
In memoriam

Cornelia Bucur

Uniunea Scriitorilor din România și Asociația Scriitorilor
    București anunță cu profund regret încetarea din viață a
distinsei traducătoare Cornelia Bucur. A făcut parte dintr-un
grup de traducători angliști lansați după 1990, alături de Radu
Paraschivescu, Irina Horea, Mihnea Gafița și Liviu Bleoca, gene-
rația care a revitalizat receptarea marii literaturi anglo- america-
ne în România. Prea puțin cunoscută pentru că n-a avut vizi-
bilitatea meritată decât în interiorul breslei, Cornelia Bucur a
tradus zeci de titluri din mari autori, de la Julian Barnes și Ian
McEwan până la Lawrence Durrell, David Lodge, Philip Roth,
David Malouf și Salman Rushdie, Raymond Chandler etc. A
redactat numeroase traduceri ale altor autori, printre multe -
multe altele prima ediție în limba română a traducerii piesei Doi
veri de stirpe aleasa de Shakespeare & Fletcher, tradusă de George
Volceanov, și Harmonia Caelestisy de Peter Esterhâzy. Prin dispa-
riția Corneliei Bucur, opera de traducere a literaturii de limbă
engleză în România suferă o ireparabilă pierdere. Dumnezeu
s-o odihnească!

 APOSTROF

Comunicat

1^ N ziua de 16 februarie a.c., la Casa Monteoru, a avut loc întru-
nirea Comitetului Director al usr.
   Ordinea de zi a cuprins următoarele puncte:
   Informare privind situația generală a usr, prezentată de președin-
tele usr, Nicolae Manolescu, completată cu date recente de vice-
președintele usr, Gabriel Chifu, privind contractul de închiriere a
Casei Vernescu, modificările legii timbrului și cererea de subvenții
pentru revistele Uniunii, prezentate ministrului culturii, domnul
Daniel Barbu, și alte probleme de actualitate imediată.
   Fixarea calendarului evenimentelor usr și etapele de aprobare
a noului statut al usr, programată pentru acest an.
   Hotărârea privind activitatea de anul acesta a Comisiei de vali-
dare. S-a stabilit că, din cauza modificării statutului usr, în 2013
nu se vor face noi primiri, ci doar eventuale titularizări ale stagi-
arilor.
   Au fost votați scriitorii Norman Manea și Andrei Pleșu, care
urmează să primească indemnizații de merit.
   S-a hotărât calendarul Comisiei de statut, care va lucra între 18
februarie și 5 martie, preluând modificările propuse de scriitori din
filialele usr - București, Cluj și Iași - și armonizându-le.
   In final, au fost abordate problemele administrative la zi ale usr:
regulamentul, condițiile de funcționare și tarifele la Casa Scriitorilor
„Zaharia Stancu“ de la Neptun; contractele de închiriere a spațiilor
de la Casa Vernescu; prelungirea contractului de închiriere a hote-
lului Unique, programul de funcționare a celor două sedii, pre-
cum și condițiile în care se organizează manifestări culturale în Sala
Oglinzilor.
   Comitetul Director a luat act de decizia președintelui de a
renunța la indemnizația pentru funcția de la usr și la salariul de la
România literată.
■
                            Comitetul Director
                            al Uniunii Scriitorilor din România









Unica responsabilitate a revistei Apostnf
este de a găzdui opiniile, oricît de diverse,
ale colaboratorilor noștri.
Responsabilitatea pentru conținutul fiecărui text
îi aparține, în exclusivitate, autorului.
Apostrof

Mircea Dinutz


La 19 februarie a.c., s-a stins din viață scriitorul, publicistul
și criticul literar Mircea Dinutz (născut la 24 sept. 1948),
membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău. A
publicat articole de critică literară, cronică de întâmpinare, eseu-
ri, recenzii, articole de opinie, pamflete in numeroase reviste
din întreaga țară. Din 2008, a fost redactorul-șef al revistei foc-
șănene Pro Saeculum. Mircea Dinutz este autorul volumelor:
Marin Preda - Patosul interc^ației (1997), Popasuri critice
(2001), Florin Muscalii (2007), Tablete de duminică (2008),
Ionii Dumitru Denciu (2009), Scriitori vrânceni de ieri ți de azi
(2011), D'ale democrației (2012) și Anamneze necesare (2012).
Dumnezeu să-l odihnească in pace!



Comunicat din partea
Comisiei de validare a usr


Membrii stagiari ai usr care doresc titularizarea și înde-
plinesc condițiile pentru aceasta (un stagiu de trei ani) vor
depune la filialele usr unde activează tui dosar care să conțină:
    •       cărțile apărute în acest interval de timp;
    •       cronici literare la aceste cărți;
    •      alte precizări bibliografice pentru completarea fișei perso-
nale (premii, participări la manifestări literare din țară și din
străinătate, colocvii, festivaluri etc.).













Liviu C. Țîrău și
Ștefan Meiancu, ed.,
Interferențe euro-
atlantice: 20 de ani
de Studii Europene la
Universitatea „Babeș-
Bolyai", Cluj-Napoca:
Editura Fundației Studii
pentru Europene, 2013.


2 • APOSTROF

Editorial

2013

Marta Petreu

Greu a fost anul trecut pentru reviste-
le de cultură ale Uniunii Scriitorilor,
greu s-a anunțat și este și începutul anu-
lui 2013. Lipsesc banii - curg ofensele.
    Iar cultură fără bani nu se poate. Am
mai spus-o de multe ori, cultura costă.
Cînd am citit in memoriile lui Negruzzi
că A. D. Xenopol, viitorul mare istoric și
filosof al istoriei, a fost trimis la studii pe
baza miei „chete¹¹ lunare (cuprinse între
3 și 6 galbeni) colectate de la membrii
Junimii, am recunoscut o situație tipică
pentru cultura noastră: ea există prin
eforturile individuale și reunite ale unor
oameni care nu numai că o creează, dar îi
și suportă costurile bănești. La fel este și
cu Uniunea Scriitorilor și publicațiile ei:
nu numai că Uniunea produce o bună
parte din mișcarea culturală a României
de azi, dar o și finanțează singură, din
veniturile proprii - care se intimplă să
provină din închirierea unei clădiri.
Situația are o explicație: după căderea
socialismului real românesc, scriitorii s-au
ferit ca de necuratul să depindă financiar
de stat, temîndu-se de intruziuni
ideologice. Iar sursa de finanțare -
închirierea Casei Vernescu - i-a asigurat
o vreme Uniunii și revistelor ei existența.
Mai ales că noi, scriitorii, cînd nu sîntem
de-a dreptul gratis, sîntem foarte ieftini:
salariile de la revistele Uniunii au fost
minuscule, onorariile pe care am putut în
sfirșit, tot datorită Uniunii, să le plătim
în ultimii ani colaboratorilor noștri au
fost și ele minuscule (iar acum, să sperăm
că numai pe moment, nici unele, nici
altele nu mai sînt deloc).
    De fapt, această stare de lucruri este
anormală: o instituție atît de importantă
în creația de valori culturale cum este
Uniunea Scriitorilor ar trebui subven-
ționată de la bugetul de stat, adică din
bugetul României - ceea ce nu înseamnă
al vreunei puteri politice anume. Căci
literatură/cultură română scriem, nu
altceva, iar ce producem noi nu poate
face nimeni altcineva pe lume. Știu că
există scriitori care se cutremură de
oroare la această idee, căci se tem de
amestecul ideologic și chiar estetic al
„celor de la putere in treburile noastre.
Nu se tem fără temei, bineînțeles, căci
pot apărea oricînd funcționari care să se
creadă mai pricepuți in literatură decit
sîntem noi, scriitorii. Și totuși, altă
soluție decit aceea a finanțării de la
bugetul de stat nu văd. Cînd am primit
bani pentru tiparul revistei Apostnf de la
Consiliul Local al Municipiului Cluj - pe
vremea primarilor: lunar, apoi Boc, apoi
Apostu, apoi interimarul Moisin, apoi
din nou Boc - nu mi-a dat nimeni,
deodată cu contractul, nicio indicație
ideologică sau estetică, iar la deconturi
nu mi-a făcut nimeni nazuri pentru
conținutul revistei, ci pur și simplu mi-au
verificat facturile; așa că, dacă s-a putut la

• Ion Bledea, Poarta vieții, sculptură în nuc

nivel de oraș, de ce nu s-ar putea și la
nivel de țară?, mă întreb, cu naivitate
poate.
    In ultimele luni, grele pentru redacția
Apostrcf-\Aui și pentru toate redacțiile
revistelor Uniunii, cînd colegii mei au
lucrat tăcuți și fără certitudinea că echipa
de conducere a Uniunii va reuși miracolul
de-a ne plăti pînă la urmă salariile
(precizez, în spiritul adevărului: pentru
2013 au fost pînă la urmă plătite), am
devenit sensibilă la ușurința cu care
oamenii vorbesc de rău literatura română,
cultura română în general. Iar unii dintre
cei care vorbesc cu desconsiderare despre
Uniune, despre scriitorul român și despre
literatura română sînt chiar scriitori.
    Nu am văzut, de exemplu, ca ziarul
Adevărul - care a apărut nu demult cu
oribila pagină întîi purtînd titlul de
scandal „Uniunea Scriitorilor cotropită
de impostori" - să fi făcut vreodată o
grandioasă pagina întîi punînd coperta
unei cărți românești recent apărute care
i-a plăcut vreunui ziarist din redacție. La

fel, am avut surpriza neagră de a citi, în
Cotidianul^ insultele și amenințările unui
membru al Uniunii Scriitorilor, dl Mircea
Arman, proaspăt redactor-șef la Tribuna.,
la adresa tuturor scriitorilor, pentru el toți
fiind, de la vlădică pînă la opincă,
„țuțeri", „ipochimeni" și altele asemenea.
De cîte ori citesc asemenea texte în presa
cotidiană și, vai, în aceea culturală, mă
întreb de ce preferă acești scriitori și
ziariști să scrie un text de scandal, și încă
pe seama literaturii, a scriitorilor și a
instituției lor, în loc să scrie texte de
informare și, măcar o dată pe an, texte
de admirație pentru cărțile minunate care
au tot apărut din 1990 încoace. Și îmi
amintesc nu fără tristețe că doi mari
clasici, Eminescu și Caragiale, au fost
și ziariști, și scriitori. E drept, în alte
vremuri, mai puțin „războinice" și
dornice de „scandal" decît s-au întețit
a fi anii din urmă.
■
19 februarie 2013

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 3

PUNCTE DE REPER

IA N ISTORIA relațiilor cul-
turale româno-maghia-
re putem să distingem
patru mari etape: 1) de la
începuturi până-n 1918,
2) perioada interbelică, 3)
perioada dominației co-
muniste, 4) etapa de după
1989. Eniko Olcar, autoa-
rea tezei de doctorat Rela-

ții literare și culturale româno-maghiare in
perioada interbelică, lucrare din 2011 care
stă la baza acestui volum de 520 de pagini
(Cluj: Dacia XXI, 2012), a ales foarte bine
perioada analizată, când a avut loc schim-
barea de paradigmă cea mai relevantă în
relațiile literare și culturale româno-maghia-
re. De altfel, perioadele semnalate diferă
după cantitatea și calitatea traducerilor lite-
rare. între anii Î955 și 1990, de exemplu,
în limba maghiară a apărut 130 de opere
ale clasicilor români, în 744.000 de exem-
plare, fiind rodul muncii a 51 de traducă-
tori, dintre care 10 din Ungaria. In colecția
„Poeți români“ a Editurii Kriterion au apă-
rut 49 de poeți clasici și contemporani, fie-
care cu câte 10.000 de exemplare. în acest
răstimp, în colecția „Biblioteca Kriterion“,
îngrijită de Geza Domokos, directorul edi-
turii, au fost publicate cele mai valoroase
opere din limbile maghiară, germană,
sârbă, ebraică etc. După care urmează cinci
ani (1990-1995), când apar doar patru tra-
duceri din română în maghiară și nimic din
maghiară în română.
    De atunci constatăm iarăși schimbări
esențiale. Au prioritate valorile estetice in-
contestabile, indiferent de alte considerente
(politice, diplomatice etc.). Dacă ne gân-
dim în sfera mai largă a culturii, putem să
remarcăm ideea dezideologizării. Cât pri-
vește, de exemplu, operele de istorie și de
filozofie, putem observa o debarasare de
miturile naționale (naționaliste), inculte, de
ideologia comunistă. Nu demult am pre-
zentat numărul de filozofie al revistei Ko-
runk la Academia Maghiară de Științe, nu-
măr redactat din studiile tinerilor filozofi
români. Numărul respectiv al revistei de
cultură clujene a stârnit un real interes și a
avut un ecou peste așteptări. Aș putea con-
tinua cu prezența tinerilor istorici români
în reviste și edituri în limba maghiară, atât
în țară, cât și în Ungaria.
    Eniko Olcar trece în revistă publicațiile
culturale ale vremii, reviste și cărți de un
interes major cultural, literar și artistic, stu-
diază programe, manifestări, inițiative, ex-
poziții, recenzii de cărți, antologii, tradu-
ceri, evenimente literare, dar și divergențele

Schimbări
de paradigme
interculturale
româno-maghiare
Peter Cseke

cauzate, în general, de amprenta negativă a
politicii. Din bibliografia aferentă găsim că
autoarea a studiat 281 de volume (tradu-
ceri, antologii, sinteze de istoria literaturii
române și maghiare), 1137 de studii și re-
cenzii apărute în periodice, 27 în biblio-
grafie online. Cifrele prezentate sunt im-
presionante, dar nu reprezintă nicidecum o
totalitate exhaustivă. Prezintă doar o mostră
din bogăția noastră, a culturii române și
maghiare, care merită o atenție deosebită
în epoca globalizării.
    Este remarcabil că autoarea face o dis-
tincție între valori locale, regionaliste, tran-
silvaniste, naționale, între autohtonism, ar-
delenism, europenism, globalism. Totodată
e de semnalat că ține cont și de valențele
estetice. Pe bună dreptate arată că traduce-
rile de dinainte de 1918 n-au prezentat nu-
mai valori estetice, nici din partea ma-
ghiară, nici din partea română. Traducerea
Luceafărului de către Lajos Aprily și a
Tragediei omului de către Octavian Goga
marchează momente de vârf în cronologia
traducerilor reciproce.
    Meritul autoarei este că o astfel de abor-
dare cuprinzătoare nu s-a realizat încă, dar
nici cercetarea cuvenită nu s-a făcut în
această direcție. Desigur, sunt momente
memorabile care merită să fie tratate în-
tr-o sinteză viitoare. în volumul de față
găsim pleiada militanților apropierii ro-
mâno-maghiare: Lucian Blaga, Avram P.
Todor, Ion Chinezu, Octavian Goga, Nico-
lae lorga, Emil Isac, George A. Petre, Liviu
Rebreanu, Gybrgy Kristof, Arpâd Bitay,
Elek Benedek, Endre Veress, Săndor Ke-
resztury. Eseistul Jancso Bela, care a orga-
nizat generația scriitorilor tineri după Pri-
mul Război Mondial, „Tizenegyek“ (Cei
Unsprezece, 1923), și generația anului
1929, numită „Erdelyi Fiatalok“ (Tinerii
Ardeleni), în Cluj, face parte și el din ple-
iada amintită. A scris despre piesele lui
Blaga prezentate de Teatrul Maghiar din
Cluj (Zamolxe, Cruciada tipiilor), în pro-
gramul elaborat pentru „Erdelyi Fiatalok“
a dat o orientare clară generației sale pri-
vind autocunoașterea și cunoașterea reci-
procă. Tinerii ardeleni maghiari au ținut le-
gătura cu Nicolae lorga, Dimitrie Guști,
îon Chinezu și alții. La rândul lor, și somi-
tățiile amintite au apreciat eforturile depuse
de gruparea „Erdelyi Fiatalok“. în biblio-
grafia vulumului găsim sinteza istoricului

Săndor Biro, Kisebbsîgben es tobbstgben:
Românok es magyarok (1867-194G) [In mi-
noritate și în majoritate: Români și ma-
ghiari |. Acest Săndor Biro a fost prezent la
cursurile de vară din Vălenii de Munte sus-
ținute de Nicolae lorga. Din scrisorile lui
știm că, dintre 150 de cursanți, o treime
făceau parte din generația tânără a mino-
rităților naționale din România.
    Cu ocazia serbării din 4 februarie 1937,
organizată de Asociația Studenților Ma-
ghiari din Bcurești pe lângă Cercul „Ferenc
Ko6s“, revista Erdelyi Eiatalok informează
că: „Cercul l-a sărbătorit pe Dimitrie Guști
în modul cel mai călduros cu ocazia îm-
plinirii a douăzeci și cinci de ani de pro-
fesorat‘7 Președintele Cercului „Ferenc
Kods“, dr. Elek Bakk, i-a înmânat acestuia,
în semn de apreciere din partea Erdelyi
Eiatalok, cartea lui Ferenc Balăzs intitulată
A rig alatt [Sub țărână], menționând că
tineretul maghiar grupat în jurul revistei a
urmărit de Ia bun început cu deosebită
atenție activitatea sa de cercetare mono-
grafică și a încercat să îi aplice metoda.
    Profesorul Guști și-a exprimat mulțu-
mirea sinceră pentru această primire și a
menționat cu bucurie participarea conștiin-
cioasă și plină de devotament a tinerilor
maghiari la activitatea echipelor de lucru
regale. Și-a exprimat convingerea că aceste
două nații care, timp de secole, au trăit și
vor mai trăi împreună, românii și maghia-
rii, se vor înțelege reciproc și vor conlucra.
    După aprecierile lui Mircea Popa - care
semnează prefața cărții -, Eniko Olcar
evocă cele mai importante probleme ale
relațiilor româno-maghiare din perioada
interbelică, inclusiv schimbările de menta-
litate. Cartea e „o contribuție de prim rang,
creatoare a unor disponibilități de dialog
spiritual prin care cele două comunități s-
au exprimat într-o multitudine de aspecte
parti cula-rizatoare“.

4 • APOSTROF

ARH

IN CORESPONDENȚA primită de Sextil
Pușcariu (vezi xxii, 2011, nr. 8,
p. 16) s-a păstrat o carte poștală trimisă, ca
răspuns la o scrisoare a viitorului savant, de
Dimitrie Anghel de la Paris (data expedie-
rii: 28 octombrie 1901, data sosirii la Nagy
Szeben (= Sibiu): 31 octombrie 1901), cu
textul și adresa scrise de mină cu cerneală
neagră. Sextil Pușcariu a precedat-o de o
scurtă prezentare dactilografiată, care, din-
colo de datele lămuritoare pentru contex-
tul acestui schimb epistolar, este interesantă
prin atestarea faptului că la data scrierii
acestor rînduri explicative (probabil în
1945-1946, cînd, parțial recuperat după
accidentul cerebral suferit la sfîrșitul lui
1944, Sextil Pușcariu învață să scrie la
mașină cu mîna stîngă și începe trierea și
adnotarea corespondenței primite), la acea
dată, așadar, titlul primului său volum „de
amintiri" era Ani de învățătură, ani de

dăscălie-, corectarea acestui titlu in cel final.
Călare pe două veacuri, este făcută, pe dac-
tilogramă, cu pixul, de Magdalena Vulpe,
nepoata savantului. Construcția frazei fina-
le, cu verbul - subliniat de expeditor -
așezat, după topica nemțească, la sfîrșitul
propoziției, este o trimitere glumeață la
disputele ce aveau loc, la Paris, intre D.
Anghel - V Cioflec, apărători ai culturii
franceze, și Șt. O. losif- S. Pușcariu, apără-
tori ai literaturii germane și influențați de
aceasta (dispute pentru care vezi Călare...,
p. 181-182).
Nicoiae Mocanu

Poetului Anghel prietenii îi spu-
neau Mitif. L-am cunoscut în 1900
și 1902 la Paris. în volumul meu de
amintiri < a > Călare pe două veacuri

O scrisoare inedită a lui
    JJ'

[București: Editura pentru Literatură,
1968, p. 177-183, 210-217], vorbesc pe
larg de el și ceata amicilor cu care am
petrecut multe ceasuri neuitate. Pe cât
era de vorbăreț, pe atât de greu scria
scrisori. Astfel se explică că nu am de la
el decât o cartă poștală (și câte o iscăli-
tură pe cărți poștale colective sau tri-
mise împreună cu losif sub pseudoni-
mul lor literar A. Mirea).
   Cea pe care mi-a trimis-o în 28
octomvrie 1901 din Paris - data e în-
semnată pe sigiliul poștei - e un răspuns
la o scrisoare pe care i-o scrisesem după
ce plecasem din orașul de care amândoi
ne aduceam aminte cu atâta drag mult
timp. [Sextil Pușcariu]

< a > ,-Ani de învățătură, ani de dăscălie¹¹

   [Carte poștală]

   MSieur sₑₓₜ[j Pușcariu
   Nady [sic]-Szeben
   Hechtgasse 44
   Autriche-Hongrie
   [28. 10. 1901]

   Iubitul meu Sextil,
   Carta voastră m-a mișcat și m-a bu-
curat. A fi iubit de voi prețuiește mai
mult decît orice pentru mine. - Poate în
curînd să fim iar împreună, și atunci va
fi atunci. - Cel rătăcit și rămas singur
va pleca, probabil, peste 4-5 zile - va
pleca să renască aiure în tihnă și sin-
gurătate. - Basmul Păserei Phoenix e un
basm frumos și, de când
nu mai sunt bun de ni-
mic, m-am deprins să-l
adâncesc. - Reînvia-voi,
să mă pot bucura de sti-
ma și de dragostea voas-
tră, viața ce reîncepe ea
cînd nu ai nici o țintă
hotărîtă?... Aceste toate
le supun cu evlavie ție,
băiat muncitor și fain ce
ești. - Află că aceeași
dragoste o am ca întot-
deauna pentru tine și că
bucurie mai mare n-ar fi
decât iar cu toții undeva
la București împreună să
ne întilnim (construcție
nemțească).
   Te sărut de mii de
ori
Mitif


Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 5

Radu Aldulescu și
„realismul de avarie"


Irina Petraș

SE poate vorbi deja, de
ani buni/de cărți bu-
ne, de o marcă Aldulescu.
Descopăr în Cronicile ge-
nocidului (București: Car-
tea Românească, 2012,
316 pagini) aceeași for-
fotă colorată a lumii de
„strânsură și năvală" ca în
Proorocii Ierusalimului ori

în îngerul încălecat (pe care îl continuă ca

într-o serie, nu ca într-un serial, cu auto-
nomie conservată în ciuda legăturilor de tot
felul). Dimensiunea etică e suspendată din
perspectiva eroilor, ei nu mai fac diferența
între bun și rău, nu regretă nimic și abia de
mai sunt în stare să-și dorească ceva. Miș-
carea lor e des-centrată, nu trimite la o
vatm a durării, orbitele sunt interșanjabile,
călăi și victime își intersectează destinele cu
o suspendare albă a încheierilor. Poveștile
știu de la început că nu se vor rotunji. Pe-
riferiile de toate soiurile proliferează abe-
rant în absența unui Centru ordonator. Din
nou, nu cinismul e instrumentul prozato-
rului, ci o largă, aproape deșănțată, aș zice,
înțelegere. Radu Aldulescu vede și nude
cumva dinăuntru lumea pe care o descrie.
Reale sau imaginate, personajele și întâm-
plările sunt „adevărate" în sensul acestei
situări umăr la umăr a prozatorului cu tot
ceea ce varsă în pagină, al unei trăiri pe viu
a experiențelor, fără anestezie și cu o dis-
tanță reflexivă minimă ori, mai degrabă,
încorporată până la aglutinare textului:
„Comunismul a fost un rău care a generat
un rău mai mare. Cronicile genocidului se
adună în apogeul epocii Iliescu-Constanti-
nescu-Băsescu. In umbra lor am povestit, ca
întotdeauna, mai ales ce am tmit [s.m.]. De
la tinerețe pân’ la bătrânețe și totodată de
la bătrânețe tânjind spre tinerețe și mai de-
parte...K „Stricată" de sus până jos, lumea
românească a acestor decenii dospite de
precedentele e reconstituită cu atâta finețe
a detaliilor, de atât de aproape, încât toate
lucrurile grotești, strâmbe, rele, deviate,
distorsionate, lăbărțate și răscrăcărate pe
care le aglomerează în pagină nu sunt până
la capăt și „urâte". Urâțenia le e atenuată
de descoperirea că societatea omenească, de
oriunde și de oricând, e la fel de atinsă de
minciună, hoție, prefăcătorie; dar, mai pre-
sus de toate, de nepăsare. Interesul mărunt
și imediat decide gesturi și asocieri.
   Proza lui Radu Aldulescu se ferește de
judecăți. Realismul ei e, de aceea, feroce,
atroce. Un realism de avarie, de sfârșit de
lume, spasmodic aproape, îngroșat până la
o stranie transparență și lumină. El amin-
tește de mahalaua lui Caragiale, în variantă

neagră și atotcuprinzătoare, de H. Bonciu,
cu omul său în patru labe, de expresionis-
mul lui Liviu Rebreanu (Culcușul, Golanii),
chiar de G. M. Zamfirescu sau de Eugen
Barbu și Groapa lui. Nu cred că o „comedie
umana (trecută prin Dostoievski, Faulkner,
Celine etc.)", cum presupune Bianca Burța-
Cernat, ar vrea să realizeze Radu Aldulescu.
Chiar dacă traversarea literaturii celor
menționați e limpede că s-a petrecut și că
a lăsat urme. Nu cred nici că naturalismul
e nota dominantă. Marginalii săi trăiesc în
toate mediile, centrul și periferia se „de-
mocratizează" până la contopire, sarmania
e activă, cu înțelesuri diferite, dar cu un
același miez, la săraci și bogați deopotrivă.
Sigur, o anume apăsare a condeiului există
și o poți reclama, dar un efort de renunțare
la aparențe și prejudecăți ți-1 dezvăluie pe
prozator în toată complexitatea paletei sale
de scufundător în apele tulburi ale existen-
țelor umane sub vremi. înregistrarea se face
cu o expresivitate straniu comprimată, căci
bulucul de detalii e o formă de identificare
a esenței, redundanța sugerează repetitivi-
tatea realului. Codul de legi morale rămâne
suspendat aproape de cerul cu stele, el co-
boară rareori între oameni. Aceștia trăiesc,
vorbesc, suferă prin manifestarea cea mai
dezgolită de formalisme a omenescului, dar
și printr-o măruntă și colcăindă artă a disi-
mulării și manipulării ad-hoc, sub imperiul
clipei prezente. Omul acestor vremuri și
locuri a fost și rămâne un „animal bolnav".
El mușcă și e mușcat, atacă și își linge rănile
schelălăind, supraviețuiește cu un viitor ca-
re nu bate mai departe de ziua de mâine.
   „Nimic nu mai e cum a fost și nici el nu
mai e același" e punctul de fugă al unei is-
torii care demonstrează, pas cu pas, că nu
s-a schimbat mare lucru. „înalt, slab, cocâr-
jat, curbat ca un ac de undiță, supt la față
și cenușiu, cu privire surpată într-un albas-
tru cenușiu și plete cenușii, câlțoase și în-
foiate", Robert Stau zis Diavolul a părăsit
cimitirul în care lucrase ca gropar încercând
să-și răscumpere păcatele (evocarea e cân-
tată pe ton de litanie, cu inflexiuni popești
anume îngroșate: „Păcatele tinereților cele
grele ca pământul scos din gropi: m-am
trufit, am ispitit și am mințit, am furat și
am preacurvit și am ucis, miluiește-mă,
Doamne, după mare mila Ta...“) și se în-
dreaptă spre Frăsineniul tinereții. Prozato-
rul îi împrumută obiectivul său panoramic
și reflexiv. O face de fiecare dată când po-
vestea are nevoie de un relansator care să
accentueze fără-de-scăparea, eșuarea în
țarcuri sociale, politice, sentimentale, exis-
tențiale: „Peste tot pe unde umblase căzând
din lac în puț avusese parte de [...]: haos,
spaime, mâini tremurânde, degete reci, al-
bite și încleștate de haine să se rupă, ori-
unde ar fi mers vedea oameni care-și băteau
joc de viața lor în fel și chip, atmosferă su-
prasaturată de durere, eșecuri, frustrări, ca-
lamități, sinucideri și crime în lanț, lume
învârtoșată în balele diavolului". In „timpul

diluat, debilizat, fragilizat" al rememoră-
rilor, contopit cu cel al întoarcerii concrete
și disperate in locuri de odinioară, enume-
rările lucrează în maniera colajului, cu de-
talii simbolice, reprezentative și reale în
același timp. Câmpuri de pârloagă, ierburi
uscate încâlcite, tufe de ciulini, liziere de
pădure, ruine de grajduri dezafectate, hale,
spații vaste de parcări cu tiruri, moteluri cu
pensiuni, terase cu grătare și mese de plas-
tic, drumuri de țară „mistuindu-se in nori
de praf", tivesc amenințător orizontul cu
țarcuri mai drastic trasate decât cel al cimi-
tirului. Sunt semne ale morții la pândă.
Micile refrene-bocet ori cântec de inimă al-
bastră au un efect excepțional asupra or-
ganizării sim-fonice a fragmentelor în-
catenate, cititorul le poate sesiza versura
insinuantă, le poate recepta melodia aspră:
„E iarăși primăvară, înecată în ploi intermi-
nabile și noi umblăm năuci prin potop și
ce dragă mi-a fost viața, răul din inimă un-
de locuiește vrăjmașul, putreziciunea putre-
ziciunii putreziciunilor, blestemul cu foc
și vărsare de sânge, floricica mea, și-uite
pier cum piere ceața..."; „io te-am iubit cu
disperare"; „să am bani de cheltuială aș veni
la primăvară, când o da soarele iară și ce
dragă mi-a fost viața și-uite pier cum piere
ceața" etc.
   Să identifici o „priză poetică la o reali-
tate sordidă" (Daniel Cristea Enache) e oa-
recum prea mult, și deci, inadecvat. Expre-
sivitatea scrisului lui Aldulescu nu e nici
poetică, nici „poetică". Iar realitatea nu e
generalizat sordidă. E o lume bântuită de
umori și excese, senzualizată anume prin
adaos de condimente verbale, dar e chiar
lumea cea mare filmată de aproape, fără
intermediari și cu aparențele smulse de la
ferestre. Dincolo de diferențele de limbaj și
situare socială, la care prozatorul este atent
fără să le acorde prim-planul, importantă
rămâne radiografierea derutei, a ieșirii din
matcă, a nestării. Personajele sale nu trăiesc
după vreun proiect, abia de au vise de ur-
mat și împlinit. Existența lor e epidermică,
de mică supraviețuire pas cu pas după re-
țete deprinse in mers. Trimiterile la limbaje
mimate fără discernământ (Bianca Burța-
Cernat remarcă exact „sursele": telenovele,
filmele de la televizor și reclamele care le
segmentează, filme cu mafioți, „un imagi-
nar cinematografic gothic" etc.) accentuea-
ză lipsa de direcție și destin propriu și o
îndreaptă spre tragic: „Vremurile s-au ră-
sucit și s-au pritocit de nu le-ar mai fi re-
cunoscut nici unul ca Robert Stan zis și
Satan și Diavolul, trecut ca prin brânză prin
acel vis de aur și prin praful și pulberea lă-
sate-n urmă, pentru a încropi din propria
viață un soi de lucrătură a diavolului și
pentru a simți pe pielea lui și-n carnea lui
timpul debilizându-se, diluându-se până
aproape de dispariție". Noul vis de aur, cu
„o pricopseală ce pare să-și tragă vlaga din-
tr-o plămadă duhnitoare, învârtoșată, de
chin, sărăcie lucie și potop de nenorociri de
toată mâna", se înscrie, după consumarea
naivă a unui „moment de grație", în același
coșmar al vieții ca război fără învingători.
„Ești la mâna lor" e enunțul emblematic,
căci aproape impersonal, al haosului. Radu
Aldulescu este un excelent captator de se-
isme umane.

