu câtu de mare va se esa acelu opu, si respundiendu-mi: câ celu pucinu in 10 volumi in folio, dein cari pană acumu a esîtu numai unulu, — inca iam dîsu: apoi cene se cumpere unu atare opu? pote se prepareza numai peutru bibliotecele lor(iiloru dein Engliter'a? —Cumpere, mi dîse, ce-ne-lu va cumpăra, ast'a e treb'a academiei borusice, cu spesele căreia se aduna materiale-le, si se va edâ. — Si am amutîtu.
Asia eră se fia si cu dictiunariulu academiei della Cresca, deca se compunea si edâ dupa meto-dulu amentitu. Ci erudiţii acestei academie nu au purcesu pre acestu drumu spinosu, nepracticu, si imposibile. Eli avuru fericirea, de a află si urma unu metodu mai securu pentru a ajunge la scopu, dar' de una data avură si patienti'a de fieru pentru a pune in lucrare si a esecutâ unu planu gi-anticu, — estragundu cuventele usitate la 46 autori gantici cunoscuţi in 75 opere, si la alti necunoscuţi in 171 de opere, adaugundu si suplenindu cele ce lipseau la celi vechi cu citate dein mai multu de 230 opere dela aprope de 80 de autori mai recenţi ; asia câtu sum'a opereloru estrasa seau numai consultate se inaltia la 500.
In dictiunariulu dela Crusca, fia-care cuventu, si fia-care semnificatiune propria seau metaforica seau proverbiale, suntu confirmate cu citate dein cuventu in cuventu dein autorii seclului bunu, cumu le dîcu, si in defectulu acestor'a deintru ale autoriloru moderni, de cari amu amentitu. Nece unu cuventu nu are mai pucinu de unu citatu; multe inse au si pană la 5 pentru ori-care semni-ficatiune.
Se intielege, câ una colectiune dupa unu atare planu, nu a fostu opulu unui omu, nece resultatulu unui anu.
Inse autorii italiani, dein cari s'au culesu unu atare materiale, au fostu cu toţii de una cultura si eruditiune in scientie si in cunoscenti'a linibei latine, omeni cu talente geniali, cari facu glori'a literaturei italiane.
Unu vocabulariu dupa asemeni autori, in ade-
veru, a si maritatu atâta labore, si recunoscentia dein partea natiunei italiane.
Dar'unde suntu autorii nostri, antici si moderni, cari se se pota compară in merita cu autorii dein vocabulariulu della Crusca?
In adeveru avemu si noi autori vechi, nu asia de multi câ celi italiani, nece asia de talentati , câ Dante, Petrarca, Boccacio etc. ; — inse totu avemu sì noi, si inca in opere unele atâtu de masive, câtu dein ele singure se pote culege mai intregu materialele limbei romanesci. Autori cu stilu bunu, si cu forme corecte in preste totu; numai câtu necultur'a loru, si necunoscenti'a limbei latine la cea mai mare parte dein eli, ia adusu se pretiuesca preste tota mesur'a limb'a slo-venesca, in câtu au implutu operele lpru cu tote selbatecie-le acestei limbe odiose. Care deca nu are fi, si deca operele aceloru autori se ani potè afla tote si complete, nu numai cele tipărite ci si cele remasa in manuscrisa, — inse in msa acurate, cari nu au mutatu cuventele si formele autoriloru cu cuventele si formele copistului,— si deca editorii mai tardîi aru fi reprodusu fidelmente testulu autoriloru, cumu a esîtu dein pena acelor'a, er'nu aru fi moder-nisatu limb'a loru, precumu s'a templatu chiara si cu Cronicarii Moldovei, — atunci pote-cà si noi amu potè se urmâmu metodulu academiciloru della Crusca, numai cu acea diferenţia, câ se lapedàmu slovenismii si alti strainismi dein vocabulariu-ne.
Inse omenii nostri, multi, au oresi-care antipatia pentru limb'a trecutului, si una mare sim-palia pentru a presentelui pana la esclusivitate.
Alţii an simpatia loru numai pentru limb'a b.iserecesca, simpatia teoretica, ce nu o urmeza in practica; si deca-i întrebi, care limba basere-cesca? in urma vedi, cà intielegu pre a'lui Da^ maschinu, Cesariu si Clemente, traducătorii dein seclulu trecutu. De alfa numai sciu.
Alţii in urma, detestandu totu ce e vechiu, in câtu diferesce de celu nou si locale, voru se caute limb'a romanesca numai in gur'a poporului de acumu; si accepteza, câ ci vitate donate tote ce seaudu dein gur'a lui, fora destintiune. Eli pre cele vechi, le au botezatu in despretiu cu nume de archaismi, si nu credu, cà mai este alta potere, de ale mai revocă in usulu natiunei, si de cutezi a te încercă cumu-va candu si candu cu câte unu cuventu seau forma vechia, le vene se ridia de simplicitatea seau naivetatea ta.
— 190 —
Dar' uitasem, câ mai suntu deintre aceştia unii, cari voru se creeze, nu se compună, dictiunariulu. Pana acumu, pre câtu sciu io, dictiunaria-le se compuneau dein cele ce esistu, vechia seau noua, dar' esistu, er' nu sî dein cele i n s p e. Ca se se intielega mai bene lucrulu: eli voru, câ cuventele ce ne lipsescu, se se creeze chiaru intru insusi dictiunariulu, spre care scopu, voru se se provoce toti profesorii de tote scientiele filosofice, juridice, fisice, naturali, medice etc, toti profesioniştii, comercianţii, industrialii, artiştii, militarii etc. etc, câ sesi trimită la academia toti terminii de profesiunea si artaa loru, si cari nu-i au, se sii formeze si sei tramita academiei, câ se intre in vestiariulu natiunale.
Intru asia mare varietate de opiniuni, este forte a nevolia acu rem tangere, cumu dîce latinulu, si a afla miediuloculu de a impacâ si multiemi pre tote.
Unu episcopii multu calumniatu, pre dereptu seau nederepfu, dupa ce a facutu pentru clerulu seu, ce nu a facutu altulu nemenea, si preintru însulu pentru naţiune, in ceea ce specteza starea materiale, la betranetiele lui a lucraţii si unu dic-tiunariu romanescu, nu potiu dîce, perfecţii, inca nece mediocre, dar', intru unu respectu, demnii de a fi apretiatu.
Elu registrâ intru insulu numai cuventele r o-niane, — er' pre cele străine, alese câte ani încape intru unu pumnu, le a aruncaţii câ de mustra pre vreo cate-va pagine la calcariiulii tomului II si de pre urma.
Se vede, câ elu inca a fostu, dein epoc'a cea mare aBlasiului, 1738 — 1784, iu carea giganţii românismului dupa I. Clainu, A r o n i i, Maiorii, Darabantii, P. Maiorii, si S i n cai. au suptu semtiulu natiunale la leganulu originei nostre, la Rom'a.
Am dîsu totu cu acea ocasiune, câ avemn se urmâmu esemplulu altoru naţiuni, cari nusi infunda dictiunariulu natiunale cu totu norioulu strainismi-loru, cu atâtu mai pucinu l'a adunaţii si platitu cu auru scumpii, ce nu merita; ci, candu s'a aflaţii lips'a	de	a le aduna si	publică, le	au	cuprensu
intru	unu	volume extra,	cumu fii cu	de esemplu
nemţii, publicandusi francismii sî alte lapedature străine in asia numitele loru „Fremdenbuch-uri". Inse cele mai multe naţiuni nu se ocupa de locu cu atari trentie, ci le lasa in noroiulu loru se putrediesca, cu atâtu mai pucinu se ocupa acade-
miele cu d' al' d' astea, cari, adecă unele academie, nece cele mai curenţi vocabule, nu au vruta ale acceptă in dictiunaria-loru, nece a permite scrie-toriloru loru, de a se sierbi in operele loru, de câtn cu cuvente clasice, pana ce mai eri-alalta-eri unii scrietori mai democratici nu au mai potutu suferf acestu jugu aristocraticii, ci siau infundatu penele pana in fundulu noroiului dein jargon.
