ARCHIVO
pentru filologia si istoria.
Nr. V.	25. Maiu	1867.
XIII.
PRINCIPIA-LE DE LIMBA sì DE SCRIPTURA.
I.
In urm'a notitiei, ce amu datu pre scurtu la capetulu Nr. lui II., si amu promisu, cà cu alta ocasiune ne vomu încercă a grai mai pre largu de cuprensulu acestei cârti, ce fu antaniulu si ultimulu fruptu alu cercetariloru si studia -loru nostre asupr'a limbei romane, — revenimu acumu erasi la acelu opu sì volimu a ne impleni dat'a promisiune.
Pentru una mai chiara lămurire inse ne sem-tîmu costrinsi a incepe lucrulu ceva mai de la inceputu, sì a arată in trasure, câtu se potè mai scurte, genesea acestora cercetări si studia, de sî talia in câtu-va in descriptiuni biografice si personali, de cari nu bucuroşi amu atinge nece multu nece pucinu. De acea ne sì ceremu scusa si indulgentia.
Inca dein crude teneretie aplecaţii catrâ studia limbîstice, de cari nu voliu se graiescu mai pre largu, si in specia catrâ studiu asupr'a limbei nostre, — una cercustare curatu casuale-mi dede unu impulsu sì mai mare, sî una direcţiune mai precisa.
Pre la ani 1826—7, avendu libera intrare la vechi'a si scump'a biblioteca a monasteriului de in locu, carea inca totu mai avea multu tesauru, nu numai teologicii, ci si filologicii, adunaţii de betranii monaci, cari studiase in Rom'a, er' acumu numai are de câtu fragmente, — intre altele dedi de mai multe cârti vechie romanesci, de cari, dupa starea literaturei romane de pre atunci, mai in a-ante nu scieam, nece nu audîsem nemica, precurmi de Cazani'a dela Brasiovu dein a. 1581, Psaltirea româna-serbesca de Iasi dein a. 1680, si Parimiariulu totu de acolo dein a. 1683.
Impresiunea cea mai via, ce fecere aceste cârti venerabili asupr'a unui teneru de 21—2 de ani, fù pentru form'a limbei romanesci, ce o oserbai AECHIVU pentru FILOLOGIA sî ISTORIA.
atunci mai antaniu, atâtu dein partea materiei le-sicali, câtu sî a' formeloru gramaticali si sintactice dein acele cârti.
Ce? întrebai in mene-mi, betranii noştri nu vorbeau, nece scrieâu, romanesce, asia cumu vor-bimu si scriemu noi astadi? Limb'a romanesca dar' a patîtu scaimbari si strămutări dela 1580, seau sî dela 1680, in coce pana la noi? Dar'apoi , in a-ante de a. 1580 in susu pana la venirea ro-maniloru in Daci'a, nu va fí patîtu inca si altele, si mai multe si mai mari? Si alte intrebari mai multe totu asemenia.
Sî numai decâtu me apucai a culege mai an-taniu dein Parimiariu totu, ce aflai nou; — câ-ce	cele vechia	aici	pentru mene	tote	erau noua,
— si	le registrai	pré	una chartia,	care	dein fata-
litate prein tote fortúnele, ce patîra cărţile si scriptele mele in anîi de amaru, totu nu a peritu; inse nece nu s'a publicatu nece una data.
Acestu elencu de cuvente si forme vechie ro-manesci, — ne mai usitate pre atunci, seau ar chais ti ce, deca ar' vré cene-va a le numi asia, — a fostu antani'a ocupatiune literaria in asta direcţiune, dupa care au urmatu altele multe totu asemenia.
Incantatu de atari descoperiri si resultate filologice pentru limb'a romanesca, intre ocupatiunile scolastice, mare parte erasi totu filologice, că pro-fesoriu de limb'a ebreesca si greca, nu me multiemii numai cu cărţile dîsei bibliotece, ci-mi pusi tota nevolienti'a de a află urm'a si a' altoru monumente totu asia de vechia, si, pre câtu me liertau cercu-starile pecuniarie, a mi-le si procură.
Asia cărţile se immultieau, si registrele cre-sceau dein anu in anu; cunoscentiele de limb'a vechia romanesca se adăugeau, si cerculu cerceta-riloru se intendea si mai tare, prein comparatiunea formeloru latine, nu numai clasice, ci si antice si popularie, italice, provinciali, ispanice. Pentru câ oserbasem, câ in tote aceste limbe se afla, nu 11
82 —
rnrmai cuvente romane, ci , ceea ce pentru mene era mai multu, chiaru cu forme romanesci.
Am percursu autorii latini celi mai vechi, cari au forme latine antice, inse asemeni formeloru romane : C atone si Var on e de agricultura, Varone si de limb'a latina, Plautu, Terenti u si Lu-cretiu in dramele si poemele Ioni, pre gramaticii vechi latini si comentatorii totu asemenea: Fes tu, Dona tu, Serviu, Charisiu etc. Inscriptiunile latine mai vechie si mai noue dein Or el li , Boldetti etc. In cari tote se afla multe, ce potu interesă pre unu filologii romanu, si ilustreza multe punte dein formele limbei romanesci.
Inca si calatorie-le prein provincie si tienuturei romanesci, contactulu cu omeni dein tote laturile romanimei, si alte miediloce totu de asemene natura, mi - dedere ocasiune de a oserbâ si formele limbei romanesci de acumu, nu numai cumu se afla in cărţile baserecesci mai noue, ci si in usulu poporului romanii in tote părţile romanimei, nu numai dupa formele si nuantiele pronunciarei de astadi, ci si dupa materiale-le limbei romanesci.
Convicţiunea mea era" si este si pana astadi, câ pentru una cunoscentia deplenu a' limbei nu e destulu a se mulţi emf numai cu atât'a câtu a in-vetiatu ce-ne-va la pieptulu mânesa, nece cu dialectalii (seau jargonu-lu, sit venia verbo!) alu unui tienutu seau macam si alu unei provincie, — inca nece cu cunoscerea întregului usu moderni i , — dar' nece numai cu cunoscenti'a usului vechiu,	ci numai, si numai, impreu-
nandu-le tote împreuna si intra un'a, er' nu un'a fora de alt'a.
Si ast'a e, ce se numesce studiu istoricii alu limbei.
Intentiunea mea mai încolo eră: a prelucra aceste resultate, de si mai tardîu, intru una Ora-mateca si intru unii Dicţionar iu, cari se cuprenda totu, ce am potutu aduna despre limb'a romanesca dupa tote miedilocele, ce atensi mai susu, cernendu-le si combinandu-le dupa principia adeverate critice filologice, — si avendu sperare, câ totu omulu ce se apuca de vre-unu lucru, câ dor' dîlele sî poterile nu mi vora scade, de a începe si termină una intreprendere atâtu de grea, precumu erâ se fia cernerea si combinarea, im-partîrea si ordenarea, intru unu cuventu elaborarea atâtora fragmente menunte ce se adunase cu milie - le.
Asta greutate, ce o presemtieam, si de care me înfioram, ocupatiunile multiple ce me distra^ genu, si sperarea de a ajunge la câştigarea si-completarea toturoru miediloceloru, ce - mi mai lipseau, me determinau a diferi totu mai incolo elaborarea definitiva a' materiale - lui adunatu.
Apoi semtieam si precepeam, câ inca nece tempure - le nu erau destulu de mature pentru apretiare atâroru lucrări minutiose — seau, spu-nendu adeverulu, pentru forte mulţi chiaru nritiose. In urma, maturitatea judecatei inca vene numai cu anii; dein - care causa si Oratiu dîse: nonum prematur in annum; er' romanulu dîce: grab'a strica treb'a.
Intru aste cercustari me aflam, candu la a. 1847 începui edarea Organului, de carele am graitu si mai in-a-ante cu alta ocasiune, alu căruia scopu fuse erasi literariu, er' cele politice pa-rerga — folie.
Prein asta intreprendere literaria, nu numai se deschise una ocasiune comoda, de ami publica unele idee, câştigate prein cercetările mai susu atense, despre limb'a romanesca, ci chiaru si necesitatea nedispensabile, de ami aparâ si esplică form'a limbei si scrierei, ce o adoptasem atâtu in alte cârti (pucine) pan' aci publicate, câtu si mai alesu in insusi Organulu; prea bene sciendu, câ tote noirile si-au la inceputu adversarii sei, si câ numai cu lupt'a se pote castigâ învingerea, deca nu totu omulu e Caesar se pota dîce: veni, vidi, viei!
Inse nece dupa tota lupt'a urmeza numai de câtu învingere, ci forte adese ori calcare sî mai mare, cu risu in locu de triumfu, sî cu pierdere pre de asupr'a, cumu e dîcal'a: Si batutu, sî ca-diutu, si cu banii dati. De acea mai bene nece se se mai faca vorba nece de cădere nece de învingere.
Capulu lucrului erâ, câ spre scopulu aratatu începui una seria lunga de articli filologici asupr'a limbei romanesci, dein cari una parta erâ destinata pentru limba, er' alt'a pentru scriere, seau dupa cumu iam dîsu: pentru scriptura; de ora ce credeam, si credu pana astadi, câ, pentru câ se scriemu, nu e destulu a scl, cumu se formâmu literele câ copilii, ci e de neapărata necesitate a sci sî: care litera unde se o punemu, ceea ce recere ore-care cunoscentia a' limbei.
Am inceputu dela limba, si discutiendu originea, form'a si istori'a ei, am crediutu câ prein
83 —
ast'a vomu ajunge sî la descoperirea principia-loru, ce se urmâmu, nu numai pentru regularea formeloru limbei, ci si pentru scrierea ei. Va se dîca: Principia de limba si scriptura, cumu le am numitu si atunci, dar' si acumu in editiunea mai noua.
Mare parte dein cele pentru limba, s'au terminatu in decursulu anului 1847, ne mai re-manendu de câtu unu glosariu seau elencu de curente rare seau uitate, si de semnificatiuni totu asemenia, inse corecte.
Atare glosariu seau elencu inse nece in edi-tiunea de acumu nuVa potutu dâ, dein causa, câ volume-le era se cresca prea mare, er' spesele erau camu rare; si asia, ceea ce acf ar' fi fostu numai câ apendice, remase pentru unu opu destintu si nedependente, — de ne ar' fi candu-va prein po-tentia alu scrie si edâ de aci in a-ante.
Pre a. 1848 remasese pârlea a'doua despre scriptura, carea se si incepu, ci dein căuşele sciute nu se potu termina, nece atunci, nece curendu dupa acele triste evenemente, nu numai pentru câ scuturarea politica fuse atâtu de teribile, câtu nu ne mai remanea semtiu si interesu pentru atari ce-stiuni de una ordine secundaria, candu tota lumea eră solicita pentru alte cestiuni de una ordine mai superiore. — Ci —
De alta parte, pentru câ nece-mi mai eră cu potentia se incepu asia curendu a continua, dupa ce si cărţile, ce le adunasem, erau predate, furate seau stricate, sî scriptele, ce le preparasem, fura seau arse seau resfirate in ventu, seau patîse inca si mai uritu. Er' memori'a omului, ori câtu de tare si fidele se fia, in atari compusetiuni, basate pre date istorice, nu pote da altu ajutoriu de câtu con-ducutoriu, er'nu si citate autentice dein documente si acte, deca nu le a invetiatu de rostu. Sî ce-ne se le fia potutu invetiâ de rostu, — pre acestea ?
De acea, deca vream se mai continuezu, an-tani'a câştiga, seau grige, caută semi fia: semi reparezu cele pierdute, si se completezu cele incepute; va se dîca, nu numai semi procu-rezu erasi cărţile si documentele, ci şe le percurru de nou pre tote, spre ami face estra-sa - le necesaria atâtu dein cele romanesci, câtu sî dein cele latine, italice etc. La care se cerea unu tempu lungu, si una ocupatiune intensa.
Intre acea, sî pana a nu fi in stare de a continua principia -le seau altu ceva asemenea, — pre câtu poteam face, ajutatu numai de memoria si remasîtiele pucine, ce aveam a mâna in princi-pia-le publicate si in altu ceva, me apucai a scrie si a edâ gramatec'a cea mai mare sub titlu de: Elemente de limba romana dupa dialecte si monumente vechi (8-o Blasiu 1854).
In care, câ intru una nucsiora, me nevolîi a contrage, de ar' fi cu potentia, tote ideele, ce aveam de limba dein partea elementaria si formale a gramaticei, inse fora de a cita, de câtu forte a rare ori, testimohia-le, pre cari se basau, nu numai dein caus'a mai susu arătata, ci si pentru câ se nu repetiescu in desiertu cele scrisa seau scriende in Principia, esprese provocandume la acestea, unde doritorii voru afla documentele cerute, deca cene-va-si va luâ patientia de ale cerca acolo.
In prefatiunea acestei cârti anume am atensu, câ dein ce puntu de vedere*) o am scrisu,
*) „Gramatec'a présente s'a scrisu dein puntu de vedere istoricu. Limb'a unui poporu fiendu si ea fapta istorica, sî prein urmare adeveru istoricu, de aci nu mai incape indoiela, câ si in gramateca suntu de a se face cercetări serióse coscientiose, si gramatec'a limbei are a se funda pre basi istorice.
Nesulu istoricu intre limb'a romanesca si intre cea vechia latina, in preuna cu dialectele romane mai noue, demultu e recunoscutu intre romani, si in Europ'a in-vetiata astadi nu se mai trage la indoiela, de câtu prein nesciutori au malevoli, cari inca s'au impucinatu.
Mai pucina luare a-mente trase asuprasi starea limbei istorica, precumu se afla de una parte in monumente vechia rom., er' de alta in dialectele provinciali, de-intre cari mai principali suntu: alu Daci ei vechie, si alu celei noue. Dialectulu Istrianu inca se pare numai unu ramu alu dialectului de dein colo.
Pre aceste basi istorice, er' nu pre forme imagi-narle, au pre vre unu singuru dialectu mai speciale, avu de cugetu autoriulu a funda acesta gramateca de limb'a rom. De unde, departandu de una parte totu elemen-tulu neindoitu ne-romanu, de alt'a cojectur'a mai auda-ciosa intru defigerea formeloru si propunerea esempleloru, de senesi s'a restrinsu numai la ce intru adeveru se afla seau s'a aflatu candu-va in limb'a rom.
Celea	dein partea	dialecteloru	nu	aveau opu	de
mai multa	demustrare.	Ele suntu	vie,	si fia-care	se
pote convinge de adeverulu celoru citate" deintru insele.
Celea dein monumentele vechia aveau opu de cita-tiuni mai diplomatece, inse mulţimea materialelui si 11*
— 84 —
sperandu, câ criticii adeveraţi si derepti, numai dein acel'asi puntu de vedere o voru si critisâ.
Cristisatu - o - au, sî cumu, nusciu; atât'a sciu câ unii	au	aieptatu,	câ aru	ave volia	se o critice;
ci pote,	câ	au fostu	numai	cu voli'a.
Sî in adeverii, nu sum omulu, carele liusioru se me spariu de critica, sî de-ori-ce critica, . câ-ce sum patîtu, si mi - am audîtu multe, forte multe; •— si	asia m'am	si	caniu	dedata	cu	astu	felu	de	su-
nete la urechia.
In critica, ceea ce face sânge mai reu si im-presiunea mai dorerosa, la omenii cu anema bar-batesca, totu deun'a este numai tonulu arogante, cu care se încerca omenii necompetenti a critisâ, spresiunile vetematorie, si câte una data injurie-le si personalităţile, cari in critica nu potu se aiba locu, sî nu probeza nemica decâtu negliiobi'a cri-tisatoriului.
