Anunț de la Societatea Culturală „Lucian Blaga" VĂ ADRESĂM invitația de a participa la cea de-a XVIII-a ediție a Festivalului Internațional „Lucian Blaga“, care va avea loc în zilele de 8-10 mai 2008, la Cluj-Napoca. Ediția din acest an se va înscrie într-o arie tematică mai cuprin- zătoare: Lucian Blaga. Perspective eunpene. Vom încerca să resuscităm, în acest cadru, în sesiunea in plen, dez- baterile cristalizate în cele două tomuri ale volumului VII din Meridian Blaga, încurajând dezvoltări pe marginea acestor contri- buții, în perspectiva promovării unei viziuni filosofice unitare asu- pra ansamblului operei lui Blaga și a dimensiunii sale europene. Ca o complinire, sperăm, fericită a acestei orientări a simpo- zionului științific, vom repune în drepturi, și în acest an, recitalul de poezie, iar în ziua a treia vom încerca o excursie pe urmele poetu- lui. Manifestările vor fi încununate, și în acest an, cu o premieră Blaga la Teatrul Național, cu vernisajul unei expoziții de artă plas- tică (Salonul scriitorilor clujeni, ediția I, dedicată lui Blaga) și, firește, cu premiile festivalului. Vă rugăm să ne confirmați participarea dumneavoastră pe adre- sa Societății sau la e-mail: irinapetras@yahoo.co.uk cel mai târziu până în 31 martie. în cazul în care vă veți înscrie la sesiunea de comunicări, vă rugăm să precizați secțiunea (Plen, Literatură, Filosofic) și titlul comunicării. Precizăm că lucrările vor fi prezentate succint (10-15 minute), dar textele vor fi reținute integral, pentru publicare în Meridian Blaga, VUI. Pentru Caietele Festivalului, poeții sunt rugați, ca în fiecare an, să trimită un poem (data-limită: 31 martie). Taxa de participare, plătibilă la sosire, este, din acest an, de 100 RON. Sumele rezultate vor fi folosite pentru tipăriturile festivalului. Reamintim că organizatorii suportă cheltuielile de cazare și masă. Va așteptăm cu drag la Cluj-Napoca! ■ Colegiul director Comunicat IN ZIUA de 25 ianuarie 2008 au avut loc ședințele Comitetului Director și Consiliului Uniunii Scriitorilor din România. Am- bele au fost prezidate de domnul Nicolae Manolescu, președin- tele Uniunii Scriitorilor din România. Comitetul Director a avizat, iar Consiliul a aprobat prin vot proiectul de buget pe anul 2008. Comitetul Director a examinat proiectele culturale depuse de membri pe primele șase luni ale anului 2008 și a decis care să fie finanțate de către USR și cu ce sume. Comitetul a decis asu- pra numărului de lecturi publice la fiecare filială și a analizat sta- diul pregătirilor pentru Festivalul Internațional de la Neptun. ■ Ordonanța de urgență nr. 152 din 19.12.2007 Publicată ÎN Monitorul cjicial, partea I, nr. 883, din 21.12.2007, intrată în vigoare la 21.12.2007. Pentru com- pletarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pen- tru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență: Articol unic. - După alineatul (2) al articolului 1 din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, publicată în Monitorul cjicial al României, partea I, nr. 39, din 17 ianuarie 2006, cu modificările ulterioare, se intro- duce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins: „(21) Cuantumul indemnizației se modjică ori de câte ori se modi- jică pensia titularului, ca urmare a modificării valorii punctului de pensie, dar nu poate depăși două salarii de bază minime brute pe țară, garantate inplată“. ■ Prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu București, 19 decembrie 2007 • Număr ilustrat cu desenele atelierului de artterapie de la Spitalul de Boli Psihice Cronice Errata Subsemnata, Dorli Blaga, autoarea unei serii de scrieri do- cumentare privind pe Lucian Blaga, în cărți sau reviste, recitindu-le, doresc să rectific o eroare ce-mi aparține mie și privește pe soții a două foarte bune prietene ale mele și în prezent: 1. Felicia Marinca, scriitor și fost redactor la Ed. Minerva. Soțul ei, I. Marinca (decedat), a fost studentul lui Bugnariu la Cluj și a lucrat în București la Radio. 2. Maria Beceanu, domiciliată în Ierusalim, fostă colegă de a mea și apoi cercetătoare la Muzeul Literaturii. Soțul ei a lucrat lui timp la Direcția Presei. îmi cer scuze față de amândouă, le-am informat despre demersul meu. ■ Dorli Blaga 2 • APOSTROF Februarie, luna lui Cuprins • Cafe Apostrof • Poeme Comunicat 2 Sms; Adevăr?; Drum; Clipa Ana Pantea 9 Ordonanța de urgență nr. 1 52/2007 2 • Proză Anunț de la Societatea Culturală „Lucian Blaga 2 n Vise de apă Carmen Firan 10 Errata • Dosar: Mircea Eliade * Puncte de reper________________________________________________ Camuflarea sacrului în memorialistica, beletristica și literatura științifică Bizanțul - un pretext? Mircea Muthu 4 a lui Mircea Eliade (2) Moshe Idei 13 • Cronica literară______________________________________________ (traducere de Bogdan Aldea) • Revista Revistelor Dumitru Țepeneag în două lecturi Irina Petraș 6 O provocare necesară Ștefan Borbely 20, 30 « Cu OCHIUL LIBER_____________________________________________ • Conversații cu... Tricolorul găurit Ge'u lonescu 8 Mona Chirilă 24 Litanii în Piața centrală Iulian Boldea 12 (interviu realizat de Ovidiu Pecican) Noica: al zecemiiunulea legionar Doru Pop Liviu Antonesei 27 Singur cetățen al ultimei patrii Mihaela Ursa 22 (interviu realizat de Ion Zubașcu) Epistolar din fazanerie Ovidiu Pecican 23 Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 3 Dacă Bizanțul, ca topoi, aluvionează Literaturile sud-est-europene, același motiv, cu accente diferit distribuite, apare cu intermitențe în imaginarul occidental de ieri și de astăzi. Puternic stereotipizat deja în proza redevabilă romantismului pe tra- seul anunțat de, să zicem, Procopius din Istoria secretă și prelungit în romanul Cornițele Belizarie (1938) al britanicului Robert Graves. Bizanțul cumulează, tipo- logic, dar și atitudinal, toate viciile unui Orient grevat de amintirea, distorsionată și aceasta, a turcocrației seculare. Pendulând între pretext, în majoritatea cazurilor, și re- cuperare, motivul are o prezență notabilă, îngroșând tradiționala dimensiune exotică indusă chiar de către istorici de prestigiu, precum Charles Diehl, în paginile sale memorialistice. Mai exact, relația dintre ceea ce Zoran Konstantinovic numea isto- ricitate („conținut al istoriei") și narativi- tate („posibilitatea de a povesti istoria") - cu cele trei verigi, respectiv întâmplarea, istoria și textul istoriei - se modifică, și asta în pofida faptului că discursul istoric pro- priu-zis a reconstituit, în ultimul secol, structura, viața și importanța mileniului bizantin. Astfel, literaturile moderne din Sud-Est au împletit relația de bază („întâm- plarea e baza istoriei, iar istoria e baza tex- tului istoriei"), adică reconstituirea propriu- zisă, cu procedeul hermeneutic („istoria interpretează ceea ce se întâmplă, textul istoriei interpretează istoria") corespunză- tor inteipretăm'. Prelucrările occidenta- Bizanțul -un pretext? j le hipertrofiază, în general, componenta interpretativă, chiar dacă niciunul dintre romanele luate spre exemplificare nu poate fi considerat, intențional cel puțin, liter- atură de inspirație istorică, în sensul con- sacrat de romantism sau de realism. Astfel, Julia Kristeva își înscrie narațiu- nea din Meurtre ă Byzance (2004) între ca- drele epicii de factură polițistă. Protago- nistul, Sebastian Chrest-Jones, istoric al cruciadelor, dispare în chip misterios de la domiciliul său din Santa Barbara (ce trăiește sub amenințarea unui serial killer), plecând - pe un traseu oarecum anamnetic - pe ur- mele unui presupus strămoș, plecat în anul 1045, din Vezelay sau din Puy-en-Valey, cu prima cruciadă și rămas pentru restul vieții în Bizanțul celui de-al Xl-lea secol. Ante- cedentele biografice ale autoarei își iau re- vanșa prin întoarcerea efectivă a istoricului obsedat de originea sa, localizată undeva în Bulgaria de astăzi. Pelerinajul său, ce repetă de altfel traseul cmciaților de odinioară, nu ocolește Filipopole, Nesebar sau Boiana, configurând astfel o ecuație mai mult ima- ginată și a cărei componentă-cheie nu este altcineva decât „cezarissa" Ana Comnena, atât cât se lasă descifrată din lectura Ale- xiadei - panegiric, pamflet și relatare isto- rică desfășurată aproape epopeic. Or, apro- prierea celor cincisprezece cărți redactate între 1138 și 1148 este un model de inter- textualitate, prin citări in extenso, dar și prin comentariile jurnalistei-detectiv Stephanie Delacour, ce se intersectează cu meditația lui Sebastian Chrest despre Ebrard Pagan, căutat cu obstinație printre rândurile con- fesiunii prințesei din Alexiada. După mai bine de opt secole de la moarte, Ana Com- nena devine adevărata eroină și prezumată strămoașă a istoricului eșuat în modernul și / fă ,yb- globalizatul oraș Santa Barbara. Dar fun- dalul istoric rămâne, respectiv animozitatea dintre greci și latini, proiectată pe opoziția mai largă, aceea dintre creștinism și isla- mism, dar și pe „visul bizantin", ce face posibil ricoșeul în prezentul nostru, nu fără o acidă ironie: In vreme ce Bizanțul se istovea în intrigi și în manipulări cu și împotriva fraților săi cru- ciați, în timp ce aceștia din urmă îi pândeau urmărindu-i, în același timp, pe evrei și pe sarazini, Ebrard își cultiva grădina - o, dulce liniște în sânul familiei! Totuși, ce anume încearcă să facă Europa de astăzi, dacă nu să propună „a treia cale" între Ben Laden și Sharon, între Al-Qaida și George Bush? Uniunea Europeană va fi o reeditare a visului bizantin al lui Alexios I, a dorinței lui Urban al II-lea sau a puterii Sfântului Imperiu Germanic? Trimiterile la epoca noastră sunt, cum se vede, directe, iar lectura Alexiadei le pro- voacă în același timp cu descifrarea convin- gătoare, aplicată, a celor două oglinzi para- lele: destinul sinuos al celebrei prințese și, poate mult mai important, spiritul bizantin ce păstrează - ca în portretul în frescă al prințesei Desislava - „influența latină, le- gatum-ul cruciaților"². Fresca realizată în 1259, așadar înainte de nașterea lui Giotto (în 1266), trădează un gotic avant la date, analiza portretului din Boiana reargumen- tând, prin Kristeva, demonstrațiile lui Ni- colae lorga despre universalismul bizantin. Dincolo de ostilitatea politicianului dinA/r- xiada față de latini, poezia portretelor amin- tește de tonalitatea cântecului de gestă fran- cez, dar pliată pe amestecul de retorism clasicist cu elemente ce anunțau deja curen- tul demoticizant³. Or, istorisind „romanul Anei Comnena", Stephanie Delacour măr- turisește că „Bizanțul este de fapt Europa în ceea ce are mai prețios, mai rafinat și mai dureros". Nu altfel procedează, cu mijloacele ro- manului istoric, amintitul Graves. Născut în ultimul an din dezastruosul veac al rege- lui Arthur (secolul al V-lea), Belizarie, gene- ralul nerecunoscătorului bazileu Justinian, dar și triunghiul de dragoste Belizarie - Antonina - Teodosie au fost preluați tale quale din Istoria secretă a veninosului Pro- copiu din Cezareea⁴. Numai că interpretarea maniheică și opozițiile tranșante (Belizarie idealizat - Justinian stigmatizat) facilitează receptarea Comitelui Belizarie și ca o ale- gorie a Europei convulsive din primele de- cenii ale veacului al XX-lea. Dincolo de tra- ma polițistă și de numeroasele expresii argotice, de altfel specifice genului, medita- ția erudită și parodică a Juliei Kristeva pla- sează Bizanțul între un no man's land antici- pând globalizarea actuală și redescoperirea epocii Comnenilor din Cronica unei prințe- se (ea însăși aflată „în căutarea timpului pier- 4 • APOSTROF dut“), așa cum mai este numită, în text, Ale- xiada, scrisă de „cea dintâi intelectuală din Istorie¹¹. Comparativ cu Meurtre ă Byzance, isto- risirea picarescă a lui Umberto Eco (Baudo- lino, 2000) explorează același Ev Mediu bi- zantin, dar pe dimensiunea lui inventio și a fabulosului fără limite, amintind de litera- tura populară și de colportaj. Baudolino, aventurier preferat pentru istețimea sa de către împăratul Frederic Barbarossa, e un european poliglot, dar și un fel de uomo uni- versale, străbătând itinerare utopice de el inventate, în căutarea țării „Preotului Ioan“, care ar păstra Graalul sau „Gradalul“. Totul se consumă în povestirea arborescentă, ascultată de istoricul Niketas Choniates (1155-1213), salvat de către Baudolino din mijlocul jafului constantinopolitan din 1204. Povestea continuă, cu aventuri și pas- tișe numeroase, la Niceea, unde Choniates s-a retras intr-adevăr pentru a-și încheia Is- toria ce relatează, în pagini memorabile, evenimentele din perioada 1118-1206. Așa- dar, există un cadru geografic - Constanti- nopolul prădat de cruciați, începând cu „di- mineața aceea de miercuri, 14 aprilie, a anului de la Hristos 1204 sau șase mii șapte sute doisprezece de la zidirea lumii¹¹, și, ascuns de către genovezi, Choniates, „can- celar al bazileului de la Bizanț, cum și isto- ric al multor Comneni și al celor din fami- lia Anghelilor“. Dar miza întregii narațiuni este formulată, la intervale, de către teoreti- cianul Eco, disimulat în „vocile¹¹ Baudolino și Choniates. Astfel, deși numeroase moaște din Bizanțul acelor vremuri aveau origini îndoielnice, „credința, spune istoricul, este aceea care le face să fie adevărate, nu ele ade- veresc credința¹¹. La fel, întărește aventurie- rul, „o ușă nu este o ușă decât dacă are o clădire în juru-i, pentru că un gol fără un plin care să-l înconjoare nu-i nici măcar un gol“. Scrisoarea, de fapt inventată și adre- sată, chipurile, de către „Preotul Ioan“ lui Barbarossa, reinventarea celor Trei Magi de la Răsărit și, prin extrapolare, încrederea în narațiunea lui Baudolino^ ar trebui să con- ducă la adevărul acesteia. în plus, cele spuse e necesar să fie scrise, adică fixate în memo- ria hârtiei, ca să rămână și să convingă defi- nitiv: „Tu ai devenit pergamentul meu, domnule Niketas, pe care scriu atâtea lu- cruri ce aproape le și uitasem, de parcă mâna ar scrie singură. Cred că cine poves- tește întâmplări trebuie să aibă pe cineva căruia să i le spună, și numai așa poate să și le povestească și lui însuși¹¹. La finele poveștii, după dispariția lui Baudolino, Choniates se confesează clericului Pafnutie: „Sunt un scriitor de Istorii, mai curând sau mai târziu va trebui să mă apuc să scriu con- dica ultimelor zile ale Bizanțului. Unde am să găsesc loc istoriei pe care mi-a povestit-o Baudolino?^ (subl. ns.). Eco ridică aici pro- blema pendulării istoriografiei antice și bizantine între adevăr și invenție și care a provocat, la noi, o polemică puțin cunos- cută, între Ștefan Bezdechi și Lucian Blaga⁶. „Tu trebuie, va replica Pafnutie, să poves- tești istoria adevărată a imperiului romani- lor, nu un fapt mărunt care a luat ființă în- tr-o mlaștină îndepărtată, în țări barbare și printre oameni barbari.¹¹ Dar povestea nu dispare, un alt Baudolino, mai mincinos și poate mai iscusit, ne va încredința că „exis- tă un Gradai pe-acolo, printre zăpezi și ger, ca și domnia Preotului loan în țări sălba- tice¹¹. Care ar fi, prin urmare, menirea po- vestirii, a diegezei? Aceea că, „închipuind alte lumi, uiți cât de dureroasă este aceea în care trăim¹¹ și ajungi, poate, să o schimbi. Un atare prezent, pentru Baudolino, este Bizanțul tragic al invaziei cruciaților sau, mai înainte, martiriul din 12 septembrie 1185 al împăratului Andronic I Comnenul. Evenimentul, relatat de Baudolino, este transcris de fapt din Istoria lui Choniates într-una din cele mai dramatice pagini din întreaga literatură bizantină: „Străbătuseră orașul și-l văzuseră trecând, legat cu lan- țuri și cocoțat pe o cămilă râioasă, pe Andronic, aproape despuiat, cu o legătură murdară de zdrențe însângerate la încheie- tura ciungă a mâinii drepte, și cu sânge închegat pe obrajii scofâlciți, pentru că abia îi scoseseră un ochi¹¹ etc. Dar tot de pre- zentul bizantin ține elogiul, reiterat, adus finețurilor gastronomice destinate să pregă- tească - precum la Sadoveanu - orizontul de așteptare al actului diegetic: Și iată că Niketas dori la masă languste și paguri, homari fierți, raci prăjiți, linte cu stri- dii și scoici, moluști însoțite de un piure de bob și de orez cu miere, înconjurate de o co- roană de icre, și totul servit cu vin de Creta. După aceea veni un stufat din care aburea o mireasmă minunată, și în tingire fumegau patru inimi de varză frumoasă și albă ca ză- pada, un crap și vreo douăzeci de scrumbii mici, fileuri de pește sărat, puțină brânză dul- ce valahă, totul stropit cu o livră bună de ulei, presărat cu piper și îmbunătățit la gust cu douăsprezece căpățâni de usturoi, iar pen- tru acest al doilea fel de mâncare ceru vin de Ganos. Cele două întoarceri - ale lui Sebastian Chrest și Baudolino - în Evul Mediu răsă- ritean ilustrează adevărul enunțat de Cho- niates, că „nu există povești fără sens¹¹ și că Bizanțul rămâne în continuare un motiv fer- til pentru imaginarul modern. E vorba de Bizanțul ca paradigmă care, pe de o parte, aglutinează spații și etnii diferite sub sigla vulturului bicefal, dar și ca sumă de tensi- uni ce au marcat tumultuoasa lui existență milenară, pe de altă parte. Schisma religioa- să și desființarea, temporară, a imperiului de către cruciați în 1204 sunt cele două eve- nimente reținute prioritar de către memo- ria europeană, fapt confirmat de rescrierile literare ale motivului. Note 1. Zoran Konstantinovic, „Geschichtlichkeit und Narrativităt: Ein Beitrag zur vergleichenden Epenforschung der siidost europâischen Vol- ker“, in Synthesis, tom VI, 1979, p. 18. Cf. și comentariile noastre în Balcanismul literar românesc, voi. II, Cluj-Napoca: Dacia, 2002, cap. „Spre o poetică a romanului istoric sud- est european¹¹. 2. Julia Kristeva, Meurtre ă Byzance, Paris: Fa- yard, 2004, p. 324 ș.a. 3. Cf. Ana Comnena, Alexiada, 2 voi., trad. de Marina Marinescu, București: Minerva, 1971. Ana Comnena a făcut, de altfel, și obiectul unor studii monografice semnate de Naomi Mitchison (Anna Comnena, 1928), Georgina Buckler Comnena, 1929) ș.a. 4. Robert Graves, Cornițele Belizarie, 2 voi., trad. de Ivan Deneș, București: Minerva, 1971. Intr-un „Cuvânt-înainte¹¹, autorul mărmrisește că „nu este exagerată nici relatarea politicii ecleziastice și a celei de Hipodrom în veacul al Vl-lea, așa cum e oferită aici, [după cum] cele două documente italo-gotice, citate în text, sunt autentice¹¹ (p. 3). 5. Umberto Eco, Baudolino, trad. de Ștefania Mincu, Iași: Polirom, 2007, p. 129, 584 ș.a. 6. Despre această controversă, desfășurată în spi- rit urban, cf. studiul nostru Lucian Blcga - dimensiuni răsăritene, Paralela 45, 2000, cap. „Despre istoriografia greacă¹¹, unde ajungeam la concluzia că, în disputa cu Tucidide și Po- libiu, istoriografia greacă a trecut de partea retoricii, instituită odată cu Isocrate și pre- lungită în textele istoricilor din Bizanț. Iar fap- tul că tocmai veacul al XlII-lea bizantin, prin Akropolites, dar anticipat de Ana Comnena, îi conferă statut de disciplină („istoria trebuie să fie scrisă de dragul istoriei¹¹) se datorează desigur și continuității cu tradiția lui Flerodot și Tucidide, acceptați sub formă de compro- mis (Procopiu din Cezareea) sau luați ca mo- del (Laonic Halcocondyl). Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 5 Dumitru Țepeneag în două lecturi AU APĂRUT, în ultimii ani, câteva cărți despre Dumitru Țepeneag: Nicolae Bârna, Țepeneag: Introducere intr-o lume de hârtie, 1998; Marian Victor Buciu, Țepe- neag intre onirism, textualism, postmodernism, 1998; Daiana Felecan, Intre veghe și vis sau Spațiul operei lui D. Țepeneag, 2006; Laura Pavel, Dumitru Țepeneag și canonul literatu- rii alternative, Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007, 180 pag.; N. Bârna, Dumi- tru Țepeneag, Cluj-Napoca: Biblioteca Apos- trof, 2007, 300 pag. „Eretic de stânga" (Eugen Simion), greu de prins în vreo for- mulă, vechi anarhist cum se descrie singur, Țepeneag s-a clasicizat, cu alte cuvinte. Sau, altfel spus, e gata să intre definitiv în grații- le istoriei literare, cu puține șanse de a mai fi uitat în/de posteritate. Câteva cuvinte, aici, despre cărțile dedicate operei sale în 2007. Laurei Pavel (Antimemoriile lui Grobei: Eseu monografic despre opera lui Nicolae Bre- ban, 1997, ediția a doua, 2004; lonesco: Anti-lumea unui sceptic, 2002; Ficțiune și teatralitate, 2003) îi remarcasem, încă de la debut, siguranța de sine, stilul proaspăt, alert, plăcerea de a se lansa în comentarii deschise, labirintice, desfășurate, dar cu o logică strâns ritmată, trepidante, dar și ți- nute în frâu; felul în care împacă tinerețea scrisului cu matura bibliotecă susținătoare. Vorbeam altădată și despre densitatea sen- zuală, cărnoasă a stilului academic, despre riguroasa construcție exegetică înmugurind neașteptat sub bagheta ei. Un instrumentar, acesta, extrem de eficient față în față cu sta- turile histrionice, „spectaculare", pe care a ales să le descrie. Eseul despre Țepeneag răspunde câtor- va întrebări despre onirism ca literatură al- ternativă („Care sunt argumentele actua- lității acestei literaturi, țin ele cu precădere de forma neoavangardistă, să zicem, a ino- vației onirice, ca metodă de generare tex- tuală și de structurare a scriiturii? [...] Este, totuși, onirismul nu doar o incitantă strate- gie textualizantă, justificabilă ca opțiune coerentă de poetică și de tipologie artistică, ci și o mișcare literară cu implicații politi- ce?"), dar ia în discuție și „râvnitele sincro- nizări sau simptomaticele defazări față de contextul literar și cultural european" ale metodei și structurii literaturii onirice: Discursul oniric poetic și cel prozastic sunt structurate ca texte tot mai conștiente de pro- pria textualitate, autonomă în raport cu posi- bilul referent, și creatoare de lumi ficționale parcă aseptice și autarhice. în seria de arti- cole teoretice In cântarea unei dtfniții, Du- mitru Țepeneag propune o caracterizare lu- dică, plină de teatralitate, a visului romantic, dc care onirismul se desparte parțial, cu toate că îi recunoaște și îi perpetuează câteva inva- riante culturale eterne: „[Romanticii] Pri- veau, dacă pot spune astfel, în vis, așa cum privești prin gaura cheii. Căci ce este visul, dacă nu acest straniu spectacol de voyeuris- me, scene văzute prin gaura cheii, și spaimă și bucurie totodată că ești singur, omniscient și ubicuu, într-o lume objectuală, unde și oa- menii devin obiecte, unde nu există relație, unde nu există veleitate socială sau politică. Nici acolo, probabil, nu e Dumnezeu, dar e ca și cum ar fi". Analizând „teatralitatea privirii creato- rului de vise textuale, o privire succesiv em- patizată și apoi distanțată de ceea ce vede", Laura Pavel identifică „un tip anume de ca- tharsis, prin fascinația contemplării clan- destine", „voyeurismul" spectacular propriu și prozatorului Țepeneag, acea privire Prin gaura cheii (cum se numește o proză a sa), descriind perfect „mișcările de cosmogo- nic a textului și imaginarului oniric". Pot bănui că prozatorul a ales anume metafora aceasta, căci cheia e și soluție, răspuns la o problemă, are și sugestii muzicale, de orga- nizare armonică a zgomotelor mundane, iar în varianta de „gaură a cheii", este clandes- tinitate picantă și putere în același timp. Studii mai noi asupra visului aduc dinspre știință confirmarea strategiilor literare ale oniriștilor. Teoria continuei activări, de pildă, susține că somnul are rostul de a transfera date din memoria temporară în cea de lungă durată. Transferul e de manieră pulsatilă și face posibilă apariția viselor, explicând atât continuitatea lor, cât și schimbările bruște de perspectivă și sens. Procesul de consoli- dare prin vis a amintirilor pe care se sprijină și starea de veghe asigură stocarea în adânc a datelor întregii existențe individuale. Visu- rile au, în viziune freudiană, și rolul de a proteja somnul, căci traduc stimulii externi în fragmente de realitate onirică, inclu- zându-i tramei în desfășurare. Noua „poves- te" poate satisface/împlini și lucruri im- posibil de realizat aievea, dar râvnite. La rândul ei, literatura onirică își asumă și rolul de paravan față în față cu o realitate pertur- batoare, dar și pe acela al zonei de mijloc, amestec de prezență și absență. Privirea prin gaura cheii (a visului) are realitatea deopo- trivă complexă și incertă a literaturii. „în vis, totul e văzut, orice senzație devine senzație vizuală [...] cel care visează se transformă până la urmă într-o privire ubicuă, într-un Ochi atotputernic", scria în 1969 D. Țe- peneag. Eseul Laurei Pavel descrie roluri și fantasme narative, lumi imaginare specula- re, nivele ficționale complementare, arpegii și capcane discursive, refracții și angulații inedite ale privirii auctoriale, libertăți regi- zorale, artificialități programate ș.a.m.d., reușind, în cele din urmă, o situare mai exac- tă și mai nuanțată a scriitorului în contex- tul literar contemporan. Nicolae Bârna (Țepe- neag: Introducere într-o lume de hârtie, 1998; Comen- tarii critice, 2001) scrie cu o prospețime de veșnic tânăr cititor, ncinhibat de mode și tabuuri. Critica literară cere, în definiția sa, minte limpe- de, supunere la obiect, dar și emoție și implicare ardentă. Regăsesc și în noua carte despre Dumitru Țepeneag aerul jucăuș și „iresponsabil", revărsarea fra- zelor nestăpânite asupra textului comen- tat, deschiderea năucitoare a parantezelor, ambiguizarea și dezambiguizarea dezinvoltă a fiecărui pas verbal, exclamațiile, monolo- gurile critice. Și aici, ideea care contează cu adevărat, „subversivă", e lansată ca într-o doară. Astfel, de la reîncorporarea lui Țepeneag în peisajul literar național, feno- men în plină desfășurare, speră efecte secun- dare: abandonarea exclusivismelor de gene- rație, atenuarea clivajului, dar mai ales redescoperirea unei evidențe temporar uita- te, anume că, dincolo de demarcările tactice și de fragmentările - motivate literar - nece- sare, pe termen scurt, înnoirii, o literatură e un continuam complex, în care momentele de ruptură nu pot, rațional, duce la negări retroactive generale, ci se sprijină inevitabil pe textura subiacentă a dialogului cu diacro- nia, inclusiv cu cea imediat anterioară orică- rui moment dat. Contând pe disponibilitatea pentru pri- menire și pe cantitatea de așteptare activă de care e în stare prozatorul comentat, cartea lui Nicolae Bârna îl descrie cu nenumărate bucle prospective, aproximând reacția poste- rității la o operă cu destin oarecum hărțuit. Răspunsurile lui Țepeneag la chestionarul literaturii și vieții improvizează lucid și oare- cum tendențios în marginea datelor realu- lui. Mai multele fețe și voci scot la iveală o stranie, pedantă ritm arc interioară, pulsatilă, aș zice, o organizare minuțioasă a circum- stanței fiecărui verb existențial. Limbajul, realitatea obiectivă și ficțiunea sunt deopo- trivă de „reale" sub scriitura abilă a proza- torului. Timpul și spațiul sunt spuzite cu mărunte perforații (găuri de cheie\) prin care intră și ies imagini, crâmpeie cu sens obscur, încap mereu remanieri, dar și disconfortul înaintării pe nisipurile mișcătoare ale con- textelor mereu schimbătoare. Nicolae Bârna ține pasul și cadența în monografia sa ne- convențională, pe care o cumințește în final adăugându-i o bibliografie (aproape) la zi și un tabel didactic al cărților lui D.