
    Premiile usr pentru anul 2011

JURIUL UNIUNU Scriitorilor din România, alcătuit din Dan Cristea
(președinte), Paul Aretzu, Gabriel Coșoveanu, Nicolae Oprea
și Vasile Spiridon, întrunit în data de 16 iunie 2012, a decis pre-
mierea următoarelor cărți și a următorilor autori, pe baza nomi-
nalizărilor juriului desemnat pentru acestea:

i. Poezie
   Gabriel Chifu, însemnări din ținutul misterios. Cartea Româ-
      nească
n. Proză
   Alexandru Vlad, Ploile amare, Charmides
m. Critică
   Mihai Zamfir, Scurtă istorie: Panorama alternativă a literaturii
      române, Cartea Românească/Polirom
IV. Teatru
   Gellu Dorian, Confort Freud, Timpul
V.  Premii speciale
   Cassian Maria Spiridon, Despre barbari sau Invazia omului
      plat, Litera
Vi. Debut
   Gabriela Gheorghișor, Mircea Horia Simionescu: Dezvrâjirea
      și fetișizarea literaturii, Muzeul Literaturii Române; Alex
      Goldiș, Critica în tranșee, Cartea Românească
vn. Traduceri
   Dinu Flămând: Fernando Pessoa, Cperapoetică, Humanitas
      Fiction
   Premiul Fundației Andrei Bantaș, acordat de juriul USR cu spriji-
      nul financiar al Fundației Andrei Bantaș:
   George Volceanov, Violeta Pot a și Horia Gârbea: W Sha-
      kespeare, Cpere, iv (Rțgele loan, Imblinzirea scot piei, Vis de-o
      noapte-n miezul verii), Paralela 45
vm. Literatură în limbile minorităților naționale
   Egyed Emese, Briszeisz (roman), Erdelyi Hirado Kiado
Premiul Național de Literatură
   Norman Manea






Unica responsabilitate a revistei Apostnf
este de a găzdui opiniile, oricît de diverse,
ale colaboratorilor noștri.
Responsabilitatea pentru conținutul fiecărui text
aparține, în exclusivitate, autorului.

Apostrof


    România culturală


Este UNUL dintre complexele noastre de inferioritate faptul
că literatura română - iar generalizat: cultura română - nu
există și nu este cunoscută în afara granițelor sale. Suferința
aceasta este veche, situația a fost constatată de interbelici, care
și-au propus să o corecteze. După căderea comunismului, dato-
ria de a îmbunătăți situația culturii române în lume a căzut în
sarcina Fundației Culturale Române, devenită apoi Institutul
Cultural Român. Nu am de gînd să fac analiza comparativă a fe-
lului cum a funcționat instituția sub cele două denumiri și sub
cei doi președinți, ci să semnalez că, în ultimii ani, ceva a înce-
put să se miște. Tot mai multe produse culturale românești și tot
mai mulți oameni au ieșit peste graniță; expoziții, concerte, spec-
tacole de teatru, cărți publicate în diferite țări, artiști români
participînd la diverse evenimente culturale internaționale au înce-
put să fie o realitate firească. Acum se poate spune, fără exa-
gerare, că iCR-ul a reușit pînă la urmă să creeze o structură via-
bilă prin care să expună cultura română în străinătate. Și asta este
bine. Cu mai mulți bani, ar fi făcut și mai mult.
   S-a întîmplat că am participat eu însămi la o manifestare cul-
turală, una organizată de Franța: Festivalul de la Chambery,
numit al „Primului Roman¹¹, ediția din acest an fiind sărbăto-
rească, deoarece a douăzeci și cincea. Din România au mai par-
ticipat, ca membru al grupului de organizare, Dan Daia, de la
Institutul Francez din Iași, și Daniel Cristea-Enache, acesta ca
invitat pentru o dezbatere despre literatura europeană. Am întîl-
nit, în cele fix 37 de ore cit am stat în micul și frumosul oraș
de munte din sud-estul Franței, nu numai scriitori francezi, ci și
cititori de literatură română, precum și traducători și editori fran-
cezi, italieni, spanioli etc. Am văzut lucruri interesante, de pildă
cit de serios și de academic se pune problema traducerilor, tra-
ducerea fiind o specialitate universitară, care se studiază ca atare
la universități.
   Problema cea mai grea a traducătorilor din română - și a
celor din Franța, și a celor din Italia, Spania sau Anglia - pare
a fi în momentul de față aceea financiară. Criza a lovit din plin
în industria editorială, drept care editorii și-au restrîns activita-
tea și se orientează tot mai mult spre cărțile cit mai ușor van-
dabile. Din aceste motive, impunerea unei cărți românești este
mai grea ca orieînd. Jean-Louis Courriol, traducător al lui
Rebreanu și Sorescu, un extraordinar cunoscător al literaturii
române, și Florica Courriol, traducătoarea în franceză a
Hortensiei Papadat-Bengescu, mi-au vorbit despre cit de greu
poate fi găsită o editură interesată de cărți românești selectate pe
criteriul estetic. Același lucru mi l-au confirmat editori francezi
și spanioli. Pe deasupra, am auzit ceva ce îmi povestise Marco
Cugno în mod repetat: că publicarea cărților la editurile mici din
diferite țări europene poate fi și o capcană, în sensul că aceste
edituri nu pun cărțile în circuit critic și comercial.
   Așa că pînă la urmă problema se învîrtește în jurul banilor.
Și ar putea fi rezolvată cu mai mulți bani investiți de România
în acțiunea ei de a-și crea o față culturală în afara granițelor. în
fond, este vorba despre investiția pe termen lung în imaginea
României, și poate fi rezolvată prin bani. în aceste vremuri de
criză, nu aș avea curajul să pledez pentru cheltuirea de bani pen-
tru exportarea culturii române în Europa dacă nu aș ști, de la
buletinele zilnice de știri, că în economia României se fură
ca-n codru. De fiecare dată cînd aud despre o fraudă economică,
calculez cîte evenimente culturale strălucitoare ar putea fi orga-
nizate „afară¹¹ din sumele furate.


M. P.

Gelu Ionescu,
Tîrziu, de departe...,
București: Cartea Românească,
2011.

2 • APOSTROF

    In memoriam Marco Cugno


Am VRUT să scriu mApostnf despre dispa-
riția bruscă și greu de crezut (îl văzusem
în urmă cu mai puțin de o săptămână la
Târgul de Carte de la Torino) a profesoru-
lui Marco Cugno, pentru că în Apostnf am
citit în urmă cu vreun an un text semnat de
ilustrul profesor („Din umbra cuvintelor în
umbra realității: povestirile fantastice ale
Anei Blandiana“), care m-a impresionat
profund nu doar prin finețea analizei lite-
rare și savanta incursiune în definiția și isto-
ria prozei fantastice, ci și, mai ales, prin
gravitatea interesului său pentru realitatea
pe care această proză o transfigura. Nu era
pentru prima oară când eram obligată să
meditez cu emoție asupra neobișnuitei em-
patii cu care marii profesori de românistică
din universitățile italiene se dedicau litera-
turii române. Marco Cugno, Lorenzo Ren-
zi, Bruno Mazzoni, Roberto Scagno, Ange-
la Tarantino au legat Facultățile de Litere
din Torino, Padova, Pisa, Florența cu mii
de fire, împletite din pasiune și profesiona-
lism, de limba română și de istoria litera-
turii noastre, de la Miorița și clasicii seco-
lului 19, până la generațiiile ’60, ’80 și
ultimele descoperiri de după anul 2000.
Marco Cugno era decanul de vârstă și de
prestigiu al unei impresionante pleiade de
specialiști, organizați chiar într-o Asociație
a Româniștilor din Italia (primul ei preșe-
dinte a fost importantul lingvist de la Uni-
versitatea din Udine, Alexandru Niculescu)
și al căror atașament și respect pentru valo-
rile românești devenea, în momentele grele,
punctul de sprijin pentru propriul nostru
respect de noi înșine.



L-AM CUNOSCUT la un tîrg de carte, la
Cluj, în 1997. Un domn elegant, impe-
cabil elegant, care m-a uluit și atunci, și mai
tîrziu, prin cit știe. în cultura românească
era pur și simplu un erudit. Cînd l-am cu-
noscut eu, tocmai îi apăruse La poesia rome-
na del Novecento, în care îmi tradusese și
mie cîteva poeme, singura traducere, de alt-
fel, pe care a făcut-o vreodată din textele
mele și singura pe care o am pînă astăzi în
italiană. Ne-am împrietenit pe bază de ad-
mirație, a mea față de el, și de recunoștință,
tot a mea față de el: și anume, îi eram și îi
sînt recunoscătoare că traduce scriitori ro-
mâni în italiană și că ține în viață, la un
nivel superlativ, catedra de românistică de
la Torino. Lui Marco Cugno îi păsa de Ro-
mânia și de cultura românească mai mult
decît ne pasă multora dintre noi. El a avut
respect pentru această țară și pentru aceas-
tă cultură, care erau obiectul muncii lui, și
nu cred că exagerez cînd spun că pentru el
România a fost o patrie. Nu România l-a
adoptat pe el, ci el a adoptat România
drept patrie și și-a făcut din cultura română
patria pe care a iubit-o și a slujit-o. Scriu
aceste lucruri cu un soi de jenă, pentru că
noi sîntem colectiv educați (și constrînși)
să ocolim cuvinte precum țară, patrie etc.
și învățați că despre patria proprie se vor-
bește numai de rău. Și stăm așa, cufundați
într-un autodispreț și o autodenigrare nu
lipsite de voluptate, deși nici de o strașnică
doză de durere. Dar eu am văzut cit de
mult iubea Marco Cugno România și ce
sensibil era la prestigiul ei în Italia. Și
l-am văzut o dată, o singură dată, și pe stră-

    A tradus din Eminescu, Arghezi, Blaga,
Marin Sorescu, Paul Goma, Constantin
Noica, Adrian Marino, Norman Manea. Es-
te autorul unor opere de referință: Antoltgia
poetica dell'avar^uardia romena, La poesia
romena del Novecento, Nuovi poeți romeni,
Folclore letterario romeno, Letteratura mol-
dava - ritrato di^nțpo - poeți di Bessarabia,
iar o pagină îndurerată ca aceasta nu are
cum să cuprindă zecile de studii dedicate
literaturii noastre și reprezentanților ei.
    S-a îndrăgostit de România în tinerețe,
când, împreună cu Marisa, soția lui care
vorbește și ea perfect românește, și-a înce-
put cariera la Universitatea din București,
iar de-a lungul deceniilor, nici dragostea,
nici interesul lui pentru tot ce era româ-
nesc nu au obosit o clipă. E destul să-i citești
bibliografia pentru ca să fii copleșit de recu-
noștință față de enormul volum de muncă,
talent, sensibilitate și știință pe care acest
profesor italian l-a închinat țării noastre și
culturii ei, făcând tot ce i-a stat în putință ca
s-o naturalizeze într-o Europă astronomic
depărtată de-a lungul deceniilor trecute.

• Marco Cugno la ceremonia de decernare a titlului de doctor honoris causa al ubb, 6 martie 2008

lucitul istoriograf Keith Hitchins, și anume
vorbind despre România ca despre o țară
fără noroc, și izbucnind la propriu în la-
crimi. Și-atunci am luat aminte de la ei că
am putea și noi să vorbim despre țara noas-
tră și cu dragoste sau de bine.
    Cu Marco am avut cîteva proiecte îm-
preună. Sînt bucuroasă că a fost invitat la
Neptun, unde Nicolae Manolescu l-a pre-
miat. Și sînt bucuroasă că Andrei Marga,
rectorul de atunci al universității, și Senatul
Universității „Babeș-Bolyai“ au acceptat
propunerea mea și Marco Cugno a fost
făcut doctor honoris causa al nostru, pentru
meritele lui extraordinare, mai mari ca ale
oricui altcuiva, față de cultura română.
Știam că e bolnav, de ani de zile se lupta cu
o boală tot mai perfidă - dar el avea de par-
tea lui sistemul medical italian, mult mai
bine organizat decît al nostru. Și mă bucu-
ram ori de cîte ori mă suna și îmi spunea
că a mai trecut prin cutare sau cutare con-
trol și că e bine.
    In 1 iunie, cînd am ajuns în mare grabă,
dusă de doamna și domnul Florica și Jean-
Louîs Courriol, la Festivalul Primului
Roman de la Chambery, la întîlnirea cu

   în ceea ce mă privește, trebuie să-i mul-
țumesc pentru versiunea italiană a Proiecte-
lor de trecut și pentru cele câteva zeci de
pagini publicate prin care începuse tradu-
cerea romanului Sertarul cu aplauze. Ultima
oară, când l-am văzut la Torino, se bucura
ca un copil pentru că găsise o importantă
editură pentru care urma să termine tradu-
cerea. De altfel, s-ar putea scrie poeme des-
pre felul în care - împreună cu Bruno Maz-
zoni, Lorenzo Renzi și foștii lor studenți,
deveniți la rându-le profesori și traducători
- s-a implicat în construirea succesului de
la târgul de carte unde, invitată de onoa-
re, România, prin Institutul Cultural Ro-
mân, a fost o covârșitoare prezență.
   Adevăratul omagiu pe care, români și
italieni, îl putem aduce Profesorului Cugno
în posteritate este să nu lăsăm să îi fie între-
ruptă opera.
■
Ana Blandiana





publicul, și am dat în sală de studenții
veniți împreună cu profesorul lor, Roberto
Merlo, de la Torino, m-am gîndit stupefiată
că Marco Cugno îmi face, de la distanță, un
cadou. Căci pe Roberto Merlo el îl aduse-
se, de mai mulți ani, la catedra de română,
cu intenția clară de a avea în el un urmaș.
Iar studenții de la Torino au fost, pe tot
parcursul festivalului, publicul meu cel mai
fidel. Că asta i se datorează lui Marco sau
lui Roberto nu știu de fapt - iar acum nici
nu mai vreau să știu. La Chambery am vor-
bit cu Roberto Merlo și despre Marco, și
mi-a spus că e bine. Toți îl socoteam, cu
bucurie, un învingător. Și toți mai aveam
împreună cu el proiecte de viitor.
   Marco a murit în dimineața zilei de 5
iunie. Mă rog pentru el folosind dinadins o
formulă a culturii noastre, cultură pe care
el neasemuit de mult a iubit-o: Fie-i țărî-
na ușoară.
■
Marta Petreu

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 3

        Puncte de vedere



            Educația care nu


    învățământ contra cultură



educă

Ovidiu Pecican

Ne îndreptăm astăzi cu pași grăbiți
către educația care nu educă. S-ar spu-
ne că printre scopurile principale ale aces-
teia se numără grija de a-i ține ocupați pe
copii cât timp se presupune că părinții lor
sunt la muncă, nevoia de a fi formați pen-
tru nevoile statului sau ale companiilor pri-
vate de pe piața națională, dorința venită de
sus de a alinia formal învățământul româ-
nesc la exigențe exterioare (nu întotdeauna
în acord cu dezvoltarea și nevoile țării noas-
tre și în acord cu idealul individual de via-
ță) . Față de idealul helladic al paideei înțe-
lese ca împlinire a spiritului, a sufletului și
a corpului, astăzi, în România, suntem tot
mai departe. Am ajuns deja atât de depar-
te, încât, așa cum arată ea astăzi, educația
practicată în sistemul școlar și universitar
de la noi pare îndreptată împotriva dezvol-
tării aptitudinilor individului și a aspirații-
lor către care acestea îl îndreptățesc, împo-
triva dezvoltării culturii naționale și spre a-1
transforma într-un ins mai mult sau mai
puțin pregătit pentru sistemul economic
și de cunoaștere internațional, chiar dacă
integrarea în acesta se face cu mai mare di-
ficultate decât în cel național, expune alte
exigențe, este, de multe ori, discriminato-
rie față de absolvenții din țara noastră și
reduce șansele României de a face față cu
inteligență adaptativă, dar și cu o identita-
te bine profilată, competiției cu giganții
scenei universale.
   în rândurile care urmează îmi voi lua
libertatea de a formula explicit și de a expli-
ca unele dintre miturile educației actuale
românești prin care subiecții procesului
educativ, copiii și tinerii, se deprind să dis-
prețuiască națiunea și tradițiile noastre, să
neglijeze și să minimizeze importanța apor-
turilor originale românești, să se pregă-
tească de mercenariatul sau imigrarea de-
finitivă în străinătate și să perpetueze
complexele culturale românești, amplificân-
du-le și dându-le conținuturi nemaiatinse
în trecut. Toate acestea se petrec tocmai în-
tr-o perioadă istorică în care România be-
neficiază de condiții favorabile fără prece-
dent: beneficiem de o securitate colectivă
asigurată (suntem membri ai UE și NATO;
avem un parteneriat strategic cu SUA); de
un regim politic democratic; de libertate de
expresie artistică și științifică neîngrădită;
de posibilități de a călători, studia și parti-
cipa la cunoaștere prin achiziții profesiona-
le la fața locului în cele mai multe țări ale
lumii; de existența unui sistem educativ de
stat și a unuia alternativ, privat propriu,
cu cursuri în principalele limbi vorbite în
România, dar și în unele limbi de mare cir-
culație; de burse, de programe și de faci-
lități europene, americane, mondiale în di-
verse domenii.
   Există, desigur, o mulțime de neajun-
suri, de la cele logistice - cifra din buget

alocată educației, tăieri de salarii și de finan-
țări, impunerea de taxe pentru studenți etc.
- la cele ținând de organizarea educației, de
condițiile de funcționare ale sistemului și
de etica profesorului și a elevului; imixtiu-
nea politicului și a administrației asupra
libertății exercitării actului educativ, alte-
rarea din exterior a calității acestuia. Cu
toate acestea, asemenea defecțiuni, reglabi-
le pe parcurs, nu trebuie să impieteze asu-
pra direcției de dezvoltare a educației. Căci
niciodată, nicăieri lucrurile nu au mers per-
fect și întotdeauna anumite lucruri trebuie
rezolvate ținând seama de împrejurări, de
conjuncturi; fără a afecta însă esențialul.
   Iată deci câteva dintre clișeele care au
dobândit - prin sprijin guvernamental și
ministerial - o recunoaștere greu de pus
în discuție astăzi, chiar dacă multe dintre
ele contrazic tradiția de acasă, ideea de res-
pect de sine și, nu în ultimul rând, bunul-
simț.
   E bine să fim ca fi ceilalți. Nevoia reală
de a face, în plan politic și administrativ,
joncțiunea cu UE după căderea comunis-
mului și a URSS s-a transformat, în ultimii
ani, în clamarea impertinentă a unei „clo-
nări“ a exigențelor formulate de modelul
avut în vedere, chiar și acolo unde nu este
cazul. Oricât am dori să avem o economie,
tui sistem de asigurări sociale, o mentalitate
identice cu ale Occidentului, nimeni nu are
pretenția de la noi de a deveni clone ale
occidentalilor în atitudini și comporta-
mente. Ceea ce se așteaptă este un parte-
neriat onest, o tablă de valori și criterii de
competență compatibile. Dacă noi aban-
donăm propria specificitate ca popor, cu ce
ne prezentăm ca zestre la masa comună?
   Un autor e bun dacă zic alți doi autori
(anonimi). Poliția calității și a originalității
înțeleasă astfel este un implant occidental
în țara noastră. Ea este cunoscută drept sis-
tem peer-reviewfig? (evaluare împerecheată;
de fapt, încrucișată). La drept vorbind, în-
tr-un mediu atent să respecte moralitatea și
să dobândească - spre a o păstra - onora-
bilitate, acest mod de a evalua, anterior pu-
blicării, ar funcționa corect. Nu e mai puțin
adevărat că într-un mediu moral și onora-
bil nu ar fi nevoie de așa ceva, propria sem-
nătură de autor fiind garantul onestității
și al unui anumit nivel calitativ al textului
propus spre publicare. Din nefericire, lucru-
rile nu merg astfel și se caută tot mai multe
garanții în fața valului de plagiate care sunt
depistate la noi, dar, nu mai puțin, și în res-
tul lumii civilizate. Dacă sistemul receptă-
rii curente a produselor scrise cu caracter
științific ar li suficient de activ, de exigent
și pe mai multe niveluri (critică de întâm-
pinare, evaluări de etapă, sinteze, retrospec-
tive etc.), sistemul adoptat acum nu ar fi
necesar. Imposturile ar ieși la iveală, gre-
șelile sau glisările s-ar evidenția în timpul

discuției critice la cel puțin unul dintre ni-
velurile diverse ale receptării specializate.
Cum însă piața noastră științifică nu oferă
în mod sistematic șansa acestor evaluări
multiple, făcând-o sporadic sau lăsând po-
pulația unui domeniu științific mai degrabă
în letargie în raport cu noile produse, nu
există temeiuri pentru a crede că moralita-
tea și onorabilitatea mediilor științifice ar
ieși în prim-plan altfel decât sporadic prin
acest mecanism de evaluare-supraveghere
occidental. Dimpotrivă, anonimatul per-
mite revanșe și răutăți într-un climat în care
omul se încruntă și dacă îndrăznești numai
să frecventezi aceeași problematică cu el,
căci se socotește, nu o dată, unic stăpân
pe pajiștile respective...
    Stminii sunt mai buni ca noi. Pentru că
își cunosc mai bine propriile ritualuri, me-
tode, angulații și abordări, dar și pentru că
aparțin unor culturi mai generoase cu re-
sursele științifice și mai pline de respect față
de savanți, cei din afară sunt socotiți, tacit,
dar fără temei, aprioric, superiori. Știm
sigur că vrem să privim lumea numai prin
paradigmele și prin ticurile Vestului?
    Tot ce e românesc e minor. Complex cio-
ranian, ionescian agravat prin transpunerea
la scara întregii noastre culturi. Ceea ce
poate fi adevărat în științele „tari“, unde
fără laboratoare puse la punct și investiții
peste măsură pierzi constant teren, nu este
necesarmente la fel acolo unde creativita-
tea, intuiția, spiritul de observație, gândi-
rea originală nu sunt silite să se sprijine pe
o logistică sofisticată. Dar până și aici: ex-
portăm anual atâția tineri experți în com-
putere și în științele tari, încât îmi vine să
cred că nu aici sunt de căutat slăbiciunile
noastre, ci în organizarea științei naționale,
în valorizarea ei, în managementul tehno-
logic și științific.
    Competență didactică înseamnă să faci
bani prin granturi. Nu subestimez nevoile
educației de a obține resurse, dar nu acesta
ar trebui să fie scopul său esențial, ci să
educe. Astăzi, la noi, profesorii sunt cotați
- pragmatic - după câți bani atrag în de-
partamente și școli, fiind obligați să se ca-
lifice ca administratori, rupând timp și
energie din cele rezervate, în principiu, per-
fecționării în meseria aleasă. Birocratizarea
educației se întrevede în toate cusăturile
sistemului și îndepărtează de unicul, preți-
osul scop al educației: împlinirea umană
(adică arte, științe, sport, caracter). Statul,
programele educative ale UE, finanțările
survenite din mediul privat ar trebui me-
diate de manageri și de un personal specia-
lizat în resurse logistice, lăsându-le dascăli-
lor lupta pentru îmbunătățirea rezultatelor
în educație.
    Scrie in limbi de circulație fi publică la
alții, recunoașterea lor te calfică acasă. Foar-
te jenantă pentru orgoliul național, patrio-

4 • APOSTROF

• Foto: Amalia Lumei

tic și chiar pentru bunul-simț individual
al intelectualului este viziunea decidenților
și a multor snobi din toate categoriile so-
ciale conform căreia numai ce vine „din pa-
chet“, de „dincolo“, din „străinătate^ merită
recunoaștere. De înțeles de ce teama de
părtinire și încuscriri, de nepotisme și
aranjamente dă credit absolut străinătății,
de parcă acolo patimile și păcatele omenești
nu găsesc debușee. De fapt, se neagă toate
eforturile oamenilor de cultură români mo-
derni de a construi, cu prețul a numeroase
și anevoioase eforturi, o cultură naționa-
lă de calitate, un mediu propriu mani-
festării creativității artistice, științifice, inte-
lectuale și receptării rezultatelor obținute
de aceasta.
   Editurile bune sunt cele calificate ca atare
de câțiva in fi fină experiență de editori (cncs).
Cărțile bune apar acolo unde un editor pa-
riază pe un autor. Blaga debuta la o obscu-
ră editură arădeană. A concentra și a cen-
traliza în mod artificial prestigiul editorial
în mâna câtorva firme este regretabil și
contraproductiv. Oricine publică o carte
valoroasă este un autor valoros, iar cel care
l-a publicat merită admirație, indiferent da-
că se află în capitală sau în provincie, dacă
are un emporiu editorial sau numai o firmă
de nișă, cu prezențe timide. Cine se poate
erija în organismul care să centralizeze și să
claseze calitativ puzderia de mici și de mari
edituri care acoperă nevoia românească de
carte actuală, ignorând statutul multicen-
tric al culturii noastre? în loc să ordoneze,
cel ce procedează astfel castrează și împie-
dică mersul firesc al lucrurilor. Educația
este păgubită, nu câștigă din asemenea ope-
rațiuni, iar cultura, cu dinamica ei reglată

de cerere și de ofertă, se vede confruntată
cu o obtuzitate cenzorială arogantă. Poți fi
și Kant, dacă publici la o editură nevalidată
de CNCS - nu contezi în universitate.
   Publică oricâte cărți vrei, nu contează
decât articolele cotate internațional. Culmea
ridicolului este că s-a ajuns deja până acolo
încât un articol de revistă a ajuns să con-
teze mai mult decât o monografie critică de
mai multe sute de pagini în estimările biro-
cratice ale distribuitorilor de punctaje în
educație. Faptul că alte țări procedează,
eventual, astfel nu ar trebui să fie o scuză.
Nu poți aplica mecanic criteriile din fizică
unei reviste editate de filologii de la Litere
preocupați de studiul literaturii. Literatura
este neprețuită în efectele ei asupra unei
națiuni, producând identitate, modelând
conștiințe, creând solidarități, instituind sau
reanimând tradiții, menținând viu un etos
comunitar. A face din ea o Cenușăreasă,
când alții se impun în plan universal toc-
mai prin asemenea creații, este semn de in-
conștiență și dezorientare.
   Nu cercetezi, nu poți preda bine. Am avut
profesori admirabili în arta predării și sti-
mulării la învățătură, dar care nu au scris
nicio carte. De ce ar trebui obligat un ase-
menea dascăl să scrie și să exceleze într-o
zonă care nu îl reprezintă, când dă rezulta-
te excelente la clasă ori în fața studenților?
De ce trebuie obligați niște studioși talen-
tați și laborioși, confirmați de calitatea cer-
cetărilor lor, să devină, necesarmente, niște
buni pedagogi dacă o fire, să zicem, mai
interiorizată sau abilitatea de a face din
complexități niște formule cuceritoare prin
simplitate și expresivitate îi împiedică să
devină buni profesori? Cercetare, predare,

studiu, consultații, management al resur-
selor și participări la ședințe și ceremonii -
toate acestea intră simultan și obligatoriu
în fișa actuală a postului unui cadru didac-
tic. Nerușinat, excesiv, domnilor!
   Nu publici, nu avansezi. închei, deo-
camdată, amintind șantajul care transformă
activitatea intelectuală personală într-un
prilej de șantaj și într-un pretext de opor-
tunism. Sunt oameni care scriu la o carte
sau care cercetează o problemă timp înde-
lungat. Există, prin însuși acest fapt, dova-
da incompetenței lor? Merită ei, doar din
această pricină, o descalificare pe treapta
carierei și a salarizării? Să nu ne mirăm
atunci dacă printre multele cărți bune,
adevărate, se strecoară și volume de echili-
bristică joasă, nevalidabile. Autorul nu le
produce pentru a se face de râs, ci în spe-
ranța de a obține o stimă și un nivel sala-
rial care altminteri i se refuză. încă o dată:
cultura trebuie evaluată după criterii cultu-
rale, educația - după temeiuri de natură
educativă, didactică.
   Dacă această confuzie de planuri va fi
în continuare promovată, efectele în plan
social, educativ și cultural vor fi pe măsura
premiselor.

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 5

PUNCTE DE REPER



            „Micul eu"
            în variantele
            Luceafărului


Rodica Marian

PRIMA șl, în parte, a doua versiune a ela-
boratului poem Luceafărul (12 ani trec
între versiunea genuină și textul antum)
îmbie încă analiza semantic-hermeneutică
a poemului, fiindcă exegeza lui mai întâr-
zie încă în simplism (după cum, fără me-
najamente, spunea C. Noica despre pla-
titudinea romantică dedusă din celebra
notiță manuscrisă a poetului, cea despre
sensul alegoric intenționat de poet, ea în-
săși greșit și grăbit interpretată¹). în aceas-
tă formă genuină a poemului, spațiul tex-
tual al așa-numitului discurs demiurgic
(refuzul morții cerute de Luceafăr are în
forma antumă a poemului 11 strofe) este o
dezbatere amplă (peste 100 de strofe), de
o bogată substanță ideatică și filosofică.
Departe de a fi numai un bruion, o nebu-
loasă elucubrație poetică în jurul dezgus-
tului de viață, cum credea A. Guillermou²,
această primă variantă fundamentează o
adevărată lecție inițiatică, menită să expli-
citeze unitatea universului și legile acestuia.
Totodată, acest fond reflexiv, enigmatic
pentru mentalitatea europeană, se structu-
rează într-un registru variat de argumen-
te, coezive ca nucleu semantic profund,
pentru a reliefa, în ultimă instanță, după
cum am mai arătat mai dezvoltat în „Lu-
mile^ Luceafărului, o majoră opoziție, cea
între imaginea măruntă, egoistă și neștiu-
toare a „micului eu¹¹³ și marile adevăruri ale
alcătuirii universului: O lige-n veci va stăpâ-
ni/ Și lumea și atomul/ Când omul prin-
de-a-mbătmni/ Se-ntinerește omul// Și numai
tu durezi in vânt/ Noroc și idealuri/ Când
valuri află un mormânt/ Urmează alte
valuri.⁴ Neînsemnata entitate, omul în
individualitatea sa, în condiția sa naturală,

1. Constantin Noica, Sentimentul românesc al
ființei, București: Eminescu, 1978, p. 98-
100.

2. Alain Guillermou, Geneza interioară a poezii-
lor lui Eminescu, Iași: Junimea, 1977, p. 370.

3. In Dicționarul Luceafărului eminescian, sem-
  nat de Rodica Marian și Felicia Șerban, ediția
  a doua, București: Ideea Europeană, 2007,
  la p. 158 apare definiția: „Micul eu = indi-
  vidualitatea umană (egocentrică), a cărei
  conștiință este redusă la limita unei vieți și
  care nu înțelege legea universală a veșnicei
  renașteri¹¹.

4. Toate citatele sunt din versiunea A, din ediția

  textului integral aflată în anexa dicționarului

  amintit mai sus, iar versurile boldate sunt

  așa-numitele relicte ale discursului demiur-

  gic din prima formă a poemului, identice ori

   foarte asemănătoare cu versurile rămase în

  versiunea definitivă a poemului Luceafărul.

înscrisă în veșnica reîntoarcere, nu se poate
deosebi din curgerea ciclic etenă, perpe-
tuă ea însăși în revenire, iar de această soar-
tă se împărtășesc în mod identic atât oame-
nii, cât și cosmosul, adică soarele, luna ori
stelele: Zadarnic lumea de păreri/ S-arata
trecătoare/ Chiar soarele perind pe cer/
Din nou s-ar naște soare [...] Dacă tăria
s-ar ntgri/ De vijelii rebele/ Și dacă stele-ar
pieri/ S-ar naște iarași stele [...] Oricât de
mare te socoti? Oricum să te asamem/ Să pia-
ră oamenii cu toți/ Veni-vor iarăși oa-
meni [...]. Chiar timpul și existența însăși
a aștrilor, ca și a speciei umane, au același
destin, impenetrabil însă pentru percepția
din perspectiva imediatului: Și-n orice clipă
te întrebi/ Unde e soare, luna/E-n orice clipă-n-
deosebi/ Și-n toate împreună. Oricum, în
esență, din lumea creată nu se poate scăpa:
Zadarnic cauți a scăpa/ Din lumea ta săr-
mana/ Cândgeana-nctpe-a lăcrima/ Se-nse-
ninează geana.
    „Omul¹¹ din versurile de mai sus (Să
piară oamenii cu toți/ Veni-vor iarăși
oameni)⁵ este privit și înțeles ca întreg, ca
specie, având în el tot șirul posibil de indi-
vizi, ceea ce bineînțeles „micul eu¹¹ nu poa-
te înțelege, din cauza firii sale egocentri-
ce, pe care Eminescu o persiflează (E drept
c-atâmi de micul eu/ Speranță și iubire/ E
drept că te gândești mereu/ Că tu ești numa-n
fire), cu accente de intensă ironie, alteori,
după cum vom vedea în cursul analizei
acestei lecții inițiatice. Tocmai de aceea se
străduiește Eărintele ceresc să lămurească
- aici inventivitatea eminesciană este chiar
arborescentă - condiția paradoxală a indi-
vidului care concepe totul în funcție de
soarta sa, de sine. în această exersare de va-
riante, temei individului neștiutor de legea
universului i se opun trei mari argumen-
te: mai întâi marea idee despre Unitate:
toate creaturile se nasc din Brahma și se
întorc în el: „Că mii de oameni, neam de
neam,/ Că soarele și luna/ Se nasc și mor
în sfântul Brahm/ în care toate-s una“.
Sfântul Brahm devine și mai elocvent prin
substitutul sfântul Un în versiunea a doua
a poemului. Strofa aceasta are și patru sub-
variante, iar într-una dintre ele Brahma are,
în mod semnificativ și elocvent, determi-
nantul schimbat în: „ținu Brahm¹¹.


