
• Dana °i Cornel Țăranu

Fofoteca APQȘTROF

C
A
F

A P O S T R O F

• Ronald Erb

• Cella °i Norman Manea

• Livius Ciocârlie

• Petru Cârdu

2 • APOSTROF

estuar

A împlinit Irina

O PĂȚANIE DIN ultimele zile, pentm care
de vină este mai degrabă sihăstria rela-
tivă în care trăiesc decât ignoranța mea per-
sonală, m-a adus în posesia veștii că Irina
Petraș, colega mea de rubrică de la Apostrcf
și providențiala președintă a Filialei Cluj a
Uniunii Scriitorilor, a împlinit 60 de ani.
Susținând o conferință la Biblioteca Jude-
țeană, mi-a căzut sub ochi o mică vitrină de
interior, cu gust amenajată, în care Irina era
sărbătorită pentm cele șase decenii de viață.
O văd aproape zilnic; dimineața, ne întâl-
nim de regulă sub bolta cu viță a casei de la
Teatrul de Păpuși, unde-și are sediul Casa
Cărții de Știință. De multe ori urc, pentru
a-i lăsa vreo carte sau pentm a-i cere vreun
serviciu; am deranjat-o, îmi amintesc acum
cu jenă, și în dimineața de 27 noiembrie,
când Irina a venit, ca întotdeauna, punctuală
și pe jos la serviciu, deși era o zi pe care ar
fi trebuit s-o petreacă în compania familiei
și a unui pahar de șampanie. Alții, mai mă-
runței decât ea, își sărbătoresc aniversarea
cu mult fast, deschid muzee antume, cheamă
presa la festin, își tipăresc pliante și albume,
fac bilanțul apoteotic și benchetuiesc cu ecou
până-n ziuă; dimpotrivă, Irina Petraș n-a
scos o vorbă, a trecut peste acest moment
unic cu firescul omului pentru care munca
e mai presus de hodină, dar n-a uitat, ca ori-
ce gospodar agnitean care se respectă, că pra-
gurile unei vieți frumoase trebuie marcate
cu o bornă care să rămână. Ca atare, ea a
tipărit un volum de cronici și recenzii, inti-
tulat Cărți de ieri și de azi (Cluj-Napoca:
Casa Cărții de Știință, 2007), continuare, ca
tipologie, a Cărților deceniului 10, din 2003.
Pe coperta volumului de acum: lampa de
lucru a autoarei, rază de lumină caldă, fami-
liară, într-un spațiu retractil, de relativă cla-
ustrare. Ca atâtea alte pagini de până acum,
și acestea sunt dedicate Laur ei, fiica autoa-
rei: cercul se deschide și se întoarce în el
însuși în sânul familiei, unde Irina face mul-
te alte lucruri atipice în afară de acela de a
scrie cărți memorabile: își confecționează
rafturi și accesorii domestice, croiește haine,
face bijuterii de uz propriu, pe care le eta-
lează apoi șăgalnic printre prieteni, între un
zâmbet complice și un râs sănătos, stenic,
cu care privește, de altfel, și spectacolul lite-
rar sau uman din jur.
   Simțul ingenuu al scenei marchează pro-
fund începutul fiecărui text critic scris de
către Irina Petraș, care pornește întotdeau-
na de la om, radiografiindu-1, pentru a ajun-
ge apoi la aprecieri echilibrate despre operă.
Astfel, „în 1965, în primul meu an de stu-
denție" - scrie Irina Petraș -, „Ana Blandiana

60 de ani?



era deja o legendă. [...] Amețitor de frumoa-
să și de elegantă", studiat-decadentă „într-o
rochie de un mov intens, un pic putred",
ieșea pe poarta Facultății de Litere escortată
de „doi-trei flăcăiandri care o însoțeau, tro-
potind în jurul ei ca niște fauni timizi". Se-
meață ulterior, mereu adolescentină în ciuda
vîrstei, exhibă în Sertarul cu aplauze „o tris-
tețe grea și fără rest", scoțând cartea ca „un
instrument de salvare a ființei". Mircea Pe-
tean e „un personaj luminos al Clujului:
când te întâlnește, pare gata să-ți asculte
minunile, lumea cea largă e, neîndoielnic, a
lui, locuiește într-o acasă vastă, unde celălalt
e oaspete de seamă, dar și ciudățenie de cer-
cetat [...}pe lăturiș“. „Spectacolul discret
al apariției [lui Nicolae Prelipceanu] între
prieteni e însoțit adesea de bună dispoziție
și chiar de hohote de veselie", dar, în reali-
tate, „deschiderea [poetului] e reticentă, are
cotloane și ascunzișuri, voioșia e irizată cu
fiorul tristeții. Verticalitatea sa mundană are
înclinări interioare, abrupte căderi de ape,


• Irina Petraș. Foto: Laura Poantă

învolburări, toate ținute în frâu de un pariu
calm pe idealuri și justiție, pe firesc și cum-
pătare, pe responsabilitate și lege morală",
în Convorbirile cu Al. Deșliu, ale Irinei Ma-
vrodin, Irina Petraș - care, în treacăt fie spus,
a editat ea însăși un volum dialogal cu acest
interlocutor discret și elegant - e atrasă de
regia cărții: „Pe copertă, un portret al scrii-
toarei - o femeie frumoasă, distinsă, miste-
rioasă ori, poate, doar foarte stăpână pe sine,
în addenda, o substanțială selecție de refe-
rințe critice și câteva fotografii; cea mai emo-
ționantă mi s-a părut ultima, Irina Mavrodin
la 75 de ani - aceeași frumusețe dinăuntru,
rasată și delicat-generoasă, cu o privire tânără
și plină"... Reflex autoscopic la Irina Petraș,
lectură a omului în cheie personală, autore-
ferențială? Incontestabil, toate acestea la un

loc, dar, dacă tot am ajuns aici, spuneți-mi
rapid la câte femei din literatura română
actuală ați observat darul de a-și admira cole-
gele de revistă sau de raft? Câte dintre ele
au facultatea umană a generozității, și nu pe
aceea a vitriolului? Critic de întâmpinare
fiind, credeți că e ușor de trăit printre atâ-
tea artemide glaciale, ipocrit mironosițe sau
doar camuflat medeice, într-o epocă a femi-
nismului surescitat de studii culturale din
care Irina Petraș încearcă, în schimb, să facă
un instrument ponderat de lucru?
    Spun toate acestea căci militantismul
lucid, elegant și echilibrat, un militantism al
ideii, și nu unul al coregrafiei retorice osten-
tative, n-o părăsește pe Irina Petraș nici în
cartea de față. în mod programatic - scrie
în prefață... -, ea a lăsat deoparte, atunci
când a conceput volumul, toate intervenții-
le polemice răsfirate prin ziare și reviste,
cu gândul de a le grupa într-o carte auto-
nomă, dar vocea fermă a implicării directe,
tranșante o caracterizează pe autoare la tot
pasul. Polemizând cu Carmen Mușat pe te-
ma înregimentării prozei Gabrielei Adameș-
teanu sub stindardul „est-eticii" lansate de
către Monica Lovinescu, autoarea noastră
are dubii în privința legitimității ca atare a
sintagmei: „est-etica - un concept [...] cu
totul nefericit: dincolo de ambiguitatea sa
alunecoasă (simplu joc de cuvinte, lansat cu
ușurătate spre a eticheta teribil de simplist
o realitate de o complexitate încă așteptân-
du-și descrierile adecvate, «est-etica» scutește
rapid, superficial și, deci, vinovat de obliga-
ția oricărei nuanțări și exilează în zona ideo-
logicului primar literatura unei bune bucăți
din Europa)". Un alt volum „incendiar" al
secvenței de timp pe care îl decupează Irina
Petraș a fost Boierii minții al lui Sorin Adam
Matei, care a avut parte - scrie recenzenta -
„de o receptare foarte «românească». Ea
poate fi asemănată, toate proporțiile păstra-
te, cu destinul spațiului mioritic blagian. Noi
n-am fost în stare să moștenim spațiul mio-
ritic, ci l-am obligat pe Lucian Blaga, prin
lectura noastră deviată și neserioasă, să moș-
tenească un mioritism al tuturor relelor și
slăbiciunilor, al lenei de a lucra în perspec-
tiva lungă a Istoriei".
    Devine interesant, din acest punct de ve-
dere, s-o urmărești pe Irina Petraș - voce
incontestabil de primă elevație a criticii
noastre de întâmpinare de astăzi - în contra-
partidă relativă cu ceea ce spune Dan C.
Mihăilescu, de asemenea un vârf actual al
profesiei noastre. Dan C. e mai permeabil
la vocea politicii și la aceea a ideologiei,
motiv pentru care el și analizează multe cărți
de succes în cheie contextuală, irizat-poli-
tică. Dacă, pentru Dan C. Mihăilescu, un
prim pericol concurențial al prozei noastre
postrevoluționare l-a constituit ofensiva de
neoprit a memorialisticii - autentică în rare
ocazii, retușat-edulcorată în cele mai multe...

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 3

„Să nu te rătăcești
cu totul în goana zilei..."


Ovidiu Pecican: Ne aflăm la Uniunea Scrii-
torilor pentru că, Irina dragă, conduci această
filială, și o conduci cu eficiență.

Irina Petraș: încerc.

O. P.: Că încerci e una... Dar cum de reușești¹?

I. P: E destul de simplu. Sunt dintre oame-
nii care fac ceea ce promit. Atunci, în mo-
mentul în care s-a ivit această idee - de a
deveni eu președinta filialei clujene m-am
gândit ce aș vrea să fac, ce aș putea să fac
și pentru ce m-aș lupta să se facă. Asta și
pentru că editura, să zicem, merge de la sine,
cumva, chiar dacă și acolo am foarte mult
de lucru...


O. P.: Am uitat să spun că ești și editor la
Casa Cărții de Știință.

I. P.: Da, sunt redactor-șef la Casa Cărții...
Și acolo am, firește, foarte mult de lucru,
dar există redactori tineri care mai pot și tre-
buie să preia din sarcini. Ștafeta, cum s-ar
zice... Așadar, m-am gândit că s-ar putea
întâmpla să-i conving pe scriitorii clujeni că
e bine să se simtă din nou împreună, că pu-
tem face niște lucruri grozave și care să ră-
mână. Și că, dacă punem un pic de suflet
- încă simțeam, la cei aproape șaizeci de
ani...

O. P: Mulți înainte!

I. P: Mulțumesc, și ție... simțeam că am su-
flet destul și că, dacă într-adevăr vreau să fac,
am să și fac. Așa că pot să spun, după un an
și ceva, că sunt încântată de felul în care au
răspuns membrii comitetului și scriitorii
clujeni la proiectele mele. începe să vină și
lume care n-a mai trecut de mulți ani pe aici,
filiala arată bine, cine vine la noi găsește o
atmosferă caldă și un loc în care scriitorul
reînvață să se simtă acasă... Și am reușit să

-, pentru Irina Petraș pericolul cel mai acut
îl reprezintă ideologizarea cu orice preț a
beletristicii, citirea obstinată a beletristicii
în dependența psihozelor politice care
ne-au încercat - și încărcat... - existența în
perioada de după decembrie 1989.
     Personal, nu cred în ingenuitate esteti-
co-centristă, n-o creditez nici azi, cum n-am
creditat-o nici pe vremea comunismului,
considerând că exclusivismul estetic n-a fost
de cele mai multe ori altceva decât o mas-
că timorată pentru absenteism profitabil


facem o mulțime de minuni. „MinunL, pen-
tru că foarte multă vreme ne-am tot promis
și n-a ieșit cum am fi vrut. Acum am reușit
- nu doar cu, ci și colegii mei - să mobi-
lizăm niște forțe. Am început prin a face un
dicționar al Clujului literar, un „inventar“
cu scriitorii clujeni... Lucrăm la un almanah
uriaș (700 de pagini A4 cu scriitorii clu-
jeni!). [între timp, a apărut, se numește Cu-
vinte, are într-adevăr 700 de pagini A4 și
aproximativ 1.600 de imagini.]
    Mi-aș dori să se transforme sediul filia-
lei într-un fel de club, în cele din urmă. Așa,
un club în stil englezesc.

O. P: Să jucăm un șah...

I. P: Să jucăm și șah... Aici, pe ușă, scrie
că-i biroul președintelui, dar asta-i numai
așa, ca să ne dăm mari... fade)... Este, de
fapt, biblioteca filialei. Și arhiva, și centrul
de prelucrare a datelor despre scriitori... E
bine să știi că aici poți veni și sta de vorbă
oricând cu unul care citește. Fiindcă s-ar
putea nu neapărat să fim tot mai rari, dar să
fim tot mai singuri, noi, cei care citim. Zi-
ceam, la un moment dat, că o să ajungem
într-o perioadă în care nu va mai trebui,
când te duci la o lansare, să vorbești despre
o carte, să faci o analiză, să interpretezi, să
convingi lumea că merită să fie citită. Vei
aduna un grup de oameni și le vei spune:
„Am citit această carte!“ sau pur și simplu:
„Am citit!“ și toți o să aplaude.

O. P: Mamă, ce contrautopie!

I. P: Da! (râde) Așa-i.


„Mă împart mereu
între mai multe pasiuni"

O. P: Vreau să te întreb, știind în câte reviste
publici și câte cărți scrii și în ce viteză: dacă
citești mult, foarte mult sau îngrozitor de mult?

I. P: A, cred că intră la „îngrozitor de mult“
(râde). Așa de îngrozitor de mult, că - poves-
team aici, în cartea asta de interviuri [Mie-
zul lucrurilor, 2006] - mi-a plăcut să desco-
păr că nu mai văd tot ce se întâmplă pe lume
decât prin cărți, bibliomorf. Totul se întâm-
plă cu carte, cu răsfoire, totul se întâmplă


și lipsă de curaj politic, dar nu pot să nu res-
pect participativ obsesia cu care - Irina
Petraș, de pildă - promovează literarul pur
ca semn de noblețe. Vorbim de profesiona-
lism impecabil în scrisul ei, de o căldură
altruistă într-adevăr unică și remarcabilă -
am admirat, în acest sens, și capacitatea de
a scrie bine despre eșecuri profesionale tris-
te, cum este Istoria... lui Alex. Ștefănescu
(pe care, în treacăt fie spus, unii au premi-
at-o pe față și au ridiculizat-o pe dos...) -,
dar omitem de regulă patetismul de bună
ținută intelectuală, aristocratismul ponderat


        Aut



  între coperte, totul poate fi răsfoit, pipăit și
  așa mai departe. într-o seară, când eram foar-
  te obosită și am tras plapuma să mă acopăr,
  mi-am zis în gând: „Să nu o strâng prea tare,
  că nu mai pot întoarce fila!“.

  O. P: De aici eu aș sări imediat la feminismul
  tău, care nu este unul ascuns, chiar dacă este
  elegant exprimat. De unde feminismul? E o
  frustrare?

  I. P: Nu, nu, nu. Am fost crescută de ai mei
  în perfectă egalitate și întrepătrundere a^-
  nurilor... De tata am fost crescută ca și cum
  aș fi fost băiat, fiindcă și-ar fi dorit să aibă
  un băiat. Foarte „meșteros“, economist de
  meserie, dar știind să sculpteze în lemn,
  știind să facă tot felul de lucruri. Deși de
  la mama am învățat - mama, care făcuse
  școala de arte și meserii - să-mi cos haine-
  le și alte asemenea, primul jupon cu foarte
  multe volane prin vremea despre care... Aici
  am să fac o paranteză. Prin 1958, când
  aveam eu unsprezece ani, aveam niște ro-
  chii înflorate cu o mie de volane, puse pe
  sârmuliță, cu dantele, deci ceva cumplit de
  colorat și de cochet. M-am amuzat în sinea
  mea când am citit de curând, într-un text al
  unei americance, parcă, ce cenușiu trebuie
  să fi arătat viața noastră, a românilor, prin
  anii ’58-’6O. Ei, nu arăta cenușiu deloc, ară-
  tam chiar ca niște flori din grădină (gâde)
  și împopoțonate cu volane. Cel puțin din
  punctul ăsta de vedere, viața nu era cenușie
  deloc. Ce voiam să spun? Că primul jupon
  cu foarte multe volane și dantele mi l-a cusut
  tata. M-a crescut ca pe un băiat, în sensul că
  m-a învățat de foarte mică să meșteresc. îl
  asistam la meșterit știu eu ce scăunel, chiar
  și la tăiatul porcului. Eu eram „omul de
  bază“! Am învățat în același timp să cos,
  să tai un lemn cu fierăstrăul...
      M-a crescut ca pe un băiat și n-am avut
  niciun fel complexe și frustrări... Niciodată
  nu m-am considerat în raporturile cu cei-
  lalți în primul rând fată, ci, în primul rând,
  om. în momentul în care, crescând, au inter-
  venit tot felul de interdicții, tot nu era frus-
  trare ce simțeam, niciodată nu m-am simțit
  frustrată, asta pentru că eu mă port omenește
  cu toată lumea, indiferent că este bărbat sau
  femeie. Depinde de multe alte calități ca
  relațiile noastre să fie bune, nu asta, apar-
  tenența la un sex sau la celălalt, dictează...
  Vorbeam noi că, în foarte multe situații,


   al stilului Irinei Petraș, convingerea că actul
  înțelegerii critice, ca disciplină profesionali-
  zată, nu ca una accesibilă tuturor imberbi-
  lor săriți pe negândite de pe băncile efeme-
  re ale facultăților, reprezintă o formă elevată
  de retractilitate seniorială. Un truism nedrept
  sugerează că recenzentul e doar un salahor
  servil al literaturii: recitiți-o pe Irina Petraș
  pentru a înțelege că lucrurile stau cu totul
  altfel!


4 • APOSTROF

sunt dispusă să descopăr că lucrurile din
lumea asta sunt „și-și“, nu doar „așa“ sau
doar „așa“. Și dacă descoperi echilibrul ăsta
de alb și negru, de masculin și feminin, de
bun și rău în toate lucrurile, poți trăi mai
bine cu ceilalți și cu tine. Așadar, eu...

O. E: E clar că ești o dialecticiană. E limpede.

I. E: Categoric!

O.B: Asta e minunat!


„Nu-I văd pe Hercule
scriind ronsete"

I. E: Nu cred nicidecum că bărbații sunt...
ce știu eu...? Nu folosesc cuvinte urâte, pe
care le folosesc feministele agresive, pentru
că nu sunt o feministă care se înrolează în-
tr-o organizație de luptă contra bărbaților,
încerc doar să conving lumea că nu așa tre-
buie privite lucrurile. Că există și alte „pri-
viri la îndemână, eliberate de prejudecăți și
locuri comune. La o întrebare de tipul „Care
sunt doamnele literaturii române ?“, am
răspuns că doamnele literaturii române sunt:
Camil Petrescu, Lucian Blaga, Hortensia
Papadat-Bengescu... Continui să cred că
ajungi, printre altele, să scrii, să faci artă
în general atunci când simți o carență, o
absență, o neîmplinite, când ai o anumită
doză de sensibilitate care se pune în seama
laturii noastre feminine de oameni. Dacă ești
foarte puternic, musculos și plin de tine, nu
simți niciun fel de tânjire, nicio urmă de
pustiu, niciun fel de tremur. Doar din aceas-
tă reacție ultrasensibilă la ce se întâmplă în
preajmă poți ajunge să ai nevoie de creație,
ca să păstrezi un echilibru în lume, nicide-
cum dintr-o forță de Hercule. Nu-1 văd pe
Hercule scriind ronsete, de pildă.

O. E: Nu, nu. Nici pe Horia Bădescu ridicând
poverile lui Hercule.

I. E: Nici. Vorbim, prin urmare, de o nuan-
ță feminină sau masculină mai accentuată.
Există femei foarte bărbătoase, există băr-
bați foarte feminini, asta pentru că cele do-
uă fețe ale noastre sunt într-un echilibru
variabil. Suntem și aici diferiți și e foarte
bine că așa stau lucrurile. Trebuie să-l vezi
pe celălalt un amestec, o alcătuire de con-
trarii, „și-și“.
   Mă miră cât de des și de grăbit e soco-
tită pur și simplu feministă cartea mea des-
pre Feminitatea limbii române. Acolo for-
mulez, insistent chiar, câteva teze: româna
nu are neutru, ci ambigen, de aici „privi-
rea sexuată“ care se răsfrânge și în spațiul
poeziei, maleabilitatea limbii noastre femi-
nine ar putea explica și o anume mlădiere
sub vremi, adesea păguboasă, a românului
și așa mai departe. Nicăieri nu spun că lim-
ba română e o femeie puternică și disprețui-
toare de masculin, cum crede articolul dedi-
cat mie în Dicționarul general al literaturii
române, de pildă.


„Nu-mi numesc ignoranța
și spaimele Dumnezeu"

O. P.: Crezi in ghicitul in cărți, in jocul de
tarot, de pildă?


• Irina Petraș. Foto: Laura Poantă

I. E: Nu, nu, categoric nu cred, dar...

O. E: Pentru că acolo se sui prind unele com-
plementarități de genul ăsta.


I. E: Nu cred în ghicitul de niciun fel, dar
îmi place să ghicesc (iade). Adică, „nu cred“
în niciun sens, nu mi-ai pus întrebarea asta,
dar o să-ți răspund și o fac fără să insist...

O. E: Te ng.

I. E: Pe scurt, nu-mi ridic Biserică, cum ar
zice Moreau. Nu sunt/nu pot fi credincioa-
să. însă asta nu înseamnă că lumea nu are
pentru mine nenumărate taine, nu înseam-
nă deloc că nu-mi place tot ce înseamnă
mister și crepuscul, nu cred că știu totul
despre lume. Dimpotrivă, ba, chiar dim-
potrivă, aș zice. Tocmai pentru că nu sunt
credincioasă, mi se pare al naibii de miste-
rioasă lumea. Nerezolvată. îmi las mintea
deschisă și nu-mi numesc ignoranța și spai-
mele Dumnezeu. Așa fiind, îmi place să mă
joc. De pildă, în tinerețe mă prefăceam că
ghicesc ce se va întâmpla în viitor. Cu pomu-
lețul lui Jung și nu mai știu cu ce... Știu să
mă joc de-a ghicitoarea, asta numai pentru
că, probabil, imaginația mea vizuală, pe care
mă bazez în primul rând, lucrează. Știu
să-ți ghicesc în cafea, de pildă, pentru că știu
câteva lucruri despre tine și pot să-ți spun o
mulțime de povești în jurul acestui miez.


O. E: înseamnă că-ți folosești foarte bine in-
tuiția.

I. E: fâde) Cam așa.


O. E: Și când scrii?

I. E: Sigur că da!

O. E: Contează mult?

I. E: într-adevăr contează, pentru că nu cred
că ai alte instrumente, în general vorbind
(mde). Adică, cum să-ți spun? Pariul meu
este pe luciditate, pe de o parte. Nu cred
în niciun fel de lucru care iese dintr-o minte
pe care ai tulburat-o anume. N-am crezut
niciodată că, să zicem, alcoolul sau drogu-
rile sau alte metode prin care ajungi la niște
„extaze“, într-un cuvânt, te-ar putea face să
creezi mai adevărat decât dacă faci efortul
lucidității. Efortul privirii dincolo de apa-
rențe. Dincolo de aparențe poți privi cu lu-
ciditate, cu rațiunea „curată“ și intensă și mai
poți privi cu intuiția, care îți spune niște
lucruri, ți le spune nu într-o limbă sau alta,
ci prin niște semnale. Reacționezi la ele -
bine. Nu - ...

O. E: Ne putem imegina talentulfăiă intuiție?

I. E: Nu, după mine, nu. Absolut sigur nu.


Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 5

O. P.: Și eu cred asta.


I. P.: Clar. De asta ziceam că noi, oamenii,
e bine să ne punem la lucru partea noastră
feminină. Cred în rațiune, în „gândul activ“,
cum ar spune Pârvan, dar cred și în toate
simțurile, fiindcă, prin felul în care le poți
exploata, afli mai mult din ce se întâmplă în
jur. Sunt, de pildă, o expertă în mirosuri!
Am un nas fin pe care mi-1 exersez și îmi
plac aromele, parfumurile.
   Un parfum care nu se mai fabrică, se
numea Jontue, nu-1 mai găsesc nicăieri. îmi
plac în general parfumurile care au ceva de
opiu, de mosc în ele, nu trebuie să fie dulci,
un pic aspre și cu oarecare greutate.

O. P.: Să lase așa, o dâră mai difuză.


I. P.: Greu și proaspăt în același timp.

O. R: Și dintre cele naturalei


I. P.: Da, îmi place mirosul crinilor, al tube-
rozelor, al iasomiei, al caprifoiului. Nu-mi
place mirosul de trandafir. De pildă...

O. R: Gările, gările iți placi Mirosurile de gării


I. P.: Nu (iade). Uite, ai nimerit-o! E unul
dintre mirosurile care îmi displac violent.

O. P.: De cel Ai avut o experiență anterioară
neplăcută?


I. R: Vezi cum îți pui în mișcare intuiția?
Mă gândesc acum la asta, pentru că ai pome-
nit. Nu-mi plac gările pentru că, în stu-
denție, nu ajungeam rapid acasă, la Agnita,
decât dacă luam, ca să câștig timp, bineîn-
țeles, un tren de noapte care mă ducea până
în Copșa Mică, unde coboram și, în toiul
nopții, bâjbâind prin gară, printre linii, pe
întuneric, căutam „legătura“ spre Sibiu, un
tren de navetiști. Nu mi-era teamă, niciun
fel de teamă nu simțeam, nicio amenințare.
Dar era ceva atât de pustiu și de trist în gări,
și mirosul ăla de fum stătut și de, cum să
zic..., mirosul ăla de neașezare. De câte ori
nu mă simt foarte bine, zic: „Mă simt ca
în gară“. Aștept să se întâmple ceva. Și nu
pot face nimic (făcutul e important pentru
mine!), așadar, nu fac decât să aștept. Ajun-
geam apoi la Sibiu, de acolo luam mocănița
și ajungeam în zori acasă, ruptă de oboseală
după o noapte de tren, de mirosuri rele.


O. P.: Noaptea romantică a călătoriei te prin-
dea gata obosită și n-o mai savurai.


I. P.: Se poate spune și așa.


„Clujule, măi Clujule..."

O. P.: Ce păcat! Dar, fiindcă a venit vorba
de studenție și, mă ng, implicit, despre tine și
despre o anume perioadă a vieții tale, te voi
întreba cum ai desccperit la vârsta aceea Clujul.

I. P.: Prima dată am venit la Cluj într-o că-
lătorie cu ai mei, într-o excursie. Făceam,
vară de vară, excursii în circuit. Erau foarte
la modă pe vremea aia.

O. R: Erau anii '60?

I. P.: Da, anii ’60. Umblam prin toată țara,
era ușor de luat o cameră la hotel, adică era
foarte ieftin și la îndemână, și cu banii pe
care îi economiseau ai mei peste an colin-
dam țara. Multe locuri am văzut atunci. Tot
atunci am trecut și prin Cluj, în drum spre
Maramureșul tatei. încă nu exista cinema-
tograful Republica, era o clădire mică, mi-
că în care era un magazin de pantofi...
    Clujul mi-a fost totdeauna foarte, foar-
te aproape. Tata e din Maramureș, mama
din Sibiu. Am trăit la Agnita, deci în județul
Sibiu, iar Clujul era un punct de mijloc
despre care se vorbea mereu. Ai mei îl
pomeneau în diverse feluri în povești. Ma-
ma cânta, avea o voce foarte frumoasă, și ne
cânta tot felul de cântece, printre care și
„Clujule, măi Clujule“, și așa mai departe.

O. R: Nu știu cântecul ăsta. Cum suna?

I. R: „Clujule, măi Clujule“ era un cântec
trist, despre Clujul înstrăinat.

O. R: Am înțeles.

I. R: Și, culmea e că știam că era, pe vre-
mea aia, un pic interzis și îmi suna foarte
bine și din această pricină.

O. R: Suna prea naționalist, așa e?

I. R: Nu, nu, nu pentru noi, vorbea despre
perioada Dictatului de la Viena, cred...

O. P.: Nu, dar mă gândesc că...

I. R: Nu știu, poate suna pentru autorități.

O. R: Mă gândesc că autoritățile erau stali-
niste, așa că...

I. P.: Sigur, sigur. Nu știam eu care sunt
motivele, dar știam că nu-i bine să se audă
melodia asta. Mama cânta foarte frumos și
tărăgănat și îmi plăcea foarte tare. Așadar,
ăla era Clujul „meu“ atunci și îmi plăcea că
poți să vorbești așa despre un oraș, să-l
chemi ca pe un om, Clujule, măi Clujule.
Trebuie să fie ceva foarte frumos, de vre-
me ce vorbești ca și cum ai vorbi cu un prie-


ten. Pe urmă, tata îmi povestea multe despre
Cluj pentru că avea aici rude și fusese la Cluj
și în timpul războiului, povestește asta și
în Cartea vieții, jurnalul lui pe care l-am edi-
tat după moartea sa. Așadar, era punctul de
mijloc.