6 • APOSTROF

VERTICAL

Memorii cu gust
de epopee


          Ovidiu Pecican
1^ N IN7ERXApCXALA mea:
  Cronica unei vieți (Iași:
Ed. Polirom, 2012, 854
p.), Ion lanoși își face
autobiografia într-o vastă
evocare, dar nu pe îndele-
te, ci cu o pană sprintenă
și mobilă, atentă la perso-
najele evocate, la locuri și
momente istorice, la dile-


me și la soluții, dând, de fapt, un portret
subiectiv al secolului totalitarismelor. La
drept vorbind însă, autorul alcătuiește o
„matrioșcă“, scoțând mereu la iveală, una
după alta, reproduceri din ce în ce mai mici
după prototipul care le conține. Și asta pen-
tru că există o serie de planuri în cartea
celui care, participând din plin la „aclima-
tizareacc sistematică a lui E M. Dostoievski
în limba română, scriind despre acesta și L.
N. Tolstoi monografii de referință, uceni-
cise la marii clasici ruși învățând de la ei
câte ceva. Din acest punct de vedere, car-
tea lui Ion lanoși este dovada vie a faptu-
lui că dacă citești nume mari și opere
nemuritoare, ceva tot se lipește de tine. Ce
găsesc eu în această carte care are decența
de a părea o confesiune nedeghizată, dar
ascunde multe alte lucruri? Cum ziceam, o
istorie mai mult sau mai puțin deghizată
a unui secol trăit, un roman burghez dedi-
cat mediilor evreiești din Austro-Ungaria
și din statele moștenitoare ale acesteia, o
dramă a minoritarului etern, o replică - tot
confesivă - la huliganul lui Mihail Sebastian
(și deci și o alternativă la un roman exce-
lent al lui Norman Manea), un roman
despre intelectualul cu succes politic din
România comunistă (altfel spus, o replică
originală la Jean-Christophe de Romain
Rolland, la John Brain - cu Drumul spre
înalta societate etc., la câteva romane de
Petru Dumitriu), un calup memorialistic
nu fără corespondențe în paginile cardina-


Cărți primite la redacție


•  Oana Bodea, Un timp al
schimbărilor: Renașterea
națională a popoarelor
din Europa Centrală în
Aufklărung și Vormărz: o
istorie comparată, București:
Rao, 2011.
•  Mi hai Dinu, Dincolo de
cuvinte: polifonia inaudibilă
a Scrisorii, București:
Spandugino, 2012.
•  Coral ia Telea, Interferences
franco-roumaines chez

George Barițiu, Iași: Stef,
2010.
• Grigore Maior, Institutiones
Lingue Valachicae: Lexicon
Compendiarium Latino-
Valachicum 2 voi., Alba
lulia: Bibliotheca
Universitatis Apulensis,
2001.
• Andreea Mârza, Enea Silvio
Piccolomini și cruciada
târzie, Cluj-Napoca: Mega,
2009.

lului de Retz ori ale lui Saint-Simon, dar
sigur mai bine scrise și mai interesante
decât ale lui Silviu Brucan sau Sorin Toma
(ca să trimit la memorialistica stângii româ-
nești din perioada posteomunistă). Peste
toate plutește parcă un pic din duhul lui
Paustovski și al altor ruși contemporani,
dar tocmai intersectările diverselor planuri
aduse în discuție și exploatate cu intenții
narative complexe dau originalitatea cărții
și îi asigură locul de unicat în bibliotecile
noastre.
   In aceste condiții, cei care caută numai
mea culpa ori deziceri de propriul trecut
rămân dezamăgiți definitiv. Ion lanoși nu
vine în fața cititorului ca la un proces sta-
linist unde dezicerea de sine este prima
condiție de neocolit. Și nu vine nici ca la
procesul comunismului din Parlamentul
României de după Ceaușescu, fapt care
i-a atras mânia lui Vladimir Tismăneanu.
El preferă să mărturisească într-un mod
care combină aspirația la precizie cu acu-
ratețea transparentă a stilului și cu econo-
mia maximalistă a narațiunii ca un martor
și un participant la vremea vieții proprii.
De aceea îmi vine să cred că pe Ion lanoși
l-a fascinat, așternându-și amintirile, posi-
bilitatea de a-și mai trăi o dată viața, poate
mai lucid, de astă dată, având avantajul
distanței, al capacității de a raționa retro-
spectiv asupra ei și, desigur, de a o docu-
menta mai atent pentru a o înțelege și a o
„consuma“ mai bine. Pentru a obține o cât
mai nuanțată versiune, ceea ce îi asigură
credibilitate și verosimilitate, lanoși recur-
ge, nu o dată, la informații datorate unor
„izvoare“ documentare. Vocea lui se spriji-
nă, astfel, pe alte voci topite în text, fapt
care are avantajul de a relativiza puțin su-
biectivismul de viziune inerent mărturisirii
unor experiențe personale.
   Datorită acestor caracteristici ale între-
gului - multiplicitatea planurilor, succesiu-
nea lumilor (cea central-europeană bur-
gheză, cea leningrădeană comunistă, cea
românească roșie, cea de după căderea dic-
taturilor roșii), abordarea documentară cu
strădania de a crea narativ o versiune mai
balansată a lumii, dar și un talent indiscu-
tabil de narator, aș fi tentat să susțin că am-
biția lui Ion lanoși a fost realizarea unei
scrieri care îmbină mai multe subspecii:
romanul formării (bildungsroman), roma-
nul de familie (Les Ihibault^ Buddenbrock
etc.), epopeea eroică (TîhiiDon^ Calvarul);
în fond, romanul documentar, romanul
scris la persoana întâia, romanul nonfictiv
uzează, în linii mari, de unele sau mai
multe dintre mijloacele tehnice puse în joc
de Ion lanoși.
   In fond, s-ar putea ca omul care a scris
atâtea pagini despre arta-neartă și despre


•  Despre Biserica românilor
  din Transilvania: documente
  externe (1744-1754), Cluj-
  Napoca: Mega, 2009.
•  Vasilie Popp, Despre
  înmormântările comune la
  daco-români, Alba-lulia:
  Aeternitas, 2003.
•  Radu Mârza și Laura Staneiu,
  Cum scriem istoria?: Apelul
  la științe și dezvoltările me-
  todologice contemporane,
  Alba-lulia: Aeternitas, 2003.

  nearta-artă să fi dat, în Internaționala mea^
  cea mai strălucită ilustrare a unei concepții
  estetice care, lăsând deoparte detaliile ei
  specifice, pare să discute procese alchimi-
  ce: condiția artistică a neartisticului și trans-
  formarea artei în opusul ei. Viziunea este
  dialectică și, dacă nu se referă exact la ceea
  ce spun eu aici, nu este mai puțin adevă-
  rat că, grație unui subconștient febril care
  poate fi identificat dincolo de ceea ce se
  spune expres, ar părea să aducă în discuție
  tocmai asta: cum ceva în esență lipsit de
  atributele artei, bunăoară o biografie, poate
  deveni o pagină beletristică înzestrată cu
  artisticitate, și cum ceea ce este artistic la
  un moment dat într-o viață se poate trans-
  forma în siliciu indiferent...
   Cred că, la capătul unor lungi decenii
de tatonări, nu doar teoretice, în zona artei
- monografia despre Sankt Petersburg nu
era lipsită de suflarea literaturii propriu-
zise, deși anunța documentarea serioasă re-
întâlnită în amintiri -, Ion lanoși a nimerit
filonul major al acesteia, producând pagini
de calitate. Nu aș spune, în același timp, că
sunt cele în care autorul își dezvăluie cel
mai bine anvergura. Mult mai aproape de
aceasta continuă să îmi pară scrisorile către
Gabriel Liiceanu din Epistolar, scrise dintr-o
poziție incomodă, de „om de stînga“ de
atunci, dar cu atât mai interesante prin
poziționarea pe cont propriu și prin nesațul
dialogului neoficial, asumat fără vreo con-
strângere și fără iluzia că s-ar puteaA face ac-
ceptat de cei din tabăra cealaltă. In fond,
nici prin cele 850 de pagini de memorii
lanoși nu face altceva. El pare să exploreze
motivele, circumstanțele și modurile în care
un om care s-ar dori un cărturar liber tre-
buie să facă față marilor îngrădiri pe care i
le ridică în față istoria, silindu-1 la parti-
cipări și compromisuri care, până la un
punct, nu-i lipseau, iar de la un punct înco-
lo l-au știut atrage în mrejele lor.
   Cartea a fost întâmpinată critic în ter-
meni laudativi: „O carte care este în egală
măsură literatură, reportaj și istorie și care
ar trebui recomandată oricui dorește să afle
ce s-a petrecut cu noi în ultima sută de anicc
(Stelian Țurlea), „unul dintre cele mai bune
titluri de carte românească din ultima vre-
me“ (Costi Rogozanu), „carte admirabilă
și unică în cultura românăcc (lonuț Vulpes-
cu), „... strategiile narative ale unui roman
realist. Unul monumental, se înțelege“
(Șerban Axinte). Rezervele formulate une-
ori vizează aspecte particulare. Izvorul exis-
tențial care alimentează materia epică - „o
carte a nevrozelor¹* (Cristian Vasile) - ori
coerența și consecvența unei opțiuni - „pri-
zonierul unei obsesii, aceea a îngerului
Roșu“ (Vladimir Tismăneanu). Niciunul
dintre cele două accente reticente nu schim-
bă însă datele problemei: putem califica
în mai multe feluri circumstanțele vieții lui
Ion lanoși, dar cartea lui este o realizare de
anvergură. Ea îmbogățește neașteptat lite-
ratura română contemporană, rămânând în
tensiune cu exercițiile memorialistice ante-
rioare ale lui lanoși, depășindu-le dar și
completându-le, lăsându-le să graviteze în
jurul ei și obligând la reconsiderări impor-
tante.

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 7

    Lecturi

Banchiza de gheață


în care stă inima fiului


Marta Petreu

u nri

Fnmu
III LUI
HirtltfKJR

Fratele fiului risipitor
se intitulează un masiv
volum despre, cu, pentru
Aurel Cioran, publicat la
editura clujeană Eikon (pe
copertă și pe pagina de
titlu Aurel Cioran apare ca
autor, ceea ce este im-
propriu, deoarece numai
puține dintre textele din
carte sînt scrise de el, dar nu insist asupra
acestui aspect filologic); cartea este com-
pusă de Anca Sîrghie și de Marin Diaconu,
care s-au înregistrat modest ca îngrijitori de
ediție, și cuprinde: texte (nu multe), scri-
sori, interviuri ale lui Aurel Cioran, scriso-
ri primite de Aurel Cioran (inclusiv acelea
de la Emil pe care le cunoaștem deja din
volumul Scrisori către cei de-acasă^ scrisori
de la alți expeditori (de pildă, de la Bucur
Țincu în iarna de pomină 1986) și un
splendid interviu acordat de doamna
Eleonora Cioran, văduva lui Aurel Cioran,
doamnei Anca Sîrbu. Valoarea documen-
tară a volumului este foarte mare, căci poți
găsi aici date necunoscute sau prea puțin
exploatate încă despre familia Cioran și
despre prietenii celor trei frați, de pildă
despre mult dragul mie Bucur Țincu.

• Cioran, fotografie de Sophie Bassouls

Multe informații se găsesc în interviul
doamnei Eleonora Cioran, care se arată a
fi un spirit și nuanțat, și tranșant. Iată de
pildă ce spune distinsa doamnă, cu splen-
didă franchețe, despre orientarea politică a
lui Emil și Relu Cioran: „Aurel a rămas
vertical pînă la sfîrșitul vieții lui ca legio-
nar. Deși a suferit mult, el nu și-a părăsit
credința politică niciodată, spre deosebire
de Emil, care a considerat că angajarea sa
în Mișcare fusese o rătăcire a tinereții" (p.
422).
    De mare interes sînt scrisorile lui Cio-
ran către fratele său mai mic, Relu, mai ales
că în acest volum putem citi cîteva inedite,
față de ediția de la Humanitas {Scrisori către
cei de-itcftsă)^ ci au fost ori rătăcite, ori
păstrate pînă acum în rezervă. Una m-a
tulburat: este o scrisoare din 6 martie
1964, în care fiul risipitor, ca să vorbesc în
termenii biblici ai titlului, îl descurajează
pe Relu să organizeze o călătorie cu mama
lor la Paris.

    Repet ce ți-am scris în legătură cu dificul-
    tățile, aproape insurmontabile, ale unei că-
    lătorii aici. Din păcate, nu e posibil. In plus,
    eu nu văd decît franțuji. Pentru mama, ar
    fi nespus de penibil să nu poată spune un
    cuvînt. Apoi, stau la etajul al șaselea, fără


    ascensor. Cum ți-am scris, apartamentul (nu
    sunt proprietar, numai chiriaș) nu-mi apar-
    ține decît în parte. Afară de asta, Parisul e
    un oraș infernal. Spune-i mamei că nu e rea-
    voință din parte-mi și că mai tîrziu poate voi
    veni eu pe acolo.

Să precizăm: Emil Cioran fusese ultima da-
tă în România în toamna tîrzie a anului
1940 (iar nu în septembrie 1940, cum
crede autoarea unei recente cărți despre
Cioran, dna Ilina Gregori, care, ignorînd
cercetările anterioare ce au clarificat pro-
blema, pur și simplu greșește și dă, în stil
senzaționalist, informația falsă că tînărul
filosof ar fi participat la manifestațiile le-
gionare din septembrie 1940) și s-a întors
la Paris, respectiv la Vichy, în februarie
1941. Așa că ultima întîlnire cu mama sa a
fost cîndva în februarie 1941. Scrisoarea
inedită care mi-a sărit în ochi este din mar-
tie 1964. Așadar, mama și fiul nu se mai
văzuseră de 23 de ani și cîteva săptămîni.
Iar fiul cel mare, la ideea unei vizite a ma-
mei sale, răspunde că nu, nu se poate -
pentru că... el nu vede decît franțuji, iar
mama sa nu vorbește franțuzește. Nu
despre debutul într-un sofisticat salon
literar francez al baronesei Elvira Comanici,
căsătorită Cioran era vorba totuși, ci despre
dorința mamei de a-și vedea, după 23 de
ani de separație, fiul cel mare - respectiv
despre dorința lui Relu de a-și vedea fratele
ajuns parizian. Putem să presupunem că
Elvira Cioran, în vîrstă de 76 de ani (s-a
născut în 1888), dorea să își mai vadă o
dată băiatul înainte de moarte. Nu i-a fost
dat, fiul a zădărnicit chiar și proiectul de
călătorie, iar ea a murit peste doi ani. Pu-
tem face presupuneri despre motivele care
l-au făcut pe Cioran să-și refuze mama (și
fratele) în termeni atît de frivoli - „eu nu
văd decît franțuji" și mama nu știe fran-
țuzește. Refuzul, oricare ar fi motivul, nu-
1 arată pe Cioran într-o lumină prea uma-
nă. Din cînd în cînd (de exemplu, față de
Noica uneori), Cioran se vădește de o
opacitate sufletească desăvîrșită și frivol. In
această scrisoare, el îi întoarce mamei sale
inima lui prinsă într-o banchiză groasă de
gheață. Iar la ce se ascunde în spatele scu-
zelor sale inconsistente și necruțător-frivole,
trebuie să mă mai gîndesc.
    Această scrisoare și altele inedite din vo-
lum, cantitatea mare de informații de la o
sursă de mîna întîi, conversația interesantă
a celor două doamne, toate contribuie la
valoarea mare a cărții, a cărei apariție o
salut cu încîntare.

8 • APOSTROF

Debut

Poeme de

              Emilia Faur

&&&

în dulapul bunicii miroase a naftalină și-a săpun de casă
o sa punem tot în cutie, zic
și-o să le trimitem la second

/pe când lumânarea încă arunca un dinte de aur până în carnea
de pe-obraz și varul se usca încet și-ncepea să miroasă/

deja deschideam dulapul s-adulmecăm ultima-amintire
o sâ punem tot în cutie, ziceam

/și lumânarea începea să tremure ca și cum bunica sufla în ea să
o stingă așa cum stingi o lumânare de pe tort în ultima zi de an
în următoarea zi de viață/

și-o sâ le trimitem, ziceam

/și lumânarea se topea ca o bomboană în gura unui copil fără
dinți ca și cum gingiile ar fi suficiente ca să-nveți să spui câteva
cuvinte molfăind/

și bunica încă sufla din lemnii toracelui dând lecții de gramatică
și eu ascultam molfăind
și nepoții de câteva luni mâncau bomboane de pe tava cu
cozonac

/și lumânarea se topea ca o bomboană/

o sâ le trimitem la second, ziceam
și mângâiam hainele cu miros de naftalină și săpun de casă
ca și cum aș fi atins o piele
ca și cum ea ar fi existat de două ori în aceași încăpere.

/și lumânarea încerca să m-ajungă din geam de parc-aș fi simțit
că e caldă când de fapt miroase a ars/

&&&

Cerul ca o cârpă-nmuiată-n vaselină pus la uscat pe firele de
troleu
și eu departe - mi se pare că-mi amintesc cum urcam dealul
acoperit cu paie uscate și păpădii
și cum păreau toate amestecate, întoarse cu susu-n jos și cu
josu-n sus
și ei aplecați scormonind cu unghiile după cartofi
eu sunt aici-aici, le ziceam
sâ vâ numâr și sâ v-așez în lâdițâ pe rând câ-s tânâr.
de peste deal cerul era ca o cârpă-nmuiată-n vaselină pus la
                                      uscat pe firele de curent

Itzzzezzl făceau firele toate ca și cum ar trece de-aici acolo sau
                                   de-acolo aici imperceptibil/

și eu treceam și mă găseam în piață mărășească mirosind cartofii
                                      într-o confuzie de nume

/și lumânarea încerca să m-ajungă din geam de parcă-aș fi simțit
că e caldă și tava-mi ardea
                           degetele în timp ce traversam holul
dinspre bucătărie în miros de pireu/


&&&

sunt locuri unde te duci de unul singur și nu le ațâți nimânui ca sâ
nu simți vreodatâ câ lipsește cineva, i-am zis
și filtrul de cafea bolborosea, vasele trosneau sub mâna ei, golea
tava de cozonac și punea vinul și gheața trosnea printre degete
ca și cum ar ploua

,pune tava asta la uș^, mi-a zis ,poate-i e foame și vine
cum îl chemâm pe tata când iese de la servici
și știe sâ miroase casâ“

dar eu eram deja la dulap atingând hainele ca și cum aș atinge o
                                                          piele
„Emilia“, mă striga
„Emilia, ia tava și du-oK
dar eu fug afară
„ia tava și du-ooo“
fiig afară
„000000“
dar eu fug, fug, fug
tac
plâng
fag.
Afară.

&&&

Am băut uitându-mă la piciorele tale umflate
încercam să-ți găsesc măcar o vânătaie

/pe când lumânarea încă arunca un dinte de aur până în carnea
de pe-obraz și varul se usca încet și-ncepea să miroasă/

știi că orice rană se vindecă abia când o arăți
dar în colț stăteau sul carpetele,
știi de ce le-ai păstrat?

„ia un pahar* au spus
„ia să uiți* îmi zic

dar eu beau și mă uit la picioarele tale umflate
și miros
caut rana
așa cum îi cauți unei șosete vârful găurit
poate e carpetul din colț

„ia* îmi zic

dar eu stau și beau și miros și am un gust:
pe suferința altuia crește bucuria așa cum tratezi roșiile cu
                                                  piatră-vânătă.

și în final, vă spun, aceași poveste: nu știm să vorbim decât în
                                                         sfaturi

„ia* au spus
„ia un pahar*

„ia să uiți* îmi zic.
e foarte greu să-ți amintești dar și Proust a avut noroc.


Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 9

Prozopoeme

Time over


Ileana Urcan

Soarele Sângera amețit în pâlcurile de
maci, cerul se zdrențuia în freamătul
uscat al albăstrelelor, orele și minutele lor
flămânde înțepau lacome pântecul țuguiat,
după un strop de răcoare și apă.
Aplecată de șale, mama ținea cu o mână
mănunchiul galben de spice, iar cu cealaltă,
secera,
tulburând liniștea cetăților de furnici, prân-
zul frugal al păsării, visul cafeniu al iepu-
relui sălbatic.
Cât vedeai cu ochii, doar cerul și marea
de grâu.

                     *

Pârul negru, lucios, e lipit de tâmple.
   Sufletul ei e lipit de oase. Ca vopseaua
cu care sunt zugrăviți sfinții, pe icoana de
lemn. Ar fi subțire și mlădioasă, de n-ar fi
însărcinată. Mireasa mireselor cu ochi pre-
cum mierea din vremea lui Solomon, ca
Rahela pețită de lacov, ai putea spune, dacă
n-ar fi doar o femeie frumoasă și tânără, de
la țară. Strânge din dinți. Pleoapele se
strâng de durere. Broboane mari de sudoa-
re sărată șiroiesc de pe frunte, îi intră în
gură. Sunt bune; pe unde alunecă, răcoresc,
în adierea fierbinte a vântului.

                     *

Apasă mai bine snopul cu genunchiul și
leagă-1 cum trebuie, că nodul de iarbă e
slab, la cea mai mică adiere de vânt se
desface și crucea de grâne se strică. De
toate trebuie să-ți spun, ca unui copil. Uită-
te la ea cum se clatină pe picioare cu sno-
pul de grâu, parcă e beată, spune bunica...
   Ca un fluture vântul verii tremură pe
buzele mamei. își șterge de sudoare frun-
tea, cu dosul brațului gol care iese din
bluza albă cu flori. Subțioara ei miroase
brusc a lapte cald și a mătasea-porumbului.

      Sau
ca-ntr-un vers
de Saint-John Perse.


   Mai lasă-mă dracului, mamă, mai lasă-
mă dracului; nu vezi că soarele mi s-a tuflit
în creștetul capului, ca o pălărie care nu e
a mea, mă strânge în chingi și m-apasă...
   Măruntă, slăbuță, cât s-o ia în brațe
până și un copil, bunica pare acum atât de
înaltă, că năframa ei emblematică se topește
în soare, vocea ei taie adânc în carne, pre-
cum firul uscat de rogoz.

                     *

Nu le-a mai ars de ojina din ziua aceea,
(întotdeauna când se termina lucrul la
câmp, oamenii mâncau și beau din bucate-
le păstrate-n adins, la capătul locului, și se
odihneau puțin. Să le stea norocul. Să

mulțumească duhului locului, iar el să le
dea roade și anul care venea.Din ceea ce
Domnul a dat, împărțeau cu suratele lor,
zburătoarele. I-ână iarna târziu, păsările se-n-
torceau la ramurile negre ori ninse din vâr-
ful copacilor, să se înfrupte din ofrandele
dulci, hrănitoare.)
   Câteva paie uscate în car. Un snop,
căpătâi. Deasupra, soarele Racului aflat în
exil. Spatele firav, încordat, al bunicii. Din
când în când, bățul adiind spinările vitelor.
Buzele ei murmurând cu încăpățânare o
rugăciune, însoțind uruitul roților.
   Zvâcnind de durere pe paie, mama.
   Nu. Nu mai era deloc timp să mai
treacă pe-acasă. Să se spele, să-și prime-
nească veșmintele, să ia trenul pân’la oraș,
unde era spitalul. Deși nu-i era încă soro-
cul, trebuia să mă nască.
   Hm, clămpăni barza, dusă pe gânduri,
măsurând cu pași rari, metafizici, miriștea
orbitoare de iulie. Hm. Și rămase acolo o
vreme, uitându-se lung după car.


II

Fereastra-i deschisă. Pântecul încă
necopt, dezvelit, al mamei și pântecul
Lunii. Miros de pelin, de noapte pustie, de
salon de spital, de somn sau de moarte.