La 1849, candu eram refugitu la Caneni, in cas'a unui bravu romanu de acolo, unde mai erau incortelati si doi oficiari rusesci intru alta odaia, soldatulu muscalu, care le eră sierbitoriu si sciea benesioru romanesce, la tote întrebările mele, cari ile puneam, câ cutare si cutare lucru rusesce cumu se chiama ? mai totu de un'a mi respundea cu c â t e doua cuvente, unulu boiarescu, si altulu mo-; gicescu: „asiai dîcu knezii, si asia moackii, câ domnii nu vorbescu in limb'a mogiciloru".
Dă! si la noi a inceputu camu de mulţi ani in coce ore-care distinctiune intre limb'a clasiloru mai culte si limb'a mai prost a, cu distintiune intre cuvente nobili si eleganţi si intre cele bada-ranesci. Literaţii noştri inca incepura cu tota caldur'a a colucrâ la curatîrea limbei, si acumu suntu cuvente, câ nideacde, npimeacdie, dsx, cio-Bozenie etc, cari nu mai cuteza nece unu scrie-toriu ale usuâ, desi suntu atâtu de popularia si respandite in gura poporului in tote părţile ro-manimei, câtu deca mai suntu, cari se se pota dîce a fi fostu civitate donate, dieu acestea au fostu intre cele mai de antâniu, — sî cu tote astea ro-manimea culta le respinge, si s'a aflatu poterea ce le pote respinge.
Spiritiilu natiunale e progresivii, in a-ante,. er' nu regresivii.
Naţiunea s'a pronunciatu asupr'a strainismi-loru si ia condemnatu. Si aici, credu, câ chiaru se pote dîce : câ numai este potere, care sei revoce.
Cu tote astea, literaţii noştri au bunulii semtiuf de purcedu rapede, inse nu cu violentia. Si acestu metodu este celu mai securii miediulocu de a ajunge la scopu.
Pentru ce dar' se mai adunâmu tote gunoia-le, ce se audu in gur'a poporului? Au nu sciu literaţii noştri ceşti dein coce de Carpati, de e-sempîu, câ de vomu stă se adunâmu totu ce se aude in părţile nordice ale Transilvaniei si Ungariei, câ aldasiu, beciuletu, basada, has-nuescu, haisaescu, hordâu, hurduzâu
-	191	-
etc. etc., vomu fi constrìnsi se bagàmu in dictiu-uariulu nostra mai diumetate dictiunariulu ungu-rcscu, si asia cu altele.
Si apoi unu atare dictiunariu ar' fí dictiunariu romanescu, templulu si sacrariulu limbei roma-nesci ? — Feresca-ne sântulu dein ceru ! Ci dein cuntra, celu pucinu dupa părerea mea, elu ar' fí unu Augiae stabuli! m, care in urma nece d i e c e Herculi pote nu ara fi in stare se - lu rânesca.
Se intrebàmu, erasi de esemplu, pre vecinii nostri, cumu siau compusu dictiunariulu. Au dora au adunatu cuventele latine dein Aprobate si Compilate, le au dechiaratu de ci vitate donate, si leau infundatu in dictiunariulu natiunale? Poftimu ale cerca, ce-ne se indoiesce.
De acea inse totu nu au incetatu compatrioţii nostri a se sierbi in tote dîlele in scrierile si vorbirile loru de una mulţime de termini latini si dein alte limbe; — fora ca academi'a magiara dein acestu usu efemeru alu cuventeloru crude straine se	se	afle îndemnata, a	le	mai	stringe si
a le bagá	in	dictiunariu. Ceea	ce	facu	si nemţii,
precumu am aratatu cu alta ocasiune totu in acesta folia.
Dupa acestea, nu potemu se invetiàmu si noi, si se imitàmu esemplele bune ale altor'a? noi, cari avemü atâta lipsa de a invetiâ, si cari amu imitatu, si imitàmu, une ori chiara pana la servi-litate, si in ce nu se cadea, inca si in materia de limba.
Suntemu detori cu ast'a si causei natiunali, cà români, se ne scutimu si aparàmu natiunali-tatea, adeverindu, cà elementulu latinu dein limb'a romanesca e singurulu elementu naţionale, — er' celu strainu e numai accidentale.
Er' la dein cuntra, deca opiniunea contraria va triumfa, si deca prein urmare in dictiunariulu academicii se voru înregistra, cá cuvente romane sci si civitate donate, toti ungurismii, tur-cismii, germanismii si slavonismii, cati se audu in gur'a poporului de suptu siepte climate ale romanimei, dela More'a si Adri'a pana la Nistru si mai incolo, si câte se afla in literatur'a nostra dela Coresi pana la celu mai micii buchiariu de astadi, — me temu, cà vomii vedé intru insù unu monstru, de care se voru sparia sì celi mai cor-dati apărători ai faptului acestuia câ de una me-dusa; — er' adversarii natiunaletatei nostre ro
mane voru intona, nu imnu, ci unu risu, care va deveni apoi mai proverbiale de câtu risulu homericii alu dieilora dein Olimpulu thracicu.
Dar' cu tote astea, am mai multa confidentia in semtiulu bunu si in luminele membriloru tenerei nostre academie, de câtu se aprobe atari gunoia, lapedate pre stratele romanimei, căutate si are-dicate cu carligulu, si se le incetatienesca in seri'a cuventeloru romane prein votulu si sen-tenti'a sa.
Cu aceste oserbatiuni me semtieamu detoriu, a le pronuncia si in acestu locu, de si se atingu mai multu de modulu, cumu se nu fia, de câtu cumu are de a fi dictiunariulu academiei romane.
Pote câ vomu mai reveni si la cestiunea po-sitiva.
In fine, mai lipsesce se adaugu aici, si de spre ce s'a dîsu asupr'a silabei e n in locu de i n, in forme câ dente, mente, fierbente, pare nte etc. Am demustratu in Principia-le mele §. LXXII si LXXIII (pag. 373-381), cu sute de esemple dein scrietorii noştri celi mai vechi, si asi pote* demustrâ cu milie-le totu asemenea, usulu acelei formei ortografice; numai câtu d. Gr. B. le liâ de a r c h a i s m i, si prein ast'a le lapeda câ nedemne de a fi respectate, pentru câ presu-punu, câ are cunoscentia de cele scrisa acolo, si prein urmare nu le admite. Er' deca se provoca la limb'a latina si aduce esemple, dein cari se cunosce, câ eli nu erau etimologisti, ci scrieau vocalile scaimbate cumu se pronunciau, er' nu dupa etimologia, — am de oserbatu, nu numai câ latinii nu erau strinsu etimologisti, precumu nece nu poteau fi pentru neregularetatea formeloru scaimbate, ci si câ io nu sum ultra-etimologistu, cumu insusi s'a esprimatu in reporturele dein Gaz. Tr.;	care	va	se	dîca,	câ	io	nu	recura	la
limb a latina, câ la regula, ci numai câ la una illustratiune, candu tote alte miediu-loce lipsescu. Er scaimbarea silabei en in in in limb a roma-nesca, nu numai e innoitura mai tardîa, ci si forte regulata, precumu amu aratatu in Elementele de limb a romana §. IV (pag. 11) sub c).
E adeveru, câ d. Eliade, in discursurele sale, mai de multe ori a atinsu nu prea delicatu acesta forma, citandu de esemplu cuventulu cre-dentia, si sierbinduse de argumentu, câ deca amu scrie credentia cu E, in urma amu ajungă
192	-
se sì pronunciàmu asia, sì credea, cà cu atare argumentare a decisu cestiunea in favorea sa.
Inse d. Eliade, care forte adesu s'a pro-nunciatu, cà este discipululu lui P. Maioru, se pare a nu fi oserbatu, cà si acestu măiestru alu seu scrie totu cu E cred enfia cà si alte multe. Apoi, chiara si candu. ar' urmà, cà in fine se pronunciàmu cu E credentia, ce reu ar' mai urmà de acì ? dupa ce la loculu citatu dein Principia ani aratatu, cà au mai pronunciati! romanii sì mai de multu asia, si inca — bene.