Țepeneag. 6 • APOSTROF O provocare necesară । stkifiuwii- Redimensionând un text polemic din iunie 1996, despre motivele structurale pentru care cultura română nu a dezvoltat, de-a lungul evoluției sale, o „piață a idei- lor* specializate, evoluând în schimb relativist, prin pre- dilecția acordată „culturii generale* și literaturizării, Horia-Roman Patapievici lansează, prin Despre idei & blo- caje: O modestă pnpunere de a rtgândi cul- tura română pornind de la ceea ce ii lipsește, făta a renunța la ceea ce, in aparență, ii pri- sosește (București: Ed. Humanitas, 2007), o provocare identitară necesară, pe baza căreia se poate construi un dialog de idei fructuos, fiindcă toate cuvintele cărții dor asemenea cuțitului care a ajuns la os. Ceea ce e de remarcat, din capul locului - dincolo de ele- ganța, precizia și ardoarea stilului (volumul e unul intenționat polemic, motiv pentru care nu escamotează adevăruri și nu mena- jează susceptibilități ipocrite) -, e perfecta civilitate obiectivă cu care sunt redactate paginile. Patapievici a avut parte, în anii din urmă, atât de polemici cordiale privind căr- țile pe care le-a scris - ultima dintre ele îi aparține lui Andrei Cornea, chiar pe margi- nea volumului pe care îl discutăm aici -, cât și de atacuri pasionale, uneori perfide. Ni- mic din resentimentul virtual provocat de aceste reacții nu intră în corpul volumului, nici atunci când, în secțiunea de Anexe, au- torul discută Boierii minții a lui Sorin Adam Matei. Dimpotrivă, atitudinea umană și sti- lul sunt întotdeauna elevate, disciplinate prin obiectivitate, așa cum i se cuvine unei cărți care dorește să lanseze un exercițiu autoscopic nemilos pentru intelectualul român de astăzi, oferindu-i chiar forma - sau modelul - de ideație superioară în care acesta ar trebui să se desfășoare. Pe de altă parte, se vede foarte bine în Despre idei & blocaje - mai bine chiar decât în toate volumele sale de până acum luate la un loc - că Horia-Roman Patapievici gân- dește actul de cultură din perspectiva unei elite relativ restrânse, a cărei formă publică de expresie este filosofia. Filosofocentrismul volumului și al programului de asanare colectivă pe care el îl propune ridică prima problemă de metodologie, fiindcă selecta- rea teoreticului speculativ ca pivot cultural central reprezintă, prin ea însăși, o parțiali- zare. De ce nu religiosul? Sau o altă valoa- re, de același calibru? Pentru depășirea im- pasului - foarte viu azi, și la noi - deschis de fiindamentalism? Despre idei & blocaje dă dovadă de un liberalism ezitant, puternic marcat de amprente conservatoare. Aici ar putea sta primul dintre răspunsurile pe ca- re le căutăm. Mai sunt însă și altele. Ablumul reprezintă invitația de regândi- re a destinului diacronic al culturii române prin categoriile de marketirg intelectual ale unei discipline care a devenit centrală la noi, sub aspect ideatic și la bursa publică a pres- tigiului, abia prin generația Liiceanu - Pleșu. Situația e curioasă, și oarecum paradoxală, dacă ținem cont de faptul că această repo- ziționare își are germenii contextuali în tota- litarism, prin extraordinara muncă efectuată, de unul singur, de către Constantin Noica, cheia succesului său fiind, dincolo de har, chiar marginalizarea: Noica a luat filosofia, a urcat-o la Păltiniș, scoțând-o oarecum din cir- cuitul politic de eroziune, și, din poziția unui marginal aproape mitic, a transforma- t-o în obsesie națională. Mi s-a părut curios că Patapievici nu a abordat în volumul său această strategie de marketing, fiindcă, atâta vreme cât Noica a trăit și a scris, filosofia a dislocat la noi literatura din poziția cultura- lă de centralitate pe care aceasta o savura fără teama regicidului, instaurându-se în postura disciplinei umaniste determinante. De bună seamă, Patapievici a ignorat me- canismul fiindcă nu servea demonstrației sale generalizante, potrivit căreia destinul dintot- deauna al filosofici specializate de la noi este acela de a fi receptată doar prin intermediul relativizărilor alienante produse de literaturi- zare sau cultură generală. Prudența autorului e justificată, cred, și de celebrul avertisment al lui Liiceanu privind „paradigma feminină a auditoriului*: suntem obișnuiți să deplân- gem literarocentrismul culturii române, gli- sajul ei rapid și consecvent de pe ideatic pe cel estetic - pentru care „piața* audienței e mai pregătită -, dar ceea ce s-a întâmplat în cele două decenii - 8 și 9 ale secolului tre- cut - când Noica domina scena de prestigiu a culturii noastre merită o atenție suplimen- tară, fiindcă introduce nuanțări menite să ne dinamiteze stereotipiile. Fără aceste nuan- țări analitice, extraordinar de interesantul volum al lui H.-R. Patapievici reprezintă pu- nerea în discuție a unei condiții intelectuale elitare, prin extrapolarea structurală a minu- surilor sale asupra întregii culturi române, în ansamblul evoluției sale diacronice. Precizez, pentru a nu fi suspectat de mefiență, că nu sunt câtuși de puțin de părere că elitismul nu poate fi o poartă de intrare în reconsiderarea structurală a unei culturi, dimpotrivă; cred însă că unele analize punctuale de contex- tualizare, axate cu precădere pe modele inter- belice, ar fi impus deslușiri substanțiale, mai nuanțate. Extrem de incitantă ca subiect, car- tea pare, de aceea, elaborată câteodată în pripă, în stil de campanie, fără liniștea pe ca- re ți-o conferă biblioteca și arhivele. Tipolo- gic, ea se aseamănă cu Tmdarea cărturarilor a lui Julien Benda: e un manifest războinic, scris de un franctiror sclipitor, nu îndeajuns de profund însă, generalizant și sufocat, stilis- tic și demonstrativ, de repetiții, ceea ce de- monstrează faptul că, în motivația scrierii ei, obsesia a fost mai persuasivă decât calmul dat de disciplina discretă a erudiției. Depsihologizarea manierei de abordare și a selecției premeditate a ilustrărilor apro- pie volumul de formula intelectuală sinteti- zantă, nespeculativă a lui Popper, la care, după ce l-ai citit, nutrești mereu impresia că lucruri esențiale au rămas nespuse, doar fiindcă autorul a decis premeditat că locul lor este în penumbră. Calul de bătaie al lui Patapievici este „culturalismul* autohton: „civilizația a cărei cultură este doar cultură generală este una condamnată să fie de mâna a doua*. Normalitatea funcțională a unei culturi este dată de complementaritatea armonioasă dintre piața ideilor specializa- te și aceea, inevitabil mai vastă, a culturii generale, ceea ce în cultura română nu s-a întâmplat, pe de o parte din cauza presiunii discreționare exercitate de către „literaturi- zare* și, pe de alta, din cauza preeminen- ței structurale a culturii generale: „Cultura generală a absorbit la noi orice formă de cultură. Pentru a fi luate în seamă, ideile speciale au trebuit să rămână, ori să redevină (ori să se prezinte ca) idei generale*. Fatalitatea literaturizării filosofici ro- mânești a fost anterior incriminată și de că- tre Ion lanoși sau Marta Petreu, generos citați în carte; citându-1 și pe Sorin Antohi, Patapievici afirmă că „publicul, la noi, a devenit public cultivat prin instituționali- zarea culturii generale ca [hm...] criteriu absolut de performanță intelectuală*, pen- tru a conchide că imaturitatea structurală, diacronică a culturii noastre se datorează demonetizării „pieței ideilor specializate* prin intermediul preeminenței simbolice și de prestigiu cu care este tratată „literatura*: „La noi, admirat este scriitorul, nu savan- tul; omul de spirit, nu logicianul. Prețuită este cultura generală, nu specializarea teh- nică. Eleganța și virtuozitatea, mai degrabă decât competența și tenacitatea. De ce este așa? In esență, pentru că spațiul public al culturii române moderne s-a instituționali- zat la noi după modelul culturii generale*. Un indiciu al elitismului implicit de pe poziția căruia gândește autorul este faptul că Adrian Marino - care a dus campanii acerbe de universalizare și deprovincializa- re a culturii române de pe aceleași poziții de pe care este scrisă și Despre idei & blocaje - nu e luat nici măcar în discuție. Citarea lui extensivă - fiindcă atât obsesia, cât și sub- stanța demonstrațiilor sunt aceleași - s-ar fi impus, chiar dacă aceasta i-ar fi contrariat pe unii „păltinișeni*, din cauza ieșirilor uni- lateralizante, uneori abrupte, pe care Marino le-a avut împotriva „iraționaliștilor*, fără să introducă nuanțele care s-ar fi impus. Dar, dacă analizăm carențele structurale care au dus, în articularea diacronică a culturii române, la privilegierea „culturii generale* și a „literaturizării* în detrimentul specia- lizării obiectivante, cred că nu putem omite psihologia etnică, transformată nu o dată în bază discreționară de selecție, menită să disocieze între ideile care devin „bun co- mun* la un moment dat și cele care sunt re- fulate sau de-a dreptul interzise. La o nație preponderent premodernă, cum este Româ- nia, fixată în dihotomia inegală dintre „firea* esențială, creditată ontologic, și „exis- tența* schimbătoare, aleatorie, guvernată de „istoria* înțeleasă ca temporalitate fenome- nală, anarhică, psihologia colectivă nu poate fi eludată, ea fiind, de multe ori, aceea care decide piața, nu în numele literaturii sau al culturii generale, ci în acela al orgoliului național belicos sau, dimpotrivă, al resen- timentului xenofob. H.-R. Patapievici pri- vilegiază o analiză eminamente depsiho- logizată, nespeculativă: modelul e exemplar, compatibil cu abordări similare din Occi- dent, dar scapă din vedere multe meandre ale unei culturi adaptative, care a crezut dintotdeauna mai mult în inspirație decât în strategie (aici suntem de acord...). Mai e un aspect, fără de care nu pot în- cheia. Incriminarea „literaturizării* și a pre- siunii uniformizatoare exercitate de „cultura generală* pentru a explica fatalismul cu care vocația specializării filosofice se corodează la noi sub efectul subversiv al „accesibilității* populare impune o întrebare în absența căreia frumoasa carte a lui Patapievici nu poate fi închisă, pentru a fi neapărat recitită mai târ- ziu: filosofii nu au nicio vină pentru inca- pacitatea de a întreține un dialog specializat? Autorul insistă pe explicații extrinseci, pe contextualizări stilistice ridicate la rang de fatalități structurale, dar nu aruncă nicio pri- vire în interiorul „castei*: a existat dialog intelectual aici? Au fost filosofii români capa- bili să întrețină platforma de prestigiu a pro- priei lor discipline și s-o impună ca normă axiologică în câmpul social de simboluri? N-ar trebui strânse mănunchi și firele unei analize intrinseci, pornind de la comporta- mentul uneori empiric, alteori doar derizo- riu sau suicidar, al „breslei*? ■ Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 7 Tricolorul găurit Gelu lonescu Lli±j JiliEîli j despre Năravuri ro- I mânești în cîteva seri I - și asta nu numai I pentru că m-a intere- I sat, ci și pentru că I este gindita și scrisa | inteligent, viu și „des- JlB chis“, ca să zic așa; o publi- cistică decisă, fără sofisti- Bm! Numi care, ocoluri și paranteze. "r***¹ Există în aceste analize pe — care cartea le conține o cla- nlEfl — ritate nu numai a discursu- lui, ci și a felului tranșant și simplu în care autoarea interpretează o serie de evenimen- te, moravuri, situații din România de azi, adică din postcomunismul din care nu a ieșit. O „tranziție“, cum se spune, poate și pentru a păstra speranța oamenilor că ea se va termina cîndva și, în sfîrșit, va fi mai bine, mai sigur, mai drept și mai... civilizat; chiar dacă bănuim încotro societatea, lumea românească vrea sau tinde să se îndrepte - sau așa ne place să credem (avînd mari te- meri că între presupunerea aceasta și rea- litatea din adîncuri ar exista nu numai un mare decalaj, dar chiar o iremediabilă discrepanță) -, avem mari temeri nu numai pentru durată, ci și pentru locul exact, sau relativ exact, pe care România îl va ocupa în viitor, adică într-o lume ce se „globali- zează“ într-o mare (și, cred, periculoasă) viteză, fără ca vreuna din marile țări, cul- turi sau economii să știe sau să poată anti- cipa ținta, măcar și numai pentru uzul cetățenilor lor. Abia după aceea am citit și Iniaginarul violent al românilor, adică unul din puncte- le de pornire ale preocupărilor politologi- ce și istorice spre care viața a îndreptat-o pe scriitoarea și profesoara Ruxandra Cese- reanu. în ambele cărți am regăsit - sau găsit - multe teme de meditație, multe observații și interpretări ale unor evenimente care mă preocupaseră și pe mine, atîta timp cit eram redactor la „Europa Liberă“, adică pînă în vara lui 1995; dar și după, cît timp mai par- curgeam ziarele și revistele din țară cu o oarecare regularitate. Nu o mai fac acum decît sporadic, dar multe din semnele de întrebare rămase fără răspuns din anii ’89- ’08 nu prea par a se lumina. Dacă eu aveam o distanță nu numai geografică, atunci, acum constat - și nu numai din cărțile Ru- xandrei Cesereanu, dar și din diverse alte texte, analize etc. - că și distanța de timp nu mi-a clarificat semnele de întrebare, nici mie și nici altora mai prezenți, mai calificați, mai tenaci decît mine. între ei face parte și au- toarea la care mă refer. Oricîte piese de la dosar ne lipsesc (și nu sînt puține!), este clar că ceea ce rămîne ascuns - și probabil că așa va rămîne -, adică acea confiscare a puterii de către fostul partid și fosta Securitate, sub ocrotirea unui biet gorbaciovist șiret și cinic care e Iliescu, s-a făcut sub control și fără scrupule pentru niște biete vieți, curmate de nu se știe cine. Că reacția românului este aceea pe care Ruxandra Cesereanu o califică foarte bine, o detaliază și o supune diverse- lor întrebări neconvenabile, adică uitarea și complacerea în stupiditatea unui clar- obscur, mulțumitor, prin falsul și comodi- tatea lui morală, pentru cei mai mulți. Este clar, oricît ne-ar displace, că atît criminalii din anii comunismului, cît și colaboratorii lor au făcut tot ceea ce a fost necesar pen- tru a șterge urmele vinovăției lor. Au fost lă- sați în toată liniștea să o facă și să mai intre încă o dată în posesia unei țări care le aparți- nea fraudulos încă din anii ’50. Ruxandra Cesereanu propune o împărțire pe catego- rii, o scară a vinovăției, militînd neobosit pentru un proces al comunismului, pentru o condamnare oficială (care a și venit), pen- tru o lustrație. Totul în sensul unei mora- lizări a vieții publice. Nu voi repeta aici nici alte idei - și cu atît mai mult detalierea lor, pe care autoarea le expune și analizează fără neapărate trimiteri la bibliografie sau la teo- retizări politologice sau istorice. Cartea e o antologie de texte publicistice în care e de remarcat nu numai o consecvență, dar și o intransigență care începe, în unele colțuri ale opiniei publice, să se cam veștejească. „Povestea“ Pieței Universității, pe care o descrie în textele sale despre mineriade, a fost determinantă pentru conștiința sa, cum o și afirmă de mai multe ori. De atunci începe o preocupare acaparatoare pentru ceea ce a fost și ceea ce este în România de azi: de la gulag la personajul numit Băsescu. Citind cartea, cărțile, rămîi uneori stupe- fiat cît de „bizară“ și de descalificantă pen- tru cei ce aveau și au puterea, dar și pen- tru clientelă, dar și pentru alegători, dar și pentru partidele de opoziție anticomunistă, a fost „selectarea^ în viața publică a unor indivizi penibili precum Petre Roman, Văcăroiu, Becali sau Vanghelie (nici nu-i rețin exact numele), sau Radu Vasile, Constantinescu și chiar unii din miniștrii de azi, cu toții urmași sau chiar semireprezen- tanți ai selecției inverse pe care a operat-o comunismul în țara noastră, ca parte a unui întreg cu multe sute de milioane de oa- meni. Concluzia cea mai tristă este că ro- mânii au rămas agățați de această selecție inversă, ruinătoare pentru ei, că nu au reușit - din nenumărate motive și explicații - să impună țării un buchet de oameni cinstiți și buni profesioniști, cărora să le încre- dințeze viața și țara. Acest „de ce?“ este poate cea mai tulburătoare și depriman- tă întrebare fără răspuns, sau cu diferite răspunsuri care încep de la cuplul „echivoc“ istoric al lui Traian și Decebal; de aici în- cep toate răspunsurile teribile, de la Cioran la Patapievici (de care mă simt legat și prin destule răspunsuri pe care le-am găsit fieca- re în cugetul și scrisul lui). Cît despre Imaginarul violent al româ- nilor - acest studiu este una din impecabi- lele texte despre o parte din „specific^, una din cele mai terifiante și deznădăjduitoare fețe ale lui, care face să se lipească, pînă la identitate, în brutalitate, vulgaritate și pro- miscuitate, texte de Eminescu, Arghezi sau Cioran cu cele ale României Mari sau ale detestabilei, pentru a folosi un cuvînt civi- lizat, Scînteia. în esență, Ruxandra Cesereanu spune - ca și mulți alții - că orice aberație este posibilă, în România, că orice poate fi spus despre oricine și că speranțele pentru întîm- plări fericite sînt foarte debile. Una din con- stantele opiniei sale este îndreptată împo- triva marii, capitalei diversiuni lansate de toți cei vinovați din trecut, vinovați și nepe- depsiți public, și anume că „toți am greșit, toți sîntem vinovați“ - cîntec pe care nu numai cei interesați de diversiune, dar și (Continuare în p. 10) 8 • APOSTROF Poeme de Sms Ai o sută și ceva de caractere Să te desparți de bărbatul ce te plictisește Ai o sută și ceva de caractere Să-i scrii a doua zi de noua ta iubire Iar el ar avea cam tot atâtea semne Pentru un răspuns patetic și fără noblețe. Ai o sută și ceva de caractere Să te plângi de cei cu care râzi din politețe De prețul greu al libertății ce a început să te apese De febra minții ce vrei să o scazi cu calmante De căldură, de frig, de noroiul uns de palme... Și de transportul lent din autocare. Cele exact o sută șaizeci de caractere îți par de-ajuns pentru dimineți ploioase Pentru cafele înghețate și săruturi virtuale Pentru psihodrame lungi de-o noapte Pentru despărțiri formulate prea concis Pentru împăcări tastate mult prea rapid. Totul intră în o sută și ceva Totul începe și se poate termina așa. Adevăr? Un adevăr vrei să smulgi din mine lacom Să mă triezi și să mă-nchizi în chenare Vrei discuții dezgolite de minciuna Ce face parte din mine dintotdeauna. Pretinzi că vei înțelege ce se întâmplă dincolo de piele Dincolo de vene, tâmple, de ochi și de gene Poate că-ntre timp vei ațipi-n povestea Ce dorești să o rostesc fără pauză-n vorbire. Toți vreți doar sincere confesiuni Semnate-n alb și îmbibate cu pete de drame Stropite de regrete și durere mată Intr-un puhoi de verbe lungi de-o șchioapă. Nu-ți pot da tot ce iscodești fără nesaț, Tot ce râvnești să înțelegi chiar azi Nu mi te pot da așa cum mă dorești, Plină de certitudini și cu un optimism pe veci. De ce vrei oare să descoși enigmele topite-n mine Nuanțele de gri ce mă compun, dar mă și dezbină Demonii ce mă păzesc pentru a fi mai bună Și visele ce nu contenesc să mă conducă-n ziuă? Eu nu mai știu unde încep și unde mă pierd cu lumea Nu mai știu când mă ascund și când mă arăt, îmi e totuna Iar tu pretinzi că ai înțelege ce e opac și pentru mine Iar eu te las, cuminte, să crezi că așa e mai bine. Drum Talpa calcă un drum ce nu e al său Mintea urmează o idee ce e departe de sine Mâinile nu găsesc niciodată instrumentul de scris Corpul demult s-a pierdut în tăcere. Trenul te duce într-un loc nenumit Harta s-a topit printre degete și schele Nu ai repere, nu ai lumini Poate nici drumul nu își mai găsește ținta. Vreau să găsesc un parc verde-închis Unde cărarea o stabilesc prin pași aleatorii Mă simt într-un furnicar vopsit în gri Aceleași trasee mohorâte urmate zi după noapte. Clipa Plouau asupra-mi lacrimile femeii tale în timp ce mă sărutai boem pe pleoapa stângă în răstimpul unei clipe galben-efemere Mă gârboveam încet sub povara dorinței tale. Mâna ta dreaptă m-a smuls dintr-o tăcere lungă Ți-am apărut pentru o clipă eu cea rațională Mi-e greu a te privi fără să mă doboare boala Iară a dori să uit tot ce s-a întâmplat în acea seară. Te-am visat că mă iubești lent o noapte lungă Iar tu ai fost pharmacon-xA minții mele goale Te-am dorit să pot simți plăcerea Unei clipe fără a ști ce e păcatul. Dar păcatul stă la pândă lacom Și ne trimite săgeți ce gem lascive Până ce colcăie în noi fără să piară Și ne supune fără a face cale-ntoarsă. De vineri Dumnezeu refuză să-mi vorbească Nu că ți-ar păsa că L-am pierdut și de această dată Sunt singură și mă doare viața Mă dor ochii ce nu vor să te mai vadă. Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 9 Să ne cunoaștem scriitorii Vise de apă SPUNEȚI CĂ suferiți de insomnii? îl în- trebă doctorul mâzgălind în caiet o coadă de păun cu forme geometrice. - Cuvântul a suferi mi se pare exagerat. Mark Rohmer îl privi pentru prima oară cu interes. - Ați vrea să-l înlocuim cu altul? - Disconfort temporar. Sau poate o sta- re alertă. Un fel de triumf al lucidității asu- pra stării de veghe. Da, mi s-ar părea mai nimerit așa. Și de fapt în cazul meu nu e ceva neobișnuit. Doctorul nu-1 mai întrebă nimic și Pred se frecă nemulțumit. - Sunt scriitor, se trezi Fred din nou vorbind. - Scrieți noaptea? - Nu. Nu, nu pot scrie noaptea. - Lipsă de inspirație? - De unde știți? - Nu știu, vă întreb. - De câtva timp adorm mai greu, atâta tot. - De cât timp? - Două, trei luni. Fred își duse mâna la buzunarul de la piept unde avea pipa. Profită să-și apese ini- ma care se zbătea ca un porumbel în laț. își simți ceafa ușoară și un val de căldură îi tre- cu prin urechi. - Cum stați cu tensiunea? continuă Rohmer cu voce egală. - Am avut-o ridicată. Oscilantă. De un an sunt pe betablocante. - Colesterolul? - Am scris acolo, arătă Fred cu capul spre dosarul lui galben în care răspunsese conștiincios la toate întrebările din formu- lar, doar că Rohmer, în loc să citească, se ocupa de coada păunului. Ușor mărit, dar țin dietă, nu m-au pus încă pe lipitor. Și mama avea colesterolul puțin ridicat, dar nu de la asta i s-a tras. - Vise? - Poftiți? Spera să nu-1 întrebe acum și despre ce idealuri avea. De fapt știa unde bate docto- rul, dar nici el nu era născut ieri. - Vise? Ca toată lumea, răspunse evaziv și se așeză mai bine în scaun. - Aveți vise obsedante? Care revin pe- riodic sau vă urmăresc? Coșmaruri? Ei, aici trebuia să fie atent ce scotea pe gură. S-or pricepe sau nu ăștia la ce se în- tâmplă în tărtăcuță, dar la vise toți sunt experți. Te trezești imediat cu ditamai diagnosticul. Fred fu totuși tentat să-i răs- pundă, Rohmer părea destul de dezintere- sat ca să se teamă prea mult de el. îl încercă puțin să vadă cum ar decurge discuția: - Visez apă. - Ce fel de apă? - Apă. - Curată, tulbure, cum e? - Uneori tulbure. - Altceva? - Atât. Apă. - Și? E un râu sau o mare? - E stătută. Mai mult ca o baltă, cum să spun. - înotați? Vă înecați? Vi se pare că vă ia apa? - Nu. Nu, nu e o apă mare. Hotărî să se oprească aici și tăcu. Roh- mer îl privi pentru a doua oară drept în ochi. Fred își scoase pipa și o învârtea între degete așteptând să vadă care dintre ei va ceda primul. Vise putea și Mimi să citească. Ți le spunea imediat: urs - boală, copil mic - necaz, roșu - veste, pește - moarte. Și tot moarte mai însemna, în interpretarea lui Mimi, să-ți cadă o măsea ori să visezi un copac tăiat. Dacă era uscat, mortul era bătrân. - Vă e frică de apă? - Nu. înot bine, de mic. - Dar de apa din vis vă e frică? - Nu. V-am spus, nu e o apă mare. - Mai e ceva despre care ați vrea acum să-mi vorbiți? Ce vorbă mai era și asta?! îi spusese de- ja prea mult. Și nici nu putea pretinde că l-ar fi tras doctorul de limbă. - Nu. Absolut nimic. Rohmer îi întinse rețeta și reveni la coa- da păunului, care între timp ajunsese un de- sen suprarealist sufocat în litere și semne. - încercați să evitați alcoolul după ce lu- ați tableta. Vă aștept în două săptămâni. - Nu puteți să-mi dați pe o lună? S-ar putea să am nevoie mai mult de două săp- tămâni. Sau veți suna la farmacie să-mi pre- lungiți rețeta? Trebuie să mai vin până aici? Rohmer îi ignoră întrebările. - Data viitoare poate îmi spuneți mai multe despre gândurile care vă împiedică să adormiți. Și despre ceea ce scrieți, completă Rohmer mimând interesul, întinzându-i mâna și strângându-i-o mai puțin energic ca la început. Mai ia și el niște bani de la asigurare, se gândi Fred, stânjenit de propunerea doc- torului. Datorită lui Mimi avea o asigura- re bună, care acoperea tot. Inclusiv dentis- tul. „Businessul meu să trăiască. Altfel, dragă, dacă era după tine, ne-am fi tras viața pe sub poduri.“ Cu rețeta în buzunar își re- (Urmare din p. 8) mulți dintre cetățeni l-au intonat. Una din marile drame ale societății românești de as- tăzi este aceea de a nu înțelege că, dimpo- trivă, „nu toți am fost vinovați și nu toți am suferit“. Că nu a existat - și continuă să nu existe - o Securitate „bună“ și una „rea“. Nicio conotație pozitivă nu există în întu- necimea acestei odioase instituții, dictată de partid și slujitoare fără pauză a terorii și ticăloșiei. Nu voi trece în revistă toate ideile acestei cărți, cu care sînt intr-un deplin acord - și nu numai eu, desigur. Remarc numai definirea și descrierea regatului mahalalei românești, înfloritor și descu- rajant, formele de manifestate ale unei mîrlănii covîrșitoare. împreună cu confuzia politică, căreia îi rezistă numai o foarte, foarte mică minoritate, vulgaritatea publi- că, ofensivă, mă face să vizitez foarte rar țara. (Firește, nicio pierdere pentru ea.) A doua problemă care m-a interesat mult este și aceea a atitudinii tineretului față de tre- cut, începînd cu gulagul „și pînă în prezent“ (ca să zic așa, ca un călinescian de mina a treia, de care e plină piața literară). Con- sacrîndu-se acestui obiect de studiu univer- sitar, Ruxandra Cesereanu face observații extrem de interesante și uneori întristătoa- re cu privire la felul cum înțeleg - sau nu înțeleg - trecutul tinerii studenți de astăzi. Judecind, cu o asprime legitimă, generații- le bunicilor și părinților, neînțelegînd cum poate exista o societate fără libertate și fără protest, mefienți față de ceea ce a reprezen- tat teroarea comunistă, tinerii de azi și de mîine sînt pasibili de o pedeapsă grea, care nu se poate bucura de o grațiere decît cu riscuri incalculabile, dar... specifice local: uitarea, minimalizarea, indiferența față de un trecut apropiat, neînțelegerea lui. Munca la catedră a autoarei, amintită uneori, are deci o semnificație și o importanță capitală. Măcar dacă exemplul ei ar fi urmat... De puține ori am citit un repertoriu atît de complet și de exact al „năravurilor^ - se poate citi al defectelor - societății româ- nești (se poate citi: și ale poporului). Mă în- treb, fără a putea răspunde, dacă multe din aceste „năravuri“ sînt numai ale românilor, adică specifice numai românilor. Sau tocmai cumularea lor face o originalitate. Apoi cred că tipologia propusă nu e deloc specifică numai românilor: licheaua și impostorul nu prea au granițe și diferă numai adaptarea îa contextul social și moral. De fapt, sînt mefient față de definirea psihologiei popoa- relor. însă îmi place să sper că va veni, cînd- va, și ziua în care, în primul rînd, vom re- marca și încerca să definim lucid (fără entuziasmele aberante naționaliste, care ne prisosesc) meritele și valorile nației, deve- nite precumpănitoare. Pînă cînd balanța se va înclina în această parte, va mai trece cîtva timp. Cîtva timp... cîtva timp... în fine, tonul lipsit de patetism, ca și de echivoc, face „muzica“ acestor texte în care există și o Românie așa cum ar fi trebuit ea să fie astăzi - și nu este. A ceea ce ar fi trebuit să se facă și nu s-a făcut. Ruxandra Cesereanu nu disperă, dar nici nu-și face ilu- zii: iată o atitudine realistă - dar de prea puțini urmată. 