5. In forma antumă a poemului: Dar piață oa-
   menii cu toți/ S-ar naște iarăși oameni.//Ei nu-
   mai doar durează-n vânt/ Deșerte idealuri - /
   Când valuri află un mormânt/ Răsar în urmă
   raluri.

    Se exersează, în această versiune genui-
nă, cu deosebire și în variate exprimări,
ideea fundamentală a înțelepciunii extrem
orientale (upanișadice), cea privind marea
și tainica unitate a lumii, cu corelativul ei,
veșnicia substanței lumii. Fără să insist
acum asupra surselor din care Eminescu și-a
extras aceste idei, vizibil dominante în ver-
siunea genuină a Luceafărului, din moment
ce se extind la 100 de strofe (întreg textul
definitiv are numai 98 de strofe), mi se
pare deosebit de relevant faptul că poetul
este febril preocupat și tulburat de aceste
adevăruri: Căci stoluri cari sboată-n jos/ Se-n-
torc la anul stoluri// Tu îți atârni de micul
eu/ Speranță și durere/ Te Itgi cu mii păreri
de mu/ De omul care piere// Tu crezi în stele
și în sorți/ Ca-n basme-a tinereții/ Când viața
biruie pe morți/ Și moartea-i muma vieții.
La o privire mai atentă, surprind insistența,
revenirea în volute asupra organicei și coa-
gulate! logici a demonstrației, precum și
inventivitatea termenilor definitorii ai opo-
ziției antrenate. Imaginea emblematică a
antinomiilor ce izvorăsc din neștiința și
îngustimea individualității are diferite
expresii. Apare elocventă (reflectată și în
dicționarul menționat mai sus) modalita-
tea de descriere a ambițiilor deșarte ale
„micului eu¹¹, zădărnicia eforturilor sale,
discrepanța ridicolă a ambițiilor sale de
a-și marca individualitatea față de tăvălugul
legii veșnicei reîntoarceri: E drept c-atârni
de micul eu/ Speranță și iubire/ E drept că te
gândești mereu/ Că tu ești numa-nfire. [...]
E drept c-atâmi de micul eu/ Speranță și du-
rere/ [...]//Tu Itgi o lume de păreri/ De soar-
ta ta, de tine/ Pare c-ai fi căzut din cer/ Și
cine știe cine... [...]Ei își atârnă micul eu/
De-a vieții lor durere/ Se țin cu mii păreri
de mu/ De visul care piere.
    Netrecerea „formei individuale¹¹ a omu-
lui, ca și perpetuitatea ciclului vieții din
natură ori din cosmos, este condensată și
mai expresiv în construcția poetică Eiința
ce nu moare, definită în amintitul dicțio-
nar ca „tot ce există în lumea creată, fără să
aibă sfârșit¹¹, și care apare în versiunea A:
Pentru că tu ești trecătoriu/ Sunt toate trecă-
toare?/ Au nu sunt toate-nveliton/ bunței ce
nu moare. în cea de-a doua versiune, con-
strucția metaforică persistă, ceea ce este
semnificativ, împreună și cu un context mai
lămuritor: Pentru că ei sunt trecători/ Sunt
toate trecătoarei/ Au nu sunt toate-nvelitori/
Eiinței ce nu moare// Tot ce a fost și ce va fi/
De-a pururi fața este/ Lar basmul trist al stin-
gerii/ Părere-i și poveste.

6 • APOSTROF

    Imaginea pe care-o consider emblema-
tică pentru mentalitatea din versiunea A:
„Viața e un șir de morți/ Și moartea muma
vieții¹¹ are și alternativa: „Dar vis e tot și vis
suntem/ Căci ce e pururi față / E moartea
din care vedem/ C-a răsărit viață“. Prima
imagine revine ca o metaforă-argument,
opunând omului și „micului¹¹ său „eu¹¹ o
lege a existenței universului întreg, pe care-o
putem numi moartea-renaștere. Așadar, în
mărginirea sa, omul nu vede că este parte
a unui întreg, reducându-și orizontul la
micul eu și făcându-și vise, delimitate ori
circumscrise de un unic destin și noroc, pe
când ciclul vieții și al morții este nesfârșit
și implacabil, numai această veșnică reve-
nire și nesfârșire a vieții și morții este de
fapt legea universului.
    Condiția „micului eu“ este ilustrată în
prima versiune manuscrisă printr-un tu ge-
neric, reprezentând o adresare față de o
individualitate oarecare („to sau altuT), și
nu aprioric excepțională, precum este pre-
supusă de exegeza clasică, ca fiind cuprin-
să în semantica textului definitiv, când
Hyperion este cuprins în noi, alături de
Părintele ceresc, iar termenul opus, ei, adică
oamenii, îl înlocuiește pe tu din versiunea
inițială. Așadar, cei care nu înțeleg legea,
marea lege a „naturii“, sunt în iluzie pen-
tru că percep tragic sfârșitul din unica lor
existență, ceea ce-i face inapți de-a recu-
noaște adevărul legic, care nu e crud și nici
„trist¹¹, decât din perspectiva propriei limi-
te: „Tot ce a fost tot ce va fi/ De-apururi
fața este/ Și basmul trist al stingerii/ Părere-i
și poveste¹¹. Dar ei este egal cu toți, în care
sunt cuprinși și oameni, și stele, și sori: Să
piață sorii toți din cei/ Din nou s-ar naște so-
rii. Concluzia majoră a inalterabilității în
timp a spiritului - idee upanișadică pe care-o
putem reîntâlni și în Archaeus, cum s-a
observat⁶ - și a credinței în veșnicia sub-
stanței lumii nu poate fi decât sporirea prin
cunoașterea-inițiere a adevărului decurgând
din ceea ce Eminescu a numit „nemurirea
sufletului și a formei individuale¹¹⁷ (ms.
2255, f. 187 r). Și anume acest adevăr, pen-
tru conștiința neconsolată a „micului eu¹¹,
este că ciclul vital al reîncarnărilor sufletu-
lui este fără sfârșit, o perpetuitate afină cu
veșnicia: Și adevărul vei spori/ Și tu de-i recu-
noaște/ Că toți se nasc spre a muri/ Și
mor spre a se naște// Că mii de oameni,
neam de neam/Că soarele și luna/ Se nasc și
mor în sfântul Brahm/In care toate-s una.
Veșnicia materiei și faptul că ea este in-
creată, fiind deci coeternă cu principiul
creator și cu ființa primordială atât în filo-
sofia Vedelor, cât și în cea a Upanișadelor, se
reflectă în mentalitatea celui care „vorbește¹¹
în această „lecție¹¹.

6. Upanișadele susțin în genere că spiritul e
   același în trecut, în prezent și în viitor, doar
   percepția se schimbă cu timpul. Amita Bhose
   (Eminescu și India, Iași: Junimea, 1978, p.
   139) remarcă faptul că ideea pare a fi fost
   preluată de Schopenhauer și că ea este aproa-
   pe un laitmotiv la Eminescu, în Glossa, împă-
   rat și proletar, Archaeus. Trebuie să adăugăm
   observația că ideea aceasta e exprimată în-
   tr-unul dintre accentele de forță ale primei
   versiuni a Luceafărului, având formulări cu
   totul memorabile: „Tot ce a fost tot ce va fi
   / De-apururi fața este¹¹ sau „Și ce vom fi și ce
   eram / Suntem întotdeauna¹¹.

7. Mihai Eminescu, Cpera esențială, Craiova:

   Dionysos, 1992, p. 176.

• Mihai Eminescu

    Chiar dacă tema „micului eu¹¹ a dispă-
rut fără nicio urmă textuală din forma defi-
nitivă a poemului Luceafărul, oponentul ei
ideatic, inextricabilul mister al unității și al
nesfâșirii universului creat, adastă în unele
expresii eliptice (aparent criptice) ale poe-
mului (cel în forma lui finită, dată de poet
la tipar), expresii care au îndrituit critica
poemului să vorbească de criptisme ori de
fracturi logice. Privite în ansamblul varian-
tei inițiale, aceste versuri primesc un sens
firesc și nu pot nicidecum justifica opoziția
etern-efemer, fiindcă străluminează altfel
diferența dintre a nu cunoaște moarte, nea-
vând nici timp, nici loc, adică fiind din lu-
mea necreată (noi), și, pe de altă parte, a nu
putea ieși din cercul renașterilor (ei, oame-
nii, sorii, stelele, toți), care nu pot scăpa din
lumea cea sărmană: „Căci toți se nasc spre
a muri/ Și mor spre a se naște¹¹. Luceafă-
rul trebuie să înțeleagă că, fiind inițial cu-
prins în toți, ca astru, nu poate avea moar-
te adevărată, definitivă, pe de o parte, iar,
pe de altă parte, i s-a revelat că este Hy-
perion, o ipostază textuală de natură in-
creată (botezat astfel prin primul cuvânt
al Părintelui și asociat cu el prin noi), cu
o hune a lui, pur spirituală, în care nemu-
rirea se simte.
    Altfel spus, se poate deduce, cu temei,
că în străfundurile gândirii și simțirii lui
Eminescu, treptele durerii sunt străbătute
cu conștiința transpersonală a mântuirii, a
salvării din durere prin valoarea soteriolo-
gică a cunoașterii adevărului veșnicei renaș-
teri ciclice, atitudine și mod de a reacțio-
na care străbat uneori la suprafața textului:
„Și adevăru-1 vei spori/ Și tu de-i recunoaș-
te/ Că toți se nasc spre a muri/ Și mor spre
a se naște¹¹ sau „Ei își atârnă micul eu/ De-a
vieții lor durere/ Se țin cu mii păreri de rău/
De visul care piere/ Noi n-avem pierderi și
folos/ Și nu cunoaștem goluri¹¹. Acest „noi¹¹
în care este cuprins Demiurgul și Hyperion
era în versiunea genuină a Luceafărului
mult mai limpede exprimat prin sfântul
Brahm: Oricât te-ai plange de cu foc/ Ș-ai
blestema pe soarte/ Dar Brahma n-are timp și
loc/ Și nu cunoaște moartei Vreau să spun că
în străfundurile structurii stilistice matri-

8. Rodica Marian și Felicia Șerban, Dicționarul
   Luceafărului eminescian, Cluj-Napoca: Clu-
   sium, 2000, p. 39, 51 și 120.




















   ceale eminesciene mentalitatea tipică a
   Orientului indic se întâlnește cu cea a tra-
   cismului, perpetuată firesc în tradițiile ro-
   mânești și în gândirea metafizică ce cele-
   brează în ritualul înmormântării repetarea
   ciclică a vieții și a morții (ritualuri active și
   azi, de exemplu, la românii din Valea Ti-
   mocului⁹), pe coordonata lipsei cutremu-
   rării tragice în fața morții. Tocmai din cau-
   za grijii mărunte, concentrate pe propria-i
   soartă și pe „lumea ei de păreri¹¹, este per-
   siflat „micul eu¹¹ în versiunea genuină a
   Luceafărului, emfaza individualității fiind
   astfel cauzatoare de durere și zbucium, iar
   necunoașterea adevărului (Și adevăru-l vei
   spori/ Și tu de-i recunoaște/ Că toți se nasc fire
   a muri/ Și mor spre a se naște) duce „micul
   eu¹¹ la ridicol: Tu ligi o lume de păreri/ De
   soarta ta, de tine/ Pare c-ai fi căzut din cet/
   Și cine știe cine... Spuneam, în altă parte, că
   această poziție de a concepe lumea vine mai
   ales sub forma unor intuiții profunde și
   ajunge până „sub bolțile conștiinței¹¹ prin
   personanța inconștientului (personal sau
   colectiv), care, cum se știe, este, în viziu-
   nea metafizicii blagiene, „un fenomen sta-
   tornic [...] [ce] se manifestă în chipul cel
   mai accentuat și mai închegat în procesul
   creației spirituale, mai ales al celei artisti-
   ce¹¹.¹⁰ Dispariția temei „micului eu¹¹ din tex-
   tul definitiv al Luceafărului nu antrenează
   însă anihilarea argumentelor majore ale
   „adevărului¹¹ alcătuirii legice a lumii, relic-
   tele acestei demonstrații extinse la peste
   100 de strofe în prima versiune se concen-
   trează în câte două versuri plus încă două
   strofe: Dar piață oamenii cu toți/ S-ar naște
   iarăși oameni. //...// Când valuri află un mor-
   mânt/ Răsar in urmă valuri;//...//Din sânul
   vecinicului ieri/ Trăiește azi ce moare,/ Un
   soare de s-ar strige-n cer/ S-aprinde iarăși
   soare; // Părând pe veci a răsări/ Din urmă
   moartea-l paște,/ Căci toți se nasc spre a muri/
   Și mor spre a se naște.




















9.  Românii de pe Valea Timocului au astfel de
   practici și azi, cum s-a văzut într-o emisiu-
   ne la TVR I, în februarie 2003. Printre tradi-
   țiile păstrate de această comunitate de ro-
   mâni, trăind izolată într-o zonă lingvistică și
   culturală sârbească, desigur sub presiunea
   necesității de a-și conserva identitatea, sunt
   și rituri de înmormântare vechi, în care sufle-
   tului plecat i se pregătesc, de cei rămași,
   unele căi luminate de întoarcere, prin lumâ-
   nările puse pe apă, ca sufletul să poată reve-
   ni mai ușor în noi întrupări, până când își va
   ispăși toate păcatele.
10.  Lucian Blaga, Orizont și stil, in Irihgia cul-
   turii, București: Fundația Regală pentru
   Cultură și Artă, 1944, p. 44-45.

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 7

Ede mirare că iscusitul Șerban Ciocules-
cu, monografistul dramaturgului și de-
săvârșitul cunoscător al vieții și operei lui
Caragiale, nu s-a oprit într-una dintre table-
tele sale din România literară asupra modu-
lui în care silueta spirituală a scriitorului
apare în diferite ipostaze lirice. Acestea vin
să completeze o dată mai mult chipul le-
gendar al scriitorului, acela care a nemurit
cu geniul său ironic și sarcastic boema lite-
rară bucureșteană de la sfârșitul secolului al
xix-lea și de la începutul celui de al xx-lea,
întreținând cu vorbele lui de duh și cu spi-
ritul său necruțător, mereu în vervă și me-
reu în stare de ebuliție, atât pe confrații săi
în ale scrisului, cât și pe mușteriii mitici ai
localurilor bucureștene, cu care se întreți-
nea cu o poftă mereu neadormită și o foa-
me proverbială de conversație. Ca să vă dau
doar câteva exemple din panoplia scânteie-
toare de vorbe nepieritoare iscate de el în
asemenea momente dăruite, voi înșira mai
jos câteva dintre definițiile sale produse cu
diferite prilejuri. Artistul „trebuie să fie băr-
bat, [căci] muzele sunt femei"; gazeta ar fi,
după el, „pâinea cotidiană a opiniei pu-
blice"; gazetarul, „brutarul inteligenței";
„Pentru un român care știe citi, cel mai
greu lucru e să nu scrie"; talentul „e un ac-
cident din naștere; din fericire un accident
rar"; „într-o țară eminamente constituțio-
nală, apa trece, moftangiii rămân", căci
domnia „moftului" e atotputernică: „O,
Moft! Tu ești pecetea și deviza vremei noas-
tre" și, am adăuga noi, și a celei în care
trăim azi.
   Pentru cine urmărește presa vremii, de-
vine foarte limpede că dramaturgul nostru
este una dintre personalitățile importante
ale vieții literare, culturale (prezența la
Junimea, director de teatru), politice (apar-
tenența la grupul conservator-democrat al
lui Take lonescu), publice (prietenia cu
Gherea, prezența gazetărească) și adeseori
obiect de scandal și senzație (procesul
Caion, berar în gara din Ploiești) etc. De
aceea, numele lui poate fi întâlnit adeseori
în paginile revistelor de satiră și umor ale
vremii, unde îl găsim în ipostaze foarte
diverse. Iată, spre exemplu, cum este văzută
starea literaturii noastre la sfârșit de secol
xix: „Venerabilul Hasdeu/Stă la sfat cu
Dumnezeu/ Maiorescu Tit, craidonul/ își
fixează barbișonul;/ Gherea așteaptă-n birt
cu țal, /Trenul mixt de la Predeal./ Pe bu-
toaie, la axize,/ Delavrancea pune vize./
Caragiale la Regie,/ Bea tutun pe veresie./
Iar Coșbuc: vrea, vai de el/ /Să iasă argint
nițel,/Din coroana de oțel./ Vlahuță: minis-
terul /Bacaraua și pokerul; / Și Duiliu
diplomatul,/ Cochetează cu Palatul".
   Și în anii următori, Caragiale se află în
atenția presei literare, în special a celei
umoristico-satirice, mai ales că el șocase
lumea literară prin mai multe abateri de la
normele comune, de onorabilitate, ale vieții

^^5 în oglinda
poeziei vremii
Mircea Popa

mic-burgheze, cum ar fi opțiunea pentru
meseria de berar în gara Ploiești sau prin
implicarea numelui său în câteva procese de
răsunet: procesul de plagiat în care fusese
acuzat de Caion sau procesul de moștenire
al Momuloaiei. în primul caz, o epigramă
apărută în Revista thcatrală din 1893, sub
pseudonimul Fante, spunea: „Toți suntem
într-o părere:/Se conjugă: a bea bere/ S-a
convins și Caragiale/ Că din bere faci para-
le". Atunci când D. Teleor a dorit să scoată
din nou Moftul român, dar fără Caragiale
în redacție, G. Ranetti a găsit de cuviință
să-i adreseze următoarea epigramă: „«Mof-
tul» fără Caragiale/ Apăru în van;/ Se vân-
du doar opt ocale/ Pentr-un franc, unui
băcan". Apoi, în 1902, când cu procesul
Caion, E. Baican i-a închinat următorul
acrostih: „Caragiale-mbată lumea/ Adânci-
tă-n desfătări; /Războind chiar inocența/
Asupra relei purtări./ Glumele lui, perle
scumpe,/ Iad însă, pentru cei bruți./ Ajuns-au
și vor ajunge/ Largi focare, dulci izvoare/
inimilor celor culți!". După ce în 1904
s-a stabilit cu familia la Berlin, presa bucu-
reșteană îi ducea dorul și, ca atare, îi adre-
sa în Eurnica, prin pana aceluiași Ranetti,
care semna Tarascon, o invitație de reve-
nire în țară, unde, în lipsa biciului său ne-
cruțător, relele s-au înmulțit fără seamăn,
iar personajele puse pe căpătuială, cărora el
le-a dat viață, au prosperat neașteptat de
mult: „Hai maestre-n luptă/ Facem cruci
și-amin.'/Jertfește odihna dulce din Berlin!/
Pristanda și astăzi de la steaguri fură,/
Trahanache este tot o secătură/ Cațavencii
calea zilnic ne-o ațin/ Nu-i răbda, maestre,
sau... ia-i la Berlin!"
   în 1908, când Caragiale se complăcea,
participând alături de membrii Partidului
Conservator-Democrat al lui Take lonescu,
la tot felul de reuniuni de partid și întâl-
niri electorale cu publicul din regiunea
Moldovei sau din orașele Pitești, Târgoviș-
te, Râmnicu-Vâlcea, Craiova, Turnu-Seve-
rin etc., același confrate George Ranetti
i-a adresat în Epoca un catren compasiv:
„Caragiale scriitorul,/ Admirabilul artist,/
Ierizeflemisea boborulJNzi e orator takist!"
   în ianuarie 1912, Caragiale împlinea
frumoasa vârstă de 60 de ani și a fost săr-
bătorit peste tot: la București, la Iași, la
Cluj (o serată literară la care a fost anunțat
că va vorbi Emil Isac, fiind anunțată și par-
ticiparea lui Cotruș); la Brașov, unde a fost
prezentat publicului de profesorul Alexan-
dru Bogdan, care, în telegrama ce i-a adre-
sat-o, n-a uitat să-i amintească calitatea de
„brașovean", aducând astfel aminte celor
care uitaseră că mama scriitorului a fost ori-
ginară de la Brașov. Printre poeziile care
i-au fost închinate cu acest prilej este și cea
semnată de Petru Vulcan și publicată în
Universul din București, ziar al italianului
Luigi Cazzavillan, la care a colaborat și
Caragiale multă vreme. Să vedem în ce fel

surprinde poetul calitățile operei literare a
sărbătoritului: „Sunt trei decenii și mai
bine/ Pe când pe-al artei scump ogor,/ Cu
drag ai început să semeni,/ Precum un har-
nic muncitor, / Idei din mintea-ți izvorâte,/
Cu care-o lume ai hrănit; /De-aceea Patria
și Neamul,/ Cu tine pururi s-au mândrit!//
Or, cine-i muncitorul care/ Avu o oră doar
noroc/ Să te asculte și-n extazu-i // Să nu
rămâie-uimit pe loc: /De agerimea minții
tale,/ De minunatele povești,/ Când înși-
rând la adevăruri,/ Veneai cu dor să ne-n-
struiești.// Și vestea ta, prin grai și pană,/
Adânc în inimi ne-a pătruns/ Căci ea din
inimă fu spusă/ Năuntrul cărei stă ascuns./
Al creațiunei noastre geniu,/ Pe care astăzi
îl serbăm/ Și în puterea-i creatoare/ Cu
zâmbet de triumf sperăm.// A limbei noas-
tre frumusețe/ Pictând-o tu, a strălucit,/
Prin prisma marelui tău suflet,/ îndată ce
s-a oglindit./ Prin graiul tău - grăi popo-
rul,/ De viță veche și-nțelept/ Și s-a văzut
cât e de meșter,/ Câtu-i de harnic și deș-
tept.// Maestre, printre admiratori,/ Ce-a-
vură parte să te-asculte/ Și eu avui noroc în
lume/ Să aflu de la tine multe./ Și prin fur-
tunile vieții/ A tale sfaturi îmi răsar/ Cum
s-ar ivi prin ceața mării/ La port, - lumină-
torul far".
   Anul 1912 este cel care marchează în-
mulțirea considerabilă a stihurilor care i-au
fost adresate. O dată, ele au consemnat eve-
nimentul împlinirii vârstei de 60 de ani și,
în al doilea rând, neașteptata sa moarte,
survenită în iunie același an, a atras din nou
atenția asupra lui și a ingratitudinii socie-
tății în care a trăit, datorită căreia a fost silit
să se exileze. Cele mai multe dintre ele de-
plâng numeroasele greutăți pe care le-a
avut de înfruntat în țară, dezamăgirile și
insatisfacțiile cu care a avut de luptat, dar
și structura sa de luptător care a reușit să le
învingă pe toate și să creeze o operă dura-
bilă, pentru care țara îi va rămâne îndato-
rată pentru veșnicie. Dintre multele poe-
zii ce i-au fost închinate cu această ocazie,
ne oprim mai întâi asupra celei apărute sub
semnătura lui I. C. Aslan în ziarul Uni-
versul, intitulată Nemuritorului Caragiale.
Este o poezie în care prezența înduioșată a
celor care-1 deplâng se împletește cu evo-
carea duioasă a omului plin de caldă gene-
rozitate și adânc atașat de soarta celor de
jos: „Și nu mai ești, și ochii tăi albaștri,/
N-or mai sclipi de astăzi înainte,/ Cuvântă-
tori făr’ de cuvinte,/ în orbite-adânciți ca
doi sihaștri.// Nici glasu-ți blând de-acum
n-o să mă-ndemne/ La muncă grea, la
muncă fără pâine;/ Iar râsul tău, din tot
ce ne rămâne,/ De-acum atâtea lacrimi o să-n-
semne.// Târziu de tot ți-am înțeles che-
marea/ Cei ce-am sorbit din zâmbetu-ți
otrava,/Pe-altarul care-ți dete toată slava:/
Te-a răstignit odată nepăsarea!// Dar azi,

8 • APOSTROF

            Cum l-a plagiat

            pe -â



Viorel Cacoveanu

Fiind un an dublu aniversar - Caragiale
să zâmbim într-o amintire... Nu îna-
inte de a mărturisi că, în semn de modest
omagiu, am publicat în acest an un volum
de schițe, momente și povestiri umoristi-
ce intitulat Curat Murdar!, iar ca motto
următoarea epigramă: „Rămâi pe cer de-a
pururi sfânt /Și-al nostru Caragiale / Iar
noi, aicea pe pământ / Eterne haimanale".
Să ne întoarcem la amintirea promisă...
   Cu mulți ani în urmă, înainte de deran-
jul din decembrie, participam la Festivalul
Umorului „C. Tănase" de la Vaslui. Era o
blondă zi de septembrie și mă plimbam prin
oraș, alături de Eugen Simion și Valentin
Silvestru. Cei doi discutau, cu pasiune și în-
cântare, despre genialul nenea lancu. La un
moment dat, Valentin Silvestru s-a oprit
și m-a întrebat:
   - Dumneata n-ai nicio opinie? îți dăm
cuvântul, mai cu seamă că te socotești un
ucenic și un urmaș al lui Caragiale...
   Nu știu ce mi-a venit și, vrând să pun
paie pe foc, cum se spune, am răspuns scurt:
   - Am rezerve mari față de Caragiale I
   - De ce? Cum se poate? s-a mirat
Eugen Simion, zâmbind ușor, convins că
va urma o glumă.
   - L-a plagiat serios, ca să nu zic groso-
lan, pe Eugen lonescu.

   Cei doi s-au oprit brusc, privindu-mă
rece, cu reproș, neînțelegând de ce fac o
asemenea afirmație despre idolul meu și
al for, mai ales că Eugen Simion era și
ploieștean.
   - După părerea mea, Conul Leonida față
cu reacțiunea seamănă leit - parcă le-a scris
același condei! - cu Scaunele lu Eugen
lonescu. E un plagiat!! De ce? Inspirat după
Eugen lonescu, nenea lancu are ca decor o
odaie, tot o familie de oameni în vârstă; și
unii, și alții discută - tot noaptea - despre
nimicniciile vieții, soarta și durerile for;
diferența: conul Leonida și Efimița sunt
ceva mai tineri; și unii, și alții așteaptă să
vină cineva: un orator la lonescu, fata care
face focul la Caragiale; unii vorbesc de un
împărat, nu se știe care și de ce, alții depre
Galibardi; bătrâna lui lonescu îi zice soțu-
lui „puișorule", „îngerașule“, Efimița -
„bobocule"... Neștiind ce să facă, lonescu
își aruncă personajele pe fereastră, și aici e
singura deosebire: Caragiale, mai aproape
de viață, le lasă să trăiască, speriate, neli-
niștite cu umor, așa cum pot. Nu-și dau
„demisia" din... viață, ca ale lui lonescu.
   De aici a început o discuție sobră, rit-
mată, pasionantă între cei doi tovarăși ai
mei de „promonat", cum zice Caragiale în
Meteahnă. I-am ascultat în tăcere și cu plă-

cere, după ce, vorba ceea, pusesem jar pe
foc. Cei doi au acceptat mai mult în tăce-
re presupunerea sau judecata mea. Dar
Valentin Silvestru s-a lansat într-o lungă
apărare și descifrare a umorului lui nenea
lancu. Și a sfârșit cam astfel: „Caragiale a
fost un geniu, care și-a înțeles ca nimeni
altul vremea și concetățenii săi, a răbdat
înjosirile, jignirile ce i s-au adus, deși, une-
ori, a răspuns usturător. Dar mai presus de
aceste dureri, Caragiale a știut exact că,
după moarte, el și opera sa vor avea un
destin cu totul diferit. A fost convins că va
fi iubit, apreciat, că i se vor înălța statui și
un monument spiritual de o măreție
covârșitoare. Vă rog căutați o poezie a lui
intitulată Da... nebun, publicată în 1893, la
doi ani de la respingerea pieselor sale de
la un premiu al Academiei Române. Are
acolo strofe în care spune clar ce destin va
avea. lată-le: «Trec astăzi ignorat prin
lume/ Dar, trainic, las în viitor/ Un semn,
o glorie, un nume/ Acestui imbecil popor/
... Mulțime brută și ingrată/ Cu-a mea cân-
tare nu putui / în viață-mi să te mișc
odată.../ Și-odat’... o să-mi ridici statui»".
Ce previziuni, cât adevăr...
    Un zâmbet, o amintire și poate și un
adevăr!

un Neam întreg îngenunchează/ Și-ndu-
rerat țărâna ți-o sărută,/ Pe ochii stinși, pe
gura ta cea mută/ Pe mâinile ce crucea-m-
brățișează.//E doar simbolul suferinței tale/
Și-al regilor eroi făr’ de cunună;/ Dar
geniul de toate te răzbună/ Căci vei trăi
de-a pururi, Caragiale!"
   La 14 iunie, poetul Oreste semnează în
revista Rampa poezia La moartea lui Ca-
rcgiale, aducând un cald omagiu celui care
a știut să transpună în artă suferința celor
mulți, aceiași care acum îl petrec pe ultimul
drum: „Azi sufletele noastre se învest-
mântă-n jale,/ Căci a murit divinul maestru
Caragiale. / Azi flamura de doliu umbrește
România/ Și pretutindeni astăzi se curmă
veselia.// Priviți-i! în cortegiu tăcut de-n-
mormântare/ Eroii lui la groapă-1 duc cu-n-
durerare!/ Schimbatu-s-a în dramă eterna
comedie,/ Căci pasămite soarta a dat în
nebunie!// Năpraznică mai fuse și lovitura
asta!/ Trăim fatalitatea și chinul din Nă-
pasta\/ Simțim că e o crimă stupidă și ne-
dreaptă,/ Noi toți, crescuți în gluma-i fru-
moasă și-nțeleaptă!// Azi flamura de doliu
umbrește România/ Și pretutindeni astăzi
se curmă veselia;/Azi sufletele noastre se-n-
vestmântă-n jale/ Căci a murit divinul ma-
estru Caragiale!“
   Un alt poet, Constantin Stoika, închina
și el o poezie Lui Care.pieile. în care deplîn-
gea marea pierdere suferită de literatura
română prin moartea dramaturgului inspi-

rat. Ca atare, contemporanii săi simt dato-
ria să-i aducă omagiul lor cel mai sincer:
„Ți-am împletit cu mirt și crini cunună/
Și-aș vrea să-ți împletesc în vers cântare.../
în ritm să prinz accente funerare/ E cum
s-arunci o floare-ntr-o genune...// Ai tăi
te-au îndrăgit la îngropare / Și nu știu
ce-au uitat ca să mai spună?.../ Nu știi? E
lucru vechi, când e s-apună / Atuncea simți
frumsețea unui soare.//Aș vrea să-nghețe
lacrămile toate,/ Ce ți-au vărsat la groapă
bârfitorii!/ S-ar ridica cu ele o cetate...//
Maestre bun! Din lumea ta senină,/ Tri-
mite-le surâsuri... hulitorii, / Oricând gă-
sesc o pată în lumină...“
    Au existat și voci mai puțin importan-
te, care s-au ascuns sub diverse pseudoni-
me, pentru a șarja, în numele celui plecat,
realitățile pe care el le criticase în scrierile
sale. Astfel, un autor semnând Chic publi-
ca în Rampa catrenul Maestrului Care.giale,
țintind să arunce o săgeată spre aspiranții
la glorie fără har: „Rămâi în lumea ta cea
nouă/ Nu căuta-ntre noi să mai cobori
vreodată,/ Ai nărui atâtea glorii și pe cari/
Să le consacri, nu visat-ai niciodată!" Sau
un alt catren de aceeași factură, în revista
Bobârnaci, de la Orăștie, semnat Ardelea-
nul: „Chiar Caragiale însuși/ Doar ne-a
spus-o, cum se știe:/ Mari sunteți voi «arde-
lenii»/ Mari în toate - și-n prostie". Critica
țintește aici dezbinarea politică la care ajun-
seseră ardelenii la un moment dat, prin
lupta de opinii desfășurată în gazetele Tri-

buna și Românul, amândouă apărând la
Arad. Cu toate acestea, pe lângă o mulți-
me de articole omagiale, ardelenii i-au în-
chinat și câteva versuri de iubire și apre-
ciere, din care cităm un singur exemplu,
semnat de Haralamb Călimăr în aceeași
revistă de la Orăștie: „Un geniu românesc
s-a stins/ Și-n clipa mult nefastă,/ Un neam
în doliu stă pierdut/ De jalnica-i năpas-
tă.//Umorul românesc e mut/ Și scrisul i-1
sărută/ Că ne-a lăsat nepieritor/ Scrisoarea
lui pierdută".
   Rândurile de față sunt doar câteva
crâmpeie dintr-un periplu liric mult mai
amplu și mai incitant, care ar trebui urmă-
rit mai pe îndelete și în toate dimensiuni-
le și reverberațiile sale din timpul vieții
scriitorului, dar și după moartea sa, spre a
avea o imagine mai exactă și mai aproape
de adevăr a modului în care s-a produs cin-
stirea marelui dramaturg și a ecourilor liri-
ce pe care le-a stârnit creația sa în timp și
peste timp. De altfel, amator de picanterii
și mărunțișuri literare, cum mă știu, in-
tenționez să realizez la un moment dat o
Lstorie a literaturii române înfrin omenii poe-
tice. Sunt convins că o astfel de întreprin-
dere nu numai că ar avea un ecou critic asi-
gurat, dar ar contribui în chip sporit la
fixarea locului real pe care un scriitor sau
altul îl reclamă spre o situare mai aproape
de prestigiul literar de care el s-a bucurat
atât în timpul vieții, cât și după moarte.

