
• Nicolae Manolescu și Irina Petraș, la Filiala Cluj a usr. în fundal: Letiția
  llea și Maria Pal

• Nicolae Manolescu înmînînd medalia de centenar a usr

• Adrian Popescu, Gabriel Chifu și Alexandru Vlad

        Ședința Comitetului Director al usr

VINERI, 21 noiembrie 2008, a avut loc ședința curentă a Comi-
tetului Director al Uniunii Scriitorilor, prezidată de dl președin-
te Nicolae Manolescu. Comitetul a luat în discuție problemele la zi
ale Uniunii, și anume: realizarea la sediul USR a unui monument
dedicat scriitorilor din România încarcerați de regimul comunist,
inițiativă pentru care există fonduri din finanțarea acordată de MCC
pentru Centenarul Uniunii, proiectul noului statut al Uniunii, în
urma ședinței comisiei alese de Consiliu să centralizeze propune-
rile din filiale, participarea USR în cadrul ANUC și, prin această aso-
ciație de uniuni, la ECA (European Committee of Artists), rapor-
turile USR cu Centrul REN România, finalizarea remedierilor la Vila
„Zaharia Stancu“ de la Neptun, în urma defecțiunilor apărute în
sezonul de vară, aprobarea unor cereri ale filialelor și membrilor
USR. Dl Gabriel Chifu, secretarul Uniunii, a informat Comitetul
că, în urma demersurilor întreprinse de conducerea USR, vor înce-
pe în curînd lucrările de restaurare a sediului din Calea Victoriei,
nr. 115. Comitetul a hotărît ca următoarea sa ședință și cea a
Consiliului Uniunii să se desfășoare joi, 11 decembrie.

    ■

             Revelion la vila scriitorilor

Uniunea Scriitorilor organizează la Vila „Zaharia Stancu“ de
la Neptun revelionul 2009!
   Scriitorii care doresc să petreacă revelionul 2009 la vilă sînt
rugați să se adreseze urgent, cel tîrziu pînă la 15 decembrie, secre-
tariatului USR (Dna Adriana Stoica). Costul este de 80 de lei pe
cameră și zi, iar al mesei de 50 de lei de persoană pe zi. Masa festivă
de revelion costă 150 de lei de persoană. Sejurul minim este din
30 decembrie pînă în 3 ianuarie, iar organizarea va fi posibilă dacă
vor fi ocupate cel puțin 20 de camere.


• Nicolae Manolescu la Filiala Cluj a usr

• Oare ce sfat de taină țin Nicolae Manolescu și Ion Vartic?

2 • APOSTROF

        „Cum e, Domnule


        Profesor, cu Istoria...1"


    CUM E cu Istoria..., domnule profe-
ᵣ sor?“, l-a întrebat Sanda Cordoș,
folosind cea mai feminină voce cu putință,
pe Nicolae Manolescu, la Facultatea de Li-
tere; în 22 noiembrie.
    Intr-adevăr, Nicolae Manolescu, preșe-
dintele Uniunii Scriitorilor din România,
ambasadorul României la UNESCO, s-a aflat,
în 22 noiembrie, la Cluj. Faptul în sine a
fost un mic miracol de voință, deoarece cu
numai două zile înainte, în 20 noiembrie,
Nicolae Manolescu și-a lansat la Tîrgul de
Carte Istoria critică a literaturii române, iar
în ziua următoare a avut un program admi-
nistrativ încărcat la Uniunea Scriitorilor.
    împreună cu Gabriei Chifu și Irina
Horea, președintele Uniunii a venit la Cluj
pentru a înmîna personal membrilor Filialei
Cluj medalia aniversară a centenarului
Uniunii. Lucru pe care l-a și făcut, dis-de-
dimineață, în sediul Filialei. Venise deodată
cu iarna, afară fulguia leneș și era un ger
tăios. Doamnele Filialei, Irina Petraș și
Doina Cetea, s-au străduit din răsputeri să
compenseze prin buna-primire frigul de
afară... După întîlnirea cu scriitorii, la care
Nicolae Manolescu a vorbit despre starea
finanțelor Uniunii și despre proiectele - fi-
nanciare - pentru anul viitor, toată trupa
s-a mutat la Litere, pentru anunțata lectură
publică.
    în sala Shakespeare, pe care o cunoș-
team de la un... seminar (organizat de
Sanda Cordoș și Călin Teutișan), plin: stu-
denți, scriitori, profesori. Au citit: Nicolae
Manolescu (un fragment memorialistic ine-
dit, despre Ivasiuc); Irina Horea (o tradu-
cere din Doris Lessing); Gabriel Chifu (trei
prozopoeme); Ruxandra Cesereanu (două
poeme din Veneția cu vene violete)-. Adrian
Popescu (poeme); Alexandru Vlad (proză
scurtă); Marta Petreu (două poeme).
    Și au urmat întrebările - nu multe -
pentru președinte. Toată lumea voia date
despre Istoria... manolesciană, lansată la Tîr-
gul de Carte într-o - așa se spune, nu am
fost, nu am văzut - mare de oameni. Cro-
nicarul acestor pretexte și-ar fi dorit să fie la
Tîrg, să asiste la acest moment istoric - dar
n-a fost să fie. Iar posturile de televiziune
de la care puteam aștepta o transmitere în
direct a momentului - TVR Cultural sau
Realitatea - la ora aia transmiteau cu totul
altceva... Abia seara am putut și noi, pro-
vincialii curioși, să vedem, o clipită, ima-
gini de la lansare și să ne convingem că Is-
toria cea mult așteptată a chiar apărut...
Pentru că, se știe, după Istoria... lui Căli-
nescu, asta a fost cartea cea de boierie a lite-
relor române mult așteptată... Praetextatus,
ca autor al acestor rînduri, pentru că nu are
în față corpul delict, adică Istoria..., o
așteaptă la Cluj în frisoane de curiozitate...
    Dar nici la întîlnirea de la Filială, nici
la Litere, Manolescu nu a suflat, din proprie
inițiativă, niciun cuvînt despre cartea sa. Iar
gazdele au așteptat ce au așteptat, pînă cînd
Sanda Cordoș și-a luat inima în dinți și a
întrebat: cu voce mică și dulce, feminita-

Nicolae Manolescu

ISTORIA CRITICĂ
A LITERATURII
ROMÂNE

5 secole de literatură


Editurii PARALELA 45

tea însăși, ce spun, ispita însăși: „Cum e,
Domnule Profesor, cu Istoria...?“
    Iar Domnul Profesor a răspuns, foarte
binedispus, că la lansare a fost puhoi de
lume... Că tirajul e mare... că el citează, spre
deosebire de Călinescu, critici... că ține cont
și de factorul receptare... apoi a exemplifi-
cat pe Budai-Deleanu... Cu alte cuvinte, au-
torul ne-a răspuns fără să ne spună nimic:
ne-a păcălit cu voioșie...
    Cronicarul acestor fapte l-a întrebat și el
pe Nicolae Manolescu, în particular, și nu
în public, cum îi pare cultura română, lite-
ratura română, după ce i-a examinat critic
cele cinci secole de existență scrisă. Că de!,
de la scrisoarea lui Neacșu din Cîmpulung
(1521) și pînă azi cinci secole avem, cu
totul, de cultură scrisă. E o literatură inte-
resantă, plină de valori, a răspuns Mano-
lescu, dar lipsită complet de dimensiunea
universalității... Și mi-a dat un exemplu de
proză a începuturilor, a plictisului provin-
cial, similară prozei rusești... cea rusească,
receptată universal, cea românească, com-
plet necunoscută, chiar și de noi înșine...

   De! Așa este. Sîntem specialiști în li-
teratura de sertar: Jiganiada lui Budai-
Deleanu a așteptat aproape trei sferturi de
veac să fie publicată, de se răsuceau de
nerăbdare oasele autorului în mormînt,
acolo departe, la Lvov, pînă cînd, în sfîrșit,
în preajma Războiului de Independență,
a început să fie tipărită... Poemele lui
Eminescu, iarăși... despre Cantemir, ce să
mai vorbim. Sîntem o literatură de sertar
pentru noi înșine. Iar literatura română
întreagă așteaptă în sertarul culturii româ-
ne să vină o instanță universală s-o des-
copere...
   Deci, reîntorcîndu-mă la cronica zilei de
22 noiembrie, a fost frumos la Litere, dar
mare lucru nu am aflat de la dl Nicolae
Manolescu despre cum e Istoria... sa, care
încă nu a sosit la Cluj - iar Clujul, de cînd
a dispărut din centru și Libră- _
ria Humanitas, nu mai are
librării. Nu-i nimic, o să vină
ea, s-o adulmecăm, s-o răs-
foim, s-o citim...

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 3

• Sala Shakespeare a Facultății de Litere în timpul lecturii publice

- o wt^
C^tlf-^^ &Â$<
I >i^j m
A

CZ. 7^                    ț*-

/jtC         4^v^i         ^a/14 j/iA

• Adrian Popescu, Irina Petraș, Ruxandra Cesereanu și Gabriel Chifu
  la lectura publică de la Litere

A/Wj^ÎA- ZAa^^t. ^-i ■

• Nicolae Manolescu, Irina Horea, Marta Petreu și Alexandru Vlad
  la lectura publică de la Litere

U^kd/ ^r^- t£ a. ^-^i^C-tJ.

   CA^ Iq a'          /t^ ^î-                      ■ ⁿ

   țltc. t« $t*v\ ^.j.                              tti-t
>k^£ ᵣ

     A? iu4U                                       A
     #Z£ .^TX?îâ®7^^^ lt^
• Manuscris Nicolae Manolescu


• Gabriel Chifu, Ion Pop și Nicolae Manolescu la Litere

Fotografii de Irina Petraș, Maria Pal și Ion Cristofor

4 • APOSTROF

        Poeme de


Gabriela Toma

Bloc cu patru etaje

etajul patru
fratele meu trântește ușile cu furie, asta înseamnă că arc nevoie
de ceva.

etajul trei
la dud a început totul, s-a așezat la masă prietenul amicului meu,
prietena mea, copilul și un profesor de italiană, șarpele nu a vor-
bit, se uita doar foarte atent în ochii celor care vorbeau.

etajul doi
port o rochie albă, străbat orașul, pe stradă ochiul simte acut mize-
ria trotuarelor, oboseala și neputința oamenilor, porumbeii ciu-
gulesc pâinea înmuiată în apă de ploaie, e răcoare, vântul le lasă pe
piele locuri reci, uscate.

etajul unu
în noaptea în care nu a răspuns la telefon am dormit nemișcată,
când m-am trezit, partea pe care dormisem era prinsă în ace mici
și dese, simțurile amorțiseră, era o ușurare ca și cum cineva m-ar
fi debarasat de o altă ființă pe care o purtam și mi-ar fi dat de înțe-
les că de-acum voi putea privi liniștită până îmi voi vedea dublul.

parter
nu aș fi vrut să cobor. în dreapta mea zăresc două pisici și un som-
nambul. cablurile liftului s-au desprins, zac pe asfaltul umed și
mătăsos, mă atrage prima scară pe care acum nu mai pot urca, tru-
pul e prins în zeci de impulsuri electrice, ideea e să-mi constru-
iesc camera pentru a mă întoarce.



Femeia care locuiește în camera înaltă

* femeia care locuiește în camera înaltă știe mai multe despre lumi-
na soarelui oamenii care o cunosc închid ochii în autobuzele care
străbat bucureștiul și privesc atenți liniile galbene de sub pleoape
care-i leagă precum cuvintele dintr-un poem.

* povestesc visele prietenului imaginar la etaj cineva plânge încon-
tinuu asta ne poate înnebuni vorbesc mai tare și mai repede strig
vreau să dau totul afară să închid ochii și să văd prin spărtură omul
care dansează și devine complet.
o lumină portocalie îmi intră în vene trupul îmi tremură încet la
etaj cineva râde cu lacrimi într-o sală de clasă profesorul repetă THIS
IS A CHOICE eu sunt aici să înțeleg tăcerea prietenului imaginar care
nu mă poate scoate din gândurile lui.

* scriu despre senzațiile care împing oamenii să facă dragoste e
doar o noapte împreună, spui tu apoi pleci la fel de singură treci
prin fața vitrinelor cu haine unde te uiți până te vezi foarte de
aproape și-ți dai seama că ai plecat cu haina celuilalt
seara auzi marea pe șina de tramvai aștepți un sunet care să te deo-
sebească un cuvânt simplu și liniștitor în liftul strâmt.

* urcă odată cu mine mai sus decât poate liftul să te ducă vei înțe-
lege mințile noastre sunt niște diapozitive imaginile se reiau dimi-
neața trupul meu gol lingă trupul tău gol seara ne uităm la un film
adormim mereu când otik frânge gâtul porumbeilor pentru prie-
tenul lui neștiind altfel cum să-i mulțumească, vecinii bat în ușa
umedă a apartamentului pe care a crescut mușchi verde noi existăm
în agenda lor cu plata la întreținere.

*
arunci plasa
amintirile sunt intense
trezesc imagini
uitate în care te vezi clar
imagini ale morții care se infiltrează în pereții camerei.

sunt o voce
mă aud spunând lucruri grozave
unor oameni care nu și-au amintit niciodată visele
unor trupuri lipsite de centru
cu o lumină slabă
în dreptul buricului.

• Vechiul cimitir evreiesc din Praga. Foto: Lukâcs Jozsef

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 5

PUNCTE DE REPER

UN element „catalitic" al esteticii, ideo-
logiei literare și, îndeosebi, al sensi-
bilității cerchiste îl constituie orașul Sibiu.
Cercul Literar nu a cristalizat aici întîm-
plător. La bătrînețe, cînd începe să își scrie
memoriile, în Germania, I. Negoițescu ofe-
ră un argument esențial acestui „determi-
nism", pe cît de inefabil, tot atît de sub-
stanțial:


    ... senzațional de importantă a fost pentru
    mine descoperirea Sibiului, unde nu mai po-
    posisem pînă atunci. Aspectul total germa-
    nic - prin ziduri dar și prin populație - al
    micului oraș (cît era de superb, cu toate tai-
    nele lui străvechi, aveam să realizez doar
    treptat, pe măsură ce se va închega perioa-
    da strajci dragonilor, cu Cercul Literar, m-a
    vrăjit din prima clipă. In Cluj mă născusem
    și crescusem, ceea ce era frumos eclectic în-
    tr-însul, de la rămășițele medievale la pala-
    tele în pur stil baroc și fațadele Jhefcndstil,
    mi se păruse natural. Aici torni era altcum
    și altceva decît trăisem pînă acum; iată-mă
    trimis parcă la studii undeva, în inima Eu-
    ropei (I. Negoițescu, Strajadragonilor, Cluj:
    Biblioteca Apostrof, 1994, p. 197).

De reținut ultima afirmație. Pe tînărul stu-
dent nu îl încearcă sentimentul copleșitor
al exilului. Descoperind Sibiul, el are reve-
lația Occidentului. Desigur, „inima Eu-
ropei" nu-i decît o imagine fantasmatică a
centrului, dar important e că ea satisface
dorința de occidentalizare, nevoia presantă
a evadării dintr-un spațiu ambiguu, agresat
de mentalități provinciale. Sibiul nu va fi
fost mai puțin provincial decît Clujul, în
1940, însă, în orizontul de așteptare al
viitorului cerchist, el se mata ca un oraș oc-
cidental organic; mai mult, ca un oraș este-
tic, un oraș-operă de artă. Pentru Negoițes-
cu, valoarea lui esențială constă în seducție;
el l-a „vrăjit, cu tainele lui străvechi", pe
tînărul îmbibat deja de lecturi remarcabile
și predispus vieții contemplative. Dar să
revenim la primul nivel de semnificație. In
fond, s-ar putea obiecta că revelația memo-
rialistului este retroactivă, un efect de idea-
lizare nostalgică datorat identificării unor
similitudini după plecarea lui în Germania.
Lucrurile însă nu stau așa. Vocația euro-
peană, cosmopolită e preexistentă desco-
peririi Sibiului și ea aparține, în egală mă-
sură, tuturor cerchiștilor. Mediul sibian face
posibilă actualizarea acestor vocații indivi-
duale, le pune de acord într-un program
coerent. Realitatea războiului, depresivă
pentru poetul Lucian Blaga, care scrie
acum apocalipticul ciclu de poeme expre-
sioniste Vir sta de fier, a declanșat o aproa-
pe ciudată fervoare intelectuală. în plin


Sibiu
- orașul estetic

dezastru al istoriei concrete, se năștea o
lume a „frumosului absolut", esențial ari-
stocratică, cu apetituri pentru boema rafi-
nată, de salon spiritual. Sibiul este perce-
put ca un refugiu atemporal, un spațiu
securizam nu atît al individului, cît al cul-
turii înseși. Mai exact, el devine un topos
fantasmatic al urbanului ideal și compen-
sator. Cerchiștii au aici revelația „transpu-
nerii" în ambianța unui mare stil cultural
european, respectiv în aceea a orașului or-
ganic, „orașul lui Amfion", cum îl numește
Rosario Assunto, în opoziție cu megalo-
polisul modern, „orașul lui Prometeu". în
1944, Radu Stanca publica, pe această
temă, eseul Sibiu, cetatea umbrelor, un fel
de corespondent miniatural al acelei fabu-
loase cărți a lui Mantiei Estrada, Radiigra-
fia parhpei. Eseistul remarcă în primul rînd
singularitatea orașului în universul urbanis-
tic transilvănean de influență germanică,
fiind vorba însă despre o singularitate com-
plexă și „anacronică", invazie implacabilă a
„vechimii" într-un prezent de fapt anulat
„ca arhitectură, spirit cetățenesc, viață în
timp", „astfel îneît intrînd în Sibiu, intri
realmente într-un alt moment istoric" (art.
cit., Acvariu, Cluj: Editura Dacia, 1971, p.
145). Nu e vorba despre o proiecție livresc-
nostalgică, ci de o prezență vie:

    Sibiul vechi nu e un Sibiu mort - cum e ca-
    zul Brașovului vechi sau al Sighișoarei. Si-
    biul vechi e un mod tautologic de a vorbi.
    Nu există decît un Sibiu și acela e vechi, iar
    oamenii lui, noi cei ce ne izbim zilnic unii
    de alții, ne resimțim, chiar dacă nu ne dăm
    seama, de acest fapt. Ochii sibianului poartă
    și ei o liniște gravă, un scepticism înțelept,
    un aer moderat. Iar împrejurarea că toate
    agitațiile din ultima vreme au trecut peste
    orașul nostru fără să-l rănească nu e o sim-
    plă înrîmplare. E o dovadă că secolul nostru
    nu se poate lipsi de zidul Sibiului, (ibidem,
    p. 145)

Altfel spus, avem de-a face cu existența
exclusivă a orașului istoric, închis în sine,
„narcisic", care, în timp, a adaptat spiritu-
lui său toate elementele modernității, prin
adaptare înțelegînd atenuarea, dacă nu
chiar anihilarea funcționalismului utilitar.
Tramvaiele, de pildă, devin niște intruși
bizari, abdicînd de la funcția lor firească,
aceea „de corespondență rapidă între două
puncte", fiind utile „numai atunci cînd vrei
să-ți odihnești picioarele". Tenta ușor umo-
ristică a observației nu compromite ideea
de fond: orașul e refractar la transformări,
îi repugnă viteza, această valoare practică a
lumii moderne în discordanță cu universul
său axiologic „medievalist". Termenul me-
dieval are aici un conținut destul de vag,
aproximînd un „eon" de civilizație și spi-
ritualitate ale cărui valori dominante con-
figurează imaginea orașului ca cpem de artă.


Medievalul este echivalentul „vechiului",
respectiv al premodernului. „Prezența tre-
cutului este, așadar, în orașul istoric, con-
figurarea sa ca operă de artă, chiar în măsu-
ra în care în el coexistau opere de artă
diverse, imagini ale unor timpuri diferite..."
(Rosario Assunto, Orașul luiAnfion și ora-
șul lui Prometeu, București: Editura Meri-
diane, 1988, p. 168). Nu l-am citat în-
tâmplător pe esteticianul „orașului baroc".
Disocierile lui între „reprezentativ" și
„funcțional", în cadrul unor mutații referi-
toare la estetica urbanismului, sînt intuite,
deși neconceptualizate, de către Radu Stan-
ca. Pentru a acredita prioritatea esteticului,
a „reprezentativității", eseistul român pro-
pune ideea timpului reversibil, a unui timp
mitic prin urmare, în opoziție cu cel cro-
nologic, cel dintîi făcînd posibilă actu-
alizarea unui arhetip cultural ideal. „Re-
alitatea" unui asemenea timp aparține
„umbrelor", adică iluziei infinite și active.
Timpului reversibil îi corespunde un spațiu
mitic, în care morții sînt „prezențe" vii, iar
ființele biologic actuale, doar niște fanto-
me „străine". Prezentul, ca interval al tim-
pului cronologic, nu e pozitiv uman decît
ca memorie a trecutului. Poți fi sibian doar
acccptînd un destin paradoxal: a trăi în tre-
cutul orașului, singurul mod de viață au-
tentic.

    Sibiul este un oraș în care, oricît de sibian ai
    fi, trăiești întotdeauna cu impresia că ești un
    străin. Ți-e frică să spui că ești sibian, ca să
    nu jignești somnul grav al tuturor armurilor
    cavalerești peste care calci. Ți-e frică să spui
    că ești sibian, ca nu cumva să cobori asu-
    pra ta un destin decrepit - acela al desue-
    tudinii peste veacuri. (Radu Stanca, art. cit.,
    p. 144-145)

Ca să evităm posibile confuzii, să ne în-
toarcem la R. Assunto, cu precizarea că el
este, după al Doilea Război Mondial, nu
numai un redutabil teoretician al „orașului-
operă de artă", ci și autorul unui mani-
fest, conținut în scrierile sale, împotriva
escaladării „tehnicismului" în detrimentul
„estetismului"; între „orașul lui Amfion",
construit după criteriul reprezentativului,
al frumosului, și „orașul lui Prometeu", adi-
că orașul modern, dominat de principiul
funcționalului, el optează pentru cel dintîi.
Invocîndu-1 pe Assunto, am sugerat doar o
similitudine de sensibilități. Eseul lui Radu
Stanca, deși înțesat de imagini poetice, nu
a fost provocat de un simplu puseu liric, de
un provizoriu entuziasm sentimental. El
identifică în Sibiu o expresie urbanistică a
frumosului, orașul fiind în primul rînd o
realitate estetică, și nu una neapărat geo-
grafică. Radu Stanca nu este în fond un pa-
seist, el nu caută în evul medieval o soluție
a crizei spiritualității contemporane, așa
cum procedase tradiționalistul Nichifor


6 • APOSTROF

Crainic, bunăoară, pe urmele lui Berdiaev.
Nu poate fi ignorată o influență a roman-
tismului german, pe această latură de recu-
perare a unui trecut istoricist-arhetipal, însă
orgoliul, lucid și constructiv, constă în im-
punerea unui loc autoritar în tradiția ur-
banismului occidental, în care e posibilă
relansarea culturii moderne autohtone,
agresată la acea dată de inflația neosă-
mănătorismului. Naționalismul, în varian-
ta lui etnică, e complet discreditat. Astfel
că, desemnat, în specificul său arhitectural,
drept oraș baroc, Sibiului i se atribuie, în
cele din urmă, un stil în aparență restrictiv,
circumscris istoric, „stilul Bach“, dar este-
tic expansiv, universal. El e specific Sibiului
în măsura în care acesta, ca oraș cosmo-
polit, se integrează în orizontul spiritua-
lității europene. In contextul ideologiei
Cercului Literar, sintagma aceasta are un
sens polemic, avariant. Aparent inocentă,
ea fracturează tradiția autohtonistului de
tip popular folcloric. Dacă arhitectonic ora-
șul aparține barocului, „stilul Bach“ se re-
feră la „sufletul“, la „arhitectura^ sa lăun-
trică; el desemnează esența sa gotică,
considerînd goticul drept o categorie per-
manentă a creației. Sibiul a fost asimilat,
așadar, nu doar ca un „decor“ cu atmosfe-
ra lui specifică^ ci și ca o „esență“ spiritual-
fermentativă. In ultimul număr al revistei,
apare o notă explicativă, semnată RCL (ini-
țialele publicației), scrisă probabil de Radu
Stanca, din care cităm acest pasaj relevant:

    Melancolia firească ce însoțește această des-
   părțire se datorește atît fibrelor adinei,
   aproape structurale, pe care burgul bala-
   desc din acest colț de țară le-a transmis gru-
   pului nostru, cît și sentimentului de solida-
   ritate unanimă pe care, ca un catalizator
   subteran, cu o viață ascunsă și propice, La
   prilejuit între noi. Trainicele prietenii ce
   s-au închegat sub zidurile lui ard de febre
   medievale amintirile calde ce s-au născut în
   libațiile sale gotice, comunitățile de opinii
   ce s-au format în colocviile nocturne, de atâ-
   tea ori pretextate numai de farmecul lui
   neîntrecut, sînt urme ce au construit în su-
   fletul fiecărui cerchist un profil ce va inter-
   zice cu desăvârșire, despărțirii noastre de la
   Sibiu, titlul unei dezrădăcinări. Infiltrat ca
   o dulce otravă în seva ce ne străbate, de
   pământul lui se leagă germinarea noastră.
   („Despărțirea de Sibiu“, in Revista Cercului
   Literar, an I, 1945, nr. 6-8, p. 126)

Orașul devenise un model cultural, un
spațiu în care cultura majoră era posibilă.
Cerchiștii realizează aici conștiința ofensi-
vei fecunde a esteticului, precum și a unui
centru elitar iradiant, cu un gust artistic
rafinat, în opoziție atît cu tradiționalismul
provincial al Nordului, cît și cu balcanismul
trivial al Sudului. Iată imaginea derizorie a
capitalei artistice:

    Că, în efortul lor spre o cultură urbană, ro-
   mânii nu prea au a se lăuda cu gustul lor
   artistic o dovedește mai ales oribila înfățișare
   a capitalei lor, al cărei incontestabil farmec
   vine nu din operele de arhitectură, din mo-
   numente sau din împrejurări naturale, ci din
   atmosfera balcanică, din pitorescul ei urit.
   Această aproape totală lipsă de gust precum
   și de pregătire artistică (prima desigur adîn-
   cită de cea de a doua) o poate constata vizi-
   tatorul Bucureștilor nu atît din cărțile pe
   care locuitorii metropolei le citesc, ceea ce
   ar fi mai greu de constatat (faptul că se ci-
   tește enorm cartea franceză nu spune nimic,


* Cimitirul evreiesc din Praga. Mormîntul lui Kafka. Foto: M. P.

    fiindcă snobismul nu e niciodată măsurăto-
    rul gustului), sau din muzeele pe care nu
    le au ori nu le vizitează, din concertele pe
    care le digeră cu aceeași răbdare indiferent
    de calitatea lor, din presa care e la un nivel
    cu totul jos și - de extremă dreapta sau de
    extremă stînga - pamfletară pînă la abject;
    dacă însă ai curiozitatea să cercetezi reper-
    toriul de o seară sau de o stagiune al tea-
    trelor bucureștene, în frunte cu Naționalul
    și toate anexele lui, dacă urmărești, în presa
    de specialitate, problemele care frământă pu-
    blicul și pe cea mai mare parte a oamenilor
    de scenă, e imposibil să nu fii izbit de tri-
    vialitatea în care aproape totdeauna se îneacă
    această manifestare - cea mai populară și
    mai elocventă - a plăcerilor artistice ale tmei
    societăți. (I. Negoițescu, „Din jale se întru-
    pează Electra“, in Revista Cercului Literar,
    ani, 1945, nr. 6-8, p. 124).

Adevărul conjunctural al unor afirmații
contează mai puțin. Semnificativă este vi-
ziunea de ansamblu esențial cioraniană,
asupra degradării dacă nu chiar a absenței
unei educații estetice a publicului. Capitala
a încetat să mai fie un centru spiritual auto-
ritar, ea pare să cedeze ofensiva unor forțe
provinciale dezinhibate, emergente, se înțe-
lege, în fantastul Sibiu cerchist. Sigur că, la
începutul deceniului cinci, orașul real, mai
precis orașul social, nu trăia într-o menta-
litate medievalistă. Era pur și simplu dife-

rit, datorită în mare măsură preponderenței
elementului germanic, purtător al unei civi-
lizații de tip occidental. Zidul de incintă nu
se transformase într-un simplu vestigiu. El
reprezenta încă semnul rezistenței orgo-
lioase a urbanului. Dar urbanismul se con-
solidase nu doar prin spațiul arhitectural,
ci și prin mentalitatea unei burghezii pros-
pere, cosmopolite și tolerante, căreia pre-
zența Universității îi aducea o infuzie de
tinerețe și spiritualitate. Astfel că, în plin
război, trebuie să ne imaginăm epoca si-
biană ca pe un concentrat și vital moment
de renaștere românească, cu tensiuni fe-
cunde între mai multe „Familii“ de spirite.
Poate nu exagerăm afirmînd că sentimen-
tul securității, aderența afectivă la acest
mediu de pozitivități liberale au orientat
creația cerchiștilor în sensul construc-
tiv, optimist al modernității, în contrast cu
ipostaza avangardistă a acestuia.

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 7

        Foarte scurte


Norman Manea și doamna își anunțară
vizita. Greșiră intrarea blocului, luară
un alt lift, care se blocă între două etaje.
Descarcerarea a fost foarte complicată, a
durat o oră, a trebuit să chemăm pompie-
rii. Când, în sfârșit, au ajuns în apartamen-
tul nostru, le-am spus, stupid: „Dacă ați fi
luat liftul bun, buclucul ăsta putea fi evi-
tat !“ - „E adevărat, a răspuns Norman, dar
pentru asta am fost o dată pedepsiți ne-
ajungând unde trebuia. Rămasul în lift a
fost cu o pedeapsă prea mult.“

                     *

BUNĂ ZIUA, domnule doctor. Nu vă mai
aduceți aminte de mine. Ne-am cunos-
cut acum treizeci de ani. Am venit cu un
nepot al meu la dvs. Rămăsese impotent în
urma căsătoriei. Mă iertați, doamna aceas-
ta cu pană la pălărie e soția mea, a fost so-
ră-șefă. Da, domnule doctor, rămăsese im-
potent după căsătorie. Dar dumneavoastră
l-ați pus pe picioare. L-ați salvat, acum are
mulți nepoți. L-ați demolat complet și apoi
l-ați refăcut complet. Ca mulțumire, v-am
dăruit un pește. Era o știucă imensă, un
pește sincer. L-am pus în cada de baie și
soția dumneavoastră a strigat: Ioane, vino
să vezi, e un adevărat monstru! Ce frumos
erați pe vremea aceea, domnule doctor. îer-
tați-mă că v-am oprit, voiam să vă spun tot
respectul meu.



PENTRU A verifica dacă papa e cu adevă-
rat mort, cardinalul Camerlingo îl lo-
vește în frunte cu un ciocănel de argint.


• Una dintre „casele" lui Kafka, de pe Ulița Aurarilor, din Castel. Praga. Foto: M. P.

                   *

Bătrânelul - țăran de prin părțile ar-
delenești - prezentat comisiei medico-
legale pentru uciderea fiului său, un psi-
hopat alcoolic care-1 teroriza și-l bătea,
răspunse, senin, întrebării firești a docto-
rului legist: De ce i-ai despicat, moșule, ca-
pul cu securea? - Tare m-a supărat pruncul!

                   *

PE CÂND faceam serviciul militar, la Ineu,
am hotărât într-o după-amiază, înainte
de reluarea instrucției, să ne plimbăm îm-
prejurul cazărmii. Fără să ne dăm seama,
am ajuns în spatele poligonului de tir. De-
odată, au început tragerile. Gloanțele se
izbeau de malul de pământ. Rătăcite, luau
direcții imprevizibile, cădeau în jurul nostru
șuierând. Am fi putut să fugim sau să ne
aruncăm la pământ. Nichita a ales să mear-
gă înainte, cu capul drept, cu un mers deloc
grăbit, aproape mecanic. Noi, ceilalți, l-am
urmat, ca și cum, dacă ne-am fi speriat de
gloanțele rătăcite, ne vom fi pierdut pentru
totdeauna onoarea.

                   *

Totul fals: defunctul fusese depus în-
tr-un fals sicriu de lux, autodricul avea
un permis de circulație perimat, iar preoții
care au slujit la înmormântare erau cateri-
siți. Moartea nu-i fusese naturală, se sinu-
cisese pentru a se sustrage justiției care-1
acuza că lipise timbre măsluite pe pachete
de țigări de contrabandă.


                   *

AȘTEPTÂND într-un aeroport, l-am zărit
pe actorul Fernando Rey, cel ce jucase
în filmele lui Bunuel. Mi s-a părut mai bă-
trân decât apăruse in Ac el obscur obiect al do-
rinței. Era îmbrăcat elegant, cu o haină de
tweed. Ochiul îi lucea, avea nara fremătă-
toare. La scurt timp după aceea am aflat că
a murit.

                   *

Antreprenorul de pompe funebre era
tânăr. Mi-a povestit, în timpul călăto-
riei noastre comune, cât de grea era mese-
ria lui. Era chemat la morți tineri, uneori la
copii. Sau pe autostradă, să ridice trupul
neînsuflețit al unui accidentat, sub priviri-
le unor apropiați, cărora nu le venea să
creadă ce se întâmplase. Chiar în cazurile în
care moartea fusese previzibilă, așteptată,
cei rămași, viii, erau derutați, perplecși. Nu
rareori improviza o rugăciune la căpătâiul
răposatului. în ultima vreme era foarte
obosit, nervos. Dormea din ce în ce mai
prost. - E firesc, i-am spus, cu o aseme-
nea meserie. Atâta suferință! Memento mori.
- Nici vorbă de asta, mi-a răspuns. E alt-
ceva. - Ce poate fi? - La noi în oraș mai e
o întreprindere de servicii funerare. Ei au
optzeci la sută din cifra de afaceri, noi do-
uăzeci. Vreau să inversez proporția!

                   *

AUZIND CĂ mă voi duce la Leysin, X mi-a
spus: Să nu cumva să nu te duci în
vechiul cimitir, acolo unde prinți și prințe-
se rusoaice au fost îngropate după ce au
murit de ftizie în sanatoriile din localitate!
E plin de statui de marmură, unele în cele
mai extraordinare și romantice posturi, cu
epitafuri din cele mai mișcătoare! Am pro-
mis, firește că mă voi duce, și, ajungând la
L., m-am interesat unde era acest cimitir.
Nimeni nu știa, nici la poliție, nici aiurea,
în cele din urmă, am găsit un țăran bătrân
care mi-a spus că da, a existat, dar a fost
golit cu mulți ani în urmă, acolo s-au con-
struit case. I-am povestit lui X, ea s-a apă-
rat spunând că a citit despre acel loc într-o
carte, descrierea era atât de bună, încât i s-a
părut că l-a și văzut, cimitirul prinților ruși!

                   *

   Adormisem foarte târziu, aproape
de două. Mi s-a părut că nu-mi pier-
dusem cu totul cunoștința când am auzit
urletul câinelui. Nu-1 mai auzisem de mult,
credeam chiar că stăpânul lui făcuse ceva
pentru a-1 împiedica să urle. Era pe două
voci, una gravă și răgușită, cealaltă înaltă,
cu inflexiuni muzicale. întrerupt de schelă-
lăituri, se relua neîntrerupt, cu mici variații.
Mă treceau fiori reci, mi se părea că nu urlă
acel câine, deosebeam cu greu realitatea de
starea mea sufletească, era în acel urlet,
complicat ca o partitură de orchestră, ceva
din disperarea fundamentală a vieții, a ori-


8 • APOSTROF

cărei vieți. Când s-a oprit, brusc, cu o ulti-
mă schelălăială, m-am întrebat cum se
poate ca un singur laringe de câine să pro-
ducă o asemenea varietate de sunete, în
același timp."

                      *

I-AM OBSERVAT pe cei doi adolescenți
stând față-n față în trenul de mare viteză
ce înainta spre Paris. Vorbeau șoptit, se pri-
veau în ochi cu intensitate. Fata avea obra-
zul palid, pupila ca noaptea în mijlocul
ochilor albi, puțin bulbucați. Purta inele,
lanțuri de gât, cercei. Băiatul era unul mic,
șaten, în blugi. Cu un creion, au început,
când unul, când altul, să puncteze frenetic
pe o foaie albă așezată pe tăblia ce-i despăr-
țea. Jocul a durat câteva minute. După
aceea, păreau că fac calcule, pentru a numă-
ra punctele. Apoi s-au ridicat. Au străbătut
vagonul în toată lungimea, au ajuns în
dreptul toaletei în care au intrat amândoi.
Au stat acolo o jumătate de oră, în cele din
urmă au ieșit foarte calmi, frumoși. Nimeni
nu a comentat. Jocul cu punctele pe hâr-
tie era un procedeu geomantic, un mod de
divinație străvechi pentru a afla dacă da sau
nu trebuiau să-i înfrunte pe cei ce călăto-
reau, făcând dragoste.

                      *

    SUNT UN tren care se îndreaptă, fără
ᵣ abatere, spre nord, cu mare viteză.
Peisajul e din ce în ce mai întunecat, zilele
tot mai scurte, ninsorile din ce în ce mai
dese și mai bogate. în cele din urmă, loco-
motiva va intra într-un zid de zăpadă, se va
opri cu un zgomot surd. Luminile vor
slăbi, se vor stinge, la urmă." L-am privit,
îl cunoșteam de mult, îl văzusem des,
nu-mi dădusem seama de înaintarea lui în
vârstă. Am observat pielea lui ridată. Ochii
lui, atât de vii altădată, începeau să se stin-
gă. Da, a îmbătrânit, mi-am spus. „Trenul
se îndreaptă ireversibil spre nord, reluă.
Nimic nu-i poate schimba direcția, nimic
nu-1 poate opri, nici măcar încetini. De
fapt, viața-ntreagă e o cursă spre miază-
noapte", spuse, ca și cum ar fi ibst o con-
solare să exprime acest lucru.

                      *

    OMUL LINIȘTIT și curat de lângă fân-
ᵣ tână", rosti ea. Bărbatul și femeia
erau așezați la masă, în barul acela. Cu cinci
minute mai devreme nu se cunoșteau. Erau
acolo întâmplător, fiindcă afară ploua pu-
ternic și intrase o mulțime de lume să se
adăpostească. Luni de zile mai târziu (între
timp iubirea lor prinsese cheag), el a între-
bat-o ce a vrut să spună atunci, cu această
frază enigmatică. Nu știu, răspunse femeia,
deodată te-am văzut așa, ca un ins calm și
curat, mirosind a om, nu aveai niciun par-
fum, doar miroseai a om, în picioare, lângă
o fântână.

