ARCHIVÜ
pentru filologia si istoria.
Nr. VII.	10. Augusti!	1867.
XVI.
ELEMENTE-LE STRĂINE IN LIMB'A ROMANA.
I.
Si cu alte ocasiuni, sì mai de multe ori, atâtu in acésta folia nr. IV la inceputu, câtu sì „principia"-le nostre (la pag. 231 seqq.), sì anumitu in diserfatiunea nostra latina: Despre latinitatea limbei romaneşti *), inai pre scurto seau mai pre largu amu amentitu, cumu multi deintre literatorii altoru naţiuni inca de multu intru adensu s'au ocupatu si se ocupa cu cestiunea limbei nostre, si mai de aprope cu elementele străine, ce se afla intru insa, sì cumu unii dein cercetările sale au trasu atari conclusiuni, cari arunca mare umbra si grele indoiele, nu numai asupr'a romane-tatei limbei nostre, ci cbiaru si asupr'a originei romane a' natiunei.
Dein celi vechi se destinsera, si prein asta-si castigara ore-carasi celebritate, mai alesu Thunmann, Sulzer, Eder, si C. Schul-ler **), pre cari, fiendu cà toti au repausatu in domnulu, nu vomu sei mai conturbami! si noi in repausulu eternu, ci tienendu-ne de proverbiulu vechiu latini! : de mortuis non nisi bene, — aut nihil, dupa ce bene nu potemu dice de eli, mai volìmii a nu dice nemica, cà-ce si de almentrea unii dein eli, pana erau in viatia, destule siau
*) De latinitate linguae valachicae , — in Anaiii gimnasial, Blasiu 1855.
**) J. Thunmann's: Uiber die Geschichte u. Spra-che der Albaner u. der Wlachen, — in: Untersuchun-gen über die Geschichte der östlichen europäischen Völker, erster Theil: 8°, Leipzig 1774.
Fr. J. Sulzer's: Geschichte der transalpinischen Daciens (trei tomi), 8", Wien 1781.
J. C. Eder: Observationes criticae (ad Felmer) etc. 8°. Cibmii 1803, etc.
J. C. Schuller: Argumentorum pro latinitate lin-guae valachicae seu rumunae epicrisis, 8°. Cibinii 1831 , etc.
ARCHIVU pentru FILOLOGÍA si ISTOKIA.
audîtu dela ai noştri seau dela alţii, si de acea sî noi bucuroşii aruncamu velulu uitarei, preste ce au pecatuitu sî eli câ omeni fiendu pre pa-mentu, numai câtu si alţii se le de bona pace in mormentu, si se nui mai resusciteze câ mărfuri in contr*a nostra; câ-ce in atare casu, si noi lape-dandu pietatea catr'a celi morţi la una parte, amu fi costrinsi, noi si al ti romani, a le arata cada-vre-le deshumate in fota hedîmea loru.
De acea aici ne restringemu numai la celi de in viatia, cari se potu si apară", de se voru semtî pre nedereptu acusati, dorindu inse si nevoliendu-ne a oserbâ si catrâ aceştia fota politeti'a si bon'a cuvenientia, ce detorimu unulu altuia, pana ce custâmu in viatia, De unde si oserbatiunile nostre voru fi mai mulţii generali, mai pucinu speciali, er' nece de cumu personali.
De alta materia mai in specie" au serisu de curundu dd. Fr. Miklosich in: Elementele slavice in limb'a rumusa (sic), — W. Schmidt in: Elementulu slavrca in limb'a rum un a (sic), — sî E. Rös-si er in : Părţile constitutive ffre-cesci si turcesci in limb'a româna (sic) *).
Cari, cu toţii, se păru asi concentra părerile intru acolo, cumu câ limb'a romanesca e una amestecătura dein elemente eterogenie paritetice (in togm'a indereptatîte); — si de acea chiaru si na-ţiunea romana e unu poporu cu totulu nou, csîtu dein amesteculu mai multoru naţiuni vechie si none, er' nece de cumu naţiune vechia romana; de una parte fiendu cânii sciu se esplice, ce s'a facutu cu atâte popora barbare, ce au inundatu Daci'a si apoi au disparutu fora sunetu, er' de alfa fiendu câ eli se pani a presupune, câ in
*) Die slavischen Elemente im rumunischen, von Fr. Miklosich, 4°, Wien 1861.,
Das slavische Element in der rumunischen oder walachisehen Sprache, von W. Schmidt, in Analii mu-seului transilvanu (germ. si magiar.), tom. IV, fasc. I. 4°, Clusiu 1867.
Die griechischen und türkischen Bestandteile im Romanischen, von Dr. E. R. Rössler, 8°, Wien 1865.
16

limb'a romana nu au potutu se intre elemente neromane pre alta cale, de câtu numai prein ame-stecu cu slavi, greci, turci, magiari, nemţi etc.
Inse, e'cca si părerile fia-caruia in specie, de si pentru angustimea locului, dorere! numai pre-scurtu, dar' pre curau si-le au cosemnatu eli inşii,
atâtu in limb'a originale, câtu si in versiunea no-stra, care deca vâ fi cumu-va smentita in careva parte, cunoscutorii de limb'a germana si ma-giara, in cari suntu publicate tote-trele disertatiu-nile acelea, le voru indereptâ, sperarmi, cu spire-tulu b 1 a n d e t i e 1 o r u, cumu dîceau vechii nostr traducutori si tipografi.
Fr. M i k 1 o s i c h scrie
„Ungeachtet das Volk der Eumunen Ge-genstand zahlreicher Untersuchungen war, so ist dessen Entstehung doch noch sehr im Dunkeln, dass wir sie auch heut zu Tage ein räthsel-haftes Volk nennen müssen, wie sie Niebuhr vor mehr als dreissig Jahren genannt hat. Vor-träge 3, 218. Diese Dunkelheit hat ihren Grund in den spärlichen Nachrichten über die Geschicke dieses Volkes während des ganzen Mittelalters.
„Dass die Rumunen Abkömmlinge der Rö-mer sind, ist eine alte Ansicht. Schon Cinna-m u s, der iii die Mitte des zwölften Jahrhunder-tes unter Manuel Comnenus schrieb, spricht sie aus: ol I>)M%OL twv fj;1 Iru'/u'ag ätroixtn nakai eivai }.iyov^ rat. Sie stammen von jenen Römern ab, welche Trajan nach Decebal's Besiegung zu Anfang des zweiten Jahrhunderts in der Provinz Dacien an-siedelte.
„Es liegt in der Natur der Sache, dass sich die Römer in Dacien mit den eingebornen Daciern, und in Moesien mit den Bewohnern Moesiens, den Geten, vermischten: die Rumunen des vier-ten und fünften Jahrhunderts müssen daher als romanisirte Dacier und Geten ange-sehen w er den.
„Der Ursprung der rumunischen Spra-che datirt dem gesagten gemäss vom Anfang des zweiten Jahrhunderts, wo römische Colonisten sich am linken Ufer der untern Donau niederliessen. Denn erst durch jene Colonisten ist die Sprache begründet worden, welche in Form und Materie römisch, durch die Sprache der früh er n Bewohner jener Länder modificirt, eine wahrhafte 1 a n g u e r o m a n e ist.
„Die Colonisirung Daciens hatte zur Folge die rumunische Sprache, in der sich die Sprache der Römer und eine fremde nach Form und Materie durchdrungen haben.
„Dass die Rumunen reine Römer sind, ist eine unbegründete Meinung, etc.
„De sî poporulu Rumuniloru a fostu ob-iectulu numerose - loru cercetări, originea lui inse atâtu e inca de întunecata, câtu noi si astadi caută sei numimu unu poporu .enigmaticu, pre	cumu	in a-ante	de	ast'a	cu	30	de	ani	mai
multu ia numiţii Niebuhr in prelectiunile sale, 3,. 218. Asta intunecela - si are caus'a in pucine-le notitie despre templarile acestui poporu in totu decursulu evului mediu.
„Cumu câ Rum unii suntu descendenţii Ro-maniloru, e una vechia părere. Inca Cinnamu, care scriea pre la miediloculu seclului XII sub Manuele Comnenu, totu asia se esprime dîcuiidu: Vlachii, de multu se dîcu a fi colonii celoru dein Itali'a. Eli se tragu dela aceli Romani, pre cari Traianu ia asiediatu in provinci'a Dacia, dupa învingerea asupr'a lui Decebalu, pre la inceputulu seclului II.
„Dein natur'a lucrului urmeza, câ Romanii in Daci'a s'au amestecatu cu Dacii nativi, er' in Mesi'a cu locuitorii Mesiei, Geţii. De acea R u-munii dein alu IV si V seclu caută a se considera, câ Daci si Geti romanisati.
„Dupa cele dîsa dar', originea limbei rumii-nesci dateza de la inceputulu seclului II, candu unii colonisti romani se asiediara pre tiermurea stanga a' Dunărei. Pentru cà numai prein aceli colonisti se funda mai antaniu acesta limba, carea in forma si materia e romana, er' prein limb'a Io cuito riloru mai vechi ai acel oru provincie modificata, e una adeverata limba romanica.
„Colonisarea Daciea avu de urmare limb'a rumunesca, in care limb'a romaniloru, si una alta limba straina dupa forma si materia s'au strabatutu un'a pre alfa.
„Cumu cà rumunii suntu romani curati» e una parere nefundata, ect.
123 —
In tempure mai tardía, c a m u de la alu Vile seclu in coce, catrá împreunarea elementului locale cu celu romanu se adause si celu slavicii si anume celu slovenesíu, etc.
„In urma, pentru mai multe tienute cauta se se presupună si una împreunare de R u m u n i si Magiari ; etc.
Seh m i d t:
„Rumunii, precumu insii s'au numitu pre sene de inceputu si intre sene, seau, precumui numiră slavii învecinaţi, Viach i, potu se staruiesca, pre urm'a vechiei păreri, care intru ast'a le par-tenesce, pentru romanetatea propria, curata, — de acea inse chiaru asta descendentia totu va remane una parere nefundata, si poporulu insusi, — cumu a dîsu Niebuhr in a-ante de mai bene de 30 de ani, — una enigma ethnografica; etc.
„Iii späterer Zeit, etwa vom sechsten Jahr-hundert an, trat zur Verbindung des autochtonen Elementes mit dem römischen auch das Slavi-sche hinzu, namentlich das Slovenische, ect.
„Für mehrere Gegenden wird endlich auch eine Verbindung von Rumunen und Magyaren behauptet werden müssen; etc.
W.
„Die Rumunen, wie sie sich ursprünglich und einheimisch nannten, oder — wie sie von den be-nachbarten Slaven genannt würden, — die Wa-l achen mögen bei der diessfalls für sie spre-chenden alten Ansicht, immerhin für das eigene, reine Römerthum plaidiren, jedenfalls wird gerade diese Abstammung eine unbegründete Mei-nung und das Volk selbst — wie Niebuhr vor mehr als dreissig Jahren sagte — ein „ethnogra-phisches Räthsel " bleiben; etc.
E. R. R o s s1er:
„Das romanische unterscheidet sich von allen romanischen Sprachzweigen durch die m a s s e n-h a f t e Reception slavischer Wortschätze (!), das Lateinische hat dadurch starke Einbüsse er-fahren, ja die romanische Volksprache, an welcher der moderne Purificirnngsdrang, der jetzt die Literatur beherrscht, noch machtlos geblieben ist, zeigt in den unzerstörbar festen Li-nien der romanischen Grammatik eine völlige Herrschaft des Slavischen.
„So wurde die romanische Sprache die ge-mischteste aller romanischen, sie allein enthält eine weitaus grössere Zahl fremder Worte, als alle romanischen zusammen; etc.
Si cu atät'a suntemu multiamiti, fiendu cä W. Seh. pre cumu s'a vediutu dein cele premise, totu aceasi parere are cu Fr. M., inca si in cuvente se tieue strensu de testulu aceluiasi, de cätucäin re-gistrulu cuventeloru slavice are mai multe erori limbistice de cätu antesemnanulu seu; de acea nu afiaramu de lipsa a mai continuä estrasele dein disertatiunea lui.
Er' ce scrie E. R. Rössler mai suau, se re-feresce numai la limba, dar' ce mai opineza si de originea natiunei romane, a desfasiuratu in altu
„Cea romanesca se destinge de catra toti celi alalti rami ai limbeloru romanice, ,prein re-ceptiunea masiva de tesauri (!) de cuvente slavice. Partea latina dein acest'a a suferitu mari pierderi, ce e mai multu, limb'a romanesca p op u 1 a r e, in cuntr'a căreia n e v o L en t i' a moderna de purificare, care acumu domnesce in literatura, a remasu inca fora potere, in linia-mentele neclatite si solide ale gramatecei roma-neşti arata una predomni re completa a' elementului slavicii.
„Asia limb'a romanesca deveni cea mai amestecata deintre tote cele romanice; ea singura contiene unu numera cu multu mai mare de cu-vente străine, de câtu tote cele alalte romanice împreuna; etc.
libelu cu titlu: Dacii si Români; la care se potu adauge si alte doua totu déla acela: Da-ci'a in a-ante de Romani, sî: Geţii si vecinii loru *).
Va se dîca: Domni'a loru, precumu amu premisa, dein cáventele slavice, grecesci si turceşti, ce se afla in limb'a romanesca si in cărţile base-recesci, si pre cari le place, ale numi elemente
*) Dacien u. Romanen; — Das vorromische, Da-cien; — Die Geten u. ihre Nachbarn, — 8o, Wien, 1860 si 1865.
16*
— 124 —
ei parti costitutive ale limbei romanesci, conchidu:
1.	Cumu câ limb'a romanesca nu e cura tu romana, ci unu amestecu de elemente eteroge-nie, bunamite, cumu e limb'a anglesca.
2.	Câ aceasi se pote, si caută, se se dîca sî de insasi naţiunea, fiendu câ si de almentrea forte pucinu scriu scrietorii evului mediu de români, er' numele româniloru vlachi nu sue mai susu de câtu celu multu pana la seclulu IX, sî asia deca naţiunea romana ar' fi mai vechia, ar' cautâ se fia amentita sub numele de Vlachi si la autori mai vechi; er' de a custatu naţiunea sî nu s'a amen-titu, ar' fi una enigma nedeslegata, pentru ce nu s'a amentitu.