   Ehei, ar mai fi două luni, ehei, ar mai
fi!...
   Până când Fecioara să legene prunc, să
ațâțe focul în sobă, să arunce în cratiță
bureții galbeni aleși și spălați de cu seară,
să mulgă vacile, să facă brânza, să macine
grâul, să coacă pâinea;
   până când Arcturus să-și mâne încoace
lânoasele turme;
   până când să se-mplinească Echinocțiul
deasupra frunzișului veșted. Fereastra-i
deschisă.
   Mi-e teamă de norul din dreptul Lunii;
mă asurzesc și mă sâcâie broboanele grele
de pe pântecul mamei. Dau cu mâinile și
cu picioarele. Țip. Nu mă aude nimeni. Mă
zbat. Vreau afară. Vreau afară. Vreau afară,
în pofida a tot ce au spus existențialiștii.
Vreau a-fa-ră!
   Luna mă amenință grijulie cu degetul:
   Trebuie să mai aștepți până mâine. Să
vină Soarele. Mâine e ziua de Sfântul Fie.
Atunci e rândul tău.


III
(Cântecul Oii)

       Sunt copilul favorit al naturii.
       Sunt încrezătoare și
       sunt răsplătită cu încredere.
       Fortuna îmi zâmbește și
       totul înflorește
       sub căldura iubirii mele.
       Caut frumosul în tot ce văd.


       Sunt dreaptă și plină de grație.
          Sunt Oaia.)
          (din Horosccpul chinezesc)

                       *

Fâlfâie aripi; bunica s-a ascuns cuminte
după trunchiul bătrân și așteaptă încingân-
du-se cu o ramură verde.
   Ca o nălucă Soarta plutește-n galop pe
licornă în lumina amiezii; vergeaua de-alun
zgârie trunchiuri prin pădurea de brad și-n-
semnează în mușchiul umed Nordul, me-
reu Nordul (de unde învie și coboară
morții. Nicio fereastră să nu deschizi spre
Nord, niciodată); seria cardinală, Berbec,
Rac, Balanță și Capricorn; plecăciuni lui
Saturn, cel ce suferință și singurătate aduce,
interiorizare cât cuprinde; rupturi, obsta-
cole de tot felul și durere de oase;
casa nașterilor (obsedant desenată cu dege-
tul mai întâi de copil, de fecioară, de femeie
mai apoi, pe ochiul de gheață al ferestrelor
mereu altele) lipsește, oricât s-a străduit
bunica s-o vadă;
casa banilor e toată o dărăpănătură și
nici de prieteni nu voi sta prea bine, și
totuși, halal să-mi fie! Dușmanii-și vor face
perpetuu foc de tabără ori staniște, la doi
pași de casa-mi, mai sus, pe colină. O-
hooo! Dacă-i iubești doar pe cei care te
iubesc, care mai este meritul tău?!
   Cât despre carieră... Slabă nădejde, dar
poate fi și mai rău. Din tolba de aer Ursi-
ta-mi aruncă o carte din care să-i învăț pe
alții, o alta din care să-nvăț permanent sin-
gură, sau una în care mi-e scrisa;
   Nu știu care din ele, sau poate toate trei
răsucite în începutul în care-mi aflu sfâr-
șitul, după spusele lui T. S. Eliot.



IV

Dudul bătrân și stufos. în care se
cațără via, după ce-a înconjurat toată
casa. (Și eu, murdărindu-mi obrajii, rochița
albă, cumpărată de tata, cu floricele albas-
tre de la mustul fragilor negre.)
   Trandafiri de rând, roz-galbeni; crini
roșii; ah, da, iasomia!
   Grădina de fată a mamei. (Dar nu și a
mea, aveau să-mi atragă atenția mustrătoa-
re urzicile.)
Primăvara, devreme,
narcisele albe și galbene
strângând
tot praful din uliță și ce-a mai rămas din
polenul amintirilor mamei.
   O lădiță de lemn văruită în alb, în care-n-
florea cununa lui lisus (privește petale albe,
stelare, cuiele răstignirii și ciocanele, vezi?
Mi le arăta mereu mama) pe târnațul în-
gust, cu stâlpii subțiri.
   Sub grindă, crucea bogată de spice,
mănunchiul de busuioc, ulcica numai pen-
tru apa sfințită; icoanele, ștergarele.


10 • APOSTROF

   Patul de lemn, strujacul de cânepă,
umflat cu paiele mereu proaspete, cearcea-
ful aspru cu cipcă, țolul de lână-nvrâstată.
Aici mă afundam în brațele bunicii, în
vreme ce bunicul se ghemuia cu smerenie,
cu brațul sub cap, cum putea, la picioare-
le noastre, de-a latul.
    Ferestrele mici, cu ochiuri în formă de
cruce. Vara, cu lapte la prins în ulcele.
Iarna, compoturi de prune.
   O dată, deasupra porumbului înalt,
foșnitor, soarele. Atât de mare și de roșu,
de parcă lanul vecinilor l-ar fi găzduit acolo
peste noapte.

   Lada de zestre.
   O, amintirile, împăturite cu grijă, prin-
tre hainele frumos puse la păstrare, să nu
se șifoneze, să nu se deșire, precum foi-
le-ngălbenite, mirosind a ramuri de nuc.
Decorațiile bunicului, din primul și al doi-
lea război. Diplome de împroprietărire cu
pământ. Rochia de mireasă a mamei, rochii
de fată; șosetuțe și o hăinuță tricotată, de
prime.
   în podul casei te urcai cu scara, de pe
târnaț.
   Peste podașul de lut, mere roșii, mere
verzi, prune uscate și pere, nuci. Lada cu
grâne, lada cu banii rămași de la inflația din
'46; demontat, războiul de țesut; tăblița de
școlăriță, a mamei. Peste toate, fuiorul de
aur al zilei curgând prin lucarnă.
   Grămada de lemne în curte. Cocoșul
pestriț, repezindu-se la mine, ciupindu-mă
de obraz, până la sânge. (Urma o am și
acum.) Staulul oilor, strâns lipit de bucătă-
rioara de vară. Mieii aduși în cojoc în de-
cembrie, dormind sub soba de tuci.
   Grajdul vitelor. Singurul din cărămidă,
tencuit, văruit în albastru. Domeniul peste
care stăpânea bunicul, având totul în grijă.
Să adune și să scoată balega, să aștearnă
paie, să țesele vitele, să le dea mâncare. Să
le vorbească și să le mângâie. Să le spună
amarul. Vireana, Joiana mestecau fânul
alene și clătinau duioase capetele întoarse
spre el.
   Podul grajdului, plin cu fân în care mă
trânteam vara, după-amiaza, în vreme ce
bunica dormea cât ar clipi o pasăre.
   Grădina de legume. Nucul. Prunii de pe
margine.
   Cărarea ce taie tabloul în două, longi-
tudinal, coborând zbuciumată în trepte
săpate în pământul lutos.
   Ura, zmeurișul! Dar și eclipsa despre
care oamenii spun că aduce sfârșitul lumii.
Fac ce înțeleg mai bine să fac: cărăbănesc
cu pumnii zmeura roșie și galbenă; măcar
să mor sătulă de acest fruct parfumat.

   Pe un pinten mai sigur, plin de urzici și
podbal, cu pereții din snopi de porumb,
locul cel mai tihnit destinat contemplării.
Și aveai ce vedea: lin și adânc, la doi pași,
râul; malurile domoale, dimpotrivă, dealu-
rile, casele, turla bisericii din satul vecin.
   Anotimpuri răsfrânte, duse de apă.
   Eu n-am îndrăznit niciodată să prind
pești cu furculița, precum altădată, mama.
Nici măcar n-am văzut carele cu boi
trecând peste râul înghețat. N-am fost har-
nică, n-am știut face mâncare, n-am știut
duce o gospodărie, n-am avut glas frumos
care să strângă feciorii la poartă, n-am avut
doisprezece pețitori, n-am făcut o casă, nici
măcar un copil.


    Și, ca im făcut, am doar câteva amintiri
cu mama.



V

De ce nu ieși și tu cu fetele de vârsta ta
la plimbare ori la petreceri? De ce stai
numai acasă, mereu doar acasă?
    Mai lasă-le-ncolo cărțile alea, mai lasă-
le. Mai pune mâna pe mătură, pe o cusă-
tură, pe o dantelă. Te măriți azi-mâine și
habar-n-ai de nimic. Mai ieși și tu la poartă,
mai stai cu fetele. Cum ai să-ți găsești pe
cineva, dacă tu stai numai în casă, cu nasul
în cărți? Auzi? La radio cânta un vals, hai
să te-nvăț să dansezi. 1, 2, 3; 1, 2, 3.
Doamne, ce fat-am făcut! Se-mpiedică pe
drum drept! Picioarele alea se-nmoaie ca
niște cârpe.
    Oh, când eram de vârsta ta, când eram,
de șapte ori pe zi mă-mbăiam, mă schim-
bam, să fiu mereu alta... (Intr-o viață de
om, totuși,
mama mea n-a văzut niciodată marea,
ochii ei căprui
n-au cutreierat valurile precum corăbiile, ci
ea s-a dus doar până în capătul uliței, să
spele rufele-n râu.
Mama n-a văzut munți.

    Dar pui de căprioară i-au adormit la
sân, cu boturile umede, aburind sub nin-
sorile bluzei.)



VI

        UITE

   bulbi de crin alb, uscat, pisat și macerat
în alcool ți-am pus, într-o sticluță pe raft în
cămară (în câteva săptămâni precum foile
de zăpadă ți se descuamează pielea de pe
obraji, și rămâne curată ca laptele),
   cu rouă de pe iarbă neatinsă de răsăritul
soarelui să-i speli, și, dacă tot mai rămân
nedoriții pistrui, vom fierbe rouă de pe
frunzele de pătrunjel!

   Oh, nu! Nu atinge cu degetele coaja
caldă a oului proaspăt rostogolit în cuibar
și pe urmă să le duci la obraz - îți vor ieși
pete, mici pecingini pufoase și albe, cărora
li se spune popular „curu găinii^; părul, să-l
speli cu gălbenuș; infuzia de urzici, de
mușețel, păpădii, U fac mătăsos, puternic și
viu. Lung de vrei să-ți crească, dă-i tiparul
sălbaticei iederi;
comprese cu petale de cicoare pune-ți pe
pleoape, cearcănele dispar cu floarea de
mac,
   perna s-o umpli cu flori de nu-mă-uita
- și aici știi despre ce ar urma să spun...




    în oglindă să nu te privești toată ziua,
pentru ca ea să nu te îndrăgească prea mult
încât să-ți fure chipul și să ți-1 ducă din
lumea aceasta, dar, mai ales, nu te oglindi
la vreme de noapte, iar
    de te afli în casă și auzi că un glas te
cheamă afară, să nu care cumva să răspunzi,
căci vocea aceea nu e de om.
    Să nu arunci gunoiul din casă după
apusul soarelui, căci sărmană pe drumuri
vei fi,



    nici cu capul descoperit să ieși pe-afară,
nici apă din fântână sa scoți, căci duhul
te trage-n adânc, ori mințile ți le fură.

    Poartă cusute întotdeauna în poala
veșmântului câteva fire de sare să-ți poar-
te noroc între oameni și de pizma lor să
te apere,
    cățelul de usturoi să nu lipsească de-a-
colo, pentru ochi rai, plini de invidie sau de
ură, dar, mai ales,
    ochii ferește-i de privirea celor mari,
căprui, arzători și de a celor negri. Sub nici-
un chip, să nu te lași privită din spate. îți
pot omorî duhul.

    Părul tău nu-1 atingă
    decât ploaia și vântul, soarele și
                                  ninsoarea,
poate omul iubit, căruia numai tu îi ești
dragă;
numai el să-ți calce ușoarele urme
și nici iui străin, darmite să le adune.
Niciodată încălțările tale
să nu calce în apele aruncate din copaie
în cale-ți, chiar curate să fie, nicidecum în
zoaie. Niciodată nu știi ce aruncă femeia
din casa ei odată cu spălăturile (boli, rele,
blesteme sau moarte).
    Pe prag să nu stai. Căci vei fi vorbită de
rău. Nici să nu dai nimic din casa ta peste
parg, nici peste masă,
fiindcă semn e de moarte...
     - Dar un leac împotriva durerii de
orice fel, a tristeții, sau, mai pe scurt, pen-
tru noroc, n-ai, mamă?



VII

|I talked about that
over a cup of coffee;
what a time i have been!
Nici n-am băgat de seamă
că vara s-a dus și-i trecut de amiază;
cu bustul gol, soarele urcă încet spre colină
și-mi cântă trist la chitară un tango adagio.
Oh, rămas bun, dragostea mea, rămas bun!
încruntați pentru ziua de mâine,
bărbații acestei nații ară miriștea pentru
noua sămânță, revoluționară, sămânță
visând la o nouă facebook și, poate, la o
nouă țară.
(Anul acesta chiar și berzele au vâslit mai
devreme, fără să se mai uite-napoi.)
Până acum,
eu nu am făcut decât sa aștern câteva cuvin-
te pe-o foaie care nici măcar nu e foaie.
Se apropie cina sau somnul. Taina. Sau
întunericul. Mă doare capul, mă doare
sufletul, mi se-ntuneca mintea și-mi vine să
plâng...
La ce bun?! Oricum, nu mă aude nimeni!
■
(iume-m^ust 201C)


Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 11

CU (©CHIUI
LIBER

The Blood that Moves
the Body


George Neagoe


Poezia îi datorează mul-
te alcoolului. De fapt,
îi datorează pe mulți. Pe
câțiva i-a enumerat Ion
Mureșan în cântul vii din
întoarcerea jiului risipitor
(voi. cartea Alcool). Dar,
interesant pentru un hăitaș
intertextual ca subsemna-
tul, din tagmă lipsește toc-

mai sursa principală a culegerii, Guillaume
Apollinaire, autor al plachetei Alcools
(1913). Propoziția inițială nu admite reci-
proca. Tocmai de aici pornesc rezervele me-
le față de cea mai nouă apariție semnată de
Paul Vicinius, kemada (București: Tracus
Arte, 2012, 148 p.).
   Scriitorul confundă planurile. Ca atare,
amintește de egalitatea instituită, pe vremea
când băteam mingea în curtea școlii și spăr-
geam geamuri, de un refren al trupei Para-
ziții: „Alcoolul este viață și viața e alcool”.
   Numai că simetria anterioară nu susți-
ne valoarea. E o secreție neprelucrată. Ne-
atențiile provoacă și contradicții în termeni,
asimilabile întrucâtva binomului timpul
trăirii - timpul mărturisirii. Voi scoate expli-
cațiile din registrul grav, în care și-ar fi dorit
poetul să fie perceput. Voi glisa înspre zona
showbâzei, făcând o conexiune cu nemuri-
toarele versuri ale formației 3Trei Sud Est
din piesa De dorul tău („Atunci când îți va
fi mai greu/ Să te gândești la mine me-
reu”). Caracteristică pentru poezia lui Paul
Vinicius din kemada este zăpăceala discur-
sului, asociată cu venerarea lui Bahus. Aș
propune o distincție, pornind de la celebrul
cuplu semanticgourmand și^ourmet. Bău-
torii adevărați fac parte din categoria secun-
dă. Plăcerea îi menține treji. Ei nu cad nici-
odată sub masă. Vorba englezilor, nu
rămân niciodată hgless-. „partea proastă nu
este că nu suntem nemuritori;/ ci că/ une-
ori [s.m.]/ din prea mare ușurătate/ sau
ticăloșie/ scăpăm/ tot mai des [s.m.]/ câte
un pahar/ pe jos” (un rai depcpulatși tram-
vaie de noapte, p. 44).
   Și ne întrebăm: sau „uneori”, sau „tot
mai des”? Desigur, ne aflăm în fața unei
viziuni „dilatate” asupra lumii, cu implicații
maladive incurabile. Nu-i găsesc deloc pro-
funzimea. I-aș măsura adâncimea: 50 de
ml. In plus, i-aș căuta afinii. Evident, Ion
Mureșan. Se adaugă loan Es. Pop. Nu știu
cine pe cine pastișează. Dar am siguranța
că Paul Vinicius se alimentează din fante-
ziile singurului poet de anvergură din Ce-

naclul „Universitas” - genialoidul Cristian
Popescu. De la acesta din urmă sunt extra-
se scenele onirice erotizate, construite pe
baza referințelor la transportul public de
persoane: „mi-e dor de tine/ și/ în același
timp/ mă detest/ ca pe un tramvai tâmpit/
care își descalță șinele/ pentru a ajunge/ mai
repede/ la tine// pentru a se strecura ho-
țește/ și fericit/ în depoul tău strâmt/ în de-
poul tău cald/ săpat/ acolo// sub venus”
(încă, p. 136). Să admitem totuși că exis-
tă câteva diferențe de abordare. Paul Vini-
cius renunță la candoare și la perspectiva
tanatică, adoptând limbajul îndrăzneț. Ra-
reori se apropie de stilizările lui Geo Bog-
za sau ale lui Mircea Dinescu. Virtuozitățile
răsar ca florile-de-colț. Câteodată, din com-
binarea diferitelor tipuri de clișee (recuzită
poetică, expresii idiomatice, viață civilă):
„arătai ca un îngeraș/ veșnic prins/ cu mâța
în sac/ cu ochii tăi nedumeriți/ și senini/
precum două picături/ involuntare/ de cer-
neală/ pe un document/ al naibii de impor-
tant” (pitic mihaela cu care am cules scoici
înecați dar și un căluț de mare la doi mai
într-o vară, p. 27). Dar asemenea drăgălă-
șenii sună ca peretele de rigips. Alteori,
efectul rezultă din ascunderea „bujorului
negru”, cum zice Arghezi în Rada. Poezia
se metaforizează. Sinesteziile acumulează
valențe hermetice. Femeia încetează să fie
trup. Ajunge un palimpsest: „ei bine/ alu-
nița ei secretă// (ca un sfârc/ al lunii/ pe
pământ/ ca un punct de la care/ ar putea
începe orice roman/ postmodern/ în ver-
suri)” (când bei bere nu prea mai ai timp să
te și îndrăgostești, p. 46-47). Dreptatea stă
de partea titlului precedent. Pe de o parte,
sentimentele degenerează în invective cu
sintaxă neîngrijită și cu mesaj „criptic”. Nu
mai e nimic de înțeles, fiindcă discursul s-a
împleticit: „lua-v-aș temperaturile-n bot/
fetelor// ca să vedeți și voi/ cât de pe româ-
nește e/ și cât de greu i-a venit/ bietului
domn/ celsius” (către dimineață cu pahar
răsturnat, p. 41). Pe de altă parte, frustră-
rile se îneacă în depresii. La cel mai mic
incident, pivnițele se populează cu suferin-
zii de inimă albastră. Și, dacă nimeni nu
sosește să-i doftoricească, imaginația își
exercită funcția compensatorie. Iar ființele
așteptate, deopotrivă tandre și brutale, pri-
mesc însușiri ale ridicării și ale pierzaniei,
după un algoritm ambiguu. Nu sunt du-
merit ce vrea să spună poetul. Sau chiar
acesta este scopul: să nu spună nimic și să
ne aburească simțurile. Oricât aș încerca,
nu izbutesc să ating forța de comprehen-
siune a trihotomiilor enunțate: „vin prie-
tenii/ se așează [sic!]/ vorbim fumăm cerem
de băut// vin amintirile se așează [sic!]/
vorbim fumăm cerem de băut// vin femei -
le/(care prietene/ care amante/ care iubite)/
se așează [sic!]/ vorbim fumăm cerem de
băut// amantele/ sunt cele în culori în-
tr-adins țipătoare/ electrocutante/ cu pi-
cioare care nu se termină niciodată/ și care
te-ar găsi/ oriunde te-ai duce// iubitele/ au
singurătăți lascive pe chipuri/ dar s-au sigi-
lat înăuntrul lor/ fiindcă știu aproape orga-
nic/ de câtă nevoie de ecou/ are inima mea/
și parcă m-ar chema acasă” (creierul meu
este un local de noapte, p. 61).
    A bea pentru că se poate devine axiomă.
E însă prea îmbătrânită ca să mai aibă vreo
influență. Are gustul berii trezite sau al vi-
nului fiert care s-a răcit. Mă tem că s-a
creat, după 1989, paritatea între boemă și
literatură. Ce să ofere crâșma esteticii? Am
văzut Crâșma lui meș Precu ori Hanu Ancu-

ței. Dar în kemada, atmosfera provine din
taverne și din bombe. Poșirca servită acolo
echivalează cu versurile neserioase, extrase
din cântecele de lume, ca un prim text ano-
nim care a avut drept (asupra lui p.v.) o bru-
tală creștere a consumului zilnic de tabac și
vodcă - de la 2 la 4 pachete {jărăjiltru) res-
pectiv de la 400 la 750 ml (nu neapărat cu
pahar)-, „din apă/ patru ochi lucește/ ce es-
te?/ doi pește” (p. 13). Tot de zona fluștu-
ratică a redactării se leagă transcrierea fo-
netică a expresiilor amoroase franțuzești
(ancoriuufoa\ p. 18) sau formele contami-
nate de diglosie („astâmperez vous!”, p. 18,
unde litera românească înlocuiește accentul
circumflex, iar verbul trebuie interpretat în
sensul de complicitate mascată de falsă pu-
doare). In exemplele citate, sursa prelucrată
ar fi un poem lung al lui Mircea Cărtărescu,
Să ne iubim, chera mu.... Acolo, fostul
membru al Cenaclului de Luni scria o scur-
tă istorie a versului de dragoste, în care
apelativele și grafia marcau trecerea de la
plânsetele inspirate de literatura neogre-
cească (Văcăreștii și C. Conachi) la inten-
țiile italienizante ale lui Asachi și Heliade-
Rădulescu și la influența franceză asupra
pașoptiștilor.
    In general, reacțiile la stimulii feminini
sunt aspre, putând fi asociate cu timbrul
cabalin al lui Morten Harket (solistul tru-
pei norvegiene a-\\a), când interpreta, la
începutul anilor ’90, strofele melodiei The
Blood that Moves the Body. îmbibată cu al-
cool, atracția pentru sexul opus capătă co-
notații sadomasochiste. Deși între parteneri
transpare supremația masculinului, se în-
trezăresc situații când raportul se in-
versează. Bărbatul se victimizează. Cade
la datorie, ca un cavaler rătăcitor. Ajunge
victima unui război nuclear, declanșat de
bombe sexy. Analogiile propuse de Paul
Vinicius sunt stridente ca materialele de
propagandă ale unei armate care învinge
orice adversar, fără a cuceri vreo redută.
Imixtiunea lexicului savant printre cuvin-
tele obișnuite bruiază emoția, fiind ca berea
după vin: „atunci când toamna/ își aprinde
culorile războiului/ în urletele câinilor/ ca
niște radiografii/ ale anxietății// și când/
în fiecare femeie de stradă/ explodează o
hiroșimă/ din numai o infinitezimală pică-
tură/ a drogului/ care ești// în timp ce mâi-
nile tale mă găsesc oriunde// în timp ce
mâinile tale/ somnambulice/ sperie greierii
metalici/ din verdea mea/ din albastra mea/
piele// în timp ce mâinile tale somnambu-
lice/ îmi mângâie sângele/ făcându-1 să se
gudure/ să scâncească/ să curgă/ invers” (un
bumerar.^ de lumină :jarte când întunericul,
p. 106-107).
    Cartea lui Paul Vinicius este numai un
vin vărsat, obținut din dropsuri.

12 • APOSTROF

micro

     tec t vii


Texte pentru
autocunoaștere

Ion Bogdan Lefter

Danand, autoarea neobișnuitei, biza-
rei, seducătoarei cărți de debut The Gft
cfNow (Editura Herald, 2011), devine, la
a doua sa ispravă editorială, Sub Pomul de
scorțișoară (aceeași editură, 2013), Daniela
Andreescu. Pentru început, folosise un ape-
lativ contras, deci „încifrat", lipind trei lite-
re din prenume cu trei din numele de fami-
Ee, „ascunzîndu-se“ astfel; acum își asumă
integral identitatea reală. Are - se va vedea
de îndată - și de ce.
   E vorba despre o autoare foarte specia-
lă, cum rareori se întîmplă să ne iasă în cale.
Regula o fac - se știe - lansările grăbite, la
prima junețe: începi să scrii și vrei să te afirmi
iute-iute! In ce-o privește, Daniela Andreescu
s-a decis să publice cărți nu la prima, ci la a
doua tinerețe, după ce viața ei luase, în urmă
cu cîțiva ani, un curs nou. Abandonînd o
lungă carieră de diplomație culturală, ea s-a
consacrat unei meserii de cu totul altă factură,
în care, din rotiță într-un mecanism, îți asumi
- dimpotrivă - independența deplină a per-
sonalității și îi înveți și pe alții s-o facă: se
ocupă de „comunicare și relații interumane",
practică „terapii complementare", susține
„cursuri și ateliere de dezvoltare personală,
meditație și mincfulnessK, adică „deplinătate
mentală" (ceea ce în românește sună... ciu-
dat!). Reflecția asupra ființei proprii, căuta-
rea liniștii interioare, autoconstrucția eului
sînt astăzi foarte la modă, și în lumea largă,
și la noi, drept care proiectele de gen au pro-
liferat. Există și o producție editorială com-
plementară, de manuale și îndrumare „tera-
peutice", însă Daniela Andreescu nu ne oferă
așa ceva: cărțile ei sînt mostre practice de
„lucru cu sine", de travaEu asupra conștiinței
și - simt nevoia să adaug - asupra conștienței,
abia astfel jucînd și rol de ghid însoțitor
pentru alții. Pentru noi, cititorii, adică.
   Parcurgînd drumul către sine însăși și aju-
tîndu-i și pe alții s-o facă, Daniela Andreescu
se „dezvăluie" - deci - în trepte: doar pe ju-
mătate în prima etapă, pentru ca apoi, in cea
secundă, și mai departe pe traseu, să se arate
complet la față, la noua ei față. Detaliu sem-
nificativ: o face acum, în Sub Pomul de scor-
țișoară, în românește, după ce în The Gft cf
Now folosise limba engleză.
   Nu doar autoarea, ci și cărțile sînt cît se
poate de speciale. Prima alterna texte și ima-
gini, într-un montaj foarte elegant: notații
intelectuale sau literare, reflecții existențiale
sau „sapiențiale"; și desene, tablouri, foto-
grafii. Toate - modalități de explorare a lu-
mii din jur și a psihicului propriu, a gîndirii,
a sensibilității, a echilibrelor și dezechilibre-
lor interioare (în căutarea - firește - a celor
dintîi). Calmă în gesticulații, de fapt impe-
tuoasă ca propunere „pluridiscursivă", The
Gift cfNow păstra - totuși - limba străină ca

pe un paravan de discreție, de nemărturisită
pudoare.
   Procentajul de desfășurare vizuală scade
mult în Sub Pomul de scorțișoară'. constatăm și
acum că Danand/Daniela Andreescu
desenează, pictează, fotografiază, însă imagi-
nile nu fac parte din montajul general, ci doar
însoțesc paginile de deschidere ale secțiunilor
din sumar și ale „triadelor" din zona centrală;
plus, pe copertă, un tablou cu una dintre
temele plastice predilecte ale autoarei: un
arbore - stilizat, dar nu simplificat, cu o co-
roană minuțios ramificată și cu încă una vi-
zibilă sub pămîntul colorat albastru, ca marea,
„reflexie" a suprateranului în abisul „de din-
colo". Să fie însuși „Pomul Cunoașterii"?! Sau
cel „de scorțișoară", considerat cîndva - și el
- „Pom al Vieții"?
   In schimb, textul se extinde și devine dis-
curs dominant. In fond și la urma urmei,
oricît de mare ar fi diversitatea limbajelor la
care putem recurge pentru explorarea gîn-
dirii și a simțirii noastre, cel verbal nu-și
poate pierde locul privilegiat în comunicare.
Drept care și cartea se apropie încă mai mult
de... literatură, nu-i așa?! Daniela Andreescu
nu e de acord decît pe sfert: avertizează din
start, din Cuvîntul-inainte, că ne oferă „un
ansamblu de cuvinte și imagini, un ghid de
meditație menit să îndrume lucrul cu sine",
și nu „o carte de texte literare, poezii, eseuri
și ilustrații"; dar acceptă imediat, în Ghidul
de lectură, că „unele scrieri vor apărea ca
poezii", chiar dacă „rolul lor aici nu ține de
literatură". Vom vedea pe măsură ce citim!

