ARCHIVI! pentru filologia si istoria. Nr vi 1 Iuliu 1867. XIV. FORME ANTICE ROMANESCI. Pentru că lectorii noştri sesi pota formă macara una mica idea despre formele antice ale limbei romanesci, ce se afla in monumentele co-semnate in catalogulu publicatu in Nr. trecutu pag. 87 si urmatoria, dein principia-le nostre de limba, vomu se dâmu aici in locu de proba unu estrasu dein §. LXXX, celu mai dein urma dein acele principia, tractandu despre particule, in care amu cuprensu nu numai formele ortografice, ci si cele ce se tienu de cuvente si semnări uitate seau mai rare, despre ale caror'a esactitate si usu se va pote* convinge, ori si cene-si va luă pa-tientia de a consultă monumentele citande, după literele ocurenţi in acelu catalogu, in câtu lectorii noştri le voru ave" a mâna mai multe seau mai pucine. Noi le amu verificatu de nou după originale, pentru că se nu dâmu ocasiune la citatjuni eronie, si prein ast'a la esaminari desierte; — si amu mai si adausu unele oserbatiuni, ce ne-se păreau ne-cesarie si utili spre ilustrarea ceîoru dîsa. A. In prepusetiuni. 1. ANTE, cu x că in antaniu, in locu de inte, cumu se scrie acumu. Asia in Tt (msu) la paterne fol. 4 rect. „zid neoBopit iui jjina^ite dBopBitoape; unde in principia (p. 395) e cu erore scrisu: jenante. Totu acolo si mai ante in locu de mainte, sub b) fol. 10 vers. in apostolu dela ebrei nr. 325: adsienJBifc aminte de zueje de mamite, jjvtp» Kape.ie dens ie BT> jsminacef, mape pizBois a natemuop agi picdat. Ante cu x, in locu de i, ocurre forte desu si in AA (psaltirea Coresiana), inse in form'a jp.ntpe, cu p dupa t, precumu in psalmu V, versu 5: nene Bop 4>i Kî-Hcxtopii de .lene jjvntpe OKiî tst; adecă: in a-antea ochiloru tei; — ps. IX, AKCHIVU pentru FILOLOGIA «î ISTORIA. v. 20: CT> ce acsdeie -jimEue ^vntpe tine; adecă: in a-antea ta; si asia de nenumerate ori, unde in testulu slovenescu de lenga celu romanescu pre-totendenea stâ nped, care insemneza numai in a-ante, er'nu si intre lat. inter. Totu asia si in alte cârti de ale lui Coresi, inse, mai raru, precumu in C (cazania de in a. 1580) in dot^e-* nec'a filiului prodigu (p. 5): ainte B&ZSÎ domhsji ^.ntpe mine nsp«pea; adecă: in a-antea raeâ. Atare insertiune se afla si in cuventulu uitatu: stremuru, in locu de stemuru lat. stimulus, precumu in F (Noulu. test. de A. Julia dein an. 1648), act. IX, 5: KS rpes jjie J]t ctmHeaoa ctpi-mspipiî a zBtp.ii; XXVI, 14: KS rpesn, ecte a ZBipji ^înpotiBa ctp'ismspipiî; 2 Cor. XII , 7: datx. mie ctpimspape jjv^intx j|v Ipsus-i mie»; unde Kk (Bibli'a de Bucur, dein a. 1688) are: daţsmicas otp^mspape tpsnBJsi. R in amendoua a intraţii pentrn asemenarea intre stemurare si stremurare, că si intre j]vnte si jjvntpe. Litera & remase inca pana adi in derivatuTu antani u dein ante, dupa form'a latina: ante, antaneus, că si dela sponte spontaneus, pe de pedaneus, tempo re temporaneus, — extrâneus, momentaneus, subitaneus etc.; desi adiectivulu antaneus in limb'a latina nu se mai afla; dar' se afla in cea vechia francesca sub formele ortografice: antan, antain, antein, antin; vedi Roquefort glossaire dela langue romane, Paris 1808 tom. I. pag. 70. De form'a antaniu, cu terminatiunea niu, vedi citatele dein scrietorii vechi romanesci in principia-le nostre pag. 147 noi 2. Dupa form'a antaniu, mai aflâmu in limb'a romanesca formate urmatoria-le: calcâniu lat. calcaneum, dela calx— calce; si capetâniu dela caput — capi te: capitaneus. Alte scaimbari dein xn in IN, precedendu seau urmandu vocalea E seau I, se mai audu in 14 — 106 - limb'a romana si in cuventele urmatoria: ânema, ânelu, ghinde in locu de ghiânde lat. glans — glande, ital. ghianda; si gr in den e in locu de grândene lat. grando — grandi ne, ital. grandina si grandine. 2. CATRA, care se pronuncia sî câtra seau câta, si cât re, semena cu xarâ grecescu, ci mai multu cu celu latinu contra, câ câtu si câţi cu quantum si quot. In limb'a roma-nesca de acumu insemneza numai ci spre lat. erga si versus, care semnare la latini e forte rara, siForcellini ci teza numai unu esemplu dein Pliniu ist. nat. lib. VIII, 7, 7: Elephanti tanta narratur clementia contra minus validos, ut in grege occurrentia mânu dimoveat, nequod obterat im-prudens; adecă: erga minus validos: catrâ celi mai netari. Mai demultu inse însemnă si la noi, câ la latini contra intru însemnarea adversus — m, cumu dîcemu acumu: jjvnpotiBi, care la latini e semnincatiunea mai usitata. Asia in A (Tetra-vang. Coresianu) la Marcu nr. 41 (capu IX v. 40): mi ams ns e Kitpx noi, naintea noactpt ecte; care in F e tradusu: KT> Bape mne ns ecte npe noi, KS noi ecte, cu nota marginale ./[uipotiEi, la npe; er' in Kk: Kt opi liine ns ecte ^.npotiBa Boactpi, KSBOÎ ecle.— Asia sila loculu paralelu Luc. nr.48 IX, 50), in A: "rine ns e K-btpsi noi, KS noi ecte; F: line nsi ^npotiBA noaw, KS noi ecte; Kk: "rine ns e ^notpiBT> noao, nentps noî ecte. 3. DE-IN, in locu de den seau din de astadi, cari amendoua noindoitu suutu contrasa dein DE-IN. Celi mai vechi scriu totu de un'a de^v, asia AA. (psaltirea), A (tetravangelu), B, C (Cazaniele Coresiane), D (pentateuculu de Orestia dein a. 1581); mai totu de un'a in Ee (pravil'a de Tergov. dein a. 1652) si Ff (Cluciu dein an. 1678); si forte adesu in cele alalte pana la 1700. De aci mai multu den, si in urma din. Esemplele suntu in adeveru nenumerate, si in principia - le nostre ocurru mai pre tote paginele in citatiuni; de acea nece nu mai citâmu aici, ci indereptâmu acolo, si in specie la Pravil'a cea mare, carea se afla in forte multe mânure, câ se se convingă, câ in adeveru romanii mai demultu nu numai scrieau ci si pronunciau: de jţja. in locu de alu nostru moderau din. Totu asia scriu celi vechi si in alte compu-setiuni, precumu: de^intps in locu de dintps, de ^iienst in locu de din nece de cumu, macara câ astadi asia se pronuncia mai in tota Romani'a, ci in Trni'a mai numai la lingurari, Selagiani etc; care pronuncia e fonetica, er' nu etimologica câ ne si npe. Semnificatiunea ei, câ la latini per, la noi astadi e forte restrinsa, precumu: a intratu pre usia: per ostium. Ci la celi vechi ai noştri e mai lata, precumu in F (nou test. dein a. 1648) la Matth. I, 22: Ka ci, c% j^me qe ziqe domnsj npe npopoKSj; adecă: prein, lat. per prophetamj,, I, 17: atsnsiea ce JJYIMS Kapea e zicx npe Epemia npopoKsj, adecă prein, lat. per Ieremiam. Marc. XVI, 20: KSBentejie .iop jp.ttpind npe cemne; per signa. Ioh. 1,17: KT, jerjea npe moici <$s daţi, per Moysem etc. fiendu câ la aceste locure nu se afla note marginali corective si esplicative, câ la alte cuvente si semnări mai rare, e invederatu, câ asta/ semnificatiune inca eră usitata pre atunci in Transilvania. 5. PRE - IN, in locu de celu moderau prin, chiaru câ DE - IN, in tote cele mai vechia monumente ; mai raru n p e n, si nece de cumu p i n, care se aude desu in Trni'a. Trecundu citatele dein seci. XVI, ne restringemu la unele dein seci. XVII, asia in F (nou test.) la Matth. VI , 5: ns "fin; Ka tf'Lijapiri'iiî, kapii iseeck n p e ^ Bopse; Ioh. I, 2, 3: a»iecla KSBtnt epa de ^ienst AR dsmnezis. toate npe jp. eji $sp& feste. In Ee (pravil'a mare) < pretotendenea. In Ff (cluciu) fol. 30 rect. ama mi anoctojui j|uni;.ia n p e jp toate Jismea etc. 6. PRE-INTRU, si PRE'NTRU, in locu de celu usitatu acumu: nentps, intra ambe insem-narile: prein si pentru (lat. per si propter); inse si la celi vechi mai raru, de câtu form'a contracta: pentru. Esemple. A (tetraev.) la Matth. nr. 36 (X, 18): dsui Begi $i ne jjintps mine (F nentps mine). B (cazani'a de Brasiovu I), in domenec'a XV , dupa rosalie: .lenea mi nopsniue neas dat dsmne-zes n p e n t p s auecte .isKpspe. Domen. VIII dupa — 107 — an. nou: K/B Ba ieea npe-cnpe neniKit mepcep& chsmd mi zicep* AŞ netpSy — Luc. nr. 14 (IV, 25): Kt 4>S foamete mape n p e-cnpe tot n^mşnts.1 etc. Dein cele mai tardîe: F, Luc. III, 20: adaoce mi aqacfa n p e c n p e toate; XXIII, 5 : .^.BtirBnd npe cnpe toatx Isdea, .f'ientnd de ^vra^ijea nins aiiiea etc. N (cazani'a de Iasi dein a. 1643) fol. 212 vers. npe cnpe toatx mentea. O (siepte sacr. dein a. 1645) pag. 129: npecnpe Boea AŞI. P (praviFa civile dein an. 1646) fol. 3 vers. npe-cnpe an.; etc. Aa (pravil'a mica Govora 1640) fol. 20 vers. npecnpe $ipe. Bb (cazania de Govora 1642) pag. 6: npecnpe toate zi je. Ee (pravil'a mare 1652) pag. 500: necnpe dinceje. Ff (cluciu) fol. 6 vers. necnpe <£ipe etc. 8. SPRE, dein lat. super lapedandu pre U dupa S, si stramutandu er in re câ in per: pre; in usulu de astadi numai intru insemnarea Kttpt carea la celi vechi e mai rara; er' la celi vechi câ la latini super, uneori si in locu de contra. Esemple. Trecundu preste cele mai vechia de Brasiovu, citâmu numai: D (pentat. de Orastia) la facere I, 3: jtfsnepeK epa cnpe adtnK; mi dsxs.1 domnsjsi ce nspta cnpe anx (in Kk: .ptsnepeK zt*iea de-acsnpa npecte >iej •ftpt&ind, mi dsxs.i j»i dom nezts ct nspta deacsnpa anei; lat. super abyssum, super aquam etc. G, psalmu XXIII, 2: Kt ej cnpe ratpi jas jplemeiat, mi cnpe. ane .jas j|ittpit npe e.i; etc. B. In adverbiali cojuntiuni. 