ANALELE UNIVERSITĂȚII BUCUREȘTI LIMBA Șl LITERATURA ROMÂNĂ ANUL XXI —Nr. 1, 2-1972 LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNA COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil : Membri : Prof. dr. docent D. Păcurariu Prof. dr. docent D. Macrea, membru corespondent al Academiei R. S. România ; prof. dr. docent Al. Piru ; prof. dr. Ov. S. Crohmălniceanu; conf. G. Munteanu ; conf. dr. G. Brâncuș ; conf. dr. Valeria Guțu Romalo Secretar de redacție : Conf. dr. L Rotam; conf. dr. Liviu Onu REDACȚIA ANALELE UNIVERSITĂȚII BUCUREȘTI Șoseaua Panduri, nr. 90 Telefon 31.40.00/131 Comitetul de redacție, colectivul de autori și toate cadrele didactice dedică acest volum și întreaga lor activitate Conferinței Naționale a Partidului și ce- lei de a XXV-a aniversări a Republicii, ___________________________SUMAR _____________________________________ Pag. METODOLOGIA CERCETĂRII LIMBII ȘI LITERATURII Sesiunea de comunicări de la Facultatea de limba și literatura română, februarie 1972 ION COTEANU : Este literatura numai un fapt de limbă ? . 12 OV. S. CROHMĂLNICEANU : Cîteva aspecte ideologice ale studiului literaturii 19 LUCIA WALD și PAUL MICLÂU : Teorie și metodă în lingvistica mo- dernă . 31 ALEXANDRU DIMA : Problematicei și metodologia modernă a litera- turii comparate 43 BORIS CAZACU : Orientări actuale în cercetarea dialectală . 49 ALEXANDRU GRAUR : Toponimia — știință de graniță 65 DUMITRU MICU : Predarea literaturii române contemporane 69 DAN SIMONESCU : Bibliografia, documentarea, informatica — mij- loace indispensabile cercetării și metodologiei științifice . 77 PAUL CORNEA : Contribuții la o teorie sociologică a „succesului'1 literar 89 LIVIU ONU : Despre oportunitatea unor metode riguroase în editarea textelor românești vechi . 107 ELENA SLAVE : Metodologia semantică și conotația 123 SAVIN BRATU : Structuralismul și analiza literară . 133 V. MÎNDRA : Social și individual în structura situațiilor dramatice 141 MIHAI ZAMFIR : Metodologia monografiilor privind literatura română modernă (secolul al XlX-lea) . 149 ION VASILE ȘERBAN : Critica marxistă . 157 Pag. ALTE STUDII ALEXANDRU PIRU : Neculce cronicar subiectiv? 171 ȘERBAN CIOCULESCU : Critica literară și D. Anghel 179 MARIO RUFFINI : „Foletul novel“. I calendari di Giovanni Candido Romano alia corte di Constantin-vodă Brîncoveanu . • 227 GH. CIOMPEC : Balade românești prelucrate de scriitori străini în a doua jumătate a secolului al XlX-lea 229 GEORGE MUNTEANU : Eminescu la Berlin 237 ALEXANDRU TUDORICA : Text și semnificație . . 255 GHEORGHE RĂDULESCU : Observații stilistice pe marginea propozi- ției subordonate circumstanțiale din poezia lui Lucian Blaga 263 NOTE ȘI RECENZII MARI A RĂDULESCU : Note etimologice . 291 NICOLAE CONSTANTINESCU : Observații asupra stilului unui poves- titor muntean 291 CONSTANTIN DOMINTE : Note etimologice 296 GHEORGHE CONSTANTINESCU : Interjecția „iată", copulă în limba română 298 EUGEN MARINESCU : Maria Cunțan — autor dramatic 300 DAN SIMONESCU : L. Găldi : „Introducere în istoria versului românesc'4 302 ANTOANETA TĂNĂSESCU : „Limbă și literatură" nr. 1, 2 (serie nouă) 305 NICOLAE CONSTANTINESCU : D. Caracostea, O. Bîrlea : vProblemele tipologiei folclorice" . 307 CO^EPÎKAHnE_______________________________________- CTp. METO^OJIOniR nSyHEHHH H3BIKA H JIUTEPATYPbl — CeccKH cooSmeHHii OaKyjibTeTa pyMMHCKoro H3MKa n jiHTepaTypbi, $e6pajib 1972 r. IIOH KOTHHY : RBJiaeTca JinTepaTypa tojibko $aKTOM astma? 17 OB. C. KPOXM3JIHHHRHY: HeaoToptie HfleojiorjiHecKne acneKTti nsy- aennH JiMTepaTypti . .................. .28 II. MIIKJI3Y, JI. BAJIbfl : Teopna h MeToa b coBpeMeHHOft jiHHrBMCTHKB. . 42 AJI. ARMA : CoBpeMeHHtie npoSjieMaTiiaa ii MeToaojiorna cpaBanTejibuoii JiHTepaTypM. . ... . . 48 BOPHC KA3AKY : AaTyajibHbie HanpaBjieuHa b flnajieKTOJiormiecKMx nccjie- JțOBaHKHX ... 62 AJI. TPAYP: TonoHHMHH-CMemiiaa nayaa . 68 Zț. MWKY : flpenosaBaniie coBpeMeHnoii JiiiTepaTypbi 75 #. CHMOHECKY : BHâJiHorpa$HH, aoKyMeHTauna, HH^opMaTKKa-cpe^CTBa, HeoâxoaHMLie aayqHOMy Hcojie^OBaHiiio h MeTO^ojioniH. . 87 II. KOPHH: K Bonpocy o coijnojioririecKOH Teopnn jiHTepaTypaoro ycnexa. 89 JI. OHY : O CBoeBpeMeHHOCTii CTpornx mgto^ob b H3«aiiHH «peBHHX py- MMHCKIIX TGKCTOB. . 121 E. CJIABE : CeMaHTuaecKaa MeTo^ojiorna ii KOHOTaițna. 131 CABUH BPATY : CTpyKTypajiHSM h JinTepaTypHMÎî aaajiH3. 138 B. MBIH^PA: CoițnajibHoe h HHanBiiayajiJibHoe b cTpyKType «paMaTHaecKiix CHTyaițHîî. . . . . . .147 M. 3AMOI4P: MeTo^ojiorna MOHorpa$HH OTHOCHmnxca k cospeMeHiioii py- MMHCKOîi jiHTepaType (xx Bea). . . .154 n. B. IIIEPBAH : MapacHCTCKaa KpiiTHKa 169 CTp. flPyrHE HGCJIEflOBAHHR AJI. HHPy: IleKyjibHe — cyfrbeKTHBHMiî Jiei opwceij? 177 III. HOKyJIECKy: JlnTepaTypnaH KpnTHKa h fl. Anreji 184 MAPHO pyOQHHH : Kajienaapn Jț^Kosanun Kananao Pombiio npn asope rocnoaapH KoncTaHTUHO BpbiHKOBHny. „OojieTyji HOBeji“ . . . 226 T. HOMHEK: PyMbiHCKne Gaujiaabi, o6pa6oTanHbie HHOCTpanHbiMn mica- tbjihmh bo BTopoiî noJiOBnne XlX-ro Bena. . 236 T. MyHTRHy: 3MHHecKy b BepjiHne 253 AJI. TyflOPHKS : Tbkct h 3HaiieH ie 260 T. PSZțyJIEGKy : 3aMeTKn o cthjib cJio>KHonoA4HHeHHMX npeaJio>Kemiiî c npnaaTOHHEiMn otooBTeJibCTBeHHbiMii b no33nn Jly^Hana Baarn. . 289 SAMETKH II PEH.EH3HH MAPHR PS^yJIEGKy: BTMMOJiornqecKne saweTKn 291 H. KOHGTAHTHHEGKy: SaMenaHHH o ctiijib oanoro BajianiCKoro nOBec- TBOBaTeJiH . 291 K. JțOMHHTE: 3THMO.nornqecKne 3aMCTKM . . 296 T. KOHGTAHTHHEGKy: Me^aoMCTue (bot) — CBH3Ka b pyMbiH- CKOM H3bIKe . . 216 E. MAPHHEGKy: Mapna KymjaH — apaMaTypr . 300 ★ 3- GHMOHECKy: Jl. Tajian: „BBeaenne b itCTopaio pywbiHCKoro cthxo- JIO7KeHHH“ . . ................................. 302 A. TBHBGEGKy: „Limbă și literatură" (R3biK n .'iirrepaTypa), no 1-2 (Hosan cepun). . . . . . 305 H. KOHGTAHTHHEGKy: /ț. KapaKOCTH, O. Bbipjin : „IIpoSjieMbi ({)OJibKJiop- HOiî THnojiornn". . . ... 3c7 _________________________SOMMAIRE______________________________________ Page LANGUE ET LITTERATURE : LA METHODOLOGIE DE LA RECHERCHE La session de Communications de la Faculte de langue et litterature roumaine, Fevrier 1972 ION COTEANU : La litterature est-elle seulement un fait de langue ? 18 OV. S. CROHMJVLNICEANU : Quelques aspects ideologiques de l’etude de la litterature . .... 29 PAUL MICLĂU, LUCIA WALD : Theorie et methode dans la linguis- tique moderne . .... 42 ALEXANDRU DIMA : La problematique et la methodologie moderne de la litterature comparee . . . 48 BORIS CAZACU : Les directions actuelles dans la recherche dialectale 62 AL. GRAUR : La toponymie, Science de frontiere . 68 DUMITRU MICU : L’enseignement de la litterature roumaine contem- porair.e . • 76 DAN SIMONESCU : La bibliografia, la documentazione, l’informatica — mezzi indispensabili alia ricerca e alia metodologia scientifica 88 PAUL CORNEA : Contributions ă une țheorie sociologique du succes litteraire • ... li 5 LIVIU ONU : Sur Topocrtunite d’appliquer des methodes rigoureuses dans l’edition des anciens textes roumains . 122 ELENA SLAVE : La methodologie semantique et la connotation 132 SAVIN BRATU : Le structuralisme dans Lanalyse litteraire . . . 138 VICU MÎNDRA : Social et individuel dans la structure des situations dramatiques . • • ... 148 MIHxAI ZAMFIR : La methodologie des monographies sur la litterature roumaine moderne . 165 ION VASILE ȘERBAN : La critique marxiste 169 Paie AUTRES ETUDES AL. PIRU : Ion Neculce est-il un chroniqueur subjectif ? 177 ȘERBAN CIOCULESCU : La critique litteraire et D. Anghel 184 MARIO RUFFINI : „Foletul novei'1. I calendar! di Giovanni Candido Romano alia corte di Constantin vodă Brîncoveanu .... 185 GHEORGHE CIOMPEC : Ballades roumaines interpretees par des ecri- vains etrangers pendant la deuxieme moitie du XlX-eme siecle 236 GEORGE MUNTEANU : Eminescu a Berlin 524 ALEXANDRU TUDORICĂ : Texte et signification . .261 GHEORGHE RĂDULESCU : Observations stylistiques concernant la proposition subordonnee circonstancielle dans la poesie de Lu- cian Blaga................... . .... . 290 NOTES ET COMPTE-RENDUS MARI A RĂDULESCU : Notes etymologiques . 291 NICOLAE CONSTANTINESCU : Observations sur le style d'un narrateur valaque.....................................‘................291 CONSTANTIN DOMINTE : Notes etymologiques 296 GH. CONSTANTINESCU : L’interjection „iată", copule en roumain 298 EUGEN MARINESCU : Maria Cunțan — auteur dramatique 300 DAN SIMONESCU : L. Gâldi : „Introduction â l’histoire du vers roumain“........................................................302 ANTOANETA TĂNĂSESCU : „Langue et litterature" nr. 1, 2 (nouvelle serie)................................... . ... 305 NICOLAE CONSTANTINESCU : D. Caracostea, O. Bîrlea : „Les proble- mes de la typologie folklorique“.............................307 ESTE LITERATURA NUMAI UN FAPT DE LIMBĂ ? ION COTEANU In ultimul decenu și jumătate, aproximativ cam de la data de la care cibernetica și teoria informației au pătruns în științele umaniste, se afirmă din ce în ce mai insistent că literatura nu reprezintă decît o formă a limbii, eventual „cea mai înaltă44 formă a limbii. Au spus-o după Jirmunski în formulări diferite teoreticieni ai stilului ca Sayce (1957), R. Jakobson (1959), Josua Whatmough (1961), J. Cohen (1963 ?) etc. Iată numai două ilustrări : „Literatura este o varietate foarte spe- cializată a sistemului de comunicare numit limbă (Whatmough) și „Poe- zia poate fi [...] definită drept un gen de limbă, iar poetica, drept sti- listica genulu“ (J. Cohen). La baza acestei concepții, care are între implicațiile ei metodologice transformarea criticii literare într-o disciplină cu net caracter lingvistic, stau cîteva premise, nu atît de noi cum se crede, dar foarte importante și pentru limbă și pentru literatură. Prima se referă la funcțiile limbii. Cu toate că în definirea și preci- zarea acestora nu s-a făcut, după părerea noastră, destulă lumină, căci se mai pune încă întrebarea dacă unele funcții „pot fi distinse pe baza criteriilor lingvistice44, se acceptă însă ideea că funcția fundamentală a limbii este cea de comunicare. Este evident că termenul funcție se utili- zează în cazul de față în accepțiunea lui banală, adică în aceea der ’destinație , ,rost’ sau ’ror, ceea ce revine la a spune cu alte cuvinte că limba are ’rostul’ sau, dacă vreți, ’misiunea’ de a comunica. Nu vom lua în discuție deocamdată valabilitatea sinonimiei dintre termenul funcție și termenii „rol, destinație, misiune44 etc., dar credem că e bine să remar- căm din capul locului că această echivalență este de un mare interes pentru ansamblul chestiunii. Ei i se datorează de fapt introducerea în lingvistică a schemei prin care se realizează comunicarea la distanță, ca și introducerea noțiunilor de emițător, receptor, mesaj, canal de transmisie, cod de transmisie, can- titate de informație. Acceptarea aproape ca o axiomă a ideii că funcția esențială a limbii este comunicarea nu ar avea consecințe atît de mari cum are astăzi dacă, în subsidiar, nu s-ar trece cu vederea capacitatea ION COTEANU 2 limbii de a fixa imaginile obiectelor, fenomenelor și evenimentelor care ne înconjoară. Ni se pare semnificativ din acest punct de vedere că în studiul din 1960 al lui R. Jakobson despre limbajul poetic, unde se vor- bește despre funcția conativă, expresivă, fatică, metalingvistică, poetică și denotativă, nu se înregistrează funcția de fixare a imaginilor. E foarte adevărat însă că nici funcția de comunicare nu este numită, dar ea domină în mod vizibil întregul edificiu al lingvistului american. S-ar putea spune că absența ei nu trebuia indicată în mod expres pentru că ea s-ar afla divizată în funcția conativă, în cea denotativă și în cea poetică. Obiecția nu corespunde însă realității, nu numai pentru că divi- zarea la care ne referim are alt caracter decît funcția de fixare a ima- ginilor, ci, mai ales, pentru că pe aceasta nu o regăsim nici sub denumi- rile pe care le-am citat. Punerea pe primul plan a funcției de comunicare, ca și explicarea limbii prin schema de telecomunicații, a atras după sine o constatare, la prima vedere anodină pentru critica literară, deși ea duce inevitabil la schimbarea caracterului acestei discipline. E vorba de faptul că, dato- rită schemei amintite, limba naturală a fost inclusă ca un specimen între obiectele de care se ocupă teoria codurilor, căci, s-a spus, și nu fără dreptate, limba nu este în definitiv decît un cod. Prin urmare, ne interesează, nu atît conținutul, cît structura și regulile ei de funcționare. Va trebui deci mai întîi s-o segmentăm în unități care să nu mai poată fi ulterior divizate, și apoi să stabilim cum se combină ele, ce relații contractează unele cu altele, cum se repartizează unele față de altele, ce probabilități de apariție a unei combinații sau alteia există ș.a.m.d. Operația, descrisă aici elementar, se numește formalizare și, privită din alt unghi decît acela care i-a dat naștere, nu este decît abstractizarea în sensul logicii aristoteliciene a tuturor trăsăturilor care contrazic sau nu intră perfect în funcția de comunicare. Limba a fost deci modelată după schema de transmitere a știrilor la distanță. După cum se știe, în teoria modelării, se prevede că modelarea unui obiect nu trebuie să țină seama de toate caracteristicile lui, ci numai de aceea sau de acelea de care avem nevoie. Putem, de exemplu, construi un model analogic al submarinului, redus la scară ca să analizăm într-un bazin marin presiunea exercitată asupra pereților lui, fără să-i facem însă și motoarele. Dar modelarea devine mult mai interesantă cînd este teoretică, adică atunci cînd, pe baza unei structuri minime date, elabo- răm în mod deductiv, mecanismul de funcționare a unui eveniment, de ■exemplu, mecanismul reacției unui organism la diverși stimulenți exte- riori sau acela al unui proces economic etc. Din acest punct de vedere, modelarea limbii naturale după schema transmiterii informației la dis- tanță se integrează perfect în teorie și prezintă numeroase avantaje, deși nu se ia în considerare decît o funcție. Se înțelege de la sine că, pentru a reuși, este strict necesar să eliminăm din discuție orice factor de con- ^retizare. Astfel, dacă am continua să avem în vedere în timpul mode- lării caracteristica cea mai obișnuită a unei limbi naturale, aceea de a 3 ESTE LITERATURA NUMAI UN FAPT DE LIMBA ? 13= fi română, franceză, rusă, engleză etc., ne-am împiedica de la început de greutăți greu de trecut. Introducerea conceptului de modelare în studiul limbii credem că reprezintă a doua mare premisă a raționamentului făcut de aceia care ajung la concluzia că literatura se înglobează în limbă. Puntea de legă- tură este modelarea operei literare, definită în acest scop ca o suită de enunțuri, eventual de propoziții și fraze care are un început și în sfîrșit, deci ca un text. Spunînd suită de enunțuri, propoziții sau fraze am admis implicit că opera literară este un ansamblu organizat, închegat printr-o semnifcație, un grup de semnificații, un simbol sau un grup de* simboluri. Indiferent deocamdată cum vom numi elementele constitutive ale acestui ansamblu, deci indiferent deocamdată ce socotim că este uni- tate funcțională în interiorul lui, propoziția sau fraza, semnificația minimă, nereductibilă, sau semnul verbal obișnuit, el ni se înfățișează ca o structură și poate fi tratat ca o structură. Dacă, în concordanță cu ultima idee, ne decidem și asupra unităților constitutive ale operei lite- rare care ni se relevă ca un ansamblu structurat, atunci nu ne rămîne decît să-i căutăm modelul și să-1 reprezentăm într-un mod oarecare. A considera opera literară ca un text, ca un ansamblu structurat din elemente care pot fi reduse prin diverse procedee la foma lor ultimă, ireductibilă, înseamnă a-i atribui, ar fi poate mai exact să spunem tre- buie să-i atribuim, principalele calități ale limbii. într-adevăr, ca și limba,, ea este un text stucturat, ca și limba se poate diviza în unități semni- ficative minimale, are ca și limba o sintaxă, adică un număr de reguli care asigură combinarea elementelor semnificative. Și după cum limba, privită în existența ei concretă, devine text, la fel opera literară nu este în existența ei concretă decît text. Singura deosebire rezidă în faptul că opera literară este un text despre care spunem că are un sfîrșit, în timp ce limba este un text fără sfîrșit. Caracterul finit al operei liteare nu modifică în mod esențial datele problemei, căci dacă limba în genere este finită, o limbă dată, de exemplu, latina sau sanscrita, pot fi soco- tite finite. In fața acesei definiții, lingvistica își pune întrebarea dacă metodele ei nu sînt la fel de adecvate pentru studiul operei literare ca și pentru studiul unor structuri mai reduse. Potrivit cu o tradiție analitică foarte veche care a dominat în toate școlile lingvistice dinaintea structuralismului, știința limbii avea de a face cu unitățile verbale inferioare frazei. Fraza reprezenta încununarea practică finală a cercetării, punctul peste care lingvistica își interzicea să pășească. Domeniul deschis de frază se afla în stăpînirea retoricii șî a poeticii. Dar, în chip curios, aceeași știință, neinteresată de ce se întîmplă dincolo de frază, se regăsește pe sine însăși cînd apreciază limba în genere ca un tot, și ea face acest lucru de cînd și-a cîștigat dreptul de a fi știință, de cînd a stabilit un număr de criterii de clasifi- care a limbilor în familii înrudite, de cînd a reușit să stabilească rela- țiile genetice dintre limbi. De ce ar lăsa așadar în afara preocupărilor 14 ION COTEANU 4 sale spațiul dintre frază și Limbă ca tot, dacă aici se produc fenomene de același tip cu cele de care ea se ocupă în mod obișnuit ? In acest spațiu operează,, după cum am văzut, o sintaxă care explică cel puțin aspectul verbal al construcțiilor literare, dacă nu mai mult decît atît. In acest spațiu operează însă și o semantică, purtînd și ea în mare trăsăturile specifice semanticii de sub nivelul frazei. Unii admit chiar o morfologie a operei literare, și nu întrebuințează cuvîntul figurat sau cu valoarea lui din botanică, zoologie ori biologie în genere. Dacă nu se vorbește și de o fonologie, este pentru că fonemul reprezintă o unitate aflată sub nivelul semnificației, un fel de materie specifică din oare limba își construiește semnele. Din punct de vedere teoretic nu există așadar contraargumente împotriva extinderii metodelor lingvistice în spațiul pînă nu de mult lăsat de ea altor discipline. Dar atunci urmează sau ca lingvistica să-și aroge dreptul criticii de text pe care să-1 analizeze cu o sintaxă, o semantică și o morfologie similară seman- ticii, sintaxei și morfologiei ei curente sau să ofere grațios aceste instru- mente de investigație criticii literare. Critica de text sau cum i se mai spune analiza textuală avea pînă nu de mult, mai are de altminteri în multe locuri și astăzi, o tradiție denumită „filologică^, termen care permite o margine destul de mare de incertitudini sau, poate, de variații metodologice. Din această cauză analiza îngăduie utilizarea unui aparat adesea de foarte mare erudiție în care intră tot ce se poate asocia mental cu faptele din text, de la explicarea unei preferințe de vocabular a autorului pînă la descrierea celor mai amănunțite obiceiuri ale vremii cînd a fost compus textul și eventual, pînă la explicarea structurilor politice ale societății. Desigur, această erudiție fixează locul textului în ansamblul culturii, dar, pe măsură ce datele istorice, estetice, sociale sau de altă natură se aglome- rează, în aceeași măsură se estompează sau se poate estompa organizarea lăuntrică a textului supus analizei. Or, tocmai această organizare se evi- dențiază prin erudiția marginală, și tocmai ei îi acordăm în acest fel de abordare a textului locul de cenușăreasă. Adepții noii stilistici, curent care-și trage seva ideologică dintr-o combinare a metodei lui Spitzer cu poetica antică, își imaginează că schimbă acest raport punînd în centrul analizei conținutul textului : „Este evident, spune, de exem- plu Helmut Hatzfeld unul dintre cei mai activi susținători ai metodei, că, spre a face analiza organică a unei opere, trebuie să plecăm de la conținutul ei, sau măcar de la dominanta ei semantică, de la ideea ei conducătoare ca idee perceptibilă de la primul contact cu opera“. Dacă punem această părere în legătură cu afirmația aceluiași autor că „o metodă riguroasă pentru stilistică înțeleasă ca știință naturală este impo- sibilă, după cum este imposibilă pentru orice ramură a doctrinelor uma- niste“, fiindcă, zice el în continuare, structurile de care se ocupă stilistica „nu pot fi niciodată intuite fără o percepere artistică și preștiințifică“, înțelegem foarte bine că, în acest cadru, nu este justificat decît impre- sionismul : „o percepere artistică și preștiințifică“. 5 ESTE LITERATURA NUMAI UN FAPT DE LIMBA ? 15 Ar fi desigur prea simplu pentru dezbaterea noastră s-o reducem la un turnir de autorități și să chemăm în ajutorul celeilalte teze pe V. M. Jirmunski, căruia, încă din 1922, îi era clar că „întrucît materialul poe- ziei este cuvîntul, la baza construirii sistematice a poeticii trebuie să fie pusă clasificarea faptelor de limbă pe care ne-o dă lingvistica^, pe Sol Saporta, pe S. Levin, pe M. Riffaterre sau pe R. Jakobson ca să dăm numai cîteva nume dintre cele mai cunoscute. Dar cum nici numărul, nici prestigiul persoanelor nu decid de partea cui este adevărul, decizia depinzînd de valoarea argumentelor, preferăm disecția începută și ne întoarcem la problema textului, la faptul că el are o sintaxă și o seman- tică aplicată, ceea ce ne permite să imaginăm o gramatică a lui, căreia îi putem spune poetică. De obicei, pentru că textul se plasează în zona combinării de fraze, între frază și limbă în genere, pe care o caracteri- zăm deocamdată ca o schemă abstractă a relațiilor dintre elemente lingvistice minimale, totalității teoretice a textelor în care se realizează concret această schemă abstractă i se dă numele de discurs (fr. discours, engl. discourse, germ. Rede). Zona discursului este reprezentată tocmai de intervalul pe care, spuneam mai înainte, lingvistica îl lăsa liber poe- ticii, retoricii, eventual stilisticii. Pentru a descrie fenomenele care se produc în această zonă, R. Bar- thes crede că poate pleca de la ideea că operele literare sînt ,,asemănă- toare cu „niște frunze“ imense derivate din limba generală a simbolurilor în urma unui număr de tansformări regulate sau, sub un aspect mai general, în urma aplicării unei anumite logici de semnificație pe care se cere s-o descriem. Altfel spus, — continuă el — lingvistica poate da literaturii (citește : științei literare, eventual criticii literare, n.n.) acel model generativ care este principiul oricărei științe, căci e vorba de a dispune de anumite reguli prin care se explică anumite rezultate^. Problema are deci trei aspecte mai importante : cui îi revine explo- rarea zonei discursului, cu ce metodă trebuie să se facă investigarea și în ce măsură rezultatele obținute servesc la interpretarea literaturii, căci se cuvine să arătăm că răspunsul la aceste chestiuni nu încheie dezba- terea. Fenomenele din zona discursului nu aparțin numai literaturii, fiindcă nu numai literatura dă naștere la texte finite, ci și alte domenii ale culturii : istoria, filozofia, științele exacte. Ele pot fi puse la perife- rie fiindcă nu se folosesc de simboluri, ci numai de semne, deci nu au și nici nu construiesc mituri ca literatura, dar cu această observație se deschide marea dispută a judecății de valoare și intră în joc estetica. Orice analiză a textului literar, fie cea bazată pe erudiția enciclope- dică, fie cea bazată pe rigoarea analizei strucurii sintactice și semantice a discursului, nu se poate lipsi de judecata de valoare, de aprecierea estetică. Presupunînd o scară de valori, estetica discursului literar ne obligă la comparații, căci valoarea este un raport, o funcție de „ceva“, cum spun matematicienii. Va trebui însă să punem în locul lui „ceva“ un punct de referință mai mult ori mai puțin stabil la care să raportăm (integral sau parțial) discursul literar. Dacă nu ne satisface optica lui 16 ION COTEANU 6 Croce, dacă nu ne satisface optica expresivității lui Ch. Bally și nici teoria dicteului lui Rusk, dificultățile noastre cresc. Intrebîndu-se dacă arta este limbaj, Mikel Dufrenne pune în discuție semiologia artei și, cu deosebire, tezele lui R. Barthes, căci, zice el, semiologia, cercetînd „cum semnifică sensul tinde să escamoteze CE semnifică el“. Dar, spune autorul citat, ipoteza că sensul „ne se pose qu’en s’opposantu nu este perfect convingătoare, fiindcă există un sens trăit ca atare, nelegat de opoziții, deci un aspect pozitiv al sensului. După părerea lui, arta poate da în această privință unele indicații stu- diului limbii, cu condiția însă de a se îndepărta de lingvistică și de a nu lua formalismul acesteia ca exemplar. Rezervele lui Dufrenne fac impresia mai mult a unor dorințe, căci problema sensului „trăit ca atare“ prin care se propune în mod indirect modificarea întregii teorii a semnelor în favoarea unei soluții psiholo- giste este mai greu de acceptat decît teoria sensului relevat prin opoziție contextuală. lată-ne deci cu această reflecție angajați nu numai în estetică, ci și în semiologie sau, cu termenul mai răspîndit astăzi la noi, în semiotică. Semiotica este în mod incontestabil mai cuprinzătoare decît lingvis- tica. Intuiția lui Saussure, după care lingvistica va fi inclusă într-un cîmp de investigații căruia i se cere să stabilească o ierarhie a semnelor, se confirmă astăzi. Considerînd că literatura este domeniul în care sem- nele verbale obișnuite suferă deturnări prin valorificarea lor specială, ajungem la constatarea că ambele domenii puse aici în discuție, limba, de o parte, literatura, de alta, trebuie tratate dintr-un punct de vedere comun, acela al valorificării semnelor. Și nu numai ele. Pentru semio- tică, și domeniul semnelor sonore nearticulate, adică muzica, și acela al semnelor grafice sau plastice, adică pictura, sculptura și arhitectura, ba chiar etnografia și folclorul într-un anume fel sînt de competența ei. Literatura rămîne în aceste condiții domeniul semnului verbal și al tuturor marilor lui valorificări. Am putea deci s-o definim ca un teri- toriu plasat în spațiul discursului și caracterizat prin faptul că, pe acest teritoriu, deturnarea semnului verbal de la scopul său elementar nu este numai îngăduită, ci este obligatorie. în acest teritoriu, semnul verbal poate fi chiar trebuie deturnat de la referentul lui curent. în acest teritoriu, orice semn verbal se poate transforma în simbol. Emițătorul are dreptul, potrivit cu regula simbolizării, să schimbe total semnifica- țiile. In acest teritoriu, luna poate să fie o fecioară, o frunte de poet, o mămăligă, un disc de aramă sau ce doriți dv. Este teritoriul lui „ziceam că !“, adică al celor mai neașteptate devieri de la regulile lim- bajului cotidian. Cu ce metru să măsurăm ce se întîmplă aici ? Cu sta- tistica și teoria probabilităților, ni se va răspunde, pentru că cercetările de statistică a vocabularului, analizele entropiei textului literar și încer- cările de a determina direcția și mărimea devierii semnului verbal, oferă criticului alt limbaj. Desigur, dacă valoarea este un raport, numai acest limbaj dispune de mijloacele aprecierilor cantitative, mai riguroase 1 ESTE LITERATURA NUMAI UN FAPT DE LIMBA ? 17 decît cele născute din impresii și talent. Lucrurile ar fi foarte simple dacă nu ne-am izbi de două mari piedici, de faptul că nu știm precis față de ce se produce devierea generală a semnului verbal, pe de o parte, și pe Je alta, de faptul că există opere literare scrise într-un stil fără devieri vizibile, ne izbim adică de problema normei și de cea a definirii stilului. Norma poate fi imaginată, cum a făcut Solomon Marcus în Poe- tica lui matematică, drept limbajul științific, și, în lipsă de ceva mai bun, ne-am declara de acord cu această interpretare, căci deși conține o incontestabilă doză de arbitrar, ne scoate din multe încurcături. Am încercat, stimați colegi, să extrag din mulțimea și diversitatea ideilor atît de frecvente astăzi cîteva principii legate de întrebarea dacă literatura este numai un fapt de limjbă, pe care ne-am pus-o la începutul acestei comunicări. Fără îndoială că am fi cel puțin prezump- țioși dacă am pretinde că știința literaturii se confundă cu lingvistica numai pentru că opera literară reprezintă un text finit sinonim cu o por- țiune de limbaj. Dar ni se pare în același timp periculos și nerealist să afirmăm că lingvistica și știința literaturii mai sînt astăzi discipline opuse. Este drept că cei mai îndrăzneți teoreticieni ai tezei că literatura este o varietate a sistemului de comunicare denumit limbă sau limbaj, își rezervă o portiță cînd spun, ca unii, că ligvistica se ocupă de cod și de mesaj, iar literatura de comportarea scriitorului și a cititorului față de cod și mesaj, sau — ca alții — că esențialul este lectura și cititorul. In realitate însă, asemenea formule nu rezolvă totul, căci comportarea scriitorului și a cititorului depinde în primul rînd de cod și de mesaj, și numai în al doilea rînd de alți factori. In fond, asistăm la o reciclare a specialităților noastre. Odinioară, filologul trebuia să fie atît lingvist cît și literat, dar poate la un nivel empiric. Astăzi, după o lungă perioadă de despărțire, știința literaturii se reîntîlnește cu cea a limbii, dar, după cum am încercat să arătăm aici, la un nivel mult mai pretențios, fructificat de înțelegerea faptului lite- rar înainte de toate ca un fapt de limbă. Tot ceea ce în știința literaturii nu reclamă prezența textului ca atare a rămas, firește, în afara obiecti- velor pe care ni le-am propus astăzi, într-o comunicare al cărei rost nu este decît acela de a oferi participanților la această sesiune un pre-text pentru discuții. HBJIHETCH J1H JIMTEPATYPA TOJIbKO OAKTOM H3BIKA KpaTKoe coaepwaHHe BtiCTynaa sa Henocpe^CTBeHHoe câjîHîKeHne jmTepaTypHOM kpmthkh h coBpeMenHoii JlHHrBHCTKKH, BBTOp — H3MK0Be« XOHOT JIHHIb HOflHepKHyTb BM3BaHHyiO 3THM CâjIHîKeHeM CJI07KH0CTB. Oh CHHTaeT npoîi«eHHUM tot 3Tan, Kor«a jinTepaTypnaH KpwTHKa n HsuKoaa- HUO SblJlH OTJțeJIbHMMH JțHCl^HnJIHHaMH. B HailIM AHH JIK)6oîî JIHTepaTypHMiî KpHTHK ROJDKeH BJiafleTb rjiy^OKHM snaHneM BonpocoB jiHHrBHCTHKH. B iipothbhom cjiynae B03HHKaeT phck MHTepnpeTnpoBaTb jiHTepaTypnbie $aKTu KaK OTpa/KeH :e aneKTO/uriecKoro HBJieiiHH. 2 - Literatura română ION COTEANU 8 LA LITTERATURE EST-ELLE SEULEMENT UN FAIT DE LANGUE ? Resume Plaidoirie pour un rapprochement actif de la critique litteraire et de la linguisti- que actuelle. L’auteur, en tant que linguiste, ne veut que souligner la complexite des problemes poses par ce rapprochement. II considere que Ies temps ou la cri- tique litteraire et la linguistique etaient separees sont revolus. Aujourd’hui â tout critique litteraire s’impose, â son avis, une bonne connaissance de la linguistique, faute de quoi nous courrions le risque d’interpreter le fait litteraire comme le reflet d’un phenomene anecdotique. CÎTEVA ASPECTE IDEOLOGICE ALE STUDIULUI LITERATURII O V. S. CROHMĂLNICEANU Dezbaterile care au antrenat din vara și toamna anului trecut, mili- oane de oameni și au dat un impuls nou dinamicii întregii noastre vieți obștești, au scos cu putere la iveală rolul factorului conștient în acțiunea revoluționară. Fără o transformare profundă a omului, am înțeles lim- pede cu toții, nu este posibilă construirea societății socialiste multilateral dezvoltate. Iar în acest proces formativ — a subliniat de repetate ori tovarășul Nicolae Ceaușescu — cultura are o importanță enormă. E indis- pensabil să înarmăm spiritele cu cunoștințe solide, cu ultimele cuceriri ale științei ; numai specialiști bine pregătiți vor putea face față efectiv sarcinilor dificile ale unei economii moderne în vertiginoasă expansiune. Dar am greși închipuindu-ne că simpla asimilare de cunoștințe îi va și transforma în oameni la înălțimea cerințelor umanismului socialist. O operă educativă multilaterală stăruitoare și inteligentă trebuie dusă pentru atingerea unui astfel de scop. Nu cred că mai e cazul să insist asupra rolului deosebit chemat să-1 joace în această direcție disciplinele filologice — și istoria literaturii se numără printre ele, precum știm. M-aș mulțumi cu un singur exemplu : conștiința realizărilor geniului național, cînd e vorba de istoria literaturii noastre — să zicem, — contribuie nemijlocit la cultivarea patriotismului socialist, îi dă un puter- nic temei rațional. Optica proletcultistă a fost atît de nocivă, tocmai pentru că avea efecte contrare. A lăsa pete mari albe în trecutul litera- turii noastre, a o lipsi de personalitățile ei proeminente (Ion Heliade Rădulescu, Maiorescu, lorga, Goga, Arghezi, Blaga, Barbu, Lovinescu), a o rezuma numai la cîteva contribuții și acelea debile ca valoare înesamnă a ne mina practic încrederea în posibilitățile creatoare cu care sîntem înzestrați. Cum să găsim atunci resursele spirituale spre a ne angaja într-o operă atît de temerară ca schimbarea din temelii a așeză- rilor vieții sociale bizuindu-se pe puterile proprii, mai ales ? Nevoia de a nu scăpa nici o clipă implicațiile ideologice ale disci- plinei pe care o profesăm rezultă din chiar natura ei, lucru, din păcate, uneori uitat. Dar o particularitate esențială a științelor sociale constă în 20 OV. S. CROHMALNICEANU 2 faptul că obiectul lor se confundă parțial cu subiectul care săvîrșește cercetarea. Observația de o importanță capitală a făcut-o Marx în ce- lebrele Teze asupra lui Feuerbach scriind : „Neajunsul principal al întregului materialism de pînă acum — inclusiv a aceluia feuerbachian — este că obiectul, realitatea, sensorialul este conceput numai sub forma obiectului sau contemplației și nu ca activitate sensorială ca practică, adică nu ca ceva subiectiv“ și : „Doctrina materialistă care afirmă că oamenii sînt produsele împrejurărilor și ale educației și că, așa dar, oamenii care s-au transformat sînt produsul unor împrejurări și al unei educații modificată, uită că împrejurările sînt modificate toc- mai de oameni și că educatorul însuși trebuie educat44. Spre deosebire de științele naturii, științele sociale studiază procese care implică direct conștiința cercetătorului pentru că optica lui însuși s-a format sub influența factorilor supuși examenului critic. De aceea, în asemenea discipline, nu se poate face niciodată o separație strictă, absolută, între constatare și apreciere. Rezultă de aci că cercetarea își păstrează mereu un caracter ideologic și a spera să-l elimini integral e o iluzie vană : Nu există o istorie literară privită de pe Sirius, adică în afara oricărei mentalități sociale concrete. Autonomismul estetic lo- vinescian rămîne ideologic, vrînd-nevrînd, și-și trădează la analiza atentă substratul neoliberalist. Nici G. Călinescu nu reușește să se abstragă în monumentala sa Istorie a literaturii române de la diverse* aprehensiuni, pe care i le dictează o anumită mentalitate socială. Din natura lor, fatal ideologică, disciplinele sociale nu pot ieși cu totul, oricîte strădanii ar depune. Dar aceasta nu înseamnă că sînt prizonierele relativismului, că se exclud din rîndul științelor, cum s-ar grăbi unii să conchidă. Ei ajung la o astfel de opinie greșită tocmai fiindcă refuză să înțeleagă particularitatea procesului cunoașterii acti- vităților umane cu caracter social. Instanța ultimă de validare a jude- căților în acest domeniu e practica, adică felul cum omenirea rezolvă sarcinile concret istorice care i se pun la un moment dat. Tot în tezele asupra lui Feuerbach, Marx scrie : „Problema dacă gîndirii omenești îi este propriu adevărul obiectiv nu e o problemă teoretică, ci una prac- tică. Căci omul trebuie să facă dovada adevărului, adică a realități și puterii, a caracterului material al gîndirii sale în activitatea practică. Disputa asupra realității sau irealității unei gîndiri care se izolează de practică este o chestiune scolastică44. Așa dar, criteriul obiectivități! fe- lului în care sînt descrise și explicate activitățile umane cu caracter social există ; el nu este însă abstract și nici tehnic experimental cum este cel al științelor naturii, ci practic, configurat de interdependența proiectelor și determinărilor omenești concrete. Ne aflăm pe un teren, unde dacă gîndirea părăsește o mișcare riguros dialectică, riscă să alunece ușor, fie în idealism, fie în mecanicism. Ridicarea de la ideologie la știință e mereu procesuală. înțelegerea fenomenelor modifică optica noastră și, determinîndu-ne actele, duce la o schimbare a realităților ; noile situații creează o altă mentalitate ; ceea ce se socotea pînă ieri știință apare ca ideologie ș.a.m.d. C?TZVA ASPECTE IDEOLOGICE ALE STUDIULUI LITERATURII 21 Și aprecierea judicioasă a fenomenelor istoric-literare sîntem che- mați să o căutăm în „praxis44-ul omenesc, așa cum îl concepe marxis- mul, ca o activitate concretă care-și realizează țelurile prin numeroase medieri și în multiple și complexe condiționări social-individuale. Zadarnic vom încerca altfel să găsim o explicație satisfăcătoare cu- rentului sămănătorist, de exemplu, sau mișcării avangardiste. Dar și rolul jucat de anumite opere literare va fi greu să-1 caracterizăm real- mente fără a adopta o asemenea perspectivă. Că „praxis“-ul constituie un criteriu fundamental de validare a judecăților istorico-literare putem să ne dăm seama și din cîteva fapte petrecute sub ochii noștri. Ecoul sporit pe care îl găsește azi Bacovia în conștiința publică a fost suscitat și de interpretările noi ale operei sale din studiile lui Matei Călinescu, N. Manolescu, Mihai Petroveanu și alții. Dar dacă n-ar fi răspuns unei nevoi reale și n-ar fi întîlnit o concordanță efectivă, ilustrată practic prin popularitatea necunoscută anterior de poetul ,,plumbului “și cîștigată acum, această „reconside- rare44 nu s-ar fi impus. Paralel, au avut loc nu puține supralicitări ale valorii altor scriitori din trecut. Monografiile, manualele, edițiile în mare tiraj n-au putut schimba sensibil statutul istorico-literar al lui Vlahuță sau Cerna, ca să citez doar două nume. ,,Praxis“-ul și-a spus aici un cuvînt hotărîtor. La fel a demonstrat șubrezenia reconsiderărilor obținute prin estomparea profilului ideologic adevărat al anumitor au- tori. Integrarea lor în spiritualitatea contemporană nu se poate baza pe pseudo-rațiuni, pe elemente superficiale și secundare, pe factori con- juncturali, ci pe o asimilare reală, chiar cînd aceasta e dificilă și reclamă o filtrare critică foarte fină. Ar fi contrar adevărului și absurd să nu recunoaștem marea valoare a operei lui Blaga. Dar, dacă nu o supunem unei confruntări autentice cu experiența noastră istorică și cu conștiința pe care participarea la construirea României socialiste ne-a dat-o, nu vom săvîrși o autentică operă de reconsiderare. Realitățile ne pun în față și altă problemă pe care o ridică studiul literaturii și are implicații ideologice serioase. De cîteva decenii, asis- tăm la progresele uimitoare ale unor discipline. Cea mai spectaculoasă dezvoltare o cunoaște, sub ochi noștri, lingvistica, dar și psihologia și sociologia și enografia și antropologia se află în plină expansiune. Ele și-au forjat metode noi de cercetare și le aplică adesea cu un neîndo- ios succes. Pentru multe discipline, lingvistica a devenit o „știință pilot44. Progresele' acestea se datorează în mare parte unui energic efort de matematizare ; orientarea spre metodele pozitive cîștigă tot mai nume- roși aderenți ; apare vizibilă ambiția reformulării problemelor fiecăreia din disciplinele citate în termenii științelor exacte, „modelării44 obiec- tului cercetării — cum se spune —, astfel ca el să poată fi supus calcu- lului cu mașinile sau experimentului de laborator. Și studiul literaturii manifestă o vizibilă tendință de a se moder- niza. S-au ivit foarte multe metode noi de abordare a fenomenelor cu care acesta se ocupă. Au luat naștere astfel tipuri inedite și variate de exegeză literară : „structuralistă44, „semiotică44, stilistică44, „psihanalitică44,. „arhetipală44, sociologică44, „existențialistă44, „fenomenologică, ș.a.m.d. 22 OV. S. CROHMALNICEANU 4 Ele provin tocmai din tentativa de a folosi în studiul literaturii cuceririle altor discipline. Procesul are loc, fie prin introducerea unor perspective noi, revelate grație lor, fie prin împrumutarea și adaptarea metodelor care le-au permis respectivelor științe rapida dezvoltare. Lingvistica în primul rînd, psihologia și sociologia modernă exercită asupra criticii literare o astfel de fascinație puternică. Acest proces explicabil are însă și anumite aspecte contradictorii care ne izbesc. Multe din formulele noi exegetice, apărute în ultima vreme, își argumentează noutatea prin caracterul lor imanent creației literare. Ele refuză programatic să recurgă la alți factori explicativi decît operele înseși. Așa s-ar asigura demersul strict pozitivist al cercetării. Exegezei tradiționale („lanson“-iene în special, cu o mare răspîndire universitară), critica nouă îi reproșează că se căznește zadarnic să lămurească misterul operei literare prin biografia autorului ei și a condițiilor social-istorice în| care acesta a trăit ș lucrat. Oricîte date am strînge despre omul Eminescu și despre lumea lui, nu vom reuși să arătăm în ce rezidă far- mecul fără pereche al unui poem ca Luceafărul. Răspunsul la o ase- menea întrebare capitală pentru exegeza literară îi cuprinde opera singură, a cărei alcătuire intimă sîntem chemați să o analizăm. Optica imanenstistă nu le e proprie doar comentariilor stilistice, structuraliste sau semiotice. La ea aspiră, paradoxal, chiar și anumite varietăți de exegeză literară psihanalitică, psihocritica lui Mauron (ca să citez un exemplu). Tendința e, așa dar, de a elimina din cîmpul cercetării, măcar pentru un moment important al acesteia, orice factori extrinseci operei. Textul singur urmează a fi interogat. Psihologia, sociologia n-au ce căuta aici, nici măcar intenționalitatea artistică, pe care introducînd-o, susțin reprezentanții curentului anglo-saxon cunoscut sub numele de „new-criticism“, comitem din capul locului o eroare fundamentală. Concomitent însă, numeroase forme noi de exegeză s-au avit, pre- cum am remarcat, tocmai sub influența unor discipline cu alt obiect decît al studiului literaturii. Interpretarea psihanalitică, fie că-și reven- dică drept părinte pe Freud (ortodoxă), fie pe Jung (arhetipală), fie pe Bachelard (așa numita „critique des profondeursu), apelează vrînd-ne- vrînd la ceea ce, chiar dacă se numește „tiefe Psychologie“, tot psiho- logie rămîne. La fel, structuralismul genetic, ca și alte metode de exegeză lite- rară, înrudite cu el, au primit stimulul principal din partea sociologiei. Critica stilistică și structuralistă cheamă în ajutorul lor lingvistica. In interpretările existențialiste sau fenomenologice, cuvîntul hotărîtor îl are filosofia. Intr-o serie de metode (semiotice, statistice etc.) recunoaștem pînă și sugestiile unor ramuri recent dezvoltate ale științelor exacte (informa- tica, matematicile calitative, ș.a.m.d.). Se întîmplă — cum vedem — ceva ciudat : Pe de o parte e recla- mată o cercetare imanentă obiectului, pe de altă parte tocmai specificul lui tinde să se piardă în asemenea asocieri ale studiului literaturii cu alte discipline. Fatal, are loc o substituire de preocupări cu acest 5 ClTEVA ASPECTE IDEOLOGICE ALE STUDIULUI LITERATURII 23 efect. Dacă interpretăm opera literară ca o compensare de impulsuri li- bidinale refulate, ce o mai deosebește de un vis ? Și nu ajung să se confunde astfel criticul cu psihanalistul, deși primul examinează niște plăsmuiri mintale care ne incintă și al doilea altele fără nici o valoare artistică ? Ba intervine încă o confuzie : Oricît de subtilă ar fi o atare analiză, ea nu ne poate revela decît acele mecanisme sufletești comune tuturor oamenilor. Exact obiectul nostru, chiar sub raport psihologic, talentul care l-a făcut pe Mateiu Caragiale„ să zicem — a-și sublima complexele într-o operă literară dispare. Raportarea la un inconștient colectiv ancestral, creatorul miturilor și arhetipurilor culturale, după Jung, nu schimbă din acest punct de vedere lucrurile. Părăsim terenul patologiei, dar pentru domeniul religiilor, riturilor și practicilor magice ; pe urmă, reducînd operele literare la alte câțeva scheme în locul complexului oedipian, nu ieșim mult mai cîștigați. Ori- ginalitatea creației artistice nu are cum intra în atenția crecetătorului, acolo unde el urmărește să arate funcționînd o repetiție eternă. Rene Wellek vine să ne confirme această observație prin constatarea practică : „Jung — scrie el — a fost foarte prudent în aplicarea filosofici lui la literatură, dar în Anglia și Statele Unite prudența lui a fost complet nesocotită și grupuri întregi de critici au încercat să descopere în orice fel de literatură miturile originare ale omenirii : tatăl divin, coborîrea în infern, moartea zeului care se jertfește pentru omenire etc.“ ...„Pe- ricolele metodei sînt evidente : granița dintre artă și mit și chiar dintre artă și religie se estompează. Misticismul ei iraționalist reduce întreaga poezie la rolul de transmițător al cîtorva mituri : mitul renașterii și mitul purificării. După ce descifrăm în felul acesta fiecare operă lite- rară, rămînem cu un sentiment de futilitate și de monotonie* (Concep- tele criticii, pag. 368—369). Lui Bachelard și discipolilor săi li s-a reproșat pe drept cuvînt că lucrează cu fragmente arbitrare ale scrierilor supuse examenului și con- struiesc o reverie în jurul elementelor materiei, independentă de textul propriu-zis. Niște splendide produse ale imaginației răsar astfel frecvent dintr-o enormă cantitate de poezii proaste. E nevoie să mai spunem că în critica existențialistă sau fenomenolo- gică exegeza folosește nu o dată literatura ca simplu pretext pentru speculații pur filosofice ? Dai) și acolo unde ne-am aștepta mai puțin, aceeași deplasare a obiectului se produce. Din multe analize structurale, bazate pe metode statistice, aflăm, după laborioase funcționalizări și modelări formale, lucruri pe care le percepem intuitiv, fără nici o dificultate : că lirismul la Sadoveanu atinge un procent superior mediei textelor poetice cu- rente, că limbajul arghezian prezintă îndepărtări maxime față de ex- primarea comună ș.a.m.d. Ambiția de a studia opera singură, la nivelul strict al variantelor combinatorii, posibile între anumite scheme, gene- rează și alte ciudățenii. Luînd act de rezultatele cercetării, chiar cînd ea se dovedește foarte subtilă, sîntem împinși să ne întrebăm : dacă 24 OV. S. CROHMALNICEANU 6 schemelor formale descoperite li s-ar substitui o pastișă a operei ce s-ar întîmpla ? Ar fi interpretul în măsură că o distingă, atîta timp cît își refuză orice informație exterioară și găsește aceeași structură, ba, poate, chiar sub o organizare mai expresivă ? Nu riscă să ia copia drept model ? La ce criteriu va recurge spre a ieși din încurcătură ? Că și analizele structurale inspirate din lingvistică sau alte disci- pline tind să transgreseze specificitatea obiectului, atunci cînd se aplică literaturii, o mărturisește franc un partizan al lor principal, Tzvetan Todorov. După dînsul a descrie o operă ,,pentru ea însăși și în ea însăși, fără a o părăsi o clipă, fără a o proiecta în altă parte decît asupra ei însăși, aceasta este într-un anumit sens imposibil. Sau mai de grabă : această sarcină e posibilă, dar atunci descripția nu este decît o repe- tiție cuvînt cu cuvînt a operei însăși, atît de aproape încît se confundă cu ea“. Demersul analizei structurale, Teodorov îl vede, spre surpriza noa- stră, similar cu al interpretărilor psihologice, sociologice, etnologice sau filosofice care caută în operă ceva propriu preocupării disciplinelor res- pective. Ideea apare formulată răspicat : „Nu opera literară însăși este obiectul activității structurale — spune Todorov. Ceea ce ține să afle aceasta din urmă sînt proprietățile acestui discurs particular care este discursul literar. Orice operă nu este considerată în consecință decît ca manifestarea unei structuri abstracte, mult mai generală, ale cărei doar una din realizările posibile o reprezintă^. Astfel știința, demnă a se numi o autentică „poetică^, după Todorov, „nu se ocupă de literatura reală, ci de literatura posibilă, cu alte cuvinte : de acea proprietate abstractă care conferă singularitate faptului literar, „literalii Ope- rele, ca atare, rămîn iarăși cum se constată, în afara studiului, condus pe nesimțite către altceva : structurile virtuale, independente de ele. ale discursului literar. încă o contrarietate merită să ne rețină atenția. E neîndoios că toată această orientare pozitivistă și matematizantă a adus roade vizi- bile. Numeroase discipline au cîștigat sub efectul ei o vigoare pe care nu o aveau. Punerea problemelor în termenii științelor exacte le-a deschis apoi orizonturi nebănuite și le-a mărit considerabil eficiența cercetărilor. Dar nu se poate ignora și reversul aceleiași orientări : ea a adus și o inevitabilă omogenizare a obiectului. Numai printr-o negli- jare a concreteții faptelor sociale putem să le cuprindem în categorii logice, grupate după scheme abstracte, și supune calculului cantitativ, în științele naturii operația e firească și nu reclamă sacrificii impor- tante. Avem însă aici de-a face cu discipline al căror obiect e omul, ceea ce ne-a și îndemnat să le numim „umanistei Pînă unde îngăduie ele să fie matematizate ? De pe acum înregistrăm surpriza că într-o ase- menea operație tocmai omul concret, așa cum numai totalitatea relați- ilor lui sociale și individuale -obiective și subiective cu lumea îl pot exprima, e amenințat să se volatilizeze. Optica structuralistă se dispensează de el, atîta vreme cît își repre- zintă creația culturală ca o combinație abstractă a anumitor posibi- 7 CÎTEVA ASPECTE IDEOLOGICE ALE STUDIULUI LITERATURII 25 lități existente într-o rețea dată. Sociometria reduce complexitatea per- soanei umane la un grup modelabil prin cîțiva parametri și cifre sta- tistice. In viziunea a ceea ce se numește „tiefe Psychologie“, omul iarăși acționează somnambulic, ascultînd poruncile inconștientului. Operele artistice, creații eminamente umane, își pierd în aceste perspective indi- vidualitatea ireductibilă, ajung să facă parte din serii, a căror lege for- mativă se poate stabili, iar termenii, reproduce apoi, prin programare, de către mașini. Distingem și o concertare de atitudini filosofice, pornite să justifice un asemenea proces. Ele tind să radicalizeze o veche ruptură epistemo- logică între „ideologie", considerată „gîndire sălbatică^ proprie ma- selor și „știință^, cunoaștere exactă, rezervată numai elitelor intelec- tuale. Se constată cu satisfacție dispariția ,,radarului interior^ (David Riesmann). A sosit — proclamă unii (Raymond Aron, Daniel Bell, Althusser) — epoca „sfîrșitului ideologiilor^. Sîntem invitați să lichidăm prejudecățile „umaniste^ (Foucault). E greu să nu surprindem omologia acestor atitudini filosofice toc- mai cu o ideologie care corespunde opticii tehnocratice, foarte răspîn- dite în așa numita societate modernă de consum. Depolitizarea maselor, conferirea deciziilor în problemele publice importante unor „specialiști^, „masificarea“ gusturilor și nevoilor prin omogenizarea lor maximă, investirea științei cu puteri miraculoase etc., toate trădează mentalitatea evocată. Ideologia reapare, așadar, exact acolo unde se vorbește atît de pieirea ei. în fața contrarietăților pe care le-am semnalat, e de așteptat să ne întrebăm cum se poate moderniza disciplina noastră fără a-și pierde obiectul specific și altera concepția marxistă. Orice refuz în principiu opus noilor metode critice mi se pare inacceptabil din două motive : întâi, fiindcă gîndirea științifică nu are voie să ignore nici o direcție pe care o ia cercetarea, mai ales cînd aceasta dă roade evidente. în al doilea rînd, pentru că marxismul e dator să țină seama de toate cunoș- tințele omenești cîștigate, chiar dacă ele rezultă din teorii contestabile. Cînd renunță la o asemenea operă de asimilare critică, îl pîndește osi- ficarea. Efectele atitudinii dogmatice, străine dialecticii, au fost catas- trofale în cazul „morganismului“ sau „ciberneticii^. Marxismul posedă capacitatea să reinterpreteze în spiritul său ideile noi care apar și să degajeze din ele adevărul, atît cît există, chiar cînd acesta se împle- tește cu eroarea. Capitală rămîne însă, pentru o astfel de asimilare, luciditatea critică. Din păcate mulți se simt împinși să practice, în locul examenului riguros la care ne referim, un eclectism nevertebrat. Exegezei în spiritul lui Jung îi imprimă o vagă corectură sociolo- gică. Analiza structurală capătă un apendice istoric. Critica de inspi- rație existențialistă e silită să se mărite cu impresionismul. Cineva propune o istorie a literaturii române construită pe con- cepția ciclică a lui Toynbee ; un comentator al proiectului se grăbește să o găsească perfect compatibilă cu marxismul : altcineva ne oferă 26 OV. S. CROHMALNICEANU 3 capitole dintr-o istorie literară a cărei dinamică s-ar rezuma strict la împlinirea spiritului estetic pur ; nu vor lipsi, desigur, vocile dispuse să-i găsească o justificare științifică. Principiul îndărătul căruia se ascunde eclestismul este cel al poli- semiei. Dacă opera literară cuprinde o multiplicitate infinită de sen- suri, abordarea ei din perspective cît mai diferite are o perfectă îndrep- tățire. A respinge un tip de interpretare înseamnă a sărăci creațiile artistice și a condamna studiul lor la monotonie. Aceasta e foarte ade- vărat. Dar, totodată, ar fi absurd să negăm și că multe asemenea inter- pretări se pot dovedi complet aberante. însuși teoreticianul operei des- chise, Umberto Eco, cita cazul unui student fascist care găsea că romanul lui Hemingway Cui îi bate ceasul vine să-i confirme convin- gerile politice. Originalul cititor își argumenta chiar afirmația printr-o interpretare „sui generis“. Faptul nu l-a împiedicat însă pe esteticianul italian să o califice drept reacția unui „cretin“. Există, așa dar, inter- pretări și interpretări. Unele lasă în afara lor date importante ale tex- tului, sortite să le contrazică. A interpreta poemul lui Ion Barbu „Oul dogmatic“ ca străin oricărui sens mistic — cum s-a făcut — nu e posibil decît prin ignorarea a aceea ce spun explicit numeroase versuri. Alte- ori, interpretarea adaugă arbitrar textului lucruri cu totul absente din el. Lucien Goldmann arăta că nicăieri vreun rînd din Oresia lui Eschyl nu pomenește de complexul lui Oedip. Cu ce drept putem da atunci acțiunilor din piesă o asemenea motivare P în plus, are sens să vorbim cel mult de inconștientul lui Eschyl ? Dar un personaj literar există numai în limitele textului, adică doar prin lucrurile pe care ni le spune autorul despre el. A vorbi de inconștientul lui Oreste, atunci cînd nu există în piesă nici o aluzie la așa ceva e un act abuziv. O interpretare poate fi conformă cu textul, dar neoperatorie. Acea- sta înseamnă că nu ne spune mare lucru, că nu face să avanseze cu- noașterea operei, că nu contribuie la explicarea ei. Criteriul practic, al eficienței, trebuie să intervină și de astă dată : să ne amintim că există trepte de aprofundare a studiului literaturii. La un prim nivel ne interesează să stabilim exactitatea textului ope- relor, dar nu numai atît, ci să și strîngem informațiile chemate a ne permite o lectură avizată. (Cine a scris opera ? Cind ? In ce împreju- rări ? Cum a fost primită ea ? etc. nu sînt întrebări fără rost). Aici metodele tradiționale de lucru ale istoriei literare își păstrează o de- plină utilitate. Atenția excesivă dată factologici biografice și culturale se dovedește de multe ori gratuită. Nu ne putem lipsi totuși de adu- narea unor asemenea informații, pentru că și metodele care o disprețu- iesc se văd silite să apeleze la ele. Un amănunt din existența scriito- rului se întîmplă să ajute considerabil exegeza operei lui în spirit psihanalitic, dar și estetic pur și simplu. E important să știu dacă Urmuz suferea într-adevăr de nervi și a insistat înaintea sinuciderii ca prie- tenul său, medicul Traian Popescu, să-l consulte. Mai putem privi atunci „paginile bizareu drept niște simple farse literare ? Nu ne angajăm pe o cale cu totul falsă citindu-le astfel ? 9 CÎTEVA ASPECTE IDEOLOGICE ALE STUDIULUI LITERATURII 27 O chestiune măruntă de exactitate filologică poate răsturna, une- ori. cea mai pretențioasă analiză structurală sau speculație filosofică pe marginea textului. Să ne amintim cîte ironii i-a prilejuit lui Ibrăileanu polemica între Mihail Dragomirescu și Eugen Lovinescu, care dăduseră amîndoi o lecțiune greșită poeziei Somnoroase păsărele de Mihai Eminescu. La alt nivel, se ridică problema „înțelegerii44 și „explicării44 ope- relor literare. Ambele demersuri intelectuale sînt în perspectiva dialec- tică inseparabile, dar, din rațiuni metodologice, să le examinăm pe rînd.. Ce înseamnă a „înțelege44 o operă literară ? A-i degaja sensul, a-1 face perceptibil, a lumina ce spune textul ei. Aceasta revine la a integra elementele operei într-o structură, adică într-o organizare interioară semnificativă. Care însă dintre multiplele interpretări posibile e mai operatorie ? Aceea, în măsură să integreze maximul de elemente ale tex- tului, fără să le adauge nimic, din afară. Aici am văzut că interpretă- rile bazate pe teoria arhetipurilor lui Jung sau imaginației materiale bachelard-iene sărăcesc opera, rețin din ea numai o parte, uneori lătu- ralnică, procedează la decupaje arbitrare în cuprinsul unor scrieri lite- rare. Am putea privi romanul Rusoaica, de pildă, ca o reluare a mitului coborîrii lui Orfeu în Infern spre a o căuta pe Euridice. Dar o ase- menea interpretare trebuie obligator să neglijeze episoare numeroase și aspecte importante ale cărții. Critica psihanalitică ortodoxă, dimpotrivă, atribuie adesea textului,, cum iarăși am constatat, lucruri pe care el nu le conține. Singură, ana- liza structurală respectă dezideratul exprimat. Dar, rămînînd statică,, interzicîndu-și perspectiva istoricității, este oare ea în stare să schițeze măcar și o explicație a operei ? Ca să răspundem la această întrebare trebuie să ne fie clar ce ar însemna un asemenea act. Optica mecani- cistă concepe explicația numai ca o stabilire de relații cauzale. Struc- tura operei ar fi astfel efectul unor stricte determinări exterioare. Optica finalistă introduce ideea intenției. Dar știm foarte bine că operele artistice exprimă, frecvent, lucruri pe oare autorii lor nu au vrut să le spună. Structuralismul static, „formalist44, evită această alternativă, renun- țînd complet la orice explicație. Pentru el pura descripție își e sufi- cientă ; investigația se oprește aici. Altul e însă demersul dialectic. Structura operei literare, marxismul o concepe dinamic, ca un proces de organizare semnificativă, propriu tuturor actelor omenești. în ele e prezentă mereu dimensiunea istorică ; orice structurare nouă implică și o destructurare a anumitor forme vechi. Creația umană are mereu o geneză. Pentru dialectica marxistă a explica o structură presupune a o integra în alta mai largă, imediat superioară ei. înțelegerea acesteia din urmă nu este posibilă fără elementele care o alcătuiesc. Totodată, ele își află explicația într-o asemenea integrare. A înțelege tragediile lui Racine — are dreptate Lucien Goldmann să spună — înseamnă a pune în lumină viziunea lor tragică, adică structura semnificativă, care dic- tează alcătuirea ansamblului fiecăreia din aceste opere ; dar a explica structura lor înseamnă a înțelege „jansenismul extremist44. De asemeni,. 