O. P.: Mă uimește cum de nu ți-ai dorit nicio
clipă să meigi la București. Șansele erau mai
mari.

I. R: Absolut! Dar, nu.

O. PiNu?

I. P.: Nu, fiindcă sunt îngrozitor de arde-
leancă. „îngrozitor de ardeleancă“, deși, ai
băgat de seamă, și eu, și tu, suntem niște
ardeleni pripiți, un pic repeziți, care vor-
besc foarte repede.

O. P.\ Atipici?

I. P.: Da, un pic atipici, un pic repeziți.
Facem multe, multe, multe, e o anumită
grabă și o anumită urgență în ceea ce facem,
și o anumită... repezeală, care ar putea să
însemne că nu suntem ardeleni. Dar, pe de
altă parte, mie cel puțin îmi trebuie un pic
de așezare. Ca să mă simt bine, trebuie să
existe aproape măcar un deal.

O. P.: Asta îmi place grozav! Eu sunt omul
câmpiei, am venit de la câmpie la Cluj.

I. R: Tu ai venit de la Arad. Vreau să-ți
spun că, pornită la Timișoara cu o mașină,
să-mi lansez o carte, am trecut și prin Arad.
Ei bine, la Arad am intrat în panică.

O. P.: Nu se vedea niciun deal.

I. P.: (râde) Da, niciun deal. Așa o...

O. P.: Preerie curată...

I. P.: Așadar, e o „chestie“. Sigur că poate
să aibă legătură cu locul natal. în cartea
Despre locuri și locuire m-am gândit mult de
unde mi se trag toate poveștile astea și de
unde iubirea asta de dealuri. M-am născut
într-un sat...


„Semnul cel mai bun că ești
viu este că te răzgândești"

O. P.:Aivreun răspuns?

L R: Da.

O. P.: Sau vine de la Blaga? Deal-vale, deal-
vale...


Vasile Gârneț și
Vitalie Ciobanu,
Literatur Express:
Europa de la
fereastra vago-
nului, București:
Cartea
Românească,
2007.

Ion Vlad,
Orizonturile
lecturii, Cluj-
Napoca: Casa
Cărții de Știință,
2007.

Boris Groys,
Topologia aurei
și alte eseuri,
Cluj: Idea
Design & Prinț,
2007.

• Synergies Rou-
  manie, nr. 2,
  2007, Cluj-
  Napoca: Revue
  du Gerflint,
  coord. Dorin
  Constantin
  Domuța și
  Călin Teutișan.

Itciurii

6 • APOSTROF

I. P.: Eu zic că Blaga a fost mai târziu un
argument în plus, să zicem. Dar, nu, cred
deocamdată în încheierea la care am ajuns
acum. Nu-i sigur că n-o voi schimba. Am
spus mereu că semnul cel mai bun că ești
viu este că te răzgândești.

O. R: Corect!

I. P.: Și atunci, la ora asta gândindu-mă
(vezi Deipre locuri și locuire, 2005) de unde
mi se trage iubirea de dealuri, iubirea de co-
paci, iubirea de cetate săsească, e limpede că
pentru mine acasă înseamnă cetatea să-
sească, din secolul al Xll-lea, al XlII-lea.

O. P.: Aici e obligatoriu să adatg că la înce-
putul discuției noastre, când ai povestit cum
organizezi biblioteca, cum faci toate lucruri-
le, m-am gândit imediat că instaurezi un soi
de dictatură austriacă, in sensul bun.

I. P.: fâde) Da, absolut.

O. P.: Adică buna birocrație, cea responsivă
și cea care rezolvă probleme, și nu cealaltă.

I. P.: Da, vreau să-ți spun că bunicul, tatăl
tatei, care era ceferist, era șeful cantonului
din Ilba, bun român, patriot și tot ce vrei...
în 1920, bucuros că s-a întâmplat Unirea
cea mare, era totodată foarte supărat că tre-
buie să fie - n-avea încotro, era vorba de
firea lui - foarte nemulțumit de autorități-
le românești, că s-a dus toată regula.

O. P.: S-a dus rtgula.

I. P.: Da, el știuse o treabă: uniforma de pri-
măvară, de toamnă. Știa că mersul trenuri-
lor e lege... Primești cutare, totul cu regis-
tru. Știi ce și cum ai de făcut, la minut, fără
târguială. Ei, toate astea dispăruseră și era
foarte necăjit. Nicio regulă dinspre autori-
tatea românească...

O. R: Și atunci cum te înțelegi, cu tempera-
mentul ăsta, cu colegii noștri mai boemi, de
pildă ?

I. P.: Ei, mă înțeleg destul de simplu, pen-
tru că mă întâlnesc cu ei în momentele de
echilibru. în momentele lor de „dezechili-
bru", nu le sunt alături.

O. P.: Nu vă frecventați.

I. P.: Nu. Prin urmare, e simplu.


„Lucruri pe care să le poți
pune în instrumentarul tău
de privit lumea din jur"

O. P.: întrebarea mea următoare se rtferii la
o nedumerire proprie. Am aflat de la absolvenții
de liceu de anul ăsta că Ion al Glanetașului
și Ilie Moromete sunt intelectuali, sunt colegi
de-ai noștri. Cum vine chestia asta 1

I. P.: Aici toată discuția a fost, după mine,
un pic caraghioasă și iar s-a pierdut aiurea
un moment în care puteai să spui niște lu-
cruri bune și clare. Tot așa mi s-a părut că
s-a întâmplat cu „boierii minții", o polemi-
că grozavă din care omul cfe rând n-a rămas
decât cu ideea „Al naibii ce se mai ceartă

intelectualii ăștia!" Era bine dacă puteau
să țină minte ceva important, niște lucruri,
nu știu... pe care să le poți pune în instru-
mentarul tău de privit lumea din jur. Ei, nu,
despre asta nu s-a vorbit. Acum, cu Moro-
mete, ce s-a întâmplat? Niște greșeli, bine-
înțeles, de predare, niște greșeli de inter-
pretare, niște greșeli în comentariile apăru-
te pe internet, am înțeles, preluate aiurea
și așa mai departe. Dar se ivise, din toată
confuzia asta din mintea elevilor, momen-
tul în care puteai repune în discuție figura
intelectualului. Trebuia neapărat să te între-
bi mai întâi dacă ai definit intelectualul în
vreun fel în societatea românească din ulti-
mii șaisprezece ani, să zicem, pentru că era
nevoie, se pare, de o nouă definiție. Ce este
intelectualul? Copilul acela poate a aflat în
vreo împrejurare - de la profesorul lui, de
la părinții lui, din presă, de unde se „adapă"
el - că intelectualul este un ins care își folo-
sește cu precădere mintea și care prin minte
se raportează la ceea ce se întâmplă în jur,
deci, cu judecată, cu propria judecată, iar
creierul este pentru el mai presus decât mâi-
nile... Ei, într-o asemenea definiție, un ins
pentru care la mare cinste stă felul în care
judecă și știe să spună în cuvinte meșteșugi-
te ce crede el despre lumea din jur, un ase-
menea ins parcă „începe" să fie intelectual.
Că, pe urmă, intervine diferența de calibru
care măsoară biblioteca din spate, câte cărți
ai citit, câte școli ai făcut și așa mai depar-
te, asta e altă poveste. Dar în această defi-
niție primă și sumară - „cel care gândește și
e foarte important pentru el să gândească"
- cu un pic de umor... Moromete e inte-
lectual. Ion al Glanetașului nu, dar Ilie
Moromete ar putea fi. Cine este povestașul
satului, la fierăria lui locan? Cine discută
politică? Cine vrea să interpreteze și să jude-
ce totul? Cine este, parcă, mai puțin har-
nic decât ceilalți și oricând gata să vorbeas-
că după ce a gândit la lumea din jur? Din
toată povestea asta, am căzut iarăși în marea
bășcălie. Glume, bancuri, ironii, titluri de-o
șchioapă cu un pustiu de idei sub ele. Se
putea folosi altfel acest prilej.
    Era un moment în care puteai deschide
nenumărate discuții serioase. Ce-i intelec-
tualul? De unde începem să-l numim inte-
lectual? S-a pierdut discuția...


„Limba română e mai
deșteaptă ca românii"

O. P.: Revenind insă la Chf și la evenimen-
te ale actualității, remarc că ultimii ani la
Cluj au fost ai romanului și că in fruntea
performanțelor romanești găsim două doamne,
două colege ale noastre. Cum ești și critic și isto-
ric literar, și feministă, te ng comentează aceas-
tă performanță.

I. R: Oh, ți-am zis, „feministă" - nu mă
descriu neapărat așa.

O. R: Mărturisesc că și eu sunt o feministă,
așa încât...

I. R: Dacă mă gândesc la Aurel Codoban,
care zice „Noi, femeile...“, atunci sunt și eu
în categoria asta, a feministelor fără deose-
bire de sex!

O. R: Corect.


I. R: Sau cum vorbești tu despre propria
feminitate.

O. P.: De ce nul

I. R: Adică, ești flexibil, maleabil, nuanțat
când e vorba de a judeca lumea.

O. P.: Ca să fie limpede: cred că femeile sunt
subreprezentate in viața noastiă socială și că
femeile ar merita un loc mai in față.

I. R: De acord, numai că pentru a-1 meri-
ta trebuie să-l câștige. Nu să li se dea, asta
mi se pare problema. De asta am zis că
limba română e mai deșteaptă ca românii.
Ea acceptă femininul în nenumărate locuri
în care alte limbi nu acceptă formele femi-
nine. Terenul e pregătit. Mai rămâne ca so-
cietatea să-și asume izbânzile feminine... Ei,
ce voiam să zic?

O. R: De:pre Florina Ilis și despre Dor a Pavel
vorbeam adineaori, pentru că au scris fiecare
câte două, trei, patru romane.

I. P.: Mie mi se pare că sunt amândouă niș-
te scriitoare foarte serioase și asta îmi place
cel mai mult la ele, seriozitatea. Ieșirea lor
în față e privită și cu invidie, firește. Imediat
încep întrebările: „ De unde până unde atâta
glorie?", „Oare chiar să fie atât de bune?"...
In mod normal, un ins care nu bate toată
ziua drumurile ca să întrețină relații nu poa-
te să aibă o asemenea faimă - așa gândesc
foarte mulți, din păcate. Ei, și Florina Ilis,
și Dora Pavel au avut răbdarea să stea și să
scrie, să scrie în singurătate și să nu fie foar-
te, foarte interesate de ce se întâmplă mai
departe, de destinul imediat și manipulabil
al cărților lor. E un lucru nemaipomenit.
Fiecare în felul ei, au reușit să scrie niște cărți
serioase, foarte bine construite, stăpânesc
limbaje, medii, structuri, e vorba de edificii
romanești solide și migălite în amândouă
cazurile. Edificii construite cu foarte mare
siguranță, cu siguranța de vechi scriitor care
din poet a devenit prozator, la Dora Pavel,
și cu siguranța de tânăr prozator, care asta
vrea să facă.

O. P.: Care a devenit tot prozator.

I. P.: Da. Au convins prin forța cărților lor.
Asta mi se pare uimitor, chiar dacă, proba-
bil, mai există și ce știu eu ce alte fire care
s-au tras. Nici nu contează, și nici nu se
poate fără ele, trăim între oameni. Dar, din-
colo de asta, faptul că au reușit să obțină
premii peste tot, că au reușit să ia Premiul
Uniunii amândouă, că volumele lor circulă,
că lumea vorbește despre ele ca despre niște
scriitoare pe care nu le poți exclude de pe
listele cu cele mai bune cărți ale ultimilor
ani, ăsta e un lucru nemaipomenit.
■
iulie 2006 (39° C la umbră)

Interviu realizat de


Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 7

estuar Cupole și poduri

PLECAT DIN țară în anii ’80, Leon Volovici
a dus țara cu el, la Ierusalim, după cum
s-a întâmplat și în cazul altor intelectuali
evrei născuți în România. Asocierea lui Cos-
tel Șafirman - om de cultură cu o excelentă
pasiune pentru cinematografie convertită la
profesionism - la ideea unor întâlniri dedi-
cate diasporei culturale România - Israel a
permis ca, începând cu anul 1993, să se des-
fășoare ritmic o serie de evenimente care
să pună în lumină contribuția artiștilor și a
cărturarilor evrei plecați din România sau
rămași aici la configurarea bogăției croma-
tice actuale. Un prim volum al transcrieri-
lor dezbaterilor a apărut la nu mult timp
după aceea, sub titlul întâlniri la Ierusalim
(București: Ed. Fundației Culturale Ro-
mâne, 2001, 415 p.), dar ceea ce părea să
fie o carte de sine stătătoare s-a dovedit mai
pe urmă un voleu inaugural dintr-o serie
care continuă, iată, cu volumul secund (Noi
întâlniri la Ierusalim, aceeași editură, 2007).
Ipostaza de mediatori și creatori ai actului
de cultură pe care o asumă cei doi amfitrioni
îi avantajează. Prea adeseori, câmpul fertil
al ideilor ori al artei devine o simplă mizan-
scenă a propriilor egouri. Tocmai pe dos,
asumând cu discreție doar rolul de a orien-
ta cu tact discuțiile în jurul unor contribuții
prestigioase, Costel Șafirman și Leon Volo-
vici reușesc să pună sub un spot luminos
personalități din lumea scrisului, a regiei de
film și actoriei, a exercițiului savant și didac-
tic. Prin cele trei părți ale cărții - Dezbateri,
Evocări și Portrete - se perindă astfel cântă-
rețul Joseph Schmidt, actrița Lia Konig,
Benjamin Fundoianu, Mihail Sebastian, pic-
torul Marcel lancu, regizorul Mircea Săucan,
prozatorul Virgil Duda, omul de teatru
Constantin Anatol, artistul fotograf Sandu
Mendrea, Alexandru Mirodan și revista Mi-


Leon Volovici
Biobibliografie
• Născut în 10 august 1938, la Iași. A ab-
solvit Liceul Național din Iași, iar în
1962, Facultatea de Litere a Universității
„Al. I. Cuza“, specialitatea Limba și litera-
tura română. • Din 1962, timp de 2 ani,
profesor de română în comuna Bivolari,
județul Iași. • Intre 1964 și 1984, cercetător
la secția de istorie literară a Institutului de
Filologie „Alexandru Philippide“ din Iași. •
în 1975, doctoratul în filologie română la
Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iași. • Co-
autor al Dicționarului literaturii române de
la origini pînă la 1900, apărut în 1979 la
Editura Academiei și distins cu Premiul


culturale



nimum, profesorul losef Eugen Campus,
regizorul Nae Caranfil, actorii Mariana Mi-
huț și Ion Caramitru, poeta Ana Blandiana.
Alerte și pasionante, cu accente spontane
și multă tensiune afectivă, cum este întot-
deauna modalitatea orală, paginile rezulta-
te din transpunerea în pagină a înregistrări-
lor sunt însă mai mult decât niște contribuții
la configurarea unui panteon al culturii israe-
liene de expresie - ori măcar de proveniență
- românească. Importanța lor este că oferă
un model despre ceea ce poate însemna ie-
șirea din idiomul și reflexele unui circuit
cultural național, așa încât ajungi să te în-
trebi, de pildă, de ce, dintre centrele cultura-
le românești, nimeni nu asumă, cu ajuto-
rul unor la fel de inimoși și pricepuți corifei,
o misiune similară, recuperând scriptic o elită
culturală româno-americană, una româno-
spaniolă, româno-franceză, româno-spaniolă
și, de ce nu, în lumina mai recentelor crize
de creștere, una româno-italiană. De vreme
ce nu a devenit o regulă însă, ar trebui pro-
babil conchis că excelența în domeniu nu
este ușor de obținut, rămânând, deocam-
dată, apanajul prietenilor ierusalimitani care
au inițiat întâlnirile. într-adevăr, priceperea
de a aduce oamenii împreună, de a le crea
un context favorabil propriei puneri în sce-
nă, de a invita în anturajul lor alte spirite
creatoare ori care se numără printre bene-
ficiarii pasionați ai produsului cultural nu
este la îndemâna oricui. Ea presupune tact,
măsură, inteligență și vioiciune de spirit,
aptitudinea recunoașterii valorilor și în afara
propriei persoane, abilități comunicaționa-
îe și manageriale, strădanii și dărnicie, efort
susținut pentru ducerea la bun sfârșit a pro-
iectului și reluarea lui, mereu, de la capăt.
    Formula se dovedește viabilă și pentru
că, prin însăși flexibilitatea, firescul și spon-
taneitatea pe care le implică - măcar în zona
reacției sălii, a intervențiilor libere la dez-
batere -, ea permite ieșirea pe nesimțite din
cadrele rigide ale gândirii prefabricate. Ast-
fel, de pildă, după ce, împreună cu istoricul
fenomenului Shoah din România, Jean An-
cei, se discută chestiunea destinului evreilor


Academiei Române. • 1984: emigrează în
Israel, stabilindu-se la Ierusalim. • 1984-
1989: cercetător la Institutul Yad Vashem
pentru Studierea Holocaustului. • Din
1989, cercetător principal și conferențiar la
Universitatea Ebraică din Ierusalim, Insti-
tutul de Iudaism Contemporan și la Centrul
Internațional pentru Studierea Antisemitis-
mului. • Din 2002, editor al secțiunilor
dedicate istoriei evreilor din România în Jews
in Eastem Eurcpe: Ibe TIVO Emyclcpedia (2
volume, sub tipar la Yale University Press).
• Predă anual cursuri intensive la centrele
de studii iudaice ale universităților din Cluj,
București și Iași. • A publicat studii (în ro-
mână, ebraică, engleză și franceză) privitoare
la istoria vieții intelectuale evreiești din
România, evoluția antisemitismului în Ro-



în vremurile apocaliptice ale dictaturii mili-
taro-fasciste a mareșalului Antonescu, o în-
tâlnire cu Ion Ianoși permite abordarea al-
tui subiect socotit de mulți sensibil, cel al
raporturilor dintre comunitatea evreiască din
România și comunism. Critici și corecții,
nuanțări și reconfigurări conceptuale nu pot
surveni, probabil, cu maxim beneficiu, decât
într-un astfel de context, unde vocile se în-
tretaie, punctele de vedere sunt susținute cu
căldura pe care o presupune orice adeziu-
ne sinceră și de durată, iar redimensionări-
le, „revizuirile^ ori recalibrările cantitative și
calitativ-axiologice dobândesc aerul natu-
ral al unei pedagogii subtile.
    Cel mai important este, probabil, că Noi-
le întâlniri la Ierusalim se citesc cu elan, pe
nerăsuflate, fără sincope. Discutarea operei
cinematografice a lui Mircea Săucan, de pil-
dă, stârnește nevoia unei revizitări a filmo-
grafiei acestui regizor, ale cărui producții
rămân necunoscute în România generații-
lor mai recente, într-un mod nepermis. Im-
presionează și strădania delicată și nuanțată
de a recupera valorile proprii nu prin vreo
abdicare de la criteriile gândirii critice, ci
prin demersuri comparatiste, recursul la
experți și confruntarea unor puncte de vede-
re cu cele ale receptorului obișnuit, însă cul-
tivat, mărturia artistului însuși. Este astfel
pus în joc un întreg aparat de evaluare, care
însă nu are nimic din austerul aer al oficie-
rii critice diurne, în solitudinea laborato-
rului, ci dimpotrivă, este o invitație agrea-
bilă la show cultural de foarte bună factură.
    Dacă aș avea resursele necesare, aș încre-
dința fără ezitări domnilor Costel Șafirman
și Leon Volovici sarcina de a pregăti lansa-
rea la apă a produselor culturale pe care pa-
riez, convins că resursele ar fi bine utilizate,
iar rezultatele obținute s-ar dovedi maxi-
male. Deocamdată, câtă vreme se află (și)
pe mâinile lor, cultura israeliană produsă
de artiști și intelectuali evrei plecați din
România nu are de ce se teme de subre-
prezentare.



mânia și în țările est-europene; interferențe
culturale și literare româno-evreiești, eseuri
despre scriitori români. Pe aceleași teme, a
prezentat mai multe comunicări la conferințe
internaționale, în Israel, România și în străi-
nătate. • Colaborări la revistele 22, Apostnf
România literată, Secolul 20, Arc, Dilema,
Sfera politicii, Lettre Internationale, Plural.
• Conduce, împreună cu criticul de film
Costel Șafirman, „Cercul Cultural de la lem-
salim“, dedicat întâlnirilor cu scriitori și
artiști români. • Este unul din inițiatorii
Societății de Studii „Benjamin Fondane“
(Paris și Ierusalim) și membru în comitetul
de redacție al revistei Cahiers Benjamin
Fondane.

A


8 • APOSTROF

Un evreu român în veac

CÂND A avut loc, la finele lui iunie 1941,
acea crimă colectivă monstruoasă care a
fost pogromul de la Iași, Leon Volovici nu
avea decât trei ani. Nu are o amintire directă
despre ce s-a petrecut atunci, dar întreaga
copilărie i-a fost apăsată de povestirile de-
spre schingiuirile și uciderile la care au fost
atunci supuși coetnicii săi evrei, între care și
apropiați ai familiei lui. Nu numai la Iași,
dar și la Auschwitz. Desigur, România, ulti-
ma țară din Europa care a acordat cetățenia
evreilor ei, a fost un tărâm clasic al anti-
semitismului; dar fusese scutită de oroarea
pogromurilor ă la russe. Cu masacrele de
la Iași, această ultimă virginitate a antise-
mitismului românesc dispărea.
   Sandu Frunză, conferențiar la Univer-
sitatea din Cluj, a pornit de la o abordare
a antisemitismului într-o perspectivă creș-
tin-ortodoxă (dogmatic vorbind, antisemi-
tismul e o erezie), pentru a se preocupa apoi
din ce în ce mai mult de destinul comunită-
ții evreiești din România. In această per-
spectivă s-a desfășurat dialogul dintre cei doi
oameni, care se materializează acum în De
la Iași la Ierusalim și inapoi (Ed. Ideea Eu-
ropeană, 2007).
   Datorită convorbirii între cei doi, ne
apropiem de ce este în același timp apropiat
și depărtat românilor, viața comunității
evreiești din România, îndeosebi în anii
comunismului. Nu se poate să nu fi izbit de
contextul familial al tânărului Leon, fiindcă
este asemănător cu al familiei Kafka din
Praga. Un tată cam aspru, total dedicat pro-
fesiei sale, de potcovar, care îl punea într-un
contact nemijlocit cu lumea rurală româ-
nească în mijlocul căreia se simțea bine. O
mamă, sensibilă, deschisă către frumos, de
o religiozitate profundă, deși puțin siste-
matizată, extrăgând din cultul morților, din
dialogul necontenit cu aceștia și îndeosebi
cu propria ei mamă, pe mormânt, forța de
a trăi, de-a străbate dificultățile vieții, năzu-
ind către Pământul Făgăduinței.
   Viața lui L. Volovici, care a emigrat în
Israel ca om în toată firea, cu copii mari,
abia în anii ceaușismului târziu (1984), s-a
desfășurat într-o ambianță mai puțin os-
tilă decât începuse. Comunismul a oscilat
între toleranță față de evrei și un antisemi-
tism surd, rușinat, care se exprima în ră-
bufniri antipatice. Grație confesiunii celui
intervievat, realizăm care este primejdia cea
mai banală pe care o întâlnește evreul chiar
și într-o lume relativ sigură pentru el, care
este lumea „construirii socialismului". Evre-



Cărți publicate
• Apariția scriitorului in cultura română
  (Iași: Junimea, 1976; ed. revăzută: Bucu-
  rești: Curtea Veche, 2005).
• D. Teleor, Sonete patriarhale, ediție critică
  și introducere (București: Minerva, 1981).
• Ideohjția naționalistă și ᵣproblema evreiască“
  (București: Humanitas, 1995). Prima edi-
  ție, în engleză: Naționalist IdeoUpy and An-
  tisemitism: The Case cf Romanian Intel-
  lectuals in the 1930s, Oxford-New York:
  Pergamon, 1991. (Carte distinsă cu Pre-
  miul Arcadia.)

  ul poate fi, în orice clipă, jignit, simbolic
  neantizat, prin privirea celui pe care-1 are în
  față. Cum nimic nu îl deosebește în mod
  frapant (nu ca un negru de un alb, culoarea
  pielii) de omul din fața lui, el poate să fie
  în orice clipă agresat, chiar de un ins care i
  se dovedise până atunci binevoitor sau prie-
  ten. De un antisemit „rău", însuflețit de ură,

• Leon Volovici

sau chiar de unul „candid", care nu a gân-
dit prea mult și nu face decât să transmită
cohorta prejudecăților comune.
    Cele mai multe din întâmplările și acte-
le vieții lui, ale lui Leon Volovici, mai ales
în societatea desacralizată a socialismului
comunist, nu se deosebesc de cele ale ori-
cărui român. Urmează aceleași școli, este
profesor la țară, este, înainte și după sta-
giul de la Bivolari, un ieșean ca și ceilalți,
adică un ieșean prins de farmecul special,
marcat de poezie, de cultură, al capitalei mol-
dovenești. Are maeștri, învață și se specia-
lizează în istoria literaturii române. Cultura
românească e meseria lui, așa cum a fost și
a unor mari precursori ai săi, evrei: Tiktin,
Gaster, Șăineanu, Candrea, toți constrânși
la exil. Și viața lui ar fi fost aceeași cu a orică-
rui român, cu excepția câtorva ritualuri reli-
gioase și funerare, particularități intime,
familiale, față de care, de altfel, generația
și mediul se simt puțin constrânse. Da, toate
ar fi fost la fel dacă n-ar li existat, în orice


• M. Sebastian, Jurnal, 1935-1944, prefață
  și note (text îngrijit de Gabriela Omăt)
  (București: Humanitas, 1996). (Distins,
  împreună cu G. Omăt, cu Premiul Uniu-
  nii Scriitorilor din România, pentru cea
  mai bună ediție a anului, și cu Premiul Ar-
  cadia.) Ediția ebraică: Tel Aviv: Nimrod,
  2003.
• B. Fundoianu, Iudaism și elenism, ediție
  îngrijită împreună cu Remus Zăstroiu
  (București: Hasefer, 1999).
• Arnold Schwefelberg, Amintirile unui
  intelectual evreu din România, ediție,
  prefață și note (București: Hasefer, 2000).

  clipă, venind de la oameni deseori binevoi-
  tori, prietenoși, agreabili, brusca agresiune
  verbală antisemită. Cine nu înțelege acest
  lucru, primejdia perpetuă a jignirii, nu înțe-
  lege nimic din fenomenologia existenței
  evreiești, am putea spune din cele mai vechi
  timpuri până în zilele noastre.
    Ca evreu român, Volovici și familia lui
au posibilitatea să plece din țară, mai ușor
decât românii români. Existența statului
Israel, politica de „vânzare" a evreilor, inven-
tată de Ion Antonescu, perpetuată de regi-
mul comunist, constituie o ispită necon-
tenită. Atitudinea lui față de emigrare este
diferită în familia Volovici. Tatăl nici nu ia
în considerare posibilitatea, este total prins
de activitate și de mediul pe care-1 slujește
cu osârdie. Mama, romantică, visează la un
destin pur evreiesc, în care umilirea și schin-
giuirea ar fi, poate, imposibile. Fratele mai
mare nu ezită, pleacă în Israel curând, își fa-
ce viața acolo. Leon se căsătorește (tovarășa
lui de viață este poloneză, de obârșie cato-
lică), rămâne legat de cultura, dar și de me-
diul românesc, căruia îi consacră ce are mai
bun. Cartea sa despre Apariția scriitorului in
literatura română este o dată în istoria spe-
cialității. Are patruzeci și șase de ani când
pleacă, se consideră „în pragul bătrâneții"
(!). dar, când anunță decizia lui colegilor de
la Iași, întâmpină aproape prea multă înțe-
legere, ca și cum plecarea lui ar fi fost „în
firea lucrurilor", ceea ce-1 mâhnește.
    Și începe o viață, cu dificultățile unui
început tardiv, cu satisfacțiile inerente mun-
citorului intelectual conștiincios, plin de
acribie care este Volovici (în arhivele Yad
Vashem descoperă Jurnalul lui Mihail
Sebastian). Și cu divina surpriză a căderii
comunismului, drumurile îl duc dincolo de
hotarele noii sale țări, dar România și lașiul
îl atrag magnetic. Mai ales acesta din urmă,

    Un oraș minunat prin bogăția lui culturală, un
   spațiu cultural românesc în care m-am simțit
   bine, ca și „acasă"... la Iași întâlnesc, cum ar
   spune Iordan Chimet, „cele două Românii",
   cea liberală și cu vocație spirituală, și cea întu-
   necată, naționalistă și antisemită. Și mai este,
   n-avem încotro, „orașul pogromului".