IN afara textelor de explicații liminare,
  Sub Pomul de scorțișoară are trei secțiuni:
una a Triadelor, cea mai amplă, cu texte mai
ales versificate, dar și cu secvențe eseistice
sau cu indicații de terapie mentală; apoi un
set de poeme scurte, sub genericul Solo-, și
un Duet, tandem de mici narațiuni fabulis-
tice. Totul așezat sub semn ludic, între o
terțină care proclamă în deschidere că „La
început/ a fost/ jocul..." (La început) și o
cortină finală care reia ideea în perspectiva
destinului și sub semnul copacului-mirode-
nie din titlul cărții: „în mînă ai jocul./
Viața./ Sub pomul de scorțișoară,/ Tăcerea
ta..." (în încheiere).
   Triadele sînt seturi de texte, nouă la nu-
măr, deci 3x3, asamblate după următoarea
regulă aproximativă: un prim poem lansea-
ză o temă anume, foarte generală și de re-
levanță psihică (tăcerea și ascultarea, liber-
tatea, iubirea, durerea...), un al doilea revine
contrapunctic, iar secvența terță explică sau
problematizează în enunțuri mai reflexive și
mai speculative, eseizante sau chiar teoreti-
zante. Zonele mai - totuși! - „literare", „li-
rice", merg pe o linie poematică simplă dar
subtilă, de aspect improvizat, ca de consem-
nare rapidă a vieții cotidiene sau de trans-
criere a fluxului mental, cu asociații mai
mult ori mai puțin spontane, de o mare lim-
pezime aparentă, fără frazări sofisticate, fără
eforturi stilistice, deși sînt vizibile procedeele
poetice, însă din game ușoare, nu din pano-
ipliile grele. Sofisticăriile se insinuează pe
parcurs: corespondențe, simetrii, conversii
de la o scară de semnificație la alta, recte
de la scara mică a notației la cea mare a pla-
netei, apoi cosmică, de la detaliul concret la
relevanța amplă, general-existențială sau
filozofică. Exemplele se găsesc la tot pasul
în carte. De cele mai multe ori versificația
e liberă și albă, dar apar cu oarecare frecven-
ță și rimele, lejere, presărate ici și colo, cînd
ritmul enunțurilor le cere. Uneori, inițiativa
e preluată de mecanica eufoniilor „naive", în
piese mai „săltărețe", folclorizante ori vag-

eminesciene. Peste tot - un reconfortant aer
de înțelepciune senină, completat în secven-
țele finale ale „triadelor" de concluzii pe
tonuri varii: interogative, aforistice, pînă la
limbajul „științific" al domeniului „dezvol-
tărfi personale". în două locuri sînt incluse
și teste și chestionare la temele respective.
Ultimele două tripticuri au un aspect mai
ficțional, cu personaje în consecință: un
bărbat pierdut într-un soi de piață sau de
talcioc fantast și Domnișoara Coșmarf, cu
accent marcat pe i-ul final, cu o atmosferă
nu atît terifiantă, cît calm-onirică și de
anamneză personală (copilărie, figura ma-
mei, replicile ei).
    Cele nouă poeme scurte din Solo (tot
nouă!) creionează grațios mici situații privite
din unghiuri surprinzătoare, cu personificări
producătoare de năstrușnicfi și paradoxuri,
debușînd spre tonul de pildă înțeleaptă.
Jocul dintre astru, alb și albastru rezonează
cu arta combinatorie a lui Șerban Foarță (de
pildă dintr-un mai vechi poem al său cu
pești „galbaștri" și „maroși"). Bineînțeles,
eventualele raportări la repere propriu-zis
scriitoricești „nu sînt în chestie", căci au-
toarea ne-a prevenit: ea n-ar scrie poezie,
cartea n-ar trebui citită ca literatură ș.a.m.d.
    Iar în Duet - două poeme-parabole, am-
bele cu pretexte „nominaliste". în primul,
intitulat chiar Numele, două flori de pe o
pajiște de poveste, împrejmuită de „gardul
făcut din creioane colorate lipite cu miere",
stau de vorbă despre cum li se adresează lu-
mea din jur, spunîndu-le Amelie și Melanie,
deși... nu le cheamă așa, fiindcă n-au deloc
nume. Prima, albă, tînără și ingenuă, își cau-
tă unul potrivit, pe cînd a doua, neagră,
bătrînă și lămurită într-ale vieții, crede că nu
e nevoie de așa ceva. De fapt, esențială se va
dovedi revelația denumirii, care, paradoxal,
nici nu se mai concretizează într-o vocabulă
efectivă, rămînînd la stadiul de senzație in-
tensă a autocunoașterii. Nu întîmplător, mo-
mentul e însoțit, în finalul poemului, de o
sugestie a morții, căci pe pajiște apare... un
cosaș care culcă iarba și florile la pămînt,
dezvăluind orizontul ca pe „o lumină cla-
ră"... Protagonistul celei de-a doua piese a
Duetului va purta, el, un nume, și ce nume!:
Gondrag, anagramă a „dragonului". Ocu-
pațiunea lui e de basm oriental: pocitania
păzește „comoara din peșteră", compusă din
„nestematele înțelepciunii lumii". Ascun-
zătoarea are - însă - un regim aparte, fiind
vorba despre peștera „cea care este în fiecare
dintre noi". Subtilități ale autocunoașterii,
ale „dezvoltării personale". Narațiunea în
versuri avansează către momentul în care
Gondrag, cam ca Prințul fericit, descoperă
că poate împărți bogăția tuturor celor în
nevoie, de unde sugestia utopică a unei lumi
a fericirii generaEzate.

SĂ FIE sau să nu fie asta literatură?! Defi-
mitările Danielei Andreescu o feresc -
ziceam - de exigențele criticii profesionis-
te, după cum nici lumea artelor vizuale
n-are de ce să se teamă de concurența
desenatoarei, pictoriței și fotografei care pia-
notează fără complexe și fără restricții pe atari
extinse game multiartistice. Departe de com-
petitivitatea orgohoasă a meseriilor creative,
autoarea noastră țintește doar „ameliorarea
mentală" și „sănătatea spirituală" a celor care
o pot asculta la cursurile și în stagiile specia-
Ezate, dar... și citindu-i cărțile: literare sau
neliterare, artistice-neartistice, profund refle-
xive, dacă nu filozofice pînă la capăt, oricum
expresive și pline de miez, încîntătoare..

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 13

Explicarea plecării sale în exilM. Că-
linescu o face în jurnal (2005). In esen-
ță, motivația se află în nevoia sa de certitu-
dine. „Eu a trebuit să plec de-acolo pentru
că nu mai puteam îndura povara îndoielii.
Și, pe plan uman, povara suspiciunii gene-
ralizate” (9 febr. 1979). O mare nevoie de
adevăr, prin urmare. In comunism nu poți
spune ca Descartes că exiști dacă te îndo-
iești. îndoiala clasică rămâne clară, cea mo-
dernă și totalitară apare ambiguă. Moder-
nitatea extremistă până la primitivismul
neted este doar a totalitarismului ultra-
stângist. Dar plecarea nu devine decât pa-
liativul, alternativa la moartea sigură, aici
nu încăpea îndoiala. După doar câțiva ani
de exil, bilanțul nu ajunge deloc roz: „Prie-
tenii mei: sinucideri, plecări“ (1977). Exilul
începe de la bursa Guggenheim, primită cu
ajutorul lui Eliade, lonesco, R. Wellek, că-
rora diaristul le este recunoscător în chiar
aceste pagini. Pentru el, desțărarea a fost o
întâmplare, nu o alegere. A simțit-o ca rană
și sfâșiere. Exilul, o simte direct, conferă un
destin mult mai aspru pentru exilații din
comunism decât pentru cei de dinainte. El
nu vede asemenea lui Soljenițân o mare di-
ferență între exilul nevoit (ca al lor) și cel
voit. Eliberarea de suspiciune, în exil, nu
asigură aflarea căii drepte sau centrale. In-
tr-un sejur în Elveția, notează: „Exilul e ex-
centricitate, în sensul etimologic". Treptat,
exilul ajunge să fie trăit ca o scufundare în
sine. Exilul său se interiorizează. M. Căli-
nescu trăiește simultan într-un exil extern
și în altul intern, cel intern asimilându-se
celui intim. Pare puțin vinovat dacă exilul
se desface de rană, sfâșiere, suferință. Mu-
tarea la casă pe noul continent îi rănește
„orgoliul de exilat” (19 mai 1977). Iar ca
cititor, la Saint John-Perse, în poemele din
Exil, nu constată decât o „Viziune aristo-
cratică a exilului".
   Intr-un interviu din Observator cultural,
nr. 259, martie 2005, dincolo de saturația
de sistemul comunist-ceaușist, care strân-
gea iar șurubul - o expresie metaforic-mun-
citorească uzată, adică folosită - și semna-
la că se „eterniza", în motivarea exilului
accentul cade pe „infiltrarea vieții cotidie-
ne de către Securitate". Exilul său, unul din
motive „primordial politice", este explicat
în interviul din Cuvântul, nr. 7, 2006. Co-
munismul e privit ca un stigmat pentru ro-
mâni, un stigmat politic, nu etnic, ca la
Cioran. După descoperirea Occidentului, a
Americii, nu mai suporta comunismul,
acum dirijat de Ceaușescu. Cauza a fost, să
spunem astfel, și ocazia, care, iată, tocmai
se ivise. Alt neajuns de a trăi într-o Româ-
nie comunistă, recunoscut în martie 2005,
ajunsese izolarea naționalistă, pură și dură,
impunând legalmente, dar în secret, auto-
denunțul contactelor cu străinii:

Exilul


Marian Victor Buciu

    Dar după 1971 (după infamele „Teze din
    iulie“), lucrurile s-au schimbat drastic. îmi
    amintesc de o ședință la Universitate, cu un
    colonel de Securitate, în care s-a „prelucrat"
    o nouă lege (secretă!) cu privire la necesita-
    tea autodenunțului după orice contact cu un
    străin. Era de fapt un semn de fragilitate a
    regimului, care avea totuși să mai dureze aproa-
    pe două decenii...”

Există și neajunsuri ale exilului american.
Unul important este pierderea limbii româ-
ne, a condiției de scriitor de imaginație, nu
de erudiție universitară. Profesoratul rămâ-
ne un „refugiu”, repetă el, și prin urmare
oarecum un provizorat.

    îmi lipsea o posibilitate de expresie extrau-
    niversitară. Doream să scriu poezie, proză.
    Eu m-am simțit întotdeauna un scriitor, nu
    un erudit. De fapt, pentru mine, în Româ-
    nia, profesoratul a fost un fel de refugiu,
    viața literară era tot mai ideologizată, mai
    politizată. Universitatea era un loc mai liber,
    mai senin, mai ferit. Am ținut la București
    seminarii de care îmi amintesc cu plăcere,
    bunăoară un semestru întreg am făcut un
    seminar despre Marcel Proust.

Revenirea i-a dat impresia că ajunsese fan-
tomatic și ireal în locurile și între oamenii
cunoscuți cândva. Firește, poți să nu recu-
noști figuri și să te crezi reîncarnat - s-a
dovedit nu chiar rareori - și fără experiența
a 21 de ani de exil. Și chiar fantomă te poți
simți, dacă ai această pornire de conștiință.
După incertitudine, politicul constrângător,
motivul presant a fost Securitatea. Pe aces-
ta i-1 declară și Martei Petreu (Apostrcf, nr.
10, 2006). De ce ți-e frică nu scapi: și exi-
lul e sinucidere. S-ar fi sinucis (intelectual
și psihologic, nu existențial), cum notea-
ză în jurnalul apărut, dacă nu se exila în
1973... Exilul nu a fost niciodată și nică-
ieri o soluție absolută, iar relativistul mo-
derat care este sau cum se vrea el o recu-
noaște în chip individualist. Prin urmare,
nu înseamnă că cei rămași în lumea închi-
să sunt morți în conștiința sau creația lor.
El invocă motivarea alegerii politice, elibe-
rarea cu sentimentul de vinovăție al acestei
posibilități pentru sine, nu și pentru alții,
care ar fi dorit-o. A fost o opțiune, iar nu
o dorință. Totul pe cont exclusiv personal.

    Fusesem supus de mai multe ori unor încer-
    cări de „racolare", pe care le-am evocat în
    volumul Amintiri în dialcg, scris sub formă
    epistolară cu vechiul meu prieten Ion Vianu.
    După 1971, aceste încercări deveniseră mai
    frecvente și mai insistente. Ofițerii care mă
    contactau nu acceptau refuzul meu și-mi
    mai dădeau timp de gândire, reveneau.
    Eram profund dezgustat (inclusiv de frica
    pe care mi-o produceau aceste întâlniri), îmi
    era fizic greață. Când am optat pentru exil,
    m-am gândit și la acea greață. Nu puteam
    să mă mai întorc. Mi se oferise șansa de a
    părăsi închisoarea plină de delatori care de-
    venise România și singurul lucru pe care mi
    l-aș putea reproșa e că am ezitat un timp
    înainte de a lua hotărârea. Dar și exilul a fost
    pentru mine o formă de sinucidere - nu mo-
    rală și intelectuală, dar sentimentală. Lăsam
    în urmă familia, mulți prieteni dragi.


Un interviu memorabil, plin de observații,
desigur că și discutabile, dar inconturnabi-
le despre exil, este cel din Steaua, nr. 11,
2007. Exilul politic, produs revoluționar
din secolul 20, în care el însuși se autoîn-
cadrează, îi amintește ca exponențiali pe
Thomas Mann și Heinrich Mann, Her-
mann Broch, Erich Maria Remarque, Ște-
fan Zweig ori mult admiratul contempo-
ran Vladimir Nabokov. Exilul evreiesc,
unul așadar etnic, i-a trimis din spațiul
natal pe unii ca Paul Celan și Norman
Manea. Aș observa pe moment că nu se
poate accepta criteriul etnic în cazul lor
drept unul acoperitor pentru alte cauze
profunde, de la politic la cultural. Autoexi-
lul, un fel de exil motivat prin opțiune sui-
generis, în afara unor motive exterioare,
evident aflate în locul de viețuire originar,
apare exemplificat prin I. L. Caragiale,
James Joyce, Samuel Beckett. Modelul de
exilat aidoma lui Ulise pentru Eliade fuse-
se dezvăluit în cartea despre acesta și Culia-
nu (2002): moarte simbolică, reinițiere du-
reroasă în aventură. Acolo, stabilește pentru
Culianu un alt model, cel al exilatului-mar-
tor. Tot aici revine la Eliade, încercat ca un
Ulise spre patria în care el nu mai ajunge.
    Tot interviul din Steaua, după ce discută
exilul dantesc, impus de zei (de o conștiință
religioasă politeistă!), la care a reflectat
Eliade în propriul jurnal (1 ian. 1963), se
referă și la exilul celorlalți doi conaționali
celebri la Paris și în lume, lonesco și Cio-
ran. Despre un exil de român, un exil etnic,
ar fi cazul la Eliade, cum era la Ulise un exil
de grec dintr-un anumit spațiu etnic. Dar
se adaugă aici și o aruncare în lumea pro-
vocatoare de a fi cunoscută și de a-i opune
forța individuală creatoare, chiar geniali-
tatea -peste Goethe, notează el în Jurnalul
portighez\ Eliade și-a luat limba română, ca
scriitor ficționar, în valiza exilului. Ca și N.
Manea, am adăuga, iar Manea chiar cu ră-
sunet de scriitor, similar celui de istoric și
filosof al religiilor. Cu multiplă (dublă)
etnicitate, lonesco era exilat în țara nașterii
sale, România, fiind format până la 13 ani
în Franța. lonesco, diferit de Eliade, nu
ajunge un Ulise, el se întoarce unde dori-
se și trăiește coșmarul revenirii în țara naș-
terii, a tatălui, unde mama fusese în trecere,
ca și el. Iar la bătrânețe acceptă și această
revenire nostalgică, după ce i se opresc
coșmarurile. în fine, Cioran a făcut un
„mit” personal din exilul în Franța, dându-
se drept apatrid, evitând limba română,
patria identificată ca stigmat și blestem.
Cioran trăiește exilul metafizic, gnostic,
impus de Demiurgul cel rău.
    Pentru toți aceștia, de bună seamă că
și pentru M. Călinescu însuși, exilul a fost
salvatorul autenticității personale, în for-
mele existenței și devenirii ei. Unicul suc-
cedaneu pe care îl puteau, în definitiv,
accepta.

14 • APOSTROF

DOSARTransilvania culinară


începuturile literaturii
gastronomice din Transilvania
Lukâcs Jozsef

• Bucătar în imperiul său. Ilustrație de pe pagina de titlu a cărții de bucate a lui Marx Rumpold din anul 1581, tradusă pentru principesa Anna Bornemissza în anul
1680

Cărțile de bucate reprezintă o impor-
tantă sursă de informații în vederea
cercetării alimentației din veacurile trecute.
Cărțile de bucate păstrate din secolele al
xvi-lea și al xvn-lea - unele dintre ele fiind
și tipărite - nu seamănă însă cu rețetarele
din zilele noastre, unde este descris pas cu
pas ce trebuie să facă un bucătar neexperi-
mentat sau o gospodină. Vechile cărți de
bucate sunt descrieri succinte ale unor pre-
parate culinare, fără specificarea cantități-
lor de materii prime folosite și fără prezen-
tarea detaliată a procesului de preparare. Au
fost scrise de meșteri pricepuți în arta culi-
nară și erau destinate unor utilizatori care
aveau nevoie doar să le fie reamintite în
linii mari ingredientele și modurile de pre-
parare.

„Știința bucătarului".
Cartea de bucate din secolul
al xvi-lea a bucătarului
principelui Transilvaniei

IN A doua parte a secolului al xvi-lea a
fost scris volumul de rețete culinare
amintit în literatura de specialitate drept
Curtea de bucate a bucătarului-ștf al prin-
cipelui Transilvaniei.¹ El s-a păstrat în două
copii manuscrise, ambele având lacune. Ce-
le două copii diferă în câteva detalii. Din
cele două manuscrise, istoricul Bela Rad-
vânszky a redactat textul care a fost publi-
cat în anul 1893.
1. Szakâcs tudomdny. Irta az erdelyi ftjedelem
   udvari joszakâcsmestere. A XVI. szdzad vt^e fele
   [Știința bucătarului. Scrisă de bucătarul-șef
   al principelui Transilvaniei la sfârșitul seco-
   lului al xvi-lea], in Radvânszy Bela, Rtgi
   magyar szakdcskdnyvek [Vechi cărți de bucate
   maghiare], Budapest: Magyar Tortenelmi
   Târsulat, 1893, p. 8-252.

    Cartea de bucate a bucătarului-șef al
principelui Transilvaniei este cea mai veche
carte de bucate de pe teritoriul Regatului
Maghiar medieval. Numele autorului nu
este cunoscut, deoarece copertele și primele
pagini ale ambelor manuscrise s-au pierdut,
hi text se află câteva indicii directe care ara-
tă că autorul a fost bucătar al curții princia-
re: faptul că volumul a avut de la început
titlul de Cartea de bucate a bucătarului-ștf
al principelui Transilvaniei a putut fi aflat
din cel de-al doilea capitol al volumului,
căruia i s-a păstrat prima pagină, unde apa-
re subtitlul „a doua parte a Științei bucăta-
rului“. Pe de altă parte, într-o rețetă autorul
amintea că preparatul respectiv ar trebui
presărat cu hrean ras, întrucât „la curte noi
așa obișnuim^. In afară de asta, se mai gă-
sesc referiri la proceduri ce-ar trebui urmă-
rite pentru ca preparatele și modul de ser-
vire a acestora să corespundă fastului
princiar. Prin urmare, s-a concluzionat că a
fost vorba de bucătarul-șef al principelui
Transilvaniei. Dar care principe? Dat fiind

DOSAR

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 15

faptul că indiciile din text ne permit să
identificăm perioada în care a trăit acest
bucătar ca fiind a doua parte a secolului al
xvi-lea, el putea să fie în slujba principilor
loan Sigismund, Ștefan Băthori, Cristofor
Băthori și, poate, Sigismund Băthori.
    „Cât mă ajută Dumnezeu, aș dori să las
printre voi aceste însemnări spre luare
aminte", își justifica autorul întocmirea
acestei cărți, fapt ce ne permite să înțele-
gem că este vorba despre opera unui bucă-
tar în vârstă, care s-a gândit să-și transmită
cunoștințele generațiilor mai tinere. Faptul
că a fost om în vârstă se poate deduce și din
alte indicii: „dacă ești om în vârstă și ți-e
greu să stai în picioare, așază-te pe un sca-
un la ușa bucătăriei [...] și de acolo cheamă
pe nume bucătarii", îi sfătuia el pe colegii
de meserie ajunși la vârste înaintate, frază
ce sugerează sistemul de lucru din marile
bucătării: un bucătar-șef ii dirija pe mai
mulți bucătari și servitori care făceau mun-
ca fizică.
    Indicii dispersate în text schițează por-
tretul bucătarului-autor. Fraza întâlnită la
rețetele din carne de gâscă: „noi, ardelenii,
nu prea mâncăm așa, nu gătim gâscă cu
orez; așa e făcută de sași și de cei din țările
vecine" indică faptul că bucătarul a fost ar-
delean, dar nu sas. La descrierea „potrobo-
țului" - un preparat cu brânză de burduf,
pâine și „porcării" (caltaboș, sângerete și
cârnați de porc) -, amintește cum este făcut
„de rudele noastre secuii", nuanță arătând
că nu s-a identificat cu aceștia. Expresiile
.atoi, maeștrii bucătari unguri“, „sunt mân-
căruri pe care noi, ungurii, le facem cu
carne de porc" sau „astfel de mâncăruri noi,
ungurii, nu le prea mâncăm, dar alte nații
adesea" arată fără echivoc naționalitatea
autorului.
    In multe locuri găsim formulări ca „noi
nu trăim cu asta", „noi astfel preparăm crăi-
țele, dar la alte nații am văzut că din tulpină
se făcea pateu", expresii prin care era sub-
liniată deosebirea dintre bucătăria indigenă
și cutumele culinare ale altor țări, semn că
în epocă oamenii erau deja conștienți de
specificitatea bucătăriilor diferitelor țări și
recunoșteau în acest context identitatea
aparte a gastronomiei autohtone.
    In text găsim referiri și la locurile unde
a învățat meseria de bucătar. Descriind cum
trebuie fript un cerb întreg, amintește că
așa ceva a văzut la curtea lui Cristofor Ung-
nad, căpitan al cetății Eger și ban al Croa-
ției. Dar se grăbește să precizeze în același
loc că „noi, ungurii, nu facem așa ceva“,
lăsându-ne să înțelegem că în Transilvania
nu erau obișnuite astfel de extravaganțe
culinare. La rețeta mazării preparate cu
ulei, după ce indică modul de gătire, spu-
nea: „dacă vrei, poți să pui pe mazăre și
pește prăjit; polonezii taie mărunt ceapă
roșie și o presară peste oală, dar noi nu fa-
cem astfel, cu toate că e bine și așa. Unora
le place popa, altora mantia popii“, încheia
el împăciuitor.
    In alt loc amintește o întâmplare pe care
am putea-o considera un exemplu al schim-
burilor de experiență (sau consfătuiri) ce
au loc între bucătarii-șefi. Au fost pomeniți
„patruzeci sau cincizeci de bătrâni și cinstiți
meșteri", care, cu ocazia unor nunți dom-
nești, „după ce și-au terminat treburile,
s-au așezat la mese și-au început să
vorbească despre meserie“. Putem surprin-
de, așadar, un moment interesant al istoriei

gastronomiei, o referire directă la procesul
prin care cunoștințele unor bucătari erau
transmise colegilor din alte curți, țări sau
culturi gastronomice.
    Dintre bătrânii și respectații bucătari
numiți în carte, de la care a învățat meserie
autorul, sunt amintiți doar doi: „meșterul
Mihăly, care a fost bucătarul marelui
Gheorghe Bebek“, și meșterul Antal, care
la multa lui Gabriel Perenyi a fript un bou,
în care a pus o oaie grasă, în care a pus un
vițel, în care a pus un clapon. Gheorghe
Bebek a fost unul dintre cei mai importanți
aristocrați ai epocii de după bătălia de la
Mohăcs (1526) și a murit în anul 1567.
Gabriel Perenyi a trăit între 1535 și 1567.
Aceste informații ajută la stabilirea inter-
valului în care a trăit autorul, adică pe la
mijlocul și în a doua jumătate a secolului al
xvi-Jea.
    In alte locuri amintește detalii care ne
lasă să înțelegem că a fost prezent în diver-
se curți (sau mai bine spus bucătării prin-
ciare) din străinătate: „așa am văzut la prin-
cipii creștini", își amintea el la rețeta de
preparare a cărnii de mistreț. Indicii din
rețete arată că a fost (poate a și lucrat) în
Germania, amintind detalii despre modul
de gătire a cărnii de gâscă de acolo, despre
cum se face umplutura de gogoașă sau cum
se face mâncarea numită „ulipotreda [...]
servită de două sau de trei ori pe masa
împăratului german“. Ca martor ocular,
povestește cum, la Praga, împăratul Rudolf
a fost vindecat cu compot de vișine; tot
așa, a văzut cum un tânăr „cu mintea în-
toarsă" a fost tratat de către medicul rege-
lui Poloniei cu „suffa de chimion“. A cu-
noscut și Moldova și Țara Românească,
amintindu-și că acolo „capul de bour este
o mâncare tare îndrăgită, astfel încât apare
și în stema uneia dintre ele“. Totuși, trebuie
să remarcăm că în Cartea de bucate a bucă-
tarului-șef al principelui Transilvaniei nu
există doar preparate extravagante, așa cum
ne-am putea aștepta de la un bucătar um-
blat pe la curțile și bucătăriile regale și prin-
ciare din Europa. Descrie multe mâncăruri
nepretențioase; în unele cazuri, bucatele
mai sofisticate sunt prezentate și în variante
mai simple sau mai ieftine, semn că s-a
gândit și la cei de condiție mai modestă.
    Era un bucătar care a știut să scrie și
să citească. Faptul că a scris o carte demon-
strează asta cu prisosință. Din textul lui
aflăm că a cunoscut literatura de specialitate
a vremii, amintind într-un loc despre cărțile
de bucate ale altor popoare. La rețeta tor-
tului de piersici își exprima regretul că nu
a învățat să deseneze: „nu pot să redau for-
ma tortului, deoarece nu am învățat să de-
senez, deși ar fi fost necesar“. Utilitatea ca
bucătarii să aibă cunoștiințe de desen revine
în text: la descrierea modului de servire a
preparatelor pe masa principelui, scria că
acestea trebuie să fie „aurite“, iar pe friptu-
rile de fazan și de cerbi sau pe pateuri tre-
buie să fie desenat blazonul principelui.
    Cartea de bucate a bucătarului-șef al
principelui Transilvaniei se compune din 63
de capitole, în care sunt descrise 717 mân-
căruri. Punând la socoteală că de multe ori
se găsesc sub un titlu descrierile mai multor
preparate culinare, se poate aproxima că
această carte de bucate conține în jur de
720-730 de rețete.²
2.  Aici trebuie amintit faptul că de la publicarea
   manuscrisului Științei bucătarului^ analize și
   comentarii referitoare la această lucrare au

   Analizând Cartea de bucate a bucâta-
rului-ștf al princtpelui Transilvaniei, găsim
următoarele:
  -      266 de rețete pentru prepararea a 14
feluri de carne. Câte im capitol este dedicat
preparării cărnii de vită (vacă), vițel, oaie,
miel, porc, mistreț, purcel, gâscă, pui de
gâscă, găină și clapon, pui de găină, cerb,
căprioară, iepure, iar iui capitol este dedicat
preparării păsărilor mici (vrabie, cinteză,
pițigoi, sticlete, sturz, graur);
  -      210 rețete pentru prepararea a 28 de
soiuri de pești. Pe primul loc se află știuca,
cu 30 de moduri de preparare, urmată de
sturion cu 20, crap cu 19, țipar cu 15, cegă
și nisetru cu 12 rețete. Pentru a arăta varie-
tatea soiurilor de pești amintiți în volum,
enumăr peștii din diferitele rețete. Astfel,
găsim anghilă, batog, biban, caras, hamsie,
hering, lin, lipan, lostriță, mihalț, molan,
mreană cu nouă ochi, păstrăv, pietrar, plă-
tică, polip marin, scobar sau poduț, somn,
somon, șalău, zglavoc/ Lista acestor pești
arată în primul rând faptul că nu erau con-
sumați doar pești autohtoni, ci și viețui-
toare marine - de exemplu polip, hamsie,
hering - sau pești importați din afara Tran-
silvaniei, probabil din Țara Românească,
cum este cazul nisetrului. Carnea de pește
a ocupat un rol mai important în alimen-
tația Evului Mediu și a epocii moderne de-
cât cel pe care îl ocupă în zilele noastre.
In primul rând, datorită faptului că un nu-
măr mult mai mic de oameni dispunea de
o bogăție incomparabil mai mare a faunei
din apele Transilvaniei. In al doilea rând,
obiceiurile alimentare erau mai strict sub-

   apărut în următoarele studii: Bârczay Oszkâr,
   A rt^i mtpyar konyhdrol [Despre vechea bu-
   cătărie maghiară], Szdzadok, xxvn/1893, p.
   402-420; Gundel Kăroly, A konyha ftjlodese
   es a mcpyar szakdcskdnyv-irodalom a xvui.
   szdzad vt^eip [Evoluția gastronomiei și lite-
   ratura de specialitate a gastronomiei maghia-
   re până la sfârșitul secolului al XVIII-lea], in
   A nupyar vendipldtoipar tortenete. Elso kotet.
   A horfi^lalas szazadatol az 1848-49. szabad-
   sd^harcig [Istoria producției și desfacerii pro-
   ducției culinare și a băuturilor din Ungaria.
   Volumul I: De la descălecat până la războiul
   de eliberare din 1848-49], red. Ballai Kăroly,
   Budapest: Kultura es propaganda, 1943, p.
   296-321; Kovăcs Săndor Ivân, gyomros
   materia^ [„Materii pentru stomac“], in Sza-
   kdes mestersignek konyvecsktje. A csdktornyai
   Zrinyi-udvar xviL szdzadi keziratos szakdcs-
   kbnyve es a Tdifalusi Kis Miklos ditai kiadott
   szakdcskbnw [Cărticica meseriei de bucătar.
   Manuscrisul cărții de bucate a curții Znnyi,
   din secolul al xvn-lea, și cartea de bucate ti-
   părită de Miklos Totfalusi Kis], ediție în-
   grijită de Kirăly Erzsebet, Budapest: Magve-
   to, 1981, p. 11-21, 424; studiul introductiv
   al lui Elemer Lako la Bomemissza Anna sza-
   kdcskonyve 1680-bdl [Cartea de bucate a prin-
   cipesei Ana Bomemissza din anul 1680],
   București: Kriterion, 1982, p. 7-11; Fiîreder
   Balâzs Găbor, A „Hosszu reneszdnsz konyha-
   kultura” nu.fywr nyelvu szakdcskonyveinek be-
   mutatdsa es osszchasonlitd elemzese [Prezenta-
   rea și analiza cărților de bucate, scrise în
   limba maghiară, în lunga epocă renascentis-
   tă], teză de doctorat aflat în manuscris, Uni-
   versitatea din Debrețin, 2009, p. 28-29, 130-
   132.
3.  La identificarea soiurilor de pești am folosit
   Herman Otto, A ma^yar haldszat konyve
   [Cartea pisciculturii din Ungaria], 2 voi.,
   Budapest: K. M. Termeszettudomănyi Tăr-
   sulat, 1887, precum și Erdelyi Mapyar Szd-
   tbrteneli Iar [Dicționarul istoric al lexicului
   maghiar din Transilvania], volumele i-xni.

