Cărți primite la redacție • Lazăr Popescu, Apocalipsa după Alexianu, Cluj-Napoca: Limes, 2013. • Lazăr Popescu, Eșecul cartofilor cruzi (voi. I - Falsul paradis, voi. II - Cravata roșie, voi. III - Renumele trandafirului), Cluj-Napoca: Limes, 2013. • Lazăr Popescu, Șansa și restul, Cluj-Napoca: Limes, 2013. • Lazăr Popescu, Cosmos In silabe, Cluj-Napoca: Limes, 2013. • Mihai Pascaru, Sentințe, Cluj-Napoca: Dacia xxi, 2013. • Gerardo Vacana, L'orto - Grădina (traducere Doina Opriță), Cluj-Napoca: Limes, 2013. • Liana Mânzat, Visul, Cluj-Napoca: Limes, 2013. • Paul Tumanian, Visul văduvei, Cluj-Napoca: Limes, 2013. • Adriana Teodorescu, Aproape memorie, Cluj-Napoca: Limes, 2013. • Elena Emilian, Patrie, sufletul meu, Cluj-Napoca: Limes, 2013. • Viorica Răduță, Mama Întreabă dacă stau până seara, Cluj-Napoca: Limes, 2013. APOSTROF A-J— Hlt& oaagolu PFOGES CE CPțFOHWE CU PALMJfFJI CEATĂ • Mihai Dragolea, Proces de creponare cu păi arjeni, zmeură și ceață, roman, Pitești: Paralela 45, 2013. • Alexander Baumgarten, Vlnătorul cu o singură săgeată, Oradea: Ratio et Revelatio, 2013. • Eugeniu Sperantia, Studii de filosofia valorilor, ed. Codruța Cuceu, Cluj-Napoca: Mega, 2013. • Jacqueline Jeannel, Ma Roumanie/ România mea, Cluj-Napoca: Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, 2012. Corin Braga, academician Corin Braga, echinoxist, de- canul Facultății de Litere a Universității „Babeș-Bolyai“, au- torul mai multor romane și volu- me de studii scrise în română și în franceză, a devenit la începutul toamnei academician. Nu la noi, ci în Argentina. Imagine de la ce- remonia în cadrul căreia Marcelo Urbano Salerno, președintele Academiei argentiniene, îi confe- ră lui Corin Braga titlul de mem- bru corespondent în Academia Nacional de Ciencias de Buenos Aires. 2 • APOSTROF Apostrof-uI vă urează Crăciun fericit Și La mulți ani! • Desen de Gabriela Melinescu Anul XXIV, nr. 12 (283), 2013 • 3 PUNCTE DE REPER Spre mijlocul anilor 1960, instanțele politico-ideologice de la București lăsau impresia că și-au schimbat poziția inflexibi- lă față de literatura occidentală. Maniheis- mul din deceniul precedent părea depășit, iar politica de traduceri sugera că cenzura acceptă publicarea unor prozatori de diver- se orientări. Dar despărțirea de metoda de creație specifică erei staliniste a fost dificilă; încă erau înfierate tendințele moderniste, obiec- tiviste și - chiar la momentul 1963-1964 - puterea nu dădea semne că renunță la „apărarea fermă a principiilor realismului socialistă Această realitate se vădește într-o informare din 4 aprilie 1964 a Secției Știin- ță și artă a Comitetului Central al Partidului Comunist, care reflecta în principal eveni- mentele derulate la plenara lărgită a comi- tetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din 26-28 martie. Din informare rezultă că obiectivismul și critica larg umanistă rămâ- neau dușmani: activitatea de combatere a ideologiei bur- gheze, critica manifestărilor de obiectivism și apolitism au stat în centrul discuției orga- nizate la sfârșitul anului trecut [1963 - n.n.] de conducerea Direcției de Propagandă și Cultură a cc al pmr cu conducerile revistelor literare, artistice, științifice. In ceea ce priveș- te literatura, au fost relevate unele realizări in- contestabile, dar și o anumită inconsecvență și lipsă de continuitate în combaterea ideo- logiei burgheze. Sunt încă puține la număr sintezele critice ample, capabile să analizeze documentat și profund fenomenul artistic occidental și să demonstreze convingător, cu întreaga finețe a analizei marxiste, superiori- tatea ideologiei noastre. Mai apar încă atitu- dini obiectiviste, care privesc un autor sau o carte din literatura occidentală de pe pozițiile unei critici Img umaniste, democrate și nu de pe pozițiile umanismului socialist [subl. n.]. Delimitarea partinică, chiar în fața fenome- nelor pe care le privim cu simpatie pentru că marchează o căutare pozitivă în cadrul uma- nismului burghez este insuficient accentuată. Conducerilor publicațiilor literare li s-a indi- cat să se preocupe în mod mai sistematic și nuanțat de problemele literaturii occidentale, să manifeste mai multă intransigență ideolo- gică în selectarea și publicarea materialelor, să acorde o atenție sporită sarcinilor care le revin pe acest plan în educația comunistă [subl. n.], consecvent științifică a maselor de cititori. (Arhivele Naționale Istorice Centrale, fond cc al pcr - Secția Propagandă și Agitație, do- sar nr. 2/1964, f. 61-62) Insistența asupra educației comuniste avea să se diminueze mai ales din anii 1965-1966, iar această surdină pe care partidul unic și-a impus-o a fost poate un element central în Anii 1960 A. E. Baconsky și depolitizarea treptată a literaturii Cristian Vasile propagarea și menținerea pentru câțiva ani a „liberalizării"" culturale limitate. De fapt, chiar și în anii de maximă relaxare cultural- ideologică, elita conducătoare a pcr a susți- nut mereu funcția „educativă"" a artei, nu- mai că nu a insistat asupra obligativității ei, ci doar și-a exprimat - câteodată răstit - o preferință. Momentul decembrie 1967 nu a însemnat doar o concentrare a puterii în mâinile lui N. Ceaușescu, ci și înființarea Comisiei idcokgice în cadrul cc al pcr. înte- meierea comisiei a fost anunțată și justifica- tă chiar de Ceaușescu la 6 decembrie 1967 în raportul prezentat cu ocazia Plenarei cc al pcr: pentru îmbunătățirea îndrumării unitare a întregii activități ideologice din țara noastră, pentru atragerea în această muncă a activiști- lor de partid și de stat, care lucrează în fron- tul ideologic, a oamenilor de știință și artă, pentru asigurarea unor dezbateri profunde a problemor teoretice, filozofice, culturale și artistice în vederea înfloririi continue a cul- turii noastre socialiste, la cc al pcr se va crea o comisie ideologică. Ea va avea sarcina să elaboreze smdii și propuneri pentru condu- cerea partidului. (Scânteia, anul xxxvn, nr. 7546, joi, 7 decembrie 1967, p. 6) Acest organ politic avea și menirea de a monitoriza respectarea funcției „educative"" de către scriitori și alte categorii de intelec- tuali. Deci „Tezele din iulie"’ nu apar din senin. Dar să revenim la ultima parte a infor- mării din 4 aprilie 1964 a Secției cc; docu- mentul ne oferă date semnificative atât des- pre cum erau percepuți anumiți scriitori (în cazul de față: Georgeta Horodincă și A. E. Baconsky), cât și despre limitele pe care Comitetul Central al partidului, prin secția sa ideologică, era dispus să le admită: „ple- nara lărgită a comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor consacrată dezbaterilor problemelor literaturii din țările occidenta- le se înscrie pe linia indicațiilor cuprinse în cuvântarea rostită de tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej la conferința organizației de partid București"". în cadrul plenarei au fost expuse mai multe referate, menite să consti- tuie puncte de plecare pentru discuții și do- vedind „un interes accentuat pentru contex- tul social-politic al fenomenului literar, pentru implicațiile sale ideologice"". Dacă „referatul despre proză (prezentat de Geor- geta Horodincă, redactor-șef adjunct la re- vista Secolul xx) a făcut o trecere în revistă a principalelor curente și personalități din Occident"", referatul despre poezie prezentat de A. E. Baconsky „a manifestat în schimb anumite tendințe obiectiviste, combătute pe drept cuvânt de către vorbitori. în acest sens a fost subliniat faptul că în exemplifică- rile tovarășului A. E. Baconsky sunt alăturați mecanic poeți de orientări diferite sau opu- se, fiind ignorați ai desăvârșire unii autori comuniști ([Louis] Aragon, [Pablo] Neru- da ș.a.)“ (anic, fond cc al pcr - Secția Pro- pagandă și Agitație, dosar nr. 2/1964, f. 62-63). Secția ideologică nu avea obiec- ții față de prezentarea celuilalt referent - N. Tertulian - despre dramaturgie. Era ceva mai mult decât o legitimare a lirismului, demers cu care A. E. Baconsky se identificase mai mult sau mai puțin încă de la finele deceniului șase. într-un fel, în umbra sa crește Nichita Stănescu, ca și alți poeți de la începutul anilor 1960. S-a spus despre revista Steaua - de sub conducerea lui A. E. Baconsky - că a fost „singura școa- lă literară a deceniului șase, iar programul său «modernist» este, de fapt, unul anti-re- alist socialist, care respinge tacit dezideratul subordonării esteticului față de politic"" (vezi detalii la Magda Wăchter, A. E. Baconsky: Scriitorul și măștile, Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007, p. 29). Chiar dacă afirmațiile ar fi exagerate, este destul de clar că A. E. Baconsky rămăsese impre- vizibil inclusiv atunci când doar negociază cu puterea, cu secțiile cc, cu cenzura etc. o depolitizare treptată a scriiturii. în acest context, Baconsky este acceptat ca referent și raportor cu diverse ocazii. Dar, încălcând limitele înțelegerii, a sfârșit prin a fi criticat aspru. Pe de o parte, Georgeta Horodincă - cea care cunoștea atât de bine anturajul lui Leonte Răutu et co. (la fel ca și N. Ter- tulian) și era stăpânită de iluzia „marxismu- lui rectiliniu"" (vezi Virgil Nemoianu, Arhi- pelag interior: Eseuri memorialistice, 1940- 1975, Timișoara: Amarcord, 1994, p. 322) - a știut să evite mustrările din partea auto- rităților ideologice. Pe de altă parte, chiar fără a-și arăta spiritul de frondă de odinioa- ră, lui Baconsky pare că nu i se uită orgoliul nonconformist, cristalizat încă din anii 1950. 4 • APOSTROF Poeme de Mariana Bojan Fotografie cu tata Omul care strivea fluturii Pentru ca florile Să moară tinere Trece prin Câmpiile Elizee Cu o umbrelă de plumb în mână. Cu cealaltă Târăște coaja moale A trupului meu Peste haturi. Nu mă doare Dar nu pot culege flori în marginea câmpului. Câteva păsări bătrâne Mă privesc cu subînțeles; Prefă-te mută! îmi șoptește bufnița. Centaurul pe care trebuia Să-l iau de bărbat Râde în gura peșterii sale. Umil, omul îi dă binețe. Acum vor benchetui Până se va schimba Culoarea cerului... Iar eu aș putea culege flori în marginea câmpului Dar florile s-au dus la culcare. O iubire în vis A trecut tinerețea prin parcul orașului fără să mă recunoască. Mama stă cu coatele pe gard urmărind o înmormântare, în nisipurile mișcătoare ale rubedeniilor mi s-a scufundat satul. Toate trenurile mi-au înghețat în gând, călătoresc când mă aleargă pe cer mielușeii Domnului, iubesc lucruri neiubite de nimeni. Fiecare clipă a mea a fost o iubire de vis. Și acum, Doamne de ce mă privești de parcă m-ai vedea întâia oară? Lupul nostru de toate zilele Visându-l Am descoperit Speranța Căutându-1 Am descoperit Timpul Iubindu-1 Am descoperit Singurătatea Pierzându-1 Am înțeles Moartea Pe când îl plângeam Am căzut în gura unui Lup. Unghiul Mort Uneori îmi pare că sunt singură pe pământ, că oamenii au murit cu urechea în așteptare... Carul mare s-a umplut cu bancnote și merge undeva Dumnezeu știe unde... Roiuri de cuvinte, caraule zeloase, călătoresc neînsoțite prin aer. Din pricina lor nu se întâmplă nici Binele nici Răul. Ele sunt romplastul Realității, Unghiul Mort în care omenirea își pierde cadența. Moștenitoarea Toți ai mei erau mărunți săraci, cu dinți mari... După război normele esteticului erau mai laxe Un nor în formă de ceașcă aburindă putea fi o bună masă de prânz Optsprezece oameni, câinele, două capre, în jurul mesei închinându-se cine știe cui... Amețea cerul văzându-i Creșteau unul din altul precum bastarzii, strigau mult, dormeau cum lemnul, jucau în draci spuneau povești niciodată citite, lugărul de la Reformă dădea sămânță pentru la anul (și la mulți ani...) Râcâiau Someșul cu bețele, doi pești - un litru de ulei. Trăiau mult Se uscau pe picioare râzând (sau cine știe...) Moștenirea mea de la mamaica? O diplomă de mamă eroină. Ar mai fi iugărul împărțit în fracții... L-a umflat Primăria Anul XXIV, nr. 12 (283), 2013 • 5 VERTMCAL Corabia lui Dionysos Ovidiu Pecican Secolul al xx-lea a dus dezbaterea teoretică despre teatru în multiple direcții. Una dintre ele s-a dovedit în timp a fi cea care plasează actul teatral printre ipostazele antropologice fundamen- tale, încercând să îi explo- reze atât originile în rea- litatea existențială, cât și metamorfozele, complexitățile, alonja și moștenirea. Multi- plicarea școlilor de teatru din România du- pă 1989 a creat, la rândul ei, cadrul institu- țional favorabil unei dezbateri de idei care, altminteri, poate că nu ar fi cunoscut carac- terul sistematic și persuasiv de care astăzi dă dovadă. Programele masterale și doctorale au fost și sunt în continuare laboratoarele în care vocația interogativă a oamenilor de teatru și a studioșilor din mai multe câm- puri profesionale conexe își găsește împlini- rea, prilejuind pieței de carte recolte semni- ficative. în acest context s-a produs apariția unei lucrări datorate unei eminente artiste a sce- nei clujene, Miriam Cuibus, a cărei maturi- tate artistică prestigioasă ajunge în ultimii ani să fie dublată de monografii ce contri- buie în mod efectiv la mai adânca explorare a orizonturilor teatralității. După ce a de- butat cu Dcgherotip cu Emma la fereastră: Jocurile ficțiunii bovarice, luând ca punct de plecare reflecția lui Jules de Gaultier despre personajul flaubertian ridicat la rangul de tip uman, autoarea a dat la iveală un nou volum, intitulat Ifectul de culise: Teatralita- tea ambiguității ți ambiguitatea teatralității (Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2011, 180 p.), în fapt aproape un volum secund al primului, dacă o anume continuitate la nivelul subiectului și atitudinilor poate • Ovidiu Pecican, Istoria de sub covor: Dezbateri istoriografice, lași: Adenium, 2013. constitui un criteriu de estimare și dacă un raport de complementaritate poate fi baza unei construcții mai ample de natură teore- tică. Explicația circumstanțială este că am- bele cărți sunt, de fapt, derivate dintr-o unică teză doctorală, dar autonomia fiecă- reia dintre ele este în afara discuției, titlurile putând fi citite, fiecare, separat de celălalt. în versiunea proprie eseistei, legătura din- tre teoria și practica teatrală apare și mai strân- să decât lăsau aparențele să se înțeleagă. Nu ascundem faptul că autoarea este o co- mediantă și că demersul teoretic vine după o îndelungată activitate artistică în care a exis- tat și un moment al tentației întrupării fai- moasei Emma Bovary, moment în care s-au ivit primele intuiții și dileme asupra naturii ființei bovarice. Dar cum studiul a fost unul îndelungat, comedianta constată că a pier- dut între timp imaginea necesară întrupării celebrei eroine, așa încât, cu eternă ludicitate și luciditate, cu ghidușă autoironie, dar și cu încântare, își îndreaptă atenția spre „clow- nii“ bovarismului, Bouvard și Pecuchet, care ar putea să completeze șirul personajelor ju- cate în travesti, (p. 8) Melancolie a trecerii timpului, care adân- cește o cunoaștere, dar pare să invalide- ze transpunerea descoperirilor teoretice în practică... Surpriza adusă de apariția cărții este fericită, dar nu imprevizibilă. Experiența profesoratului la catedra de specialitate a Facultății de Teatru și Televiziune din ca- drul Universității clujene permitea antici- pări în această direcție. Dar anvergura inte- rogației depășește împrejurările exercițiului didactic și ale obligativității doctorale la nivelul academic, interesând domenii ce pot fi privite ca fiind conexe, precum: este- tica teatrală, filosofia actului ludic, filosofia culturii, antropologia culturii. „Dominată de f igura histrionului", cartea pune un accent special pe cel perceput ca fi- ind omul-problemă, un tip uman fără de care actorul nu poate fi descifrat în adâncimea condiției lui umane. Caracteristică acestuia îi este versatilitatea identitară, capacitatea de a întruchipa diverse ipostaze, chiar dacă fun- damentală îi rămâne încadrarea în orizontul dionisiacului și trăirea totală în dependența față de muze. Aceste mărci ontice fac din actor un om problematic prin excelență, de- finindu-1, nu in primul rând în zona tehnici- lor teatrale și ale măiestriei, ci ca ființă pa- sional-empatică, dăruită ai trup și suflet ipostazierii unui mod anume, fundamental, de a fi și de a se situa în interiorul creativită- ții. De aici derivă, evident, și validarea exis- tențială a empatiei, a caracterului implicat, pulsional, dezmărginit al modului de a fi al actoru- lui. Evident, interpretarea misiunii omului de scenă în interiorul unui anca- drament care pornește de la vechii greci, dar își fi- xează jaloanele de profun- zime în interpretările lui Fr. Nietzsche și ale lui E. Rohde este un merit care îi revine autoarei textului, care nu ignoră faptul că demersul actoricesc poate fi - și chiar a fost - recon- struit și în alți parametri: cei ai artificialității, ai ad- versității față de sponta- neitate, ai raționalității și detașării, ai ruperii legăturii ai masca (pre- aim în teatrul brechtian). Intr-o astfel de dispunere de planuri discursive, ceea ce străbate cu claritate din text este angajamentul profiind și total al actriței ipostaziate ca teoretician al teatralu- lui și al teatralității într-una dintre liniile majore de evoluție ale artei în cadrele căreia se exersează, dar pe care ea o reconstruiește sintetic și sincronic, cu o admirabilă strin- gență. Deși în decursul carierei sale a avut și șansa de a interpreta roluri concepute la antipodul poeticii mimesisului, ca și a aces- tei ate, a nebuniei creatoare de inspirație divină, pe care o retrasează pornind către sudul Tracici, prin pădurile dominate de Dionysos (și, de ce nu, și de Orfeu) - mă gândesc, de pildă, la rolul din spectacolul de referință cu Memo, pe un scenariu pro- priu, în colaborare cu regretata regizoare Mona Marian, întemeiat pe texte de avan- gardă -, acuratețea novatoare a gândirii ei maliție reconstitutive și fervoarea conținută a parcursului indică adevărata vocație și adeziune a autoarei. Uneori, dimensiunea de profunzime a textului vizează orizonturi pur filosofice. Un asemenea caz este acela al discutării „dilatării ființei", chestiune care vine in atingere cu sugestii care au făcut carieră universală din teoretizările și practicile ori- entale (vidul mintal, yoga visului, expanda- rea prin meditație a orizonturilor interioare etc.). Cum s-a spus, cartea „traversează marile motive ale oglinzii, labirintului, du- blului, travestiului...“, toate acestea fiind mărci simbolice ale reverberării și prelungi- rii ființei umane și a anturajului ei înspre alte dimensiuni, fecunde, pe cât de ambi- gue, pe atât de consistente. De aceea, una dintre temele care survin în analiză este cea a interferenței creatoare de ambiguitate care apare între planul realității și cel al iluziei. Departe de a se vedea în aceasta un neajuns, se descifrează aici o zonă ontică fertilă, pli- nă de sugestii. Are dreptate Irina Petraș să constate că „Eseul [scris de Miriam Cuibus - n. O. P] e pe cât de doct și pedant armat, pe atât de dezinvolt și spumos, cu formulări memora- bile, cu o pliere suplă a termenilor pe sche- letul demonstrației". Caracterizarea aceasta, care se potrivește întregului, se justifică mai ai seamă în câteva pagini care sunt, proba- bil, cel mai emoționant și mai bine înteme- iat elogiu la adresa lui Nietzsche, în calitatea lui de ultim dionisiac (p. 44-52). Poate că Miriam Cuibus nu este unul dintre autorii de carte care să depășească, în exercițiul de inscripționare a paginilor, ori- zontul cantitativ al unei creații înscrise în mai mult decât o carte sau două. Cu sigu- ranță însă că, nedând la iveală volume noi, mai mult sau mai puțin ritmic, ea păgubeș- te într-un anume sens o dezbatere teoretică nesaturată, care, la drept vorbind, ar avea nevoie de mult mai mult decât este, poate, dispusă ea să ofere. Demnă de apreciat pen- tru rigoarea care o face să nu alimenteze piața de carte teatrologică decât cu lucruri îndelung și profund meditate, mi se pare că, prin înzestrarea ei specială, s-ar cuveni să răspundă unor somații teoretice recuren- te; fiindcă mulți scriu, dar nu destui o fac ai harul pe care Miriam Cuibus îl etalează elegant și cu temeiuri depline. 