Nu ne indoimu, câ lectorii la prim'a aruncătura de ochi asupr'a acestora opiniuni si argumentări, cari inse nu tote s'au potutu produce aici pentru stremtori'a locului, le au schitu apre-tiui dupa meritu, si au cunoscuţii numai decâtu falsulu dein adeverii, sî câ multe de in acele con-clusiuni suntu eronie, deduse dein premise false seau neadeverite, precumu suntu:
câ coloniştii romani au cautatu se se amestece cu Dacii si Geti, cumu dîca Fr. Miklosich; —
câ limb'a colonistiloru s'a modificaţii prein limb'a Daciloru si Getiloru, — totu acel'a; —
câ in limb'a romanesca s'a amalgamaţii limb'a colonistiloru romani si alt'a străina dupa materia si forma, — va se dîca câ in limb'a romana au infratu cuvente si forme dacice si getice, fora de a ne produce macaru unu esemplu câtu de micu de materia si forma dein acea limba străina, pentru care forte iamu fi multiemitori; —
câ la elementulu dacoromânii alu limbei, mai tardîu, camu pre la seci. VI (câ anume nu scie spune) s'a adausu si elementulu slavicii; — si in urma:
câ pre alocurea ne amu amestecaţii si cu unguri, pdte câ vre se dîca: cumu câ s'au facutu si dein unguri romani, erasi pentru câ in limb'a ro-manesca se afla pre alocurea multe cuvente ungur-esci; de acea —
câ opiniunea, cumu ca romanii aru fi Romani curaţi, e nefundata, fiendu câ nece coloniştii romani nu au fostu curaţi Romani; care e si părerea lui W. Sch., numai câtu acest'a apoi adauge:
câ limb'a dacica a fostu slavica, si Dacii slavi, — se pote câ dein causa, câ-ce almentrea nu
erâ cu potentia a arata macaru unu cuventu dacicii in limb'a romanesca; — totu asia sî:
câ in limb'a romanesca predomnesce elemen-tulu slavicii si dupa materia si dupa forma; etc.
Unii deintre lectorii noştri, pote câ voru ca-rscterisâ aceste opiniuni, condusa, si argumentări, inca si mai aspru, de sofisme aroganţi, cu cari forte se'mena câ ou cu ou.
Noi inse totu ne vomu luâ libertatea, de a ne face unele oserbatiuni generali, dein cari se se cunosca apriatu, câ acea părere a lectoriloru noştri in adeverii e si fundata.
Spre intielegerea inse a tota controverti'a, si spre defigerea puntului, pre carele stâmu noi, cari scriemii aici, pentru câ nu cumu-va se fimu judecaţi, câ luâmu vorbele omeniloru intra albirea, seau câ suntemu escentrici in părerile nostre, cumu ne judeca pre noi pre toti romanii, premitemu, câ —*
dupa studia-Ie, ce amu facutu, si dupa com-binatiunile, ce a cautatu se facemu, pre basea da-teloru necontestabili istorice si filologice, suntemu de părere: —
a)	Câ naţiunea romana, e insasi posteritatea directa a colonistiloru R o ni ani in Daci'a, cumu au fostu pre atunci, curaţi seau amestecaţi, totu atât'a; — er' ce a intrata dupa acea, pre tempulu colonisarei seau mai tardîu, dein alte se-mentîe, chiaru si dein Daci si Geti, atâtu a fosta de neînsemnaţii, câtu nu a potutu altera elemen-tulu originale romanii alu natiunei, cumu nu au potutu altera pre alu Italilorn aceli relative pucini Gothi si Lombardi, pre alu Galilorn Francii si Normanii, pre alu Ispaniloru erasi Gothii si Arabii, cu cavi avură de a face, seau chiaru s'au si amestecaţii; pre cumu nu au potutu altera natiu-nelitatea germana Prusii si slavii dein Lausitz si Magdehurg, si mulţimea de Boemi, Moravi, Sloveni, si de Iudei, cari au trecutu in senulu natiunei germane; si precumu nu au alteraţii natiunalitatea magiara aceli străini dein tote limbele, cari s'au prefecutu in magiari mai demultu, de cari scrie Thurocz in Cronic'a sa :::), — si cari se pre-
*) Part. I. c. 22 : De introitu diversarum nationum in Hungariatn: „Praeterea intraverunt Hungariam, tam tempore regis Greychae et S. regis Stephani, quam die-bus regum aliorum, Bohemi, Poloni, Graeci, Hispani, Hismahelitae seu Saraceni, Bessi, Armeni, Saxones, Thuri ngi, Misnensea, et Rhe-nenses, Cu mani, et Latini, qui diutius in regno commorando, quamvis illorum generatio nescriatur, per
— 125
facu in tote dîlele si astadi dein nemţi, judei, slavi, sî chiaru si dein români ticolosi.
b)	Câ 1 i m b'a r o m a n e s c a, in fundamentu dupa materia si forma, e insasi limb'a romana vulgare a' colonistiloru Romani aduşi in Daci'a, er' nu slavica, — originaria, er' nu amestecata dein slavica, grecesca, turcesca, unguresca etc., — de si in decursulu atâtoru secii dela Traianu pana astadi a patîtu multe scaimbari fonetice, a pierdutu multe cuveute si forme romane, si a cuprensu in senesi neuumerate cavente străine si forte pucine forme, dein caus'a colocuirei cu alte genţi de alta origine si limba, — precumu s'a ternplatu, si nu pote se nu se temple, si cu alte limbe. La cari cău-şe generali adaugemu si de spotismulu, ce a doinnitu in baserec'a si in viati'a politica a' romanului, mai alesu dein partea limbei slovenesci, împreuna cu alte influentie politice dein partea tur-ciloru, magiariloru etc. Inse si aci fora de a altera natur'a limbei romanesci, cumu nu a alteraţii pre a' Italiloru, germaniloru, magiariloru etc. jcuventele si formele exotice luate dein limbele popora-loru, ce le amu amentitu mai susu.
Erudiţii străini, mai alesu slavici, au una minunata logica, candu tracteza despre limb'a roma-uesca. Eli aduna vre-una câte-va exemple de cu-vente si de forme, ce in adeverii suntu seau numai se păru slavice, inse la tota templarea cu multu mai pucine de câtu cele romane, si cu tote astea nu se sfiescu in faci'a lumei a conchide a minori ad majus: câ limb'a romana e slavica, câ si candu in limb'a romana nu aru fi nece cuvente nece forme romane, pre cari le ignoreza, seau pu-cinu le apretiuescu, seau ce e mai ren, le intortoca câ se le faca slavice.
c)	Câ de acea, literaţii romani au una sacra detorentia, câ venendu la cunoscenti'a acestora a-deverure, mai alesu in câtu pentru limba, se o c îi-
matrimoniorum contractus, Hungaris immixti, no-bilitatem pariter et descensum sunt adepţi". Vedi Cu-ventu la inaugurarea Asociatiunei etc. pag. 64 seqq., unde mai pre largu amu disertatu de acesta materia. Vedi totu acolo si citatele dein Fallmerayer, Wesse-lenyi etc.
raţia, pre câtu va fi cu potentia, de totu ele-mentulu, ce va fi recunoscutu cà e străinii,—pre cumu	se	o	sî	apere,	erasi	pre	câtu	se	potè,	de
ori ce elementu străinii. Si. ast'a, cu tote cà unor'a, mai alesu slaviloru, le-se va pare una lucrare h e-f un data si pucinu plăcuta, de acea inse totu re-mane detorentia nostra, precumu intru asemenea si literaţii altoru naţiuni totu dein acea causa, câtu au venitu la cunoscenti'a limbeloru proprie, in data s'au si aplicaţii de asi purifica limbele loru, mai de curundu, ele esemplu: germanii mai de unadi *), er' magiarii chiaru in dîlele nostre.
Er' deca Slaviloru le dorè ânem'a, de esilarea ciiventeloru slavice dein limb'a romana, — eli se facu si ridi culi, pretendiendu dela romani, ceea ce nu ani potè pretende dela germani si magiari, in ale caror'a limbe inca se afla una multìme de cu-vente exotice si anume slovenesci, — dar' nece vom cuteza se pretenda, prea bene sciendu, cà nu au nece unii dereptu de pretensiune, si cà, ne fi-enali ascultaţi, numai aru remane de risu, ceea ce si dein partea romaniloru prea liusioru le-se potè tempia.
Sì de almentrea, deca romanului s'a concesu, a impromutâ dein limbe straine, si a cuprende in limb'a natiunale chiarii demente exotice, dein tem-plare, au necesetate, au luxu, — cene-i va potè contesta dereptulu, de a dà in apoi impromutulu, candu mi va mai ave lipsa de ehi, seau chiaru si a elimina pre cele intrate si subintrodusa dein lipsa au de nevolia, dupa ce lips'a si nevoli'a au in-cetatu.
Dupa aceste oserbathuii si premise generali, câ punte de orientare seau principia si regule principali, se trecemu la altele mai speciali.
Deci —
*) „Wenn die Deutschen eben jetzt anfangen ihre Sprache von allen fremden Ausdrücken zu reinigen, und die ausländischen JWörter, Kunst-ausdrücke u. d. gl. durch eigene Wörter nachzubil-den, so ist ihnen der Holländer hier schon lange, und beinahe seit der ersten schriftstellerischen Bildung der Sprache, mit seinem Beispiel vorgegangen". D. Je-nisch, Vergleichung von 14 Sprachen Europens, 8°, Berlin 1796, pag. 97.
126 —
(XII.)
COLUMN'A TRAÍAN A.
IV.
HISTORIA UTRIUSQUE BELLI DACIEI, — AUCTORE CIAC ON O.
(Urmare.)
CIX. Milites in sylva castris vieina, partim ligna caedunt, partim in castra comportant, ut mu-ris et munimeutis castrorum reliquis interserant. Quantam antem vim habeat ars, ex hoc loco per-pende: nam milites hi, qui aegre magnum tignum portarent, facile duo vectant, clum gracilius super humeros, gravius fune ex illo alligatum, minus grávate ferunt.
CX. Tertius pons lapideus super fluvium fabrefactus in usum castrorum.
CXI. Equus Caesaris privatim ornatus, et a milite praetoriano tentus, interim dum castra per-lustrat.
CXII. Archifaber murarius, qui ministris, quae sunt facienda, disponit.
CXIII. Trajanus augustus síngalas munitio-nes, et castrorum partes, circuit et contemplatur, ut milites excitet ad operas sedule et alacriter praestandas, et ut, siquid videat minus recte dis-positum, in melius corrigat. Miles autem genuflexus Imperatorem aliquid sibi indicentem adorât: non Î tarnen lignum, quo erat onustus, depouit, urbanissime id agens, ne tantisper principe praesente, ab injuneto sibi muñere vacar et.
CXIV. Foenilia in pabulum equorum intra vallum inclusa, quo munitiora et tutiora ab hostium ì insidiis forent; juxta quae pons quartus ligneus super fluvium fabrefactus, quo paleae et foenum ( commodius per flumen et per pontem in suum lo-cum reponerentur.
CXV. Praetoriani milites, stipatores et cu- | stodes corporis Trajani augusti, ipsum circumstant, quorum unus indicem elevatum habet, in signum iidei, ut et alibi.
CXVI. Exploratum in fines hostium missi, dacis duobus vi captis, ad Caesarem revertuntur, et coram, manibus loro post terga revinetis, eosdem statuunt, ut ab illis hostium arcana cousilia per-quirat, et etiam extorqueat. Cali gis autem laxiori-bus, et usque ad talos demissis, ut parum a bracis différant, et calcéis íntegros pedes tegentibus, ii uttintur.
CIX. Soldati intru una pădure aprope de ca^ stre, parte talia lemne, parte le ducu in castre, cà se le bage in muri si in cele alalte intariture ale castreloru. Er' câta potere are artea, dein aceea vei cunosce, cà acesti soldati, cari a nevolia aru potè duce unu lemnu, liusioru ducu doua, pre celu mai subţire pre umeri, er' pre celu mai greu le-' gundulu cu fune de celu alaltu.
CX. Alu treile podu de pietra pre unu riur facutu spre usuili castreloru.
CXI. Calulu Imperatului ornati! si tieuutu de unu soldati!, pre candu imperatulu cerceteza ca-stre-] e.
CXII. Unu archifauru de muru, care aratav lucratoriloru, ce se faca.
CXIII. Traianu imperatulu cerceteza si cauta tote intaririle si partile castreloru, spre a indemnà pre soldati la lucrare diligente, si , deca ar' oserbâ ceva neacuratu, spre alu indereptà. Erf unu soldatu ingenuchiandu in a-antea Imperatului,, carei arata ore-ce, i-se inchina, ci nu depune lem--, nulli, celu ducea, prea politu lucrandu, cà se nu se vedia a incetâ dela lucru in presenti'a principelui.
CXIV. Clài de fenu, incinse in castre, pentru nutretiulu cali-loru, cà se fia mai in securitate de catrà inimici. Lenga eie alu patrulu podu de lemmi pre unii riu, facutu spre a aduce mai cu comoditate palie si fenu la loculi! Ioni.
CXV. Soldati pretoriani, păzitori corpului imperateseli, stau in giurai, de intre cari unulu tiene degetulu aratatoriu in susu, in semnu de credentia, cà mai susu.
CXVI. Celi tremisi in tienututulu inimiciloruf se esploreze, se intorcu la Traianu, aducundu doi Daci prensi, pre cari legati cu mânu-le la spate i presenteza, cà se intrebe dela eli suature-le ascunsa ale inimiciloru, chiara si cu poterea. Eli suntu imbracati in nedragi lungi pana diosu, si in calciamente, ce coperu intregu pietiorulu.

CXVII. Pons quintus, caeteris vastior et magnificenfior, super fluvium castris proximum ex lignis constructus, cui superstat praefectus fortasse fabrorum, aut archifaber pontis construendi, fustini -vel sudem manibus tenens, minoresque artifices ad opus urgens; quorum alii ligna comportant, alii tigna intra vadum componunt, alii malleis aereis clavos infigunt ob operis firmitatem. Quis autem fuerit hie fluvius, certo deprehendi nequit. Ister autem esse non potuit, qui ob immensam eius proftmditatem-vadosus haud foret, ut tigna intra eius alveum figerentur. Eursus cursus est illi adeo rapidus, ut nequeant similes pontes super ipsum constitui, diutius permansuri.
CXVIII. Calcaria, forsan ubi calx vel confi-ciebatnr, vel macerabatur, in usum murorum ca-strensium construendorum ; nisi arenarium mavis, unde arena fossitia extrahebatur, et cophinis, hoc est vimineis cistis, a militibus perferebatur ad mu-rorum fabricam.
CXIX. Instrumentum ex duobus fustibus con-fectum, quo lapides asportatu sint faciliores. Tra-janus autem augustus praesens adest, per singulas cohortes et contubernia discurrens, ut siquid deest, imperet, et milites ad quotidianas operas, ad ab-solutionem castrorum, ad pugnam imminentem cum hoste fortiter subeundanij excitet: armaque et bellica instrumenta, annonae copiatn, vel inopiam, et caetera huiusmodi inquirat.