                      *

AM AJUNS la acea mănăstire din Grecia
într-o după-amiază târzie, înainte de
vecernie. Era o mănăstire pierdută printre
smochini sălbatici. Se percepea o mișcare
în spatele unor uși, zgomotele unei lumi
care se ascundea. Ne întâmpină părintele-
ghid, care ne conduse în biserică dându-ne


• Piața Centrală din Praga. în cerc, librăria tatălui lui Kafka. Foto: Lukăcs Jozsef

puține, sărace explicații într-o italiană stri-
cată. Ne așeză sub Pantocrator, ne puse în-
trebarea pe care o pusese de sute de ori,
așteptând efectul: „De ce religie sunteți?"
I. răspunse: „Protestantă". El, îndreptând
retoric degetul în sus, spuse: „Un singur
Dumnezeu e pentru toată lumea". I. răs-
punsese așa din delicatețe, dar inconști-
ent, ca să nu-i strice efectul; eram ca el,
ortodocși. I. a vrut să se corecteze, dar el
nu mai asculta; nu ne-ar mai fi crezut, de
altfel.

                      *

    NU POT să cred, îmi spuse, că în via-
ța veșnică «drepții» vor sta alături
de Tatăl, în timp ce păcătoșii vor suferi chi-
nuri groaznice în Iad. Drepți n-ar mai fi,
drepții, dacă ar ști ce se petrece la etajul de
jos al lumii în sfârșit pacificate, ci niște
monstruoși egoiști trăind fericirea eternă cu
prețul unor chinuri prescrise, preștiute, de
Ziditorul Lumii. Așa că apocatastaza, ier-
tarea finală care va veni la urmă, ipoteza
eretică, mi se pare cea mai onorabilă pen-
tru El. Este interesant, adăugă el, că ideea
asta mi-a venit într-o pașnică după-amiază,
culcat fiind alături de iubita mea."

                      *

    CÂND AJUNG într-un oraș necunos-
ᵣ cut", observă Giorgio Bassani, la
Capșa, unde mă abordase spontan, surprin-
zându-mă (însoțitorul lui, domnul Potra,
mă trădase: „Uite, tipul ăsta a scris un eseu
despre Bâtlanul tău"), „când ajung într-un
oraș necunoscut, cer să fiu dus la cimitir.
Acolo înțelegi cel mai bine spiritul locului.
Dacă ai mers la cimitir, prin raccourci
cunoști spiritul orașului. Știți, spuse el, eu
aparțin școlii decadentiste. Știți, repetă, de-
cadentist, ca și Thomas Mann." Era foar-
te politicos, calm. Un mare burghez.

                      *

Denn einer nur freie die Braut, / Der
freier als Ich, der Gott! spune Wotan în-
chizând-o în cercul de foc pe Brunnhilde.
Există, prin urmare, mi-am spus, ceva prin


care suntem superiori Zeilor: libertatea.
Zeii sunt închiși în destinul lor zeiesc. în-
chiși în plenitudine. Omul poate să aleagă.
Cristos: zeul devine om și se deschide. îar
dacă omul, Cezarul, devine zeu - se mă-
rește; dar se și închide! Am simțit, odată cu
această descoperire, că mă părăsește sim-
țământul greu care mă apăsa.

                       *

A ÎMI POVESTEA cum avusese odată un
     • coiip de foudre-, însoțise la gară pe un
cunoscut, un ins care-i transmisese un
mesaj cam neliniștitor (M. era implicat în
exilul politic, iar tipul, probabil trimis de
poliția secretă a țării lui, îi sugera să se li-
niștească, pentru că i s-ar fi putut întâmpla
ceva. Apoi îi spusese clar: ar putea fi omo-
rât) . Mai era o jumătate de oră până la sosi-
rea trenului, se așezară pe o bancă a pero-
nului, A. se plictisea. Privirea-i lunecă spre
dreapta, văzu o femeie, trebuie să fi avut
treizeci de ani, cel mult. Era și ea așezată,
lângă un tip cu barbă. O privi atent, era
mică, cu o talie drăguță, surâdea vorbind
cu însoțitorul ei. A. încercă să-i vadă ochii,
umbriți de obraji. îl năpădi un fel de feri-
cire: nu voia s-o cunoască, nu voia nimic
de la ea, decât s-o privească, simțea o imen-
să bucurie de a-i vedea ochii, care i se
păreau duioși și deștepți. Lumina ochilor
i se răspândea în trup, ca un focar de căl-
dură. A. nu-și putea dezlipi ochii de ea, în
timp ce individul de lângă el își continua
insipida sporovăială: „Eu țin la tine, insista,
liniștește-te, s-ar putea să ți se întâmple ce-
va rău..." însoțitorul femeii se ridică brusc,
făcu câțiva pași către ei, amenințător, fu-
rios. Sigur, femeia îi spusese: „Uite, omul
acela mă fixează", iar bărbosul voia să-l facă

mai privească, dar în inima lui se strecură
un regret adânc, care îi amintea de copilă-
rie, când mama lui nu venea să-l sărute,
seara, în pat. Trenul sosi chiar atunci, A. își
sui vizitatorul în vagon. Perechea dispăruse.

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 9

Ancheta APOSTROF
/ 11 I I I LW revista a uniunii scriitorilor






  1.   Ce este Kafka pentru dvs.? Este el













pentru dvs. o prezență interioară,
un partener de dialog, o referință
pur livrescă, poate un frate (chiar
un geamăn) ? Despre ce vă vorbește
Kafka în prozele sale?

2. Pentru dvs., „kafkian“ se referă la
    oameni sau la instituții, la realități
    sau la proiecții? Cît de des folosiți
    acest epitet °i pentru ce fel de
    situații?

4. În ce dimensiune a operei
  sale este Kafka cel mai
  apropiat de dvs.?

8. V-ați simțit vreodată ca °i cum ați
   fi în pielea lui Kafka?

Anchetă realizată de
Marta Petreu °i Ovidiu Pecican

  3. Este Kafka un înalt funcționar
    nevrotic din domeniul finanțelor
    care încearcă să evadeze din lumea
    birocraților prin scris sau un scrii-
    tor perfecționist pînă la manie care
    încearcă să se ascundă îndărătul
    unei poziții funcționăre°ti accepta-
    bile în ochii establishmentului,
    sperînd că astfel își va păstra nea-
    tins spațiul de libertate intimă și
    onirică?

  5.  Dacă v-ați hotărî să pă-
    trundeți în „Castelul“ lui
    Kafka, cum ați proceda, ce
    cale de acces ați alege? Credeți că
    ați reu°i să forțați accesul?


  6.  Ce-ați scrie dacă cineva v-ar închi-
    de pentru o noapte în căsuța albas-
    tră de pe Ulița Aurarilor, zisă și
    „Ulița Alchimi°tilor“, în care Kafka
    obi°nuia la un moment dat să se
    refugieze nopțile ca să scrie?


  7. A făcut oare bine Max Brod că nu
    i-a ars manuscrisele? A fost acesta
    un legatar testamentar °i un prie-
    ten moral, nepunîndu-i lui Kafka
    manuscrisele pe foc, sau a fost un
    prieten °i moral, °i clarvăzător?
    Oare despre ce vorbesc ei, Kafka și
    Max Brod, acum, Acolo ?

10 • APOSTROF

Kafka, eternul nostru
contemporan
_________________________________

1. Destul de greu de răspuns, de fapt, chiar
foarte greu! Că este mai mult decît o refe-
rință livrescă mi se pare foarte limpede! Că
este o prezență interioară, adesea discretă,
uneori însă acută, vehementă, ca și un fel
de partener de dialog interior, este la fel de
limpede. Mă tentează și relația de confra-
ternitate, chiar de gemelitate pe care o su-
gerați, dar sînt totuși un om cu un oare-
care simț al proporțiilor, ba chiar și cu cel
al ridicolului. De cînd dl Gabriel Liiceanu
a evocat „confraternitateaa sa cu Mihail
Sebastian, încerc să mă abțin de la aseme-
nea autoevaluări enorme. Mai ales că, între
timp, am mai descoperit și doi poeți, frați
de bună seamă, unul cu Borges, celălalt cu
însuși Homer! Mă abțin deci, însă recu-
nosc că nu foarte ușor! Nu știu despre ce
vorbește Kafka, în general, despre ce vor-
bește celorlalți, în prozele sale, dar eu
nu-l pot privi doar ca pe un simplu scriitor
și, atunci, mie îmi vorbește, mai ales, des-
pre absurditatea unei lumi căzute, o hune
creată de Demiurgul adevărat și ajunsă, nu
știu dacă prin vicleșug sau prin cedare
voluntară, încă nu știu asta, pe mîinile Prin-
țului acestei Lumi. Kafka este deci „con-
temporanul nostru dintotdeauna, de di-
nainte de a se naște și multă vreme de
la moartea sa fizică încolo.

2. Dincolo de faptul că și eu, ca și noi toți,
folosesc adjectivul acesta foarte des, în cele
mai diverse, poate și nepotrivite, situații, de
bună seamă că el se referă exact la ceea ce
încercam să spun în primul meu răspuns.
Lumea însăși, în întregul său, este „kaf-
kiană“, în sensul că Franz Kafka a stabilit
acestei huni una din cele mai exacte și mai
complete topografii. Restul, instituții, situa-
ții, realități sau proiecții etc., tot restul deci,
decurge cum nu se poate mai firesc de acolo,
printr-un fel de proces de subsidiaritate, că
doar obiceiul Răului este să se propage și
să-și împrumute cele mai diferite, mai ne-
așteptate, adesea seducătoare, chipuri!

3. Ca să vă răspund, dragi prieteni, cumva
hasidic, ne costă oare ceva să socotim că
amîndouă ipotezele sînt nu doar corecte, ci
de-a dreptul complementare, deci corecte
împreună?

4. Oricît ar putea să pară de ciudat, după
ce m-am referit la aburditatea lumii dezvă-
luite, topografiate de Kafka, cel mai apro-
piat îl simt pe cil Stăncuță în dimensiunea sa
profetică și chiar și mai ales în subdimen-
siunea optimistă a acesteia! Ca și Kafka, fără
îndoială că pe urmele sale și cu ajutorul său,
și eu știu că domnia Prințului acestei Lumi
este circumscrisă în timp și că, prin efortu-
rile noastre individuale și comune, ea se va
sfîrși pînă la urmă, va dispărea în neantul
dinaintea Creației. Deci, asta ține de noi, de
inteligența, ingeniozitatea, bunătatea, de
capacitatea noastră de a iubi. Restul e lite-
ratură. Sau religie pentru cei mulți, „opiu
pentru popor“! Cîteodată, de bună calita-
te, ambele, trebuie să o recunosc!

5. Probabil că în „Caste 1“ se poate intra
pe calea ușoară, doar prin viclenie, sau, pe


calea cea grea, doar prin iubire, menită
în cele din urmă să topească, să dizolve
„Castelul" însuși. Cum calea ușoară este cea
a Prințului, pe care nu aș recomanda-o
nimănui, pentru că mă feresc cît pot să
îndemn la păcat, este limpede că nu aș forța
intrarea în „Castel", nici nu l-aș ocoli, ci
m-aș strădui, pe cît stă în puterile mele,
să-mi aduc obolul la dizolvarea acestuia, să
particip la „deconstrucție", cum s-ar spune,
recurgînd la dragoste, prin urmare.

6.  Cred că m-aș strădui să rescriu, poate
mai bine, 7mm in care a început să moară
tata, scrisoarea mea către tatăl meu, din
păcate, postumă din punctul său de vede-
re!, atît de diferită de cea a maestrului, dar
mărturisind asupra aceluiași lucru, iubirea
filială, și încercînd să rezolve același lucru,
o neînțelegere, pe care, în ce mă privește,
o regret enorm, deși nu o mai pot repara!
Sau aș rescrie Despre dragoste, dacă tot am
evocat așa de mult iubirea pe parcursul
acestui text?

7.  Dacă Max Brod îi asculta îndemnul,
Kafka aproape că n-ar fi existat pentru noi,
oricum nu ar fi fost acest Kafka pe care noi
îl citim și credem că-1 cunoaștem. Se spa-
rie gîndul la așa ipoteză, dar chiar se spa-
rie! Așa că Max Brod merită nu doar bi-
necuvîntarea noastră, ci și pe cea a bunului
Dumnezeu. Mi i-am imaginat pe Borges,
Dante și Vergiliu convorbind în Paradis, în
Literatura, ce poveste!, așa că mi-i pot ima-
gina și pe Kafka și Max Brod convorbind.
Despre ce? Parcă n-aș trage cu urechea, dar
mi-aș putea imagina că subiectele nu pot fi
foarte diferite de cele abordate în lumea de
aici, și în discuțiile dintre ei, și în operele
celor doi. Poate că, pe deasupra, Franz îi
reproșează amical lui Max: „Ce naiba ai în-
tîrziat atît de acolo, îți dai seama ce sin-
gur m-am simțit adesea aici?"

8.  Parcă ați fi autori de chestionare de psi-
hologie ori funcționarii de la Ambasada
SUA de dinainte de 1989! Mă întrebați ceea
ce m-ați mai întrebat deja și în prima între-
bare, doar că ați schimbat formularea! E un
fel de întrebare de control! Cam „kafkian"
procedeul. Dar, psiholog de meserie fiind
și eu, iată că m-am prins! Deci, nu, nu
m-am simțit în pielea lui Kafka, nu m-am
simțit ca și cum aș fi fost în pielea lui. Și
chiar dacă m-aș fi simțit vreodată așa, chiar
dacă m-aș simți chiar acum așa, am totuși
decența să neg acest lucru în public, să îl
neg cu vehemență!


• Cafeneaua pragheză Franz Kafka. Foto: Lukâcs Jozsef

Kafka poate fi în noi

Paul Aretzu


1.  Kafka poate fi în noi/în eu, în oricare
dintre variantele enunțate. Este firesc să tră-
im momente extreme, de exacerbare psi-
hică/a conștiinței - prin opera sa, cu mare
impact, el devine un partener de dialog, ne
putem detașa afectiv și putem trata scrie-
rile sale riguros estetic, iar în privința per-
cepției fraterne, noi înșine ne aflăm une-
ori în situații duale. Kafka nu inventează
prea mult, el transferă în alegorii propriile
stări, care nu sunt numai ale lui. Scriitorii
sunt cazuri comune și excepționale, în
același timp, personalități accentuate, dato-
rită sensibilității, unei acuități analitice,
introspective. Influențele, determinările pot
fi mutuale, ne oglindim în Kafka și Kafka
se oglindește în noi. în prozele sale, Kafka
vorbește despre sine și despre noi (noi
vorbim adesea despre el). Este interesat
însă, cu precădere, de o anumită latură
umană, cea damnată. Motivațiile scrisului
lui Kafka au fost disecate în toate felurile.
Luciditatea prea mare a autorului, viziuni-
le absurde, negativismul țin de natura sa
specială. Se pare că și-a ales, ca destin asu-
mat, nefericirea.
   Ca prezență interioară, trebuie scăpat de
el, exorcizat. îmi convine un Kafka în
situația de martor, de termen de compa-
rație. E bine să știm că el există. Având în
vedere natura meditativă, lucidă, l-aș putea
socoti frate. Ne deosebește reprezentarea sa
sumbră, constant tragică a existenței, pe
care eu nu o am. Trebuie să ai un eu cu o
gravitație abisală enormă, să nu mai poți
ieși din eclipsa totală de alteritate, să fii un
exclusivist neabătut, ca să nu întrezărești
nicio rază. Kafka este prizonierul propriei
tragedii. Scrierile lui sunt monologuri per-
fect ermetizate, totale. Egocentrismul său
l-a determinat să-i ceară lui Max Brod să-i
distrugă manuscrisele. Acest act ar fi desă-
vârșit tendința sa de închidere, de introver-
tire, dorința de autoanihilare, de dispariție.
Paradoxal însă, omul care dorea să nu lase
urme își scrie un jurnal, este foarte atent
la ce i se întâmplă în zonele cele mai ascun-
se. Imploziv, Kafka este, se pare, unul din-
tre scriitorii cei mai lipsiți de narcisism.
   Vorbește în textele sale, evident, despre
sine. Recunoaștem în acestea părți psihice
pe care și noi vrem să le ascundem, să le
reprimăm. Nu e vorba de un aspect ruși-


Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 11

A
nos, ci de o parte îngrozitoare, monstru-
oasă, infernală, reprezentând o exasperare
plină de luciditate. Impasibil, fiindcă se
obiectivează total, Kafka naște demoni de
conștiință.

2.  Domeniul lui Kafka nu este realitatea,
ci suprarealitatea, simbolicul. Amestecul de
proiecții și introiecții marchează imposibili-
tatea de a da coerență sensurilor, sfârșind în
dezorientare, în absurd. Probabil, soluția lui
ar fi fost sinuciderea (chiar formală), care
este reprezentată prin intenția de a distruge
manuscrisele. Gestul a mai fost făcut de
Gogol, dar de pe poziții absolut contrare,
din convingerea că scrisul idolatrizează,
cazul lui marcând o renaștere, metanoia.
Kafkianismul înseamnă lipsa logicii, frus-
trarea de normalitate, suspendarea finalității,
răsturnarea valorilor, alienarea și disperarea.
De regulă, există situații kafkiene, deși
kafkianismul este urmarea unei stări de spi-
rit. Stările de anarhie, de anomie, crizele de
moralitate pot atrage epitetul de kajkian.
Multe instituții din România de azi îl merită
cu prisosință. Lumea noastră politică, gro-
tescă și penibilă, amestecă de insolit kafkia-
nismul cu balcanismul caragialian.

3.  Kafka nu suferă de o nevroză profesio-
nală și nu cred că scrisul este defulatoriu
pentru el. Preocupările funcționărești, care
în cazul său sunt ridicole, se înscriu într-o
serie de relații psihice inextricabile, care pri-
vesc raporturile cu tatăl său, complexele sale
de naturi diferite. S-ar putea să fie o imagi-
ne publică, pe care o joacă, pentru că, deși
scrisul său dă o impresie unitară, consec-
ventă, Kafka interpretează mai multe roluri,
e drept, minore, rupturi care funcționează
și în relațiile cu diferiți oameni: părinți,
iubită, cercul de prieteni, oficiali. Alege
aproape invariabil partea tragică.

4.  Lui Kafka îi lipsește iubirea. Cartea în
care el este cel mai prezent este Jurnalul. O
carte de reacții, de fragmente.
   Dimensiunea în care Kafka se întâlnește
cel mai mult cu cititorii săi este cea abisală,
incontrolabilă, a unei schizotimii obsesive,
a căutării identității, a scormonirii indiscre-
te în fondul atavic, în bestiarul metamorfic,
relevarea părții demonice, în raport cu sine,
dar mai ales cu ceilalți. Amorfismul ar putea
caracteriza chiar aparenta lipsă de cristali-
zare prezentă în opera sa. Ar mai fi morbi-
ditatea lucidă, visul și teatralitatea - forme
de compensare ale debilității/îndoielii, com-
plexul diferenței, al stigmatizatului, al pro-
scrisului, conștiința insomniacă, obsesia scri-
sului, a eșecului, a existenței falsificate,
tentația permanentă de-a se ascunde (chiar
și de sine), dar și autoexorcizarea, complexul
fiului neînțeles, al ratatului, al neîmplini-
tului, al celui judecat (de ceilalți), al omu-
lui-gânganie, al înstrăinatului în propria
familie/în Castel, al expatriatului. în Jurnal
vorbește despre depășirea suferințelor josnice
ale scrisului, în scrisori, despre nesiguranța
formulărilor: „De altfel, nesiguranța pro-
vine, după cum vă veți da seama, dintr-un
singur centru: aproape fiecare cuvânt scris
aici - și nu numai pentru dumneavoastră -
aș vrea să-l retrag sau, și mai bine, să-l anu-
lez cu totul“ (Către Grete Bloch, 18 noiem-
brie 1913). Cam aceasta este dimensiunea
operei lui Kafka de care mă simt cel mai
apropiat: aspirația spre tăcere sau spre o


nouă vorbire, care pentru mine însă ar avea
altă motivație.

5. Castelul lui Kafka este de fapt un labirint.
Nimeni nu intră de bunăvoie în el. Ești atras
prin viclenie, ești manipulat de un călău de
serviciu, te afli la voia portarului. Castelul
este ceva organic și anorganic, face parte din
firea fiecăruia, cochilia oricărei frici. Castelul
este ceea ce suntem, dar n-am vrea să fim.
Este inversul chiliei. Diavolul stă în castel și
scrie executări silite. Are peste tot locote-
nenți servili. Castelul este pustiu și lugubru,
pentru că este osificat, ierarhizat, pentru
că inspiră teroare. Este populat cu fantasme,
îi prefer pentru sejur conacul boieresc, cu
acareturi. Oamenii nu vor să locuiască în
absurd; Castelele sunt singuratice, pustiesc
în jur. în contrast, în sate nu există absurd.
Sunt oameni care au în suflet castelul lor, cei
care se sinucid în fiecare din cele 365 de ca-
mere ale lui. Castelul este ocult, rece, rigu-
ros, loc rău, aflat sub nor plumburiu. După
cei care intră se închid porțile. La castel nu
există timp, nu cresc flori. Domnițele clo-
rotice sunt singurele vitralii. Castelul este
alcătuit din unghere, în care se complotea-
ză. Cavalerii preferă să fie rătăcitori, să plece
în războaie de o sută de ani. Cele mai odi-
oase castele de azi sunt băncile, bordelurile,
pușcăriile, statul. Dacă renunți la umanita-
te, te transformi în creneluri, în turnuri, în
palisade. Le Chateau c'est moi, ar zice, cu
siguranță, Kafka. Castelul este instituția,
care acaparează individul, este lucarnă a
infernului.

6. Metamorfosis.

7.  Dacă cei doi, Kafka și Max Brod, ar sta
de vorbă Acolo, unde distanțele sunt mari
sau nu există deloc, ar folosi e-mailul ori
curierul, pentru că nu cred că se află în ace-
lași loc. Cred că tema lor de discuție cea mai
importantă ar fi despre suflet. Ar mai încă-
pea despre iubire și despre prietenie, despre
ascultare, despre planuri de evadare, despre
lecția de anatomie, despre obsesia scrisului.
S-ar putea ca cei doi să fie certați pentru tot-
deauna și să nu-și vorbească deloc. S-ar pu-
tea să fie împăcați, pentru că sufletele sunt
iertătoare.
    Fără îndoială, Max Brod a făcut bine
că nu a ars manuscrisele lui Kafka, așa cum
i se ceruse. Nu știu ce a precumpănit în
această hotărâre, fidelitatea prieteniei, scru-
pule morale, previzionarea valorii textelor.
Cert este că niciun om normal nu ar dis-
truge o creație: în fond, el s-a supus, pro-
babil, destinului.

8.  Intrăm în pielea otrăvită a lui Kafka ade-
sea, cea impregnată cu veninul incendiar al
lui Nessus. A fi Kafka este o simplă opțiu-
ne. îl admirăm pe autor, dintr-un maso-
chism lectural, pentru cantitatea de tragic
concentrată în scrierile sale, pentru fascinația
neagră de-a ne recunoaște în ele. în fond,
scrierile lui Kafka sunt confesiunile/spo-
vedaniile lui/ale noastre, omologabile reli-
gios, relele de care a scăpat. Reușind să ex-
purgă atâtea angoase, încărcături demonice,
el este mai curat decât albul zăpezii. Se
poate ca scriitorii să se mântuiască prin ceea
ce scriu. Kafka a fost un chinuit, un neferi-
cit, iar a intra mpielea lui, în universul creat
de el este riscant, dar și folositor.


Kafka sapiens



1. în retro (perspectiva tinereții mele, Franz
Kafka se (mai) asociază cu impulsul și efor-
tul conștientizat(e) de a mă distanța cât mai
repede de textele și, mai ales, „exemplele“
din bicisnicele manuale și crestomații pe
care le-am utilizat în sistemul de învățământ
sovietic și de a cuteza să înțeleg și ALTCEVA;
chiar CU TOTUL ALTCEVA, uneori. La un
moment dat (ce ținu cât o perioadă, mo-
mentul), Kafka fusese profesorul, îndrumă-
torul meu în studiul autodidact al unei alt-
fel de literaturi, precum cea inserată, în
bună parte, în selecta, celebra revistă Secolul
20, pe când eu, țărănașul de ieri, venisem
student la Chișinău și o citeam, asiduu, la
Biblioteca Națională (... „Nadejda Krups-
kaia“...). Nu știu dacă îmi poate fi un fra-
te; un confrate - da, dacă nu iese că sunt
oarecum lipsit de modestie (vorba aia: a se
trage de brăcinar cu... - întru mare fami-
liaritate).
    Iar celelalte elemente din interogația
Apostrrfului - și prezență interioară, și par-
tener de dialog, și referință livrescă - sunt
firești pentru unul care simte necesitatea de
a reciti și... reînțelege Kafka.

2. Din nedorința de a participa la tot mai
grava banalizare a respectivului epitet, nu
mai încerc și eu să fiu... original, invocân-
du-1. Epitetul nu atât se nfem, cât ar fi chiar
el însuși - o stare de referință existențial-
generalizată, încât, dacă vrei, poți spune:
Kajka sapiens sau Homo kajkiens. Este bun
la toate tristețile, prezențele și absențele
unei vieți de om, ca realitate și proiecții în
irealitate, suprarealitate și chiar - supra-
irealitate.

3. De ce nu am putea spune că Franz Kafka
este cel care a anticipat perfect imperfecțiu-
nea ce înseamnă anume nevrotismul tim-
purilor noastre, până în pânza albă a zilei
de azi și, posibil, pânza neagră a zilei de
mâine? Știind că, din păcate, nicidecum nu
își va putea păstra „imaculată“ libertatea
intimă și onirică. Agresiunile mutuale oa-
meni-om, om-oameni (societate) sunt de
neevitat în această lume care se pretează
atât de lesne la absurdizare (ca percepție și...
decepție).

4. Uneori, în umbroasa ei poetică. în acel
sfumato amar, trist până la tragic. Iar în
proza pe care o scriu, în cutezanța de a filia
subiectele în - și din vastele planuri ale pro-
priei mele experiențe existențiale: în câteva
pagini de text, întâmplările, acțiunea pot
avea loc în arii fabuloase: Chișinău, Mos-
cova, vama Ungheni, București, via Iași,
Konigsberg (astăzi - Kaliningrad), Ermitaj,
un tramvai din Petersburg sau „Săgeata al-
bastră“ românească, munții Bucegi... Sunt
spațiile pe care le cunosc, cât de cât, în une-
le din care am viețuit sau viețuiesc și pe care
le pot duce în ireal, spre a le coborî în ab-
surd, ca prezență umană in actus, ca ideație
ce nu recunoaște constrângerile unei înțe-
legeri de țafandache sau mic-burghez bățos.
Aici, deopotrivă cu Kafka, mă ajută și prin-
cipiile din manifestul avangardiștilor ruși
„O palmă dată gustului public“ (1913) -
foarte actuale și astăzi.


12 • APOSTROF

5. In genere, accesul spre Kafka (virgulă) ca
operă și spre operă ca (bis-virgulă) Kafka
trebuie mereu forțat, pentru a înțelege și alt-
ceva din câte s-a înțeles, în mare parte - la
nivel (sau: subnivel) de presupunere, ce
poate fi numită și subiectivism inerent fiecă-
rui om-cititor luat în parte. Totdeauna, su-
biectivismul, în diferențe de nuanțe sau
chiar și vectorii săi de bază.
    In această situație, cititorul, interpre-
tul, exegetul trebuie să fie foarte inventiv, iar
cine este în stare - și co-creativ. Kafka-operă,
opera-Kafka sunt din aceeași „plămadă“ su-
perfluă ca și răspunsul Sfinxului, ca și me-
sajul Pitiei, pe care cei mai mulți sau nu-1
aud, sau, de-1 aud, nu-1 înțeleg. De aia și
este necesar de forțat accesul, dar - apoi -
și retragerea din „Castel“ trebuind forțată.
Pentru a nu uita că astea ar fi relațiile cu un
întemeietor al absurdului în literatură.

6. Aș fi răspuns, în scris, firește, la acest
chestionar AApostnfului sau aș fi inventat,
la rându-mi, un chestionar-Kafka (vezi
răspunsul 8). Ambele îndeletniciri mi s-ar fi
părut captivante, ca acea plăcută zăbavă,
de care vorbea încă bătrânul cronicar.

7.  Sigur că Max Brod ar merita Premiul
Nobel pentru nedistrugere de manuscrise,
în pofida dispoziției auctoriale. Pe ambele
extreme decizionale, el avu în față și în spate
câte un ilustru exemplu: legatarii testamen-
tari ai lui Vergilius - Varius și Tucca -, la
ordinul special al lui Augustus, nu au pus
pe foc manuscrisul Eneidei, pe care Vergilius
îl considera nedesăvârșit și ceruse să fie ni-
micit. Și e bine că Brod nu luă exemplu de
la Nikolai Vasilievici Gogol, care, precum
spune Google, și-a ars partea a doua a Su-
fletelor moarte, după care, dacă autorul rămâ-
nea totuși în viață, ar fi putut urma și par-
tea a treia a captivantei narațiuni. (Eu,
răspunzându-vă de la Chișinău, vreau să vă
amintesc că Sufletele moarte au fost ticluite
după o temă aflată pe undeva prin Tighina,
prin Basarabia colonizată de țarism.)
    Și tot în acest context mă gândesc că,
dacă Max Brod respecta doleanța preleta-
lă a autorului - cum ar fi arătat literatura
lumii fără opera lui Kafka? (Aceasta fiind și
una din întrebările chestionarului de care
vorbeam în răspunsul 6.)

8.  Când poetul scrisese: „Când eram mai
tânăr și la trup curat“, am îndrăznit să merg
și mai îndărăt, îndărătnicul de mine, scriind:
„Când eram mai copil și la suflet curat“.
Astfel că, și în acest caz, aș fi dorit să fiu mai
mult în sufletul, decât în pielea lui Kafka.
Pentru că, din câte pricep eu, Kafka nu
excludea ludicul; nu l-ar fi obstrucționat.


• Casa natală a lui Kafka. Praga. Foto: Lukâcs Jozsef

Despre Jocul" kafkian



KAFKA însuși este, putem spune fără nicio
constrîngere, cel mai kafkian personaj al
operei sale. Și aceasta se desprinde mai cu
seamă din lectura jurnalului și a corespon-
denței: realul la limesul artificiosului sau
absurdul asediind cu brutalitate floarea de
bumbac a normalului, și asta mizînd pe sin-
ceritatea absolută a mărturisitorului:

   Cînd mai eram încă mulțumit, voiam să fiu
   nemulțumit, și mă împingeam, cu toate mij-
   loacele pe care mi le oferea vremea și con-
   diția mea înspre nemulțumire. Ciudat cum
   din comedia asta se poate, cu oarecare sis-
   temă, ajunge la realitate. Declinul meu spi-
   ritual a început cu un joc pueril, în orice caz
   conștient pueril.

Așadar, totul a pornit de la un „joc“, unul
periculos de vreme ce, iată, a făcut vogă în
lumea postkafkiană. Răstălmăcit, acest „joc“
pare a ni se arăta sub forma întrecerii sau
a pariului cu o realitate acaparatoare, dol-
dora de agresivitate, în fața căreia mulți
cedează și pătrund în imperiul spaimei,
terorizați și inadaptabili. Căci obsesia
fundamentală a omului kafkian este alcă-
tuirea unei lumi anapoda, nefirească, lipsită
de suflet. Pentru a supraviețui în această
„ordine“ a lumii kafkiene, ești obligat să
sfîșii pe alții sau să trăiești o existență du-
blă, care este și cea mai sigură cale spre alie-
nare. Ai putea să te revolți, într-un gest su-
prem, terapeutic și iluzoriu deopotrivă,
asumîndu-ți acea „taină dureroasă^ a ulti-
mei zile, să te sfîșii într-o tentativă disperată
de a instaura un echilibru părelnic înlăun-
trul tău sau să crezi în eliberare.
   „Kafka” pare a fi asemenea unui înger
exterminator. Nu salvează lumea, firește,
dar nici nu o îngăduie decît dacă ea ar arăta
după chipul și asemănarea lui. Nu poți face
abstracție de inteligența sa devastatoare.
Cine-1 ignoră este un perdant autentic. El
se află în stare latentă în fiecare dintre noi.
Activat, provoacă seisme destinale, dar îți
asigură supraviețuirea!



   Un scriitor, dublat de un funcționar pu-
blic, așa cum este și cazul meu, este însoțit
de „Kafka“, el se află aici în deplină liber-
tate, zbenguindu-se și făcîndu-și mendrele
în culisele catifelate ale zonelor puterii.
Apropiat de el însă m-am simțit, mai cu
seamă, prin mărturiile din paginile de jur-
nal și din corespondență, iar prin „Scrisoare
către tata“, la fiecare lectură mă simt chiar
în pielea lui. Pasaje întregi din acest cutre-
murător text mărturisitor mi se potrivesc ca
o mănușă:

   Am fost un copil timid: cu toate acestea am
   fost desigur și încăpățînat, așa cum sînt co-
   piii; sigur, m-a răsfățat și mama, dar nu pot
   crede că aș fi fost deosebit de greu de mane-
   vrat, nu pot să cred că un cuvînt prietenos,
   o simplă atingere, o privire bună nu m-ar fi
   determinat să fac tot ceea ce s-ar fi dorit din
   partea mea să fac.

Clonat, „Kafka“ este fratele geamăn al unor
politicieni, oficiali lacuștri, ziariști depen-
denți, chiar și al unor primitivi urcați în
ascensorul social la grămadă. Mai rămî-
ne, uneori, cîte o clonă fără aparținători
și-atunci ți-o revendici ca pe un dat, punîn-
du-te, stânjenit, la adăpost de primejdii, mai
cu seamă atunci cînd stă să înceapă specta-
colul kafkian. De 17 ani asist neputincios,
uneori cu umor strepezit, alteori tremurînd
de frică, la desfășurarea de forțe kafkiene,
veritabile bombe devastatoare, ale căror de-
tonatoare se află în cabinetele umbroase ale
mai-marilor zilei.
   Din păcate însă, rețeaua kafkiană a pă-
truns și-n zonele academice, acolo unde rec-
tori de meserie ai unor universități cu des-
chidere la Marea Moartă, adică foarte roșie,
„lucrează^ asiduu la desființarea unor facul-
tăți de litere sau de istorie, spre exemplu, cu
șăgalnica motivație că ele nu ar mai fi ren-
tabile. In subsidiar însă, ei sunt supărați pe/
deranjați de decanii și profesorii acestora
care au refuzat intrarea în zona kafkiană pu-
să la dispoziția lor printr-un soi de con-
strîngere/amenințare/șantaj. Refuzul de a fi
măcar martor la un partaj al dezastrelor, re-
zistența în fața avalanșei kafkiene se pedep-
sesc drastic, cum, de altfel, acceptarea îți

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 13

îngăduie intrarea în „castelul“ clătinător al
puterii și, odată cu aceasta, iluzia unui con-
fort social drept răsplată pentru cantitatea
considerabilă de plastilină din comporta-
mentul tău.
   Rămășițe străvezii ale rețelei se află
și-n lumea creatorilor de frumos. Scriitorii,
bunăoară, se lucrează kafkian unii pe alții,
și asta nu de ieri de azi. Să nu uităm „mazi-
lireacc Ilenei Vrancea, criticul literar care a
avut revelația E. Lovinescu, taman după
publicarea cărții, carte care a avut „neșansa“
recenzării ei laudative, în Tribuna, de către
I. Negoițescu, lovit și el, cu această oca-
zie, de bîta fățărniciei noastre sociale. Nici
după zeci de ani nu a fost elucidat cazul
morții lui Octavian Goga sau a lui Nicolae
Labiș, cum, de altfel, nici acela al morții lui
Marin Preda sau Nichita Stănescu, morți
asupra cărora planează bănuiala unor sce-
narii criminale. Mesia românilor a fost otră-
vit cu o substanță atît de rară, încît nu s-a
găsit antidotul pentru anihilarea efectelor
ei, crima fiind clasificată drept moarte natu-
rală, iar răspunderea juridică a lui Sebastian
Bornemisa, acoperită. Să fi avut atunci
Nichita-muribundul ghinionul ca însoți-
torii săi să nimerească singurul spital din
București rămas fără rezerva din oxigenul
atît de necesar salvării sale? Ori „mahmu-
rul“ Preda, să fi dat el oare peste singura
femeie „generoasă“ care, în loc de o carafă
cu apă care să-i stingă setea, așa cum ceru-
se autorul Celui mai iubit dintre păminteni,
i-a adus mărinimoasă taman una plină ochi
cu vodcă, și asta sub privirile „indolente“
ale unor disidenți cu epoleți? Să nu se fi
găsit nimeni să-l sprijine pe teribilistul,
imprudentul adolescent din Mălini, atunci
cînd a urcat în tramvaiul-mireasă, decît
doar o balerină rusoaică și infantilă care a
asistat „neputincioasă^ cum, satisfăcută,
„pasărea cu clonț de rubin“ se răzbuna, stri-
vindu-1 pe „poietul Labeș“?
   Greu de cuantificat sînt însă scenariile
kafkiene, cele ce coagulează spiritul de gaș-
că pentru impunerea, cu orice preț, a indi-
vizilor ce o întrețin. Prin abuz de putere, ei
au transferat personalitatea juridică de la
instituțiile pe care temporar le reprezintă la
mahalaua căreia îi aparțin prin interes și
vocație. Așa a ajuns, probabil, să fie impu-
se la examenul de bacalaureat „texte“ din
broșurile lui Vladimir Tismăneanu, sfidînd,
astfel, un întreg corp nobiliar al scriitori-
lor români dintotdeauna. O altă formă de
agresiune ar putea fi detectată în meto-
da supralicitării în grup. Se vorbește, bu-
năoară, despre capodopere în legătură cu
cărțile agresive ale lui Patapievici, în timp
ce Gabriel Liiceanu declara la Cluj prin ’93
că Mircea Cărtărescu este cel mai important
prozator român de după al Doilea Război
Mondial. S-a creat un soi de psihoză a valo-
rizării prin comparație, încît o autoare bu-
cureșteancă, recenzînd excelenta carte a lui
Petru Poantă, Citijul meu, emitea următoa-
rea elucubrație: Petru Poantă scrie la fel de
bine ca și Patapievici! Manipularea inte-
lectuală este greu de suportat. Contactul cu
Muntele vrăjit nu presupune neapărat sal-
varea, însănătoșirea noastră, fie și prin boa-
lă, ca-n cazul lui Hans Castrop. Mă tem
că singura noastră salvare este aventura
mărturisirii, ca-ntr-un abandon al sinelui,
dar și așa, cu prețul rămînerii în spaimă și,
prin urmare, în suferință: „Tot mai mult
cuprins de spaimă cînd scriu. E ușor de în-

țeles. Fiecare cuvînt răsucit în mina spirite-
lor - contorsiunea asta a mîinii e gestul lor
caracteristic - devine o lance îndreptată îm-
potriva celui care vorbește“.
    Acum mai mult ca oricînd trăim într-o
lume kafkiană, amenințătoare și periculoa-
să, liindcă între meandrele unei democrații
dezlănțuite și aiuritoare, nu știi de unde te
privește cu ochi pofticioși pericolul. „Kaf-
kacc a pus la grea încercare bogata imagi-
nație a românilor și, destoinici și îndîrjiți
cum ne știm, ne-am „descurcai și cu aceas-
tă provocare, atît de bine încît se poate
spune fără exagerare: „Kafka“ e mic copil
pe lingă mulți dintre noi. Un perpetuum
kafkian format din scenarii diabolice,
capcane ademenitoare, zone periculoase
nemarcate, manipulări, șiretlicuri pentru
imponderabilii naivi compun existența
noastră, de-ți vine să privești cu rîvnă înspre
Deșertul tătarilor*. Cele cinci principii ale
drumului spre iad, în suita lor genetică, așa
cum le-a gîndit Kafka, sînt mereu „îmbu-
nătățite“ din mers, ignoranța și biologi-
cul rămînînd totuși pilonii de susținere a
drumului. Trăim la sinul lui Kafka, așa cum
am trăi la sinul lui Cain. Prognoza pare a fi
Iară de zare.





