
• în 21 aprilie a.c., Norman Manea a devenit doctor honoris causa al Universității „Babeș-Bolyai".
Amănunte în numărul viitor. în fotografie, Norman Manea și Andrei Marga. Foto: L. J.

APOSTROF


In memoriam Cezar Ivănescu

Uniunea Scriitorilor din România și Asociația Scriitorilor
    București anunță cu adîncă durere dispariția prematură și
neașteptată, la 24 aprilie 2008, a poetului Cezar Ivănescu, unul
dintre cei mai originali creatori ai generației sale. Cezar Ivănescu
s-a născut la 6 august 1941 la Bîrlad. A absolvit studii filologice
la Iași. A debutat în anul 1959 cu versuri în revista Luceafărul,
al cărei redactor a fost mai tîrziu. A debutat editorial în anul 1968,
cu volumul Rod. Cezar Ivănescu, autor a numeroase volume dc
versuri și traduceri, a fost multă vreme redactor la revista Lucea-
fărul, iar în ultimii ani a condus editura ieșeană Junimea. A fost
inițiatorul cenaclului literar „Numele Poetului", în anii ’80, fiind
revendicat ca maestru de numeroși poeți care l-au frecventat, cl
însuși recunoscîndu-și un singur maestru, pe Marin Preda. De ase-
meni, a condus în anul 2004 Cenaclul Uniunii Scriitorilor. In 1990
a fondat o societate a scriitorilor, alternativă la Uniunea Scriitorilor,
care însă s-a dizolvat curînd. în același an a făcut parte din redacția
revistei Baricada, calitate în care a fost atacat și rănit grav în „mine-
riada" din 1990. Cezar Ivănescu s-a remarcat adesea prin atitudi-

nea sa paradoxală și punctele de vedere originale, fiind nu numai
un poet ilustru, dar și un personaj de neuitat al lumii literare.
Aparițiile sale publice, recitalurile în care își cînta versurile pe
muzică proprie, cu sau fără acompaniament instrumental, rămîn
în memoria scriitorilor și iubitorilor poeziei. A făcut parte din
Consiliul Uniunii Scriitorilor din partea filialei Iași din anul 2005;
și-a anunțat, în 2008, intenția de a se transfera la Asociația Bucu-
rești, proiect pe care nu l-a mai finalizat.
   Opera poetică a lui Cezar Ivănescu a impresionat prin forța și
ineditul ei, fiind apreciată de confrați și de critici, de numeroși admi-
ratori. în anul 1999 i s-a decernat Premiul Național „Mihai Emi-
nescu". A fost distins cu Ordinul Serviciu Credincios. Versurile me-
morabile vor supraviețui cîntărețului și, dincolo de sinuozitățile
biografiei, amintirea sa se va confunda cu Amintirea Paradisului
din poemele sale. Prin dispariția tragică a lui Cezar Ivănescu, litera-
tura română și lumea noastră literară rămîn mai sărace și mai triste.

Cum puteți ajuta revista
Apostrof, fără să scoateți un ban din buzunar

Stimați cititori ți colaboratori,

Legislația din România vă permite în
acest moment să sprijiniți o instituție de
cultură, fără să scoateți un ban din buzunar,
în conformitate cu legislația actuală, con-
tribuabilii pot dispune asupra destinației
unei sume reprezentînd 2% din impozitul
pe venitul net anual impozabil, pentru uni-
tățile nonprofit, ce funcționează în con-
dițiile legii cu privire la asociații și fundații.
  Calcularea, reținerea și virarea sumei
de 2% din impozitul pe venitul net anual,
obținut din salarii, onorarii, chirii, di-
vidende etc., revin organului fiscal com-
petent.
  Toate persoanele fizice și juridice din
România pot da 2% din impozitul pe care
l-au plătit statului în cursul anului 2007
unor fundații sau asociații, pe care doresc
să le sprijine material.
  Ce aveți de făcut în mod concret: trebuie
să completați și să depuneți la organul în a
cărui rază teritorială se află domiciliul
Dvs. formularul 230 „Cerere privind des-
tinația sumei reprezentînd pînă la 2% din
impozitul anual", cod 14.13.04.13.
  Acest formular se completează de către
persoanele fizice care au realizat, în anul
2007, venituri și care solicită virarea unei

sume de pînă la 2% din impozitul anual,
conform art. 57, alin. 4 și art. 84, alin. 2,
3 și 4 din Legea nr. 571/2003 privind Co-
dul fiscal, cu modificările si completările
ulterioare pentru sponsorizarea entităților
nonprofit care se înființează și funcționează
potrivit legii.
  Contribuabilii care își exprimă această
opțiune pot solicita direcționarea acestei
sume către o singură entitate nonprofit.
  Formularul se completează de către
contribuabili, înscriind datele prevăzute de
formular.
  Termen de depunere: anual, pînă la data
de 15 mai a anului următor celui de rea-
lizare a venitului.
  Formularul se completează în două
exemplare: originalul se depune la organul
fiscal în a cărui rază teritorială se află domi-
ciliul fiscal al contribuabilului; copia se
păstrează de către contribuabil.
  Formularul se depune direct la registra-
tura organului fiscal sau la oficiul poștal,
prin scrisoare recomandată.
  Formularul se pune gratuit la dispoziția
contribuabilului, la solicitarea acestuia.
Acest formular trebuie să conțină:
  a) Datele de identificare a contribuabilu-
    lui: numele, adresa și codul numeric
    personal.

  b) Destinația sumei de 2% din impozi-
    tul anual pentru sponsorizarea entită-
    ții nonprofit.
  c) Suma. în situația în care contribuabi-
    lul nu cunoaște suma care poate fi
    virată, nu va completa rubrica „Suma",
    caz în care organul fiscal va calcula și
    va vira suma admisă, conform legii.
  d)   Denumirea entității nonprofit.
  e) Codul de identificare fiscală al entității
    nonprofit.
  f) Contul bancar (IBAN) al entității non-
    profit.
  g) Documentele anexate - se înscrie nu-
    mărul de fișe fiscale anexate la cerere.

  Noi sperăm că veți alege Fundația Cul-
turală Apostrof!

Coordonatele noastre sînt:
Fundația Culturală Apostrof
cod fiscal 4868907
CONT BANCAR (IBAN)
RO68BRDE130SV07853701300
deschis la Banca Română
pentru Dezvoltare
(BRD) CLUJ


2 • APOSTROF

In memoriam Monica Lovinescu


        Etica neuitării


Vladimir Tismăneanu

O SPUN CU deplină responsabilitate
și convingere - în cultura româneas-
că a ultimelor cinci decenii, Monica
Lovinescu a fost cea mai bună cunoscă-
toare, exegetă, analistă a fenomenului
comunist. A pledat ca nimeni altcine-
va pentru demontarea și demistificarea
pretențiilor ideologice ale totalitarismu-
lui comunist. A surprins legăturile de
adîncime, infraraționale, dintre comu-
nismul românesc (și nu numai) și varii-
le încarnări ale fascismului. Cînd re-
gimul comunist a îmbrățișat temele,
fantasmele și obsesiile extremei drepte
interbelice, facîndu-le ale sale, Monica
Lovinescu și Virgil Ierunca au scris pa-
gini magistrale despre geneza a ceea ce,
mai tîrziu, am diagnosticat drept baro-
cul fascisto-comunist. Atacurile împo-
triva ei din zona xenofob-stalinoidă
(E. Barbu și echipa sa de trîmbițași neo-
tribaliști) dădeau măsura unei lupte care
a continuat și după decembrie 1989:
aceea dintre susținătorii modernității
politice și estetice, pe de o parte, și par-
tizanii unui autarhism de sorginte co-
lectivist-etnicistă care a făcut atîta rău
culturii românești în perioada inter-
belică.
   Problema Răului s-a aflat în centrul
reflecției Monicăi Lovinescu. Ascultîn-
du-î emisiunile, începînd de prin 1965
și pînă la plecarea din țară în 1981, am
devenit practic discipolul ei. Tot astfel
cum am devenit discipolul lui Virgil
Ierunca. Am spus acest lucru în repeta-
te rînduri cînd ei erau în viață, țin să o
repet cît se poate de tranșant acum, cînd
cultura română este din nou îndolia-
tă prin plecarea ei în lumea de dinco-
lo. De la Monica Lovinescu am aflat
pentru prima dată despre Hannah
Arendt. Cînd - cred că era prin 1971
- Florica Jebeleanu a plecat la Paris îm-
preună cu tatăl ei, s-a văzut cu Monica
Lovinescu (Eugen Jebeleanu fusese
membru al Cenaclului „Sburătorul“ și
luptase, mai ales după 1956, pentru rea-
bilitarea marelui critic). O rugasem pe
Florica, de care mă lega și mă leagă o
caldă prietenie, să-mi aducă o carte de
Hannah Arendt. Nu i-am spus care
anume, ar fi fost oricum extraordinar să
pot începe să citesc lucrările unei gîn-
ditoare despre care auzisem atîtea refe-
rințe fascinante în emisiunile Monicăi
Lovinescu. Iată că o coincidență aproa-
pe divină a făcut ca Florica să o întîl-
nească pe Monica Lovinescu și să-i cea-
ră sfatul, spunîndu-i că are un amic
înnebunit după Arendt. La sugestia
Monicăi, mi-a cumpărat două cărți: Du

• Monica Lovinescu

mensM.ge a la violence și La crise de la cul-
ture. Prima era publicată în colecția
Liberte de Pe^prit^ condusă de Raymond
Aron la Editura Calmann-Levy.
   Așa s-a făcut că primele mele lecturi
arendtiene au fost de fapt îndrumate de
Monica Lovinescu. în cartea mea (uni-
ca publicată în România înaintea ple-
cării, Noua Știi,ga și Școala de la Frank-
furp Ed. Politică, 1976) citam pasaje
din Arendt, inclusiv descoperirea acelui
principium individuationis al noii stingi
în preeminența dimensiunii morale în
raport cu alte determinații ale acțiunii
politice: „pentru prima dată după foar-
te mult timp, o mișcare politică s-a dez-
voltat în mod spontan și în loc să se

mulțumească cu propaganda, s-a lan-
sat deschis în acțiune, și, ceea ce este
mai important, într-o acțiune inspirată
aproape exclusiv de motivații morale“.
La vremea respectivă, efortul meu de a
aduce în dezbaterea intelectuală româ-
nească tezele Școlii de la Frankfurt, ale
lui Gramsci și ale Hannei Arendt a fost
salutat de Andrei Marga într-o recenzie
în Amfiteatru. Poziția arendtiană de ce-
lebrare a revoltei spontane, a desfere-
cării imaginarului politic, a respingerii
sectarismului uscat al leninismului din-
totdeauna se regăsește în scrierile Mo-
nicăi Lovinescu din acel an incandes-
cent, plin de speranțe, euforii, trădări și

Anul XIX, nr. 5 (216), 2008 • 3

In memoriam Monica Lovinescu

deziluzii care a fost 1968. Dar etica
revoltei, pentru Monica Lovinescu, nu
poate fi separată de aceea a solidarității
cu cei supuși dominației totalitare. Nu
este de ajuns să spui „Nu“ unei societăți
de consum de ale cărei beneficii te bu-
curi în fond pe deplin. O revoltă veri-
tabilă înseamnă să spui „Nu“ minciunii,
infamiei și persecuției, oriunde acestea
se află la putere. Este ceea ce peste ani
avea să i-o spună Adam Michnik lui
Daniel Cohn-Bendit (Dany Cohn-Ben-
dit, Nous l’avons tant aimee, la revolution,
Bernard Barrault, 1986, p. 199-249).
   Pentru Monica Lovinescu, ceea ce se
întîmpla la Praga era într-adevăr menit
să schimbe natura însăși a politicului,
așa cum se constituise acesta după al
Doilea Război Mondial. Simpatia pen-
tru studenții parizieni era temperată de
aprehensiunile legate de aventurismul
bombastic (era să scriu bovaric, ceea ce
nu ar fi fost chiar departe de adevăr) al
unui stîngism iresponsabil. Privind re-
trospectiv, cred că nu s-a înșelat. Ceea
ce o neliniștea pe gînditoarea exilată era
o anumită frivolitate narcisistă a stu-
dentimii franceze, ignorarea de către
rebelii baricadelor sorbonarde a trage-
diilor din lumea comunistă. Și totuși,
Danny le Rouge îi scotea din minți pe
Marchais și pe ceilalți staliniști francezi
care, uitînd de al lor internaționalism
apocrif, îl tratau drept „Juif allemand“.
îi putem oare uita pe studenții francezi
scandînd: „Nous sommes tous des Juifs
allemands“ și „A bas Ies crapules stali-
niennes!“? Scriind despre resurecția
umbrei lui Bakunin în revolta franceză,
Monica Lovinescu observa cum ideile
lui Marcuse, combinate cu cele ale anar-
hismului, au dus la compromiterea tmui
Partid Comunist Francez înghețat în
bolșevismul său senil, cu certe înclinații
șovin-petainiste. Pe de altă parte, aceas-
tă tentativă de a reinsufla viată unor
utopii ce păreau extenuate nu deschidea
de fapt spațiul poEtic, ci însemna trium-
ful unor noi mitologii nihiliste. în acest
punct, gîndirea Monicăi Lovinescu se
desparte de cea a Hannei Arendt și se
întîlnește cu liberalul Raymond Aron,
în consonanță cu care notează: „Iată de
ce Mai ’68 la Paris n-a fost o revoluție
a timpului nostru, ci numai un mime-
tism al trecutului, care ar fi putut sfîrși
tragic pe baricadele amăgirii" (Unde
scurte, Ed. Limite, 1978, p. 265).
   Cum spuneam, gîndirea politică
a Monicăi Lovinescu este ghidată de
considerente morale. Asemeni Hannei
Arendt ori Nadejdei Mandelștam, tota-
Etarismul îi repugnă. Scria recent Leon
Wieseltier: „if certain forms of evil are
not hated, then they have not been fuUv
understood“. Este acea indignare pro-
fund morală, acea pasiune indomptabilă
despre care vorbește și Gabriel Liiceanu


în eseul său Despre wă. în lungile cea-
suri nocturne cînd am întors lumea și
istoria pe toate părțile, tocmai acest lu-
cru m-a impresionat la Monica Lovines-
cu - curajul de a-și mărturisi și asuma
ostilitatea față de acele structuri utopi-
co-asasine cărora le-au căzut victime mi-
Eoane de ființe inocente în secolul lagă-
relor de concentrare și al camerelor de
gazare. Acolo unde alții mimează poziții
de falsă obiectivitate (de fapt un bias
pervers și pervertitor), Monica Lovines-
cu, cea care a fost atît de apropiată de
Besanșon, Revel și Souvarine, articu-
lează o etică a neuitării ca premisă a li-
bertății. Mentorul Hannei Arendt a fost
Jaspers. Pentru Monica Lovinescu, ni-
meni nu înțeles mai bine chestiunea li-
bertății decît Jeanne Hersch, tot eleva
lui Jaspers. Intelectualul critic nu se pla-
sează au-dessus de la melee, ci dimpotri-
vă, intră în acțiune, acuză, deplînge, de-
mască impostura, delațiunea, violența,
mișelia. în opera ei revin mereu refe-
rințele la experiența lagărelor, a terorii
totalitare (fasciste și comuniste). în
1999, scrie cu amărăciune:

   Am primit numărul din România lite-
   rată cu al doilea articol despre Soljenițîn.
   Și cu o greșeală de tipar care e tot atît de
   importantă ca și absența de comentarii
   asupra cărților amintite mai sus [de Ro-
   bert Conquest și Souvarine]. Eu scriam
   despre ,^/e-ul paradigmatic Soljenițîn"
   și a ieșit ^eul paradigmatic". Mi-am dat
   brusc seama că la București nu se știe ce
   înseamnă un „zek" și că această lipsă
   voită de memorie este cel mai grav
   simptom al nevindecării noastre. (Jur-
   nal, 1998-2000, Ed. Humanitas, 2006,
   p. 204)

   O etică a neuitării înseamnă pentru
Monica Lovinescu un pilon al unei
urgente terapii sociale care să exorci-
zeze Răul. Scria Monica Lovinescu
în septembrie 1969, iar cuvintele ei le
recitim cu sentimentul unei întristătoa-
re și alarmante actualități:

   Umbrele de la Pitești circulă și azi prin-
   tre noi, le întîlnim la colț de stradă, la
   coadă, prin grădini, unde mai întîlnim -
   e drept - și pe călăii scoși la pensie și
   plimbîndu-și, Duminica, nepoțeii de
   mînă. Toți sînt încă printre noi, și morții
   și viii, și victimele și călăii, cu toții știu
   că celălalt știe tot ce nu este mărturisit,
   alcătuind un fel de boare ciudată care
   otrăvește atmosfera și o va otrăvi pînă
   cînd totul nu va fi spus cu voce tare,
   scris la lumina zilei, ca într-un catarsis
   colectiv care să pună capăt unei respirații
   gîtuită de păcat și de crimă. (Unde scur-
   te, p. 331-332)‘

   „A pune capăt unei respirații gîtuită
de păcat și de crimă" - acesta a fost sco-
pul demersului care a culminat, în plan
simbolic, prin discursul lui Traian
Băsescu din 18 decembrie 2006. Țin să

amintesc aici că Monica Lovinescu a fă-
cut parte, ca și Virgil Ierunca, din Comi-
sia Prezidențială pentru Analiza Dicta-
turii Comuniste. Nu a fost cîtuși de
puțin o prezență formală, cum au insi-
nuat unii și alții. Prin Mihnea Berindei,
unul dintre cei mai activi membri ai co-
misiei, am ținut mereu legătura cu ea.
Monica Lovinescu ne-a permis să utili-
zăm orice idee, orice pasaj din opera
ei și a lui Virgil Ierunca pentru Rapor-
tul final. Cine îl va citi cu atenție va
constata că gîndirea acestor doi mari
intelectuali a fost mereu o sursă de in-
spirație pentru noi. Nu exagerez spu-
nînd că Raportul, ai cărui coautori
au fost, a fost ultima operă a Monicăi
Lovinescu și a lui Virgil Ierunca. Ceea
ce s-a realizat în fine în România es-
te acel deziderat mereu reamintit de
Monica Lovinescu, necesitatea vitală a
unui travail de deuil care să despartă
apele și să permită acea ruptură cu
mocirla plină de sînge a trecutului.
   Unul dintre istoricii îndeosebi pre-
țuiți de Monica Lovinescu a fost Boris
Souvarine, autorul unei clasice biogra-
fii a lui Stalin, el însuși fost militant
comunist, vindecat la timp și devenit
unul dintre cei mai lucizi critici ai tota-
litarismului. Ca și Souvarine, Monica
Lovinescu a refuzat să dispere, a clamat
în pustiul indiferenței abulice, al ata-
curilor obscene și al îngenuncherilor
morale, și-a ridicat vocea în favoarea
miEoanelor de deținuți și a respins ideea
unei literaturi care uită demnitatea
umană. Cuvintele lui Chateaubriand,
atît de îndrăgite de Souvarine, se potri-
vesc perfect destinului de mărturisitoa-
re al Monicăi Lovinescu:

   Atunci cînd, în tăcerea abjecțiunii, nu
   mai auzi răsunînd decît lanțurile sclavu-
   lui și vocea denunțătorului, cînd totul
   tremură în fața tiranului și devine tot atît
   de primejdios de a-i cerși favorurile cît
   de a-i merita dizgrația, istoricul pare
   însărcinat cu răzbunarea popoarelor.
   Degeaba prosperă Nero, Tacit s-a născut
   în Imperiu.
■
Washington, dc
28 aprilie 2008

4 • APOSTROF

          Monici


1

ERA În primăvara lui 1993 și era
după-amiază, cred că pe la cinci sau
șase, când am ajuns aproape de capătul
ultimului tronson al RER-ului parizian,
urmând - cu teroarea de a nu mă în-
curca - indicațiile din însemnările mele
frugale, nu departe de casa Lovinescu-
lemnca. Strada Franșois Pinton urca,
destul de abrupt, printr-un șir de scări
de piatră, dar eu m-am oprit în fața gri-
lajului metalic al curții, am sunat și
mi-a deschis o doamnă mică de statură,
robustă, cu mers de rățușcă, ochi exof-
talmici și buze groase, a cărei voce
caldă rămânea totuși deplin cordială,
invitându-mă înăuntru. Dacă aș fi avut
vreun dubiu asupra identității ei, auzul
vocii m-ar fi liniștit definitiv, fiindcă pe
aceasta o știam de ani, dinainte de li-
ceu, adusă de fluxul și îndepărtată de
refluxul undelor scurte ale radioului
bruiat de stațiile specializate ale Se-
curității.
   Am traversat cei vreo doi metri care
ne despărțeau de pragul casei și aproa-
pe imediat m-am trezit instalat într-unul
din fotoliile care mă plasau cu spatele la
intrare, în dreapta acesteia. Erau două,
în jurul unei măsuțe joase, și am aflat că
făceau parte din scenografia bine pusă
la punct a unui ritual de primire de care
beneficiaseră zeci, sute de artiști și oa-
meni de cultură români primiți, de-a
lungul timpului, în acea casă, pe măsură
ce treceau prin Orașul-Lumină și, învin-
gându-și temerile, îi căutau pe soții
Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. De
altfel, peste doar o zi sau două, urma să
aflu de la Paul Goma - unde am ajuns
după un telefon la care m-am încume-
tat tot datorită asigurărilor doamnei
Lovinescu - că perechea era desemnată
prietenește drept „Monicii“, semn clar
că nu mă înșelasem atribuind rolul de
vioara întâia doamnei.
   Domnul Ierunca, anunțat în serile
de sâmbătă, în difuzoarele aparatului
lângă care îmi plasam urechea, prin-
tr-o muzică bizară, de fluier beduin ori
balcanic și un zornăit de lanțuri care
îți ridica perii pe spinare, se dovedea
acum, la prima noastră întâlnire, un
bărbat de înălțime mijlocie, distins și
aproape fragil, cu o mină mioapă sim-
patică. Părea să se complacă în rolul
celui ocrotit, lăsând soției sale grija
micilor și marilor decizii.
   Am vorbit vreme de un ceas, bene-
ficiind - nesperat - de atenția integra-
lă a gazdelor, transpirând secret sub
sacou și jenându-mă de inadecvarea
mea. Parcursesem un Paris primăvăra-
tec, o zi destul de caldă pentru luna
aprilie, în scurta groasă, de iarnă, cu
care pornisem la drum din România,