10 • APOSTROF căpătă însă siguranța de sine, mulțumi, se eschivă politicos și închise ușa ușor după el, cu sentimentul unui școlar care și-a dus pro- fesorul de nas ori al unui scamator căruia i-a reușit farsa. Teama și cabotinismul au fost dintotdeauna temele lui preferate. Când ajunse în stradă începuse să plouă. Durerea de cap îi explodă în aerul curat de primăvară ca un bulb de lalea. își simți frun- tea și ochii de plumb. Poate că ar fi trebuit să-i spună lui Rohmer și de migrenele astea, poate că Mimi avea totuși dreptate. Inutil să încerce să oprească un taxi, când plouă orașul iși pierde controlul, ca și cum s-ar da semnalul unei dezorganizări așteptate, prin care să își mai elibereze din energiile acumulate. Taxiurile se bulucesc claxonând la semafoare, oamenii flanchează bordurile trotuarelor cu mâinile ridicate, deși toate devin busc ocupate sau Cjf duly, cărucioarele cu hotdog fug pe mijlocul stră- zii, negrii își strâng rapid tarabele cu cea- suri și genți contrafăcute, majordomii fluieră disperați în fața hotelurilor, ținând umbrele negre uriașe deasupra capetelor cu bani, în speranța unui bacșiș gras, polițiștii fluieră și ei în intersecții, turiștii se adăpos- tesc sub copertinele magazinelor, nemai- știind încotro s-o ia. Pred își ridică gulerul hainei elegante de lână, mai mult ca o pro- tecție împotriva migrenei decât a ploii subțiri, și se alipi grupului de refugiați sub acoperișul de la Bloomy. De aici, Jim era la o aruncătură de băț. Pe vremuri sculptor de succes și supravie- țuitor al Woodstockului, Jim se reformase intr-un pictor mediocru, iar în urma căsă- toriei cu o burgheză capricioasă și snoabă, care avusese însă decența să treacă la timp în lumea celor drepți, rămăsese intr-un fru- mos apartament în Upper East Side, din care improvizase un studio ticsit de pânze, culori, obiecte inutile și eterne resturi în urma chefurilor din ziua precedentă. Nu rezistă tentației să-i facă o vizită, chiar dacă Mimi îi spusese răspicat ca de la doctor să vină imediat acasă, pentru că aștepta UPS-ul să-i aducă o comandă expres pentru spaul ei, de care nu voia să știe angajații. Măcar atât să facă și el. Dar tot ce putu Pred face fu să-l sune pe portarul blocului în care stă- teau de cincisprezece ani în Upper West Side, mai exact de când Mimi dăduse lovi- tura cu businessul ei, și să-l roage să ia cole- tul și să semneze factura în locul lui, lăsân- du-1 să înțeleagă că îl aștepta un bacșiș bun. Deși nu era tocmai lumea lui, Jim îi aducea o briză de libertate, umor și natura- lețe, cu urme sleite de decadență, boemă și degradare artistică, un aer alterat, care uneori îi lipsea, dar în care nu ar fi putut întâzia prea mult. Jim emana deopotrivă forță și ratare, talent irosit și aventură nedu- să până la capăt, numai bun pentru nevoia lui Fred de a trage doar cu ochiul în oglin- dă, incapabil să primească imaginea totală a eșuatului în plin. Atracția pentru Jim se mai explica și prin faptul că lui Fred îi amintea de tinerețea lui în România. Ani buni fie și doar pentru că sângele îi alerga viguros în vene, femeile erau apetisante și accesibile, bântuia dispe- rarea într-o lume fără șanse și asta îi făcea să trăiască totul intens și până la capăt. Sis- • Carmen Firan temui, opac și opresiv cum era, nu reușise să-i inhibe, dimpotrivă, li se ascuțiseră sim- țurile. Neavând mai nimic, nici nu aveau nimic de pierdut, așa că se expuneau exce- selor de tot felul cu sentimentul de frondă că ar continua să gândească, să creeze, să bea și să înjure cu patimă, în ciuda celor care le scriseseră prohodul. Chefurile se ți- neau lanț, în atelierele pictorilor, în aparta- mente ori la restaurantul Uniunii Scriito- rilor, în cârciumi și bodegi înecate în fum de țigară, ba chiar la vreun ștab luminat aca- să, dornic de compania intelectualilor de elită, care cu o mână îi hrănea și cu alta îi ținea sub observație să afle ce e în capul lor. E adevărat că mulți dintre amicii lui de pa- har, ocupație serioasă în mediul artistic, mu- riseră destul de tineri de ciroză sau infarct. „Măi, Fred, adevărații aventurieri noi sun- tem, nu voi care v-ați cărat care încontro. Riscuri, bine, ați luat-o de la început fără nimic, bravo vouă, dar cel mai greu e până la urmă nu să începi de la zero într-o lume nouă și normală, ci să continui coșmarul aici. Dintr-o mizerie în alta. A venit și liber- tatea cu capitalismul ei sălbatec și acum ne sfâșiem unii pe alții“, îi scrisese odată un fost coleg de la studioul Animafilm, care după Revoluție intrase în faliment. Fred păstra însă o amintire idilică a unei lumi încremenite în timp. Așa cum era, el a fost fericit acolo. Primele iubiri, maică-sa încă alertă și în putere, sentimentul bărbătesc că facea ceva important. Exista o autenticitate a comunicării și un univers genuin, fie el al sărăciei și disperării. Din astea ieșeau idei și se creau forme pasive de rezistență prin artă. * Mulțumit de ideea să-i facă o vizită lui Jim, înfruntă ploaia, traversă Le- xington prin dreptul „Laurei Lee“, unde pe vremuri Mimi îi comanda cămăși scumpe și eșarfe de mătase („de-acum însă trebuie să ne restrângem, dragă, s-a dus baba cu cola- cii, cine știe ce ne rezervă viitorul“), aruncă Să ne cunoaștem scriitorii un dolar în paharul de plastic pe care un cerșetor negru îl ținea pe trotuar lângă câi- nele lui rebegit, intră la CVs Pharmacy să-și ia somniferele buclucașe, cumpără și două tablete de tylenol forte, pe care le înghiți în fața casieriței, se lovi de ușa bata- bilă a farmaciei încercând să facă loc unei bătrâne cu păr mov și urcă apoi spre Park Avenue cu sentimentul că viața ar putea fi reluată de unde ai lăsat-o. Unde își lăsase viața Fred? Sau; mai bine zis, când îl scăpase ea din brațe? în nopțile de insomnii își refăcea drumul obsesiv, din București în Israel și apoi la New York. De aici nu avea unde să se mai ducă. - Stația terminus, îi spusese Mimi de cum aterizaseră pe aeroportul Kennedy în urmă cu aproape douăzeci de ani, asta e ce mi-am dorit. Ai mei au tras cu dinții să ajungem aici și n-am să las norocul ăsta să se ducă pe apa sâmbetei. Am să ajung cine- va, uită-te la mine, l-a amenințat Mimi cu ochii ei jucăuși lăcrimând de ambiție și energie. N-o să te fac de râs, ai să vezi. Un mare scriitor ca tine merită o nevastă pe măsură. Vreau să te ajut să-ți împlinești visul. - Cel mai greu e să faci față unui vis îm- plinit, a apucat Fred să șoptească înainte să se urce în mașina lui văru-su care îi aștep- tase la aeroport, dar Mimi nu-1 mai auzea, deja amețită de mirajul metropolei care o aștepta și al succesului pe care și-l punea conștiincioasă la cale. Fred se ghemuise pe bancheta din spate, în timp ce Mimi, înființată alături de văru- su în față, domina peisajul vorbind necon- tenit, excitată până și de cartierele mărgi- nașe ale Queensului, destul de dezolante, prin care trecea drumul de la aeroport. Pri- vit din perspectiva de acum, drumul acela părea începutul sfârșitului. în timp ce Fred se scufunda în perna banchetei, gâtul lui Mimi se lungea de curiozitate și încordare, el era tot mai mic și ea tot mai înaltă, de parcă ar fi băut amândoi dintr-o băutură miraculoasă cu efect contrar. - Nu e fantastic? l-a întrebat Mimi când au intrat pe Queenborough Bridge și Man- hattanul le-a apărut deodată în față ca un desen în cărbune pe linia orizontului, cu arhitectura lui obraznică și îndrăzneață, și totuși caldă în lumina apusului portocaliu în acel septembrie când viața lor începea încă o dată, neașteptat, asemeni acelui oraș unic, ridicat curajos pe o stâncă la marginea Atlanticului. „New York, New York“, fre- dona Mimi lângă văru-su, amuzat de entu- ziasmul tinerei lui rude prin alianță. Fred ar fi vrut să doarmă, ca un reflex de apărare, să doarmă mult, ca în copilărie, când se simțea protejat. Din prima noapte la New York i-au apărut însă și primele insomnii. ■ Fragment de roman Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 11 cu Ochiul LIBER La prima vedere, titlul cărții lui Eugen Dorces- cu, în piața centrală (Edi- tura Marineasa, 2007), pare inaderent la conținutul pe care-1 desemnează. Dacă ti- tlul are conotațiile deschide- rii spre socialitate, sugestii ale concretitudinii și coti- dianului, semnificațiile poemelor din vo- lum, în schimb, sunt mai degrabă dedicate unei fervori a interiorizării, reflexelor reli- giosului, delicateții grave a invocației. în Prefața cărții (Etgen Dorcescu la maturita- te), Virgil Nemoianu îl încadrează pe autor într-o anumită tradiție a poeziei religioase, trasând și reperele unei atitudini polemice față de poezia „acrobațiilor estetice¹¹, lipsită, așadar, de necesara profunzime a atitudinii și viziunii: De multă vreme susțin părerea minoritară că literatura română modernă, literatura ulti- milor 200 de ani, are ca temelie un subtext religios. Explicația mea este, pe scurt, urmă- toarea. Presiunile unei modernizări pripite și anorganice intră în conflict (după 1800 sau cam în acea perioadă) cu o tradiție cam trân- davă și nu prea intens creatoare, ale cărei forme nu se mai potriveau cu cele, în con- tinuă schimbare, ale Vestului pururi exem- plar. In aceste condiții, autorii își păstrează în sinea lor, și în structurile lor interioare (uneori inconștient) valori și imagini ale unui trecut real și/sau imaginar. Suprafața însă râvnește să fie „acceptabilă¹¹ unei ere noi. In consecință se constituie astfel lumi ficționa- le nițel cam bizare dar nu lipsite de interes. Există firește și destui scriitori români care se abțin de la astfel de acrobații estetice, abordând în mod nemijlocit și deschis o tematică religioasă. Aceștia nu sunt, cate- goric, printre cei mai neînsemnați în istoria literaturii române: prozatori, dramaturgi, poeți, eseiști, din trecut și din prezent. Nu este locul potrivit pentru enumerarea lor. Printre aceștia se numără și timișoreanul Eugen Dorcescu. Volumele sale, uneori di- rect inspirate de texte biblice, alteori de liri- ca subiectivă în toată rotunjimea ei, nu se sfiesc să includă dimensiunea religioasă a omului alături de anxietățile sau bucuriile lirice inevitabil prezente în orice poezie a lumii. Poemele lui Eugen Dorcescu din acest volum mizează, în primul rând, pe benefii- cile asumat austere ale meditației. E vorba însă de o meditație ce lasă în penumbră reflexivitatea, valorile și reperele raționa- lității, pentru a-și anexa efluviile afectivită- ții și mirajul unei senzorialități difuze. Starea de grație e alcătuită, așadar, din inter- mitențe ale trăirii, din resursele elegiace ale litaniei, din diafanități mai mult sau mai Litanii în Piața centrală puțin ilicite și din retranșări ale eului în armoniile abia presimțite ale elementelor: „Vine seara. Vine/ clipa de tihnă./ Vine somnul, vine coșmarul, dar și/ dramul acela divin/ de odihnă./ Voi cădea, lin, adânc, în/ ghimpatele visuri,/ voi pluti, cum se-ntâm- plă,/ mereu,/ în tenebre și-abisuri./ Dar, ală- turi de-acestea, mi se dă/ și o sfântă uitare./ Domnul revarsă asupră-mi/ și balsam și răcoare./ Câteva ceasuri măcar, până/ când zorii îmi bat/ la fereastră,/ cu degetul lor diafan,/ de culoare aurie și-albastră./ Atunci, mă ridic,/ și Domnul, zâmbindu-mi,/ mă duce/ pe drumul știut,/ în calvarul știut:/ un om și o cruce“ (Prokg). Alcătuită din sugestii ale sacralității și din penumbre, din semitonuri mai degrabă decât din sunete ample, poezia lui Eugen Dorcescu își însumează semnificațiile în- tr-o simbolistică a misterului, ce proiectează asupra lucrurilor de aspect banal o paloare nebănuită, un reflex neașteptat, o lumină ce le adâncește rosturile și expresivitatea. Un superb poem transcrie în notații suple, de maximă concizie și reverberație lirică, tre- cerea duhului sacru prin lume, printre obiecte și ființe anodine, prin spații citadi- ne deposedate de aură simbolică („Printre șanțuri și/ gropi,/ printre mari utilaje, și/ grămezi de ciment,/ a trecut, dintr-o dată,/ în orașul/ răscolit și dement,/ a trecut, pe alături,/ volatil, indecis,/ izvorât din eter,/ zămislit din neant și/ din vis,/ a trecut,/ și apoi s-a făcut/ din văzut,/ nevăzut,/ a venit, a trecut,/ a pierit -/ poate-un nor plin de/ lacrimi solare,/ poate duhul Poienii,/ poa- te-un crâng/ înflorit...¹¹). Pentru autorul acestui volum de versuri, poetul e ființa care caută să identifice și să descifreze rădăcinile lucrurilor, să afle originaritatea elementelor, într-un fel de descensus ad inferos, excurs revelator și inițiatic spre o lume a virtua- lității pure, a iluminărilor subite, a absențe- lor ce nu sunt nimic altceva decât învesti- turi ale sacrului: „La rădăcina celor/ ce sunt,/ de pildă, la/ rădăcina zilei/ acesteia,/ stă, deopotrivă,/ primordialul/ Cuvânt/ și ființa mea,/ tremurătoare, firavă,/ ca trestia./ La rădăcina celor/ ce-au fost/ înainte ca toate să fie,/ era doar infinit,/ fără sens, fără/ rost,/ și doar veșnicie./ La rădăcina celor/ ce fi-vor curând,/ sub divina, dorita,/ cle- mență,/ e numai neantul/ dintr-un mor- mânt,/ clocotind de/ absență¹¹. Mecanismul poetic e, astfel, fundamen- tat pe ritualizarea propriilor afecte, a pro- priilor resorturi perceptive, sau, cu alte cuvinte, pe stimularea unei energii simboli- zant-imaginative prin care elementaritatea își arogă un halou de mister, un vertij cathartic ce transformă subit sentimentul de alienare, starea de deceptivitate a omului modern în patos al redempțiunii, în fer- voare ce corporalizează inefabilul. Giude- țul sufletului cu trupul e, mai degrabă, o formă de devoțiune unificatoare decât sem- nalare a unei antinomii ireconciliabile („Sufletul/ e tot atât de subțire,/ precum/ scara de-azur/ rămasă în urma unei/ dâre de/ fum,/ scara de-azur ce leagă/ cenușa/ de cer./ Ea, scara de-azur, tainica punte/ între neantul de jos și/ celestul mister./ Doar ținta fumului/ nimeni n-o știe./ Fumul nu mai e nici în/ lumea de-aici,/ nici nu ajunge-n împărăție./ Fumul/ și de duh, și de/ trup se desparte./ Fumu-i substanța și/ scrumul/ amintirilor moarte¹¹). Poemele lui Eugen Dorcescu sunt, de fapt, tot atâtea somații adresate profunzimilor lumii, adâncurilor universului, unei sacralități întrezărite, unei lumini difuze ce nu se arată pe deplin. Tăcerea, absența, înserarea, modulările unui timp mitic, acestea sunt toposurile predi- lecte ale poetului, acele elemente ale figu- rației lirice care îi configurează un relief pro- priu, într-o rostire de litanie, ce-și interzice tonalitatea retorică, amplitudinea timbru- lui, preferând în schimb modulația elegiacă, dicțiunea solemnă și o poetică a elipsei, prin care nerostitul dobândește o pondere și o valoare semnificativă în raport cu ceea ce e spus/scris. In versurile lui Eugen Dorcescu timpul stă sub instanțele sacralității, își pier- de ponderea și acuitatea, demonia clipelor e îmblânzită, ritualizată, sublimată prin intermediul unei expresii poetice liminare, ce îmbină grațiozitatea și clarobscurul: „Aici se scurge timpul mult mai lent,/ Se mișcă dormitând, ca-n diligență./ Absența însăși nu este absență,/ Căci n-a ieșit com- plet din contingență:/ E doar o domolire de accent./ Ființa-i durativă. Se dilată,/ Trecând din anotimp în anotimp./ Deplină-n spațiu, se prelinge-n timp/ Și pare că nu piere niciodată./ Eternitatea rustică, atentă/ La orice salt anarhic și brutal,/ E-asemeni unei mări de crini și mentă,/ Cu soare și cu ape de opal./ Cu diligență timpului, absentă,/ Dansând, la infinit, pe-același val¹¹. Epilogul volumului e, în fapt, o pro- iecție apocaliptică a unei lumi din care sacralitatea s-a retras („Numai Tatăl nu este¹¹), a unei lumi a golului, a absenței, a negativității și neantului. Eugen Dorcescu se dovedește, și prin recenta sa carte, unul dintre cei mai importanți poeți ai senti- mentului religios de azi. 12 • APOSTROF DOSAR Camuflarea sacrului în memorialistica, beletristica și literatura științifică a lui Mircea Eliade(2) (Urmare din numărul trecut) 5. Atitudinea lui Eliade cu privire la știința religiilor și problema decodificării DUPĂ O îndelungată investigație a operei unui cărturar, în momentul în care idei- le centrale ale acesteia sunt înțelese, în- doielile încercate de autorul respectiv, chiar dacă nu sunt menționate în lucrările pro- priu-zise, devin de mare ajutor atunci când este vorba de a-1 înțelege, fiindu-i la fel de folositoare analistului ca și afirmațiile direc- te ale autorului în cauză. La urma urme- lor, nașterea unei opere științifice impor- tante presupune un proces îndelungat și complex, ale cărui detalii și variante alter- native respinse îi pot spune cercetătorului experimentat tot atât de multe lucruri ca și concluziile formulate de un comentator sau altul. De regulă, în literatura științifică, aces- te etape de indecizie și apoi de selecție nu ajung să fie consemnate în scris. Acesta este motivul pentru care o lectură atentă a scrie- rilor din personalia lui Eliade ne poate ajuta să înțelegem mai bine poziția acestuia în raport cu domeniul său de cercetare. Măr- turisirile de acolo ne arată că Eliade era con- știent de două slăbiciuni ale operei sale știin- țifice: pe de o parte, faptul că tratează într-o manieră prea erudită un domeniu și așa greu de înțeles și, pe de altă parte, că autorul în- suși nu a dovedit științific teoria sa privind camuflarea sacrului. Faptul că teoria lui Eliade privind camu- flarea sacrului își are originea în conceptul hindus de maya are repercusiuni cognitive importante. Operând în tradiția revoluției kantiene - și mai puțin în cea a revoluției aduse de Copernic -, Eliade știe foarte bine că un om de știință nu poate examina în- tr-o manieră exhaustivă semnificația unui eveniment atât de subtil, criptic și fluid ca ex- periența proprie a unei hierofanii. Anumite afirmații, prezente mai ales în scrierile cu caracter personal și mult mai puțin în textele sale științifice, sugerează că știința religiilor este obsedată de această problemă cognitivă, în câteva ocazii, Eliade este conștient de problemele create pentru o disciplină știin- țifică de rolul important pe care el îl acordă în înțelegerea religiilor acelor rare și nesta- tornice momente de hierofanie. Viciul acesta⁷⁹ pe care mi-1 satisfac alături de o bibliotecă plină de tratate erudite, la o masă încărcată cu dicționare și texte - mă înalță brusc în propriii mei ochi. îmi dă un ciudat sentiment al libertății, îmi spun că totul nu e în- că pierdut⁸⁰ [...]. Cu lectura aceasta Jaică“ îmi satisfac tot disprețul meu pentru erudi- ție⁸¹, pentru munca onestă și inutilă, pentru atâtea științe dragi - pe care, tocmai pen- tru că îmi sînt dragi, ard de dorul de a le disprețui, de a le „înșela“, de a le umili⁸². Combinația dintre atracția exercitată de munca științifică și sentimentul că aceasta este „inutilă⁰⁰ naște o situație ex- trem de interesantă ce apare, mutatis mutandis^ ca un lait- motiv pe parcursul întregii sale vieți. Mai târziu, în două rânduri, Eliade avea să descrie disciplina aleasă ca fiind „in- cognoscibilă⁰⁰. Intr-o scrisoare trimisă lui Raffaelle Pettazzo- ni, primul cercetător al re- ligiilor ale cărui teorii Eliade le studiase temeinic în tine- rețe, acesta din urmă măr- turisește: „vous etiez mon premier maître dans cette pas- sionante mais insaisissable «Science» des religions“⁸³. Eliade recurge aici la un oxi- moron: o știință care este de fapt „incognoscibilă⁰⁰. Mai bine de douăzeci și trei de ani mai târziu, într-o scrisoare adresată unui alt cercetător al religiilor și prieten apropiat, orientalistul suedez Stig Wi- kander, Eliade scria: „De altfel, sunt din ce în ce mai atras de literatură - și sunt zile când regret că am abandonat-o pentru niște discipline fascinante, dar insesizabile...⁸⁴⁰⁰⁸⁵ „Disciplinele⁰⁰ iau aici locul „științei⁰⁰, dar caracterul oximoronic al afirmației rămâne intact. Extrem de interesante sunt cele două caracterizări ale studiului religiilor: pe de- o parte, cuvinte ca „dragi⁰⁰, „passionante⁰⁰ și „fascinantes⁰⁰, pe de altă parte, „insaisis- sable⁰⁰ și „insaisissables⁰⁰, ca posibile paralele • Mircea Eliade. Desen de Eugen Drăguțescu, 1961 pentru „inutile⁰⁰. Ambele indică atracția puternică exercitată asupra lui Eliade de studiul religiilor, dar în același timp și înțelegerea faptului că în munca sa există și lucruri ce nu pot fi atinse. în cel puțin un caz, Eliade și-a exprimat sentimentul că limbajul literar sau poetic exprimă mai bine experiențe spirituale decât limbajul știin- țific⁸⁶. Chiar și mai interesant este un pasaj dintr-o scrisoare trimisă aceluiași Wikander DOSAR Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 13 în ianuarie 1933, ca răspuns la o scrisoare în care acesta din urmă comenta, într-o manieră rezervată, anumite afirmații despre simbolism făcute de Eliade în Images and Symbols-, „Sunt din nou asaltat de îndoieli. Cred că ar trebui să studiem mai ales Tim- pul, pentru a ajunge la ceva solid în nefe- ricitele noastre studii..."⁸⁷ Intr-adevăr, dacă religia gravitează atât de puternic în jurul a ceea ce Eliade numea, într-un citat ante- rior, „dialectica și misterul camuflării", atunci descifrarea ei poate fi doar rareori realizată cu precizie. De aceea, un critic al metodei lui Eliade, Hans H. Penner, scria, pe marginea abordării acestuia, că „o știință a religiilor bazată pe un mister rămâne o știință misterioasă"⁸⁸. Caracterul criptic al sacrului lui Eliade este subliniat și cu altă ocazie, fiind, în opi- nia mea, încadrat logicii camuflării: In timp ce ceva „sacru" se manifestă (hiero- fanie), în același timp ceva se „ocultează", devine criptic. Aici stă adevărata dialectică a sacrului: prin simplul fapt că se arata, sacrul se ascunde. Nu putem niciodată pretinde că înțelegem definitiv un fenomen religios: ceva - poate fi chiar esențialul - va fi înțeles de noi mai târziu, sau de alții, pe loc⁸⁹. Totuși, ce este această suprafață și cum poate fi cineva sigur că există semne reale care i se adresează rămân întrebări funda- mentale pentru o astfel de abordare, între- bări la care Eliade nu a dat răspunsuri amă- nunțite. Un astfel de răspuns include simpla recomandare de a inventa: Fiecare⁹⁰ exilat este un Ulise în drum spre Itaca. Orice existență „reală" reproduce Odi- seea. Drumul spre Itaca, spre Centru. Știam toate astea de multă vreme. Ceea ce descopăr deodată era că se oferă șansa de a deveni un nou Ulise oricărui exilat [...]. Dar pentru a înțelege asta, exilatul trebuie să fie capabil să pătrundă sensul ascuns al rătăcirilor sale și să Ie conceapă ca pe o lungă serie de încercări inițiatice [...] Aceasta vrea să spună: să vezi semnele⁹¹, sensul ascuns, simbolurile, în su- ferințele, depresiunile, secătuirile de zi cu zi. Să le vezi și să le citești chiar dacă nu sunt aco- lo', dacă le vezi, poți să construiești o struc- tură și să citești un mesaj în curgerea amorfă a lucrurilor și în fluxul monoton al faptelor istorice⁹². Nu este cazul să analizăm în detaliu acest fragment; găsim în el o puternică tendință totalizatoare, tipică pentru stilul lui Eliade. Suntem departe de înțelegerea ontologică a camuflării din tinerețea lui Eliade. De fapt, termenul lipsește cu desăvârșire, iar centrul de greutate se deplasează de la descifrarea mesajelor inerente manifestării obiective a divinului la proiectarea unui discurs care oferă o anumită semnificație succesiunii lip- site de sens a evenimentelor istorice sau a celor cu caracter privat. în acest caz, înțele- gerea mesajului ce vine de dincolo nu depin- de atât de mult de imperativul recunoașterii acestuia, cât de ingeniozitatea exegetului capabil să insereze, prin imaginația sa crea- toare, anumite sensuri, chiar dacă acestea nu constituie o imagine justă a vieții personale sau a istoriei. Este evident că cele trei pla- nuri distincte ale discursului, personal, lite- rar și religios, nu diferă într-o manieră sub- stanțială: toate evenimentele sau textele sunt materie primă pentru o analiză profundă. Observăm aici o tranziție de la ceea ce David Tracy numea „hermeneutica aducerii la suprafață" („the hermeneutic of retrie- val")⁹³ la ceea ce aș descrie ca fiind un proces de arcanizare ce introduce noi sensuri în texte sau evenimente care au o cu totul altă semnificație⁹⁴. Consider că, în acest caz, in- ventivitatea și imaginația creatoare pot fi sti- mulate de conștiința existenței narațiunilor religioase. De fapt, putem distinge o trecere de la perioada mai experimentală a tinereții, în special perioada sejurului indian, când ma- nifestarea era mai „impresionantă", la o pe- rioadă mai târzie, în care impunerea sen- surilor de către ființa umană ține mai puțin de descifrare și mai mult de elaborarea unui discurs narativ, aplicat apoi fluxului amorf. Această fază mai târzie poate fi descrisă ca fiind mai „expresivă" în raport cu ființa umană sau mai umanistă. Prima fază adu- ce mai mult cu o recunoaștere platoniciană, cu o dezvăluire a ceea ce este ascuns, mai aproape de manifestarea obiectivului, pe când faza mai târzie implică un fel de pro- clamare legată de ingeniozitatea specifică a individului. După cum spunea loan P Culia- nu, „primul" Eliade vorbește de o izbucnire a miraculosului în lume, pe când „al doilea" Eliade presupune că sensul este stabilit chiar de hermeneutică, ținând cont și de faptul că în această perioadă Eliade punea mult mai mult accentul pe puterea imaginației⁹⁵. Cu toate acestea, în ambele cazuri, homo reli- giosus poate învăța din istoria religiilor de- spre tiparele care l-ar putea ajuta să vadă dincolo de camuflaj. Totuși, caracterul vag al hermeneuticii lui Eliade derivă din carac- terul vag al viziunii acestuia asupra sacrului, problemă care va fi abordată în cele ce ur- mează. Ambiguitatea acestor două planuri a dat mult de furcă cercetătorilor, dovedin- du-se însă a fi o sursă de inspirație creatoare pentru persoanele religioase în căutarea unei întâlniri cu sacrul. Oricum, în ambele ca- zuri, este greu să vorbim despre o herme- neutică bine articulată a lui Eliade, com- parabilă cu cea a lui Paul Ricceur sau Hans-Georg Gadamer. Este mai curând o orientare hermeneutică, ce aduce din trecut idealuri cu care homo religiosus ar trebui să se identifice. Ne putem astfel întreba dacă nu cumva categorizările din lucrarea Pat- terns in Comparative Religion ne ajută mai mult în demersul existențial menit a identi- fica, descifra sau a interpreta în mod creativ un sens al realității, decât în investigarea unor sisteme religioase complexe, care sunt fragmentate atunci când elementele lor con- stitutive sunt abordate separat⁹⁶. 