28 OV. S. CROHMALNICEANU 19 a înțelege jansenismul înseamnă a explica geneza jansenismului adică a înțelege istoria nobilimii de robă din secolul al XVII-lea ș.a.m.d. Per- spectiva structuralistă statică exclude o asemenea integrare sau, dacă o încearcă, trebuie să recurgă la o mișcare a gîndirii mecanicistă, nu dia- lectică. Totuși, diferitele metode noi de a studia literatura pot contribui la acest proces adîncitor al cunoașterii, dacă le distingem limpede posibili- tățile reale. Structurile genetice ale operelor se explică prin viziunile pe care le au asupra lumii anumite grupuri sociale, într-o epocă istorică dată. Cînd e vorba de creații artistice majore, ele ajung la asemenea reprezentări prin construcții în universul imaginar, omoloage celor ideo- logice pur și simplu, adică nu identice cu ele, ci avînd o alcătuire cores- pondentă, dar aparte, specifică. Descoperirea structurilor mentale, care au generat o viziune asupra lumii, ne duce la optica unei clase într-o anumită împrejurare istorică. Dar ca să pricepem de ce Racine și nu altul a dat opticii jansenis- ■mului extremist o expresie poetică, sub forma tragediilor sale, aceasta ne poate ajuta critica psihologică și chiar psihanalitică. De asemeni, ca să ajungă o operă artistică valoroasă, o viziune asupra lumii trebuie -să capete o coherență internă maximă, să supună legilor unicității o imensă bogăție sufletească. Lucru nu e posibil fără sacrificii. Dar tocmai variatele interpretări, prin caracterul lor parțial, ne fac sensibilă această bogăție, implicînd și suma renunțărilor secrete, la care s-a supus opera. Prin urmare, analizele din puncte de vedere diferite pot ajuta structurilor genetice să-și nuan- țeze și să-și adîncească înțelesul, făcînd perceptibilă, tocmai prin com- plexitatea extremă, organizată intim foarte riguros, valoarea estetică. Aici, interpretările de tip stilistic, semiotic, filosofic etc., își găsesc ros- tul, cu condiția să le subordonăm „înțelegerii^ și „explicării^ fundamen- tale, să le confruntăm cu interpretarea care degajează o viziune bogată și totodată perfect coherență asupra lumii. Apare astfel un spațiu larg pentru luminări reciproce fructuoase. La nivelul fenomenelor literare mai largi, ecouri ale folclorului în creația cultă, trăsături entologice, specifice, nici rezultatele criticii arhe- tipale nu sînt de neglijat. Esențialul e să avem mereu conștiința complexității și particulari- tății obiectului nostru de studiu și să păstrăm necontenit perspectiva materialist dialectică în care sîntem chemați să-1 cercetăm. HEKOTOPblE HAEOJIOrnqEGKHE AGRERTbl H3YREHHR JlHTEPATVPbl KpaTKoe c o a e p >k a h m e OfoeKTOM anaJiH3a «aHHoro cooâmeHna hbjjhotcr paccMOTpeHne OTHonieHHR MeHt^y hobhmh MeTO«aMH jinTepaT/pnoft KpuTHKn m MapKCHCTCKHM no^xo^OM k JinTepaType. Abtop OTMeqaeT onpaBffanHbiii MHTepec, KOToptiii BtistiBaioT btm hostie motocei cpejțn MCTopHKOB h TeopeTHKOB JiHTepaTypu. ]] CiTEVA ASPECTE IDEOLOGICE ALE STUDIULUI LITERATURII 29* O^nano oh o6pamaeT BHHMaHHe Ha neKOTopbie npoTHBopenHH, KOTopue npennTCTByioT MCCJieaoBanHK) npn hx ncnojib3OBaHHH. C osho# CTopoHH, HOBtie MeTO^bi npeTen^yioT, hto npn hx npuMenenHH ueme yjiaBjniBaeTCH cnerțH$HHecKHM, JiiiTepaTypHbiîi xapaKTep TeKCTa. G jjpyroîi CToponu, iiaxo^HCb noa bjihhhhcm nayHHHX jiiiciihhjihh, HOTopue b Hainii .hhh Oypno pasBiiBaioTCH — ceMiiOTHKa, coițuoMeTpHH, nciixoaHajiH3, CTpyKTypajibHan enurBHCTHKa H ap. — , HOBbie MeTOAbl CJIHUIKOM BO MHOrOM HM OOH3aHbI II MOrVT OTBJIGHb KCCJieaoBaHHe Ha HVTKabi jiHTepaType nyTb. Hy/KHO npii3HaTb, hmo 3th MeToam bhocjim onpeaejieHHyio CTpoîiHOCTb b nocTaHOBKy jniTepaTypHbix BonpocoB ii OTKpbiJin HOBbie nepcneKTiiBbi juih ouenuii 3HaneHHH npowBBe- aennâ. BMecTecTGM Becb otot MaTeMaTHBMpyiomHîî cnocoS ctpgmhtch k ae3aHTponojiorH- 3aiuni MHpa ii, OTpenaHCb ot ryMaiiHTapHbix Hayn, oh nbiTaeTCH npespaTiiTb neJiOBena b ceTb aOcTpaKTHbix MexaHH3M0B. Abtop cooGnțeHHH npoTHBonocTaBJiHeT 3TOMy Bsrjinay MapKCiicTCKyio naeio o ryMHHOiî ,,uejiocTHOCTH“. BtiBoa aBTopa coctoht b tom, hto, hmoh b Bimy hx pe3yjiTbTaTbi, TaKHe MeTo^bi Heab3fl OTBepraTb; o,miaKO, npaBiuibuo oițeHHB hx nojib3y, Hymno npnMeHHTb tojibko b HanecTBe aonojiHHTeJibHbix moto^ob npn oOnjeM jiHTeparypHOM iiccaeaoBaHKH. QUELQUES ASPECTS IDEOLOGIQUES DE L’ETUDE DE LA LITTERATURE R e s u m e L’etude ci-joint se donne pour objet d’examiner le rapport des nouvelles- methodes critiques avec l’approche marxiste de la litterature, L’auteur remarque Kinteret legitime que suscitent ces nouvelles methodes parmi Iqs historiens et theoriciens de la litterature. II attire, tout de meme, l’attention sur ves voies. D’une part, Ies nouvelles methodes ont l’ambition de mieux cerner le caractere specifique litteraire du texte. D’autre part, inspirees par des disciplines scientifiques en grand esscr aujourd’hui, la semiotique. la sociometrie, la psychanalyse, la linguistique struc- turale, etc., elles leur doi'vent trop pour ne pas entrainer la recherche dans des directions etrangeres â la litterature. II faut reconnîntre que ces methodes ont apporte dans la fagon de poser Ies problemes litteraire une certaine rigueur et ont ouvert des perspectives inedites sur le sens des oeuvres. En meme temps, ii y a dans toute cette demarche mathe- matisante une tendance de desanthropologiser le monde et, en se reclamant des Sciences humaines, de reduire l’homme â un reseau de mecanismes abstraits. L’etude oppose ă cette Vision l’idee marxiste de „totalite“ humaine. La conclusion de 1‘auteur est qu’il ne faut pas repousser ces methodes nouvelles, vus leurs resultats, mais, en ayant connaissance de leur portee exacte, Ies utiliser comme auxiliaires d’une exegese literaire globale. TEORIE ȘI METODĂ ÎN LINGVISTICA MODERNĂ LUCIA WALD și PAUL MICLAU Problema raportului dintre teorie și metodă reprezintă unul din aspectele cele mai importante ale oricărei științe. Necessitatea clarificării lui în domeniul lingvisticii se pune astăzi cu mai multă stringență în fața cercetătorilor decît în epocile anterioare. Acest lucru se explică atît prin locul pe care îl ocupă lingvistica printre celelalte științe, în special în cadrul științelor umanistice, cît și prin marea diversitate a unghiu- rilor din care este abordat fenomenul lingvistic. In secolul trecut lingvistica s-a aflat subordonată altor științe de la care a împrumutat metode și interpretări. Analogiile au avut unele rezul- tate pozitive, au contribuit la constituirea unor concepte de bază și a unei terminologii, adesea metaforică, parțial păstrată și astăzi. Preluînd din științele naturii ceea ce a părut adecvat esenței obiectului său, ling- vistica și-a constituit o metodologie proprie și a devenit în vremea noa- stră ea însăși știință pilot printre științele umanistice. în această situație analiza de pe pozițiile filozofiei marxiste a aspectelor ei teoretice și meto- dologice și a raportului dintre ele se dovedește instructivă nu numai pentru lingvistică, dar și pentru alte discipline. O cercetare de acest fel îmbrățișează o sferă largă de probleme, cu aspecte dintre cele mai variate. Ea poate și merită să facă obiectul mai multor studii. în lucrarea de față ne vom limita să schițăm în linii generale modul cum ni se înfăți- șează — teoretic și metodologic — lingvistica modernă. Sub o anumită formă — empirică pe de o parte, speculativă pe de altă parte — lingvistica s-a constituit încă din antichitate. Dar despre o metodă riguroasă de analiză se poate vorbi mult mai tîrziu, fapt expli- cabil prin aceea că orice metodă este ea însăși un rezultat al nivelului general al științei și gîndirii din epoca respectivă. Metodele concrete ale lingvisticii, începînd cu primele decenii ale secolului trecut, oglindesc evoluția generală a tehnicii și experimentului, nivelul științei precum și dependența lingvisticii de știința pilot a epocii. Transferul de metodă e justificat prin interpretarea succesivă a limbii ca fenomen fizic, biologic, psihic, social — fiecare punct de vedere dove- 32 LUCIA WALD și PAUL MICLAU dindu-se just în anumite limite și, în aceeași măsură, fiecare contribuind cu ceva la progresul științei limbii. Este știut că în orice știință latura ontologic-teoretică și cea meto- dologică se află în strînsă interacțiune, se condiționează reciproc. Influ- ența teoriei se manifestă în modul în care cercetătorii mînuiesc metoda și, mai ales, în modul în care prelucrează și interpretează datele obți- nute cu ajutorul ei. în cursul istoriei lingvisticii cercetătorii au folosit cu aplicări sau interpretări diferite aceleași metode sau procedee. In această privință e semnificativ felul în care s-au formulat concluzii pe baza rezultatelor obținute cu ajutorul geografiei lingvistice. Se știe că această metodă a contribuit la înlăturarea unor dogme puse în circulație de neogramatici : limba concepută ca un bloc unitar, caracterul mecanic al schimbărilor fonetice, limite nete între dialecte etc. Dar datorită unei greșite înțelegeri a raportului dintre general și particular, J. Gillie- ron și unii reprezentanți ai școlii neolingvistice au ajuns la negarea legilor fonetice și a dialectelor. Legătura dintre teorie și metodă nu se manifestă însă numai într-o> singură direcție, prin influența celei dinții asupra celei de a doua, ci. prin condiționare reciprocă. Dacă, așa cum s-a spus, viziunea asupra obiectului cercetat determină principiile metodei și aceasta, la rîndul ei, corectează și precizează teoria. Aplicarea metodei comparative-istorice a contribuit la înțelegerea limbii ca fenomen în care schimbările sînt codificate de legi, după cum geografia lingvistică a evidențiat contribu- ția individului în modificările limbii, rolul factorului psihic și marea varietate și stratificare a limbii, a pus în lumină necesitatea unei abor- dări mai complexe a factorilor lingvistici. în epoca noastră metodele matematice au furnizat datele necesare pentru constituirea unei orientări în care limba e privită sub aspectul pur formal, probabilistic etc. Dar e poate necesară o precizare. în această interacțiune dintre teorie și metodă rolul hotărîtor revine teoriei, iar teoria științifică e tributară, unei anumite concepții filozofice, fie că acest lucru e formulat explicit sau nu. De aceea în ultima instanță progresul teoriei trebuie să deter- mine progresul metodologiei și nu invers L Cu cît viziunea asupra feno- menului lingvistic va aproxima într-o măsură mai mare esența lui, cu atît cercetătorul va fi mai bine înarmat pentru descrierea și interpre- tarea lui. Se pune desigur și problema felului în care gîndirea filozofică influențează teoria științifică, într-un domeniu sau altul. Nici aici nu poate fi vorba de o aplicare mecanică a unor teze. Că o concepție filo- zofică justă poate duce la o teorie greșită dacă nu se ține seama și de specificul fenomenului cercetat ne-a dovedit-o, acum cîteva decenii^ marrismul care, după cum se știe, a eșuat de îndată ce a trecut din dome- niul speculativ la cel aplicativ. Mai trebuie arătat că folosirea unei metode sau alteia, randamentul, ei deplin depind de gradul de adecvare cu obiectul cercetat. El poate fi. i N. Ru w e t, Introduction ă la grammaire generative, Paris, 1967, p. 5. 3 TEORIE ȘI METODA ÎN LINGVISTICA MODERNA 33 ilustrat cu ajutorul metodei de bază a lingvisticii tradiționale — metoda comparativă-istorică. Care este trăsătura limbajului avută în vedere de lingviștii care au aplicat metoda comparativă-istorică ? Există o trăsătură generală, care constituie de fapt numai o premisă teoretică și o altă trăsătură mai con- cretă pe care se bazează aplicarea metodei comparative-istorice și nu a altei metode. Prima trăsătură care face posibilă aplicarea metodei com- parative-istorice este arbitrarul semnului lingvistic. Este vorba de faptul că între înțelesul cuvintelor și aspectul lor sonor nu există o legătură de determinare ; un anumit înțeles nu impune cu obligativitate un anume complex sonor. înțelesul de „omu poate fi redat prin complexul sonor om în românește, prin Mensch în germană, ember în maghiară, adam în turcă etc. în cazul aplicării metodei comparative-istorice acest principiu servește doar la restrîngerea domeniului de aplicare. Dacă complexul sonor nu este determinat de înțeles și dacă, cu toate acestea, găsim în diferite limbi complexe sonore asemănătoare cu înțeles asemă- nător sau aproape identic, singura explicație posibilă este originea comună a acestor complexe sonore. Dacă în românește la „omw se spune om, în franceză homme, în italiană uomo, în spaniolă hombre etc., singura explicație posibilă este aceea că toate aceste cuvinte au o sursă comună, anume cuvîntul latin homo-hominis. însemnătatea acestui principiu general constă în limitarea sferei de aplicare a metodei comparative-istorice la limbile înrudite și numai la limbile înrudite. Intr-adevăr, metoda comparativă-istorică are ca scop studierea limbilor înrudite pentru a le explica evoluția de la limba de bază, de multe ori neatestată, pînă la limbile actuale. în cadrul limbilor romanice, de pildă, se urmărește evoluția acestora de la latină pînă astăzi. Arbitrarul semnului este deci un principiu legat de o trăsătură fundamentală a limbajului, folosită în acest caz pentru determinarea relațiilor genetice. A doua trăsătură care permite aplicarea metodei comparative-istorice nu este atît de importantă ca prima din punct de vedere teoretic, din punctul de vedere al esențialității ei, dar este primordială pentru cerce- tarea comparativă-istorică. Altfel spus, se folosește o trăsătură neesen- țială care devine fundamentală în cadrul unei metodologii științifice. Această trăsătură constă în regularitatea schimbărilor fonetice. în cursul evoluției limbilor, sunetele nu se schimbă la întîmplare, dimpotrivă, unul și același sunet într-una și aceeași poziție dă totdeauna același produs. Exemplul clasic, cunoscut din gramatica limbilor romanice, este transfor- marea grupului latin ct care dă în românește pt, în franceză it, în ita- liană tt, în spaniolă ch. în toate cuvintele latine în care se găsește grupul ct, vom găsi în românește pt, în franceză it, în italiană tt, în spaniolă ch etc. : lat. lacte > română lapte, franceză lait, italiană latte, spaniolă leche etc. Această regularitate a schimbărilor fonetice este suportul aplicării metodei la evoluția limbilor înrudite. Se abordează deci dezvoltarea lim- bilor și se arată că aceasta nu se face la întîmplare, ci are un caracter 3 — Literatura română 34 LUCIA WALD și PAUL MICLAU 4 foarte ordonat. Metoda comparativă-istorică vizează însă mai sus, ea încearcă ca pe baza materialului verificat prin corespondențele fonetice să reconstruiască limbi de bază dispărute, din care se trag anumite familii de limbi înrudite. De pildă, se compară forme din greacă, latină, sanscrită, armeană, slavă comună, germanică, celtică, pentru a se recon- strui limba indo-europeană, din care provin majoritatea limbilor din Europa și unele limbi din Asia. Iată deci un suport foarte solid pentru o metodă foarte riguroasă. In realitate, avem a face cu aplicarea metodei la un aspect al lim- bajului, și anume la evoluția lui. E adevărat că s-a făcut observația că pentru a vorbi bine o limbă oarecare, nu este deloc necesar să-i cunoaș- tem istoria ; dimpotrivă, se pare chiar că o viziune istorică încurcă înțe- legerea și funcționarea limbii la un moment dat. Dar formele actuale nu pot fi înțelese decît în lumina evoluției lor. Dintr-un anumit punct de vedere istoria lingvisticii se reduce la istoria felului în care reprezentanții diferitelor școli și curente au rezol- vat — teoretic sau numai în practică — problema raportului dintre teorie și metodă, iar rezultatele obținute se dovedesc a fi, de fiecare dată, subordonate rezolvării propuse. Există perioade în care metodologia, dependentă de nivelul științei epocii, a rămas în urma teoriei. Sînt epo- cile de mare efervescență filozofică, cum a fost cea din antichitatea greacă, cînd se propun interpretări originale ale fenomenului lingvistic rămase, ca și speculațiile filozofice de care sînt strîns legate, niște intuiții adesea geniale pe care le redescoperă știința modernă. Sînt epoci în care e mai pregnantă tendința spre sinteze și teoretizări largi, fără să existe în prea- labil materialul necesar și metode suficient de elaborate pentru interpre- tarea lui. O asemenea epocă a fost aceea a primelor decenii ale secolului trecut. Desigur, nu tot ceea ce s-a propus atunci a rezistat criticii, dar dincolo de aprecierea rezultatelor rămîne efortul continuu spre genera- lizări tot mai largi care reprezintă însăși rațiunea de a fi a oricărei științe. A urmat o epocă — a neogramaticilor — în care de la înlăturarea soluțiilor premature s-a ajuns prin prudență la o atitudine empirică și îngust pozitivistă, aceea a renunțării la formularea de teorii și ipoteze, la limitarea cercetării unui material concret. Lingvistica și-a reconside- rat rezultatele, și-a îmbogățit materialul, a perfecționat metoda istorică și a lămurit cu ajutorul ei originea multor fapte de amănunt. Se pregă- tea în acest fel terenul pentru o nouă epocă de înnoire teoretică și meto- dologică. La începutul secolului al XX-lea lingvistica a cunoscut o întorsă- tură fundamentală, marcată de Cursul de lingvistică generală al lui Ferdinand de Saussure. Marele învățat de la Geneva a pus bazele ling- visticii moderne și el a fost numit pe bună drepate ,,le structuraliste sans le savoir“2. Ideile lui Saussure alcătuiesc un ansamblu teoretic foarte închegat, în care metodologia cercetării este doar schițată. Se 2 G e o r g es Mounin, Ferdinand de Saussure ou le structuraliste sans le savoir, Paris, 1968. 5 TEORIE ȘI METODA IN LINGVISTICA MODERNA 33 poate afirma deci că lingvistica modernă a început prin elaborarea la- turii teoretice și că numai ulterior s-a constituit și metoda concretă de analiză. Tezele lui Saussure sînt însă atît de clar explicate, încît punerea la punct a metodei s-a făcut oarecum automat. Ele pot fi rezumate la teoria semnului lingvistic și la prioritatea caracterului sistematic al limbii, luminat de dialectica celebrelor antinomii. Lămurind natura semnului lingvistic, Saussure a prevăzut științific constituirea unei discipline noi — semiologia, care de fapt s-a conturat în ultimii ani, sub denumirea mai curentă de semiotică. Semnul la Saus- sure e analizat în cele trei concepții : a) semnul ca simplu semnal uni- lateral, b) semnul ca reunire a celor două laturi ale sale — signifiant și signijie și c) semnul ca relații stabilite între aceste două laturi. Fiecare din aceste concepții a fost dezvoltată de una sau alta din direcțiile con- temporane ale semioticii. Important ide arătat este faptul că semiotica reprezintă o punte de legătură între domenii aparent disparate ; ea reu- nește sub același statut semiotic limbajul uman, fenomenele antropo- logice, manifestările inconștientului, unitățile cu care operează litera- tura etc. In acest fel se obține o epistemă comună științelor umane, care face posibilă aplicarea celei mai adecvate metode științifice a secolului nostru — structuralismul 3. Grație contribuțiilor lui Saussure se ajunge deci la o adevărată adecvare între natura obiectului cercetat, teorie și metodă de analiză. După Saussure, limba este un sistem de semne. Două idei sînt demne de subliniat în teza ,,limba este un sistem de semne“. Intîi că limba este un sistem, ceea ce evidențiază cotitura hotărîtoare în istoria lingvisticii de la abordarea atomistă a faptelor de limbă, a faptelor izolate, nelegate între ele, la o abordare în care se ia în considerare ansamblul de relații contractate de aceste fapte. In al doilea rînd, propoziția ,,limba este un sistem de semne“ trebuie sub- ?lniată în sensul de a vedea ce înseamnă sistem de semne și nu de alt- ceva. Arătînd că elementele de bază ale limbii sînt semne, Saussure dezvăluie pentru prima dată în istoria gîndirii și în mod explicit^ teo- retic și lingvistic, natura semiotică a limbajului. Tocmai descoperirea naturii semiotice a limbajului de către Saus- sure a făcut posibilă aplicarea unei noi metode, revoluționare în cer- cetarea limbajului, a cărei premisă este doar implicată în cursul lui F. de Saussure ; dacă limbajul are două laturi, aceasta înseamnă că valoarea unităților va putea fi decisă numai prin raportarea la cele două laturi. Unitățile există deci prin opoziții, dar aceste opoziții nu se manifestă la întîmplare, ele se manifestă prin jocul care există între cele două laturi de bază ale limbii, latura de signifiant și latura de signifie, care alcătuiesc un semn. Unitățile limbii formează o structură, dar această structură poate fi elucidată numai în. măsura în care se va face apel la funcționarea 3 Cf. F r a n 9 o i s W a h 1, în voi. Qu’est-ce que le structuralisme ? Paris, 1968, p. 7. 36 LUCIA WALD și PAUL MICLAU 6 raportului dintre cele două laturi ale limbajului. Se va descoperi astfel o metodă nouă de cercetare care va pune în discuție pertinența ele- mentelor limbii ; această pertinență poate fi decisă numai în măsura în care se va recurge la raportul dintre latura semnificant și latura sem- nificat. Se descoperă deci natura intimă a limbajului și cu această oca- zie se elaborează cea mai adecvată metodă de cercetare a tuturor feno- menelor înzestrate cu semnificație. Numai după ce s-a pus în lumină natura semiotică a limbajului, s-a putut construi structuralismul ca metoda de cercetare cea mai productivă în științele umane. Despărțind clar limba de vorbire, forma de substanță, sincronia de diacronie, lingvistica internă de cea externă, Saussure subliniază că numai studierea primei din cele două categorii din fiecare cuplu anti- nomic dezvăluie sistemul. Acesta e caracterizat în plus prin conceptul de valoare, care se manifestă înainte de toate prin opoziție. O unitate lingvistică se definește numai prin opoziție cu alta, iar limba devine în ansamblu „une algebre â termes complexesu 4. Ilustrate prin exemple convingătoare și comparații înzestrate cu mare putere de seducție, astfel de principii se mențin la un nivel teoretic încă prea general. A trebuit să se constituie — în jurul anilor 1930 — metoda struc- turală pentru a se obține o tehnică precisă de analiză conformă princi- piilor saussuriene. Două sînt procedeele acestei analize care sînt strîns legate de pozițiile teoretice ale cercetătorilor structuraliști : comutarea și distribuția ; acestea sînt folosite diferențiat de la o școală la alta. Structuraliștii praghezi sînt mai realiști, mai materialiști decît cei din celelalte școli. De aceea, ei folosesc comutarea ca procedeu de des- coperire a unităților limbii, în primul rînd a fonemelor. în acest scop, se observă capacitatea distinctivă a unităților de expresie, după efectul diferențierii în planul semnificației. Odată descoperit un fonem prin comutare, el este apoi descris în termeni de trăsături distinctive inva- riante. Comutarea este reflexul opozițiilor formale, iar trăsăturile inva- riante sînt o realizare a esenței opuse substanței realizate în variantele fonologice. Teoretic analiza structurală pragheză implică o dialectică pe trei trepte : varianța substanței, esența invarianței și forma de orga- nizare prin opoziție 5. Structuralismul danez este mult mai evoluat pe linia formalizării, a demersului deductiv în analiză. Șeful școlii, L. Hjelmslev declară ca- tegoric că pentru el primordiale sînt relațiile care definesc obiectul, ter- menii între care acestea se stabilesc fiind secundari6. Este o afirmație care plasează glosematica în contextul general al neopozitivismului : pentru adepții acestui curent lumea se reduce la o rețea de relații, ceea ce, ontologic vorbind, este un fel de a face să dispară materia. 4 Ferdinand de Saussure, Cours de linguistique generale, Paris, 1965, p. 168. 5 Vezi : Paul Miclău, Sistemul limbajului, în Sistemele limbii, Ed. Acad. R.S.R., București, 1970, p. 11—12. 6 Louis Hjelmslev, Prolegomenes â une theorie du langage, Paris. 1968, p. 40. 7 TEORIE ȘI METODA IN LINGVISTICA MODERNA 37 Analizînd natura unităților fundamentale ale limbii, a semnului ling- vistic, Hjelmslev elaborează celebrul model al relației dintre conținut și expresie. Fiecare dintre aceste laturi e alcătuită din substanță și formă, iar semnul devine de fapt o funcție semiotică, definită ca relația dintre forma expresiei și forma conținutului. Substanța este înlăturată din analiză, ea este oarecum disprețuită de glosematicieni ca ceva infe- rior, vulgar. O asemenea poziție teoretică determină un anume mod de cerce- tare concretă. Structuraliștii danezi ridică conceptul de comutare la un nivel superior, ontologic, înțelegînd-o ca o corelație stabilită între rela- țiile proprii expresiei și conținutului. Ei o folosesc și practic, pentru des- coperirea unităților. Insă în descrierea elementelor limbii, ei nu mai recurg la trăsăturile invariante, mai apropiate prin natura lor de sub- stanță, ci recurg la un alt procedeu și anume la distribuție. O astfel de poziție se reflectă clar și într-o lucrare de fonologie românească 7'. Prin încercarea sa de abordare deductivă a faptelor de limbă, glose- matica a constituit un progres evident pe calea formalizării lingvisticii cu ajuotrul logicii simbolice și al matematicii. Punînd în lumină acest progres metodologic, trebuie să menționăm în același timp că aprio- rismul excesiv al glosematicii este un neajuns teoretic. Hjelmslev tra- tează cu indulgență poziția ,,realismului naiv“ și e clar că prin acesta trebuie să înțelegem materialism. Rupînd forma de suportul său substan- țial el este în fond și antidialectic. Asemenea poziții au fost combătute la noi cu circa zece ani în urmă 8, dar în ultima vreme nu li s-a mai acordat atenția cuvenită. In ceea ce privește raportul dintre teorie și metodă în glosematică, după cum s-a observat 9, scopul teoriei se reduce la găsirea unei metode prin care o serie de obiecte pot fi supuse unei descrieri exhaustive și non-contradieforii; teoria este arbitrară în măsura în care interpretă- rile nu fac parte din ea și în același timp este adecvată — în măsura în care axiomele sînt alese în raport cu natura obiectului. Evoluția lingvisticii din S.U.A. s-a caracterizat, în secolul nostru, prin modul particular în care a fost apreciat rolul teoriei. Urmașii lui Fr. Boas s-au limitat adesea la adunarea de material interpretabil în sine. Grija de a evita idei preconcepute i-a împins spre respingerea ori- cărei teorii implicînd un punct de vedere ,,mentalistu. Structuralismul american, dezvoltat pe baza teoriilor lui Leonard Bloomfield oferă același joc interesant al determinărilor dintre concepție și metodă. Cum se știe, Bloomfield a fost net influențat de doctrina pragmatistă și behavioristă și de aceea el a redus limbajul la un simplu sistem de semnalizare din care conștiința, semnificația sînt eliminate 10. Evident, o asemenea poziție teoretică nu mai permite folosirea comutării 7Emanuel V a s i 1 i u, Fonologia limbii române, București, 1965. 8 Vezi : L u c ia W a 1 d, Structuralismul, în „Probleme de lingvistică gene- rală“, voi. II, 1960, p. 150—157. 9 Henri k Prebensen, La glossematique est-elle un theorie ? in „Lan- gages“, 6, 1967, p. 15. 10 Cf. Leonard Bloomfield, Language, London-New York, 1933, p. 27. 38 LUCIA WALD și PAUL MICLAU 8 ca raport semiotic între cele două planuri ale limbii, iar la un nivel tehnic, ca procedeu de descoperire a unităților lingvistice. Făcînd oare- cum efortul de a neglija sensul, descriptiviștii americani folosesc un singur procedeu de analiză — distribuția — atît pentru descoperirea cît și pentru descrierea unităților. Și aici însă are loc o compensare : o anumită poziție teoretică duce la utilizarea abuzivă a unei tehnici de analiză limitate, care însă va da roade într-o altă direcție decît cea scontată.: distribuția a permis o abordare formală, algoritmică a limbii, ceea ce a făcut posibilă transpunerea codului lingvistic în mașini elec- tronice ; în plus, prin faza analizei în constituenți imediați Z. S. Harris a deschis calea gramaticilor generative și transformaționale. în ansamblu, etapele parcurse de lingvistica din S.U.A. în sec. XX au fost astfel caracterizate de un lingvist american 11 : — ruperea teoriei de practică (eroarea post-Boasiană) — discreditarea teoriei (eroarea post-Bloomfieldiană) — teoria egalată cu practica în esență deci o îndepărtare de teorie, hipostazierea metodologiei. Dacă pentru o anumită perioadă această poziție s-a dovedit rodnică și s-a soldat cu descrieri exacte pe baza unui material valoros, a apărut tot mai stringentă necesitatea de a se trece la teoretizări și interpretări explicite. în prezent prin noile direcții și teme de cercetare, psiholing- vistica, sociolingvistica, gramatica transformațională, problema universa- liilor se reiau — evident pe o bază nouă — marile probleme teoretice ale științei limbii. Dacă teoria, în forma ei explicită, a fost adesea subestimată în ling- vistica modernă, rafinarea tehnicii de analiză a deschis drumul spre noi interpretări nu numai în domeniul științei limbii, dar și în alte sfere ale vieții sociale. Acest rol unificator în știință a revenit metodelor structurale. Din cele arătate pe scurt pînă acum, a rezultat că lingvistica struc- turală dispune de un ansamblu de teze teoretice explicite, nuanțate de la o școală la alta. Luîndu-le ca atare, ele par eterogene. însă dacă în- cercăm să vedem ceea ce este comun școlilor structuraliste mai mult oa teorie implicată de metodă, constatăm că întregul curent se prezintă foarte închegat. Epistemologic vorbind, structuralismul este o doctrină a esenței ; pe plan ontologic el acordă prioritate structurii în raport cu elementele, iar în perspectiva timpului pune accentul pe sincronie. Aceste trei trăsături de bază definesc toate școlile și orientările struc- turaliste și le impun ca un curent dominant în gîndirea științifică și filozofică contemporană. Ajuns la un asemenea grad de maturitate în lingvistică, structuralis- mul a fost preluat de alte științe umane; acestea s-au inspirat din me- todologia structurală și au pus în termeni inediți problemele de teorie. Personalitatea grație căreia structuralismul a devenit o metodă uni- versală de cercetare în științele omului este învățatul francez Claude H K_a r 1 v. Teeter. Descriptive Linguistics in America : Triviality vs. Irre- levance, „Word“, XX, 2, 1964, p. 204. 9 TEORIE ȘI METODA IN LINGVISTICA MODERNA 39 Levi-Strauss. încă din 1945 acesta atrăgea atenția asupra rolului „revo- luționar“ al structuralismului în general și al fonologiei în special : „La phonologie ne peut manquer de jouer, vis-â-vis des Sciences socia- les, le meme role renovateur que la physique nucleaire, par exemple, a joue pour l’ensemble des Sciences exactes“ 12. Preluînd creator prin- cipiile analizei structurale, Levi-Strauss le-a aplicat competent la stu- dierea fenomenelor antropologice ; astfel el a descoperit unitățile și re- lațiile care caracterizează trei domenii antropologice fundamentale : 1. semnificația fenomenelor de viață materiale elementare, cum este, de pildă, bucătăria : felurile de mîncare și tehnicile de pregătire se carac- terizează pe baza opoziției natură — cultură și pot fi descrise ca feno- mene în cadrul unui triunghi13. 2. Relațiile de înrudire contractate între „atomii de înrudire46, îi definesc pe aceștia prin opozițiile stabilite între trăsături ca sexul, vîrsta, legătura de generare. Și aici opoziția fundamentală este aceea dintre natură și cultură, care produce relațiile de înrudire prin interdicția incestului. 3. Domeniul cel mai exploatat al antropologiei structuraliste este analiza miturilor ca producții spirituale elementare ale umanității. Levi- Strauss a pus la punct tehnica descoperirii unităților minimale, a mitemelor studiate de el mai ales pe baza organizării structu- rale pe cele două axe — cea paradigmatică și cea sintagmatică. Cerce- tarea miturilor14 îmbogățește semnificația opoziției natură-cultură, prin explicarea structurilor care caracterizează gîndirea primitivă, a sensului antinomiei sincronie-diacronie, a straturilor inconștiente care stau la baza fenomenelor antropologice. Abordarea structurală a inconștientului este foarte explicit reali- zată în cadrul încercărilor actuale de a reciti pe Freud în lumina con- textului creat de extinderea structuralismului la alte domenii decît lingvistica. Creatorul psihanalizei structurale este cunoscutul medic Jac- ques Lacan J5. Descoperirea și descrierea inconștientului este, după unii savanți, una din marile cuceriri ale științei secolului nostru. In această direcție Lacan a adus precizări importante privitoare la structurile instanței psihice a inconștientului. După el, inconștientul este organizat ca un limbaj, în sensul că unitățile lui sînt simboluri alcătuite din signifiant și signifie, ele legîndu-se în producții de tipul viselor, structurate după o anumită sintaxă proprie. Maladiile psihice „vorbesc^, psihanalistul avînd sarcina de a descoperi care este semnificația sim- bolică a simptomelor (cereri nemotivate, obsesii, fobii, nevoi curioase, discontinuități în vorbire, lapsus etc.). Aceasta e ascunsă prin defor- 12 Citatul este dintr-un celebru articol apărut în „Word“, voi. I (1945) nr. 2 (august) și reprodus în Anthropologie structurale, Paris, Pion, 1958, p. 39. 13 Vezi : Claude Levi-Strauss, Le triangle culinaire, în .,L’Arc“ nr. 26 (1965). 14 c£ cele trei volume din ciclul Mythologiques publicate în ultimii ani de Claude Levi-Strauss. 15 Opera acestuia este concentrată în culegerea de studii Ecrits, Paris, Seuil, 1966. 40 LUCIA WALD și PAUL MICLAU 10 mările survenite pe baza a două mecanisme psihice esențiale : conden- sarea și deplasarea. Reinterpretate lingvistic cu ajutorul tezelor stabi- lite de Roman Jakobson, acestea sînt puse în raport cu metafora și me- tonimia, ca doi poli fundamentali ai limbajului. Prin condensare, un vis, de pildă, devine o povestire laconică, prescurtată a unui conținut latent refulat, de fapt o imagine metaforică a acestuia. Deplasarea este analogic metonimie, întrucât permite alunecări de la un termen la altul a revendicărilor pulsionale refulate. Psihanaliza structurală preia din analiza structurală și aduce în același timp teze noi teoretice privitoare la cristalizarea vieții psihice a individului la diferite nivele, în special la nivelul conștientului ; ea lămurește natura relațiilor psihice și rolul precumpănitor al conflictului între impulsurile naturale și exigențele conștiinței determinate de exis- tența în familie și societate. Un alt domeniu de extindere a metodei structurale este poetica. Ea cuprinde trei sectoare de cercetare : 1. Semiotica literară, bazată mai ales pe tezele lui R. Jakobson privitoare la funcția poeticăJ6, studiază condiția semiotică a structu- rilor literare, a procesului de enunțare în literatură. 2. Analiza structurală a narațiunii, constituită pe baza unor tradiții remarcabile, cum sînt cercetările formaliștiloi’ ruși 17, se ocupă de stu- dierea structurilor narative, mai ales a celor simple, folclorice și altele analogie. Sînt cunoscute în această privință lucrările lui Tzvetan To- dorov, și în special analiza făcută Decameronului lui Boccaccio 18. 3. Studierea imaginii poetice, fundamentată pe unele concepte re- torice ca metafora, are ca scop analiza structurală a semanticii „figu- rilor“ poetice, precum și a îmbinărilor de termeni caracteristici poeziei. La noi sînt semnificative în această direcție lucrările lui S. Marcus 19. Este de asemenea necesar să se insiste asupra faptului că departe de a secrifica mesajul literar, poetica modernă, îl explică științific prin dezvăluirea structurilor care îi stau la bază. In plus, metoda a ajuns la un grad de formalizare destul de avansat care permite o abordare deductivă a fenomenului literar așa cum este preconizată, de exemplu, de Tzvetan Todorov. Aceasta înseamnă că, din punctul de vedere care ne interesează aici, metoda se ridică la nivelul teoriei, în sensul că din analitică și inductivă, cercetarea literară devine un model formal care ține de domeniul esteticii ca disciplină a studiului formelor pure îna- intea operei. în aceeași ordine de idei se poate aminti și încercarea lui Louis Althusser de a reinterpreta economia politică marxistă în termeni struc- turaliști. Și cu acest prilej se verifică principiul că structuralismul, cu cît se îndepărtează de lingvistică, cu atît devine mai teoretic. i6 Cf. studiul bine cunoscut, Lingvistica și poetica, în „Probleme de stilistică", București, 1964. 17 Vezi : V. I. P r o p p, Morfologia basmului, București, 1970. 18 Grammaire du Decameron, The Hague-Paris, 1969. 19 S o 1 o mo n Marcus, Poetica matematică, București, 1970. 11 TEORIE ȘI METODA IN LINGVISTICA MODERNA 41 Althusser a adus precizări importante privitoare la profunzimea structurală care caracterizează Capitalul ca lucrare sincronică, la nece- sitatea de a rafina structuralismul în economie prin introducerea con- ceptelor de contradicție și de dominanță. Structurilor economice, mai pregnant decît altora, le este proprie contradicția, iar ele sînt bazate pe determinarea unora de către altele : infrastructura determină supra- structura. Cu aceasta ne apropiem sensibil de o problematică filozofică. Toate aceste direcții de cercetare dovedesc fertilitatea metodei struc- turale, care rezultă din rigurozitatea tehnicii de analiză. In plus, trebuie subliniat gradul înalt de adecvare cu natura obiectului cercetat ; lim- bajul și manifestările sale sînt socotite fenomene semiotice alcătuite din signifiant și signifie ; relația dintre acestea servește la descoperirea uni- tăților, la descrierea lor ca atare, precum și la elucidarea structurilor pe care le alcătuiesc. Se poate spune succint că structuralismul și-a dove- dit eficacitatea nu numai prin rigurozitatea analizei, ci și prin funda- mentarea pe o teorie închegată, implicită sau explicită. Această teorie este de fapt semiotica generală și lingvistică. S-a pus adeseori întrebarea dacă există o filozofie structuralistă. Mult timp aceasta putea fi raportată la tezele teoretice explicite, întâl- nite la un Hjelmslev și mai ales la principiile generale pe care le implică însăși analiza structurală. Cu greu se putea totuși deduce un corp de doctrină bine închegată care să poată justifica termenul de filozofie propriu-zisă. La un nivel mai particularizat se poate totuși vorbi de o epistemologie structuralistă. Elaborînd tehnica descoperirii invarianței proprii fenomenelor semiotice, structuralismul a devenit implicit o teo- rie a esenței. El a ajuns și la generalizări filozofice în cadrul teoriei structurii. E adevărat că structura nu pune direct problema raportului dintre materie și conștiință, dar le reunește pe acestea în alt plan, acela al afirmării priorității relațiilor față de termeni. Apariția în 1966 a cărții lui M. Foucault Les mots et Ies choses a dat impresia că umple un gol, că ea ar reprezenta breviarul filozofiei structuraliste. Una din contribuțiile prețioase ale lui Foucault este stabilirea unor ,,episteme“ științifice și ideologice pentru cele trei mari epoci ale lumii europene : Renașterea, clasicismul și secolul ai XlX-lea, extrase din metodologia a trei discipline fundamentale : biologia, economia politică și lingvistica. Coordonatele cunoașterii dezvăluite prin această arheo- logie originală sînt stabilite în funcție de felul cum a fost concepută relația dintre cuvinte și lucruri, precum și proiectarea lor în spațiul științific : raport de asemănare în Renaștere, arbitrar în clasicism și perspectivă dominant istorică în veacul al XlX-lea. M. Foucalt a fost criticat mai ales pentru faptul că nu a acordat atenție perioadelor de trecere de la o epistemă la alta, de tipul prero- mantismului pentru romantism ; dimpotrivă, el socoate că există o rup- tură, o discontinuitate între episteme. Aceasta este o poziție analogă structuralismului, care descrie structurile în sincronie și se preocupă mai puțin de diacronie sau uneori chiar îi neagă valabilitatea știin- țifică. 42 LUCIA WALD și PAUL MICLAU 12: Epoca noastră se caracterizează așadar prin însușirea structuralis- mului în școlile lingvistice de cele mai diferite orientări și prin extin- derea lui în variate domenii ale științelor umane. Verificarea metodo- logiei lui s-a făcut în practica cercetării. Interpretarea rezultatelor se- face în funcție de orientarea filozofică mai mult sau mai puțin expli- cită a diverselor școli. Tinzînd să surprindă esența stabilă a fenomenului lingvistic structuralismul nu se opune orientării marxiste, ci îi deschide perspective noi de interpretare. TEOPUH n METOfl B COBPEMEHHOÎÎ JIHHPBHCTnKE K p a t k o e conepfflaoe ABTopti CTaBHT ce6e ițejibio oăcyjțHTb OTHomeHMH Me>«Ry Teopneiî h moto^om b coBpeMenHOii jinHrBHCTUKe. Ohh HacTansaioT Ha npoTHBonocTaBJieHHH TpaxumHOHHOH n CTpyKTypaJlbHOM JIHHrBHCTHKH, B KOTOpMX CymeCTByiOT CBOH MeTO^M HCCJie^OBaHHH, HO KOTopbie bjihhtoto jțpyr Ha jțpyra. cpaBHHTejibHO—HCTopimecnoro MeTORa ceMHOTHnecKMa XapaKTep H3MK0B HBJIHeTCH HOăOHHblM, B TO BpeMH KaKSJIHCTpyKTypaJIH3MaOH CTaHOBHTCH ochobhmm npHHițnnoM. IIoaTOMy oh SyjțeT oxBaTMBaTb miipocMe oăjiaKTH HayK: JiHHrBnc- THKy, aHTponojiornio, ncHxoanajiHS, nooTHKy. OTCio^a BbiTeKaeT BUBOjț o tom, hto njio«OTBop- HOCTb CTpyKTypaJIH3Ma HCXOflHT He TOJIbKO H3 ero CTpOHHOÎÎ T6XHHKH, HO 3KCnJIHIțHTHO HJ]H HMHJimțHTHO H H3 6TO TeopHH. CeMHOTHKa HBJIHeTCH 3JIBM6HTOM, C03^ai0mHM 3Ty Teopnio pasHbix nayK, KOTopue ncnojib3yioT CTpyKTypajinsM b KanecTBe yHKBepcajibHoro MCTO^a HCCJie^OBaHHH. THEORIE ET METHODE DANS LA LINGUISTIQUE MODERNE R e s u m e Les auteurs se proposent de discuter Ies rapports entre la theorie et la methode dans la linguistique moderne. Ils s’attachent â l’opposition entre la lin- guistique traditionnelle et la linguistique structurale, marquees par des methodes et des theories propres qui s'influent mutuellement. Pour la methode comparative- historique, le caractere semiotique du langage reste lateral, alors que pour le structuralisme il devient un principe essentiel. C’est pourquoi, celui-ci va embrasser de larges domaines des Sciences de l’homme : la linguistique, l’anthropologie, la psychanalyse, la poetique. La conclusion qui s’en degage c’est que la fertilite du structuralisme resulte non seulement de sa technique rigoureuse, mais aussi de la theorie dont il est impregne implicitement ou explicitement. C’est la semiotique qui constitue cette theorie pour les Sciences de l’homme qui utilisent le struc- turalisme comme une methode universelle de recherche. PROBLEMATICA ȘI METODOLOGIA MODERNĂ A LITERATURII COMPARATE AL. D I M A Expunerea tov. Nicolae Ceaușescu din iulie 1971 și propunerile de măsuri pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice, dezvoltate pe linia generală a Congresului al X-lea al Partidului, constituie însemnate documente cu influențe hotărîtoare și asupra dezvoltării desciplinelor umaniste, a predării acestora în învățămînt și a pregresului științific în general. Expunerea constată, cu drept cuvînt că activitatea teoretică e încă timidă, că nu „se abordează, cu fermitate, în spiritul materia- lismului dialectic și istoric, problemele noi care apar în societatea noa- stră1* (Edit. Politică, 1971, pag. 44). Se înțelege că afirmația nu se aplică numai problemelor politice și economice, și că ea cuprinde, deopotrivă și domeniul celorlalte științe sociale. Se preconizează, mai departe, de asemenea, aprofundarea generală a problemelor ideologice, se cere întă- rirea combativității față de influențele străine, față de cosmopolitism, dar ș de naționalism, acordîndu-se concomitent o atenție susținută între- gului umanism. Un accent puternic se aplică afirmării viguroase a ca- pacității proprii de creație într-un text ca acesta : „să luptăm pentru a ne aduce contribuția la dezvoltarea materială a societății, a științei și culturii** (idem, pag. 50). Expunerea vorbește apoi de „o largă parti- cipare la schimbul mondial de valori materiale, intelectuale, științifice** (idem, pag. 50) și preconizează clarificarea teoretică a „rolului națiunii, a factorului național și internațional, interdependenții dintre național și universal, a condiționării reciproce a acestor doi factori fără de care nu se poate asigura mersul înainte** (idem pag. 55). Expunerea propune, de asemeni, popularizarea literaturii universale progresiste, în „tot ceea ce este valoros în literatura mondială**, în „tot patrimoniul culturii universale** (idem pag. 14). După cum se poate ușor remarca, toate aceste idei rodesc — în mod direct — cîmpul literaturii universale și comparate, și sînt menite să stimuleze și să grăbească propășirea disciplinei noastre. Fiindcă se în- țelege de la sine că întețirea activității teoretice, întărirea spiritului militant, accentul pe problemele umanismului, aprecierea contribuției 44 AL. DIMA 2 proprii în științe, integrarea noastră în schimbul mondial, interdepen- dența dintre național și universal ca și popularizarea literaturii univer- sale —servesc, viu și operativ, dezvoltării disciplinei de care ne ocupăm. Concepția noastră despre literatura comparată și metodologia ei — obiectivul acestei comunicări — se va integra firește pe de o parte, dez- voltării mondiale a comparatismului, pe de alta tradițiilor noastre în acest domeniu care fără a fi prea puternice, constituie totuși începuturi cu totul remarcabile. In ce privește evoluția internațională a disciplinei, trecînd peste preistoria ei dinainte de secolul al XlX-lea, apariția i se datorește spi- ritului istoric al veacului trecut, ideologiei naționale a timpului care scoțînd în relief diferențele dintre națiuni nu le-a apropiat mai puțin între ele, ilustrînd interdependența aspectului național de cel univer- sal. Dezvoltarea concomitentă a științelor istorice ca reflex organic al epocii a constituit, de asemeni, un determinant care a anexat compara- tismuh istorismului dominant. De altfel comparatismul a început a se exercita în științele naturii și ale societății deopotrivă, în anatomie și zoologie de pildă, în folcloristică, în mitologie, în lingvistică etc. Cînd la sfîrșitul secolului trecut, literatura comparată apare — de fapt — în occident, ea se constituie în cadrul istorismului pe care-1 exprimă în parte, și astăzi. In deosebi școala franceză care după primul război mondial mai cu seamă, se impune cu Fernand Baldensperger, Paul Ha- zard și Paul van Tighem, domină orizonturile disciplinei și exercită o puternică influență asupra mișcării comparatiste internaționale, inclu- siv asupra celei de la noi. Alături de școala franceză apare însă o „școală americană14 și o alta „sovieticădar trebuie observat că — în fond — concepțiile lor coexistă și că ele alcătuiesc împreună un tablou caracte- rizat mai mult prin varietate decît prin unitate. Problematica și meto- dologia acestor școli cuprind — în raport cu etapele respective ale dez- voltării lor — fie optica pozitivistă care e și cea mai veche, fie cea sociologică, fie cea marxistă propriu-zisă, fie cea structuralistă etc. Obiectivele sînt ele însele diversificate și variabile, unii cercetători măr- ginindu-se la literatura propriu-zisă, alții ținînd să îmbrățișeze toate artele, ba chiar toate manifestările culturii. In genere, fenomenul cel mai general constă în evoluția de la pozitivism spre adîncirea cercetă- rii dincolo de factorul emițător spre cel receptor împreună cu întreaga sa ambianță spirituală și socială. De la problematica influențelor și izvoarelor se tinde spre studiul tipologic și spre cel al paralelismelor. în ce privește tradițiile naționale ale comparatismului, și ele datează tot de la sfîrșitul secolului al XlX-lea ca și în apus. O primă etapă e oferită de cursurile și manualele din ultimele decenii ale veacului tre- cut (cele ale lui V. Â. Ureche, I. Nădejde și mai ales Al. Philippide și M. Gaster), apoi urmează perioada dintre 1904 și 1945 adică întrea cea dintîi ediție a istoriei literaturii române a lui N. lorga și lucrarea lui D. Popovici despre luminismul românesc cuprinzînd mai ales istoria literară a lui G. Călinescu din 1941, în care literatura comparată e impli- cată — în mod firesc în istoriografia literaturii naționale. Cu studiile speciale de folcloristică în sens comparatist de la Lazăr Șeineanu și 3 PROBLEMATICA ȘI METODOLOGIA MODERNA A LITERATURII COMPARATE 45 pînă la Hasdeu spre 1880, dar mai ales cu Pompiliu Eliade, în 1898,, disciplina se impune și la noi fără a fi încă pe de-a întregul autonomă. Ca și în occident și îndeosebi în Franța de unde pornește valul de influențe preocuparea principală cuprinde cercetarea relațiilor culturale și literare internaționale în sensul studierii influențelor și izvoarelor. Istoria comparatismului român pînă în etapa actuală enumără o serie de contribuții apreciabile cu privire la epoca feudală, de la circulația, cărților populare și pînă la relațiile cu unele aspecte ale culturii bizan- tine și slave sau referitoare la epoca modernă și contemporană, de la studiul influenței luministe în școala ardeleană și ulterior, și pînă la. cel al altor înrîuriri străine ca influența franceză, germană, italiană, spa- niolă, rusă și sovietică etc. Intr-o perioadă mai recentă, s-au cercetat și probleme mai speciale ca cele ale raporturilor dintre diferite litera- turi străine și chiar și unele aspecte ale paralelismelor literare. In genere, metodologia comparatismului român dinainte de etapa, actuală, e prevăzută cu următoarele caractere : 1. O puternică tendință pozitivistă, acumulare de fapte și situarea, lor pe lanțuri de succesiune, baza cercetării constînd în studiul intrinsec al textelor și relațiilor dintre ele, cu accent pe cronologie. 2. Hiperbolizarea influențelor străine cu reliefarea factorului emi- țător, ceea ce duce la minarea originalității operelor și, uneori, la trans- formarea lor într-un compendiu de scrieri eterogene. Vom înfățișa aci două exemple dintre care unul ni-1 oferă chiar Pompiliu Eliade pentru care cultura franceză e considerată ca o determinantă exclusivă a celei românești, în așa fel încît — scrie cercetătorul — „asistăm nu la renaș- terea, ci chiar la nașterea unui popor, cele două mici provincii româ- nești neexistînd pentru civilizație și deloc pentru istorie^ înaintea influ- enței franceze (Introd.,, pag. I—II). E, după cum se vele, o subapreciere totală a vechii culturi românești și a celei populare. Cel de-al doilea exemplu, de o arie mai restrînsă, îl împrumutăm lui N. I. Apostolescu pentru care „Cîntarea României^ de pildă, e ,,o poemă alcătuită după Chateaubriand, Byron, Lamennais, Michelet, Bibîie“. Astfel de apre- cieri au dus, în mod firesc, la ironizarea metodei însăși sub epitetul de- „izvorism“. Nu trebuie exagerat însă. Multe apropieri dintre texte au rămas pînă astăzi valabile și, prin urmare, utilizabile în orice istorie a literaturii noastre. Concepția marxistă a dus — prin contribuția lui Tudor Vianu — la o metodologie nouă care a înlăturat cu hotărîre vechea optică pozitivistă.. Simpla succesiune de texte, situate cronologic, nu mai pote fi decisivă, în locul perspectivei dinspre emițător s-a introdus cea a factorului re- ceptor, cea a scriitorului care crează în anume condiții sociale și isto- rice primind și prelucrînd influențele în sens original. Tudor Vianu a găsit o imagine sugestivă pentr uaceastă situație vorbind despre ,,o re- voluție coperniciană“ în comparatism. De asemeni, același cercetător a extins tematica spre studiul filiațiilor, spre tipologie, spre stilistică, și poetică în consonanță cu evoluția mondială a disciplinei. Continuînd și dezvoltînd aceeași linie de orientare ideologică pe care documentele de partid mai sus citate au confirmat-o și întărit-or 46 AL. DIMA 4 problematica și metodologia literaturii comparate s-a lărgit, în ultima vreme, cu noi aspecte. Ținînd seama de complexitatea domeniului, am socotit — în ce ne privește, că vechiul termen de „relații44, în sensul legăturilor directe dintre fenomenele literare, e mult prea îngust și că cel de „raporturi44 ar fi mai potrivit dacă prin el putem cuprinde felurite modalități ale acestora. într-adevăr istoria literară nu semnalează numai „raporturi directe44 adică influențe și izvoare, ci și „raporturi paralele44 în afară de astfel de influențe ca și „raporturi de diferențiere44 ale fenomenelor literare comparate. In fiecare din aceste trei cîmpuri de cercetare, meto- dologia comparatistă își propune să se îndrepte către anume aspecte proprii. în cazul cercetării ,raporturilor directe44, comparatistul ar fi preocupat de factorii care vechiculează „materia literară44 prin care în- țelegem : temele, motivele, tipurile, ideile și istoria lor, stilul cu moda- litățile lui, formele strofice, versificația etc. Acești factori sînt un fel de „curieri44 ai circulației fenomenelor literare, „intermediari44 dintre ele. Agenții respectivi pot fi individuali sau colectivi. Scriitori francezi ca abatele Prevost sau La Place au devenit soli ai literaturii engleze în Franța, Boneville ai literaturii franceze în Germania, Linguet în Spa- nia. Mai reprezentativi au fost Voltaire pentru Anglia și doamna de Stael pentru Germania. Uneori astfel de legături sînt înnodate cu scri- itori care nu aparțin nici literaturii emițătoare, nici celei receptive, ca — de pildă — renumitul Erasmus, mijlocind raporturi între umanismul occidental și el oriental. Alți factori „intermediari44 sînt călătorii, indi- ferent de calitatea lor de scriitori. Agenți colectivi se ivesc sub forma marilor centre urbane — Paris, Frankfurt pe Main, Veneția etc. —, sub cea a academiilor, universităților, curților protectoare ale artelor etc. De asemeni, factori de seamă sînt cenaclurile pentru legăturile di- recte, apoi saloanele literare, mai departe periodicele, dar și dicționa- rele, enciclopediile etc. Se adaogă desigur bibliotecile, librăriile, însfîrșit traducerile, prelucrările, adaptările etc. în acest capitol al raporturilor directe, comparatismul are de cer- cetat, mai cu seamă influențele și izvoarele. Am arătat anterior, impor- tanța ce s-a acordat influențelor în vechiul compatism. Trebuie să adău- găm acum că teoreticieni ca Wellek le neagă azi orice însemnătate, soco- tind căutarea izvoarelor ca „o vânătoare vană44. în fond însă, influențele nu pot fi negate, dar importanța lor trebuie redusă la proporții normale. Distingerea lui Blaga între „influențe modelatoare44 și „influente cata- lizatoare44 rămâne valabilă, în sensul că ne interesează influențele crea- toare, adică cele care sprijină procesul originalității prin cristalizarea virtualitățiilor factorului receptiv. Cea de-a doua preocupare a comparatistului o alcătuiesc paralelis- mele. Asupra acestora, după cum am mai observat, cercetarea mondială se îndreaptă azi mai rhuît ca înainte, dar abia îh ultimii ani. S-a cons- tatat, cu drept cuvînt, că unele fenomene literare ca, de pildă, marile curente europene chiar, nu sînt totdeauna expresia influențelor. Nu se poate susține, de exemplu, că Renașterea italiană a determinat prin influența ei exclusivă, celelalte modalități ale Renașterii din alte țări. PROBLEMATICA ȘI METODOLOGIA MODERNA A LITERATURII COMPARATE 47 De asemeni, apar numeroase paralelisme în cadrul cercetării structurilor literare, ale tematicii, sentimentelor, ideilor, diferitelor fațete ale for- mei : stilului, imaginii, versificației etc. Se adaogă paralelismele deter- minate pe baze psihologice, așa numitele ,,familii de spirite44, de care vorbea Sainte-Beuve. Cele mai multe dintre aceste paralelisme au expli- cații istorice, în condițiile economic-sociale și tradițional-literare ana- loge. Există însă și paralelisme curioase între fenomene literare distan- țate în spațiu și timp, fără nici un fel de similitudini istorice. Iată un exemplu : romantismul european de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și poezia chineză din secolul IV și III î.e. au între ele asemănări izbitoare și explicația constă doar în bazele psihologice comune, în cele ale uma- nității, în genere. Insfîrșit, problematica și metodologia literaturii comparate e obli- gată să se îndrepte și către un al treilea domeniu al cercetării, cel al caracterelor diferențiale. Cu acestea s-au ocupat mai puțin vechile cer- cetări comparatiste al căror scop era mai cu seamă integrarea literatu- rilor naționale în tablouri comune și unitare, adesea cu sacrificiul aspec- lor particulare. O cercetare marxistă și, prin urmare, realistă a literaturii, nu poate trece însă peste aceste diferențe. Să le reliefăm referindu-ne, de pildă, la problema specificului românesc al curentelor literare europene. Se pot constata, așa cum am arătat-o într-un studiu recent (în „Re- vista de teorie și istorie literară44, nr. 1/1972) aspecte diacronice privind datele apariției, dezvoltării și stingerii curentelor literare la noi, în raport cu situația altor literaturi naționale. Manifestări ale umanis- mului și luminismului s-au ivit mult mai tîrziu în țările române ca în ocident și faptul își are explicația lui cunoscută. Alte curente ca, de pildă, romantismul românesc s^a extins la noi, de asemeni mai tîrziu, spre sfîrșitul secolului al XlX-lea, în timp ce în occident numai spre jumătatea veacului. Durata unor curente literare e la noi mai lungă în raport cu occidentul, cum se înfățișează cazul luminismului care se întinde pînă dincolo de jumătatea veacului trecut sau a simbolismului care cuprinde un cincantenar, cel dintre 1880 și 1930. Mai sînt însă și multe alte aspecte diferențiale legate de probleme de conținut ca, de exemplu, mai întîi cunoscuta interferență a curentelor literare din prima jumătate a secolului al XlX-lea. Accentul pe factorul receptiv scoate în relief unele caractere parti- culare ale curentelor literare europene răsfrînte la noi. Manifestările umaniste din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea n-au nimic comun cu panestetismul Renașterii occidentale, cu izolarea de popor a umaniștilor de cabinet, luminismul nostru utilizează pe larg raționalismul, dar nu sentimentalismul de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, tendința curen- tului nu e cosmopolită ca în alte țări, ci dimpotrivă națională, roman- tismul românesc are unele note atît de specifice încît s->a emis și ipoteza diferențierii lui totale prin pașoptism, utilizarea tradițiilor folclorice în simbolism sau expresionism au impregnat aceste curente cu o fiziono- mie proprie. Este cazul să se adauge, prin urmare, fără nici o exage- rare, că nu numai noi ne-am îmbogățit patrimoniul cultural și literar AL. DIMA 6 48 prin influențele creatoare care s-au exercitat, ci și curentele europene au cîștigat în varietate, pitoresc, în combinații originale ale unor carac- tere universale. O astfel de concepție, ca cea înfățișată aci, despre problematica și metodologia literaturii comparate e vădit consonantă cu directivele do- cumentelor de partid despre care vorbeam la începutul acestei comu- nicări, pentru că acordă atenția cuvenită tratării teoretice a problemelor, apreciază contribuția națională în raporturile dintre fenomenele străine și cele de la noi, și recunoaște interdependența dintre aspectul național și cel universal. Catedra de literatură universală și comparată a Facultății noastre și-a editat în volume distincte cursurile referitoare la principale curente literare europene de la Renaștere și pînă la realism ca și o concepție teoretică despre disciplina noastră, în spiritul reconsiderării marxiste a problematicii și metodologiei generale a comparatismului. GOBPEMEHHblE HPOBJIEMATHKA H METO^OJIOITIR GPABHMTEJIbHOfi JIHTEPATYPbl K p a t k o e coflepjKaoe JțaHHoe cooămeHne npeftCTaBjineT coCoti cnuTes KOHizenmiH anTopa, KacaioujeftcH coBpeMeHHux npoâjieMaTKKn h MeTo^ojiorun cpaBHHTejibiioîî .iMTepaTypM. B hgm aBTop KpnTHKyeT CTaptie KOCMonojiiiTHnecKne BsrjiHSM, BnpaTqe pacc.MaTpnBaeT coBpeMeHHHîî Me?KAyHapO^HBIH KOMnapaTUBUBM H TpaRHLțKIO pyMMHCKMX KOMnapaTIIBHCTOB. Abtop npejțJiaraeT HOByio KJiaccH$HKaqnio npo6.aeMaTKKHTpexiiJieHHyio : 1. nccJieaoBaHHe Henocpe«CTBeHHbix OTHomeHHîi jiiiTepaTyp; 2. KCCJie^OBaHHe napajiJieJin3M0B, kotopmx nejib3H oC'lhchhtb npn noMonțn BJiMHHHft HJin hctohhhkob; 3. HCCJiejțOBaHHe cnequ(țHHHOCTn pasjjnnHLix HaițHOnajibHMX JinTepaTyp. B aa-nioHeHwe aBTop SpocaeT o Ciunti B3rjiaa Ha nacTHbie acnenru M8Hacestei monografii, menționăm și lucrări aparținînd domeniului lingvistic italian : Luigi Heilmann, La pariata di Moena, Bologna, 1955 și Francesco Coco, II dialetto di Bologna, 1970. Cf. Results of the Conference of Anthropologists and Linguists, Memoir 8 of the Int. Journal of American Linguists, voi. 19, nr. 2, 1953, p. 11—42. 12 ”Word“, X (1954), pp. 388—400, republicat în Linguistics Today, New York, 1954, p. 268—280; cf. și R. Piotrovski, „Voprosy jazykoznanija", 1957, nr. 4, p. 26—35 ; cf. și Luigi Heilmann, Per una dialettologia strutturale, “Comme. et. Rapp. du I-er Congres International de dialectologie generale”, 1964, p. 94—103; A. Avram, Despre dialectologia structurală, în „Limba română", 1962, nr. 6, p. 617—626. 13 R. I. A v a n e s o v, (Introducere la) Russkaja dialektologia, (sub red. lui R. I. Avanesov și V. G. Orlova), ed. a Il-a, Moscova, 1965, p. 10 ; cf. R. I. A va- ne s o v (Introducere la) Atlas russkix narodnyx govorov central’nyx oblastej k vostoku ot Moskvy, Moscova, 1957, pp. 7—8 : limba nu e o sumă de dialecte, ci reprezintă un sistem complex, care conține atît elemente proprii limbii în ansam- blul său, cît și elemente particulare și distinctive, proprii numai limbii din cîteva regiuni — adică diferitelor dialecte. 