Ce ar' respunde inse dsa, deca si io Tasi intrebà: cà ce ar' fi, candu romanii, scriendu quine, quinqui etc. cu Q. cumu voliesce dsa, in urma aru ajunge, se pronuncie k ui n e, kuin-kue? Ore in care casu ar' fi absurditatea mai mare ?
Inse io nu amu respunsu nece una data la atari atacure indirecte, fiendu cà erau indirecte, si nu volieam a inmultì vorb'a, earea si almentrea se inmultica prea multu, ci aşteptam ordinea dilei, candu ex profesto era se se pertracteze acestu puntn ortograficii. Inse acea ordine nu a sositu, si asia nu avui ocasiune directa de a me esprime in siedentia plenaria, dupa cumu aşteptam.
De acea nece acaderai'a nu s'a pronunciata inca in acestu obiectu, cumu se pare a insinua d. G. B. in fragmentele sale: — pentru cà inca sâmbăta in 9/21 sept., candu se tienù cea mai dein urma siedentia asupr'a partei speciali a proiectului de ortografia, societatea nu ajunse mai departe, de câtu pana la I, 7 dein B, despre co-sunanti; er' casulu specificaţii despre en in locu de in ocurre numai in not'a finale dupa vocali sub B, preeumu ori cene va potè vede dein tes-tulu acelui proiectu, pre cumu s'a publicaţii si pana acumu, si noi inca - lu reproducemu mai la vale.
Se potè, cà maioritatea societatei, preeumu se află atunci, ar' fi lapedatu si acesta forma, preeumu a trantitu pre alte vreo câte-va, — dar' pan'acumu inca nu o a lapedatu, nece o a trantitu.
Coucludu cu acea oserbatiune, cà in suini nu am fostu membru alu Comisiunei ortografice, cumu a insinuatu altu referente in alta folia. Nu am fostu, pentru cà am recusatu, er' deca totuşi am luatu parte la discusiunile acestei comisiuni, presenti'a mea acolo a fostu numai accidentale si
nu la tote siedentiele ei. Am recusatu inse, parte pentru cà părerile mele mare parte erau prea bene representate prein altu membru alu comisiunei parte pentru ca semi pastrezu eventualmente de-plena independenti'a convictiuniloru mele.
Anectàmu aici, pentru nexulu materiei, Proiec-tulu Comisiunei ortografice, elaborata de d. Prof. Masimu membru academiei, cu unele scurtări dein partea I. dein caúsele, ce se voru subnota.
PROIECTU DE ORTOGRAFIA.
I.
Comisiunea insarcinata cu elaborarea unui proiectil de ortografia, are onorea a supune la desbaterea Societatei resultatulu lucrariloru sale asupr'a acestei însemnate cestirmi.
Mai in a-ante de tote inse, ea se crede de-tória a dice câte-va vorbe despre tractatele asupr'a acestui obiectu, ce s'au datu in cercetarea ei.
Deintre "acestea tractatulu dlui G. J. Laho-vari, sub titlulu : Despre alfabetulu si ortografia româna, cuprende etc.*)
Tractatulu s. s. J. Marcii, sub titlulu : Unitatea in limb'a romana, filologice dedusa, etc."*).
Unu alu treile operatu, ce l'a avutu in vedere comisiunea, este proiectulu de ortografia, presen-tarli de onor d. G. Munteanu, despre care nu vedemu, cà este nevolia de una analise, parte, pentru	cà	on.	d. Autoriu	se	afla	intre	noi	sîsi	pote
produce idee-le particularie cu amendamente la desbatere pre arrichì alu proiectului presentata de comisiùne, parte, cà d. Munteanu se involiesce cu \ principiulu adoptatu de comisiùne, sì singur'a di- j ferentia de insemnatu in elaboratnlu dsale, facia j cu alu comisiunei, suntu semnele pusa pre sau supta	unele litere,	cu	cari	astadi se	sierbesce una '
parte	de români,	si	pre	cari dsa	ar' voli se le
mantienia, plecandu dein puntali! de vedere alu usioratatei aduse prein usu.
Acest'a ne aduce la ore cari esplicari asupr'a principialoru si motiveloru, ce au conduşii Pre comisiùne in marea ei majoritate, a formula proiectata de ortografia asia, cumu - lu supune la desbátenle dvostre.
*) Tiparitu in 4°' Bucuresci 1867 (pag. 75) si dedicata Societatei literarie ; potè cà vomu mai reveni la elu-
**) Numai in msu.
-	193
II.
1.	Si mai antaniu comisiunea a crediutu, sì tiu se indoiesce, cà acestea suntu si vederile Socie-ialei infrege, — comisiunea a crediutu, cà e chia-mata a dâ unu proiectu de ortografia, nu provisoriu si de transitiune, ci mai multu seau mai pucinu definitivii, una adeverata teoria ortografica, ale careia principia bene stabilite se se pota desvoltà cu rigore in carti scolastece de datu in mânule junimei studiose. Provisoriulu nece nu ar' fi demnu de decisiuAfre acestei societăţi, nece nu ne ar' scote dein incurcature-le, in cari ne desbatemu, ba inca ne ar' afundă in aitele si mai mari.
Dein acestu pun tu de vedere privindu lucrulm comisiunea a crediutu, cà semnele trebuescu inlaturate deintru unu piami de teoria de ortografia romana, câ unele, ce nu suntu decâtu unu remasu alu alfabetului cirilicu, ce împiedeca limb'a in mersulu ei regulatu, si de acea l'amu sì lape-datu, adoptandu pre celu strabunu.
A mantiene dar' semnele, ar' fi a tiene limb'a inca in catusie-le unui cirilismu mai mare si mai reu, decâtu celu dein a-ante, pentru, cà e innas-cutu; ar' fi a pierde totu beneficiulu, cene amu promisu dein adoptarea litereloru latine: a ne pune in nepotentia, de a dà una adeverata teoria de pronuncia si de scriere, care ar' simplifică ne-spusu de multu gramatic'a nostra: a perpetua a-narchi'a limbistica, careia suntemu chiamati ai pune capetu.
Nece usulu, nece greutatea, nu potu bilancia aceste cónsideratiuni. La usulu unor'a, se po-tè opune usulu altor'a totu asia de numerosi. La greutatea redicata dein dominiulu ortografiei, se potè opune greutatea cu multu mai mare stra-mutata pre terenulu gramaticei; fora se adau-gemu, cà una teoria, una scientia, ori-care nu se potè intemeiâ numai pre cuventu : cà e grea.
Mai trebue dupa tòte acestea, se punemu in a-ante si cuvente trasa dein estetica, si dein economia , ce s'ar' nasce, desfientiandu doua dein trei caturi, ce redica a stadi unii la scrierea cu litere latine.
2.	Pentru comisiunea dvostre, remane dar' tene stabilitu, cà in romanesce cauta se scriemu cu litere latine nedeformate prein semne. Care inse se fia principulu conducatoriu si luminători u alu ortografiei nostre cu litere latine?
ARCHIVI! pentru FILOLOGIA sì ISTORIA.
Dupa doue lunge siedentie de desbateri, Societatea in unanimitate aprope s'a pronunciato pentru principiulu etimologicu moderato, seau combinato cu celu foneticu. Vrendu a espune, fia si in sumariu, cuventele, cari au adusu pre societate la acestu conclusu, ceremu tota in-dulgenti'a dvostre, deca in lipsa de procese verbali detaliate nu amu potè reproduce cu fidelitate însemnatele cuvente, ce s'au produsu in amentitele doue siedentie pentru stabilirea acestui principiu.
Si mai antaniu intrebandune : pentru ce sun-temu chiamati si strinsi aicia dein tote partile locuite de romani? ne amu respunsu cu tofii: Suntemu chiamati, a consolida, si a largi, dupa datele de asta-di ale filologiei nostre, fundamentele limbei romane odiniora aruncate in cartile baserecesci; pentru câ pre aceste large basi se se redice mundru si neclatinatu edificiulu limbei romane.