CXX. Scuta et galeae militum, ex sudibus terrae infixis pendentes, interim dum munitionibus castrorum conficiendis vacabant.
CXXI. Equi Caesaris, sericeis et aureis stra-gulis ornati, purpureis fioccis, e iimbis pendenti--bus, a Caesaris famulis per praetoriam portam aquatum educti, froenis, quo commodius biberent, interim ablatis et in colla reiectis: ut mox eques ad profectionem e castris se Caesar accingat, ad-versus hostes acie dimicaturus.
CXXII. Porta praetoria castrorum, per quam legioiies très peditum, et alae aliquot equitum ad-versus imgruentes hostes egressae proficiscuntur.
CXXIII. Praetoriani milites ad praetoriam portam excubantes, custodes' et stipatores Impera-toris, fidem erga principem indicis dextri eleva-tione, accuratamque, in proelio, Caesaris se soler-
CXVII. A' cincea punte, mai mare si mai fromosa de câtu cele alalte, preste unu riu aprope de castre, făcuta de in lemnu, de asupr'a căreia stă, precumu se pare, prefectulu fauriloru, seau architectulu puntei, tienendu in mâna unu fuste, si indemnandu pre măiestrii mai mici la lucru, dein cari unii cara lemne, alţii asiedia grinde-le in vadu, er' alţii batu cunia cu mâlia de arame, pentru tari'a lucrului. Inse ce riu e acest'a, chiaru nu se pote sci; ci nu potea se fia Dunărea, pentru câ acest'a, pentru afundîmea lui cea nemesu-rata, vadu nu are, asia câtu in albia-i se se pota înfige, grinde. De almentrea si curşulu ei atâtu e de repede, câtu nu se potu fabrica preste elu punţi asemenia, cari se pota dura multu. •
CXVIII. Varâritie, in cari seau se ardea varulu seau se stingea, spre usulu muriloru de castre; — de nu cumu-va-su grope de arena, dein cari se scotea arena, si soldaţii o duceau in cosiarce de nuele la constructiunea muriloru.
CXIX. Una urielta făcuta dein doue rude, spre a duce mai liusioru pietre-le. Er' Traianu imperatulu stâ de facia, trecundu preintote cur-ţile si insocirile, spre a demandâ, ce ar' lipsi, spre a îndemna pre soldaţi la lucrulu de tote dîlele, la terminarea castreloru, si la lupt'a ce se apropia cu inimiculu de a o porta cu barbatîa; si spre a cerceta armele, si machinele de bătălia, ajunsulu seau neajunsulu proviantului, si altele asemenia.
CXX. Scute si coifure de soldaţi, spendiu-randu dein rude înfipte in pamentu, pre candu eli erau ocupaţi cu intarirea castreloru.
CXXI. Călii imperatesci, ornaţi cu straia de metasa si de auru, spediurandu fulgi roşii de pre margini, pre cari sierbitorii imperatesci-i ducu la adapatu pre port'a pretoriană, luandu-le diosu fre-nele, câ se pota bea mai comoda, si aruncandu-le lom pre spate; pentru câ Imperatulu numai de câtu se se acinga spre a esî dein castre Ia lupta cu inimiculu.
CXXII. Port'a pretoriană a' castreloru, pre care esu trei legiuni de pedestri si vreo-câte-va aripe de călăreţi mergundu in contr'a inimicului, ce se apropia.
CXXIII. Soldaţi de garda preveghiandu la port'a pretoriană, păzitorii Imperatului, redicandu aratatoriulu manei derepte prein unu nou jura-mentu dupa datena marturescu, câ voru ff ere-
— 128 —
tiam habituros, novo sacramento de more pro-fitentur.
CXXIV. Pons sextus ligneus portae prae-toriae castrorum proximus super fluvium construc- j tus, per quem equites et pedites e castris egressi trajiciunt, in agrosquc hostium vicinos se trans-ferunt praelium conserturi *).
CXXV. Equites levis armaturae, cristas in galearum conis gerentes, quarum altera cauda exi-stit, ut censeo, hippopotami, altera ex pennis stru-thionis apparct. Caudae namque hippopotami cle-gantissimae sunt, et dignae quae conis galearum inseranlur. Quem morem hodie imperatores Tur-carum servant, primoribus lf) suae gentis, quos provinciis administrandis praeficiunt, unam caudam hippopotami donant, quam capilis ornamente super mitram praefigant, ut praefecturae insigne. Quare Aegyptii, siquos hippopotamos ceperint, caudas tenentur pnincipi reservare et transmittere, nec privato cuipiam licet illarum aliquam citra impera-toris permissum apud se reținere. In antiqua Ro-mauorum miliția insignia etiam huiusmodi centurio-nes usurpabant, cassidum cristris utentes, ut nullus error cxisteret, cum centeni milites sequerentur non solum vexillurn, sed etiam centurionem, qui signum habebat in galea: quare transversas et argcnteas
cristas ii habebant, ut facilius a suis . agnoscerentur, ut Vegetius lib. II c. 13 testator.
militibus et 16 at-
CXXVI. Pedites gravis armaturae, thoracati, cum gladiis et clypeis aereis, qui praelium exci-piebant, et tamquam ferreus murus perstabat: et non solum missilibus, sed etiam gladiis cominus dimicabant; hostes tamen fugicnles non persequc-bantur, ne aciem suam ordinemque perturbarent, ut Vegctius lib. II c. 17.
CXXVII. Legionis unius signum aquila, ab aquilifero gestata; triginta autem legioncs fuisse sub Trajani imperium constat, sicut et sub ținem belii punici: -sub imperium Julii Caesaris XVI, sub Vespasiane autem XXXVI. TlYamnam vero primam legionem e limite Rheni a Trajano fuisse abductam in hac expeditione dacica adversus De-cebalum regem Dacormn, Wolfgangus Lazius lib. V. commcntariorum reip. rom. docet, sed quae liarum trium fuerit, signatim non liquet.
dentiosi Imperatuhii, si voru fi cu tota diligentfa si acuratetî’a in oștire.
CXXIV. Puntea a’ sies’a de lemnu, aprope de porfa pretoriană, preste unu rin, pre carea călăreții si pedestrii esiendu dein castre trecu, spre a se lupta, in tienutele vecine ale inimiciloru.
CXXV. Călăreți i de armatura liusiora, por-tandu creste in crescetulu coifureloru, dein caii un’a e, precumu se pare, coda de ipopotamu, er* alfa dein pene de strutiu. Pentru că codele det. i ipopotamu suntu forte eleganti, si demne de a se pune in crescetulu coife-loru. Care datena si pană adi se oserbeza de imperatii turcesci, donandu , boiarilorn natiunei sale, candid prepunn intru administrarea pro vinei el orii, câte una coda de ipo-‘ potaniu, că se o pună de ornamentu capului de । asupr’a turbanului, intru semnu de prefectura. De । acea Egiptenii, deca prendu vre-unu ipopotamu, se indetoreza ai tiend coda pentru Imperatulu, si , necc nu c liertatu ncce unui privatu a ticne siesi 1 vre-una atare coda foră involîre imperatesca. In ; militi’a vechia Romana centurionii inea portau atari însemne, puuendu creste pre coifure, pentru că nu cumu-vn se se temple vre-una rătăcire, de ora ce celi una suta de soldati aveau se urmeze nu nu-। mai flamurci, ci si centurionului, caresi avea sem-nulu in coifu: de acoa oii aveau creste curmedî-sie si urgentate, pentru că soldatii lorii mai pre : liusioru sei cunosca, precumu arata Vegetiu lib.
II c. 13 si 16.
CXXVI. Pedestri de armatura grea, loricati, ; cu spate si scute de arame, carii acuprendean ba-I tali’a, si că unu muru de fieru stă firmn; si nu ' numai cu segete se luptau, ci si cu spade dein apropiare; ci nu persecutau pre inimicii fngitorir
L pentru că se nu-si turbure lini’a si ordenea bata-। liei, precumu arata Vegetiu lib. II. c. 17.
j CXXVII. Accr’a, semnulu unei legiuni, por-I tata de acereferu. Er’ legiunile sub Traianu fure, ; cumu se scic, 30, precumu si catrâ finea belului punicii; sub imperiulu lui luliu Cesare 16, er’sub ■ Vespasianu 36. Cumu că legiunea antania fii a-dusa de Traianu dela marginea Renului in asta espeditiunc dacica in cuntr’a lui Dcccbaki regele Daciloru, arata W. Eaziu in lib. V alu comcnta-ria-loru despre republic’a rom., inse carea a fostu-dein aste trei, apriatu nu se scie.
-	129,
CXXVIII. Silvam densissimam, intra quam I hostes se abdere, et ex insidiis prodeuntes nostros intercipere poterant, et quae impedimento erant exercitui progredienti, Imperator jubet universam a militibus succidi, ut fit.
CXXIX.	Secundae legionis signum, aquila
intra lauream coronam.
CXXX. Aquila tertiae legionis signum, intra lauream itidem coronam : hoc tamen intererat, quod prior nullo erat ornamento conclusa, sed frondibus tantum ornata: secundam vero laurea corona cingebat, tertiae ultra laureum sertum co-ronis quaedam accedit ; ut singulae in eum modum satis disti'nguerentur, et centuriones et legionarii quicunque milites suam aquilam ab aliis distinctam agnoscerent.
CXXXI. Duo Regulorum capita, Trajano augusto in castris consistenti, a militibus, qui ea succiderant, perferuutur, gratiam principis ob stre-nue rem gestam et praemium suscipere sperantibus.
CXXXII. Praelium atrox a romano milite cum Dacis consertum ; ubi diutius pugnatimi, stre-nne se hostibus tuentibus et dimicantibus, tandem equitatu Caesaris opportune subsidium ferente, Victoria parta, licet satis cruenta, ingenti strage edita in Dacos, multisque ex iis captivis abductis. Cum autem très legiones Romanorum militum huic pu-gnae interfuerhit, singulaeque peditum sex millia centum, équités sexcentos vinginti sex cdntinuerint, consequens fit, decem et octo millia et trecentos pedites, et mille octingentos sexaginta sex équi-tés adversus Dacos hoc in certamine pugnasse: praeter auxiliares copias a sociis vel foederatis missas, quarum fortassis concordiae imagines propria in bello signa fuere. Etsi:::) singuli Consu-lum, non amplius quam duas legiones adversus exercitus hostium etiam numerosissimos eduxerint, Imperatores tamen illarum numerum pugnaturi auxe-runt, ut multitudine reficerent, quod virtus et dis-ciplinae militaris observantia ademerat. Adde quod hostes potentiores peritioresque multo evaserant, auxerant praeter solitum copias, et demum arma, astus, et disciplinam Romanorum edocti, aliter, auctis copiis inquam erant debellando
CXXXIII. Jupiter fingitur subsidio Romanis adversus Dacos in praelio adfuisse, utpote cuius numen ante congressum hostium sacriticiis placas-
AKCHIVU pentra FILOLOGIA sì ISTORIA.
I CXXVIII. Imperatulu demanda, câ soldaţii se talie, precumu se si face, una padure intrega, in care inimicii ascundienduse poteau se incungiure pre ai nostri, esiendule dein alesiu, si carea era spre împiedecare ostei in mersulu ei.
CXXIX. Semnulu legiunei a' dou'a, acera intru cununa de lauru.
CXXX. Acera, semnulu legiunei a' treia, erasi intru Coruna lauriata, cu acea diferenţia, cà cea de antaniu nu era inchisa in nece unu orna--mentu, ci numai ornata cu frundie; a' dou'a era incinsa cu coruna de lauru; er' pre a treia, afora de corun'a de lauru,' era adausa una cununitia; câtu asia se destingeau destulu fia-care, si atâtu centurionii câtu si soldaţii legiunari cnnosceau pre acer'a sa de catrà aitele.
CXXXI. Soldaţii aducu imperatului Traianu in castre doua capete de craisiori, taliate de eli, sperandu cà voru află gratia si premiu la Im-peratulu pentru asta portare diligente.
CXXXII. Bătălia crunta intre soldaţii romani si Daci, in care in delungu se luptară, inimicii aparanduse si batanduse cu taria; in urma venendu calarimea imperatesca la tempii oportun intru ajutoriu, se castiga invingerea, de si de-stulu de crunta, Dacii fiendu taliati cumplitu si multi dein eli dusi in captivitate. Dupa ce inse in asta lupta fure de facia trei legiunii de soldati romani, si fia-carea contienea 6100 pedestri si 62fr calareti, urmeza, cà in asta batalia se batura 18,300 pedestri, si 1866 de calareti in cuntr'a Da-ciloru, a fora de turmele ajutoritorie tramise de la soci si federati, ale caror'a semne proprie in batalia potè cà erau ieonele de concordia. Ma-caru cà fia-care Consule nu scoteau mai multu de doue legiuni in cuntr'a inimiciloru fia-fostu câtu de numerosi dar' Imperatii esiendu la batalia rădicară numerulu acelor'a, pentru cà cu mulţimea se suplenesca, ce le detragea vertutea si pazirea disciplinei militane. La care se adauge, cà inimicii se făcuse mai tari si mai intielepti cu multu, sî-immultîsera ostile preste datena, si in urma invetiandu-se cu armele, technele, si disciplina Romaniloru, de	căutau a se bate cu osti
mai mari.
CXXXIII. Joe se figureza ajutorindu pre Romani in batalia in cuntr'a Daciloru, caruia adeca in a-ante de lupta:i adusese sacrificia imblandì-17
— 130 —
sent: et proinde eredebatur Romanorum par-tes fovere, Dacisque adversari. Quare expor-rectam dexteram versus Romanorum acies habet, quasi auxiliaturus, occulit sinistram, vultum ha-bens ad Dacos versum sed iratum et trucem. Nisi ea virilis imago simulachrum quoddam solis sit, et per boc signifieetur tempus et hora, quibus victoria parta fuit, post meridiem inquam, cum sol a meridiano versus occiduas partes incipiebat declinare: et Dacorum oculos sua acie perstringere, et quasi excaecare; Romanis autem lumine averso favere, et forsan huius rei beneficio victoria laeta successif. Nam sol ante faciem eripit visum, quare occipitium debet respicere, adversariorum impetere faciem. Ducor bac conjectura, quod alia similia simulachra in aere consistentia, circumambiente sericeo vel purpureo panno, in processu huius co-lumnae cernuntur, et cum hie viri, al bi senis et juvenis, forma describantur, triplicem so is statum: orientis, progredientis, et occidentis hieroglyphice antiqui significare potuerunt.