14 Cf. Ed. Stankiewicz, On Discretness and Continuity in Structural Dialectology, în ”Word", voi. 13, nr. 1 (1957), p. 44—59. ORIENTĂRI ACTUALE IN CERCETAREA DIALECTALA 53 în aceeași clasă. Diferențele care se constată între structurile grupate în același diasistem sînt diferențe de variante (adică diferențe la nivel de alofone, alomorfe etc.) și, parțial, diferențe de invariante (de sistem). Dacă diferențele înregistrate depășesc limitele admise pentru siste- mul de invariante, ne găsim în prezența unui alt diasistem. Rezultă, deci, că ariile dialectale reprezintă arii în care se poate identifica același diasistem 15. Variațiile de la un diasistem la altul sînt limitate, ca număr și semni- ficație, pentru dialectele ale căror structuri sînt similare. In acest caz, e greu de precizat dacă variațiile constatate sînt simple variații de dia- sistem sau dacă ele permit identificarea unor unități dialectale diferite. In consecință, limita care separă diasistemele nu poate fi precizată i n abstract o, ci numai în funcție de caracterul specific al graiurilor și dialectelor cercetate. Studiul dialectelor cu structură similară implică luarea în consi- derare nu numai a elementelor nucleare ale sistemelor lingvistice (pentru că acestea sînt reduse din punct de vedere cantitativ și calitativ), ci și a elementelor lor periferice (cu randament funcțional redus, facultative, în variație liberă cu alte elemente etc.). Examinarea structurii dialectelor numai în termenii diferențelor de inventar și de distribuție nu ar reflecta întotdeauna, în mod adecvat, realitatea lingvistică. Sînt situații cînd două dialecte constituie două unități independente care nu pot fi grupate împreună, deși au același inventar și aceeași distribuție 16. Soluționarea acestei probleme comportă compararea trăsăturilor specifice ale unor anumite varietăți regionale și a trăsăturilor care carac- terizează alte varietăți (de obicei cele ale limbii standard). Dialectologia structurală concepe dialectele ca unități abstracte ; dialectul ar reprezenta o definitio nominis și nu o definiția rei17. Aplicarea structuralismului în dialectologie a întîmpinat multe rezerve ; acestea se explică, în primul rînd, prin faptul că analiza struc- turală nu dispune de posibilitatea de definire a dialectelor în raport cu 15 G i u s e p p e Francescato, Srtuctural Comparison, Diasystems and Dialectology, în „Zeitschrift fUr Romanische Philologie“, 1965, Bând 81, Heft 516, p. 488—489. 16 Rensch, Die dia-synchronische Verwandschaft von Phonemsystemen. Ein Beitrag zur strukturellen Dialektologie, în „Orbis“ 19, 1970, p. 94. 17 Vezi de ex., Klau s J. Kohler, Structural Dialectology, în „Zeit- schrift fur Mundartforschung“, XXXIV, Heft, 1, 1967, care definește dialectul ca „a constructive abstraction“ (loc. cit., p. 41), concept care poate fi utilizat în ana- liza structurală ; aceasta nu înseamnă că dialectul nu are existență reală pentru subiectul vorbitor. 54 BORIS CAZACU 6 axa temporală. G. Francescato a încercat să rezolve această problemă, întroducînd distincția monocronie-sincronie-diacronie 18. Soluția propusă depășește cadrul metodologic al cercetării structu- rale, întrucît ea face apel și la anumite elemente ale dialectologiei isto- rice tradiționale. Dacă dialectologia tradițională a încercat o explicație a fenomenelor dialectale recurgînd constant la factori extralingvistici, dialectologia structurală are meritul de a fi subliniat importanța factorilor intra- lingvistici19. Dialectologia structurală a depășit „atomismul“ dialectologiei tradi- ționale, utilizînd drept criterii de reducere a variantelor regionale inven- tarul și distribuția, fără a reuși, totuși, să dea o explicație integrală com- plexității realității dialectale. III Dialectologia transformațională Printre teoriile cele mai recente folosite pentru descrierea și clasi- ficarea varietăților lingvistice teritoriale, teoriile generative de tip trans- formațional aduc soluții interesante și inedite 20. S-a subliniat adesea ideea că gramaticile generative se deosebesc de toate teoriile anterioare asupra limbii, prin capacitatea lor de a exprima, prin ele însele, ierarhia trăsăturilor lingvistice. Această caracteristică provine, pe de o parte, din faptul că ele sînt teorii integrate ale limbii, și pe de altă parte, din importanța pe care o acordă conceptului de ordonare a regulilor. 18 G i u s e p p e Francescato, Struttura lingvistica e dialetto, în „Actes du X-e Congres International de Linguistique et Philologie romanes", t. III, Paris, 1965, p. 1015—1017. Cercetarea monocronică concepe sistemul unui grai ca un „corpus" închis, în timp ce în studiul sincronic se procedează la confruntarea elementelor paralele ale graiurilor care aparțin aceluiași diasistem. în ceea ce pri- vește studiul diacronic, el se efectuează fie urmînd evoluția unui sistem pri- mar, interpretat în manieră monocronică, pînă la variantele sincronice (care se atașează aceluiași diasistem), rezultate din procesul de diversificare, fie invers, reconstituind sistemul primar, în urma studierii variantelor sincronice. Pentru raporturile dintre structuralism și geografia lingvistică, cf. și L. H e i 1 m a n n, I rapporti fra strvtvralismo e geografia lingvistica, în „Atti del Convegno inter- nazionale sul tema Gli Atlanti lingvistici. Problemi i risultati" — (Roma 20—24 ottobre, 1967), Roma, 1967, p. 247—257; C. G r a s s i, II concetto di diasistema e i principi della geografia lingvistica, în voi. cit., p. 271—280. 19 Cf. examenul comparativ al rezultatelor cercetărilor tradiționale și al rezul- tatelor obținute de dialectologia structurală, la Jan Goossens, în „Introdu- cere" la Strvktvrelle Sprachgeographie. Eine Einfvhrvng vnd Ergebnisse, Heidel- berg, 1969, p. 13 și urm. 20 Cf. de ex., Donald A11 en Becker, Generative Phonology and Dia- lect Stvdy. An investigation of three Modern German Dialects, Univ. of Texas at Austin, 1963, disertație nepublicată, dar citată în majoritatea lucrărilor de fonologie transformațională ; Alan R. Thomas, Generative Phonology in Dialectology, în „Transactions of the Philological Society" ; Oxford, 1967, p. 179—203 : Robert D. K i n g, Historical Lingvistics and Generative Grammar, 1969, cap. 3, p. 29—63. 7 orientări actuale în cercetarea dialectala 55 Structura teoriei transformaționale implică, în mod necesar, stabi- lirea unor diferențieri nete între trăsăturile lingvistice ; trăsăturile gra- maticale apar ca fiind mai importante decît trăsăturile fonetice. Dacă se compară gramaticile variantelor aceleiași limbi, atunci diferențele gra- maticale permit identificarea anumitor unități tipologice de rang superior (dialectele), în timp ce diferențele fonetice pun în evidență unități de rang inferior (subdialecte, graiuri). Plecînd de la acest principiu, se va găsi o justificare teoretică pentru observația — făcută de altfel de majoritatea specialiștilor în lingvistica română — privind remarcabila unitate structurală a graiurilor daco- române, principalele diferențe care există între acestea explicîndu-se prin reguli care aparțin nivelului inferior al regulilor fonetice 21. Noțiunea de ordonare se referă atît la o anumită ierarhie a nivelu- rilor lingvistice, cît și la o altă ierarhie : aceea a regulilor care constituie fiecare nivel luat separat. Punctul în care se inserează o regulă dată, în structura gramaticii, determină obținerea unui anumit rezultat. In unele subdialecte dacoromâne, de ex., oclusivele palatale /k’, g7 sînt înlocuite A A A A prin africatele palatale /c, g/ (k’em, g’em devin cern, gem). Regula care determină această modificare trebuie să fie plasată, obligatoriu, după regula de fricatizare a africatelor, care se aplică, de asemenea, în aceleași subdialecte, deoarece africatele secundare nu suferă niciodată fenomenul A A de fricatizare (cem, gem, corespunzînd formelor literare, k’em, g’em nu a < devin * sem, * zem). S-a remarcat că gramaticile diverselor varietăți regionale ale unei limbi se caracterizează prin faptul că posedă : a) un nucleu comun de reguli identice ; b) un număr de reguli proprii fiecărei varietăți ; Regulile aparținînd nucleului comun se pot ordona în același fel sau în moduri diferite. Regulile comune ordonate identic permit gruparea idiomurilor în care au fost identificate în aceeași unitate tipologică de rang superior (limbă) ; regulile comune ordonate diferit permit, la rîndul lor, identificarea tipurilor dialectale (în rom., de ex., se disting pe această bază, două mari tipuri dialectale, numite convențional „moldovenesc^ și „muntenesc^). In ceea ce privește regulile specifice, ele permit identificarea varie- tăților și a sub-varietăților principalelor tipuri dialectale 22. Soluția generativă oferă, de asemenea, și posibilitatea de a examina întreaga varietate a formelor regionale înregistrate, cu ajutorul distincției între regulile obligatorii și regulile opționale 23. Majoritatea fenomenelor 21 Cf. în acest sens, Liliana I o n e s c u, Transformational Grammar and Dialect Typology, în ”Language Science", Bloomington, Indiana, nr. 15,1971, p. 17—18. 22 Cf. E. V a s i 1 i u, Considerations typologiques sur la phonologie transfor- mationnelle des parlers dacoromains, în „Cahiers de linguistique theorique et appli- quee", IV, 1967/p. 253—254. 23 e. V a s i 1 i u, Towards a generative phonology of Daco-Romanian Dia- lects, în ”Journal of Linguistics", voi. 2, nr. 1, 1966, p. 79—98. 56 BORIS CAZACU 8 regionale nu se produc în toate situațiile de realizare a contextelor care le condiționează. în cazul fenomenelor fluctuante, dacă se atribuie regu- lilor care le exprimă statutul de reguli opționale, se poate subordona o varietate regională unei anumite clase tipologice, ținînd seama de înre- gistrarea fenomenului într-un număr dat de cazuri, fără a ignora, totuși, nici una dintre formele de circulație. Pe de altă parte, distincția între structura de adîncime a unei sec- vențe și structura ei de suprafață permite relevarea cazurilor de ambi- guitate, punînd în evidență asemănările mai profunde, disimulate de dife- rențe superficiale și, invers, ușurînd descoperirea diferențelor dincolo de asemănările superficiale. In cazul unei notații ca /t’ei/, înregistrate în graiurile dacoromâne de vest, forma prezentă în structura de adîncime ne permite să precizăm dacă fenomenul pe care îl ilustrează este palatalizarea dentalei /t/, a labialei /p/ sau este vorba despre substituirea oclusivei palatale /k’/ cu /t’/ (formele structurii de adîncime pot fi /tei/, /piei/ și respectiv, /k’ei/. Simpla constatare a prezenței fonetismului /t’/ într-un anumit număr de graiuri nu ne permite să afirmăm dacă acestea sînt asemănă- toare. In anumite subdialecte, fonetismul menționat mai sus poate fi exclusiv rezultatul unui proces de palatalizare a dentalelor, în timp ce în altele el e rezultatul a două sau chiar trei fenomene fonetice diferite. Cînd se utilizează o descriere de tip structural (inventar, distribuție), nu se pot defini asemenea situații decît prin raportarea la un alt sistem, cel al limbii standard. în privința distincției, atît de importante în cercetările tradiționale, între arhaisme și inovații, se poate observa că identificarea arhaismelor nu este necesară într-o gramatică generativă, pentru că sistemul de reguli ales pentru descrierea unui idiom permite, el însuși, caracterizarea idiomului ca inovator sau conservator. Dacă se introduce /dz/, de exemplu, în sistemul de bază al unităților fonologice al dacoromânei, ariile inova- toare vor fi caracterizate prin prezența regulii de fricatizare a lui /dz/ în /z/, regulă care lipsește în ariile conservatoare. S-a afirmat că, „prin intermediul unui tip de reconstrucție internă cu înalt grad de probabilitate^, lingvistica generală poate aduce precizări importante asupra cronologiei schimbărilor lingvistice. Cu toate acestea, în stadiul actual, ideea lui M. Halle după care, ordinea de aplicare a regulilor reproduce ordinea temporală reală a schimbărilor24, nu mai este unanim acceptată. Lingvistica generativă nu trebuie interpretată ca „pancronică“ 25. 24 M. Halle, Phonology in Generative Grammar, în ”Word“, voi. 18, 1962, p. 66. 25 Cf. Karl Hampus Dahlstedt, The Dilemmas of Dialectology, în ”The Nordic Languages and Modern Linguistics“, Reykjavfk, 1970, p. 166—167. g ORIENTĂRI ACTUALE ÎN CERCETAREA DIALECTALA 57 IV Dialectologia Sociologică Cercetările în domeniul sociologiei și al lingvisticii prezintă adesea probleme comune și au numeroase puncte de contact. Chestiunea rapor- turilor între limbă și societate este foarte complexă și a produs, de multe ori, controverse. Problema a fost pusă de americanul Whitney, dar o regăsim formulată, într-o manieră mai precisă în unele pasaje ale lucrării Cours de linguistique generale, de F. de Saussure (1857—1913), punctul de plecare al întregii lingvistici moderne. Sociologismul lui de Saussure este raportat de obicei la E. Durkheim (1858—1917) 26, ale cărui teze par a fi fost cunoscute lingvistului de la Geneva prin intermediul elevului său A. Meillet 11866—1936) 27. Luînd ca punct de plecare dicotomia saussuriană signifiant/signifie, se constată că acțiunea societății se exercită, atît asupra primului termen {signifiant) — ceea ce duce la diferite tipuri de tabu sau de eufemisme — cît și asupra celui de al doilea element (signifie), fapt care se manifestă prin diversitatea valorilor pe care aceiași termeni le primesc în medii sociale diferite 28. După excesul de onoruri acordate structuralismului în ultimii 30 de ani, a venit momentul de a încerca o reabilitare a studiului limbii (și al graiurilor populare) și în funcție de determinările lor sociale. Realitatea lingvistică este mult mai complexă decît ne-o propun anumiți lingviști. ,,Pentru simplificarea analizei — preconizează A. Martinet — vom presupune că limba care evoluează este aceea a unei comunități strict unilingve și perfect omogene, în sensul că diferențele pe care le-am putea ■constata nu ar corespunde decît unor stadii succesive ale aceluiași uzaj, și nu unor uzaje concomitente. Aceasta, bineînțeles nu corespunde deloc realității așa cum o observăm, de exemplu în cazul francezei vorbite la Paris, unde se îmbină tot felul de influențe și unde există concomitent uzaje de origine socială și geografică diferite. Va trebui, aici, așa cum am procedat mai sus în materie de descriere, să facem abstracție de aceste varietăți și să presupunem o omogenitate care nu se realizează decît în cazuri cu totul excepționale44 29. Rezultă deci, că pentru A. Martinet ,,omogenitatea comunităților lingvistice e o ipoteză pragmatică utilă, cel puțin la un anumit stadiu al cercetării lingvistice44 30. 26 W. Doroszewski, Quelques remarques sur Ies rapports de la socio- logie et de la linguistique : Durkheim et F. de Saussure, în Psychologie du language, Paris, 1933, p. 82, cf. și B. Redard, Langue et societe, în Vom Wesen der Sprache, Bern u. Miinchen, 1961, p. 59. 27 G. Mounin, F. de Saussure, Paris, 1968, p. 21. 28 cf. Jose Pedro de R o n a, A Structural View on Sociolinguistics, în Method and Theory in Linguistics, ed. Paul L. Garvin, The Hague/Paris, 1970, p. 201. 29 a. Martinet, Elemente de lingvistică generală, București, 1970, p. 223. 30 a Martinet, Langue et fonction. Un theorie fonctionnelle du langage, Paris, 1969, p. 126 : „...dacă se elimină ideea confortabilă a omogenității comunități- lor lingvistice, atunci este absolut necesar să se admită că nici o comunitate nu este omogenă din punct de vedere lingvistic44, op. cit., p. 130. 58 BORIS CAZACU 10 Pretinsele „variante libere“, care depășesc sfera descrierii structurale, constituie, de fapt, aspectele importante ale folosirii limbii în diverse contexte sociale (fie că e vorba de diferențe regionale sau de diferențe de grup social, de vîrstă, de sex ori de stil). W. Bright afirmă că o asemenea variație sau diversitate nu este, în realitate, niciodată liberă, ci în strînsă legătură cu diferențele sociale sistematice 31. Dacă într-o anumită peiioadă, lingvistica a căutat invarianța de structură în analiza limbii, în momentul de față se constată o „reactua- lizare“ a interesului pentru studiul variației lingvistice 32. In aceste con- diții, studiul fenomenului „langue“, în calitate de element constitutiv al vieții sociale, este completat de studiul fenomenului „parole“, al actului de vorbire în toate dimensiunile sale sociale 33. Accentul nu mai cade pe studiul unei competențe abstracte34, ci pe analiza performanței35, concepută într-un context dat36. încercările de a descrie și de a explica diferitele tipuri de variații lingvistice determinate de factorii : timp, spațiu, situație37 au dus la constituirea unei noi discipline, la interferența sociologiei cu lingvistica : sociolingvistica38. Cercetarea tradițională a încercat să studieze 31 W. Bright, The Dimensions of Sociolinguistics, în “Sociolinguistics”, editat de W. Bright, The Hague, Paris, 1966, p. 11. 32 Cf. Dell Hymes, Two Types of linguistic Relativity (with Examples from Amerindian Ethnography), în voi. cit., p. 115, nota 7. 33 r...with speech act in all its social dimensions“, Languages and Social Con- text, Selected Readings, ed. de Pier Paolo Giglioii, Penguin Books. 1972, p. 8. 34 De altfel, așa cum rezultă din unele contribuții mai recente, competența e concepută ca variabilă în funcție de timp și spațiu, de unde necesitatea de a dez- volta conceptul de competență variabilă în studiul oricărui tip de variații idiolec- tale, dialectale, sociale și istorice, cf. Linguistic s and Dialinguistics (1970), în The Ecology of Language, Essais by E. Hangen, Selected and Introduced by Anwar S. Bill. Stanford, California, 1972, p. 303. 35 Pier Paolo Giglioii, Introduzione, la R.assegna di Sociologia, 1968^ nr. 2, p. 193. 36 Vezi o aplicare a conceptelor de competență și de performanță în cerce- tarea sociolingvistică a lui H u g o S t e g e r, Soziolinguistik : Grundlagen, Aufga- hen, und Ergebnisse fur das Deutsche, în „Sprache und Gesellschaft. Jahrbuch 1970, des Instituts fur deutsche Sprache“, Diisseldorf, 1971, p. 24—25 ; autorul introduce aici, de asemenea, noțiunea de performanță a unui grup social (Gruppen- performanz) : un anume grup de vorbitori, cu aceeași apartenență socială, dispune, în comunicare, de aceleași convenții, în sensul că ei codează și decodează (și sanc- ționează sau acceptă anumite particularități lingvistice) în același fel, care poate merge pînă la identitate (loc. cit.). 37 Vezi: V. M. Z i r m u n s k i, Problema socialinoj differenciacii jazykov, în voi. Jazyk i obs'cestvo, p. 22—38; cf. Franțoise G a d e t, Recherches recentes sur Ies variations sociales de la langue, în Linguistique et Societe, .,Langue fran- ^aise“, 9/1971, p. 75—76. 38 Termenul a fost folosit, pentru prima dată, de Haver C. Currie, în 1952 Unii autori sînt de părere că ar trebui să se acorde acestui domeniu interdiscipli- nar numele de sociologie a limbii care s-a bucurat, mai înainte, de oarecare circu- lație ; cf. de exemplu, Joshua A. Fi sh m a n în introducere la Readings in the Sociology of Language, The Hague, Paris, 1968. cf. însă titlul unei lucrări mai recente a aceluiași autor : Sociolinguistics. A Brief Introduction, Rowley, Massa- chusetts, 1971 (vezi și traducerea franceză, J. F i s h m a n, Sociolinguistique, Labor- Nathan, Bruxelles-Paris, 1971. 11 ORIENTĂRI ACTUALE ÎN CERCETAREA DIALECTALA 59' fenomenele lingvistice în corelație cu realitățile sociale, dar sociolingvis- tica este aceea care inaugurează o nouă metodă de interpretare a acestei, corelații, în sensul că limba și societatea sînt considerate ca structuri,, ceea ce implică studiul co-variației sistematice a fenomenelor celor două domenii 39. Anumite probleme ca : semnificația socială a diverselor forme de comunicare, raportul dintre limba standard și dialecte, procesul de omo- genizare și de diversificare a limbii în cadrul unei comunități lingvistice, modul în care se constituie și se impun normele literare, schimbările lingvistice la generații succesive ale unei anumite comunități lingvistice,, bilingvismul etc.40 — probleme care fuseseră studiate cu mijloace tradi- ționale — sînt, în prezent, plasate într-o nouă perspectivă, care nu mai este aceea a ,,codului“, ci a ,,actului de comunicare^. Nu s-ar putea înțelege și explica de ce unele forme lingvistice, de exemplu, dobîndesc un anumit prestigiu și un statut supradialectal, în timp ce altele sînt eliminate (considerate incorecte, regionale, vulgare etc.) — problemă cu importante implicații pentru norma lingvistică — fără a face apel la contextul sociolingvistic în care se constituie și se impun anumite norme. într-o comunicare privind conceptul de normă în lingvistica modernă, Els Oksaar arată că ,,definițiile normei lingvistice se bazează, cel mai des, pe componente spațiale, temporale și sociale^ ; autoarea subliniază, totodată că în definirea normei, un rol important e jucat de modul în care ea este determinată și sancționată de societate 41. In acest sens, trebuie să se înțeleagă, întotdeauna, caracterul „simpto- matic“ al abaterilor în raport cu norma ; în comunicarea unui locutor pot apărea, anumite elemente, care permit identificarea originii sociale sau a stratului socio-cultural la care aparține emițătorul (apartenență socială, funcție, cultură, vîrstă, sex, profesiune etc.). ,,Utilizarea datelor sociolingvistice ca indice diagnostic al structurii sociale în general sau al fenomenelor sociale în special^ 42 caracterizează una dintre direcțiile de 39 “The sociolinguist’s task is then to show the systematic covariance of linguistic structure and social structure — and perhaps even to show a causal rela- tionship in one direction or the other“, W. Bright, loc. cit. ; cf. Oscar Villegas, Sociolingvistica. Una introduccion a su estudio, Mexico, 1970 „...una concepcion que delimita el estudio sociolinguistico en terminos de la covariacion del comporta- mente linguistico y del social”, p. 195. Vezi, de asemenea, o aplicare a acestui prin- cipiu al cercetării sociolingvistice în ampla monografie a lui William L a b o v, The Social Stratification of English in New York City, Center for Applied Linguis- tics /Washington/, 1966. 40 Vezi : de asemenea, un examen sistematic al diverselor aspecte ale cerce- tării sociolingvistice la : E. H a u g e n, Some Issues in Sociolinguistics, raport pre- zentat la Colocviul de lingvistică, Sinaia, 1971 ; autorul folosește termenul de „socio- lect!‘ pentru a desemna o unitate minimală care reprezintă ceea ce este comun idiolectelor membrilor unei comunități lingvistice ; ”‘Its / = sociolinguistics / primary focus is the Identification of sociolects ; how they grow, what they are, and how they function“. 44 Proceedings of the Xlth Aulla Conference in Sydney, 1967, Sydney, 1970,. p. 338. 60 BORIS CAZACU 12 cercetare proprii sociolingvisticii. In legătură cu aceasta, analiza com- portamentului lingvistic al fiecărui individ în cadrul comunității sociale în care se manifestă în calitate de locutor, precum și luarea în conside- rare a variațiilor de ordin socio-antropologic care intervin aici, prezintă un interes deosebit43. Studiul reacției locutorilor față de anumite particularități lingvistice constituie una dintre preocupările fundamentale ale sociolingvisticii44. Intr-o prezentare a problemelor sociologiei limbajului în lingvistica americană, A. S. Sveicer constată tendința unor cercetători de a exclude din analiza lingvistică judecățile de valoare pe care locuitorii le exprimă cîteodată, în raport cu limba lor (în terminologia lui Bloomfield, „reac- țiile secundare și terțiare44 45. Sociolingvistica — arată Sveicer — „a supus această teză unei revizuiri totale44 46. Plecînd de la datele oferite de ALR, am subliniat (într-o comunicare la cel de al VlII-lea Congres Internațional al lingviștilor) interesul pe care-1 prezintă diversele aspecte ale reacției subiectului vorbitor față de fenomenele lingvistice47. Metodologia modernă a anchetei lingvistice reclamă notarea sistematică a diferitelor forme pe care le cunoaște reac- ția locutorului față de propriile lui mijloace de expresie, precum și față de reacțiile altor membri ai comunității ; ea impune, de asemenea, înre- gistrarea situației (loc, interlocutor etc.), care permite subiectului să aleagă un anumit registru lingvistic dintre cele de care dispune, în func- ție de un întreg ansamblu de elemente (vîrstă, poziție socială, ocupație, conținutul mesajului). Astfel, R. Grosse și A. Neubert consideră necesar să distingă între „straturi sociolingvistice44 (Soziolinguistischen Schichten) — rezultat al relațiilor stabilite între emițător și receptor — și „sfere sociolingvistice44 (Soziolinguistischen Sphăren) produse de interferența cu situația concretă a comunicării48. 42 w. B r i g h t, op. cit., p. 14 ; vezi, de asemenea, Jose P e d r o de R o n a, op. cit., p. 202 ; Franțoise Gadet, op. cit., p. 74, E1 s O k s a a r, op. cit., p. 394. 43 Cf. G. A v a n z i n i, G. B e r r u t o, E. S a 1 v e m i n i ; La Sociolinguistica, în „Parole et metodi“, I, 1971, p. 79. 44 Cf. Wie reagieren Sprecher auf bestimmten sprachlichen Merkmale ?“ (intro- ducerea lui Norbert Dittmar la Kommentierte Bibliographie zur Soziolinguistik, în „Linguistische Berichte“, 15/1971, p. 103). 45 Cf. Bloomfield, Secondary and Tertiary Responses to Language, îq „Language“, voi. 20, 1944. 46 a. D. Sveicer, Voprosy sociologii jazyka v sovromennoj amerikanskoj lingvistike, Leningrad, 1971, p. 45. 47 B. C a z a c u, Sur la reaction du sujet parlant par rapport au fait linguistique în „Melanges linguistiques publies ă l’occasion du VUI-e Congres internațional des linguistes ă Oslo du 5 au 9 aout 1957“, Bucarest, 1957, p. 175—188 ; cf. și Fr a n ț o i s e Gadet, loc. cit., p. 80. 48 R. Grosse, A. N e u b e r, Thesen zur marxistischen Soziolinguistik, în „Linguistische Arbeits Berichte“, Leipzig, 1970, p. 8. 13 orientări actuale în cercetarea dialectala 61 Studiul limbii în context social și raporturile pe care aceasta le sta- bilește cu mediul în care funcționează, reprezintă obiectul principal al cercetării sociolingvistice49. Nu e lipsit de interes să amintim aici opinia fondatorului ciberne- ticii, Norbert Wiener, care, oprindu-se asupra esenței limbii și a factori- lor ce explică schimbările lingvistice, scoate în evidență importanța fac- torului social în interpretarea fenomenului lingvistic, și prin aceasta, stabilește locul lingvisticii între științele sociale : ele (= limbile) sînt în realitate fenomene subordonate relațiilor umane și supuse tuturor forțelor sociale rezultate din transformarea tipului acestor relații“ 50. în această perspectivă, utilitatea și chiar necesitatea unei colaborări între lingvistică și sociologie apare indiscutabilă. V Am încercat, mai sus, să precizăm principalele direcții de dezvol- tare a cercetării dialectale actuale. Acestea se pot reduce, în esență, la două : a) o direcție care recurge, în explicarea faptelor dialectale, în primul rînd la factori extralingvistici (dialectologia tradițională și dia- lectologia sociologică) ; b) o altă direcție care face apel, în explicarea faptelor dialectale, exclusiv la factori intralingvistici (dialectologia structurală și dialectologia transformațională). Concepția care ține seamă numai de factorii extralingvistici trebuie corectată în sensul că trebuie să se admită și o cauzalitate internă în apariția modificărilor lingvistice. In același timp, deși analiza intralingvistică oferă criterii utile pen- tru descrierea unui sistem, cercetătorul trebuie să se raporteze, de ase- menea, la factorii externi în explicarea anumitor fenomene. Cunoașterea integrală a sistemului unei limbi ca și înțelegerea mecanismului său de funcționare impun deci o abordare complexă a realității dialectale sub dublul aspect al cauzalității interne și externe. Studiul dialectelor și al graiurilor comportă identificarea și expli- carea elementelor constante ale diferitelor sisteme, precum și a elementelor lor variabile. Cu alte cuvinte cercetătorul trebuie să-și 49 e. H a u g e n, raportîndu-se la conceptul de ecologie din științele naturale, aplicat de sociologi relațiilor stabilite între comunitățile umane și mediile lor : eco- logia umană, afirmă că sociolingvistica poate fi considerată ca o ecologie a limbii, cf. E. Hau gen, The Ecology of Language (1971), Stanford, California, 1972, p. ’ 325—340. so Norbert Wiener, The Human Use of Human Beings, 1950 (apud Bertil Malmberg, Les Nouvelles tendances de la linguistique, Paris, 1966, p. 70. -62 BORIS CAZACU 14 îndrepte atenția nu numai spre aspectele care conferă unui idiom unitate și omogenitate ; el trebuie să ia în considerare, de asemenea, variațiile lingvistice determinate de factori temporali, spațiali și sociali. AKTYAJIBHblE HAnPAB.JlEHHH B ^FLAJIEKTHHECKriX nCCJTEAOBAHnRX K p a t k o e coaepwaune Abtop paccMaTpnsaeT ocnoBHbie HanpaBJieHHH paaBMTKH anTyajibHbix ananeKTajib- hhx HCCJieaoBannâ. Hx b ochobhom zțBa: a) o«ho HanpaBJienne ncnojidsyeT npn oo-bhohohuh anaJieKTaji6Hbix hbji6hkîî b nepByio oqepejțS 3KCTpajiHHrBncTnqecKne $aKTopbi (TpaflimiiOHHyio ^najieKTO- jiornio h coițuoJioriviecKyio «najieKTOJiornio). 6) ji;pyroe ase HanpaBJienne npn^eraeT npn oS^HcneHun ^najieKTajibHbix HBJienMtt HCKJHOHHTeJI'bHO KyBHyTpHJIHHrBUCTHHeCKMM (J)aKTOpaM (cTpyKTypHoiî jțnaJieKMO- JlOmH H TpaHC#OpMaițHOHHOÎÎ HKaJieKTOJTOrMM). MneHHe, yHHTMBaiomee jihuib oKCTpajiHHrBHCTHHecKne $aKTopbi, cjiejjyeT noffBeprHyTb yTOHHeHHK) B TOM CMbICJie, 4T0 OHO flOJPKHO flOnyCTHTb H BHyTpeHHKHO npHHHHHOCTb npn HOHBJieHHH JIHHrBHCTHHeCKHX H3MeH6HHtî. B to we BpeMH, xoth BHyTpujiHHrBHCTHHecKHft anajiH3 npeflocTaBJiaeT nojiesnbie jțjiH onncaHHH KaKOiî-Jin6o cncTeMbi KpnTepun, iiccjieflOBaTejib aojDKen Tanato CHHTaTbca C BHeiHHHMH $aKTOpaMH npH OfrbHCHOHHH OTaeJI^HblX HBJieHHft. IIOJIHOe 3HaHHe CKCTeMbl oT^eJiEHoro H3MKa, a Tawwe nonuMaHne ero Mexann3Ma $yHKițnoHHpoBaHHH TpeSyioT, CJie^osaTejibHO, KOMnjieKcnoro nojțxo^a k fluajieKTajibHOft aeiîCTBHTejibHOCTH c flsyx tohok apoHHH — BHyTpeHHeiî h Bneînneii hphhhhhocth, KsyaeHHe anajieKTOB h rosopoB Tpe6yeT iWHTiftjțHKaLțHH h o6i>HCHeHnH KaK IIOCTOHHHblX 3JI0M0HT0B OT^eJlSHEIX CMCT6M, TaK H nepeM6HNX 9JieMeHT0B. JțpyrnMH cjiOBaMH, HCOJie^OBaTejib jțojpKeH yjțejiHTT» BHHMaHne ne tojibko acneKTaM, npn- jțaiomHM KaKOMy-Jin6o napeanio oahmctbo h ojțHopoflHOCTb oh; TaKme ^ojia^en yanTUBaTh H JIHHrBHCTHHeCKHe BapnaițHH, BbI3bIBaeMbie BpeMeHHbIMH, npOCTpaHCTBOHHMMH H COIțHaJIb- HblMH $aKTOpaMH. LES DIRECTIONS ACTUELLES DANS la RECHERCHE DIALECTALE R e s u m e L’auteur a essaye ci-dessus de presenter Ies principales directions de deve- loppement de la recherche dialectale actuelle. Celles-ci se laissent reduire, en essence, â deux : (a) une direction qui recourt dans l’explication des faits dialectaux, en pre- mier lieu, â des facteurs ext ral ingu is t iqu es (la dialectologie tradi- tionnelle et la dialectologie sociologique) ; (b) une autre direction qui fait appel, dans l’explication des faits dialectaux, exclusivement aux facteurs intralinguistiques (la dialectologie structu- rale et la dialectologie transformationnelle). La conception qui tient compte uniquement des facteurs extralinguistiques doit etre corrigee, en ce sens qu’il faut admettre aussi une causalite interne dans l’apparition des modifications linguistiques. 15 ORIENTĂRI ACTUALE IN CERCETAREA DIALECTALA 63 En meme temps, bien que l’analyse intralinguistique offre des criteres utiles potir la description d’un systeme, le chercheur doit se rapporter aussi aux facteurs externes dans l’application de certains phenomenes. La connaissance integrale du systeme d’une langue ainsi que la comprehension de son mecanisme de fonction- nement imposent donc Line approche complexe de la realite dialectale solis le double aspect de la causalite interne et externe. L’etude des dialectes et des patois comporte Identification et l’explication des elements constants des differents systemes, aussi bien que des elements var ia bl e s. En d’autres termes, le chercheur doit diriger son attention non seulement vers Ies aspects qui conferent â un idiome son unite et son homoge- neite ; il doit prendre en consideration aussi Ies variations linguistiques deter- minees par des facteurs temporels, spatiaux et sociaux. TOPONIMIA — ȘTIINȚĂ DE GRANIȚĂ ALEXANDRU GRAUR Pentru a studia numele de locuri, facem apel la cunoștințe din mai multe domenii de cercetare : lingvistică, geografie, istorie. Specialistul polonez W. Taszycki, într-un articol din revista sovietică Voprosy jazy- koznanija, 1961, nr. 2 p. 3—11, arată că în esența ei toponimia este o ramură a lingvisticii, și cu aceasta vom fi de acord. Este greu de înțeles însă îndîrjirea cu care autorul se luptă să demonstreze că onomastica nu este treaba istoricilor, pentru că aceștia, necunoscînd metodele lingvistice, sînt expuși să interpreteze greșit numele. Dar oare lingviștii, necunoscînd datele istorice, nu vor face greșeli ? Intr-un articol publicat în Revue Roumaine d’Histoire, IV, 1965, nr. 1, p. 3 și urm., acad. E. Petrovici declară că s-a exagerat importanța toponimelor ca documente istorice ; dar imediat apoi admite că istoria nu se poate dispensa de ajutorul lingvisticii, după cum toponimiștii nu pot renunța la studierea istoriei. In realitate, toponimia este un domeniu de graniță, deci se gă- sește la intersecția mai multor științe. Fără îndoială, ea privește în primul rînd lingvistica,, dar geografii au și ei un cuvînt de spus, cum se poate vedea din lucrările publicate de Ion Conea, și de asemenea istoricii. în Limba română, XIII, 1964, p. 616, Ion Donat îndeamnă în mod just la colaborare între specialiștii celor trei domenii. Același au- tor, în Actes du Xe Congres International des Linguistes, I, p. 1115—1120, arată pe de o parte că Bala (în Mehedinți) nu e „dihania“, căci forma veche (atestată la 1415) este Beala, deci „alba“ (vezi și Bogrea, Daco- romania, I, p. 21F, pe de altă parte că Risipiți (Dolj) nu e „sat cu populație rară“, ci în secolul al XVII-lea a existat un strămoș cu numele Risipă. Acestea și alte exemple dovedesc că trebuie cunoscută și istoria patriei și istoria limbii. Studiul numelor de locuri s-a dezvoltat mai întîi cu privire la lim- bile vechi de la care n-au rămas texte sau au rămas texte foarte puține. Filologii clasici au adunat și au cercetat numele de persoane și de locui- tori din limbi ca traca, frigiana, ilira, vechea macedoneană, ligura, me- sapica, veneta etc., apoi numele din Grecia explicabile printr-o limbă 5 — Literatura română 66 ALEXANDRU GRAUR 2 preelenă. Pe baza comparației cu limbile indo-europene cunoscute, au stabilit originea unora dintre aceste nume și au precizat implicit ori- ginea indo-europeană a celor mai multe dintre limbile pomenite. Se înțelege că lucrul nu a mers fără exagerări și erori : în perioada dintre cele două războaie mondiale se ajunsese la ,,panilirismu, adică se explica prin limba iliră, necunoscută în mod direct, cea mai mare parte a toponimiei antice din Europa și din Asia Mică (vezi, de exemplu, Hans Kr ah e> Ortsnamen als Geschichtsquelle, Heidelberg, 1949, p. 14). Astăzi s-a revenit asupra acestei atitudini, dar nu e mai puțin adevărat că o bună parte din rezultatele obținute de cercetătorii topo- nimiei antice s-au menținut. în felul acesta s-a stabilit o legătură strînsă cu istoria : pe de o parte etimologia nu putea fi ajutată decît de datele procurate de istorie, pe de altă parte concluziile trase de cercetarea numelor proprii completau cunoștințele istorice. Pentru a da un singur exemplu : academicianul bulgar VI. Georgiev a arătat că numele topice formate cu -deva, cu -para și cu -bria sînt folosite fiecare pe altă parte a teritoriului locuit de traci și pe această bază a presupus că între traca propriu-zisă, dacă și getică erau diferențe dialectale. Cu ajutorul toponimei, G. Vîlsan a reconstituit aria de răspîndire în țara noastră a trei animale dispărute astăzi : bourul, zimbrul și brebul (citat după I. C o n e a, Monografia geografică, I, p. 68). Trebuie totuși să se țină seamă de faptul că numele de plante (poate și de animale) ser- vesc ca nume de locuri acolo unde obiectul bate la ochi, deci unde e excepțional : I. Conea mi-a explicat cîndva că numele Dîrmoxul este folosit acolo unde planta care are acest nume începe să nu mai crească ; numele Vlașca, adică „ținutul românesc^ trebuie să fi fost dat acolo unde primprejur locuiau slavi (vezi alte exemple la Nikonov, V vedenie v toponimiku, Moscova, 1965, p. 39). S. Pușcariu. Dacoromania, VI, p. 529, constatînd că la Cluj o stradă se numea Strada Ungurilor, a tras concluzia justă că orașul era locuit în parte de români. Trebuie totuși să atrag atenția asupra faptului că numele de locuri se pot muta, în primul rînd se pot extinde, de exemplu Africa, la în- ceput, denumea numai o mică porțiune a continentului (restul se nu- mea Libia); la fel pentru Asia; Europa era numai partea de sud-est a continentului ; cehii erau la origine numai unul din triburile care au dat naștere actualului popor ceh, după cum numele tribului german Alamanni a devenit pentru francezi numele generic al germanilor. Nemți au fost numiți la noi într-o vreme toți apusenii (haine nemțești erau cele occidentale), după cum pentru turci, frenk (de fapt ,,francez“) era numele oricărui popor romanic, ba chiar al tuturor europenilor. Există și cazuri de restrîngere a numelor, de exemplu Florida a fost într-o vreme toată America, iar Luisiana era mult mai mare decît azi (Nikonov, lucr. cit., p. 117). Există de asemenea confuzii, de exemplu în graiurile noastre populare sîrbii sînt adesea numiți bul- gari, iar bulgarii, sîrbi. In evul mediu numele populațiilor existente erau în mod curent înlocuite cu numele unora din trecut, de exemplu în loc de ruși se zicea sarmați. 3 TOPONIMIA — ȘTIINȚA DE GRANIȚA 67 Radu Popa, în Țara Maramureșului, p. 21, arată că în unele cazuri dispariția obiectivelor a dus la schimbarea numelor : Valea Mănăstirii a devenit Valea Hotarului, pentru că mănăstirea nu mai există ; Sub- cetate a devenit Oncești, pentru că cetatea s-a ruinat. De toate aceste lucruri trebuie să țină seamă toponimistul atunci cînd urmărește etimologia unui nume, căci necunoașterea lor riscă să-i falsifice viziunea. încă un fapt important : numele de locuri de origine străină ne ajută să recunoaștem populațiile care au locuit mai demult în regiunea dată, dar trebuie să ținem seamă că, pentru a fi siguri de identificarea celor oare au dat numele, este necesar ca acesta să nu fi fost împrumu- tat ca nume comun. Acad. E. Petrovici a atras atenția în mai multe rîn- duri (Cercetări de lingvistică, VII, 1, 1962, p. 25—36 ; XI, 1966, 1, p. 7 ; Revue Roumaine d’Histoire, V, 1965, 1, p. 12 ; Revue Roumaine de linguistique, XII, 1967, 6, p. 486) că numele ca Dumbrava, Dealu etc. nu dovedesc prezența unei populații slave : ce e drept, cuvintele sînt de origine slavă, dar ele au fost împrumutate și generalizate în limba română, deci este foarte posibil ca cei care le-au folosit pentru denu- mirea locurilor să fi fost români. Mai trebuie avut în vedere și faptul că se pot produce confuzii cu privire la înțelesul numelor : C. M. Ștefănescu, Limba română, XVI, 1967, p. 521—523, arată că numele Rusca, în formații de felul lui Poiana Ruscăi, a fost interpretat greșit drept ,,rusoaică“, deoarece ade- văratul lui înțeles este ,,despică tură“. Deci, dacă toponimia poate servi istoriei, este clar în același timp că are și ea, la rîndul ei, nevoie de informații istorice. Chiar și cerce- tătorii care nu se gînidesc în mod special la aceasta folosesc datele isto- rice, sub sancțiunea de a afirma lucruri categoric inexacte. Faptul este adevărat nu numai pentru toponimia păstrată din antichitate, ci și pen- tru cea modernă și, la drept vorbind, pentru istoria limbii în general. Rămîne totuși adevărat că esențialul în toponimie este de natură lingvistică, întrucît este vorba, în primul rînd, de a identifica termenii -care au stat la baza denumirii. Acești termeni comportă toate compli- cațiile și toate avantajele cuvintelor din vocabularul comun și trebuie folosiți în dicționarele etimologice, cum arată amănunțit Ivan Gălăbov într-un articol consacrat problemei și publicat în volumul omagial Studia linguistica în honorem Thaddei Lehr-Splawinski, 1963, p. 219— 226. în același sens, W. Taszycki, în art. cit., p. 11, laudă Rjecnik-ul Academiei Iugoslave, pentru că a inserat numele de locuri. Și dicționa- rul etimologic al limbii bulgare, publicat de Academia bulgară, a făcut uz de numele de locuri. Spuneam că rezultatele obținute de toponimie pot servi istoriei limbii. Unele cuvinte s-au păstrat numai în nume de locuri. De exemplu latina a împrumutat din grecește numele „mărului^ (malon, melon, de unde românescul măr) ; dar a existat cîndva și cuvîntul moștenit din indo-europeană, paralel cu germ. Apfel și rus jabloko : dovada o face numele localității Abella, care era însoțit de obicei de epitetul mali- ALEXANDRU GRAUR 4 fera „producătoare de mere44, ceea ce înseamnă că avem o indicație cu privire la sensul rădăcinii abel. Cuvîntul mitoc „proprietate exterioară a unei mănăstiri44 nu se mai folosește în românește, dar a rămas ca nume al mai multor localități (de asemenea se păstrează în derivatul mitocan). Rădăcina pic- „vîrf44 se păstrează în diverse nume topice ca Picu (vezi N. Orghidan, G. Giu- glea, M. Homorodean, Cercetări de lingvistică, X, 1965, p. 341—342). In articolul Toponimie putneană (extras din revista Milcovia, IV, 1933, 1—2, acad. lorgu Iordan citează nume ca Blăni (p. 3) cu sensul de bază probabil „pășuni44 (cuvînt de origine slavă, pe care nu-1 mai găsim în limba noastră, dar care apare de exemplu în cehă). în anumite împrejurări, numele topice păstrează forme cazuale împietrite, în sensul că gramatica obișnuită nu le mai folosește : în fran- țuzește nu se mai construiesc cazurile cu desinențe moștenite din lati- nește, dar în unele nume de locuri le întîlnim : Port Vendres din lat. Portus Veneris („portul zeiței Venus44), Francourville din lat. Francorum Villa („localitatea francilor44 ; vezi A. Dauzat, Les noms de lieux, ori- gine et evolution, Paris, 1928, p. 8). în germana veche, epitetele se puneau în dativ, ceea ce se mai poate vedea în nume ca Altenburg „castelul vechi44 Schwarzenberg „muntele negru44 etc., în loc de Altburg, Schwarzberg, cum s-ar spune conform gramaticii actuale (Rudolf Klein- paul, Die Ortsnamen im Deutschen, Ihre Entwicklung und ihre Herkunft, Berlin u. Leipzig, 1912, p. 78). Aceste cîteva exemple sînt suficiente, după cît mi se pare, pentru a demonstra că toponimia aparține mai multor discipline în același timp. TOnOHHMMH-CME7KHAH HAYKA KpaTKoe c o 3 e p a h h e B nocjie^Hee BpeMH o6cy«Ke k ncTopun. B aeîiCTBMTejn>HOCTH we ona ny>K«aeTca b KOMnjieKCHHx h pa3HOo6pa3Hbix nH$opMannnx, KOTopbie mcxo^ht ot bcbx bthx ^ncițHnjiHH, h hc mojkbt CymeCTBOBaTb BH6 HH OftHOÎÎ H3 hmx. LA TOPONYMIE, SCIENCE DE FRONTIERE Resume On discute, ces derniers temps, sur Tappartenance de la toponymie : les uns l’attribuent â la linguistique, les autres â la geographie, voir meme â l’histoire. La verite est qu’elle a besoin d’informations complexes et variees, appartenant ă tous ces domaines, et qu'elle ne peut ignorer aucun d’entre eux. PREDAREA LITERATURII ROMANE CONTEMPORANE DUMITRU MI CU Predarea literaturii române de după 1944 ridică anumite probleme speciale, atît practice cît și de conținut. Acestea se pun cu acuitate deo- sebită acum, după ce a intrat în vigoare decizia de reducere la patru ani a duratei stagiului de învățămînt. Prin acest fapt, materia anului al V-lea, în lichidare, este automat asimilată celei predate la anul IV, ceea ce implică o restructurare a ei, o distribuție diferită de aceea cu care ne obișnuisem. Propusă anului V, în cursul întîiului semestru al anului universi- tar, literatura perioadei de după al doilea război mondial includea crea- ția etapei evolutive finale a lui Sadoveanu, Arghezi, Blaga, Camil Pe- trescu, G. Călinescu și a altor fruntași ai literaturii intervalului inter- belic, alături de aceea a generațiilor următoare. Operele de dinainte de 1944 ale amintiților scriitori erau predate anului al patrulea. în noile cindiții, o asemenea divizare nu și-ar mai găsi nici o îndreptățire. Ar fi de-a dreptul absurd ca un același autor să fie predat în același an de două ori. De aceea, Sadoveanu, Arghezi, Blaga și ceilalți scriitori ajunși la deplina expresie a personalității lor înainte de răscrucea istorică de la 23 august 1944 sînt prezentați integral în cadrul acelei părți a cursu- lui care cuprinde literatura dintre cele două războaie, pentru ca perioada actuală să fie ilustrată prin M. Beniuc, Zaharia Stancu, Eugen Jebe- leanu și ceilalți poeți, prozatori, dramaturgi și critici care s-au definit în deceniile din urmă. Obiecția posibilă e aceea că printr-o asemenea repartizare literatura timpului nostru ar fi dezavantajată. într-adevăr, scriitorii de prim plan ajunși la deplină maturitate în anii noștri nu se află calitativ la același nivel cu mărimile de gradul întîi ale literaturii create între 1918 și 1944 și chiar dacă s-ar afla, literele contemporane apar, desigur sărăcite prin detașarea din contextul lor a unui Arghezi, Sadoveanu, Blaga sau Călinescu. Ce e de făcut ? Soluția adoptată la un moment dat în manualul pentru ultima clasă de liceu — aceea de integrare a lui Sadoveanu, Arghezi, Călinescu în literatura actuală și prezentarea lor, în consecință, după Rebreanu, Cezar Petrescu, Ion Pil— lat, Gib I. Mihăescu, Anton Holban, Al. Sahia, Pavel Dan — o găsesc 70 DUMITRU MICU 2 puerilă. Mult mai rezonabil s-a procedat în edițiile din ultimii ani ale aceluiași manual, scriitori fiind trecuți în ordinea cronologică normală, după ce în prealabil se dă o prezentare de ansamblu atît a perioadei interbelice cît și a celei de după al doilea război. Aceasta pare a fi soluția ce se impune de la sine, ca singura serioasă. Mai delicată într-un fel decît întrebarea : de unde începem ma- teria literaturii contemporane ? devine cealaltă, complementară : unde o încheiem ? Cu felul său paradoxal de a se rosti, G. Călinescu susținea că un istoric literar trebuie să fie puțin retrograd, altfel spus circum- spect față de producția de ultima oră. Acest principiu funcționează, de fapt, declarat sau tacit, în lumea întreagă. Nicăiri. istoricul literar, și cu atît mai mult cel de tip universitar, nu aduce prezentarea la zi în sensul prezentării monografice a ultimului debutant. Noi am fost nevoiți însă a proceda astfel, într-o vreme cînd literatura comtemporană era încă atît de firavă ,încît trebuia să includem în programa analitică volume aflate încă sub tipar și să așteptăm apariția lor pentru a putea definitiva cutare capitol al manualului de liceu. Intre timp, situația s-a schimbat, după cum a evoluat și concepția noastră asupra literaturii contemporane. Azi nu mai privim data de 23 august 1944 ca un punct despărțitor în istoria literară. Eliberarea țării a marcat, evident, înce- putul unor mutații de ordin istorico-social cu profunde repercusiuni în toate domeniile spirituale, deci și în literatură ; această însă — litera- tura —, ca și cultura în ansamblu, continuă nemijlocit creația anteri- oară, preia toate valorile precedente, încercînd să le potențeze, inte- grîndu-le, în orice caz, în contextul spiritualității socialiste. Nu e, în consecință, necesar a forța nota în nici un sens. Nu are rost nici a îngrămădi silit între datele perioadei actuale scriitori pe deplin con- turați cu mult înainte, nici a ne împodobi cursurile cu nume încă exo- tice de la ,.Poșta redacției Dacă ne oprim la generația lui Titus Popo- vici și a lui Labiș, tabloul dinamic al dezvoltării literaturii române de azi nu va P denaturat, cu condiția, desigur, de a se schița în final, cu exemplificări, orientările și tendințele din scrisul exponenților noilor generații. După această fixare a marginilor perioadei contemporane a litera- turii române, ne mai rămîne să cădem de acord asupra personalităților îndreptățite să populeze teritoriul astfel delimitat. Programa analitică de uz intern, tipărită în 1964, reclamă din acest punct de vedere incon- testabile revizuiri. în spațiul de timp obiectiv limitat de care dispunem și la nivelul actualei conștiințe critice, e clar că nu ne putem permite luxul de a prezenta monografic autori ca Eusebiu Camilar, V. Em. Galan, Aurel Mihale, Cicerone Theodorescu. Marcel Breslașu, M. Davi- doglu, Lucia Demetrius, Al. Voitin și nici chiar Nina Cassian sau Al. Mi- rodam Totodată nu poate fi îmbrățișată însă nici tendința unor colegi de a opera o epurație radicală în lista scriitorilor din vechile generații, spre a se substitui acestora un număr triplu de nume tinere. Procedeul onest nu poate consta decît în introducerea tuturor autorilir fără a căror cunoaștere un profesor secundar nu-și poate exercita mandatul, indiferent de generația cărora aparțin, și renunțarea la nume a căror 3 PREDAREA LITERATURII ROMANE CONTEMPORANE 71 circulație nu este autorizată de opere remarcabile. In reprezentarea mea, lista scriitorilor vrednici să figureze în programa analitică ar fi aceasta : Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, M. R. Paraschivescu, Maria Banuș, Geo Dumitrescu, St. Aug. Doinaș, A. E. Baconsky, N. Labiș — la poezie ; Zaharia Stancu, Geo Bogza, Marin Preda, Eugen Barbu, Titus Popovici, — la proză : Aurel Baranga, Horia Lovinescu — la teatru. Dintre repre- zentanții generațiilor vîrstnice ar mai fi menționați, cu sumare caracterizări, Radu Boureanu, Marcel Breslașu, V. Em. Galan, Radu Tudoran, Laurențiu Fulga, Eusebiu Camilar, Lucia Demetrius ; din ge- nerațiile mijlocii : Dan Deșliu, Mihu Dragomir, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Al. Andrițoiu, Ion Brad, Ion Horea, Aurel Rău, Tiberiu Ut-an, Ion Lăncrănjan, Paul Everac, Al. Mirodan. Literaturii tinere, poe- ziei și prozei în special, e absolut necesar să i se consacre în cursul redactat un capitol special, iar în expunerea orală cel puțin o prelegere substanțială, de perspectivă, în care să fie reliefată contribuția lui Ni- chita Stănescu, Leonid Dimov, Ion Alexandru, Ana Blandiana, Adrian Păunescu, Marin Sorescu, St. Bănulescu, Al. Ivasiuc, Fănuș Neagu, D. R. Popescu. Criticilor ridicați după 1944 nu e cazul a li se rezerva un loc special în curs, întrucît scrierile lor sînt frecvent indicate în toate bibliografiile. Acestea fiind, cred, principalele chestiuni de organizare a materiei, îmi voi permite să formulez anumite opinii afectînd mai direct conți- nutul literaturii din ultimele aproape trei decenii, mai exact — opinii privind periodizarea acestei literaturi și aprecierea diferitelor etape evo- lutive. O istorie a indiferent căreia dintre perioadele unei literaturi devine interesantă în măsura în care, depășind pura descripție, izbutește să-i fixeze caracterele dominante, definind și aspectele de continuitate în raport cu creația anterioară și pe acelea care o diferențiază. Pentru obținerea unui asemenea rezultat se impun investigații multiple, și nu doar în domeniul literar. Evoluția artistică e determinată, desigur, de impulsii de ordin intern, însă acestea își au o cauzalitate mai complexă, conexată aceleia a totalității formelor conștiinței sociale, care la rîndul ei, reflectă în ultimă instanță mutațiile operate în structura societății. Nu poți explica apariția și dispariția curentelor, înfruntarea dintre ele decît în contextul general al mișcărilor ideologice, iar acestea sînt pro- iecții ale unor contradicții și tendințe ce-și au prima sursă în însăși baza economică. De aici, obligația pentru istoricul literar de a între- prinde incursiuni în istoria generală, de a studia concepțiile filosofice^ sociale, istorice, politice emise într-o anume epocă, de-a analiza rapor- turile de clasă proprii timpului respectiv. De primordială necesitate este raportarea literaturii naționale la eviluția literară din alte țări, alt- minteri neexistînd posibilitatea nici de ierarhizare judicioasă a valori- lor, nici de încadrare istorică, de stabilire a stadiului evolutiv în care se găsește respectiva literatură. Obligativitatea de a urma asemenea directive se declară cu o strin- gență deosebită cînd e vorba de istoria literaturii unei epoci de pre- faceri structurale — iar actul de la 23 August 1944 a inaugurat la noi 72 DUMITRU MICU 4 o epocă tocmai de acest fel, eminamente revoluționară. Date fiind ca- racterul atît de radical al mutațiilor rezultate din așezarea societății pe noi temelii și consecințele atît de ample și profunde ale acestui proces, coordonata istorico-socială dobîndește o însemnătate excepțională în or- dinea demersurilor pentru precizarea notelor individualizau te ale creației literare de după al doilea război. Nu se va putea scrie o istorie autori- zată a literaturii române de azi decît din momentul în care un tratat de istorie generală va lumina deplin fiecare etapă, fiecare moment al dru- mului ce-1 străbatem de un sfert de veac și mai bine. In afară de aceasta, vor trebui puse la contribuție documente mai speciale, ca, de exemplu, stenograme ale diferitelor ședințe, fie plenare, fie de comitet ale Uniunii Scriitorilor, campanii de presă, dezbateri, mese rotunde, interviuri, amin- tiri precum acele publicate în 1971 de Mihai Beniuc în Tribuna, în fine tot sojiul de mărturii care ar putea să clarifice și să explice faptele petrecute în acest interval. O altă coordonată a studiului unui istoric al literaturii contemporane devine, cu necesitate, tradiția artistică na- țională. In ce raport se află producția literară de după 1944, în fiecare moment al evoluției sale, cu literatura română premergătoare ? Ce preia și ce neagă din moștenirea trecutului ? In ce raport se găsește în planul valorii scrierilor reprezentative din anii noștri cu acelea din perioadele precedente ? Iată chestiuni ce trebuiesc avute constant în atenție. Abor- dîndu-le, cercetătorul are, implicit, de analizat elementul inedit, deose- bitor, de revelat noul, conținut în realizările scrisului contemporan sau doar preconizat în intervenții publicistice, anunțat de cutare expe- riment. O asemenea operație obligă la o continuă confruntare a feno- menului literar național cu orientările de importanță universală, numai astfel putîndu-se aprecia dacă o preocupare, o inițiativă artistică oare- care intră în ordinea autenticei inovații sau a vetustului descoperit de snobi cu întîrziere și decretat drept inedit. Numai ținînd seamă de toate aceste fețe ale prdblemei putem avea ambiția de a reconstitui adecvat fizionomia și etapele evolutive ale lite- raturii ce se făurește de la insurecția armată încoace. Cine ar adopta un punct de vedere sectar-estetic, luînd în considerație exclusiv reali- zările certe ale acestei perioade, excluzînd din aria preocupărilor expe- riențele, căutările, eforturile uneori convulsive dar încununate de rezul- tate discutabile, ar putea scrie cel mult o panoramă a literaturii de astăzi, în nici un caz o istorie a ei. In perioade seismice și în general în etape tranzitorii, atunci cînd ceva piere și altceva încă neprecizat își caută forma, programe, doctrine, polemici, scrieri doar parțial cristali- zate pot deveni mai interesante pentru cercetător decît înseși înfăptui- rile. A străbate presa din ,,epoca eroicăw a literaturii române, din pe- rioada Unirii sau de la sfîrșitul secolului trecut și începutul celui de față, a reface epic spectacolul acelor timpuri poate fi mai pasionant și mai util decît a înregistra judecătorește reușite și nereușite. Rămî- nînd la perioada contemporană, o istorie a ei va trebui scrisă, evident, pornind din ...preistorie, adică din etapa anterioară, aceea a dictaturii fasciste. Anii aceia au fost, și pentru literatură, grei, nu se putea altfel. Au apărut, nu-i vorbă, și atunci cărți bune, o seamă de reviste au reușit 5 PREDAREA LITERATURII ROMANE CONTEMPORANE 73 să se mențină la un nivel de intelectualitate remarcabil, însă regimul își exercita funcția represivă neîncetat, limitînd cu brutalitate sfefa de manifestare a creației. Doborîrea guvernului fascist, restaurarea demo- crației au fost urmate prompt de o explozie a scrisului pînă atunci încătușat ; volume tăinuite de autori sau respinse de cenzură în anii precedenți au văzut lumina tiparului, reviste ce fuseseră interzise și-au reluat apariția, altele noi au prins viață, nume prohibite au început să circule iarăși. Arghezi, Zaharia Stancu, Geo Bogza, Ion Călugăru, F. Aderca, Mihail Sebastian, Camil Baltazar, Șerban Cioculescu, Vladi- mir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, M. R. Paraschivescu. iată doar cîteva dintre semnăturile de prestigiu dispărute pe o durată oarecare sau chiar pe tot întinsul anilor de stăpânire fascistă și reve- nite în publicistică după 23 August. Asistăm în 1945—1947 la o efer- vescență extraordinară în literatură, marcată între altele și de afirmarea unor talente noi sau care începuseră a se revela, în opoziție cu orien- tarea oficială, în timpul războiului : D. Stelaru, Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Ben Corlaciu, Radu Stanca, St. Aug. Doinaș, loanichie Olteanu, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Ovidiu Constan- tinescu, Monica Dan, Ov. S. Crohmălniceanu și atîția alții. în acest climat, intelectualii comuniști, mulți dintre ei militanți cu experiență, ca unii ce scoseseră în anii grei ai ilegalității Bluze albastre, Era nouă, Reporter, colaboraseră susținut la Cuvîntul liber, la Manifest, Țară nouă, Viața românească, Korunk și alte publicații avansate, progresiste, au început o acțune energică de orientare a culturii spre realitatea istorică prezentă, de angajare a ei în serviciul revoluției populare. Publicații ca Orizont, Revista literară, Contemporanul militau, alături de presa coti- diană de partid, pentru a literatură nouă, expresie și factor stimulativ al transformărilor ce se înfăptuiau. Ele publicau versuri și narațiuni de manifestă atitudine revoluționară, animate de ideologia comunistă. Evi- dent, criticii acestor periodice n-au articulat întotdeauna propoziții ina- tacabile, iar calitatea literaturii pe care o promovau lăsa nu rareori de dorit. Motiv, pentru unii dintre scriitorii, criticii, eseiști de formație ne- marxistă — de nedumerire ; pentru alții, puțini — de jubilație. Aceștia din urmă, ostili revoluției, n-au întîrziat să speculeze erorile, îngusti- mile de vederi exprimate în presa militant progresistă în profitul tenta- tivei forțelor reacționare de a discredita în genere ideile propagate de comuniști și, prin aceasta, însăși lupta pentru socialism. Așa s-a ajuns ca un număr de scriitori să susțină — unii, dintr-o incapacitate momen- tană de a considera lucrurile în perspectivă, alții din aversiune precisă pentru comunism — faimoasa teză a ,,crizei culturii^, combătută dîrz de presa revoluționară. Această etapă nu se putea încheia, natural, decît prin înfrîngerea pe plan politic a partidelor „istorice^, prin triumful revoluției socialiste, ceea ce a avut drept urmare firească dispariția bazei materiale a manifestărilor ideologice de esență burgheză. S-au creat condiții pentru un avînt neîngrădit al literaturii angrenate în existența nouă a țării. în ce măsură această posibilitate oferită literaturii prin trecerea la revoluția socialistă a fost transformată în realitate și de ce n-a devenit 74 DUMITRU MICU 6 realitate integral, iată o întrebare al cărui răspuns nu-1 poate da decît un studiu riguros al etapei de după 1948, studiu ce implică o docu- mentație de care autorii Literaturii române de azi n-au avut cum să beneficieze. Această etapă a început promițător. Au apărut Desculț» Bucurie, s-au impus noi talente (Marin Preda, A. E. Baconsky, Dan Deșliu ș.a.), s-au întemeiat reviste și cenacluri. în același timp, s-a conturat o direcție ce avea să denatureze tot mai profund natura revo- luționară a literaturii ce se scria în acei ani. Publiciști improvizați pre- zentau sub eticheta realismului socialist o poezie sforăitoare, vocife- rantă la modul rudimentar, lipsită de orice vibrație autentică, o proză plicticoasă, de un schematism și o lipsă de realism deconcertante, un teatru de șabloane. O literatură astfel confecționată nu era desigur, nici socialistă în conținut, nici națională în formă (căci se întorsese la forme anacronice) ; nici realistă. Un volum al Ninei Cassian întru totul integrat mediocrității a fost, cu toate acestea, apreciat ca fiind „o viru- lentă manifestare de formalism^. S-a renunțat practic la judecarea căr- ților în funcție de realizarea lor, notele dîndu-se după gradul de con- formare la un anume cod, care impunea prezența palpabilă în orice scriere, inclusiv în poezii, a unui erou pozitiv, deschiderea explicită a unei perspective, ,,exagerarea conștientă“ și altele. Și, totuși, în ase- menea circumstanțe au apărut cărți ce răm-în, ca Nicoară Potcoavă» Bietul loanide, Un om între oameni ! Etapa aceasta a durat cam pînă prin 1954—1955. în acești ani se tipăresc Mărul de lingă drum, Moromeții. Tudor Arghezi revine în pu- blicistică. Apare Gazeta literară. Se afirmă tot mai curajos Nicolae Labis. în anul următor — noi semne bune. Contemporanul își modi- fică înfățișarea grafică și cuprinsul său devine mai interesant. G. Căli- nescu deschide Cronica optimistului. își schimbă formatul și numele- (devenind Steaua) Almanahul literar din Cluj, care chiar în anii cei mai dificili făcuse o figură aparte printre revistele literare, promovînd o seamă de scriitori ce n-aveau să dezamăgească așteptările și menținîn- du-se constant la un anume nivel de intelectualitate. Congresul din 1956 al scriitorilor consfințește etapa nouă în care intrase literatura,, prezența la masa prezidiului a lui Tudor Arghezi, alături de M. Sado- veanu, căpătînd o vie semnificație. T. Arghezi publică, în acest an Cîntare omului, după ce în 1955 îi apăruse 1907. Un an fecund a fost 1957, bogat mai cu seamă în reeditări și apariții de studii substanțiale, precum Studii și conferințe de G. Călinescu, Problemele metaforei de Tudor Vianu. Tot acum apare Groapa de Eugen Barbu. După un recul produs în 1958, cînd apar totuși Surîsul Fliroșimei de Eugen Jebeleanu,. Setea lui Titus Popovici, urmează, din 1960, un nou reviriment, marcat de reeditări, apariția colecției Luceafărul (cu Nichita Stănescu și con- frații de generație), apariția Frunzelor lui T. Arghezi, a Scrinului negru de G. Călinescu, a Poeziilor postume ale lui Lucian Blaga, ivirea lui loan Alexandru, a Anei Blandiana, a lui Adrian Păunescu, a lui Marin Sorescu, afirmarea lui Fănuș Neagu, D. R. Popescu și a altor proza- tori, ridicarea unor critici tineri și reintrarea în arenă a celor ce nu publicaseră de mult. Asemenea manifestări coexistă cu inerția unor 7 PREDAREA LITERATURII ROMANE CONTEMPORANE stări negative proprii etapelor precedente, ce vor fi lichidate, total sau aproape, după 1965, cînd în tot cuprinsul culturii se obțin realizări tot. mai însemnate, ior nivelul preocupărilor, orietarea eforturilor indică intrarea sub o zodie prielnică. Ne găsim într-o nouă etapă a istoriei li- teraturii române contemporane, parte integrantă a etapei de edificare a societății socialiste multilateral dezvoltate. Sub aspectul înfăptuirilor și mai ales al frămîntărilor și căutărilor, acești ani suportă comparația cu momente din cele mai rodnice din istoria literaturii și a întregii cul- turi românești. Drept e că, în ultimii ani, au ieșit la iveală și orientări inacceptabile, ermetism și formalism manifest, îndepărtare de proble- matica majoră, exhibiționism artistic și critic, snobism, cult infantil pentru valorile și pseudovalorile artei occidentale, desconsiderare a pro- priilor valori. Acestea au avut efectul unui bruiaj, nu însă al unuia, care să acopere vocile autentice ale spiritualității românești contempo- rane. Documentele plenarei din noiebrie 1971, precum și alte documente de partid, indică luminos modalitatea îmbogățirii tuturor achizițiilor pozitive pe tărîmul culturii, cu înlăturarea paraziților. Există astfel condițiile pentru sporirea continuă a valorilor unei literaturi care să exprime ființa românească angajată într-o operă istorică fără precedent în forme care, fiind ale noastre, să consune cu acelea ale artei contem- porane exemplare de pe toate meridianele. nPEnOflABAHnE GOBPEMEHHOH PyMbIHGKOn JIUTEPATyPbl K p a t k o e cojțepjKaHne Ilocjie HeKOTopux MeTO^ojiorHnecKiix coo6pa?KeHHiî, CBH3aiiHbix c npeno^aBanweM pyMMHCKOii JiHTGpaTypLi b nainn ^hh na $aKyjibT6Te, aBTOp ctbeht nepe^ coGoîî ijejib paarpanHHHTB 3Tanu, npoii^enHEie JiMTepaTypHOîi aBOjnouneîî HanHHan c 1944 r. n onpe^ejiHTb xapaKTep Ka?Kfl;oii. Poau, nocjieftOBaBmue ceănac >Ke nocjie boUhli, oanaMenoBajm coOoft 3Tan, b KOTopuiî 6opb6a HenpwMnpHMLix counajibHbix chji (c OflHOîî CTopoHM Hapo^ntie MaccM, c jțpyroîî— KJiaccM HMymHe) onasajia HBHoe BoaaeiicTBne Ha KyjjbTypnyio jkhshb, b tom HHCJie h na JinTepaTypy. JjBe Gojibinne TeH«eni^Hn hbho bbihbhjihcs BHyTpn ee.o OjțHa BEipantajia KOHițenijnio aHrawHpoBaHHOCTH, apyran — ncKyccTBO pa^H HCKyccTBa, Ha na caMOM jțejie ara BTopan (nHorfla aa^e HesaBucuMO ot bojih ee hoOophhkob) Geiji- opy^neM peaKi^HOHHOîi HjțeojiorHH. CosaanHe PyMKHCKOiî Hapojinoft PecnyOjiHKH, oSoana- raionțee peniHTeJibHyio noGe^y HapoftHOiî jțeMOKpaTHii, OTEpuBan nyTb coițuajiHCTimecKO- My cTpoHTejibCTBy, HMeJio rjiyOoKHe nocjieacTBHH h b oftnacTH JiHTepaTypbi. B nepBbie we ro/țM pecnyâjiHKH bmihjjh b cbbt ițeHHtie npoH3Be^eHHH na coijHajibHKie tcmei, kbk poMan Bocoîî Baxapiin CTaiiKy, coOpaHne CTiixoTBopeHiiii Pa^ocTb Mapun BaHyrn, HecKOJibKO no3?Ke poMaHbi HnKoapa IIoTKoaBa MHxanua CajțOBHHy, Beanbiîî MoaHH«e ^TEopanie KajiHHecKy, HeJiOBeK cpe^ii Jiio^eft KaMiiJia IleTpecKy. B to BpeMH b nepHO^HnecKHe nyGjiHKanHH CTajin npOHHKaTb jțorMaTHqecKHe KOHițenijHH, iiMeBinne oaeiib Bpe^HbIe noc- jiejțCTBHR hjih jiiiTepaTypHoro TBopnecTBa. MnoroHHCJieHHbie poManbi, hobbcth ii nbecbi cxeMaTHnecKHe, nceB^o-peajiHCTHnecKHe, oTBJieHeHHO-pHTopimecKHe CTHXOTBopeHiiH, jihtb- paTypHue HCCJieaoBanHH, OT^aBaBinue nanb ByjibrapHOMy coițnojiorHSMy, naBO^HHJiH KHH^KHbie Mara3HHM. 3tot Tpy^Hbiîi 3Tan npo^ojirEajicn hohtii 1954 — 1955 rr. B 3TH nocjiejțHne ro^bi hmh Tyaopa Apre3H CHOsa noHBJineTCH b nenaTii, h MapHH Ilpe^a nyOjiHKyeT CBOă pombh MopoMeTK. HoBue 3HaMenaTejibHMe KHHm nenaTaioTCH b cjie^yio- mne ro^M (Phmh neJiOBeny h 1907 ro« Tyaopa Apre3H, HepHbiii komoji; JIjk AajiHHecKy, Hwa Eyjv«eHa BapOy h Jțp.), HOBhie nucaTeJin yTBep>K^aK)T ce6n Bce Oojiee OjiecTHme (HnKirra CT3HecKy, Ana EjiaH^nana, Hoh Ajiencan^py, fl. P. IIonecKy h npyrne). 