6 • APOSTROF Poeme de Leo Butnaru Simplu în aceste vremuri atât de complicate digitalizate holografizate donate uneori Dumnezeu vorbește atât de simplu încât nu-1 mai înțelege nimeni... Oarece neconcordanță Doamne cum se împacă realitatea că ai făcut femeile atât de frumoase apoi ai dat poruncă să nu fie râvnite nevestele altora? Probabil nu fără subînțeles ai pus această poruncă ultima a zecea... Elegie vișinie Născut și rămas între neliniștea înțepenită a munților și frumusețea convulsivă a mării aici în peisajul vălurat unde - sadovenian - din vreme în vreme mai pâlpâie constelațiile arse ale arhaismelor în genere - focul haiducilor și basmelor ca o integrală a dezintegrării ce nu poate să nu provoace și modificarea conștiinței mele care ar vrea să facă explicite în contrafaze progresia aritmetică a inimii progresia geometrică a creierului prilejuindu-mi iar și iar motivul de a mă mira ce de-a alogism pot comporta unele propoziții logice rotunde ca sfera cum e și zeul geometriei vorbite (sigur există și o astfel de geometrie neeuclidiană) tăinuit în submateria (cenușie) a subconștientului de o tristețe mereu mioapă ca o mapă nedeschisă în acest final de elegie vișinie ca petalele de hibiscus în care e posibil să se realizeze tentativa de a înfățișă ce poate reține despre dialectică și dialectul tăcerii (ne)articulate într-un discurs perfect imperfect. Ceva mai intens Un sezon al presimțirilor. Imaginați-vi-1 fiecare în parte cum poate. Răsucind inelul pe deget ca un tic în așteptarea trecerii de la nimic la ceva; un tic psihologic plusat tic-tacului mecanic. în fine (chiar în mijlocul acestui text) viața pare să devină ceva mai intensă bună pentru cinematografie. Fie. Chiar dacă cinematografia se pare un fel de protezare (dar nu și protejare) a emoțiilor. Sau lipsei acestora. Pentm că atunci când ciclul se închide nu mai contează cauzele și urmările în lumea în care nu mai contează însăși lumea... Balerina Moartea i-a fost atât de liniștită chiar lină de ț>arcă de pat i s-ar fi apropiat o balerină iar in lipsa nevoitei asedieri moartea e fix la timp și fără de pierderi nu ca în cazul celor când de neplăceri morții mai că-i vine s-o ia îndărăt dar în fine nici în atare cazuri nu poate fi vorba de retenție pentru că după ceva tevatură și infimă întârziere moartea nu renunță la intenție doar că în această situație e ceva mai puțin artistism precum atunci - vă spuneam - când moartea e atât de lină de parcă după ultima suflare a omului vine o balerină ba mai mult în grațioasa-i mișcare balerina pare a fi plutită pare a fi înălțată chiar de acea ultimă suflare. Statistică Emigranți emigranți emigranți... Anul trecut în căutarea unui loc de muncă din țară au plecat în roza vânturilor două sute de mii de oameni... „Mai bine mă făceam vânzător de geamantane“ își zice cu tristețe vânzătorul de cărucioare pentru copii... Ultima oară despre dragoste ... și te va iubi până va cădea cu nările în inima ta pentru a se convinge că ea într-adevăr miroase deja a sentimente defuncte... Nod în gât Uneori de tine însuți dezamăgit îți provoci un nod dur în gât de parcă tu însuți propriul genunchi ți l-ai fi pus pe mărul lui Adam și apeși cu necruțare cu necruțare! Anul XXIV, nr. 12 (283), 2013 • 7 m... Ovidiu Pecican: Puține sunt cazurile când exegetul unei culturi este și traducătorul masiv al operelor semnificative din cadrul culturii respective. Este chiar cazul poveștii dvs. de dra- goste cu cultura rusa. Cum a început totul și în cefei continuă? Antoaneta Liliana Olteanu: Totul are le- gătură cu cariera mea didactică. Am început prin a acoperi cu cursuri tipărite domeniul culturii și civilizației, mai apoi al literaturii. Când a apărut ocazia traducerilor, am fost extrem de bucuroasă să pot traduce litera- tură contemporană, pentru cursul actual pe care îl țin, pentru a face mai accesibilă stu- denților noua literatură. Și împletirea con- tinuă: nu poți traduce bine o carte, mai ales de beletristică, dacă nu sunt bine cunoscute lucruri de istoria, cultura poporului respec- tiv, atât din perioadele mai vechi, cât și din actualitate. Domeniul culturii și al civiliza- ției, alături de cel al literaturii, mă ține me- reu în priză cu aceste noutăți, care mă ajută enorm în cazul traducerilor. O. P.: V-ați ocupat și vă ocupați de vechea mitologie rusă, de cultura veche și modernă a rușilor. De care dintre zonele de interes ale acestui prețios patrimoniu vă simțiți mai atra- să și mai aproape? A. L. O.: Din fericire, pentru mine, din păcate - cum ar spune alții! -, domeniile mele de interes, destul de depărtate unele de altele, dar uimitor de apropiate, întrepă- trunzându-se la tot pasul, în fapt, sunt trei: etnologia comparată (româno-slavă, româ- no-balcanică, demonologie, calendar popu- lar), studiul mentalităților (cultură, civiliza- ție, imagologie...) și literatura rusă (cu deosebire cea contemporană). Fiecare din- tre aceste domenii este solicitant în felul lui, dar fiecare îmi aduce, periodic, satisfacții mari. De fapt, lucrările mele de cercetare se desfășoară cumva circular, fără o programa- re strictă - sunt perioade în care mă ocup de literatură, de civilizație, apoi și de etno- logie... Și sunt o mamă iubitoare pentru toți acești copii ai mei, așa că nu pot să spun că-mi place mai mult unul sau altul... Și ei mă ajută de fiecare dată, cu informații folo- site în domeniile conexe. Deci voi continua, cât voi putea, în acest fel! O. P: Aveți o scrie dc contribuții semnificative la cunoașterea patrimoniului tradițional al culturii române. Studiind demonii și făpturile malefice care populează reprezentările omului tradițional de la noi, socotiți că există motive suficiente pentru a face din România un tă- Antoaneta Li liana Olteanu râm al vampirilor, al ritualurilor de magic neagră, al căpcăunilor și vrăjitoriei? A. L. O.: Demonologia a fost (și este) pen- tru mine un domeniu de cercetare extrem de generos. Sunt încă multe lucruri de care habar nu avem și ne grăbim totuși să îmbră- țișăm perspective moderne, antropologice, ale faptelor de credință și ritual din spațiul românesc, când ar fi trebuit să punem bine la păstrare credințe și practici bogate care de decenii, chiar secole bune nu se mai găsesc pe la alții. Și aceste credințe străvechi sunt remarcabile și când le punem în comparație cu vecinii noștri balcanici, așa că toate aceste reprezentări, pentru unii doar existențe li- vrești, înregistrate acum multe decenii, se dovedesc a fi extrem de bogate și de vii, mai ales în sudul țării și în regiunile ferite de bucuriile civilizației. Preocuparea mai nouă pentru demonologia vampirilor și a magiei negre nu are însă nimic în comun cu aceste reprezentări populare vii încă. Aș spune că un aport tot îl are această manie pentru Poeme de Gabriel Adrian Mirea Doi la preț de unul, de niciunul Aveam: privirea omului care cumpără totul scump și muncește pe mai nimic. Eram: un fel de bătrânică ofilită trecând ca un clișeu mocnind c-un braț de crizanteme proaspete. Căutam: doar acele McDonald’s cu-o ofertă specială de cruci mari și albe. Deodată o femeie s-apropie periculos de bara din spate a inimii mele. Ea cândva - o expoziție de lănțișoare... Noi după - o expoziție de gâturi... Da. Un bărbat în zare își strangulează semnificațiile. Peisaj Ea a scăpat cerul, fragil, și l-a făcut țăndări. Era un cer mai vechi, l-a înghesuit pe sub covor, în noapte. magia neagră și corolarele ei, și anume stâr- nirea unui interes, pentru tânăra generație, pentru vechile credințe și practici locale, prăfuite sau îngropate de binefacerile revo- luției industriale. Dintr-un anumit punct de vedere, nu am nimic împotrivă să existe la noi un Vampireland sau un Draculaland - toți trebuie să ne câștigăm într-un fel popu- laritatea în lumea asta mare! -, dar, să ne înțelegem: ceea ce există la noi, care încă îi frapează pe mulți etnologi, înseamnă mai mult. Nu e numai o formă de înapoiere culturală - în condițiile globalizării unii plătesc bani buni să facă un fel de rezervații rurale în care să prezinte, pe lângă gospodă- rii demult apuse, și mostre de gândire, de reprezentare a vieții de către țărani. La noi sunt încă gratis, și în mediul lor... O. P.: Cunoscând foarte bine dvs. legendele rusești despre bogatâri, socotiți că există teme- iuri suficiente pentru a bănui o stăpânire de durată a rușilor kieveni la Dunăre? A. L. O.: Din păcate pentru ei, rușii lipo- veni pot fi considerați oarecum urmași (cazaci nekrasoviți!) ai rușilor kieveni. Cât despre bogatâri, nu putem să-i considerăm, mai ales că aici au venit pentru a se refugia de prigoana puterii oficiale, laice, pentru vechea lor credință... Dacă vorbim de rușii kieveni (dar oare kievienii sunt ruși? Aici intrăm pe un teren extrem de delicat...), zona aceasta, danubi- ană, nu a fost prea bogată în bogatâri, spre deosebire de spațiul rusesc continental și nordic. Pe de altă parte, ca element ce tra- versează spațiul balcanic, Dunărea poate fi considerată un etalon al unui univers amal- gamat, al unui conglomerat etnic extrem de variat (de la nord la sud și de la est la vest) și care, probabil tocmai din cauza acestui fond cultural și a migrațiilor continue, nu s-a remarcat prin vitejii săi legendari. O. P.: Cât de important vi se pare stratul mitologic și ritual slav prezervat în folclorul nostru? A. L. O.: Aceasta este o problemă care mă preocupă extrem de mult. Acum însă e greu de spus dacă trebuie să vorbim de niște in- fluențe mitologice concrete slave sau balca- nice, sau trace, sau.... Și cu slavii de răsărit avem oarece în comun, pe tărâm mitologic, mai ales în Moldova, dar, pentru spațiul sudic și chiar pentru zone din Transilvania (necontami- nate de mitologia germanică) există multe reprezentări mitologice uimitor de asemă- nătoare cu cele ale vecinilor bulgari sau turci, de la sud, sau sârbi - în vest. Dacă privim în mare, la nivel mitologic, se dis- ting, în spațiul slav, două areale mari - cel siberian și cel balcanic -, care au în comun câteva elemente de substrat, chiar indo-eu- ropean, dar care, fiecare în funcție de veci- nătatea sa culturală, a acceptat împrumuturi care au nuanțat familia mitologică slavă. 8 • APOSTROF • Antoaneta Liliana Olteanu Insula de romanitate din marea slavă a fost marcată, evident, diferit, în funcție de aceste apropieri. Dar mult mai grăitor mi se pare spațiul de sud și, de aici, mi-am impus, printre priorități, să public, într-un viitor apropiat, câteva studii consacrate tocmai acestor apropieri sudice. O. P.: Socotiți că literatura rusă, din care ați tradus intr-un ritm redutabil (ți cu excelente rezultate) autori clasici și alții, in plină afir- mare, este bine cunoscută in România? Ce lipsește pentru o cât mai bună cunoaștere? A. L. O.: Acum vreo patru ani eram extrem de tristă și de sceptică cu referire la viitorul (în general) al literaturii ruse, atât la ea acasă, cât și la noi. Din fericire, revirimentul din ultimii ani din Rusia, în care apare o literatură nouă, adevărată, aș spune, deloc tributară modelelor culturale occidentale (postmodernismul) sau luptei cu „greaua moștenire“ (parodierea, până la plictiseală, a realităților sovietice), în care se simt voci noi, proaspete, frământate de realitățile noi, dar și de tradiția literară cunoscută. Faptul că editurii români frecventează și ei, cu asiduitate, aș spune, târgurile de carte celebre din lume a fost, pentru traducerile de literatură nisă, un eveniment benefic, fără îndoială. Așa s-a aflat, dinspre editură, și nu neapărat dinspre traducător, de nume importante de scriitori cu o presă excepți- onală în Occident, extrem de traduși, de premiați. Și așa editurile au intrat în acest joc al pieței și au oferit, și cititorilor români, literatură de tot felul, din Rusia de astăzi. Treptat se face o decantare, începe să se traducă mai mult pe criteriul valorii, nu neapărat al popularității în Occident. Dar acum cititorul român, specializat sau nu, are ce să citească. La fel, același cititor ro- mân poate să constate, cu plăcere, uneori, că tradiția marii literaturi nise nu s-a rupt, că literatura nisă este, în continuare, o voce distinctă, și să poate să ne placă, în pofida orientărilor politice de la noi sau de acolo. Pentm buna ei cunoaștere - ce să spun? Cred că edinirile ce traduc literatură nisă fac desml de multe evenimente pentm pro- movarea noilor apariții. Nu discutăm nu- mai de caravane de carte, de reduceri con- sistente, de publicări de materiale pe net, ci chiar de grija pentm niște coperți atractive, care să stârnească interesul cititorului chiar înainte de a afla care este scriitoml... Trebu- ie să avem răbdare ca oamenii să le desco- pere... O. P.: In calitate de cititoare, pariați mai cu- tând pe clasici, ca Dostoievski sau Cebov, ori pe autorii mai noi, din care ați tradus, de aseme- nea, in cantități impresionante? A. L. O.: Clasicii sunt clasici, fără îndoială, dar, ca profesor de literatură nisă, am ac- ceptat provocarea de a vedea ce se întâmplă în prezent. Literatura rusă contemporană este extrem de contestată, mai ales la ea acasă. în Vest însă i se dau șanse egale și, de aceea, traducători, critici și cititori pot avea surprize plăcute. Sunt scriitori, ca Vladimir Sorokin și Viktor Pelevin, care sunt nume grele în literatura de azi: de la faza provocă- rilor ostentative au ajuns la o anumită clasi- cizare. Un alt nume greu este Mihail Șișkin, din 2011 cunoscut și în România, cu roma- nul Scrisorar, dar care se va prezenta cu alte două romane, extrem de sofisticate. Avem în continuare provocări, dar, în ultima vre- me, literamra rusă contemporană a pariat pe simplitate: de la cea a subiectului la cea a stilului. Și, cu toate acestea, sunt cărți la care te gândești, la care te întorci și care te marchează. Plus că mai și satisfac nevoia de a afla informații despre rusul de azi, despre viața lui (Olga Slavnikova, Cap ușor, Nata- lia Kliuceariova, Rusia, vagon de clasă'). Există mulți scriitori tineri extrem de con- vingători, așa că fiecare nouă lectură vine cu o provocare garantată. O. P.: Ce anume vi se pare esențial din patri- moniul cultural și de civilizație pe care îl moș- tenim împreună cu rușii și cu slavii balcanici? A. L. O.: Sunt multe lucruri pe care le îm- părțim și care încă nu sunt prea bine stabi- lite (și asta mă enervează!). Oamenii nu știu că toml e mult mai complicat, că relați- ile noastre de colaborare sunt mult mai vechi (ca să vorbim măcar de Asănești și de țaratul româno-bulgar, așa de misterios și eliptic prezentat până și în lucrările istorice de azi). Ce ne-a marcat (și ne-a și afectat, fără îndoială, poate și mai mult!) este viețu- irea într-o cultură a oralității. De aceea vorbim de lipsa de documente istorice, de o scriere mai timpurie, de manuscrise de cul- tură ș.a.m.d. Dar de aceea sunt așa de bine dezvoltate mitologia populară, credințele despre viața aceasta și cealaltă, reprezentări- le despre spațiu și timp... Mentalitatea este comună, venită atât dintr-un fond vechi, cât și modelată de civilizațiile mai noi (fa- nariotă, otomană...) care au marcat aceste teritorii. Acum toți vrem să subliniem cât de de- osebiți suntem și vrem să demonstrăm că vecinul nostru e inferior, e mult în urma noastră... Păcat... Ar trebui să vedem mai întâi cât de multe lucruri avem în comun. Asta nu înseamnă că suntem frați și că sun- tem tributari unul altuia, dar că putem să ne cunoaștem astfel mult mai bine... O. P.: Ce priorități pnfesionale vă stau in cale pe tătâmul cercetărilor preprii? A. L. O.: Așa cum v-am spus la început, lucrez permanent în toate cele trei zone. Dar... Dar se profilează acum o întâietate dată domeniului studiilor culturale și men- talităților. Arul trecut am publicat Rusia imperială: O istorie culturală a secolului al xix-lea. Am ajuns (nu datorită principiului cronologic!, cât mai degrabă cursurilor de la facultate) și la perioada sovietică. E un material uriaș de cercetare, dar acum e o vreme potrivită pentru a face așa ceva, sun- tem într-o perioadă de republicări masive, de decantări... Mă interesează în primul rând viața co- tidiană a rusului sovietic - existența omului sovietic, mentalitatea acestuia, realitățile traiului lui ș.a. Dar toate acestea nu pot fi lămurite foarte bine dacă nu am în vedere și o radiografie a sistemului politic, a ideolo- giei oficiale. Diferența este că aceste ultime domenii vor fi tratate din perspectiva unei demitizări a lor: va fi prezentată mai întâi ideologia oficială, apoi principiile sistemu- lui de propagandă, personalitățile politice sovietice și imaginea lor oficială, evenimen- tele simbolice din istoria urss, după care toate acestea vor fi supuse unei demascări, prin identificarea elementelor reale care aproape că au fost strivite de mitul oficial. Este, așa cum am spus, o provocare foarte mare. Dar nu putem vorbi despre Rusia sovietică fără să știm aceste lucruri. Nici politica de vârf nu poate fi considerată un etalon pentru ce înseamnă urss dacă nu luăm în considerare atitudinea oamenilor față de aceasta, credibilitatea pe care ei o dădeau liderilor, faptelor acestora și politicii oficiale... Și duplicitatea, dualitatea, schizo- frenia - cum a mai fost numită - a oameni- lor de rând, prinși între viața oficială, de la locul de muncă, din mijlocul marii comuni- tăți, și cea personală, intimă. ■ Interviu realizat de Ovidiu Pecican Anul XXIV, nr. 12 (283), 2013 • 9 Lecturi Numărul „Zaciu" al Vetrei Marta Petreu In numărul dublu, 8-9/2013, al revistei Vatra, un splendid interviu pe care Ileana Mălăncioiu i l-a acordat, pe tonul ei incon- fiindabil, lui Iulian Boldea; de citit și acela, cît se poate de interesant, pe care Emilian Galaicu-Păun i l-a acordat lui Kocsis Fran- cisko. Apoi, aforismele lui Ciprian Vălcan, din care îl citez pe primul: O vrăbiuță se încăpățânează să intre în bucă- tărie. Aș vrea s-o anunț, deși nu cred că va înțelege, că Sfîntul Francisc nu-i aici... Centrul de greutate al acestui număr dublu al Vetrei este însă grupajul despre Mircea Zaciu, care, „dacă destinul ar fi fost mai în- găduitor“, cum se observă în „argumentul“ grupajului alcătuit de Iulian Boldea, ar fi împlinit, in august, 85 de ani. Scriu despre scriitorul clujean Gelu lonescu, Ion Pop, Adrian Popescu, Marta Petreu, Mircea Bra- ga, Georg Aescht, loan Mușlea, Irina Petraș, Mircea Popa, Constantin Cubleșan, Nicolae Oprea, Constantin M. Popa, Ion Buzași, Aurel Pantea, Liviu Malița, Gheorghe Glo- deanu, Iulian Boldea, Marius însurățeii! ș.a. Iar Dan Culcer a „selectat și editat“ docu- mente de Securitate privitoare la Zaciu, din care rezultă că la mijlocul anilor 1950 scrii- torul era și colaborator al Securității, și su- pravegheat de odioasa instituție, care, după ceva vreme, l-a „abandonat pentru nesince- ritate“ și l-a socotit „un element dubios, care nu prezintă încredere“. Iți vine să spui, cu nu puțină amărăciune: de-ale socialismului! Adică, de-ale socialismului real românesc, care a durat aproape o jumătate de secol, și n-a lăsat nimic neatins. Nu aș ști să spun ce mi-a plăcut mai mult în acest număr, căci atît textele memo- rialistice, cît și acelea critice prezintă interes. Am reținut comentariul lui Mircea Braga despre felul în care își rezumă și prezintă Mircea Zaciu, în fișa întocmită pentru Dic- ționarul scriitorilor români, volumul R-Z, 2002, propria biobibliografie, sărindu-și niște titluri și niște colaborări: nu unei încercări de mistificare a biografiei îi aparține gestul respectiv [...], ci unui firesc proces de autoreglare, survenit nu o dată, în toate timpurile și în toate culturile, cînd un scriitor își privește retrospectiv textele de început. Aș adăuga la asta faptul că in anii debutului lui Mircea Zaciu, în viața culturală româneas- că lipseau atît modelele ailturale, eliminate în lei și chip de socialismul real românesc deja victorios, cît și posibilitatea de a alege între mai multe variante, căci socialismul nostru, ca orice regim politic totalitar, își instalase ideologia sa unică și exclusivistă. (De fapt, cam asta este, în esență, diferența specifică dintre perioada interbelică și perioada post- belică: în vreme ce interbelicii, trăind într-o lume democrată și ai o ofertă politică com- pletă, au avut libertatea de a opta - inclusiv pentru extremismul fascist sau pentru acela comunist -, ceea ce, moralmente vorbind, îi face deplin responsabili pentru alegerea lor, postbelicii nu au mai avut posibilitatea de a alege. Perioada interbelică și perioada socia- lismului real românesc pretind, de fapt, criterii diferite de examinare și de evaluare a gesturi- lor ai implicație politică, date de diferența dintre democrație și totalitarism.) La aceste începuturi literare, despre care Mircea Braga înțelege de ce scriitorul nu și le-a mai mențio- nat, face trimitere directă Constantin Cubleș- an, care vorbește despre ,,Prozatorul" Zaciu. N-ar fi neinteresantă o biografie a lui Mircea Zaciu, și poate că punctul de cotitură în deve- nirea lui a fost contactul ai Germania (așadar, ai alte modele) și cartea lui de proză (cred eu), Teritorii. Și, citind studiul lui Liviu Malița despre cele patru volume ale Jurnalului zaci- an, mi s-a năzărit dintr-odată că Malița ar fi biograful lui perfect: unul echilibrat, pe cît de serios, pe atîta de comprehensiv. In acest număr din Vatra sînt publicate destul de multe scrisori ale epistolierului Zaciu către diverși coresponenți, acelea că- tre Octavian Șchiau, din anii 1956-1958, Îngrijite de Ilie Rad, fiind de departe cele mai interesante. între timp, iată, în 22 no- iembrie, a murit fulgerător, chiar în universi- tatea pe care a slujit-o, și profesorul Șchiau... așa că înțelegem de ce s-a grăbit să publice extraordinarele (și extraordinar de indiscre- tele) scrisori pe care le-a primit de la priete- nul său. în aceste lungi și detaliate epistole întîlnim ce n-am avut cum vedea: un Zaciu tînăr, curtat de diverse doamne și avînd di- verse aventuri, un Zaciu îndrăgostit, căruia ii place să danseze și care-și dorește o minu- ne a tehnicii: un magnetofon! De fapt, este un Mircea Zaciu tînăr pe muchie cu matu- rizarea, care se gîndește să se însoare, să aibă copii și, totodată, își simte destul de clar vocația formatoare: Nu știu de ce, simt că sînt făcut să conduc, deși nu la suprafață, ci dinăuntrul unui cerc, destinele oamenilor, intervenind, corectând și bucurîndu-mă cînd toate ies bine. Exact ca-n scrisorile către Marian Papahagi pe care le-am publicat în avanpremieră în Zpostnf și care între timp au apărut în frumo- sul volum O insulă de clujeni-neclhjeni la Chj (Muzeul Literaturii, 2013), se dovedește că Zaciu știa care anume este vocația sa: aceea de a-i forma pe alții, și, deodată ai ei, de a desena teritorii din ailtura românească. Pentru grupajul Zaciu, Iulian Boldea, inițiatorul și realizatorul lui, merită felicită- rile noastre. Cărți primite la redacție. Clujenii • Andrei Marga, Guvernantă și guvernare (Un viraj al democrației), București: Compania, 2013. t rAa±jl • Andrei Marga, Schimbarea lumii: Globalizare, cultură, geopolitică, București: Editura Academiei Române, 2013. • Romeo Conți, România Intr-o lume In schimbare: Interviuri cu Andrei Marga, Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2013. r\7JW v. marc । i-xn .