____________

unde plecarea avusese loc, cu câteva zile
în urmă, într-o austeritate cvasihiber-
nală a peisajului. Acum nu mai aveam
ce face: să fi apărut fără scurtă ar fi fost
o extravaganță, cu ea păream un lapon
ridicol. Mă tem că umiditatea pe care o
simțeam pe coloană venea mai degrabă
din jenă decât datorită excesivei tem-
peraturi a camerei.
   Doamnei Lovinescu și domnului
Ierunca le plăceau câteva figuri ale tine-
rei generații proaspăt afirmate prin jur-
nalistica zilei. Pariau integral pe Alina
Mungiu și pe H.-R. Patapievici. Cu
toate acestea, slăbiciunile dinainte vre-
me le rămâneau intacte. Pentru Ana
Blandiana, de pildă. Nu și pentru Marin
Șorescu ori Augustin Buzura, însă,
îi priveam și îi ascultam, trăgând cu
ochiul la peretele din dreapta mea, aco-
perit integral cu rafturi gemând de cărți
și, dacă îmi aduc bine aminte, conținând
la nivelul picioarelor și puzderie de dis-
curi de vinii bine ordonate vertical.
   Au avut amabilitatea să mă chestio-
neze cât rămân, ce fac prin Paris, ce pla-
nuri am. Le-am vorbit despre bursa ca-
re mă adusese acolo și despre speranța
că aș putea, eventual, publica în fran-
ceză. Aici însă doamna Lovinescu m-a
privit cu scepticism. I se părea, poate,
neinteresant un asemenea traseu, dân-
sei, care alesese ca, din miezul Parisului,
să se insereze cât se putea de adânc, zi
de zi, în miezul literaturii române vii.
Pe moment, mărturisesc, am bănuit că
reacția s-ar fi datorat mai degrabă prie-
teniei mele față de Nicolae Breban, un
alt scriitor român aflat la Paris, nu foar-
te departe de Cite Universitaire, un-
de eram găzduit pentru trei luni de zi-
le, aproape vecin, pe atunci, cu Paul
Goma, în zona Porte d’Orleans - Alesia.
Fusesem invitat, curând după venirea
romancierului la conducerea revistei
Contemporanul - căreia Breban, cu gân-
dul la Take lonescu, i-a adăugat și nu-
mele de Ideea eurcpeană -, să public
acolo și în acei ani trimiteam cu o anu-
mită regularitate redacției bucureștene
comentarii literare și proză. Știam că
între „Monici“ și Breban survenise o ră-
ceală încă din anii ’70 și mă gândeam
că, vrând-ne vrând, ea trebuia să se răs-
frângă, fie și indirect, și asupra umbrei
mele.
   Puțin mai târziu, urcam mai depar-
te scările abandonate la venire, către res-
taurantul de cartier unde amfitrionii
mei îmi făcuseră onoarea de a mă invi-
ta să cinăm. Ospătarul îi cunoștea, pe-
semne erau de-ai casei, replicile lui au
devenit șugubețe când mi-a remarcat
scurta albastră, de eschimos, pentru ca-
re, cu un umor galic fără cusur, m-a ta-

xat drept un provincial tipic dintr-o
anume regiune a Franței. Am înțeles
asta însă abia mai târziu, peste câțiva
ani, căci replicile pline de tact ale Mo-
nicăi Lovinescu și ale lui Virgil Ierunca
m-au lăsat să cred că omul îmi atribui-
se un aer oarecum francez, că nu par
chiar atât de depeizat. Mi-am repetat de
atunci că, probabil, așa se vor fi simțit
și ei la începuturile exilului, pe când ba-
nii nu îi dădeau afară din casă, iar pal-
toanele unice le țineau loc și de trenci
primăvăratec, și de pardesiu autumnal...
De altfel, ceva mai încolo, într-una din
zilele următoarelor două luni, parcă în
mai, atunci când, în fine, Paul Goma a
consimțit să mă viziteze, strâmbându-se
la vederea paharelor de unică folosință
din care îi serveam vinul alb ales îm-
preună în piața din zona Alesia în așa
fel încât să se preteze la brânza de capră
cumpărată tot atunci, pe când treceam
prin fața cantinei din Cite Universitaire,
îndreptându-ne spre Fondation Deutsch
de la Meurte, unde îmi făceam veacul,
am putut afla că acolo luaseră prânzuri
celebre prin ieftinătatea lor, la sfârșitul
războiului și până prin anii ’50, atât
Virgil Ierunca, cât și Emil Cioran. Cel
alături de care urma să trec însă pe sub
geamurile mansardei cioraniene, o lu-
nă și ceva mai târziu, s-a dovedit a fi
însă hâtrul Luca Pițu, cunoscut pe cu-
loarele instituției academice de pe Boul.
Raspail.
   Cina a fost un regal, era primul meu
contact cu bucătăria franceză la ea acasă
și tot atunci și acolo mi s-au dat, la ce-
rere, primele sfaturi în materie de con-
sultare a meniurilor locului, a căror li-
teratură întrecea imaginația mea de
până atunci. Era o seară minunată care
prefața alte seri asemănătoare, fiecare cu
bucuriile ei - ba plase de cărți noi-nou-
țe, de mare interes, dăruite seniorial și
din toată inima, ba o invitație menită să
compenseze absența mea din cercul lor
la Paștile ortodoxe (fusesem căutat la
telefon, dar nu putusem răspunde, vân-
turându-mă cine știe pe unde) -, însă
ceea ce mi s-a părut cu totul inimagi-
nabil, deși perfect adevărat, era că stă-
team - chiar atunci și acolo! - la masă
între „Teze și antiteze la Paris“ și „Po-
vestea vorbei“, pătrunzând în modul
cel mai palpabil cu putință în mitolo-
gia feerică și dătătoare de speranță, încă
vie, a adolescenței și tinereții mele in-
complete și amânate.

Anul XIX, nr. 5 (216), 2008 • 5

PUNCTE DE REPER

IN PRIMUL rînd prozator,
dar și un rafinat eseist,
Radu Petrescu* este unul
dintre cei mai importanți
scriitori ai literaturii româ-
ne din secolul XX. A fost
liderul așa-numitei „Școli
de la Tîrgoviște“. împreună
cu Mircea Horia Simiones-
cu și Costache Olăreanu,
ulterior și cu Tudor Țopa,

Petru Creția și Alexandru George, a experi-
mentat un tip de proză cu două dominante
aparent opuse: interesul pentru captarea cit
mai fidelă, mai fină a realității în text; și
anume - pe de altă parte - prin intermediul
unor mecanisme stilistice complicate, pre-
supunînd un stadiu avansat al evoluției lite-
raturii. în consecință, pe Radu Petrescu și
companionii săi i-a preocupat „transcrierea“
realității, ceea ce i-a făcut să privi legieze
genul jurnalului; fiind, în același timp, au-
tori sofisticați, livrești, manieriști, parodici.
Combinație - nu-i așa?! - tipic postmo-
dernă. Deși n-au avut conștiința că prin
experimentele lor depășeau modernitatea,
„tîrgoviștenii“ au deschis efectiv calea post-
modernismului în proza românească. Dis-
părut devreme, la începutul anului 1982,
Petrescu nu s-a putut bucura de recunoaș-
terea care avea să vină foarte rapid. In
schimb, Simionescu și Olăreanu (ultimul
- pînă în 2000, cînd s-a stins din viață) au
fost celebrați de-atunci încoace ca „precur-
sori ai noului curent.
   Activ pe piața literară doar circa un de-
ceniu și jumătate, după proletcultism (căci
în intervalul 1948-1965 prozatorii „tîrgo-
vișteni au refuzat să facă orice fel de com-
promis pentru a putea publica), Radu
Petrescu a lăsat o operă majoră: două roma-
ne, Matei lliescu și Ce se vede, și trei raicro-
romane, Didactica nova. Sinuciderea din
Grădina Botanică și O singură virstă, toate
capodopere; marele său jurnal, ținut din
adolescență și pe care unii comentatori l-au
considerat cea mai importantă scriere a sa
(a publicat el însuși două volume decupa-
te din jurnal, postum au apărut altele patru
și editarea continuă); și rafinate eseuri pe
teme de literatură și arte plastice.
   Cea mai mare parte a operei a fost scri-
să înainte de debutul efectiv în volum (în
1970, cu Matei lliescu-, avea atunci 43 de
ani). Sinuciderea din Grădina Botanică (apă-
rută inProzele din 1971, p. 119-183) datea-
ză din partea a doua a anilor 1950. Micro-
roman parodic, textul derulează într-un ritm
infernal o întreagă istorie rocambolescă:
personajele trec prin întîmplări incredibi-

Romane postbelice
Sinuciderea din

Grădina Botanică


Ion Bogdan Lefter

le, decorurile se schimbă continuu, poves-
tea trece din formula romanului „de război“
într-a celui „picaresc“, apoi „de dragoste“,
,șefie noire" etc., etc. Intenția de construi-
re a unei „machete“ de roman, a unei mi-
niaturi demonstrative e anunțată în sub-
titlu: Roman urmat de alte scrieri ale
naratorului. întreaga istorie și întreaga tipo-
logie a genului se regăsesc, răsturnate în
comedie, în cele doar 20 de pagini ale
„romanului“. Aspectul de parodie dezlăn-
țuită se combină cu finețea stilistică, destin-
să apoi în cele circa 40 de pagini cuA/tf
scrieri, introduse de o falsă Notă a editoru-
lui în care, în maniera romanelor de secol
XVIII, textul e prezentat drept un „manu-
scris găsit“. Titlul ar fi fost atribuit de „edi-
tor“ datorită faptului că adevăratul autor
s-ar fi sinucis în Grădina Botanică! Alte
scrieri sînt mici scene, note de jurnal, reflec-
ții atribuite protagonistului din „roman“: o
constelație de fragmente care anticipează O
singută virstă, microromanul următor, con-
tinuare a Sinuciderii..., însă într-o cheie mai
destinsă, mai artistic-mondenă ca subiect și
mai divagant-eseistică în stil.
    Radu Petrescu a urmărit ideea joyceană
a „recapitulării istoriei literare și în cele
două romane ale sale: în Matei lliescu face
mai întîi caracterologie de tip balzacian,
*. Radu Petrescu s-a născut pe 31 august 1927
  în București. Avea nouă ani cînd familia
  (părinți funcționari) s-a mutat la Tîrgoviște,
  la mai puțin de o sută de kilometri de capitală,
  totuși în provincie (noul oraș de reședință,
  fost cîndva, în Evul Mediu, cetate de scaun, e
  astăzi capitală de județ, dar nu depășește cu
  mult suta de mii de locuitori). Va reveni în
  București abia pentru a urma studii universi-
  tare. Intre timp, împreună cu un grup de co-
  legi de liceu, inițiază un joc foarte serios de-a
  literatura: compun poezie, proză, eseuri și
  redactează reviste-manuscris, visînd să devină
  profesioniști ai scrisului. Trei dintre ei vor
  reuși: Radu Petrescu, Mircea I loria Simiones-
  cu și Costache Olăreanu, cărora, datorită înce-
  putului comun, din anii liceeni, li se va spune
  mai tîrziu „Școala de la Tîrgoviște“. La Bucu-
  rești li s-au alăturat alți cîțiva tineri autori:
  Tudor Țopa, Petru Creția, Alexandru George.
  Nedispuși la compromisuri politice, cu toții
  își vor amîna debutul literar pînă după pro-
  letcultism. Intre timp, ca absolvent de Litere
  (1951), Radu Petrescu își cîștigă existența ca
  profesor la țară, apoi ca funcționar anonim,
  discret. Doar cercul prietenilor știe că scrie
  literatură. întregul fenomen al „Școlii de la
  Tîrgoviște“ va fi remarcat în anii 1970, cînd
  trioul fondator Petrescu-Simionescu-Olăreanu
  publică un șir de cărți importante, pentru ca
  noul val postmodern din literatura română a
  anilor 1980 să-i revendice ca maeștri precur-
  sori. S-a stins din viață la doar 54 de ani, pe
  30 ianuarie 1982, în București.

  apoi psihologism ă la Proust, pentru ca în
  Ce se vede să ducă lucrurile pînă la jocul au-
  toreflexiv al analizei de către personaje a
  propriei lor prestații anterioare ca eroi ai
  romanului. De asemenea, Petrescu dezvol-
  tă în numeroase note din jurnalul său
  reflecții eseistice despre relația dintre reali-
  tate și text sau dintre istoria literaturii și
  scris ca act de creație prezentă, adăugată la
  uriașul „depozit“ de texte acumulate pînă la
  noi. Intențiile joyciene sînt deconspirate
  în Părul Berenicei, volum apărut cu puțină
  vreme înaintea morții autorului, care decu-
  pase aici, din fluxul vast al jurnalului pro-
  priu, notele cotidiene din perioada cores-
  punzătoare scrierii lui Matei lliescu, ceea ce
  obligă la o lectură paralelă a romanului și
  a jurnalului scrierii romanului.
■
Fișă pentru Kindlers Literaturlexikon,
Kindler Verlag, parte a grupului german
Rowohlt; prima ediție: 1965; coordona-
torul titlurilor românești din ediția actual-
mente în lucru: Gerhardt Csejka.







BIBLIOGRAFIE: Mateilliescu (roman), București:
Editura Eminescu, 1970 (traducere în limba
maghiară, 1986); Proze (în sumar: microroma-
nele Didactica nova, Sinuciderea din Grădina
Botanică, Jurnal și In Lfes), București: Editura
Eminescu, 1971; O singură virstă (în sumar: mi-
croromanele O singură virstă și în Pfes), Bucu-
rești: Editura Cartea Românească, 1975; Ochea-
nul întors (jurnal), București: Editura Cartea
Românească, 1977; Ce se vede (roman), Bucu-
rești: Editura Eminescu, 1979; Părul Berenicei
(jurnal), București: Editura Cartea Românească,
1981; Meteoroligia lecturii (eseu), București:
Editura Cartea Românească, 1982; A treia
dimensiune (jurnal), București: Editura Cartea
Românească, 1984; G. Bacovia (eseu), Pitești:
Editura Paralela 45, 1999; Cataiful mișcărilor
mele zilnice (jurnal), București: Editura Huma-
nitas, 1999; Locul revelației (scrieri despre artă),
Pitești: Editura Paralela 45, 2000; Corespondență.
Sinuciderea din Grădina Botanică (Sinuciderea...
fiind reproducerea facsimilată a unei versiuni
manuscrise), Cluj-Napoca: Biblioteca Apostrof,
2000; Ocheanul întors - caiet jurnal (eseu-jur-
nal), Pitești: Editura Paralela 45, 2001; Prizonier
al provizoratului (jurnal), Pitești: Editura Paralela
45, 2002.

6 • APOSTROF

        Poeme de




ceea ce rămîne mereu

mărturisire

e doar mărturisirea în transă

a drumului însingurării

        hățișul traversat
        în această
        escală

unde geamătul din vis e doar solul
unei dureri desfrunzite
pe-o coală
albă

        și-am fost mereu
o palmă de nisip în orice mecanism
        niciodată, untdelemnul

        agale, acum.
în adumbriți de lizieră, pe îndelete
        în mireasma
        stinsă-a
        zăpezii

în zadar

te retragi printre arbori

departe de dezlănțuiri

cită vreme larma e în tine.

nu există drum, spre a ajunge-n Acum:

cum să ajungi ceva, ce este deja, doamne

ce stare de suflet un vișin înflorind

surîsul, ca o carte

aici stau, aici sunt, nu pot ah fel, a spus.

nu este oare această rostire
         cheia înțelegerii fiecăruia, unde

imul devine martir, nu din alte, nobile motive
         ci tocmai, fiindcă
nu poate ah fel?

și nu se ivește atunci întrebarea
tulburătoare a spaimei, oare

suntem aici dintr-o înscriere:

         sol, mesager, victimă, călău
         în sine unul
         și același

în jocul de oglindă al martorului
tăcut și dintotdeauna presimțit
         în fiecare din noi?


pe sticla ferestrei stropi de ploaie
   mîntuiau în depărtare desfrunziri
      și-mi păru deodată a fi contemplat
         dintr-o apropiere rărită
           pînă la devorare
             cu fiecare
răsuflare


recluziunea de reînnoire

în stingere a pădurii

e mireasma

toamnei

în mina unui

fumul

analfabet

și poate doar arborii
        înscriu în tăcerea lor
        ceea ce nu se poate rosti
ajungîndu-ne din urmă prin coala albă
a golului, masa la care recules încerc a declanșa
ceva nicicînd de împărtășit în derularea
        tram personală a învierii
la orizont-depărtare de moarte, acum
încet și cu tandrețea de odinioară
a călugărilor în tăcerea
noduroasă-a unei chilii


unduind prin livezi

        singur-gînd
        în aerul
        uscat.

        iarnă și tăcere
        în zugrăvire
        de vrabie.


rămîi....

Desene de Gabriela Melinescu

Anul XIX, nr. 5 (216), 2008 • 7

Sertare, oglinzi
și ocheane
7&W

POVESTIREA, „gen nara-
tiv atât de greu definit,
atât de fugace în aspectele
lui multiple și antagonice
și, în cele din urmă, atât de
secret și închis în el însuși,
un melc al limbajului" (Ju-
lio Cortâzar), este punctul
de fugă al oricărei proze, in-

diferent de formele pe care le îmbracă relația
autor-narator-personaj. In funcție de aceste
forme mi-am putut apropia, altădată, proza
scurtă românească și am putut delimita gru-
pări și direcții, operante teoretic, arbitrare
în cele din urmă. Acest „melc al limbajului"
are uneori o structură atât de șocant parti-
culară, încât autorul nu se lasă alăturat net
și indubitabil unei anume direcții, ci își con-
tinuă netulburat drumul său propriu. E ca-
zul lui Alexandru Vlad. Deși numărat ne-
smintit în primele rânduri ale optzeciștilor
de soi, descrierea sa cu instrumente valabi-
le pentru o anume secțiune din literatura
vremii e mereu cu un rest mai mare decât în
cazul celorlalte singurătăți ale generației sale.
De aici și mirarea mea repetată că, deși zgâr-
cit cu aparițiile editoriale și „disident" ca ati-
tudine scripturală, nu lipsește din nicio listă
mai acătării. Cred că e vorba mai degrabă
de o asumare și recunoaștere a coincidenței
existențiale, de spațiu și timp, ca să zic așa,
decât a celei de atitudine auctorială.
   Melancolic în sensul atenției fixate obse-
siv asupra obiectelor acestei lumi, Alexandru
Vlad îmbracă realitatea în cuvinte compli-
cate, într-un ceremonial al rostirii pedant,
prețios, cu o mișcare amplă și, paradoxal,
firească. Totul depinde de cuvânt, lumea se
creează acum, în fiecare clipă, prin contem-
plare verbalizată - „mi-am concentrat toată
privirea asupra..." Cele mai banale eveni-
mente sunt comentate grav, cu orgoliul des-
coperitorului absolut. Fierăstrăul circular
care tăia piatra „penetrând fonic în volumul
ei" capătă, astfel numită acțiunea lui, dis-
tincție, morgă, noblețe. Citesc în Pas de deux
aceste rânduri: „Nu întreba dinainte unde
vor merge, venea supusă. Pe țiglele acope-
rișurilor înclinate străluceau cioburi de sticlă
[s.m.]. Nu țipa, nici nu protesta când era
nervoasă, dar nimic mai ușor decât să-ți dai
seama că e distrată, neliniștită". Imixtiunile
plastice, întotdeauna neașteptate, sunt mai
importante decât întâmplarea, expresii ale
unui ezoterism bine întreținut. O stranie
excitație, misterioasă și oarecum vag ame-
nințătoare, se transmite cititorului. Narato-
rul „începu să vorbească ațâțat de propriile
cuvinte" aidoma personajului său. O frază
de un rafinament excesiv, manii de orfevrier

transferă într-un nefiresc de un fel cu totul
special cele mai banale întâmplări cotidiene.
Nicio asemănare cu tratamentul „homeo-
patic" (cum l-am numit atunci, în anii ’80,
spre amuzamentul lui Bedros Horasangian,
care mi-a trimis o ilustrată adresată „doam-
nei farmacist"...) al griului cotidian, prezent
la mulți dintre desantiștii de marcă. Nu se
speră o ameliorare a relației individ-lume-
pe-dos prin descrierea halucinat de cenușie
a faptului mărunt, ci se degustă cu delicii
secrete fărâma de culoare pe care cuvântul o
poate împrumuta prejmei. O plăcere exclu-
sivistă de a conferi realului semnificațiile
conținute latent, exploatarea largă, dar, câ-
teodată, prea atent supravegheată a libertății
interpretărilor. „Adună senzații și imagini
cu lăcomia și hărnicia dezlănțuită a veve-
riței", citesc undeva în volumul Drumul spre
Polul Sud.
    O acută implicare autobiografică, une-
ori de-a dreptul indiscretă, domină fiecare
povestire, fiecare fragment. Artificiul cuvân-
tului îndelung căutat, livrescul introdus cu
gesturi de colecționar dau o proză de foar-
te bună calitate, chiar dacă poate rămâne un
gust mai puțin plăcut la lectură fiindcă „neo-
logismele incasabile și ostentative" sunt și
ale autorului/naratorului incapabil de a-și
transcende propria statură interioară. O prea
mare încredere în cuvinte reduce efectele
binefăcătoare ale selecției („văd cu ochii
compoziți ai unei insecte agere și nu sunt
capabil să selectez datele"). Alexandru Vlad
mizează totul pe libertatea absolută a celui
dăruit cu har: „păstrez vagi impresii izvorâ-
te liber dintr-un motiv real, nimic nu le con-
trazice și eu le dau curs". Toate acestea sunt
deopotrivă carențe și calități. Persistentă însă
impresia că Alexandru Vlad nu trăiește, ci
spionează restrângând, în cele din urmă, de-
bitul existențial al prozelor sale din ambiția
de a fora mai/prea adânc. Suferind de ceea
ce mi se pare potrivit să numesc „egocentris-
mul oglinzii" într-o manieră care-1 individua-
lizează și îl delimitează net de contempo-
ranii săi, Alexandru Vlad este un povestitor
incomod la care cititorul admiră dezarmat
melcul fastuos al limbajului, fiindu-i aproa-
pe cu neputință să se simtă cu totul în lar-
gul său. Personalitate fundamental cathop-
trică, lasă într-o nesiguranță incomodă
persoana întâi, care se situează violent și
trufaș în centrul textului său, fără a uita să
acumuleze dovezi ale prezenței stăruitoare
a persoanei a treia, cea străină, alta, cealaltă.
    Livrescul e o excrescență cultivată anu-
me, fiindcă Alexandru Vlad nu-1 socotește
o povară, ci un câștig, un țel. Chiar un bla-
zon. Plecarea de la o realitate e facultativă,
căci imaginația verbală și memoria culturală
aruncă un strat difuz asupra peisajului natu-
ral și uman, iar ironia și autoironia sunt cu
totul subțiratece. Chiar dacă prozatorul și
naratorul său privesc cu o lentilă măritoare
împrejurul, acesta emite aproape exclusiv la
comenzi livrești, dintr-o prejudecată a lec-

turilor acumulate. Alexandru Vlad nu râde
și nu se înduioșează, ca Nicolae Velea, să
spunem. Nu experimentează limbaje și nu
joacă roluri. Propria trântă cu cuvintele îi
este suficientă.
    Așa se întâmplă și în Curcubeul dublu
(Polirom, 2008, 297 de pagini). Norman
Manea remarcă, pe bună dreptate, volupta-
tea livrescului, dar magia compoziției nu în-
seamnă că avem de-a face într-adevăr cu o
construcție armonică. E, mai degrabă, o
aglutinare de secvențe tatonante, fiindcă na-
ratorul său își joacă luciditatea lenos, aburit,
ca prin „sticla de lampă" a privirii ațintite
înspre averea sonoră dinăuntru, reprodusă
prin vocalizele cu lungi, alambicate pauze
de respirație ale unui gurmet. In plus, aici,
în cea mai nouă carte a sa, un firav, dar insis-
tent zvon crepuscular care bruiază melodia:

    Viața mea pare că se restrânge. Așa cum, în
   lipsa optimismului, a elevației și a planurilor
   de viitor, s-ar vedea brusc realitatea cea mai
   strict circumscrisă. Iți iei de la ochi ocheanul
   și vezi că poarta și gardul curții se află de fapt
   la zece pași, nu la acele distanțe care te făceau
   să crezi că ai în jurul tău un spațiu imens.

