ANALELE
ACADEMIEI ROMANE
                       SERIA II. — TOMUL XXVII. 1904 —1905.
              MEMORIILE SECŢIUNII LITERARE.
                             BUCUREŞTI
                          »
 INSTIT. DE ARTE GRAFICE „CAROL G0Bl“ S-sor ION ST. RASIDESCU
                      16. STRADA DOAMNEI, 16 1905
www.digibuc.ro
                     CUPRINSUL
                                                                                            Pagina
Din istoria amuţirii lui «U» final în limba română. De Ovid Den-
   suşianu....................................*................. ^
Aşezarea vorbelor în româneşte. De Ioan Slavici................. 31
Alfabetul Secuilor şi slovele cirilice. De Ioan Puşcariu........ 53
Câteva observaţiuni referitoare la scriitorii clasici greci şi latini.
   De Iuliu Valaori............................................. ^
Graie aromâne. De Pet. Papahagi..................*................ -
www.digibuc.ro
                  DIN ISTORIA AMUŢIRII LUI «U» FINAL
                 >
               IN LIMBA ROMÂNĂ
                                       DE
                                              OYU) DENSUŞIÂNU,
                                      Membru corespondent al Academiei Române.
                               Şedinţa de la 10 Martie 1904.
   Un studiu amănunţit asupra lut u final în limba română nu s’a scris încă. Se constată de obiceiu că u a dispărut, afară de caşurile când urmă după vocală tonică (bou, etc.) şi l, r combinaţi cu altă consună (umblu, codru, etc.) şi, în unele regiuni, când eră precedat de î (voiu, etc.); prin ce fase a trecut amuţirea lut, acâsta nu s’a cercetat încă mat de aprdpe.
   Miklosich (1) s’a mulţumit să constate faptele cunoscute, fără să le urmărâscă istoricesce. Singur D. Tiktin s’a oprit mat mult asupra ces-tiuniî şi a fixat câte-vâ puncte; resumând constatările pe cart le-a făcut în texte, d-sa observă (2): « vocala finală [înţelege aicî şi pe u şi pe i] devenise semisonă în epoca în care încep monumentele ndstre literare— Căderea s’a întâmplat, cum arată textele, în secolul al xvn-lea. In Codicele Voroneţian, u este omis numaî sporadic. In textele publicate de d-1 Hasdeu, Cuvinte din bătrâni, I, II, constatăm amândouă scrierile [cu u şi u\, deşt în general predomină u. In tipărituri (îndreptarea legeî, Biblia de Bucureşti, Mărgăritare, ed. i-î) şi în manuscrise din secolul al xvn-lea, u apare tot mat rar, şi în secolul al xvra-lea — excepţiune făcută pentru reproducerile de texte mat vechi, ca Mărgăritare, ed. a 2-a, Psaltirea din Iaşî, 1743—abiâ se mat întâlnesce». Observaţiunile d-lut Tiktin nu corespund în totul faptelor; 1 2
  (1) Beilrăge zur Lautlehre der rumân. Dialekte, Vokalismus, III, 9.
  (2) Zeitschrift fur romanische Philologie, XI, 74; XII, 223.
   Analele A. R,—Tom. XXVI.—Memoriile Secţ. Literare.                     1
www.digibuc.ro
2
OVID DENSUŞIANtJ
distincţiunile pe cari le face după epoci nu se potrivesc la multe texte; de altă parte, din constatările d-sale sunt omise câte-vâ stadii ale căderii lui u pe cari le deducem dintr’o examinare minuţidsă a textelor şi pe cari vom căută să le precisăm.              '
   N’am intenţiunea să urmăresc aici pe u în tdtă epoca de desvoltare a limbii române din secolul al xvi-lea până în al xix-lea; de aceea nu voiu pune la contribuţiune decât relativ puţine texte; mS voiu opri maî mult la partea mai veche a acestei epoci şi voiu alege textele cari-mî vor permite să ajung mai uşor la faptele pe cari ţin să le pun în evidenţă, fasele prin cari a trecut amuţirea luî u, condiţiunile cari au favorisat sau împedecat cât-vâ timp acestă amuţire.
   Cine a cetit textele ndstre vechi scie câtă confusiune domnesce în general în scrierea luî u final; acî întâlnim u, acî u şi chiar omiterea luî; tocmaî confusiunea acăsta a încurcat de multe orî pe editori şi î-a oprit la constatarea că în acâstă privinţă scriitorii vechi nu urmau nicî o normă. Vom vedâ că de fapt lucrurile nu stau tocmaî aşa.