* m hv । n rt ii/r-jn • Michael Finkenthal, D. Trost intre realitatea visului și visul ca realitate, București: Tracus Arte, _ 2013. • Mariana Bojan, Lupul nostru de toate zilele, Cluj-Napoca: Limes, 2013. • Maria Pal, Cheia, Cluj-Napoca: Napoca Star, 2013. • Ema Funar, Peripețiile unei adolescente, Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2013. 10 • APOSTROF Poeme de Viorel Mureșan Oricare țară are un drapel e poate un semn că tocmai azi-noapte mi-a spus un poet renumit mi s-a pus și întrebarea că prin vii săpătorii dezgroapă cranii câte feluri de întuneric există iar dimineața aceasta de vară la care nu mi-a fost greu să răspund e a lui iuda iscariotul oricare țară are un singur drapel care se înveșmântă în straiele roșii țara unde se duc ochii frumoși ai doamnelor după ce doamnele se retrag în morminte ai care va veni la cină are la fiecare balcon Salonul de toamnă câte o eșarfă de întuneric la fereastră o femeie în vârstă numără acele brazilor iar tavanul casei coboară Bagheta de os până când trece prin ea în acea toamnă bateam măsura într-un cor de biserică înăuntru pregăteam un mare concert de crăciun unul în altul șiruri de palate pustii și o mulțime de schele la căderea primilor fulgi printre ele zburau bufnițe coriștii mi s-au îmbolnăvit rând pe rând și pe dușumeaua crăpată săltau broaștele și vântul scutura păpădii a mai rămas să străbat sfânta noapte se scoate din case timpul cu plase de pești de unul singur mai adânci decât visul răsucit în blană de oi și decât munții înzăpeziți iar în bagheta mea de os la intrarea bisericii era scris că care dirija de la un geam viscolul aspru în cer se fac reparații o bandă magnetică că toată noaptea au tropăit șoriceii striga catalogul în miros de livadă Spre faima poetului un fluture negru toarnă umbră în urne cineva a spus despre lucruri câteva femei tinere aprind lumânări că au porniri și temeri și spaime cu ele în mâini trăsnetul când ar cădea pe locurile joase încep un dans atunci poezia tremurând între oameni trec vacile verii spre soare ar avea aromele morții cu coarnele linii ferate astfel gândi în ziua aceea pe care curg trenuri marfare și-n zilele ce au urmat ai lungi fluiere încărcate poetul un stol de porumbei stârnit de-o pisică care povestea tuturor că pare urme lăsate pe un dreptunghi de hârtie intrând el odată cu un sac gol aruncat peste umăr de cerneala întotdeauna violetă să adune pietrele din cimitir a unei doamne cu fața prelungă iar buzele subțiri și supte și să clădească din ele o casă pe nori pre numele ei veronica micle cu grădini largi în junii ei *** în mâna sa bolovanii miorlăiau ca pisoii pe acoperișuri din ochii lui se înălță acolo săpau o groapă și lopețile de pământ urletul câinelui scoase la suprafață și ca o aripă neagră semănau cu o tăcere de diamant privirea curioasă a unui înger de spumă din văzduh doi ochi păreau Bătrâni cu o poartă mâinile unui dascăl bătrân frământând cocoloși de hârtie câțiva bătrâni duc pe ulițe strâmte o pisică aduna întunericul o poartă pe creștet și se făcea în jurul ei țărână și frig și nu se mai pot opri nicăieri Anul XXIV, nr. 12 (283), 2013 • 11 Doru cel Mincinos - serial pentru copii și tineret (interzis părinților și bunicilor) Gelu lonescu Doru Por, autorul, își împrumută numele atît povestitorului, cît și personajului principal din romanul O telenovelă soci- alista, un ciclu de secven- țe care îi aduc „pe ecran" amintirile din anii prime- lor imagini de-ne-uitat ale copilăriei și adolescenței, pînă la hotarul celor 19 ani, cîți număra protagonistul în decembrie ’89. Tocmai la timp, aș zice, pentru ca vocația sa de inte- lectual și artist să aibă parte de porțile des- chise spre libertate. Nu are rost să repetăm aici subtilele și interesantele distincții teore- tice care s-au făcut în junii acestei situații a triplului eu și consecințelor adoptării aces- tei formule narative în varianta dominantă a povestirii-, faptul că scenele sau „episoade- le" telenovelei poartă fiecare un titlu (o avertizare dominant ironică asupra faptelor ce vor urma) - cred că așa și trebuia, odată ce a fost adoptată această formă de „dis- curs“ -, merită menționat, căci procedeul acesta, al intitulării - vechi de cînd lumea, dar contînd pe o anume eficacitate - convi- ne foarte bine tonului general al cărții. „Di- alogul" între intitulare și secvența ce-i ur- mează instituie o convenție, un ton. Ton asupra căruia antonii însuși ne „avertizea- ză" chiar înainte de a ajunge la primul text, doar privindu-i chipul de pe coperta a do- ua: un farmec șăgalnic și zîmbitor, aruncat peste umăr - în consecință, melodia domi- nantă va fi plăcută; în consecință, tonul po- vestirii e aproape mereu (aproape!) destins, dar deloc leneș, multă ironie deschisă - mai rar secretă -, deseori ai haz. Privit cu des- chisă simpatie peste umăr, cititorul e aproa- pe cucerit: i s-a pregătit o lectură în care nu vor domina sumbrul, suferința. Se va auzi, totuși! și ecoul cîtorva scrîșnete - nu numai cele ale „istoriei" de la final (Clujul în de- cembrie ’89), ci venind din adincul unor traume produse de viața unei familii încer- cate de drame, tensiuni și promiscuități pe care copilul, mai ales, le-a trăit din plin. Evocarea lor „evacuează" ceva, destul de mult, din încrîncenare, dar fără tânguiri și milă pentru sine - și nici prea multă pentru toți cei care vin să-i umple viața, de la „vîr- stele" copilăriei la cele ale adolescenței. Dom nu se răfuiește, dar drămuiește mena- jarea celor ce-i trec prin viață adueîndu-i suferințe menționate cu maximă reticență; și chiar dacă iartă (dar să fim atenți și la ce rămâne neîndurător!) o face sec, fără nos- talgii sau reproșuri radicale: capitolul enun- țării urilor sale e concludent. Bunicul, alți cîțiva membri ai familiei, precum și unii prieteni de joacă beneficiază în evocare și de puțin sentimentalism - ar fi fost chiar păcat să lipsească și această undă ce se vede mai ales dacă privim din zarea relatărilor glumețe, destinse. Raporturile cu mama - ce se dovedesc deosebit de complicate (în- țelegerea nu prea scuză): mai degrabă sim- țim că simplul fapt de a evoca împrejurări grave și, cu siguranță, traumatice „îi este de ajuns!" Fraza (grea) care rezumă „analiza" prin care povestitoml Dom l-a trecut pe Doru, personajul, se află la pagina 141: „De aceea pot să dau vina pe mama ori de cîte ori doresc". La 40 de ani, Doru a înțeles cît i-a trebu- it: mai departe - dacă viața mi-o va impune, voi vedea! (pare a spune). Cam așa am citit eu acest important - desigur, cel mai impor- tant - contur al vieții sale, în care absența atît de timpurie a tatălui a dezechilibrat, aim era și firesc. însă această „temă" nu e și un laitmotiv, ceea cc spune mult cui merge mai departe de amuzamentul atîtor „joace" cîte pune la cale atașantul, inteligentul, in- comodul - uneori toxicul - puști și june. Cele mai scîrbite, distrugătoare amintiri el le are din armată - grupate compact, aproa- pe de final - și despre tatăl lui vitreg: depar- te totuși de diatribă, căci, cu vremea, amin- tirile iau culoarea firii pozitive, aș zice, a celui care povestește (comit crima de a su- prapune efigia autorului celei a povestitoru- lui. Nu pot fi suspectat de influențe extra- literare și trădătoare ale vigilenței critice, pentru că l-am întîlnit pe autor o singură dată și am schimbat, poate, vreo sută de cuvinte). Cîte suferinți rețin diversele epi- soade, nu puține, dar nici dominatoare, ele pun în circulație imagini lipsite de comentar sarcastic, dar deloc evazive, mai cu seamă privind „pitorescul" mizeriei: senzația - ba poate chiar certitudinea - este că Doru a trecut cu bine peste ele, „le-a pus la spate" - cum spun ghicitoarele în cărți, atunci cînd vor să ne asigure că viitorul nu ne poate aduce decât... fericire. Deși, cu excepția prezenței bunicilor și a unor prieteni de joacă (inocentă și nu prea), peisajul uman și social este supus unei priviri în care se citeș- te, până la urmă, și refuzul, și disprețul. Ca în aproape orice scriere mai mult sau mai puțin memorialistică ce începe cu copi- lăria, „glasurile" vîrstelor se amestecă, se transferă; „cabotinismul" copilului care are, își „construiește", o viață inspirată, inteli- gent-nonconformistă se prelungește în re- Fuzurile adolescenței, din ce în ce mai lucidă față de tot ceea ce e în jurₓ din ce în ce mai iritată și critic-distantă. în cazul nostru, nostalgiile nu au parte decît de fraze, tele- novelele lui Doru Pop sînt scurte, aspre și batjocoritoare cu majoritatea celor ce trec prin ele. Le „îndulcește" eternul farmec și haz al „golăniilor" care fac șarmul vieții băieților curioși (aș zice „ștrengari" - cu un cuvînt care parcă nu se mai potrivește lumii grosolane și agresive în care ei viețuiesc în aceste pagini). Paranteză: nu am apucat ni- ciodată să scriu despre ceea ce numesc „ficțiunea copilăriei" - faptul că povestirea unei copilării „evacuează" de fapt copilul, în esența lui - închid paranteza. Revenind: problema băiatului Doru devenind bărbat este aceea a lipsei unui „model". Mi se pare că tocmai aici se află și ieșirea din „aminti- re" și intrarea în roman - în ficțiune. Doru trăiește toți acești ani sub presiunea unor forțe ale realității vieții lui, a familiei și soci- etății, care „îl fac" matur. Persoajul este, a devenit un om matur, un bărbat: așadar, mă gîndesc că am citit, în fond, un roman a cărui temă - mai ascunsă, dar fundamentală - este îndoiala de sine! între moartea tragi- că a tatălui, derutele dramatice ale mamei, mizeriile ce trebuie să le suporte de la tatăl vitreg și filosofia promiscuității în care îl inițiază peripateticianul pornograf și cinic care este finul Rebeleș, el găsește soluția, cu adevărat... salvatoare: aceea de a minți, sau a crede că minte, a se considera un minci- nos - tema apare cu o frecvență frapantă. Nu poți ieși, domina această hune - ostilă cel puțin prin promiscuitate - decît min- țind-o - copilul are instinctul și adolescentul îl urmează, viața adevărată începe la sfârșit: în decembrie ’89. O spune clar la p. 54: „Știu de ce am început să mint. Mințeam pentru că nu puteam altfel, pentru că expli- cațiile pe care mi le dădea lumea nu erau suficiente ca să pot să trăiesc". Telenovelele - socialiste sau nu - au, poate fără voia lor, și un interes documentar - sau vor avea. E greu - și va fi și mai greu - să crezi că tinerii care s-au născut ieri (adi- că după ’89) sau se nasc azi le vor citi altfel decît... (pentru mine ilizibilele) Amintirile din ccpilărie ale lui Creangă (sau - totuși! - aproape altfel...) - adică fiind de pe altă lu- me, cum se spune. Eu le-am citit facînd în permanență apel la amintirile mele de la aceleași vârste; trebuie să spun că, exceptînd cîteva mici... „șotii"... care rămîn vii în ori- ce copilărie, telenovelele mi s-au părut că se petrec într-un adevărat paradis - pentm că ceea ce au trăit copiii și apoi tinerii născuți ai ceva mai mult decît un sfert de secol decît Doru (el născut în 70, eu în preajma lui ’40) stătea sub semnul terifiant al fricii. Glumele - nu cele politice - puteau duce la condamnări, micile „golănii" la eliminări și oprobrii făaite publice de abia alfabetizați! responsabili de partid etc. Exemplu: un fost student al meu (mai în vîrstă decît mine!) mi-a povestit că făcuse 10 ani de pușcărie pentm că remarcase așa, între colegi, în- tr-unul dintre tablourile înfățișîndu-1 pe Stalin, în picioare în fața biroului, o curio- zitate: „părintele popoarelor" avea panta- lonii cam șifonați! Un singur lucru era, atunci, mai... suportabil: era mult mai puți- nă vulgaritate în vorbit și gest - altă educa- ție, alt „stil" de viață - poate mai timorat, poate prea pudic, dar mai salubru și mai puțin dezgustător. Exista și înjurătura - vorbitul mai fără perdea sigur că aduna ad- mirația puștilor -, dar avalanșa de vulgari- tate agresivă peste măsură din dialogurile (realiste, desigur) ale telenovelelor, drept să spun, mă demoralizează și mă dezgustă: prea multă țigănie! „Mincinosul" se mai exprimă și în nu- măml mare de basme pe care le ascultă (atribuite aceluiași fin Rebeleș) sau, mai ales, le inventă pentm desfătarea sau relaxa- rea sa. De fapt, toate aceste mincinoase „addende" fac un fel de imagine într-o 12 • APOSTROF oglindă deformantă - nu întotdeauna cari- caturală sau parodică - a episodului tocmai încheiat. E poate și un fel de „ceartă cu basmele“, cu desuetudinea lor iremediabi- lă... în altă ordine de idei, sînt de reținut două episoade de un realism virtuos: circul și tramvaiul. Mă întreb, la capătul unei lecturi în care am și rîs, dar am simțit și fiorul rece al cruzi- mii vieții, ce va scrie Doru Pop - autorul! - după ce a risipit în aceste telenovele atîtea trame pentru destule filme de... lungmetraj. Preludiu pentru un elogiu loan-Aurel Pop POEȚII AUTENTICI Simt demiurgi, fiindcă ei reconstruiesc lumea, uni- versul, viața, iar Horia Bădescu este fără nicio îndoială un astfel de poet. De fapt, orice mare crea- tor reface sau face lumi... Din deformație profe- sională, îmi place să văd în Horia Bădescu un isto- ric sui-generis, făuritor de lumi revolute, iar pentru mine revolută este și clipa de-acum, ^fiindcă s-a dus și-n veci nu mai revine... încă de la început, prin ciclurile sale de poeme, reface lumea de la origini, din vremea misterelor eleusine, se confundă cu universul homeric, trece apoi prin ano- nimatul medieval al unei realități a mulți- milor și a indivizilor deopotrivă, descifrează mozaicuri bizantine în cheie occidentală (cum făceau Ronsard și Villon), se revarsă cu sevă peste un Cluj și peste o Transilvanie însemnate de gotic și baroc etc. Nu peste mult timp, revine în altă cheie la lumea primordială, invocând „ascunsa trudăcc a lui Sisif, se desfată cu apocrife solomonice, imaginate ca fine filigrane cu extrase parcă din Vechiul Testament, trece dezinvolt în Spania iluziilor lui Don Quijote, revine la furcile caudine prinse pe un arc care por- nește de la Spartacus și ajunge la Nietzsche, zăbovește, prin ronsete, într-o priveliște a formelor cu fond, cu fond suculent, precum ziua îmbrăcată cu eternitatea sau târziul din calendare... Din evul filosofici, Horia Bă- descu extrage silogismele drumului, spre a poposi mult, mai ales în anii din urmă, asupra unor locuri și timpuri istorice cu valoare atemporală și nespațială, precum tăcerea, cenușa, vântul, flacăra, ziua și zilele, abisul, îngerul, adevărul spus de vânt și câte Liftele. Din punctul meu de vedere, Horia Bădescu este un istoric dintre aceia primor- diali, autentici, rătăcit printre noi de pe vremea când istoria era poezie și muzică deopotrivă și însemna arta de a povesti frumos, prin vers și cânt, despre trecut. Așa făceau aezii, invocați de Homer și de alții, dar noi am uitat demult ce rost aveau ei și cât de apropiați de esențe erau. Or, poezia lui Horia Bădescu are drept fundal trecutul, adică toată experiența de viață a omenirii. Astfel privită, poezia aceasta este viața în- săși, fiindcă trecutul nu e altceva decât viața oamenilor de odinioară. Prin urmare, dra- gostea sa pentru trecut este, în fapt, dragos- te de viață, fiindcă tot ceea ne înconjoară devine iremediabil trecut. Marguerite Your- cenar - o Doamnă a spiritului de altădată - nota că prezentul este întotdeauna prea scurt, iar viitorul este întotdeauna incert și imprevizibil și că singurul lucru cert și vast care ne rămâne din viață este trecutul, viața trecută. Asta nu înseamnă că trecutul este sublim, dimpotrivă el e ca viața, adică bun, rău, simplu, complicat sau pur și simplu oarecare. Reverberând mereu pe motive din trecut, Horia Bădescu se cuminecă în fiece clipă cu viața, închină imnuri vieții, soarbe viața prin măsură, ritm, prin poves- te. Lumea lui Horia Bădescu, cum era fi- resc, nu respectă canoanele istoriei, adică cronologia, diacronia, spațiul local sau cel universal, adevărul istoric, ci se pliază după exigențele artei literare, operând cu imagini artistice de nerepetat. Dar ce adevăr pur rezultă de aici! Parcă-1 vedem zburând în chip de porumbel alb, aducător de veste bună. Astfel, Horia Bădescu reface lumea de la începuturi și din toate spațiile, ne-o oferă ai generozitate și ne propune să ne împăr- tășim din ea. Ce putem să cerem mai mult? Suntem privilegiații sorții, între prieteni de spirit, pătrunși de ideea că știm unele dintre tainele hunii. Maestrul - termenul pare re- volut și tocit, dar nu trebuie să fie - veghea- ză cu blândețe asupra Cetății și, în vremuri mai bune, ar trebui să iasă în Agora, să de- vină peripatetic și să declame, pe muzică, povestea lumii, de la Homer la Villon și de la Scevola la Mongolii. Ar fi o poveste vese- lă și tristă în același timp, deprimantă și optimistă, calmă și agitată, știută și anoni- mă, prelinsă lin pe șoseaua cea mare și fără de sfârșit a vieții. Ca toți marii creatori, Horia Bădescu ne învață secretele lumii acesteia și ale altora, ne spune despre marea trecere, despre por- țile dorului, despre coasa de toamnă, despre trunchiul putred și țarinile sterpe, despre pulberea de pe ovalul oglinzii, dar, mai presus de toate, ne învață cum am putea să ne nemurim. O face într-o limbă românească numai a lui, venită nu din vocea unui om, ci din străfundul sufletului neamului său. Cuvin- tele și figurile de stil curg precum ambrozia zeilor și ne arată din nou ce minune este graiul nostru. Citindu-1 pe Horia Bădescu, înțelegem pe deplin vorbele umanistului de odinioară care descoperise secretul dăinuirii românilor printre valurile atâtor barbari: își iubiseră și apăraseră mai mult limba decât viața! Horia Bădescu închină o odă prelun- gă de câteva decenii limbii române, deveni- te, ca și în cazul lui Nichita, patria sa, chiar viața sa. Fie și numai pentru asta, ar trebui să-l lăudăm și nu știm s-o facem îndeajuns... Toate acestea le-au spus, mai bine decât mine - umilul cititor - criticii lui Horia Bădescu. Unul o repetă și acum din Câm- purile Elizee - unde s-a mutat de curând -, dar vocea sa se aude distinct, ca și cum ar fi aievea printre noi... Horia Bădescu ne învață cum să ne ne- murim, aidoma îngerilor, dar nu vom reuși niciodată. El însă a reușit și se cuvine să spunem asta mereu. Marile popoare sunt numai acelea care-și recunosc, prețuiesc și nemuresc valorile. Scriitorul-kamikaze George Neagoe Cu aceasta formulă in- concesivă, riscantă, destupată, magistrală, in- tuind sublimul eșecului și al cauzelor pierdute din start (p. 453), își încheie Andrei Milca volumul Fe- țele lui lanus și măștile scriitorului: Eugen Barbu, viața și cpera (Editura Niculescu, 2013). După Oana Soare {Petru Dumitriu & Petru Du- mitriu: o montura fa, Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2008), un alt caz al realismului socialist primește atenția nece- sară, prin surprinderea traiectoriilor osci- lante față de puterea comunistă. Ca o curi- ozitate, chiar dacă s-au purtat dispute seismice pe marginea statutului lui Marin Preda, doar George Geacăr {Marin Preda și mitul