    La unul dintre Colocviile Contempora-
nului, Alexandru Vlad susținea că romane-
le de dinainte de 1989 aveau „sertarele în
subtext, în burta ficțiunii". De acord cu el,
mă gândeam dacă nu cumva orice ficțiune
își are „burta" proprie, cea în care se ascund
valențe discrete, secrete ori de-a dreptul nu
de tot conștiente de sine, așa încât sunt me-
reu posibile alte lecturi, după coduri ale
unor epoci/etape succesive de lectură. Ori-
cum, ideea e reluată într-un Exercițiu mne-
motehnic-.

    într-o stație de autobuz erau mai mulți oa-
   meni decât poate aduna astăzi un partid la
   un miting. Până la urmă, dispăreau cumva și
   ei la căderea nopții, iar orașul rămânea pus-
   tiu. De stâlpi se lipeau drapelele ude, răma-
   se acolo de la ultima sărbătoare națională.
   E reconfortant să scrii acum despre lucruri-
   le acestea, și am visat întotdeauna că le voi
   scrie relaxat și că ele vor „crea atmosferă".
   Cândva, atunci, n-ar fi avut nici un haz, cu-
   vintele nu stimulau în nici un fel fantezia,
   ar fi fost prozaice, o simplă redundanță. N-a-
   vea rost să le scrii nici măcar în secret. Acum
   e ca și când ai sta la căldură și ai descrie vre-
   mea mohorâtă de afară, fără teama că geamul
   ar putea plesni și moina ar intra înăuntru.

    E aici, de fapt, o profesiune de credință.
Cum bănuiam, prozatorul Alexandru Vlad
alege tratamentul „alopat". Pentru el, oricât
de asemănătoare cu realitatea, literatura e
altă lume.
    Nu din propensiuni neosămănătoriste
scrie Alexandru Vlad despre „viața la țară".
El a uitat-o, și-a pierdut deprinderile și știin-
ța țăranului, iar cele de orășean, deși atent
cultivate, sunt toate nesigure pe ele, alune-
coase. O recuperare a bunei înțelegeri cu
lucrurile acestei lumi încearcă prozatorul în
scrisul său ezitant, când iute și suspendat,
când revărsat în lungi perioade cu inserții
picturale. De aici, de pildă, tratatul (poe-
mul?) despre fierberea ouălor. Tot așa, diva-
gațiile despre pâinea singuratecului care se
usucă mai repede, iar sarea se umezește ca
la un semnal misterios: „încearcă să-mi co-
munice ceva". Ocheanul, întors când pe-o
față, când pe alta, inventează lumi bune de
locuit în amurg.


8 • APOSTROF

Rezumate utile...

Orlando Balaș este un
fost echinoxist sfielnic și
delicat, care se ocupa în stu-
denție de vrăjitoare, așa cum
alții se joacă în mod ingenuu
cu chibriturile. Psihanaliza
intelectuală a Facultății de
Litere din Cluj - profesori și
studenți cu preocupări lite-

rare, deopotrivă - ar fi un subiect fascinant
pentru analiză, pe care-1 lăsăm pentru o dată
mai târzie, însă la Orlando Balaș - foarte
bine pregătit, de altfel - s-a simțit dintot-
deauna obsesia subliminală, cine știe de ce
anume generată, pentru femeile puternice,
dominatoare, pe care, iată, a izbutit s-o toar-
ne într-un masiv volum tematic făcut după
canoanele științifice doctorale ale Occiden-
tului, Reprezentări ale feminității in eposul
germanic medieval (Cluj-Napoca: Ed. Echi-
nox, 2007), a cărui prezență merită să fie
semnalată cu elogii, fiindcă reprezintă o
premieră culturală pe la noi, ceea ce face
ca volumul să devină, în condițiile unei cir-
culații normale, unul de referință. Motivele
conjuncturale ale succesului minimal, ime-
diat, sunt simple: ne lipsesc, în general, spe-
cialiștii avizați în cultură germană (cei bine
pregătiți fac studii plauzibile în universită-
țile noastre, unde nu prea mai sunt „cadre“
care vorbesc germană nativă, apoi iau impe-
tuos drumul mănos al Occidentului...), iar
Edda circula, până nu demult, doar într-o
versiune prozastică pusă în circulație de
către bpt, în 1977 {Walhallați Ehule), fiind
tradusă abia în 2005, la Editura Herald,
de către Magda Petculescu, într-un volum
care - am verificat cu regret... - nu a intrat
în prea multe dintre bibliotecile noastre
publice, rămânând în general greu accesibil
pentru cei interesați de mitologia și cultu-
ra medievală germană.
    Făcându-și studiile de documentare
pentru doctorat în universități și biblioteci
majore din Germania, Orlando Balaș a sur-
montat de unul singur toate aceste difi-
cultăți de informare, editând un volum
masiv (431 de pagini) bine structurat, siste-
matic, redactat obiectiv în perimetrul psi-
hologic al unei pedanterii compensative, ca
un pariu științific cu propriile sale puteri de
asimilare, pe care autorul l-a câștigat meri-
toriu și incontestabil, cuvinte în plus de gra-
titudine datorându-i-se Editurii Echinox,
care a editat cartea cu toate grafiile adec-
vate, arhaizante pe care textul le conține. In
acest sens, Orlando Balaș nu a actualizat
fonetic versiunile scrise, ci le-a menținut, în
bună parte, cu grafia de atunci; pe de altă
parte, a tradus de unul singur toate exem-
plele - numeroase! - cu care își ilustrează
demonstrația, versiunea Magdei Petculescu
fiindu-i, formal, inaccesibilă, deși sub aspect
cronologic cele două cărți ar fi trebuit să
se întâlnească, între ele fiind o diferență de
apariție de doi ani. în consecință, în absența
unei asemenea conjuncții, autorul Reprezen-
tărilor... trebuie admirat și pentru efortul de
echivalare lexicală și stilistică pe care l-a în-
treprins, puține dintre lucrările noastre aca-
demice fiind în stare să ia lucrurile de la pia-
tra de temelie în sus, construind ele însele
obiectul pe care și-l propun spre studiere.
    E reconfortantă, sub acest aspect, ima-
ginea pe care o lasă Orlando Balaș după pu-

blicarea acestui masiv op, și anume aceea
de inițiat colbuit în biblioteci milenare, aple-
cat peste manuscrise de nimeni citite până
atunci, fiindcă Reprezentările... sale au darul
de a restitui foarte sistematic literatura
medievală islandeză și germană din aria de
interes a Eddei, Nibelungilor și a epopeilor
groenlandeze, pentru a urca apoi înspre
Graal și minnesăngeri, pentru a stabili
conexiunile care se impun și pentru a sesi-
za, foarte scrupulos și de o acribie sursolo-
gică aproape medievală, distincțiile care se
stabilesc între corpuri de texte și tradiții,
linii epice orale și reflexele lor culte, sau
între diferitele complexe de manuscrise care
dau, prin adiționare suplă, integrativă, ima-
ginea-tip a unei literaturi eroice și sapienția-
le prodigioase, ai cărei protagoniști referen-
țial! sunt eroul Sigurd (Siegfried) și cele
două femei care gravitează în cercul său
de fascinație, Briinhild (fostă, într-o tradi-
ție mai veche, walkirie adormită punitiv de
către tatăl zeilor, Odhin) și Kriemhild, sang-
vină, răzbunătoare.
    Analiza scrupuloasă a stratificărilor cul-
turale și textuale pe care le presupune me-
dievismul eddic germanic reprezintă un bun
temeinic, câștigat, al lucrării: Orlando Balaș
povestește, pe rând, Edda veche în versuri
(păstrată în Codex Regms, din arhiva regală
daneză), apoi EWa islandeză în proză a lui
Snorri Sturluson (cea la care, de regulă, tri-
mit traducerile avizate), pentru a le compa-
ra cu versiuni erante, din spațiul cultural
islandez, groenlandez sau german. Crono-
logia culturală a perioadei oferă compara-
țiilor ingrediente incitante suplimentare:
ne aflăm, temporal, într-un segment cir-
cumscris de secolele X și XIII ale erei noas-
tre, Islanda este creștinată, prin decret par-
lamentar, în jurul anului 1000, schisma din
1054 și milenarismul secolului XI le scapă
învățaților de acolo din cauza prea proaspe-
tei asumări a unei credințe în numele căreia
o parte din tradiție se cuvine a fi rescrisă,
Edda însăși este impregnată de mici incizii
creștine (deși relatează subiecte mai vechi,
precreștine, și o etică de curte și eroică așij-
derea), pătrunde însă vestea primei cru-
ciade din 1095, lansate de papa Urban al
II-lea la Clermont, care ajunge până în
nordul Europei, înflăcărându-i și pe proas-
peții convertiți.
    Foarte interesantă, în carte, e și analiza
„limbii poezie?¹ pe care o foloseau skalzii
(corespondenții nordici ai aezilor greci),
prin recurgerea foarte sofisticată la peri-
fraze, care presupuneau cunoașterea temei-
nică, în detaliu, a mitologiei precreștine,
pentru identificarea corectă a analogiilor.
Astfel - arată Orlando Balaș - aurul era
numit răscumpărare pentru vidră, facându-se
în acest fel referire la un episod mitic foar-
te cunoscut, în care se povestește că vina de
a fi omorât un zeu travestit într-o vidră a
fost ispășită de doi zei prin acoperirea vic-
timei cu aur obținut pe cale magică, până
în vârful mustăților. Ascultătorii știau, desi-
gur, toate aceste detalii, ceea ce ducea la o
estetică a variațiilor expresive meșteșugite în
timpul relatării: nu atât subiectele interesau
- se dovedeau a fi, în general, aceleași, re-
dundanțele tematice fiind inerente -, cât
modul în care erau ele prezentate publicu-
lui, care situa axiologic vorba meșteșugită
deasupra exigenței minimale a adecvării la
temă. De altfel, în afară de glisajele tem-
porale evidente, în urma cărora unele deta-
lii se estompează în favoarea altora, mai

compatibile cu „cerințele^ zilei, variațiile
metaforice și adjectivale erau foarte gusta-
te în timpul relatării miturilor și evenimen-
telor imemoriale, paradigmatice: multe din-
tre versiunile pe care le povestește Orlando
Balaș au rămas în uz prin asemenea alte-
rări controlate, în urma cărora perifrază ex-
panda lexicul strict referențial, transmițând,
în mod complementar, și învățături de ordin
moral.
   Trebuie să spunem însă cu regret că
Orlando Balaș a intenționat să realizeze un
studiu imagologic, ceea ce nu prea a și reu-
șit, cartea cuprinzând, aproape în integra-
litatea sa, repovestirea extrem de scrupuloa-
să a conținutului textelor studiate. Autorul
înlocuiește analiza cu un pozitivism nara-
tiv adesea stufos și obositor, și dacă nu
închizi cartea după primele 100 de pagini
repovestite la gura sobei, o faci din pur inte-
res științific pentru detaliu și doar fiindcă
nutrești speranța că „minunea“ se va pro-
duce cândva, că autorul va rupe cordonul
ombilical, va ieși eroic din plasa narațiuni-
lor pe care le aglomerează, împlinindu-și
expiatoriu metodologia pentru care ple-
dează titlul.
   Din păcate, nu o face. Câteva compa-
rații, stereotipe și prudente, cu mitologia
eroică mediteraneană mai animă pe ici-colo
peisajul, etimologiile vechi germanice sunt
întotdeauna lămuritoare (nu numai lexical,
ci și mitic), dar prudența interpretativă a lui
Orlando Balaș e dezamăgitoare: incontes-
tabil, prelucrarea, în premieră națională, a
multor subiecte îl îndreptățea pe autor să
rețină cât mai multe detalii, dar, altminteri,
absența totală a riscului interpretativ nu
poate fi scuzată de nimic, nici măcar de do-
rința adecvării autorului la un stil intelectual
mai pozitivist și sobru-nespeculativ, de tip
germanic, uscat ca o iască, dar, din păcate,
neinflamabil. Iată un exemplu:

   Hallgerdr iese din tiparul clasic al femeii is-
   landeze așa cum o prezintă majoritatea saga.
   Ca și multe alte personaje negative din islen-
   dirga sigur, ea este rea pentru că așa s-a năs-
   cut, răutatea ei este un dat originar, nu rezul-
   tatul unor circumstanțe exterioare sau al unei
   evoluții. Se amintește rolul negativ jucat în
   educarea ei de către tatăl adoptiv, dar ea este
   primordial rea, are ochi de hoață și se știe de
   la început că mulți vor suferi din cauza ei.
   Singurul mod în care cineva care a intrat în
   contact cu Hallgerdr poate evita un conflict
   cu ea este să i se supună sau să îi ignore rău-
   tățile.

   Textul (și sunt sute de acest gen) e pue-
ril. Primordial de pueril, pentru a rămâne
în termenii săi stilistici...


Anul XIX, nr. 5 (216), 2008 • 9

Scufundat ÎN abisul meu luminat, pere-
grin, explorator, cronicar al itinerariilor
mele prin veac, ca și ale celor mulți ale căror
căi s-au încrucișat cu ale mele, dorind să
scriu totul, să-mi înscriu viața, și nu numai
a mea, în această ultimă carte, cu o poftă a
rememorărilor, a reflecției, a meditației, a
fabulației îndârjită prin amenințarea amur-
gului ce se lasă, grăbit să nu mă apuce
noaptea, îmi rămâne - mărturisesc - puțină
vreme de închinat scrierilor altora, chiar și
atunci când acestea privesc îndeaproape toc-
mai unele cotloane ale abisului meu. Depar-
te de țară, îmi este, de altfel, prea lesnicios
să ignor multe din lucrările care apar, deși
îmi dau seama că unele m-ar ajuta luminând
calea propriilor mele dibuiri. Regret uneori
această închidere solipsistă a mea, pe care
încerc să mi-o justific (nu fără oarecare
proastă conștiință) prin împuținarea tim-
pului ce-mi mai stă în față. Dar e cu atât
mai deplină mulțumirea mea când descopăr
- aproape întotdeauna prin solicitudinea
unor prieteni, cărora le sunt recunoscător -
câte o carte apărută în țară, care, departe de
a mă scoate din ruminarea propriilor mele
gânduri, din peregrinările mele prin imagi-
nar, din diversele munci de pe șantierul
meu, îmi confirmă întrucâtva strădaniile, mi
le sporește. Sunt cărți în care mă regăsesc,
scrieri congenere cu propriul meu scris. Ră-
mân, oare, prin prețuirea acestora, prin en-
tuziasmul fertil pe care-1 trezesc în mine, în
ocolul egotist al propriului meu eu scriito-
ricesc? Nicidecum. Este în câte o asemenea
rară descoperire a altuia atât de apropiat ție
ceva din miracolul dragostei care ne scoate
din noi înșine adâncindu-ne în noi înșine.
   Dar, ca să nu mai divaghez în acest pream-
bul, îmi propun să spun câte ceva despre
două cărți, dintre care una, Timpul ce ni
s-a dat de Annie Bentoiu, al cărei volum al
doilea a însemnat pentru mine o adevărată
revelație, iar cealaltă, Nicolae Mărgineanu -
Un psiholog în temnițele comuniste, mi-a ofe-
rit reîntâlnirea unei persoane demult îndră-
gite și prețuite. Cu toată deosebirea dintre
ele, aceste două cărți îmi vorbesc amândouă
despre crimele împotriva demnității umane
și despre sau, mai degrabă, din eroismul tra-
gic și, in extremis, triumfător, al apărării
acestei demnități. Ne aflăm, cu amândo-
uă scrierile acestea, în miezul crimelor co-
munismului, dar și al rezistenței victime-
lor acestor crime, care astăzi, când colosul
ce părea că va înfrunta secolele s-a prăbușit,

Pledoarie pentru
demnitatea omului

vădindu-și fragilitatea de argilă biblică a te-
meliilor, impresionează din ce în ce mai
puțin generațiile noi, preocupate de grijile
sau seduse de tentațiile unei lumi într-o tot
mai rapidă prefacere. Dar dacă procesul co-
munismului, clamat și reclamat de victime-
le sau martorii acelor crime, pare să se amâ-
ne sine die, el este totuși în desfășurare,
într-o realitate mai profundă, mai puțin
spectaculoasă - desigur nu sub formele juri-
dic-instituționale ce fuseseră și mai sunt tot
mai rar râvnite. Cărți precum acestea două
dresează - cum se spune juridic - dosarele
acestui proces. El ar trebui să aibă și are
deocamdată loc, dovadă aceste cărți (și este
poate bine astfel), în conștiințele noastre.
    „Dar odată și odată se va face, poate, și
un proces drept împotriva acelora care
ne-au făcut nouă un proces atât de nedrept“
- citeam mai demult în Amfiteatre și închi-
sori^ una din cele două scrieri memorialis-
tice ale lui Nicolae Mărgineanu. împărtă-
șeam cu el și cu mulți alții acest gând, după
cum eram și continui să fiu, ca și Romulus
Vulcănescu, un adept al iertării creștinești
de aplicat chiar și călăilor. Aceasta nu impli-
că însă renunțarea la exercitarea dreptății.
Crimele peste care se trece cu buretele uită-
rii - din lasitudine istorică, oportunitate
politică sau alte motive la fel de lipsite de
orice validitate - continuă să „strige la cer/
Crima nejudecată moral (dreptatea nu în-
seamnă nicidecum răzbunare) naște pesti-
lență, e toxică. Nicolae Mărgineanu nu cre-
dea altfel, atunci când vorbea despre o
judecată dreaptă. El mi-a fost unul dintre
magiștrii cei mai apropiați, mai dragi, înain-
te de a-mi deveni confrate mie, începătoru-
lui în cariera universitară, pentru foarte
scurtă vreme, căci arestarea sa a precedat cu
doar câteva luni prima mea detenție, ca și
prima condamnare urmată de alungarea
pentru multă vreme din universitate. Spirit
de o incitantă vivacitate, de o rară mobili-
tate modernă a inteligenței, dublată de o
soliditate arhaic țărănească a caracterului,
era aproape inevitabil ca Mărgineanu să de-
vină foarte curând victima unui regim în
plină, virulentă, violentă fază a instalării sale
cu solid sprijin militar străin. Aceasta, aș
spune, tocmai din pricina virtuților sale. A
unei anumite nobleți pe care o incarna fiul
acesta de țăran, democratul acesta format
îndeosebi prin asimilarea liberalismului de-
mocratic american, omul acesta de știință
slujitor devotat al adevărului. îmi amintesc
(și amintirea mea este ajutată de o însem-
nare din Jurnalul meu) cuvintele sale din-
tr-o ultimă convorbire pe care am avut-o cu
el, nu mult înainte de arestarea sa la 14 apri-
lie 1948. Tânăr preparator la Psihologie, îl
căutasem la Institutul de Psihotehnică pen-
tru a-1 consulta pe el, pe departe cel mai va-
loros dintre psihologii țării, în legătură cu
un articol pe care-1 scrisesem pentru Revista
de psihologie a institutului unde lucram.

„Cum îți închipui că are să ți-1 publice
Roșea ?“ - a exclamat el, râzând, după ce l-a
citit. „Doar știi cât e de marxist! îți peri-
clitezi și postul! Fii cuminte, nu-1 preda. Ai
timp/ Era în acel articol un mic comenta-
riu psihologic la o frază a lui Lenin după
care comuniștii nu pretind celor ce vin spre
ei o adeziune lăuntrică, o „conversiune ă
la Karenin/ Am continuat convorbirea cu
magistrul meu petrecându-1 spre casă, căci
locuiam în același cartier. Iar pe drum, con-
ferențiarul Mărgineanu mi-a ținut o prele-
gere ce nu era de psihologie, ci de etică. Am
notat în seara acelei zile în Jurnalul meu, pe
marginea vorbirii sale, eliptic, doar cuvân-
tul „personalitate/ Nu era, fără îndoială,
vorba de „psihologia persoanei/ care a dat
titlul acelui magnum opus al său, celei mai
importante lucrări pe care o dăduse psiho-
logia românească până la acea dată (și mă
întreb dacă nu și de atunci încoace). Vorbea
despre depersonalizare ca viciu de fond al
societății în lumea comunistă, despre ca-
rența personalităților în elita ce se opune
comuniștilor, despre nevoia imperioasă de
personalitate în opoziție cu acea lume. Ve-
deam că pledează oarecum pro domo și se
entuziasma cu vivacitatea sa atât de plăcut
juvenilă pentru Goethe, a cărui vorbă i-o
reaminteam despre binele suprem, acel
„hochste GuU care e „die PersonlichkeiU.
Câteva săptămâni mai târziu, puterea abu-
ziv depersonalizatoare încerca să nimicească
această personalitate atât de autentică azvâr-
lind-o în temniță și supunând-o tuturor chi-
nurilor, greu imaginabile pentru cei ce nu
le-au trăit, timp de șaisprezece ani. Aveam
să-l întâlnesc acolo în detenție, zece ani du-
pă acea ultimă convorbire în libertate. Eram
adunați câțiva într-o cameră de tranzit a pe-
nitenciarului din Gherla, în așteptarea tri-
miterii noastre cu duba spre Jilava și apoi,
cum bănuiam, spre Pitești, căci cu toții
eram condamnați pentru înaltă trădare, iar
penitenciarul din Pitești era în acei ani rezer-
vat „trădătorilor/ Am profitat amândoi de
răgazul acelor câteva zile petrecute împreu-
nă pentru a sta de vorbă, de la trezirea în
zori până la „stingere/ Mi-a istorisit astfel
în surdină, cu o voce nițel răgușită, adevă-
rata istorie a strădaniilor sale din ultimii săi
ani de libertate, 1945-’48, în slujba unei
Românii libere, autentic democratice, zic
adevărata istorie, căci pe cea măsluită, defor-
mată, orientată de anchetatori spre punerea
sub acuzare și condamnarea sa, am aflat-o
mai nou din filele numeroase ale dosarelor
Securității publicate în tulburătorul volum
Un psiholog în temnițele comuniste, ce redă
masiv documente preluate din arhiva cnsas
și editate cu o grijă scrupulos științifică de
Cristina Anisescu. Revin îndată asupra aces-
tor dosare, dar mai rămân puțin la acele
frumoase zile din Gherla în octombrie 1958
(insist, frumoase, căci am avut și asemenea
zile în anii de detenție). Aveam atâtea să ne

10 • APOSTROF

• Nicolae Mărgineanul, în anii 1918-1920, la Liceul de la Blaj. Așa arăta, în școlile Blajului, viitoarea intelighenție transilvăneană.