   Analisa câtor-vâ texte ne va convinge.
   încep cu Codicele Voronefian. D-l Sbiera a arătat cum se presintă u final în acest text; voiu relevă faptele esenţiale şi cari-mî dau prilej să completez observaţiunile d-sale.
   Păstrarea luî u întreg este una din particularităţile distinctive ale Codicelui Voronefian; riumaî în câte-vâ caşuri găsim u (k): aminu clxv. 6; apostolii cxxxvm. 3. 5, clxv. 7 (D-l Sbiera transcrie greşit apostolulu), ci,xviii. 1 (transcris şi aicî apostolulu), 10; hicleşigu lxv. 5 (de astă dată cu &; d-l Sbiera transcrie hicleşigă); tuturora cxlii. 8; de asemenea numele Ierusalimu (de 21 orî şi odată Rusa-Urnii vii. 6); Israilu cix. 9; Savaothu cxxxn. 4; Vrocnidonu lxxxvii. 2; Pavelu xxxv. 8 este transcris greşit, manuscrisul dă Pavelu. După cum a observat d-l Sbiera (p. 282), în aminu, apostolii, Ierusalimu, Israilu, Savaothu şi Vrocnidonu copistul a fost de sigur influenţat de formele slave identice (aMHH&, anocTOax, lepoycaaHMs, nspanah, caaaoAZ, RpoKHHAOHk). Rămân hicleşigu şi tuturorii, unde it a fost de sigur introdus de copist, care trebue să fi aparţinut uneî regiuni în care u începuse să slăbăscă (1).
   Intr’un singur cas găsim pe u final omis, în bujţr e clv. 8; d-l Sbiera restitue pe u, ceea ce nu eră tocmaî necesar; omisiunea luî se explică uşor, fiind datorită foneticeî sintactice. 1
   (1) Admit, în adevăr, cu d-l Sbiera, că Apostolul de la Voroneţ este o copie; d-l Creţu, Revista pentru istorie, VI, 151, a combătut părerea acesta, dar fără succes.
www.digibuc.ro
blN Istoria amuţiri! lui «u» final in limba română.             £
   O menţiune specială merită o formă atonă care apare când cu u când fără; e pron. de ac. pers. a 3-a sg. I, în şil batea T. 11-12, aşa-l voru lega xxvn. 8, şi-l voru pridădi xxvii. 9, a-l bate xc.iv. 6, se-l tremiţă LXV. 4, au(j,i-l veri lxxi. 2, se-l cinstească cxxxvn. 5 (d-1 Sbiera restitue aici de prisos pe u); în slujitu-l-au xxiii. 3 — 4, l-au dusu xxxur. 7, pe care d-1 Sbiera le citeză (p. 280) alături de cele-lalte; căderea luî u nu este de aceeaşi natură, fiind adusă de eli-siunea dinaintea vocalelor următdre; în cele maî multe caşuri însă, lu apare întreg (v. glosarul, s. elu), ceea ce l-a autorisat pe d-1 Sbiera să-l transcrie ast-fel şi în abreviaţiuni. După d-1 Sbiera (p. 280—281), omiterea luî u în pasagiile amintite ar fi datorită sau unei scăpări din vedere a scriitorului sau împrejurării că pe timpul când s’a scris Codicele Voroneţian, pronunţarea acestui pronume eră «în graiul comun» (după d-1 Sbiera, Cod. Vor. ar fi scris în limba generală a Românilor din secolul al xv-lea sau al xvi-lea) sau de tot fără u sau variabilă, şi copistul s’ar fi abătut de la manuscrisul original, făcend pe unele locuri concesiuni pronunţării din vremea luî. Părerii d-luî Sbiera i se p6te opune alta, care mi se pare maî admisibilă. Prin însăşi posiţiunea luî în frasă, ca formă atonă, lu eră expus să-şi piărdă pe u, şi reducerea luî la l a trebuit să se întâmple de mult; dar, ca şi alte cuvinte atone, el a continuat cât-vâ timp să fie întrebuinţat în amândouă formele, până ce una din ele, cea fără u (u), s’a generali-sat; fasa acăsta intermediară a putut fdrte bine să fi existat chiar în graiul în care a fost scrisă cea dintâi traducere a textului şi în care, în alte caşuri, u eră constant păstrat; nu e deci nici un motiv să punem esitarea între l şi lu pe sema copistului, după mine, din a doua jumătate a secolului al xvi-lea.
