APOSTROF Caietul Cioran la Editura l'Herne In memoriam Laszloffy Aladăr A încetat din viață, în 19 aprilie 2009, la Budapesta, LĂSZIOFFY AlADĂR, poet, prozator, una dintre cele mai importante personalități ale literaturii maghiare contemporane, autor a mai mult de 40 de volume (poezii, proză, eseuri). A fost membru al Uniunii Scrii- torilor din România, membru corespon- dent al Academiei Române, distins, în- tre altele, cu premiile Jozsef Attila și Kossuth, din Ungaria, și de mai multe ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Important traducător al literaturii române contem- porane (transpunând în limba maghiară mulți autori români, între care: Mircea Dinescu, Eugen Jebeleanu, Aurel Rău, Bazil Gruia, Nicolae Prelipceanu, Ștefan Aug. Doinaș). Volume apă- rute în limba română: Să ne scăldăm in iarbă (versuri, 1986, trad. losîf Naghi), Dimineața universală (nuvele, 1988, trad. Ion Tudoran). Laszloffy Aladăr s-a născut la Turda (18 mai 1937); a absolvit Facultatea de Literatură Maghiară a Univer- sității „Babeș-Bolyai“ din Cluj (1959); a fost redactor la dife- rite edituri; în perioada 1962-1969, redactor al revistei Napsr.gâr\ în 1970, pentru scurt timp, redactor-șef al Editurii Dacia; a colaborat la revistele Utunk și Eldre\ după 1990, redac- tor al revistei Helikon^ colaborator al revistei Korunk. Odihnească-se în pace! La Paris, la Editura l’Herne, a apărut, în sfârșit, Caietul Cioran, proiectat de Constantin Tacou. După moartea editorului, se părea că proiectul a căzut defi- nitiv. Din fericire, și editura, și proiectul Cioran au continuat. în voluminosul Caiet de 542 de pagini putem citi texte inedite ale lui Cioran, documente, pre- cum și studii și eseuri de la Ște- fan Baciu la Fernando Savater, de la Norman Manea la Francois Fejto, de la George Banu la Ion Vartic, de la Constantin Zaharia la Mariana Șora, de la Michael Finkenthal la Stelian Tănase, de la Constantin Noica la Marta Petreu. — L'Herne Cioran Foști și actuali redactori ai Apostrofului • Marta Petreu, Ana Cornea, Lukăcs Jozsef și Ion Vartic • Ana Cornea și Dan Craioveanu • Ovidiu Pecican • Ștefan Borbely 2 • APOSTROF După douăzeci de ani (II) Ah, Tetieu. Am STAT și m-am gîndit, nu ca un erou dumasian, ce înseamnă cei 20 de ani de cînd Mircea Dinescu m-a numit redactor- șef la o revista inexistentă, pe care am fă- cut-o să existe. Și care mai există numai pentru că eu, ardelean încăpățînat, știu că instituția este o realitate transcendentă in- sului, așa că m-am simțit obligată s-o țin în viață. Am ținut-o - împotriva multor împrejurări ostile. împrejurările în care ne aflăm în anul al douăzecilea de existență nu sînt, o recu- nosc încă o dată, deloc prielnice: Primăria și Consiliul Local, care ne-au finanțat tipa- rul și alte cheltuieli de editare din ultimii cîțiva ani, ne-au aprobat în acest an o sumă nu numai mică (deci categoric insufici- entă), ci una înfricoșătoare: 13.000 de lei. Dacă ar trăi Vlad Mugur, care avea pre- moniția numerelor simbolice, știu precis ce ar comenta. Am mai spus-o și altădată și o repet: cultura costă. Cultura scrisă, de asemenea. Dacă noi, scriitorii - ca toți creatorii de valori spirituale de întrebuințare pe termen lung, altfel spus: ca toți cei care creăm cul- tura română -, sîntem gratis, fabricarea obiectului numit revistă sau a obiectului numit carte costă. Costă mult pentru cei care, scriitori fiind, sînt și săraci, deci nu au cum să aducă bani de-acasă pentru hîrtie, toner, poștă, contabilitate, calculatoare, te- lefon, internet, plata corecturii, a machetă- rii, tipar, difuzare etc. Costă infim în com- parație cu cheltuielile pe care o comunitate - inclusiv o țară - le face pentru alte acti- vități, cu vizibilitate efemeră. Mă uit la cele 227 de numere de Apos- trof și la cele aproximativ 150 de cărți apă- rute la Biblioteca Apostrof. Și fac un bilanț. Dacă nu ar fi existat Apostroful, adică revista și minieditura sa, multe lucruri în peisajul cultural românesc ar fi absolut la ranță, următoarele cărți: • N. Steinhardt, Cartea împărtășirii, carte gîndită și alcătuită de Ion Vartic; • Ion lanoși, O istorie a filosofici romanești, • D. D. Roșea, Introducere la viața lui Isus. Mitul utilului, ediție bilingvă, cu origi- nalul francez facsimilat, traducere în lim- ba română de Dumitru Țepeneag; • Bucur Țincu, Apărarea civilizației-, • Evelyn Underhill, Mistica, traducere de Laura Pavel, postfață de Marta Petreu; • Alexandre Kojeve, Introducere in lec- tura lui Hegel, traducere de Dumitru Țepeneag; • I. Negoițescu, Straja dragonilor, ediție îngrijită de Ion Vartic; • De amiciția Lucian Blaga-Ion Breazu, co- respondență, carte gîndită de Mircea Curticeanu; • Locatarii de la Ciucea, album; • Procesul „tovarășului Camilf teatru docu- mentar în stare naturală, carte prefațată de Mircea Zaciu și înscenată de Ion Vartic; • Ludovica Rebreanu, Adio pînă la a doua venire, epistolar îngrijit de Liviu Malița; • Arthur Dan, Mituri căzute-, • Dorii Blaga și Ion Bălu, Blaga suprave- gheat de Securitate-, • Petru Dumitriu, Vîrsta de aur sau dul- ceața vieții, carte gîndită și alcătuită de Ion Vartic; • I. D. Sîrbu, Scrisori către bunul Dumne- zeu, carte gîndită de Ion Vartic; • Paul Georgescu, învățăturile unui vcnc- rabil prozator bucureștean către un tinăr critic de provincie, carte îngrijită de Ion Simuț; • Radu Petrescu, Corespondență-, • Radu Stanca, Aquarium-, • Alexandru Vona, Misterioasa dispariție a orașului din cîmpie-, • Alexandru Vona, Esmcralda-, • Alexandru Vona, Să mai fiu o dată îndră- gostit-, • Dosar Alexandru Vona și Ovidiu Con- stantinescu, Ferestre întredeschise-, • Zaharia Boilă, Memorii-, • Zaharia Boilă, Amintiri și considerații asu- pra mișcării legionare-, • Dosar Cioran, 12 scrisori de pe culmile disperării-, • Dosar Apostrof: O sută de autori și încă unul: Cu un dosar Eugen lonescu-, • Diminețile la Borna au o prospețime de ne- bănuit: Dosar Marian Papahagi-, • Dosar Nicolae Balotă 75-, • Dosar Vlad Mugur: Spectacolul morții-, • In lumea taților-, • Scriitorul și trupul său-, • Cele 10 porunci-, • Dorii Blaga, Tatăl meu, Lucian Blaga-, mă încred cu seninătate. • Mircea Zaciu, Jucătorul de rezervă-, • Lukâcs Jozsef, Povestea orașului-comoavă: scurtă istorie a Clujului și a monumentelor sale-, • Lukâcs Jozsef, Clujul gotic-, • Ion Vartic, Cioran naiv și sentimental. MULTE dintre aceste cărți ori dintre celelalte aflate în catalogul nostru le-am „gîndit și alcătuit" sau numai le-am îngrijit din punct de vedere editorial eu însămi. La fel, dacă nu ar fi existat Apostroful, cîteva cărți importante, cum sînt acelea ale lui Normau Manea, pe care le-am editat noi în anii nouăzeci - Despre clovni, Octom- brie, ora opt și Fericirea obligatorie - ar fi intrat cu o mai mare întîrziere în circuitul cultural național. LA ce e bună o revistă?, se poate întreba cineva, iar eu răspund: ea este și incu- batorul literaturii vii, și locul receptării, inclusiv critice, a acesteia. Iar dacă cineva se întreabă la ce e bună literatura?, îi pu- tem răspunde că la nimica toată: împreună cu celelalte creații spirituale ale unei cul- turi, ea este numai chintesența identității naționale a unui popor și deci valoarea care îl justifică, așa cum observa D. D. Roșea, în fața scaunului de judecată universală. în al douăzecilea an de lucru în redacția Apostrofului, poate că mi-am pierdut iluzii- le în privința persoanelor, dar nu mi-am pierdut entuziasmul în fața textelor. Și nici încrederea în proiectul pe termen lung pe care îl am cu privire la cultura română, la literatura română. Cultură în valoarea că- reia cred în cunoștință de cauză și in care Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 3 Ancheta. APOSTROF Ce înseamnă pentru dvs. literatura? La ce bun ceea ce facem noi, scriitorii? La ce bun literatura, literatura română în particular, și la ce sînt bune revistele literare pe care ne încăpățînăm să le facem? Cultura română e mai bună decît poporul român Adrian Alui Gheorghe 1. Ce înseamnă literatura? Am să-l para- frazez pe colegul nostru mai vîrstnic, Sfîntul Augustin, care se referea la timp. Dacă nu mă întrebi ce e literatura (timpul), știu; dar dacă mă întrebi, nu mai știu. E ca mersul pe bicicletă: dacă te întrebi cum de te țin în echilibru două roți becisnice, te prăbușești. Sau e ca dragostea? Dacă o tră- iești pur și simplu, te încarci de eternitate. Dacă o explici, trăiești experiența amară a celui care rupînd aripile fluturelui se trezeș- te în palmă cu un biet vierme. Din păcate, „limitele limbajului tău semnifică limitele lumii tale", zice, pe bună dreptate, Witt- genstein. Dacă te uiți într-o istorie a litera- turii, de exemplu, e plină de „limitele lim- bajului". Sau de ilimitări? Strada însăși, ca expresie a libertății exprimată la maximum, e de fapt plină de oameni presați de limitele lumii lor. Cred că mai degrabă aș ști ce nu este literatura, lucru pe care mi l-am fixat în cap cu fiecare carte citită, cu fiecare pagină scri- să. Că (tot) scriind, că (tot) cetind ajungi în hățișurile metafizicului, ca Făt-Frumos din Tinerețe fam bătrinețe... în Valea Plîngerii, unde brusc a fost (ești) lovit de dorul du- pă realitatea fecundă părăsită din cauza himerelor. Din această perspectivă, literatura nu este viață, ci doar iluzia vieții (și asta am învățat-o tmind, am venficat-o indelurg)! Un text genial nu naște niciodată nici mă- car un vierme de mătase. Sau un vierme de bălegar. Literatura este minciuna convena- bilă cu care nu îi amăgim pe ceilalți, cu care ne amăgim noi pe noi înșine și o facem cu cele mai seducătoare argumente. Fiecare om trăiește însă cu și pentru minciuna lui. în fiecare zi o sporește, o cosmetizează, o îmbunătățește, o susține în fața celorlalți cu vehemență, clipă de clipă stă încruntat, în- gîndurat ca să găsească alte și alte argumen- te în favoarea propriei minciuni. Literatura, ca și arta în general, este ex- presia fricii că lumea din jur este finită. Scriem ca să punem o virgulă mai apăsată între finitudinea noastră verificată și eterni- tatea presimțită. Dacă am fi eterni, ca pia- tra, crezi că ne-am mai ține de visat? Crezi că am mai inventa licorne, pe care să le că- lărim apoi pe deșălatelea, pentru a ajunge pe nu știu ce coclauri unde bănuim că să- lășluiește dublul nostru ideal? 2. Habar nu am dacă ceea ce facem noi e bun sau e rău, la ce bun să scriem în vre- muri de bejanie. Dacă o facem în orice condiții, probabil că e vorba de un viciu nepedepsit încă. Dar o să zicem și c) să mo- tivăm și noi odată cu Platon, care ne-a re- levat că „mînuirea și cunoașterea cuvinte- lor conduce la cunoașterea lucrurilor", și asta ar mai atenua ceva din gratuitatea cu care ne petrecem viața. Iar mînuirea lor, a cuvintelor, ar fi asemeni mînuirii pericu- loase a otrăvurilor, trebușoară care afectează în primul rînd pe mînuitorul stîngaci. De- sigur că am putea să nu scriem, că am pu- tea să îngînăm doar lucrurile esențiale din preajmă, să imităm răsăritul soarelui, asfin- țitul, mersul pe vîrfuri al ploii peste trupul mării, așa cum o făceau primii oameni, primitivi încă, care și-au descoperit oareșce simț artistic. în fond nici noi nu ne-am îndepărtat prea tare de primitivitate, dacă scuturi o carte de poezii sau vreo carte de proză, de azi, de ieri sau de alaltăieri, cam aceleași lucruri de bază se vor împrăștia jur-împrejur, doar recuzita este ușor di- ferită. George Steiner zice, referitor la asta, într-un excelent eseu recent (Tritonuri, revista Nexus 50, 2008, Olanda; Idei in dialcg, 16 sept. 2008): O prea mare parte a comportamentului nos- tru social, politic și chiar familial rămîne sa- dic, înșelător sau primitiv din punct de ve- dere intelectual. Pofta, setea noastră de masacru pare nesfîrșită. Duhoarea banului ne infectează viețile. Dar cînd creăm un so- net shakespearian, cînd compunem o Misa în B-minor, cînd ne luptăm, de-a lungul se- colelor, cu conjectura lui Goldbach, sau cu „problema celor trei corpuri", ne depășim li- mitele. Atunci, într-adevăr, „minuni mai mari ca omul nu-s". Evoluția literaturii, se știe, nu e la nivel de „ce spune", ci la nivel de „cum spune". Dacă s-ar întrerupe lanțul creării literatu- rii, împrospătată de la epocă la epocă, ome- nirea ar intra în impas. Ar muri, poate. De asta, cu fiecare generație există indivizi aleși (sau autoaleșiî) care sînt chemați să împrospăteze temele și mijloacele. 3. La ce bun literatura română?! Dar cine își poate imagina un popor fără cultură proprie? Să zicem că poporul bulgar s-ar lăsa recomandat în lume prin cultura sîrbă, iar cultura rusă ar reprezenta poporul en- glez etc. Despre ce fel de lume am mai vorbi, astfel? De asta, globalizarea poa- te uniformiza meniuri din bucătărie sau indicatoare pe șosele, dar nu poate unifor- miza cultura și literatura. Hai să facem un exercițiu de imaginație și să ne închipuim că am fi un popor fără literatură proprie! Părerea mea ar fi că am deveni vulnerabili, am dispărea. Pentru că becisnica literatură e pata de ulei care rămîne la suprafață indi- ferent de mărimea potopului, de durata lui, de consecințe. Iar limba, ca instrument al comunicării, se modelează în exercițiul lite- raturii. Fără mlădierile poetice îndelung încercate o limbă devine un buzunar cu bo- lovani. Zice același Platon, justificat: „Ca- racterul unui om poate fi judecat după gus- turile sale artistice". Așa și caracterul unei societăți...! Iar un popor care își leapădă cultura, care și-o batjocorește, care și-o re- negă, e un popor fără caracter. Ne recu- noaștem uneori evoluția „caracterului" nostru național în aceste sentințe? Nu sîntem în avanposturile literaturii europene și universale pentru că ne-am pe- trecut modernitatea omorîndu-ne propria cultură, reprimind-o, ucigîndu-ne scriitorii, ostracizîndu-i. Dacă n-am fost barbari cu alții, am fost barbari cu vîrf și îndesat la noi acasă. Am aspirat și barbaria altora ca să o altoim pe a noastră. Dacă ne-am fi agățat de poala unor Cioran, Eugen lonescu, Elia- de, Blaga, afirmîndu-ne la umbra lor cali- tatea de români, azi eram salutați cu respect în Europa. Oricum, cultura română e mai bună decît poporul român. Numai cultura nu ne lasă să pierim, să dispărem pe scara istoriei. Dar ca să vezi care e raportul unui neam cu propriii scriitori de geniu, trebuie să vezi cum le respectă acesta postumitatea, numele, renumele, urmele trecerii prin lu- me, legenda. Ca să ajungi la Ipoteștii lui Eminescu trebuie să încaleci drumuri proaste, să faci slalom printre gropi, să te faci că nu observi mizeria locului. La Hu- muleștii lui Ion Creangă e la fel. Precari- tatea te întîmpină și la casa Lucian Blaga, și la cimitirul Belu, și la Petrila, locul nașterii lui I. D. Sîrbu. Din acest motiv sîntem în Europa nu o cultură, ci o provincie culturală. Iar scriitorul de provincie, fie raportat la Eu- ropa, fie raportat la propria capitală cul- turală, este în situația a ceea ce în ma- sonerie s-ar numi „moarte civică". In acest caz ignorarea omoară mult mai temeinic decît contestarea. 4. La ce bun revistele literare? Ele sînt gimnastica cotidiană a spiritului, sînt genu- flexiunile cugetului care ar deveni obez dacă nu ar face un pic de mișcare pe cîm- piile de idei ale revistelor. Pînă nu au apărut 4 • APOSTROF revistele în cultura română, prin negurile și hățișurile istoriei, pînă nu s-au dedat la ceva controverse scriitorii noștri strămoși, nu prea am reușit să ne rupem de „țîrcovnicis- mul" cronicăresc. Chiar și în perioada co- munistă revistele au însemnat bastioane ale nesupunerii, ale speranței. După 1989, anul descătușării energiilor fremătătoare ale unor generații intelectuale, prezența revis- telor în cultura noastră a însemnat sindro- mul „bulgărelui de zăpadă", care în rosto- golire a stîrnit cam tot ce era de stîrnit. Sau ca să șuguiesc puțin, aș compara fenomenul revuistic cu dislocarea bolovanului de pe dealurile Broștenilor de către Creangă copil și care a spulberat casa mătușii Irinuca, bor- dei care ar fi semnificat, desigur, stagnarea și anchiloza culturală...! Fiecare apariție a unei reviste noi a fost resimțită ca o victorie colectivă. E în România noastră un specta- col de reviste cu reprezentații deseori stră- lucite la București, la Cluj, la Iași, la Satu Mare, la Oradea, la Craiova, la Botoșani, la Bacău, la Alba lulia, la Piatra-Neamț, la Galați, la Pitești, la Constanța, la Suceava, la Sibiu, la Baia Mare, la Arad, la Bîrlad, la Chișinău... Numai dacă ai lua parte pasiv la acest spectacol, în calitate de spectator- cititor, și nu ai avea cum să nu devii deș- tept. Sau măcar sensibil. Sau doar infor- mat. Sau doar buimac, dar cu cîteva embrioane de gînduri în cap. Uneori re- vistele par prea multe, uneori par prea lo- caliste, alteori par exclusiviste, de multe ori enervante, dar ele arată așa cum e lumea noastră, pline de potențial, rărind spectacu- los deseori, provocînd speranța (ce cuvint demonetizat!) din clipa prezentă prea adesea. In acest concert de reviste, Apostnful (al tău? al nostru?) a devenit o paradigmă, dra- gă Marta Petreu. De asta, după ce citești Apostnful, după ce cîntărești calitatea in- vitărilor, a redactorilor, a materialelor, după ce-ți mai clătești memoria cu ceva amintiri din alte vremuri, echinoxiste, după ce te scufunzi realmente într-o baie de rigoare culturală și deșteptăciune, îți spui în barbă: „Deh, Clujul rămîne Cluj, indiferent de conjunctură, de istorie, de situație! Sărut mina, Marta Petreu!“ ■ Piatra-Neamț, 14 aprilie 2009 • Poarta barocă a conventului iezuit - mai tîrziu piarist - clujean, cunoscut și drept clădirea Echinox (str. Mihail Kogălniceanu), secolul al XVIIl-lea. Foto: Lukăcs Jozsef O bună aluzie la întrebarea lui Holderlin! _________ CRED CĂ întrebările dumneavoastră, în care citesc cumva spectral îngrijorarea și/sau exasperarea și care trimit la întreba- rea fundamentală pusă de Holderlin în con- diții mult mai favorabile culturii decît cele de aici și acum, sînt legitime. Probabil, ni le-am pus fiecare vreodată, ni le punem cu toții din cînd în cînd. Dacă mă uit în jurul meu, dacă zăbovesc cu privirea asupra imaginii globale a acestei țări manelizate, telenovelizate și tabloidizate pînă de din- colo de orice limite ale decenței, tendința mea este să vă dau un răspuns scurt, pre- cis și cinic - toate acestea nu sînt bune la nimic, nu servesc nimănui, nu ajută la ni- mic și nu dovedesc altceva decît fie inca- pacitatea noastră funciară de adaptare la realitate, fie orgoliile noastre hipertrofiate și dorința de a fi sau a părea „altceva", „alt- fel", fie pur și simplu vreun soi nou de nebunie, s-o numim culturală, pînă se tre- zesc psihiatrii și formulează un diagnostic mai exact decît o putem face noi ca inși im- plicați adine în „boală". Bun. Numai că pri- virile generalizatoare, care nu țin seama de detalii, ne oferă imagini simplificate și, pe cale de consecință, deformate. Ne-ar con- sola probabil să observăm că niciodată „cul- tura înaltă" n-a fost pentru toți, că nu toată lumea a manifestat o apetență nemăsurată și constantă pentru această ciudățenie a spi- ritului omenesc. Și, iarăși, ne-ar consola să vedem că, ori de cîte ori s-a încercat cu anasîna infuzarea „culturii înalte" înspre „masele largi populare", asta s-a petrecut întotdeauna în dauna celei dinții, prin vul- garizarea sa, prin coborîrea sa de pe piedes- tal! Să fiu limpede, pentru a nu fi cumva, Doamne iartă!, acuzat de „elitism"! „Cul- tura înaltă" nu e interzisă nimănui din principiu, stă la dispoziția tuturor celor în stare s-o priceapă ori măcar s-o accepte, dar nici nu poate fi obligatorie! E foarte adevă- rat că, întotdeauna și oriunde, consumato- rii „paraculturii" au fost mai numeroși decît cei ai „culturii înalte", acum însă cei dinții sînt, poate nu neapărat mai mulți, dar infi- nit mai vizibili. Noi scriem și facem reviste de acest fel - iar Apostnful mi se pare exce- lent în acest domeniu al degustătorilor - pentru cei puțini, iar dacă reușim să extin- dem cercul, e meritul nostru, dacă el se re- strînge, cred că e vina noastră! Oricum, cred că putem fi fericiți că nu sîntem (în- că!) în situația de a afla temperatura la care ard cărțile și nici nu sîntem nevoiți să me- morăm, ascunși prin păduri, care Iliada, care un dialog platonician, care un volum de poeme de Marta Petreu - deși ar fi plă- cut, de bună seamă! Pînă nu se întîmplă asta, cită vreme beneficiem de toleranța igorantă a mediului nostru extins de viață, cit timp intilnirea dintre cele două lumi provoacă doar zîmbete perplexate de am- A Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 5 -> bele părți, totul este ok! Iar dacă situația se răstoarnă, care ar fi problema? Cultura e obișnuită și cu catacombele, și cu încercă- rile de aneantizare, dar și cu rezistența în- dîrjită ori cu tehnicile de guerrilla! Iar noi, cei mai de la răsăritul continentului, ne bucurăm și de avantajele unei foarte lungi și recente experiențe. Așa că, dacă n-a reușit s-o zdrobească sinistrul interludiu comu- nist, de bună seamă că nu va ceda nici mi- zerabilismului material și mental al tranzi- ției. Desigur, la „cultura înaltă" mă refer. Dulceața sării Paul Aretzu UN TEOLOG și filosof ortodox contem- poran, Christos Yannares, observă un fenomen care se manifestă tot mai pro- nunțat, acela al înstrăinării limbii: „Teolo- gia se confruntă în zilele noastre cu o pro- blemă majoră, ca și filosofia sau oricare altă disciplină preocupată de faptele esențiale ale vieții: limba nu mai are legătură cu ex- periența imediată, cunoașterea este limitată la categoriile și schemele inteligenței⁴' (Ade- vărul și unitatea. Bisericii). In acest caz, limba se îndepărtează de cuvânt, adică de sursa sa, abstractizându-se excesiv sau pro- fesionalizându-se, adică încadrându-se în niște clișee/strategii comunicaționale, aban- donând încărcătura umană inefabilă. Limba nu mai este conductul natural și direct, nu mai are vorbire, ci capătă extravaganța ezo- terică a unei alchimii. Ea se îndreaptă tot mai mult spre un exercițiu retoric, pierzân- du-și concretețea și autenticitatea, devenind tot mai ipotetică. în acest caz limba se fal- sifică, ajungând propria imitație, îndepăr- tându-se de natura sa. Ea este scoasă din context, nu mai este universală, ci sectară, nu se mai vorbește înăuntru, ci numai în afară. în loc să se comunice, se comerciali- zează. Limba nu mai are nici poetică, nici poietică, făcând jocul (deliberat) al inteli- genței (dramatic, în sine). Situația nu reprezintă o noutate pentru cei care au trecut prin comunism. S-a reușit atunci performanța nu numai a impunerii cu forța a cenzurii ideologice, care venea din afară, cât a ne face să ne-o însușim sin- guri, să ajungem să judecăm în termenii ei, afectându-ne grav funcția liberă a gândirii. Prin urmare, eul agresat a devenit dual, s-a scindat într-o parte a unei rezistențe foarte intime, a unei insurgențe mute, înă- bușite, omologabile tragediei antice, și o altă parte convențională, de supraviețuire, racordată la grilele politice. Gândirea, scrisul acelei perioade poartă, într-un fel sau altul, mărcile cenzurii și ale frustrării. Azi, în schimb, există o uimitoare ten- dință grafomană. Toți vor să scrie, indife- rent cum și unde. Dintr-un apanaj aristo- cratic, scrisul este nevoit să suporte regulile (slăbiciunile) democrației. Zidurile, pava- jele, copacii, vehiculele, internetul sunt pli- ne de incontinența scrisului. Se scrie mult și nu se mai citește aproape deloc. Iar aici putem să ne folosim de un alt citat, de această dată preluat din Evanghelia lui Marcu: „Bună e sarea. De va fi sarea ne- sărată, cu ce o veți săra?". Revista Apostrof împlinește 20 de ani, adică tot atâția câți au urmat căderii cen- zurii. între revistele de valoare, ea ocupă un loc fruntaș, distingându-se prin colabora- torii de marcă, prin calitatea materialelor publicate, prin consecvență. Chiar între importantele, unele cu lungă tradiție, revis- te clujene, are o identitate netă. Eără îndo- ială că revista reflectă în bună măsură per- sonalitatea puternică a Martei Petreu, dar și pe a celor care o alcătuiesc prin scrisul lor, Irina Petraș, Ștefan Borbely, Iulian Boldea, Ovidiu Pecican, Ruxandra Cese- reanu, Călin Teutișan și alții. Revistă fle- xibilă, de factură europeană, mereu proas- pătă, Apostrof are ceva ce lipsește multora, o sare bună, numai a ei. Apostrof, inima mea Scrisoare Martei Petreu _____________________________________ Dragă Marta, Începând SĂ-ȚI scriu această epistolă și aflându-mă încă - probabil - în spațiul pasional și literar al unui capitol dinA^/W luminat, capitol încheiat aseară, căruia i-am dat titlul (de oblică sorginte eminesciană): „Apostat-inima