9. CA, in locu de precumu. AA, in cântări VII : nezni te, tae ea mî jeantdt e.i deja tine ; nr. 75 (v. 15, 16): e ct rpei ui pe ine 4>pateje tts, nacx mi OE-ihienite e.j adincepe mi a>ie.ia cinrsp. mi ct te acKS-itape, afoaBepi «fpateje tis, e ct ns tine acKSjtape , ea KS tine. e CE ns acKSjlape ei, cnsne ja EecepeKt; etc. Asia si in cele alalte cârti Coresiane: B, si C, forte adesu. D (pentat. de Orestia) la facere I, 2; e m-msntSJ epa nsctiis; IV, 7: ct Bep «Paqe Bine, jsa-Bep nJiata. e ct pts, ami nainlea smei ntKalsj tts Ba $i ; etc. 11. IO seau IUO, in locu de unde, câ si la trasdanubiani, acumu uitatu de totu, lat. ubi. AA, ps. LXXVIII , 10: ct ns KtnciBa zîks jim-Eije iwe dsmnezeSJ jop; CXIII, 10; iw e aes.* jop etc. D, genes. XXXVII, 19: iana isw Bine Btzttopisj de Bice; XXXVIII, 21 : i s w i ia ms-iepe; etc. 14* 12. NECE seau NECI, in locu de nici de acunm, lat. nec sîneque; inse in Trani'a si pana astadi se mai aude pre alocurea. Esemple forte nunierosa la celi vechi. AA, ps. V, 5: n e i e Bop fi Ktjxsitopii de Jieue jpntpe oKii tti. XIII, 4: n e q e ntn& jia sns.»; 5: n e q e ^n;ejrerttopi; etc. B, domen. VIII dupa a. nou: neie tatx tt8, ne «ie m»m& ta, — ne ie tpsnsjt tis, — ne ie cb-f4ets. i tt8, n e q e domn, — neie aBSjnea ta; etc. D, gen. III, 4: neqe K8m ns Bpeni K8 moapte m8pi. IV, 15: ne ie Ksm Ba «fi ama; etc. F matth. VI, 26: Kape^e ns catntnt, neie ceqepx, nei adsn*. VII, 6: ns dapen cfnta Ktni-nuop, neqe Btpcapen, mtprtpitape.ie Boactpe jjvnaintea nopqLiop; etc. G, psalmu IX, 25: n e qe i dmzts jp. toate K8i.rete.ie J8i; etc. 13. NEMICA seau NEMIC'A, in locu de celu de astadi nimic'a si nimicu, lat. n e mica, ca nehilum. Esemple. AA, ps. XXII, 1: de nemiKX.'ns mx jacx. XXXVIII, 7: mi ftntspa mea Ka ne mina jpntpe tine; etc; A, marc. nr. 28 (VII, 12): nemina ct faqen tnttisi tis; asia si F la acestu locu: nemiKX ct laK* ttltrn ci>8 cas mxni ca ; etc. D, gen. XI, 6: iieraiK* ns Bop .rtca; etc. F, XXIII, 16: ziqen; Kt qine ct Ba îjkjpa npe se-cepeKS nemi KS ecte; etc. N, fol. 46 vers. neniiR* nas ntnit; etc. O, pag. 285: niqe.i Bop KS neiniK/S anstopi, ape mi e.i alsnqe Boe, ct ns Ae .iace nemiKs; etc. P fol. 1 vers. dtm ^.Btijttspsi Ka ct ns k nemi KX denlpaqej ntmtnt; etc. Kk (bibi. de Bucur.), marc. I, 44: nemcisi nemiKA ct îi» cnsi; etc. 14. SE, lat. si , in locu de celu de acumu de si dec a. Esemplele la celi vechi suntu ne-numerate, dein cari aceste puciue. AA (psaltirea Coresiana) psalmu VII, 3: c t am faqe qacta, cas ct ecte nedepentate jp. mxna mea, cas c t am jjvnpsmsla. XIII, 3: ct Baza, ct ecte a jpiiejeue cas a qepe (quaerere) dzes; etc. A (tetraev.) la math. nr. 74 si 75; vedi mai susu sub E (n. 10); nr. 70 (XVII, 4): ct Bepi ct faqem tpei Ktm&pi (F ct Bei ct faqem tpei KOJiBi in margine: Koptspi; inKk de Bei); nr. 74 (XVIII, 3): Kt c t ns Bt jptoapcet, mi ct fini Ka f eqopii (F ct ns b& Beg jptoapqe, mi ct fiu ka nopft*. Boqii; er' in Kk: d e ns Bt Bejji jp.toapqe, mi fc* fini Ka Koniii); nr. 96 (XXIII, 30): mi rptiiri, e% am bpst fi fiind jp. zi.ie.ie ntpinijuop nomtpi, nani. Bpst fi fiind eoni jp. cxnjjeje npopoquop (F: ini ziqein ct am fi foct etc. Kk: de am fi foct); etc. Asia si in B si C. D, genes. IV, 7 (vedi sub E nr. 10). XIII, 10: c t ts deactxnra Bepi mepne, dsqem&Boks es de»*, depeanta: cas ct ts jpdepeanta Bepi mepne. XLIII;, 5: ns Benipejji jpnaintea mea, nbmai ct Ba fi ini fpatcie Boctps kb Boi. XLIV, 22, 23. 29, 3% vedi-le in principia; etc. F sî mai in susu, si inca: Matth. IV, 6: ini zice Jisi: ct emti fitej M\ dsmnezes, apsnKtte noc. V, 39: c t te ape jobî qineBa; 41 : mi c t te apfc cLii qineBa. VI, 14: Kt ct Beij epta oamenuop; 15: iapx ct ns Bejj epta; etc. Gr, ps. VII, 4: cam ftKSt aqeacta, cas ecte nedepentate JP m&ns^e me.ie; 5: cam dat pts qeJ8iâ qe as Biat K8 mine jjv naqe, mi ct nam izBtBit; 13: ct ns ct Ba ^.tbpna, cnata ca Ba acKsjji. LXXXVIII, 31: ct Bop Jitca fii „isi .lenea mea; 32: ct Bop cnspKa depenttijLie me.ie; 36: ct bors mingi .«si dabid. CXXIII, 1: kt ct nas bpst fi Domns.1 ks noi. CXXVI, 1: c t ns Ba zidi Domnsj Kaca; etc. V (psaltirea delasi dein a. 1680), ps. VII, 4: ct am ftKSt aqacta, ct ecte nedipentate ^vtps mtns. ie me.ie; c t am dat qe.iop qe da» mie pts; etc. Trecundu pre cele alalte dein Moldov'a si dein Romani'a, adaugemu numai, eâ si chiaru in Kk (Bibli'a de Bucur, dein a. 1688) au mai re-masu unele urme, desi pucinele, de acestu usu anticu alu cojuntiunei SE, precumu: Nu m. XXXII, 23: iapt c t ns Beoj f aqe ama, Beii rpemi; 30: iapt ct ns Bop tpeqe ^itpap-mani, etc. De uter. IV, 25: iapt ct Bei namte f iis; V, 25 : c t Bom adaone noi a aszi r^acs^ domnajuri dsmnezts .fnKt mi Bom mspi; VII, 17: iapt ct Bei ziqe ^vtps K8nets.i tts, etc. I. Im per. XIV, 30: Kt aKsma ap fi, ct n8 a^tt, mai mape pant acttzi JPTŢS qei ctpiini de felie. Luc. XIX, 31 : ct Bap .^.tpeEa qineBa npe Boi, nentp8 qe dez.ieraiji? ama ziqejn" .isi. Acumu usulu acestei cojuntiuni, intru semnarea conditiunale, e restrinsu numai la unele — 109 — tempure precumu: se fii venitu, te vedeam bucu-rosu etc.; er' intru alte semnări e forte desu, pre-cumu se scie. Nota. De alte forme neuumerate ale particuleloru jn limb'a romanesca, cumu se afla la celi vechi, nece aicea, nece in priucipia, nu am potutu tracta mai pre largu. Ele suntu reserbate pentru pertractări speciali, (XII.) COLUMN'A TRAIANA. IV. HIŞTORIA UTRIUSQUE BELLI DACIEI etc. (Urmare.) LXIII. Saeerdotes Consilio Caesaris, ritu suc-cinoti Grabino, intersunt, ut de sacrificio diis placatis ageretur, antequam cum hoste manus conserantur. Qui mos fuit Romanis recéptissimus, a sacrificiis et bellum et certamen auspicari, nihilque arduum gerere, nisi id prius praecessisset. Paludamentis autem, purpureis floccis praetextis, saeerdotes stan-tes utuntur, imperatoris Consilio seu decreto inter-futuri. XXIV. Securis aerea, qua victima erat feri en da , a popa vel sacerdote aliquo, ceu insigne religionis, et sacrificii jamjam futuri indicium, ge-stata. LXV. Insigni s Traiani augusti comitas, qui L u-c i u m praetorio praefectum non secus atque socium et parem secum consedere faciat in suggesto, eodem-que sedis genere dignetur, eisdem vestibus et ornatu. Paludati enim utrique laticlaviis*) et baltheis insigniti erant. Hoc tantum Caesar honore praecedit Lucium, quod dexter sedeat, Caesaris sinistram claudat. Sedes autem eburnea forsan, vel alia pretiosa materia confecta. Opercula serica floccis purpureis penden-tibus distincta. Carebant huiusmodi subsellia ful-cimentis undique, ad quae brachia et scapulae re-clinari possent. Necessariis contenti, delicias et luxum Imperatoros probi in castris utique decli-nabant. LXVI. Equi Caesaris aureis et sericeis stra-gulis ornati, phaleris, fraenis; habenis, pectoris et caudae loris, quae pectoralia et subcaudalia non inepte dici possent, instruct!, a Caesaris ministris labara gestantibus tenti. LXVII . Labara duo, alterum insigne prin-cipis aureum, gemmis, unionibus, et purpura ornatum, ante Caesarem gestari solitum, lanceae cuspide pendens, fasciis utrinque fluentibus deco-rum, tantae olim existimationis, ut a militari turba adoraretur, caeteraque signa ad eius praesentiam in Dictiunariu seau aliurea. Mai anotamu numai, ck adverbia-le abia si asi a, compusa dein bi (lat. vix) si si (lat. sic) intre doi A, la celi vechi se scriu numai cu A si in fine, er' nece una data cu E. Astadi inca se pronuncia pre forte multe locure cu A, nu cu E.