3TOMy 76 DUMITRU MICU 8 no«teMy ne 6mjih qyjKjiM h inarn nasaji;, ho oh ocTaBajica 0e3BO3BpaTHMM. OcoSeHno njiojțoTBopHoft OKaaajiacb BTopan nojioBHHa 3Toro jțecHTHJieTHR, Korjța mm HBjmeMCH CBHAeTejiRMH (BonpeKH BnaaeHHio hgkotopmx mojio^mx HHcaTejieiî b $opMajin3M h aBasno- HH3M) 9K3eMHJIflpHOrO TBOpqeCKOrO KHneHHH H CymeCTBOHHMX TeOpeTHHOCKHX yflCHeHHÎÎ. rincaTeiiH, npHHaflJie>Kamne boom noKOJieHHHM, cnoco^CTByioT, no cbohm CHJiaM, npoițBea- hhk> JiHTepaTypM, KOTOpan npeTOH^yeT Ha cnocoOnocTb coSnpaTb cbmmmh coBpeMeHHMMH k an h e Tpa^Hi^HOH ibie MeTo^bi b ceManTHKe, nan h bch JiHHrBMCTnKa nocJieȚHero ctojiothh, nacTaiiBajiH hb ncTopmecKOM, Țaaw no3HTHBncTCKOM, nccjieȚOBaHiin $aKTOB. CTpyKTypajibHbiii motou, coneTaeMbiii c nccJieȚOBaHneM npoițecca BMCKa3HBaHMH, motkot pa3bHCHHTb OTueJibHbie npoTHBopeanBbie oSjiacTn ceMaHTHKH. 3ro KOHOTaijHH; ny>KHO TaKrKe HsynaTb ee BiiyTpeHHioio CTpyKTypy, ee KaTeropnn b sbbwchmoctw ot KaqecTBeHiioro coaepmanHH n ot cTenenH pacnpocTpaHeHUH. 3ry ițejib nocTaBHJi nepe^ coGoii aBTOp flaunoro coodmeHiiH. 132 ELENA SLAVE 1Q. LA METHODOLOGIE semantique et la connotation Resume Les methodes traditionnelles en semantique, comme d’ailleurs toute la lin- guistique du demier siecle, mettaient l’accent sur l’etude historique, voire meme positiviste des faits. La methode structurale, combinee avec les recherches du processus d’enon- ciation, peut eclairer certains domaines controverses de la semantique. C’est le cas. de la connotation ; aussi est-il necessaire d’etudier sa structure interieure, ses categories selon le contenu qualitatif et les degres d’extension. C’est ce que 1’on. s’est propose ci-dessus. STRUCTURALISMUL ÎN ANALIZA LITERARĂ SAVIN BRATU Pentru un filozof al formelor, ca Ernst Cassirer, preocupat de pro- blemele limbii numai în ordinea obiectivelor gnoseologice, structura- lismul lingvistic apărea, în 1945, ca o simplă transferare a unui concept biologic. 11 cita pe Cuvier : „Tout etre organise forme un ensemble, un systeme unique et clos, dont les parties se correspondent mutuellement, et concourent â la meme action definitive par une reaction reciproque. Aucune de ces parties ne peut changer sans que les autres ne changent aussi...44. Ar fi suficient, considera Cassirer, să înlocuim fiecare termen biologic printr-un termen lingvistic pentru a avea în față programul structuralismului modern. Este iluzia care explică adeziunea la structuralism, în cele mai diverse domenii ale „umanismului44, a oricărui gînditor înclinat să vadă organicitatea internă a unui fenomen. Filozofic, ca și biologic, conceptul de structură este irepudiabil cîtă vreme înțelegem prin el un „sistem de interacțiuni40 care subordonează elementele relațiilor ce le înglobează și în care întregul apare ca produs al compunerii acestor interacțiuni formatoare și nu ca simplă sumă a elementelor compo- nente. într-o corectă definiție de dicționar (Lalande) bună de învățat pe dinafară și valabilă pentru orice orientare structurală, ni se spune că structura e „un tot format din elemente solidare în care fiecare depinde de toate celelalte și nu poate fi ceea ce este decît în și prin ele40. O distincție necesară este aceea a lui Piaget, care definește struc- turalismul relațional în opoziție nu numai cu atomismul (conceperea întregului ca asociere de elemente), ci și cu holismul „prestructuralist44, care are conștiința totalității înainte de orice analiză (aici s-ar integra noțiunea de Gestalt, aproximativ echivalentă cu aceea de „structură44 în sensul definițiilor recente pentru că ține de o „totalite emergeante44). O critică literară auto-declarată structurală și inspirată de ling- vistică se distinge net (cel puțin ca „diferență specifică44) de ceea ce e „noul formalism organic44. E, în primul rînd, un structuralism meto- dologic. , J 34 SAVIN BRATU 2 Transferul observat de Cassirer rămîne la nivelul conceptului general. Activitatea structuralistă,_ descriind și formalizînd, și-a creat în lingvistică propriile concepte. în schimb, se poate spune că pentru critica literară structuralistă e suficient, realmente — adeseori — să înlocuim fiecare termen lingvistic prin unul din Poetică. Presupunem cunoscute datele fundamentale ale structuralismului lingvistic, în diferitele sale variante. Ceea ce ne interesează, azi, este să ne dăm seama de utilitatea metodologiei structurale în critica lite- rară, în interiorul activității marxist-leniniste de analizare a ..operei literare. După cum se știe, una dintre cele mai fertile școli actuale de orientare structurală în critica literară este aceea franceză, dominată evident de colectivele unor cercetători situați, cu cea mai bună cre- dință, pe pozițiile marxiste. Este vorba de grupul Communications, urmat de Tel Quel, de la o vreme direct angajat politic, de partea R. P. Chineze, și de Cercul Polîvanov, pe care se bizuie revista Change, apropiată de partidul comunist. E vorba, pe de altă parte, de struc- turalismul genetic profesat în critica literară de regretatul Lucien Goldmann, pe temeiul unei considerări cît mai consecvent marxiste a creației artistice. Pe de altă parte, nimeni nu ignoră că metoda structurală în poe- tică a început să se cristalizeze în Rusia prerevoluționară și că știința sovietică, în lingvistică și poetică, cultivă structuralismul cu cea mai mare eficiență, mai ales după înfrîngerea „marrismului*. Numele unui Vinogradov e suficient pentru ilustrarea prestigiului mondial al struc- turalismului sovietic, alăturat deopotrivă vechilor săi colaboratori de altădată și pionieri ca Șklovski, Tînianov, Bahtin, Polîvanov și, evi- dent, marelui Roman Jakobson care sintetizează, singur, istoria de jumă- tate de veac a poeticii structurale de la originile ei ruso-cehoslovace și comunicațiile ei cu școala saussuriană ca și cu aceea de la Copen- haga, pînă la internaționalizarea ei actuală. In fine, tînăra școală sovie- tică de la Tartu, reprezentată de Iuri Lotman și alții, confirmă dez- voltarea continuă a unei poetici structurale marxiste, cu bune roade și în alte țări socialiste. Inclusiv la noi, unde lingviștii s-au arătat mai receptivi decît criticii literari, dar unde au început să se producă lucrări de analiză structurală a literaturii, considerabile pe plan mondial. Numai două prejudecăți ale ignoranților stau în calea dezvoltării la noi a unei critici structurale. Prima, ține de ideea că o cercetare sincronică ar însemna negarea diacronici, a cercetării istoriei literare, a sociologiei cauzelor și efec- telor literare. Eroare profundă pentru că, după cum se știe, mulți structuraliști practică și sociologia literaturii. Nu e vorba decît de o des- părțire operațională necesar ăpentru a distinge, pe cît posibil, esența literarității unei opere literare de toate celelalte valori implicate de ea dar insuficiente pentru a o defini în specificitatea ei. Saussure însuși preciza necesitatea studierii atît diacronice cît și sincronice a 3 STRUCTURALISMUL IN ANALIZA LITERARA 135 limbii, precizînd complementaritatea ambelor aspecte, cu condiția ca fiecare să fie realmente lămurit. A doua prejudecată ține de confundarea naivului „formalism44, care desparte „forma44 de „conținut44, cu accentul științific pus pe con- ceptul de structură ca formă atît a conținutului, cît și a expresiei. Dialectica structurală a marxismului este incompatibilă cu despărțirea formei de conținut și, în privința discursului poetic, înțelege că nu există posibilitatea de a distinge niște entități ideale în afara formării lor, precum înțelege că orice elemente școlărește numite „formale44 — ritm, rimă, tropi etc..., — devin elemente de sens. Orice discurs poetic este un întreg de interrelații dialectice — aceasta este, expri- mată banal, convingerea structuralismului pe care l-am vedea slujind perfect critica noastră marxistă, însoțind ca activitate proprie toate celelalte forme de cercetare a literaturii — din punct de vedere socio- logic, psihologic etc... O critică structurală o concepem în spiritul indi- cației lui Lenin că orice studiu „orientează gîndirea spre cunoașterea identității — a deosebirii — a fundamentalului — a esenței versus fenomen...44 (Cf. Caiete filozofice, 1956, p. 207). Comunicarea de față se bazează pe o lucrare mai vastă de prezen- tare istorică și metodologică a criticii structurale, cu ample ilustrări din cele mai fertile experiențe contemporane. în limita timpului și în condițiile sesiunii noastre îmi propun doar o ilustrare elementară. Cer iertare specialiștilor pentru caracterul redus al analizei pe care o voi prezenta, renunțînd lucid la aprecierea tuturor interrelațiilor și rezumîndu-mă la sugerarea acestora. Am ales o poezie redusă la un singur catren. O mică poezie a lui Labiș,de care m-am ocupat, sumar, și într-un articol recent, pentru a încerca să definesc un „model44 al unei creații poetice curmate în pragul maturizării sale. E vorba de unul dintre ultimele sale catrene, Poezia: Deși-i din implicații și rămurișuri pure Ori din cristale limpezi ce scînteind se rup Intrind în ea, să tremuri, ca-n iarnă-ntr-o pădure Căci te țintesc fierbinte, prin ghețuri, ochi de lup. Cititorului — căruia îi e închinată poezia, i se oferă un „cod44. Aparent simplu. Intrarea în poezie cere asumarea conștientă a riscului de a se lăsa țintit de ea (vizat, cum spun fenomenologii). O lume aparent curată și fragilă, ca un teritoriu al jocului gratuit, îți cere să tremuri cînd îi treci hotarul, pentru că te pîndesc ochi de lup (ca-n iarnă-ntr-o pădure — singurul emistih penibil la sonorizare din pricina aglomerării de eliziuni și nazalizări !). Dar sensul profund ni-1 descoperă voluntara sau involuntara orga- nizare a întregului prin relaționarea cîmpurilor semantice cu cele fonice. 136 SAVIN BRATU 4 Fierbinte, prin ghețuri este cea mai evidentă opoziție semantică. Ne vom întoarce în cele din urmă, la ea, după ce o vom fi folosit drept călăuză. Distihul al doilea este integral construit pe această opo- ziție, pe imaginea contrastant ăa unui peisaj înghețat (pădurea iarna, ghețuri) străpuns de o privire fierbinte. Totuși, comandamentul să tre- muri nu presupune complementul „de frig44 (pentru că pădurea e înghețată) ci „de frică44 (pentru că te țintesc ochi de lup). Opoziția dintre privirea fierbinte și ghețuri echivalează fiecare termen cu un sens conotativ. Ghețurile nu sînt pur și simplu reci; prin răceală extremă, ele sînt încremenite, excluzînd mișcarea, viața aparentă, orice amenințare din partea vreunei vietăți. Pădurea înghețată în absolut este o „pădure adormită44 prin care un Făt-Frumos trece în maximă libertate. Feericul pădurii poetice, întemeiat pe devitalizare (deci și descărnare, purificare integrală) este însă amăgitor : o privire fierbinte (deci vie, pasională, agresivă) amenință prin el. Ce anume este periclitat prin prezența ochilor de lup ? O alcă- tuire pură, capabilă adică să dea cititorului certitudinea unei impasi- bilități inalterabile. Pădurea din distihul 2 este realizarea (transfe- rarea în planul realului) a alcătuirii fără nume din distihul 1 : pure „implicații4* și „rămurișuri4* limpezi (echivalare a purului) „cristale**. Implicațiile — termen abstract — se asamblează cu rămurișurile — termen ambiguu : poate fi o metaforă pentru spectacolul spiritului poetic, ramificat (ca științifica metaforă a încrengăturii); este însă și un termen concret și real, care ne trimite la pădurea din distihul 2. Cristalele limpezi sînt „chintesențe,,, firește, dar termenul există simul- tan pe ambele planuri : al primului distih, în lumea „pură**, dar și în planul celui de-al doilea distih: cristalele „ce scînteind se rup4* sînt în raport imagistic cu pădurea iarna — trimițînd la cristalele de ghiață — ghețurile ce o acoperă. Relațiile fonice, subliniate de rimă dar nu reduse la ea, se meta- bolizează cu cele semantice. Perechea pure-pădure leagă sensul distihului 2 — al imaginii „rea- lizate4*— de acela al distihului 1, „ideal44. Dar pădure cuprinde în ființa lui sonoră întreg cuvîntul cu care, prin rimă, creează o paronomasie, tipica figură de sunet datorită căreia o similitudine fonică între două •cuvinte determină atragerea lor în aceeași sferă de înțeles. Pădure cuprinde în sine și pure : p(ad)ure. Pădurea devine ansamblul „pure- lor“ alterat printr-un adaos. Dar rima pădure-pure apare astfel completată prin reiterarea fonemului p, care este însăși inițiala Poeziei (titlul și obiectul catre- nului — definiție). Prezent ca inițială în cuplul rimat, acest fenomen e regăsit în singurul termen substantival care, prin irealitatea lui, definește exclusiv poezia ; implicații, ca și în replica sinonimică la pure, în limpezi. Inițiala Poeziei apare asftel ca o dominantă fonică unificatoare, ca un germen al tiparului anagramatic dezvăluit de Saus- 5 STRUCTURALISMUL ÎN ANALIZA LITERARA 137 sure în compunerea poeziei clasice. După această dominantă, puternic resimțită în primul vers, cel de-al doilea completează efectiv anagrama : P... O(ri)... (limp)EZZ (c)E De altfel, e lesne de remarcat că dominanta vocalică a întregii poezii este i, adică tocmai vocala pregnant accentuată în vocabula- titlu. Dar fundamentala anagramă nu se referă totuși la Poezie ci la cuvîntul-cheie al ei, reliefat prin poziția lui ca prim cuvînt al rimei : pure reapare prin anagramă în rima a doua : (s)e rup, stabilind cu primul vers o relație totală, dincolo de rimă, a tuturor celorlalte. Lup, ultima rimă și ultimul cuvînt al poeziei încheie întregul prin inițiala Poeziei. In același timp, raportul fono- semantic e mai adînc. Rima : se rup — de lup se fundează oarecum pe o înrudire „organică^ pe plan fonic și reve- latoare pe plan semantic : primul termen al ei nu este decît „rotaci- zarea“ celuilalt, apropiind prin sonoritate semnificația cuvintelor rimate : lup — rup (De altfel, sonoritățile complementare prin „anafo- nemă“ — pur și rup — se imprimă în ansamblul poeziei, nu numai prin frecvența lui r, egală cu aceea a lui p, dar și prin asonanțe inte- rioare la rima de bază : ramURIȘURI — treml/RZ — ghețURl). Altfel spus, prin raporturile fono-semantice relevate, ceea ce apare „real“ în distihul 2 — ochi de lup străpungînd (deci rupînd — cum „se rupe un front“) ghețurile — fusese conținut, „idealw în distihul 1 : ruperea cristalelor ce scînteiază. Sensul fundamental al textului stă în „ruperea purită“ii“, condiție sine qua non a „intrării în poezie“, con- diție care implică obligativitatea ambilor termeni : puritate și rupere (pur și rup). „Puritatea^ se află în cadrul evident al convenției consacrate: Je suis belle, o, mortels, comme un reve de pierre, expresie a necesarei extrageri a poeziei din contingent. Dar nu această puritate inalienabilă este poezia pentru Labiș, poezia lui Labiș, ci o puritate „ruptă“ (co- ruptă) prin prezența în ea a „realului^ inerent, care o alterează (o face alta): din impasibilă (de piatră, de gheață) ea devine o lume care îl țintește pe cititor. Ochii de lup atacă (rup, corup, angajează) prin ardere. Sînt pasiunile, convingerile, credințele, idealurile care străpung cu„focul“lor textul „purw. Acest catren-model ni-1 dezvăluie pe Labiș ca pe un poet struc- tural etic și militant care ajunge la maturitate prin implicarea strigă- tului (de chemare, de revoltă, de luptă) într-o formă cristalizată. Fierbinte, prin ghețuri ni se pare astfel „marca“ Labiș, abia pe cale de a se impune, în opoziție cu proclamarea explicită a aceluiași strigăt în alte versuri ale revoluției în mers. Manifest, fără dramatismul 138 SAVIN BRATU 6 artistic al conținerii, ceea ce e latent în catrenul Poezie izbucnește în definirea directă a „țintei vieții“ (în poezie Sînt 20 de ani și încă unul); Să ții un steag destoinic, cît mai sus. Faza depășită de poet (indiferent de cronologia scrierilor) pentru a-și constitui „modelulu virtual, este aceea a exploziei infernale din interior în însăși sfera poeziei (care, astfel, riscă mereu „să sară în aer“): E steagul cui ? Eu cred că e al meu Ori poate-al lumii, izbutind să doară, Cînd din infernul inimii, mereu, însîngerat mi-1 flutur în afară. CTPyKTyPAJIH3M M JIWTEPATyPHblH AHAJIW3 K p a t k o e coaepwanHe Lțejibio 9Toro KopoTKoro coo6ih6hhh hbjihctch, Geccnopno, TeopeTHMecKnâ ^ncnyT. Mm CHHTaeM, hto (fynuaMeHTajibHHe nojio>KeHHR CTpyKTypajiH3Ma o6meH3BecTHu; nooTOMy mm nosBOJiHeM ce6e BKjuoHHTb hx b npaKTnnecKoe npHMeHeHwe. IIpeajiaraeTcn, npRMene- Hne 9Thx nojiojKCHHit ftJin dojiee «najieKTHMecKoro anajinsa o«noro nooT HecKoro TeKCTa. Oâ^eRTOM Tanoro anajinaa RBjmeTCH neTBepocTHmne noaTa H. JlaSmiia, «OTopuii noma 16 JieT Haaaa b BoapacTe 21 r. B jțanHOM neTBepocTHmHH naxo^HTcn KpaTKoe coaepjKanHe „no3TH4ecKoro HCKyccTBa“, cjihuikom aamn^poBaHnoe, htoGei cmiTaTb ero „Mojțejibio“; rjih npncymero Jlaânmy no9TnnecKoro H3EiKa npe^Haymne H3MenqHBEie BejiHHHHLi npoHBJiHJin jînmb neKOTopue noTemjHajibHOCTH. C^ejiaHnoe naMH anajiHTnneCKoe HCCJie^OBaHHe CTaBHT CBoeiî ițeaibio OTKpuTb Te ceTH, ROTopue oxeaTUBaioT KaK 3ByKH, TaK m cmeicji cthxotbo- penwH; BMHBJiHeTCH npn otom noBTopnan naponoMasun, nopo/K^a roman OKCHMopon. KOTopuii motkho onpejțejiHTb. yKaaannn, noncKaaaHHbie anarpaMMaMH (Les anagrammes) Cocciopa, naM noKaaajiHCb noAxo«nmHMH, h noaTOMy b aanHOM cjiynae mm CTapajincs hx Hcnojib3OBaTb. Bo3MO>kho, pesyjibTaT 6yjțeT cnopnwM. Ho mm huicm hmghho cnopa, TaK «an mm ne BepHM b ojțny e«HHCTBenHyio HHTepnpeTaijHio #aKTOB h OTBepraeM jiroGyio AorMy. Mei BnojiHe yBepenM b tom, hto ny>«HO BCTynwTb b HHTejuieKTyajibnyio Hrpy CTpyKTypajiHSMa, «aH«HO SyjțeT Bnocjie^CTBHH paspymwTb ee. LE STRUCTURALISME DANS LANALYSE LITTERAIRE R £ s u m e Le but de ce trop bref expose ne peut âtre. evidemment, une discussion thăorique. Les notions fondamentales du structuralisme nous Ies considerons assez familieres aux lecteurs, pour nous permettre ici de les impliquer dans une pers- pective pratique. C’est que nous nous proposons une methodologie qui en profite en vue d’une analyse plus dialectique d’un texte poetique. Nous avons choisi. 7 STRUCTURALISMUL IN ANALIZA LITERARA 139 comme objet d’une telle analyse, un quatrain du poete N. Labiș, mort il y a seize ans, â l'âge de 21 ans. Nous y trouvons un abrege d’„art poetique" assez chiffre pour nous tenter â y voir un „modele“ du langage propre â Labiș et dont les variables, anterieurs, ne manifestent que certaines virtualites. La de- marche analytique que nous avons suivi s’est efforcee ă decouvrir les reseaux qui embrassent egalement les sons et les sens de la poesie, en valorisant surtout une paronomase recurente dont le revers est un oxymoron definissable. Les suggestions offertes par les Anagrammes de Saussure nous ont apparues, dans le cas donne, pertinentes, pour essayer â les mettre â l’oeuvre, elles aussi. PeuL etre le resultat est-il discutable. Mais, precisement, c’est le dialogue que nous recherchons, nous qui ne croyons pas â une seule interpretation et refusons toute dogmatique. C’est que nous sommes convaincus qu’il faut entrer dans le jeu intelec- tuel du structuralisme, meme s’il ne s’agissait que de le transgresser ensuite. SOCIAL ȘI INDIVIDUAL ÎN STRUCTURA SITUAȚIILOR DRAMATICE V. M î N D R A Pentru cercetarea literară de orientare marxistă, dramaturgia ridică^ de la un bun început, obligația unei clarificări a specificității structurilor sale dinamice. In legătură cu această necesitate o regretabilă tendință simplificatoare a redus multă vreme punctul de plecare al analizei ope- relor dramatice la formularea preponderent tematică a conflictului, ex- primat în date atît de generale încît paralizau investigarea nuanțată a originalități literare proprii fiecărei piese. în același timp o despărțire tranșantă a enunțului general al conflictului de analiza propriu-zisă a textului și despărțirea în capitole detașate a rezumării acțiunii (pe acte) de studiul caracterelor (metodă încă menținută în manualele de liceu) limitează considerabil înțelegerea structurii unitare a textului literar- dramatic și provoacă adesea contradicții derutante între definirea con- flictului și judecata de valoare. Indicarea unei teme conflictuale (de pildă la ,,Despot Vodă“ : ,,lupta între un domn dornic de mărire și boierii ostili^) ca trăsătură distinctivă a unei opere dramatice este oricum ne- satisfăcătoare. Mai întîi, prezența unui conflict frontal în centrul compo- ziției poate califica tot atît de bine unele structuri epice și chiar scrieri lirice de o accentuată viziune antitetică. în al doilea rînd, definirea con- flictului dramatic printr-o schemă opozițională extrasă (cel mai adesea convențional) dintr-o alcătuire complexă de ciocniri suprapuse înseamnă — în cel mai bun caz — a reduce drama la sîmburele ei interior, care capătă însă înțeles și valoare originală prin dezvoltarea sa într-o con- strucție originală de straturi și niveluri. Reducerea sarcinilor specifice ale analizei unei piese de teatru la enunțarea temei conflictuale duce practic la eludarea cercetării estetice de specialitate, favorizînd descrip- tivismul incolor al cărților de prezentare rezumativă a dramaturgiei din- colo de cadrul problematic al literaturii artistice și încurajînd aberația punerii textului literar-dramatic într-un raport de subordonare față de o așa-zisă „istorie a spectacolului în sine“. Chiar și în conturarea punc- tului nodal al acțiunii teatrale, este preferabilă simplei formulări a înfruntării capitale (cum ar fi : „conflictul dramei „Năpasta^ se desfă- 142 V. MlNDRA 2 șoară între setea de răzbunare a Ancăi și spaima de pedeapsă a crimina- lului Dragomir“) o schițare pregnantă a pozițiilor pe care principalii eroi le ocupă la baza de plecare a unei intrigi tragice de o superioară complexitate. Vom nota atunci existența unui „triunghiu tragic* (despre care am mai avut prilejul să ne ocupăm) în care Anca, legată încă spi- ritualmente de soțul ei ucis Dumitru, îl înfruntă de nouă ani de zile pe ucigașul Dragomir într-o căsnicie chinuitoare. Numai după ce vom ob- serva modificările ulterioare ale acestui triunghi inițial de-alungul acți- unii vom obține înțelesul integral al opoziției din miezul acestei drame, și vom putea exprima concentrat spirala dialectică specifică acestei structuri literar-teatrale. Cu alte cuvinte conflictualitatea distinctă a unei piese de teatru nu poate fi dedusă decît din studiul integral al înlănțuirii situațiilor dramatice care compun acțiunea. Pentru a se obține expresia caracteristică a textului supus analizei, avem nevoie ca, depășind enunțul tematic al conflictului, să trecem la stabilirea succesiunii de situații care pleacă de la situația liminară a piesei și, trecînd printr-o suită de situații medii (nu numai consecutive dar adesea și paralele) să ajungem la starea de lucruri finală, la ceea ce am numi situația concluzivă. ' Etienne Souriau, care acordă studiului situațiilor dramatice o va- loare decisivă pentru analiza textului teatral, definește acest concept ca pe o formă energeticăx, deosebit de caracteristică pentru raportul tensional dintre personaje în momentele-cheie ale acțiunii. Cunoscutul estetician francez deosebește șase ,.funcții dramaturgice* esențiale care puse în acțiune de către cinci „operații dramaturgice esen- țiale* duc numărul combinațiilor posibile pînă la numărul uimitor de peste două sute de mii de situații. Dacă putem accepta ca simplă ipoteză de lucru reducerea „funcțiilor* dramaturgice la numai șase sau șapte și a „operațiilor* dinamicii teatrale la doar cinci sau șase, devine discu- tabilă orice tendință de absolutizare a acestor cifre. Dar faptul că, prin efortul de esențializare a elementelor care compun situațiile posibile ale unui mare gen literar, Souriau răstoarnă prejudecata celor 36 situații descrise de G. Poli : (pe urmele lui Gozzi) deschide larg drumul inovării perpetue a literaturii teatrale. In această atmosferă liberă care păstrează creației șansa originalității perpetue, Souriau demonstrează convingător că esențialul în analiza specifică a dramei este ca, definind lanțul situa- țiilor din microcosmul convențional al acțiunii din scenă să stabilești raporturile existente între acestea și macrocosmul reprezentărilor esen- țiale. Altfel spus, situațiile dramatice devin acele stări active de tensiune interumană care alcătuiesc între nucleul solar al dramei și deznodământ dinamica specifică a textului literar-teatral, dar dacă această dinamică rămîne circumscrisă exclusiv în „lumea mică* a acțiunii din scenă, ne aflăm în fața unui text fără valoare artistică. Numai „focalizarea* în cubul scenic a unor situații dramatice, care trimit constant raze către marile opoziții ale universalității, atestă scriitura literară a textului tea- 1 Etienne Souriau, Les deux cent miile situations dramatiques, Paris. Ed. Flammarion, 1950, p. 11—56. 3 STRUCTURA SITUAȚIILOR DRAMATICE 143 trai. Astfel reprezentarea corectă a situațiilor care compun drama cu forța lor reală, conține întrînsa și aprecierea exactă a valorii estetice. Pentru Souriau, estetician de viziune raționalist-clasicistă, relația dintre particularul situațiilor din scenă și universalitatea semnificațiilor proiectate în latura cosmică a conflictualității capătă aspectul exclusiv al unui raport între acțiunea convențional-temporală și înțelesurile eterne ale dramei analizate. Sugestivitatea demonstrației sale deschide însă căi variate de aplicare deschizînd drumul infidelităților creatoare de la „geometria dramatică^ a lui Paul Ginestier la prelucrarea parțială ca tehnică de lucru (în cartea lui Guy Michaud „L’oeuvre et ses techniques“). în ceea ce ne privește, reținînd valoarea tehnicei analitice pe care ne-o propune Souriau ca o tendință pozitivă de obiectivare a cercetării estetice, este firesc să dăm drumului dintre particular și general un alt traseu mai complicat și, în același timp, mai ștințific. In perspectiva marxistă, situația dramatică din „nucleul solar“ ca și întregul eșafodaj al situațiilor succesive și colaterale se constituie artistic ca o dezvoltare specific teatrală a conținutului, a temei conflic- tuale de bază, care capătă în fiecare situație-cheie aspectul acelei conto- piri a conținutului cu forma, caracteristică operelor cu adevărat izbutite. Dacă ne amintim că Georg Lukăcs insistă asupra convergenței estetice a celor două „perechi categoriale^ : conținut-formă și interior-exterior2 (relația dintre individ și umanitate) vom înțelege mai bine de ce situa- țiile dramatice ca stări tensionale între oamenii dramei, între personajele piesei, devin pentru noi locurile obligate de detectare (prin analiza cioc- nirilor-limită) a raportului dintre particular și esențial, cu observații în același timp determinante pentru generalitatea umană a acțiunii ca și pentru tehnica structurării psihologice a personajelor. O asemenea orga- nizare a analizei pune capăt tratării independente, artificial detașate a naturii conflictului de studiul caracterelor. Căci în această viziune des- tinele individuale ale personajelor se nuanțează treptat fără a-și pierde contactul cu semnificațiile generale, evocate în mod variat de fiecare situație-cheie. Caracterele dramei pot fi astfel analizate prin locul pe care-1 ocupă în principalele stări de opoziție cu celelalte personaje, stări derivate din nucleul conflictual al dramei ca un lanț de etape ale unui ciclu unitar. In orice caz, așezînd în centrul analizei literare a dramei studiul situațiilor deschidem largi posibilități păstrării unui raport ferm între elementele individuale ale reflectării artistice și planul social al operei. Controlul comunicării dintre „cubul scenic“ al lui Souriau și dimensiu- nea ,.marelui univers^ primește în înțelegerea exactă pe care o dă mar- xismul raportului dintre istorie și permanențele axiologiei umane, corec- tivul unei amplificări corespunzătoare a celor două sfere. în „universul mic“, al acțiunii vizibile, situațiile particulare capătă — în textele de o certă valoare artistică -— o infrastructură socială care potențată estetic deschide canalele de comunicație către esențializare, către universalizare. _________________ i 2 Georg Lukacs, Specificul literaturii și al esteticului, E.P.L., 1969, p. 342—346. 144 V. MÎNDRA 4 Pentru noi, temporalitatea „universului-mic“ pe care ni-1 propune fiecare piesă în parte prin cadrul său organic nu rămîne o convențională rampă de lansare spre semnificațiile general-umane ci o firească implantare în istorie a conflictului, inerentă detașării ideilor generale. Fundamentarea analizei literar-teatrale pe studiul unitar al siste- mului situațiilor dramatice înlătură pe de o parte eroarea limitării valorilor sociale ale operei la cadrul general al conflictului și pe de altă parte asigură analizei personajelor un raport constant între ele- mentele strict individuale și stimulul social al modificării relațiilor tensionale dintre caractere. Să luăm cîteva exemple, urmărind să descifrăm consecințe variate ale cercetării fundamentate pe studiul situațiilor dramatice. în analiza dramei „Răzvan și Vidra66 s-a instalat de mult o pre- misă greșită, prin înțelegerea simplistă a celebrei prefețe în care Hașdeu teoretiza despre „cele două preocupațiuni deopotrivă impor- tante : istoria epocei în genere și istoria lui Răzvan în parte66 3 De aci s- dedus că piesa este practic secționată în două emisfere : una pre- ponderent istorist-socială (primele două „cînturi66) și alta dominată de interesul psihologiilor individuale (ultimele trei acte). In enunțarea concisă a conflictului s-a ajuns astfel la stabilirea a două teme conflic- tuale : unul „social66 („lupta de ură dintre boieri și popor46 din actele I și II) și altul etico-psihologic“ („lupta lui Răzvan cu lumea pentru putere66). Orice încercare de-a susține unitatea conflictuală a piesei, pe asemenea baze, devine însă imposibilă, chiar dacă introducem mica abilitate a unor formulări după care „în partea a doua pe fundalul social care persistă... primează dezbaterea psihologică66 5. In realitate ceea ce Hasdeu a denumit „lupta de ură... între cei apăsați și cei ce apăsau66 și pe care s-a încercat „a o face pe cît se poate mai plastică în actele I și II66 nu este decît o latură a cadrului istorico-general al dramei, a „istoriei epocei în genere66. După ce în primele două cînturi sînt înfățișate trăsături distincte ale unui timp („finitul secolului XVI64 caracterizat de Hasdeu ca „unul din perioadele cele mai oligarhice din analele României66) și anume atotputernicia cuvîntului boieresc (I) și fenomenul opoziției haiducești (II) continuăm să privim în celelalte acte aspecte ale aceluiași climat istorico-moral ca de pildă irosirea vitejiei în bătălii mercenare (vocația ostășească a lui Răzvan devenind obiectul unor continue oferte mercantile (III și IV), snobismul unei nobilimi devitalizate și — în sfîrșit — spiritul de aventură al „veacului mon- struos66 postștefanian concentrat în îndemnurile la afirmare egotistă ale Vidrei, reprezentantă a spiritului decadent moțocian. Toate aceste aspecte istorisite se organizează treptat într-un tot (cele din primele două cînturi cu un contur protestatar mai strident, celelalte cu un înțeles social de 3 B. P. Hasdeu, Răzvan și Vidra (ediția Ion Pillat), Buc., 1940, Cartea Românească, p. 11. 4 Vezi : Manualul de literatură română — pentru anul I — liceu — E.D.P. — 1971. 5 Ibidem. 5 STRUCTURA SITUAȚIILOR DRAMATICE 145 o alta expresivitate, și pe care-1 aflăm în relevarea cursei chinuitoare a unui suflet valoros, dar umil prin naștere, în direcția unei recunoșteri sociale stingherită mereu de stavilele „oligarhice46, pe care le ridică o aristocrație lipsită de merite). Cele două planuri ale piesei sînt treptele succesive ale unui sistem organic de situații care mențin tragismul individual (drama lui Răzvan) intr-un explicit context istorico-social. Punctul de plecare al analizei trebuie situat așadar în situația inițială (Cîntul I) : Țiganul liber Răzvan deschide prima fază a luptei sale împotriva unei lumi insupor- tabile. In această primă înfățișare a dramei întîlnim, în sîmbure, ele- mentele unei ciocniri teatrale care se va adînci mai apoi : Răzvan răz- vrătindu-se împotriva unui univers social intolerabil, nu numai prin versurile sale îndrăznețe, ci și printr-o comportare de om liber, egal cu ceilalți, capabil de generozități neobișnuite, este pedepsit de un cuplu al caracterelor negre (Sbierea-Bașotă) situație caracteristică pentru șansele unui om liber în războiul pe care-1 pornește împotriva „epocii oligarhice46. De aci încolo, Răzvan (eroul central) va ocupa poziții succesive într-o aceeași bătălie tragică : conștiință excepțio- nală, el devine un tipic damnat romantic care, dornic să obțină recu- noașterea superiorității sale, trece del a riposta anarhică a haiduciei la eroarea lansării către mirajul puterii ca mijloc de dominare a unei lumi ignobile. O analiză a piesei care va urmări — în același timp — lanțul situațiilor dramatice din scenă și proiectarea acestora în macrocosmul ideilor generale, va obține o viziune profundă și nuanțată a raportu- rilor dintre destinul individual al personajelor și contextul social care provoacă și justifică acțiunea. Reprezentîndu-ne clar situațiile tensio- nale dintre personaje în ultimul act, căpătăm odată cu diferențierea reacțiilor individuale și sentimentul acut al prezenței social-temporale ae opcii care provoacă deznodămîntul tragic al unei încercări de a covîrși prin valori umane autentice un timp ostil omului autentic. Urmărind dezvoltarea situațiilor dramatice și observînd semnificațiile care se conturează dincolo de acțiunea din „cub66, devine limpede că raportul individual-social crește de-a lungul dramei. Dacă în primele două cînturi ciocnirea cu societatea feudalității decadente ocupă primul plan, ea capătă sensuri mai profunde pe măsură ce se dezvoltă destinul tragic al omului curajos care încearcă s-o supună. Folosind o binecu- noscută formulare a lui Marx din celebra sa scrisoare către Lasalle* am putea spune că în primele două cînturi Hașdeu îl „imită pe Schiller, transformând indivizii în simple difuzoare ale spiritului vremiia în vreme ce odată cu actul trei, îl „imită66 „mai degrabă pe Shake- speare“ exprimînd ideile sociale „într-un grad și mai înalt66 prin con- topirea „caracteristicului66 personajelor principale cu „caracterul moral și social66 pe care-1 reprezintă. In finalul dramei, situația concluzivă este definită în eșecul marei tentative : Răzvan moare cu sentimentul caracterului iluzoriu al visului său de afirmare. Frazele rostite pe rînd de principalii însoțitori ai eroului în drumul său temerar așază nucleul stelar al piesei într-o lumină meditativă. In fața morții lui Răzvan,, .10 - Literatura română 146 V. MlNDRA 6 Răzeșul constată nepotrivirea dintre acest sfîrșit și excepționalitatea eroului („Zmeul zmeilor să ncapă într-o șchioapă de mormînt“) Vul- poiul constată cu spaimă nemișcarea vie a Vidrei, iaraceasta, consem- nînd în prezența ei ceea ce a mai rămas din personalitatea titanică a eroului, schițează un gest care dă durerii o imaterială demnitate. „Răzvan și Vidra“ ne procură prilejul unei fericite exemplificări a modului în care individualul se potențează prin valențele lui sociale, coabitînd în interiorul acelorași situații dramatice. In alte opere teatrale, pe lîngă această structură duală a situațiilor- cheie găsim și alte forme de participare a combinării situațiilor dramatice la aprofundarea raportului dintre individual și social. Un aspect deo- sebit al acestei relații îl deosebim în comedia satirică de viziune clasică, de pildă în comediile lui Caragiale, unde situațiile vizibile (din scenă) au o încărcătură preponderent caracterologică, dezvol- tînd o tipologie caricaturizată în spiritul moralismului clasicist, în vreme ce situațiile narate (episoarele cu vie substanță teatrală poves- tite de Pristanda, Dandanache sau Trahanache) creează cadrul isto- rico-realist al acțiunii ele — mai ales — colorînd social și temporal tipurile morale din centrul comepiei. Am dezvoltat cu un alt prilej o asemenea analiză a „Scrisorii pierdute^ demonstrînd cum obținem din materialul descriptiv al situațiilor povestite o încadrare funcțională în timp și spațiu a intrigii de factură molierescă. Ar fi de un real interes să urmărim, de asemenea modul în care zestrea caracterolo- gică a personajelor centrale se adîncește și se nuanțează prin contactul cu descripția realistă a socialului, felul — de pildă — în care Cața- vencu se diferențiază de Farfuridi, nu numai prin detaliile contra- stante ale celor două discursuri electorale, dar și prin aportul decisiv al amănuntelor locale sau temporale inerente situațiilor create. In acest sens, situația Cațavencu — Tipătescu — Zoe din scena tratati- velor pentru răscumpărarea „scrisorii^ (situație preponderent caracte- rologică) se suprapune (în memoria spectatorului) pe situația din casa lui Cațavencu povestită de Pristanda în primul act pentru a spori considerabil culoarea specifică a personajului ca individ social. Deosebit de eficientă devine metoda studierii raportului individual- social prin analiza structurării specifice a sistemului situațiilor drama- tice, în textele dramaturgiei de idei. Caleidoscopul tensional al situațiilor urmărind în aceste piese etapele unei dezbateri, în care pozițiile perso- najelor capătă fundamentări filozofice distincte, elementele socialului se diversifică dezvoltîndu-se concomitent (și variat) prin tempora- lizarea acută a ideilor ca și prin evidențierea structurii istoriste a rapor- turilor dintre oameni. O temă interesantă, pe această direcție a cerce- tării, ar putea-o procura analiza comparată a celor două variante (pînă acum cunoscute) ale piesei ,,Jocul Ielelor^ de Camil Petrescu. Alăturînd fragmentul publicat în 1919 de revista „Letopisețe (împreună cu un rezumat al întregii acțiuni) versiunii ultime din ediția 1946, putem ur- mări cum față de conflictualitatea primei versiuni, în care relația indi- 7 STRUCTURA SITUAȚIILOR DRAMATICE 147 vidual-social se realizează în limitele unei mize dramatice restrinse, forma definitivă se modifică fundamental prin rolul covîrșitor pe care-1 capătă situațiile de un acut accent social. Aceste situații (introduse de autor ca o necesitate artistică a adîncirii conflictului) deși se petrec in afara ciocnirilor patrulaterului central Ruscanu — Praida — Sinești — Maria (episodul tipografiei, episodul sinuciderii comune a familiei Lipo- vici, episodul Petre Boruga ș.a.) duc la agravarea filozofică a- sensului interior al dramei individuale provocată de setea absolutului. O aseme- nea analiză participă activ la deslușirea modului în care trăsăturile uni- versale ale dramei (trimiterile către „macrocosm^) se prelungesc în pro- funzime prin intermediul diversificărilor nuanțate pe care le procură amplificarea socială a situațiilor de acută tensiune care compun dra- mele individuale. Ne întoarcem la punctul de plecare al acestei scurte pledoarii pentru superioritatea analizei integrale a dramei, văzută ca un sistem dinamic de situații, organic legate într-o dezvoltare proteică a confruntărilor dintre personaje, pentru a sublinia încă odată marea însemnătate a acestei metode în rezolvarea raportului dintre individual și social, ca modalitate majoră de relevare a valorilor literar-teatrale ale genului dramatic. COHUAJIbHOE PI HHflUBMXțyAJIbHOE B GTPYKTYPE flPAMATnHEGKMX GMTyARHH KpaTKoe c o a e p >k a h k e B onnosnqnH c onpoirțaiomnMH TeH^eHLțHHMH, KOTopue — b xo^e JiHTepaTypnoro anajiMsa — cbo^ht koh$jihkt nbecbi k oăuțKM TeMaTHHecKHM aanHMM, aBTop CTaswT ceăe uejibio jțaTb ăojree uinpoKoc o6paMJieHne nocpe^CTBOM BcecTopoHHero HsynennH cițenjienuH ^paMaTnnecKHX cnTyaijntt, coajțaiomHx jțeiiCTBHe. IIpHBJieKa k anaJiH3y Heno- Topbie MbicuH, nspeneHHbie BTbeHHOM Gypno b CBoeft KHHre Le deux cent miile situations dramatiques, ho coxpanHH Ha nepsoM nJiane MapKCHCTCKyio TOHKy 3peHHH b cbhsh c otho- nieHiiHMH MeJKjțy nacTHbiM h cym;ecTBeHHbiM, asTop npnxoaHT c ăojiee rjiyăoKOMy noHHMa- hhio uenn „ȚpaMaTimecKnx CHTyaițnft“. C oTOiî nepcneKTiiBbi, nayHeHne spaMaTHHecKwx CTpyKTyp oTKpbiBaeT mnpoKiie bosho/khocth onpe^eJieHHio OTHOiueHHH Mem^y hh^hbhțv- aabHMMM ajieMeHTaMH xy«o?KecTBeHHoro oTpaweHHH h coițuajibHoro njiana apaMaTHHecKoro npoH3Be,neHHH. B 3tom «yxe npeflJiaraeTCH anajins «pawbi Passan h Bn^pa B. 11. Xaui^ey m no^qepKHBaeTCK B03M0H boierimea și blăstăma pe cine l-au îndemnat de-au grăbit de l-au tăiata Fiul lui Constantin Cantemir, Antioh, „nu era pre cărturar, numai nu era prostu. Menciunele, tălpizicurili nu le iubie, la averi nu era lacom,, obiceie noo nu priime să le facă pre peste samă, vînător și slujitor bun, după hirea tătîne-su...44. Deplin obiectiv este portretul lui Dimitrie Cantemir : „Era om învățat. Numai la giudecăți nu pre pute lua sama bine, poate-fi trăind mult la Țarigrad în străinătate. Lăcomie nu ave mare, lucrurile lui poftie să fie lăudate14. Va fi citit Ion Neculce măcar Divanul lui Dimitrie Cantemir ? Cronica nu face nici o referință la vreo carte de el sau de Nicolae Mavrocordat în manuscris. In fine, lui Constantin Mavrocordat, fiul lui Nicolae, ne spune Neculce, „îi era dragă învățătura, corăspundeții din toate țările străine să aibă, pre silitor spre vești, ca să știi ce să faci printr-alte țări, ca să dobîndească numi lăudat la Poartă...44. De fiecare dată Neculce se referă însă și la însușirile morale ori la atitudinea politică a domnilor. Grigore Ghica judeca pripit „și cumu-i păre, așe rămîne. Și pre urmă, deși vede că au greșit, nu întorce, așe, dînd carte de rămas, rămîne, cît de la o vreme părăsise oamenii a mai veni la Divan. De era vreun țăran în- greuiet la bir, nu-1 mai scăde, ce așe da păn istovie tot ce ave44. Con- stantin Mavrocordat era „omilenic44, omenos, dar influențabil în păreri : ^Giurue pre mult unora și altora, dar la mai mulți nu da dintr-acelî giuruință. Era om di-1 întorce și alții44. Imparțialitatea cronicarului e indiscutabilă, artistul e un creator obiectiv de oamenii vii. P. S. în articolele lui Șerban Cioculescu La bicentenarul lui Ne- culce și Ion Neculce și Cantacuzinii din Varietăți critice (București, E. P. L., 1966), unde se’discută „subiectivitatea cronicarului44 s-au stre- curat unele erori. Soția lui Constantin Duca nu era fiica lui Șerban Cantacuzino. „Antioh Canteimir îl face pe Cantemir mare spătar44(?). Soția lui Neculce nu se chema Ileana, ci Maria, fiica vornicului Lupu Bogdan, ginerele lui Constantin Cantemir. Neculce nu putea să ajungă prin căsătorie „nepot al domnitorilor Antioh și Dimitrie Cantemir44. Era cumnat cu ei. Tatăl cronicarului nu se chema lenachi Neculce, ci Ne- culce vistiernicul. Enache grămăticul era tatăl vitreg, al doilea soț al Catrinei Cantacuzino. Toți Cantacuzinii se trag din Mihail Cantacuzino Șeitanoglu, tatăl lui Andronic Cantacuzino. Considerarea fiilor acestuia, Mihai, postelnicul Constantin și Enache, drept munteni, iar a vorni- cului Toma și a vistierului lordache Cantacuzino drept moldoveni este relativă. Fiul munteanului Mihai Cantacuzino, Dumitrașco, a domnit de trei ori în Moldova, iar nepotul moldoveanului Toma Cantacuzino, Mihai Racoviță, de trei, ori în Moldova și de două ori în Țara Româ- nească (fiii săi, Constantin și Ștefan, vor domni de asemenea primul de două ori în Moldova și de două ori în Țara Românească, iar Ștefan numai în Țara Românească între 1764 și 1765). A. P. 7 NECULCE CRONICAR SUBIECTIV ? 177 HEKYJIbHE - CYE'bEKTUBHblH JIETOnMCEIț ? K p a t k o e c o a e p m a h ii e Abtop aHajinsnpyeT oâbeKTHBnocb .neTonncn Hona HeKyjib^e, oâpaman BHMMaune na npaB^nBOCTb noBecTBOBaHUH, tohroctl oniicaHHH coSbiTMii n, nan npaBHJio, ax Bepnyio oijeHKy, ne aaBHCflmyio ot ero ceMeiinbix CBH3eii — po^CTBeiiHMX oTHomeiiHiî c neKOTopbiMH rocno^apaMU n canoBHHKaMM- ION NECULCE EST-IL UN CHRONIQUEUR SUBJECTIF ? R e s u m e L’auteur analyse l’objectivite du chroniqueur Ion Neculce, l’autenticite de son recit, l’exactitude des faits et son atitude habituellement judicieuse, qui ne se laisse pas influencee par ses liaisons familiales, par ses parentes avec oer- tains voivodes ou dignitaires. 12 - Literatura română CRITICA LITERARA ȘI D. ANGHEL ȘERBAN CIOCULESCU Una din axiomele criticii postulează că o operă literară sau mai în genere artistică nu se poate valorifica nici exact, nici deplin, în vremea ei și că este nevoie de ceea ce s-a numit „perspectiva timpului^ pentru a o judeca și a-i fixa locul în conspectul culturii naționale. Nu vom contesta justețea acestui adevăr axiomatic. Un amendament i se poate însă aduce. Dacă avem nevoie de trecerea unei perioade oarecare, pentru a ne face o idee exactă, pe de o parte, de locul unei scrieri în ansamblul operei acelui scriitor, iar pe de alta, de importanța ei în ca- drul literaturii respective, prin eventuala ei forță de generare, nu e mai puțin adevărat că pentru a se porunța dacă acea scriere este valoroasă, prin alte cuvinte pentru a-și rosti o judecată de valoare, critica nu are nevoie de prea multă vreme, în afară de aceea a lecturii atente. Fac- torul timp, așadar, este necesar, credeim, istoriei literare, iar nicidecum criticii literare, datoare să-și dea pe loc, ca să spunem așa, părerea, să avizeze asupra valorii sau nonvalorii, originalității sau neoriginalității operei în chestiune. Se mai poate invoca și factorul spațiu. Unii excursioniști nu văd pădurea, după expresia consacrată, din cauza po- milor. Despre dimensiunile ei exacte își pot face o idee justă numai din depărtare, cuprinzînd-o întîi toată dintr-odată, printr-o privire cir- culară. în cazul operei de artă, amănuntul împiedică adeseori pe critic să judece ansamblul. O impresie rea făcută de o imagine, o metaforă, o expresie, îl poate indispune și-i poate întuneca privirea asupra în- tregului. Aceasta se petrece frecvent cînd opera de artă cade sub un- ghiul privirii unui critic dogmatic, dispus să-și afirme preferințele pentru un anumit gen de literatură și să respingă categoric ceea ce nu se potrivește cu idealul său de artă. Cam așa s-au petrecut lucrurile cu întîiul volum ele poezii al lui Dimitrie Anghel, în grădină (1905) și Nicolae lorga. întors în țară în 1902, după nouă ani de peregrinări, în Italia și în Franța, Dimitrie Anghel, care debutase în revistele socialiste ale ultimei decade a secolului trecut, nu fără a plăti la debuturile lui cuvenitul tribut marii umbre eminesciene, se formase sub influența simbolis- 180 ȘERBAN CIOCULESCU 2 mului și era în stăpînirea unei rafinate instrumentări muzicale. El se fixase la Sămănătorul, încă înainte de preluarea conducerii revistei de către N. lorga; era prietenul și colaboratorul, la început, în calitate de traducător, al lui St. O. losif, proprietarul revistei. Atunci l-a cu- noscut Mihail Sadoveanu, care ne-a lăsat despre poet o neuitată ima- gine în Anii de ucenicie : „Era un bărbat mărunțel, cam uzat : bărbuța roșcată începuse a-i cărunți. Elegant și boeros. Amator de vin bun și stridii. Mare cunos- cător al poeziei contimporane europene, de gust subțire și sigur. Cîndva publicase o serie de catrene : populare spaniole și grecești. Cînd i-am recitat cîteva, la prima întîlnire, l-am cîștigat deplin, ca și cum i-aș fi fost vechi tovarăș. Și cheful în trei, cu St. O. losif, s-a prelungit foarte tîrziu. L-am dus, eu și Steo, la hotel Metropol unde locuia, l-am ocrotit în urcușul nesigur și l-am culcat, pe cmd el ne recita cu limba încîl- cită, „cele mai frumoase^ versuri ale lui Victor Hugo : „Le carillon, c’est l’heure inattendue et foile Que l'oeil croit voir vetue en danseuse espagnole, Apparaître soudain par le trou vif et clair Que ferait, en s’ouvrant, une porte de Pair”. Să adăugăm la acest portret atît de expresiv, o notă caracteristică dominantă, surprinsă de E. Lovinescu : susceptibilitatea excesivă, acel pun d’honor al sensibilității de hidalgo, gata să se supere la cea mai mică atingere a amorului propriu și a arunca adversarului mănușa, și avem imaginea completă a boemei subțiri pe care a reprezentat-o An- ghel pe malurile dîmbovițene ale Capitalei noastre, după ce bătuse, ani de-a rîndul, cheiurile Senei. La apariția volumului In grădină, plachetă de versuri sonore, pe o tematică nouă, de muzicală alegorie sentimentală, N. lorga se grăbi să-l recheme pe poet la valorile tradiționale ale lirei, admonestîndu-1 într-o notă densă, la rubrica Cronică, din Sămănătorul de la 10 april 1905. O reproducem în întregime : „D. D. Anghel, care scrie de vreo cincisprezece ani s-a ridicat astăzi mult mai sus decît începuturile sale sfioase, de tînăr eminescian supus, la „Contem- poranul1’ din Iași, e un poet foarte poet, în bine și, întrucîtva, și în rău. în acești cincisprezece ani d-sa s-a gîndit neîncetat la rafinarea simțirii sale pentru frumusețile naturii, pentru mișcările tainice, trecătoare, fugare ale sufletului și la meșteșugită turnare a unui vers aromitor, străveziu, plin de un farmec blînd și dulce, a unui vers în simplicitatea părută a căruia este atîta voință și muncă. A izbutit. în cartea sa de astăzi „în grădină”, sînt flori pe care nu le privește numai din treacăt, ci vrei să le ai lîngă tine, bucurîndu-ți simțirile de însușirile rare ce sînt cuprinse în ele. Nu odată ești silit să cetești de mai multe ori versul frumos, după care vine altul, rare ori tot așa de frumos, dar totdeauna măiestru alcătuit, răbdător și cu o nesfîrșită dragoste lucrat. Oamenii fără gust și fără simț muzical care se prăpădesc după defilările de silabe ale d-lui Haralamb Lecca, să-și dea osteneala să compare. 3 CRITICA LITERARA ȘI D. ANGHEL 181 Dar cărți cum e aceasta se scriu numai odată. Pe urmă trebuie să vie alt ceva. Ce anume ? Poetul acestei îmbelșugate grădini, care e o grădină boierească, o grădină scumpă, o grădină pentru oameni avuți, trebuie să-și amintească tot- deauna că bogăția unui suflet de scriitor poate să aibă numai două izvoare : sau o cetire foarte întinsă, necontenit înnoită și aducînd o cugetare spornică de toate zilele, sau coborîrea, umilirea sufletului către natura întreagă și către toți oamenii, contopirea cu întreaga fătură. D. Anghel n-are decît să aleagă14. Dimitrie Anghel a ales, părăsind redacția în care N. lorga avea să figureze de la 5 iunie ca director pe frontiscipiul revistei iar ca redac- tori St. O. losif, M. Sadoveanu și I. Scurtu. Istoricul crezu că trebuie să se recunoască într-o fabulă care-1 vizează pe Ilarie Chendi : Stejarul și viscul, dedicată unui critic. Iată cum se definește, în această poezie, poziția parazitară a criticii față de creație : „(...) Dar într-o zi, de-odată, de sus, din nalt de ramuri, Un pripășit pe lume, un vîsc, un fără neamuri, Trăind din însăși viața vieții lui, cu ură A prins să dojenească : „Ah, cum se mai îndură Să-1 mai asculte lumea !... ascultă-mă mai bine : Să nu mai cînți de-acuma făr’ să mă-ntrebi pe mine, De vrei în cartea vremii să ai și tu un nume... Norocul tău, sărmane, că sunt și eu pe lume“. Antagonismul dintre cirticul de directivă și cel doritor de libertate desăvîrșită nu se opri aci : în Neamul românesc literar, peste cinci ani, în 1910, criticul care se simțise vizat, denunța pe cîntărețul florilor că acea poezie rafinată ar fi o sfidare. Iar mai tîrziu, în Istoria literaturii românești contemporane cînd va vorbi de colaborarea Anghel-Iosif la comedia de salon Cometa, va afirma despre acesta că n-a fost decît „numai un auxiliar de rime“, iar „spiritul, de o perversă rafinare, al lui Anghel e stăpîn pe producția iscălită de amîndoi, cu concluzia : „Niciodată poesia românească n-a fost mai adînc influențată de cele mai sfidătoare cenacule parisiene“ (voi, II, In căutarea formei, pag. 218). Să reținem că lui Dimitrie Anghel îi va imputa N. lorga, printr-o fugitivă aluzie, plecarea sa de la Sămănătorul, sau mai bine zis accep- tarea demisiei sale, deși la acea dată poetul nu mai făcea parte din redacția revistei. Textul revelator este următorul : „D. Anghel, princi- palul din răsturnătorii căsuței celei vechei“ (pag. 162). Mai tîrziu, poetul își va trimite adeziunea la sărbătorirea vîrstei de 40 de ani ai criti- cului său, recunoscînd într-însul, public, pe profesorul său de națio- nalism. Trebuie să adăugăm însă că ulterior, Anghel va avea altă ati- tudine decît N. lorga în chestiunea evreiască și că va colabora chiar la unul din organele publicistice ale evreilor pămînteni, lipsiți de drep- turi politice. In tandemul A. Mirea, istoricul literar avea să recunoască, la rîn- dul lui, rolul preponderent al lui Anghel, cu afirmația categorică, de ordin axiologic : „De fapt, în poezie, priimul loc îl luase Anghel“ (pag. 182 ȘERBAN CIOCULESCU 4 160) . Criticul cu criteriul duioșiei, adică al valorii în funcție de emoția afectivă, consideră „partea cea mai durabilă a operei poetuluiiar nu numai a prozei, „acele Fantome, care sînt o strălucitoare galerie de figuri întîlnite în copilărie sau răsărite în drumul de mai tîrziu al scriitorului44 (pag. 223). Poetul a fost întîmpinat în genere cu deosebită stimă. însăși cri- tica lui N. lorga subliniază cu înțelegere progresul realizat de D. An- ghel, efortul său continuu către rafinarea expresiei, măestria lui obți- nută, prin „voință și muncă44, și faptul că „a izbutit44. Cînd s-a realizat pretinsa „simbioză44 în persoana fictivă a lui A. Mirea, prin colaborarea lui Anghel și losif, în Caleidoscopul, au fost și alți critici clarvăzători, care au constatat rolul preponderent al lui Anghel. In fruntea acestora îl cităm pe Mihail Dragomirescu, care a atras răspicat atenția asupra acestei situații ciudate, în care personalitatea lui losif a fost complet absorbită de aceea a lui D. Anghel. Un secretar vremelnic al lui Di- mitrie Anghel, Vasile Savel, a relevat faptul de creștere a prestigiului acestuia, în dauna lui St. O. losif, redus la simplul rol al secretariatului, sub dictarea imperiosului său colaborator, improvizator inegalabil, cu condiția stimulului unei prezențe, oricare ar fi fost aceea. Prozatorul a fost unanim admirat pentru bogăția de impresii a scrisului său. Ilarie Chendi, atît de pretențios și de avar în elogii, re- cenzează entuziast Povestea celor necăjiți, fantezii și portrete, Bucu- rești, 1911. Criticul reputat tradiționalist, dar plin de surprize la o lectură atentă, gustă subiectivismul scriitorului și „o notă anumită de individualitate44, subliniază noutatea ilterară, „o nuanță proprie în proza de azi“, acea „cucernicie rară pentru natură și vietățile cari o însu- flețesc44, acea „legătură aprofundată, între vis și realitate44, acea „încli- nare nos-taligcă pentru legende și basme44. In încheierea recenziei Chendi afirmă : „Și literatura contemporană se mîndrește cu dînsul !