împărtășim și ne grăbeam, căci ne era teamă
că dintr-o clipă într-alta ne vor despărți, ceea
ce s-a și petrecut în curând, când, transpor-
tați la dubă, am fost puși în celule diferite,
nemaiurmând să ne întâlnim nici la Jilava,
nici mai apoi în închisorile succesive ale
trădării, la Pitești, apoi la Dej. în dialogul
nostru eram aproape întru toate de acord,
îmi amintesc un singur dezacord, pricinuit
de „omenia românească^, pe care bunul
Mărgineanu o susținea cu înfocare. Eram la
patru luni după benigna „rebeliune“ de la
Gherla și trecusem prin cumplita, sânge-
roasa ripostă a administrației penitenciaru-
lui. Dacă n-ar fi fost decât brutalitatea crasă
a cârâirilor care năvăleau din când în când în
celulă și, urlând la noi „burta la pământ!“,
începeau să ne calce cu bocancii în picioare,
lovindu-ne cu bâtele pe unde apucau, și
totuși mi-ar fi fost greu să găsesc în vlăjga-
nii aceia viguroși, poate voioși, poate chiar
„de treabă“, de pe valea Someșului meu,
vreo urmă cât de măruntă de omenie. Acel
certificat de omenie pe care psihologul îl
acorda, după zece ani împliniți de temniță
grea, poporului din care se zămisliseră atâ-
tea brute putea fi socotit o dovadă de nai-
vitate sau de autoînșelăciune patriotică.
Cred însă că mai curând era generoasa pro-
iecție asupra celorlalți a propriei sale ome-
nii funciare.
   Și a mai fost o ultimă întâlnire a noastră,
după alți zece ani, în 1968. Eram de astă
dată amândoi „liberi“. Ieșisem din pușcării
și domiciliu obligatoriu, „grațiați“, în 1964.
Venisem pentru câteva zile la mama mea, la
Cluj. Eram împreună cu Bianca, ne căsă-
torisem cu doar câteva săptămâni în urmă.
O după-amiază senină de sfârșit de vară în
grădina bătrânei noastre case familiale de pe
strada Bolintineanu. M-am bucurat mult
revăzându-1 pe Nicolae Mărgineanu, care,
aflând că sunt la Cluj, venea - cum spunea
el - „să mai stăm de vorbă ca la pușcărie“.
Și am stat până când s-a înserat de-a bine-
lea și am ajuns la „ora stingerii“. Ne-a încân-

tat, pe Bianca și pe mine, prin luminoasa sa
alegrețe. Niciodată nu l-am simțit mai apro-
piat decât în acele clipe în care ne desfășura
plin de elan proiectele lucrărilor sale, eu în-
sumi fiind doldora de proiecte și de lucrări
pe șantier. Era bucuros că-i apărea o carte
despre Natura științei, pregătea alta, Psiho-
k^ie și literatură, despre care ținea să vor-
bească cu mine. Trupele sovietice invadaseră
de curând Braga, occidentalii protestau fără
să se miște, Ceaușescu vocifera din balconul
Palatului (înșelându-i pe mulți, chiar și din-
tre „ai noștri“), noi nu țineam seamă de ni-
mic din toate acestea, ci ne vedeam de scri-
erile noastre. Dar, oricât aș fi fost eu de
încrezător în viitor, Mărgineanu mă depășea
net prin optimismul său cuceritor. Certi-
tudinea sa în triumful dreptății, al adevă-
rului, al libertății era de neclintit. Cei șai-
sprezece ani de temniță nu-i știrbiseră
încrederea în valori, dinamismul său rămă-
sese același. Și era același bărbat întreg, în-
crezător în virtuțile omeniei, pe care avea să
le celebreze în cartea sa Sub semnul omeniei.
   Că acest om a avut parte, precum puțini,
de neomenia semenilor săi, vedem din car-
tea plină de documentele calvarului său.
începând cu delațiunile colegilor săi și sfâr-
șind cu lanțurile ce i se pun, ca un ultim
gest de „cruzime sadică“ (cuvântul drept al
fiicei sale, Daniela Mărgineanu-Țăranu),
în ziua în care formalitățile de grațiere erau
deja întocmite, această via cruciș a lui
Nicolae Mărgineanu este plină de suferințe.
Din filele îngălbenite de vreme sau mai de-
grabă devenite cenușii, de culoarea prafului,
din scrisul tot mai palid al unor mașini de
scris rău obosite deja prin anii aceia ’40, '50
ori ’60, când mâini nu prea dibace țăcăneau
la ele, din cernelurile interogatoriilor și no-
telor informative, și ele din ce în ce mai
șterse, dar încă pe deplin vizibile, se degajă
cu intensitate tulburătoare mirosul puter-
nic, pătrunzător (rare parfume și multe du-
hori) al vieții trăite. Am zis trăite, ar fi tre-
buit să spun suferite, căci este nespus de

multă suferință în toate acele hârtii bătrâne,
mai îmbătrânite decât propria mea memo-
rie încă tenace. lată-i pe delatorii confrate-
lui lor, pe care i-am cunoscut și eu prea
bine: Al. Roșea, Constantin Daicoviciu și
alții, care semnează la 25 februarie 1946 un
„Raport privitor la insinuările și acțiunile de
subminare ale organizației comuniste uni-
versitare, puse la cale de Nicolae Mărginea-
nu... “, prezentat ca „agent manist, mincinos
și profund necinstit“. Aceiași, ca „activiști
de partid“, solicită la 27 februarie 1946
sprijinul Comitetului Central al Partidului
Comunist Român pentru înlăturarea lui
Mărgineanu. Al. Roșea, distrugătorul Uni-
versității din Cluj în 1948-’49, pe care o
va „epura“ nemilos, se va lăuda că a fost cel
care l-a denunțat în cabinetul tov. ministru
Chișinevschi pe „spionul“ Mărgineanu,
„agentul nord-americanilor“. Infamia dela-
torilor este cu atât mai crasă cu cât aceștia
iau masca „partinității^, a combaterii în nu-
mele unor principii etice și politice a unui
ins acuzat la început de „calomnie, abateri
grave de la etica academică și științifică“,
pentru a termina cu acuzații ca spionajul, ce
puteau atrage pedeapsa capitală, când în rea-
litate motivele lor erau din cele mai sordi-

de: moralistul Al. Roșea râvnea la postul de
conferențiar în locul lui Mărgineanu și pen-
tru a atinge acest scop mizerabil era în stare
să-l trimită pe confratele său la moarte. Prie-
tenul și acolitul lui Roșea, Mihai Patriciu,
inspectorul general al Siguranței din Cluj
(ce nu luase încă denumirea de Securitate),
dispunea arestarea și trimiterea sa la Direc-
ția Generală din București.
    De acum încolo, minciunile, falsurile,
deturnarea sensului declarațiilor, pervertirea
spuselor arestatului se țin lanț în filele nu-
meroase ale dosarului său de anchetă și
instrucție ce constituie grosul documente-
lor din acest volum. Bineînțeles, nu se amin-
tesc nicidecum în acest amplu dosar tortu-

Anul XIX, nr. 5 (216), 2008 • 11

Q

2

rile, chinurile la care este supus împricina-
tul pentru a i se stoarce, nu adevărul - căci
acesta nu interesează pe anchetatori -, ci
versiunea construită de ei pentru a atinge
„înaltele“ obiective politice urmărite de
Partid. Ele pot fi deduse din analiza atentă
a textelor. Trecând eu însumi printr-o ase-
menea anchetă, pot decoda artificiile de lim-
baj prin care anchetatorii perverteau decla-
rațiile anchetatului, înlocuiau spusele sale cu
schemele lor incriminante. Este adevărat că,
în 1947-’48, formulele anchetatorilor nu
erau încă atât de bine rodate, nu deveniseră
niște stereotipuri canonice, cum aveam să le
cunosc în 1956 și în anii următori. Dar sunt
evidente unele expresii ale anchetatorului
puse de acesta în gura anchetatului, precum:
„acțiunea noastră subversivă^, „mișcarea de
rezistență^, „grupuri teroriste “ etc., etc.
   Dar suferințele nu încetează odată cu an-
cheta. Ele vor continua în timpul procesu-
lui și apoi, firește, pe tot parcursul detenției.
Chiar dacă filele de dosar se răresc pentru
aceste perioade, ele nu lipsesc. Organele Se-
curității, ale justiției militare, apoi ale admi-
nistrației penitenciarelor nu se mulțumesc

cu ocultarea adevărului prin întreținerea se-
cretului, prin ruperea deținutului de lumea
înconjurătoare. Ele recurg la pervertirea, la
falsificarea adevărului în cele mai diverse
forme. Citez doar textul mișcător al unei
scrisori din octombrie 1948 a profesorului
Mărgineanu către soția lui, în care se stră-
duiește să o liniștească vorbind despre con-
dițiile excelente de detenție ce i se oferă. Tre-
buie să adaug însă că această scrisoare ce
se află la dosar n-a fost niciodată transmi-
să soției, după cum nu i s-a transmis nicio
scrisoare de la el în timpul celor 16 ani ai
detenției sale.
    Da, este foarte multă suferință în toate
aceste dosare. Deschizându-le, nu infamia,
nu perversiunea, nu minciuna, nu stupidi-
tatea - prezente și ele abundent pagină de
pagină -, ci suferința este cea care te izbește
mai presus de orice. Dosarele Securității
conțin un om prins în teasc din care se stor-
cea sânge.
    Poți medita îndelung pe marginea tex-
telor din această carte a pătimirilor unui psi-
holog în temnițele comuniste. Printre multe
altele, te poți gândi la acel „proces drept“
care, după Nicolae Mărgineanu, va trebui

„odată și odată“ intentat făptașilor. Condi-
țiile istorice nu vor fi sau nu vor mai fi in
curând favorabile unui asemenea proces,
prin însăși trecerea timpului. Dar nu ținerea
sau nu a unui asemenea proces mă intere-
sează în aceste rânduri, cât încadrarea fap-
telor criminale de care s-au făcut vinovați
acei făptași. Cântărind diversele concepții
juridice aplicate marilor infamii ale secolului
al XX-lea, este cert că, excluzând genocidul
sau crimele de război, nu rămâne, pentru
calificarea generică a faptelor incriminate,
decât conceptul de crime împotriva uma-
nității. Crimele comuniste, ale Partidului,
Securității, Justiției, ale tuturor instituții-
lor statului comunist și, evident, ale repre-
zentanților acestora sunt crime împotriva
umanității, ce nu pot fi prescrise. Dar toc-
mai reflecția pe marginea dosarelor Mărgi-
neanu și, vom vedea în curând, meditarea
paginilor zguduitoarei cărți a Armiei Ben-
toiu m-au condus spre un concept, neînca-
drabil probabil într-o jurisprudență, dar
având o deosebită gravitate etică, acela de
crimă împotriva demnității umane.

12 • APOSTROF

DOSAR

SSR/USR


        Centenar


• Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România (usr), deschizînd sărbătoarea de centenar. Foto: Mihai Cucu

IN 24 aprilie, Uniunea Scriitorilor
din România, ca moștenitoare
de drept a Societății Scriitorilor
Români, și-a sărbătorit 100 de ani
de existență. La festivitate au par-
ticipat președintele României,
dl Traian Băsescu, ministrul cultu-
rii, dl Adrian lorgulescu, președin-
tele Institutului Cultural Român,
dl Horia-Roman Patapievici, re-
prezentanții Academiei Române, ai
Ministerului Educației și Cercetării
și ai Asociației Naționale a Uniu-
nilor de Creație. Istoricul breslei
a fost făcut de domnii Teodor
Vârgolici și Ion lanoși. După-
masă, sărbătoarea s-a mutat la
Clubul Diplomaților, unde dl
Călin Popescu Tăriceanu, primul-
ministru al României, a venit în
treacăt.
A.

• Traian Băsescu, salutînd usr. Foto: Mihai Cucu

DOSAR

Anul XIX, nr. 5 (216), 2008 • 13

• Nicolae Manolescu, președintele usr, între Traian Băsescu, președintele României, și Adrian lorgulescu,
ministrul culturii. Foto: Mihai Cucu

• Aspect din sală în timpul ceremoniei. Foto: Mihai Cucu

• Teodor Vârgolici a prezentat istoria ssr. Foto: M. R

• Scriitorimea română la centenar. Foto: Mihai Cucu

• Ion Ianoși a prezentat momentele-cheie ale istoriei
usr. Peste câteva zile, în 1 mai, profesorul Ianoși a
împlinit 80 de ani. Foto: M. P.

14 • APOSTROF

DOSAR

• Scriitorimea română la centenar. Foto: Mihai Cucu

• Primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu, onorînd
breasla scriitorilor. Foto: M. P.

• Szilâgyi Istvân, Augustin Buzura,
în fundal Mircea Ghițulescu. Foto: M. P.

DOSAR

Anul XIX, nr. 5 (216), 2008 • 15

• Nicolae Breban. Foto: M. P.



• George Bălăiță °i Ileana Mălăncioiu. Foto: M. P.

• Georgeta Dimisianu °i Livius Ciocârlie. Foto: M. P.

• Doina Cetea, Ion Mure°an, Aura Christi, Nicolae Breban, Varujan Vosganian, Irina Petra°.
Foto: Mihai Cucu

• Irina Petra° °i Gabriel Dimisianu. În fundal, Doina Uricariu. Foto: M. P.

16 • APOSTROF

• Nicolae Manolescu, Doina Uricariu °i Marta Petreu. Foto: Mihai Cucu

• Nicolae Manolescu. Foto: Mihai Cucu

• Horia Gârbea. Foto: Mihai Cucu

• Doina Cetea °i Szilâgyi Istvân. Foto: Mihai Cucu

• Gabriel Chifu, Irina Horea, Nicolae Manolescu, Doina Uricariu, Gabriel Dimisianu °i Marta Petreu.
Foto: Mihai Cucu

DOSAR

Anul XIX, nr. 5 (216), 2008 • 17

• Poză de grup în timpul cocktailului. Foto: Mihai Cucu

• Nicolae Prelipceanu. Foto: Mihai Cucu

• Poză de grup în timpul cocktailului. Foto: Mihai Cucu

18 • APOSTROF

cu (Ochiul
i LIBER



SĂ recapitulăm. „Ames-
tec de resemnare și jovia-
litate “ (Gheorghe Grigur-
cu), „înclinație spre grotesc,
dar și spre suav“ (N. Mano-
lescu), „lirismul firescului și
simplității existenței“ (Ion
Pop), „neliniștea celui ce
caută și se caută“ (Mircea
Zaciu), „tehnician al uimirii“ (Al. Cistele-
can) sau „poezia datelor fundamentale ale
existenței“ (Gheorghe Perian). Sunt câteva
dintre formulele critice mai relevante care
s-au străduit să prindă, în conturul lor oare-
cum apodictic, poezia lui Mircea Petean,
reprezentant notabil al poeziei optzeciste,
autor al unor volume bine prizate de criti-
ca de întâmpinare (Un munte, o zi. Cartea
de la Jucu Nobil, S-au produs modificări, Zi
după zi etc.). Recenta carte Poemele Anei
(Ed. Limes, 2007) nu contrazice astfel de
caracterizări. în cele Câteva cuvinte lămu-
ritoare, Mircea Petean încearcă să justifice
atât alcătuirea cărții, cât și rostul mai adânc
ce animă poemele:


   Am scris Poemele Anei pentru că am început
   să lig în poezie abia după întâlnirea cu ea.
   Toate dibuielile de până atunci mi s-au reve-
   lat ca atare: simple exerciții în vederea unui
   parcurs de lungă durată, o aventură existen-
   țială și artistică pe care eu eram decis să mi-o
   asum înfruntând toate riscurile. Care nu erau
   puține. Nu are rost să le enumăr acum, aici.
   Important e că, descoperind iubirea, am
   simțit că hjj în poezie, cum spuneam. Patima
   călătoriei avea să fie cel de-al treilea punct de
   sprijin într-o triadă salvatoare, cel puțin pen-
   tru mine: Iubirea, Poezia, Călătoria, care a
   funcționat binișor într-o epocă în care echi-
   librul existenței era extrem de precar, de fra-
   gil. Am scris și voi scrie în continuare la Poe-
   mele Anei, câte zile voi avea, căci în iubire
   se află izvoarele poeziei, celelalte întâlniri,
   care sunt apanajul călătoriei, întețind focul și
   al uneia și al celeilalte. Este vorba despre o
   religie și despre o estetică, în același timp.


   Majoritatea poemelor lui Mircea Petean
au alura unui jurnal al imanențelor, în care
notațiile, când neutre, când calofile, înre-
gistrează cu sârg dinamica trăirilor, a bea-
titudinilor, a angoaselor, fără exces de gesti-
culație, fără retorisme culpabile sau apostazii
exasperate. Un poem mizează, de pildă, pe
un joc dialectic al centrului și al marginii, al
prezenței și al absenței, mai precis, al pre-
zenței travestite în absență și al sacralității
camuflate în aparențele profane ale cotidia-
nității („ce se vede-i un bob de rouă/ mie-
zul nu-i nicăieri/ a rămas doar marginea//
lucrurile sunt uneori doar suprafețe/ care


Poeme de amor

T~, x

dispar/ dintr-un centru fix minuscul invizi-
bil/ fug snopi de raze -/ rămâne doar mar-
ginea// nu știu ce am vrut să-ți spun/ Ana/
când am simțit ca o boare/ semn că nu mai
erai/ atunci m-am sprijinit pe absența ta/ ca
de un zid de mănăstire“). Erosul e transpus,
la Mircea Petean, în figurație ritualică, pri-
mind, adesea, învestitura solemnă a subli-
mării; uneori e invocat, alteori evocat, une-
ori e prezență beatificantă, alteori absență
traumatică, uneori e melancolie a așteptării,
alteori revelație a conjuncției: „infinit mai
tolerant decât spiritul este trupul/ oricum/
Ana/ carnea va intra în surdină// faptul că
ești face mai mult decât rațiunea/ imaginația
geniul ori paranoia cutăruia și cutăruia/ lua-
te -mpreună/ ești deci sunt“.
   Lipsite de emfază, dar și de inhibiții, vi-
ziunile lui Mircea Petean traduc, într-un vers
mai degrabă destins decât tensionat, refluxul
unor trăiri condensate în labirintul memo-
riei sau metafora căutării ființei iubite în
palimpsestul unei realități ce-și trădează mai
mereu condiția, glisând înspre relieful fra-
gil, inconstant, halucinant al imaginarului
(„dacă nu erai nicăieri nu înseamnă/ că nu
erai de găsit nicăieri/ trăgeam nădejde să
dau de tine undeva/ într-un fragment de po-
em/ într-un colț de peisaj/ într-un pustiu de
obiect/ într-o scufundată imagine/ deci iată-
mă cotrobăind prin arhivele Nordului/ sco-
țând la iveală și afișând obiecte personaje
poeme/ pe stâlpul bibliotecii// dar tu nu erai
de găsit nici acolo nici dincolo [...]// te-am
văzut/ în flacăra lumânării te-am văzut/ ghe-
muită/ adormiseși ca îndărătul unui ecran
tremurător/ în boaba unei lacrimi/ dacă nu
erai nicăieri/ nu înseamnă că nu erai de găsit
nicăieri/ erai visul din somnul apei/ visul din
somnul apei erai“). în această dialectică a
căutării și regăsirii ființei iubite, a rătăcirii
într-o lume cu sensurile încifrate și a întâl-
nirii providențiale, poetul se lasă pradă unui
vizionarism erotizat în care investește o fre-
nezie calmă a notațiilor, din care nu sunt
absente metaforele diafanității și ale devo-
țiunii. Relieful lumii este, de multe ori,
eufemizat, în timp ce percepția lirică reabi-
litează un imaginar ascensional, ce trans-
cende fenomenalitatea. Detaliile ferme ale
concretitudinii se convertesc, încet-încet,
într-un fel de narcoză a sensibilității, iar
notația trece pe nesimțite în conotație („ca
două săbii scoase din teaca ploii/ ne strălu-
ceau trupurile în lumina umedă/ aidoma
buzelor noastre// micile altare ale ciuperci-
lor/ și ale bureților de rouă/ adânc insinuant
mirositori// țepi de măceș în carne și flori la
ureche/ dealul se înalță-n priviri - la un
punct în eter/ nesilit se-ncovoaie// fuiorul
vestește nuntă-n cer// sora mea frații mei
ceilalți/ în Gropi cu margini bătute în fragii
altor veri/ i-am întâlnit și abandonat/ rugi
de fum peste fânațe coapte“).
   Poet al beatitudinii trăirii, al extazei ero-
tice, Mircea Petean nu este mai puțin poet
reflexiv, care, pe măsură ce-și rostește adevă-
rurile iluminante, le înregistrează, cu luci-
ditate, conformația, astfel încât sublimitatea

și interogația se suprapun în aceste scena-
rii lirice care pendulează între stringența
proximității și diafanitatea aluzivă a depărtă-
rii: „solfegiam aproape zilnic/ diverse parti-
turi de fețe// bănuiala râului creștea/ se
umfla se rotunjea/ precum certitudinea ta-
lazurilor de acoperire// numele meu îngro-
pat în numele tău/ și muntele/ desenat cu o
mână sigură dar străină// câtva timp eu am
lipsit din lume/ atâta cât i-a trebuit Ștefanei
să se nască“. în fond, Poemele Anei au o con-
figurație duală, în care tușa delicată și con-
cisă ce surprinde o realitate erotizată („ți-s
ochii asemenea/ luncii/ vibrând/ după tre-
cerea apelor/ în lemnul singuratic orbit/ de
lovituri de nisip“) se întâlnește cu proiecția
unei condiții vizionare, esențializate a eto-
sului. Perspectiva e când nostalgică, când
euforică, printr-o tehnică a contrapunctului
ce revelează atât sublimările reveriei, cât și
fulguranțele cotidianității. Nu lipsesc, fireș-
te, angoasele, percepția frisonantă a realu-
lui, ecourile umbrei, ale timpului și ale
sfârșitului („acolo unde începe sfârșitul
crengilor de brad/ se-aprind candelabre în
creștetul cerbilor// acolo unde începe sfâr-
șitul/ suișului de piatră/ dă în spic fuiorul
mistuit de dor// acolo unde începe sfârșitul
anilor de pribegie/ leagă cuvântul în margi-
nea marginilor// acolo unde sfârșitul umbrei
mele/ începutul umbrei care te vestește/ es-
te// izvoarele au spălat locul -/ pe o pânză
țesută din păsări și vânt/ o nouă făptură de-
părtarea-nfiripă“).
    Delicatețea trăirilor, încadrate, cum s-a
mai observat, într-un desen de relativă aus-
teritate, presupune, deopotrivă, gravitate a
înscenării ceremonialului iubirii, dar și, în-
tr-o măsură mai mică, reflexe ale Indicului.
Mobilitatea și rigoarea privirii, acuratețea
confesiunii lirice, care transcende cumva
tribulațiile eului diurn, proiectându-le înspre
esențialitate, discreția inserției livrescu-
lui, dar și tensiunea detaliului, alternarea,
de cele mai multe ori benefică, a registrelor
expresive, acestea mi se par trăsăturile defi-
nitorii ale lirismului lui Mircea Petean din
această carte tributară în mare măsură pac-
tului autobiografic și „mitului personal^.

Anul XIX, nr. 5 (216), 2008 • 19

Carmen Firan: Când am citit titlul sub care
mi-ai trimis interviul (Carmen Firan, la 50
de ani) am rămas foarte surprinsă, sincer, de
alăturarea asta. Ca și cum aș fi aflat prima
oară. La 50 de ani? De necrezut. Nu simt
nimic. Și nu e vorba de niciun alint. Dacă
îmi spui însă că doamna Nuștiucare are 50
de ani, e cu totul altceva, am imaginea unei
femei la 50 de ani.
    E infernală coabitarea sufletului cu tru-
pul, tipuri de energie atât de diferite, fiind
supuse complet altor legi și intensități.
Continui să cred că sufletul și timpul vin din
aceeași categorie energetică, în care nu
există trecut și nici viitor. Le recunosc doar
dimensiunea prezentului, care poate însem-
na devenire, fără să le altereze însă eternita-
tea. îmi imaginez sufletul ca pe un lichid
albastru strălucitor, închis într-o baghetă de
sticlă, îl văd cum se mișcă înăuntrul pereți-
lor transparenți, alergând în sus și-n jos între
cele două capete bine închise. în fiecare
secundă același, nici mai mult, nici mai
puțin. Bagheta se va sparge la un moment
dat sub presiunea lichidului care se zbate
înăuntrul ei și atunci valul albastru va ieși în
afară și se va împrăștia sub forma unui abur
înapoi în univers.
    Deocamdată, e bine la 50 de ani, la fel
de bine ca la 40 sau 28 (adolescența nu e
o stare prea grozavă, mă feresc s-o invoc).
Nu simt nicio schimbare, poate un plus de
împăcare cu rosturile, pe care unii ar lua-o
drept înțelepciune, alții drept toleranță, iar
cinicii ar putea-o considera doar o oboseală.