    Pentru un evreu, nicio bucurie nu poate
fi, pară să spună Leon Volovici, fără umbre.
Personalitatea sa echilibrată, lipsită de re-
sentiment, pară să garanteze această impli-
cită concluzie melancolică.



• întâlniri la Ierusalim (în colaborare cu
  C. Șafirman) (București: Fundația Cultu-
  rală Română, 2001).
• Noi întâlniri la Ierusalim (în colaborare cu
  C. Șafirman) (București: Institutul Cultu-
  ral Român, 2007).
• De la Iași la Ierusalim și inapoi (București:
  Ideea Europeană, 2007).



Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 9

Ancheta APOSTROF
        / II I I I     revista a uniunii scriitorilor ■



Poezia



                   1.  Care este, în secolul al XX-lea, poetul histrion exemplar, atît prin jocul măștilor
                               și personalităților, cît și prin valoarea creației sale? Ce tip de personalitate -
                               cea eleată sau cea multiplă - favorizează, după părerea dvs., nașterea poeziei?


                   2.   Va rugăm să faceți un top cu maximum 5 nume și, dacă doriți,
                               să vă argumentați preferințele.
                                                                                                       M. P.

Corin Braga

1. Deși nu subapreciez în niciun fel poetul
„paranoic“, obsedat de câteva fantasme recu-
rente, scufundat în același univers alveolar,
respirând o unică atmosferă toxică, mărtu-
risesc că sunt la fel de fascinat de poeții
histrioni, cu „personalitate multiplă“, capa-
bili să intre în pielea nu mai multor per-
sonaje (asta o fac dramaturgii), ci a mai mul-
tor identități interioare. E adevărat, e posibil
ca la ora actuală să fiu sensibilizat de ase-
menea dedublări și datorită faptului că,
ocupându-mă de ceea ce am numit anarhe-
tipuri, am intrat în contact cu subiectul mul-
tiplu și cu stările alterate de conștiință care
facilitează dislocarea eului dictator.

2. Care sunt opțiunile mele? Ținând cont
că o șaisprezecime din identitatea mea vine
din Portugalia, pe linia unui stră-străbunic
patern al cărui patronim îl port încă, îi aleg
pe următorii:
   Fernando Pessoa
   Alvaro de Campos
   Ricardo Reis
   Alberto Caeiro
   Bernardo Soares
■


   Ruxandra Cesereanu

Red ATÂT în personalitatea poetică omo-
genă și monolitică, cât și în cea histrio-

nică și multiplă (chiar schizoidă). La urma
urmei, totul depinde de tăria și valoarea poe-
ziei respective, doar aceasta contează.
   Dar, din punct de vedere histrionic, to-
pul meu poetic pentru secolul XX arată
astfel:

   1.    Fernando Pessoa (poetul cu cinci cape-
te numite: Alberto Caeiro, Ricardo Reis,
Alvaro de Campos, Bernardo Soares și
Pessoa însuși)
   2.       Ezra Pound
   3.       Allen Ginsheig
   Locurile 4 și 5 le las pentru poeții his-
trionici, care cu siguranță există și sunt
funcționabili pe aceste locuri, dar pe care eu
nu îi întrezăresc acum. Din păcate, nu pot
să plasez în acest top alți poeți favoriți ai
mei, precum T. S. Eliot, Sylvia Plath ori
Georg Trakl, pentru că prestația acestora
nu a fost neapărat histrionică, poate doar
nevrotică în cazul ultimilor doi.


   Histrionul poet al secolului XX, chiar
dacă acesta a fost recunoscut cu surle și trâm-
bițe doar după moartea sa, este Fernando
Pessoa. Am început să-l degust pe Pessoa
datorită profesorului meu de portugheză,
care era un alt histrion, la rându-i, e vorba
de ludicul Marian Papahagi. Cu acesta am
și tradus fragmente din Ploaie oblică. De la
Papahagi am învățat cum să-l degust pe
Pessoa, cu toate heteronimele și stilurile sale

poetice, cum să-l prețuiesc și cum să mă las
fascinată de el. Și fascinată am fost și am
rămas.
    Harold Bloom, în cartea lui despre ca-
non, îl propune pe Fernando Pessoa drept
unul din etaloanele poeziei în secolul XX.
Cel mai important de fapt. Pentru mine con-
tează prea puțin astfel de etichetări. Pessoa
este spectaculos prin chiar labirinturile sale
auctoriale, prin schizoidia sa creatoare reve-
latorie. Prin faptul că e mai mulți, nu doar
unul singur.
    Mi-ar fi plăcut ca Fernando Pessoa să îi
fi întâlnit, la Lisabona, pe Ezra Pound și
pe Allen Ginsberg. Iar eu să îi fi întâlnit
pe toți trei.


Ovidiu Pecican

1. Există, mă gândesc, multe feluri în care
poți deveni poet. După cum ne amintim,
aezii helladici nu aveau nevoie nici de arta
scris-cititului, nici de... inspirație. Așa cum
au demonstrat-o cercetările din a doua par-
te a secolului al XX-lea, făcute de experți
anglo-saxoni în Balcanii urmașilor lui
Homer, acolo arta poeziei epice de dimen-
siuni epopeice se sprijină mai degrabă pe
intuiția folosirii unui anume meșteșug al
utilizării unor formule stereotipe, recuren-
te, cu rol mnemotehnic, dar și cu funcții de
împrospătare a interesului auditoriului față
de niște conținuturi alcătuite din episoade
interșanjabile, etern recombinabile... Când
spun poezie, spun, așadar, tradiție de mare
vechime, prestigioasă, europeană. O linie
lungă al cărei început nu se vede, dar care
trece prin Iliada și Odiseea, prin epopeea
bizantină Dighenis Akritas, pentru a merge
mai departe cu Nibelurgenlied, cu Le Chan-
son du Roland, cu Deighem Dtjavie și Cân-
tecul oastei lui T^or... Iar Evul Mediu, care
a conținut și alte cicluri epice cântate și reci-
tate în, de pildă, Europa Central-Sud-Estică
- precum ciclul regelui maghiar sanctificat
Ladislau ori cel dedicat, după toate indi-
ciile parcimonioase păstrate, fraților Roman
și Vlahata (eroi eponimi ai vlahilor, ai româ-
nilor) -, nu a fost cu niciun chip cântecul
de lebădă al acestei tradiții poetice, dacă e
să ne gândim că în veacul al XlX-lea Lonrot
aduna din Carelia puzderia de poeme popu-
lare pe care le organiza apoi în epopeea
națională finlandeză Kalevala.
   Cu această tradiție, de care filosoful
Giambattista Vico lega însăși crearea limbii
vorbite - ca operațiune poetică și ca insti-
tuire imperială a metaforei printre instru-
mentele viețuirii omului pe pământ -, se
comparau și confruntau marii poeți ai mo-
dernității. Și Holderlin, preocupat până la
obsesie cu imitarea fecundă a Antichității,
și Goethe, beneficiarul interesului patern
pentru orizonturile italice și drumețul-uce-
nic în peninsula caligulară (deriv cuvântul
de la înțelesul poreclei de care se învredni-
cise în copilărie viitorul împărat roman,
acela de... Cizmuliță!), și Shakespeare, care
își amplasează câteva dintre piese în deco-
rul atenian și le scrie pe toate în versuri, și
lordul Byron, Pușkin și Lermontov, și Petofi,
și Madâch... Toate marile proiecte lirice sau
lirico-epice se reazemă pe această tradiție...
   Or, aceasta înseamnă că e mai puțin im-
portant cu ce structură sufletească ori cu

10 • APOSTROF

ce temperament vii înspre poezie, chiar dacă
acestea se vor recunoaște, vrând-nevrând, în
chipul pe care îl iau producțiile poetice, ver-
surile, figurile stilului, structura poemului.
   De altfel, în cultura europeană tradiția
antică aborigenă este numai una dintre cele
care au fecundat dezvoltările ulterioare ale
poeziei și ale tipologiei poeților. Universul
vetero-testamentar oferea, prin cărțile sale
și prin siluetele care le populau pe acestea,
și o altă sursă de inspirație: profeții. Venind
să reabiliteze interpretarea realității imediat
următoare prin contactul nemijlocit cu
transcendența, așa cum îl reprezentaseră în
păgânism Tiresias ori Sibila, profeții iuda-
ismului - asumați prin creștinism și de
Europa de după Filon din Alexandria -
dădeau la iveală un alt filon, bolborosit,
vizionar, tunător, născându-1 pe poeta vates,
pe poetul mesianic, pe prevestitorul de mari
nenorociri sau pe descriptorul plă
imediate ori potențiale. De aici până la
Cântecele luiMaldoror, la E. A. Poe și la
Rilke nu a mai fost decât un pas. Trakl,
B. Brecht și Gottfried Benn vin și ei, din-
tr-un alt unghi, să se înscrie, parcă, în aceeași
serie, asigurându-i regenerarea.
   Paradoxal, poate, înrudit cu ambii dina-
inte, s-a configurat și poetul comic, satiric,
ludic, cultivator de futilități, ipostaza de lux
- pentru că în creația lui se încarna deplin
frumusețea gratuității - a unei meserii ori
vocații ce întruchipa, de astă dată, aproape
ostentativ, libertatea, punerea între paran-
teze a constrângerilor sociale și politice ori
religioase, recuperând jocurile copiilor și
ritmurile lor, cântecele naive ce însoțeau
micile ritualuri cotidiene, „umbra lirică^ a
gesturilor mărunte. Prevert, Sorescu, Emil
Brumaru par născuți pentru a întruchipa
acest fel de zicere.
   Monolit-eleat ca formulă interioară
ori schizoid-dedublat, triplat, histrionic
orchestrator de voci și de sensibilități di-
verse, poetul este sau nu este poet. Știm
astăzi foarte bine că el poate scrie chiar în
proză, fără rimă și fără ritm, rămânând
totuși un poet. Iar dacă se întâmplă așa este
ori pentru că, într-un fel sau altul, a auzit
o trâmbiță imaginară ridicându-1 la poezie
ori pentru că dorința lui de a fi poet între-
ce orice dat natural și/ori rațional, ori din-
tr-o altă cauză ignorată, viscerală, nebu-
nească.

2. Mărturisesc că poezia secolului al XX-lea
mă dezamăgește, tot așa cum cea din seco-

lele anterioare mă lasă însetat din pricini de
decalaj temporal (tradus în forme marcate
de o anume desuetudine, de un vocabular
parțial ieșit din uz ori prăfuit, de alte forme
de alterare a produsului poetic). îmi plac
destui poeți ai veacului ce nu demult a luat
sfârșit, dar mă tem că - oricât ar părea de
sfruntată această mărturisire - niciunul nu
mă câștigă, nu mă confiscă definitiv și ire-
vocabil. Ei au pierdut ceva important, pari-
ind prea mult pe valorile unui individua-
lism fără oglindire în angoasele speciei,
ale unui segment relevant de umanitate.
   Chiar și unde reușesc, descoperi prea
multă monodramă ori comicărie. Nici tra-
gedia lor nu aduce a apocalipsă, nici comică-
ria lor nu devine homerică. Fragmentarism
sufletesc și rafinare alexandrină a uneltelor
pare să fie boala de care suferă această poe-
zie. O întoarcere de izvoare nu pare o idee
fericită, prea s-a pedalat pe ea în întreaga
istorie. Shoah și gulagul nu au izbutit, după
mine, să dezgroape din praf lira scânteie-
toare a Poetului, deși stropi perlați se pot
găsi ici și colo.
   Voi lăsa deci, cu sfială, dar fără concesii,
necompletat cu vreun nume locul unde s-ar
fi cuvenit înscris unul. Poate în secolul al
XXI-lea poetul așteptat va veni.

Marta Petreu

Uneori mi se pare ca marea poezie univer-
sală a secolului trecut se întinde între Ba-
covia și Pessoa. Primul are o singură voce și
temă, de-o monotonie compact-eleată, al
doilea schimbă personalitățile și vocile ca pe
niște costume, curge dintr-o identitate în
alta ca apa lui Heraclit... între aceste extre-
me universale - restul poeților pe care-i
iubesc și pe care încerc în joacă să îi clasific.
Apollinaire, Arghezi, Ion Barbu, Blaga,
Celan, Eliot... mă opresc, pentru că-mi dau
seama că folosesc criteriul alfabetic, unicul
funcțional pentru a clasa entități inclasabile
cum sînt marii poeți. Histrionul perfect este
însă Pessoa...




Adrian Popescu

1. Personalitatea multiplă mi se pare cea
mai adecvată să impună în poezia secolu-
lui al XX-lea.
   Poetul histrion este pentru mine Evgheni
Evtușenko, excelent actor și, în linia lui
Maiakovski, îmbrăcat excentric și cu o gesti-
culație generoasă, impresionantă. Am avut
prilejul să-l văd și să-l ascult la recentul

Festival „Zile și Nopți de Literatură“ la
Mangalia, organizat de Uniunea Scriitorilor
și Institutul Cultural Român. Un om-spec-
tacol, cu texte și o personalitate făcute pen-
tru sărbătorirea poeziei.

2. 1. Eugenio Montale
  2.    Hans Magnus Enzensberger
  3.    Lucian Blaga
  4.    Giorgio Caproni
  5.    Georg Trakl

   Toți au, în moduri diferite, bineînțeles,
deschiderea spre profunzimea arhetipală a
omului de azi și dintotdeauna. Originalita-
tea lor se înscrie într-o prestigioasă tradiție
europeană, unde opusele se conciliază sal-
vator. Ei scriu o poezie dincolo de retorică,
autism sau exacerbare a individualității
egoiste. Sunt exemplari printr-o fibră tra-
gică și etică universală.


Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 11

Un anume
sens al minunării

Gheorghe Săsărman
s-a născut la București în
1941, într-o familie de refu-
giați din Ardealul de Nord.
Absolvent al Institutului de
Arhitectură „Ion Mincu“ și
doctor în teoria arhitecturii,
a fost publicist-comentator
la Scânteia și la revista Con-

temporanul^ revenindu-i rubrica de arhi-
tectură și urbanism. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România, este autorul mai

multor volume de proză SE: Oracolul, 1969;
Cuadratura cercului, 1975, 2001; Himera,
1979; Cupa de cucută, 1994; Sud contra
Nord, 2001. A scris și piese de teatru (Farul,
Dcus ex machina). A publicat cărți de teorie
a arhitecturii: Funcțiune, spațiu, arhitectură,
teza de doctorat din 1978; Gândirea estetică
în arhitectura românească, 1983. In 1980 i
se acordă Premiul Europa, pentru cea mai
bună povestire europeană SE (Evadarea lui
Algemon). Stabilit în Germania în 1983, es-
te președinte de onoare al Ligii Asociațiilor
Româno-Germane din Germania (înființa-
tă în 16 noiembrie 2002, organizația își
propune să „militeze pentru păstrarea identi-
tății culturale a membrilor comunității ro-
mânești, în procesul unei integrări armo-
nioase în sânul societății germane“).
   După 1989, reia legăturile cu prietenii
din țară. Intr-un interviu cu Radu Bărbu-
lescu, îi evocă, nostalgic, pe Adrian Rogoz,
Mircea Opriță, Dan Culcer, Florin Bănescu
și Gheorghe Schwartz, Horia Aramă, Lau-
rențiu Ulici, pe colegii de clasă Virgil Stan-
ciu, Ion Pop și Gheorghe G. Pop (alias Ga-
vril Ședran), pe Cornel Robu. Acestuia din
urmă îi datorează revenirea, după 1990, în
presa literară românească („De reținut că,
deși sunt cetățean german și trăiesc la Miin-
chen de optsprezece ani, rămân pentru edi-
torii de aici un est-european, cel puțin cât
timp nu mă prezint cu un text gata tradus
în limba germană...“). Cornel Robu sem-
nează fișa Săsărman din Dicționarul scriito-
rilor români. El vorbește despre „simbioza
între arhitectură și science-fiction“, despre
„utilizarea pretextului literar pentru medi-
tația filosofică, sociologică, morală asupra
destinului umanității**, dar mai remarcă și
felul aparte în care se conturează în proze-
le lui Gheorghe Săsărman acel sense ofwon-
der specific literaturii SE.
   Observațiile sale rămân, în mare, valabi-
le pentru volumul Vedenii, de curând apărut
la Ideea Europeană (București, 2007, 190
p.), chiar dacă recuzita SE e acum cu totul
abandonată ori măcar deviată, atenuată pâ-
nă la surdină. Snoave, fabule, povestiri cu
tâlc, prozele nu mai converg înspre un anti

happy-end, ci sunt mai degrabă texte „anti-
end“, deschise, suspendate, nesigure pe pro-
priile încheieri și sensuri. Alegorice, para-
bolice, larg metaforice, ele se lasă, în multe
puncte, colorate autobiografic, dar apelează
masiv la ambiguități de tot soiul pentru a
sugera, tatonând nedefinit, un rost, o cale.
Inserabile prozei fantastice, vedeniile nu
ascultă însă întru totul nici de regulile aces-
tui gen. Realismul ambiguizat al textelor
deviază „gheara“ fantasticului descris de un
Roger Caillois, să zicem, înspre banal, obiș-
nuit, cotidian. Temele sunt largi, interpre-
tabile, alunecoase, împotmolite în zvonul
minor al existenței diurne. Tâlcul se lasă
descifrat din prima pagină, povestea înain-
tează menținând o doză confortabilă, in-
citantă de suspans, dar încheierea e de obi-
cei o fundătură ori o răscruce.
    In Operațiunea K3, de pildă, burghiul
uriaș ce străpunge mai multele etaje ale unei
clădiri ezită între intruziune și subminare
agresivă, insidioasă a prețiosului privacy, dar
păstrează suficiente conotații ale penetră-
rii, unele senzuale, erotice. Drapelul alb vor-
bește despre infinitele și divergentele lec-
turi ale lumii înconjurătoare, însă și despre
cantitatea de rău și adversitate pe care o con-
ține orice sistem, în cele din urmă. Tema exi-
latului e prezentă și în Dorul, coșmarul, vina,
trădarea debilizând strădania integrării în
altă lume. „Arta fugii“, dar și tragedia ei
mocnită sunt fundal pentru mai multe din-
tre proze. Iată câteva secvențe din Dorul-.

    Se opri din bărbierit și se abandonă cu totul
    fluieratului, privindu-se, ca hipnotizat, în
    oglindă. Nu era o simplă toană, ci o porni-
    re irezistibilă, venită parcă din străfundurile
    insondabile ale subconștientului, deopotrivă
    acaparatoare și incendiară. Nu se știuse în
    stare de atâta măiestrie, fluiera cu o patimă
    aproape dureroasă, scotea sunete ca de nai
    prin care ar fi trecut când crivățul, când aus-
    trul, când zefirul. Textul propriu-zis nu avea
    nicio relevanță, poate că de fapt nici nu se
    potriveau acele versuri, ci altele, motivul mu-
    zical era totul, melodia aceea melancolică,
    tânguitoare, care îi răscolise sufletul, de parcă
    de ani și ani de zile o jale nespusă ar fi pân-
    dit un prilej ca să izbucnească. Oare să fi fost
    dorul? In urmă cu două decenii, înainte de a
    se fi decis el însuși să plece în pribegie, un
    prieten care tocmai făcuse cerere de emigra-
    re și-a adus la birou, într-un borcan cu apă,

    o ramură de salcie plină de mâțișori abia îm-
    bobociți. Așa vei fi și tu printre străini, ar fi
    vrut să-i spună după câteva zile, când din
    scoarța fragedă se iviră fire palide, transluci-
    de, ca ale unei mustăți anemice, vei fi ca nu-
    iaua aceasta desprinsă de trunchi, văduvită de
    legătura cu glia, încercând zadarnic să prindă
    rădăcini într-un mediu ostil, aseptic. Când
    mai apoi, la rândul lui, își luase lumea în cap,
    o făcuse fără prea multe iluzii și fără să pri-
    vească în urmă. Imaginea acelei crengi rupte,
    abandonate unui fluid neprielnic, pe care
    și-ar fi putut-o dedica sieși, îi pierise cu totul
    din minte. [...] Iar acum, pe nepusă masă,
    această izbucnire pustiitoare, ca o vâlvătaie
    stârnită din senin. Să fi fost oare acesta mult
    temutul dor fără leac al desțăratului? Dor de
    ce? [...] Nimic statornic, de care să se simtă
    legat pentru veșnicie, niciunul dintre arheti-
    purile care să-l cheme nostalgic spre obârșii,
    pe care să le identifice cu țara de baștină, cu
    patria, cu vatra strămoșească. Era înclinat
    să sc socotească mai curând un cetățean al lu-
    mii, un cosmopolit, un apatrid sau, poate mai
    exact, un locuitor pierdut în anonimat al satu-
    lui global. Și chiar dacă nu era an să nu între-
    prindă măcar o călătorie prin țară, nu-și amin-
    tea să fi simțit la trecerea frontierei altă emoție
    decât aceea a apropiatei revederi cu rudele
    sau cu prietenii de odinioară. [...] De unde,
    atunci, sfâșierea aceasta mistuitoare? Să fi fost
    doar neputința de a-și recunoaște rădăcinile?
    [...] Ne în stare să găsească un nume potri-
    vit pentru durerea lui, își vărsă tot oful în
    arpegii fluierate cu patos, față în față cu pro-
    priu-i chip răsfrânt în luciul rece aî oglinzii.
    Era ca și cum, adus la disperare, el chiar în
    cântec și-ar fi căutat identitatea pierdută, în
    sunetele acelui bocet pe care buzele îl modu-
    lau cu tot mai multă simțire, pe când un vers
    singular prindea contur în mintea lui golită
    dc orice gând: cine iubește și lasă...

    Varianta balcanică îmbunătățită e un
conglomerat pe mai multe voci despre isto-
ria unei zone bulversate. Interesante, vala-
bile, opiniile convocate alcătuiesc totuși un
canon strident, forțat, lipsit de nuanță și
de subtilitate. In metrou combină cel puțin
trei teme: a morții, a labirintului, a subte-
raneității, fiecare cu mai multe valențe de
satisfăcut prin lectura liberă. Jurnalul aduce
cu sine tema prevestirii, a predicției, însă
finalul coboară totul în comun, de vreme ce
suprema prevestire e cea a morții diaristu-
lui, absolut firească și oarecum banală. For-
tăreața de nisip țese pe tema creatorului, un
scriitor descoperind că o forță exterioară îi
comandă și îi conduce creația. Cumva pe
dos decât în celebra proză fantastică a pă-
ianjenului hipnotizator, eroul va descoperi
în final nu că maimuțărea fără voie, impla-
cabil, o entitate din afară, ci că această forță
a fost dintotdeauna în mintea sa.
    In literatura sa, Gheorghe Săsărman este
secondat de arhitect și de ziarist. Cel dintâi
știe să construiască, să oblige materiale di-
verse să se supună planurilor sale, dar uită
adesea însemnătatea materialelor înseși și
cade în plasa unor stereotipii, a amestecu-
rilor inabile de limbaje. Pe dc altă parte, zia-
ristul e atras de senzațional, îl caută, îl
fabrică, cu exagerări de ton care pun în peri-
col armonia estetică a textului. Una peste
alta, Vcdenii-V se citesc ușor și cu plăcere.
Ambiguitatea lor e incitantă, tot așa cum
sfatoșenia ardelenească strecurată pe nesimți-
te în pagină dă sentimentul reconfortant al
unei posibile așezări în firesc, dincolo de
toate devierile și inserțiile coșmarești. O
undă de umor, fie el și galben, se infiltrează
în interstiții, iarăși spre binele lecturii.

12 • APOSTROF

Dizabilitățile psihice au devenit o rea-
litate a vremii contemporane. Bolile
mentale „seceră“ din ce în ce mai multe per-
soane din jurul nostru. Noțiuni ca psihana-
liză, psihiatru, terapeut au devenit la modă.
Popularitatea celor care se ocupă de sufle-
tele oamenilor e în continuă creștere, rolul
lor fiind hotărâtor în destinele acestora.
   Atenția mea personală s-a îndreptat spre
probleme ca terapia prin artă, mai precis spre
problemele unei „altfeD de existențe umane,
hotarele dintre normal și anormal, ajutorul
oferit persoanelor cu dificultăți psihice, în
direcția menținerii lor în societatea contem-
porană, ca persoane cu valori individuale
importante și deloc de neglijat. Ca artist
plastic, caut să acced la cunoașterea univer-
sului sufletesc al bolnavilor mentali, la înțe-
legerea bolii lor prin analiza creațiilor plas-
tice ale acestora, pentru a găsi formele cele
mai adecvate ale restabilirii echilibrului inte-
rior și exterior al personalității acestora.
   Pentru realizarea acestor deziderate, în
primul rând e nevoie de înțelegere, cunoaș-
tere și acceptare, sub eventuala purtare bizară
sau chiar respingătoare trebuie să căutăm
omul bolnav și suferințele lui. Empatie, tole-
ranță și capacitate de a oferi ajutor calificat:
în acest sens mi-am dedicat munca mea și
studiile.
   Arta este un medicament, o metodă de
auto vindecare. De ce s-ar fi născut diferi-
tele ramuri artistice, încă din zorii civilizației,
dacă nu pentru vindecarea trupului și a sufle-
tului? Bizonul desenat pe pereții peșterilor,
dansul triburilor, toba, ritmul, cântul poate
au exprimat și au dizolvat temeri, frici ome-
nești: de asemenea poveștile clasice, litera-
tura populară; altă explicație privind naște-
rea artelor nu prea putem găsi.
   Terapia prin artă, ca ramură în cadrul
terapiilor alternative, pe lângă rolul ei de
reintegrare psihică și socială, este și o prac-
tică alternativă la intervenția medicală psihi-
atrică de specialitate. Tendințele actuale se
orientează spre acceptare și dezvoltarea art-
terapiei în tratarea bolnavilor psihici; deși
perspectivele ce se deschid astfel nu sunt fără
limite, în orice caz se poate diminua sufe-
rința, se poate crește gradul de bună dispo-
ziție, chiar fericirea pacientului.
   Abordarea prin artă/pedagogie a artei își
are originea în teoriile Școlii de la Bauhaus
(1933), cu artiști reprezentativi ca Johannes
Itten, Wassily Kandinsky sau Paul Klee.
Aceștia pornesc de la ideea că raporturile
dintre corp, spirit și suflet decurg în spe-
cial din domeniul emoțional, și nu din cel
intelectual, și constituie condiții decisive
pentru activitatea artistică. Cei trei artiști au
încercat de fapt să obiectiveze emoția este-
tică, să formuleze legi ale culorii, formei sau

Terapia prin artă

spațiului bazate pe percepție senzorială și
sentiment. Tendințele Școlii de la Bauhaus
au condus, concomitent cu apariția noilor
teorii din psihologia percepției și gestaltism,
la îmbogățirea și rafinarea abordării estetic-
didactice și pedagogic-artistice, prin Gerhard
Heinrich Ott (1993), Renate Limberg (1998)
și Martin Schuster (2000). Studii interesante
referitoare la rolul pedagogiei artistice în
dezvoltarea psihologică a persoanei găsim,
de exemplu, la Violet Oaldander - Gestalt-
therapie mit Kindern und Jugendlichen
(1984) sau Hans Georg Richter - Die Kin-
derzeichnung. Entwicklung. Interpretation.
Ăsthetik (1997), care pune accent pe influ-
ența diferențelor culturale asupra expresiei
plastice, cu precădere în desenele copiilor.