Inse omenii patemasi, in defectulu argumen-teloru apte la obiectu, se apuca de-ori-ce miediloce spre a dediosi pre autoriu sî opulu lui, deca siau pusu	unadata	carulu	in	pietre,	câ	cu	ori	ce	pretiu
se defaime, presupunendu precumu si este, câ omenii nu totu deun'a caută cu esactitate, câ ore suntu argumentele de ore - care valore, sî sperandu, câ batali'a de jocu sî luarea in risu va castigâ aplausulu lectoriloru, er' scrietoriulu va reiuane" de risu.
strimtóri'a pagineloru nu lasara locu acestui luxu diplo-maticu. Sî de almentrea cele citate in Principia de limba, publicate in Organu 1847—8, de asta data voru poté implení loculu. Er' Dictionariulu promisu publicului va cuprende totu, câtu va fi cu potentia au-toriului dein partea etimologiei si a limbei.
Partea sintactica s'a atensu numai in elementele ei;	intru	totu	intensulu ei	nu	potea	luá	locu	intru	unu
opu asia restrinsu si numai elementariu. Intru una editiune mai intensa a' acestei Gramatece, de va esî candu-va, tote părţile ei se voru lucra in proportiunea ceruta.
In urma autoriulu si-retiene dereptulu de a si lucra sî publica acestu opu dupa cerentiele tempului, dupa metodu scolastecu seau intru alte limbe. Sî pan'atunci mvetiatorii cu discretiune se voru poté folosi cu acesta editiune, alegundu dupa captulu si progresulu teneriloru materi'a depusa in paragraf! si note". Etc.
Dictionariulu promisu si amentitu aci, a remasu numai in proiectu, dein cause ce nu se potu enumera aici.
Atari manopere, precumu le dîcu, de s'au cercatu dein candu in candii sî asuprami si asupr'a scrieriloru mele, in publicu seau private, — la ceste dein urma nece cà-mi mai remane tempii,;, câ se me ocupu cu respunsa, er' la cele publice, numai candu nu se potu trece cu vederea. Inca si respunsa-le, ce am promisu, une-oria le am datu uitarei, seau le am ruptu in a - ante de a le publica, si numai prea pucine se mai afla in scriniulu mieii.
Neplăcerea cea mai mare in atari controversie este,	cà	deca	începi,	ai	vré	se	terminezi, —	ci	nu
poti de multe ori candu ai vté", pentru cà adver-sariulu nu te lasa, ci dupa ce iai respunsu la obiectiuni, asia câtu iai astupatu gur'a la acestea, numai de câtu sare la altele si miti dà buna pace, pana ce nu te uresci cu respunsa-le, sì i lasi lui cuventulu dein urma, er' ehi apoi crede, cà nu iai mai respunsu, pentru cà nu ai sciutu ce se mai respundi, sì striga: Io triumpe!
Mai bene dar' nece se nu incepi, de câtu sé nu poti termina, seau se terminezi precumu nu vrei.
Dupa editiunea Gramatecei, urmară Ana-lectele la a. 1858, patru ani dupa gramatecai. Eie fura fruptulu continuarci si completarci celoru pierdute, in care doriam se facu cunoscuta publicului nostra starea literaturei romane, incependit dela tempure-le cele mai vechia, si cugetandu a o deduce pana catrà miediloculu seclului nostra.
Inse nece aici nu potui semi ajungu scopulu deplenu, un'a pentru cà nu aflai destula ajutorentia dein partea celoru, ce ara fi fostu in stare de a me ajutora intra adunarea materiale - lui atarui opu, — alfa, cà nevolìtu fiendu ami publica tote opure-le numai cu spesele mele, me spariam a mai edá volume • multe si mari, vediendu, cà sì cele edate stau cu màgi-le pre grumadii miei, sìvoliu. fi nevolìtu a le dà de — preda.
In tomulu publicatu alu Analecteloru, nu potui merge mai departe de câtu pana la finea seclului XVII (a. 1700), si notiti'a literaria de acolo împreuna cu escerptele suntu numai dupa cartile cele tipărite si pan'atuncia. Er' manuscrisa-le tote, câte am, si editiunile dela 1700 in coce, remasera pentru alte volumi, cari inse nu mai e prospect» de ale publica pana-i lumea.
In acelu tomu, seau partea I., am culesu si> datu escerpte dein XXVI de carti betrane, deintre
85 —
cari patru suntu dein seclulu XVI (pre la a. 1580), tote transilvane; er' d oue-die ci sì doue dein seclulu XVII (1640—1700), si adeca 5 trne, 7 dein Romania, 8 dein Moldov'a, sì 2 dein fiere esterne, —
La fia care dein acestea premitiendu in specia titlulu, datulu si formatulu, pre catti ne erau cunoscute dein esemplaria-le nostre seau impromu-tate, impreuna cu alte anotatiuni dupre prefatiuni seau epiloge, unde aflamu ceva interesante, er' sub fla-care escerptu note menunte filologice.
Analectele acestea cu escerpte-le loru erau destinate spre a fi in locu de testu de limba, dein cari lectorii se-si pota face una idea — mai esacta despre starea limbei dein acele seclé si provincie, dein cari se tragu cartile estrase, — de câtu ceea se siaru potè formă numai dein citatele acele scurte, ce se afla in Principia.
Analectele dar' impreuna cu Principia-le se poteau considera, cà unu Comentariu perpetuu alu Elementeloru de limba, demustratu cu documente narécusabili despre asertele si părerile nostre gramaticali.
De acea tote tre-le suntu in cea mai strinsa legatura, si necomplete un'a fora alfa.
II.
Dupa espusetiunea planului si originei acestora trei producte literarie filologice, carea nu o poteam trece fora periclu de a fi reu intielesa, pre cumu se tempia dein partea unor'a, nu ne remane, de câtu a dâ sì una rapede ochire pre-spre cuprensulu Principia - loru, si elenculu monu-menteloru, ce le am avutu a mâna la acesta editiune noua, revediuta, si terminata chiara cu inceputulu anului currenle.
a)	Cuprensulu.
Ele suntu impartite in doua parti generali, dupa doua obiecte distinte: limba, si scriptura, ci fora restringere scrupulosa in pertractarea acestoru obiecte; partea I. tractandu de limba, er' a II. despre scriptura seau scriere, va se dica: despre gramateca si ce se tiene de ea, sì de ortografia.
In partea I. me incercai se aratu, cumu cà limb'a rom. la inceputu fu mai curata in forme, si mai avuta in cuveute curatu romane. De aci, despre curăţirea limbei, si restaurarea celoru vechia, ara-
tandu in ce ar' sta curăţirea sì cumu ar! fi se urmeze, unde am scrisu: cà —-
„A curati limb'a, semneza, nu numai a depărta deintru ins'a, totu ce se afla inea strainu, cuvente, forme, sintactica, si totu ce se trage dein limbe de altu caracteru cu totulu diversu de alu limbeloru romane, — ci inca sì dein cele romane a nu cuprende nemica, ce ori e strainu intru inse subintrodusu de aliurea, ori e caracteristicii pentru acele limbe. Cà-ci nece aceste limbe nu au fostu aparate de influentia straina, cumu nu fù nece a'nostra.
„In limb'a latina, carea intru antaniu fuse numai limb'a Latiului, apoi se fece limb'a Romei si a' imperiului romanii, intrară cuvente-le toturoru gentilom, nu numai celoru italice, ci si ale celoru barbare sujugate *). In limb'a italica, ispanica* franca, intrară germanismi, arabismi, de cari pana adi nu s'au curatîtu.
„Nu totu dar', ce se afla in dialectele romane, e romanu, ci multe-su straine, chiara cà slovenis-mii, magiarismii, neogrecismii nostri. Nu tote cu-ventele, nece tote formele si terminatiunile deintru astea, suntu de a se bagă fora alegere in limb'a romanesca, cumu au facutu multi dein cea italiana, si mai multi, inca dein cea francescu. Noi nece ce se afla in limb'a latina, nu judecàmu a se potè recepe totu si fora alegere in limb'a romanesca, — nu dein temere de strainismi, pentru cà pre aceştia, afora de pucini termini umbrici, etrusci etc. de cari aflàmu apriata mărturia la clasici, si afora de celi impromutati dein limb'a grecesca**), nece cà-i mai potemu decunosce, — ci numai dein acelu motiva cà limb'a romanesca nu e latin'a, precumu nece italian'a, de si sémena multu si in multe si cu un'a si cu alt'a, er' in altele multe se destinge de catrà amendoue."
*) Quintilianu I. c. V. 55: Verba aut latina, aut peregri na sunt; peregrina porro, ex omnibus prope dixerim gentibus, ut homines, ut instituta etiam multa, venerunt. Si Isidoru Orig. I, 31: Una-quaeque enim gens Romanorum facta, cum opibua suiş vitia quoque verborum et morum Romam trans-misit.
— De acea si limb'a latina asia curundu a cautatu se pieră, mai alesu dupa ce si scolele incetara afora de in monasteria-le de ritulu latinu, unde ritulu a conser-batu nu numai scientiele, ci si limb'a.
— 86 —
De aci amu pasîtu a esamina formele limbe-loru romane, inca chiara si ale limbei latine, unde amu aratatu nu numai diferenti'a intre cea urbana si rustica, ci si intre cea clasica antica si recentiore, demustrandu dein documente nein-doite, cà cea clasica antica sî cea rusti ca aveau multe forme gramaticali mai aprope de formele limbei nostre romanesci, de câtu de ale celei clasice recentiori incependu dela Cicerone pana mai incoce.
Apoi amu trecutu la esaminarea unora parti-cularităţi dein limb'a romanesca, ce nu se afla seau nu se para a se află in cea latina, precumu e formarea tempuré-loru ausiliaria si a' articliloru comparandule cu latin'a si cu cele alalte limbe romane.
In urm'a caror'a ne amu datu părerea pre-scurtu, despre vechi'a forma a' limbei romanesci, de originea ei, sî de impartîreai in doua dialecte principali: trans- si cis-danubianu, seau moeso- si dacoromânii, — propunendu-ne de aci in a-ante, se esaminamu formele gramaticali ale acestora dialecte si se adunàmu cele pierdute seau mai raru usitate, forme, cuvente, si senmificatiuni deintru amendoua.
Cele dein dialectulu moeso-romanu, precumu se vorbesce dein colo de Haemu, le amu termi-natu curundu, in doi paragrafi, neavendu nece documente prea multe dein acelu dialectu, dar' nece volia de a tracta despre elu asia pre largii cà de alu nostru cehi dacicii cis-danubianu.
Inse in a-ante de ane apuca de acea pertractare, ne aflaramu nevolîti a infirâ intru unu catalogu fote monumentele de limba mai vechia tipărite si manuscrise, câte le aveamu a mâna si câte ne infaciesieza form'a mai vechia a' limbei, adecă pana catrà a. 1700, dupa care apoi, restau-renduse in tota romanimea cultulu baserecescu in limb'a romana, de una data cu una noua versiune a' carriloru baserecesci făcuta in Romani'a sî in dialectulu ei celu de pre atuncia, intra si acestu dialectu in tote baserece-le romanesci, sî prein usulu	continuu	sterse tote	formele	mai	vechie si
multe	cuvente	romanesci,	cari nu	se	aflau pre
atunci in acelu dialectu alu României.
Acestu catalogu dein editiunea mai noua a' Principia-loru e mai totu acel'a, care s'a publicatu si in Analecte in Notiti'a literaria, precumu si in disertatiunea latina despre literatur'a vechia romana
publicata in Analii gimnasiali dein a. 1858, —; inse totu cu ore-care diferenţia, precumu se va pote cunosce dein alăturarea a tote trele.
In editiunea dein a. 1847, catalogulu e cu1 multu mai micu de câtu in cesta, nu numai pentru câ pre atunci-mi lipsau mai multe, ce le câştigai mai in coce, ci si pentru câ inca nu percursem pre tote,	câte le aveam,	si	asia	nece	nu aveam
cause de	a me provoca	la	ele,	nece	le poteam
inca cita.
Dein care causa si semnele citatiunei acestora documente dein editiunea prima s'au scaimbatu. intru a doua.	.
Dupa acestu catalogu era se registrâmu mai antaniu cuventele si semnificatiunile uitate seau. mai rare dein dialectulu dacicii, — inse pentru atare colectiune ne lipseau inca multe: cârti, estracte etc.;. de acea oam si amenatu pana la alta ocasiune si atunci, pre cumu si in editiunea mai noua.
Deci ne restrinsemu, a registrâ dupa ordinea gramaticale numai formele cele vechie si mai corecte, incependu dela declinatiune, prein verbe si tempure-le loru, pana la derivatele dein participia, unde amu stătu.
Aceeaşi ordine se oserbâ si in editiunea a doua, inca si testulu mai totu, de câtu cu scaim-bari si cu adausa, unde copi'a monumenteloru si estracteloru ne dă mai multe miediloce de pertractare.
In partea a' II. carea se incepu in decursulu anului 1848, si avea se tracteze despre scriptura seau ortografia, mai antaniu ne semtîramu ne-volîti a premite, in grati'a noiloru abonaţi, una recapitulatiune despre limba romanesca, împreuna cu opiniunile diverse despre ea, mai alesu dein partea strainiloru, — cari le amu retienutu, scaim-batu si inmultitu dupa impregiurarile mai noue, anumiţii adaugundu opiniunile unora scrietori celebri mai vechi, precumu a' dalmatinului Luciu, italianului Del C h i a r o, ungurului P r a y, si grecului F o ti no. Apoi trecumu la opiniunile despre scriere, si anume despre limb'a si ortografi'a Organului, in carele se publicau aceste discusiuni, cari inca s'au modificatu in editiunea adoua.
Aci inse furamu intrerupti prein evenemente-le anului 1848, si asia ce eră mai esenţiale dein asta parte, remase necontinuatu pană in a. trecutu
87	-
candu de nou luandu firulu acestora cercetări, le si contintiai pană in capetu.
In acestea mai antaniu am scrisu de acele patru punte dein sistem'a nostre, dein cari amu datu unu estrasu in disc.ursulu nostru dela A. Iulia dein a. trecutu, publicaţii aici in Nr. I. pag. 5 seqq., —- despre accente, u finale, rednplecatiunea eosu-nantiloru, si de principiulu etimologicii.
In legătura cu acest'a apoi de principiulu foneticu, si de cele mai cunoscute sisteme ortografice, atâtu fonetice, câtu si etimologice, dela autori cis- sî trans - danubiani: I. Molnar, S. Clainu, Gr. Sincai, S. Korosi, I^JiiuLai,,. P. Maioru, C. Rosa, si M. Boiagi; adau-gundu si unele reflesiuni pentru etimologisti, de usiilu vorbirei, fipsarea limbei, si asupr'a alfabetului preste totu si dein sistem'a nostra.
In urma amu aclausu si formele ortografice mai vechie si mai corecte de câtu cele usi-tate acumu, adunandule si registrandule totu dein acele cârti betrane, dein cari adunasemu in partea prima si formele gramaticali, luandu in ordine totu alfabetulu, cu vocali si cu consonanţi cu totu, împreuna cu unu registru de nume, verbe si particule, culese totu dein aceli vechi scrietoiL cumu le scrieau eli, si le pronunciau neindoitu, mai corectu, de câtu ai noştri ceşti moderni.
Inca si aceste forme ortografice, a r ch a i s t i ce, tote le amu demustratu, câ si pre cele gramaticali, cu testimonia seau citate autentice, nu dein unulu. seau	doi,	ci	dein toti autorii	catalogului	nostru,
si le	amu	fi	potutu demustrâ	si de diece	ori cu
mai multe, deca ne lieitâ spatiulu seau deca vo-lieamu se abusâmu cu patienti'a lectoriloru preste necesitate, de ora ce la unele dein formele ortografice, câ si la cele gramaticali, in adeveru aveamu unu nuoru demarturi e, nubes testiu m.
Si ast'a amu facutu, demustrandu si citandn, pentru câ se nu cugete ceneva, câ in deductiunile nostre amu esîtu dein cerculu fapteloru istorice si amu divagaţii in regiuni imaginarie. Pentru câ, de si suntemu mari admiratori ai imaginatiuniloru fromose la loculu loru, in poesie sî aliuria, inse pre campulu istoriei si alu fapteloru complenite (celi vechi diceau cumplite) nece una data nu amu aflatu gustu la atari trascendentie.