Kafka: omul și parabola


___________

CINE A avut chiar și o singură confrun-
tare cu un tată autoritar, cine a ezitat
măcar o dată în fața unui pas decisiv în
viața sau în cariera sa, cine a realizat la un
moment dat că aparține unei minorități, că
este un outsider, s-a aflat cel puțin pentru o
clipă în pielea lui Kafka.
   Dacă a zăbovit ceva mai mult acolo sau
în căsuța sa albastră de pe strada Alchimiș-
tilor, alter egoul lui Kafka a apucat să-și dea
seama de asemenea că toate existențele pro-
puse de acesta, inclusiv a sa proprie, sunt
dominate de paradox, sunt trăite în afara
oricărei logici. O mai îndelungată confrun-
tare cu opera dezvăluie încă un secret al
artei sale: metoda, stilul, alcătuirea fiecărei
povestiri, nuvele sau (cvasi)roman kafkian
sunt acelea ale parabolei.
   Fiecare cititor își făurește un Kafka al
său. Cei mai versați în ale criticii știu că
există un Kafka al lui Brod, un altul al lui
Walter Benjamin sau Deleuze și că e greu
să reziști tentației de a-1 confrunta pe Kafka
„al nostru“ cu imaginea creată de alții. O
anchetă ca aceasta o face însă oricum.
Borges și-a pus o întrebare oarecum dife-
rită în legătură cu Kafka: unde am mai citit
eu asemenea lucruri? Răspunsurile sale sunt
uneori surprinzătoare, Zenon e menționat
în virtutea paradoxurilor, iar un autor pre-
cum Han Yu din perioada Tang (secolul IX
al erei noastre) este menționat și el ca pre-
cursor. Apropierea de Kierkegaard pare a
se impune ca o evidență (așa să fie oare în-
să într-adevăr?), mai puțin însă aceea de
Robert Browning sau de Leon Bloy.
   Mai interesantă decât discuția în jurul
precursorilor este concluzia lui Borges:
„Fapt este că fiecare autor își creează pre-
cursorii“. în lumina parabolelor kafkiene,
îi citim într-o altă cheie pe autorii care l-au
precedat pe Kafka. A făcut bine deci Max

Brod că nu a ars manuscrisele. Unii sunt
supărați pe el fiindcă a publicat tot ce a gă-
sit în sertarele autorului; erau lucruri care
poate nu ar fi trebuit să vadă lumina zilei,
în cazul lui Kafka, nu cred că Brod a pă-
cătuit.
    „Kafkian“ se referă fără îndoială la rea-
litatea individului: aceasta conține atât
relațiile cu aproapele, cât și pe acelea cu
instituțiile create de om. într-un mod indi-
rect deci, s-ar putea aplica sintagma și aces-
tora din urmă. Dar kafkian propriu-zis este
omul care trăiește într-o lume dominată de
paradox și care își construiește viața în chip
de parabolă. Rezultatul acestui modus vi-
vendi este ceea ce Fondane a numit Texpe-
rience dugohjfre. în cartea sa Baudelaire ou
l’experience dugohjjre, un capitol întreg (ca-
pitolul xxvm) îi este dedicat lui... Kafka!
    Kafka a fost un funcționar care nu se
ascundea îndărătul poziției sale funcționă-
rești, ci încerca să o trăiască în paralel cu
aceea de scriitor, de revoluționar, de profet,
în prima dintre aceste ipostaze ar fi trebuit
să se căsătorească, să aibă o casă a lui, copiii
lui, să devină el însuși tată. Cealaltă îi inter-
zicea toate acestea și îl aducea într-un con-
flict cumplit cu tatăl. întrebările legate de
dimensiunea și diversele planuri ale liber-
tății intime și a spațiului oniric se regăsesc
la tot pasul în opera lui Franz Kafka.
    în ce dimensiune a operei sale mă simt
cel mai apropiat de autorul praghez? în
aceea evreiască. Unor comentatori această
dimensiune le scapă în întregime, alții o
interpretează adesea într-un mod tenden-
țios. Eu mă refer laparadoxul apartenenței,
nu întotdeauna bine înțeles de criticii ope-
rei lui Kafka. Evreul-ceh care a scris în lim-
ba germană și-a trăit întreaga viață între
Scila unei culturi ancorate în Vechiul Tes-
tament, dar și în realitățile unui iudaism de
origine est-europeană (care la rândul său
oscila și el între o definiție pur religioasă
și una culturală) și Caribda modernității
vest-europene. Dificultatea de a decide asu-
pra unei „apartenențe“ în plan cultural
(uneori alegerea era în mod explicit refu-
zată, transformând astfel dificultatea în
imposibilitate), necesitatea de a-ți fauri pro-
pria identitate într-un sistem de referință
care trebuie mereu regândit și redefinit în
consecință, atât de pregnant reflectată în
opera lui Kafka, m-au făcut să-l simt ade-
sea foarte apropiat.
    Kafka nu a fost singurul autor evreu al
secolului XX care a adoptat limba culturii
ambiante; exemplele sunt, în fapt, nenu-
mărate în spațiul cultural german (și nu nu-
mai) . De la Moses Mendelssohn, Heine și
Schnitzler și până la Wassermann, Buber și
Kafka, frații Zweig și Feuchtwanger, mulți
au fost autorii evrei care au scris în limba
germană. în timp ce unii voiau să scrie o
literatură specific evreiască - Kafka îi scria
lui Max Brod în 1921 că autorul austriac
Karl Kraus reprezintă, în mod chintesen-
țial, o literatură evreiască-germană -, alții
se opuneau categoric conceptului în sine.
Feuchtwanger scria, zece ani după cel de-al
Doilea Război Mondial, că, în urma unui
studiu aplicat și cât se poate de cuprinză-
tor, nu a reușit să găsească nicio fărâmă de
specificitate iudaică în scrierile în limba ger-
mană ale autorilor menționați.
    Cum se împletesc toate acestea, e greu
de explicat. Cel mai ușor este să-l las pe
Kafka însuși să ne sugereze calea (el, mare-

14 • APOSTROF

le specialist al căilor pierdute...). în Jur-
nalul său (14 septembrie 1915) găsim des-
crierea vizitei (traducerea din versiunea
engleză îmi aparține) făcute împreună cu
Max Brod și cu poetul Jiri Langer faimo-
sului rabin din Belz, al cărui discipol Lan-
ger devenise după o vizită în Țara Sfântă:

    Rabinul are o figură paternală, foarte severă
   însă. „Toți rabinii au o aparență puțin sălba-
   tică“, îmi șoptește Langer. E îmbrăcat în-
   tr-un caftan de mătase sub care se întrevăd
   pantalonii strâmți... Capul îi este în întregi-
   me acoperit de o pălărie largă de blană pe
   care o mută nervos, înainte și înapoi. Mur-
   dar, dar în același timp curat, o particulari-
   tate a celor care gândesc cu mare intensita-
   te. își scarpină barba, se înfruptă din farfuria
   din fața lui cu mâinile, dar când acestea se
   opresc o clipă pe masă, se face remarcată al-
   bețea pielii, un alb pe care l-am văzut doar
   în visurile din copilărie. Evident, în timpu-
   rile când încă și părinții erau de o puritate
   exemplară.

închei cu un alt citat dintr-o carte a mult
regretatului meu prieten William (Bill)
Kluback despre Kafka (din nou, traducerea
mea din engleză):

    Nu e nici optimist, nici pesimist, nici idea-
   list și nici un sceptic. Kafka este un ob-
   servator care posedă rara capacitate de a
   transforma realitatea în metamorfoze, în pa-
   rabole, în alegorii. Nu ne-a lăsat moștenire
   nicio ideologie, nicio filosofie a istoriei sau
   vreo viziune profetică. In schimb ne-a făcut
   conștienți de consecințele propriilor noastre
   limite, de nesăbuita noastră dorință de a
   reconstrui mereu turnul Babei. Și de actul
   disperat al perpetuei noastre experiențe
   sisifice...


Metamorfoze

Noiembrie. Ploi oblice. Picioare ude
amestecate pe alei întortocheate și înguste.
Drumuri desfundate care nu duc niciunde.
Păsările se lovesc de ferestre
cad între frunze moarte și împietresc pe loc.
Jobenul lui K sparge singurul felinar
și se rostogolește decapitat.

Să o luăm de la cap:
E mult mai greu de trăit înăuntru decât afară.
Noiembrie e un timp bun să dai foc la circa financiară,
să-ți chemi rudele la masă, să le încui în sufragerie
și tu să fugi cu primul vapor în America,
își vor mesteca pe îndelete ura
până când mai-marii orașului le vor lua lumina
iar pe K îl vor exila în absență
într-o colonie penitenciară.

Procesul se ține într-o cameră rece și goală.
Din mânecile grefierului ies pești colorați
bat drăcește cu cozile în biroul îngust
și împrăștie cerneala din călimară.
Se umplu podelele de trupuri alunecoase,
cleioase ca melcii ieșiți dintr-o ureche de uriaș.
Judecătorul își deplânge singurătatea sub mantaua neagră,
o umbrelă deschisă pe umerii lui deformați
de câtă dreptate pot să ducă. E adus K înlănțuit,
înfășurat, cu picioare ude și căluș în gură.
De tavan atârnă un păianjen ca un acrobat oprit din salt,
semn că cineva acolo sus exagerează peste măsură.

Respirația vinovatului pornește un ventilator uitat de-astă vară.
Se umflă toate, mantaua smulsă a judecătorului
plutește ca o capitulare
zboară hârtii, se-ncurcă punctele cardinale,
furtuna iscată într-un pahar cu apă izbucnește
prin ziduri afară, culcă orașul la pământ,
dărâmă ziduri, suflă jobenul lui K în
mijlocul străzii. Sus la castel începe ceremonia de seară.
E absurd, spune o doamnă, o atmosferă tipic kafkiană.

Cât despre vină, nimic.

• Castelul din Praga.
Foto: Lukăcs Jozsef

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 15

O prezență interioară


__________

1. Nu știu cîți îl mai citesc pe Kafka astăzi
cu religiozitatea cu care îl citeam noi prin
anii ’70-’80. Cert este însă că o simplă invo-
care a marelui scriitor incriminează, în lim-
bajul comun, absurdul terifiant, o stare
anormală de lucruri în politic, social, admi-
nistrativ. Pot spune că „prezența interioară“
a lui Kafka îmi dă o (ne)liniște specială,
aproape confortabilă, în deșertul ăsta uman
de slăbiciuni, tulburat de metafore mărun-
te, întunecate și perverse.

2. „Cehovian“, „ionescian“, „urmuzian“, „kaf-
kian“ sunt termeni preciși, referiri asuma-
te, un „răsfaț“ livresc la urma urmei, per-
sonalizat și focalizat. Totuși, iubindu-1 atît
de mult pe Kafka, în mîniile și ironiile mele
mă feresc să-i „uzez“ prea mult numele,
Apelările obsesive epuizează, distorsionea-
ză și golesc adesea de sens. Creînd o inti-
mitate puțin vulgară, în opinia mea.

3. Kafka este cîte ceva din toate astea, dar,
mai presus de orice, este genialul „construc-
tor“ literar al coșmarului, ce crește haluci-
nant ca un boulle de nege, provocînd muta-
ții și mutilări tăcut devastatoare.

4. Cu siguranță, în limbaj și în dimensiu-
nea copleșitoare existențialist-onirică.

5. Numai condusă de o inteligență malefi-
că aș putea pătrunde în... „Castelul“ lui
Kafka.

6.  Aș scrie probabil un micro roman de
numai... 30 de pagini (un vis mai vechi
de-al meu), în care aș apărea spre sfîrșit,
metamorfozat într-un... „animal birocra-
topolitic“ din România de azi, încercînd
în același timp să aud respirația lui Kafka.

7. Oricare din răspunsuri implică negreșit
moralitatea: postumității. Pierderea unor
asemenea documente ar fi semănat cu o
amputare violentă, crîncenă, ireparabilă. Pe
de altă parte, „nerespectarea“ unui legămînt
poate fi privită ca (i)morală. Punctul meu
de vedere este însă unul banal, egoist și
previzibil. Așa că Max Brod a făcut bine.
Nu cred că, „Acolo“ unde s-au revăzut,
Kafka „i-a reproșat“ acestuia că nu i-a ars
manuscrisele.

8. Am smuls adesea brutal „biciur din mîi-
nile lui Kafka și „m-am pleznit“ cu dispe-
rare, pînă cînd am intrat în pielea lui. De
fiecare dată, m-am simțit ca și cum aș fi
pătruns în străfundurile unei oglinzi, fără
putință de întoarcere.
   Greu, foarte greu, îngrozitor de greu
este să vorbești despre Kafka în numai cîte-
va fraze!


Personaje intermediare

1.  Pentru mine una, Kafka este și o prezen-
ță interioară, și un partener de dialog și câ-
teodată doar o referință pur livrescă; nicio-
dată un frate geamăn, fiind structuri foarte
diferite. Cred că în prozele sale Kafka a în-
cercat un exercițiu de defulare, o încercare
de fugă din lumea în care i-a fost sortit să
trăiască, în care a fost obligat să supraviețu-
iască, și, ca să scape cumva de obsesiile ace-
lui univers terifiant, l-a descris cât s-a pri-
ceput el de bine, în ideea că-1 va dezvrăji,
îl va îmblânzi, făcându-1 astfel mai puțin
ofensiv. Când îl citesc și-l recitesc, mă
contaminez de spaimele, de fricile, de lași-
tățile, de întrebările lui fără răspuns. Spai-
ma de boală, de singurătate, de sărăcie, de
moarte. E ca un coșmar din care te trezești
speriat, dar bucuros că nu ți s-a întâmplat
nimic, că de data asta ai scăpat. Dar până
când?


2.  Obișnuiesc să definesc „kafkiană“ o rea-
litate și chiar o instituție, un univers care
nu-mi oferă variante, îmi interzice să optez,
să aleg, mă silește să fac ceva ce n-aș fi vrut
sau să mă resemnez precum personajul din
scurtisima In fața ligii, căruia paznicul îi
urlă în clipa morții, după așteptarea zadar-
nică, de ani și ani: „Pe aici nu putea obți-
ne intrarea nimeni altul, întrucât intrarea
asta îți era hărăzită doar ție. Actun mă duc
s-o închid“.


3. Cred că Franz Kafka este un scriitor ne-
vrotic perfecționist care s-a nimerit, fără
voia lui, să fie și un funcționar, un finan-
țist capabil, nu mă îndoiesc, dar care, pre-
cum Gregor Samsa, știa că trebuie să-și


• Mormîntul lui Kafka. Praga. Foto: Lukăcs Jozsef

câștige existența, pâinea cea de toate zile-
le, muncind de nevoie, dar negăsind nicio
plăcere în munca lui. Și atunci, având el un
ochi în plus, în frunte și văzând CE alții nu
vedeau, s-a apucat de scris, această chema-
re fiind irezistibilă. Dacă n-o făcea cu talent
ar fi rămas probabil un jurnal personal ce
i-ar fi fost de folos doar lui, ușurându-i sufe-
rințele sufletului, dar așa... el ne invită să
vedem monstruozitatea unui sistem biro-
cratic înspăimântător, închis, hidos și mai
periculos decât un uragan sau un cutremur.

4. Nu în cea a resemnării.

5. în CASTELUL lui Kafka nu se poate pă-
trunde. A spera să intri acolo echivalează cu
INACCESIBILUL, cu VISUL, cu Aspirația ne-
împlinită, cu întrebarea fără răspuns. Dacă
vrei cu tot dinadinsul să intri într-un castel,
ieși din Kafka și intri în basmele fraților
Grimm. Dacă totuși îți pui în gând, doar
așa, ca o posibilitate, să ajungi la castel, eu
una aș pune la lucru vrăjitoarele clujence
(?), în frunte cu Ruxandra Cesereanu, să
facă ele ce știu, ca, vrăjindu-i pe cei ce se
interpun între mine și Castel, să-i anihile-
ze... înșelându-le vigilența... Dar odată
ajunsă acolo, aș realiza că în fața mea nu e
niciun castel și că de fapt Castelul era chiar
suita de personaje intermediare. Cum spu-
ne Radu Enescu, e ca în celebrul sofism al
lui Zenon Eleatul, cu Ahile și broasca-
țestoasă: castelul va fi mereu cu un pas -
sau cu un ceas? - înaintea agrimensorului și
prin urmare și a mea.

6. Dacă aș avea norocul să mă închidă cine-
va în căsuța albastră din Ulița Zlata de la
Praga, aș scrie o poveste despre o verosimilă
întâlnire dintre John Dee, Edward Kelley și
Tycho Brahe, despre ce ar putea ei să pună
la cale, o poveste plină de intrigi și spionaj
sau, dimpotrivă, despre stăruința lor de a
găsi răspuns la trei chestiuni: cvadratura
cercului, piatra filosofală și ipiritus mundi.
(Recunosc că aceasta este sugestia soțului
meu, alchimistul...)

7. A făcut foarte bine că nu le-a ars; despre
ce am scrie noi azi și ce am citi cu nesaț?
Max Brod l-a cunoscut bine și a înțeles că,
dincolo de spaimele lui omenești, se află un
mare scriitor... ACOLO sus, eu una îmi ima-
ginez că, în fiecare dimineață - cum or fi
arătând acolo diminețile? -, Kafka îl ceartă
pe Max Brod pentru că n-a făcut ce l-a ru-
gat, să ardă adică manuscrisele (să nu fi știut
el că „manuscrisele NU ard“?), după care îl
iartă și se plimbă îndelung, scriind și re-
scriindu-și cărțile.

8. O, da. înainte de ’89, când solicitam pa-
șaport pentru Italia sau Franța, unde aveam
prieteni și eram mereu invitați, mă tot du-
ceam la serviciul Pașapoarte și depuneam
actele, apoi mergeam în audiență să aflu de
ce nu ni se aprobă, acolo eram ascultată și
mi se spunea să mai așteptăm, apoi tot aș-
teptând ni se termina concediul și GATA, în
vara viitoare o luam de la capăt. Așa am fă-
cut câțiva ani, după care ne-am plictisit. Și
am renunțat. Și n-am plecat niciodată nici-
unde până după ’90. Păi ce, asta nu e din
Kafka? Dar n-am scăpat de tot nici după
’90: acum câteva zile m-am dus la primă-
rie să plătesc chiria sediului comun al
Fundației Academia Civică și al Alianței

16 • APOSTROF

Civice. Funcționara, cu nasul în calcula-
tor, mi-a răspuns că nu figurăm acolo, acolo
e doar FAC din Piața Amzei, București.
Răspund că noi suntem filială și plătim de
mulți ani, pentru sediul din Oradea, și spun
adresa. Nu și pace: Atunci nu plătesc, spun
eu, și aștept să ne trimiteți factura; o altă
funcționară, peste câteva zile, ne spune că
Da, sunteți „front de lucru” față de Sediul
central. NU, zic, suntem filială. „Da’ ce, știți
mai bine ca mine ce sunteți?” Nu, răspund,
habar n-am cine suntem, mă duc să-l reci-
tesc pe Kafka; „Treaba dv., zice, dar mai
bine citiți instrucțiunile...“ Ei, ce ziceți?

    ■


Pas mon semblable,
pas mon frere
—

1. Kafka îmi aduce mereu aminte să nu mă
iau foarte tare în serios. Chiar mâine m-aș
putea trezi transformată în gândac. Unei
naive ca mine, Kafka îi vorbește bătrânește:
nimic nu te pregătește pentru ce este mai
rău. Totuși, nu-mi permit să-l consider un
geamăn.

2. Deși recunosc personajele kafkiene da-
că și când mă întâlnesc cu ele pe stradă,
trebuie să admit că folosesc epitetul de
„kafkian” mai ales pentru instituții, pentru
că acolo mi se pare mai urgent necesar.

3. Mă simt aproape kafkian limitată între
cele două opțiuni pe care ni le desenați.
Faptul că Franz Kafka a fost un înalt func-
ționar din domeniul finanțelor, nevrotic sau
nu, care evadează prin scris din lumea biro-
cratică, sau „un scriitor perfecționist până
la manie care încearcă să se ascundă îndără-
tul unei poziții funcționărești acceptabile în
ochii establishmentului, sperând că astfel își
va păstra neatins spațiul de libertate intimă
și onirică” mi se pare cu totul și cu totul
secundar faptului că a sublimat în scris pro-
pria fatalitate și că rezultatul său este liber
de patetism.

4. în dimensiunea ororii față de dezechili-
brul interior pricinuit de un agent complet
exterior.

5. îmi vine foarte greu să fac acest exercițiu
de imaginație, pentru că n-aș dori în ruptul
capului să pătrund în castel decât dacă ar
fi absolut obligatoriu și pentru că - evident
- nici n-aș visa să forțez intrarea. O spun cu
obidă, nu cu mândrie. După cum autocri-
tic mărturisesc că, dacă ar trebui să intru cu
orice preț, aș invoca ajutorul... Legii. Ceea
ce mă califică, iată, la eticheta de „kafkiană”,
conotată negativ.

6. Aș scrie rapid un e-mail celor care m-ar
putea scoate de acolo. Mi se pare un miraj
nesuferit și nesănătos ideea că acolo unde
cineva a scris bine ar putea-o face și alții.

7. Deocamdată chiar cred că absolut tot
ce rămâne în urma unui scriitor este bine
de făcut public, inclusiv ceea ce el n-ar fi pu-
blicat niciodată. Desigur, condiția absolut
necesară (dar, din păcate, nu și suficientă)


• Orologiul Primăriei vechi din Praga. Foto: Lukâcs Jozsef

este să nu ținem cu dinții de o anumită
imagine despre scriitorul respectiv. Din
păcate, întreținerea unei statu(r)i artificiale
a scriitorilor dispăruți este ultima noastră
ipocrizie și unul dintre tabuurile cele mai
bine protejate. Firește că vom fi dezamăgiți
și vom citi drept impardonabile căderi (ori
falsificări) tot ceea ce ne contrazice per-
cepția. Așadar, răspunsul la întrebarea
dumneavoastră este că Max Brod a fost un
prieten și moral, și clarvăzător. Cât despre
restul... Ce să fie „Acolo”-ul despre care
vorbiți: Raiul, Iadul, Legea sau altceva? Voi
pretinde, de dragul exercițiului, că Brod și


Kafka stau pe veci la poarta Legii, mereu
închisă. Max Brod se justifică, vorbind ne-
încetat, iar Kafka tace, privind către poartă
prin ochelarii aburiți.

8.  Nu m-am simțit niciodată în pielea lui
Kafka și nici nu am contemplat posibilita-
tea decât pentru a mă distanța de ea. Sigur
mi-am spus de câteva ori: „Ce bine că nu
sunt în pielea lui Kafka”. Regret că v-am
dezamăgit.

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 17

cu Ochiul
LIBER


        Carolinenplatz

Gelu lonescu

Misterul titlului
ales de Horia Ursu
pentru romanul său, și
anume Asediul Vienei, se
dezleagă abia în ultimele
cîteva pagini ale cărții -
fiind o trimitere la „un
afiș după Asediul Vie-
nei (1683) a lui Franz
Geffels“, afiș ce se află pe
un perete din apartamen-


tului unuia din personajele principale ale ro-
manului. (Este vorba de cel de al doilea ase-
diu turcesc al capitalei imperiale, primul -
după cum ne amintește și textul - avusese
loc în 1529). Pînă la această precizare, care
dă un titlu foarte inspirat romanului, înain-
tăm încet în lectură și astfel situînd acțiunea
într-un oraș ardelenesc (probabil Baia Mare,
nu cunosc urbea, dar mai înțeleg că sînt re-
ferințe și la alte tîrguri), aflat deci la peri-
feria imperiului chezaro-crăiesc - oraș în
care se mai văd semnele, destul de confuze,
ale acestei vechi apartenențe, locuri publice
precum piața Carolina, centrul acțiunii, pre-
cum și mixtura de etnii: personajele sînt ro-
mâni, maghiari, sași, chiar un evreu și un
armean - poate și alții, pe care nu-i rețin.
(Caracteristica lor este toleranța.) Dar nu e
ușor de ținut minte numele și „activitatea“
celor mai multe dintre ele: trebuie să faci
o listă pentru ca să le refaci identitatea, tre-
cutul și prezența în acțiune. Sînt momente
- e clară voința autorului - în care nu afli
cine cu cine vorbește sau corespondează sau
cine la cine se referă. Poți citi și fără „listă“
dacă vrei să urmezi chiar structura prozei lui
Horia Ursu, proză alcătuită din fragmente,
scene care se consumă repede și fără o con-
tinuitate imediată sau chiar fără nicio
continuitate - ceea ce obligă cititorul să se
descurce singur ca într-un puzzle - unele
texte critice despre acest roman pe care
le-am citit au folosit acest termen care, de alt-
fel, se impune de la sine; tot la fel de potri-
vit ar fi și cuvintA patchwork. Deci, dacă
renunți să urmărești o „clasică“ acțiune sau
destinele, destul de fragmentate și vagi, ale
personajelor implicate - tentație la care
marea majoritate a cititorilor vor rezista cu
greu -, poți reține un fel de vag-melanco-
lico-sarcastică (amestec greu digerabil, dar
posibil) evocare a unei lumi aproape apuse,
provinciale și pitorești (cu măsură) - o
variantă a temei „locul unde nu s-a întîm-
plat nimic“, (niciodată, și continuă să nu se
întîmple nimic), populat cu prezența, tot
livrescă, a „omului de prisos“. Rămășițele
mentalității huriilor mai vechi mai pot fi rar
găsite, orașul e plin de blocuri noi și bana-
le ca peste tot. Faptele, atîtea cîte sînt, se
petrec în zilele noastre, adică după ’89, dar
mai sînt evocate și unele scene sau destine
- ridicole, desigur - din anii comunismului


sau chiar de dinainte (bine potrivite în
întreg). O materie aluziv-descriptivă, să
zicem, face temelia narației. Conturul per-
sonajelor, cum spuneam, se reține cu greu-
tate, căci întîmpinăm mereu avalanșe de
precizări, ca de pildă:

   Nimeni nu o mai privise așa pînă atunci:
   cîntărind fiecare detaliu al corpului ei. Un
   amestec neobișnuit de circumspecție de că-
   mătar, placiditate de portărel și cucernicie de
   bigot. Un aliaj omogen, o mască sub care
   clocotea voluptatea întocmai ca-n sufletul lui
   Ranke, organistul de la Reformată, concediat
   în cele din urmă pentru blasfemie, (p. 210)

Greu de înțeles acest paragraf ales chiar la
întîmplare... ba chiar punînd probleme de
logică literară. Asediul Vienei suferă, în pri-
mul rînd, de o adevărată invazie de compa-
rații, metafore, epitete (ca un fel de enci-
clopedie a tropilor) care împiedică acțiunea
să înainteze - dacă există intenția unei
înaintări. O astfel de abundență nu se îm-
pacă prea bine cu epicul, cum bine știm și
noi, și autorul. Sînt pagini în care găsim cîte
trei sau patru comparații care se dilată și
te fac să uiți de unde au pornit. Acești tropi
invadanți intenționează să aibă, pe deasu-
pra, și o conotație permanent ironică, ridi-
culizantă. De pildă, iar la întîmplare: „în
lumina filtrată prin perdele a parterului,
chipurile palide ale oamenilor închipuiau
un calup de șvaițer așezat pe un covor olte-
nesc“ (p. 76). Sau: „Descoperea cu uimire
că, într-un fel, jucase într-un film al unui
regizor necunoscut care încă mai lucra la
capodopera sa în cine știe ce studiou mo-
dest, la fel de modest poate ca laboratorul-
foto al lui Grațian. Se mișcau amîndoi pe o
gheață subțire sub care aluneca leneș șarpe-
le negru al memoriei“ (p. 270). Artificialul
și prețiozitatea se impun mult peste o limi-
tă acceptabilă sau chiar pentru o presupu-
să parodie de mari proporții; din păcate,
senzația este că totul e atît de „căutat“ și de
voit „interesant“ pentru a fi ridiculizat, incit
produce o grabnică saturație și conduce la
un fel de incomprehensibilitate. Contra-
productiv. Prețul e deci prea mare, căci in-
tenția de a impune un ton ironic decade
(printr-o insistență și abundență ce anu-
lează chiar efectul dorit) spre caricatură,
deseori chiar în satiră, sarcasm; cartea uită
de întregul ei, rămînînd prizoniera unei pa-
gini, unui paragraf, chiar. Comicul, chiar și
cel amar, probabil dorit, nu-și prea face loc.
Horia Ursu este prea îndatorat postmo-
dernismului, începînd cu citatele celebre din


Publicații primite la redacție

• Radu Andriescu,
Pădurea metalurgică,
București: Cartea
Românească, 2008.

autori celebri puse în seama unor apariții
întîmplătoare, ridiculizate sau nu, cu totul
incompatibile unele cu altele, trimiteri
livrești sau artistice nu ajung, din exces, să
fie ceea ce autorul ar dori, complicități
„culteC£, ci numai incongruențe, cam sear-
bede. Intenția e însă clară: scrisori, pasaje
în limbi străine netraduse, apariția unor
nume de persoane identificabile, bibliogra-
fia finală a surselor etc., etc. Chiar și migra-
rea identității unor personaje sau acțiuni
ar putea fi receptată ca „semnal“, dar nu și
ca efect concludent în spirit postmodern.
Așadar, nu cred că inteligența lui Horia
Ursu are aptitudinea construcției romanești,
nu se potrivește cu stilul său, cu intențiile,
limpezi de la primele pagini. Pentru că des-
tine rezumate, coordonatele unei lumi gre-
gare, haosul imbecilității acestei lumi arti-
culează (în fugă) un decor interesant și
oarecum straniu, care însă se lasă mereu co-
pleșit de divagații. (Episodul revelionului e
cel mai reușit.) E ca și cum banalitatea lumii
Am Asediul Vienei, banalitate voită și tema-
tic perfect reconstruită, ar trebui supraridi-
culizată. Cultul amănuntului (ce obsedează
atît pe autor, cît și felul său de construi „tex-
tul“) ajunge greu și pe ocolite la scopul lui.
Există unele parodii și pasaje cu umor care
„încurajează^, dar care se pierd în întreg.
Mai există un fel de „plasă“ a deriziunii care
acoperă întregul, plasă țesută cu virtuozita-
te și finețe.
    Dar s-ar putea să greșesc: m Asediul
Vienei să nu fi dat importanță intenției teo-
retice, de plano a deconstrucției, a dărîmă-
rii, încă o dată, încă o dată etc., a ideii de
roman (cine mai știe ce e romanul?), clădit
din tradiție, dar și din vîrtejul adine al
modernității. Orice e posibil după Veghea
lui Hnmgan de James Joyce. Eu nu am re-
ceptat indicii ale acestei intenții, cel mult
unele gesturi narative mă fac să mă gîn-
desc la această posibilă ambiție. Mă tem că,
în acest sens (prea bine ascuns), numărul
cititorilor calificați a-1 descifra nu prea ar
trece de cîteva zeci. Nu mă număr printre
ei. Dacă așa e, atunci criticile de mai sus pot
deveni, oarecum, elogii (pentru comili-
toni)... Oricum am lua-o, totul se citește cu
greutatea multor nedumeriri și dezamăgiri,
acceptînd povara exceselor mai sus enume-
rate, în ciuda unor rare zîmbete, cu senti-
mentul că întîlnim o veleitate literară prea
vizibilă pentru a putea fi ignorată în eșecul
ambiției ei. „E greu să vorbești simplu cînd
te pricepi la cuvinte“, spune un personaj la
pagina 95 a.Asediului.


• Revista Apoziția,
publicație anuală a
Societății Culturale
Româno-Germane
„Apoziția", Miinchen,
2008.