• Număr ilustrat cu desenele atelierului de arttera-
pie de la Spitalul de Boli Psihice Cronice din Borșa

Wiart (1983) preferă să considere practica
artterapiei ca o formă depsihoterapie cu expre-
siiplastice, încercând, printre altele, să o dife-
rențieze de ergoterapie și de terapia ocu-
pațională. Dubois și Samuel-Lajeunesse
(1997) consideră că sunt trei moduri de
concepere și de utilizare a artei în psiho-
terapie:
   a)    o psihoterapie cu mediere artistică de
inspirație psihanalitică;
   b)     o psihoterapie prin mediere artistică
ce privilegiază actul creator ca atare;
   c)    o psihoterapie prin mediere artistică
bazată pe cognitivism.
    In opinia lui Klein (1998), artterapia este
un itinerar metaforic și trebuie concepută ca
un câmp simbolic, ca un proces de transfor-

mare de-a lungul creației, ca o nouă cale
de comunicare.
   Intr-una din puținele lucrări de specia-
litate apărute după 1990 în România, dr.
Vasile Preda caracterizează artterapia ca o
modalitate psihoterapeutică mediată prin
producții vizual-plastice (picturale, grafice, de
modelaj, sculptură, măști, colaje etc.) și prin
alte moduri de expresie artistică (muzică,
poezie, teatru, dans, expresii corporale)¹.
   Artterapia vizual-plastică este o activita-
te care utilizează metode nonverbale, fiind
bazată pe creații plastice, pictură, modelaj,
colaj, desen. Pentru ilustrarea celor afirma-
te, voi încerca să conturez prin câteva cazuri
posibilitatea oferită de terapie, prin artă
vizuală plastică, celor suferinzi de diferite
boli mentale, în direcția regăsirii de sine și
apoi a celor din jurul lor. Acești bolnavi sunt
tratați într-un mediu ambulatoriu (este vor-
ba despre Spitalul de Boli Psihice Cronice
din Borșa, județul Cluj) deja bine stabilit,
cu structură specifică (tratamentul psihia-
tric), la care se adaugă un centru ocupațio-
nal. Din vara trecută, cu sprijinul Asociației
Transilvania pentru Promovarea Bolnavilor
Psihici, din Cluj, s-a dat în folosință o clă-
dire nouă de ergoterapie? unde au loc mai
multe feluri de activități. Intr-una din săli se
desfășoară o activitate de terapie prin artă
plastică, activitate condusă de mine. Această
muncă am început-o în 2003, de atunci
având posibilitatea de studiere permanentă
a bolnavilor psihici incurabili. Una dintre
persoanele ce m-a ajutat în demersul meu
este doamna dr. Elisabeta Turos, medic
generalist în incinta spitalului, cu care cola-
borez sistematic la interpretarea lucrărilor
pacienților.
   Grupul cu care îmi desfășor activitatea
este compus din 10-15 membri, cu boli psi-
hice diferite (schizofrenici, alcoolici, mania-
co-depresivi, oligofreni) sau cu dizabilități
fizice etc. Atelierul de artterapie este un ate-
lier deschis, orice bolnav din clinică poate
veni și poate pleca după propria sa dorință;
pot participa persoane de toate vârstele, pen-
tru că nu există un grup-țintă. Activitatea
arc ca obiectiv principal să-i scoată pe acești
pacienți din morbida izolare față de lu-
mea înconjurătoare și față de sine însuși,
prin producții vizual-plastice: picturi, dese-
ne, colaje, papier-masche, măști, obiecte din
piatră, ghips, pâslă, lână, lemn etc., precum
și prin alte moduri de expresie artistică:
muzică, poezie. Fiecare participant își alege
liber temele sau materialele de lucru, pri-
mind însă o îndrumare competentă. Fiecare
poate, dar nu este obligat, să discute în amă-
nunt cu terapeutul conținuturile imaginilor
și problemele cu care se confruntă.
   Ca terapeut, nu am intervenit niciodată
în desfășurarea lucrării bolnavilor, sarcina
mea fiind de a organiza și coordona pro-
gramele adecvate artterapiei. Atenția mea
este concentrată pe implicarea pacienților
în munca artistică, pe perceperea valorizantă
a acestei munci de către pacienți și pe po-
sibilitatea lor de a împărtăși experiența și
A

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 13

trăirea rezultată din această muncă. Terapeu-
tul trebuie să fie deschis, capabil să creeze o
atmosferă securizantă, printr-o neutralitate
binevoitoare, să fie creativ el însuși, în stare
să inițieze un joc artistic gratificant, să me-
dieze comunicarea și să ghideze pacienții
în dificultățile lor relaționale, prin interme-
diul creativității plastice.
    Esențială rămâne întotdeauna impor-
tanța acordată procesului creativ, și nu va-
loarea estetică a produsului artistic reali-
zat. Pe parcursul întâlnirilor cu pacienții, ar
trebui să fiu asistată, în mod constant, de
un coterapeut sau medic psihiatru, care să
înregistreze observațiile individuale, datele
generale necesare despre fiecare subiect,
derularea procesului artterapeutic și să eva-
lueze ședințele. Acest proces de colaborare
nu se desfășoară, din păcate, în cadrul șe-
dințelor de artterapie din spitalul în care
lucrez.
    Pentru desfășurarea activităților, prin im-
plicarea asociației finanțatoare, dispunem de
o sumă de 20-25 de euro lunar, din care
se procură materialele necesare atelierului.
Activitatea are loc zilnic, timp de patru ore
înainte de masă.
    în lucrarea de față încerc să evidențiez
importanța artterapiei pentru pacienți, în
perceperea sinelui, în autocunoaștere, în în-
cercarea de a-și exprima problemele conflic-
tuale interne, în acceptarea grupului. Pentru
aceasta am ales 5 pacienți pe care am putut
să-i evaluez o perioadă îndelungată, urmă-
rind următoarele criterii:


   1. diagnosticul și tratamentul bolna-
      vului;
   2.  istoricul bolii, mediul social și inte-
      lectual anterior internării;
   3.  participarea (non)benevolă în cadrul
      grupului;
   4.  interpretarea evoluției/involuției bo-
      lii prin creațiile artistice specifice fiecă-
      rui subiect.


CEL MAI important element în evalua-
rea pacienților consider că este inter-
pretarea evoluției/involuției bolii prin crea-
țiile lor artistice. Bolnavul se „descarcă“
proiectând în exterior trăirile sale sufletești,
temele delirante și halucinatorii, situații con-
flictuale, stări de dispoziție afectivă, ten-

siuni, fobii etc. Astfel, „opera“ bolnavului
psihic este mult mai încărcată și mai variată
în raport cu arta cultă.
    Se poate vorbi și despre „stiluri“ în arta
lor, care sunt proprii bolii respective. Mate-
rialele produse de bolnavii psihici pot fi ana-
lizate din punct de vedere estetic, luându-se
în considerare două aspecte ale desenului și
picturii: forma și conținutul. Forma este su-
bordonată tematicii, care exprimă un conți-
nut insolit, inexistent în realitatea lumii,
în unele situații, imaginile plastice amin-
tesc de picturile unor civilizații primitive,
arhaice.
    Desenele pot reda universul exterior
(denaturat, deformat), reprezentări sim-
bolice, forme amorfe, imagini stilizate, cu
aspect decorativ-ornamental, având un
caracter repetitiv obsedant, de autodescrie-
re și autopercepere (fizionomii, portret).
Trecerea de la creația artistică „normală“ la
creația „patologică“ se manifestă prin schim-
barea stilului, a tematicii și a cromaticii.
Aceasta se poate observa în cazul persoa-
nelor care au desenat și înainte de boală și
care au continuat să facă acest lucru și după
îmbolnăvire.
    O altă caracteristică formală este contu-
rul rigid, simetric, înghețat, care este speci-
fic schizofrenicilor, la fel ca și răceala cro-
matică, bizară, ștearsă și stilizările excesive.
    Compozițiile alcoolicilor sunt încărcate,
temele sunt reprezentate prin vise terifian-
te, stări halucinatorii, imagini depresive.
Tonalitatea cromaticii este violentă și ei fo-
losesc culori contrastante: negru, gri, roșu,
albastru.
    Bolnavii cu stări maniacale utilizează
culori calde, stridente (roșu, galben, verde),
iar în cazul stărilor depresive apar culori reci,
șterse, sumbre (violet, gri, albastru, negru).




Notă
1. Vasile Preda, Terapii prin mediere artistică, Cluj-
  Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2006.

Avangarda rusă

Anu-mprejur
Iulian Anisimov


                (1886-1940)
Lui P. Zaițev

1. toamnă

Amușină copoiul
Sălbăticiunile bălților mele
Și vânătorul acasă-a adus
Ăânat și miere.

Și acasă el puse la cale
Chefuleț pentru musafirii săi
De-i prinse dimineața
Și prin geamuri mi-a fost dat să văd
Oameni uriași precum viața.

Se ridicară, tavanul zbură
Și undeva-n înalt străluci,
Porniră, nisipul scârțâi-scrâșni
Și câinele în față
Prinse-a le goni.


2. iarna

Frunzele - subtil-rafinate,
Zăpada - primitivă,
Pentru că în zăpadă anume
Totdeauna se ascunde
Omăt-momâie.



3. intermezzo

Spre seară tot mai tare -
Geamăt de broscuțe
Ce-ntristează omul,
Iar spre pernuța mea
Vine în goană somnul,

Știu, el, ticălosul,
Până-a doua zi
Astăzi pe mine-anume
Din mine mă va izgoni.


4. despreprimăvară

Și-n iarnă-i posibilă primăvara.
Samovarul, pârguindu-se,
Prinde-a fremăta, ca aleea,
în străluciri revărsându-se,
Dându-și peste margini.
Anume astfel fragede alei
Aurofumegând
In revărsări
Trosnesc cu secul ciripit
Al primelor scântei
De păsări.


5. vara

întreaga problemă constă
în rama geamului: ea
între noi și tei
Se leagănă cu deșert scârțâit,
Iar teii: frunziș dens, luxuriant,
Mai ales în înalt,
Unde iepurași albaștri
își șoptesc versuri.
■
Traducere și antologie de
Leo Butnaru


14 • APOSTROF

    DOSAR


Note pentru o

a lui Mateiu I

psihologie
Caragiale

Bogdan-Pitești

EGREU să ne îndoim că moartea lui Ion
Luca este resimțită ca o eliberare pen-
tru Mateiu. In România, emoția este consi-
derabilă. Ion Luca însuși, critic până la fobie
față de societatea românească, nu ar mai fi
putut susține traiul burghez de la Berlin,
întoarcerea în țară îi apărea lui Ion Luca
drept o fatalitate, era privită cu durere, ca
un soi de ratare penibilă. Cu toate acestea,
scriitorul nu se desprinsese niciodată de Ro-
mânia. A făcut numeroase călătorii în țară
în intervalul berlinez, 1904-1912. Ambiva-
lență exemplară! Dar perspectiva de-a reve-
ni definitiv, fără o situație clară, într-o lume
pe care o detesta trebuie să fi fost greu de
luat. Moartea poate să reprezinte o soluție
alternativă în asemenea împrejurări. Istoria
cunoaște morți oportune, care nu sunt, me-
dico-legal vorbind, sinucideri. în 1914, pen-
tru a da un singur exemplu, regele Carol I
e prins în dilema teribilă de-a trăda pactul
secret care-1 unea cu Puterile Centrale și a
accepta voința implacabilă a lui Ionel Bră-
tianu de-a merge alături de Antantă. Și Carol
va „alege" aceeași ieșire in sus. în ce-1 privește
pe Caragiale, pentru a-i asigura supraviețui-
rea, prietenii plănuiau subscripții naționale,
turnee de lecturi în șezători provinciale.
Aproape mendicitatea. Pus în fața acestei so-
luții alternative umilitoare, dispare din viață.
   Este normal ca, la moartea tatălui,
Mateiu să se adreseze „takiștilor“, amicilor
politici ai tatălui său, pentru a dobândi în
sfârșit o situație profesională. A ajuta fiul era
și o compensație aptă să calmeze conștiin-
țele neliniștite de soarta problematică ce se
făcuse tatălui. I se va oferi lui Mateiu un
post de șef de cabinet pe lângă ministrul Al.
Bădărău. Va fi numit în octombrie 1912.
Acest post Mateiu îl va păstra mai puțin de
cincisprezece luni, până la începutul lui
ianuarie 1914.
   In același an, 1912, Mateiu reîncepe să
îl frecventeze pe Alexandru Bogdan-Pitești¹.
în ce împrejurări se cunoscuseră mai înain-
te? - Știm numai că începe să îl revadă în
acel an pe acest personaj din umbre și lu-
mini care este estetul și colecționarul bu-
cureștean. Dar aici intervine un echivoc -
și este sigur că astfel de situații ambigue
nu lipsesc și nu vor lipsi din viața lui Mate-
iu. Bogdan-Pitești publică un ziar, Seara, o
publicație agresivă care practică atacurile
joase și șantajul. Ziarul este finanțat și re-
flectă opiniile unei alte grupări conserva-
toare, conduse de puternicul Gheorghe Gri-

gore Cantacuzino, „Nababul", grupare opu-
să conservatorilor-democrați ai lui Take
lonescu. în paginile Serii, apar articole vio-
lente, desigur manipulate, împotriva parti-
zanilor lui Take lonescu. Și mai ales împo-
triva ministrului Alexandru Bădărău, șeful
lui Mateiu. Barbu Cioculescu semnalează tui
articol, semnat de generalul St. Stoica (se
ascunde altcineva sub acest nume?), în care
takiștii sunt desemnați drept „Crai de la
Curtea-Veche"². Dar Bădărău este constant
atacat în Seara, acuzat de favoritisme, abu-
zuri, afaceri murdare...
   Mateiu frecventează cercul lui Bogdan-
Pitești, fiind în același timp subalternul

omului celui mai atacat de ziarul acestuia,
Bădărău. Putem să ne întrebăm, pe bună
dreptate, care este legătura dintre dispariția
ziarului, în toamna lui 1913, și faptul că
tânărul Caragiale încetează să frecventeze
salonul echivocului personaj care este Bog-
dan-Pitești. în ciuda acestei precauții ele-
mentare, părăsește câteva luni mai târziu
cabinetul ministrului, probabil pentru că
Bădărău nu-i iertase infidelitatea.
    Care ar fi putut fi motivele pentru care
Mateiu frecventa totuși casa deschisă a lui
Bogdan-Pitești? Tânărul literator scria la
acea vreme ultimele poezii din Pajere și se

DOSAR

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 15

pregătea să atace proza. Ideea Crailor, du-
pă cum avea s-o mărturisească mai târziu,
apare, „nebulos“, prin 1910. Fragmente ca
„Negru și aur“, „Isnoave vechi“, care anunță
atmosfera Crailor, datează din perioada
respectivă. Salonul lui Bogdan-Pitești este
un loc de întâlnire al literaților și artiștilor.
Mate iu însuși are o problemă ele identita-
te. Intre cariera de scriitor și cea de om poli-
tic, ezită. Lucrează pentru Bădărău, dar se
situează în orbita monden-literară a lui
Bogdan-Pitești. Este oare motivul pentru
care părăsește cabinetul ministrului, care
ar fi putut fi nemulțumit că apropiatul său
colaborator îi frecventa pe adversarii lui cei
mai feroci?
   Relația dintre scriitor și dubiosul mece-
na este reluată mai târziu, în 1915. împreu-
nă vor face, în 1916, o călătorie la Berlin,
împreună, și însoțiți de metresa lui Bogdan-
Pitești, A. K., cu care Matei însuși are, con-
comitent, o legătură. După această dată
relația se întrerupe până la moartea lui Bog-
dan-Pitești, în 1922.
   Cine era Bogdan-Pitești? E greu să ne
facem o idee obiectivă despre personalitatea
lui complexă, și cu atât mai greu dacă vrem,
provizoriu, să facem abstracție de mărturia
lui Mateiu Caragiale. Totuși, înainte de-a
recurge la portretul distrugător pe care i-1
va face mai târziu Mateiu, să amintim obser-
vațiile mai distante ale lui K. Zambaccian,
cel care oferă o mărturie directă asupra per-
sonajului³.
   Se născuse la Pitești în 1872, într-o fami-
lie de moșieri. Originea tatălui este puțin
cunoscută. Aromân? Albanez? Mama este
născută Domnica Bogdan. Mai târziu, per-
sonajul nostru, care ușor devine fantast, sus-
ține o înrudire cu neamul ilustru al Basa-
rabilor întemeietori. In ce condiții exacte
devine catolic, nu știm. Este crescut într-un
colegiu francez, se înscrie la universitățile
din Montpellier și Paris, încercând medici-
na, dreptul, literele, neterminând nimic. Re-
lația cu discipolii lui Alexandre Vaillant,
anarhistul executat pentru că voise să pună
o bombă în camera franceză a deputaților,
este nesigură. Sigur este că îl frecventeză pe
Josephin Peladan, „le Sar“, ocultistul rosi-
crucian disident (care-1 va și vizita, pe la 1900,
la București). La Paris, de asemeni, intervin
primele conflicte cu legea. Zambaccian cre-
de că a trebuit să părăsească Franța în ur-
ma unei afaceri de „furturi de velocipede“.
   Wikipedia, care prezintă un valoros arti-
col (în engleză) privindu-1 pe Bogdan-
Pitești, definește trei etape în viața lui⁴. în-
toarcerea în România ar fi marcată de o anu-
mită agitație revoluționară (ar fi îndemnat
pe țărani să ceară pământ), această impli-
care fiind totuși îndoielnică. Mai probabil,
Bogdan se face vinovat de delicte de drept
comun, îndeosebi șantaje. Cunoaște închi-
sorile românești. Alături de aceste aspecte
umbroase, Bogdan-Pitești se implică cu
pasiune în promovarea artei moderne și
ajută la deschiderea (împreună cu Anton
Bacalbașa) a Expoziției artiștilor indepen-
denți. în calitate de cronicar și mecena,
sprijină pictori și sculptori, dintre care mulți
aveau să confirme (pentru a nu-i cita decât
pe Șt. Luchian, N. Dărăscu, I. Iser, Th.
Pallady, C. Ressu, M. H. Maxy). Casa din
bulevardul Pache este descrisă ca un adevă-
rat muzeu (colecția a fost risipită, din păca-
te, la moartea colecționarului).
   Angajamentul în favoarea artei tinere se
precizează cu înființarea societății și a revis-





                MM








• Mateiu I. Caragiale văzut de
  Marcel lancu
tei Ileana, din care au apărut
puține numere (1898-1901).
Aici sunt popularizați artiști
ca Luchian, Demetrescu-
Mirea, Arthur Verona. Tot
din această perioadă datează
relația amicală cu Alexandru
Macedonski, al cărui volum
de versuri franceze, Bronzes,
este editat cu o prefață a lui
Bogdan-Pitești.
   Și tocmai în 1912, când
Mateiu se alătură prestigio-
sului cerc, influența lui Bog-
dan-Pitești este în creștere,
prin alăturarea la gruparea
conservatoare a lui Gheor-
ghe Grigore Cantacuzino.
Acum, Bogdan-Pitești pre-
zidează și însuflețește clubul
literar (situat în strada Știr-
bey-Vodă), unde pot fi întâl-
niți tineri literatori de viitor,
ca Arghezi (încă Ion Theo),
Victor Eftimiu, Gala Galac-
tion, Ion Minulescu, N. D.

Cocea, și plasticieni ca Brâncuși, Th. Pallady,
C. Ressu, N. Dărăscu, I. Iser. Dar apropie-
rea de grupul ultraconservator îl orientează
pe Bogdan-Pitești către o politică filoger-
mană. A fost sau nu agent informator ger-
man, așa cum afirmă Mateiu? - Totul pare
să indice că acesta din urmă avea dreptate.
Fapt e că, în ultimii lui ani, după război,
cade în dizgrație, părăsit de partizani și para-
ziți. Moare în 1922, detestat.
   Mereu la limita infracțiunii, deseori de-
pășind-o, servit de lumea interlopă bucu-
reșteană, Bogdan-Pitești apare în același timp
ca un susținător și un animator considera-
bil al mișcării moderniste. Din acest punct
de vedere, de contribuția lui trebuie să se
țină seamă. O constantă reputație, chiar o
aură legendară, îi creează anumite cuvinte
de spirit sau excentricități, care nu au fost
uitate. Ascultându-1 pe Take lonescu, care
pleda împotrivă-i, exclamă: „Are talent, ca-
nalia!“ Lui Macedonski îi trimite de Crăciun
un curcan fript, împănat cu napoleoni de

aur. Iată și spovedania cinicului nemântuit
pe patul de moarte, povestită de Zambac-
cian: „Păcătuit-ai vreodată, cu vorba cu fapta
sau cu gândul? - Da, părinte - Ai râvnit la
bunul altuia? - Da, părinte - Ți-ai înșelat
nevasta? - Da, părinte - Dar dacă bunul
Dumnezeu s-ar îndura și ți-ar dărui viața
mai departe ai mai greși și ai mai păcătui? -
Desigur, părinte“.
   Paginile din Jurnal și cele câteva însem-
nări din Agende în care Mateiu amintește
relația cu Bogdan-Pitești sunt scrise cu vigu-
roasă ură. Care va fi fost dialectica senti-
mentelor celor implicați și adevărata lor re-
lație vom încerca să înțelegem mai târziu,
   Asupra naturii relației dintre cinicul me-
cena și eroul nostru nu avem alte informații
decât cele din tardivul jurnal din 1931-1932.
Cu alte cuvinte, o intepretare post festum.
Am arătat că cercul lui Bogdan-Pitești, par-
tizan al „Nababului“, era dușmanul declarat
al „takiștilor“, din care făcea parte Bădărău,
șeful de la minister al lui Mateiu. Era un
conflict de lealități, care avea să se termine
cu o ruptură între scriitor și ministrul său.




■. ■■■' ■ h /

o

Facsimil Mateiu I. Caragiale

fic.










în ce privește viziunea retrospectivă, iată
cum descrie Mateiu, în Jurnal, povestea
relației cu Bogdan-Pitești:

   Refăcusem în 1912 cunoștința cu B-P.
   Ne-am legat repede. Mă duceam să-l văd foar-
   te des; după moartea tatălui meu mi-a împru-
   mutat cu foarte mare bunăvoință bani. Era
   un farsor, destul de ieftin, dacă nu stereo-
   tip, pretinzând a fi în același timp anarhist și
   catolic, fanfaron al viciului contra-naturii cu
   toate că era neputincios și infirm, amator
   de artă foarte îndoielnic și câtuși de puțin
   cunoscător, și înainte de toate escroc, dar un
   escroc grosolan și naiv, de vreme ce căzuse în
   laț de nu știu câte ori, nițel cam peste tot,
   și fusese expulzat. Coabita cu o mizerabilă
   creatură, A. K., o tânără poloneză detracată,
   vulgară, necioplită și ordinară, lipsită de carac-
   ter și de demnitate, de educație și de instruc-
   ție, și care sexualicește mi-a inspirat multă
   vreme o vie repulsie. B-P pusese să fie fotogra-
   fiată în haine de tânăr și în costumul Evei.
   B-P, care obținuse la repezeală, grație favo-
   rîî lui Grigore Cantacuzino, o afacere grasă,

16 • APOSTROF

DOSAR

    primi dc la acesta ziarul Seara, în care dădu
    în tărbacă, fără cruțare, mușcător, în chip
    deșuchiat și burlesc, pe toți cei pe care Canta-
    cuzino îi onora cu neprietenia sau cu anti-
    patia lui; adică pe toți onservatorii-democrați,
    ministrul meu îndeosebi, și patronii băncii
    Blank. Ultimii, de conivență cu poliția, îi
    întind o cursă grosolană, în care animalul
    cade din plin, este arestat, judecat, și con-
    damnat la nouă luni închisoare.
        Câteva luni mai târziu, în toamna anului
    1913, încetez fără vreun motiv serios să-l mai
    văd pe B-P. Cred că data la care a încetat să
    apară Seara nu e prea îndepărtată de aceea a
    demisiei mele din postul de șef de cabinet.
    Dacă din punctul de vedere al distincțiilor
    rezultatele au fost mărunte - imbecilul de
    Ciorăneanu a apucat în acest interval de timp
    cinci cravate de comandor și două plăci de
    mare ofițer, pe care Take lonescu le-a solici-
    tat oficial pentru șeful său de cabinet - din
    punct de vedere material, au fost nule. Atunci
    când ministrul meu a dispus de fondurile ca-
    binetului său, n-a vrut să-mi dea nimic, pro-
    babil pentru că avusesem naivitatea de a-i
    împrumuta într-o seară a lui noembrie 1912,
    cei șapte sute de lei pe care-i căutase în zadar
    o zi întreagă.
        In 1915 am reînodat relațiile cu B-P, dc-a
    dreptul. In timp ce eu, după demisia mea,
    trecusem prin momente foarte dificile, până
    ce tot Uhrynowsky mi-a procurat locul de
    corespondent al agențieiMilli (după aceea
    Asmanli), pe care l-am păstrat timp de opt
    luni, B-P făcea o afacere care depășea tot ce
    îndrăznise să viseze în acest domeniu, și care
    mi-a dovedit cu prisosință cât de departe poa-
    te merge stupiditatea nemților. Pe el îl toc-
    miră pentru opera lor de propagandă și-l păs-
    trează ca atare, chiar după ce condamnarea
    lui rămâne definitivă. Aceasta e oare faimoa-
    sa lor „Realpolitik“? Primea de la Erzberger
    două sute de mii de lei pe lună și, din banii
    care-i trec astfel prin mâini, o bună parte îi
    rămân. Cumpără case, terenuri, două auto-
    mobile, tablouri, obiecte de artă, subscrie
    ca un brav gogoman la împrumutul național,
    la emiteri de acțiuni. Refrenul lui e: „Româ-
    nia? - Păi e țara unde curg laptele și mierea“.
        Curgeau, ce e drept, însă numai pentru
    reptilele presei și rechinii politici liberali. Da-
    torită trecerii pe timp de noapte a unui impo-
    zant convoi de muniții au putut rezista Dar-
    danelele. In jurul meu, vedeam inși, mari și
    mici, învârtind sume grase. Iar eu, eu ce fă-
    ceam? Cu mijloace modice, dar judicios folo-
    site, duceam o viață frivolă, fadă și falsă.
    Membru al unui club de marcă, cinând în
    marile restaurante, luând seara o sticlă de bere
    miincheneză sau cafeaua cu Kirsch, circulând
    ntunai în trăsură, frecventând numai persoa-
    ne distinse, chiar printre ticăloși, ca de exem-
    plu ministrul de interne Morțun, fericitul
    beneficiar al convoiului destinat Dardanelelor.
    Când „dulcile ape“ turcești ale agenției au
    secat, am început să împrumut bani de la
    B-P, care se executa întotdeauna cu promp-
    titudine. Și, pentru fiecare mie astfel dobân-
    dită, semnam o poliță, cu totul nouă sau mai
    degrabă zece, dacă nu unsprezece. Au dispă-
    rut cu toatele, și după câte mi-a spus vădu-
    va lui B-P, ea le-ar fi distrus, la moartea soțu-
    lui ei. Unica lor urmă a rămas în registrele de
    socoteli ale lui B-P; sora lui mi-a azvârlit o
    vorbă, acum zece ani, dar lucrurile au rămas
    așa, fără să mai vină vorba despre ele. Cu toa-
    te că, reduse de catastrofa leului la a treizeci
    și doua parte din valoare, plata lor m-ar fi
    împovărat totuși, și apoi înseamnă tot atâția
    bani luați înapoi de la inamic, (p. 361-365)

    Mateiu este plin de ură față de fostul său
prieten, dar se și persiflează. Nu e de mira-
re, de vreme ce în perioada în care scrie a
început aera nova, care-i permite, și chiar
îl obligă, să judece cu severitate nu cinismul

lui, ci „încanalierea“. Iar autocritica, la rân-
dul ei, exclude orice clemență față de foștii
lui prieteni și lichidarea oricărei recunoștin-
țe față de generozitatea eventuală.
    Dar mărturisirea grea nu o face încă în
acest prim pasaj despre B-P, datând din 1931
sau 1932. Trebuie să așteptăm anul 1935
pentru ca ea să vină.