   O formă atonă este şi pers. 1-i sg. şi a 3-a pl. ind. pr. su; de remarcat însă că pentru acesta nu găsim nici o singură dată s (v. glosarul s. fi). Să fie o simplă întâmplare? se p6te, dar nu este exclusă ipo-tesa că acest cuvînt a putut să-şî păstreze maî multă vreme decât lu vocala; un verb îşî perde maî greu independenţa în frasă decât o particulă pronominală; e cu putinţă deci ca textul original al Cod. Vor. să fi avut peste tot su. Pentru al, a treia formă care intră aici, e de observat că nu găsim nici un exemplu cu u xxxvi. 14, cv. 10, cxvi. 8, CXXXII. 11, CXLII, 2, CLXII. 12, clxix. 11; d-1 Sbiera (p. 281) vede şi aici o «modernisare» a copistului; de aceea în două rânduri adaugă pe u (cxlii. 2, clxii. 12,); în alte doue scrie alu (clxix. 11) pentru că de-asupra luî l este pus un tilda, care însă nu represintă tot-deauna un u, ceea ce m8 face sa nu aprob transcrierea d-sale.
www.digibuc.ro
OVID DENSUŞIAN0
4
Dacă întâlnim peste tot al, cred că nici aici nu e ce vâ arbitrar. Sunt anume de părere că alu şî-a perdut pe u şi mai curând ca lu\ acâstă particulă strîns lipită de genetive şi posesive eră cea maî expusă să-şî pârdă vocala finală, pe când lu, şi maî mult încă, după cum am spus, su puteau până la un grad să se păstreze ast-fel, funcţiunea lor sintactică dându-le până la un grad maî multă independenţă decât luî al.
   Făcând abstracţie de aceste din urmă forme, excepţii numaî aparente, şi de cele vre-o două de maî sus în u datorite copistului, Co-. dicele Voroneţian ne dă prin urmare în ce privesce pe u final o scriere consecuentă.
   Nu tot aşa se presintă lucrurile în Psaltirea Scheiană. Aicî constatăm o confusiune continuă între u şi u; aceleaşi cuvinte apar scrise când într’un fel, când într’altul. Vom fi siliţî să insistăm maî mult asupra acestui text, cu atât maî mult cu cât n’a fost încă studiat din âcest punct de vedere. Vom relevă t6te formele cu u şiwpe cari le întâlnim în el şi vom încercă să lămurim faptele, pentru că orî-cât de confus s’ar înfăţişă ele la prima vedere, totuşi din grupările pe cari le vom face, se va vede că 6re-carî puncte limpedî se degagâză din ele.
   Voiii grupă întâiu formele maî frecuente şi cari ne vor înlesni să ajungem la vre-o conclusiune.
   încep cu forme în u (1):
   Aeelu xciv. 10, ci. 28; aclaugu lxx. 14, adausu xcv; aducu lxxl 10, lxxv. 12; adurmilu iii. 6, iv. 9, lvi. 5; aflămu clviii. 39, aflaîu lxviii. 21, lxxxviii. 21, cxiv. 3, cxvm. 162, aflatu lxxiii. 2; agiungu xvii. 38, clii. 9; agxutătorxu xxx. 3; agxutorxu ix. 10. 35, xvn. 3, xix. 3, xxi. 12, xxvii. 7, xxix. 11, xxxn. 20, xxxiv. 2, xxxix. 14. 18, XLI. 10, XLV. 2. 12, li. 9, lviii. 10. 17. 18, LIX. 13, LXI. 9, LXX. 3, LXXI. 12, lxxvii. 35, lxxxvii. 5, LXXXVIII. 20. 27, XCIII. 22, cvn. 9. 13, cxm.