18 • APOSTROF

DOSAR


        La închisoarea militară «


M-a deșteptat de-a binelea un colind
voios, intonat în surdină. Câțiva cân-
tau „Trei păstori“, apoi alții li se adăugau,
treziți din somn în zorii acelei zile de ajun
al Crăciunului. îi ascultam cu inima în care
lumina se risipea cu iuțeală, se cernea parcă
tocmai la auzul colindului. Mahmuri, în-
somnorați, îi vedeam pe cei din jurul meu
ițindu-și capetele de sub țoalele în care erau
învelite. Păreau și ei, ca și mine, mai curând
apăsați, cântecelul de bunăvestire a Nașterii
nu-i înveselea câtuși de puțin. Zăboveam
cu toții, întinși sau ghemuiți pe prici, nu ne
venea să ne sculăm...Deodată, vocea im-
perioasă, iritată, a șefului de cameră ne
porunci să ne supunem regulamentar la
„programC Ce fel de „program“, mor-
măiau unii, surprinși de această inovație,
dar se supuneau ieșind pe încetul din cârpe,
în colțul lor, preoții erau, se pare, de mult
treji; se pregăteau de o rugăciune în co-
mun. Cu gândul că ar putea să recite, în
cinstea sărbătorii ce se pregătea, Sfânta Li-
turghie (căci slujba euharistică nu se putea
oficia din lipsă de vin), m-am grăbit și eu
să mă alătur lor. Se făcuse liniște în încă-
pere, ca într-o biserică. Adunați în jurul
Cuvântului, reculeși, cei mai mulți doreau
să participe la ceea ce socoteau că ar fi o
sfântă slujbă de Crăciun. Dar abia a înce-
put bătrânul canonic Liturghia Cuvântului
rostind solemn: „Binecuvântată este îm-
părăția Tatălui și a Fiului și a Spiritului
Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor“,
iar noi toți credincioșii întăream cu căldură
„Amincc, că aceeași voce poruncitoare a șe-
fului de cameră ne surprinse, intervenind
brutal: „E interzisă orice manifestare reli-
gioasă, orice adunare publică!“ „Cum așa!“
- ripostam noi, revoltați. Până atunci, nicio
rugăciune în comun nu fusese lovită de
vreo interdicție. Preoții înconjurați de
credincioși recitau, zi de zi, rozarul. Răs-
punzând sec la protestele noastre, șeful pre-
tindea că nu face decât să respecte „Regu-
lamentul închisorii“. Surprinși, indignați,
dar fără să-și exprime indignarea, preoții se
supuneau și ne îndemnau și pe noi să nu ne
mai opunem. Fiecare se retrase la locșorul
său și se scufunda cu capul plecat într-o ru-
găciune mută. Le-am urmat pilda, întor-
cându-mă la locul meu. Dar lângă mine,
avocatul Roșu spumega de furie. El nu par-
ticipase de fapt la slujbă și nici nu avea de
gând să ia parte la ea. Nu-i plăceau rugă-
ciunile catolicilor, îmi declarase într-una din
convorbirile noastre, și probabil nici cato-
licii în genere, se sfiise el să-mi declare. Dar
interdicția dictată peremptoriu de șeful
camerei îl scosese pe omul acesta coleric
din sărite. Se ridicase și cu un gest și pe un
ton acuzator se răstise la șeful înconjurat de
grupul său: „Ce-aveți voi cu popii ăștia? De

• Nicolae Balotă cu prieteni (și viitori complici), frații Matei și Nelu Boilă, într-un măr de lîngă casa familială

ce nu-i lăsați să se roage? Doar se roagă,
nenorociților, și pentru voi! Auzi, că nu-i
voie să se roage în comun! Dar voi acolo,
în cuibul vostru, ce faceți? Voi aveți voie să
vă adunați, să vă consfătuiți? Ce faceți voi
toată ziua, ba chiar și noaptea, nu sunt oare
reuniuni? Chiar dacă sunt secrete, ba poate
mai ales că sunt secrete, astea nu-s interzi-
se?“ Avocatul perora tot mai vehement, vo-
cea îi devenea țipătoare, obrajii săi de obi-
cei injectați, justificându-i numele, se

învinețiseră. Mă temeam să nu aibă vreun
atac. După câteva momente de tăcere, sur-
prinși, cei din grupul incriminat se apucară
să vocifereze. Insultele zburau de la un cap
la altul al camerei. Tot mai mulți se lăsau
antrenați, unii de partea avocatului, alții de
aceea a vrăjmașilor săi. îmi dădeam seama
că avocatul Roșu avusese timp, de când se
afla în acea cameră a închisorii, să-și atragă
nu puține inimiciții. Tonul său casant (tot
-A

DOSAR

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 19

ce spune e „casație“, șopteau ironic unii
și alții), sarcasmul său, intervențiile sale
abrupte în discuțiile de pe prici, atitudinea
sa naturală de acuzator public, mai degrabă
decât de apărător, îl făcuseră multora, nu
numai legionarilor, nesuferit. Mai ascunși
decât alții, mai prudenți, cu o mai lungă
experiență a recluziunii, aceștia nu riposta-
seră până atunci la săgețile adesea veninoa-
se pe care nu o dată Roșu le lansase în di-
recția lor. își vedeau de treabă netulburați
de zarva stârnită uneori de aceste vorbe. De
astă dată însă, legionarii fuseseră atacați
direct și cu vehemență. Reacția lor era pe
potrivă. Cred că s-ar fi ajuns la bătaie dacă
șeful camerei și al grupului nu și-ar fi reți-
nut partizanii. De altfel, se intra în „pro-
gram“, apăreau gardienii, începea împărți-
rea gamelelor cu „cafeaua“ de dimineață,
gâlceava trebuia să se potolească. în timp
ce ne sorbeam incerta licoare neagră ce pur-
ta numele de cafea, se lăsă chiar o liniște ca


• Familia Balotă în refugiu la Sibiu - 1943


după furtună. Și-atunci, în răstimpul acela
de calm se auziră, îngânate, cântate de o
voce bătrână, răgușită, apoi de alta și iar de
alta cuvintele colindului: „O, ce veste mi-
nunată,/ în Viflaim se arată...“ Nu era
nicio voioșie în vocile noastre tărăgănate,
ci o tristețe neagră, de parcă n-am fi cântat
nașterea Pruncului în acel mic sălaș, ci am
fi prohodit moartea sa acolo la capătul cal-
varului. Colindul a fost întrerupt de cara-
liul ce ne conducea la baie. Când ne întor-
ceam de-acolo și urcam treptele la etaj,
zoriți de vocea poruncitoare a aceluiași, am
auzit în urma noastră țipetele, apoi răcne-
tele cuiva ce părea înjunghiat. Nu era pen-
tru întâia oară că răzbăteau din celulele și
sălile de jos ale celor de la dreptul comun
strigăte, ba chiar și horcăituri ca de porc
înjunghiat. Era însă ceva deosebit de astă
dată. Printre urletele informe se auzeau stri-
gate cuvinte nedeslușite, dar care totuși vo-
iau să spună ceva. Și apoi, spre deosebire
de alte dăți, când la auzul unor asemenea
strigăte gardienii, soldații de pază se preci-
pitau din toate părțile și interveneau vigu-
ros pentru stingerea a ceea ce de obicei


erau conflicte între „hoți“, de astă dată am
observat cu uimire că nici caraliii noștri,
nici cei de jos, de la dreptul comun, nu pă-
reau nicidecum alarmați, ci își vedeau pla-
cid de îndeletnicirile lor. Nu interveneau,
de parcă nici n-ar fi băgat de seamă că se
petrece ceva neobișnuit. Urletele ne înto-
vărășiră în întoarcerea noastră la cameră,
apoi amuțiră dintr-odată. Le uitasem și ne
vedeam, fiecare la locul său, de treburile
noastre obișnuite, când îl auzii pe țăranul
din Mociu de lângă mine întrebând mirat:
„Da’ unde-i dom’ Doctor Roșu?“. Eu în-
sumi nu observasem lipsa avocatului de
lângă mine. Mi-am aruncat privirile prim-
prejur și nu l-am descoperit. „O fi rămas
afară“ - își dădea unul cu părerea. Desigur,
se mai întâmpla uneori - cum mi se întâm-
plase și mie - să ne răzlețim de grupul ce-
lorlalți, să revenim cu întârziere în cameră.
Pe atunci, nu era nimic dramatic într-o ase-
menea întârziere, riscai doar vreo înjurătură
de la un gardian mai zelos. Dar, nu știu


de ce, poate sub impresia ieșirii sale din
zorii acelei zile, a conflictului său cu legio-
narii, dar mai ales tulburat de urletele ace-
lea ce veneau din sălile de jos, am avut o
strângere neliniștită de inimă la gândul că
omul a putut păți ceva. „Ar trebui să
anunțăm sergentului de afară lipsa dom-
nului Roșu“ - am zis cu voce tare către
șeful camerei. Acesta ținea legătura cu auto-
ritățile mici și mari ale închisorii. Dar nici
nu catadicsea să se urnească, părea că nici
nu m-a auzit. Calmul imperturbabil al șefu-
lui, adăugat la neliniștea mea, m-a făcut
să cobor de pe prici, să merg și să ciocă-
nesc la ușă. Vizeta s-a deschis pe dată. Am
spus gardianului că avocatul Roșu lipsește
din cameră, a rămas probabil în urmă la
baie. Fără o vorbă, sergentul mi-a închis
vizeta în nas. M-am întors cam pleoștit la
locul meu; nu mai aveam nimic de făcut,
în cameră se lăsase o tăcere apăsătoare.
Abia la împărțirea ciorbei de la prânz am
avut un început de lămurire privindu-1 pe
bietul om. Când cel dintre noi care era de
serviciu la împărțirea gamelelor în ziua
aceea a pomenit de porția celui absent,


gardianul a zis: „Las’ că o primește el la
infirmerie“. Și n-a mai adăugat nimic cu
privire la motivul pentru care a fost inter-
nat acolo. Era limpede, deși gardianul aces-
ta era mai cumsecade decât ceilalți, nu voia
să ne dea nicio lămurire, oricât am încercat
să-l iscodim. Știrea s-a răspândit pe dată în
cameră, dar nimeni n-a comentat-o.
   Eu însumi l-am uitat pe avocat, din cli-
pa în care, deschizându-se ușa, un ofițer de
serviciu m-a strigat pe nume, mi-a ordonat
să ies și să-l urmez. „Dacă ai palton, ia-
ți-l“, mi-a zis, când am ieșit pe culoar. Mă
zorea, când l-am ajuns din urmă purtând
mantaua și căciula primite de la ai mei. în
odăița sufocant de caldă a corpului de gar-
dă, eram așteptat. în picioare, printre gar-
dienii care leneveau pe acolo făcându-se că
au treabă, se aflau doi „hoți“, dintre care
unul, țigănos la față, cu mâinile în cătușe și
cu privirile alunecând întruna în toate păr-
țile, de parcă ar fi căutat un locșor prin care
să se strecoare, să scape. Lângă ei, aferați,
doi sergenți primeau tocmai însărcinarea de
a ne conduce pe tustrei la „grefă*. Am înțe-
les că urmează să mergem la Tribunal. Pen-
tru ce, mă întrebam, în timp ce în mare
grabă eram scoși pe ușă, apoi pe poarta
închisorii. N-avea niciun rost să cer lămu-
riri de la sergenții care ne încadrau. Erau
fără îndoială mai nelămuriți chiar decât mi-
ne și preocupați doar de a nu-1 face scăpat
pe tâlharul cu ochii lunecoși, despre care
ofițerul de serviciu le strigase, înainte de a
ne scoate pe poarta pușcăriei, că-i un „as al
evadărilor* și să nu-i pună dracul să se în-
toarcă fără el că le pune pielea pe băț. Ser-
genții râdeau cam mânzește, înjurându-1
prietenos pe țiganul care necheza și el cu
voie bună. Dârdâind, goniți de gerul uscat
mai degrabă decât hăituiți de îndemnurile
ca pentru vite ale caraliilor, am străbătut
tropăind de zor calea nu prea lungă dintre
vechea cazarmă austro-ungară și palatul de
justiție, și el K-und-K. Coridoare întune-
coase, lume amărâtă, rătăcire de la un birou
la altul, în sfârșit grefa cu pricina. Ticsită și
aceasta de împricinați. Paznicii noștri toc-
mai ne strânseseră pe tustrei laolaltă, mic
ciopor, într-un colț, când aud o voce sono-
ră: „în sfârșit! Vă așteptam, domnule Balo-
tă!*. Și un bărbat necunoscut, de o eleganță
frapantă în anturajul mizer, cu o alură oare-
cum sportivă, se ridica grăbit de lângă bi-
roul grefierului și-și făcea loc, energic, prin-
tre necăjiții din jur, îndreptându-se spre
mine. „Sunt avocatul Chita, apărătorul
dumnealui. Trebuie să procedez conform
legii, să-i aduc la cunoștință dosarul său, în
vederea procesului*, îi luă el iute pe pazni-
cii mei. Și cu autoritate, ca ceva de la sine
înțeles, mă prinse de braț și mă extrase din
grup, ducându-mă îndărătul biroului, lângă
grefier. Acesta, un bătrân cu ochelari în vâr-
ful nasului, scotocea prin maldăre de acte
și-și vedea de lucru, adresându-se din când
în când răstit către cei ce se îmbulzeau în
fața biroului său. Paznicii mei, nu prea du-
miriți, nu păreau să știe ce atitudine să ia,
îl lăsară pe avocat să dispună de mine.
Acesta, foarte sigur de sine, vorbind iute cu
un fel de simpatică voioșie virilă, mă asi-
gura că toți ai mei sunt bine, sănătoși, că
mă așteaptă să mă întorc cât mai curând
acasă, iar el, care a studiat dosarul meu
(„nici nu era prea greu, căci e foarte subți-
rel, doar câteva file, toată cauza este cât se
poate de limpede*), considera că nu-i va

20 • APOSTROF

DOSAR

fi greu să dovedească perfecta mea nevi-
novăție. Pleda cu elocință chiar și în fața
mea: „Dumneata, universitar, cercetător,
intelectual de înaltă clasă, aveai tot dreptul
să deții cărțile incriminate. Ca psiholog,
sociolog, ca istoric al concepțiilor politi-
ce, aveai chiar nevoie de ele. Reținerea du-
mitale este întru totul nejustificată. Voi
cere, bineînțeles, achitarea“. îmi expunea la
repezeală punctul de vedere pe care-1 va
susține în pledoaria sa. „E adevărat - adău-
ga el - că unul dintre martorii solicitați de
mine, pentru apărarea dumitale, susține în
scrisoarea sa către Tribunal că în postul pe
care îl dețineai la Institutul de Psihologie
nu aveai nevoie de acele cărți, dar n-are im-
portanță. Ți-e foarte răuvoitor acest domn
Alexandru Roșea, directorul Institutului la
care erai angajat. Vom avea însă și alte ates-
tate. Am cerut și unele mărturii. Printre
acestea și rectorului Petrovici, care se pare
că te apreciază mult.“ Apoi, coborând to-
nul, vorbind aproape în șoaptă, îmi spunea
confidențial că speranța sa mare este ca în
fruntea completului de judecată la proce-
sul meu să se afle un anume colonel, un
vechi magistrat militar, „Cred că îl știi; în
orice caz, domnul doctor Balotă, tatăl du-
mitale, îl cunoaște foarte bine...“ Șoptea
abia mișcând din buze, de nu-1 mai auzeam
rostind numele acelui colonel, mai ales că
deodată zvonul vocilor din jur se înteți
brusc, se preschimbă într-o larmă uriașă, o
hărmălaie, se auzeau răcnete, țipetele unei
femei căzute pe pragul ușii larg deschise,
călcată în picioare de cei ce se buluceau să
iasă, înspăimântați... Nu înțelegeam nici
eu, nici Chita ce anume stârnise tărăboiul,
când deodată am zărit, în colțul de unde
mă extrăsese avocatul, doar pe unul dintre
cei doi „hoți“ cu care fusesem adus la Tri-
bunal. Țiganul în cătușe și sergenții de pază
dispăruseră. Am priceput deodată ce se pe-
trecuse, mai ales că auzeam de pe culoar
strigăte: „A fugit, a dat buzna peste mi-
ne...! L-am văzut, avea mâinile în...! L-a
lovit cu cătușele...! A spart geamul și dus a
fost!“ Femeia pe care o ridicau de pe jos se
văita de zor, abia se ținea pe picioare, fu
dusă și întinsă pe o bancă în culoar. Sergen-
ții dăduseră cu ea de pervazul ușii, apoi de
prag, zorindu-se după fugarul care se stre-
curase pe nesimțite și o zbughise pe cori-
dor, în timp ce ei căscau ochii prin odaie.
Apoi alții o călcaseră în picioare. „Nu te
mișca de lângă mine“, îmi spunea avocatul,
care înțelesese în sfârșit ce se petrecuse.
„Ba, mai bine, pune-te acolo în colț, lângă
celălalt deținut, și așteptați să se întoarcă
sergenții. Să nu te miști de acolo...“, mă
îndemna el, ca nu cumva să-mi vină și mie
vreo idee de evadare. Cred că se speriase și,
după ce îmi spusese că rămâne cu mine pâ-
nă la întoarcerea paznicilor - care-și pier-
duseră capul alergând zadarnic după țiga-
nul fugar, uitând de noi și lăsându-ne de
izbeliște - se hotărî brusc să plece. „Se va
face o anchetă; nu e bine să mă afle aici. De
altfel e târziu și mai am treabă la Curte...“
Nu mult după plecarea lui, apărură și ser-
genții. Gâfâiau, sudoarea le șiroia pe frun-
te, pe obraji. Zărindu-ne în colțul nostru,
parcă le mai veni inima la loc; își închipu-
iseră probabil că și noi ne luaserăm tălpă-
șița. Odată cu ei mai apărură doi-trei mili-
tari și un „civil“ în care miroseam agentul
de Securitate. Pe un ton sec de ancheta-
tor, acesta le punea sergenților întrebări la

• Casa familiei Balotă din Cluj, strada Bolintineanu, 26

care nenorociți! răspundeau pieriți de spai-
mă. Ne luă și pe noi, pușcăriașii, la între-
bări, dar eu răspundeam laconic: nu văzu-
sem nimic, fiind ocupat cu avocatul meu
după masa grefierului, în celălalt colț al
odăii, cât despre camaradul celui dispărut,
acesta dădea din umeri și, bâlbâindu-se de
emoție, abia reușea să spună că habar
n-avea cum dispăruse Gyula, țiganul, căci
el ațipise ciucit pe dușumea. Sergenții întă-
reau și ei zgomotos vorbele noastre. Deși
nevinovăția noastră în evadarea țiganului
nu-i dezvinovățea pe ei, parcă neștiința
noastră vădită le mai ușura răspunderea. Nu
în zadar era acela un „as al evaziunii^.
Așa-i repetau ei bătrânului grefier care le
asculta morocănos și tăcut jelania, în timp
ce-și rânduia în grabă dosarele și le înghe-
suia într-un dulap metalic. Când să-și în-
cheie treaba, își luă deodată seama și îi
întrebă pe paznicii noștri: „Da’ ia stați,
fraților, pe ăștia de ce i-ați adus?“ Scotoceli
după adresa care însoțea prezentarea noas-
tră pentru iscălirea dosarelor de trimitere în
judecată, zăpăceală generală. Se află că eu
semnasem în prezența avocatului ceea ce
trebuia să semnez, doar tâlharul „cel bun“
- cum îl chemam eu în sinea mea pe cama-
radul meu bâlbâit de la dreptul comun -
trebuia să se iscălească, ceea ce făcu punând
degetul, căci era analfabet. între timp, ca
prin farmec, se lăsase liniștea în jurul
nostru. Biroul grefei se golise de mult, in-
dividul de la Securitate ieșise și nu mai
apăruse, pe culoare se auzeau tot mai rar
pași, câte o ușă ce se trântea, apoi liniște.
Grefierul își isprăvise treaba și, grăbit, voia
să-și închidă biroul. „leșiți, fraților, cu ăștia
pe coridor. Acolo sunt bănci. Ce mai aștep-
tați? Că ne apucă aici seara. Doar e seara
de Crăciun!“ Când să ieșim, se auziră bocă-
nituri afară și apărură deodată patru gea-
lați. Sergenți, trimiși probabil ca întăriri
pe lângă cei doi paznici ce se arătaseră ne-
vrednici. Mai înțelegători față de pocino-
gul pățit de aceștia decât fusese „civilul“ -
doar erau colegii lor și ar fi putut să pățeas-
că la fel -, ne-au luat în primire și astfel noi
doi, deținuții încadrați de șase gardieni,
defilarăm pe mijlocul căii Dorobanților
spre închisoarea-mamă. în clipa în care

dădeam colțul intrând în strada lăturalnică
pe care se afla închisoarea, militată, lovitură
de teatru. La apropierea noastră, coborând
iute dintr-o mașină staționată lângă trotuar,
doi „civili“ ne ieșiră în cale și, cu o repezi-
ciune de prestidigitatori, îi scoaseră dintre
cei șase sergenți ce ne încadrau pe cei doi
care păcătuiseră lăsându-1 pe țigan să dea
bir cu fugiții și, fără vreo vorbă ori vreun
gest inutil, îi îmbarcară în mașina lor. Abia
o depășisem cu câțiva pași, că aceasta por-
nea în trombă. Ne vedeam cu toții de drum
de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Doar
mie îmi trecea prin gând (dar poate și
celorlalți) că în curând îi vom vedea pe
cei doi la închisoarea militată. Dar nu ca
paznici.
    Se întunecase de-a binelea când am in-
trat pe poarta închisorii. „Hoții“ forfoteau
gălăgioși, surexcitați, prin sala de la par-
ter, se auzeau râsete, frânturi de colinduri
din camerele dreptului comun, mirosea a
vin, afumături strașnic usturoiate... Seara
de Crăciun se pregătea în această „cour
des miracles“ mai febril decât afară, unde
nimic nu vestea sărbătoarea, nici după
obloanele închise ale caselor, nici în pustie-
tatea întunecoasă a străzii, străbătută doar
de rari trecători ce se grăbeau de parcă îi
gonea din urmă. Nu răzbătea nimic din
casele cu ferestre perdeluite prin care zadar-
nic am pândit, doar voi zări luminile vre-
unui brad împodobit. Tot astfel, aici în
închisoare, camera noastră de la etaj, a
„politicilor“, era ferecată în tăcere. Liniș-
tea aceasta apăsătoare contrasta cu veselia
gălăgioasă a „hoților“ de la parter. Ai fi zis
că doar noi ne pierdusem odată cu liber-
tatea orice putință de a ne bucura.
    Se adunaseră mai mulți în jurul meu,
când am început să le povestesc evadarea
„hoțului“. întâmplarea îi încânta, îi exci-
ta: „Al dracului, țiganul! Bine le-a făcut-o
caraliilor! Ah, ce-aș mai șterge-o și eu...!“
Se bucurau ca de o strașnică farsă jucată
tuturor celor ce ne puseseră la popreală.
„Da, dar pe el îl ascund șătrarii. La ora asta
l-a și luat un bulibașă sub protecția lui și-l
trimite cine știe unde, peste munți, în Mol-
dova ori în Dobrogea, ba poate chiar în

DOSAR

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 21

Ungaria. Dar noi, dacă vreunul dintre noi
ar reuși să evadeze, unde să se ducă? îi ares-
tează de îndată nevasta, copiii, îi iau la în-
trebări prietenii... Ce mai, pentru noi e cu
neputință..- ofta altul. Preoții mei, după
ce le istorisisem și lor cele petrecute la Tri-
bunal, se pregăteau de rugăciunea roza-
rului. Unul dintre ei ne șoptea să amintim
printre intențiile rugăciunii noastre pe
Domnul Avocat Roșu. Nu aflaseră nimic
despre starea bietului om. Strânși laolaltă
pe prici, înghesuiți nițel de cei ce ni se adă-
ugaseră în seara aceea, mai numeroși decât
de obicei, ajunsesem la al patrulea mister
de durere, meditam purtarea Crucii spre
Calvar, cerând Sfintei Mame a durerii vir-
tutea răbdării, când s-a deschis ușa și doi
gardieni de pe sală l-au dat pe avocatul Ro-
șu în mâinile câtorva dintre ai noștri. Ajutat
de aceștia, împleticindu-se, a ajuns la locul
său și s-a întins, fără multe vorbe. Ne-am
întrerupt rugăciunea și împreună cu alți
câțiva ne-am adunat în jurul lui. Avea un
pansament mare ce cobora de pe creștet pe
o ureche, obrajii plini de echimoze, un ochi
injectat, cu orbita toată neagră de jur îm-
prejur, pete de sânge pe gulerul cămășii și
pe veston... „Sunt plin de vânătăi, dar slavă
Domnului, am scăpat cu viață...“, răspun-
dea el întrebărilor noastre îngrijorate. Avea
o vorbă moale, foarte diferită de tonul ca-
sant al vorbirii sale obișnuite. Nu se plân-
gea de vreo durere - „mi-au dat calmante,
mi-au făcut și niște injecții“ -, dar părea
epuizat. Un medicinist dintre noi îl cerce-
tase, așa cum se pricepea, constatând că nu
avea nimic frânt. Era însă sleit, nemâncat,
îi dăduseră la infirmerie „porția“ lui, însă
nu s-a atins de ea, n-avea nicio poftă și îl
mai dureau încă toate mădularele. L-am
îmbiat și eu și alții cu ce aveam mai bun
din cele primite de acasă, dar abia a gustat
din cele oferite de noi și s-a declarat sătul.
Când l-am întrebat și eu după cum îl isco-
diseră și alții, curioși să afle cum se petre-
cuseră lucrurile, a repetat ceea ce spuse-
se de cum intrase în cameră: „Ce mai...
Mi-au pus pătura în cap să nu-i văd și au
dat în mine...“ Zicând aceasta, îmi strân-
gea mâna ca un semn de înțelegere, și a
adăugat: „Mai târziu, dragule, mai târziu,
acu-s prea ostenit“. L-am lăsat în pace, să
adoarmă, bine învelit în țoalele noastre,
căci avea frisoane, de febră probabil și de
epuizare. Cu ochii închiși, obrajii supți,
seci, livizi, pielea întinsă pe oasele ieșind la
iveală ca la o mumie, aducea mai mult
decât oricând cu chipul lui Don Quijote,
mai puțin cu acela „uscățiv la față“ chiar
dacă „robust la trup“, cum ne este cu zgâr-
cenie descris de Cervantes, ci mai degrabă
cu acela pe care mi-1 închipui după lectura
nemaipomenitelor sale aventuri. Da, cum
zăcea acolo, doborât, zdrobit ca de aripile
unei mori de vânt, dar încrâncenat ca un
moț ireductibil ce era, avocatul Roșu întru-
chipa (fără să știe) o ipostază răsăriteană,
târzie, a multingeniosului hidalgo. Asemă-
narea aceasta mă facea să zâmbesc, în ciuda
milei ce-mi storcea inima pentru necăjitul
rău surchidit de nemernici.
   Mă întorsesem lângă popii mei și m-am
simțit deodată năpădit de un spirit al Cră-
ciunului. Poate vorbele schimbate cu aceș-
tia despre nașterea Domnului, poate lipsa
dureroasă a oricăror semne ale sărbătorii în
vidul glacial de afară sau ceva din emoțiile
diverse ale zilei ce nu erau nicidecum cele

ale înfrigurării așteptărilor Ajunului de altă-
dată, nostalgia acelor așteptări fericite ale
unei copilării ce părea acum condamnată,
câte ceva din toate acestea treziseră în mine
acel duh. Și, bizar, spre deosebire de toți
cei din jur, abătuți, munciți de gânduri
sumbre, de griji, de temeri (și întoarcerea
avocatului snopit în bătaie întunecase și
mai mult aceste gânduri), duhul Crăciunu-
lui stârnise în mine o voie bună ce se mani-
festa prin pofta de a povesti. Și am început
să povestesc. Era pentru întâia oară că mă
dedam la ceea ce, mult mai târziu, în anii
lungi de temniță, va deveni o deprindere,
o îndeletnicire a mea obișnuită prin celule-
le, camerele, sălile închisorilor mele, aceea
a vorbirilor de seară. Vorbiri diverse, după
diversitatea nu atât a umorilor mele, cât
după aceea a componenței umane a încă-
perilor. Aici, în închisoarea militam din
Cluj, în seara aceea de Ajun, nicio poveste
nu mi se impunea mai de la sine înțeles de-
cât aceea a Crăciunului. Și ce poveste mai
potrivită de Crăciun puteam să aleg decât
una, bine cunoscută în lume, atât de puțin
cunoscută la noi, a lui Dickens. Intra în is-
torisirea mea plăcerea amintirii Crăciunu-
rilor de altădată, a copilăriilor noastre din
iernile troienite ale unui Ardeal fabulos...
Toate acestea aparțineau lumii noastre, a
ascultătorilor mei ce se adunaseră tot mai
mulți în jur, apoi a tuturor celor din cameră
care tăceau și trăgeau cu urechea. Istoria
bătrânului avar Ebenezer Scrooge, cercetat
de fantoma defunctului său asociat, Jacob
Marley, și apoi, într-o miraculoasă succe-
siune a timpurilor, de cele trei fantome:
aceea a Crăciunului din trecut, apoi a Cră-
ciunului prezent și, în sfârșit, fantoma
Crăciunului viitor, această istorie moraliza-
toare îi purta pe ascultătorii mei din came-
ra împuțită a „politicilor“ departe de aceas-
ta, de Clujul amorțit, prins în marele ghețar
stalinian, într-o Anglie victoriană, nici mă-
car visată de ei. Povestirea le părea, cred, ca
un vis într-un vis. Odată cu fericitoarea de-
părtare de cele din prezentul nostru dure-
ros, de cele prea imediat trăite pe pielea
noastră, povestea ne proiecta într-un viitor
luminos, acela în care harul nașterii unui
nevinovat într-un staul de grajd poate pre-
schimba un bătrân bogătaș înrăit și avar
într-un om milostiv, viitorul în care toți cei
înrobiți răului aveau să-și redobândească
libertatea. Singur, în povestirea mea, știam
că aceasta este... doar povestire. Gustam
orgoliul naiv al celui ce îi simte pe ceilalți
atârnând de gura sa povestitoare, dar toto-
dată germina în mine umilința celui tot
mai conștient de limitele și fragilitatea măr-
gelelor de sticlă pe care le înșiră pe ață.
începeam în seara acelui ajun al Crăciu-
nului din anul Domnului 1948 o povesti-
re pe care urma să o continui multă vreme,
cu viu grai, apoi pe hârtie, povestirea pe
care, iată, o continui și azi, aici, și o voi
continua cât mai am zile.
    Când am isprăvit, căci orice poveste tre-
buie să aibă un sfârșit, fie și provizoriu, am
avut satisfacția de a-i vedea pe cei mai mulți
din cameră însuflețiți, desfâcând flămânzi
desăgile cu merinde, împărțindu-le cu alții
care nu primiseră nimic de acasă, pălăvră-
gind voioși, de parcă le-ar fi venit inima
la loc. Duhul Crăciunului îi pătrunsese, și
camera „politicilor“, mortăcioși când in-
trasem întorcându-mă de la Tribunal, înce-
pea să semene acum cu încăperile de jos ale

„hoților^, de unde ne veneau uneori zvo-
nuri de hohote tumultuoase și țipete, de
cântece deșuchiate zbierate din gâtlejuri
bine stropite.
   Dar ziua nu-și isprăvise surprizele. Nu
mai era mult până la „ora stingerii“, când
regulamentar ar fi trebuit să ne vârâm sub
pături. Ușa se deschide și prin hărmălaia
din odaie aflu cu oarecare întârziere că sunt
chemat. Gardianul care mă adusese de jos
îmi spunea acum să-l urmez. Părea și el bi-
ne dispus și repeta, cu fața râzătoare: „Ai
pățit-o, domnule, ai pățit-o!“ Mutra lui jo-
vială dezmințea însă amenințarea cuprinsă
în anunțul său. Eram totuși destul de intri-
gat, mai ales că, introdus în odaia ofițeru-
lui de serviciu, îl auzeam pe acesta spunân-
du-i gardianului meu să mă ducă „la
poartă“. în urma noastră, ofițerul strigase
din ușa biroului său către sentinela ce păzea
poarta: „Deschide, Vasile, și ia ce ți se dă!“
Poarta mare se deschise și, deodată, în
cadrul ei, sub lumina felinarului din stra-
dă, dar și în bătaia reflectorului din curte,
îi văd pe părinții mei. Sunt amândoi, Tatăl
și Mama, lipiți unul de altul, de parcă ar
fi o singură făptură. Dau să mă apropiu,
dar sergentul meu mă apucă de brațe din
spate, mă ține zdravăn, șoptește ceva nedes-
lușit, eu mă răstesc: „A zis să mă duci la
poartă!“ Și mai repet o dată, de două ori,
zadarnic, încercând tot în zadar să mă smu-
cesc din strânsoare, în timp ce sentinela,
postându-se în poartă, le acoperă imaginea,
văd doar brațul Tatălui meu întinzându-i
ceva, iar omul cu arma la șold preluând
obiectul și întorcându-se. Atunci, în cadrul
ușii se înscriu din nou, o clipă-două, ei doi
acolo, luminați, privindu-mă și ei fără glas,
le zăresc ochii văzându-mă că-i văd.
   Și atât. Sunt momente de epifanie în
viață, nu multe, înscrise undeva adânc în
noi. Le invocăm uneori, nu le putem evoca
precum amintirile de rând. Ele ne stârnesc
mai mult decât le stârnim noi. La câțiva ani
după acea seară de Crăciun, în primele zile
ale unei alte detenții, ce se anunța incom-
parabil mai grea, mai îndelungă decât cea
dintâi, dacă nu chiar mortală, i-am visat
într-o noapte la Malmaison pe părinții mei.
Iar acum, mulți ani mai târziu, invocând
apariția lor de taină în noaptea de iarnă
clujeană, închipuirea mea face să alunece
peste imaginea așteptării lor acolo în ca-
drul unei porți de pușcărie imaginea lor din
vis așteptându-mă în fața unei porți de
biserică pe care apăream și-i vedeam lipiți
unul de altul, ca o singură făptură.


           Fragment din Abisul luminat,
           Cartea întâi

22 • APOSTROF

DOSAR

DOSAR

Cabala


        Johannes Reuchlin

Cabala, filozofia pitagoreică și interpretările moderne (II)



3.  Categorii de simboluri
la Reuchlin

_ Simbol in sensul degematrie. Utilizarea
a. numerică a simbolului este legată de
evidențierea echivalenței numerice dintre
consoanele THW, presupuse în Sefer Tetzi-
rah a reprezenta un nume sau semn divin,
și consoanele din numele ’eHereH: ambele
au valoarea 21. Acesta este un exercițiu
simplu de gematrie. Totuși, Reuchlin des-
crie această formă de relație numerică în
termeni de simbolism:    quod est sym-
bolum ipsius Ehieh hoc est entis, que equa-
litatem numeris”¹. Tot așa, în alt context,
Reuchlin arată cum consoanele din Ma-
KaBY au valoarea 72, făcând din acest nume
simbolul numelui șaptezeci și doi². El re-
curge la o gematrie găsită în surse ebrai-
ce, și anume, ’etz = 160 = tzelend. Această
ecuație este interpretată ca două cuvinte ce
simbolizează cifra 150 (de fapt, 160)⁴. De-
mersul său este unul oarecum aparte, dat
fiind că în mod normal cabaliștii caută re-
lații între cuvinte pe baza gematriei, fără
însă a presupune că, în sine, un anumit nu-
măr are o valoare independentă simboli-
zată de cuvinte. Din acest punct de vedere,
Reuchlin introduce o teorie pitagorică a
numerelor ca desemnând principii, un anu-
mit tip de numerologie, în ansamblul
metodelor de calcul cabalistice.
   b.    După Reuchlin, simbolismul este le-
gat și de permutările de litere. El ilustrează
această metodă, Temurah sau metateza, cu
exemple simple de genul Ysmah poate de-
veni Mashiah_ iar mal’akhi devine Michael⁵.
   c.    înlocuirea literelor cu altele, în con-
formitate cu reguli specifice, a fost la rân-
dul său numită simbolism. De exemplu,
consoanele din Tetragrammaton au fost în-
locuite cu MZPZ, utilizându-se un sistem
bine definit⁶. Putem spune că, în general,
Reuchlin numește toate cele trei tehnici nu-
merice de interpretare „căi simbolice”⁷.
Aceste trei tehnici de exegeză pot fi descri-
se ca fiind un simbolism orizontal sau drept
ceea ce am aproximat prin recursul la ter-
menul de diseminare al lui Derrida, deoa-
rece un cuvânt este înlocuit cu altul în con-
formitate cu diferite reguli. Următoarele
utilizări ale termenului de simbolism țin de
ceea ce am numit simbolism logocentric.
   d.    Prin simbol se înțelege un nume cu
funcții magice. Reuchlin scria următoare-
le în legătură cu numele de șaptezeci și do-
uă de litere:

   In prezent, aceste slăvite semne sunt pre-
   zente în amintirea oamenilor, iar prin inter-


    mediul acestor simboluri sunt invocați înge-
   rii ce îl ajuta pe om întru slava și gloria
   Dumnezeului inefabil, după cum spune
   Gerundensis în a sa introducere la Geneză
   în care citează scrierea rabinului Solomon
   despre Talmud. Acestea sunt literele ce com-
   pun simbolurile pe care ți le desenez cu
   degetul⁸.

El prezintă apoi, folosind caractere ebrai-
ce, toate combinațiile de litere ce constituie
numele de șaptezeci și două de litere.
Acestea devin astfel simboluri ce reprezintă
un soi de talisman sau amuletă. Deși aces-
tea pot fi legate de o putere angelică sau
sefirotică, ele sunt unități lingvistice care
nu operează la nivel semantic, nici chiar
în cazul limbii ebraice. Reuchlin pare a
sugera că sursa celei de-a doua referiri la
termenul de „simbol” este Nahmanides,
însă nimic în acest sens nu apare în intro-
ducerea la comentariul la Pentateuc sau la
Rashi, din care citează Nahmanides. Des-
crierea „simbolică” a întregii teme îi aparți-
ne integral lui Reuchlin. Putem descrie
acest tip de simbolism ca fiind unul des-
cendent, deoarece dorește a avea un efect
asupra entităților de ordin inferior prin
invocarea celor de ordin superior.
   e.    Simbolul ca reprezentare a lumii supe-
rioare. Ne vom îndrepta atenția asupra unui
alt tip de simbol, mai apropiat de simbo-
lismul cabalistic obișnuit:

    Sabatul este un mister’ al Dumnezeului
   celui viu¹'¹. Sabatul este un simbol al hunii
   superioare, eternul Jubileu, unde toate mun-
   cile încetează... acest lucru trebuie interpre-
   tat ca o referire la alăturarea dintre puterile
   sufletului și cele ale minții, pentru a îndrepta
   contemplația spre lumea ce o să vină¹¹.

în acest pasaj, termenul de „simbol” se
referă la relația dintre o entitate, un pro-
ces sau ritual de ordin inferior și una de
ordin superior, care aparține tărâmului di-
vin. în acest caz, simbolul este Sabatul, un
mod de comportament într-un moment
dat și care comunică, ca pars pro toto, feri-
cirea și deliciile prezente constant în esca-
tonul personal. Această perspectivă apare
deja în literatura rabinică¹². Totuși, cabala
teozofică a completat această poziție cu
identificarea termenului de „lume ce va să
vină” cu un atribut divin specific sau cu o
ipostază divină: a treia stfirah, Binah, iden-
tică și cu eternul Jubileu. Această poziție
diferă în raport cu prima afirmație din frag-
mentul citat, care vede în a noua stfirah,
Yesod. ipostaza divină simbolizată de Sa-
bat¹³. Această ambiguitate nu trebuie să ne
deruteze, deoarece face parte dintr-o anu-

mită evoluție a procesului semiotic carac-
teristică pentru cabala teozofico-teurgică
din Castilia de la finele secolului al xm-lea,
un proces ce ar putea fi descris ca o tran-
ziție de la o univalență simbolică la o poli-
valență simbolică. Practic, același cuvânt era
înțeles ca având mai mult decât un singur
sens simbolic, referindu-se astfel la mai
mult de o singură se fir ah. Totuși, punc-
tul central al perspectivei formulate de
Reuchlin nu este reprezentat de aspectul
cognitiv al relației referențiale, ci de cel
mistic: pornind de la anumite abordări
cabalistice, el înțelege Sabatul ca repre-
zentând încetarea muncilor lumești și con-
centrarea asupra facultăților spirituale ale
omului, pentru a atinge lumea spirituală
superioară¹⁴. După cum am văzut în frag-
mentele citate mai devreme, Reuchlin înțe-
lege cabala ca fiind eminamente o disci-
plină contemplativă: simbolurile călăuzesc
astfel sufletul spre sferele mai înalte și, în
cele din urmă, spre mântuirea personală¹⁵.
Atribuind simbolismului un astfel de rol,
Reuchlin se bazează încă o dată pe pita-
gorism¹⁶. Găsim aici un nou tip de simbo-
lism vertical, însă de această dată este vorba
de unul ascendent.
   f.   Simbolul ca referent agnitiv. De câte-
va ori, mai ales atunci când vorbește despre
sensurile ascunse ale literelor ebraice,
Reuchlin atribuie funcției referențiale evo-
carea nu doar a tărâmului divin, ci și a altor
niveluri superioare, ca de exemplu cel ce-
lest. Pornind de la un comentariu privind
alfabetul ebraic găsit în Ms. New York JTS
1887 (Halberstamm 444), fol. 39b-43b,
Reuchlin introduce termenul de „simbol”
în redarea originalului ebraic pentru a evi-
denția relația cognitivă dintre o literă și un
corp planetar. De exemplu, el folosește ter-
menul de „simbol” în relație cu litera da-
leth, într-o referire la Hashmalim, văzuți
ca fiind un soi de îngeri¹⁷. Tot așa, lamed
reprezintă planeta Sabbatai, adică Saturn¹⁸,
iar num este simbolul pentru Marte¹⁹. în
alte cazuri, literele descrise ca simboluri tri-
mit la entități de ordin inferior. Tzadeh
simbolizează materia celestă și cea ordi-
nară²⁰, lucrurile neînsuflețite, iar Thau este
simbolul naturii omenești²¹.


4.         Tetraktys-u\ și
Tetragrammatonul ca simbol

UNA DINTRE cele mai importante uti-
lizări ale termenului de „simbol” la

-4


DOSAR

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 23

Reuchlin apare deja în lucrarea sa de tine-
rețe, De verbo minfico, în care el compara
Tetragrammatonul cu tetraklys-ul lui Pita-
gora, descriindu-le ca fiind simbolul pentru
toate lucrurile²². în De arte cabalistica, aceas-
tă relație este descrisă după cum urmează.
Marranus îi spune lui Philolaos că

    îmi pare că Pitagora a împrumutat Tetra-
    grammatonul evreilor sau, mai bine zis, cele
    patru litere ce formează numele Mântuito-
    rului și le-a transformat în simbolul grecesc
    al tetraklys-ului²³.

După cum se știe, tetraktys-ul, ceea ce pita-
goreicii numeau tetrada sfântă, și Tetra-
grammatonul sunt teme fundamentale în
pitagorism și, respectiv, în cabală. Reuchlin
propune aici o comparație interesantă care,
deși incorectă din punct de vedere istoric,
atinge câteva aspecte importante ținând de
fenomenologia celor două fenomene reli-
gioase. Ce aduce nou această afirmație? Pri-
mul care a subliniat importanța tetradei în
cazul evreilor pare să fi fost Marsilio Ficino:

    De ce toată lumea îl desemnează pe Dumne-
    zeu prin patru litere? La evrei, cele patru vo-
    cale, he ho ha hi-, la egipteni, dheuth, la per-
    sani, Syre-, la magi, Orsi, de la care se ajunge
    la Oromasis²*-, grecii îi spun Iheos, iar noi De-
    us; arabii îi spun Alia, iar Mahomed ALgdi.
    Tot așa, l-am acceptat pe Jesu de la Gabriel...
    fără doar și poate, seminții atât de diferite
    nu ar fi căzut astfel de acord asupra numelui
    Dumnezeului necunoscut dacă nu ar fi cu-
    noscut inspirația divină. Și dacă l-au primit
    de la Adam, tot prin inspirație divină au pri-
    mit ei acest nume, și nu altul²⁵.