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 9

Scara lui Horia Gârbea


Irina Petraș

Poemele cele noi (Tre-
cutul e o sărbătoare,
ilustrații de Vlad Cioba-
nu, text-cscortă de Nico-
lae Manolescu, București:
Ed. Tracus Arte, 2012, 70
de pagini) ale lui Horia
Gârbea acceptă și ele por-
tretul pe care i l-am schi-

țat în vreo două rânduri prozatorului:
dezinvoltură, expresivitate, încălcare de
reguli și canoane cu o delicatețe inteligentă
a gesturilor iconoclaste, care le transformă
în legitime și chiar elegante licențe. Se mai
adaugă o privire atentă și prietenoasă asu-
pra lumii, căci îngăduința ironică și ustură-
toare se lansează de pe poziția unui relati-
vism de bună calitate, asumând slăbiciuni
și îngustimi ale lumii cu sentimentul
aparținătorului. Nu se amăgește nicio clipă,
dar se joacă molipsitor de-a amăgirea. E un
realist fantast (sau fantasque, ca Respighi,
ziceam). De o vreme, îmi pare mai obsedat
de limite și limitări decât altădată. In tex-
tul scris pentru Colocviul romanului din
acest an, acest lucru se vede cu ochiul liber.
Jocul nu e altceva decât voioasă derogare
de la real, dar se supune și el unor reguli,
are limite și îngrădiri. Ca viața însăși.
Desigur, „numărul de combinații aleatorii
este enorm“, însă „fiecare detaliu în fixarea
cadrului acțiunii și a personajelor limitează
drastic libertatea, doar aparent nemăsurată,
a autorului [...] Nu numai că jocul auto-
rului are strategii foarte limitate, dar el es-
te și de sumă nulă... Tertium non datur^.
Dacă lumea reală e finită și duce inevita-
bil spre moarte, lumea ficțională e altă
lume, aparent liberă și fără limite. Accesul
la combinări și permutări mereu reluate, în
variante care sustrag insul de sub dictatura
lui „o dată pentru totdeauna“, face din
spațiul scriptural o zonă oarecum eliberată
de blestemul existențial al monodromului, o
zonă între în care terțul poate fi inclus chiar
și numai prin experimente în eprubetă.
Neastâmpărul poetului - din nou „vioi ca
un semafor“ - imaginează tablouri vivante,
le trece prin mai multe rânduri de oglinzi
deformatoare, dar și, oarecum, re-forma-
toare, exersează variațiuni pe aceeași temă.
Instrumentarul de dramaturg secretă și aici
decoruri și scenarii și se adaptează din mers
la „nevoia de înnoire“ a vervei sale teatra-
le. Deși tot ce are legătură cu rostul omului
(deopotrivă, sens și rostire) e încă inprogress,
pe cale de a se face și re-face la nesfârșit,
strofa e acum adulmecată de înfiorările
amurgului (pe rîul acela ciudat - „în fieca-
re seară / mă gândesc că / am trăit prea
puțin / și că aș mai vrea să trăiesc [...] / și
niciodată nu aștept / să vină seara / pen-
tru că vine“). Viața e totuși alegere tragică,

iar întoarcerea în trecut - amăgire.
Conștient și exasperat de adevărul unui
enunț precum acesta, să zicem: „Prin unica
mea alegere eu am remis neantului restul
refuzat al posibilităților. înaintarea noas-
tră prin existență generează fără încetare
neant“ (Liiceanu, în jurnal), se dezlănțuie
aproape cu furie în contra direcției unice
a existenței: „nu putem ști / ce se întâmplă
alături / semnele sînt prea puține / ca să
bănuim“; uneori, nici nu vrem să știm:
„am fost pe un lac / și mi s-a părut / că aș
fi singur / vâslașul învârtea încet / o singură
vâslă prinsă / ca o lingură din lemn / la ca-
pătul bărcii / și barca înainta [...] și m-am
bucurat / că nu știu limba / vâslașului și nu
pot / să-l întreb unde mergemA
    Volumul e alcătuit din două cicluri: cum
se anunță o victorie și amintiri din închisoa-
re. Tonul îl dau poemele în trepte, fie sui-
toare, fie coborâtoare. O scam închipuită de
mici scene care răsfoiesc tablouri domesti-
ce pentru a le proiecta apoi în (aproape)
metafizic sau de scene de o rarefiată înălți-
me care conduc pe neașteptate în cel mai
banal cotidian. E ca și cum ar încerca să
împace universul cu mărunta viață ome-
nească prin identificare de asemănări care
să facă posibilă trecerea de la unul la cea-
laltă. Vezi turnul-, „cad dintr-un turn înalt
/ e atât de înalt turnul / că am timp să / re-
trăiesc viața mea / în cele mai mici amănun-
te / nici nu văd pământul / spre care cad /
poate cad spre o apă / ori poate nici nu
există nimic / acolo jos [...] / uneori cred
că nici nu cad / ci mă ridic / spre înaltul
unui turn / nimic nu-mi arată / dacă zidă-
ria aceea / curge pe lângă mine / în jos sau
în sus / poate că stau pe loc / și turnul e cel
care / urcă la nesfârșit“.
    Poemul care dă titlul volumului intro-
duce deja tema variațiunilor: în câte feluri
se moare printre oameni. Personajele din
satul uitat, evocate cu meseria lor, nu cu
numele, putând aparține oricărei generații
de oameni trecători - așadar, tâmplarul,
groparul, bietul popă, toți legați de ritualul
oricărei înmormântări -, au punct de fugă
(la propriu și la figurat) în crâșma lui Va-
sile, singurul legat de viață, nu de moarte.
Dar și acesta zboară, adică trece, ieșind din
tablou. Amintirea, oricât de vie, nu recu-
perează un loc și niște vieți, ci scoate la
iveală trecerea însăși: „tâmplarul îl știi / ții
minte cum bătea el / cuiele în coșciuge din
/ două lovituri cu dosul teslei / intra tot
cuiul nu-1 / mai scotea nici dumnezeu / îl
știi pe tâmplar / ei a îmbătrânit / de nu-1
mai cunoști / abia se mai târăște / până la
cârciuma lui vasile / abia mai ridică paha-
rul / albăstrui cu fundul gros / până bea
cinzeci trece ora / și aprinsul unei țigări /
durează până mâine... “ Aici, pe ochiul de
geam al crâșmei, iscodesc, în treacăt, și al-
coolurile lui Ion Mureș an.
    Istoria cea mare, capricioasă și crudă,
e citită în versuri de poem pentru copii, cu
pitici sau negri mititei, „mesajul“ strecu-

rându-se nebăgat în seamă. în cum se anun-
ță o victorie, primii șase mesageri se pierd
unul câte unul pe drum, în variante ale ră-
tăcirii destinale: „numai al șaptelea mesa-
ger / a ajuns în orașul cel mare / capitala
unei țări mici / și a strigat: am învins / și-a
închipuit o adunare imensă / cu steaguri
fluturând cu el purtat / pe brațe curierul
victoriei // dar cei care s-au adunat / i-au
cerut să arate dovezi / cum numai tu ai
ajuns / cum de ești singurul care știe / nu
ești cumva un dușman un spion [...] oa-
meni buni / credeți-mă că am învins iar
dacă mint / să mă prefacă dumnezeu / în-
tr-o bucată de stâncă // iar dumnezeu / -
cine știe de ce - / l-a prefăcut într-o stâncă
/ o statuie de piatră uriașă / care luminează
noaptea până departe / de parcă ar fi aco-
perită cu foc“. Tot astfel, jocul de societate
amnezic și parșiv, cu oferta aleatorie a
șanselor, în degetul între pilele cărții-, „iar a
venit la mine / bătrânul acela șters / iar
m-am ridicat oferindu-i / locul cel mai bun
/ și am rămas în picioare [... ] iar a venit
la mine / acea femeie frumoasă / cu aerul
ei triumfător / și m-am ridicat / și i-am dat
locul cel mai bun / am rămas în picioare
[...] de aceea am venit azi la voi / ca să vă
ridicați / să-mi dați cel mai bun loc...“
   Excelentă autoanamneza din infirmita-
te, exercițiu de admirație și elogiu discret al
vieții printre cărți: „când merg la o femeie
/ nu mă gândesc la femei / ci la ce a scris
nichita stănescu / despre femei // când am
mers / cu un tramvai obișnuit / prin praga
/ nu prea m-am gândit / la franz kafka și la
zâmbetul lui / obosit pictat pe tricourile /
vândute în stradă / nici la sufletul lui care /
atingea vag pietrele cubice / ale pavajului
/ ci la rândurile lui / virgil mazilescu despre
/ copilăria lui franz kafka // asemenea infir-
mitate / pe care unii / o numesc postmo-
dernism / este de neocolit / nu poți scăpa
de ea / cum nu poți scăpa de moarte“.
   Amintiri din închisoare compune, în 13
episoade cu încărcătură absurd-suprarealis-
tă, parabola captivității. Interpretabilă în fel
și chip, „povestea^ exersează variante ale
recluziunii, fie ea carcerală ori destinală.
Celula e „chiar deasupra mării“, sau „săpată
în zidul gros al clădirii“, sau „săpată în
pământ“, are zăbrele, inutile, căci scăpa-
rea e posibilă doar prin moarte: „Coman-
dantul mi-a dat dreptate... La urma urmei,
zicea, în orice încăpere sînt și lucruri inuti-
le“. Singur, cu încă un prizonier (în celulă
și în ficțiunea evadării) ori cu doi șobolani,
captivul se adaptează, „priveliștea e minu-
nată“, iar descifrarea semnelor cu tâlc amâ-
nată: „Intr-o zi, în rotocolul de pâine am
găsit un bilețel pe care erau scrise trei rân-
duri scurte. Nu le-am putut citi [..] Am
păstrat totuși bilețelul. Cine știe ce mesaj
vital conțineEliberarea de zăbrele, cătușe
și mască nu mai poate fi gustată deplin:
„Când m-au scos, nu pot să zic că a fost
mai rău, dar viermuiala aia de oameni și de
voci m-a amețit. Cel puțin o dată pe oră
mă duceam la budă, mă închideam într-o
cabină și răsuflăm ușurat câteva minute“.
Destinul, hazardul, istoria sunt hărțuite de
poemele lui Horia Gârbea într-un specta-
col grav-mucalit cu incitante culise.

10 • APOSTROF

    Poeme în oglindă

Ștefan Borbely
I* NTREBÂNDU-SE METO-
DIC, în De tranquillita-
te animi, care sunt căile
principale care duc la fe-
ricire în viața unui om,
Seneca enumeră, pe rând,
grija pentru soarta celor-
lați, opusă individualis-
mului egocentric, simpli-

tatea în gând și în purtări, capacitatea de
a întâmpina netulburați provocările desti-
nului și mai presus decât toate acestea -
înaintea tuturor, chiar - înțelepciunea de
a înțelege că viața este doar un „dar" pe
care l-ai primit nu pentru a-1 consuma, ci
pentru a-1 da mai departe, rostul tău în eco-
nomia universului fiind în ultimă instanță
acela al picăturii umile dintr-un ocean
imens, peste care valurile trec, dar nu o pot
distruge, indiferent ce-ar face. Sunt multe
poeme convulsive în jurul nostru, și multă
lume scrie o poezie atroce, provocatoare,
tmii reprezentanți ai generației ’80 excelând
în neliniște nu numai pentru a infirma o
biografie în ultimă instanță rectilinie, lipsită
de traume cu excepția acelora construite, ci
și pentru a prelungi în fantasmă modernis-
mul negativ care ne-a creat, dominat de
absurdul lui Camus, de neantul lui Sartre
și de existențialismul lui Jaspers, toate luate
împreună în doctoratul cu funcție modela-
toare al lui Nicolae Balotă. Când uită de
sine, Mircea Petean scrie la fel, încrâncenat
în grotesc, măcinat de durere și sfâșiat de
coșmaruri pe care nu le poate exprima,
simbolul generațional al sentimentului exis-
tențial negativ care-i încearcă pe mulți opt-
zeciști fiind „fluturele cap-de-mort“, despre
a cărui ocurență se poate scrie o monogra-
fie, intr-atât de pregnantă îi este pregnanța,
asociată tuturor fatalismelor pe care ni le
putem imagina, de la cel istoric, general, la
apocalipsa scrisului ca atare, despre care,
din nou, s-ar putea articula o lucrare de sin-
teză, optzeciștii fiind cu atât mai apoca-
liptici, cu cât scriu sau trăiesc mai mult.
   Numai că vine o vârstă a sedimentărilor
înțelepte - 60 în cazul lui Mircea Petean -,
când multe dintre aceste convulsii dispar,
resorbite fiind într-o apocalipsă de hârtie,
al cărei mentor este Bradburv și actant
orice erou al contraculturii anilor ’60, în
care se cuvenea să lupți cu leviathanul nu-
mit stat, să te-mbraci în haine stridente de
bippies și să murmuri tibetan psihedelisme,
convins fiind că lumea nu e decât o coșme-
lie care se prăbușește vertiginos și inexo-
rabil, luându-ne și pe noi cu ea, în străfun-
duri pe care nu le mai poți calcula. La 60
de ani Mircea Petean s-a sărbătorit editân-
du-și o carte de poeme, Catedrala din auz:
Poeme ligure (Cluj-Napoca: Ed. Limes,
2012), a cărei copertă - la care face referiri
un poem pe care-1 vom cita - nu are deloc
oameni, ci doar un copac înalt și melan-
colic, îngemănat cu promontoriul unui pei-
saj marin cu valuri liniștite, pregătit să în-
tâmpine noaptea în cumințenie și împăcare.
In interiorul volumului se află trei cicluri
de versuri frumoase și sigure pe ele însele,
primele două fiind construite contra-
punctic, Poemele Anei - al treilea - stingând
în cele din urmă toate prăpăstiile, pentru
a sugera oarecum ceea ce Mircea Petean tot

spune de nu știu câți ani în versurile sale, și
anume că secretul echilibrului vieții stă, în
cele din urmă, în șansa de a-ți găsi un suflet-
pereche, mulți neajungând aici sau refuzând
privilegiul, dintr-un individualism excesiv
care poate da și clipe excelente de viață, dar
niciodată comuniune.
   Altfel spus, Catedrala din auz are, în
mod premeditat, o construcție simfonică,
muzicală, pentru a sugera că la vârsta pe
care a atins-o poetul, ritmul lăuntric este
mai important decât contactul auditiv sau
vizual cu exteriorul, imaginile din volum -
câte sunt... - fiind fie onirice, fie prepon-
derent statice, ca și cum cel care le consem-
nează e suspendat mereu în contemplație,
surprinzând fiecare linie sau contur pe care
îl vede ca pe o evanescență aflată la mar-
ginea fragilă dintre existență și moarte. O
moarte liniștită, abia întrezărită, resimțită
ca o epifanie imperceptibilă a eternității; să
nu uităm, când spunem toate acestea, că
Mircea Petean este și unul dintre maeștrii
haikuului autohton, scriind odinioară multe
instantanee în care viața e suspendată cu un
fir de aur deasupra neantului, netemându-
se însă de acesta, ci stabilind cu el un dia-
log esențializat, prin care ființa vieții se în-
trepătrunde cu ființa nimicului cosmic,
împrumutându-se reciproc, definindu-se
prin oglindire.
   Poemele ligure trimit la Genova, unde
fiica poetului s-a stabilit, întemeindu-și o
familie. De atunci - spune Petean - viața
lui se-mparte între preaplinul unui trecut
familial perfect și dorința ca acesta să fie
regăsit în prezentul unor alte dimensiuni,
cea a dorului și nostalgiei: „mi se întâmplă
tot mai des/ să mă duc în bucătărie/ în
dreptul geamului să mă postez// mi se
întâmplă tot mai des - după ce Ștefana/ a
schimbat Carpații pe Apenini/ și Marea
Neagră pe cea Ligură -/ să stau și să mă uit
pe cerul gol/ un pin crescut direct din stân-
că/ își flutură flamura neagră deasupra/ ape-
lor încremenite". „Bătrân răsfățat de copii",
într-o geografie molcomă și așezată, în care
marea scrie pe pietre caligrafii numai de
Dumnezeu știute, poetul se descoperă „îm-
păcat cu sine,/ împăcat cu celălalt,/ împă-
cat cu întreaga lume", ca un „Buddha tran-
silvan", cum se autosurprinde într-un alt
loc, și-n momentul în care - prieten de-o
viață - mă las cuprins de invidie pentru o
liniște pe care nu prea o văd la ceilalți co-
legi de-ai mei (Pantea continuă să scrie „ne-
gru pe negru"...), mă simt obligat să recu-
nosc că Petean a avut curajul de a trăi altfel
decât noi, adică neînregimentat vreunei in-
stituții și eliberat de toate servituțile: și-a
făcut editură, a tot scos cărți și le-a dus de
la un capăt al țării la celălalt cu mașina pro-
prie pentru a le vinde, având și șansa de a
încropi o formație de lucru neverosimilă
prin fețe zâmbitoare și serenitate, designe-
rul editurii, Cristian Cheșuț, fiind, sub
acest aspect, una dintre ființele cele mai in-
credibile pe care le-am întâlnit în viața mea.
   In consecință, primul ciclu al Catedralei
din auz sugerează un epicureism aproape
transmundan, se vorbește în el de „sfârșitul
drumului sordid" al vieții și de „transfigu-
rare" prin vorbă, efectul contrastiv al pier-
derii voluptății scrisului în favoarea volup-
tății rostirii fiind asociat, din loc în loc,
regresiilor în organicismul rural al anilor de
copilărie, viselor nostalgice care întrerup
mici neliniști trăite pe malul Mării Ligure
și, nu în ultimul rând, prietenilor - Ion

Pop, de pildă -, spre care Petean știe să re-
vină ca la un liman fericit. Viața e o tehnică
de dobândire a serenității - spune direct
primul ciclu al volumului -, însă aceasta nu
vine de la sine, ci se cuvine a fi construită,
așa cum clădești carte lângă carte sau cără-
midă lângă cărămidă, pentru a dura în ul-
timă instanță o casă pentru un cămin, așa
cum poetul face în chiar clipa scrierii aces-
tei cronici.
    Ciclul al doilea, intitulat Seara bună, re-
prezintă reflexul negru, spasmodic al pri-
mului ciclu, cronologia celor două nefiin-
du-mi cunoscută, deși este aproape sigur că
marasmul de aici reprezintă un plan inițial,
de pornire, pe care serenitatea primelor ver-
suri îl surmontează. Oricum, de la pagina
39 încolo atmosfera volumului se schim-
bă radical: domină grotescul, terifianța,
neliniștea, apar, foarte pregnant și aproa-
pe insuportabil dacă pornești de la liniștea
aproape suprafirească a ciclului inaugural,
accente acute de durere și de coșmar, ima-
ginile fiind, pe alocuri, chiar mai șocante
decât cele clasice din Hieronymus Bosch:
paricid („fiul își izbește tatăl/ cu tractorul//
apoi calcă peste trupul inert/ cu roata din
spate/ înainte și înapoi/ înainte și înapoi"),
crime abominabile („tata și mama se opin-
tesc/ să-și taie în bucăți fiul/ cu fierăstrăul"),
versuri atroce, thanatice: „sunt poeme scri-
se la morgă/ în camere de tortură/ în locuri
destinate execuțiilor publice/ în cotloane și
unghere de spitale/.../ smoala nopții se
scurge în jgheaburile/ pătate cu sânge".
Imagismul predilect este acela al trupurilor
dislocate, descărnate: cuiva îi crește „gușa
ca la pelicani", un om dorește ca dinții să-i
crească la spate, ca-ntr-un coșmar kafkian,
poetul vorbind de „conviețuirea ca neli-
niște" și de servituțile sale întunecate, întreg
ciclul dând la iveală atât un univers nocturn
schinguitor, insuportabil, cât și incapaci-
tatea poeziei de a-1 exorciza.
    Acesta e, de altfel, mesajul concluziv al
volumului aniversar cu care s-a sărbătorit
Petean, ca „ultim expert în nostalgie", cum
se autodenumește: poemul sau literatura
nu „salvează" nimic, nu pot „mântui"; doar
viața (unora...) o poate face. Acum 40 de
ani, când bovarizam pe băncile facultății, o
asemenea apostazie ne-ar fi făcut să-l căsă-
pim pe cel care o mărturisește. Acum, nu
facem decât să zâmbim, mai mult sau mai
puțin oriental, fiecare după cum îi e pute-
rea. însă, majoritatea dintre noi au trăit o
viață de hârtie, a cărei neliniște s-a meta-
staziat în ființa noastră, de-realizându-ne.
Se vede treaba că Petean a trăit altfel, mai
calm, mai senin și mai împlinit decât mulți
dintre cei cărora le editează azi cărțile, spu-
nându-le sfătos că esențial e de fapt drumul
invers, care duce de la carte la viață, barieră
pe care unii n-au curajul s-o depășească.

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 11

        Sub lupa memoriei


            Liturghii bolșevice: Stalin,
            Cursul scurt și gramatica
            totalitarismului



Vladimir Tismăneanu

Totalitarismul a fostApatologia abso-
lută a veacului trecut. în pofida predic-
țiilor euforice, înfrângerea nazismului și co-
lapsul comunismului nu au dus la extincția
atracției spre formulele de tip totalitar. is-
lamismul revoluționar este o astfel de doc-
trină, creată și diseminată de intelectuali
convinși că au misiunea sacră de a lupta
împotriva modernității liberale, socotită
coruptă, bolnavă, decadentă, perversă, mer-
cantilă și filistină.
   Marele filosof politic Leo Strauss a vor-
bit, în februarie Î941, acum șaptezeci de
ani, despre nihilismul german, patul ger-
minativ al nazismului, dar, în același sens,
putem vorbi despre nihilismul bolșevic și cel
islamist. Cum demonstrează Paul Berman
într-un superb eseu apărut în The New Re-
public (numărul din 18 septembrie 2011),
infrastructura mitologică a islamismului
(ceea ce Alvin Gouldner numea cândva, re-
ferindu-se la marxism, matricea sa paleo-
simbolică) este una totalitară, înrudită cu
aceea a comunismului și fascismului. Scria
Camus și avea deplină dreptate: „Niciunul
dintre relele pe care totalitarismul pretinde
a le remedia nu este mai rău decât totalita-
rismul însuși". Iar Orwell propunea aceas-
tă terifiantă imagine pentru experiența vie-
ții într-un regim totalitar: „Imaginați-vă un
om cu o cizmă peste gură, pentru vecie".
Teroarea și ideologia, o știm de la Hannah
Arendt, se îngemănează în acest nou tip de
politică ce urmărește distrugerea cetățea-
nului, a omului ca persoană morală și juri-
dică. Este de fapt ceea ce Pieter Viereck a
diagnosticat, încă în 1941, scriind despre
rădăcinile mentalității naziste, drept meta-
politică.
   Expresie paradigmatică a mentalității și
practicilor totalitare, stalinismul s-a născut
din leninism, un marxism rusificat, a fost
copilul său legitim. Gramatica mitologiei
staliniste a fost codificată în Cursul scurt de
istorie al Partidului Comunist (bolșevic) al
URSS. într-un regim logocratic, textul ofi-
cial capătă valoare de evanghelie, de reve-
lație divină. în memoriile sale, Dimitri Șe-
pilov, redactor-șef al Pravdei în ultimii ani
de viață ai lui Stalin, apoi ministru de exter-
ne, epurat în iunie 1957, povestește cum
dictatorul petrecea ore în șir examinând
maniacal, cuvânt cu cuvânt, textul mache-
tei unui nou manual de economie politică.
Scrierea unui asemenea manual, spunea
Stalin, este „o sarcină istorică" (Dimitri
Shepilov, The Kremlin Scholar: A Memoir cf
Soviet Politics under Stalin and Khrushchev,
Yale University Press, 2007, p. 25).

   Nu voi obosi să o spun: apariția în ro-
mânește, la Editura Curtea Veche, a trilo-
giei lui Leszek Kotakowski Principalele cu-
rente ale marxismului este unul dintre cele
mai importante evenimente intelectuale din
România ultimelor două decenii. Salut, așa-
dar, consecvența cu care prietenii de idei de
la Obiectiv cultural mențin discuția deschisă
pe un subiect care rămâne, vai, de o strin-
gentă actualitate: natura, dinamica și conse-
cințele radicalismului utopic. Nu cronici de
moment, semnalări grăbite ale unei apariții
editoriale de excepție, ci reflecții adânci des-
pre problema Răului, despre nihilismul
revoluționar modern, despre persistența
seducției totalitare dincolo de reculul (tem-
porar?) al mișcărilor de masă întemeiate pe
organizarea resentimentului social, religios
sau etnic, deci pe ceea ce istoricul Peter
Gay a definit drept cultivarea urii.
   Cursul scurt de istorie al pc (b) al URSS
(Kratkii Kurs) a fost scris de o comisie a CC
condusă de Stalin și din care făceau parte
ideologi de vârf, precum Andrei Jdanov,
succesorul lui Serghei Kirov în fruntea or-
ganizației din Leningrad a partidului, ateis-
tul en titre al partidului și hagiograful pro-
fesionist Emelian laroslavski, precum și
„tinerele speranțe" ale istoriografiei și filo-
sofici de partid, între care Piotr Pospelov.
în chip ironic, același apologet al stalinis-
mului care a fost Pospelov avea să fie unul
dintre principalii autori, din câte se știe,
ai Raportului secret în care, la Congresul al
XX-lea al PCUS, în februarie 1956, era de-
nunțat ceea ce s-a numit cultul personalită-
ții lui I. V Stalin (în rusă, „kul’t licinost").
în cursul pe care îl țin anual la Universi-
tatea Maryland despre ascensiunea și căde-
rea comunismului în veacul al XX-lea, vea-
cul lagărelor de concentrare, al camerelor
de gazare și al religiilor politice cu pretenții
redemptive, discut pe larg semnificația ri-
tualică a Cursului scurt. La Yale University
Press a apărut anul acesta o excelentă carte
a istoricului David Brandenberger despre
statul propagandistic, ceea ce naziștii nu-
meau Weltanschauungsstaat, cu un capitol
special despre geneza Cursului scurt (am
recenzat cartea lui Brandenberger, precum
și remarcabilul studiu „Stalin’s Cult: The
Alchemy of Power" de Jan Plamper, în
numărul din luna mai 2012 al revistei bri-
tanice International Ajfairs).
   Statutul Cursului scurt a fost în mișcarea
comunistă echivalentul celui al lui Mein
Kampf în universul ideologic național-
socialist. în 1941, Mao Zedong îi îndem-
na pe membrii Partidului Comunist Chinez

să trateze acest text drept principala lor
busolă ideologică. Scris în 1938, deci în
anul procesului lui Nikolai Buharin, publi-
cat oficial în 1939, acest curs consacra „ma-
nualizarea" versiunii staliniste a istoriei bol-
șevismului și era de fapt antipodul scrierilor
din exil ale nemesisului lui Djugașvili, Lev
Davidovici Troțki. Stalin citea cu creionul
în mână publicația troțkistă de exil Biuleten
opoziții, ținea în biblioteca sa personală
exemplare cu nenumărate însemnări mar-
ginale și sublinieri din Istoria Revoluției
Ruse, Revoluția trădată și Școala stalinistă a
falsificării. Fără să știe aceste detalii, Orwell
scrie în 1984 despre obsesia lui Big Brother
legată de scrierile adversarului său exilat,
Emanuel Goldstein.
    Finalitatea Cursului scurt era, așadar, ne-
garea cosmologiei politice a bolșevismului
originar, întronarea, fără drept de apel, a unei
istorii ultimative și apodictice, în care fapte-
le erau desfigurate până la extincția completă
a sensului lor genuin. Stilul personal de scrii-
tură al „părintelui popoarelor" era ușor de
recunoscut. Narațiunea stalinistă era impreg-
nată de modelul catehistic, ceea ce o facea de
fapt cât se poate de accesibilă, mai ales în
comparație cu speculațiile abstracte ale lui
Marx și infinitele divagații, aproape imposi-
bil de urmărit, ale lui Lenin, mereu în luptă
cu o fracțiune sau alta.
    Stalin a redactat (istoricul Jonathan Brent
crede că a și scris) capitolul din Cursul scurt
dedicat materialismului dialectic și istoric.
Ceea ce era frapant ținea de codificarea cvasi-
mistică a tezelor lui Engels dmAnti-Diih-
rirg, insistența pe modelul triadic de sorgin-
te hegeliană (teză-antiteză-sinteză), afirmarea
universalității contradicțiilor (abordare dez-
voltată apoi de Mao Zedong) și tăcerea în
jurul celei mai subversive legi a dialecticii
hegeliene, menționată de Marx în Das Ka-
pital, negarea negației ca direcție a schimbă-
rii (faimoasa spirală teleologică). Un alt
punct esențial pentru Stalin era formularea
tranșantă, cu exemple deliberat falsificate
din istoria recentă a URSS, a legii „inten-
sificării luptei de clasă pe măsura înaintării
în socialism", raționalizare și legitimare a
Marii Terori. întreaga istorie a bolșevis-
mului era astfel prezentată drept o schemă
maniheistă, teologică, soteriologică și de-
monologică, culminând în chip „legic și
obiectiv" în dictatura stalinistă, prezentată
drept „forma maximă și desăvârșită a demo-
crației". Se insinua, în filigran, teza „sfâr-
șitului istoriei".

12 • APOSTROF

DOSAR

I. Negoițescu și Gelu Ionescu

Gelu Ionescu



            - portret la 75 de ani



Iulian Boldea

INTELECTUAL DE reală deschidere con-
ceptuală, comparatist cu viziune amplă și
eseist subtil, Gelu lonescu este un „critic de
idei, spirit analitic și speculativ, eseist sub-
til, interpret ingenios al unor capodopere“
(Mircea Zaciu). în Romanul lecturii (1976),
Gelu lonescu explorează modelul epic pro-
teic al romanului, dar și impactul masiv pe
care acesta l-a avut asupra sensibilității con-
temporane, sugerând existența unei viziuni
romanești, a unei tentații a romanului, mai
mult sau mai puțin revelatoare, și chiar a
unei „mitologi i“ sugestive ce a influențat
profund literatura modernă. Faptul că lec-
tura modernității este determinată de un
adevărat cult al narativității, de „imperati-
ve epice“ conduce la concluzia, exprimată
ferm de Gelu lonescu, potrivit căreia „lec-
torul modern poate fi socotit [...] un lec-
tor de romane“. în măsura în care e inte-
resat în mod aproape exclusiv de tramă, de
subiect, de avatarurile actanților, cititorul
de romane „epicizează orice lectură“, alte-
rând, în procesul receptării, „însăși sub-
stanța și structura“ unor texte de diferite
genuri. Cazuri dramatice sunt contamină-
rile unor opere dramatice de acest limbaj al
romanului, după cum cazuri și mai depri-
mante sunt contaminările exercițiilor cri-
tice, atrase frecvent de „romanul operei sau
vieții autorului ei“. Așezarea în penumbră
a operei are ca element corelativ expunerea
în prim-plan a avatarurilor biografiei auto-
rului, biografie „dependentă de valoarea
sau prestigiul operei“, cea care „oferă o
materie epică deseori spectaculoasă, ce are
o valoare în sine“. Mecanismul critic, „teh-
nica de atac, interpretare și stratificare a
valorilor, motivelor, obsesiilor și temelor“
se desfășoară, astfel, în conformitate cu un
set de strategii narative, care conturează o
amprentă „romanescă“ a receptării: „Lectu-
ra [...] își concepe un fel de roman al ei,
sustras din text, sprijinit pe el“. Aserțiunile
criticului impun prin fermitate și precizie:

    suntem fiii romanului [...] și destinul exe-
    gezei nu poate să nu recunoască în el o
    puternică, cea mai puternică înrudire - atât
    prin forma comună a prozei, prin spiritul și
    preocupările pentru istorie și epic, pentru
    psihologie, comportamentul și adâncurile
    umane, prin pasiunea pentru analiză și inter-
    pretare, curiozitatea științifică artistică, pen-
    tru aplicarea structurală către exercițiul inte-
    lectului asupra realității.