17. 19, cxvn. 6. 7, cxx. 1. 2, cxliii. 2, agxutoru lxxxii. 9, cvi. 12, cvm. 12; alegăndu cliii. 39, clxii. 69; alergaxu cxvm. 32; alesu xvii. 27; altu xlvii. 14, lxxvii. 4, 6, ci. 19, cvm. 8, cliii. 39, amaru ix. 28, lxiii. 4, cliii. 32; amu cxvm. 63; amuţim xxxvm. 3. 10; ănsu îx. 26, xvii. 7. 13, xxi. 28. 30, xxxiii. 6, xxxvi. 5,' xl, 10, xlix. 3, l, lxi. 9, LXIII. 11, LXVII. 5. 11, LXVIII. 37, lxxvi. 3, lxxvii. 60, lxxix. 10, lxxxiv. 9. 14, lxxxvi. 5. 6, xc. 2, xci. 16, xcv. 6, cu. 16, cv. 23. 1
   (1) Cifrele romane trimit la psalmi, cele arabe la versete; numai cifrele romane indică titlul psalmilor. N'am relevat caşurile în cari u apare, când un cuvînt se combină cu o enclitică, ispovedescu-me îx, 2; rogu-te xxvn, 2, etc.; acestea n’au nici o importanţă în caşul de faţă ; de altă parte, u in asemenea construcţiuni s’a păstrat până astăzi. Nici forme ca derept aca xxxi, 6 etc., n’au, bine înţeles, vre-o valore, căderea luî u fiind datorită elisiuniî.
www.digibuc.ro
DIN ISTORIA AMDŢIRl! LOÎ «U» FINAL ÎN LIMBA ROMÂNĂ.
5
CXXXVIII. 6, CXLI. 3, CXLIII. 2, CLIII. 4, insu XI. 6, XII. 5, XVII. 3. 9. 31, xx. 6, XXIII. 1, XXIV. 14, XXVI. 3, XXXIII. 8.9. 10. 23, xxxvi. 12. 29. 40, LIV. 13, LXI. 9, LXVI. 8, LXVII. 15. 24, lxxiv. 4, lxxxviii. 23, CVI. 34, ânsu vii. 14 însu iv. 4, cliii. 6, nusu cvm. 19, rusu xvn. 24; apărătoriu xvii. 31; apăram cxviii. 101; aprinsu xx. 10, cm. 4; apucămu xciv. 2, apucam cxviii. 147, apucata xx. 4 ; arălăndu lxviii. 32 ; arcu xvn. 35, xlv. 10, lxxvii. 57; ar$ăndu clviii. 46, 'Urt^ăndu civ. 32; argintu xi. 7, Civ. 37, cxm. 12, cxvm. 72, cxxxiv. 15; arsu xi. 7, lxxix. 17; ascultămu clviii. 30; ascundu lv. 7, ascunşu xxxix. 11, cxviii. 11, ascunşîu xxxi. 5, ascunsu xxvi 5, xxx. 20, xxxn. 7, lxiii. 5, lxxx. 8, c. 5, cxxxvm. 15; ascuţita li. 4; aslamu xiv. 5; aşteptam Llv. 9, cxviii. 166, aşteaptaiu lxviii. 21; aşu vil. 4. 5; audu cxm. 14, cxxxiv. 17, au(J,u xxv. 7, lxxxiv.
9, aurfimu xliii. 2, au$iîu xxx. 14, xxxvn. 14, lxi. 12, clv. 1; bărbatu xvn. 26. 49, xxxm. 9, xxxix. 5, lxxxiii. 6, cliv. 9, bărbătu cxxxix. 22; bătrâna cliii. 25 ; bătrăriiu xxxvi. 25; bendu lxviii. 13 ; blagoslovescu xv. 7, xxxm. 2, xxxvi. 22, cxxxt. 15, blagoslovească cxliv. 1, blagoslo-vitu ix. 24, xvn. 47, xxvn. 6 ; blăndu lxxxv. 5; blăstemu ix. 28, cvm. 18; braţu cxxxv. 12; briciu U. 4 ; cadu m. 7, xvn. 39, xxi. 30, xxxvi. 2, xliv. 6, lxxi. 9, cxxxix. 11, cxl. 10, cxliv. 14, cafyu vii. 5, cădemu xciv. 6; călcâtoriu xl. 9, călcătoru C. 3; calu xxxi. 9; câmpu clv. 5; căndu îl. 13, iii, iv. 2.3.4, vi. 4, ix. 4. 31, xn. 1. 2. 3, xm. 7, xvi. 15, xvm. 12, xxi. 25, xxvi. 2, xxvii. 1.2, xxix. 10, xxx. 14. 23, xxxi. 4, xxxiv. 13. 17, xxxvi. 24. 33. 34, xxxvn. 17, xl. 6. 9, xli. 3. 4.10.11, xlii. 2, xlv. 3, xlvii. 4, XLVIII. 11. 16.17, XLVIII. 19, L, L. 6, LII. 7, LVII. 11, LX. 3, LXI. 4, LXIII. 2, LXVII. 8. 15, LXX. 9. 23. 24, LXXII. 18, LXXIII. 10, LXXIV. 3, LXXV. 10, LXXVII. 34, LXXVIII. 5, LXXIX. 5, LXXX. 6, LXXXI. 2, LXXXVIII. 47, LXXXIX. 13, XCI. 8, XCIII. 3, xcv, XCVI, C. 2, ci, Ci. 23, cv. 44, CVI. 6. 13. 19. 28, cvm. 7. 23, CXVIII. 6. 7. 9. 32. 82. 84. 171, cxix. 1. 7, cxxm. 2. 3, cxxv. 1, cxxvi. 5, cxxxvi. 1. cxl. 1, cxli. 4, cli, cliii. 8. 35, clv. 2, clvii. 8; căntu VII 18, ix. 3, xii. 6, xvn. 50, xxvi. 6, xxix. 13, lvi. 8. 10, lviii. 17. 18, lx. 9, lxiv. 14, lxx. 8.22. 23, lxxiv. 10, lxxxviii. 2, c. 1, cm. 33, cvn, 2. 4, cxxxvn.