omului nou. Cartea Românească, 2004) a dezbătut implicațiile marxist-leni- niste, identificând strategiile de îndeplinire concomitentă a standardelor ideologice și a celor estetice. Trebuie semnalat că, oricâtă simpatie ar nutri autorul pentru unele dintre romane, acesta nu-și menajează subiectul (acordând spații ample publicisticii), situându-1 la lo- cul cuvenit, deși se observă, în câteva rân- duri, cum gustul personal - de moment - supralicitează discret valoarea (vezi secțiu- nea despre Săptămâna nebunilor). La 20 de ani de la dispariția hulitului prozator, avem o carte riguroasă și arțăgoasă deopotrivă, indispensabilă, descurajam de bine docu- mentată, în care interpretările se cumpănesc ai multiple instrumente. Pe de o parte, cercetătorul folosește cântarul electric, con- temporan, caracterizat de erori insesizabile. Pe de alta, se întoarce la cântarul cu greutăți de fier, străduindu-se, cu rezultate aprecia- bile, să curețe rugina și să nu se lase înșelat de tocmelile și de tăgăduielile inerente ale deceniilor totalitare. Un exemplu de râvnă și de neîncredere în bunurile comune con- stă în descoperirea unor schițe publicate înainte de titlurile menționate de Marian Popa în Istoria literaturii române de azi pe mâine. Cea mai veche ar fi usa (studiu), in- clusă în Gluma (n, nr. 53, 18 mai 1941, p. 6), semnată Barbu (p. 14). Eugen Barbu a fost confiscat de un mo- nograf dotat cu astuție, răbdare și forță polemică. Uneori, duelul cu (pre)judecățile referitoare la romancier devine răfuială. Așa apare un pasaj de la finalul studiului (în genere, temeinic și corect) privind canonul literar, ca și cum picajul fostului conducător al publicației Săptămâna s-ar explica prin conspirație sau prin sabotaj. Nu mai pun la socoteală și alăturarea inadecvată a autori- lor propuși, chipurile, spre a-1 alunga defi- nitiv pe Eugen Barbu: Avem nevoie, în cultura română, pe lângă Mircea Cărtărescu sau fracturiști, și de repu- diatul și mereu sancționatul Eugen Barbu, cu toate inconstanțele sale, destule „ampren- te“ ale scriitorului păstrându-se remarcabile, pe lângă cele considerate nocive și, de 20 de ani încoace, reproșate continuu, (p. 452) Anul XXIV, nr. 12 (283), 2013 • 13 In privința opțiunilor pluraliste, mă situez în acord cu Andrei Milca. Problema lui Eugen Barbu reiese însă tocmai din argu- mentația propusă de exeget și din sugestia imaginii de luptător sacrificându-se înainte de a porni lupta. Faptele expuse atestă că în afară de Groapa și, parțial, de Principele, ni- mic nu se salvează de triajul critic. Consta- tarea se încadrează în tradiția noastră litera- ră, unde nu prea întâlnim scriitori cu Operă. Majuscula le poate fi atribuită, fără rezervă, lui Caragiale, Arghezi și M. Sadoveanu. într-o perioadă, Nichita Stănescu râvnea la respectiva distincție. Liviu Rebreanu stă pe pragul consacrării, fiind trimis ba în salon, ba în anticameră. Eliade nu este încă deslu- șit corespunzător. Eminescu, prin funcțiile lui compensatorii, nu prea mai corespunde nevoilor contemporane de lectură. în rest, canonul românesc se măsoară în cărți. N. Filimon există prin Ciocoii vechi și noi, scrie- re neconvingătoare, promovată totuși prin faptul că umple un gol sau că alungă eșecu- rile romanului postpașoptist. Tot despre acoperirea unor zone virane discutăm, în primă instanță, la apariția Gro- pii (1957). Numai că, analiza contextuală își găsește completarea cuvenită în disecarea textului, supraviețuiește intact (p. 47-79). Andrei Milca urmărește valutarea aspecte- lor admonestate de publiciștii-ideologi. Astfel, originalitatea/inovația își menține elasticitatea odată cu trecerea timpului. în- să, când contextul pare să nu-i pună nicio piedică monografului, atunci intervine un bruiaj, care primește conotație pozitivă. Este vorba despre inserarea, la ediția secun- dă, a secvenței Truda, așa-zicând inspirată din activitatea „revoluționară^ a muncitori- lor de la cfr: în 1963 însă, în plin regim Dej, pentru o posibilă retipărire a Grcpii fără a se mai mo- difica ceva din restul celor douăzeci și unu de capitole atât de discutate, gestul autoru- lui era absolut necesar și prin el învinge și Cenzura, și „disidența" romanului, care va fi acceptat acum fără probleme. De fapt, ade- vărata recunoaștere ca o carte extraordinară se va realiza abia în această perioadă și expli- cația constă și în apariția unei noi generații critice, totalmente diferite ca viziune față de nefasta cohortă din anii ’50. Pentru că nu mai vorbim acum de fanaticii D. Isac, N. Doreanu și I. Vimer, ci doar despre Eugen Simion, Mircea Tomuș și Nicolae Manoles- cu, în 1963, Al. Pini, în 1964, M. Ungheanu și Marian Popa în 1966, iar punctul de vede- re semnificativ în recuperarea romanului și reintroducerea lui în circuitul clasic normal ca o operă de primă mărime, îi aparține lui Șerban Cioculescu, în august 1964. (p. 59- 60) Adevărat, romanul trăiește în posteritatea contemporană, revitalizându-se grație schim- bării liniilor în presă. De la critica înțeleasă ca avertisment politic se trece la discernă- mântul valorii operei. De la atenționarea scriitorului - echivalând cu atacul la persoa- nă, cu timorarea lui - ajungem la impunerea cărții. De la „etica“ aservirii, accentul se mută pe estetică. îi scapă lui Andrei Milca amănuntul că, în 1963, Eugen Barbu intra in relație de complicitate cu autoritățile. „Completarea“ ai parazitul doctrinar însemna, în realitate, întoarcerea la cenzura agresivă din anii 1948-1959. Inaibarea voită a virusului a stâlcit Opera. Aici, a cenzura nu se confun- dă cu suprimarea textului sau cu autolimi- tarea exprimării, ci reprezintă uiumul „re- comandai de Putere. Plata se impunea dacă prozatorul voia să-și vadă capodopera republicată, deoarece, la data respectivă, aparatul de propagandă organiza omagierea națională a revoltelor de la Atelierele „Gri- vița“ din 1933. Așadar, așezarea în sumar a nuvelei Truda s-a produs în cunoștință de cauză. Gestul iese de sub justificarea vreu- nei naivități. Cartea înceta să-i aparțină ro- mancierului, fiind confiscată de ideologie. Mai ales că, în 1963, Eugen Barbu colabo- rase deja cu instituțiile statului, tipărind Șoseaua Nordului (1959), una dintre prime- le versiuni literare comuniste - în concor- danță cu principiul rescrierii istoriei - asu- pra evenimentelor din preajma lui 23 august 1944, lucru evidențiat cu prompti- tudine în prezenta sinteză: Paradoxal, Barbu a șocat vâslind iar îm- potriva fluxului dc două ori: mai întâi, în plin proletcultism, a dat o creație total an- ti-dogmatică [Groapa), apoi, într-un relativ dezgheț, a semnat o alta, făcând rabat la ca- litate și îmbrățișând uneltele perimate ale re- alismului socialist. Meritului indiscutabil al răsturnărilor canonului din 1957 îi vine, în contrabalans, un indecent compromis ideo- logic. (p. 158) Așa cum am repetat, apărarea scriitorului nu funcționează. Găsirea unor justificări - puse sub eticheta rătăcirilor inerente peri- oadei represive - nu convinge. Textele vor- besc și nu necesită intermediari. La Eugen Barbu, orice alegere editorială primește decodare istorică. Gazetarul îl fagocitează pe romancier. Acceptând să practice și să pactizeze cu discursul public dictat de la Centru, ziaristul ajunge în postul și în pos- tura deținute cândva de Ion Mihăileanu, N. Doreanu și Ion Vitner. S-a risipit, execu- tând politica Partidului Comunist sau si- mulând atașamentul prin apetitul pamfletar îndreptat împotriva scriitorilor percepuți ca „disidență de public, de criticii revistei România literară și de redactorii de la Radio „Europa Liberă". Voluptatea atacului la persoană, a istoriei în timp real, a înlăturat intimitatea biroului de lucru: Ca și la Luceafărul, și la Săptămâna Barbu e devorat de propria-i creație; doar că, făcând compromisuri mai mari decât cele cu care era obișnuit la începutul „perioadei" Cea- ușescu, gazetarul de aici rezistă mai mult, chiar până la finalul acestui sistem în care s-a înregimentat voit metodic, ajungând să fie receptat, din păcate, ca un servil mesager al acestuia. Fără a se extazia în fața prece- dentului regim Dej, scriitorul ajunge a se complace acum, furat poate, ca și alți inte- lectuali, de mirajul protocronist naționalist sau căzând naiv în plasa ideologic fabricată a unor momente precum 1968, când mulți s-au simțit datori să i se dedice trup și suflet Riformatorului. Scriitorul este „impostori¹, la rându-i sau doar o victimă colaterală a Is- toriei? (p. 404) Fețele lui lanus și măștile scriitorului: Eugen Barbu, viața și cpera ilustrează arm politica l-a suprimat pe creator. Reușita în planul de ansamblu al epocii traversate este relevarea detaliului că polemicile de atunci nu se pur- tau între „buni" și „răi", ci între tabere laxe, stârnite de Putere. Agent distorsionant și convulsiv, Eugen Barbu a ignorat că, în vremuri de restriște, scriitorii sunt politici- eni eficienți dacă au și operă serioasă. Andrei Milca nu a recuperat doar imaginea ciuruită a personajului, ci și cartușele execuției. Cărți primite la redacție ij-Napoca: Marius Jucan d.), Statele nite Intr-o me a crizei: • Marius Jucan, Corin Braga, Sorin Mitu (ed.), Western Civilisation: Politics, Ideologies, Dystopias (Transylvanian Review, Voi. xxii, Supplement No. 3, 2013). • Geo Șerban, Dimensiunea Sebastian, București: Hasefer, 2013. Nchcia: Kam SUB TĂVĂLUGUL ISTORIEI Șl *L RELIGIEI • Nicholas Kazan, Sub tăvălugul istoriei și al religiei: In căutarea identității și a libertății, Cluj-Napoca: Limes, 2013. 14 • APOSTROF Casa lui Alexandru Vona A iartamentul lui Alexandru Vona /*din Neuilly-Sur-Seine, de pe Boulevard Bineau, era o casă uluitoare, de tânăr artist decadent, plină de hârtii și mici obiecte de artă așezate peste tot. Era o dezordine calculată cu măiestrie, multe obiecte minuscule, ca în biroul lui Freud. Statuete cât degetul, jucării frumoase pe pervazul ferestrelor și pe mesuțe. Casa era decorată în galben-pai și cafea cu lapte. Cu greu puteai găsi un loc unde să te așezi. Iar pe jos, cărți și manuscrise - manuscrisele lui, pe care cu greu se putea hotărî să le dea cuiva spre publicare. (M. P.) DOSAR Anul XXIV, nr. 12 (283), 2013 • 15 16 • APOSTROF DOSAR Fotografii de Marta Petreu DOSAR Anul XXIV, nr. 12 (283), 2013 • 17 cu Ochiul LIBER O istorie complexă a celor exacte Mirel Anghel Eminentul profesor de matematică Ian Stewart, de la Universitatea din Warwick, este cunoscut și pentru cărțile lui de popu- larizare a științei, dintre care amintim Letters to a Tomg Mathematician, Does GodPlayDice?, WhatShape is a Snonflake sau Nature's Numbers (apărută în traducere la Humani- tas sub titlul Numerele naturii'). Trebuie spus de la început că lucrarea de față, De ce frumusețea este adevărul: O istorie a simetriei, traducere de Irinel Caprini, Bu- curești: Humanitas, 2010, nu se încadrează prea bine în categoria cărților de populari- zare a științei, căci ea nu are drept public- țintă cititori laici. Autorul pleacă din vremea Babilonului antic (mai exact, de la rezolva- rea ecuației de gradul doi) și parcurge istoria de 4000 de ani a matematicii, în punctele ei cele mai importante, pentru a ajunge la conturarea teoriei grupurilor (în secolul al xix-lea), adică simetria, la secolul xxi și teo- ria corzilor, arătând importanța matematicii și a unor descoperiri din trecutul ei îndepăr- tat pentru evoluția fizicii și astronomiei. Titlul cărții este preluat din penultimul vers al poemul lui John Keats, Odă la o urnă grecească: „Că Adevărul e Frumosul, Fru- mosul Adevăr se cheamă, / Atâta-i tot ce știți aicea, de alta nu mai țineți seamă“ (John Keats, Versuri, traducere de Aurel Covaci, Târgoviște: Pandora-M, 2000). De ce pare a fi universul atât de matema- tic? Diverse răspunsuri au fost propuse, dar niciunul nu mi se pare foarte convingător. Relația simetrică dintre ideile matematice și lumea fizică, la fel ca simetria dintre simțul nostru estetic și cele mai importante forme matematice fundamentale, reprezintă un mister adânc și probabil de nerezolvat. Ni- meni nu poate spune de ce frumusețea este adevărul, iar adevărul, frumusețea. Putem doar examina complexitatea infinită a aces- tei relații. (p. 12) Prin anul 1500, matematica era chiar un sport cu spectatori, un spectacol în care matematicienii se provocau unul pe altul în adevărate dueluri intelectuale. Toți aveau de câștigat: atât spectatorii, care pariau pe favoritul lor, cât și matematicienii, binecu- vântați cu elogii, premii în bani și elevi care îi alegeau apoi ca maeștri. „Algebra ajunge cu adevărat pe scena matematică în anul 830, când acțiunea principală s-a mutat din lumea greacă în cea arabă“ (p. 52). Ea își ia numele din prima parte a titlului unei vechi lucrări a astrono- mului Mohamed ibn Musa al-Khwărizmâ, al-Jabr w’al Muqâbala (ceea ce se traduce prin „dezvoltare și simplificare¹*). Unele descoperiri din matematică stră- bat istoria științei asemenea unei săgeți ce trebuie să lovească o țintă dintr-o altă lume, peste timp, cu orice preț. Astfel, ele se do- vedesc cruciale pentru teorii complexe care stau la baza a numeroase invenții ale lumii moderne. Chiar dacă nu pare utilă și aplica- bilă la cele imediate și practice, matematica se dovedește mult mai prețioasă în timp: „Matematica bună valorează mai mult decât aurul, și contează prea puțin de unde apare ea. Ce contează e unde duce ea“ (p. 328). Unele capitole sunt denumite după aventurile extramatematice ale unor genii: Savantul carte for, Doctorul frustrat ți geniul bolnav, Revoluționarul fără noroc și Vandalul beat. Oricât de plictisitoare ar părea matemati- ca pentru unii, viețile marilor matematicieni au fost pline de pasiune, scandaluri, aven- turi amoroase și drame. Viața unor mate- maticieni excentrici, precum italianul Giro- lamo Cardano, francezul Evariste Galois, irlandezul bețiv William Rowan Hamilton sau norvegianul sărac Niels Henrik Abel, acaparează de multe ori atenția cititorului, ducând-o pe căi lăturalnice de la lumea prea densă a numerelor și formulelor. Scopul autorului este clar expus în finalul lucrării: „Dacă ceva reiese din povestea noastră, acesta e faptul că matematica e creată de oameni. Ne putem identifica ușor cu succe- sele și necazurile lorcc (p. 327). Acest adevă- rat roman al matematicii merită parcurs chiar și pe sărite, ocolind formulele așa cum rupeam deunăzi foile culegerii de matemati- că ce mi-au făait școala un vis întunecat. Teroarea, între poezie și rugăciune Al. Săndulescu păcate, noi, româ- i, avem o memorie scurtă. Abia au trecut 20 de ani, și comunismul, ai toate ororile lui, trezește nostalgia multora. înțeleg, criza economică prin care trecem a accentuat acest sentiment. Statul-tătoc „dă- dea“ case și locuri de mun- că... Dar uităm, tinerii nici nu știu, ce se afla în spatele „generozității¹* peceriste. Multe jertfe, chinuri inimaginabile și sânge. Elitele noastre - politice, intelectuale, mili- tare și nu numai - au pierit aproape cu totul atonei, luându-le locul politrucii, destui ve- niți pe tancurile sovietice, înrăiții și analfa- beții activiști ai Partidului, care împânziseră țara cu pușcării și lagăre de muncă, instau- rând frica și teroarea. După atâtea decenii, tot ceea ce spun a devenit istorie și manua- lele de istorie ar trebui să consacre capitole ample gulagului și genocidului comunist, așa cum se consacră nazismului, culminând ai ororile holocaustului, amândouă, la fel de criminale. S-au publicat, mai ales în primii ani după 1989, nenumărate scrieri memorialis- tice despre spațiul concentraționar de la noi, dar peste care, cu timpul, s-a cam aș- ternut o condamnabilă tăcere. Nu puțini dintre cei trecuți prin infernul Jilavei, Aiu- dului și Gherlei, în frunte cu Mircea Vulcă- nescu, au spus iertători: „Să nu ne răzbu- nați, dar să nu uitați?. Iată că rar se mai respectă aceste cuvinte testamentare. Trecând în revistă memorialele amintite, m-aș opri la acela aparținând Lenei Con- stante, una dintre puținele femei care și-au povestit calvarul, ca deținut politic și con- damnată la grei ani de închisoare. Născută în 1909, Lena Constante a fă- ait studii de pictură. Ca membră a echipe- lor monografice organizate între războaie de profesorul Dimitrie Guști, a avut posibi- litatea să studieze arta populară româneas- că. îi cunoaște acum și devine prietenă cu Mircea Vulcănescu, Henri Ștahl, Petru Co- marnescu, Harry Brauner. în 1945, lucrea- ză ca pictor-scenograf la Teatrul Țăndărică din București, împreună cu Elena Pătrășca- nu, soția fruntașului comunist, în al cărui proces înscenat de Gh. Gheorghiu-Dej au fost implicați și condamnați la 12 ani de muncă silnică atât ea, cât și viitorul ei soț, Harry Brauner. în 1968, la rejudecarea procesului Pătrășcanu, amândoi sunt găsiți nevinovați. La o vârstă înaintată, scrie și publică două cărți de memorii din închisoa- re. Prima, în limba franceză, tradusă de ea însăși în românește, Evadarea tăcută - 3000 de zile singură in închisorile din România (L’evasion silencieuse) (1990), și a doua, Evadarea imposibilă (1993). Autoarea dă relații despre capetele de acuzare ale proce- sului, despre învinuitul principal, Pătrășca- nu, despre un vechi tovarăș de idei al aces- tuia, caracter odios, Herbert (Belu) Zilber, metemorfozat în martor al acuzării, și, în același timp, cu o sensibilitate marcată, re- constituie viața de zi cu zi din pușcărie, cu anchetele interminabile, cu frica permanen- tă, însă și cu speranța și credința în Dumne- zeu că va birui toate cumpenele prin care trece ani îndelungați. Se perindă prin fața noastră femei condamnate la recluziune absolută, ajunse la cea mai de jos treaptă a mizeriei fiziologice, dar și călăi, anchetatori și ofițeri politici, de un sadism inimagina- bil. Memorialista are un condei înzestrat, capabil să fixeze tipuri, să descrie scene de o mare duritate, cu atât mai mult fiind vorba de o femeie, să surprindă cu finețe stări psihice, nu o dată pătrunse de o poezie și o spiritualitate inefabile. Ea socotește anii de închisoare în zile, ore și secunde, totul fiind resimțit ca o rană vie: „Am trăit singură în celulă 157852800 de secunde de singurăta- te și de frică... Așa ceva nu se poate spune, se urlă“. în anchetă, se dorea ca ea să decla- re că, împreună cu Lucrețiu Pătrășcanu și grupul său, a făait spionaj în favoarea an- glo-americanilor. în timp, anchetatorii se schimbă, dar ei întruchipează același tip al călăului. Unul are ceafă de taur. Se înfurie, se răstește la ea, cu sentimentul că e atotpu- ternic. Spre a-i smulge declarația de care avea nevoie conducerea partidului, îi este 18 • APOSTROF permis orice. Pentru anchetator nu există o lege, el este legea, ca în cea mai absolută dintre monarhii. „Și tot el este și dreptatea. Și răzbunarea. El este Dumnezeu/ I se promit Lenei Constante o mie de favoruri, începând cu eliberarea, numai să accepte rolul de martor al acuzării în procesul Pătrășcanu. Anchetatorul recurge la o serie de șiretlicuri, inițiază un fel de joc de-a șoa- recele cu pisica, fiind momită cu ispita li- bertății. I se oferă prânzuri copioase, e lăsa- tă să se plimbe singură pe câmp (desigur, supravegheată), însă Iară ca torționarul să obțină rezultatul scontat. Atunci, se recurge la amenințări (aruncarea într-o groapă cu șobolani înfometați, care-i sfâșie pe deți- nuți), la schingiuiri fioroase (bătaia cu centironul la tălpi, i se smulge părul din cap, șuviță cu șuviță, e călcată ca o cârpă, în picioare). Nu este ocolit nici șantajul. I se aduce la cunoștință că i-au fost arestați și condamnați părinții. Dacă va spune „da" (că a fost spioană anglo-americană), mama și tata vor fi puși imediat în libertate. Și sărmana de ea semnează o asemenea decla- rație mincinoasă, ca ulterior să afle că totul a fost o înscenare. Mai mult, ca să ia legătu- ra cu părinții, chipurile, încarcerați, își mușcă adânc un braț și cu sângele care țâș- nește îi scrie tatălui, cu un bețișor, câteva cuvinte. Lena Constante, care, fascism, adăpostise la ea în casă o comunistă, în tim- pul războiului, era acum acuzată chiar de comuniști de activitate „criminală". Pentru că ea și viitorul ei soț, folcloristul și muzicolo- gul Harry Brauner, se gă- seau în relații prietenești cu familia Pătrășcanu, aveau prieteni în străinătate, erau artiști, deci visători, toate fapte reale, anchetatori- lor le veneau ca o mănușă: cei doi se dove- deau numai buni să fie acuzați ca agenți ai imperialismului. Drept care au și fost con- damnați. Memoralista oferă date (sumare) despre câțiva dintre cei implicați în proces, aflați în anturajul lui Lucrețiu Pătrășcanu: soția aces- tuia, Elena, pictor-scenograf, organizatoarea primului teatru de păpuși de la noi, Belu Zilber, vechi membru de partid și spion du- blu, al kgb-uIuî și al Siguranței (cum ne in- formează în memoriile lui Petre Pandrea), Harry Brauner, director al Instituirii de Fol- clor, după 23 august 1944. Mai pe larg, vorbește despre acuzatul principal (Pătrășca- nu). Provenea dintr-o familie de intelectuali (să precizăm că era fiul scriitorului D. D. Pătrășcanu din cercul Vieții românești): „Era singurul membru important de partid care se bucura de anume popularitate/ Și conti- nuă: „Atâta vreme cât această popularitate servea planurilor partidului, secretarul [Gh. Gheorghiu-Dej] își ascunsese ura față de in- telectualul tovarăș Lucrețiu Pătrășcanu, ide- alist, cinstit și ai adevărat patriot/ Autoarea îi aduce numai elogii, trecând peste faptul că el nu se deosebea de ceilalți comilitoni decât prin aceea că era intelectual, teoretic, fiind în situația să aibă o viziune ceva mai largă a lucrurilor. în rest, rămânea un comunist credincios, obedient politicii moscovite. Lena Constante nu-și pune însă aceste pro- bleme și nici nu-i putem pretinde, întrucât ea se axează exclusiv pe ultimul episod al vieții respectivului personaj, în care el apare din ură față de în postură de victimă a unui proces stalinist, ai o sângeroasă tradiție. Lucrețiu Pătrășcanu a fost acuzat ca „trădător de partid", ca „agent al Siguranței generale", ca „spion al anglo-americanilor", „contrarevoluționar", că a vrut să fugă din țară, însușindu-și o mare sumă de bani. I s-au adus atâtea învinuiri grave, încât, scos din fire, la proces a izbucnit cu o voce pu- ternică: „De ce nu mă acuzi că l-am omorât până și pe tata?" Cuvintele îi erau adresate fostului prieten Belu Zilber, un fel de Iuda. „Monstrul acesta a inventat totul." Proce- dura fiind îndeplinită, Pătrășcanu a fost executat a doua zi după proces, în același stil stalinist. Cel mai periculos concurent al Anei Pauker și mai ales al lui Gh. Gheor- ghiu-Dej era, cum se spunea, lichidat. Lena Constante urmărește altceva decât o discuție politică. Ea vrea să dea un tablou al închisorilor de femei din România (Dumbrăveni, Mislea, Miercurea-Ciuc), să comunice câte ceva despre psihologia alte- rată a deținutei, care, până la urmă, își regă- sește într-un fel echilibrai. Existența ei se desfășoară între polul foamei și polul frigu- lui, sub semnul tiranic Africii, temă funda- mentală: „îmi este frică de amenințările lor. îmi este frică să mă opresc [din alergarea istovitoare, n. m.]