Se pote, câ voru fi unii, cari in deductiunile loru se voru spatia, nu numai pana la carmini-le Sibilei cari nu mai esistu, ce totu ar' mai fi de
suferiţii	de	aru	estâ,	si	de	aru	fi	fostu scrisa	celu
puci nu latinesce, deca nu romanesce, ce nu mise pare, a nevolia potendu crede, câ betran'a de la Cum'a, care erâ greca, va fi potendu sci macaru una boba latinesce, necumu se pota scrie noue cârti de cârmim, sî ce carmini! — ci chiaru pana la Indi'a vechia cu Bram'a, Visnu si Siva, cu Ved'a, Ramaian'a si Mahabarat'a loru. Cale buna!
Cercetările nostre suntu mai modeste, nu trecu preste marginile dateloru istorice, si in compara-tiune etimologica ne amu restrinsu in adensu numai	la	limbele popora-loru,	cu	cari	suntemu in
fratîti	mai	de	aprope,	fora	de	a	ne	sui	pana la
Noe	si	mai departe, — si	cu	cari	amu traitn,
noi seau parentii noştri, sute de ani in bene sî reu. Er' pre cele alalfe mai depărtate le amu lasatu si le lasâmu celoru, ce siau facutu studia mai intensa si mai ^profunde in oceanulu filologicii de prein Asi'a, Afric'a, si Americ'a, si deca mai suntu si alte parti de ale lumei pamentene, de ici pana la luna.
A tât'a despre cuprensulu im genere, er' cele al alte in detaliu le voru cunosce mai bene, celi cesi vorn lua patientia de a percurre acestu opu alu nostru, ce-lu recomendâmu onoratului publicu romanu, selu accepteze celu pucinu cu atâta pa-tientia, câta amu avutu inse-ne adunandu, spendendu, estragundu, combinandu, scriendu, si tiparindu, in tempu de atâti ani, dela teneretie pana in betranetie. Si deca contempuranii voru fi nede-repti intru apretiuirea acestora studia îndelungate, celu pucinu următorii, sperezu, câ voru fi mai imparţiali, câ totu de un'a.
Ce voru judecă eli, — aceea va fi judecata derepta, fora apelatiune.
b)	Catalogulu.
Eca ce am scrisu la §. XXI, pag. 100 seqq.
„— Trecemu la limb'a nostra de dein coce de dunăre, in provinciele Daciei Traiane, precurmi o aflămu in cele mai vechia monumente romanesci, tipărite si manuscrisa, pana catrâ a. 1700, de candu limb'a romanesca suferi una revolutiune mare, introducunduse limb'a baserecesca de acumu in tote provincie - le, dupa tipulu si modelulu limbei dein Romani'a mica:::).
*) Vedi §. XLV, despre dialectulu baserecescu, pag. 261 seqq., si §. XLVII nota 2 pag. 275, unde amu
—	88
Monumentele acestea intru adeveru suntu prea pucine si ele, inse cu multu mai numerosa de câtu ale fratiloru dein provinciele transdanubiane; cele manuscrisa mai pucine de câtu cele tipărite.
Inse si câte se mai afla, mai tote suntu forte rare, si autoriulu acestora cercetări numai cu multa nevolia a venitu la câştigarea celoru mai multe, nu a toturoru; multe inca suntu sî defectuosa.
Funtane-le asestea representeza limb'a roma-nesca deplenu, dupa cumu se graiâ in Trni'a cu părţile Ungariei, in Moldov'a cu părţile ei antice, sî in Romani'a. —
Dein acestea dâmu si aici unu catalogu mai micu, care va se cuprenda numai cele de mai mare valore filologica dein acelu periodu, si numai cele ce le posiedemu insi-ne seau celu pucinu le avumu a mâna si le folosiramu. Câ-ci suntu si altele de mare pretiu, de cari numai aflaramu câ esistu seau esisteau, inse nece nu le vediuramu, de unele nece macara atât'a nu scimu, deca se mai afla unde-va.
Acestu catalogu, l'impartîmu dupa trei provincie mai mari in trei parti, dein cari cea de antaniu contiene pre ale Trniei câ cele mai vechie deintre tote, er' a dou'a si a' treia pre ale M o 1 d o v i e i s României. Antaniu cele tipărite, apoi pucinele manuscrisa.
Spre liusiorarea citarei, ordinandu - le cronologice pre ale fia - cărei provincie, de una data le pu-nemu in frunte si u n a litera latinesca iniţiale, sub care se va cita fia-care carte.
I.	Transilvane.
A.	Tetravangelu, de Coresi,	fol. Brasiovu,	(1570).
B.	Cazani'a I., de acel'asi,	fol. Brasiovu,	(1575).
C.	Cazani'a II., de acel'asi,	fol. Brasiovu,	1580.
D.	Pentateuci!, de Tordasi,	fol. Orastie,	1581.
E.	Cazani'a IL, editiunea II.	fol. A. Iulia,	1641.
F.	Nou Testamento, de Silvestru,	fol. A. Iulia,	1648.
Gr.	Psaltirea, de acel'asi,	4-o. A. Iulia,	1651.
H.	Catechismu, editiunea II.	8-o. A. Iulia,	1657.
I.	Sicriniulu de auru,	4-o. Sebesiu,	1673.
K.	Cărare pre scurtu,	8-o. A. Iulia,	1685.
L.	Diaconariu,	4-o. A. Iulia,	1687.
M.	Euchologiu,	4-o. A. Iulia,	1689.
memoratu pre Anthimu Iberianulu, Damaschinu, Cesari u siFilaretu episcopii Remnicului, auctorii versiunei cartiloru baserecesci pre la inceputulu seclu-lui XVIII.
II.	M o 1 d o v a n e s c i
N. Cazania pre totu anulu,	fol. Iasi,	1643.
0. Siepte sacramente,	4-o, lasi, P. Legile imperatesci,	fol. Iasi, Q. Psaltirea in versure,	4-o. Unievu, R. Acathistu,	4-o. Unievu, S. Liturgia,	4-o. Iasi, T. Euchologiu	4-o. Iasi, V. Psaltire rom. serbesca,	4-o. Iasi, X. Paremiariu,	4-o. Iasi, Y. Vietie-le santiloru, 2 tom.	fol. Iasi, Z. Divanalu lumei, de D.Cantemiru, fol. Iasi,		1645. 1646, 1673., (1673.) 1679. (1680.) 1680. 1683.' 1683. 1698.
ILT. Ungrovl achic e.		
Aa. Canonele SS. Apostoli, Bb. Cazania pre domenece, Cc. Cuventari baserecesci, Dd. Cazania pre totu anulu, Ee. Pravil'a (cea mare), Ff. Cluciu (chiaea), Gg. Liturgia serb. si roman., Hh. Evangeliu romanesce, Ii. Apostolu romanesce, Kk. Bibli'a V. si N. Testam. LI. Margaritulu, Mm. Mărturisirea credentiei, Nn. Evangeliu grec. si roman., Oo. Evangeliu romanesce, Pp. Lumin'a,	4-o.	Govor'a,	1640. fol.	Govor'a,	1642. 4-o.	Campu lungu, 1642. fol.	Dealu,	1644. fol.	Tergovistia,	1652. fol.	Bucuresci,	1678. 4-o.	Bucuresci,	1680. fol.	Bucuresci,	1682. fol.	Bucuresci,	1683. fol.	Bucuresci,	1688. fol.	Bucuresci,	1691. 4-o.	Buzeu,	1691 fol.	Bucuresci,	1693. fol.	Sneagovu,	1697. 4-o.	Sneagovu,	1699.	
IV. Manuscris3 a.		
Qq. Pravila de Eustratiu, Rr. Mestecatu L, Ss. Mestecatu II., Tt. Mestecatu III. Vv. Mestecatu IV., Xx. Evangeliu, Yy. Liturgia cu minature, Zz. Mestecatu (VII),	fol. Moldov'a, 4-o. Transilv. 4-o. Transilv. 4-o. Transilv. 4-o. Transilv. fol. Roman. 4-o. Roman. 8-o. Transilv.	(1631.) 16 . . 16 . . 16 . . 16 . . 16 . . 16 . . (1700.)
V. a d a u s u.		
AA. Psaltirea, de Coresi, BB. Ciaslovetiu, CC. Ciaslovu, DD. Cazania, EE. Invetiature, FP. Florea darure-loru, GG. Pânea prunciloru,	fol. Brasiovu, 8-o. A. Iulia, 8-o. A. Iulia, fol. A. Iulia, 8-o. Sneagovu, 8-o. Sneagovu, 8-o. A. Iulia,	1577. 168(8.) (1696.) 1699. 1700. 1700. 1702.
XX. Msu mestecatu V. YY. — mestecatu VI. ZZ. — Psaltirea de Corbea,	fol. Transilv. 4-o. Transilv. 4-o. Transilv.	1672. 16 . . (1700.)
Pana aci, ce amu scrisu in §. XXI la loculu citatu.
— 89 —
In notele acestui §. amu datu si titlii fia-careia de in aceste cârti, unde ne au fostu cunoscuţi, imprenna cu alte descriptiuni si anotate I la fia-care, cari inse aici nu le potemu reproduce i	pentru mulţimea loru, ci ne restringemu numai la
pucinele.
De Core si sub A, amu atensu in analecte pag. XVIII in testu si in note la acesta pag. si la cea urmatoria. Diplomele, ce le avemu pentru acesta famelia, suntu optu, dein cari 5 intrege, er' 3 numai cu inceputu si capetu. Le vomu publică. In locu de Pravila in Analecte p. XIX lit. D., amu indereptatu in Principia nota 3 la A: Pra-xiulu, care inse nece pană, astadi nu sciu, deca se mai afla unde-va.— Er' Psaltirea, ce nu o aveamu, candu scrieamu Analectele, prein miedi-locirea Dlui A. Odobescu, mis'a tramesu dela In.
Ministerul alu Culteloru dein Bucuresci in 26 Nov. 1862 pre usu, pentru care si aici le aducemu cea mai via multiemita. Esemplarulu inse nu e in-tregu. De cari vedi in Principia in not. 6 la §. XXI pag. 117.
De episcopuju Tordasi, sub D, vedi si ce amu anotatu in Acte si fragmente la pag. 272 not. a, dupa una notitia de mân'a lui Sam. Clainu scrisa pre marginea unui fragmentu msu dein Dietionariulu seu, ce se află in bibliotec'a Basili-tiloru de aici, inse in revolutiune a peritu. Numai câtu cestu dela Clainu se numesce Pauîu, er celu dein Pentáteucu Michailu. Fost'au eli doi episcopi, seau numai unulu, nu sciu; in casulu dein urma, numele Paulu ar' fi dein erore; anii nu repumna, celu dein 1569 potea se vietiuesca si in 1581.
(XII.) COLUMN'A TRAIANA.
IV.
Historia utriusque belii Dacici a Trajano Caesare gesti, ex simulachris, quae in columna ejusdem Romae visuntur, collecta auctore F. Alphonso C ia con o.
(Urmare.)
Bellum Dacicum Primum.
Prioris belli a Traiano Augusto adversus Da-cos suscepti, initium. Qui postquam Italia exces-serat, alpibus traiectis ad Noricos, nunc Styriam et Carinthiam, cum copiis pervenit: per eandem viam iter fecisse ab urbe in Germaniam, cum a Domitiano Caesare Romanis legionibus praefice-retur, Plinius in panegyri auctor est.
Profectionem vero Traiani Augusti in Daciam quarto imperii sui anno extitisse fastorum monu-menta produnt: et dum aetatis ageret XL Vili. Nam XLV imperare coepit, non ut Dion Cassius scripsit XLII, quod neutiquam temporum seriei cohaerere poterai Cum enim ipse vixerit annos LXIII, menses IX, dies IV, imperaveritque annos XIX, menses V, dies XV, consequi necesse erat, aut XXIII annos ipsum imperasse, aut certe LXI obiisse, utrumque tamen a rei veritate abest : ut ex historia ipsius et fastis, publicisque tabulis potest cognosci. Nec incommodum fuerit hie annotasse, quod ego diligentissime investigavi, Traianumlta-1 i c a e urbe, Hispali proxima, VII Idus Novembris natum, VI Kal. Februarii imperare coepisse, et
AKCHIVU peutru FILOLOGIA, si ISTORIA..
Inceputulu bătăliei antanie in contr'a Daciloru de Traianu imp., carele esiendu de in Italia, si trecundu alpii, ajunse cu ostea la Norici, acumu Stiri'a si Carinthi'a ; cà - ci Pliniu in panegiricu serie, cà elu pre aceeaşi cale calatori dein Rom'a in Grermani'a, candu Domitianu imp. l'a fostu pre-pusu legiuni loru romane.
Monumentele fasti-loru arata, cà purcederea lui Traianu imp. in Daci'a se tempia in anulu IV alu imperiului seu, er' alu etatei in alu XLVHI-le. Pentru cà incepù a imperati in alu XLV, nu in alu XLII, cumu serie Dio Casiu, ce nece se potea acordă cu seri'a tempure-loru ; fiendu cà elu trai ani LXIII, lune IX si dîle IV, sì imperati ani XIX, lune V, si XV dîle, de unde ar' caută se. urmeze, cà au se fia imperatîtu XXIII ani, au se fia moritu fiendu de LXI de ani, care inse amendoua suntu de parte de adeveru, precumu se potè cunosce dein istori'a lui, dein fasti si documentele publice. Unde mai anotezu, ce io forte de amennuntulu am cercetatu, cumu Traianu s'a nascutu in Italic'a, aprope de Ispale, in 7 Nov., in 27 Ian. ineepù a 12
90 —
VI Idus Augusti diem ultimum obiisse. Erat autem Italica, urbs Hispaniae Baethicae, ad ripas Baethis fluvii sita, decern ab Hispali miìliaribus distans, cuius nunc ruinae amplissimae visuntur non longe ab oppido, quod Alcalá del Rio dicitur, ubi Ha-drianus et Theodosius imperatores etiam orti.
Causae huius belli suscipiendi Traiano Augusto fuere: pecunia gravări, quam-quotannis Daci capiebant: illorum copias in dies et vires augeri, efferatiorique subinde animo ferri*) : provincias finí-timas in amicitiam populi romani, fidemque suscep-tas, iis summopere infestări : gloriae aviditas, quam supra maiores ea sibi via comparare tentabat, vin-dicandae injuriae dedecorisque abolendi desiderum, quod ex prodigato nuper exerciţii, signisque le-gionum amissis, conceperat.
Dacia, regio olim fuit situ miinitissima, trans Danubium collocata, mediam Tibisco travio alluente ; provincias complectitur, nunc Transylvaniam, Vua-lacliiam, et Moldaviam dictas. Ab ea Sarmatiae parte, quae nobis Russia et Podolia est, Tyra fluvio dividi vetercs geographi scripsere. Ab inferiori autem Moesia, quae nunc Bosna et Servia existit, Istro amne disjungitur. Circuitus eius pa-tebat, Dione, Ammiano Marcellino, et Sexto Rufo auctoribus, decies centena millia passuum: id est mille milliaria Italica, quae conficiunt CCL leucas hispánicas, et totidem milliaria communia germanica. Regio plurimum montuosa, arduisque alpi-bus cincia, fodinis auri argentique et aeris abun-dans, frumenti, armentorum et pecoris ferax.
Dacis per id tempus Decebalus rex praeerat, qui 0 p p i u m S a b i n u m viram consularem, et C o r-nelium F uscii m praefectum cohortium praeto-rianarum, duces a Domitiano Caesare, cum ingen-tibus copiis misses, turpi clade deleverat.