în preliminariile cărții sale, Gelu lonescu
trasează o distincție netă între lectum și in-
țehgere. Viziunea critică a autorului e arti-


• Gelu lonescu

culată din predispoziție raționalistă, din
erudiție, dar și din sensibilitatea acută la
inefabilul textului: „Lectorul modern poate
fi socotit, în genere și în datele lui genera-
le, ca un lector de romane. Cartea pe care
o citește - carte ce presupune prin însuși
domeniul abordat și o ambiție sau o tra-
tare literară - tinde, prin obișnuința recep-
tării, să devină sub ochii săi un roman“.
Teoretizările lui Gelu lonescu abandonează,
de multe ori, spațiul arid al conceptualiză-
rii, anvergura pur speculativă, în beneficiul
unor modele și exemple pregnante, al unor
ilustrări pertinente, din necesitate a rigorii
și din vocație analitică. Receptarea valori-
lor și operelor literare reiese din simțul par-
ticularului și din spirit sintetic, ambele plia-
te pe o pregnantă capacitate de a decupa
esențialul și semnificativul dintr-un text sau
context. Un portret al lui Tudor Vianu, tra-
sat în culori estompate de asceza unei ad-


mirații subînțelese, trimite la un posibil
autoportret, prin care se conturează liniile
propriului temperament:

    Cred că Tudor Vianu are și va avea disci-
    poli nu pe cei care preiau ca pe niște clișee
    tehnicile sale de demonstrație, pe cei ce-i
    aud fraza și abordează o viziune formal-
    umanistă, ci pe cei care pot să se supună pe
    sine și știința lor acestei necesități dramati-
    ce a solidarității, a mai măruntei sau mai
    amplei lor voințe de întemeiere, crezând în
    aceleași criterii și înțelegând prin imperso-
    nalitate un stil înalt, necesar și obligatoriu
    (fără a fi unicul) al unei adevărate culturi
    moderne. Intr-o „literatură de poeți“ - cu
    mirifice inspirații și zone de valoare netăgă-
    duită - Tudor Vianu reprezintă cazul feri-
    cit și atât de demn de a fi repetat al unui
    filosof al literaturii.

DOSAR

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 13

Impersonalitatea textelor critice ale lui Gelu
Ionescu nu e rodul unei uscăciuni concep-
tuale sau al unei scriituri ostentativ deta-
șate; e vorba, mai degrabă, de o imperso-
nalitate de viziune și de temperament,
născută, nu construită din artificii de me-
todă. Interpretările aplicate pe text din
această carte sunt interesate de scriitorii
„problematic?¹ (Urmuz, Vinea, Voiculescu,
Marin Preda, Mărquez etc.).
   A doua carte a lui Gelu Ionescu, Ori-
zontul traducerii (1981, ed. a doua, 2004),
circumscrie domeniul lecturii prin grila tra-
ducerii. Intr-o amplă introducere (Câteva
repere), criticul se referă la „locul și rolul
traducerilor într-o literatură¹¹, vorbind „des-
pre valoarea și funcția lor literară în cadrul
unei literaturi¹¹. Dincolo de clarificările teo-
retice necesare, realizate mai ales prin grila
teoriei receptării a lui Jauss, criticul insis-
tă asupra funcției și finalităților traducerii.
Nu lipsesc din carte accentele polemice, cu
atât mai bine-venite cu cât statutul tradu-
cerii e perceput îndeobște ca fiind unul
ingrat:

   Ideea unui protecționism al literaturii origi-
   nale prin limitarea sau ilimitarea traduceri-
   lor este falsă, și prin premise, și prin con-
   secințe. Niciun autor contemporan nu e
   „protejat¹¹ dacă literatura română sau ori-
   care alta e privată de existența unei versi-
   uni în românește a lui Cervantes, de pildă.
   Și, dimpotrivă, valoarea operei literare devi-
   ne mai certă într-o literatură ce cunoaște și
   „și-a însușit¹¹ prin traduceri valorile lumii.
   Protejarea e un argument administrativ care
   poate deveni anticultural și, deci, antipro-
   tector.

Ideea fundamentală a criticului e că „nicio
istorie a literaturii române contemporane
[...] nu va putea ignora locul și rolul tra-
ducerilor¹¹, care determină chiar „modul
cum literatura română [...] se concepe pe
sine atât în acest dialog, cât și în structu-
rile cele mai adânci ale originalității sale¹¹.
Gelu Ionescu realizează, în fapt, conexiu-
nea între „istoria operelor și curentelor¹¹ și
„istoria lecturii¹¹, subliniind rolul traduce-
rilor (alături de operele originale) în con-
figurarea orizontului de așteptare. O idee
pertinentă este aceea conform căreia „con-
curența traducerilor potențează valorile lite-
raturii naționale, chiar dacă silește la anu-
mite revizuiri de înțelegere¹¹, hi viziunea lui
Gelu Ionescu, percepția traducerilor nu tre-
buie să se reducă la stadiul dezbaterilor asu-
pra influențelor, dimpotrivă, trebuie să le
circumscrie ca „act de creativitate¹¹, în mă-
sura în care ele „împământenesc¹¹ mo-
dalități noi de expresie, forme inedite de
frazare a trăirilor. Bine-venită este și in-
cursiunea, temeinic documentată, în isto-
ria traducerilor românești, accentul fiind
plasat mai ales asupra perioadei contem-
porane. Comentariile care ilustrează pream-
bulul teoretic (40 de titluri) sunt interpre-
tări „modernizatoare¹¹, cum scrie autorul,
ale unor opere traduse în limba română, din
Antichitate până în contemporaneitate.
   In Anatomia unei negații (1991), criti-
cul investighează aspecte ale activității lite-
rare a lui Eugen Ionescu dintre anii 1926
și 1940. Investigația e meticuloasă, minu-
țios documentată, inconturnabilă. Criticul
subliniază faptul că opera lui Eugen lo-
nescu are „un profund [...] caracter auto-
biografic și confesiv¹¹, astfel încât „critica,


poezia, proza, pamfletul, eseul nu erau alt-
ceva decât oglindiri, fragmente ale unui
jurnalC Ipoteza lui Gelu Ionescu, aceea
că „scrierile românești¹¹ nu sunt decât „di-
latări ale unui jurnal¹¹, este ferm și minuțios
demonstrată. Substanța autobiografică a
operei eugenionesciene este grefată pe o
concepție autenticistă, din care rezultă ideea
că literatura nu e decât „o tehnică, o con-
venție, ceva acceptat, general, uniformi-
zant¹¹. Pentru că jurnalul este „punctul (sau
genul) cel mai apropiat de sinceritate¹¹, cri-
ticul presupune că „Eugen Ionescu a dorit,
a sperat [...] să scrie un roman-jurnal¹¹, ast-
fel că, „la nivelul strict literar, Eugen lo-
nescu este... un romancier ratat¹¹. Sunt ex-
plorate constantele tematice și expresive ale
acestui segment al operei lui Eugen lo-
nescu, subliniindu-se însă și acele trăsături,
direcții, teme ce se vor regăsi, dezvoltate,
duse la desăvârșire, în creațiile de maturita-
te. Criticul reînvie, în paginile sale dense,
substanțiale sub raportul informației, sobre
și echilibrate, contextul literar al epocii, cir-
cumscriind, cu intuiție și rigoare, operele
ionesciene în cadrul curentului de idei care
a marcat tinerețea scriitorului. Mizând pe
ideea continuității de atitudine și stil, criti-
cul semnalează constantele personalității lui
Eugen Ionescu („obstinația perpetuă de a
fi un disident, incapacitatea structurală de
a adera la o mișcare, la un curent sau la
orice altă formă de constrângere, liber
acceptată sau impusă¹¹), considerând litera-
tura de început a viitorului mare dramaturg
mai ales din perspectiva dimensiunii sale de
document al unui temperament artistic:

    Toată „lircrarura“ tinereții lui Eugen Ionescu
    este un document - nu numai pentru că el
    a voit-o astfel, dar pentru că prin ea autorul
    nu a reușit să se sublimeze, să-și ascundă
    imperfecțiile și obsesiile, să-și mascheze un
    fond ultragiat și torturat, în care regăsim
    ceva din destinul crizei unei generații.
    Tangențele dintre viața și ideile sale și ale
    altora sunt multiple [...]. Căci pentru orice
    curios al literaturii care a citit câteva dintre
    operele și a aflat câte ceva despre viața și
    cariera lui Eugen Ionescu, faptul că atât
    opera cât și autorul au avut un destin para-
    doxal constituie aproape o banalitate.

Atitudinea de frondă, de negare a tradiției
anchilozate sau a tiparelor convenționale
reprezintă argumentul cel mai elocvent al
legăturilor dintre literatura începuturilor și
cea a maturității creatoare. Desigur, Gelu
Ionescu nu supradimensionează producția
de tinerețe, subliniind că „anticipări strict
literare nu sunt foarte multe¹¹, chiar dacă
cele care există „nu sunt neimportante¹¹.
Edificând „biografia unei deveniri¹¹ (Lau-
rențiu Ulici), Gelu Ionescu investighează
dialectica actului de creație al autorului lui
Nu, scriitor pentru care cuvântul e intole-
rabil prin convenționalitatea lui, iar litera-
tura, ca sistem de convenții, e negată în
numele libertății totale de creație și de
reacție estetică și etică a scriitorului:

    oroarea față de fixare - gândul că fixarea
    înseamnă moarte (temperamental omul pare
    a oscila violent între luciditate și patimă,
    între blândețe și delir) ne descifrează în bună
    parte evoluția acestui scriitor. Chiar creațiile
    sale dramatice sunt niște istorii ale disoluției.
    Până și limbajul a intrat în acest mecanism
    care a fost declanșat mereu de neputința de
    a se consola cu ceea ce este, în limitele con-
    diției umane. Ceea ce domină și a dominat


    literatura lui Eugen Ionescu este o extraor-
    dinară capacitate de a naște surpriza, de a
    fi detașat de previzibil, o tehnică a iscării ei,
    structurală de fapt conștiinței omului.

Excursurile de aspect conceptual, de mai
accentuată generalitate, sunt urmate cu
consecvență de numeroase incursiuni ana-
litice. Criticul conturează un portret via-
bil al „tânărului¹¹ Eugen Ionescu, reliefând
ideea continuității, chiar paradoxale, ce va
fi o constantă a scrisului eugenionescian,
împreună cu o fertilă tradiție a rupturii.
    Cărțile de aspect autobiografic ale lui
Gelu Ionescu (Ccpacul din câmpie, reluată,
cu modificări și adăugiri, în Covorul cu scor-
pioni) sunt revelatoare pentru însușirile sale
de memorialist sensibil atras de freamătul
timpului revolut, de reculul memoriei în
trecut, de abstragerea conștiinței în fața
adevărului propriului destin. Demn de toa-
tă atenția este, cum observă Matei Căli-
nescu,

    sensul permanentului efort al lui Gelu
    Ionescu de a-și menține mărturia în margi-
    nile adevărului, așa cum 1-a perceput eul lui,
    fără pretenții și (în măsura posibilului) fără
    iluzii, controlându-se mereu și relativizân-
    du-și punctul de vedere, recunoscând posi-
    bilitatea unor ipoteze sau opinii diferite, fără
    a renunța însă nicio clipă la convingerile lui
    cele mai profunde. E admirabilă etica abți-
    nerii de la generalizări (totdeauna facile),
    modestia metodică a discursului - cu atât
    mai mult cu cât bănuiesc, la acest autor, o
    alternanță între un mare orgoliu și o mare
    îndoială de sine.

Cu toată încărcătura afectivă ce se ghicește
în spatele cuvintelor și imaginilor, autorul
își asumă o frazare directă, un ton al evi-
denței nemediate și al sugestivității adevă-
rului spus dintr-odată, fără ocol sau nuanță
falsificatoare. E vorba, cum s-a observat, de
o „miză a exactității, urmărită cu orice risc¹¹
(Daniel Cristea-Enache), care pune între
paranteze orice exces de afectivitate. Mircea
lorgulescu observă, de altfel, că

    memorialistul nu stă să se-ncurce în subti-
    lități și nuanțări suspecte de bizantinism,
    detestă ocolurile, merge direct la țintă.
    Atitudine nu lipsită de unele riscuri. Foarte
    sever cu provincialismul, ruralismul, dupli-
    citatea culturii române și, în genere, cu
    defectele reale sau imaginare ale românilor
    înșiși, Gelu Ionescu este astfel de părere că,
    involuntar, geniul lui Caragiale ar fi „suge-
    rat unui întreg popor acomodarea cu pros-
    tia, viciul și mișelia¹¹.

Saturat de informație, „îmbătat de esențe
[...], cărturar ultrasensibil¹¹ (Gh. Grigur-
cu), posesor al unei scriituri ce refuză cu
fermitate emfaza sau imprecizia, cultivând
totuși mobilitatea privirii și deschiderea
ideatică, Gelu Ionescu e un critic literar
care fascinează prin subtilitatea notațiilor și
prin performanțele speculative, prin siste-
matica unei gândiri care, fără a abuza de
taxonomii, de încadrări categoriale, reușește
să construiască o viziune sistematică, uni-
tară, coerentă cu privire la operele sau auto-
rii comentați.


14 • APOSTROF

DOSAR

Epistolar I. Negoițescu -

Gelu Ionescu

Schimbul de scrisori cu I. Negoițescu
(decembrie 1982 - ianuarie 1984) -
mai bine zis monologul său pe care îl între-
rup de cîteva ori - datează din lunile în
care, amîndoi, luam hotărîrea de a nu ne
mai întoarce în țară. Mie norocul mi-a zîm-
bit, pentru că Vlad Georgescu, un vechi
prieten, mi-a oferit postul de redactor la
Europa Liberă. Nego a trecut prin momen-
te dificile și din punct de vedere material,
mai ales după încetarea colaborării sale cu
Deutsche Welle și BBC, adică după mutarea
sa la Miinchen. într-o situație similară era
(așa cum reiese din aceste scrisori și din cîte
îmi amintesc) și Emil Hurezeanu, care „ale-
gea - și el - libertatea“. Cu toții îi aștep-
tam, în vizită, pe Doinaș și Irinei... Și dia-
logam cu Parisul „Ieruncilor“ - dar mai ales
ne erau aproape, foarte aproape, Ion Vianu
și Matei Călinescu.
   Dacă în acest mic epistolar intervine atît
de des tema singurătății este pentru că aces-
ta era sentimentul nostru dominant, căci -
deși eu aveam familia care venea către
Germania - singurătatea intelectuală, izo-
larea și lipsa prietenilor, a dialogului și
ambianței lumii literare bucureștene ne erau
comune. Și foarte apăsătoare. Textele sînt
concludente - recitindu-le pentru această
publicare (ele țin de „arhiva desțărării“ scrii-
torilor, atît de bogată în mărturii aproape
identice ca „stare“, neliniște - chiar despe-
rare, din cînd în cînd), recitindu-le deci, îmi
dau seama că ele au o încărcătură de docu-
ment și nu sînt simple comunicări, chiar
grave, între buni prieteni. (Poate că cineva,
cîndva, va aduna toate aceste semne de
nedespărțită-despărțire a celor care, scriitori
fiind, au revenit cu „textul“ lor acolo de
unde plecaseră-fără-să plece.)
   Pentru amîndoi, acel „acolo“ reprezintă
locul unde există, „se face“ literatura ro-
mână, așa cum se putea face și cit se putea
face. Româna lui „î din a“ nu ne atrăgea: nu
despre gramatică era vorba, ci despre numă-
rul mare de veleitari și nechemați care cre-
deau că numai literatura (sau pseudolite-
ratura) exilului e cea reprezentativă, cea
„adevărată“; în consecință, erau destui care
credeau că Nego, eu, Matei Călinescu și toți
ceilalți eram „pseudocomuniști“ și deci
nepublicabili în puținele și slăbănoagele
reviste mai mult-sau-mai-puțin literare din
emigrație - excepțiile sînt cu atît mai ono-
rabile; ele sînt bine consemnate și analiza-
te de Florin Manolescu în Enciclcpedia sa.
Unde „vocile“ din exil aveau, în parte, drep-
tate, era în punctul de vedere al libertății de
exprimare. Pe asta am învățat-o, toți cei ple-
cați, mai repede sau mai încet - dar am
învățat-o, mult înainte de 1989.
   Ce și cît a fost valoros în literatura emi-
grației române din anii ’40-’90 a fost sau
e pe cale de a fi recuperat, din cîte știu.
Trebuie recuperat, nu numai pentru între-
girea hărții unei literaturi, ci mai ales pen-
tru istoria felului cum se gîndește și s-a gîn-
dit în mediile elitare românești.

    în ceea ce-1 privește pe Nego, el face
referiri la cîteva proiecte literare: mai întîi
la o carte despre Dostoievski - la care lucra
de mult. Din păcate, a abandonat proiectul
- ceea ce a rămas a fost numai un proiect
publicat în revista Secolul 20, nu mai știu în
ce număr și în ce an; cred că ar merita
retipărit - îmi amintesc că l-am citit la apa-
riție cu foarte mare interes.
    Mai este vorba despre o revistă literară
pe care ar fi proiectat-o Paul Miron și S.
Damian, o revistă care i-ar fi fost încre-
dințată. (Cred că se căutau sponsori, cum
se spune acum, și nu prea se găseau.) Nu
mai țin bine minte amănuntele - ceea ce a
reușit, pînă la urmă, Negoițescu au fost
cele cîteva suplimente literare ale revistei
Dialcg, publicația lui Ion Solacolu (sfîrșitul
anilor ’80, începutul anilor ’90).
    în sfîrșit, opțiunea sa definitivă pentru
redactarea unei istorii a literaturii române
la care el s-a oprit și căreia i-a consacrat

• I. Negoițescu. Foto: Radu

ultimii săi ani. Un mare efort - și, din păca-
te, ajungînd la un rezultat inegal. De fapt,
cred că atît de originala sa vocație de cri-
tic literar nu era la largul ei în istoria lite-
raturii. Era pariul său, eu nu l-am sfătuit
să-l facă. Dar asta e o altă problemă. Și
ideea sa, conform căreia această istorie ar
trebui citită la microfonul Europei Libere,
era discutabilă: nimic mai antiradiofonic
decît lectura unor astfel de texte prea sub-
tile și adresate, cel mult, cîtorva sute de
ascultători răbdători; dar lecturile chiar
s-au făcut și Nego a putut fi ascultat citin-
du-și fragmente din cartea sa.
   în fine, consider că publicarea acestor
scrisori este un omagiu adus acelui extraor-
dinar simț al prieteniei pe care Nego l-a
avut - așa cum știu (din ce în ce mai) puți-
nii care s-au bucurat de el.
■
Gelu Ionescu
mai 2012

DOSAR

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 15

[1]

Koln, 19 dec. [1]982. Dragă Gelu, azi am
primit prea scurtul dar decisivul tău mesaj
din Paris. Decisiv, fiindcă foarte bine ai fă-
cut întreprinzînd în sfîrșit pasul tragic-sal-
vator! Te felicit pentru fetița ta - chiar acum
vreo săptămînă ți-am trimis la București,
unde te credeam, o felicitare. Mesajul tău
este însă prea eliptic, fiindcă aș vrea să știu
pe larg cînd și în ce condiții ai plecat din
România; ce faci și ce perspective ai pe aces-
te meleaguri. Spui că ești sfîșiat... înțeleg,
dar nu perfect. în definitiv, ai scăpat din
groapa îngrozitoare, unde chiar dacă ți se
pare că ai lăsat carieră și prieteni, totuși
mediul acolo acum instalat distruge și anu-
lează valoarea carierelor și prieteniilor. Ce să
facem dacă suntem fiii unui popor și nefe-
ricit dar și mizerabil, și în același timp fiii
unei epoci de asemeni - pretutindeni - ne-
fericite și mizerabile, cu deosebirea că aici în
Vest civilizația proprie mai respiră și le per-
mite membrilor ei să respire, ba chiar să mai
guste uneori, aproape toți, și bucuria vieții.
   Eu, după cum știi, am intrat în al patru-
lea an de cînd am părăsit, pentru o obișnui-
tă escapadă occidentală, România. Spre no-
rocul meu, căci cu firea mea sinucigașă,
n-aș fi supraviețuit teribilelor încercări de
acum, mai cu seamă că nici nu sunt în stare
să țin capul plecat. Deși m-au ajutat oa-
meni binevoitori, norocul ce l-am avut (ne-
sperat, neplănuit) de a putea să-mi prelun-
gesc cu anii șederea aici îl consider o
intervenție divină în destinul meu: Dum-
nezeu s-a îndurat să-mi mai îmblînzească
soarta. Dar să nu crezi că provizoratul con-
tinuu, lipsa perpectivei materiale (la vîrsta
mea! - am trecut de 61), singurătatea teri-
bilă în care trăiesc, o izolare adeseori ase-
mănătoare cu cea din anii de închisoare (să
mă ierte Dumnezeu pentru această vorbă
exagerată, însă totuși exact așa trăită), toate
acestea să nu crezi că nu mă apasă îngro-
zitor. Măcar mă simt liber și demnitatea
mea umană nu este batjocorită de nimeni.
Bineînțeles am tot sperat că moare sau cade
de la putere nebunul și condițiik din țară
vor fi mai suportabile moral, măcar așa
cum au fost cu vreo cinci ani în urmă, și
mă voi întoarce. De aceea n-am rupt defini-
tiv punțile. Toate semnele sunt însă că nu
mai avem de ce să ne facem speranțe pen-
tru acolo (aș vrea și de la tine amănunte în
această privință). Bursa mea, în cadrul că-
reia țin cursul la universitatea din Miinster,
mai durează pînă în octombrie 1983. Nă-
dejdea mea arzătoare este că această bursă
se va mai prelungi și pe 1984. Dar dacă
nu? Și dacă da, totuși ce va urma după ter-
minarea prelungirii? Căci n-o să-mi dea ni-
meni burse la infinit! Dacă cer aici azil poli-
tic și-l obțin, asta încă nu-mi dă dreptul la
echivalarea unei pensii. Ce-o să fac deci, ce-o
să lucrez ca să-mi cîștig existența, acum
cînd sunt pe calea spre vîrsta de 70? Și apoi
încă și încă, teribila singurătate. Uneori,
afară de ziua de miercuri cînd călătoresc
la Miinster, nu văd pe nimeni... Dacă n-aș
lucra ca un nebun (pentru mine!) de dimi-
neața pînă noaptea și dacă n-aș avea muzică
la radio, probabil că aș înnebuni. Atît deo-
camdată. Scrie-mi pe larg. Te îmbrățișez cu
toată dragostea nego

p.s. In 27 dec. mă duce [Edmund] Pollak
cu mașina la Viena, unde vreau să-l văd pe
Hurezeanu și mă întorc la Koln prin 7-8
ianuarie.

    Dacă vii încoace, poți locui la mine și te
pot hrăni!... [adaos marginal]



[2]


Koln, 21 dec. 1982 Dragă Gelu, mă reped
să-ți scriu iar, mai întîi ca să te anunț că nu
mai plec la Viena și că deci poți să-mi răs-
punzi de îndată. Pollak pleacă la Budapesta
și astfel mă lua cu el la Viena, dar între
timp a fost o mare spargere în vecini și
soției lui îi este teamă să rămînă singură,
așa că rămîn și eu cu ea (ca de obicei),
să-i țin de urât! - asta la reședința lor uriașă
de la țară, în Derkum (nu departe de
Koln). Ca să îți dai seama cit de singur mă
simt: așa cum m-a bucurat enorm ilustrata
ta, mă bucuram teribil să-l revăd pe Hure-
zeanu la Viena - și cînd am aflat că nu mai
pot realiza acest plan, am plîns ca un co-
pil!... De fapt n-am „dor de țară" - n-am
știut niciodată ce e asta -, dar mi-e mai
mult decît dor să stau de vorbă cu prie-
teni buni „de acolo". Nimeni aici nu te
poate înțelege ca cel de „acolo". Cu bunul
meu prieten Nemoianu duc cea mai activă
corespondență, de ani de zile, uneori e
aproape săptămînală*, dar și el tare s-a mai
americanizat, chiar Europa o privește...
prin telescop. Calitatea mea de bursier și
„pașaportar român" (deși precară și oricînd
gata să se răstoarne în „azil politic"), adică
de om care tot așteaptă (zadarnic) să de-
vină totuși posibilă o întoarcere, mă face să
mă simt mereu de „acolo" și dc>ar provizo-
riu aici - deși, așa de izolat cum trăiesc eu
aici, că nici din țară nu mai știu aproape
nimic (n-am ziare, reviste, scrisorile sunt
rare, tîrzii și... eliptice), nici de la Paris mă-
car nu am vești, iar ziarele, franceze ca și
germane, le evit, căci mi-e greață de poli-
tică; îți închipui deci cum se organizează
oribila mea singurătate. Probabil că e o
existență foarte nesănătoasă: tu nu o vei cu-
noaște, căci ești mult mai tînăr decît mine
și... nu ești singur!!! Te rog încă o dată
scrie-mi despre tine detailat și dă-mi vești
despre Doinaș, despre cei de „acolo". Te
sărut cu drag

încă o dată: bine ai făcut?'și te invidiez. îți
aduci aminte conversația noastră în parcul
Herăstrău, ultima?


* de la el mai aflu cîte ceva din țară sau de
la Paris!... [notă marginală]



[3]

31.12.1982
        Dragă Nego,
   Iți răspund aproape imediat la cele două
scrisori ale tale; aproape imediat pentru
că nu am dispoziție de scris decît cu inter-
mitențe, pentru că de 4 zile este aci Ion și
Ioana [Vianu], cu care mă văd zilnic la
prieteni, în turneu, pentru că mai scriu și
altceva, adică texte sub pseudonim, deo-
camdată, pentru Free Europe. O iau pe
puncte.
   Am reușit să capăt pașaportul după o
alergătură, insistențe și amenințări de 3 luni
cerînd să plec la un colocviu la Geneva un-
de eram invitat de Andre Reszler, prietenul
lui Ion, și pentru a participa la (închipuita
de mine) sărbătorire a lui lonesco la Paris
cu ocazia a 70 de ani; nu-mi dădeau niciun

răspuns. DR [Popescu] mă tot amina, așa
că am făcut un memoriu la actualul secre-
tar cu cultura, foarte țîfnos; de fapt mi-au
dat drumul pentru că sperau să fac ceva
spre a îmbunătăți relațiile cu lonesco, un
fel de mică garanție a unor oarecari liber-
tăți. La Geneva am avut un oarecare suc-
ces, dar au început chinurile: ce fac? Acasă
nu m-am căsătorit și n-am recunoscut copi-
lul special pentru că Alexandra avea, din
iulie, aprobarea de emigrare - și sper ca, cu
ajutorul lui Dumnezeu, să plece amîndouă
spre America la sfîrșitul lui ianuarie. îți
imaginezi cîte frămîntări am de aproape un
an! De mai multe ori am vrut să renunțăm,
să rămînem în România - dar tot de atî-
tea ori, de mii de ori mi-am spus că e o cri-
mă să oprești un copil care poate trăi în-
trecga viață, de la început în Occident. Apoi
mi-am zis că dacă toate vor ieși ca în pla-
nul făcut, atunci e norocul copilului - care,
în paranteză fie spus, va fi botezat dumi-
nică 2 ianuarie, în religia romano-catolică,
ca și maică-sa și bunică-sa și după dorința
mea cea mai vie.
    Aici am găsit minunați prieteni care au
insistat să rămîn, dar care vorbeau cu toții
despre dificultățile de a găsi un post. Vienii
au fost extraordinar de afectuoși, în special.
N-aș fi rămas - nu poți porni în lume dacă
ai 45 de ani, un copil de cîteva luni și o lip-
să de perspective ca aceea pe care o cunoști
dacă nu ar fi intervenit din nou soarta cu o
foarte serioasă ofertă pe care trebuie, din
motive pe care ți le voi putea explica peste
puțin timp, să nu o divulg; te rog să nu
te superi! Astfel că am cerut azil politic la
Paris, am rupt legăturile cu Alexandra pen-
tru a menaja plecarea apropiată, toate legă-
turile fiind ținute prin fratele ei care e aci.
Am senzația că totul s-a făcut peste mine,
formă explicită a destinului; sigur că mai
urmează multe probleme, dar ele țin de o
nouă, altă etapă a vieții mele, în fața căreia
sînt, cum zice Ion, încă în stare de șoc.
    Asta e istoria, faptele. Restul, subtextul,
e teribil: sîntem obligați să luăm drumul
exilului - de unde și sfîșierea. Dragă Nego,
noi nu putem fi decît „de acolo" unde nu
e numai viața noastră, dar e însăși esența ei
- limba, profesia, vocația, sufletul. Dar
„acolo" e, cum știi, îngrozitor datorită fap-
tului că degradarea morală se întinde ca
pecinginea, poate fi văzută cu ochiul liber,
pe fețele oamenilor. O mizerie materială
și morală enormă și, mai cu seamă, o lipsă
totală de speranță. După părerea mea nu
criminalul e esența, va dispare într-o zi, du-
pă ce ne-a furat 15 ani, ci fenomenul dis-
trugerii unui popor, după părerea mea aflat
în pragul desnaționalizării; a fost compro-
misă orice idee națională, orice sentiment
al valorii. Pe scurt, între anul cînd ai plecat
tu și noiembrie 1982 e o imensă diferență
în rău. Degradare în proporție geometrică.
    Pe de altă parte, nu sînt oare acolo toți
prietenii noștri, oameni de valoarea și cin-
stea lor? Ei cum rezistă, cum vor rezista și
continua să scrie atîtea lucruri excelente?
Cultura română nu o vom face noi ci ei,
noi oricum vom deveni marginali odată cu
exilul și dublu marginali - față de românii
de acasă și față de cultura în care, țara în
care existăm - fizic și spiritual. Tu ai o ope-
ră în spate, eu nu - situația nu e identică...
în fine, iată numai o mică parte din sume-
denia de gînduri ce-mi fac. Și dacă, să zi-
cem că voi face într-o zi, sau cu intermi-
tențe, ceea ce au făcut Monica și Virgil,

16 • APOSTROF

DOSAR

crezi că asta are o semnificație, o posteri-
tate, un rol?
    Mă întrebi de Doinaș - ce-ți pot spune
este că-1 vedeam mai rar și mai rece; s-a
schimbat, a devenit mai retras, mai puțin
combativ, se apără ca să reziste. Irinei e me-
reu bolnavă, [Doinaș] e preocupat de asta
- cred că ea e atît de înspăimîntată de tot
ce se întîmplă încît îl ține din frîu. Costi
săracul, dincolo de durerea lui, e o mare
deziluzie - manipulat de DR cum vrea el, o
mămăligă, în fond. Uniunea e condusă de
4 securiști - și e cam anulat restul. Mano-
lescu și lorgulescu - în mare progres - sînt
cei mai activi membri ai opoziției. loani-
chie [Olteanu] stă cuminte ca să nu-1 dea
afară de la Viața [românească} - se strecoa-
ră. De altfel, asta e deviza - și toată lumea
așteaptă alt moment.
    Cît despre provizorat... văd că ăsta e re-
gimul de viață al lumii, al exilați lor nu mai
vorbim!
    Dragul meu, ți-am scris destule, voi re-
veni - mai întreabă-mă ce te interesează și
scrie-mi și tu căci îmi face o imensă bucu-
rie. Azi e ultima zi a anului; la mulți ani,
sănătate și succese, să dea Dumnezeu un an
bun pentru toți, eu am mare nevoie, să dea
și o zare de speranță bietei noastre țări și
tuturor prietenilor noștri. Te îmbrățișez cu
drag, al tău ,


A .             •    • A
P.S. Cred că îh primăvară voi veni in Ger-
mania și desigur și pe la tine. Poate te preo-
cupi puțin și de vreo șansă profesională și
pentru mine. Mi-e foarte dor de tine - și
sigur că-mi amintesc de ultima noastră dis-
cuție din Herăstrău...