. îmi este frică". îi clănță- ne dinții, i se umflă gleznele, e moartă de oboseală. Zace într-o insuportabilă mizerie fiziologică, murdară, nepieptănată, lipsită de o igienă elementară. Ghemuită pe jos într-o carceră, ca un câine, mai rău decât un câine, reflectează la starea de maximă Înjo- sire a omului: „Trebuie să-i invidiem pe câini. Să-i plângem pe oameni". Lena Con- stante are o viziune kafkiană a timpului de detenție, care se scurge lent, într-un conti- nuu, infernal supliciu: Secundele acestea aș vrea să le povestesc, aceste 3600 de secunde dintr-o oră, aceste 86 400 de secunde dintr-o zi, care se târ- șie încet, de-a lungul trupului, șerpi băloși urcându-ți în spirale de la picioare până la gât, fără răgaz, fără milă, de dimineața până seara și în nopțile de insomnie, prea dese, continuând să te înlănțuiască fără odihnă și fără oprire, la nesfârșit. Foamea devine de asemenea o temă obsesi- vă. „O foame care-ți frământă burta, înjun- ghie pântecele cu crampe, scaldă obrazul cu lacrimi". Deținuta dorește să se îmbolnă- vească de tbc, ca astfel să primească un re- gim alimentar mai consistent, care să-i po- tolească foamea. Trăind ani de zile în închisoare, când se găsesc mai multe într-o celulă (ca la Mislea), unele femei devin les- biene. La toate aceste severe privațiuni, se adaugă sadismul medicilor și al infirmierilor și mai ales al ofițerilor politici. Unul ordonă să fie înfundat un cuib de păsări din zidul celulei, „numai pentru a lipsi femeia, con- damnată la singurătate, de tovărășia a două vrăbiuțe", „personaje importante și de mare ajutor"; altul, să fie smuls un fir de iarbă. Lena Constante îi urăște și simte că „ura o strânge de gât până la sufocare". Ea trece uneori prin stări psihice aunplite, vecine cu prăbușirea, stări de accentuată depresie. Din fericire, asemenea crize sunt mai mult sau mai puțin pasagere și deținutele nu-și pierd speranța, hrănind presentimente, vise, sem- ne, toate țintind eliberarea. Fire sensibilă, Lena Constante își găseș- te un refugiu în poezie, recită, apoi scrie versuri (bineînțeles, în memorie), în reche- marea trecutului, evocând excursiile făcute cu Harry, în căutarea de „cântece uitate", de „balade pierdute", desenând în închipuire portretul pasionatului folclorist și amintin- du-și înfiorată monografiile sociale inițiate de profesorul Guști, care au reprezentat bucuria tinereții lor („discuțiile literare sau muzicale, plimbări sub stele, timide iu- biri"). Astfel, memorialista ajunge la con- cluzia că reușise, într-adevăr, „să desființeze timpul". Alături de mângâierea luminii și a peisa- jului (ce prețioase erau o fâșie de cer și o ramură de copac!), ceea ce o fortifică pe deplin este credința în Dumnezeu, în eter- nitatea spiritului. Singurătatea (Lena Con- stante a stat în recluziune absolută mai bine de șapte ani) predispune la filosofare și, în cazul naturilor înzestrate, la poezie, cum e cazul ei. La un moment dat, ea simte pre- zența lui Dumnezeu în celulă, amintindu-i în acest sens pe Nichifor Crainic, Radu Gyr, Dinu Pillat, N. Steinhardt: Năpădită de o bucurie aproape insuporta- bilă, am simțit lângă mine în junii meu o prezență. Cu o asemenea intensitate, încât am întors capul spre celulă. Cine era acolo? Cineva trebuia să fie acolo. Dar în celulă nu era nimeni. Celula era goală. Timp de încă câteva clipe, prezența ce nu putea fi defi- nită a continuat să se dizolve în măreția ei. Am vrut să cred, am crezut cu adevărat că Dumnezeu îmi dăruise harul prezenței Sale sensibile... Memorialistica Lenei Constante echivalea- ză cu un puternic protest împotriva terorii, a torturii, a lipsirii de libertate, a interzicerii gândirii libere, a tiraniei absolute întronate de comunism; protestul unei ființe fragile, care constată retrospectiv că tinerețea i-a fost asasinată, dar care, având un fond opti- mist, e convinsă că va învinge. O ajută substanțial fervoarea rugăciunii, „negând răul și preamărind binele și speranța". „Evadarea tăcută" se realizează prin poezie și rugăciune. Cartea Lenei Constante are o parte faptică pozitivă, ca mai toate memo- riile despre spațiul carceral, ea însăși remar- cabilă, dar și una ce se insinuează cu sub- tilitate printre rânduri, partea poetului, închisoarea văzută și trăită de o femeie sensibilă, iată un lucru ceva mai rar în, pu- tem spune, vasta literatură românească a pușcăriilor. Toate acestea ar trebui să le cunoască nostalgicii și mai ales tinerii, care, din lipsa unei instrucții susținute (și competente) în școală, rămân rupți de realitate și de istoria propriului popor. Uitarea poate fi învinsă cu manualul de istorie, temeinic făcut, cu documentele (dureroase!) pe masă. Anul XXIV, nr. 12 (283), 2013 • 19 ecwefwt^i eu... Monica Saivan: Bună ziua, Marily Le Nir. V-ați născut în România din părinți francezi, tatăl dumneavoastră a fost profesor la Institu- tul Francez din Alba lulia și apoi director al Misiunii Franceze de la Sibiu. Foată familia a trebuit să părăsească România în 1948 și cu toate acestea limba română a rămas limba dumneavoastră de suflet. în Franța ați obți- nut diplome universitare care arată pasiunea pe care o aveți pentru limbi: o licență de limba rusă și o licență de germană. Ați predat ger- mana o bună perioadă. V-ați început cariera de traducătoare din literatura română după căderea regimului comunist totalitar. Ati pu- tea să evocați circumstanțele care v-au făcut să vă reapropiați de România în 1989-1990? Marily Le Nir: De fapt nu am rupt nicioda- tă total legătura, pentru că am citit tot timpul în limba română. Așa cum vă spuneam, îmi doream mereu să găsesc o expresie echiva- lentă când citeam o frază în română: oare cum aș spune lucrul acesta în franceză? Dar nu am mers chiar până la ideea de a traduce, în decembrie 1989 eram în Martinica la fiica mea și am urmărit evenimentele la televizor. Mă plimbam prin cameră plângând și cân- tând „Deșteaptă-te, române !‘c și mi s-a făcut foarte dor de România. Am regăsit-o cu ocazia primelor alegeri libere, când am înso- țit un jurnalist francez la București. După ce l-am încredințat pe acesta altcuiva, am mers la Cluj să-mi văd prietenii din copilărie. Vo- iam foarte mult să reînnod legătura cu Ro- mânia. Când am văzut cât de multe lipseau m-am întors în Franța și am revenit în luna iulie cu o mașină break plină de lucruri de primă necesitate. Am petrecut mai multe luni în România. Atunci l-am cunoscut pe Virgil Bulat, care mi-a vorbit cu multă emo- ție și căldură de Steinhardt, spunându-mi că tocmai apăruse Jurnalul fericirii. Mi l-a dat, l-am citit și am fost foarte impresionată. Am făcut apoi cunoștință cu Vasile Igna, directo- rul Editurii Dacia, cu care am simpatizat imediat. Mi-a cerut să traduc câteva pagini. Nu aveam dicționar și niciun alt ajutor, și în condițiile astea am tradus câteva pagini pe care i le-am arătat. A fost entuziast, mi-a spus: „Trebuie să îl traduci. Trebuie neapărat să te apuci de tradus“. Datorită lui Dan Hăulică, ambasadorul României pe lângă unesco, Jurnalul fericirii al lui Nicolae Stein- hardt a putut să apară în colecția „Cărți re- prezentative ale umanității“ la unesco. Acest lucru mi-a influențat orientarea. începând de atunci am abandonat limba germană, in- clusiv activitatea de traducere din germană pe care o începusem deja, și m-am consacrat în întregime limbii române și dorinței de a face cunoscută literatura română compatrio- ților mei francezi. Marily Le Nir M. S.: Puteți să evocați conținutul mărturiei lui Nicolae Steinhardt? M. L. N.: Jurnalul fericirii este o carte im- presionantă, pentru că autorul o concepe în închisoare, fără să o poată scrie de fapt. Nu avea nici hârtie, nici creion, a compus aceas- tă carte în cap. în momentul în care Gheor- ghiu-Dej a eliberat prizonierii politici în ’64, a putut în sfârșit să o aștearnă pe hârtie. Prin urmare, e o carte fără cronologie, auto- rul spune lucrurile pe măsură ce acestea îi vin în minte. Totul este întrerupt de conver- sații între deținuți, și m-am mirat mereu la început de ce o întrebare apărea într-o con- versație, iar răspunsul putea să vină peste zece sau douăzeci de pagini, într-o altă con- versație între deținuți. Mi-am spus apoi că era un mod extrem de abil de a prezenta timpul lipsit de timp al detenției. A fost o revelație. Cartea transmite toată durerea, toată durata și suferința detenției, dar și fe- ricirea inefabilă a lui Steinhardt, care a fost întotdeauna atras de religia ortodoxă, de a fi făcut un pas decisiv - acela de a se boteza, de a deveni creștin, de a-1 întâlni pe Isus. De altfel, după ieșirea din închisoare și-a aban- donat cariera de avocat și a devenit călugăr, dar a continuat să scrie lucruri minunate. S-ar putea spune că Steinhardt este cel ce m-a făcut să traduc din română în franceză. M. S.: Steinhardt v-a ajutat cu siguranță să înțelegeți mai bine propria dumneavoastră experiență românească, dar și experiența cu- noștințelor și a prietenilor părinților dumnea- voastră. M. L. N.: Așa este. La un moment dat vorbește despre un macedonean, un aro- mân, spunând că nici el însuși și nici acest aromân nu au sânge românesc, dar că amândoi se simt profund români. Eram pe aceeași lungime de undă: nu am nicio pică- tură de sânge românesc, dar m-am simțit adesea româncă. în orice caz, limba este înrădăcinată în mine, și este o limbă în care nu doar că mă regăsesc, dar pe care o și transpun cu multă plăcere în franceză. M. S.: Considerați că aveți o relație specială cu limbile în familia dumneavoastră? Mi-ați vorbit despre atașamentul mamei, care nu era rusoaică, pentru limba rusă, și despre propriul dumneavoastră atașament pentru limba ro- mână, o legătură pe care ați ales-o, care nu era un dat. M. L. N.: Nu știu dacă toată lumea are o limbă de suflet, în orice caz mama mea avea. Ea a plecat din Rusia la 16 ani, câți aveam și eu când am plecat din România, iar rusa era pentru ea cu adevărat limba de suflet. Dova- da este că în ultimele două zile ale vieții ea n-a mai vorbit decât limba rusă. Niciun cu- vânt în franceză sau în germană, deși erau cete două limbi ale copilăriei sate. Doar ru- să. îi plăcea enorm această limbă, se simțea în largul ei, iar eu la rândul meu mă simt în largul meu în română. Dar era mult mai talentată decât mine, făcea traduceri în nouă limbi, nu pot să mă compar cu ea. M. S.: Se ocupa de traduceri tehnice. M. L. N.: Făcea exclusiv traduceri tehnice și comerciale. A refuzat întotdeauna să tra- ducă literatură, deși era poetă și scria poeme în patru sau cinci limbi. M. S.: De unde vă vine interesul pentru lite- ratură? M. L. N.: Mi se pare că a existat întotdeau- na. Chiar și în amintirile cele mai îndepăr- tate mă revăd cu o carte sau cu un caiet în mâini. Am o fotografie în care sunt foarte mică, am poate un an și opt luni, și tata a scris pe ea „Manini chie“, adică „Marily scrie“. Probabil mă întrebau ce fac, și eu răspundeam „Manini chie“. Am avut întot- deauna cărți, tata îmi lăsa biblioteca la dis- poziție, cu câteva interdicții, și am devorat în timpul copilăriei și al adolescenței multe romane și piese de teatru. îmi plăcea să ci- tesc piesele de teatru din revista Fetite illus- tration și eram pasionată de ceea ce desco- peream. M. S.: După 1948 ați crescut și ați trăit de- parte de România, dar ați păstrat contactul cu literatura română datorită câtorva femei, în special datorită mătușii dumneavoastră Flena. M. L. N.: Chiar de la început, „tata Nicu“, cel de-al doilea tată al copilăriei mele, ne trimitea cărți autorizate, adică Mihail Sado- veanu, ediții expurgate din Eminescu etc. Continuam deci să citesc un pic, dar n-am mai avut ocazia să vorbesc româna până în ’73. M-am întors în România în ’73 și am reluat legăturile cu limba română, cu prie- tenii mei din copilărie. întâmplarea a făcut să petrec atunci mai mult de două luni în România, pentru că am avut un accident de mașină. Am beneficiat mult și de ajutorul mătu- șii mele Elena, care avea un doctorat în lite- re și o licență de teologie. Era o femeie de o cultură extraordinară și căreia îi plăcea să vorbească cu mine. A fost pentru mine un sprijin, mai mult, un ajutor prețios la tradu- cerea Jurnalului fericirii, mi-a explicat anu- mite aspecte de teologie ortodoxă pe care te ignoram, iar limba română a redevenit o limbă curentă pentru mine. O întâlneam adesea, cel puțin de două sau de trei ori pe săptămână, și vorbeam mult românește. Să te menționez și pe „tanti“, prietene de-ale mamei care, după ce s-au pensionat, au avut dreptul să obțină un pașaport și veneau în vizită cam din doi în doi ani. Locuiam la Paris pe vremea aceea și ele ve- neau la mine. îmi povesteau tot ce se petre- cea, toate bancurile [cuvântul apare în ro- mânește în dialogul original realizat în limba franceză - precizare M. S.], toate glumele politice care îi ajutau pe români să supraviețuiască în epoca aceea, și toate de- taliile vieții cotidiene. însă trebuie să preci- zez că, deși știam multe lucruri din povești- le lor, șocul pe care l-am resimțit în ’90 când am venit în România a fost incredibil. Nu puteam să-mi imaginez că România a fost 20 • APOSTROF demolată într-un asemenea hal. Nu puteam să-mi imaginez penuria sau niște lucruri absolut uluitoare. De exemplu, prietena mea aprindea aragazul dimineața. îi spu- neam: „De ce lași gazul deschis, e costisi- tor !“ Iar ea îmi răspundea: „Gazul nu costă mai nimic, în schimb chibriturile sunt greu de găsit". Erau lucruri absurde, multe lu- cruri absurde, teribile chiar, pentru că totul lipsea, de la ulei și zahăr până la becurile electrice și alte obiecte de primă necesitate în casă. Din această cauză am și făcut două călătorii cu mașina încărcată cu de toate, însă ajutorul acesta era doar o picătură de apă căzută pe o piatră fierbinte. Era insufi- cient, aduceam doar un sentiment temporar de ușurare. Am fost foarte șocată de situația țării. însă am și citit mult în perioada aceea, chiar după ’90 au apărut multe cărți, de exemplu romanele lui Eliade, care fuseseră mai mult sau mai puțin ascunse în perioada dictaturii, interviurile lui, o grămadă de lu- cruri care m-au luminat. Am citit în epoca respectivă Craii de Curtea-Veche și îmi spu- neam „Ce mult mi-aș dori să traduc această carte, e minunată!" Până la urmă nu ani fă- cut-o, cred că a tradus-o deja altcineva. însă amnci am resimțit nevoia aceea irepresibilă de a transpune limba română în franceză. M. S.: Era și prima dată când aveați ocazia concretă de a face acest lucru. M. L. N.: Da, era și prima dată când aveam ocazia concretă de a face acest lucru, era prima dată când o traducere de-a mea a fost publicată. Cu timpul am dobândit statutul de traducător, însă drumul a fost destul de greu, eram complet necunoscătoare într-ale meseriei, nu știam regulile jocului, modul de a proceda. încetul cu încetul am învățat să fac dosare de prezentare a unui autor și a unei opere pentru a le expedia la edituri - e ceea ce numesc a arunca o sticlă în ocean -, așteptând pe urmă o reacție. Lucrurile au început să se lege, unii editori m-au solicitat ulterior, de exemplu Vera Michalski de la editura Noir sur Blanc, care mi-a propus ea însăși anumite traduceri. Mi-am făcut un loc în meseria aceasta. Din 2007 în special lucrez non-stop. M. S.: Astăzi răspundeți unor solicitări sau continuați să veniți cuprcpuneri? M. L. N.: Fac în continuare propuneri, dar am șansa de a avea solicitări foarte intere- sante. M. S.: Nu ați fost tentată să prtpuneți un autor român in Franța între 1973 și 1989? M. L. N.: Nu mi-a trecut niciodată prin cap lucrul acesta, în primul rînd pentru că în perioada respectivă eram încă preocupată de meseria mea, trebuia să-mi cresc copiii, aveam prea multe lucruri de făcut și îmi era greu să răpesc chiar și o oră ca să fac altceva. Viața mea era plină de preocupări imediate și urgente. Abia mai târziu am dorit să tra- duc, am încetat să practic meseria de profe- sor de germană în ’89 cu intenția să mă ocup de traduceri din limba germană. Sim- țeam că învățământul era un capitol înche- iat, îl explorasem suficient. Am plecat deci un pic înainte de termen, dar cu intenția să fac altceva. întâlnirea mea cu literatura ro- mână și posibilitatea de a o transmite mi-au satisfăcut aspirațiile. Pot să spun că fac o activitate care mă face fericită. M. S.: Nu ați avut ocazia să reveniți in Ro- mânia după călătoria din '73? M. L. N.: Nu. Și nici nu mi-am dorit câtuși de puțin. îmi spusesem că nu o să revin ni- ciodată. Am fost bineînțeles urmărită tot timpul. Copiii mei cei mai mici, care aveau 8 și 10 ani pe atunci, îmi ziceau: „Uite, mamă, cei doi domni din spatele nostru sunt tot acolo!