- Er' unde se pronuncia cu E, pronunciareai e eufonica, a' căreia causa vedi - o in Elem. de limb'a rom. pag. 9 in not. 4 sub b). LXIII. Preuti, cinsi dupa ritulu Gabiniloru, se afla in consiliulu imperatului, pentru sacrificare dieiloru imblandiendi, in a-ante de a incepe batali'a cu inimicu. Datena forte usitata la Romani, de a incepe dela sacrificia si batali'a si lupt'a, si fora, de acestea a nu se apucă de nece unu lucru mai momentosu. Eli stau invescuti in paludamente tie-sute cu frimbie roşie, spre a luă parte la consiliu seau a ascultă decretulu imperatoriului. LXIV. Secure de arame, cu care eră a se junghiâ vit'a de sacrificiu, si care o porta unu preutu seau popa, că semnu religiosu si de sacri-ficiulu ce are se se faca. LXV. Nespus'a umanitate a lui Traianu, care pre Luciu prefectulu gardei, că pre unu sociu asemenea-Iu puse se siedia cu sene pre sugestu si pre unu scaunu că alu seu, imbracatu cu asemeni vestimente si ornate. Câ-ce amendoi se vedu in paludamente cu fascia lata si baltiure. Si numai cu atât'a se destinge in onore imperatulu de Luciu, câ imperatulu siede in a derept'a, er' Luciu in stang'a. Er' scaunulu eră de osu de elefantu seau dein alta materia pretiosa, ambe coperite cu me-tasa roşia cu ciucuri. Ele nu aveau nece spate nece bracia de redîmatu; pentru câ imperatii buni erau multiemiti cu cele neaparatu de lipsa in ca-stre, si se fereau de ori ce luxu sî desfetatiuni. LXVI. Călii imperatoriului coperiti cu stralia aurite si de metasa, cu zale, frene, capestre, si cu curele sub pieptu si coda, cari s'aru pote numi pieptaria si subcaudalia, tienuti de miniştrii impe-ratesci portandu lâbare. LXVII. Doua lâbare, unulu insemnulu im-peratului, de auru, cu geme, margaritaria, si panura roşia, care se portă in a-antea imperatoriului, spen-diurandu de ascutîtulu unei lancie, cu fasiore spen-diurandu de ambe părţile, si de atât'a veneratiune, câtu soldaţii i se inchinau, si in a-antei se plecau — 110 — inclinarent. Alteram autem insigne erat Lucii prae-fecti, cum Caesare in ea expeditione militantis, ducis quidem strenuissimi, rubeum seu flammeum, ab splendenti rubedine ita vocatum. Labarum enim Senatus argenteum fuit, Imperatoris aureum, ducis rubeum, classis caeruleum. Labari imperatorii de-inde loco Constantinus crucis insigne jussit prae-ferri : religiosissimi principis specimen in ea re exhibens. Harum rerum auctores sunt, Tertulli-anus in apologetico cap. XVI., divus Ambrosins in epistolis, Sozomenus in historia tripartita lib. I. cap. 5, Prudentius lib. I. contra Symmaclium, Am-mianus Marcellinus lib. XVI., Procopius lib. IV., Eutropius in vita Constantini Magni. LXVIII. Sacerdotes, laureati rituque Gabino succinoti, solemni sacrificio assistant, hymnos forsan laetumque choro paeana canentes, precesve aliquot sacrificio praesenti dicatas. Cinctus autem Gabinus vestimenti genus erat, quo sacerdotes cuiusque dei, ritus et templi, pariter utebantur, quale est cami-sium lineum candidimi, quo nunc cbristiani utimur sacerdotes, ab Italis cotta, ab hispanis rcctius a Iva, vocatum. Et cum esset latum, adeoque ob-longum, ut discinctum per solum traheretur, postea cinctum pendentem supra cingulum faciebat undi-que sinum. Qui ritus perhibetur fuisse Gabinus, a Romanisque usurpatus, ut Livius in V. et Vir-gilius in VII: Ipse Quirinali trabeà cinctuque Gabino Insignis, reserat stridentia limina consul. Vide Blondum lib. I. Romae triumphantis. Fuere autem liuiusmodi sacerdotum vestimenta li-nea, alba, nulloque prorsus colore infecta. LXIX. Labellum aereuin, argenteum, vel au-reum, frondibus, floribus, et praecoeibus fruetibus plenum, a sacerdote portatum, ut diis novorum fructuum primitiae sacrarentur. Hinc autem forsan colligi potest, sub initium veris hanc a Traiano in Dacos expeditionem sitsceptam, cum primum fructus maturescere coeperant. LXX. Vas aureum vel argenteum, aquae lustrali continendae, quae in sacrificia, et locum, ubi fiebant, et in circumstantes expiandis criminibus spargebatur: quemadmodum nos Christiani aqua benedictà, ad eluendas*) leves animi sordes locuni-que contagio malignorum spirituum purgandum, et in sacris, turn frequenter, turn efficaciter utimur. istori a baserecesca lib. I. in contr'a lui lib. XVI., Procopiu marelui Costantini!. tote cele alalte semne. Celu alaltu, insemnulu iui Luciu prefectulu, care in acea speditiune milita eu Traianu, de almentrea inca generariu forte bravuf de colore roşia seau in faci'a focului. Cà-ce laba-rulu Senatului erâ de argenta, alu Imperatului de aura, alu generariului rosiu, er' alu flotei veneţii. Mai tardiu in loculi! labarului Constantinu demanda a se porta in a-antei semnulu crucei, dandu docu-menti! de unu principe forte religioşii. Despre aceste lucrare scriu : Tertulianu in apologeticu capu XVI., S. Ambrosiu in epistule, Sozomenu in lib. I. capu 5, Prudentul in Simacu, Amianu Marcelinu in lib. IV., Eutropiu in viati'â- LXVIII. Preuti incoronati cu laura si incinsi dupa ritulu Gabinu stau de facia la sacri ficiulu so-lene, pote-cà cantandu in corii cântece lete seau ore-cari rogatiuni pentru acestu sacrificiu. Er' in-cingerea Gabina eră unu vestimentu, cu care se imbracau preutii ori cărui dieu, de ori ce ritu seau templu, cumu e camesi'a alba de lînu, cu care acumu se imbraca preutii creştini, ce la itali se chiama cotta, er' la ispani alba, Si fiendu cà eră lungii si largii, asia câtu neincinsu se trăgea pre pamentu, deca se cingea, făcea senii spendiurandu de tote partile preste cingutoria. Care datena se dicea a fi dela Gabini, cumu atesteza Liviu in lib. V, si Virgiliu in VII (Eiieid.) dicnndu: Ehi consule imbracati! cu tembariu romanii si cu cingu-toria Gabina deschide portele sunatorie. Vedi Blondu in lib. I. a' Romei triumfanti. Er' vesti- mentele acestea au fostu de lînu albe, si ne atinse cu nece una colore. LXIX. Unu vasu micu de ararne, argenti! seau de aura, plenu cu franche, fiori si pome rescopte, ce-lu ducu prendi, cà se oferesca dieloru parg'a frupteloru. De aci potè cà s' ar' potè conchide, cumu cà Traianu incepù espeditiunea acesta in contr'a Daciloru la inceputulu prima-verei, candii fruptele incepuse a se coce. LXX. Vasu de aura au de argentu, pentru apa santità, care se stropea spre sacrificia, si spre celi de facia pentru liertarea pecateloru, cumu si noi creştinii facemu cu ap'a santità spre apelarea celoru mai liusiore macule ale sufletului, si spre curati-rea locului de spirite spurcate, si in cele sânte, forte adesu si cu folosu. Er' la pagani erâ numai — Ill — Etbnicis autem superstitio inanis et inefficax fait, sicut caeterae Teligionis suae observantiae. LXXI. Po pa seminudus et succinctus, minister sacrorum, lauro redimitus, qui victimas venales habebat, aris alligabat feriebatque, ut Propertius lib. IV: Succinctique calent ad nova sacra popae. Suetonius horum meminit in vita Caligulae, et Spartianus*) in Geta. LXXII. L i m u s , genus vestis , qua popae utebantur victimas confecturi, ab umbilico ad me-dias usque tibias descendens, ut illorum pudenda tegerentur, babens in extremo sui purpuram limam idest flexuosam, unde et nomen accepit, nam 1 i-mum obliquum dicimus. Hujus generis vestis me-minit Virgilius in XII : Velati limo, et verbena tempora vincti. Et Servilis ibidem. LXXIII. Theca recondendis et expromendis cultris ad victimarum occisionem, quam popa de more gestabat. LXXIV. Puer ingenuus vittà tempora redi-mitus, camillus dictus, pontifici maximo in hoc sacrificio ministrans, urceolum habens in dextra, ex quo vinum, vel liquorem quempiam, in pateram Imperatoris sacrificantis infundat. Antiqui namque camillos et Camillas vocabant ministros et ministras impuberes, sacrificiis inservientes. Ro-mulus enim instituit, ut qui sine liberis essent, gratissimos sibi ex omnibus singulos, pueros et puellas, curiis eligerent, qui ad pubertatem usque sacris ministrarent; puellae vero, quoad essent mibiles, more ex Graecia translato; coronis autem interim, dum sacrificarent, vel vittis essent redi-miti, camillique huiusmodi pueri ingenui vocarentur. Cuius rei auctores sunt Dionysius Halicarnasseus lib. II, et Sex. Pompeius; Panvinus in fastis et in lib. reip. romanae. LXXV. Tibicines, interim dum sacrificium peragitur, tibiis de more occinentes. LXXVI. Traianus augustus ante praetorium, sive imperatorium tabernaculum, veste linea candida indutus usque ad talos demissa, velato capite, super ara lapidea, in usum sacrificandi constructa, igne superaccenso, flores, odores, et praecoces*) fructus, myrrbam, cassiam, thus, et crocum diis adolet, e patera vinum vel liquorem alium superinfundens, aut certe sanguinem mactatae victim ae; quod Cicero in paradoxis, et Macrobius in Saturnalibus unu ritu superstitiosu si desiertu, câ si alte ceremonie ale loru. LXXI. Popa seminudu si subcinsu, ministru santelorii, incorunatu cu lauru, care avea vite de sacrifieia de vendiare, le legă de altaria si le jun-ghiâ, cumu scrie Propertiu in lib. IV : si popii subcinsî se infierbenta la noua sacrifieia. De acesta amentesce si Suetoriu in viati'a lui Caligul'a, si S partianu in Get'a. LXXII. Limu, vestimentu, cu care se im-bracau