[4]

Koln, 13 ian. 1983. Dragă Gelu,
întors de la Derkum am găsit scrisoarea ta
mult așteptată, dar a trebuit mai întîi să fac
față unui curier copios adunat în cursul va-
canței, iar ieri m-am călătorit la Munster,
să-mi reiau activitatea universitară: deși nu
pot spune că mă amuză grozav, poate și
fiindcă nu dispun de public interesant, am
început să constat cu uimire, că în condiții
normale, în România, aș fi fost un bun
profesor, fără a mă bîlbîi și chiar vorbind
liber, stăpîn pe curgerea și organizarea
spontană a ideilor. Dar, așa, de nevoie pro-
fesor căci mă obligă bursa, am intrat zile-
le astea în panica și tremurai perspectivei
de a-mi pierde acest profesorat „esențial-
existențial“: au început amicii mei să lucre-
ze la formele de prelungire pe 1984 a ac-
tualei burse și nu este deloc sigur că treaba
va reuși! Cum n-am de gînd să mă întorc
în țară (deși tot cu gîndul ăsta am trăit, că
pleznește monstrul și într-o atmosferă mai
respirabilă să mă întorc, la prietenii, la lite-
ratura și biblioteca mea - doar asta am iz-
butit în parte să suplinesc aici, adunînd
enorm de multe și excelente cărți), firește
că sunt plin de griji: dacă tu, care de fapt
ești încă tînăr, te consideri totuși „bătrîn“
pentru o altă existență, ce să zic eu, care
sunt într-adevăr bătrîn pentru așa ceva. Da-
că nu mai primesc bursă (și doar nu sunt
bursele nesfîrșite!), mie îmi trebuie pensie...
Chiar și în groaznica singurătate în care tră-
iesc, ca să trăiesc trebuie să dispun de mij-
loace materiale, oricît de modeste. Din pă-
cate emigrația română e mult prea redusă

numeric, fără tradiții solide și neînsemnată
în sine, ca să ofere unui scriitor bătrîn picat
în exil mijloace onorabile de a-și cîștiga
existența în cadrul ei sau al relațiilor ei.
Numai politica oferă ceva posibilități. Cu
Emil Hurezeanu, care e provizoriu student
la Viena, ca bursier al Blandianei - Herder,
duc activă corespondență pe tema actuală
și tragică, fiindcă bineînțeles și el ar vrea s-o
prelungească, dar ca bursier, ca să se poa-
tă întoarce apoi „acasă“. Băiatul e realmente
foarte dotat și ca poet și ca critic-eseist,
extrem de inteligent și de fin. Eu îl sfătuiesc
cu vehemență, fiindcă e atît de tînăr și me-
rituos, să rămînă aici in orice condiții. I-am
atras atenția că trebuie neapărat să renunțe
la ideea de a continua a fi scriitor de limbă
română (la nevoie, să renunțe pur și simplu
a fi scriitor), căci nu cunosc niciun caz încă
de reușită, în sensul continuității: toți emi-
granții se împalidează (dacă rămîn în limba
română) sau pier pur și simplu, dacă n-au
mare chemare, ca cele cîteva excepții fai-
moase, schimbînd limba. Chiar și vechii
emigranți, care aici au continuat a face lite-
ratură română cînd, în stalinism, în Româ-
nia, nu se mai făcea deloc, au evoluat în
cele din urmă spre acea limbă artificială,
sterilă, anacronică, chiar cînd e corectă încă
(și vai, nu mai e totdeauna!) pe care eu o
numesc limba română a lui î din a (dragă
Gelu, te rog nu mă demasca în privința
acestor idei, căci îmi atrag ura tuturor emi-
granților și doar aproape sigur între ei voi
trăi de acum înainte). Tragicul adevăr este
că - și sunt convins că ești de acord cu mi-
ne, fiindcă mai cu seamă din cauza aceas-
ta te declari „cu inima sfîșiată“ - tragic este
faptul că literatura română adevărată și vie,
de bine de rău, tot numai acolo, în țara le-
proasă și pestilențială se poate face. Fiindcă
aceia sunt mulți și însăși cantitatea le con-
feră calitatea esențială și elementară a vieții.
O viață insuficientă, mînjită, gîfîită, ago-
nică, dar încă vie. Literatura română de
aici, liberii, are ceva de seră: ea nici nu pro-
fită de libertate. Nenorociți! din țară, sub
catastrofala și mutilanta opresiune, au mai
mult contact cu libertatea, prin fisurile,
găurile, mărunte și penibile, ale opresiunii.
Dar trebuie totuși să fugi, să scapi de acolo,
ca să-ți păstrezi demnitatea de civilizat, care
pentru indivizi de teapa noastră e echiva-
lent cu demnitatea de om. La dracu cu lite-
ratura, chiar și vie, autentică, dacă mi-e
profund jignit omul din mine! Bineînțeles
că eu tot cu literatura, în limba română, mă
îndeletnicesc, în ciuda efortului inuman de
a mă adapta mentalității culturale actuale
de aici, nu în sensul de a-i aparține, ci de
a o înțelege perfect, de a o respira firesc.
Dar mi se rupe inima de jind cînd mai pri-
mesc cîte o carte de versuri sau eseuri sau
chiar o proză curată a vreunui tînăr autor
din țară. Aș putea spune chiar că încerc un
sentiment de invidie. Și chiar cînd biblio-
grafia universală a tînărului e deficitară,
lacunară, dintr-odată descopăr că poate fi
și brusc surprinzător de interesantă și mai
ales direct, corect și creator de actuală!
    Te sărut, dragă Gelu, și aștept rînduri-

p.s. am primit^ești de la Ștefăniță Reg-
man, care s-a stabilit la Lisabona...

[5]

                           24 ian. 1983
        Dragă Nego,
   Sigur, nu pot spune decît că ai perfectă
dreptate căci gîndesc aidoma ție pînă la
amănunt! Și în ceea ce privește pe Hure-
zeanu, și în ceea ce te privește - îmi dau
seama foarte bine de situația ta - și, mai cu
seamă în ceea ce scrii despre emigrația ro-
mânească. Evoluția celor vechi e, așa cum
spui, palidă, marginalizată față de realita-
tea literară românească din țară, dar și față
de cea a țării în care trăiesc. Literatura și
limba lui î din a este minoră și nesemnifi-
cativă; să nu știe oare românul ce să facă cu
libertatea? Atît de îngrozitor și irecupera-
bilă să fie tragedia poporului nostru? Pe de
altă parte îmi spun că mulți mai mulți oa-
meni valoroși au venit acum, în ultimii 10
ani și că poate va fi altceva. îmi pun și pro-
blema mea - căci nu voi putea exista în
afara acestei limbi și literaturi, pînă la
sfîrșit. Ce trebuie să fac? De ce să mă apuc?
Știi bine cîte îndoieli am cu privire la valoa-
rea literaturii noastre - rareori am găsit un
acord atît de exact cu un altul decît cu tine;
să mă ocup în continuare de această lume
literară mărginașe, inegală, incapabilă să
iasă din provincialismul ei? Dar oare pot
face aci altceva - dacă n-ai vocația celor
mari? Ce se va întîmplă cu Matei [Căli-
nescu], Sorin [Alexandrescu], Nemo [Vir-
gil Nemoianu], Toma [Pavel] și alții - cu
tine, în varianta rămânerii aci și despărți-
rii totale? Să iau o catedră de română sau
să pornesc pe drumul Monicăi, desigur,
foarte important, deși am mari rezerve și
de gust și de intransigență? Cum să exist ca
scriitor român de calitate, cum cred că sînt,
cum să rămîn în contact viu cu literatura de
acasă? Jurnalul? - nu este decît un palea-
tiv - Matei și Nemo țin; Ion este și el fră-
mîntat de aceleași probleme căci trebuie, în
fond, să revii după o moarte - dacă mai
poți reveni și dacă are un sens. Invidia ce o
ai pentru atîtea cărți de acasă e normală -
și eu o am tocmai citind cărțile ce le-am
luat; cum să rămînem vii, să contăm - chiar
dacă oficialitatea nu ne-o va permite. Iată
la ce mă gîndesc nopțile - și nu o dată îmi
spun că trebuia să mă întorc pentru acea
parte din mine care nu se ratase încă și care
nu știu dacă nu se va stinge aci. Pe de altă
parte...
   Ce știi de la Doinaș? Mă bucur pentru
Ștefăniță Regman - nu cred că va fi un lite-
rat însă - poate mai bine pentru el. Cred că
și Sami [Damian] e în situația noastră - cît
despre Hurezeanu, și eu cred că nu trebuie
să se întoarcă, cu orice preț literar. în fine,
aștept să te aud din nou, te sărut, scrie-mi,
iubite prieten - și blestemat fie comunis-
mul și ticălosul ce ne-a alungat! /j >.

                               I ¹
                               X.

[6]

Kbln, 7febr. 1983. Dragă Gelu, tocmai pri-
mesc scrisoarea obișnuită de la Nemoianu,
care între altele îmi comunică părerea des-
pre ultimul număr din „Limite“ și zice că
„numărul e bun“. Sigur că e bun, fiindcă
nu poate fi mai bun, fiindcă de fapt nu
poate „fi“ - chiar dacă poezia Angelei
Croitora e normal de bună. Săptămîna tre-
A


DOSAR

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 17

cută, la Miinster, un audient al cursului
meu, care e preot catolic (ciangău din
Moldova) și familia din țară l-a abonat la
R.\omâma\ literală. Contemporanul șiScin-
teia (vezi că există destui care nu pot rupe
complet, care mai sunt sensibili la legătura
ombilicală), m-a invitat la el să mă trateze
cu „mămăliguță" și vin de Tîrnave, procu-
rat la Miinchen (de altfel foarte gustos și
fără a da dureri de cap...). Acolo am văzut
ultimele numere din R. [omânia | literată (ce
nu văd cu anii). Mi-a venit să vomez. Deci
cum și ce să alegi: între „Limite", care e
„bună" și R.[omânia] Ut. [erară| care te face
să vomezi?
   Tu zici: deoarece emigrația a sporit con-
siderabil în deceniul din urmă, vor apare
poate noi perspective. Dar ce te faci cînd
ești nevoit să constați că un tip așa de stră-
lucit ca Matei se împalidează pe românește?
Dar cum sunt oare poeziile lui Caraion aici
(și de abia emigrat)? Dar cum este toată
activitatea lui dezmățată (în România i-a
rămas o operă literară de marc poet, chiar
dacă și acolo omul a fost penibil)? Dar oare
cum apar eu aici „pe românește" - că alt-
fel nici nu este de conceput? Am publicat
de vreun an sau doi o poezie în Limite și
m-am speriat constatînd că m-am molipsit
și eu de icter de la ceilalți!* N-am niciun
chef să public în nenorocitele reviste din
țară, n-am nicio poftă să public în reviste-
le românești din emigrație. Problema în-
toarcerii sau neîntoarcerii mele în România
nu mai are nimic de a face cu mine ca scrii-
tor. E doar o problemă dc supraviețuire fi-
zică și morală. încă n-am văzut scriitor ro-
mân în emigrație care să nu apară ca o biată
larvă. Excepție face Mircea Eliade (care se
continuă impasibil pe sine, fără consecințe
pentru destinul literaturii române) - ce-i
lipsește lui Eliade este patima ca suferință
pentru Dumnezeu și contra diavolului care
tronează biruitor în Răsărit: talentul lui i-ar
fi ajuns, dacă ar fi fost un combatant ca
Leon Blov. Excepție fac de asemenea Mo-
nica Lovinescu și Virgil Ierunca - aceștia
din urmă din păcate prea mărunt politici
(poate fiindcă măruntă e România), deși le
recunosc - numai lor cu adevărat din toată
emigrația de limbă română - importanța de
opozanți. Ei sunt singurii adaptați în rolul
de emigranți literari activi - dar ce a cîștigat
din asta literatura română? Cu tot talentul
lor, cu tot condeiul lor care i-a împins spre
publicistică - or, cultura mare nu se face cu
publicistică! Vai, dragă Gelu, în ce nisipuri
mișcătoare ne scufundăm!... Ultima ta scri-
soare mi-a făcut o mare bucurie: îmi era
teamă că cealaltă scrisoare a mea, atît de
descurajatoare, te va fi decepționat și indis-
pus. M-am bucurat - ce tristețe! - că m-ai
înțeles și aprobat. Te-am simțit atît de
aproape, în aceste probleme care pe mine
mă chinuie de ani de zile, de cînd viețuiesc
aici... fără speranță. Tu știi, ca toată lumea,
că eu lucrez la „Dostoievski". Dar poate nu
știi că sunt foarte ambițios, că această carte
trebuie să fie o operă foarte importantă
despre mine și lumea, epoca mea, ori să nu
fie deloc. De aceea, treaba este grea și
enorm de plină de răspundere. Poate voi
reuși, poate nu. Trebuie să mă coc bine pe
dinăuntru și pe dinafară. Eu simt că încep
să mă coc, dar asta încă nu ajunge: trebuie
să devin incandescent!
   Deocamdată, așa cum ți-am raportat,
tocmai mă încurc în tema: mi se aprobă

bursa pe 1984 sau nu? căci mi s-au înain-
tat actele spre dezbatere. Cît de creatoare
este starea asta de incertitudine și provi-
zorat, îți închipui. La vîrsta mea. Și ciudat,
mă apucă dorința să intru într-o paranteză,
să scriu un studiu complet despre Agârbi-

ceanu... cel valabil. Valabilul Agârbiceanu
și valabilul C. Stere, cred eu, sunt singurii
scriitori români care ar putea interesa Oc-
cidentul - dar nu lua prea în serios cuvin-
tele „ar putea interesa Occidentul".
Te sărută cu dor z\
* și atunci Nemoianu a âfecis: „poezia ta
dan Limite e bună!" [adaos marginal]



[7]

Dragă Nego,
A trecut exact o lună de la ultima ta scri-
soare - și iarăși am întîrziat cu răspunsul,
prins de diverse treburi și evenimentul tre-
cerii prin Paris al Alexandrei și fetiței, acum
în America: iată-ne pe toți în cealaltă parte
a lumii - să vedem mai departe ce se va ale-
ge din părinți, pentru că pentru copil e
foarte bine. Din nou despre scrisoarea ta,
sînt de acord cu tot ce spui - probleme ce
mi se par evidențe tragice și irezolvabile;
cum să fac a evita capcanele - cea a jurna-
lismului, pe care voi fi obligat să-l fac, ca
să trăiesc; cum să nu devin o larvă, cum
să nu mă politizez excesiv etc. înțeleg foar-
te bine ambițiile tale în raport cu cartea
despre Dostoievski - poate dă Dumnezeu
și o să ai tihna și puterea de a o scrie.
   între timp am dat un interviu la Free
Europe, Monicăi și lui Virgil, va fi difuzat
vineri 11 martie pe post; îmi voi face o co-
pie să o am și să o asculți și tu - sînt foar-
te curios de părerea ta. De altfel, cred că
voi veni la Miinchen pînă la sfîrșitul lunii -
și intenționez să trec pe la tine 2-3 zile, da-
că se va putea. Cum nu ai telefon, cum să
facem? Să-ți trimit imediat o ilustrată, să-ți
dau telefonul unde voi sta? Suni tu la San-
da [Șora], care va fi în curent? Probabil că
voi sta la ea sau la Vlad Georgescu. Vin
pentru angajare și ca să-mi caut casă. Ce să
fac, dragul meu, e oricum o soluție de trăit
- poate că, plecînd din România am și mu-
rit ca scriitor - voi încerca să desmint aceas-
tă tragică soartă - să vedem dacă voi reuși,
dacă se va îndura Domnul de bruma mea
de talent. Am mai scris diverse cronici lite-
rare despre Vartic, Zaciu, Mircea Martin
- și o mare, dură înjurătură la Paul Geor-
gescu, care se va difuza ulterior. în fond,
toate scrisorile lui Matei și Ion sînt la fel de
preocupate de aceleași probleme cu ale noas-
tre - și cum ar putea fi altfel? Nu-mi scrii
nimic despre Doinaș, nu ai vești de la el?
cînd vine? Ce e cu Hurezeanu? Dă-mi un
semn repede, ca să putem pregăti detaliile
venirii mele în Germania. Dacă ai posibili-
tatea, telefonează-mi la numărul 541 2330
unde stau, mai nou, dar adresa corespon-
denței nu mi-am schimbat-o, e prea com-
plicat. Scrie-mi, dragul meu, cu aceeași sin-
ceritate - numai așa merge comunicarea
reală, adîncă. Te sărut și aștept veștile tale

W83


[8]

Koln, 9 martie [1 ]983. Dragă Gelu, mă bu-
cur enorm de perspectiva revederii, de
aceea îți și răspund îndată după primirea
scrisorii tale. Eu acum sunt în vacanță lun-
gă - semestrul de vară începe abia la sfîr-
șitul lui aprilie. Dar din 25 martie pînă în
15 aprilie voi fi la Derkum, unde voi păzi
imensul căsoi al lui Pollak (ei pleacă pe 2
săptămîni în Israel). Dacă vii la Koln pînă
în 24, mă prinzi aici (bineînțeles te găz-
duiesc), dar dacă vii după 25 martie, te pot
găzdui în Derkum, și în acest caz te pot
aștepta în gară la Bonn (dacă vii de la Miin-
chen). Hurezeanu* a fost la Miinchen să
vorbească cu Vlad Georgescu (l-a recoman-
dat Ierunca și l-am recomandat și eu), și cu
această ocazie i-am plătit drumul să vină și
la mine, la Koln, căci mi-era mult dor să
vorbesc cu el. M-am zbătut degeaba, în
scrisori, să-l conving să rămână în Vest: de-
barcase la Viena deja ferm decis să nu se
mai întoarcă „acasă"! în orice condiții, la
sfîrșitul bursei, adică în iunie, va cere azil
politic. Mi-a citit un lung poem de „des-
părțirea de țară", scris la Viena, care m-a
impresionat. Parcă iar mi-a revenit un pic
de speranță că totuși, prin astfel de tineri,
s-ar putea înviora emigrația literară (teamă
mi-e însă că totuși îmi fac iluzii deșarte).
Doinașii vor veni abia prin mai sau iunie -
din cauza problemelor de pașaport. Am
vorbit cu el la telefon acum vreo lună: ei
vor sta o lună la Koln, una la Freiburg și
una la Heidelberg; desigur vor merge apoi
și la Paris. Eu tremur de zor, căci prelun-
girea bursei pe 1984 e foarte problematică.
Dacă n-o primesc, înseamnă că spre toam-
nă va trebui și eu să cer azil politic. In ciu-
da fiorului care mă prinde gîndindu-mă la
vîrsta mea înaintată, firește că altă soluție
n-am. Decît să mă sinucid în România, du-
pă întoarcerea acolo, mai bine mă arunc
aici în gol. Dragă Gelu, te rog trimite-mi
urgent dactilograma marelui tău interviu,
îți închipui ce mult mă interesează! Și ține
strîns legătura cu mine, ca să nu ratăm în-
tîlnirea noastră atît de așteptată! Telefonul
la Derkum este 02251-54432 (zeroul se
utilizează numai în interiorul Germaniei).
Te sărut cu dor z\_
A ■      -     0 ,
p.s. acum îmi pregătesc cursul din semes-
trul ce vine, „Aspecte ale romanului româ-
nesc" - și mă chinui cu „Istoria ieroglifică"
a lui Cantemir (bineînțeles că o fac numai
de dragul meu!)**

p.s.2. Regmanii își îndeamnă copilul să ră-
mînă în Portugalia și se pare că lui îi e cam
frică: m-au rugat și pe mine să-l insist!

* mi-a spus el că ai fost angajat la Europa
Liberă [notă marginală]
** la seminar mă ocup de prozatorul
Mircea Eliade [notă marginală]




[9]

Koln, 26 mai [1]983 Dragă Gelu, e adevă-
rat că am întîrziat cu răspunsul la prima
ta ilustrată, dar am tot așteptat revista ce ai
promis că mi-o trimiți, ca să-ți mulțumesc
(i-am cerut-o și cumnată-mi-i, însă ea mi-a
răspuns că mi-o trimiți tu: de unde a dedus
asta, habar n-am! - probabil - gândesc


18 • APOSTROF

DOSAR

totuși eu - fiecare din voi și-a zis că o tri-
mite celălalt și astfel am rămas păgubaș...),
în orice caz, așa cum ți-am spus cînd ai fost
aici, nu vreau să te pun la cheltuială, și
aștept să-mi fie expediată contra ramburs.
Să știi că nu e doar un capriciu, dar real-
mente am nevoie de material documentar
pentru dosarul meu, în vederea azilului
politic. Căci, iată, momentul acela sosi! Am
fost acum cîteva zile la Bonn și am vorbit
cu avocatul, care zice că voi reuși, dacă îmi
organizez bine dosarul politic. De altfel, ca
să înaintez toate formele, aștept mai întîi să
sosească Doinaș (au trecut trei luni de cînd
a solicitat pașaportul), ca nu cumva să-i fac
vreun rău, dacă se află ceva înainte de ple-
carea lui din țară: de aceea te rog și pe tine
să fii absolut discret - in afară de Ierunci să
nu spui nimănui. Foarte curînd intenționez
să merg la Miinchen să mă sfătuiesc cu
Vlad Georgescu și Anneli Gabanyi, în
vederea documentului de ruptură cu patria
lui Ceaușescu (poate va fi un interviu cu
Gabanyi, în Die Welt sau Die Zeit, cum mai
făcurăm împreună în 1977, dar de astă dată
violent politic, bineînțeles). Și în această
împrejurare, ce deschide un nou capitol în
viața mea, mi-e încă o dată foarte penibilă
singurătatea și izolarea în care mă aflu în
Koln, neavînd cu cine mă sfătui. M-am și
gândit ca în decursul lunei septembrie să
încerc să mă mut la Miinchen, dacă pri-
mesc acolo o locuință. Inutil să-ți spun că
tu ești punctul 1 de atracție: aș învia! Nu
are de fapt niciun rost să mai rămîn în
Koln, căci la 1 sept. încasez ultima bursă -
aproape sigur! (ceea ce înseamnă și sfîrșitul
„carierei universitare^ la Munster), iar
locuința actuală trebuie s-o părăsesc la 1
oct. cel mai tîrziu. Avocatul mi-a spus că,
îndată ce solicit oficial azilul, deci înainte
de rezolvare, mi se plătește chiria la locuin-
ța pe care însă eu trebuie să mi-o găsesc și
care bineînțeles să nu fie ceva... somptuos!
Te voi ruga deci, după ce te instalezi în
Miinchen, să te interesezi și tu de o lo-
cuință pentru mine, dacă bineînțeles ideea
că vom locui în același oraș nu te oripi-
lează. Voi ruga și pe Mariana [Șora] și
Sanda [Șora] etc.
   Te-aș ruga apoi, să întrebi pe Ierunci
dacă există vreo posibilitate de a obține,
pentru dosarul meu, conform cererii avo-
catului, date exacte despre referirile la mine
în presa franceză (Le Monde etc.), cînd am
protestat în cadrul Conferinței Uniunii
Scriitorilor (cea dinainte de 1977), cînd
„m-am sinucis“ în 1974, cînd am fost ares-
tat sau amenințat, în 1977. Poate are cine-
va dintre români vreo arhivă generală în
acest sens, unde o fi și locșorul meu. în ce
privește persoana mea, desigur că la Bucu-
rești am propria mea arhivă, dar Bucu-
reștiul... e acolo! Și eu sunt aici...
   Nemoianu n-a sosit la Miinchen, la data
prevăzută, căci n-a primit viza germană.
Probabil vine cu întîrziere. Despre Hure-
zeanu nu mai știu nici eu nimic: ultima
veste, o ilustrată din Salzburg.
   Dragă Gelu, te sărut și iartă-mă că am
încărcat această epistolă cu atîtea din bie-
tele mele probleme ordinare.


               U

• I. Negoițescu

[10]


Koln, 30 mai 1983. Dragă Gelu, azi am pri-
mit revista și îți mulțumesc. Sper că și tu ai
primit scrisoarea mea, cu faptele esențiale
anunțate. Sunt într-o tulburare extremă,
mai cu seamă că n-am putut să mă sfătu-
iesc, în privința procedurii, cu prieteni
apropiați ca tine sau ca Ieruncii. Și sunt
dezorientat fiindcă am trăit atît de mulți
ani aici izolat, fără niciun fel de contact cu
treburile din țară: nu ajunge să știi că e în
general rău acolo... Va fi cu totul altfel
însă, dacă o să-mi reușească mutarea la
Miinchen. Cred că nici ție n-o să-ți strice
apropierea mea. încă nu știi ce greu o să-ți
fie într-un oraș ție atît de străin. Totuși, pe
românește, Parisul e altfel... Mie îmi apare
ca o minune, să mă aflu în același oraș cu
tine. Cu cit mă gîndesc la anii de totală sin-
gurătate din Koln, cu atît mă trec fiori de
groază. Bineînțeles, nu uit avantajul tău
enorm, de a avea o familie!
         Te sărut

[11]


Koln, 16 iulie 1983
Dragă Gelu, ești desigur la curent că sosiră
Doinașii: dormiră mai întîi pe paturile tale,
la mine, apoi se aranjară într-un apartament
propriu nu departe de aici. Ei veniră la o zi
după ce plecară soții [Eta și Nicolae] Boe-
riu. Dacă nu ți-au scris încă, îți vor scrie,
căci le-am dat adresa ta. Sper că tu ești
acum împreună cu familia ta și deci având
toate motivele de a te simți fericit. Eu, aici,
chiar dacă prin absurd aș avea motive de
a fi fericit, nu pot, căci bîntuie intermina-
bil caniculă îngrozitoare, terfelind și nopți-
le. Asta îngreunează și viața și lucrul (făcui
totuși deja două emisiuni literare pentru
radio Londra).
   Bineînțeles că mai aștept vești de la tine.
Trebuie să întreținem corespondența cit
mai ne aflăm la distanță, căci după ce mă
voi muta la Miinchen, adio!... ne va înghiți
telefonul.
   Te pup și urez cel mai înflăcărat bun
venit copilelor tale!
CI⁰

DOSAR

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 19

A
[12]

Koln, 12 at.g. [1]983
Dragă Gelu, te rog să nu fii supărat pe mi-
ne că la telefon eram așa de agitat, dar din
cauza tuturor ghinioanelor ce mi s-au adu-
nat (tărăgănarea Die FP^/t-ului, obligația de
a părăsi actuala locuință la 1 oct.: curat ghi-
nioane, căci în ambele cazuri putea prea
ușor să fie invers) - și în general a proble-
melor de viitor, am devenit cam nervos. Iți
mulțumesc pentru adeverința trimisă și care
am s-o utilizez cu spor. Mulțumește-i din
partea mea și dlui Stoenescu. Doinașii au
plecat ieri spre Paris (prin Freiburg) și se
întorc sîmbăta viitoare, cînd vor locui la
mine. Am lucrat destul de bine patru cro-
nici literare pentru B.B.C. Problema impor-
tantă de viitor este însă: unde ne vom
publica producțiile literare, căci Limite apă-
rînd rarissim nu poate încăpea decît infimă
parte din ceea ce noi și alții ca noi (prin noi
înțeleg tu, Emil și ego) putem produce.
Meditează și tu, meditează dragă Gelu: să
căutăm pe Mecena!
        Te sărut

u

[13]

Koln, 26 sept. [1]983
Dragă Gelu, pentru că scrisoarea ta este o
capodoperă de interpretări greșite, mă gră-
besc să-ți răspund chiar în ceasul în care am
primit-o, deși aș fi preferat ca ea să conțină
vești despre tine* (eu te iubesc și persoana
ta mă interesează): cum de atîta timp nu
mi-ai mai scris, credeam că ești ocupat în
familia ta și n-am vrut nici eu să te mai
plictisesc pînă cînd te liniștești. Să fiu supă-
rat pe tine? dar de ce, Doamne? în afară de
iubire și prietenie (crezi că noi doi, aici mai
cu seamă, am putea să ne permitem să ne
jucăm de-a prietenia? ca și cum dacă mă
supăr pe tine, mă îndrept spre alți prieteni,
că e plin Bucureștiul, și tu idem...) nu am
pentru tine decît recunoștință că mi te arăți
permanent devotat și săritor la bietele me-
le probleme. Iar țîfnă, de ce? Crezi că am
înnebunit? Sigur că i-am scris lui Vlad
[Georgescu], doar că n-am considerat
oportun să-i mulțumesc, că n-aveam de ce
și desigur el însuși s-ar fi mirat și s-ar fi
întrebat că ce m-a apucat... L-am anunțat,
fiindcă am crezut că-1 interesează, că am
cerut azilul, și totodată i-am spus că sper ca
spre primăvară, cînd voi putea să mă mut
la Miinchen, să reluăm colaborarea. Nici
nu l-am rugat nimic, cum nici pe tine nu
te-am rugat nimic concret în legătură cu
eventuala mea colaborare laEunpa libem.
Deci și în acest caz, nu aveam de ce să su-
gerez ceva Monichii. în scrisorile pe care
le-am schimbat cu ea sau cu Ierunca n-a
fost vorba niciodată și sub nicio formă
(aluzie) de colaborarea mea la voi sau cu
ei. Poate s-o fi mirat că nu solicit colaborări
și că nu sugerez nimic. Adevărul e că deo-
camdată sunt prins pînă peste cap cu cola-
borările literare la BBC și Deutsche Welle, la
care m-am grăbit să fac față, căci îți închi-
pui ce importanță are pentru mine venitul
pe care mi-1 oferă aceste două surse. In ce
privește ispititoarea poveste cu Istoria lite-
raturii române, vestea n-am discutat-o decît
cu Doinaș și Nemoianu, care au avut feri-
cita idee, de mine primită cu entuziasm (de

fapt, ca să restabilesc adevărul istoric, ideea
au avut-o inițial - și independent unul de
celălalt - Irinei și Matei Călinescu). Asta ar
presupune o emisiune lunară, confortabil
retribuită, care să mă degajeze de o parte
din celelalte colaborări actuale. Totul depin-
de de înțelegerea lui Vlad pentru importan-
ța in sine (nu numai în mine) a acestui fapt.
Este el oare omul care să poată vedea clar
așa ceva? Este el în mod util conștient de
rolul pe care trebuie să-l joace în emigrație?
    Dragă Gelu, de ce te ții așa de distanțat
de mine? - acuma încep eu! De ce nu-mi
mai scrii nimic despre problemele tale, des-
pre preocupările tale? Ce e cu Emil? De
ce e atît de necăjit? Sper să-l văd săptămî-
na viitoare, cînd va veni la mine, coborînd
de la Hamburg. Mi-a scris Dinu Flămând
din America (după cum știi, a fost în două
rînduri la mine) - iar eu am scris (vorbit)
despre volumul lui de versuri Starea de ase-
diu, care e excepțional de bun și foarte cu-
rajos, la BBC.
Te îmbrățișez, te sărut


* scuză lipsa de logică formală [notă mar-
ginală]



[14]

Koln, 16 oct. [1]983 Dragă Gelu, îți mulțu-
mesc de preocuparea ce o ai cu mine. Pro-
punerea ta este nu numai prietenească, dar
și extrem de ispititoare. Din păcate deocam-
dată nu pot să-mi permit nicio altă cola-
borare în afara celor de la BBC și Deutsche
Welle, care îmi iau tot timpul - ca să le fac
față*. Am refuzat-o din același motiv și pe
Monica: îmi oferise tocmai colaborare per-
manentă la emisiunea ei „Teze și antiteze“.
După ce mă voi muta la Miinchen (pro-
babil în februarie), voi căuta să mă degajez
de Deutsche Welle (BBC mă interesează,
căci se pare că e din ce în ce mai ascultat de
intelectualii din țară) și voi fi deci mai liber
- atunci vom mai discuta despre această
problemă. De altfel sper să ne revedem mai
curînd, căci pe 10 nov. sunt chemat la Zim-
dorf, pentru Azil și voi hălădui cîteva zile
în Miinchen. Te-am lăudat într-o emisiune
- dar pe drept cuvînt! Te fericesc că ești
acum cu familia. Te îmbrățișez nego

p.s. de la ambasada română primesc mereu
chemări să mă prezint pentru prelungirea
vizei...

* acum chiar, în afara colaborărilor uzuale,
mi-a cerut BBC-ul și un mare interviu poli-
tico-cultural [notă marginală]


[15]

Koln, 17 nov. [1]983

Dragă Gelu,
povestea cu revista [Paul] Miron - Sami
[Damian] e din păcate numai o veche po-
veste (o știu de vreo patru ani) și Sami cu
Ujică de fapt își puneau toată nădejdea în
mine - deci trebuie să ne îndreptăm spre
alte zări.
   Ziua petrecută la voi a fost minunată
- ai o soție grozavă și o copiliță delicioa-
să, dar desigur tu ai vrea să te invidiez pen-
tru locuință...


   îți anexez fotocopia scrisorii ce o găsii
aici la sosirea mea - expediată din Miin-
chen la 10 nov, cu adresa bătută la aceeași
mașină. Mă așteptam la atari amenințări
sau chiar puneri în practică. Drumul meu
e însă neabătut.
        Ta îmbrățișează

u

[16]

Koln, 3 ian. 1984
Dragă Gelu, sper că ai primit pachetul cu
textele mele pe care le făcui pentru BBC și
D.W. și pe care tu le-ai dorit (cînd fui ulti-
ma oară la capitala bavareză), precum și
scrisoarea cu „va urma“. Ca să respect pe
acel „va urma“, îți anexez încă 2 texte
proaspete. Despre Dobrogeanu-Gherea am
scris după cartea împrumutată de la tine.
Z. Ornea scrie mizerabil, dar am tăcut asu-
pra stilului său, căci mă interesa prea mult
tema și în general evit a lovi în foștii
tovarăși de breaslă.
   Doinaș vine iar în primăvară - de la Pa-
ris la Heidelberg și probabil și în Miinchen.
în ultima săptămînă a lui februarie voi fi și
eu desigur deja mutat în acest oraș.
               Cu drag /A ..-Lu?