“. Literatura lui D. Anghel n-a fost lipsită de recunoașteri oficiale. Academia Română i-a refuzat în două rînduri premierea, la rapoartele prezentate de D. Ollănescu-Ascanio și loan Bianu, dar a premiat Ca- leidoscopul, Legenda funigeilor și Cometa, după raportul lui Duiliu Zamfirescu. Erau tustrele operele în colaborare cu St. O. losif, care transpare mai ales în Legenda funigeilor, dar nu și în celelalte două. Critica dintre cele două războaie situează în felul cel mai echitabil opera lui Dimitrie Anghel. In Evoluția poeziei lirice (1927), E. Lovi- nescu marchează „poziția lui de tranziție spre poezia nouă44. Lirica lui nu trebuie privită „ca o poezie revoluționară41. Sensibilitatea minoră din în grădină e depistată de Lovinescu și în unele din poeziile din volumul Fantazii. Criticul modernist recunoaște însă în acest ciclu „noi raporturi dintre lucruri și o invenție de figurație — punct de plecare al întregii literaturii contemporane44. în ceea ce privește celalt sector al operei lui Anghel, Lovinescu este categoric : „întreaga operă „de colaborație4t poartă exclusiv pecetea personalității lui Anghel44. Mai puțin sensibil este criticul la poemul în proză anghelian, global considerat gen hi- brid, la excesul de „imagini împinse în cadența unei cantilene obosi- 5 CRITICA LITERARA ȘI D. ANGHEL 183 toare44, care ar conferi acestei literaturi „un caracter de manierism in- suportabil44. Criticul nu se arată foarte receptiv nici față de producția •teatrală, în colaborare cu St. O losif, privită ca „două încercări drama- tice44, cea dintîi legendă, imitată și dramatizată după unpoem german, iar cea de a doua prea stăruitor rostandiană în verva ei spumoasă. Poate cea mai bogată și înțelegătoare interpretare a poeziei și prozei lui Dimitrie Anghel a fost aceea a lui George Călinescu, în Istoria literaturii române. După o lungă introducere asupra simbolismului francez, istoricul literar derivă „elogiul florilor, din In grădină“ din simbolismul mallarmean, „prin Samain44. Înlăturînd din Fantazii, cî- teva reputate poeme, ca Răzbunarea bujorilor, „de un epic plictisitor44, și Balul pomilor, mult admirat de Perpessicius, dar socotit „de un prost gust evident44, G. Călinescu discriminează interesant asupra roțiunii de poet fantezist. Mai mult decît poezia lui, criticul prețuiește proza lui Dimitrie Anghel, „puțină, impopulară44, dar „excepțională și revoluțio- nară44, fără de care nu s-ar fi putut ivi aceea a lui Tudor Arghezi. Deosebit de judicioasă este analiza lui Tudor Vianu din Arta pro- zatorilor români (1941). După Vianu, „Pînă la Galaction și Arghezi, D. Anghel ne oferă sinteza cea mai rotunjită a curentului estetic și inte- lectualist44. Criticul reabilitator al lui Macedonski subliniază afinitățile de structură dintre Anghel și acesta, deși nu-1 frecventase pe poetul Nopții de Mai, singura deosebire dintre ei fiind la urmaș „puținătatea înzestrării sale vizuale44. Fie-ne îngăduit aci să strecurăm o amintire personală. Tudor Vianu a fost îndrumătorul tezei mele de doctorat, din 1945, despre Dimitrie Anghel. Cu acel prilej, neuitatul meu prieten mi-a adus elogiul public, în fața comisiei, că rectificasem această afirmare asupra căreia revine, prin relevarea bogăției coloristice a prozelor din Cireșul lui Lucullus și a procedeelor pointiliste ale pictorului în cuvinte. Tudor Vianu subliniază că „Anghel este, după Macedonski, primul scriitor care a îndrăznit să întrebuințeze limba unui român instruit din ziua de azi44, că „talentul cu care el a întrebuințat neologismul, proscris de poetica tradițională, conferă cazului său literar, însemnătatea unei pietre de hotar în dezvoltarea stilistică a prozei mai noi44. Chiar în comparație cu Macedonski, afirmă Vianu, „Manevrarea neologismului este la el mult mai sigură și mai firească44. Vianu crede că „pendularea între registre stilistice44, la Anghel, ar fi „atitudinea unui sceptic44. Este aprecierea unui estetician filosof. Crede mcă această pendulare este un semn al unei structuri intelectuale ascuțit disociative și al unei fantezii mereu în ebuliție, de o mare forță de asociație de imagini, si- milară cu asociația de idei a gînditorului. Vianu are dreptate cînd ob- servă că ,ymanevrarea neologismului este pentru Anghel un mijloc al humorului său44. Caleidoscopul lui A. Mirea e un astfel de tezaur al umorului nostru și totodată al unui nou vocabular poetic, cu o neobiș- nuită încărcătură neologistică. Toți umoriștii noștri ulteriori, ca și toți fanteziștii, derivă de la Dimitrie Anghel. Am făcut o prea slabă men- țiune a descendenței lirice a lui Dimitrie Anghel, în teza mea, men- 184 ȘERBAN CIOCULESCU 6 ționînd numai pe Alice Călugăru, Victor Eftimiu, G. Topîrceanu, Alfred Moșoiu, Perpessicius, Radu Gyr și Mihail Celarianu, iar în proză pe Tudor Arghezi și pe însuși E. Lovinescu, portretistul și memorialistul. Tudor Vianu încheie convingător : „Nimeni, în aceiași măsură cu Anghel, n-a scos din folosința neologismului mai multe valori ale fi- neții stilistice^. Este cert că la Dimitrie Anghel domină registrul varietății calei- doscopice a fantaziei și al sugestiei filologice. Vocabularul poetic anghe- lian și influența sa, atît asupra poeziei, cît și a prozei dintre cele două războaie, pot constitui fiecare obiectul unui studiu întins, chiar al unei teze de doctorat. Poet de tranziție, firește, între Macedonski și Minu- lescu-Arghezi-Bacovia, Anghel a primit sufragiile criticii timpului său, care însă nu a putut să bănuiască destinul său postum, obiect, credem, încă al unei cercetări atente. JIHTEPATYPHAH KPHTHKA II AHPEJI K p a t k o e c o 3 e p « a h ii e CTaTbR noKa3MBaeT jiHTepaTypnyio cynb6y noara flHMjiTpHe Anrejia b Bocnpnn- THH JlHTepaTypnoft KpMTHKH erO BpeMeHH H nOCJieflHHX nOKOJieHHit Ilo MHeHHHM HeKOMOpMX KpnTHKOB (H. Hopra, H. Hen^n, E. JIoBUHecny, JfjKeopjțwe KajinnecKy, T. Biiany), k kotohmm aBTop CTaTLH npMâaBJineT coGcTBeHHbie cooSpaweHHH, 3. AnreJi BbiCTynaeT Kaii noaT HejKHHx, neJiHKaTHbix aymeBHbix coctohhhîî, h kbk noaT HeoCmrayHOii $aHTa3HH, HenpeB30ftfleHHbiîî MacTep HcnoJib3OBaHHH HeojiorH3MOB, npn noMomn kotopmx p;o6MBaeTCH nopasHTejibHbix pe3yjibTaT0B, npoKJia«biBan nopory b pyMbiHCKyio jnrrepaTyw ițeiiOMy pflfly nncaTejieft iomophctob h $aHTacTOB, U3 KOTopbix nasoseM Annc Kajiyrapy, BHKTopa E$thmhk>, flateopu^Ke Tonbipaany, Ajib^pejța Moiuoio, nepneccimnyca, Pa^y flTKnp, MHxaiî HeuapnaHy — b noaann, E JIoBnnecKy, Ty«opa Apresn n «pyrne —b npoae. LA CRITIQUE LITTERAIRE ET D. ANGHEL Resum e L’article presente le destin litteraire du poete D. Anghel, enregistre dans la reception de la critique de son temps, ainsi que dans celle de la posterite. Les opinions des critiques comme N. lorga, I. Chendi, E. Lovinescu, G. Călinescu, T. Vianu, auxquelles l’auteur de l’article ajoute ses propres considerations, mettent en evidence le profil d’un poete sensible et delicat, mais faisant aussi preuve d’une debordante fantaisie, excellent techicien du verbe, obtenent, par l’emploi du neologisme, des effets poetiques surprenants, et qui ouvre, dans la litterature roumaine, une serie richement representee d’ecrivains humoristes et fantastiques, comme Alice Călugăru, Victor Eftimiu, George Topîrceanu, Alfred Moșoiu, Per- pessicius, Radu Gyr, Mihail Celarianu pour la poesie, comme, pour la prose, Tudor Arghezi, Eugen Lovinescu et d'autres. „FOLETUL NOVEL L I CALENDARI DI GIOVANNI CANDIDO ROMANO ALLzĂ CORTE DI CONSTANTIN-VODĂ BRÎNCOVEANU * M A R I O R U F F I N I I CALENDARI E IL LORO AUTORE Nell’estate del 1866 Alexandru Odobescu, incaricato dai Ministro dell’Istruzione di ricercare, registrare e descrivere ogetti antichi inte- ressanti per la storia romena, rintracciava nella biblioteca del mona- stero brîncovenesco di Hurezi un breve manoscritto comprendente un Calendar pe anul 1701 ; altri calendari per gli anni 1693, 1694, 1695, 1699 e 1703 furono trovati nella biblioteca privata del principe Gri- gorie Brîncoveanu, rilegati in un solo volume. Del ritrovamento dava notizia l’anno dopo nel primo numero della Revista Română Veniva cosi alia luce la presenza di una letteratura astrologica alia corte del Brîncoveanu, che per la sua origine costituisce una delle forme piu appariscenti dell’influsso italiano alia corte valaca tra il 1688 e il 1714. L’esistenza di questo tipo di letteratura popolare non deve mera- vigliare : da una parte era anche indice di un volontâ di imitare l’Oc- cidente, dove era in grande voga giâ da oltre due secoli 2, e dall’altra il creduto bisogno di poter prevedere quale poteva essere la politica da attuare in un paese posto tra Oriente ed Occidente, tra Turchi e cri stiani, tra l’impero ottomano, da una parte, da cui dipendeva, e Russia * E’ un capitolo di un lavoro piu ampio sull’influsso italiano in Valacchia nelFepoca di Constantin-vodă Brîncoveanu. 1 A1. Odobescu, Foletul Novei și calendarele lui Constantin-vodă Brinco- veanu, in Revista Română, I, 1861, pp. 657—678, ripubblicato in Id., Opere, II, Bucarest, 1967, pp. 90—109, con ampie note alle pp. 515—536. 2 Si veda, per un esempio, la ricca biblioteca astrologica del figlio di Cristo- foro Colombo, Fernando, che accoglie ben 226 almanacchi astrologiei pubblicati fra il 1474 e il 1535, stampați a Venezia, Bologna, Padova, Vicenza, Ferrara, Milano, Parma e Modena nellTtalia settentrionale, Cesena, Urbino e Roma nell’Italia cen- trale ; cfr. M a r i o R u f f i n i, Di alcuni testi di litteratura popolare raccolti âa Fenando Colombo nella Biblioteca Colombina di Siviglia, Savona, 1954. 186 MARIO RUFFINI e Austria daU’altra, alle quali andavano le segrete simpatie del voevoda e verso le quali desiderava orientare la sua politica, all’attuazione della quale potevano anche servire i pronostici dei calendari popolari che arrivavano dall’Italia, dai quali il suo segretario per l’italiano sceglieva quelli che potevano interessare il suo signore. Del resto, questo amore per i calendari astrologiei aveva alia corte di Bucarest un altro insigne cultore, lo stolnic Constantin Cantacuzino, zio del voevoda, che dovette conoscerli in Italia, a Padova, nel 1666—1669, quando vi fu studente ; di questo suo amore esistono tarde testimonianze : sappiamo che il 9 settembre 1708 inviava un almanacco al patriarca di Gerusalemme, Crisante Notară, che aveva anche lui studiate a Padova, e si augurava che Dio gli concedesse „...ogni anno, secondo la mia abitudine, di in- viarvi gli almanacchi o di consegnarveli io stesso“ 3; ancora di invio di calendari al Notară da parte del Cantacuzino e del Brîncoveanu parlava in una lettera del 1712 il figlio dello Stolnic, Stefano4, e nel novembre dello stesso anno inviava un altro calendario latino, scritto da un ge- suita, dove „non viene predetto niente che piaccia“, e prometteva la. traduzione in greco di pronostici tratti da almanacchi italiani5 ; infine il 27 gennaio 1713 Stefano informava il patriarca che il padre, lo stolnic, gli inviava un calendario polacco e uno ungherese, e faceva riferimenti ad un astrologo turco contemporaneo, Aii Efendi, con il quali il padre e il figlio erano entrati in relazione6. Del resto bisogna ricordare che nella biblioteca dello Stolnic e rimasta una copia dell’AImanacco per- petua di Rutilo Benincasa, per Tanno 1700, pubblicato a Venezia a cura di Francesco Groppo, di cui era autore Ottavio Beltrano, dopo la morte del Benincasa, avvenuta nel 1626 7, certo non immediato successore. I calendari del Brîncoveanu furono pubblicati in edizione completa da Emil Vîrtosu, Foletul novei, calendarul lui Constantin-vodă Brînco- veanu, 1693—1704, București, 1942, con una introduzione di pagine LXVIII, 171 pagine di testo per i calendari e 21 pagine di note del Brîn- coveanu, che non ci interessano ; tutte le citazioni che saranno fatte in. questo capitolo derivano dall’edizione del Vîrtosu. L’autore di questi calendari, che traduceva da quelli italiani, si firmava nelle leftere dedicatorie al voevoda per gli anni 1693, 1694r 1699, 1701 Ion Romanul, e per il 1695 Ion Frîncul (manca la lettera dedicatoria nel calendario del 1704) ; fu a lungo persona ignota, sino a quando fu identificato nel 1966 da N. Vătămanu nell’italiano Giovanni 3 L’originale greco della lettera si trova in Hurmuzachi, Documente privi- toare la istoria Românilor, XIV, 3, pp. 58—59. 4 Hurmuzachi, ibid., pp. 89—90. 5 Hurmuzachi, ibid., pp. 101—102. 6 Hurmuzachi. ibid., pp. 109—110. 7 c. Dima-Drăgan, Biblioteca unui umanist român, Constantin Canta- cuzino Stolnicul, Bucarest, 1967, p. 245. 3 „FOLETUL NOVEL" 187 Candido Romano8, che fu segretario del Brîncoveanu per la lingua italiana9. Di lui non conosciamo se non il nome, ma qualche notizia la possiamo ricavare dalie lettere dedicatorie premesse ai calendari e da qualche annotazione che troviamo in esse. Che fosse italiano non ci possono essere dubbi : ce lo dice egli stesso quando si firma „Ion Frîncula, cioe Giovanni Italiano, o quando nel 1704, riferendo un pronostico dall’almanacco Bragagna degli In- jlussi, aggiunge di essere italiano : „Italia va avea mari înnoiri, și în- tr-ănsa vor fi mari schimbări, iar eu nu voiu să le spuiu (sănt Frînc și vă ajung)“. La sua italianitâ risalta anche dai jmodo come, talvolta, paria delFItalia ; nel 1694 in un momento di entusiasmo scriveva : „Italio ! Italio ! Bune vești de tine ! De te ai ști otcărmui singură pe tine, te voi vedea iarăș biruindu“, e nel 1703 : „Mercurie gata iaste pentru folosul a unii cetăț de Italia noastră.. L’appellativo Romanul non indica necessariamente che egli fosse nato a Roma, perche giă in quell’epoca era un cognome di famiglia molto diffuso ; certo perd, che a giudicare dai titoli degli almanacchi come vedremo, non era nato in una cittâ di mare. Alia corte valacca doveva essere giunto in etâ non piu giovanile, se la traduzione degli almanacchi italiani, tra le altre occupazioni di segretario per la lingua italiana, fu opera costante ; questa sua matura, etâ e affermata dalie malattie che lo affliggevano, delle quali ci in- forma, scusandosene con il Brîncdveanu, giâ nella dedica al calendario del 1695 in modo impreciso, chiedendo venia del ritardo „pentru nepu- tința și boalele meale“ 10, e nella lettera dedicatoria del 1699, dove si lagna che“ boalele pănă ’ntr-atătă m-au slăbit“ 11; le malattie vengono specificate nel calendario del 1701, quando afferma che il ritardo nella compilazione fu causato anche dalia „cruda și cumplita boala-m (a poda- drii și a hiragrii, zic)“, che „atăta m-au chinuit și tirănit căt diastima și răgaz, den pat a mă scula multe luni nu mi-au dat, nici de a lucra cevaș 12. Alia corte non era piu nel 1709, quando al suo posto di segretario per le lettere italiane appare Anton Maria Del Chiaro ; non risulta se 8 N. Vătămanu, Medici și astrologi la curtea lui Brîncoveanu, in Viața medicală, gennaio 1968, p. 54. 9 e. D. T a p p e, Documents concerning Rumania in the Paget Papers, in Slavonie and East European Revieio, XXXIII, 1951, p. 204. 10 „...per la debolezza e la mia malattia;< ; Emil Vîrtosu, Foletul novei. Calendarul lui Constantin-vodă Brîncoveanu, 1693—1704, Bucarest, 1942, p. 50. Rîn- grazio il prof. Dan Simonescu che, prestandomi questo lavoro, mi ha permesso lo studio di questo capitolo. ii „Le malattie tanto mi hanno indebolito“ ; Vîrtosu, ibid., p. 69. 12 la dolorosa e crudele mia malattia (della podagra e dell’artosi delle mani, dico) mi ha tanto tormentato e tiranneggiato che non mi ha dato nessun intervallo> di respiro per molti mesi per alzarmi da letto, e per poter fare qualcosa“ ; Vîrtos’u, ibid., p. 89; le stesse malattie vengono ricordate a p. 118 nella lettera dedicatoria nel calendario per il 1703. 188 MARIO RUFFINI 4 mori in Muntenia e se fu licenziato dai voevoda per aggravamento della sua malattia, che lo rendeva inabile al lavoro. Intellettualmente era uomo di una certa cultura, al quale non va addebitato, come elemento deleterio, l’aver tradotto gli almanacchi ita- liani, il che gli fu certo comandato, anche se questo lavoro non gli dispiaceva. Nella leftera dedicatoria del 1693 citava atti di Artaserse, Cesare e Carlomagno 13, in quella del 1694 citava dalia Metafisica di Aristotele la sentenza che tutti gli uomini desiderano per propria natura il sapere, e aggiungeva, a maggior conforto, il proverbio : „la natura umana e ghiotta di conoscere cose nuove“ 14 ; nel 1703 citava con accurata esattezza il versetto quinto del primo libro del’Ecclesiaste a proposito del sorgere e del tramontare del sole 15. Della sua conoscenza del latino e del greco non ci possono essee dubbi ; per il greco la dimostrano i vocaboli greci da lui usati nelle traduzioni degli almanacchi italiani, dove non potevano trovarsi per il loro carattere popolare ; queste voci, elencate per anno e per alma- nacco, sono : Afieromata (Aphieroma) offerta, dono, usata nel 1693, tratta dai Frugnolo16, rom. prinos, dar, ofrandă; il Gâldi porta esempi molto posteriori17 ; Arhipelag (Arhipelagos) adoperata nel 1693, senza indicazione di fonte per tre volte, e tratta dalia Bragagna degli Influssi per una volta, e poi ancora nel 1703 senza indicare la fonte 18 ; il termino moderno romeno arhipelag mantiene l’etimi e la grafia greca; Planită (Planitis) termine usato nel 1694 e 1695 nelle leftere dedicatorie al Brîncoveanu 19 ; con la forma planeta si trova nel 1703 tratta dai Frugnolo, e nel 1704 dai Gran Pescatore di Chiaravalle e da II Cercatore di Stelle. II Găldi porta esempi solo della fine del secolo XVIII20 ; Comită (Komitis) si trova del 1701 preso da Contra Tartana, nel calendario del 1703, tradotto de la Barca Lunga per la Dogana dell’Ovo e nel 1704 senza indicazione di fonte21; il termine si trova contem- poraneamente in Moldavia, usato da Demetrio Cantemir nella Istoria ieroglifică e dall’Ureche nel Letopisețul Țării Moldovei22 ; 13 14 15 16 17 V î r t o s u, V î r t o s u, V î r t o s u, Vîrtosu, L. Găldi, ,op. cit., p. op. cit., p. op. cit., p. op. cit., p. Les mots 4. 22. 117. 21. d‘origines neo-grecque en Roumain ă l’epoque des Phanariotes, Budapest, 1939, p. 140. 18 Vîrtosu, op. cit., pp. 9, 11, 18, 116. 19 Vîrtosu, op. cit., pp. 22, 50, poi pp. 126, 156, 157. 20 G ă 1 d i, op. cit., pp. 229—30. 21 V î r t o s u, op. cit., pp. 18, 44, 149. 22 Găldi, op. cit., p. 167. 5 ,,FOLETUL NOVEL" 189 Parimia (Parimia) proverbio, sentenza morale, usato nella lettera dedicatoria del 169 4 23 ; rom. proverb; Ahileu (Alchid adecăte Ahileu) (Ahilleus) si trova tradotto da Pallade Astrologa per il 1694 24 ; Metamorfoses adecăte strămutare (Metamorphosis), usato nel 1694 per tradurre il concetto di mutazione, cambiamento, da Pallade Astro- loga e Frugnolo 25; Cursar (Hoursaris) si trova nei calendari del 1694, tratto da Cacciatore di Lago Scuro e da Pallade Astrologa per due volte cias- cuno, e da Frugnolo per tre volte, nel 1695 per una volta tradotto da Nova Finix, e nel 1699 tradotto per due volte ancora da Frugnolo26 \ non pud derivare dall’italiano a causa della vocale della sillaba ini- ziale ; Chesarul (Kaisar) per indicare l’imperatore d’Austria e usato per otto volte nel 1695 soltanto da II Gran Pescatore di Comacchio27; Diastima (Diastima) intervallo di tempo ; lo troviamo nella lettera dedicatoria nel calendario per il 170 1 28; in questo significato e testi- moniato Dionisie Eclisiarhul verso la fine del secolo XVIII29; Dafni (Dafni) alloro, e citato una sola volta nel 1701 in un pro- nostico tratto da Frugnolo 29 bis; rom. dafin; Hiragria (Heiragra) gotta delle mani, artrite deformante ; la voce e adoperata nelle lettere dedicatorie del 1701 e 1703 30 ; Procatarctichi (Prokatarktiki) preliminare ; e nella lettera dedica- toria dell’anno 1703 31 ; Cronos (Kronos) voce usata nel 1703 per tradurre il nome del pianeta Saturno dagli almanachi II Grande Pescatore di Chiaravalle, per due volte, lo Scrutinio delle Stelle per cinque volte e La Tartana degli Influssi per una sola volta32 ; Chipru (Kypros) Cipro, usato nel 1703 senza indicazione della fonte 33 ; rom.^Cipru ; Critu (Krzti) Creta : si trova nell’elenco in cui e la voce prece- dente 34; ambedue le voci risentono della pronuncia greca nella sillaba iniziale, mentre si sono adattate alia grafia romena nella sillaba finale ; 23 Vîrtosu, 24 Vîrtosu, 25 Vîrtosu, 26 Vîrtosu, 27 Vîrtosu, 2B Vîrtosu, 29 Dionisie op. cit., p. 22. op. cit., p. 26. op. cit., pp. 30, 42. op. cit., pp. 30, 32, 33, 35, 36, 38, 40 ; 61 ; 73, 77. op. cit., pp. 26, 29, 35, 39, 40, 41, 42, 43. op. cit., p. 89. Eclisiarhul. Cronografulu Țierei Românești, Tez. p. 194, citato da Gâldi, op. cit., p. 171. 29 bis Vîrtosu, op. cit., p. 98. 30 Vîrtosu, op. cit., pp. 89 e 118. 31 Vîrtosu, op. cit., p. 118. 32 Vîrtosu, op. cit., pp. 118, 121, 124, 126, 127, 128, 137, 1^' 33 Vîrtosu, op. cit., p. 116. 34 Vîrtosu, op. cit., p. 116. II,. 190 MAR IO RUFFINI 6 Elephteria (Elephteria) libertâ ; e usata nel 1704 nel pronostico tratto del Cercatore Stelle, e con lagrafia lefterie nel 1703 dai Gran Pescatore di Chiaravalle e nel 1704 da Frugnolo 35 ; l’essempio piu vicino portato dai Găldi e del 1705 dalia Istoria ieroglifică del Cantemir 36 ; Afrodiți (Aphrodite) e riportato tre volte nel 1704 dai Gran Pes- catore di Chiaravalle per indicare il pianeta Venere37; Dodeca Temeri (a noao) (Dodeka te mere) e voce che dai Gran Pescatore di Chiaravalle per il 1704 indica il segno zodiacale del Sagittario38; rimane ignota la corrispondente voce italiana usata dai Chiaravalle; Ipopsia (Eipopsia) dubbio, sospetto, appare nel calendario del 1704, usato per due volte in due oroscopi tratti da Frugnolo, e per una volta preso dalia Bragagna degli Influssi 39 ; l’esempio piu antico che il Găldi porta e del 1705, tratto dalia Istoria ieroglifică del Cantemir40. Come si vede non si tratta di un influsso vasto e profondo ; solo qualche termine qua e lâ, che certamente era entrato da non molto nell’uso ; siamo appena ai prodromi dell’influsso greco nel successivo periodo fanariotico. E tuttavia queste poche voci hanno una loro impor- tanza : nel piu vasto quadro delf influsso italiano, dimostrano che un italiano sapeva adeguarsi alle nuove esigenze culturali che si affac- ciavano nei paesi romeni e dare loro il posto dovuto. Per quel che riguqrda il carattere morale, Giovanni Candido Romano affermava, e gliene dobbiamo rendere ragione per quanto traspare dalie sue lettere dedicatorie al Brîncoveanu, la sua onestă, nonche la sua abitudine di mantenere le promesse, come attestava nella lettera del 1699, nella quaie offriva il calendario „...ca de la un dirept și credincios rob al mării tale, carele în toată viiața-m aceaia am pus epanghieliia mea“41. Per quel che riguarda il carattere morale, Giovanni Candido che faceva ; parlando degli astrologhi nella lettera dedicatoria del 1694 affermava che Dio solo pud conoscere ii creato a tutte le scienze 42, e in quella del 1695, con maggior precisione e piu drasticamente scriveva : .viitoarele lucruri și toate căte sănt supt soare și în ființă în putiarnica dreaptă mănă lui Dumnezeu sănt, și în adânci comorăle și tainică proniia sa ascunse stau. De unde toate, cu neștiutul nimănui, spânzură și cură“ 43. 35 Vîrtosu, op. cit., pp. 137, 163, 169. 36 Găldi, op. cit., p. 176. 37 Vîrtosu, op. cit., pp. 149, 158. 162. 38 V î r t o s u, op. cit., p. 159. 39 Vîrtosu, op. cit., pp. 160, 168, 169. 40 Găldi, op. cit., p. 201. 41 „...come un devoto e fedele servo deila tua maestâ,, che in tutta la mia vita ho mantanuto la stessa promessa...“ ; Vîrtosu, op. cit., p. 70. 42 V î r t o s u, op. cit., p. 22. 43 cose future e tutto quanto e sotto il sole e vive sono nella potente, giusta mano di dio e stanno nascoste nei profondi tesori della sua segreta provvi- denza ! Dalia quaie insieme con l’ignoto, tutto dipende e trascorre" ; Vîrtosu, op. cit., p. 50. 7 „FOLETUL NOVEL“ 191 II conceto di Dio creatore, primo mobile autore del moto, e ribadito nella lettera per il 1699 quando afferma che Dio e ,,întâiul mișcătoriu și făcătoriu a toatei ființe* 44. La sua di far osservare che traduceva gli almanacchi italiani tenendo conto delle differenze tra il calendario gre- goriano dell’occidente e quello giuliano ancora proprio della Chiesa Ortodossa, „tocmind ...zilele și luminile lunilor dupre veohile și ale pra- voslavnicii Rărăsitului sfinții Biserici canoane, nu dupre noul Apusea- nilor calendariu* 45, che troviamo nel calendario del 1704, pud far nas- cere il dubbio che possa essersi convertito all’Ortodossia. Come uomo religioso non credeva agii oroscopi, e ripetutamente lo affermava; giâ nel 1.693 di essi scriveva ; „însă toate acestea zic, nu pentru alt săvârșit le-am făcut, sau că neștine într-aceasta să să înfigă sau sau să crează, ce numai pentru a treacere de vreame, și mai vârtos de deșertăciunile omenești și lumești, să să miră și să răză înțeleptul și adăvărat creș- tin* 46 ; e nel 1694 affermava „scriu că aceasta păreri însă și umbre numai sănt* 47, e ancora nel 1701 diceva : „la aceaste prognostice nu iaste a să uita neștine, sau a creade* 48. * * * Esaminando ora i titoli dei calendari astronomici e astrologiei usati da Giovanni Candido Romano, per anni 1693, 1694, 1695, 1699, 1700, 1701, 1703, 1704, che sono quelli che ci sono rimasti, notiamo che essi, senza eccezioni, sono tutti italiani ; del resto ce lo dice egli stesso, quando afferma nel 1693 „dupre frănceasca limbă pre rumănească l-am tălmăcit*49, e nel 1694 : „Iată . . . prognosticele dupre 4 calendare a 4 astrologhii osebiți italiani scoase* 50, e ancora nel 1695 „...iară viu... cu ale acestui an prognostice care astronomii italiani... fac și arată* 51. Ma di essi due soli sono altrimenti noti, il ben conosciuto II Gran Pescatore di Chiaravalle in lingua italiana, messo a contributo per tutti 44 ........primo mobile e creatore di tutti gli esseri“ ; Vîrtosu, op. cit., p. 69. 45 „...Sistemando i giorni e la durata dei mesi secondo gli antichi canoni della ortodossa santa Chiesa d?Oriente, e non secondo il nuovo calendario degli occiden- tali44 ; Vîrtosu, op. cit., p. 118. 46 „Tutti questi (pronostici) ho fatto non per altro fine, perche qualcuno vi si applichi e ci creda m’a solo per passare il tempo, e soprattuto perche ci si stupisca delle vanită umane e terrene e di esse rida l’intelligente, vero cristiano“ ; Vîr- tosu, op. cit., p. 5. u „Affermo che queste sono solo fantasticherie nebulose“ ; Vîrtosu, op. cit., p. 22. 48 „A questi pronostic! nessuno deve badare o credere44 ; Vîrtosu, op. cit., p. 90. 49 ,....dalia lingua italiana li ho tradotti in romeno44, Vîrtosu, op. cit., p. 5 ; e noto che frînc significa italiano. 50 „Ecco i pronostic! tratti da quattro calendari di quattro diverși astrologhi italiani44 : Vîrtosu, op. cit., p. 22. 51 „Nuovamente vengo con i pronostic! di quast’anno che fanno e mostrano gli astronomi italiani" ; Vîrtosu, op. cit., p. 50 ; și veda un’altra indicazione in merito a p. 118 per l‘anno 1703. 192 MARIO RUFFINI 8 gli anni eccetto per il 1694, con varie grafie, Gran Pescator de Chiar a- văile, nel 1693, Cheravale nel 1695, 1703, 1704, (talvolta Cheraval nel 1695), Chiaraval nel 1699 e 1700, Chiaravale, Chieravale e una volta. Chierevale nel 1701 ; l’altro e La Tartana degli Influsi, il cui titolo completo era La Tartana degli Influssi del Gran Pescatore di Dorso Duro, pronostica giocoso overo facetie in lingua veneziana; aveva ini- ziato la pubblicazione nel 1680 nella tipografia di un certo Zini, che aveva bottega nel rione di S. Giuliano all’insegna di S. Filippo Neri 52 ; il suo titolo fu scritto con le seguenti grafie : nel 1693 Tartana de Influsi,. nel 1703 Tartana de Linflussi, Tartana den Linflusi, Tartana Influsilor, Tartana Flusilor, Tartane Influsilor, Tartani Flusilor, Tartana deLinflusi. II nome dell’almanacco derivava da quello di un trabaccolo per la pesca fuori della laguna veneta, verso Falto mare, caratterizzato da un albero con vela latina, e un’asta di fiocco con due vele minori, che prendevano il nome di polaccone e contropolaccone ; evidentemente l’idea espressa dai titolo alludeva alia possibilitâ di pescare, con i pronostici, gli influssi delle stelle, piu propriamente dei segni zodiacali e dei pianeti sui fatti e sugli avvenimenti che avrebbero dovuto verificarsi nelle varie nazioni della terra. Imitatore nel titolo del Gran Pescatore di Chiaravalle e un alma- nacco che si intitola Gran Pascatore di Comacchio, probabilmente con- traltare della lagune veneta al piu famoso almanacco chiaravallese, che prendeva il nome dalia cittâ posta nell’angolo meridionale della laguna di Venezia ; non doveva avere una grande diffusione, perche lo vediamo utilizzato solo per l’anno 1694, con le grafie Gran Pescator de Cumac- chio, Gran Pescator di Cumacchio. Alia Tartana degli Influssi si ricollegano nel titolo altri tre alma- nacchi, La Tartana delle Stelle, La Tartana Șaica e La Contra Tartana. Del primo non sappiamo nulla oltre il titolo e la sua messa a contributo per i pronostici per il 1693 ; il titolo del secondo, dai quale furono tratti pronostici per gli anni 1693, 1695 e 1703, pone un piccolo problema per la mancanza del corrispondente titolo italiano ; il nome șaica non e certamente italiano e fa subito pensare alia voce romena „șaică“, data a una piccolo barca fluviale o anche di mare, che pud servire anche alia ccnstruzione di ponti sui corsi d’acqua; ma e da escludere che tale nome fosse noto in Italia alia fine del ’600, sicche e da presumere che questa parte del nome italiano dell’almanacco fosse soltanto simile a quello tradotto in romeno da Giovanni Candido Romano, che si dimos- trava certamente non edotto nella terminologia marinaresca; si pub pentanto pensare a un almanacco intitolato La Tartana Sciabica, adibita. cioe alia pesca con la sciabica, che e una reta a strascico, che strisci a sul fondo dell mare, e quindi vicino alia costa. Del Contra Tartana, usato solo per il 1703, anche con la variante Contre Tartana, non conosciamo che il titolo, e certo da questo traspare 52 E. A. C i c o g n a, Saggio di bibliografia veneziana, Venezia, MDCCCXLVII ; A. Parenzo, Almanacchi veneti, nella riv. Ateneo Veneio, 1891, pp. 67—69. „FOLETUL NOVEL“ 193 il disegno di dare oroscopi diverși da qualli dati da uno dei due alma- nacchi precedenti. Altro titolo tolto da imbarcazione di mare e quello intitolato Bra- gagna degli Influssi, usato per gli anni 1693, 1703 e 1704, cioe all’inizio e alia fine dei calendari brîncoveneschi che ci sono rimasti. Poiche bra- gagna era denominata una barca da pesca con un solo albero a vela latina, con ponte a poppa e a prua un boccaporto mediano, e evidente che l’idea di questo almanacco dovette essere una copia, non si sa quanto riuscita, della precedente Tartana degli Influssi, della fortuna della quaie e pertanto indiretto prova. II titolo porta le seguenti varianti : Bragania de Influsi. Bragania de Imflusi, nel 1693, Bragania nel 1703 e nel 1704 Braganiia. Da un altro tipo di barca, il bragozzo, prese il titolo un altro alma- nacco, II Bragozzo delle Stelle, che fece una breve, fugace apparizione nel 1695 ; il suo titolo fu curiosamente reso con la voca Buregoțul, nelle forme Buregoțul Stelelor, Buregoțul de Stele, Buregoț al Stelelor, Buri- goțul Stelelor. Burigoțul de Stele. II bragozzo, da cui prende il nome, e una barca peschereccia usata nell’Adriatico, con due alberi a vele latine, grande boccaporto al centro e due ponti alle estremitâ per tenere le reti. Con un piu vivo senso della realtâ un altro almanacco, da cui fu- rono tratti pronostici per gli anni 1693, 1694, 1699, 1701, 1703, ave va preso il nome da una speciale lampada usata per attirare i pesci nella pesca notturna, chiamata frugnolo nell’Adriatico, mentre nel Tirreno aveva e ha il nome di „Lampara“, nome questo che si va generalizzando nei due mari ; il nome delî’almanacco fu usato nel 1693 nella forma Fruniolo e negii altri anni come Fruniol, con la variante Freniol alcune volte nel 1701. Altro almanacco dipendente per il titolo da questo precedente e La Moglie di Frugnolo, che fu usato con molta fortuna solo nel 1695 con il titolo Soția lui fruniol, sau Colivia ce-i zic de Mierle „La moglie di Frugnolo, o, come la chiamano, la Gabbia delle Merleu, che parrebbe a giudicare dai titolo un almanacco antifemministo, dove il nome dell’uc- cello affibbiato a essere umano significa sciocco, stupido, tonto. La forma del titolo corrente nei riferimenti. eccetto la prima, fu poi semple quella di Moglie di Frugnolo. Ultimo titolo di sapore marinaresco dato a un almanacco e La Barca Lunga per la Dogana dell’Ovo, usato nel 1693 nella costante grafia Barca Lungă pentru Vama de Oao ; si tratta di un titolo fantastico a cui non corrisponde alcuna realtâ doganale, che giocava forse sur suo sapore di contrabbando, nel qual caso si pud pensare a Ferrara come luogo di stampa, dove il contrabbando si esercitava nelle vicine gore del PO tra la Republica di Venezia e lo Stato Pontificio. Seguono altri almanacchi il cui titolo non ha nulla a che fare con il mare o l’acqua fluviale. Iniziamo con quelli che potevano anche essere scritti in latino, a giudicare dai titolo. Si tratta di almanacchi i cui titoli sono riportati 13 — Literatura română 194 MARIO RUFFINI 10 nelle forme Nova Sibila, Pallade Astrologa, Nova Finix, e, forse, anche Balestra Astronomica ; sono tutti almanacchi da cui furono tratti pro- nostici solo nei primi anni dell’attivitâ astrologica del Romano. Da Nova Sibilla furono tratti pronostici per l’anno 1693, da Pallade Astrologa per il 1694, mentre per il 1695 furono messe a contributo Nova Finix, il cui titolo si trova anche nella forma romenizzata Finix cea Nouă, e Balestra Astronomica, il cui titolo e sempre riportato in questa forma non rome- nizza. II fatto di essere stati adoperati solo per i primi tre anni fa pen- sare che questi almanacchi non fossero stampat! nell’area veneta, da dove certamente pervenivano gli altri piu usati. Dei rimanenti il piu importante era l’almanacco italiano II Gran Cacciatore di Lago Scuro, in romeno ,,Marele Vânător de Lago Oscuro“, con questo aggettivo di forma dotta solo per il 1693, mentre nel 1694 troviamo la forma italianizzata di Gran Venator de Lago Scuro e Gran Caciator de Lago Scuro. Probabilmente fu stampato a Bologna o a Fer- rara, note sedi di grandi amatori di caccie venatorie. Tutti i rimanenti almanacchi furono utilizzati solo per un anno. Nel 1693 troviamo l’almanacco II Rosignolo, in romeno „Rosoniolo“, forma italianizzante, che de una parte allude alia quiete campestre, e pertanto non certamente di stampa veneziana, e dall’altra al dolce illu- sivo suono di desiderati suadenti pronostici. Nel 1695 abbiamo La Rete dei Merlotti, da non confondere con la Gabbia delle Merle giâ vista anche col titolo di La Moglie di Frugnolo, che si presenta con le grafie Rete de Merloti, Reatia de Merleti, Rerea de Merloti. Nello stesso anno appare sfruttato II Corriere delle Stelle, redatto in romeno con le forme italianizzata Corierul de Steale e Corierul Stelelor. Bisogna giungere fino al 1701 per trovare un almanacco dai pomposo titolo di UAquila folgoratrice di Giove, che e redatto in romeno nelle forme Vulturul fulgerător a lu Zefsu, Vulturul fulgerănd a lui Zefsu, Vulturul fulgerul a lu Zefsu, Gripșorul fulgerind a lu Zefsu, e, colmo della disattenzione, ma non unica, Vulturănd fulgerănd al lui Zefsu ; la forma „Zefsu“ per Zeus, potrebbe far pensare a un almanacco greco, ma la cosa e poco probabile per l’aggettivo „fulgerător^, che appare cosi vicino all’tialiano „folgoratore“, forma maschile di „folgoratrice“, del titolo dell’almanacco, che non si spiegherebbe con una derivazione dai greco. Nel 1703 appare un almanacco intitolato Scrutinie Stealelor, „Gli Scrutini delle Stelle“, e nel successivo 1704 un Cercătoriul Stealelor, che potrebbero essere un unico almanacco, dato il significato molto vicino dei due titoli e gli anni diverși d’uso. E cosi l’elenco degli almanacchi italiani, usati da Giovanni Candido Romano per la compilazione dei calendari per Constantin-vodă Brînco- veanu, e terminate. Un fatto colpsice subito anche un lettore disattento : i molti, troppi errori di trascrizione dei titoli degli almanacchi italiani, non ammissibili da parte di un compilatore italiano. Sappiamo che i calendari per gli ,.FOLETUL NOVEL“ 195 anni 1695, 1703 e 1704 furono trascritti da un noto copista, popa Nicola53; gli altri calendari, ci dice il Vîrtosu, furono copiati dai Romano ; ora non e possible ammettere che egali, sia pure ammalato, crucciato dai dolori, possa aver scritto con grafia errata ; e piuttosto da pensare che non essendo egli molto esperto nella grafia cirillica, o non conoscendola affatto, il che era tutt’altro che improbabile, data la sua carica a corte di segretario per l’italiano, il testo dei calendari per gli anni 1693, 1694, 1699, 1700 (per quelle due righe che ci rimangono), e 1701, sia di un altro copista, il cui nome ci e rimasto ignoto, e che a Giovanni Candido Romano sia de attribuire solo la stesura dei calendari con l’alfabeto latino, traslato nel cirillico poi dagli amanuensi. Ricapitolando e tralasciando le varianti delle grafie dei titoli, ve- diamo come risultano messi a contributo gli almanacchi italiani per ogni anno di compilazione dei calendari per il Brîncoveanu : 1693 : II Grande Pescator di Chiaravalle, La Tartana degli Influssi, La Tartana delle Stelle, La Tartana Sciabica, La Bragagna degli In- flussi, La Barca Lunga per la Dogana dell’Ovo, II Gran Cacciatore di Lago Scuro, Frugnolo, Nova Sibilla, Rosignolo ; 1694 : II Grande Pescatore di Comacchio, II Grande Cacciatore di Lago Scuro, Frugnolo, La moglie di Frugnolo, Pallade Astrologa ; 1695 : II Grande Pescatore di Chiaravalle, II Bragozzo delle Stelle, la Rete dei Merlotti, La Tartana Sciabica, La Moglie di Frugnolo, Nova Finix, II Corriere delle Stelle, Balestra Astronomica ; 1699: II Grande Pescatore di Chiaravalle, Frugnolo ; 1700 : II Grande Pescatore di Chiaravalle, II Gran Cacciatore di Lago Scuro : 1701 : II Grande Pescatore di Chiaravalle, Frugnolo, L’Aquila e Folgora- trice di Giove ; 1703 : II Grande Pescatore di Chiaravalle, Frugnolo, La Tartana degli In- flussi, Contra Tartana, La Tartana Sciabica, La Bragagna degli Influssi, Gli Scrutini delle Stelle ; 53 Popa Nicola e un conosciuto copisto, di cui sono altri due manoscritti, ora nella biblioteca dell’Accademia della R. S. România a Bucarest, un Pomelnic Mitropoliei Țârii Românești del 1697, un elenco di persone da ricordare nella ceri- monie religiose, e un Pomelnic mănăstirii Cîmpulung del 1710 ; cfr. G. Ș t r e m - p e 1, Copiști de manuscrise românești pînă la 1800, Bucarest, 1959, pp. 164—65. 196 MARIO RUFFINI 12 1704: II Grande Pescatore di Chiaravalle, Frugnolo, La Bragagna degli Influssi, II Cercatore di Stelle. A titolo di cronica si pud aggiungere che si ha notizia di un alma- nacco greco per il 1707, con pronostic! tratti anche da La Rete dei Mer- lotti, Frugnolo e La Bragagna degli Influssi, che perd il Vîrtosu non riporta 54. Come si vede, gli almanacchi non giungevano regolarmente nelle mani del Romano, ne, del resto, sempre a tempo, come appare dai calen- dario per il 1695 quando, nel fare le predizioni secondo i mesi, attesta che comincia de maggio, tralasciando i mesi giâ trascorsi : „Lăsăru însă ceale pănă acum trecute, înceapăm de la Maiuu 55, il che non sarebbe stato normale se gli almanacchi fossero giunti dall’Italia almeno in gennaio. FORMAZIONE DEI CALENDARI II calendario per il 1693, che il compilatore chiama italianamente Foletul Novei, /oglietto novello, inizia con una lettera dedicatoria al Brîncoveanu, nella quaie dopo averlo lodato qualificandolo eguale ad Artaserse, a Cesare e a Carlomagno, gli porge il calendario da lui tratto da almanacchi italiani, i cui oroscopi ha tradotto in romeno. II calendario inizia con una serie di pronostici, di queli non indica la fonte, che partono dai 27 dicembre 1962 e vanno con note ebdo- madarie fino alia settimana che inizia co nil 15 dicembre 1693 ; in esse sono sempre nominati paesi e principi dell’Europa occidentale* che poco dovevano interessare in Valacchia, e che probabilmente dovettero richiamare l’attenzione del Brîncoveanu per avere pronostici riguardanti piu direttamente l’Oriente Europeo, che era quello che maggiormente lo interessava ; nei calendari degli anni seguenti, infatti, i pronostici sugli stati occidentali sparirono quasi completamente. La prima parte del calendario si chiude con l’augurio di ritrovarsî l’anno seguente, che, assicura, sară molto curioso. Segue una breve serie di altri pronostici divisa in due parti, „vorbele de opște“, parole ordinarie, comuni, e „vorbele de parte“, parole di fato, che trattano principalmente del mondo mussulmano e dei suoi alleati, mese per mese (ma in realtâ la serie dei pronostici ne ha sei per la prima parte e otto per la seconda) e riguardano l’Europa orientale con pronostici tratti da tutti gli almanacchi usati per l’anno. II calendario per il 1694 differisce nella composizione dai prece- dente per una piu lunga lettera dedicatoria al voevoda, nella quaie* dopo aver detto di aver tratto i pronostici da quattro almanacchi ita- lieni, si meraviglia che essi possano predire tante cose che poi non 54 n Vîrtosu si limita a dire questo calendario in lingua greca fu publicata da N. lorga in Studii și documente, V-o, p. 311, n. 1. 55 V î r t o s u, op. cit., p. 46. 13 „FOLETUL NOVEL“ 197 si avverano, ma spiega questo fatto con la naturale sete di sapere pro- pria degli uomini, come afferma Aristotele nel primo 1 ibro della Metajisica, pur pensando il Romano che tutte le astrologherie non sono che ombre e come tali vanno considerate. Segue una breve pre- fazione per i lettori, segno evidente che il calendario era stato pre- parato per la stampa e la diffusione; in essa Giovanni Candido Romano avverte di non aver tolto dagli almanacchi italiani tutte le previsioni che portavano, ma soltanto quelle curiose che potevano mteressare la Valacchia ; dopo le indicazioni lunari per Tanno in corso Viene la preghiera a Dio per concedere ai lettori vita lunga e felice. Viene poi una serie di pronostici di carattere generale tratti da Pallade Astrologa e dai Gran Pescatore di Comacchio, seguiti da altre quattro serie di pronostici valevoli per tutto l’anno, tratti da altri almanacchi italiani ; segue dopo la parte piu lunga del calendario, nella quale i pronostici sono espressi per settimane (ma qualcuna e saltata), intercalate dalie fasi lunari. I pronostici si susseguono tratti nelfordine da Pallade Astrologa, II Gran Pescatore di Comacchio, Frugnolo e II Gran Cacciatore di Lago Scuro, salvo una volta nella quale e saltato l’oroscopo di Frugnolo. Seguono notizie sulle eclissi di luna e di sole, quattro, di cui due visibili, di sole il 12 giugno, e di luna il 27 dello stesso mese ; vengono poi, scritti da altra mano, i pronostici per le quattro stagioni tolte dairalmanacco, probabilmente giunto in ritardo, La Moglie di Frugnolo o la Babbia delle Merle, dei quali manca quello per l’inverno, seguiti a loro volta da una serie di pronostici mensili per maggio, giugno, luglio e agosto. II resto manca. Nella lettera dedicatoria al Brîncoveanu premessa al calendario per il 1695, compilato in ritardo per la malattia che affliggeva Gio- vanni Candido Romano, il compilatore ritorna sul fatto di non aver tradotto tutto quanto avevano detto gli almanacchi italiani, ma solo quello che poteva essere utile e dilettevole per il popolo romeno; seguono poi pronostici valevoli per tutto Tanno, tratti dai calendari giâ indicati, ai quali seguono altri pronostici per le quattro stagioni, inziando dalFinverno, e infine, iniziando dai mese di marzo, i soliți pronostici per singole settimane ; chiude il calendario la notizia delle eclissi, di cui visible solo la lunare del 10 novembre. Mancano i calendari per gli anni 1696, 1697 e 1698. Quello per il 1699 nella lettera dedicatoria specifica che gli oroscopi furono presi da due soli almanacchi, evidentemente i soli arrivati, il Frugnolo e II Grande Pescatore di Chiaravalle, „carele mai lăudat decăt altele iaste“, che era il piu commendevole di tutti, sempre seguendo i criteri per la scelta giâ specificati nei calendari precedenti. Inizia con alcuni pronostici generici, a cui seguono altri per la prima- vera, l’estate e l’autunno, e pot i soliți pronostici settimanali del 20 gennaio al 27 dicembre ; vengono infine due note su due eclissi, una di luna il 5 marzo, Faltra di sole il 13 settembre, con relative spie- gazioni e pronostici. 198 MARIO RUFFINI 14 Del calendario per il 1700 e rimasto soltanto un foglio con due pronostici tratti dai Crande Pescatore di Chiaravalle e dai Gran Caccia- tore di Lago Scuro ; il resto deve essere andato perduto. Nel calendario per il 1701 Giovanni Candido Romano nella dedica al voevoda si scusa per il ritardo con il quale lo presenta, dovuto al ritardo con il quale erano giunti dall’Occidente gli almanacchi ita- liani, e alia podagra che lo torturava, cui si era aggiunta la chiragra, una dolorosa artrite alle mani, che certo non gli doveva facilitare la scrittura ; dopo le solite considerazioni sulla non credulitâ degli oros- copi, dice che non potendo nascondere tutti i cattivi pronostici che riguardano l’Europa cristiana, parte li ha taciuti, parte li ha transcritti oscurandoli e aggrovigliandoli; chiude infine con i soliți auguri al voevoda e alia famiglia. Segue una serie di pronostici tratti dai tre almanacchi giâ elencati, a cui tengono dietro altri per l’inverno e la primavera, seguiti infine dai pronostici settimanali per l’anno. Manca la parte riguardante le eclissi, e il calendario finische con l’annotazione che il primo quarto della luna si verificherâ il 21 dicembre, a cui segue, a conclusione, la parola slava „coneț“, fine, adoperata altre due volte, in un oroscopo tratto da Pallade Astrologa nel 1694, e alia fine della lettera dedicatoria al Brîncoveanu per l’anno seguente 1695, ma mai ad indicare la fine di un calendario. Trattandosi di un vocabolo poco usato, tra l’altro nel calendario del 1695 che sappiamo fu copiato dai popa Nicola, la sua presenza fortifica l’opinione che i calendari furono tutti copiati, per la transcrizione nell’alfabeto cirillico, da copiști della corte e non da Giovanni Candido Romano. II calendario per il 1702 manca, e in compenso quello per il 1703 e il piu completo dei rimasti. Inizia con l’elenco delle terre d’Europa che sono sottoposte ai dodici segni dello Zodiaco, al quale segue la solită lettera dedicatoria al voevoda, con i soliți argomenti, in piu avvertendo che i pronostici tratti dagli almanacchi italiani sono stati ordinați secondo il calendario della Chiesa ortodossa, non secondo il nuovo calendario occidentale. Secondo il sistema precedentemente usato, vengono poi i pro- nostici, raggruppati inizialmente nelle „vorbe de opșteu, pronostici di carattere generale, tratti dagli almanacchi giâ indicati, dai quali saranno tolti anche tutti gli altri, i pronostici per gli avvenimenti delle quattro stagioni, con inizio daU’inverno, quelli settimanali con inizio dai 6 gennaio, in cui si verifica un’eclissi di sole non visible in Romania e finisce con la settimana che comincia con l’undici dicembre, giorno in cui si fa la luna piena ; il resto, probabilmente un solo foglio, manca. II calendario per l’anno bisestile 1704 della lettera dedicatoria, certamente andata perduta, e inizia subito con i pronostici usuali „de obste“, tratti dai pochi almanacchi italiani che giunsero per quell’anno in Valacchia, e che sono giâ stati nominati. Quelli che si riferiscono alle stagioni prendono le mosse dalia primavera, il che ci fa șicuri che gli almanacchi italiani erano giunti in ritardo, e si riferiscono poi solo 15 „FOLETUL NOVEL" 199 all’estate e aH’autunno ; seguono poi i pronostici settimanali per mese, che iniziano dall’otto febbraio e terminano con il tredici giugno, inter- rotti dalia mancanza dei fogli successivi. Termina cosi la serie degli almanacchi compilati da Giovanni Can- dido Romano, che ci rimangono e sui quali soltanto si possono eserci- tare indagini. L’APPORTO DEGLI AIMANACCHI ITALIANI Al CALENDARI DI G. C. ROMANO Gli apporti dei singoli almanacchi italiani ai calendari fatti per il voevoda, per ogni singolo anno, singolarmente e in totale, delimitano l’importanza di ciascuno di essi. Cominciamo da quelli che giunsero una sola volta nelle mani di Giovanni Candido Romano o che egli adoperd soltanto singolarmente, proseguendo poi con quelli che, messi a contributo par piu anni, ebbero naturalmente una maggiore importanza. Gli almanacchi italiani usati per un solo anno sono : 1693 : Tartana delle Stelle, pronostici 7 ; Barca Lubga per la Dogana dell’Ovo, pronostici 10 ; Nova Sibilla, pronostici 5 ; Rosignolo, pronostici 2 ; 1664 : Pallade Astrologa, pronostici 92; Gran Pescatore di Comacchiof pronostici 125; 1695 : Nova Finix, pronostici 40 ; Rete dei Merlotti, pronostici 8 ; Bragozzo delle Stelle, pronostici 18 ; Corriere delle Stelle, pronostici 7 ; Balestra Astronomica, pronostici 1 ; 1701 : L’Aquila folgoratrice di Giove, pronostici 105 ; 1703 : Scrutini delle Stelle, pronostici 111 ; Contra Tartana, pronostici 24; 1704 : Cercatore di Stelle, pronostici 48. Come si vede i contributi che i singoli almanacchi furono chiamati a dare sono di diverso valore ; si va dagli scarsi pronostici del 1693 e 1695, eccetto per la Nova Finix, a quelli piu sostanziosi del 1694, 1701, 200 MARIO RUFFINI 16 1703 e 1704. Evidentemente gli almanacchi da cui furono tratti pochi pronostici dovevano essere quelli dai quali il compilatore, come diceva nelle lettere dedicatorie al Brîncoveanu, aveva tolto quelli poco con- fortanti o che non potevano interessare il voevoda ; erano anche alma- nacchi, come abbiamo giâ detto, giunti in Valacchia una sola volta, il che poteva anche suscitare qualche diffidenza verso di loro da parte di Giovanni Candido Romano, che poteva sempre disporre di alma- nacchi piu noti e piu conosciuti. Passiamo ora in rassegna gli almanacchi da cui furono presi oroscopi per piu anni : La Moglie di Frugnolo overo la Gabbia delle Merle: pronostici per il 1694, 31 ; per il 1695, pronostici 16 ; totale pronostici 47 ; Tartana degli Influssi: per il 1693, pronostici 5; per il 1703 pronostici 70 ; totale pronostici 75 ; Gran Cacciatore di Lago Scuro: per il 1694 pronostici 101; per 1700, pronostici 1 ; totale pronostici 102 ; Tartana Sciabica : per il 1693, pronostici 2 ; per il 1695 pronostici 16 ; per il 1703 pronostici 34 ; totale pronostici 52 ; Bragagna degli Influss: per il 1693 pronostici 25; per il 1703 pro- nostici 20 ; per il 1704 pronostici 76, totale pronostici 121 ; Frugnolo : per il 1693 pronostici 5 ; per il 1694 pronostici 90 ; per il 1699 pronostici 168 ; per il 1701 pronostici 105 ; per il 1703 pro- nostici 213 ; per il 17,04 pronostici 77 ; totale pronostici 658 ; Grande Pescatore di Chiaravalle : per il 1693 pronostici 11 ; per il 1695 pronostici 51 ; per il 1699 pronostici 160 ; per il 1700 pronostici 1 ; per il 1701 pronostici 118 ; per il 1703 pronostici 108 e per il 1704 pronostici 34 ; totale 483. Risulta in tal modo che i pronostici forniti dagli almanacchi usati per un solo anno furono 603, quelli per due anni, La Moglie di Frugnolo la Tartana degli Influssi e il Gran Cacciatore di Lago Scuro, assomma- rono a 294, quelli adoperati per tre anni, Tartana Sciabica e Bragagna degli Influssi fornirono 179 oroscopi, mentre Frugnolo e Chiaravalle diedero complessivamente ben 1091 pronostici, con un totale generale di 2267 ; piu della metâ dei pronostici spetta quindi ai due piu ado- perati, il Frugnolo e il Chieravalle, con preminenza per il primo, nonostante che nella lettera dedicatoria per il 1699 il Romano dichia- rasse che il Gran Pescatore di Chiaravalle era il piu lodato tra gli almanacchi italiani. Come Giovanni Candido Romano sceglieva i pronostici dagli alma- nacchi che giungevano dall’Italia per trasferirli nei suoi calendari ? Ce lo dide ripetutamente egli stesso. Nel 1694 scriveva nella presentazione ai lettori : „...aceaste ce vedeți prognostice, scoase den frănceștile calendare, nu toate căte ei în cărticealele lor au scris, sânt ; ce numai ceale căte mi s-au părut că perierghia părților noastre ar pofti a auzi, am pus, iar altele am lăsattt 56 ; nel 1695 diceva : „...am scos numai acealia pre înțeles rume- 56 V t o s u, op. cit., p. 23. 17 FOLETUL NOVEL“ 201 neaște, cari certindu-se dau treacerii de vreame cu iale — celor ce le plac a auzi ca aceastia — un ca gust. Iară alalte, cari la noi nu aduc nici o dulceață, nici o știre, și — pentru ca să nu fiu cu vorba nesă- rată — urâciune cetitorului, li-am lăsat cum sănt la ei“57; nel 1699 al Brîncoveanu specificava : „...însă cealea numai ce mi s-au părut că numai perierga sănt... am pus“ 58, limitandosi quindi alle cose curiose ; infine nel calendario per il 1701, dopo aver constatato che in quell’anno gli oroscopi italiani erano molti e non belii, scriveva : „Drept aceaia ca să nu prognosticească de aceale reale, ales la ai lor, (căci în Europa creștină estimpu să pare că vor fi mai multe), mai multe le tac, sau, deși zic cevaș, ei întunecat și încurcat le scriu. Insă mie, ceale ce mi s-au părut și am găsit, și de acealea am propus, ca să fie de tot seci și prea scurte ceaste ce am scos“59. Evidentemente non interessavano tutte le notizie che riguardavano l’Europa occidentale, che il Romano aveva messo nel suo Foletul Novei per il 1693, ma solo quello che avevano interesse per l’Oriente, nei Bal- cani, nei mari dove Venezia e il Turco ancora si combattevano, a Costan- tinopoli, da dove dipendeva la fortuna del suo Signore. GLI ITALIANISMI Si tratta di voci italiane che Giovanni Candido Romano ha conser- vato, forse inconsciamente, nella sue traduzioni in romeno dagli alma- nacchi che gli giungevano dall’Italia. L’involontarietâ di queste presenze nel contesto romeno sembrerebbe atestata dai fatto che esistono nei calendari del Romano anche voci italiane spiegate con il corrispondente significato romeno, voci quindi attestanti una precisa volontâ di intro- duzione di vocaboli italiani nel tesoro linguistico romeno. L’elenco di queste voci sară posto in ordine alfabetice, aggiungendo la frase in cui sono state usate, indicando la pagina dell’edizione del Vîrtosu da cui sono riportate, con l’etimo italiano, quando sară neces- sario, e la parola romena sostituita ; quando la voce italiana compare nel testo romeno dei calendari piu volte, sară indicato solo un esempio, rin- viando per gli altri alle pagine dell’edizione citata. Anche la grafia sarâ modernizzata. E iniziamo gli elenchi. Acf ilon, „...spre Acfilon adică spre Miază noapte“, p. 118 ; ital. Aqui- lone, vento da Settentrione ; il romeno ha mantenuto la forma acfilon : A c h u i o, „Noaă deșchidere de negoațe... într-o țară supt Trigonul achuiu“, p. 102 ; altri esempi : pp. 104, 105, 109, 114, 138, 162 ; ital. acqueo. rom. apos ; A e r e o, „Supt Trigonul Aereo se bată tobe“, p. 87 ; altro esempio, p. 152; ital. a aereo; rom. aerian; 57 Vîrtosu, op. cit., p. 51. 58 Vîrtosu, op. cit., p. 69. 59 Vîrtosu. op. cit., p. 90. 202 MARIO RUFFINI ÎS Ajunat, „Ar vrea să fie, cel vulpoiu, ajunat, ce nu mai iaste vrea- mă“, p. 34 ; ital. Aggiornato ?; potrebbe anche andare il senso nor- male di „digiunato44, ma non pare abbia senso ; pertanto potrebbe stare per rom. amînat44 ; Ajung, „Sănt Frănc, și vă ajung“, p. 159; ital. Aggiungere, rom. a adăoga; A m a z o n a, „... 2 mari cetăți vor fi silite a să smări și a primi semnul acei Amazoane44, p. 21 ; altri esempi : pp. 44, 45 ; ital. Amazzone rom. Amazoană; A se arma, „...une ținuturi să vor arma cu pripă44, p. 28; altro- esempio p. 102; ital. armar si, rom. a se înarma; Armată, esercito, „Gata iaste o armată44, p. 103; altro esempio, p. 108; Armata de Mare, pp. 53, 57, 91, 111, 113, 140, 147 ; Armada, pp. 10, 18, 20, 28, 29, 36, 37, 61, 62, 73, 80, 85; Ar- mada de Mare, pp. 32, 65, 79, 82; ital. armata, armata di mare, italianizzazione dell voce veneta armada, armada de mar; Armă, esercito, „Turcul... cuprinsu în mijlocul unui potop de arme, nu va ști cum să va mai apăra44 p. 20 ; altri esempi, pp. 21, 24, 45, 52, 53, 60, 63, 64, 85, 110, 122, 169 ; ital. arma, corpo militare, rom. oaste, che e usato anche molto spesso nei calendari ; A r m i s t i ț i, „Pentru acel armistiți dobăndeaște acea țară oarece ră- paos“, p. 150; ital. armistizio, rom. tregvă ; per il 1699 a p. 85 si ha la forma armistiția, e a p. 171 per l’anno 1704 arimistițium, che fanno pensare a reminiscenze latine con grafia romena ; A se asecura, „Nu te asecura de liniște^, p. 30; e forma antica che fa pensare all’ital. assicurare, rom. a se asigura; Astrolog, „Iată... prognostice dupre 4 calendare a 4 astro^ghi ose- biți italiani44, p. 22 ; altri esempi; pp. 23, 50, 89 ; la voce e usata anche da Demetrio Cantemir, Istoria ieroglijică, p. 91 ; Astronom, „mai am adaos și alte, ale altor astronomi44, p. 5 ; altri esempi: pp. 16, 50, 117; ital. astronomo, rom. astronom; anche questa voce e in Cantemir riportata dai Gaster, Crestomația ro- mână, I, p. 322 ; Atheist, „... o jupăneasă... iaste atheistă decăt catolică44, p. 30; la voce e tradotta da Pallade Astrologa, dove certo era la forma atea; rom. atee ; A v g u s t, onorato, rispettato, „Cea avgustă (adecăte slăvită) cinstită bătrână stă cumpănind un tractat44, p. 31 : la voce ital. augusto, che qui e tratta dai Frugnolo, a causa della grafia pare passata attraverso la filiera greca ; rom. slăvit, mărit; Bagalli, „bagagli, „vom auzi meargere de ostași, rănduială de bagalii și alte ostășești porunci44, p. 124; ital. bagaglio, rom. bagaj; Barbaresii, „Barbaresii gonescu câteva corăbii4*, p. 8 ; forse l’etimo e l’ial. barbareschi, nome dato ai pirați dell’Africa settentrionale ; la voce manca in romeno ; Băști a, „Lagum aprinsu, mare stricăciune face la acea baștia44, p. 99; ital. bastia, rom. bastion; 19 „FOLETUL NOVEL“ 203’ Batalion, „...a răndui batalioni în multe părți a Europii44, p. 120;. ital. battaglione, pl. battaglioni, rom. batalion, pl. batalioane; Bombă, „o mare furtună de bombe iaste pre cea ticăloasă de cetate44, p. 35 ; altri esempi, pp. 36, 37, 46, 66 ; ital. bqmba, rom. bombă; la voce si trova anche nel Letopiseț di Neculce ; Calendar, „Calendariu pentru anu 1694“, p. 22; altri esempi, pp. 23, 69, 70, 89 ; si trovano le varianti „calindar44, pp. 50, 51, 90, 118, 156 ; „calendar44, voce veneta, p. 4 ; ital. calendario, rom. calendar; Campania, Canpania, „Inpăratul găndeaște de canpania vii- toare, pentru că sănt multe a găti“, p. 15 ; altri eseimpi, pp. 18, 20, 34, 35, 41, 154; ital. campagna, rom. tabără; Canochial, „...au porăncă de la stăpânii lor a avea canochial gătit44, p. 77 ; ital. canocchiale, rom. lunetă, ochian; Carnaval, „In Veneția gătiri frumoase pentru oamenii de cinste ce sănt a veni la carnavalele viitoare44, p. 15 ; venziano carnaval, ital. carnevale ; il rom. carnaval deriva dai greco karnavali; Casă, termine astrologico, „Saturnu, într-al zeacia casă, arată greale nenorociri norodurilor Apusului44, p. 161 ; altri esempi, pp. 162, 170, 171 ; il termine italiano „casa44 în questo significato e caduto in disuso ; Castel, „să apare cu mare viteje cel castel44, p. 79; altri esempi pp. 80, 135; ital. castello, rom. fortăreață; Cercător, nel titolo dell’almanacco Cervătoriul de Stele, pp. 157, 158, 159, e da p. 161 a p. 171 ; ital. cercător, rom. căutător; Cfadrant, „Țara de supt cel dentăi cfadrant iaste să ia ușurare pren mijlocul banilor44, p. 68; ital. quadrante, rom. cuadrant; C o 1 e g a t, alleato, „Nu vă speriați, o colegaților, văzăndu norocite gă tirile înpotrivnicului vostru44, p. 32 ; altri esempi, pp. 54, 61, 105, 113, 120, 123, 136 ; ital. collegato (da lega, alleanza militare), rom. aliat, confederat ; Comandant, „Un comandant praticos va avea o biruință44, p. 160; e piu viva la voce comendant, di etimo russo ; Comedia, „Să spune într-o curte o comedie44, p. 158 ital. commedia, rom. comedie ; Comediant, „...și miniștri sănt comedianți44, p. 168; dialetto veneto comediante, rom. comediant; Coniucțion, „Sănt a le socoti, de figurile ceriurești și mai multe de acea prea mare coniuncțion, adecă inpreunare a celor doi mari...44, p. 121 ; ital. congiunzione (di stelle o pianeti); rom. coniuncțion; C o r i e r, nel titolo dell’almanacco astrologico Corierul Stelelor, pp. 58, 59, 60, 63 ; ital corriere, rom. curier; Coruna, „O corună, care are lipsă de bani, muncește în ce fel va scoate bani din punga supușilor44, p. 167, ; ital. corona, (nel signifi- cato di re o regno), rom. rege, o regat; 204 MARIO RUFFINI 20 Crudătate, „...va trimite în foc și în fier toate cu nespusă crudă- tate“, p. 25 ; altri esempi, pp. 58, 147 ; ital. crudeltâ; rom. cruzime; Con voii u, „In Veneția să găteaște un convoliu foarte mare...“, p. 6 ; altri esempi nella variante „cumvoliu“ alle pp. 27, 31 ; ital. convo- glio, rom. convoi; Curioși ta, „Țăpan ocol a unii mari cetăț ține lumea în curiosita...“, p. 122; ital. curiositâ, rom. curiozitate; Curioz, „In Paris ajunge veaste curioază“, p. 12; altri esempi, pp. 15, 37, 38, 55, 142; ital. curioso, rom. curios; A cure, „cure, tot amestecat de sănge, o mare gărlău, p. 37; altri esempi pp. 50, 69, 79, 84, 96, 97; ital. correre, nel significato di „scorrere“, rom. a trece, a se scurge; Curs, „Cea turmă de veatrele... îș va opri cursul unde vor începe izbănzile“, p. 26 ; altro esempio a p. 117 ; ital. corso, cammino ; rom. mers, drum; Curte, nel significato astronomico di parte del cielo, „De la Curtea Innia, adecă de foc, să trimite obraz de cinste“, p. 97 ; altri esempi, pp. 98, 108, 111 ; ital. corte; nell’astronomia medievale il cielo era diciso in quattro corti : la Corte del Fuoco o Ignea, comprendente i segni zodiacali dell’Ariete, del Leone e del Sagittario; la Corte della Terra, o Terrea, con il Toro, la Vergine e il Capricomo ; la Corte delVAria o Aerea, comprendente i segni zodiacali dei Ce- rnelii, della Bilancia e dell’Acquario ; infine la Corte dell’Acqua, e Acquea, con i segni del Cancro, dello Scorpione e dei Pesci ; Dama, „Un cap coronat, prin mijlocul unii dame, face a înțeleage părerile sale“, p. 85 ; altro esempio p. 157 ; ital. dama, rom. boie- roaică ; Delfin, „...ca delfinii ce joacă.p. 101 ; si tratta di una forma ita- liana, in quanto il pronostico in cui la voce e compresa e tradotto dalFalmanacco Frugnolo; ital. delfino; Desgustu, „Craiul de Danimarca... are desgustu cu vecinii lui...