Daci unus populus eademque gens*) cum Ge tis fuere, licet Strabo libro VI I seductus di-versum censuerit. Hos namque fuisse veros Ge-tas sicut et Dacos, a Germanis et Gothis originem traxisse, e Scandia produse insula: Herulos ab-egisse Istri ripas habitantes inibique consedisse, ñeque semel oceupatas sedes unquam mutasse, aliove concessisse, et Jornandus in historia, et divus Hieronymus super Eusebium attestantur. Germa-nis praeterea eosdem annumeratos, illorumque lin-gua fuisse locutos, Plinius item et Jornandus pro-
imperatí, er'in 8 Augustu a repausatu. Italic'a era una cetatea in Ispani'a Bethica, situata la ripe-le> fluviului Bethi, diece mile depărtata de Ispale, ale căreia ruine forte mari se vedu acumu nu departe^ de cetatea, ce se chiama Alcalá del Rio, unde I Adrianu si Theodosiu (celli mare) imperatii inca ! se nascura.
Caúsele inceperei acestui belli de Traiautt imp. au fostu : ingreuiarea cu banii, ce in tota I anulu i - luau Dacii, immultirea ostiloru si poterei acelor'a dein dì in dì, si de acea sumetî'a lorit crescundu si mai tare, infestarea provincielora învecinate, ce erau cuprense in societatea si apărarea poporului romanu, prein incursiunile acelor'a; dorirea de gloria, ce sperà a sio castiga pre asta cale preste celi mai dein a-ante ; si de asi resbuná in-juri'a si ruşinea decurundu patita, pierdiendu ba-tali'a si flamurele legiuniloru.
Daci'a, era unu tienutu ore caudu forte in-tanfii , deincoio de Dunăre, Tis'a currendu prein miedilocui; acumu contiene provincie-le Transil-vani'a, Valachi'a si Moldov'a. De partea Sarmatieir ce adi se chiama Rusi'a si Podoli'a, se despartiea prein Tira, cumu scriu vechii geografi. Er' de Mesi'a, carea acumu e Bosni'a sì Serbi'a, se desparte prein Dunare. Giurulu ei, dupa Dio Casiu, Amianu Marcelinu si Sestu Rufu, era de unu milioni! de pasi, adeca de una milia de mile italice, cari facu CCL leuce ispanice, si totu atâte mile germanice preste totu. Tienutulu ei e forte muntosu, si in-cungiuratu de munti forte inalti, cu forte multe fodine de auru, argenfu si ararne, indestulatu cu bucate si vite mari si mice.
Pre Daci in acelu tempii imperatiea Dece-balli, carele pre generării Oppili Sabinii barbati! consulariu, si pre Cor nel iu Fus cu pre" fectulu gardei imperatesci, tramesi de Domitianu cu nespuse osti, ia batutu uritu si ia nemicitu.
Dacii erau acel'asi poponi si totu una naţiune cu Getii, de si Strabo in lib. VII insielanduse almentre crede. Cà-ce si Iornandu in istoria si S. Ieronim despre Eusebiu testifica, cumu ca aceştia au fostu adeverati Geti, si cà Dacii s'au trasu de in Germani si Gothi, sì esìndu dein insul'a Scandia, au alungatu pre Heruli, de lenga Dunare, sì s'au asiediatu eli acolo, de unde nu s'au mai mutati? aliurea. Afora de acea si Pliniu si Iornandu de-chiara, cà aceliasi erau numerati intre Germani si vorbeau in limb'a acestor'a. Nece suntu de a se
Di-
videre. Neque andiendi sunt, qui vocum affmitate decepti existimant, Danos esse Dacos, vel Daniam Paciam. Nam Dania eadem est, quae Cimbrica Chersonnesus, hodie Danmarex et Iuitlant, et cor-ruptius Dinamarcha appellata, longissime a nostra Dacia dissita. Est enim Dania septentrionalis oceani peninsula maritimae Saxoniae lateri adhaerens, quam olim Cimbri habitarunt, quos postea Marius tlelevit, in Italiani irrumpere conantes : de quorum spoliis trophaea Mariana dieta Romae excitata fue-re. Daci autem, de quibus nobis in praesenti est sermo, Pannoniis et Sarmatis sunt contermini, Tran-sylvani, Vualachi, et Moldavi hodie dicti, olim acer-rimi et pugnacissimi niilites, qui saepe multimi detrimenti Romanis intulerunt. Sub Cotisone enim rege in Pannonias et Moesias irrumpebant concreto gelu Danubio. Contra quos Cornelius Len-tulus ab Augusto missus, tres eorum duces cum magnis copiis delevit: citeriorem ripam praesidiis munivit, satis victoriarnm putans, posse illos pro-hibere. Dein Augustus eosdem coercere paransi qui se in Pontum et Thraciam effuderant, morte praeventus est. Mox Domitianus per alpes Julias itinere facto, biennio Pannonios, domuit, cura nul-lus ad eum diem ausus fuisset ad Danubium arma transferre, quamvis saepe insultantibus barbaris; cum Dacis tamen bis infeliciter congressus, duces et signa amisit, licet de iis Romae victus potius quam victor triumphaverit. Subsecutus Traianus, Dacorum insolentiam haud diutius ferendam ratus, adversus eos arma movit, duabus factis expedi-tionibus.
Sub priorem, ad pacem petendam supplices compulit: sub posteriorem multis proeliis attritos se dedere, Decebalumque ipsorum regem in de-sperationem lapsum, manus sibi inferre coégit : Dacia in provinciam romani imperii redacta.
Sub Gralieno perditissimo imperatore Dacia amissa est A u r e 1 i a n u s desperans retineri posse, omnem Daciam trans Danubium, sublato exercitu provincialibus reliquit: abductosque ex ea populos in Moesiam collocavi t, appellavitque suam Daciam, quae duas Moesias divideret, Serviam et Bulgariam hodie dictas, ut Vopiscus in Aureliano scribit. Nunc Daci partim Turcarum regi tyranno subsunt, par-tim proprium. Principem agnoscunt, quem vulgo Vaivodam vocant.
Ex Asiaticis Parthi, ex Europaeis Thraces et
crede, celi ce, insielati de semenarea numeloru, judeca, cumu câ Dacii suntu Dani, sî Daci'a Dani'a. Câ-ce Dani'a e totu acea, ce orecandu se numea Chersonesu Cimbricu, er' acumu Danmarex si Iutland, seau corupte. Dinamarc'a, carea de Daci'a nostra e forte depărtata. Pentru ck Dani'a e peninsula in marea nordica, alăturea cu Sasoni'a de lenga mare, unde orecandu locuieau Cimbrii, pre cari apoi iau stersu Mariu, vrendu se irrumpa in Itali'a, si dein a' caror'a prede se redicara in in Rom'a trofee - le numite Mariane. Er' Dacii, de cari ne e vorb'a aici, suntu vecini cu Panonii si cu Sarmatii, astadi numiţi Transilvani, Valachi, si Moldavi, er' una-deiniora soldaţi forte ageri si bataci, cari forte multa stricatiune facura adese ori Romaniloru. Câ-ce sub regele Cotiso, inghiaciandu Dunărea trecură in Panonie-le si Mesie-le amendoue. In contr'a caror'a Corneliu Lentulu, tramisu fiendu de Augustu, talia pre trei generări ai loru cu multe oştiri, intari rip'a de dein coce cu garnisone, crediendu câ. destule învingeri au facutu , deca- i pote conteni. De aci Augustu preparanduse ai in-frenâ, pentru câ se respandisera prein Pontu si Traci'a, fu precuprensu de morte. Mai tardîu Domitianu trecundu prein alpii Iulici bătu pre Panonii, nemenea pana aci cutezandu a portă bătălia la Dunăre asupr'a barbariloru, de si adese ori - si băteau jocu; inse cu Dacii de doue ori s'a luptatu fora succesu, pierdiendu generări si fla-mure, desi au triumfatu in Rom'a, mai multu in-vinsu de câtu invingutoriu. Urmandu Traianu, si ne mai potundu suferi insolenti'a Daciloru, redicâ armele asupra-le, in doue speditiunu
După cea de antaniu, elui strimtorâ a se rogă de pace; er' dupa a dou'a sfermandui in multe lupte, i costrinse a se supune, er' pre Decebalu asi face morte cu man'a lui dein desperatiune; facundu deiiî Daci'a provincia romana.
Sub Gr aiien u, cehi mai ticalosu imperatu, Daci'a fu pierduta. Er' Aur e li an u, desperandu a o mai pote tiene', lasâ tota Daci'a de dein colo de Dunăre provincialiloru, scotiendu ostile, si pre popora-le scosa dein Daci'a le asiediâ în Mesi'a, numinduo Daci'a sa, ce eră intre Mesi'a dein susu si dein diosu, cari acumu se numescu Serbi'a si Bulgari'a, cumu scrie Vopiscu in Aurelianu. Dacii acumu, parte suntu supuşi tiranului rege Turcescu, parte-si au principele loru, caruiai dîcu Voda.
Deintre popora-le asiatice Parthii, er' dein 12*
—	92
Daci, molestissimi et acerbissimi Romanis hostes fuere.
Daci autem adeo strenui erant, ut multo plu-res clades Romanis intulerint, quam acceperint; gloriabantur enim Martem, quem bellorum deum vana gentilitas credidit, smim incolam fuisse, cui rei allusit Vîrgilius III. Aeneid. dicens:
Multa movens animo nymphas venerabat agrestes Gradivumque patrem, Geticis qui praesidet arvis.
Cuius etiam rei meminit Vegetius lib. I. cap. 28.
XV.	Dr a vus fluvius, Germanis Drag dictus, insignis et navigabilis, e Noricis alpibus ortus, rapidus, et violentus, in Danubium recta fertur meridiem versus, ad cuius ripas exercitum Tra-ìani Augusti primum consedisse, aliquot conjecturis colligimus. Noricum autem appellabatur, quod nurc Styriam et Carintbiam dicimus ; in descensu alpium regiones suppositas, per quas ex Italia ad Germa-niam, et inde ad Pannonios et Dacos iter compen-diosius existit.
XVI.	Horrea, instar parvorum casirorum, ag-gere et vallo munita, frumento et omnis generis commeatui reponendo, et hinc ad castra, prout né-cessitas posceret, in militum alimenta perducendo, veteribus procestria, quasi casiris próxima, dicta ; horrea nos, vel repositoria fragum subcastrensia, appellare possumus.
XVII.	Procestria haec loco montuoso et aspero extracta, tam munitiones per ripam Dravi fluminis perductas, quam militum custodias tuentur.
XVIII.	Strues lignorum, ad munitiones ca-strorum, cibos condiendos, impedimenta bellica, pon-tesque conficiendos collecta, et ordine quodam dis-posita et a sservata.
XIX.	Foenilia, seu palearía, in pabulum equo-rum jumentorumque castrensium asservata, in eam-que formam composita, ne ab imbribus corrumpi, aut ventis dissipari possent, utque a caeteris no-cumentis et injuriis immunia essent, in castra, pro-ut oceasio exigeret, tuto transferenda.
XX.	Castella per intervalla disposita, editis asperisque collibus, ripis Dravi fluvii imminenti-bus, vallo, aggere, et fossa munita, praesidioque militum tenta, interim dum locus opportunus me-tandis castris occurrat, ut si quae hostium irruptio fieret, intercipiendi commeatus gratia, tempestive
Europeni, Thracii si Dacii fura celi mai aprici g| mai rei inimici ai Rom anilor u.
De almentrea Dacii atâtu erau de bravi, câtit cu mulru mai multe pierderi au facutu Romaniloni j de câtu au suferitu. Ei se lăudau, câ Marte, pre* care nebun'a paganetate-lu credea a fi dieulu bătăliei ora, ar' fi fostu colocuitoriulu loru, dupa cumfl atinge Virgiliu in Aeneide III., dîcundu: Multe cugetandu cu mentea, adora nimfele selbateee si pre Marte parentele, care e patronulu campilora Getici.	Er' Vegetiu anumesce in libr. I. cap. 28.
XV.	Fluviulu Drau, ce Germanii-i dleu . Drag, mare si navigabile, ese dein munţii Noricif rapede si furiosu, curre spre media-di dereptu in i Dunăre, la ale căruia ripe mai antaniu s'a asie- ; diatu oştea lui Traianu,' precumu dein mai multe semne culegemu. Er' Noricu se chiamâ pre atunci, ce acumu se dîce Stiri'a si Carinthi'a, tienute puse la polele alpiloru, prein cari e mai scurtu drumului dein Itali'a catrâ Germani'a, si de aci catrâ Pano-nieni si Daci.
XVI.	Magasine, că nescari castele mice, întărite cu siantiu si gardu. erau pentru bucate si merinde de totu genulu, de unde apoi se duceau in castre, dupa lipsa, spre nutrirea ostei, si fiendu câ erau aprope de castre, se numeau si proce-stria; er' noi le potemu numi granaria si magazine.
XVII	. Atari granaria, estructe in locu inaltu si aspru, apărau atâtu proviantulu adusu la rip'a Draului, câtu si custodie-le (locure de paza) mi-litarie.
XVIII.	Gramade-le de lemne, pentru forti-ficatiunea castreloru, facerea bucateloru, pentru unelte belice si punţi preste riuri, ce se culegeau si in orecare ordine erau despuse si păzite.
XIX.	Claie de fenu seau de palia spre nu-tretiulu caliloru si viteloru de castre adunate si asiediate in acea forma, câ se nu le strice ploie-ler au se le rasipesca venture-le, si câ se se pota apară de ori ce stricatiune, dein cari apoi dupa impregiurari se se pota duce in castre fora pe-riculu.
XX.	Castele despusa in ore-cari distantie, mai alesu in locure mai inalte si aspre, la ripele Draului, intarite cu siantiu si gardu, si păzite de garnisone, numai pentru unu tempu, pana candu s'ar' află locu comodu spre punerea castreloru, pentru câ in casu de irraptiune ostile, spre ocu-
— 93 —
occurri queat. Quod et Vegetius lib. III. cap. 8, in hune m o dura edocuit.
Si non reperitur antiqua mnnitió, opporfunis locis, circumdata maioribus fossis tumultuaria castella firmantur. Nara a castri s diminuto vocabulo sunt nuncupata castella. Intra quae in angariis ali-quanti pedites equitesque degentes, tutum iter com-meatibus praestant. Difficile enim hostis aci ea loca audet accedere, in quibus a fronte et a tergo no vit adversarios comm orari.
XXI.	Faces accensae per fenestras castellorum productae, quibus nocturnae hostium insidiae, vel incursus si qui essent, explorări, praesentiri, et mature praecaveri possent.
XXII. Praetorianus miles ante fores castelli, seu potins augariis, vigil, intra quod tandiu Tra-ianus Augustus consederat, quandiu castra loco opportuno figerentur. In editioribus autem locis excubant, quo eminus hostes observare valeant. Fides autem et vigilantia militum, sicut et com-plexu manuum, ita digiti erectione significabatur. Qui mos est hodie receptissimus. Quoties autem milites inducuntur indices elevantes, praetorianos eos esse, stipatoresque corporis Augusti, custo-diamque eius per vices agere, ex serie simulachro-rum huius columnae deprehendimus. Cum autem haud fieri posse videretur, in speculis per totam noctem vigilantes singulos permanere, ideo in qua-tuor partes ad clepsydram sunt divisae vigiliae, ut non amplius quant tribus lioris nocturni» ne-cesse sit vigilare. A tibicine omnes vigiliae, et fìnitis horis a cornicine revocantur. Idóneos ta-men tribunos et probatissimos eligunt, qui vigilias circumeant, si qua emerserit culpa, quos circnito-res appellant.
XXIII. Libris peculiaribus annotabantur quoti-dianae in pace vigiliae*) item excubiae sive an-gariae de omnibus centuriis et contuberniis, quae vicissim milites faciebant: ut neqiiis contra justi-ţiara praegravaretur, vel alicui praestaretur immu-nitas. Nam de singulis centuriis quaterni équi-tés et quaterni pedites, qui excubias noctibus fa-cerent, eligebantur. Equités extra valium nocturnas excubias agebant. Perdiem autem castris positi alii post meridiem, propter fatigationem hominum equorumque, angarias faciunt. Nomina eorum, qui vicibus fungebantur suis, brevibus inferebantur. Si
] parea proviantului, de buna ora se se pota intem-! pina. Ceea ce si Vegetiu in lib. III cap. 8 asia ne invetia.