Unitatea limbei, ne amu dìsu mai departe, nu se potè capetâ fora unitatea scripturei. Dar' pro-nunci'a varieza de facia intre romanii de diversele parti de locu; deci ea nu s'ar' potè luâ de base in scriptura, deca vremu, câ acést'a se fia un'a pentru toti romanii.
Afora de acést'a, pronunci'a varieza aprope dein generatiune in generatiune, asia, in câtu luan-duse de base a scripturei pronunci'a, fia-care ge-neratiune a uuui poponi ar' cauta se incepa limb'a si cultur'a dein capulu capeteloru, si asia poporulu se stè pre locu, putrediendu in nescientia si barbaria.
De consultàmu apoi istori'a, nu aflàmu poporu, celu pucinu in Europ'a, câ se fi fundatu limb'a li-teraria pre pronuncia.
De alta parte, intrebandu: Ce e ortografi'a? ne amu convinsi!, cà acést'a nu vre se dica serie-rea puru si simplu, adeca fotografia a suneteloru unei limbe,	ci	derept'a	scri	ere;	si candu	este
vorb'a, de	a	se dereptâ mai	alesu	milione,	unu
poporu intregu, cauta se aiba unu dereptariu, una norma stabile si unica pentru toti.
Dar' nemica mai subiectivii si mai variabile decâtu pronunci'a. Deci, deca amu luâ-o de norma in scriptura, ar' fi cà sì candu nu amu pune nece unu principiu; amu ajunge la aceeaşi confusiuue, ce s'ar' produce in comerciu, candu fia-caruia ar' fi permisu, se cumpere si se venda cu propri'a sa mesura.
Pre lenga acestea, stergundu principiulu pro-
25
— 194
nunciei ori ce filiatiune intre vorbe si limb'a nostra dein arbore-le, ce lià aventu se se desvolte in arbnre prein impulsulu trebuentiei de cultura, vomu condemná pre marea majoritate a poporului romanu la complet'a ignorantia a limbei, si prein urmare la perpetu'a lipsa de cultura, nepotenduse familia-risá cu vorbe, ce aru semená cu totulu straine de tulpinele betranei sale limbe.
Unde vremu in fine se ajungemu, luandu de base pronunci'a in scrierea limbei?
Dar' acest'a nu se pote, cà-ci chiara fotografi'a proprie disa nu reproduce esactu natur'a ; celu pucinu sufletulu ilu scapa totu de un'a; si chiara dein materia nu reproduce decâtu totu, ce este mai efemera si prein urmare mai neadeveratu. Tocmai asia, adeverulu limbisticu nulu potemu aflá in fo-tografi'a pronuncici. Pote, celu pucinu, acestu pretensu principiu se ne de macaru acestu ele-mentu efemera: pronunci'a deintru unu tempu? si a datu-o? Nece una data. Dar' atunci cumu se pote redicá la demnetatea de regulatoriu ortograficii unu principiu atâtu de contradîcutoriu, si necapace a impleni chiara ceea, ce singura o promite?
Asia dar', chiara candu amu fi straini in Europ'a, si limb'a nostra nu ar' ave legatura cu altele: totuşi asemene principiu nu s'ar poté luá de base in scriptur'a nostra. Noi inse avemu una limba legata prein strinsa legatura ca cele mai nobili si mai culte limbe dein Europ'a. Cauta dar' se tienemu a păstra aceste legamente tocmai asia de multu, câ si istori'a nostra, si a nu cauta se ne despartîmu de fraţii nostri de origine latina tocmai intra unu tempu , in care tote popora - le tendu la apropiare si infralire.
In fine nu e nece prudente, a ne lapedá de una traditimi», care in mai pucinu de unu seculu ne a adusu mai multu bene, decâtu domni'a de sute de ani a cirilismului, si a ne intorce la unu ciri-lismu si mai reu pote, decâtu celu de antaniu. De amu inceputu astadi a semtî natiunalitatea, si a ne misicá câ naţiune, o detorimu acelui eti-mologismu eluptatu cu atâte sacrificia de atâti marturi ai natiunei.
3.	Camu aceste suntu cuventele, ce au facutu se incline societatea mai in unanimitate catrà p ri n-cipiulu etimologi cu, inse moderatu.
Cari suntu dar' marginile, in cari comisiunea a crediutu. cà trebue se se mchida pentru aplecarea principiului etimologicu in ortografi'a romana?
Dupa îndelungate si mature desbateri, comi-siunea in unanimitate, mai pucinu u n u 1 u, dein membrii sei, a crediutu, câ nu pote adopta, fora a cade* in cele mai mari contra dicţiuni, si a lasâ acel'âsi vagu, aceeaşi anarchia, ce domnesce astadi in scriptur'a nostra, — nu pote, dîcemu, adopta altu moderatoriu alu etimologiei, decâtu principiulu ur-matoriu: Se se scrie etimologicu numai i ntru atât'a, in câturegulele ortografice, puse dupa ac e s t u pr in cipiu, s'aru pote' scote dein natur'a limbei romanesci insesi; pentru câ fia-care ro-manu se o pota esecutâ fora a ave nevolia se cunosca alte limbe.
Prein acest'a se înlătura temerea acelor'a, cari nu aru vre se vedia marea majoritate a natiunei condemnata a nu sci, cumu se scria, cumu se cade, limb'a sa. Comisiunea crede, si fia-care se pote convinge de acest'a prein una simpla aruncătura de ochiu asupr'a proiectului de ortografia, ce ilu presenta, — comisiunea crede, câ ortografi'a, ce o propune, se pote esecutâ lesne de veri-ce romanu, ce siar' dâ câtu de pucina ostenela, se o studieze: de veri-ce copilu, ce cerceteza macara unu anu de dîle una scola primăria, astadi obligatoria dupa legea instructiunei.
4.	Eca in câte-va cuvente economi'a acestui proiectu.
Cercetandu limb'a romanesca, asia cumu o aflâmu scrisa in cărţile baserecesci dein diferite epoce,. si cumu o audîmu vorbinduse in diferitele parti locuite de romani, si desfacundu vorbele ei in cele dein urma elemente ale lorii: aflâmu in ea camu 31 de sunete bene destinse. Numai pentru 20 dein acestea suntu semne corespundietoria in alfabetulu latinu, si anume cele date sub A •/. dein proiectulu de ortografia; afora de sunetulu, ce respunde la semnulu c h, care se aude la unii romani in vorbe câ: firu, fii iu, etc, dar' nu l'a adoptaţii scriptur'a romana de pana acumu, si nu se va adopta negresitu nece pre venitoriu; prein urmare, se stabilesce, câ numai pentru 19 sunete romane aflâmu semne in alfabetulu latinu.
Aceste sunete le uumimu originar ia. Ce se facemu dar' pentru representarea in scriptura a celoru alalte 1 1 , afora de ch delaturatu, cumu dîsemu, in scriptur'a vorbeloru romane?
Una cercetare mai de aprope ne aduce se cunoscemu, câ aceste 11 sunete, câ si celu de
— 195 —
alu doispradîecelea eh, despre care atinseramu mai susu, nu suntu sunete statatoria de sene in veri-ce impregiurare, ci numai modificatiuni ale celoru 19 sunete, pentru cari aflàmu semne in al-fabetulu latinu, modificatiuni făcute dupa certe legi armonice, astadi bene constatate, si anume :
I.	Tote consonantile nostre, urmate de i,cea mai mole deintre vocali, se molia.
II . Vocalile a, e, o, se inchidu seau se dès-chidu, mai multu seau mai pucinu, dupa cumu suntu, seau nu, sub accentu, si dupa vocalea dein silab'a urmatoria.
Pre basea acestoru legi, si numindu derivate sunetele, cari se formeza dein cele 19 primitive, se pune principiulu ortograficii : Scrie fia-care sunetu cu semnulu primitivului seu. Tote cele espusa sub B •/. si C •/., nu suntu decâtu aplecarea acestei singure si unice regiile ortografice, completate cu analogi'a, care este firulu Ariadnei in filologia. Mai simplu de-câtu ace'st'a nu scimu, ce s'ar' potè imagina.