[17]

Koln, 19 ian. 1984
Dragă Gelu, de mult nu mai știu nimic des-
pre voi, ceea ce înseamnă de fapt că vă mer-
ge bine - mă bucur din suflet, dar nu mă
împiedică să-mi resimt acut propria mea
singurătate. Lucrez pe rupte, totuși, cum
lucrul e pentru noi o banalitate, o neutra-
litate demoniacă, el nu suplinește o privi-
re, un cuvînt rostit, o strîngere de mină. De
la Matei și Irinei primii un mesaj de la Pa-
ris, cu nostalgie. Dacă aveam deja pașapor-
tul german (trebuie iminent să-l primesc,
că doar fotografiile le-am predat!), poate
mă repezeam și eu pînă la Paris, deși bătrî-
nețea mă apasă și mă îndeamnă doar la ne-
bunii din ce în ce mai lăuntrice... Și acum
iată, așa cum ți-ai manifestat dorința cînd
fui la Miinchen, îți trimit ce pînă acum
lucrai pentru BBC și DW. Te-aș ruga chiar să
dai și lui Hurezeanu aceste texte, să și le
fotocopieze, dacă îl interesează.
    Din păcate, nu știm unul despre altul
mai nimic, ce lucrăm, ce citim. Despre mi-
ne, dacă vrei cumva să știi, află că citesc cu
voluptate Dreptul roman (o veche pasiune
a mea, dintre cele pe care le datorez tatălui
meu) - cum exemplarul părintesc din Bu-
curești acolo rămase, îmi procurai aici altul:
cea mai bună metodă de limpezire (învio-
rare) a minții, cînd suferi de acedia...
    Ultimele nopți mi le-am petrecut ca po-
veștile și nuvelele lui Oscar Wilde. Mi-am
mai acordat (ca să rămîn gură cască, fiindcă
nu le citisem în trecut: Stăpin și sltgă și Cit
pămint ii trebuie omului sau poate, mai bine
pe românește, De cit pămint are nevoie omul
de Tolstoi - precum și Lady Macbeth la
Mzensk și îngerul sigilat de Leskov; mari
rușii, domle!)
        Vă îmbrățișează cu drag

20 • APOSTROF

DOSAR

cu (Ochiul
liber


    Scrisul ca recunoaștere
    de sine


Mihaela Ursa


Rareori se poate con-
stata, printre criticii
noștri, o la fel de mare
constanță a preocupări-
lor tematice precum o
dovedesc cărțile Sandei
Cordoș. Literatura intre
revoluție ți reacțiune: Pro-
blema crizei in literatura
română ți rusă a secolului

xx (1999, reeditată în 2002), Alexandru
Ivasiuc, micromonografie, antologie de
texte comentată, dosar de receptare critică
(2001), în lumea nouă 12003), Ce rost are
să mai citim literatură? (2004) și Lumi din
cuvinte: Reprezentări ți identități in litera-
tura română postbelică (2012) - toate volu-
mele autoarei se grupează în jurul a două
teme principale: istoria literaturii române
din ultimele decenii, pe de o parte, și actul
lecturii, pe de alta. Prima nu este atât o
temă, cât un spațiu de predilecție: inves-
tigând literatura română din ultima jumă-
tate de secol, Sanda Cordoș restituie ima-
ginea de astăzi a scriitorilor și operelor de
ieri, dar și - mult mai interesant - măsura
în care imaginea despre sine și despre scris
a scriitorilor de ieri devine document de
identitate obligatoriu pentru cititorul de
azi. Volumul pe care autoarea îl coordo-
nează alături de Norman Manea, Romanian
Writers on Writirg nu reprezintă decât cea
mai simplă dovadă în acest sens. In ce pri-
vește tema actului lecturii - ea nu trimite
atât la preocupările teoretice ale autoarei
(profesor de teorie și istorie literară), cât la
principala cheie de înțelegere a abordării
critice proprii. Mai precis, lectura consti-
tuie pentru Sanda Cordoș un act de con-
strucție imaginară, dar și un instrument de
proiecție și autoproiecție existențială -
observația a fost deja formulată de criti-
cii autoarei, de la Al. Cistelecan la Alex
Goldiș.
   Această apropiere de punctele cele mai
fierbinți ale istoriei noastre literare în urma
unui examen analitic al lecturii care li se
oferă în istoria criticii (în cronicile de
întâmpinare sau în monografii), dar și a
ideologiei (în documente ale arhivelor
politice) sau a unei memorii contrafactua-
îe (în jurnale și memorii) definește cel mai
fidel stilul critic al autoarei Lumilor din
cuvinte (București: Cartea Românească,
2012). Judecata ei se formulează (cu

maximă delicatețe, dar extrem de precis) la
intersecția acestor axe documentare. In
capitolul Ideolcgia realismului socialist in
România, Sanda Cordoș sintetizează o
discuție pe care o detaliase în volumul său
de debut, despre realismul socialist. La
momentul respectivului debut a impus -
prin acuratețea documentării și justețea
analizei - sintagma de „realism socialist¹¹
în locul termenului de „proletcultism¹¹
(strict circumstanțializat în istoria sovie-
tică), încât a utiliza astăzi argumentul pro-
letcultist despre literatura română a anilor
’50-’60 a ajuns o dovadă de impardonabilă
lacună de istorie literară. In capitolul sin-
tetic de astăzi, după ce reia periodizarea
triplu stratificată a realismului socialist,
Sanda Cordoș face un exercițiu analitic și
tipologic în același timp. Ea deosebește -
între scriitorii care au contribuit la impu-
nerea sinistrei ideologii -stegari („care au
avut un rol hotărâtor¹¹: Leonte Răutu,
Nicolae Moraru, Ion Vitner, Mihai Novi-
cov, Mihai Beniuc), corfei („care, prin pres-
tigiul numelui lor, susțin și legitimează
noua putere¹¹: Mihail Sadoveanu, Camil
Petrescu, Tudor Arghezi, G. Călinescu și
Zaharia Stancu) și innoitori (care au „mai
multă nevoie de un spațiu creator elibe-
rat de constrângeri¹¹: Petru Dumitriu sau
Marin Preda, dar și un Ov. S. Crohmăl-
niceanu înainte de 1960). Urmează studiul
dedicat unui aspect prea puțin cunoscut al
creației și vieții Hortensiei Papadat-Ben-
gescu: raportul scriitoarei cu presiunea
unei puteri politice care o dorește angaja-
tă în susținerea ei. Este doar unul dintre
exemplele în care scrisul analitic al Sandei
Cordoș capătă o tensiune aproape epică.
Ultimul text publicistic semnat de roman-
cieră este „fabricat în colaborare de o
școlăriță [nepoata scriitoarei - n.m.] și un
critic literar oficial [Ov. S. Crohmălniceanu
- n.m.], nostalgic, însă, al literaturii artis-
tice¹¹. Lui i se alătură fragmente tulbură-
toare din memoriile lui Negoițescu sau
Balotă (care scrie la moartea romancierei:
„rușine generației sale, rușine nouă, rușine
romancierilor [...], rușine literaturii româ-
ne!¹¹). Acestea compun un destin așezat, în
expresia lui Perpessicius, sub „blestemul de
a scrie într-o țară cu mai multe limbi și nu,
ca Proust, într-o limbă cu mai multe țări¹¹.
    La fel de dramatic fără a fi partinic este
capitolul 1956: calendarul cjicial (care, con-
turând cadrul problematicei negocieri a li-
bertății de creație cu inflexibilitatea ide-
ologică a sistemului, ar fi fost mai bine
plasat imediat în continuarea tipologiei deja
amintite). Studiul este un excepțional exem-
plu de lectură de document în stilul Sandei
Cordoș: din luările de poziție consemnate
în stenograme de congrese și ședințe, dar
și din succesiunea vorbitorilor sau din
replierea lor în jurul unor momente de cri-
tică și autocritică ideologică, autoarea
reconstituie aproape cinematografic epi-
soade incandescente de coliziune a dis-
cursului oficial cu o formă de rezistență
artistică. Studiul ar trebui citat aproape în
întregime, dar rațiunile de spațiu editorial
mă obligă să rețin doar combinarea extrem
de personală a unei adevărate pasiuni pen-
tru document cu talentul formulării epice:
„Documentele oficiale nu rețin nimic din
rușinea care, se spune, i-ar fi invadat pe
unii participanți¹¹. Sau: „în anul următor,

în lumea literară românească, echinoxul de
primăvară n-a mai avut loc¹¹.
    După capitolul dedicat Lecturii clandes-
tine in România comunistă, a cărui valoare
de urgență nu mai trebuie argumentată și
în care este invocat un Matei Călinescu vor-
bind despre „tortura prin lectură¹¹ și „tor-
tura prin absența lecturii¹¹, ajungem la
punctul nuclear al volumului, Dreptul la
nefericire, care citește în directivele artisti-
ce impuse de ceaușistele Teze din iulie,
1971, o împovărătoare obligație la afirma-
rea fericirii, cu atât mai greu de îndepli-
nit, cu cât este mai mare „distanța dintre
optimismul comenzii și starea interioară¹¹ a
creatorilor. Or, în referatele cenzurii și în
mărturisirile scriitorilor din acei ani, Sanda
Cordoș vede cum, „în timpul lecturii, mas-
ca triumfalistă putea să cadă pentru a face
vizibile, în lumina neliniștită a cărții, ridu-
rile adânci, săpate de o prea îndelungată
condamnare la fericire¹¹.
    De aici, partea a doua a volumului se
dedică destabilizării conținuturilor iden-
titate românești, nu din cauza presiunii
unui sistem politic, ci în raport cu feno-
menul fluidității geografice, migrante,
manifest după ’90. Romanul identitar sau
studiile imagologice dedicate Italiei din
literatura românilor și României din lite-
ratura scriitorilor germani, dar și temati-
zarea „noilor nomazi¹¹ preocupă analize-
le acestei părți din volum. Un loc aparte
le este dedicat, în studii individuale, lui
Mircea Cărtărescu, Gheorghe Crăciun și
Norman Manea, posibil de așezat în ace-
eași coerență de adaptare (la nivel declara-
tiv teoretic, dar și ficțional) la reperele unei
„lumi noi¹¹.
    Convinsă că „reprezentarea literară este,
în primul rând și în mod fundamental, re-
prezentare artistică, adică o formă a lim-
bajului¹¹, Sanda Cordoș nu se lasă nicio cli-
pă tentată de gratuitatea jocurilor de limbaj
sau de stil. Dimpotrivă, invocând efectul de
credință (Pierre Bourdieu) înaintea celui de
real, ea este mereu în căutarea unui punct
fix de reper, a unei „solidități artistice¹¹ în
lipsa căreia literatura nu-și poate exercita
funcția pe care autoarea Lumilor din cuvin-
te o consideră de o importanță vitală, aceea
de reprezentare socială ți identitară, „adică
acea calitate a universului imaginar de a da
un răspuns unic și irepetabil unor proble-
me, neliniști, convulsii și angoase comuni-
tare¹¹. întrebarea „cine suntem?¹¹ pe care
comunitatea scriitorilor o articulează în
istoria contorsionată analizată de Sanda
Cordoș este investigată dintr-un punct-
cheie, în care criticul se gândește pe sine
reprezentându-i pe ceilalți, în cadrul unui
„document antropologic¹¹ cu valoare arti-
stică și existențială.

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 21

Deși s-a vorbit adesea despre lipsa de
exteriorizare și de inapetența pentru
confesiunea deschisă a lui Cornel Regman,
aforismele sale, Reflexii și reflexe: Aforisme
vesele și triste, contrazic această observație.
Este adevărat, raftul său bibliografic nu în-
registrează nicio operă memorialistică, nici-
un jurnal (cunoscut cititorilor) sau vreo
lucrare cu caracter autobiografic. Cele două
ediții de aforisme însă „vorbesc^ în nume-
le său mai bine decât ar fi făcut-o el însuși
în cunoștință de cauză: una antumă (publi-
cată la Editura Jurnalul Literar, în 1997, cu
o prefață de Alexandru Paleologu), cealaltă
postumă, revăzută și adăugită, îngrijită de
fiul său, Ștefăniță Regman (Curtea Veche,
noiembrie 2011, îmbogățită cu postfața lui
Emil Hurezeanu). Căci ce altceva este o
culegere de calambururi, reflecții ironice,
cugetări și vorbe de spirit, a cărei etică se
specifică la fiecare pas, dacă nu idealul său
de credință, de înțelegere și de situare cri-
tică față de realitatea înconjurătoare, față de
cultura și de societatea cărora le aparține.
Interpretând aforistic paradigma mundană,
participă activ și creator la propria-i con-
stituire, la autorcvelare^ fără a transforma
însă acest gest într-un discurs programatic.
    Ediția recentă a Reflexiilor și reflexelor
(lansată în cadrul Târgului de Carte Gau-
deamus) aduce mici „corecturi^ față de pre-
cedenta, cum ar fi încorporarea capitolului
Eroticești în cel denumit de autor Moftolo-
gicalc, excluderea unor aforisme care vizau
„reflexe“ facile, neinducând prea mare efort
de reflecție, sau transferul unor aforisme
dintr-un capitol în altul, precum și com-
pletarea cu noi apoftegme. Aceste revizuiri
nu afectează însă în niciun fel substanța și
profilul culegerii, cel mult oferindu-i o mai
vădită preocupare pentru coerență și unita-
te. Ceea ce aduce în plus această ediție a
aforismelor este un aer proaspăt de atem-

„Regman Time"


Florina Moldovan Lircă

poralitate, noi replici vivace și jucăușe ale
autorului, o privire detașată și reconfor-
tantă asupra unor vremuri dramatice și ane-
voioase. In fond, parafrazând, aforismele
{vesele și triste) ale lui Cornel Regman sunt
un exemplu clar de „minte sănătoasă^ a ro-
mânului, născut bun de la natura și, din feri-
cire, nepervertit de societatea pantofului (pe)
care l-a încălțat.
    Cele două „acte“ ale dramei sociocultu-
rale, pe care însuși autorul a traversat-o,
D’ale epocii de aur și D’ale tranziției, rever-
berează prin cele patru tablouri care inter-
ferează și susțin „subiectul dramatic^: D’ale
scriitorilor și artiștilor, Existențiale, Istoricule,
Moftologicale. Conflictul dramatic este unul
interiorizat, conținut, devoalat cititorilor
prin „notațiile de jurnal“ ale autorului; con-
fruntarea este inegală, punând față în față
două realități, cu sisteme axiologice anta-
gonice: cea social-culturală, aflată sub in-
fluența unui regim dictatorial, și realitatea
interiorizată a intelectualului hiperlucid,
ironic și autoironie, ce se vede în imposi-
bilitatea validării propriilor valori umane și
culturale. Gravitatea situației este cuprin-
să într-un aforism de un haz amar: Eemeia
către prezumtivul făt din pântec: - să nu te
pună dracu’ să vii pe lume, că afară-i caca!
(17.11.1985) smLa noi, azi: 9 luni pe an?
- Infernul; 3 luni - Iadul.
    După o concisă în-cadrare a decorului
regizoral: era noastră: ideolitic (p. 17), un
viciu al secolului: prodomia (p. 17), în anti-
chitate te duceau cu lectica; azi - cu dialec-
tica (p. 17), Roma-București: De la Suve-
ranul Pontif la Suveranul Poncif (p. 18),
apar în scenă „personajele^ primului act.
Ele sunt ușor de identificat pentru cititorul
cu minimum de cunoștințe despre nefasta
perioadă totalitară, constituindu-se într-un
bun îndreptar livresc pentru cei tineri: pre-
ședintele Ceaușescu: România - țară în curs
de dezvoltare... a cultului personalității (p.
19); ideologia: trăim o epocă de înflorire a

decăderii socialismului (p. 19); partidul: -
Fostu-ne-a Partidul călăuză? - Călău - zău!
(p. 19); informatorii: spionieriipatriei... (p.
19). Scene diverse conturează atinosfera de
teroare și de subjugare în care se aflau ro-
mânii: foametea și lipsurile: O nouă ediție
(1988) a cărții de bucate a Sandei Marin: O
mie și una de glume explicate (p. 27), rațio-
nalizarea: Țara noastră țiței pompă, noi cer-
șim din pompă-n pompă (p. 19), frica de
reacție: La politica de perestroică noi răspun-
dem cu o politică de ferestruică (p. 22), exi-
lul forțat: Turiștii români în Occident: - Au
angara du choix (p. 23), arta de propagan-
dă -poeziepe băț (p. 15), cultura de masă,
care nivelează și uniformizează, conduce la
involuție: Evoluția neo-intelectualului ro-
mân: -la 7 ani - scrierea și citirea; - la 27 -
scremerea și citarea; - la 47 - încetarea. în
toată această atmosferă halucinantă, nor-
mali tatea e o utopie: Visez la o găină de aur
care să-mi facă ouă absolut normale (p. 34).
Pentru autor, realitatea sa este textul, de
aceea îi vine atât de firesc să scrie ceea ce
simte. Scriind însă, devine capabil, prin de-
tașare, să descifreze jocul paradoxurilor din
care se țese contextul real-socialisf. promo-
varea la scară largă a idealului de a nu avea
niciun ideal; „talentul^ de a inspira viață
artei dintr-o conștiință moartă, naivitatea
de a te dezice de libertate în numele liber-
tății de fum, simularea perversă a lucidității
din mijlocul derivei utopice etc. Paroxismul
tuturor acestor absurdități este surprins tot
printr-un joc al paradoxului: O formă per-
versă a visului: a visa că nu poți adormi (p.
85).
    Tema „operei“ se decantează firesc din
substratul textului aforistic, reluată prin
variațiuni: condiția intelectualului în socie-
tatea totalitară și de tranziție: Ce este azi
scriitorul român? Spuma de drojdie a societății
(p. 24), așa cum aceasta se reflectă în con-
știința individului (prea) lucid, preocupat
de introspecție și autoscopie, dureros de


        Cărți primite la redacție


• Gottfried August Burger, Aventurile
baronului Munchhausen: Operetă radiofo-
nică pentru copii. Libretist Octavian Sava,
Alexandru Otti; compozitor: Nicolae Kir-
culescu; ilustrația grafică: Cristiana Radu.
București: Casa Radio, 2010.
   Capodopera aventuroasă a lui G. A.
Burger a cunoscut în 1956 șansa de a deve-
ni o operetă românească. Culegerea de
anecdote extravagante atribuite de folclo-
rul german al secolului al xvm-lea unui
serios militar neamț, prelucrată de Rudolf
Erich Raspe și ajunsă și peste Canalul
Mânecii, a poposit, prin grija radioului, și
în spațiul cultural românesc, bucurându-i
pe copiii de toate vârstele
   Distribuția este una „de aur“, incluzân-
du-i pe Ion Lucian (baronul Munchhau-
sen), pe genialul Grigore Vasiliu-Birlic
(Spitz, valetul lui), pe Nae Roman (Ali-
Expres-Ben-Rapid), Sandu Sticlaru (Pen-

dulul) și chiar și pe
Silvia Chicoș (copi-
lul învățător).
   în genul ei, ope-
reta aceasta (în regia
artistică a lui Mihai
Zirra) marchează o
reușită a genului, lu-
cru care ar deveni și
mai vizibil la o relu-

are cu o altă distribuție. Ceea ce CD-ul
oferă, recuperând întreaga prospețime din
zilele în care s-a efectuat înregistrarea, se
regăsește în cartea aferentă prin transcrie-
rea integrală a textului, datorată lui Octa-
vian Sava și Alexandru Otti. Cărțulia este
deosebit de atrăgătoare și prin ilustrațiile
Cristianei Radu care însoțesc textul, până
acum inedit.
   Este de salutat punerea la dispoziția
publicului a acestei admirabile operete la

atâția ani după premiera ei (8 ianuarie
1956), în dublă formă, scrisă și audio.
   în fond, Munchhausen este metafora
modernă, atașantă a nesfârșitei inventivități
a omului modern și a talentului acestuia
de-a transforma constrângerile în provo-
cări la aventură. Una dintre marile cărți ale
umanității se oferă astfel, ca un spectacol
complet, prin grija colectivului de Valo-
rificare a Patrimoniului Radio România
(Daria Ghiu, Lavinia Ivașcu, Maria-Elena
Negoescu, Horia Pop, Gilda Rădulescu,
Laura Vezeteu). Lectură și audiție plăcută!
(Amalia Lumei)

22 • APOSTROF

prezent la toată operațiunea de (dez)uma-
nizare: Sunt așa de rare bucuriile încât
m-aș mulțumi și cu una a nebunilor... (p.
18). Interioritatea „personajelor¹¹ sale se
dezvăluie numai ca reacție (ușor de intuit)
la ecoul puternic al influențelor sociopoli-
tice, accentul căzând asupra „reflexelor"" și
moravurilor sociale. Tipologiile în care per-
sonajele sale se încadrează sunt aceleași, dar
reîmprospătate la fiecare pas: abjectul: Nu
credeți că e necesară o nouă parte de vorbire
pire a caljica fapte și acțiuni morale gen Eu-
gen Barbu și Adrian Păunescu? Aljectivul!,
oportunistul: întrebarea este: câți prcfitori
sunt pe țap de ispășitor? (p. 26), „lighioana""
și lichelele: Televizorul la noi - o adevărată
cutie a Pandorei. O deschizi și năvălesc lighi-
oanele (p. 32). Handicapurile României co-
muniste, cu repercusiuni anacronice, se pre-
lungesc și în etapa de tranziție. Viziunea
autorului descinde aici din filosofia mo-
raliștilor francezi, potrivit cărora viciile
umane nu sunt de circumstanță, ci rămân
mereu aceleași, supuse unei reformulări
continue. Disocierea de aceștia însă îl apro-
pie mai mult de filosofia lui Emil Cioran.
Dintr-o aversiune față de iluzie, de orice
tip, Cornel Regman rupe cu o teorie a vie-
ții ca formulă perfectă, întru împlinirea că-
reia, resemnați și pasivi, ne aflăm într-o veș-
nică așteptare. Dimpotrivă, el propune a
lua atitudine originală fată de schema onto-
logică prescrisă, activ și implicat, uneori
chiar cu prețul exagerării (numită de Ale-
xandru Paleologu în prefață: terapie de șo-
curi), dar „al cărei principiu e unul moral“.
Aici este punctul în care, de fapt, teoria cri-
ticului-aforist se întâlnește cu filosofia pre-
fațatorului său: pentru a evolua, pentru a
da sens devenirii, e nevoie de o forță an-
tagonică, abilă să zdruncine instanțele ma-
gistrale. Că efectele confruntării sunt vizi-
bile celorlalți abia după consumarea actului
în sine, ele nu sunt mai puțin semnificati-
ve pentru cei implicați: „autori și gândi-
tori uneori mai puternici decât vremurile
sub care au stat"" (Postfață, 2011, p. 127).
Emil Hurezeanu a dat nume reverberant
acestei evoluții dincolo de timp: Rigman
Time.
    Cel de-al doilea act, D’ale tranziției, pu-
ne în lumina reflectoarelor, în stil caragia-
lesc, carnavalul postcomunist, cele mai au-
tentice și aprige deprinderi imorale ale
„personajelor"" vremii, reunite din tagma
securiștilor și activiștilor de partid: Sic tran-
sit... „Hora Unirii“- hora unirii activiștilor
și securiștilor (p. 52). Puse în oglindă, cele
două etape ale României ultimului secol
(totalitarismul și tranziția postdecembristă)
își dezvăluie viciile reciproc, iar drama po-
porului român ne apare cu atât mai acuti -
zată: tot in tranziție: nesimțirea - cel mai
prețios capital (p. 44). Minciuna, compro-
misul, oportunismul sunt mai periculoase
și mai dăunătoare decât în totalitarism,
pentru că promovează și cultivă dezastrul
din interior, autodistrugerea românilor de
către înșiși românii: Cică am ți fost vânduți.
Da! țânduți nouă înșine de către proștii din
noi (p. 40). Aceleași canalii comuniste con-
duc țara în pragul decăderii, doar că poartă
alte nume și și-au sporit tentaculele pros-
tiei: dintre foștii comuniști azi la putere pu-
țini sunt versați, cei mai mulți doar vărsați
(p. 43). Conspirația și solidaritatea în sco-
puri ilicite au atins apogeul decăderii
umane: Furtul generalizat - faza finală a
socialismului, conform principiului: „De la

Nimeni - pentru sine - fiecăruia cât poate
căra“ (p. 43). Noua formă de libertate
poartă numele de oligarhie politică și
restricționează mai abitir sub masca revo-
luționarii : Unii țin morțiș să ne tfere unica-
te, când țara aspiră la pluralitate (p. 40).
Semn al asumării, autorul surprinde din
toate aceste unghiuri relativitatea valori-
lor și confuzia normalității cu o utopie a
libertății: Inscripție în Piața Romană: „De
Crăciun ne-am luat rația de libertate“. Bine
zis, chiar numai rația și încă pe-o singură
lună! (p. 44).
    Aforismele lui Cornel Regman sunt îm-
bibate de lacrimile unui destin tragic, anihi-
lat, pe care în loc să și-l deplângă patetic,
autorul l-a voalat în calambururi și vorbe
de duh: mă caracterizează preocuparea pen-
tru un fel de calambur „echipat“ (p. 109).
Ținând un „jurnal"" al propriei drame și al
dramei tuturor românilor, Cornel Regman
a simțit că se implică în felul său, că-și adu-
ce minima reacție la amenințările culturii.
In plus, criticând și satirizând „moftolo-
gicalele"" contemporaneității sale, nu face
altceva decât să-și conștientizeze propriile
slăbiciuni de intelectual român prins în
mrejele unei neputințe funciare, de om de
cultură marginalizat și redus la umilitoarea
condiție de spectator al propriei mortificări.
Parafrazându-1 pe Grigore Alexandrescu,
ne-o spune răspicat: Rigman [este] satirul
duhului său (p. 89). Reacția sa de ruptură
vine consecutiv, ca o formă de depășire a
servilismului la care era supusă intelectua-
litatea și de anihilare a reflexelor prin vic-
toria „reflexiilor"".
    Martore ale timpului din care s-au năs-
cut, aforismele lui Cornel Regman își dez-
văluie esența dincolo de timp. Toată opera
(inclusiv sau mai ales cea critică) izvorăște
dintr-o vocație a absolutului, a valorilor
desăvârșite, decantate din sfera relativități-
lor. Este o conduită a praxis-ului, dar și o
constantă a ideației sale: critica: disciplină
care relativizează tot timpul din respect pen-
tru absolut (p. 60).
    Poetica absolutului este unitară în toată
opera sa, găsindu-și motivația într-o struc-
tură clasică, sintetizată ca motto în aserțiu-
nea aluzivă a lui Cilibi Moise: „E curios că
haina veche ține mai mult decât cea nouă“
(p. 84). Aceasta prinde substanță mai ales
în operele sale critice, din care se relevează
aceleași principii sintetizate în aforismele
din capitolul ÎTale scriitorilor și artiștilor'.
arta convențională, estetismul gratuit în
dezavantajul talentului poetic: Superexigen-
ța estetă e o mică perversă care, dacă sosește
cea dintâi la întâlnire, e în stare să-i joace
talentului festa (p. 59); lai de poeții ce nu-și
găsesc mecanismul! Dar și mai vai de cei ce
și l-au prea găsit! (p. 62); fragmentarismul
și mortificarea literaturii prin noile meto-
dologii occidentale: tot structuraliștii: Nu
văd pădurea din cauza actanților (p. 60);
mecanica și rigiditatea interpretării: critica
structuralistă: deconfecționează din convinge-
rea că ipera literată e în primul rând confecție
(p. 60); Confecția se cheamă azi experiment
(p. 68); Un nebun (poetul) aruncă o piatră
în apă și zece hermeneuți sar după ea (p. 70);
lipsa de autenticitate și de fantezie: Poeți!
Nu lăsați versul să înghețe de frig! încălziți-l
cum știți mai bine, snflați asupra lui ca vita
din staul peste Ccpilul Ifânt! (p. 72); relua-
rea vechii dihotomii conținut-formă: La
poeți, conținutul e o fixație, iar cuvântul e
fixativul (p. 61). Toate apucăturile și ten-

tațiile moderniste și avangardiste, de care
se lasă subjugate critica și teoria literară
sunt sintetizate în aforismul: După ce o par-
te dintre criticii noștri s-au bahtinit cât au
putut și s-au derridat și northrcpizat cât înca-
pe, n-au scăpat nici de boothulism și eaficare,
ba nici de vattimozare, iar acum riscă să se
zavarzadehizeze de tot (p. 76).
   Pledoariile aforistice sunt un omagiu
adresat tinereții spirituale, pentru care omul
liber în gândire se exersează în timpul vie-
ții. Gândirea dogmatică îmbătrânește înain-
te de vreme, în-locuuște înțelepciunea, alun-
gând-o: Nu știu cum se face că, odată cu
complexele, bătrânii își pierd și reflexele (p.
86). Astfel de înțelepți se ramolesc, își
pierd spontaneitatea: S-a tot maturizat până
s-a sclerozat. înțelepciunea și adevărata tine-
rețe a gândirii vin din urmă, îl ajung și îl
întrec pe septuagenar/octogenar/nonage-
nar, asigurându-i un loc în viitor. Gânduri
la 90 de ani: Ce bine că n-am împlinit suta!
Sunt încă tânăr (p. 93). De cealaltă parte,
numai certitudinea morții îi inspiră omului
obișnuit o nevoie de ideal. Altfel, dacă
n-ar fi moartea, ce succes ar avea ateismul!
(p. 93). întrebările asupra rațiunii de a trăi
sunt interesante omului comun numai în
măsura în care nu solicită prea multe sacri-
ficii : Când viața-i așa de scurtă, ce rost mai
are s-o lungești? (8. v. 1976); Bătrânețea tre-
buie menajată încă din leagăn (p. 89).
   Reflexii și reflexe este un jurnal literar
dintre cele mai autentice. Aparent, el nu
realizează propria autoscopie, ci pe a socie-
tății sale, din care se sustrage spre a o dărui
posterității, și prin care se oglindește, de
fapt, pe sine. Ironia este mijlocul predilect
de a ambiguiza efectele imediate, asigurând
autenticitatea receptării (cu atât mai mult)
în postmodernitate și mult ulterior ei. Pusă
în relație cu demonii realității, ea ne apare
sacră, ca „râs înalt al spiritului"", nedispo-
nibil oricui: Spiritele ies pe gură, dar nu la
oricare se râde (p. 91). Ironia și calambu-
rul par, în practica lui Cornel Regman,
efecte ale adâncirii sensului, ale alambică-
rii, amplificând misterul „în taine și mai
mari"", simbolistică ce îl apropie aici de
Lucian Blaga, cu care se pot identifica afi-
nități aforistice. Metafizica aforismelor poe-
tului din Lancrăm este la fel de autentică la
Regman prin referințele fățișe la viață, la
moarte: Morții - cunoscuți ce s-au mutat din
oraș (p. 93); Proa:pătul septuagenar reflec-
tând: „Am intrat în linie dreaptă. Acuma
totul e să nu forțez-!“ (p. 86); Scopul vieții?
însăși viața! Numai că pentru această învâr-
tire în cerc ea are de plătit un preț. La pleo-
nasm se ră:punde cu neoplasm (p. 83).
   Pfww-urile lui Regman sunt, cum ar
spune-o el, varianta românească aprmAlorj
care .w-prind silueta vieții într-o croială de
corset. Pentru asta ai nevoie de o acuitate
psihologică ieșită din comun, care să dea
formă unor inefabile ale vieții, să demaște
memorabil „reflexe"" prea uzitate pentru a
mai fi observabile cu ochiul liber. Cu alte
cuvinte, aforistul Cornel Regman reține
umbra lucrurilor în zilele fără soare.