“, p. 9; ital. disgusto, rom. neplăcere, supărare; la voce romena dezgustu e un neologismo ; Disenterie, „Veștile reale pricinescu disenterie unui om mare“, p. 29 ; ital. dissenteria, rom. disenterie, dizenterie sono neologism! ; Duca, „Duca de Baviera face cale4i, p. 5 ; altri esempi, pp. 7, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 121 ; ital. duca, rom. duce; Felucă, „Sosind feluca (adecăte caic) purtătoare de veaste.p. 63; ital. feluca, piccola nave per cabotaggio ; con vela latina e talvolta mezzanella e polaccone ; il rom. felucă e un neologismo ; Fine, „In marginea Dunării să aude: Războiu fino“ (sic); p. 19. ital. fine, con un errore di trascrizione ; rom. sfirșit; Fi sco, „Moșie rânduită dl fisco(:, p. 128; ital. fisco, il rom. fisc e un neologismo. Flotă, F1 o a t ă, „Fortunile de mare răsipeaște o flotă, p. 40 ; altri esempi pp. 58, 62, 65 ; floată alle pp. 41, 137, 167 ;, ital. flotta, rom. flotă appare come un neologismo ; COLETUL NO VEL» 205 Folet, „Calandar ce să chiamă Foletul Novei44, p. 4; ital. foglietto,. foglio volante, stampato, per divulgare notizie ; rom. foaie; Cabinet, „Cu mare glas strigă gănstele, dincolo de munți, în ga- binet, de nădușală44, p. 30 ; altri esempi pp. 51, 54, 92, 96, 98, 99, 100, 101, 114, 120, 123, 131, 145, 153, 154, 155, 161, 170; per il plurale troviamo le forme gaboneti, p. 152, gabineturi, pp. 27, 83, 94, 132, 159, 166 ; ital. gabinetto, rom. cabinet e neologisme d’ori- gine francese ; G a 1 i o n, „în Inglatera să dreg galioanele ca să vatăme pre alții“, p.. 10 ; altri esempi, pp. 15, 44, 54 ; ital. galeone, rom. galion, neolo- gismo usato anche da Ureche e Neculce ; Gheografu, „...acei prea nalți munți care sănt numit de gheografi Pirenei44, p. 119; ital. geografa, rom. geograf; vi e un influsso fo- netico iniziale dai greco ; Ghigantu, „...și nu-ș aduce aminte că iaste deșărtăciune un pitic a. să potrivi unui ghigantu“, p. 46; ital. gigante, rom. uriaș; anche qui vi e un influsso fonetico iniziale dai greco ; Grație, „Să inpart grații obrazelor celor de cuviință44, p. 57; ital.. grazie, nel significato di favore, rom. favoare; Gubernant, „...să vor trimite porunci gubernanților de la cetăți a. fi cu ochi deschiși, p. 94 ; ital. governante, rom. conducător; Gubernator, „Rocoșitură înpotriva unui gubernator44, p. 34 ; altro esempio p. 104; ital. governatore, rom. cirmuitor, ban; Influs, „Niște locuri... vor gusta mai pre amănuntul reale înflusuri ale lui Marș44, p. 125, altro esempio p. 167 ; ital. influsso rom. influx che e neologismo ; I n n i o, „De la Curtea Innia, adecă de foc, să trimite obraz de cinste44,, p. 97; altri esempi pp. 98, 108, 111, 134, 146, 152, 162, 165; itah igneo, rom. infocat; In tort, „...să tem de o întoarte hotărâre44, p. 71 ; ital. intorto, imbro- gliato, non chiaro ; Italiani, „...4 astrologhi osebiți italiani44, p. 22; altro esempio p. 40;. l’influsso italiano consiste nella formă, invece del corretto romeno „italieni44 ; si veda anche la forma „italianești44, p. 118, invece di „italienești “ ; Laverint, „...va aduce multă frică celuia care să află în laverint de turburări44, p. 122; ital. labirinto, rom. confuzie, încurcătură; Lega, „Să hotărăște pre urmă o legă cu bune temelie44, p. 108 ; itah lega; prevale perd la forma romena „ligă44, pp. 108, 120, 131, 133, 135, 137, 148 ; Macaroane, „O prea drăgăstoasă pace... vino în lume... și schimbă..., gloanțele de pușcă în macaroane44, p. 122 ; ital. maccheroni; il D a. lo dâ di etimo greco, ma questo esempio e tratto dall’almanacco ita- liano „La Tartana degli Influssi ; rom. macaroană; Manefest, „Un gabinet... manefesturi spedeluiește44, p. 153; itaL manifesto, rapporto, rom. raport; 206 MARIO RUFFINI 22 Mediator, „Acel mare mediator să osteneaște“, p. 103; altro esem- pio p. 126; ital. mediatore, rom. mijlocitor; M e r cu r i a r, „Mulți mercuriari (adecăte oameni de sfat) au porăncă de stăpânii lor, a avea canochial gătit“, p. 77; ital. (ingegni) mercuriali, vivaci, virtii mercuarialî, che rendono attivi nelle belle imprese ; cfr. Zingarelli, Vocabolario delle Lingua italiana, s. v. mercurio ; rom. sfătuitor ; Ministru, „Pre surpăturile unui mare om va zidi un înțelept mi- nistru mărimele lui“, p. 30 ; altri esempi, pp. 33, 57, 64, 67, 74, 75, 77, 99, 100, 101 108, 113, 148, 152, 158, 159, 160, 161, 168; iysl. ministro ; per la corrispondente voce romena ministru il Da. porta esempi posteriori ; M o d, „...n-au mod nici de a fugi“, p. 38 ; altro esempio p. 45 ; ital modo, rom. chip, fel; Neutral, „Fățăriia, descoperită, a unui crezut neutral, face a să întoarce lucrurile^, p. 7^6 ; ital. neutrale; il rom. neutral e un neo- logismo ; P a s t e t, „Acel gabinet pus-au în masă un pastet, care nu prea place sfeatnicilor“, p. 155 ; ital. pastetta, imbroglio, inganno, rom. intrigă; Patrangolo, „Cronos, căutăndu-se cu Marș în patrangolo, arată pe Turc a fi supus gâlcevilor... p. 127 ; ital. quadrangolo; la voce, tratta daU’almanacco italiano „Gli Scrutini delle Stelle“, e stata romenizzata nel primo componente ; rom. patrulater; Podagriia, „...o cumplită boală-mi (a podagriii și a hiragriii, zic) atâta m-au chinuit și tirănit...“, p. 89; altro esempio p. 118; per quanto la voce derivi dai greco, era di uso comune in Italia in quell’epoca, sicche pud star bene tra gli italianismi ; P r e s i d i u, „Plinirile reghimenturilor... să fac în chip... de a ținea obiciuite presidii“, p. 70 ; ital. presidio, nel significato militare di guarnigione ; rom. garnizoană; Prințip, „...iaste poftită pacea între prințipii creștini“, p. 24; altri esempi pp. 25, 26, 27, 28, 29, 31, 32, 33,’ 35, 41, 42, 43, 66, 72, 76, 88, 90, 92, 123, 124, 163, 166, 171 ; e presente anche la forma „prințep“, pp. 16, 91, 95, 96, 103, 104, 108, 110, 112, 115, 120, 121, 131, 135, 140, 142, 154, 160; ital. principe, rom. vodă, prinț; Prințipesă, „Să găteaște cu pripă o armadă de o slăvită prinți- peasă“, p. 29; altri esempi pp. 102, 151, 171; ital. principessa, rom. vodeasă, prințesă; Progostic, „Mai adaos-am și alte ale altor astronomi progno- stice“, p. 5 ; altri esempi pp. 16, 22, 23, 44, 50, 55, 69, 89, 90, 117; ital. prognostico, rom. prezicere, prevestire, pronostic (che e un neologismo); Prognosticare, verbo, „Drept aceaia, ca să nu prognosticească, de acele reale, ...mai mult le tac“, p. 90 ; ital. prognosticare ; rom. prezicere, prevestire; 23 (tFOLETUL NOVEL“ 207 Progres, „...foarte bine va fi asistăluit den credința fericitelor sale progresuri un stăpănitoriu...“, p. 87; ital. progresso; il rom. pro- gres e un neologismo ; Protest, „Se seamănă protesturi pentru noao oștire“, p. 155 ; ital. protesto ; forse si tratta di una cattiva lettura o cattiva copiatura per „pretesto“, rom. „pretext“, neologismo, ma che meglio si addice al senso del testo ; Providenția, „...nimeni nici știe nici poate iscodi tainicile provi- denții lucrări^, p. 89 ; ital. Provvidenza, rom. pronie ; „providența*" e un neologismo ; Prucurator, „Un obraz oștaș vine răsplătit cu haină de prucura- tor“, p. 41; ital. procuratore; il rom. procurator e neologismo; Răp o r t, „O, căte minciuni au răporturile“, p. 142; e piu viva la forma „report“ pp. 121, 124, 126, 128, 133, 134 ; ital. rapporto, rom. referire ; Rebel, „Acelui rebel vestit nu-i iaste prea bine“, p. 21 ; altri esempi p. 25, 29, 163, 167, 169, c’e anahe la forma plurale „rebelii^, pp. 161, 166, 171 ; ital. ribelle, la voce rom. rebel, si trova anche in Radu Popescu, Ist. domnilor Țării Românești, ed. Gregorian, pp. 236, 350; Reghiment, „Plinirile reghimentelor... să fac în chip... de a ținea obiciuite presidii“, p. 70 ; altro esempio p. 97 ; il Brîncoveanu ado- pera la forma „răgăment“, p. 17,6 ; ital. reggimento, rom., con neo- logisimo, regiment; Secret ari u, „In toarte, primejdii vor sosi unui secretarii! de mult preț“, p. 40, ital. segretario, rom. secretar, che e neologismo ; Sinior, Siniora, „Mare hicleșug inpotriva unui sinior nevino- vat“, p. 35 ; „Au furat albiia în care făcea păina Siniora Altiera“, p. 19; ital. signore, signora, rom. domn, doamnă; Sovran, „Să pare că acel sovran va să pleacă la pace“, p. 136 ; altro esempio p. 140 ; ci sono le forme „suvran“, p. 130, șovran, pp. 159, 161 ; ital. sovrano, rom. domn, rege ; Stat, „Intr-un sfat de stat să hotărăsc niște materii de mare treabă“, p. 27 ; altri esempi pp. 32, 60 ; ital. stato ; rom. domnie; Straortinar, „Priealnică călătorie solilor straortinarii“, p. 98; ital. straordinario, rom. extraordinar; Strataghema, „Să ispiteaște o strataghemă cu minte“, p. 80; ital. stratagemma, rom. șmecherie; „stratagemă^ e neologismo ; Trăgedia, disgrazia, „într-acesta de acuma o trăgediia semnează. p. 121 : ital. tragedia, nel senso di disgrazia; rom. nenorocire; Trătător, „Cură un glas de niște trătători“, p. 96 ; ital. trattatore, rom. contractant; Trigon, „Trigonul, vrăjmașul de opște, stă adevărat în loc nalt. p. 26; altri esempi pp. 93, 97, 98, 100, 102, 104, 105, 107, 109, 114, 134, 137, 138, 146, 152, 162, 165, 167; ital. trigono; 208 MARIO RUFFINI 24 T r i p 1 i c i t a, „Un loc, supus a cui triplicita, negăndit vine năvălit^ p. 134 ; se la frase e stata riportata esattamente, deriva dall’ital. triplicita; rom. triplicitate ; Vechiu, „Norodul să închine celui vechiu mai mare al lui“, p. 40; ital. vecchio, rom. bătrin ; si tratta di un italianismo poiche e tra- duzione dall’almanacco „Pallade Astrologa^ ; Vi va !, „In Europa să aude un sgomot care să va să sfărșască cu zice- rea : Viva Sa(n) Marco !“, p. 17 ; altri esempi pp. 52, 58, 60, 63 ; ital. viva, rom. trăiască. Dai punto di vista semantico queste voci si possono considerare cosi : 1. Dignită e professioni : Chesar, monarc, sovran, avgust, ducă, prințip,. prințipesă, ministru, gubernator, gubernant, dama, prucurator, se- cretariu, corier, sinior, sinioră, gheografi ; 2. Qualită : barbares, ghigantu, întort, mercuriar, neutral, curios, ita- lian, mediator, rebel, straortinari, vechiu ; 3. Esercito, marina : batalion, reghiment, comandant, baștiă, presidiu, tregvă, bagalli, armată, armistiți, bombă, campaniă, colegat, cum- volio, felucă, galion, flotă ; 4. Religione : provideneiă, ateist ; 5. Malattie : podagriă, disenterie ; 6. Cose : corună, canochial, manefest, laverint ; 7. Fatti fisici : dezgust, curs ; 8. Fatti intellettuali : curiosită, melanholie, grație, progres, strataghemă, pastet, protest, crudătate, mod, răport, fine, viva ; 9. Feste, teatro : carnaval, tragedie, comedie, comediant ; 10. Politica, finanze : stat, legă, gabinet, fisco ; 11. Cucina : macaroane ; 12. Azioni : a prognostica, a se asecura, a publicălui, a asistălui, a con- setului, a sustentului, a se arma, a cure, ajunat, ajung ; 13. Animali : delfin ; 14. Astronomia, astrologia : astronom, astrolog, prognostic, acfilon, ca- landar, coniuncțion, triplicita, achuio, aereo, innic, influs, casă. Vediamo ora come questi neologismi furono adoperati negii anni» indipendentemente dai numero delle volte del loro impiego. 1. Usati in un solo anno : anno 1693 : barbares, carnaval, dezgustu, felucă, folet, novei; anno 1694 : ajunat, a se asecura, atheist, avgust, disenterie, ghigantu, mod, prucurator, secretariu, vechiu ; anno 1695 : cfadrant, corier, grație ; anno 1699 : canochial, întort, mercurial, neutral, presidiu, progres» strataghema; anno 1701 : baștia, curte, delfin, gubernant, a prognostica, providen- ți a, straortinari, trătător ; anno 1703 : acfilon, armistiți, bagalli, batalion, coniuncțion, curiosită» fisco, gheografi, laverint, macaroane, manifest, pastet, patrangolo. protest, răport, trăgedie, triplicita ; 25 „FOLETUL NOVEL“ anno 1704 : a ajunge, casa, cercător, comandant, comedie, comediant, coruna. 2. Usati in due anni diverși : 1693—1694: amazonă, cumvolio, sinior ; 1693—1695 : viva ; 1693—1703 : duca ; 1694—1695 : bombă, italiani ; 1694—1699 : stat ; 1694—1701 : a se arma, gubernator ; 1694—1703 : curs, dama ; 1694—1704 : rebel ; 1699—1701 : reghiment; 1699—1703 : castel ; 1701—1703 : aereo, lega, mediator, podagria ; 1703—1704 : influs, sovran. 3. Usati în tre anni diverși : 1693—1694—1695 : galion ; 1693—1694—1703 : compania; 1693—1695—1703 : astronom ; 1694—1695—1701 : astrolog ; 1694—1695—1703 : crudătate ; 1695—1699—1701 : a cure ; 1695—1701—1703 : armată ; 1701—1703—1704 : âcuio, innio. 4. Usati în quattro anni diverși : 1693—1694—1695—1703 : curioz ; 1694—1695—1701—1703 : colegat ; 1694—1695—1703—1704 : flota ; 1694—1701—1703—1704 : prințipesă, trigon. 5. Usati in cinque anni diverși : 1694—1699—1701—1703—1704 : gabinet. 6. Usati in sei anni diverși: 1693—1694—1695—1699—1701—1703 : prognostic; 1693—1694—1695—1701—1703—1704 : arma. 7. Usati in sette anni diverși : 1694—1695—1699—1700—1701—1703—1704 : prințip ; 1693—1694—1695—1699—1701—1704—1704 : calandar, ministru. 14 — Literatura română 210 MARIO RUFFINI 26 Agii effetti dell’influsso italiano bisogna ricordare che nel testo dei calendari esistono alcuni verbi formati da rădici verbali italiane + suf- fisso verbale ungherese -ălui, -ului (cf. G. Pascu, Sufixele românești, p. 419), venuti certamente in uso dalia Transilvania, con la quale, come si sa, il Brîncoveanu teneva stretti rapporti. Questi verbi sono : A s i s tă 1 u i, dai verbo italiano assistere : .cunosc că foarte bine va fi asistăluit... un stăpâni toriu*, p. 87 ; rom. a asista ; Bunbărdălui, dai verbo italiano bombardare, „...vor auzi vești de cetăți bunbărdăluite*, p. 128 ; altro esempio, p. 142 ; la voce înbun- bărdată, „îndoiala iaste să acea înbunbărdată cetate va cadea*, p. 127, deriva direttamente dai verbo imbonbardare ; interessante osservare che a lato della voce bombă, pp. 35, 36, 37, 46, 66, ital. bomba, Giovanni Candido Romano adora anche la voce cumbară, pp. 46, 120, 136, 137, 142, 143, che e il turco cumbarâ, bomba, senza adoperare il corrispondente verbo ; Consetului, fidarsi, dai venziano (omo de) conseto, uomi di fiducia, „Acel suvran nu va a consetului unor făgăduiale, dară să arată stă- tornic a urma oștire*, p. 130 ; rom. a se încrede ; Defendălui, dall’italiano difendere, „Cins iaste de defendăluiaște o cetate să fie foarte*, p. 82 ; altri esempi, con varie grafie, dăfen- delui, defendelui, defendului, fendelui, pp. 86, 92, 94, 97, 98, 122, 126, 133, 1355 ; rom. a apăra ; Necontentălui, scontentare, „Mare om necontentăluit să întoarce la curtea sa*, p. 113 ; altro esempio, p. 148 ; la forma del verbo e curiosa, con la preposizione della particella negativa romena ne- al verbo italiano contentare ; rom. a nemulțumi ; Publicălui, dall’italiano pubblicare, rendere noto, „...să fac în chip (precum să publicăluiaște) de a ținea obiciuite presidii*, p. 70 ; Spedelui, spedir, inviare, ,,Să spedeluescu olăcari cu mari porunci*, p. 106 ; altri esempi, pp. 107, 111, 112, 114, 144, 151, 153 ; rom. a trimite ; esiste anche la forma expedelui, con reminiscenze for- mali latine, „Să expedeluiaște un norod înarmat*, p. 134 ; altri esempi, pp. 76, 135, 140 ; Sustentului, dall’italiano sostenere, „Acea năgăndită întinpinare cu viteji să sustentuluiaște, p. 143, rom. a susține ; A să trăctălui, „să trăctăluiește pricini de noaă oaste*, p. 74; altri sempi, pp. 82, 84, 87, 99, 132, 135, 150, 154, 166, 167 ; esiste anche la forma „a se trăptălui*, pp. 98, 107 ; ital. trattare, con re- miniscenze grafiche latine e fonetiche romene. E’ interessante osservare che l’uso di questi verbi non e generale, ma si riscontra soprattutto nel calendario del 1699, con eccezione dei verbi „necontentălui*, usato negii anni 1701 e 1703, e „trătălui* che appare negii anni 1699, 1701, 1703 e 1704. L’origine e l’uso di questi verbi, che non si trovano nei dizionari romeni e ungheresi, non e facilmente spiegabile, ma e da escludere che il abbia coniati il Romano, poiche non 27 ..FOLETUL NOVEL“ 211 sarebbero stati comprensibili al Brîncoveanu : dovevano essere, pertanto, d’uso corrente nella corte voevodale. * * * Vediamo ora in quaie anno furono adoperati i neologismi italiani nelle lettere dedicatorie al Brîncoveanu, e poi da quaie almanacco e in quali anni furono usati gli altri, ben piu numeroși, neologismi, la cui origine, e evidente, si trova, piu che nella incompleta conoscenza del romeno da parte del compilatore Giovanni Candido Romano nella par- ticolare atmosfera spirituale, se cosi si pud dire, che emanava dagli al- manacchi italiani e che il Romano certamente conosceva ancor prima di andare al servizio del voevoda valacco. Nel suo esilio alia corte del voevoda, essi rappresentavano un po’ la voce della patria, vi respirava un po’ della sua aria nația, gli ricordava la sua giovinezza in una matu- ritâ d’anni tutt’altro che sana, travagliata com’era dalia podagra e dai reumatismi ; e tutto questo gli veniva incontro con la sintassi semplice, vigorosa, sentenziosa degli almanacchi destinati al popolo, al suo popolo italiano, cosi lontato ; quella sintassi era la sintassi della sua giovinezza, il vocabolario era quello da lui usato da sempre e che egli certamente adoperava nei suoi pensieri, quando, come accade a ognuno, era solo con se stesso ; era quindi naturale che nel suo lavoro di traduzione egli si ritrovasse spiritualmente nel testo degli almanacchi italiani, e che i voca- boli della lingua madre gli fiorissero spontaneamente, forse anche senza che se ne rendesse conto, nella lingua romena nella quaie doveva tra- durre i pronostici. Nell’elencarli e bene tener presente che, quando al vocabolo non seguono indicazioni, si deve intendere che fu usato una sola volta. ITALIANISMI ADOPERATI NELLE DEDICHE AL BRÎNCOVEANU E IN QUELLA AI LETTORI Anno 1693 : barbares, carnaval, dezgustu, foletul, novei ; Anno 1694 : ghigantu ; Anno 1701 : a prognostica ; Anno 1703 : curs ; Anno 1704 : providenția ; Anni 1695, 1699 : a cure ; Anni 1701, 1703 : podagria ; Anni 1693, 1695, 1703 : astronom ; Anni 1694, 1695, 1703 : astrolog ; Anni 1693, 1694, 1699, 1703 : calandar. 212 MARIO RUFFINI 28 ITALIANISMI TRATTI DAGLI ALMANACCHI ITALIANI a) Usato una sola volta : Precede il titolo dell’almanacco per ordine alfabetico. Aquila folgoratrice Giova: 1701: gubernant; Bragagna degli Influssi: 1963: fine; 1704: ajung; Cercatore di Stelle: 1704: comandant, coruna; F i n i x Nova: 1695 : grație ; Frugnolo: 1694: avgust, prucurator, secretariu ; 1699: a asistălui, progres, strataghema ; 1701 : baștie, delfin, straortinari ; 1703: acfi- lon, batalion, a consetului, fisco, gheografu, manifest, pastet, protest, a sustăntelui ; 1704 : comedie, comediant. Grande Cacciatore di Lago Scuro: 1694 : a se asecura ; Grande Pescatore di Chiaravalle: 1695: cfadrant, tre- gva ; 1699 : canochial, întort, mercurial, neutral, presidiu, a publi- călui ; 1701 : gubernator ; 1703: bagalli, triplicitâ. Grande Pescatore di Comacchio: 1694: Chesarul (appare in questo solo anno per otto volte), disenterie ; Moglie di Frugnolo: 1695 : felucă ; Pallade astrologa: 1694: ajunat; atheist, curs; Srutini delle Stelle: 1703: lacerint, trăgedia; patrangolo ; Tartana degli Influssi: curiosita, macaroane. b) Usati piu volte Per questi italianismi e necessario usare l’ordine alfabetico. Achuio: L’Aquila folgoratrice di Giove, 1701, quattro volte; Lo Scrutinio delle Stelle, 1703 ; II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1704 ; Aereo: L’Aquila folgoratrice di Giove, 1701, due volte; Scrutini delle Stelle, 1704 ; A m a z o n a, Frugnolo, 1693 ; Moglie di Frugnolo, 1694, due volte ; A se arma: Frugnolo, 1694, 1703; Arma (nel senso di esercito) : Barca Lunga per la Dogana del’Ovo, 1693 ; Frugnolo, 1693, 1699, 1704 ; Pallada Astrologa, 1694 ; Moglie di Frugnolo, 1694, 1695 ; II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1695 ; Finix Nova, 1695 ; Contra Tartana, 1701 ; Armata: Frugnolo, 1695, 1701 due volte; II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1695 due volte, 1701, 1703; L’Aquila folgoratrice di Giove : 1701 fur volte ; Scrutini della stelle, 1703 ; Armistiți: Frugnolo, 1699, 1703; II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1704 ; ,.FOLETUL NOVELK 213 Bombă: Pallade Astrologa, 1694 ; Frugnolo, 1694 ; Moglie di Frugnolo, 1694 ; Tartana Sciabica, 1695 ; Campania: Barca Lunga per la Dogana dell’Ovo, 1693; Pallade Astrologa, 1694 due volte ; Frugnolo, 1694 ; Tartana degli Influssi, 1703 ; Castel: Frugnolo, 1699 ; Tartana Sciabica, 1703 ; Casă: Frugnolo, 1704; II grande Pescatore di Chiaravalle, 1704 tre volte ; C o 1 e g a t : II Grande Cacciatore di Lago Scuro, 1694 ; II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1695 ; L’Aquila Folgoratrice di Giove, 1701 ; Frugnolo, 1703, tre volte ; C o r i e r : Corriere delle Stelle, quattro volte nel titolo, 1695 ; Crudătate: Frugnolo, 1694; II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1695 ; Tartana degli Influssi, 1703 ; Convoliu, senza indicazione della fonte, 1693 ; Pallade Astrologa, 1694 ; Frugnolo, 1694 ; A cure: II Grande Cacciatore di Lago Scuro, 1694 ; Frugnolo, 1699, 1701 ; II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1699 ; Curios : senza indicazione di fonte, 1693 ; II Grande Pescatore di Comacchio, 1694 ; Pallade Astrologa, 1694 ; II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1695 ; Tartana degli Influssi, 1703 ; Dama: II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1699 ; Tartana Sciabica, 1703 ; A dependălui: Frugnolo, 1699, due volte; 1701, due volte; 1703, tre volte ; II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1701 ; Tartana Sciabica, 1703 ; Duca: senza indicazione della fonte, otto volte nel 1693; Scrutini delle Stelle, 1703 ; Flotă: II Grande Cacciatore di Lago Scuro, 1694 ; II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1695 ; Frugnolo, 1703 ; II Cercatore di Stelle, 1704 ; Gabinet: II Grande Cacciatore di Lago Scuro, 1694 ; Frugnolo, 1699, 1701 due volte ; II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1699, 1703 ; L’Aquila folgoratrice di Giove, 1701 ; 234 MARIO RUFFINI 30 Contra Tartana, 1703 ; Scrutini delle Stelle, 1703 ; G a 1 i o n : senza indicazione della fonte, 1693 ; Moglie di Frugnolo, 1694 ; II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1695 ; In ni o (=igneo), L’Aquila folgoratrice di Giove, 1701, 1703; Scrutini delle Stelle, 1701, 1703 ; II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1701, 1703, 1704 ; Italiani: senza indicazione di fonte: 1693, 1695; Lega: Frugnolo, 1701 ; Scrutini delle Stelle, 1703 ; Tartana degli Influssi, 1703 ; Mediator: Frugnolo, 1701, 1703; Ministru: II Grande Pescatore di Comacchio, 1694; Frugnolo, 1694, 1703, 1704; Finix Nova, 1695 ; II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1695, 1688. 1701, 1704 ; L’Aquila folgoratrice di Giove, 1701 ; Scrutini delle Stelle, 1703 ; Mod: Pallade Astrologa, 1694 ; Moglie di Frugnolo, 1694 ; Necontăntălui: L’Aquila Folgoratrice di Gioven 1701; Tartana degli Influssi, 1703 ; P r i n ț i p : II Grande Pescatore di Comacchio, 1694 ; Pallade Astrologa, 1694 ; Frugnolo, 1694, 1699, 1701, 1703, 1704; II Grande Cacciatore di Lago Scuro, 1694 ; II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1695, 1700, 1701, 1704 ; Scrutini delle Stelle, 1703 ; Prințipesa: II Grande Pescatore di Comacchio, 1693; L’Aquila Fogoratrice di Giove, 1701 ; Frugnolo, 1703 ; II Cercatore di Stelle, 1704 ; Prognostic: nelle lettere dedicatorie degli anni 1693, 1694, 1695, 1699, 1701, 1703 ; Frugnolo, 1694, 1695 ; Răport : Tartana Sciabica, 1703 ; Frugnolo, 1703 ; II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1703, cinque volte ; Rebel: Frugnolo, 1693, 1694, 1704 sei volte; II Grande Pescatore di Comacchio 1694 ; Reghiment: II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1699; L’Aquila Folgoratrice di Giove, 1701 ; Sinior, Sinioa: Bragagna degli Influssi, 1693; Frugnolo. 1694 ; Sovran: Frugnolo, 1703 tre volte; 1704 due volte: 31 „FOLETUL NOVEL“ 215 A spedelui, A expe d elui : II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1699, 1703 ; Frugnolo, 1699, 1701 due volte, 1703 cinque volte ; L’Aquila Folgoratrice di Giove, 1701 tre volte ; Stat: Frugnolo, 1694 ; II Grande Cacciatore di Lago Scuro, 1694 ; II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1695 ; A tî'ăctălui: II Grande Pescatore di Chiaravalle, 1699, 1701; Frugnolo, 1699 tre volte, 1701, 1704 ; Scrutini delle Stelle, 1703 tre volte ; II Cercatore di Stelle, 1704 ; Trătător: Frugnolo, 1701; L’Aquila folgoratrice di Giove, 1701 ; Viva: Tartana delle Stelle, 1693 ; Tartana Sciabica, 1695 ; Bragozzo delle Stelle, 1695 ; Moglie di Frugnolo, 1695 ; Frugnolo, nella forma latina „vivat’“, 1694. Riassumendo, gli italianismi entrati per la prima volta nei calen- dari di Giovanni Candido Romano sono 23 per l’anno 1693, 29 per il 1694, 5 per il 1695, 16 per il 1699, nessuno per il 1700, 14 per il 1701, 21 per il 1703 e 7 per il 1704. Gli italianismi usati dai Romano nelle lettere dedicatorie sono 22. mentre per auelli tratti dai pronostici prevalgono di gran lunga, come fonte gli almanacchi Frugnolo e II Grande Pescatore di Chiaravalle. CALCHI DI LOCUZIONI E DI PROVERBI ITALIANI Tra gli elementi indicanti un influsso italiano nei calendari del Brîncoveanu sono da ricordare anche alcuni calchi di locuzioni, tradu- zioni di proverbi, di modi di dire, che Giovanni Candido Romano aveva preso dai calendari italiani, dove erano espressioni della lingua del popolo. Nell’elencarli saranno divisi secondo gli almanacchi da cui furono tratti e l’anno d’uso, iniziando da quelli di minore importanza. Nel calendario per l’anno 1693 si trovano due locuzioni prese dall’italiano, senza citazione di fonte : a p. 5 troviamo : „Țeara Nem- țească să găteaște pentru un loc, dar tot în fum meargeu, la cui seconda parte e la traduzione italiana della locuzione ,,va tutto in fumo ; come 10 e la frase „Craiul de Sfeția să laudă să facă rău unii țări, ce dară tot merge în aeru, di. p. 13, che ricalca la frase italiana „tutto va in ariau ; il concetto espresso nella locuzione „tutto va in fumo“ si trova anche nelFAlmanacco Pallade Astrologa per il 1695, „tot se duce în fum, p. 40, dove il calco e perfetto. Dai Grande Pescatore di Chiaravalle e tratta l’espressione „eșire în cîmpu, a p. 18 : „Mari gătiri să vestescu spre Răsărit pentru eșirea în cămptt, che e Titaliano „uscire in campott, che ricorda i tomei medievali, quando i cavalieri entravano nell’agone per 216 MARIO RUFFINI 32 sfidarsi a duello, e che nel significato rinascimentale della frase aveva preso il senso di iniziare una guerra o anche una battaglia. Per il calen- dario dello stesso anno 1693 fu tratta dall’almanacco italiano La Barca Lunga per la Dognana dall’Ovo l’espressione „Turcul îș va lăsa pielea*, p. 20, che ricorda l’italiano „ci lascia la pelle*, nel significato di perdere la vita, o anche, semplicemente perdere la partita ; e forse anche un calco la frase „Turcul... Să simte zbărnăindu în urechi*, p. 20, riportata dallo stesso almanacco, che ricorda l’italiano „si sente fischiare nelle orecchie*. II calendario per l’anno 1694 e quello che riporta il maggior numero di calchi. Dai Grande Pescatore di Comacchio sono prese due locuzioni, „Turcul stă într-a sa*, p. 28, che e l’italiano „star sulle sue*, che significa star appartato a guardare gli altri, e „seninată Respublică, che e tra- duzione letterale dell’appellativo con cui era designata Venezia, la „Se- renissima Repubblica*, appellativo che troviamo sotto altra forma, nello stesso almanacco, „seninată domnie* di p. 31. Pallade Astrologa, giâ ricordata, va ancora citata per la locuzione „cine are ureachie auză, p. 35, che e l’italiano „chi ha orecchie, oda*. Altra locuzione tratta dai Grande Cacciatore di Lago Scuro si ha in „să nu te plângi căci țe-au furat pâinea, de vreame ce țe-ai lăsat casa deschisă*, che e libera tra- duzione del detto italiano „non ti lagnare del pane rubato, se l’uscio lașei spalancato*. Da Frugnolo e preso il proverbio „Cine doarme nu prinde peaște*, traduzione letterale dell’italiano „chi dorme non piglia pesci*. Nel calendario per il 1695 appare un solo calco, tratto del Bragozzo delle Stelle, „a da în nasul*, p. 52, che e traduzione della locuzione „dar sul naso*, stuzzicare qualcuno, E’ l’unico calco presente in questo anno. Nel 1701 appare sfruttato l’almanacco L’Aquila Folgoratrice di Giove, che ha dato origine a tre calchi : a p. 108 „lucrare de arme*, in italiano „fatto d’arme*, scontro fra pattuglie o piccole frazioni di un esercito, alle pp. 109 e 111 „lovire de arme*, „colpo d’arma*, nel senso di attacco improvviso e rapido, e infine un detto proverbiale, a p. 105, „Unde au lipsit fierul au intrat otravă*, che e l’italiano „dove il pugnale fallisce, entra il veneno*. Da tre almanacchi italiani per il calendario del 1703 risultano presi alcuni detti, tradotti in romeno : dai Contra Tartana, „Lumea aceasta iaste o culivie de nebuni*, p. 132, traduzione dell’espressione italiana „questo mondo e una gabbia di matti*. Dallo Scrutinio delle Stelle e tratta la frase „puteare-armelor*, p. 144, la forza, il peso degli eserciti, e „Cine iaste între năcavalnă și ciocan, măcar că simte bătaie, dară trebue să rabde*, p. 138, che e amplificazione del proverbio italiano „chi e tra l’incudine e il martello, pazienti* ; infine dai noto almanacco La Tar- tana degli Influssi sono tolti il proverbio „Cine prelungează trebile sale, pe urmă puțin folos vează*, p. 140, che e calco dell’italiano „Chi troppo aumenta sue voglie, poco frutto raccoglie*, e il detto „...nu cumva să-i răstoarne cănățiua*,- p. 142; che ricalca la forma popolare italiana „che 33 „FOLETUL NOVEI/ 217 non gli si strozzi il canarozzo“, dove quest’ultima voce e el veneziano „canarozo“, trachea. Per il calendario del 1704 fu tratta dalTalmanacco Bragagna degli Influssi la frase „Văz multe cetăț stricate pănă la os“, p. 157, che si fifâ all’italiano „roso fino alTosso^ ; dallo stesso almanacco e tratta la voce „mal francese“ per indicare la sifilide e la blenorragia, nella frase „lumea iaste ciumată de boala franțosească“, p. 167, mentre dalia locuzione italiana „fuoco di paglia“ viene il romeno „tot iaste foc de paie“, p. 162. Per ultimi sono stati lasciati due almanacchi piu sfruttati dai Ro- mano per i suoi calendari, e cioe II Grande Pescatore di Chiaravalle e Frugnolo. Dai primo, per il calendario del 1695, pare tratto il proverbio „Cine seamănă hicleșuguri adună ștreanguri^, p. 65, che ricorda Vita- li ano „Chi semina vento raccoglie tempesta“, mentre per il calendario del 1704 il detto „Cei ce umblă după vești nu le vor lipsi“, p. 163, che ricalta il proverbio italiano „Chi voci raccolgie semple le accoglie“. Piu fortunato, come fonte, si mostra Frugnolo, poiche da esso fu- rono calcati detti e proverbi in maggiore quantitâ. Per il calendario del 1694, come giâ ricordato, fu da esso preso il proverbo „Cine doarme nu prinde peaștiu, p. 36 ; nel calendario per il 1695 si trova l’espressione „vin la măini“, p. 25, che corrisponde alia forma italiana usatissima „vengono alle mani“, si azzuffano, detto di eserciti quanto di singole persone ; altra espressione ripetuta per lo stesso anno e ,,pune-va în fier și în foc“, p. 31, che e traduzione della forma italiana „porre a ferro e fuoco“ e anche „căpitanului nenorocit nu-i folosește vitejia^, p. 35, che traduce il detto „a capitano sfortunato il valore non serva“. Altro detto proverbiale si trova nel calendario per il 1699, „Cela ce nu poate trăi dupre voia lui, lasă lumea exananghis“, p. 79, in cui e da osservare il parallelo italiano „Chi non pud vi vere secondo sua volontâ lascia il mondo com’e“, e la voce greca „exananghis“, „per forza“, che indica molto bene Tinane eforzo di chi non pud cambiare il mondo a modo suo ; sempre per lo stesso anno troviamo il principio dell’uso di una forma italiana molto comune, „corre voce che...“ nel romeno „cură veaste să fie murit“, p. 79, che ritroviamo anche per il 1701 a p. 96, „cure un glas de niște trătători“ e, per 1701 nelY Aquila folgoratrice di Giove, „cură o veaște... de moartea...“, p. 86. Per il 1701 Frugnolo ci dâ tre proverbi, ,cine n-are inemă în sine nu să năvălească la războiu“, p. 99, che ricorda Titaliano „chi non ha coraggio non vada alia guerra“ ; il secondo e „cine rău face rău petreace“, p. 112, calco del proberbio ita- liano „chi male fa, male se la passa“, e infine „Nu iaste înbucătura așa lesne a se mesteca^, p. 126, che d Titaliano „non e un boccone facile da masticare\ Queste forme sentenziose erano, e sono, una caratteristica del tono popolare degli almanacchi astrologiei di tutto il mondo e di tutti i compilava per il Brîncoveanu, e chiaro indizio che la loro origine e tempi ; ma il trovarle nei calendari, che Giovanni Candido Romano e esclusivamente italiana. MARIO RUFFINI 34 ITALIANISMI SPIEGATI Giovanni Candido Romano sapeva di usare delle voci italiane, non in uso nella lingua romena, e pertanto spiegava quelle che a lui sem- bravano di piu difficile interpretazione, tra parentesi con l’avverbio „adecăte* per gli anni 1694, 1695 e 1699, tra virgolette o trattini con la forma „adică* per il 1701 e il 1703. Sono elencati gli esempi che spie- gano una voce italiana, gli altri, che spiegno voci di altra derivazione sono tralasciati. Anno 1694 : „Avgusta (adecăte slăvită) cinstită*, p. 31, qui abbiamo una du- plice spegazione ; „Cumvollio (adecăte corăbii soțitoare)*, p. 27 ; „Vin la măini (adecăte la bătae)*, p. 25 ; .Gabineturi (adecăte casele domnești de taine)*, p. 27 ; qui la spie- gazione appare un po’ tirata, camera dei segreti ; ,,Vivat (adecăte trăiască)*, p. 37 ; altre volte la voce e „viva !*, come vedremo. „Curiozitas (adecăte perierghiie)*, p. 22 ; qui la spiegazione e data con la corrispondente voce greca. „Campanii (adecăte taberii)*, p. 34 ; „campagna* nel significato militare, indica la durata del tempo nel quaie un esercito sta in campo, mentre „tabără* ha il significato di accampamento ; „A sta într-a sa (adecăte să păzească), p. 28) ; Anno 1695 : „Tractaturi (adecăte purtările și vorbele)*, p. 54 ; la spiegazione qui e tutt’altro che chiara ; ma forse la voce romena „tractat* traduce un italiano „trattative*, da farsi con buone maniere e con molte chiacchere ; „Viva (adecăte să trăiască)*, p. 63 ; „Felucă (adecăte caic)*, p. 63 ; Anno 1699 : „Presidii (adecăte muhavezeale)*, p. 70 ; la spiegazione e data con il corrispondente termine turco, evidentemente piu noto ; „Mercuriarii (adecăte oameni de sfat)*, p. 77 ; „Stăpănitoarea apei (adecăte Veneția)*, p. 78 ; Armistiții (adecăte contenirea armelor)*, p. 85 ; Anno 1701; Curtea Innia, adecă de foc*, p. 97 ; Anno 1703 : Gli esempi di questo anno trovati nel calendario del Romano, salvo uno che si riferisce a un termine astrologico, sono tutti di puro signifi- cato geografico e si trovano premessi al calendario in un elenco dove 35 „FOLETUL NOVEL“ 219 sono indicati i segni zodiacali sotto i quali si trovano astrologicamente le varie terre d’Europa ; qui sono riferite solo la voci attinenti all’Italia. „Coniuțion, adecă înpreunare“, p. 121 ; il termine si riferisce alia congiunzione degli aștri ; „Alpii — adecă munții ce despărțească Italia de Țara Franțu- sească —“, p. 116 ; „Partea Lumbardiei — adeca partea Italiei—u, p. 116; „Toscana — adecă Țara Florenței —p. 117 ; „Lombardia — adecă ținut Italiei —u, p. 117. Ap. 119 troviamo „spre Acfilon (adecă spre Miază Noapte)“. Tralasciamo l’elenco dei nomi geografici, che, naturalmente, tratti da almanacchi italiani hanno quasi tutti forma italiana. SINTASSI DEI CALENDARI 1. Sintassi delle lettere dedicatorie al Brîncoveanu60. Notiamo subito che si tratta di una sintassi nella quale si sente Teducazione letteraria che Giovanni Candido Romano si portava dall’Ita- lia ; vi si sente infatti, sia pure in modo blando, l’influsso del secentismO' al quale egli certamente fu abituato negii studi fatti prima del suo avvento in Valacchia; esso appare indubbiamente temperato dai bi- sogno di rendere piu piane e intelligibili le sue lettere dedicatorie pre- messe ai calendari, ma tuttavia vi si sente il gusto per talune pre- ziositâ stiliștiche., che non si riscontrano assolutamente sia nella prefă- zione ai lettori, scritta per il calendario del 1694 in stile piano, sia nei pronostici tratti dagli almanacchi italiani, dov’e ripetuto, come vedremo, lo stile proprio di questo tipo di letteratura. Ecco due esempi tratti dai calendario per il 1694, tratto il primo dalia lettera dedicatoria al voe- voda, il secondo dalia prefazione ai lettori : „Rămăn, dară, a fi aceasta ale astrologhilor, la oamenii cei mari și înțelepți, nu de crezut, ce numai de perierghie și treacere de vreamei ! Cari și îale aduc vorba și mișcare voii (cănd le citescu, sau le aud), unii unele, alții altele, poftind a se face și a fi. „aceasta, dară, cum am putut, și căt am putut, dupre slăbiciunea mea și puțina-m înțelegere, le-am scos dupre frăncească în rumă- neasca limbă, și mării tale, cu multă și adâncă plecăciune, le aduc, pentru numai o treacere, cum zic, de vreame. „Rugând, însă, den toată inima și mică putința mea, ca acealea toate căte sănt, de nalta înțelepciune și den fire împreună născută bu- netatea mării tale, socotite, poftite și voite, atotțiitoriul și putearnicul Dumnezeu să le aducă și să le dea și, spre binele și folosul de opștea creștinească, să le alcătuiască și să le facău, pp. 22—23. Per non infoltire il capitolo di note, sară indicate, subite dopo la citazione l’anno e il titolo del calendario da cui il pronostico fu trate, nonche la pagina dell‘edizione doi Vîrtosu in cui si trova. .220 MARIO RUFFINI 36 Ed ecco il secondo esempio, tratto dalia prefazione „cătră Cetitor?1 : „Semnat-am a să ști și lumina noao cănd să face, în ce zi a lunii, și șfeturile, și plinirea ei, Scos-am și de eclipsuri în soare și în lună, în cest an, căte și cănd să vor întâmpla, în ce lună și în ce zi, căte ciasuri or ținea. „Toate aceastea am făcut, ca să aibă ceva cunoștiință de ceale ce, în anul acestea al 1694 de la spăseniîa lumii, astrologhii zic că să vor putea întâmpla^ p. 23. Vediamo alcuni procedimenti stilistici propri delle leftere dedica- torie, che servono soltanto a mo’ di esemplificazione ; si pone tra pa- rentesi l’anno del calendario nel quale appaiono e le pagine dell’edizione •del Vîrtosu. A) Per i sostantivi: 1. Nominativi assoluti in funzione di ablativo : „Veache și prea toată lumea, această iaste leagew (1693, p. 4) ; 2. Ripetizione di concetti simili: „...să ajunge a-i număra în vârful tu- turor norocirilor și fericirilor^ (1699, p. 70) ; „cu norociri și fericiri ajungând^, (1701, p. 90) ; „cu bună voință și las că să le iai“, (1703, p. 118); 3. Uso di piu sostantivi : „...fără la osârdia și evlavia aducătorului^ (1693, p. 4) ; „pentru perierghie și a treacere de vreameu (1693, p. 5) ; păreri însă și umbre sănt (1694, p. 22) ; „iar rugăndu pre a tot pu- ternicul și cerescul otcărmuitoriu Dumnezeu^ (1699, p. 70) ; „rog, dară, pre porucitoriul, otcărmuitoriul și păzitoriul tuturor^ (1694, p. 50) ; „...cu sănătate întreagă, cu traiul liniștos, cu nenorociri și fe- riciri ajungând^ (1701, p. 90) ; 4. Posposizione di soggetto : „vei vedea Măriia ta părerile astrologilor^ (1694, p. 50) ; 5. Genitivi posposti al sostantivo reggente: „acesteai frumoase și de soțiirea omenească folositoare orănduieliu, (1693, p. 4); „iată și ale acestui 1694 an de la nașterea Fecioarei prognostice^ (1694, p. 22) ; „cu almanacelor tălmăcire^ (1701, p. 89) ; •6 . Esempi di enumerazione: „...pornirile și mișcările ceriulor, zic, în- chipuirile planitelor, stările zodiilor, și altele ca acealea“, (1694, p. 22) ; „luminatului și înnălțatului Io Constantin Basarab Voevod... să- nătate întreagă, viața lungă, norociri și veașnice fericiri (1695, p. 50) ; 7. Uso di genitivi ebraici : „Și mă rog așijderea, ne’ncetat și necurmat, pricinii pricinelor, începăturei începăturilor,... carele singur iaste ne- mișcat ...în veaci veacilor“ (101, p. 90) ; „Rugăndu-mă așijderea... cei dentăi și procatarctichi pricini a tuturor pricinilor^ (1703, p. 118). B) Per gli aggettivi: 1. Uso promiscua di aggettivi : „In semnul, dară, aceștii frumoase și de soțiirea omenească folositoare orănduieli, lucru cuvios face...“, (1693, P. 4) ; 37 „FOLETUL NOVEL“ 221 2. Aggettivi preposti al sostantivo : „...în putiarnica dreapta măna lui Dumnezeu sănt, și în adânci comorăle și tainica proniia sa ascunse- stau44 (1695, p. 50) ; „Rogu-mă, dară, mării tale, ca milostiv domnului și bun stăpânului mieu“, (1695, p. 51) ; „cu milostivi ochi și blândă frunte44 (ibid.) ; „aciasta mitutică și de nimic osteneala-mi (ibid.) ; „viu a mă închina Mării tale cu obiciuita-mi pre an datorie14, (1701, p. 89) ; 3. Duplicazione di aggettivi: a) con aggettivo preposto al sostantivo o al verbo, „aceștia frumoase și ...folositoare orănduieli44, (1693, p. 4) ; „mică și nevreadnică slugă44, (ibid) „înțeleptul și adăvărat creștini44, (1693, p. 5) ; „aceasta mică și foarte puțină a mea osteneală44, (ibid.) ; „aievea cunoscute și știute sănt44, (1694, p. 22 ; „cruda și cumplita boală-m44, (1701, p. 89) ; b) con posposizione dell’aggettivo : „domnului mieu celui bun și mi- lostiv44, (1693, p. 5) ; „comoara cea adâncă și tainică a înțelepciunii sale44, (1694, p. 22) ; 4. Caratterizzazione di sostantivi con il corrispondente aggettivo ne- gativ o : „...pricina cea nepricinuită... Dumnezeu44, (1699, p. 69) ; 5. Aggettivi verbali: „...prognosticele dupre 4 calendare a 4 astrologhi italiani scoase44, (1694, p. 22) ; „acealea toate căte sănt de naltă înțe- 1 epciune și den fire împreună născută bunetatea Mării tale, socotite,, poftite, și voite...44, (1694, p. 23) ; C) Per gli verbi : 1. Verbi posti alia fine della proposizione : „lucru cuvios face cel ce, orice are câștigat au den fire au den meșteșug, alergând la domnul și mai marele său să aducă44, (1693, p. 4) ; „numai ceale căte mi s-au părut că perierghia părților noastre ar pofti a auzi, am pus, iar alalte am lăsat44, (1694, p. 28) ; „prognostice cari astronomii italiani... fac și arată dupre calindarile lor, în limba rumănească tălmăcind, și lu- nilor dupre pravoslavnici orănduiala tocmind44, (1695, p. 50) ; „târziu în acest an și aceastea la mână-mi au venit44, (17’01, p. 89) ; 2. Uso di duplicazione di verbi: „...neștine într-aceastea să să înfigă sau să crează44, (1693, p. 5) ; „a scrie și a povesti de acestea44 (1694, p. 22) ; „de unde toate spânzură și să otcărmuiăscu44, (ibid.) ; toate să mișcă și să mută, și fac și să prefac44, (1701, p. 90) ; „toate căte și acetaș an au născut, au adus și au făcut, s-au arătat și s-au mis- tuit44, (1703, p. 117) ; 3. Uso duplice di verbi di significato simile : „...iară viu de mă închin și plecat mă curtenesc Măriei tale44, (1695, p. 50) ; „Aceasta voescu, aceasta poftescu44 (1699, p. 70) ; cruda și cumplita boală-m... m-au chinuit și tirănit44, (1701, p. 89) ; 4. Uso duplice dello stesso verbo : „Rugăndu și iară rugăndu pre a tot puternicul și cerescul otcărmuitoriu44, (ibid.) ; Rugăndu-mă așijderea și neîncetat rugăndu-mă44, (1703, p. 18) ; .222 MARIO RUFFINI 38 D) Esemplificazioni r...și cu frunte senină primeaște acealea, cum Artaxerxu pumnul de apă al plugariului, cum Iulie Chesar zisă haire numai, a unuia pren limba unui pasări de el învățate ; cum Carol cel Mare străchioara de lapte a fămeii sărace ; și alții mulți, mari și lăudați înpărați și domni, aseamenea au făcut“, (1693, p. 4) ; „...curiozitas (adecăte perierghia) omenească iaste poftitoare a ști unele și altele (cum și Aristotel, în cartea dentăi a Metafizicii lui, scrie : că toți oamenii din fire a ști pof- tescu ; iaste și paremiiă, carea zice : „Iată, soarele alergând și încon- jurând cursul său trăsare, zice înțeleptul Solomon — la Eclsiastic, cap. 1, stih 5 — și apune soarele, și la locul sau să întoarce)^, (1703, p. 117). Gli esempi addotti dimostrano che Giovanni Candido Romano era tutt’altro che digiuno di studi rettorici e delle loro applicazioni pra- tiche ; non uso certamente tutti gli artifici di cui poteva disporre, sia perche la sua posizione nell’apparato burovratico lella corte voevodale non era quella di cronista o di storico ufficiale, sia perche doveva adattare il suo stile a quello dei pronostici, che senza dubbio tradu- ceva letteralmente, nella loro prosa volgare, semplice e disadorna, adatta al popolo italiano, per il quaie erano stati scritti, sia forse anche a causa dei dolori che lo lancinavano e che gli potevano far perdere la volontâ di scrivere in stile ornato. SINTASSI POPOLARE DEGLI OROSCOPI TRATTI DAGLI ALMANACCHI ITALIANI Si tratta di una sintassi semplice, a volte scheletrica, talvolta bre- vemente discorsiva, che il Romano trovo nelle sue fonti italiane e tra- sfuse tale e quaie nei suoi calendari, dando ad essi quel carattere ita- liano che si deve loro riconoscere, sia per le fonti che per lo stile. Vediamo le piu spiccate caratteristiche ; nei riferimenti saranno abbreviati i nomi piu lunghi degli almanacchi italiani. 1. Propozioni semplici senza verbo : Anno 1693: Spre Țara Frăncească amestecuri (p. 6); Ardere de niște corăbii în mare (ibid.) ; Către Ren pagubă (p. 12), tutti senza indicazione di fonte; Izbândă în Arhipeleagul (Bragagna degli In- flussi, p. 18) ; Anno 1694 : O, ce mare prietenie (Pallade Astrologa, p. 24) ; Olăcari la multe curți (Frugnolo, p. 28) ; Veselie ! Veselie ! Biruința Creștinilor ! (Pallade Astrologa, p. 34; Anno 1695 : Turcul prea rău purtat și pus în turburare (Moglie di Frugnolo, p. 62) ; Vorbe de trebi politicești (Nova Finix, p. 67) ; „înnoiri și spargeri în leagea mahumetană (Chiaravalle, p. 67) ; Anno 1699 : Senin frumos cu oarece schimbare de vreme (Chiara- valle, p. 74) ; Pogorâre de oști străini (Chiaravalle, p. 78) ; Mare foc „FOLETUL NOVEL“ 223 în mare și mare apă la uscat (Frugnolo, p. 81) ; Anno 1701 : Netoomire într-o crăie, pentru leage (Frugnolo, p. 96) ; Pripealnică călătorie solilor straortinarii (Frugnolo, p. 98); Vești bune de oștire de departe (Frugnolo, p. 103) ; Anno 1703 : Despre Anadol rocoșituri și alte reale, (Bragagna degli Influssi, p. 123) ; Vremea, măcar că senin, iară friguroasă (Chiara- valle, p. 129) ; Hărțuire într-o câmpie aproape de o mare gărlă (Frugnolo, p. 135) ; Hoții, prinsori, jefuri și focuri în Trigono Inio și Aerio (Scrutini delle Stelle, p. 152) ; Anno 1704: Gâlcevi în Țara Ungurească (Bragagna degli Influssi, p. 169) ; Rea contelație pentru un loc al Trigonum Igneo (Cercatore di Stelle, p. 165) ; Călătorie unui om mare primejdioasă (Frugnolo, p. 168). 2. Proposizioni semplici con verbo : Anno 1693 : Duca de Baviera face cale (p. 6); Craiul de Spania dulce doarme (p. 6) ; Turinul găndeaște (p. 12), tutte senza indicazione di fonte ; Gâlcevi, rebelii și înfricoșate sfăzi să aud pretutindenea (Bra- gagna degli Influssi, p. 19); Anno 1694 : O curte mare să arată cernită (Pallade Astrologa, p. 24) ; Cel rebel vestit să va numei Vulpe bătrână (Frugnolo, p. 25) ; Co- răbii de oaste pier de o furtună (Comacchio, p. 29); Anno 1695 : Ceriul acoperit de nori lăcrămează cu ploi nenorocirile Vizandului (Moglie di Frugnolo, p. 63) ; Să despică o veaste bună de la o tabără în bucuria Creștinilor (Nova Finix, p. 64) ; Vreamea cu vânturi urmează amestecată cu ploae (Chiaravalle, p. 65) ; Anno 1699: Să fac socoteli de faceri de cetăți (Chiaravalle, p. 70); O tabără pătimeaște greale supărări (Chiaravalle, p. 74) ; Nu cu puțună întristăciune să aud ceale întâmplări nenorocite pre mare (Frugnolo, p. 75) ; Poarta Otomană stă așteptînd suspinate hotărâri (Chiaravalle, p. 83) ; Anno 1701 : O țară aproape de mare rău va fi purtată de un pu- tearnic al său vecin (Chiaravalle, p. 91); In Țara Tătărească obrăz- niciia ostașilor va întărâta turburare (Chiaravalle, p. 93) ; Rocoși- tura de năroade tare turbură pre un mare (Aquila folgoratrice, p. 100) ; Anno 1703 : Acei ostaș prea obraznici vin pedepsiț (Frugnolo, p. 123) ; Nouă gătiri de oaste aduc nouă gândiri de rău a multor ca- pete coronate (Scrutini delle Stelle, p. 25) ; O, căte minciuni au ră- porturile ! (Tartana degli Influssi, p. 142); Anno 1704: Văz multe cetăți stricate pănă la os (Bragagna degli In- flussi, p. 157) ; Să aude în Taur și în Peaște multe turburări (id., p. 163) ; Lumea iaste ciumată de boala franțuzească (id., p. 167t) ; Să arată într-o curte frumoasă nădeajde de pace (Frugnolo, p. 171). 224 MARIO RUFFINI 40 Le proposizioni dei țipi ora elencati sono molte numerosa, so- prattuto nei pronostici dei primi anni, dove sono riportati pronostici senza indicazione delle fonti. Via via che si procede nel tempo di- minuiscono le proposizioni senza verbo, sino a diventare difficile tro- vare degli esempi di questo tipo, mentre appare sempre piti com- pleta la forma delle proposizioni. Certo, molto dipendeva dai tipo di almanacchi che il compilatore aveva tra le mani, quali la Barca Lunga per la Dogana dell’Ovo, II Grande Cacciatore di Lago Scuro, Rosignolo, Pallade Astrologa, Tartana delle Stelle, che dopo i primi anni spariscono ; ma e da credere che il prevalere di un tip di pro- posizione completa dei suoi elementi essenziali sia anche dipeso da una evoluzione del gusto di Giovanni Candido Romano, che si allontanava da un tipo troppo popolare per il suo gusto di uomo di cultura. 3. Proposizioni sintatticamente complesse in periodi Pur nella semplicitâ della sintassi popolare troviamo, ed e na- turale, dei pronostici espressi in periodi, del resto tutt’altro che com- plessi, che risentono sempre della linearită sintattica della lingua del popolo, senza abbellimenti stilistici ne fronzoli retorici. Sono di- vis! anch’essi per anno a mo’ di esemplificazione. Anno 1693: Mi se pare că văz o coroană deșartă, ce cine o va pune la cap trebue să aibă multă tărie (Chiaravalle, p. 16) ; Cel prințep, ce are tituluș numai de o crăie, iară nu o stăpăneaște, foarte să să păzească, căci cu reale întămplăriîi stau deasupra, și nu numai luh ce și norodului său (Chiaravalle p. 16) ; Acelui rebel vestit nu-i iaste prea bine ; mă tem să nu să fia făcând pentru folosul lui, ce pre urmă să află în mare turburare (Frugnolo, p. 21); Anno 1694 : El iaste, (adecăte Saturnu), un bătrân gânditor de rău și pentru aceaia să va putea arăta întunecat în Ardeal și spre Be- ligrad (Comacchio, p. 24) ; Cel Iracliu căt mai mult să osteneaște a tăia capetele cei idră groaznice, atăta mai mult mergu odrăslind; însă să nădăjduiaște că, cu focul nestinsu al zilosului lui, va putea face să rămăe stinsă (Frugnolo, p. 34) ; Prințipii să arată osărdnici spre folosul binelui de opște, căt n-au fost niciodată mai nainte vreame (Lago Scuro, p. 43) ; Anno 1695 : Mă învertejescu înnapoi a socoti hotarăle Europiei și ale Asiii, și văz frumoase izbânzi de ai noștri înpotriva vrăjmașilor, și turburări nepreastan văz într-acea Inpărăție a Varvarilor (Rete dei Merlotti, p. 52) ; Tractaturile, (adecăte portările și vorbele), de pace găsescu fericită urmare, și dau socoteli de a mearge înnainte calea lor, în folosul a toatei Creștinătăț (Moglie di Frugnolo, p. 54) ; Stea în privighiiăre cel ce stă aproape de vrăjmașul lui, pentru ca sa osteneaște a face să se pornească cumpăna în folosul lui (Chiara- valle, p. 67); „FOLETUL NOVEL“ 225 Anno 1699 : Plinirile reghimentelor de călărime și de pedestrime să fac în chip (precum să publicăluiaște) de a ținea obiciuite presidii (adecăte muhavezeale; iar apoi, socotindu-se pre amăruntul gându- rile, să află oarece politic sfârșit, și mai pre ascunsu (Chiaravalle, p. 70) ; Cine iaste de defendăluiaște o cetate, să fie foarte cu ochii deșchiși, căci că iaste un hicleșug (Frugnolo, p. 82) ; Dentr-acest eclipsis cunoscu că foarte bine va fi asistăluit den credința fericitelor sale progresuri un stăpănătoriu supt Săgetătoriu (senza indicazione di fonte, p. 87) ; Anno 1701 : Intr-o țară, despre Miaza-Noapte, să vor tocmi niște osibiri, cu care pururea acea crăie să va uni ca să poate urma bunei socoteali a craiului său (Chiaravalle, p. 90) ; Gata iaste o armată a stringe o cetate de folos, când despre altă parte să va găti un războiu de cămpu (Aquila Folgoratrice, p, 103) ; Pre urma acelor netocmeale, a da pre ostași în ernatec, să rănduescu în locuri hotărâte și de aproape a să putea curând strânge, în vreamea trebuinții (Frugnolo, P- 110)’ _ _ Anno 1703 : Acea tabără de mare, cu vânt bun mearge și să invarte- jaște ori încoace ori încolea, și apoi soseaște de face mare stricăciune, unde nimic nu găndiia (Frugnolo, p. 124) ; Marsu ar vrea apururea nenorociri, și așa-1 vor cunoaște aceia carii sănt supt a lui stăpânire, aducând deapururea înnoiri (Chiaravalle, p. 136) ; Tare aleargă călă- rașii în multe părți, a găsi cine s-ar afla a dezlega aceale noduri de oștire, dară în zadar să ostenescu (Contra Tartana, p. 151) Anno 1704 : Pentru lucrurile lumești, acum mai mult vor înceapă a să întări războaele, cu paguba aceluia care pănă acum au fost bi- ruitor (Cercatore di Stelle, p. 158) ; O tabără iaste bătută, groaznică ocolire unii cetăț, răbelii răsuflă mâniile lor, cu oștiri fără Jeage (Frugnolo, p. 166) ; Intr-aceaste zile poate fi să se facă o călătorie de mare veselie, și nîtr-o cetate să vor face mari bucurii (Chiara- valle, p. 169). Talvolta, ma non spesso, i pronostici assumono toni di esortazione, di consiglio, di comando, come negii esempi seguenti : „Fiți bărbați, o ostași, păsați înnainte, că biruința iaste a voastră (Frugnolo p. 82, anno 1695; „Nu vă slăviți căci să vor supune scaunilor voastre^ ple- cate cetăț au țară ; pentru că, și de ale voastre, supt vrămașu să vor supune !“ (Frugnolo, p. 92, anno 1701) ; „Să nu fiți așa pripealnici, a zice ’ oaste, oaste! Pentru că apoi, va fi pre puțin pohta voastră44 (Frug- nolo, p. 100, anno 1701) ; „Caută acolea, într-acea mare cetate (despre Apus, cum să împreună acei crăești logodnici44 (Frugnolo, p. 120, anno 1703) ; Gătiți-vă, ostaș ! Gătiți-vă, o căpitani ! Și voi, o mari ghe- nerari, că vă văz pe toți sângerați ! (Bragagna degli Influsii, p. 123, anno 1703). C’e infine una calda invocazione alia pace, che non appare guastata da qualche ingenuita di pensiero di carattere schiettamente popolare : „O, prea drăgăstoasă pace ! O prea iubită pace ! Vino în lume și ne bucură ! Tae atâtea gâlcevi omenești și înpreună despreunările și 13 — Literatura română 226 MARIO RUFFINI 42 schimbă corturile în paturi de nuntă, și iarba de pușcă în zahar, și sân- gele în vinuri dulci și roșii, coifurile și pavezile în străchini, tunurile în fluere de veselie, și gloanțele de pușcă în macaroane, și, unde ră- sărea dafine de biruință, să răsară măslinul de peace, că mai mult ne place“ (Tartana degli Influssi, p. 122, anno 1703). Gli esempi riportati indicano chiaramente, con i loro riferimenti che gli oroscopi erano tradotti daU’italiano, spessissimo letteralmente; ce lo dice la loro sintassi molto semplice, l’incisivitâ degli asserti, che tal volta assume toni lapidari, il senso sempre sibillino e oscuro, tanto caro agii almanacchi astrologiei italiani, destinati, în Italia ai ceti popolari. Ed e veramente un peccato che i calendari di Giovanni Candido Romano siano rimasti inediti al tempo della loro composizione, anche se si comprendono le ragioni del Brîncoveanu per non lasciarli pubbli- care, soprattutto per il timore che essi venissero a conoscenza della Sublime Porta, che certamente non vi era ben trattata. Probabilmente, se la pubblicazione fosse stata permessa, Finflusso italiano sulla lingua romena, a cavaliere dei secoli XVII° e XVIII0, avrebbe potuto essere piu ampio ; ma non si deve pensare a una grande fortuna, perche, in fondo, i calendari non avrebbero potuto esercitare un grande influsso nel popolo, sia perche portavano quasi esclusivamente oroscopi di ca- rattere politico, sia perche, per lo stato delle cultura popolare di allora, difficilmente il popolo avrebbe potuto leggerli. De resto essi erano com- pilati per il voevoda e non per il popolo, e non dovevano aver molta fortuna neppure a corte, se, come pare dalie annotazioni che vi faceva il Brîncoveanu, erano esclusivamente di suo uso personale. Se avessero dovuto servire per il popolo, supposto che potesse servirsene, avrebbero dovuto avere altra intonazione : cosi came sono, invece, un possibile in- flusso linguistico non poteva, se mai, che essere circoscritto alFam- biente della corte. KAJIEHJțAPH JPKOBAHHH KAHflHflO POMAHO nPPI flBOPE rOGHOflAPH KOHGTAHTHHA BPblHKOBHHY. „ Faber and Faber, 1968, pp. 60—61. 3 TEXT ȘI SEMNIFICAȚIE 257 generale. La nivelul limbajului transpar obsesiile adinei, inconștiente ale autorului, așa cum încearcă să le descopere o critică psihanalitică (în forma ei cea mai interesantă, psihocritica lui Ch. Mauron). întreaga structură a operei se lasă întrezărită, ca un filigran, în limbaj. El este fața pe care opera o întoarce către lume. Evident, analiza nu e ținută să rămînă la acest nivel. Ea poate trece dincolo, cu condiția să-i recunoască primordia- litatea într-o ordine a dezvăluirii specificității operei, să se întoarcă de fiecare dată la el. Analiza poate decupa în text, dar vizînd o structură de adîncime, temele profunde ale universului poetic, așa cum procedează critica tematică a unui J.-P. Ri ch ar d. Poate, în sfîrșit, să pună viziunea despre lume a scriitorului — descoperită tot în operă — în relație cu o istorie, cultură, societate care au produs-o, ca în structuralismul genetic al lui L. Goldmann. Avînturile metafizice, ideologice, morale ale criticii tra- diționale de semnificație sînt astfel în permanență controlate de ancora fixată cu temeinicie în învelișul verbal al operei. Acest prim nivel al textului, coroborat cu celelalte straturi care alcă- tuiesc structura operei7, propune lecturii, în cazul producțiilor de valoare, o vădită coerență. Noțiunea de stil, înțeles în modul cel mai obișnuit ca realizîndu-se la nivelul unui puternic centru unificator care e persona- litatea scriitorului, poate fi extinsă în jos și în sus, adică la nivelul operei particulare (principiul central care structurează elementele ei componente) sau la unităților superioare ca generalitate ; curent, epocă, specific național Analiza practicată de cele două mari direcții ale criticii stilistice abordează textul literar din unghiuri și cu finalități deosebite. Metoda statistică a dat o serie de rezultate utile în cercetarea stilului operelor, plecînd de la datele obiective ale textului. Mai fecundă pare a fi însă transportarea prin- cipiului statistic în încercările de formalizare a discursului literar, cum este cazul in extremis al poeticii matematice. Cealaltă direcție, numită de P. Guiraud stilistica genetică și ilustrată în chip strălucit de analizele lui L. Spitzer sau E. Auerbach a impus mai ales o prezență fascinantă, aceea a creatorilor ei. Rolul principal acordat intuiției subliniază aici o in- terpretare personală, subiectivă a datelor furnizate de text. Mai mult decît atît, analiza depășește cu mult nivelul acestuia, cum este cazul lui Auer- bach, ridicîndu-se cu îndrăzneală la înălțimi spectaculoase, care interzic, prin complexitatea demersului critic, imitarea modelului. De aceea, analiza de text obișnuită continuă să se mențină în limitele unei abordări stilistice degradate, situația fiind întreținută într-un fel și de mulțimea și imprecizia înțelesurilor date noțiunii de stil. Cîștigurile evidențiate de analiza stilistică a textului au putut fi inte- grate însă cu folos în înțelegerea operei ca structură, ca interrelaționare organică a părților, ca sisteim de sisteme, așa cum procedează teoria și analiza structuralistă. Analiza literară poate afla aici sugestii fecunde, 7 v. R. Wellek, A. W a r r e n, op. cit., cap. Modul de existență a operei literare". 17 — Literatura română 258 ALEXANDRU TUDORICA 4 întrucît relația fragmentului de discurs poetic — de care aceasta se ocupă — cu întregul se încarcă de o semnificație deosebită 8. De la formalismul rus al deceniilor 10—13, pe de o parte, și din tra- diția criticii engleze, reprezenetată prin Richards, Eliot și alții, pe de altă parte s-a dezvoltat critica structuralistă, la ora actuală deja subîmpărțită în școli și mișcări, unele divergente. New criticismul american cunoaște în sînul său grupul divident al școlii artistotelice de la Chicago, care, produ- cînd un reviriment al vechilor clasificări bazate pe granițele rigide dintre genuri, specii și subspecii și judecind opera în funcție de respectul acesteia pentru norme prestabilite 9, se întîlnește în acest nou avînt al unei rigori clasiciste cu grupul structuralist francez de la revista „Communications^, care readuce în actualitate o știință a limbajului îngropată în uitare de istorismul romantic și critica sainte-beuviană : retorica. Exemplul reto- ricii este elocvent pentru situația actuală a cercetării limbajului. Năs- cută de timpuriu, retorica a dăinuit aceeași în liniile ei fundamentale timp de peste 2500 de ani, ca întruchiparea cea mai durabilă a conștiinței limbajului. Dispariția retoricii tradiționale odată cu revoluția literară romantică „a creat un gol în științele umaniste și stilistica a făcut deja un lung drum pentru a acoperi acest gol. De fapt, nu ar fi cu totul fals dacă am considera stilistica drept o „nouă retorică^, adaptată modelelor și exigențelor studiilor moderne în lingvistică și în literatură^, spune S. Ullmann în „Language and Style“10. Acest demers, început de stilistică, al întoarcerii la text, părăsind vagile declarații ale criticii de factură romantică, este continuat cu aplicație de cercetarea retorică modernă. Nevoia de formalizare a limbajului literar, de punere în evi- dență a legilor după care se dezvoltă discursul poetic sau de reducere a aparent nenumăratelor variante ale discursului narativ la cîteva inva- riante e un import de scientizare pe care cercetarea literaturii îl află în apropierea, mai evidentă ca oricînd în istoria relațiilor dintre cele două discipline, de lingvistică, la rîndul ei legată în aceeași intenție a modelării limbajului de cibernetică, producînd, de exemplu, gramaticile transformaționale și generative11. -Jn mașina retorică^, spune R. B ar- s v. în acest sens și E. Auerbach, Mimesis, ELU, 1967, p. 610 : „Interpre- tarea cîtorva pasaje din Hamlet, Phedre sau Faust este mai rodnică și mai esențială pentru înțelegerea lui Shakespeare, Racine sau Goethe și a epocilor respective decît cercetarea sistematică și cronologică a vieții și operei lor“ ; și : „Sînt con- vins că motivele care stau la baza istoriei reprezentării realiste, dacă le-am intuit corect, se verifică în orice text realist“. 