Tote vorbele betrane romanesci se supunu acestei regiile cu una regularitate asia de rigorosa, in câtu cele mai culte limbe dein lume, la a cărora regulare lucreza de secuii legiuni de inve-lati, o potu destulu invidia.
Dar' aflàmu vorbe, cari infrangu acesta regularitate. Acestea suntu seau "straine, cari au esîtu, esu, si vom est inca, dein usulu vprbirei, si cari, chiara deca ara remane in parte, totusi nu ara ave dereptulu se infranga legile limbei bene constatate, ci se se supună la densele, deca vreu se capete dereptulu de cetatiane romane seau vorbe curatu romanesci; seau suntu de noua formaţiune, create fora respectu la fonetic'a limbei, si prein urmare avendu de neaperatu se intre sub legile acestei fonetice, deca vreu se facemu dein limb'a nostra unu intregu adeveratu armonicii in tote partile lui.
De almentrea, proiectulu de ortografia, ce vi-s'a presentatu, nu cuprende innoitiuni in ortografia a-stadi in usu. Deca in unele parti, forte pucinu numerose, elu presenta esecutiunea rigorosa a ortografiei astadi practicate de toti romanii, ce scriu, — in altele elu remane dein coce de marginile acestei ortografie, cà se stè fidele in marginile, ce sia impusu, de a nu alergă la alte limbe cumnate cu a nostra pentru defigerea reguleloru ortografice.
Remane acum'a se spunemu, cà proiectulu, ce
ve-se presenta, in generalitatea principia-loru sale a fostu adoptatu de comisiune in unanimitatea mem-briloru, mai pucinu unulu.
Pareri particularie asupr'a unoru amenunturi s'au produsu negresìtu, dar' ar' fi de prisosii ale e-numerá ai eia, de ora ce fia-care dein membri siau pastratu dereptulu de ale emite sì sustiené cu oca-siunea desbateriloru in siedentie plenarie.
Minoritatea inse a comisiunei, on. d. I. Sbiera, a propusu una sistema esenţial - diferita de a majoritarei, — sistema, avendu de principiu, cá pentru fia-care sunetu, chiaru derivatu, se se determine unu semnu speciale. Dsa sia reserbatu de-reptulu , de a desvoltà si sustiené sistem'a sa in siedentia plenaria.
Deci nu mai remane comisiunei dvostre, de-câtu a invoca spiritulu adeverului, alu benelui, si alu fromosului, se ne inspire pre toti a dà des-legarea cea mai nimerita unei cestiuni, care, de si mica in aparentia, dar' cuprende in senulu seu consecentie gravi asupr'a venitoriului natiunei nostre intrege. Acesta naţiune semte instinctivu, cà unitatea esistentiei sale trecute s'a mantienutu prein limba, si totu prein aceeaşi are se se perpetue si in venitoriu. De aici marea aşteptare, si vie-le sperantie concentrate asupr'a decesiuniloru, ce voru esì dein senulu onoratei adunări. (vá urma.)
Nota. De si partea de pana aci a proiectului, cá reportu generale a Comisiunei, e lucrata cu atâta pre-cisiune, si in siedenti'a plenaria dein 30 aug. (11 sept.), candu s'a recitatu a dou'a ora, fu acceptata de societate cu li voture in cuntr'a unuia, — totusi se pare a nu fi fostu deplenu intielesa; almentrea ne ar' fi cu a ne-volia a esplica catastrofele dein siedintiele plenarie dein 7 si 9 (19—21) sept. la unii dein §§ mai antani a partei urmatorie, ce acumu nu avemu locu a o publica.
(XIX.)
MUNTELE ATHOS SI MUNASTERIA-LE LUI
4.
ARCRTVE si BIBLIOTECE.
Deintre tote depositoria-le literaria a le Orientelui, ce mai subsistu, bibliotecele munaste-ria-loru acestui munte suntu afora de tota indoi-el'a cele mai avute in materi'a de manuscrisa gre-ceşti si slovenesci. Inse s'ar' insielâ amara, ori cene ar' speră, se afle astadi in aceste convente opere pretiose dein literatur'a vechia hellenica; de si mai demultu se aflau colectiuni considerabili de 25*
— 196 —
opere profane, precumu atesteza calatorii dein seclulu trecutu si de pre la inceputulu celui pre-sente. Si abia suntu 25 de ani, de candu Mi-noide Mi nas a reportatu in Franci'a, si a pu-blicatu mai multe inedite, ce fecera una sensatiune profunda in cercure-le- scientifice ale Europei.
Inse dela a. 1820, de candu cu inceputulu revoltei pentru independenti'a grecesca, in coce, bibliotecele aceste patîra pierderile cele mai semtîte. Turcii, cari tieneau garnisone in provinci'a Thes-salonicai, recerura de la monachii atlioniani, se le de pentru lipsele belice manuscrisa-le de per-gamentu. Cu care ocasiune milie de opere pre-tiose profane se nemicera. Er' astadi manuscrisa-le, ce au mai remasu acolo, parte mare suntu numai opere baserecesci si relegiosa.
Afora de operele geografice ale lui Stra-bone si CI. Ptolemeu, dela Vatopedi; — de discursure-le lui Fotiu asupr'a invasiunei Rusiloru in imperiulu bizantinu in seci. IX, dela Cutlu-musi ; si afora de unele cronice grecesci de pucina importantia istorica, nu se afla iu tote deposite-le muntelui Athos astadi ceva opu profanii de inte-resu capitale.
In câtu pentru Archive-le muntelui santu, lucrulu stâ cu totulu almentrea, nu numai, câ documentele deintru inse fura conserbate si aparate cu multu mai mare ingrigire, decâtu opere-le autoriloru clasici profani, dein cause destulu de precepunde, dar' mare parte dein ele stau si pana astadi ascunsa dein a-antea ocbiloru profani, de si mulţi calatori, de cari si mai susu amu amentitu, au avutu ocasiune de a intra intru acele depositoria, a consemnă si publică atâtu cataloge câtu si acte grecesci, latinesci, si slovenesci deintru insele. Asia câtu arcbivele acestui munte, luate intru un'a, formeza astadi un'a dein cele mai avute colectiuni ale orîentelui.
Una lista lunga de documente grecesci, si slovenesci, dupa Porfiriu Uspensky, D. Abra-mowitz, Jos. Mul Ier, si P. S ewas tian o w, se afla si in editiunea lui CI. Ptolomeu, de care amu graitu si mai susu.
Dein acestea, cele ce suntu dela principii si patronii dein provincie-le romane, si le amu pro-misu cu alta ocasiune, acumu le consemnâiuu aici, dupa scopulu principale alu acestei publicatiuni, de a adună la unu locu documentele, filologice si istorice, ce se tienu de limb'a si istoria natiunei romane.
§. I. Documente in limb'a greca.
1.	Iu Lavr'a s. Atanasiu.	'
1682, Oct. 15. Chrisovulu principelui Io. Sier-banu Cantacuzenu Bassaraba, alu U. Vlachiei, prein care inchina munasteriulu Cotro-ceni, edificaţii de densulu, celoru 20 munaste-ria dein muntele Athos, pentru câ se se folo-sesca impreuna de proventele acestuia. Ince-putulu : Cumu câ tote cele ce suntu dein pro-vedenti'a d. deesca.
2.	In munasteriulu Filotheu.
1634. Chrisovulu princ. Io. Grregoriu Guicra, alu Moldovei pre pergamentu, cu bula de auru.
3.	In munast. Esfigmenu.
1814, jun. 2. Sigiîiulu patriarcului Cirilu, pentru unu metochu alu munasteriului Esfigmenu, dela Fl oresci in Moldov'a, căruia se acordeza de-repturele de stauropegia.