CXXXIV. Signa Dacis in bello fuere laba-rus, et draco, sed qui summitate caudae et pinnis per corpus sparsis magis piscera aliquem, quam draconcm referret. Arma autem, quibus in hoc certamine usi, clypei, gladii, et arcus fuere; thorax nullus, neque galea; tunicae sinuosae, licet suc-cinctae, quae brachia tegerent, supra quas vestem aliam induebant, utrinque pendentem, et ad hume-ros duabus fibuiis connexam, et usque ad genua demissam, non dissimilem iis, quas monachi supra tunicam gestare solent, si caputium demas, quas Itali patientias, Hispani scapularia vocaut, nisi quod Dacorum aliquanto iis breviores erant et latiores. Romani vero milites expedition habitu, et armis in pugna commodioribns utebantur, qui-bus et hostes acrius offendere, et tutius se ab illis tueri poterant.
CXXXV. Ingenuus, ut apparet, et pulcher adoleseens dacus in hoc praelio strenue pugnans occubuit. Cuius cadaver ex acie raptum a suis, in castra, vel tutum aliquem locum, rogo aut sepul-chro, juxta propriae gentis ritum tradendum, maximo cum moerore deducitur.
CXXXVI. Trajanus augustus, qui simul cum L u c i o pracfecto huic cer'tamini interfuit, ho-stibus superatis et ad internecionem caesis, castra
toria, deunde se credea, cà tiene parte Romani-loru in cuntr'a Daciloru. De acea derept'ai # intensa spre ostea romana in semnu de ajutoriu, er' stang'a sio acopere, cautandu cu faci'a catrà. Daci, inse maniosa si incretìta. De nu cumu-va acea figura barbatesca e vre-una statua a' sorelui, prein care se insemneza tempulu si or'a, in care s'a castigatu invingerea, adeca dupa miedia-dì, candu sorele incepea a scapata de la miedia - dì catrà apusu, si sagetandu cu lumin'a sa in ochii Daciloru, orecumu ai orbi, er' intorcundusi lu-min'a de catrà Romani a parteni acestor'a, prein care ajutoriu apoi se fia urmatu acea victoria im-bucuratoria. Cà-ci sorele dein facia lià vederea, de acea se le intorca cef a, er' catrà inimicii faci'a. La care conjectura me tragu alte figure asemenia, de ara-me, incongiurate cu panura de metasa seau de purpura, cari se vedu mai in in colo pre asta columna; si fiendu cà aici suntn in forma de bar-bati!, er' aliurea de betranu si june, de acea celi vechi poteau se fia insemnatu prein astea starea tripla a' sorelui: resarindu, purcediendu si apu-nendu.
CXXXIV. Semnele Daciloru in oste fura labarulu si belaurulu, care inse dupa capetulu co-dei si aripele depre corpu aducea mai multu cu pesce de câtu cu belauru. Er' armele, ce avura in asta oştire, erau scutu, spararsi arcii; inse fora lorica si coifu; camesiele loru senose de si sucinse, cari acopereau braciulu, er' pre de asupr'a erau imbracati cu altu vestimentu, ce de ambe partile spendiura, si la umeri eră legata cu fibula, si ajungea pana la genuchia, asemenea celoru, ce le porta monachii presta tunica, ci fora caputiu, cari Itali le numescu pati enti a, er' ispanii s ca-pitaria; numai câtu ale Daciloru erau in câtu-va mai scurte si mai late. Er' soldaţii romani erau imbracati cu vestimente si arme mai comode pentru batalia, cu cari eli si pre inimici mai aspru-i poteau ataca, si* pre sene mai liusioru a se apară.
CXXXV. Unu Dacu june, pre cumu se pare nobile, si fromosu, cade mortu luptanduse bravu in baîalia. Alu caruia trupu, rapindulu ai sei dein oste, cu forte mare intristare-lu ducu in castre seau in altu locu securu, spre alu immormentà dupa ritulu natiunei sale.
CXXXVI. Traianu imperatu, <_arele impreuna cu Luciu prefectulu fù de facia in acesta lupta, invingunduse inimicii si ucidienduse cumpliţii,
— 131 —
íllorum invadit, occupata praecipit diripi et a romano milite succendi.
CXXXVII. In editioribus castrorum hosti-lium locis, signa Dacorum labarus et draco, prae-lio intercepta eriguntur, simulque hostium insigni-orum capita hastis affisa collocantur, quo et terror reliquis incuteretur, et Romano militi vires et ani-mus accrescerei^, hocce*) trophaeo conspecto.
CXXXVIII. Daci, qui e pugna superfuerant, fuga sibi consulentes, in silvas et loca tuta se abdunt.
CXXXIX. Romanus miles de victoria lae-tus hostes insequendos ratus, ulterius progreditur, T i b i s c o amne, mediana Daciam abbiente tranato, qui nunc vulgo Tyssa dicitur.
CXL. Romani milites fluvium aliquem vadis repertis tranaturi, arma exuti et vestes, scuto su-perponebant, quod capite fulcientes tenebant mani-bus utrisque, et ita ad alteram fluminis ripam per-veniebant. Signiferi autem signa trajiciebant super humeros, ut monumento praesenti antiquitatis liquet.
CXLI. Trajanus augustus e suggesto, signis assistentibus praetorianisque militibus, legatos Da-corum ex-cipit, nihil tamen ab eo impetrarunt prae-ter bellum et caedem, quam adversus illos iratus moliebatur, pilum sinistra ostentans, indicem belli et furoris. Est autem pilum telum missile ferreo triangulo unciarum novem, bastili pedum quinqué et semis, quod et spiculum dicebatur, quod si arte dirigeretur et virtute, et scutatos pedites et loricatos equites transverberabat. Erat et aliud pilum minus, ferreo*) triangulo unciarum quinqué, inastili trium pedum et semis, quod olim verri-culum et postea verutum dicebatur. Huius se-cundi generis, scilicet pilum minus seu verutum, existimo fuisse, quod princeps manu gestabat.
CXLIL Daci super nudum equorum dorsum equitabant, nullis stragulis aut phaleris equos or-nantes, solo freno contenti.
CXLIII. Daci, incolae oppidi vel urbis finiti-mae, Caesarem veniunt petendae pacis causa, quo-rum antesignanus corona erat laurea insignitus, ut se pacíficos adesse profitereutur, et proinde im-muncs a quibusque militum injuriis futuros. Cum autem justas pacis conditiones abnuerent, neque
intra in cástrele loru si ocupandule demanda sol-datíloru sei ale preda si aprende.
CXXXVII. Semnele Daciloru, labarulu si belaurulu, prensa inbatalia, se redica in locurele mai inaltiate ale castreloru inimice, si de una data si capetele inimiciloru mai notabili se infigu in haste, pentru cá si in inimicii celi alalti se se bage spaima, si sî soldatulu romanu se capete mai multu curagiu, vediendu acestu trofeu.
CXXXVIII. Dacii scăpaţi dein batalia, fu-gindu se ascundu in păduri si locure secure.
CXXXIX. Soldaţii romani in volia buna pentru învingere, voliendu a persecuta pre inimicu, purcedu mai incolo, trecundu cu notulu preste fluviulu Tibiscu, ce curre prein miediloculu Daciei, si astadi se chiama Ti s'a.
CXL» Soldaţii romani vrendu se treca cu notulu prein vadu preste unu riu, desbracandu se de arme si de vestimente, le puneau in scutu, pre care punendulu pre capu, cu amendoue mânu-le-lu tieneau pana ce treceau la cea alalta tiermure a riului. Er' semniferii treceau semnele pre umeri, precumu se vede dein acestu monumentu vechiu.
CXLI . Traianu imperatu de pre unu sugestu, de facia fiendu gard'a militaría cu semnele loru, cuprende pre tramisii Daciloru, carii inse nemica nu au impetratu dela elu, de câtu batalia si taliare, celi-o amenintia maniosu, in stang'a aratandule unu pilu, ce erâ semnulu bătăliei si maniei. Er' pilu erâ una lance aruncatiosa, cu unu trianghiu de fieru de 9 uncie intru una ruda de 5 % petiore, cari si spiculum se dîcea, si aruncatu cu măiestria si cu potera străbătea si pre pedestru scutati si pre călăreţii diauati. Erâ inca si altu pilu mai micu, cu trianghiu de fieru de 5 uncie in ruda de 3V2 pietiore, care odiniora se numea verriculum, er' apoi verutum. De acestu genu de alu doile, adecă pilu mai micu seau verutu, mise pare, a fi fostu, celu ce-lu tienea Traianu a mâna.
CXLII. Dacii incalecau pre spatele nude ale caliloru, fora nece unu straiu seau alte ornamente, numai cu frene-le multieminduse.
CXLIII. Dacii, locuitorii vreunui opidu seau cetate dein aprope, venuse ceria pace dela Trai-anu; deintre carii conducutoriulu erâ incinsu cu coruna de lauru, adeverindu câ suntu pentru pace, si de acea se fia scutiţi de ori ce injurie niilita-resci. Inse, de ora ce nu s'au involîtu la conditiun
— 132 —
urbem arbitrio Caesaris exponerent, re infecta disce- derepte de pace, nece au vrutu a dâ cetatea pre dunt. Cuius rei signum, dextra Caesaris depressa voli'a Imperatului, se intorcu fora succesu. Alu
et minanti similis, sinistra etiam capulo ensis ad-hibiia.
CXLIV. Daci oppidani in extremam despe-rationem lapsi, armenta et pecora omnia interfi-ciunt, ne viventia in potestatem et utilitatem ho-stium venirent, cunctique facto agmine, rabie po-tius qnam ratione ducti cum Eomanis confligunt, et ita miserandis fetis occuinbunt, gloriose tamen pro patria, laribus, uxoribus et liberis, facultatibus-que pugnantes.
CXLV. Oppidum direptum a milite et in-censum, foeminis tamen et pueris clemenfià prin-cipis parcitum, militibus eos jamjam in captivita-tem abducere parantibus. Ubi et dacarum foemi-narum habitum, capitis ornamentum, puerorum vestimenta-, antiquitatis studiosus facile colligere potest.
CXLVI. Dacorum equitatus ab exercitu Tra-jani interceptus, fuga salutem quaerentes, Tibis-cum flumen nimis ea parte profundum trajiciunt, ubi multi submersi et suffocati, partim ad alteram fluminis ripam incólumes enatarnnt. Draconarii autem superstites duo signa draconum asseruerant, quae reliquiae exercitus per aspera et montuosa loca sequerentur.
CXLVII. Equites Sarmatici in subsidium De-cebali regis Dacorum venerunt, quorum corpora et equos lorica hamata tegebat, galeis in conum seu cuspidem quandam desinentibus. Est autem Sar-matia Europae regio, late patens ad*) Arcton, quae complectitur provincias bodie dictas: Poloniam, Prussiani, Russiam, Livoniam, et Moscoviae etiam portionem aliquam, quae nunc regi Poloniae maxima ex parte subsunt.
CXLVIII. Decebalus rex Dacorum, reliquiis exercitus collectis, recentibusque copiis auctis , et Sarmatico equitatu adjuncto urbem munitam, quam Romanus miles occupaverat, obsidione cinxit, in potestatem suam iterum venire posse sperans, cum praesertim copia esset annonae destituía. Ad
muros	saepe	pugnatimi.	Daci	sagittis	Romanos	se	batura	aci sub muri. Dacii vulnerau	cu	sagetele
sauciabant; Romani Dacos saxis et missilibus ple-rosque inferimebant, et ita obsidio per aliquod tempus protracta fuit, Eomanis militibus acriter se tuentibus.
CXLIX. Ne milites aliquando in tumuliu praelii a suis contubernalibus aberrarent, diversis
căruia semnu e derept'a Imperatului demisa, si ci amenintiatoria, er' stang'a pusa pre capulu spatei.
CXLIV. Dacii dein acelu opidu cadiendu in desperatiunea cea mai dein urma, ucidu turmele si tote vitele mai mice, câ se nu cada de vie in poterea si folosulu inimicului, si adunanduse cu toţii in ceta, mai multu turbaţi decâtu cu mente, se batu cu Romanii, si asia pieru morte ticalosa, inse glo-riosa, ostinduse pentru patria, case, mulieri si prunci, si averi.
CXLV.	Cetatea ocupata se predeza si se
arde, inse mulieriloru si prunciloru se da liertare dein grati'a Imperatului, candn soldaţii erau pre aci sei duca in captivitate. Aci cercetătorii anti-j citatei liusioru potu cunosce si imbracamente-le mulieriloru dacice, ornatulu capeteloru, pre cumu si vestimentele prunciloru.
CXLVI . Calarimea dacica, incongiurata de oştea lui Traianu, voliendu a scapâ cu fug'a, trecu prein Tisa, unde ap'a eră mai afunda, de acea mulţi se innecara, er' una parte ajunseră de cea alalta tiermiire a' riului nevetemati. Er' dracunarii vii scapără doua semne de belauru, caror'a urmară remasîtiele ostei prein locurele aspre si muntosa.
CXLVII. Intru ajutoriulu regelui Decebalu veniră si călăreţi Sarmatici, ale caror'a corpure si călii erau coperite cu diale, er' in capu cu coi-fure ascuţite. Er' Sarmati'a erâ una parte a Europei, latu intensa spre norduj care cuprendea provinciele, ce astadi se numescu: Polonia, Prusi'a, Rusi'a, Livoni'a, si una parte dein Moscovi'a, cari acumu cea mai mare parte suntu supuse regelui Poloniei.
CXLVUI . Decebalu regel e Daciloru, adu-* nandu remasîtiele ostiloru sale, si adangundu si calarimea Sarmatica, incinge impregiuru cetatea intarita, ce o ocupasa oştea romana, sperandu se o pota erasi reduce sub poterea sa, mai alesu câ-ci erâ lipsita de proviantu. Mai de multe ori
pre Romani, er' Romanii cu pietre si lancie mai pre toti-i ucideau, si asia obsidiunea se traganâ mai in de lungu, soldaţii romani aparanduse cu tăria.
CXLIX. Câ soldaţii se nu se ratecesca candu-va de catrâ socii lorii in tumultulu luptei,
— 133	-
cohortibus diversa in scutis signa pingebant, quae ipsi digmata nominabant, auctore Vegetio, nt liic est videre, fulmina, lunas, flores, stellas, ca-tenulas, in scutis depictas.