mea", mi s-a năzărit sau, mai bine zis, mi-a apărut cu o luminoasă evidență nevoia de a pune aceste rânduri sub semnul formulei apostrof inima mea". Este în aceasta, cum preabine înțelegi, o declarație de amor intellectualis, pe care o adresez revistei prin tine, sufletul ei însu- flețitor. Mi-e, de altfel, greu să despart de afecțiunea ce ți-o port aceea pentru fiica ta spirituală (nu știu de ce îmi place să mi-o închipui feminină). Prețuirea mea înglo- bează Apostroful în aceea a persoanei și creației tale. Te cunosc de când cunosc și revista ta. Pentru mine, aveți amândo- uă douăzeci de ani. Pot chiar preciza: două- zeci de primăveri, deoarece Apostroful se pregătea să apară primăvara, cam odată cu liliacul din CÎuj. Primăvară a speranțelor: 1990. Mă în- torceam după ani de despărțire în Clujul meu, al nostru. Primăvară și început de vară a revederii orașului pe care credeam în ore- le cețoase că nu-1 voi mai revedea niciodată. Și printre bucuriile cu care mă întâmpina era și aceea, la 1 iunie, a foilor proaspetei tale reviste. Multe dintre speranțele acelui an s-au spulberat în vântul unei istorii ne- săbuite, purtătoare de scorii. Nu și foile acelea scoase cu trudă, cu elan juvenil, jucăuș, cu cnthousiasmos conștient și incon- știent, nu și acel apostrophos, mărunt semn de eliziune a unei vocale finale (ce poate fi mai futil semn al fragilelor noastre scri- eri?). Ele continuă an după an, de atunci, semn - printre atâtea altele - că nasc și în Transilvania oameni care zidesc ceea ce rămâne. Și ce rămâne din țesătura aceasta delicată, făcută din semne atât de subtile încât pot semnala până și lipsa semnului? Rămâne, înainte de toate, înscrierea sa într-un spațiu deschis al libertății. După zeci de ani de suprimare a libertăților, de pervertire a conștiințelor, într-o țară străbă- tută încă de demonii diverselor intoleranțe, deschiderea acestui spațiu, de la primul număr al Apostrofului, a fost pentru mine revelatoare a unui spirit nou. Ca un clujean mă bucuram, mărturisesc, că o asemenea publicație poate să apară în orașul meu de obârșie. Nu amintea ea Echinoxul de bună amintire, nu relua ea ceea ce fusese început și prea curând curmat în Revista Cercului literari Deschiderea revistei Apostrof spre un mai larg univers al literelor și artelor se înscria în acel spațiu al libertății și tot- odată al unui universalism valoric ce fusese și al acelor înaintași. Apoi, revista nu era doar un florilegiu anarhic de texte literare. Observam în evoluția sa desenându-se anumite linii ordonatoare, printre care cea mai importantă conjuga filosoficul cu li- terarul. Apostrof nu devenea o publicație de specialitate, nici expresia unei școli de gândire, ci rămânea deschisă dezbaterii ideilor. Este semnificativ, în această privin- ță, catalogul select, chiar dacă din evidente rațiuni economice redus, al „Bibliotecii Apostrof', anexa editorială a revistei. In Castalia ardeleană, ai construit, dragă Marta Petreu, un edificiu menit să dureze. Știu că, număr de număr, ai de făcut eforturi sisifice pentru a continua clădirea. Atât doar că, spre deosebire de efortul van al eroului mitic, al tău este rodnic. El nu este mai puțin merituos, deși e mult mai penibil decât efortul ideației și al creației tale. Dar clădind castelul acesta de hârtie și semne, te clădești pe tine în el și oarecum prin el. De aceea și eu vă îmbrățișez în aceeași comună afecțiune. Cu drag și cu cele mai călduroase urări de reușită pentru următorii douăzeci de ani. Cadou personal George Banu SUNT UN colaborator sporadic și un ci- titor episodic al Apostrofului... deci, aprioric, în ciuda apelului amical lansat de Marta Petreu, inițial, intervenția mea nu mi s-a părut legitimă. Și de aceea, căutînd des un răspuns, nu-1 găseam. Refuzul nu-1 doream, elogiul îl evitam pînă în ziua în care am înțeles că această revistă parțial ne- cunoscută, dar totuși adesea citită, de de- parte, îmi apare mintal ca o insulă de cul- tură, o insulă ce rezistă „inculturii" și se constituie în refugiu posibil pe timpuri grele. Uneori e benefic acest sentiment ce-1 procură certitudinea unei relații sau aceea a unei publicații. Prin soliditatea sa, ea confortează pe cel care-și trăiește viața cu teamă și neliniște. Ea se constituie în recurs posibil... Apostroful îmi produce acest sentiment de încredere: el există și nu mă îndoiesc de el. Ieri-seară un spectacol m-a tulburat și, decît să mă lansez în considerații teoretice pentru a răspunde interogațiilor avansate de Marta Petreu, prefer să-i relatez efectele: arta se justifică prin maniera în care ne afec- tează. După o zi confuză la universitate și numeroase schimburi telefonice cu amici din Europa, cei mai mulți deprimați, bol- navi, sceptici, am ezitat o clipă și ideea abandonului m-a tentat. încă un spectacol în plus... Și totuși, din teama unei cul- pabilități inevitabile, a unui regret ipotetic -spectacolul la care n-aifost, nu-l cunoști! -, m-am dus la Teatrul Odeon/Paris pentru a vedea John Gabriel Borkman a lui Ibsen în 6 • APOSTROF regia lui Thomas Ostermeyer. Cu cîteva minute înainte vorbisem cu Radu Penciu- lescu la Stockholm despre un Borkman al lui Luc Bondy în care doar Michel Piccoli ne convinsese, căci, în rest, cum spunea Penciulescu, „unde scrie că ninge în text, ningea și pe scenă". Aici, de astă dată, doar pereți albi și cîteva elemente de mobilier modern realizează un echilibru fragil între „minimalismul" general și aceste accente realiste disparate. Nici cădere în evocarea naturalistă, nici voluntarism conceptual! Pe dedesubtul pereților imaculați se insinu- ează, uneori, o fîșie de fum ce, o clipă, ca o tapiserie ușoară, acoperă solul... sugestie subtilă a celuilalt Ibsen, de la sfîrșit, al Mor- ților care se înalță spre munți! La Oster- meyer ura dintre personaje respectă tonali- tatea generală și, fără strigăte sau hărțuieli fizice, e șoptită, vărsată ca o otravă în ure- che, pentru a infecta viețile, dezechilibra existențele, neliniști publicul. Niciun exces vocal, doar murmurul distrugător al vorbe- lor asasine! Și pe deasupra, personajul cen- tral Borkman, prin destinul lui de bancher care a făcut faliment, amintește, în mod neașteptat, direct și netraficat, criza noastră de azi. Astfel, acest Ibsen ne apare, în ace- eași ambiguitate subtilă, ca fiind ușor înde- părtat și teribil de apropiat... nici de atunci, nici complet de acum. Ostermeyer adaugă o explicită nuanță de ironie cinică față de tînărul fiu pe care două „mame", una bio- logică, iar alta adoptivă, și-l revendică, fiu imbecil care nu știe decît să strige „Sunt tînăr, sunt tînăr", în timp ce bătrînii, în ju- rul lui, mor sau se sting. In întunericul sălii redescopeream aseară bucurii de Spectator de mult pierdute și-mi spuneam: „Iată ce mă seduce mai mult ca orice: teatrul de ar- tă perfect împlinit și totodată irigat de pre- zent fără intervenții brutale sau moderni- zări agresive". Astfel reconciliat cu teatrul, mi-am spus, știind singur, după spectacol, în fața unei halbe de bere, că istoria acestei nopți ibseniene putea fi cadoul și răspunsul meu la întrebările Apostrcfului. Nu o artă ne salvează - literatura, teatrul sau altele -, ci operele. Opera unui artist satisface tem- porar așteptarea unui Spectator. Și atunci are loc o pasageră... înviere! Prezentul perpetuu Nicolae Bârna Apostroful împlinește douăzeci de ani (de fapt... nouăsprezece, adică intră în al douăzecilea an de existență), lucru bi- neînțeles că aparent de necrezut: „Cum adică, douăzeci de ani? Parcă mai ieri ieșea primul număr...“, fenomen de altfel răs- pândit în ce privește „conștientizarea" vechimii efective a diferitelor entități ivite în epoca postdecembristă. Pentru mine, cel puțin (dar, din câte bag seama, și pentru destui alții din generația mea sau din cele apropiate, deja mature la data Revoluției), Revoluția din decembrie 1989 a avut loc chiar ieri, în fine, zilele trecute, iar tot ce s-a întâmplat de atunci încoace e conden- sat intr-un fel de ciudat tărâm al unui pre- zent perpetuu, parcă prelungibil indefinit, cu același regim al simultaneității generale. Impresie înșelătoare, evident, violent subiectivă (dar cu, poate, explicații raționa- • Ancadramentul baroc al porții bisericii iezuite din Cluj (strada Universității), construită la începutul secolului al XVIII-lea. Foto: Lukăcs Jozsef le posibil discursivizabile, asupra cărora nu voi insista însă acum), pentru că e vorba, de fapt, de o întreagă epocă. Una compa- rabilă, ca amploare, cu mult mitizata și mi- tificata „perioadă interbelică", de pildă, ori cu răstimpul scurs de la alegerea lui Cuza ca domn și până la dobândirea indepen- denței României și proclamarea regatului (să-mi fie iertată pedanteria, dar am vrut să dau o imagine grăitoare despre ce înseam- nă, de fapt, ca timp, acești „câțiva ani post- revoluționari" de care tot vorbim cu dezin- voltură, fără să ne dăm seama întotdeauna cât de mulți au devenit...). O întreagă epocă, așadar, în peisajul că- Apostnful (revista, bineînțeles, dar și „derivațiile" ei câtuși de puțin neglijabile, adică fundația și editura...) a fost și conti- nuă să fie o prezență vizibilă, îmbucurătoa- re și - în sensul tare, deplin și „etimologic" al termenului - admirabilă. Nu am să vă critic deloc (bun, evident că observații chițibușărești se pot găsi și chiar trebuie enunțate cu prilejuri, ca să zicem așa, mai „de lucru", în cadrul unei eventuale evaluări hiperanalitice, dar nu la momente aniversare...), ci doar am să vă laud, și fără reținere. întrecută doar prin „consistență" (inclu- siv sub raportul propriu-zis fizic, al numă- rului de pagini, al spațiului disponibil, al importanței numerice a echipei redacțio- nale etc.) de doar câteva alte reviste literar- culturale (cum ar fi Vatra, de pildă...), practic neîntrecută - ori foarte greu de întrecut - în ce privește nivelul și capaci- tatea de a interesa, de vreuna din nu puți- nele publicații omologe ori înrudite, Apos- trcf rămâne o piesă (of!, cuvântul e compromis, dar nu-1 pot evita!) de elită a mecanismului vieții noastre literare, așa cum este el la ora actuală. Observând aces- tea, am comparat revista, implicit, cu alte- le, deși, de fapt, prin structura, „parfumul" și „formula" absolut specifice, cu totul originale (deși originale cu aparentă dis- creție, fără ostentația originalității agresive și căutate), ea rămâne de necomparat sau, mai bine spus, in-comparabilă. Sigur, enunțarea de elogii fără rezerve - fie și la o aniversare (ori poate mai ales atunci!) - e oarecum jenantă pentru „emi- țător" și mai degrabă fastidioasă pentru prezumtivii „destinatari". In ultima vreme, ca și mai demult, dar poate că mai mult decât oricând, în referirea mediatică la o personalitate ori o instituție, place ori in- teresează în primul rând și mai ales pre- zentarea critică, satira, pamfletul, bârfa, înjurătura. Laudele sau izbucnirile de ad- mirație, chiar administrate în doze mici, au devenit somnifere garantate, procedări suspecte din principiu și necreditabile prin definiție. îmi voi modera, așadar, avântul laudativ, fiind încredințat că, despre faptul că Apostnful este excelent, cunoscătorii sunt edificați în virtutea propriilor con- statări și observații, iar pe necunoscă- tori, oricum, nu-i voi putea convinge prin Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 7 exclamații elogioase, „suspecte“, nu-i așa, din principiu!... Am să mă leg însă, un pic, de întrebările acelea „stângace^ pe care le formulați. Tot hazul lor stă în chiar caracterul lor așa-zis stângaci, asupra căruia atrageți atenția nu cu vreo cochetărie de doi bani („ei, așa sun- tem noi, stângaci, nu ne învrednicim să le formulăm într-un chip mai percutant...“ etc.), ci cu o fină, dar acidă ironie, de soi bun, care vizează nu atât întrebările în sine - care sunt fundamentale! -, cât poziția în care pare să se afle în zilele noastre, la noi (și nu numai la noi!), literatura. Regină ori împărăteasă, în mai multe rânduri, și pentru răstimpuri deloc scurte, a tărâmului sem- nificării - ori a „Universului simbolic^, spu- neți-i cum vreți... -, ea pare să se trezească acum (dar poate că nu pentru prima oară „în Istorie"?) în postura unei bizarerii marginale, în declin și evanescență, sortită unui viitor „de nișă“. într-o poziție defen- sivă, constrânsă la autojustificare, la de- monstrarea propriei utilități. Situație totuși mai degrabă aparentă (și poate că pusă în lumină, uneori, în chip în- groșat, poate că tocmai datorită „senzațio- nalismului“ ei intrinsec...) decât indiscu- tabilă și îngrijorătoare. Să nu-i plângem de milă, literaturii, nu e cazul, cel puțin deo- camdată! Cât despre întrebările (deloc stângace, firește!) pe care le formulați, ele sunt unele fundamentale, dezarmante prin generalita- tea lor, ca și prin aerul lor de „chestiune judecată^, tranșată și îndeobște împărtășită. Sunt întrebări dintre acelea cărora le-au fost aduse, în timp, tone și tone de răspunsuri. Răspunsuri numeroase și consistente, care ne stau la dispoziție în tratatele de teorie a literaturii și în eseistica de toate calibrele și nuanțele, de ieri și de azi, dar și în ceea ce putem numi „simțul comun“. Răspun- suri bineînțeles că rezumabile și sinteti- zabile, regrupabile într-o tipologie și po- sibil de esențializat într-un „punctaj" de dimensiuni rezonabile. Nu le reiau ori re- amintesc, acum, nici măcar în raccourci... Amintesc doar de hm!, scuzați, da’ asta-i situația, funcția cognitivă -pecif ca (imposibil de suplinit pe alte căi) a literaturii, de care suntem nu o dată tentați să uităm, atunci când ne grăbim să justificăm literatura re- curgând la criterii potrivite unor alte feluri de discurs... Numai asta, dacă ar fi, și tot i-ar demonstra cu prisosință „utilitatea". Ce mă sâcâie însă în toată povestea e senzația că ne vedem parcă împinși (de context, de „vremi", de... atmosferă) către o poziție defensivă, de autojustificare (a „muncii noastre «ciudate»", de probare a utilității. Văd că și eu mă trezesc adoptân- d-o. Nu e bine! Poziție defensivă, autojustificativă? Hai- da-de! Să fim „răi" și orgolioși (cei cărora ne place literatura, care ne ocupăm de ea, care suntem convinși de rostul ei, care ne stră- duim să o facem să circule, să-și poarte roadele)! Să ne vedem liniștiți (sau... ne-liniștiți, cum vreți!) de treabă. Vorba ceea, fiecare cu târla lui. își pune cineva întrebări despre, să zi- cem, „utilitatea" muzicii de cameră? Nu. Utilitatea ei e evidentă și indiscutabilă, chiar dacă domeniul e unul așa zicând „de nișă", și interesul pentru el nu mobilizează vulcanic mari mase de oameni. Iar compo- zitorii, instrumentiștii, coordonatorii for- mațiilor și administratorii instituțiilor spe- cializate în asigurarea interpretării ei etc. își văd în continuare de treabă, fără angoase inutile. Literatorii nu au de ce să procedeze altcumva. Universul uman e format, în fond, din „nișe" de tot felul, desigur de ta- lie diferită și cu răsunet diferit (în fond, fotbalul profesionist și industria divertis- mentului mediatizat de proastă calitate, care par astăzi sectoare atotbiruitoare, tot niște „nișe" sunt!), care coexistă și interacțio- nează (sau nu!) în modul pe care îl cunoaș- tem cu toții. Dintre toate „nișele" acelea, literatura e una dintre cele mai hărșite și tenace, n-am eu grijă... A, sigur, putem consemna că i-a scăzut importanța (respectiv impactul, audiența, prestigiul...) relativă, în contextul general al preocupărilor omenești. A, sigur, putem observa că e talonată, călărită, detronată, aservită, substituită de alte forme de discurs ori de comunicare, deturnată, „obligată" la primeniri struc- turale ș.a.m.d. Bine, bine... Lasă!... Fluctuații de importanță și influență, „corciri", impuse ori firești, au mai avut loc și vor mai avea. Ne-am cam obișnuit în ul- tima vreme - a trebuit să ne obișnuim: e un trend mondial, nu-i o născocire locală - cu refluxul trecerii de care se bucura bele- tristica. Mai concret vorbind, am asistat și continuăm să asistăm la o acceptare - ori, mai bine zis, la o implicită preconizare și recomandare - a unei mai accentuate he- teronomii a literarului, a unei mai mari deschideri a acestuia către - dacă nu chiar o subordonare față de - social, politic și etic. Instanțele de validare valorică - „in- filtrate", vrând-nevrând, de factorul „co- mercial", care, având drept țintă asigurarea vandabilității și îndoindu-se, într-un chip destul de nemăgulitor, că publicul poate citi din pură plăcere și gusta literatura ca lite- ratură, caută întotdeauna o „acroșă" extra- literară, senzațională sau „utilitaristă", pen- tru a-i determina pe potențialii cititori să cumpere cărțile - ne asigură tot mai des că o anume carte este bunăpmtrz/ că, știu eu, demască crimele comunismului ori (de ce nu?) pe ale imperialismului capitalist, pentru că exprimă plenar erotismul necen- zurat, pentru că aduce mărturii interesante din interiorul unor mentalități și moduri de viețuire proprii unor populații, neamuri, tagme, categorii etc., marginale, mino- ritare, „exotice" (sub raport social, etnic, ocupațional, moral etc.), presupuse puțin cunoscute și de aceea interesante pentru cititorul standard, „nemarcat" (adică majo- ritar, central, nonexotic etc.), și așa mai departe. Așa „bate vântul" acum, dar asta nu înseamnă că lucrurile stau, în esență, chiar așa. Sau că literatura, ca atare, trecută, prezentă și viitoare, ar fi devenit „inutilă" ori ar fi pe ducă. Literatura mare, în pofida prohodului prelungit care i se tot cântă de mult, ră- mâne pe poziții, lucru pe care e foarte pro- babil că-1 va face multă, multă vreme de acum înainte, mult mai multă decât sunt dispuși să conceadă promotorii unor prog- noze mai degrabă simpliste decât efectiv atente la tendințele în curs de manifestare. Acestea fiind zise, „utilitatea" strădani- ei echipei redacționale a Apostnfului și a confraților, emulilor, rivalilor (și chiar adversarilor eventuali, care tot confrați sunt!) celor care o însuflețesc n-are nevoie de apologii prisoselnice. • Ancadrament de fereastră renascentist clujean, al imobilului din Piața Unirii, nr. 31, construit în a doua parte a secolului al XVI-lea, la comanda proprietarului, Ștefan Kakas. Foto: Lukâcs Jozsef La ce bun? ________________________ Literatura, deci. La ce bun. La ce bun poeții, la ce bun revistele literare pe care le citesc doar literații, la ce bun să mai ci- tești literatură într-o hune complet dezin- teresată de cultură în general, în care Becali becalizează România, în care Vădim vadi- mizează, în care politicienii trag pe sfoară, iar oamenii de afaceri dau tunuri finan- ciare, toate cu complicitatea trusturilor de presă, a mogulilor și a altor agenturi ale in- culturii de la noi. La ce bun freamătul în fața unei metafore, fascinația unei subtilități livrești, tresărirea dinaintea unui edificiu epic? La ce bun să mai scrii, când nimeni nu pare să mai citească, într-o lume trepi- dantă și amorfă, receptivă mai degrabă la bârfă, la neesențial și senzațional, decât la profunditatea lucrurilor spuse în cărți? La 8 • APOSTROF ce bun să edifici o lume ficțională, alcătuită din fantasme, din iluzorii spații ale imagi- narului, care să paraziteze tautologic feno- menalitatea lumii de aici și de acum? La ce bun etica lecturii și a culturii, etica scri- sului într-o lume a anomiei și a fragmen- tarității, în care trăirea își are legile ei intrin- sece inexorabile, iar instinctele primare își fac locul cu o copleșitoare prestanță a bio- logicului? La ce bun literatura când timpul preface totul în pulbere și în vacuitate, la ce bun litera tipărită când toate sunt deșertă- ciune a deșertăciunilor? La ce bun aceste dantelării ale imaginarului, puse în mișcare de logica inefabilă a metaforelor și a epi- tetelor, când realitatea continuă să fie ne- prevăzută, apodictică și atroce, alienantă și reductivă, inepuizabilă în formă, culoa- re și ritm? La ce bun jocurile calofile ale imaginației, când Istoria are, cum s-a spus, prestanța atroce a unui coșmar, dicțiunea unei traume? La ce bun somația delabrată a angoasei adăpostită în cutele textului, când fiziologia ne deposedează de orice miraj, ne amputează orice iluzie? La ce bun textul, cu simptomele și epifaniile sale care ne exorcizează nevrozele, transcriind hime- re și ingenuități, într-o sintaxă clandestină, în care Subiectul zero își ascunde infir- mitățile și virtuozitățile psihotice? La ce bun scriitura, chiar de gradul zero, incle- mentă vituperare a traumelor existențiale ori detabuizare autoscopică, la ce bun par- titura de fanatisme ale sinelui, la ce bun consemnarea convulsiei, când metafora sau alegoria sau parabola nu sunt decât tot atâ- tea strategii ale autodenunțului, iluminări convenționale ale tranșanței de a fi? La ce bun imponderabilitatea visului, a imagina- rului, când avem în jur realitatea cu formele ei nesățioase, cu contururi infinite? La ce bun „scrierea cu sine“ sau scrierea despre alții, când știi că nu poți schimba mare lucru nici în propriul sine, nici în relieful moral al lumii în care devenirea ta e cir- cumscrisă mai mult sau mai puțin silnic? La ce bun scrutarea donquijotescă a unui absolut ipotetic ori revelațiile inutile ale hedonismului celui care scrie și se scrie pe sine, când știi că butaforiile sinelui sunt atât de lesne de demontat, atât de predictibile și de previzibile? La ce bun să încerci să redai conturul unui gând sau relieful unei idei, când știi că simțurile tale sunt imper- fecte, amintirile - duplicitate, iar scrisul, presupus impersonal, e atât de impregnat de subiectivitate și de aleatoriu? La ce bun literatura, la ce bun revistele literare, la ce bun scrisul și scriitorii, într-o lume avidă de senzație și senzațional, de facil și facili- tate? Da. La ce bun? ■ Literatura în timpul crizofalimentarismului CE ÎNTREBĂRI (aproape) triste... Sau, poate, doar par a fi astfel din cauza cri- zei în toate, peste toate... Adevărul (mai) e însă că despre menirea literaturii, despre facerea-nașterea scriitoricească, despre revis- te și trecerea în revistă a acestor și altor interogații mai că (maică!) necruțătoare și a unor posibile răspunsuri ce sunt/ar fi de fapt „variațiuni pe o unică temă - autojus- • Ușa pivniței casei renascentiste clujene (secolul al XVII-lea) aflate în Piața Unirii, nr. 22. Foto: Lukâcs Jozsef tificativă“ este imposibil să nu se interese- ze lumea, înșiși scriitorul, cititorul, bine- voitorul, răuvoitorul și, cum le plăcea să creadă confraților de până la noi - de hăt foarte înapoi să se intereseze zeii, muze- le, regii. (Spre exemplu, Balzac spunea că scrie „la lumina a două principii supreme: Dumnezeu și Monarhia^.) Ne punem întrebările și încercăm să răspundem la ele - din ce motiv? Că nu ar fi propice timpurile pentru scriitor, pentru literatură, pentru a visa frumos, în general? Că e criză, că e, parcă, briză de preapoca- lipsă? Sau, poate, deoarece lipsă e briza? Eu unul îmi zic că la fel de îndreptățiți ar fi să-și pună aceste întrebări, aplicate no- țional-profesionist la propria-le îndeletni- cire, și compozitorii de muzică zisă grea, simfonică, ușor agonică. Pentru că ei, în orice timpuri, nu au prea avut aflux de au- zitori, dar, iată, au rezistat, rezistă, chiar dacă nu au publicul Madonnei sau al lui Jackson (oricare, nu obligatoriu Michael). Și încă ceva: țările, ministerele etc. subven- ționează uriașe orchestre simfonice care, de cele mai multe ori, nu aduc venit la vistieria națiunilor. De unde, de ce atare dărnicie („în pustie“) ? Din mai multe răspunsuri posibile, cel esențial cred că ar fi: pentru că muzica simfonică e o componentă indis- pensabilă a spiritualității umane, a națiuni- lor luate dimpreună sau aparte, ceea ce a înțeles nu doar melomanul, ci și tiranul. Fără muzica aceasta care nu aduce divi- dende umanitatea ar aduce oarecum ciu- dată. Adică, nedeplină, lipsită de integri- tate. Astfel că pentru mine răspunsul referitor la ce bun ceea ce fac scriitorii ar fi același, ca și în cazul simfoniștilor-ghinio- niștilor: pentru ca umanitatea să fie mai aproape de o posibilă integritate a ei ca spi- ritualitate. Sau, poate, doar să pară a fi astfel, dacă ne gândim la adagiile biblice sau hegeliene conform cărora totul nu e de- cât iluzie sau, și mai grav, nu e decât vâ- nătoare de vânt, (deșer)tăciunea (deșer)- tăciunilor. Da, sigur, tragi-poetic spunând- simplificând, totul e: tăciunea tăciunilor. Insă, până a ajunge la tăciune, trebuie să arzi. Chiar dacă te pândește riscul să cazi, cu acest „să arzi“, în retorică, în vorbe mari, atât de neagreate de... necpostmodemiști (mi se pare, pentru că odată ce au existat și mai există