Întîlniri ale Comitetului Director și ale Consiliului usr LUNI, 18 aprilie 2011, a avut loc ședința Comitetului Director al Uniunii, condusă de președintele Nicolae Manolescu. Comitetul a luat în discuție problemele curente ale Uniunii și a fixat calendarul eve- nimentelor din perioada următoare, precum și programul de lucru al juriilor și comisiilor alese ale USR. S-a stabilit acordarea sprijinului finan- ciar al USR pentru volumele declarate cîștigătoare la concursul organi- zat de Uniune pentru autori sub 35 de ani și acordarea unor indemni- zații de merit. Au fost analizate, de asemenea, stadiile diferitelor proiecte derulate de Uniune și s-a aprobat finanțarea unor inițiative ale filialelor și acordarea sprijinului USR unor festivaluri literare tradiționale. S-au stabilit direcțiile de colaborare cu Editura Polirom pentru o promova- re mai eficientă a literaturii contemporane și a membrilor USR prin Editura Cartea Românească. Marți, 19 aprilie 2011, a avut loc ședința Consiliului Uniunii Scriitorilor. Președintele organizației, dl Nicolae Manolescu, a prezentat o sinteză a acțiunilor USR pe primele luni ale anului curent și calendarul evenimentelor USR în perspectivă. Consiliul a luat cunoștință de raportul Comisiei de cenzori a USR și a aprobat execuția bugetară pe anul 2010. Consiliul a stabilit completarea unor comisii și a solicitat intensificarea acțiunilor acestora în îndeplinirea obiectivelor prevăzute de statut. S-a stabilit ca decernarea premiilor USR pe anul 2010 să aibă loc la data de 8 iunie 2011. Horia Gârbea Paris, vara fierbinte din primăvară CÎND VREMEA înnebunise cu totul: 27 de grade și-un soare orbi- tor!, iar în locul rochiei primăvăratice de Paști, îmi scoteam hainele de vară, a venit din nou vremea să fac pe ghidul. Nu-i greu, cu atîtea expoziții: Gallimard, la Biblioteca Națională, Van Dongen, la Muzeul de Artă Modernă al Parisului, Manet, la Muzeul d’Orsay, Redon, la Grand Palais. în prima clipă însă au preferat Muzeul de Artă Medievală de la Cluny, unde Doamna își seduce încă licornul. La Gallimard, care-și sărbătorește o sută de ani de activitate, mi s-au părut triști - cred că se gîndeau la edi- turile românești care apar ca bureții după ploaie și dispar de ase- menea. La Odilon Redon, expoziție pregătită pe două nivele, cu tot dichisul, am trecut tăcuți prin sălile perioadei negre, pentru a întîrzia în ultimele, de mistică și explozie a culorii. La fosta gară d’Orsay, după o lungă coadă la muzeu și alta, la fel de lungă, la intrarea propriu-zisă în expoziție, de-ți vine să zici că tot Parisul n-are altă treabă decît să vadă Dejunul la iarbă verde, am întîrziat cu toții în fața portretului lui Baudelaire, pictat de Emile Deroy. Pentru că se pregătește o mare retrospectivă a impresionismului și postimpresionismului, fondul de artă impresionistă a fost mutat la parter, astfel încît vizitatorul nedog- matic, care nu se încăpățînează să vizite- ze numai ce-i scrie pe bilet, adică sălile Manet, poate să vadă, dintr-o suflare, toată mișcarea. E un adevărat delir de fru- musețe, de la Manet, van Gogii, Gau- guin, pînă la Toulouse-Lautrec. In fața celor două tablouri ale Vameșului, unul dintre oaspeții mei s-a apucat de recitat, încetișor: „Rousseau tu ne auzi pe noi /.../ Fă să treacă nevăzute bagajele noas- tre la vămile cerului/îți vom aduce pen- sule culori și pînze/Pentm ca sfintele tale tihne întru desăvîrșită lumină/ Să le pe- treci precum atunci cînd îmi făcui por- tretul/ pictînd stelelor chipuD. După ce au bătut librăriile, încurcînd etajele de la Gibert și admirînd toată producția cioraniană a anului centenar, inclusiv cele două exegeze, a lui Nicolas Cavailles și cealaltă, mai subțirică, a lui Stephane Barsacq, plus cîteva reviste de- dicate rășinăreanului, oaspeții mei s-au îndreptat înspre „vechii maeștri“: și iată- ne din nou la Cranach, la Muzeul Lu- xembourg. Am stat cu toții îndelung în fața celor patru tablouri ale perechii primordiale, așezate cronologic, în or- dinea pictării de către Crahach cel Bătrîn. în primul tablou, pictat între 1508 și • Lucas Cranach, Adam și Eva (1533) 1510, Adam și Eva, încruntați și ostili, poate nefericiți, sunt surprinși în plină cunoaștere, căci în mina Evei se află, mușcat, mărul căderii. în al doilea tablou, din 1510, Adam și Eva sunt într-o stare de perceptibilă tensiune - dar măml; aflat în mina Evei și ținut cu drag lipit de obraz, este încă intact. în al treilea tablou, pictat de Cranach în 1528, cuplul primordial se află cu adevărat în Paradis, merele sînt aproape, roșii, îmbietoare, dar intacte, iar în spatele Evei se află, semn al Paradisului încă netulburat, un pașnic animal, un cerb. în sfîrșit, în a patra versiune, din 1533, în spatele cuplului se află, semn al Paradisului total, două animale: un leu și un cerb, în deplină înțelegere, iar Adam și Eva se joacă liniștiți cu mărul. Cranach a pictat deci cele patru momente ale mitului fundamental al căderii dinspre cădere înspre dinainte de cădere, într-o regresiune tot mai adîncă spre inocența și ignoranța primordiale. Un regresiv, cu alte cuvinte, unul care-ar fi fost pe gustul lui Cioran, dacă l-ar fi văzut. Știau ei ceva, bătrînii maeștri! Cît despre crengile încărcate ca de rîndunele pe sîrmă de îngerii- copii, sau despre îngerul altui maestru, Baldung Grien, care, în- tr-o gravură, își arată fundul (ne-am amintit instantaneu un inspirat desen al Gabrielei Melinescu, care trebuie să fi cunoscut imaginea originală...), ce să mai zicem? Tot Tho- mas Bernhard are dreptate. Pe cheiul Senei, lume la soare, pe va- porașele-locuințe, mici grădini înflorite. In librării, cărți noi, arătînd la fel de individualizat ca autorii. în parcuri, flori de grădină amestecate cu flori de cîmp, cu coada-mielului, pălăria-șarpelui, bă- nuței. O țarcă în fața Marelui Palat, plimbîndu-și făloasă și calmă penele albe și negre. De întîi mai, închis pînă și la Luvru. Bazinele din jurul Piramidei erau pline, dar restul fîntînilor, încă neumplu- te, căci seceta mare nu mai îngăduie ri- sipa de apă. S-au scuturat merii, liliacul, castanii, s-au dus lalelele din parcul Lu- xembourg, al lui Cioran, iar la mansarda acestuia se lucrează - adică, imobilul întreg este în reparație capitală. în afara Parisului, se scutură și cîmpurile galbene de rapiță. ■ SUSANA BOGORIN 2 • APOSTROF In memoriam Petru Cârdu Marta Petreu FAPTUL Că am fost prieteni este opera lui. Mă căuta mereu, iar dacă un contabil ceresc ar pune cap la cap minutele convor- birilor noastre ar ieși, cu siguranță, un to- tal măcar cît două anotimpuri. De văzut ne-am văzut numai de două, poate de trei ori în viață. Suna, adesea la orele după- amiezii: „Hei, bună, sunt Petru!“, exclama el grăbit, și-apoi enunța „tema“. Mereu alta. Uneori îmi citea două, trei versuri dintr-un poet pe care-1 traducea - a tradus și-a publicat atît de mulți scriitori români, încît ar trebui socotit un ambasador al cul- turii române! - și-mi cerea o sugestie de traducere. Uneori expunea abrupt cum l-a atacat cutare sau cutare intr-un ziar și-mi cerea părerea: cum să îi răspundă? Cel mai adesea însă mă căuta pur și simplu să mă întrebe ce fac. Iar în cele mai bune momen- te ale lui, mă anunța: „Ascultă!" - ceea ce însemna că îmi va citi un poem nou. Dar despre ce n-am vorbit noi doi! Rîdeam la telefon cu ceasurile, forfecînd voios și crud universul. Petru a fost un om ieșit din comun. Și extraordinar de important pentru mine. Știam, din discursul lui fragmentat și fără astîmpăr, că lucrează în multe locuri, la radio în Belgrad, la Teatrul din Vîrșeț, un- de conducea secția românească, la revista lui, la editură. Era un om al evenimentului: știa să conceapă, ca un avangardist aflat într-un TGV ce-a atins viteza maximă, inso- lite spectacole pentru cei aflați la sol: lansări și saloane de carte, spectacole de carte și pîine, festivaluri și premii, totul pe bani procurați nu se știe de unde, așa, cum ai scoate un iepuraș dintr-o pălărie. De cel puțin un deceniu, de cînd el se instalase cu regularitate la celălalt capăt al telefonului, datorită telefoanelor lui știam mai bine ce se întâmplă la Vîrșeț decît la Cluj. Și nu ara- reori el însuși se afla în culisele evenimen- telor. Căci Petru a fost un generos. Iubea lite- ratura, adică iubea nu numai ceea ce scria • Petru Cârdu el, ci mai ales ceea ce scriau alții. Avea o capacitate de-a se entuziasma cum arareori am mai văzut, prin care își făcuse relații li- terare pe tot continentul, ba chiar și în America. în același timp, judeca literatura cu o impecabilă austeritate a criteriilor de valoare și își cheltuia viața - vai!, atît de scurtă! - ca să îi pună pe scriitorii lui pre- ferați în evidență. în ultima vreme, noi doi am pălăvrăgit mai ales despre poezie și despre Cioran. Pe acesta și pe Simone Boue îi cunoscuse bine și-i vizitase repetat, cu cutezanța pe care ți-o dau admirația și iubirea. M-a sunat cu cîteva zile înainte de ple- carea mea la Paris și mi-a dat o misiune: să mă duc să salut, din partea lui, mansarda lui Cioran. La întoarcere, m-am așteptat din clipă în clipă să mă caute, să-i raportez: „Am fost - misiune îndeplinită", și-apoi să-i povestesc ce și cum cu Cioran în li- brăriile pariziene. în locul telefonului lui voios, acasă m-a întîmpinat știrea morții lui. N-am crezut că îmi va face figura asta și nu pot să cred că mi-a luat-o înainte. Căci noi am fost - și mai sîntem, cită vreme mai sînt - prieteni. Prieteni mai ceva ca frații, căci prin alegere, nu prin fatalitate. „... am primit un mesaj de lu o scriitoare din Belgrad care-mi spunea că a citit, și nu-i vine să creadă, că a murit Petru Cârdu. Ali-am amintit că-l citisem in Apostvcf apoi că, mi se pare, ți-a tradus și ție o carte. [...] A doua zi plecam la Timișoara. Vorbisem cu el cu două zile înainte și ne dădusem întâlnire la Timișoara, unde noi metgeam să deschidem o expoziție despre deportările in Bătăgan de pe granița iugoslavă. Urma să vorbească și el la vernisaj. Am ajuns pentru înmormântare și i-am pus in sicriu ajișul pe care ii apărea pentru ultima oaia numele de om viu. Avea 59 de ani și reușise să transforme un mic otășel într-un centru cultural internațional. “ (fragment dintr-o scrisoare) Anul XXII, nr. 5 (252), 2011 *3 In memoriam Petru Cârdu a plecat în eternitate Lucian Marina IN DIMINEAȚA zilei de 30 aprilie 2011, subit, de la Spitalul din Vârșeț, a plecat în eternitate Petru Cârdu, renumit ziarist și publicist, poet, traducător, critic literar și editor. Născut la 25 septembrie 1952, la Sâ- mianăș (Barice), s-a școlit în satul natal și la Vârșeț, unde a absolvit și liceul, la secția în limba română. A făcut studii de litera- tură iugoslavă și universală la Universitatea din Belgrad, precum și de istorie și teorie a artei, la București. în anii studenției a fost membru în re- dacția revistei Tribuna tineretului, iar apoi și în redacția revistei Lumina, Pthja, în cole- giul de redacție al publicațiilor Societății de Limba Română din Voivodina etc. A debutat cu versuri în anul 1968, în paginile săptămânalului Libertatea, iar edi- torial doi ani mai târziu, cu volumul de poeme Menire in doi. In anul 2008, la 40 de ani de la debutul său literar, Petru Cârdu publică și cartea cu un titlu mai mult decât simbolic, Compli- citate. Pentru această antologie, autorul a selectat poeme din cinci volume anterioa- re, publicate din 1974 și până în 1998. Poetul nu are vârstă. Nu-mi amintesc de de- but. îmi amintesc doar de un manuscris pe care l-am pierdut aflându-mă la Lacurile PHt- vice, acum în Croația. Manuscrisul se inti- tula „Menire“. Hceam curte turei domnișoa- re. Asta era menirea poeziei. Astăzi, însă, nu mai pot face curte, deoarece și cele mai în- zestrate muze au devenit extrem de capri- cioase și tot mai greu bat la ușa imaginației mele, pururea deschisă. Le mai trag eu și de plete, le mai mângâi pletele. Câteodată „oglinda“ își revine la forma inițială, iar eu îl privesc în oglindă pe cel de-a doilea eu, pe cel de-al treilea... Aceasta a declarat, într-un interviu, renumi- tul scriitor și traducător care se exprima la fel de bine și în limba română, și