9 cf. V. W. Scot t, Five Approaches of Literary Criticism, Colliers Books, N. Y., 1962, pp. 182—183. 1® Apud R. Barthes, L’Ancienne rhetorique, în „Communications", nr. 16, 1970, p. 194. 11 Intenția e precizată încă de formaliștii ruși : „Ceea ce ne caracterizează nu e „formalismul" ca teorie estetică, nici o metodologie reprezentînd un sistem științific definit, ci dorința de a crea o știință literară autonomă pornind de la calitățile intrinseci ale materialelor literare. Singurul nostru scop este conștiința teoretică și istorică a faptelor care țin de arta literară ca atare" (B. E i c h e n - baum, teoria „metodei formale", în „Theorie de la litterature", Ed. du Seuil, 1965, p.’ 33. 5 TEXT ȘI SEMNIFICAȚIE 259 t h e s, „ceea ce se introduce la început, abia ieșind dintr-o afazie nativă, sînt materialele brute ale raționamentului, ale faptelor, un „subiect44 ; ceea ce se obține la sfîrșit e un discurs complet, structurat, gata mar- mat pentru a convinge44. Totalitatea figurilor retorice ale limbajului realizează „o rețea unică, un fel de artifact, care ne va permite să ne imaginăm arta retorică drept o mașină subtil compusă, un arbore de operații, un program destinat să produce discurs44 12. In același sens, I. Lotman susține că „interpretarea literaturii trebuie să devină o știință4413, iar S. M a r c u s, comentînd ideea lui Thibaudet, după care poezia determină stări imprecise, dar mijloacele cu care ajunge la acest rezultat sînt precise, consideră câ „tocmai pe acestea din urmă le poate studia cu succes matematica4414. în ce relație s-ar afla analiza concretă a operelor cu această încer- care de a constitui studiul discursului literar într-o știință ? Aparent, într-o opoziție, provenind din obiectivele diferite ale celor două acti- vități critice. Handicapată atîta vreme de statutul paradoxal al obiec- tului său (rostul literaturii, spune R. Barthes15, este de a „institu- ționaliza subiectivitatea44, aliind astfel două contrarii care o fac insesi- zabilă pentru o cercetare obiectivă), poetica pare decisă acum să-și depășească rezervele cu privire la cantitatea de inefabil conținută în opera literară și, trecînd peste dificultatea care a blocat mereu putința constituirii unei științe a limbajului, să desprindă legile de funcționare ale acestui tip special de discurs. „Singura manieră de a justifica exis- tența unui discurs științific asupra literaturii44, scrie T. T o d o r o v 16, introducînd distincția amintită mai sus, „este de a opune de la început știința descrierii. Poetica e distinctă, într-adevăr, ca orice știință, de descrierea operelor literare44 17. Diferența constă în direcțiile opuse pe care le ia mișcarea spiritului critic în cele două activități : „Dacă a descrie înseamnă a porni de la anumite premise teoretice, căutînd a ob- ține o reprezentare raționalizată a obiectului de studiat, a face operă de știință înseamnă a discuta și a transforma chiar premisele teoretice, după ce s-a trecut prin cunoașterea unui anumit obiect44. Mai interesată deci de individualitatea operei, descrierea pornește de la „identificarea tuturor elementelor constitutive și pertinente ale 12 R. Barthes, L‘ancienne rhetorique, în „Communications44, nr. 16, 1970, pp. 175, 196. 13 14 în Secolul 20, nr. 5, 1967, pp. 141, 163. 15 R. B a r h e s, Despre Racine, ELU, 1969, p. 206. 16 T. T o d o r o v, op. cit., pp. 7—8. 17 Iată fixarea definitivă a acestei idei de către R. Ja ko bson : „Obiectul științei literare nu este literatura, ci literaritatea, adică ceea ce face dintr-o operă dată o operă literară. Totuși, pînă acum, (...) istoricii literaturii se serveau de tot : de viața personală, de psihologie, de politică, de filozofie. Se realiza un conglome- rat de discipline fruste în locul unei științe literare, ca și cum s-ar fi uitat că fiecare din aceste obiecte aparține respectiv cîte unei științe : istoria filozofiei, isto- ria culturii, psihologia etc. și că acestea din urmă pot în mod firesc să se ser- vească de faptele literare ca de niște documente defective, de rangul al doilea" (Poezia modernă rusă, Schița 1, Praga, 1921, p. 11, apud „Theorie de la litterature", P. 37). 260 ALEXANDRU TUDORICA 6 unui poem ; apoi se descrie dispunerea lor relativă, pentru a accede la o nouă prezentare a aceluiași poem, prezentare care trebuie să ne permită să-i pătrundem mai bine sensul. (...) Descrierea e în literatură un rezu- mat raționat, el trebuie să fie astfel compus încît trăsăturile principale ale obiectului descris să nu fie omise și să reiasă chiar cu mai multa evidență. Descrierea e o parafrază, dar o parafrază devoalantă, parafrază care afișează principiul logic al propriei organizări, în loc să-1 ascundă^18. Apare cu destulă claritate aici sensul complex al acestei activități; în realitate, ea trebuie înțeleasă ca implicînd un moment final — și ho- tărîtor — al sintezei. De aceea, analizei i se preferă termenul mai cuprinzător de descriere. Recompunerea operei analizate creează un spațiu în care se introduce excegetul. Activitatea acestuia nu e inutilă, cu toate că „orice operă este în acest sens cea mai bună descriere posibilă a sa : în întregime imanentă și exhaustivă^. Recompunerea în replică a operei poartă de acum în sine marca interpretului, care lumi- nează „pastișa“ dintr-un anumit unghi, dînd prin aceasta un sens structurii investigate. Aceasta pentru că nici un discurs critic nu este inocent; el își angajează subiectul, făcînd vizibile în transparența lui nu numai o anumită ideologie, mai mult sau mai puțin constituită, dar și calitățile individuale, intuiția și talentul criticului, care însoțesc în chip nemijlocit, în analiza concretă, apariția unui sistem, oricît de formalizat s-ar pretinde acesta. De aceea, rigoarea unei metodologii nu poate pretinde, așa cum s-a întîmplat cîndva, într-o epocă dominată de pozitivism, să se substituie intuiției autentice. Criticul rămîne în centrul interpretării, ca o prezență care dă sens actului de valorizare. I se poate însă cere acestuia să-și conformeze discursul unei realități poetice prea adeseori uitate, situație în care de obicei opera se transformă într-un pretext pentru construcții ce își găsesc, în cel mai fericit caz, în propria frumusețe singura justificare. In capacitatea criticului modern de a-și asuma „umilința“ pășirii în marginea textului stă, poate, aflarea unei căi fecunde spre critica organică, integratoare. TEKCT M 3HAHEHHE K p a t k o e c o 3 e p w a h ii e CTaTbH cTaBHT ce6e ijenbio noanepKHyTB Bospocmee b coBpeweHHOM JiHTepaTypoBe- EBhhh ana^eHne anajinsa TBKCTa. Pent h^bt, b neEOTopoft ctbhbhh, o BOBBpameHnn k TBKCTy, npoBeaeHHoe cobpbmbhhoîî kphthkoîî, ho KOHQHHan ițBJib ee OTJiHHasTCH ot TpaflnunoHHoro “explication de texte,,. 3tot cobpbmbhhmîî anajins noapaayMSBaBT 3Ctbth- hbckhb npnHUHnu, onpeflenHiomHA jiHTepaTypnoe npoH3Be;țeHHe nan CTpyKTypy, nan opraHinecKoe i^ejioe, nepBMft ypoBenb KOToporo oSpaaoBan caMHM tbkctom. SnaHHTBJibHaH Buro^a, BLiTeEaiomaH hs 3thx cooâpaawHHii, npe^CTaBJineT hhtbpbc «jih kphthkh 3naH6HHH Booâuje, HbH MeTa^HSHnecKHe, MopajibHbie h H^eojiorHHBCKHe hojibtm £Ojdkhh BCTpenaTbCH, yKpenjieHHMe h npoBepeHHbie b nncaHHH. PasyweeTCH, jțonojiHHTBJibHan CTporocTb, npHBHeceHHaa coBpsMBHHOft MeTo^ojiorneft anannsa TBKCTa, ne AOJHKna h He mojkbt hh b *8 T. Todorov, op. cit., pp. 7—8. 7 TEXT ȘI SEMNIFICAȚIE 261 KoeM cjiynae aaweHHTb HacTOHiițee HenocpeflCTBenHoe nocTiuKeHne, oițenHBaiomee npncyTC- tbk6 KpKTHKa, naxoftauțerocH Bcer^a BHyTpn CBoero nccjie,noBaHHH. HaoâopoT, aKițeHTHpoBKa 6ojiee CHCTeMaTimecKoro xapaKTepa 3toîî jțeHTejibHOCTH oKaBUBaeTCH «onojiHHTejiâHOiî m saKpemifliomeiî rjiaBnyio pojii» KpnTnnecKoro npn3BaHHH. TEXTE ET SIGNIFICATION Resum e L’article se propose de souligner l’importance accrue, re^ue dans l’investi- gation moderne de la litterature par l’analyse de texte. II s'agit, en quelque sorte, d’un retour au texte opere, par la critique actuelle, avec une finalite dife- rente de celle qu’on suivait dans la traditionnelle „explication de texte“. Cette analyse moderne sous-entend des principes esthetiques qui definissent l’oeuvre litteraire comme une structure, comme une totalite organique, dont le premier niveau est constitue par le texte lui-meme. Un important profit qu’on peut tirer de ces considerations interesse la critique de signification en general, dont Ies vols metaphysiques, morals, ideologiques doivent se retrouve ancres et veri- fies dans l’ecriture. Bien entendu, le supplement de rigueur apporte par une nxe'thodologie moderne de l’analyse le texte ne doit et ne peut en( aucuh ras remplacer la veritable intuition, la presence valorisante du critique, place tou- jouns â l’interieur de son exegese. Au contraire, l’accent mis sur le caractere plus systematique de cette activite s’avere complementaire et renforce le role fondamental de la vocation critique. OBSERVAȚII STILISTICE PE MARGINEA PROPOZIȚIEI SUBORDONATE CIRCUMSTANȚIALE DIN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA GHEORGHE RADULESCU Prin poezia lui Lucian Blaga se deschide o nouă perspectivă în lirica românească. O poezie profundă de întrebări și uimire, scrisă modern, lirica sa relativ-expresionistă se înscrie între creația astral-eminesciană și aceea actuală, de îndoieli și căutări persistente. Și dacă din punct de vedere lingvistic subordonarea circumstanțială are o frecvență scăzută în raport cu celelalte construcții sintactice din poezia sa, aceasta se explică prin factura modernă a scrisului lui Blaga, care își urmează o cale proprie. Propoziția subordonată circumstanțială apare atunci cînd e solici- tată să sugereze, să explice, să precizeze locul, timpul, cauza, finalitatea (scopul), consecința, mijlocul, ipoteza, impedimentul, relația, opoziția, cumulul, excepția; printr-o dublă referire, ea se exprimă și printr-o propoziție predicativă suplimentară (pe care am inclus-o între propo- zițiile circumstanțiale, deși gramatica o situează separat). Studiind propozițiile subordonate circumstanțiale din volumele lui Lucian Blaga 1 cu un cuprins de 126 de poezii, am găsit în total 193 de propoziții subordonate circumstanțiale2 distribuite în 11 tipuri. Cele cinci cicluri de poezii au fost alese și analizate, considerînd că acestea îl reprezintă mai pregnant pe poet, atît din punct de vedere al concepției, cît și al construcției prozodice, gramaticale și stilistice. 1 Aici și în continuare ne referim la ediția Lucian Blaga, Poezii, Ediție îngrijită de Gh. Ivașcu. voi. I-IL București, 1968 (ciclurile : , Poemele luminii", 1919 : „Pașii profetului", 1921 ; „Lauda somnului", 1929 ; „Nebănuitele trepte", 1943 : și „Mirabila sămîntă", 1962). 2 Pe cicluri, ele se distribuie astfel : „Poemele luminii" — 38, „Pașii profe- tului" — 17, „Lauda somnului" — 25, „Nebănuitele trepte" — 28, „Mirabila sămînță" — 18. 264 GHEORGHE RADULESCU 2 Frecventa propozițiilor subordonate circumstanțiale pe cicluri Total general co 00 00 o Ol co CD ’uiițdns -paJd I CO 1 1 LO aț^daaxa aa 1 1 1 1 1 1 EAi}E[nuin0 1 1 1 1 1 1 ai^izodo aa 1 1 1 1 1 1 BAisaauo0 1 1 1 i 1 CO •uoi^ipuo0 Ol 1 Ol ai^pj aci 1 1 1 1 1 1 EAiiBiaog l 1 l 1 1 1 •umjțsui 1 1 1 -Y 1 1 EAițnaasuo0 co Ol T-l •puo0 •duiO0 TI 1 1 1 1 th șjnseui ap ui^poiM 1 1 1 1 1 1 EAI|EJEdUIOO BIEPOȚAI 1 i Ol Ol 00 usiz-nudojd ?I^pow io 1 1 1 cd ȘIEUȚd cd m T-* o o Ol co CD ȘIEZRB0 CD 00 Ol co 1 cn duii} aa Ol CO 3 co o T-l O CD CD □Of aa 1 1 1 —• 1 Tipurile de propoziții subordonate circ. Ciclurile „Poemele Luminii“ 1919 „Pașii profetului1* 1929 „Lauda somnului14 1929 „Nebănuitele trepte “ 1943 „Mirabila sămînță” 1962 TOTAL OBSERVAȚII STILISTICE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA 265 Propoziția cu frecvența cea mai ridicată, în ciclurile analizate, după cum reiese din statistica de mai sus, este subordonata circumstanțială de timp (66), urmîndu-i subordonata finală (63), apoi cea cauzală (19), con- diționala și consecutiva (11), modala-comparativă (8), modala propriu zisă (6), predicativa suplimentară (5), concesiva (3) și în sfîrșit circum- stanțiala de loc (1), comparativa condițională (1). în ciclul „Poemele luminii44, pe primul loc este subordonata circum- stanțială temporală cu o frecvență de 32, urmîndu-i circumstanțiala finală (16), apoi cauzala (6), modala propriu-zisă (5), propoziția subordo- nată circumstanțială modal-comparativă (4), consecutiva (4), condițio- nala (3) ,comparativ-condiționala (1) și concesiva (1), predicativa supli- mentară (1). In „Pașii profetului44, propoziția circumstanțială temporală trece pe locul al doilea, frecvența cea mai ridicată o are circumstanțiala finală (de scop 15), apoi temporala (14), cauzala (8), condiționala (4), consecu- tiva (3), predicativa suplimentară (3) și modala propriu-zisă (1). In „Lauda somnului44, frecvența cea mai mare o deține tot propo- ziția circumstanțială finală (de scop), cu toate că și aceasta este în regres față de finala din primele două cicluri (10), urmîndu-i propoziția tempo- rală, a cărei frecvență scade simțitor pînă la 3, apoi cauzala (2), con- diționala (2) și consecutiva (1). în „Nebănuitele trepte44, frecvența cea mai mare o are atît circum- stanțiala temporală (10) cît și circumstanțiala finală (10), apoi cauzala (3), urmîndu-i modala comparativă (2), consecutiva (2) și circumstanțiala de loc (1), concesiva (1), predicativa suplimentară (1). în ultimul ciclu „Mirabila sămînță44, din nou propoziția finală are frecvența cea mai ridicată (12), urmîndu-i temporala (6), modal-compa- rativa (2), condiționala (2), consecutiva (1) și concesiva (1). Pe cicluri, frecvența totală cea mai ridicată a propoziției circum- stanțiale o găsim în „Poemele luminii44 (73), continuată de aceea din „Pașii profetului44 (48), apoi „Nebănuitele trepte44 (30), „Mirabila să- mînță (24), și în sfîrșit „Lauda somnului44 (18). După cum se observă în special în ciclul „Lauda somnului44, subor- donarea circumstanțială este slab reprezentată atît în raport cu celelalte construcții sintactice din frază, cît și prin inexistența unor propoziții circumstanțiale ca : propoziția instrumentală, propoziția sociativă, pro- poziția de relație, opozițională, cumulativă și propoziția circumstanțială de excepție, care nu apar în nici unul din ciclurile citate. Din rezultatele obținute asupra frecvenței propozițiilor circumstan- țiale, reiese că propoziția circumstanțială de timp (în deosebi în „Poe- mele luminii44) și propoziția circumstanțială finală sînt cele mai des întîl- nite, ceea ce consemnează preocuparea filozofică a poetului față de pro- blema timpului și a finalității vieții și a lucrurilor. Vom face, mai jos, analiza textelor pe cicluri, în ordinea apariției lor, după criteriul sintactic al studierii propozițiilor subordonate cir- cumstanțiale. începînd cu propoziția subordonată circumstanțială de loc și terminînd cu propoziția subordonată predicativă suplimentară. 266 GHEORGHE RĂDULESCU 4 * ♦ ♦ 1. Propoziția subordonată circumstanțială de Ioc (1) apare o sin- gură dată în poeziile din ciclurile analizate și numai în ciclul „Nebă- nuitele trepte". Propoziția circumstanțială de loc din citatul de mai jos este intro- dusă prin conjuncția unde, specific circumstanțialelor de loc. Verbul din subordonată și regentă este a fi (predicativ) la indica- tivul prezent. Sensul trist ce se desprinde din strofă prin depărtarea iubitei, de- părtare ce crește direct proporțional cu timpul, lasă loc resemnării și și meditației asupra întregului rost al vieții. C.D. R. 2 p. „Unde dormi astăzi1 / nu știu /. Niciun cîntec 1 nu te găsește /. Astăzi P. R. 1 Loc. 2 P. adv, R, 1 P. tu ești / unde ești /. Iar eu aici. / Depărtarea a pus între noi carul cel mare pe cer, apele-n văi, focul în noapte pe dealuri, 2 / P. și R. Rap. coord. cop. și pe pămînt a pus anemone și patimi 3 / Atrib. cărora ziua nu le priește 4 /“ („Pe multe drumuri*) 2. Propoziția subordonată circumstanțială de timp (66) are frec- vența cea mai ridicată. în ciclul „Poemele luminii", frecvența este ridicată chiar și în raport cu temporalele din celelalte cicluri (32). în primul citat pe care îl dăm mai jos din poezia „Pax magnau, propozițiile tempo- rale, care exprimă, aici, simultaneitatea, sînt coordonate între ele și intro- Propozițiile sînt notate în felul următor : P = propoziția principală, R. = regentă, Inter = interogativă, Excl. = exclamativă, Imper = imperativă, nom = nominală, S = subiectivă, Pred. = predicativă, Atrib. = atribuitvă, Apoz. = apo- zitivă, C.D. = completivă directă, C. indir = completivă indirectă, C. de Agent = completivă de agent,Loc. = circ, de loc. T. = circ, temporală, Cauz. = circ, cau- zală, F = circ finală, Mod. = circ, de mod, M. comp. = circ. mod. comparativă, M. de măsură = circ de mod de măsură, M. comp. cond. = circ, de mod compa- rativă condițională, consec. = consecutivă, Instr. = circ, instrumentală, Sociat. = circ, sociativă, Rel. = circ de relație, Cond. = circ, condițiorală, conces. = circ concesivă, Opoz. = circ, opozițională, Cumul. = circ, cumulativă, Excep. = circ de excepție, Pred, suplim. = predicativă suplimentară. 5 OBSERVAȚII STILISTICE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA 267 duse prin conjuncția cînd. Pentru a nu mai repeta verbul din prima temporală și elementul introductiv, cît și pentru economia și stilistica construcției Blaga recurge de multe ori la acest procedeu de simplificare, specific de altfel prozodiei moderne. Factura frazei este interogativă, temporala este inclusă între cele două părți ale regentei, verbul regent la modul indicativ prezent strigă este determinat împreună cu subiectul de elementul predicativ supli- mentar ascuțit, care accentuează și mai pregnant ideea din temporală, interogația sfîrșind cu propoziția completivă directă. „De ce în nopți adinei de iarnă, i / T cînd sori îndepărtați s-aprind pe cer 2 / T și ochi de lupi prădalnici pe pămînt, 3 / R un glas îmi strigă ascuțit din întuneric, 1 / C.D. că dracul nicăieri nu rîde mai acasă ca-n pieptul meu ? 4/“ („Pax magna“) Ca și în primul citat din aceeași poezie, în citatul al doilea antiteza este prezentă în cadrul celor două temporale, (care sînt în raport de ante- rioritate în mod formal față de regentă ; în fond însă, datorită prezen- tului gnomic din temporale, se consemnează simultaneitatea raportului temporal) subliniind principiul filozofiei kantiene al celor doi poli opuși, (binele și răul), ca și în mitologia și literatura populară. „Lumina și păcatul P. și R. îmbrățișîndu-se s-au înfrățit în mine-ntîia oară de la-nceputul lumii, 1 / de cînd îngerii T strivesc cu ură șarpele cu solzii de ispită 2, / T de cînd cu ochii de otravă șarpele pîndește F Călcîiul adevărului 3 / să-1 muște-nveninîndu-1 4 /“ („Pax magna“) Interogația apare nu numai în propoziții interogative propriu-zise, dar și în subordonarea inclusă în întreaga construcție interogativă, cum se observă mai sus (primul citat), mai cu seamă în frazele în care se află propoziții temporale (fiind ajutate de elemnetele de relație, adverbe relative cu valori conjuncționale, locuțiuni conjuncționale etc.). P. ȘL R. „Gorunule din margine de codru, de ce mă-nvinge, cu aripi moi atîta pace, 1 / T cînd zac în umbra ta 2 / T. Rap. coord. cap. și mă dezmierzi cu frunza-ți jucăușă ? 3 /“ („Gorunul”) Sau un citat cu două propoziții temporale, în raport temporal de simultaneitate, în care ponderea cade accentuat pe interogație, rotunjind în același timp ideea de dragoste, metaforizînd-o. Sfîrșitul temporal interogativ lasă loc răspunsului care întîrzie. P. și R. T 2 ,,Nu-mi presimți tu nebunia 1 / cînd auzi / cum murmură viața-n mine ca un izvor C.D. 3 năvalnic într-o peșteră răsunătoare ? / P. și R. 1 T. Nu-mi presimți văpaia / cînd în brațe îmi tremuri ca un picur de rouă-mbrățișat de roze de lumină ? 2 /“ („Nu-mi presimți ?“) Creatorii comunică între ei, formele de expresie sînt însă deosebite, ritmul interior avînd aceeași cadență, aceeași eufonie. lată-i pe Blaga și pe Eminescu pe aceleași coordonate ale univer- sului poetic. Din punct de vedere gramatical, în versurile ce urmează, pronumele negativ nimic (cu sens de infinit) se substantivează și devine subiect. La Blaga îl găsim într-o propoziție principală și regentă, căreia îi urmează o temporală, construcția luînd sfîrșit prin vorbirea directă, printr-o propoziție exclamativ-imperativă, cu predicatul exprimat prin conjunctiv. La Eminescu același pronume (substantivat) e subiect într-o pro- poziție subiectivă, dintr-un șir de subiective coordonate și strofa se ter- mină printr-o propoziție predicativ suplimentară. P. și R. 1 „Nimicul zăcea-n agonie, / T 2 cînd singur plutea-n întuneric / și dat-a P. 3 un semn Nepătrunsul : / Excl. imper „Să fie lumină ! 1 /“ (,,Lumina*'1) 7 OBSERVAȚII STILISTICE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA 269 R. 1 S. 2 „Se poate / ca bolta de sus să se spargă / S. 3 Să cadă nimicul cu noaptea lui largă / S 4 Pred, suplim. Să văd cerul negru / că lumile-și cerne Ca prăzi trecătoare a morții eterne 5 /“ („Mortua est“). Apropieri ritmice și cromatice, sintactice și semiotice găsim uneori chiar între Blaga și Bacovia. De exemplu : P. și R. 1 „Toamna va veni cîndva tîrziu, / T 2 cînd tu iubito-mi vei cuprinde gîtul tremurînd / T. 3 și strîns vei atfrna de mine / cum atîrnă o cunună de flori uscate M. comp. 4 de stîlpul alb de marmoră al unei cripte /“ („O toamnă va veni“) 1 T 2 „La toamnă / cînd frunza va îngălbeni, / T. 3 S 4 cînd pentru ftiziei nu se știe / ce noi surprize vor veni / mod. comp. 5 Alcolizat, bătut de ploi 1 / cum-am mai fost cîndva, / P. și R. 1 Tîrziu, în geamul tău, încet, cu o monedă voi suna. /“ („Nervi de toamnă") In ciclul ,,Pașii profetului^ întîlnim temporale introduse prin con- juncțiile cînd, cum, cit, prin locuțiunile conjuncționale de cînd (de pos- terioritate), de cîte ori, (cu sens iterativ), etc. în citatul de mai jos, pro- poziția temporală marchează momentul vieții și acesta este subliniat și adîncit prin raportul de simultaneitate, prin paralelismul dintre cele două durate ale timpului, din regentă și subordonată. Printr-o imagine cu sens adînc uman, suferința e sugerată simplu,, cu trimiteri biblice. T. 1 „Cînd am urcat cărarea / R. 2 Pred. părea / că duc în spate-o cruce grea 3 Atrib. 4 Atrib. rap. coord. cop juxt. și spini / ce atîmau în aer / mă-nțepau pe frunte 5 /“ („Pustnicul") 270 GHEORGHE RADULESCU 8 sau o propoziție temporală (în raport temporal de simultaneitate) intro- dusă prin locuțiunea conjuncțională de cînd. întreaga construcție este axată pe exclamație și pe interogație, echilibrîndu-se astfel cele două părți oponente din strofă. P. ExcL 1 „Tu inimă ești Imiștită-acum ' R. 1 Muii a trecui de cînd îmi răsfrîngeai în pieptul scund un soare nou în fiecare dimineață și-o suferință veche-n orișice amurg ? - /“ („Gîndurile unui mort”) sau un citat în care propoziția temporală, în raport temporal de simul- taneitate, e introdusă prin conjuncția cum. P. „în frunza de cucută-amară 1 îmi fluier bucuriile z și-o ne-nțeleasă teamă rap. cccrd. cop., R. 2 ele moarte mă pătrunde, / T. cum vă privesc pe malul mării de secară 3 flori de mac. /“ („Flori de mac4') sau o propoziție temporală (în raport temporal de simultaneitate) intro- dusă prin cit. Fluiditatea imaginii din context se desprinde din spiri- tualizarea figurativă a ideii concretizate. P. P. rap. coord. cop juxt „E duhul unui pustnic, 1 / vine fără trup, /‘2 T. 3 R. 4 cît a trăit / și l-a urît așa de mult / („Pustnicul") și o propoziție temporală (în raport temporal de simultaneitate) intro- dusă prin locuțiunea conjuncțională (iterativă) de cîte ori. Acțiunea re- petîndu-se ciclic, opoziția dintre subordonată și regentă devine mai evidentă. T „De cîte ori priveam această ordine divină și lumea văduvă de cel din urmă strop de minte 1 / aș fi voit2 / în fața Celui Veșnic blînd să mă ridic R. C.D. și R. în arătarea mea de șarpe fără vină 3 /;4 („Pustnicul44) OBSERVAȚII STILISTICE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA 271 Ciclul „Lauda somnului^ cuprinde cel mai scăzut număr de propoziții circumstanțiale în general, nu numai temporale, așa cum se vede și din tabelul anexă, cu toate că numărul poeziilor din acest ciclu este mai mare în comparație cu alte cicluri, ca : „Pașii profetului*, „Mirabila sămînță* etc. De altfel „Lauda somnului* este ciclul cu cea mai pronunțată fac- tură metafizică nietzscheană, lăsînd loc în cea mai mare parte altor construcții sintactice, formal poate mai simple, dar mai profunde prin sensul lor, în care mirarea și interogația sînt nelipsite. Dăm mai jos un citat ce conține o propoziție circumstanțială tempo- rală (în raport temporal de simultaneitate), introdusă prin locuțiunea conjuncțională de cîte ori, care exprimă iterația acțiunii la diferite intervale. P și R. „Cocoșul cie fier mi-amintește c-un strigăt V T. de cîte ori străbune furtuni și galbene vînturi trec peste case 2 /“ ( ,în jocul întoarcerii'4) Propozițiile circumstanțiale de timp din ciclul „Nebănuitele trepte* sînt introduse prin conjuncția cînd. în cele două strofe de mai jos, regentele propozițiilor temporale sînt în raport temporal de simultaneitate, conțin predicate verbale exprimate prin locuțiuni verbale ce scot în evidență acțiunea sugestivă din regente și subordonate. Versurile au o factură lexicală și ritmică populară, dar și o rezonanță pe care o regăsim și la Arghezi : P. 1 „Tîrcoale nu-mi da / P. rap. coord. cop. și nu adăsta / 2 R 3 Ci ia-o-nainte / T. 4 cînd ceasul va bate. / solie cuminte 3 spre vechea cetate /. T. 1 P. și R. Cînd intri / ia seama la podul cu vama, la numărul casei, 2 la curtea Frumoasei /.“ („îndemn de poveste") GHEORGHE RADULESCU 10 Sau un citat din poezia „Viziune geologică^, în care verbul a fi (predi- cativ) din propozițiunea circumstanțială temporală, împreună cu verbul din regentă, a sta (în raport temporal de simultaneitate), răspund parcă la o constatare cu privire la existența noastră, xare e martoră și contem- porană la același perpetuum gnomic al lui Lavoisier, privind transfor- marea vieții și lucrurilor din univers. P. și R. „Aice mai stătui, aievea sau în vis, cîndva 1 T 2 mai sus, mai jos, / cînd pisc și iezer nu era /“ („Viziunea geologică11) Ca și în „Nebănuitele trepteu, în „Mirabila sămînță“, temporalele sînt introduse prin conjuncția cînd (în raport temporal de simultaneitate). Și aici ideea de transformare în timp apare, metaforizată, personificată și hiperbolizată. P. și R. 1 „Munții s-au făcut / cînd Norii de la început s-au dezbrăcat de greul plumb, de greul lut 2 /“ („Munții și noriiiw) în exemplul pe care îl dăm mai jos, cităm și propoziția exclamativă no- minală, pentru o mai clară înțelegere a sensului din context. Comprimarea elementului metaforizat din regentă, ca simbol, suge- rat prin pronumele nehotărît de factură populară „fieștecare“, mar- chează acțiunea naturii asupra vieții. P. Excl. Nom. 1 „Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor ! — Un gînd de puternică vară, un cer de înaltă lumină, P. și R. 1 T. 2 s-ascunde în fieștecare din ele /, cînd dorm /“ Frecvența mare a propoziției circumstanțiale temporale cît și a raportului temporal de simultaneitate, care este vizibil reprezentat, reflectă pro- funda corespondență dintre acțiuni, de cele mai multe ori dintre timpul cosmic și cel terestru, dintre cel etern propriu-zis și etern prin succe- siune, dintre timpul universului infinit și cel finit, dintre timpul macro- cosmic și microcosmic, dintre durata de gîndire și faptă etc. 3. Propoziția subordonată circumstanțială de cauză (19) urmează, ca frecvență generală, după propoziția finală (63). OBSERVAȚII STILISTICE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA 273 In aceeași poziție față de finală este și în ciclul ,,Poemele luminii“ (raportul 16 : 6). în acest ciclu circumstanțiala de cauză poate fi exemplificată prin trei citate, care ni se par mai reprezentative : o propoziție introdusă prin conjuncția căci, a doua introdusă prin conjuncția că (sesizăm lipsa ver- bului copulativ a fi), și ultima introdusă prin conjuncția cum. Cauzalitatea în poezia lui Lucian Blaga apare de cîte ori figurația o cere în forma ei metaforică, fie că e vorba de un motiv uman, cu sens erotic, fie pentru a justifica un fenomen natural, un fapt etc. Atrib. și tot i / ce-i ne-nțeles 2 / P. și R. se schimbă-n ne-nțelesuri și mai mari sub ochii mei V căci eu iubesc cauz. și flori și ochi și buze și morminte J /“ („Eu nu strivesc corola de minuni a lumii") sau. P. și R. „Cu ghiare de lumina o dimineață-ți va ucide-odată visul i, / cauz. că sufletul mi-așa curat 2 “ („Vei plînge mult ori vei zîmbi”) sau, printr-o simplă personificare, figurația dă diverse sensuri construc- ției, justificând cauza : P. „Flușturatici fulgi de nea s-ar așeza-n noroi b / cauz. dar 2 / cum li-e silă 3 / R. se ridică iar 2 / R. rap. coord. cop. și zboară'4 / să-și găsească F. cuib pe ramuri 5 /“ („Martie”) Din ciclul ,,Pașii profetului“ dăm două exemple de propoziții subordo- nate circumstanțiale de cauză mai semnificative, introduse prin con- juncția că. Sensibilitatea și atracția poetului pentru natură, pentru cos- micitate, reiese clar și din citatul de mai jos, prin metamorfozarea ideii, 18 - Literatura română 274 GHEORGHE RĂDULESCU 12 prin relația care se stabilește între om și natură, anotimp și fenomene etc. : „petalele /....îmi par urzite / din spuma roșie / a unui cald și-nflă- cărat amurg de vară /“ R. 1 C.D. și R. 2 „Aș vrea / să vă cuprind, / cauz 3 4 Atrib. 5 că nu știu cum, / petalele / ce le purtați, / îmi par urzite din spuma roșie P. și R. 4 a unui cald și-nflăcărat amurg de vară /“ („Flori de mac“) sau, un exemplu de propoziție circumstanțială de cauză marcată în propoziția regentă prin corelativul cauzei de aceea P. 1 R. „Păcatul e un rod de-al lutului, /, de aceea cauz. cred 2 / că nimenea nu-1 poate judeca fără de haina lui de lut 3 /“. („PustnicuL) în ciclul ,,Lauda somnului^ semnalăm două exemple de propoziție cir- cumstanțială de cauză introduse tot prin conjuncția că. Regentele lor sînt propoziții enunțiativ-imperative. Remarcăm în citatul al doilea co- respondența conceptual-tradițională imperativă între poezia populară și aceea a lui Lucian Blaga. P. și R. cauz. „Taci, i / că sfîntul de piatră 2 aureola în noapte și-a stins /“ („Oraș vechi“) Și P. și R. 1 „Sfîntule, mai departe nu te duce, / cauz. că toate fecioarele în sate și pe livezi te blestemă cu oase puse în cruce 2 /“. („Drumul sfîntului“) Din ciclul ,,Nebănuitele trepte“ dăm două citate în care propozițiile subordonate circumstanțiale de cauză sînt introduse : una — prin con- juncția fiindcă, și a doua — prin conjucția că. Consemnăm factura de basm stilizat, cultivat și versificat, frecvent întîlnit la Blaga ca și la M. Eminescu. OBSERVAȚII STILISTICE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA 275 P. 1 „Și mina Domniței luat-am și-am zis : / P și R. 1 Atrib. și R. 2 Acesta e degetul / care-ar putea / C.D. și R. 3 să poarte inelul, medievalul, cuplitul inel / cauz. 4 Fiindcă văpaia vă este la fel /“ („Domnițele41) în citatul al doilea seszizăm intercalările construcțiilor sintactice intero- gative, între regentă și subordonata circumstanțială de cauză (cu nuanță consecutivă), de factură specific populară. R. 1 Nom. inter. Pr. inter. 1 „Sfîrșise lupta / Cînd ? 1 / Cînd s-a-ntîmplat ? / Că sta cauz. 2 balaurul cu solzii-mprăștiați prin spini /“ („Sfîntul Gheorghe bătrîn4-) Continuăm analiza cu subordonata circumstanțială finală, deoarece în ciclul „Mirabila sămînță“ nu avem nici un exemplu de propoziție sub- ordonată circumstanțială de cauză. * * * 4. Propoziția subordonată circumstanțială finală (63), așa cum am relatat la începutul lucrării, are o frecvență mare, imediat după subordo- nata circumstanțial temporală (66) și cea mai ridicată în raport cu cele- lalte circumstanțiale. Subordonatele circumstanțiale finale din ciclurile studiate sînt intro- duse prin conjuncția ca și prin conjunctiv, după cum reiese din con- textele ce urmează. în ciclul „Poemele luminii“, în primul citat pe care îl dăm mai jos, finalitatea (scopul) solicitată de regență este elucidată prin subordonata finală care subliniază ideea artistică, sugerînd metaforic o axiomă, mereu prezentă, despre adevăr. „Lumina și păcatul P. și R. îmbrățișîndu-se s-au înfrățit în mine-ntîioa oară 1 de la-nceputul lumii /, de cînd îngerii T. 2 strivesc cu ură șarpele cu solzii de ispită, / T. și R. de cînd cu ochii de otravă șarpele pîndește 3 F. 4 călcîiul adevărului / să-1 muște-nveninîndu-1. /“ . („Pax magna44) 276 GHEORGHE RĂDULESCU 14 Sau un exemplu din poezia „Pămîntul“, în contextul căruia interogația este insistentă îndeosebi prin prezența unei propoziții apozitive clarifi- cîndu-se totul parcă printr-un răspun îndepărtat teluric, exprimat prin circumstanțiala finală din strofa următoare. R. 1 C.D. „N-avea / să-mi spună P. inter. (Apoz.) nimic 2/ pămîntul ? 1/ Tot pămîntul-acesta neîndurător de larg și-ucigător de mut, nimic ? 3 / F 1 P. și R. Ca să-1 aud mai bine / mi-am lipit 2 de glii urechea-îndoielnic și supus-/ P. rap. coord. cop. și pe sub glii ți-am auzit 3 a inimei bătaie zgomotoasă/41 („PămintuP) Sau o frază ce conține trei propoziții subordonate circumstanțial — finale în raport de coordonare, în care reprezentările stilistice sugestive cu sens erotic ne introduc în cercul întregii unității organice a pămîntului : „Nebun, P. și R. 1 ca niște limbi de foc eu brațele-mi întind, / F. 2 ca să-ți topesc zăpada umerilor goi, / F. 3 și ca să-ți sorb, / flămînd să-ți mistui F. 4 puterea, sîngele, mîndria, primăvara, totuși /“ („Noi și pămîntul14) Iată acum unele imagini simbolice în regente și în propoziția finală în ciclul „Pașii profetului^. Personificarea ia înfățișare de apoteoză, faptul, durerea, natura, pun în mișcare întregul univers : p. și R. 1 „Razele fără de astîmpăr se-mbulzeau / P și R. rap. coord. cop 2 F 3 și se-mpingeau cu coatele / s-ajungă pîn-la el /** („Moartea lui Păun“) sau, din nou prin personificare, dorința de materializare, de supunere a timpului, se evidențiază printr-o simplă construcție sintactică a imaginii artistice dn regentă și propoziția finală : OBSERVAȚII STILISTICE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA 277 P. Și R. 1 F. „Dq mînă-aș prinde timpul / ca să-i pipăi 2 pulsul rar de clipe /“ („Gîndurile unui mort") Sau un exemplu în care expresivitatea și originalitatea comparațiilor din regentă și subordonata finală par a concura, contribuind la purificarea întregii atmosfere erotice de poveste : „Și trupul moale ca de in curat P. și R. și părul ți l-ai uns peste-o cădelniță-n tămîie, 1 fir de fir, / F. 2 ca să miroși la fel c-un patrafir /" („Tămîie și fulgi“) Notăm din ciclul „Lauda somnului^ trei citate. Primul exemplu conține o propoziție circumstanțial-finală, care are drept regent participiul ver- bului a sosi din propoziția regentă, cu funcție de atribut adjectival, care de fapt substituie propoziția atributivă avînd ca element regent subiectul propoziției regente. P. și R. 1 F. 2 „Arhanghelii sosiți / să pedepsească orașul / 1 s-au rătăcit prin baruri cu penele arse /" („Veac") sau un citat cu o propoziție subordonată circumstanțial-finală, care e continuată de o propoziție subordonată circumstanțial-consecutivă intro- dusă prin conjunctiv, întărind ideea din regentă și finală. Imaginea figu- rativă din construcția poetică prin acea „metaforă majoră^ (metafizică) despre care vorbeam într-o lucrare precedentă, 1 la Blaga este sugestiv și subtil redată ca un propulsor al acțiunii în versurile de mai jos. p. și R. 1 „mocnind sub copaci Dumnezeu se face mai mic / F. 2 să aibă Ioc ciupercile roșii / consec. 3 să crească subt spatele lui /“ („în munți") 1 G h. Rădulescu, Aspecte stilistice ale diatezei reflexive în poezia lui Lucian Blaga, în „Analele Universității București", Limba și Literatura română, Anul XIX, nr. 2, 1970, pag. 81, 88. 278 GH^ORGHE RADULESCU 16 și un exemplu unde se evidențiază factura stilistică și lexical-gramaticală populară : P. și R. 1 „Vîntul a dat în pădure / F. 2 să rupă crengi și coarne de cerbi 1“ („Peisaj transcendent") Propoziția subordonată circumstanțial-finală se înscrie în ciclul ,,Nebănuitele trepte“ prin unele forme simple, dar expresive din punct de vedere gramatical și stilistic. Iată de ex. o strofă, în care subtextul propoziției circumstanțial- finale, cu toată simplitatea aparentă a acesteia, are un sens profund uman și original : • • p 1 „Capre roșii vin din vale-/ Rap. coord. cop. juxt 2 copleșiți stăm amîndoi-/ R.3 vin / să-și uite fericirea F. 4 verii calde, lîngă noi /" („Dumbrava Roșie”) Și, P. și R. Aurie, noua seminție de albine 1 F. 2 stă / să roiască /“ („Șovăielile roiului") Odată cu ciclul „Mirabila sămînță“ (cum s-a observat și în alte versuri de mai sus), poetul utilizează mai des forma prozodică tradițională, cla- sică. Sensul ideii artistice rămîne însă același. Elementul fizic, luminos, ori transcedent e metaforizat prin simpli tropi, prin imagini doar sugerate, dar subtile și rafinate. Iată două propoziții finale geometric încadrate în strofe : p. și R. 1 „Vin curcubeie / F. Rană să beie, Seva vieții 2 și-a dimineții / Praful din spice, 17 OBSERVAȚII STILISTICE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA 279 Traiului strajă / P. și R. 1 Stă ca o vrajă / F 2 Moartea să strice /“ („Iarbă") ♦ * 5 . Propoziția subordonată circumstanțială de mod (15) în general apare mai rar în poezia lui Lucian Blaga. Ea este introdusă prin con- juncțiile cum, precum, parcă. In ciclul „Poemele luminii“ întîlnim cinci subordonate circumstan- țiale de mod propriu zise, trei de mod comparative de egalitate și o circumstanțială de mod comparativ-condițională. Cu toate că au o frec- vență mică față de circumstanțialele temporale și circumstanțialele finale, propozițiile circumstanțiale de mod în lirica lui Blaga sînt vizibil deli- mitate, expresive, viu colorate, mai cu seamă cele comparative, adevărate reprezentări mirifice în care realul și ficțiunea formează o unitate per- fectă. Iată două subordonate de mod propriu zise, în același context, intro- duse prin conjuncția cum. Semnalăm lipsa verbului copulativ a fi din propoziția circumstanțială de cauză, care, în același timp, este regentă pentru propoziția circumstanțială de mod : „Cu ghiare de lumină P. și R. 1 o dimineață-ți va ucide-odată visul, / cauz. și R. 2 că sufletul mi-așa curat, / mod. 3 cum gîndul tău îl vrea, / mod. 4 cum inima iubirei tale-1 crede /“ („Vei plînge mult ori vei zîmbiik) ; z r ' r * Sau, două citate în care avem două propoziții circumstanțiale de mod comparative de egalitate, comparația adîncind ideea pînă la limita dintre real și ficțiune : P 1 P. rap. coord. cop. și R. „Setos îți beau mireasma / și-ți cuprind obrajii 2 /M. comp. egal. cu palmele-amîndouă / cum cuprinzi 3 în suflet o minune /“ („Dorul") 280 GHEORGHE RADULESCU 18 și : P. și R. 1 „O toamnă va veni cînclva tîrziu, / T. 2 Cînd tu iubito-mi vei cuprinde gîtul tremurînd / T. rap. coord. cop. 3 și strîns vei atîrna de mine / cum atîrnă o cunună de flori uscate M. compl. egal. 4 de stîlpul alb de marmură al unei cripte /“ („O toamnă va veni“) Reproducem, de asemenea un exemplu de propoziție circumstanțială de mod comparativ-condițională în care, datorită ipotezei, ideea din sub- ordonată devine presupusă, nesigură : P. și R. 1 „De-atunci femeia-ascunde sub pleoape-o taină / rap. coord. cop. R. M. comp. cond. 2 3 și-și mișcă geana / parca-ar zice / C.D. 4 că ea știe ceva /“ (,,Eva“) * * * Ciclul ,,Pașii profetului^ conține o propoziție subordonată circum- stanțială de mod propriu-zisă (insuficientă, datorită predicatului exprimat prin verbul auxiliar de modalitate a putea; complinirea lexicală este realizată prin propoziția completivă directă care urmează și în care se întrevede o nuanță de comparație, dar și de excepție). R. 1 C.D. și R. 2 „Și-aș vrea / să vă strivesc / cauz. 3 că sînteți roșii, roșii / Mod. 4 C.D. cum n-au putut / să fie pe pămînt 5 Atrib de cît aprinșii, marii stropi de sînge, / ce-au căzut pe stînci b și pe nisip în Ghetsemani de pe fruntea lui Isus /“ („Flori de mac“) în ciclul ,,Lauda somnului^ nu semnalăm nici o propoziție subordo- nată circumstanțială de mod, fiind de altfel ciclul cu cea mai scăzută frecvență a subordonatelor circumstanțiale. OBSERVAȚII STILISTICE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA 281 In ciclul ,,Nebănuitele trepte“ găsim două propoziții subordonate circumstanțiale de mod comparative de egalitate. Comparația în general, în poezia lui Lucian Blaga, este bine delimitată, sensul fiind sugerat subtil, spiritualizat : P. și R. 1 „în palma ta rodul cădea-va deplinul, / M. comp. egal. 2 cum cade Ia capăt de vrajă-aminul / “ , („Monolog") P. 1 P. rap. coord. cop. juxt 2 „Saltă mînzul în joc, / săltă-n ocolul bătut / Apoz. 3 ca puii de lebădă-negru era, ca ogorul, / P. rap. coord. cop. juxt. R. 4 M. comp. egal. 5 în curînd va fi alb / cum e norul /“ („Mînzul") Din cele două propoziții subordonate circumstanțiale modal-com- parative de egalitate ale ciclului „Mirabila sămînță“ dăm un singur exemplu, în care remarcăm expresivitatea și plasticitatea construcției comparative : „... Semințele-n palme cond. 1 de le ridici, răcoroase, / P. și R. 2 M. comp. egal. un sunet auzi / precum ni l-ar da 3 pe-un țărmure al Mării de Est mătăsoase nisipuri /“ („Mirabila sămînță") * * 6. Propoziția subordonată circumstanțială consecutivă (10) este si- tuată ca frecvență între propoziția circumstanțială condițională și propo- ziția circumstanțială predicativ suplimentară. Propozițiile subordonate circumstanțiale consecutive din ciclurile ana- lizate sînt introduse prin conjuncțiile încît, că, de și prin conjunctiv. Con- secința, urmarea sau rezultatul sînt reprezentate în versurile lui Lucian Blaga printr-o idee artistică, de multe ori fictivă. Impersonalitatea creează astfel o relație strînsă între real și ireal, între obiectiv și subiectiv. Dăm mai jos trei citate ce conțin propoziții subordonate circumstanțiale con- secutive din ciclul ,,Poemele luminii“ : P. și R. 1 consec. 2 S. 3 „Atîta liniște-i în jur / de-mi pare / că aud / C.D. 4 cum se izbesc de geamuri razele de lună /" („Liniște") sau : T. 1 ... cînd sunt cu tine / P. și R. mă simt nespus de-aproape 2 de cer / P. și R. 1 Așa de-aproape / consec. 2 3 cond. de-mi pare / că / de ți-aș striga 4 în zare numele /“ i-aș auzi ecoul S 3 răsfrînt de bolta cerului. /“ G,Sus“) sau, o propoziție subordonată circumstanțială consecutivă introdusă prin conjuncția încît. Semnalăm prezența și frecvența verbului a părea, exprimînd aparența, relativitatea, cît și construcția impersonală a consecutivei ce conține acest verb (ca și-n exemplele de mai sus) : „Frumoaso, P. și R. 1 consec. 2 ți-s ochii-așa de negri / încît seara / T. 3 cînd stau culcat cu capu-n poala ta / consec. 2 îmi pare, / S. 4 că ochii tăi, adînci, sînt izvorul /“ („Izvorul nopții'1) Din ciclul „Pașii profetului44 consemnăm două exemple de propoziții subordonate circumstanțiale consecutive introduse prin conjuncția că. Unitatea perfectă, echilibrată dintre regentă și subordonată este înserată în citatele ce urmează, prin elementele care se degajă din ideea artistică, și anume puritatea naturii și sensibilitatea, admirația poetului față de creația naturii, egalitatea celor doi factori materie-spirit: 21 OBSERVAȚII STILISTICE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA R. 1 , C.D. „Aș vrea / să vă culeg în brațe 2 feciorelnicul avînt, / P. rap. coord. Adv. 3 dar vi-e atît de fragedă podoaba, / consec. 4 că nu-ndrăznesc / C. D. 5 O, nici la pieptul gîndurilor mele să vă strîng /“ („Flori de mac“) sau : P. și R. „Trupul tău și sufletul înalt, îți sunt 1 Apoz. 2 ca doi frați gemeni : / se-aseamănă așa de mult / că consec. 3 C.D. 4 C.D. 5 nu știi I cînd e unul / cînd e altul /“ („Versuri scrise pe frunze uscate de vie44) Ciclul „Lauda somnului^ e reprezentat printr-o propoziție circum- stanțială consecutivă introdusă prin conjunctiv, pe care o dăm mai jos : P. și R. 1 „Mocnind sub copaci Dumnezeu se face mai mic / F. 2 să aibă loc ciupercile roșii / consec. 3 să crească sub spatele lui /“ („In munți“) In ciclul „Nebănuitele trepte“ consemnăm două citate ce conțin două propoziții subordonate circumstanțiale consecutive, introduse prin con- junctiv. Modalitatea de expresie, subtilitatea sensului, utilizarea verbului la modul cel mai adecvat construcției ne introduc într-un spațiu dramatic, specific de altfel poeziei lui Lucian Blaga. P. și R. 1 consec. 2 „Trimite-ți-aș veste / să știi / C. D. veninul cu ce bucurii pe masă-mi s-amestecă-n cană, 3 Domniță din țară bîrsană /“ (,,încîntare“) 284 GHEORGHE RADULESCU 22 Este de remarcat în lirica lui Lucian Blaga, corolarul senzorial polivalent, vizual, auditiv, alfactiv, tactil, etc. De la mărirea și concretizarea celor mai îndepărtate și impenetrabile elemente transcendente, apropiin-se de noi, pînă la elementul banal, uzat, căruia îi dă o semnificație de simbol, lăsîndu-ne să-1 descoperim în preajma noastră, ca un lucru grav, dar neobservat parcă pînă atunci. In citatul următor ce conține o propoziție circumstanțială consecutivă. P. și R. 1 „Octombrie cu înc-o bucurie / C.D. și R. 2 P. și R. 1 prin neguri să mă-ntîmpine f ar vrea /, consec. să mai aud odat’pe cale ghinda 3 pocnind din cînd în cînd sub talpa ta /“ („Cu înc-o bucurie”) ♦ 7. Propoziția subordonată circumstanțială condițională (11) se întâlnește în toate ciclurile cu excepția ciclului „Nebănuitele treptei Ea are o frecvență relativă medie în raport cu celelalte propoziții cicrum- stanțiale și este introdusă prin conjuncțiile dacă, de, cînd și prin con- junctiv. In ciclul „Poemele luminii“ (ca și-n celelalte) subordonata circum- stanțială condițională este construită cu verbe la modurile indicativ, conjunctiv și condițional. Acțiunea realizabilă sau nerealizabilă este în funcție de timpul modului din condițională (indicativ prezent, conjunctiv prezent, condițional prezent și perfect). Prin ipoteza care rezultă din propoziția subordonată circumstanțial— condițională în raport cu regenta sa, se subliniază opoziția și totodată relația care se stabilește între cele două construcții din fraza (regentă- subordonată). Aceste caracteristici specifice propoziției subordonate circumstan- țiale—condiționale sînt evidente în poezia lui Blaga, scoțînd în relief sensul adînc spiritual, conținutul uman, dramatic : P. și R. 1 „și-ar înflori pe buza ta atîta vrajă, / Concl. de n-ai fi frămîntată, Sfînto, 2 de voluptatea-ascunsă a păcatului ? /“ („Lumina raiului”) OBSERVAȚII STILISTICE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA 285 în ciclul „Pașii profetuluicc întîlnim condiționale introduse prin con- junctiv și prin conjuncția temporală cînd. Iată o condițională care răs- punde la două regente : p 1 „Flori cu sini de lapte îmi apasă lutul /, cond. 2 Să pot / P. și R. 3 P. Rap. coord. cop. și R. 4 eu mi-aș întinde mîna / și le-aș strînge-ntr-un mănunchi /“ F. 5 să le cobor la mine /“ („Gîndurile unui mort“) sau o condițională introdusă prin conjuncția cînd, a cărei regentă hiperbolizată ia proporții halucinante, cosmice (la care contribuie com- plementul circumstanțial modal-comparativ). cond. 1 „Cînd aș iubi, / P. și R. mi-aș întinde spre cer toate mările 2 ca niște vînjoase, sălbatice brațe fierbinți /” („Dați-mi un trup voi munților14) In ciclul „Lauda somnului^ consemnăm două propoziții subordonate circumstanțial-condiționale ale căror predicate din regente sînt expri- mate prin vorbe la modul imperativ, iar cele din condiționale prin indi- cativul prezent. Realizarea acțiunii s-ar putea face în limita posibilității (la limita dintre real și ficțiune) ; P. enunț 1 P. enunț 2 „Fac un pas / și șoptesc spre Miază noapte : / P. și R. 3 cond. 4 Frate, trăiește tu, / dacă vrei. / P. enunț 1 P. enunț 2 mai fac un pas / și șoptesc spre Miază zi : / P. și R. 3 cond. 4 Frate, trăiește tu / dacă vrei /“ („Tăgăduiri44) Așa cum am relatat mai sus, în ciclul „Nebănuitele trepte“ n-am înregistrat nici o propoziție condițională. In ciclul „Mirabila sămînță“ avem înscrise două exemple : o propoziție subordonată circumstanțial-condițională introdusă prin conjucția dacă și una introdusă prin conjuncția de. In citatul pe care îl dăm mai jos relevăm două construcții sintactice excla- 286 GHEORGHE RADULESCU 24 mative și una interogativă. Mirarea răsfrînge în regentă și subordonată, ipoteză (acțiunea se poate realiza în Excl. 1 Excl. 1 „Ce calm ! / Ce puritate ! / cond. 1 Dacă am vedea cu lacurile, / P. și R. stelele s-ar apropia, caracteristică liricii lui Blaga se condiția rămînînd doar o simplă vis, în irealitate). întîmpinîndu-ne la drumul-jumătate /" („Printre lacurile de munte“) * * * 8. Propoziția subordonată circumstanțială concesivă (3) se întîlneștc rareori în poezia lui Lucian Blaga : cîte o propoziție în ciclurile „Poemele luminii44, „Nebănuitele trepte44 și „Mirabila sămînță“. Propoziția subor- donată circumstanțială concesivă face parte din grupul propozițiilor de opoziție, alături de condițională, opozițională, excepție (subordonate) și adversativă, disjunctivă (coordonate). Iată un exemplu de concesivă (propriu zisă) din ciclul „Poemele Luminii44, introdusă prin locuțiunea conjuncțională cu toate că : P. și R. (Neg.) 1 C. D. 2 „Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a șoptit anume /, conces. Cu toate că a ascultat și el. (,,Eva“) în propoziția circumstanțială concesivă ipotetică, introdusă prin con- juncția dacă (substituind locuțiunea conjuncțională chiar dacă) din ciclul „Nebănuitele trepte44, relevăm imaginea artistică luminoasă metaforică și sensul volitiv ce se desprinde din context : P. (Afir) 1 „Copilăria mea e aici și astăzi. / 1 conces. 2 Și / dac-aș sări și peste poarta toamnei / Atrib. 3 P. și R. la care-am ajuns, / copilăria aș sălta-o cu mine 1 strînsă în vine și-n pumnii mei arși („Cuvinte către fata necunoscută din poară“) Cît despre propoziția subordonată circumstanțială concesivă propriu zisă din ciclul „Mirabila sămînță44, introdusă prin conjuncția concesivă deși, 25 OBSERVAȚII STILISTICE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA 287 sesizăm lipsa verbului copulație a fi, numele predicativ (alese) fiind destul de expresiv pentru a da rezultatul scontat : P. și R. 1 Conces. 2 „Neînsemnate la chip, / deși după spiță alese / îmi par 1 Atrib. 3 semințele / ce mi le ceri /“ („Mirabila șămînță“) * * * 9. Propoziția predicativă suplimentară (5) se caracterizează printr-o dublă referire : una la verbul din regentă, cu care este în raport de simul- taneitate, și a doua la nume (subiect, complement direct sau indirect). Ea apare în poezia lui Lucian Blaga (în ciclurile pe care le-am analizat) de cinci ori, avînd o frecvență apropiată de aceea a propoziției subordo- nate circumstanțiale de mod propriu zise (6). în citatul pe care-1 dăm mai jos din ciclul „Poemele luminii^ subli- niem combinația construcțiilor sintactice și nelipsita interogație, cît și factura prozodică modernă și sincronismul perfect ce se stabilește între natură și om, între viață și moarte : P. iter. 1 R. 1 „O, cine știe? / — Poate / că S. din trunchiul tâu îmi vor ciopli o nu peste mult sicriul /, 3 și liniștea / Atrib. 4 ce voi gusta-o între seîndurile lui, / P. rap. coord. cop. cu 1 3 o simt pe semne de acum : / P. coord. cop. juxt Pred, suplim. 5 6 O simt / cum frunza ta mi-o picură în suflet / P. și R. și mut Rap. coord. cop. 7 C.D. ascult / cum crește-n trupul tău sicriul, sicriul meu, 8 Atrib. 9 cu fiecare clipă / care trece, / 8 gorunule din margine de codru /“ (,,Gorunul“) Din ciclul „Pașii profetului^ dăm un citat care conține trei propoziții predicative suplimentare în raport de coordonare copulativă. Construcția exclamativă, concretizarea ideii artistice, viabilitatea perso- 238 GHEORGHE RĂDULESCU 26 najului mitologic, obiectivizarea impresonalității poetului, crează, datorită mijloacelor stilistice, o aparență care ia forme reale de vis, de poveste spiritualizată, transcendentă : Excl. 1 „Ah, Pan : / P. și R. Pred, suplim. 2 Pred, suplim. 3 îl văd 1 /, cum își întinde mîna /, prinde-un ram / și-i pipăie Pred, suplim. 4 cu mîngîieri ușoare mugurii /“ („Pan") Ciclurile „Lauda somnului^ și „Mirabila sămînță“ nu conțin propo- ziții predicative suplimentare. Doar ciclul „Nebănuitele trepte“ e repre- zentat prin una singură, pe care o cităm mai jos : P. și R. 1 Pred, suplim 2 „Sporește-ți cîntarea / precum se cuvine /“ („Monolog") * * * Concluzii: Analizînd propoziția subordonată circumstanțială în ciclu- rile menționate din poezia lui Lucian Blaga, am văzut că propoziția circumstanțială de timp are cea mai ridicată frecvență (66), urmîndu-i îndeaproape propoziția circumstanțială finală (63), apoi la o distanță în- semnată propoziția circumstanțială de cauză (“9), consecutiva (11), con- diționala (11), etc. Din cele constatate, timpul și finalitatea (scopul) sînt problemele care îl preocupă mai mult pe poet. Timpul cosmic care își micșorează viteza pe măsură ce dispare spre infinit, în lumea atemporală, și timpul terestru constant, înregistrat prin rotația permanent universală a ele- mentului viață. Strîns legată de problema timpului, finalitatea parcă dă un răspuns rostului spre care tinde și se desfășoară viața lumii și a lucrurilor. De multe ori îndemnul, imperativul pe care le întîlnim în versurile sale din propozițiile circumstanțiale finale nu sînt altceva decît o zbatere, o luptă cu el însuși pentru a găsi o soluție, un răspuns, fără să-și piardă însă speranța în dezlegarea problemelor încă necunoscute și necercetate. BIBLIOGRAFIE Lucian Blaga, Poezii, Ed. îngrijită de G. Ivașcu. Prefața de Mircea Tomuș, Voi. I—II, București, 1968. Lucian Blaga, Poezii, Ed. îngrijită de G. Ivașcu, București, 1966. Lucian Blaga, Trilogia culturii, București, 1969. 27 OBSERVAȚII STILISTICE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA 289 Lucian Blaga, Gîndirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea, București, 1966. Lucian Blaga, Experimentul și spiritul matematic, București, 1969. Gramatica limbii române, Ediția a II-a revăzută și adăugită, București 1965, (Aca- demia R. S. România). Sorin Stati, și G h. Bulgăr, Analize sintactice și stilistice, București, 1970. Tudor Vianu, Studii de stilistică, București, 1968. Grammaire Larousse du franșais contemporain, Paris, 1964. J. M. A u z i as, Clefs pour le structuralisme, Paris, 1967. I. A. C a n d r e a, Cours complet de grammaire roumaine, III-eme ed., Bucarest. M ar i a Gabrea, Atributiva circumstanțială în L. R. 1960, nr. 4. Al Graur, Pentru o sintaxă a propozițiilor principale, în S.G. I, 1965. Vaier ia Guțu-Romalo, Propozițiile relative, în S.G. II, 1957. lorgu Iordan, Stilistica limbii române, București, 1944. Marin Bucur, Lucian Blaga, Dor și eternitate, București, 1971. G. Ivănescu, Gramatica și logica II. Structura gîndirii ca /actor primar al structurii sintactice a limbii, în AUT, II, 1965. Sorin Stati, Elementul regent în relația de subordonare, în SCL VIII, 1957, nr. 3. I. C o t e a n u, Comutarea și substanța, în voi. colectiv Elemente de lingvistică structurală, Buc., 1967. Sorin Stati, Teorie și metodă în sintaxă, Buc., 1967. Valeria Guțu-Romalo, Semiauxiliarele de mod, în S.G. I, 1956. E. Vasiliu, Sanda Golopenți a-E r e t e s c u. Sintaxa transformațională a limbii române, București, 1969. 3AMETKH O CTMJIE GJIOJKHOnOAHHHEHHblX nPEflJIOJKEHHtt C nPUflAToHHblMH OBCTOHTEJIbGTBEHOblMH B nO93HH JIV^HAHA BJIAPM K p a t k o e cojțepjKanHe B paOoTe “3aMeTKH o cTHJie cJiowHono^HUHeHHtix npeȚJiO/KeHnîi c npHaaToqHtiMH oăcTOHTejibCTBeiiHLiMn b II033KW JlyaHana Bjiarn,, jțaeTCH anajnis npH«aTOHHbix oucTOHTe- JibCTaeHHMx npeaJiOrKeHHH ii qacTOTti hx ynoTpeâjrenHH, H3 KOToporo aeJiaeTCH bubo/l hto npn^aTOHHbie npe^JiomennH speMeun h ițaJin oOjiajțaioT HanOoJiee BHCOKOîi b conocTa- BJieaHH c 3pyrnMH npHffaTOHHMMH oăcTOHTejibCTBBHHbiMH, iito CBn^eTeJibCTByeT oo miTepece nooTa k npoOjTewaM rjiarojibiioro BpeMeiin h 3aKOHiieanoOTH jieHCTBHB. Bjiaro^apa npe^npiiHHTOMy anajiuay, aBTop cTpeMUJicn npotfeMOHCTpnpoBaTb cooth' omeune Me^K^y rpaMMaTHTecKHM tgkctom m ero jinTepaTypfio-xy/iO7KecTBeHin>iM cmwcjiom. JțaHHMH jiHarBHCTH’iecKHK anaJiH3 noaTHqecKoro TBopnecTBa JI. Bjiarn 6bur npeanp- hhht, npeame ocero, b cnJiy ero CHHTaKCirrecKHx ocoăeHHoeTeii, Tecno CBaiamiLix c coepeMeiiHoii npoao^nqecKOii CTpyKTypoH, c noHHMaHweM n Hapo^HUM xapauTepoM ero JIHpHKH. 19 — Literatura română 290 GHEORGHE RÂDULESCU 58 OBSERV ATIONS STYLISTIQUES CONCERNANT LA PROPOSITION SUBORDONNEE CIRCONSTANCIELLE DANS LA POLSIE DE LUCIAN BLAGA Resume Dans l’ouvrage „Observations stylistiques concernant la proposition subor- donnee circonstancielle dans la poesie de Lucian Blaga“ on entreprend une ana- lyse des propositions subordonnees circonstancielles et de leur frdquence d'ou resulte que la circonstancielle de temps et la circonstancielle finale ont la fre- quence la plus elevee par rapport aux autres circonstancielles, en demontrant la preoccupation du poete pour le probleme du temps et de la finalite, L’auteur de l’ouvrage a voulu demontrer par Ies analyses faites la relation existant entre le texte grammatical et le sens litteraire-artistique qui s’en degage. On a essaye de faire cette analyse linguistique sur le texte poetique de Lucian Blaga grâce surtout aux particularites syntaxiques etroitement liees â la structure prosodique moderne, lui concept et â la facture populaire de sa iyrique. NOTE ETIMOLOGICE în cercetarea faptelor de limbă, în funcție de compartimentul avut în vedere, ponderea cauzelor interne și a celor externe este diferită. în domeniul vocabularului, rolul cauzelor externe este deosebit de impor- tant. Cauzele interne și cele externe se completează, în general, convergența lor creînd noul cuvînt. în istoria unui cuvînt se împletesc deseori fapte numeroase care fac ca, „pe lîngă cuvîntul luat ca bază pentru etimologie, în dezvoltraea cuvîntului studiat să mai intervină și alte cuvinte din aceeași limbă sau din alte limbi44. (Al. Graur, Studii de lingvistică generală, București, 1960, p. 67). La numeroasele exemple care pot ilustra această afirmație, s-ar putea adăuga, credem, și cele de mai jos. Pentru sensul de „totalitate a oamenilor simpli considerați bază a societății" (DLRM) al cuvîntului talpă („talpa țării44) cred că ar trebui avut în vedere și trc. talpă „mulțime44, existent și în limba bulgară cu același sens. După pătrun- derea în limba română, talpă, prin etimologie populară, a fost apropiat de mai vechiul talpă, al cărui etimon este magh. talp. De asemenea, în legătură cu rom. sunătoare, pentru a cărui explicare se recurge la etimologia populară, cred că s-ar putea avea în vedere și big. zvănika „sunătoare44 (Hypericum perforatum), în ipoteza în care, în bulgară, cuvîntul nu ar fi un calc după română. București, 19 iunie 1972. Maria Rădulescu OBSERVAȚII ASUPRA STILULUI UNUI POVESTITOR MUNTEAN Nimic nu se poate opune cercetării stilistice a operei folclorice, deși carao terul colectiv, existența într-un număr infinit de variante, anonimatul ar părea că vin în contradicție cu caracterul individual al stilului subliniat de cei care îl definesc : „stilul (este) sistemul lingvistic individual al unei opere (grup de opere)44 (Wellek, Warren, 238). Textul folcloric supus analizei stilistice trebuie 292 NOTE ȘI RECENZII 2 considerat, și este, o operă literară finită, aparținînd unui individ interpret — creator a cărui natură, personalitate, se poate desluși ca și în cazul literaturii culte în însuși elaboratul său. în procesul de creație autorul popular este cen- zurat cu mai multă strictețe de tradiție, de model, de elementele prefabricate impuse, ceea ce nu exclude inovația, improvizația. Dozajul, proporția celor două elemente este un aspect relevant al stilului creatorului respectiv. Stilul se definește în raport cu limba : „este așezarea metodică în operă a elementelor furnizate de limbă44 (Spitzer) „este atitudinea luată, în scris sau oral, față de materialul pe care îl furnizează limba.