    La scurtă vreme după ce reîncepusem să-1
   frecventez pe B-P, acesta cade grav bolnav -
   și era în ajunul unei operații. Amanta lui,
   cu care fusesem fără întrerupere în foarte buni
   termeni, începuse să mă dezonoreze cu inti-
   mitatea ei și să mă lege tot mai strâns dc viața
   ei. Pe scurt, moartea lui B-P n-ar fi lăsat-o
   tocmai pe caldarâm; izbutise să-și cumpere o
   urâțenie de căscioară; nu voia să se mulțu-
   mească doar cu atât de puțin și-mi destăi-
   nui intenția de-a șterpeli, dacă tipul ei ar fi
   crăpat, banii pe care-i ținea,
   după cum obișnuia, la el, -
   aproape, susține, un sfert de
   milion - și ne înțeleserăm ca
   ea să mi-1 încredințeze, ca să
   fie la adăpost. B-P scăpă de
   la moarte. Ne legarăm și
   mai mult, și, când, la înce-
   putul lui 1916, B-P, pe care
   fondurile ce le storcea de la
   propaganda germană nu-1
   săturau, se hotărî să se ducă
   în persoană la Berlin, spre a
   încerca să obțină un spor,
   depuse, prin metresa lui,
   toate insistențele spre a mă
   decide să-l însoțesc. In felul
   acesta am fost pentru a
   patra oară la Berlin, (p.
   373-374)

    Tonul însemnărilor care
îl privesc pe Bogdan-Pitești
și pe amanta lui este plin dc
ură. O ură devoratoare. Nici
mai mult, nici mai puțin,
Mateiu explica ratarea lui
prin relația cu colecționarul-
escroc. Puterea și luciditatea
care îi sunt date tardiv, în
preajma vârstei de cincizeci
de ani, îi permit să regăseas-
că ambițiile și proiectele tre-
cute. „Sunt pe punctul de-a
mă realiza“, scrie m Agende
la 21 mai 1933, „atingând
perfecțiunea. Inaugurez, în
fine, vechile mele metode,
pe care a trebuit să le las

deoparte timp de aproximativ 30 de ani,
metode radicale “ (p. 489). Două au fost
obstacolele, crede Mateiu, pentru a avea suc-
ces în viață. Prima a fost acțiunea nefastă a
tatălui său. Nu numai că i-a furat moșteni-
rea, dar a insistat din răsputeri să-l facă să
studieze dreptul.
    Al doilea obstacol s-a ivit în relația tri-
unghiulară cu Bogdan-Pitești și cu amanta
acestuia, poloneza A. K.
    Pare semnificativ că Mateiu a început
să-l frecventeze pe „B-P“ tocmai în anul
morții tatălui său. Este probabil că, inițial,
nu existau sentimentele violent negative
care-1 însuflețesc mai târziu față de dubiosul
estet. E posibil ca, dimpotrivă, să fi nădăj-
duit, odată tatăl său dispărut, să-l înlocu-
iască cu o altă figură care ar fi putut să fie
un substitut patern acceptabil. Faptul că per-
sista să frecventeze cercul lui Bogdan-Pitești,
deși acesta era adversarul declarat al minis-
trului Bădărău, arată cât de importantă era
pentru el legătura. Intervine însă o a treia

persoană, A. K., acea poloneză, mizerabila
creatură... detracată, vulgară, necioplită și
ordinară... care sexualicește i-a inspirat multă
vreme o vie repulsie. „Multă vreme“... la un
moment dat, prin 1915-T6, această repul-
sie este surmontată. Amanta lui B-P înce-
pe „să-l dezonoreze cu intimitatea ei\ Câtă
ură în grosolănia exprimării! L-am văzut pe
Mateiu insensibil la feminitate, reducând
mereu femeia la un simplu mijloc de parve-
nire și îmbogățire (niciodată scop în sine,
niciodată izvor de voluptate), dar de aici
până la această degradare înverșunată a ima-
ginii lui A. K., este un mare pas. Psihanaliza
ne-a obișnuit cu ideea că ura este adesea o
iubire inversată sau, altfel, o apărare împo-
triva unui sentiment de dragoste perceput
ca primejdios pentru ego, dizolvant. S-a
putea, și noi tindem să credem că așa a fost,


ca Mateiu să fi fost un fel de copil îndrăgit
al cuplului ilegitim. Printr-un mecanism
oedipian, tânărul se îndrăgostește de femeia
iubită a protectorului său, i-o răpește. Apoi,
după ce banul se amestecă (banii pe care îi
împrumută, fără să-i restituie, și banii pe care
nu reușește să-i fure), iubirea, fragilă, după
cum fragilă este facultatea lui Mateiu de-a
iubi, se preface în dispreț. Iar disprețul în
detestație.
   Referirea la textul literar, în speță la
Craii, aduce un element argumentării noas-
tre. Este vorba de o iubire a lui Pantazi, acela
pe care autorul îl recunoaște ca alter ego,
„un alt eu însumi“. în tinerețe, povestește
Pantazi (în capitolul „Spovedanii^), s-a îna-
morat de poloneza Wanda, „o fată foarte fru-
moasă“. E un sentiment amestecat. Deși o
iubește cu patimă, făptura ei nu deșteap-
tă într-a lui „o bănuială măcar de o poftă
trupească^.

A


DOSAR

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 17

   Ceea ce a făcut, povestește Pantazi, ca taini-
   cul meu simțământ de iubire să se închege
   a fost numai mila. Când am auzit-o pe Wan-
   da, așa o chema, mărturisindu-mi plângând
   traiul ei cel chinuit de vitregia nevestei de-a
   doua a lui tată-său, un polonez, bețiv' se înțe-
   lege, care o ducea de azi pe mâine cu prăsi-
   la lui din ce bruma agonisea cârpind haine și
   curățind pete, și am aflat că umblase s-o vân-
   dă, cum făcuseră și cu o soră a ei mai mare,
   pentru ca s-o scap, m-am hotărât să trec peste
   prejudecăți și s-o ridic până la mine.

   Dar cu o zi înaintea cununiei o întâlnește
pe „cucoana Elenca a sameșului, una din cele
mai de ispravă mahalagioaice prietene cu
mama“. Femeia îi revelează firea pervertită
a nenorocitei Wanda, „o târâtură care se în-
tinsese cu toți derbedeii și trecuse pe la dof-
tor și moașă“. Iubirea lui Pantazi nu rezis-
tă la dezvăluire. Dar revelările Sameșoaiei
trebuiau să fie făcute pentru a dezlega o nu-
mai firavă legătură, lipsită de poftă tru-
pească. Mila, invocată de eroul alter ego
Pantazi, nu e eristică. Prințul Mâșkin pro-
cedase altfel când Nastasia Filipovna îl
chinuise, dându-se, în cele din urmă, lui
Rogojin. Chiar dacă se cufundă în rugă-
ciune, „cerând mijlocirea duhului domniței
Smaranda“, relația cu Cristos a lui Pantazi e
mai mult heraldică („Dumnezeu nu îngă-
duia ca stema casei noastre... să fie prihă-
nită“). Cunoaște „chinul sfredelitor între
toate, al îndoielii“, pe care totuși îl curmă
oferindu-și „dovada vie a trădării“ (p. 109
și urm.). Să fie legătura fugară și patetică a
lui Pantazi cu Wanda, poloneză ca și A. K.,
transfigurarea literară a realei aventuri cu
amanta lui Bogdan-Pitești? Ca și Pantazi,
scriitorul a putut să-și facă iluzii. Anamneză
amară, din Jurnal, a iubirii din 1915-’16,
portretizarea unei ființe ale cărei aparențe
înșală, în întregime negative, detestabile în
profunzime, seamănă prea mult cu aventu-
ra lamentabilă a lui Pantazi pentru a putea
trece peste ea.
   La urma urmelor, ce importanță are des-
coperirea acestei chei romanești? Nu e mai
bine ca lucrurile să rămână Sub pecetea tai-
nei^ Titlul romanului neterminat (?) al lui
Mateiu este poate expresia unei mai adânci
dorințe, aceea de-a meni anumite întâmplări
unei veșnice uitări. Dar, atunci, de ce aceste
note cu caracter testamentar din Jurnal și
dinA^n^? Cui îi este lăsată mărturisirea
greșelilor trecute, căința tardivă? Este cel
puțin o șovăială, între dorința de-a încredința
unui discret istoric misiunea de-a lăsa pe loc
„pecețile“, de a-i sugera să respecte mormân-
tul ascuns și indiciile lăsate, parcă neglijent,
fals invizibile, stăruinței unor arheologi ai
ruinelor psihice. Fac parte dintre cei din
urmă.
   Din ce în ce mai multe indicii ne duc
către apropierea între intriga și portretele
Crailor și legătura cu cercul lui Bogdan-
Pitești. Lucrul a fost perceput recent și de
către Paul Cernat, care presupune o relație
între Crai și cercul „estetizant“ al lui Bogdan-
Pitești⁵. Am arătat mai sus că, pentru Matei,
Bogdan-Pitești era o figură paternă. Infamia
lui era confirmarea infamiei lui Ion Luca,
dar și protecția pe care putea să i-o acorde
era, de asemeni, paternă. Putem să consi-
derăm că, povestind întâmplările din acei ani
cruciali, 1912-1916, Matei a vrut, în același
timp, să arunce o lumină asupra relației cu
tatăl său adevărat și să o oculteze.
   M. Călinescu a stabilit datele: întâmplă-
rile narate în Craii de Curtea-Veche au loc

între octombrie 1910 și octombrie 1911⁶.
Noi presupunem că acest interval de timp
ar putea fi el însuși o criptare. El deplasează
datele pentru a ascunde adevăratul moment
al relației inspiratoare cu B-P, începând din
1912 și mai ales din 1915 până în 1916.
   Portretul lui Pașadia din Craii nu este
prea îndepărtat de amintirea pe care Bog-
dan-Pitești a lăsat-o contemporanilor. Dar
cu totul deosebit de imaginea respingătoa-
re a lui B-P din Jurnal și Agende. Memoria
vie e supusă unei permanente reconfigurări.
Poziția lui Mateiu față de Pașadia, în perioa-
da în care scrie Craii, amestecă nostalgia și
satira. Dar detestația personajului este
absentă. Mai târziu, în scrierile memorialis-
tice care sunt Jurnalul și Agendele, Bogdan-
Pitești apare, fără nuanțe, odios. Vom vedea
că această poziție face parte din procesul
„descanalierii“, din efortul de individuare
tipic pentru ultimii ani ai scriitorului.
   întrucât este Bogdan-Pitești - Pașadia?
Portretul cel mai verosimil istoric, cel schițat
de Zambaccian, ne trimite la un om dublu,
la asocierea rafinamentului cu abjecția. Și
personajul literar Pașadia, mai ales cel din
capitolul „Cele trei hagialâcuri“ (p. 74-98),
suferă de scindare psihică. „Pașa“, în mo-
mentul acțiunii romanești, a abandonat, dez-
gustat, luptele politice, ambițiile sociale.
Duce o viață dublă, ritmată de lumină. Ziua
se izolează în splendida-i locuință, „somp-
tuoasa sihăstrie“, decorată cu un rafina-
ment occidental, și se dedă studiilor, scrie o
operă, un studiu istoric, menită dintru înce-
put a rămâne necunoscută, executorul testa-
mentar, credinciosul lancu Mitan, având
poruncă s-o distrugă la moartea autorului
ei. Noaptea, eruditul, „apuseanul subțire în
gusturi și lingav... vechiul vienez pierdut
în vraja visului mozartian“, „patriciul“,
coboară în „Suburra“. Fără să-și „schimbe
portul“, coboară în universul infam al
desfrâului, „rămânând tot așa de măreț în
vițiu ca și în virtute“. Sciziunea nu este doar
între viața diurnă și cea nocturnă.

   Se petrecea atunci ceva nefiresc: treptat ființa
   lui cădea într-o amorțeală așa de stranie, că
   acela pe care Pirgu îl țâra, fără împotrivire,
   după dânsul, nu arăta a fi Pașadia el însuși, ci
   numai trupul său, în care singură privirea
   urma să trăiască, din ce în ce mai posomorâtă
   și mai tulbure, destăinuind parcă o suferință
   lăuntrică sfâșietoare. în zori... Pașadia se oțe-
   rea, se scutura ca după un vis urât.

   Asupra naturii duble a „marelui prieten“
se pot face constatări numai aparent con-
tradictorii: părerea obștească îl decretează
nebun. Cum ar fi putut fi înțeles altfel el,
nutrit de „o ură bolnavă împotriva țării ro-
mânești“, dar, în același timp, „statornicit în
București, în orașul blestemat, plin de atâ-
tea amintiri amare“? în același timp, nara-
torul, care are rarul prilej de a-1 vizita acasă,
primit în salonul „De cel mai prețios roco-
co vienez“ imitând salonul cancelarului
Kaunitz, „ticluit întocmai după una din
odăile de primire ale vechiului său Garten-
palast din Mariahilf“. Dar Pașadia este toto-
dată capabil de răutate și de intrigă, își dă
pe față „toată râia“. De data asta, compor-
tarea lui Pașadia nu mai e explicabilă prin
nebunie; sciziunea e pe altă dimensiune, „la
dânsul cărturarul și cugetătorul fiind altoiți
pe un ciocoi borât“.
   Umbrele pe care le lasă silueta lui Pașa-
dia se completează și confirmă prin zvonuri
și legende. Personajul dispare din când în
când „la munte“, pentru a disimula grave


crize de nervi, „pandalii groaznice“; dar, mai
ales, în viața lui există cel puțin o poveste
legată de vărsarea de sânge:

   Un fapt divers - sinuciderea, în împrejurări
   ciudate a unui cunoscut personaj bucureștean,
   a cărui soție întreținea, se zice, legături vino-
   vate cu Pașadia - dase bârfelii înverșunate pri-
   lej să-și atingă culmea: se murmurase că, prins
   asupra faptului și încolțit, acesta nu se codi-
   se să adauge la lanțul de nelegiuiri al nea-
   mului său o însângerată verigă.

   Portretul lui Pașadia prezintă multe ana-
logii cu cel al lui Bogdan-Pitești. Originile
familiale obscure, amestecul de occidenta-
lism rafinat și de violență balcanică, este-
tismul extrem și relațiile interlope, practica
extensivă a viciului, bănuiala de crimă ne
îngăduie această apropiere.
   Putem să admitem că Pașadia este, pen-
tru Mateiu, o figură paternă. Admirația nu
se împiedică de luciditate. Umbra „ciocoiu-
lui borât“, a românofobului înverșunat, a
nebunului, deboșatului Pașadia nu reușește
să întunece aspectul său solar, pasiunea pen-
tru știință, puterea de-a disprețui, trufia,
însușire eminentă care asigură „mântuirea“,
printr-un straniu mecanism psihologic, asu-
pra căruia va trebui să revenim. Este un tată
dorit, la ora când scriitorul îl concepe, cel
mai apropiat de idealul patern. Printr-o ace-
eași mișcare, și tot în cuprinsul celor „Trei
hagialâcuri“, este desenat portretul părinte-
lui detestat, cel ce murise în chiar anul în
care Mateiu reluase relația cu Bogdan-Pitești:
1912. Rolul acestui tată real este asumat
în roman de Pirgu, unele din trăsăturile lui
conținând aluzii care nu pot lăsa vreo
îndoială:

   Era dat în Paște, dat dracului. A! Să fi voit
   el, cu darul de a zeflemisi grosolan și ieftin,
   cu lipsa lui de carte și de ideal înalt și cu amă-
   nunțita lui cunoaștere a lumii de mardeiași,
   de codoși și de șmecheri, de teleleici, de târfe
   și de țațe, a năravurilor și a felului lor de-a
   vorbi, tară multă bătaie de cap, Pirgu ar fi ajuns
   să fie numărat printre scriitorii de frunte ai
   neamului, i s-ar fi zis „maestruF, și-ar fi arvu-
   nit statui și funeralii naționale. Ce mai „schițe“
   i-ar fi tras, maica ta, Doamne! De la el să fi
   auzit dandanale de mahala și alegeri... (p. 93)

   (Alteori Pirgu se vede autor de „piese
istorice“, aluzie la Delavrancea, alt personaj
detestat de Mateiu, v. p. 131.)
   Dacă Pașadia este la un moment dat pro-
iecția unui tată electiv, Pirgu ia asupra lui
trăsăturile tatălui real, încărcat cu toate vi-
ciile, derivând creația lui literară din prac-
tica mai mult decât asumată a ticăloșiei
bucureștene.



Note
1. V Theodor Enescu, Scrieri despre artă, ediție
  îngrijită de Ioana Vlasiu, București: Meridiane,
  2003, p. 29-104; v, de asemeni, Angelo
  Mitchievici, Mateiu I. Caragiale, fizionomii
  decadente, București: Ed. Institutului Cultural
  Român, 2007.
2. B. Cioculescu, Studiu introductiv, in Mateiu
  I. Caragiale, Cpere, București: Univers Enci-
  clopedic, 2001, p. XXXIX.
3. K. Zambaccian, însemnările unui amator de
  artă, Liternet., cap VIII.
4. http://en.wdkipedia.org.
5. Paul Cernat, în Observator cultural, 14 iulie
  2007.
6. M. Călinescu, Mateiu I. Caragiale: Recitiri,
  Cluj: Biblioteca Apostrof, 2003, p. 40-55.


18 • APOSTROF

DOSAR

Poeme de Irina Nechit

Amigdale

nu nu se
dezmorțeau
degetele vinete
aveai și tu apă în pantofi în nările subțiri
te-a prins și pe tine ploaia pe carnea
buzelor tale se prăbușeau
umbre de cuvinte
ce-ai vrut să-mi spui nimic despre horcăitul
figurilor de ceară ce purtau
câte un embrion de ceară în pântec
măreț ai trecut printre ele
frunze galbene se roteau prin sălile muzeului
național de arheologie
capete rotunde se rostogoleau pe jos
îmi arătai palmele ude îți lăsai grăbit pe podea
amprentele
nu că
aș pune la îndoială memoria ta
dar de ce nu mai ții minte chipul meu
din ochii pustii ți se prelingea clarul de lună
aveai apă în scoica urechii nu auzeai nimic
am urlat până mi s-au
rupt amigdalele și a curs alcool rece
din ele



Călătorie

o masă atât de comodă
ambele coate pe suprafața ei lustruită
nici măcar nu mi-e foame
mere roșii roșii în pădurea care își merită soarele

îmi întind picioarele pe banchetă
azi nu am articulații
oasele mele nu au plesnit dis-de-dimineață
în liniștea compartimentului
vagoanele închise lunecă prin poiană
nici Dumnezeu nu poate opri
acceleratul aici

lângă terasament o grămadă de cenușă
o buturugă arsă pe jumătate
o siluetă în genunchi
flori mărunte pe care nu le voi atinge
un băiat aplecat
scrie și el ceva
n-o să mă uit niciodată în caietul lui
un copac și-a scuturat primul frunzele
se vede cuibul împletit de ciori

unde-i fața mea?
pe sticla geamului sau în ochii preotului
supraponderal
ce-și scoate încet mâncarea din pungi
felii groase de șuncă pe masa lui
orice călător își merită micul dejun

roțile se învârt pe șine ajung în câmp deschis
observ o pisică încordată în iarbă
unde-i botul de șoarece?



Ca un aluat negru

mă gândeam la crăpături
la ciorapii rupți la gleznele pe care se sprijinea
scheletul meu avântat spre o dorință târzie
verbalizam o stare pe alee
pământul de sub asfalt îmi asculta pașii


luna zimțată aștepta vești din cine știe ce purgatoriu
întunericul dospea sub copaci ca un aluat negru
în corpul meu fermentau niște voci răgușite
priveam trotuarul crăpat „voi lua ulei voi lua ulei
în seara asta nu voi arde cartofii"
treceam așadar pe lângă un magazin umflat de umezeală
mă gândeam la carnea buzelor mele
îmi hiperbolizam viitorul
când deodată de sus îmi căzu pe umăr
un găinaț de cioară înfrigurată
oh, e pentru prima oară când scriu
despre excremente

Rece pervazul

Cam verzi fructele
cam subțire cămașa mortului
trebuia să-l îmbrăcați în haine mai călduroase.
Nimeni nu-1 așteaptă cu rugul aprins
sub cupola de țărână.

Vara s-a dus
greierii au intrat în pământ
din toate părțile vin spre mine
lopeți hârlețe de gropari.


Cam veche lumea, vă spun
cu mâna pe inimă
toate rănile se acoperă cu nămol și alge vii
toate cuvintele se răzbună pe cei
care le-au rostit


încercând să ridice pe ziduri de carne
tui drapel de culoarea adevărului.

Cam rece pervazul
cam prea devreme apune soarele
și nimeni nu știe câți diavoli
urcă pe schele
să construiască un palat
din sticlă neagră.



Poem cu jaluzele

incredibil aerul
împotrivindu-se mirosului tău abdomenului tău
o dimineață cu exerciții fizice
cu jaluzele izbite de pereți
cu două chei în buzunare una de la casă
una de la centura de castitate
un câine sintetic în fața ta
o coadă de vulpe lipită de parbriz
tui cap de pisică în retrovizor
o pielicică de miel sub șezutul șoferului
pe celălalt mal al răului
se schimbă fusul orar
peisajele curg dincolo de geam
se aruncă sub roți
din câmpia de maci se ridică aburi de sânge
ți-ai spălat picioarele, dragostea mea?
te-ai culcat pe burtă?
te-ai întors cu fața la perete?
ți-am lăsat o aspirină pe noptieră
apa din pahar e străvezie ca
geamul meu prin care se vede gâtul tău


Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 19

VREAU SĂ scriu despre o poetă japoneză,
și nu despre poezia țării Soarelui-Răsare,
în chip de introducere. Traduc poemele ei
după versiuni engleze pe care poeta însăși le
compune; apoi, eu le retranscriu (tot în en-
gleză), discutăm noua lor înfățișare și re-
zultatul este - aproape întotdeauna - un
cumplit sentiment de frustrare: înțeleg din
discuția noastră oarecum fragmentată, din
răspunsurile ei liniștite, dar ferme, că poe-
mele, după retranscrierile mele, și-au pier-
dut semnificația originală. E foarte greu să
răzbați dincolo de barierele impuse de ma-
tricele stilistice ale unui suflet atât de com-
plicat precum cel japonez.
   Și totuși, chiar și în engleza lor aproxi-
mativă, poemele lui Mariko san îmi par
extraordinare. Există o intensitate a senti-
mentului perceptibilă dincolo de fragilita-
tea expresiei, o forță invizibilă întrețesută în
text. Recunosc mai întotdeauna în poeme-
le ei subtilități care-mi amintesc de poeți pe
care-i apreciem amândoi și despre care am
discutat adesea, de la Blake și romanticii
englezi la Marina Țvetaieva și marii poeți
ruși ai secolului trecut, și totuși, uneori in-
tuițiile ei mă uimesc. In poemul Wadi, spre
exemplu, ceea ce surprinde este siguranța cu
care este descris un peisaj pe care nu-1 cu-
noaște deloc (cât de puțin știe despre Țara

Mariko Sumikura
__a   ._

Sfântă și lumea înconjurătoare mi-am dat
seama când, în decursul unei vizite în Ja-
ponia, după ce i-am explicat în amănunt di-
ferențele între cele trei religii monoteiste
născute în această lume a deșertului, am pri-
mit, la reîntoarcerea la Ierusalim, urări de
Merry Christmas...). Dar uimește de ase-
menea și subtilitatea cu care natura este
transformată, la sfârșitul poemului, într-un
peisaj al sufletului. Intr-o scrisoare care a
urmat unei lungi discuții în care-mi reproșa
că tentativa mea de traducere nu înlesnea
suficient introducerea mesajului din finalul
poemului, mi-a mărturisit că de fapt poe-
mul i-a fost inspirat de fața ridată a Măriei
Zambrano reprodusă într-o fotografie văzu-
tă la Institutul Cervantes.
   Pe Maria Zambrano a descoperit-o gra-
ție lui Cioran. A fost atât de impresionată,
încât a învățat spaniola ca să poată să o citeas-
că în original. Și a citit-o „din scoarță-n
scoarță" și apoi i-a citit și pe mentorii ei spi-
rituali, precum Ortega y Gasset și Xavier
Zubiri și corespondența cu prieteni, poeți
sau filosofi, precum cubanezul Jose Lazama
Lima. Cred că ceea ce a fascinat-o la Maria
Zambrano a fost conceptul de rațiune poe-
tică, razon poetica. Mariko Sumikura refuză
să gândească în termenii rațiunii practice sau
ai celei filosofice: ea vrea să judece lumea
și lucrurile în termenii unei înțelegeri care
nu explică semnificația succesiunii unor eve-
nimente în timp, nu caută construcții coe-
rente și autoconsistente. Ceea ce a atras-o la
Zambrano a fost ideea lui „el absolute de
los suenos"; poate că ideea i-a venit de la
Gaston Bachelard, mi-a vorbit mult despre
el și despre al său „droit de rever". Și tot de
la el a luat și gândul că poezia trăiește în efe-
merul unei clipe, nu într-un timp „real". Sau
cel puțin așa am crezut până când am înce-
put să realizez natura acestor neînțelegeri pe

care le aveam în tentativele noastre de a tra-
duce poeziile din japoneză, fie în engleză,
fie în română sau ebraică.
    In fiecare poem se regăsește de fapt gân-
direa unei poete ancorate în etosul unui
colectiv omogen, acel Shinto temperat de
un budism în întregime refăcut pe măsura
sufletului japonez. Cititorul va regăsi aces-
te semne încriptate în poemele alăturate;
private superficial, ele par a reprezenta o în-
crucișare firească, aș zice, între o poezie occi-
dentală de factură modernă și tradiția haiku-
ului japonez. Dar asta doar în aparență:
privind cu atenție, deslușim, în Ghirlande
sau în delicatul Porumbel, seninătatea deloc
occidentală cu care poeta privește verdictul
istoriei; imaginile din Separa sau Wadi aduc
a desene japoneze în peniță, iar împăcarea
cu soarta, lipsită însă de resemnare, din
Mupure sau din poezia Sakura reprezintă
doar câteva exemple ale acestui spirit ja-
ponez. Și cum ar putea fi altfel? Mariko
Sumikura descinde dintr-o familie de patri-
cieni din vechea capitală a imperiului; am
văzut lângă Kyoto mormântul unui strămoș
îngropat în grădina templului familiei
Sumikura, datând din secolul al treispreze-
celea. Alături de el, e îngropată mama poe-
tei. într-un poem intitulat Strcp de rouă,
Mariko și-a exprimat esența ei japoneză în
ritm de haiku astfel: „Strop de rouă/
Suspendat pe vârful de lance al unei frunze
de lotus/ esența lumii e refractată în privi-
rea ta".
    A scrie mai mult, mai pe larg, mai
în „profunzime" despre poezia doamnei
Mariko Sumikura ar contrazice această
esență. Sper că cititorii A/XKm/iiIui vor fi
de acord.
■
Columbia, 30 noiembrie 2007

Ghirlande

Voința florilor e tare ca fierul,
Nemișcate, pășesc doar prin frumusețea lor
Prezența lor afirmă dincolo de cuvinte
Eternitatea.

Soldați ai tăcerii
Arma lor e dragostea
Soldați plini de curaj
Păziți de rădăcinile lor adânci

Cândva, undeva, o sămânța va reuși
                să încolțească într-o inimă
Mugurii păcii vor înflori
Și copiii se vor înveșmânta în ghirlandele lor.



Porumbel

în 1945
Un ziarist japonez,
După ce văzuse iadul pe pământ, a scris
„Hiroshima doar vulturii mai au drept de
viață"


în 2005


Un copil
Ridicându-și uimit privirea -
După primii pași făcuți pe asfaltul fierbinte -
A zărit un porumbel ațipit în căldura moale
a zilei

Fii liniștit, dragul meu,
Timpul aduce cu sine pacea



Ceremonial

în grădina palatului imperial din Kyoto
Bătrânul cireș
își repeta sacadat refrenul:

„Sub petalele cireșilor în floare
surorile zâmbeau
Sub cerul meu senin
Surorile cântau"

După care însă
S-a oprit brusc,
Pentru a se întreba, prozaic:

^Sunt oare clipele acestea de liniște
într-adevăr ale primăverii?


Reveniți, surorile mele,
îmi lipsiți cu adevărat"



Chitarist

Auzi oare tremoloul meu mut?

Amalia, nu mai e nevoie să-ți cânți
                       cântecele tale triste
Suntem singuri
Privește... am lăsat ghitara din mână.

Amalia, nu-ți mai plânge visurile pierdute
Căci nu mai ești singură
Privește... sunt lângă tine.

Amalia, în prezența mea poți să-ți dorești
                                     orice
Te cunosc doar atât de bine
Și tu la fel.

Un vers plin de tristețe ne străpunge inimile
Chiar dacă tu nu mai cânți
Chiar dacă eu nu te mai acompaniez
                              la ghitară...


20 • APOSTROF

Sagara
(însăilare pe broderie japoneză)

„Acul e generos“
Era vorba ta favorită
Dragă mamă.

„El se străduiește întotdeauna
Să-și împlinească rostul“
Mai spuneai,
Draga mea mamă

Aplecată asupra broderiei
Caut coerența acestor minuscule vârtejuri
Care o alcătuiesc
Și mă gândesc la tine

Gânduri fără sfârșit
Gânduri fără noimă.



Pe kimonoul meu
Luna strălucește
Și florile de toamnă
Plâng.


Vădi

Vântul șuieră;
Linia desenată pe marginea oazei
Este un vădi.

Vântul devine vârtej;
Linia devine umbra
Unui soare de aur.

Cândva, în urmă cu o eternitate
Un râu curgea aici
Acum nisipul mușcă nisip.

De-ar fi o picătură de apă,
Un fir de iarbă
O urmă de viață.

„Vremurile duse nu vor mai reveni“, aud
                     pământul murmurând
Și-mi pare că în ochii ei
întrezăresc dâra unei lacrimi.



Ave Maria

Pentru a-și împlini misiunea
îngerii vor trebui să găsească o inimă
tristă
Pe care să aterizeze.

Ave Maria, Ave Maria
Recită femeia
Mângâind mătăniile
Cu evlavie.

îngerii au însă aripi
Care permit doar aterizările line
în așteptarea lor,
Inima rănită va deveni o pistă
Perfect amenajată.



Caleidoscopul

Este doar o jucărie
A poetului
Un cilindru prin care,
Luminate,
Se văd lumi colorate în mișcare


Imagini fosforescente
Amestec de real și virtual
Aduse în focar.

Scopio kalei eidos
Caleidoscop

Artă a momentului
Suspendată în neant
Dacă încetez să-l rotesc,
Acest cilindru
Legat direct de inimă
Devine un instrument pentru a urmări doar
Miraculoasa transfigurare
A cuvintelor.