în limba sârbă, fiind un foarte bun cunoscător al celor două literaturi, română și sârbă. în acest sens, este covârșitoare contribuția sa la cu- noașterea reciprocă a celor două literaturi și culturi, prin traducerile pe care le-a făcut și prin bogata sa activitate editorială, prin munca de publicist și ziarist de marcă, pro- fesie căreia i-a rămas devotat și după ce, la sfârșitul anului 2010, a ieșit oficial la pensie. Din anul 1984 s-a angajat la Radio Novi Sad, Redacția programului în limba română. La început era corespondent din Vârșeț, iar apoi, în calitate de comentator și redactor al emisiunii „Radiospectru“, a îmbogățit viața culturală prin textele și in- terviurile cu personalități din țară și de peste hotare, justificând privilegiul de a fi ziarist la Radioteleviziunea Voivodinei. Petru Cârdu a dialogat de la egal la egal cu personalități din lumea scrisului precum Milos Crnjanski, Dusan Matic, Miodrag Pavlovic și Milorad Pavic, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Eugen lo- nescu, Marin Preda și Nichita Stănescu, Giinter Grass, Ezra Pound și Czeslaw Milosz. In cercurile literare de pe varii meridia- ne ale lumii, Petru Cârdu a fost cunoscut ca președinte al Comunei Literare din Vâr- șeț, KOV, renumita casă de editură pe care a înființat-o împreună cu legendarul magi- cian al poeziei Vasko Popa și în fruntea căreia s-a găsit mai mult de două decenii. Petru Cârdu a instituit Premiul Euro- pean pentru Poezie, pe care Comuna Li- terară din Vârșeț l-a decernat deja de 17 ani unor cunoscuți poeți din întreaga lume: Justo Jorge Padron (Spania), Viaceslav Kupriianov (Rusia), Julian Kornhauser (Columbia), Ștefan Aug. Doinaș (Româ- nia), Tomas Transtromer (Suedia), Charles Simic (SUA) Titos Patrikies (Grecia), Mio- drag Pavlovic (Serbia), Roberto Mussapi (Italia), Eugenio de Andrade (Portugalia), Reiner Kunze (Germania), Tadeusz Roze- wicz (Polonia), Paavo Haavikko (Finlanda), Paul Muldoon (Irlanda/SUA) și Ana Blan- diana (România). Premiul European pen- tru Poezie pe anul 2010 al Comunei Lite- rare din Vârșeț a fost conferit poetei Vesna Parun. Petru Cârdu, incontestabil, a avut o sen- sibilitate poetică ieșită din comun, astfel că și Premiul European pentru Poezie a fost decernat unor personalități din lumea lite- relor care au fost candidați potențiali și pentru Premiul Nobel din domeniul lite- raturii. Poemele lui Petru Cârdu în limbile ro- mână și sârbă au văzut lumina tiparului în Serbia și în România, opera lui fiind tra- dusă și în limbi de circulație mondială. încă din 1981, publică bilingv placheta Pronu- mele/Zamenice, la KOV și la Editura „Liber- tatea“, apoi volumul de versuri Căpșuna in capcană apare în limbile română, sârbă (Jagoda u klcpci) și engleză (The Trapped Strawbeny). Cartea în biserica Troia a fost tipărită și în limba sârbă, în anul 1992, la Editura Rad din Belgrad. Tot la Belgrad îi pare și volumul Lju- bicasto mastilo, tipărit și în limba română, sub titlul Cerneala violetă, în anul 1998, an în care la Editura „Pasărea Măiastră“ din Craiova vede lumina tiparului și placheta de versuri Școala exilului. în 2003, la Editura Rad din Belgrad, publică volumul Mcj graajanski sesir (Pălăria mea de cetă- țean), iar în 2004 volumul Saucesnistvo A 4 • APOSTROF In memoriam Poeme de Petru Cârdu Hărțile și vânătorii Câteodată vânătorii de aer nu mai au nevoie de moarte câteodată își ascund armele utile cultivându-și oboseala câteodată armele utile sunt mai utile decât moartea și un popor de năluci se îngână cu hărțile și câte o nălucă iese la vânătoare în manualul de istorie în timp ce în hău rătăcește cartograful în tratatul de uitare și zboară și zboară în visul vânătorilor Imn pentru statuile moarte A murit încă o statuie în oraș umilă cu leopardul în brațe concavă și posacă după ce fiii statuilor au fost copleșiți de glorie după ce fiicele lor mânioase au trecut strada năpădită de ierburi în oraș se auzea numai orga cu limbă de junglă mireasa cu ochi verzi temătoare și umedă cu leopardul în brațe iar statuia care nu știa că e statuie a traversat strada călăul în tabloul cu ramă violetă De la o vreme la alta se înalță șoldurile coboară zorile copiii nenăscuți știu totul câmpia-i fragilă dedesubtul lor în aceeași seară se vede se aude se șoptește se știe se înalță zorile coboară șoldurile și țipă copiii nenăscuți în vacanțele orgasmelor în tabloul cu ramă violetă Paul Delvaux surâde și folosește fără greș penelul la rubrica Fapte (în ceață) și Acte (tulburi) din viața cotidiană (Complicitate). Ultima carte a lui Petru Cârdu tipărită la Editura „Libertatea“ din Panciova a fost volumul de poeme alese Complicitate, care a apărut în 2008. Petm Cârdu este și autorul unor impor- tante antologii, precum Pcpodne u gradu (După-amiază în oraș), antologie de poe- zie românească din Voivodina, apărută în anul 1983, apoi Lfemera mea veșnicie (din lirica slovenă), Antokgija rumunske poez-analitice. Liviu Petrescu în ipostaza de mentor și de coleg ocupă prima parte a studiului Mihaelei Mudure, Pornind de la o sugestie a pnfesorului Liviu Petrescu: literatura româ- nă și studiile postcoloniale, provocatoare de- monstrație a potențialului interpretativ al grilei postcoloniale în perimetrul românesc. Intr-o notă acut personalizată, evocarea lui Liviu Petrescu - Profesorul și Mentorul imprimă discursului lui George Achim (Schit fen: Prcfilul seniorial al distincției') o tonalitate aproape elegiacă. Exploatarea capitalului dialogic al ope- rei lui Liviu Petrescu reverberează mai întâi într-o scrie de trei studii concentrate asupra valențelor metodologice ale cărților aces- tuia, Iulian Boldea (Un critic al ideilor lite- rare), Adriana Stan (Proiectul uman al me- todei) și Alex Goldiș (Realitate și romanesc: Critica jilozefiei implicite) oferind analize interesante, concentrate mai ales pe Roma- nul condiției umane și pe Realitate și roma- nesc: Poetica postmodernismului devine obiect de reflecție în următoarele cinci prelegeri: Monica Spiridon (Povestiri și arhi-povestiri detpre cunoaștere) nuanțează comparativ postmodernismul teoretizat de Liviu Petrescu, Mihaela Ursa (Liviu Petrescu - „fața din adânc“) se joacă cu seducătoarea metaforă a Ioanei Em. Petrescu, caută figu- rile subiectivității și găsește un mit personal în poetica lui Liviu Petrescu, în vreme ce Crina Bud (Terminal critic), Gheorghe Perian (Opoetică românească a postmodernis- mului) și Călin Teutișan (,,MgocierU moder- ne - postmoderne) analizează diferite aspecte ideatice și de construcție ale acestei cărți. Evoluția opțiunii eticului în panoplia tematică a lui Liviu Petrescu este urmărită de Mircea Muthu în Liviu Petrescu și eticul transilvan, iar punctul terminus al acestei alegeri, Studii transilvane, face obiectul pre- legerii Lilianei Truță (Ardelenismul ca po- sibilă matrice spirituală). Sanda Cordoș încheie simetric volumul cu un studiu care se focalizează asupra ac- tivității de cronicar al lui Liviu Petrescu, Cronicar in anii '80, în care se reafirmă și se explică „mirajul actualității“, obsesia de a rămâne mereu conectat la actualitatea fenomenului literar, mereu selectiv în or- dinea semnificațiilor, atent la valoare, dar și dezinvolt, atent la rezistența în timp a ideilor sale. 20 • APOSTROF Elie Wiesel și etica responsabilității Iulian Boldea CARTEA LUI Sandu Frun- ză Dumnezeu și Holo- caustul la Elie Wiesel este, cum se precizează în prolog (Introducere la problema tău- lui și a responsabilității), o carte „despre indiferență^, nu doar indiferența omului, ci și cea a lui Dumnezeu, două registre ale indife- renței care se intersectează, favorizând o complicitate culpabilă cu răul absolut repre- zentat de Holocaust. Studiul cercetătoru- lui clujean se concentrează asupra istori- sirilor lui Wiesel, mai cu seamă asupra confesiunilor cutremurătoare din Noapte a, operă cu semnificații multiple, de un tra- gism acut, din care se desprinde ideea că „Dumnezeu a ales să fie tăcut și absent pentru a face mai pregnantă prezența omu- lui, moartea și suferința lui“. în circum- scrierea problematicii teoretice a Holo- caustului, din perspectiva responsabilității, autorul face apel la cercetările lui Hans Jonas, care presupune că „izvorul respon- sabilității este necesitatea ființei umane de a-și prezerva propria natură umană“, sau la scrierile lui Emmanuel Levinas, pentru care justiția e sinonimă cu etica. Elie Wiesel își propune, prin intermediul discursului lite- rar, să găsească unele răspunsuri cu privire la poziționarea condiției și a rațiunii umane într-o lume în care Dumnezeu este indife- rent sau absent. Scriiitorul este de părere că emergența Răului absolut a fost posibilă doar în momentul în care radicalizarea lui a început să devină un fapt al cotidianului, insinuându-se în normalitatea existenței. Problematica volumului lui Sandu Frunză (structurat pe câteva capitole consistente, bine articulate: Noaptea lui Elie Wiesel, Inexprimabilul, Dumnezeu și Holocaustul, Memorie și mărturisire și Moartea inocenței) e fundamentată pe câteva concepte-cheie, recurente: răul absolut, indiferența, respon- sabilitatea, memoria, mărturisirea, moartea omului, moartea lui Dumnezeu etc. Sandu Frunză își fundamentează o bună parte din carte pe interferența dintre me- morie, responsabilitate și mărturisire, ele- mente primordiale ale creației lui Elie Wiesel. Memoria, de pildă, este circum- scrisă recurent în această carte densă, sub- stanțială, riguros articulată prin forța ipo- tezelor, temeinicia raționamentelor și seducția ideii. Memoria este „origine, este vehicul al vieții și este suportul pe care se poate construi speranța mântuirii“. Ea este însă și nostalgie, prezență, mărturie, temei al ființei care își poate reconstitui rădăcinile ontice prin apelul la anamneză. Spriji- nindu-se pe „doi piloni“ constitutivi, me- moria și mărturisirea, Wiesel conferă li- teraturii, istorisirii, un rol privilegiat în detașarea esențialității ființei umane. Sandu Frunză consideră că, pentru Wiesel, lite- ratura „nu trebuie să fie moralizatoare, dar are menirea de a trezi întrebări, de a sen- sibiliza și de a-i determina pe oameni să fie preocupați de ceea ce se întâmplă cu cei de lângă ei, dar și cu cei pe care pot să îi per- ceapă în forma pe care o înțelegem în ter- menii antropologici ai comunităților ima- ginate“. Aparținând unei bogate tradiții ha- sidice, Elie Wiesel este unul dintre supra- viețuitorii Holocaustului, pentru care lumea nu va mai fi la fel după genocid, pentru care tradiția și-a modificat funda- mental reperele și rosturile. Universul în care trăiește supraviețuitorul Holocaustului e un univers străin, care poate fi umanizat doar prin cultivarea unei etici a responsa- bilității față de celălalt, a angajării și deschi- derii spre universul moral al semenilor. Regăsirea de sine devine, astfel, posibilă, numai ca gest al comuniunii, al ieșirii din sine și al întâlnirii mântuitoare cu Altul. Experiența liminară a Răului absolut, a Holocaustului provoacă în conștiința auto- rului Ncpții un sentiment de nesiguranță, o sugestie a haosului, un abis insondabil al unei sensibilități acute la formele paroxis- tice ale răului, indiferența și absența divi- nului sunt provocate tocmai de aceste ex- periențe ale Răului, cum remarcă Sandu Frunză: Indiferența umană afectează în așa măsură echilibrul lumii încât aduce chiar și o per- turbare la nivelul divinității, care stă la rân- dul său sub semnul indiferenței. Indiferența omului și indiferența lui Dumnezeu mută accentul dinspre responsabilitatea în fața lui Dumnezeu înspre responsabilitatea omului față de alt om. Dumnezeii este absent deoa- rece numai tăcerea și absența lui lasă loc ros- tirii și prezenței unei chemări la responsa- bilitate a ființei umane în fața semenilor săi. Această absență creează spațiul necesar ac- țiunii etice și politice. Examinând cu instrumente analitice și teo- retice adecvate opera lui Wiesel, Sandu Frunză identifică două registre care alimen- tează viziunile scriitorului, un registru noc- turn (marcat de tristețe, indiferență, su- ferință sau moarte) și un registru diurn (relevat