16 • APOSTROF

DOSAR

  ordonate interdicțiilor de a mânca unele
  alimente de origine animală, astfel că, la
  recomandarea bisericii, credincioșii con-
  sumau mult pește, îndeosebi in zilele și
  perioadele de post;
   -      17 rețete pentru prepararea racilor,
   stridiilor și a melcilor;
   -      13 rețete pentru prepararea ouălor,
   printre ele ouă prăjite în coajă, ouă umplu-
   te, supă de ouă, omletă cu salvie, cu tar-
   hon, cu caș și, în sfârșit, aluat pentru
   plăcintă cu ouă;
   -        14 rețete pentru prepararea salatelor;
   -      27 de rețete pentru prepararea a 20 de
   soiuri de ciuperci;
   -     27 de rețete pentru mâncăruri gătite;
   - 21 de rețete de sosuri;
   -        94 de rețete pentru paste și torturi.
   Dintre legumele obișnuite sunt pome-
nite: pătrunjelul, morcovul, păstârnacul,
varza (varză creață, varză roșie), mazărea
verde și mazărea-păstăi, ceapa; de aseme-
nea, apar: măcrișul, anghinarea, capera,
sparanghelul, mugurii de hamei, cicoarea
și hreanul.
   Savoarea mâncărurilor era dată de sare,
oțet, vin, miere, ceapă, usturoi, frunze de
pătrunjel, nuci, alune, lămâi.


„Cărticica meseriei
de bucătar"
     - Cartea de bucate
de la Clbj din anul 1695
I^N ANUL 1695, la Cluj, a apărut prima
carte de bucate tipărită din Transilvania.
Această cărticică scrisă în limba maghiară
a devenit timp de peste un secol cea mai
cunoscută culegere de rețete culinare, un
instrument de lucru răsfoit de bucătarii
profesioniști și gospodine deopotrivă. Suc-
cesul Cărții de bucate de la Cluj este ilustrat
de mulțimea de versiuni în care a fost
republicată în secolele al xvii-lea și al xvm-
lea. Amintind sau nu că este vorba despre
cartea de bucate apărută la Cluj în 1695, a
fost retipărită la Cluj în anii 1698, 1745,
1755, 1771 și 1793; la Trnava în anii
1714, 1730, 1742, 1763, 1793; laKosice
în anii 1763, 1771 și 1774, în total de 14
ori.⁴ Se poate afirma că acest mic volum
a marcat profund gastronomia transilvă-
neană.
   Cartea de bucate de la Cluj a fost redac-
tată și tipărită de marele maestru tipograf,
gravor de litere și editor Miklos Misztdtfa-
lusi Kis. Este de remarcat faptul că cel care
a avut inspirația să publice o carte de bu-
cate ce a rezistat pe piață mai bine de un
secol nu a fost un gurmand. „Cu toate ve-
niturile însemnate pe care le-am avut, am
considerat cheltuială de prisos tot ce am dat
pe pâinea cu care am hrănit trupul meu mi-
zer. De multe ori trecea chiar și o lună fără
să beau vin și am trăit cu bucate cât se poa-
te de ieftine, făcând economii să pot realiza
tot ce am început la îndemnul Dumnezeu-
lui meu“, scria el despre sine.
   Miklos Misztdtfalusi Kis s-a născut în
localitatea Tăuții-Măgherăuș (jud. Mara-
mureș) în anul 1650 și a murit la Cluj în


4. Horvâth Dezso, Gasztrondmiai konyvtortenet
[Istoria cărților de gastronomie], Gasztro

forum^ 6/2006, p. 34-35. Cea mai recentă
ediție a acestei cărți de bucate a apărut în

  Szakâcs meșterst^nek kdnyvecsktje. (1981).

mctlers^gnek
KONYVETSKEJE,

Mdlyben
Kulâmbkutombfelc vâlogatott tzi-
fn, j6, egefTeges, ha£nos? ti 6.ta us
fapora Erkeknek Megkc£îrefeₜSiitcfccs
[Fotele, minregy Eics-kamarib3n?rbvi-
4cden kimutiK , es kinek-kinek
haknara k’âbrazcdmik-

    Mly moft rnegbovj/.
1 Tibb rJ IwpM
mei kfârisew/: _ _
11. LlXTARlOMaU ii

wâia-

jârol                        \

Ah Gatdafitonyciknaknagy
     ru e' kiaftițtniban               > I



• Pagina de titlu a Cărții de bucate de la Cluj, din anul 1695.

17O2.s A studiat la Baia Mare și la Colegiul
Reformat de la Aiud, mai apoi a fost rec-
torul școlii de la Rgăraș. în 1680 a plecat
la Amsterdam, unde a învățat meseria de
tipograf și de gravor de litere. In câțiva ani
a devenit unul dintre cei mai căutați meș-
teri în domeniu. A gravat seturi de litere nu
doar ale alfabetului latin, ci și ale alfabetelor
evreiești, grecești și gruzine. Imprimeria
Universității de la Oxford a fost înzestrată
cu literele gravate de Miklos Misztdtfalusi
Kis; marele principe al Toscanei, Cosimo
de Medici iii, a comandat de la el setul de
litere pentru tipografia de la Florența. Cul-
mea carierei lui a fost tipărirea Bibliei în
limba maghiară. încă în Amsterdam fiind,
a revizuit traducerea Sfintei Scripturi în lim-
ba maghiară, făcută de Găspâr Kâroli, iar
în anul 1685 a tipărit-o în 3500 de exem-
plare, pe cheltuiala proprie. In anii urmă-
tori a tipărit Psalmii și Noul Testament. In
1689 și-a lichidat atelierul din Amsterdam,
a revenit în Transilvania și s-a stabilit la
Cluj. Aici a preluat tipografia bisericii re-
formate (calviniste) și până în anul 1693
a editat și tipărit în jur de 100 de volume,

5.  Pentru viața și activitatea lui Miklos Misztot-
  fălusi Kis, vezi Jako Zigmond, Erdelyi jeniks.
  Misztdifalusi Kis Miklos drdkst^e [Fenixul tran-
  silvănean: Moștenirea lui Miklos Misztdt-
  falusi Kis], București: Kriterion, 1974.

ll4 wwrk



   în tiraje medii de câte 500 de exemplare.
   La Cluj, pe lângă comenzile de „cărți esen-
   țialecc, a tipărit, pentru a-și asigura subzis-
   tența, și calendare și povestiri populare.
   „Din ce crede sărmanul meșter că vine și
   un mic câștig, asta va tipări. Cărți esențiale
   degeaba aș tipări aici, chiar dacă aș putea;
   lumea mai degrabă cumpără lucruri ordi-
   nare, dar ieftine“, afirma el într-un celebru
   memoriu. Printre cărțile de la care aștepta
   succes de piață a fost și Cărticica meseriei de
   bucătar.
    Observând numărul mic de exemplare
păstrate până în zilele noastre din cărțile
tipărite de Miklos Misztdtfalusi Kis, putem
trage concluzia că acestea au avut soarta
tipăriturilor foarte populare: s-au distrus
prin folosire. Dintre cărțile tipărite de ma-
rele tipograf, din 11 titluri nu a supravie-
țuit niciun exemplar până în secolul al xix-
lea, din patru titluri singurele exemplare au
fost distruse în 1944, din alte 17 titluri
s-au păstrat exemplare doar în biblioteci
din România.⁶

6.  Haiman Gydrgy, 'lotfalusi Kis Miklos a betu-
  mtivesz es a tipcgrâfus [Gravorul de litere și
  tipograful Miklos Tdtfalusi Kis], Budapest:
  Magyar Helikon, 1972, p. 298; Varga An-
  drâs, A Totfalusi-szakâcskdnyv forrâsa [Sursa
  Cărții de bucate al lui Misztdtfalusi], Magyar
  Konyvszemle, 124 (2008), nr. 3, p. 312-318.

DOSAR

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 - 17

    Din cele două ediții din secolul al xvii-
lea ale Cărții de bucate de la Cluj s-au păs-
trat foarte puține exemplare: din prima edi-
ție există două exemplare cu lacune, unul
fiind păstrat la Filiala din Cluj a Bibliotecii
Academiei Române, celălalt la Biblioteca
Națională a Ungariei. Din ediția a doua
s-a păstrat un exemplar la Biblioteca Cen-
trală Universitară de la Cluj și încă unul la
Biblioteca Universității din Szeged.
    Traducerea titlului cărții de pe coperta
ediției din anul 1695 este următoarea:

Cărticica meseriei de bucătar,
în care
sunt descrise pe scurt și ilustrate pentru
toată lumea pregătirea, prăjirea și gătirea,
ca pentru o cămară de alimente,
a multelor feluri de bucate alese, fastuoase,
bune, sănătoase, utile, curate și
îndestulătoare.
Acum fiind adăugită cu:
I. Mai multe feluri de mâncăruri necesare
și utile și
H. Cu modul de pregătire a unor lictaruri
și a altor preparate;
Care, spre a fi de ajutor gospodinelor,
a fost editată în acest format mic,
la Cluj, de M[isz] Totfalusi K[is] Miklos,
1695.

Formularea din titlul cărții a dus în eroare
multă vreme cercetătorii istoriei gastrono-
miei, înțelegându-se că această ediție nu ar
fi prima, ci o ediție adăugită a unei cărți de
bucate mai vechi. Numai că nu s-a putut
găsi nicio urmă a unei ediții mai vechi de
anul 1693.
    Miklos Misztotfalusi Kis a fost doar re-
dactorul și tipograful cărții; autorul este
altcineva. Pe baza unei informații, se pare
eronată, multă vreme s-a crezut că autoarea
primei cărți de bucate din Transilvania a
fost o doamnă din Târgu-Mureș, pe nume
Zsofia Doboș. Legătura dintre această
doamnă și Miklos Misztotfalusi Kis a fost
explicată prin faptul că ea ar fi fost sora
episcopului reformat al Transilvaniei, Mihâly
Tofeus, cel care l-a îndemnat pe tipograf să
lucreze la corectura, redactarea și tipărirea
Bibliei. Problema este că nu există nicio ur-
mă care să arate că această carte a doamnei
Doboș ar fi existat vreodată.
    In Cartea de bucate de la Cluj există însă
un amănunt semnificativ ce-ar putea do-
vedi identitatea autorului: cartea este îm-
părțită în două capitole mari, și anume
„Mâncăruri pentru zile cu carne“ și „Mân-
căruri de post“. La finele secolului al xvn-
lea, majoritatea covârșitoare a locuitorilor
orașului Cluj erau protestanți, adică uni-
tarieni, reformați și luterani. Protestanții
și-au nuanțat opinia despre post încă în
anul 1530, în confesiunea augustană; nu
au respins ideea postului, adică a interdic-
ției de a mânca anumite alimente în anu-
mite zile, ci au afirmat că disciplinarea
corpului trebuie făcută în permanență, și
nu doar în anumite zile. Prin urmare, se
poate presupune că o carte de bucate creată
într-un mediu protestant nu ar fi împărțit
bucatele în mâncăruri de post și mâncăruri
pentru zile obișnuite. Ținând cont de acest
aspect, se poate presupune că nu Miklos
Misztotfalusi Kis a hotărât ordinea rețete-
lor, ci altcineva, și că autorul Cărții de bu-
cate de la Cluj trebuie căutat mai degrabă
în cercuri apropiate de catolicism.

SZ A K A.TS
KoNYVETSKENEK

EL Si RgSZF
HiLiAu NjpuAra viW iîM
Ll.kk.

  SEuy £ Zpfiis Lipii t-A, izr
  iiy V tlonpxi îpriUdib;^,
  iiorinn cgy frâiktu
  kor4r tyikoy. vajy pcdjg-
  toie^y fdliulJt, kavr       hu.
  tjld rd, ihiiuM .nq^is. «r Jdp^iivil
  kl, buHoc . iz-u.tșy rtrr.
  dctdrjkvin            mJi rrnâec
  hiTiHiluk^pen^ rS l' ed wtg ■ bort i»
  Ixk (ntniiyi tkjț, hojy |i>bb IxU
  irț-jTJi, ci miknr          nicj.

   A ‘Sw kiuDEtirirpcn K'riițd eacg.
  XX iiymdkU-hHll
A J             J


• O pagină din Cartea de bucate de la Cluj, cu cele
mai vechi rețete ardelenești (varza â la Cluj și sar-
malele)
INANUL2008 a fost publicat în Mc.^yar
Kbnyvszemle, o revistă de istorie literară
din Ungaria, un studiu al cercetătorului
Andrăs Varga, intitulat „Sursa Cărții de bu-
cate al lui Misztotfalusi“.⁷ Atenția lui An-
drăs Varga a fost atrasă de un manuscris de
102 pagini, păstrat în colecțiile bibliotecii
Universității elte de la Budapesta⁸, care
conține o culegere de rețete culinare. Este
un text scris de aceeași mână, fără corec-
turi sau ștersături, fapt ce arată că este vor-
ba despre un text copiat. Pe coperta volu-
mului manuscris se află titlul „Cărticică de
bucate care fusese scrisă prima dată în mă-
năstirea din Ciuc în 1693“, iar pe cotor
„Cărticică de bucate, 1693“. Textul înce-
pe cu o introducere adresată cititorului și
se termină cu semnalarea locului unde și a
anului când a fost copiat: la Cluj, în 1693.
Comparând textul din manuscrisul biblio-
tecii elte cu cel din Cartea de bucate de la
Cluj a lui Misztotfalusi, vom găsi asemă-
nări izbitoare. Practic este același text,
având câteva corecturi de ordin gramati-
cal în cartea de la Cluj. In introducerile
celor două cărți diferă un singur cuvânt: în
manuscrisul de la elte se spune că volumul
este destinat „cinstiților din rândurile cle-
rului“, pe când Cartea de bucate de la Clu j
a fost dedicată „cinstiților de rând comun“.
în ambele cărți, șirul rețetelor începe cu
„varza clujeană“. Pe de altă parte, manu-
scrisul cărții de bucate de la elte arată că
este vorba despre o operă unitară, pregătită
pentru a fi tipărită. Rețetele sunt grupate,
sunt rețete în care găsim trimiteri la alte
bucate din cadrul aceluiași volum. De
exemplu, la rețeta „zemii pisate“ găsim
observația: „cum trebuie gătită știuca proa-
spătă cu zeamă pisată vei găsi aici, mai jos,
unde scriu despre pești“.
    Nota de la începutul manuscrisului căr-
ții de bucate de la elte arată că el a fost
doar copiat la Cluj, despre scrierea origi-


7.  Varga, p. 312-318.
8.  Catalogul manuscrisurilor de la Biblioteca
   Universității ELTE, sub cota E73.

  nală spunându-se că ar fi fost creată „în mă-
  năstirea de la Ciuc“.
   In cartea despre istoria ordinului fran-
ciscan, istoricul Jânos Karâcsonyi prezintă
multe date interesante și despre istoria
claustrului de la Șumuleu-Ciuc.⁹ Istoria
acestui așezământ monahal nefiind tema
prezentului studiu, vom aminti doar câteva
date care se referă la istoria gastronomiei.
Astfel, este amintit că în anul 1628, alături
de frații călugări franciscani, trăia și confra-
tele bucătar Peter Jâszberenyi. în a doua
parte a secolului al xvn-lea, instituția fran-
ciscană de la Șumuleu-Ciuc își trăia epoca
de glorie. După 1676, în fruntea acesteia a
stat loan Căianu (Jânos Kâjoni), una din-
tre cele mai interesante personalități ale
vieții culturale din Transilvania acelei epoci.
El a înființat, în anul 1676, prima tipogra-
fie catolică din Transilvania, unde au fost
tipărite multe lucrări, mai ales bisericești,
dar și opere științifice. Important este să
constatăm existența la Șumuleu-Ciuc a
unui centru de cultură scrisă.
   Pe lângă instituția monahală franciscană
a luat ființă un gimnaziu care, extinzându-
se an de an, a avut în jur de 100 de elevi în
anii 1698-1699. Acolo și-a început activi-
tatea, în 1693, o școală de teologie de rang
superior, în care erau educați viitorii preoți
catolici. Mai trebuie amintit pelerinajul de
la Șumuleu-Ciuc, care atrăgea de mai multe
ori pe ani sute, poate chiar mii de credin-
cioși, cu ocazia diferitelor sărbători religioa-
se (Vinerea Mare, Rusalii, Sfânta Maria).
   Toate aceste date susțin argumentul po-
trivit căruia, în a doua jumătate a secolului
al xvn-lea, la Șumuleu-Ciuc s-a format o
instituție în care erau prezenți mulți oa-
meni: confrați, elevi ai gimnaziului, perso-
nalul conventului și pelerini. Așadar, tre-
buia să existe și o bucătărie pe măsura
numărului acestor oameni, iar în bucătărie
unul sau mai mulți bucătari pricepuți. O
astfel de persoană ar fi putut să fie autorul
Cărții de bucate de la Cluj.
   Din observațiile amintite mai sus, is-
toricul Andrăs Varga a tras concluzia că se
poate presupune că la Șumuleu-Ciuc o per-
soană care cunoștea bine meseria de bucă-
tar a scris și redactat, cândva în ultimul
sfert al secolului al xvii-lea, o carte de bu-
cate, în speranța că va fi tipărită la tiparnița
claustrului. Acest lucru nu s-a întâmplat;
probabil călugării au considerat că o carte
de bucate este mult prea lumească pentru
o tipografie bisericească.
   Manuscrisul a început să fie multiplicat
prin copiere, un procedeu obișnuit în aceea
epocă. Un studiu efectuat pe această temă
arată că unele opere au supraviețuit în sur-
prinzător de multe copii manuscrise. Astfel,
în bibliotecile din România și Ungaria, pe
lângă alte opere, există 13 copii ale operei
istoricului Istvăn Szamoskozi, 18 ale cro-
nicii lui Jânos Szalârdi, 42 ale lui Jânos
Kemeny, 46 ale lui Farkas Bethlen, 99 ale
Istoriei lui Mihâly Cserei, 19 ale cronicii lui
Michael Weiss, 7 ale cronicii lui Georg
Kraus, 20 ale cronicii lui Grigore Ureche,
56 ale cronicii lui Miron Costin.¹⁰ Multipli-

9.  Karâcsonyi Jânos, Szt. Ferencz renajenek
   tbrtenete Mc^yaroyszd^on 1711jg. I-1I [Istoria
   ordinului Sfântului Francisc în Ungaria până
   în anul 1711], voi. II, Budapest, 1924.
10.  Baricz Zsolt, KezirMos kdriyvkiadâs Erdelyben
   [Multiplicarea prin copiere a cărților-
   manuscris în Transilvania], Iskolakultura
   1/1998, p. 77-79.

18 • APOSTROF

DOSAR

• Bucătari ardeleni din secolul al xvii-lea. Desene de Jânos Keszei în manuscrisul cărții de bucate a principesei Anna Bornemissza din 1680

cat prin copiere, manuscrisul cărții de bu-
cate de la Șumuleu-Ciuc a ajuns și la Cluj,
unde a fost copiat în anul 1693, notându-
se cu onestitate faptul că textul a fost scris
prima dată în Ciuc, iar acel exemplar a
intrat mai apoi î biblioteca elte.
   Drept concluzie, se poate afirma că
Miklos Misztotfalusi Kis a tipărit în anul
1695 o carte de bucate care exista deja de
câțiva ani în manuscris. Tipograful clujean
nu a făcut altceva decât să corecteze și să
stilizeze textul, publicându-1 în speranța
unui succes de piață.
   In continuare, se pune problema de ce
a afirmat Misztotfalusi pe coperta cărții că
este un volum adăugit. Din manuscrisul
cărții de bucate de la elte lipsesc 29 de re-
țete de alte preparate și un capitol aparte
cu 40 de rețete de „lictarii” (liktdriumok\
adică dulcețuri, marmelade și compoturi,
care se găsesc în Cartea de bucate de la Cluj.
Misztotfalusi a fost onest și nu și-a adjude-
cat meritul de autor al acestor rețete. Aces-
tea au fost introduse în volum sub titlul de
„Completare, în care sunt descrise câteva
lictarii mai vestite, așa cum este modul lor
de preparare într-o curte vestită”. Care a
fost această „curte vestită”?
   Din anii 1671-1676 s-au păstrat câteva
dintre inventarele familiei princiare a Tran-
silvaniei, familia Apafi, printre care și in-
ventarul bibliotecii din castelul de la Iernut
al principesei Anna Bornemissza, soția
principelui Mihail Apafi I.¹¹ Intre cele 104
volume ce formau biblioteca principesei, la
poziția 49 apare o carte de bucate; la po-
ziția 57 este amintită „o carte scrisă despre
11. Erdelyi konyveshdzak ni (1563-1757) [Colec-
   ții de cărți din Transilvania], ediție îngrijită
   de Keseru Bălint, Monok Istvăn, Nemeth
   Noemi și Varga Andrăs, Szeged: Scriptum,
   1994, p. 71-74.

    lictarii, in quarto, cu copertă vișinie”; iar la
    poziția 86 figurează „o carte cu lictarii,
    ruptă, cu coperta vișinie”. Cărțile cu
    rețetele principesei nu s-au păstrat, dar se
    poate presupune că acestea au fost sursele
    de unde Misztotfalusi a luat textele pentru
    Cartea de bucate de la Cluj.
    In introducerea Cărții de bucate de la
Cluj,, autorul, vorbind despre intențiile sale
de a scrie această carte, afirma că ea „nu a
fost destinată marilor bucătării ale curților
domnești, unde bucătarii din propria lor
știință pot găti mâncăruri gustoase”, ci a
vrut să fie de folos celor de stare comună;
pe aceștia a vrut să-i îndrume „cum trebuie
preparate două sau trei farfurii de mâncare”.
„In marile bucătării totul este rânduit, ce și
cum trebuie gătit, la ce fel de mâncare ce fel
de sos se potrivește”, continuă autorul, însă
această carte ține cont de posibilitățile tutu-
rora și „rânduiește în mod simplu” prepara-
rea bucatelor. In unele cazuri este formulat
în mod direct faptul că preparatul respectiv
se poate face și mai simplu sau mai ieftin.
De exemplu, la mâncarea cu tarhon este
amintit faptul că, „în mod obișnuit, carnea
de miel este gătită cu tarhon, dar omul sărac
nu poate să respecte asta întotdeauna, [așa
că] se poate găti și cu altfel de carne”.
    Cu toate că au fost destinate unor oameni
cu stare materială medie, în aceste rețete se
pot găsi trimiteri la obiceiurile culinare „de
la curte”. Astfel, la rețeta de preparare a plă-
mânilor, pe lângă modul de preparare
obișnuit, mai este adăugată o specialitate
pentru cazul în care „vrei să o servești ca la
curte”. Totuși trebuie remarcat că în această
carte de bucate preparatele din vânat de cerb,
căprioară și de mistreț sunt rarisime.
    O caracteristică a Cărții de bucate de la
Cluj este faptul că este foarte reținută în ceea
ce privește trimiterile la factorul etnic. Pe

când alte rețetare, cum ar fi Cartea de bucate
a bucătarului-șef al principelui Transilvaniei,
scrisă cu un aproximativ un secol mai devre-
me, sau alte cărți de bucate din epocă, au
fost inspirate de cărți de bucate și rețete
italienești, germane, franceze, poloneze sau
cehești, în Cartea de bucate de la Cluj întâl-
nim doar varză, cârnați¹² și macaroane italie-
ne (olasz makaro)\ o „zeamă nemțească”, o
„mâncare nemțească cu lapte”, într-un loc
„carne de miel preparat în mod nemțesc”,
altundeva „ouă preparate în mod nemțesc”;
mai găsim „terci arăbesc cu lapte”, un pre-
parat cu mere coapte amintit ca fiind cehesc
(cseh răntoif; iar printre supe apar un „borș
polonez” (ler^yel cibre') și o „zeamă polo-
neză”; o „zeamă spaniolă” și o „zeamă un-
gurească”. In câteva locuri sunt comentate
gusturile concetățenilor: la varza cu smântâ-
nă se spune că este o mâncare îndrăgită,
carnea de cap de porc cu hrean este amintită
ca fiind obișnuită, racii cu smântână sunt
pomeniți ca mâncare bună a ardelenilor.
   Printre rețete cu preparatele din carne
găsim „zeama Luther”. După ce am înțeles
că rețetele au fost scrise la un claustru fran-
ciscan, acest nume de mâncare pare să fie
unul ironic, dat fiind faptul că descrie o
mâncare de pește cu slănină prăjită și un
sos făcut din oțet, ghimbir și piper, adică o
mâncare care, în pofida faptului că are ca
ingredient de bază peștele, nu se putea con-
sidera ca fiind una de post.