CL. Ariete Daci urbis obsessae muros cou-cutiunt: interim sagittarii in eos, qui urbem tue-bautur,	sagittas intorquent, ne propius audeant
ad muros accedere. A r i e s autem machina fuit, qualis hoc loco depingitur, ex trabe et capite arie-tino aereo confecta, cuius ictus obruebat, more arietum retro cedens. Nec est ulla tam valida tnrris, aut murorum ambitus adeo latus, ut, et si priores ictus fortiter sustinuerit, assiduos non vincat. Hanc machinam Poeni, Gaditanam hispanicae in-sulae urbem expugnantes, Romanos primo docuere, cujus rei meminit Vitruvius lib. architecturae X in bunc modum: Carthaginenses ad Gades pugnando castra posuere, cum autem castellum ante cepissent, id demoliri sunt conati. Postquam non habuerunt ad demolitionem ferramenta, sumserunt tignum, idque manibus sustinentes, capiteque eius summum murum continenter pulsantes, summos lapidum or-dines dejiciebant, et ita gradatila ex ordine totam .communionem dissiparunt. Postea quidam faber Tyrius), nomine Pephasmenos, hac ratione et in-ventione inductus, malo statuto, ex eo alterum transversum, uti trutinam suspendit, et in redu-cendo et impellendo vehementibus plagis dejicit Gaditanorum muros. Arietis figura etiam extat Romae in arcu L. Septimii Severi in radicibus Capitolii. Plinius' lib. VII. c. 56 inventionem arie-tis in muralibus inachinis Epeo ad Troiam tribuit. us mac nae v m pu c re descr ps t rg us . ene .	. cum a :
— Labat ariete crebro Jannna, et emoti procumbunt cardine postes. Eiusdem machinae meminerunt etiam Josephus lib. III. de bello Judaico, Caesar de bello Gallico, Cicero lib. officiorum I . Livius lib. I., Vegetius lib. IV. c. 14. Aumianus Marceli, lib. XXIII., et Ro-bertus Vulturius lib. X.
CLI. Trajanus augustus obsessis opportune adfuit, annonamque fecit inferri, fame jamjam la-borantibus, navigia frumento onusta, quod saccis erat illigatum, per flumen, ut creditur, Istrum transmittens.
CLII. Trajanus augustus, per Istrum libur-nicis vectus, noctu urbem obsessam ingreditur, ob-viam sibi factis primoribus*) ducibus, militibus, et
pre scutele loru depingeau semne diferite dupa diversitatea curtiloru, ce le numeau digmata, dupa Vegetiu, precumu se vedu aici : fulgere, lune, fiori, stele, lantiuge, depinse pre scute.
CL. Dacii batu cu berbece-le murii cetatei, er' săgetătorii, cari apărau cetatea, arunca in eli sagete, câ se nu cuteze a se apropia de muri. Er' berbecè-le era una machina, cumu se depinge aici, făcuta dein grinda si cu capu de berbece de ara-rne, cu ale caruia loviture se spărgeau murii, danduse in apoi câ berbecii, candu se batu intre sene. Sì nece nu e turnu atâtu de tare, nece muru asia de latu, câtu se rabde loviture continue, de si ar' rabdâ pre cele de antaniu. Asta ma-china o invetiara Romanii dela Puni, candu bateau cetatea ispanica Gadi, cumu amentesce Vitruviu in lib. X. de architectura scriendu: Carthaginenii-si pusere castrele la Gades batenduse, si ocupandu mai in a-ante castelulu, se nevolîra alu derimà. Neavendu inse fiera pentru derimare, luaru una grinda, si tienenduo cu manu-le si cu capulu ei, batendu in continuu murulu de asupr'a, surpau or-dinile mai dein susu ale pietreloru, si asia pre in-cetu stricară tota intaritur'a.	Dupa acea Unu
fauni Tirianu, anume Pefasmenu, plecandu dein astu modu si inventi!, infigundu unu sulu, dein acest'a spendiurà altulu curmedìsiu cà una cumpăna, si asia retragundu si impingundu cu loviture cumplite resipì murii Gaditaniloru. Figur a acestei machine se vede in Roma pre arculu lui L. Sep-timiu Severa la radecin a Capitoliului. Er Pliniu in lib. VII . c. 56 atribue aflarea arietelui intre machinele murali lui Epeu la Troi a: Poterea ei fromosu o desc'rie Virgiliu in lib. I. Eneid. unde dce : Cade us a de berbece e adesu, s ust or se cuca m sca e n r ene.	e aceeaş mac na
amenescu s	os. av u n	.	.	e e	u u	ju-
I acLui, i eslaîbr	Ie Ve u utilgi a-lcib,	IVcero	e14o	cAa .
M,	vliu	lib.	X, XIIeIge	i	R-	V.	lt .	ilci .	lib ,X mm.
.	.,	.	.	.
CLI. Traianu imperatu vene oportunu intru ajutoriu celoru obsesi, si le aduce proviantu pre candii erau asupriţi de fome, tramitiendu luntri incarcate cu bucate in saci 'pre Dunare, precumu se pare.
CLII. Traianu imperatu venindu pre Dunare cu luntri, intra noptea in cetatea obsesa, in a-ante esiendui generării, soldaţii si iconarii cu lumina-
134 —
imaginarii» cum cereis accensis super signa impo-sitis, quae lauro erant ornata, quod virtute et constantin, adversus quoscunque hostium impetus, ur-bem commendatam valîdissime essent tutati. Quos laetus Ceesar suscipiens commendavit, bonoque animo esse jussit, subsidio militum et commeatu copioso illis relicto. Qnibus post aliquot dies di-missis, iterum naves noctu conscendere parat, ut novas Dacorum copias et Sarmatarum, quae se exercitai Decebali conjungere volebant, adortus, ante opprimcret, quam utrinsque exercitus vires essent conjunctae. Serta autem nautae et remiges faciunt, ut se laetos coronent.
CLIII. Antiqnae bir emi s forma, a rcmigibus actae, qui partim ex romana juventute spontanei, partim ex captivis Dacis coacti, ad id muninm obeundum erant adlecti. Biremis autem ex eo dicta, quod duorum remorum ordinibus ageretur,
OLIV. Arcuș seu porta in honorem Trajani augusti constructa, vel saltcm ornata, ad fluminis ripam, eo loco, quo vel navibus descendit, vel conscendere parabat, Supra arcum vero Marș ga-leatus conspicitur, bigam equorum agitans, in prin-cipis adulationem simulachrum factum, ut illius virtutem in belio părem vel communem cum Diis fore insinuarent: vel certe quod illius dei numine et opc victoriam fuerit assecutus, ita enim com-mentitios illos deos mortales juvare vana gentilitas credidit.
CLV. Eqni, et commeatus alendo exercitai necessarius, longis scaphis per Isfrum vccta, clypei. tlioraces, armamenta omnis generis, ct impedimenta bellica. Navarchus autem puppi insidens clavo navim gubernat.
CLVI. Biremes aliae rostris acneis, a remi-gibus actae, clavo eas naucleris dirigentibus, quae partim cum nostris liburnicis conveniunt, partim dissident.
CLV1L Trajanus celeri navigatione usus, ur-bem ad ripam Istri fluminis a romanis militibus occupatam novo praesidio munit, arma et annonam infern facit, ne aut inopia militum vel armorum, aut rei irumentariae, urbs in hostium potestatem veniret.
CLVHL Trajanus augustus copias ex hac urbe in agros hostiles educit, equitatum ct pedi-tatum*) in acies et turmas distribuit, sine signis tamen procedit, aut quod repentiuus hostes oppri-
rile aprense puse de asupr’a flamureloru, ce erau încinse cu lauru, pentru că cu vertute si statoria aparase forte tare cetatea incredentiata loru in cuntr’a toturoru navaleioru inimice. Pre cari Im-peratulu cu bucuria acuprendiendui, ia laudatu si imbarbatatu, lasandule intru ajutoriu soldati si pro-viautu destulu. De aci după vreo câte-va dîle, lasandui, erasi se prepara a se sui noptea pre luntri, pentru că atacandu nonele turme ale Da-ciloru, si Sarmatiloru, cari volieau a se împreună • cu ostile lui Decebalu, se le sfirme, in a-ante de a se împreună poterile ambeloru oști. Er naierii si lopatarii făcu cunune, că sc sile pună pre capu in bucuri’a loru.
CLIII. Form’a unei luntri cu doue lopate, menata de lopatari aleși atâta dein teneri romani voluntari, câtu si de in Daci captivi. Latinesc© se numea biremis, pentru că castă dein doue ordini de remi (lopate), cu cari se menă,
CLIV. Arcu, seau porta redicata in onorea lui Traianu, seau celu pucinu ornata, la rip’a viului, in aeelu locu, unde au descensese dein nae, au eră se intre. De asupr’a arcului se vede Marte in-coifatu, menandu unu cam cu doi caii; figura adausa in laud’a lui Traianu , spre a arată, că ■ vertutca lui in belu e asemenea seau comune cu a dieiloru: seau că cu ajutoriulu acelui dieu a reportatu victori’a. Că-ci asia credea paganetatea desierta de aceli diei falși, eumn că potu se ajute omeniloru.
CLV. Caii, si provîantu pentru nutrirea ostei, se aducu pre Dunăre in luntri lunge: scute, lorice, arme de totu genuin, si alte unelte de batalia, Er’ navarculu siedendu in partea dein apoi inde-repta naea.
CLVI. Alte luntri cu rostu de arame, menate ’ de lopatari, si indereptate de navarchi, cari parte gemena cu ale nostre, parte nu.
CLVII. Traianu, prein una navigatiune ra-pede ajungundu la una cetate de lenga Dunăre ocupata de soldati romani, o interesce, si pune a se inferi arme si proviantu, pentru că nu cumu-va dein lips’a soldatiloru, seau armeloru, seau buca-teloru se cada in mân’a inimicului.
CLVHL Traianu imperatu, scote oști dein asta cetate in câmpii inimicului, împarte calarimea si pedestrimea in cete si turme, inse foră semne, seau că voliea a împresură iute pre inimica si
— 135 —
mere, tacitusque	progredì	vellet,	aut quod	integram	alu	atacă	pre	ascunsu,	seau	câ	ne avendu	in	de
legionem	haud	nactus, legionis	signum, quod alia	mâna	una	legiune intrega, nu	se	siedea	a porta	in
gequebantur, anteferre dedeceat, legionariis prae-sidio urbibus relictis et reliquis munitis oppidis, quae expugnarat, et a Lucio praefecto abductis, qui aliunde Dacos oppugnabat. Ex auxiliariis et foederatis sociis suas copias Trajanus instaurai
CLLX. Germani foederati et vectigales populo romano, vel alii populi in amicitiam Trajani au-gusti suscepti, commune adversus Dacos bellum suscipiunt, Caesaremque in ea profectione conii-tantur, praelio intersunt, nudi tamen et inermes praeter clavas, quibus durissimis ictibus adver-sarios feriebant.
CLX. Trajanus eques exercitum praeit, cer-tiorque per exploratores factus de hostium sta-tione, (cursu) noviter arrepto, summaque celeritate usus, ante lucis ortum somno correptos, et nihil tale metuentes, incautos opprimit. Ambulare enim celeriter et aequaliter docebantur milites romani, ita ut militari gradii, viginti millia passuum, horis quinqué duntaxat aestivis, conficerent; pieno autem gradii, qui citatior erat, totidem horis, vi-ginti quatuor millia peregisse auctor est Vegetius lib. I. c. 9.
CLXI. Sarmatici equites sagittarii, Romani exercitus virtutem formidantes, repentino terrore et incursu pavefacti aufugiunt, paucis illorum pu-gnantibus, pluribus cadentibus. Superasse autem simul cum Dacie earn gentem Trajanus, argumento est, et quod Sarmaticus dictus, et de Sarmatis et Dacis pariter triumphum egerit, et in numismatis antiquis huius rei monumentum extat. Fuerunt autem hi Sarmatae non ex Sarmatia Asiatica, quae longius aberat, sed Europaea, quae erat fini-tima, complectente, ut dixi, provincias hodie dictas : Poloniam, Prussiani, Russiam, Livoniam Litvaniam, et non exiguam portionem Moscoviae.
CLXII. Simulachrum, ut existimo Aurorae vel Dianae,quodvel noctu vel certe sub matutinum crepus-culum hie fuerit cum hoste conflictus. Nisi Deam aliquam crediderit vana gentilitas in eo sibi praelio propitiam adfuisse, vel templum aliquod fuerit, deae huiusmodi consecratum, juxta quod praelium com-missum.
CLXIII. Tertius hie fuit cum hoste con-gressus, in quo multi pedites Daci, equites Sar-
a-ante semnulu legiunei, căruia alte nu urmau, lasandu pre legiunari intru ajutoriulu cetatiloru si altoru opide intarite, ce le ocupase, dupa cei luase dela Luciu, carele aliurea se ostiea cu Dacii. Er' Traianu-si foraieza ostile sale dein socii si fede-raţii de ajutoriu.
CLIX. Germanii federati si tributari poporului romanii, seau alte popora cuprensa in ami-citi'a imperatului Traianu, redica belu comune in cuntr'a Daciloru, si urmeza imperatului in acea espeditiune, lieau parte in lupta, inse nudi si nearmati afora de maciuce, cu cari loveau . infricosî-atu pre inimici.
CLX. Traianu pleca calare in a-antea ostei, si intielegundu dela sploratori de spre staţiunea inimiciloru, luandu cursulu de nou si cu mare intime, mai in a-ante de diua, i-ajuge sii sferma fiendu inca adormiţi, si fora frica si fora grige. Pentru câ soldaţii romani se invetiau a amblâ iute si mereu, asia câtu ver'a in pasiu militariu mergeau 20 de milia de pasi numai in 5 ore; er' cu mersu plenu, care erâ mai rapede, totu in aţâ-ţe ore mergeau 24 de milia de pasi, precumu ade-veresce Vegetiu in lib. I c. 9.
CLXI. Călăreţii Sarmatici săgetători, temenduse de vertutea ostei romane, fugu cuprensi de spaima pentru incursulu repentinu, pucini dein eli lup-tanduse si mai mulţi cadiendu. Er' câ Traianu si pre aeestiai învinse impreuna cu Dacii, se a-deveresce de acolo, câ se numi si Sarmaticu, si triumfa si de Sarmati si de Daci, precumu si in numii antici totu asemenea ocurre. Sarmatii aceştia inse nu au fostu dein Sarmati'a asiatica, carea erâ departe, ci dein cea europena, dein apropiare, care cuprendea, cumu am premisu, provinciele, astadi numite: Poloni'a, Prusi'a, Rusi'a, Livoni'a, Litvani'a, si una parte mare de in Moscovi'a.
CLXII. Figur'a Aurorei seau Dianei, precumu mise pare, spre semnu, câ seau noptea seau in diori de diua s'a templatu aci una bătălia. De nu cumu-va desiert'a paganime crediii, câ vre-una dieesa le a venitu de ajutoriu in acea lupta, seau a fostu vreunu templu santîtu acestei dieese, lenga care se templâ batali'a.
CLXIII. Ast'a fu a treia lupta cu inimiculu, in carea cadiura mulţi pedeslri Daci si călăreţi
136 —
matea, ceciderunt, quorum occasu victoria parta. Clavis Daci in hoc certamine pugnarunt.