Pentru folosirea „universală⁵⁵ a numelor
divine guvernate de cifra patru se propun
două explicații teoretice diferite: toate aces-
te seminții au primit diferitele nume în mod
separat sau au primit aceste nume de la
Adam. Totuși, chiar și în conformitate cu a
doua explicație, fiecare popor a fost inspi-
rat să își aleagă numele divin propriu.
Astfel, fiecărei națiuni i s-a acordat o reve-
lație specială; mai mult, chiar dacă acceptăm
a doua explicație, evreii nu au prioritate,
deoarece se spune că și ei și-au primit reve-
lația mai târziu. Astfel, asemănarea structu-
rală de bază dintre numele divine, a căror
sursă o vom discuta imediat, nu reflectă in-
fluența tradiției mozaice, ci un numitor
comun ce transcende formele distincte ale
numelor folosite de fiecare popor. Ideea că
numele divin făcea parte din tradiția ada-
mică exista deja la evrei²⁶; nu știu să fi exis-
tat o poziție similară la creștini înainte de
Ficino. Prin urmare, este posibil ca Ficino
să fi fost influențat de o tradiție evreiască
sau mai precis de una cabalistică, deși el cu-
noștea foarte bine și tetraklys-xA pitagoreic,
discutat de lamblichus în De vitae ^ythc,go-
nea²⁷. Aici, divinitatea tetradei este afirmată
în mod explicit, iar conceptul pitagoreic de
tetradă se poate să fi reprezentat ideea cen-
trală a argumentației elaborate de gândito-
rul florentin. Totuși, Ficino nu îl mențio-
nează pe Pitagora în acest context. Mai
mult, Reuchlin contrazice tot ceea ce am
putea învăța din literatura pitagoreică, pre-
supunând că Pitagora nu a fost primul des-
coperitor al nucleului propriei sale filozofii,
tetraktys-ul, luând în schimb această idee de
la evrei. în conformitate cu vechiul pita-
gorism, pitagoreicii depuneau un jurământ

strategiilor semiotice diver-

în care Pitagora era descris ca persoana „ca-
re a adus tetraktys-ul generației noastre⁵⁵²⁸.
   Nu în ultimul rând, în acest context,
crucea este concepută a fi un simbol al
Mântuitorului, tot așa cum Tetragramma-
tonul este simbolul lui Dumnezeu²⁹.


5.  Dilema totalizatoare:
de la Reuchlin
   la interpretările moderne

Am ÎNCERCAT să trec în revistă diversele
utilizări ale termenului de „simbol⁵⁵ de-
oarece acesta reprezintă conceptul central al
unei lucrări deosebit de importante, care,
după cum vom vedea, a influențat mai târ-
ziu o serie întreagă de autori de marcă. To-
tuși, înainte de a trece la receptarea descrie-
rii simbolice a cabalei, aș dori să abordez
problemele ce decurg din utilizarea de către
Reuchlin a unui spectru atât de larg de sem-
nificații pentru acest termen. Aplicând ter-
menul de „simbol⁵⁵ unor forme atât de di-
verse ale cabalei, forme care operează în
conformitate cu semioze de tip diferit, se
poate ca Reuchlin să fi acționat asemenea
tmui bun pitagoreic. Aparent, el nu și-a dat
seama că a ajuns să impună o atitudine tota-
lizatoare asupra

gente caracteristice scrierilor cabalistice,
strategii extrem de diferite una de cealaltă.
Dar cum ar fi putut el să-și dea seama de
acest lucru dacă același cabalist, Gikatilla,
una dintre principalele surse ale lui Reuchlin
pentru înțelegerea și prezentarea cabalei, a
renunțat la abordarea lingvistică inițială și a
adoptat, în lucrările de mai târziu, o altă
viziune cabalistică, cea teozofică? Reuchlin
a fost victima unei erori destul de comu-
ne, în conformitate cu care toate scrierile
care se pretind a fi cabalistice formează un
corp omogen. Această tendință este bine
cunoscută chiar printre cabaliști începând
cu secolul al xm-lea și decurge din adopta-
rea aceluiași termen, cabala, de către o mare
diversitate de școli. Termenul de cabală ca
doctrină ezoterică provine din surse care
preced ceea ce numim cabala cu cel puțin
două secole, fiind asociat cu practica trans-
miterii în secret a numelui divin. Acest
lucru apare extrem de explicit în perioa-
da gaonică, o abordare în acest sens fiind
adoptată de ashkenazii hasidici, de cabaliști
lingvistici ca R. Barukh Togarmi și tânărul
Joseph Gikatilla, precum și în versiunea
extatică a cabalei lingvistice din scrierile lui
Abraham Abulafia³".
   Totuși, începând cu secolul al xm-lea,
cabaliștii au fost interesați nu atât de mult
de numele divin sau de numele divine, cât
de teoria celor zece sifirot, de cabala teo-
zofică, adoptând acest termen pentru a-și
descrie propria doctrină. Aceste două sen-
suri principale ale termenului de cabală sunt
reprezentate de două literaturi distincte ca-
re, din timp în timp, s-au aflat chiar în con-
flict una cu cealaltă. Cu toate acestea, con-
flictul în cauză nu a fost întotdeauna vizibil.
De exemplu, doi mari reprezentanți ai caba-
lei teozofice, tânărul Gikatilla și tânărul
Moses de Leon, au cultivat înțelegerea lin-
gvistică a cabalei, dar mai târziu s-au răz-
gândit și au adoptat cabala teozofică. Nu
vorbim aici de o evoluție cauzală, naturală
și perfect de înțeles în cazul oricărui gân-
ditor dinamic, ci de o schimbare drama-
tică ce ignoră fazele timpurii. De exemplu,

niciuna dintre scrierile timpurii ale lui
Gikatilla sau ale lui de Leon nu sunt men-
ționate în scrierile lor de mai târziu. Chiar
și așa, ei nu și-au criticat pozițiile anterioa-
re, preferând pur și simplu să le ignore și
adoptând alte forme de interpretare a mate-
rialului religios și speculativ pe care îl aveau
la dispoziție. Scrierile timpurii ale lui de
Leon, extrem de apropiate de cele ale tână-
rului Gikatilla, nu s-au bucurat de atenția
cabaliștilor creștini. Aceste scrieri au fost
silite să aștepte analizele filologice detalia-
te efectuate în ultimul secol, chiar și numai
pentru a fi identificate. Nu același lucru se
poate spune despre lucrarea lui Gikatilla,
Grădina nucului (Ginnat Tgoz), care a de-
venit o lucrare clasică a literaturii cabalisti-
ce, influențând și lucrarea cabalistică de mai
târziu a lui Reuchlin. Cu puțin timp înain-
te de a scrie De arte cabalistica, acesta din
urmă a citit lucrarea târzie a lui Gikatilla
intitulată Sha‘arei ’Orah în traducerea latină
a lui Paulus Riccius³¹. împreună cu o altă
lucrare de maturitate a lui Gikatilla, HbaArei
Tzedeq, citată cu titlul Porta justiciae, cele
trei cărți ale lui Gikatilla reprezintă cel mai
important grup de surse pentru multe din-
tre discuțiile lui Reuchlin din De arte caba-
listica. Dacă adăugăm la aceste cărți majo-
ritatea materialelor cabalistice cunoscute de
Reuchlin dintr-un manuscris asemănător cu
Ms. New York jts 1887, Halberstam 444³²,
putem concluziona că ceva deosebit de im-
portant a avut loc în istoria cabalei creștine.
Această mutație este extrem de semnifica-
tivă, deoarece este legată de natura diferită
a surselor ebraice care au generat a doua
fază a cabalei creștine.
   Spre deosebire de Giovanni Pico delia
Mirandola, care se baza în principal pe tra-
ducerile latine ale lui Flavius Mithridates -
puternic inspirate de cabala italiană, în prin-
cipal de scrierile lui Abraham Abulafia și ale
lui Menahem Recanati -, Reuchlin cunoștea
în principal lucrările cabaliștilor spanioli,
și nu doar cele ale italienilor. Reuchlin era
cu siguranță familiarizat cu unele dintre
scrierile cabaliștilor italieni, pe care îi citează
cu numele³³. Totuși, în De arte cabalistica,
aceste surse ocupă un loc secundar în raport
cu cele spaniole, în special cu lucrările lui R.
Azriel de Gerona, ale lui Nahmanides și mai
ales în raport cu textele cabalistului fără ri-
val, R. Joseph Gikatilla. Putem presupune
că această schimbare, dramatică pentru în-
treaga fizionomie a cabalei creștine, este
legată, printre alte motive, și de difuzarea
materialului cabalistic spaniol după expul-
zarea evreilor din Spania în 1492. Ar mai
putea fi legată și de prezența lui Reuchlin
în Germania, departe de biblioteca cabalis-
tă tradusă din ebraică în latină de Flavius
Mithridates, care și în prezent se află în
Italia. în orice caz, oricare ar fi motivele din
spatele acestei schimbări, dominația cabalei
spaniole în De arte cabalistica este de necon-
testat. Aceasta înseamnă că Gikatilla, un ca-
balist ale cărui cărți dovedesc un talent unic
în a organiza materialul cabalistic, devine
principala sa sursă în mod direct și prin in-
termediul traducerii latine a lui Riccius. De
asemenea, putem spune că, într-o perioadă
relativ scurtă de timp, Reuchlin a ajuns să
cunoască cele două tipuri diferite de cabală
din cărțile scrise de același cabalist.
   Astfel, putem trasa o linie groasă de de-
marcație între primul stadiu al cabalei creș-
tine - reprezentat de Giovanni Pico delia
Mirandola, care a adoptat sau cel puțin a
repetat distincția lui R. Abraham Abulafia

24 • APOSTROF

DOSAR

dintre cabala extatică și cea teozofică sau
dintre cabala numelor și cea a se/irot-urilor
- și percepția unificată asupra acestei gân-
diri, ce se regăsește în lucrarea De arte caba-
listica a lui Reuchlin³⁴.
   Dată fiind dorința de armonie tipică
pentru cabaliștii târzii, cele două forme ale
cabalei trebuiau dacă nu să coincidă, atunci
să fie cel puțin în acord, iar cabaliștii au re-
curs la diferite strategii de mediere între
aceste forme diferire de gândire. Distincțiile
ierarhice, cum ar fi strategia lui Reuchlin de
mediere între poziții diferite, nu au fost ope-
rate decât extrem de rar. Pentru Reuchlin,
cabala era simbolică în sens atât vertical, cât
și orizontal. Cu alte cuvinte, operând cu un
termen utilizat în cel puțin două sensuri
principale și în același timp divergente,
Reuchlin credea sincer că nu se înșală
atunci când descrie cabala ca fiind în gene-
ral o teologie simbolică. Altfel spus, recur-
gând la termenul de „simboD ca omonim,
Reuchlin credea că a surprins însăși esența
cabalei, fie în formele ei abulafiene, fie în
cele teozofice. Acest cuprinzător demers
simbolic a generat ceea ce aș numi o puter-
nică omogenizare a altminteri extrem de
diversei literaturi cabalistice, ducând la per-
ceperea unitară a unor categorii de scrieri
altminteri diferite la nivel conceptual. Este
perfect legitim să introduci noi termeni pen-
tru a descrie un fenomen mai vechi. Un ast-
fel de demers definește de fapt aspectele
pozitive și creative ale activității academice,
dar nu este lipsit de riscuri. Pericolul constă
în a introduce conotațiile fenomenelor mai
târzii - anacronismele - sau ale unor feno-
mene diferite, deja desemnate de noul ter-
men, în fenomenul la care ne referim.
Pericolul explicațiilor simple îi paște mai
mult pe cei care încearcă să opereze cu ter-
meni unificatori și mai puțin pe cei care
încearcă să introducă o diversitate de ter-
meni meniți a distinge între fenomene apa-
rent apropiate. Reuchlin a ales prima abor-
dare și a elaborat o viziune unificatoare,
recurgând la conceptul de simbol ca princi-
piu de organizare. Deoarece a fost primul
care a deschis această cale, el devine de ase-
menea cel mai important fenomenolog al
cabalei, după cum vom vedea în cele ce
urmează. Totuși, el a unit toate formele
cabalei, recurgând la termenul de „simbol“,
doar pentru a lega pitagorismul de această
literatură evreiască și practic a-1 iudaiza în
mod deschis. Defacto, el a pitagorizat caba-
la, probabil fără a dori acest lucru. Cu toate
acestea, iudaizarea pitagorismului a fost
doar un pas spre destinația finală, creștini-
zarea acestuia, după cum ne-o indică trans-
formarea Tetragrammatonului (și implicit a
tetraktys-uhii) într-un Pentagrammaton,
considerat a fi numele secret al lui lisus, așa
cum se propune în De verbo mir.Jico, și cores-
punzând, după Reuchlin, cu ceea ce pita-
goreicii numeau simbolul pentagramei³⁵.
   Să rezumăm această parte a discuției: în
opinia mea, Reuchlin s-a înșelat cu privire
la două dintre problemele principale anali-
zate mai sus. Istoricește vorbind, este greu
de crezut că Pitagora și școala acestuia ar fi
putut fi influențați de speculațiile mistice
evreiești ale Antichității. Dacă există vreo
afinitate între aceste două forme distincte
de gândire, atunci aceasta ar putea fi rezul-
tatul impactului pitagorismului asupra ca-
balei. în plus, consider că Reuchlin ridică,
cel puțin în parte, o serie de semne de între-
bare în calitate de fenomenolog, întrucât
el a văzut literatura cabalistică ca un câmp

• Ulița Aurarilor din Praga. Foto: Lukăcs Jozsef

conceptual unificat și a atribuit o impor-
tanță extrem de mare simbolului mistico-
informativ. Cum de a avut loc o astfel de
combinare a diferitelor tipuri de cabală?
Problema se înscrie în ceea ce aș numi
situația italiană a anumitor forme de cabală
din a doua jumătate a secolului al XV-lea.
Cabala a devenit atunci mai puțin o tradiție,
studiată în cadrul unui grup moștenitor al
unei școli, cu propriile idei și practici: teh-
nicile nomice și cele anomice. Cabala a de-
venit în schimb o literatură, circulând prin-
tre intelectuali sub forma unor cărți sosite
din alte centre de cultură evreiască, uneori
chiar din alte secole, și din contexte ne-
cunoscute tinerilor cărturari evrei care le
citeau și le înțelegeau în diverse moduri. Era
vorba acum de o practică intelectuală, qab-
balab sikblit sau muskkelet, de ceva ce putea
fi înțeles de individul neinstruit doar prin
studiile proprii³⁶. Aceasta era situația gru-
pului de tineri intelectuali ce activau mai
ales în Italia, printre care îi găsim pe R.
Yohanan Alemanno, David Messer Leon
sau Abraham de Balmes. Primii doi au stu-
diat cabala în ciuda atitudinii negative în
raport cu această gândire arătată de dască-
lul lor și, în cazul lui David, chiar și de tatăl
acestuia, R. Yehudah Messer Leon. Procesul
în cauză a început cândva în anii șaptezeci
ai secolului al XV-lea. în acest context -
cabala qua filozofie sau ca gândire filozofică

- și-a putut Reuchlin elabora propria ver-
siune a unui acord conceptual profund între
cabală și pitagorism.
   în sine, perspectiva lui Reuchlin este o
simplificare a spectrului mult mai larg al
fenomenelor cabalistice, care includ o diver-
sitate de elemente - mitologice, neoplato-
nice, aristotelice, ermetice sau magice - ce
pot fi reduse cu greu la principiile pitagoris-
mului. Totuși, reducerea de către Reuchlin
a întregului conținut al cabalei la un anumit
aspect al pitagorismului poate fi ușor înțe-
leasă ca parte a retoricii acestuia, menită a
face din cartea sa o contribuție specială, di-
ferită de cea a lui Ficino sau a lui D’Etaples.
Mai mult, viziunea sa asupra cabalei ca un
soi de filozofie ocultă ce operează la modul
simbolic ne aduce aminte de viziunile mai
moderne asupra miturilor și cabalei ca un
anumit tip de „filozofie narativă“, de exem-
plu la Schelling și Scholem³⁷. Interpretările
filozofice ale cabalei din perioada Renaște-
rii, aparținând deopotrivă gânditorilor evrei
și celor creștini, au avut ecouri în literatu-
ra modernă de specialitate³⁸. Consider că
aici putem găsi explicația pentru atitudi-
nea pansimbolică a lui Scholem³⁹.
   Acesta a afirmat că, dacă ar crede în me-
tempsihoză, ar considera probabil că sufle-
tul lui Reuchlin a transmigrat în persoana
sa⁴⁰. Desigur, ar putea fi vorba aici doar de

DOSAR

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 25

o metaforă, deși este posibil ca acest lucru
să ne dezvăluie ceva mai profund despre
modul în care Scholem se vedea pe sine
însuși în ipostaza de cărturar. Ne-ar putea
dezvălui faptul că, în viziunea sa, cercetări-
le în domeniul studiilor iudaice nu numai
că au în Reuchlin un părinte fondator, „der
erster Erforscher des Judentums“, acesta
fiind primul exponent sistematic al caba-
lei, dar și că specialiștii continuă să împăr-
tășească viziunea sa conceptuală, cel puțin
în ceea ce privește cabala. Influența decisivă
a lui Reuchlin este vizibilă la Scholem și la
adepții acestuia, care pun accentul pe im-
portanța supremă a limbajului și a gândirii
simbolice, considerate a fi reprezentative
și esențiale pentru întreaga cabală⁴¹. Mai
mult, cel puțin într-un caz, survenit cu pu-
țin înainte de moartea sa, Scholem s-a refe-
rit în mod explicit la înțelegerea de către
Reuchlin a cabalei ca receptiv lymbolicM¹. De
la primul cercetător al iudaismului din
perioada Renașterii la cel mai mare expert
în misticismul evreiesc al epocii actuale,
modului simbolic al cabalei i se atribuie un
rol fundamental⁴³. Fără a fi întotdeauna
conștiente de acest lucru, teoriile moderne
asupra cabalei folosesc limbajul pitagoris-
mului, în tradiția lui Reuchlin, atribuind
simbolismului un rol decisiv în structura
cabalei⁴⁴. Totuși, acest pitagorism a fost pus
în slujba creștinismului, iar cele două curen-
te de gândire au fost utilizate ca un instru-
ment important de interpretare a cabalei
dintr-o perspectivă unitară. Acesta este unul
dintre motivele pentru care simbolismul, așa
cum este el înțeles de Scholem și de unii
dintre adepții acestuia, implică adesea o
abordare cognitivă, punând mai puțin ac-
centul pe impactul acțiunilor omenești asu-
pra divinității⁴⁵.

    ■

Traducere de Bogdan Aldea



Note
1. On the Art tf the Kabbalah, p. 198.
2. Tbidem, p. 313.
3. Vezi, e.g., Abraham Abulafia, Sefer Sitrei
    Torah, Ms. Paris, Bibliotheque Naționale,
    774, fol. 153a.
4. On the Art tf the Kabbalah, p. 353-355.
5. Tbidem, p. 295-297.
6. Ibidem, p. 297.
7. Ibidem.
8. Ibidem, p. 261. Vezi și p. 265.
9. Mysterium, ca traducere a ebraicului sod.
    Vezi și ibidem, p. 308.
10. Gate tfLfht, cap. 2, ediție de Ben Shlomo,
    voi. I, p. 106, 111-112.
11. On the Art tf the Kabbalah, p. 237-239.
12. Vezi B. T. Berakhot, fol. 57b.
13. în legătură cu simbolistică diversă a Saba-
    tului în școlile cabalistice, vezi Elliot Gins-
    burg, The Sabbath in the Classical Kabbalah,
    Albany: SUNY Press, 1989 și Moshe Idei,
    „Sabbath: On Concepts of Time in Jewish
    Mysticism¹¹, în Sabbath, Idea, Histoty, Rea-
    lity, ed. Gerald Blidstein, Beer Sheva: Ben
    Gurion University Press, 2004, p. 57-93.
14. Vezi Idei, ibidem, p. 66-67. Intr-adevăr,
    ideea înălțării minții apare în câteva locuri
    la Reuchlin. Trebuie spus că diferențele
    menționate de Wolfson între descrierea lui
    Reuchlin făcută de mine și cea făcută de el
    însuși se bazează pe o eroare terminologi-
    că. într-adevăr, eu neg aspectele teurgice ale
    cabalei creștine, chiar și la Reuchlin, așa
    cum sunt acestea definite în lucrările mele,
    iar Wolfson însuși înțelege teurgia în acești
    termeni, după cum se vede adesea în studi-

     ile sale, ca efect al poruncilor asupra struc-
     turii interne a tărâmului divin. Totuși, în
     articolul despre Reuchlin Domnia Sa adop-
     tă - fără a sublinia schimbarea de perspec-
     tivă - o altă înțelegere a teurgiei - categoric
     la fel de legitimă, după sursele neoplato-
     nice -, ca totalul operațiunilor ce duc la
     înălțarea sufletului spre tărâmul celest, iar
     în acest sens Reuchlin este incontestabil un
     gânditor teurgic. Astfel, divergențele „evi-
     dențiate¹¹ de Domnia Sa între poziția mea
     și vederile sale dispar complet. Vezi Wolf-
     son, „Language, Secrecy, and the Mysteries
     of Law“, p. 8-9, în special nota 4. Fără a
     fi conștient de aceste două sensuri diferite
     ale teurgiei și fără a specifica mai întâi sen-
     sul utilizat - specificare ce nu apare în arti-
     colul lui Wolfson -, este greu să apreciezi
     diferențele dintre cabala creștină și cea
     evreiască. în numeroase situații, Wolfson
     tinde să estompeze diferențele dintre cele
     două forme ale Cabalei, o problemă pe care
     nu o voi discuta în detaliu aici.
15. On the Art cf Kabbalah, p. 99, 133, 147.
    Pentru o înțelegere mai mesianică a caba-
    lei, vezi în general prima parte a cărții sale,
    mai ales p. 87. Despre Sabat la Reuchlin,
    vezi Wolfson, „Language, Secrecy, and the
    Mysteries of Law“, p. 30-32.
16. Vezi Shaw, Thempy and the Soul, p. 85,
    110. Trebuie spus că înălțarea la cer în con-
    textul simbolurilor apare și la Pseudo-Dio-
    nisie. Vezi Barash, leon, p. 172-179.
17. On the Art if the Kabbalah, p. 321.
18. Ibidem, p. 323.
19. Ibidem.
20.  Ibidem, p. 325.
21.  Ibidem.
22.  Pistorius, p. 941.
23.  On the Art if the Kabbalah, p. 157.
24.  Referentul plauzibil este Ormuzd.
25. Commentaiy on Philebus, Marsilio Ficino:
    The Philebus Commentaiy, traducere și edi-
    ție critică de Michael J. B. Allen, Berkeley:
    University of California Press, 1975, p.
    142-144. Vezi și ibidem, p. 270-272. Vezi
    M. Idei, ,frișca Theoltjyii in Marsilio Ficino
    and in Some Jewish Treatments“, in Mar-
    silio Ficino, His Theoltpy, His Philosephy, His
    Ltqacy, ed. M. J. B. Allen și Valery Rees,
    Leiden: Brill, 2001, p. 137-158.
26.  în legătură cu această problemă, vezi
    M. Idei, „Transmission in the Thirteenth-
    Century Kabbalah“, in Transmittbp Jewish
    Traditions: Oralily, Textualily, and Cultural
    Dfussion, ed. Y. Elman și I. Gershoni, New
    Haven-London: Yale University Press,
    2000, p. 138-164.
27.  The Pythagorean Lfe, pn: 150, p. 167, par.
    162, p. 177. Pentru divinitatea tetradei în
    sursele despre Pitagora din Antichitatea
    târzie și din Renaștere, vezi Henninger,
    Touches cfSweet Harmony, p. 152, 195 și
    Burkert, Lore and Science, p. 72ff.
28.  Burkert, Lore and Science, p. 72, 186-188.
29.  On the Art if the Kabbalah, p. 353.
30.  Vezi Moshe Idei, „Defining Kabbalah: The
    Kabbalah of the Divine Names“, in Mystics
    cfthe Book: Themes, Tcpics, &Typoltpy, ed.
    R. A. Herrera, New York: Peter Lang,
    1993, p. 97-122 și „Ashkenazi Esotericism
    and Kabbalah in Barcelona“, Hispania Ju-
    daica, voi. 5, 2007, p. 69-114
31.  Roling, Aristotelische Natuiphiloscphie, în
    special p. 362-365.
32.  Vezi introducerea mea la On the Art tf the
    Kabbalah, p. xvi-xix. Pentru informații
    suplimentare privind sursele evreiești ale
    lui Reuchlin, vezi Wolfgang von Abel și
    Reimund Leicht, Verzeichnis der Hebraica
    in der Bibliothek Johannes Reuchlins, Osfil-
    dern: Thorbecke, 2005.
33.  Vezi On the Art tf theKabbalah, p. 93, 355.
    34. Vezi Chaim Wirszubski, Pico della Miran-
    dola 's Encounter with Jewish Mysticism,
    Cambridge, Mass.-Jerusalem: Harvard
    University Press, 1989, p. 63; Farmer,
    Synchretism in the West, p. 518-521.

35.  Vezi Burkert, Lore and Science, p. 176;
    Reuchlin, On the Art tf the Kabbalah, p.
    353; Wirszubski, Pico, p. 218; Idei, „Intro-
    duction¹¹, p. xv-xvi; vezi și Wolfson, „Lan-
    guage, Secrecy, and the Mysteries of Law“,
    p. 11-15.
36. Otzar Eden Ganuz, Ms. Oxford-Bodleiana
    1580, fol. 90a. Vezi și ibidem, fol. 136a:
    „Avem metode cabalistice care ne aduc cu
    ușurință \be-qalut~\ la inteUipibilia, fără a
    recurge la metodele lor [ale filozofilor]¹¹.
37.  Vezi Gershom Scholem, On the Kabbalah
    and Tts Symbolism, traducere de R. Man-
    heim, New York: Schocken Books, 1969,
    p. 87.
38.  în legătură cu acest fenomen în general,
    vezi M. Idei, Kabbalah: New Perpectires, p.
    5-6.
39.  Gershom Scholem, On the Possibility tf Je-
    wish Mysticism in Our Time & Other Essays,
    ed. A. Shapira, traducere de Jonathan
    Chipman, Philadelphia-Jerusalem: JI’S,
    1997, p. 140. Vezi și lucrarea sa Major
    Trends in Jewish Mysticism, New York:
    Schocken Books, 1967, p. 27.
40.  Die Etforschutp der Kabbala von Reuchlin
    bis zur Gtpenwart, Pforzheim, 1969, p. 7.
41.  Vezi ibidem, p. 23-24; Scholem, Major
    Trends, p. 26. Desigur, Scholem a folosit și
    alte surse pentru viziunea sa asupra sim-
    bolismului. Vezi articolul meu menționat
    la următoarea notă de subsol.
42.  „Die Stellung der Kabbala in Europăischen
    Geistgeschichte“, Berlin Jahrbuch, 1981/
    1982, p. 283-284. Vezi traducerea ebraică
    in Gershom Scholem, 'Od Darar, Explica-
    tions and Implicatmis, Tel Aviv: ’Am ’Oved,
    1989, p. 323. Fragmentul relevant din
    Reuchlin a fost citat mai sus, la nota 33.
    Vezi și descrierea mai complexă a perspec-
    tivei lui Scholem asupra simbolismului in
    M. Idei, „The Function of Symbols in G.
    G. Scholem¹¹, Jewish Studies, voi. 38, 1998,
    p. 43-72, în ebraică.
43.  Cu privire la reticența în a atribui simbo-
    lismului un rol fundamental în iudaism,
    vezi Abraham J. Heschel, Moral Grandeur
    and Spiritual Audacily: Essays, ed. Susannah
    Heschel, New York: Farrar, Straus, Giroux,
    1996, p. 83-84. Pentru mai multe infor-
    mații despre Heschel și simbolism, vezi Ed-
    ward K. Kaplan, Holiness in Words, Abra-
    ham Joshua Heschel s Poetics tfPiety, Albany:
    SUNY Press, 1996, p. 75-89. Pentru pro-
    priile mele rezerve privind exagerarea statu-
    tului simbolurilor în cabala, vezi discuția
    detaliată din Absorbiră. Petfections, p. 272-
    294.
44.  Pentru simbolism și cabala, vezi, mai re-
    cent, Boaz Huss, „Rabbi Joseph Gikatilla’s
    Definition of Symbolism and Its Influence
    on Kabbalistic Literature¹¹, Jerusalem Stu-
    dies in Jewish Thoupht, voi. 12, 1996, p.
    157-176.
45.  Pentru a viziune mai diversificată a sim-
    bolismului cabalist, vezi M. Idei, Kabbalah:
    New Perspectives, p. 200-234 și Abraham
    Elkayam, „Between Referentialism and
    Performativism: Two Approaches in Un-
    derstanding the Kabbalistic Symbol¹¹,
    Daat, voi. 24, 1990, p. 5-40, în ebraică.

26 • APOSTROF

DOSAR

cu (Ochiul
liber

POEZIA LUI Mihail
Gălățanu e reputată
pentru spiritul demitizant
care o animă, pentru lim-
bajul frust, neprotocolar
și pentru viziunile acide,
ce refuză orice transfigu-
rare sau eschivă stilistică.
Știri despre mine (1987),
Scrâșnind in pumni, cu
grație (1993), Bunicul

Kennedy (1996), Evanghelia după Barabas
(1996), Mireasa tuturor (1997), Poetus cap-
tivus, un poem dat de la Dumnezeu cu mina
lui Mihail Gălățanu și ochiul lui Felix care
se dedică Nicoletei, soață (1999), Memorialul
plăcerii (2000), România cu prostii (2001),
Diapazonul plictisit (2002), Mormântul
meu se sapă singur (2003), Burta instelată
(2005), Inima de diamante (2006) - sunt
etapele unei evoluții poetice demne de inte-
res, nu lipsite însă de convulsii și contra-
dicții, de sincope ale comprehensiunii ori de
o tendință de manierizare, ce a fost, de alt-
fel, înregistrată de critică. Două afronturi,
unul la adresa spiritualizării iubirii, celălalt
la adresa infailibilității „patriei“, au șocat
opinia publică pudibondă, care s-a simțit
datoare să apeleze la instrumente juridice
pentru a-1 admonesta pe poetul iconoclast.
Apelul la „vocabularul refulat^, la limbajul
„vexatoriu“ (Al. Cistelecan) nu exclude însă
o anume nostalgie, repede reprimată, a can-
dorii, o tandrețe camuflată dedesubtul unei
retorici a șocului și directeții. După cum
invectivele ce discreditează patria sacro-
sanctă nu sunt nimic altceva decât reversul
unui atașament ultragiat.
    în cel mai recent volum al său, Poeme
amnniotice (Ed. Limes, 2008), Mihail
Gălățanu părăsește registrul acerb și viziu-
nile vitriolante, pentru a adăsta într-un
spațiu al afectelor introvertite, al imersiunii
în propriul trecut intrauterin. Existența pre-
zentă e, astfel, privită prin prisma vieții de
dinainte de naștere, destinul gravitează în
jurul revelațiilor unui univers amniotic,
situate la jumătatea drumului dintre fantas-
ma onirică și concretitudinea cea mai preg-
nantă: „Mă aplec peste fîntîna nașterii
mele. Și, acolo, în adînc, pot zări viața mea,
așa cum va fi ea. Trec, peste oglinda apei,
toate femeile pe care le voi iubi. Ca pe un
catwalk. E un soi de show-room cuAfzA
inima mea. Mă voi juca de-a dragostea cu
ele, de-a amorul etern. Am să privesc prin
genunchii lor, prin rotule, ca printr-un
ghioc fermecat, iarăși cerul nașterii mele.
Mii vedea locurile prin care voi trece și vise-
le pe care le voi nutri. Nenumărate amur-
guri și nenumărați zori de zi. Viața mea, o
înșiruire cursivă. O scriere cu zile, cu clipe.

Poeme
din Amnios

In care vor exploda, pe boltă, miliarde de
orgasme rebele. Și toate se vor petrece așa
cum se și văd în fîntîna nașterii mele“
(lântâna nașterii mele). Reculul în increat,
pe care îl radiografiază poetul în versuri
când distincte și clare, când paroxistice și
vehemente, produce o mitologie a retran-
șării, ce ilustrează, în fond, panica în fața
existenței, sentimentul de traumă înregistrat
de un eu pândit de mii de primejdii și ame-
nințări, un eu care află în regresia ad uterum
o soluție suficient de convingătoare la apo-
riile insolubile ale realității cotidiene, pre-
cum m Amnios-. „Amnios, Amnios!/ Ră-
tăcesc printre cețuri primordiale./ Sînt
nenăscut - și nici nu m-aș naște,/ Naște-
rea-mi, însă, e pe cale.// Amnios, Amnios,/
Ochii mei fizici încă-s nedescleștați,/ Cîrpiți
cu o pieliță groasă,/ ca un dulce și volup-
tuos macat/ De jad. De ivoriu“.
   Peisajele halucinante pe care le confi-
gurează imaginația autorului sunt fructul
unei sintaxe abrupte, în care fragmentarita-
tea lumii reale e abandonată în beneficiul
unei coerențe ontice originare. Momentul
nașterii este, fără îndoială, traumatic, mar-
cat de angoasă și de revelații ale thanato-
sului: „Rătăcesc printre corpuri luteinoase
și sînge./ Nimic, încă, nu mă poate atinge.//
Sînt orb, încă. Orb, deocamdată./ Văd,
numai, cu materie prin materie. Cu duh/
Prin lumea ordonată.// Sînt suflet, numai
suflet./ Sînt suflet pur, hălăduind prin lu-
me./ Oh, hecate și hecube!/ Triplă Hecate!/
Fragilă-i viața mea, și dureroasă, ca bobul
printre spume.// Am să cad în lume, doam-
ne./ Solzii-mi vor zbura de pe ochi./ Sigiliile
lui Solomon se vor rupe pe chiupuri.// Am
să fiu născut./ Stau să mă nasc/ Să alunec pe
buza rîpei/ Dintre viață și moarte.// Iată,
ajunsu-am./ Cade hangerul, sunînd, pe po-
dea./ Zăvoarele-s sparte./ Și-s peste noapte,
și-s peste moarte./ Cozma Răcoare, inima
mea“ (Cântecul increatului). Nu este întâm-
plător faptul că unele versuri din acest vo-
lum au intonații și tonalități argheziene sau
nichitastănesciene, cu sfâșieri lăuntrice de
rezonanță metafizică, dar și cu notații des-
criptive ce nu exclud însă o anume atem-
poralitate a reprezentării, cu trupul autoru-
lui risipit printre stele, într-o stază ce unește
imponderabilitatea și reducția la stadiul
fragmentarității („De departe văd ograda
mea cu orătănii. Se arată cerul nașterii mele.
Trupul meu, desprins, sfîșiat, dezmembrat,
dezgolit,/ Plutind printre stele“). Scrisul e
privit, în câteva pagini confesive, ca o nece-
sitate aproape fiziologică, ca reprezentare
soteriologică a unui eu ce își caută necon-
tenit originaritatea, percepând viața de
dinainte de viață într-o evidentă viziune
paradiziacă. Scrisul, așadar, e frenezie a con-
semnării propriului sine, dar și purificare,
eliberare de toxinele viețuirii, dar și trans-
cendere a unei realități dezafectate: „Trebuie

să scriu. Cînd nu scriu, mă sufoc. Simt că
nu mai am aer. Parcă toate funcțiile vitale
îmi încetinesc. Pînă la disoluție. Pînă la apa-
tie. Simt că nu mai am aer, da. Aș scrie
oriunde. Aș sta și pe scaunul de la toaletă și
aș scrie. Acolo, lingă caloriferul fierbinte.
Frenetic. Și scrisul e o defecație. O elibe-
rare de tot ce, pînă în secunda anterioară,
ne-a aparținut. Și o febrilă căutare a cuvîn-
tului. Unele cuvinte strălucesc deasupra
noastră, cu mult mai sus“. Jurnal al unei
nașteri anunțate, poemele din această carte
se remarcă și prin prezența cu o semnifica-
tivă frecvență a imaginarului acvatic, care
sugerează, prin fluiditatea și inconstanța sa
de sorginte barocă, profunditate a sensuri-
lor și emergență a forțelor vitale. Mirajul
lichefierii elementelor e semnul cel mai clar
al unei propensiuni a eului spre adânc, spre
centrul de gravitație al universului amnio-
tic, al pre-nașterii. Imaginarul acvatic are,
așadar, rolul de a deveni o cale de acces spre
centrul ființei, transcrisă într-un cod al
transfigurării și al sublimității increatului.
Principiul acvatic revelează, așadar, datele
unei gramatici a salvării, deconstruită și dis-
creditată tocmai de traumatismul ivirii în
lume: „în sfîrșit m-am hotărît să mă nasc./
M-am hotărît să mă aplec peste ghizdul lu-
mii acesteia,/ Să mă văd răsfrînt/ In apa în
care nu te poți răsfrînge decît o singură da-
tă// în apa în care nu te poți apleca,/ în apa
curată./ în apa în care nu te poți zăvori.// în
apa în care nu te poți întina decît prin co-
borîrea în lume,/ în care izgonirea din rai a
fost deja întîmplată“ (Nașterea mea neintim-
plată).
    Căderea în lume este, desigur, și o căde-
re în timp, astfel încât ultragiul nașterii atra-
ge după sine demonia succesiunii, degra-
darea celulelor, supliciul temporalității,
damnarea cronologică. Persecuția provocată
de diacronie se însoțește și de o simbolistică
a elementelor corpului. Nașterea e urmată
de escatologic, una însă extrem de „perso-
nală“, asumată cu luciditate, nu lipsită de
semnificații ale tragicului: „Zorioare, su-
rioare,/ Timpul mașter o să-mi bată/ Trupul
tînăr într-o piuă?// Ce trup voi primi?/ Și ce
carne? Ce piele? Ce ochi cuminți și pleoape
rebele?// Ce buze lehuze?/ Tu ești, încă de-
acum, de nenăscut,/ Gata putrezit și îngro-
pat,/ Trup de oale și ulcele.// Cele joase?,
Nalte, cele?/ Cari oari or să te-nsuflețească?
Și unde ai să zăbovești? Unde zăcea-va, ah,/
Mina ta?/ Și, mai ales, oare,/ Unde cînta-va/
Gura ta?/ Ce-ai să faci, trupule, cu găurile
tale de fluier/ încă nehotărît? Vei merge la
mîntuit,/ la ispășit/ sau la osîndit?“ (Stau
aici la rînd la trupuri). Chiar dacă mai exis-
tă, pe ici pe colo, unele scăderi de intensi-
tate a vibrației lirice și prozaisme inutile,
cartea lui Mihail Gălățanu are, în întregul
ei, coerență tematică, relevanță a sensurilor
și pregnanță a viziunii lirice.             ■