popii vrendu se sacrifice, de la buricu in diosu pană la fluere spendiurandu spre acoperirea rusînei, si de desuptu avendu una fascia roşia pleeaeiosa, ce latinesce se dîcea limu, adecă strambu. De care Virgiliu amentesce in lib. XII: îmbrăcaţi im limu, si in corunati la temple Cu frundiaria. Vedi si Serviu la acestu loeu. LXXIII. Tec a de cuţite pentru uciderea viteloru de sacrificiu, ce o portă pop'a dupa da-tena. LXXIV. Unu teneru nobile incorunatu cu una frundia la temple, ministrandu preutului la cele sânte,, in derept'a avendu unu urcioru, dein care tornă vinu seau alta licore in talieriulu Im-peratului candu sacrifică. Pre aceştia in vechimei numeau latinesce camilli si camilae, adecă miniştri seau ministre speni la cele sânte; pentru câ Romulu decretase, câ celi ce nu au fiii, se-si pota alege dein curie prunci seau prunce, cari se le ministre in cele sânte, pana la pubertate fe-tiorii, er' fetiore-le pana la etatea de maritu ; asta datena luanduo dela greci; precumu sî câ se fia incorunati cu frundia pană sacrificau, si se se numesca camilli atari prunci liberi. De care lucru scriu: Dionisiu Alicafnasianulu in lib. II., si Sextu Pompeiu; Panviniu in fasti si de rep. romana. LXXV. Fl uerasi, cari dein datena fluerau sub sacrifieia. LXXVL Imperatulu Traianu dein a-antea pretoriului seau cortului imperatescu, invescutu in vestimentu de lînu, albu, pana la fluere, cu eapulu acoperitu, pre unu altariu de pietra redicata pentru sacrificări aprendiendu foculu arde flori, mirodenie si frupte copte, mira, casia, temia si sio-franu pentru diei, deiu talieriu tornandu de asupra vinu seau alta licore, seau chiaru sânge dein victim'a junghiata; de care scriu, Cicero in para- prodidere. Sacrificium autem solebat fieri ante congressum praelii, neque licebat imperatori con-gredi, nisi prius diis esset sacrificatimi. LXXVII. Patera instrumentum erat aereum patulum, quo particula sanguinis mactatae victimae super aram infundebatur. Cicero namque in pa-radoxis, excipi sanguinem patera, dixit. Paiera etiam, praeter sanguinem, vinum infundebatur aris, ut Ovidius Fastorum IV: Cum que meri patera, thuris acerra fuit. Idem metamorphos. XV: Vina que dat pateris, mactatarumque bidentum, etc. LXXVIII. Su ove taurilia*) sacrificium ex sue, ove, et tauro, toties fieri solitum, quoties milites recensebantur, et exercittìs lustratiofiebat, ut docet Livius lib. VII. Fuisse autem mascula ilia ani-malia, taurum videlicet, arietem, et verrem, ex hoc monumento liquet. LXXIX. Dorsuale sericeum discolor supra tauri dorsum, et verris, et victimae cuiusque mac-tandae, imponi solitum. Praetextatum hoc erat, purpuram in limbo habens. LXXX. Popa cornua tauri mactandi dexterâ tenet, quae deaurata in victimis fuisse auctores produnt : sinistra securim, qua hostiam feriat. LXXXI. Victimarius sacerdotum minister qui victimas ligabat, deducebat, aquam et molam parabat, et reliqua quae sacris essent necessaria, ut Valerius lib. I. cap. 1, et Livius lib. XL., me-minerunt: hie verrem deducit. Fuisse autem Ro-mae castra victimariorum, Victor refert. LXXXIÏ. Aquila, labarum, et alia exercitus signa, sacrificium dum peragitur, adhibentur hu-mique defiguntur. LXXXIII. Tubicines interim, dum sacrificium perficitur, tubis clangentes. Tuba autem instru-mentum est ex aere, vel argento, cavum et rectum, cuius sonitus in castris, et praeliis, et sacris etiam, maxime in usu erat. Tuba autem quae directa est appellatur, sicut buccina quae in semet ipsam aereo circulo flectitur. Quoties autem ad aliquod opus exituri sunt soli milites, tubicines canunt, et soli milites ad eorum signa*) obtempérant. Si vero ad vigilias vel angarias faciendas, sive ad opus aliquod, vel ad decursionem campi exeunt milites, tubicine vocante operantur, et rursus tubi-cine admonente cessant. Hispanis*) hoc instru-mentum annafil, vel trompeta bastarda, dicitur. doxe si Macrobiu in Saturnali. Er' sacrificiulu' se făcea in a-ante de inceputulu luptei, si impera-tiloru nu erâ liertatu a incepe lupt'a mai in a-ante de a sacrifica dieiloru. LXXVTI. Patera erâ unu vasu de arame latu, dein care se tornâ una partecea de sângele victimei junghiate pre altariu; câ-ci Cicero la 1. c. dîce, câ se luâ sângele in patera; er' dein patera se tornâ, afora de sânge, sî vinu pre altaria, cumu scrie Ovidiu in a' IV. de fasti: Si cu pater'a de vinu erâ si vasulu de temfa; er' in metamorfose XV: Si dâ vinu dein patere, si de oile junghiate etc. LXXVIII. Suovetaurilia erau unu sacrificiu dein porcu, oe si tauru, celu făceau, de cate ori numerau soldaţii, si se purifica oştea, pre cumu arata Liviu in lib. VIL Er' câ atari animaria erau de genulu barbatescu, dein monumentulu acest'a se cunosce. LXXIX. Dosariu de metasa vergatu, ce se punea pre spatele taurului, vierului seau altei victime junghiande, sî erâ tiesutu pre margini si in frem-bia cu rosiu. LXXX. Pop'a cu derept'a tiene de cornele taurului junghiandu, cari erau intraurite, er' cu staug'a securea, cu care talia victim'a. LXXXI. Victimariu, ministrulu preutiloru, care legă si ducea victime-le, prepara ap'a si po-gaci'a, si cele alalte necesuria la sacrificiu, precumu scrie Valeriu Maximu lib. I. c. 1 si Liviu lib. XV, Aici aduce unu vieru. Er' Victor dîce, câ im Ro-m'a erau corture de victimari. LXXXII. Acera, labaru, si alte semne ale ostei, cari, pre candu se făcea sacrificiulu, erau implantate in pamentu. LXXX1II. Trumbitiari, cari suflau in trompete, pre candu se făcea sacrificiulu. Er' trumbiti'a erâ unu instrumentu de arame seau de argentu, gaunosu si oblu, alu căruia sunetu erâ forte usitatu in ca-stre, lupte si sacre. Inse tuba se numea cea obla, dein cuntra bucinu, cea strâmbată in cercu de arame. De cate ori soldaţii singuri au se esa la vre unu lucru, cânta numai trumbitiasii, si numai soldaţii asculta de sunetulu loru. Er' candu soldaţii esu la paze, seau la altu ceva, seau la alergatu in campu , astea totu de un'a chiamandu trumbetiariulu le facu, sî chiamandu elu ince'ta. Ispanii numescu acestu instrumentu annafil seau trompetta bastarda. — 113 — LXXX1V. Liticines, qui lituis insonant, qui et buccinatores dicuntur, et buccinis insonare. Erat autem lituus vel buccina instrumentum ex aere vel argento cavum, quod in semetipsum aereo cir-culo flectitur, hispanis trompeta dictum. LXXXV. Vir quidam hoc loco describitur, tunica ima amictus, caeterum nudus, qui ab asino vel mulo, quem equitabat, excutitur. Clavam habet in dextera, cribrum in sinistra : symbolum, ut aestimo, alicuius rei tunc notae vel insignis cuiusdam facti historia, quam commentariis scrip-torum destitutus divinare nequeo. Camus autem genus vinculi, maxillas asini velut retinaculum complectens vinciensquè, et capistrum, quo illius impetus*) coérceri velut fraeno possit, simil-lima sunt, imo eadem cum iis, quibus nunc mu-liones et rustici ad simile munium utuntur. LXXXVI. Tunic a e imae sive intimae forma hic expressa, quae ideo dieta, quod cuti esset proxima carnemque contingeret. Hanc nonnulli dor-mitoriam appellant, quod caeteras vestes exuti, solam hanc, cubitum concessuri, retinent. Quidam supparum, aut subuculam, et indusium etiam dixere, quod eà subtus induamur; alii tuni-cam linteam vel 1 in earn, quod ex lino plurimum fieret. Vulgus camisiam nunc vocat, et in camisia incedere barbari dicunt, quod latine et eleganter: tunicatum incedere, veteres dixere. Hoc autem inter nostrates et veterum subuculas interfuit, quod illorum sine manicis, nostrae autem manicatae extitere. LXXXVTI. Adlocutio Traiani ad milites e suggesto lapideo, praefectis et tribunis comitan-tibus, signis legionum et cohortium a propriis si-gniferis coram inductis, qua singulos ad castra sedulo munienda, et strenue se in bello adversus hostes gerendum adhortatur. Habitus autem Cae-saris in concionem prodeuntis is erat : paludamen-tum diffusum et laxum, chlamys conscissa, laticlavia, super thoracem vel loricam gestari solita, baltheus fibula astrictus, indusium subtus campestria, ca-ligae:::) et calcei militares, gladius capulo eburneo vel aureo, gemmis ornato: dextera ad milites, qui-bus cum loquebatur, extenta: libellus in sinistra, veluti involucrum quoddam, qui a volvendo volumen etiam dicebatur. Continebat autem is vel preces et ritus suae religionis, vel indiculum rerum ge-rendarum, vel comendandarum memoriae : supplices libellos. AECHIVU pentru FILOLOGIA si ISTORIA. LXXX1V. Liti ci nii seau bucinatorii, cari sunau cu lituu seau bucinu, de unde se au si nu- mitu. Er' lituulu seau bucinulu erâ instrumentu de ararne seau de argentu, gaunosu, si