6. „Camuflarea sacrului" la Eliade și alte tipuri de ezoterism academic ÎNȚELEGEREA ARE multe în comun cu efec- tuarea unei comparații: ea implică sesi- zarea atât a similitudinilor, cât și a diferen- țelor. Asemenea lui Jung, Eliade era mai interesat de prima categorie. Cu toate aces- tea, o analiză atentă a detaliilor ne arată uneori că diferențele ne pot spune la fel de multe lucruri ca și asemănările. Doi cerce- tători evrei, Leo Strauss și Gershom Scho- lem, puțin mai vârstnici decât Eliade, dar cu care acesta s-a intersectat adesea, erau ex- trem de interesați de ezoterism. O compa- rație între modurile în care ezoterismul apa- re în studiile acestora ar putea arunca mai multă lumină asupra „camuflării" postulate de Eliade. Strauss a elaborat o teorie privind istoria filozofiei, conform căreia ezoterismul este o manieră aparte de a scrie, menită a ascunde secretele de ochii mulțimii și a proteja elitele filozofice de eventualele neînțelegeri ale po- porului și ale conducătorilor. începând cu Platon, un lung șir de gânditori occidentali, musulmani, evrei și creștini au îmbrățișat această abordare, căreia Strauss i-a dedicat o lungă serie de monografii. Acest tip de ezoterism filozofic este esențialmente poli- tic, dar presupune o înțelegere a religiei ca un gen special de cunoaștere, de fapt, ca o ficțiune inventată de filozofi în dorința lor de a controla mulțimile. Din acest punct de vedere, Strauss a conchis că mulți filozofi și-au camuflat opiniile, observație ce i s-ar putea aplica, cel puțin în câteva cazuri, lui Strauss însuși. La fel ca și Strauss, însă fără a se ascunde, Gershom Scholem recunoștea că a recurs la anumite forme de camuflare. Intr-un interviu din 1974, într-un pasaj scă- pat din vedere de cercetători, el spunea cum nu se poate mai explicit: Dincolo de camuflaje, de măști și de jocurile filozofice la care sunt neîntrecut, mai există și ceva ascuns, care de asemenea mă inspiră, înțeleg că așa ceva există în inimile celor care mă ascultă - cei de orientare laică - la fel cum există și în mine⁹ . Acel „ceva ascuns" este un aspect al Ca- balei capabil să îi inspire pe oameni în dife- rite perioade, tot așa cum Scholem însuși mărturisește a fi inspirat. Termenul ebraic pe care l-am tradus cu cuvântul „camuflaje" este haswwa’ot, singurul echivalent al camu- flajului în această limbă. Scholem descrie jocurile academice pe care le acceptă ca fiind acte de camuflare, specificând prezența aici a unui element extern ce ține de Cabala și care îl inspiră la fel cum alte aspecte caba- listice i-au inspirat pe alții de-a lungul seco- lelor. în orice caz, camuflajul nu este o for- mă asumată de sacru, ci o mască pe care Scholem o adoptă ca parte a activității sale științifice. După cum observa Steven M. Wasserstrom, foseph Weiss, un discipol apropiat al lui Scholem, îl descria pe aces- ta în 1948 în termeni similari, folosind în ebraică termenul de „camuflaj" cu referire la faptul că Scholem își ascunsese latura de gânditor metafizic⁹⁸. Spre deosebire de persoanele „banale" ale lui Eliade, sub care se camuflează sacrul și misteriosul, în cazul lui Scholem și al lui Strauss avem de-a face cu indivizi excepționali care se ascund în- dărătul unor măști pentru a putea opera în mediul academic. Ezoterismul sau camufla- rea practicată de aceștia nu este legat(ă) de vreo manifestare ontologică, ci mai curând de anumite dimensiuni ale textelor, de mo- dul în care ei înțeleg aceste texte. Spre de- osebire de Scholem și de Strauss (și, într-o oarecare măsură, de Henry Corbin), ezo- terismul și camuflajul cultivate de Eliade au prea puțin de-a face cu vreun text anume. In ceea ce-1 privește pe Eliade, singurul caz în care camuflarea implică ascunderea unor idei poate fi găsit în Noaptea de Sânziene, în principal în contextul ascunderii ideilor per- sonale sub regimul comunist⁹⁹. Totuși, în ciuda diferențelor dintre cei trei oameni de știință și a perspectivelor lor extrem de divergente asupra ezoterismului, aceștia au în comun o trăsătură extrem de interesantă. Toți trei aparțin acelei „generații a nemulțumiților", ca să o numesc așa, ge- 14 • APOSTROF DOSAR nerația de cărturari interbelici pentru care religia era nu numai o preocupare științifică, ci și o parte integrantă a protestului lor îm- potriva mediului intelectual. Ei au încercat să „recupereze^ sau să readucă la lumină un tip de spiritualitate chipurile uitată și re- primată, căutând a descoperi indicii noi de- spre acele tradiții care fuseseră greșit înțe- lese de ceilalți intelectuali. Cu toate acestea, eforturile lor au implicat mult mai mult de- cât o simplă redescoperire a unor texte ui- tate. Cei trei au elaborat reprezentări mult mai ample, încorporând fenomene desfă- șurate pe parcursul a milenii întregi și pe diferite continente. Astfel ajunge Scholem să vadă în istoria misticismului evreiesc o dimensiune reprimată a iudaismului, iar Strauss să surprindă o latură ezoterică a fi- lozofiei, de la Platon, Al-Farabi și Maimo- nides până la Spinoza. Cei trei sunt niște gânditori „protestanți^, încercând să refor- meze percepția convențională asupra știin- țelor umaniste și să găsească noi chei sau, mai bine spus, niște chei universale¹"". Toc- mai descoperirea acestor elemente cu ample semnificații le-a permis celor trei să refor- meze într-o manieră atât de radicală dome- niile lor de activitate. 7. Câteva concluzii INTR-LINUL DINTRE fragmentele citate mai sus apare remarcabila sintagmă „dialecti- ca, atât de misterioasă, a camuflării sacrului în profan“. în diferite combinații, elemen- tele acestei sintagme se regăsesc și în alte pasaje, în special într-o scrisoare către Barbu Brezianu din care vom cita în paginile de mai jos. Grupajele de termeni în cadrul că- rora misterul însoțește camuflajul și dialec- tica se asociază misterului, în care este des- crisă prezența sacrului în profan, în care se pune accentul pe „dialectica hierofaniei”⁰¹ și în care conceptul de camuflare este utili- zat intr-un mod paradoxal¹⁰² rămân oarecum ambigue și nu păcătuiesc prin exces de cla- ritate. Adesea, Eliade vorbește de ambiva- lență, ambiguitate și paradox în contextul abordării sacrului¹⁰³. Ar fi greu de găsit ter- meni mai vagi decât aceștia și nu pot decât să mă întreb cum astfel de sintagme au reu- șit să contureze o teorie capabilă să inspire un sărman cărturar ca mine, obișnuit să ana- lizeze textele religioase cu ajutorul unei in- vestigații detaliate și bine articulate a surse- lor primare. Se prea poate ca alte tipuri de material, cel folcloristic, bunăoară, să per- mită o mai bună înțelegere tocmai prin re- cursul la o terminologie atât de difuză. Este extrem de posibil ca efortul lui Eliade de a integra formele orale și materiale de expri- mare religioasă într-o tradiție științifică altfel bazată în principal pe analiza docu- mentelor scrise să fi impus folosirea unor definiții mai vagi, atât pentru temele alese, cât și pentru instrumentele hermeneuticii. Eliade a vorbit despre teoria camuflării sacrului în profan fără a indica de fiecare dată unghiul de abordare ales. Nimeni nu are dreptul să conteste o convingere perso- nală privind modul în care un individ își înțelege propria existență. Același lucru se poate spune despre deciziile individuale ba- zate pe anumite teorii. în principiu, adopta- rea unei anumite teorii asupra divinului sau asupra realității - sau a unei anumite an- tropologii - în vederea redactării unui ro- man este o practică permisă oricărui roman- • Mircea Eliade desenat de Anestin cier, în special atunci când romanul sau po- vestirea în cauză ține de genul fantastic. Cu toate acestea, chiar și un expert în opera literară a lui Eliade de statura lui Eugen Simion considera presupozițiile teoretice ale naratorului ca fiind destul de vagi: Arta prozatorului fantastic s-ar baza, așadar, pe revelarea acestui fond transcendental care se ascunde în profunzimile existenței. Care este natura lui exactă și în ce fel devine per- ceptibil epic, prozatorul nu precizează. Teoria lui rămâne la acest nivel abstract al noțiunilor. Este greu, încă o dată, să tragi din aceste pro- poziții generale, indiscutabil valabile, un mod personal de a gândi și organiza narațiunea fantastică¹⁰⁴. în plus, cercetătorul fenomenului reli- gios care a fost Eliade ar fi trebuit să își fun- damenteze teoria privind natura religiei și a sacrului, ca atare sau în forme camuflate, printr-o analiză detaliată a unui număr ma- xim de surse primare, tocmai pentru a con- feri credibilitate unei interpretări atât de ample și de generale a religiei sau a sacrului. Oricât ar pămt de surprinzător, Eliade nu a făcut acest lucru intr-o manieră sistematică in niciunul dintre studiile sale științifice pe care mi-a fost dat să le cunosc^. Cele două scurte referiri la camuflare din primul volum al Is- toriei credințelor și ideilor religioase nu includ analiza vreunui text, referindu-se la religia greacă în general¹⁰" sau la camuflarea sa- crului în desacralizarea radicală a dragostei trupești, „precum se pot regăsi în atâtea alte creații ale geniului grec”⁰ . în ambele ca- zuri, Eliade face aluzie la ceea ce intențio- na să scrie în volumul al treilea, dar în cele din urmă capitolul respectiv nu a mai fost redactat. Eliade era probabil conștient de această lacună în abordarea sa, după cum aflăm din- tr-un alt pasaj extrem de important scris re- lativ târziu, în 1976: „trebuie explicitată «dialectica camuflării sacrului» - și operația aceasta mi-ar cere șaizeci-șaptezeci de pa- gini...”⁰⁸. Cu toate acestea, promisiunea fă- cută sieși și altora¹⁰⁹ nu a fost dusă la înde- plinire în ultimul deceniu al vieții sale. Astfel, cercetătorii interesați de teoria sa asupra camuflării sacrului au fost siliți să emită presupuneri sau să încerce să recon- stituie intenția precisă a lui Eliade cu privire la acest concept esențial¹¹⁰. Totuși, oricât de fascinante ar îi aceste reconstrucții din per- spectiva studiului religiilor și oricât de inge- nioase ne-ar părea aceste exerciții intelec- tuale, în ceea ce mă privește, problema fundamentală pentru istoria religiilor ar trebui formulată astfel: care sunt sursele pri- mare ce ar putea justifica însăși formularea teoriei camuflării ca parte a unei teorii ge- nerale a sacrului, pe lângă teoriile hinduse despre maya? Se poate vorbi de o semnifi- cație suplimentară a sacrului camuflat, in- dependentă de cele hinduse, care ar justifica o dezvoltare a teoriei eminamente hinduse - cu ceva adăugiri creștine, în unele cazuri¹¹¹ - într-o teorie generală a sacrului? Convin- gerile personale, intuițiile dobândite prin procesele onirice sau imaginative ce însoțesc creația literară fantastică, sau „meditațiile filozofice“ pot servi ca puncte de plecare și pot inspira un proces de identificare a sur- selor primare în diferitele religii ale lumii, dar nu pot înlocui prezentarea critică a aces- tui material. Faptul că cele mai complexe și mai bine articulate discuții pe această temă apar mai cinând in scrierile cu caracter per- DOSAR Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 15 sonul și in textele literare decât in lucrările științifice reprezintă o mare problemă, din punct de vedere critic. într-adevăr, într-un pa- saj deosebit de relevant pentru această ches- tiune, Eliade descria destul de detaliat mo- dul în care studiile sale științifice s-au născut din intuițiile apărute inițial în scrierile sale literare¹¹². După cât se pare, Eliade însuși era oarecum conștient de această problemă, de- oarece, în 1978, el îi răspundea lui Claude- Henri Rocquet, în contextul unei discuții despre camuflarea sacrului în profan din epoca modernă: „Aceasta rămâne însă o problemă, și sper sincer că cineva o va investiga așa cum trebuie, că va încerca să descifreze camuflajul adcptat de sacru într-o lume desacralizată‘mⁱ. Una dintre ultimele observații referitoare la camuflaj, formulată într-o scrisoare din 1979 trimisă prietenului său, istoricul de artă Barbu Brezianu, rei- terează pledoaria sa pentru ceea ce eu nu- mesc arcanizare: Condamnați să descifrăm „misterele¹¹ și să descoperim „drumul către mântuire¹¹ prin cultură, adică prin carte (nu prin tradițiile orale, transmise inițial de la maestru la dis- cipol), nu aveam nimic mai bun de făcut de- cât să adâncim dialectica misterioasei coinci- dentia cțpositoruwi, care ne îngăduie nu numai să descoperim „sacrul¹¹ camuflat în „profan¹¹, dar și să resacralizăm creator mo- mentul istoric, adică să-l transfigurăm, acor- dându-i o dimensiune (sau o „intenție¹¹) transcendentală¹¹⁴. Câțiva ani mai târziu, găsim sugestia că sacrul se camuflează în „crimă¹¹ în cazul sa- crificării lui Isaac de către Avraam¹¹⁵, precum și o descriere optimistă a minunatelor lumi camuflate făcută în cadrul unui interviu ci- nematografic¹¹⁶. Referirile extrem de mo- deste la sursele primare ce ar putea funda- menta o teorie științifică a camuflării pot fi comparate cu maniera mult mai bine documentată în care Eliade a tratat alte pro- bleme importante ale fenomenologiei reli- giilor, ca de exemplu șamanismul, consi- derațiile sale despre yoga sau importanța centrului și a unui axis mundi. In aceste cazuri, el citează o mulțime de surse re- ligioase dintre cele mai diverse și uneori le analizează în amănunțime, transformându- le în puncte de plecare pentru analize știin- țifice fertile sau, unde acest lucru este ne- cesar, pentru observații critice¹¹⁷. Chiar dacă trecem cu vederea lipsa unui efort sistematic și susținut de analiză a sur- selor primare relevante pentru teoria ca- muflării sacrului, putem totuși discuta locul teoriei lui Eliade în istoria disciplinei. Pen- tru studiul religiilor, contribuția lui Eliade a însemnat practic o schimbare de para- digmă, de la un domeniu marcat de o ten- dință dominant monoteistă la unul mai des- chis spre gândirea hindusă și spre religiile primitive, acestea din urmă filtrate prin cele trei concepte principale ale hinduismului: Brahman, atman și maya. Oricât de impor- tantă a fost deschiderea adusă de Eliade, și anume reevaluarea locului ocupat de alte religii în economia generală a fenomenului, contribuția acestuia rămâne marcată de o axiologie aparte. Bazată pe ideea conform căreia rolul cercetătorului este acela de a fa- cilita contactul dintre perspectiva hegemo- nică, european-monoteistă și perspectiva orientală asupra religiei - fără îndoială, un scop cum nu se poate mai lăudabil -, aceas- tă nouă misiune reflectă totuși propria bi- ografie a lui Eliade, mai ales atunci când este vorba de conceptul hindus de maya, tot așa cum generația anterioară de cercetători ai religiilor puseseră accentul pe cadrul ge- neral iudeo-creștin. Deși perspectivele mo- noteiste asupra religiei erau considerate a marca un stadiu avansat de înțelegere a fenomenului, atins prin adoptarea unei structuri progresist-hegeliene, Eliade a preferat să opereze cu un vector complet opus. Vremurile bune nu aveau să vină în viitor, ci existaseră deja în trecut; în același mod, adevărata religie trebuia căutată în epocile primordiale, in illo tempore. în locul viziunii monoteiste, bazată pe o distincție clară între credința adevărată și celelalte cre- dințe, pe revelația diferitului în anumite lo- curi, momente sau persoane privilegiate, Eliade a adoptat o viziune mai hindusă, su- bliniind ambiguitățile, coincidența contra- riilor sau prezența ascunsă a lui Dumnezeu în banalitatea vieții cotidiene. Un anumit tip de imaginar teologic privilegiat - imagina- rul monoteist occidental, așa cum apare acesta, de exemplu, în perspectiva creștină adoptată de Rudolf Otto¹¹⁸ - este înlocuit cu un altul (o combinație între teologia ori- entală, cu camuflarea reprezentată de maya, și o anumită viziune creștină asupra întru- pării), prezentat, în cadrul teoriei sacrului formulată de Eliade, ca reprezentând viziu- nea de ansamblu a acestuia asupra religiei. Trebuie să reamintim în acest context și in- terpretarea sociologică a sacrului și a religiei în general, care începe cu Emile Durkheim și cu discipolii acestuia și care a precedat cele două abordări menționate anterior (în opi- nia mea, este vorba de o formă de abordare societală evreiască). Pentru fiecare dintre cei trei principali teoreticieni ai sacrului din se- colul XX, găsim un punct de plecare bio- grafic evident, care se transformă treptat într-o teorie generală asupra naturii sacrului, extinsă, cel puțin implicit, până la proporții universale. Totuși, este greu de afirmat că ceilalți doi mari teoreticieni nu cunoșteau hinduismul. Știm asta cu siguranță despre Rudolf Otto și chiar despre Durkheim, da- că ar fi să îl credem pe Ivan Strenski, care vorbea despre influența exercitată asupra lui Durkheim de ilustrul indianist Sylvain Levi¹¹⁹. Cu toate acestea, niciunul dintre cei doi cercetători nu a investit atât de multă energie ca Eliade în contactul direct cu teh- nicile mistice hinduse, iar influența hindusă asupra viziunii lor despre sacru este mult mai discretă decât la Eliade. Dintr-un alt punct de vedere, teoria pre- zenței sacrului camuflat în profan și în banal reprezintă cea mai amplă încercare științifică de a reinstaura magicul într-o lume care nea- gă funciarmente existența acestuia. Magicul este readus la viață cu ajutorul unor exemple din vechile religii și din perspectiva unei viziuni precoperniciene asupra lumii. Deși postulează existența unei vieți cosmice, acesta nu ia în considerație noile viziuni asupra lumii adoptate în tot mai mare mă- sură în cursul ultimelor două generații. Nu este nimic rău în încercarea de a înțelege perspectiva asupra lumii din societățile pre- coperniciene, dar perspectiva în cauză nu poate fundamenta o reformă a vieții reli- gioase a omului modern, care trăiește, con- știent sau nu, într-un univers einsteinian. Tot așa, nici importanța paradigmatică a mituri- lor creației, privilegiate de Eliade¹²⁰, nu este prea ușor de digerat într-o epocă în care teoriile cosmogonice diferă atât de mult de miturile tradiționale despre facerea lumii. Cine a fost, la urma urmelor, Eliade? fă- ră îndoială, a fost o personalitate intelectuală extraordinar de bogată și de complexă: un călător al spiritului, un prozator profund interesat de religie și un cercetător remar- cabil al religiilor lumii. Prefer să cred că aventura sa religioasă personală a reprezen- tat un element important, care a influențat profund celelalte două domenii de activitate. Totuși, îl putem privi pe Eliade și dintr-o perspectivă mai integratoare. în două scurte caracterizări ale lui Eliade, loan P. Culianu făcea o descriere deosebit de îndrăzneață a literaturii acestuia. Astfel, în ceea ce se in- tenționa a fi o întrebare adresată direct lui Eliade, dar care nu i-a fost niciodată pusă acestuia, Culianu spunea: Interpretarea mea la opera dumneavoastră literară este aceea a unui Eliade mare mista- gog, care creează mituri știind foarte bine că ele stau pe nimic, dar convins de valoarea lor existențială și pedagogică. Scopul urmărit este, într-un anumit sens, soteriologic: el vrea să ajute omul să recupereze semnificația pier- dută a existenței sale, a sorții sale pe pă- mânt... VI convine această interpretare?¹²¹ în mod explicit, Culianu își limitează interpretarea la literatura lui Eliade. în mod similar, criticul literar Eugen Simion pro- pune un termen interesant, menit a descrie modul în care Eliade înțelegea rolul propri- ei sale literaturi: „Eliade vrea ca literatura să-și asume angajamentul sacrului camuflat în istorie¹¹¹²². Cu toate acestea, putem spune că funcția mistagogică a operei literare se regăsește în multe dintre lucrările științifice ale autorului, care devin tot mai prescriptive odată cu trecerea timpului¹²³. Consider că, în ambele cazuri, funcția mistagogică a re- zultat din convingerea profundă a lui Eliade că era menit să îndeplinească un destin unic, după cum rezultă și din câteva dintre frag- mentele citate anterior. Aș dori să rezum considerațiile de mai sus din perspectiva modului în care am pu- tea înțelege gândirea lui Eliade. Cele două componente centrale ale vieții sale, expe- riența românească și cea hindusă și familia- rizarea cu cele două culturi, îmi par a fi factorii determinanți pentru literatura și pentru gândirea acestuia, dar și pentru modul în care Eliade s-a perceput pe sine însuși. A treia sursă majoră de inspirație a fost Renașterea italiană, căreia i-a dedicat teza sa de licență din 1928. în scrierile sale, ca și Rene Guenon și Julius Evola, Eliade revine adesea asupra caracterului paradig- matic al contactelor interculturale cu Renaș- terea florentină și asupra reverberațiilor acesteia în ocultismul european¹²⁴. De fapt, într-o abordare fundamentală pentru gân- direa sa, Eliade pleda pentru o „a doua Re- naștere¹¹, care ar fi trebuit să fie mult mai amplă decât cea italiană¹²⁵. Apelul în favoa- rea unui nou umanism, mai extins, care să cuprindă multe culturi necunoscute de gân- ditorii italieni ai Renașterii, ne amintește în mod evident de noul concept italian de umanism¹²⁶. Dacă vedem acești trei factori ca jucând un rol fundamental în definirea perspectivei lui Eliade asupra lumii, atunci trebuie să considerăm că celelalte două ele- mente care i-au influențat gândirea - adera- rea oficială la Garda de Fier, în 1937¹²⁷, și participarea susținută, începând cu anul 195 O¹²⁸, la întrunirile Eranos de la Ascona - nu au jucat un rol formativ atât de impor- tant, cu atât mai mult cu cât influența aces- tora asupra scrierilor lui Eliade poate fi 16 • APOSTROF DOSAR identificată doar rareori, cu ajutorul unor instrumente strict istorice sau filologice. Pri- mul eveniment a fost relativ de scurtă du- rată, pe când al doilea a survenit destul de târziu în cariera lui Eliade. în ambele cazuri, sursele și ideile care au influențat gândirea lui Eliade sunt greu de evidențiat cu pre- cizie. Pe de altă parte, impactul avut de pri- mii trei factori este extrem de evident și de profund. Aceasta nu înseamnă că cele două evenimente menționate ar trebui să fie igno- rate sau trecute cu vederea de cercetători, ci pur și simplu că numai o investigare atentă a posibilei influențe exercitate de surse li- terare concrete poate determina relevanța sau amploarea impactului avut de cele două evenimente¹²⁹. în mod categoric, biografia personală a lui Eliade nu a fost modelul principal pentru creațiile sale literare sau pentru teoriile des- pre camuflarea sacrului, prezente în scrierile sale științifice. Totuși, se poate :pune că modul in care Eliade a înțeles sensul pripriei sale vieți a jucat acest rol™. Fără îndoială, acest tip de imaginar al propriei existențe este legat de evenimente concrete, dar și de teoriile învă- țate sau asimilate înainte sau după experien- ța anumitor evenimente. Deși o persoană își poate trăi viața fără a face recurs la prea multe teorii profunde despre aceasta sau despre misterele ei, rămâne dominantă amintirea modului în care viața a fost ima- ginată post factum. Dacă reamintirea eveni- mentelor vieții în forma unei narațiuni pline de semnificații și mistere este un lucru obișnuit, atunci ne putem întreba dacă nu cumva o mare parte din literatura fantastică este scrisă tocmai sub efectul acestui tipar. Totuși, ceea ce mă interesează în principal aici este măsura în care acest lucru poate influența activitatea științifică a unui in- divid¹³¹. La urma urmelor, semnificația dis- cursului științific rezidă tocmai în faptul că acest discurs poate fi împărtășit altora în- tr-o manieră cât mai transparentă și poate fi confirmat de alți cercetători, persoane cu un parcurs biografic diferit. Experiența pro- fundă și timpurie a exercițiilor yoga și tan- tra a fost cea care l-a făcut pe Eliade să creadă că destinul său, cu totul aparte, era acela de a construi o narațiune a propriei sale vieți, bazată pe „providența" reprezen- tată într-o manieră camuflată de maya sau pe ceea ce el numea „mitologia personală" a misterului¹³². Pentru Eliade, scrierile sale literare reprezentau uneori o formă de hie- nfanie bazată pe o stare de spirit onirică, motiv pentru care el însuți este surprins să le desccpere conținutul, mai ales atunci când este vorba de camuflarea sacrului. Uneori, intuițiile exprimate inițial in beletristica lui Eliade sunt fructificate in lucrările sale științifice. Ne putem întreba dacă nu cumva Eliade s-a văzut și pe sine însuși ca o manifestare a divinului camuflat într-o ființă umană „apa- rent banală". Sau, pe de altă parte, dacă nu cumva și-a închipuit că a ajuns la o condiție umană specială sau extraordinară cu ajutorul exercițiilor yoga¹³³. Pentru a putea răspunde la aceste întrebări fascinante - în cazul în care este posibil a se găsi un răspuns - este nevoie de un alt studiu, aflat deocamdată doar în stadiul ipotezelor. Aș spune că, în cazul în care Eliade chiar a avut astfel de idei neobișnuite despre propria persoană în pe- rioada tinereții, acestea s-au diminuat ca amploare odată cu trecerea anilor. Coda: Teoria lui Eliade despre camuflarea sacrului în banal și Steaua fără nume a lui Mihail Sebastian Aș DORI să analizez aici ceea ce ar putea fi primul ecou al teoriei camuflării for- mulate de Eliade, ecou resimțit în afara scrierilor acestuia. Prietenia strânsă dintre Eliade și Mihail Sebastian (1907-1945) (pseudonimul literar al lui losef Hechter), care a durat aproximativ un deceniu, între 1927 și începutul lui 1938, este un episod bine cunoscut din istoria culturii românești interbelice¹³⁴. Ambii autori au fost desco- periți și încurajați de același mentor, Nae lonescu, ambii au lucrat timp de câțiva ani la ziarul Cuvântul, ambii au publicat cu suc- ces romane, piese de teatru și povestiri, am- bii au fost membri activi ai asociației cultu- rale Criterion. Pe lângă biografiile paralele, cei doi aveau în comun și alte lucruri: Sebastian, care a fost și un talentat critic