Deca nu se afla fortificatiune vechia, numai de câtu se formeza in locu comodu castele, incon-giurate cu siantiure mai mari. Pentru cà castele se numescu dela castre in diminutivu. In la-intru acestor'a asiedati in paze pedestri si calareti, tienu aparata calea pentru proviante Pentru cà inimi-culu a nevolia cuteza a se apropia de acele locure, in cari scie, cà inimiculu se tiene si dein a-ante sì dein dosu.
XXI.	Faclie aprense, scose prein ferestrele casteleloru, cu cari alesiure-le de nopte ale inimicului, seau năvălirile ce s'axu tempia, se se pota cerca, presemtì si infempiná de buna ora.
XXII.	Soldatu de garda inantea usiei caste-
lului seau in paze preveghiandu, unde Traianu imp, siedea, pana candu castre-le se puneau in locu comodu. Eli păzeau inse in locure mai in-alte , de unde se pota luá a-mente de parte pre inimicu. Er' fedeletatea si preveghiarea pretoria-nului se insemneza prein împreunarea manure-loru si inaltiarea degeteloru, care datena si acumu e forte latita. Deci ori unde se figureza soldati cu degetele redicate, dein seri'a figureloru acestei columne se afla, cà suntu pretoriani si păzitori de corpulu imperatului, si cà in ordine stau la paza. De	ora	ce	inse	se	vede,	cà	nu	era	cu	potentia,	cà
in paza se remania tota noptea aceliasi preveghia-tori, de acea pazele erau impartite in patru parti í dupa orariulu de apa, asia câtu nu erau costrinsi i a preveghiá mai multu de trei ore noptea. Tote pazele se chiamaa cu fluerulu, si se revocan cu cornu. De acea inse totu se alegeau tribunii celi mai apti si mai fedeli, cari se cerceteze pazele, de s'ar' tempia ceva reu, cari se numeau cercuitori.
XXIII. Preveghia-le de tote dìlele in pace se semnau in anumite carti, precumu si pazele dein tote centuriele si decuriele, cari erasi soldaţii le făceau, pentru cá nu ceneva se se apese fora de-reptate, er' altuia se ise dè scăpare. Pentru cà dein fia-care centuria se alegeau câte patru calareti si patru pedestri, cari se faca preveghia-le de nopte. Călăreţii preveghiau noptea aforà de gardu, er' diu'a, candu cástrele erau asiediate, altii dupa a miedia-di făceau pazele, pentru cá se nu se fati-geze omenii sì călii. Numele celoru, ce si pleneau ordinea lora, se scrieau in indici scurte. Er'deca
94 —
autera exibant milites ad vigilias vel angarias fa-ciendas, tubicine vocante operabantur, et rursum tubicine admonente cessabant, auctore Vegetio lib.
II . cap. 19 et 22, et lib. Ill , cap. 8.
XXIV.	Munitiones per Dravi fluvii ripas us-que ad castella perductae, ne hostes per alveum amnis navigantes, subitam aliquam incursionem
in procestria vel castella molirentur.
XXV.	Galea seu cassis, capitis armatura aenea subter mentum alligari solita.
Consueverant vero milites omnes pileis, quos Pannonicos vocabant, ex pellibus uti. Quod propte-rea servabatur, ne gravis galea videretur homini in proelio, qui gestabat aliquid semper in capite, Vegetio attestante lib. I. cap. 20. Crediderim au-tem huiusroodi pileos galeis assutos, ne aes caput offenderet, cum intercederei mollius aliquid
XXVI.	Clypeus aereus trium pedum longus, nonnunquam duorum, vel minimum unius et semis, militi romano olim in usu fuit.
XXVII.	Chi amy s, vestimentum militare, laxum, nodo vel fibula connexum, quod supra numé-ros, vel in alterutrum latus rejici poterat, a Nu-ma romanorum rege primo repertum, auctore Suida.
XXVIII. S a gum, vestimentum militare per-breve et succinctum. non fluens sed artus undique exprimens, quod candidum fuit, et index belli, si-cut toga pacis : sicut ex VIII Ciceroni s Philippica colligitur: quod Hispani et Itali saium vocant, manicas illi superaddentes, quibus antiqua saga mi-litarla destitnebantur, utebantur autem omnes mi-lites sagis in hello, exceptis consularibus. Licet aliquibus id genus vestis coriaceum videatur, quod hispani cu era, itali colletto, nunc vocant.
XXIX.	Campestre, vestimentum militare ab umbilico ad genua, et parum infra descendens, quod pudenda et foemora tegefcat, subligar alias dictum, a braci s eo differens, quod brevius et strictius, bracae autem diffusiores et laxiores erant. Italum vulgus braghe vocant, sicut hispani zaragueles: nam eos, qui in usu nautis^sunt ampliores, proprius cal zones appellant.
XXX.	C a 1 i g a e, tegumentum tibiarum militare, ad médias duntaxat tibias pertingunt, nunc Latinis tibiali a dictum: Italis et hispanis, calze, dictae.
soldaţii esieau se faca preveghiare seau paze, se chiamau cu tubele, si er' dupa sunetulu tubei se intorceau, precumu adeveresce Vegetiu in lib. II.
cap. 10 si 22, si lib. III. cap. 8.
XXIV.	Munitimiile se duseră pre ripele Dravului pana la castele, pentru câ nu inimicii navegandu pre albi'a fluviului se cuteze cu liutele a navali asupr'a magasineloru seau casteleloru.
XXV.	Coifu seau gal ea, armatura de arame pentru capu, ce se lega sub barba.
Toti soldaţii inse portau pelarie de piele, ce' le dîceau Panonice. Care de acea erâ in usu, pentru câ portandu totu deun'a ceva pre capu, se nu se paria grea omului gale'a in bătălia, precumu spune Vegetiu in lib. I, cap. 20. Credu inse, câ aste pelarie erau cusute de coifu, câ se nu veteme capulu, fiendu ceva mole intre ele.
XXVI.	Scutii de arame trei pietiore de lungu, une ori de doua, seau cehi pucinu de unulu si diumetate, erâ in usu ore candu soldatului romanii.
XXVII . Clamida, vestimentu militariu. largu, ceseinnodâ seau infibulâ, si se potea arunca pre umeri, seau intru una lăture, aflatu mai antaniu de Num'a regele Romaniloru, cumu spune Suid'a.
XXVIII. Sagu, vestimentu militariu, scurtu si strimţii, nu largu, ci pretotendinea stringundu membre-le, care erâ albii, si erâ semnu de bătălia, câ tog'a semnulu pacei, precumu se cunosce dein Philipic'a VIII a' lui Cicerone. Ispanii si Italii-lu numescu saio, avendu inse mânece, cari sagulu romanii nu le avea. Toti soldaţii inse portau sagu in bătălia, afora de consulari ; macara câ unor'a se pare acestu vestimentu a fi fostu de piele, care acumu ispanii - lu numescu c u e r a , er' italii colletto.
XXIX.	Campestru, vestimentu militariu, dela buricu pana la genuchi si ceva mai diosu, cu care se copereau copsele, almentrea nuniitu sub-1 e g a c u 1 u; intru atât'a diferindu de b r a c e, c erâ mai scurtu si mai strimtu, er' brace-le mai lunge si mai large. Italii-lu numescu braghe, er' ispanii zaragueles, câ-ci pre cele usitate matrosiloru, ce sunt mai large, le numescu mai anumitu cal zones.
XXX.	Calige, coperementu militariu de fluere, ajungundu numai pana la miediloculu flue-reloru, caror'a latinii acumu le dîcu tibialia, er' italii si ispanii calze.

XXXI.	Calc e i militares, qui teretibus ha-benis astricti in cancelli formam pedibus necteban-tur, solas plantas muñientes, soleae vel crepidulae alias nuncupati.
XXXII. Semi spatha genus gladii, quo mi-lites nonnulli, spatha brevius, utebantur. Spatha enim longior erat, et eadem cum gladio, quam di-vus Augustinus frameam et romphaeam dici asse-nt, hispani et itali s pad am*) vocant. Hi autem tres milites per intervalla dispositi excubantesque, in angariis persistere dicuntur, nam per diem alii mane, alii post meridiem, propter fatigationem, quam pauci perpetuam durare non polerant, angarias fa-ciunt: idemque prorsus per noctem.
XXXIII. Clypeus veterani militis aereus, quem catenula circumambit, floribus et orbiculis quibus-dam distinctus: vel ornamenti gratia ita factus, vel ob egregium aliquod facinus commissum coneessus. Aut certe, ut Vegetius dicit lib. II, cap. 18. Ne milites aliquando in tumultu proelii a suis contu-bernalibus aberrarent, diversis cohortibus diversa in scutis signa pingebant; quae ipsi digmata nominabant. Sicut et in adverso scuto uniuscuius-que militis, literis erat nomen adscxiptum, addito ex qua esset cohorte, quave centuria.
XXXIV.	S c a p h a, seu fluviatilis navis e procestriis, vel castellis potius, vinum et acetum transportans, in militum usum, qui iter agentes ripas fluminis tenebant, quos alimenta et caetera necessaria per amnis alveum navibus sequebantur. Scapham hanc vinariam recte ab onere dicere pos-sumus.
XXXV.	Cuppae, similes prorsus iis, quae nunc ubilibet in usu sunt, vinum et partim acetum continentes, quas milites ex castellis extractas a ripa in vinariam navem transferentes collocant.
XXXVI.	Scapha, seu fluviatilis navis frumento onusta, quod intra saceos, funiculis seu chordis adalligatos, e castellis in castra perducitur an-nonam exercitui futurum.
XXXVII.	Clavus gubernandae navi idoneus, similis iis, quibus nunc in suis naviculis regendis naucleri utuntur.
XXXVIII.	Scapha alia, seu navis vinaria flu-viatilis altera, vino onusta, ex castellis in castra, a nautis militibus perducenda.
XXXIX.	Danubius, fluviorum omnium Eu-ropae maximus, LX amnibus miuoribus auctus me-
XXXI.	Calciuni militari, ce se legau pre pietiore cu curele rotunde in form'a grăteei, si scuteau numai talpele; almentrea numite si solee si crepidule.
XXXII.	Spatha scurta, una specia de sabia, usitata unoru soldaţi, mai scurta, câ spat'a; câ ce spat'a erâ mai lunga si tota un'a cu gladiu, pre care S. Augustinu o numesce framea si romphea, er' ispanii si italii spada. Er' aceli trei soldaţi pusi in distantie si pazindu, se dîcu a stâ in an-garie, câ-ce dîu'a unii demaneti'a, alţii dupa a miedia-di tieneau paz'a, pentru ostenela, care nu toti o poteau rabdâ necontenitu: si asemenea si preste nopte.
XXXIII. Clipeulu seau scutulu veteranului erâ de arame, incongiuratu cu unu lantiugu, si de-pictu cu flori si ore cari circuli, seau pentru or-namentu facutu asia, seau concesu peutru vreuna fapta destinta; seau mai adeveratu, cumu dîce Vegetiu lib. II cap. 18: pentru câ soldaţii nu candu-va in tumultulu luptei se se ratecesca de la consocii sei, pre scutele-loru depingeau semne de-stinte dupa diversitatea curtiloru, ce eli le numeau digmata. Precumu si in partea dein la-intru a' scutului erâ scrisu cu litere numele fia-carui solda-tulu, si alu curtei si alu centuriei, dein cari erâ.
XXXIV.	Cumba, seau nae de rin, ducundu vinu si ocetu dein magasine seau mai bene dein castele pentru soldaţi, cari purcediendu se tieneau de ripele fluviului, er' dupa eli urmau bucate si alte necesaria in nai pre albi'a lui. Care cumba o amu pote- numi scafa vinaria.
XXXV.	Butoia asemeni celoru, ce astadi suntu in usu pretotendenea, tienendu vinu si ocetu una parte, cari soldaţii scotiendule dein castele le ducu de le punu in naea vinaria.
XXXVI . Scafa seau nae de riu, încărcata cu bucate băgate in saci legaţi cu funie seau corde, si duse dein castele in castre, câ se fia soldatiloru de premenda.
XXXVII.	Lopata pentru deregerea naei, asemenea celoru, ce astadi suntu in usu la nautari intru derectiunea nailoru.
XXXVIII.	Alta scafa, seau nae vinaria de riu, încărcata cu vinu, ce erâ selu duca soldaţii nautari dein castele in castre.
XXXIX.	Dunărea, celu mai mare dein toti fluvii Europei, immultienduse cu LX de riure mai
— 96 —
dio ferme eorum numero navigabili, non secus ac Nilus Aegyptius fluvius, septem ostiis in Euxinum pontum descendit; mille ducentis milliaribus ab ejus fonte decursis. Plinius censet oriri eum in jugis Arnobae montis Germaniae ex adverto Rau-rici,	Galliae oppidi, lib.	IV,	cap.	12. Cum	autem
non	a monte Abnobae,	ita	enim	in Plinio	legen-
dum est, sed e fontibus quibusdam ebullientibus prope villam notissimam, quae patria lingua D o -neschingen appellato, erumpat, adeo ab initio exiguus, ut vix sit anseribus navigabilis. Per in-númeras labitur gentes, Danubii nomine, immenso aquarum auctu, et demum per Thraciam recta in Pontum Euxinum fertur. Hune rectè Virgilius III Georgicorum, unico versu pulchre descripsit, cum ait:
Turbidus et torquens flaventes*) Ister arenas.
XL. Sumulachrum Danubii, fluvii inter omnes Europaeos, ut diximus, maximi, annidine corona-tum, magna copia istius plantae in eiusdem ripis proveniente, faciem orientem versus, et dextrum brachium, quo cursum dirigit, habet. Ubi primum Illyricum alluit, et Dravum et Savum minores amnes intra se recipit, Ister appellatus, Danubii nomine abolito, ut Strabo et Stephanus attestantur. Hunc fluvium Ammianus Marcellinus lib. XXII, Ovidius in IV. de ponto, et Ausonius poeta Gallus, elegan-ter descripsere
XLI.	Dextrum Orientem, sicut sinistrimi Oc-cidentem significare auctores sunt Pythagoras et Aristóteles I lib, de coelo, Plato iteni Galeno tra-dente, orientales esse dexteras, a quibus initium motus, laevas autem occiduas docuit. Licet Varrò lib. VI, latinae linguae, contrarium sentiat, cui et Plinius subscribit, minus exacte rem perpendentes. Hoc simulachrum Danubii dexterem, quo labitur tendens, versus orientem properare cursumque suum dirigere, facile concipimus.
XLII.	D r a v u s fluvius in Danubium se mer-git prope Nandaralbam oppidum et arcem in-signem, olim Taurunum seu Albam Graecam, nunc autem vulgo Belgradi!m appellatimi, non longe e Bacia antiqua inferioris Pannoniae urbe *) teste Cuspiniano in oratione protreptica ad sacri romani imperii principes.
XLIII. Exercitus ex castris, urbe vel oppido, Istro próximo, sua signa sequens proficiscitur. Sin-guli autem milites dum progrediuntur thoracati,
mici, dain cari mai diumetate suntu navigabili, cà" si Nilu-lu fluviulu Egiptului, pre siepte gure se versa in marea negra, trecundu una milia doue sute de mile dela funtânasi. Pliniu cugeta, cà Dunărea se nasce dein muntii Abnobei dein Germania, dein dereptulu Rauricu-lui, opidu in Gali'a (lib. IV cap. 12). Inse nu dein munţii Abnobei, cumu scrie Pliniu, ci dein ore-cari funtâne sar-torie aprope de cetatea cunoscuta, ce in limb'a germana se numesce Donauschingen, esiendu, la inceputa atâtu e de mica, câtu nece gascele mi potu se innote in apai. De aci sub nume de Dunăre trecundu prein naţiuni nenumerate, si inmul-tienduise ap'a preste mesura, in urma prein Thraci'a se duce dereptu in marea negra. Virgiliu forte bene o descrie intru unu singurii versu dîcundu (in a III de lucrarea pamentului): Dunărea turbure si invertendusi aren'a galbinosa.