ca necesitate imperioasă a respon- sabilității etice, a mărturisirii, a memoriei și adevărului moral). La rândul lui, mesajul lui Elie Wiesel se dezvoltă pe două planuri: un plan al rememorării, în cadrul căruia, cum scrie cercetătorul, „memoria joacă un rol terapeutic împotriva maladiilor totali- tare pe care le-a cunoscut lumea modernă“, și, pe de altă parte, un plan al sensibilității, al reflecției asupra destinului ființei umane aruncate în Istorie, o istorie delirantă și atroce. Etica responsabilității, cuvânt-cheie al ideologiei și literaturii Ini Wiesel, poate fi edificată doar cu condiția abandonării atitudinii de indiferență față de celălalt, de regăsire a unei identități superioare în iden- tificarea cu resursele pozitive ale alterității, căci, observă Sandu Frunză, cei care au în- cercat să salveze viața unor ființe con- damnate la teroare și moarte își asumau o responsabilitate față de destinul celuilalt, reprezentând, totodată, „o fisură în norma- litatea manifestării răului absolut“. Pentru Elie Wiesel, memoria este o mărturie a prezenței omului și a lui Dum- nezeu, ea având capacitatea de a coagula umanul și umanitatea, de a conferi noblețe și certitudine etică dialogului omului cu lumea și cu semenii. Iată de ce cuvintele lui Wiesel referitoare la forța expiatoare a anamnezei sunt cu totul revelatoare pentru disponibilitățile morale și literare ale au- torului Ncpții-. „Ne reamintim Auschwitz- ul și tot ceea ce el simbolizează deoarece credem că, în ciuda trecutului și a ororilor sale, lumea este demnă de salvare; iar sal- varea, ca și mântuirea, poate fi găsită doar în memorie“. Prin intermediul Memoriei, omul și Dumnezeu își găsesc justificarea și îndreptățirea ontologică și gnoseologică. Literatura lui Elie Wiesel exprimă, prin in- termediul unor figuri paradigmatice sau al unor parabole de extremă intensitate simbolică, ideile autorului cu privire la prezența sau absența divinului, cu privire la necesitatea mărturisirii sau a rolului memo- riei în redimensionarea condiției umane. Autorul cărții Dumnezeu și Holocaustul la Elie Wiesel subliniază, de altfel, faptul că „acțiunii răului radical, Elie Wiesel îi opune necesitatea ca fiecare individ să iasă din in- diferență și să acționeze în vederea regăsirii de sine prin practicarea unei etici a respon- sabilității“. Cartea lui Sandu Frunză, densă și aplicată, animată de spirit metodic și de finețe analitică, conturează un portret cre- dibil și riguros al scriitorului și gânditorului Elie Wiesel. în căutarea amorului nebun: memoriile unei actrițe Cristian Vasile SE SPUNE că unele cărți de memorii merită citite nu doar pentru interesul documentar pe care îl stâr- nesc, ci pentru ele însele, ca scrieri subiective remarcabi- le. Volumul Ralucăi Sterian- Nathan - Suflet tatuat, traducere din franceză de Maria Raluca Hanea, prefață de Samuel Pisar, postfață de Andre Bercoff (București: Humanitas, 2010) - se integrează într-o astfel de categorie. Memoriile sale pornesc de la un jurnal intim ținut încă de la vâr- sta de opt ani la îndemnul mamei sale, Silvia Sterian, evreică creștinată, cumnată a cunoscutului economist și scriitor Paul Sterian și a pictoriței Margareta Sterian. Caietele de însemnări s-au păstrat, în pofi- da numeroaselor peripeții prin care a tre- cut diarista - o adolescentă, apoi o tânără care atrage ca un magnet bărbați din medii diverse și cu biografii complicate. Memo- rialista este de mai multe ori victima unor tentative de viol, pe care le trece în revistă cu o sinceritate tulburătoare (lista agreso- rilor este lungă și include: marinari sovie- tici, propriul tată, un cumnat, anchetatori ai Securității etc.). în același timp, autoa- rea se află „în căutarea amorului nebun“ (p. 133), viața ei sentimentală fiind extrem de zbuciumată. Cartea redă foarte bine atmo- sfera epocii - mai ales postbelice - și aduce un plus de informație atât pentru istoria artelor românești în perioada comunistă, cât și pentru completarea a ceea ce se chea- mă biegraflile nomenclaturii. Autoarea - absolventă a Institutului de Teatru în 1957 - este mai puțin cunoscută publicului autohton, fiind poate chiar ui- tată. Plecarea sa în străinătate, în 1964, a umbrit cariera ei românească, prezența Anul XXII, nr. 5 (252), 2011 • 21 Ralucăi Sterian în spectacolele de la Iași (Teatrul Național „Vasile Alecsandri“, 1957-1958) și București (Teatrul „L. S. Bulandra“, 1963-1964) fiind neglijată, dacă nu ignorată de istoricii de teatru și de cro- nicarii dramatici aflați sub presiunea unei cenzuri care oculta prestațiile actoricești ale artiștilor refugiați în Occident. Cumva me- moriile Ralucăi Sterian pot fi plasate în prelungirea jurnalelor datorate Marioarei Tbiculescu și Alicei Voinescu, prin franche- țe, prin brutalitatea dezvăluirilor care înfă- țișează o lume artistică dezbinată, unde rău- tatea este de multe ori la ea acasă, presiunea ideologică și cenzura fiind doar o parte a problemei. La Iași, între 1957 și 1958, Raluca Sterian este victima câtorva tentati- ve de otrăvire și orbire; altădată i se pre- sară cuie pe scenă. Marea șansă a Ralucăi Sterian - dar și o sursă de invidii și viitoare răzbunări - este cooptarea în distribuția piesei Mutter Courage de Bertolt Brecht, montată de Mauriciu Szekler la Naționalul ieșean, cu Margareta Baciu în rolul prin- cipal. Dar invidiile se întețesc, tânăra absol- ventă de IATC (jucând rolul Yvette) fiind detestată de câteva artiste consacrate de la Naționalul ieșean. Pe lângă fericirea de a juca în primul spectacol de Brecht în limba română, dia- rista face parte și din trupa care merge în turneu în Basarabia (RSS Moldovenească); este primul ansamblu teatral românesc care susține reprezentații în spațiul „sovietic“. Pentru a sublinia din punct de vedere poli- tic această premieră, la Chișinău se depla- sează, pe lângă directorul Teatrului Națio- nal din Iași, și ministrul adjunct al culturii, Ion Pas. însă tot turneul poate fi compro- mis, căci frumoasa membră a trupei ieșene iese în evidență nu doar prin interpretare; gazdele din Moldova sovietică îi acordă o atenție specială: cade cu tronc atât unui ge- neral venit de la Moscova, cât și unui scrii- tor din RSS Moldovenească, membru al CC al Partidului Comunist local și figură ex- trem de influentă. Apelând la bagajul de informații și la scrierile istoricului și socio- logului basarabean Petru Negură (v. mai ales excelenta carte Ni hem, ni traitres: Les ecrivains moldaves face au pouvoir sovietique sous St aline, L’Harmattan, 2009), putem deduce că este vorba fie de Emilian Radu Bucov, fie de Bogdan Istru. Pentru a nu fi răpită, tânăra actriță scapă refugiindu-se în toaleta trenului. Prea legată de capitală, unde amant îi este regizorul și profesorul de la IATC Mihai (Mihail Raicu?), Raluca Sterian face naveta între Iași și București; când este pe punctul de a-1 părăsi definitiv pe Mihai, vine ca o ghilotină un articol demascator publicat în presa comunistă: este acuzată de imoralita- te și demisionează de la Teatrul din Iași, la sfatul prietenului său, regizorul și actorul Dan Nasta. începe un calvar de aproape doi ani, în așteptarea emigrării spre Israel, culminând cu adevărate ședințe de tortură în timpul interogatoriilor de la Securitate. Disperarea o împinge până în pragul si- nuciderii; Scenele dramatice se succed cu repeziciune, iar acum Raluca își joacă pro- priul rol (fragilitatea sa se vădește cu atât mai mult cu cât nu îi plac rolurile din tra- gedii) . în contextul valului de arestări din- tre 1958 și 1960, nici tatăl (arhitectul Soare Sterian) nu scapă de anchetele Securității; acum are loc o reapropiere de tatăl său, pe care mult timp nu l-a putut ierta pentru pornirile incestuoase. Litoralul pare un re- fugiu ideal, chiar dacă familia reunită - fiica, tatăl, mama vitregă - abia își poate permite c) masă la hotel. La Mamaia, Aurel (Baranga?) este cel care o convinge să ac- cepte avansurile celui ce se va dovedi a fi chiar ministrul comerțului, Gogu Rădules- cu, un obișnuit al Hotelului Rex. Gogu Rădulescu - numit în carte G. R. - fusese președinte al Frontului Studențesc Democrat, principalul braț politic al UTC- ului interbelic în viața universitară, și era un intelectual de stânga, cu funcții impor- tante după 1945 în ministerele economice dominate de comuniști. Fusese exclus din partid în octombrie 1952, în contextul de- vierii de dreapta, și reprimit în rândurile PMR în 1957. La momentul când are un coup dc foudre pentru Raluca îndeplinea funcția de ministru al comerțului și cariera lui spre vârful partidului se profila tot mai evident. Fosta actriță pare că îl iubește cu adevărat. Numai că situația este ingrată pentru amândoi: Raluca abia scăpase de su- pravegherea Securității, iar Gogu Rădules- cu este însurat; consoarta are, ca și el, un trecut procomunist îndelungat. Relația amoroasă cu Raluca Sterian riscă să dez- văluie ipocrizia, comportamentul „bur- ghez“, abaterea de la morala proletară, chiar în perioada în care soția sa, scriitoarea și publicista Dorina Rădulescu (n. Ru- dich), tocmai termina un reușit roman autobiografic - Vârtej (Editura pentru Li- teratură, 1964) -, o scriere din care se vădește și puritatea din viața privată a co- muniștilor. Vârtejul o cuprinde și pe dia- ristă: „Cum să rămâi cu picioarele pe pă- mânt când el e cu capul în nori? Mă prinde într-un vârtej incontrolabil. Sunt îngrijo- rată. Sunt îngrijorată pentru G. R. E că- sătorit“ (p. 187). însă ministrul amorezat riscă și vine însoțit de soție la o paradă de modă a amantei (angajată între timp ca manechină la o fabrică de textile): „Soția lui a venit să asiste la o defilare. Culmea nenorocii lui, era pentru costume de baie. Mă simțeam goală, fără apărare“ (p. 188). în anii 1960, Gogu Rădulescu nu este doar un simplu ministru. în Introducerea la Raportul final al Comisiei Preziden- țiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, Gogu (Gheorghe) Rădulescu este nomina- lizat ca membru de frunte al unor instituții- cheie din România comunistă, fiind situat pe poziția 28 (Raportfinal, CPADCR- Hu- manitas, 2007, p. 34). Dacă începutul ani- lor 1960 înseamnă și deschiderea econo- mică a României spre Occident, în căutare de noi tehnologii și de acorduri comerciale avantajoase, pentru tânăra Raluca înseamnă două valize de cadouri (pantofi, parfumuri etc.). Căci ministrul comerțului își face timp și pentru a târgui pentru amanta sa, prin capitala Franței, unde tocmai fusese în delegație. Gogu Rădulescu o ajută finan- ciar, îi găsește tatălui un loc de muncă în arhitectură, mai bine retribuit. Ministrul (care devine în curând vicepreședinte al gu- vernului) l-a cunoscut și pe unchiul și nașul Ralucăi, Paul Sterian, o ocazie pentru cei doi de a discuta despre cei abandonați în universul concentraționar: „Am vorbit în- delung despre unchiul Paul, ale cărui cărți l-au ajutat în studiile lui de economie. I-am spus că admirația lui s-ar fi putut manifesta în timpul celor opt ani petrecuți de unchiul meu în închisoare. [...] Tăcere de mor- mânt“ (p. 195). Datorită lui Gogu Rădu- lescu - care intervine pe lângă șeful Secției de știință și cultură de la Comitetul Central al PMR (probabil Vasile Dinu), fosta actriță ajunge la „Bulandra“. Nu înainte însă de a suporta avansurile și de a fi realmente tă- vălită în biroul de la CC al celui care su- perviza cultura, subordonatul lui Leonte Răutu. Situația celor doi îndrăgostiți se complică odată cu ascensiunea politică a lui Gogu Rădulescu și cu intenția soției de a reclama adulterul la Comitetul Central. De- cisă să plece din țară, căci era încă urmărită de „dosaruD politic indezirabil și nu se pu- tea realiza ca artistă, Raluca Sterian își în- fruntă concubinul. Cu ajutorul unui mariaj de conveniență, prin căsătoria cu un ingi- ner francez în trecere prin România, și ape- lând la un alt vicepreședinte al Consiliului de Miniști, rival al lui Gogu Rădulescu (Gh. Gaston Marin? Alexandru Bârlădea- nu?), Raluca Sterian părăsește țara în vara anului 1964. Dar până să-l întâlnească pe Jean-Jacques Nathan se zbate între libertate și promiscuitate. Tânăra