neoromantici, neoclasici, de ce nu ar exista și neopostmoderniști? Astfel s-ar depăși, poate, impasul canonic și confuzii- le de tot soiul pe care le creează atât de labila noțiune de postmodernism). Iar revista Apostnf este parte a literaturii și, prin urmare, cade (înălțându-se!) sub incidența celor spuse până aici, în special - a necesității ei pentru o anume categorie de cititori și, oarecum mai trist, a necesităților de tot soiul pe care le-a avut și le are a le Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 9 potoli întru (supra)viețuire și continuă dăinuire, iată, deja 20 de ani. Astfel că Apostrof - una dintre revistele cele mai re- prezentative din cultura noastră - nu e doar o publicație care împlinește două decenii de existență, aproape simetric întâmplată pe treptele, promontoriile (de sfârșit și de început) a două secole, ci e și exemplu de perseverență în susținerea unui înalt nivel profesionist întru respectul valorilor, în pofida impedimentelor și dificultăților pe care a trebuit și trebuie să le înfrunte. (Cel ce nu știe să înfrunte nu e de frunte!) Prin urmare, la aniversare, revista Apostrof este în egală măsură deja a istoriei literaturii și culturii românești, precum e și a prezen- tului și, după cum arată semnele faste, după cum spun intuițiile în pofida timpurilor erizofalimentarismului^ e și a viitorului. La mulți ani! Pașaportul de trecere Dumitru Chioaru Literatura a fost oaza mea de libertate în regimul totalitar dinainte de Decem- brie 1989. Tot ea a însemnat și pașaportul de trecere a graniței dintre cele două lumi, comunistă și capitalistă, în care mi-a fost dat să trăiesc. Făcînd revista Euphorion în condițiile libertății reale de după Decem- brie 1989, împlineam un vis al altora și propria mea vocație. Dar la scurtă vreme de la acel romantic episod de acum 20 de ani mi-am dat seama că revistele literare nu mai înseamnă mare lucru, într-o civili- zație a imaginii și a banului, unde litera- tura în general și literatura română în particular au devenit marginale și inutile. Ne încăpățînăm să le ținem în viață cu sacrificiul propriei opere, deși ele nu mai sunt citite/eventual, răsfoite decît de un public tot mai restrîns. Revistele literare nu reprezintă o necesitate pentru marele pu- blic, ci un lux al elitelor intelectuale, ulti- mele redute ale culturii înalte în fața inva- ziei culturii populare/de masă. Dacă n-ar fi subvenționate de stat/sponsorizate de diferiți mecena și lăsate în voia pieței, ele ar fi sortite dispariției. Trebuie însă să existe, atîta vreme cît societatea mai crede că elitele promovează adevăratele valori care îi asigură mersul înainte. Trăim cu speran- ța că nu valorile aleargă după bani, ci banii după valori. Și că aceste reviste vor fi citite și peste ani de cei care vor scormoni bi- bliotecile pentru a reconstitui o epocă lite- rară ori pentru a completa bibliografia și referințele critice la opera unor mari scrii- tori. Revistele literare dau încă iluzia unei atmosfere a dezbaterii noilor idei și a afir- mării valorilor, ca un buzdugan aruncat înaintea apariției cărților. în prezent, le putem încă asculta foșnetul de hîrtie, privi rîndurile sau imaginile tipărite, mirosi cer- neala, atinge muchiile subțiri și suprafețele netede, pentru că revistele sunt obiecte reale. Se pare însă că viitorul le rezervă doar o existență on-line/virtuală. Fie și așa, ele trebuie să existe. Ar mai exista oare viață literară fără reviste? Mă îndoiesc. De aceea, doresc revistei Apostrof ca și celorlalte re- viste literare românești, mulți ani înainte. Respectul pentru valori Livius Ciocârlie Din păcate, la prima întrebare - ce în- seamnă pentru mine literatura? - nu pot să răspund decât scurt. După ce, multă vreme, literatura a însemnat ceva ce frec- ventam cu pasiune și scriam cu plăcere, acum nu mai e decât ceva ce citesc super- ficial și nu mai scriu deloc. La ce e bun ce fac scriitorii? Depinde de partea dinspre care privești. Dacă te situezi la originea ei, acolo unde ea încearcă să se facă, să fie scriptibilf cum ar fi spus Barthes, literatura e - pentru diletant, nu- mai pentru diletant! - un gest incert și neli- niștitor pe care-1 suporți pentru că îți dă și o voluptuoasă amețeală. E ca o ceață în confuzia căreia, treptat, încep să se întreva- dă linii, forme, figuri. Unele care parcă vor să capete înțeles. E ceea ce redevine litera- tura și când o citești în sensul scrierii, când i te substitui, oarecum, autorului ei. Dacă, în schimb, te așezi acolo unde scrierile au devenit opere asumate ca valori și înscrise într-o istorie, lucrurile se văd altfel. Literatura nu mai face parte din - să-i zicem, cu un cuvânt care începe să obo- sească - creație, ci din cultură. întrebat altcândva, nu m-ar fi interesat să insist asupra acestui aspect. Neinteresat de el astăzi, poți fi acuzat de o culpă ce se pedep- sește: non assistance apersonne en dan^er. Periclitată nu e, cum s-ar putea crede, cultura însăși. Ea continuă să fie alimenta- tă, în toate sectoarele ei, de opere valide. Periclitați sunt beneficiarii ei. Aici e toată problema. Se comite astăzi, în mentalitate, dar și în instituții de decizie, cum ar fi Mi- nisterul Educației, o uriașă eroare. Se crede despre cultură că e o chestiune care o pri- vește pe ea însăși. Cine vrea să se cultive, cinste lui și treaba lui! Să se descurce cum știe. Să nu consume din timpul necesar for- mării noului om nou. Problema e pusă greșit. Cultura privește societatea, și nu, în exclusivitate, pe oamenii cultivați. N-aș merge până la a pretinde că într-o societate unde cultură nu e nimic nu e, dar aș spune despre o asemenea societate că e vai de ea. Să nu pierdem vremea cu întrebări de felul: dar societățile rurale, dar societățile arhaice? Acestea au o cultură mai ferm structurată decât aceea a societăților urbane, oricât de evoluate ar fi ele. Societățile tradiționale își au valorile și un respect religios pentru ace- le valori. Sunt ordonate în jurul culturii lor. Ca să încerc să fiu explicit, mă întorc la literatură și rămân la școală. Să luăm o clasă de elevi adolescenți. Printre ei vor fi fiind doi sau trei înzestrați de la natură pentru a fi atrași, potențial, de literatură în sensul ei de creație, după cum vor fi fiind doi sau trei înzestrați pentru muzică, pic- tură, gândire... Ideal ar fi ca ei să aibă par- te de profesori capabili să-i îndrume. Să-i ajute să nu rateze ceea ce, chiar și înzestrat fiind, poți rata. De cele mai multe ori, acești profesori nu vor fi. Totuși, când profesorul de limba română nu are harul de a înțelege literatura ca proces de creație, faptul e regretabil, dar nu e o vină. Vino- vat va fi profesorul abia când nu va avea formația necesară pentru a ști care sunt, în- tr-o perioadă dată, valorile asumate de cultură și de ce sunt ele asumate ca va- lori. Ce va obține profesorul bun din par- tea elevilor? Nu enumăr. Mă limitez la ce mi se pare a fi esențial: le va cultiva respec- tul pentru valori. în școala veche - interbe- lică, să zicem - se ajunsese până acolo ca elevul să se simtă împuținat de ceea ce, din cultură, nu putuse să asimileze. Astăzi nu se simte nici măcar mândru, ceea ce ar pre- supune o anumită frondă. Se simte în ordi- ne. Are tendința să creadă că cine se cultivă, cine citește e depășit de mersul vremii, e un învechit. Iar culmea e că nu numai „foruri- le“, cu preocuparea lor aproape exclusivă de aspectul pragmatic al vieții, de meseriile căutate, de cerere și ofertă, contribuie la această situație, ci prea adesea unii creatori „postmodernicc și „multiculturali“. Aș putea să numesc un mare scriitor, un scriitor de mare valoctre care susține cu o certitudine sinucigașă că nu există valori. La scara lumii actuale avem parte de o pletoră de aseme- nea propovăduitori. Iată de ce la întrebarea pusă nu răspund, cum mi-ar fi pornirea, că literatura e bună pentru cei care o scriu și pentru cei care o citesc așa cum e scrisă, ci spun că literatura ar trebui să facă parte și din structura mentală a celor care n-o citesc. Nu adaug considerații despre rostul revistelor literare. îl găsesc autoreferențial. Prin simpla lor persistență, revistele și-l dovedesc. Douăzeci de ani, câți împlinește Apostrof e o dovadă peremptorie. Am să le încredințez misiunea de a-mi dubla afir- mația, peste alți douăzeci de ani, urmașilor mei ciocârlești. O revistă ca o fabrică de oxigen CÎND AM început să scriu versuri, dar și scurte narațiuni care se doreau proză, nu am crezut vreodată că voi deveni scrii- tor. Era o dorință obscură, un impuls ale cărui consecințe îmi erau foarte necunos- cute. Un fel de salt înainte cu capul în altă lume, cum numai adolescenții o pot face. Poate că nici astăzi nu sînt conștient, deși am publicat un număr de cărți și cîteva sute de articole, am făcut pagini literare, iar acum construiesc o revistă de... teatru. De multe ori îmi spun că am fost totuși noro- cos: și mie, un zeu „mi-a dat de scrisa. O patimă strălucitoare, acolo... Mă întreb ce m-aș fi putut „face“ dacă nu mi s-ar fi năzărit cîndva că aș putea fi și eu scriitor: o meserie nu știu, să lucrez ma- nual nu am voință (cîteva zile pe lună, în vie și prin grădina părinților mei, mă fac să mă cred un erou!), abil în afaceri nu sînt, politica nu mă tentează, nici vocație mo- nastică nu am. Nu știu să fac nimic concret, așa că scriu, dar, sper, nu cu acea conștiință vanitoasă a celui care se crede predestinat pentru asta. Nu, nu aș vrea să fiu doar un scriitor care ține creionul în mînă și nu are habar de lu- mea înconjurătoare. Oameni ca ăștia nu prea iubesc omul. Și-așa, sînt destule mo- mente în care mă îndoiesc că lumea dă doi bani pe meseria asta. Aș vrea, cu expresia cuiva, să fiu un suhriif adică un om care face bine altuia fără să aibă un motiv pentru asta. Wittgenstein, care și-a caracterizat mi- siunea profesorală prin expresia „nu suntem 10 • APOSTROF aici ca să ne meargă bine", Le recomanda insistent prietenilor săi mai tineri să învețe o meserie manuală pentru a se putea între- ține, iar unii dintre ei, intelectuali străluciți, chiar au pus în practică îndemnul acesta. Filosoful austriac credea că filosofia este bună ca să ne facă să gîndim mai bine, dar nu uita să le spună discipolilor că practica- rea ei profesională nu ar putea avea o înrîu- rire fericită asupra caracterului. Se temea de faptul că exercitarea acestei profesii îl putea costa bucuria de a fi un om simplu, alături de ceilalți oameni necorupți de va- nitatea de a fi „ceva". N-ar trebui și scriitorii să se păzească de vanitatea de a fi... scriitori? Mulți, prea mulți suntem vanitoși, afectați, ipocriți cînd vine vorba de „aura" care ne însoțește. Nu de multe ori, scriitorii hunii au dat dovadă de o lipsă de exigență morală vecină cu delirul. Aș vrea să citesc și în România cărți despre lipsa de verticalitate a intelectualilor și scriitorilor români, care să-mi dea senza- ția de onestă autocritică, de netrucată privi- re asupra „speciei", așa cum sunt, de pildă, Intelectualii lui Howard Johnson sau Spi- ritul nesăbuit a lui Mark Lilla. Cînd colo, ne întrecem în elogii și ditirambi după ce am trecut printr-un șoc moral și social comparabil cu gulagul, iar prezentul este de tot diform. Ceea ce doresc să văd cel mai mult la un scriitor, dincolo de talentul său afirmat în pagina scrisă, ar fi acel bun-simț al ființei celui care scrie. „Eticul și esteticul sunt una", spunea același Wittgenstein. Oare ce-o fi însemnând asta? Noi suntem obiș- nuiți să elogiem supremația esteticului, să ne lăudăm cu rezistența prin cultură și cu strălucirea magică a propriului scris, dar părem să uităm că ființa noastră, dacă a fost creată pentru frumos și bine, a omis să fie întreagă. Artistul trebuie să fie dedicat și frumosului, și binelui în același timp. E prea simplist? Na, că am stricat momentul „festiv"! Dar mi s-a părut important să dedic acest articol acelora care încă mai speră că scrii- torul nu este doar o statuie mergând pe Calea Victoriei sau un invitat de lux la re- cepțiile potentaților, ci un om ca toți oame- nii, pentru care scrisul său este o bună muncă „manuală": face ca prin bunătatea și dăruirea sa umană să răsară fructele ade- vărului pentru toți. „Locul intelectualului este în Agora, nu la Curtea Regelui", spu- nea Leszek Kolakowski. Să ne ținem, pe cât putem, de acest „imperativ" etic și estetic. Cei mai buni scriitori români asta fac și cred că pentru asta m-am apucat de scris și continui și azi, într-o epocă în care am des- tul de multe motive să nu fiu chiar bucuros de alegere. Și ca mine, destui. Sărăcia în care se zbat scriitorii români este și din vina noastră, nu doar a politicienilor. Și-apoi, să fim serioși - noi nu suntem mai săraci de- cât mulți dintre săracii țării: avem cărțile noastre și altele câteva de scris înainte, dar și posibilitatea de a gîndi liber într-o țară pentru libertatea căreia au murit oameni. Avem oameni ai scrisului care își înnobilea- ză breasla, în ciuda cedărilor ei mai vechi și mai noi. Avem reviste, așa ca Apostnf, care sînt reprezentante ale eleganței spiritului și campioane ale restituirii memoriei noastre culturale și istorice, active critic și dispuse constant la dialog. Uite, ca „oltean", mă bucur enorm când văd noi pagini din arhiva Ion D. Sîrbu • Porți cu ancadramente în stil baroc, una pentru pietoni, cealaltă pentru căruțe, ale casei clujene din bule- vardul Eroilor, nr. 4. Foto: Lukăcs Jozsef publicate în revista condusă dc infatigabila Marta Petreu și mă gîndesc că pentru unii scrisul chiar a fost crucea lor. A meritat. Ca „evreu", mă bucur de susținerea constantă arătată de revistă lui Norman Manea și scrisului său, într-o vreme cînd persoana sa nu este înghițită de anumite cercuri elitare din București. Ca „basarabean", aș dori și un dosar aniversar Paul Goma, pentru că generozitatea Martei Petreu poate face și așa ceva. Ca scriitor român, îmi doresc cât mai multe și meritorii reviste și instituții de cultură unde arta de calitate și dialogul să prevaleze. In fond, cărțile și revistele bune pe care le facem ar trebui să fie oxigenul pe care îl producem pentru ca toți să respirăm nor- mal. Acel „nu suntem aici ca să ne meargă bine" asta ar putea însemna: puțină jertfă individuală a fiecăruia dintre noi pentru ca binele comun să fie posibil. Apostnful produce, între alte fabrici literare, acest oxigen de 20 de ani. Ii doresc să funcționeze zeci și zeci de ani de aici înainte, pentru sănătatea intelectuală și morală a românilor. Scriitori - sau oameni care muncesc cu mâinile proprii. O invenție fericită _________________________________ Dragă Marta, rriND întrebările tale „stîngace" (la ce bun literatura, literatura română în particular... la ce bun revistele literare pe care vă încăpățînați să le faceți, la ce bun munca voastră ciudată și „inutilă"), mi-a venit spontan să compar activitatea voas- tră, a făcătorilor de reviste literare în Ro- mânia, cu activitatea mea de românist în Occident (de profesor de literatură română, de critic și istoric literar, de traducător), în- cercat foarte des, ca și voi, ca și tine, de ace- lași sentiment de „inutilitate"... Și totuși... Precum scriai în nr. 1 al revistei, „Da, la Echinox am fost fericiți", am convingerea că ai putea să scrii, la împlinirea vîrstei de 20 de ani a revistei: „Da, Ia Apostnf Am fost fericiți/am fost fericită". Ca și tine, și eu, la împlinirea unei vîrste de aproape pensio- nar, pot să afirm: „Da, la literatura română am fost fericit". Am recitit acum, cu prilejul aniversării, „predoslovia" ta din nr. 1, Izgonirea din paradis (hazardul uneori norocos al vieții a făcut ca în iunie 1990 să fiu la București - prima mea emoționantă călătorie în România de după Revoluție - și să găsesc, curios de toate noutățile literare, revista asta nouă abia apărută la Cluj, condusă de Marta Petreu, despre care nu știam mai mult decît că face parte din generația optzeciștilor), unde explicai titlul, cam ciu- dat, al revistei. îmi suna în minte, răsfo- ind-o, versul unui poet (pe atunci - cînd scria poezia respectivă - încă poet): „noi iubim linioara, noi nu iubim apostroful", dar am înțeles imediat sensul programului: Vremea paradisiacă a Ecbinox-uhli a trecut. A sosit ceasul z4^orîn/-ului. Adică al sunetu- lui care, dintr-un accident istoric, a fost pînă acum absent. Generația absentă, redusă la tăcere și imaturitate socială, generația cvasi- interzisă de-a lungul ultimului deceniu, ge- nerația frustrată [...] încearcă să-și revele propriul sunet regăsit acum. [...] Ne-liberi pentru cultură fiind, obligați moral să privim realitatea socială și politică în față, iată, inventăm structura unui sunet absent, inventăm Apostnf-A... O invenție care s-a dovedit intr-adevăr fericită și de care poți fi mîndră (ți-o spun fără nicio umbră de adulație!). De atunci am început să iubesc Apostro- ful, deși în primii ani a fost cam greu să fac rost de revistă; numai din 1994 și mai ales din 1995, cînd am început colaborarea, am primit revista cu regularitate și colecția nu mai are lipsuri. Timp de aproape două de- cenii, Apostnful, cu aparițiile sale lunare, cu numerele sale duble și triple, cu dosarele sale, cu aparițiile sale sub formă de carte, a fost un prețios însoțitor în drumul meu în interiorul culturii și literaturii române. Ad maiora! (Continuare în p. 21) Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 11 12 • APOSTROF 2 c 3 N fi. ■xj fa în' S' fi 3 3 a fa & 28 s ® P: s fa fa p 3 «n B M 3. o a 1 £ fa --.■ fa § să fa □ a a £ □ a * ■■■i |'O t> ba ă ■ T 14 X fi 8-g? ¹ +t 3 ? 4 i F 3 k ’ba ■ ti-M *3^3-1 5: J, 3 Ș. s a H a 3- <-■ a s -■■ a Fa 2 3 fa ??'w 2. Pc L* ’ -i g S+ - p. ae. 2. î 3 » 2 7 - J B ■ &,£ _ ³ ® "S i a. a a a a j » Sa S ~³ -M& 2 B a ™ fa - fi e -_. n ‘ Fg 5 a b fl 3 F S. 5 £ a e £ a • Detalii din pagini ale Apostrofului, anul III, 1992 o DOSAR De la umbra cuvintelor la umbra realității Povestirile fantastice ale Anei Blandiana (I) ----n— IN 1977, an în care a dat tiparului cel cte-al șaselea volum de poezii, Somnul din somn. Ana Blandiana debutează în proză cu Cele patru anotimpuri, titlu care își găsește o explicație în subtitlurile celor patru povestiri fantastice care compun car- tea: Capela cu fluturi (Iarna), Dragi spe- rietori (Primăvara), Orașul topit (Vara), Amintiri din copilărie (Toamna). Experiența prozei fantastice urma să își găsească o con- tinuare în volumul Proiecte de trecut, din 1982, care cuprinde unsprezece povestiri: O rană schematică, Zburătoare de consum, La țară, Reportaj, Cel visat, Proiecte de tre- cut (povestire ce dă și titlul cărții), Gimnas- tica de seară, Imitație de coșmar', Lecția de teatru, Rochia de înger, Biserica fantomă. Cele două cărți vor fi reluate împreună într-o ediție din 1995, sub titlul Imitație de coșmar, iar în 2004 sub titlul Orașul topit și alte povestiri fantastice. Alegerea autoarei de a-și lărgi orizontu- rile de la versuri la scriitura în proză (care își va găsi urmarea în romanul Sertarul cu aplauze, publicat în 1992) părea să răspun- dă unei nevoi specifice de deplinătate a ex- presiei: Există momente în care scrisul versurilor nu mă mai mulțumește, când lipsa de concret a poeziei și legile subminării ei mă stânjenesc: există momente în care simt nevoia unei construcții mai mari, mai complete, când tânjesc după arhitectura unei cărți definito- rii, care să mă cuprindă exhaustiv [...] Dar este destul să încep să scriu proză ca să descopăr uimită cum complet nu înseamnă absolut, și să sufăr după poezia a cărei pără- sire îmi apare deodată ca o lașitate și o de- gradare. (Coridoare de oglinzi, 1984) Experiența prozei nu urma să însemne, așa- dar, abandonarea activității poetice și, până azi, în ansamblul operei, volumele de poe- zie (douăsprezece la număr din 1964 în 2004; acestora li se mai adaugă cele trei volume de poezie pentru copii și cele șase antologii, tot mai cuprinzătoare, eșalonate de-a lungul timpului) sunt mai numeroase decât cele de proză (cele trei opere citate, cărora mai trebuie adăugate volumele de eseuri și notele de călătorie), într-o co- existență, desigur, nu conflictuală, dar bi- neînțeles inegală, în care se proiectează în prim-plan scriitura poetică². Alegerea autoarei de a scrie povestiri fantastice are diferite motivații. In primul rând, se cuvine să remarcăm că atare mo- • Ana Blandiana dalitate literară se înscrie în tradiția care, în contextul romantismului târziu, fusese inaugurată în literatura română de Mihai Eminescu, cu nuvela Sărmanul Dionis (1872- 1873), sub înrâurirea celor întâmplate mai înainte în Occident, mai cu seamă în lite- ratura germană și în cea franceză. Proza fantastică românească avea să se îmbogă- țească, de-a lungul timpului, prin aportul altor scriitori, dintre care unii de primă mărime: Ion Luca Caragiale, Gala Galac- ticii, Ion Agârbiceanu - la trecerea dintre cele două veacuri; Mateiu I. Caragiale, Urmuz, Ion Minulescu, Cezar Petrescu, Gib I. Mihăescu, Pavel Dan - în perioada in- terbelică; Al. Philippide, Laurențiu Fulga, Oscar Lemnarii - în anii '40; Vasile Voicu- -4 DOSAR Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 13 lescu, Ștefan Bănulescu, A. E. Baconsky - în anii ’60-’80. La această listă, deși bogată, deloc exhaustivă, se cuvine să adăugăm numele celui mai de seamă reprezentant al acestui filon al prozei, Mircea Eliade, atât pentru operele scrise în România, începând cu Domnișoara Christina (1936), cât și pen- tru operele scrise în exil, între care se disting nuvela Pe strada Mântuleasa și povestirea La țigănci. Scriitorii citați ilustrează - într-un dialog fecund cu tradiția mitologică și folclo- rică autohtonă și cu creațiile altor culturi - diverse modalități ale fantasticului. Sergiu Pavel Dan, cel mai important cercetător al domeniului, a schițat o tipologie posibilă: miraculosul mitologiei autohtone, fantas- ticul ca răsturnare inacceptabilă a verosi- milului, fantasticul doctrinar, fantasticul „voinței de mister⁴⁴, fantasticul absurd³. Povestirile Anei Blandiana sunt parte, așa- dar, a unui filon bogat și cu multiple fațete. Există apoi în opera Anei Blandiana o afinitate, la nivelul poeticii, între cuvântul poeziei și concepția fantasticului. în ambele experiențe creative revine în mod semnifi- cativ cuvântul-metaforă „umbră⁴⁴. Să citim poezia intitulată Vânătoare, din volumul Ochiul de greier, din 1981: „N-am alergat niciodată după cuvinte, / Tot ce-am căutat / Au fost umbrele lor / Lungi, argin- tii, / Târâte de soare prin iarbă, / împinse de lună pe mare, // Nu am vânat niciodată / Decât umbrele vorbelor - / E o foarte iscusită vânătoare / învățată de la bătrâni / Care știu / Că din cuvânt / Nimic nu e mai de preț / Decât umbra / Și că nu mai au umbră / Cuvintele care și-au vândut sufletul⁴⁴. Există pe de-o parte materialitatea cu- vântului, percepută ca „dar tragic⁴⁴ („Tot ce ating se preface-n cuvinte / Ca-n legenda regelui Midas“, scrie autoarea în poezia Da- rul din cea de-a doua culegere, Călcâiul vulnerabil), iar de cealaltă, aproape vrând să scape de acest „blestem⁴⁴, nevoia de a ajunge la esența misterioasă a cuvântului, la sufletul acestuia. Această „vânătoare⁴⁴ a „umbrei cuvintelor⁴⁴ este însă supusă riscu- lui: cuvintele pot să-și piardă umbra, partea lor cea mai de preț, își pot vinde sufletul. Metafora, în contextul acelor ani, era trans- parentă. Cuvintele poeziei își vânduseră adesea propriul lor suflet, trădând esența lor specifică. Această trădare însemnase aservirea și obediența necondiționată la preceptele ideologiei, cu renunțarea de consecință la orice finalitate estetică și la liricitate ca adevărată esență a poeziei. La polul opus, cu toate acestea, tocmai utili- zarea cuvântului poetic în scopuri etice, „morale“, este simțită ca un risc care i-ar putea compromite valoarea pe plan estetic, datorită argajării excesive. Problema aceasta nu era defel minoră, în volumul de eseuri din 1976 (Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie) putem citi un pasaj care pune în evidență un aspect important le- gat de scris și de condiția scriitorului. Acesta este redactat într-un ton neutru, la persoana a treia, dar e limpede că autoarea se simte implicată la persoana întâi: Există scriitori care, obsedați de categoriile morale, ajung, chiar dacă n-ar vrea, în atingere cu politicul. Este o atingere uimită și dramatică, izvorâtă din contradicția în virmtea căreia artistul își este suficient sieși - „sfânt trup și hrană sieși“ - deci indepen- dent de circumstanțe, și, în același timp, el este cel ce nu se poate împiedica să sufere pentru toți, să fie, deci, dependent de dure- rea tuturor. In intervenția sa la Congresul