XL. Figur'a Dunărei, celui mai mare fluviu, cumu amu dîsu, intre toti fluvii Europeni, corunatu cu trestia, planta care forte copiosa cresce in ri-pele ei, cu faci'a spre resaritu câ sî man'a derepta, in catràu se duce. Candu ajunge la Iliricu, st cupreude in sene Dravu-lu si Savu-lu, ambi riure mal mici, se chiama Istru, pierdiendusi numirea de Danubiu, precumu testifica Strabo si Stefanu. Fro-mosu l'au descrişii Amianu Marcelinu lib. XXII, Ovidiu in a' IV de Pontu, si Ausoniu poeta galicu.
XLI. Pithagor'a si Aristotele in lib. I despre ceru, dîcu cà derept'a semneza orientele, er' stang'a occidente-le ; asia si Plato dupa marturi'a lui Galena, a dîsu, cà dereptele suntu orientali, de unde e ince-putulu miscarei, er' cele stânge occidentali. De sî Varrò, in a VI'-a de limb'a latina, almentrea judeca, cu care sî Pliniu tiene, ne considerandu lucrulu destulu de acuraţii. Dein acesta figura a' Dunărei cu derept'a intensa spre unde curre, liusioru pre-cepemu, cà alerga catrà oriente.
XLII. Fluviulu Drau se arunca in Dunăre aprope de Nandoralb'a, opidu si cetate de frunte, ce mai de multu se numea Taurunu seau Alb'a greca, er'acumu B e 1 g r a d u, nu departe de vechi'a cetate a' Panoniet de diosu, numita Bacia, precumu adeveresce Cuspinianu in cuventarea indemnatoria catrà principii imperiului romanii.
XLIII. Oştea pleca dein castre, cetatea seau opidulu mai aprope de Istru, urmandu flamurele sale ; fia-care soldaţii fiendu indiauatu, cu galee-le
— 97 —
galeis humeris fibula astrictis, sentis item et gla-diis armati procedunt, valium seu hastas ferentes, in quarum summitate saculus alligatus, pane re-ferais bis cocto; pera ubi caseus et salita caro, vas aquae vel vino continendo, sartago condiendo *) cibo, et demum tyroenestis comminuendo. Quod tune maxime fiebat, cum iter esset celerrime con-ficiendum, vel períoca inculta, et deserta et infru-gifera transeundum. Coctum panem hi deferebant nomine buccellatum, cuius nunc in Italia alicubi usus est. Retortum enim in coronulae formam com-mode perfertur: vulgus italum ci amb ellas vo-cat. Sequebanturque ut plurimum pistores exer-citum, quibus erat curae, ex frumento legionibus publiée dato, conficere singulis buccellatum ; Pescen-niumque Nigrum imperatorem, scribit Aelius Spar-tianus, prohibuisse pistores exercitum sequi, etjus-sisse milites omnes buccellato, in locis pacatis accepto, esse contentos. Quod et Blondus ex ve-terum auctorum lectione lib. VI Romae triumphan-tis edocuit.
XLIV. Pondus bajulare usque LX libras, et iter faceré gradu militari, frequentissime milites co-gebantur, quibus in arduis expeditionibus nécessi-tas imminebat annonam pariter et arma portandi. Portabant vero cibaria summum XVII dierum, minimum trium. Nec hoc credatur este difficile, si usus accesserit. Nihil enim est, quod non assidua meditatio facillimum reddat. Quam rem antiquio-res milites factitasse Virgilius III Georgicorum docuit, cum ait:
Non secus ac patriis acer Eomanus in armis Injusto sub fasce viam cum carpit, et hosti Ante expectatum positis stat in agmine castris.
Et Cicero Tuseulanarum II: quis labor? quan-tus agminis? ferre plus dimidiati mensis cibaria, ferre siquid ad usum velini: nani sentimi, gladium, galeam, in onere nostri milites non plus numerant, quam humeros, lacertos, manus. Arma enim membra militis esse dicitur.
XLV. Sciita in longiorem formam quadrata, a clypeis multis modis differebant. Materia in pri-mis, quae in clypeis aerea, in scutis lignea ex multis segrnentis compacta erat: magnitudine et figura etiam dissidebant, auctore Varrone.
XL VI. P o n s ligneus super Istrum, trajiciendo ad alteram fluminis ripam militi, navibus fluviatili-ARCHTVU pentru FILOLOGIA sì ISTORIA.
legate la umeri cu fibule, cu scuture si spate in-trarmati, candu purcedu, si portandu lancie, in crescetulu caror'a era legatu unu sacutiu cu pane de doue ori copta, una traista cu casiu sí carne sarata, unu vasu cu apa seau ocetu, una tegania spre a derege bucatele, si unu cucitasiu de dumicatu brandia. Care se făcea mai alesu, candu aveau se calatoresca rapede, seau prein locure nelo cuite si necultivate seau forá frupte. Panea copta, ce o portau cu sene, se numea buccellatu, care si	astadi	e	in	usu	pre	alocurea	in Itali'a;	si	era
liusioru de portatu, fiendu formatu cá una coro-nutía, pre care italii-lu numescu ciambella. Dupa oste urmau mai totu de un'a pitari, cari aveau in grige, se coca atari colaci pentru fia-care dein graulu, ce se impartía legiuniloru. Aeliu Spartianu serie, cá Pesceniu Negru imp. nu lasa, se urmeze pitari dupa oste, ci fia-care soldatu se se multie-mesca cu colacii căpătaţi in locurele paciute. Ceea ce comprobá si Blondu dein lectiunea autoriloru vechi, in lib. VI de Rom'a triumfatória.
XLIV. A porta in spate greutate pana la LX de punţi si a purcede cu pasiu militariu, se inde-torau forte adesu soldaţii romani, cari in espeditiuni grele erau nevolîti asi porta si merendea si armele. Er' merendea, ce o portau, era celu multu pre XVII díle, celu pucinu pre trei. Nece se creda ceneva, că ar' fí a nevolia, deca se dedá; pentru cá nemica nu	e,	ce	se	nu	se pota	facilita	cu	esercitiulu.	De-
spre care lucru, cá asia făceau vechii soldaţi, ne spune Virgiliu in a IIFa Georgice-loru, dîcundu:
Nu almentrea, decâtu cá Romanulu ageru in armele patriei, candu purcede suptu unu plicu prea greu si stá in a-antea inimicului, punendusi in ordine cástrele, in a-ante de a fi asteptatu. Sî Cicero in a' ü'a Tusculaneloru: Câtu lucru? câtu in ceta? asi porta merendea pre mai multu de una diume-tate	de	luna,	asi	duce	totu	ce	voru	se	aiba	de
lipsa; câ-ce scutulu, spat'a si coifulu, soldaţii noştri nu le numera intre greutăţi, mai multu cá pre umeri, bracia si mânure. Cá armele se numescu membre-le soldatului.
XLV.	Scutu-lu, patratu cu forma mai lunga, in multe modure diferesce de clipeu. Mai antaniu materi'a, care in clipei e de árame, in scute e de lemnu, compusa dein mai multe fragmente; inca sî dupa mărime si forma erau diverse, cumu spuneVarro.
XLVI. Punte de lemne preste Dunăre, spre trecerea soldatiloru de cea parte a riului, combinata 13
—	98 —
bus constrains, et ad utramque alvei extremitatem, quo firmior esset, revinctus. Scapbas enim de sin-gulis trabibus excavatas cum longissimis funibus, interdum etiam ferreis catenis secum legio porta-bat, quatenus connexis*) eiusdem (sicut dicunt) monoxylis, supertextis injectisque tabulatis, flumina, quae sine pontibus vadari nequeunt, tam a pediti-bus, quam ab equitatu, sine periculo transeantur. Ut Vegetius dicit lib. II.
XL VII. Omnes signiferi, quamvis pedi-tes, loricas minores accipiebant, et galeas ad ter-rorem hostium leoninis pellibus tectas, jubis supra collum et humeros profuse pendentibus. Et licet Vegetius ursinas fuisse huiusmodi pelles doceat, Virgilius tamen leoninas eas fuisse censet, quibus signiferi et strenui duces in bello uterentur, quo ferociores visi, maiorem hostibus terrorem in cute-rent. Nam de Aventino loquens VII Aeneid. dicit:
Ipse pedes, tegmen torquens immane leonis, Terribili impexum seta cum dentibus albis. Indutus capiti, sic regia teeta subibat, Horridus, herculeoque humeros innexus amictu.
Potuit autem fieri, ut utrisvis indiscrete sig-niferi in bello uterentur, et ursinis et leoninis ; sed quae hic exprimuntur, imâginem referunt, non ur-sorum sed leonum, cum ex unguibus pendentibus facillime deprehendantur.
XLVIII. Signa concordiae, in quibus ex-tent a manus perferebatur intra lauream coronam, longae hastae affixa, ornamentis quibusdam hinc inde pendentibus; quae pacis tempore in aerario asservabantur, et belligeraturi promebant, ut Li-vius in VII.
XLIX. Apud Romanos nihil unquam in bello aquila frequentius, honoratius aut sacratius fuit: ita ut Romana cognomento appellari meruerit, cuius ductu totum fere subjecerint orbem. Qui aquilam signifer gestabat, a qui lifer dicebatur; et singulis legionibus unica dumtaxat aquila prae-ferebatur aurea, ferculo seu hastae longae praefixa: et quo facilius humi defìgi posset, in acutam cu-spidem desinebat. Argenteam aliquando earn fuisse Cicero prima in Catilinam ostendit. Novem autem in legione perfectâ signa extitisse, quot cohortes videlicet, milliaria, quae aquilam ferebat, excepta Dion Cassius, Plinius et Vegetius docuere. Ro-manis legionibus aquilam C. Marius secundo suo consulatu proprie dicavit, quamvis Persae multo
dein nai de riu, si legata la ambe capetele albiei pentru câ mai tare se fia. Câ-ci legiunile portau cu sene scafe scobite deintru unu trunchiu, cu funi forte lungi, une ori si cu lantiure de fieru, pentru câ de in ele împreunate, cumu le dîcu deintru unu lemnu, si coperile cu scandure, se pota trece apele^ ce nu se potu trece prein vadu, atâtu pedestru": câtu si călăreţii, fora periculu; precumu dîce Ve-getiu in lib. II.	-
XLVII. Toti stegarii, desi pedestri, luau lorice scurte, si coifure coperite cu pieli de leu spre spaim'a inimiciloru, come-le spendiurandu pre cerbice si umeri la vale. Si , macaru câ Vegetiu dîce, câ pieli-le erau de ursii, dar' Virgiliu arata, câ au fostu de leu, cari stegarii si generării mai bravi le portau in bătălia, pentru câ, pajen-duse mai crudi, mai multa frica se bage in mţ mici. Câ-ci in a' VII Aeneid. graindu de Aventinu dîce: Elu pedestru, intorcundu pielea de leu, marer nepieptenata, cu peru infioratoriu, si cu denti albif pusa pre capulu lui, asia intra in cas'a regale, in-fricosiatu, si pre umeri imbracatu cu vestimentu Erculeanu.
Si pote fi, câ stegarii si cu un'a si cu alfa-se imbracau in oste, de ursii seau de leu, fora-alegere. Inse cele figurate aici, nu au forma de ursu, ci de leu, precumu dein un gliile ce spendiura prea liusioru se cunosce.
XLVIII. Semnele concordiei, in cari se porta una mana intensa intru una coruna de lauru, înfipte intru una lancia, cu ornamente de ici de colea aternatdrie, — in tempu de pace se păstrau in vestiaria, er' esiendu la bătălia le scoteau, precumu dîce Liviu in a VII.
XLIX. La romani nemica erâ in bătălia mai desu, mai onoratu si mai sacru, de câtu acer'af asia câtu de acea merita a se numi romana/ subtu alu căreia ductu cuprensera mai tota lumea. Ste-gariulu, ce portă acer'a, se chiamâ aquilifer^ er' fia-care legiune avea numai una acera, de aurur ce ise portă in a-ante înfipta intru una ruda seau lancia, carea câ mai liusioru se se pota implautâ in pamentu, erâ ascuţita dein diosu. Cicero in Catalinari'a I, arata, câ une ori erâ si de argentu. Er' Dio Casiu, Pliniu si Vegetiu spunu, câ intru unu legiune intrega erau noue flamure, câte curtif afora de cea de una milia, carea avea acera. La romani mai antaniu C. Mariu, in alu doile consularii alu seu, a decretatu anume acera pentru
—	99	—
ante Romanos auream aquilana, pennas extendenti fiimilem, sacrarunt. Erat et olim apud Romanos prima cum quatuor aliis, lupi, minotauri, equi, apri-que singulos ordines anteiens. Paucis ante annis gola in aciem portari coepta erat, reliqua in castris relinquebantur. Marius in totum ea abdicavit. Ex eo notatum, non fere legionis unquam hybernasse castra, ubi aquilarum non sit jugum. Una legio sub unius aquilae ductu decern cohortes, ut dixi-mus, continebat. Quae, si perfecta existit, pedites habet sex millia centum, équités septingentos vi-gniti sex. Minor numerus esse non debet, maior interdum esse consuevit. Gravem ea armaturam, hoc est principes hastarios, triarios antesignanos : item levem armaturam, hoc est ferentarios, sagit-tarios, funditores, balistarios continebat. Récentes qui adlegebantur milites, puncturis in cute pictis scripti, et matriculis inserti, jurare solebant penmaje-statem imperatoriam : postmodum Christiani religione suscepta, per Deum, Christum, et Spiritum sanctum, et Caesaris nomen jurabant, et ideo militiae sacra-menta dicebantur. Haec de aquila et legione satis.
L.	Signifer manipulum, vel aliud quidpiam pro sigilo gestans, nisi forte laterna erat, quae noclu iter agentibus militibus viam illustraret, quam caeteri sequereutur. Fuit autem manipulus trium contuberniorum, id est XXX militum signum, si-eut concordia cohorti, aquila legioni proprium.
LI.	Praefectus praetorio vel tribunus aliquis thoracatus, cum paludamento profusion, laticlavio, baltheo, a quo ensis pendet, supplices libellos sinistra tenens, vel forsan indiculum militum pontem transeuntium : quare in fine pontis consistens, non videtur progredì, sed potius stare, et centurionibus signiferisque singulatim quid agéndum, quove pro-cedendum indicere. De tribuni autem officio, Cicero lege II, Vegetius et Marcellus de re militari satis superque docuere.
LII.	Imaginarii, si ve imaginiferi, qui in vexillis passim et deorum et imperatorum, ducum-que illustrissimorum depictas gerebant, ut C. Ta-citus lib. V et XVIII, Appianus Alexandrinus lib. II, Suetonius in Vespasiano, et Lampridius in Diadumeno attestantur.