Raluca nu iese din limitele con- formismului social, acceptă să se integreze în sistemul politic, ceea ce nu o face mai puțin victimă a regimului totalitar. Pare că își caută amanți bine situați politic (Titus Popovici, Gogu Rădulescu ș.a.), dar ținta finală nu rămâne amorul nebun într-o Ro- mânie cenușie, în care autobiografia „nesă- nătoasă“ (originile sociale burgheze, solici- tările de emigrare spre Israel etc.) constituie un stigmat. Suflet tatuat este o sursă pre- țioasă și pentru istoria socială a comu- nismului românesc, iar paginile despre lumea actorilor și a regizorilor pot fi ex- ploatate cu folos de cercetătorii istoriei recente a teatrului autohton. Paradisul libertății Bogdan C. Enache POVESTE PENTRU copii sau parodie a societății de astăzi? Cartea lui Ken Schooland, profesor de eco- nomie și științe politice la Universitatea Hawaii Paci- fic, Aventurile lui Jonathan Gullible: O odisee liber-schim- bistă (București: Editura Li- bertas Publishing, 2010, 162 p., trad. Valentina Nicolau și Sorin Cucerai), este un roman didactic care preia tema, stilul și structura bine-cunoscutului roman de călă- torii al lui Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver, într-o savuroasă tentativă de a pune în lumină simplitatea principiilor eco- nomice de la baza unei societăți libere și ridicolul argumentelor oferite împotriva drepturilor individuale și a libertății schim- bului. Eroul cărții este adolescentul Jonathan Gullible, care, asemeni doctorul Lemuel Gulliver al lui Swift, este pasionat de navi- gație și, într-o bună zi, în cursul unei ieșiri în larg mai temerare, este surprins de o fur- tună și naufragiază într-un ținut străin. Aici încep aventurile sale, care îl vor confrunta cu fel de fel de situații, una mai absurdă și mai de neînțeles decât alta, precum oame- 22 • APOSTROF nii care arestează o femeie-tăietor de lemne ce le amenință locurile de muncă deoare- ce folosește drujba în locul instrumente- lor manuale; pescarul care regretă penuria peștelui din lacul care acum aparține tutu- ror; femeia care îl roagă să semneze o pe- tiție pentru protejarea industriei de pe o insulă împotriva concurenței neloiale gene- rate de lumina soarelui; orașul în care oa- menii umblă în genunchi ca urmare a unei taxe pe înălțime; femeia care își plătește impozitele, dar totuși își vede casa dărâ- mată la un ordin al Consiliului Lorzilor, pe motiv că încalcă regulile de urbanism; oa- menii care tipăresc bani cu încuviințarea Consiliului Lorzilor, spre fericirea tuturor, și oamenii care sunt arestați pentru tipărirea de bani; Marele Anchetator, care îi seduce prietenii, și lumea din oraș propăvăduind că libertatea este o povară, oferindu-se să o ia asupra sa de pe umerii oamenilor; în sfârșit, banda democrației care alungă oa- menii din oraș și care îl desparte de priete- na sa Alisa, și multe altele. Spre deosebire de eroul lui Swift, care la capătul aventurilor sale se retrage dez- gustat din lume și nu mai suportă decât compania cailor din vechea sa gospodărie, eroul lui Schooland revine acasă, călare pe un vultur, în orașul provincial de coastă în care locuiește împreună cu părinții săi, cu promisiunea să o reîntâlnească pe Alisa și convins că „Orice loc, chiar și Corrumpo, poate deveni un paradis când oamenii sunt liberi cu adevărat". O colecție de proză populară inedită Al. Săndulescu Anul TRECUT a apărut, la Editura Saeculum LO. din București, un volum în ediție bilingvă de Basme po- pulare din Bucovina, una dintre primele culegeri de la noi, alcătuită la mijlocul se- colului al XlX-lea de Ludwig Adolf Staufe. Textele sunt transcrise după manuscrisul în limba ger- mană și însoțite de un studiu introductiv de Helga Stein, cunoscută cercetătoare în domeniul baladei populare. Dispunem acum de o versiune în limba română (re- zultatul unei duble translații), datorită Vioricăi Nișcov. Ea avea toate abilitățile să efectueze o asemenea lucrare, fiind autoa- rea unor semnificative antologii de folclor, Cele trei rodii aurite, A fost unde n-a fost, aceasta însoțită de un substanțial studiu cu implicații teoretice și comparatiste, Basmul ca practică și reprezentare. în același timp, cercetătoarea este o eminentă germanistă, care a tradus opere fundamentale, precum Ricarda Huch, Romantismul german, No- valis, Discipolii lui Sais, Hcinrich von Cfter- dirgen, C. G. Jung, Tipuri psihologice, Ernst Jiinger, Jurnale pariziene. Ce ne spune ea în prefață, înarmată cu o bogată bibliografie? Ludwig Adolf Staufe și-a cules narațiunile sub impulsul Basmelor valahe al fraților Arthur și Albert Schott. în comparație cu acestea, care pot fi luate ca termen de referință, textele populare ce se traduc acum în românește sunt mai con- cise, mai sobre, mai cuminți, fără exces de descrieri și de expresii căutate. Dar, observă cercetătoarea mai departe: „Basmele scurte și mai cu seamă snoavele sunt povestite mai viu. Nu o dată au suspans, cu simțul ritmă- rii și cu o bună exploatare a poantei". Sigur că, notează Viorica Nișcov, traduse și retra- duse, narațiunile au suferit modificări, care, „dacă nu le-a afectat schelăria dură a su- biectelor, le-a amputat pe alocuri, în grade diferite, structura fluidă a a expresiei". Ea conchide că valoarea colecției Staufe constă în varietatea materialului pe care îl conține și în coeficientul ridicat de autenticitate, ceea ce menține interesul cititorului. Tra- ducerea, pe tot parcursul fluentă, res- pectând stilul știut al basmelor noastre, cu formele și formulele consacrate, bene- ficiază, pentru fiecare narațiune, de note și comenterii privind clasificarea și tipo- logia folcloristică. Să vedem acum ce spune și cercetătoa- rea arhivelor vieneze în introducerea siste- matică, doldora de informații De:pre colecția Ludwig Adoif Staufe și contextul ei istoric. Descrierea este amănunțită și are o precizie „nemțească". Manuscrisul se păstrează în fondul de manuscrise și tipărituri vechi din Biblioteca Națională Austriacă din Viena. Se menționează cota, dimensiunea, calitatea hârtiei, numărul de file. Culegerea a fost dedicată „Majcstății sale apostolice chezaro- crăiești, atotmilostivului împărat și Domn Franz Joseph I, cu preasupusă închinare", conține 48 de narațiuni populare româ- nești, în traducere germană, și e însoțită de o scurtă prefață a lui Ludwig Adolf Staufe, datată „Cernăuți, în decembrie 1852“. Acesta, ni se comunică mai departe, se năs- cuse la Suceava, tatăl fiind rutean (Simi- ginowicz) și mama, germană. Staufe este un pseudonim. A studiat la Viena și a fost profesor multă vreme la Brașov și apoi la Cernăuți. S-a afirmat ca publicist și culegă- tor de folclor. Helga Stein oferă informații despre cele dintâi colecții de proză populară românească. Exceptând zece texte, publi- cate de Timotei Cipariu în 1831, și încă șase, traduse în maghiară de J. Zeyk, ele, în zdrobitoarea lor majoritate, au apărut în limba germană și aparțin fraților Arthur și Albert Schott, adunate în Banat, și lui Fr. F. Obert, culese în Transilvania. Culegerea lui Staufe a fost cunoscută și apreciată de Wilhelm Grimm. De altfel, pe urma cele- brilor frați și a romantismului german, Staufe susține ideea, devenită bun comun, a priorității literaturii populare față de lite- ratura cultă și văzută ca depozitar al unor valori universale: „Basmul este începutul poeziei, ca atare, aceasta trece mereu în plan secund pe măsură ce se dezvoltă poe- zia cultă". în prefața lui, remarcă înrudiri între basmele românești și cele germane și, într-o frază, menționează modul său de lu- cru și modelul pe care l-a avut în vedere: „în expunere, m-am străduit să păstrez to- nul popular, simplu, firesc, alegându-mi pe frații Grimm drept modele luminoase". Volumul Basme populare din Bucovina vine, pe de o parte, să îmbogățească tezau- rul nostru folcloric, prin publicarea paralelă a originalului german, conservat în arhivele vieneze, însoțite de prefața și comenteriile avizate ale Vioricăi Nișcov, pe de alta, să ne ofere prețioase informații, în introducerea semnată de Helga Stein, despre istoria ma- nuscrisului vienez și a culegerilor realizate de germani (frații Schott, Obert, Staufe) pe teritoriul României. Ca o concluzie, cu rezonanțe mereu actuale, cercetătoarea su- bliniază, în ultimul paragraf al textului, ideea, numită azi a multiculturalismului, ilustrată încă de acum un secol și jumătate în provincia noastră cea mai nordică: Staufe este reprezentantul unei generații educate în condiții de coexistență pașnică între diferitele etnii din Bucovina. Crescută într-un mediu poliglot, ea era solidarizată de un accentuat patriotism local. Așa se face că Staufe, rutean după tată, educat ca german de mamă, și-a îndreptat atenția spre folclorul românesc. Un fenomen abolut normal pen- tru mijlocul veacului al xix-lea în Bucovina, unde normele relațiilor interetnice se bazau pe toleranță și înțelegere reciprocă. Toleranță și înțelegere reciprocă, un angajament asu- mat în toate lucrările sale de Adolf Staufe, cel care a fost de-a lungul întregii sale vieți un mediator harnic și înzestrat între înde- părtata Bucovină și lumea occidentală. Bătălia pentru un poet arțăgos Mirel Anghel TUDOR Arghezi este poe- tul român pentru care s-au purtat adevărate „lupte" încă de când el nu publicase încă un volum de versuri. Admiratorii vedeau în poe- ziile sale răspândite prin re- viste un argument îndeajuns de puternic care le permitea să îl așeze lângă Eminescu. Nu puține au fost controversele legate de opera și bio- grafia sa. Răspândit în mii și mii de surse, e greu să îl adunăm pe adevăratul poet și om Tudor Arghezi. îl vom găsi sub diverse măști și tot atâtea pseudonime: Ion Theo, Coco, Danfil Fleicaru, Ex-Ierodiaconul losif Theodorescu, T.Ar.Ghezi etc. O istorie a receptării operei argheziene este un demers pe care puțini s-ar încume- ta să îl întreprindă. Pentru a putea face un asemenea studiu, este nevoie de o cunoaș- tere foarte bună a vieții ascunse a lui Tudor Arghezi și a operei sale complexe. Apărută pentru prima dată în anul 1984, la Editura Dacia (Cluj-Napoca), cartea „Bătălia^Ar- ghezi de Dorina Grăsoiu cunoaște în 2010 o a doua ediție, revizuită și adăugită, la Editura Nouă din București. Titlul complet al primei ediții este „Bătălia“ Aighezi: Pro- cesul istoric al receptării operei lui Tudor Aighezi, acesta suferind o modificare în cea de-a doua ediție, „Bătălia" Aighezi: Recep- tarea operei de le debut până la centenarul poetului (București: Ed. Nouă, 2010). Ediția a doua vine cu o serie de modi- ficări foarte importante pentru munca isto- ricilor și criticilor literari. Cărții i-a fost adăugat un indice de nume, care face conți- nutul mai vizibil și permite cititorului să „navigheze" mult mai ușor prin istoria zbu- ciumată a receptării operei argheziene. în plus, cea de-a doua ediție a cărții benefi- ciază de unele modificări ale titlurilor unor Anul XXII, nr. 5 (252), 2011 • 23 capitole, alături de unele modificări opera- te asupra conținutului. Dorina Grăsoiu menține miezul cărții prin cele patru capi- tole: Destinul unei cpere, Ecoul începuturilor și „Bătălia*Aigbezi, modificând titlul celui din urmă, din Destinul unui clasic in viață, în Avatarurile unui clasic in viață. Anali- zând retrospectiv semnificația momentului de la 23 august 1944 pentru literatura ro- mână și cea argheziană, Dorina Grăsoiu adaugă acestui capitol o importantă analiză a perioadei de tranziție prin care literatu- ra română și cea argheziană au trecut în anii de oprimare comunistă. Efortul remarcabil al Dorinei Grăsoiu, care a investigat toate publicațiile în care opera argheziană a fost oglindită în cei 71 de ani de activitate publicistică și literară, ne permite să privim dintr-o perspectivă globală activitatea acestui extraordinar poet și pamfletar român. în același timp, cartea îi scutește pe cei interesați de „fenomenul Arghezi“ de un periplu documentar epui- zant și cronofag, oferindu-le direcțiile ne- cesare unor cercetări viitoare. Abordând cronologic ecoul stârnit de Tudor Arghezi în lumea literară încă de la debutul său sub tutelă macedonskiană, la 16 ani (1896), autoarea