Pentru mine, acasă înseamnă
la New York

Ion Zubașcu: Din anul 2002 tc-ai stabilit
in sla. Ce au în plus singurătățile din Ame-
rica față de singurătatea de acasă, din Ro-
mânia? De ce ai ales America (un volum al
tău se numește chiar Locuri de trăit singur) ?
Ce te-a făcut să părăsești țara natală?

Carmen Firan: Singurătățile nu au pentru
mine referințe geografice. Și le caut, pe dea-
supra. La rece, în America mă simt de alt-
fel mai puțin singură decât m-am simțit în
România. E un loc pe care mi se pare că-1
știu și că-1 controlez mai bine decât spațiul
natal. Poate suna paradoxal la prima vede-
re, dar aici mă simt cumva protejată și
sigură pe mine, fără să fiu nevoită să disi-
mulez nimic pentru a fi luată în serios și nici
să mă feresc a mă arăta așa cum sunt, la adă-
post de suspiciuni, judecăți de conjunctură,
false ori superficiale. Un loc mare, generos,
în care nu mă simt înghițită, ci, dimpotrivă,
mi-am găsit identitatea.


   Cu singurătatea am o relație bună. Am
fost norocoasă să nu am parte de singurătăți
impuse, ci să mi le pot alege (sau inventa),
cât să mă țină conectată cu o stare creatoa-
re benefică. Mai cred că singurătatea e legată
și de o anume libertate interioară, în sen-
sul că dacă te simți liber și în control, îți
poți permite să fii singur și să faci ceva cu
singurătatea ta.
   De ce America? Pentru toate astea și în
plus pentru că New Yorkul mi s-a relevat
din prima secundă când am ajuns aici ca
fiind locul meu. Iubesc orașul ăsta și mă
simt solidară cu destinul lui și parte din
energia lui molipsitoare. Am chiar senti-
mentul că am mai trăit cel puțin o viață aici,
altfel nu aș fi recunoscut totul atât de ușor
și nu aș fi fost recunoscută cu atâta natu-
ralețe.
   E interesant că menționezi volumul meu
Locuri de trăit singur, o carte trecută neob-
servată în România, ca multe altele, nimic
nou și nici supărător. Locurile acelea erau
însă cele natale. Nu mi-am intuit plecarea
definitivă și nici nu am premeditat-o, ceea
ce înseamnă că alegerea mea de a trăi la
New York este parte dintr-un destin pe care
l-aș numi natural, sau cel puțin așa îl simt.
Mai ales că după ce mi-am obținut green
cârdul, sau - mai bine zis - în timpul pro-
cesului de naturalizare, l-am întânit și pe
actualul meu soț, încă un semn că alegerea
a fost cea bună. Nu am plecat din România
nici din rațiuni politice, nici economice.
S-a întâmpla să fie așa. Există și întâmplări
fericite.
   La întrebarea Ce te-a făcut să părăsești
țara natală? pot să-ți mai răspund și așa:
Instinctul. Inspirația. Vin cu plăcere în fie-
care an în România, dar mă bucur să știu că
mă întorc la New York. Acasă pentru mine
înseamnă aici.


Revoluția fusese o farsă
jucată impecabil

I. Zs. Ai o biografie cu totul ieșită din comun:
absolventă a Facultății de Matematică din
Craiova, redactor doi ani (până în 1989) la
Editura Tehnică, a disidentului pe atunci Ion
Iliescu, apoi redactor-șef adjunct la cotidianul
Dimineața al aceluiași, devenit președinte-
le României, secretar executiv la Fundația
Culturală Română, pe vremea lui Augustin
Buzura, director adjunct la Centrul Cultural
Român din New Tork (până în 2002), mem-
bră a pen Clubului newyorkez, a Comitetului
American de Hipnoterapic, dar și a Asociației
Naționale Americane de Hipnoză, scrii poezie
și proză în engleză, coordonezi antologii de poe-
zie americană și română etc., etc. Totul parc
ușor halucinant. De câte ori ți-ai schimbat
identitatea? Ce a rămas până la urmă?

C. F.: Acum că înșiri toate fazele astea ale
existenței mele, și mie mi se pare halucinant.


Dar, pe de altă parte, și normal. Există în-
să motivații mult mai simple decât pare:
Facultatea de Matematică am urmat-o pen-
tru că aș fi vrut să fac fie franceză, fie regie
de teatru, dar părinții m-au avertizat că voi
muri ca profesoară de franceză undeva la
țară, că la regie n-am șanse și că o faculta-
te mai tehnică mi-ar da mai multe posibili-
tăți de a ajunge la oraș. N-a fost să fie așa.
Cum urmasem o clasă specială de matema-
tică în liceu, am dat la Matematică și am
intrat. Orice veste bună poate să aibă însă
urmări proaste. Când am terminat eu facul-
tatea, în 1981, Ceaușescu a decretat orașele
mari închise (cu o zi înaintea repartiției
noastre), așa că am ajuns să culeg porumb
și gogoșari până târziu în noiembrie în
comuna Ileana, județul Ilfov, apoi am fost
suplinitoare câțiva ani în Voluntari și în cele
din urmă am avansat în Colentina. în 1986,
Iliescu - pe vremea aceea la Editura Tehnică
- m-a angajat redactor în urma unui con-
curs, pe un post liber despre care am aflat
întâmplător de la Passionaria Stoicescu.
Publicasem deja patru cărți și colaboram
frecvent la revistele literare, dar de data asta
matematica mi-a fost mai de folos. Mer-
geam diminețile pe aleea spre Casa Scânteii,
cu Lenin pe piedestal, în stânga, și eram
foarte mândră că scăpasem de navetă și că
ajunsesem în sfârșit într-un loc unde cel
puțin erau redacții de edituri și reviste,
vedeam scriitori și ziariști... și puteam lua
de la bufet o dată pe săptămână unt, ouă,
poate chiar și brânză. Locuiam la Bucur-
Obor, aveam un copil mic și ne descurcam
greu, rădeam etichetele de pe sticlele goale
de apă minerală o dată pe lună și le vindeam
invadați de un sentiment glorios. Paradoxal,
eram însă fericiți, făceam naveta, dar aveam
timp și să citesc, și să scriu, și să merg la
teatru, și la reuniuni literare, trăia Nichita,
era viață în București, chiar dacă nu băgăm
de seamă. îmi găsisem o formă de supra-
viețuire.
    Iliescu făcea o figură bună pe atunci,
părea luminat și șușoteam pe culoarele edi-
turii cu Zigu Ornea și Victor Mașek ce gro-
zav ar fi să avem un președinte ca ăsta. A
venit Revoluția și visul ni s-a îndeplinit.
După înscenarea (nici acum nu știu ce a
fost) din 12 ianuarie, cu Mazilu pe tanc, eu
am apărut la televizor vorbind emoționată
în favoarea lui Iliescu, cu care lucrasem, nu?
Și mi se părea providențial. Au urmat luni
de confuzie, în care entuziasmul meu pros-
tesc era dublat de premeditările celor care
știau bine că revoluția fusese o farsă care
ni se jucase impecabil. Am luat partea bună,
rezultatul conta, scăpasem de Ceaușescu.
Am scris și o carte, mult mai târziu, Farsa,
doar ca să mă eliberez de sentimental jenant
de a mă fi lăsat păcălită. Eram însă tânără,
nepricepută în ale revoluțiilor, bucuroasă că
picase un sistem despre care eram sigură
că avea să-mi supraviețuiască, extrem de nai-
vă, așa m-am trezit la Dimineața ca mus-
ca-n lapte, deliram, probabil penibil, despre



20 • APOSTROF

schimbare (cel mai nedorit cuvânt de către
cei care simulau bucuria căderii comunis-
mului, de teama de a nu fi înlăturați din
noul joc al puterii). Eram idealistă și cu si-
guranță le păream caraghioasă. După câte-
va luni, vechii elefanți ieșiți de la naftalină
și reinsinuați la putere au reușit să-mi spul-
bere definitiv iluziile, m-am îngrozit de ade-
văratele jocuri din spatele ușilor și ecrane-
lor, îmi era ciudă, rușine și lehamite, am
demisionat de la acel ziar început în zilele
de după revoluție cu banii noștri personali,
de la părțile sociale (revoluția cerea sacrifi-
cii și generozitate, nu? simț comunitar...
groaznic, când îmi amintesc și azi mi se face
greață), ziar degenerat apoi deplorabil.


Victimă a rătăcirii
postrevoluționare?

I. Z.: Până și tu, care ai fost in preajma
Puterii de atunci, te consideri o victimă?

C. F.: Nu aș folosi cuvântul ăsta, mai ales
că pe atunci era plin de victime, reale sau
închipuite, multe îți făceau frică, unele
și-au (re)construit biografia sau prosperita-
tea financiară de mai târziu prin victimiza-
re... Dar păcălită, da. Există o umilință a
decepției. Am rămas fără serviciu, repudiată
de toți, înjurată de România Mare (și tare
pe vremea aceea), ironizată de breaslă pen-
tru rătăcirea din acele luni postrevoluționa-
re, așa că acei care la început mă căutaseră
în speranța că pot pune o vorbă bună pe
lângă lliescu pentru ei acum mă evitau pru-
denți, nu voia nimeni să se lege la cap
angajându-mă undeva, unii de teamă că
l-ar supăra pe lliescu, alții ridicând din nas
nobili. Mai treceam și printr-un divorț,
orice s-ar spune, eveniment traumatizant,
depresia pândea la ușă cu gura căscată, dar
am avut puterea să n-o las să intre. Am avut
atunci revelația perversităților libertății, o
hune răsturnată încă o dată, valori ameste-
cate grosolan pe noile criterii politice, când
era suficient să ai o amnezie sau să sari la
timp în barca potrivită pentru a-ți mistifica
trecutul și curăța biografia din mers, cât să
corespunzi cerințelor îngerilor născuți peste
noapte. îngeri care cu o mână făceau ges-
turi justițiare și cu alta își umpleau buzu-
narele. Mai trist era că nu mai speram și nu
mai așteptam nimic. Ceaușescu picase, ce să
mai aștepți? Iar nou-veniții își cimentau
șederea invocând greaua moștenire. Vor-
bind de singurătatea cea rea, din afară, da,
atunci i-am simțit gheara rece pe umăr. Le
sunt recunoscătoare celor care m-au ajutat
atunci, lui Nicolae Manolescu, care mi-a
oferit o rubrică permanentă la România lite-
rată, „Cronica mondenă", și ambasadorului
Israelului, Zvi Mazel, și soției lui, Michelle,
prieteni minunați de care am rămas legată
până azi (m-au vizitat anul trecut la New
York j. în cele din urmă, Augustin Buzura -
care tocmai fusese numit președintele Fun-
dației Culturale Române și avea nevoie de
oameni - m-a angajat ca redactor la editu-
ra în curs de formare, condusă de Cornel
Popescu... Drum lung și anevoios până să
ajungă la o structură valabilă, și la fel pen-
tru mine, care reîncepeam să-mi restabi-
lesc entuziasmul de multe ori din nou în
afara realității... La Fundație am ajuns până
la urmă să mă ocup de ceea cc-mi plăcea,
reviste și editură, au fost câțiva ani buni, pe


• Carmen Firan

vremea aceea era o plăcere să fii sub același
acoperiș cu Dilema și Lettre Internationale,
cu scriitori și ziariști de primă mână, orga-
nizam întâlniri internaționale, era interesant.
Lucrurile bune nu țin însă prea mult...
    în 1997 am ajuns ca director de pro-
grame la Centrul Cultural Român din New
York, alt început, alte voci, alte încăperi, nu
tocmai binevoitoare. New Yorkul compen-
sa însă totul și orice, iar eu decisesem să
cred în legea compensațiilor. M-a răsplătit.
Am avut și noroc. Am întâlnit oameni
extraordinari, mi-am făcut repede prietenii
solide, mi-au apărut primele cărți în en-
gleză, am fost primită în PEN American
Center, în Societatea Poeților Americani,
mi-am obținut green cârdul, dar, cel mai
important și neașteptat, în tot acest timp de
început într-o lume străină am simțit mereu
pământul solid sub picioare. Totul era di-
ferit și părea mult mai ușor decât în lumea
din care veneam. Cum să nu crezi atunci că
ăsta e locul tău? M-au ajutat figuri grozave,
ca Roșită Fanto, Isaiah Sheffer sau Andrei
Codrescu, le sunt recunoscătoare și tra-
ducătorilor mei, Julian Semilian, Dorin
Motz și Adam Sorkin. După un timp, am
mai vrut să învăț ceva, mi se părea folositor
pentru scris, am luat cursuri de hipnoză cli-
nică și am ajuns „certified hypnotherapist".
Sună mai spectaculos decât e în realitate.
La scris nu m-a ajutat prea mult, dar m-a
apropiat de unele adevăruri intuite, o expe-
riență interesantă spre autocunoaștere.
    Mă întrebi de câte ori mi-am schimbat
identitatea? Nu mi-am schimbat-o, cred
doar că i-am adăugat de fiecare dată câte
ceva. Toate rămân. Le recunosc, mi le asum.
Propria viață nu m-a stânjenit niciodată, am
fost poate uneori stânjenită de anumite
etape sau momente, dar nu cât să mă scap
din brațe. Am o duioșie pentru erorile mele
și o înțelegere pentru imprudență. Cu vâr-
sta, le-am extins și asupra celorlalți (nu știu
dacă din toleranță sau indiferență).



în sua, un scriitor
își face loc prin valoare

I. Z.: Ai coordonat apariția in România,
împreună cu Paul Doru Mi,pur, a antolcpiei
Locul nimănui, care include 36 de poeți ame-
ricani contemporani. Ce fel de poezie se scrie
acum in sla și cărui public i se adresează? In
ce fază se află postmodernismul american și
:pre ce tinde?


C. E: Am publicat în România una din
multele posibile antologii de poezie ame-
ricană care nu are intenția să sintetizeze
nenumăratele curente actuale, ba chiar ex-
primă tendințe recunoscute ca fiind „îm-
potriva curentului", într-un fel mai apre-
ciate decât poezia premiată, de podium,
încurajată de programele de „creative wri-
ting" din cadrul universităților sau de reviste
convenționale. Mulți din poeții din acea
antologie mi-au dat dureri de cap, alții
mi-au plăcut. Au fost puse alături voci di-
verse, care să reprezinte și formula incom-
prehensibilă, și pe cea a derizoriului coti-
dian, și moda detaliului intimist, și fronda
politică mascată în discurs absurd, din do-
rința de a pune alături cât mai multe mostre
ale antilirismului poeziei americane de azi.
Interesant este că poezia cea mai bună, sau
care mie îmi rezonează așa, este scrisă de
poeți veniți din alte culturi. Poate nu întâm-
plător, poetul laureat al Americii pe anul
trecut este Charles Simic. Ceea ce înseamnă
că în sfârșit ei își găsesc și recunoașterea ofi-
cială. De altfel, acum lucrez împreună cu
doi poeți americani și cu Andrev Gritsman
(emigrant din Rusia) la editarea unei anto-
logii intitulate Stranger at Home (Străin
acasă), care va reuni poeți emigrați în Ame-
rica în ultimele două decenii.
   Oricât ar părea de ciudat, poezia are
audiență aici. Există nenumărate edituri
mici (independente) care publică poezie
bună, în mod constant. Săptămânal se or-
ganizează seri de poezie în lectura autorilor,
în multe spații din toate orașele mari și
mici, în librării, universități, baruri, centre
artistice. O carte se lansează aici nu de către
critici, ci chiar de autorul ei, el este cel care
o poate impune sau înmormânta cu pro-
pria lui voce. Cercurile literare sunt mici,
dar au autoritate, scriitorii se cunosc între
ei, se întâlnesc în diverse ocazii, se susțin,
există o solidaritate de castă pe care nu am
cunoscut-o în România. Am beneficiat și eu
de acest sistem al respectului pentru un
autor, care presupune recomandări spre pu-
blicare, includerea în antologii, propunerea
pentru burse de creație, invitații la work-
shopuri și evenimente literare. In România
funcționează mai degrabă dominația unor
grupuri influente care centralizează puterea
pe piața culturală. în America puterea este
difuză, nuanțată, cercurile cu autoritate
instaurată pot face oricând loc unui autor
nou de valoare, își propun mai degrabă să
stimuleze decât să distrugă, critica literară
semnalează în special reușita, fără intenții
vicioase. Refuzul apartenenței la un anumit
grup nu este amendat, valoarea nu se judecă
pe criterii biografice ori de generație, nici
pe antipatii, nu se plătesc polițe personale
prin atacuri mascate asupra operei unui
autor. Nu încerc să idealizez sistemul ame-
rican, spun doar că e vorba de o altă men-
talitate, alte tipuri de reacție și mize. Arta
nu este folosită aici ca (încă) o armă pentru
a se confrunta interese și orgolii.


Andrei Codrescu a făcut
un gest extraordinar

I. Z.: AntoUgia Born in Utopia/Născut in
Utopia (lansată și in România, in 2006)
a apărut in sla cu o prefață a lui Andrei
Codrescu și o postfață semnată de Nicolae
A


Anul XIX, nr. 5 (216), 2008 • 21

Manolescu și Viigil Nemoianu. Ai ecouri cum
au fost receptați cei 66 de poeți români traduși
(inclusiv contemporani) ? Cum se vede cultura
română din st A?


C. E: Au apărut multe cronici și semna-
lări, toate favorabile, în reviste de speciali-
tate, academice sau literare, cea mai recentă
în Poeți y Pnject, editată de faimosul cen-
tru artistic newyorkez St. Marks Church,
unde se manifestă cei mai importanți poeți
americani. Antologia a avut vizibilitate și
pentru editori, ca dovadă că vor apărea anul
viitor trei volume de poezie ale unor autori
români selectați de edituri, în urma desco-
peririi lor în această carte. Alți poeți români
au fost selecționați pentru a fi incluși în
antologii, una dintre ele foarte ambițioasă,
reunind în câteva volume cei mai impor-
tanți poeți ai lumii din secolul 20. Andrei
Codrescu a făcut un gest extraodinar, edi-
tând un supliment întreg dedicat antologici
și poeziei românești în American Poeți y
Review. Mărturisesc că m-am ocupat destul
de mult, împreună cu Dom, să promovăm
cartea, am organizat multe lansări și reci-
taluri, am trimis-o la reviste, critici, scriitori,
biblioteci, un rol mare l-a avut și editorul
Ed Foster, care s-a dedicat impecabil distri-
buției tirajului, practic acum aproape epui-
zat. Cultura română începe să se vadă în
America, grație și cinematografiei, dar și


    Avangarda rusă


Tăierea porcilor
Mihail Zenkevici


(1886-1973)
Ziua-ntreagă răsună-n urechi pătrunzător
(Ca scrâșnete de cui ori ardezie trecute
Peste sticlă) acutul, stridentul, grasul
covițăit
Al cocinelor - măcelarul taie vierii
Pentru masa paștelui. Dosul li-1 prind
într-un arcan, le-nșfacă urechile roze
Și-i trag afară, străduindu-se râtul să li-1
închidă,
Și tăbărăsc pe ei, până covițăitul
Devine tot mai stins și peste inimă
încremenește
Mânerul baionetei. După asta
Pe mg de paie le pârlește sârmosul păr,
Trosnesc păduchii, paraziții, după care
Stratul de arsură-1 răzuie cu lame ascuțite,
Apoi își vâră brațul pân la cot,
cotrobăind cu el.
Roșia spălătură se prelinge printre
Colții râturilor desfăcute; din bârdâhan
răstoarnă
Un sac de mămntaie, și babele
în coveți, lighene și ciubere
Spală cu grijă, ca pe niște albituri,
Mirositorul vălătuc al mațelor, prapurul,
Și când aprinde-vor cuptoml și-n noapte
de april
Va scânteia, ’nstelat, al focului răsuflet,
Parcă-adulmecând cățeaua, de oriunde
S-or aduna dulăii colo, în arie,
Spre-a se încolți, sălbatic, până-n zori.
■
(1913)


Traducere și antologie de

unor artiști care, prin reușita lor persona-
lă, atrag atenția asupra culturii din care vin.
Și nu sunt puțini. Dar vorbim de un con-
tinent totuși, în care chiar și valorile cultu-
rii americane au un impact limitat... Inte-
resant este că aici nu avem niciun complex
al „artistului român“, cum înțeleg că se în-
tâmplă în Europa sau se deplânge mereu
la București. Aici nu suntem o „cultură mi-
că“, pentru că oceanul le face pe toate să
pară mici.

I. Z.: Dar cărțile tale de proză scrise in
engleză, cu subiecte din viața cotidiană, ame-
ricană, cum sunt primitei

C. E: Un roman mic, Phe Parce, publicat
într-o editură independentă, a avut de
exemplu un ecou mai mare decât volumul
de nuvele Tbe Second Life, apărut la Co-
lumbia University Press. Cea mai bună vizi-
bilitate a avut-o până acum cartea de poeme
și fotografii In tbe Most Beautiful Life, apă-
rută la Umbrage Press, nominalizată Los
Argeles Review la premiul pentru cea mai
bună carte a anului. Dar la întrebarea asta
sper să răspund mai bine după apariția în
toamna acestui an a volumului Wrds and
Flesb: Selected Works cf Prose, reunind nuve-
le și eseuri, cu o prefață minunată a lui
Andrei Codrescu. Chiar acum, când îți
răspundeam la întrebări, am primit corec-
tura volumului de versuri Inhabited Words,
care urmează să îmi apară la Sheep Mea-
dow Press, o editură cunoscută și apreciată
în New York. Mai am și un roman în lu-
cru ... Pare un timp bun pentru mine acum.


Am o mare poftă
de viață și scris

I. Z.: Continui să publici literatuiă in para-
lel, atât in stA, cât și in România. Cum
reușești să faci atâtea lucruri, împăcând extre-
mele de multe ori?

C. E: E o întrebare flatantă, pentru că eu
mă simt mereu vinovată că nu fac cât aș
vrea, mă și risipesc în New York, tentată de
evenimente culturale, mondene, și cu prie-
teni sau relații sociale petrec mult timp, mai
și călătoresc destul de des, dar din toate
astea e adevărat că îmi trag și energie pen-
tru scris. încerc să împac, cum spui, nu
neapărat extremele, ci tentațiile sau uneori
obligațiile. Nu sunt prea disciplinată, deși
poate las impresia, aș fi scris mai mult dacă
aș 1 i știut să renunț sau să refuz la timp anu-
mite angajamente în care am intrat uneori
din politețe. îmi tot propun să-mi organi-
zez timpul mai bine și mai egoist, dar sunt
multe lucruri care nu-mi reușesc. Mi se pare
că mai am timp, încă nu înțeleg ca lumea
numărul acela 50, pe care mi-1 invoci. Dar
poate să fie un pretext bun, până la urmă...

I. Z.: Spre ce se îndreaptă creația ta, luând
ca reper inițial formula in care te-a fixat
regretatul critic Radu G. Țeposu, in cunoscu-
ta sa Istorie tragică &grotescâ a întuneca-
tului deceniu nouă? Mai înseamnă ceva pen-
tru tine poetica cptzecistă?