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 27



Farmecul și riscurile
ambiguității




Alexandru Ecovoiu de-
butează, relativ discret,
în anii ’80 (Fuga din Eden,
1984, Călătoria, 1987).
Iese din penumbră abia în
1995, când romanul Salu-
dos primește Premiul USR.
Romanul Stațiunea (Pre-
miul Academiei Române,

1997), volumul de proză scurtă Cei trei
copii-Mozart (2001; ediția a doua, Polirom,
2008, 220 pag., prefață de Marius Chivu),
apoi Sigma (2002; ediția a doua, Polirom,
2005, 412 pag., prefață de Tudorel Urian)
și Ordinea (2005) completează imaginea
unui prozator atras cu precădere de tradu-
cerea/interpretarea realului în parabole
deschise. De spus imediat că, uneori, des-
chiderea parabolei e atât de vast-controlată,
încât își subminează asiduu efectele. Scrisul
lui Alexandru Ecovoiu își ambiguizează
insistent mesajul, secretând îndoieli (multe
jucate, presupun) și punând sub semnul
nesiguranței chiar rostul ultim al discursu-
lui său. Cărțile sale sunt proze eseistice, cu
intonări câteodată poematice, mizând pe
polifonia cuvântului/textului, pe interpretă-
ri niciodată ultime și definitive, pe genero-
zitatea bogată a semnelor. în Sigma și în Cei
trei copii-Mozart, despre care voi vorbi mai
ales în aceste rânduri, scriitorul oficiază din
și despre o lume captivă propriilor sale secre-
ții dogmatice. De la adevărul extrem-relativ
al incapacității omului de a identifica sensul
și menirea existenței sale efemere, de la
drama divorțului dintre un trup muritor și
o minte în stare să aproximeze nemurirea,
să-și depășească limitările, Alexandru Eco-
voiu ajunge la adevărul și mai dramatic al
captivității insului în urzeala ivită din fan-
tasmele bine consolidate și conservate atent
ale Puterii, fie ea laică ori religioasă, dar și
ale colectivității, ale „tradiției" comunitare.
   Despre Sigma s-a scris mai ales în ter-
menii curajului, ai șocului, ai consternării,
remarcându-se cât de incomode lucruri spune
ori sugerează, lectura critică trecând rapid -
și cu deplină acoperire în text, e adevărat -
la discutarea planurilor și construcției na-
rative, la izbânzi ori eșecuri prozastice.
Tudorel Urian constată că se abordează o
temă „riscantă", anume doctrina religioa-
să, iar „complotul" ficțional atentează la
mitul nou-testamentar, într-o poveste „spec-
taculoasă și curajoasă", chiar dacă, desigur,
e vorba și despre o „splendidă Evanghelie
după EcovoiuC Pentru Ion Simuț, inteligența
speculativă a Mentorului e „diabolică", dar
romanul atrage, înfioară, cucerește. Bianca
Burta crede că romanul Sigma, care e „scris
cu intenția - dar nu și în maniera - «demis-

tificatoare» a Evangheliei lui Isus Cristos de
Jose Saramago, nu are cum să suscite - în-
tr-un climat de normalitate socială/culturală
- altfel de controverse decât de natură este-
tică". Fraza e absconsă, paranteza, deru-
tantă. E bine sau nu că e vorba doar de
intenție, nu și de manieră, cu atât mai mult
că demistificarea e împinsă între ghilime-
le? Apoi cât de normal e climatul social/cul-
tural care nu ia în discuție o alternativă
ficțională (dar logică și rațională în toate
datele ei) la ficțiunea „tradițională", oricât
de autoritar ar fi farmecul mit (olog) ic al
acesteia din urmă?
    Prozatorul însuși a încurajat receptarea
parțială și prevenitoare a cărților sale, a
Sigmei, mai ales. Dublul și subversivul înțe-
les al secvențelor romanești/eseistice e redus
periodic la monotonia unului, prin apăsarea
repetată pe condiția de ficțiune a cărții. Un
personaj vrea totul „între mine și Dumne-
zeu, direct: fără interpuși" (pretenție legi-
timă, de altminteri), însă interpoziția e
chiar rețeta Puterii dintotdeauna. Supui
fiindcă te poți descrie ca reprezentant, ales,
uns, numit „de sus". Tocmai în acest punct
al numirii taie eroii lui Alexandru Ecovoiu
și scot la iveală răscrucea, adică extrag pove-
stea din strâmtorarea sensului unic și infai-
libil. însă o fac temător. Se refugiază insis-
tent și ritmic în ficțiune (formula celor
două planuri epice de aceea e aleasă - asi-
gură vocea din ocare abate gândul sub-
versiv, îl împiedică să se instaleze), atrag
atenția câteodată agasant că totul nu e decât
o poveste. Aici stă însă și forța subversivă a
cărții: povestea devine atotputernică, „min-
ciuna" ficțiunii se extinde și acoperă și
varianta/variantele poveștii oficiale, cea care
conservă puterea, ierarhiile, asuprirea, în cele
din urmă. în urzeala de mituri interpuse,
subiectul tabu se amușină și se „rezolvă"
prin parabole și șopârle, prin mințiri și dez-
mințiri, ca în proza obsedantului deceniu.
Scriitorul și vocile sale mimează în straturi
adevăruri parțiale, dau înapoi, fandările
pregătind locul pentru o nouă, subtilă, reti-
centă încă erezie. Din pricina arsenalului
complicat de ambiguități la care recurge,
cartea, ca și romanele parabolice de odi-
nioară, își ratează ținta. în jocul prefăcăto-
riei intră și cititorii. Critica observă șocul, dar
are grijă să-i și atenueze îndată sensul adânc.
Revolta. Căci o anume rânduială își apără
prin toate mijloacele așezarea și e gata să
arunce în derizoriu și să pedepsească pe cei
care se îndoiesc.
    Asemănarea cu Dan Brown nu se susți-
ne, acesta scrie romane pe teme teologice,
dar le construiește cu toate ingredientele ge-
nului romanesc, accentul rămânând pe aven-
tură și suspans. Nici cu Evanghelia lui Jose
Saramago nu e valabilă până la capăt com-
parația. Portughezul reconstituie minuțios
o poveste și strecoară pe nesimțite sensuri
noi și eretice în canavaua acesteia. Ecovoiu
ascunde un eseu sub pânza unei extrem de
sumare, chiar schematice intrigi. E o recon-

stituire ezitantă, nu fiindcă ar conține ezi-
tarea în articulațiile ei profunde, ci fiindcă
nu mizează pe rostirea răspicată a unei
povești opuse celei oficiale.
   „Despre Dumnezeu nu se poate vorbi
rațional!" e tot o formulă-paravan. Despre
orice dumnezeu se poate vorbi rațional, ca
despre o ipoteză cu rest. Chiar dacă min-
tea umană își are limitele sale, iar taina,
misterul rămân intacte. Ignoranța tempo-
rară nu e obligatoriu să-și spună dumnezeu.
întrebarea poate rămâne, în mod rațional,
suspendată. Faptul că „există lucruri dea-
supra cunoașterii omenești" nu obligă la
înlocuirea înțelegerii cu dogma. „Mă pri-
gonești pentru că scriu o carte!" Tină la
urmă, scuza repetată că nu e decât o carte
capătă proporții uluitoare, căci e oricând
posibil ca aceasta să fie o altă Carte.
   în Cei trei copii-Mozart, volum înrudit
cu Sigma, povestirile sunt absolut remarca-
bile, dar, din nou, deschiderea e atât de
mare, încât compasul scriptural își pierde
elasticitatea. Caligraful știe că „nimic nu
atârnă mai greu pe lume decât cuvântul
scris". Deși schimbă totul cu o virgulă - nu
doar forța cuvântului e sugerată aici, ci și
slăbiciunea lui sau, mai degrabă, indife-
rența lui încăpătoare. Mai presus decât cu-
vântul se află lectura, interpretarea. Consem-
narea nimicului poate transforma nimicul în
ceva, în totul. Lecturile consolidează și
șubrezesc orânduiri în egală măsură. Vână-
torul de lupi albi, cu scrisorile anuale care țin
captivă eroina, fără legătură cu vreun amă-
nunt existențial valabil, vorbește tot despre
forța unui mit construit din cuvinte. Femeia
se supune minciunii fiindcă e repetată ritua-
lic, dar și fiindcă acest ritual răspunde ritua-
lului larg social, minciunii comunitare pe
care nu o poate înfrunta fără a-și periclita
apartenența. în Ceasornicarul, un prevesti-
tor în alb al viitorului este hulit de cei care
au nevoie de amăgire. Ceasornicul atențio-
nează, adică pretinde minte limpede, alertă,
antrenament, prevedere. „Aproape fiecare
localnic știe o istorie adevărată a celor petre-
cute", dar istoriile se supun poveștii-chenar
a amăgirii. Ca la Marin Preda în înainte de
moarte, fantasmele amăgitoare sunt prefe-
rate crudei dezvăluiri a viitorului. Sindromul
G. descrie o reflectare rebelă, oglinda nu mai
arată ce vede sau, poate, arată ceeaA ce nu re-
cunoaște cel ce se privește în ea. înstrăina-
rea de sine e susținută și aici de o poveste
amăgitoare, de un „ca și cum" al supra-
viețuirii.
   în Spleen privirea e ațintită spre afară
pentru a surprinde cele mai infime semnale
cu sens. Tot aici, o mărturisire a neputinței
de a schimba perspectiva: „Și, în fond, ce
importanță are părerea celorlalți? Nu te
osteni să le impui vreun crez. E inutil".
   Cei trei copii-Mozart compun parabola
incompatibilității funciare a credințelor
omenești, imposibilitatea unei povești ar-
monioase. Fiecare dintre copii are un dar
ieșit din comun, este un virtual creator de
lumi. Unul pictează dumnezeiește, mijlociul
e un acrobat fantastic, mezinul compune
poezii. însă fiecare râvnește darurile celor-
lalți doi: „Ne-am anihilat reciproc. Ne-am
desființat. Fiecare a fost pentru ceilalți doi
un Salieri".
   Aș mai spune doar că Alexandru
Ecovoiu, un maestru încă insuficient citit
al prozei contemporane, își este sieși
un Salieri. Important e că, până la urmă,
Mozartul îi supraviețuiește.

28 • APOSTROF

Recitind o carte clasică

ORIGINILE ROMANTIS-
MULUI românesc, de
Paul Cornea, reeditată la
Ed. Cartea Românească în
2008, în condiții tipogra-
fice foarte elegante, a fost,
la data apariției primei
ediții, în 1972, o excelentă
analiză sociologică, literară
și politică a unui sistem
cultural aflat în tranziție,

segmentul de timp pe care autorul îl avea
în vedere (1780-1840) marcând în mod
decisiv despărțirea mentalității publice
românești de inerția fanariotă care o ținea
blocată într-un iluminism precar de sor-
ginte neoelenă și intrarea ei pe calea moder-
nismului vizionar care o va caracteriza în
romantism. în mai puțin de șase decenii,
spiritul public românesc înregistrează o
spectaculoasă reformă lingvistică, civili-
zațională și culturală, în centrul politic al
căreia se află Revoluția lui Tudor din anul
1821, care provoacă, pe ansamblul socie-
tății, o autoscopie radicală, generatoare de
teme intelectuale noi, definitorii la nivelul
identitarului colectiv. Reeditarea din 2008
a volumului e instructivă din mai multe pri-
vințe: ea verifică, în condiții socio-cultu-
rale și politice total schimbate, validitatea
metodologică a unei lucrări exemplare, însă
are și darul de a propune din nou cititoru-
lui o carte vie, foarte erudit și profesionist
lucrată, care subminează multe dintre preju-
decățile simpliste pe care le avem despre
perioada respectivă, unele dintre ele deve-
nind chiar constante stereotipizate ale dis-
cursului public.
    Paul Cornea e interesat de „realul isto-
ric¹¹ al fenomenului pe care-1 cercetează, nu
de tipologii supraistorice, ceea ce-1 duce în
mod inevitabil înspre interpretarea litera-
turii ca parte a unui sistem socio-cultural și
politic reprezentativ, pe care îl exprimă și
pe care îl slujește. Pentru literatură, tran-
ziția de la 1780 la 1840 vizează crepuscu-
lul unei socializări hedoniste, de tip uni-
versalist, vizibilă în poezia anacreontică și
în textele de moralizare naturală, și emer-
gența unei noi conștiințe identitare a scrii-
torului, caracterizată prin profesionaliza-
re, ceea ce înseamnă, în ultimă instanță, și
o mutare de accent comunitar, de pe mi-
crocomunitatea estetizantă a secolului al
XVIII-lea pe marcosocialul istoric pe care-1
promovează romantismul. Mutația se pro-
duce pe fondul apariției unei noi categorii
profesionale, a omului care încearcă să
trăiască din scris, care are nevoie de un
„material¹¹ pe care să-l promoveze: aici intră
idealul național, patriotismul, constructe
profesionale cu o mare portanță simbolică,
care prind atmosfera catalitică a Revoluției
din 1821 și încearcă să propună la început
o morală comunitară cu o foarte accentuată
coloratură obștească.
    Definirea acestui patriotism de tranziție
reprezintă una dintre ideile cele mai fertile
ale cărții.

    Conceptul de „patriotism¹¹, introdus fără nici
    o referință la mediul românesc, se întemeiază
    - scrie Paul Cornea la pag. 208 - mai mult
    pe vechea idee a solidarității în cadrul „po-


    lis¹¹-ului elenic, decât pe noțiunile moderne
   de „naționalitate¹¹ și „suveranitate populară¹¹.

Cazul concret discutat este al unui Manual
de patriotism, tradus din grecește de către
moldoveanul lancu Nicula, în 1829:

    Iubirea de patrie stă întru a arăta respect și
   recunoștință către stăpânitori, întru a ne su-
   pune la legi, la obiceiuri și la bunele năra-
   vuri ale societății în care trăim; întru a cin-
   sti folosurile patriei, a le întrebuința și a le
   face cât va fi cu putință mai desăvârșite; întru
   a contribui la slava soțietății căria mădulari
   suntem, și a mări nemărginit bunele ei.

Să remarcăm organicitatea intrinsecă a
modelului și absența referințelor exterioare
opozitive, în condițiile în care patriotismul
romantic paradigmatic de mai târziu se arti-
culează pe întreținerea conștientă a unor
adversități virulente, față de o entitate ostilă
din afară, care este, în general, un alt stat,
o altă națiune, ori față de una perfidă și
subversivă din interior, unde intră grupuri-
le etnice alogene, grecii, evreii, maghiarii
etc. Filoelenismul societății românești din
secolul al xvm-lea nu încurajează, încă, ad-
versitățile construite: fanarioții reprezintă
- arată foarte documentat Paul Cornea,
subminând o stereotipie adânc înrădăcinată
- agenți ai modernizării culturale și civili-
zaționale, li se datorează, între altele, un
interes crescând pentru ceea ce se întâmplă
pe alte meleaguri ale Europei și un interes
sporit pentru traduceri; pe dc altă parte,
militând pentru eliberarea Greciei de sub
jugul otoman, ei încurajează, în mod cert,
și propensiunile similare ale românilor din
cele două țări, jucând un rol catalitic. Re-
conversia mentalității publice românești
din vremea respectivă se produce pe fondul
diabolizării grecilor, pe care o vom regăsi
ca reflex târziu și în Epigonii lui Eminescu,
„vinovate¹¹ fiind, pe de o parte, Revoluția
lui Tudor din 1821, coroborată cu aversiu-
nea față de Eteria, și, pe de altă parte, Re-
gulamentul organic, care stipulează dreptul
de alegere a domniilor pământene. Se ajun-
ge în acest fel la definirea unui identitar
național bazat pe diferență, care funcțio-
nează cu totul altfel decât acela istorist, prin
continuitate, întreținut de către reprezen-
tanții Școlii Ardelene, cu care, de altfel, mo-
delul nou nici nu prea comunică, până la
Ion Heliade-Rădulescu și, ulterior, la scrii-
torii de după 1848.
    Dacă prezența stimulativă a fanarioților
în procesul de modernizare „proeuropea-
nă¹¹ a societății românești este incontesta-
bilă, idealul - cum am spune noi astăzi...
- canonic pe care-1 propun în planul cultu-
rii rămâne unul cu destule paradoxuri.

    Cine examinează atent literatura de la sfâr-
   șitul secolului al XVIII-lea și începutul seco-
   lului al XlX-lea are surpriza să constate - spu-
   ne Paul Cornea la pag. 72 - că, în pofida
   înglobării cărturarilor români în sfera cultu-
   rii grecești, antichitatea elină rămâne pentru
   ei o „terra incognita¹¹, reperată doar în câte-
   va puncte ale circumferinței și în câteva
   proeminențe, nu întotdeauna cele mai sem-
   nificative.

Cunoașterea deficitară a Antichității duce
la nearticularea în cultura română a unui
model normativ de frumos clasic și a unor
axiome de tip universalist, „mai rău decât
cu Atena¹¹ stând doar „lucrurile cu Roma¹¹,
cunoașterea culturii latine rezumându-se la


stereotipizarea câtorva formule „retori-
cești¹¹, îndeajuns de ornamentale pentru a
sugera un racord ideologic profund, așa
cum se întâmplă la Școala Ardeleană, cu ca-
re - din nou - mentalitatea publică din cele
două țări române nu prea comunică.

    Hră îndoială - scrie Paul Cornea -, trebuie
    să imputăm sărăcia acestui contact cu anti-
    chitatea, în bună măsură, învățământului su-
    perior grecesc, care [...] nu a condus la
    rezultate de masă notabile, și, în orice caz,
    nu pare să-i fi introdus pe elevii români în
    substanța umanismului vechi, (p. 73)

Rămâne ca învățământul gimnazial și liceal
de limbă română din Iași, inițiat în 1813
de către Asachi, și cel din București, inau-
gurat cinci ani mai târziu de către Gh.
Lazăr, să corecteze percepția, însă ușurința
cu care funcționarea celor două școli a fost
aprobată se explică prin scopul limitat pe
care și-l propuneau, acela de a da, în prin-
cipal, specialiști agrimensori, țel în mod
evident depășit de către ctitori. Redimen-
sionarea se produce în direcția accentuării
autenticității culturii naționale și a dreptu-
rilor pe care această nouă identitate le cere
în contextul competițiilor etnice de pe con-
tinent, originalitatea translându-se - așa
cum știm - și într-o competiție a disponi-
bilităților revoluționare. Oricum, ceea ce
cartea demonstrează foarte bine, analizând
una dintre cele mai complexe fenomene de
tranziție din cultura și civilizația autohtonă,
este că românii din afara Ardealului au re-
invățat să fie patrioți pe cale cultă, patrio-
tismul nefiind ceva organic la ei, ci un feno-
men de aculturație datorat, în bună parte,
personalităților accentuate ale romantis-
mului incipient, care aveau nevoie de un
„portofoliu¹¹ ideatic, și l-au găsit în elogiul
ființei naționale.
    Paul Cornea analizează, în această pri-
vință, diferențele dintre preromantismul
occidental și cel răsăritean, influențat de
către Biserica Ortodoxă: cel dintâi e accen-
tuat revoluționar, în vreme ce al doilea fa-
vorizează expectativa contemplativă, pe an-
samblul unui conștiințe individualiste încă
necristalizate, unde chemarea blândă a tre-
cutului patriarhal este mai puternică decât
provocarea imperioasă a prezentului și a
voinței. Există în această privință - arată
foarte subtil Paul Cornea - o distincție între
trecut și istorie, în condițiile în care prero-
manticii se văd siliți să o „inventeze¹¹ parțial
pe aceasta din urmă, propunându-le con-
temporanilor o istorie în mare parte fan-
tasmatică, incontestabil eroică, pe care, ul-
terior, romanticii o preiau și o exacerbează
până la exces. E de remarcat în final și fap-
tul că toate aceste distincții subtile sunt
propuse de către Paul Cornea într-un mo-
ment în care metodologia lui Marcel
Detienne și a lui Paul Veyne nu pătrunse-
se încă la noi pe scară largă: e un argument
în plus pentru a spune că Originile roman-
tismului românesc e la fel de vie și acum,
ca atunci când ea a fost publicată pentru
prima oară, citindu-se cu extrem folos și-n
miezul unei generații zgomotoase care s-a
dezobișnuit să mai ia în mână cărți mai
groase de 200 de pagini.


Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 29

cu (Ochiul
LIBER

Anglistică
și americanistică

PROFESORUL UNIVERSI-
    TAR Virgil Stanciu, cu-
noscător de excepție al lite-
raturii din spațiul anglo-
saxon, unul dintre cei mai
talentați și mai pasionați
traducători din beletristica
acestui spațiu cultural, este
autorul unui Dicționar de

angliștiți americaniști români (Cluj-Napoca:
Ed. Tribuna, 2008, 134 p.). După cum
mărturisește în prefața cărții, de cel puțin
un deceniu el strânge informații cu privire
la acest club select, aparent rarefiat, alcătuit
din oameni de carte și de condei, cu o vo-
cație în zona implantării în cultura română
a produselor literar-culturale scrise în limba
engleză, fie prin tălmăciri, fie prin comen-
tarii critice. La drept vorbind, poate că Bill
Stanciu, cum obișnuiesc prietenii să îi spună
savantului, era cel maipotrivit inițiator al
unui astfel de proiect. In interiorul breslei
el are un prestigiu consolidat, atât pe linia-
mentele activității didactice de nivel uni-
versitar, cât și ca traducător de literatură.
Câteva dintre tălmăcirile oferite de el din
prozele englezești ori americane ale ultime-
lor secole, de la Joseph Conrad la William
Styron și de la Ian McEwan la Margaret
Atwood, au permis accesul cititorului
român la autori și titluri de calibru ale
romanului recent de valoare universală,
trădând și o pasiune mai veche, dar stărui-
toare, a celui care le-a transpus în limba
noastră, pentru proza de mare întindere.
Din acest unghi de vedere, s-ar putea spune
că Bill Stanciu este el însuși un prozator
convingător, fiindcă el nu pățește nici în-
tr-un caz ceea ce alți experți în domeniul
transpunerilor, cu o experiență cel puțin la
fel de substanțială, au pățit, traducându-1,
nu deplin convingător, pe Henry Miller.
Altfel spus, rescrierile sale de opere străine
în românește - ca într-o operațiune ă la
Pierre Menard, autorul borgesian al lui don
Quijote, numai că dintr-o limbă într-alta -
nu numai că sunt acurate și fără ezitări în
surprinderea sensurilor originale, dar vădesc
o atenție și pentru diferențele între con-
vențiile culturale dinspre care vine textul și
în care se toarnă acesta.
    Cu asemenea carte de vizită, oarecum
neașteptat, Virgil Stanciu a solicitat cole-
gilor săi în viață din principalele centre de
cultură românești fișe cât mai la zi referi-
toare la propria activitate de traducători
din câmpul literaturilor și culturilor de ex-

presie anglo-saxonă. A rezultat un instru-
ment lexicografic ce îngăduie o bună orien-
tare în domeniu, referințe exacte și chiar o
refacere, de la o voce de dicționar la alta, a
istoriei relațiilor culturale româno-anglisti-
ce, ca să zic așa, prin prisma intermedieri-
lor textuale de relevanță beletristică.
    Cartea face însă și un fapt de justiție,
restaurând un echilibru etic. De mult timp
încă, pe scena publică a României traducă-
torii, oricât de iscusiți, apar în colțurile vas-
telor pânze sclipitoare, abia desprinși din
clarobscur, când nu de-a dreptul confundân-
du-se cu fondul figurilor anonime și indis-
tincte. Faima orală a unuia sau a altuia în
cercurile de cititori specializați sau în cele
ale publicului cultivat a ezitat să producă
efectele restauratoare care ar fi fost de aștep-
tat. De aici se vede, poate, că reflexele cen-
tralismului modern în literatură nu lipsesc
chiar cu totul și că o descentrare de pe chi-
pul autorului care să aducă în orizontul
percepției și al recunoașterii și pe compli-
cii lui autorizați - prin calitatea execuției -
(traducător, editor, copertator, ilustrator)
ar trebui să se producă fără întârziere. Prin
dicționarul lui Virgil Stanciu prind chip
clar nu numai pasionații domeniului, ci, în
cazul fiecăruia, și succesiunea unor opți-
uni - benevole sau comandate - în mate-
rie de cultură anglo-saxonă transpusă în
idiomul nostru național.
    Surpriza, una dintre ele, este aceea de a
vedea că remarcabilul „cerc al traducători-
lor dispăruți" și în viață lucrează încă, în
bună măsură, pe cont propriu, după voie și
împrejurări, fără participarea la mari iniția-
tive comune, concertate. Un moment de
referință a fost, paradoxal, cel din vremea
stalinismului, când, stingheriți în publica-
rea propriei creații originale sau împiedicați
să își folosească propriul nume în apariții-
le de pe scena culturală, destui autori de
renume au colaborat la edițiile din opera
lui Shakespeare, Mark Twain sau a altor cla-
sici recunoscuți din Magna Britannia ori de
peste ocean. Anii ’80 ai secolului trecut au
reluat efortul, adăugând vechilor strădanii
altele - ediția Poe îngrijită de Liviu Cotrău,
cea din lordul Byron dar de astă dată lu-
crurile s-au întrerupt într-un stadiu mai
puțin avansat al realizării lor. Există orga-
nisme ale experților în anglistică și ameri-
canistică - poate era util să fie menționate
și aceste structuri instituționalizate trecute
și momentane, dacă au vreo relevanță - care
ar putea iniția și superviza, dacă este cazul,
alte proiecte majore, apte să îmbogățească
peisajul nostru cultural cu noi deschideri.
Eu aș include aici, cu prioritate, o linie de-
dicată filosofici anglo-saxone, tradusă pe
sărite și cam rapsodic, deocamdată, alta
care să familiarizeze mai sistematic cu gân-
direa istorică și cu cea politologică din
spațiul Occidentului vorbitor de engleză,
ultimele fiind chiar prioritare câtă vreme
astăzi trăim, după toate aparențele, sub
semnul unei forme de pax americana. Dacă
nimeni nu va încerca o abordare cât de cât
sistematizată a moștenirilor culturale din
aceste culturi ajunse să domine, prin pres-
tigiul propriu, ca și prin formele civili-
zaționale pe care le-au produs, preluările se
vor continua tot ca până acum, după gustul
și interesul fiecărui traducător, editor sau
sponsor, în parte, fără vreun proiect mai
coerent. Să ne mulțumim cu atât? Dicțio-
narul lui Virgil Stanciu, deocamdată la pri-
ma ediție, pare să îndemne tacit la mai mult
de atât.                                  ■

Modernism
și antimodernism


Mwft I lllMIi

juilBurirriikiii

Constantina Raveca Buleu

Colecția „Addenda Cu-
vântul" a Editurii Mu-
zeului Literaturii Româ-
ne, București, debutează în
2008 cu volumul Moder-
nism ți antimodernism: Noi
perspective inter disciplinare^
extensie compactă și specia-
lizată a coordonatelor tema-
tice din revista Cuvântul. în questa sa pen-
tru apdatarea teoretică și hermeneutică,
coordonatorul cărții, Sorin Antohi, reușeș-
te performanța de a mobiliza câțiva dintre
cei mai mari specialiști ai dezbaterilor
actuale asupra fenomenelor modernității,
studiile adunate în acest volum colectiv
fiind semnate de nume precum Hayden
White, Roger Griffin, Jorn Rtisen, Sorin
Alexandrescu, Liviu Antonesei, Victor
Rizescu și Valentin Săndulescu.
   Așa cum era de așteptat, prologul îi per-
mite lui Sorin Antohi să ofere nu numai o
excelentă sinteză a ideilor și teoriilor accen-
tuate în paginile volumului, ci și o mostră
de discurs cultural rafinat și avizat, clar și
concentrat. Premisele conceptuale ale între-
gului demers sunt trasate în „Cuvânt-înain-
te: Modernism și antimodernism", unde
împământenită dihotomie tradiționalism -
modernitate, care definea în spațiul ro-
mânesc vectorii culturali emergenți în
perioada interbelică, este substituită prin
dualitatea conflictuală modernism - anti-
modernism, „gemenii heterozigoți" - cum
îi numește Sorin Antohi folosindu-se de o
inspirată sintegmă a lui Pierre Chaunu -
„născuți în Europa sfârșitului de secol al
XlX-lea din experiența (și percepția) unui
eșec de proporții apocaliptice al moder-
nizării burgheziei". Pe coordonatele acestei
redimensionări teoretice, întrega suită de
studii consecutive are drept miză depășirea
logicii binare tradiționalism - modernitate,
racordarea perspectivei românești de astăzi
la viziunea regională, europeană și globală,
precum și deschiderea interdisciplinară a
problematicii modernismului și antimo-
dernismului.
   Autorul celebrei Metabistoiy: Tije Histo-
rical Imcgination in Nineteenth-Centuiy
Eurcpe, Hayden White, este prezent în acest
volum cu două conferințe: „Primitivismul
și modernismul", respectiv „Modernismul
american, postmodernismul, avangarda",
în cel dintâi text, el analizează relația din-
tre modernism și nostalgia modernistă a
originilor, glosând într-un dialog profitabil
cu Vita Fortunati. Faptul că aceasta din
urmă postulează relația de proximitate reci-
procă dintre primitivism și modernism și
reapropierea primitivului ca „proiecție re-
troactivă generată de conștientizarea crizei
socio-culturale a unei epoci" îl condițio-
nează pe Hayden White să examineze
relația dintre „modalitatea de conștiință de
sine «epocală» numită «modernism» și
impulsul particular din interiorul modernis-
mului de a reveni la tipul de origini numi-
te «primitive»". în investigația sa, cercetă-
torul american are mereu în vedere faptul
că modernismul nu este doar un fenomen
„modern", ci unul creștin, el fiind „la fel de
vechi ca și efortul Sfântului Pavel de a

30 • APOSTROF

«moderniza» iudaismul creștinizat prin
extinderea sa la întreaga lume păgână", și
că, mai mult, este un fenomen recurent
recognoscibil cultural sub forma unei serii
de renașteri. Observarea acestor recurențe
revelează în interiorul fiecărui modernism
prezența unui impuls de întoarcere la ori-
gini, ceea ce face din modernism și primi-
tivism „două elemente într-o structură a
temporalității în care primul apare ca
«împlinire» a celui de-al doilea". Astfel, fie-
care renaștere occidentală reprezintă rezul-
tatul stăruinței de a reforma practicile cu-
rente viciate prin întoarcerea la practicile
pure. Altfel spus, potrivit logicii istori-
ce inaugurate de creștinism, saltul peste
prezent către un viitor înnoit presupune în-
toarcerea în trecut.
   Amprenta teologică a gândirii profe-
sorului american își pune pecetea pe cel
de-al doilea studiu, investigația genealogică
a modernismului și a postmodernismului
american reliefând legătura acestor spații
culturale cu originile teologico-politice ale
Lumii Noi. Hayden White revine la „pre-
supusa respingere a istoriei" și a dimensiu-
nii istorice și, confruntând-o cu liniile idea-
tice de forță ale scriitorilor și artiștilor din
diferite generații, face din ea cadrul inves-
tigării afinităților modernismului și post-
modernismului american cu avangarda.
   „Modem itate, modernism și fascism: O
«re-sintetizare a viziunii»" reprezintă nucleul
volumului Modernism and Fascism: Tbe Sense
if a Btginning under Mussolini and Hitler,
în care Roger Griffin furnizează o incitantă
teorie despre relația dintre modernitate,
modernism și fascism, ocolind tentația echi-
valării clasice a celui din urmă cu antimo-
dernismul și plasându-1 în modernitate.
„Metanarațiunea reflexivă" a lui Roger
Griffin își adună argumentele din textele
unor teoreticieni precum Emilio Gentile
sau Peter Fritzsche, din ideile unor filosofi
precum Friedrich Nietzsche sau din mani-
festele unor artiști de talia lui Kandinsky sau
Gropius. Acest joc îi permite să realizeze o
cartografiere a „evangheliilor viitorului" și
apreciază că acestea „sintetizează sensul
maximalist al modernismului". Inspirat de
textului lui Anthony F. C. Wallace despre
mișcările de revitalizare ca tentative de rede-
finire bioculturală a hunilor prin resinteti-
zarea elementelor vechi în vederea creării
unei lumi noi prin „recombinare ludică",
subtitlul articolului oferă cheia discursului
lui Roger Griffin, accentuează importanța
modernismului programatic și permite cali-
ficarea fascismului (și a bolșevismului) ca
formă de modernism politic.
   In „Modernism și fascism: Repere ale
unei evoluții istoriografice", istoricul
Valentin Săndulescu analizează fascismul
din perspectivă culturală și inventariază teo-
riile care privesc relația dintre fascism și
modernitate.


Publicații primite la redacție

• Mircea Pora,
Opere, I,
Destinul lui Popescu,
Pitești: Paralela 45, 2006.

   Aflat la a doua ediție românească, stu-
diul lui Jorn Riisen, „Studiile istorice între
modernitate și postmodernitate", respinge
din start conceptul postmodern de post-
istorie - „Nu există un sfârșit al istoriei" -
și urmărește interacțiunea elementelor mo-
derniste și postmoderniste în studiile isto-
rice ale ultimelor trei decenii.
   Sorin Alexandrescu este prezent în vo-
lum cu o consistentă analiză originată în
proiectul CNCSIS „Modern", dar elaborată
special pentru acest volum - „Modernism
și antimodernism: Din nou, cazul româ-
nesc". Obiectiv și sistematic, autorul creio-
nează imaginea contribuțiilor românești la
tema modernismului și sfârșește prin a con-
stata raritatea sincronizărilor și realitatea
unei „modernități [românești] cu mai mul-
te viteze". Teoreticianul român reia critic
teoriile clasice ale lui Ștefan Zeletin și E.
Lovinescu, reface tabloul agenților moder-
nității românești și al vectorilor ei de pro-
pagare (coincident cu Roger Griffin în ca-
zul valorizării naționalismului ca factor de
modernizare) și constată multiplicitatea
blocurilor (anti)moderne interbelice.
   Spațiul cultural românesc și poziția față
de problema modernității constituie și
obiectul studiului lui Victor Rizescu, „De
la preistoria teoriei modernizării la istoria
ideologiilor periferice", cartografiere a spa-
țiului intelectual românesc și mai cu seamă
a celui interbelic. Cercetătorul readuce în
atenția noastră un articol al lui Daniel
Chirot, consacrat dezbaterilor interbelice
românești despre modernizare, înregistrea-
ză reacția nu tocmai pozitivă a lui Ilie
Bădescu la acesta și contracarează demon-
strând că există o serie de intelectuali ro-
mâni și străini preocupați de relaționarea cu
dezbaterile internaționale a discuțiilor ro-
mânești dedicate conflictului dintre tradi-
ționalism și modernism.
   în „Modernizările românești, populis-
mul și demagogia", Liviu Antonesei radio-
grafiază modernizările ratate românești
începând cu secolul al XX-lea și terminând
cu preaîndelungata tranziție de după 1989.
Departe de a se mulțumi cu simpla des-
criere a datelor esențiale ale vârstelor mo-
dernizării românești, Liviu Antonesei caută
cauza eșecului lor și încearcă să găsească
formula fericită a unei modernizări reușite,
ceea ce duce la transformarea discursului
într-o pledoarie pentru educație transfor-
matoare și pentru realism politic.
   După cum observă și Sorin Antohi în
Cuvânt-înainte, prin discursurile și ideile
lor, Sorin Alexandrescu, Matei Călinescu,
dar și alți teoreticieni și cercetători români
demonstrează faptul că există deja un
„canon" al temei modernism - antimoder-
nism elaborat de români, iar acest volum
reprezintă o dovadă clară a înaltei calități
intelectuale a creatorilor săi.



• Mircea Pora,
Opere II, Duminica vine din
față puțin obosită,
Pitești: Paralela 45, 2006.

Kierkegaard 2058?
Ștefan Bolea

HUMANITAS A editat, de
curând, volumul al do-
ilea al operelor complete
ale lui Kierkegaard. Iniția-
tivă excelentă, pentru că
absența unei ediții exhausti-
ve Kierkegaard este o ca-
rență a culturii române. Ar
trebui tradus de asemenea
Schopenhauer complet, pentru că tradu-
cerea din Lumea ca voință ți reprezentare de
la Editura Moldova este inutilizabilă. De
asemenea, Editura Hestia ar trebui să acce-
lereze editarea lui Nietzsche, în varianta
Colli-Montinari - am rămas, pesemne, blo-
cați la volumul 6, postumele rămânând în
continuare netraduse.
   Excelenta traducătoare Ana-Stanca
Tabarasi folosește ediția Gads a operelor
complete, în 55 de volume, Săren Kierke-
gaards Sknfter (28 de volume de text, in-
cluzând, printre altele, pagini din jurnal,
carnete sau scrisori și 27 de volume de co-
mentarii). O asemenea ediție Kierkegaard
ar schimba complet datele asupra filosofu-
lui danez și ar da naștere la cercetări filo-
logice novatoare.
   Să spunem că ar fi mulțumitor să avem
în limba română ediția Hong-Hong, de la
Princeton University Press, de 26 de volu-
me, care a fost tradusă timp de mai bine de
20 de ani. Totuși, trebuie semnalată o pro-
blemă inerentă - primul volum din seria
operelor complete Kierkegaard de la Hu-
manitas a apărut la sfârșitul anului 2006,
al doilea în iunie 2008. Există o cezură de
aproape doi ani între volume. Dacă s-ar tra-
duce ediția Princeton (care în curând nu
mai va fi actuală, după cea de 55 de volu-
me de la Gads), am avea în românește
Kierkegaard complet peste aproximativ 50
de ani. Chiar presupunând că volumele 6,
8 și 19 (din ediția Hong-Hong) ar fi tra-
duse într-un ritm mai lejer, pentru că avem
ediții acceptabile după Frică ți cutremur,
Conceptul de anxietate, Boala de moarte, tot
este un deadline dezamăgitor.
   Luând în calcul eventualele consideren-
te personale ale traducătoarei (proiecte
adiacente, intermitenta absență a motivației
- pentru că nu te poți seta să traduci Kier-
kegaard o jumătate de secol), Kierkegaardul
de la Humanitas oscilează între probabil
și posibil. Ar fi fost mai nimerit să fie se-
lectați trei-patru traducători specializați
în limba daneză, cu pregătire filosofică,
care să finiseze editarea completă a lui
Kierkegaard în românește până în 2015,
cel târziu. Din păcate, avansăm greoi și tre-
buie luptat cel puțin încă două decade pen-
tru a ne lăuda cu un sincronism autentic.
Ar mai exista o nemulțumire: Sau-sau nu
apare complet în limba română. După ce
aproape două decenii a trebuit să rezistăm
cu traduceri inconsistente și obscure din
Diapsalmata sau Jurnalul seducătorului, care
mizau pe un Kierkegaard comercial sau
mozartian, trebuie să mai așteptăm (câteva
luni? câțiva ani?) pentru volumul al doilea
din Sau-sau. Inutil să mai remarc că volu-
mele 2 și 3 din seria operelor complete tre-
buiau să fie publicate simultan.


Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 31

In memoriam Valentin Tașcu

Uniunea Scriitorilor din România,
Filiala Cluj, anunță cu durere înceta-
rea din viață a scriitorului și prietenului
Valentin Tașcu.

Valentin Tașcu (23 ianuarie 1944, Petro-
șani - 26 noiembrie 2008, Târgu-Jiu).
Critic și istoric literar, poet, prozator.
Facultatea de Filologie a UBB Cluj (1966).
Debut absolut în Tribuna (1968). Doctorat
în filologie, magna cum laude, cu teza:
Ritm și valoare în poezia populară românească
(2000). Volume: Incidențe, critică literară,
1975; Presa literată românească din Transil-
vania până in 1918, istorie literară, 1980
(în colab. cu Mircea Popa); Alexandru
Cristea dincolo de alb și mgru, critică de
artă, 1979; Dincoace și dincolo de „F“, mo-
nografie despre D. R. Popescu, 1981; Paul
Sima, critică de artă, 1982; Poezia poeziei de
azi, critică literară, 1985; Dimineața amur-
gului, poezie, 1994; Școala morții, poezie,
1997; Dtfăimarea bătrâneții, poezie, 1998,
Elogiul tinereții, 2000; Ritm vertical, teorie
literară, 2001; Studii literare, 2002; Tratat
despre iubire, versuri, 2003; Elegii, eseuri,
2003; Istoria presei românești din Transil-
vania, ed. a doua, 2003; Miluța, roman,
2004. A colaborat la dicționarul Scriitori
români, coord. Mircea Zaciu, 1978; De la
N. Eilimon la G. Călinescu - studii de socio-
logie a romanului românesc, 1982; Dicționa-
rul 100 cei mai mari scriitori români, 2003;
Dicționarul cronologic al romanului românesc
de la începuturi până in 1989, 2004.
Coautor la Dicționarul general al literaturii
române, 2004-2005. Traduceri: Cuba - o
jumătate de veac de poezie și sir.gurătate, ed.
bilingvă româno-spaniolă, 1997; Dostena,
Exist, deci visez, 2000; Nedim Gursel,
Cuceritorul, 2000; Anton Doncev, Straniul
cavaler al cărții de taină, 2000; Kiril
Topalov, Nervi, 2000; Predrag Matveievici,
Breviar mediteranean, 2003. Ordinul „Me-
ritul Cultural", categoria A, în grad de ca-
valer (2004). Membru al Uniunii Scriito-
rilor din România, al Uniunii Oamenilor
de Teatru (UNITER), al Uniunii Artiștilor
Plastici, președinte al Filialei Gorj a UAP
(2005-2006), membru (cu Editura Clu-
sium) al Fundației Internaționale „Balka-
nika" cu sediul la Sofia.

FIE că e vorba de circumscrierea unei
personalități literare (vezi studiile asu-
pra operei lui D. R. Popescu), de incizii
cuprinzătoare în literatura română, de es-
caladarea unor universuri plastice (albume-
le Alexandru Cristea și Paul Sima), specific
demersului său critic pare să fie un senti-
mentalism al expresiei, nu și al ideii expri-


Publicații primite la redacție

• De la Shakespeare la Sarah Kane. Teatrul Național din dej.
Spectacole din perioada 2000-2007,
Cluj-Napoca: Koinonia, 2008.
îngrijirea colecției: Andrâs Visky
Cuvînt-înainte: Ion Vartic

mate. Altfel spus, dintr-o secretă structură
lirică, Valentin Tașcu simte nevoia de a
poetiza, de a „eufemiza" discursul critic,
conducându-1 până în vecinătatea poemu-
lui în proză, fără a-i slăbi valoarea ideatică,
în Poezia poeziei de azi, renunță deliberat la
morga unui sistem rigid de lectură și își
apropie „poezia poeziei" în absența abso-
lută a complexelor. Se ajunge la un soi de
gratuitate a actului critic, în sensul acce-
derii sale la creația pură, din ambiția crit-
icii de a fi text, nu metatext.
   în anii ’90, criticul a surprins pe toată
lumea cu excepționalele sale cărți de poe-
zie: Dimineața amurgului, 1994, Școala
morții, 1997, Dtfăimarea bătrâneții, 1998,
Elogiul tinereții, 2000. Să scrii despre moar-
te și bătrânețe pe melodia elegiilor antice,
pe partitura la Ars amandi c o soluție ui-
mitoare ca efect scriptural și ca forță a me-
sajului. Față în față cu două teme atât de
grave, chiar posomorâte, Valentin Tașcu
alege domesticirea lor în ritmuri. Litania
strunită a hexametrilor și pentametrilor
echivalează cu o îmblânzire. Toate detaliile
mizere și respingătoare, descrise ca într-o
lecție, ca într-o „învățătură", își pierd stri-
dența și câștigă în adâncime, în naturalețe.
Călăuza se călăuzește și pe sine. E limpede
că organizarea formală îi era poetului ne-
cesară. Volumele au rame, delimitări, punc-
te de sprijin și de echilibru, așa încât înain-
tarea poate începe, poate intra în detalii și,
mai ales, se poate încheia fără a însemna
„încheierea" autorului. „Falsul" nu sare
nicidecum în ochi, cadența e atemporală.
Martorul morții și al bătrâneții pare intrig

și competent, dincolo de orice îndoială,
deși experiența sa era, firește, incompletă,
parțială, trunchiată. El nu „terminase" nici
de murit, nici de îmbătrânit, nu-și încheiase
nici tinerețea de spirit, dar vorbea ca și cum.
Acesta era farmecul, aceasta era vraja.
   Marea călătorie, trăită reversibil, deci
nefiresc, de autor, este proiectată în magie,
în mister. Sfaturile decurg adesea din ex-
periențe pur mentale și din devieri. Ars mo-
riendi stă în vecinătatea lui Ars amandi, se
pot atinge și, uneori, confunda. „Pierind
adeseori", omul are la îndemână „moartea
mică", experiență repetabilă: „Cu mult mai
bine-i să mori, / de cât mai multe ori, de
cât mai multe ori". Moartea este apropriată
cu gesticulație erotizantă - ea-ți cere să fii
frumos, s-o iubești pe-ndelete, să prelun-
gești agonia, să i te supui. Relația e din ce
în ce mai intimă, mai egoistă: „Și atunci
supus mă îndrept / către unica sursă de
moarte / - propria mea ființă - / și-o ascut
pe fâșii de cer, cu bulgări de gheață, / o as-
cut până urlă de tăișul ei neted"; „Ea crește
și lacom mă întreabă / pe mine cu mine,
făcându-mă mic, / nevăzut pierind înc-o
dată". Fragmentul de experiență tanatică
directă este detaliat cu incursiuni în trecutul
imemorial, într-o refacere a istoriei morții
egală cu istoria ființei. Sunt experimenta-
te liric stări succesive - moartea de sine,
moartea celuilalt, romantică, moartea do-
mesticită și cea sălbatică. Excepționala
înscenare din Adio despre cum ar fi să-ți iei
rămas-bun de la moarte îmi reamintește o
frază a lui Marcel Moreau: „Avem remuș-
carea de a nu fi zei, ca și cum ar fi stat vreo-
dată în puterea noastră să devenim, avem
remușcarea de a fi muritori, ca și cum asta
ar fi urmarea ignoranței noastre...“ Singu-
rul care poate muri de două ori, credea
Valentin Tașcu, este „poetul sau omul nă-
praznic", adică acela „ce două ființe în el
poartă" și se poate desprinde de sine, o vre-
me, ascultând de trinitatea valorantă^w^'r,
vis, moarte și purtându-se de mână printre
adevăruri ultime.
   Dtfăimarea bătrâneții dejoacă „greaua
povară a vârstei" privind-o nerușinat în fa-
ță. în aceeași ritmare somptuos-elegiacă,
dar cu o alertețe în plus fiind vorba, de da-
ta aceasta, de o experiență în curs, nu de
rememorarea unui episod trecător, semnele
de taină sunt inventariate cu un surâs ex-
trem de eficace în colțul gurii. Pierderile
aduc o înțelepțire iconoclastă și un discret
haz de necaz. Ca și în cazul morții, bătrâ-
nețea se înfrumusețează pentru cel ce știe:
„Cât nu începi să uiți pe unde ești / și nici
nu-ți faci iluzii că te afli / în altă parte decât
adesea ți se pare / e foarte, FOARTE BINE, /
și poți să-ți zici că nu e PREA TÎRZIU, / deși
târziul... vine!"
   Nu sunt cărți ale resemnării, ci ale luci-
dității care știe să-și alăture expresivitatea
până la a stărui obsesiv și cumva luminos în
mintea cititorului. Să citez, în semn de re-
culegere, o strofă aproape biblică despre
frumusețea urâtului și binele răului: „Cel
ce-a primit mulțimea de daruri - / le va
pierde; cel ce / nimic nu a primit, nimic /
nu va primi, dar nici va fi să piardă. / Harul
său va fi / de-a-mbătrâni frumos, și cald, și
fără teamă / că frumusețea i S-AR LUA".

    ■

■

32 • APOSTROF




        Jurnal (ud

1893-1899


Constantin Arvanitis


16 februarie 1897

O dramă S-A petrecut zilele trecute și nu
pot decât să o consemnez.
   Marușa, servitoarea noastră, văzând că
de la mine și de la Mihalis nu iese nimic,
începu a-i face curte unui cizmar, Bisin pe
numele lui, care are magazinul de lângă ca-
sa noastră. Se împlinește o lună de când, de
câte ori lipsește doamna, aceasta petrece
ceasuri întregi în curte, împreună cu el. Zi-
lele trecute, când stăpânii au lipsit la dans,
toată noaptea a petrecut-o cu el în grădină.
Eu și cu Mihalis știam toate astea, dar ce
ne privea pe noi? Să se ducă să-și spargă
și capul, ne ziceam. Cel puțin atât cât mer-
geau așa lucrurile, eu și cu Mihalis mâneam
zilnic macaroane, pe care Marușa le primea
cadou de la Bisin și ni le dădea nouă ca să
nu spunem nimic.
   însă ce s-a întâmplat ieri? Chiar de cu
seară, cum am ajuns acasă, am găsit-o pe
doamna Anastasia într-o mare neliniște.
Marușa plecase înainte cu patru ore și
oricât au căutat-o nu a fost de găsit. O
prinsese doamna cu Bisin și după ce stri-
gase la ea îi spusese că o va spune dom-
nului seara. Aceasta de frică a fugit și nu se
știe locul unde s-ar fi dus. Seara, când am
închis magazinul și am mers acasă, ne-am
pus toți în mișcare și am ieșit în căutarea
ei. După două ore de căutări, ne-am întors
neputincioși. Atunci eu mi-am amintit că
odinioară o întrebasem:
   - Ce-o să faci, Marușa, când toate astea
pe care le faci le va afla doamna?
   - A, dacă se va întâmpla una ca asta, voi
merge și mă voi arunca într-o fântână.
   I-am spus astea doamnei și m-a trimis
pe mine și pe Mihalis să căutăm în toate
fântânile vecinilor. Cu teamă, am ieșit noi
și am cutreierat toate fântânile din împreju-
rimi. Unde însă puteam găsi noi, la 12 noap-
tea, la o fântână de 20-30 de metri adânci-
me, vreo urmă de om? De altfel, să spun și
adevărul, începuse să mă cuprindă frica.
Stăpânii noștri au adormit în acea seară cu
mare grijă, iar noi, speriați.
   Dimineața, ca de obicei, am deschis eu
și cu Mihalis magazinul și după o oră și ju-
mătate a venit Aristidis și ne spune că „chi-
lipiruD a fost găsit.
   - Și unde a fost ascuns? întreb eu.
   - Ce ascuns? Era căzută în fântâna lui
Salaridu. Și voi, care ați fost aseară, ați spus
că ați căutat în toate fântânile din Pirgos și
nu ați găsit nimic.
   - Și când o vor îngropa?
   - Ha, ha, ha! Pe cine să îngroape? Pe
Marușa? Aceasta este mai bine decât tine și
decât mine.
   - Ei bine, dar nu s-a înecat? La ce oră
a căzut?
   - De ieri de când a certat-o doamna,
era ora 4, după cum a spus acum, era dez-
amăgită și s-a aruncat în fântână. Hntâna
pe care a ales-o era îngustă. Și-a pus picioa-

rele ghemuite până la gură, și-a dat drumul
aproape un metru, a închis capacul și și-a dat
dramul. Astfel, cum a căzut, nu a pățit ni-
mic. Apa, jos, nu era atât de adâncă. Abia de
avea un metru, așa că nu s-a înecat. Așa a stat
până dimineața, fără măcar să sufere nici de
frig, deoarece apa acolo, jos, era caldă.
   Dimineața, o vecină s-a dus să scoată
apă și Marușa a strigat-o de jos, însă aceas-
ta nu a auzit-o. Când a tras apa și a văzut
că apa era roșie, pentru că trăsese fusta ei,
femeia nu a mai putut suporta, a vărsat apa
înapoi în fântână și a plecat. Mai apoi a
venit o evreică, care cum s-a apropiat de
fântână și a auzit voci, s-a speriat, a lăsat
gălețile și a fugit strigând că este om în-
lăuntrul fântânii. Atunci ne-a înștiințat și
după ce am luat 4-5 oameni și o frânghie,
am scos-o afară, udă ca o rață și speriată,
și am dus-o în casă.
   - Și acum ce face? ₐ
   - Acum stă în pat. Insă nu se plictisește.
Mâine o veți vedea în picioare.
   Astea deci ne-a povestit Aristidis despre
căutarea Marușei, care nu ne-a permis seara
să ne apropiem de ea, nici ieri, nici astăzi.
Se pare că este mai bine și că se va ridica
repede din pat și atunci ne va povesti cum
a petrecut o noapte în fântână. Domnul
Demostenis, preocupat acum cu cazul aces-
teia, nu a prea dat atenție magazinului de-
loc, astfel că a fost mai bine la magazin.
Am învățat bine meseria și sunt mâna
dreaptă a lui Aristidis.



25 martie 1897

Sărmanul tata! A venit în Mesimvria să
se liniștească. A venit să petreacă în
tihnă, după cum spune, ultimele zile ale

• Constantin Arvanitis, în jurul vîrstei de 20 de ani

vieții, pentru că își dă seama că nu-i mai
rămân mulți ani de trăit, și, în loc de liniște,
a găsit mai multă neliniște, pe care, după
cum spune, niciodată nu a mai simțit-o.
Ieri s-a întors în Mesimvria, de acolo de
unde a venit, și a stat trei zile. A venit săr-
manul tata să mă vadă și să-și spună ama-
rul ca să-și ușureze sufletul.
    Nu-l respectă deloc Eleni și nu-i dă
nicio atenție, lui, cel care a sacrificat totul
pentru bunăstarea ei. îmi pare foarte rău de
tata, care slăbise foarte mult. Nu aveam
ce să-i fac ca să-l consolez și doar l-am sfă-
tuit să aibă răbdare și să-și vadă de grijă, să
nu mai râdă lumea.
    O cunosc bine pe Eleni și-mi aduc
aminte cum a petrecut cu răposata buni-
ca. îmi aduc aminte greutățile zilnice și în-
grijirea pe care i-a dat-o bunica și de aceea
nu găsesc deloc exagerată supărarea tatălui,
care, de altminteri, nu are nimic contra lui
Stiulis. Și tata este însă puțin egoist și de
aceea mă întreb cum pot să-i fac dreptate,
în sfârșit, tata are dreptate, pentru că se
vede că suferă și fizic, și psihic.
    A plâns sărmanul tata ca un copil mic.
îmi pare așa de rău, că mi se frânge inima
când îl văd. Ce pot să fac? Cum pot să-l
ajut? Mă gândesc să-i scriu Elenei, personal,
și să o rog, cel puțin, să aibă milă de el. Să
se gândească că, deși nu este tatăl ei, a avut
grijă de bunăstarea ei mai mult decât de a
noastră. O s-o mai rog să aibă cumva grijă
de bătrânețile lui. Cred că Eleni mă va
asculta și tata va duce zile mai bune.
    Panaiotis îmi scrie cu regularitate. La
început nu a fost mulțumit de locul său
de muncă, însă acum se pare că nu mai face
atâtea lucruri necugetate ca în trecut.



5 mai 1897

Am rămas orfan și de tată. A murit
sărmanul tata pe 28 aprilie de hemo-
ragie la gură, de la acea boală de care sufe-
rea de ani de zile și care a început să se cro-
nicizeze odată cu moartea mamei.
   Pe 29 aprilie, imediat ce am primit tele-
grama de la Eleni, am venit în Mesimvria
și am luat parte la înmormântarea lui. De
pe 20 aprilie îi venise sânge pe gură, și doc-
toral i-a recomandat odihnă la pat și liniște.
Pe 28 însă, de dimineață, în timp ce era
singur în camera lui, i-a venit atât de mult
sânge pe gură că abia a apucat să bată la
geam și să ceară ajutor. Au alergat imediat
și Eleni, și vărul ei, lorgakis Valasi, care în-
tâmplător se afla acasă, însă abia au ajuns
și nu au trecut nici 10 minute și sângele
l-a înecat și l-a împiedicat să mai respire.
   înmormântarea am făcut-o așa cum se
cuvine și a doua zi am telegrafiat ambasa-
dorului la Pirgos, să facă înscrierea bunu-
rilor mobile și imobile și să numească tuto-
rele, pentru că eu și cu Panaiotis eram

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 33

minori. Ambasadorul a venit împreună cu
secretarul său și a început să facă înregis-
trarea averii. Au fost trecute imobilele: 1
casă, 2 magazii și 3 vii și mai apoi lada ma-
rinărească a răpostului nostru tată, a cărei
cheie o dăduse spre păstrare unchiului lor-
gakis, cu care, după cum acesta spune, vor-
bise și îi spusese că, imediat ce moare, prin-
cipala sa grijă să fie să ia cheia lăzii de la
gâtul lui. Aceasta pentru că, în ultimul
timp, nu mai avea încredere în Eleni.
   A fost deschisă lada și în ea a fost găsit
un catalog cuprinzător al lucrurilor dinăun-
tru și un testament. A procedat așa de tea-
mă ca nu cumva să ne nedreptățească Eleni.
Despre aceasta, în urmă cu 40 de zile în
Pirgos, mi-a spus că scăzuse mult în ochii
lui și ar vrea ca în ceasul morții lui să mă
aflu eu lângă el.
   Au fost înregistrate toate cele găsite în
ladă, bijuterii, documente, bani ș.a., și a
fost desemnat tutorele nostru D. Trițaki,
căruia i-au fost date toate bunurile mobile
și îngrijirea celor imobile.
   După ce au fost așezate toate lucrurile
în ordine, domnul ambasador a plecat.
   Lui Panaiotis i-am trimis telegramă cu
nefericita veste, iar ieri i-am scris o scri-
soare amănunțită despre moartea tatălui
nostru și despre toate cele ce au urmat.
   Eu voi mai sta încă alte 3-4 zile, după
care mă voi duce în Pirgos, la munca mea.
   Uneori, îmi pare rău din toată inima de
pierderea bunului nostru tată, care atât de
mult ne-a iubit. îmi amintesc de sfaturile
sale, de grijile sale pentru mine și plânge
sufletul în mine.
   Și alteori iarăși. Ce stare sufletească,
Doamne! Pe ascuns, mă bucur că am rămas
singur și voi face ceea ce vreau. O! Vezi să nu
mă căiesc de asta vreodată, pe care eu însumi
o percep drept ceva straniu și îngrozitor.



29 iunie 1897

SE ÎMPLINEȘTE o săptămână de când am
scris domnului Trițaki și lui Stiulis și nu
am primit niciun răspuns. De ce să nu îmi
scrie? Deși nu cred să mi se îndeplinească
dorința, totuși sper să se întâmple ceva.
   Se face o lună de când mi-a încolțit în
minte și nu-mi dă pace dorința de a merge
din nou la școală și de a-mi urma studiile.
   Mărturisesc că de când m-au smuls de
la mult iubitele mele slove, de actun patru
ani, și fără voia mea m-au aruncat în vâl-
toarea negoțului, de atunci nu mi-a ieșit
din minte și nu mi-a dispărut gândul de a
studia și învăța mai multe decât învățasem.
Și de aceea, învăț și continui să învăț de
unul singur. Niciodată nu am îndrăznit să-i
propun răposatului meu tată să mă trimită
din nou la școală, pentru că socoteam că
situația financiară nu-i permitea. Acum că,
după moartea sa, toată averea lui mi-a ră-
mas mie și lui Panaiotis, mă gândesc că aș
putea să am grijă ca din tot ceea ce îmi re-
vine să-mi termin gimnaziul și mai apoi și
studiile. Și, în sensul acesta, am vorbit zile-
le trecute cu dl ambasador, care, după ce
m-a ascultat cu atenție, m-a felicitat pentru
ideea mea și mi-a spus că legea grecească
nu permite lichidarea averii de către un mi-
nor, dar mă sfătuiește să-i scriu lui Trițaki
să preia el cheltuielile de școlarizare și, mai
apoi, să-i plătesc înapoi când mi se va per-
mite să vând averea.


   De aceea le-am scris și domnului Trițaki
și lui Stiulis și aștept să-mi răspundă. Ah,
ce bucurie va fi dacă răspunsul lor nu va
fi negativ!
   Nu mă îngrijorează deloc faptul că pa-
tru ani am lipsit de la școală. în tot acest
răstimp am învățat și nu doar că am asi-
milat ceea ce am învățat, dar și multe alte-
le am învățat. Sunt convins că imediat ce
voi fi examinat voi fi luat în clasa întâi de
gimnaziu și nu vor fi necesari decât patru
ani să termin liceul. Voi avea atunci 21 de
ani. Nu voi fi chiar așa de mare! Mai apoi,
odată ce voi termina liceul, cu siguranță,
îmi voi continua mai departe studiile.
Ajută-mi, Sf. Fecioară, să reușesc! Domnul
Demostenis este bolnav și, după cum se
aude, va pleca la Constantinopol pentru
operație. O s-o ducem bine la magazin cu
Aristidis și cu Mihalis.



20 septembrie 1897

NECAZ mare avem iarăși. Domnul De-
mostenis a murit la Constantinopol și
zilele trecute, doamna Anastasia, îndoliată,
s-a întors singură. După cum se spune, con-
ducerea magazinului o va prelua Aristidis,
iar firma va aparține acesteia, Anastasiei.
Vom vedea ce-o să se întâmple și cu mine.
   Nu știu ce să mai fac să se mai potoleas-
că sufletul, că nu mi-am atins țelul. Nu au
acceptat nici Trițaki, nici Stiulis să mă spri-
jine să învăț. Rău îmi pare, da’ nu am ce
face. Nu contează dorința, oricât de ar-
zătoare ar fi, când aparține unui om de vâr-
sta mea și care nu găsește nicăieri un spri-
jin. Oricât de tare am bătut pe la uși,
nicăieri nu mi s-a deschis, chiar dacă inten-
țiile mele erau dintre cele mai bune. Și am
fost nevoit să rămân în locul în care mă aflu
și să mă ocup cu învățatul în ale negoțului,
la care nu prea mă trage inima.
   Trebuie actun să dau la o parte toate ce-
le referitoare la gândul de a studia, de vre-
me ce nu mai e nicio speranță, și să conti-
nui a mă dedica muncii căreia îi fusesem
sortit și să continui să-mi port singur de
grijă, pentru că nu am pe nimeni pe fața
pământului care să aibă grijă de mine.
   Mă gândesc serios să-i scriu lui Panaio-
tis să găsească un loc și pentru mine la
magazinul la care lucrează, la Constanța.
Nu ar fi rău. Acolo lucrează așa de mulți
angajați și s-ar găsi și pentru mine un loc.
Acolo, eu și Panaiotis am putea mai ușor să
reușim. Am început să învăț românește și
stând acolo voi învăța și mai bine. De alt-
fel, vorbesc deja bine trei limbi, grecește,
bulgărește și turcește, și destul de bine fran-
ceza și spaniola.


3 noiembrie 1897

M-am hotărât. Decizia am luat-o după
ce am vorbit cu Panaiotis printr-o
scrisoare și m-am decis să-i spun și lui
Aristidis că eu demisionez și plec în Ro-
mânia. A deșteptat toată lumea Aristidis cu
țipetele lui.
   - Unde vrei să pleci, îmi spuse, acum în
plin sezon? Unde o să găsesc eu om să te
înlocuiască? Nu vezi că avem treabă?
Nu-ți dau nicio centimă din salariu și unde
vrei să te duci, du-te! Să vedem unde te vei
duce fără bani!


   - De ce țipați așa, domnule Aristidis?
Pot să stau Î0-Î5 zile până veți găsi om.
De altfel, cu forța nu poți să mă ții. Uite,
îți dau cuvântul meu că după 15 îmi dau
demisia și dacă vrei îmi dai salariul.
   - Mă mir ce minte poți să ai, Constan-
tine! Lași tu munca ta la care te-a dat tatăl
tău și unde mergi tu? In România. Crezi că
acolo curg râuri cu miere? A murit tatăl tău
și acum ar trebui să-i asculți pe cei mai vâr-
stnici. De acest pas al tău o să regreți mai
târziu și-ți vei aminti de povețele mele. As-
cultă ce te sfătuiesc și vezi-ți de treabă și eu
voi vorbi cu doamna Anastasia să îți mă-
rească salariul.
   - Nu pot să rămân în niciun fel, pentru
că deja am vorbit cu fratele meu și acesta
mă așteaptă să vin. Mi-a asigurat un loc de
muncă și nu cred că voi regreta vreodată
ceea ce voi face. Te rog înștiințeaz-o și pe
doamna Anastasia că de acum în 15 zile voi
demisiona.
   - Gândește-te bine! Dar, repet, într-o zi
vei regreta.
   Mi-am dat demisia și după toate calcu-
lele mele am de luat 240 de franci. Am co-
mandat ieri un costum de haine cu 75 de
franci și voi lua și altele necesare și cu aju-
torul lui Dumnezeu în 10 zile voi pleca.
   M-au rugat mult doamna Anastasia și
cu Aristidis să rămân, dar de vreme ce am
luat decizia să plec, nu voi mai rămâne cu
niciun chip.
   I-am scris lui Panaiotis că îi voi tran-
smite ziua în care voi ajunge ca să mă
aștepte.


Constanța,
16 decembrie 1897

Așa DE mare dreptate a avut Aristidis
când mi-a spus că voi regreta cele ce voi
face. Am regretat amarnic și am plâns mult
de grava greșeală pe care am făcut-o. De
n-ar fi avut dreptate cu râurile de miere!
   încă de la început s-a văzut că această
călătorie a mea nu va fi încununată de suc-
ces. M-am îmbarcat pe un vas austriac din
Pirgos spre a merge la Constanța, după ce
mai întâi mi-am ștampilat pașaportul. Când
am ajuns în Aimona, timpul s-a stricat în-
tr-atât, încât cu greu înaintam. Abia după
24 de ore am ajuns în Varna. Acolo am stat
trei zile și tot de atâtea ori vaporul a încer-
cat să plece din port și nu a putut și s-a în-
tors. în tot acest răstimp mi s-a făcut rău de
mare și nu am mai știut nimic de mine.
Vaporul a încercat a patra oară să pornească
și nu a reușit și căpitanul ne-a spus că s-a
hotărât să rămână o săptămână, până se va
îndrepta vremea, iar noi, călătorii, am fost
invitați să stăm la Varna până când ne vor
anunța când va pleca vaporul.
   Am debarcat toți călătorii și ne gân-
deam ce să facem. Vremea era așa de urâtă,
încât, nu într-o săptămână, ci nici după o
lună nu aveam nădejde că se va îndrepta.
Atunci mulți s-au gândit să plece prin Rus-
ciuc; de partea acestora am fost și eu. Pe de
o parte pentru că răul de mare nu-mi tre-
cuse încă și pe de alta, pentru că aveam pu-
țini bani și îmi era frică să nu rămân fără
bani dacă stăteam mult la Varna. Astfel, a
doua zi am plecat pe calea ferată și am
ajuns la Rusciuc. Din păcate și acolo ne-a
mers rău, pentru că, apele Dunării fiind
umflate, nu circula niciun vapor. Și am ră-

34 • APOSTROF

mas la Rusciuc pentru șase zile, până a ve-
nit un vapor austriac, ticsit de călători, și
astfel am putut ajunge până la Cernavodă,
în tot acest răstimp am cheltuit toți cei 120
de franci pe care-i aveam cu mine, la hotel,
pe mâncare, pe tren, pe vapor și când am
ajuns la Cernavodă aveam doar doi franci
în buzunar. Ce ar fi trebuit să fac? Biletul
pentru Constanța ar fi costat 2,80 franci și
ar fi trebuit să plătesc și pentru bagajele
mele. Niciunul dintre călători nu a binevoit
să mă împrumute și spre rușinea mea am
fost nevoit să las bagajele și să-mi iau bilet.
   în sfârșit, după o asemenea călătorie cu
aventuri am ajuns la Constanța, în a două-
sprezecea zi de la plecarea mea din Pirgos.
   însă alte necazuri mă vor aștepta aici.
Panaiotis, văzând ziua în care voi ajunge,
după cum îi telegrafiasem, ziua în care ple-
cam din Pirgos, și că eu nu am apărut, s-a
îngrijorat și în tot acest răstimp a îipsit ade-
sea de la magazin, căutând să vadă ce mi
s-a întâmplat. Absența lui de la serviciu i-a
determinat pe patroni să-l concedieze și să
nu-i dea foarte mulți bani. M-a așteptat și
m-a încurajat. Imediat am trimis la Cer-
navodă datoria mea și mi-am obținut ast-
fel bagajele, pe care ni le-au expediat aici.
Trebuia însă să aibă grijă să găsească loc de
muncă și pentru el, și pentru mine, pen-
tru că cheltuielile aici sunt foarte mari și
banii erau pe terminate. Unde să găsească
locuri? Una au fost speranțele și alta e rea-
litatea din Constanța. Am început să regret
amarnic greșeala pe care am făcut-o ple-
când și lăsând vechiul meu loc de muncă,
la care toți m-au implorat să rămân și îmi
creștea și salariul și am venit aici, la Panai-
otis. Va trebui însă să insist, pentru că bani
nu mi-au mai rămas să mă întorc și nici să
pățesc rușine așa de mare, să mă întorc atât
de repede înapoi.
   De aceea, văzând că cu cât trece timpul,
cu atât mai repede se terminau și banii lui
Panaiotis și amândoi nu aveam de lucru,
m-am hotărât să renunț la ideea de a lucra
într-un magazin mare, așa cum mă gândi-
sem, și l-am rugat pe Panaiotis, care știa
piața Constanței, să-mi găsească orice de
lucru, în orice fel de magazin, numai și
numai să pot să-mi câștig existența.
   Și a găsit un magazin mic, manufactură,
în strada Mangalia, al lui Dimitrie Frango-
pulu, pe care îl conducea fratele său loanios
Frangopulu, și unde am început munca la
7 decembrie, pentru 25 de franci pe lună,
plus mâncare și alte cheltuieli. Din a treia zi
la magazin, ochii au început să mi se înro-
șească de atâta muncă. Aceasta era situația
bună pe care visam să o găsesc la Constan-
ța. De la un magazin mare și cochet unde
mă rugau să rămân, am plecat și unde am
ajuns, Dumnezeule? Ce mare greșeală am
făcut, Fecioară Maria, să vin aici!
   Este însă imposibil să persist în a mai
rămâne aici și cum voi lua câțiva bani voi
merge la Brăila, la rudele mele, poate aceș-
tia se vor îngriji să-mi găsească un loc de
muncă.
   Panaiotis a trecut iarăși la magazinul lui
Lascaridis, însă pentru mine, din păcate, nu
s-a găsit niciun loc aici. După cum se vede,
nu vroiau să angajeze doi frați la magazin.
Deci, asta se va întâmpla. Cum voi împli-
ni o lună și voi lua salariul, fără să anunț
pe cineva, voi pleca la Brăila.
   Acum rămân la acest mic magazin și mă
gândesc cu părere de rău. Așa-mi trebuie!
Pe bună dreptate plătesc pentru marea mea
greșeală.

de soția sa, Maria, și de (probabil) tînăra care îi ajuta

Brăila, 15 ianuarie 1898


Multe, FOARTE multe am trecut și voi
mai trece în această Românie unde
m-am gândit să vin. îmi vine să-mi crăp
capul! Ce mi-a trebuit să vin aici?
   Cum s-a împlinit o lună de la venirea
mea la magazinul lui Frangopulu, am cerut
salariul. Din 25 de franci mi-au fost dați
doar 17, din care mi-am plătit datoriile, și
cu restul mi-am luat pe ascuns lucrurile din
casa lui D. Frangopulu unde stăteam și,
fără să anunț pe cineva, m-am urcat în tren
și am venit la Brăila.
   Am plătit pentru tren 9,40 și pentru
bagajele mele 3, și mi-au rămas în buzunar
5 franci și 60 de bani. Deci, mi-am făcut
socotelile. Pentru că trenul ajunge la 2 după
miezul nopții, la Brăila, nu pot merge la
unchii mei la ora asta și voi lua o cameră la
hotel și abia a doua zi mă voi prezenta.
Pentru mâncare și băutură nu-mi fac griji,
pentru că știu că unchii și mătușile mă vor
ajuta și mă vor ierta, până îmi voi găsi un
loc de muncă.
   Când m-am suit în tren vremea era
foarte rea. Era sfârșitul lumii! Ninsoare,
vânt și frig mare.
   Pe drum, încercând să prind trenul, am
alergat spre vagonul meu. Bătea un vânt
năprasnic și mi-a luat pălăria din cap. Ră-
mânând fără pălărie, imediat ce am intrat
în vagon, am început să caut prin bagaje-
le mele căciula pe care, din păcate, nu am
găsit-o printre haine. M-am așezat și m-am
gândit ce să fac. Mă gândeam că vremea
este foarte rea și dacă voi ieși afară fără ceva
pe cap voi răci și mă voi îmbolnăvi. Atunci,
m-am gândit să-mi înfășor capul cu brâul
pe care îl aveam. Socoteala mea nu avea
să se realizeze, pentru că aveam acum ne-
voie de bani pentru pălărie și eu aveam în
buzunar doar 5 franci și 60 de bani. Era
imposibil să merg la hotel, așa cum mă
gândisem mai înainte, pentru că aș fi plătit
la hotel cel puțin 2 franci, iar a doua zi, la
trăsură, pentru mine și hainele mele, alți 2
franci și nu-mi vor rămâne mai mult de
1,60 franci, cu care, se înțelege, nu aș fi
putut să-mi cumpăr pălărie. Astfel, am de-

cis ca, imediat ce ajung, să iau trăsura și
să ajung direct la mătușa Ecaterini, strada
Teatrului, și în felul ăsta să-mi rămână bani
de pălărie. Consider că este rușinos ca ime-
diat ce ajung să cer bani de la oameni.
Ajunge greutatea pe care le-o pricinuiesc
prin prezența mea. Astfel am procedat în-
tocmai. Cum a ajuns trenul, mi-am legat
brâul în jurul capului ca un turc și, urcat în
trăsură, am dat adresa casei mătușii mele.
   Trăsura a ajuns în fața casei mătușii me-
le și imediat ce am plătit 2 franci, mi-am
luat bagajele și am stat în fața porții, ezi-
tând să intru. Nu îndrăzneam de rușine să
bat să-mi deschidă. Cum era posibil, îmi
ziceam, să îngrijorez niște oameni la ora 2
noaptea și să mă prezint în acest hal, ca un
turc. Frigul era pătrunzător și vântul bătea
puternic, iar eu nu puteam sta prea mult în
drum. Ah, Doamne, ce rău am făcut de mă
pedepsești așa? în cele din urmă mi-am fă-
cut curaj și am bătut la poartă. După câte-
va minute se deschide o fereastră și o doam-
nă întreabă cine este. I-am spus numele
meu, m-a privit de sus până jos. „Bine“, îmi
zice și închide fereastra. Era o chiriașă din
casă, care a anunțat-o pe mătușa mea și mai
târziu s-a deschis poarta și am intrat.
   Le-am povestit pe scurt ceea ce am pățit
și le-am cerut scuze pentru îngrijorarea pe
care le-am pricinuit-o. Nu mi-au ascuns fap-
tul că era cât pe ce să nu-mi deschidă. Au
crezut că este vreun vagabond, așa înfășu-
rat cum aveam capul, dar, din fericire,
unchiul Anastasi m-a recunoscut după voce.
   A doua zi mi-am cumpărat cu 3 franci
o pălărie și am rămas cu 60 de bani în
buzunar.
   Am așteptat și a venit și unchiul Alexan-
dros, care s-a bucurat foarte mult când
m-a văzut și în același timp m-a mustrat,
spunându-mi că nu ar fi trebuit să mă
bazez pe cuvintele lui Panaiotis în demer-
sul pe care l-am făcut și ar fi trebuit să-i cer
în scris și lui propria părere. Avea mare
dreptate unchiul Alexandros, pe care, din-
tre toți unchii, îl iubesc cel mai mult, dar
s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat și acum
greșeala a fost făcută.
   Din nefericire, cu toate strădaniile un-
chilor mei, nu s-a găsit niciun loc de mun-
că, pentru că aici comerțul cu articolele
noastre îl dețin evreii, care preferă mereu
conaționalii lor. Ce-o să se întâmple cu
mine, Doamne? Până când voi sta să mă
întrețină unchii mei? Și va trebui să gă-
sesc orice fel de muncă până în primăva-
ră, până voi avea ceva bani și voi pleca. Da,
să plec înapoi în mult iubitul meu Pirgos,
acolo unde sunt oameni ce-mi apreciază
valoarea. Să plec în sfârșit din România
asta care atâtea chinuri mi-a adus.