“ La un moment dat am fost ai Ileana, prietena mea din copilărie, la Govora, unde ea trebuia să facă o cură. Re- zervase o cameră pe numele ei. Securitatea a venit să controleze pașapoartele și bietul director al motelului era să cadă pe jos când a văzut că scot un pașaport francez. „Doam- nă, ar fi trebuit să-mi spuneți!" „Păi de ce?" „Nu putem primi străini așa, fără autoriza- ție!" Am fost interogată de oamenii Securi- tății o jumătate de zi. Știau de fapt tot ce făcusem, ce persoane văzusem... Aveau ne- voie doar de anumite detalii, ce-i spusesem lui cutare sau cutare... Mi-am zis că se ter- minase, că nu o să revin niciodată în țară. M. S.: Știți dacă prietenii dumneavoastră au avut probleme după ce v-au întâlnit? M. L. N.: Da, au avut multe probleme. Am un prieten din copilărie care tocmai obținuse „buletinul de București", posibili- tatea de a se instala la București, unde urma să fie numit procuror general. Soția lui era pediatru și avea și ea un post în capitală. Au fost trimiși în provincie, la Călărași, și când i-am regăsit în anii ’90 erau tot acolo. Re- trogradați, fără posibilitatea de a fi promo- vați, pentru simplul fapt că îmi vorbiseră, că ne întâlnisem. Același lucru s-a întâmplat ai prietenii mei din Transilvania: niciunul n-a fost avansat, toți au fost interogați de Securitate, a fost groaznic. Mi-am spus că nu voiam pentru nimic în lume să le port ghinion prietenilor mei în felul acesta. în 1973 nu-mi închipuiam cât de puternic era controlul polițienesc asupra populației. A trebuit să-l trăiesc eu însămi. M. S.: Prietena dumneavoastră Ileana a desciperitși ea cu această ocazie supravigherea permanentă? M. L. N.: Cred că știa deja. Știa. Ea și soțul ei erau ingineri agronomi la Aiud, unde se lucra ai deținuți de la închisoarea de la Aiud. Din poveștile lor știau cât de cât care era re- alitatea. Dar nimeni nu vorbea despre asta. Nu se menționa așa ceva. Trebuia să taci, pentru că din trei persoane prezente la o disaiție, una era un potențial informator. M. S.: Cele două luni pe care le-ați petrecut în România n-au fost deci lipsite de importanță? M. L. N.: în niciun caz. A fost hotărâtor. Mi-am regăsit rădăcinile românești. Am făait niște chestii ridicole! Când am trecut frontiera, m-am oprit pe marginea drumu- lui și m-am rostogolit prin iarbă spunân- du-mi: „Nicăieri în lume iarba nu miroase atât de frumos ca aici!" Era o prostie, doar eram o femeie în toată firea [în românește în dialogul original], nu mai eram o adoles- centă, însă legăturile mele cu România erau atât de puternice, și le ascunsesem atât de bine - purtată de viața de zi cu zi, de viața mea din Franța, care nu era lipsită de ferici- re -, însă faptul de a regăsi România, miro- surile, gusturile, expresiile, a fost un mo- ment extrem de important. M. S.: Pentru a reveni la traduceri, ați înce- put o carieră remarcabilă de traducătoare la aproape 60 de ani. M. L. N.: Așa este, am început pe la 60 de ani. Ani 80 acum și dacă-mi dă Dumnezeu zile [în românește în dialogul original] și mai am timp, sper să pot continua. încerca- rea de a face cunoscută literatura română este unul dintre obiectivele vieții mele. Aș avea impresia că nu am pierdut totul, că nu am ratat totul dacă reușesc cât de cât să transmit literatura, cultura acestei țări atât de puțin cunoscute. M. S.: Care sunt satisfacțiile dumneavoastră cele mai mari, eventual ngretele dumneavoas- tră, după un asemenea parcurs remarcabil? M. L. N.: Regretul vine din faptul că nu am reușit să traduc autori pe care îi apreci- am. De exemplu pe Damian Necula, pentru care nu am găsit un editor. Singurele texte pe care le-am tradus și publicat din Damian au apărut în revista online Seine et Danube și în Lettres roumaines. Este marea mea dez- amăgire. Apreciam mult omul și scriitorul. Există câțiva autori, Damian, Dan Stanca, pe care nu am reușit să-i promovez. Regre- tele sunt aceste cărți care rămân în sertar. Ar mai fi ultimul roman al lui Buzura, care ar fi trebuit totuși să-și găsească un loc la Noir sur Blanc, dar care nu l-a găsit deo- camdată. Printre marile mele bucurii este prima traducere, Jurnalul fericirii de Steinhardt, o carte extraordinară care ar trebui cu sigu- ranță republicată, pentru că e epuizată. Cruciada ccpiilor a fost de asemenea un moment important. Iar acum romanulAlui Dinu Pillat, Așteptând ceasul de apoi. îmi place mult și cartea lui Vosganian, care transportă cititorul într-o lume plină de cruzime, care trebuie însă evocată: cea a diasporei armene și a instalării armenilor în România. Cred că în preajma centenarului teribilei persecuții a armenilor în Turcia este o carte bine-venită și care va ocupa un loc vizibil. E interesantă evocarea diasporei, a persecuțiilor, dar și o dimensiune orientală, povestea unor personaje, a unor destine extraordinare. E o carte frumoasă. E o mare bucurie să pot traduce cărți frumoase. M. S.: Dumneavoastră le deschideți calea și unor tineri colegi din România. M. L. N.: Am avut ocazia să predau ștafeta pentru un roman de Adina Rosetti care îmi plăcea foarte mult. Cum era imposibil să traduc acest roman pentru datele prevăzute, le-am propus editurilor interesate să o con- tacteze pe Fanny Chartres, o tînără colegă talentată. E o plăcere să le deschizi calea unor tineri, când tu însuți te-ai făait cunos- ait cu dificultate. M. S.: Fanny este și ea o româncă de adipțiune. M. L. N.: Da, cred că Fanny este o român- că de adopțiune E ca și mine, iu- bește mult România. M. S.: Mulțumesc, Marily Le Nir, pentru aceste mărturisiri. ■ Interviu realizat de Monica Saivan Noiembrie 2012, Bretania (Briec, Ty Fac) Anul XXIV, nr. 12 (283), 2013 • 21 Un exercițiu de virtuozitate poetică Sonia Elvireanu Întâlnirea cu Mircea Ivănescu este decisivă pentm destinul poetic al Rodicăi Braga, care ac- ceptă provocarea lansa- tă, un dialog liric între creatori. Perceput inițial ca joc amuzant, devine un exercițiu de virtuozi- tate, finalizat cu publica- rea volumului de parabole Commentarius papetuus (Cluj-Napoca: Dacia, 1986), semnat de Mircea Ivănescu și Rodica Bra- ga. Apariția sa stârnește uimire în lumea li- terară, datorită asocierii dintre un poet și o prozatoare, dar revelează publicului o poe- tă autentică. Dialogul lor continuă, iar în 2003 urmează Commentariuspeipetuus 11. Titlul sugerează dialogul, comentariul imaginar, schimbul de replici între semna- tari. O întâlnire privilegiată între două voci lirice distincte, de o profunzime aparte. Aparent un joc, în realitate un exercițiu de imaginație creatoare. Două naturi diferite se întâlnesc, comentând același motiv, se completează, distingându-se prin limbaj și reflexivitate. Cartea e pusă sub semnul unei „parabole" din Jurnalul seducătorului lui Kierkegaard. în prefața la antologia de ver- suri Mircea Ivănescu, versuri, poeme, poezii, altele aceleași vechi nouă (Iași: Polirom, 2003), Matei Călinescu explică citatul justi- ficativ ca fiind „un extras dintr-o operă pseudonimă a lui Kierkegaard [...] într-o relație paratextuală cu Jurnalul seducătoru- lui**. Identificăm astfel două dintre caracte- risticile operei filozofului, predilecția pentm intertextualitate și pseudonimie, cu efecte directe în lirica lui Mircea Ivănescu, ceea ce permite posibile analogii la nivel tematic și de procedeu literar. Pasiunea lui Kierkega- ard pentru pseudonime i-ar fi pumt inspira lui Mircea Ivănescu ideea unei dedublări poetice în alt sens: substituirea unui hetero- nim ca alter ego printr-o persoană diferită, o dublură feminină a vocii masculine. De altfel, Matei Călinescu mărturisește că a cochetat cu ideea că „Rodica Braga ar fi pumt fi o invenție a lui Mircea Ivănescu, un incitant «heteronim feminin»", una dintre vocile sale. Pe de altă parte, tentația livres- cului, deci a intertextualității, e un element specific poeziei ivănesciene, posibilă influ- ență a lui Kierkegaard. Commentarius peipetuus se deschide printr-o trimitere la real, Biblioteca Astra din Sibiu, topos care generează o reprezen- tare a lumii, văzută de pe scară, pretextul unor întâlniri fugare cu celălalt sau al tran- scrierii unei senzații interiorizate. Celălalt deschide calea spre adâncul interior. Perso- najele, preluate din basm, schițează cadrul și atmosfera unei posibile povești reale, deși realul induce mai ales o stare. Senzația e mai degrabă dc detașare, însingurare și tră- ire într-un imaginar livresc. în replică la motivul ivănescian, Rodica Braga răspunde printr-un poem cu conota- ții biblice. Mircea Ivănescu anunță printr-o interogație motivul autocomentat, iar Ro- dica Braga îl reia la început de poem, pentm a rezona cu versurile lui Mircea Ivănescu. Inserarea în text a unui vers din poezia ce- luilalt creează efectul de dialog pe același motiv, poeziile fiind autocomentarii. Poemele lui Mircea Ivănescu sunt aproa- pe epice, o poveste scrisă la perfectul compus ori la prezent, cu invocarea persoanei a doua, care ar putea avea un dublu rol: un „m“ al interlocutorului, ca receptor al mesajului, sau un „UD al propriului eu, ca dedublare și pretext pentru a monologa ai sine însuși. Numerotarea ritmică a versurilor creează senzația dc verset, iar adăugarea notelor la final trimite din nou spre ficțiune. Continuând dialogul despre limbajul poetic, Rodica Braga comentează replici, într-un fel dc incantație lirică, în care re- ia simbolurile ambivalențe din poemele lui M. Ivănescu, care sugerează două lumi, ex- terioară/interioară, conștientul/inconștien- tul. Dialogismul devine treptat un parcurs reflexiv în doi. Cuvântai e chiar esența poe- ziei, în măsura în care e capabil să intuiască și să exprime inefabilul. Cuvintele închid privirea poetului într-una străină, ca într-o oglindă ce reflectă un altul, deci miezul se pliază unei forme exterioare, mai mult sau mai puțin transparente, iar „privirile sînt tot vorbe", care refac gesturi, drumuri exis- tențiale. Reluând definiția cuvintelor ca „ființă a ființei" din poemul lui Mircea Ivănescu, Rodica Braga o aprofundează, face referiri la abisul ființei interioare, la imaterialitatea din care se ivește aivântul, eliberat din in- conștient. Cei doi poeți schițează o poetică de o profunzime aparte, operând cu simbo- luri ce trec de la unul la altul, într-o împle- tire de idei și limbaje, despre poezie ca mijloc de a recrea lumea prin cuvânt. Para- bolele devin un duet pe motivul timpului, în care povestea inițială a întâlnirii cu celă- lalt e atemporală, iar privirea oglinda, con- știința prin care imaginea e reproiectată în interior într-o altă lumină. între real și ima- ginar, pe drumul sinuos al devenirii, poetul descoperă singurătatea, tristețea, spaima de neant. Mircea Ivănescu se proiectează perma- nent într-un spațiu cultural amplu. Intertex- tualitatea se justifică nu doar ca simplu procedeu tehnic al modernității și postmo- dernității sau ca oglindă a eului poetic, ex- primă o nevoie interioară de apartenență la o cultură majoră, europeană, la care se ra- portează dintotdeauna scriitorul român. în primele poeme, intertextualitatea, ca meta- discurs, este un adagio la poeme, la care renunță treptat, o variațiune stilistică, dar și ritmică a textului său. Justifică titlul de sebo- lia, ca în manuscrisele antice grecești, relu- ând procedeul antic al adnotărilor, demon- strând că modernitatea nu inventează, doar adaptează forme vechi. Drept corespon- dență stilistică, Rodica Braga integrează în poeme succinte elemente intertextuale. Dialogul continuă ai parabole lirice despre creator, sufletul romantic, exilul in- terior, moarte, „interioritatea fluidă" și ilu- zia de a o capta, despre stări, sentimente, motive mitologice. Remarcăm la ambii po- eți o deconstrucție a regulilor gramaticale, o proiectare în postmodernism în două sensuri: la nivel semantic prin inserarea li- vrescului în text, mai ales la Mircea Ivă- nescu, la Rodica Braga doar ca replică la textul ivănescian, ca asezonare stilistică; la nivel de punctuație: frazele încep cu literă mică, nu cu majuscule, ca și cum textul airge într-un flux verbal neîntrerupt, deși poemele sunt autonome, proiecții ale sine- lui fiecăruia. Numele proprii și titlurile sunt scrise cu literă mică, procedeu curent la Mircea Ivănescu, preluat de Rodica Braga. Matei Călinescu enunță două posibile ex- plicații pentru procedeul ivănescian: influ- ența poetului american E. E. Cummings sau a dicționarelor. în orice caz, intenția poetului e de a sugera egalitatea cuvintelor, ce nu stabilesc ierarhii de sens. Parabolele lui Mircea Ivănescu se con- struiesc pe o dublă realitate, cotidiană/cul- turală: „Mircea Ivănescu și-a trăit poezia ca lectură a realului perceput și simțit și, în egală măsură, ca infuzie a cărților" (Mircea Braga, Despre ordinul suveran al receptării, Sibiu: Imago, 2013, p. 137). Versurile sale „poetizează spațiul real" prin permanenta reiterare a amintirilor, sunt „poeme-narați- une" (Florin Balotescu). Povestea la Ivă- nescu e desprinsă din mit, cărți, filme sau din cotidian. Rodica Braga nu povestește, creează stări, un spațiu poetic metaforic sau pictural, rareori recurge la mit sau legendă, ca replică la poemul lui Mircea Ivănescu, pentru corespondență ideatică. Deși diferiți ca stil, îi apropie luciditatea, inteligența și seriozitatea jocului poetic, pretext pentru devoalarea sinelui. Parabolele din Commentarius peipetuus dezvăluie perspectiva autorilor despre crea- ție. Poemele armonizează două tipuri de discurs liric, „de factură pur cerebrală" (Romul Munteanu) la Mircea Ivănescu, vitalist-reflexiv la Rodica Braga. Deși dis- tincte, nu există distonanță între cele două voci, ci complementaritate. Rodica Braga reușește să intre în jocul poetic, replicând conform propriei interiorități, reflexivități și particularități stilistice. Ceea ce părea inițial joc gratuit a devenit treptat fascinație pentru cuvânt, vibrație emoțională și inte- lectuală, deci trăire autentică. Mircea Ivă- nescu rămâne în sfera poeticului provocat, nu trăit, prin care creează stări apropiate de reverie, pentru a le destrăma prin acumula- re de detalii livrești, paranteze, „devieri care transformă poemul într-o antologie de de- talii", după cum remarcă Al. Cistelecan. Am putea identifica niveluri diferite în tehnica jocului ivănescian: tematic, eros/ artă poetică, real/ireal, cotidian/livresc; al tonalităților, ironie/autoironie; al măștilor poetice, el/ea, vocea masculină/vocea femi- nină; al prenumelor personale, eu/el/ea/ noi/tu, ca alter egouri ale conștiinței aucto- riale; al regulilor gramaticale, anularea ma- jusculelor/păstrarea punctuației. Plăcerea Indicului nu ține doar de recuzita postmo- dernismului, ci, în primul rând, de natura intelectualului cultivat. 22 • APOSTROF Poeme de Ioan Mușlea Umbră arsă așa, într-o străfulgerare, cum alăturea doar umbrei cândva dinspre coșmare și din tot ce mai vine, îi vei fi stat? să-i fi însoțit din ce mai urcă de prin adâncuri, să-i fi întărit întuneceala cum, Doamne, cu umbra-ți câtă o știi și’n ce fel de-ți stă în putere din toate spaimele mele, din toate! să fiu în stare, și cum le-ai ales, eu? te-ai luat după ce? - să isc un asemenea text de n’ai fost în stare decât să-i deslușesc plămada, în chip de rugină, cuvintele - și’n cele din urmă în chip de rapăn, să mi se-arate, să-l văd pe unele doar, să le’nsoțești, pe de-a’ntregul într-un anume fel, să le învălui Și mai mult îmbăloșându-le chiar de-adevăratelea - mai mult în umbră al cui, oare? aducându-le, a umbră arsă poemul aducând, peste măsură de ștearsă, psalm sfărâmicioasă precum spuzeala Ars poetica ajută-mă, Doamne, și lasă-mă să vin mai aproape de vreme ce textul - cred încă, să Te ating, să Te clintesc, nădăjduiesc - am izbutit a-1 fereca urnindu-Te mai într-o parte, și dinspre trei părți să-l închid, și să Te înconjur într-atât - care să fie atunci rostul poemului? încât, până la urmă - să și cutez a Te privi de-aproape de tot iată de ce să încerc să pun mâna fară’ncetare caut și cercetez, încerc, ca să pricep în ce fel mereu întreb neostoit: și până unde se întind, meșteșuguri câte ar fi, păsărarule, cât țin în fapt de trebuință, de neocolit, jocului nostru - umbrele feței. mereu același - Marelui Joc? și câți ar fi - mă lasă’ntr-astfel au nu știi, nici bănuiești? - câți anume să aflu cine ești, s-ar încumeta și chiar ar fi părtași la el? cu cine semeni, cum alteori - iarăși mă’ntreb, caut, de cine ții... mă zbat: pe câți am să-i pot opri ca să mă plec de n-au să-l mai poată pătrunde - și’mpiedecat, așa cum spuneam -, închizându-1 și anevoie, căznindu-mă, de tot ferecându-1 dinspre, vai nouă!, să îngenunchiez părțile știute, cele trei, care sunt... Și Ție dar mai cu seamă câte-ar fi de toate să mă’nchin aș vrea să aflu, să deslușesc ca mai pe urmă, și câte-au mai rămas să mă cobor îngăduie, deschise orișicui - târându-mă sâ scotocesc, mie închise în bolgii, să pipăi orbecăind, sâ bâjbâi, veșmântul culorii simțind orice ar fi să fie și sâ’ndrăznesc a pune mâna, miez încolțit, să încerc a pricepe miezul, frământat în firida privirii, de umbră să-l pot despărți, însumi o’nchid a-1 rumpe chiar aidoma și într-astfel alcătuirea să aflu cât mai durează în fapt și până unde se întind, atât ce pot ascunde și’n ce fel, de cine țin al cui? fețele umbrei adesea mă întreb și mă cutremur: nu care cumva să mă fi amăgit, să fi crezut, Anul XXIV, nr. 12 (283), 2013 • 23 Lazăr Avram, farmecul evocării Ion Bălu Alcătuit din trei seg- mente distincte, Leac de singurătate (Editura Karta-Graphic, 2013) ră- mâne un semnificativ po- pas în creația poetului Lazar Avram. în secțiunea mediană, Sub semnul amintirii, sunt adiționate două serii de micronarațiuni. Cele dintâi recreează specia- lizarea autorului la Institutul Francez de Pe- trol din Paris, în anul universitar 1992-1993. Celelalte selectează momente și întâmplări din orele de curs de la Universitatea Petrol- Gaze din Ploiești. Ca în Parada dascălilor de Anton Holban, Lazăr Avram conturează personalitatea și structura caracterială a pro- fesorilor și a colegilor universitari. întâia secțiune, Gânduri vechi, și ultima, Din livada nespuselor cuvinte, sunt edificate pe o succesiune de aforisme, evocări și în- semnări distribuite aleatoriu, după capricii- le memoriei. Prin pregnanță și lapidaritate, multe însemnări acced spre norma statuată estetic. însă aproximativ o mie de aforisme din primul amplu segment - situat valoric între Vorbe... vorbe... vorbe (1934), Gânduri (1948) de Victor Eftimiu și Privind viața (1930) de G. Ibrăileanu - se apropie, prin tehnică, structuri tematice, delicatețe con- fesivă, de cugetările criticului ieșean. Pentru amândoi, aforismul constituie forma sinte- tică a experienței ontologice, stocată în en- gramele memoriei senzoriale, păstrată în timp și reactualizată prin elaborare. 1. „Eu sunt ardelean!" Enunțul rostit de G. Călinescu, într-un articol din Tribuna pcporului, este implicit asumat de Lazăr Avram. Profesorul universitar de azi, speci- alizat în foraj-extracție, terestru și marin - „... m-am risipit, cu dărnicie, în arta foraju- lui" -, își reliefează obârșia ardeleană ca o noblețe princiară: „Când liniștea mi s-a in- stalat în suflet, închid ochii, iar Maieni lui Liviu Rebreanu devine «cuibul viselor» din tinerețea mea". O imagine similară închide volumul. în imaginație, se ivesc bătrânele noastre case țărănești, curțile lor mari și tihnite, intrate de acum în ceața le- gendei. Gândul meu se pleacă peste acela al bunilor și străbunilor mei, într-un soi de ritual ancestral al rugăciunii sufletului. Și al mândriei că fac parte din rândul acelor mlă- dițe românești, crescute în paturi umplute cu pănuși de porumb... Același tărâm dc vis este sugerat plastic de coperta^ volumului, gândită de Claudiu Voicu. în prim-plan, crengile despletite ale unui arbore; în spate, Someșul. în fondai, munții și, deasupra, azurul cerului, brăzdat de nori. întoarsă spre propria-i existență, vocea instanței narative evocă cinci generații. „în- doit pe coarnele plugului", bunicul Lazor avea o blândețe „ca o vibrare de lumină li- nă". Deseori, bunica intra în rugăciune împreună cu sufletul „precum binecuvânta- tele ploi de vară". La 85 de ani, tatăl tăia în iarbă „brazdă largă și groasă"; privindu-1, fiului i se pare „un sfânt venit să cosească iarbă în grădina raiului". îndemnul mamei - „desăvârșită în rugăciune și cu fruntea încercănată de lumină" - de a se apropia de miezul „omeniei" din veac i-a călăuzit dru- mul în viață. Și l-a transmis fiului său. Bu- curia oferită de graiul nepotului „n-are echivalent pe lume". Iar trupul Anastasiei, nepoata, degajă arome de „flori de lapte" și „flori de stele". înălțat pe „oase de feciori", legănate în morminte „de ochi cercănați", rumenit cu bocete, cu toponime păstrate din limbajul traco-dacilor: Măgura de Sus, Măgura de Jos, Maieni, în amintire, rămâne un tărâm mirific. Aici, pe vremuri, țăranii semănau laolaltă cu grânele și gândurile lor. Atunci, zorile intrau în casă prin ochii mamei, fețe- le copiilor erau radioase și oamenii „parcă mai fericiți". Ca în poezia lui Goga din primul său volum, vocea emițătorului recreează lumea satului Maieni. Psalmodie, sunt evocați măierenii de azi și cei trecuți în lumea de dincolo, „cu Virgil, cu lonuț, cu Vasile, cu George..cu profesorii din școala genera- lă: Sever Ursa, Titus Regvald..., cu preoții Irimeș și luliu Drăgan... „Doamne, ce oa- meni, ce personalități!" 2. Gânditorul O fibră filosofică învălu- ie textul întregului volum. Nu în sensul elaborării unui sistem. Asemenea lui Cara- giale, Lazăr Avram are o filosofie implicită, diseminată în reflecția generală asupra lu- mii. Constant, folosește substantivul „dor", concept filosofic, teoretizat de Lucian Blaga și Constantin Noica. Sensurile conceptuale, echivalate prin „deșir, douloureux, denii, tristesse, nostalgie", au fost sintetizate de Anca Vasiliu în eseul Dor, singurul substan- tiv românesc inclus în Vocabulaire eunpeen desphilosephies (Robert, Seuil, 2004). în aforismele lui Lazăr Avram, dorul are semnificația unei atracții perene spre copi- lărie. Anii aceia sunt evocați „cu o melanco- lie din care nu lipsește bucuria" - cum se exprima Nicolae Manolescu, într-un inter- viu. Copilăria ca timp al genezelor, când sufletul se afla aproape de origini, iar gân- dul, încins cu brâul curcubeului trimis de bunica amintire din cer, „la ultima ploaie a copilăriei". Azi, dorul de „acasă" are o asemenea intensitate, încât naratorul își revede umbra copilăriei „închinată în fața geamului" din casa părintească. Memoria iconică se dizol- vă în memoria senzorială. Rezemat de cân- tecul copilăriei, scoate „prin cumpăna gân- dului" răcoare din fântânița de pe dealul Bortii, ascultă răsuflarea pădurii, percepe gustul brânzei fripte pe grătar și receptează efluviile olfactive ale pâinii coapte în cup- torul bătrânesc. „Nemăsurat, mistuitor și misterios" rămâne dorul omului născut la sat: „Ca o chemare întrupată în durere..." Tot de gândirea filosofică țin aforismele dedicate creației artistice și meditația asupra destinului țării, „disprețuită de politicieni și năpăstuită de manageri". Notez și un gând cioranian: „Deșertă- ciunea patimilor și ambițiile nemăsurate omoară la români progresul și evoluția fi- rească". 