L’intellettua- le e la rivoluzione: l'esempio rumena [Inte- lectualul și revoluția: exemplul românesc] (Roma, 13-16 mai 1991), Ana Blandiana, spre a lămuri motivele pentru care a fost în mod repetat supusă rigorilor cenzurii, în decursul activității sale, preciza: Vorrei, perd, richiamare l’attenzione sul fatto che ogni volta [...] non si trattava di testi politici, ma di semplice letteratura, una letteratura considerata pericolosa solo per- che vera. In tuta societă in cui Punica mate- ria prima abbondante era la menzogna e Punica realtă incontrovertibile era l’appara- to repressivo [...] la verită estetica diventa- va [...] un atto sowersivo, quindipolitico. Sono arrivata cosi alia politica senza volerlo [corsivi di M.C.], resistendo semplicemente alle cause che, ogni volta, volevano allontanar- mi dai mio destino⁴. [Aș dori totuși să atrag atenția asupra faptului că de fiecare dată [...] nu era vorba de texte politice, ci de simplă literatură, o li- teratură considerată periculoasă pentru sim- plul fapt că era adevărată. într-o societate în care singura materie primă abundentă era minciuna și unica realitate indiscutabilă, aparatul represiv [...] adevărul estetic devenea [...] un act subversiv, așadar politic. Așa se face că am ajuns la politică fam să vreau [subli- nierea lui M. C.], rezistând pur și simplu cauzelor care, de fiecare dată, voiau să mă îndepărteze de destinul meu.] Mai adăuga totuși, referindu-se implicit la anumite aspecte ale poeziei sale și răspun- zând întrebării de ce scriitorilor și, mai cu seamă, poeților, în situația specifică a țărilor est-europene, li se atribuise o aură - care în orice moment putea fi considerată drept cot pus delicii - de grăitori de adevăr: La risposta a questa domanda e disarman- te nella sua semplicită: perche i poeți sono detentori di un’arma segreta che nessuna censura pud annientare del tutto, la metafo- ra. In un mondo in cui non si possono no- minare le cose in modo diretto, la metafora, questa comparazione cui manca un termine (come dicono i professori di letteratura), riesce a trasportare (come dicono i profes- sori di greco) il senso mascherato da cui nasce il pensiero, dunque la rivolta. In tutti i paesi dell’est, la metafora e stata usata come una bomba che esplode, a metă stra- da, tra scrittore e lettore, quando la verită dell’uno, pronunciata per metă, era com- pletata dalia metă vissuta dall’altro, in una comprensione complice e sowersiva. In tal modo, i poeți sono diventati i polmoni attra- verso cui i popoli cercavano di salvarsi, respirando Paria sempre piu rarefatta delia libertă. In tutti i paesi dell’est, Pimpatto delia poesia degli ultimi decenni e stato immen- so e, evidentemente, molto piu che lette- rario, mentre i poeți sono stati costretti a prendere il posto dei pensatori e talvolta anche dei leaders politici, morti anni addie- tro in prigione, o ancora non nati. [Răspunsul la această întrebare este dezar- mant în simplitatea sa: fiindcă poeții sunt deținătorii unei arme secrete pe care nicio cenzură nu o poate anihila întru totul, și anume metafora. într-o lume în care nu se pot numi lucrurile în mod direct, metafora, această comparație căreia îi lipsește un termen (cum spun profesorii de literatură) reușește să transporte (cum spun profesorii de greacă) sensul mascat din care ia naștere gândul, așadar revolta. în toate țările din Est, metafora a fost folosită drept bombă care explodează, la jumătatea drumului, între scriitor și cititor, atunci când adevărul unuia, rostit pe jumătate, se completa cu jumătatea trăită de celălalt, într-o înțelegere complice și subversivă. Astfel, poeții au de- venit plămânii prin care popoarele încercau să se salveze^ respirând aerul tot mai subțiat al libertății. în toate țările din Est, impactul poeziei ultimelor decenii a fost uriaș și, în mod deslușit, mult mai mult decât unul strict literar, în vreme ce poeții s-au văzut siliți să ia locul gânditorilor și câteodată chiar pe cel al liderilor politici, morți cu ani în urmă în închisori, sau nenăscuți încă.] Pe măsură ce sporeau aberațiile în viața so- cială și politică (în România anii optzeci au fost definiți de criticul Mircea Zaciu în Jurnal drept „deceniul satanic’⁴), scriitoru- lui nu-i mai era de ajuns să profereze ade- văruri estetice, închis în propriul turn de fildeș, sau să se slujească de metaforă pen- tru a instaura un dialog „subversiv⁴⁴ cu pu- blicul cititor: devenise necesară, cu toate riscurile aferente, o implicare mai directă. Cele patru poezii publicate de Ana Blan- diana în decembrie 1984 în revista Amfi- teatru, retrasă imediat și trimisă la topit, răspundeau unei atari exigențe și trebuie citite, așadar, din această perspectivă⁵. în aceste texte, discursul metaforic se întrețese cu o luare de cuvânt încărcată de o incisivi- tate inedită și în egală măsură dramatică, precum în Eu cred, care începe și se încheie cu aceste versuri: „Eu cred că suntem un popor vegetal / [...] / Cine-a văzut vreo- dată / Un copac revoltându-se?⁴⁴. în proză, rolul pe care metafora îl are în poezie putea fi asumat de procedeele nara- tive utilizate de genul „fantastic⁴⁴. Alegerea de a scrie povestiri fantastice își are obârșia, așadar, și în motivații, să le numim astfel, contingente: într-un context în care orice operă literară trebuia supusă controlului sever al cenzurii (primul volum de povestiri avea să fie inițial respins cu motivația „ten- dințe antisociale⁴⁴; cel de-al doilea, blocat inițial de cenzură, urma să fie publicat doar în urma atribuirii la Viena a Premiului in- ternațional Gottfried von Herder), genul fantastic putea masca cel mai bine anumite conținuturi. Astfel, după cum s-a observat, nel fantastico contemporaneo, la bugia, la creazione narrativa immaginaria, viene impiegata per dire la verită. In altre parole, la menzogna fantastica riesce a esprimere verită che la storia documentaria ha spesso preferito passare sotto silenzio⁶. [în fantasticul contemporan, minciuna, creația narativă imaginară, este utilizată pentru a spune adevărul. Cu alte cuvinte, minciuna fantastică reușește să exprime adevăruri pe care istoria documentară a pre- ferat adesea să le treacă sub tăcere.] Povestirile Anei Blandiana se situează, cel puțin parțial, în perspectiva indicată de Giinther Grass și Salman Rushdie, adică își au originea dai concetto basilare che romanzi, raccon- ti, storie immaginarie sono tutti «bugie che dicono la verită», e che pertanto, in un’ epoca in cui coloro che dovrebbero essere deputati a formare le opinioni delia gente inventano finzioni, diventa un dovere dello scrittore fantastico raccontare la verită, a modo suo, owiamente, attraverso i sogni, i desideri, le fantasie, passando in una sola trase «dalia piatta realtă che si vede e che si pud toccare, a cid che sta dentro le cose»⁷. 14 • APOSTROF DOSAR [în conceptul de bază după care romanele, povestirile, poveștile imaginare sunt tot atâtea „minciuni care spun adevărul¹¹ și că, prin urmare, într-o epocă în care cei care ar trebui delegați să formeze opiniile oame- nilor inventează ficțiuni, devine o datorie a scriitorului de fantastic să povestească ade- vărul, în felul său, evident, prin mijlocirea viselor, dorințelor, fanteziilor, trecând într-o singură frază „de la realitatea banală care se vede și se poate atinge la ceea ce sălășluiește înlăuntrul lucrurilor¹¹]. Cu toate acestea, se poate întâmpla ca povestirea definită drept fantastică să fie efectiv o ficțiune, în înțelesul că evenimen- tele narate sunt fapte care s-au întâmplat cu adevărat, dar sunt atât de neverosimile, în- cât par inventate, imaginare, evocate cu un soi de „hiperrealism fantastic¹¹⁸. La fel ca și alți scriitori care au abordat această manieră narativă, și Ana Blandiana și-a exprimat opiniile asupra fantasticului. Găsim o primă și concisă definiție pe cea de-a patra copertă a volumului Cele patru anotimpuri: „Fantasticul nu este opus rea- lului, este doar o înfățișare mai plină de semnificații a acestuia. La urma urmei, a-ți imagina înseamnă a-ți aminti¹¹. Este greu de spus dacă aceasta este o definiție de au- tor (recenzorii timpului o citează cel mai adesea ca atare) sau dacă este vorba de o sinteză redacțională a pasajului care se re- găsește în Dragi sperietori (Primăvara): Fantasticul nu este opus realului, este doar o înfățișare mai plină de semnificații a aces- tuia, și dacă memoria mea logică este în- tr-adevăr lacunară, cea senzorială și cea vizu- ală și cea a visului își păstrează întreaga acu- ratețe, rămânând într-o perpetuă și haluci- nantă stare de veghe. Pot să mă bizui pe ele. Este mai cuprinzător și mai îndeaproape definitoriu fragmentul ce introduce poves- tirea Biserica fantomă, pe care îl reproducem parțial în cele ce urmează: ... simpla întâmplare a unui fapt [nu este] capabilă să-l scoată din perimetrul ima- ginarului, după cum umbrele fantastice ale unei întâmplări [sublinierea lui M. C.] nu sunt suficiente pentru a o sustrage pe aceas- ta imperiului efectivității. [...] Realitatea și irealitatea coexistă, paralel, independente una de alta și indiferente chiar una alteia în cea mai mare parte a timpului. E adevărat însă că în rarele momente când se ating, amestecul lor este reciproc revelator: un element fantastic trecut prin realitate se întoarce în imaginar întărit de autoritatea acestei verificări, iar un element obiectiv ajuns în irealitate se încarcă de semnificații capabile să-i prefacă existența din care, pentru o clipă doar, a evadat. Terminologia la care se recurge cel mai frecvent între cercetătorii fantasticului este diferită, întrucât fantasticul tradițional se configurează, cel mai adesea, într-o manieră diferită. Iată o mostră sintetică. Cât privește raportul dintre real și fantastic în momentul genetic, constitutiv, putem identifica o linie care evidențiază ideea de „ruptură¹¹ (Castex, 1951: „intruziune brutală a misterului în viața reală¹¹; Schneider, 1964: „ruptum, sfâ- șiere neașteptată în experiența vieții coti- diene¹¹; Vax, 1965: „ruptum a constantelor lumii reale¹¹; Caillois, 1965: „ruptum a or- dinii recunoscute, irumpere a inadmisibi- lului în legitatea inalterabilă cotidiană¹¹⁹). Cât privește, în schimb, momentul final, concluzia textului fantastic, putem identi- fica o linie a „ezitării¹¹ - „inexplicabilității¹¹, reprezentată, respectiv, de Todorov și de Lugnani. Merită să amintim nucleul central al teoriei lui Todorov, considerat un punct de referință indispensabil: In un mondo che e sicuramente îl nostro, quello che conosciamo, senza diavoli, ne sil- fidi, ne vampiri, si verifica un awenimento che, appunto, non si pud spiegare con le leggi del modo che ci e familiare. Colui che percepisce l’awenimento deve optare per una delle due soluzioni possibili: o si tratta di un’illusione dei sensi, di un prodotto dell’immaginazione, e in tal caso le leggi del mondo rimangono quelle che sono, oppure l’awenimento e realmente accaduto, e parte integrante della realtă, ma allora questa realtă e governata da leggi a noi ignote. O îl diavolo e un’illusione, un essere imma- ginario, oppure esiste realmente come tutti gli altri esseri viventi, salvo che lo si incon- tra di rado. II fantastico occupa il lasso di tempo di questa incertezza; non appena si e scelta l’una o l’altra risposta, si abbandona la sfera del fantastico per entrare in quella di un genere simile, lo strano e il meraviglio- so. II fantastico e l’esitazione provata da un essere il quale conosce soltanto le leggi na- turali, di fronte a un awenimento apparen- temente soprannaturale¹⁰. [Intr-o lume care e desigur lumea noastră, cea pe care o cunoaștem, fără diavoli, nici silfide și nici vampiri, are loc un eveniment care, iată, nu se poate explica prin legile lumii familiare nouă. Cel care percepe eve- nimentul cu pricina trebuie să aleagă între două soluții posibile: fie este vorba de o ilu- zie a simțurilor, de tui produs al imaginației, și în acest caz legile hunii rămân cele care au fost și până atunci, fie evenimentul s-a întâmplat cu adevărat, este parte integrantă a realității, dar attuici această realitate este guvernată de legi necunoscute nouă. Fie dia- volul este o iluzie, o ființă imaginară, fie există într-adevăr la fel ca toate celelalte ființe vii, doar că îl întâlnim arareori. Fan- tasticul ocupă segmentul temporal al acestei incertitudini; de îndată ce alegem un răs- puns sau celălalt, abandonăm sfera fanta- sticului pentru a intra în cea a unui gen si- milar, straniul și miraculosul. Fantasticul este ezitarea încercată de o ființă care cunoaște doar legile naturale în fața unui eveniment aparent supranatural.] „Ezitării¹¹ lui Todorov drept condiție a fantasticului, Lugnani îi contrapune condi- ția „inexplicabilității¹¹, care nu implică ne- siguranța alegerii între două opțiuni, ci lipsa soluțiilor: II nodo vero del problema [...] consiste nel fatto che al livello della conclusione e degli esiti del racconto, lâ dove per forza tutti i nodi vengono al pettine, si scopre che la categoria naturale-soprannaturale e lo scon- tro conseguente fra spiegazione razionale inverosimile e spiegazione soprannaturale verosimile non stanno al fondo dell’esito fantastico del racconto e sono invece supe- rati, bruciati e consimți nella dinamica nar- rativa che li ha utilizzati. [...] L’impasse fan- tastica [... ] non e affatto una esitazione fra qualcosa e qualcosa d’altro, ma appunto uno stato assoluto di stallo, un insuperabile inceppamento del paradigma, insuperabile proprio perche non si riconoscono se non le leggi della natura. All’origine dell’atto di narrazione fantastico e al fondo dell’atto di lettura fantastico c’e il blocco gnoseolo- gico che deriva da questa inesplicabilită¹¹. [Adevăratul nod al problemei [...] constă în faptul că la nivelul concluziei și al rezulta- telor povestirii, acolo unde prin forța lucru- rilor toate nodurile ajung sub pieptene, descoperim că categoria natural - suprana- tural și confruntarea de consecință dintre explicația rațională neverosimilă și explicația supranaturală verosimilă nu se află Ia baza rezultatului fantastic al povestirii, ci că sunt, în schimb, depășite, arse și consumate în dinamica narativă care le-a utilizat. [...] Impasul fantastic [...] nu e defel o ezitare între ceva și altceva, ci este în schimb o stare absolută de șah, o fundătură de netrecut a paradigmei, de netrecut fiindcă nu recu- noaștem decât legile naturii. La originea actului narativ fantastic și la baza actului de lectură fantastic există blocajul gnoseolo- gic care derivă din această inesplicabilitate. ] In concepția fantasticului exprimată de Ana Blandiana, pare exclusă orice idee de „ruptură¹¹, de neputință a concilierii; aces- tora i se opune implicit ideea de interferen- ță, o interferență „reciproc revelatoare¹¹. In acest raport paradoxal imaginația are un rol covârșitor, imaginație care, la rândul său, este solidară cu memoria „senzorială¹¹ și cu cea „onirică¹¹. Nu pare exclusă însă ideea de „ezitare¹¹ a lui Todorov, după cum se întâm- plă, spre exemplu, în finalul povestirii Bise- rica fantomă, sau cea de „inexplicabilitate¹¹, prectun în Lecția de teatru. Dacă scrisul în versuri presupune cerce- tarea „umbrelor cuvintelor¹¹ și utilizarea metaforei, povestirile care se fundamentea- ză pe poetica fantasticului, așa cum îl con- cepe Ana Blandiana, trebuie să surprindă „umbrele fantastice¹¹, „semnificațiile¹¹, care emanează din realitatea însăși, din care sunt un aspect tot atât de esențial, un soi de su- flet. Putem, așadar, afirma că există, cu ex- cepția motivațiilor contingente arătate mai sus, o linie de continuitate între cele două experiențe ale scriiturii, pe lângă faptul că se pot releva afinități textuale precise între unele poezii și unele povestiri. Trebuie totuși să adăugăm că, deși se menține valabilă poetica fantasticului expu- să mai sus în nucleul ei esențial, în practica scrisului, adică în realizarea concretă a celor cincisprezece texte, prozatoarea experimen- tează diferite modalități ale narațiunii. Primul volum, Cele patru anotimpuri, se prezintă ca fiind mai unitar. Bazându-se pe introspecția psihologică, naratoarea utili- zează cu precădere dimensiunea onirică și vizionară pentru explorarea din perspectivă narativă a „irealității imediate¹¹ (reiau sin- tagma lui Max Blecher, scriitorul indicat de critică drept cel mai apropiat dintre pre- decesori¹²) a propriei interiorități, precum și a percepției discontinue pe care aceasta o are asupra realității exterioare. în cartea următoare, Proiecte de trecut, realitatea in- terioară va trebui să se măsoare cu o „rea- litate imediată¹¹ diferită, impusă dramatic de istorie: de aici derivă deschiderea sa te- matică mai amplă. ha volumul de început, „trecerea pragu- lui¹¹ dintre dimensiunea realității și cea fan- tastică are loc în patru locuri - o capelă abandonată, un cimitir, marea, un depozit de carte - în care protagonista trăiește tot atâtea experiențe existențiale fundamentale, care pot fi considerate experiențe inițiatice în adevăratul sens al cuvântului. în prima povestire, Capela cu fluturi (Iarna), prezen- ța misterioasă și inexplicabilă a fluturilor devine din ce în ce mai neliniștitoare și mai amenințătoare, într-atât încât nu este defel nepotrivit să vorbim de inițierea în moarte, dat fiind că, în povestire, atare valență pare să capete o importanță deosebită în cadrul A DOSAR Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 15 simbolismului complex al cănii vehicul este fluturele. în povestirea Dregi tperietori (Pri- măvara), prezența copiilor-flori între mor- mintele din cimitir, unde protagonista ajunge atrasă în mod irezistibil de o pre- zență misterioasă, poate să trimită la o ini- țiere în sexualitate, însoțită totuși de un fel de teamă de maternitate, la care pare să facă aluzie dialogul dintre femeie și copiii-flori. Marea din cea de-a treia povestire, Orașul tcpit (Vara), după momentul apocaliptic evocat de titlu, al cărui unic martor supra- viețuitor a fost protagonista, este fără în- doială „simbolul dinamicii vieții¹¹¹³. Din mare va fi aruncat afară delfinul, simbol al regenerării¹⁴ (vom reveni asupra acestei te- me) și de către mare este primită protago- nista, într-un „schimb de ostatici¹¹ dintre cele două elemente, pământul și apa: după ce a asistat la disoluția uscatului, care repre- zenta stabilitatea (sunt memorabile și sem- nificative, în contextul tematic al povesti- rilor, paginile în care se descrie lichefierea bibliotecii și dizolvarea cărții: „Cred că atunci m-a cuprins spaima, în clipa când am înțeles că literele dispăruseră definitiv, înainte de a fi apucat să le citesc. Am înce- put să strig îngrozită, să depăn într-un ghem absurd funia aceea moale pe care o întinsesem prin cameră și care fusese cu câ- teva clipe înainte gândirea cuiva. [...] Nu se putea spune că toate aceste cărți, despre care știam că e destul să le deschid pentru a înțelege totul, să dispară deodată, înainte de a-mi fi transmis ce aveau de transmis¹¹), protagonista povestirii va intra în mare, pășind pe cărarea luminoasă desenată de lună pe apă. Motivul cărții, prefigurat pasager în po- vestirea precedentă, este însă punctul cen- tral al celei de-a patra povestiri, Amintiri din ccpilărie (Toamna), care adoptă, ca și cele de dinainte, procedeul narațiunii la persoana întâi, frecvent în tradiția povestirii fantastice, și care va fi reluat în cea mai ma- re parte a povestirilor din cel de-al doilea volum. Nu este vorba de un simplu arti- ficiu literar, cu eul narator care devine per- sonaj. Componenta autobiografică susține susține aici rolul esențial pe care urmează să îl aibă în multe din povestirile urmă- toare, întrețesute cu elemente autobiogra- fice „reale¹¹, la fel cum reale „istoric¹¹ sunt și unele evenimente evocate. Acest „auto- biografism¹¹ este inaugurat în mod ideal de chiar titlul povestirii, Amintiri din ccpilărie, care mai e, la fel ca altele și în tradiția ge- nului fantastic (ne gândim la Hoffmann și Poe), povestirea unei „aventuri¹¹, termen care se repetă în acest text și în altele deopotrivă: aici protagonista, la fel ca și autoarea între anii 1975 și 1977, are func- ția de bibliotecar care trebuie să preia cărți - puse la index, interzise - într-un depozit situat în vecinătatea Bucureștilor. Reușește să intre în misteriosul depozit, unde totuși nu-i va fi cu putință să-l întâlnească pe deo- potrivă de misteriosul administrator, ci intrarea în această realitate paradoxală, în această lume a cărții interzise, provoacă alu- necarea în fantastic, „trecerea pragului¹¹: recuperarea prin memoria, inițial olfactivă, a unor episoade cruciale din copilărie, le- gate de carte și de figura tatălui, face ca „aventura¹¹ să devină o adevărată inițiere a protagonistei în lumea scrisului și, în con- secință, în destinul său de scriitoare. După evocarea camerei din visul de după-amiaza de vară, cu cele două acuarele misterioase AHA BLATiDlANA Progettl per il passato e altri racconli atârnate pe perete, sunt trei momentele acestei recuperări progresive a trecutului, care marchează desfășurarea povestirii: bi- blioteca tatălui, ascunsă în pod cu ajutorul protagonistei copile (cărțile din depozit au același miros ca și cărțile tatălui); arderea, parțială, a cărților, care are loc în soba din camera acuarelelor și la care copila asistă fără să înțeleagă motivele (aici e mirosul de frunze uscate arse în livada de gutui, alt loc magic al copilăriei, care favorizează recupe- rarea memoriei), și, în fine, „odaia de frun- ze¹¹ din teiul din curtea casei, de unde se întinde copila pentru a-și spiona tatăl în biblioteca lui de cărți interzise și în care petrece apoi orele devorând ceea ce-a mai rămas din biblioteca tatălui salvată din flă- cări („[erau] primele cărți pe care le-am citit și le-am scris în același timp¹¹, afirmă naratoarea). în momentul încheierii, și al dezlegării întrucâtva a enigmei care domină povestirea, are loc ultima „trecere peste prag¹¹: după ce sare peste un gard, dincolo de care este peisajul uneia dintre acuarelele neliniștitoare din copilărie, protagonista regăsește, în casa de bușteni de culoarea cafelei pictată în tablou, cărțile tatălui ne- atinse, așa cum erau „înaintea arderii¹¹. Dacă cele patru povestiri din primul vo- lum se prezintă unitar sub un titlu care lea- gă cele patru experiențe evocate prin suc- cesiunea anotimpurilor în momentele sale culminante, cele unsprezece povestiri ale volumului următor, Proiecte de trecut, sunt mai variate atât sub aspect tematic, cât și, în consecință, în ceea ce privește modalita- tea de a scrie. Putem, așadar, identifica ele- mente de continuitate și elemente de dis- continuitate între cele două momente de creație. Un element de continuitate este utili- zarea narațiunii la persoana întâi, pe care o regăsim aici în majoritatea povestirilor (fac excepție Zburătoare de consum și Gimnastica de seară, narate la persoana a treia, Lecția de teatru, unde eul narator este un actor, și O rană schematică, care are drept prota- gonist un delfin mort). ■ (Continuare în nr. viitor) Traducere de Bogdan Harhata Note 1. Acesta este primul text de proză fantastică publicat în italiană {il Racconto, nr. 17/ 1995, p. 130-140, traducere de Anca Bra- tu și Maria Teresa Dinale). Vezi, de ase- menea, Ana Blandiana, Pngetti per il pas- sato e altri racconti, traducere și postfață de Marco Cugno, Milano: Edizioni Anfora, 2008 (cuprinde următoarele povestiri: Amintiri din ccpilărie (Toamna), Zburătoa- re de consum, Gimnastica de seară, Biserica fantomă, Reportaj, Proiecte de trecut'). O parte a postfeței a fost reluată în textul de față. 2. Vezi antologia Ana Blandiana, Un tempo pli alberi avevano occhi [Cândva copacii aveau ochi], îngrijită de Biancamaria Fra- botta și Bruno Mazzoni, Roma: Donzelli, 2004 (cuprinde poezii din opt culegeri, 1966-2000, un eseu de Ana Blandiana, La poesia tra silenzio e peccato [Poezia între li- niște și păcat], două texte ale îngrijitorilor ediției: Ursa una poesiapovera [Către o poe- zie săracă; B. Frabotta], Nota [B. Mazzo- ni] și o Notă biobibliografică în încheiere). 3. Sergiu Pavel Dan, Proza fantastică româ- nească, București: Minerva, 1975. De ace- lași autor, Fețele fantasticului: Delimitări, clasificări și analize, Pitești: Paralela 45, 2005. Alexandru George a îngrijit o an- tologie a prozei fantastice românești: Mas- ca: Proză fantastică românească, 2 voi., București: Minerva, 1982. 4. Ana Blandiana, „Lo scrittore rumeno tra resistenza e opposizione¹¹, in România Orientale, IVA/ 1991-1992, Roma, Bagat- to Libri, p. 69-74; Atti del convegno L’intellettuale e la rivoluzione: Pesempio rumeno (Roma, 13-16 mai 1991), ed. Angela Tarantino și Luisa Valmarin. 