CLX1V. Currus hostium, annona, signis, va-sis, clypeis, et giadiis onusti, in potestatem militis romani venerunt. Eotae autem currus unius, miles aliquis romanus eaptivus, velut alter Ixion, alliga-tus, multisque cruciatibus a barbaris peremptus conspicitur, qui ob saevitiam et immanitatem, quam in captivos exercebat, poenas merito, ingenti clade suscepta luerunt.
CLXV. Spectaculum miseratione dignum. Parentes senio confeoti, infantes filios, ut dulce onus super humeros gestant. Matres itidem cara pignora complexae, imminentes romanos milites fugiunt, et in sylvas, s.altus, locaque munitiora se recipiunt, propriae saluti consulentes. Dacarum foeminarum habitus, tunica fuit manicata, sinuosa, succineta, et usque ad talos demissa, super quam lacernas induebant, Romanorum togis parum ab-similes. Velamen autem capitis, lineum tegmen fuit viltà alligatimi, et versus humeros vel dorsum pendens. Ornamentum profecto, quod gratiam, venustatem, maiestatemque pariter ferebat.
CLXVI. Daci aliquot Trajano augusto se dedentes, salutem et clementiam ab ipso conse-quuntur, licet illis videatur exprobare ingratitudi-nem, inconstantiam, et dubiam fìdem.
CLXVII. Novorum castrorum munitio. Pars calcem intra cophinos seu vimineas cistas vehunt, pars scalpro ferreo et malleo lapides dedolant, pars lapides dedolatos fabris murariis ministrant, ut suo quemque loco reponant.
CLXVIII. Daci captivi e pugna abducti, manibus post terga loro revinctis, saucii sub signa securitatis ergo a militibus perferuntur.
CLXIX. Milites romani non pauci a Dacis in pugna, quae satis cruenta fuit, sauciati, ad lo-cum, ubi signa consistebant, ut tutiorem, reducun-tur, quo illorum vulnera a chirurgis exercitus cu-rarentur, ut fit. Et cum vulneribus ligamenta de-essent, Caesar singulari pietate usus, propriae vesti non pepercit, quam in lacinias concissam sauciatis partitus est, qua illorum vulnera obliga-rentur, caesisque in praelio aras statuit, quibus quotannis parentari jussit, teste Dione.
CLXX. Carrobalistae, bellicae machinae, tela longius jacientes :::), a duobus mulis tractae,
Sarmatici, prein a' caror'a cadere se castiga vie-; tori'a. Intru insa Dacii se băteau cu maciuce.
CLXIV. Cara cu proviantu, flamure, vasa^; scute si spate de ale inimiciloru venira in potè-rea soldatului romanii. Er' pre rot'a unui cani se vede legatu unu soldatu romanu captivu, cà unii altu Ixion, si intre multe torture ucisu de barbari, cari pentru crudîmea si barbari'a, ce o puneau pre captivi, cu dereptu siau luatu pedeps'a in acea mare sfermare.
.CLXV. Unu spetaclu demnu de meseratiuneì> Parenti storsi de betranetie ducu pre umeri fili tenereli, dulce greutate. Intru asemenea marne cu prunci in bracia fugu de soldaţii romani, ce se apropia, si se ducu in păduri, vali de munte si locure mai secure, cautandu-si scapare. Portulu mulieriloru dace eră linia mânecată, senosa, su-cinsa, si lunga pana la caputa, preste care imbra-eau una mantea, asemene toge-loru romane. Err velitori'a capului eră de lînu, legata cu frun-dia, si spendiurata pre umeri si pre spate; in adeveru unii costumu, ce arată atâtu gratie si fru-mosetia, câtu si maiestate.
CLXVI. Ore-cati Daci supunenduse lui Tra-ianu, càpeta gratia si liertare dela elu, de si se vede, cà le imputa nemultiemit'a, nestatori'a, si credenti'a cu indoiela.
CLXVII. Nona castre se formeza. Unii ducu vani in cosiarce de nuele, alti doreza pietre cu cucita de fieni seau cu inalili, si le dau fauriloru murari, cà se le puna fia-care la loculu Ioni.
CLXVIII. Dacii prensi in batalia se aducur cu mâniile legate la spate si vulnerati, petrecundui soldaţii romani sub flamure pentru mai mare se-curetate.
CLXIX. Multi soldati romani, vulnerati in lupt'a cu Daci, carea fu destulu de crunta, se aducu la loculu, unde stau flamure-le, cà celu mai securu, pentru cà chirurgii ostei se le cureze ve-netari-le, precumu se sì face. Sì, fiendu cà lipseau legaturele pentru vulnere, Traianu dupa bunetatea anemei lui nece vestimentulu seu nulu crutià, ci sfasiandulu in parti l'impartì intre celi vetemati, spre a lise lega venetarile; er' celoru cadiuti in lupta, le redicà altaria, pre cari in toti ani se lise sacrifice, dupa Dione.
CLXX. Carobaliste, adeca machine be-lice, trase de doi muscoi, cu cari se aruncau sa-
— 137 —
antiqui» maxime in usu fuere. Quae per singulas centurias singulae haberi consueverunt, quibus muli ad trahendum, et singula contubernia ad armandum vel dirigendum, hoc est undecim homines deputa-bantur. Quanto vero maiores existebant, tanto longius et fortius tela jaculabantur. Non solum autem hae machinae castra defendebant, verum etiam in campo post aciem gravis armaturae po-nebantur. Ad quarum impetum, nec eqnites lori-cati, nec pedites scutati, obsistere poterant. In una autem legione quinquaginta quinque carrobali.stae esse solebant, auctore Vegetio lib. II c. 25.
CLXXI. Dacus Romano militi se dedens, dexteram dexterà apprehendit in fidei signum.
CLXXII. Li Daci in questa quarta battaglia restano superati, altri fatti prigioni, ed altri morti accumulati l'uno sopra l'altro, altri si danno in fuga.
CLXXIII. Profligato *) Dacorum exercitu, insignique victoria parta, paucis hostium e certa-mine superstitibus, Trajanus augustus prò suggestu suorum militum virtutem laudat, illorumque strenue navatam operam cómmendat, gratiasque agit, quod illorum opera insignem fuerit victoriam consecutus: congiarium illis proinde pollicetur.
CLXXIV. Primores Daci in bello capti, intra castrimi munitum, sub fida militum custodia in triumphum Romam perducendi, asservantur. Fidelis autem custodiae signum: index militis praetoriani erectus.
CLXXV. Miles quidam in commilitonis ani-plexus et oscula ruit, vel quod mortuum in acie crediderit, superstitemque insperato nunc videat, vel quod ex captivitate hostili post liminio fuerit reversus, vel certe quod fuerit aliquo insigni prae-mio ob res bene in conflictu gestas, aut dignitate, a Caesare donatus.
CLXXVI. Miles sacco onustus, intra quem congiarium a principe suscepit, frumentum scilicet, pecuniam, et alia huius modi, Caesaris liberalitate.
CLXXVII. Trajanus augustus in suggesto sedens loco editiori congiarium militibus viritim distribuit; singulis ob beneficium susceptum et munificentiam, Caesaris manus osculantibus. Quam-vis magnum honorem Caesares impenderent, si quempiam ad manus osculàtionem admitterent.
gete mai de parte, forte usitate la celi vechi. Fia-care centnria avea câte un'a, la câre erau asem-nati muscoi de trasu, si câte una decuria, adeca unusprediece omeni spre a o arma si indereptâ. Ele cu câtu erau mai mari, cu atâtu si mai departe si mai tare aruncau proiectile-le. Inse nu numai spre apărarea castreloru se foloseau aste machi-ne, ci si in campu dupa cet'a armaturei grele se puneau; caror'a nece călăreţii indiauati, nece pe-destrii scutati, nu poteau se resista. Er' intru una legiune se aflau câte 55 de aceste machine (tu-nure de caru), precumu arata Vegetiu in lib. II c. 25.
CLXXI. Unu dacu supunenduse unui soldatu romanu, dà derept'a in derept'a in semnu de cre-diamentu.
CLXXII. In acesta bătălia a patr'a, Dacii remami invinsi, unii predanduse, alţii ucişi fiendu grămădiţi unulu preste altulu, er' alţii fugu.
CLXXIII, Batendu-se oştea dacica, si casti-ganduse victoria strălucita, asia câtu pucini inimici au scapatu dein acea bătălia, Traianu imperatu de pre sugestu lauda vertutea soldatiloru sei si bra-vur'a ce arătară in lupta, sì le multiemesce pentru victori'a strălucita, ce o castiga cu ajutoriulu loru, promitiendule si premia.
CLXXIV. Fruntaşii Daciloru, prensi in bătălia, se pazescu intru unu castru tare sub fidele-tatea soldatiloru, spre a fi duşi la Rom'a in tri-umfu. Er' semnulu pazei credentiose e, aratato-riulu redicatu alu soldatului pretorianu.
CLXXV. Unu soldatu se arunca in bracia-le altuia sarutandulu, seau pentru câ-lu crediuse mortu in lupta si apoi l'aflâ viu preste aşteptare, seau pentru câ se reintorse dein captivitatea inimica, seau si pentru cà potè fu donatu de Impe-ratulu cu vre-unu premiu mai insemnatu seau cu vre-una demnetate noua, pentru bravur'a lui.
CLXXVI. Soldatu cu unu saeu pre umeri, in care băgase donariulu imperatescu, adeca bucate, bani, si alte asemenia, date dein liberalitatea imperatesca.
CLXXVLI. Traianu imperatu siediendu in sugestii, in locu mai inaltu, imparte donariulu soldatiloru unulu câte unulu, fia-care sarutandu mân'a imperatului pentru beneficiulu luatu si pentru liberalitatea lui; de si mare onore arătau Im-peratu , deca lăsau pre ce-ne-va se venia a le sanità mân'a.	18
ARCHIVU pentru FILOLOGIA sì ISTORIA.
— 138 —
CLXXVILT. Foeminae daeicae, manes suorum maritorum et natorum, qui in praeliis adversus Eomanos occubuerant, vindicta placare volentes, captivos milites romanos, etiam viventes, facibus saevissime exurunt, manibus loro post terga re-vinctis, quos facile a principe suae gentis, ut in eos conceptam rabiem exercèrent, impetrarunt.
CLXXIX. Germani, aut Pannonii, vel certe gens aliqua finitima, populoque Romano foederata, vel denuo in amicitiam et gratiam recepta, com-meatum exercitui Trajani, quem suplices rcveren-tur, polliciti, onustas frumento naves per Istrum ducunt, a quibus milites acceptum in castra com-portant.
CLXXX. Caesar Trajanus re frumentaria probe curata, exercitum iterum educit ex castris, pugnain cum hoste denuo initurus, qui praeteritis jacturis haud fractus, cornua superbus et insolens erigebat.
CLXXXI. Intra signa aquilae et concordiae, arietis simulachrum praecedens a signifero gestatur, rarissime in exercitu romano gestari solitum. In-dicturi enim Romani cuipiam bellum, arietem per faecialem praemittebant, quem in hostium fines im-mitteret, vel honestam ita causam suam ostensuri, quod non nisi provocati et lacessiti bellum gerere cogerentur, et ultionis procurationem non a se, ut-pote qui ex mansueto et innocuo essent genere procreati, proficisci, sed ab bostium improbitate atque injustiţia, indicare testatum que facere vel-lent ; vel quod alii malunt, ut bostilem agrum suae jam praedae expositum indicarent. Quod et Pierius lib. hieroglyphicorum X testatur; utraque autem ratione Trajanus, et quod provocatus bellum ge-rebat, et ira percitus hostilem agrum Romanis mi-litibus in praedam exposuerat, appositissime fecit arietis signum in acie praeferri: eo hieroglyphico suum adversus hostes animum testatus.
CLXXXII. Pons ligneus, magnis cymbis suf-fultus, militi per Istrum vel Tibiscum amnem tra-jiciendo.
CLXXXIII. Commeatus, pila scuta, galeae, et arinamenta alia, cum reliquis impedimentis bel-licis, curribus vecta, et ab equis, bobus acta, exercitum proficiscentem sequuntur.
CLXXXIV. Castra, ab hostibus superatis et
CLXXVIII. Mulierile dacice, vrendu a im-buna umbrele barbatiloru si fililoru loru, cadiutî in lupt'a cu Romanii, cu resbunare, ardu cu mare crudîme cu făclie aprense pre soldaţii romani prensi in bătălia, inca de vii si cu mânule legate la spate, pre carii prea liusioru iau fostu capetatu dela principele natiunei sale, câ sesi stempere in eli mani'a ce o aveau.
CLXXIX. Germani, au Panonii, seau ore-care altu poporu vecinu si amicu poporului ro-manu, seau de curundu susceptu in amiciţia si fe-deratiune, aducu pre Dunăre in luntri proviantu pentru oştea lui Traianu, căruia se inchina cu plecatiune, precumui promisese, er' soldaţii luandu-lu in castre-lu ducu.
CLXXX. Traianu imperatu, aprovisionandusi destulu oştea cu bucate, erasi o scote dein castre la lupta noua in cuntr'a inimicului, care neinfrantu de pierderile trecute, sumetiu si arogante era-si redicâ cornele.
CLXXXI. Intre semnele acerei si concordiei, semneferulu duce in a-ante semnulu berbecelui, care	forte	a	rare	ori	se	porta	in	oştea	romana.
Pentru câ Romanii, de câte ori inscientiau bătălia in cuntr'a cui-va, prein unu fetiale-i tramiteau unu ariete, pre care-lu dimiteâ in tienutulu inimicului, seau câ se arate câ au causa onesta de bătălia, numai provocaţi si vetemati cautandu a o incepe, si câ resbunarea nu dela eli, fiendu născuţi deintru una vitie blânda si nevetematoria, ci pro-vene dein reutatea si nedereptatea inimicului; seau, precumu alţii opineza, câ se inscientieze, cumu câ tienutulu inimicului de aci este espusu predatiunei. Ceea ce si Pieriu atesteza in lib. X despre ieroglife. Deci in ori care intielesu, Traianu forte bene a manifestatu, portandu in a-ante semnulu arietelui, sî câ numai provocatu porta batali'a, si câ inflacaratu de mania a concesu sol-datiloru romani câmpii inimicului in preda; cu acestu semnu ieroglificu dechiarandusi semtie-mentulu catrâ inimicu.
CLXXXII. Punte de lemnu, pre luntri mari redîmata, spre trecerea ostei preste fluviulu Tis'a.
CLXXXIII. Proviantu, pile, scute, galee, si alte armature, impreuna cu cele alalte recerentie belice, aduse pre cara, si trase cu caii si boi, se ducu in urm'a ostei ce "purcede.