strambata in sene câ unu cercu, care laispanise dîce trompeta. LXXXV. Unu omu, imbracatu numai cu ca-mesia, de almentrea desbracatu, aruncatu diosu de pre unu asinu seau muscoiu, pre care călărise, in derept'a cu una măciuca, er' in stang'a cu unu ciuru; simbolulu caruiva lucru atunci cunoscuţii, seauistori'a vreunei fapte însemnate, carelipsindu comentaria-le nu se potè sci. Falcile asinului suntu legate cu una legatura, ce se numea ca mu (hamu?), si cu capestru, cu care sei pota infrena nedomi-rirea; amendoue forte asemenia celoru, ce si astadi suntu in usu la rustici si muscoiari. LXXXVI. Tuni ce dein la-in tru, care de acea se numea asia, pentru cà erau mai aprope de piele si copereau carnea. Unii o numieau dormitoria, pentru cà culcanduse se desbracau de cele alaìte vestimente, er' de tunica nu. Alţii o numescu supparu, seau subucula si indusium, pentru cà cu ea se imbracau suptu altele; er' alţii iau disu lintea seau linea (lìni'a femeesca la noi), pentru cà mai multu se facea de lìnu. Er' astadi vulgulu o numesce camesia. A ambia in ca-mesia, latinesce se dice mai elegante : tunicatum incedere. Inse intra camesi'a nostra si a' loru este acea diferenţia, cà a' loru erâ fora mânece, er' ale nostre suntu cu mânece. LXXXVII. Traianu cuventeza catrà oste de pre sugestulu de pietra, insocitu de prefecţi si tribuni, si a duse fiendu in a-ante, de portatorii flamureloru, semnele legiuneloru si curtiloru, indemnandui pre toti, câ sesi pazesca bene castrele, si in luptase se porte barbatesce in cuntr'a inimiciloru. Er' imbracamentulu lui in asta contiune e paludamentulu lungu si largu, clamidataliata, cu purpura lata, preste camesia diauata, baltiu legatu cu fibula, camesia suptu campestre, nădragi si calciuni militari, spata cu manuchiu de elefantu seau de auru si ornatu cu pietre pretiose ; cu derept'a intensa catrà soldati, caror'a, le cuventâ, er' in stang'a unu libelu, câ una involuitura, de unde si volume se numea. Intru insù erau scrisa seau rogatiuni si riture de relegiunea sa, seau unu indice micu de lucrurele, ce erau de facutu seau tienende in memoria : libeli de cereri si roga-mente. 15 — 114 — LXXXVIII. Suggestus vel suggestum, utro-vis enim modo recte dici potest, ex sectis et qua-dratis lapidibus constructum, imperatoriae maiestafi decens, caeteris locis circumstantibus eminentius, toties erigebatur, quoties concionem ad milites imperator esset habitants. Sicut oratores olim pro rostris, concionatores etiam nostrates e locis editioribus verba faciunt, ut et facilius percipi, et melius a populo spectari possint. LXXXIX. Signíferos omnes, quamvis pedi-tes, minores loricas gestavisse, et galeas ad ter-rorem hostium leoninis vel ursinis pellibus tectas, ex Vegetio lib. II. cap. 16, Virgilio in VII jam supra docuimus. XC. Milites, ne aliquando in tumulta praelii a suis contubernalibus aberrarent, diversis cohor-tibus, diversa in scutis signa pingebant, quae ipsi digmata nominabant, ut fulmina, coronas, flores et huiuscemodf pleraque. Ex digmatis autem cly-peorum conjicio, tot familiarum *) insignia ad pó-steros emanasse, et hinc primam originem fluxisse. Praeterea in adverso scuto uniusçuiusque militis, Uteris, erat nomen ascriptum, addito ex qua esset cohorte quave centuria, Vegetio auctore lib. II, cap. 18. XCI. Milites thoracati, galeati, et scutati, in-tentissimi concioni*) principis intersunt, ut mori-geri, et qui in ilium essent propensissimi. XCII. Thorax vel ex crudis coriaceis cin-gulis, vel ferréis laminis confectus, romano militi in usti fuit. XCni. Miles securi ingentes arborum trun-cos in frusta secat, quo facilius commilitones in castra convehere et transportare queant. Securis autem aeneum vel ferreum. instrumentum erat, a secando dictum, quo materies caedebatur, et ad feriendum hostias*) militi romano in usu, sicut et magistratibus ad sontes plectendos fuit. Praefe-rebantar autem a magistratibus fascibus illigatae. Hujus instrumenti inventrix fertur Penthesilea amazon teste Plinio lib. VI cap. 56, unde et Amazones securigerae a poetis dictae sunt. XCIV. Miles cophino onustus, ex quo cal-cem fabro murario ministrai, lapidea in castris monumenta construenti. Fuit autem cophinus vas rusticum e vimine contextum, calci, arenae, terrae transportandae accommodum : c o r b i s etiam LXXXVIII. Sugesta, care latinesce se dice in masc. si neutru, locu redicatu dein pietre dorata in patru, dupa cuvenienti'a maiestatei imperatesi mai inalta de câta locure-le de prein giura, gì care se redicâ, de câte ori imperatoriulu avea gţ cuventeze soldatiloru. Precumu mai demultu făceau oratorii graindu de pre tribune, er' conciona? toni nostri vorbescu dein locu mai inaltu, câ as» si mai bene se pota fi auditi, si vediuti de tott poporulu. >f LXXXIX. Portatorii semneloru toti, si celi pedestri, portau pieptaria mai mice, si coifure co^ perite cu pieli de leu seau de ursu spre infricq- siarea inimiciloru, pre cumu mai susu amu arătata dein Vegetiu lib. II. c. 16, si Virgiliu in a' VII. ' XC. Soldaţii, pentru câ in amesteculu luptei se nu se pierda de socii loru, figurau pre scutele sale semne destinte dupa diversitatea companie-loru, ce le dìceau digmata (arătători), precumu fulgere, corone, flori, si alte asemenia. Dein aceste digmate ale scuteloru opinezu, cà s'au trasu semnele eraldice ale atâtoru famelie, si armele loru de aici-si au inceputulu. Afora de ast'a, inca in dosulu scutului fia-carui soldata era scrisu cu litere numele lui, adaugunduse si manuchiulu si compani'a din cari era, precumu ne spune Vegetiu in lib. IL c. 18. XCI. Soldaţii in lorica, coifu si scuture, stau facia ascultandu cu totu de a densulu la cuventareà imperatului, câ ascultători si forte aplecaţi catràinsnlu, XCII . Lorica (pieptariu diauatu) seau dein pieli crude, seau dein diale de fiera, ce o portau soldaţii romani in espeditiuni. XCIII. Soldaţii talia in bucati cu securi trunchi de arbori forte mari, pentru câ mai liusoru se le pota duce in castre. Er' securea era de ararne seau de fiera, latinesce numita dela seco (taliu), cu care instrumenta taliau si ori ce materia si vietimele, er' magistratulu pedepseau pre celi judecaţi la morte. De acea securea legata in vergele se porta in a-antea magistrateloru câ semnu de potestate. Aflatori'a cea de antania a' securei se dice a fi tosta Penthesilea amazona, atestandu Pliniu in lib. VI. c. 56, de unde si poetii numescu pre amazone: portatone de securi. XCIV. Unu soldatu tienendu unu cofinu, dein care dà vara faurului de mura, carele redica monumente de pietra in castre. Er' cofinulu erâ unu vasu rusticanu tiesutu dein vergele, usuatu spre a porta vara, arena, pamenta; elu se numea la — 115 — dictus; cuius Vegetius et Columella frequenter œeminerunt. Eius autem formam ex hoc monu-mento colligere licebit. XCV. Si cam, genus gladii brevioris, quasi se cam dictam, a qua sicarii appellati, miles in baltheo gestat, ubi antiquam eius formam et figuram deprehendes. XCVI. Milites vario ministerio fabris mu-rariis inservientes, dum alii calcem e cophinis, alii lapides quadros et dolatos, alii vero tigna, et tra-bes, ad murorum castrensium fabricam comportant. Lapidea autem plerumque castra fuisse, cum copia lapidum esset hostisque non immineret, hoc mo-numentum, ex pleraque alia in hac columna re-perta demonstrant. Desertis namque castris, quod nobilis structurae ea essent, insignia oppida suc-cessere, sicut in Italia Castrum novum, et Bilin-cionis: in Hispania Baetica Castra gemina, Vinaria: in Lusitania Castra Cecilia, Iulia : in Africa Castra Cornelia, Germanorum Laelia: in Locris Castra Hannibalis: in Pannonia Castra Flaviana, et in-numera alia, quae recensere longum esset. XCVII. Veterani ad castra excubantes, ne repentinus aliquis hostium incursus aut munitiones castrorum evertere, aut operarios impedire posset. XCVIII. Pons ligneus, fluvio castris proximo trajiciendo, magnis tignis intra alveum defixis suf-fultus. Ipsa autem tigna trabibus opere cancellato hinc inde cohaerent, clavisque ingentibus aereis firmantur, quo facilius aditus a castris ad agros frugiferos esset, ne annonae difficultate, fluvio aucto, exercitus premeretur. XCTX. Archifaber seu architectus, ministris operas indicens, et quo ordine singula disponenda sint in ponte construendo, edocéns. Malleo autem ferreo davi aerei infiguntur ingentes et oblongi, ut tigna securins contineant, trabesque inter sese finnius cohaereant. C. Scuta et galeae militum, interim seposita, dum munitionibus castrorum intenti necessaria illuc comportant. CI. Praefecti et tribuni de