5. Este vorba de Eu cred, Cruciada copiilor, Delimitări și Totul. Pot fi citite în Marco Cugno, La poesia romena del Novecento, ediția a doua, revăzută, Alessandria: Edi- zioni dell’Orso, 2008. Textele, copiate de mână, au circulat ca un fel de samizdat. In recenta antologie de autor, din toată opera {Poeme 1964-2004, București: Humanitas, 2005), Ana Blandiana le-a reluat în mod firesc și pentru valoarea lor documentară, într-o secțiune aparte, sub titlul: Revista „Amfiteatrul 1984. 6. Silvia Albcrtazzi, 11 punto su: La letteratu- ra fantastica, Bari: Laterza, 1993, p. 57. 7. Ibidem. 8. Preiau această sintagmă de la Lorenzo Renzi, „Una donna che decide un gior- no...“, inLIndicedei libri del mese, VI, 2, febr. 1989, p. 23. 9. Cf. Silvia Albertazzi, cp. cit., p. 4. 10. Tzvetan Todorov, La letteratura fantastica [1970], trad. it., Milano: Garzanti, 1985, p. 28. Cu privire la fantastic, pe lângă Sil- via Albertazzi, cp. cit., cf. și Remo Cese- rani, II fantastico, Bologna: il Mulino, 1996 și Stefano Lazzarini, 11 modo fantas- tico, Bari: Laterza, 2000. II. Lucio Lugnani, „Per una delimitazione del «genere»¹¹, in La narrazione fantastica, Pisa: Nistri-Lischi, 1983, p. 72. 12. G. Dimisianu, „Fantasticul poetic¹¹, inRi- mânia literară, nr. 38, 22 sept. 1977; Ni- colae Manolescu, „Livada cu gutui¹¹, in România literară, nr. 11, 11 martie 1982. 13. J. Chevalier și A. Gheerbrant, Dizionario dei simboli, Milano: bu Rizzoli, 1987, s.v. 14. Ibidem, s.v. 16 • APOSTROF DOSAR APOSTROF revista a uniunii scriitorilor _ MIRCEA IVÂNESCU „taUi — (bărbații mpj — viii ți marții —1 mă hăitulesc¹' 1. afară ninge de fapt Hklrindu-ji deudalâ fruntea — sil mă privească -- -:ntmindu-nij (nu fi Jițtcplut, iU vi na nn^l, sil redevină copilul de u-ăiniouiA, inspăiminiaL, alica indrăsmnd si so Juriți -' i m forează, să pi^dească din ijMltlc draperiei rum se ciubourâ. drucRusci, ■BseraiTU, i. nin strigai i'ii spre Idm^ă de tiLiră, și-mi aiuream vorbele ai vuindu-ml-se hoante, in pciTțjț de .Sticla, S6-Pii izbenicj cut mic fațti — tei itădO idciiud că in ochii vreunei alic ÎLi.ițe, in fain mea, n-mu șă-mi i.mi vad ruvfrmgrrlLe ivfcjdnd nk' umbrelor riire Silfi i La jurul meu Pe LindB pyta unde e si'OrS fotdenuQa — șl știind ci n-am șh vad nimic în Ochii iui. 1. 11 rloor — p] țtip asia — r.ii in-um pricepiif uieiOilAtA să inlcleij ce spuue jirivireu unei nltr fiirilp. a|l<«Tn dr, 11 eă e vcOli'. in Inia mea. o ăllă flintă, nemișcată, prwlndu-ma, ți răcniă, șl vorbei? iupI.j. tnspălmii Irbind cu puniu't țjlrriiți iu mcrri-.i wpțioi priviri c^ur, mit ncspunindu ml nimic, iicl spune orice, sl aindîndi -Inâ — acuma el Are să irit iudă jniuJl. Șl Hm să-mi hncleșiez .Kț;pl,-lr vadnrriii.e pₑ inchi'klUrd l>d, ți lim să reuțeac poaic săA iran aici. Ijn.qă mine, in edenul arovtu ol m>0P scormonit m tapada • Detalii din pagini ale Apostrofului, anul IV, 1993 mare fantezie —cu trei fugi— pentru martha Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 17 ecM&Wtft M... Interviul cure urmează a fost realizat pe e-mail in iunie 2008, in limba franceză, fiind apoi tradus in engleză de către Aude Jeanson. Aude Jeanson: Porumbelul zboară!... a fost publicat sub pseudonimul Ed Pastenague. Puteți explica originile acestui pseudonim? De ce vi s-a părut necesar să recurgeți la el și ce efecte a avut asupra romanului însuși? Dumitru Țepeneag: Foarte devreme în cariera mea, chiar și atunci când scriam în România, am fost de acord cu ideea, foar- te inteligent formulată de către Jean Ricar- dou, că „romanul nu mai presupune faptul de a scrie despre o aventură, ci relatează aventura scrierii". Această idee mi-a hră- nit în mare măsură câteva gânduri mai vechi - analogia sau, mai exact, relația din- tre muzică, regina tuturor artelor, și lite- ratură. Subiectul sau melodiile nu sunt cele mai importante în muzică. Același lucru este valabil și pentru literatură... Am dus întotdeauna o viață liniștită la Paris. O viață liniștită și monotonă, o viață fără Ceaușescu și fără incertitudinile așa- numitului regim comunist. Singura mea „aventură" până acum a fost călătoria mea la Paris. Toate întâmplările prin care am trecut acolo, toate „aventurile mele politi- ce" - sper că ele vor deveni subiecte pentru scriitorii realiști. Actul de naștere al unui text este prima frază pusă pe hârtie. Nimic nu există înain- te de asta... De fapt, mă rog, nu chiar, ci ar fi mai întâi intenția autorului de a scrie, adică intenția unuia al cărui nume se așter- ne pe copertă, dominând totul de-acolo, de sus... Primele două cărți pe care le-am scris direct în franceză (Le mot sablier și Roman de garc) au fost semnate cu numele meu românesc real, Țepeneag, sau, mai precis, Tsepeneag („ts“ descrie un sunet care nu există în limba franceză). Și apoi i-am spus editorului meu francez: „Uite, am de gând să utilizez un pseudonim de acum înainte. Aș dori să... mă nasc din nou. Și asta grație limbii franceze../' El a râs, fiindcă aveam deja pe atunci cincizeci de ani. A ezitat o bună bucată de vreme, apoi a fost de acord. Așa că, pentru a evita să aleg un nume la întâmplare, am început să mă joc cu pro- priul meu nume, dorind să găsesc o ana- gramă eligibilă: Stepanege, Pangestene etc. Nici unul dintre acestea nu era bun. Pes- tange? Prea pretențios. Am sfârșit prin a-1 alege pe „pastenague", prin aceasta scăpând de o anume literă înfricoșătoare, „e", care domină limba franceză și care poate fi pro- nunțată în moduri foarte diferite, în așa măsură încât nefericiții cititori nu au nicio idee cum să-mi pronunțe numele când îl Cărțile lui Dumitru Țepeneag, valorosul prozator bilingv romano francez, încep să cunoas- că in ultimii ani o carieră de succes peste ocean. Traducerile americane ale câtorva dintre romanele sale (Zadarnică e arta fugii, tradus din română în engleză de Patrick Camiller, ca VainArt ofthe Fugue, la Dalkey Archive Press, Champaign and London, în 2007, apoi Pigeon Post, traducere de Jane Kuntz a romanului apărut în franceză ca Pigeon voie, tot la Dalkey Archive Press, în 2008, urmând ca in iulie 2009 să-i apară la aceeași editură The Necessary Marriage, traducerea lui Patrick Camiller după Nunțile necesare) au parte de o receptare critică favorabilă. Prezentul interviu este acordat de către autor, via c-mail, lui Aude Jeanson, în limba franceză, și apoi tradus de către aceasta în engleză. In versiunea sa in limba engleză, interviul este publicat la finalul romanului Pigeon Post, apărut in 2008 la Dalkey Archive Press, în traducerea (din franceză în engleză) a lui Jane Kuntz. La fel ca în romanul experimental Le mot sablier/Cuvântul nisipamiță, îl regăsim pe Țepeneag in Pigeon vole/Porumbelul zboară!... în ipostaza simptomatică de romancier textualist în luptă cu propriul exil lingvistic. Scriitorul recurge aici la tehnica spiralei narative, tcorc- tizând-o ca pe o riguroasă metodă de creație, prin care textul lasă impresia că ar continua la infinit: Spirala mea se poate opri și-apoi continua. [...] E o structura deschisă și închisă în același timp. [...] Mă inspir din muzică, dragă domnule. Insă nu e vorba de-o simplă prelucrare tematică [...], nici de laitmotiv care c dc-o facilitate [...], c vorba mai curând de fantome, fantome tematice, pricepeți? Entități care revin... ectoplasme, lucruri sau ființe, ce contează!... Revenind, vedeți dum- neavoastră, culoarea lor e nițel diferită... la fel și semnificația lor... Una dintre vocile narative din Pigeon voie, fie cea auctorială, fie cea a dublului său de pe copertă, purtând pseudonimul anagramatic Ed Pastenague, formulează o fascinantă artă poetică, mărturisindu-și o nostalgie mistuitoare. Este nostalgia pentru Cartea absolută, înte- meietoare, arhetipală, al cărei text s-ar putea sfârși în orice moment, fiindcă în orice punct al ei se poate regăsi și oglindi, întreagă, perfecțiunea ansamblului. citesc tipărit, astfel încât renunță să-mi mai citească numele și cartea totodată... Când cauți într-un dicționar francez standard cuvântul „pastcnaguc", iată ce poți citi: „pastenague, substantiv, , Calcan mare care viețuiește pe coastele europene, dotat cu o coadă lungă, de forma unui bici, pe care se află unul sau mai mulți țepi, de obicei veninoși". Ce coincidență! Cuvântul „țeapă" e înglobat în numele meu românesc. Acest cuvânt a devenit, de aceea, un semn distinctiv al identității mele. Datorită unei serii de omonime, sinonime și cuvin- te din aceeași arie semantică (în franceză: pastenague > râie > rai> craie > raide > raideur > etc.) și, de asemenea, datorită porumbelului pe care l-am văzut, uitându- mă întâmplător pe fereastră, am început să scriu o pagină, apoi două, și așa s-a născut textul. înainte de asta, exista doar numele autorului; acum, pas cu pas, naratorul lua în posesie textul, descria ceea ce putea ve- dea de la fereastra sa - de exemplu, o feme- ie plimbându-și cățelul -, dădea nume ace- lor personaje și își imagina viețile lor. Și ca și când n-ar fi fost de ajuns, el, autorul, și-a chemat în ajutor câțiva colegi de școală imaginari, care au luat ființă tocmai dato- rită numelui naratorului, Ed (Edouard, Edmond, Edgar sunt numele așa-zișilor co- legi de școală). Și mi-am spus atunci, mân- dru de ingeniozitatea mea textuală: „la- tă-i pe asistenții mei!" Apoi au urmat un schimb epistolar, o serie de întrebări, de telefoane, de critici, de întâlniri, chiar de insulte. Așa încât acest roman poate fi des- cris ca un atelier de creative writing. A. J.: De ce ați scris acest roman în franceză? D. Ț.: Am început să scriu în franceză că- tre sfârșitul anilor ’70. Mai întâi am scris Le mot sablier, inițial în română și apoi în franceză. Această carte a fost publicată abia în 1984. Apoi am scris un al doilea text care ar fi urmat să fie un scenariu de film (Roman degarefi după câtva timp a apărut Porumbelul zboară!... (Pigeon voie, 1989). De ce am început să scriu în franceză? Ei bine, ca să fiu foarte sincer, am trecut la limba franceză pentru a-i face pe plac edi- torului meu francez, care mi-a spus că nu mi se vor vinde bine cărțile și că traduceri- le costau foarte mult. El m-a întrebat: „De ce nu scrii în franceză?". Avea dreptate, cu atât mai mult cu cât ceea ce mă îngrijora în procesul traducerii era faptul că, din punc- tul de vedere al limbii române, cuvintele românești serveau unui singur scop: acela de a găsi echivalente franceze pentru ele. Cuvintele franțuzești ale traducătorului meu urmau să fie singurele cunoscute în cele din urmă. Cuvintele mele erau doar locuri de trecere, umile și efemere, con- damnate la un anonimat complet, înmor- mântate pe fundul sertarului. Nu-mi pu- team publica volumele în România, ele erau interzise acolo fiindcă eram un opo- zant al regimului comunist. în asemenea condiții, scrisul devenise un fel de execuție mortală: cuvintele mele trebuiau să moară pentru ca eu, scriitorul, să pot supraviețui ca autor. Chiar înainte să încep să scriu în fran- ceză, am publicat un articol în care încer- cam să descriu disconfortul și nemulțumi- 18 • APOSTROF rea mea în legătură cu traducerile, care omoară în chip concret textul și simt o înșelătorie, lăsând doar numele autorului pe copertă. Un autor tradus e lăsat fără puteri, fiindcă el nu mai e deloc prezent în textul însuși. Cum altfel poți fi mai pre- zent decât prin cuvinte! Coperta conține promisiunea unui autor, dar „de îndată ce deschide cineva cartea, sicriul autorului se închide“. Acestea sunt cuvinte foarte dure, despre care nu mai cred însă că ar fi și foarte co- recte sau exacte. întotdeauna se mai păs- trează ceva dintr-un text pe care cineva l-a scris. Devine oare autorul o fantomă? Pro- babil... Dar dacă ne gândim la Shakespeare și, totodată, la mulți alți scriitori, putem vedea că o fantomă poate fi mai convingă- toare uneori decât un om care minte, exa- gerează, și pe care ceilalți îl disprețuiesc. Iar un text literar înseamnă mai mult decât cuvintele care-1 compun. Structura formală, construcția unui roman este tot atât de importantă pe cât sunt cuvintele. Structura... A. J.: De ce ați început să scrieți din nou in românește după 19901 D. Ț.: De-a lungul ultimilor mei ani de exil, abandonasem orice speranță că voi mai fi martor la vreo schimbare de regim politic în Est. Deveneam mai mult sau mai puțin resemnat. Scriam în franceză de vreo zece ani și, deși este imposibil să fii perfect bilingv, mă descurcam bine. Le mot sMier și Pigeon voie avuseseră destul de mult suc- ces. Nu mai eram izolat, cum fusesem vre- me de mulți ani, când nu făceam altceva decât să joc șah și eram un mic maestru, nimic mai mult... Apoi, în anul de grație 1989 (la două sute de ani după căderea Bastiliei), scena politică europeană a trecut prin teribile schimbări și faimosul Zid al Berlinului a căzut. Regimul lui Ceaușescu a supraviețuit până către sfârșitul acelui an. Când a venit Crăciunul, dictatorul a fost executat în ur- ma unui proces sumar. Nu m-am putut opune euforiei generale și am plecat spre București, călătorind într-un camion plin de medicamente și alimente. Am ajuns la destinație în ultima zi a anului. Așadar, de ce am început să scriu din nou în românește? Fusesem alungat nu doar din țara mea, din România, ci și din literatura română, îmi pierdusem cetățenia, iar cărțile mele erau interzise - nu se găseau pe nicăieri, nici măcar în bibliotecile publice. Deși fu- sesem considerat una dintre marile speran- țe ale literaturii de către anumiți critici lite- rari români, ajunsesem, douăzeci de ani mai târziu, aproape uitat. Așa încât, da, am început să scriu din nou în limba română, ca un fel de răzbunare. Una dintre cărțile mele, care a fost publicată câțiva ani mai târziu, se chema Reîntoarcerea fiului la sâ- nul mamei rătăcite. Nu mă vedeam pe mine ca pe un fiu rătăcitor. Nu-mi pierdusem calea. Ei bine... am reușit să stau departe de politică, deși aș fi putut-o folosi pentru a mă răzbuna: am refuzat să mă înregi- mentez în diferite cauze politice, ceea ce ar fi fost o adevărată catastrofă într-o țară de-acum liberă, însă complet dezorientată. Am rezistat oricărei tentații politice și am rămas doar cu literatura. Am scris de două ori mai mult decât scrisesem înainte. Am scris o trilogie de 1200 de pagini, al cărei prim volum este Hotel Europa, tradus apoi în mai multe limbi. Am scris, de asemenea, multe alte cărți de eseuri, articole polemi- ce ș.a.m.d. Cu toate astea, nu am abandonat cu to- tul limba țării mele adoptive. Am mai scris în franceză, în special critică literară. Mă gândesc să recurg la pseudonimul meu din nou, la acest Pastenague pe care l-am ținut pe tușă atât de multă vreme... A. J.: Intr-un interviu anterior, pe care l-ați acordat revistei Context, ați comparat cartea Vain Art cf the Fugue, publicată in traducere engleză la Dalkey Archive Press in 2007, cu o fi ,gă muzicală, cu un canon pen- tru două voci, tăcând această comparație vă refereați la o structură muzicală care influen- țează întotdeauna schema formală a romane- lor dumneavoastră. In Porumbelul zboară!..., naratorul spune că muzica și șahul sunt sub- stanța vitală a literaturii [sale]. Puteți expli- ca mai întâi diferența dintre modul in care muzica influențează romanul Zadarnică e a rta fi,gii și cel in care influențează romanul Porumbelul zboară!..., iar apoi să explicați interesul special pe care-l aveți pentru muzică și, in tgală măsură, pentru șah? Cum se ra- portează acestea una la cealaltă? D. Ț.: în textul francez, cuvântul folosit pentru a denumi noțiunea de substanță vi- tală e „sân“, în formularea „muzica și șahul sunt cei doi sâni la care se hrănește litera- tura mea“. Sânii sunt legați de posesorul lor - sau de autor, ca în deja convenționa- la metaforă folosită de Tiresias - prin restul trupului, în special prin cap. Unul dintre sâni este de obicei mai mare decât celălalt - sau, în acest caz, mai important decât ce- lălalt. De pildă, muzica, mama tuturor arte- lor, stă la originea artei europene. Muzica este importantă întrucât ea creează struc- tură pură. Tonul sau melodia nu sunt decât pretexte. Șahul este de asemenea structură pură: câștigătorul jocului este cel care găsește cea mai bună structură pe tabla de șah. A-l face șah-mat pe oponent înseamnă să-i impui o structură ultimă. O moarte resemnată... îți pui jos pe tablă regele, îi accepți înfrânge- rea, dar regele nu moare. Jucătorul învins poate juca un alt joc de șah. Jucătorul nu este totuna cu regele. El este, întocmai ca un autor, doar păpușarul care trage sforile din spatele scenelor. El se crede nemuritor, ceea e, desigur, culmea ironiei... Modelul sau structura globală a muzi- cii, precum și a șahului, este totuși starea Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 19 de a visa. Dacă vrei să câștigi un joc de șah, trebuie să descifrezi fiecare mișcare a opo- nentului tău, intențiile lui secrete, malefi- ce, letale. Asta înseamnă multă bătaie de cap! Dincolo de simpla aparență, „conți- nutul latcnt“ este foarte semnificativ, chiar dacă a fost supus unei anume abstractizări. Poți pune pe hârtie fiecare mișcare din- tr-un joc de șah, dar rezultatul va repre- zenta doar schema fomală a mișcărilor, lă- sând pe dinafară ceea ce s-a întâmplat în mintea jucătorilor în timpul jocului. Zadarnică e arta fagii este structurată muzical într-un mod mai evident: un canon pentru două voci, s-ar putea spune. Sau, mai precis, rectus și inversus: tema o ia cu un pas înainte, apoi face un pas înapoi, și așa mai departe. Tema este întârziată de capcane de tot felul, care, paradoxal, asi- gură înaintarea. Cazul din Porumbelul zboaiăl... e ceva mai complex. La prima vedere, amintește de proiectul lui Flaubert de a scrie o „carte despre nimic“. Dar Porumbelul zboară!... tratează mai mult refuzul unui subiect pre- conceput, asociat cu supunerea în fața mu- zicii, văzută ca o hrană esențială, ca o sursă a vieții. Nu e vorba despre o supunere în fața muzicii clasice, ci în fața muzicii ato- nale, care poartă în sine semințele sfârșitu- lui: sfârșitul muzicii, al artei în general. Ce mai rămâne de spus? Structura fragmentară a textului meu are un rol foarte important. S-ar putea vor- bi de „celule tematice“, care corespund în literatură cu ceea ce eu numesc, altundeva, fantome tematice, ectoplasme ale lucruri- lor și ființelor. Mă refer în acel context și la Boulez. Mă refer totodată și la vrăjitorul Webern dintr-un anume fragment. Dar, vă rog, nu mă atrageți în capcana pedante- riei de a-mi analiza propriile texte. Aș mai adăuga un ultim lucru. Nu există un subiect înainte ca textul să fie scris. Cu toate astea, după câteva pagini, o mulțime de subiecte sunt sugerate, unul câte unul, mai multe povești și anecdote diferite se amestecă și interferează, precum porumbeii în zbor. Printre acei porumbei, unii sunt porumbei de poștă, care poartă mai multe mesaje; odată puse cap la cap, acele mesaje dizarmonice anunță moartea unui anume gen de literatură: acea litera- tură care încă mai nutrește iluzia că se poa- te revigora la nesfârșit. Traducere și prezentare de Nominalizări pentru premiile Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2008 T URIUL ALCĂTUIT din Gabriel Dimisianu (pre- I ședințe), Daniel Cristea-Enache, Mircea A. Diaconu, Dan C. Mihăilescu și Cornel Ungureanu (membri), întrunit în ședința din 5 mai a.c., a stabilit prin vot următoarele nomi- nalizări: I. Proză 1. Daniel Bănulescu, Cel mai bun roman al tuturor timpurilor. Editura Cartea Românească 2. Virgil Duda, Ultimele iubiri, Editura Polirom 3. Filip Florian, Zilele regelui, Editura Polirom 4. Doina Ruști, Fantoma din momă, Editu- ra Polirom 5. Eugen Uricaru, Cât ar cântări un înger, Editura Cartea Românească II. Poezie 1. Andrei Bodiu, Oameni obosiți, Editura Paralela 45 2. Vasile Igna, Lumină neagă, Editura Limes 3. Ștefan Manasia, Cartea micilor invazii, Editura Cartea Românească 4. Anca Mizumschi, Poze cu zimți, Editura Brumar 5. Liviu Ioan Stoiciu, Craterul Platan, Edimra Vinea III. Critică literară/eseu/istorie literară 1. Paul Cornea, Delimitări și ipoteze, Edimra Polirom 2. Dan Cristea, Poezia vie, Editura Cartea Românească 3. Alexandru Mușina, Poezia: teze, ipoteze, explorări, Edimra Aula 4. Eugen Negrici, Iluziile literaturii româ- ne, Edimra Cartea Românească 5. Ilina Gregori, Știm noi cine a fost Eminescu?, Edimra Art IV Dramaturgie Nu s-au făcut n< >minalizări. V Traduceri din literatura universală și Premiul ,Andrei Bantaș” 1. Ilie Constantin - Eugenio Montate, Oase de sepie, Editura Paralela 45 2. Liviu Cotrău - E. A. Poe, Călătorii imaginare, Edimra Polirom 3. Sorin Mărculescu - Miguel de Cer- VANTES, Galateea, Paralela 45 4. Rareș Moldovan - Harold Bloom, Anxietatea influenței, Edimra Paralela 45 5. Anamaria Pop - Peter Esterhâzy, Harmonia caelestis, Edimra Curtea Veche 6. Horia Florian Popescu - Philip Roth, Viața mea de bărbat, Editura Polirom 7. Mariana Ștefănescu - Milorad Pavic, Mantia de stele, Editura Humanitas Fiction 8. George Volceanov - John Updike, întoarcerea lui Ralntt, Edimra Humanitas Fiction VI. Debut 1. SVETLANA CÂRSTEAN, Floarea de men- ghină, Edimra Cartea Românească - poe- zie 2. Iulian Costache, Eminescu: Negocierea unei imagini, Edimra Cartea Românească - critică literară 3. Vlad Moldovan, Blank, Edimra Cartea Românească - poezie 4. Dana Soare, Petru Dumitriu & Petru Dumitriu., Editura Fundația Națională pentru Știință și Artă - critică literară 5. Simona Sora, Regăsirea intimității, Edimra Cartea Românească - critică lite- rară 6. Ioana Vasiloiu, Receptarea critică a lui Eminescu până la 1930, Editura MLR - istorie literară Premii speciale 1. Valeriu Anania, Memorii, Editura Po- lirom 2. Aurel Dumitrașcu & Adrian Alui Gheorghe, Frig: Epistolar (1978-1990), Edimra Conta 3. Gheorghe Florescu, Confesiunile unui cafegiu, Edimra Humanitas 4. Ovidiu Hurduzeu și Mircea Platon, A treia forță: România pnfundă, Editura Logos 5. Ion Iovan, Ultimele însemnări ale luiMa- teiu Carcgiale însoțite de un inedit epistolar precum și de indexul ființelor, lucrurilor și întâmplărilor/ în prezentarea lui Ion Iovan, Editura Curtea Veche 6. Gabriela Omăt, Modernismul literar ro- mânesc în date (1880-2000) și texte (1880- 194b), voi. 1, Editura Institutului Cultural Român Comisia pentru literatura minorităților a USR a nominalizat următoarele cărți: 1. Mikola Korsiuk, Nici Dumnezeu, nici om, Editura RCR - proză în limba ucrai- neană 2. JANCSO Noemi, Emotikon, Hfrado Kiado - proză în limba maghiară 3. Bogdăn Lăszio, Tafana, Hfrado Kiado- proză în limba maghiară 4. Kirăly Lăszio, Ploaia de la miezul nepții, Mentor Kiado - poezie în limba maghiară Premiile USR vor fi acordate în ziua de 18 iunie, în cadrul unei festivități care va avea loc la Târgul de Carte BOOKFEST. Cu acest prilej, juriul va acorda și premiul Național pentru Literatură pe anul 2008. 20 • APOSTROF Ancheta. APOSTROF (Urmare din p. 11) O formă a neputinței de a trăi Vasile Dan VĂD ÎN literatură, îți spun sincer, Marta Petreu, o formă mai degrabă a nepu- tinței decît a puterii de a trăi. în orice caz, o dificultate a ei. Nu ești bun de altceva, într-un grad suficient, social, profesional. N-ai răspuns imediat la provocarea exte- rioară precum semenii ceilalți, un inginer, un doctor, un profesor, un țăran din tată în fiu, un muncitor calificat, să zicem. înain- te de a răspunde, faci un ocol în scris. Cam ăsta e scriitorul: reacționează la viață pe ocolite. Prin mijlocirea unei povești, a unui vers, a unei oralități articulate și centrate semantic. El este un om încet, chiar împie- dicat, dacă ar fi să-l comparăm cu ceilalți atleți ai faptei, și, în pofida aparențelor, un introvertit. Dacă el, ca mod de a fi, ca speță umană, este condiționat decisiv de alții, de cititori să zicem, dacă ei și numai ei îi validează rostul lui pe lume, rațiunea lui de a fi și de a continua astfel pînă la capăt, atunci cu siguranță genul acesta de „scîrța- scîrța pe hîrtie“ ar fi dispărut demult. Cîți cititori (la început, cu urechea) au avut poeții cei vechi pînă în zorii modernității cînd s-au industrializat și multiplicarea li- teraturii, și difuzarea ei (inclusiv în idio- muri altele decît cele originale)? Nu, Marta Petreu, nu cred că avem nicio șansă să dispărem prea curînd ca specie, inclusiv într-o cultură mică, provin- cială cum e cea română. Cred, apoi, că revistele noastre literare (de cultură) au crescut exponențial în im- portanță, paradoxal, chiar acum, odată cu erupția masivă a vulcanilor de noroi din presa cotidiană sau hebdomadară, scrisă, vorbită sau audiovizuală. Sînt revistele de cultură, cele mai multe, o oază de aer cu- rat, ori măcar mai respirabil, de atmosferă mai senină, de relativă decență în limbaj, simțire și gîndire într-un context nu o dată murdar, isteric, tensionat insuportabil. Apostnf e o astfel de revistă. Mai mult, personalitatea ei publicistică îi dă o anu- mită unicitate: cultivarea, fără excepție, a valorilor, chiar dacă nu aparțin musai sezo- nului literar ori leatului redactorului-șef, lipsa partizanatului generaționist sau doctri- nar literar, sau zonal (geografic), o anumită urbanitate, o civilitate a tonului, inclusiv în polemică, a relației într-o lume a lui „genus irritabile“. Revista Arca, ea însăși la 20 de ani de apariții neîntrerupte (din februarie 1990), se simte solidară și încurajată de existența Apostrcfului, în pofida ostilități- lor conjuncturale. Așa că la mulți ani și, mai ales, banii necesari! La ce bun scriitorii? _____________ ÎNTREBAREA „LA ce bun scriem ceea ce scriem?