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 23

            Mărturisiri elective



Irina Georgescu

ION VlANU a urmat studii de filologie cla-
sică, urmând apoi Medicina. Din 1977
până în 1990, a emigrat în Elveția, unde
a fost un colaborator constant al postului
de radio Europa Liberă. A publicat artico-
le și studii privind istoria și filosofia psihia-
triei. A publicat volumele Introducere in
psihoterapie (1975), Stil și persoană (1975,
volum distins cu Premiul Uniunii Scriito-
rilor), Amintiri in diahg: Memorii (în cola-
borare cu Matei Călinescu, 1994), Param-
nezii (2005), Blestem și Binecuvântare
(2007), Investigații mateine (2008), Necre-
dinciosul (2008), Exercițiu de sinceritate
(2009). A inițiat ciclul de romane Arhiva
trădării și a mâniei, din care a publicat la
Editura Polirom Caietele lui Ozias (2004)
și Vasiliu, fii volante (2006).
   Amor intellectualis (Iași: Editura Po-
lirom, 2010, 404 pagini) este, așa cum in-
dică subtitlul, „romanul unei educații¹¹,
amintind de Educația sentimentală a lui
Flaubert, Ac Afinitățile elective de Goethe
ori de Scrisori către un tânăr poet de Rainer
Maria Rilke. Oferă, astfel, o mărturie pen-
tru formarea unui tânăr, dar și o pledoarie
pentru sinceritate, curaj și adevăr. Familia,
prietenii, experiențele mărunte devin coor-
donate ale unei existențe care încearcă să se
reconstituie, suprapunând amintiri și im-
presii: „Amintirile din prima copilărie sunt
arareori altceva decât icoane, imagini unice,
foarte scurte fragmente de acțiune, secun-
de de film. Restul e reconstituire. Memoria
cade, imaginația i se substituie¹¹ (p. 7). Mai
mult decât atât, amintirile au calitatea visu-
lui, concurând cu spațiul alternativ al co-
pilăriei fără griji, al paradisului fără limi-
te, unde lirgua franca este singura care
poate face diferența între vis și realitate.
Una dintre amintirile copilăriei readuce
imaginea familiei reunite în jurul bradu-
lui, în seara de Ajun, unde, alături de fami-
liile Vianu și Irimescu, de unchii și
mătușile tânărului, era și Edgar Papu, care
aprinde steaua din vârful pomului de Cră-
ciun, simbol al aspirațiilor înalte pe care
le avea, „lumina pe care o radia din înălți-
mile la care putea ajunge¹¹ (p. 403), numai
că, între timp, pale de întunecime au aco-
perit acele străluciri ale unui ev epopeic,
îndepărtat.
   Educație sentimentală și intelectuală
deopotrivă, Amor intellectualis descrie o
„lume în relief¹¹, guvernată de principii care
se îmbogățesc permanent, preluând de la
cei cu care tânărul vine în contact nu doar
părțile bune, ci și o parte și din ceea ce
nu-i place: „tot astfel, ai două familii, a
mamei și a tatei, asta îți dă prima noțiune
a adâncimii lumii, a diversității. Rudele
mamei sunt așa, ale tatei altminteri¹¹ (p.
32). Perenitatea amintirilor despre figura
paternă se răsfrânge în propria reprezen-
tare despre sine. Imaginea Tatălui este și ea
redusă la o inițială. Numit adesea „T.“
(Tudor, dar și Tată), chipul patern este sur-
prins în ipostaze diferite de cele pe care
le-am putea desprinde din studiile de teo-
rie literară. Figură imperturbabilă,

T. era un fel de mutant. Sublimase acest dor
de ducă într-o aspirație de refugiu în cultură
și timp. își fixase, tânăr, o maximă, un prin-
cipiu de viață: iubirea lumii vechi, amor vete-
ris mumii. Era sensibil la glorie, constructiv
în carieră; prea puțin aventurier, temându-
se de condiția de anonimat a exilului. De
aceea, nu avea să plece în 1947, când marea
închidere a României fusese desăvârșită. Re-
fulase aventura, soarta lui era alta, aceea de-a
oferi un model „paideic“, un ideal de cul-
tură. Și de-a rupe inimile, prin inima lui
sfâșiată, (p. 34)

„Mutantul¹¹ constituie tocmai această sen-
sibilitate întoarsă spre sine, care presupune
o nostalgie a începutului și mari speranțe
pentru viitor. Refugiul în cultură era rever-
sul unei nevoi de a învinge timpul. întoar-
cerea din exil a pus pe primul plan „misiu-
nea de profesor¹¹, mai importantă decât
originalitatea și chiar decât libertatea:
„Caută să te gândești că va trebui în primul
rând să servești pe cei din jurul tău. Pre-
gătește-te pentru asta. [...] Dacă m-am
întors, a fost în primul rând ca să-mi urmez
misiunea. Care nu poate fi decât aceea de
profesor în țara asta. Restul ar fi fost vani-
tate¹¹ (p. 118). Călăuză în „mersul grăbit,
dar atent¹¹ al lecturilor dificile, mentor și
partener de discuții prelungi, dincolo de
miezul nopții, Tudor Vianu se rupe de ima-
ginea de la catedră, se umanizează în ochii
băiatului său.
   Pentru mulți tineri, Tudor Vianu era un
model al eruditului, exemplu de înțelep-
ciune și de cumpătare, echilibru perfect în-
tre rigoare și noutate:

   T exercita în acei ani asupra oamenilor mai
   tineri un ascendent extraordinar, care nu ve-
   nea numai din puterea lui intelectuală, ci
   dintr-un farmec greu de descris. Jurnalul lui
   N. Balotă Caietul albastru este cel mai bun
   martor al acestei simpatii care se asocia cu
   percepți a fragilității lui T. Și cred că, de fapt,
   nu poți iubi decât ce este delicat și pieritor,


    sensibil pieritor. Restul este respect, teamă,
    iubire, (p. 119)

Dar tocmai delicatețea și sentimentul cadu-
cității atrag curiozitatea. După ce trecuse
prin seminarul teologic de la Blaj, Nicolae
Balotă vrusese să se facă preot. Balotă și-a
petrecut anul de dinainte de închisoare la
București, în preajma lui Tudor Vianu, iar
însemnările din acele luni sunt topite în
Caietul albastru. Relația dintre mentor și
discipol este conflictuală, prudența este pri-
vită drept autocenzură, iar libertatea, ca
frânare a propriilor idei: „în elanul lui tine-
resc, Balotă devine rigorist, consideră pru-
dența lui T, pe care-1 respectă totuși, îl iu-
bește, simțind între ei o adevărată afinitate,
ca pe o autocastrare¹¹ (p. 123).
    Titlul cărții este o parafrază la amor Dei
intellectualis, prin care Spinoza desemnează
iubirea lui Dumnezeu pentru creația Sa.
Maestrul mijlocește viziunea intelectuală a
lui Dumnezeu, ipostaziind o latură a divi-
nului:

    T. cel fragil, cel suferind, T. care petrecuse
    ani cu spaima morții, apărând doar celor ca-
    re aveau privilegiul să pătrundă în intimi-
    tatea lui (prin devotament, prin respect, prin
    iubire creștină, demnă de sfinții Cosma și
    Damian, doctorul-fără-arginți Angeli sau
    fratele Alecu, mort și el, răpit din lume, cu
    violență, în câteva zile, și, poate, de nimeni
    altul în afara acestora doi), T. acum reușise
    să-și desăvârșească, să-și „împlinească pute-
    rea măștii... ascunsă-n sine, trainică la rele“.
    Masca este Persana, acoperământul feței. Ea
    oferă privitorului, ascultătorului, un chip
    nevariant. Nemodulat, pentru eternitate.
    Masca este Larva, acoperitoarea feței, care
    ți-a fost dată prin naștere și te-a însoțit; îți
    îngăduie să înaintezi în lume, vizibil și totuși
    nedescoperit. Larvatusprodeo, înaintez mas-
    cat. Un chip se ascunde, dar fără să mintă.
    [...] Această profundă vibrație trezea în dis-
    cipoli amor intellectualis magistri. (p. 134)

Atât Nicolae Balotă, cât și I. Negoițescu,
clujeni amândoi, au gravitat în jurul maes-
trului Tudor Vianu. La Negoițescu, inteli-
gența strălucită deriva din cultura vastă, din
fervența cu care îi citea pe clasici. în cazul
lui însă, păcatul trupesc se aseamănă unei
osânde, asemenea morții: „Tăcerea grea
care se lăsă în jurul mesei când, cu un soi
de nespusă milă, îndoită parcă de groază,
T. spusese că Negoițescu era «homosexual»
semăna cu mărturisirea morții fratelui
iubit¹¹ (p. 137). Pentru mulți alți tineri,
imaginea maestrului persistă în timp, ca
reper ineluctabil. Noica, Frunzetti, Ne-
goițescu, Balotă, Papu, „dar erau și alții,
Remus Niculescu, Theodor Enescu, Doi-
naș... ale căror mărturii stăruie în paginile
scrisorilor primite. T. era uimit - și fericit
- de lumina pe care o radia, de puterea vin-
decătoare a verbului său, purtător al unui
mesaj de viață¹¹. în egală măsură,

    faptul de a transmite mesajul culturii era de
    natură să-i producă o mai mare plăcere decât
    cel al unei mărunte originalități. Se înscria
    într-o ștafetă cu multe schimburi, cu o mi-


24 • APOSTROF

    siune universală. Et quasi cursores vitae Um-
   pada tradunt. își transmit lampa vieții, ca
   niște ștafete. El însuși se simțise, la vremea
   lui, lipsit de un asemenea sprijin. Avusese
   învățători, nu maeștri, cu excepția, poate, a
   lui Macedonski. Cu atât mai mare trebuie
   să-i fi fost bucuria de-a restitui ce nu căpă-
   tase. (p. 141)

Despre oamenii pe care îi întâlnește, nara-
torul-personaj reține, pe lângă trăsăturile
definitorii, și detalii adesea oțioase. Astfel,
hotărându-se să urmeze filologia clasică,
tânărul Ion Vianu este îndrumat de Gheor-
ghe Tohăneanu, „asistent la Universitate,
un tip care nu trecuse de treizeci de ani,
slab, îmbrăcat mereu cu aceleași haine de
oraș din cele mai ieftine" (p. 189), dotat
însă cu o inteligență vie, realistă, un om de
carte pentru care literatura trebuie să încea-
pă cu gramatica, dar care „nu avea cultura
universală uimitoare a domnului Papu, dar
știa multe, și le știa temeinic" (ibidem).
   Un alt nivel al cărții este dedicat expe-
rienței medicale, anilor de studenție de la
Facultatea de Medicină, profesorilor întâl-
niți și, mai ales, noilor virtuți, legilor baza-
te pe observație și pe logică: „Medicii sunt
o corporație. Sunt legați printr-un pact.
Există inițierea medicală, o sumă de expe-
riențe comune, ale morții, ale înfrângerii
dezgustului. Există o experiență senzorială
și intelectuală a medicinei" (p. 286). Mici
deraieri prinse în fluxul conștiinței aduc
în prim-plan figura lui Efraim, „un doc-
tor între două vârste, un original, un enci-
clopedist" (p. 164), pentru care Polemos
era cel mai mare zeu, ascuns și impetuos
deopotrivă, ori prudența lui Mihael, profe-
sorul de drept, disidentul detestat de par-
tid, înrudit cu tatăl Tsillei, care vorbea în
parabole, gata să fie la adăpost. Sau întâl-
nirea cu medicul de țară rus, Evlampie Ser-

gheici, a cărui familie trecuse Nistrul la
Revoluție, fugind de bolșevici. Tsilla însăși,
femeia-fetiță, era „o Antigonă răsfățată",
miraculoasă, care, deși provenea dintr-o
lume de comuniști, era rezistentă la propa-
gandă: „avea luciditatea unui om bătrân;
nu șovăia să ne facă de rușine, dacă ne lă-
săm păcăliți, fie și o clipă numai" (p. 266).
    Libertatea este percepută drept o con-
strângătoare contradicție. Despre moartea
unuia dintre prietenii săi, Mironi, care făcu-
se închisoare, și care devenise între timp
legionar, Ion Vianu afirmă:

    Știrea morții lui, discuția pe care o avuse-
   serăm între prieteni în duminica aceea la mi-
   ca biserică Sfânta Sofia se amestecau ciu-
   dat în mintea mea cu principiile neurologiei.
   Cineva spusese atunci, pe bancă, în soarele
   de primăvară, că Mironi fusese liber. Dar ce
   însemna liber? Dacă fiecare emoție, fiecare
   gând, fiecare acțiune corespund unei anu-
   mite conexiuni în creier, apariției unei con-
   stelații determinante de excitații și de inhi-
   biții pe scoarța cerebrală, înseamnă că nu
   există libertate. Pe de o parte, suntem pro-
   gramați genetic să reacționăm într-un anu-
   mit fel în împrejurări date. Dar poate că ha-
   zardul joacă un rol preponderent? [...] Dacă
   era așa (și așa era!), atunci însemna că Mi-
   roni nu fusese liber nicio clipă, deci nici în
   ziua și ora în care își pusese capăt vieții, re-
   fuzând dezonoarea, așa cum crezusem a des-
   coperi, așezați pe banca din grădina biseri-
   cii. (p. 330-331)

Mironi era, de fapt, omul care nu se preda,
care nu poate retracta pentru că acest fapt
ar însemna negarea propriei sale existențe.
    Experiențele extatice sunt puse mai ales
în legătură cu înțelesurile miezoase ale căr-
ților. Iubirea este eminamente sophia, apoi
agape, mai puțin iubire carnală. Cu toate
acestea, de la Tsilla, cuminte ca o fetiță, la

Aliona, dragostea înseamnă cunoaștere (de
sine, a geografiei orașelor, a oamenilor),
„anestezic, curiozitate și tandră confrunta-
re a inteligențelor", plăcere sinonimă cu
„tirania violentă", unire conjugală (p. 358).
   Dincolo de jargonul ezoteric al breslei,
de necesitatea aflării unui diagnostic, certi-
tudinile și îndoielile se întrepătrund, se
contopesc, determinându-1 pe narator să
afirme, nu fără oarecare vanitate, că are ac-
ces la „cea mai frumoasă meserie din lu-
me", în momentul în care Geamănul îl în-
treabă dacă nu regretă că nu mai poate citi
literatură așa cum facea pe vremuri, în ado-
lescența și tinerețea lor. Meseria de doctor
este „brățară de aur" - aceste cuvinte ora-
culare sunt rostite de ghicitoarea de pe
munte, ca într-o pericopă.
   Matei Călinescu este considerat un frate
geamăn, oglindă a reacțiilor și atitudinilor
față de lume, beție, cărți, umanitate, care
știe dinainte ce urmează să fie spus și care,
alături de Mitia, Dinu, Mironi, face parte
dintre „acei foarte rari prieteni absoluți care
nu pot fi invidioși" (p. 404) pe deciziile
celor la care țin. „Noi suntem noi și nimeni
alții!" devine un strigăt care răzbate epoci
și mentalități, care proclamă libertatea și
frenezia tinereții.
   Amor intellcctualis: Romanul unei edu-
cații de Ion Vianu deține, pe lângă aerul
confesiv, și o mare putere de reprezentare,
în care realitatea se țese din fragmente - de
lecturi, de întâlniri memorabile, de acci-
dente - pentru a sublima o lume care în-
cearcă să se stabilizeze, dincolo de lozincă-
rii și de ideologie, scoțând la iveală valorile
care ne structurează ca oameni.

tetelor

CONSERVATOR
ULTURAL
• Un studiu cu adevărat important despre
Poezia lui I. L. Caragiale, de Roxana Sores-
cu, în revista Observator cultural (numărul
361, 5-11 aprilie 2012). Pornind de la con-
statarea că poemele lui Caragiale sînt paro-
dii, autoarea propune compararea lor cu
modelul, cu poemele parodiate, pentru a
pune astfel în lumină calitatea ironiei cara-
gialiene. Căci, așa cum observă Roxana
Sorescu, Caragiale i-a parodiat pe toți, dar
el nu poate fi de nimeni parodiat.

CONTA

                     • în masiva revis-
tă Conta, nr. 9,
2012, editată de
Adrian Alui Gheor-
ghe, poeme de Anca Mizumschi. Tulbu-

rător poemul Maternitate, despre cum
„Pămîntul e bun. îți intră în nări, în orbi-
te, e bun cum atîrnă de răni ca niște cata-
plasme, pe pleopele închise, nu cere de
mîncare, deși poți să îl omenești din cînd
în cînd cu trupul tău". O anchetă, la care
participă Radu Pavel Gheo, Horia Gârbea,

Flavius Lucăcel, Daniel D. Marin, Silviu
Mihăilă, Nicolae Strâmbeanu, Horia
Dulvac, Octavian Mihalcea, Adrian G.
Romilă, Paul Gorban, Robert Șerban,
încearcă o privire și înapoi, și în prezent
asupra literaturii române, prin prisma gene-
rației ’80. Am mai citit cu plăcere poe-
mul Plecarea risipitorilor de Gellu Dorian și
paginile lui Adrian Alui Gheorghe și Mir-
cea A. Diaconu, despre Caragiale. Se scrie
și se publică mult la noi - mai mult decît
poate citi cel mai lacom cititor de reviste,
așa că am lăsat restul pe altă dată.


Viata Românească
Mevlatl «le unii uri «I Ji H fnariiii Tt* 1

• în Viața românească, numărul 3-4, 2012,
un grupaj de texte despre Norman Manea,
cu ocazia decernării Premiului Nelly Sachs;
apoi, proză de Alexandru Mușina și de
Varujan Vosganian, un grupaj mare de poe-
me de-ale lui Aurel Pantea, eseuri și cronici.

LETTRE
• Lettre Internationale, numărul de iarnă-
primăvară 2012, este în continuare, sub
conducerea dnei Irina Horea, aceeași revis-
tă bună pe care o știm dintotdeauna. Ex-
cepțional - îmi vine să spun că ar trebui stu-

diat la clasă, adică și la liceu, și la universita-
te - textul lui Nicolae Manolescu, Amintiri
din lumea comunistă. Inteligent, calm și ex-
presiv, Nicolae Manolescu scrie despre lu-
mea comunistă, adică despre trecutul colec-
tiv al multora dintre noi, respectînd nu o
tendință anume, ci principiul realității. De
aceea, Manolescu nu explică trecutul prin-
tr-o unică idee, ci ținînd cont de succesi-
vele schimbări istorice, deci de perioadele
prin care a trecut socialismul real românesc.
Atitudinea lui nu este nici a unui judecător,
nici a unui nostalgic, ci a unui om care
depune mărturie depre ce-a trăit și explică,
pe înțelesul tuturor, explicîndu-și totodată
sieși, complicațiile, ambiguitățile, noxele și
paradoxele „orînduirii socialiste". Am cre-
zut mereu că, atunci cînd evaluăm și jude-
căm perioada interbelică, avem îndreptăți-
re să facem și judecăți morale, pentru că
această perioadă a fost a democrației (a
democrației asaltate de avîntul revoluționar
al totalitarismului de dreapta și de stînga,
adică al totalitarismului fascist și comunist),
iar inșii au putut alege și au ales în deplină
libertate. Dar la fel de convinsă am fost și
că despre ce s-a întîmplat în interiorul siste-
mului comunist ar trebui să vorbim cît mai
puțin moralizator cu putință, tocmai pen-
tru că sistemul a fost totalitar, iar multe
fapte și gesturi nu au mai fost făcute în
deplină libertate și, uneori, nici în deplină
cunoștință de consecințe. Textul lui Nicolae
Manolescu este scris de pe asemenea poziții
realiste, nemoralizatoare. (E. F.)        ■

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 25

cu (©chiul
LIBER


    Pisici în literatură

    și mitologie

  Constantina Raveca Buleu

    La începutul stu-
ᵣ dierii materialului
pentru o lucrare, autorul
se așteaptă să aibă o mun-
că simplă nu atât în sen-
sul cantității, cât al cla-
rității, dar pe măsură ce
înaintează își dă seama
că totul se învăluie în-
tr-un mister ușor și plă-
cut, iar la sfârșit realizea-

ză că nici nu s-ar fi putut altfel. “ La aceas-
tă concluzie ajunge Irina Petrovai la capătul
unei studiu simultan decomplexat și rigu-
ros, Mitul felinelor, apărut în 2011 la Edi-
tura Ideea Europeană. Dedicat profesoru-
lui universitar Ștefan Borbely, volumul
urmărește morfosintaxa complexului cul-
tural felin, parcurgând domenii extrem de
variate, aglutinând informații descoperite
în manuscrise legislative și cronici, în bes-
tiare și superstiții populare, în vis, astro-
logie și magie.
   Cu un motto anglo-saxon bicefal, ce
proclamă superioritatea pisicii (proverbul
englez „O pisică se poate uita la un rege“
fiind dublat de observația lui Winston
Churchilf „Pisicile ne privesc de sus“), Ca-
pitolul I: începuturile inventariază legende-
le genezice ale pisicii, teoriile antropolo-
gice legate de domesticirea ei și ipotezele
privind elevația sacră a acestui animal în
cultura religioasă zoolatră a Egiptului antic,
unde găsim și cea mai veche atestare a pisi-
cii domestice (2100 î.e.n.). In trena unui
impecabil tablou al evoluției cultului lui
Bastet în perimetrul egiptean, autoarea izo-
lează prezența pisicii în mitologiile orien-
tale, nordice și celtice, discută implicațiile
demonizării ei medievale și paradoxala ei
reabilitare renascentistă, când pisica începe
să fie integrată arsenalului curativ, pe post
de pharmakon sacrificabil pentru sănătatea

oamenilor. Urmând diacronia analizei,
intrarea pisicii în saloanele și în literatura
secolului al XVII-lea indică o reabilitare
aproape aristocratică a ei, în vreme ce ro-
mantismul tinde să o distribuie în roluri
funeste, de inspirație medievală.
   De la asocierea medievalist-romantică
a pisicii cu diavolul și vrăjitoarele, Irina
Petrovai trece jucăuș, sub auspiciile anta-
gonismului clasic dintre câine și pisică, la
corespondențele mitologice și literare din-
tre aceasta din urmă și femeie. în Capitolul
li: Capricii și feminitate, ea apreciază că
„asocierea celor două scoate în evidență
atât caracterul felin al femeii, cât și femini-
tatea pisicii V Autoarea observă că nu numai
voluptatea, grația și viclenia pisicii explică
asocierea cu femeia, ci și intensitatea in-
stinctului ei matern, iar prezența acestui
animal în cultele de fertilitate confirmă ipo-
teza. însă, atunci când avem în vedere ana-
logiile dintre pisică și femeie, cel mai ofer-
tant domeniu se dovedește a fi literatura,
iar savuroasa incursiune hermeneutică a
Irinei Petrovai scoate la iveală literatura su-
prasaturată de pisici a scriitoarei franceze
Colette, comparațiile ironice ale lui La Fon-
taine, cuplul construit canonic în tiparul
tensional dintre câine și pisică din romanul
luiMaurice Baring, Leagănul pisicii, căruia
îi dedică un spațiu consistent, backgroun-
dul anecdotico-legendar al magicei pisici de
Cheshire (din Alice in țara minunilor'), re-
dusă treptat la rânjet, dragostea maladivă
pentru pisici a lui Baudelaire, translată și în
lirica sa sau universul pisicesc din basmele
popoarelor romanice, întreg fenomenul mi-
tico-literar dovedind, o dată în plus, încăr-
cătura fascinatorie a pisicii. „Indiferent de
persoana pe care o acompaniază - observă
autoarea - [...], pisica reușește să producă
mister și uimire în jurul său. Niciodată cu-
vântul «obișnuit» nu își va avea locul în
preajma acestor făpturi.“
   Capitolul ui: Talente, mistere, personali-
tate disecă tocmai această aură magică,
diferită și surprinzătoare a pisicii. Aflăm
astfel că Montaigne aprecia „nu doar o abi-
litate mai mare decât a oamenilor, dar și
un simț moral mai pronunțat“, sau că
Leibniz afirma că animalele au suflet și
memorie, dar nu și putere de judecată.
Multe dintre imaginile culturale dezvolta-
te în acest capitol respectă aserțiunea lui
Leonardo da Vinci - „Cea mai mică felină
este o capodoperă“ -, Motanul baudelai-
rian, Beauty, pisicuța balzaciană din Sufe-
rințele unei pisici engleze, motanul Murr al
lui E. T. A. Hoffmann, magicul Behemoth
din Maestrul și Margareta, romanul lui
Bulgakov, și colecția de caractere feline din
opera lui Thomas Stearns Eliot, intrând în
rezonanță cu pisicile pictate de Paul Gau-
guin sau Edouard Manet, într-o epocă în
care acest animal „devine simbolul Mont-
martre-ului nocturn“.

    Evul Mediu occidental plasează în ecua-
ții malefice pisica, asociind-o diavolului și
vrăjitoarelor, însă există o suită de alte cul-
turi care nu sunt deloc străine de mitologia
ei întunecată. Astfel, potrivit japonezilor,
coada pisicii constituie un concentrat de
putere demonică, obliterată prin tăierea co-
zii, iar legendele irlandeze vorbesc despre
pisici cu două sau zece cozi. Ajunsă în acest
punct al cercetării, Irinei Petrovai nu-i sca-
pă o coincidență: pisica cu nouă cozi este
simbolul puterii regale. Versatilitatea ima-
ginară a pisicii este analizată și în conside-
rațiile asupra funcției sale psihopompe, asu-
pra caracterului sacru alocat nu numai în
Egiptul antic, ci și în budism, asupra muzi-
calității atribuite ei în texte mitologice și în
cărți pentru copii sau asupra talentelor sale
divinatorii.
    Studiul se oprește și la ecourile mito-
logice, literare și plastice ale reminiscențe-
lor sălbatice ale pisicii, responsabile pentru
independența ei ostentativă. în acest sens,
izomorfismul mitologic al cuplului câine -
pisică, concentrat frazeologic în „a trăi pre-
cum câinele și pisica“, face corp comun cu
(auto)portretul pisici din Dialogurile de ani-
male ale scriitoarei Sidonie Gabrielle Co-
lette și cu reprezentarea izolată a pisicii în
Grădina plăcerilor, tripticul lui Hieronymus
Bosch. Independența pisicii a dus la relațio-
narea ei cu legea și la transformarea ei în
simbol al libertății omului, Olanda, Elveția
sau Franța învestind-o astfel, reiterând în
fond o asociere antică, zeița romană Liber-
tas având și ea o pisică așezată la picioare.
De sălbăticie și orgoliu se leagă și virtuțile
războinice ale pisicilor, cu extensii în mito-
logia ei funestă.
    Orgolioasa independență felină este
responsabilă și pentru ghilimelele din
Capitolul IV: „Slujind“ omul, unde, sub
dubla avertizare din motto - „Noaptea,
toate pisicile sunt leoparzi“, proverb nativ
american, respectiv „Pisica îți va fi prieten,
dar niciodată sclav“ (Theophile Gautier)
-, Irina Petrovai adună povești și legende
despre prosperitatea asociată pisicii, fie ea
Matagot din spațiul cehoslovac, Motanul
încălțat sau pisicile Maneki-Neko din cul-
tura niponă. Ea detaliază apoi profilul
benefic al pisicii folosindu-se de basmul
francez Pisica albă, de credințele care îi
alocă virtuți tămăduitoare sau de funcția ei
protectoare în cultura egipteană și în cea
chineză, totul în contrapunct cu panoplia
de superstiții și legende axate pe natura
demonică a pisicii, decantată diacronic
prin intermediul unor specialiști precum
John Richard Stevens sau Robert Muchem-
bled. în compania exegezelor lor, autoarea
intră în lumea vrăjitoarelor executate de
inchiziție împreună cu pisicile lor, în
legendele construite în jurul metamorfozei
feline a vrăjitoarelor sau în universul cre-
dințelor ce leagă pisica de diavol și creează


        Cărți primite la redacție


• Liviu Malița,
Extremele
artei, Cluj-
Napoca:
Accent, 2010.

• Liviu
Malița,
Paradoxuri
ale esteticii,
Cluj-Napoca:
Accent,
2009.

• Liviu Antonesei,
Povești filosofice
cretane și alte
poezii din insule,
București: Herg
Benet, 2012.

• Ana Dobre,
Miron Radu
Paraschivescu -
eternul eretic,
București: Muzeul
Literaturii Române,
2011.

26 • APOSTROF

istorii fabuloase despre Sabaturile Cava-
lerilor Templieri.
   Incitată de imaginea malefică a pisicii
din Evul Mediu, Irina Petrovai investighea-
ză în Capitolul v: Variații pe aceeași temă
antropomorfismul și fitomorfismul din ca-
drul mitului felin și constată dualitatea
esențială a acestor hibrizi: benefici și spi-
ritualizați prin partea superioară, dar strict
materiali și animalici prin elementul infe-
rior teratomorf. Capitolul se oprește suc-
cint și asupra celorlalte forme ale mitului
felin, consacrând câteva pagini prezenței
leului în mitologia egipteană și în cultura
creștină, precum și spectrului mitologic
oriental al tigrului. Lor li se adaugă feline
reale sau imaginare: Harpiile, Himera, gri-
fonul, geneta, pantera, jaguarul, leopardul,
manticora și altele. Ramificațiile mitolo-
gice ale sfinxului intră și ele în economia
hermeneutică a studiului, cu dezvoltări sur-
prinzătoare în entități mitologice similare,
culese din culturi foarte diferite.
   Capitolul vi: „Răzbunarea^ reface tra-
seul simbolismului felin, contextualizând
mitologic asocierile ei funeste a căror uimi-
toare variabilitate demonstrează resursele
virtual infinite ale complexului felin, pe ca-
re Irina Petrovai îl abordează cu o anumită
disponibilitate ludică. Rezultatul este un
studiu scris cu plăcere, cu voluptatea cedă-
rii în fața traseelor misterioase ale unui su-
biect care își captivează cercetătorul, însă
din care nu lipsesc nici spiritul sintetic, nici
exigența academică.





    Elogiul huliganului


Doru Pop



CLAUDIU TURCUȘ este
un huligan. E un hu-
ligan pentru că a avut tu-
peul să scrie despre un
„autor huligan" (Estetica
lui Norman Manea, Edi-
tura Cartea Românească,
2012). Iar huliganismul
lui Turcuș descinde, prin
intermediul autorului vi-

zat, direct din tipul de huliganism despre
care vorbește și pe care îl exersează Mihail
Sebastian. Aceasta și pentru că putem des-
crie două „tipuri" de huligani.
   Primul este huliganul creionat de Eliade
în romanul din 1935, huliganul ca non-
conformist lipsit de morală, eroul „schim-
bării", orgoliosul distrugător de sistem. Al
doilea tip de huligan este huliganul bun, cel
pe care societatea îl etichetează drept huli-
gan, pentru că nu știe cum să îl trateze.
Huliganul este aici alteritatea care sfidează
dictatura de grup și spiritul de turmă. Hu-
liganul critic, care este subversiv și autoiro-
nie, iar Turcuș a învățat de la Norman Ma-
nea acest huliganism, pe care Manea l-a
practicat ca pe tip de subversiune a supra-
viețuirii. Huliganismul acesta este excelent
ilustrat de cea mai bună carte de până
acum a lui Norman Manea, întoarcerea
huliganului. Nu e întâmplător că romanul
începe cu referința istorică la apariția cărții
lui Sebastian, Cum am devenit huligan, din
1935, când viața copilului Noah urma să
se schimbe pentru totdeauna.

   Putem vorbi despre un huliganism iro-
nic, unul care acceptă denumirea jignitoa-
re și o întoarce împotriva celor care i-au
atribuit-o. Unul care își asumă „vinovății-
le" numai pentru a le transforma în atuuri.
Pentru că și Manea este „vinovat", vino-
vat că nu și-a acceptat provincialismul și
condamnarea la periferie și a devenit un
autor consacrat internațional. Manea este
„vinovat" că nu „și-a ținut gura" atunci
când, după ’90, ar fi putut să se reintegre-
ze docil în apele călduțe ale mahalalei inte-
lectuale de pe Calea Victoriei. Manea, ca
un adevărat „troublemaker", a revenit în
conștiința publică de la noi după 1990 prin
publicarea unui fericit eseu, în care a avut
îndrăzneala de a pune sub semnul întrebă-
rii un mit postdecembrist. El a fost „obraz-
nicul" care l-a așezat pe Mircea Eliade în
contextul adecvat, respectiv în trecutul său
legionar.
   „Tulburarea" liniștii existente a fost, evi-
dent, pentru „elitele de dreapta" care au
preluat controlul asupra culturii și literatu-
rii române de după ’89, un afront incali-
ficabil. A fost nevoie de mai bine de două
decenii și de o nouă generație pentru ca
Norman Manea să revină acolo unde ar fi
trebuit să fie de mult timp. De fapt des-
părțirea de tarele comunismului face posi-
bilă și apariția acestei cărți despre copilul
teribil al prozei noastre, Norman Manca.
Claudiu Turcuș face parte (împreună cu
Alex Goldiș, Andrei Terian sau Bianca
Burța-Cernat) dintr-un grup de tineri inte-
lectuali, critici și teoreticieni ai literaturii,
care nu mai au nimic de-a face cu trecutul
comunist. Născuți în anii ’80, acești tineri
au crescut și s-au format într-un mediu care
nu mai era alterat de paradigmele ceaușiste.
   Oricum, a scrie despre Norman Manca,
fie și în România mileniului 3, rămâne o
formă de huliganism, de răzvrătire împo-
triva „establishmentului" mioritic. Pentru
că Norman Manea a deranjat prea multă
„lume bună" de pe malurile Dâmboviței, a
fost trecut la categoria „intouchables".
Astfel că, Norman Manea, poate cel mai
tradus scriitor român contemporan, nu a
avut, în ultimele trei decenii, niciun volum
de exegeză, receptarea sa fiind redusă la
câteva cronici „de recepție" timide. Nimeni
nu a îndrăznit să deranjeze, până acum,
somnul rațiunii critice din România. De
aceea studiul lui Claudiu Turcuș este un act
huliganic. Pentru că sfidează poncifele sa-
cerdoților culturii bucureștene, în „analele"
cărora Norman Manea nu exista sau, în cel
mai bun caz, era un simplu accident. Nu
numai că receptarea lui Manea a fost, de
multe ori, marcată de etichetele comuniste,
din categoria „un autor inutil, imoral, inin-
teligibil", un scriitor „fără stil", un poves-
titor „confuz", dar Nicolae Manolescu sau
Eugen Simion au făcut ureche șută „isto-
riile" lor literare față de prozele acestuia, iar
criticul Alex Ștefănescu taxându-1 direct
ca „megaloman agresiv" și „scriitor lipsit de
talent".
   Cartea lui Claudiu Turcuș este, într-un
fel, o dublă restituire. Ea este o monogra-
fie și, simultan, o biografie a receptării cri-
tice a lui Norman Manea. Structurat pe do-
uă părți majore (Estetica și Etica), studiul
lui Turcuș face atât o analiză critică a pro-
zei autorului (fără menajamente sau false
reverențe), cât și o punere în context social.
Partea cea mai consistentă a studiului lui
Claudiu Turcuș este aceea în care instru-

mentele de critică literară sunt aplicat „teh-
nic" pe toate textele lui Norman Manea,
autorul restituind dezbaterii literare recep-
tarea prozatorului în contextul istoric în
care cărțile sale au apărut. Bazându-se pe
jocul de cuvinte dintre Estetică și Etică
(ambele fiind legate prin cuvântul EST),
tânărul istoric literar definește istoria cul-
turală a unui „paria elegant", pentru că
Norman Manea a cules roadele creativității
personale de pretutindeni din lume, cu
excepția propriei sale patrii lingvistice și de
naștere.
    Așadar, care este estetica lui Norman
Manea? Este ea doar recuperarea memoriei,
ficționalizarea biografiei sau acceptarea pro-
priei umanități, ori este mai mult decât
atât? Ea este ceea ce Turcuș numește „este-
tica riscului", adică asumarea totală a con-
secințelor propriilor opțiuni. Claudiu Tur-
cuș etichetează această opțiune drept o
„antropoestetică", dar, dincolo de cuvântul
pretențios, în spatele său se află un fapt
simplu. Existența nu poate fi despărțită nici
de etică, nici de estetică. Iar estetica lui Ma-
nea este, în fond, o „anti-Est-etică", adică
o reacție continuă, și viscerală aproape, față
de etica așa cum se practică ea la periferia
Bizanțului. Prin aceasta Manea nu vrea să
fie un Estman, ci se comportă ca un adevă-
rat Nordman, după cum îi spunea regre-
tatul Paul Georgescu. Refuzul servilismu-
lui, ca un alt indicator al huliganismului
cultural, devine refuzul normelor literare
general acceptate, provocarea limitelor ac-
ceptabilului în scris.
    De aici ajungem la întrebarea: care este
etica lui Norman Manea? Ea se poate des-
crie printr-o distanțare de oportunismul
specific intelectualității din epoca ceaușistă.
Denunțarea complicităților, asumarea vino-
vățiilor, recuperarea trecutului și, mai ales,
vorbirea despre sine devin mijloace de ex-
primare care îi tulbură pe aceia care tră-
iesc în turnurile de fildeș ale ipocriziei și
falsității, așa cum vorbirea adevărului social
îi deranjează pe cei care trăiesc confortabil
în sinecurele unor posturi publice. După
cum demonstrează Claudiu Turcuș în par-
tea consacrată receptării negative a lui
Manea, pentru huliganul cultural alegerea
riscului este o obligație existențială. Pentru
că acest „huligan etic", fiind un solitar, un
marginal, niciodată acceptat, este implicat
și conștientizează importanța implicării
sale. Etica lui Manea este o etică a com-
batantului. Parcurgând o mare parte din
afirmațiile denigratoare concoctate în labo-
ratoarele pseudocriticii protocroniste ce
înflorea în jurul revistelor Săptămâna și
Luceafărul, până la tratarea autorului drept
personaj meschin, un provocator perfid
care trăiește de pe urma atacurilor la adre-
sa lui Eliade, observăm cum se conturează
figura unui huligan liber, profilul unui
scriitor, imaginea unei conștiințe critice,
subversive, dar autentice, chipul unui im-
portant scriitor al literaturii române con-
temporane.