absolvendis ca-stris, et optime adversus quoscunque hostium im-petus insidiasque muniendis, inter se decernunt. CH. Archifaber murarius, qui alios urget, et operas inter milites distribuit. CIII. Praetorium, augusti Traiani domicilium in castris, seu tabernaculum dicere mavis: juxta quod quaestorium erat, et praetoria porta. latini si corbis (ce in Trn'ai dieu cosiarca), de care adesu amentesce Vegetiu si Columel'a ; er7 form'a ise pote ennosce dein acesta columna. XCV. Cucitu, latinesce sica delà seco (taliu), delà care si sicarii s'au numitu ; soldatii-lu por-tau la sierpariu, unde se afla form'a si figura lui cea vechia. XCVI. Soldaţi, cari in mai multe modure sierbescu fauriloru murari, unii ducundu varu in cofini, alţii pietre pătrate si dórate, er' alţii caferi si grinde, spre edificarea mnriloru de castre. Er* cumu cà cástrele erau făcute mai totu dein pietre, unde pietrele erau de ajunsu, si inimicii nu erau in apropiare, se arata dein acestu monumentu si dein altele mai multe dein asta columna. Er^ paresindu-se cástrele, fiendu cà erau de una costructiune nobile, urmară in loculu Ioru multe opide însemnate, preeumu in Itali'a Castel nuovo, si Bilincione, in Ispani'a be-tica Castra gemina si Vinaria, in Portugalia Castra Cecilia si Julia, in Afric'a Castra Cornelia, in Germania Lelia, in Locri Castra Hannibalis, in Pano-ni'a Castra Flaviana, si alte nenumerate. XCVH. Veterani in paze la castre, pentru ca nu vre una iruptiune neprevediuta se pota seau restorná intariturele castreloru, seau împiedeca pre lucratori. XCVIII. Punte de lemnu preste unu riu aprope de castre spre trecere, redîmatu pre mari solunari infipti in albia. Er' caferii se vedu prensi de grinde in forma de cancele, si batuti cu cuniae enorme de arame, pentru ca mai liusioru se pota trece dein castre in câmpii cu bucate, si oştea inflandu-se riulu se nu patia greutate in câştigarea merendei. XCIX. Unu architectu, ce arata lucratoriloru ce se lucre, si in ce ordine se se despuna cele pentru costructiunea puntei. Cunia-le, de arame, mari si lungaretia, se infigu bătute cu maliu de fieru, ca caferii se tienia mai bene, si grindele se fia mai tare legate împreuna. C. Scute, si galee militari, puse de una lăture , pana ce suntu cuprensi cu straportarea celoru necesaria spre intarirea castreloru. CI. Prefecţi si tribuni, decidiendu cumu se absolvă cástrele, si se le intafesca mai bene in cuntr'a iruptiunei si alesiurele inimiciloru. CIL Architectulu murariu, care indemna pre alţii, si împarte lucru intre soldaţi. CUI. Pretoriu, resiedentia imperatului Traianu in castre, seau de vei selu numesci cortu, lenga care era loculu cestoriloru si port'a pretoriană. — 116 — CIV. Praetoriani milites in custodiam prin-cipis adjecti, ante vestibulum praetorii excubantes. Qui, praeter aliorum morem, baltheo a sinistro numero in dextrum latus procedente, insigniti exi-stait. Dextera autem brachia et incides erectos habent, ut fidem vigilantium *) erga suum impe-ratorem, custodiamque accuratissimam testentur. Quam consuetudinem pleraeque gentes hodie ob-servant, dum aliquid pollicentur, vel fidem alicui suam adstringunt, indicem et brachium simul dex-trum nonnunquam élevantes, sicut Galli pollicem sinistrae manus. CV. Traianus augustus milites aliquot ex-pedites, exploratores in hostiles fines mittit, ut de illorum statu cognoscat. CVI. Pons ligneus secundus super fluvium castris proximum factus: ad ripas namque illius consederat castrametatus, quo et adaquatio pro-pinquior et copiosior, et annonae in castra vectatio facilior foret. CVII. Via, quae a castrorum porta usque ad fluvium ducit, adaquationis gratia, unde hie miles eleganti vase aquam e flumine haurit. CVIII. Lorica, quam parapetum vulgus appellat, quod ut lorica, ita eminentia ilia in muris pectus defendat. Pinnae autem mediae sunt inter extrema, summitates inquam turrium et murorum, quas Itali merli di muro, hispani al menas vocant. Nota. Comentariulu acestoru numeri ajunge CIV. Soldaţi de garda aleşi spre paz'a infc. peratesca, si siediendu la paza in a-antea usie»s Eli se vedu destinşi de alţii prein baltiulu, ce e trasu dein umerulu stangu catrâ celu dereptu; er* braciulu dereptu si degetulu aratatoriu redicandm in susu, câ se demustre credenti'a preveghiatori-loru catrâ imperatulu seu, si paz'a cea mai acurata. Care datena astadi mai tote naţiunile o pazescu, candu promitu ceva, seau jura cuiva credinti'a sa, redicandusi aratatoriulu si uneori si braciulu dereptfy er'Galii degetulu celu scurtu dela man'a stânga. CV. Traianu imperatulu tramite vreo câti-va soldaţi ageri, câ cercetători in tienutulu inimiciloru, câ se afle despre starea loru. CVI. A doua punte de lemnu preste unu rin aprope de castre, lenga caresi pusese castrele^ pentru câ si adapatori'a se le fia mai in demana si mai de ajunsu, si adusulu proviantului in castre se fia mai liusioru. CVII. Cale, ce duce dela port'a castreloru la riu pentru adapatu, unde unu soldatu scote apa dein riu intru unu vasu fromosu. CVIII. Parietariu, ce acumui dicu: para-p et u, lat. lorica, pentru câ câ loric'a pieptulu, asia acel'a apară murii deasupr'a. Er' aripele, adecă inal-tîmele turnuceloru si muriloru, suntu in mediloculu partiloru estreme, cari italianii le numescu merii di muro, er' ispanii almenas. pana la miediloculu tablei XI . (IX.) TABLE CERATE. 5. Cu tripticulu de mai in a-ante sub nr. 4, atâtu dupa natur'a argumentului, câtu si dupa alte impregiurari, e strinsu legatu altu tripticu, alu VI in ordine la noi, dein carele tabl'a I sî II se afla in Museulu transilvanu dein Clusiu, er' a' III, cea dein urma, la mene. Finali l'a publicatu intregu in Analii acelui museu la 1. c. (pag. 79 seqq.) cu oserbatiunile sale, la cari adause in fine, dupa pag. 88, si unu facsimile dupa fotografia, inse nu asia de curatu cumu vre Finali, nece câ cele dela Massmann, Erdy si Detlefsen, ci in trasure rudi, precumu m'am conyinsu dein alăturarea acestui facsimile, cu scrisori'a paginei ultime dein fragmentulu ce este la mene, in care scrisori'a acestei pagine si liniamentele ei suntu totu asia de netede si acu rate câ si in cele alalie dela mene si dela autorii mai susu citati. Dein asta causa nece nu fui in stare de a verifica intregu testulu pagineloruFinaliane in locurele, ce nese paru cu indoiela, si cari le vomu indica mai in diosu. Testu a) Scriptur'a antania. aa) pagin'a prima. Lin. 1. X centum quadraginta sortis et eorum 2. usuras ex ea die sing, centesimas quandiu 3. abstinuerit id utrumque probos recte dari 4. f r Anduenna Batonis d f sua promisit 5. Iulius Alexander quos eae reddere debe 6. bit qua die petierit cum usuris s s 7. id utrumque sorte et usivras probos rec 8. te dari fide rogavit Anduenna s s 9. dari fide sua promisit Iulius bb) pagin'a a' doua. Lin. 1. Alexander 2. Actum Deusare XII Kal Iulias 3. Rustico II et Aquilino Cos 117 — lui Max Luci — (A)ureli s — — Veri Va — Si — I — Niconis X Centum — Iulius Alexandri b) Scriptur'a adou'a. ce) pagin'a a treia. Lin. 1- X(centum qu)adragin 2. ta sorti(s) et eorum 3. (us)uras ex ea (d)ie (sin) 4. (gulas centesi) 5. mas id utrumq(ue) 6. (pr)obos recte dari 7. (fid)e rogavit An(du) 8. enna Batonis dari 9. fide promisit Iulius 10. Alexander quos eae dd) pagin'a a patr'a. Lin, 1. reddere debebit qua die petierit 2. cum usuris s. s. 3. id utrumque sortem et usuras probos 4. recte dari fide rogavit Andunna Ba 5. tonis fide sua promisit Iulius 6. Alexander 7. Actum Deusarae VII Kal Iulias Rusti 8. co et Aquilino Cos Fragmentulu acestui tripticu (pag. 4), l'ani fostu publicatu si io mai in a-ante in Analii gim-nasiali dein 1858, inse, dorere, cu multe erori, fiendu cà mare parte a' litereloru e séau stersa de totu, seau astupata cu tin'a, in carea s'au aflatu aceste table. Er' acumu suntu indereptate dupa testulu scriptum antanie, ce se afla in publicatiunea Finaliana. Indoiele-le, ce le avemu pentru testulu Finalianu, suntu: Script. 1, pag. 1, lin. 3: abstinuerit, care cuventu in scriptur'a adou'a lipsesce, si de acea nu s'a potutu verifica. Totu acolo lin. 7: sorte, in locu de sortem dein scriptur'a a' dou'a, unde se vede chiara sortem. Si acolosi pag. 2 lin. 2: Deus ar e cu E in fine, fiendu cà in scriptur'a' doua se vede Deu-sarae cu AE chiara; asia si XII in locu de VII, de si Finali in descriptiùne are VII dupa fragmentulu mieu, inse in facsimile e XII chiara. In câtu pentru limb'a si ortografica acestui tripticu, avemu de a oserbâ numai: SORTE in accusativu in scriptur'a antania, de nu e erore fotografica, in locu de sortem dein scriptur'a a' doua. — Si EAE dativu sing. femininu in locu de EI. Tripticulu acestu e dein acel'asi anu cu celu de mai susu nr. 4, adeca: 162 dupa Chr. inse dein 20 juniu; er' Iulius Alexander dein amendoua aceste triptice potè fi totu una persona, numai câtu intra unulu e detoriu, er' intra altulu credietoriu. 