C. E: Nu știu cum aș fi evoluat dacă rămâ-
neam în România și nici nu vreau să mă
lansez în presupuneri, comparații ori lamen-
tații, dar în ultimii ani am senzația că mi

s-au mai deschis niște ochi, s-au luminat
coridoare și s-au descuiat uși care ar fi putut
rămâne interzise. Am descoperit că îmi
place să scriu proză (așa nedisciplinată cum
sunt) fără să abandonez poezia, care rămâ-
ne deocamdată principala mea armă de
seducție în cercurile literare. Am poftă ma-
re de viață și de scris și am învățat să-mi
satisfac poftele fără teama verdictelor.
    Am multă nostalgie și afecțiune pentru
generația optzecistă din care, la vremea
aceea, nu știam că fac parte. Am făcut
Facultatea de Matematică la Craiova, am
venit la București abia în 1981, unde nu
prea cunoșteam pe nimeni, nu am fost nici
studentă la Filologie, pentru a-i avea ca pro-
fesori pe reputații critici literari de atunci,
mă simțeam destul de stânjenită și provin-
cială în grupurile artistice și literare unde
nimeream întâmplător și eram intimidată
de birourile redacțiilor de reviste. Am citit
o dată la Cenaclul Amfiteatru și probabil de
două ori la Cenaclul de Luni, dar a durat
până m-am familiarizat cu mediile bucu-
reștene. îi admiram pe Cărtărescu, Stratan,
laru, Coșovei, Ghiu, Mariana Marin, mi
se părea însă întâmplător că debutasem și
eu tot în 1981, nu mă gândeam deloc la un
concert al generației... (Nici nu mă mențio-
nează nimeni în România, când vine vorba
de generația ’80.) Cred, de altfel, că aparțin
unui alt timp și altui loc. Dar sunt în con-
tinuare partizana poeziei numite optzeciste.
în postafața făcută \aBom in Utcpia, Virgil
Nemoianu chiar îmi reproșează amical că
am acordat prea mult spațiu poeților opt-
zeciști. E adevărat, am făcut-o cu bună
știință, mi se pare că poezia românească a
avut în acei ani intensități curajoase, com-
parabile cu voci de referință din alte părți
ale lumii, depășind poate chiar poezia ame-
ricană de azi.

I. Z.: Ai un volum recent de eseuri numit
Puterea cuvintelor (recenzat admirabil de
Grete Tartler, in România literată). Care e
puterea cuvintelor tale?

C. E: O întrebare vagă la care, dacă aș avea
timp (paradoxal?), ar trebui poate să-ți răs-
pund concret. Adică să găsesc cuvântul po-
trivit care să exprime puterea nevăzută.
Nu-1 am. Promit să-l împărtășesc cu tine da-
că îl voi afla vreodată. Și dacă nu va fi prea
târziu. Tot ce știu acum e că te poți juca ori-
cât cu cuvintele, recunoscându-le însă nor-
ma predicționistă și magică, respectându-le
rotunjimea primordială prin care s-a pus
capăt haosului și protejându-le misterul.
Cuvântul e timp prin definiție, începutul
și sfârșitul, așa cum divinitatea a creat lu-
mea rostind-o și la urmă s-a autodefinit aco-
perindu-se cu ea însăși: „Sunt ceea ce sunt“.

I. Z.: Te rtg solemn: rostește o prefesiune de
credință, la cei 50 de ani pe care ii vei împli-
ni in cutând!

C. E: Cuvântul.
■
Interviu realizat de
Ion Zubașcu


22 • APOSTROF

cu Ochiul
LIBER

ZARVA PUBLICĂ, cele pa-
truzeci și ceva de canale
de televiziune satelită, aglo-
merația de pe șosele și flux-
refluxul permanent Româ-
nia - Occident, scandalul
politic și trivialitatea coti-
diană au remodelat, în cele
din urmă, și gustul literar al
cititorului nostru, specializat

sau nu, măcar într-un sens. De-acum, așa
cum o arată și marile succese scriitoricești
ale ultimilor ani, se prizează mai mult baro-
chiadele, fantezia dezlănțuită în largul ficțiu-
nii. Mizele realiste, notația de mare acura-
tețe, construcția robustă ori, pur și simplu,
explorarea nonficțiunii cu mijloacele roma-
nului lasă, măcar parte din critică și din
public, în indiferență. Simptomul, deși pa-
sager, sunt convins, surprinde totuși niște
reflexe actuale indeniabile. Iar probele nu
lipsesc. Toate aceste semne întâlnesc, în lu-
mea condeierilor ce se ilustrează în recep-
tarea noilor apariții, și reflexele conserva-
toare ale premianților de prin facultățile
de litere, ce vor judeca un roman nu după
caracteristicile sale intrinseci, cu deschi-
dere față de eventualele inovări, ci în raport
de definițiile deprinse pe băncile școlii.
   Curcubeul dublu (Iași: Ed. Polirom, 2008,
297 p.), volumul lui Alexandru Vlad, a fost
socotit „o culegere de proze scurte care alcă-
tuiesc parcă un roman, inspirate de mici
evenimente cu suport chiar autobiografic^
(Claudiu Groza), „un roman alcătuit din
numeroase momente poetice" (Bogdan
Romaniuc), „o antologie de foiletoane care
încearcă să dobândească o aparență de
roman“ (Al. Papadopol), o carte „aflată la
frontiera dintre proză, memorialistică și
eseu, combinând cu naturalețe densitatea
ideatică, profunzimea trăirii și rafinamentul
stilistic“ (Tudorel Urian), „o antologie din
foiletoanele publicate în ultimii trei ani - cu
precădere în revistele Tribunei, Vatra și
Familia -, cărora Alexandru Vlad a încercat
să le confere oareșice aparență romanescă“
(Andrei Terian). Dacă este sau nu este
roman ceea ce apare sub titlul de Curcubeul


Cărți primite la redacție

• Eugene lonesco, Destellos y
teatro: El trebol de cuatro hcjas
/Sclipiri și teatru: Trifoiul cu
patru foi, ediție bilingvă de
Mariano Martin Rodrîguez,
Madrid: Editorial Fundamentos,
Serie Teatro, 2008.

Un roman

și cititorii lui

( Jw&h. 4? t

dublu pare să fie principala preocupare a
comentatorilor, de parcă rostul lecturii ar
fi nu bucuria unei călătorii ori savoarea unei
pauze, a loisirului, ci trierea, separarea, de-
cantarea, uscarea și catalogarea pe genuri
și specii literare. Semn interesant de derută
a criticii de întâmpinare în fața unei cărți pe
care autorul însuși, nesigur cumva de ceea
ce explorează, a ezitat să o numească roman.
S-ar spune că visul oricărui critic de revistă
este să devină teoretician și istoric al litera-
turii, nu alta, ca și cum nu ar fi vorba despre
două sau trei specializări diferite totuși, fie
ele și învecinate, până la un punct, în același
câmp de activitate.
   Momente? Foiletoane? Memorialistică?
Eseu? Picături poetice? Materialul cu care
lucrează prozatorul, un stilist atent cu darul
său natural, are origini și aspecte diverse, la
fel cum tăpșan, macii și grâul sălbatic, pirul
și neghina, iarba grasă și smocurile de un
profil vegetal greu identificabil sunt cât se
poate de diferite, dar alcătuiesc armonia lo-
cului fără probleme, în cel mai firesc chip.
Care să fie forma sincretică în care toate
aceste modalități ale narării pot încăpea fără
probleme, nepericlitând în vreun fel iden-
titatea și coerența relativă a întregului? Evi-
dent, după realismul pur și simplu, după
formulele narative poetice de tot felul, ca la
Hermann Broch și Mușii, sau aduse de unul
dintre acei prozatori americani care a in-
fluențat - pe știute sau pe neștiute - puz-
derie de artiști ai scrisului, anume John Dos
Passos; după proza-reportaj a lui Cornelius
Ryan și Truman Capote, după toate experi-
mentele posibile și imposibile, trebuie să
provii din civilizația etern ingenuă de la
Carpați și Dunăre pentru a sta nedumerit în
fața acestei dileme...
   Repet, însă: cu ce ar fi mai slabă sau mai
importantă cartea lui Alexandru Vlad dacă
am decreta-o o culegere de proze scurte și
articole, un jurnal intermitent - nu mai
straniu și nici mai incoerent decât cel, stein-
hardtian, al fericirii? S-ar zice că, preocupată
să se legitimeze, critica țâțâie din buze, dă
ocoluri încruntată, bombăne, uitând să se
relaxeze și să se bucure.
   Al doilea roman al lui Alexandru Vlad
se dovedește astfel experimental fără voie.
In timp ce primul, Frigul verii, era oarecum





ArwnjirA
« r.a.vcr%T •-





                • Adrian Popescu,
                Academia de pe Gianicolo,
                București: Cartea
                Românească, 2008.

                   canonic - un roman de război în care auto-
                   rul își făcea cu talent mâna pe întinderi de
                   mai lung parcurs și de o altă complexitate
                   decât practicase până atunci -, respectând
                   regulile genului, dar și contrazicându-le prin
                   tentativa de a dezistoriciza subiectul, atră-
                   gându-1 în dubla capcană a realismului de
                   notație și a mizei etice, recidiva vine, după
                   ani, dintr-o cu totul altă direcție. Ea vizează
                   actualitatea, dar una subiectivă, dezarticu-
                   lată modular, pendulând între meditație
                   intimă și distanțarea publicistică, vremea
                   apropiată a unui timp tulbure, a intervalu-
                   lui amestecat dintre două stabilități. Iar ceea
                   ce îmi pare că ar constitui miza este, de fapt,
                   tocmai surprinderea unei maree personale,
                   dar și istorice, a unei pendulări între sine
                   și hune, rural și citadin, istorie și anistorici-
                   tate. Doi versanți, doi poli, două vocații în
                   tensiune, de unde - dincolo de anecdota
                   ușor identificabilă - Dublul curcubeu din
                   titlu. Este un roman profund original, în-
                   scris în pagină cu o caligrafie atentă, cernut
                   printr-o sită de mare intelectualitate, în ca-
                   re angulația abordării pare retrospectivă și
                   modalitatea narării devine asociativ-digre-
                   sivă chiar și atunci când obiectul este unul
                   din proximitatea spațio-temporală. Trăim
                   însă vremuri în care critica narcisiacă și sufi-
                   cientă poate proclama, fără teama de ridi-
                   col, că locul acestui roman - socotit, cu per-
                   fectă superficialitate, unul care se derulează
                   „între iernat și pășunat“ - ar fi, „mai bine,
                   în sertarul prozatorului (A. Terian).
    Există, fără îndoială, o iritare în fața ro-
manului realist care încearcă să aducă în
discuție alte teme decât cele așteptate de
toată lumea. în loc de a fi tratat drept un
bun instinct, acest soi de opțiune - validă
pentru că originală, ca una ce nu urmează
fluxul majoritar și ordinea previzibilității -
poate fi taxată, ca să vezi, drept inabilitate.
Cu alte cuvinte, i se reproșează autorului
că, dacă tot scrie despre ceva legat de Ro-
mânia imediată, nu se referă la problemati-
ca legitimată abundent de televiziune. Și
dacă tot aduce în corpul său epic fragmen-
te de factură publicistică (dar de ce nu ar fi
fragmente autonome de proză publicate în
reviste, adică tocmai pe dos?!), de ce nu
sunt vituperați cu sete monștrii și protago-
niștii de zi cu zi ai scenei politice ori inte-
lectuale?... Sau cine știe ce altceva...
    Ei bine, nu avem ce face: scriitorul scrie
despre ce vrea el și după cum socotește că
ar putea-o face mai bine. Iar Alexandru
Vlad nu o face, în Curcubeul dublu, mai rău
decât odinioară, ci chiar mai bine, fiindcă
proiectul acesta are o altă anvergură, alte
mize și dispune de alte mijloace.

Anul XIX, nr. 5 (216), 2008 • 23

        Deficitul civilizației

sau de unde vin traumele libertății

ITALIA, „ȚARA ca o rodie", cum îi spunea
cu secole în urmă Miron Costin, s-a tre-
zit copleșită de îmbrățișările emigranților
odată cu generalizarea liberei circulații euro-
pene. A fost o deschidere politico-statală,
dar și o deschidere umană. Spectacolul, pri-
vit în ansamblu, este colosal. îmbină în el
interese economice și valențe de ordin
demografic, educațional și civilizatoriu. Se
plămădește în fond o hune nouă. Cum este
și firesc, Italia nu poate renunța la modelul
său în acest vast proces de amalgamare și de
plămădire. In această mișcare transforma-
toare, în tensiunea spre o nouă umanitate,
marile civilizații europene - germană, en-
gleză, franceză, italiană - nu pot renunța
la substanța lor, la ceea ce pot dărui noii
Europe și lumii întregi. Pierderea valorii
acestora - nu doar de natură materială, ci
și spirituală, comportamentală, morală,
psihică și culturală - ar însemna cufun-
darea lumii într-o stare aproape instinctu-
ală, grosieră, indigestă.
   Libertatea reală, nu formală, poate fi
plămădită numai pe ideea de ordine, de
proiect, de țel asumat conștient.
   Or, din zarea Ră-
săritului european a
pornit spre Occident

un masiv contingent de
hune dezrădăcinată, cu o edu-
cație adeseori precară, ne-
antrenată pentru eforturi
sistematice, ordonate
și de lungă durată,

trăind în imediat, captivă
impulsurilor și traiului întâmplător. Marile
orașe europene, în special cele din Italia, li
s-au părut o pradă numai bine adaptată
unor apucături elementare: cerșitul de toate
nuanțele și sub toate formele. Drept locuri
de așezare serveau terenuri libere situate
neapărat lângă un oraș, o aglomerare ur-
bană semnificativă. Peisajul așezării dă
măsura indiferenței față de confort, de ordi-
ne, de simț elementar al conviețuirii disci-
plinate. Un provizorat haotic, ultraprecar,
elementar. Practic, emigranții în aceste tabe-
re își prelungesc - într-o formă agravată -
condițiile de locuire de unde au plecat. Aci
însă li se deschideau oportunitățile noilor
urbe, ale unei huni poate mai îngăduitoare,
mai altruistă, dispusă să dea mai mult. Un
amestec de surpriză, simpatie și compasiune
era tocmai ceea ce convenea micilor cohor-
te de cerșetori... „Meseria¹¹ era până la urmă
profitabilă. în materie de insistență și văică-
reală, oamenii noștri de pe străzi erau neîn-
trecuți. Să fim înțeleși. Cerșitul înseamnă nu
doar sărăcie. înseamnă și fugă de muncă.
Strada îndeamnă însă la multe: la furt, la
violență, la înșelare și, în altă nuanță pri-
smatică, la desfrâu. Civilizația din unghere
este, din păcate, articulată cu existența lumii
de azi și este cea mai la îndemână oameni-

lor născuți întâmplător, crescuți întâmplă-
tor, aruncați în viață fără supraveghere, fără
o prealabilă pregătire spre a înfrunta exi-
gențele ei, fără mijloace de subzistență, fără
dobândirea conștiinței răspunderii față de
propria persoană, de colectivitate, de socie-
tate.
    Nu este niciun dubiu: responsabilitatea
față de derapajele romilor plecați pe circui-
te europene revine în primul rând societății
noastre. O responsabilitate care vine din is-
torie, într-o societate care a preferat mai
curând să marginalizeze decât să îi integre-
ze și să îi socializeze pe romi. Au fost robi
în epoca feudală, au trăit din expediente și
desconsiderați în capitalismul presocialist
românesc, au fost lăsați de izbeliște până și

sub așa-zisul socialism, societate cu reclamă
de vocație integratoare, și au continuat în-
tr-un soi de marginalizare și sub capitalis-
mul tranziției de ultimă oră.
   Tresăririle de orgoliu de tip ONG și de
vorbe mari despre apropiere, respect și in-
terculturalitate sunt mai curând exerciții de
imaginație.
   Etnia romă are cutume, apucături și
comportamente abisale. Are o civilizație a
ei, cu arhaisme arhiperimate și cu zvâcniri
romantice furtunoase, uneori distructive.
Are și un enorm potențial de căldură umană
și de inteligență nativă. îi lipsește însă stă-

ruința în efort, preocuparea sistematică pen-
tru realizarea unui proiect, simțul discipli-
nei și al muncii sistematice.
    Nu este vina etniei în sine, ci blestemul
unei vieți întâmplătoare, dezordonate, ne-
așezate. Cred că de aci trebuie pornit: de
la obligativitatea instruirii și educației, care
include, atunci când este cazul, totul: curățe-
nie corporală, îmbrăcăminte curată și ordo-
nată, comportament civilizat în societate,
decență și sobrietate, dorință de a răzbate
prin muncă, efort și stăruință spre o altă pa-
radigmă a existenței. Mai puțin laxism și in-
dolență, mai puțin exhibiționism și vulgari-
tate, mai puțină aplecare spre trăirea unor
clipe extatice.
    Romii sunt prolifici, își iubesc copiii
(atunci când nu-i snopesc în bătaie), au
nevoie de consiliere în a-i crește curați, să-
nătoși și puternici.
O pudoare statistică ne împiedică să știm
cifra exactă a populației rome. Nu mai
vorbesc de starea lor de instruire, de
ponderea angajării lor la lucru. Admi-
răm (uneori) pe maneliștii lor, încli-
națiile artistice ale unor
tinere, extravaganțele
unor căsătorii ultrapre-
coce sau coroanele auri-

te ale unor regi și împărați ai
țiganilor. Acestea sunt însă proble-
mele adevărate? Sau lipsurile elementare de
locuințe, de mijloace de trai, deficitul de
instruire, îndărătnicia romilor înșiși de a se
angaja la muncă, de a dobândi un nou sta-
tut al existenței?
Țara noastră, o știm prea bine, e năpădită
de probleme și de provocări capitale. Proble-
ma romilor este una dintre ele. Este și foar-
te acută, pentru că, în condițiile circulației
libere, ei deschid, sau împing, sau asaltează
porțile Europei. Nomadismul lor se conver-
tește ușor în circulație liberă spre toate zări-
le Europei dacă găsesc vreo „șipcă deschi-
să" pe unde pot pătrunde înăuntru.
i; *3- Elanul acesta „cuceritor", mai ales
când poartă în el germeni disolutivi,
trebuie temperat.
Câteva măsuri de precauție pot fi ușor

adoptate. Astfel, nu se cuvine ca infracto-
rii, mai mari sau mai mici, să poată pleca
oricum în străinătate. Probabil că ar trebui
să lucreze măcar trei ani în țară și să fa-
că dovada corectitudinii comportamentale.
Mai mult, cred că toate persoanele care
pleacă în străinătate ar trebui să aibă o expe-
riență de muncă prealabilă, aici în țară, și să
obțină o recomandare (caracterizare) din
partea firmei la care au lucrat. Fiecare ar fi,
astfel, liber să călătorească (emigreze) dacă
are și o recomandare.
    în al doilea rând, de ce să simtă nevoia
liberei circulații copiii mici, de la o lună și
până la 15 ani chiar? Nu este limpede că

24 • APOSTROF

tetelor

C OBSERVATOR
   ULTURAL

•  Promovînd sosirea lui Orhan Pamuk în
România, Observator cultural îi consacră un
grupaj în numărul 161 (419). Este tipărit
un interviu al lui Ovidiu Șimonca cu Livia
Szâsz, coordonatoarea colecției „Byblos“ a
Editurii Curtea Veche, în care au apărut pî-
nă acum patru din cărțile premiantului No-
bel din 2006 (Mă numesc Roșu, Viața cea
nouă. Fortăreața albă și Cartea neagră), pre-
cum și un eseu al Deliei Ungureanu, „Orhan
Pamuk sau a trăi pentru a (te) povesti“, din
care aș cita cîteva rînduri: „Fie că e vorba
de Istanbulul contemporan sau de Imperiul
Otoman la pragul dintre secolele al xvi-lea
și al xvii-lea, există [în opera lui Pamuk] un
conflict identitar Orient-Occident, rezolvat
armonios pînă la identificare (Fortăreața
albă) sau scindat iremediabil (Mă numesc
Roșu), pe fundalul unei povești de dragoste
de inspirație orientală care este însă mereu
un pretext al căutării de sine. Pamuk însuși
mărturisea: «toate romanele mele sînt de-
spre abisurile și complicitățile existente în-
tre Est și Vest»“.


•  Primim lunar, cu o consecvență pentru
care mulțumim redacției, revista Tomis. In
numărul din aprilie 2008, „ARThiva“ revis-
tei îi este dedicată lui Chaplin. Despre cîte-
va din „numeroasele fațete ale personalității
sale“ (Chaplin comediant, regizor, mim,
dictator, activist, îndrăgostit) scrie Eliza


Zdru. Iată o mostră: „Multă vreme după
apariția filmului sonor, Chaplin face gestul
eroic, donquijotesc, de a refuza să facă filme
«vorbite» (talkies). Azi, filmul mut ni se pa-
re o formă incipientă, primară, incompletă
a cinematografului. Și totuși, în el rezidă
esența artei cinematografice de la care fil-
mul, artă esențialmente vizuală, o dată cu
invazia cuvîntului, a deviat, și-a pierdut ma-
re parte din forță, simplitate, elocvență.
«Filmele vorbite? Le detest. Ele strică cea
mai veche artă din lume, arta pantomimei.
Ele nimicesc marea frumusețe a tăcerii»“.


•  în Euphorion (nr. 1-2/2008) optzecismul
este, din nou, discutat. Dintre cei care îl,
iarăși, dezbat, aș menționa cîteva nume de
„arbitri“, iar nu de „jucători“: Ion Pop,
Marin Mincu, Paul Cernat. în paginile sale
centrale, revista din Sibiu găzduiește două
interviuri cu nume importante ale generației
amintite: Mircea Cărtărescu (intervievat de
Dumitru Chioara) și Ion Bogdan Lefter (în
dialog cu Andrei Terian). In rest, poezie
(Magda Cârneci, Alexandru Mușina, Aurel
Pantea), proză (Petru Cimpoieșu), critică
literară, traduceri. Adică nivelul - peste
medie - cu care această publicație și-a
obișnuit cititorii.


Luceafărul
• Un inteligent, subtil și instructiv fragment
dintr-un studiu mai amplu al lui Victor
Ivanovici despre Gabriel Garcfa Mârquez
(mai precis, asupra „ciclului macondian“
al romancierului columbian) este publicat



în Luceafărul, serie nouă, nr. 14-15, apri-
lie 2008. Un eseu de citit, dar greu de citat
în spațiul acestei rubrici.



•  în Vatra, nr. 3/2008, am dat peste tra-
ducerea, de către Daniel Stuparu, a unui
interviu realizat de Andre Miiller (și apărut
inițial în 1995, în Dic Zeit) cu celebrai poet
și eseist german Hans Magnus Enzensber-
ger. Un dialog remarcabil (de ambele părți),
pentru că viu, și, în multe privințe, instruc-
tiv. Din această convorbire pe teme îndeo-
sebi politice, am ales să citez două conside-
rații apolitice ale lui Enzensberger: „Vă spun
doar atât, am învățat de la femei mai mult
decât în universități, fie că e vorba de ches-
tiuni politice, estetice sau filosofice. Am
învățat o sumedenie de lucruri. Femeia este
mediul ideal pentru a învăța, pentru că prin
intermediul intimității ai un acces mult mai
direct la cunoaștere. O relație erotică este
întotdeauna și o relație de cunoaștere. Cu o
femeie înveți fără efort, vedeți Dv. ? Absorbi
totul foarte repede. E ceva extraordinar**;
„Consider că tinerețea în general nu este o
perioadă a vieții de invidiat. Chiar nu înțe-
leg de ce oamenii au făcut un cult din asta.
Un tânăr este labil, nesigur, ezitant, nu are
niciun pic de aplomb, e gata să facă orice
prostie. Gândiți-vă doar la obsesia asta cu
hainele, o viață irosită prin discoteci, oribil.
Dacă unul are o motocicletă, trebuie să aibă
și celălalt. E groaznic. Trebuie să fii bucu-
ros când constați că ai depășit acea fază“.
■
G. S.