își sistematizează materialul documentar și mărturiile pe trei etape: antebelică, interbelică și postbelică, în urmărirea transformărilor suferite de opera argheziană, Dorina Grăsoiu identi- fică trăsătura definitorie a personalității poetului: conflictul. Viața și opera sa au stat sub semnul contrariilor, al dezacordu- lui cu lumea în care niciodată nu a putut fi integrat. Dorina Grăsoiu remarcă și rolul deosebit pe care polemicile purtate de poet l-au avut în reînnoirea interesului pentru opera sa. Cele cu Nicolae lorga și Ion Barbu au devenit celebre și au captat atenția lumii literare datorită implicării unor nume „grele“. Autoarea insistă asupra spiritului nesta- tornic arghezian, concretizat prin repudie- rea persoanelor care l-au ajutat în momen- te cruciale ale vieții. Trebuie menționați aici Alexandru Macedonski, cel care l-a lansat în lumea literară, mitropolitul losif Gheor- ghian, protectorul și părintele său spiritual, care l-a ținut la mănăstirea Cernica în ciuda numeroaselor abateri, și chiar Gala Ga- laction, singurul care a rămas întotdeauna alături de poet. Nu îl mai menționăm pe tatăl lui Tudor Arghezi, Nicolae Theodo- rescu, deoarece fiul a încheiat repede soco- telile cu el, încă de la 16 ani, atunci când îi adresa diatriba din poezia de debut, Tatălui meu (1896). Relațiile dintre tată și fiu au fost dintotdeauna sporadice și formale, iar cele cu mama sa ar necesita capitole întregi. Dorina Grăsoiu nu se limitează la „epi- centrul Arghezi, ci merge spre unda de șoc pe care poetul a stârnit-o. Deosebit de inte- resantă este perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XlX-lea și începutul secolului al XX-lea, atunci când el apare în literatura română ca un poet înnoitor, în contextul dominației „țărănismului literar“. Nimic mai nepotrivit atunci, observă autoarea, de- cât un poet care cocheta cu poezia instru- mentalistă franceză, reprezentată de Rene Ghil. Nu asistăm la o simplă inventariere a acestor etape, ci se trece la analiza resor- turilor care au stat la baza unor polemici și au modelat receptarea operei argheziene. Văzând „bătălia Arghezi" ca pe un proces în care factorii colaterali (biografia și con- textul politic potrivnic) au avut un cuvânt greu de spus, Dorina Grăsoiu acordă aten- ție atât carierei publicistice argheziene, cât și polemicilor în care Arghezi s-a impli- cat. Tocmai cel din urnă aspect, remarcă au- toarea, ar fi îngreunat și denaturat modul în care a fost receptată de-a lungul timpului opera acestui pamfletar arțăgos. Arghezi, scrie Dorina Grăsoiu, este cel „care nu cre- dem să fi rămas vreodată dator cu vreo replică“ (p. 91). Dintre evenimentele cu un impact im- portant aspra evoluției receptării lui Tudor Arghezi, Dorina Grăsoiu insistă asupra mo- mentului în care poetul a publicat volumul așteptat de lumea literară de mult timp: Cuvinte potrivite, apărut în Săptămâna Pa- timilor anului 1927. Tudor Arghezi a purtat „bătălii“ cu toți cei care s-au intersectat cu drumul său: cu clericii (prin pamfletele antisinodale publi- cate în Națiunea în 1923, strânse apoi în volumul Icoane de lemn - 1929), cu tradi- ționaliștii de la Gândirea (care încercau, fără succes, să îl anexeze orientării lor) sau cu moderniștii care îl venerau și îi dedicau, în 1925, un număr întreg al revistei avan- gadiste Intigrai. Chiar și la aceste dovezi de susținere, Arghezi a reacționat potrivnic, ironizându-și mai mereu admiratorii. El ajunge să le ceară ca într-un număr omagial din Integral să i se publice o poezie tradi- ționalistă: Phgule. Cu astfel de gesturi, el reușea mereu să își atragă noi adversari, deseori unii trecând din tabăra admiratori- lor în cea a contestatarilor. Raportând creația argheziană la curen- tele literare pe care le-a traversat, intersec- tându-se cu unele (avem în vedere începu- tul simbolist de sub tutela lui Alexandru Macedonski), Dorina Grăsoiu analizează și reacția lumii literare la apariția acestui poet atât de diferit și inadaptat, mereu în con- tradicție cu timpul său. Fără a se atașa de obiectul analizei sale, autoarea reface obiec- tiv atmosfera începutului arghezian, gra- dându-și etapele analizei de la prezentarea primelor studii critice până la numeroase- le cărți ce i-au fost dedicate poetului după dispariția sa din anul 1967. Având darul unui dibaci istoric literar, care acordă atenție tuturor detaliilor în configurarea în- tregului, Dorina Grăsoiu reușește să scoa- tă la iveală traseul sinuos al poetului prin literatura română și să lumineze drumul urmat de acest teribil „fenomen“. Autoarea cuprinde în analiza ei reviste- le literare în care a publicat Arghezi, dar și pe cele în care s-au făcut auzite ecourile stârnite de opera sa. Reacția de uimire și contestare era firească față de un poet care a adus în literatura română, observă Dorina Grăsoiu, un limbaj artistic nou, cu atât mai valoros cu cât el i-a urmat lui Emi- nescu. Pe lângă studiul receptării operei argheziene, cartea analizează reacția pro- dusă de unele episoade biografice arghe- ziene în opera sa. Detenția de la închisoa- rea Văcărești (în timpul căreia Arghezi a fost susținut cu patimă de B. Fundoianu, F. Aderca și N. Davidescu) este un bun exemplu. Prin ochii autoarei îl cunoaștem pe pamfletarul din perioada antebelică și pe poetul Tudor Arghezi din perioada inter- belică. Ele contribuie la conturarea „feno- menului Arghezi“, așa cum ea îl numește. Un „fenomen“ care nu publicase încă nimic în perioada 1920-1926, atunci când unii critici chiar îl somau să dea tiparului un volum. Apărând impetuos în literatura română și marcând-o în mod decisiv, Arghezi a rămas impasibil în fața contestă- rilor și neîncrezător în laude. Fie că analizează cultul creat în jurul poetului de B. Fundoianu sau Felix Aderca, fie că ne prezintă și partea opusă, aceea a contestării sale de către N. lorga, M. Eliade, Ion Barbu sau E. lonescu, Dorina Grăsoiu extrage din toate acestea esenția- lul: valoarea estetică a operei argheziene. Fiind impus definitiv, în perioada din- tre cele două războaie mondiale, de critici precum G. Călinescu. P. Constantinescu, Perpessicius, Ș. Cioculescu și Tudor Vianu, Arghezi se vede pus, începând cu 1945 (inițial, din partea lui Miron Radu Paras- chivescu), în fața unui val contestatar, în ciuda atitudinii sale antifasciste din trecut, atitudine care era pe placul noii orânduiri politice. Autoarea stăruie asupra momen- telor de răscruce din viața lui, căci acestea i-au influențat și creația. Un astfel de mo- ment este cel din ianuarie 1948, atunci când articolul-foileton semnat de Sorin Toma în Scânteia îl va învinge pe poet și îl va scoate pentru aproximativ opt ani din literatura română. Era prima și ultima „bă- tălie“ pierdută de Tudor Arghezi. După reabilitarea din 1956, nimic nu va mai fi la fel, iar pamfletarul se va fi pierdut pentru totdeauna. Alături de capitolul „Bătălia* Aighezi, capitolul Avatarurile unui clasic in viață se constituie într-o piesă de rezistență a an- samblului pe care Dorina Grăsoiu îl edifică, înțelegerea unui scriitor atât de complex și de complicat nu ar fi deplină fără contri- buția Dorinei Grăsoiu, care își impune car- tea printre referințele bibliografice obliga- torii în cercetarea vieții și operei lui Tudor Arghezi. Cartea este o „bătălie“ pentru Tudor Arghezi în „războiul“ de a-1 impune și readuce pe scriitor în atenția tinerilor istorici și critici literari. Dat fiind intere- sul tot mai scăzut pentru opera lui Tudor Arghezi, este o bătălie „necesară“. Nu în ultimul rând, este și o „bătălie“ cu Tudor Arghezi, cu pendularea continuă a acestuia între contrariile care l-au definit atât de bine. Dorina Grăsoiu tulbură liniștea ciclo- pului din peșteră, dar el tot mai mult se ascunde, prăvălind pietre în urma-i. Pietre pe care tinerii istorici și critici literari au datoria de a le da la o parte în continuare. 24 • APOSTROF Poemul copacilor (Omagiu de primăvară) de Copacii se află în solda Frumosului. înfrunzesc în fiecare primăvară, Pe gratis! Stejarul s-a născut în Iesle de jar Și poartă o Coroană de Raze Sau fraze, Tăinuite încă de la Facerea lumii. Crengile-i răcoroase... Dacă le dai la o parte, Mai poți zări licărind Steaua Magilor, de departe. Pinul a fost un suspin Al unui amurg ca o rană, Pierdut cândva Pe Marea Mediterană. Și nu se mai știe Cum a pășit curajos în Veșnicie. Fagul a fost un melancolic Fag got, Un Fagot în armură De „Do“, „Re“ și „Mi Rătăcit pe pustii. Un adevărat leac, împotriva funinginii Nopților din acest veac. Arțarul a fost un Țar Care avea și o Arțară Sau Arțarină, Năzuroasă precum o Mandolină. Plopii... au fost Popi în sutane de Puf Psalmodiind cu năduf Din Psaltiri înstelate Versete de aur De mii de carate întinse măiestrit pe o ața Pentru nunta zorilor, De dimineață. /J Măslinul a fost un Mângâietor Evantai, Care alina amețeala îngerilor, Cu rău de înălțime Din Rai. Molidul pare să fi fost Un vechi Lied, Puțin cam livid Zburând pe fereastră Către o zare albastră. Iar Vișinul e o rudă secretă A lui Vișnu, Dar și un Baldachin roșu-închis Pentru vișine Și vișinate boabe de Vis Teii au fost odinioară Atei, Până s-a născut Domnul Ca un Soare, în ei. Nucul ar fi fost Un eunuc Sau, mai degrabă, un Duce Care ascundea sfios O teorie „in nuce“. Nufărul era și mai este Un cufăr, cu Lumină Divină Plutind pe Lac! Castanul a fost un castelan Din Castalia, îi zburau vrăbiile prin păr în timp ce inventa la clavecin, Cu priviri împânzite, Vârtejuri și fugi de castane îndrăgostite. Sau se uita, fără glume, Printr-o Lunetă de azur, în cealaltă lume. Mărul a fost o cămară De imparat, Unde se încuiau Pe timp de iernat, în foițe de ceară, Esențele Tuturor miresmelor De primăvară. Cât privește Salcia, A fost o poetesă Cu strălucitoare brățări De Rouă, Care știa să scrie Declarații de dragoste pe ape, Când Plouă. Anul XXII, nr. 5 (252), 2011 • 25 Proză Fereastra a m-a Ileana Urcan E noapte. Târziu. Se aude vântul fluietând pe sub streșini. Fuioare aprige de zăpadă, spulberate de pe acoperișuri, aruncate cu mâ- nie in ochiurile ferestrei. Din când in când, domnul Nimeni privește ghioceii din pahar, pe care i-a cumpărat nevestei sale, și gândul i se repede fulgurant în pădurea irghețată, pe sub tufele cu țipete de sticlă, și se rtfugiază apoi cumințite, ca niște vietăți speriate, căutând adăpost pe proprietatea lui privată, ocrotită de câinii de vtghe ai trezviei și de intendentul rațional al vocii intâi a textului. Ninge de câteva zile. Zi și noapte. Sântul viscolește zăpada, adunând-o in troiene pe la garduri. Drumurile par strânse de pe lume intr-un ghem nevăzut și aruncat in noapte. Zăpada a ajuns până sub acoperișurile case- lor. Bărbații au făcut tuneluri prin troiene, ca să a jurgă la vite, la șoproane, la capra de tă- iat lemne și la magazia de unelte. Nici nu apuci să lopătezi doi pași de zăpadă, că vân- tul o răzvrătește in fuioare dense, albe, și ur- mele se astupă iar. Când ai ajuns la capătul cărării, te găsești prins in foiașul alb, și, lac de sudoare, deși știi că e zadarnic, lopătezi din nou către casă. Salcâmii bătrâni de lângă iaz, loc de adunare al ciorilor care vânturau zăpa- da de pe crengi, s-au prăbușit. Nopțile mă ține treaz viscolul care mână troienele mânios și le înghesuie in jurul casei mele, cu gând să o ir,groape. Ziua, oboseala angoasanta. Peisajul care mi se dezvăluia dia- fan, ca intr-o pânză de Brutghel, de pe tera- sa largă, in toate anotimpurile, acum și-a pierdut contururile și oferă privirilor mele in imensitatea albă insignifiante pete cromatice, dar mai alesgriuri. Pentru că Iluzia e foarte tăcută, zapez mereu. Televiziunea a prins drag de Coman- damentul de lamă. Despre această instituție de translație lirică se vorbește pe toate canale- le. Cu vehemență. Cu patimă. Senzual. De- licat și discret. Cu incredere naivă. Cu reproș. Cu cât ninge mai năpraznic și viscolul crește, Comandamentul de lamă sporește in audien- ță și se metamorfozează in erou. Tânăr. Viril. Dur și tandru. Așa cum nu este nici măcar Președintele. Plin de generozitate, oferă o mâ- nă de ajutor, ceaiuri jierbinți, pături calde, paturi