LUI. Signum victoriae, quod erat virgo alata coronam laureami manu porrigens, subjecto orbis globo consistens, in Romanorum acie, quasi bonum et felix omen, quo älacriores proeliaturi milites
legiuni, de si Perşii cu multu mai in a-ante avusera acera cu aripe intense. Er' mai de multu acer'a la romani era împreuna cu alte patru: lupu, tauru, calu, si apru, mergundu in a-antea o-rdiniloru. Cu pucinu mai in a-ante, incepü singura acer'a a se porta in lupta, cele alalte remanendu in castre. Er' Mariu le casa pre tote cele alalte. De atunci s'a oserbatu, ck legiunile mai nece una data nu au iernatu, unde nu era munte de acere. Una legiuue, cumu dísemu, subtu una acera avea 10 curtí, cea perfecta 6100 pedestri, calareti 726. Mai micu nu potea fí numerulu, ci mai mare s'a templatu. Ea cuprendea armatur'a grea, adeca pre antanii lanciari, triari cu semnele in a - ante, si armatura liusiora, adeca, ferentari, sagetari, funditori si balistari. Tenerii recruţi, semnanduse cu punsure in piele si scrienduse in matricule, jurau pre maiestatea imperatoriului, mai tardiu creştinii in religiunea adoptata pre Ddieu, Christu sí pre spiritulu santu, si pre numele imperatului; sí de acea juraméntele miliţiei se numeau sacramente. Acestea destule se fia pentru acera si legiune.
L.	Unu stegariu portandu in mana unu ma-nuchiu seau altu ceva in locu de semnu, de nu era una făclia, ce luminá soldatîloru calea calato-torindu noptea, dupa care celi alalti urmau. Er' manuchiulu era semnulu a trei contubernia adeca a XXX de soldaţi, precumu concordi'a era pentru una curte, er' acer'a pentru una legiune.
LI.	Unu prefecţii de garda seau tribunu in-diauatu cu paliu mai lungu, laticlaviu, cingatória, de care spendiura spat'a, iu stang'a tienendu suplice seau pote unu registru de soldaţii ce treceau puntea; de acea la capulu puntei se pare a stá nu a merge, si a arata centurioniloru si stegari-loru fia-caruia, ce se faca, si in catrâu se merga. Er7 de oficiulu tribuniloru militari scrie Cicero in a II de legi, Vegetiu si Marcelu de lucre-le militari, dein destulu.
LII.	Iconari, seau portatori de icone-le diei-loru, imperatiloru, si generariloru mai iluştri, ce erau depicte pre prapore preste totu, precumu testifica C. Tacitu in lib. V si XVIII, Apianu Ale-sandrianulu lib. II, Suetoniu in Vespasianu, si Lampridiu in Diadumenu.
LIII. Semnulu viatoriei, ce era una vergura aripata intendiendu cu man'a una corona de lauru si standu pre unu globu alu pamentului supusu, in oştea Romana se porta, cá unu semnu de bunu 13*
— 100 —
redderentur, gestari solitum. Caesar V civiHs belli, Herodianus lib. V, Lampridius in Alexandro, Am-mianus Marcellinus lib. XXVIII.
LIV. Pons alter ligneus, scaphis vel cymbis SufFultus, per quem milites in adversam Istri fluminis ripam se tuto conferant, in fine cuius tribunus con-sists, simile atque alter, cuius nuper meminimus, munus gerens.
LV.	Nullo tegmine caput velasse romanos mi-lite?, quandiu in castris versarentur, nisi galea tan-tisper, dum praeliarentur, monumentum hoc antiquitatis argumento est, ubi cuncti detectis capitibus infe-runtur.
LVI. II a s t a e, spicula lata habentes, quae si-cilices veteribus dicebantur, ut inquit Festus; et Ennius : Incedit veles vulgo sicilicibu' latis.
LVII. Liticines seu buccinatores, utrovis enim modo dicuntur, lituos seu buccinas portantes T instrumenta cava et retorta, quae in semetipsa cir-culo flectuntur, quorum sonitu aliquid exercitui nun-ciabatur, aciesque excitabantur. Nam per huiusmodi cornua et tubas indubitatis sonis agnoscit exercitus, utrum stare aut progredi, an certe regredì oporteat, utrum longe persequi*") fugientes, an receptui canere. Buccinatores enim et cornicines ornamentum erant totius legionis, in congressu conflictus et eius re-ditu. Classicum etiam appellatur, quod buccinatores per cornu dicunt. Et quia classicum canitur impe-ratore prae^ente, vel cum in militem capitaliter animadver-tebatur, ideo insigne*) censebatur imperii. Classico Virgilius allusit in VI, cum ait:
Et lituo pugnas insignis obibat et basta.
LV1II. Lancearii seu bastati stipatores corporis Traiani Augusti, hastas longas aereis cuspidjbus munitas gestantes.
LIX. Equi primorum exercitus ducum Traia-num Augustum comitantium, a militibus tenti et as-servati, quibus ephippia seu tegmina ad mollem vecturam inerant, sericea et aurea argentoque ornata, Nonio teste, Froena habebant et habenas, quibus ab equite gubernarentur, phaleras praeterea, et lora quae ad pectus et supter caudam inflexa, ne ephippium excideret, anterius vel retrorsum laberetur, faciebant. Stapedarum autem usus, quibus equilis pedes fulci-rentur, veteribus prorsus ignotus, sicut statuae e-questres, numi antiqui, et universa vetustatis monu-
auguriu, pentru că soldaţii se se indemne a se luptft cu mai multa barbatìa. Cesare in lib. V de bela j civile, Erodianu in V, Lampridiu in Alesandru, A; Marcelinu lib. XXVIIf.
LIV. Alta punte de lemnu, redimata pre scafe seau cumbe, spre a trece soldaţii fora frica de cea parte a Dunărei ; la capulu căreia erasi unu tribunu, că celu mai dein susu, sta" implenendu acel'asi oficiu.'
LV.	Dein acestu moniimentu vechiu se de— mustra, cà soldaţii romani, pre câtu tempu siedeatt in castre, nu portau nece unu coperimentu pre capuj de câtu numai unu coifu pre câtu erau in bătălia, cà-ci aici toti suntu necoperiti pre capu.
LVI. Lancie, avendu talîsia late, ce se numeau sicilices la celi vechi, cumu dice Festu, si Eniu in acestu versu : Merge soldatulu cu lancie (sicilice) late.
LVII. Liticini, seau bucieatori, intr'amendoua modure-le numiţi, portau bucine, adecă instrumente găurite si strambate, cari se întorceau in sene-si cu unu	cercu	de	ararne,	si	prein	alu	caror'a	sunetu	se
nunciâ ceva ostei si se îndemnau la lupta. Cà-ci dein sunetulu acestora corne si trompete oştea cu-noscea de securu, se stè, se purceda au se sé intorne, se persecuteze mai incolo, au se venia in apoi. Bu-cinatorii si cornurarii inca erau ornamentulu a tota * legiunea si in lupta si intru intorcere.
Cântarea bucinatoriloru cu cornu, se numea si clasicnm; si fiendu cà clasiculu se cântă fiendu imperatoriulu de facia, seau candu vre unu soldatu se esecutâ" de morte, de acea clasiculu era" si sem-nulu imperatescu. De clasicu camu atinge si Vir-giliu in VI (Aen. 165), unde dice: Sì cu bucinu si cu lancia distinsu ambia* in giurulu ostiloru.
LVIII. Lanciari (seau hastati) păzitorii corpului lui Traianu, portandu lancie lunge cu ascuţite de ararne.
LIX. Călii generariloru mai de frunte, ce urmau pre Traianu, pre carii tieneau soldati, cu siele seau aşternute pentru siediutu mai moli, de metasa, si aurite seau argentîfe, cumu spune Noniu. Cu frene si capestre, cu carii indereptau călăreţii, afora de acea cu tiente, si curele, cari intense pre pieptu si sub coda făceau, se nu cada sieau'a, seau se se sucesca in a-ante seau in apoi. Er" usulu scare-loru, pre cari călăreţii sesi razime pietiorele, la celi vechi eră cu totulu necunoscutu, precumu arata statue-le calări, numii vechi si tote monumentele
— 101 —
menta aperte demonstrant. Francisais Philelphus primus recentem stapedae appellationem excogita-vit, ne res tam familiaris proprio aliquo nomine de-gtitueretur, quo pedum fulcra seu fulcimenta in equitando significaremus.
LX.	Brachia nuda in castris olim milites ro-manos gestavisse praesens hoc monumentum testatur. Qnem morem hodie observant Turcae cum hostibus pugnaluri.	^
LX¡. S ugge s tus ve! suggeglum (utrovis enim mo do recle dici potest) locus fuit caeleris editior, ex quadratis et sectis lapidibus constructus, si temporis et materiae copia suppèlebat, linde orationem ad milites imperatores faceré, vel inibiscum tribunis vel primoribus exercitus ducibus de rebus bellicis con-sulere aliquidve decérnere solebant, quod esset imperatoria maiestate dignum.
LX1I. Traianus Augustus de bello bostibus acrius inferendo, pugnaque cum ipsis quam primum conferenda, cum Lucio praefecto legionum vel prae-torii decernit, qui comes et praecipuus dux cum Traiano Augusto hac profectione fuit.
dein vechime. Fr. Philelfu fu. celu de antaniu, carele escugeta numirea cea noua de st ape da, pentru câ nu cumu va unu lucru asia familiare se fia lipsitu de una numire propria, pre in care se se însemneze razimele petioreloru in calaritu.
XL.	Totu acestu monumentu arata, ca soldaţii romani ore candu in castre erau cu braciulu neco-peritu; care datena si astadi se oserbeza la Turci, candu se lupta in bătălia.
LXI. Sugestu (lat. suggeslus seau sugge-stum) eră unu locu mai redicatu, coslructu dein pietre pătrate si taliate, deca eră de îndemâna materia seau aveau tempu; depre carele imperatorii cuventau catrâ soldaţi, seau unde se suatuieau cu tribunii seau generării mai de frunte ai ostei, seau decideau ceva, ce ar' fi demnu de maiestatea im-peratesca.
LXII. Traianu imperatulu se intielege cu L u c i u prefectulu legiuniloru seau pretoriului, carele in asta speditiune fu sociu si antaniulu generariu lui Tra-ianu imperatulu, despre bătălia, câtu mai curundu si mai ageru.se se incepa cu Dacii.
Nota. Esplicatiunea de pana aci se tende numai pana la tabl'a VI, dein editiunea Jiostra S. Bartoliane, si cu dereptu cuventu se pote numi de Comentariu perpetuu alu Columnei, in care descreptiunile mai pre largu ale espeditiunei, locureloru, riure-loru, armeloru, datene-loru militarie etc. cuprendu una parte însemnata, nece-saria spre deplen'a intielegere a figureloru columnei.
Citatiunile dein autorii clasici, aici nu le amu verificatu neee produsu, pentru cá se nu lungimu si cu acestea acestu tractatu si asia camu lungu pentru foli'a nostra. Unele erate tipografice, ce. aflaramu in acea edi-tiune, asemenea le amu indereptatu pre scurtu, notandule numai cu una stelutia, totu dein acea causa.
Se va continua.
(IX.)'
TABLE CERATE.
4.
Unu alu V-le tripticu, inse mai micu si nu in-tregu, se afla totu in museulu dein Pestia, publicalu de Erdy, si dupa acest'a de Detlefsen la loc. aratate, cu facsimile si esplicatiuni. Elu contiene unu con-tractu scurtu de detoria in bani, care dupa lectiunea nostra asia suna:
a)	Scriptur'a antania.
aa) Pagin'a prima,
Lin. 1. XLX q d p p r d f rogavet Iul Alexander f p
2.	Alexander Qari — et se eos XLX q s s s mutuos
3.	numeratos accepisse et debere se dixit
4.	et eorum usuras ex hac die in dies	XXXII
5.	dari Iul Alexandro ea qua p f r Iul. Alexander
6.	dari f p Alexander Garicci
bb)	pagin'a a' doua.
Lin. 1. Id fi de sua esse jussit Titius Primitius d a sss
2.	c uf p s
3.	Act Alb maiori XIII K novembr
4.	Rustic II et Aquilino Cos.
b)	Scriptur'a a' doua.
cc)	pagin'a	a'	treia	e forie stersa, si	se pare câ
nece e copiata cu tota diiigenti'a câ cea de an-taniu;	de	acea	si noi cele şterse	le lasâmu
afora, er' cele ce se afla, nu dupa tote linia-mentele le descriemu, ci dupa cumuneindoitu au fostu scrisa de inceputu.
Lin. 1. X sexag.— qua die petierit
2.	probos recte dari fide rogavet
3.	Iulius Alexander dari fide
4.	prom — Alexander Garicci
5.	et se — qui s s s mu —
6.	numeratos accepisse
7.	et debere — dixit et
Ii. Vasidii Victoris Niconis es
Batonis Anto nini
IiTIiVrSs	mm
— 102
dd) pagin'a a' patr'a, seau tabl'a dein urma lipsesce.
Erdy n'a cutezatu alu decifra, si l'a lasatu cui va place selu decifreze si selu esplice. inse Detlefsen s'a apucatu de alu decifra si esplica câtu se pote de bene, afora de pucine locure, care aici le in-semnàmu.
Script. 1, p. 1, lin. 2. mutuis, in loc. de mutuos. 3. nuroeratis in l: de numeratos. 4. XXX , ia locu de XXXII, p. 2. lin. 1. d s s s, in 1. de d a s s s.
Asia si in liniele de pre urma doue dein de-rept'a : in penult. a trecutu pre i, er' in ultîtn'a a scrisu: cius in locu de psius.
..^ Insemnàmu inca, intre numele semnatoriloru de a derept'a in tripticu se afla IRIMITIVS cu I dein a-ante, de acea la Erdy nu s'a ecaimbatu; inse in scriptur'a 1, pag. 2, lin. 1 curaţii se vede scrisu Pri m i ti us, de acea si io tre marturi asemenea este de. a se lege, si I in locu de P pote fi seau dein sinentel'a scrietoriului uiîandu semicerculu dupa linia in figur'a lui P, seau cà s'a stersu cá si alte liniamente.
Testulu dar' ar' suná:
„Denarios sexaginta, qua die petierit, probos recte dari fide rogavit lulius Alexander, dari fide prooiisit Alexander Garicci, ot se eos denarios sexa-ginta, qui supra scripti sunt, mutuos numeratos ac-cepisse et debere se dixit. et eorum usuras ex hac die in dies triginta duos dari Iulio Alexandro, ea qua petierit, fide rogavit lui. Alexander, dari fide promisit Alexander Garicci. id fide sua este jussit Titius Primitivus D. A. s. s. s. C. V. F. P. S. Actum Alburni maiore, Rustico iterum et Aquilino Con-sulibus".
Ce insemneza literele iniţiali dein script. 1, pag. -l, lin. 1, suntu esplicate in scriptur'a a' dou'a; er' ce insemneza cele dein pag. 2 lin. 1 si 2 pe-rindu tabl'a dein urma, unde pote erau esplicale de-plenu	cá	si	cele mai	dein susu,	nu	se	pote	sci,	ci
numai coiecturá, care noi aici nu volîmu.
Notabili dein partea ortografica suntu numai aceste doue. Primiţi us cu unu V in locu de doi, de cari si mai susu amu scrisu in Nr. HI, pag. 48 ; — si form'a preteritului in a 3 persona sing. cu e t : roga vet, in locu de it: rogavit; care forma vechia occurre nu numai in inscriptiunile latine cele mai vechie forte adese ori, ci si in documentele cele mai tardìe. Asia in column'a rostrata: ORNAVET, cá sì exemet, cepet, navebos, totu acolu cu E in locu de I: ornavit, exemit, cepit, navibus. Dein tempure-le mai tardía esemplo nenumerate se afla la Marini, si Spangenberg, la locurile citate mai susu nr. III, pag. 50 not.
Consulii dein acestu tripticu suntu: Q. Iunius Rusticus si C. Vettius Aquilinus, la a. u. c. CMXV, in alu 2-lea anu alu imperatici lui M. An-toninu, er' d. Chr. 162.
Versiune romanesca a mai adauge, nu aflâmn de lipsa; seau de se va cere, o vomu dă cu alta ocasiune, candu vomu mai continuă.
(III.)
DOCUMENTE ISTORICE.
7.
Delà Petru- Voda, dein a. 156ţ,pentru Coresi.