(Continuare în numărul următor,
anul viitor)

    ■

Traducere de
Claudiu Turcitu

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 35

        Un exemplu de solidaritate

Cazul locotenentului în rezervă Ion Bogza



IN CADRUL unei cercetări consacrate aju-
toarelor trimise de evreii din Regat core-
ligionarilor lor deportați în Transnistria, am
descoperit un document care emana de la
Direcția Generală a Poliției. Este vorba de
un raport trimis, pe data de 28 martie
1942, ministrului afacerilor interne, minis-
trului apărării naționale și Marelui Stat-
Major. El ne informează că pe data de 20
martie 1942, în trenul de la Dorohoi la Iași
s-a găsit o servietă conținând 41 de plicuri
cu bani destinați evreilor deportați la Mo-
ghilev. Proprietarul servietei, care a venit să
o recupereze, a fost urmărit și arestat de
Comenduirea Pieței, la Hotelul „Dăscăles-
cu“ din capitala Moldovei. Numele acestei
persoane asupra căreia s-au găsit mai multe
scrisori și suma de 363.500 de lei este Ion
Bogza, locotenent în rezervă, originar din
Ștefănești, fost comisar-ajutor - demisio-
nat - la Inspectoratul de Poliție Iași. Tradus
la Curtea Marțială a Corpului 3 Armată, nu
cunoaștem nici rezultatul procesului, nici
care a fost destinul său, până la (și după)
sfârșitul războiului.
   Iată un exemplu inedit de solidaritate:
prin publicarea în anexă a raportului de po-
liție din 28 martie 1942, aducem un oma-
giu locotenentului Ion Bogza, care s-a do-
vedit „un om de omenie în vremuri de
neomenie“. Pentru a înțelege mai bine
gestul său, e necesară o scurtă expunere a
problematicii ajutoarelor trimise evreilor
deportați în Transnistria, originari din Bu-
covina, Basarabia, județul Dorohoi, dar și
din alte localități din Regat și din Transil-
vania de Sud.
   Concentrați în condiții mizerabile, în
ghetouri, în colonii de muncă și în lagăre,
situate în districtele Moghilev, Balta, Tulcin
și Golta, deportații evrei în Transnistria au
suferit de foame (la Peciora, unii s-au hră-
nit cu cadavre), de frig și de tifos, care a
cauzat zeci de mii de decese. Deportații,
care se aflau într-o situație disperată, lipsiți
de orice mijloace materiale, precum și de
instalații sanitare, nu au putut supraviețui
decât datorită trimiterilor de ajutoare. în
pofida apelurilor care veneau de pretutin-
deni și a numeroase memorii, pledoarii și
rugăminți, autoritățile se încăpățânau să
refuze trimiterea oricărui ajutor, fie că era
vorba despre alimente, îmbrăcăminte sau
medicamente. Grație intervenției șef-rabi-
nului Alexandru Șafran pe lângă regina-ma-
mă Elena¹, care, la rândul ei, s-a adresat
viceprim-ministrului Mihai Antonescu, au-
torizația de a trimite ajutoare deportaților
a fost în final acordată de Ion Antonescu
pe data de 10 decembrie 1941. Ajutoarele
au putut fi trimise prin intermediul Co-
misiei Autonome de Ajutorare, creată de
Federația Comunităților Evreiești (FUCE) la
sfârșitul lunii ianuarie 1941, pentru a veni
în ajutorul victimelor pogromului de la Bu-
curești. Această comisie a putut continua
activitatea chiar și după suprimarea FUCE,
înlocuită cu Centrala Evreilor. Arnold
Schwefelberg notează în memoriile sale că

dr. Moses Zimmer, originar din Bucovina
(care a putut părăsi Cernăuțiul și s-a sta-
bilit la București), președintele Comisiei de
Ajutorare, a acceptat, la cererea sa, a lui
Alexandru Șafran și a lui Filderman, să facă
parte din Centrala Evreilor. Datorită lui
Zimmer, care avusese relații profesionale cu
Mihai Antonescu (el însuși avocat), s-a pu-
tut obține acordul privind continuarea ac-
tivității Comisiei de Ajutorare, în special
în favoarea deportaților în Transnistria².
   Condițiile trimiterii de ajutoare sunt
precizate într-o scrisoare din 5 februarie
1942, trimisă de secretariatul guvernatoru-
lui civil al Transnistriei, ca răspuns la o cere-
re a Centralei Evreilor. Sumele de bani des-
tinate deportaților trebuiau depuse într-un
cont al guvernământului Transnistriei, la
Banca Națională din București, transferul
către comitetele evreiești trebuind să se facă
în moneda locală, la un curs foarte defavo-
rabil (p marcă germană RKKS pentru 60 de
lei)³. în ciuda dificultăților puse de auto-
rități, Comisia de Ajutorare a beneficiat de
tot sprijinul responsabililor fostei FUCE și al
șef-rabinului Alexandru Șafran, care a ținut
numeroase predici în scopul de a colecta
bani. Cuvântarea pe care a rostit-o pe data
de 16 noiembrie Î942, la consfătuirea pre-
zidată de el, în sala de recepție a Templului
Coral, pentru intensificarea acțiunii de aju-
torare a evreilor deportați, a avut un răsu-
net deosebit. Amintind de un precedent
apel lansat cu două luni înainte, cu ocazia
sărbătorilor de toamnă, el a exclamat:

   Ceea ce ați dat de sărbători, pentru care vă
   mulțumesc, este departe, mult prea departe,
   de a fi ajuns măcar pentru un mic număr de
   frați și surori aflați în pribegie. Epidemiile
   seceră de acum, gerul îi înlemnește, un stn >p
   de apă caldă nu-i frăgezește și un sac nu-i
   acoperă... Și voi ce ați făcut? [...] Și, zic, în
   fapt, ce v-am cerut? Am cerut ca evreii din
   România, care se află în starea în care se află,
   cele câteva sute de mii de evrei de aici, să
   ajute măcar într-atât încât să ferească dc la
   pieire zecile de mii de ființe de acolo. Și asta
   emult?...⁴

Pentru a cunoaște nevoile exacte ale de-
portaților, trimiterea unei delegații în
Transnistria era o adevărată necesitate. Din
cauza opoziției guvernatorului Alexianu,
autorizația pentru această trimitere, inițial
acordată de Ministerul de Interne pe data
de 22 ianuarie 1942, s-a amânat. Abia după
aproape un an, o delegație condusă de Fred
Saraga a putut să se deplaseze între 31 de-
cembrie Î942 și 16 ianuarie 1943, pentru
a aduce ajutoare și a organiza opera de asis-
tență. Prin acest prim contact, s-a consta-
tat marea mizerie a deportaților, aspectul
cel mai dureros fiind starea jalnică o orfe-
linatelor, unde peste 5.000 de copii orfani
de ambii părinți supraviețuiau în condiții
groaznice, subalimentați, desculți și în
zdrențe.
   După întoarcerea sa în capitală, la sfâr-
șitul lunii ianuarie 1943, în cursul unei în-

truniri care a avut loc la Templul Coral, în
prezența mai multor sute de persoane, Fred
Saraga a detaliat situația teribilă din Țrans-
nistria și suferințele deportaților. într-o
nouă și emoționantă alocuțiune, Alexandru
Șafran a cerut asistenței să-și ajute frații
deportați. A fost creată o comisie specială
pentru a strânge fonduri destinate exclusiv
acestei opere. Șef-rabinul a fost cel ce a asi-
gurat președinția, ceilalți membri recru-
tându-se dintre fruntașii și conducătorii
comunității: Mișu Benvenisti, Leo Caller,
Leopold Filderman, Ferry Froimescu, L.
Gropper, Emanoil Marcovici, Bubi Marcus,
A. Milman, Marco Presente, Fred Saraga,
Arnold Schwefelberg, Berthold Sobei, Har-
ry Schuler. într-un raport din 22 martie
1943, Fred Saraga descrie tabloul nume-
ric și geografic al deportaților, estimând
suma lunară minimală necesară pentru cei
72.214 evrei în viață la 12.500.000 de lei.
   Comisia de Ajutorare a reacționat prin-
tr-o vastă acțiune de asistență: un raport din
19 noiembrie 1943 ne informează despre
amploarea ajutoarelor trimise în Transnistria
până la acea dată⁵: 19 trimiteri grupate, tota-
lizând suma globală de 79.462.000 de lei,
pentru a subvenționa operele de asistență
socială (cantine, aziluri, orfelinate). De ase-
menea, Comisia de Ajutorare a depus la
Banca Naționala contravaloarea produselor
alimentare pe care guvernământul Transnis-
triei accepta să le pună la dispoziția comi-
tetelor evreiești locale și care se ridica la
suma de 30.000.000 de lei. Au fost expe-
diate obiecte de îmbrăcăminte uzate, lenje-
rie și încălțăminte colectate de la populația
evreiască din București și alte orașe, esti-
mate la 200.000.000 de lei, medicamente
al căror cost s-a ridicat la 14.458.372 de lei
(valoarea lor reală fiind mult mai ridicată),
articole de menaj și librărie de 11.267.473
de lei, vagoane întregi de sare, cărbuni, gea-
muri, lemne etc. Valoarea totală a aju-
toarelor trimise de Comisia de Ajutorare
a fost estimată până în noiembrie 1943 la
508.969.516 lei, dar trimiterea de ajutoare
a continuat până în luna martie 1944, când
a început ofensiva sovietică.
   Trebuie să subliniem că ajutoare au fost
trimise și clandestin în Transnistria, în pofi-
da riscurilor, prin persoane particulare, din
partea diferitelor grupuri, organisme sau
comitete create în acest scop. Astfel, un Co-
mitet ad-hoc prezidat de Mișu Benvenisti,
fost președinte al Organizației Sioniste din
România, și din care făceau parte Jacques
Rosenzweig, Israel Leiwandman (secreta-
rul particular al șef-rabinului Alexandru Șa-
fran, devenit Levanon în Israel) și I. Herzig
(în Israel, Itzhac Artzi), a reușit să expe-
dieze ajutoare din Fondul Hatzala Ve-Ezra,
constituit din sume trimise de la direcțiu-
nea sionistă din Eretz Israel. în octombrie
1941, puțin timp după începutul deportă-
rilor în Transnistria, un comitet bucovinean
s-a organizat în jurul micii sinagogi a rabi-
nului Rubin, originar din Câmpulung și
stabilit în capitală, după ce a fost maltra-

36 • APOSTROF

tat și umilit în orașul său de membri ai
Gărzii de Fier. De semnalat numele casie-
rului acestui comitet, Traian Procopovici,
un inginer creștin! După Matatias Carp,
acest mic comitet a reușit să adune sume în
valoare de 200.000 de dolari, utilizate pen-
tru deportați, dar și pentru cei rămași fără
mijloace la Cernăuți⁶. Comitetul bucovi-
nean și-a dezvoltat activitățile după venirea
industriașului și filantropului Nathan Klip-
per, originar din Vatra Dornei, care a reușit
să scape de deportare și să se refugieze la
București⁷. Alexandru Șafran mi-a mărturi-
sit că în toate sinagogile din capitală rabi-
nii au participat la campania de colectă de
bani, chiar și în zilele de sabat și sărbători
evreiești, dată fiind situația dramatică a de-
portaților din Transnistria.
   Asistența globală acordată de evreii ro-
mâni pentru frații lor deportați în Trans-
nistria, mai ales prin Comisia de Ajutorare,
dar și de către persoane particulare, gru-
puri și diverse comitete, a fost evaluată la
aproximativ 750.000-800.000 de lei, echi-
valentul a 4 milioane de dolari, la cursul de
schimb din epocă. Trebuie amintit aici și
importantul ajutor dat de organizația Ame-
rican Joint Distribution Committee⁸, prin
intermediul Comitetului Internațional al
Crucii Roșii⁹.
   Grație acestui efort excepțional, prin tri-
miterea de bani, medicamente, alimente,
îmbrăcăminte și diverse produse (și în pofi-
da deturnărilor și delapidărilor efectuate de
unele autorități subalterne), zeci de mii de
evrei deportați au putut supraviețui.

IN ACEST context putem evalua acțiunea
locotenentului în rezervă Ion Bogza: cei
363.500 de lei trimiși prin el proveneau
fără îndoială de la familii ale deportaților
rămași la Dorohoi sau de la un comitet ad-
hoc. La începutul războiului, numărul
evreilor din județul Dorohoi (fără ținutul
Herța) era de 12.000 de persoane (de fapt,
e vorba numai de orașul Dorohoi, unde au
fost evacuați și evreii din celelalte localități
ale județului: Dărăbani, Mihăileni, Săveni,
Rădăuți-Prut etc.). Dintre acestea, 9.684
au fost deportate în noiembrie 1941, majo-
ritatea așezate în mase compacte în județul
Moghilev, mai ales în localitățile Moghilev,
Sargorod, Djurin, Copaigorod și Murafa.
Numărul celor rămași și înregistrați la data
de 20 mai 1942 era de 2.316, încă 450 de
persoane au fost deportate două săptă-
mâni mai târziu, pe data de 4 iunie 1942.
Din totalul de 10.134 de deportați, 4.534

au fost uciși sau au murit în Transnistria,
5.600 au fost repatriați în decembrie 1943,
când frontul se apropia de Bug, autorități-
le proclamând atunci că acești evrei care
făceau parte din Vechiul Regat au fost de-
portați din „greșeală".
   Cazul lui Ion Bogza nu este unic, aju-
toare sub formă de bani au fost trimise prin
diverși locuitori creștini, care și-au riscat
viața și libertatea pentru a-i ajuta pe evreii
aflați în suferință în iadul din Transnistria.
Iată câteva exemple privind orașul Doro-
hoi: avocatul Panait Panaitescu, în calitate
de ofițer în rezervă, a adus bani și medica-
mente evreilor din Moghilev, fiind secon-
dat în toata activitatea sa de învățătorul Nae
Nemțeanu. De asemenea, sublocotenentul
Vlad Beicu și aghiotantul Petru Muraru,
care la întoarcerea în Dorohoi a fost denun-
țat, judecat și condamnat la închisoare. Din
județul Dorohoi era originar și colonelul
Alexandru Marino: din proprie inițiativă,
s-a deplasat în ghetoul Moghilev, unde a
împărțit o sumă mare din propriii săi bani,
unor evrei cunoscuți și chiar necunoscuți¹⁰.
   Din nefericire, locotenentul Ion Bogza
a uitat în tren servieta cu banii destinați
evreilor deportați în ghetoul Moghilev.
Acest lucru l-a costat fără îndoială liberta-
tea, prin traducerea sa în fața curții marția-
le. Dar aceasta neatenție dramatică ne-a
permis să facem cunoștință cu o persoană
care face cinste umanismului românesc.




Anexă

Raport de poliție”
D.G.P.
28 Martie 1942
Nr. 1097 B.

IN ZIUA de 20 Martie a.c., pe la ora 18, un
gardian public de la Chestura de poliție
Iași, a fost informat de șeful revizei C.ER.
din Iași, că a găsit în trenul de Dorohoi o
servietă, în care se aflau 41 de plicuri cu
bani destinați evreilor de la Moghilev. Ser-
vieta fiind predată la Biroul de mișcare din
gară, s-a prezentat pentru a o ridica un lo-
cotenent, care a plecat cu ea în oraș.
   Gardianul dându-și seama că locotenen-
tul face pe curierul între evreii din Moghi-
lev și cei din țară, l-a urmărit, găsindu-1 la
hotelul Dascăl eseu.
   Cazul a fost adus la cunoștința Comen-
duirei pieții care făcând o descindere la

hotel, a stabilit că cel în cauză era Bogza
Ion, locotenent de rezervă, originar din Ște-
fănești, județul Botoșani, fost comisar -
demisionat - la Insp. de poliție Iași.
    Asupra lui s-au găsit mai multe scri-
sori - pe care când s-a văzut prins a încer-
cat să le distrugă - și suma de aproximativ
363.500 lei.
    Cu actele dresate a fost înaintat de către
Comenduirea Pieții la Curtea Marțială a
Corpului 3 Armata împreună cu banii și
scrisorile corp delict.

    S-a comunicat:
    - D-lui Ministru al afacerilor interne
    - D-lui Ministru al Apărării Naționale
   - Marele Stat Major - Secția ll-a.

Note
1. Cf. Carol lancu și Alexandru Șafran, O viață
   de luptă, o rază de lumină, București: Ha-
   sefer, 2008, p. 166.
2. Arnold Schwefelberg, Amintirile unui inte-
   lectual evreu din România, ediție, prefață și
   note de Leon Volovici, București: Hasefer,
   2000, p. 132.
3. Marca germana rkks (Reichskreditkassen-
   schein) era o monedă specială fără nicio aco-
   perire, utilizată în teritoriile rusești care se
   aflau sub dominație germană. Inițial, valoa-
   rea unei mărci RKKS era de 10 ruble. Cursul
   oficial de schimb era de zece ori mai mare
   decât valoarea sa reală pe piață.
4. Arhiva Alexandre Șafran, Geneva.
5. Cf. Matatias Carp, Cartea Necptă: Suferin-
   țele evreilor din România 1940-1944, voi. III,
   Transnistria, București: Dacia Traiană, 1947,
   p. 389-391 si Dora Litani, Transnistria, Tel
   Aviv, 1981, p. 83-85.
6. Ibid., p. 304.
7. Cf. Ze’ev (Walter) Ellenbogen, Nathan Klip-
   per and the Undcipround Aid to the Trans-
   nistrian Diportees, Jerusalem, s.a.
8. Cf. Dr. Elias Costiner, The American Joint
   Distribution Committee and the Assistance
   Work cf the Victims cf the Fascist and Nazi
   Ripimes btfore, durirp and a fier World War
   IT?Tel Aviv, 1969.
9. Cf. Andrei Șiperco, Crucea Roșie internațio-
   nală și România, 1939-1944, București: Edi-
   tura Enciclopedică, 1997.
10. Cf. Marcu Rozen, Evreii din județul Dorohoi
   in perioada celui de-al doilea război mondial,
   București: Edimra Matrix, 2000, și Shlomo
   David (ed.), Generații de iudaism și sionism:
   Dorohoi, Săveni, Mihăileni, Darabani, Herța,
   Rădăuți-Prut, Kiriat Bialik, 2000, p. 117.
11. Arhivele Naționale, Direcția Generală a Po-
   liției, Dosar nr. 1942 (1097B).

In memoriam Ioan Lăcustă

Uniunea Scriitorilor din România și
    Asociația Scriitorilor București anunță cu
profundă tristețe încetarea din viață, sîmbătă, 14
noiembrie 2008, a prozatorului IOAN LĂCUSTA,
loan Lăcustă s-a născut la 15 septembrie 1948
în localitatea Vîrfuri din județul Arad. A absol-
vit Facultatea de Limba și Literatura Română a
Universității din București. A fost un membru
activ al cenaclului literar Junimea, condus de
O vid S. Crohmălniceanu, făcând parte din gru-
pul de prozatori și poeți Noii. A fost mulți ani
redactor de rubrică la revista Mapazin istoric.
Ioan Lăcustă a debutat cu proză scurtă în anto-
logiile Proză satirică românească (1982) și Desant
'83 (1983). între 1985 și 2007 a publicat nume-
roase volume de povestiri și romane, între care:
Cu ochi blânzi (1985), Liniște (Povestiri din viața
mea) (1989), Calendarul de nisip (1990), Lu-
minare - Coborârea in text (2007). De asemenea,
a publicat volume de istorie, precum: 1919-1937.
Zece aliperi interbelice - Cine a câștipat? (1998),
Cenzura nphează: 1937-1939 ( 2007). Antolo-

giile Competiția continuă: Generația '80 in texte
teoretice, Generația '80 in proza scurtă și altele,

unele apărute în străinătate, au cuprins și opere
ale lui Ioan Lăcustă. A fost membru al Uniunii
Scriitorilor din România și a primit Premiul pen-
tru debut al Uniunii Scriitorilor din România
(1985) și Premiul „Ion Creangă" al Academiei
Române (1990). Ioan Lăcustă a fost un scrii-
tor dedicat exemplar profesiunii sale, un autor
novator, îndrăzneț, perfecționist și un bun cunos-
cător al istoriei contemporane. Activitatea sa la
Mcpazin istoric, vreme de decenii întregi, a fost
o probă de profesionalism și de consecvență.
Nici boala care i-a provocat sfârșitul prematur nu
l-a oprit pe Ioan Lăcustă din scrisul lui, din con-
ceperea unor proiecte literare care vor rămîne
neterminate. Prin dispariția lui Ioan Lăcustă,
lumea literară și iubitorii prozei se despart cu
durere de unul dintre autorii cei mai fideli lite-
raturii, de un creator care a îmbinat fantezia cu
rigoarea muncii asupra textului, de un minu-
nat coleg. încetarea din viață a lui Ioan Lăcustă
constituie pentru cultura noastră o ireparabilă
pierdere.                                ■

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 37

           Premiile Asociației Scriitorilor din București

Știri culturale

IN ZIUA de 18 noiembrie 2008, la sediul
  Primăriei Sectorului 2 s-au decernat pre-
miile anuale ale Asociației Scriitorilor din
București. Alături de Primăria Sectorului 2
(primar dl Neculai Onțanu), sponsorii mani-
festării au fost MKB Romexterra Bank (direc-
tor dl Adrian Radu) și Revista Felicia (direc-
tor dna Gabriela Vrânceanu-Firea). Pentru
sprijinul constant acordat culturii scrise,
Asociația Scriitorilor București a conferit
doamnei Gabriela Vrânceanu-Firea și dom-
nilor Necula Onțanu și Adrian Radu cîte o
diplomă de onoare.
   Primăria Sectorului 2 București a acordat
Premiul de excelență pe anul 2007 criticului
Nicolae Manolescu și Premiul Opera om-
nia romancierului Augustin B uzura, pentru
îndelungata și fertila lor activitate literară.
   Juriul desemnat de Comitetul Director al
Asociației Scriitorilor București, compus din
Eugen Simion, Alex Ștefănescu, Dan Cristea,
Tudorel Urian și Radu Voinescu, a decis să
acorde premiile Asociației Scriitorilor din
București pentru cărțile apărute în anul 2007
următorilor autori:
traduceri - Passionaria Stoicescu și
   Constantin Geambașu - Nunta, de
Stanislaw Wyspiariski - Ed. Paideia
dramaturgie - Emil Mladin - Avenida
   Pcpulista - Ed. Muzeul Literaturii Române

proză - Bogdan Suceavă -Miruna, o poveste
- Ed. Curtea Veche și ex-aequo Premiul
Primăriei Sectorului 2 - Bogdan Popescu
- Cine adoarme ultimul? - Ed. Polirom
critică, istorie literară, eseu - Alexandru
   George - Litere și clipe - Ed. Bibliotheca
   și ex-aequo Premiul Primăriei Sectorului 2
   - Elena Vulcănescu - Bucunști-Paris via
   Mircești - Ed. Fundației Culturale Poezia
poezie - Viorel Lică - Punctul divin - Ed.
   MLR și ex-aequo Premiul Primăriei Secto-
   rului 2 - Felicia Anghel - Mcnșia ecoului,
   11 ekgii - Ed. Printech
Petre Got - Protocolul norilor - Ed. Paralela
   45
copii și tineret - Ion Hobana - Călătorie
   întreruptă - Ed. Cartea de Știință și ex-
   aequo Premiul Primăriei Sectorului 2 -
   Stelian Țurlea - Greuceanu: Poveste cu un
   polițist - Ed. Paralela 45
debut - Poezie - Ofelia Prodan - Elefantul
   din patul meu - Ed. Vinea; Proză - Mirela
   Stănciulescu - Copilul de foc... - Ed. Ex
   Ponto
PREMIUL SPECIAL - colectivului coordonat de
   Nicolae Mecu pentru G. Călinescu -
   Cpere: Publicistică, Editura Fundației pen-
   tru Știință și Artă.

IN 20 noiembrie, Catedra de literatură
comparată a Facultății de Litere din Cluj a
organizat un microsimpozion Aleksandr Sol-
jenițîn. A fost prezentat un film, iar Sanda
Misirianțu, Ruxandra Cesereanu, Sanda
Cordoș, Ștefan Borbely, loan Mușlea și Doru
Pop au susținut comunicări.



IN ZILELE de 17-19
noiembrie, Biblioteca
Bucovinei „I.G. Sbiera“
Suceava, în parteneriat
cu Universitatea „Ștefan
cel Mare“ și cu Colegi-
ul Național „Ștefan cel
Mare“, din același oraș,
au organizat Zilele Mo-
nica Lovinescu - 2008,
manifestare complexă,

incluzînd un simpozion, o expoziție de carte
și documente („Lovineștii. Monica Lovines-
cu. Radio Europa Liberă“), proiecția filmului
documentar Monica Lovinescu, din nou acasă,
o masă rotundă, o lectură publică și un pele-
rinaj la cripta familiei Lovinescu din cimitirul
de la Fălticeni.

Circulara Uniunii
Scriitorilor din România

    Conform prevederilor Statu-
tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-
mânia nu este responsabilă pentru
politica editorială a publicației și
nici pentru conținutul materialelor
publicate.

            Comitetul Director
            al Uniunii Scriitorilor
            5 iunie 2003


Către cititorii din țară
ai revistei Apostrof

    Pentru anul 2009, vă rugăm să vă abonați direct la
redacție. Pentru aceasta, vă rugăm să plătiți contrava-
loarea abonamentului, prin mandat poștal, pe adresa:
    Lukâcs losif
    Fundația Culturală Apostrof
    Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brătianu, nr. 22
    Prețul abonamentului este:
          pentru 3 luni: 12 lei
          pentru 6 luni: 24 lei
          pentru 1 an: 48 lei
    Taxele de expediere sînt incluse în această sumă.
    Pentru cei care se abonează prin această modalitate,
asigurăm expedierea promptă a revistei. Cei care se
abonează pe 1 an primesc revista fără majorările de preț
provocate de inflație.

Către cititorii din străinătate
ai revistei Apostrof

    Pentru anul 2009, vă rugăm să vă abonați direct la
redacție, trimițînd contravaloarea abonamentului prin-
tr-un cec (money order) în contul:
    Fundația Culturală Apostrof
    Cont euro: RO73BRDE130SV06534401300
    Cont usd: RO58BRDE130SV06674381300
    Banca Română pentru Dezvoltare - Groupe Societe
Generale - Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.
81 -83, SWIFT BRDEROBU
    Prețul abonamentului este:
         pentru 3 luni: 13 us$
         pentru 6 luni: 26 us$
         pentru 1 an: 52 us$
    In costul abonamentului sînt incluse și taxele de ex-
pediere par avion.

Cuprins

• Cafe Apostrof                                                      Poeme din Amnios                           Iulian Boldea            27    
                                            Praetextatus         2-4 Anglistică și americanistică               Ovidiu Pecican               30
                                                                     Modernism și antimodernism                 Constantina Raveca Buleu     30
• Poeme                                                              Kierkegaard 2058?                          Ștefan Bolea                 31
Bloc cu patru etaje, Femeia care locuiește                           • Cronica literară                                                        
în camera înaltă                            Gabriela Toma        5   Farmecul și riscurile ambiguității         Irina Petraș                 28
• Puncte de reper                                                    Recitind o carte clasică                   Ștefan Borbely               29
Sibiu - orașul estetic                      Petru Poantă         6   • Dosar: Nicolae Balotă                                                   
Foarte scurte                               Ion Vianu            8   La închisoarea militară (III)              Nicolae Balotă               19
• Ancheta Apostrof:                                                                                                                            
                                                                     • Dosar: Cabala                                                           
Kafka, eternul nostru contemporan           Liviu Antonesei      11                                                                            
Kafka poate fi în noi                       Paul Aretzu          11  Johannes Reuchlin: Cabala, filozofia                                      
Kalka sapiens                               _ Leo Butnaru        12  pitagoreică și interpretările moderne (II) Moshe Idei                   23
Despre „jocul" kafkian          «i.      li । Dumitru Cerna      13  • In memoriam                                                             
Kafka: omul și parabola       T^.-Jj5       * Michael Finkenthal 14  Valentin Tașcu, loan Lăcustă                                        32, 37
Metamorfoze                                 Carmen Firan         15                                                                            
O prezență interioară                       lolanda Malamen      16  • Arhiva „A"                                                              
Personaje intermediare            htJT      Elisabeta Pop        16  Jurnal: 1893-1899 (III)                    Constantin Arvanitis         33
Pas mon semblable, pas mon frere            Mihaela Ursa         17  (traducere de Claudiu Turcitu)                                            
(anchetă realizată de Marta Petreu și Ovidiu Pecican)                Un exemplu de solidaritate                 Carol lancu                  36
• CU OCHIUL LIBER                                                                                                                              
Carolinenplatz                              Gelu lonescu         18                                                                            

38 • APOSTROF

    Editura Biblioteca Apostrof vă oferă următoarele cărți:

  •  Mircea Zaciu, Jucătorul de rezervă
  poezie, 2000, 88 p.                          5 lei

Colecția „Filosofie contemporană"
  •  Gabriel Marcel, A fi și a avea
  traducere de Ciprian Mihali, 1997, 192 p.    3 lei

Colecția „Filosofie modernă"
  •  Friedrich Nietzsche, Antichristul
  traducere de Vasile Muscă, 2003, 128 p.      10 lei

Colecția „Filosofie extrem-contemporană"
  •  JClRGEN HABERMAS, JOSEPH RaTZINGER,
  Dialectica secularizării: Despre rațiune
  și religie, traducere de Delia Marga,
  prefață de Andrei Marga, 2005, 120 p.    20 lei
  •  Joseph Ratzinger, Europa în criza
  Culturilor, traducere de Delia Marga,
  prefață de Andrei Marga, 2008, 92 p.     1 5 lei

Colecția „Filosofie medievală"
  •  Sf. Anselm din Canterbury,
  Monologion despre esența divinității
  traducere de Alexander Baumgarten, 1998,162 p. 3,50 lei

Colecția „Filosofia religiei"
  •  Henry Corbin, Paradoxul monoteismului
 traducere de Janina Ianoși, 1997, 216 p.   4 lei

Colecția „Filosofie românească"
  •  Vasile Muscă, Spusul și de nespusul,
  2003, 146 p.                                 10 lei
  •  N. Steinhardt, _
  Cartea împărtășirii, ediție gîndită și alcătuită de
  Ion Vartic, ed. a IV-a, 2004, 140 p.         8 lei
  •  D. D. Roșca,
  Introducere la „Viața lui Isus". Mitul utilului
  traducere de Dumitru Țepeneag, ediție și postfață
  de Marta Petreu, 1999, 138 p.          3,50 lei
  •  Bucur Țincu, Apărarea civilizației
  ediție îngrijită și prefață de Marta Petreu,
  2000, 132 p.                             5 lei
  •  Laura Pamfil, Noica necunoscut,
  2007, 288 p.                             8,75 lei

Colecția „lanus"
  •  Ovidiu Pecican, Trasee culturale
  Nord-Sud, 2006, 228 p.                   15 lei

  •  Călin Teutișan, Textul în oglindă:
  Reflexii ale imaginarului eminescian,
  2006, 202 p.                             1 5 lei

  •  Petru Poantă₍ Efectul „Echinox" sau
 despre echilibru, 2003,176 p.              10 lei
  •  Dorli Blaga, Tatăl meu, Lucian Blaga,
  2004, 380 p.                                 20 lei

  •  George Banu, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

  •  Norman Manea, Despre clovni
  eseuri, 1997, 230 p.                         4 lei
  •  Norman Manea, Octombrie, ora opt
  proză, 1997, 186 p.                          4 lei

  •  Norman Manea, Fericirea obligatorie
  proză, 1999, 192 p.                          5 lei
  •  Liviu Bleoca, Biblioteca de buzunar
  roman, 2001, 128 p.                          5 lei
  •  Philip Roth, Animal pe moarte
  roman, traducere de Irina Petraș, 2001, 1 32 p. 9,90 lei
  •  Sanda Cordoș, Literatura între revoluție
 și reacțiune, ediția a ll-a, adăugită, 2002, 284 p. 1 5 lei
  •  Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan llici
 traducere de Janina Ianoși, prefață de Ion Vartic,
 2003, 96 p.          '                   7,50 lei
  •  Lukăcs Jozsef, Povestea „orașului-comoară":
  Scurtă istorie a Clujului
  și a monumentelor sale, volum ilustrat
  cu fotografii de Vărdai Levente, 2005, 146 p. 20 lei
  •  Lukăcs Jozsef, Clujul gotic, volum ilustrat
 cu fotografii de Vărdai Levente, 2007, 120 p. 12,50 lei
  •  Georgeta Horodincă, Duminică seara,
  2006, 231 p.                                 20 lei

  •  Alexandru Vona, Să mai fiu o dată
 îndrăgostit, carte gîndită și alcătuită

de Marta Petreu, 2005, 188 p.               20 lei  
• Ștefan Borbely, Despre Thomas Mann                
și alte eseuri, 2005,172 p.                 20 lei  
• Marta Petreu, Conversații cu..., voi. 11,         
2006, 132 p.                                20 lei  
• Ruxandra Cesereanu, Marta Petreu,                 
Corin Braga, Virgil Mihaiu,                         
Ovidiu Pecican, Ion Vartic,                         
Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p.              20 lei  
• Eugen Pavel, între filologie                      
și bibliofilie, 2007,170 p.                 20 lei  
• Irina Petraș, Teoria literaturii.                 
Dicționar-antologie, 2002, 288 p.           20 lei  
• Ștefan Borbely, Proza fantastică a lui            
Mircea Eliade, 2003, 224 p.                 20 lei  
• Scriitorul și trupul Său, carte gîndită           
și alcătuită de Marta Petreu, 2007, 264 p.  8,75 lei
• Cele 10 porunci, carte gîndită                    
și alcătuită de Marta Petreu, 2007, 276 p.  8,75 lei
• Nicolae Bârna, Dumitru Țepeneag,                  
2007, 304 p.                                   7 lei

REDACȚIA:

Marta Petreu
(redactor-șef)

Lukăcs Jozsef
Virgil Leon
Irina Petraș
Oana Moruțan
Ciprian Bota
Tehnoredactare:
Fogarasi Edith

Vignetele revistei reprezintă
variațiuni grafice de Mihai Barbu
după desene de Franz Kafka.

Ana Pop
(contabilitate)


Colecția „Scrinul negru"
  •  Zaharia Boilă, Amintiri și considerații
 asupra mișcării legionare
  prefață de Livia Titieni Boilă, ediție îngrijită de
  Marta Petreu și Ana Cornea, notă asupra ediției
  de Marta Petreu, 2002, 1 60 p.             10 lei
  •  Zaharia Boilă, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei
  •  Procesul „tovarășului Camil", ediție îngrijită
  de Ion Vartic, prefață de Mircea Zaciu, 1998, 96 p. 2 lei

  •  I. D. Sîrbu, Scrisori către bunul Dumnezeu
 ediție îngrijită de Ion Vartic, 1998, 244 p. 5 lei
  •  Ludovica Rebreanu,
  Adio pînă la a doua Venire:
  Epistolar matern, ediție îngrijită, prefață și note
  de Liviu Malița, 1 998, 288 p.             5 lei
  •  Arthur Dan, Mituri căzute (Din jurnalul
 unui psihiatru): Aforisme, prefețe de
 I. Negoițescu, Ion Vianu, Alexandru Paleologu; ediție
  și notă asupra ediției de Marta Petreu, 1999, 96 p. 3 lei
  •  Radu Stanca, Aquarium
  selecția textelor și cuvînt-înainte de Ion Vartic,
  ediție de Marta Petreu, 2000, 202 p.       5 lei
  •  Dumitru Țepeneag, Destin cu popești.
  Șotroane (în colaborare cu Editura Dacia),
  2001, 144 p.                            6,30 lei
  •  Alexandru Vona, Esmeralda, fișă de dicționar
 de Florin Manolescu, desene de Gabriela Melinescu,
 2003, 112 p.                              7,50 lei

Colecția „Mica bibliotecă critică"
  •  Irina Petraș, Camil Petrescu: Schițe
 pentru un portret, 2003,150 p.               8 lei

Colecția „Istoria filosofiei"
  •  Constantin Rădulescu-Motru,
  F     . W. Nietzsche: Viața și filosofia sa
  2003, 128 p.                               10 lei

Colecția „Poeme"
•  Tristan Janco, Memoriile Șoahului,
  2006, 84 p.                                     15 lei
•  Jacques Jouet, Poeme de metrou
  traducere de Letiția Ilea, 2006, 1 64 p.        5 lei


Cărți în coeditare cu Ed. Polirom
(le puteți comanda la www.polirom.ro):
•  Ion Vartic, Bulgakov și secretul lui
  Koroviev: Interpretare figurală la
  Maestrul și Margareta,
  ed. a ll-a, adăugită, 2006, 160 p.       1 7,95 lei
•  Ion Vianu, Blestem și Binecuvântare,
  2007, 182 p.                             19,95 lei
•  Ion Vianu, Investigații mateine,
  2008, 112 p.                             19,50 lei
•  Marta Petreu, Despre bolile filosofilor.
  Cioran, 2008,128 p.                      19,90 lei

EDITORI:
□  Uniunea Scriitorilor
  din România
□  Fundația Culturală Apostrof
  Cont la brd Cluj:
în lei: SV7853701300
în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:
□  Fondului Cultural Național
□  Consiliului Local și al Primăriei
  Cluj-Napoca

ADRESA REDACȚIEI:
Cluj-Napoca
Str. I. C. Brătianu, nr. 22
cod 400079
Tel., fax: 0264/432.444
e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondență:
Revista Apostrof, cp 1095, op 1,
Cluj-Napoca, 400750

• Revista apostrof figurează
în Lista-catalog a publicațiilor
interne, editată de rodipet sa,
la poziția 4251.

Manuscrisele primite la redacție
nu se înapoiază.

ISSN 1220-3122
Revista este înregistrată la osim
cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista apostrof este membră a
Asociației Revistelor, Imprimerii-
lor și Editurilor Literare (ariel),
asociație cu statut juridic, recu-
noscută de Ministerul Culturii
și Cultelor.

Tiparul:
        Centrul de Presă Reformat

Unica responsabilitate a revis-
tei Apostrof este de a găzdui
opiniile, oricît de diverse, ale
colaboratorilor noștri. Respon-
sabilitatea pentru conținutul fi-
ecărui text aparține, în exclu-
sivitate, autorului.
Apostrof

Puteți comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brătianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XIX, nr. 12 (223), 2008 • 39