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 27

    Monica Lovinescu
    sau patru decenii
    sub urmărire

Cristian Vasile


Recent, la salonul de
carte Bookfest, s-a lan-
sat un adevărat diptic: pe
lângă Scrisorile către Moni-
ca, 1947-1951 ale Ecateri-
nei Bălăcioiu-Lovinescu, a
apărut volumul semnat de
lulia Vladimirov, tipărit cu
sprijinul HCCMER, intitulat
Monica Lovinescu in docu-

mentele Securității, 1949-1989 (București:
Editura Humanitas, 2012). Cele două cărți
se completează în mod fericit și contribuie
în mod decisiv la conturarea biografiei celor
două Lovinescu, mamă și fiică: Ecaterina
și Monica.
    Imediat după 1948-1949, ofițerii de se-
curitate încep să redacteze și în cazul Mo-
nicăi Lovinescu o bicgrafie mutilată, cum
documentează, de altfel, și lulia Vladimirov.
în ianuarie 1948, Monica Lovinescu, chiar
fiind la Paris, este încă prezentă - deși foar-
te firav - în peisajul publicistic cultural ro-
mânesc, dominat altminteri de imprecații-
le jdanoviste și de îndemnurile isterice la
adoptarea realismului socialist. înainte de a
rupe definitiv cu regimul comunist de la
București - prin solicitarea de azil politic în
Franța și prin angajarea de partea emigrației
anticomuniste de la Paris -, Monica Lovi-
nescu a semnat în ziarul Adevărul din 9
ianuarie 1948 un articol în care vorbea
despre vraciul Jean-Louis Barrault, care „în
piesa lui Kafka, Procesul, traduce - mai ales
prin gest și expresie - neliniștea, marea neli-
niște care a pus stăpânire pe noi în acest
mijloc de veac“ (Monica Lovinescu, „Scurt
interview cu Marioara Ventura. Marea ac-
triță despre problemele teatrului“, Adevărul,
anul 62, nr. 17.056, vineri, 9 ianuarie
1948, p. 2). Atunci când în România se
înstăpânea frica - imediat după abolirea
monarhiei și în plină campanie de demola-
re ideologică a lui Tudor Ârghezi -, iar țara
se transforma într-un univers kafkian, Mo-
nica Lovinescu punea de fapt o oglindă în
fața guvernanților comuniști de Ia Bucu-
rești. Probabil acesta este unul dintre ulti-
mele texte din presa culturală românească
(până la reabilitarea din anii 1960) în care
Franz Kafka era invocat într-un asemenea
context. în lunile următoare astfel de texte
nu au mai fost posibile, în condițiile în care
și cenzura s-a înăsprit, iar marea neliniște
a devenit imensă; Adevărul, un ziar cu re-
putație de stânga, este acum cenzurat dras-
tic și redus la tăcere de tovarășii care îi

socoteau din nou pe socialiștii și social-
democrații autentici drept social-fasciști.
    România devine un univers închis, iar
orice contact cu Occidentul, cu Franța în
particular, începe să fie strict controlat.
Orice român care evită în 1948 să se întoar-
că în țară sau care nu aderă la societăți
instrumentalizate de la București (precum
Asociația Românilor Prieteni ai Fran-
ței ș.a.) devine aproape automat suspect.
Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker et
co. decid în noiembrie 1948 că este timpul
să se treacă la desființarea Institutului Fran-
cez de la București și la expulzarea cetățe-
nilor francezi de la Institut suspectați dc
spionaj. în același timp, românii din Franța
care ezită să facă o opțiune devin complici
și spioni la rândul lor. Acesta este contextul
în care - cum scrie lulia Vladimirov - „prin
Adresa din 19 ianuarie 1949, trimisă de
Legația Republicii Populare Române în
Franța, Monica Lovinescu este înștiințată
asupra avizului negativ al autorităților ro-
mâne referitor la prelungirea pașaportu-
lui. Decizia de a rămâne la Paris, în ciuda
recomandărilor oficiale, marchează începu-
tul «monitorizării» sale“.
    Autoarea valorifică în principal, cu mult
discernământ, informații de arhivă, inclusiv
din fondul SIE aflat acum în custodia CNSAS.
Din carte rezultă că urmăritorii Monicăi
Lovinescu nu sunt doar ofițerii de securi-
tate (între aceștia, chiar colonelul Nicolae
Doicaru, viitorul șef al DIE), ci și (sau mai
ales) agenții, sursele care se recrutează, dra-
matic, și din rândurile unor cunoscuți și
chiar ale celor care avuseseră de suferit la
începuturile comunismului, dar care din
rațiuni de supraviețuire sau de reabilitare
/parvenire aleg pactul cu diavolul. lulia
Vladimirov a avut delicatețea istoriografică
de a nu da numele unor informatori, de a
nu-i deconspira pe cei care au semnat note
informative despre Ecaterina Bălăcioiu și
Monica Lovinescu. Totuși, chiar și pentru
un neinițiat în ale documentelor de arhivă,
în câteva cazuri este evidentă identitatea
surselor. I-am înțeles cumva opțiunea, pen-
tru că este vorba inclusiv de reputați oa-
meni de cultură, profesori de filosofic de
dinainte de 1948 care mai întâi sunt arun-
cați în gulagul comunist românesc, apoi
sunt scoși, poate chiar în schimbul unui
angajament, al unor delațiuni; este încă o
dovadă că tranziția de la statutul de perse-
cutat politic la cel de agent al poliției secre-
te poate fi uneori foarte rapidă. Din acest
punct de vedere, avem de-a face cu o carte
care te umple de tristețe, pentru că, din-
colo de personajele principale, cele două
Lovinescu, Monica și mama sa, Ecaterina
Bălăcioiu Lovinescu, mai sunt și agenții,
colaboratorii poliției secrete. Iar între
aceștia sunt și victime reale ale regimului
comunist care sunt transformate în mai

puțin de un deceniu în informatori. Unul
dintre ei este un cunoscut logician; nu am
să îi dau numele, dar cititorul, chiar și cel
neavizat, îl poate intui. Datorită acestuia,
Securitatea află chiar adresa din Paris la care
locuiește Monica Lovinescu (N.B. - într-o
epocă în care poliția secretă a Republicii
Populare Române mai efectua încă răpiri de
transfugi'. vezi cazurile Aurel Decei și Oliviu
Beldeanu). Există și alt gen de delatori,
în aparență benevoli; apare în această ca-
tegorie și inevitabila sursă Laurențiu, in-
formatorul lipsit de căință din mediul aca-
demic.
    Din 1956-1957, urmărirea Ecaterinei
Bălăcioiu se accentuează și, după un sinis-
tru simulacru judiciar, mama Monicăi
Lovinescu este închisă. Va muri la scurt
timp, ucisă de torționari care nu au încetat
să spere că o pot racola pe fiică, foarte in-
fluentă - de aproape un deceniu - în exi-
lul parizian. Așa cum amintește lulia Vla-
dimirov, încă din anul 1951, „manifestările
«ostile» ale Monicăi Lovinescu față de regi-
mul de la București erau deja contabilizate,
odată cu faptul, care avea să se dovedeas-
că periculos pentru viitoarea voce a Europei
Libere, că este o femeie inteligentă și in-
fluentă“. Este cea mai pcpulam persoană din
„emgrația“ română de la Paris - conchideau
agenții Securității. Odată cu moartea ma-
mei dispare pentru Monica Lovinescu orice
rațiune pentru moderație în raport cu regi-
mul totalitar de la București. începe prac-
tic un război mediatic, inegal, chiar dacă de
la microfonul Radio Europa Liberă Monica
Lovinescu își vădește ubicuitatea timp de
aproape 30 de ani. în paralel, uneltele igno-
bile ale regimului de la București - între ei,
Eugen Barbu, Artur Silvestri, Ion Lăncrăn-
jan, Dan Ciachir (impenitentul „cronicar
ortodox“ postdecembrist) - o denunță pe
„cățeaua“ și „murătura“ de la Paris.
    Formal, lulia Vladimirov nu are calita-
tea de cercetător, dar prin acest volum își
arată adevărata vocație. Și totuși, pare că nu
este cartea unui istoric, ci a unui literat care
nu își ascunde empatia nesfârșită față de
personajele principale ale cărții. Poate că
autoarea a procedat în mod adecvat - chiar
dacă riscant - atunci când a recurs la un
calm și cuminte ecumenism istoriografie în
selectarea literaturii secundare și memoria-
listice. Intr-o cultură care se dovedește în
mai multe privințe sectară, poate că își avea
locul și acest exercițiu de naivitate și de
includere bibliografică, dincolo de polemi-
cile necruțătoare în jurul moștenirii spiri-
tuale a Monicăi Lovinescu.


        Cărți primite la redacție


• Eugen Suciu,
Motanul,
București:
Cartea
Românească,
2011.

• Dumitru
Chioaru, Dintr-o
îndepărtată lumină/
D'un lointaine
lumiere (traducere
în franceză de
Miron Kiropol),
Cluj-Napoca:
Limes, 2012.

(URAT

• Viorel
Cacoveanu,
Curat Murdari,
Cluj-Napoca:
Casa Cărții de
Știință, 2012.

• Radu
Sergiu Ruba,
traversarea,
lași: Tipo
Moldova,
2012.

28 • APOSTROF

        Secretele Orașului-Comoară



            Scandal la baia publică


    în secolul al xvi-lea


Lukâcs Jozsef

BĂI PUBLICE au existat în Eu-
ropa și în Evul Mediu, dar
despre un oarecare reviriment al
acestor instituții se poate vorbi
doar din secolele XIII-XIV, odată
cu creșterea numărului de orașe și
extinderea culturii urbane. Băile
erau folosite atât pentru curățirea
corpului, cât și ca loc de trata-
ment al anumitor boli. Iată de ce
băile publice de cele mai multe
ori au apărut în cadrul unor așe-
zăminte ospitaliere, al unor mă-
năstiri sau ca instituții ale orașe-
lor. Băiașii erau adeseori persoane
pricepute în tratarea bolilor.
   Cele mai vechi informații care
se referă la existența unei băi pu-
blice în Cluj s-a păstrat din mar-
tie 1467 și din februarie 1483,
când este amintit magistrul Nico-
lae, băiaș din Cluj (magistri Ni-
colai balniatoris de Koloswar). Des-
pre baie nu s-au păstrat informații,
dar atrage atenția faptul că băia-
șul Nicolae apare într-un proces
cu intendentul așezământului os-
pitalier „Sfânta Elisabeta“ din oraș.
   Despre o baie clujeană al cărei
loc îl putem stabili cu aproximație
aflăm dintr-un document din fe-
bruarie 1544, în care călugărițele
ordinului Sfintei Clara au protes-
tat împotriva abuzului autorități-
lor locale ale Clujului, prin care
le-au fost luate proprietățile: clă-
diri cumpărate și construite, ca-

pelă, chilii, baie, fântână, grădină și curte.
Mănăstirea clariselor s-a aflat în apropierea
conventului franciscan din Cluj, care era si-
tuat pe strada Lupului (acesta este cunoscut
astăzi drept biserica reformată din str.
Mihail Kogălniceanu).
   Se poate presupune că baia clariselor
putea să fie utilizată de un număr relativ
mic de persoane, din simplul motiv că era
alimentată doar de o fântână și se afla la
distanță apreciabilă față de albiile apelor
curgătoare din apropierea orașului.
   In 29 iunie 1557, consiliul orășenesc a
decis construirea unei băi publice a orașu-
lui. Cu îndeplinirea acestei hotărâri a fost
împuternicit Gâspâr Heltai, care la data
menționată era parohul urbei. Este de
remarcat că aleșii orașului au dat în sarcina
parohului construirea băii publice. Aceasta
urma să fie ridicată prin munca benevolă
a cetățenilor.
   După un deceniu, baia publică a intrat
din nou în atenția administrației orășenești.
Probabil că vechea clădire nu mai corespun-
dea deloc, deoarece izvoarele vorbesc des-
pre construcția băii, și nu despre repararea
ei. Din hotărârea consiliului centumvirilor
din 19 martie 1568 aflăm că judele orașu-

• Sfînta Elisabeta spălînd un bolnav. Fragment de pe polipticuI bisericii din Cașovia

lui a primit în grijă construirea camerei de
baie și angajarea unui băiaș. Această dispo-
ziție nu a avut rezultatele dorite, pentru că,
în 26 decembrie 1568, consiliul îi îndem-
na pe edili „să construiască cât mai degrabă
baia de aburi [sudatorium] și să angajeze
acolo un băiaș“. Sunt informații care amin-
tesc despre existența la Cluj a unei băi a
curții regale. în 17 octombrie 1565, consi-
liul, „dorind să facă să dispară acea rușine
care a fost pricinuită de plângerea stărilor
țării referitoare la faptul că baia [hypocaus-
tum] regelui este căzută în paragină, au
hotărât ca judele și senatorii orașului să o
repare încă înainte de sosirea regelui“.
   Despre funcționarea băii publice aflăm
dintr-o hotărâre a consiliului din 20 ianua-
rie 1571, când era stipulat ca „judele și con-
siliul să aloce băiașului lemne din pădurea
orașului în valoare de 2 florini, chiar să-i fie
acordat un împrumut dacă este nevoie, nu-
mai să locuiască în clădirea băii ca să o pă-
zească de stricăciuni“.
   Din procesele-verbale de judecată ale
consiliului orășenesc se poate afla o întâm-
plare petrecută în 1584 în baia publică a
orașului. întâmplarea, care probabil era un
deliciu pentru bârfele din epocă, a generat

un proces de calomnie ale cărui
documente ne furnizează infor-
mații referitoare la funcționarea
băii publice din Cluj. Prota-
gonistele întâmplării sunt trei
doamne săsoaice, soții ale unor
cetățeni respectabili ai orașului:
soția lui Martinus Reyndosper,
pomenită în procesele-verbale
drept doamna Szabo Mârton,
soția lui Pulacher Istvân și soția
lui Hossztî Jănos. Incidentul a
fost pornit de doamna Szabo
Mârton, care, gravidă fiind, e-
nervată și plictisită să aștepte ca
băiașa Ursula să le spele pe ce-
lelalte două doamne, a izbucnit,
arătând spre doamna Pulacher:
„Pe javra asta pe care ai spălat-
o mai înainte s-o speli și mai
departe!“. Insulta a generat o
bătaie între distinsele doamne:
soția lui Hosszu Jănos a lovit-o
pe doamna Szabo cu o cârpă, la
care aceasta a ripostat cu o lovi-
tură care a clătinat-o pe doam-
na Hosszu, făcând-o să cadă
peste sobă. Relatările martori-
lor din proces transmit în timp
detalii prin care putem înțele-
ge funcționarea băii: aici lucrau
băiași (feredos) separat pentru
femei și bărbați, unii/ unele care
spălau persoanele și alții/altele
care cărau apa. Lângă baie era
o construcție unde erau păstra-
te lucrurile clienților. Baia era

împărțită în două, erau încăperi separate
pentru femei și pentru bărbați. (Trebuie
să arătăm că doamna Pulacher, după ce a
fost insultată, a vrut să se refugieze în baia
bărbaților și să ceară ajutor de la soțul ei,
dar a fost oprită de băiaș.) Clienții, când
intrau în baie, purtau șorțuri cu care își aco-
pereau părțile intime. (Cu aceste cârpe
umede s-au bătut doamnele.) înăuntru este
pomenită o sobă și trebuia să fie cald, deoa-
rece un martor în proces relata faptul că nu
a văzut amănuntele disputei deoarece a
leșinat. Alte surse ale arhivei clujene arată
că sobele băii erau făcute în așa fel, încât să
genereze aburi. în anii 1591, 1594 și 1595,
în cărțile de socoteli ale orașului au fost tre-
cute cheltuieli cu transportul unor bolo-
vani de piatră de cuarț (kovdcs kd) la baia
orașului. Sobele din bolovanii de cuarț
încinse erau stropite cu apă, transformând
odaia într-o baie cu aburi.

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 29

    Revista Apostrof se poate cumpără
    în următoarele puncte de difuzare:


Librăriile Humanitas
• Alba Iulia, Librăria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,
  bl. M8-M10.
• București, Librăria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-
  toriei, nr. 45.
• Cluj-Napoca, Librăria Humanitas, str. Universității,
  nr. 4.
• Galați, Librăria Humanitas, str. Domnească, nr. 45.
• Iași, Librăria Humanitas 1, Piața Unirii, nr. 6.
• Oradea, Librăria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-
  pubEcii, nr. 5.
• Piatra-Neamț, Librăria Humanitas, str. Ștefan cel Mare,
  nr. 15, Galeriile „Viorel Lascăr“.
• RÎMNICU-VÎLCEA, Librăria Humanitas, Calea lui Traian, nr.
  147, bloc D2, parter.
• Sibiu, Librăria Humanitas, str. Nicolae Bălcescu, nr. 16.
• Timișoara, Librăria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-
  mundMercy, nr. 1.
• Timișoara, Librăria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian
  Blaga, nr. 2.

  Rețeaua Standard Press Distribution din Cluj
•  str. Regele Ferdinand (lingă magazinul Central).
•  Calea Moților (vizavi de Primărie).
•  Piața Unirii, nr. 17 (lingă Diesel).
•  Piața Unirii, nr. 1 (lingă Continental).
•  str. Napoca, nr. 19.
•  Piața Grigorescu (lingă magazinul Profi).
•  Piața Mărăști (stația de autobuz).
•  str. Fabricii, nr. 1.
•  str. Memorandumului, nr. 12.
•  str. Plopilor (lingă Hotelul ,,Babeș-Bolyai“).
•  str. RepubEcii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librăria de Artă Gaudeamus
          Cluj-Napoca, str. luliu Maniu, nr. 3.

Librăria Muzeului Literaturii Române
SC Orfeu Ed SRL, București, bd. Dacia, nr. 12.

                                                           Către cititorii revistei Apostrof

Circulara Uniunii
Scriitorilor din România

    Conform prevederilor Statu-
tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-
mânia nu este responsabilă pentru
politica editorială a publicației și
nici pentru conținutul materialelor
publicate.

            Comitetul Director
            al Uniunii Scriitorilor
            5 iunie 2003


Vă puteți abona la revista Apostrof direct la redacție.
Pentru aceasta, vă rugăm să plătiți contravaloarea
abonamentului, prin:

1.  mandat poștal, pe adresa:
    Toroczkay-Lukâcs losif
    Fundația Culturală Apostrof
    Cluj-Napoca, cp 1095, op 1 Cluj, cod poștal 400750.

2.  virament bancar, pe adresa:
    Fundația Culturală Apostrof
    Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brătianu, nr. 22
    Cod fiscal: 4868907
    Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)
    Deschis la BRD-Groupe Societe Generale, Sucursala
    Cluj.
Prețul abonamentului, pentru persoane fizice și biblio-
teci din România, este de:
    •      15 lei pentru 3 luni,
    •      30 lei pentru 6 luni,
    •      60 lei pentru un an.

Prețul abonamentului include taxele poștale de expediere.
Prețul abonamentului pentru cititorii din străinătate este de:
    •     12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,
    •     24 euro sau 30 USD pentru 6 luni,
    •     48 euro sau 60 USD pentru un an.
Prețul abonamentului include taxele poștale de expediere
par avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

   Fundația Culturală Apostrof
    Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brătianu, nr. 22
   Cod fiscal: 4868907
   Conturi bancare:
   RO68BRDE130SV07853701300 (lei)
   RO73BRDE130SV06534401300 (euro)
    RO58BRDE130SV06674381300 (USD),
   deschise la BRD-Groupe Societe Generale, Sucursala
   Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83,
   swift: brderobu


    Cuprins

• CAFE APOSTROF                                                      
Premiile usr pentru anul 2011                                     2 
România culturală                          M. P.                   2
• In memoriam                                                       
Marco Cugno                                Ana Blandiana           3
                                           Marta Petreu            3
• Puncte de vedere                                                  
Educația care nu educă:                                             
învățământ contra cultură                  Ovidiu Pecican          4
• Puncte de reper                                                   
„Micul eu" în variantele Luceafărului      Rodica Marian           6
• Eseu                                                              
Caragiale în oglinda poeziei vremii        Mircea Popa             8
Cum l-a plagiat Caragiale pe Eugen lonescu Viorel Cacoveanu        9
„Regman Time"                              Florina Moldovan Lircă 22
Mărturisiri elective                       Irina Georgescu        24
• Cronica literară                                                  
Scara lui Horia Gârbea                     Irina Petraș           10
Poeme în oglindă                              Ștefan Borbely           11
• Sub LUPA MEMORIEI                                                      
Liturghii bolșevice: Stalin, Cursul scurt                                
și gramatica totalitarismului                 Vladimir Tismăneanu      12
• Dosar: I. Negoițescu și Gelu Ionescu                                   
Gelu lonescu - portret la 75 de ani           Iulian Boldea            13
Epistolar I. Negoițescu - Gelu lonescu                                 15
• CU OCHIUL LIBER                                                        
Scrisul ca recunoaștere de sine               Mihaela Ursa             21
Pisici în literatură și mitologie             Constantina Raveca Buleu 26
Elogiul huliganului                           Doru Pop                 27
Monica Lovinescu sau patru decenii                                       
sub urmărire                                  Cristian Vasile          28
• Revista revistelor                                                     
• Secretele Orașului-Comoară                  E. F.                    25
Scandal la baia publică în secolul al xvi-lea Lukâcs Jozsef            29

30 • APOSTROF

Editura Biblioteca Apostrof vă oferă următoarele cărți:

•  Mihail Sebastian. Dilemele identității
  ediție îngrijită de Leon Volovici, 2009, 300 p. 25 lei
Colecția „Filosofic modernă"
•  Friedrich Nietzsche, Antichristul
 traducere de Vasile Muscă, 2003, 128 p.     10 lei
Colecția „Filosofic extrem-contemporană"
•  Joseph Ratzinger, Europa în criza
  Culturilor, traducere de Delia Marga,
  prefață de Andrei Marga, 2008, 92 p.      15 lei
Colecția „Filosofic medievală"
•  Se. Anselm din Canterbury,
  Monologion despre esența divinității
  traducere de Alexander Baumgarten, 1998,162 p. 3,50 lei
Colecția „Filosofia religiei"

•  Henry Corbin, Paradoxul monoteismului
  traducere de Janina Ianoși, 1997, 216 p.  4 lei

Colecția „Filosofic românească"
•  Vasile Muscă, Spusul și de nespusul,
  2003, 146 p.                               10 lei
•  N. Steinhardt,
 Cartea împărtășirii, ediție gîndită și alcătuită
 de Ion Vartic, ed. a IV-a, 2004, 140 p.  8 lei
•  D. D. Roșca,
 Introducere la „Viața lui Isus". Mitul utilului
 traducere de Dumitru Țepeneag, ediție și postfață
 de Marta Petreu, 1999, 138 p.          3,50 lei
•  Bucur Țincu, Apărarea civilizației
 ediție îngrijită și prefață de Marta Petreu,
 2000, 132 p.                             5 lei
•  Laura Pamfil, Noica necunoscut,
  2007, 288 p.                           8,75 lei
Colecția „lanus"
•  Ovidiu Pecican, Trasee culturale
 Nord-Sud, 2006, 228 p.                   15 lei
•  Călin Teutișan, Textul în oglindă:
 Reflexii ale imaginarului eminescian,
 2006, 202 p.                             1 5 lei
•  Petru Poantă, Efectul „Echinox" sau
 despre echilibru, 2003,176 p.            10 lei
•  Dorli Blaga, Tatăl meu, Lucian Blaga,
  2004, 380 p.                               20 lei
•  George Banu, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei
•  Norman Manea, Despre clovni
  eseuri, 1997, 230 p.                       4 lei
•  Norman Manea, Octombrie, ora opt
  proză, 1997, 186 p.                        4 lei

•  Philip Roth, Animal pe moarte
  roman, traducere de Irina Petraș, 2001, 132 p. 9,90 lei
•  Sanda Cordoș, Literatura între revoluție
 și reacțiune, ediția a ll-a, adăugită, 2002, 284 p. 15 lei
•  Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan llici
 traducere de Janina Ianoși, prefață de Ion Vartic,
 2003, 96 p.                            7,50 lei
•  Lukăcs Jozsef, Povestea „orașului-comoară":
  Scurtă istorie a Clujului
  și a monumentelor sale, volum ilustrat

  cu fotografii de Vărdai Levente, 2005, 146 p. 20 lei
•  Georgeta Horodincă, Duminică seara,
  2006, 231 p.                                    20 lei
•  Alexandru Vona, Să mai fiu o dată
 îndrăgostit, carte gîndită și alcătuită
  de Marta Petreu, 2005, 188 p.              20 lei
•  Ștefan Borbely, Despre Thomas Mann
 și alte eseuri, 2005,172 p.                  20 lei
•  Marta Petreu, Conversații cu..., voi. li,
 2006, 132 p.                                 20 lei

•  Ruxandra Cesereanu, Marta Petreu,
 Corin Braga, Virgil Mihaiu,
 Ovidiu Pecican, Ion Vartic,
  Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p.             20 lei
•  Eugen Pavel, între filologie
  și bibliofilie, 2007,170 p.                20 lei
•  Irina Petraș, Teoria literaturii:
  Dicționar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei
•  Ștefan Borbely, Proza fantastică a lui
 Mircea Eliade, 2003, 224 p.                  20 lei
•  Scriitorul și trupul său, carte gîndită
  și alcătuită de Marta Petreu, 2007, 264 p. 8,75 lei
•  Cele 10 porunci, carte gîndită
  și alcătuită de Marta Petreu, 2007, 276 p. 8,75 lei
•  Nicolae Bârna, Dumitru Țepeneag,
  2007, 304 p.                                  7 lei


Colecția „Scrinul negru"
•  Zaharia Boilă, Amintiri și considerații
 asupra mișcării legionare
  prefață de Livia Titieni Boilă, ediție îngrijită de
  Marta Petreu și Ana Cornea, notă asupra ediției
  de Marta Petreu, 2002, 160 p.             10 lei
•  Zaharia Boilă, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei
•  Procesul „tovarășului Camil", ediție îngrijită
 de Ion Vartic , prefață de Mircea Zaciu, 1998, 96 p. 2 lei
•  I. D. Sîrbu, Scrisori către bunul Dumnezeu
 ediție îngrijită de Ion Vartic, 1998, 244 p. 5 lei
•  Ludovica Rebreanu,
  Adio pînă la a doua Venire:
  Epistolar matern, ediție îngrijită, prefață și note
  de Liviu Malița, 1998, 288 p.             5 lei
•  Arthur Dan, Mituri căzute (Din jurnalul
 unui psihiatru): Aforisme, prefețe de
 I. Negoițescu, Ion Vianu, Alexandru Paleologu; ediție
 și notă asupra ediției de Marta Petreu, 1999, 96 p. 3 lei
•  Dumitru Țepeneag, Destin cu popești.
 Șotroane (în colaborare cu Editura Dacia),
 2001, 144 p.                             6,30 lei
•  Alexandru Vona, Esmeralda, fișă de dicționar
 de Florin Manolescu, desene de Gabriela Melinescu,
 2003, 112 p.                             7,50 lei
•  Konstantinos Arvanitis, Jurnal (1893-1899),
 traducere din neogreacă de Claudiu Turcitu, cuvînt-
 înainte de Maria Petreu, epilog de Nicolae Mărgineanu
 (în colaborare cu Editura Polirom)
 2009, 83 p. + ilustrații
Colecția „Istoria filosofici"
•  Constantin Rădulescu-Motru,
 F. W. Nietzsche: Viața și filosofia sa
  2003, 128 p.                              10 lei
Colecția „Poeme"
•  Tristan Janco, Memoriile Șoahului,
  2006, 84 p.                                   1 5 lei
Cărți în coeditare cu Ed. Polirom
(le puteți comanda la www.polirom.ro):
•  Ion Vartic, Bulgakov și secretul lui
 Koroviev: Interpretare figurală la
 Maestrul și Margareta,
  ed. a ll-a, adăugită, 2006, 160 p.        1 7,95 lei
•  Matei Călinescu, Mateiu I. Caragiale:
 recitiri, ed. a ll-a, 2007, 168 p.       19,95 lei
•  Ion Vianu, Blestem și Binecuvântare,
  2007, 182 p.                              19,95 lei
•  Ion Vianu, Investigații mateine,
  2008, 112 p.                              19,50 lei
•  Marta Petreu, Despre bolile filosofilor.
  Cioran, 2008,128 p.                    19,90 lei

                                            
                                   5        
REDACȚIA:                   'VOSIROf        
Marta Petreu                                
(redactor-șef)                              
Lukâcs Jozsef                               
Virgil Leon                                 
Amalia Lumei                                
Irina Petraș                                
Tehnoredactare:                             
Fogarasi Edith                              
Vignetele revistei reprezintă                
variațiuni grafice de Mihai Barbu            
după desene de Franz Kafka.                  
Ana Pop                                     
(contabilitate)                             
EDITORI:                                    
□ Uniunea Scriitorilor                      
din România                                 
□ Fundația Culturală Apostrof               
Revista apare cu sprijinul:                  
□    Fondului Cultural Național              
□    Consiliului Local și al Primăriei       
Cluj-Napoca                                  
ADRESA REDACȚIEI:                            
Cluj-Napoca                                  
Str. I. C. Brătianu, nr. 22                  
cod 400079                                   
Tel., fax: 0264/432.444                      
e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro         
Pentru corespondență:                       
Revista Apostrof, cp 1095, op 1,            
Cluj-Napoca, 400750                         
• Revista apostrof figurează                
în Lista-catalog a publicațiilor            
interne, editată de rodipet sa,             
la poziția 4251.                            
Manuscrisele primite la redacție            
nu se înapoiază.                            
issn 1220-3122                              
Revista este înregistrată la osim           
cu nr. 45630/22.05.1996.                    
Revista apostrof este membră a       -      
Asociației Revistelor, Imprimeri            
lor și Editurilor Literare (ariel),         
asociație cu statut juridic, recu-          
noscută de Ministerul Culturii              
și Patrimoniului Național.                  
Tiparul:                                    
Centrul de Presă Reformat                   

Puteți comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brătianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 31