¹¹ se strecoară insidioasă, nu atât în momentul în care scriu/scriem, ci mai cu seamă după ce am terminat (pentru mo- ment cel puțin) de scris. Sper că Livius Ciocârlie, care știe multe despre aceste întrebări, va răspunde și el anchetei. în fapt, redacția a pus mai multe între- bări care se leagă toate între ele; pe de o parte, ar fi greu să răspunzi în mod detaliat fiecăreia, pe de alta, te întrebi ce noimă are să răspunzi la doar una sau două dintre în- trebările puse. Nedecis între cele două po- sibilități, aleg să nu mă opresc asupra unui subiect precis și, în ciuda titlului ferm și bine definit de mai sus, mă voi mărgini la un slalom rapid printre întrebările puse. Poate că întrebarea „la ce bun scriitorii?¹¹ nu ar trebui să fie adresată celor care scriu, ci mai degrabă cititorilor. în mod cert, cea legată de ea ca o soră siameză, „la ce bun literatura?“, se adresează și unora, și altora. Dincolo de aceste două interogații, poate că întrebarea esențială ar fi aceea a lui „de ce scriu cei care scriu?“, fie ei scriitori sau ... simpli „intelectuali publici“. (Cred că) scriitorul începe să scrie îm- boldit de un demon ascuns undeva la gra- nița dintre conștientul și inconștientul său. Undeva, pe drum, își dă apoi seama că pentru a-și perfecționa uneltele trebuie să-i citească și pe ceilalți slujitori ai demo- nului. Din acel moment, cel care scrie de- vine conștient că nu este un promeneur soli- taire pe o potecă în mijlocul unei păduri, pierdut poate în spațiu, dar cu picioarele pe pământ, ci se află mai degrabă îmbarcat pe o plută precară în mijlocul unui ocean ame- nințat de furtună. Colin Wilson povestește într-o carte că în 1950, îmboldit de un bi- bliotecar din Los Angeles să întocmească lista celor o sută de titluri care l-au influen- țat de-a lungul carierei sale, Henry Miller s-a trezit scriind în cele din urmă... o carte de trei sute de pagini! Oricum am privi lucrurile, trebuie să pornim de la constatarea banală că scrisul îndeplinește o funcție esențială în viețile celor care-1 practică. în cazul unora, scrisul ajută mai degrabă la pusul întrebărilor; pentru alții, el reprezintă un răspuns la care vor reveni mereu în diverse versiuni. între- barea a fost pusă odată și pentru totdeauna de demonul amintit mai sus. De cele mai multe ori ea este întrebarea legată de efe- merul și/sau de semnificația vieții noastre. Primul răspuns, fie el în proză sau în ver- suri, aduce în majoritatea cazurilor doar iluzia unei soluții (Rimbaud sau Salinger, excepții, au mers direct la obiect și l-au epuizat repede). Romanticii secolului al XlX-lea au apelat la imaginație, în timp ce scepticii care i-au urmat s-au vrut „realiști“. Secolul al douăzecilea a spart toate oglinzi- le, pentru a prefera arta mozaicului: reali- tatea ca (re)construcție a unei imagini aflate mereu la granița dintre opac și transpa- rență. Pe un plan mai puțin abstract, să ne amintim impactul romanelor lui Rebreanu sau Camil Petrescu, sau, mult mai încolo, într-o altă lume și în alt context, cele ale lui Petru Dumitriu sau Marin Preda. Există cărți care au influențat generații întregi, s-au scris cărți care au pus în mișcare mase. Orwell a vrut să transforme literatura cu tentă politică în artă. Și a reușit. Pasternak a încercat calea inversă cu Doctor Jivago. Și nu a prea reușit. Un poem poate să rămână în memoria colectivă a unui popor întreg. Nu, nu m-am gândit la Luceafărul lui Eminescu. îmi amintesc cât de uimit am fost în urmă cu câțiva ani în Japonia când un coleg, pro- fesor de fizică la Universitatea din Kvoto, a recunoscut de îndată un vechi haiku pe care eu voiam să-l citez într-o conferință publică, dar nu reușeam să regăsesc nici numele autorului, nici perioada în care a fost scris poemul... Noi scriem pentru că nu putem altfel. In ultima notă la al său Faux trăite d’esthe- tique, Fondane observa că „ce n’est pas d’ecrire des poemes qui me semble devoir constituer l’exception. Cela devrait etre, chez l’homme, son etat natureD. Dar omul nu știe să scrie poeme și de aceea le citește pe ale noastre. Mă opresc aici; sper să ne reîntâlnim cu toții la aniversarea a treizeci de ani de la înființarea Apostrcfului, pentru a continua discuția. ■ Columbia, 12 aprilie 2009 Fratele meu, scriitorul _______ 1. Cu puțin timp înainte de a sosi la Valea Căprioarei, vremea se încălzi brusc. De la o zi la alta, cenușiul morocănos al Grădinii se trezi la viață, încoronând o gestație anevoioasă și nevăzută. Un duh harnic coborî în labirintul milioanelor de capilare și împinse sevele la lucru. Din străfundurile firii, în combustii misterioase și dureri de nimeni știute, se născu o nouă lume. O lume pe cât de veche pe atât de nouă. Căci balansul dintre moarte și înviere e ge- nerator de sublime metamorfoze, dar și de grosiere și circumstanțiale năpârliri. Suntem aici, oricât ar părea de para- doxal, în teritoriul evidențelor, deoarece nu -A Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 21 altceva decât zămislirea unei noi lumi, me- reu aceeași și mereu alta, e scrisul, litera- tura. Iar cu cât lumea nou-creată este mai bună, mai proaspătă, mai interesantă, mai surprinzătoare etc., cu atât literatura e mai bună, mai interesantă, mai surprinzătoare. Deoarece meseria de scriitor este egală cu „meseria“ de Dumnezeu. Doar că unul e meșterul perfect, pe când celălalt e un uce- nic perpetuu. Unul creează sub specia eter- nității, celălalt sub cea a efemerului. Iar lite- ratura nu e altceva decât înfrângerea pe care o suferă efemerul în aspirația lui de a se converti în veșnicie. 2. Fac parte dintre cei, nu puțini (dovadă, printre altele, și „democratizarea“ mese- riei de autor), care mai cred în rostul li- teraturii și în utilitatea ei. Și mai cred că momentele de disperare ale scriitorului, clipele de lehamite și abandonare nu sunt decât semnele peremptorii ale prezenței vocației și simptomele unei boli cu etiolo- gic complicată, la urma urmei, nevindeca- bilă. Chiar dacă n-ar folosi decât celor care o scriu, și totuși literatura ar trebui să exis- te. Și-apoi, n-ar fi păcat, oare, ca omenirea să fie lipsită de partea ei cea mai idealistă? Profesioniști ai inutilului și ai bucuriei nemărturisite, bancheri ai iluziilor, cavaleri ai tristeților neîmpărtășite și infailibili das- căli de orgolii, scriitorii sunt impecabil înarmați pentru a lupta atât cu ei înșiși, cât și cu indiferența ori, dimpotrivă, cu excesul de admirație al semenilor. Mici sau mari, geniali sau veleitari, în vinele lor curge ace- lași sânge de cerneală, care-i face frați ce poartă pe umeri aceeași cruce și în suflete aceeași tablă de legi. Atâta vreme cât se vor mai găsi o mie sau o sută de cititori care să-i urmeze în tristețile, derutele, singură- tățile și speranțele lor, literatura în gene- ral și literatura română în particular vor continua să existe. 3. Că lucrurile stau într-adevăr așa, o dovedește și faptul că, iată, de douăzeci de ani, în ciuda tuturor necazurilor, invidiilor, piedicilor de tot felul, Apostnful continuă să apară. îmi aduc bine aminte de momen- tul apariției sale, în vălmășagul, deopotrivă entuziasmant și frustrant, al anului 1990. îmi aduc aminte de emoția și confraterna curiozitate cu care am răsfoit paginile pri- mului număr, puternica impresie (care nu m-a mai părăsit de atunci) că Apostnful se dorește a fi nu doar alifel decât celelalte reviste ale Clujului, ci diferită și față de puzderia de reviste culturale care apăreau peste tot în țară. Apostnful a avut dintru început o ideoltgie și o direcție. Ideea (lite- ratura) națională (slujită cu luciditate și exigență) s-a asociat permanent cu deschi- derea spre universalitate; Dosarele lui (mul- țumim, Dom Vartic!) au devenit repere de curaj și onestitate intelectuală; campaniile și polemicile sale au avut, de fiecare dată, îndreptățire și un ecou meritat. Iar cărțile din Biblioteca Apostrof, la rândul lor, fac dovada limpede că revista nu se mulțu- mește cu statutul de efemeridă, ci aspiră, cu îndreptățire, la cel de adevărată instituție. Lista, prestigioasă, a colaboratorilor e una a „afecțiunilor elective“. Familia apos- trcfilor este o realitate, una reconfortantă și dătătoare de încredere. Ea mai e și semnul că se poate, că profesionalismul și onesti- tatea pot face casă bună, că nu e obligato- riu ca o grupare să servească doar meschine interese de grup, că ținuta unei reviste nu se asigură doar prin verticalitatea conducerii (în cazul nostm, indelebila ,gheam a leoai- ceD Marta), ci și prin alegerea colaborato- rilor etc. Și cine, oare, nu și-ar fi dorit, măcar o dată, să se numere printre colabo- ratorii Apostrcfului? Dacă ar fi să sugerez un anunț care să fie pus pe ușa redacției Apostrcfului, acesta ar putea suna astfel: „Aici se face culturii. Interzis veleitarilor!“ Vivat, crescat, floreat! E scris, deci există Gelu lonescu CHIAR, CE înseamnă pentru mine lite- ratura? Ca să fiu nici prea zîmbitor, nici prea încruntat, luînd, așadar, doar un aer preocupat, aș spune că literatura a ocupat acea parte a vieții mele căreia i-am acor- dat cel mai mult timp, după somn și medi- tare, se înțelege! De dormit, am dormit mulțumitor, de meditat... cred că nu prea, însă am citit și am scris cu plăcere, oricît de bine sau de rău am reușit, și una, și alta; în loc de jurnal, mi-am notat (de ce?) titlul tuturor cărților citite din 1966 încoace - poate să fi scăpat cîteva -, iar cît am scris se va vedea în operele mele complete pe care nu le pregătesc pentru tipar. Sînt mulțumit cu literatura mea citită, mult mai puțin cu aceea scrisă (a se vedea țeposul modestiei și semnificația lui în istoria litera- turilor). Nu am de spus despre literatură nimic de rău, cartea este unul din obiecte- le mele preferate, chiar cel mai preferat, ca să folosesc un superlativ cam nătâng. Ce se va întîmpla cu cartea și cu cititul? Am văzut de curînd o caricatură (dacă așa se poate numi) care înfățișă o sală, privită de sus, în care se aflau vreo zece mese, pe ele tot atîtea PC-uri, iar în spatele fiecăruia cîte un cap mirat, stupefiat, care privea la ceea ce se petrecea în mijlocul lor, în centru, unde se afla încă o masă, dar la care un bătrînel citea o carte... Eu, bătrînel fiind, nu pot citi o carte în care să nu pot sublinia sau să nu-mi în- semn observațiile - asta înseamnă că nu pot frecventa unele ediții de lux. Ceea ce în- seamnă, logic, că literatura nu este pentru mine un lux. Este altceva, spuneți dv. ce... Mai departe. Scriitorii sînt buni, adică folosesc societății, viețuirii, atît timp cît sînt scriitori, și nu altceva - adică nu au și alte meserii sau intenții, ca să zic așa. La noi - ca și în alte cazuri -, scriitorii au făcut în cărțile lor politică. Una e să ai ca scop po- litica și alta e să scrii pe teme politice. Au făcut bine scriitorii noștri facînd politică în scopul libertății de creație și în cel al drep- turilor omului, împotriva dictaturii (dicta- turilor). Acum, ei au libertatea de a lua po- litica precum o altă temă: dragostea, crima, nebunia, tranziția... Scriitorul a revenit în spațiul în care se poate întreba „la ce bun ceea ce facem noi, scriitorii, la ce bun lite- ratura?“ Răspunsul meu este: la bun, la bi- ne, la frumosul artistic (în care intră, nu e așa, uneori și urîtul teribil al vieții). Deci, iată-mă bine instalat în banal. Literatura română e tot atît de necesară spațiului nostru vital cît și toate celelalte literaturi, fiecare în spațiul ei vital, toate, cu care mai luăm și noi cunoștință. Dacă e să dispară, împreună cu vocațiile și cărțile, va dispărea cu toate celelalte împreună. Nu se va întîmpla atît de curînd incit revistele literare să trebuiască a da faliment, cum dau atîtea mari, uriașe firme comercial-bancare acum, „în zilele noastre“. Să nu ne bucu- răm că mor bogății, pentru că din bogația lor mai curge ceva și pentru arte, pentru literaturi... De aceea să nu ne simțim înjosiți, căci, așa cum știu toți cei ce au frecventat artele, literatura, cărțile, reviste- le cultural-literare, așa s-a întîmplat întot- deauna. Noi nu vom trăi aceste momente - mă refer chiar și la cititorii Apostrcfului care au acum numai 20 de ani (dacă sînt). Dacă te uiți la filmele (sau jocurile) cu monștri (tereștri sau nu) și cu miliarde de gloanțe, morți etc., atunci începi să crezi că literatura, muzica, artele în genere vor deveni altceva decît sînt acum, deși cu aceleași „unelte“ și... finalități. Pînă atunci, Apostnful, cu „la ce bun-ul“ său cu tot, precum și alte reviste literar-artistice (acum mult prea multe și mai vane în spațiul carpato-dunărean) vor mai exista, căci, dacă citești o carte, ai nevoie (oare?) să știi cum a citit-o și altul, mai mult sau mai puțin calificat, ai nevoie și de literatură „în porții mici, dar expresive^, care pot fi găsite nu- mai în reviste. De ajuns cu atîta îngîmfare! Mi se pare că răspunsul meu nu e nici op- timist, nici pesimist, nici realist, nici irealist. E scris, deci există. „... această construcție solidă" Alina Ledeanu Revista Apostrof a împlinit 200 de numere și va aniversa curând 20 de ani. Pornită la drum cu un program recupera- tor - al generației echinoxiste „cvasiinter- zise“ din peisajul literar al anilor '80 -, echipa apostrofilor ne provoacă din nou să răspundem unei anchete pe teme strin- gente și perfect acordate momentului de bilanț. Percep în sensul și timbrul întrebă- rilor oboseala lui Don Quijote după bătă- lia cu morile de vânt; ceva din chemarea ultimativă la solidaritate a poetei Marta Petreu, care, după ce trudise pentru exis- tența Apostrcfului, ne anunța cu câțiva ani în urmă iminenta încetare a apariției, din lipsă de fonduri și prin indiferența totală a responsabililor culturali. Tocmai de aceea, în loc să răspund explicit chestionarului, prefer să aleg Apostnful ca exemplu paradigmatic; mut accentul interogației: nu „ce este literatu- ra?“, ci „fum poți vorbi despre literatură?“. Mai precis, despre cum pot fi promovate valorile literare datorită revistelor încă- pățînate. Nu cunosc, în România postdecembris- tă, revistă mai curajoasă ezApostrcf marele curaj al Martei Petreu și al echipei sale e de a nu concesiona conjuncturalului nici măcar o pagină a publicației. Fidelă pro- gramului anunțat în editorialul primului număr, revista rămâne consecventă cu idea- lurile echinoxiștilor: de abordare dezinhi- bată a fenomenului literar, de cultivare a 22 • APOSTROF valorilor - inclusiv a celor românești, per- fect imbricate în fluxul cultural european. Apariția acestei reviste acurate, profe- sioniste, scutite de compromisuri, a fost una din faptele care, la începutul anilor ’90, m-a făcut să cred că schimbarea e reală, miracolele - cu putință. Urmărind exclusiv criteriul valoric, echipa redacțională a dăruit cititorilor, prin restituiri revelatoare și analize de substanță, sute de pagini din și despre Lucian Blaga, Emil Cioran, Eugene lonesco, N. Stein- hardt, Gabriela Melinescu, Norman Manea, I. Negoițescu, Nicolae Balotă, Dumitru Țepeneag, I. D. Sîrbu, Adrian Marino, Alexandru Vona și mulți, mulți alții. Reverențioși față de modele, dar atenți la schimbarea generațiilor, apostrofii con- tinuă să ne îmbie cu rubrici în care conți- nutul câștigă pariul cu propriul titlu („Cu ochiul liber"; „Biblioteci în aer liber"; „Ospățul filosofilor", dar și „Estuar"; „Puncte de reper"; „Dosar" etc.) și să ne hrănească insomniile fertile cu teme pre- cum: „Psihanaliza"; „Sinuciderea"; „Cele zece porunci"; „Noaptea"; „Călătoria"; „Scriitorul și trupul său". Recurgem deseori în ultima vreme la sintagma politici culturale. Formula, uzată prin folosirea excesiv administrativă, nu a căpătat nicicând mai multă acoperire ca în bătălia pornită, susținută masiv și câștigată de revista Apostnf pentru respectarea testa- mentului spiritual al lui Lucian Blaga, im- plicit a spațiului sacralizat care e mormân- tul său. Devenit o a doua marcă/siglă a revistei, ochiul atent al Martei - sever și șăgalnic- prietenesc laolaltă - foto-radiografiază spa- țiul literar contemporan, dând cititorului, de cum deschide revista, o cheie de lectură inconturnabilă: o mare poetă, o conștiință vie se zidește număr de număr în această construcție solidă. Reiau întrebările apostrofilor despre dedicarea donquijotescă („tema muncii noastre ciudate și «inutile»", cum o numește Marta Petreu): „La ce bun ceea ce facem noi, scriitorii?... la ce sunt bune revistele literare pe care ne încăpățânăm să le fa- cem?". Răspunsul mi-1 dă un congener francez al Martei, el însuși un „extrem- contemporan"; poetul și filosoful Michel Deguy rostea nu demult aceste adevăruri, atunci când revista sa, Poe&sie, împlinea treizeci de ani: De aceea noi (un „noi" al revistei care vor- bește aici înconjurat de mulți alții) rezistăm cu toții să existăm, tocmai pentru că ne-am îmbarcat; continuăm, adică, să preferăm munca cu (&) mitemul, filosofemul, teolo- gemul, cu literatura, cu antropologia, cu interlingua traducerii scrierilor (Dante, Coleridge, Sereni, Yu Jian...). Pentru intero- garea plasticității. Cât despre câmpul de luptă - fie ea dusă și împotriva morilor de vânt -, mă bucur să constat că el nu riscă să fie abandonat. Urez, așadar, Martei Petreu și Apostnfului mulți ani la fel de intenși cu cei pe care se pregătesc să-i împlinească. • Ancadrament gotic clujean din secolul al XV-lea, aflat în str. Memorandumului, nr. 15, distrus în urmă cu cîteva luni. Foto: Lukăcs Jozsef Din Echinox, un Apostrof Ion Bogdan Lefter Dintre puținele reviste „de proiect" pe care le-am avut după 1990, Apostnful e un caz special și foarte interesant. Nu știu dacă Marta Petreu, fondatoarea și coordo- natoarea gazetei, a formulat un program propriu-zis (poate în deschiderea primu- lui număr; ori cu alte ocazii, de pildă în interviuri...), însă a rămas un „loc comun" al lumii culturale faptul că Apostnful con- tinuă spiritul Echinoxului. Care spirit, însă?; al cărui Echinox^. Căci lunarul studențesc clujean lansat în 1968 parcursese pînă în 1989 cel puțin trei etape mari: cea a inițiatorilor, care au furnizat o importantă „falangă" valului „șaptezecist" al literaturii române; cea a echinoxiștilor sincronizați cu prima „promoție" postmo- dernă autohtonă (a „optzeciștilor"); și cea dinspre sfîrșitul regimului comunist, cînd începuse să se contureze o a doua „pro- moție" a „noului val". Nu intru aici în detalii și exemplificări. De reținut că de-a lungul acestei mici istorii a publicației și a orientării sale literare au existat și diferențe notabile între etape (mai ales între prima și a doua), dar și trăsături de continuitate, identificate de obicei în zo- na formației intelectuale solide și rafinate, de unde opțiunea poeților echinoxiști pen- tru stilisticile livrești, respectiv atracția colegilor exegeți față de autori și texte so- fisticate, încărcate simbolic, baroce ori „de- cadente". Pe scurt, ar fi vorba despre un soi de „culturalism", deci despre un profil cu trăsături foarte generale, echivalente mai degrabă cu „noblețea" intelectuală decît cu o ideologie cit de cit conturată. Combinația dintre un program atît de difuz și o marcă puternică, precum cea a Echinoxului (un adevărat „brand"), e oare- cum paradoxală; însă, din perspectivă re- dacțională, poate garanta compatibilitatea cu colaboratori foarte diverși, mai mult ori mai puțin „echinoxiști", totuși asimilabili amintitului proiect larg-„culturalist“. Pre- luînd ștafeta, Apostnful Martei Petreu și-a asumat atare „tradiție", delimitîndu-se dis- cret de tendințele mai novatoare ori chiar rebele ale postmodernilor de ieri și de azi, inclusiv ale junilor descendenți, grupați în redacția „revistei-mamă" și intrați în repe- tate rînduri în conflicte cu „vechile gărzi". In acest fel, s-a ajuns la o răsturnare pa- radoxală: venerabilul Echinox, mereu ali- mentat cu „sîngele proaspăt" al seriilor succesive de studenți clujeni, se dedă la in- surgențe adolescentine pe care predeceso- Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 23 rii nu și le permiseseră, preferind să-și în- groașe vocile și să adopte sobrietăți pre- coce; iar mai tînărul A/wstnf a „subtilizat" din 1990 încoace formula „echinoxistă" tradițională, ilustrînd-o pe mai departe, cu dignitate și... maturitate. In plus, îndea- juns de alert, cu bune inițiative publicis- tice (anchete, rubrici de „viață literară" ș.a.m.d.), lăsînd rigorile academice Caie- telor Echinox, care dublează de cîțiva ani vechea revistă, devenită jucăușă, „trăsnită". Ar mai fi și alte prelungiri ale „studen- țismului" intelectual clujean în etapele mai recente ale Familiei orădene, ale Mtrei tîrgu- mureșene sau în Euphorionul fondat în 1990 la Sibiu, cam în același timp cuA^oy- trcful. După cum se vede, acesta din urmă joacă pentru întreaga „rețea" de extracție „echinoxistă" un rol de (să-i spunem așa!:) „conștiință originară recuperată"... • Facsimil Gabriela Melinescu Destin și zădărnicie ” Zi ________________________________ VĂD literatura nu doar ca o opțiune vitează și implacabilă, ci și ca un des- tin, care nu exclude, firește, zădărnicia. Pre- zentă însăₚ zădărnicia, în toate opțiunile omenești. Incît, nu putem decît să fim mul- țumiți dacă ni se îngăduie să perseverăm, o vreme, în propria noastră zădărnicie, la fel de bună - și zadarnică - precum oricare alta, dacă nu cumva mai onorabilă în ino- cența și inutilitatea ei. Apostnful a fost pentru mine o gazdă afectuoasă, de la început, și sînt recunos- cător că una dintre cele mai de calitate și demne publicații ale României postcomu- niste mi-a încurajat și promovat zădăr- niciile. ■ Nerv York, 8 aprilie 2009 Visul diurn Literatura este aerul în care trăiesc din copilărie până în prezent. Ea este pen- tru mine forma cea mai fascinantă a pro- cesului de cunoaștere. Fiecare viață e unică și prin literatură (orală sau scrisă) oame- nii pot comunica între ei prin gânduri, sen- timente și experiențe acumulate de-a lun- gul secolelor. Literatura este o formă a visului diurn, cum scria Isaac Bashevis Singer, un vis con- trolat, fără mesaj, dar având un țel foarte clar. Scriitorul este purtătorul unui adevăr pe care-1 comunică în felul său, după senti- mentele sale intime. Am fost mereu atrasă de oamenii „unici" a căror viață era plină de vise diurne confundându-se cu cele nocturne, ameste- cându-se misterios, într-o pastă subtilă precum culorile din paleta unui pictor - vise „nebunești" în care se întrezăreau fi- bre autentice ale adevărului vieții. Aceste persoane semănau cu niște cărți gata scrise, cărți umblătoare în legătură cu lanțuri de cărți, șiraguri infinite de creații, care îmi garantau că niciodată nu mă voi plictisi în viață - plictisul fiind pentru mine ca și bolile greu de suportat -, pentru că aveam de contemplat prin cărțile vii chiar adevărul în față. Cu cît cunosc mai bine viața, cu atât mai mult resimt nevoia de literatură, nevo- ia de a privi în abisul oceanului omenesc. Literatura n-a fost niciodată pentru mine ceva ciudat și inutil, ea există în firea oamenilor, venind din străvechea nevoie de a povesti viața, în jurul unui foc sau la umbra copacilor. Superba revistă Apostnf având ca nume un semn diacritic, înțelegând prin asta că prima formă de comunicare au fost semne- le, imaginile scrijelite pe stâncile peșterilor, desenele rupestre povestind într-un limbaj universal despre felul în care trăiau primii oameni, despre comuniunea strânsă dintre natură și viața lor, despre experiențele lor pentru a duce la capăt lucrul cel mai greu: viața. Apostnful, în forme subtile, a strâns „documente" unice ale vieții scrise în două- zeci de ani, ducând aventura cunoașterii la culmi. Mai mult decât atât: a format un gust literar și un alt fel de curaj pentru noile generații. Adevărul vieții a fost res- pectat, întrezărit și neelucidat, așa cum trebuie să fie adevărul. La mulți ani, revistă care mi-ai îmbogă- țit și înfrumusețat viața! Mulțumesc celor care au făcut posibilă aventura cunoașterii și a plăcerii de a ci- ti, altfel de cum eram obișnuiți din alte reviste, mulțumiri din toată inima, în pri- mul rând, neobositei, iubitei poete Marta Petreu! La mulți ani! Vagonul de clasa a IIl-a Nu doar o dată, în decursul anilor mai recenți, fiul meu mi-a reproșat că mi-am abandonat proiectele de tinerețe, că nu mai sunt scriitorul care promiteam să fiu și că, în general, am devenit altceva (alt- cineva?). Spun că mi-a reproșat acest fapt pentru că tonul pe care făcea remarcile amintite nu era defel unul apreciativ, ci exprima, mai curând, regrete. Asemenea estimări au ajuns la mine și dinspre alte persoane, unele voci fiind ale prietenilor, altele aparținând mai degrabă unor colegi nereținuți în ostilitatea lor relativă, deși nu mă cunoșteau personal (poate nici nu era necesar). Și unii, și alții au, probabil, dreptate. Am abandonat câteva linii de atac de pe la 20 de ani și chiar mi-am modificat un- ghiul de abordare a activității mele cultu- rale, repoziționându-mă în raport cu mi- ne însumi. Pe vremea când debutam în ziare și re- viste neglijabile sau marginale, cu proză scurtă și poezie, pentru mine literatura era suma creațiilor beletristice și a autorilor activi în interiorul genurilor în care acestea se înscriau (proză, poezie, teatru - triun- ghiul divin al îndepărtării de constrânge- rile imediatului). Modelele mele înglobau cariere de romancieri de mare succes, ge- neroși cantitativ, și poeți eminenți, care își fructificau din greu talentul. Scriam pe atunci science-fiction, un mod de a îmbi- na viziunile subîntinse de o ideație netira- nizată de marxismul obligatoriu cu alonja lipsită de îngrădirile poncifurilor ideologice și de convenții realiste vetuste. Acesta era un semn că preferam marginali ta te a lite- rară, păstrând nealterată însă acuratețea unei libertăți de creație, bună sau mai puțin bună, după înzestrarea și efortul meu... Vi- sam să devin romancier, reprezentându-mi însă destul de nebulos această condiție despre care știu astăzi că în România rămâ- ne și de aici încolo o ocupație de noapte și de dimineața devreme, dar nicidecum una din retribuirea căreia să poți trăi. Ei bine, astăzi nu mai scriu SE, iar ro- mancierul care sunt se ilustrează rar, poa- te neconcludent, așa că... Pe vremea aceea socoteam că literatura este vehiculul către un mediu separat oare- cum etanș de brutalitatea și grobianismul cotidian și că e bine că lucrurile stau așa. Astăzi nu mai cred același lucru, părându- mi-se preferabil vagonul de clasa a IlI-a cehovian anumitor ritualuri cărturărești care nu mai sunt decât forme moarte, piei întinse pe un gard la uscat, răspândind un miros persistent. Cu mine s-a petrecut, realmente, ceva. O schimbare pe care eu o socotesc benefi- că, dar pe care alții o văd ca pe o pierdere. 