12.  Sub denumirea de cârnați italienești este
   descrisă o mâncare preparată astfel: pe un
   aluat întins de tăieței este pus un amestec
   din ouă prăjite și condimente, aluatul cu
   umplutura fiind rulat, mai apoi tăiat felii și
   prăjit în unt, iar în final servit cu un sos
   preparat din vin îndulcit și condimentat.

DOSAR

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 19

ARH

Nicu Caranica

O explicație epistolară la
Povestea foamei

IN anii ’90, imediat după evenimentele
din decembrie 1989, îmi propusesem să
fac o radiografie a exilului românesc, cu
intenția clară de a integra scrisul acestuia în
marea albie a literaturii naționale, deoare-
ce până atunci scriitorii exilați fuseseră
socotiți, în marea lor majoritate, niște duș-
mani, trădători și transfugi, fiind repudiați
și puși la zid cu o ferocitate inexplicabilă,
dar de neînțeles pentru politrucii culturii
românești, care voiau să-și facă mari meri-
te în fața lui Ceaușescu pentru intransi-
gența lor (pe care astăzi n-o recunosc și se
laudă, prin memoriile lor mincinoase, cât
de mult bine au făcut ei poporului ro-
mân!). Printre cei despre care am scris
atunci s-a numărat, firește, și N. Caranica,
fratele Etei Boeriu de la Cluj, care fusese
interzis vreme mai bine de patru decenii,
cu atât mai mult cu cât un Caranica se nu-
mărase printre nicadorii cei mai bine văzuți
de legionari. Textul a apărut în revista Poesis
de la Satu Mare și apoi, prin bunăvoința lui
George Vulturescu, a ajuns și la Paris, în
mâna poetului N. Caranica. Ulterior, tex-
tul a intrat în sumarul cărții mele Reîntoar-
cerea la Ithaca^ apărută in 1998 la Editura
Globus din București. Ca urmare a intră-
rii poetului în posesia textului, am primit
o scrisoare din partea acestuia, scrisoare
în care își exprimă bucuria pentru apariția
textului, dar considera că pentru volumul
Povestea foamei ar fi fost nevoie de câteva
lămuriri în plus, pe care era dispus să mi le
comunice.
    Publicăm scrisoarea lui din 3 iulie 1996,
însoțită de cele trei mici poeme în proză pe
care mi le-a comunicat gata dactilografiate,
spre a întregi imaginea poemului în sine,
deoarece respectivele texte nu intraseră de
la început în textura ediției franceze. Inter-
pretarea pe care autorul o dă Poemului foa-
mei este plină de interes și reprezintă în sine
un adevărat text de autoexegeză literară.
Reproducem mai jos conținutul scrisorii lui
N. Caranica, textul original fiind donat de
subsemnatul la Biblioteca Centrală Univer-
sitară „Lucian Blagacc din Cluj-Napoca, un-
de poate fi regăsit în fondul Mircea Popa,
în dosarul 6887/m.
Mircea Popa

Paris, 3.VH. ’96

Stimate Domnule Mircea Popa

Abia acum mă învrednicesc să vă scriu,
tocmai în ajunul plecării în vacanță. O
călătorie la Roma și alte bătăi de cap
m-au împiedecat să o fac de îndată ce cum-
natul meu, doctorul Boeriu, mi-a trimis
adresa Dv. Domnul Vulturescu de la
„Poesis" mi-a trimis în fotocopie studiul cu
care mi-ați cinstit persoana și poezia și
vreau aici, mai întâi de toate, să vă mulțu-
mesc pentru frumoasa și mai ales uimitor
de documentata Dv. lucrare. Știam foarte
bine că la 16 ani am publicat în „Propilee
literare“ pentru prima oară o poezie, dar
am rămas cu gura căscată când am văzut că
Dv. dădeați anul și numărul revistei și
reproduceți poezia (naiv coșbuciană) în
întregime! Această rigoare a informației vă
caracterizează, de altfel, întregul studiu. Nu
vreau, cu această subliniere documentară,
să trec cu vederea pătrunderea poeziei
mele, de care ați dat dovadă aproape peste
tot. Bineînțeles că sunt multe locuri unde
- dat fiind climatul literar (și neliterar)
depărtat de cel românesc - pătrunderea Dv.
n-a putut să joace. Iată de ce, cu aceste rân-
duri, vă cer îngăduința să mă explic mai
bine asupra unor puncte din studiul Dv.
    Mai întâi Povestea foamei. E vorba de
povestea foamei spirituale, ascunsă sub
forma bufoneriei și a caricaturii. Din pu-
doare sau din bucurie și răsfăț de a desco-
peri că numai Euharistia („Mâncați-mă pe
mine!“), practicată și mai ales trăită, satură
foamea spirituală?! Nu știu prea bine, poate
din amândouă. In orice caz, cetitorul e pre-
venit încă din întâmpinare că beția dărâmă-
toare a lui Pan Cocon e cea împotriva unei
culturi cu rădăcinile în transcendent rete-
zate, o cultură devenită „ciulama de consu-
mațîe“. In partea întâi, criza se declară de
la început: „Doamne, mi-e foame!“ și apoi
începe ospățul din întreaga cultură, con-
sumând-o și rămânând cu foamea intactă,
până la falimentul care duce - în libertatea
narațiunii - la contactul cu Dumnezeu. Pan
Cocon știe vag că numai în grădina lui e
pomul, dar Dumnezeu îi răspunde că ceea
ce îl va sătura nu se dă pe gratis („De ți-aș
da pe nimic, te-aș lua“), ci trebuie „prădat“
(le combat spirituel). Răspunsul lui Pan
Cocon rezumă tot Ospățul'. „Dar țările
umblu-le, cărțile știu-le/ Și sucul ia-1 de un-
de nu-i/ Caută, fiule!“ îi răspunde Dumne-
zeu, blând dar neclintit.
    Și urmează firesc partea a doua, Câ-
utareay care e tot o caricatură a căutării
umane. Urmează întâi căutarea științific-
tehnologică, culminând cu caricaturizarea
cuceririi spațiului. Apoi căutarea ezoterică,

tot așa de caricaturală și zadarnică. Fali-
mentul acesteia duce la căutarea fals mis-
tică, pentru că degradată în edenism spi-
ritual („Noi ne credeam curați ca neaua/
Când cu-ale duhului curveam/ Trândavi și
blânzi ca vițeii sugeam/ Din Dumnezeu cu
nerghileaua“), păcat mortal (cf. Sf. loan
al Crucii), care duce la agonie. Aici cari-
catura încetează, poemul se descoperă,
agonia spirituală ne face să ne pierdem
identitatea („Toți fața ne-am pierdut“) și ca
orice atingere a străfundului mizeriei uma-
ne, ea prilejuește și mântuirea prin revelația
cuvântului și prin el a Hristosului, singurul
care ne redă identitatea umană, invocat cu
urlet („din adânc te strigăm, Hristos, fața
noastră!“). Urmează în sfârșit revelația Eu-
haristiei (Omul theofag antipodul antro-
pofagului) și de aci totul se transfigurează.
Țara cu „grâu secat“ devine aur legănător
de grâne, soarele ia chip de pelican (figu-
rația Hristosului încă din vechime), toată
firea, tot făcutul se botează etc.
   Iată, iubite Domnule Mircea Popa, ce
am vrut să spun în Povestea foamei. Ah, să
nu uit un detaliu. In întâmpinare spun că
unele personagii sunt înfățișate dinadins
străveziu, pentru ca să nu iște nicio dificul-
tate de interpretare. Așa, bunăoară, „Flo-
ran“ nu e decât Cioran, căruia i-am iertat
faptul de a-1 fi făcut pe Sfântul Pavel tră-
dător al judaismului („ce juif, ce traîtreU).
„Dambla“ e profesorul Etiemble de la Sor-
bona, care e veninos în teza lui de doctorat
despre Rimbaud („Ani de-a rândul a scor-
monit/ Un mormânt de copil“).
   Pentru Anul 1940 vă trimit cele trei „ar-
gumente“ care figurează la începutul celor
trei părți ale poemului în versiunea italiană
și pe care le voi menține și pentru publi-
carea lui în țară; găsesc că orientează mai
bine cetitorul.
   Un ultim detaliu. Noapte și iar noapte a
fost publicată recent (cum știți) în țară, dar
reprezintă versuri scrise între 1968-1970,
așa încât tot Anul 1940 rămâne ultimul
meu mesagiu până acum.
   Și acum termin. încă o dată vă mulțu-
mesc pentru cinstea ce mi-ați făcut-o.
Mi-ar plăcea să vă cunosc și să vă pot
strânge mâna.
   Al Dv. cu cele mai alese sentimente,
                             Nicu Caranica

20 • APOSTROF

Nu impulsul ironic ori accentele paro-
dice, infuziile de livresc par să fie domi-
nante în poezia Marianei Marin, ci, mai
curând, tonul patetic, sentimental, prin care
se conturează stări de spirit vagi, neliniști și
melancolii, întrebări grave asupra existenței
și incertitudini asupra viitorului, precum în
următorul poem care are toate caracteristi-
cile unui autoportret liric, o scrutare atentă,
sentimentală, dar nicidecum complezentă,
în oglinda propriului text: „Era o fată de
treabă./ Dimineața lenevea în pielea ei albă/
din slăbiciune pentru ce o aștepta peste zi/
și foarte mulți au auzit-o vorbind o limbă
nepământeană./ Cât despre ziua, oh, despre
ziua/ în care ea a cunoscut apele reci/ și a
început să cânte,/ numai acest plâns negru
mai poate vorbi:/ «Am obosit de atâta iubi-
re pentru cuvintele frumoase./ învăț un alfa-
bet nou/ în care fiecare literă îmi poate
inventa sângele./ Ucenicia de câine - spun
uneori prietenii/ și vorbele lor au mai mulți
ochi/ și mai multe guri decât marea cea
pescoasă./ învăț un alfabet nou». Din
pudoare, auziți, din pudoare/ își făcuse din
moarte/ o memorie unică“.
   E drept că poezia Marianei Marin își
extrage ritmul interior și din reflexele rea-
lului debordant, iar între experiența bio-
grafică și text se stabilesc numeroase cores-
pondențe și afinități, fapt care contribuie și
la expunerea viziunii lirice în versuri clare,
aparent simple, lipsite parcă de un substrat
simbolic edificator. Culorile și formele
lumii, mecanica existenței diurne, ca și
revelatoriile mișcări ale afectelor sunt repro-
duse în imagini nete, ce se impun prin cla-
ritate și, în același timp, prin timbrul ne-
utru, neimplicat al vocii poetice, ca în
poemul Dăscălița, din al cărei text răzbat
numeroase ecouri (auto)biografice: „In-
tr-o dimineață,/ Să te trezești în brațe cu o
realitate doldora,/ - ca producția de oțel pe
cap de locuitor!/ Să o mângâi ușor pe creș-
tet./ Să-i spui vorbe de dragoste./ Să-i rupi
(din iubire) un deget./ Ehei, cum încep
personajele să existe!/ în vagonul nr. 11/
viața ta se lipește strâns pe geamurile mur-
dare/ - și își cheamă în ajutor rudele și prie-

Mady

sau „înscenările" destinului


Iulian Boldea


tenii,/ pisica și câinele, zăpada de anul tre-
cut și mătăniile.../ O realitate doldora care
începe și se sfârșește într-o gară de câm-
pie,// unde oameni urâți, negricioși te pri-
vesc cu ciudă,/ pentru că ai studii/ și că ești
trăsnită și șuie.../ Așa, tăvălită în trenciul tău
alb,/ pari un spion industrial,/ căruia i-au
scos cu forcepsul melancolia (și frica lui de
Mămica!)/ Nu, de ce să verși! Uite, pe iubi-
tul acesta nou,/ îl vei părăsi la fel de sărac
și cu părul alb./ Nu, de ce să muști!/ Pisica
și câinele? Zăpada de anul trecut și mătă-
niile?/ Șobolanii decenți ai orașelor? Vor-
be./ Povestește-le mai departe copiilor Cei
trei mușchetari/ și mai ales nu uita să le spui
că nici unul nu scapă,/ Ei doar se prefac“.
    Mariana Marin se dovedește a fi, în
multe dintre poemele ei, o conștiință luci-
dă, ce percepe lumea fără să se autoiluzio-
neze, cu un ochi proaspăt, cu o optică dis-
ponibilă, adesea prin retortele melancoliei
și ale unei gravități constitutive, ce nu ex-
clude, câtuși de puțin, insertul autoironie,
scrutarea atentă a propriului sine, precum
în poemul Ieșirea la mare, în care dincolo
de suprafețele aparente și dezordonate ale
hunii poeta întrezărește o ordine secretă, o
metarealitate cu contururi vagi, cu irizări
ale utopiei. De altfel, poemul are inflexiuni
de rugă, marcată de o tonalitate vag litur-
gică, aproape solemnă, rostită cu timbru
grav: „Ce se poate face/ cu un singur ochi,/
lipit de un singur geam?/ Cum se poate
numi o realitate plângăcioasă,/ care îți dă
în cărți la drum de seară?/ Dar noi ne-am
iubit./ Am iubit și lumea din jurul nostru/
și pe noi înșine ne-am iubit./ Există mar-
tori:/ viața deschisă brusc la picioarele
noastre/ ca începutul războiului de o sută
de ani/ și copilul nebun, alergând prin ză-
padă înainte de-a se naște:/ utopiile scrise
zilnic,/ în bucătărie, pe stradă și în pat/
(haha, sub așternuturi decad imperiile, spu-
neam);/ carnea frumoasă și tânără,/ și tim-
pul fără de timp/ și fără de suflet;/ ochiul
de câine/ prin care ne-am privit înaintea
dezastrului.../ S-au dus toți, s-au dus toate/
și punerea exactă a degetului pe rană/ nu
va mai salva nici o corabie./ Hei, lume fru-
moasă!/ Și totuși,/ Ce se poate face/ cu un
singur ochi,/ lipit de un singur geam?// Ci
dă-ne nouă mai bine/ moartea noastră în-
treagă/ și nu ne mai alunga de la lumina
inimii tale../⁴
    Situată între propria identitate biogra-
fică și identitatea ficțională, poezia Maria-
nei Marin se identifică cel mai bine cu o
acută nevoie de autenticitate a ființei, dar
și cu un sentiment, difuz, de vinovăție. Poe-
zia Destin pune în lumină, în enunțurile
sale contrase, lipsite de anvergură scriptu-
rală, dar atât de sugestive, o pasiune a esen-
țialității, a dicțiunii liminare, cu atât mai
expresive cu cât se remarcă prin relevanța
notației concise, cu contururi restrânse la
maximum. Destinul pe care îl întrezărește
poeta în versurile sale este rezultatul unei

tensiuni între ființa umană și limitele im-
puse sau autoimpuse. Arhitectura destinu-
lui omenesc, cu accidentele și relieful său
sinuos, e contrasă în această poezie cu aer
vag epic și cu o extrem de acută percepție
a realului cotidian. Mariana Marin privește
realitatea cu extremă veridicitate, în regi-
mul unui sentimentalism recules, mai me-
reu temperat de inserțiile lucidității, care au
rolul de a ajusta patetismul, de a-1 aduce la
scara unui document afectiv și, nu în ulti-
mul rând, uman. Temperament mai degra-
bă retractil decât expansiv, Mariana Marin
supune textul poetic la două operațiuni
consecutive: mai întâi una de reunire a
unor elemente ale realului, mai mult sau
mai puțin disparate, și, mai apoi, o ope-
rațiune de revelare a unor sensuri subtex-
tuale, ce se pot degaja din structurile și for-
mele cotidianului.
   Radiografia sentimentului iubirii, din
poezia Destin, e realizată prin prisma con-
trastului dintre grația stării privilegiate a
dragostei și coșmarul existenței de fiecare
zi, cu doza sa de atroce, cu supliciul spai-
mei și teroarea indicibilă a cărnii: „Se iu-
beau/ dar nu pentru că se vedeau rar/ - așa
cum s-a consemnat mai tîrziu./ Se iubeau
pentru că aveau aceeași frică/ și aceeași cru-
zime./ făceau lungi plimbări prin cartiere-
le vechi/ și își înscenau unul altuia viitorul
/praf și pulbere, praf...“ Dramatismul poe-
mului, conținut în aceste enunțuri lapida-
re, de o expresivitate rece, netrucată, de un
dinamism scuturat de orice detaliu inutil,
reiese și din neimplicarea eului liric, ce are,
de această dată, postura și statura unui
spectator la un spectacol existențial derizo-
riu în aparență, dar plin de consecințe și
sensuri profunde, în realitate. Regizând
propriul text cu ingeniozitate a dezim-
plicării și, în același timp, cu un patos re-
flexiv ce exclude orice umbră de idealiza-
re, de mitizare a „obiectelor“ cotidianului,
Mariana Marin figurează destinul sub spe-
cia unei „înscenări“, așadar a unui specta-
col derizoriu în care protagoniștii sunt figu-
ri, jumătate umane, jumătate textuale,
lipsite de orice aură metafizică, de orice di-
mensiune utopică, ființe ce își consumă
existența în universul lor contingent, într-
o lume a damnării și a absenței semnelor
tutelare ale transcendenței. Ultima secvență
a poeziei („praf și pulbere, praf...“) proiec-
tează destinul iluzoriu al ființei umane într-
un univers apocaliptic, degradat și deza-
fectat, din care orice iluzie, orice demers
compensatoriu ori utopic este absent.
   Intre refugiul în textualism și asuma-
rea directă a unei realități descentrate, poeta
a știut mereu să găsească un punct de echi-
libru, un tonus temperat, prin care dina-
mica viziunii să nu cadă nici în capcanele
descriptivismului lipsit de anvergură sim-
bolică, nici în tentația facilă a vizionaris-
mului abstract.                         ■

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 21

cu (Schiui
LIBER

Privire asupra
interbelicului:
România și Grecia


Cristian Vasile


CUMVA, CONȘTIINȚA pu-
blică românească îl
asociază pe Nicolae lorga
cu autorul volumului de
referință Bizanț după Bi-
zanț, dar puțini știu că
marele istoric a fost, între
altele, și președintele Aso-
ciației Române a Priete-
nilor Greciei. De altfel,

singura vizită marcantă a unui om politic
elen în România interbelică a fost aceea a
premierului Eleftherios Venizelos, în august
1931, atunci când prim-ministru al guver-
nului de la București era chiar Nicolae lorga.
Se poate spune că, în general, atunci când
a fost vorba despre tratarea problematicii
politicii internaționale în perioada interbe-
lică, istoriografia românească a privilegiat,
poate inevitabil, relațiile cu vecinii (mai ales
Ungaria și urss) și cu marile puteri occiden-
tale (Franța, Marea Britanic, Germania). Vo-
lumul tânărului cercetător Radu Tudorancea
dedicat raporturilor dintre România și
Grecia - Relațiile româno-elene în perioada
interbelică: Dimensiunea politică ți economică^
prefață de Florin Constantiniu, București:
Editura Omonia, 2011 - are tocmai rolul
de a umple acest gol istoriografie.
   Cartea este împărțită în nouă capitole,
fiind însoțită de o consistentă bibliogra-
fie, un mic dicționar biografic, anexe, rezu-
mat în limba engleză și un indice de nume
și locuri. Dicționarul biografic cuprinde

datele esențiale privitoare la oamenii poli-
tici români și greci reprezentativi pentru
relațiile bilaterale, iar cele 24 de anexe con-
țin documente (în principal diplomatice),
tabele statistice, informații privind schim-
burile comerciale. Capitolul i - intitulat De
la stabilirea de relații diplomatice la debutul
Primului Război Mondial (p. 19-40) - pre-
zintă atât aspectele tensionate, cu mai mul-
te întreruperi ale relațiilor diplomatice între
cele două țări, cât și momentele de con-
vergență. Dincolo de incursiunea bine do-
cumentată în trecutul istoriei relațiilor bila-
terale, cartea vădește și deschideri către
istoria ecleziastică, adăugând o pagină în-
semnată la dosarul filetismului din Europa
Răsăriteană și Balcani. In acest caz parti-
cular este vorba despre un filetism (pro-
grecesc) asumat chiar de către Patriarhia
Ecumenică prin atitudini sistematice în-
dreptate împotriva aromânilor. Spre exem-
plu, în anul 1906, autoritățile guverna-
mentale române acuzau Grecia că susține
grupuri înarmate care atacă populația de
origine aromână de pe teritoriul Imperiului
Otoman; în același timp, reprezentanții
diplomatici ai României constatau că inclu-
siv patriarhul ecumenic de la Constantino-
pol sprijinea aceste acțiuni de teroare, deși
era vorba de „persecuții odioase împotriva
preoților și populațiilor ortodoxe care între-
buințau limba română în bisericile lor" (p.
29). Problema macedoromânilor avea să fie
în atenția diplomației de la București pe tot
parcursul perioadei interbelice.
    Pe lângă reflectarea negocierilor diplo-
matice greco-române și evidențierea rolu-
lui celor două ambasade (de fapt, legații),
de la Atena și București, Radu Tudorancea
surprinde cât de mult contează în politica
internațională relațiile personale, ilustrând
această realitate prin exemplul prieteniei
dintre Take lonescu și Eleftherios Venize-
los. De altfel, în august 1931, în timpul
vizitei sale în România, ca prim-ministru,
cunoscutul om politic grec a ținut neapă-
rat să meargă la mormântul lui Take lones-
cu, ca să îi prezinte omagiul (p. 94). In
carte de o atenție specială se bucură dubla
căsătorie dinastică româno-elenă (dintre
prințul George al Greciei și principesa Eli-
sabeta; dintre prințul Carol al României
și principesa Elena a Greciei; vezi cap. ni:
De la căsătoriile dinastice la instaurarea Re-
publicii la Atena - p. 51 și urm.). In cele
din urmă, aceste căsătorii princiare au
eșuat, nereușind să se constituie în liant
adevărat între România și Grecia. Totuși,

momentele decisive de apropiere și de con-
sens nu au lipsit, chiar cu un stat elen deve-
nit republican din anul 1924 (de exemplu,
România a avut rol hotărâtor de mediere în
relațiile greco-iugoslave - p. 75 și urm.).
Volumul semnat de Radu Tudorancea nu
acoperă doar sfera legăturilor bilaterale ele-
no-române, ci se transformă pe alocuri și
într-o adevărată schiță a relațiilor internațio-
nale în Sud-Estul Europei. Poate ar fi fost
totuși utilă și o scurtă privire asupra origi-
nilor constituirii identității aparte a slavilor
macedoneni, în Macedonia iugoslavă; aceas-
tă populație avea să se distingă atât de sârbi,
cât și de bulgari, constituindu-și un stat pro-
priu în anii 1990. Astăzi s-a încetățenit etno-
nimul „macedoneni" cu referire tocmai la
acești locuitori ai Macedoniei/FYROM (fosta
republică a Iugoslaviei, desprinsă de Serbia
și Muntenegru). Or, utilizarea în carte (cap.
vii: Chestiunile lisate de minorități în ansam-
blul relațiilor romano-elene - p. 132) a ter-
menului „macedoneni" (cu trimitere însă
la macedoromâni/aromâni) îl poate deruta pe
un cititor mai puțin avizat.
   Autorul nu tratează izolat cele două pro-
blematici enunțate și în titlul cărții (econo-
mică și politică), ci surprinde interdepen-
dențele dintre sfera politică și dimensiunea
economică, insistând asupra faptului că la
finele anilor 1920 intensificarea schimburilor
româno-elene s-a produs și pe fondul sem-
nării, la Geneva, a Pactului de neagresiune
și arbitraj dintre România și Grecia, în mar-
tie 1928. In plus, Radu Tudorancea caută să
evite redundanțele, mai ales atunci când tra-
tează problematica Antantei Balcanice (su-
biect frecventat de mai mulți cercetători în
istoriografia română), concentrându-se asu-
pra unor aspecte mai puțin abordate, cu aju-
torul multor documente inedite selectate cu
precădere din Arhivele Ministerului român
de Externe. Deși raporturile culturale bilate-
rale au fost mai bine reflectate în publicis-
tica și istoriografia autohtonă și nu fac pro-
priu-zis obiectul cărții, cititorul poate regăsi
detalii captivante privind viața spirituală din
cele două țări. Scriitori precum Titu Maio-
rescu, Mihail Ralea și Duiliu Zamfirescu
apar ca personaje secundare ale lucrării. Cel
din urmă a lucrat un timp în diplomație,
ca funcționar al Ministerului Afacerilor Ex-
terne, având o detașare temporară la Atena
(în 1892), eșuată din cauza ruperii relațiilor
bilaterale. Dramaturgul a fost unul dintre
diplomații care au monitorizat afacerea
Zappas, pretextul Greciei pentru retragerea
legației de la București (p. 23-24).

Volumul Interiext pânza de păianjen constituie prima manifestare publică a Grupului
de Lectură „Intertext". înființat pe 21 mai 2012, de către studenți, masteranzi și docto-
ranzi ai Facultății de Litere (Universitatea din București), proiectul are în vedere organi-
zarea unor seminare despre literatura contemporană și a unor dialoguri cu personalități din
lumea culturală românească. Ședințele se desfășoară în Sala de expoziții a Muzeului Național
al Literaturii Române din București.
    Culegerea pornește de la premisa că sincretismul este o constantă primară a creativității.
Câțiva (Irina Georgescu, George Neagoe, Arabella Stan) au ales cercetarea micromono-
grafică, oprindu-se la Marguerite Yourcenar, Ștefan Aug. Doinaș, respectiv Fie Constantin.
Andreea Popia se ocupă de cea mai tânără grupare literară din poezia românească de azi:
generația 2000. Oana Purice și Romina Verdeși tratează problema confluențelor între
literatură și celelalte arte (film, respectiv pictură), încercând să argumenteze în favoarea ideii
că, la un moment dat, mentalitățile se apropie inconștient. Intr-o direcție asemănătoare se
situează comunicarea Gabrielei Vătafii, care propune câteva repere ale unui domeniu încă
marginalizat: literatura pentru copii. Lucrarea lui Florin Stroe reprezintă o scurtă istorie
a latențelor intertextualității.
    în ciuda eclectismului, lânza de păianjen acoperă o realitate literară care, din multe punc-
te de vedere, se confundă cu istoria scrisului.

22 • APOSTROF

   Timp de aproape un deceniu reprezen-
tant al României la Atena în perioada regi-
mului Ceaușescu, scriitorul Ion Brad a fur-
nizat în postcomunism o amplă relatare
privind experiența sa diplomatică în capi-
tala Greciei, cu o aplecare previzibilă asu-
pra relațiilor bilaterale (Ambasador la Ate-
na , 5 voi., Ed. Viitorul Românesc, 2001-
2004). Cum lucrarea lui Radu Tudorancea
exploatează cu precădere un gen particular
de surse istorice (rapoartele diplomatice),
pe care le redă uneori in extenso^ cărțile pot
fi citite cu folos în paralel, inclusiv pentru
o comparație între cele două profiluri di-
plomatice, al României interbelice și al sta-
tului comunist din anii 1970 și 1980.
   Prin volumul său, Radu Tudorancea a
furnizat istoriografiei române prima mono-
grafie dedicată relațiilor eleno-române în
perioada interbelică. O carte foarte bine
documentată, echilibrat scrisă, fiind din
multe puncte de vedere o lucrare de pio-
nierat. Editura Omonia merită apreciată
pentru că a adus în atenția publicului o car-
te care prezintă inclusiv aspecte controver-
sate și conflictuale din relațiile bilaterale
greco-române (întreruperea relațiilor diplo-
matice, chestiunea minorităților, agresiuni-
le contra aromânilor ș.a.m.d.).