3. Marile teme ale sufletului omenesc Aforismele îngăduie ilimitate zone temati- ce. Copilăria, „ploaie aristocratică de la- crimi", amintirile, „nevăzute flăcări", tre- murând sub zariște, țăranii, „singurătăți anonime", sub „streașină vremii", judecățile de valoare: „... în ziua de azi, mediocritatea a ajuns privilegiul, iar prostia atuul politici- enilor", caracterul și moravurile contempo- ranilor etc. - alcătuiesc țesătura ideatică a textului. Semnalez tensiunea interioară a gându- rilor. Ele „referment beaucoup de sens en peu de mots" - preciza Andre Lalande. Și tehnică, adaug. Reiterarea locuțiunii adjec- tivale cu valoare de nume predicativ al unui predicat nominal cu verbul copulativ neex- primat: „Fără de leac apăsarea și această amintire bătrână care a luat locul unei la- crimi. Fără de leac...“ - sugerează alte trăiri nespuse. Deseori, anafora este intensificată prin germinare sintactică a subordonatelor mo- dale, introduse simetric prin același adverb comparativ: „Dalta cioplitorului măierean cade totdeauna straniu, între taină și vis. Cum cade câteodată iubirea. Ca o ispită agățată de curcubeu. Ca o foame de albas- tru. Ca o țiuitură lungă din copilărie..." Alteori, cugetările sunt ridicate pe o comparație însoțită de inuzitate distribuții lexicale: „Balsamul orhideelor din Sud ră- mâne mereu logodnicul tăcerii nordice, unde norocul încă mai ninge. Ca o tinerețe care se leagănă pe o creangă încărcată de rouă". Numeroase altele strâng aspectele indi- vidualizate ale atracției interpersonale: ispi- tele dragostei, iubirea-miracol. Omul ade- vărat nu-și alege soția ca nevastă: „își alege raza, își alege orizontul. își alege rostul vieții". Construite pe determinarea heidegge- riană „a-fi-laolaltă", aforismele din ultima secțiune a volumului restrâng gândurile la familie, prieteni, cunoscuți. Și, prin extensie ficțională, se întorc spre satul natal. Și către sine. Timpul, trecerea lui, angoasa provoca- tă de povara anilor înfioară sufletul. Piesa de rezistență rămâne testamentul oral transmis fiului. Vocea naratorului vor- bește alegoric despre sfârșitul biologic, asemenea lui Arghezi din poemul De-a v-ați ascuns-, „dragul meu fiu", moartea nu poate lua cu ea totul: „... să nu-ți fie teamă! Eu mă voi așeza pe undeva pe-aici, pe-a- proape de fereastră. Lasă geamul deschis, atunci când crezi că n-o să-ți fie frig. Așa, vom asculta împreună cântecul cerului..." Izvorâte din experiența existențială și din realitățile României de azi, unde „mulți oameni trăiesc doar atât cât să nu moară", aforismele sunt înecate în tristețea trecerii, ca melancolia răsfrântă peste suflet, într-un amurg de toamnă târzie. 24 • APOSTROF Aforisme Moartea dinaintea morții Ștefan Bolea caracteristica de baza a morții în viață: sentimentul estompării * farmecul subtil al compozițiilor pentru pian ale lui Nietzsche nu și-a relevat încă sensurile * solistul este propriul său instrument sunetele care se nasc sunt doar ecouri ale emoției sale interioare * claritatea este o cerință necesară când te avânți în abis, trebuie să-ți ascuți pumnalele * Sonata nr. 14 in do diez minor (quasi una fantasia ) introducerea este un pasaj de introspecție funerară alkgretto - un interludiu înșelător, o năframă între depresie și manie presto agitata - fără acest fragment, metaforă a nebuniei estetice, Kreisleriana n-ar fi fost în niciun caz posibilă * muzica insomniei este o melodie infinită (de altă factură decât cea din Tannhauser sau din Simfonia a șaptea a lui Bruckner), un laigo simbolist copleșitor este muzica abisului, care topește obsesiile și deschide tandru venele (mirosul de sânge cald) viața se scurge din tine cu o lentoare ce pare infinită muzica insomniei este un anestezic, care te poartă la granița dintre viață și moarte * bufonul este esențialmente tragic, nu există alt tip de bufon ironia sa extremă dizolvă orice valoare cel mai greu de suportat este priveliștea unui bufon decăzut, care a cedat tragicului un bufon autentic seamănă cu un acrobat, mereu încordat, mereu fantast, ahtiat de pericol, frate bun cu ridicolul și cu disprețul de sine, un adevărat echilibrist % de unde știm că murim? ne luăm după ceilalți moartea este conformismul absolut cum putem vorbi de originalitate, când moartea ne reduce pe toți la o schemă, la un șablon? aș vrea să fiu primul om, care doar ar presimți moartea, n-ar ști sigur că se stinge * primul om n-a murit ca noi încă din timpul vieții, viața lui, destinul lui era indecis pe vremea aceea torni era pus în discuție viața este o mutație primejdioasă, un drog în care nu merită să investești viața este una din fațadele morții, un vis chinuitor și prelung viața este o moarte imperfectă ce cruzime să arunci cu viață în stânga și în dreapta, să faci pe Dumnezeu sperma creației e neagră de atâta calvar n-aș concepe un vierme măcar, să știu că îl ofer morții viața este o crimă % odată ce s-a evaporat presentimentul ei, vara începe să se descompună * între moarte și suferință nu există posibilitate de alegere * clipele dinaintea morții sunt pure hedonismul a decăzut din filosofic în fapt divers știi că ai atins absolutul, atunci când singura posibilitate de mărire este moartea * moartea seamănă cu primul orgasm presimțirea extazului este mai puternică decât revelarea lui * nu există viitor, pentru că viitorul îl vom trăi ca prezent nu există trecut, pentru că trecutul l-am trăit ca prezent, ne-a scăpat printre degete teama de viitor și neîmplinirile trecutului ne întinează prezentul fantasmele viitorului și reziduurile trecutului ne fac să trăim prezentul ca viitor și ca trecut, niciodată ca prezent - nu există prezent disprețul pentru cei care ne sunt inferiori social este forma scabroasă a vanității * în timp ce un om se autocreează, se schimbă în profunzime, distruge ceea ce este viciat și gestează noul, nemaivăzutul, în timp ce este devorat de toți demonii și se războiește cu toți îngerii, ceea ce este el cel care devine nu atrage atenție prin nimic în exterior, trezind doar ignoranța celorlalți el este anonim tocmai atunci când este autentic când tot ce a devenit iese la suprafață, când seninătatea înlocuiește lupta și o aură de semizeu transfigurează grimasele de nebun, când geniul a devenit operă și scânteia a murit, lumea aplaudă, se bucură, juisează ceea ce a fost, sămânța, focul, teribila confruntare cu ce este rău și ce e bun deopotrivă, a trecut ca o furtună și orbii și-au deschis ochii, aprobând din tot sufletul lor infim roadele dezastrului, grădina unde a semănat anarhistul un om ruinat va fi suit pe piedestal și luat drept model ceea ce devenea, este și nu mai are curajul să devină ceea ce este, este mort dar netoții nu-și dau seama și aplaudă încă în mijlocul mulțimii un geniu buimăcit când poetul sângera pentru cunoaștere, era luat drept un șarlatan taciturn, un meșter insolit, un dezmățat, un excentric acum, când totul e ca mort pentru el, care a desființat conceptul de nemurire (și de moarte deopotrivă), cretinii aplaudă nimeni n-a avut ochi pentru scânteie, pentru fitil iar platitudinea prezentă, atemporală, supraistorică o iau drept foc de artificii, drept auroră boreală, drept curcubeu temerea cea mai feroce a moraliștilor este că odată ce ființezi dincolo de bine și de rău, devii complet malefic cei care neagă legătura dintre om și maimuță ar putea refuza să recunoască la fel de bine că lupul este strămoșul câinelui Anul XXIV, nr. 12 (283), 2013 • 25 Proză Goana Marian Dumitrașcu Mi-ar trebui o corabie cu pânze ca s-ajung la timp, îi spui. Așa că nu știu, Iubi, chiar nu știu. Ei bine, asta nu-i deloc adevărat. Ce?! Doamne! Nu se mai vede nimic. Știi ceva? Cred că te descurci tu. Știi ce? Cred c-atâta lucru poți face și tu. Cum adică, ce vreau să spun cu asta? îi închizi și te sună după o jumătate de minut. Ai un suflet de descărcat și te repezi. - Mai am un cuvânt pentru tine. Nu pot fi în două locuri deodată. Care e cu- vântul aici? Cu siguranță nu. Și-am mai găsit unul. Nu găsești că fac destule sacrificii și așa? Aici? Sigur sacrificii. Dar tu poți înțelege că-i tot nu. Nu? L-ai lămurit. Nu degeaba ai făcut cursul ăla de Științele comunicării, îngropi mobilul pe locul mortului, atâta dragoste și înțelegere. Viața în doi. Cheile de la aceeași ușă, un film pe săptămână, câteva zile la munte sau la mare pe an, șosete murdare. Dumnezeule! A văzut cineva toiagul lui Moise pe undeva? Vântul aruncă ploaia în rafale. Simți mașina lune- când ușor într-o parte, împinsă de forța vijeliei. Parbrizul e-o perdea de apă. Ștergătoarele, o umbră în plus. Par acele unor metronoame-ndepăr- tate. Măsurând. Măsurând. Timpul. Trebuie să schimbi neapărat ringto- nul telefonului de serviciu. - Clienții sunt pe drum, intră di- rect în subiect Edi. -O! - Exact, e de acord Edi. - Când ajung, dă-le fursecuri, îi spui. - Când ajungi tu? - Asta-i... o problemă, ești cât pe ce să greșești. Dă-le fursecuri! - De contractul ăsta depinde... - Sigur, i-o tai. Nu degeaba ai urmat cursurile alea. Pachetul de Lucky e gol. Cauți în torpedo, care e plin de discurile cu Bowie ale lui Iubi. Te-ai lăsat la-nce- putul anului, ca tot omu’, așa că ce-ar fi să te lași actun pe bune? în depăși- re, bâjbâi cu o mână după telefonul personal. îl nimerești tot pe cel de serviciu. Agendă. Selectare. Edi. Se apelează. - Aici, te ia la mișto Edi. Simți cum te învăluie spirala cu- noașterii și-l lași în pace. - Și eu. Apoi i-o trântești: într-o oră. Schimbi repede telefoanele-ntre ele și-ți transformi vocea-n mieunat. - Știi, Iubi, cât de important e pentru mine. Iubi scoate cu cleștele un - Mdea. - Și știi că nu-i așa mare greu- tate... - Nu pot să sufăr chestia asta! se aprinde Iubi. îl lingușești puțin și-l împaci la fel de puțin. - Odată ce obțin postul, totul se va schimba, îi spui. Vei vedea, îl asiguri. Voi fi mereu acolo. Nu pot să mă gândesc că totul a fost în van. Că toată munca pe care am depus-o până actun a fost de pomană. Pur și simplu nu pot să procesez chestia asta. - Ai grijă pe drum, înghite Iubi. Te iubesc, și, ohoho!, Norocul tău, nu se poate abține. Poeme de Flavia Teoc Decembrie Vei citi această scrisoare la strălucirea borcanului cu miere, Mișcându-ți pupilele de la stânga la dreapta, tăind fâșii prin lumina pământească A soarelui digerat de gușa albinei, la ora când gheața va trece Dintr-o fereastră în alta ca un talaz de boturi umede. Sau o vei citi cu voce de tare, până când cuvintele se vor vedea în trup, plutind prin aura onirică a craniului tău sau până când te vor părăsi Ca o coadă de cometă, fugind de propriul cap. Așa vei citi această epistolă, dacă o voi scrie cândva. Moșu Șerpii de sub căpițe, prunii și tufele de măceș, Toți stau la taclale și fumează pipă. Fumul se-așază pe capul bătrânului Ca pe-un mucenic în rai adus să strângă fânul La amiază rupe cu milostenie o bucată de căpiță Chiar din trupul Domnului Să ne culcușim în ea și să uguim, Asemeni porumbeilor într-un cuib de tutun Atât de fericiți, încât fumează pipă. Cimitirul Central Negre pălării levitând în aburul vieții Peste trupurile căzute greu în pantofii cu toc Și două sunete despicându-se din Mirosul puternic și amar al plantelor: Cei vii, întorcându-se în cadență Acasă Cei morți, lovind ritmic peretele Cu propriul femur. Vezi un camion apropiindu-se din direc- ția opusă. Forțezi depășirea. Intri pe con- trasens și roțile uită de volan, de direcție. Mintea ți se golește. Mașina a luat-o la să- nătoasa, parbrizul înghite peisajul de jur împrejur, ești o păpușă aruncată dintr-o parte în alta, dar înăuntru ești atât de liniș- tită, s-a făcut deodată liniște. Doar o între- bare. Roțile deja mestecă noroiul, nu știi când te-ai oprit, nu știi cum și nu știi cum de te mai poți mișca și acționa ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, tim- pul nu mai e măsurabil, roțile aderă, momentul a înghețat pentru a fi dezmorțit și acceptat și gândit și re- gândit, cântărit (și, poate, discutat) alte dăți, nu acum, atunci, apoi mași- na pornește în marșarier pe propriile urme săpate în noroi cale de vreo zece metri de la carosabil. Sărută asfaltul. Se scutură de bulgării de pământ. Doar o întrebare. Cine-i cea mai norocoasă fată? Ploaia s-a oprit. Cerul s-a deschis. O baie de albastru inundă totul. Limba de ciment care se-ntinde îna- inte, albastră. Copacii de pe margine, albaștri. Mașinile care trec pe lângă, interiorul, tapițeria, albastre. Telefo- nul de serviciu, altfel negru, pare bleumarin acum. Edi nu are punct, nu are virgulă. - Clienții sunt aici, îți zice. Clien- ții vor să vadă documentația. în spatele lor i s-a părut că-ntrevede apocalipsa mayașă sau care vrei tu. - Ești un băiat tare bun, Edi, îl întrerupi. Poți să spargi o amărâtă de-ncuietoare de la un sertar? Ai acolo toate copiile dosarului, îi dai mură-n gură. Nu aștepți nicio reac- ție, nu vrei să-l auzi c-o să se descur- ce, că n-o să se descurce, de mulțu- miri nici nu poate fi vorba. Deschizi radioul. Ch-ch-ch-chan- ges. Intri în depășire, vezi un camion albastru venind din cealaltă direcție, te răzgândești, frânezi și te întorci îndărătul furgonetei albastre de care voiai să treci. Ești a doua mașină la un semafor cu trei lumini pe trei nuanțe de albastru. Albastru roșu albastru galben albastru verde. Schimbător de viteze. Telefonul de serviciu. Fără semnal. Schimbător de viteze. Mobilul personal, agenda, Iubi, apelare. Mesageria vocală. Schimbător de viteze. Numărul de fix, apelare. . .. lăsați mesajul după semnalul sonor, biiip! - Știi ce-am ascultat? Charles. La radio. Cred c-o să-mi pun un cd. Trei țiuituri. Baterie descărcată. Monolog întrerupt. 26 • APOSTROF Poeme de Ana Brnardic S-a născut la Zagreb in 1980. A publicat trei volume de poeme, pentru care a primit mai multe premii de poezie foarte prestigioase. Poftă Culegem măsline. E început de decembrie, casa este peste drum, rece, neterminată, în mijlocul încăperii mocnesc lemnele de încălzit. Bura aduce fulgi de sare din mare. Pe zid este născătoarea-de-dumnezeu: mulatră cu sâni goi. Suntem mulți, tăcuți în propriii pumni. Fluturăm din mâini, atingem frunzele de tutun, degetele sunt suprasărate și le aruncăm în foc. Foamea se cațără din port, din vapor. Coboară oameni de apă și de pământ și dispar sub pietre. Din podea cresc niște urechi mari care ne folosesc la comunicare. Nu înțelegm niciun cuvânt, dar urmărim bătăile limbii. în întuneric, cât timp clopotul dimineții e încă departe, îi rog pe Voîand și pe Pisică să-mi aducă puțină pâine, în stomac sunt sădite limbi sălbatice care, odată cu venirea pe insulă, au albit. Pâinea e discernământ, iar tot restul împărtășit pe simpla rută dintre țărm și insulă. Puntea Mă aplec peste marginea feribotului. Vântul ia două șuvițe care pâlpâie sălbatic peste față. Hanoracul cu blană falsă e mai subțire decât petala, în acel trup obișnuit au alergat păsări și albine, ursoaice cu pui, lișițe și încă o făptură primară. Pe punte nu e nimeni, dar e zgomot. Șe plimbă titani eliberați, scârțâie din cojoacele lor prea mari, în vânt bărbile le par fragile, precum avalanșele. Sub punte, sub scară, cei doi beau cafea. încă mai sunt pe jumătate acolo, ceașcă goală cu câteva picături reci de espresso. Răsuflarea mea, darul vorbirii și al mișcării, grația, încă mai sunt pe jumătate acolo. Unul dintre ei și-a scos paltonul. Pe frunte îi este o pată fierbinte. M-am dus să văd ce va spune reflexia în mare, este suficient să te îndepărtezi numai puțin sau spuma te va izbi totuși de propriile oase. Bătrânețea în noapte mișcările se răcesc. Deoarece culorile trebuie să se odihnească, rămâne doar un albastru obosit. Maria vorbește repede, prin nopțile ei se rostogolesc pietricele. Cu jumătate de chip sunt în foc, iar cealaltă parte se zimțează. De când lăuntrul a ars de tot pe vreascul unui singur sărman cuvânt rostit, mi-a rămas ultima apărare: să fiu pasăre de ceară. Cu mișcarea mâinilor dărâm postavul solemn al serii: discuția în jurul focului într-o limbă peninsulară. Deasupra încăperii c un pat în care neascultarea a construit deja castele în gheață. Pentru-a mă-ncălzi las boala cu planctonuri să mi se scurgă-n picioare. E tot mai greu să controlezi vapoarele pe insula asta. întuneric Pe insulă întunericul are straturi geologice iar ființa umană lasă urme de scoică în pat. Abandonate, notele incinerate, terțele minuscule și veștejite ale cântecelor de coastă ne trag într-un vis de carbon. Doar noi două ne furișăm la trei să ascultăm cum liliputanii horcăie pe străzile înguste iar câteva limbi pricăjite fac dragoste de-o decadă la etaj, deasupra poștei. în grădina pe care noi o alegem frunzele au crescut în afara controlului. Ne învelim cu ele să ne soarbă rămășițele apei din piele, să ne usuce gândurile și să le fărâmițeze în vis. La comanda în unison a cotoarelor cărților ne retragem, mergem înapoi, până ce ne va închide coaja amară. Primii pantofi ai tatălui în fundul dulapului, de fapt sub pământ, printre rădăcinile fagului din care dulapul de-abia se va face, se găsesc pantofii tatălui. Negri, ponosiți, din piele subțire, două prune uscate în care se mișcă rămurele, încheieturi trosnitoare. Au fost primii lui pantofi pe care mi-i amintesc. Sigur, nu și primii lui pantofi. Nu ieșea din ei, crescuseră deja împreună cu pielea, vii, suculenți, minerali. Pentru vară și iarnă. Nici prin gând să-i schimbe cu unii noi. în dulap mai trăiau o familie de gândaci, zeci de furnici și urechelnițe. Pantofii erau arcele lui noe pentru micile gângănii de casă pe care le purtau dintr-o zi în alta. într-o zi mama a luat pantofii de urechile lor delicate și i-a aruncat afară. Tata nu s-a împotrivit, ci a luat alții, pantofi obișnuiți de bărbat. Negri, primii pantofi, trași de urechi, fără simțul înfrângerii s-au dus în pădure. Exact așa cum de ani de zile ne avertiza tata: m-am săturat, mă duc în pădure. Au devenit pământ, arbore, poate chiar o tufa cu poame amare. Pantofii în care au crescut fetele tatălui și multe alte propoziții destrăbălate. ■ Poezii inedite traduse din limba croată de Adrian Oproiu Anul XXIV, nr. 12 (283)z 2013 • 27 Poeta și prozatoare. Scrie in limbile occitană și franceză. TurmstraBe sau O iubire fără corp Maelle Dupon Mâine drumuri clare, într-o zi care se estompează și întâlnește o altă am- prentă. Autobuzul M27. Coborâsem prea târziu, noaptea se ridicase deja și simțeam răcoarea în vânt. Februarie. Un alt drum de singurătate, drumuri fără să știu, doar certi- tudinea de a fi acolo. Zăpada curgea, albă, în negreala acelei ierni. Eram la Berlin, ur- mărisem acel lucru care mă împingea, care mă ducea departe. Mă plimbam prin întu- neric, vedeam Tiergarten, țesătura încurca- tă de șine și de tuneluri de metrou care se adânceau în pereții mișcători. Nu mai știu dacă era frig, nu mai știu, am iubit atât de mult și fulgii albi erau tot atâtea străluciri de singurătate. Orașul era negru, umbrit, cu un gust de bere. îmi amintesc de un tâ- năr, de nisipul de pe podeaua unui bar din Nollendorfplatz. La căderea nopții, mă apropiam de un demon de lumină și absen- ță. Am rătăcit prin nopți așa cum se rătăceș- te pe străzile Berlinului. Fără întoarcere, fără plecare și fiecare fărâmă de corp era un vis pe care îl devoram din ochi. • Desen de Gabriela Melinescu Noaptea nu era noapte. Curgeau pică- turi de zăpadă, prea repede zdrobite pe gudronul mut. Niște pași apăsau acest relief de albeață și urmele erau cenușii și grele. Nu existau cuvinte, numai fulgi asemănă- tori, care se învârteau atât de repede și se așezau pe ochi. Noaptea vorbea, trenuri fu- gare se grăbeau în oraș și plecau mereu de- parte. Nu exista limbă, nimic, mergeam și vedeam încă albeața fiecărei urme. Conste- lații de particule limpezi în cristalizarea frumuseții. Nu-mi mai aminteam de trecut, niciodată n-am avut drum, așezate pe pietre se desenau încă umbre. Murmure de neau- zit, ele vorbeau, și trenurile, și străzile de noapte clară, și oamenii grăbiți. Culoarele infinite ale unui alt oraș de singurătate. Limba mea, poate că nu ești limba mea și eu mergeam la fel și te ascultam. Te-am as- cultat. Ecoul unei voci mă urma în adâncul corpului. O cască turtită pe ureche, în sală stranie- tatea vidului. La Siemensdamm, clădirea cu cărămizi roșii. în sală vedeam cenușiul ce- rului în spatele geamurilor. Valul vocii era regulat. Mâinile apăsau pe tastatură, în timp ce ochii căutau pe ecranul ordinatoru- lui. Le răspundeam metodic vocilor grăbi- te care cumpărau și dispăreau. Conexiunea între mine și un univers impalpabil. Mă priveam, neputincioasă, îmbrățișând meca- nizarea existenței. Eram martorul acestui abis, al aceleiași resurgențe a unei unice și multiple singurătăți a existenței. Coboram scările până la U-Bahn și schimbam iar la Westhafen. Berlinul era noapte și oamenii mergeau mereu așa, pe străzi de întuneric și se întorceau apoi în băcăniile turcești ca să cumpere mate. Umbre pe care le urmam și prin nopți legănarea corpurilor care dansau. Contactul rece al paharelor și delăsarea corpului ame- țit. Cu ochi în care vrei să trăiești încă, un vis de tinerețe și o fată cu părul atât de blond și neted într-un colț al toaletei. în spatele ușii, praful alb într-o punguță de plastic. Negreala din sala clubului și mirosul de hun de țigară. Muzica electronică îmbrățișa fie- care sipet de căldură. Capul său ușor, am dansat o clipă. Dintr-o- dată gustul suav al buzelor sale care s-au așezat pe furiș. Stranie- tatea buzelor sale și deopotrivă blândețea fragilă a chinului. Am urcat apoi într-o altă sală și Julian și Murat erau în spatele aparate- lor muzicale. Căldura palpitantă și senzația degetelor sale care păreau să mângâie veșnicia în- tr-un gest de candoare. Poate că am rămas un moment așa. La fi- ecare respirație, pieptul său se ri- dica încet și ridicarea sânilor săi era o ofrandă adusă frumuseții. Continuitatea șinelor și a ca- blurilor se desena la orizont. Trenurile treceau, roșii și galbe- ne, clădirile dărăpănate și uzinele ai geamurile închise. Spree era mărginit de copaci bătrâni și de iarnă și de lenta derivă a micilor vapoare. în această viziune șinele erau sinuoase la nesfârșit. îmi era atât de foame de acest necunos- ait și poate îmi era frică. Afară, în gările pasagere între deambu- lări și chipuri fugare. Uneori greșeam trenul și rămâneam o clipă privind peisaje stranii prin vechile geamuri ale vagonului. Poate cu frică, avidă de acest tre- mur de singurătate. Un instinct de supraviețuire ascuns în mă- runtaie, pe care îl urmam. 