24 • APOSTROF Și fiecare avem motive să credem că drep- tatea este de partea noastră. Cred că dece- niul în care am traversat vârstele cuprinse între 20 și 30 de ani - întâmplător, deceniul dictaturii lui Ceaușescu - a avut asupra mea efecte pe care unii le-ar denumi „trauma- tice“, iar alții le-ar vedea ca pe niște deve- lopări necesare, producătoare de matu- ritate. în orice caz, în acest deceniu, în care mi-am făcut studiile universitare și am suferit apoi „condamnarea la locul de mun- că“, vreme de șase ani, cu o navetă îndobi- tocitoare, de zi cu zi, în trenuri personale neîncălzite, printre anonimi apatici, săraci, loviți de un marasm parcă ireversibil, s-a produs pentru mine contactul cu realitatea. Acești ani au fost însă și productivi prin lecturile și prin somațiile interioare care m-au modelat altminteri decât aș fi crezu- t-o. Cu bune și cu rele, ei au făcut din mi- ne ceea ce am devenit ulterior și au avut efecte considerabile asupra vieții mele, indiferent ce ar însemna asta. La sfârșitul lui 1989, când lumea se schimba în jurul meu și - după zece ani de acumulări, pe care, în momentele de dispe- rare tăcută, mi-i treceam la „pasiv“, soco- tindu-i simplă stagnare - apărea tot mai clar posibilitatea de a face nestingherit ceea ce visasem mereu să fac, am avut de răspuns urgent la o întrebare. Nu contează care era ea, ci faptul că am decis să încerc să descifrez prioritățile culturale ale mo- mentului și să ajut după puterile mele la urnirea din locul precar unde o adusese dictatura umanitatea cu o aparență deruta- tă în mijlocul căreia trăiam. Am schimbat, de aceea, fără ezitări orașul în care trăiam și locul de muncă, răspunzând șansei oferite de Ion Vartic și Marta Petreu de a pune umărul la înfiin- țarea unei noi reviste a Uniunii Scriitorilor. După ezitări și tatonări, numele ei a de- venit Apostnf Experiența de un an și un pic în această redacție a însemnat pentru mine răbufnirea la suprafață a tuturor elanurilor imposibil de imaginat până atunci în re- gistrul realului, posibilitatea de a avea un loc de muncă în interiorul literaturii, iluzia - întreținută de efervescența din jur - că m-aș putea întreține din salariul obținut astfel, bucuria de a fi angajatul Uniunii Scriitorilor înainte chiar de a-i deveni membru, șansa de a lucra cu o echipă mică de literați selecți, continuarea mitologiei Echinoxului într-o altă formă și perspectivă, bucuria creației ritmice, alerte, exigente, nebunești, conștiința forței revoluționare a cuvântului. Noi l-am publicat, în revista noastră, pe regele Mihai, într-un supliment special unde explica viziunea Maiestății Sale asupra zilei de 23 August 1944, noi am editat - ca primă apariție în colecția revistei (ce urma să devină o adevărată editură) - romanul inedit pe atunci al lui Paul Goma, Sabina, noi am publicat interviuri cu unii dintre foștii deținuți politici și am recuperat, cu ajutorul lor, un prim grupaj de poeme de temniță scrise de Radu Gyr. Și nu aveam deloc preocuparea că, undeva, cineva s-ar putea gândi că dorim o restaurare a rega- lității și o reabilitare a extremei drepte, fiindcă pe atunci, în primul an al Revoluției Române, prima readucerea grabnică în circuitul cultural și public românesc a unor nume și opere uitate, tăinuite, tăcute, inter- zise, contribuind, după puteri, la restaurarea normalității pe care nici nu o cunoșteam. Nu uit nici că, pe atunci, gândeam Apostro- ful și ca pe o tribună civică, publicând fără ezitări mărturiile de detenție ale lui Eusebiu Cutcan și documentele despre crimele colec- tivizării furnizate de turdeanul Aurel Coța. Impresia era deci că nouă ne revenea nu doar posibilitatea, ci chiar obligația de a recupera exilul, dându-i drept la „voce“, de a aduce în atenție trecutul recent ocultat de cenzură și de Securitate, de a completa pei- sajul-cașcaval al literaturii noastre, vâslind până în largul interbelicului până de curând prohibit (și chiar mai departe), de a asigura receptarea autorizată a noilor contingente de autori - prin condeiele critice ale redac- torilor și colaboratorilor -, de a urca încă o treaptă în revuistica literară ardelenească, alături de Tribuna și de Steaua, de a articula o grupare literară nouă, specifică, în capi- tala Transilvaniei. Ultimul obiectiv s-a do- vedit, cred, cel mai complicat, fiindcă, du- pă unii dintre noi, Apostnf se cuvenea să fie cumva un fel de continuare a Echinoxului (Echinoxul de după absolvire al foștilor echinoxiști), după alții nu era rău dacă devenea un fel de Gândirea (chiar dacă nu în sensul programului tradiționalist al aces- teia), iar după alții merita încercat un drum cu totul nou. Prima variantă a căzut repede, nu doar pentru că Echinoxul a continuat să existe ca revistă studențească, și nici pentru că liderii lui simbolici au socotit că nu existau temeiuri pentru a-1 transforma în altceva. (Interesant de observat însă că astăzi, de la plecarea duumviratului Corin Braga - Ștefan Borbely de la conducerea lui, există un Echinox studențesc și unul • Poarta turnului Cetății Vechi din Cluj, construit la sfîrșitul secolului al Xlll-lea (str. Sextil Pușcariu). Foto: Lukâcs Jozsef erudit, Caietele Echinox, ambele devenind predominant apanajul Facultății de Litere.) Pentru a doua orașul nu s-a dovedit sufi- cient de pregătit, abia politicile de grup ale Irinei Petraș de la conducerea filialei Uniu- nii Scriitorilor, din ultimii ani, reușind să adune întrucâtva grupurile și grupusculele complementare, când nu adverse, ale Clu- jului. Cât despre ultima formulă, ea pare să fi izbutit cel mai bine, și le revine altora sarcina de a o descrie. Participarea mea la viața redacțională m-a modelat însă, oricât de scurtă a fost, în direcția conceperii prestației mele culturale ca o componentă a unui efort de grup, pe de o parte, și a unei concertări cu nevoile comunității. Fără să fac mare caz de asta, aș spune doar că după 1989 mi s-a impus și mie, ca și altor colegi care au trăit aceleași evenimente, necesitatea de a împinge oare- cum înspre planul secund marile elanuri ale unei afirmări artistice personale (romane, nuvele, povestiri, piese, poezii - toate ema- nații ale celei mai personale înțelegeri a ideii de literatură), făcând loc unor proiec- te mai puțin orgolios afirmative ale propri- ei persoane. Așa se explică faptul că am de- dicat ani și ani studierii culturii române medievale, încercând să restitui conștiința existenței unei culturi proprii în epoci so- cotite etanș închise în fața privirilor noas- tre neputincioase, căci dezvăluirea unei ase- menea componente putea - credeam și mai cred încă - să anuleze parte din complexele, A Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 25 nefondate, legate de identitatea româneas- că și restabilea adevăruri istorice. Pe de altă parte, mi s-a părut onest ca, fiind istoric de meserie, să mă ocup de un predecesor ilus- tru, încercând o perspectivă critică asupra acestuia, ca semn de liberă aservire unui alt capitol de literatură și istorie decât cel care m-ar fi putut împinge pe mine, în disprețul altor autori și vremuri, în prim-plan. Nu că nu mi-ar fi plăcut să excelez intr-ale litere- lor, Doamne ferește! Dar este destul să pri- vim în jur, oricât de fugar, pentru a observa cohortele de autori care nu vor să știe de faptul că literatura noastră a început de- mult, că ea conține și alte nume decât pe cel propriu și că, la urma urmei, a fi sau a face pe deșteptul și talentatul e destul de - scuzată fie-mi vorba prea aspră, poate! - stupid, cinic și egoist într-un moment istoric când analfabetismul reapărea cu virulență, când jumătate de țară rămânea decupată de la circuitul de carte și jurna- listic (vorbesc despre mediul rural) și când nevoile de natură materială, insecuritatea persoanei și a familiei, erau marele spectru care însoțea populația atât în timpul zilei, cât și în vis... Pentru mine, în acest context, mărturisesc, literatură înseamnă nu doar să exprimi propriile fantasme, trăiri, raționa- mente în termeni artistici și prin mijloace- le unei expresivități literare, ci să dai mai mult celor din jur decât egoul tău exacer- bat; șansa unei situări proaspete, a formu- lării unor întrebări menite să deschidă drumuri, eventual unele schițe de răspuns... Poate sună ca naiba, maiakovskian sau, în orice caz, propagandistic - măcar că nu fac nicio politică de partid -, asta nu mă sperie și nici nu mă demobilizează. Mie îmi sună a testament legat de Școala Ardeleană și a distanțare de egoismul intrinsec, poate, literaturii, dar mereu posibil de diminuat prin vigilență personală. De altfel, mulți dintre noi - mă refer la colegii mei de vocație și de generație - facem cam același lucru. Mă amuză teribil să ascult căinările ipocrite sau condamnările în bloc ale generației optzeciste, de exem- plu. Că romancierii nu au scris literatură, preferând să își pună condeiul în slujba comentării actualității, din mers, nu este semn de pierdere a vocației, ci de sentiment al datoriei de a contribui, în folosul oame- nilor din jur, la înțelegerea provocărilor re- dutabile ale clipei istorice. La un recensă- mânt al operelor - anumite dicționare l-au făcut deja, nu întotdeauna valorizant -, opera didactică a scriitorilor (dicționare, antologii, texte teoretice, auxiliare didacti- ce) se relevă impresionantă, diversă, inven- tivă, de mare utilitate, reactivă la impera- tivele științifice și pedagogice ale României dornice astăzi de cunoaștere. Ea este nu neapărat rezultatul unui apostolat, cât, mai curând, reflexul situației școlarității înalte a generației active de scriitori, care nu a so- cotit oportun să își abandoneze expertizele de specialitate, obținute prin studii univer- sitare și postuniversitare, ci, dimpotrivă, să le fructifice pentru a spori creșterea gradu- lui de instruire al unor segmente ale so- cietății noastre sau chiar al întregii societăți. Au toată admirația mea și scriitorii care, prolifici și înzestrați, au atins o notorietate incontestabilă prin opera lor beletristică. Dar lor li se adaugă un fenomen pe care istorii literare precum cele ale lui Alex. Ștefănescu sau Nicolae Manolescu, lipsite de ambiții relevante pentru sociologia lite- raturii, nu au instrumentele pentru a-1 observa. Astăzi, mulți dintre noi am pu- blicat mai mult și poate mai bine, câteo- dată, decât majoritatea profesorilor noștri și decât generația care i-a instruit pe aceștia. Este, la urma urmei, firesc, fiindcă noi nu am luptat în războaie necruțătoare și nu am înfundat temnițe staliniste, chiar dacă ne-am irosit tinerețea în cazanul sub pre- siune al lui Ceaușescu. Noi nu avem de re- cuperat și adus la un standard de normali- tate doar literatura ca expresie a libertății interioare și a profesionalizării (măiestriei). Erudiția, cercetarea, vulgarizarea rezultate- lor la care ajungem, modificarea în concor- danță cu Occidentul a standardelor muncii intelectuale, diversificarea și proliferarea culturală sunt numai câteva dintre celelalte bătălii la care, vrând-nevrând, participăm. Pentru toate aceste motive, văd in Apos- tref și în alte reviste asemenea nu doar o oază literară, de stil și bun-gust, într-o Românie degradată îngrijorător de vulga- ritatea și agresivitatea publică a mahalalei ajunse în palate, ci și un teren agonal în care reflexele unui uimitor efort, individu- al și colectiv, se pot reflecta cu mai multă sau mai puțină justețe, dar mereu cu gene- rozitate și bună-credință. Ăștia suntem, asta e cultura română astăzi, pe unul dintre tronsoanele ei. „Discurs contra piedicilor" SIMENON LA taclale cu Chaplin. Primul se întreabă de ce or fi atât de mulți oameni triști, ciudați și smintiți pe lume. Chaplin îl privește zâmbind pișicher și răspunde: „Georges dragă, am fi și noi aidoma lor dacă n-am avea supapele noas- tre, tu - scrisul, eu - actoria. Pe când ei, sărmanii...“ Povestea nu mai spune dacă Simenon a acceptat explicația. Nu e exclus să fi adăugat că supapele lor pot deveni și chiar devin utile și pentru ceilalți, măcar din când în când. Oricum, cam așa ceva par să sugereze jucat-naivele și înduioșător de pateticele întrebări ale Martei Petreu. M-am mirat nu o dată cum încap alături, în același trup subțiratec, lucida, tăios-abstracta, inteligen- ta și trufașa eseistă, necruțător-fierbintea poetă adâncind „cicatricea" metaforei și fragil-patetica, vulnerabila, incomoda și prăpăstioasa luptătoare pentru diverse cau- ze^ pierdute uneori din start. Toate „părțile" sale - poeta, femeia, profesoara de filosofic, directoarea de revistă și editură, luptătoarea pe baricade donquijotești etc., etc. - inter- ferează, fiecare răsfrângând, după reguli pro- prii, „domeniul" celorlalte; mișcarea cu har în una dintre ele garantează o ușurință peste medie în a traversa, oricând, teritoriul ce- lorlalte, dar cu pasul propriu, cu ritmul pro- priu. Singurătatea ei funciară stă alături de incapacitatea, la fel de funciară, de a fi sin- gură de îndată ce se recunoaște om. Retrac- tilitatea aproape dureroasă a celei pentru care timpul propriu e mereu foarte scump se înfruntă permanent și nu de puține ori crizic (presupun) cu voința superbă de a fi in cetate. Spuneam altădată că se scrie, cu fiecare intervenție a Martei în spațiul scrip- tural, o biografie a angoasei, însă una toni- că. Angoasa se învinge pe sine prin nemi- loasa, lucida, aproape senina, aș zice, auto- analiză; prin capacitatea, remarcabilă în ordinea expresivității, de a-și arunca sieși (și lumii) în față un „da, ei și?" La ce bun revistele literare?! La nimic, dacă e vorba de perioade de tranziție. Și n-aș putea cita, cu mâna pe inimă, vreun moment din istoria omenirii în care să fi încetat „perioada de tranziție"! în orice vre- muri, revistele de cultură (ca și orice fel de alte reviste, ca și cărțile, teatrul, filmul, muzica etc., etc.) sunt bune la ce e bună oricând cultura. în definiția ei mare, de vistiernic de semne ale înaintării prin lume și de metodă de prospectat viitorul speciei, cultura își vede de ale ei. Nu moare, căci ar fi să moară toți oamenii Pământului, și nu a jută, anume și punctual, la nimic. E ca și cum ai întreba la ce bun viața. La nimic, firește, decât la împlinit un drum spre moarte. Dar acest nimic e Totul! Viața ne e plină/umplută de noneveni- mente și de nonștiri. Se vorbește mult și degeaba despre lucruri care încetează să existe în clipa imediat următoare așternerii tăcerii asupra lor. Evenimentul, ca să-și merite numele, trebuie nu doar să aibă o mare rază de acțiune și reacțiune, ci să și schimbe ceva în mersul lucrurilor. Să aibă urmări. Multe întâmplări culturale se în- scriu firesc în peisaj și nici nu-și doresc ori n-ar trebui să-și dorească altceva. E absolut necesar un fundal, un zumzet cultural coti- dian, persistent, pe care să se proiecteze, atunci când se ivesc, Evenimentele. Iar ele au, cred, nevoie de timp ca să-și merite nu- mele și faima. Condițiile financiare mereu precare sunt vindecabile prin autotratament. Comunita- tea (nu spun „Statul", căci nu vorbesc aici neapărat despre o Putere) nu are datoria de a sprijini pe oricine, de îndată ce i se năzare să mai scoată o revistă. De la un punct în- colo, nici continuarea/păstrarea unei tradiții nu mi se pare obligatorie cu orice preț, adică făcând rabat la calitate. Revistele mai și mor, sunt și ele oameni... Dacă nu mor, e bine ca asta să se întâmple fiindcă prezen- ța/viața lor e indispensabilă „aparținăto- rilor", cum spun medicii. Trebuie să mai spun totuși un lucru. Nu susțin nicidecum că sunt gospodăriți cum se cuvine banii publici. Micul aranjament funcționează adesea perfect, în disprețul valorii și al în- semnătății pentru ceilalți. Dar nu mă sperie puhoiul de cărți/reviste proaste care apar fiindcă un ins sau altul „își comandă" o carte așa cum comandă un costum de haine ori un monument funerar: fiindcă are bani. E treaba insului că o tipărește, e treaba cititorului s-o ignore și a timpului s-o lase de căruță, după principiul pe care Marcel Moreau îl numea foarte expresiv „al hoar- dei": în goana cărților/revistelor de calitate, ești strivit de copitele lor neîndurătoare dacă nu te ține... vârtutea. Revista e și ea o marfă. Trebuie deprin- se priceperi de negustor dacă vrei să ai mușterii. Habar n-am cum anume am pu- tea ajunge la performanțele fotbalului, să zicem. Am încetat de mult să-mi mai fac inimă rea că sunt atât de mulți cei care aleg un meci, nu o carte, nu o revistă de cultură. Până nu sunt în stare să schimb această stare de lucruri, se cuvine s-o considerăm naturală. Și să ne comportăm și noi natural, vorba Gabrielei Melinescu. Să scriem/să citim chiar dacă nu mai are (aproape) nimeni nevoie de asemenea farafastâcuri. 26 • APOSTROF Apostnful e, de două decenii, o revistă de păstrat, căci are întotdeauna ceva care merită așezat în bibliotecă pentru când ai avea chef să revii asupra unei chestiuni. O revistă-eveniment - în sensul adăugării te- nace de urme, al pregătirii neobosite a urmărilor. O revistă „discurs contra pie- dicilor". Una neliniștită și așezată, deo- potrivă, răspunzând neliniștilor și con- struind cu migală temelii. Nu e un spațiu al confortului mărunt ori al amăgirilor de sine, ci unul tensionat și dornic de echi- libru, fără stare și visând calm performanțe. Să-i urăm La mulți ani! și să ținem aproape, câtă vreme dtpartele e încă departe. Un proiect axiocratic Citesc Apostroful de douăzeci de ani. M-am obișnuit cumva definitiv cu re- vista, iar prezența ei îmi pare atât de fireas- că, încât nu-mi pot imagina viața literară fără ea. Am crescut și m-am format în ori- zontul esteticului, iar ea îmi satisface mereu această exigență a priorității criteriului este- tic în evaluarea literaturii. Apostnful este, în fond, actualizarea unui ambițios proiect axiocratic și, tocmai de aceea, lasă impresia unui anume elitism conservator; dar poate chiar în rezistența la modele ostentative constau originalitatea, forța și „avangardis- mul" său. De fapt, revista e o emergență majoră a echinoxismului și o confirmare a consistenței durabile a acestuia. Nu întâm- plător, redacția inițială era formată dintr-un grup compact de echinoxiști consacrați. Marta Petreu conservă puritatea proiectu- lui fondator și reproduce, într-un fel, mo- delul eroic al revistei Echinox, secondată de o mână de colaboratori loiali și asistată de o „infrastructură" discretă. Implacabilă în dârzenie, Marta Petreu știe să dea un sens eroic acestei publicații a cărei existență stă, astfel, sub semnul unei solemnități grave și nobile. Apostnful nu pare destinat con- sumului imediat, fiecare număr fiind mai degrabă un fragment al unui destin cultural înalt și o piesă rară pentru marea bibliotecă. Pregătirea pentru dincolo Literatura este un mod al meu de a trăi, precum al altora, poate câteva mii, poate doar câteva sute de inși, din Ro- mânia, un mod considerat ușor desuet, acceptat, tolerat, cu o anume îngăduință, un mod nu prea avantajos, social, care nu prea dă impresia de seriozitate azi, în lumea pragmatismului. Dar când a fost ea, litera- tura în sine, în afara unui cerc de „puțini fericiți", cu adevărat prețuită? Și poate că e chiar bine că este marginală, când nu se lasă anexată, politic, ideologic, recte financiar. O vocație, o meserie, o pasiune, o înde- letnicire, toate la un loc, în miraculoase • Imagini din opera Evgheni Oneghin de Piotr llici Ceaikovski, în regia lui Andrei Șerban, care a avut premiera în 20 martie 2009, la Opera Națională din Praga. Foto: Daniela Dima. Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 27 proporții, arta e libertate, omul e în căuta- rea adevărului, cel care-1 face pe om „liber“, stă scris, cum deci să-l aservești pe autor unui scop imediat, limitat, strict utilitar? La ce bun ceea ce facem, fiecare după strălucirea darului primit, a talentului, a inteligenței artistice, inventivității? Nu mai mult decât la menținerea unei stări de spirit normale, firești, care ne spune, chiar dacă nu cu voce tare, că locul nostru e aici, pen- tru a ne pregăti pentru dincolo. Că esențial este să ne știm destinul, destinația adică. Literatura română ne aduce aminte că avem un loc inconfundabil în lume, bun, rău, aici la gurile Dunării și la granița cu un fost imperiu, dar și cu Europa de Apus, că suntem dincoace de curbura munților, prin multe date, mentalitate, obiceiuri, central- europeni, că o civilizație, cum a fost cea a „micului Paris“ interbelic, a aerului cos- mopolit bucureștean, se face și cu aportul literaturii vechi sau noi. Că revistele viabile, deschise ideilor, unor standarde general acceptate, noului, ca Apostroful celor două- zeci de ani glorioși, construiesc imagi- nea credibilă a unei țări civilizate. Alături de alte instituții, ca universitatea, teatrul, cafenelele, de tip parizian sau vienez, ce- naclurile, premiile, uniunile de creație, li- brăriile, saloanele de arte, muzeele. „Apostrofilor“, Martei Petreu - un gând fratern la aniversare, aceeași „încăpățânare“ de a face și reface din documente, cercetare și imaginație, mai ales, revista unor idealuri care se conturează „peste mode și timp“. Partea vie Literatura a fost prima mea descope- rire din clipa cînd, odată alfabetizat, a început fabuloasa aventură prin labirintul cărților. Un labirint care așteaptă să fie explorat și-și deschide noi și deosebite dru- muri cu fiecare pagină de literatură. în rest, se poate apela la diferite definiții sau zi- ceri celebre, dar, pentru mine, bucuria lec- turii, îneîntarea de a cunoaște această lume, parcă mai adevărată și mai vie, mai autenti- că decît cea reală, este de ajuns nouă (dai lanu - este sintagma dintr-o rugăciune iu- daică la care apelează N. Steinhardt pentru a aduce mulțumire și arăta recunoștință fa- ță de tot ce-i datorează lui Hristos). Și, hegelian vorbind, nu-i poezia cea mai înaltă formă de manifestare a spiritului? Cum să nu fii prezent cît de mult cu putință la așa un banchet! Literatura e bună în primul rînd pentru noi, cei care prin ea ne dăm un sens, sens ce ne iluzionăm că îl vom induce și citito- rilor. Totodată, fără scriitori limba s-ar vul- gariza - să ne uităm la programele TV, un- de, pe majoritatea canalelor, emisiunile sînt pentru imbecilizarea privitorilor. Iară scriitori limba ar încremeni, nu s-ar mai rafina, nu și-ar lărgi posibilitățile de ex- primare a unor subtilități filosofice etc. După un sondaj realizat de curînd, lec- tura cîtorva pagini reduce stresul, în cîteva minute, cu aproape 80%, față de, spre exemplu, vizionarea unui program TV, prin care stresul se reduce cu doar 18-19%. la- & fW-Lc 0 u $ • Facsimil Cornel Țăranu tă un argument statistic care lucrează în favoarea scriitorimii. Cît privește revistele... la care ostenim de decenii (cum ești tu, cu cele două de- cenii petrecute cu atîta folos întru afirmarea și perpetuarea Apostrofului), văd în ele locul unde partea vie a literaturii române își află laboratorul de creație, dar și spațiul unde ne întîlnim semnăturile și aflăm despre fiecare ce-1 frămîntă, ce scrie etc. Revista Apostrof păstorită serios și apli- cat de către Marta Petreu, printre pericu- loasele stînci ale finanțării, argumentează cît de folositoare sînt tenacitatea și talentul de a construi, lună de lună, o importantă publicație națională de critică și istorie literară, însoțită întotdeauna de pagini proaspete din poezia, proza, teatrul sau eseul colegilor noștri. O felicit pe Marta Petreu și echipa pentru bucuria oferită lună de lună prin apariția, fără sincope, a Apostrofului. „Bună pentru cap" Din secolul al optsprezecelea, cultura europeană nu s-a putut lipsi de revis- tele literare. Operele cele mai mari ale lite- raturii au apărut în foileton. Nu îi putem concepe nici pe Balzac, nici pe Dostoievski în afara revistelor, nici poemele lui Emines- cu sau ale lui Macedonski. Nu putem con- cepe cultura franceză fără Nouvelle Revue Franțaise, nici pe cea română fără Litera- torul. O revistă este un laborator. Este locul unde se întâlnesc scriitorii consacrați cu debutanții; formulele noi se încrucișează cu cele decantate, este un loc viu prin excelen- ță, căci o revistă are, prin definiție, ritm, deci puls. Este un loc de întâlnire a ideilor și stilurilor, a actualității și a trecutului. Revista și cartea sunt într-un raport de complementaritate: cea dintâi exprimă viața culturii în fierberea ei continuă, a doua sedimentează ceea ce tinde să dureze. e.lor*ic- / Nu-mi pot imagina o cultură fără reviste, așa cum nu este de închipuit una fără cărți. Cultura-internet nu desființează nevoia de reviste literare pe suport de hârtie, fiindcă, mai mult decât orice vehicul de informa- re, lectura revistei se asociază cu un mo- ment de visare activă, se citește la umbra copacului, în pat. Și, mai presus de orice, revista este un loc de întâlnire și dialog. Nu voi face aici o apologie a literaturii ca literatură, în ea trebuie să crezi. în schimb, se uită azi că literatura este „bună pentru cap“. Din pricină că trăim într-o eră tehnologică, se crede că și cultura constă în însușirea bazelor tehnologiei. Este o mare greșeală. O cultură, o civilizație se constru- iesc cu imaginația, cu arta combinațiilor. Se construiesc odată cu limba, se definesc în raport cu un stil. Pentru toate acestea, li- teratura este ghid. O lume pur tehnologică nu este numai neumană; este, în primul rând, stupidă. Opțiunea de-a apăra cultura literară, deci cultura imaginației și a inven- ției, este una politică. Un cititor are totdea- una un avans intelectual asupra unui neci- titor. Europa a înțeles mereu acest lucru; acum este pe punctul să uite prioritatea umanităților. Alternativa este barbaria. Zilele și nopțile Apostrofului Formula dumasiană (loc comun) ar fi redus din semnificația unei aniversări mult prea importante pentru a fi subiect de vagi nostalgii despre timp, despre tentati- ve, uneori de-a dreptul istovitoare, pentru ca ritmurile constante, neîntrerupte, une- ori accelerate amenințător ale revistei să re- ziste. După știrea mea, în repertoriul abso- lut impresionant de periodice apărute în România nu există nicio altă publicație cu acest „nume“. Istoricii literari și, în special, cercetătorii avangardei românești își amin- 28 • APOSTROF tesc, în mod cert, de Punct (1924-1925), unde colaborau, printre alții, Ion Vinea, Ștefan Roii, Felix Aderca sau Ilarie Voron- ca. Așadar, semnele de punctuație n-au ispi- tit; cu atît mai bine, fiindcă Apostnf e o revistă cu personalitate. E meritul Martei Petreu, comentator și cronicar al „momentului^ literar sau artistic (mă gîndesc la reflecțiile despre premiere și spectacole memorabile pe scena Naționalu- lui clujean). Alteori, Marta Petreu devine reporter al evenimentului, înregistrîndu-1 inteligent și cu humor de multe ori. Ea este, în același timp, un eseist redutabil și un redactor-șef cu inițiative (ar putea fi alt- minteri un conducător de publicație li- terară?). Am în față două dintre cărțile editate de Biblioteca Apostrof: In lumea taților (2004) și Cele 10porunci (2007). Au fost, bineînțeles, și altele. Interogînd și invitînd la reflecții, am citit (sau am notat cu creionul) confesiuni tulburătoare, opi- nii remarcabile ca orizont intelectual. Așadar, repertoriul Apostnfului a sur- prins, a stimulat sau a incitat chiar, după cum lista colaborărilor constante conferă revistei altitudine și prestigiu. De altfel, autoritatea revistelor se întemeiază, mă încăpățînez să cred, pe cultură, și nu pe superficialitate de publicist plictisit și bla- zat de numeroase... solicitări. Un alt ele- ment însemnat, avînd darul să definească stabilitatea revistei, o anume ținută, gust și vocația alegerii, e cronica literară. Irina Petraș și Ștefan Borbely au izbutit să păs- treze, neoscilantă și neconcesivă, calitatea cronicii. Cărțile - remarcabile și originale, informate și savante - ale lui Ștefan Borbely nu sunt defel străine de comentariul cro- nicarului. La rîndul ei, Irina Petraș ne-a oferit un argument definitiv prin „panora- ma“ sa, Literatura română contemporană (București: Ideea Europeană, 2008). Nu e vorba doar de o selecție în mulțimea cronicilor apărute în special in Apostnf Precizările și Despre lumea literală afirmă un mod de a privi drept și receptiv cărți, ma- nifestări cu semnificații mai largi și scriitori. Avem în studiul liminar o veritabilă teorie a codurilor și a categoriilor criticii literare. Ideea că Mențiunile critice ale lui Perpes- sicius ar putea oferi o idee despre cartea Irinei Petraș mi se pare discutabilă. Lectura textelor lui Perpessicius confirmă ideea semnalării, nu neapărat descriptive, însă criticul are conștiința obligației de a înre- gistra mișcarea literară, „menționînd-o“. Așadar, doi cronicari, alți colaboratori și, pentru a încheia, o secțiune de certă valoare: documentul. „Dosarele" ne obli- gă să-l amintim pe Ion Vartic, spunîndu-i că paginile chemate să reanime oameni și fapte, uneori inimaginabile suferințe, au re- prezentat pentru semnatarul acestor cuvinte o lectură tot atît de pasionantă ca eseul său despre Bulgakov... Așadar, douăzeci de ani pentru un semn de punctuație! E Apostnful în aceste zile aniversare. Trezirea SĂ ÎNCERCĂM a ne aduce aminte: dacă avea vocație, chemare, un dascăl de limba și literatura română trezea întot- deauna, intr-un număr restrâns de elevi, dra- gostea pentru limba și literatura română. Pilde au existat în acest sens atât în litera- tură, cât și în viața personală a fiecăruia. în același timp însă, el a creat pentru restul grupării o atmosferă. O atmosferă care a lăsat urme în memoria afectivă a fie- căruia, chiar dacă doar prin respectul pen- tru carte, pentru rolul esențial al limbii și implicit al literaturii în viața fiecăruia. Tot astfel un scriitor nu poate face mai mult decât să trezească. Și el trezește în pri- mul rând pe cei în care hibernează o Cale individuală de parcurs, pe cei aflați într-un anume stadiu evolutiv al conștiinței. Revistele literare joacă de aceea ți rolul de a menține o atmosferă de cultură ți spiri- tualitate, un balans absolut necesar, mai ales în aceste vremuri de mutilare, de chircire spirituală, de rătăcire, din care se nasc toa- te neajunsurile individuale și, implicit, colective. Relatam undeva faptul că un mare spi- rit, Karl Graf Diirckheim, aflat într-o in- cursiune în India, a dorit să o cunoască pe Ma Ananda May, o figură spirituală de excepție a Indiei secolului 20. Ma Ananda l-a întrebat ce anume dorește să afle de la ea. La care Diirckheim a răspuns că dorește doar să stea față-n față cu ea preț de câteva minute. După ce a trecut acest moment meditativ, Ma Ananda a spus: „Am avut în prezența dumitale viziunea limpede a lui HristosA Apoi a adăugat: „Doresc însă să Marele Secret Ion Zubașcu Cântec pentru Marta Petreu iată secretul cel mai bine păzit al lumii acesteia: cuvintele noastre predetermină realitatea ce gândește creierul nostru modelează cursul lumii de mâine iar visele pot fi programate din timpul zilei mănânci seara o turtă de pâine sărată ca fetele de pe Valea Izei în noaptea de Sântandrei sau de Anul Nou coaptă pe jarul cuptorului cel care îți va aduce apă în vis va fi ursitul nunții tale viitoare sarea din turtă cheamă visele și pe cel visat alege-ți cu grijă cuvintele cu care vorbești schimbă-le înnoiește-le roagă-te începe să te rogi miracolul nu se întâmplă decât cu cei ce cred în miracole iar dacă fiecare celulă nouă de materie vie își inventeză un nou fel de-a iubi în istorie iată dovada palpabilă că imaginarul însuși e numele de familie al întregii materii: dragostea făcută de adolescenți în somn când simpla atingere în vis de coapsa doar imaginată cu mult înainte de prima experiență erotică provoacă inexplicabila maculare a visului iată deci și dovada cea mai palpabilă că imaginația simplă provoacă abisala realitate când cântecul e pentru zorii zilei ceea ce trupul este pentru suflet iar un poet în mijlocul mulțimii e o planetă vie-n univers Vă spun ceva: o picătură știe că este în mare, însă nu știe că întreaga mare se află în ea“. în prelungirea acestei afirmații, aș putea adăuga faptul că nici marea nu se înalță dintr-odată la cer evaporându-se, decât picătură cu picătură. O paradigmă care pa- re a contura deplin cele afirmate mai sus. Schimbările adevărate se produc în conștiință prin trezirea individuală - urmată în mod necesar de travaliul individual și nu în masă (fenomen absolut coercitiv, de- plin exemplificat în secolul trecut). O schimbare, așadar, ce constituie baza unei metanoia individuale întru o posibilă schim- bare colectivă printr-un salt cuantic, calita- tiv în perimetrul conștiinței. Și aici rolul literaturii (oricâte compromisuri ar trebui să facă ea, din păcate, mai ales în cazul revistelor literare și al editurilor, spre a se putea menține economic), devine absolut evident și necesar. A te întreba ce rost mai are literatura în această perioadă de criză generală, sporită de electronizarea cărții și de o cenzură eco- nomică pe potrivă, e pe undeva în prelun- girea întrebării de ce mai cântă pasărea în această lume erodată aproape deplin, ros- togolindu-se pe panta autodistrugerii și care consideră problema Cpririi drept o imposibilitate de la sine înțeleasă. Punctul crucial se repetă însă în acest set de analogii continue: cine ți câți ascultă pasărea? E lesne să fii aproape de Dumne- zeu în tăcerea și liniștea absolută a unui luminiș. însă să fii nesfârșit de aproape de Dumnezeu în vacarmul, furia și dezlănțui- rile mulțimii e cu totul altceva. Nu poezia se o fă in criză, ci noi. Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 29 Cum puteți ajuta revista Apostrof, fără să scoateți un ban din buzunar Stimați cititori și colaboratori, Legislația din România vă permite în acest moment să sprijiniți o instituție de cultură, fără să scoateți un ban din buzunar. In conformitate cu legislația actuală, con- tribuabilii pot dispune asupra destinației unei sume reprezentînd 2% din impozitul pe venitul net anual impozabil, pentru uni- tățile nonprofit, ce funcționează în con- dițiile legii cu privire la asociații și fundații. Calcularea, reținerea și virarea sumei de 2% din impozitul pe venitul net anu- al, obținut din salarii, onorarii, chirii, dividende etc., revin organului fiscal competent. Toate persoanele fizice și juridice din România pot da 2% din impozitul pe care l-au plătit statului în cursul anului 2008 unor fundații sau asociații, pe care doresc să le sprijine material. Ce aveți de făcut în mod concret: trebuie să completați și să depuneți la organul în a cărui rază teritorială se află domiciliul Dvs. formularul 230 „Cerere privind des- tinația sumei reprezentînd pînă la 2% din impozitul anuar, cod 14.13.04.13. Acest formular se completează de către persoanele fizice care au realizat, în anul 2008, venituri și care solicită virarea unei sume de pînă la 2% din impozitul anual, conform art. 57, alin. 4 și art. 84, alin. 2, 3 și 4 din Legea nr. 571/2003 privind Co- dul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, pentru sponsorizarea entități- lor nonprofit care se înființează și funcțio- nează potrivit legii. Contribuabilii care își exprimă această opțiune pot solicita direcționarea acestei sume către o singură entitate nonprofit. Formularul se completează de către contribuabili, înscriind datele prevăzute de formular. Termen de depunere: anual, pînă la data de 15 mai a anului următor celui de rea- lizare a venitului. Formularul se completează în două exemplare: originalul se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domi- ciliul fiscal al contribuabilului; copia se păstrează de către contribuabil. Formularul se depune direct la registra- tura organului fiscal sau la oficiul poștal, prin scrisoare recomandată. Formularul se pune gratuit la dispoziția contribuabilului, la solicitarea acestuia. Acest formular trebuie să conțină: a) Datele de identificare a contribuabilu- lui: numele, adresa și codul numeric personal. b) Destinația sumei de 2% din impozi- tul anual pentru sponsorizarea entită- ții nonprofit. c) Suma. în situația în care contribuabi- lul nu cunoaște suma care poate fi virată, nu va completa rubrica „Suma“, caz în care organul fiscal va calcula și va vira suma admisă, conform legii. d) Denumirea entității nonprofit. e) Codul de identificare fiscală al entității nonprofit. f) Contul bancar (IBAN) al entității non- profit. g) Documentele anexate - se înscrie nu- mărul de fișe fiscale anexate la cerere. Noi sperăm că veți alege Fundația Cul- turală Apostrof! Coordonatele noastre sînt: Fundația Culturală Apostrof cod fiscal 4868907 CONT BANCAR (IBAN) RO68BRDE130SV07853701300 deschis la Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) CLUJ Circulara Uniunii Scriitorilor din România Conform prevederilor Statu- tului, Uniunea Scriitorilor din Ro- mânia nu este responsabilă pentru politica editorială a publicației și nici pentru conținutul materialelor publicate. Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor 5 iunie 2003 Către cititorii din țară ai revistei Apostrof Pentru anul 2009, vă rugăm să vă abonați direct la redacție. Pentru aceasta, vă rugăm să plătiți contrava- loarea abonamentului, prin mandat poștal, pe adresa: Lukâcs losif Fundația Culturală Apostrof Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brătianu, nr. 22 Prețul abonamentului este: pentru 3 luni: 12 lei pentru 6 luni: 24 lei pentru 1 an: 48 lei Taxele de expediere sînt incluse în această sumă. Pentru cei care se abonează prin această modalitate, asigurăm expedierea promptă a revistei. Cei care se abonează pe 1 an primesc revista fără majorările de preț provocate de inflație. Către cititorii din străinătate ai revistei Apostrof Pentru anul 2009, vă rugăm să vă abonați direct la redacție, trimițînd contravaloarea abonamentului prin- tr-un cec (money order) în contul: Fundația Culturală Apostrof Cont euro: RO73BRDE130SV06534401300 Cont usd: RO58BRDE130SV06674381300 Banca Română pentru Dezvoltare - Groupe Societe Generale - Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81 -83, SWIFT BRDEROBU Prețul abonamentului este: pentru 3 luni: 13 us$ pentru 6 luni: 26 us$ pentru 1 an: 52 us$ în costul abonamentului sînt incluse și taxele de ex- pediere par avion. Cuprins » Cafe Apostrof 2 • 1N MEMORIAM Lâszloffy Aladâr 2 • Editorial După douăzeci de ani (II) Marta Petreu 3 • Ancheta Apostrof 20 de ani Adrian Alui Gheorghe, 4 Liviu Antonesei, Paul Aretzu, Nicolae Balotă, George Banu, Nicolae Bârna, Iulian Boldea, Leo Butnaru, Dumitru Chioaru, Livius Ciocârlie, Nicolae Coande, Marco Cugno, Vasile Dan, Michael Finkenthal, Vasile Igna, Gelu lonescu, Alina Ledeanu, Ion Bogdan Lefter, Norman Manea, Gabriela Melinescu, Ovidiu Pecican, Irina Petraș, Petru Poantă, Adrian Popescu, Cassian Maria Spiridon, Andrei Șerban, Cornel Țăranu, Ion Vianu, Ion Vlad, Andrei Zanca, Ion Zubașcu • Dosar: Ana Blandiana De la umbra cuvintelor la umbra realității (I) Marco Cugno 13 (traducere de Bogdan Harhata) • Conversații cu... Dumitru Țepeneag Audejeanson 18 (traducere și prezentare de Laura Pavel) 30 • APOSTROF Editura Biblioteca Apostrof vă oferă următoarele cărți: • Mircea Zaciu, Jucătorul de rezervă poezie, 2000, 88 p. 5 lei Colecția „Filosofie contemporană" • Gabriel Marcel, A fi și a avea traducere de Ciprian Mihali, 1997, 192 p. 3 lei Colecția „Filosofie modernă" • Friedrich Nietzsche, Antichristul traducere de Vasile Muscă, 2003, 128 p. 10 lei Colecția „Filosofie extrem-contemporană" • Jurgen Habermas, Joseph Ratzinger, Dialectica secularizării: Despre rațiune și religie, traducere de Delia Marga, prefață de Andrei Marga, 2005, 120 p. 20 lei • Joseph Ratzinger, Europa în criza Culturilor, traducere de Delia Marga, prefață de Andrei Marga, 2008, 92 p. 1 5 lei Colecția „Filosofie medievală" • Sf. Anselm din Canterbury, Monologion despre esența divinității traducere de Alexander Baumgarten, 1998,162 p. 3,50 lei Colecția „Filosofia religiei" • Henry Corbin, Paradoxul monoteismului traducere de Janina Ianoși, 1997, 216 p. 4 lei Colecția „Filosofie românească" • Vasile Muscă, Spusul și de nespusul, 2003, 146 p. 10 lei • N. Steinhardt, _ Cartea împărtășirii, ediție gîndită și alcătuită de Ion Vartic, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei • D. D. Roșca, Introducere la „Viața lui Isus". Mitul utilului traducere de Dumitru Țepeneag, ediție și postfață de Marta Petreu, 1999, 138 p. 3,50 lei • Bucur Țincu, Apărarea civilizației ediție îngrijită și prefață de Marta Petreu, 2000, 132 p. 5 lei • Laura Pamfil, Noica necunoscut, 2007, 288 p. 8,75 lei Colecția „lanus" • Ovidiu Pecican, Trasee culturale Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei • Călin Teutișan, Textul în oglindă: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 1 5 lei • Petru Poantă₍ Efectul „Echinox" sau despre echilibru, 2003,176 p. 10 lei • Dorli Blaga, Tatăl meu, Lucian Blaga, 2004, 380 p. 20 lei • George Banu, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei • Norman Manea, Despre clovni eseuri, 1997, 230 p. 4 lei • Norman Manea, Octombrie, ora opt proză, 1997, 186 p. 4 lei • Norman Manea, Fericirea obligatorie proză, 1999, 192 p. 5 lei • Liviu Bleoca, Biblioteca de buzunar roman, 2001, 128 p. 5 lei • Philip Roth, Animal pe moarte roman, traducere de Irina Petraș, 2001, 1 32 p. 9,90 lei • Sanda Cordoș, Literatura între revoluție și reacțiune, ediția a ll-a, adăugită, 2002, 284 p. 1 5 lei • Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan llici traducere de Janina Ianoși, prefață de Ion Vartic, 2003, 96 p. ' 7,50 lei • Lukăcs Jozsef, Povestea „orașului-comoară": Scurtă istorie a Clujului și a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de Vărdai Levente, 2005, 146 p. 20 lei • Lukăcs Jozsef, Clujul gotic, volum ilustrat cu fotografii de Vărdai Levente, 2007, 120 p. 12,50 lei • Georgeta Horodincă, Duminică seara, 2006, 231 p. 20 lei • Alexandru Vona, Să mai fiu o dată îndrăgostit, carte gîndită și alcătuită de Marta Petreu, 2005, 188 p. 20 lei • Ștefan Borbely, Despre Thomas Mann și alte eseuri, 2005,172 p. 20 lei • Marta Petreu, Conversații cu..., voi. li, 2006, 132 p. 20 lei • Ruxandra Cesereanu, Marta Petreu, Corin Braga, Virgil Mihaiu, Ovidiu Pecican, Ion Vartic, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei • Eugen Pavel, între filologie și bibliofilie, 2007,170 p. 20 lei • Irina Petraș, Teoria literaturii. Dicționar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei • Ștefan Borbely, Proza fantastică a lui Mircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei • Scriitorul și trupul său, carte gîndită și alcătuită de Marta Petreu, 2007, 264 p. 8,75 lei • Cele 10 porunci, carte gîndită și alcătuită de Marta Petreu, 2007, 276 p. 8,75 lei • Nicolae Bârna, Dumitru Țepeneag, 2007, 304 p. 7 lei Colecția „Scrinul negru" • Zaharia Boilă, Amintiri și considerații asupra mișcării legionare prefață de Livia Titieni Boilă, ediție îngrijită de Marta Petreu și Ana Cornea, notă asupra ediției de Marta Petreu, 2002, 160 p. 10 lei • Zaharia Boilă, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei • Procesul „tovarășului Camil", ediție îngrijită de Ion Vartic, prefață de Mircea Zaciu, 1998, 96 p. 2 lei • I. D. Sîrbu, Scrisori către bunul Dumnezeu ediție îngrijită de Ion Vartic, 1998, 244 p. 5 lei • Ludovica Rebreanu, Adio pînă la a doua Venire: Epistolar matern, ediție îngrijită, prefață și note de Liviu Malița, 1 998, 288 p. 5 lei • Arthur Dan, Mituri căzute (Din jurnalul unui psihiatru): Aforisme, prefețe de I. Negoițescu, Ion Vianu, Alexandru Pai.eologu; ediție și notă asupra ediției de Marta Petreu, 1999, 96 p. 3 lei • Radu Stanca, Aquarium selecția textelor și cuvînt-înainte de Ion Vartic, ediție de Marta Petreu, 2000, 202 p. 5 lei • Dumitru Țepeneag, Destin cu popești. Șotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei • Alexandru Vona, Esmeralda, fișă de dicționar de Florin Manolescu, desene de Gabriela Melinescu, 2003, 112 p. 7,50 lei Colecția „Mica bibliotecă critică" • Irina Petraș, Camil Petrescu: Schițe pentru un portret, 2003,150 p. 8 lei Colecția „Istoria filosofici" • Constantin Rădulescu-Motru, F. W. Nietzsche: Viața și filosofia sa 2003, 128 p. 10 lei Colecția „Poeme" • Tristan Janco, Memoriile Șoahului, 2006, 84 p. 15 lei Cărți în coeditare cu Ed. Polirom (le puteți comanda la www.polirom.ro): • Ion Vartic, Bulgakov și secretul lui Koroviev: Interpretare figurală la Maestrul și Margareta, ed. a ll-a, adăugită, 2006, 160 p. 1 7,95 lei • Matei Călinescu, Mateiu I. Caragiale: recitiri, ed. a ll-a, 2007, 168 p. 19,95 lei • Ion Vianu, Blestem și Binecuvântare, 2007, 182 p. 19,95 lei • Ion Vianu, Investigații mateine, 2008, 112 p. 19,50 lei • Marta Petreu, Despre bolile filosofilor. Cioran, 2008,128 p. 19,90 lei 5 REDACȚIA: ^POSTROf Marta Petreu (redactor-șef) Lukăcs Jozsef Virgil Leon Irina Petraș Oana Moruțan Ciprian Bota Tehnoredactare: Fogarasi Edith Vignetele revistei reprezintă variațiuni grafice de Mihai Barbu după desene de Franz Kafka. Ana Pop (contabilitate) EDITORI: □ Uniunea Scriitorilor din România □ Fundația Culturală Apostrof Cont la brd Cluj: în lei: SV7853701300 în euro: SV6534401300 Revista apare cu sprijinul: □ Fondului Cultural Național □ Consiliului Local și al Primăriei Cluj-Napoca ADRESA REDACȚIEI: Cluj-Napoca Str. I. C. Brătianu, nr. 22 cod 400079 Tel., fax: 0264/432.444 e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro Pentru corespondență: Revista Apostrof, cp 1095, op 1, Cluj-Napoca, 400750 • Revista apostrof figurează în Lista-catalog a publicațiilor interne, editată de rodipet sa, la poziția 4251. Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază. issn 1220-3122 Revista este înregistrată la osim cu nr. 45630/22.05.1996. Revista apostrof este membră a - Asociației Revistelor, Imprimeri lor și Editurilor Literare (ariel), asociație cu statut juridic, recu- noscută de Ministerul Culturii și Cultelor. Tiparul: Centrul de Presă Reformat Unica responsabilitate a revis- tei Apostrof este de a găzdui opiniile, oricît de diverse, ale colaboratorilor noștri. Respon- sabilitatea pentru conținutul fi- ecărui text aparține, în exclu- sivitate, autorului. Apostrof Puteți comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brătianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro Anul XX, nr. 5 (228), 2009 • 31