1819, maiu 7. Sigiîiulu patriarch. Grregoriu, prein care se confirma autenticitatea si vigorea a unsprediece acte relative la metochulu Flore s c i.
— Febr. Indic XI. Scrisoria de involîre a lui Gfeorgiu Anatablas cu munast. Esfigmenu, pentru unu pamentu dein satulu Portarea (Port'a rea) ?
4.	In mun Xeropotamu.
1671, febr. Sigiîiulu patriarch. Methodiu, pentru derepture-le de stauropegia, acordate de densulu munasteriului S. Treimi fundate de Sauli, lenga Iasi, si legate prein acestu pa-triarchu munasteriului Xeropotamu.
1759, oct. 20. Actulu boiariloru Constantinu si Raducanu Slatineanu, asupr'a bunure-loru donate de eli munasteriului Xeropotamu.
1759,	dec. 7. Actu, prein care comandantele (pol-kownik) Constantinu Fale o ianu , doneza un'a dein proprietăţile sale munasteriului Xeropotamu.
1760,	mart. 9. Altu actu asemenea, de postelni-culu I o a n.
1760,	febr. Chrisovulu princ. Io. S caria tu Greg. Griiic'a alu u. Vlachiei, prein care doneza munasteriului Xeropotamu 5000 lei.
1760,	maiu 30. Actu, prein care unu Filipescu dâ aceluiaşi munasteriu 30 libre de cera alba.
5.	In mun. Do chiar iu.
7078 (Chr. 1570), aug. Indict. XIII. Adres'a de multiemita a munast. Dochiariu, catrâ principes'a Rus and'a, pentru rescumpararea bunure-loru si platirea detoria loru acestui munasteriu. In-ceputulu: In anulu 7076, in acelu tempu etc. Vedi mai susu.
6.	In mun. Caracalu.
1648, jun. Indict. I. Copi'a unui circulariu dela
patriarch. Io an iciuf pentru derepture-le acordate metochului S. Nicolau, dela Ismaii, ce se tiene de munast. Caracalu.
1778, aug. 11. Sigiliulu patr. Sofroniu, totu pentru acelu metochu dein Ism aii.
7.	In mun. R usi cu.
Ì766. Charti'a princ. Io. Theodoru, alu Moldovei ; in pergamentu, sigilu roşia.
— Charti'a princ. Io Con stanti nu, alu Val a-chiei pentru mai multe moşie ale mun. Rusicu; pre pergamentu, cu cera rosiu.
8.	In mun. Simopetra.
7098 (Chr. 1590), mart. Sigiliulu patriarch. I e r e-mia, pentru bunure-le dein satele Sfurcesci, Dragomiresci etc, legate munasteriului acestuia de una femeia anume C a p 1 i a, si con-firmatu prein bulele de auru ale princi piloni Va-lachiei : Petru, Alexandru, si Michaele.
7100 (Chr. 1591), oct. 5. Sigiliulu patr. Ie rem ia, prein care se acorda metochului S. Nicolau in Valachia, care se tiene de mun. Simopetra, derepture-le de stauropegia.
9.	In mun. Zografu.
6941 (1433), febr. 9. Chrisovulu principelui Io. Alexandru, alu u. Vlachiei, prein care dà 3000 aspri munasteriului Zografu.
10.	In mun. S. Dionisiu.
7078 (Chr. 1570). Adresa de multiemita a' mun. acestuia catrà principes'a Rus and'a, pentru rescumpararea bunureloru si platirea detória-loru acestui munasteriu. Vedi erasi mai susu.
11.	In mun. S. Gregoriu.
1776,maiu. Sigiliulu metropolitului u. Vlachiei, Gre-goriu, pentru traspuşetiunea baserecei S. Spi-ridon la mun. s. Gregoriu, împreuna cu una vinia, ce se afla in jurisdictiunea metropoliei sale.
1777, jan. 15. Chrisovulu princ.	Gregori u
Guic'a, alu Moldovei, prein care se confirma munasteriulu S. Gregoriu in posesiunea metochu-lui numitu Byzantion, cu apertenentie-le lui. Inceputulu: Facemu cunoscuţii prein acesta a nostra.
Se oserbeza, cà testulu grecu e numai una traductiune dupa originale-le in limb'a romana, carele inca se afla totu in acelu archivu alu mu-nasteriului S. Gregoriu, 1778 Chrisovulu princ. Io. Alexandru Ipsi-lanti, prein care se doneza 500 lei acestui munasteriu.
1778, 30 jan. Chrisovulu aceluiaşi principe Io. Alex. Ip si lan ti, alu u. Vlachiei, pentru me-tochulu numitu Byzantion alu mun. S. Gregoriu.
12.	In mun. S. Paulu.
6767 (Chr. 1257). Chrisovulu lui Michaele, imperatulu si autocratorulu tierai romanesci,
pentru mai multe posesiuni ale munasteriului S. Paulu.
Se pote, se fia dela unu principe alu Rumân iei, unu documentn asia vechiu? Celu pu-cinu testulu lui Langlois suna: Chrysobulle de Michel, tzar et autocrate de Roumanie. Numerulu 7 in datu e erouiu.
§ II.	Documente in limb'a slavona (si romana).
1.	In Lavr'a sântului Athanasiu.
7041 (1533), jan. 12. Chrisobulu-lu principelui Valachiei Io. Radu, prein care se doneza lavrei sum'a de 10.000 aspri.
7087 (1579), febr. 20. Chrisobolulu princ. Moldovei Petru Schio pulii, prein care se doneza aceiaşi lavre 6000 de aspri.
7106 (1598). Chrisobolulu princ. Moldavei Iere-mia Mo gii'a prein care se doneza asemenea 6000 aspri	,
7125 (1617), . sept. 3. Chrisobululu princ. u. Vla-chiei Gabriele Mogila, prein care asemenea se doneza 6000 aspri.
1756, nov. 6. Chrisobululu princ. Constantin R a-covitia, prèin care aceiaşi se doneza 7000 aspri. Roman esce.
2.	In mun. Vatopedi.
7114 (1606). Actulu din donatiune alu principesei An'a Golia, prein care e resemneza muna-steriului Vatopedi baserec'a Inaltiarei dein IasL 7114 (1606), mart. 30. Chrisobululu princ. Moldovei, Jer. Mogil'a, prein care se confirma do-natiunea de mai susu.
7175 (1667). Testamentulu domnei	Rusand'a
Melnitzky, principesei Moldovei, prein care lasa munasteriului Vatopedi trei sate.
3.	In mun. Fii o teu.
— Chrisobululu princ. u. Vlachiei V1 a d u V (?), prein care doneza acestui mun. 4000 aspri.
4	In mun. Xeropotamu.
7221 (1713), jan. 28. Chrisobululu princ. Moldovei Nic. Alex. Maurocordatu, prein care confirma munasteriului Xeropotamu posesiunea con-ventului Danc'a dein Ia si. Rom a nes ce.
5.	In mun. Xenofu.
7115 (1607), aug. 3. Copi'a chrisovului dela prin-cip.'Radu Sierbanu, prein care doneza mu-nasteriului Xenofu 9000 aspri si satele R a s e' a si Selistea.
7140 (1631), oct. 8. Copi'a chrisovului dela Matei u princ. u. Vlachiei, pentru mosîele schitului Zdrali, ce se tiene de mun. Xenofu.
7144 (1636). Copi'a altui chrisovu totu dela princ. Mateiu, pentru proprietăţile Rasc'a si Seli-stea, si 10.000 aspri donati aceluiaşi munast.
Acestu documentu confirma alte 9 chrisove mai vechia, ce suntu pierdute, anume:

1. 2.	Dela „	princ. „	Jo. Basaraba, dein VI a du,	„	a. „	7028 (1520). 7034(1526).
3.	„	„	Radu,	„	*	7036 (1528).
4.	„	„R	adu,	„	„	7040(1532).
5.	„	„	VIadu,	„	„	7043 (1535).
6.	•„	„	Alexandru,	„	„	7085(1577).
7.	„	„	Micimea,	„	„	7103(1595).