Ks mua jsi Domnezes îu> fletps BB. mi Domn» a toalt ijapa psmineacKi., 4>e[iopsj mapcisi mi npea Esnsjsi Mipqea BB.	Datam Domnia mea a^acti,
nopanKs a Domniei meie cjsni Domnii me.ie K op e c i AOV. mi KS $eiopiï JSI, in.m' Dsmnezes jţj. Ba da, na c-bi 4ie jsi momie ja EtpKineuili din naptea Maniï sn AOK de Kace, mi sn nun-Lnt .itiirt cat, nenlps KT> as Ksmni>pat Kopeci AOT. deja 3>e-qopiï Maniï ansme BoiKa i Tatsj dpent 400 acnpi, nentps KT. as <£oct momiea Maniï BipniKt, anoi KS Eipsj, ne as njitit Kopeci Aor. mi KS ie oas CKOC din Bip, o as npeusit Banii qe ce apats mai esc 400. mi kp eh "fie .isî Kopeci -ior. momie .ia Bj^ds-iemti ptzoape 5, ie as <Poct Bindst ă'hAa ABpst din Il^oemti Jisi Bipra dpen 300 acnpi, nentps KT> de Bpeme as ^pigit mi as B^ndst toate naptea Jsi de momie jsi Kopeci jor., j]itps aieea as Ksmnipat Kopeci ,ior. mi aieje 5 pi-zoape de.ia ABpst dpent 300 ă% acnpi rata, mi a Bindst abpst de a-isi esut, Boe mi ks mtipea tstspop meuiaiuLiop. Dpent aieea am dat mi Domniea mea AKÏ Kopeci jor., Ka cii 41% momie oxaBniKE, i $eio-pLiop .isi, mi nenogLiop .isi mi ctpinenontiop, mi de KitpE nimenea ci ns ce o^teacKs dsnx zica Domnii meje.	Iatt mi m^ptspii am nsc Domniea mea.
JKsnan NedejKO Bej dBopniK, i aesnan han Bej AO-ro$., i IaKO Biet., i Ctan cnxt., i EipKan Kom. i Han ctoj., i Manea m>x., i aesnan Tiopma BC* noct., i icn. ban Bej jor. Is.i. 2. şe«.	III. N
nota. Ex copia vidimata per Didascalum KipisjT. 41
EsKBpeoji 1818.	Dr. B. Popu.
8.
Delà Alexandru-voda, dein a. 1570, pentru aeel'asi.
Ks mua Jsi Dsmnezes Im A-ieKfcandps BB. mi Domns a toata, uapa psmineacKi, ^ciopsji mapejsi mi npea Bsnsjsi Mipiea BB. Datam Domniea mea aiactt nopsnKi. a Domnii me.ie cjsni Domniiimeje Kopeci AOT. mi KS ^eiopiï Jsi, Ktgi Dsmnezes AU Ba da, ka CTA 4>ie AVI momie ja e^pkinemli nap-tea Ksmnatscis Ctan Kpemtinsj toatt, mi din Ktmn»,
-	103
mi din nsdspe, mi din ci.iimtea catsjisì, mi dsnpe ts-tindinea, nentps Kt oas Rsmnipat deja SpcsJ din flskeni nenotsj J8Ì ctan dpent 630 acnpi bani, mi Ispieinti acnpi 200. mi as Bindst Bpcsj de ajsì ssni. Boe mi KS mtipea tslspop meinaiuLiops. jp.CT> CL ce nitie, CB gje $eqopiì AÌÌÌ BtJican Clan mi Bjad ps-zoape 3 dinfp'aqacri. momie, doai pizoapc din Ktm n8J deìKoc, mi*8n ptzop JÌ KT>mnsj de CBC, nentps KT> a8 dat mi ei 150, de oa8 KBinnipat deja t5pcs.i. Iap de aK8m nimenea ajtsj amecteK ce ns aisi a etmani toate momiea jsi Ctan Kpenitinsj. mi eap ci 4ne jsi Kopeci AOTO<§ , 8n pszop, Kape dt KS Kans.i jp. rp-tdina jisi Kopeci jor., qe ecte din naptea Ctoi-KineacKi i MixejeacKì., nentpsKi oas cKiniBat Ko-peci jor. KS Dparsj mi CtaiKSJ mi Enea mi Boctea ini qataJop8, de as datsjsi Kopeci ajtpezop ja .«Badea (Dparsjsi mi) a CtaiKS-isi. mi as CKimEats Kopeci jor. 8n pizop de npecte piş, ve ecte .ia nsntea 4>e-tciop, K8 namscis EapESj, de as dat Kopeci AOT. aqej pizop, iap EapESj ia8 dat ajt p^zop, Kape di, K8 Kan84 ja apiea jsi Kopeci AOT. p^zop nentps pi-zop.	mi	as	CKimBat	de	ajop	BSUT.	Boe KS	mtipea	18-
topop meniamùop, mi din aintea Domnii me^e. Dpent aqeea am dat mi domniea mea cjsui domniei meje qe ca8 zie mai CBC, Ka ex 4>ie de momie mi oxaB-IUKI Ahi mi $eqopi.iop .rei, mi nenonjjop mi ctpi.ne-nojjijop	J8Ì,	mi	de	K^tpi	nimenea	ci	ns	ce	RJE-
teacKi ămiy zica dominei meje. Iatt mi mtptspil am nsc domniea mea, aesnan Nearoe Bej dBop., i Hcsnan Ioan Bej jor., i Epatsj Biet., i Ctan cniitap, i Mitpea Kom., i Badea ctoj. i ronnea naxap., i acs-nan CtoiKa Bej no et. i icnpaB. Ioan Bej AOT. mi am cKpic <I>iepa rptnritiKs. i AV cKasmu opamsjsi BBKS-pemti, Isnie 17, mi deja Adam nini Jitp'acect an jeat ţoM. Jl. II.
Nota. Ex copia vidimata per KipijŢB didascalum BsKspeniTi, 1818, Mai 24. Vidi et originale in pergamena, lingua slavica exaratum. sigillum impressivum cum circulari inscriptiune f neiaT io, AaezandpTb BoeBod tma BaaiHK. in medio arbor, et juxta iliana duae personae corona-tae. P.
9.
Dela acel'asi dela a 1577, pentru acel'asi Coresi.
Ks mùa AÌ5Ì Domneze8 Iw AjeKcandps BB. mi domn8 a toatt jjapa psmimeacKi, 4>eqops.i mapejsi mi npea Esn8jsi Mipqea BB. cin Mixnea BB. Datam Domniea mea aqacli nopsnKi a Domnii meje soia-pi8J8i Domnii meje acsnan Kopeci B. joro4». mi ^eqopuop J8Ì, m. q. Ka CT.Ì 4»ie AHI OHM, jp. B^pKi-
nemti, m. q. Iatx mi mi,ptspiï am n8c Domnia mea: ac8nan haniKO Bej. dBop., acsnan MipocjaB Bej jor. i Ctan cnat., i Mitpea Biet., i Epatsj Kom., i Badea ctoj., i rongea naxap., i Ctoka Bej noct. i icnpaB. MipocjaB. B. AOT. mi am cnpic es Tepre rpamatiK8Ji CKasnsj opamsjsi BsKspemti. Maptie 27, jeat ^n*i.
10.
Dela acel'asi, dein 1577, totu pentru Coresi.
Ks mua	Domn. Iw Ajencandps BB. mi domns
a toati ijapa psm., ^eqopsj map. mi npea Eşn. Mipqea BB. cin Mixnea BB. Datam Domnia mea aqactt npp8mn> a domniei meje EoiapiB.i8i domnii mejte acsnan Kopeci ii. joro^et mi KB ^eqopiï jsi, K^hî Dzes j|ù Ba dipsi, Ka cti 4»ie jsi momie 4a E^pRinemti naptea Bidei mi a 'Pernei J8i $praKi.i toati de momtenipe mi de K8m-nipi>toape, toate naptea Pad8J8i Kpemtinsj din cat, qe oas Ksmnxpat E^da, mi nimwit8pi Ai Kimn opi K^te ce Bop ajeçe Ksmnxpate de Bida mi de l'emeea 48i Ksm-nipi>toape mi. momtenipe, mi toatt naptea Bidei de npetstindinea din cat mi din ani mi din Kbmu, nentps KT, oas Ksmntpat Kopeci B. jorol». deja 4>eqopiî E^diî mi Heja 4>emeea \îsl dpenrt 600 acnpi rata, mi as Ben-dst de ajop Esnt Boe mi KS mtipea tst8pop meqiamijop din CBC mi din acoc, mi din aintea Domnii meje. late dap am dat mi Domnia mea Eoiapisjsi domnii meje Kopeci jor. aj douea, Ka ci «fie jsi mi nenoijuop mi ctp^nenojiijop, mi de Kttpt niminea CT> ns ce KAT>-teacKt dsni zica Domnii meje. Hli miptspiî am nsc Domnia mea : aesnan mainKO Bej dBop., >K«nan MipocjaB Bej. jor., Ctan cnat, Mitpea Biet., Bpat8.i Kom., XapBat cto^., TonHea nax., i acsnan CtoiKa Bej noct, mi ren. MipocjaB Bej jor. mi am CKpic es Ctan jor. jsna jsi Isjie 26, Ji opamsj BsKspemti, mi deja Adam nwi> jitp'aqect an jeat cru.	X II.
Nota. Ex copia vidimata per Dascalum^fifpfffl*,^ BSKBpenji 1818, mai 23.	, P.
(IV.)
PASTI-I ROMANI.
(Urmare.)
A. u. c.		A. a. Chr.
462.	Q. Fabiu Maximu Ourges	
•	D. limili Bruta Scaeva .	. 292
463.	L. Postumiu Megellu III . C. Iunïu Bruta Bubulcu	. 291
464.	P. Corneliu Rufinu M. Curiu Dentata .	. 290
— 104 —
A. ii. c.	A. a. Chr.
465.	M. Valeriu Corvinu
	Q. Caediciu Noctua	. 289
466.	Q. Marcili Tremulu II.
	P. Corneliu Arvina	. 288
467.	M. Claudiu Marcelli!
	C. Nautili Rutilu .	. 287
468.	M. Valeriu Potitu
	C. Aeliu Paetu	.	286 (Va urmá).
üVTo-titie diverse.
Dupa ce editorulu avü si pana, acumu mai de multe ori ocasiune, de ase provoca la scriptele sale publicate mai in a-ante, pentru mai deplena cunoscenti'a loru crede a fi cu cale, a le însemna si aici intru unu scurtu ca-talogu, oserbandu totu de una, ca cele tipărite in Blasiu, câte se mai afla de vendiare se vendu acumu la tipo-grafía de aci cu unu pretiu redusu la 60/1oo> dupa ce autoriulu le vendu cu 30/ioo'
Acte si fragmente latine romanesci pentru istori'a baserecei romane, edite si anótate de T. C. 8-o, Blasiu 1855 (XVI si 280 pagine), crude 1 fl. 85 val. a.
Compendiu de Gramateca limbei romane, edit. III, 8-o, Blasiu 1862 (112 pag.). &._T A; /Ssr,
Crestomaţia seau Analecte literarie, dein cărţile mai vechie si noue romanesci tipărite si manuscrise, ince-pundu dela seclulu XVI pana la alu XIX, cu una No-titia literaria; adunate	s	alese de	T.	C. (tom. I .	8-o,
Blasiu 1858, XXXVIII	si	258 pag.)	cu	1 fl. 85 cr.	v. a.
Cuventu la inaugurarea Asociatiunei romane transilvane in 4. Nov. 1861. aparata in contr'a unei Critice, de T. C. 8-o, Blasiu 1862 (135 pag.) cu 85 cr. v. a.
Elemente de filosofia, dupa W. Tr. Krug, tom. I si II, 8-o, Blasiu 1861—3 (676 pag.) cu 4 fl. 20 cr. v. a.
Elemente de limb'a romana, dupa dialecte si momente vechia, de T. C, 8-o, Blasiu 1854 (VIII si 200 pag.) cu 1 fl. 30 cr. c. a.
Elemente de poetica, metru si versificatiune, de T. C. 8-o, Blasiu 1860 (200 seau 223 pag.), cu 1 fl. 10 cr. val. austr.
Gramateca latina, pentru a II, III, si IV clase a' gimnasiului de diosu, dupa M. Schinagl, de T. C.
Partea I, 8-o, Blasiu 1857 (277 pag.).
— II, 8-o; dto.	1860 (271 pag.), cu 1 fl. 70 cr.
val. austr.
Istori'a santa seau biblica, a Testamentului vechiu si nou, pentru inceputori, scrisa de T. C. edit. II, 8-o, Blasiu 1859 (80 pag.) cu 50 cr. v. a. £(x iter{2)
Forţarea de buna cuvenientia intre omeni, tradusa de T. C. edit. II, 12-o, Sabiniu 1863 (48 pag.), br. 15 cr. val. aust.
Scientia Sântei Scripture,	de T. C, 8-o, Blasiu 1854
(VI si 242 pag.) cu 1 fl. 50 cr. v. a.
In urma:	;,t •
Principia de limba si scriptura, edit. I I immultîfal ' si completata, 8-o, Blasiu 1866 (IV si 407 pag.); ajţjfc: caror'a pretiulu definitivu numi e cunoscutu, ci pote va^f fi de la 1 fl. 50 cr. pana la 2 fl. v. a.
Alte disertatiuni latine suntu publicate in Analii" Gimnasiului dein Blasiu de 1855, 1857, si 1858, si anume:
De latinitate linguae valachicae, 4-o, Blasiu 1855 (5 pag.), impreuna cu una cuventare tienuta in 30 jan. 1855, in memori'a secularia a' infientiarei gimnasiului dein Blasiu (4 pag.); s'a petrecuta.
De nomine Valachorum gentili, 4-o, Blasiu 1857. (7 pag.); impreuna cu una scurta notitia sub titlu: H o -rati ana (4 pag.); s'au petrecuta:
De re literaria Valachorum, 4-o, Blasiu 1858 (13 pag.); impreuna cu unele carmine grecesci inedite, si parerga (3 pag.); se mai afla.
Insemnâmu in fine, câ Compendiulu do gramatec'a romana in edit. IV, s'a tipărita in Sabiniu 1865 si se afla de vendiare in librari'a Sam. Filciu cu 50 cr. v. a.; precumu sî	,
Gramateca latina, partea I , cu 1 fi. 50 cr. v. a., tipărita totu acolo, 1865, si ih aceea-si librăria, do unde se potu trage si acestea si cele mai dein susu.
CORRESPUNDENTIA MARE.
Candu incepui a publica acesta mica folia, publi-culu nu avea a mâna, de câtu unu anunciu scurtu publicata in mai multe diurnale romanesci, de acea nece „, nu poteam pretende nece spera, câ in dat'a mare la una simpla avisare, si in a-ante de publicarea vre-unei programe, se curra prenumeratiunile câ ploi'a. De preten-deam asia cevasi, poteam se trecu de arogante, — er' de speram (rogu a nu se impreuna cojunctiunea cu ver-bulu), amagireami potea fi si mai amara.
Acumu inse, candu si program'a s'a publicata inca • in fruntea nrului I , si erasi atâtu form'a câtu si materi'a, argumentulu si metodulu acestei folie, dupa numerii pana acumu publicaţi, inca suntu destulu de cunoscute, dupa părerea mea, intru atât'a, câtu on. publicu dein aste premise pota se - si faca una conslusiune mai prajbabile si pentru de	aci	in a-ante,	cumu	se	va	urma,	si	ce	pote
aştepta de la continuatiunea acesteia, —
Nu ne remane alt'a, de câtu de nou se recurremu la buna volienti'a onoratului publicu, câ si de aci in colo totu mai multu se ne onoreze cu încrederea sa, — si in sem. II , ce dupa acestu nr. urmeza.
Nr. V. va apare in 1. Jul. a. c.
Corespundentia mica.
Catrâ toti. I'renumeratiunea pre unu auu 3 fl. val. austr. in la-intru, er' in afora 1	Prenurneratiune pre I. Sem. nu se ac-
cepteza, pentru nesulu materiei.