in adăposturi, elicoptere pentru copii și gravide. înveșmântat in uniformă de jan- darm, militam sau de civil in travesti, ve- ghează pe marginile șoselelor mașinile blo- cate in zăpadă, plugurile care încearcă să dezgroape drumurile. Țara toată se lasă in brațele protagonistului romantic. Cu Preșe- dinte, cu Premier și cu Guvern cu tot. Stăpân al iluziilor, ii face pe toți nevăzuți. Coman- damentul de lamă gestionează ascendentul și mijlocul cerului Carpatinei, imperiul nevăzut al viscolelor, norii foșnitori de zăpadă, sclipă- tul lunii, dragostea disperată, mersul trenu- rilor, acostarea navelor in porturi, hora fula- relor galbene și albastre ale partidelor politice, dezvelirea statuii lui Cuza. In asemenea nopți geroase, cu ninsori fosforescente, se spune că nu poți dormi. Nu știu cât adevăr stă in lumina zăpezii, dar am din nou insomnie. Beau lapte furișează, pășind lăcomie. încerc s, cald, înghit un somnifer, încerc să citesc, mă uit la televizor, apoi mă las pradă gânduri- lor. Ca niște fiare din Vameșul Rousseau, se ușor, cu ochii roșii sticlind de i mă ascund - Intendentul ținutului meu imaginar pare să ji adormit și visează -, sălbăticiunile mă adulmecă cu nările umede și mă găsesc, căci alcătuirile Ne- liniștii sunt pretutindeni... Capitolul al optsprezecelea, în care se povestește că odată un țăran avea doi cai... ȚĂRANUL E pe câmp. Cu mâinile la spate, măsoară gânditor, cu pași rari, fâneața lui, acum acoperită de zăpadă, de la mar- ginea Carpathețului. Și tot nu-i vine să creadă. Fiul lui mai mare i-a spus, când a venit de la școală, cum că nu mai există de mult țărani, de pe vremea lui Moromete, că acela a fost ultimul țăran adevărat... Omul s-a uitat la fiu-său cu gura căscată. Ce-1 învățau ăia de la școală, de amesteca realitatea cu nălucirile cărților?! Cum, adică, nu mai există țărani adevărați?! Dar el ce era?! In- telectual, muncitor sau ce?! în țările civili- zate, asta se numește fermier, i-a întors-o băiatul, satisfăcut, și o șuviță bălaie a tre- săltat deasupra ochilor lui albaștri. Dar el, tatăl, i-a spus că nu are o fermă, are doar o casă, ca toți oamenii, o grădină de legume, una cu porumb, pentru cei doi porci pe care-i ține, și un mic loc de cosit, pentru cai, vite și oi. Păi, aia se cheamă că are o fermă! Apoi, are opt clase? Are. Are tv? Are. Are ceas cu baterii? Are. Mai merge la horă? Nu. La bal, la căminul cultural - așa, din haști în Paști. Cântă din fluier, la nai sau la cobză, ca pe vremuri? Neam de nea- mul lui n-a fost cântăreț, nici măcar din frunză sau din gură. El e om serios, ascultă muzică la radio sau la tv, citește ziare... Umblă în ițari, cu cămeșoaie și opinci? Ei, asta-i, acum! Nu mai umblă nimeni cu așa ceva, doar n-o să se facă de râs, că e îna- poiat! Vezi? Ce să văd? Că nu mai ești ță- ran. Dar ce sunt? Nu știu! Dar țăran nu ești. Am doi cai, două vaci cu lapte, doi porci, cincisprezece oi. Se cheamă că sunt țăran; cu astea vă țin, pe maică-ta și pe tine. Ne ții, dar nu prea bine. Ce vrei să spui?! Da, nu te încrunta așa la mine; nu spun asta că ți-aș băga vreo vină, dar... Casa noastră a rămas tot ca înainte, forăm lemne din pădure când nu ne ajungem cu banii, ne îmbrăcăm de la second-hand, cumpărăm lucruri ieftine... Alții, în schimb... Alții au bani, eu nu am decât strictul necesar... Să nu deviem de la subiect... Nu, nu deviem; uite, mi-am făcut ștraif nou, l-am vopsit cu grijă, în culorile naționale, roz, albastru și mov, de arată ca o bijuterie; am cumpărat hamuri noi, cu ținte, cailor le-am pus ciu- curi roșii, cu clopoței în jurul gâtului. Asta nu-ți spune ție nimic?! Ba, da, o să-ți spună și ție, când o să apară noul cod rutier și-ai să vezi că nu mai ai dreptul să mergi cu ate- lajul prin oraș sau pe drumurile europene. Nu mai vorbesc de autostradă... Ce spui?! Spun ceea ce am auzit la o emisiune tv, pe această temă... Parcă fiul i-ar fi ars o palmă în plin obraz. De-ăștia-mi ești?! De-asta te-am crescut cu greu, am răbdat și eu și maică-ta, să ai tu ce-ți trebuie, să fii în rând cu cei- lalți, ca acum să-ți râzi de mine și de munca mea, să-mi batjocorești felul meu cinstit de a trăi?! Sau ți-e rușine cu mine, fiindcă tatăl tău e un biet țăran, care n-a știut în toată viața lui decât trudă și iar trudă?! Suferi că n-am vilă, piscină, conturi în bancă, nu fac politică și nu mă îmbrac la case de mo- dă?! Neam de neamul meu n-a trăit pre- cum curvele, și nici eu n-am de gând, chiar dacă aș trăi o mie de ani... Ce te legi de caii mei? Ce e urât și indecent în înfățișarea lor ?! Uită-te la ai noștri, că sunt sub nasul tău, în ogradă: ai văzut animal mai frumos, mai apropiat de stăpân, mai supus și mai de ajutor la povară? Că se balegă și se pișă? Dar saltimbancii care le interzic să meargă pe drumuri? Se imput în Senat, se cacă pe legi, pe ea nație și țară, și vând, umplându- se de bani, bogățiile solului și ale subsolu- lui?! Cum, adică, să nu mai am dreptul să circul liber prin țara mea, pe șoselele ei naționale sau prin orașele ei?! Ce pui de cățea sclifosiți și tembeli îmi interzic mie să trăiesc cum am apucat și am învățat?! Pe mâna cui a încăput țara asta? Cine o poartă, cine o mână?! E sau nu și țara mea?! E... Sunt sau nu sunt un om liber? Ești... Atunci?! îi tremurau genunchii și-l cuprindeau fiori reci. Nu mai avea glas să-și strige in- dignarea. De fapt, nu prostovanul de fi-său e vinovat, ci tevatura asta cu UE; parcă a dat strechea în toți. Toată ziua plouă cu tot felul de idei, care de care mai năstrușnică, de se miră natul. Gogorițe pe care, altădată, numai în glumă să le fi spus, și te făceai de râs, iar povestea te urma până la moarte și după aceea, pe neam și pe sămânță... Apoi, și-a amintit de alte lucruri pe care le-a considerat la vremea lor doar ciudățe- nii, și chiar a râs de ele. Găinile, păsările de curte, nu mai aveau voie să umble lela pe marginea șanțului dacă nu erau însoțite; porcul nu mai putea fi tăiat după tradiție, înjunghiat și pârlit cu paie pe omăt. Trebuia să-l urci în mașină, dacă aveai; dacă nu, să te rogi de alții și să-l duci la abator, în oraș, să-l electrocutezi, să nu se chinuie, că are drepturi și el... Vaca trebuie să aibă condică de îapte, ca odinioară fetele la dans; oile pot face transhumanța doar cu tirul; nu mai ai dreptul să omori muștele cu pliciul sau cu miere otrăvită, ci doar să le electro- cutezi; primăvara, când pământul e afânat și reavăn, nu bagi plugul la arat când știi tu că trebuie, ci pe uscăciune, să nu tai ca 26 • APOSTROF prostul râmele, insectele, șerpii și alte ani- male care se ascund în pământ pe timpul iernii, că trebuie să le respecți... Dar pe tine, ditamai omul, cine te respectă?... Cositul nu se mai începe cu cap, cum te-au învățat tatăl și bunicul tău, care cu asta au trăit; nu, de-acum, nu trebuie să mai bagi coasa la capul locului, ci să pornești tocmai din mijloc, ca să aibă gângăniile și târâtoa- rele pe unde fugi, la adăpostul ierbii, spre margini; cosașul nu va mai începe munca în zori, până e iarba udă și coasa taie cu ușurință, ci pe la amiază, ca să nu sperie din somn șopârlele și iepurii... își aminti de sticla din buzunarul pan- talonilor. îndepărtă cu dosul palmei zăpa- da de pe cioata de măr sălbatic. Săracul... Iacă, vine integrarea, a trebuit să-l taie... Mă rog, ar fi trebuit să-l taie oricum, că roadele lui erau aspre și pipernicite... Dar cât de rău i-a părut când l-a... A văzut în fața ochilor primăvara aceea, când pomi- șorul era numai floare și roi de albine, când i l-a arătat nevasta lui, tânără pe-atunci, borțoasă cu băiatul ăsta căpos... Pălinca de prune îi ardea gâtlejul; leac curat pentru durerea lui din ultimele zile. Nici de-asta nu mai era slobod să faci, de- și țuica asta era fala, brandul lor de car- pathini... începu să bată vântul; începu să ningă. Să ningă și să bată vântul cu vrăjmășie. în depărtare, satul nu se mai văzu. Dar omul nu se îndura să se ridice. Pe sub perdeaua fluturată de ninsoare, cam pe unde linia ferată trecea prin Carpatheț, văzu ceva ne- gru. Pata se lăți și se desfăcu în bucăți. Da. Erau oameni. Care va să zică, au venit... Un furnicar de oameni străini, îmbrăcați în negru, se risipiră în toate părțile prin sat. Urcau în șiruri lungi pe dealuri, căutând poteci bătătorite pe la casele risipite prin- tre grădini și livezi, coborau la șes, um- plând drumurile înfundate de omăt, lătrați cu mânie de câini. Se opreau la căminul cultural, strâmbau din nas, recomandau alt- ceva, se închideau în săli cu oamenii și îi prelucrau, deschizându-le ochii la ceea ce se întâmpla pe continent. Băteau la poarta școlii, închideau clasele pentru că era prea frig. Focul ardea cu lemne, lemnele însem- nau păduri tăiate, și nu era voie să tai pădu- rea. Lemnele scoteau fum, fumul ustura ochii copiilor, usca respirația, usca șosetele ude și înghețate din picioarele întinse spre soba de tuci, usca tenul, doar nu erau hălci de pastramă... Aruncau tabla neagră, pen- tru că nu e verde, aruncau afară băncile, scoteau instalația electrică, pe motiv că nu corespunde, sigilau veceurile din curte... Băteau la porțile oamenilor. Femeile se as- cundeau în pod, bărbații se ascundeau unde puteau. Străinii intrau în grajd și sco- teau afară de funii vitele murdare, nețesă- late, le măsurau cu șublerul țâțele, greabă- nul, drămăluiau boașele taurilor, scriau în laptop că nu erau instalații de muls și inter- ziceau oamenilor să vândă lapte la oraș dacă nu s-au înscris cu cote... Alții băgau capul în cotețul găinilor, al rațelor, curcilor. Nici cotețele nu corespundeau, nu erau igieni- ce, nu erau spațioase, n-aveau lumină, în schimb aveau păduchi... Cotețul porcilor n-avea confort, nici aparatură muzicală... Străinii le aruncau localnicilor poclăzile de lână, portul din lacre, pâinea coaptă pe vatră, colacii cu nucă, oaîa cu sarmale, câr- nații aioși. Cotrobăiau în camerele de oas- peți, în dormitor, făceau educație sexuală bărbatului și femeii, în țipetele speriate ale pruncilor de țâță... Tot satul era pieptănat de străini. Ma- gazinul mixt, barul, crâșma, librăria, cecul, vopsitoria, casa parohială, poliția, atelie- rul de mecanică auto și de tâmplărie... Până și pe ciobani îi vânau prin gps, căci trans- humanța-i transhumanță, dar nu pe pășu- nile și munții altora... Până și bătrâna care vindea semințe de floarea-soarelui ca să-și cumpere pâine era verificată dacă avea acte în regulă să facă comerț și dacă știa limba engleză, iar bătrânul oligofren zdrențăros, care întindea mâna după ceva de mâncare, fii ridicat și dus la azil... își scoase încet, aproape absent, suma- nul. Scoase din buzunar funia, apoi îl atâr- nă cu grijă într-o creangă, cu căptușeala spre trunchiul părului, ca să nu-1 ningă înă- untru. își scoase cușma brumărie și o așeză deasupra hainei, peste guler. Se cățără cam greu pe cioata culcată, pe care se odihnea și mânca vara. Agăță bine funia de o ramu- ră puternică a părului, apoi o potrivi în jurul gâtului. Rămase cățărat în picioare pe cioată vreme nedefinită. Privi îndelung, jur-împrejur, satul pierdut sub zăpadă, încâlceala copacilor din cimitir, turla albă a bisericii, râul înghețat din apropiere, șiru- rile de sălcii. Se întoarse apoi cu fața spre gospodăria lui... Cu gândul, intră încă o dată pe poartă. Traversă încet curtea. Văzu Regulamentul festivalului-concurs național de cultură și literatură Primăvara albastră Seria a n-a, ediția a vin-a, 30-31 mai 2011, Pucioasa, jud. Dâmbovița FESTTVALUL-CONCURS Primăvara, albastră are drept scop descoperirea, stimularea și pro- movarea creaței literare a tinerilor cu vârste cuprinse între 14 și 35 de ani, nemem- bri ai vreunei uniuni sau asociații scriitoricești, respectându-se libertatea exprimării li- terare, marcată de o relevantă valoare estetică și ideatică. Din punct de vedere al inițiatorilor și organizatorilor, concursul vine să-și aducă con- tribuția la făurirea literaturii române de la acest început de mileniu, dorind să răspun- dă nevoilor firești de afirmare a importantului potențial creator pe care îl reprezintă tinerii. Concursul este organizat pe următoarele secțiuni: poezie (5 lucrări), proză (3 lu- crări a 3 pagini), teatru scurt (2 piese de un act), jurnalism/eseu (reportaj; 2 lucrări a 4 pagini). Lucrările, dactilografiate sau culese electronic, vor fi expediate până la 25 mai, anul curent, data poștei, cu indicația pentru concurs^, pe următoarea adresă: Biblioteca „Gh. N. Costescu“, Strada Fântânelor, nr. 7, Pucioasa, jud. Dâmbovița, cod 135400. Lucrările vor purta un motto, iar într-un plic închis vor fi trecute același motto, nume- le și prenumele concurentului, data și locul nașterii, adresa și numărul de telefon/mobil. Juriul concursului va fi alcătuit din membri ai Uniunii Scriitorilor din România, Societatea Scriitorilor Târgoviște, Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Dâmbovița, Centrului Creației Populare Dâmbovița, Teatrului „Mihai Popescu“ Târgoviște, Compartimentului cultură al Bi- bliotecii Pucioasa, Alianței pentru Pace din România. în cele două zile ale festivalului vor avea loc seara de poezie de pe Valea Naparisului, spectacole, expoziții și lansări de carte. Vor fi acordate aceleași premii la toate secțiunile și mențiune la fiecare secțiune și Trofeul „Primăvara albastră^; la care se vor adăuga premiile unor instituții de cultură și ale unor ziare, reviste, posturi de radio și televiziune. Organizatorii vor suporta cheltuielile de masă pentru participanți, iar pentru mem- brii juriului vor acorda diurna și onorariul în baza legii privind drepturile de autor. Manifestările din festival vor avea loc în orașul Pucioasa. Relații suplimentare la telefon: 0734450877. acoperișul încărcat de zăpadă, fumul care se înălța din horn, puținii ciorchini de stru- guri vineții, stafidiți printre frunzele de sub streșini, lăsați în grija păsărilor cerului, și intră în grajd. Mângâie cu genele îngheța- te lâna oilor adormite, boturile tremură- toare și mătăsoase ale cailor, potrivi fânul din ieslea vitelor. Ieși afară. Se îndreptă spre casă. Se scutură de omăt pe încălțări înain- tea treptelor și deschise ușa. Femeia trebă- luia lângă sobă, să termine cina. Băiatul își făcea temele. îi sărută pe frunte. Ajuns lângă ușă, se mai opri o dată și se uită la ei. Apoi se hotărî brusc. își potrivi bine ștrean- gul. întinse lateral brațele și se uită în sus. în vreme ce fulgii de nea veneau, veneau, el parcă se înălța spre cer. Ca în copilărie. Simți în palme atingerea lor ușoară. închi- se ochii. Sări de pe cioată. ■ Fragment din Summer Dreams (Romanul cu ferestre albastre de pe colină) Anul XXII, nr. 5 (252), 2011 • 27 In memoriam Festivalul Internațional „Lucian Blaga" SOCIETATEA CULTURALĂ „Lucian Blaga“ Cluj-Napoca organizează în zilele de 12-14 mai a.c. cea de-a 21-a ediție a Festivalului Inter- național „Lucian Blaga“ - 50 de ani de posteritate blagiană (aniver- sare UNESCO). Ediția din acest an este una româno-maghiară. Sunt invi- tați ai festivalului Szentmărtoni Jânos (președintele Uniunii Scriitorilor din Ungaria), Balăzs F. Attila (care aduce cu sine volumul Lucian Blaga, Poezii/Versek, versiunea maghiară aparținându-i), Katalin Ladik, Zalăn Tibor, Laura lancu. Ei vor lua parte la Recitalul de poezie de la Muzeul de Artă (Sala Tonitza), alături de poeți din țară (printre invi- tați: loan Moldovan, Dan Mircea Cipariu, Nicolae Băciuț, George Vulturescu, loan Pintea, Gheorghe Pârja) și din Cluj (moderator Ion Cristofor). Volumul bilingv va fi lansat la sediul Filialei Cluj a USR (str. Universității, nr. 1) joi după-masă, dimpreună cu Meridian Blaga 11 și miniantologia Versuri pentru templul său. Tot atunci, Constantin Cubleșan își va lansa volumul de studii dedicate teatrului lui Blaga. Deschiderea festivă a festivalului și a ciclului de conferințe dedicate operei lui Lucian Blaga (susținute de Mircea Flonta, Szentmărtoni Jănos, Mircea Popa, Egyed Peter, Ovidiu Pecican, Karăcsonyi Zsolt) va fi precedată de vernisajul expoziției dc fotografie Ștefan Socaciu, Oamenii Clujului (holul bcu). Vineri, la ora 13, după recital, vor fi acordate premiile festivalului, precum și premiile Concursului Recitindu-l pe Lucian Blaga, lansat de Societate. Detalii despre festival și despre Societatea „Culturală Lucian Blaga“ pe site-ul www.societateablaga.ro. Regulamentul Festivalului Internațional de Literatură „Tudor Arghezi", ediția axxxi-a, 19-22 mai 2011 Festivalul se adresează creatorilor de literatură și exegeților în arghezologie din țară, precum și vorbitorilor de limbă română din comunitățile de peste granițe. La organizarea festivalului își aduc contribuția: Consiliul Județean Gorj, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, Biblioteca Județeană „Christian Tell“, Consiliul Local și Primăria Târgu-Cărbunești, Școala Populară de Artă Târgu-Jiu, Centrul Cultural și Biblioteca „Tudor Arghezi“ Târgu-Cărbunești, alte instituții de cultură din Gorj. Programul festival ului se desfășoară în perioada 19-22 mai a.c., la Târgu-Jiu și Târgu-Cărbunești, având colaborarea Uniunii Scriitorilor din România. Informații suplimentare la telefon/fax: 0253/213.710 și 0721.370057 (Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale). Persoane de contact: dir. Ion Cepoi (0721.370057); Constantin Popescu (0766715938); Viorel Surdoiu (0727930333) - www.pro- verbum.webs.com; Biblioteca Județeană „Christian Tell“ - persoa- nă de contact: dir. Olimpia Bratu 0253/214904 e-mail: tradiții gorj @rdslink.ro, www.traditiigorj.ro. Tatiana Slama-Cazacu Uniunea Scriitorilor din România și Asociația Scriitorilor București anunță cu durere încetarea din viață a prof. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu, scriitoare, profesoară universitară și om de știință de largă recunoaștere. S-a născut la 25 ianuarie 1920 la București. După studii la Universitatea București, Tatiana Slama-Cazacu a obținut două licențe: în litere-filologie modernă (italiană, istoria artei, engleză) și în filosofic (psihologie-pedagogie, estetică). Este doctor în psihologie, doctor docent în științe. Din 1954 până în 1968, cercetător, până la gradul de șef de secție, la Institutul de Psihologie al Academiei. Din 1968 până în 1980, profesor la Universitatea București, Facultatea de Litere, predând psiho- lingvistica și lingvistica aplicată. Apoi, din 1980, profesor con- sultant, conducător de teze de doctorat în psihologie, din 1968, și în lingvistică (psiholingvistică^ filologie), din 1971, în spe- cial cu tema limbaj, comunicare. în 1971 creează GRIA (Grupul Român de Lingvistică Aplicată), fiind aleasă președintă, orga- nizând conferințe naționale trienale. Din 1982, cofondator, la Milano, al ISAPL (International Society of Applied Psycho- linguistics), aleasă președintă, apoi, permanent, președinte de onoare. Din 1971, la invitația Editurii Mouton, creează, orga- nizează și conduce International Journal cf Psycholinguistics. In 1979, apoi, fiindu-i refuzată plecarea, i se repetă invitația în 1980, numită profesor asociat, pentru un an, la Universitatea din Paris, Sorbona. A ținut cursuri și conferințe la universități din Europa, America de Nord și de Sud (Brazilia, Peru), Asia. A primit titlul de doctor honoris causa al Universității de Vest din Timișoara în 2002. A publicat, în țară și în străinătate, 51 de volume, dintre care 35 ca singur autor. După 1990 a putut publica și beletristică, precum și eseistică, în lucrări precum: Fottgrajul cu maimuța Roxy, 1994; Un copil in vechiul București, 1998; Meșterii (romanteatru), 2001; Crime asezonate, 2005; Sinucideri ciudate, roman detectiv, 2007. Un „memorial în ese- uri“ a fost volumul său Deceniul iluziilor spulberate. Prin dispariția Tatianei Slama-Cazacu, literatura română și învățămîntul superior românesc suferă o grea, ireparabilă pierdere. Horia Gârbea Cărți primite la redacție • George Bălăiță, Marocco (I), prefață de Nicoleta Sălcu- deanu, cronolo- gie de Marilena Donea, lași: Polirom, 2011. • Gellu Naum, Poezii, ediție îngrijită și pre- fațată de Simona Popescu, lași: Polirom, 2011. • Corin Braga, Psihobiagrafii, lași: Polirom, 2011. • George Vulturescu, Aur și iederă, Pitești: Paralela 45, 2011. 28 • APOSTROF Poeme de Rodica Marian Hotare din gutui într-o clipă, pe când scot din poșetă două gutui alese atent, Mă strivește imperial mirosul din casele copilăriei, din dulapurile Pe marginea cărora gutuile erau așezate ca soldații în rând, Aceeași clipă în care glasul unei poete își plânge la televizor Imaginea mâinilor mamei, pierdutele mâini Ce-și rânduiseră gutuile aidoma cu amintirea mea, Aceeași clipă fulgerătoare în care realizez că eu nu pot da seamă De gesturile niciunei mâini, fiindcă mie-mi păreau gutuile puse acolo Prin însuși destinul lor de toamnă... Dar mâinile, mâinile mamei Mă aruncă într-un abis de ape, cu nenumărate vâltori, de fapte și mirări, Toată truda, toată răbdarea lumii, pe când erau voinice, Apoi slăbite, înnobilate în albul bolii lungi... în fuga aceleiași clipe realizez deodată Cum tocmai mă-împiedec în jungla cea străveche De-un cap uriaș de olmec, de buzele-i rotunde cu iz de gutui, Aceeași cîipă în care trec iarăși bariera lăsată dintre mine Și-un altul din mine, fără să mă mai pot oglindi într-o vreo ipotetică altă oprire... și tot trecând așa, Mereu prin frânghii uriașe de sprijin, ca podurile incașe dintre stânci, Chiar acum, firește încontinuu trecând, Nu-mi doresc nimic altceva decât să așez Un gutui la dreapta și altul la stânga, în chip de santinele Ale celui ori ale celei care - desigur - odată și-odată voi fi... Biblioteca lui Confucius în realitatea unei plutiri amorțite din retina mea A rămas și biblioteca lui Confucius Cea care n-a mai ajuns la Alexandria (poate fiindcă era caligrafiată în mari blocuri de piatră) Și stă acolo orânduită într-un templu bizar, incredibil de ordonat, Cuminte precum crucile în cimitirele eroilor, Obligându-te să-ți mijești ochii după adânciturile încremenite, Până când toate semnele îți par niște pete ascuțite, în formă veșnică de cocori, care nu pleacă nicăieri, Dar nici nu pot vreodată să se retragă din această intenție... Apoi, vidul genuin al degustării de sine în înfrigurarea Frunzelor ușor degerate acoperind o groapă, Un refugiu al rădăcinilor salvate din foc și din puhoaie de apă... Fericirea e-un trist tipar statornicit în proverbe, în fond intraductibil în vreo limbă istorică, O ploaie interioară de foc albastru-gălbui, Pământul făgăduinței din dimensiunea a patra, Dragonul antic hrănindu-se din sine, Un sistem sterilizat interzicând rănile, Pansamentul global care ne dilată continuu, O molimă salvatoare din toate minunile neașteptate Și supersofisticată trădare în destinele acelea umane... Mă-ntorc în rânduirea nepăsării, mută și oarbă uitare de tot... E o răsplată prea mare, precum neantul plin de absențe, Extrema generozitate de a nu te lăsa iubit Și a lăsa iubirea întreagă să treacă dincolo de tine... Floarea de rozmarin Uneori în altarul adânc al somnului Răsare frumoasa floare a morții neașteptate, Delicată și rară, o mică orhidee rătăcită, Albăstrită mireasă, ușoară și suavă, Care știe să zboare-ntr-un dans ritualic-primar, O rază, un fulg reflectat în convulsii Și-n sufletul ce-și caută avid, neliniștit Spirala întoarcerii în nesfârșit... Nicio culoare și nicio lumină de-aici Nu ating strălucirile apusului Și seninul acelor răsărituri din vis Nici liniștea absolutei desprinderi Ori pacea imaterială presimțită într-o incomensurabilă frântură de timp, în care voința e pură și absolut independentă De propriu-i destin, nu are forța aceea Eliberată de orice trezie deșteaptă, Nu-i nepăsarea aceea desăvârșită, Fără limite de ușoară, nu-i puterea aceea înmiită, Prismatică, infimă, nemărginită... Și atunci acel ceva din făptură, a mea, a voastră, A oricui altcuiva - stăpân deplin pe neființa sa Poate dănțui, pluti ori valsa, Liber să aleagă între persoane și lucruri, între veacuri și clipe, între dureri și beatitudini, între a face să fii și a face să nu fii, A recunoaște ce-ai fost, ce ești și ceea ce Oricum, perpetuu vei fi... Răs-trecere La poarta unei grădini cu flori abia răsărite apare un tânăr, Apoi bărbatul intră în casă, florile se deschid Și dinăuntru se aude ceva ce pare gânguritul unui copil, în timp