8.	„	„	Si meone,	„	„	7110(1602).
9.	„	„	I.Radu Basar aba	„	7120(1612).
7146 (1637), oct. 4. Chrisovuîu princ.	Mateiu
Basaraba, pentru mosîele schitului Zdrali.
7148 (1639), oct. 3. Cartea princ. aceluiaşi, prein care se concede monachiloru de la schi-tulu Zdrali a cumpără sierbi. Romanesce.
7150 (1642), maiuS. Cartea aceluiaşi principe, prein care schitului Zdrali se lierta mai multe dari
7150 (1642) Chrisovuîu dela acel'asi pentru una .	',
7158 1650	11 Si t ,l l i pi . t
7158 (1650), jun. 11. Sinetulu aceluiaşi, pentru una vinia dela satulu Caciulesci, cumpărata de
nuin. Xenofu.
7162 (1654), maiu 13. Cartea princ. Const. Sierbanu, prein care se concede schitului Zdrali, asi cumpără sierbi.
7166 (1658), maiu 1. Chrisovuîu princ. Michaele, prein care doneza munasteriului Xenofil 10,000 aspri sîi confirma posesiunea sateloru R a s c ' a
siSelistea.
7182 (1674) apr 11 Chrisovuîu princ Io Ra-ducanu , (?) . prei.n care doneza mu.naste.riului Xenofu scintil,lìi Robais (?) .
7212 (1703), oct. 2. Cartea princ. Valachiei Io. Constanti nu Brancoveanu, prein care confirma schitului Robai s posesiunea sateloru Zdral i si Caci ul esci .
7212 (1703), oct. 30. Chrisovuîu aceluiaşi, pentru mai multe imposite, liertate schitului Robais.
1763. Cartea princ. Const. Mich. Racovitia, pentru proprietatea Alop'a, ce se tiene de schitulu Robais.
1766, nov. 16. Chrisobululu princ. u. Ylachiei Scarlatu Greg. Gui e'a, prein care doneza munasteriului Xenofu 2 aspri de fia-care vedrà de vinu culeşii in trei mosîe de ale sale dein judeciulu Budgescu (? Langlois : a Kadalik-Budgéiskii).
1769, febr. 23. Chrisovuîu princ. Greg. Guie'a pentru acel'asi obiectu.
1776, jul. 8. Chrisovuîu princ. Alex. Ipsilanti, pentru donulu de 2 aspri la tota vedrà de vinu dein mosîele sale.
1792. Chrisovuîu princ. Alexandru Murugi prein care doneza sare munasteriului Xenofu. T
1796. Chrisovuîu princ. Io. Alexandru Cal-1 ima chi, alu Maldovei, in acel'asi obiectu.
1800. Chrisovuîu princ. Alex. Ispilantî alu Moldovei, totu asemenea.
1800, jan. 11. Chrisobululu princ. Const. Alex. Murii si, prein care se confirma chrisovele de mai susu pentru dereptulu de vinaritu alu mu-nasteriului Xenofu.
1803. Chrisovuîu aceluiaşi principe, pentru sare a munasteriului aceluiaşi.
1803 Chrisovuîu princ. Scarl atu Alex. Cal-li ma chi, in acel'asi obiectu.
1813, mai 14. Chrisobululu princ. Io. Georgiu Caragea, prein care confirma donaria-le in vinu si bani, făcute munasteriului Xenofu, sii dà pre de asupr'a 200 lei a percepe depre ca-ravanseraliulu dein Bucuresci.
1819, maiu 21. Chrisovuîu princ. Alexandru Nic. Su tiu, prein care se confirma liertarea impositeloru concesa schitului Robais.
1820.	Chrisovuîu princ. Mich. Gregori ur
prein care se dà sare munasteriului Xenofu.
6.	In mun. Castamuni.
7001 (1493). Chrisobululu princ. Moldovei Petru, prein care donezà 5000 aspri acestui mu-nasteriu.
7.	In mun. Rusicu.
6965 (1457), jun. 12. Chrisovuîu princ. Io. Vladu, scrisu in Tergovistia.
6995 (1487), jun. 12. Chrisovuîu princ. VladuT filiulu lui Radu-Draculu, alu u. Vlachiei, prein care doneza mnnasteriulu, i Rusicu 6000 as, pri.
7004 (1496) 30— Chrisovulii princ	Rad. u
filiulu lui I,o Calu. aru ahi u Vlach.iei	rein,
. g ,	.	,p
care oneza ace u aş mun. aspr .
7010 (1502), febr. Indict. X. Chrisovuîu aceluiaşi,. prein care doneza 4000 aspri totu acelui mu-nasteriu.
1737, aug' . Chrisovuîu princ. Moldovei Gregoriu:
1744, jul. . Altulu dela princ. Moldovei Io. Nic. Ma, uro cor datu.
1747. Altulu totu dela acel'asi.
1750, aug. Altulu dela princ. Moldovei Const, Ce han u Racovitia.
1753. Altulu dela acel'asi.
1754, apr. Altulu dela Gregoriu Guic'a.
Tote aceste siesa romanesce, si pentru unu ajutoriu in bani pentru mun. Rusicu.
1758, oct. Chrisovuîu princ. Theodorn (Io-

Callimachi ?), alu Moldovei si Valachiei, prein care doneza aceluiaşi mun. 150 (?) lei.
1760	Chrisovnlu aceluiaşi, prein care doneza
aceluiaşi mun. baserec'a St. Nicolau dein Costantinopole.
1762, jan. Chrisovulu princ. Io. Gregoriu, alu Mold. si Valachiei, prein care doneza aceluiaşi mun. 150 lei.
1762, jan. Altulu dela acel'asi, pentru baserec'a S. Nicolau.
1764, maiu 20. Chrisovulu princ. Valachiei Şte-fan u Mi ch. R acovitia. Romanesce.
1764, sept. Chrisovulu princ. Moldovei Greg. Alex. Guic'a, prein care doneza acelui mun. 150 lei.
1765, apr. Altutu dela acel'asi, pentru baserec'a S. Nicolau dein Costantinopole.
1778—1780, jul. Chrisove dela princ. Costant. Dem. Murusi, prein care doneza aceluiaşi mun. 150 lei si una cantitate de vinu. *
1786. Chrisovulu princ. Moldovei Alex. Mau-rocordatu, prein care doneza 200 vedre de vinu aceluiaşi munasteriu.
1793. Chrisovulu princ. Moldovei Mich. Sutiu, totu asemenea.
1795, jul. Chrisovulu princ. Moldovei I o. A1 e x. Callimachi, pentru baserec'a S. Nicolau, câ mai susu.
1795, oct. Altulu de la acel'asi, prein cărei do-neza 250 lei.
1806. Chrisovulu princ. Costantinu, filiuln lui Alex. Ipsilanti, prein cărei doneza sare. Romanesce.
1814. Chrisovulu princ. Scarlatu Alex. Calli-machi , pentru baserec'a S. Nicolau, câ mai susu.
7042. . 15n34mun.	27 aCnh ai r b. l l i Vl
7042 (1534), apr. 27. Chrisobululu princ. u. Vla-chiei Vintila (Vladu), prein care doneza acestui mun. 10,000, si spitalului de acolo 800
70a9s7pr(1. 589) febr 8 Chrisobululu rinc u Vla-chiei M i c, h n e. a . rein cărei dopneza. 1. 5 000 aspri	, p	,
9.	. In mun. Simopetr'a.
7107 (1599), aug. 28. Chrisobululu princ. u. Vla-chiei Mich a ele, prein care doneza mai multe mosîe acestui munasteriu.
10.	In mun. Zografu.
6974 (1466), jun. 10. Chrisobululu princ. Mol-doviei Stefanu filiulu lui Bogdanu, prein care doneza acestui mun. 100 galbeni.
6979 (1471), sept.13. Altulu dela acelaşi, prein care doneza 500 aspri pentru ospitiulu de acolo,.
7008 (1500) jul. 23. Chrisobululu princ. Valachiei Radu filiulu lui Io. Calugaru, prein care doneza munasteriului Capri ul eu dein muntele Athos 3000 aspri.