28 • APOSTROF Hai, nu vreau să mor, vreau să trăiesc în delectarea unei singure clipe și vom petrece nopți fără să dormim. Ne întorsesem în club și totul era încă gol, tu branșai apara- tele, discuri negre și strălucitoare între de- getele tale, un pahar de whisky pe tejghea. Apoi sala s-a umplut, de corpuri, de miș- cări, de sticlă spartă, de fumuri cu gust murdar. Am privit luminile dizolvându-se puțin câte puțin și tineretul admirându-și propria dezinvoltură. Mirosul cald al cor- purilor și complexitatea ființei care se nă- ruie, se refugiază în uitare și se topește^ la fiecare trezire, în măruntaiele drogului. în- tunericul s-a risipit și ziua luminează gara Warschauer. Vom merge prin prospețimea dimineții, fără altă căldură decât cea a unui gust amar în gură. Fără carne apropiată pe care degetele ar putea să o facă să freamăte încet. Fără gură strigătoare de dorință cu buzele umezite. Fără delăsarea ochilor așe- zați pe mirosul unui tors și cu spatele tandru strâns de brațe. Am coborât la Hauptban- hof și am luat autobuzul 123. Poate că ar fi înflorit câteva lumini după acest orizont de străzi pustii și singuratice. Pe Turmstrafie, treceam fără zgomot pe scări și prin vechea poartă, când mă întorceam mirosul de iarbă uscată al jointurilor și liniștea adormită. Camera mică cu pereți albi și verzi, salteaua pe sol, vidul nesfârșit al cearșafurilor reci și o ultimă țigară care se consumă la fereastră, în primele raze ale zilei. La Rosenthaler Platz am ieșit din U- Bahn și strada era deja întunecată. Am tre- cut pe trotuare, neoanele magazinelor de chebap încă deschise. Oamenii strânși în fața vitrinelor micilor baruri. Am continuat până la Waldo, m-am întors. Anna și priete- na ei erau pe sofa, am comandat o bere. Ușorul fâșâit al bateriei, culoarea de ambră din sticlă și tânărul cu cămașă verde care ciupea corzile basului. Voci daneze în jur, înceata constelație a jazzului și a zgomotu- lui paharelor așezate pe mese. Vino, nu mi-e frică, Berlinul își deschidea ochii de aur. Vom continua într-o liniște tulburată doar de zgomotul cizmelor de piele pe sol și de culoarea nopții. îmi văzusem numele când coboram să iau U-Bahnul, bucăți risi- pite de poeme pe pereți. Heinrich Heine, sufletul meu trezit în mod secret de versuri vechi. Mereu exilul. Renunțarea la pămân- tul care ne scaldă primii ochi de lumină. Martie visa, cu acoperișurile, străzile și dru- murile încă acoperite de zăpadă. Iată aceeași îmbrățișare, un orizont ne- sfârșit care te acoperă de frig și de alb. Frumusețea goală, limpede, un văl intangi- bil, ca atunci când corpul tău era un sipet din copilărie și sufletul la fel de fragil ca un relief de zăpadă. Neted de la gât până la buric, pântecele tău unic era un balon roșu, fragil și aerian. Candoarea era în ecou cu înflorirea sânilor, apoi natura ta primitivă te-a ajuns din urmă și insufla, în golul pân- tecelui tău, o plângere universală. Din pieptul tău guri au sorbit dorința. Buzele tale dulci adăpate de duritatea unei cărui în mișcare, până în neant. în prezent totul se amestecă. Scările din fundătura Saint-Bar- nabe, scândurile brune ale unui plafon, impulsurile dorinței care striga. Casa mică din Roselea cu colțul de iarbă verde, răsu- flarea care se accelerează, viziunea farului din Porto Antico și a unei curți cu zeci de ferestre. Ultima tresărire a corpului și în li- niște zgomotul valurilor pe plaja de la In- chidoney. Acum apele sunt calme, soarele bate pe stânci și noi vom trece printre ier- burile de pe dune. Strada e calmă, un auto- buz traversează Piazza de Ferrari și mâncăm brioșe calde pe o bancă. Pe ramblas se vând trandafiri și cărți, e Sfântul Jordi, în piață privim fântânile cu jeturile de apă. Autobu- zul se oprește la St Patrick’s Street, apa limpede sub pod, ploaia curge, tu mă cu- prinzi un moment. Toaleta e murdară, vo- ma corpului, barul de lângă piața Saint- Roch cu scări. Nisipul de la Erg-Chebbi, gustul ceaiului de mentă, suspinele în noap- te. Ultimul sărut nu îl mai știu, m-ai strâns lângă tine în ușa casei, ai traversat grădina până la portalul alb, spart, ca să dispari pentru totdeauna. Viața după tine, fără gust, fără intenție. Alți bărbați, alte corpuri care se apropiau atât de tare noaptea. Din cei pe care îi uiți, înainte chiar de a iubi. Revăd zgomotul verii și un corp bronzat, amărăciunea deta- șării. Fâșâitul neplăcut al nisipului între cearșafuri, pulsiunile unui sex necunoscut. Revăd străzile din Yunan, sala mare a recep- ției și soții înlănțuiți. Corpul unui tânăr cu părul atât de negru și pielea atât de netedă. Luna decembrie și gustul amar al paharelor de bere și o piele brună care mă înlănțuia. Dimineața albul pieței Europe și vântul care sufla. Juisarea îndemânatică a uitării, pen- tru o singură clipă. Nu mai e corpul meu, e un corp de nimic. Am târât corpul acesta. L-am târât cu mine. Pe străzile Berlinului care sunt atât de reci. Și voiam niște buze necunoscute. Zăpada îngrămădită în spate, fulgii, aceeași dorință, în prezent, sub un mantou de frig și de vânt. Numai ecoul dorinței. Și zdrobeam zăpada sub picioare. Urmam umbrele rătăcitoare ale trecutului. Am vrut fiecare călătorie. Și urmam literele de pe zidurile de la Westhafen. Și ele spu- neau „Domnul un nimic“. Urcam pe strada Perleberger și deschideam ușa cu cheița. Cu aceeași răbdare. în spatele geamului trenului, deriva lentă a acoperișurilor ora- șului, cenușiul zidurilor și al clădirilor cu taguri. Berlin, zăpada s-a oprit cu primele zile ale lui aprilie. Sunetul surd al bașilor care se lipește de piele, capul care vuiește de strălucirile neoanelor. Atunci trebuie să pleci. Acolo îți dai seama. Dintr-odată ceva se comprimă în adânc. El a coborât pe trep- tele U-Bahnului la Alexanderplatz. Lumi- nile cădeau din lampadare, vântul sufla pe băncile reci ale stației. Acolo ai vrea să iu- bești, să rămâi, fără a avea timp. Cu mâinile lui care îmi apăsau doar brațele când mi-a spus la revedere. Cu buzele care de-abia leagănă un surâs. Vino, nu ne vom mai re- vedea. Timpul va trece, veri arzătoare și ierni singuratice. Ai rămas la Berlin, acolo unde nopțile sunt grele și cerul și mai greu. Voi pleca în acest avion până la Paris. Voi privi străzile din Neuilly și luminile de pe străzile adormite. Autobuzul Nil, Sena care curge încet sub poduri. Cred că n-am dormit în tren până la Montpellier. Orașul alb cu trotuarele murdare și tineri care pierd vremea. Revin la tine, orașul meu, cam așa cum revii la sine însuși. Fără să te recunosc complet, fără să revin cu totul la mine. Stră- zile din Berlin sunt departe acum. Suflul murdar al metrourilor și vântul rece seara. Și tu ești acolo, undeva. într-un bar afirmat la Prenzlauerberg sau într-o cămăruță în- chiriată cu luna. Mai am puțină bere pe buze, mirosul amar al micilor pachete de țigări, care se filmează cu puțini bani. îți vei îneca părul negru în pielea mea tremurătoa- re. Cu o singură strălucire de carne, voi fi a ta. întoarce-te la viața ta, cum mă întorc eu la tăcerile mele. O voi lua pe alte drumuri, drumuri pierdute între viță-de-vie și garigă, soarele sufocant de aprilie. Te voi păstra astfel, undeva, când soarele arde încă car- nea. Și te voi iubi cu o iubire fără corp. ■ Berlin, 2013 Text inedit, tradus de Letiția Ilea Cărți primite la redacție • Codruța Cuceu, Spațiu public și spațiu privat: o perspectivă românească, Cluj-Napoca: Eikon, 2013. • Mircea Tomuș, Aripile Demonului, 4, Cluj-Napoca: Limes, 2013. •Jcan-Paul Michel, Despre Hblderlin/Sur Hblderlin, Cluj-Napoca: Grinta, 2013. •Jean-Paul Michel, „Când vii dintr-o lume de Idei, surpriza e enormă", patruzeci de poeme alese de Michael Bishop, în românește de Letiția Ilea, Cluj-Napoca: Grinta, 2013. Anul XXIV, nr. 12 (283), 2013 • 29 Revista Apostrof se poate cumpăra în următoarele puncte de difuzare: Librăriile Humanitas • București, Librăria Humanitas Kretzulescu, Calea Victoriei, nr. 45. • Cluj-Napoca, Librăria Humanitas, str. Universității, nr. 4. • Iași, Librăria Humanitas 1, Piața Unirii, nr. 6. • Oradea, Librăria Humanitas „Mircea Eliade“, bd. Repu- blicii, nr. 5. • Sibiu, Librăria Humanitas, str. Nicolae Bălcescu, nr. 16. • Timișoara, Librăria Humanitas „Emil Cioran“, str. Florimund Mercy, nr. 1. Rețeaua Standard Press Distribution din Cluj • str. Regele Ferdinand (lingă magazinul Central). • Calea Moților (vizavi de Primărie). • Piața Unirii, nr. 17 (lingă Diesel). • Piața Unirii, nr. 1 (lingă Continental). • str. Napoca, nr. 19. • Piața Grigorescu (lingă magazinul Profi). • Piața Mărăști (stația de autobuz). • str. Fabricii, nr. 1. • str. Memorandumului, nr. 12. • str. Plopilor (lingă Hotelul „Babeș-Bolyai“). • str. RepubEcii, nr. 109 (Sigma Shopping Center). Librăria de Artă Gaudeamus Cluj-Napoca, str. luliu Maniu, nr. 3. Librăria Muzeului Literaturii Române sc Orfeu Ed srl, București, bd. Dacia, nr. 12. Către cititorii revistei Apostrof Circulara Uniunii Scriitorilor din România Conform prevederilor Statutu- lui, Uniunea Scriitorilor din Româ- nia nu este responsabilă pentru politica editorială a publicației și nici pentru conținutul materiale- lor publicate. Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor 5 iunie 2003 Vă puteți abona la revista Apostrof direct la redacție. Pentru aceasta, vă rugăm să plătiți contravaloarea abonamentului, prin: 1. mandat poștal, pe adresa: Toroczkay-Lukâcs losif Fundația Culturală Apostrof Cluj-Napoca, cp 1095, op 1 Cluj, cod poștal 400750. 2. virament bancar, pe adresa: Fundația Culturală Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brătianu, nr. 22 Cod fiscal: 4868907 Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei) Deschis la BRD-Groupe Societe Generale, Sucursala Cluj. Prețul abonamentului, pentru persoane fizice și biblioteci din România, este de: • 15 lei pentru 3 luni, • 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an. Prețul abonamentului include taxele poștale de expediere. Prețul abonamentului pentru cititorii din străinătate este de: • 12 euro sau 15 usd pentru 3 luni, • 24 euro sau 30 usd pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 usd pentru un an. Prețul abonamentului include taxele poștale de expediere par avion. Datele necesare pentru viramentul acestui abonament: Fundația Culturală Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brătianu, nr. 22 Cod fiscal: 4868907 Conturi bancare: RO68BRDE130SV07853701300 (lei) RO73BRDE130SV06534401300 (euro) RO58BRDE130SV06674381300 (usd), deschise la BRD-Groupe Societe Generale, Sucursala Cluj, bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, swift: brderobu Cuprins • Cafe apostrof • Lecturi • Puncte de reper Anii 1960: A. E. Baconski și depolitizarea treptată a literaturii Cristian Vasile 4 • Poeme Fotografie cu tata; O iubire în vis; Lupul nostru de toate zilele; Unghiul Mort; Moștenitoarea Mariana Bojan 5 Simplu; Oarece neconcordanță; Elegie vișinie; Ceva mai intens; Balerina; Statistică; Ultima oară despre dragoste; Nod în gât Leo Butnaru 7 Doi la preț de unul, de niciunul; Peisaj Gabriel Adrian Mirea 8 Oricare țară are un drapel; Bagheta de os; Spre faima poetului; Bătrâni cu o poartă; Salonul de toamnă; *** Viorel Mureșan 11 Umbră arsă; Ars poetica; veșmântul culorii; al cui?; psalm loan Mușlea 23 Decembrie; Moșu; Cimitirul Central Flavia Teoc 26 • Vertical Corabia lui Dionysos Ovidiu Pecican 6 • Conversații cu... Antoaneta Liliana Olteanu 8 (interviu realizat de Ovidiu Pecican) Marily Le Nir 20 (interviu realizat de Monica Saivan) Numărul „Zaciu“ al Vetrei Marta Petreu 10 • Cu OCHIUL LIBER Doru cel Mincinos - serial pentru copii și tineret (interzis părinților și bunicilor) Gelu lonescu 12 Preludiu pentru un elogiu loan-Aurel Pop 13 Scriitorul-kamikaze George Neagoe 13 O istorie complexă a celor exacte Mirel Anghel 18 Teroarea, între poezie și rugăciune AL Săndulescu 18 Un exercițiu de virtuozitate poetică Sonia Elvireanu 22 Lazăr Avram, farmecul evocării Ion Bălu 24 • Dosar: casa lui Alexandru vona (fotografii de Marta Petreu) 15 • Aforisme Moartea dinaintea morții Ștefan Bolea 25 • Proză Goana Marian Dumitrașcu 26 • Biblioteci în aer liber Poftă; Puntea; Bătrânețea; întuneric; Primii pantofi ai tatălui Ana Brnardic 27 (traducere de Adrian Oproiu) TurmstraBe sau O iubire fără corp Maelle Dupon 28 (traducere de Letiția llea) 30 • APOSTROF Editura Biblioteca Apostrof vă oferă următoarele cărți: • Mihail Sebastian. Dilemele identității ediție îngrijită de Leon Volovici, 2009, 300 p. 25 lei Colecția „Filosofie modernă" • Friedrich Nietzsche, Antichristul traducere de Vasile Muscă, 2003, 128 p. 10 lei Colecția „Filosofie extrem-contemporană" • Joseph Raizinger, Europa în criza culturilor, traducere de Delia Marca, prefață de Andrei Marca, 2008, 92 p. 15 lei Colecția „Filosofie medievală" • Se. Anselm din Canterbury, Monologion despre esența divinității traducere de Alexander Baumcarten, 1998, 162 p. 15 lei Colecția „Filosofia religiei" • HenryCorbin, Paradoxul monoteismului traducere de Janina Ianoși, 1997, 21 6 p. 4 lei Colecția „Filosofie românească" • Vasile Muscă, Spusul și de nespusul, 2003, 146 p. 10 lei • D. D. Roșca, Introducere Ia „Viața Iui Isus". Mitul utilului traducere de Dumitru Țepeneag, ediție și postfață de Marta Petreu, 1999, 1 38 p. 1 5 lei • Bucur Țincu, Apărarea civilizației ediție îngrijită și prefață de Marta Petrec, 2000, 132 p. 15 lei • Laura Pamfil, Noica necunoscut, 2007, 288 p. 20 lei • Irina Petraș, Teoria literaturii: Dicționar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei • Ștefan Borbely, Proza fantastică a Iui Mircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei • Scriitorul și trupul său, carte gîndită și alcătuită de Marta Petreu, 2007, 264 p. • Cele 10 porunci, carte gîndită și alcătuită de Marta Petreu, 2007, 276 p. • Nicoiae Bârna, Dumitru Țepeneag, 2007, 304 p. 15 lei 15 lei 7 lei apostrof Colecția „(anus" • Ovidiu Pecican, Trasee culturale Nord-Sud, 2006, 228 p. 1 5 lei • Călin Teutișan, Textul în oglindă: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2003, 162 p. 15 lei • Petru Poantă, Efectul „Echinox" sau despre echilibru, 2003,176 p. 1 o lei • Dorli Biaga, Tatăl meu, Lucian Blaga, 2004, 380 p. 20 lei • George Banu, Uitarea, 2003, 80 p. 15 lei • Norman Manea, Despre clovni eseuri, 1997, 230 p. 1 5 lei • Norman Manea, Octombrie, ora opt proză, 1997, 186 p. 1 5 lei • Philip Roth, Animal pe moarte roman, traducere de Irina Petraș, 2001, 1 32 p. 15 lei • Sanda Cordoș, Literatura între revoluție și reacțiune, ediția a ll-a, adăugită, 2002, 284 p. 1 5 lei • Lev Tolstoi, Moartea Iui Ivan Ilici traducere de Janina Ianoși, prefață de Ion Vartic, 2003, 96 p. 15 lei • Georgeta Horodincă, Duminică seara, 2006, 231 p. 20 lei • Alexandru Vona, Să mai fiu o dată îndrăgostit, carte gîndită și alcătuită de Marta Petreu, 2005, 1 88 p. 20 lei • Ștefan Borbely, Despre Thomas Mann și alte eseuri, 2005,172 p. 20 lei • Marta Petreu, Conversații cu..., voi. ii, 2006, 132 p. 20 lei • Ruxandra Cesereanu, Marta Petreu, Corin Braga, Virgil Mihaiu, Ovidiu Pecican, Ion Vartic, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei • Eugen Pavel, între filologie și bibliofilie, 2007,170 p. 20 lei Colecția „Scrinul negru" • Zaharia Boilă, Amintiri și considerații asupra mișcării legionare prefață de Livia Titieni Boilă, ediție îngrijită de Marta Petreu și Ana Cornea, notă asupra ediției de Marta Petreu, 2002, 1 60 p. 10 lei • Zaharia Boilă, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei • Procesul „tovarășului Camil", ediție îngrijită de Ion Vartic, prefață de Mircea Zaciu, 1998, 96 p. 15 lei • I. D. Sîrbu, Scrisori către bunul Dumnezeu ediție îngrijită de Ion Vartic, 1998, 244 p. 15 lei • Ludovica Rebreanu, Adio pînă Ia a doua Venire. Epistolar matern, ediție îngrijită, prefață și note de Liviu Malița, 1998, 288 p. 15 lei • Arthur Dan, Mituri căzute (Din jurnalul unui psihiatru). Aforisme, prefețe de I. Necoițescu, Ion Vianu, Alexandru Paleolocu; ediție și notă asupra ediției de Marta Petreu, 1999, 96 p. 15 lei • Dumitru Țepeneag, Destin cu popești. Șotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 10 lei • Alexandru Vona, Esmeralda, fișă de dicționar de Florin Manolescu, desene de Gabriela Melinescu, 2003, 112 p. 10 lei • Konstantinos Arvanitis, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacă de Claudiu Turcitu, cuvînt- înainte de Marta Petreu, epilog de Nicolae Mărgineanu (în colaborare cu Editura Polirom), 2009, 83 p. + ilustrații 15 lei Colecția „Istoria filosofici" • Constantin Rădulescu-Motru, F. W. Nietzsche: Viața și filosofia sa 2003, 128 p. 10 lei Colecția „Poeme" • Tristan Janco, Memoriile Șoahului, 2006, 84 p. 15 lei Cărți în coeditare cu Ed. Polirom (Ie puteți comanda Ia www.polirom.ro): • Ion Vartic, Bulgakov și secretul Iui Koroviev: Interpretare figurată Ia Maestrul și Margareta, ed. a u-a, adăugită, 2006, 160 p. 1 7,95 lei • Matei Călinescu, Mateiu I. Caragiale: recitiri, ed. a ll-a, 2007, 168 p. 19,95 lei • Ion Vianu, Blestem și Binecuvântare, 2007, 182 p. 19,95 lei • Ion Vianu, Investigații mateine, 2008, 112 p. 19,50 lei • Marta Petreu, Despre bolile filosofilor. Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei REDACȚIA: Marta Petreu (redactor-șef) Lukâcs Jozsef Virgil Leon Amalia Lumei Tehnoredactare: CZEGELY ERIKA Ana Pop (contabilitate) Vignetele revistei reprezintă variațiuni grafice de Mihai Barbu după desene de Franz Kafka. EDITORI: □ Uniunea Scriitorilor din România □ Fundația Culturală Apostrof PROIECT SPRIJINIT DE: PRIMĂRIA Șl CONSILIUL LOCAL CLUJ-NAPOCA ADRESA REDACȚIEI: Cluj-Napoca Str. I. C. Brătianu, nr. 22, cod 400079 Tel., fax: 0264/432.444 e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro www.revista-apostrof.ro Pentru corespondență: Revista Apostrof, cp 1095, op 1, Cluj-Napoca, 400750 Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază. ISSN 1220-3122 Revista este înregistrată la osim cu nr. 45630/22.05.1996. Revista apostrof este membră a Asociației Revistelor, Imprimeriilor și Editurilor Literare (ariel), asociație cu statut juridic, recunoscută de Ministerul Culturii. Tiparul: Centrul de Presă Reformat Unica responsabilitate a revistei Apostrof este de a găzdui opiniile, oricît de diverse, ale colaboratorilor noștri. Responsabilitatea pentru conținutul fiecărui text îi aparține, în exclusivitate, autorului. Apostrof Puteți comanda orice carte la adresa: 400079, Cluj-Napoca, Str. I. C. Brătianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro Anul XXIV, nr. 12 (283), 2013 • 31