6. Adaugemu aici si unu fragmentu dein altu tripticu (aici alu VII), publicatu de Detlefsen intra una brosiura destinta sub titlu: Ueber ein neues Fragment einer römischen Wachs' Urkunde aus Siebenbürgen, 8-o, Wien 1857. impreuna cu una tabla litografica, contienendu fac-similea acestui fragmentu. carele dupa form'a testului se potea adauge si dupa tripticele I—III, er' noi - lu adaugemu aici pentru numele personei cumparatorie, care in acestu fragmentu se numesce Andueja Batonis, si se pare totu un'a cu Anduenna Batonis dein tripticulu de mai susu sub nr. 5. Fragmentulu e tabl'a ultima a' tripticului, si de acea contiene numai pagin'a a' patr'a a testului, precumu: Lin. 1. — Andueja Batonis habere recte Uceat et si 2. quis eam domum partem dimidiam partemve quam 3. ex ea evicerit (quo) minus Andueja Batonis eaqerp 4. habere possidere \suque capere recte Uceat quod 5. ita licitum non erit turn quantum id erit 6. quod —- 7. r d fide rogavit Andueja Batonis dari fide 8. promisit Veturius Valens 9. Proque ea domu dimidia pretium XCCC Veturius 10. Valens ab Andueja Batonis accepisse et obere se 11. dixit convenitque inter eos uti Veturius Valens 12. pro ea domu usque ad recensum tributa dependat 13. Act Alb majori III Non (ma)jas (Qui)ntillo et Prisco Cos. In editiunea lui Detlefsen aflâmu doue erori; un'a in lin. 4, cuventulu ultimu, carele ise parii a fi breviatiune Q. D. si o esplica: qua die, câ in tripticele de mai susu (nr. 4 si 5), inse dein tripticulu nostru alu II (p.49, col. 1, b) lin. 1, si col. 2, lin. 1. e invederatu, câ nu e abreviatiune, ci stersur'a tablei in locu de quod. Alta erore e in lin. 12, unde scrie domo in locu de domu câ in lin. 9, de si u in lin. 12 nu e asia chiaru câ in lini'a 9. De oserbatu e in respectulu limbei si alu ortografiei: ablativulu domu in locu de domo, si a bere in lin. 10, fora h, câ la Massmannu (mai susu pag. 72 seq.) ab er et si abuerat. Fragmentulu e dein a. u. c. CMXI1 seau dupa Chr. 159, 3 maiu. Numele consuliloru suna de-plenu: Plautius Quintillus, si M. Statius Pris-c u s; in a. XXII alu imperatiei lui A n t o n i u P i u. XV. CORESPUNDENTIE VECHIE SI NOUE. Sub asta rubrica nu avemu de cugetu se publicâmu, de câtu numai cele de argumentu filo-logicu si istoricu, si numai in câtu suntu de atare argumente, lasandu a fora totu ce e de natura privata. Nu au dar' de a se spariâ cores-pundentii noştri pentru cele comuniecate private, mai alesu celi vii, cà-ce scimu respecta secretele amiciloru si neamciloru. Er' in câtu pentru celi morti, potè fi, cà unele date privata, deca nu suntu compromitiatorie, inca voru ave" interesulu seu pentru publicu. I. Pavia, 10. dee. 1853. Rme D. Avendu lipsa de atestatu, cumn ca am fostu profesoriu de istori'a unversale in Lice-ulu dein Blasiu, Te rogu, se. bene voliesci ami protege acesta rogamente, candu se va aşterne la sesiune, si a stami, cà se mise spedesca testimonialii, câtu s'ar' potè mai curundu .... Am totu audìtu, cà vei tipări Gramatic'a; io nuti dau neci unu invetiu, ma se ai dà-o afora, asi dori, cà se puni dein verbi toti tempii obso-leti dein cărţile betrane, asemene se aduci in ainte si in cele alalte parti ale cuventului tote, câte au esîtu dein usu sì- ti suntu cunoscute, petrecundule tote cu câte probe vei fi avendu dein carti sì dein betrani. Una gramatica mai buna, decâtu cele ce au esîtu pana acumu, e cu totulu de lipsa, cà se avemu, pre ce se ne razimàmu, candu scriemu câte ceva. De ortografia nu dìcu nemica, cà scii, cà n'am datu nece una data planii de ortografia; nece Italianii inca nu su uniti in ortografì'a dia-lecteloru; mai câte dialecta, atâte si ortografie. Si pre eli incai ingreueza pronunci'a, cà nu mai sciu, cumu se însemneze atâte sunete câte au. Pavesii dîcu %A mepi,.i %A Kinta ; ast'a o scriu unii: ael merael ael caentae; alţii, de cu-rundu Bion delii : él merél el cântă. Dialectulu Genovesiloru, dîcu, cà nu se potè scrie, atâte sunete minunate are. S'a desteptatu tare aici studiulu comparativu alu limbeloru. Filologii celi mai renumiţi in speci'a acesta suntu C a 11 a n e o (emigratu), Bion-de 11 i directoriulu dein Brera dein Milanu, Monti pop'a dein Brunate de asupr'a Cornului. Estu dein urma a tradusu ital. in versure si prosa pre Calderon si alte poesie ispanice ; a datu afora unu vocabularul despre dialectele diecesei Co-mensi, care se intende prein munţii Briantiei, care o ai vediutu mergundu cafra Como, si prein vali-le Elveţiei (unele); cu onore face amentire si de limb'a nostra. Biondelli dà acumu unu saggio sui dialetti Gallo-Italici (Lombardi, Emi-îani, Pedemontani); doue parti au esîtu, a treia e sub tescu. Cartea acesta va fi manuale pentru totu filologulu, dîce unu recensente in Crepus-colo N. 48 (una folia). Cattaneo face disertatiune lunga asupr'a limbei nostre, si imputatiuni litera-f tiloru romanesci. Ar' fi bene, că se intraţi inj comerciu literariu cu omenii aceştia. Deintre filologii mai betrani merita conside-ratiune Lanzi, intru adeveru unu „forte ingegno* in lucrure-le filologice, cumui numesce Monti pre scrietorii celi ageri. De cumu va n'ai lesu pre Lanzi in Vien'a au in Vasarhely, nu tipări gra-matic'a, pana nulu vei lege*), asisiderea si pre Biondelli. Oserbatiunile si postulatele estuia suntu de mare insemnetate, si deveti a ave grigea scriendu că se respundeti si la postulatele cerute acumu dela unu filologii, si se aparati cu oper'a si originea nostra italica. Biondelli dîce, cà nece ea-| lea gramatecei singura, nece cea lexicale nu potei duce la originile natiuniloru. Afinitatea lexicale? arata numai una comunantia probavera de reporturi intre naţiunile, care au asemene vorbe. Afinitatea gramaticale inca numai probaveretate produce ; unite amendoue producu certetia. Insemnu aci ore-câte principia, care Biondelli le desfàsiura pre largii : 1. Una nazione può colla influenza sua so-spingere fino ad un certo punto un'altra a can-giare i nomi materiali delle cose; ma non dare nuova forma e nuovo ordine al pensiero. 2. Ogni qualvolta il lessico e la grammatica d'un dialetto appartengono a due idiomi disparati, la gramatica indicherà i rapporti naturali, ed il lessico i fortuiti della nazione, che lo parla, con quelle, alle quali gli idiomi affini appartengono. 3. Per pronunciare sull' origine e sui rapporti dei vari popoli, è necessario studiare partitamente i loro dialetti, e non la lingua aulica loro comune. 4. Quand' anche una nazione venga a cangiare il proprio dialetto, conserva sempre qualche distin-tivo della nativa pronuncia. Ast'a o dîce, unde tracteza despre sistem'a sonora seau fonetica. 5. Se una nazione potesse assumere la lingua d'un'altra, senza alterarne la gramatica, ne il vo-cabolario, il solo esame della pronuncia basterebbe a svelarne l'origine diversa. 6. Per determinare con precisione la serie de' suoni propri di ciascun dialetto, è d'uopo raccoglierli dalla bocca del popolo stesso, che lo parla, e non *) Am facutu; am avutu si am si pre Monti, err pre Biondelli nu. — 119 — dai modo di scrivere usato dai medesimo per rap-presentarli. 7. Ogni qualvolta, decomponendo varie propo-zioni identiche in due o piîl lingue diverse, vi riscon-triamo eguali elementi insieme collegati da una medesima legge; la comunanza d’origine tra le due nazioni, che le parlano, b assai probabile. Dein acestea deduce Biondelli necesetatea: d’ag-gregare l’analisi sonora e concettuale alia gramaticale ed alia lessicale nel confronto delle lingue. 8. Quando l’Alighieri scrisse ii poema con parole illustri tolte a tutti i dialetti d’Italia, e quando nel libro del volgare Eloquio condamnb coloro, che scrivevano un sol dialetto, allora diremo, ch’ei fon-dasse la favclla Italiana, ed insegnasse ai flituri la certa legge d’ordinarla, conservarla, ed accrescerla. E percib — 9. nello studio deî dialetti Italiani, meglio che in qualsiasi altra fonte, dobbiamo attingere le origini del nostro idioma, e cercar la ragione cosi delle sue leggi, come delle molteplici sue variazioni. Intr’altu locu dîce : — 10. Giachb egli e ormai tempo, che si debbe ri-conoscere da ogni nazione l’utilită e Ia necessită, d’un comune sistema ortografice, il quale possa venire inteso dai maggior numero possibile di nazioni... apoi dă unu planii de ortografia dicundu: onde porre argine una volta alia crescente Babele ortografica. 