lite- rar, a scris recenzii favorabile la majorita- tea romanelor de tinerețe ale lui Eliade și chiar la anumite studii de istoria religiilor, cum ar fi, de exemplu, o recenzie în limba franceză la cartea lui Eliade despre yoga¹³⁵. Pe baza acestor numeroase și pertinente re- cenzii, putem afirma că Sebastian a fost cel mai erudit comentator al operelor Ini Eliade din anii treizeci ai secolului trecut. Pe de altă parte, într-o anumită măsură și dând dovadă de curaj, Eliade i-a ținut partea mai curând lui Sebastian decât lui Nae lonescu, în vre- mea când Sebastian era condamnat unanim atât de creștini, cât și de evrei, pentru publi- carea romanului său evreiesc cu prefața anti- semită scrisă de lonescu¹³⁶. Totuși, prietenia lor a luat sfârșit în momentul în care Eliade a îmbrățișat ideologia Gărzii de Fier, în spe- cial în anul 1937, când Sebastian a început să-și dea seama tot mai bine, cu regret și mânie, că, în ciuda prieteniei lor, cei doi nu mai au ce să își spună unul altuia. Jurnalele scrise de cei doi ne arată cât de strânsă a fost prietenia lor. Totuși, în Jurnalul lui Sebas- tian găsim cele mai directe și pătrunzătoare observații despre derapajul Ini Eliade spre extrema dreaptă¹³⁷. După cum vedem chiar din primul frag- ment citat în studiul de față, Eliade îl descrie pe Sebastian ca fiind singurul care a reac- ționat pozitiv la intenția lui Eliade de a o lua de soție pe Nina Mareș, în 1934. Aceasta nu înseamnă automat că Sebastian ar fi fost de acord cu motivele care îl împinseseră pe Eliade să facă acest pas sau chiar că Sebastian ar fi cunoscut argumentele invoca- te de Eliade și menționate anterior, printre care găsim și conceptul de camuflare. To- tuși, nu putem exclude posibilitatea ca el să fi cunoscut în termeni generali teoria lui Eliade și explicațiile găsite de acesta pentru situația respectivă. în orice caz, deși Sebas- tian nu a recenzat povestirea Șarpele, pu- blicată de Eliade în Î937 (primul text literar în care teoria camuflării joacă un rol im- portant, după cum mărturisea Eliade însuși în câteva dintre pasajele citate anterior), nu am nicio îndoială că a citit-o. Știm cu si- guranță că, în ianuarie 1935, Sebastian a recenzat de două ori colecția de eseuri in- titulată Oceanografie, în care apare pentru prima dată teoria privind caracterul irecog- noscibil al sacrului. în prima dintre aceste recenzii, Sebastian scria, între altele: „Mircea Eliade crede intr-un fel de mister al lucru- rilor banale¹³⁸, într-o semnificație a lor deosebită"¹³⁹. Câțiva ani mai târziu, în 1943, Sebastian a început lucrul la cea mai celebră dintre scrierile sale, piesa de teatru Steaua fără nu- me. Aceasta a fost pusă în scenă în Bucu- rești, în 1944, autorul fiind menționat sub pseudonimul Victor Mincu, pentru a se evi- ta legile rasiale îndreptate împotriva evreilor, în vigoare în România la momentul respec- tiv. Piesa a avut un succes imediat și de du- rată. Tema este banalitatea extremă a vieții dintr-un orășel românesc în care Marin Miroiu, profesor de astronomie la un liceu, descoperă o nouă stea. Așteptând în gară sosirea atlasului astronomic care avea să-i confirme definitiv descoperirea, Marin întâl- nește o tânără deosebit de frumoasă venită dintr-un mare oraș și ajunsă acolo din în- tâmplare, cu intenția de a se sinucide. încer- când să o descurajeze de la gestul disperat, Marin o conduce la modesta sa locuință, unde îi spune despre descoperirea făcută. Tânăra, Mona, este surprinsă de ceea ce află și privește pentru prima dată cu adevărat la cerul plin de stele. Ascultându-1 cum vor- bește plin de pasiune despre astronomie, Mona se îndrăgostește pentru câteva ore de Marin. Odată cu venirea dimineții, ea ajun- ge să își dea seama de condițiile modeste și de banalitatea vieții din acel orășel și pleacă. Totuși, în cursul nopții, Marin apucă să îi descrie modul în care el vede cerul, in- tr-un fragment plin de poezie ce contras- tează puternic cu stilul în general mai sobru preferat de Sebastian: Sunt seri când tot cerul mi se pare pustiu, cu stele reci, moarte, într-un univers absurd, în care numai noi, în marea noastră singu- rătate, ne zbatem pe o planetă de provincie, ca într-un târg în care nu curge apă, nu arde lumina și unde nu opresc trenurile rapide¹⁴⁰... Dar sunt seri când tot cerul foșnește de viață... când pe ultima stea, dacă asculți bi- ne, auzi cum freamătă păduri și oceane - fantastice păduri și fantastice oceane - seri în care tot cerul e plin de semne și de chemări, ca și cum de pe o planetă pe alta, de pe o stea pe alta, ființe care nu s-au văzut niciodată se caută, se presimt, se cheamă...¹⁴¹ Această imagine a unui cer plin de semne și chemările cosmice auzite de cel dispus să asculte pot fi descrise foarte bine, în terme- A DOSAR Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 1 7 -> nii folosiți de Eliade, ca o hierofanie cos- mică, amintind de teoria camuflării și de nevoia de a descifra această camuflare sau de nevoia de a urmări aceste semne¹⁴², așa cum apar acestea, de exemplu, în cazul lui Ștefan Viziru, personajul din Noaptea de Sânziene¹⁴³. Transformarea spirituală suferită de Mona sub efectul cuvintelor rostite de Marin este atât de dramatică, încât iubitul ei, bogătașul Grig, sosit în oraș pentru a o „salva¹¹, ajunge să se întrebe în legătură cu motivele pentru care ea îl părăsise în favoa- rea unui amărât de profesor, descris ca „un tip caraghios, care are o taină.... și la fereas- tra căruia se întâmplă noaptea miracole¹⁰⁴⁴. Cu alte cuvinte, sub înfățișarea banală a unui dascăl dintr-un orășel uitat de lume se ascunde un individ capabil să depășească banalitatea propriei existențe și să asculte chemările universului, care, miraculoase și pline de mister, ajung să îi schimbe viața. Cred că putem vorbi în acest caz despre efectul asupra piesei lui Sebastian avut de teoria lui Eliade despre camuflare. Chiar dacă mă înșel, chiar dacă ideile lui Eliade nu l-au influențat pe Sebastian, extrem de im- portantă rămâne similaritatea dintre cele două apoteoze contemporane ale banali- tății, articulate în cadrul aceluiași grup de intelectuali din București: în ambele cazuri se încearcă o protejare a banalității, accep- tându-se posibilitatea intruziunii unei forme de existență transcendentală, care vine să dea sens vieții, deși o persoană ca Mona nu rămâne decât cu amintirea unei întâlniri absolut unice. Ceea ce era perceput în Ro- mânia sau în Bucureștiul anilor treizeci ca fiind o existență banală impunea elaborarea unor strategii imaginative care să facă po- sibilă o transcendere a acesteia, acceptându- se, în texte devenite apoi definitorii pentru literatura română¹⁴⁵, posibilitatea unor ex- periențe extraordinare în cadrul unei exis- tențe banale. La urma urmelor, principalele elemente pe care Eliade le-a adăugat teoriei despre maya aflate la baza teoriei camuflării sunt tocmai accentul pus pe banal și atenția deosebită pe care persoanele religioase erau chemate să o acorde acestuia. ■ Traducere de Bogdan Aldea Titlul original: „Camouflaged Sacred in Mircea Eliade's Self-Perception, Literature, and Scholarship" Note 79. Lecturile literare. 80. Vezi șiM. Eliade, „Șantier¹¹, p. 301. 81. Același dispreț pentru erudiție apare și în Jurnalul portughez, I, p. 293. Vezi și frag- mentul autobiografic din 1953, inlmapi- nation and Meanirp, p. 114-116. 82. M. Eliade, „Șantier¹¹, p. 364 (1931). A se compara ceea ce, la aceeași pagină, Eliade scrie despre modul în care se purta cu o altă iubită, Ruth. Vezi ibidem, p. 364-365 și, de asemenea, p. 394. 83. Mircea Eliade și Raffaelle Pettazzoni, L’histoire des reEpions a-t-elle un sens? Cor- respondance 1926-1959, ed. de Natale Spi- neto, Paris: Les Editions du Cerf, 1994, p. 166 (noiembrie 1947). 84. In originalul francez, cuvântul este tot „insaisissable¹¹. Vezi Mircea Eliade, Eurcpa, Asia, America: Cweipondență,No\. III, R-Z, ed. de Mircea Handoca, București: Huma- nitas, 2004, p. 374. 85. întotdeauna Orientul: Corespondența Mircea Eliade - Stp Wikander (1948-1977), ed. și traducere de Mihaela Timuș, Iași: Polirom, 2005, p. 216 (ianuarie 1969). 86. M. Eliade, Autobicpraphy, I, p. 190. 87. M. Eliade, întotdeauna Orientul, p. 152. 88. Hans H. Penner, „Creating a Brahman: A Structural Approach to Religion“, in Methodolipical Issues in ReEpious Studies, ed. de Robert B. Baird, Chico: New Horizons Press, 1975, p. 55 și Dubuisson, p. 193. 89. M. Eliade, No Souvenirs, p. 268. Originalul românesc in M. Eliade, Jurnal, I, p. 542. 90. Utilizarea frecventă a cuvântului „fiecare¹¹ este o trăsătură caracteristică a scrisului lui Eliade, care duce la o viziune mult prea omogenă asupra vieții religioase. Vezi, de exemplu, M. Eliade, The Sacred & the Pnfane, p. 63-64. Pentru recursul la cuvân- tul paralel „întotdeauna¹¹, vezi M. Eliade Myths, Dreams, and Mysteries, p. 126. 91. Vezi și M. Eliade, Imcpes and Symbols, p. 170. Pentru cerința lui Eliade de a vedea semnele, vezi Coda de mai jos 92. M. Eliade, No Souvenirs, p. 84-85 (T ia- nuarie 1960), cursive în original. Vezi și M. Călinescu, „Introduction“, p. XTV-XV Parafrazând acest citat, loan P. Culianu spunea, în lăcatul împotriva ipiritului, p. 133, că fiecare exilat ar trebui să se iden- tifice cu Elie Wiesel. Eu aș spune doar că fiecare exilat trebuie să-și găsească propriul drum. Cf. M. Eliade, Journal, III, p. 277. Originalul românesc in M. Eliade, Jurnal, I, p. 350-351. 93. David Tracy, Pluralily and Ambipuity: Her- meneutics, ReEpion, Hcpe, San Francisco: Harper & Row, 1987, p. 100 și idem, The Analipicai Imcpination, Christian Pheolipy and the Culture cf Pluralism, New York: Crossroad, 1981, p. 156, 205. 94. Vezi, de exemplu, Moshe Idei, Absorbiip Peifection: Kabbalah and Intelpretation, New Haven: Yale University Press, 2002, p. 9- 10, 253-254, 280-283. 95. I. P. Culianu, Mircea Eliade, p. 256 și idem, Mircea Eliade et la Tortue Borgne“, in Ho- mo ReEpiosus, p. 83-84. Vezi și M. Eliade, Imcpes and Symbols, p. 20-21. 96. Vezi și D. Allen, Myth and ReEpion, p. 268- 269. Fără îndoială, Eliade era conștient de această problemă, însă a ales o altă abordare metodologică. Vezi, de exemplu, M. Eliade, Imcpes and Symbols, p. 163; idem, Myths, Dreams, andMysteries, p. 118. 97. Gershom Scholem, Devarim be-Go: Esplica- tions and Implications, ed. de Abraham Sha- pira, Tel Aviv: Am Oved, 1976, p. 52 (în ebraică). Țin să îi mulțumesc pe această cale lui Leon Volovici, cel care mi-a atras atenția asupra acestui pasaj. 98. S. M. Wasserstrom, p. 59. 99. P. 141, 476-477. 100. Pentru încercarea lui Scholem de a desco- peri aceste chei, vezi Moshe Idei, „Hiero- glyphs, Keys, Enigmas. On G. G. Scho- lem’s Vision of Kabbalah: Between Franz Molitor and Franz Kafka“, in Arche Noah: Die Idee der Kidtur’ im deutsch-jiidischen Diskurs, ed. de B. Greiner și Ch. Schmidt, Freiburg: Rombach, 2002, p. 241-242. 101. VeziM. Eliade, Imcpes and Symbols, p. 178. 102. Vezi introducerea lui Eliade la cartea sa Tvo Strarpe Tales, Boston-London: Shambhala, 1986, p. X. 103. Vezi Douglas Allen, Structure and Creati- vity in ReEpion: Hermeneutics in Mircea Eliade’s Phenomenolipy and New Directions, The Hague: Mouton, 1978, p. 130-133; idem, Mircea Eliade, p. 96-97, 110-113 și D. Dubuisson, p. 305. Pentru caracterul ambiguu și ambivalent al mayei și al lui Va- runa, vezi M. Eliade, A Histoty cfReEpious Ideas, voi. I, traducere de Willard R. Trask, Chicago-London: The University of Chica- go Press, 1978, p. 202-203. 104. E. Simion, Mircea Eliade: Nodurile și sem- nele prozei, Iași: Junimea, 2006, p. 217. 105. Articolul său „Survivances et camouflages des mythes¹¹, din volumul Aipects du mythe, Paris: Gallimard, 1963, p. 197-231, abor- dează camuflarea miturilor, dar se referă doar pe scurt la camuflarea sacrului. In alte locuri, Eliade vorbește de camuflarea prac- ticată de artiștii moderni. Singura și de altfel scurta discuție referitoare la camuflare, de la p. 174-175, nu menționează nicio sursă. Vezi D. Allen, Myth and ReEpion, p. 269-290. Oricum, ceea ce mă interesea- ză aici este pertinența teoriei camuflării sacrului în religie. 106. M. Eliade, A Histmy cfReEpiousIdeas, I, p. 263: „sacralitatea este, întrucâtva, «camu- flată» în imediat, în «natural» și în cotidi- an [...] Sacralizarea finitudinii existenței umane și a «banalității» vieții «obișnuite» constituie un fenomen relativ frecvent în istoria religiilor¹¹. Pentru traducerea româ- nă, vezi Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor relpioase, voi. I, traducere și postfață de Cezar Baltag, București: Ed. Științifică, 1991, I, p. 261. Afirmația este similară cu ceea ce Eliade scria în textele dinpersonalia și din litteraria menționate anterior. Găsim aici un exemplu concret de transferare intr-un text științjic a unor epinii exprimate anterior 18 • APOSTROF DOSAR în alte contexte decât cel academic. Nztâ și următoarea notă de subsol. 107. Ibidem, p. 283 (280 în traducerea româ- nească). Autorul nu face nicio trimitere directă la situațiile respective. Trebuie spus, de asemenea, că în antologia Eliade From Primitives to Zen: A Thematic Sourcebook cf theHistmy cfRel'gion, New York-Evanston: Harper & Row, 1967, p. 155-175, în sec- țiunea intitulată „Man and the Sacred", nu se găsește niciun text și nicio observație re- feritoare la teoria camuflării. Asta nu în- seamnă că cercetătorii mai atenți ai operei lui Eliade nu vor reuși să găsească în lu- crările științifice ale acestuia alte referiri la camuflarea sacrului, referiri pe care voi fi bucuros să le consult. 108. M. Eliade, Journal, III, p. 228. Originalul românesc in M. Eliade, Jurnal, II, p. 229. Vezi mai sus și citatul din ibidem, p. 220- 221. 109. Vezi M. Eliade, A Histoty cfRelfious Ideas, I, p. XVI. 110. Vezi B. S. Rennie, p. 215-230 si W Danca, p. 219. 111. Combinația dintre elementele creștine și cele hinduse în teoria camuflării formulate de Eliade a fost evidențiată de R. Lazu, p. 110-116. 112. Vezi fragmentul autobiografic din 1953, in Imaginatim andMeanitg, p. 123-124. 113. M. Eliade, The Quest, p. 139, cursive în original. Vezi și M. Eliade, Ordeal by La- byrinth, p. 151, 155. 114. Mircea Eliade, Eurcpa, Asia, America: Co- respondență A-H, București: Humanitas, 1999, p. 112. Cursive în original. 115. Mircea Eliade, Journal IȚ 1979-1985, tra- ducere de Mac Linscott Ricketts, Chicago- London: University of Chicago Press, 1990, p. 111-112. A se compara cu M. Eliade, A Ihstiny cfReligious Ideas, I, p. 176. Recent au apărut câteva articole de- spre teoria sacrificiului formulată de Eliade, articole ce merită a fi analizate: vezi studii- le lui Aurel Codoban, Gianluca Nesi și Cristiano Grotanelli, precum și câteva dintre comentariile făcute de Dubuisson, p. 204, 229-230. Majoritatea acestor cercetă- tori subliniază - pertinent, în opinia mea - afinitățile dintre modul în care Eliade abordează sacrificiul și un anumit aspect al ideologiei Gărzii de Fier. Vezi nota 127 de mai jos. 116. Vezi Paul Barbăneagră, Arhitectura și geo- grafia sactă: Mircea Eliade și descoperirea sacrului, Iași: Polirom, 2000, p. 199. Aici teoria lui Guenon o însoțește pe cea a lui Eliade. 117. Vezi Jonathan Z. Smith, Map is Not Terri- trny, Chicago-London: University of Chi- cago Press, 1993, p. 88-103, 128. 118. Vezi Moshe Idei, „GanzAndere - On Ru- dolf Otto and Concepts of Holiness in Jewish Mysticism", in Daat, voi. 57-59 (2006), p. V-XLIV 119. Vezi Ivan Strenski, Durkheim and the Jews cf France, Chicago-London: Chicago Uni- versity Press, 1997. 120. Vezi, în special, M. Eliade, Fattems in Com- parative Religion, p. 410-419; idem, „Co- mentarii la legenda Meșterului Manole", republicate in Drumul spre centru, p. 447- 452; Zalmoxis: The Vanishirg God, traduce- re de William R. Trask, Chicago-London: The University of Chicago Press, 1972, p. 183-187. Vezi și Martin Buber, The Origin and Meaning cf Hasidism, traducere de Maurice Freedman, New Jersey: Atlantic Highlands, 1988, p. 121 și numeroasele mituri analizate de Bruce Lincoln in Myth, Cosmos and Society, Cambridge, Mass.: Har- vard University Press, 1986, precum și M. lâA, Absorbit,g Perfections, p. 99. 121. I. P. Culianu, Mircea Eliade, traducere de Florin Chirițescu și Dan Petrescu, Bucu- rești: Nernira, 1998, p. 270. Vezi și ibidem, p. 256. în caracterizarea făcută lui Eliade scriitorul, de câteva ori Culianu îl numește pe acesta mistagog. Vezi ibidem, p. 247, 250; idem, „Mircea Eliade et la Tortue Borgne“, p. 83-84, precum și Gh. Glodea- nu, p. 58-59. 122. E. Simion, p. 219. Cu privire la proble- ma „angajamentului umanitar", vezi I. P. Culianu, Mircea Eliade, p. 97. 123. Vezi și D. Dubuisson, p. 192, 280, 304. Trebuie spus că anumite componente mis- tagogice sau „profetice" apar și în comen- tariile la operele lui Jung, Corbin, Scholem și Strauss, mai ales în cele făcute de disci- polii acestora. Totuși, gânditorii în cauză au atins doar rareori tonul prescriptiv adoptat de Eliade. 124. Vezi Mircea Eliade, Contributions a la phi- loscphie de la Renaissance, traducere de Alain Păruit, Paris: Gallimard, 1992, p. 9-59; idem, A Histoiy cfReligious Ideas, voi. III, traducere de Alf Hitlebeitel și Diane Apos- tolos-Cappadona, Chicago-London: The University' of Chicago Press, 1985, p. 251- 255; The Sacred & the Prcfane, p. 227; The Quest, p. 37-39; Ordeal Ly LaLyrinth, p. 20; Journal, III, p. 280; I. P. Culianu, Mircea Eliade, p. 138-140 și FI. Țurcanu, p. 39-42, 112-115. Vezi și G. Dudley, p. 43-44, W Danca, p. 47-54, Antoine Faivre, Access to J^stem Esotericism, Albany: suny Press, 1994, p. 44, D. Dubuisson, Mitolcgii, p. 275, 279, 294, 297-299, 310 nota 25 și S. M. Wasserstrom, p. 42-47. Trebuie spus că o înclinare puternică spre ocultism apare cu pregnanță într-o lucrare extrem de tim- purie, scrisă la sfârșitul studiilor liceale și intitulată „Știință și ocultism", republicată în volumul editat de Mircea Handoca, Cum am găsit piatra filoscfală: Scrieri de tinerețe, 1921-1925, București: Humanitas, 1996, p. 246-247. Sper să pot aborda acest aspect într-un alt studiu, dedicat efectului avut de teoria ficiniană a religiei adevărate ciprisca theolcgia asupra viziunii mai curând unitare a lui Eliade asupra religiei. 125. Vezi TheQuest, p. 55-57. Totuși, au existat cereri chiar mai timpurii de a integra India în Europa, cum ar fi, de exemplu, cea a lui Schopenhauer. 126. Vezi ibidem, p. 1-11, A. Faivre, p. 108 și FI. Țurcanu, p. 443-446. 127. Acest aspect a fost subliniat în repetate rânduri de Dubuisson, în lucrarea Mitoligii. Pentru perioada legionară a lui Eliade, vezi, e.g., Leon Volovici, Naționalist Ideoltgy & Antisemitism: The Case cf Romanian Intel- lectuals in the 1930s, traducere de Charles Kormos, Oxford: Pergamon Press, 1991, p. 87-92, 132-150 și FI. Țurcanu, p. 227- 301. Deși nu trebuie să ignorăm posibilul efect al acestui trist episod din viața și gândirea lui Eliade (vezi, e.g., nota 115 de mai sus) și nici să trecem cu vederea refuzul acestuia de a vorbi despre trecutul său pătat, exagerările unor critici ai lui Eliade, care vorbesc despre fascismul cărturarului și despre efectele acestuia asupra operei sale științifice, nu își au rostul. în studiul de față și în alte scrieri (vezi nota 129 de mai jos), am preferat să examinez mai precaut dezvoltarea gândirii sale, din perspectivă istorică și filologică. Pe de altă parte, nici afirmațiile cu caracter prea general făcute în apărarea lui Eliade, tot fără a se recurge la textele primare, nu sunt de natură a ajuta în vreun fel. 128. Vezi S. M. Wasserstrom. 129. Vezi M. Idei, Ascensions on High, p. 216- 228. Nu recomand extrapolarea analizei mele referitoare la deficiențele metodolo- gice ale investigației privind camuflarea sacrului la nicio altă temă tratată de Eliade. 130. Vezi, în special, ceea ce Eliade a scris în Journal, III, p. 277. 131. A se compara cu distincția făcută de Sorin Alexandrescu între literar ca imaginativ și științific ca investigativ și critic, in „Mircea Eliade, la narrazione contra îl significato", in M. Mincu și R. Scagno, p. 3II. 132. VeziM. Eliade, Journal, III, p. 277. 133. Pentru posibilitatea de a transcende con- diția umană prin tehnici yoga, vezi M. Elia- de, Uga, Immortalily and Freedom, Prince- ton: Princeton University Press, 1958, p. 85-90, 313-318, 339-341 și câteva obser- vații din memorialistica sa. în romanul Maitreyi, Eliade afirmă în câteva rânduri că aceasta îl privea ca pe un zeu. Pentru cen- tralitatea conceptului de theosis în religia ortodoxă, vezi M. Eliade, A Histoiy cf Relgious Ideas, III, p. 217. 134. Vezi, de exemplu, Mac Linscott Ricketts, „Mircea Eliade and Mihail Sebastian: The Story of a Friendship", inDrav explorateurs de la pensee humaine, Geoiges Dumezil et Mircea Eliade, p. 229-243. Tind să nu fiu de acord cu concluzia optimistă pricind o ipotetică reconciliere între Sebastian și Elia- de, în cazul în care primul ar fi supraviețuit și ar fi reușit să ajungă la Paris. Spre deose- bire de Emil Cioran și de Eugen lonescu, care au rămas prieteni cu Eliade după 1945, după cum ne spune Ricketts, din cauza ori- ginii sale evreiești Sebastian a fost persecu- tat de regimul Antonescu, același regim ca- re, într-un fel sau altul, i-a ajutat pe ceilalți trei să treacă cu bine de perioada războiului, plătindu-le salarii frumușele. Vezi Alexandra Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, lonesco: L’oubli dufascisme, Paris: puf, 2002. Vezi și ruperea rapidă a relațiilor dintre Paul Celan și Cioran, amândoi aflați în exil la Paris, în momentul în care au fost dezvăluite convingerile fasciste ale celui din urmă. 135. Vezi materialul publicat în„Dosarul“Eliade, ed. de Mircea Handoca, voi. II, București: Curtea Veche, 1999, p. 41-89. 136. Vezi eseurile lui Eliade republicate in ibi- dem, p. 90-106. 137. VeziM. Sebastian, Jurnal, p. 114-115. 138. în volumul editat de M. Handoca, „Dosa- rul¹ Eliade, II, p. 64, găsim „bucuriile" ba- nale, însă eu prefer versiunea Ed. Acade- miei Române. 139. Mihail Sebastian, Jurnal de tpocă, București: Ed. Academiei Române, 2002, p. 302. La aceeași pagină, Sebastian citează un frag- ment din Oceancgrajie care ilustrează inte- resul față de banal arătat de Eliade. 140. Probleme legate de banalitatea vieții în orașul respectiv, după cum aflăm din dialo- gurile anterioare. 141. Steaua făta nume, in Mihail Sebastian, Opere alese, voi. I, București: Ed. de Stat pentru Literatură și Artă, 1956, p. 204. 142. Pentru hierofanii și semne, vezi secțiunea cu același titlu din M. Eliade, The Sacred & the Prcfane, p. 24-29. Vezi și citatul de mai sus din No Souvenirs, p. 84-85, Aspects du mythe, p. 174-175, despre natură și camu- flare, precum și E. Simion, p. 204. Pentru „semne" la Corbin, vezi S. M. Wasserstrom, p. 176, într-o abordare care amintește mult de Eliade. 143. Vezi E. Simion, p. 224. în acest cadru li- mitat nu pot discuta cele câteva descrieri extrem de interesante ale camuflării, care pot fi găsite în această lucrare de proporții remarcabile. 144. M. Sebastian, Steaua fătă nume, p. 224. 