Mugure

Nimic nu mă întristează mai mult
Decât vederea unui mugure
Smuls plantei-mamă

O fetiță strânge sârguincioasă
Muguri de cuișoare

Fericirea e necunoscută în
Satele cocoțate pe vârf de munte

Dar ea continuă să strângă sârguincioasă
Gânduri, speranțe și tristeți,
Un buchet plin.

O femeie liniștită
Strânge și ea mugurii de cuișoare, amintiri
                         și vise spulberate
Până când
Mireasma lor îi pătrunde trupul.

în cele din urmă fetița devine și ea o femeie
Cu inima înecată în parfumul greu
Al cuișoarelor...


Dedicată cireșilor în floare
(Sakura)

Luna cu siguranță va fi prezentă la
                                  întâlnire
Palidă ca-ntotdeauna.


Cireșul va înflori ca în fiecare an -
Natura nu-și calcă promisiunile.

Dragă Sakura,
Nu sunt singura care te așteaptă
Aleile cireșilor în floare duc înspre Paradis
Mulți însă se mulțumesc cu un picnic la
umbra lor.


Astă-seară, eu voi veni la întâlnirea noastră
înflorind,
Singură.



Tsubaki (camelie japoneză)

Tsubaki reprezintă simbolul renașterii -
Primăvara.

Seară liniștită pe insula Oshima
O fată își așteaptă iubitul pe mal
Floarea înfiptă în părul ei negru.

Pe poteca de munte lângă templul Kumano
O călugăriță se adresează lui Budha
Cu o floare în mână.

Și samuraii iubeau aceste flori
Singurele care rezistau zăpezii
Neaplecate,
Iarna.


Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 21

Turism


Alexandru Singer

Nu emigrantul, ci călătorul
-e mormane imense de soare,
Către marea armonioasă
dindămtul colinelor,
Ca un cântec intr-un flaut.
Ilarie Voronca


Bunicii noștri plecau rar de acasă, unde
aveau mereu treabă. Azi suntem bucu-
roși să avem unde pleca de acasă, adică să
avem de lucru, mai în apropiere sau mai în
depărtări, treabă să fie! Doar în vacanțe cău-
tăm drumuri fără treabă și le denumim tu-
rism. Numai că, pentru un sociolog, orice
loc și oricare eveniment rămân oarecum o
aplicație profesională, un prilej de meditație
și acumulare de noutăți convergente cu preo-
cupări de acasă. Așa se face că în nenumă-
ratele mele plecări de acasă am avut mereu
prilejuri de a-mi îmbogăți cunoștințele acu-
mulate în cercetările de teren conduse de
regretatul Octavian Neamțu, component de
bază al Școlii sociologice întemeiate de
Dimitrie Guști. încep cu câteva amintiri pri-
vind întâlnirile mele cu Ivân Boldizsâr, fostul
președinte al PEN-Clubului maghiar, edito-
rul revistelor Cinema și Hungarian Quarterly
(revistă pe care am continuat s-o primesc
încă vreo câțiva ani după moartea editoru-
lui), fost participant la acțiunile sociologice
interbelice conduse de Dimitrie Guști. Da-
torită lui Octavian Neamțu, care m-a reco-
mandat, regretatul scriitor maghiar m-a pri-
mit totdeauna, de câte ori m-am oprit prin
Budapesta, cu deosebită prietenie. De mai
multe ori mi-a spus că ar dori să vină la Bu-
curești, dar nimeni nu l-a invitat și a fost o
mare greșeală. în 1985, el fiind ocupat la
Forumul Cultural Internațional, am vorbit
doar la telefon. Spunea că-și scrie memorii-
le și va acorda un spațiu important priete-
nilor din România. în 1988 am aflat, prin
dl Tiberiu Trutzer (fost cercetător științific
la Institutul de Cercetări Pedagogice) despre
o cuvântare a lui Boldizsâr în Parlamentul
maghiar, apărută ulterior, probabil parțial,
într-o revistă, sub titlul Un fost agent român
despre demolările din România. Grija lui pen-
tru localitatea Șanț, unde lucrase împreună
cu Guști și despre care îl mai informasem
eu, după cercetările făcute în anii ’70 sub
conducerea lui Octavian Neamțu, era o
mărturie a prieteniei, și nicidecum a unei
ostilități. El nu a vorbit rău despre Româ-
nia, ci despre politica aberantă a lui Ceau-
șescu. Nu era un naționalist, ci un maghiar
onest. Gândea ca un occidental, eliberat de
restricții și temeri ideologizante. Avea umor
și nu putea accepta faptul că intelectualii
români erau speriați. Mă întreba de ce nu se
constituie în România o mișcare a intelec-
tualității capabilă măcar să modereze cât de
cât excesele ceaușiste și explicațiile mele îl
întristau. Participarea la cercetările sociolo-
gice ale lui D. Guști îi formase sentimente
profunde de stimă și respect pentru popo-

rul român, ceea ce i-a făcut pe unii dintre
extremiștii maghiari să-l califice drept agent
român. A murit în 1989, spre paguba atât
a maghiarilor, cât și a românilor, căci ar fi
fost o voce a rațiunii, atât de necesară azi,
când extremismele bântuie ambele părți.
   O altă experiență interesantă mi-a fost
prilejuită în 1975, când am primit misiu-
nea de a obține din Polonia proiectul prog-
nozei culturale în perspectiva anului 2025.
Problemele viitorologiei deveniseră o maro-
tă cu iz propagandistic și șeful meu aflase că
cel mai elaborat proiect în domeniul cultu-
rii fusese elaborat în Polonia. Am beneficiat
de un tratament excelent, de primiri la cele
mai importante foruri și mi s-a repartizat cel
mai bun ghid, doctorand în istorie, publi-
cist și șef de secție la Oficiul polonez al tur-
neelor artistice. Discuțiile cu el au fost cele
mai substanțiale, fiind eliberate de forma-
lismul oficial. Am avut impresia că ne-am
împrietenit, având amândoi o gândire au-
tonomă și preocupări de sociologie a cultu-
rii, dar a fost imposibil să mai restabilesc
comunicarea cu el prin poștă. Poate că nu
din vina lui. Mi-a arătat cele mai interesan-
te și frumoase locuri din Varșovia, Wrociăw
și Gdarisk, împreună am investigat fața nevă-
zută a locurilor și a oamenilor cu care am
avut de lucru, m-a dus la filme imposibil de
văzut în România pe atunci: Cabaret, cu
Liza Minelli, și Călina roșie, a lui Șukșin.
Fiecare zi era, datorită lui, plină de infor-
mații esențiale și de trăiri afective, rațiunea
și sufletul întâlnindu-se într-o bucurie care
mă copleșea. Până atunci nu existaseră pre-
cedente în cooperarea româno-poloneză pe
linia cercetărilor socio-culturale, deși acade-
micianul Sicinski mai fusese la București, dar
pentru cooperare academică. Sesizând im-
portanța deschiderii unei noi linii de cola-
borare, polonezii au aranjat întâlniri de lucru
cu persoane avizate, cu diferite catedre uni-
versitare sau institute de specialitate. Dato-
rită lor am putut obține o documentație
bogată și interesantă, din păcate neluată în
seamă la București. Seriozitatea și profun-
zimea polonezilor nu puteau avea ecou în
România de atunci.
   încă din prima zi am aflat lucruri intere-
sante despre sistemul bibliotecilor, stimula-
rea creației artistice profesioniste, varietatea
publicisticii culturale și originalul sistem de
difuzare a presei. Am văzut noile hoteluri
ridicate prin cooperare cu firme franceze și
japoneze, zona modernă care împinge spre
ridicol monstrul stalinist care este Palatul
Culturii. Imaginați-vă cum ar arăta o Casă
a Scânteii în Place de la Concorde. Bule-
vardele elegante, librăriile pline de cărți stră-
ine, cinematografele elegante și mai ales
cinemateca etc., totul mă încânta, fiind în
evident contrast cu ce era la noi. Mi s-a ex-
plicat de ce sunt atât de ieftine taxiurile: ori-
cine își putea folosi mașina (de obicei Fiat
Polski) pentru taximetrie, cu condiția să ai-
bă aparat de taxare și să plătească impozit,
în acest fel, statul a fost eliberat de investiții,
de garaje și cheltuieli de întreținere, iar po-
pulația beneficia de o ofertă largă, care men-
ținea prețurile la un nivel acceptabil. îmbi-

narea inițiativei particulare cu sistemul so-
cialist părea în Polonia chiar mai amplă decât
în Ungaria. în ambele, țări agricultura și co-
merțul particular au supraviețuit în cadru
privat majoritar, intelectualitatea și-a apărat
ferm autonomia și cultura a păstrat relații
multiple cu Occidentul. Oricât de marginale
păreau aceste excepții, ele aveau să-și demon-
streze marea lor importanță. Când am încer-
cat să detaliez șefilor mei de atunci aceste
aspecte, am primit niște replici atât de ferme,
încât am încetat să mai cred că va fi posibilă
o preluare pozitivă. Toți voiau să arate o
capacitate intelectuală și o receptivitate de-
parte de a fi altceva decât o mască total ne-
concordantă cu misiunea lor de buldogi ai
propagandei inflexibile. Și eu, naiv și opti-
mist incurabil, credeam că le-ar putea fi de
folos informațiile achiziționate de mine în
Polonia. Le pusesem pe masă prognoza po-
loneză a culturii (tradusă la Biblioteca Cen-
trală de Stat), inclusiv metodologia ei știin-
țifică, precum și orizontul unei cooperări
rodnice cu forurile poloneze similare, mult
mai eficiente decât la noi.
   Ceea ce mă pusese pe gânduri atunci, în
Polonia, era noua stratificare socială, în care
străluceau noii aristocrați care-și plimbau
câinii la Barbacan (vechile fortificații), afi-
șând opulență și aroganță. Aveam să aflu că
între ei și ierahia de partid există relații se-
crete și benefice.
   Cele mai rodnice călătorii cu treabă aveau
să fie cele din Italia, Franța și Germania,
acolo unde am avut norocul de a întâlni oa-
meni deosebiți, ca Paolo Orefice și Ettore
Gelpi, Jean Stoetzel și Michael Worbeck,
Hans Kiing și Claus Stephani.
   Profesorul Paolo Orefice de la Universi-
tatea din Napoli a fost invitat la București
în 1979 de regretatul Fred Mahler, prilej cu
care ne-a prezentat studiile sale referitoa-
re la educația adulților și educația perma-
nentă, teme pe care și noi le-am abordat în
România, împreună cu profesorul George
Văideanu, pe atunci reprezentantul Ro-
mâniei la UNESCO. Schimbul de informații,
lucrări și proiecte realizat atunci l-a deter-
minat pe Paolo să ne recomande pentru a fi
cooptați membri ai Asociației Europene a
Educației Adulților, după care am primit
repetate invitații la lucrările acestui forum.
Prima invitație a fost pentru a participa la
două reuniuni internaționale succesive, la
Sorento și la Napoli, ambele menite să evi-
dențieze funcțiile teoretice și pragmatice ale
studiilor de sociologie a culturii, desconsi-
derate pe nedrept. Principalul merit al aces-
tei reuniuni științifice a fost reliefarea relației
dintre cercetarea științifică universitară și
cerințele comunitare. Dispunând de lucră-
rile elaborate de colectivul condus de Paolo,
am prezentat o analiză comparativă privind
aspectele convergente și (mai ales) diver-
gente ale modurilor în care este concepută
sociologia culturii în România, respectiv
în Italia.
   O foarte plăcută surpriză a fost decla-
rația primarului din Sorrento că îl conside-
ră pe dirijorul Conta ambasadorul lui la
București. Cele trei zile de dezbateri de la

22 • APOSTROF

Sorrento au fost urmate de un popas La
Pompei. Am încă în memorie imaginile civi-
lizațiilor suprapuse și pietrificate în lava vul-
canică, vestigiile unei vieți cu gusturi fine,
expresie a unor culturi comprehensive. S-ar
părea că niciun fel de catastrofe naturale nu
pot șterge urmele civilizațiilor, dar catastro-
fele artificiale, pe care omul însuși le poate
produce, ar putea fi mult mai dezastruoase.
După un scurt intermezzo la Posillipo, am
ajuns la Napoli și am fost cazați la hotel
Vesuvio. De pe terasă vedem Castel dell’Ovo
și micul port Bersalero, iar seara asistăm la
unul din frecventele dueluri cu pistoale în-
tre poliție și Camorra. Cea de a doua con-
ferință internațională se desfășoară la Castel
Nuovo, cu participanți mai puțin gomoși și
parcă mai interesanți. Sunt profesori de
școală, mai pragmatici și foarte comunica-
tivi. Paolo a reușit să creeze în această zonă
o mișcare participativă pe ideea educației
permanente, fiind sprijinit nu numai de uni-
versitate, ci și de diferite foruri comunitare.
Poate că și mai important a fost sprijinul pe
care i l-a acordat permannent Ettore Gelpi,
profesor la Milano și șef al Departamentului
de educație permanentă la UNESCO.
    în 1984 am revenit în Italia prin Inns-
bruck-Brennero și m-am oprit la Firenze
pentru un tur de oraș, între trenuri, fără să
știu că voi mai avea prilejul să vizitez pe în-
delete acest oraș-simbol al culturii renas-
centiste. După scurte opriri la Roma și la
Napoli, am ajuns la Pozzuoli. în această
străveche localitate avusese loc un teribil
cutremur, care se propagă orizontal în aceas-
tă zonă, nu pe verticală și la adâncime. O
parte importantă a locuitorilor zonei afec-
tate fuseseră instalați în colonii de case mo-
bile, aspectuoase și funcționale. Reuniunea
interdisciplinară despre prevenirea și com-
baterea urmărilor unor dezastre naturale
s-a ținut în sediul Comandamentului Avia-
tic al NATO, cu pază americană la poartă, dar
fără ca cineva să fie împiedicat să circule liber
unde dorea. Aici l-am cunoscut pe profe-
sorul De Sanctis, poate cel mai apreciat
specialist european în sfera largă a educației
permanente. Din păcate, nu am mai avut
prilejul să-l reîntâlnesc înainte de dispariția
lui prematură. De la Pozzuoli am plecat la
Milano, unde am stat trei zile. Din cauza
ploilor, am ratat un spectacol la Scala, dar
am ascultat un splendid concert cu coruri
din opere, dat de Chorale lirica Ambrosi-
ana în Galeriile V Emmanuele. Domul,
Pinacoteca și Chiesa Santa Maria delle
Grazzie au fost țintele spre care ploile to-
rențiale nu m-au putut opri. Aceleași obiec-
tive le-am vizitat și în 1992, când am reve-
nit, de la Florența, numai pentru o singură
zi. în acest sediu bancar al Italiei e greu să
te simți bine fără bani, iar prieteni nu prea
se ivesc pe aici. Sunt multe aspecte contras-
tante cu atmosfera sudică. Am încercat să
stau de vorbă cu unele persoane și am rămas
cu impresia că dincolo de o politețe rece nu
poți trece. Aici oamenii sunt fie importanți,
fie insignifianți, aparențele primează, fes-
tivismul nu mai este popular, ci america-
nizat. Prima oară când am fost acolo, în piața
Domului era un cort uriaș, foarte frumos
amenajat, în care se desfășura un concurs
de panificație, iar a doua oară, în același loc
era un Disneyland în miniatură, pentru pro-
movarea celui realizat în Franța. Am zis
atunci că globalizarea nu pare să accepte
nici Italia pe de-a-ntregul, darmite Europa
de Est. La noi bâlciul de la Câmpulung-
Muscel circulă și în comunele din Argeș,

după Sf. Ilie, dar în nobila Europă micro-
Dîsneylandul s-a oprit la Milano. Compa-
raison n’estpas raison, dar măcar festivalurile
ar putea fi mai puțin discriminatorii. Poate
că nu întâmplător, la festivalurile de artă
populară, schimburile internaționale de for-
mații artistice sunt onorate de reprezen-
tante ale localităților din sudul Italiei. De
altfel, am observat că și reuniunile științifi-
ce internaționale par să fi devenit o afacere
în care valoarea referatelor și comunicarea
între participanți au trecut pe locul doi sau
trei, decisivă fiind organizarea, încredințată
unei agenții specializate. Aceasta se pune în
acord cu municipalitatea, rețeaua hotelieră,
comerțul și presa din localitatea respectivă,
pentru ca pe durata acțiunii să se obțină spo-
ruri de profit. Ca urmare, esențial este să se
atragă cât mai mulți participanți, nimeni
să nu mai fie exceptat de la taxa de înscrie-
re și toți să fie călăuziți pe culoare de ser-
vicii bine controlate. Așa se întâmplă și la
târgurile internaționale, dar măcar acestea
nu au pretenții științifice și se declară des-
chis evenimente prezidate de interese finan-
ciare. Poate că e normal să fie așa în lumea
de azi, dar ceva nu pare să fie chiar în ordi-
ne, măcar când e vorba de cooperarea inter-
națională cu referire la interese publice.
    în primăvara lui 1992, Paolo m-a invitat
la Florența (unde se mutase, prin concurs,
ca profesor) să țin două prelegeri studenți-
lor de la Pedagogie și să particip la o reu-
niune a Asociației Sud-Est-Europene pen-
tru Educația Permanentă. Cum nu mai aveam
nevoie de aprobarea nimănui și soția mea se
simțea suficient de bine, am purces la pre-
gătirea călătoriei. La Firenze, chiar de la gară
sunt dus direct la universitate, unde am avut
prima discuție cu studenții. M-a impresio-
nat foarte plăcut interesul lor pentru pro-
blemele învățământului și culturii din Ro-
mânia, participarea lor activă și modul cum
m-au încurajat să continuăm discuțiile în
italiană, eu fiind conștient de incorectitudi-
nea gramaticală care însoțea străduința mea
de a exprima cât mai clar ideile de bază.
Apelând la franceză, când era cazul, a mers,
dar pentru tui român prudent dificultățile ce
se ivesc când trebuie să vorbească în itali-
ană sunt mari. Similitudinile aparente sunt
înșelătoare.
    Din prima zi am repetat traseul turistic
optim: Duomo, Baptiseria, Palazzo Vecchio,
Uffizi, Santa Croce, Ponte Vecchio, Capela
dei Medici. Când te gândești că fiecare cen-
timetru din locurile pe unde-ți umblă pașii

și privirile este încărcat de umbre invizibile
ale unor evenimente istorice și culturale glo-
rioase sau cel puțin memorabile, micșorezi
ritmul și începi să apelezi memoria, ajungând
repede să simți nevoia bibliotecii de acasă.
   Nu puteam pleca din Florența fără încă
un tur și o oprire la Chiesa St. Croce, unde
se află mormintele lui Dante, Machiavelli,
Michelangelo, Galilei, Rossini etc. Te înclini
la fiecare (unii, mai cu bani, pun câte o floa-
re) și-ți promiți că acasă ai să reiei sursele cu
care le poți onora memoria, deși știi că ava-
lanșa evenimentelor contingente te va lecui
repede. Intenția contează.
   Ultima oară am fost în Italia cu prilejul
primului Congres al ELLI (Inițiativa Euro-
peană a Educației Permanente), la sfârșitul
lunii noiembrie 1994. Organizată la cel mai
înalt nivel, în luxosul hotel Sheraton, reu-
niunea mi-a oferit prilejul unei noi întâl-
niri cu directorul general al UNESCO, dl
Federico Mayor Zaragoza, cu dl Keith Davies,
primul președinte al ELLI, și cu multe alte
personalități binevoitoare față de România,
dar, din păcate, prea puțin solicitate în Ro-
mânia. Importanta documentație obținută
atunci și ulterior, care cuprindea proiecte ale
Uniunii Industriașilor Europeni în coope-
rare cu Consiliul Rectorilor Universităților
Europene și cu mari trusturi americane, ja-
poneze și engleze, nu a fost apreciată (cu
atât mai puțin folosită) acasă nici până în
ziua de azi. Doar regretatul Dohotaru a do-
rit să întreprindă ceva, dar ne-a părăsit prea
repede. Ministrul tineretului, pe atunci, dl
Mironov, a sprijinit inițial propunerea mea
referitoare la conlucrarea cu Odissey of the
Mind din SUA, dar apoi a părăsit proiectul
fără nicio explicație. De fapt, trebuia să iau
mai în serios semnele de ignorare a coope-
rării internaționale cu ONG-uri din domeniul
culturii, care nu păreau profitabile.
   La congres l-am reîntâlnit pe Gerald Bo-
gard, unul dintre cei mai activi cercetători
și inițiator al unor proiecte culturale euro-
pene. Discuția cu el a fost dătătoare de sea-
mă în ce privește modul cum organismele
europene includ România în planurile lor.
Ca și la congres, Polonia, Cehia și Ungaria
tindeau să acapareze pozițiile preferențiale,
dar trebuie să recunosc că ele vădeau un se-
rios sprijin guvernamental și o infrastruc-
tură universitară capabilă să întrețină con-
tacte permanente cu forurile europene.

(Continuare în numărul următor)

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 23

  c!i^^R Despre


            postpasiuni

Ulliuh' I ilît

Ruxandra Cesereanu es- I
te îndrăgostită contra- I
dictoriu, ca majoritatea ar- I
tiștilor tulburării, de centru I
și de rotunjime. Ultimul său I
volum de proză, intitulat I
Nașterea dorințelor lichide I
(București: Cartea Româ- I
nească, 2007), reprezintă ro- ।
tunjirea unui proiect. Aflăm despre aceasta
la capătul cărții, unde scriitoarea mărturi-
sește: „Aici se încheie cartea despre bărbați
a Ruxandrei Cesereanu, scrisă ca o alterna-
tivă la Trictphalos, cartea despre femeie și
androgin". Este vorba despre o rotunjire te-
matică, a unui conținut androginie în care,
până acum, femeia avusese parte de un tra-
tament special (intensiv și extensiv), dar și
despre o rotunjire fantasmatică, a unei gale-
rii de reprezentări erotice. Nu întâmplător,
reperul narcisist al volumului anterior, Tri-
ctphalos, este prezent între citatele cărții.
   Autoarea nu a fost nicicând adepta na-
turalismului, toate punerile ei în pagină
fiind manieriste, în sensul baroc, esenția-
list și greu al cuvântului. Cea mai evident
nonnaturalistă parte a cărții este, în mod
paradoxal, și cea mai preocupată de temati-
zarea dorinței, respectiv chiar Nașterea
dorințelor lichide, o rescriere umoral-carnală
a arheologiei sentimentale a unei iubiri de
tip wertherian, întreținută de propriul său
discurs și de energia interioară a propriei
fantasme. Vocea naratoare este a femeii,
respectiv a obiectului obsedant, scrisorile
subiectului masculin, cufundat în obsesie,
marcand doar un contrapunct necesar.
Scenariul acestei prime proze mizează pe un
tipar aproape renascentist: iubirea se insta-
lează, ca o boală fatală, în urma recunoașterii
exterioare a iubitei, „ca un athanor de toam-

nă", drept „preaaleasă" interioară, „femeie
de necarne": „Suferința este prietena mea.
Și întunericul. Nu mai dorm deloc, dar mi-e
bine. M-am obișnuit cu suferința mea, mă
încălzesc la ea".
    Amânarea gratificației erotice, potența-
rea dorinței fac și subiectul celei de-a doua
părți, întitulată Atingerea. Eul feminin, mar-
tor, se cuibărește aici în postura lui favorită,
pe care o adoptase și în bucata anterioară,
respectiv aceea de ispititoare ispitită. Erosul
în consumare îi este indiferent, importante
fiind posibilitățile pasionale, pe care le doreș-
te deschise în totalitatea lor. Retenția tan-
trică devine pretextul unei iubiri autoin-
duse, adolescentine, un soi de antrenament
psiho-erotic pentru ulterioarele „dorințe
lichide": „voiam să-mi negociez marfa, iar
marfa mea era sexul, orificii obscene, dispe-
rate și devastate de dorință, așa îmi închi-
puiam eu lumea, pompată cu viață imedia-
tă, o lume peste care eroziunea avea să se
ivească ceva mai târziu, dar până atunci eu
eram în centrul acelei lumi a poftei". Pentru
Măgărița și alte coarne de melc, reperul cel
mai apropiat este Anais Nin și sensibilitatea
ei amorală. Dacă pentru Nin nu există ade-
vărată cunoaștere și împlinire de sine dacă
erosul nu-și asumă scenariul incestuos, dacă
Anais nu-și ia tatăl drept amant (interna-
lizând astfel un animus absent), pentru vocea
din Nașterea dorințelor lichide amantul in-
cestuos, sacru, necesar este fiul nenăscut,
deoarece numai așa se scurtcircuitează cele
două forțe fundamentale, a vieții și a morții,
a iubirii și a procreației:
    Ultimul bărbat și cel mai important din viața
    ei este fiul ci și datorită faptului că, de obicei,
    acesta asistă și încununează moartea mamei
    sale. Apropierea lor înainte de moarte este la
    fel de incestuoasă ca un act sexual transcen-
    dent, întrucât fiul este singurul care poate
    înțelege sensul pântecului murind, tocmai
    fiindcă el s-a aflat acolo cândva.

   Deloc întâmplător, finalul acestei bucăți
de proză trimite la gestația de sine, din
Trictphalos. în fine, Postbărbați, perla acestui
regal poetic în proză și ultima lui parte (dacă
nu punem la socoteală Post-scriptum-vd. și
Epilcgul), revine la obsesia lui Dali, din
debutul volumului, închegând practic o gale-
rie de tablouri, de portrete („viziuni, sen-
zații, fantasme și emoții”) la fel de supra-
realiste ca și imaginarea atingerii neduse
până la capăt, mereu tensionate, din tabloul
care dă titlul cărții.
   Una dintre constantele cele mai stabile
(și cele mai trecute cu vederea) ale scrisu-
lui Ruxandrei Cesereanu atrage atenția în
mod deosebit în volumul de față. Este vorba
despre distanță, despre privirea aproape cli-
nică prin care scriitoarea face suportabile
(atât în volumele sale teoretice, despre
tortură sau detenție politică, cât și în poezia
sau proza ei) experiențele extreme ale unei
pasionalități care traversează umanul din
epidermă până în duh. Oricât de carnal și
de visceral ar scrie, autoarea Nașterii dorințe-
lor lichide își păstrează atașamentul față de
privire și față de funcția separatoare a aces-
teia. Două tehnici de distanțare sunt favo-
rite : ironia jucăușă, lipsită de sarcasm, prin
care eul se autocomentează de câte ori ar
risca să alunece în patetism sau gravitate
(„nu eram prea coaptă, ci cam acrișoară" sau
„o mică disperare spectrală mă lovise în
moalele capului" sau „boleam ca o fetișcană
atinsă de zburător"), și, pe de altă parte,
adoptarea unei tonalități de poveste, prin care
pasiunea e tradusă mai degrabă compasiv și
nostalgic, decât imediat și furibund. Ultima
tehnică funcționează perfect în proza din
debutul volumului, dar ea poate fi urmărită
și în Postbărbați, mai ales în portretele nega-
tive: oricât de vâscoasă ar fi culoarea aces-
tora, oricât de fetidă atmosfera, ele nu ating
niciodată abjecția, tocmai datorită vocii com-
prehensive cu care eul comentator le rosteș-
te. Aceasta este marca distinctivă a scrisu-
lui autoarei, cea care o separă net de proza
erotografică atât de prizată și de prolifică
la noi în ultimii ani.
   Citind aceste povești despre bărbați ale
Ruxandrei Cesereanu, mi-o închipui rostin-
du-le, cu înțelepciune de curtezană matură,
unor fete nerăbdătoare să cunoască iubi-
rea. Tonul ritualic i se potrivește perfect scrii-
toarei în acest roman despre seducție. Deși
intenția explicită este aceea de a oferi o pro-
ză „despre bărbați" și despre „ce rămâne" în
urma lor, implicit cartea povestește (în sen-
sul cel mai vechi al cuvântului) despre „ce
rămâne" după iubire, despre bărbații văzuți
și simțiți de femeie. Cu Nașterea dorințelor
lichide avem în față un volum de mare in-
tensitate poetico-erotică, o variantă antiro-
mantică, nebunesc-fantasmatică a „visului
de iubire", o variantă în care visul a devenit
delir febril, mai puternic decât realitatea, și
în care iubirea pătimașă, violentă și lichidă
se consumă în propriul său discurs. ■

24 • APOSTROF

Capcane vizionare

Poezia lui Cristian Balint
din volumul Nocturnele
lumii: 77 de poeme (Ed. Cri-
terion Publishing, 2006) se
așază de la prima pagină
sub semnul problematiză-
rilor de tip metafizic și onto-
logic. Miza este mare (des-
copăr deja, în al cincilea




poem, trimiteri explicite la Platon). Rămâ-
ne de văzut în ce măsură conștiința poetică
reușește să gestioneze eficient, din punct
de vedere estetic, un asemenea parcurs al
imaginarului. Desigur, una dintre temele
clasice care vin în poezie împreună cu o ast-
fel de tipologie a sensibilității lirice este tema
rațiunii ca o constrângere. Glosele poetice
ale lui Cristian Balint nu depășesc, din acest
punct de vedere, cazuistica obișnuită a rațio-
nalismului ca „închidere de drumuri“, „vi-
novăție“ și „contrazicere a luminii“ (vezi
poemul I din ciclul Nostalgia stingerii).
Deduc din această formulare postblagiană
că opțiunea lui Cristian Balint ar merge mai
degrabă înspre metafizica simbolică și vi-
zionarism. Formula e riscantă, în condiții-
le vârstei contemporane a poeziei. Ca să fie
viabilă, ar trebui ca imaginarului poetic să
i se atașeze un coeficient sporit de inovație
formală, prin care limbajul poetic să de-
pășească simplul lamento (fie el și cinic) al
eului, în maniera modernismului târziu al
anilor ’70. Versuri precum „Acela nu a fost
timpul meu/ și mi-am permis o purtare
obscenă/ crezând că sunt rudă cu soarele“
(I), ori „Vad labirintul obscur la picioarele
mele/ cuprins într-o sferă opacă, din inte-
rior.../ Aș rătăci prin el.../ dar ea spune că
ăsta îmi e locul“ (II) reușesc cu greu să facă
sens „cosmic“, ca să spun așa, deși bănuiesc
că aceasta le fusese menirea. In plus, abuzul
de puncte de suspensie dezvăluie o tehnică
poetică încă insuficient rodată. Tensiunea
lirică, se știe, nu se creează numaidecât prin
asemenea efecte, ci prin sensul și forța im-




TRqnstelor
• Cultura publică în nr. 45 un amplu inter-
 viu cu Dan Alexe, realizat de Cătălin Sturza.
 Dan Alexe (jurnalist, traducător și cineast)
 povestește, printre altele, extraordinara po-
 veste a realizării ultimului său film, Cabal
 in Kabul (care a cîștigat Marele Premiu Astra
 Film Fest 2007), „un film despre ultimii doi
 evrei din Afganistan, care trăiesc în sina-
 goga din Kabul și care se dușmănesc de
 moarte“. Sper să vedem acest documentar
 și în cinematografele românești.