CLXXXIV.	Traianu ocupa Castrele pare-
— 139	-
in fugam versis deserta, Trajanus occupât, cum jnachinis aliquot, quas Daci paraverant; militum-que inibi praesidio relicto, quod locus esset natura munitus, ne ab hoste desertionis poenitente iterum occuparetur, ulterius progrediendum ratus, cum exercitu proficiscitur.
CLXXXV. De pugna denuo cum hostibus conserenda, et castris probe muniendis, Trajanus augustus, cum primoribus *) exercitus ducibus dé-libérât. Qua de re milites, praesentibus signis, in concione adloquitur *).
CLXXXVI. Trajanus augustus legatos Da-corum in colloquium admittit, sed induciis, quas vafre postulabant, non impetratis, qui terapus po-tius redimere et intercipere Caesari curabant, va-cui abscedunt. Interim milites non otiosi, alii ligna caedunt, dividunt, et castris denuo muniendis per-ducunt; alii calcem, arenam, lapides fabris, mura-riis ministrant.
CLXXXVII. Trajanus cum Dacis denuo con-gressurus, Deos sacrificio prius placandos censet: non enim licebat religioso cuiquam principi cum hoste congredi, nisi antea sacrificio eos delinisset. Sacrificat autem Trajanus velato capite, ut mos est sacerdotibus, vinum vel sanguinerà mactatae victimae patera super aram igne flammantem in-fundens. Astant signa : sacerdotes et tibicines lauro coronati: camillus ingenuus adolescens minister sacrorum: ut diffusius suo loco exposuimus. — Unum hoc adnotase non alienimi ab hoc loco erit: Romulum lacte, non vino, libasse, indicioque fuisse sacra ab eo instituta, in quibus non vinum sed lac adhibebatur. Numae regis posfhuinia lex erat: vino rogum n e in sp er gito. Quod sanxisse ilium propter inopiam rei nemo dubitat. Profanum autem et impium habebatur, inter sacri-ficandum vinum offerre imputatae vitis, fulmine tactae, quamque juxta, homo laqueo pependisset, aut vulneratis pedibus calcatae, et quod circumcisis f ) proflnxisset, aut superne deciduo immundiore lapsu aliquo polluta fuisset ; item graeca, quoniam aquam haberent, ut refert Plimius lib. XIV c. 12 et 19.
CLXXXVIII. Suovetaurilia, sacrificami in lustratone exercitus, pugna imminente fieri solitum, ex tauro, vervece et verre. Adsunt popae suc-cinoti victimas confecturi, victimarii qui illas de-
f) Aici a remasu unu cuventu, ce cu asta data nulu potemu supleni, ne avendu testulu a mâna.
site de inimicii invinsi si fuganti, împreuna cu unele machine, ce-sf preparase Dacii; si lasandu acolo soldati pentru paza, fiendu loculu infaritu dela natura, pentru câ nu cumu-va inimiculu, parendui reu cà l'a dedertatu, se se intorne selu ocupe erasi, — purcede mai in colo cu ostea.
CLXXXV Traianu imperatu sé consulteza cu ducii sei celi mai de frunte in oste , de inceperea altei lupte cu inimiculu si formarea aitoru castre noua. Despre care, fiendu facia flamurele, cuventeza catrà soldati.
CLXXXVf. Traianu imperatu admite la vorbire pre tramisii Daciloru, cari inse, necapetandu armi-stitiulu, celu cereau astute, pentru câ se castige tempu siesi er' Imperatului selu rapesca, se rein-torcu desierti. Intru acea soldaţii nepierdiendu tem-pulu, unii talia lemne, le impartu si le ducu in ca-stre, er' altii aducu varu, arena, si pietre fauri-loru murari.
CLXXXVII. Traianu, vrendu de nou a se bate cu Dacii, mai antoniu sacrifica dieeiloru spre ai imblandì; pentru cà nece unui principe religiosu nu era liertatu a incepe batalia fora de ai fi imblanditu mai antaniu cu sacrifieia. Er' Traianu sacrifica cu capulu coperitu, cumu e daten'a preutiloru, versandu de in taliariu vinu seau gange dein victim'a junghiata pre altariulu ardiendu. De facia fiendu, semnele., preutii si fluerasii incorunati cu lauru, tenerulu mini itti camilu, ministrulu celoru sante, pre cumu mai pre largii amu aratatu la loculu seu. — Un'a mai lipsesce se anoìàmu aici : cumu cà Romulu nu cu vinu, ci cu lapte a libatu (tornatu), precumu arătau institutele sacre ale lui,t in care nu se torna vinu, ci	numai	lapte.	Si	legea	lui	Numa	dupa	acea	in-
ca suna: se nu stropesci rogulu cu vinu; nemenea indoinduse, cà acestea le a prescrisu dein lips'a vinului. Inca lucru spurcatu si hlastematu se credea, a oferi la sacrifieia vinu de vitie netaiiata, fulgerată, seau lenga carea s'a spendiuratu ce-ne-va, seau a fostu calcata in pietiore, seau care a cursu dein semburi taliati, seau s'a spurcatu cadiendu de susu intru insù ore-ce necuratu ; si vinure-le gre-cesci, pentru cà erau mestecate cu apa; pre cumu spune Pliniu lib. XIV c. 12 si VX
CLXXXVIII. Suovetaurilia,	seau	sacrificiulu
de tauru, berbece si vieni, care se făcea spre cu-răţirea osiei apropianduse diu'a de lupta. De facia-sn, popii sucinsi spre a junghiâ vietimele, vidimar» 18*
440	—
ferunt. Vervex autem et verres laureatis dorsua-libus ornati, sicut taurus sericeo.
CLXXXIX. Sacerdotes reliqui lauro coronati, rituque, ut diximus, succincti Gabino, sacrificio intersunt.
CXC. Caesar e suggesto milites adhortatur, ut fortiter se et strenue adversus hostes in prae-lio jamjam conserendo gerant, neque patiantur tot victorias de Dacis partas uno solo certamine pe-rire, robore et disciplina militari ipsos praestare, suamque fortunam superiorem esse: proinde faci-lem victoriam futuram, quae honorem et opes con-ciliet.
CXC1. Sylvam densam, ne hostes, intra ipsam delitescentes, insidias iter agenti exercitui parare possent, et ut miles viam haberet commodiorem, Trajanus cunctam succidi jubet. Ubi duorum ex-ploratorum capita, qui comprehensi fuerant, longis hastis affixa, ad aliorum proditorum terrorem pu-blico et edito loco spectanda constituuntur.
CXCII. Trajanus eques Tibiscum amnem, ut conjectura est, per pontem ligneum magnis tignis suffultum, et intra vada firmatis, trajicit, simulque exercitus cunctus. Quem continuo a militibus suecendi jubet, ne hostes per eum transitum ha-berent. Dubium autem, ipse Trajanus pontem fe-cerit, vel ab hostibus jam factum repererit. Ut-cunque id fuerit, facultatem illius Dacis ademit, postquam suum ipse exercitum ad alteram fluminis ripam incolumem traduxisset.
CXCIII. Daci non audentes Traianum ponte prohibere, ad montana, draconum propria signa se-quentes, confugiunt, Romani autem milites interim, illorum in statione vel castris munitiones exurunt.
CXCIV. Trajanus augustus loco natura satis munito castrum construit, ligna militibus quibus-dam caedentibus, et e sylva proxima comportanti-bus, quibusdam lapides, aliis in cophinis arenam et calcem fabris murariis ministrantibus, summa eo in opere diligentia et celeritate usus. Causa autem, ne hostes a tergo irruptionem aliquam facere tentarent, commeatumve in castra compor-tandum intercipere.
CXCV. Dacorum regulus aliquis Trajanum supplex adorai, implorat clementiam ipsi se de-dens, praesentibus praefectis et tribunis, signa
spre ale aduce. Er' berbecele si vierulu suntu or-naţi cu vestimente de spate lauriate, precumu taurulu cu de metasa.
CLXXXIX. Celi alalti preuti suntu de facia la sacrificiu incorunati cn lauru si sucinsi dupa ritulu Gabinu, precumu amu dîsu.
CXC. Imperatulu depre sugestu indemna pre soldaţi, câ barbatesce se se porte in batali'a, ce acuşi se va incepe, in cuntr'a inimicului, si se na suferia intru una singura lupta a le peri atate învingeri asupr'a Daciloru, sciendu, câ ti cu vertutea si cu disciplin'a militaria-i intrecu, si fortun'a inca le favoresce, de unde si victori'a le va fi liusiora a-ducundule ouore si avere.
CXCI. Traianu demanda ase talia de totu una pădure desa, in care inimicii se potu ascunde si a face alesiu ostei in călătoria, si pentru câ soldaţii se aiba una cale mai comoda. Unde se punu si capelele a doi spioni, ce fusese prensi, hifipte in lande lunge, si intru unu locu publicu si mai redicatu, de unde se se pota veie, spre spaim'a altoru trădători.
CXCII. Traianu trece calare preste Tisa, mise pare, pre una punte de lemnu, radîmata pre grinde mari si bătute in vadure, si impreuna oştea tota; demandandu apoi, câ soldaţii se o ardia, pentru câ inimiculu se nu pota trece pre ea. E indoiela inse, ore Traianu insusi o a fabricatu, seau câ o află, făcuta de inimicu. Ori-cumu se fia fostu, elu o lua dein poterea Daciloru, dupa ce-îi trecii oştea neve-temata catrâ cea alalta tiermure a' riului.
CXCIIf Dacii, necutezandu a împiedeca pre Traianu dela punte, fugu la munţi; urniandu seuine-loru sale de belauru. Er' soldaţii romani intru aceea ardu intariturele acelor'a in staţiunea seau castrele loru.
CXCIV. Traianu imperatu edifica intru unu locu lare unu castelu, la care soldaţii unii talia lemne si le aducu dein pădurile mai deaprope, alţii ducu pietre, alţii cara arena si varu in cosiarce la faurii mu-rari, portanduse cu tota iutiel'n si diligenti'a in acestu luciu. Er' ciius'a erâ, câ nu cumu-va inimiculu dein dosu se cuteze a face vre-una incursiune, seau se prenda proviantulu ce erâ a se aduce in castre.
CXCV. Unu principe de ai Daciloru se inchina lui Traianu, si supunenduise-si cere liertare, fiendu de facia prefecţii si tribunii, flamurele, si gardiştii
141	-
astant, praetorianique Caesaris milites circumstant. A tribuno vero regulus honoris gratia deducitur.
CXCVI. Vasa lignea circulis ambientibus, quas cuppas vocamus, vinum continentia, com-meatus, et arma plaustris sive carris imposita, et a mulis et bobus acta, in castra perferuntur, usui opportuno tempore exercitui futura. Ubi carrorum forma et jugorum, quibus boves ad carra vinci-untur, consideranda.
CXCVII. Praetoriani milites, et romani exer-citus signa, Trajanum augustum in acie progredi-entem comitantur.
CXCVJIf. Equitum ala Germanorum, aut gen-tis alicuius foederatae, subsidio Trajano augusto venientium, et in hoc proelio adversus Dacos di-micantium, qui nec froeno, nec stragulis ullis in equitando utebantur, barbaricum et jacturae plenum morem in ea re sequentes: utpote qui facile equis excuti, et ipsos vix continere aut regere sine froeno possent.
CXCIX. Peditatus Romanorum, et auxiliato-rum equitatus, copias Dacorum pugnantes delent, paucis, qui se certamine subduxerant, et ad tu-tiora loca confugerant, cum signis aliquot draconum, servatis.
CC. Trajanus ulterius cum exercitu progressus nova castra metatur, ligna, lapides, arenam, calcem militibus sedulo fabris murariis ministrantibus.
imperatesci in pregiuru. Er' principele e petreculu de unu tribunu in semnu de onore.
CXCVI. Vasa de lemnu cercuite, ce le dìcu latinesce cuppae. (rom. butolia), piene de vinu, pro-viantu, si arme pusa pre cara, ce suntu trase de muscoi sì boi, se aducu in castre pentru necesităţile ostirei	la tempulu	seu. Unde	se	potè	luà a mente
form'a	caraloru si	jugure-loru,	in	cari	suntu prensi
boii la caru.
CXCVII. Soldati de garda, si semne militaria romane insocescu pre Traianu imperata mergundu in oste.
CXCVIil. Una aripa de calareti germani, au de alta gente federata, veniţi intru ajutoriu impera-tului Traianu si luptanduse in acestu belu in cuntr'a Daciloru, cari calarindu nu au nece frene, nece siele, ci urmeza una datena barbarica si .piena de periclu in acestu respectu, fiendu cà pre liusioru se potu lapedà de pre cali, pre cari farà frene ane-voliai potu conteni si inderepta.
CXCIX. Pedeslrimea romana, si calarimea a-jutatoria, luptanduse nemicescu ostile Daciloru, pu-cini scapandu, cari se retraseră dein batalia si fugise la locure mai secure cu vreo câte-va semne de belauru.
CC. Traianu purcediendu mai departe cu ostea, face noua castre, la cari soldaţii cu diligentia lucra ducundu fauriloru murari lemne, pietre, arena si varu.
IVota. Descriptiunea ajunge pana la tabl'a XLV in miedilocu. Nrulu CLXXI lipsindu dein testulu
latinu alu editiunei nostre, l'ani suplenitu cu celu
italianu de sub insasi tabl'a nr. XXXI.
(IX.)
TABLE CERATE.
7.
Th. Mommsen, in relatiunea sa de 26 oct. 1857 catrâ Academia r. prusica dein Berlinu, despre calatori'a sa anticaria si epigrafica prein Transilvania, sub II, citeza si unu adeveratu diptichu, ce astadi se afla in mu?eulu colegiului dein Aiudu, despre care inse insusi adeveresce, că e forte ve-tematu si a nevolia de a se descifra. Noi-lu publicâmu aicia de nou, pentru completarea acestei serie de table cerate, lasandu tota respunsabiletatea testului pre sufletulu editoriu. Vedi si Inscriptmnile romane in Daci'a de Ackner si Miiller, pag. 135 nr. 630.
Pagin'a prima.
Lin. 1. Inter Cassium Frontinu(m) et Iulium
2.	Alexandrum societas prag(m)atica ex
3.	X. Kal. Ianuarias q. p.f. Pudente et Pollione cos. in
4.	pridie idus Apriles	proximas	venturas ita conve
5.	(ni)t ut quidquid in super societăţi pra(es)
6.	titum fuerit	lucrum (da)mnumve acciderit.
7.	aequis portionibus su(scip)ere debcbunt.
8.	In qua societate intuli(t Iuli)us Alexander nume
9.	ratos sive in fructo X (qu)ingentos	et	Secundus
10.	Cassi Palumbi servus a (ctor) intulit X	ducentos
11.	sexaginta.	Secun(dus societăţi in fru)ctum et
Pagin'a a' doua.