ce vorbele cresc și se încrucișează, Frunzele cad și cerul se-ntunecă, până când, Odată cu primul cântat al cocoșului, îmi aud oftatul ușurat de orice griji... în spatele grădinii, sub un plop găunos de bătrân, Cineva îmi descoperă fața dând la o parte, pios și mârșav, Un fel de lințoliu improvizat și eu zăresc, Ca pentru prima oară, chipul meu parcă, într-o lumină peste fire, Temându-mă cu-o spaimă fără seamăn că nu mă va acoperi La timp, că nu mă va întoarce, la loc, în sângele Protector al germinației viitoare... Miniaturile numărului: desene de Anul XXII, nr. 5 (252), 2011 • 29 Revista Apostrof se poate cumpăra în următoarele puncte de difuzare: Librăriile Humanitas • Alba Iulia, Librăria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918, bl. M8-M10. • București, Librăria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic- toriei, nr. 45. • Cluj-Napoca, Librăria Humanitas, str. Universității, nr. 4. • Galați, Librăria Humanitas, str. Domnească, nr. 45. • Iași, Librăria Humanitas 1, Piața Unirii, nr. 6. • ORADEA, Librăria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re- publicii, nr. 5. • Piatra-Neamț, Librăria Humanitas, str. Ștefan cel Mare, nr. 15, Galeriile „Viorel Lascăr“. • RÎMNICU-VÎLCEA, Librăria Humanitas, Calea lui Traian, nr. 147, bloc D2, parter. • Sibiu, Librăria Humanitas, str. Nicolae Bălcescu, nr. 16. • Timișoara, Librăria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori- mund Mercy, nr. 1. • Timișoara, Librăria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian Blaga, nr. 2. Rețeaua Standard Press Distribution din Cluj • str. Regele Ferdinand (lingă magazinul Central). • Calea Moților (vizavi de Primărie). • Piața Unirii, nr. 17 (lingă Diesel). • Piața Unirii, nr. 1 (lingă Continental). • str. Napoca, nr. 19. • Piața Grigorescu (lîngă magazinul Profi). • Piața Mărăști (stația de autobuz). • str. Fabricii, nr. 1. • str. Memorandumului, nr. 12. • str. Plopilor (lingă Hotelul ,,Babeș-Bolyai“). • str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center). Librăria de Artă Gaudeamus Cluj-Napoca, str. luliu Maniu, nr. 3. Librăria Muzeului Literaturii Române SC Orfeu Ed SRL, București, bd. Dacia, nr. 12. Către cititorii revistei Apostrof Vă puteți abona la revista Apostrof direct la redacție. Pentru aceasta, vă rugăm să plătiți contravaloarea abonamentului, prin: Circulara Uniunii Scriitorilor din România Conform prevederilor Statu- tului, Uniunea Scriitorilor din Ro- mânia nu este responsabilă pentru politica editorială a publicației și nici pentru conținutul materialelor publicate. 1. mandat poștal, pe adresa: Toroczkay-Lukâcs losif Fundația Culturală Apostrof Cluj-Napoca, cp 1095, op 1 Cluj, cod poștal 400750. Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor 5 iunie 2003 2. virament bancar, pe adresa: Fundația Culturală Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brătianu, nr. 22 Cod fiscal: 4868907 Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei) Deschis la BRD-Groupe Societe Generale, Sucursala Cluj. Prețul abonamentului, pentru persoane fizice și biblio- teci din România, este de: • 15 lei pentru 3 luni, • 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an. Prețul abonamentului include taxele poștale de expediere. Prețul abonamentului pentru cititorii din străinătate este de: • 12 euro sau 1 5 USD pentru 3 luni, • 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an. Prețul abonamentului include taxele poștale de expediere par avion. Datele necesare pentru viramentul acestui abonament: Fundația Culturală Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brătianu, nr. 22 Cod fiscal: 4868907 Conturi bancare: RO68BRDE130SV07853701300 (lei) RO73BRDE130SV06534401300 (euro) RO58BRDE130SV06674381300 (USD), deschise la BRD-Groupe Societe Generale, Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, swift: brderobu Vă Cuprins • CAFE APOSTROF Paradisul libertății : I Bogdan C. Enache 22 întâlniri ale Comitetului Director O colecție de proză populară inedită i AL Săndulescu 23 Bătălia pentru un poet arțăgos ț Mirel Anghel 23 și ale Consiliului usr Horia Gârbea 2 4Lu Paris, vara fierbinte din primăvară Susana Bogorin 2 • SĂ ne cunoaștem scriitorii Festivalul Internațional „Lucian Blaga" 28 Scrisul, pe viață și pe moarte Doru Pop 11 Regulamentul Festivalului Internațional de Literatură „Tudor Arghezi" 28 O Apocalipsă intrată în canon Mihaela Ursa 11 • In memoriam A tăia drumuri Ovidiu Pecican 12 Petru Cârdu Marta Petreu 3 • Dosar: Frumusețea Petru Cârdu a plecat în eternitate Lucian Marina 4 Poeme Petru Cârdu 5 „Frumusețea va mântui lumea": Tatiana Slama-Cazacu Horia Gârbea 28 Comentarii la o temă dostoievskiană (II) Ion Vianu 15 • Cronica literară • Microlecturi Ion Mureșan, nobilul „mujic" Irina Petraș 6 Poeme pentru proiecte (I): Luciferism și literatură Ștefan Borbely 7 Recuperarea revoluției Ion Bogdan Lefter 19 • Ion Pop • 70 • Poeme Creion Marta Petreu 8 lancu Grama 19 Poeme Ion Pop 8 Silvia Chițimia 25 • CU OCHIUL LIBER Rodica Marian 29 Opisul desțărării Gelu lonescu 10 • Proză Despre Liviu Petrescu Constantina Raveca Buleu 20 Fereastra a II I-a Ileana Urcan 26 Elie Wiesel și etica responsabilității Iulian Boldea 21 în căutarea amorului nebun: memoriile unei actrițe Cristian Vasile 21 30 • APOSTROF Editura Biblioteca Apostrof vă oferă următoarele cărți: • Mihail Sebastian. Dilemele identității ediție îngrijită de Leon Volovici, 2009, 300 p. 25 lei Colecția „Filosofic contemporană" • Gabriel Marcel, A fi și a avea traducere de Ciprian Mihali, 1997, 192 p. 3 lei Colecția „Filosofic modernă" • Friedrich Nietzsche, Antichristul traducere de Vasile Muscă, 2003, 128 p. 10 lei Colecția „Filosofic extrem-contemporană" • Joseph Ratzinger, Europa în criza Culturilor, traducere de Delia Marca, prefață de Andrei Marca, 2008, 92 p. 15 lei Colecția „Filosofic medievală" • Se. Anselm din Canterbury, Monologion despre esența divinității traducere de Alexander Baumgarten, 1998,162 p. 3,50 lei Colecția „Filosofia religiei" • Henry Corbin, Paradoxul monoteismului traducere de Janina Ianoși, 1997, 216 p. 4 lei Colecția „Filosofic românească" • Vasile Muscă, Spusul și de nespusul, 2003, 146 p. 10 lei • N. Steinhardt, Cartea împărtășirii, ediție gîndită și alcătuită de Ion Vartic, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei • D. D. Roșca, Introducere la „Viața lui Isus". Mitul utilului traducere de Dumitru Țepeneag, ediție și postfață de Marta Petreu, 1999, 138 p. 3,50 lei • Bucur Țincu, Apărarea civilizației ediție îngrijită și prefață de Marta Petreu, 2000, 132 p. 5 lei • Laura Pamfil, Noica necunoscut, 2007, 288 p. 8,75 lei Colecția „lanus" • Ovidiu Pecican, Trasee culturale Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei • Călin Teutișan, Textul în oglindă: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 1 5 lei • Petru Poantă, Efectul „Echinox" sau despre echilibru, 2003,176 p. 10 lei • Dorli Blaga, Tatăl meu, Lucian Blaga, 2004, 380 p. 20 lei • George Banu, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei • Norman Manea, Despre clovni eseuri, 1997, 230 p. 4 lei • Norman Manea, Octombrie, ora opt proză, 1997, 186 p. 4 lei • Philip Roth, Animal pe moarte roman, traducere de Irina Petraș, 2001, 132 p. 9,90 lei • Sanda Cordoș, Literatura între revoluție și reacțiune, ediția a ll-a, adăugită, 2002, 284 p. 15 lei • Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan llici traducere de Janina Ianoși, prefață de Ion Vartic, 2003, 96 p. 7,50 lei • Lukăcs Jozsef, Povestea „orașului-comoară": Scurtă istorie a Clujului și a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de Vărdai Levente, 2005, 146 p. 20 lei • Georgeta Horodincă, Duminică seara, 2006, 231 p. 20 lei • Alexandru Vona, Să mai fiu o dată îndrăgostit, carte gîndită și alcătuită de Marta Petreu, 2005, 188 p. 20 lei • Ștefan Borbely, Despre Thomas Mann și alte eseuri, 2005,172 p. 20 lei • Marta Petreu, Conversații cu..., voi. li, 2006, 132 p. 20 lei • Ruxandra Cesereanu, Marta Petreu, Corin Braga, Virgil Mihaiu, Ovidiu Pecican, Ion Vartic, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei • Eugen Pavll, între filologie și bibliofilie, 2007,170 p. 20 lei • Irina Petraș, Teoria literaturii: Dicționar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei • Ștefan Borbely, Proza fantastică a lui Mircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei • Scriitorul și trupul său, carte gîndită și alcătuită de Marta Petreu, 2007, 264 p. 8,75 lei • Cele 10 porunci, carte gîndită și alcătuită de Marta Petreu, 2007, 276 p. 8,75 lei • Nicolae Bârna, Dumitru Țepeneag, 2007, 304 p. 7 lei Colecția „Scrinul negru" • Zaharia Boilă, Amintiri și considerații asupra mișcării legionare prefață de Livia Titieni Boilă, ediție îngrijită de Marta Petreu și Ana Cornea, notă asupra ediției de Marta Petreu, 2002, 160 p. 10 lei • Zaharia Boilă, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei • Procesul „tovarășului Camil", ediție îngrijită de Ion Vartic , prefață de Mircea Zaciu, 1998, 96 p. 2 lei • I. D. SÎrbu, Scrisori către bunul Dumnezeu ediție îngrijită de Ion Vartic, 1998, 244 p. 5 lei • Ludovica Rlbreanu, Adio pînă la a doua Venire: Epistolar matern, ediție îngrijită, prefață și note de Liviu Mau i a, 1998, 288 p. 5 lei • Arthur Dan, Mituri căzute (Din jurnalul unui psihiatru): Aforisme, prefețe de I. Negoițescu, Ion Vianu, Alexandru Paleologu; ediție și notă asupra ediției de Marta Petreu, 1999, 96 p. 3 lei • Dumitru Țepeneag, Destin cu popești. Șotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei • Alexandru Vona, Esmeralda, fișă de dicționar de Florin Manolescu, desene de Gabriela Melinescu, 2003, 112 p. 7,50 lei • Konstantinos Arvanitis, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacă de Claudiu Turcitu, cuvînt- înainte de Maria Petreu, epilog de Nicolae Mărgineanu (în colaborare cu Editura Polirom) 2009, 83 p. + ilustrații Colecția „Istoria filosofici" • Constantin Rădulescu-Motru, F. W. Nietzsche: Viața și filosofia sa 2003, 128 p. 10 lei Colecția „Poeme" • Tristan Janco, Memoriile Șoahului, 2006, 84 p. 1 5 lei Cărți în coeditare cu Ed. Polirom (le puteți comanda la www.polirom.ro): • Ion Vartic, Bulgakov și secretul lui Koroviev: Interpretare figurală la Maestrul și Margareta, ed. a ll-a, adăugită, 2006, 160 p. 1 7,95 lei • Matei Călinescu, Mateiu I. Caragiale: recitiri, ed. a ll-a, 2007, 168 p. 19,95 lei • Ion Vianu, Blestem și Binecuvântare, 2007, 182 p. 19,95 lei • Ion Vianu, Investigații mateine, 2008, 112 p. 19,50 lei • Marta Petreu, Despre bolile filosofilor. Cioran, 2008,128 p. 19,90 lei 9| APOSTROF REDACȚIA: Marta Petreu (redactor-șef) Lukâcs Jozsef Virgil Leon Ana Salomia Cornea Irina Petraș Tehnoredactare: Fogarasi Edith Vignetele revistei reprezintă variațiuni grafice de Mihai Barbu după desene de Franz Kafka. Ana Pop (contabilitate) EDITORI: □ Uniunea Scriitorilor din România □ Fundația Culturală Apostrof Revista apare cu sprijinul: □ Fondului Cultural Național □ Consiliului Local și al Primăriei Cluj-Napoca ADRESA REDACȚIEI: Cluj-Napoca Str. I. C. Brătianu, nr. 22 cod 400079 Tel., fax: 0264/432.444 e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro Pentru corespondență: Revista Apostrof, cp 1095, op 1, Cluj-Napoca, 400750 • Revista apostrof figurează în Lista-catalog a publicațiilor interne, editată de rodipet sa, la poziția 4251. Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază. issn 1220-3122 Revista este înregistrată la osim cu nr. 45630/22.05.1996. Revista apostrof este membră a Asociației Revistelor, Imprimerii- lor și Editurilor Literare (ariel), asociație cu statut juridic, recu- noscută de Ministerul Culturii și Cultelor. Tiparul: Centrul de Presă Reformat Unica responsabilitate a revis- tei Apostrof este de a găzdui opiniile, oricît de diverse, ale colaboratorilor noștri. Respon- sabilitatea pentru conținutul fi- ecărui text aparține, în exclu- sivitate, autorului. Apostrof Puteți comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brătianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro Anul XXII, nr. 5 (252), 2011 • 31