“ (M. Marouzeau) definiții aplicabile și asupra stilului poeziei sau prozei folclorice ținînd seama că materialul de construcție este tot limba. Dificultatea vine atunci cînd intervin noțiunile de normă și abatere de la normă (cf. P. Valery) și se socotește a ține de stil „ceea ce nu este curent, normal, conform cu standardul uzual“ (J. Cohen, 13). Pentru literatura cultă norma o va reprezenta limba literară, de care limba literaturii beletristice se diferențiază prin noutate deci abatere = stil .„Artistul literar, folosind elementele limbii curente, le va îmbogăți cu noi valori și semnificații*4 (T. Vianu, 17). Dar stilul unei opere folclorice în raport cu ce aspect al limbii va fi definit ? Va raporta cercetătorul limba unei poezii sau unei povești popu- lare, orale, la normele limbii literare sau va lua drept sistem de referință graiul interpretului creator ? Este o întrebare la care e greu de dat un răspus tranșant. Presupun că așa cum, în cazul literaturii culte între limba vorbită (comună) și limba literaturii (beletristice) există o verigă intermediară — limba literară — tot așa și în cazul literaturii orale poate exista un strat intermediar de limbă, între graiul vorbit, obișnuit și limba operei artistice. Este doar o ipoteză deși se poate obserya fără dificultate că între modul de a vorbi obișnuit, cotidian și felul în care oamenii vorbesc în anumite împrejurări necotidiene (ex. cu un străin, în situații festive etc.), se poate constata tendința creatorului de a vorbi „corect“ (alt fel decît de obicei). Oricum este mai util să raportăm limba unei creații literare folclorice la graiul respectiv, decît la limba literară (sau numai la limba literară) pentru că se poate ajunge la concluzii false în sensul că, de exemplu, prezența regionalismului într-o operă beletristică cultă poate constitui un fapt de stil, pe cînd într-o creație populară rămîne un simplu fapt de limbă. Ne-am referit pînă acum numai la limba operei literare — de fapt la un singur aspect al stilului — în aceasta fiind implicate „elemente cu totul străine obiectului stilisticii (lingvistice — n.n.) ca : sensibilitatea autorului care îi furni- zează o anumită viziune a lumii, îl incită a trata diferite subiecte mai mult decît altele, de a adopta o anumită compoziție etc.44 (M. Cressot, 7) observație cu care sîntem de acord și o vom verifica în cursul analizei pe care o întreprindem asupra „operei44 povestitorului lancu Duroi din Muscel-Muntenia, creator popular cu o puternică personalitate reflectată în „originalitatea41 poveștilor sale, în nota lor individuală, aparte. Cîteva date biografice asupra povestitorului sînt necesare pentru că aceste elemente extrinsece operei pot contribui deseori decisiv la explicarea ei. Menționăm că datele sînt luate din „Antologia de proză populară epică44 editată de Ov. Bîrlea de la care aflăm că lancu Duroi născut la 21 martie 1892 e originar din Bughea de Sus, Muscel, de profesie „muncitor la piatră44. A umblat mult, a făcut armata în București, a fost prizonier în Germania, în primul război mondial, experiență de viață la care face mereu aluzie, a fost hoț, 3 NOTE ȘI RECENZII 293 a făcut închisoare 10 ani după care spune singur : „m-am luat de muncă grea, unde a fost mai greu, la piatră, la orice muncă“. Repertoriul, mare, cuprinde 27 basme fantastice (apud Ov. Bîrlea III, 339). în ceea ce ne privește ne-am limitat analiza la cele zece basme publicate în Antologie pe care le socotim opere literare de sine stătătoare apte de o analiză stilistică. Observînd preferința povestitorului pentru basmele lungi, cu teme fantas- tice, trebuie să consemnăm o acută tendință de nuvelizare sau, în orice caz, de concretizare a fantasticului, a fabulosului, de convertire a acestuia în imagini și noțiuni familiare povestitorului și, mai ales, auditorilor, dorința de explicitare, de a se face înțeles și, prin aceasta, de a cîștiga adeziunea ascultătorilor. Basmul este, înainte de orice, o narațiune destinată ascultării, presupune deci un contact strîns între emițător și receptor, contact pe care povestitorul nostru îi realizează prin concretizări și raportări la lucruri tuturor cunoscute, la elemente din rea- litatea imediată sau la întîmplări din viața sa. Eroul dintr-un basm ajunge la un moment dat într-o peșteră „cît vedea cu ochii numai piatră44... „cum ar hi pă Dumbăicioara la noi aici, în Rumânia, este o peșteră cît vezi cu ochii numai piatră.44 (I, 162) sau „mătușa a ieșit la tîrg să cumpere și ea legume — poves- tește și apoi concretizează — cum o trimit și eu pe a mea și vine cu niște caș dă ăla cum a ieșit acu, îmi ia și ea de 5 lei, ce c-a făcut piața44. (I, 554). Cele 2 realități — realitatea basmului, a narațiunii — și realitatea concretă — nu se confundă nici un moment, ele există paralel în conștiința povestitorului și a ascultătorilor. Realitatea concretă, cotidiană este doar un posibil plan de refe- rință pentru concretizarea realității basmului. Dintr-o piatră iese o fată — „cum ar fi a mea, frumoasă44 concretizează povestitorul sau „dimineața a trecut Dum- nezeu și Sfîntul Petre — nu dumneata !“ zice povestitorul arătînd spre un membru al asistenței cu numele Petre. (I, 549). Este de reținut că cei care îl audiază de mai multă vreme au observat ei înșiși această tentă de concretețe pe care poves- titorul mizează încît una dintre femei îi reproșează : „Bine, mă, tu mereu bagi pe Floarea și pe Chiva ?“ adică pe soția și pe fiica adoptivă a povestitorului (cf. Ov. Bîrlea nota I, 562). Localizările, raportările la elementele cunoscute de toți, aparținînd mediului sătesc, colectivității respective, referirile la elemente din realitatea imediată dovadă a spontaneității asociative a povestitorului, ca și evocarea unor momente biogra- fice sînt mijloacele prin care povestitorul realizează una din trăsăturile cele mai relevante ale stilului său — tendința de concretizare. Analiza limbii basmelor lui lancu Duroi descoperă la rîndul ei lucruri interesante. Fonetica. Toate particularitățile fonetice ale graiului muntenesc ca și unele trăsături ale graiului local sînt prezentate în vorbirea informatorului, dar ele nu au nici o consecință pe planul stilului, atîta timp cît este vorba de proză. Pe plan morfologic e greu de sesizat ce este particularitate regională, de ceea ce aparține, eventual, graiului local sau vorbirii individuale. O observație merită totuși să fie reținută : prezența condiționalului în scurtele formule introductive utilizate de povestitor „Ar fi fost un om bătrîn...44 (I, 159) ; „s-ar fi bătut și șoarecul cu pițigoiul,44 (II, 138) „ar fi fost odată ca niciodată44 (II, 149), care aruncă o lumină asupra atitudinii povestitorului față de cele narate, o dovadă a lucidității, a scepticismului, a neîncrederii lui în ceea ce povestește. Condi- ționalul prezent apare frecvent în momentul raportării la elemente concrete din realitatea imediată tot ca un semn al nesiguranței, al incertitudinii : „Avea niște 294 NOTE $1 RECENZII neamuri cum ar fi prin Ardeal" (I, 160), „Cum ar fi pă Dumbăvieioara" (I, 161) ceea ce susține stilistic observația noastră anterioară după care planurile nu se confundă, realitatea basmului și realitatea reală rămîn distincte. Analiza sintaxei și a lexicului basmelor povestitorului lancu Duroi oferă mai multe date care converg spre fixarea profilului acestuia, a indiviadualității sale creatoare. Așa de pildă plasarea subiectului în finalul propoziției este o particularitate proprie lui, ca și dubla exprimare a subiectului — pronume la începutul propoziției, substantiv în finalul acestuia. Exemplu : a) „și cînd a crîntit cu spatele în ușă a făcut ușa praf ursul“ (I, 174) ; „o povățuiește pe fată, zmeul“ (I, 168) ; „făcea un buchet de flori, fata“ (II, 16) ; b) „El s-a făcut o butură pîrlită, diavolul" (I, 174) ; „ea a fost cea mai mică, asta" (II, 551) ; „el se da peste cap și se face un lup ; împăratul, tată-său" (II, 149). Alături de aceasta se mai constată și dubla exprimare a obiectului : „se apucă și-i gătește mîncăruri bune lui" (II, 198) ; „a venit rîndul lui, la ăl mai mic, al zecelea" (II, 203), etc. Ambele particularități ne îndreptățesc să afirmăm, ca un corolar al tendinței de concretizare, pe aceea de claritate, de precizie. Propozițiile eliptice extrem de numeroase în expunerea povestitorului dau stilului său vioiciune, tempou. Lipsește mai ales verbul (predicatul) expresiile eliptice avînd caracterul unor constatări de evidență : „Aci s-a pomenit cu 33 de zmei în jurul lor. Roată toți, pe lîngă copii. Fiecare în limba lor". (I, 163) ; „și caută apă să bea. Apă deloc" (I, 164) ; „nu casă, nu nimic" (I, 547) ; „Intîi l-a mîn- gîiat. El deloc" (I, 548) ; „El sărac lipit" (II, 14). Expresiile de acest tip colo- rează expunerea, o plasticizează prin senzația de participare afectivă a povesti- torului la cele întîmplate ; este ca și cum ar relata fapte văzute. Tendința de concretizare și de preciziune se corelează cu un alt procedeu de stil — anume prezența unor propoziții intercalate explicative destul de ample ca aici : „Ce să vedeți dv., încît cînd a pus ursul spinarea — că erau închiși într-o gaură acolo, pusese o piatră de moară zmeul pe ei ca să nu iasă de acolo — a aruncat-o cît colo" (I, 174) ; „L-a luat pe el frumos — băiatul împăratului a rămas, — și l-a dus" (I, 547) ; „Pînă acolo cîntați voi — eu călare pe voi" (și elipsă — n.n.) (I, 558). In alte cazuri, mai numeroase chiar, intercalatele explicative sînt con- cretizări, actualizări despre care am vorbit. Tot în planul sintactic trebuie să relevăm prezența interogației retorice fie cu funcția de a păstra trează atenția ascultătorilor creînd un fel de „suspanse", o stare de încordare, de dramatism [„... un fiu de rege, îmbrăcat bine, vine pețit. Cine era ? diavolul" (II, 405) ; „Acuma ce să vezi ?" (I, 160) ; „Cine s-a dus d-a luat-o ?" (II, 455) ; „Ce să vedeți, domle" ? (I, 555) etc. fie cu rolul de a introduce personaje sau episoade noi (ceea ce nu exclude funcția dramatică de mai sus)] ; „ce meserie avea un- cheașul ăsta ? (I, 159) ; „ce povestește băiatul soră-si ?" (I, 161) ; „ce zice șefu’ care era mai mare ?" (I, 163) ; „acuma ce zice băiatul ?" (I, 551, 181). Un efect dramatic realizează povestitorul prin folosirea vorbirii directe fără a o preceda de un verb dicendi sau declarandi, ceea ce dinamizează povestirea, o transformă într-un fel de piesă de teatru în care povestitorul joacă pe rînd rolul persona- jelor (cf. Ov. Bîrlea. „se cufundă în lumea basmelor și trăiește soarta persona- jelor" III, 339). „ — Da, cu cea mai mare plăcere" — împăratul și împărăteasa" (II, 405) ; „— Ce-ai căutat tu, mă, aici ?" — Dă-cu-seară lu Miază-noapte" — Da tu, mă ? — Zorilă-Zori" (II, 413) ; „— Eu n-am putere să-1 omor" — fata" (I, 168) ; „Vulpea : — „Stăpîne, mă duc și eu" (I, 188, 189) ; „Poporul : — daa î" 5 NOTE ȘI RECENZII 295 (I, 561). Uneori povestitorul dă și indicații de regie : „A căzut în genunchi : — Tată, dacă nu mergi acasă, Dumnezeu să-ți ajute.(II, 191) ; ,,Aoleu, măi băr- bate, că toată ziua plîng — cu scuipat pe ochi44 (II, 198). Absența verbelor dicendi este cu atît mai relevantă cu cît alți povestitori, ca o particularitate a stilului lor, fac exces de acestea : „Uită-te — zice — măi feciorule — zice — bagă mîna — zice — în urechea stîngă — zice — și scoate șa — zice — și scoate un frîu — zice — ...“ (11,174 inf. Condurat Vasile, Vișeu). Sub aspect lexical basmele culese de la lancu Duroi își dovedesc din nou originalitatea, povestitorul utilizînd cu aplomb neologisme a căror prezență masivă este un argument pentru susținerea caracterului inovator, a tendinței de înnoire, de spargere a șabloanelor. Este de remarcat că, dacă pronunția lor este dese- ori greșită (în raport cu limba literară), semantic ele sînt folosite foarte exact, sensul lor fiind clar povestitorului. O listă a tuturor neologismelor ar fi prea lungă de aceea cităm cîteva : să distrează, pericul, a oferat, forgoane, telegramă, benoc (binoclu), deranj, dispărură, i-a refuzat, cordioane (acordeoane), (h) otel, vapoare, servici, a declarat război, identic, i-a pus la respect, misiunea etc. etc. Abundența neologismelor în opera acestui povestitor se explică desigur prin experiența sa de viață care se răsfrînge cu putere în actul creator. Armata și războiul, tribunalele și închisoarea au înrîurit profund vocabularul său. Ter- meni militari : a declarat război ; s-a retras fiecare la unitatea lor“ (II, 138) ; „isprăvise provizia și începuse să mănînce pă cumpănii și pă regimente.14 să duce la raport44 ; „n-aveți santinele, n-aveți posturi44, „iar ofițerii, soldații, trupa beau44, „pe casă, fuga marș44, „se instruiește44, „se face un grup de armată44, „a pus-o de gardă44 etc. La fel apar termeni, expresii judecătorești : „onorata adu- nare, garantez eu pentru el, să fie prezenți la ora, merg în condiții și în con- tract, sînt obligat și jurat44. Frapează de asemenea apelativul „dom’le44 precum și unele axpresi suburbane : „Fata era curățică și frumoasă44, „s-a amurezat fata de el44, „a intrat în legătură cu fata44. Sub aspectul compoziției se remarcă structura stabilă a basmelor releva- bile mai ales în variantele paralele. O particularitate cu totul proprie a sa o constituie alternanța planurilor narațiunii marcată cel mai adesea prin formule de tipuri : „Să-i lăsăm acolo. Să ne luăm după ei44 ; „S-o lăsăm pe ea acolo44 ; „Să lăsăm fata acolo44. Firul narațiunii este însoțit de comentarii care scot în evidență o anumită concepție despre cele povestite, o anumită atitudine față de ele (în general se îndoiește de adevărul basmului) deși pe ascultători caută să-i convingă de con- trariu. Interesant e că se ocupă de psihologia personajelor, de regulă ignorată în basm. Tendința de concretizare, de actualizare, exprimarea unor concepții și ati- tudini proprii — în comentariile ample, bogate ce însoțesc narațiunea — tendinței spre o exprimare cît mai precisă, mai sigură — manifestată în procedeele sintac- tice folosite, un anume caracter dramatic, prezența masivă a neologismelor — iată cîteva din trăsăturile stilului poveștilor lui lancu Duroi. Rămînînd, sub aspectul compoziței, în planul tradiției, povestitorul inovează serios pe planul expresiei, modernizîndu-și narațiunea, prin comentarii. 296 NOTE ȘI RECENZII 6 BIBLIOGRAF IE M. C r e s s o t : Le style et ses techniques, P.U.F., 1959. Leo Spitzer, Critica stilistica e storia del linguaggio, Bari, 1954. J. Cohen, Structure du langage poetique, Flammarion, 1966. T. Vianu, Despre stil și arta literară, ESPLA, 1965, București. R. Wellek, W a r r e n A., Teoria literaturii, ELU 1967 Buc. * * * „Antologie de proză populară epică“, voi. I—II, EL, 1968, București. Nicolae Constantinescu NOTE ETIMOLOGICE în cîteva basme moldovenești și ardelenești figurează un erou cu numele Chipcri sau Chiperi Viteazul 1, căruia îi corespunde, în alte variante, un Pipăruș Petru 2. în partea expozitivă a basmelor de care e vorba, eroul e prezentat ca col mai mic dintre cei trei frați, ca un nătîng și de nimic fără pereche, care stă cît e ziua de mare pe cuptor sau în cenușa din vatră ; evoluția epică ulte- rioară îi pune însă în lumină calități nebănuite, istețimea și cutezanța, superio- ritatea absolută asupra fraților mai mari, care îl nesocotiseră la început. în unele basme se explică numele personajului prin derivare de la cuvîntul piper, fiindcă eroul s-a născut după ce mamă-sa înghițise o boabă de piper. E, desigur, o explicație etimologică naivă, fantezistă a numelui și nu constituie decît ceea ce Hasdeu ar fi numit un deceu. în folclor, în această privință, sînt posi- bile două situații : „...numele, analizate, au dat naștere legendei, dar e mult mai probabilă explicația contrară : după ce s-a creat legenda, s-au inventat nume care s-o justifice" (subl. noastre) 3. Numele lui Chiperi sau Pipăruș se încadrează, totuși, în prima situație. Cum se poate dovedi că „explicarea" originii eroului provine din interpre- tarea numelui său — cu alte cuvinte, că pasajul privitor la nașterea sa miracu- loasă este o inserție tîrzie, în variante folclorice mai recente — și, dacă e așa, care este atunci etimologia numelor de mai sus ? Atît Chiperi (cu palatalizarea labialei inițiale), cît și Pipăruș (cu sufix diminutival), nu pot fi decît rezultatul unei etimologii populare, al unei tentative de motivare a numelui, de asemenea des întîlnit în folclor, Pepelea (în pronun- 1 Vezi : basmul „Chiperi Viteazul lumii, Verea Viteazul și Mucea-făr-de- moarte" din culegerea moldoveanului Al. V a s i 1 i u și basmul „Petrea Piperiul, Voinicul florilor și Ciuda lumii" la bucovineanul Sbiera. 2 Vezi basmele „Pipăruș Petru și Florea înflorit" și „Urmă-galbină și Pipăruș Petru" din culegerea de povești ardelenești a lui I. P o p - R et ega n u 1. Pipăruș este și numele personajului a două parodii coșbuciene în versuri, pe motive din ciclul epic folcloric. 3 A1. Graur, Nume de persoane, E.Ș., București, 1965, p. 29. Se exempli- fică, pentru situația a doua, cu : ROMULUS ROMA / etrusc. RUMA /, și nu : ROMA ROMULUS, conform tradiției epice latine (implicit, conform etimologiei fanteziste). 7 NOTE ȘI RECENZII 297 țarea moldovenească și ardelenească cu primul e, neaccentuat, închis la i) — nume purtat tot de un personaj aparent neînsemnat, de joasă extracție socială, dar hîtru și temerar. Etimologia e sprijinită de existența numelor unor eroi analogi din alte variante ale basmelor amintite, care, împreună, par să alcătuiască un întreg ciclu epic. De pildă, un erou se numește Pătru Pipelea z‘. Etimologia ultimă a numelui în discuție e slavă : Pepelea (v. sl. nenejn, „cenușă14 5, ceea ce se con- firmă și prin numele calchiate ale altor personaje similare : Petru Cenușă 6 sau Petru Cenușotcă 7. Prin influența formei numelui (rezultată prin etimologie populară) asupra conținutului epic, se intercalează în cîteva variante folclorice explicația zămis- lirii personajului dintr-o boabă de piper 8. Fără îndoială, au servit de model și alte basme în care eroul se naște în mod miraculos (dintr-un bob de grîu sau de neghină ; într-un basm ucrainean — dintr-un bob de mazăre etc.). Pentru intermediul prin care apelativul slav devine nume propriu în fol- clorul românesc ar trebui, probabil, investigat folclorul popoarelor slave. De remarcat numai că eroul central al unui întreg ciclu de povești bulgărești se numește Petăr cel Hîtru 9, iar numele patristic Petru apare frecvent în folclorul nostru însoțit de cognomina Pipăruș, Pepelea, Cenușă (-otcă) și, fiind un element constant în toate aceste nume, a permis cercetarea lor în baza principiului eti- mologiei colective 10. Se pune problema dacă și adj. pipernicit U („oprit din creștere, nedezvoltat 4 în basmul omonim din culegerea lui G. C atană, Povești poporale din Banat. 5 cf. N. A. C o n s t a n t i n e s c u, Dicționar onomastic românsec, București, 1963. s. v. Pepelea. în TDRG III etimonul este unbekannt (p. 1144), dar e corect stabilit încă de C i h a c, Dict. d’etym. daco-roumaine. Elements slaves etc., Francfort s/M, 1879, p. 251, s. v. PEPELE și preluat de S c r i b a n, Dicționaru limbii românești. Iași, 1939. în ultimul dicționar citat se face referința la ceh. POPELKA .,Cenușăreasa“ ; de notat că și în folclorul nostru există o PIPELCUȚA (la N. D. Pop eseu, apud Călinescu, Estetica basmului, EPL, 1965, p. 98), cuvînt înregistrat ca nume comun și în Dicționarul limbii române (manuscris), s. v. 6 în alt basm, tot la G. C a t a n ă. “La Frîncu și Candrea (apud Călinescu. op. cit.). în alte basme porecla e un vag sinonim, cf. ȘPERLĂ Voinicul, la T. Pamfile. s Numeroase exemple de fenomene întrucîtva similare se găsesc în Al. Graur, Studii de lingvistică generală, variantă nouă, EARPR, București, 1960, p. 196 și urm. 9 cf. Petăr cel Hîtru. Basme populare bulgare, Ed. Tineretului, 1966. io Primele aplicații de etimologie colectivă, datorite acad. Al. Graur (vezi Etimologii românești, EARPR, București, 1963, p. 24 și urm.), au precedat teoreti- zarea principiului (vezi Al. Graur, Etymologie collective, în „Hommage ă Eric Buyssens44, Universite Libre de Bruxelles, p. 83—86), cu prilejul căreia acesta își primește și numele. Atributul „colectivă44 se referă la faptul că etimologia unui cuvînt, în cazuri speciale, nu poate fi exact stabilită decît prin cercetarea lui „în grup44 cu alte unități lexicale, care suferă în mod constant o modificare în planul expresiei sau, am adăuga, care păstrează în comun un conținut semantic (eventual referențial), oricît ar fi de divergente fonetic. H Pentru care Cihac op. cit. trimite la ...CÎRN (!?), TDRG aduce în com- parație subst. PIR, PIPER și vb. CHIRCI, iar S c r i b a n op. cit. se referă numai la PIPER în legătură cu o superstiție („...cine înghite nemestecat un bob de piper, nu mai crește44). în, DLR (ms), PIPERNICIT este derivat, firește, din PIPERNICI, dar etimonul verbului e necunoscut. 298 NOTE ȘI RECENZII 8 din cauza unor condiți neprielnice ; sfrijit") cu familia lui (pipernici, -irc, -eală, -ie) ca și reg. bucov. pipiric, var. piperig („om mic, slab și pipernicit ; stîrpitură, prichindel, pitic" — la S b i e r a, în DLRLC III, .v.) sînt în vreun fel legate de v. sl nenean» sau de un derivat de la acesta. în mod cert însă, în lumina considerațiilor de onomastică folclorică de mai înainte, numele dansului popular pipărușul (chiar piperul), care se joacă la nunți în anumite regiuni ale țării, nu mai poate fi pus în directă (sau, cel puțin, exclu- sivă) legătură cu etimonul piper, propus de dicționarele noastre etimologice — inclusiv de Dicționarul limbii române (manuscris) —, ci își găsește o explicație mai verosimilă în strînsă relație cu numele „celui isteț ca un proverb". 1971 C. Dominte INTERJECȚIA IATĂ, COPULĂ ÎN LIMBA ROMANA 1 . Categoria cuvintelor cu funcție de copulă în limba română tinde să se îmbogățească — cantitativ și calitativ — cu noi și noi elemente. Situația celor consacrate de gramatici și de studiile de specialitate este cunoscută. Nu este însă cunoscută situația lui iată, unul dintre cele mai folosite deictice românești. In- terjecția iată se caracterizează, întocmai ca tacă (iaca) și iacătă, prin funcția sa indicativ-locativă, prin intonația sa specială și prin posibilitatea de a se izola în cadrul propoziției. Ea cumulează, pe rînd, în raport cu contextul, fie relația de apropiere, fie relația de depărtare 1, ocupînd un loc important în cadrul voca- bularului de bază al limbii române din secolul nostru 2. 2 . îndeplinind funcția de copulă într-un predicat nominal dintr-o propoziție sau în planul frazei, interjecția iată include incontestabil unele sensuri verbale, justificate prin originea sa ( vsl. eto „vezi colo" 3) și prin dezvoltările ulterioare de pe terenul limbii române, sensuri identice cu ale copulelor a fi, a constitui, a reprezenta, a deveni, a ajunge și a rămîne. Acestea sînt însă numai o parte din sensurile verbale pe care le poate avea această interjecție ; ele se situează însă printre cele mai reprezentative 4. Numai în virtutea sensurilor verbale pe care nu le discutăm aici (ca „vezi", „privește", „ascultă", „ține" etc.) ea a fost și este tratată în gramatica limbii române ca interjecție verbală cu funcție predicativă 5, deoarece sensurile care-i permit să îndeplinească funcția de copulă nu sînt con- semnate de studiile și gramaticile noastre. i Florica Dimitrescu, Observations sur le systeme des deictiques de la langue roumaine, în „Recueil d’etudes romanes", București, 1959, p. 292—297. 2 A1. Graur, Fondul principal al limbii române, București, 1957, p. 87 ; V. Ș u t e u, Observații asupra frecventei cuvintelor în operele unor scriitori români, în SCL, 1059, 3, p. 426. 3 DA, II, București, 1934, p. 441. 4 Vezi în acest sens lucrarea noastră „Particularitățile semantice și sintactice ale interjecțiilor IATĂ, IACĂ (iaca) și IACĂTĂ", în LL, 1971, 26, p. 85—97. 5 Gramatica limbii române (GLR), București, 1954, II, p. 72 și 1966, II, p. 153, 283. 9 NOTE RECENZII 299 3. Sensul de „a fi“, „a constitui41, „a reprezenta44 al interjecției iată, sens intranzitiv, se evidențiază în contextele din stilurile publicistic, științific și bele- tristic, contexte în care ca îndeplinește funcția de copulă interjecțională. In această calitate poate intrti în relație — în limitele unei propoziții suficiente — cu unul sau mai multe subiecte (exprimate prin substantive, pronume sau infi nitive) și cu unul sau mai multe nume predicative (exprimate prin substantive). Ea este în acest caz izolată de subiectul simplu sau multiplu prin virgulă, lini- oară de pauză sau două puncte — cf. „Da, cîștigul fără muncă, iată singura pornire" — M. Eminescu ; „Variabilitatea morfologică selectivă, topică, intonație, conective — iată mijloace de marcare a relațiilor între functori44, S. Stati, Teorie și metodă în sintaxă, București, 1967f, p. 131 ; „A ști pentru ce meserie „ești făcut44 — iată elementul esențial în alegerea unei profesii44 — în „Scînteia44, 26 septembrie, 1968, p. 1. Și în limitele unei fraze apare sensul amintit. Interjecția iată este inclusă acum într-o propoziție insuficientă, fiind precedată de subiecte și urmată imediat de subordonate predicative introduse prin pronumele relative ce sau ceea ce — „Nouă ani din viața mea ...iată ce reprezintă acest Dicționar" — I. — A. Candrea, în Prefața la Dicționarul enciclopedic ilustrat CR, București, 1931, p. X ; „Elev veșnic — iată ce i-ar fi plăcut!“ — în „Scînteia44, 28 septembrie, 1970, Profesorul elev ; „A spune lucrurilor pe nume — iată ce invită la discuții profunde, eficace" — în „Scînteia44, 4 iunie, 1968, p. 2. Uneori, subordonatele predicative ale acestei interjecții apar și înaintea regentei insuficiente. în acest caz ele sînt introduse prin conjuncțiile că sau săt sînt accentuate în frază și se izolează prin virgulă sau prin linioară de pauză de regentele lor — cf. „Că nu m-a ajutat — iată motivul supărării !” ; „Să umbli cu mănuși, iată condiția esențială U — în „Informația Bucureștiului44, 15 iunie, 1968, p. 3. întocmai cci verbul copulativ a fi, interjecția iată poate primi simultan o subiectivă și o predicativă, ambele introduse prin pronume relative. Izolarea subiectivei de regentă sau insuficientă corespunde izolării amintite mai sus pen- tru subiect — cf.„ Cine nu citește — iată cine nu cunoaște !“ ; „Ceea ce nu se știe — iată ce (ceea ce) ne interesează acum !44. Trebuie spus că izolările de genul celor de mai sus, prezentate la folosirea interjecției iată, în calitate de copulă cu sensul de „a fi44, „a constitui’4, „a re- prezenta44, creează în limba română efecte stilistice deosebite 6. 4. Sensul de „a deveni44, „a ajunge44, care este tot un sens intranzitiv, apare mai ales în limba română vorbită, cînd interjecția este urmată de forma neaccen- tuată conjunctă a pronumelui personal în acuzativ. Sensul acesta coexistă de fapt cu celălalt sens verbal al construcției, de „a se vedea44 (pe sine) ; fiind însă mai puternic decît acesta din urmă, el reușește, se pare, să neutralizeze atît sensul de „a se vedea” (pe sine), cît și funcția de complement direct a formelor pronomi- nale conpuncte amintite. Se ajunge astfel, la două interpretări posibile ale sub- stantivelor ce apar după interjecție : acestea sînt considerate fie elemente pre- dicative suplimentare (în virtutea sensului verbal al interjecției, de „a se vedea44 — pe sine), fie nume predicative (în virtutea sensului de „a deveni44, „a ajunge4-) în acest al doilea caz interjecția iată îndeplinește aceeași funcție de copulă în 6 GLR, II, 1966, p. 71—72. 300 NOTE ȘI RECENZII 10 cadrul unor propoziți suficiente, intrînd în relație atît cu un subiect subînțeles sau inclus, cît și cu un nume predicativ — cf. ,,în sfîrșit, iată-mă inginer !“ („m-am văzut inginer11, dar și „am ajuns inginer“) ; „Mai trece un an și iată-i profesori !“ („s-au văzut profesori14, dar și „au ajuns profesori44). Și în virtutea acestui al doilea sens copula interjecțională iată poate primi o subordonată predicativă (sau predicativă suplimentară), introdusă de data acea- sta numai prin adverbul relativ cum. în această situație ea intră în relație, în cadrul unei propoziții suficiente, tot cu un subiect inclus sau subînțeles, fiind însoțită obligatoriu de formele pronominale conjuncte de acuzativ și neizolîndu-se de subordonata predicativă (sau predicativă suplimentară) — cf. „lată-ne cum nu ne așteptam!“ („am ajuns...44, „ne-am văzut...44) ; „Iată-i cum și-au dorit!“ („au ajuns...,44, „s-au văzut...14). 5. Sensul de „a rămîne44, tot intranzitiv, se evidențiază în limba română vorbită, în cadrul unor propoziții suficiente, care se află în raport de coordonare copulativ cu alte propoziții — cf. „A trecut și anul acesta și iată-te tot netrans- ferat !“ („ai rămas tot netransferat44). După cum se vede, copula iată intră aici în relație cu un subiect inclus și cu un nume predicativ adjectiv ; iar adverbul tot favorizează apariția sensului verbal de „a rămîne44 la interjecția iată. 6. în concluzie, funcția de copulă interjecțională a lui iată este determinată de unele dintre sensurile sale verbale intranzitive, de topica sa din cadrul propo- zițiilor ș al frazelor ca și de distribuția sa specifică. Această funcție reprezintă una dintre cele mai importante trăsături sintactice a interjecției iată ; ea presu- pune implicații de ordin stilistic și se impune tot mai mult în limba română literară (mai ales prin sensul de „a fi44, ,.a constitui14, „a reprezenta44), ilustrînd chiar una din tendințele sintaxei limbii române actuale. Gh. Constantinescu MARIA CUNȚAN — AUTOR DRAMATIC Activitatea literară a Măriei Cunțan (1862—1935) s-a răspîndit, timp de cîteva decenii, în numeroase publicații : Familia, Luceafărul, Semănătorul, Vatra, Convorbiri literare, Tribuna, Tribuna poporului, Floarea albastră, Primăvara, Flacăra, Viața literară, Foaia tinerimii, Vlăstarul, Revista noastră etc. Cu eforturi deosebite, cu sprijinul unor personalități ale culturii romane (N. lorga, I. Bianu, O. Goga, llarie Chendi). a reușit să publice și trei volume : Poezii (1901), Poezii (1905), Din caerul vremii (1916), care au primit aprecierile lui Sextil Pușcariu, Nicolae lorga, llarie Chendi, Octavian Goga, Ion Breazu și contestarea lui Mihail Dragomirescu, Eugen Lovinescu etc. Născute, uneori, sub influența lui G. Coșbuc și O. Goga, învăluite de cele mai multe ori în haina semănătoristă, aglomerate cu tristeți personale, versurile Măriei Cunțan — citite cîndva — rețin astăzi atenția doar a istoricului literar. Cel ce se încumetă să reconstituie biografia poetci obligată de evenimentele istorice să pă- răsească Ardealul și să vină în București, va cunoaște unei dintre cele mai zbu- ciumate vieți din istoria literaturii române. Lipsită de posibilități materiale, obli- gată să trăiască în casele prietenilor, ale cunoștințelor, în azil, la București și 11 NOTE ȘI RECENZII 301 Tîrgoviște, pierzînd prin redacții o parte din operă, Maria Cunțan a încredințat, în cele din urmă manuscrisele susținătorului apropiat, Ion Bianu, păstrate la Biblioteca Academiei în mai multe volume (B. A. 4732—4779). Alături de poezii, povestiri, numeroase scrisori, se află și piesele de teatru (poeme dramatice mai ales) ce poartă semnătura Măriei Cunțan. Din corespondență constatăm că a acordat o atenție statornică preocupărilor dramatice. Cîteva exemple : „Sufletele mari sînt îngăduitoare — dacă nu m-ar încălzi acest adevăr n-aș îndrăzni să contopesc astfel mulțumită mea. Dacă credeți că pe D-nul Brătescu-Voinești l-ar interesa „Dorul de mamă11 v-ași ruga să binevoiți ai (sic !) preda manuscriptul corectat. Două lucrări, v-aș ruga să mi le publicați în Neamul Românesc — Brîncovenii și povestirea Frații Mircea. Apostolii — tragedia aceasta în care la tot locul și în tot chinul ei veți recunoaște că mi-a inspirat-o Istoria Românilor din Transilvania această binecu- vîntată biblie și dacă numai acest op ar fi eșit din condeiul Domnului lorga ar fi de ajuns ca să închinăm flamurile și sufletele noastre... Pentru Apostolii v-ași ruga să le deschideți calea spre scenă la Teatrul poporului Cu aceste rînduri se adresa, la 31 decembrie 1922, „iluștrilor și bunilor ocro- titori“ Ion Bianu și Nicolae lorga. La 31 august 1922, scria lui Ion Bianu : „Aș putea tipări un volum de theatru sub titlul — Patru drame istorice — și anume : Brîncovenii — Apostolii — Cîntarea lui Andrei și Dorul de mamă". O scrisoare, din (5 noiembrie 1925, ne atrage atentul : Mult stimate Domnule Bianu, ...Vă rog binevoiți a-1 întreba pe Domnul Liviu Rebreanu președintele so- cietății scriitorlor noștri : De a primit manuscriptul promis. Am scris un poem dramatic în 3 acte intitulat Copiii Bardului. L-am dedicat „Societății Scriitorilor Români... Vă rog Domnule profesor — rugați pe Domnul Rebreanu să primească Copiii Bardului cu mila care o au sufletele mari pentru orfani. Rugați-1 să nu uite de mine cînd va da primul ajutor — de bani — că-mi sînt grele bătrîne țele“. Printre manuscrise se află : Brîncovenii — dramă istorică în cinci acte cu prolog și epilog Apostolii — tragedie istorică în versuri, în patru acte, Dorul de mamă, poem dramatic în cinci acte, La colibă — scenă tragicomică, Altare — icoană dramatică într-un act, Nepotul lui Moș Pralea — poem dramatic, Misio- narul — scenă dramatică, Copiii Bardului — poem dramatic, Nana — icoană din popor într-un act. Inspirate din trecutul istoric : Brîncovenii (a început docu- mentarea în 1915, citind cronici, inscripții, lucrări de istorie), Apostolii (răscoala condusă de Horia, Cloșca și Crișan), din zilele tulburi ale primului război mon- dial : Nepotul lui Moș Pralea, Dorul de mamă, din viața satului ardelenesc14. Nana etc., încercările dramatice ale Mariei Cunțan nu au o forță deosebită. Numeroasele personaje, care apar în fiecare poem dramatic, nu pot fi urmărite ; insistența asupra amănuntelor, absența clarității în direcția regizorală fac lectura anevo- ioasă. Totuși, în unele scene din Brîncovenii, Apostolii, Nepotul lui Moș Pralea, Nana (se pare că la această „icoană din popor a ținut foarte mult întrucît în finalul manuscrisului adaugă : Am luat subiectul din Seliște (Mărginimea Ardea- lului). Acolo a trăit Nana, cîntecele ei au rămas în gura poporului. Cu cît avînt, cu ce draigoste am scris acest act pe care îl aștern cu încredere și nădejde la NOTE ȘI RECENZII pragul Theatrului Național), stăpînește dialogul, iar unele intervenții ale perso- najelor au încărcătură emoțională, născută din sentimentele patriotice ale autoarei. Mircea : Doar nu ești singurul părinte îndurerat... E scris Că dragostea de neam și țară E cel mai falnic vis (Nepotul lui Moș Pralea) în Apostolii, gravitatea lui Horia tulbură pe împărat : Horia : La mine nu gîndi, Măria Ta ; Gîndește la românii tăi cei buni, Neam ce muncește făr-a secera, Batjocorit de niște domni nebuni Gîndești că nu mai putem răbda ? Vrem și noi drepturi sfinte de popor Nu ne sili să facem noi... amin ! împăratul (către cancelar) : Tremur și eu, abia mă mai rețin De cîte ori vorbesc cu-acest român ’ Are-n priviri, în grai, pe fața lui Ceva ce te uimește. înfruntarea dintre preot și Horia face să crească tensiunea spre sfîrșitul poemului : Preotul : Răbdați, ne vine rîndul, va veni Și pentru noi a libertății zi. Horia : Așa, părinte, zi, te-ai dat de gol Simțeam de mult că nu ești cu poporul, Vedeam că le dai Dumnealor ocol (răstit) La ce mai pui la mine-n prag piciorul. în preocupările dramatice ale Măriei Cunțan se prelungesc ecourile teatrului romantic. La Sibiu, în 1909, tipărește traducerea piesei lui Schiller, Fecioara din Orleans. Alte traduceri au rămas în faza de proiect. Nu ne-am propus o analiză completă ; dorim să completăm biografia unui nume care merită mai mult decît uitarea. Eugen Marinescu * * * LADISLAU GALDI, INTRODUCEREA ÎN ISTORIA VERSULUI ROMANESC București, Editura „Minerva“, 1971, 484 p. Lucrarea cu titlul de mai sus a lui L. Găldi, cunoscut cercetător în domeniul lingvisticii și istoriei literare și, în ultimii ani, prin lucrări de stilistică poetică românească, a fost primită cu satisfacție, pentru că avem puține lucrări de acest 13 NOTE ȘI RECENZII 303 fel. Ion Heliade Rădulescu a deschis, la noi, drumul cercetărilor despre prozodia, matrica și ritmul poeziei românești (1868). La nivel didactic le-au urmat M. Stra- jan și Gh. Adamescu, dar cu informații foarte precise. Cu o înțelegere superioară, dar limitate numai la versificația românească veche, sînt studiile lui loan Bianu (versificația lui Dosoftei, 1887) și N. Apostolescu (pînă la B. P. Hașdeu inclusiv). Mai completă decît acestea, îmbogățită și cu o concepție personală despre armonia dintre elementele formelor versificate și conținutul poeziei, se prezintă Teoria poeziei a profesorului estetician Mihai Dragomirescu (1927,), capitolul VI, despre măsură, ritm, rimă și strofă), cred cea mai temeinică lucrare a autorului. Profesorul L. Găldi acordă un deosebit interes poeziei vechi și moderne românești sub raportul versificației, căreia i s-a consacrat cu pasiune de aproape 40 de ani. în afară de mici articole despre versurile lui Dosoftei (secolul al XVII-lea), L. Găldi a publicat trei substanțiale lucrări ,fiecare dintre ele aducînd o idee nouă, originală. Astfel, în 1937 începea cu un eseu teoretic despre Le metre et le rythme (Paris), despre care K. Krauer a scris cîteva aprecieri (Helicon, I, 280—281). A urmat Le origini italo-greche della versificazione rumena (1939, extras din publicația „Dante"). Studiul din 1964, Esquisse d’une histoire de la versification roumaine (Budapesta), continuă să dezvolte ideea studiului prece- dent, numai că pentru epoca mai nouă, a versificației moderne, originile, mai bine zis, influențele, sînt maghiare. Ultimul studiu, cel pe care-1 prezentăm aici, se remarcă printr-o expe- riență supremă în materie și de aceia ideea influențelor străine este diminuată în mod simțitor și, socotim, just. în materie de tehnica versificației (și studiul este dominant tehnic), mai ales însușirea și aplicarea ritmului — ritmul este elementul principal — influențele au un rol cu totul nesemnificativ pentru înțe- legerea plenară a operei poetice. Elementele de tehnica versificației sînt compa- rabile cu lutul, culorile și notele muzicale din sculptură, pictură și muzică ; ele sînt aceleași, la îndemîna oricui, dar îmbinarea lor, diferențiată de la un artist la altul, constituie originalitatea creatoare, nouă și, cînd e cazul, genială. în poezie, „îmbinarea" instrumentelor tehnice prozodice, metrice, strofice devine parti- cularitate individuală, creatoare prin armonie, care nu mai este subordonată stu- diului tehnic, ci sezisabilă celui estetic. Studiul are o „introducere" (p. 7—4) care avizează poziția autorului față de temă, pe care noi o definim tehnicist-structuralistă. în plus, explică termi- nologia de specialitate adoptată : segment (picior), clauzulă (cozură), trunchiat (ca- talectic), netrunchiat (acatalectic) ș.a. Se acordă, în continuare, un studiu atent poeziei populare, semnalîndu-i măsura și ritmul obișnuite: hexasilabul trahaic și dimetrul de 7 sau 8 silabe. Trecînd la rime, întocmește tablouri de rime masculine, femenine și asonanțe, dar omite monorimele, particularitate generalizată pe mari porțiuni dintr-o poe- zie. Distinge strofe (terține, quatrene etc.), dar acestea, dacă se găsesc în cule- gerile tipărite, ele sînt distribuite astfel de editorii sau culegătorii de folclor. Poezia populară autentică nu cunoaște strofa. Intonația cîntecelor populare de copii s-a studiat și de Alexandru Bogdan, Ritmica cîntecelor de copii și jocuri (Brașov, 1905). Capitolul al II-lea, Renașterea și epoca barocului se întinde de la Coresi pînă la Miron Costin inclusiv. Sînt aici observații juste și ingenioase, ca : descoperirea ritmicității în proza lui Coresi și genul versului liber în „Fragmentul Todorescu", ritmul popular în versurile lui Petrovay, Valentin Frank von Fran- 304 NOTE ȘI RECENZII 14 ckenstein. Este bine intitulat al III-lea capitol „Epoca iluminismului" (sec. XVIII-c 1821, inclusiv Gh. Asachi). Foarte bine caracterizate cronicile rimate, ca „gen propriu", de influență populară. Pentru prima dată se face o analiză amplă a meritelor lui Gh. Asachi ca versificator inovator cu pluralitate de forme ver- sificate. Romantismul românesc (1821—1866) este un lung capitol, al IV-lea, care studiază pe Ion Heliade Rădulescu „metricianul cel mai important’, Cîrlova, Constantin Negruzzi, Gr. Alexandrescu („preeminescian", prin tetrametrul tro- haic), C. Bolliac, D. Blintineanu (în „Legende istorice" găsește „metru tradițio- nal și apropiat de stilul oral", V. Alecsandri (admirabilă analiză închinată Pas- telurilor) și Hasdeu, semnalat cu schimburi de tonalitate care au implicat anu- mite inovații în domeniul versificației. De la cap. V, închinat lui Mihai Eminescu, și pînă la ultimul capitol, al X-lea, autorul adoptă metoda de cercetare monografică, pe mari scriitori : VI Alexandru Macedonski, IX Tudor Arghezi, X Lucian Blaga. Metoda cercetării pe sinteze și curente globale mai rămîne numai în capitolele VII, „Micul romantism" și VIII Parnasieni clasiciști, simboliști, impresioniști. „Micul romantism", titlu împrumutat de la Gh. Călinescu, începe cu Al. Vla- huță și continuă cu D. Zamfirescu, remarcat pentru introducereci în literatura cultă a refrenului poetic de expresivitate folclorică. G. Coșbuc are construcție strofică nouă, rime variate, sonorități speciale rezultate din repetarea acelorași fenome. Lui Șt. losif i se consacră un studiu amplu pentru amestecul liber de amfibrahi și dactili. Capitolul se termină cu aprecieri despre Octavian Goga : „îi lipsește cu totul tehnica inspirată de versificația populară" ; stilul poetic redus la o „dicțiune aproape dramatică", Poetul apare minimalizat ca tehnician al ver- sului, iar de alte aspecte nu se ocupă. Firește, avem altă părere despre poetul Goga. Poezia „Micului romantism" se caracterizează prin luptei între „formele tradiționale de versificație" și „combinațiile ritmice și strofice ultra complicate". în capitolul VIII (titlul mai sus) autorul vine cu o contribuție nouă și va- loroasă : cercetătorul ar crede că acești parnasieni, simboliști, clasiciști și impre- sioniști (Ovid Densușianu, G. Bacovia, Al. Stamatiad, Otilia Cazimir, Emil Isac; Ion Barbu, G. Topîrceanu, M. Demetriade, V. Eftimiu, G. Călinescu, ș.a. sînt străini de folclor. Tocmai de aceia, L. Găldi stăruie asupra filoanelor folclorice, prin fond și formă, ale zișilor poeți. Cît privește amorfismul poeziilor, Găldi îl explică, cred bine, printr-un pasaj bine ales din H. Jacquier (p. 331) : „Le vers libre est une unite syntaxique de discours qui, sous l’effet accepte de pressions historico-sociales et psychologique complexes, tend intentionnellement vers un amorphisme metrique total...". în tratarea amplă despre Eminescu (cap. V, p. 210—248), autorul pleacă de la 3 premise pe care le dezvoltă științific și convingător : a. selecția riguroasă a formelor poetice ale înaintașilor, b. creator de materie metrică remarcabilă, c. — creatorul genial al unei estetici a rimei. Concluzia firească : o „minunată sinteză" metrică întrevăzînd și „căile viitorului". De mirare că eruditul autor nu a cunoscut studiul lui Alexandru Bogdan, Die Metrik Eminescu’s, Leipzig, 1904, extras din al Xl-lea volum al „Jahresbericht" al lui G. Weigand), Cu privire la Alex. Macedonski (cap. VI, p. 249—279), autorul acuză pe cei doi editori ai poezi- ilor poetului că „n-au sistematizat formele metrice și strofice macedonskiene după epoci și volume" și de aceia autorul stabilește trei perioade cărora le stu- 15 NOTE $1 RECENZII 305 diază particularitățile. In concluzie: Macedonski este unic în poezia popoarelor din Răsăritul Europei14 ; a răspune cu sensibilitate la ,,vocea epocei sale“ ; arta lui a trezit la tinerii poeți contemporani și urmași curiozitatea intelectuală a noilor forme poetice14. Cap. IX. Tudor Arghezi (p. 339—358) practică versuri scurte, caută efecte muzicale și folosește „o gamă mai largă de tradiții din domeniul versificației și ..capricii metrice44. Ultimul capitol, X, Lucian Blaga (p. 259—377). Poetul — scrie L. Găldi — începe sub ecoul poeziilor lu Goga, cu eneosilabi iambici amfibrahi, cu ton ele giac. însă evoluează cu fiecare volum care înfățișează „alt caleidoscop de forme poetice, în genul expresioniștilor germani". în domeniul rimelor, vine adesea cu invenții personale. în comparație cu studiile de temă anterioare ale aceluiași autor, acesta este mai obiectiv și deci mai științific. Considerațiile prozodice sînt neglijate în fa- voarea celor metrice. Astfel, versificația în două din cronicile rimate ale sec. al XVIII-lea (Stavarache, Poveste de jale) este de tip clasic (nu —’ — ! —’ — ci — u, — u...), adică nu accentul contează, ci durata timpului de rostire a cuvîn- tului (în Introducere la „Cronici și povestiri românești versificate41, 1967 am de- monstrat acest lucru. Studiile literare, cursurile noastre universitare trebuie să includă în analize și elementele de versificație, care sînt puse acum pe un teren, științific plin de sugestii. Tratatul lui L. Găldi sintetizează o îndelungă experiență de cercetător al versificației românești, pe plan și metodă comparativă., Dan Simonescu „LIMBA ȘI LITERATURA, O NOUA SERIE * Apărută în 1955 și însumînd, de atunci, 27 de volume, „Limbă și literatură" și-a inaugurat în 1972 o nouă serie, cu o nouă și îmbogățită structură tematică și cu o finalitate expusă astfel în Cuvîntul înainte: „în paginile publicației «Limbă și literatură» își vor găsi, așadar, locul cuvenit articole menite să-1 ajute pe învățător și pe profesorul filolog atît în pregătirea lor de strictă specialitate, cît și ca educatori. Avînd în vedere aceste obiective, începînd cu acest număr, cît și ca educatori. Avînd în vedere aceste obiective, începînd cu acest număr, * „Limbă și literatură44 apare sub egida Societății de științe filologice din R. S. România, cu sprijinul unui comitet alcătuit din : V. Arvinte (Iași), I. D. Bălan, Șerban Cioculescu, Ion Coteanu, Cornel Cîrstoiu (Tg. Jiu), I. Crăciun (Piatra Neamț), Al. Graur, D. Păcurariu, T. Petride (Brăila), Gh. Pop (Baia Mare), Ion Rațiu (Tg. Mureș), I. Rizescu, R. Todoran (Cluj), Gh. I. Tohăneanu (Timișoara). Revista apare sub îngrijirea următorului colectiv : Mircea Anghelescu, Al. Andriescu (Iași), Gh. Bulgăr, Boris Cazacu, redactor responsabil, I. C. Chițimia, Clara Geor- geta Chiosa, Paul Cornea, Al. Dima, redactor responsabil, Ion Dumitrescu, I. Hangiu, Liliana lonescu, Al. Niculescu, Adriana Niculiu, Const. Rădoi, secretar, Alexandrina Tutoveanu. 20 — Literatura româțift 306 NOTE ȘI RECENZII 16 culegerea «Limbă și literatură» va publica articole și studii cu caracter teoretic și aplicat, prin care să se pună în evidență valorile educative ale literaturii, bo- găția și frumusețea limbii, să se cultive în rîndurile tineretului patriotismul și umanismul socialist. în atenția redacției va sta permanent preocuparea de a publica articole, consultații, bibliografii și tematici pentru obținerea de către învățători și profesori a gradelor în învățămîntul de cultură generală, de a con- semna activitatea filialelor Societății prin cronici, de a răspunde unor probleme ridicate de cadrele didactice din întreaga țară14. Răspunzînd unor asemenea deziderate de pregătire multilaterală a profe- sorilor, dar și de informare și educare a tinerilor din școlile țării, revista abor- dează o serie de probleme importante ale disciplinelor filologice din perspectiva cercetărilor celor mai moderne. Astfel, într-o secțiune precum Limbă și stil au apărut studii ca : B. Ca- zacu, Limbă și literatură, V. Guțu-Romalo, O problemă controversată în gramatica românească : diateza, Al. Niculescu, Structură pronominală și atitudine lirică în poezia lui Eminescu, M. Borcilă, Teoria limbajului poetic la Blaga, I. Funeriu Rime categoriale și noncategoriale în poezia lui Eminescu (în nr. 1 al revistei) și D. Macrea, I. Heliade Rădulescu și problemele limbii române, C. Cruceru, Con- strucția dialogului și oralitatea stilului la Marin Preda, Sergiu Drincu, Probleme de sociolingvistică în stilistica limbii literare (nr. 2). Analizînd Limba română de azi, lorgu Iordan face cîteva Observații asupra articulării substantivelor, Al. Phi- lippide se ocupă de Vitalitatea limbii și artificiul lingvistiv (în nr. 1) iar Al. Graur vorbește despre Cultivarea limbii (nr. 2). O interesantă masă rotundă pe tema Raportul dintre cercetarea fundamentală și cea aplicată în lingvistică (apărută în nr. 2 al publicației) reunește sub redacția prof. dr. docent Tatiana Slama- Cazacu o serie de intervenții ale unor specialiști din Grupul Român de lingvistică aplicată și de la Laboratorul de psiholingvistică al Universității București : D. Chi- țoran, Teodora Cristea, Liliana lonescu, P. Miclău, Al. Niculescu, V. Săhleanu, V. Vascenco, I. Voinescu. La rubrica Teorie, critică, istorie literară au apărut, printre altele : Mihai C. Botez, Unitatea de sistem a operei poetice și matematice a lui Barbu (nr. 1) sau Romantismul românesc de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, I. D. Lăudat, Problema paternității „Istoriilor domnilor Țării Românești", Al. Me- lian, „Memento mori“ și psalmii arghezieni, Mircea Anghelescu, Nuvelistica lui Filimon, Al. Zotta, Aspecte ale „dramei de idei" (nr. 2). O utilă secțiune a revis- tei este dedicată Analizelor de text din poeți ca Eminescu (Lacul, La mijloc de codru), Macedonski (Avatar), Bacovia (Lacustră), Arghezi (Testament), Coșbuc (Poetul). La fel de utilă, rubrica Terminologii în care — în primul număr al revistei — M. Manoliu discută Termeni de lingvistică structurală. La capitolul Texte și documente, I. Hangiu relevă O revistă consacrată problemelor literaturii și școlii sub direcția lui Liviu Rebreanu (în nr. 1), Augustin Z. N. Pop aduce întregiri la biografia lui I. Heliade Rădulescu, Alexandria Paulopol, Date noi și unele completări privind biografia lui Perpessicius iar M. Bădescu comunică Din corespondența inedită a lui Al. Davila (toate, în nr. 2). Lărgind sfera de cercetare, revista se ocupă și de aspecte ale Limbii și literaturii române peste hotare,, după cum un interes constant este acordat Didacticii moderne și problemelor ridicate de structura, organizarea și cerințele cursurilor de perfecționare a cadrelor didac- tice, O secțiune finală este dedicată recenziilor, notelor, cronicilor, revistei revis- telor, activității Societății de științe filologice și dialogului cu cititorii. 17 NOTE ȘI RECENZII 307 Tip de publicație-sinteză, „Limbă și literatură” și-a creat pînă acum un prestigiu științific marcant în rîndul cadrelor didactice, elevilor, cercetătorilor filologi, prestigiu pe care seria nouă a revistei îl adîncește și-l argumentează cu noi și noi contribuții. Alături de rubricile cunoscute, un interesant grupaj de intervenții pe marginea limbajului criticii literare, semnate de Al. Dima, M. Novicov, I. C. Chițimia și Al. Graur, apare în numărul al treilea al revistei. Antoaneta Tănăsescu DUMITRU CARACOSTEA — OVIDIU BÎRLEA : PROBLEMELE TIPOLOGIEI FOLCLORICE", Editura Minerva, Buc. 1971, 357 pag. Considerată în general opera folcloristică a lui D. Caracostea, publicată aproape integral sub titlul ,,Poezia tradițională română", voi. I-II E.L., Buc. 1969, la care se adaugă „Problemele tipologiei folclorice", Ed. Minerva, Buc. 1971, apare ca un edificiu al cărui constructor a fost mai puțin preocupat de înălțimea turnurilor, de spectaculozitatea arcadelor, de frumusețea ornamentelor, cît de soliditatea ansamblului, în acest sens întărind mereu locurile ce i se păreau șubrede, adăugind permanent mortarul informației, așezînd solide contraforturi. Din această perspectivă trebuie privită și cartea „Problemele tipologiei fol- clorice", publicată postum și continuată cu o notabilă pasiune de discipol de către Ovidiu Bîrlea. Studiul este cu atît mai interesant cu cît, nede- finitivat de autorul său, permite pătrunderea în laboratorul de lucru al acestuia, dar are și dezavantajul unor formulări eliptice, vagi, neclare, care îngreunează receptarea. Impresia de continuă revenire asupra materialului, de confruntare permanentă cu sine și cu alții este confirmată de lectura studiului al cărui punct de plecare trebuia căutat în mai vechea încercare de tipologie a baladei populare — „Schiță tipologică a baladei populare românești", în Langue et litterature, IV, 1948, republicată în „Poezia tradițională română, voi. II, pag. 380—388. Neaștep- tată este oarecum atenția deosebită pe care D. Caracostea o arată liricii populare, căreia îi consacră un amplu și original studiu : „Doina. Origine, artă, clasificare" în P/.r., voi. II, pag. 445—592. Din perspectiva doinei este privită și tipologia pe care autorul o propune în lucrarea în discuție. Zic neașteptată pentru că celelalte studii ale autorului se cantonau cu obstinație în sfera baladei populare privită fie în totalitatea ei, fie sub aspectul celor mai reprezentative valori ale eposului românesc — Miorița, Meșterul Manole, Lenore —, fie din unghiul unor probleme teoretice speciale ca aceea despre istoricitatc. La un spirit meticulos și laborios ca D. Caracostea era firească tentația unor clasificări, unei tipologii. încă din articolul din 1948 se întrevăd punctele orientative pentru o astfel de intreprindere. Bibliografierea exhaustivă a baladei poporane și tipologia acesteia i se păreau indispensabile instrumente de lucru în vederea atingerii unui deziderat adesea formulat — corpusul. 308 NOTE ȘI RECENZII 18 Principiul de clasificare propus atunci avea în vedere, pornind de la reali- tățile eposului românesc, „raporturile care există între „agenți41 și situația pe care o ocupă în cadrul grupurilor sociale “(P.t.r., II, pag. 382) urmărind creșterea com- plexități raporturilor pe care eroii le întrețin cu cei care îi înconjoară. Pornin- du-se de aici, investigația privește totalitatea manifestărilor literare folclorice, cu accent pe doină, pentru că, zice autorul : „sub forme felurite aceleași doruri, pasiuni și conflicte apar în strigături, în doină, în baladă, în basm, nuanțate și repartizate în chip și feluri14 (p. 19). Sensul cercetării tipologice este formulat clar, în întreaga sa extensie : „avem nevoie de o tipologie care să cuprindă o vedere de ansamblu asupra principalelor raporturi sociale, așa încît să le putem urmări în jos la noțiunile embrionare conținute în limba comună, iar în sus pînă la marile figuri simbolice ale litera- turii universale44 (p. 20—21) și cu privire la cea folclorică : „O clasificare folclo- rică trebuie deci să înfățișeze un sistem de relațiuni care să sintetizeze întregul domeniu al poeziei tradiționale, de la distih și strigături pînă la basm44 (p. 23). Firește că în alcătuirea unui astfel de instrument de lucru, de a cărui uti- litate nu se îndoiește nimeni, dificultățile apar din start ; prima este aceea a ca- tegoriilor cu care se operează, a doua — a criteriului ordonator. De aceea nu o dată autorul revine asupra accepției pe care o acordă tipului, ca elemente fun- damental al tipologiei : „înțelegem prin tip acea constantă în care asemănările sînt mai mari ca deosebirile’1 (p. 20) sau, în aceeași idee, „tipul este acea con- stantă care face ca un număr de variante și de subtipuri sau versuri să prezinte mai multe asemănări decit deosebiri41 (p. 43). Este o asemenea definiție suficientă ? ne putem întreba. într-un anume sens da, fiindcă deși aparent vagă, ea este des- tul de complexă și conduce spre o tipologie mai exactă decît cele propuse de un I. G. Hahn și prin el, la noi, de L. Șeineanu ; de A. Christensen sau de W. Wie- nert ; de A Aarne, S. Thompson sau la noi de A. Schullerus, ale căror contri- buții în domeniu sînt trecute în revistă și analizate în spirit critic de Cara- costea (p. 25—50). Urmărind în consens cu lucrarea din 1948 „relațiile dintre agenți și poziția lor în cadrul grupurilor sociale44 (p. 78) autorul stabilește ca „pîrghie a sistemu- lui de clasificare folclorică” — complexul familial (p. 89) din care se detașează grupurile : părinți-copii, mîndru-mîndră, soț-soție, frate-soră, soacră-noră, înru- diri de neam și sufletești. Grupul om-natură inclus între complexul familial și „grupurile mai largi ale raporturilor sociale44 (p. 94) ni se pare a fi aberant față de sistem, în ciuda eforturilor demonstrative ale autorului, încît asupra oportunității lui s-ar putea încă medita. în cadrul „profesionalelor”, se discută creațiile cu fond vînătoresc (p. 98— 223), cele referitoare la folclorul viticol (p. 223—282), la albinărit (p. 228—-230), la bresle (p. 230—238), la problematica artistului, figura Meșterului Manole stînd în centru (p. 238—244). Aici se oprește manuscrisul prof. D. Caracostea privind tipologia folclo- rului românesc, următoarele capitole („Conflictele de clasă. Haiducia. Revoltele, Vitejii, Fantastice44 pag. 245—230), fiind redactate de Ov. Bîrlea. Călcîiul lui Achile al clasificării baladei, propusă de Caracostea, era cea de-a douăsprezecea grupă în care erau incluse acele producți apropiate prin „relațiile care leagă omul și lucrurile omenești, pe de o parte, cu puterile supra- 19 NOTE ȘI RECENZII 309 naturale, pe ele altă parte", (P.t.r., II, p. 385). acestea ieșind practic din sistemul preconizat, neabordînd deci relații clc ordin sccial, familiar etc. Fără să-1 mai numească astfel și extinzîndu-1 la toate categoriile folclorice, grupul apare și în prezenta tipologie (Fantastice), cu ilustrarea aserțiunii după care toate celelalte categorii își au corespondentul aici „căci ele zugrăvesc eroi aparținînd tuturor acestor categorii, în luptă cu puterile supranaturale" (idem). Rezervele față de această grupă, nu odată exprimate, mai ales din unghiul unicității criteriului, se pot atenua și pentru că, fără putință de tăgadă, cate- goria există. Ori meritul tipologiei propuse stă în aceea că încearcă a face loc în cadrele lui tuturor creaților folclorice, este deci aplicabilă la nivelul întregului fond de manifestări literare din cultura populară. E adevărat că, neterminată, lucrarea prezintă în multe din părțile ei doar ipoteze de lucru, pe care cercetări ulterioare le pot verifica, infirma sau confirma. Contribuție originală într-un domeniu atît de gingaș, dar esențial pentru o disciplină precum folcloristica, lucrarea lui D. Caracostea poate constitui reab mente un punct de plecare pentru realizarea tipologiei folclorului românesc. Subtilele analize, comentarii, asociații din paginile cărții, sînt totodată sugestii pline de interes privind întrepăturnderea tipurilor, cazuri de bi — sau poli — apartenență, deplasări de teme, motive, dintr-o categorie în alta — toate generate de continua schimbare, transformare, înnoire, a folclorului nostru. Celor trei serii tipologice, virtuale, propuse de Caracostea (ci imaginilor, a motivelor, a tipurilor propriu-zise) Ovidiu Bîrlea, le adaugă alta : „Tipologia compozițională" (pag. 321—344). Construcții poetice similare, regăsibile în cate- gorii diferite (modele, am zice) precum în descîntece și colinde, remarcabila sta- bilitate a schemei compoziționale în basme (cf. Propp) sînt premisele alcătuirii unei tipologii structurale, am spune, dacă termenul nu ar fi privit cu, încă, des tulă adversitate. Diversele genuri de tipologii nu numai că nu se exclud, dar chiar se completează reciproc servindu-și una altern în elucidarea numeroaselor puncte obscure, generate de multitudinea variantelor. Important este a fi în posesia unei tipologii valabile la nivelul întregului fond folcloric sau măcar, cum s-a încercat, la nivelul principalelor categorii, nu văzînd în tipologii un scop în sine și ultim, ci, așa cum se remarcă în încheierea cărții : „Problemele tipologiei folclorice" (care mai cuprinde un rezumat în limba franceză și un indice de nume) acestea constituind abia începutul cercetărilor folclorice, fiind instrumente și căi de orientare. Ele aduc ordine în maldărele haotice ale variantelor, adesea contaminate în chip neașteptat, și oferă cercetă- torului o viziune a totalității, ceea ce constituie un avantaj enorm“. (pag. 343) Dar o astfel de operațiune cere efort colectiv, coordonat și de dura-ă. N. Constantinescu Abonamentele în țară se pot contracta la oficiile P.T.T.R., agenții poștale, factori poștali și difuzorii obștești. Cititorii din străinătate pot obține abonamente prin „Rom- presfilatelia" — „serviciul export“ — import presă Bucu- rești R. S. România, Calea Griviței nr. 64—66, P.O.B. 2011. Redactor principal : ȘTEFANIA BARBU Tehnoredactor : ANGELINA DAVIDESCU ANALELE UNIVERSITĂȚII BUCUREȘTI LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ Anul XXI — Nr. 1, 2 — 1972