Thanatologia inversată

  Constantina Raveca Buleu


Cuceritoare transla-
re lirică a spiritului
senin, înțelept, generos și
ludic al lui Marcel Mure-
șeanu, volumul de poeme
Cu voia corbului, apărut în
2012 la Editura Eikon din
Cluj-Napoca, își dezvoltă
secvențele în scenariul ati-
pic și deseori ironic al

unei versatile conspirații cu viața, într-un joc
tensional cu o moarte amânată, ficționali-

zată sau expulzată în perimetrul alterității,
adică într-o thanalogie lirică inversată.
    Clipa, tovarășa primului act conspirativ,
pare împrumutată cfintr-o ascendență goethe-
ană, prelungită într-o complicitate modernă,
unde tragicul se relativizează sub impactul
Indicului și al afirmării vieții într-un poem
intitulat paradoxal Capătul: „Nu te duce,

clipă, în eternitate, sunt atâtea acolo!/ [...]
Așază-te pe palma mea/ și o voi închide și
nu se va bănui unde ești!/ Vor uita de tine./
Cine să numere fărâmele timpului?!/ Surâde
clipa. Rece e făptura ei pe mâna mea./ O,
tremură ea, nu mai am unde mă duce,/ Lo-

cul meu e aici.../ Sunt ultima!”
   Sub zodia pesimistă a unui corb mai
puțin indulgent, accelerata trecere pare
subiect de film suprarealist în Ai // sosit,
amalgam de tonalități legendare și imagini
contrapunctice desenate alternativ într-un
clasic imaginar thanatic și o deziluzionantă
perspectivă cotidiană a agenților morții. In
avanscena acesteia, perspectiva veșniciei din
Se schimbă garda presupune mai întâi ac-
ceptarea îmbătrânirii trupului, amortizată
autoironie de stăruința în valorizarea pozi-
tivă a unei inexorabile negativități. In aceas-
tă logică, consolării din prima parte a poe-
ziei - „Cu câtă bucurie mă uit/ la trupul
meu îmbătrânit! [...] Așa-i că-i mai bine
decât oricând?” - îi răspunde simetric liniș-
titoarea autopersuadare din virtuala regie a

veșniciei: „O ușă mică, împănată cu mar-
garete/ se va deschide pentru sufletul tău.../
Interzis trupurilor! va scrie pe ea./ Sigur că
te vei mânia, dar îți va trece,/ bine că nu-s
veșnic! vei cârti./ [...] Dacă vei apuca să
închizi ochii/ înainte de-a vedea chipul
morții,/ vei duce cu tine imaginea unei
lumi/ înfloritoare!/ Apoi mai vedem noi!”.
    Pentru Marcel Mureșeanu, viziunea tha-
natică funcționează întotdeauna ca revela-
tor pentru afirmarea vieții, pentru mărtu-
risirea aderenței la plinătatea existențială, la
bucuria viului. Tocmai exigențele concen-
trate în formula unui dionisiac temperat,
accentuat ludic și rafinat stilistic, imprimă
un regim edulcorat tragicului și generează
o senzație de seninătate sofisticat construită
în miniaturi lirico-teatrale, infuzate de un
umor subtil. Toate acestea se regăsesc in
Serile in cătunul laroslav, unde jocul cu
moartea se articulează în termenii unei
povestiri cu iz arhaic: ,/Moartea își stinge
cărbunii/ în sângele meu!/ Să-ți caut de
deochi?/ mă-ncearcă ea./ Fugi, moarte, că
n-am nimic,/ cată-ți de drum [...] O poftă
nebună de viață/ mă cuprinde!/ Pe după
umeri. Până suspin!” Pentru poet, pofta de
viață nu se transcrie în valori absolute sau
livrești, ci se consumă, așa cum redă con-
centrat întotdeauna trei, intr-un ținut „unde
oamenii/ pur și simplu trăiesc”.
    Ecuația viață - moarte se manifestă apoi
într-un amalgam corent și ironic de ficțiu-
ne postmodernă, mitologii fragmentare și
apocalipsă reziduală in poeme precum La
Santorin intr-o vată sau O luptă im pală. Sa-
crificiul christic intră la rândul său în sce-
nariile halucinante ale sfârșitului și suportă
rescrierile condiționate de sensibilitatea și
imaginația poetului in înainte și mult după
aceea. In același registru se înscrie și eșuata
tentativă de a ocoli judecata finală prin uci-
derea timpului-frate din Mierla neagră, în
care imaginarul creștin și instinctul ludic
lasă în final locul unei premoniții pesimis-
te. Aceeași instanță geamănă a omului, tim-
pul, evoluează in Târcoale sub imperiul
voinței de moarte, accelerând degradarea și
evocând liminal ritualul funerar al Mântui-
torului. Mai aproape de perimetrul istoric
autohton, Triumviratul dezbate trecerea și
condiția trupului în lumea de dincolo în
replicile decomplexate ale dialogului ima-
ginar dintre eul liric și Horia, Cloșca și Cri-
șan: „Dar cu voi ce-i, așa dimineață? întreb
la rându-mi./ N-avem somn, stăm aici, lân-
gă o rădăcină de rai/ ca o carie, și așteptăm
să ne vedem trupurile!” Trupuri care, așa
cum ni se dezvăluie explicit în Toate se sfar-
mă, sunt reduse după moarte la condiția de
schelete ce nu mai conservă nimic din mă-
reția omului viu.
    Ritmicitatea proprie trecerii este trans-
ferată în limbajul incifrat și personalizat al
stropului de ploaie dinM./»rtn™, comple-
mentul unei iubiri unice dintr-un tărâm pa-
radiziac. Complementaritatea funcționează
și in raportul ființei cu muzicalitatea gene-
ratoare de fericire a clopoțelului din Jale
mare, în ciuda potențialelor fracturi cauza-
te de moarte, sugerând că succesiunea vieții
echivalează cu perpetuarea relației simbio-
tice creatoare. Tot despre o simbioză poves-
tește Corbul și norul, între simbolul thana-
tic evocat contrapunctic în titlul volumului
(și al poemului omonin) și întruparea efe-
merității călătoare, finalizată într-o destme-
ție geamănă, virtual echivalentă cu moar-
tea morții: „Așa merg ei mână-n mână pe
cer,/ până se-ascund unu-n altul și pier!”

    Arta metamorfozei teatral-ludice este
exersată cu o imaginație exuberantă în In-
tr-un :pital de provincie, unde moartea joacă
rolul unei instanțe excedate de cantitatea
de cazuri, dar și in Acuarelă, fabuloasă
miniatură postapocaliptică, urmată de o alt-
fel de Geneză, cu un Dumnezeu și un Drac
provocați creator și distructiv de secretele
culturii: „Când văzu că lumea s-a sfârșit,/ lui
Dumnezeu ii păru rău, dar nu plinse [...] Se
duse in podul raiului/ unde ține cărți, ta-
blouri și muzică, și felurite sculpturi,/ le
întoarse pe o parte și pe alta,/ le ascultă, le
citi, le pipăi/ cu degetele Sale aspre de
muncă/ și ti plăcură./ Apoi, fără să știe ni-
meni,/ făcu o altă lume după acestea,/ dar
fiindcă nimeni nu-1 putea vedea/ mai arun-
că vreo câteva in focul iadului./ Prințe, îi zi-
se El amenințător Dracului, să nu te pună
necazul tău/ să le scoți din spuză,/ că un-
de-ți stă coada/ îți vor sta coarnele!” Actul
consecutiv al Genezei se scrie in Tustrei,
unde o asumată condiție de Adam a eului
liric permite istorisirea unei altfel de nunți
originare și a miei altfel de interdicții („ne-a
spus că putem mânca din toți pomii,/ dar
din niciunul pe săturate,/ că ne facem
urâți.”), sancționată de un El fără nume, nu
din rațiuni religioase, ci dintr-o neglijență.
    „Am o carte despre viață și moarte in
mână./ Zic: acesta sunt eu, un bătrân pro-
fesor de liceu/ și peste puțin aș putea muri,/
așa cum întâmplarea asta neplăcută/ se poa-
te petrece și după zece ani [...] și-mi dau
seama/ că pot muri din clipă în clipă,/ dar
nu pot crede” - mărturisește poetul în 17-
teazul in piele de oaie, creionându-și ludic
un autoportret concentrat, o istorie per-
sonală despre viață și cultură, scrisă din per-
spectiva proximității ultimul act. Insă în
materia densă a acestei istorii se înscriu
poeme și reflecții metapoetice inserate cu
instinctul ludic rafinat care-i este atât de
caracteristic lui Marcel Mureșeanu (Spre
Ficardia), dialoguri jucăușe cu virtualii săi
cititori (Fluide ciudate), o impresionantă
cultură diseminată subtil în autoportretele
și povestirile lirice ale volumului și un
umor întotdeauna surprinzător, creat cu un
instrumentar minimalist, dar manipulat cu
măiestrie pentru un efect maxim, o mostră
în acest sens fiind Pe o stâncă neagră, unde,
după im început vijelios '..întotdeauna ies
la atac prin spatele dușmanilor”) și o isto-
rie eroică descendentă, apare, suspendat,
finalul: „... Dar, de cele mai multe ori,/ NU
ies!” O întreagă scrie de NU-uri încapsu-
lează un amuzant autoportret existențial în
Stâlpișari: „Nu mai citesc/ nu mai scriu/ nu
mai beau/ nu mai trăiesc/ nu mai mor/ și
totuși câte am/ de făcut”. Intre toate câte
le mai are de făcut, scrisul reapare constant
printre preocupările autorului, fie într-o
neștiută scriere despre Dumnezeu, marcată
de infinitatea hermeneutică și de purificare
ritualică (Despre mine), fie într-un exercițiu
compensatoriu pentru o hune incongruentă
(Volatilăfăptură, visul), sau in stăruința poe-
tului de a fi poet chiar și cu prețul unei
eternități de „munci infernale”, orchestrată
cu ironie in împreună până la capăt, dar
mai cu seamă in istoria vieții ca istorie a
cărților din O casă mare: „In una din cărți-
le mele/ mă dezbrac,/ in alta iau masa de
prânz,/ in a treia dorm/ până dimineața târ-
ziu,/ in a patra urc muntele,/ în a cincea
sunt roată de foc!/ încă n-am scris-o/ pe
aceea unde voi muri...”

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 23

ARH

Trei scrisori inedite

SE împlinesc, anul acesta, 20 de ani de
la dispariția, într-un 6 februarie, a lui I.
Negoițescu. O consolare, totuși: gândul că
rămân numai zece ani până la publicarea
jurnalului său. Comemorăm, de asemenea,
70 de ani de la „Manifestul Cercului Lite-
rar“, de a cărui redactare s-a ocupat tot Ne-
goițescu. Socotim că e un bun prilej de a
evoca una dintre lucrările acestuia de căpă-
tâi, Poezin lui Eminescu, care, prin origina-
la explorare a adâncimilor universului liric al
marelui poet, văzut cu ochi europeni, se
înscrie în seria celor mai importante exegeze

eminesciene. Va fi o readucere în discuție a
acesteia prin publicarea unor epistole inedi-
te adresate lui Negoițescu de către bunul lui
prieten și tovarăș de închisoare N. Steinhardt.
Primele, documente literare de valoare, au
fost ocazionate de lectura la cald a eupho-
rionistului op negoițescian. Cea de-a treia
scrisoare, nu mai puțin interesantă, ajută
la conturarea relațiilor dintre cei doi cărtu-
rari și a unor viziuni personale esențiale.
   Se cunoaște istoria ieșită din comun a
„Eminescului“ lui Negoițescu. Reamintim
că elaborarea lui datează din perioada „exi-

lului interior“ clujean, când nu puteau ve-
dea lumina tiparului decât producții de ge-
nul celor măturate de critic cu ironie în
fragmentul următor, extras dintr-o scrisoare
adresată lui Radu Stanca la 13 mai 1954
(din Un roman epistolar): „Cu mari sacrificii
fizice (lucrând la «cea mai înaltă tensi-
une!»), suferind, epuizându-mă după 3-4
ore de scris sau corectare, am terminat alal-
tăieri Eminescu n. L-a citit deocamdată doar
Regman și în urma bunelor lui sugestii va
trebui să fac multe modificări și adaosuri
destul de serioase“. Mai menționăm că
studiul a fost considerat drept „corp delict“
în procesul din 1961 în urma căruia criticul
a înfundat câțiva ani buni pușcăria, că,
după amnistia din 1964 și notabila „deșu-
rubare“ culturală care i-a urmat, a putut fi
publicat, întâi în periodice (partea i în
Steaua, nr. 1 și 2, și a n-a în Viața româ-
neasca, nr. 3 și 4, toate din 1967), apoi în
volum (în 1968). Ulterior au apărut mai
multe ediții, la diverse edituri (cea de-a iv-a,
de la „Dacia“, din 1995, e însoțită de o
pătrunzătoare prefață a lui Petru Poantă
intitulată „Recuperarea vizionarismului eu-
ropean“). Cât despre ediția a in-a, din
1980, aceasta conține o mică prefață a
autorului, ale cărui afirmații mai moderate
și mai puțin exclusiviste e posibil să fi fost
influențate și de judecățile amicului Stein-
hardt.
   Mai puțin cunoscută e transformarea
Poeziei lui Eminescu într-un mic spectacol
teatral. Intr-o scrisoare inedită către părinții
săi, datată 31 ianuarie 1970, criticul scrie:
„Ieri am fost invitat de Horia Lovinescu,
directorul teatrului Nottara, care mi-a pro-
pus să facă un spectacol Eminescu-Negoi-
țescu, pe baza cărții mele, cu muzica de
Aurel Stroe (cel mai important compozitor
din generația 35 de ani și cel mai european
din toți compozitorii români). Premiera va
avea loc peste vreo 2 luni, un actor va citi
din comentariul meu, iar altul din versurile
lui Eminescu. Spectacolul se va numi Emi-
nescu plutonic și va fi o senzație. E pentru
întâia oară că o operă literară e reprezentată
pe scenă!" La 21 martie a aceluiași an, Ne-
goițescu precizează: „Azi am fost împreună
cu Stroe la Teatrul Nottara.[...] Va fi mun-
că grea, căci regia o vom face eu cu Stroe,
în tot cursul lunii aprilie, câteva ceasuri pe
zi. Spectacolul va fi gata pe la 1 mai. [...]
Premiera pentru public va avea loc doar la
începutul lui septembrie, adică la începutul
stagiunii viitoare - ca o senzație în reper-
toriul și activitatea teatrului Nottara". In
fine, la 6 decembrie, familia Negoițescu,
care a urmărit totdeauna îndeaproape acti-
vitatea fiului, e înștiințată printr-o laconică
ilustrată din Pitești: „De la premiera pe țară
a lui Eminescu plutonic^. (Un alt spectacol

24 • APOSTROF

va avea loc, în aceeași lună, la Ploiești, ur-
mând să aibă loc o reprezentare și la teatrul
din Târgu-Mureș.) In prealabil, în septem-
brie, Biblioteca „A'igeș" (un supliment al re-
vistei) publicase, sub titlul Eminescu pluto-
nic, textul integral al „cantatei pentru două
personaje”, cu mențiunea Magister Aurel
Stroe sonum dedit. Ultima referire la acest
spectacol e făcută într-o scrisoare trimisă de
Negoițescu la Cluj părinților, la 19 ianuarie
1971: „Urmează să cer audiență, ca să re-
zolv problema spectacolului cu Eminescu
plutonic la teatrul Nottara”. Sfârșitul recrea-
ției în cultură sunase, inovantul spectacol
fusese probabil oprit.
    Atât cele două părți ale Poeziei lui Emi-
nescu publicate în presa literară, cât și pri-
mele două ediții au fost intens dezbătute în
media vremii, pe un ton în general laudativ,
nelipsind, bineînțeles, atacurile sub centură.
Nu e de mirare că, într-o anchetă privind
primele zece cărți ale deceniului scurs, ini-
țiată și publicată de revista A^cș în ultimul
număr pe 1970 (la care au răspuns 23 de
personalități din lumea literară, între care
10 critici), cartea lui I. Negoițescu figu-
rează pe locul i la cărțile de critică (intere-
sant, aici Cornel Regman se demarchează,
susținând primul volum de critică al lui
Negoițescu, Scriitori moderni). Am ezitat
înainte de a-1 menționa aici pe I. D. Sîrbu,
care, mai târziu, în iunie 1988, într-o scri-
soare către Viorica Guy-Marica plină de
humeur massacrante față de cerchiști, con-
sideră studiul lui Negoițescu „azi total de-
pășit”. Mai distanțate în timp de entuzias-
mul inițial, exegezele dedicate Cercului
Literar din ultimul deceniu și jumătate -
semnate de Petru Poantă, Ovid S. Croh-
mălniceanu, Klaus Heitmann sau Dan Da-
maschin - recunosc și pun în valoare me-
ritele originalei lecturi a lui Eminescu, care
se bucură de o atenție cu totul aparte în
analiza fenomenului cerchist-euphorionist.
De un cu totul alt tip de „atenție” e „milui-
tă” însă cartea lui Negoițescu de mai tânăra
Gabriela Gavril în lucrarea ei De la „Ma-
nifest“ la „Adio, EurcpaD: Cercul literar de
la Sibiu, Iași: Editura Universității „Ale-
xandru loan Cuza”, 2003, referenți Nicolae
Manolescu și Liviu Leonte. Aici operația
de demolare a studiului lui I. Negoițescu -
cu o respingere a personalității acestuia,
reală sau imaginară - e atât de chițibușă-
rească, criticile dirijate împotriva criticului
și exegeților lui atât de numeroase pe cen-
timetru pătrat (fără, în fond, o pătrundere
suficientă în opera propriu-zisă), încât au-
toarea își dilapidează masiv capitalul de
credibilitate și considerație.
    Revenind la părerile lui Nicolae Stein-
hardt din epistolele de mai jos, nu putem
să nu remarcăm că ele sunt pline de cer-
tă erudiție, profunde și spirituale, carac-
teristice scrisului cărturarului. Ele pot fi
relaționate cu celelalte scrieri ale sale despre
mult iubitul lui Eminescu (în blogul lui
Răzvan Codrescu citim dintr-o mărturisire
cu valoare testamentară a părintelui Stein-
hardt: „Am scris și am publicat câteva texte
despre Eminescu: în Viața romanească, în
Caiete critice, în volumele Escale în timp și
ipațiu și Prin alții dapre sine, în cuvântul
înainte la Eminescu - abisul ontokgic de
Svetlana Paleologu”). Vom vedea, de ase-
menea, că oarecum spre deosebire de Stein-
hardt cel de la sfârșitul vieții, care se întrea-
bă dacă scriind el despre Eminescu „Nu va
fi impertinență și abatere de la modestia cea
mai elementară?”, cerându-și iertare pentru

• N. Steinhardt

un asemenea „păcat de temeritate și poftă
de fală” (din același blog), caracterizarea pe
care scriitorul o face straturilor liricii emi-
nesciene, la sfârșitul anilor ’60, în intimi-
tatea epistolei, are forța și temeritatea unui
scalpel. In ce-1 privește pe I. Negoițescu,
observațiile lui despre opera și personalita-
tea lui Nicolae Steinhardt strânse în volu-
mul Scriitori contemporani vor fi fiind și ele,
chiar dacă numai într-un mic grad, reflexul
celor trei epistole.
Ștefăniță Regman



[1]

                      27 Februarie 1967
       Dragul meu,
   Mai întâi, dă-mi voie să-ți mulțumesc
din toată inima:
   pentru gândul bun ce-ai avut de a-mi da
să citesc articolul tău din revista Steaua-,
   pentru a-mi fi prilejuit cetirea unui
articol remarcabil, cu totul îndepărtat de
stearpa monotonie ce se degajează din mai
toate studiile despre Eminescu publicate în
ultima vreme.
   Te mai rog, apoi, să-mi îngădui a ada-
oga câteva cuvinte care nădăjduesc că nu ți
se vor părea prea îndrăznețe:

   Comentatorii psihanalizei susțin că în
cunoașterea inconștientului aceasta ne-a
desvăluit straturi succesive - și enumeră un
Freudschicht, apoi un Jur^schicht, în sfârșit
un Adlerschicht.
   Nu știu dacă așa și este în realitate, dar
că în opera lui Eminescu există straturi
suprapuse cred că e adevărat și mai cred
că bun lucru ai făcut - cu multă cuviință,
respectuos, dar hotărât - decantându-le cu
îndemânare, simțitoare erudiție și mână ce
nu tremură.
   Da, există un strat superficial pe care
l-aș numi stratul Veronica Micle, unde pro-
liferează „blondele copile” și care, deși lipsit
de „grotesc lexic” are totuși un iz nesuferit
de grădină Union.
   Există, apoi, un strat așa-zis filosofic,
vag schopenhauerian, dar schopenhauerian
în înțelesul pe care nenorocitul a ajuns să-
1 aibe în nuvela aceea de Brătescuf-] Voi-
nești (pe care dealtminteri îl îndrăgesc) în
care tatăl se cutremură citind frazele care 1-
ar putea duce pe fiu la sinucidere sau în
gura lui I. lonescu cerând la Cameră in-
validarea lui Titu Maiorescu pentru că e
adeptul lui Schopenhauer - strat tare
subțire și constituit mai curând din lecturi
pripite.

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 25

26 • APOSTROF

   Apar apoi straturile pe care le-aș numi
maioresc[i]ene: ale filosofici și romantis-
mului german - de bună calitate, de largă
circulație, dar de valoare poetică plafonată.
   Și se descoperă apoi - în toată splen-
doarea lor - straturile poeziei autentice și
mari, ale poeziei specifice fenomenului
românesc, straturile pe care atât de convins
le scoți în vileag, cu care ne desfeți și ne
îmbii, lăsându-ne buimaci ca și vizitatorul
ce ar pătrunde din arșița deșertului în ră-
coarea peșterei hoților unde strălucesc ne-
stingherit nestematele.
   Acestui ultim strat, dens, adânc și vast,
i se poate spune plutonic, placentar, mitic,
magic, oniric, selenar, hipnotic, încântător,
cum vrei.
   Eu unul nu m-aș sfii să-i spun mioritic
sau haric și mai mult decât sub semnul lui
Jakob Boehme, Swedenborg, Paracelsus
sau Plotin, al Gnosei sau al astrologiei, l-aș
așeza sub semnul Isihiei, al lui Grigor[i]e
Pallama sau al Paracletului lui Sergiu
Bulgacov, al înduhovnicirii misticei orto-
doxe, izvorând din taina energiilor necreate
și din lumina Taborului.
   „Somnie" desigur că e, dacă prin somn
înțelegem adumbrirea iluziei lumești, „pu-
nerea în paranteză" a Mayiei, eficacizarea
poveței liturgice „toată grija cea pămân-
tească s-o lepădați".
   „Mut-duios-uimit" mă uit la stratul
eminescian cel mai adânc, din care ne
chemi să ne împărtășim, ca la un imbold și
un prilej de comuniune și mioritică și ha-
rică, act „dulce, amar și blând" pe care,
poate, și lui i-a fost teamă să ni-1 propuie și
pe care și nouă, desigur, ne-a fost frică
să-l săvârșim.
   Meritul cel mare al articolului tău mi se
pare a fi că, în sfârșit, ne atragi luarea
aminte asupra potirului - cel izvorât din
spiritualul și mai presus de ceruri jertfelnic
- unde poezia eminesciană e cea mai vie
și de care putem să ne apropiem „fără
teamă" și cu dulce, fermecată evlavie.
   Cred, totuși, că nu trebuie să ne grăbim
cu ierarhizarea, cu exclusivismul. Ca la
petrol, unde din fiecare fază a operației de
filtrare rezultă un produs valabil și la fiecare
nivel eminescian se iscă o rezonanță. Nu e
viu numai Eminescu mitic-magic, e și cel -
să nu te strici de râs! - al nivelului „Eu îmi
apăr sărăcia și nevoile și neamul..." Sună
curat și stratul din „Doina" unde frumuse-
țea clocotește ca din geysari [sic], violentă
și pătimașă, prăvălire mioritică, tracică de
stânci, în bubuit de tunet.
   Și nu cred pentru nimic în lume că în
trecerea de la androgin la veneră se poate
vorbi numai de degradare; ci mai degrabă
de întrupare.
   Poezia, dragul meu, e desigur o nostal-
gie, nostalgia paradisului, dar face parte și
ea din creație - din lumea creată și întru-
pată, în care nu circulă ființe androgine,
ci creaturile rânduite de Dumnezeu.
   De-ar fi să te strici încăodată de râs, îți
voi aduce aminte de cuvintele lui Novalis
„Poesie ist die grosse Kunst der Konstruk-
tion der transzendentalen Gesundheit. Der
Poet ist also der transzendentale Arzt". De
unde rezultă că lumea decât caricatură și
fază degradată a androgeniei e mai curând
material de transcendat.
   Să nu uităm lecția teribilă a lui Thomas
Mann în „Dr. Faustus": creatorul poate de-
păși coordonatele lumii, le poate estompa,

electriza sau dezintegra; dar nu le poate
„înlocui" fără a cădea în demonism.
   Să nu facem cu dinadinsul demoni din
luceferi. Pe porțiunea aceasta spațială bogo-
milică unde ne-a fost dat să trăim ne-a
amenințat - afară de multe, istorice - un
singur mare pericol peren: manicheismul.
   Nu, dragă Nego, nu, să nu ne fie pâ-
nă și Eminescu prilej de sminteală mani-
cheistă.


   Cu sinceră afecțiune,
   al tău devotat și recunoscător,
   Nicu St[einhardt]

[Pe plic: Dlui Ion Negoițescu / Bulevardul
Ana Ipătescu 20 / Mezzanin / București /
Raionul 30 Decembrie // N. Steinhardt /
[strada] Ion Ghica 3 / [Raionul] T.fudor]
V[ladimirescu]; data poștei: 3 mar. 67]


[2]

                  București, 28 Mai 1967

          Dragă Nego,

   Am cetit partea 2-a a studiului tău
despre Eminescu, publicată în ultimul
număr al Vieții Românești.
   Dacă mi-am îngăduit să fac unele re-
zerve față de partea întâi (apărută în
Steaua) - cunoscându-mă[,] nădăjduesc că
nu le-ai luat în nume de rău și nu le-ai
privit decât, poate, cu ironie, nu cu su-
părare?, de data aceasta amuțesc, învins și
cucerit.
   Cetitorului izbutești să-i dai impresia
extraordinară că versuri pe care le cunoaște
prea bine le descoperă ca la o primă lectură:
într-atâta alegi cu iscusință și prezinți cu
înțelegere.
   Din fiecare rând țâșnește irezistibila
dovadă a dragostei imense pe care o porți
lui Eminescu. Cuvintele pe care le folosești
au un accent de sinceritate covârșitoare,
sunt toate de o incomparabilă frumusețe.
   Articolul e atât de cald, de închegat, de
fermecător, vibrează de atâta dragoste încât
nici nu mai vreau să știu ce tinde a dovedi.
E o biruință.
   Te felicit din toată inima, încântat și
plin de admirație.
          Al tău devotat,


Nicu Stfeinhardt]

[Pe plic: Dlui Ion Negoițescu / Bulev.far-
dul] Ana Ipătescu 20 / mezzanin / Bucu-
rești / Raionul 30 Decembrie; data poștei:
29 mai 67]



[3]

      5 - m - 1971
      Iubite Nego,


   Ia aminte, părerea că arta e diavolească
poate fi o ispită a diavolului însuși.
   Cred că adevărul e cu totul altul și că
l-a rostit [Alexei] von Jawlensky: „Arta e
nostalgia lui Dumnezeu".
   Doar prin rugăciune și prin artă resta-
bilim uneori legătura euforică cu divinul.
   Arta (când e artă, firește) este mai pre-
sus de orice des-vrăjire, exorcisare.
   Nu uita și pe Kafka; și el a scris că
poezia e rugăciune.
   Și pentru Proust (care știa ce-i păcatul)
arta era regăsirea absolutului.
   Iar în Dr. Faustus, sunt convins că
dreptate are der Tonsătzer [Tonsetzer] în-
trucât scapă de sub stăpânirea demonului
și poate redeveni la fel de cuminte ca Sere-
nus. In orice caz, nu te lăsa ispitit să crezi
că dreptate are un Serenus tâmp. Dum-
nezeu nu iubește prostia, iubește inteligența
când e curată - și poate fi! Inteligența nu e
necesarmente rea (Retz).
   Nu-ți pierde încrederea. Arta nu e bles-
temată, ci e și ea - mai ales ea - a lui Dum-
nezeu. Doar să nu se închine diavolului.
   Acestea le scriu în dubla mea calitate de
prieten și de om care l-a cunoscut înde-
aproape pe diavol.
          Al tău devotat,
Nicu Stfeinhardt]

[Pe plic: Domnului / Ion Negoițescu /
Calea Victoriei 2 / et. II, ap. 66 / Bucu-
rești; data poștei: 7.3.71]


Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 27

APOSTROF

Cărți primite la redacție

• Andrei Zanca, Orient, Cluj-
Napoca: Grinta, 2012.
• Cori na Ciorcârlie, Nimic nu se
dă pe gratis: Breviar pentru
autori în vilegiatură, București:
Tracus Arte, 2012.
• Gilda Vălcan, Femeia de sticlă,
Timișoara: Marineasa, 2012.
• Dan Cristea, Versiune și
subversiune, ediția a n-a,
București: Tracus Arte, 2012.