7083 (1575), jun. 1, Chrisovulu princ. Valachiei Petru, prein care doneza munasteriului Zo-grafu 100 galbeni unguresci.
7106 (1598), mart. 14. Chrisovulu princ. Moldoviei 1er. M o gil'a, totu asemenea.
7159 (1651), mart. 26. Chrisovulu princ. Moldoviei Basiliu Lupu, prein cărei doneza conventulu Dobrovietiu cu dependentie-le lui.
7206 (1698). Altulu dela Io Costantinu, pentru averile acelui monasteriu in Moldov'a.
7207 (1699), jan. 30. Chrisovulu princ. Moldoviei Antiochu Cantemiru, prein care inchina munasteriului Zografu munaster. S. Ciprianu in Besarabi'a.
— Altulu dela Io. Basiliu, pentru averile mu-nasteriului Zografu in Besarabi'a.
11.	In mun. Cutl umusi.
695—	(145—). Chrisovulu princ. u. Vlachiei Io. Bas araba.
7000 (1492), apr. 29. Chrisovulu princ. u. Vla-chiei Vladu V, prein care doneza 10,000 aspri chiliei S. Elia fundate de Cosm'a protatulu s. munte.
7127 (1618), dec. 8. Chrisovulu princ. u. Vlachiei Gabr. Mogil'a, pentru mai multe mosîe ale mun. Cutlumusi.
7133 (1625). Chrisovulu princ. u. Vlachiei Alexandru (filiulu Radului), prein care inchina acestui mun. conventulu Clocociovulu.
7149 (1641), jun. 8. Chrisovulu princ. Mateiu Basaraba, prein care confirma posesiunea to-toru bunureloru acestui munasteriu.
12.	In mun. S. Dionisiu.
7085 (1577), apr. 28. Chrisovulu princ. Moldoviei Petru schiopulu, prein cărei doneza 6000 aspri.
7148 (1640), febr. 20. Chrisovulu princ. u. Vlachiei Mateiu Basaraba, prein cărei doneza 4000 aspri.
7204 (1696). Chrisovulu princ. u. Vlachiei Cost. Brancoveanu Basaraba, pentru unu aju-toriu in bani.
7221 (1713), febr. 6. Altulu dela acel'asi, prein cărei doneza 120 aspri. Romanesce.
7223 (1714), dec. Chrisovulu princ. u. Vlachiei Stefanu Cantacuzenu, prein cărei doneza 8000 aspri.
7224 (1716), maiu. Altulu dela princ. u. Vlachiei Nic. Maurocordatu, prein cărei doneza 120
, « aspri. Romanesc a.
— 200
7225 (1717), mart. 20. Altnlu dela princ. Moldovei Io. (Mich. Racovitia?), prein cărei doneza 8000 aspri.
7225 (1717), mart. 20. Altnlu dela princ. u. Vla-chiei Alex. Maurocordatu, prein cărei do-neza 8000 aspri.
13.	In mun. S. PaUlu.
7009 (1501), jan. 28. Chrisovu dela jupanii Barbul u banu, Danciulu comisu, si Radu, prein cari doneza 2000 aspri.
NOTITIE DIVERSE.
— Recensiunea proiecteloru ortografice de DD. Gr. Lac ho var i si I. Mar cu, ce erâ cuprensa in proiec-tulu Comisiunei, remase de asta data dein testulu proiectului mai multu dein strimtôri'a acestui numeru. Inse quod differtur, non aufertur.
— Atragemu atenţiunea istoriciloru noştri asupra chrisovului de mai susu (pag. 197) dein anu 6767 (Chr. 1257), deca acestu Michaele e in adeveru principe alu României, er: nu vreunu principe serbescu, cari uneoria se intitulau de imperati Români ei celei de preste dunăre, precum se afla si in acestu registru, unu chrisovu dein an. 1363 (6872) Oct. ind. VII, dela Io. Ungles (seau Uglesz), regele Serbi ei si României, in testulu francescu si aici: de Roumanie. Deca inse acestu principe in adeveru va fi romanu, ceea ce inca nu potemu afirma, atunci si cestiunea anului descalecarei antaniului principe alu României va fi re-soluta in sensulu inscriptiunei dela Campu-lungu, si asia acestu Michaele va fi succesoriulu lui Radu-Negru, nu dein an. 1314, ci dein 1257 celu pucinu.
— Se anuncia, cà asociatiunea transilvana romana va se edè dela 1. januariu an. venit, una folia sub titlu Transilvani'a; gratulàmu asociatiunei, cà dupa 6 ani: tandem aliquando.
— De alta parte se anuncia, câSionulu roma-nescu va incetâ, cumu incetà si foii'a administrativa dein Blasiu; er' in loculu loru va apare Amb.o-nulu, folia periodica omiletica, sub redactiunea Dlui Iustinu Popfiu. Noi-i apreckmu una mai lunga viatia, decâtu sororiloru ei.
— Errata. Intre altele, rogàniu a se emendâ urmatoria-le.
Pag. 104, col. 2 lin. 5 dedesuptu: Nr. VI, in locu de Nr. V. »	139>	„	1	sub	lin.	cuventulu remasu e vinaceis.
„	171,	„	2	lin.	26;	scrie: Velificatus, in locu de
velifactus.
M 177, „ 1 lin. 22; scrie: cifre, in locu de cifra.
Adresa.
Dupa cumu anunciasem in nr. trecutu, anulu curente alu Archivului se inchide cu numerulu X, cela presente. Multiemita antaniu cerului, cà ne a ajutata,, câ dupa inceputu se ajungemu si acestu capetu, ori de-finitivu va se fia, ori numai intremediariu. Apoi multie-mita sincera si benevolîtoriloru nostri confrati, cari ne au ajutatu asemenea, toturoru câ sì fia-caruia, cà nu volîmu a face alegere, de sì zelulu, cu care neau im-bracisiatu si spriginitu acesta intreprendere, deintru una parte a fostu mai mare decâtu deintru alfa. Si deca acestu spriginu nu a fostu atâtu de mare, câtu se ne liusioreze intreprenderea mai multu, decâtu amu espe-riatu, totuşi voliu fi multiemitu sì in venitoriu, deca nu voliu esperia mai pucinu decâtu pana acumu.
Redactiunea ARCHIVULUI dar' si Uà libertate à se adresa cu asta ocasiune catrà P. T. Domni, inca si Domne, cari se interessa de atari obiecte, cumu suntu studiulu limbei si istoriei natiunali, se bene voliesca a ne onora, deca ne voru afla demni de Încrederea domniei loru, cu adresele de abonamentu la acesta folia mica a nostra, ce cugetàmu a o continua si in cursulu anului venitoriu 1868, totu in direcţiunea si form'a urmata in a. c. 1867.
Conditiunile pentru a. 1868 remami nescaimbate : d i e c e numeri pre anu in 25 cole dein partea nostra,, in termihii	dein a.	c. incependu dela	1	jan.	si termi-
nandu cu	25 nov.	vechiu. Program'a	si	cele	alalte ca-
si in a. presente.
Er' dein partea on. Publicu 3 fl. v. a. pentru pro-vinciele austriace; seau 1	pentru cele alalte.
Benevolîtoriloru, cari se voru insarcinâ cu adunarea si tramiterea abonamenteloru, pre lenga calduros'a înul-tiamita, oferimu si 1 esemplami gratis la 10.
Rogàmu a fi inscientiati de tempuriu. Foli'a nu se va tramite decâtu la prenumeranti. Sensorie nefrancate nu se accepteza.
Esemplaria complete mai avemu totu cu pretiulu de pana aci.
Restantii pre a. c. suntu rogati , a ne tramite re-stulu inca si ce resteza numai pre Sem. II , fiendu cà	abonamentulu se	face	numai pre anulu	i n-
ţregu.
Pentru aparitiune	s'au	luatu	mesurele in	totu
casulu.
Editoriulu T. CIPARIU.
Sibiu