145. într-o anumită măsură, și piesa mai timpu- rie a lui Sebastian, Jocul de-a vacanța, ter- minată în 1936, se concentrează asupra necesității de a evita banalitatea vieții de zi cu zi. DOSAR Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 19 cu ^Tchiul LIBER Noica: al zecemiiunulea legionar Sorin Lavric construiește (în Noica și mișcarea legi- onara^ Editura Humanitas, 2007) un fel de „povești de adormit copiii", dar cu legi- onari, într-un volum care putea fi la fel de bine subin- titulat Viața romanțată a tâ- nărului Dinu Noica. Lavric vrea o „discuție liberă" despre le- gionarism, fără încărcătură afectivă și fără verdictele comunismului, dar discută de mult prea multe ori în termeni etici, fără obiectivitate. De multe ori analiza obiectivă se transformă într-o apologetică indirectă a legionarismului. Constatări de genul „Nu- mai că Zelea-Codreanu nu putea fi imitat, iar de subordonat nici atât. Privirea lui se îndrepta spre un orizont la care nu ajung decât nebunii și vizionarii mistici. El nu voia conturi în bancă și vilegiaturi în străinătate, ci imateriala mântuire a neamului româ- nesc" sunt laude fățișe ale Conducătorului Legiunii. Sunt prea multe pasaje în care este des- cris direct Zelea-Codreanu și legionarismul, omul apărând într-o aură mistică, prezentat ca având „darul nativ al unui lider autentic", dotat cu un „magnetism fizic", iar ideologia ca un lucru bun, într-un context prost. Nu se poate să nu remarcăm asocierea indirectă cu Hitler, „dotat" și el cu asemenea calități. In plus Lavric ne cere, în mod repetat, să înțelegem fanatismul legionar. De ce? Pen- tru că, spune Lavric, „a apărut un om ieșit din comun, care a declanșat o emoție cu re- zonanță spirituală". Lucru valabil și pentru isteria declanșată de Fiihrer în Germania, fetelor • Familia publică în nr. 11-12/2007, sub titlul Epilog la Bard College, ultima parte a dialogului dintre Norman Manca și Leon Volovici. Aș cita - ca temă de reflecție - cî- teva fragmente despre chestiunea Holocaus- tului privită din punct de vedere moral: „Tragedia conține, în multe din semnifi- cațiile ei, o culpă creștină importantă. Cum spunea Kertesz: Holocaustul s-a produs într-o Europă creștină. Este adevărat și e greu de ignorat asta. Nu știu dacă evreii l-au omorât pe lisus sau sunt vinovați de moartea lui, produsă acum două mii de ani, dar aceasta nu presupune acceptarea sau în- țelegerea nazismului. Zelea-Codreanu, inventatorul politicii cu pistolul în mână în România, este descris ca un personaj eroic-mesianic, care nu are „po- sesiuni imobiliare" și care, ne spune autorul în mod repetat, nici măcar nu mai purta pistol „decât rareori, iar odată cu mutarea în București [...] pesemne n-a mai făcut-o deloc" (p. 98). Deși, în pagina următoare, autorul citează un martor obiectiv (Nichifor Crainic), care spune că Zelea umbla cu pis- tolul la brâu, Lavric continuă: „ni se pare greu de crezut că lorga, Tătărăscu, Brătienii, Maniu sau Argetoianu ar fi acceptat ca un tânăr țăran impertinent să se plimbe sub nasul lor cu arme de foc". Sau, în alt loc, „ajungem acum la una dintre trăsăturile definitorii ale stării de spi- rit a legionarilor: acestora le surâdea ideea sacrificiului", unde cultul morții, tipic pen- tru ideologiile extremei drepte, este descris în termeni benigni. „Aluatul eroic" din care erau compuși, pasămite, legionarii este pre- zentat cu ardoare aproape mistică, comu- niunea malefică dintre autor și contextul istoric fiind dăunătoare. Când ajunge, în cele din urmă, la Noica, abordarea lui Lavric are o calitate majoră: aceea de a nu se întreba .jiacăF a avut Noica vreo legătură profundă cu mișcarea legio- nară, ci gâe ce^ acest lucru a fost posibil. De fapt, întrebarea este mai amplă: cum a fost posibil ca unii dintre cei mai importanți li- deri de opinie și intelectuali din interbelic să fie atrași de mistica propusă de ideologia dar este foarte clar că creștinii au omorât șase milioane de «lisuși». Fiecare exista, potențial, printre aceste victime. Martiri absolut inocenți. Nu au propagat sau pro- movat în nici un fel, doar se născuseră evrei și erau identificați ca evrei. Mi s-a mai reproșat cândva că îl văd pe lisus ca perso- naj istoric și uit că este fiul Domnului. Uit pentru că nici n-am știut. Nefiind religi- os, îl iau ca personaj istoric, un tânăr rabin rebel, venit cu o altă viziune, pentru care a plătit cu viața. A plătit pentru ceva. Nu discutăm acum dacă trebuia sau nu să plătească. Cei șase milioane de evrei n-au făcut nimic, n-au propagat nimic. Erau ceea ce erau prin naștere, nu pentru că ar fi promovat vreo viziune sau un proiect existențial". ■ G. S. al cărei reprezentant era Zelea-Codreanu. Lunga serie de oameni de cultură (iar po- melnicul începe cu Eliade și Cioran și se termină cu Ion Barbu și P. P. Panaitescu), toți „băieții buni" din anii ’30, care au fost orbiți de fantasma puterii etnice și au fost prostiți de mistica fascistă, apar în funda- lul unei cărți care este, în mare parte, și o recitire a atitudinii față de legionarism. Sorin Lavric, care a terminat Medicina în 1993 și Filosofia în 1996, chiar cu o teză despre Noica, a făcut ulterior un doctorat din Noica, a tradus din Heidegger, a îngrijit ediții de filosofie, și-a pus în joc credibilita- tea pentru a vorbi despre „gânditorul de la Păltiniș" în termenii cei mai „naturali" cu putință. Numai că însăși structura cărții pare cu- leasă din mistică: „începutul", „Conver- tirea", „Tribulațiile", „Agonia" sunt princi- palele capitole ale unui volum apologetic prin excelență. Deși la baza cărții stau surse din cele mai diverse, de la discuții cu fami- lia lui Noica sau recursul la documente de epocă, dar și anecdote ori referințe la me- morialistica apropiaților filosofului, până la analiza de text a articolelor lui Noica din perioada prolegionară, mecanismul dezim- plicării, aplicat de la bun început de către apologeții Mișcării, se vede pretutindeni. Principala distincție, aceea între legionarul contemplativ (Corneliu Zelea-Codreanu, autentic și bun, de înaltă ținută morală), care se opune legionarului activ (Horia Sima, fals și rău, vândut serviciilor de spio- naj), va fi transpusă și asupra obiectului ana- lizei, Constantin Noica. Dihotomia pe care Lavric o stabilește între episodul mistic și efectele politice ale acestuia este prejudecata majoră a cărții, de unde provin toate defectele demersului său. Faptul că „băieții buni" aveau un ideal reli- gios, pe care au încercat să îl pună în apli- care cu mijloace greșite nu face tragedia lor mai puțin dureroasă și nici efectele acțiunii lor mai puțin reprobabile. De aici apare o altă separație, distincția dintre acțiune și contemplație, adică între cei care făceau și cei care vorbeau, ca și când una ar fi mai puțin gravă decât alta. Lavric, ca traducător al lui Heidegger, ar fi trebuit să cunoască problematica din jurul cazului Heidegger, foarte similar aceluia al lui Noica. Amândoi filosofii au manifestat un servilism necuviincios față de ideologia dominantă în anii ’40, recuperarea lor fiind una dintre cele mai dificil de pus în scenă. Cartea este o apologie a opțiunii ideologi- ce a lui Noica, adeseori prezentat ca o vic- timă a contextului istoric. Dar deculpabi- 20 • APOSTROF lizarea (Noica însuși autodenunțându-se imediat după război ca simpatizant legio- nar) nu ajută, nu face decât să accentueze problematica, la fel cum o face tăcerea filo- sofului despre epoca respectivă. „Aventura legionară" a lui Noica este scuzabilă prin chiar terminologia utilizată - ea a fost doar un accident, o eroare de tinerețe, tui angaja- ment pornit din fervoare mistică, dintr-un „act de credință". Scrisă în ritmul alert al unui roman de- spre tânărul Noica (poate că nici nu ar fi o idee atât de rea scrierea unei asemenea pro- ducții siropoase, finanțată și promovată, evi- dent, tot de Humanitas), cartea rămâne o biografie în stilul lui Călinescu (Viața și cpe- ra...), plină de multe considerații personale și, prin aceasta, aproape romanescă. Lavric începe cu o prezentare a mo- dului cum „vigoarea genetică a neamului Noiculeștilor" s-a manifestat cronologic și social, reconstituie primii ani ai copilăriei micului Dinu („pesemne un mic răsfățat") și ne introduce în problemele formării inte- lectuale a adolescentului Noica. Vedem în- tâlnirea dintre Dan Barbilian (Ion Barbu) și Constantin Noica, participarea tânărului licean la publicarea revistei Vlăstarul, unde publicase anterior Eliade, polemica în care intră cu G. Călinescu, prietenia (și ulterior înrudirea) cu Mircea Vulcănescu, cu Mihai Polihroniade și cu alți câțiva intelectuali fi- lolegionari. îl urmărim pe Noica la pleca- rea în Germania, la Institutul Român, unde conducerea era deținută de un alt intelec- tual legionar, Sextil Pușcariu, suntem mar- torii căsătoriei și apoi divorțului său. Dar cel mai important, ne este prezen- tată evoluția intelectuală a unui „Dinu Noi- ca [...] perfect construit pentru smerenia și răbdarea muncii intelectuale", prin trei etape majore. Prima, cum a devenit „rațio- nalistul ateu", care nu simțea „adierea con- solatoare a unor termeni precum spirit, Dumnezeu, mântuire, suflet", un adept al lui Nae lonescu. A doua, după ce Noica își „îmblânzește trufia intelectuală", când descoperă „apologia vieții trăite în spirit creștin", iar apoi a treia etapă, aceea din epoca ostracizării comuniste, când Noica utilizează dialectica pe post de „panaceu speculativ", și cum, în a patra etapă, aceea a recuperării tematicii naționale, climatul ceaușist scoate ce a fost mai bun din in- fluența legionară asupra filosofului. Dar toate acestea fără a ajunge la ex- plicația profundă a modului cum a ajuns tânărul „rațional" Noica să adere la această ideologie irațională. Nu dintr-o rătăcire mistică, ci dintr-o repulsie - pe care nu și-a pierdut-o nici mai târziu - față de dege- nerescența Occidentului. Inaderența la o „Europă a untului", dintr-un exces de spen- glerianism, era principala motivație, pe care Lavric o exclude din lectura sa. Acest gen de lectură prin excludere se vede, de exemplu, atunci când Lavric iden- tifică „defectele" fenomenului legionar: fun- damentalismul religios, fanatismul și totali- tarismul. Pentru Lavric, fundamentalist înseamnă a fi „în stare să mori pentru a-ți atinge scopul" - numai că o definiție largă a fundamentalismului politic de dreapta ar fi trebuit să arate că acesta era în stare să îi ucidă pe alții pentru atingerea propriilor obiective. Lavric identifică mai multe „idei- cadru" care îl apropie pe Noica de ideolo- gia epocii. Dar există alte idei, la care Noica nu a renunțat niciodată (antidemocrația, antiliberalismul, etnocentrismul, „omul nou", cu toată mitologia sa legionaro- ceaușistă) și pe care autorul nu le aprofun- dează. în schimb lui Lavric îi reușește de multe ori reconstituirea contextului, așa cum se întâmplă cu descrierea momentului înființă- rii societății Criterion sau cu reconstituirea atmosferei generalizate de efuziune și stimul intelectual, unde apar „Cuibul de la Paris" (compus, printre alții, din Neagu Djuvara și Emil Cioran) sau Nae lonescu ori Mircea Vulcănescu. In fundalul cărții se produc eve- nimentele transformării legionarismului dintr-un episod de frondă studențească în- tr-o mișcare de masă, morfării unui asasin într-o figură mesianică. Vedem cum sute de copii sunt botezați „Corneliu", asistăm la formarea frățiilor de cruce, la dezvoltarea cuiburilor și la toată tragedia asasinatelor comandate de Carol al II-lea și, ulterior, de liderii legionari. Numai că alte episoade, cum este des- crierea Bucureștilor ca un oraș plurimorf, marcat de „duhul unei emulații înviorătoa- re", în care „freamătul monden plutea în aer", unde exista încă „respectul pentru ma- rile familii românești", nu sunt decât repro- duceri ale unor vederi de epocă. Multe des- crieri sunt emoțional-sentimentale (cum este întâlnirea de taină dintre Nae lonescu, „ochii de drac", și Zelea-Codreanu, „as- cetul"). Unele constatări biografice sunt cel puțin ridicole, de exemplu cea despre Constantin Noica și femei frizând sexismul cel mai desuet: „Noica nu era un crai, nu era un bărbat care să facă furori printre femei. Prețuia femeile, dar se putea descurca și fără ele" (p. 71). Defectele se agravează atunci când auto- rul intră în explicații cu reverberații istori- ce. Așa este atunci când găsește justificarea antisemitismului endemic din România postbelică. Acestea, deși pline de forță nara- tivă, nu sunt decât reluarea unor locuri co- mune ale ideologiei fascisto-naziste: evreii deveniseră o pătură dominantă economic și social și erau „redutabili în materie de concurență socială" pentru că erau o „castă socială de potentați economico-financiar". Explicând apariția mișcării legionare numai pe fondul conflictului cu evreimea și bol- șevismul, reducționismul lui Lavric ajunge la constatări șocante, de genul aceleia care leagă protocolol secret ce prevedea dreptul de naturalizare al evreilor de apariția miș- cării legionare (p. 57). Tocmai pentru că dorește cu orice preț să fie „epic", vocile narative sunt într-o con- fuzie totală în textul lui Lavric. Autorul vor- bește (cu schimbul și cu dezinvoltură) pe vocea tinerilor legionari și apoi discută des- pre membrii Mișcării ca despre „băieții ace- ia". Sau, atunci când comentează „reacția" lui Noica față de problematica „organis- mului național", nu face explicită distincția dintre comentariul de autor și concepțiile filosofului însuși. Neclaritatea aceasta este deranjantă mai ales atunci când herme- neutica devine retorică și când întrebările analitice se transformă în subterfugii pane- girice. Așa este chiar titlul unui capitol, „Condeiul legionarului", unde „condei" es- te un eufemism pentru instrumentul pro- pagandistic pus în mișcare de Noica pen- tru legionarism. Cea mai bună parte a cărții este aceea în care Lavric analizează articolele publicate de Noica în presa vremii, pe teme diverse (despre „femeia legionară", despre sacrifi- ciul ca ideal social, despre substituirea justiției cu mistica etc.). Analiza de conți- nut asupra articolelor AmAdsum, revistă scoasă integral de Noica, sau din Buna Vestire demonstrează că acestea nu sunt doar „câteva articole în favoarea legionarilor", după cum le descrie filosoful în „Autobio- grafia" sa din 1965. Textele lui Noica erau instrumente ideologice, dacă nu chiar pro- vocări propagandistice (așa este atacul îm- potriva lui lorga, care e aproape de instiga- rea la asasinat). Xenofobia este explicită la Noica-gazetarul („Românul are o indispo- ziție atavică față de străinul care îi mănâncă pâinea"), iar argumentele sale sunt uneori ideologie pură. „Legiunea (scria Noica) va trebui să facă binele cu sila; cu poliția." însănătoșirea cu forța a românilor, militan- tismul pentru formarea unui „român pur", cultul „Conducătorului" mesianic, puse în contextul în care convertirea publică a lui Noica nu s-a făcut în perioada Codreanu, ci în momentul instaurării statului național- legionar, fac din scrierile filosofului texte cu rol politic și social. Legionarismul lui Noica (așa cum reiese din articolul Și viață fără de moarte") este unul pur ideologic, iar Gala Galaction (citat de Lavric) spune expli- cit că se aștepta să pătrundă „intimitățile ideologiei" legionare prin intermediul lec- turii textelor lui Constantin Noica. Una dintre cele mai impresionante refe- rințe din volumul lui Lavric este scrisoarea lui Petru Comarnescu, trimisă ca reacție la decizia filosofului de a adera la mișcarea le- gionară, care surprinde, oarecum profetic, consecințele gestului acestuia: „... suferi în gol, Dinule. Abandonezi cultul înțelepciu- nii [...] ți-o spun sincer: ești idolatru [...] care nimicnicește definitiv pe creștinul, fi- losoful și humanistul din tine" (p. 161). Tocmai pentru că „episodul legionar" al generației lui Noica este unul dintre cele mai stranii ale istoriei recente, cartea lui Lavric, dincolo de inabilitățile contextua- le, trebuie și merită citită de către orice nos- talgic al epocii de aur a României antebe- lice. Ea este importantă pentru rediscutarea obiectivă a rolului jucat de intelectualii au- tohtoni în instaurarea unora dintre cele mai cumplite forme de totalitarism și violență socială, pentru înțelegerea mecanismelor care au guvernat ultimul secol de istorie politică la noi. Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 21 cu (Ochiul LIBER Fiecare volum al Maria- nei Codruț a adus cu sine confirmarea unui poet de substanță. Ultima patrie (Pi- tești: Paralela 45, 2007, co- lecția „Biblioteca româneas- că“), cea mai recentă carte de poezie a autoarei, este un volum despre locuire: un eu niciodată confortabil, niciodată „acasă“, este urmărit într-o continuă questa pentru desco- perirea „patriei ultime“. Da, în mod para- doxal (pentru că poezia Marianei Codruț nu este narativă), Ultima patrie se poate poves- ti, urmărind scenariul căutării. Insistând, aș spune chiar că volumul se organizează după un model foarte precis, respectiv conformându-se căutării fără sfârșit din basmul Tinerețe făta bătrânețe ți viață făta de moarte. Intertextul nu este nici explicit, și nici numit ca atare, dar „ghionoaia“ oferă morții, aici, masca de care are nevoie pentru a sufla mereu în ceafa celui care scrie/ caută/se caută. Cel mai clar în acest sens este unul dintre cele mai bune poeme din volum (alături de fascinantul cu degete negre), respectiv scriu poezie, unde arta poeziei și arta vieții sunt practicate cu moartea pe urme: ^criu poezie împotriva lumii din mine/ cu nașterea mereu amânată;/ orașul din ea are culori orbitoare,/ oamenii au fețele în ceață,/ numai eu nu mă văd deloc.// tot timpul cu ghionoaia pe urme,/ îi simt flăcările lingân- du-mi ceafa:/ îmi tai părul, îl arunc peste umăr/ și el se face o punte pentru ea;/ las în spate ani buni de viață/și ei se fac un râu cald pentru ea;/ îi arunc soarele uriaș de sub coaste/ și el se întunecă:/ fiindcă/ pe întune- ric ea poate mai bine să mă atace“. Cum este de așteptat, nu finalul drumului este important în călătoria despre care citim în volumul de față, ci sensul și modalitatea lui. Primul pas al călătoriei este declanșat, cu ace- eași necesitate cu care un arc comprimat va declanșa mișcarea obstacolului său tempo- rar, de sentimentul unei locuiri ghetoizate. Mai ales în prima parte a volumului există câ- teva poeme distopice, amintind de utopiile negre ale secolului XX. Pretextul lor este locu- irea la bloc, care devine, la Mariana Codruț, Singur cetățean al ultimei patrii spre deosebire de optzeciștii minimalisto-frag- mentariști, emblemă a dezindividualizării și a angajării gregare într-un mecanism alienant („Noi suntem români, cântăm de la opt dimi- neața,/ scăldați în sudori, toți cei din blocul El“), într-o simfonie a grotescului („simfonia apei în țevi/ și în veceurile gâlgâitoare, simfonia râsetelor/ înfundate și-a paturilor scârțâind“). Resortul înregimentării în „ghetoul galben“, precum „ouăle de matcă în stup“, este, spre deo- sebire de scenariile distopice sus-amintite, unul interior, o formă de bovarism datorită căreia fiecare eu se închină, separat, „dumnezeului său de la sân“, unui dumnezeu care este, după caz, poezia, iluzia, maneaua, sexul, banii, paseismul, televizorul ori el însuși (v. poemul biblioteca, unde indivizii din bloc sunt trans- formați în cărți, după propria lor măsură). Remarcabil în acest traseu al vizionării unei lumi este firescul cu care poezia este introdusă ca mijloc de supraviețuire și, ulte- rior, de înălțare. Marianei Codruț nu-i vin bine veșmintele țepoase ale adulatorilor gălă- gioși ai Poeziei, tocmai pentru că relația ei cu tensiunea și febrilitatea, dar și cu fragili- tatea poeziei se află în afara oricărei poze. Poezia nu este aici salvatorul universal, ci mai degrabă cavalerul cruciat personal, inte- rior, sau, ca în corfruntarea, „o locomotivă^. Tot în corfruntarea ni se oferă una dintre cele mai tulburătoare definiții ale poeziei: „draga de ea, poezia, mă sapă, mă smulge,/ din adâncuri și îmi cară ea leșul sus,/ pe platou, depunându-1 în poala ierbii/ plecată dulce de vânt, cum vagonetul/ trupul mutilat al mine- rului/ în brațele disperate ale nevestei“. Fundamental nocturnă, poeta din Ultima patrie face pereche anxioasă cu întunericul. Două obsesii trebuie puse în legătură cu acest regim și cu toposul favorit al nopții: obsesia locuirii „altcândva“ sau „altundeva“ („tot mi se pare c-ar trebui/ să fiu altundeva“) și, respectiv, aceea a „feței ireale“. Prima dintre ele nu este decât refrenul laitmotivic al temei generale a negăsirii „patriei“ potrivite. In poe- mul când toate cele văzute ți auzite aflăm că singurul loc unde sentimentul lui „altundeva“ poate fi schimbat cu „sunt liber, mi-e bine“ este patria cu un singur cetățean, o metaforă pentru revenirea eului la sine și la interiori- tatea favorabilă. Cel mai adesea, interioritatea e problematică la Mariana Codruț, iar unul dintre efectele imediate este nerecunoașterea „feței“ (termen preferat de autoare celui de „chip“, poate tocmai datorită legăturii sale cu semantica dialecticii vădit-ascuns). într-un poem, palmele sunt, invers, „îngropate în fa- ță“, altundeva fața e „un joc de puzzle îm- prăștiaC sau pur și simplu „ireală“ ori peste noapte „monstruoasă“ sau mursecată de o prezență numinoasă. întreținerea acestei ambiguități a văzutelor și nevăzutelor ține de feminitatea cutremurătoare a scrisului po- etei, deși această poezie numai feminină nu pare în austeritatea ei subiectivă. O ima- gine recurentă este aceea a femeii-poet în- chise într-un uter oarecum mort, calcifiat restrictiv, dar deschis în creștetul capului în lotusul cu o mie de petale. La rândul ei, pri- zoniera acestui uter cosmic este însămânțată în creștet, asemenea unei zeități masculine potențial însărcinate cu o lume întreagă. Transferul de puteri germinative dinspre fe- minin spre masculin este cu atât mai intere- sant, cu cât masculină este prezența ame- nințător erotică a morții, a diavolului sau a „ultimului mohican al construcției monu- mentale și idealistei Ambele obsesii, și sentimentul lui „alt- undeva“, și „fața ireală“, apar în cel mai bun poem al volumului, respectiv cu degete ne- gre, unde o schemă erotică este dezvoltată ca suport al unui poem despre moarte și, în același timp, despre sacrificiul creator (cu sugestii din balada meșterului Manole). Zi- direa în care eul feminin este deopotrivă captiv și stâlp sacrificial este surprinzătoare: nicio creație exterioară, materială ori măcar tangibilă, nu se înalță, ci singur zidul unei imagini de sine. Precaritatea lui este sem- nalată prin așezarea sub interogație: ,poți tu să-mi faci fața reală, îl somez, dar el nu răspunde/ și își urcă schelele și mă zidește/ în mine. Pe lumină și vânt“. Concentrată mai ales la „povestea“ poe- ziei Marianei Codruț, n-am spus nimic de- spre discursul ei, lucrat cu o atenție și cu o cunoaștere a puterilor discursurilor poetice despre care ar merita scris pe îndelete. Men- ționez un singur lucru: marea varietate de voci pe care poeta poate vorbi este admi- rabilă într-un context în care a fi poet bun este adesea echivalent cu a alege o singură voce. Oricum aș privi-o, Ultima patrie a poetei este una în care suntem privilegiați să putem intra măcar pentru o vreme. ■ Cărți primite la redacție • Cosmin Dragoste, Herta Muller- meta- morfozele terorii, Craiova: Ed. Aius PrintEd, 2007. • Nicolae Mareș, Antologia poeziei poloneze, Nădlac: Ed. Ivan Krasko, 2007. • Nichita Danilov, Locomotiva Noimann, lași: Polirom, 2008. CEAMSESCI CRFIll IITFHAR îy/rTiluu n • Ceaușescu, critic literar, ediție, studiu introductiv și note de Liviu Malița, București: Ed. Vremea, 2007. 22 • APOSTROF Epistolar din fazanerie I dV. Intr-o proză salingeriană - mi se părea mie, cu vreo două decenii în urmă tâ- nărul debutant în volum loan Groșan povestea admi- rabila vânătoare la fazani a unor ștabi comuniști mă- runți, de provincie. Astăzi, prin grația poetului Alexan- dru Mușina, a venit vremea să ascultăm ce poate trece prin capul unui exemplar din acest soi de vânat. Scrisorile unui fazan (Epistolarul de la Olănești) (Chișinău: Ed. Cartier, 2006, 216 p.) vorbesc despre dez- amăgirile și amărăciunile existențiale, conjuncturale și metafizice ale poetului și universitarului brașovean, ajuns la circa cincizeci de ani, înșiruite într-o succesiune de scrisori, datate între 1998 și 2003, adre- sate lui Virgil Podoabă și lui Al. Cistelecan, prietenii critici literari de la revista Vatra și universitari navetiști sub Tâmpa. Ceea ce se spune acolo, în fiecare pagină, se leagă adeseori de împrejurări și figuri concrete ale actualității literare, culturale, publice din România aflată la turnanta din- tre veacuri și milenii. La reeditare, peste ani, acestea vor mări numărul de pagini, nece- sitând prodigioase note de subsol menite să pună în lumină biografii, contexte, siste- me de relații. Astăzi, când cei pentru care scrie Mușina suntem încă noi, contempora- nii acelorași evoluții și evenimente, ele- mentele menționate fac deliciul cititorului, bucuros mereu să vadă reflectări subiective referitoare la „partea întunecată a lunii“ și, de ce nu, a lumii, dar și reflecții acide, ne- concesive, oneste chiar și atunci când rămân discutabile... Ceea ce se întâlnește dincolo de anec- dotică însă este portretul - și radiografia - celui ce se definește pe sine, în împrejură- rile date, drept un „fazan“. Personajul este interesant și ar putea figura în panoplia lui Dostoievski ori Cehov fără dureri de cap. Omul din subterană se definea drept un bolnav iremediabil, atins de o boală de ficat. Cehov însuși semna în junețe ca „omul fără splină“; carențe cu care poți trăi, dar care nu te lasă să te bucuri. Funcția aceasta, la alter egoul mușinian, o îndeplinește psoriazisul, în consecință, semnul este interpretat cu luciditate, deprimare și inteligență: „Nu sunt bolnav atât de psoriazis, cât de con- formism. Psoriazisul e un efect al modului în care trăiesc - împotriva naturii mele ade- vărate, una tranșantă, limpede, «curat㻓. Portretul este de zile mari și circumscrie o complexitate cotidiană exasperată, revărsată într-o stare fiziologică proastă: O stare de lehamite... De-atâtea zile... și nu reușesc să mă repar cât de cât. Psihic sunt la pământ, deși n-aș avea motive... cred că sunt foarte, foarte, foarte obosit. Prea multe lu- cruri diferite deodată, majoritatea care, de fapt, nu-mi plac, de care nu am chef. Mă tot vait, ca o babă, cred că sunt un fel de babă!!! Ceea ce evocă Mușina aici nu este starea de criză a unui singur ins: Prea multă mazp,ă s-a adunat în relațiile inte- rumane, chiar între prieteni. Aproape toți avem situații, statute ambigue, ceea ce ne obligă să fim ambigui cumva. Va trebui să le spun tuturor în față ce cred despre ei, cu riscul de a mă certa aproape cu toată lumea. O societate întreagă are această pro- blemă: Societatea noastră, noi suntem mai bolnavi decât ne-am imaginat. Trebuie făcut „saltul“ spre viața normală, din libertate. Deși o să doară îngrozitor. E ca și cum te-ai naște din nou, dar cu toate hibele și slăbiciunile unuia de 40 de ani; și cu amintiri. Să ai 1 zi și 40 de ani de amintiri extrauterine. Cuantificând astfel lucrurile, Mușina dă o excelentă nouă definiție generației sale - „optzeciștii“, cum li (ni!) s-a spus, probabil cea mai bună de până astăzi, căci are în vedere criteriul postumității trăite; nu din exil, cum vorbea despre asta, lansând con- ceptul, Monica Lovinescu, ci din interio- rul unei lumi și unei vieți fracturate și re- calibrate de o mare experiență, simultan traumatizantă și restauratoare a sinelui fie- căruia, cum a fost cea a căderii lumii roșii și a Zidului berlinez. La 1989, optzeciștii aveau treizeci și ceva de ani, rămânând prinși definitiv, prin prima parte a vieții lor, în circumstanțele odioase ale experienței totalitare, pentru care își ascuțiseră armele libertății interioare, atâta cită era cu putin- ță, și pe cele ale supraviețuirii exterioare, adică ale compromisurilor acceptabile. Că- zută peste noapte, lumea aceasta a împre- surării interioare și exterioare a dat o liber- tate multidirecțională, care a necesitat alte adaptări, drastice, radicale și mai ales rapi- de. Nu mulți au fost în stare de ele. Iar chi- nurile și ambiguitățile la care se referă tex- tul par să fie nu unele ținând de o natură umană definitiv degradată ori coruptă prin păcatul originar - așadar, venind dinspre cauze metafizice -, ci mai degrabă dinspre racordurile incomplete, greșite sau insufi- ciente la noile împrejurări. Supraviețuirile reflexelor ipocrite, minciunile, ticurile socia- le, suspiciunile, trișeria par capitole din tra- tatul ele orori postdecembriste care îl aduc pe poet - seismograf ultrasensibil, prin exce- lență - la senzația de sufocare și angoasă, la nevoia presantă de a da totul pe față, de a critica și moraliza, de a expurga și a se salva, fie și pe bucăți, la modul confesiunii. Am trecut și trecem și alții prin aseme- nea nevoi. Le-am mărturisit într-un volum personal, Rebel fără pauză (2004), dar și împreună cu Gh. Grigurcu și Laszlo Alexandru, în ciclul de convorbiri Vorbind (2004). Ele se regăsesc și în multe pagini semnate de Dan Petrescu ori Luca Pițu, Liviu Antonesei și Daniel Vighi ori Mircea Mihăieș. Probabil că, dacă se va face vreo- dată o antologie a textelor din această fa- milie apărute după 1989 în România, cu- legerea respectivă ar putea primi titlul de Spovedanii, după modelul stavroghini- an sau cel al „învinsului^ Panait Istrati. Genul nu e delicat, și nici la îndemână, chiar și în raport cu sine. Se practică prin inci- zarea pieptului și operarea cordului fără anestezie. Dar o literatură nu poate trăi, dacă se respectă pe sine, numai din ficțiu- ne și reverii poetice. Uneori, chipul cărtu- rarului și al artistului trebuie să se întoarcă dinspre cărțile pe care le iubește ori cele pe care se simte chemat să le scrie și către aci- dulata realitate. Punerile la punct sunt sani- tare, ele dau și dimensiunile unor experiențe umane la nivelul unor epoci de turnură... Sunt un leac împotriva sufocării... Așa încât, cel mai important lucru în volumul lui Alexandru Mușina este saltul în social și etic pe care îl face, sabordându-și aparentul confort pentru a se autoportreti- za - împreună cu timpul său și unii dintre oamenii dimprejur - într-o oglindire în aqua forte, fără prejudecăți, chiar dacă subiectivă. Ca să vezi unde se ascunde speranța. Cărți primite la redacție • Daniela Sitar- laut, Avatarurile Seducătorului: Ipostaze ale don- juanismului în lite- ratura universală, Cluj-Napoca: Ed. Risoprint, 2007. • Ion Hirghiduș, Femeia lui Dumnezeu, Cluj-Napoca: Ed. Fundației Alfa, 2007. • Ionel Bușe, Democrație in rouge caviar, Cluj-Napoca: Ed. Fundației Alfa, 2007. • Eleonora lluțan-Bede, Imagini impure, Arad: Ed. Mira- dor, 2006. Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 23 Ovidiu Pecican: Salut, Mona. Mă bucur că m-ai primit in acest loc. Unde suntem, de fapt? Mona Chirilă: La Teatrul de Păpuși. La intrarea în Teatrul de Păpuși, în holul ame- najat special cu tot felul de grupuri de „fi- guri“, pentru ca să facă agreabilă această intrare rituală în scena Teatrului de Păpuși. O.P.: Copiii ce zic când năvălesc aici, când dau buzna la spectacole -probabil dimineața și in weekcnduri, mai cu seamă - și văd dintr-odată păpușile pe pereți, de jur împrejur? M.C.: In general, copiii se opresc uimiți, du- pă care vor să le atingă, sau nu vor să le atingă. Acum niciodată nu poți să estimezi foarte bine care sunt reacțiile lor adevărate. Și la spectacole îi tot urmăresc; nu e prima oară când eu sunt în situația de a fi într-un teatru de păpuși. Chiar acuma sunt directorul Teatrului de Păpuși, am mai fost la debutul meu ca regizor în anul IV, în anul V La București am avut două spectacole la Teatrul Țăndărică. Eu, de fapt, așa am debutat. Și, nu că vreau să mă laud, dar mari regizori, inclu- siv Peter Brook, au fost la origine păpușari sau regizori de păpuși. Numai în România, numai în țara asta, în clipa în care spui: „Da, eu lucrez pentru un teatru de păpuși../ sau „Eu sunt actor la teatrul de păpuși...“ sau „Sunt regizor la teatrul de păpuși../, atingi momentul culminant al disprețului maxim al celor din breasla teatrală... O.P.: Crezi asta? M.C.: Da. O.P.: Nu te confundă cu o păpușă? M.C.: Nu, nu. Mie mi s-a întâmplat de multe ori, foarte des chiar. în momentul în care ești în teatrul de dramă, domnii actori se uită la tine și zic: „A, dar asta e indicație de teatru de păpuși/ sau „A, tu ești regizoarea aia care vii de la păpușele!“. Mie mi s-a întâmplat, am debutat frumos la teatrul de păpuși, ca după aceea să iau tot felul de șuturi pentru că am avut această mică obrăznicie să... O.P.: Să confunzi păpușile cu oamenii. Să vrei să lucrezi și cu oamenii. M.C.: Să le pun în același cântar, ceAe drept. Regizorul e un mare manipulator. în ideea asta. O.P.: Chiar este? M.C.: Toată lumea ar trebui să înceapă cu sforile marionetelor. Chiar este, da, un manipulator. Ia vkv. O.P.: Dar ce ai montat la debut?... Fiindcă ai pomenit acele spectacole. M.C.: Am montat un Arghezi, Cartea cu jucării, la Teatrul Țăndărică. Eram în anul IV O.P: Mitzura, Baruțu erau și ei acolo? M.C.: Da, erau și ei acolo. O.P.: Acum doamna Mitzura este in prm. M.C.: Acum e în PRM. O.P.: A mai crescut. M.C.: Era și ea acolo. în fond, e un mod de a spune, pentru că lucrurile erau scrise de tăticul Arghezi, gândindu-se la copiii lui și la fetița lui... O.P.: La copiii eterni, într-un fel. M.C.: Nu cred că el a calculat lucrul ăsta. Și al doilea spectacol - pentru că ne ocupăm acum de spectacole, și nu de critică literară... O.P.: Firește. M.C.: Al doilea a fost, bineînțeles, un spec- tacol de commedia delVarte. O.P.: De ce „bineînțeles^? M.C.: De ce „bineînțeles^? Pentru că eu sunt considerată a fi specialistă în commedia delVarte, toți colegii mei, prietenii mei, regi- zori mari acum, spun: „Ah, da, Mona Chirilă, indiscutabil, este singura specialistă în commedia delVarteC îmi dau doctoratul în commedia delVarte, așa că, să zicem, sunt singura specialistă, pe de o parte. O.P.: Dar tu te regăsești în această zonă, e o pasiune? M.C.: A, da, da. E foarte interesant cum a început toată povestea asta cu commedia delVarte. Profesoara mea - dragă, de altfel, și la care am ținut foarte tare - a fost doam- na Cătălina Buzoianu și în anul II făceam cursuri de teatru codificat, printre care și cursuri de commedia delVarte. Vreau să spun că eu n-am înțeles nimic. în anul I n-am înțeles nimic și voiam să mă las de povestea asta cu regia. Și acum îmi amintesc... Cătălina m-a prins - eu jucam în grupul meu de examen -, m-a prins, eu îi explicam că nu mai vreau să rămân la regie și că nu am ce căuta, că nu înțeleg nimic; așa... M-a prins și m-a aruncat în sală și eu a tre- buit să îmi joc examenul. N-am înțeles de ce mi s-a dat nota, ce-a fost bine acolo, ce-a fost prost, absolut nimic. în anul II am în- ceput tot cu stângul, am început-o cu cursu- rile astea cu commedia delVarte, din care, evi- dent, nu am înțeles mare lucru. Și în clipa în care, de fiecare dată, în fiecare an se amintea de Arlecchino, de Pulcinella, de Dottore ș.a.m.d., eu înnebuneam, pentru că nu mai știam care sunt bătrânii, care sunt zanii, care sunt... Colombina mai știam, dar nici asta nu mă mai interesa per total. Știi tu, e un fel de inhibiție intelectivă, un fel de frustrare... Și am zis că totuși trebuie să elu- cidăm problema asta cu commedia delVarte. O.P.: Dar acum, pentru că mulți incă nu au ajuns la elucidare (nici chiar eu nu sunt pe deplin lămurit), poate îmi spui și mie in două cuvinte; de fapt, ce este commedia delVarte? Ce fel de teatru? Ce tip de spectacol? M.C.: Eu cred că e una dintre cele mai vii forme de teatru. Sau a fost, mai bine zis, pentru că el, la început de secol al XVII- îea... De fapt, se derulase pe parcursul se- colului al XVII-lea, moare cu brio în seco- lul al XVin-lea... O.P.: Deci aparține vremii lui DArtagnan... M.C.: Aparține vremii lui D’Artagnan, dar să nu uităm că el a furnizat mari autori de teatru, deși nu era un teatru de texte. La baza concepțiilor lor și a pieselor lor - mă refer aici la Moliere, la Goldoni, la Carlo Gozzi - stătea commedia delVarte. Mai mult, în multe dintre piesele lui Moliere găsești acest nucleu magic pe care poți să-l aduci acolo unde se pare că a fost copilăria lui Moliere: în commedia delVarte. Fiecare din- tre ei - chiar am urmărit lucrul ăsta -, și Moliere, și Goldoni, și Gozzi au fost ferme- cați într-un fel de scena aia de lemn, de per- sonajele mascate din plină piață publică, de căruțele cu coviltir ale actorilor, de ideea că ei nu sunt îngropați în pământ sfințit, de ideea că ei erau oamenii ce trăiau la margi- nea societății... O.P: Erau priviți ca eretici. Biserica nu-i prea cruța. M.C.: Da, evident. Biserica nu-i cruța. Și singurul lor moment fericit era de fapt perioada carnavalului, când se și suspendau regulile, tocmai pentru ca să permită toată circulația asta de tabuuri și frustrări comu- nitare, și atunci își aveau momentul lor de grație. O.P.: Și care c marca ofertă a acestui tip de teatru? M.C.: Este actorul, în primul rând. E tea- trul actorului. Să nu uităm, și eu întot- deauna am fost absolut fermecată de lito- grafiile, de gravurile commedia delVarte, pentru că ele conțin un lucru incredibil: sunt construite. Adică, chiar dacă erau for- mele de flash-uri, de fotografiere, ale epo- cii, ele surprindeau secvențe din spectaco- lele commedia delVarte, care erau secvențe de mari montări. Adică acolo se ținea cont de legile compoziției imaginii, de legile formă- rii grupurilor mascate, de legile cromatice, 24 • APOSTROF de absolut tot. Să nu uităm că era un teatru al actorilor! Ei nu aveau regizor, căci ches- tia asta cu regizorul s-a inventat foarte târ- ziu, e o meserie de altfel foarte tânără. O.E.: Dar o partitmă aveau? M.C.: Aveau mici partituri, după care improvizau. Iar improvizația e, de fapt, o construcție cu legi foarte clare. Nu poți im- proviza dacă nu cunoști legile de a impro- viza. Acum am denigrat termenul „a impro- viza" și de multe ori întâlnesc oameni de teatru care spun: „Bine, dar acolo nu știu prea bine, improvizează ceva". Adică „Fă, naibii, un lucru, tot ce-ți trece prin cap!"... O.E: Totul cu ață albă. M.C.: E departe de adevăr chestia asta cu „improvizatul". O.E: E mai aproape de adevăr mai cutând că improvizezi in funcție de niște ligi. M.C.: Absolut. Improvizezi în funcție de niște legi foarte stricte, niște legi de fier. Mă întorc la commedia dell’arte: ei, actorii, în momentul în care improvizau după aceste legi stricte, de fapt răspundeau unor cerințe care țineau de compozițiile spectacolului, erau puneri directe în scenă. Ceea ce, după aceea, după secole, noi, regizorii, am des- coperit și zicem că suntem responsabili de aceste puneri directe în scenă și, mai mult, de punerile elaborate în scenă, care de multe ori ne ies poate mai prost decât le ieșeau atunci în secolul al XVII-lea actorilor de commedia dell’arte. O.E: Dacă eu știu bine (dar s-ar putea să mă inșei), două erau - sau puteau fi - obiecțiile ce se pot aduce acestui tip de teatru. Unu: că era grosier, s-a fus... M.C.: Da, domnul Goldoni a spus-o. O.E: Că era grosier, că-și ttăgeau șuturi in spate, că veneau cu ghioaga... M.C.: Legile comediei, nota bene. Suntem în fața unei comedii. Comedia este grosieră și, sunt sigură, comedia suspendă inteli- gența, dacă ea este în exercițiu cumva. Dacă e vorba de receptori teribil de inteligenți, își lasă acasă inteligența când e vorba de come- die. De ce? Pentru că toate reflexele astea de intelectuali sunt improprii, par fandoseli, în fața unei derulări ele viață cum este come- dia. Comedia însăși are legi foarte, foarte clare. Gagurile însă se nasc oricum. Ele se nasc din chestiile grosiere, din automatisme, să nu uităm. O.E:/? care lepricepe toată lumea, nu? M.C.: L-am citit pe Bergson cu toții. El spune că automatismele pliate pe viață, pe viu, declanșează râsul. Sau participarea a doi, a trei receptori, în care unul este vic- timă, altul este auditor și celălalt participă neștiind care sunt dedesubturile, și doar spectatorul le știe, iată, declanșează râsul. Sunt foarte, foarte multe reguli. O.E: Freud povestește despre rolul halbelor și ce efecte comice pot naște ele. M.C.: Da, sigur. Lumea, intelectualii tutu- ror secolelor s-au ocupat de comedie de la • Mona Chirilă. Foto: Nicu Cherciu Aristotel încoace, au încercat să descopere care este rețeta acestui spectacol care, din- colo de orice, este unul fără de care nu am putea trăi. O.E: Ai văzut că in Numele trandafirului, romanul lui Umberto Eco, un tratat despre ws al lui Aristotel il conduce pe un călugăr la crimă. Comedia e foarte serioasă. M.C.: Absolut. „Comedia este foarte se- rioasă", a spus-o și lonesco. O.E: Iată, il repet involuntar Nu mă gân- disem la asta. A doua inter pelare ar fi aceea că, dată fiind tipolegia personajelor, commedia dell’arte ar putea părea ruptă de realitatea imediată și puțin factice. M.C.: Nu, nu, dimpotrivă, aș spune. Pentru că se bazau, să nu uităm... Am spus-o și mă întorc: e un spectacol al actorilor. Actorul fără spirit de observație nu este un actor autentic. Ei erau foarte buni observatori. în clipa în care își consolidau scenele de lemn, ei și trăgeau cu urechea, aflau care sunt per- sonajele principale în târg. O.E: Cancanurile momentului... M.C.: Evident. Și toate erau incluse în mod spontan în spectacolele care aveau, cât de cât, o structură bătută în cuie. Deci nu cred că un spectacol autentic de commedia dell’ arte se îndepărtează de viață. E chiar foar- te apropiat. Actorul urcat pe scenă cred că pune în circulație toate frustrările margi- nalului, dincolo de orice. Pentru că el însuși este în situația de a-și asuma un destin care nu este unul foarte ușor de asumat, nu? Nu e numai cu felul în care suntem îngropați în pământ departe de pământul sfințit ș.a.m.d. Mai este un lucru: să nu uităm, trăiau cum trăiau, dar viața era un fel spectacol pentru ei și cred că asta atrăgea foarte tare la urma urmei. Și, acum fac o paranteză: mă gân- desc la Bulgakov și la Viața domnului de Moliere și, sigur, cu umorul lui incredibil, Bulgakov zice: în clipa în care Moliere și-a anunțat tatăl că el vrea să se facă actor, și nu avocat, taică-su a invocat tot felul de anate- me, și pământul sfințit, și faptul că nu va fi îngropat în pământ sfințit ș.a.m.d. Și, sigur, l-a trimis la o față bisericească pentru ca să se spovedească. Și Bulgakov zice: în cele din urmă, Jean-Baptiste s-a dus la preot și, în final, preotul și-a aruncat sutana lui preoțească și a plecat împreună cu tânărul Moliere într-o companie de teatru. O.E: Sub același coviltir, nu? M.C.: Sub același coviltir. Era ceva acolo care atrăgea lumea, pentru că, dincolo de orice, erau actori care se specializau în timp ce își făceau exercițiul meseriei. Existau aca- demii speciale pentru această profesiune și 4 Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 25 eu am găsit foarte multe lucruri de care nu știam înainte. De exemplu, numele „Pulci- nella“ se trage de la un țăran din Accera care culegea struguri împreună cu sătenii din împrejurimi și, la un moment dat, o trupă de actori se oprește pe câmp și, cum sunt teribil de colocviali, au intrat în vorbă cu țăranii care băuseră puțin must, și unul care a răspuns la replici foarte prompt și foarte viu a fost acest Pulco d’Aniello, care a fost luat de actori și făcut, iată, o mască ce s-a consacrat în commedia dell’arte. O.P.: Masca limbutului? A omului bețiv? M.C.: Nu, o mască ce ascunde în spatele ei prototipul țăranului din zonele de sud ale Italiei, mai ales din zonele mocirloase ale Accerei - de unde, se pare, se trăgeau și an- ticele atellane -, nasul coroiat, vocea cas- trată, cocoașa diformă, burta uriașă și lim- buțenia, evident, și felul de a vorbi, maniera aceea de a vorbi cu mâinile care e proprie, de altfel, italienilor din sud și care ajută discursul la a fi cât mai explicit. Ei vorbesc cu mâinile. O.P.: Cinstit vorbind, masca ta preferată din commedia dell’arte care este? M.C.: Arlecchino. O.P.: De ce? M.C.: Pentru că are și o nebunie poetică, dincolo de toate atributele servitorului pros- tuț, naiv, incoerent, veșnic îndrăgostit... Visează... E unul dintre visele redundante ale lui Arlecchino: visează să ajungă pe lună, unde o întâlnește pe Colombina, mariajul lor e posibil doar acolo, și atunci imaginează tot felul de vehicule care să-l ducă pe lună: e o frânghie cu care prinde colțurile lunii, e o corabie. Chiar există o imagine splen- didă: un Arlecchino care urcă spre lună pe o corabie cu roți care se prind în inelele lanțurilor care leagă Pământul de Lună. O.P.: Asta era in epocă o preocupare serioasă. Adică, Cyrano de Beigerac, prototipul perso- najului lui Edmond Rostand, chiar a scris despre călătoria lui spre lună. M.C.: Da. Sunt teme redundante, la urma urmei. O.P.: Da. Vin de la Lucian din Samosata ți de la alți autori. Nu țtiam însă, ignoram amă- nuntul acesta, că Arlecchino urcă ți el inspre lună. M.C.: Da. Sunt foarte multe scenarii de commedia dell’arte în care Arlecchino este pe lună, Arlecchino descinde în infern... O.P.: Ca soldatul mincinos pe care il întru- chipează baronul Munchhausen? M.C.: Da. Absolut. Sunt în continuare mo- tive care se reiau și se amplifică sau se nuan- țează și, iată, ele revin, marile teme. O.P.: Insă tu, Mona, prcpui in ultimii ani commedia dell’arte unui public clujean, con- servator, cred - tu vei țti mai bine să-mi spui dacă este sau nu publicul nostru ața —, ți care aparține oricum secolului al XXI-lea. Astăzi ce mai spune o asemenea convenție (care pare foarte tare hgată de Italia, ți nu de un spațiu universal) ? Sigur că ea s-a ridicat la univer- salitate, dar in cefei? Cum? M.C.: Acum mă întorc tot la istoria mea și îmi amintesc că am făcut la Târgu-Mureș tui spectacol de commedia dell’arte după un sce- nariu făcut de mine după textele commedia dell’arte, și acel spectacol nu a avut priză la public. Noi ne-am amuzat teribil, a fost o atmosferă de repetiții cum rar am avut de-a lungul carierei, și se poate întâmpla și ches- tiunea asta, să nu mai vrem să plecăm din teatru sau să continuăm discuțiile și în afara teatrului și să fim urmăriți de ceea ce fă- ceam. Asta s-a întâmplat atunci la Târgu- Mureș. Nu același tip de impact a fost și la public. Publicul nu s-a prea amuzat, și m-am întrebat de ce. O dată pentru că pu- blicul de azi nu înțelege ce caută pe scenă un personaj care poartă mască de la un capăt la altul al unui spectacol. Deci nu mai există marca asta, a măștii teatrale, care este, de altfel, marca teatrului. Actorul nu mai este purtător de mască în imaginarul actual. Asta e un lucru care inhibă recepția, care o distorsionează. Și în cadrul comediei, iată că o plachează, pune frână unor reacții care puteau să fie directe. O.P.: Deți teatrul nostru pcpular, ritualic, folo- sețte mățtile in jurul Crăciunului. M.C.: Da. Sigur. Dar toate sărbătorile rituale foloseau măștile. Erau intermediari și erau obiecte de transfer, la urma urmei. Se făceau tot felul de astfel de transferuri. Dar asta e o dată. Doi: teatrul commedia dell’arte cred că are nevoie de un cadru restrâns. Să nu uităm că el era un teatru care se construia în piețele publice, era pe o sce- nuță care nu era mai lată de 4 metri, nu era mai adâncă de 3 metri, o scenuță relativ mică, cam cât e scena acestui teatru de păpuși, și unde intrau la un moment dat cam 11 actori, 11 purtători de măști. O.P.: înghesuială mare. M.C.: înghesuială mare pe spațiul ăsta, dar se compuneau foarte, foarte bine. La Târgu- Mureș mi-am dat seama că spațiul acesta restrâns, cadrul, frame-A, rama acestui tip de teatru este foarte importantă. Pentru că ea, construcția de imagine, este primordială în acest tip de comedie. Și dacă ai o scenă foarte mare, cum aveam eu la Târgu-Mureș, se pierd o grămadă de lucruri în efortul ăsta de a parcurge spațiile. Deci gagurile trebuie să fie pe spații mici, mai puțin cele de lim- baj. Alea sunt colocviale. Pot să fie și la dis- tanță. Dar au nevoie de spațiu mic, pentru că o alunecare pe banană, un șut în fund și alte tipuri de gaguri grosiere, cum spuneai, își pierd din efect în clipa în care faci trei pași, nu unul. O.P.: Ai văzut ce pățea ți Michael Jackson când era silit să aleige de la un capăt la altul al unei scene enorme. M.C.: Absolut. El nu s-a prins foarte re- pede ce înseamnă chestiunea asta. O.P.: Dai; uite că am vorbit despre publicul de la lâigu-Munț, iar despre Cluj, nu. M.C.: Da. Și mă întorc acum. Eu din clipa aia nu am mai făcut un spectacol doar de commedia dell’arte. Am început să inserez momențelele commedia dell’arte în specta- cole pe texte clasice. O.P.: In toate spectacolele tale? M.C.: în multe dintre ele. Cu toate că o să mă ia lumea de nebună, sau de fixistă, sau de obsedată. Dar sigur că un regizor este și fixist, și nebun, și obsedat. O.P.: E formula ta de teatru. M.C.: Da. Poate să fie formula mea de tea- tru. Dar n-are ce căuta la Lorca, de exem- plu, sau n-are ce căuta la alți autori. în schimb, commedia dell’arte am văzut-o și în D-ale carnavalului a lui Caragiale. Carnava- lul acela românesc era cu personaje din su- dul Italiei. Era plin de Pulcinelli acolo care ingerau mititei și disecau mici păpușele care le semănau întru totul, se multiplicau în mod obsedant. Și pe-acolo circula și steagul tricolor, în combinația asta eclectică care este proprie regizorului modern de a com- bina imagini, flash-uri - iată eu, obsedată cum sunt, de commedia dell’arte -, din stea- gul României, din stema nu știu cărei alte comunități europene și din intersecția din fața blocului tău. Și peste toate vine repli- ca lui Hamlet „a fi sau a nu fi“. Deci, în Cluj, eu nu am făcut decât am inserat mo- mentele commedia dell’arte și în Slugă la doi stăpâni, și într-un spectacol pe care l-am făcut la Oradea, în Moliere, pentru că aveam toate motivele să o fac acolo, și în Gozzi, pe care l-am făcut la Teatrul de Pă- puși, pentru că aveam toate motivele să o fac. De ce? Gozzi a fost un susținător al commediei dell’arte. E impropriu la Goldoni, pentru că el era împotriva commediei dell’- arte, dar de când Strehler a făcut Slugă la doi stăpâni în pură manieră commedia dell’ arte, din momentul ăla nu mai pot să spun că Goldoni era un inamic al commediei dell’ arte, deci că nu putem să folosim un instru- mentar-tip commedia dell’arte în ceea ce îl privește. ■ Cluj-Napoca, 27 iunie 2006 Fragment dintr-un interviu realizat de 26 • APOSTROF Ion Zubașcu: Cum a ajuns Constantin Noica la tine, să te cerceteze pentru proiectul său „Cultura deperformanță**, conform că- ruia, la 22 de milioane de locuitori ai Româ- niei, ar trebui să fie măcar 22 de tineri geni- ali, statistic vorbind (deci unul la un milion), cărora statul ar trebui să le asigure confortul necesar pentru a lucra 6-8 ore pe zi cu spiritul, asemenea sportivilor cu limitele corpului? Liviu Antonesei: Cumva sofistic, aș spune că Noica a ajuns la mine pentru că, mai în- tîi, ajunsesem eu la el! Și ajunsesem destul de greu, treptat, gradat. Pe cînd eram încă student și redactor la Opinia studențească, am audiat una din conferințele sale despre Eminescu, în incinta Casei Pogor din Iași. La sfîrșitul acesteia, în marea îmbulzeală de acolo, am reușit și eu să schimb două-trei cuvinte cu filosoful, iar un coleg de redacție mai îndrăzneț i-a luat chiar un scurt inter- viu. Chiar dacă stilul de a conferenția al lui Noica îmbina o anume „fierbințeală⁴¹ cu o bine structurată retorică, tînăr fiind, mie mi-a plăcut foarte mult. La puțină vreme după aceea, a apărut cartea sa în care aduna laolaltă articolele despre Eminescu - o parte din ele le citisem în revistele vremii - și am scris un articol în Opinia studențească. De fapt, un articol între altele, pentru că făcu- sem două pagini, încercam să semnalăm că era vorba despre un eveniment editorial. Tuturor ni se părea importantă recupera- rea facsimilată a „caietelor⁴⁴ lui Eminescu. Cineva din redacție avea adresa poștală a lui Noica și i-a trimis revista, astfel îneît, după o bucată de timp, mi s-au transmis mulțu- mirile sau felicitările sale, ori amîndouă. Dar asta a rămas fără consecințe. De-abia după 3-4 ani, la apariția Povestirilor despre om: După o carte a lui Hegel, aveam să intru în atenția filosofului. De data aceasta - eram ceva mai mărișor, nu? -, n-a mai fost un ar- ticol cuminte, conformist, ci unul „obraz- nic⁴⁴, critic. Nu pe Noica îl criticam, lui îi mulțumeam pentru o carte care îmi prile- juise o clarificare, ci pe... însuși Hegel! De fapt, explicam de ce cartea lui Noica mă aju- tase nu doar să înțeleg mai bine Fenome- nologia spiritului, ci să mă „despart⁴⁴ de Hegel în favoarea lui Kierkegaard, dar să mă despart „în cunoștință de cauză⁴⁴. Punc- tul de vedere mi s-a părut atît de bun, îneît l-am reluat într-un alt articol, mai amplu, publicat în Luceafărul. Bănuiesc că articolul acela „obraznic⁴⁴ i s-a părut lui Noica mai interesant decît cel mai vechi și „cuminte⁴⁴. Oricum, de data aceasta mi-a scris, iar după un schimb scurt de cărți poștale, a venit la Iași să ne cunoască pe Valeriu Gherghel și pe mine. Am petrecut împreună o noapte și o jumătate de zi, timp în care ne-a „scanat⁴⁴ prin întrebări foarte abile, ba generale, ba foarte precise, și ne-a făcut planurile de stu- diu. Recunosc și acum, cu toți anii trecuti peste mine, că a fost o întâlnire' fascinantă si deși n-a fost să devin filosof, pentru că ” eram structural așa ceva, aceasta a fost și decisiva in formarea mea intelectuală Ori- cum, am citit toți filosofii pe care nu îi cu- noșteam și i-am recitit cu sistemă pe cei care îmi erau cunoscuți. Și tot de la acea întîl- mre am rămas cu obiceiul, consumator de timp, e drept, dar foarte folositor, de a nu citi pur și simplu cărți, ci autori în întregul operelor lor. & Cei 22 de tineri de pe lista lui Noica I.Z.. Ce alte nume au mai figurat pe lista celor 22 a^ lui Noica (din cîte știi), pe care filo- soful ii căuta, cotrobăind efectiv prin județele României comuniste? Ar fi posibil să reconsti- tuim acea listă, pentru a constata ce-au ajuns „figuranții* ei, fără antrenamentul „numitu- lui C. Noica* (după versiunea Securității) ? Am putea evalua acum ce ar fi ajuns cei 22 dacă prim-secretarii de par- tid ai județelor, pe care Noica îi vizita cu naivitate, in acest sens, le-ar fi asigurat acestor tineri pâinea zilnică (la fel ca fotbaliștilor), pentru a se putea dedica exclusiv „cultu- rii de peiformanță*? L.A.: Nu știu toate nume- le, că doar nu-mi dădea mie Noica raportul! Insă, din corespondența ulterioară cu el, dar și cu unii tineri colegi scriitori, știu cîteva nume, în afara celor două din Iași, Valeriu Gherghel și cu mine. Știu, de pildă, că de la Craiova îi repera- se pe Marius Ghica și pe Constantin Barbu. La Cluj, își pusese ochii pe Virgil Mihaiu, cred că și pe loan Dur. Mai știu că, la un mo- ment dat, te-a căutat și pe tine acasă, pe Valea Izei, dar a găsit-o doar pe mama ta, tu fiind ple- cat cu cîntatul. De altfel, după întîlnirea de la Iași, ne-a cerut nouă să-i recomandăm tineri talentați „din orice specialitate⁴⁴ și cred că i-am recomandat cîțiva, între care pe Dan Petrescu și Sorin Antohi, care nu doar că nu au marșat, dar au scris un remarcabil dialog de „despărțire⁴⁴ de Noica, ce ar fi trebuit să intre în Epistolarul succesor furnalului de la Păltiniș, dar n-a permis cenzura. Nu înțe- leg de ce nu a fost cuprins în edițiile postre- voluționare ale acestuia, cum n-a fost inclu- să vreodată nici o foarte caustică scrisoare a lui loan Petru Culianu! Sînt și alte nume pe care nu le știu eu ori nu mi le amintesc acum, deși mă gîndesc la asta de cînd mi-ai trimis întrebările. Oricum, la un mo- ment dat, proiectul lui Noica s-a degradat puțin, filosoful fiind pur și simplu luat cu asalt la Păltiniș, care devenise un fel de loc de pelerinaj, de tot felul de persoane, de toate vîrstele și de toate calibrele! Bănuiesc că acest fenomen i-a „furat⁴⁴ o mulțime din timpul pe care și l-ar fi dorit alocat proprii- lor sale proiecte de autor. Dar așa e în România, nu rămîne vreo faptă bună nepe- depsită! Un antrenament dur pentru „ ieși rea din statistică" I.Z.: In ce consta antrenamentul lui Noica pentru proiectul său „Cultura de performanță* și efortul pe care ar fi trebuit să-l facă tinerii dotați pentru „a ie fi din statistică*? Ar mai fi valabil astăzi un asemenea proiect? Dacă Noica trăia, crezi că avea vreo șansă cu proiec- tul său la guvernanții de după 1989? L.A.: Stilul „profesoral⁴⁴ al lui Noica dato- ra mult celui al maestrului său Nae lonescu. Din această pricină, nu avea un „antrena- ment stas⁴⁴, bun pentru toată lumea. In scri- sorile anterioare și în prima parte a întîlni- rii de la Iași, a încercat, mai întîi, să ne cunoască pe Valeriu și pe mine. In urma scanării, i-a devenit foarte clar că pe mine nu mă poate cîștiga pentru filosofia pro- priu-zisă - opuneam o strașnică rezisten- ță la gîndul de a mă face „filosof⁴! -, în schimb, profitînd de faptul că oricum lu- cram deja în cercetare, m-a ademenit spre filosofia culturii. Valeriu, cum avea să se dovedească ulterior, era bun de filosof. Așa că ne-a făcut programele de studiu în func- ție de aceasta. Partea comună consta în Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 27 faptul că amîndoi trebuia să citim/recitim principalii filosofi, din Antichitate la zi, de fapt, cam pînă la Heidegger și generația acestuia, și să