• Denisa Mirena Pișcu, Sunt încă
tânără, București:Tracus Arte, 2012.
• Marin lancu, Marin Preda, El
însuși, Târgu-Mureș: Nico, 2013.
• Marin lancu, De la Siliștea-
Gumești la „Cheia" Rosetti:
dicționarul persontjelor lui Marin
Preda, Târgu-Mureș: Nico, 2013.

O clară încercare
de manipulare
In numărul trecut al publicației Adevărul de weekend se dă o
mare importanță unui subiect legat de Uniunea Scriitorilor din
România, care ar fi fost „cotropită de impostori". Justificarea
acestui atac ar fi că pensionarilor membri ai usr li se acordă de
către stat o bonificație de jumătate din pensie, dar nu mai mult
de două salarii minime. Amănunt care i-a interesat, desigur, pe
mulți dintre cei care și-au făcut cereri de intrare în USR, dar,
dat fiind că usr are propriile sale criterii de primire a noilor
membri, rezultatul nu a fost întotdeauna cel scontat. Există,
firește, probabil, și destui impostori pătrunși în usr printre fil-
trele care li s-au pus, și anume aprobarea de către o filială, tre-
cerea printr-un concurs de dosare (cuprinzând volumele edita-
te, recomandările unor membri consacrați, cronici și recenzii la
cărți) în fața unei comisii de validare și abia apoi confirmarea
primirii în Uniune de către Consiliul usr.
   Trebuie să se știe de la început că usr nu este asociația scrii-
torilor geniali, ci a unor scriitori care-și exprimă dorința de a face
parte din aceasta. E drept, alături de Ana Blandiana, Gabriela
Adameșteanu, Nicolae Breban, Mircea Cărtărescu, Norman
Manea, Eugen Simion, ca să cităm doar câteva nume consacra-
te, fac parte din usr și scriitori mai puțin cunoscuți în media
noastră brusc interesată de soarta lor, ba chiar, cine știe cum, și
cei citați de ziarul respectiv.
   In ce privește citatele scandaloase oferite cu dărnicie publi-
cului, dacă ziaristul dorea să fie corect ar fi trebuit, poate, să ofere
și contraponderea lor, din opera unor scriitori de suprafață.
Lăsând la o parte faptul că nici nu știm dacă, de pildă, citatele
scabroase alese de Adevărul de weekend sunt extrase din volume
pe care scriitorul respectiv, în necunoștință de operă a america-
nului comparat cu Henry Miller, le tipărise și le introdusese în
dosarul de primire al acestuia în usr. Apoi, oricând și oriunde
se vor putea găsi niște marginali pe care ziaristul sau cel intere-
sat să-i ia drept exemplu pentru a-și demonstra ipoteza dinainte
formulată.
   Cât despre primirile din ultimii ani, a fost reînființată sta-
giatura tocmai pentru a-i descuraja pe cei al căror singur scop
când cereau să intre în usr era jumătatea de pensie în plus, acor-
dată de stat creatorilor. Pentru o corectă informare, usr are fil-
tre de primire dintre cele mai aspre, în comparație cu celelalte
uniuni. în usr, condiția celor două cărți publicate este nece-
sară dar nu neapărat suficientă, existând și cazuri de autori cu
zece cărți publicate care nu au acces în Uniune din cauza calității
îndoielnice a literaturii practicate în acele cărți.
   E destul de pilduitor faptul că un scriitor care a fost cândva
vicepreședinte ale USR, și l-am numit pe dl Florin laru, care,
atunci, era de negăsit la Uniune, nelegându-și numele nici de cel
mai mic proiect al usr din anii când primea salariul de vice-
președinte, atacă absența președintelui actual care, chiar stând
mult timp la Paris, este prezent la sediul USR de fiecare dată când
este nevoie, în afara comunicării directe, de fiecare zi, cu cei de
la sediu.
   Cât despre scriitorul „despre care se vorbește", sau așa crede
Domnia Sa, pentru că e tradus, cu subvenții ale statului român,
prin icr, în nu știu câte limbi, acesta nu este cel mai bun exem-
plu de abținere de intrare în usr. Alți scriitori din aceeași gene-
rație, traduși și ei în mai multe limbi, sunt membri ai USR. Iată
câteva nume de notorietate: Marta Petreu, Petru Cimpoeșu, loan
Es. Pop, Ion Mureșan, Florina Ilis, autori ale unor cărți care
au făcut vâlvă în viața literară din ultimii anii. Cum, probabil,
opiniile lor ar fi fost mai moderate, nu au fost convocați la
ancheta ziarului. E de toată evidența că alegerea celor intervie-
vați a fost făcută de către ziarist, sau ziariști, că semnează doi,
cu grijă, ca și în cazul citatelor, în scopul clar de a demonstra
ceva dinainte stabilit. Este deci vorba de o clară manipulare prin
presă, metodă deja obosită de anchetele de alt tip și pe alte
subiecte, manipulare care poate servi cuiva. Cui?
■
Nicolae Prelipceanu
Director de imagine al usr

28 • APOSTROF

CU (©CHIUI
LIBER

La Operă

Amalia Lumei

iwhiiw
*11*1

Cel de-al doilea vo-
lum din lucrarea des-
pre Cpern Românii din
Cluj 1919-1999 scris de
Octavian Lazăr Cosma
(Bistrița: Editura Char-
mides, 2012, 792 p.) a
apărut, cum ne-am obiș-
nuit încă de la primul vo-
lum, în condiții grafice
deosebite. Acesta tratează istoria instituției
clujene pe parcursul a 40 de ani, și-anume
perioada 1959-1999. Fiind o importantă
instituție a culturii locale și naționale,
Opera din Cluj este prezentată începând cu
„reluarea repetițiilor pentru revigorarea
spectacolelor înscrise pe agenda celei de a
patruzeci și una stagiuni^ până la stagiunea
din finalul dictaturii comuniste (1988-
1989), care a marcat, totodată, și o ediție
jubiliară, fiind vorba despre cea de-a opt-
zecea stagiune. Cartea este un excelent
document istoric, analitic și statistic, auto-
rul punând accent pe informarea exactă,
oferind date atât în format brut, cât și pre-
lucrate și ordonate în diferite grafice și sta-
tistici. Cine dorește poate să afle astfel
informații mai generale precum, să zicem,
cele despre premierele din stagiunea 1969-
1970, dar și informații cu caracter mai par-
ticular, cum ar fi numărul de reprezentații
pe care îl are/l-a avut oricare spectacol în
fiecare stagiune, în unele cazuri chiar până
și numărul biletelor vândute pentru anu-

mite spectacole. Informația oferită citito-
rului de Octavian Lazăr Cosma, în sinteza
de față, vine împreună cu un material foto-
grafic extraordinar, un adevărat festin isto-
ric, cultural și artistic în imagini,
deschizând astfel, acolo unde este posibil,
prin imortalizări din premierele vremii, câte
o portiță spre atmosfera evenimentului
evocat. Totodată, autorul încearcă să recree-
ze și mediul local sau național în care au loc
spectacolele, câteodată invitând cititorul
dincolo de cortină, în chiar laboratorul
creației regizorale, interpretative etc.
    Modalitatea conceperii acestei prețioa-
se sinteze este una reconstitutivă. Din în-
mănuncherea detaliilor și din adiționarea și
comentarea materialelor referitoare la viața
de zi cu zi a Operei clujene rezultă o adevă-
rată cronică, din aproape în aproape, a aces-
teia. Dive și mari voci, regizori de excepție
și premiere memorabile, întâlniri intre mai
multe nume sonore pe aceeași scenă fastă -
toate acestea, și multe altele, se perindă pe
sub ochii pasionaților într-o reconstituire
plină de acribie și de precizie. Iese, totoda-
tă, la iveală, direct dar și indirect, rostul
unui asemenea pilon cultural in vremuri de
control ideologic și de penurie, arătând
cât de important poate fi pentru moralul
miei națiuni supuse încercărilor să existe,
ca un îndemn și un sprijin moral, o artă
funcțională și tui contact permanent cu fru-
mosul.
    Octavian Lazăr Cosma dublează, la di-
mensiunile epopeice ale unei mari lucrări,
talentul pentru o astfel de întreprindere cu
strădania tenace. Este un har să poți scrie,
vreme de ani de zile, la o asemenea recon-
stituire, aducând-o tot mai aproape de
împlinirea ei la zi, care, probabil, va inclu-
de, într-un nou volum, evenimentele de la
Opera din Cluj dintre 2000 și 2013. Ar fi
un exemplu de urmat și pentru celelalte
instituții culturale din capitala Transilvaniei,
chiar dacă lucrări meritorii există deja (mă
gândesc, spre exemplu, la paginile publica-
te de eseistul și criticul literar Petru Poantă
despre Casa de Cultură a Studenților și,
în general, despre Clujul cultural postbelic,
atât în paginile revistei Tribuna, cât și în
volum, și la volumul de memorialistică în
curs de alcătuire cu ajutorul multor scrii-
tori dedicat filialei Uniunii Scriitorilor din
același oraș).

    Acest proiect este unul important nu
doar pentru iubitorii spectacolelor de ope-
ră. Oricine răsfoiește paginile celor două
volume apărute deja poate dobândi o bună
introducere in universul repertorial al genu-
lui, făcând cunoștință cu numele sale sono-
re din România, dar și cu unele dintre cele
care au vizitat orașul de pe Someș, deve-
nind conștient de popasurile semnificative
ale unor regizori de teatru, de momentele
de forță iradiantă și de slăbiciune ale aces-
tui ansamblu funcțional producător de
mare artă muzicală din România.
    Nu in ultimul rând, se cuvin pomenite
câteva informații esențiale despre autorul
amplei lucrări monografice in curs de fa-
cere. Octavian Lazăr Cosma este doctor
honoris causa al Academiei de Muzică
„Gheorghe Dima“ din Cluj-Napoca și al
Lhiiversității de Arte „George Enescu“ din
Iași, fiind și membru al American Musico-
logical Society. A primit premii și distincții
multiple, printre ele numărându-se și Pre-
miul Academici Române, premii ale Lhiiu-
nii Compozitorilor și Muzicologilor din
România și decorații ale statului român. El
este academician, reprezentând muzica
românească in prestigioasa instituție alătu-
ri de compozitorul Cornel Țăranu. Din
vasta și reprezentativ a lui operă de istoric
al universului muzical românesc și al insti-
tuțiilor din domeniu se cuvin cunoscute:
Cpera româneasca (2 volume), Oedipul enes-
cian (1967), Hronicul muzicii românești (9
volume, 1973-1991), Hronicul Cperei Ro-
mâne â in București (voi. 1, 2003), Univer-
sul muzicii românești - Uniunea Compozi-
torilor și Muzicolt^ilor din România (2005),
Sin,fonicele Radiod,fuziunii Române - 1928-
1998 (1999), filarmonica din București in
reflectorul criticii muzicale - 1921-1945
(2003), Universitatea Naționala de Muzică
din București la 140 de ani (Istoria Conser-
vatorului) (3 voi., 2004-2008).

Numărul 12 din 2012 al revistei de literatură universală din Ungaria Ncjșyvildg are drept
„invitat de onoare“ pe scriitorul chinez Mo Yan. Este publicat un fragment din roma-
nul Jitguo [Țara băuturii], unul dintre primele texte traduse in limba maghiară ale laurea-
tului Premiului Nobel pentru literatură. Mai buna cunoaștere a scriitorului este ajutată de
prezentarea principalelor repere biografice ale lui Mo Yan, semnată de Eva Kalmăr, tradu-
cătoarea din chineză a fragmentului de roman.
    Ferenc Kovâcs Katâng relatează despre Festivalul Internațional Ibsen de la Oslo; Ferenc
Bakos a selectat și a tradus un mănunchi de poeme haiku, toate având ca temă catastrofa
pricinuită de cutremurul din primăvara anului 2011.
    Mai sunt traduse un fragment de roman al scriitorului „austro-ungar“ Odon von
Horvâth și o nuvelă a scriitorului norvegian Niels Frederik Dahl. Scriitorilor australieni
Fiona McFarlane, Joshua Lobb și John Kinsella le sunt traduse câte o nuvelă, preluate
din volumul Cele mai bune 100 de nuvele australiene din 2010.
    Sunt publicate patru poeme ale Martei Petreu, in traducerea lui Rudolf Nemeti. Romanul
Proorocii Ierusalimului al lui Radu Aldulescu urmează să apară in viitorul apropiat in limba
maghiară. Evenimentul este anunțat prin publicarea unui fragment de roman in acest număr
al revistei și prin interviul acordat de romancier traducătoarei Terez Kirilla.

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 29

Revista Apostrof se poate cumpăra
în următoarele puncte de difuzare:

Librăriile HumANITAS
• Alba Iulia, Librăria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,
  bl. M8-M10.
• Bltcltrești, Librăria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-
  toriei, nr. 45.
• Cluj-Napoca, Librăria Humanitas, str. Universității,
  nr. 4.
• Galați, Librăria Humanitas, str. Domnească, nr. 45.
• Iași, Librăria Humanitas 1, Piața Unirii, nr. 6.
• Oradea, Librăria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-
  publicii, nr. 5.
• Piatra-Neamț, Librăria Humanitas, str. Ștefan cel Mare,
  nr. 15, Galeriile „Viorel Lascăr“.
• RiMNICU-VÎLCEA, Librăria Humanitas, Calea lui Traian, nr.
  147, bloc D2, parter.
• Suin', Librăria Humanitas, str. Nicolae Bălcescu, nr. 16.
• Timișoara, Librăria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-
  mundMercy, nr. 1.
• Timișoara, Librăria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian
  Blaga, nr. 2.

   Rețeaua Standard Press Distribution din Cluj
•  str. Regele Ferdinand (lingă magazinul Central).
•  Calea Moților (vizavi de Primărie).
•  Piața Unirii, nr. 17 (lingă Diesel).
•  Piața Unirii, nr. 1 (lingă Continental).
•  str. Napoca, nr. 19.
•  Piața Grigorescu (lingă magazinul Profi).
•  Piața Mărăști (stația de autobuz).
•  str. Fabricii, nr. 1.
•  str. Memorandumului, nr. 12.
•  str. Plopilor (lingă Hotelul ,,Babeș-Bolyai“).
•  str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

             Librăria de Artă Gaudeamus
          Cluj-Napoca, str. luliu Maniu, nr. 3.

Librăria Muzeului Literaturii Române
sc Orfeu Ed SRL, București, bd. Dacia, nr. 12.

                                                           Către cititorii revistei Apostrof

      Circulara Uniunii
Scriitorilor din România

    Conform prevederilor Statu-
tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-
mânia nu este responsabilă pentru
politica editorială a publicației și
nici pentru conținutul materialelor
publicate.

            Comitetul Director
            al Uniunii Scriitorilor
            5 iunie 2003


Vă puteți abona la revista Apostrof direct la redacție.
Pentru aceasta, vă rugăm să plătiți contravaloarea
abonamentului, prin:

1.  mandat poștal, pe adresa:
    Toroczkay-Lukâcs losif
    Fundația Culturală Apostrof
    Cluj-Napoca, cp 1095, op 1 Cluj, cod poștal 400750.

2.  virament bancar, pe adresa:
    Fundația Culturală Apostrof
    Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brătianu, nr. 22
    Cod fiscal: 4868907
    Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)
    Deschis la BRD-Groupe Societe Generale, Sucursala
    Cluj.
Prețul abonamentului, pentru persoane fizice și biblio-
teci din România, este de:
    •      15 lei pentru 3 luni,
    •      30 lei pentru 6 luni,
    •      60 lei pentru un an.

Prețul abonamentului include taxele poștale de expediere.
Prețul abonamentului pentru cititorii din străinătate este de:
    •     12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,
    •     24 euro sau 30 USD pentru 6 luni,
    •     48 euro sau 60 USD pentru un an.
Prețul abonamentului include taxele poștale de expediere
par avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

    Fundația Culturală Apostrof
    Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brătianu, nr. 22
    Cod fiscal: 4868907
    Conturi bancare:
    RO68BRDE130SV07853701300 (lei)
    RO73BRDE130SV06534401300 (euro)
    RO58BRDE130SV06674381300 (USD),
    deschise la BRD-Groupe Societe Generale, Sucursala
    Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83,
    SWIFT: BRDEROBU

Cuprins

• Cafe apostrof                                                  • Lecturi                                                               
Comunicate                                                    2  Banchiza de gheață în care stă inima fiului Marta Petreu              8
O clară încercare de manipulare           Nicolae Prelipceanu 28 • Poeme                                                                
• In memoriam                                                                                                Emilia Faur               9
Cornelia Bucur                                                2  • Prozopoeme                                                           
Mircea Dinutz                                                 2  Time over                                   Ileana Urcan             10
• Editorial                                                      • CU OCHIUL LIBER                                                      
2013                                      Marta Petreu        3  ---                                                                    
                                                                 7he Blood that Moves the Body               George Neagoe            12
• Puncte de reper                                                Privire asupra interbelicului:                                         
Schimbări de paradigme interculturale                            România și Grecia                           Cristian Vasile          77
româno-maghiare                           Peter Cseke         4  Thanatologia inversată                      Constantina Raveca Buleu 23
• Arhiva 'A'                                                     La Operă                                    Amalia Lumei             29
O scrisoare inedită a lui Dimitrie Anghel                        • Microlecturi                                                         
către Sextil Pușcariu                     Nicolae Mocanu      5  Texte pentru autocunoastere                 Ion Bogdan Lefter        13
Nicu Caranica. O explicație epistolară                                                                                                  
la Povestea foamei                        Mircea Popa         20                                                                        
N. Steinhardt către I. Negoițescu:                               Exilul                                      Marian Victor Buciu      14
Trei scrisori inedite                     Ștefăniță Regman    24 „înscenările destinului"                    Iulian Boldea            21
• Cronica literară                                               • Dosar: Transilvania culinară                                         
Radu Aldulescu și „realismul de avarie"   Irina Petraș        6  începuturile literaturii gastronomice                                  
• Vertical                                                       din Transilvania                            Lukâcs Jozsef            15
Memorii cu gust de epopee                 Ovidiu Pecican      7                                                                         

30 • APOSTROF

Editura Biblioteca Apostrof vă oferă următoarele cărți:

•  Mihail Sebastian. Dilemele identității
ediție îngrijită de Lion Volovici, 2009, 300 p. 25 lei

Colecția „Filosofie modernă"
•  Friedrich Nietzsche, Antichristul
traducere de Vasile Muscă, 2003, 128 p.   10 lei

Colecția „Filosofie extrem-contemporană"
•  Joseph Ratzinger, Europa în criza
  Culturilor, traducere de Delia Marca,
prefață de Andrei Marca, 2008, 92 p.      15 lei

Colecția „Filosofie medievală"
•  Se. Anselm din Canterbury,
Monologion despre esența divinității
traducere de Alexănder Baumgărttn, 1998,162 p. 3,50 lei

Colecția „Filosofia religiei"
•  Henry Corbin, Paradoxul monoteismului
traducere de (anina Ianoși, 1997, 216 p.  4 lei


Colecția „Filosofie românească"
•  Vasile Muscă, Spusul și de nespusul,
2003, 146 p.                             10 lei
•  N. Steinhardt,
Cartea împărtășirii, ediție gîndită și alcătuită
de Ion Vartic, ed. a IV-a, 2004, 140 p.  8 lei
•  D. D. Roșca,
Introducere la „Viața lui Isus". Mitul utilului
traducere de Dumitru Țepeneag, ediție și postfață
de Marta Petreu, 1999, 138 p.            3,50 lei
•  Bucur Țincu, Apărarea civilizației
ediție îngrijită și prefață de Marta Petreu,
2000, 132 p.                             5 lei
•  Laura Pamfil, Noica necunoscut,
2007, 288 p.                             8,75 lei

Colecția „lanus"
•  Ovidiu Pecican, Trasee culturale
Nord-Sud, 2006,228 p.                    15 lei

•  Călin Teutișan, Textul în oglindă:
Reflexii ale imaginarului eminescian,
2006, 202 p.                             15 lei

•  Petru Poantă, Efectul „Echinox" sau
despre echilibru, 2003,176 p.            10 lei
•  Dorli Biaca, Tatăl meu, Lucian Blaga,
2004, 380 p.                             20 lei

•  Georce Banu, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

•  Norman Manea, Despre clovni
eseuri, 1997, 230 p.                     4 lei
•  Norman Manea, Octombrie, ora opt
proză, 1997, 186 p.                      4 lei


•  Philip Roth, Animal pe moarte
roman, traducere de Irina Petraș, 2001, 132 p. 9,90 lei
•  Sanda Cordoș, Literatura între revoluție
și reacțiune, ediția a ll-a, adăugită, 2002, 284 p. 15 lei
•  Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan llici
traducere de (anina Ianoși, prefață de Ion Vartic,
2003, 96 p.                               7,50 lei
•  Lukăcs Jozsef, Povestea „orașului-comoară":
Scurtă istorie a Clujului
și a monumentelor sale, volum ilustrat
cu fotografii de Vărdai Levente, 2005, 146 p. 20 lei
•  Georceta Horodincă, Duminică seara,
2006, 231 p.                              20 lei
•  Alexandru Vona, Să mai fiu o dată
îndrăgostit, carte gîndită și alcătuită
de Marta Petreu, 2005,188 p.              20 lei
•  Ștefan Borbely, Despre Thomas Mann
și alte eseuri, 2005,172 p.               20 lei
•  Marta Petreu, Conversații cu..., voi. II,
2006, 132 p.                              20 lei

•  Ruxandra Cesereanu, Marta Petreu,
Corin Braga, Virgil Mihaiu,
Ovidiu Pecican, Ion Vartic,
Sadovaia 302 bis, 2006,204 p.             20 lei
•  Eugen Pavel, între filologie
și bibliofilie, 2007,170 p.               20 lei
•  Irina Petraș, Teoria literaturii:
Dicționar-antologie, 2002,288 p 20 lei
•  Ștefan Borbely, Proza fantastică a lui
Mircea Eliade, 2003,224 p.                   20 lei
•  Scriitorul și trupul său, carte gîndită
și alcătuită de Marta Petreu, 2007, 264 p. 8,75 lei
•  Cele 10 porunci, carte gîndită
și alcătuită de Marta Petreu, 2007, 276 p. 8,75 lei
•  Nicoiae Bârna, Dumitru Țepeneag,
2007, 304 p.                                 7 lei

Colecția „Scrinul negru"
•  Zaharia Boilă, Amintiri și considerații
asupra mișcării legionare
  prefață de Livia Titieni Boilă, ediție îngrijită de
Marta Petreu și Ana Cornea, notă asupra ediției
de Marta Petreu, 2002,160 p.              10 lei
•  Zaharia Boilă, Memorii, 2003,256 p. 12 lei
•  Procesul „tovarășului Camil", ediție îngrijită
de Ion Vartic, prefață de Mircea Zăciu, 1998, 96 p. 2 lei

•  I. D. Sîrbu, Scrisori către bunul Dumnezeu
ediție îngrijită de Ion Vartic, 1998, 211 p. 5 lei
•  Ludovica Rebreanu,
Adio pînă la a doua Venire:
  Epistolar matern, ediție îngrijită, prefață și note
de Liviu Maliță, 1998, 288 p.             5 lei
•  Arthur Dan, Mituri căzute (Din jurnalul
unui psihiatru): Aforisme, prefețe de
I. Negoițescu, Ion Vianu, Alexandru Paleologu; ediție
și notă asupra ediției de Marta Pi i ri i i, 1999, 96 p. 3 lei
•  Dumitru Țepeneag, Destin cu popești.
Șotroane (în colaborare cu Editura Dacia),
2001, 144 p.                              6,30 lei
•  Alexandru Vona, Esmeralda, fișă de dicționar
de Florin Manolescu, desene de Gabriela Melinescu,
2003, 112 p.                              7,50 lei
•  Konstantinos Arvanitis, Jurnal (1893-1899),
traducere din neogreacă de Claudiu Turcitu, cuvînt-
înainte de Marta Petreu, epilog de Nicolae MÂrgineanu
(în colaborare cu Editura Polirom)
2009, 83 p. + ilustrații

Colecția „Istoria filosofici"
•  Constantin Rădulescu-Motru,
F. W. Nietzsche: Viața și filosofia sa
2003, 128 p.                              10 lei

Colecția „Poeme"
•  Tristan Janco, Memoriile Șoahului,
2006, 84 p.                                  15 lei
Cărți în coeditare cu Ed. Polirom
(le puteți comanda la www.polirom.ro):
•  Ion Vartic, Bulgakov și secretul lui
Koroviev: Interpretare figurată la
Maestrul și Margareta,
ed. a ll-a, adăugită, 2006,160 p.      17,95 lei
•  Matei Călinescu, Mateiu I. Caragiale:
recitiri, ed. a ll-a, 2007, 168 p.        19,95 lei
•  Ion Vianu, Blestem și Binecuvântare,
2007,182 p.                               19,95 lei
•  Ion Vianu, Investigații mateine,
2008, 112 p.                              19,50 lei
•  Marta Petreu, Despre bolile filosofilor.
Cioran, 2008,128 p.                    19,90 lei

apostrof

REDACȚIA:

Marta Petreu
(redactor-șef)

Lukăcs Jozsef
Virgil Leon
Amalia Lumei
Irina Petraș
Tehnoredactare:
Fogarasi Edith

Vignetele revistei reprezintă
variațiuni grafice de Mihai Barbu
după desene de Franz Kafka.

Ana Pop
(contabilitate)

EDITORI:
—	I Uniunea Scriitorilor
din România
□  Fundația Culturală Apostrof

Revista apare cu sprijinul:
□  Fondului Cultural Național
□ Consiliului Local și al Primăriei
   Cluj-Napoca


ADRESA REDACȚIEI:
Cluj-Napoca
Str. I. C. Brătianu, nr. 22
cod 400079
Tel., fax: 0264/432.444
e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondență:
Revista Apostrof, cp 1095, op 1,
Cluj-Napoca, 400750


• Revista apostrof figurează
în Lista-catalog a publicațiilor
interne, editată de rodipet sa,
la poziția 4251.


Manuscrisele primite la redacție
nu se înapoiază.

ISSN 1220-3122
Revista este înregistrată la osim
cu nr. 45630/22.05.1996.
Revista apostrof este membră a
Asociației Revistelor, Imprimerii-
lor și Editurilor Literare (ariel),
asociație cu statut juridic, recu-
noscută de Ministerul Culturii
și Patrimoniului Național.

Tiparul:
        Centrul de Presă Reformat


Puteți comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brătianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 31