-A
părinții îi iau în mare măsură pe post de cer-
șetori și sunt destinați, mai târziu, spre ne-
șansa lor, să devină materie delincventă?
   în atari circumstanțe, copiii ar trebui să
rămână acasă cu mamele lor și să munceas-
că, dar să muncească, nu să trăiască din an-
gajări aleatorii, tații celor rămași acasă.
   De destinul celor plecați trebuie să fie
interesate nu doar autoritățile țării de emi-
grare, ci și autoritățile noastre. Abia aci in-
tervin polițiștii români, magistrații și per-
sonalul ambasadelor, cărora le revine, e
drept, o treabă complicată și dificilă... Dar
dacă libera circulație ne-a pus-o în brațe,
trebuie s-o asumăm.
   Iar când din acele campusuri mizere și
improvizate apar figuri care oripilează o țară
și o societate întreagă, ca acel Mailat din
Avrig, răspunsul trebuie să fie un nu cate-
goric în fața unor asemenea orori. Evacuări
blânde sau forțate, mai mici sau mai mari,
descinderi în taberele apărute ilegal, per-
cheziții făcute unor suspecți sau mai puțin
suspecți nu por fi comentate evaziv sau sub
acoperirea unor judecăți abstracte despre
libertatea circulației, despre drepturile omu-
lui și cetățeanului etc.
   Situația trebuie curmată și fenomenul
stopat: esența și filozofia situației acesteia

nu se pot învălui în subterfugii și chichițe
avocățești. Nu suntem noi împotmoliți, și
așa, în tot felul de subterfugii, încât am ajuns
să recunoaștem flagelul corupției, dar nu
avem, deocamdată, niciun corupt pedepsit?
   Romii sunt, desigur, o problemă gene-
ral europeană. Dar un segment însemnat al
acestora este românesc, pentru că la noi tră-
iesc, probabil, peste jumătate din întreaga
etnie. De aci magnitudinea problemei pen-
tru noi. De aci dimensiunea ei civilizatorie,
pentru că am avut o istorie prea nepăsătoa-
re față de etnie. De aci și nevoi de eforturi
și de reconsiderare a fenomenului din par-
tea responsabililor etniei romilor, ca atare.
   Fără locuințe salubre (cu responsabili-
tatea celor care le primesc să le păstreze în
condiții civilizate), fără instrucție de bun
nivel, fără eforturi de aducere incluzând re-
nunțarea la cutume arhiperimate și fără ofer-
ta unor locuri de muncă adecvate, lucruri-
le nu se vor schimba. Și așa, schimbarea lor
se înscrie pe coordonata duratelor lungi. E
vorba de schimbarea unor mentalități, în
esență, de plămădirea unui suflet nou. Nu
românesc, ci general european.
   Nu discut în cazul de față problema emi-
grației românești în genere. Complexitatea
ei este evidentă, dar dezbaterea ei preocupă
superficial cercurile culturale și politice.

    La fel, problema demografică a țării
noastre. Noroc că nu este substanțial dife-
rită de cea general europeană. în schimb,
problema noastră agrară este diferită esenți-
al de cea general europeană. Dezbaterea
caracteristicilor ei întârzie însă. Până când?
    Oricum, chestiunea nu ține de miniștri
și nici de adoptarea unor măsuri conjunc-
turale de avarie. Este necesar să-i descifrăm
conținuturile și caracteristicile proprii. S-o
aproximăm măcar teoretic. Măsurile de re-
convertire țin de resorturi aflate dincolo de
dezbaterea teoretică.
    Suntem în Uniunea Europeană. Prea bi-
ne. Avem o mare șansă deschisă de istorie
pentru a articula realitatea noastră la nuclee-
le și conținuturile profunde ale civilizației
europene. Provocarea pe care ne-o impune
apartenența la Uniunea Europeană este că
nu mai putem prelungi condiția „formei fă-
ră fond“, pe care, iată, am tot târâit-o de
aproape un secol și jumătate. Și în cazul et-
niei romilor se ridică, în fond, aceeași pro-
blemă. Tranziția de la formă la fond este o
provocare și o răspundere pe care trebuie să
și-o asume deopotrivă și societatea româ-
nească în ansamblu, și romii înșiși, și Co-
munitatea Europeană.

Anul XIX, nr. 5 (216), 2008 • 25

        Gândirea socială


        a generației '27


INFLUENȚA SITUAȚIEI SO-
cio-politice a României
interbelice asupra nașterii și
evoluției gândirii generației
’27 a fost remarcată de ne-
numărate ori în literatura de
specialitate, neexistând to-
tuși o cercetare detaliată a
acestei probleme. în recen-

tul său volum {Hlostjia social-politică a gene-
rației '27: Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade,
Constantin Noica, Emil Cioran, Oradea: Edi-
tura Biblioteca Revistei Familia, 2008),
Mugur Voloș își propune realizarea unei ast-
fel de cercetări; el încearcă să prezinte filo-
sofia social-politică a patru dintre reprezen-
tanții generației interbelice pornind de la
premisa unei duble dependențe: contextul
social se oglindește în gândirea lor și, reci-
proc, aceștia au marcat prin scrierile lor
conștiința socială a timpului.
    La prima vedere, s-ar părea că autorul
interpretează filosofia celor patru din per-
spectiva unui determinism social absolut.
Cuprinsul cărții și concluziile acesteia evi-
dențiază însă o multitudine de elemente
care și-au pus amprenta asupra formării
celor patru tineri: școala sociologică a lui
Dimitrie Guști în cazul lui Vulcănescu, fi-
losofia germană a vieții și contactul cu me-
diul german în privința tânărului Cioran,
pasiunea pentru culturile arhaice și anii
petrecuți în Orient la Eliade, influența
„greilor“ filosofiei la Noica, ideologiile
extremiste la modă în acel moment în
Europa și nu în ultimul rând cursurile și
întâlnirile cu Nae lonescu.
    Influența exercitată de Nae lonescu asu-
pra tinerilor interbelici, cel puțin în ceea
ce privește alunecarea lor în extremism poli-
tic, este un element care a fost evidențiat în
numeroase studii. Cu toate acestea, nu este
vorba nici în această privință de un determi-
nism absolut, fapt pe care îl evidențiază și
Voloș. Rolul lui Nae lonescu în formarea
tinerilor filosofi interbelici nu poate fi mini-
malizat, cel puțin o dovadă în această pri-
vință fiind modul admirativ în care aceștia
se raportează la profesorul lor de filosofie
și faptul că îl consideră în mod conștient
liderul lor spiritual, așa cum Maiorescu și
Pârvan fuseseră considerați mentori de către
generațiile precedente.
    De asemenea, încercarea autorului de a
evidenția existența unei filosofii social-po-
litice în scrierile celor patru tineri poate fi
privită cu suspiciune, niciunul dintre ei ne-
având scrieri care să trateze în mod siste-
matic probleme social-politice. Voloș este
conștient de acest aspect, evidențiind de mai
multe ori pe parcursul studiului faptul că
preocupările sociale ale celor patru sunt oca-
zionale și nesistematice (excepție făcând
poate doar Mircea Vulcănescu). într-adevăr,
cei patru nu au proiectat un sistem de filo-

sofie socială, însă analizând publicistica și
eseistica interbelică a acestora, vom găsi nu-
meroase elemente de gândire socială, adică
de aplicare a reflecției filosofice asupra con-
cretului social. De altfel, cel puțin în perioa-
da interbelică trăiristă, atunci când persona-
litățile celor patru tineri se formează, este
destul de dificil de a vorbi despre o gândire
sistematică, putându-se evidenția doar idei,
concepte, gânduri, care ulterior vor fi dez-
voltate sau abandonate.
   în același timp, abordarea istorică între-
prinsă de către autor ne ajută să înțelegem
modul în care gândirea celor patru a luat
naștere și a evoluat pas cu pas. Ceea ce
s-ar putea totuși reproșa lui Voloș este fap-
tul că nu a pus mai mult accentul pe eviden-
țierea continuităților și a rupturilor existen-
te în evoluția autorilor studiați. Dacă la
sfârșitul anilor ’20 preocuparea centrală a
generației ’27 este de a crea o cultură româ-
nă de valoare universală, în anii ’30, odată
cu criza mondială și cu ascensiunea ideolo-
giilor extremiste, accentul este pus din ce în
ce mai mult pe problemele sociale și poli-
tice. în prima perioadă preocupările tineri-
lor intelectuali sunt mai ales de filosofia cul-
turii, disprețul față de problemele sociale
și politice fiind explicit afirmat, în timp ce
în cea de a doua perioadă ei vor fi tot mai
preocupați de social și politic, în cele din
urmă (excepție făcând Vulcănescu) căzând
în capcana ideologiei extremiste a mișcării
legionare. Cei patru vor debuta în publicis-
tica vremii cu articole prin care încearcă să
se diferențieze de generațiile anterioare prin
dorința de a realiza creații culturale funda-
mentate pe valori spirituale pure, iar în mo-
mentul în care se vor apleca asupra proble-
melor politice și sociale soluțiile oferite se
vor afla în continuarea reflecțiilor anterioa-
re legate de specificul național.
   în această privință sunt deosebit de in-
teresante analizele lui Voloș referitoare la
modul în care generația ’27 se raportează la
țărănime, clasa socială care are o pondere
covârșitoare în societatea românească inter-
belică. Astfel, atât în definirea specificului
național, cât și în propunerile referitoare la
organizarea socială, țărănimea va ocupa o
poziție centrală, iar atunci când vor propu-
ne un anumit tip de organizare socială cei
patru autori fie vor dori depășirea ruralului,
fie vor pleda pentru o societate fundamenta-
tă pe valori țărănești, însă niciunul dintre ei
nu va putea face abstracție de țărănime.
Modul în care Voloș îi clasifică pe cei patru
autori în această privință necesită totuși
unele critici. Deși pe parcursul volumului
autorul a evidențiat nemulțumirea lui Noica
de a aparține unei culturi rurale și dorința
acestuia de a nu mai fi „eternii săteni ai isto-
riei“, în final îl plasează pe acesta alături de
Vulcănescu, afirmând admirația „fără rezer-
ve“ a ambilor pentru civilizația rurală. Cu

toate că există pagini în opera filosofului de
la Păltiniș în care se afirmă admirația pen-
tru țăranul român (mai ales va Manuscrisele
de la Cânpulurg), ruralul este considerat un
stadiu care trebuie depășit prin cultură, iar
țărănimea clasa socială din care poate fi re-
crutată o elită intelectuală. Concepția aces-
tuia este mai degrabă asemănătoare cu cea
a lui Eliade, cel care considera că țărăni-
mea și intelectualitatea sunt „clasele vitale
ale unei națiuni“, cele care îi asigură conti-
nuitatea, admirația istoricului religiilor față
de civilizația rurală explicându-se mai ales
prin modul acestuia de interpretare a omu-
lui modern din perspectiva orizontului ar-
haic al omului primitiv. în privința locului
ocupat de către civilizația sătească în opera
lui Cioran, acesta, deplângând anistorismul
și somnolența țăranului, propune o revo-
luție socială prin care să se realizeze urba-
nizarea și industrializarea României și care
ne-ar putea în sfârșit arunca în istorie. Așa
precum reiese și din analizele lui Voloș, sin-
gurul admirator fără rezerve al civilizației
rurale este Mircea Vulcănescu, el propunând
clar și fără dubii edificarea unei societăți
fundamentate pe satul românesc. în cazul
celorlalți, cuvintele admirative la adresa țăra-
nului trebuie privite cu rezerve, în special
Cioran și Eliade și, într-o anumită privință,
și Noica fiind citadini prin excelență, critica
ulterioară a acestora îndreptată împotriva
societăților moderne vizând mai degrabă
modernitatea în sine și mai puțin procesul
propriu-zis al modernizării.
    Un alt aspect care trebuie precizat în pri-
vința cărții lui Voloș se referă la ultima con-
cluzie a cărții, cea referitoare la înrâurirea
exercitată de gândirea celor patru intelectuali
studiați asupra vieții sociale interbelice.
Dacă influența contextului social asupra
gândirii acestora poate fi susținută, cu
nuanțele de rigoare însă, influența filosofiei
lor asupra mediului social interbelic ar nece-
sita un studiu mai amănunțit, Voloș nea-
ducând niciun argument care să vină în
sprijinul acestei ipoteze.
    în concluzie, lucrarea lui Mugur Voloș
este o lectură utilă pentru cei ce doresc să
cunoască în detaliu mediul socio-cultural în
care s-a dezvoltat filosofia generației ’27
și modul în care acesta se reflectă în ese-
istica și publicistica interbelică a patru re-
prezentanți de seamă ai acesteia, luându-și
însă mai întâi măsurile necesare pentru a nu
cădea în capcana interpretării acestei filoso-
fii din perspectiva unui determinism social
absolut.

26 • APOSTROF

mBIBUOUCI

        fIB Poems by

ER Rodica Draghincescu

Sight Doesn't Take Everything in


my loneliness flung her panties in the Street
we made a decision to wear everything in the open
(the history of this movement and its glory can be toasted
at its memorial between the first bench in the military park
and the first bench in the tribunal
a clothesline with panties in royal black)
FU exhaust myself saying aaaaaaaaaaaah into this gizmo
innermost essentials will prick my skin up to
and over my head among white scarves/veils
my scream thanks to which the most abstract of experiences
gets hypostatized in warm rivers
will come into intimate contact with the image
of water within
so confusingly concrete 1’11 be swimming in myself
anyhow the silence outside has abandoned this place
when I write the word loneliness I write participation
in an inward fanfare of birds
in demonstrations of laid-off virginity
short words muscular pathways still remain
gray hair too (a tendency towards intellectualization
makes itself known in the synapse/thigh in debate versus
buttocks)
miss photo so tall so special rendered real as much by affections
as by intelligent ideas
where it rains best color with fuji
so much imaginary plasma so much conscious flesh
feeling the fact that it’s a wrongly perceived concept
miss process with her navei thinking of an everyday brain
without the supernumeraries of mental principles
anyhow my loneliness can be said to be poetry
and poetry doesn’t wear panties
but deep psychic phenomena instead
where the world parades with a bare bottom
and it won’t depend on sight because sight doesn’t take
everything in



in the final analysis Fm not even lonely
as I lie here under the nightlight



Although I Sweeten Myself with Sugar


My hands filled with sugar
(a new being? lucky?)
I met him along the railroad tracks
watching over his ruddy goats
HOW DO YOU DO? DID YOU SLEEP WELL?
good morning i mean can’t
you see rr’s still night
the DAYS have turned to grass
and GRASS isn’t good for these animals any longer
I’ve brought you sugar
the goats bleat whenever they feel like it
their bleating has stopped—in goat language this is called

FREEDOM—Fm about to experience the sensation
DISCOVERED DOCILE SOUNDS IN MY LARYNX
that won’t cause me trouble
BAAAAAAAAAAAAAAAAAAH
Dear mr. goatherd I’ve brought you
sugar
I reach out my hand—I don’t know
why it’s said THIS WAY when in FACT

the movement is made with the root fastened
between shoulder blade and breast WHICH breast
is BIGGER: it’s learned to sing and TO
TALK: NURSING this odier condition
scares it depresses it leads it to droop it wishes
H HAD EYES to scope out temptations UNDERNEATH clothes
although I sweeten myself
with sugar i’m ONE OF THOSE
who don’t do a lot of good for the representative
ORGANS now for INSTANCE grass
grown on THIGHS is poisonous to goats
THAT’s WHY I reach out my hand filled with sugar
DEAR MR. goatherd TASTE it
for YOURSELF
(meanwhile) the indifferent or CATABLE goats
have stopped the freight train at the railroad museum
where the railroad clerk MR. SCOW was celebrating his WEDDING
vows
they were sitting DUMBFOUNDED wearing IN PERPETUTTY
kaleidoscopic CARDBOARD flowers attached with SAFETY
PINS to THE CIRCUMFERENCE OF THEIR HEARTS
WHEE WHEE WEIEE WHEE WHEE WHEE WHEE WHEE WHEE WHEE
HEY HEY WHEE COME ON HEYYYYYYYYYYYYYYYYY
(a SOLDIER escaped from his UNIT
was trying to remedy the error)
let’s get a move ON/farther ahead rr’s there/
the wedding of dead goats
WE GONNA MARE choice VTTTLES
DEAR MR. GOATHERD
the museum’s freight train is like a kind of LOVE
you’ve given up waiting for
(having a TOTALLY different OBJECTIVE
THAN killing goats)
(the goats were too greedy)
BAAAAAAAAAAAAAAH
(AFTER ALL THEY can live without being GOATS)
NO ONE will hold their FREEDOM
up to ridicule
good morning mr. goatherd
can’t you (even) see rr’s
MORNING FU take pains
to believe that the NOISES AND THE BLOOD
enveloping us will give FREE REIN to a new relation
between you and me
(my hands filled with sugar
FII never be
HUNGRY or THIRSTY)
Good morning mr. goatherd
the kid hawking the morning papers has spread
the news everywhere in town
ALREADY WE’RE STARS


that I’ve

• Drawing by Gabriela Melinescu

Franslated by
Adam J. Sorkin and Antuza Genescu

Anul XIX, nr. 5 (216), 2008 • 27

ARHIVA ,A


        Epistolar


(Urmare din numărul 3/2008)

[6]

București, 4 nov. 1974

          Iubite domnule Blajovici,
adineauri, am primit scrisoarea d-tale. Mă
grăbesc să-ți răspund. Principial, nu pot re-
fuza o rugăminte a orădenilor. Nu cunosc
pe dl. A. Curtui¹. îmi închipui, însă, că nu
ar fi avut stima și prețuirea d-tale, dacă nu
ar fi un om ales. în ce privește subiectul, îmi
e agreabil și îl găsesc interesant. Nu știu însă
nici cine îi este conducător științific, nici la
ce universitate este intabulat. Despre termen,
trebuie să-ți comunic că am pe masa mea de
lucru șase teze: două la Timișoara (din feri-
cire, la acestea am trimis referatele), una la
Cluj, trei aici la București. Pînă în ianuarie,
mi-ar fi cu desăvîrșire imposibil să încep lec-
tura ei. De altminteri, dacă teza se află încă
la candidat, cred că procedural - referatul de
acceptare din partea conducătorului științi-
fic, propunerea acestuia privind comisia,
acceptarea comisiei de către Biroul Senatului
și apoi de Minister, comunicările de rigoa-
re ș.a. - mai sînt necesare multe săptămîni
pînă la posibilitatea susținerii.
   Dacăprietenul d-tale acceptă să aibă refe-
ratul meu între 15 ian.-15 feb. 75, primesc cu
plăcere. înainte de această dată, repet, mi-ar
fi absolut cu neputință. între timp, am și
atîtea alte lucruri pe cap, și unele din acelea
în întîrziere.
   Mi-a scris Magheru². îi voi răspunde ne-
întîrziat. Aș fi vrut enorm să fac o vacanță
la Băile Felix. Deocamdată, însă, trebuie
s-o amîn. în orice caz, îți mulțumesc mișcat
pentru prietenia și interesul pe care mi le
arăți.
   Mîngîi ideea că în primăvară voi avea
ocazia să vin la Oradea, dar nu ca data tre-
cută între două trenuri, ci pentru 2-3 zile,
și pentru o serie întreagă de manifestări.
   Rămîn al dumitale, devotat cu prietenie
și afecțiune,
Ion Zamfirescu



[7]

București, 3 martie 1975

          Iubite domnule Blajovici,

ca de obicei, tot ce îmi vine de la d-ta îmi
face plăcere, comunicîndu-mi fiorul priete-
niei și al sincerității umane. Sunt bucuros că
am putut contribui, cu ce am putut și m-am
priceput, ca doctoratul d-lui Aurel Curtui -
acest tînăr cumsecade, vrednic, delicat și
profund sufletește - să însemne pentru el un
moment de viață, luminos și meritat. îți
mulțumesc pentru gîndurile și sentimente-

le pe care le-am deslușit în recenta d-tale
scrisoare.
   Veștile pe care mi li dai despre cercul li-
terar inițiat și însuflețit mereu de d-ta mă
interesează. Faptul trebuie să te bucure. Me-
ritul d-tale e real, e marc, este esențial. Ceva
din vocația, din poezia și din pasiunea spi-
rituală a Bihorului trăiește și se perpetuează
prin d-ta. Lucrul e cu atît mai frumos, cu
cît în împlinirea lui pui cu minunată artă
sensibilă credință, modestie, conștiință ro-
mânească, devotament cărturăresc.
   Deci, înainte! Mai mult ca oricînd, poa-
te, lumea noastră românească are nevoie de
cugete care să creadă în ideea umanistă.
   Urez cercului literar noi realizări. Ori de
cîte ori i-aș putea fi util, mă voi simți ono-
rat și voi răspunde cu convingere.
   Al d-tale, cu vechi sentimente de priete-
nie și prețuire,
Ion Zamfirescu


[8]

București, 19 nov. 1975

          Iubite domnule Blajovici,

m-am reîntors acasă. Sunt încă sub impre-
sia săptămînilor petrecute în Bihor. Revăd
atîtea lucruri, cu ochii minții: seara de des-
chidere de la Bibliotecă, școala și dealurile
de la Vașcău, ambianța de suflet transilvă-
nean de la [...] din Beiuș, silueta bisericii
din Rieni, dimineața însorită de la Borș...
în plus: chipul, farmecul, omenescul, poe-
zia, cumsecădenia, patriotismul, umorul,
înțelepciunea și tot acel autentic din ființa
d-tale, fiecare în parte și toate acestea la un
loc, într-o sinteză admirabilă de simțire și
vocație românească.
   îți mulțumesc pentru tot. M-am simțit
bine, răsfățat, înconjurat de prietenie adevă-
rată, ajutat și încurajat în dorința mea de a
comunica oamenilor îngîndurări cinstite și
adevăruri sufletești.
   Mi-ar plăcea să știu că prin ceea ce am
încercat să fac acolo m-am plătit oarecum
pentru cîtă prietenie mi-ați arătat și pentru
cîte clipe de neuitat mi-ați oferit.
   îți doresc, scumpe domnule Blajovici,
sănătate și putere, pentru a fi mereu, între
semenii d-tale, un frate, un îndrumător și
un tovarăș de drum spre năzuințe și ceruri.
   Al d-tale, cu dragoste și calde mulțumiri,
                Ion Zamfirescu


[9]

                  București, 24 aug. 1976

          Iubite domnule Blajovici,

iată, deci, că a trecut încă un an. Am încă în
minte, vii, imagini de la șederea mea la Ora-

dea, în octombrie anul trecut. M-am întors
deunăzi de la Budapesta, unde m-am numă-
rat în delegația românească la Congresul
Internațional de Literatură Comparată. Am
trecut - și la ducere și la întoarcere - prin
gara Oradea. M-a prins un dor de oraș. In-
tenționez, deci, ca în prima chenzină a lui
noiembrie să-mi iau acolo o vacanță de 3-4
zile. Dacă socotiți că în aceste zile v-aș fi util
pentru vreo acțiune culturală, vă stau la dis-
poziție. Nu ascund că primul lucru care
m-ar interesa este cenaclul d-tale. Mai ai
vreun loc liber, în care să mă pot introduce?
Dacă da, atunci aș propune tema: Pledoarie
contemporană pentru eseu. între timp, nădăj-
duiesc să-mi apară la Editura Eminescu o
carte nouă: Drama istorică universală și na-
țională. Mă voi fi simți onorat să v-o ofer,
d-tale personal și Bibliotecii.
    Mă bucur, de pe acum, la gîndul aces-
tei întîlniri. Aștept răspunsul d-tale.