• Numărul 196 al Dilemei vechi e unul festiv,
 dedicat Zilei Mondiale a Toaletelor din 19
 noiembrie, tema săptămînii avînd titlul
 „Closetul la nevoie se cunoaște^. Totul e de
 citit în acest grupaj sărbătoresc, de la mot-
 toul preluat de la Jerry Seinfeld - „Poate
 ar trebui să existe un muzeu al hîrtiei igie-

plicită a viziunii și a alăturărilor blocurilor
imaginarului.
   Din poemele lui Cristian Balint nu lip-
sesc paradoxurile („Mila ce i-o port este răul
ce mi-1 poate face“ -II, din ciclul Rătăciri
uitate de timp), însă consecințele lor poetice
țin mai degrabă de o obscuritate a imagi-
nii decât de revelarea unor sensuri abisale.
Autenticitatea este sacrificată în asemenea
cazuri în favoarea unei prețiozități căutate,
din care lipsește tragicul (e doar o dramă a
conștiinței, echivalentă unor umori epite-
liale), precum și umorul. Sunt ignorate ast-
fel două căi regale ale poeziei vizionare
contemporane (pentru care reprezentativi
sunt Marta Petreu și Ion Mureșan), care ar
fi putut funcționa excelent ca modele de
organizare a materialului liric sensibil, dar
și a celui inefabil. Dacă c să caut mai de-
parte valori ale autenticității în poezia lui
Cristian Balint, ele s-ar putea găsi, probabil,
în presimțirea unui „haos“, cum îl numește
el, ascuns pe la „colțuri,/ în umbră sau în
hohot dement“ (R), și care „se agață... cu-
prinde și mușcă/ se retrage și revine să
doară“. Este limpede că într-o asemenea
intuiție se găsește impulsul inițial al scrii-
turii, ca o tentativă de a controla angoasa
neantului și de a exorciza spaima de dez-
ordine. Din acest punct dc vedere, dacă
aplicăm criterii ontologice în speculația
hemeneutică, volumul de față ar putea func-
ționa ca un prim pas pe drumul vindecării
de haos, în sensul că el ar reprezenta prima
treaptă a acestui drum, și anume conștien-
tizarea crizei. O criză a „vârtejului ființă-
rii pe „Calea... demult rătăcită“ (VII).
   Un revers al nodurilor și semnelor stă-
nesciene se poate găsi în ciclul Căderea sem-
nelor. Spre deosebire de modelul ilustru, în
care tensiunea venea din construcția sensu-
lui lumii cu instrumentele ambigue ale sem-
nelor, din citirea încăpățânată a acestor am-
biguități și elipse, în cartea lui Cristian Balint
trădarea semnelor este doar constatată și


nice“ - la notița finală, adăugată „la închi-
derea ediției^: „Aflăm din sursa cea mai
sigură - site-ul www.worldtoilct.org - că în
Organizația Mondială a Toaletelor sunt
incluse 44 de țări. România - bănuiați, nu?
- nu este afiliată^.

•  Am citit în cel mai recent număr al revis-
 tei Discobolul (iulie-august-scptcmbrie 2007)
 un excepțional sonet de Nicolae Ionel. lată-
 1: „Visam că tocmai mă trezeam din vis / și,
 astfel, începeam a tîlcui / ce, din adîncul
 mie-n carne scris, / - credeam - se ridică-n-
 țelegerii. // Ci-1 tîlcuîam visînd, tot în abis
 / de somn somnind și sufletești stihii, / de
 două ori mie-n lăuntru-nchis / și neputînd
 adeverire-a-mi fi. // Incît, trezit din vis (spun
 eu că-s treaz!), / și vis și tîlcuire-ncep din
 nou / să tîlcuiesc, gînd cu ne-gînd să țes,
 // crezîndu-mă din vremea-ntreagă azi, /
 eu, vis în vis, ecou în alt ecou, / și-n tîlc tîlc,
 și-nțeles în înțeles!“

•  în nr. 44 al României literare, cele mai
 bune texte mi s-au părut chiar cele semna-

deplânsă („Intenții fără repere/ azvârlite
în tainele Lumii.../ Călăuza instinctului
defăimată.../ de când am învățat să citim“
- III). E bine să ne amintim că viziona-
rismul, principala conduită poetică a lui
Cristian Balint, avea, la originile lui roman-
tice, menirea de a construi sensul în pofi-
da sensurilor trădătoare ale lumii și lim-
bajului. Marea poezie vizionaristă sau neo-
vizionaristă este aceea care încearcă activ
să străpungă coaja lucrurilor (și a cuvinte-
lor chiar) înspre nucleul lor esențial. Ea oferă
o viziune din interior asupra materiei sen-
sibile și/sau inteligibile pentru care ființa
comună n-are organ de lectură. Descrierea
acestei materii reprezintă doar o mică parte
(introductivă) a unui asemenea proces.
    După o serie de definiții poetice ale unor
concepte filosofice dure, precum sufletul,
ființa, viața, soarta, timpul etc., toate cu-
prinse în ciclul Panorama aflării [ca existență
undeva sau pretutindeni] - un experiment
poetic cu note de subsol, mărturisind fla-
grant bovarismul filosofic al lui Cristian
Balint - , urmează două cicluri de un lirism
patetic, centrate pe tema iubirii: Arzând
fluturii și Declarație inutilă dc dragoste. Tema
erotică perimează și următoarele două gru-
paje (Agonie de toamnă și Răpirea), diferen-
ța venind din faptul că acestea din urmă sunt
mai degrabă discursuri întoarse asupra pro-
priului eu decât asupra relației sale cu vreun
alter. In sfârșit, Inițiere este ciclul epilog în
care, pe un ton profetic, vocea lirică își ros-
tește ultimul strigăt de suferință, încheiat,
desigur, cu mirarea morții. Nocturnele lumii
se arată astfel ca o carte pe ton egal, scrisă
de un poet deocamdată în formare, dar care,
cu condiția asumării unor câștiguri ale isto-
riei literare, va putea găsi expresia cea mai
potrivită pentru mișcările interioare ale
propriei sensibilități.





late pe coperta revistei: paginile memo-
rialistice, „Secvențe cu scriitori 1978-1981“,
ale lui Livius Ciocârlie și scurtele fragmente
de proză ale lui Umberto Saba, traduse și
prezentate de Doina Condrea Derer. Re-
produc aici un paragraf dintr-o astfel de
„povestire cu tîlc“: „43. tuberculoză, can-
cer, fascism Orice epocă își are propria
boală, căreia îi corespunde o alta (dar, pro-
babil, e aceeași) pe plan moral. Secolul al
XlX-lea a avut tuberculoza și dulcegăria sen-
timentală; secolul XX are cancerul și fascis-
mul. întreaga evoluție a fascismului - fap-
tul că-și dezvăluie adevărata natură cînd e
prea tîrziu pentru o intervenție chirurgica-
lă eficientă; că nu poate să dispară decît
odată cu victima în care și-a înfipt rădăci-
nile; că tinde să se reproducă în locuri înde-
părtate de primul focar; că provoacă sufe-
rințe cumplite în cei loviți; că daunele
profunde se văd la examenul necroscopic
al trupului (sau țării) peste care și-a pus
stăpînirea - așadar, evoluția fascismului
de la început pînă la sfîrșit are surprinză-
toare asemănări cu ale cancerului“. ■

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 25

Exasperări și nostalgii

I /                                                       ,

gur. O exasperare nostalgică

Exasperări și fervori, frac-
turi ale sentimentului și
ale viziunii, extaze și sfâșieri,
toate aceste dominante on-
topoetice au fost puse pe
seama lui Andrei Zanca de
o bună parte a criticii lite-
rare. Nu fără temei, desi-

sau, dimpotrivă, o nostalgie
exasperată, aș putea numi însă starea domi-
nantă a poemelor din volumulAto (Editura
Limes, 2007), intr-atât disperarea e im-
pregnată de efluviile diafane ale nostalgiei.
Poetul resimte cu fervoare și delicatețe tre-
cerea clipelor, rezumând în versuri calofile
și tandre efemeritatea: „ne vom stinge în-
tr-o clipă/ încă prezentă/ în memorie/ când//
după un plâns uscat în antract, te apleci/ cu
o proaspătă/ disperare// peste foaia albă,
carte// purtând autograful autorului, desco-
perită/ de un necunoscut/ după ani și ani//
în raftul unui anticariat¹¹. Pe de altă parte,
eul liric își asumă condiția de ființă amfibie,
scufundată jumătate în spațiul ficționalului
și jumătate în terestritatea pe deplin con-
cretă. între sine și lume se stabilește, așadar,
un echilibru pe care Andrei Zanca nu pre-
getă să-l așeze în prim-planul poemului: „și
nu ne putem/ folosi de timp/ spre a ieși/ din
timp:// vina legându-ne de ieri, teama/ de
mâine, odinioară/ plecat-am în/ căutarea/
sinelui// și am găsit lumea// nu există gra-
nițe, nici delimitări./și fără de sfârșit, clipa¹¹.
    Există destul de multe poeme din acest
volum în care poetul pare a se detașa de
corporalitate și de concretitudinea coti-
dianului, abandonându-se revelațiilor sau
măcar sugestiilor unei ascensionalități în ca-
re vizionarismul și amprenta sacralității fac
corp comun. Octavian Soviany observa, de
altfel, că

    Andrei Zanca este unul dintre acei poeți (din
    ce în ce mai puțini) pentru care starea lirică
    este expresia unei aspirații spre spiritual, a
    unei nevoi imperioase de a transfigura spas-
    murile viceralității în secvențele unei drame
    liturgice ce țintește reinstaurarea omului și
    a vieții în sacru. Bântuită de sentimentul cri-
    zei și de angoasele lumii moderne, poezia
    sa are gravitatea unui act soteriologic, prin
    care „răul lumii¹¹ este exorcizat, iar răul su-
    prem, moartea, se convertește într-un sacri-
    ficiu, devine moarte în text, prin care subiec-
    tul uman își răscumpără starea de cădere [...].
    Este vorba, firește, de „drumul interior¹¹, ce
    își propune să atingă, ca în experiențele mis-
    tice, o stare de „vid luminos¹¹ a conștiinței,
    care duce la anularea diferenței dintre eu și


Cărți primite la redacție

• Diana Adamek, lâsco da Gama navighează,
 București: EuroPress Group, 2007.
• Diana Adamek, Melancolii portugheze,
 București: EuroPress Group, 2007.
• Rodica Grigore, Lecturi in labirint, Cluj-
 Napoca: Casa Cărții de Știință, 2007.
• Constantin Mocanu, Lăstarul Caucalanda,
 Râmnicu-Sărat: Rafet, 2007.


    non-eu, de unde ia naștere sentimentul „fran-
    ciscan¹¹ al comuniunii cu lucrurile [...]. Astfel
    încât poemele din Ncpțile franciscane (Ed.
    Dacia, 2001) nu au doar patetismul unui
    de profundis, ci și ceva din aerul insurgent al
    unui manifest fiindcă astăzi a fi revoluțio-
    nar înseamnă a vorbi despre metafizic, de
    vreme ce, întocmai ca pe timpul lui Marx,
    o fantomă pare a bântui Europa, dar nu e
    fantoma comunismului, ci fantoma lui Dum-
    nezeu, a cărei prezență resuscită foamea noas-
    tră de metafizic.

    Viziunile lui Andrei Zanca de acum nu
au mai nimic din contorsiunea și învolbu-
rarea afectivă a primelor volume, în care
crisparea și țipătul erau atitudini dominan-
te. Acum tendința e, mai curând, de inte-
riorizare calmă, de retranșare în propriul
sine, de reculegere și reverie, precum în poe-
zia te-am zărit, în care realul și oniricul își
dispută un cadru al poemului fluctuant,
vag, nedimensionat cu claritate: „în vis,
îndreptându-te înspre sălcii/ cu spinarea
plină de glod, aproape de înfrunziri/ ți-ai
întors capul// o seninătate dincolo de-o
moarte/ radia egală/ tăcerea, unde de gând/
sporind// spre mine ochii tăi luminând saca-
dat/ orizontul, încât m-am cutremurat/ tre-
zindu-mă// geamănul meu nicicând zărit,
frate/ nicicând mai aproape-n/ înfiorarea/ de
sfială/ zorilor¹¹. Ion Pop, de altfel, sesizează
această ambivalență a neliniștii și acalmici
din versurile lui Andrei Zanca, acest ames-
tec de tensiune afectivă nedecantată și ata-
raxic pură:

    E (> ambiguitate ce menține discursul într-o
    benefică încordare, căci cel ce se înscrie în
    el este, funciar, un neliniștit, suferind de
    absența comunicării armonioase, a „mulco-
    miei¹¹ - cum foarte personal se exprimă -, a
    unei generozități a relației cu celălalt, și ca
    atare le caută continuu, ca orice exilat ce
    trăiește drama rupturilor și degradărilor unor
    legături în care investise, cândva, intense ener-
    gii sufletești.

    Poezia lui Andrei Zanca din acest volum
mizează, în mare parte, pe resursele expre-
sive ale semitonului și nuanței. Poetul re-
nunță aproape cu totul la dinamica unei
gestici abundente, pentru a-și asuma expre-
sia minimală, austeritatea imagistică, respi-
rația reținută, aproape ritualică a versului,
precum în poemul altundeva-, „nu se află
într-o anume întindere/ nici în timp, nici în
sine/ o nuanță de/ sentiment// e în mine,
prelins/ în graiul discret// ceea ce nu se ros-
tește/ determinând rostirea// cum țipătul


• Dorn Viorel Ursu, Șah mat la România,
 București: CD Press, 2007.
• Ovidiu Hurduzeu, Unabomber - prcfetul
 ucigaș, București: Logos, 2007.
• loan Hada, La umbra zeilor infloare, Baia
 Mare: Ed. Fundației Culturale Zestrea,
 2007.


pescărușilor/ presupunând apa și țărmul,
noi// în căutarea de sine, însă/ între ochii
mei și ochii câinelui// o distanță împietrită/
în memoria adâncului, aidoma// unei cate-
drale ridicate pe fundamentul/ unui templu
roman, insignifiante// măștile și meandrele
unei implorări, doar/ intensitatea inimii răz-
bate-n tânjire, și răzbate// între două rostiri.
Un privilegiu al tăcerii¹¹. Unduirea lumii
în auz și în privire se petrece, în versurile lui
Andrei Zanca, prin intermediul unor nota-
ții delicate, sumare, austere, prin care realul
se dematerializează, parcă, redundanța deta-
liilor sale transformându-se, astfel, în pro-
pensiune spre idealitate, iar vacarmul în
melodios zvon al esențelor, în reverberație
tainică, precum în glissando: „între două
stânci, dunele./ cerul fără de nor/ ascult tăce-
rea// sunetul gravid de liniște. Nici o adie-
re.//însă cine poate spune dacă unul a cân-
tat/ când nimeni nu l-a auzit?// cine cântă
și nu e auzit/ se stinge lent/ nu-i așa?// și
totuși, tot ce ne marchează/ sosește pe neau-
zite/ insinuîndu-se/ adânc// în somn, ochiul
închizându-se/ totul.// doar auzul rămâne
deschis, oricând/ reîntorcându-se dintr-o/
depărtare, nouă/ necunoscută:/ trilul privi-
ghetorii/ se înfiripă/ din unduire de lună/ și
freamăt/ verzuind:/ ochiul caută. Auzul
găsește¹¹.
    Adept al simplității și al austerității sti-
listice, Andrei Zanca percepe poemul ca pe
o căutare a propriei identități, în labirintul
unei lumi în care formele, culorile și făp-
turile sunt tot atâtea simboluri ale trecerii
și ale unei metarealități ce se lasă doar ghi-
cită, bănuită cu intermitențe. într-un poem
precum simplitate, regăsim ipostaza cva-
siritualică a ieșirii din timp, a dez-măr-
ginirii, prin recursul la modalitățile in-
trospecției; lumea și șinele se revelează în
postura unor vase comunicante ale aceleiași
conștiințe lirice sensibile și senzitive toto-
dată: „și nu ne putem/ folosi de timp/ spre
a ieși/ din timp// vina legându-ne de ieri,
teama/ de mâine, odinioară/ plecat-am în/
căutarea/ sinelui// și am găsit lumea// nu
există granițe. Nici delimitări.// și fără de
sfârșit, clipa¹¹. Lirica erotică se menține, la
rândul ei, într-o tonalitate vaporoasă, în-
tr-un registru suav-ritualic, în care culorile
se estompează, iar gesturile sunt stilizate la
maximum, cu o dinamică imponderabilă,
parcă: „cât mai ales, să rostești/ ceea ce crezi/
oare// aș putea îndura o lume/ în care tu
nu ești?// între coșmarul din vis și cel din
manualele/ de istorie zgribulită, înțesată
cu morți// mâinile noastre cetluite, mâinile
noastre/ manipulate, îngălbenite/ în lacra
purtată/ de alte mâini// dacă n-ai fi fost
mereu cu mine/ ar putea trupul meu/ înier-
ba cândva// printre aceste coșmaruri/ aban-
donate ca niște cătușe// în întunericul ru-
ginit/ pe care l-am traversat/ îngemănați/
printre falangele risipite/ ale imperiilor?¹¹ (nu
atât să convingi). Prin poemele din volumul
Abis, cu timbrul lor liric dominat de inflexi-
unea nostalgică ori de reverberația calofilă,
Andrei Zanca își consolidează poziția pe care
o deține în cadrul generației sale.

26 • APOSTROF

Pe val



Dan Gulea

CĂ NU Ion Luca Caragiale
este analizat drept un
scriitor modernist, de avan-
gardă, în cutare studiu, ci
fiul său, Luca Ion Caragiale,
că George Ciprian nu este
„actor de comedie" (un rol
mare al său a fost alături de
Dida Solomon în Domnișoa-

ra lulia în 1921 la Naționalul bucureștean),
iar primul text despre Urmuz nu este un
necrolog anonim (nov. 1923), ci chiar
prezentarea făcută de Arghezi cu ocazia
reacțiilor la debut (iul. 1923). Mai departe
chiar, „observațiile revelate¹' despre Urmuz
prin anii ’30 de colegul de liceu, poetul
Vasile Voiculescu, în sensul unei comparații
cu Mark Twain, vor fi fost făcute inițial tot
de Arghezi, în același loc.
   Nu aceste mici scăpări (a căror agluti-
nare poate fi uneori enervantă, în funcție
de densitate) constituie însă esența lucrării
lui Paul Cernat, Avar,garda românească și
complexul periferiei, Colecția „Critică, Istorie
literară", București: Ed. Cartea Românească,
2007, 440 p. Cartea e șarmantă, analizînd
din punct de vedere „mitteleuropean" (rela-
ția Centru/Periferie) grupările și regrupări-
le românești de avangardă, printr-o cerce-
tare de tipul „A treia Europă"; volumul e de
fapt prima parte a unui proiect mai amplu,
de factură enciclopedică, ce va prezenta „va-
lurile" avangardei: primul, subiectul cer-
cetării de față, cuprinde manifestările Con-
timporanului (1922-1932), iar cele ce vor
urma, cercul de la Unu (1928-1932, dece-
niul al patrulea) și Grupul Suprarealist
Român (anii războiului și 1945-1947).
   După ce a stat foarte multă vreme cum-
va în așteptare, Paul Cernat debutează, iată,
în cercetarea literară prin teza sa de docto-
rat, din care s-a desprins, înaintea acestei
cărți, o monografie Contimporanul (apărută
în acest an la Editura Institutului Cultural
Român); inevitabil, cele două cărți interfe-
rează și reiau unele pasaje și atitudini, iar
efectul este mai întîi benefic subiectului, apoi
poate și autorului.
   Cartea, o repet, este foarte bună, dar are
unele imprecizii de fixare a subiectului; po-
vestea Contimporanului se termină undeva
pe la jumătatea acestui dosar-carte; comple-
tările vin cu o critică a criticii, fixînd recep-
tarea avangardei mai ales în epocă, prin stu-
diile lui Lucian Boz (format în ambianța
revistei lui Vinea), ale lui Const. I. Emilian
(un discipol dragomirescian, autorul primei
teze de doctorat despre subiect, „anarhismul

poetic", unde apar și avangardiștii), în fine
prin articolele de întîmpinare ale lui Per-
pessicius. Pare neclară alegerea acestui co-
mentator: dacă pentru cei anteriori există
motivații (perspectiva „dinăuntru", respec-
tiv „din afară"), Perpessicius pare la fel de
eligibil pentru un studiu amănunțit precum
alți mari critici: Pompiliu Constantinescu,
poate și Vladimir Streinu, fapt consemnat
de altminteri și de autor, dar nemotivat. A
treia piesă la dosar este prezentarea in exten-
so a receptării lui Urmuz (pînă la 1989),
excelent documentată, un adevărat fragment
susceptibil de o monografie precum inter-
fețele Contimporanului.
    Centrul de greutate al tezei este format
de paginile despre formarea spiritului de
frondă din literatura română, culminînd cu
înființarea Contimporanului. Suprapunîn-
du-se și adeseori distanțîndu-se de alte opi-
nii, avînd în vedere și perioada respectabi-
la a existenței revistei, de peste 10 ani, Paul
Cernat ignoră sau își enclavizează subiectul,
fără a urmări pozițiile și opozițiile lui Vinea
et C-ie cu grupuri tradiționaliste sau cu
unele cu care își disputa „arta nouă", astfel
încît permanentele șicane dintre Unu și Con-
timporanul rămîn în neant; contextul apa-
riției unei reviste-cult, Urmuz (1928-1929,
5 numere) este și el procustianizat: Geo
Bogza, fondatorul publicației, nu aparți-
ne zonei „contimporane", ci în mod clar
celei „uniste". Mai departe, revista Intigrai
(1925-1928) și „integralismul" par a fi, în
studiul lui Paul Cernat, indistincte de cercul
de idei al Contimporanului, cînd, în mod
firesc, Ion Călugăru și M. H. Maxy au avut
și ei „terezii critice" (Lovinescu dixit). Pri-
mul, își amintește criticul, „era bolșevic în
materie politică și, firește, avangardist în
artă". Avargarda românească și complexul
per ferici evită însă „contaminările" artei de
politică, confecționând și o deviză a avan-
gardiștilor din primul „val" în acest sens, iar
criticul urmărește spectacolul: noul teatru,
popularizarea filmului, preferințele lor ci-
nematografice (considerînd in abstracta figu-
ra lui Chaplin: nu cel implicat în politica
artei, ci eteratul, neinfluențabilul actor).
    Avangarda mitteleuropeană înseamnă,
înainte de toate, proclamarea unei identități
naționale, așa cum s-a manifestat în spațiul
sîrb sau în cel polonez ori maghiar; spațiul
românesc se înscrie și el aici, și astfel se con-
turează una dintre cele mai subtile analize a
mediului (pre)avangardist autohton: Nae
lonescu, mentorul de mai tîrziu al pro-
moțiilor legionare, este un poetastru sim-

bolizant (o traiectorie spre extrema dreaptă
care nu e singulară: de exemplu, N. Davi-
descu). Astfel, între ideile lui Cioran despre
„Schimbarea la față a României" și mediile
de idei avangardiste se stabilesc niște co-
respondențe: și avangardiștii, și Cioran îi
doresc țării un „mare, mare viitor", Bucu-
reștiul fiind imaginat drept o placă turnantă
a culturii și, ulterior, a exprimării politice.
Dar și echivalențe reductive, de genul: cul-
tura română este insignifiantă, ne-ar trebui
un reper „imperialist" în arte.
   Astfel, pe autor nu îl interesează atît
hermeneutica literară, cît interpretarea unor
serii de date și preferințe programatice
ale scriitorilor și artiștilor de avangardă;
acesta este și punctul meu de vedere, in-
tersectîndu-mă cu Paul Cernat, de pildă, în
identificarea unui modernism „de stînga"
(sucapitolul II. 1. se numește „Modernismul
estetic al stîngii românești antebelice"), în
fond stînga fiind locul de naștere al moder-
nismului autohton, ori, pe de altă parte, în
prezentarea acțiunilor de mecenat care au
susținut arta în al doilea deceniu din seco-
lul trecut.
   Prin cartea lui Paul Cernat se definește
astfel un prim „val" de interpretări ale avan-
gardei, după 1989, alcătuit din cercetările
lui Ovidiu Morar (Avatarurile suprarealis-
mului românesc, 2002, ale Emiliei David
(Drogoreanu) despre futurism, în 2004 și
2006, la care se pot adăuga monografiile
la Fundoianu/Fondane (Radu I. Petrescu),
Urmuz (Adrian Lăcătuș), Gellu Naum
(Simona Popescu).
   Printr-un stil retro care înglobează ter-
minologia thibaudetiană (călinesciană) -
„momente" ale mișcării, „generații" -, auto-
rul folosind în cunoștință de cauză aceste
noțiuni de teorie literară, cu semnele citării,
se edilică astfel o cercetare compatibilă cu
proiectul lui Cornel Ungureanu (de „geo-
grafii literare"). Nu lipsesc nici aspectele
polemice, în special la adresa lui Marin
Mincu (văzut drept un stindard protocro-
nist în „chestiunea “ Urmuz). O lucrare ce
reordonează un material informativ, aduce
completări, revalorizări sau discuții de ca-
non avangardist, dominată însă de un oare-
care psihologism: complexul periferiei este
urmărit la acest nivel, în declarații, în cores-
pondențe. Cu toate acestea, relația Centru/
Periferie scapă unor contextualizări psiholo-
gice, iar o inferioritate a artistului român
pare a I i greu de demonstrat. Cuvântul exact
este „diferență".

Cărți primite la redacție


• Nicolae Balotă,
  Româniai
  magyar îrok,
  Marosvâsârhely:
  Mentor Kiado,
  2007.

• Ion Cristofor,
  O cușcă pentru
  poet, Cluj-
  Napoca: Casa
  Cărții de Știință,
  2007.

r D I Ț
    - iiimk»
    r«X'HI«r1
  FWBȘT ■ IIW I

  JXIL.l FLLILlL

V
DlHNIHV


• Constanța
  Buzea, Rouă
  plural, prefață
  de Nicolae
  Manolescu,
  București:
  Vinea, 2007.

• Dumitru
  Țepeneag,
  Capitalism de
  cumetrie, lași:
  Polirom, 2007.