11. Quanto piîl si risale la correntc del tempo, ogni nazionalitâ si risolve ne’suoi nativi elementi, e rimosso tutto cib, che vi c di uniforme, ciob di stra-niero efattizîo, ifiochi dialetti si rawivano in lingue assolute e indipendenti, qualifurbno noile native con-dizioni del genere umano. (Introduzione del Dottor Carlo Cattaneo alle notizie nazionali c civili sulla Lombardia, Milano 1844). Biondelli ar’ pote dîce, că avendu noi articlulu in urma, că Albanesii, pare, suntemu Albauesi, cu tote că curentele suntu latinești, itale; pote, că după Lauzi s’ar’ potă scote, că si terminatiunile declina-tiuniloru suntu numai postpuneri de articlu?) In Muratori voi. V pre la pag. 1065, se afla unu poema rozzo de pre la 1252. Eca ore-câtcversure: 18. La lettera fo fatta con piene informaziuni contra delii tirandi, et loro offensiuni, et scusandose li noștri per far le defensiuni a chi havesse peccato se dia le punitiuni. *) Aci originariulu nu e destulu de corcctu. 253. Far vutu (facere votum). Lu tempu. 272. Misser Nicola de Roy su nel carro ședea, et tanto triumphale, che imperator parea, nulla persona in. Aquila non ce remanea, che non li uscesse nanti, che veder Itt volea. 285. Lu re li respuse. Dein altu poema totu de acolo dela Muratori. 170. Subita che fo giuntu da Deo fone ordenatu, che lu santu mantu adoșsu li fo gitatu, quistu fo santu Urbana Papa chiamatn, e fo lu quintu nellu seu santu stătu. 171. Subitu che quistu si abe lu Papatu, penzolu di readucerelu nel pimmu santu stătu, et illu fece tantu, che illu fo biatu, che nella soa morte fo santu canonizata. Aste-su mai tote romanești. Poema asta, dîce Muratori, că e „di Boetio di Rainaldo di Popleto Aquilano, volgarmente Buctio Rainaldo delle cose dell’ Aquila dall’ an. 1252 sin all’ an. 1362. Celso Cittadini, pre la 1721, dîce, că „in S. Maria della Clemcnza .. detta in Trastevere si lege questo epitafio. La pietra e rotta... D. M. P. AELIO, ROMANO. LOCV. CONCESSV .... ET. ANTONIO. CAELESTINO. Dove, dîce Cittadini, e scritto locu concessu in vece di locus conecssus, senza lettera S in fine, secondo Tusanza del proprio favellarc antico de Latini, il quale e pervenuto fino a noi, onde in una Cronica di Roma volgare, seritta per quanto si pub congetturare da persona Romana intorno a trecento anni fo, il quale b apprcsso il Signor Giulio Cesare Colombini nobil Sanese e letterato, b scritto quasi sempre coli’ U invece dell’ O in fine delle parole, che ve lo richiedeno, e sia ne esempio questo periodo: „La terza fiata li Galii vennero in Italia, e scorciaro tutte le marettime appresso a Roma, c li Romani adi-mandaro ajuto alli Tocani, li quali poco nanti li avi-ano suggiugati, e li Toscani neuno ajuto non li fecero aii Romani, ma pertanto li Romani L u z i u Egemiziu, e abe conesso quaranta milia cavali e înarmați: ma unu Gal In voii a commattare co uno Romano, co lu quale commatteo Mar cu Vaier iu tribuno, e nello bracciu deluGallupuseunu corvu, e dava molto l’ale nel viso del Gallo“ etc. Mai încolo dîce Cittadini: senza che i popoli dela SabinaedelLazo fin oggi dicono per caso 1 u cavaliu, 1 u s ca m p u per qual che noi diciamo piu leggiadramente il cavalio, lo scampo. E cosi tutte l’altre voci, che noi terminiamo in o, essi le ter-minano secondo la proprietă in u. Similmente si 120 — trova spesso nelle antiche iscrizioni gettata via la lettera M nel fine, come è la parola sept e per septem, . . . perciochè septe è volgar nostro, e non ha ancor cinquanta ani, che si è comminciato a scrivere sette con due T in vece di pi Dante inca se geluesce, intru unu locu, cà se pierdu cuventele dein dì in dì, si Monti in vocabula-riulu Comascu inca dice, cà s'au pierdutu multe cu-vente betrane prein munti acumu in anii mai dein urma; La noi inca s'a pierdutu conj. si numai dela Klein ep. in coce*). Pentru aceea dice Monti, cà e bene a aduna in vocabularia tote dialectele spre a le feri de peritiuue. (Vi urma.) *) In Trni'a dupa 1700, in Valachi'a rhai demultu. De U, S si M, vedi Principia §. IX, pag. 25 seqq. HXTotitie diverse. PROGRAMA. Ordinea lucrariloru Adunarei generali VII, ce va tiene Asociatiunea transilvana pentru literatur'a romana si cultur'a poporului romanu, la Clusiu in ,4/26 si 15/27 Augustu 1867. Siedinti'a I. 1. Membrii asociatiunei, adunati fiendu la 9 ore de-maneti'a in loculu destinata pentru tienerea siedintieloru, alegu una deputatiune de 12 insi, spre a invita pre Esc. sa dlu presiedente la adunare. 2. Presiedentele ocupandu loculu seu deschide adunarea. 3. Adunarea alege pentru portarea protocolului 3 notari. 4. Secretariulu comitatutui comunica adunarei generali unu reporta, despre activitatea asociatiunei in de-cursulu acestui anu, precumu si despre resultatele, ce s'au ajunsu preintr'insa. 5. Cassariulu si Controloru-lu aşternu bilanciulu ve-niteloru si speseloru anuali, si arata starea materiale a' asociatiunei preste tota. 6. Bibliotecariulu reporteza despre starea -bibliotecei asociatiunei . 7. Se alege una comisiune de 5 membri, spre a cerceta raţiunile si a reporta in siedinti'a II. 8. Se alege alta comisiune de 3 membri, care intru intielesulu §§-]oru 6. 8. si 9 dein Statute, intru unu locu indemanatecu va conscrie pre membrii celi noi, va in-cassa taxele, sì le va subministrâ Cassariului. 9. Se alege a treia comisiune de 5 membri, care intru intielesulu §-lui 23 lit. f. g. si h. dein Statute, va prelimina bugetulu anului venitoriu, sì lu va aşterne adunarei in siedenti'a IL- IO. Presupunenduse, cà lucrările enumerate pana aci nu voru absorbi totu tempulu siedentiei, restulu aceluia se intrebuentieza pentru cetirea disertatiuniloru, cari de tempuriu venu a se tramite la presidiulu comitatului asociatiunei. oiedenti a II. 1. Acesta siedentia se incepe cu continuarea cetirei disertatiuniloru restanti dein siedenti'a precedente. 2. Adunarea primesce si desbate reportele comisiu-niloru delegate in siedenti'a precedente. 3. Se aducu si se desbatu proiectele si moţiunile ce se facu in priventi'a asociatiunei. 4. Fiendu câ trieniulu oficialiloru si membriloru de comitatu ai asociatiunei, aleşi si respective realesi in adunarea generale dein Hatiegu, a espiratu, — pentru acea adunarea generale procede la alegerea noiloru membri de comitatu si oficiali pentru celi 3 ani următori. 5. Se destina loculu si tempulu celei mai de aprope adunări generali. Dela comitatulu Asoc. trne romane pentru etc. Sabiniu in 4 juniu n. 1867. (Dupa gazete.) — Societatea literaria dein Bucuresci inca e con-chiamata la una adunare pre 1 aug. a. c. — La elenculu scripteloru publicata in nr. precedente (p. 104), si care cuprende numai pre cele edate dupa 1850 in coce, adaugemu aici cele publicate in a-ante de 1848, cari afora de „Organu", de care s'a amen- titu mai de multe ori, suntu urmatoria-le: in 1833, una poema bucolica, 8-o, in Aiudu, — repetîta in unele esemplaria dein Elementele de poetica; in 1834, Psaltire cu litere latine, tradusa dein ebreesce de repausatulu prepositu capitulariu Theodoru Popu, revediuta, adausa si trascrisa cu litere latine dupa mortea autoriului de mene, 8-o, Blasiu, ca si tote cele urmatorie de aci in diosu; 1835, Acatisteriu cu litere latine, in 12-o, mai scur- tata si repetîtu in 16-o, la a. 1861 si 1865, totu — in 1835, Orologiulu celu mare, cu litere lat., reve-diuta si adausu cu una pascâlia perpetua, in 8-o,• in 1841, Estrasu de ortografia, -cu litere baserecesci, reprodusu in Foli'a pentru mente etc. Iuliu seau Au-gustu dein acel'asi anu, si dupa acea mai intregu in tote editiunile — Abecedariului, cu litere latine si ibrice, in 8-o, ce s'au tiparitu pana in a. 1862; in 1858 Octoechulu celu micu, cu litere latine, in 8-o, repetîtu in 1865; si in urma — in 1860, Pentecostariu micu, in 8-o. | Manscrisulu si alu acestoru toturoru a fosta intregu dein pen'a mea, afora de una parte dein Orologiu; pre-cumu si — Ortografi'a acestor'a toturoru, in fundamenta e totu un'a si aceeaşi, er' diferenti'a e numai intru una mai imultu seau mai pucinu rigorosa urmare a sistemei. Nr. VII. va apare in 10. Aug. a. c. Corespundentia mica. Pretiulu abonamentului remane si de aci in a-ante pre anulu intregu in la-intru, 3 fl. val. austr. in afora 1 ţţ.. Esemplaria com- plete mai avem u destule, dein care causa nemene se nu se indoesca a se abona, ck dor' nu is'aru tramite numerii toti dela inceputu. Noi nu vomu face câ pepenarii dein Bucuresci, se strigamu mai antâniu: Nu me imbuldîti, — si in urma: De pomana! J