învățăm limba germană, pe care Gherghel o știa mai bine, iar eu, ca și astăzi, foarte prost! Apoi, programele se diferențiau - Gherghel trebuia să mai învețe și grecește și să citească și vastul corpus exegetic dedicat marilor filosofi, în vreme ce eu trebuia să citesc filosofii culturii, de la neokantienii secolului al XlX-lea la zi, pre- cum - desigur - și domeniile conexe din umanități, respectiv antropologia, sociolo- gia culturii și istoria culturală etc. Dacă n-a fost să meargă strălucit cu germana, cu a doua parte specifică a mers destul de bine, astfel incit așa s-au scris studiile mele de istoria și filosofia culturii din anii optzeci, care aveau să fie reunite în Nautilus: Struc- turi, momente și modele in cultura interbelică, în care m-am ocupat de Blaga, generația Criterion, abordările culte ale timpului popular, ba chiar am schițat o perspectivă teoretică în filosofia culturii, plecînd de la Blaga, Jung, Cassirer și Eliade, Gilbert Durând. Studiile despre Criterion și Eliade, începînd cu ampla monografie dedicată de Mac Linscott Ricketts tinereții lui Eliade, au intrat, de altfel, în bibliografia dome- niului. Eliade însuși, cum mi-a scris Noica și cum i-a scris istoricul religiilor dlui Al. Zub, fusese plăcut impresionat de mica mea încercare monografică. Se pare că, în cele din urmă, a ieșit o carte suficient de bună pentru a fi reeditată anul trecut la Criterion Publishing, cu o scurtă prefață a aceluiași Ricketts, cel care mi-a făcut intrarea în bibliografia internațională a temei. Dar revenind la antrenorat, cum Noica nu-și propunea să „nască“ doar filosofi, ci specia- liști în toate domeniile importante ale cul- turii, inclusiv științele, își făcuse și un fel de echipă de mari profesioniști din respecti- vele domenii, academicieni, cercetători și profesori universitari, care urmau, cred, să construiască programele adecvate de antre- norat pentru respectivele domenii. Guvernanții, indiferent de ce fel sînt, suspectează din principiu cultura. Cei de factură totalitară simt nevoia să pună mi- na pe pistol cînd aud cuvîntul cultură ori măcar să pună complet cultura și creația cul- turală sub control ideologic și în regim de cenzură. Cei democratici o evocă la zile mari, dar - în rest - măcar au bunăvoința s-o neglijeze. Dacă ar mai fi trăit Noica, e limpede că n-ar fi făcut mare lucru cu gu- vernanții noștri de tranziție, dar ar fi putut profita de „neglijența^ lor în această privință și de apariția inițiativei culturale private. El și vorbea despre „privatizarea“ culturii, iar proiectul său, sub ochii vigilenți ai poli- trucilor, chiar asta viza! In plin regim tota- litar, de cea mai joasă factură! într-un fel însă, și oricîte obiecții i-aș putea aduce dlui Pleșu, în mai multe privințe, proiectul noi- cian a căpătat corp și funcționează prin ceea ce se întîmplă, de la mijlocul deceniului tre- cut, la Colegiul Noua Europă. Securitatea mi-a interceptat întreaga corespondență I.Z.: Cind ai început să fii anchetat pentru corespondența ta cu oamenii de cultum, tineri și virstnicii Cine te-a anchetat, sub ce motiv? L.A.: Din documentele pe care le am în acest moment în posesie - circa 500 de pagini, ceea ce reprezintă, cred, cam 10 pro- cente din DUl-urile Luca, Anton, Aron și din dosarele tematice Cameleonii 1 și 2 -, reiese că am intrat sub urmărire în 1981, cam în momentul în care am intrat în relații și cu Noica. Întîlnirea a avut loc în toamnă, la începutul lui septembrie, și întregul nos- tru schimb de scrisori, nu foarte intens, dar care a ținut pînă la moartea acestuia, a fost interceptat, după cum am arătat într-un am- plu articol publicat în numărul pe noiem- brie al revistei Atgeș. Asta nu înseamnă că Cum puteți ajuta revista Apostrof, fără să scoateți un ban din buzunar Stimați cititori și colaboratori, Legislația din România vă permite în acest moment să sprijiniți o instituție de cultură, Iară să scoateți un ban din buzunar, în conformitate cu legislația actuală, con- tribuabilii pot dispune asupra destinației unei sume reprezentînd 2% din impozitul pe venitul net anual impozabil, pentru uni- tățile nonprofit, ce funcționează în con- dițiile legii cu privire la asociații și fundații. Calcularea, reținerea și virarea sumei de 2% din impozitul pe venitul net anual, obținut din salarii, onorarii, chirii, di- vidende etc., revin organului fiscal com- petent. Toate persoanele fizice și juridice din România pot da 2% din impozitul pe care l-au plătit statului în cursul anului 2007 unor fundații sau asociații, pe care doresc să le sprijine material. Ce aveți de făcut în mod concret: trebuie să completați și să depuneți la organul în a cărui rază teritorială se află domiciliul Dvs. formularul 230 „Cerere privind des- tinația sumei reprezentînd pînă la 2% din impozitul anual“, cod 14.13.04.13. Acest formular se completează de către persoanele fizice care au realizat, în anul 2007, venituri și care solicită virarea unei sume de pînă la 2% din impozitul anual, conform art. 57, alin. 4 și art. 84, alin. 2, 3 și 4 din Legea nr. 571/2003 privind Co- dul fiscal, cu modificările si completările ulterioare pentru sponsorizarea entităților nonprofit care se înființează și funcționează potrivit legii. Contribuabilii care își exprimă această opțiune pot solicita direcționarea acestei sume către o singură entitate nonprofit. Formularul se completează de către contribuabili, înscriind datele prevăzute de formular. Termen de depunere: anual, pînă la data de 15 mai a anului următor celui de rea- lizare a venitului. Formularul se completează în două exemplare: originalul se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află domi- ciliul fiscal al contribuabilului; copia se păstrează de către contribuabil. Formularul se depune direct la registra- tura organului fiscal sau la oficiul poștal, prin scrisoare recomandată. Formularul se pune gratuit la dispoziția contribuabilului, la solicitarea acestuia. Acest formular trebuie să conțină: a) Datele de identificare a contribuabilu- lui: numele, adresa și codul numeric personal. b) Destinația sumei de 2% din impozi- tul anual pentru sponsorizarea entită- ții nonprofit. c) Suma. In situația în care contribuabilul nu cunoaște suma care poate fi virată, nu va completa rubrica „Suma“, caz în care organul fiscal va calcula și va vira suma admisă, conform legii. d) Denumirea entității nonprofit. e) Codul de identificare fiscală al entității nonprofit. f) Contul bancar (IBAN) al entității non- profit. g) Documentele anexate - se înscrie nu- mărul de fișe fiscale anexate la cerere. Noi sperăm că veți alege Fundația Cul- turală Apostrof! Coordonatele noastre sînt: Fundația Culturală Apostrof cod fiscal 4868907 CONT BANCAR (IBAN) RO68BRDE130SV07853701300 deschis la Banca Română pentru Dezvoltare (BRD) CLUJ 28 • APOSTROF am intrat în atenția Securității din pricina lui Noica! Documente ale nefastei instituții de la începutul acelui an, din primăvară și din vară, obținute în această toamnă de la CNSAS, dar prin intermediul lui Sorin Antohi, nu direct cum ar fi fost normal, arată că Securitatea era deja foarte vigilentă în legătură cu un „grup de nemulțumiți de politica culturală a partidului și statului nos- tru", care se constituia la Iași, în jurul re- vistelor studențești Cpinia studențească și Dialțg. E acolo și o înșiruire de nume, între care și al meu, destul de heteroclită de alt- fel, pentru că, pe lingă cei care aveau să-și confirme pe diverse căi nemulțumirea, chiar protestul, sînt și unii care au rămas, ori au devenit, cum nu se poate mai conformiști, unul dintre ei ajungînd, în ultimii ani ai de- ceniului, chiar cenzorul revistelor stu- dențești ieșene! în acel moment, Securitatea încă tatona și avea să tatoneze, după cum văd din analizele și planurile sale de mă- suri, pînă pe 18 mai 1983, cînd a declanșat „marea anchetă" - cu deșănțări la domiciliu în echipe de cîte trei, percheziții, interoga- torii etc. -, la care au fost supuse circa 12- 15 persoane din mediul presei studențești, cadre didactice, cercetători, studenți, absol- venți rămași colaboratori ai revistelor etc.: Dan și Tereza Petrescu, Al. Călinescu, Luca Pițu, subsemnatul, Dan Alexe, Sorin Antohi (care, cum arată documentele, a fost pe rînd, ori concomitent, de ambele părți ale baricadei!), Radu Sperneac etc. La mine, au desantat locotenentul-major Pleșiță Damian, venit de la București, colonelul Tiron și maiorul Stescu, ambii de la Se- curitatea Iași. Am fost interogat de același locotenent-major, care părea să conducă ancheta mea, și de locotenentul-major Muram, de la Iași, care, așa cum rezultă din documentele pe care le dețin, se „ocupa" direct de mine în cadrul anchetei grupu- lui. Cel de la București a jucat rolul „secu- ristului rău", amenințîndu-mă cu pușcăria, celălalt era „securistul bun", care cînd rămî- nea singur nici nu mă interoga, îmi spu- nea că lui îi plac scriitorii! în septembrie, am fost chemat din nou pentru „avertizare" și a mi se spune că ancheta încetase. N-a fost așa, ea s-a amplificat. Deși am, deo- camdată, foarte puține documente din ulti- mii ani ai regimului comunist, cînd în fond protestul unora dintre noi devenise mai amplu, mai radical, culminând cu interviu- rile acordate presei internaționale de Dan Petrescu, Liviu Cangeopol și Luca Pițu și cu protestul împotriva realegerii lui Ceaușescu, făcut public în octombrie 1989, semnat de mulți dintre noi, dar și de alții, inclusiv din alte orașe, precum Doamna Doina Cornea, familia Sîmpălean, Liviu loan Stoiciu și Mariana Marin, îmi pot da seama că urmărirea a devenit globală, mul- tidimensională și continuă în acea perioadă. Cît privește corespondența, am intrat în posesia a peste 300 de extrase din scrisori- le trimise sau primite de mine între 1981 și 1989, majoritatea către ori de la scriitori - de la unii foarte cunoscuți, precum Noica, Doinaș, George Bălăiță, loanichie Olteanu, Dan Culcer sau Grigurcu, la colegii mei de generație Liviu loan Stoiciu, Virgil Mihaiu, Marta Petreu, Mariana Marin, regretatul Aurel Dumitrașcu, Bedros Horasangian, Dumitru Chioaru etc. E clar că mi-a fost interceptată întreaga corespondență, in- diferent dacă era de familie, profesională, literară ori de amor. Ca o curiozitate, amin- tesc că, pînă la acea anchetă, nu aveam telefon, deși făcusem cerere de vreo 6-7 ani, dar nu existau numere libere. La o săp- tămână de la anchetă, mi s-a instalat telefon, fără să revin cu vreo cerere! Revenind la corespondența interceptată, cu excepția a două scrisori de la Noica, a unei scrisori de la Gheorghe Grigurcu și a unui răspuns al meu către el, fotocopiate în întregime, avem de-a face cu extrase din epistole, dar nu-mi pot da seama după ce criterii au ope- rat selecțiile - unele fragmente, cu aluzii politice ori nemulțumiri profesionale sau literare, ar fi putut avea un interes operativ, altele mi se par extrase la întîmplarc, la normă ori după criterii care mie îmi scapă deocamdată. Dar mai interesant e altceva - cu excepția scrisorilor amintite și a cîtor- va extrase dactilografiate, toate aceste extra- se sînt copiate de mină, ca pe vremea co- piștilor antici și medievali! N-aș fi crezut că nici Secu nu avea xeroxuri suficiente la dispoziție! Alternează două scrisuri, unul mai mic, mai rotunjit, mai feminin, altul mai colțuros, mai energic, mai masculin. Vreau să profit de rolul de „arhivar" pe care și l-a asumat Securitatea pentru a publica, cu comentarii și interpretări, un fel de „Flo- Securității". La un loc, toate aceste scrisori și extrase fac un frumos corpus de istorie literară a ultimului deceniu comunist! Un psihiatru din lași decripta mesajele „ascunse" din textele noastre I.Z.: In ce relații ești acum cu „talentații“ tăi turnători la Securitate? L.A.: în relații variabile! Pe trei dintre ei, i-am iertat încă de la începutul anilor nouă- zeci, cînd mi s-au „spovedit". Doi nici mă- car nu făceau exces de zel, se vede clar că turnau fără voia lor, sub presiune, fără să spună ceva grav ori măcar efectiv secret. Eu oricum eram cam „gură mare". Al treilea, un coleg de la institut, turna însă profesio- nist, dar încărcat cu ură și invidie. Nu-mi pot retrage iertarea, desigur, dar mă miră oleacă patima cu care făcea asta, competența cu care dădea sfaturi Securității asupra mo- dului în care trebuie să se poarte cu mine! Incredibil, dar, pînă la urmă, văd măcar o motivație personală în ura și invidia - pe care nu le înțeleg, de altfel! - pe care le nu- trea față de mine. Mai degrabă, nu reușesc să înțeleg turnătoriile unui celebru psi- hiatru local, Constantin Romanescu - îi dau numele pentru că a fost deja deconspirat în presă -, prieten al artiștilor, care mă turna excelent, deși ne știam mai mult din vedere. Nu de multe ori, dar decisiv! în schimb, îi turna mai abitir pe Dan și Tereza Petrescu, cu care se afla în vizite, de la care împru- muta cărți etc. Interesant este că, între alte- le, din proprie inițiativă - lăudată de șeful Securității de atunci, colonelul Brestoiu -, făcea un fel de recenzii competente la re- vistele studențești și, după ce ne lăuda cultura, cunoașterea limbilor străine etc., descifra pentru Securitate mesajele „ascun- se", „fitilele" etc., pe care le decripta el în textele noastre. Pe Sorin Antohi l-am ier- tat din momentul deconspirării sale, pe de o parte, pentru că a fost racolat sub pre- siune, minor fiind - și eu nu-i judec pe minorii și pe deținuții politici care au cedat, pentru că nu am fost în asemenea situații! -, pe de alta, pentru că știam că nu putea turna „nasol". Mai mult, la un moment dat, e clar că i-a „lăsat" pe ei ori ei l-au lăsat pe el, ca fiind „necorespunzător", și a venit destul de aproape de noi. în fine, mai este un caz care m-a tulburat foarte mult, al unui remarcabil, rafinat poet, cu niște turnăto- rii îngrozitoare - cumva seamănă cu cazul Ion Caraion, doar că n-a făcut închisoare politică -, la care și țin enorm. Sînt sigur în proporție de 99% că el se ascunde în spa- tele pseudonimului „Mihăilescu" și mi-i mie rușine să dau ochii cu el. Ce naiba aș putea să-i spun? Deocamdată, aștept de la CNSAS, conform legii, dosarele mele în întregime și, desigur, numele reale ale celor care se ascund în spatele acestor nume de cod. Ce-o să fac atunci? Nu știu, probabil îi voi ocoli, voi încerca o discuție clarificatoare, nu știu. Eu, oricum, de vreo treizeci de ani, de cînd fac meditație tibetană, m-am eli- berat aproape complet de sentimentele negative - ură, invidie, chiar și simpla bîrfă -, dar mîhnirea tot mă mai încearcă... ■ Interviu realizat de Ion Zubașcu Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 29 pista 'isielor • în Timpul, nr. 12/ -țiț w tj t 2007, Gabriel An- IIIVJLtUIj dreescu semnează un Apel pentru solidarizare cu Remus Cernea. Despre ce este vorba? Pe 29 noiembrie 2007, Remus Cernea, director executiv al asociației soli (Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință), a încercat să pro- testeze, avînd asupra sa un banner de un metru pătrat pe care era scris „Catedrală ile- gală!“, împotriva suspectei cedări de către stat a 11 ha de teren în favoarea bor, pen- tru construirea Catedralei Mîntuirii Neamu- lui. Tentativa de protest a fost împiedicată abuziv de jandarmi, care l-au escortat la Secția 17 de poliție pentru „verificări". Cum nu era nimic de verificat, a fost eli- berat imediat. Jandarmeria București a dat, apoi, un comunicat hilar în care se spune că „Cernea a fost ridicat pentru că prin acțiu- nile sale perturbă o manifestație publică, iar din cauza iritării enoriașilor prezenți la eve- niment, situația riscă să degenereze". De unde concluzia - justă - a lui Gabriel Andreescu: „Demnitari și clerici își dădeau mîna sfidînd ideea de justiție. La cîțiva pași mai încolo, jandarmi și enoriași devotați își dădeau și ei mîna să sfideze libertatea de exprimare". cultură* • Săptămînalul Cul- tura îl omagiază în nr. 4/ianuarie 2008 pe Nicolae Breban. în șase pagini ale revis- tei este reprodusă transcrierea unei întîl- niri din mai 2007, sub egida Uniunii Scrii- torilor, la care au participat romancierul și mai mulți critici literari, în frunte cu Gabriel Dimisianu. Moderatorul acestei reuniuni din seria „Scriitorul și criticii săi" a fost Gabriel Chifu. Un grupaj de citit. Dar mai ales de citit sunt romanele lui Breban, care construiesc demiurgic o lume. • în nr. 150 (408), observatul Observator cultural CULTURAL îi dedică lui Mircea Horia Simionescu, la împlinirea a 80 de ani, un grupaj sărbătoresc. Despre perso- nalitatea și scrierile prozatorului scriu Mihai Șora, Carmen Mușat, Paul Cernat, Luiza Palanciuc și Bianca Burța-Cernat. însă „piesa de rezistență" a acestui ansamblu este amplul interviu pe care Ovidiu Șimonca i l-a luat lui Mircea Horia Simionescu. Iată cîteva rînduri pilduitoare despre obsesia scrisului: „Nu te duci la petreceri cu cei de vîrsta ta... nu bați mingea la 13 ani, la 16 ani, stai și citești și scrii, redactezi reviste literare într-un singur număr... mai apoi vrei să cunoști... femeia, feminitatea... riști mereu, poate scapi de presiune... vrei să pipăi realul. Și scrii... Asta nu-i țicneală? Mereu am fost invitat în diverse locuri. Eu zic și mă scuz: am de scris! Asta nu-i o țic- neală? Geta Dimisianu m-a făcut de două parale după un interviu al meu. Eu ziceam în interviu: atunci cînd strîngeam în brațe o femeie mă gîndeam cam cum s-ar descrie chestia asta. Asta nu-i o țicneală? [...] Cînd îmi construiam casa, cînd puneam bolova- nul, mă gîndeam la încă o povestire, la vreun personaj. Asta nu-i țicneală? Vă mai spun ceva: fiecare dintre demersurile mele scriitoricești le-am realizat parțial. Am ajuns la vîrsta cînd pot formula o concluzie teo- retică: rostul nostru este de a lăsa lucrurile neterminate. Neterminatul, Indcterminatul, Nedesăvîrșitul, Distorsionatul intră ca mate- riale în opera de artă." ■ G. S. Cărți și reviste primite la redacție • Secolul 21; Luxembourg - o capitală în Europa, nr. 7-12/2007. • Oglinzi paralele, anul XII, nr. 3-4, 2007. • Ștefan Borbely, O carte pe săptămână, București: Ideea Europeană, 2007. • Petru Dunca, Repere în antropologia culturală a ali- mentației, Iași: Editura Funda- ției axis, 2004. Circulara Uniunii Scriitorilor din România Conform prevederilor Statu- tului, Uniunea Scriitorilor din Ro- mânia nu este responsabilă pentru politica editorială a publicației și nici pentru conținutul materialelor publicate. Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor 5 iunie 2003 Către cititorii din țară ai revistei Apostrof Pentru anul 2008, vă rugăm să vă abonați direct la redacție. Pentru aceasta, vă rugăm să plătiți contrava- loarea abonamentului, prin mandat poștal, pe adresa: Lukăcs losif Fundația Culturală Apostrof Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brătianu, nr. 22 Prețul abonamentului este: pentru 3 luni: 9 lei pentru 6 luni: 18 lei pentru 1 an: 36 lei Taxele de expediere sînt incluse în această sumă. Pentru cei care se abonează prin această modalitate, asigurăm expedierea promptă a revistei. Cei care se abo- nează pe 1 an primesc revista fără majorările de preț pro- vocate de inflație. Către cititorii din străinătate ai revistei Apostrof Pentru anul 2008, vă rugăm să vă abonați direct la redacție, trimițînd contravaloarea abonamentului prin- tr-un cec (money order) în contul: Fundația Culturală Apostrof Cont euro: RO73BRDE130SV06534401 300 Cont usd: RO58BRDE130SV06674381300 Banca Română pentru Dezvoltare - Groupe Societe Generale - Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT BRDEROBU Prețul abonamentului este: pentru 3 luni: 13 us$ pentru 6 luni: 26 us$ pentru 1 an: 52 us$ în costul abonamentului sînt incluse și taxele de ex- pediere par avion. 30 • APOSTROF Editura Biblioteca Apostrof vă oferă următoarele cărți: • Mircea Zaciu, Jucătorul de rezervă poezie, 2000, 88 p. 5 lei Colecția „Filosofic contemporană" • Gabriel Marcel, A fi și a avea traducere de Ciprian Mihali, 1997, 192 p. 3 lei Colecția „Filosofic modernă" • Friedrich Nietzsche, Antichristul traducere de Vasile Muscă, 2003, 128 p. 10 lei Colecția „Filosofic extrem-contemporană" • JURGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER, Dialectica secularizării: Despre rațiune și religie, traducere de Delia Marca, prefață de Andrei Marca, 2005, 120 p. 20 lei Colecția „Filosofic medievală" • Se. Anselm din Canterbury, Monologion despre esența divinității traducere de Alexander Baumgarten, 1998,162 p. 3,50 lei Colecția „Filosofia religiei" • Henry Corbin, Paradoxul monoteismului traducere de Janina Ianoși, 1997, 216 p. 4 lei Colecția „Filosofic românească" • Ion Ianoși, O istorie a filosofici românești, 1996, 392 p. 10 lei • Vasile Muscă, Spusul și de nespusul, 2003, 146 p. 10 lei • N. Steinhardt, Cartea împărtășirii, ediție gîndită și alcătuită de Ion Vartic, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei • D. D. Roșca, Introducere la „Viața lui Isus". Mitul utilului traducere de Dumitru Țepeneag, ediție și postfață de Marta Petreu, 1999, 138 p. 3,50 lei • Bucur Țincu, Apărarea civilizației ediție îngrijită și prefață de Marta Petreu, 2000, 132 p. 5 lei • Laura Pamfil, Noica necunoscut, 2007, 288 p. 8,75 lei Colecția „lanus" • Ovidiu Pecican, Trasee culturale Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei • Călin Teutișan, Textul în oglindă: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 1 5 lei • Petru Poantă, Efectul „Echinox" sau despre echilibru, 2003,176 p. 10 lei • Dorli Blaga, Tatăl meu, Lucian Blaga, 2004, 380 p. 20 lei • George Banu, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei • Norman Manea, Despre clovni eseuri, 1997, 230 p. 4 lei • Norman Manea, Octombrie, ora opt proză, 1997, 186 p. 4 lei • Norman Manea, Fericirea obligatorie proză, 1999, 192 p. 5 lei • Florin Sicoie, Sîmbăta engleză și alte povestiri, 1998,130 p. 2 lei • Ramiro de Maeztu, Don Quijote, Don Juan și Celestina, traducere de Mariana Vartic, prefață de Ion Vartic, 1999, 264 p. 6 lei • Liviu Bleoca, Biblioteca de buzunar roman, 2001, 128 p. 5 lei • Philip Roth, Animal pe moarte roman, traducere de Irina Petraș, 2001, 132 p. 9,90 lei • Sanda Cordoș, Literatura între revoluție și reacțiune, ediția a ll-a, adăugită, 2002, 284 p. 15 lei • Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan llici traducere de Janina Ianoși, prefață de Ion Vartic, 2003, 96 p. 7,50 lei • Lukăcs Jozsef, Povestea „orașului-comoară": Scurtă istorie a Clujului și a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de Vârdai Levente, 2005, 146 p. 20 lei • Georgeta Horodincă, Duminică seara, 2006, 231 p. 20 lei • Alexandru. Vona, Să mai fiu o dată îndrăgostit, carte gîndită și alcătuită de Marta Petreu, 2005, 188 p. 20 lei • Ștefan Borbely, Despre Thomas Mann și alte eseuri, 2005,172 p. 20 lei • Marta Petreu, Conversații cu..., voi. li, 2006, 132 p. 20 lei • Ruxandra Cesereanu, Marta Petreu, Corin Braga, Virgil Mihaiu, Ovidiu Pecican, Ion Vartic, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei • Eugen Pavll, între filologie și bibliofilie, 2007,170 p. 20 lei • Irina Petraș, Teoria literaturii. Dicționar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei • Ștefan Borbely, Proza fantastică a lui Mircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei • Scriitorul și trupul său, carte gîndită și alcătuită de Marta Petreu, 2007, 264 p. 8,75 lei • Cele 10 porunci, carte gîndită și alcătuită de Marta Petreu, 2007, 276 p. 8,75 lei • Nicolal Bârna, Dumitru Țepeneag, 2007, 304 p. 7 lei Colecția „Scrinul negru" • Zaiiaria Boilă, Amintiri și considerații asupra mișcării legionare prefață de Livia Titieni Boilă, ediție îngrijită de Marta Petreu și Ana Cornea, notă asupra ediției de Marta Petreu, 2002, 160 p. 10 lei • Zaiiaria Boilă, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei • Procesul „tovarășului Camil", ediție îngrijită de kjn Vartic, prefață de Mircea Zaciu, 1998, 96 p. 2 lei • I. D. SiRBU, Scrisori către bunul Dumnezeu ediție îngrijită de Ion Vartic, 1998, 244 p. 5 lei • Ludovica Rebreanu, Adio pînă la a doua Venire: Epistolar matern, ediție îngrijită, prefață și note de Liviu Malița, 1998, 288 p. 5 lei • Arthur Dan, Mituri căzute (Din jurnalul unui psihiatru): Aforisme, prefețe de I. Negoițescu, Ion Vianu, Alexandru Paleologu; ediție și notă asupra ediției de Marta Petreu, 1999, 96 p. 3 lei • Radu Stanca, Aquarium selecția textelor și cuvînt-înainte de Ion Vartic, ediție de Marta Petreu, 2000, 202 p. 5 lei • Dumitru Țepeneag, Destin cu popești. Șotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001,144 p. 6,30 lei • Alexandru Vona, Esmeralda, fișă de dicționar de Fiorin Manolescu, desene de Gabriela Melinescu, 2003, 112 p. 7,50 lei Colecția „Mica bibliotecă critică" • Irina Petraș, Camil Petrescu: Schițe pentru un portret, 2003,150 p. 8 lei Colecția „Istoria filosofici" • Constantin Rădulescu-Motru, F . W. Nietzsche: Viața și filosofia sa 2003, 128 p. 10 lei Colecția „Poeme" • Tristan Janco, Memoriile Șoahului, 2006, 84 p. 15 lei • Jacques Jouet, Poeme de metrou traducere de Letiția Ilea, 2006, 1 64 p. 5 lei 5 REDACȚIA: APOSJROf Marta Petreu (redactor-șef) Lukâcs Jozsef Virgil Leon Irina Petraș Oana Moruțan Tehnoredactare: Fogarasi Edith Vignetele revistei reprezintă variațiuni grafice de Mihai Barbu după desene de Franz Kafka. Ana Pop (contabilitate) EDITORI: □ Uniunea Scriitorilor din România □ Fundația Culturală Apostrof Cont la brd Cluj: în lei: SV7853701300 în euro: SV6534401300 Revista apare cu sprijinul: □ Fondului Cultural Național □ Consiliului Local și al Primăriei Cluj-Napoca ADRESA REDACȚIEI: Cluj-Napoca Str. I. C. Brătianu, nr. 22 cod 400079 Tel., fax: 0264/432.444 e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro Pentru corespondență: Revista Apostrof, cp 1095, op 1, Cluj-Napoca, 400750 • Revista apostrof figurează în Lista-catalog a publicațiilor interne, editată de rodipet sa, la poziția 4251. Manuscrisele primite Ia redacție nu se înapoiază. ISSN 1220-3122 Revista este înregistrată la osim cu nr. 45630/22.05.1996. Revista apostrof este membră a - Asociației Revistelor, Imprimeri lor și Editurilor Literare (ariel), asociație cu statut juridic, recu- noscută de Ministerul Culturii și Cultelor. Tiparul: Centrul de Presă Reformat Cărți în coeditare cu Ed. Polirom (le puteți comanda la www.polirom.ro): • Ion Vartic, Bulgakov și secretul lui Koroviev: Interpretare figurală la Maestrul și Margareta, ed. a ll-a, adăugită, 2006, 160 p. 1 7,95 lei • Ion Vianu, Blestem și Binecuvântare, 2007, 182 p. 19,95 lei Unica responsabilitate a revis- tei Apostrof este de a găzdui opiniile, oricît de diverse, ale colaboratorilor noștri. Respon- sabilitatea pentru conținutul fi- ecărui text aparține, în exclu- sivitate, autorului. Apostrof Puteți comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brătianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 31