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 27

Poemul castității imposibile

Toate temele volumului
   Centura de castitate (Edi-
tura Cartea Românească,
2007), al lui Nichita Dani-
lov, sunt cuprinse în cele
trei citate alese de autor
drept motto: creația și moar-
tea (v. fragmentul din Tao Te
Ching), preeminența spiri-

tului asupra lumii fizice (Rudolf Steiner)

și, în fine, eterna reîntoarcere (Lao zi). Da-
că există experiențe extreme în poezie (în
sensul în care există sporturi extreme,
adică sporturi deosebit de periculoase),
atunci acestea sunt obligatoriu legate de
temele mari, iar dintre acestea, mai ales de

temele religioase. Numai poeții foarte buni
sau cei foarte slabi au curajul (ori, la celă-
lalt pol, inconștiența) de a tematiza sacrul ca
subiect de poezie. De fapt, aș merge până la
a susține că poetul căruia îi reușește o poe-
zie cu subiect religios ar trebui declarat poet
pe viață și n-ar mai trebui niciodată deran-
jat de critică. Dacă ar fi după mine, Nichita
Danilov s-ar număra printre aceștia, iar dacă
scriu acum o cronică la cartea sa o fac numai

pentru a-mi justifica opțiunea.
    Structurată în trei cicluri (Insomnie, Fa-
ța lăuntrică și Lumină), cartea nu marchea-
ză schimbări semnificative (de formulă sau
de conținut) în poetica particulară a autoru-
lui. El însuși pare să-și perceapă creația în-
tr-o logică a continuumului, a construcției
de durată, după cum reiese dintr-un poem
precum Awra, unul dintre puținele cu valoa-
re de ars poetica: „merg pe străzi (mereu în
pantă)/ însoțit de două cărămizi:/ ‘Iubitele
mele mâini, le zic,/ de când v-ați transfor-
mat astfel?’/ Iar ele chicotesc,/ aruncând
ocheade ciudate una alteia:/ ‘De când con-
struiești și nu mai/ termini de construit/
ce-ai început...Din acest punct de vedere,
Danilov acționează ca un sculptor pe dos:
în loc să vadă formele în materialul brut
din care trebuie detașate, scoase la lumină,
privirea sa este mai interesată de vidul care
locuiește în orice formă, ulterior creației.
Ne-o spune poetul destul dc explicit în Ca-
sa: „... In fiecare lucru văd vidul. Obiectele
sunt făcute mai mult din goluri decât din
plinuri, și eu văd, văd orice gol. Percep

materia ca pe o formă a nebuniei“. Intere-
sul său pentru această morfologie specială
a vidului trebuie pus în directă legătură
cu apetența autorului pentru imaginarul
oriental și ale sale poetici ale golului. Cele
ascunse capătă astfel, la Nichita Danilov,
contururi de umbră, deși greutatea lor este
egală cu a celor vizibile (v. sugestia „corpu-
lui tăcut“ din poemul Corp, contrapartea
secretă, matematic negativă a corpului văzut,
loc de veci al sufletului). Labirintul oriental,
la care trimit (fără să-l numească măcar o
dată) multe dintre poemele sale (mai ales
cele din ciclul Lumină), este fixat, ca în
imaginea de pe prima copertă, aparținând
artistului Mihai Criste, în figura spiralei
infinite a cochiliei de melc (sau a întrupării
și reîntrupării). Umbra și lumina circulă de
o parte și de alta a acestei curgeri înnebunite
de apropierea centrului, după cum o fac
plinul și golul sau viața și moartea, de-o
parte și de alta a lui Lethe, râul orb care
„merge pe stradă“ în poemul Un mu.
    Ceea ce particularizează, între poeții
preocupați de filonul religios, scrisul lui
Danilov este scriitura hibridă, în marginea
cotidianului. Acesta din urmă joacă, evident,
rolul polului mundan, al revelatorului sfin-
țeniei. Pentru a reuși să vizibilizeze sacrul,
poetul recurge la trei tehnici recurente.
Prima este aceea a dtplasării aproape supra-
realiste a unui semnificat sacru asupra unui
semnificant mundan. Poate cea mai expli-
cită punere în pagină a acestui mecanism o
observăm în Camera ascunsă, ale cărei sem-
nificații beneficiază de deplasarea sensuri-
lor sacre ale „ascunsului^ asupra imaginii
activate de memoria culturală cea mai re-
centă, a camerei de filmat care înregistrează,
în secret, o viață nevăzută. Mecanismul în
sine este de natură să semnaleze una dintre
concluziile cele mai frecvente ale observației
poetice, respectiv absența sfințeniei ori
ascunderea ei dincolo de percepția firească.
Cealaltă tehnică este mutarea centrului de
greutate din interior către exterior, într-un
echilibru instabil. Interiorul nu mai este,
astfel, cuib al ființei, ci recipient gol, în
așteptare, „un Dumnezeu suficient sieși;
extras din sine însuși“, ca în Fecfan - Mul-
țimea vidă, sau o „groapă adâncă“, precum

în De la fereastra. A treia tehnică o reprezintă
inseminarea imediatului cu picături esen-
țializate de sacralitate, așa cum procedează
eul din Acvariu, care-și vede peștii recitând
„versete din Coran și din Biblie... “, după ce
le-a picurat agheasmă în acvariu.
    De beneficiile expresive aduse de teh-
nicile sus-amintite beneficiază cele două
poeme pe care le consider cele mai bune din
Centura de castitate. Este vorba despre Cău-
tare, în care câinii (asemănători, în același
timp, cu câinii lui Horus, dar și cu dulăii
special antrenați pentru a-i identifica pe
purtătorii de cocaină) sfâșie o întreagă lume
în căutarea inferiorității absente, nedes-
coperind decât golul care a înlocuit plinul
sacru, dar și despre Din tata, în care un
destin al prezenței este reprodus de un obi-
ect al absenței.
    Există și două personaje care dau tona-
lități narative, de cântec cosmogonic, aces-
tor cicluri lirice. Este vorba despre bătrânul
Feofan, cel care se regenerează asemenea
unui zeu fondator, după fiecare efort de
creație, și de maica Fevronia, cea care își
pictează apostolii pe unghiile de la mâini
și dobândește, tot ca o zeiță de început de
lume, degete suplimentare, pentru a-și
completa și sfinți propria lume, contemplată
în alt poem în constelațiile stelelor de gră-
sime din supă. In Agonie, Feofan moare, dar
se reîntrupează în poemul imediat următor,
Fetfan - Peisaj de vară, „nu se știe de ce/ și
pentru cât timp în lume,/ asemenea unui roi/
curgător de albine/ ce unduindu-se cu miș-
cări lente/ ia forma unor sâni și coapse/
umplând golurile/ unei splendide rochii de
seară/ ce se ridică dimineața“.
    Centura de castitate reprezintă cântul
ritualic al unor misterii postmoderne,
marcând separația (mereu amenințată de
spargeri ilicite) dintre lumea plinului
dezlocuit și aceea a golului vibrând de sub-
stanță.

Circulara Uniunii
Scriitorilor din România

    Conform prevederilor Statu-
tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-
mânia nu este responsabilă pentru
politica editorială a publicației și
nici pentru conținutul materialelor
publicate.

            Comitetul Director
            al Uniunii Scriitorilor
            5 iunie 2003


Către cititorii din țară
ai revistei Apostrof

    Pentru anul 2008, vă rugăm să vă abonați direct la
redacție. Pentru aceasta, vă rugăm să plătiți contrava-
loarea abonamentului, prin mandat poștal, pe adresa:
    Lukâcs losif
    Fundația Culturală Apostrof
    Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brătianu, nr. 22
    Prețul abonamentului este:
          pentru 3 luni: 9 lei
          pentru 6 luni: 18 lei
          pentru 1 an: 36 lei
    Taxele de expediere sînt incluse în această sumă.
    Pentru cei care se abonează prin această modalitate,
asigurăm expedierea promptă a revistei. Cei care se
abonează pe 1 an primesc revista fără majorările de preț
provocate de inflație.

Către cititorii din străinătate
ai revistei Apostrof

    Pentru anul 2008, vă rugăm să vă abonați direct la
redacție, trimițînd contravaloarea abonamentului prin-
tr-un cec (money order) în contul:
    Fundația Culturală Apostrof
    Cont euro: RO73BRDE130SV06534401300
    Cont usd: RO58BRDE130SV06674381300
    Banca Română pentru Dezvoltare - Groupe Societe
Generale - Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.
81 -83, SWIFT BRDEROBU
    Prețul abonamentului este:
         pentru 3 luni: 13 us$
         pentru 6 luni: 26 us$
         pentru 1 an: 52 us$
    In costul abonamentului sînt incluse și taxele de ex-
pediere par avion.

28 • APOSTROF

Poems by

Petre Stoica

news flash

after the fog thickened

a heavy fog
embraced the land

the messengers entrusted with die good news
got lost and wound up in another country


they set out to catch the big fish
the creature seen by the whole community

after the fog thickened
we no longer could recognize each other

in the evening the men returned empty-handed
suddenly old and stooped over
with their political opinions changed



we all became
democratic deaf-mutes

message of encouragement

this morning in every mailbox
they found letters wid'i illegible lines
words that squirmed and coupled

people were astonished
the local wise men shmgged their shoulders
the old cantor accustomed to
writing hidden under blotches of wax
expounded on the plum trees’ unexpected bloom

an ideal place

four hundred sometime orators
four hundred directors-general
four hundred riled-up policemen
four hundred village councilmen
four hundred myopic accountants
four hundred scorpions
four hundred times four hundred
interdictions of taxes and fines

four hundred taxpayers


nobody understood

it was a message of encouragement
sent by a limping fiiture by time
its glorious hair at half mast



news flash

they made progress in the season of heat
and to the drumbeat of heavy rain
not even the winter wind frightened them

they made valiant progress day and night

when they arrived where they’d been promised
their ancestors’ message awaited them
they found a moth-eaten hat



holy feast

news

yesterday a tailless sheep gulped down a wolf
an airplane crashed into a mountain
but the passengers survived
a star actress married
a filthy old beggar
yesterday the minister of Information
uttered a truth



everyday news

with no warning gulliver
entered the chamber of parliament

some leaped up from their slumber others
froze a newspaper in their hands the lock
of one’s speech got stuck in his throat
another’s pigskin cracked on someone else’s rump

on the main Street
majorettes strut throw kisses wave panties
the day’s fiilsome rhetoric follows proudly
astride a gelded muie

one by one the drowsy Windows open wide
bewilderment floods the rooms
nobody knows that today is the feast
of illiterate harvests

later they unanimously approved
  a law meant to punish severely
  any press interference in the life
  of bladders in suits and ties

gulliver scrutinized them dtrough a magnifying glass
erupted in great hoots of laughter
and took his leave to a chorus of boos

Translated from the Romanian by
Adam J. Sorkin and Ioana Ieronim

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 29

Atac la vise



Ioana Cistelecan

NU CRED că vreunul dintre noi, tinerele
speranțe ale criticii literare românești,
mai suferă astăzi de orgoliul de a împlini un
destin spectaculos de istoric literar călines-
cian, eu una, cu siguranță, nu! Și nu mă
apasă deloc o atare iluzie, pentru că vre-
murile sînt cum sînt, astfel încît sîntem
nevoiți să ne risipim energiile în colabo-
rări și profesii cît de cît stabile și nu toc-
mai puține la număr. Mă tot sîcîie întreba-
rea pe care o lansa Claudiu Groza în urmă
cu aproximativ cinci luni, în toiul dezbate-
rilor pretextate de colocviul G. Călinescu
din București, unde s-a adunat floarea în
vogă (ori nu tocmai) a criticii literare nouă-
zecist-douămiiste: ce s-ar întâmpla dacă aceas-
tă controversată breaslă ar fi în stare - mira-
culos, de-a dreptul - să facă un front comun,
fie el și tacit, și ar abandona cronicile lite-
rare ce semnalează cărțile momentului și
s-ar retrage în biblioteci ca să producă un
volum substanțial, un studiu, de a cărui lipsă
sîntem din ce în ce mai abitir acuzați... Doar
că aș reorienta interogația nu înspre „nefe-
riciții“ autori ce s-ar simți brusc abandonați,
căci e chiar o falsă problemă - ar răsări alte
capete luminate care să performeze în locul
nostru!, niciun scriitor nu mai suferă azi (din
păcate sau ba) dacă N. Manolescu nu-i re-
cenzează cartea, nu dă un verdict, nu amen-
dează sau nu impune un nume, noi nu sîn-
tem unici și irepetabili! Mă îngrijorează însă
disponibilitatea egoului nostru de a supor-
ta cu-adevărat o ulterioară, proximă și ex-
trem de rapidă plasare în uitare: sună feeric
să-ți permiți luxul de a te dedica în exclu-
sivitate lecturii, în urma căreia să oferi o ana-
liză pe caz/pe temă, iar aceasta să fie real-
mente una de excepție, viguroasă-n conținut,
structură și originalitate. Dar literatura, ca
orice organism viu, e perpetuu în mișcare,
ea nu înțepenește într-un punct, oricare ar
fi el, ca să ne aștepte docilă să revenim în
peisaj, e și ea ca timpul pe care-1 consumăm:

ingrată - scrii, publici în reviste, exiști -,
ți-ai luat o pauză, taci, ți-ai asumat cu bună
știință un risc, acela de a nu mai intra în
cărți... La finele lui aprilie, în capitală, s-a
vorbit despre spectaculosul criticii lui
G. Călinescu, s-a pomenit marca subiectivi-
tății în relație cu paradoxala rezistență peste
ani a opiniilor sale exprimate în Istoria lite-
raturii române..., însă, date fiind formulări-
le propuse de colocviu, m-aș preocupa mai
degrabă cît aplicăm noi, cei de azi, suferind
autentic de microbul criticii literare (că nu
avantajele financiare ne mînă-n luptă..., așa
cum observa Daniel Cristea-Enache), crite-
riul estetic în cronicile pe care le publicăm,
cît ne concentrăm asupra textului în sine și
cît alegem să-l argumentăm și să ne expli-
cităm poziția vis-â-vis de el, refuzînd ten-
tația atitudinalului și a teribilismului de dra-
gul de a sălta cu un cap deasupra celorlalți
și nimic mai mult... Și dacă tot mă frământă
o situație ipotetică, să mai zăbovesc puțin
în apele ei și să punctez și o utopie: Dan
Mircea Cipariu venea atunci cu o soluție
absolut pragmatică, lansînd oportunitatea
tmui soi de asociație a junilor critici literari,
de judecata căreia să se țină seama, de pildă,
la acordarea premiilor literare, căreia să i
se trimită de către edituri noile apariții, al
cărei cuvânt să capete carevasăzică prestanță,
substanță și legitimitate; suna extraordinar,
lumea în extaz, dar pe cînd să se și contu-
reze în scris, pe cind să se și parafeze tui inci-
pit, puțini au rămas aceia complet dornici
să transfere imaginarul în real/simbolic: sce-
nariul a fost cel mioritic, ce se înscrie per-
fect în paradigma dat din colț în colț, învă-
luire pe stânga și eludare pe dreapta, mîrîieli,
strâmbături, finalmente - abandon total.
Ceva rezumîndu-se la „și am fost și noi la
voi, și-ați venit și voi la noi și... n-am rezol-
vat nimic...“ Nu știu dacă merită să te
dăruiești unei idei, nu știu dacă e păgubos
să te implici într-o construcție, dar sînt con-

vinsă că nimic nu se va alege din orice pla-
nuri mărețe estetico-pseudoadministrative,
oricui aparținându-i ele. E-n firea noastră să
ne regalăm unii pe alții cu propriile noastre
egocentrisme exacerbate, cu propriile noas-
tre carențe comunicative și e-n firea mea
să nu mai cred în vise, ci doar în relativisme
expandate in extremis, căci literatura română
nu ne ridică statui și nici nu ne închiriază
metrul pătrat pe vecie. Dar dincolo de toate
astea, statutul criticului literar ar fi trebuit
să-și conserve direcțiile esențiale, ca prio-
rități general valabile: verticalitate, deschi-
dere, disponibilitatea sensibilității noastre
de cititor avizat, cerebralitate, inspirație,
puterea noastră de a decanta, de a construi
și deconstrui patternuri analitice, de a ștanța
obiectiv și motivat volumul în cauză, de
a-1 relaționa comparatist în limitele unui
bun-simț cultural apropriat, abilitatea de a
aplica interpretativ concepte fără a sufoca
pagina/-ile de teoretic în exces, un auto-
control impus firesc discursului, astfel încît
să nu cădem în capcana unei pastișări stilis-
tice și semantice proprii, și „efortul“ nostru
susținut de a face textul lesne ingurgitabil
lectorului nu tocmai ingenuu, căci - hai
s-o recunoaștem: nu lui ne adresăm, oricît
ne-ar plăcea să invocăm necesitatea unei
perieri a cronicii sau a recenziei ca să ne
apropiem de public, el e cel momit să-și ex-
tindă orizontul, nu noi cei chemați să ne
minimalizăm expectanțele, acrind conform
unui tipar mai mult sau mai puțin procus-
tian, în defavoarea obvioasă a literarității în
sine. Nu cred în modele statice, absolutiza-
te ale criticii literare; aceleași ingrediente
intrinseci și profesionale dădeau gustul și
justa măsura a criticului literar lovinescian,
maiorescian sau călinescian, ori ar fi trebuit,
cel puțin, s-o facă. Așa cum nu cred în deli-
mitări de genul „tînăr critic literaG. Ești sau
nu critic literar... și-atît.

Cuprins

• Cafe Apostrof                                              
• Estuar                                                  2  
A împlinit Irina 60 de ani? Ștefan Borbely                 3
Cupole și poduri culturale  Ovidiu Pecican                 8
Un evreu român în veac      Ion Vianu                      9
• Conversații cu...                                         
Irina Petraș                Ovidiu Pecican                 4
• Ancheta Apostrof                                          
Poezia                      Corin Braga,                    
                            Ruxandra Cesereanu,             
                            Ovidiu Pecican, Marta Petreu,   
• Cronica literară          Adrian Popescu                10
Un anume sens al minunării  Irina Petraș                  12
• Eseu                                                      
Terapia prin artă           Forro Ăgnes                   13
Turism                      Alexandru Singer              22
• Avangarda rusă                                            
Anu-mprejur                 Iulian Anisimov               14
(traducere și antologie de Leo Butnaru)                     
• Dosar: Mateiu L Caragiale                                 
Note pentru o psihologie                                   
a lui Mateiu I. Caragiale               Ion Vianu        15
• Poeme                                                    
Amigdale, Călătorie, Ca un aluat negru,                    
Rece pervazul, Poem cu jaluzele         Irina Nechit     19
• Biblioteci î.n aer liber                                 
Poeme                                   Mariko Sumikura  20
(traducere și prezentare                                   
de Michael Finkenthal)                                     
Poems by                                Petre Stoica     29
(traducere de Adam J. Sorkin                               
și Ioana leronim)                                          
• Revista revistelor                                       
                                                         25
• Cu OCHIUL LIBER                                          
Despre postpasiuni                      Mihaela Ursa     24
Capcane vizionare                       Călin Teutișan   25
Exasperări și nostalgii                 Iulian Boldea    26
Pe val                                  Dan Gulea        27
Poemul castității imposibile            Mihaela Ursa     28
Atac la vise                            Ioana Cistelecan 30

30 • APOSTROF

Editura Biblioteca Apostrof vă oferă următoarele cărți:

•  Mircea Zaciu, Jucătorul de rezervă
 poezie, 2000, 88 p.                        5 lei

Colecția „Filosofic contemporană"
•  Gabriel Marcel, A fi și a avea
 traducere de Ciprian Mihali, 1997, 192 p.  3 lei

Colecția „Filosofic modernă"
•  Friedrich Nietzsche, Antichristul
  traducere de Vasile Muscă, 2003, 128 p.  10 lei


Colecția „Filosofic extrem-contemporană"
•  JURGEN HABERMAS, JOSEPH RăTZINGER,
  Dialectica secularizării: Despre rațiune
  și religie, traducere de Delia Marga,
  prefață de Andrei Marga, 2005, 120 p.   20 lei

Colecția „Filosofic medievală"
•  Sf. Anselm din Canterbury,
  Monologion despre esența divinității
  traducere de Alexander Baumgarten, 1998,162 p. 3,50 lei

Colecția „Filosofia religiei"
•  Henry Corbin, Paradoxul monoteismului
 traducere de Janina Ianoși, 1997, 216 p. 4 lei

Colecția „Filosofic românească"
•  Ion Ianoși, O istorie a filosofici românești,
 1996, 392 p.                           10 lei
•  Vasile Muscă, Spusul și de nespusul,
 2003, 146 p.                           10 lei

•  N. Steinhardt,
  Cartea împărtășirii, ediție gîndită și alcătuită de
  Ion Vartic, ed. a IV-a, 2004, 140 p.       8 lei
•  D. D. Roșca,
  Introducere la „Viața lui Isus". Mitul utilului
  traducere de Dumitru Țepeneag, ediție și postfață
  de Marta Petreu, 1999, 138 p.              3,50 lei
•  Bucur Țincu, Apărarea civilizației
  ediție îngrijită și prefață de Marta Petreu,
  2000, 132 p.                               5 lei
•  Laura Pamfil, Noica necunoscut,
 2007, 288 p.                              8,75 lei

Colecția „lanus"
•  Ovidiu Pecican, Trasee culturale
  Nord-Sud, 2006, 228 p.                     1 5 lei

•  Călin Teutișan, Textul în oglindă:
  Reflexii ale imaginarului eminescian,
  2006, 202 p.                               1 5 lei

•  Petru Poantă, Efectul „Echinox" sau
 despre echilibru, 2003,176 p.                10 lei
•  Dorli Blaga, Tatăl meu, Lucian Blaga,
 2004, 380 p.                                 20 lei

•  George Banu, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

•  Norman Manea, Despre clovni
 eseuri, 1997, 230 p.                         4 lei
•  Norman Manea, Octombrie, ora opt
  proză, 1997, 186 p.                        4 lei

•  Norman Manea, Fericirea obligatorie
 proză, 1999, 192 p.                          5 lei
•  Florin Sicoie, Sîmbăta engleză și alte
 povestiri, 1998,130 p.                       2 lei


•  Ramiro de Maeztu, Don Quijote, Don Juan
 și Celestina, traducere de Mariana Vartic,
 prefață de Ion Vartic, 1999, 264 p.         6 lei
•  Liviu Bleoca, Biblioteca de buzunar
 roman, 2001, 128 p.                         5 lei
•  Philip Roth, Animal pe moarte
  roman, traducere de Irina Petraș, 2001, 132 p. 9,90 lei
•  Sanda Cordoș, Literatura între revoluție
 și reacțiune, ediția a ll-a, adăugită, 2002, 284 p. 15 lei
•  Lev Tolstoi, Moartea lui Ivan llici
  traducere de Janina Ianoși, prefață de Ion Vartic,
  2003, 96 p.                            7,50 lei
•  Lukăcs Jozsef, Povestea „orașului-comoară":
  Scurtă istorie a Clujului
  și a monumentelor sale, volum ilustrat
  cu fotografii de Vârdai Levente, 2005, 146 p. 20 lei

•  Georgeta Horodincă, Duminică seara,

  2006, 231 p.                               20 lei
•  Alexandru. Vona, Să mai fiu o dată
 îndrăgostit, carte gîndită și alcătuită
  de Marta Petreu, 2005, 188 p.              20 lei
•  Ștefan Borbely, Despre Thomas Mann
 și alte eseuri, 2005,172 p.                  20 lei
•  Marta Petreu, Conversații cu..., voi. li,
 2006, 132 p.                                 20 lei
•  Ruxandra Cesereanu, Marta Petreu,
 Corin Braga, Virgil Mihaiu,
 Ovidiu Pecican, Ion Vartic,
 Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p.               20 lei
•  Eugen Pavel, între filologie
  și bibliofilie, 2007,170 p.                20 lei
•  Irina Petraș, Teoria literaturii.
  Dicționar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei
•  Ștefan Borbely, Proza fantastică a lui
 Mircea Eliade, 2003, 224 p.                  20 lei
•  Scriitorul și trupul său, carte gîndită
  și alcătuită de Marta Petreu, 2007, 264 p. 8,75 lei
•  Cele 10 porunci, carte gîndită
  și alcătuită de Marta Petreu, 2007, 276 p. 8,75 lei
•  Nicolae Bârna, Dumitru Țepeneag,
 2007, 304 p.                                 7 lei


Colecția „Scrinul negru"
•  Zaiiaria Boilă, Amintiri și considerații
 asupra mișcării legionare
  prefață de Livia Titieni Boilă, ediție îngrijită de
  Maria Petreu și Ana Cornea, notă asupra ediției
  de Maria Petreu, 2002, 160 p.              10 lei
•  Zaiiaria Boilă, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei
•  Procesul „tovarășului Camil", ediție îngrijită
 de kjn Vartic, prefață de Mircea Zaciu, 1998, 96 p. 2 lei

•  I. D. SiRBU, Scrisori către bunul Dumnezeu
 ediție îngrijită de Ion Vartic, 1998, 244 p. 5 lei
•  Ludovica Rebreanu,
  Adio pînă la a doua Venire:
  Epistolar matern, ediție îngrijită, prefață și note
  de Liviu Malița, 1998, 288 p.              5 lei
•  Arthur Dan, Mituri căzute (Din jurnalul
 unui psihiatru): Aforisme, prefețe de
 I. Negoițescu, Ion Vianu, Alexandru Paleologu; ediție
  și notă asupra ediției de Marta Petreu, 1999, 96 p. 3 lei
•  Radu Stanca, Aquarium
  selecția textelor și cuvînt-înainte de Ion Vartic,
  ediție de Marta Petreu, 2000, 202 p.       5 lei
•  Dumitru Țepeneag, Destin cu popești.
  Șotroane (în colaborare cu Editura Dacia),
  2001,144 p.                             6,30 lei
•  Alexandru Vona, Esmeralda, fișă de dicționar
 de Fiorin Manolescu, desene de Gabriela Melinescu,
 2003, 112 p.                              7,50 lei

Colecția „Mica bibliotecă critică"
•  Irina Petraș, Camil Petrescu: Schițe
 pentru un portret, 2003,150 p.               8 lei

Colecția „Istoria filosofici"
•  Constantin Rădulescu-Motru,
  F. W. Nietzsche: Viața și filosofia sa
  2003, 128 p.                               10 lei

Colecția „Poeme"
•  Tristan Janco, Memoriile Șoahului,
  2006, 84 p.                                  15 lei
•  Jacques Jouet, Poeme de metrou
  traducere de Letiția Ilea, 2006, 1 64 p.     5 lei

                                          
                                   5      
REDACȚIA:                   opostroi      
Marta Petreu                              
(redactor-șef)                            
Lukâcs Jozsef                             
Virgil Leon                               
Irina Petraș                              
Oana Moruțan                              
Tehnoredactare:                           
Fogarasi Edith                            
Vignetele revistei reprezintă              
variațiuni grafice de Mihai Barbu          
după desene de Franz Kafka.                
Ana Pop                                   
(contabilitate)                           
Mihai Maga                                
(întreținerea calculatoarelor)            
EDITORI:                                  
□    Uniunea Scriitorilor                 
din România                               
□    Fundația Culturală Apostrof          
Cont la brd Cluj:                         
în lei: SV7853701300                      
în euro: SV6534401300                     
Revista apare cu sprijinul:                
□    Fondului Cultural Național            
□    Consiliului Local și al Primăriei     
Cluj-Napoca                                
ADRESA REDACȚIEI:                          
Cluj-Napoca                                
Str. I. C. Brătianu, nr. 22                
cod 400079                                 
Tel., fax: 0264/432.444                    
e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro       
Pentru corespondență:                     
Revista Apostrof, cp 1095, op 1,          
Cluj-Napoca, 400750                       
• Revista apostrof figurează              
în Lista-catalog a publicațiilor          
interne, editată de rodipet sa,           
la poziția 4251.                          
Manuscrisele primite Ia redacție          
nu se înapoiază.                          
issn 1220-3122                            
Revista este înregistrată la osim         
cu nr. 45630/22.05.1996.                  
Revista apostrof este membră a       -    
Asociației Revistelor, Imprimeri          
lor și Editurilor Literare (ariel),       
asociație cu statut juridic, recu-        
noscută de Ministerul Culturii            
și Cultelor.                              
Tiparul:                                  
Centrul de Presă Reformat                 

Cărți în coeditare cu Ed. Polirom
(le puteți comanda la www.polirom.ro):
•  Ion Vartic, Bulgakov și secretul lui
  Koroviev: Interpretare figurală la
  Maestrul și Margareta,
  ed. a ll-a, adăugită, 2006, 160 p.    1 7,95 lei
•  Ion Vianu, Blestem și Binecuvântare,
  2007, 182 p.                          19,95 lei

Unica responsabilitate a revis-
tei Apostrof este de a găzdui
opiniile, oricît de diverse, ale
colaboratorilor noștri. Respon-
sabilitatea pentru conținutul fi-
ecărui text aparține, în exclu-
sivitate, autorului.
Apostrof

Puteți comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brătianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XVIII, nr. 12 (211), 2007 • 31