                Cu veche și caldă prietenie,
                Ion Zamfirescu


[10]

București, 13 dec. 1976

    Stimate și iubite domnule Blajovici,

îți mulțumesc pentru misiva d-tale din ur-
mă. O voi păstra în arhiva sufletească a lu-
crurilor mele personale. Prietenia d-tale mă
onorează, mă îneîntă și îmi dă moralmente
confirmarea de care sunt bucuros, aș spune
și mîndru.
    Și eu, de asemenea, păstrez o scumpă
amintire pentru chipul prietenesc prin care,
acolo, m-am simțit întotdeauna înconjurat
și răsfățat.
    Doresc ca sărbătorile care se apropie să
fie încărcate, pentru d-ta și pentru toți ai
d-tale de darurile vieții simple, adînci, ale
omeniei adevărate și ale îneîntărilor legiti-
me.
îmbrățișări,
Ion Zamfirescu



[11]

București, 23 noiembrie 1977

      Scumpe coleg și prieten Blajovici,

îți mulțumesc mișcat pentru gîndurile
d-tale. Tot ce îmi vine de îa d-ta - ți-am mai
spus asta și în alte rînduri - îmi merge la
suflet. Intr-adevăr - fără ca prin aceasta să
alunec cumva într-un delir de orgoliu - cred
că articolele mele sunt frumoase, [...] și uti-
le. Nu le scriu pe colțul mesei. Le macerez
mult, în minte și în suflet. Scriu greu. Nu
ideea mă chinuie, adesea, ci cuvîntul capa-
bil s-o exprime.


28 • APOSTROF

   Aș vrea să vin la Oradea: fie cu ocazia
acelei săptămâni de teatru, fie pentru Felix.
Dar - nu știu cum se face - vin atîtea griji,
atîtea sarcini, atîtea treburi, incit parcă nu
mai știu cum să-mi găsesc și să-mi ordo-
nez timpul necesar. In orice caz, cînd voi
veni la Oradea, țin mult să vorbesc la Bi-
bliotecă. Poate și la Petru Groza sau în altă
parte, și, în fine, unde veți crede de cuviință.
   încă o dată, îți mulțumesc.
                         Te îmbrățișează,
                         Ion Zamfirescu

P.S. Astă-seară plec la Baia Mare. Am acolo
trei sau patru „acțiuni“.
I. Z.


                  [12]

                  București, 25 febr. 1978

          Iubite domnule Blajovici,
reîntors acasă, înainte de a-mi relua agen-
da obișnuită, cu necruțările ei, simt nevoia
de a-mi filtra sufletește imagini din ultima
mea peregrinare. Și de astă dată, întîlnirea
cu d-ta mi-a fost piatră de vad. Mi-a plăcut;
m-a interesat; m-a bucurat; mi-a procurat
satisfacții adinei. Ești admirabil. Ai suflet.
Vibrezi și arzi tot timpul. Dai locurilor și
situațiilor viață și sens. Comunici și iradiezi
amenitate. Știi să vorbești cu tot felul de
oameni. în tot ce spui, parcă, e culoare,
omenesc, înțelepciune naturală, un farmec
tăcut, un accent de sărbătoare.
   îngăduie-mi să consider că întîlnirea cu
d-ta și prietenia pe care mi-o porți sînt în
viața mea fapte de privilegiu.
                 Te îmbrățișez,
                          Ion Zamfirescu



[13]

București, 5 august 1978

          Iubite domnule Blajovici,
telefonul d-tale de ieri dimineață, ca să afli
cum am călătorit și ca să-mi urezi bun sosit
la București, m-a mișcat. îți mulțumesc cu
afecțiune și nesfîrșită prietenie.
   Trebuie să-ți mărturisesc că aceste două
zile, petrecute mai pe larg și mai în voie cu

d-ta, mi-au fost o îneîntare. Reflectez, me-
reu, la comoara de omenesc care stăruiește
și care se regenerează continuu în d-ta. în
fond, toată acea bogăție anecdotică, pe care
ne-o dăruiești cu artă și generozitate, nu este
un simplu „cîntec de petrecere“, ci o formă
de umanitate, o pătrundere psihologică, o
expresie de autenticitate, un admirabil simț
folcloric, o credință sinceră în puterea salu-
tară a rîsului, o bogăție sufletească, o dra-
goste de oameni, o știință subtilă de a răs-
pîndi în jurul d-tale micile bucurii de care
oamenii au tot atît de mărturisită cît și ne-
mărturisită nevoie.
    Ești un om admirabil. Mă bucur că te
cunosc; consider că aceasta îmi constituie
un privilegiu. Mii de gînduri bune!
                    Al d-tale, cu dragoste,
                    Ion Zamfirescu


[14]

București, 1 martie 1979

          Iubite domnule Blajovici,
reîntors la București, grijile mele obișnuite
m-au înhățat din plin, necruțător. Totuși,
pînă acum le-am făcut față. Nădăjduiesc ca
și de acum înainte să pot încă purta lupta,
îți mulțumesc din suflet pentru ceasurile pe
care mi le-ai procurat la Oradea. O întîlni-
re cu dumneata, întocmai ca în basmele
noastre, este binefăcătoare ca o atingere cu
pămîntul și cu apa vie. E o fericire să știi că
undeva, într-un colț de țară, poți avea un
prieten și o conștiință în care să te poți în-
crede cu liniște și îneîntare. Cîtă vreme
există oameni ca d-ta, pot spune că viața
are sens, că umanitatea este o cucerire a
existenței și că putem privi în destinele
noastre cu împăcare.
    îți mulțumesc pentru tot. Nevasta mea
îți mulțumește și ea. Și - dacă acest lucru nu
te supără - vrea chiar să te sărute.
    Călătoria la București, întoarcerea, a fost
cam glacială. Instalația de încălzire defectă,
în vagonul de dormit. în două pături, cu
paltonul pe deasupra, m-am ales totuși cu
un guturai zdravăn și cu niște zgîrieri în gît,
care abia acum parcă încep să cedeze.
              încă o dată, te îmbrățișează,
              Ion Zamfirescu


[15]

București, 20 aug. 1979

Iubite domnule Blajovici,

îți mulțumesc din suflet pentru rîndurile
d-tale. Tot ce îmi vine de la d-ta îmi merge
la suflet. Și eu, te rog să crezi, număr faptul
că te cunosc printre privilegiile vieții mele
afective. Nădăjduiesc că în anii de sănătate
pe care mi-i va mai îngădui Pronia să am
încă cît mai multe ocazii de a te întîlni și a
mă bucura de comoara minții și inimii
d-tale.
   Trebuia, zilele acestea, să plec la Inns-
bruck, pentru Congresul internațional de
literatură comparată. A trebuit, totuși, să
renunț. în starea soției mele, de mulți ani
suferindă, se produc agravări care mă îngri-
jorează. Sub acest raport, am avut o vară
zbuciumată. încerc să-mi acoper necazul
prin lucru, dar este un lucru fragmentat,
chinuit, totuși și așa cu ceva salutar în el.
   Nădăjduiesc să-ți dau și vești mai bune,
și să te reîntîlnesc cu mai multă seninătate
în suflet.
              Al d-tale, cu caldă prietenie,
              Ion Zamfirescu



Note

1. Aurel Curtui (născut în 1934), originar din
  Bihor (Dernișoara), cadru didactic la Facul-
  tatea de Litere din Cluj, Catedra de engleză.
  Titlul tezei de doctorat: Hamlet in România,
  tipărită în 1977 la Editura Minerva. Condu-
  cătorul științific: prof. univ. dr. doc. Mihail
  Bogdan.
2. Paul Magheru, prof. univ. dr. la Facultatea de
  Litere din Oradea, specializat în literatură uni-
  versală și comparată, doctorand al lui Ion
  Zamfirescu. Titlul tezei sale de doctorat: Tipul
  omului mărunt în literatura modernă euro-
  peană, tipărită în 1997 sub tidul Literatura
  insignifiantului.
■
(Continuare în numărul următor)


Epistolar îngrijit de

Anul XIX, nr. 5 (216), 2008 • 29

      Institutul Italian de Cultură București                                 Centrul Cultural Italian Cluj
în colaborare cu
Universitatea „Babeș-Bolyai“ Cluj
sub patronajul
Ambasadei Italiei în România
anunță

înființarea Premiului „Marian Papahagi"

      PREMIUL, INSTITUIT în memoria italienistului și profesorului Marian Papahagi (1948-1999), va
      fi acordat anual, în data de 14 octombrie, pentru un volum publicat în ultimii trei ani sau pen-
      tru o realizare culturală notabilă care au ca obiect orice aspect al culturii și civilizației italiene (isto-
      rie, politică, literatură, arte etc.). Premiul este finanțat de bănci italiene în România prin filiale din
      Cluj, de întreprinderi italiene din Cluj și de Institutul Italian de Cultură din București și este dotat
      cu suma de 3000 de euro. Candidații trebuie să fie cetățeni români, fără limită de vârstă.
      Candidaturile vor fi evaluate de un juriu internațional, compus din personalități române și ita-
      liene. Acceptarea premiului impune prezența laureatului la Cluj pentru ceremonia de decernare.
         Candidații vor trimite o declarație de candidatură, un CV și trei volume în cazul publicațiilor
      sau documentația considerată adecvată în cazul altor tipuri de opere artistice sau culturale.
      Data-limită: 15 mai 2008 (data poștei). Adresa: Centrul Cultural Italian, Universitatea „Babeș-
      Bolyai^ str. Universității, nr. 7, 400091 Cluj.
         Sponsori pentru ediția 2008: Banca Italo Romena, Banca CR Firenze Romania.



    Cărți și reviste primite la redacție


• Kovine,
Vrsac, godina VIII,
broj 11, 2008.

• Paola Decina
Lombardi,
La donna, la
libertă, l'amore,
Milano: Arnoldo
Mondadori Editore
S. p. A, 2008.

• Călin
Ciobotari,
Șșșt! Generalul
visează..., lași:
Polirom, 2007.

• Ciprian Vălcan,
Filosofia pe înțe-
lesul centaurilor,
Cluj-Napoca:
Napoca Star,
2008.

Circulara Uniunii
Scriitorilor din România

    Conform prevederilor Statu-
tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-
mânia nu este responsabilă pentru
politica editorială a publicației și
nici pentru conținutul materialelor
publicate.

            Comitetul Director
            al Uniunii Scriitorilor
            5 iunie 2003


Către cititorii din țară
ai revistei Apostrof

    Pentru anul 2008, vă rugăm să vă abonați direct la
redacție. Pentru aceasta, vă rugăm să plătiți contrava-
loarea abonamentului, prin mandat poștal, pe adresa:
    Lukâcs losif
    Fundația Culturală Apostrof
    Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brătianu, nr. 22
    Prețul abonamentului este:
          pentru 3 luni: 9 lei
          pentru 6 luni: 18 lei
          pentru 1 an: 36 lei
    Taxele de expediere sînt incluse în această sumă.
    Pentru cei care se abonează prin această modalitate,
asigurăm expedierea promptă a revistei. Cei care se
abonează pe 1 an primesc revista fără majorările de preț
provocate de inflație.

Către cititorii din străinătate
ai revistei Apostrof

    Pentru anul 2008, vă rugăm să vă abonați direct la
redacție, trimițînd contravaloarea abonamentului prin-
tr-un cec (money order) în contul:
    Fundația Culturală Apostrof
    Cont euro: RO73BRDE130SV06534401300
    Cont usd: RO58BRDE130SV06674381300
    Banca Română pentru Dezvoltare - Groupe Societe
Generale - Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.
81 -83, SWIFT BRDEROBU
    Prețul abonamentului este:
         pentru 3 luni: 13 us$
         pentru 6 luni: 26 us$
         pentru 1 an: 52 us$
    In costul abonamentului sînt incluse și taxele de ex-
pediere par avion.

Cuprins

• In memoriam Cezar Ivănescu                              
• In memoriam Monica Lovinescu                          2
Etica neuitării                    Vladimir Tismăneanu  3
La Monici                          Ovidiu Pecican       5
• Puncte de reper                                        
Romane postbelice:                                       
Sinuciderea din Grădina Botanică   Ion Bogdan Lefter   6 
• Poeme                                                  
                                   Andrei Zanca         7
• Cronica literară                                       
Sertare, oglinzi și ocheane        Irina Petraș        8 
Rezumate utile...                  Ștefan Borbely      9 
• Eseu                                                   
Pledoarie pentru demnitatea omului Nicolae Balotă      10
• Dosar: ssr/usr                                         
Centenar                                               13
• CU OCHIUL LIBER                                              
Poeme de amor                           Iulian Boldea       19
Un roman și cititorii lui               Ovidiu Pecican      23
Deficitul civilizației                                        
sau de unde vin traumele libertății     Dam ian Hurezeanu   24
Gândirea socială a generației '27       Ciprian Bota        26
• Conversații cu...                                           
Carmen Firan                                                20
(interviu realizat de Ion Zubașcu)                            
• Avangarda rusă                                              
Tăierea porcilor                        Mihail Zenkevici    22
(traducere și antologie de Leo Butnaru)                       
• Revista revistelor                                          
• Biblioteci În aer liber               G. S.               25
Poems by                                Rodica Draghincescu 27
(translated by Adam J. Sorkin and Antuza Genescu)             
• Arhiva „A"                                                  
Epistolar Ion Zamfirescu (II)                               28
(îngrijit de Valentin Chifor)                                 

30 • APOSTROF

Editura Biblioteca Apostrof vă oferă următoarele cărți:

• Mircea Zaciu, Jucătorul de rezervă
  poezie, 2000, 88 p.                           5 lei
Colecția „Filosofic contemporană"
• Gabriel Marcel, A fi și a avea
  traducere de Ciprian Mihali, 1997, 192 p.     3 lei
Colecția „Filosofic modernă"
• Friedrich Nietzsche, Antichristul
  traducere de Vasile Muscă, 2003, 128 p.    10 lei

• Georgeta Horodincă, Duminică seara,

Colecția „Filosofic extrem-contemporană"
• JURGEN HABERMAS, JOSEPH RăTZINGER,
  Dialectica secularizării: Despre rațiune
  și religie, traducere de Delia Marca,
  prefață de Andrei Marca, 2005, 120 p.   20 lei
Colecția „Filosofic medievală"
• Se. Anselm din Canterbury,
  Monologion despre esența divinității
  traducere de Alexander Baumgarten, 1998,162 p. 3,50 lei
Colecția „Filosofia religiei"
• Henry Corbin, Paradoxul monoteismului
  traducere de Janina Ianoși, 1997, 216 p.    4 lei

Colecția „Filosofic românească"
• Ion Ianoși, O istorie a filosofiei românești,
  1996, 392 p.                               10 lei
• Vasile Muscă, Spusul și de nespusul,
  2003, 146 p.                               10 lei
• N. Steinhardt, w
 Cartea împărtășirii, ediție gîndită și alcătuită de
 Ion Vartic, ed. a IV-a, 2004, 140 p.       8 lei
• D. D. Roșca,
 Introducere la „Viața lui Isus". Mitul utilului
 traducere de Dumitru Țepeneag, ediție și postfață
 de Marta Petreu, 1999, 138 p.           3,50 lei
• Bucur Țincu, Apărarea civilizației
 ediție îngrijită și prefață de Marta Petreu,
 2000, 132 p.                               5 lei
• Laura Pamfil, Noica necunoscut,
  2007, 288 p.                             8,75 lei

Colecția „lanus"
• Ovidiu Pecican, Trasee culturale
 Nord-Sud, 2006, 228 p.                    15 lei
• Călin Teutișan, Textul în oglindă:
 Reflexii ale imaginarului eminescian,
 2006, 202 p.                              1 5 lei
• Petru Poantă, Efectul „Echinox" sau
 despre echilibru, 2003,176 p.             10 lei
• Dorli Blaga, Tatăl meu, Lucian Blaga,
  2004, 380 p.                                20 lei
• George Banu, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei
• Norman Manea, Despre clovni
  eseuri, 1997, 230 p.                         4 lei
• Norman Manea, Octombrie, ora opt
  proză, 1997, 186 p.                          4 lei
• Norman Manea, Fericirea obligatorie
  proză, 1999, 192 p.                         5 lei
• Florin Sicoie, Sîmbăta engleză și alte
 povestiri, 1998,130 p.                     2 lei

  2006, 231 p.                                20 lei
• Alexandru. Vona, Să mai fiu o dată
 îndrăgostit, carte gîndită și alcătuită
  de Marta Petreu, 2005, 188 p.               20 lei
• Ștefan Borbely, Despre Thomas Mann
 și alte eseuri, 2005,172 p.                 20 lei
• Marta Petreu, Conversații cu..., voi. li,
 2006, 132 p.                                20 lei
• Ruxandra Cesereanu, Marta Petreu,
 Corin Braga, Virgil Mihaiu,
 Ovidiu Pecican, Ion Vartic,
 Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p.              20 lei
• Eugen Pavll, între filologie
  și bibliofilie, 2007,170 p.                 20 lei
• Irina Petraș, Teoria literaturii.
  Dicționar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei
• Ștefan Borbely, Proza fantastică a lui
 Mircea Eliade, 2003, 224 p.                 20 lei
• Scriitorul și trupul său, carte gîndită
  și alcătuită de Marta Petreu, 2007, 264 p. 8,75 lei
• Cele 10 porunci, carte gîndită
  și alcătuită de Marta Petreu, 2007, 276 p. 8,75 lei
• Nicolae Bârna, Dumitru Țepeneag,
  2007, 304 p.                                   7 lei

REDACȚIA:

Marta Petreu
(redactor-șef)

Lukăcs Jozsef
Virgil Leon
Irina Petraș
Oana Moruțan
Ciprian Bota
Tehnoredactare:
Fogarasi Edith

APOSTROF

Vignetele revistei reprezintă
variațiuni grafice de Mihai Barbu
după desene de Franz Kafka.

Ana Pop
(contabilitate)

• Ramiro de Maeztu, Don Quijote, Don Juan
 și Celestina, traducere de Mariana Vartic,
 prefață de Ion Vartic, 1999, 264 p.         6 lei
• Liviu Bleoca, Biblioteca de buzunar
  roman, 2001, 128 p.                          5 lei
• Philip Roth, Animal pe moarte
  roman, traducere de Irina Petraș, 2001, 1 32 p. 9,90 lei
• Sanda Cordoș, Literatura între revoluție
 și reacțiune, ediția a ll-a, adăugită, 2002, 284 p. 15 lei
• Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan llici
  traducere de Janina Ianoși, prefață de Ion Vartic,
  2003, 96 p.                            7,50 lei
• Lukăcs Jozsef, Povestea „orașului-comoară":
  Scurtă istorie a Clujului
  și a monumentelor sale, volum ilustrat
  cu fotografii de Vârdai Levente, 2005, 146 p. 20 lei

Colecția „Scrinul negru"
• Zaiiaria Boilă, Amintiri și considerații
 asupra mișcării legionare
  prefață de Livia Titieni Boilă, ediție îngrijită de
  Marta Petreu și Ana Cornea, notă asupra ediției
  de Marta Petreu, 2002, 160 p.              10 lei
• Zaiiaria Boilă, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei
• Procesul „tovarășului Camil", ediție îngrijită
 de kjn Vartic, prefață de Mircea Zaciu, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. Sîrbu, Scrisori către bunul Dumnezeu
 ediție îngrijită de Ion Vartic, 1998, 244 p.  5 lei
• Ludovica Rebreanu,
  Adio pînă la a doua Venire:
  Epistolar matern, ediție îngrijită, prefață și note
  de Liviu Malița, 1998, 288 p.               5 lei
• Arthur Dan, Mituri căzute (Din jurnalul
 unui psihiatru): Aforisme, prefețe de
 I. Negoițescu, Ion Vianu, Alexandru Paleologu; ediție
  și notă asupra ediției de Marta Petreu, 1999, 96 p. 3 lei
• Radu Stanca, Aquarium
  selecția textelor și cuvînt-înainte de Ion Vartic,
  ediție de Marta Petreu, 2000, 202 p.        5 lei
• Dumitru Țepeneag, Destin cu popești.
  Șotroane (în colaborare cu Editura Dacia),
  2001, 144 p.                             6,30 lei
• Alexandru Vona, Esmeralda, fișă de dicționar
 de Fiorin Manolescu, desene de Gabriela Melinescu,
 2003, 112 p.                               7,50 lei

Colecția „Mica bibliotecă critică"
• Irina Petraș, Camil Petrescu: Schițe
 pentru un portret, 2003,150 p.                8 lei

Colecția „Istoria filosofiei"
• Constantin Rădulescu-Motru,
 F. W. Nietzsche: Viața și filosofia sa
  2003, 128 p.                                 10 lei

Colecția „Poeme"
• Tristan Janco, Memoriile Șoahului,
  2006, 84 p.                                   15 lei
• Jacques Jouet, Poeme de metrou
  traducere de Letiția Ilea, 2006, 1 64 p.      5 lei

Cărți în coeditare cu Ed. Polirom
(le puteți comanda la www.polirom.ro):
• Ion Vartic, Bulgakov și secretul lui
  Koroviev: Interpretare figurală la
  Maestrul și Margareta,
  ed. a ll-a, adăugită, 2006, 160 p.    1 7,95 lei
• Ion Vianu, Blestem și Binecuvântare,
  2007, 182 p.                            19,95 lei

EDITORI:
□  Uniunea Scriitorilor
  din România
□  Fundația Culturală Apostrof
  Cont la brd Cluj:
în lei: SV7853701300
în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:
□  Fondului Cultural Național
□  Consiliului Local și al Primăriei
  Cluj-Napoca

ADRESA REDACȚIEI:
Cluj-Napoca
Str. I. C. Brătianu, nr. 22
cod 400079
Tel., fax: 0264/432.444
e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondență:
Revista Apostrof, cp 1095, op 1,
Cluj-Napoca, 400750

• Revista apostrof figurează
în Lista-catalog a publicațiilor
interne, editată de rodipet sa,
la poziția 4251.

Manuscrisele primite la redacție
nu se înapoiază.

issn 1220-3122
Revista este înregistrată la osim
cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista apostrof este membră a
Asociației Revistelor, Imprimerii-
lor și Editurilor Literare (ariel),
asociație cu statut juridic, recu-
noscută de Ministerul Culturii
și Cultelor.

Tiparul:
        Centrul de Presă Reformat


Unica responsabilitate a revis-
tei Apostrof este de a găzdui
opiniile, oricît de diverse, ale
colaboratorilor noștri. Respon-
sabilitatea pentru conținutul fi-
ecărui text aparține, în exclu-
sivitate, autorului.
Apostrof

Puteți comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brătianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XIX, nr. 5 (216), 2008 • 31