1.	(a)d ussum Alburno.	an	(tr)ibu(etur)
2.	In qua societate si qu(id	soci infe)rant,	dum
Secu(ndus)
3.	pramaticus fuerit,	in d(ie) uno X unum (et q)ua
— 142 —
4.	dran(tem) unum X XX(XVH)S alio inferre de-hebunt.
5.	Et tempore parti(en)di (deduc)to aere alieno sive
6.	summas. ss. sibi (rec)ip(ere sive) si quod super-fuerit
7.	dividi aequ(is partibus eaqu)e d. f. pques tipula-tus est.
8.	Cassius Fron(tinus prom)i(si)t Iul. Alexander
9.	De qui(bus) rebus .... (ta)bularum signatae sunt.
10.	Debentur Iun. Cossae X L, quos a socis. ss. ac-cipere debebit
11.	Act. usar 1111 Kai. April. Vero III et Quad-rato Cos.
Tb. Mommsen in pag. 1 lin. 3 literele q. p. f, le esplica cu: quae proximae fuerunt, care forte bene corespundu; — lin. 9 oserbeza, cà nu e spaţiu pentru quadringentos ci numai pentru quingentos; — ia pag. 2 lin. 4: cà 30 X l'A— 37V2, adecă intru una luna de 30 de dîle, calcu-landu pre fia-care dî câte 1 elenariu si */4 in ade-veru face: 37 denari si '/2, si asia lectiunea reslituta : XXXVIIS adecă 37 semis e certa; — totu acolo la cuventulu: alio, cumu cà va se dica alter alteri, ce noue nu ne-se pare adeveratu, ci numai cà alio e in locu de usitatulu a Iii, prein care se intielege Secunda casariulu societatei: — er' la lin. 10: cà numele Cossae nu e destulu de certu.
Noi inca avemu indoiele si la mai multe le-ctiuni si supiemente de ale editoriului primu. A?ia ne indoimu la pag. 1 lin. 9 in cuventulu fructo in iocu de fructu dein aceeaşi causa, dein care acel'asi editorul a coresu fora temeiiu. in tripticulu nostru I scrip. prima pag. 1 lin. 1: Dasius Breu-cus in Dasios Breucos; inse D.Mommsen, deca nu făcea asta corectura, nui remanea se corega de câtu Canab. in Jocu de Kar ia b, si apoi cumu si ar1 fi pututu resbunâ pentrn ospitalitatea, ce i oam o-feritu in 1 Oct. 1857 la c^s'a mea, si elu a accep-tatu-o in doue dîle, deca nu află macaru doua erate, de si neadeverate, ca se pota uîce: cà elu pubiica tripticulu nostru intru una copia mai buna si completa *), er' mai in diosu lectiunea mea o numesce fai sa.
Ii»-mi recunoscu cu tota sinceritatea erorea in numele Kanab, carea singura nu o am fostu in-dereptafu pana la venirea ospeiui mieii, de acea inse acestu ospe totu nu avea dereptu de a se plânge in reportiilu citatu asia de amaru in cuntrami fora
*) „in besserer und vollständiger Abschrift."
nece una causa; de ora ce io aveam dereptulu de a denegâ lui inca si mai multu de câtu iam de-negatu, si ai	dâ	si mai pucinu	de câtu	iam	datu.
Er' deca elu	in	trascriptiune a	indicatu	mai	multe
lacune de câtu mene, do acea trascriptiunea lui totu nu e mai autentica de câtu a mea, dein causa, câ tablele dela 1855 candu s'au publicatu mai antaniu, pana la 1857, candu a venitu Mommsen la mene, a patemitu forte multu, precumu au patemitu si de atunci	in	coce	si	mai	multu,	nefiendu	io	in	stare	de a
impiedecâ căderea unoru parîecele de cera dein testu, de sî miam datu tota nevolienti'a de a o im-piedecâ si am consultatu pre mai mulţi cunoscutori, inse totu fora succesu.
De acea m'am si festinatu a luă copie de pre acele table numai de câtu la inceputu, pană a nu paterni stricatiune ; si publicarea aceîor'a e dupre acele copie, er' nu dupa starea presente a' testului in tablele amentie. Ceea ce cu asta ocasiune am vrutu a face cunoscutu, câ se nu mai fiu constrinsu a dechiarâ aliurea in adensu si in particulariu.
In câtu pentru suplementele aceluiaşi la acestu dipticu nu voliu a me pronuncia in specia, ci lectorii noştri voru fi oserbatu, cA multe s'aru pote face almentrea, er' altele suntu fora intielesu, precumu suplementuîu dein lin. ultima a' pag. 1 impreunatu cu lin. 1-a dein pagin'a a' doua De almentrea elu prein aste, ce a suplenitu, si prein ce'e, ce nu le a suplenitu, a aratatu, câ nece ihsusi nu este mai pre susu de tota imperfecţiunea omenesca.
Mai adaugemu, câ in pag. 2 lin. uit. e de a se suplenf: Act. DEVSAR., câ in tripticulu de sub nr. 5; si câ acestu dipticu este deintru unu anu cu tripticulu Massmanianu (vedi Nr. IV alu Archiv. pag. 73), dein a. 167 d. Chr.
Altu dipticu, seau mai bene una tabla singurateca, ce se mai afla totu in museulu colegiului dein Aiudu, si care se pare a fi inca inedita, se va publica cu alta ocasiune.
(VI.)
PASTI-I ROMANI.
(Urmare.)
A. u. c.	A. a. Chr.
469.	C. Claudiu Canina
M. Aemiliu Lepidu .	.	. 285
-	143 —
Ä. u. c.	A. a. Chr.	
470.	C. Serviliu Tucca L. Caeciliu Metellu Denter	.	284
471.	P. Corneliu Dolabella Cn. Domitiu Calvinu Maximu	.	283
472.	C. Fabriciu Luscinu Q. Aemiliu Papu .	.	282
473.	L. Aemiliu Barbula Q, Marciu Philippu	.	281
474.	P. Valeriu Laevinu Tib. Coruncaniu .	.	280
475.	P. Sulpiciu Saverrio P. Deciu Mus Pyrrhicu	.	279
476.	C. Fabriciu Luscinu IL Q. Aemiliu Papu II.	.	278
477.	P. Corneliu Rufinu II. C. Iuniu Brutu Bubulcu II.	.	277
478.	Q. Fabiu Maximu Gurges II C. Genuciu Clepsina	.	..	276
479.	M'. Curi u Dentatu II . L. Corneliu Lentulu	.	275
480.	W. Curiu Dentatu III. Ser. Corneliu Merenda .	.	274
481.	C. Fabiu Dorso C. Claudiu Canina II .	.	273
482.	L. Papiriu Cursor II.	
	Sp. Carviliu Maximu IL	.	272
483.	C. Quinctiu Claudu L. Genuciu Clepsina	.	271
484.	C. Genuciu Clepsina IL Cn. Corneliu Blasio	.	270
48b\	Q. Ogulniu Gallu C. Fabiu Pictor .	.	269
486.	App. Claudiu Crassu P. Semproniu Sopliu	.	268
487.	M. Atiliu Regulu L. Iuliu Libo	.	267
488.	*) Numeriu Fabiu Pictor D. Iuniu Pera	.	266
489.	Q. Fabiu Maximu Gurges III	
*) In acestu anu Romanii ocupandu ânghiulu celu mai departatu alu Italiei, de aci domniră preste tota peninsul'a.
A. u. c.		a. Chr.
	Q. Mamiliu Vitulu Bellu Punicu I.	. 265
490.	App. Claudiu Caudex M. Fulviu Flaccu	. 264
491.	M'. Valeriu Maximu M'. Otaciliu Crassu	. 263
492.	L. Postumiu Megellu Q. Mamuliu Vitulu II. .	. 262
493.	L. Valeriu Flaccu T. Otaciliu Crassu	. 261,
494.	Cn. Corneliu Scipio Asina C. Duiliu .	.	.	.	. 260
495.	L. Corneliu Scipio C. Aquiliu Floru .	. 259
496.	A. Atiliu Caiatinu C. Sulpiciu Paterculu .	. 258
497.	C. Atiliu Regulu Cn. Corneliu Blasio IL	. 257
498.	L. Manliu Longu Vulso Q. Caediciu	. 256
499.	Ser. Fulviu Paetinu Nobilior M. Aemiliu Paullu .	. 255
500.	Cn. Corneliu Scipio Asina IL A. Atiliu Caiatinu IL .	. 254
HXTotitie diverse.
— Diaria-le dein România publica urmatoriulu de-cretu, prein care se completeza numerulu membriloru pentru Soci etatea literaria dein Bucuresci.
„Carolu I etc. la toti de facia si venitorin sanetate.
Asupr'a reportului ministrului nostru secretariu de statu la departamentulu instructiunei publice si a culte-loru sub nr. 4980;
avendu in vedere regulamentulu pentru formarea societatei literarie romane;
apretiandu recomendarea, ce ne-se face;
amu decretatu si decretâmu:
Art. I. Suntu numiţi membri ai Societatei literarie romane, pentru cultur'a limbei, spre completarea nume-rului de membri previdiuti de regulamentu:
Dein Romani'a de prestre Milcovu:
D. V. Alexandri. C. Negruzzi. V. Alexan-drescu Ure chia.
Dein Romani'a de dein coce de Milcovu:
D. J. Eliade Radulescu. A. Trib. Laurianu. C. A. Rosetti. J. C. Maximu.
— 144
Gonat'a dein Besarabi'a, in loculu cavai. Sta-rnati	incetatu dein viatia.
Art. II si celu dein urma. Ministrulu nostru se-cretariu de statu la departamentulu instructiunei publice si alu culteloru este insarcinatu cu esecutarea decretulni de facia.
Datu in Bucuresci, la 2 Iuniu 1867. Carolu.
— Celi alalti membri ai Societatei acesteia denumiţi cu decreta de 22 Apr. 1866. Nr. 698, sunt.
dein Transilvani'a: T. C., — G. Munteanu, G. Baritiu.
dein Banatu: Mocioni, si Babesiu.
dein Maramuresiu: Dr. Hodosiu, si A. Romanu. dein Bucovin'a: A. Hurmuzache, si Sbi er'a. dein Besarabi'a : H aj d e u (tata-lu), Starnati, Strajescu.
dein Macedoni'a: Carajani, si Cosacovici. (Ro-manulu etc.)
Convocarea membriloru acestei Societăţi pre 1 Aug. v. a. c. suna (catrà unu membru) :
„Romani'a, Ministeriulu Instructiunei publice si alu culteloru, Divisiunea scoleloru Nr. 5042 ; 1867 Iun. 2.
Donmulu mieu! Cu una via piacere me grabescu a Ve anunciâ, cà Mari'a Sa Domni-toriulu, prein inaltulu decreta N. 874 a bene volita a convoca pentru 1 Augusta, Societatea literaria Romana.
Avendu onorea a Ve comunecà acésta, nu me indoiescu, D. m., cà respundiu la una dorentia intima a D. V., care e si dorenti'a toturoru Romaniloru, de a vede intruniti pre bărbaţii eminenti dein tote partile României, spre a conlucra pentru stabilirea si formarea limbei patriei cumune.
Asteptandu cu nerăbdare acea dì fromosa, care va fi una serbatória natiunale, Ve rogu, se bene voliti ami areta, unde si prein ce miedi-loce se Ve tramitu, câtu s'ar' potè mai curundu, sum'a necesaria pentru venirea D. V. in Bu-curesci.
Primiţi etc.	Ministru D. Brateanu; etc.
— Regulamentulu, la care se provoca in decreta suna:
Art. 1. Se va forma in Bucuresci una Societate literaria cu misiunea speciale:
a)	de a determina ortografi'a limbei Romane.
b)	de a elabora Gramatic'a limbei Romane, si
c)	de a incepe si realisâ lucrarea Dictiunariului Romanu.
Art. 2. Societatea va tiene siedentie-le in palatiulu Universitatei.
Art. 3. Societatea va fi subvenţionată de Statu, sí va ave dereptulu de a primi legate si ori ce oferte.
Art. 4. Societatea se compune, acumu pentru anta-ni'a ora, dein următorii membri:
a)	dein 3 membri dein Romani'a de preste Milcovu;
b)	dein 4 membri dein Rom. de deincoce de Milcovu ^ c) dein 3 membri dein Transilvani'a;
d)	dein 2 membri dein Banatu;
e)	dein 2 membri dein Maramuresiu;
f)	dein 2 membri dein Bucovio'a;
g)	dein 3 membri dein Besarabi'a;
h)	dein 2 membri dein Macedoni'a. •
Art. 5. Societatea-si va alege Presiedentele si V-presied., si Secretarii dein senulu seu.
Art. 6. Societatea pote asi immultí dupa nevolia numerulu membriloru sei.
Art. 7. Pentru asta una data, Ministeriulu Instruc-tiunei publice si alu Culteloru, va invita la Societate de a dereptulu pre aceli bărbaţi dein tiere-le locuite de Romani, cari se deosebescu prein meritele si lucrările literario.
Art. 8. Ministeriulu Instr. publ. si alu Cult. va ave in vedere, cá la alegerea de asta data a membriloru dupa Art. 4. se fia represéntate fia-care dein limbele neo-latine si dein limbele Stateloru vecine, cari au a-vutu influentia asupr'a formatiunei limbei Romane.
Art. 9. Prim'a intrtinire a Societatei va fí la 1. Aug. 1866. Sesiunea acesta va fí de 2 lune celu multa.
Art. 10. Indata dupa întrunirea Societatei, ea va forma Statutele definitive, cari voru fí supusa aprobarei Domnesci .
Art. 11 . I n aceste sesiuni va discuta básele, de pre cari urmeza a se elabora Dictionariulu si Gramatic'a; va defige modulu, cumu are a se aduna materi'a sí formele limbei dein tote tiere-le locuite de Romani; va decide, de catrâ ce-ne si cumu se se lucreze cele doue cârti dein materialu-lu adunata.
Art. 12. Ministrulu Instr. publ. si alu Cult. va presenta membriloru dein provinciele vecine, pana la formarea budgetului ei separata, câte 80 spese de voiagiu si de câte doi diurnu, er' membriloru dein Principate câte	30 voiagiu, si doi diurnu pre totu
tempulu, câta voru tiene siedentie-le literarie. -
•—• Inaugurarea Societatei acesteia s'a tienutu cu pompa mare la 1 aug. v. in Bucuresci, — er' siedinti'a prima la 6 aug. totu asemenea.
Nr. VIII. va aparé in 15. Sept. a. c.
Corespunilentia mica.
Editoriuhi aflanduse acuma in Bucuresci, se roga a fi scusati! pentru eratele, ce s'aru aflá neiiidereptate.