1, cxliii. 9, cxlv. 2, căntămu xx. 14, xci. 2, căntumu clii. 1 ,căntăndu Clix. 88; capu cxxxn. 2; cărtularîu xliv. 2; cătu xxn. 5, xxx. 20, lxii,
2, LXV. 3. 5. LXXII. 1, cu. 12, cxviii. 103, clvi. 20, clvii. 10 ; cautu CXVII. 7, cxviii. 6. clvii. 5, căutămu, căutam cxli. 5 ; celarîu i.xxviii. 1; ceiu xxvi. 4 8, cxviii. 145, ceru xxi. 27, xxxiv. 4, lxviii. 7, lxix. 3. 5, lxx. 13.24. 41, civ. 3, cerăndu xxxvn. 13, xxxix. 15.17, cerşim xxxm. 5, xxxvi. 36. lxxvi. 3, cxvm. 10. 22. 45. 56. 94. 100, cxxi. 9; ceriu vnr. 2, x. 5, xm. 2, xvn. 10. 14, xxxii. 13, xxxv. 6, lii. 3, lvi. 4. 6. 11. 12, lxvii. 34, lxxii. 9. 25, lxxv. 9, lxxvii, 24. 26, lxxxiv. 12, lxxxviii. 38, Ci. 20, Civ. 40, cvi. 26, cvii. 6, cxn. 6, cxm. 11, cxvm. 89, cxxxv. 26, cxxxvm. 8, cliii. 40, cliv.
10, clix. 60, ceru lvii. 15, lxxix. 15, xc. 1, cu. 19, cvii. 5, cxxxiv. 6, cxl viii. 1. 4. 14, cliii. 1, clxii. 34; cestu lxxii. 15; chiemu iii. 5, xvii. 4. 7, xxi. 3, xxvi. 7 xxvii. 1, xxix. 3.9, xxx. 23, lvi. 3, lxxvi. 2, lxxxv. 3. 7, cxv. 4. 8, cxvm. 146, cxl. 1, chiemămu xix. 8, lxxiv. 2, lxxix. 19; chiemaîu XVI. 6, XXI. 25, LIV. 17, LXV. 17, lxxxvii. 2. 10. 14, cxiv. 4, CXVII. 5, cxvm. 145, 147, cxix. 1, cxxix. 1, cxli. 2. 6, cliii. 3, clvii. 3, chemaîu jv. 2. 4, chiemăndu lxviii. 4; chinu xxx. 8 ; chipu xli. 2 ; ciudata viii. 2;
www.digibuc.ro
6
OVID DENS0ŞIANO
clătescu xv. 8, xxix. 7, CLix. 79; clevetescu lxx. 13; clipescu xxxiy 19; coperemăntu cxx, 5; coperitorîu cur. 2, coperitoru lxx. 6 ; coperu xxxi. 1; corbu ci. 7 ; cornu xvii. 3, xxi. 22, xxvm. 6, lxxvii. 69, xci. 11, xcvii. 6; credincosu lxxxviii. 38, cxliv. 13 ; cre$u xxvi. 13, cre^uiu cxv. 1, cxvm. 66; crescu xci. 8, civ. 24; cruntuY. 8; cugetam lxxvi. 6, cxvm. 59; cuiuhu lxxxiii. 4 ; cumăndu Liir. 8 ; cumplitu rx. 19. 33, xvii. 36; curau cxxxvi. 4; cungîuraîu xxv. 6; cunoscu xix. 7, cunoscuiu xxxi. 5, xl. 12, xlix. 11, lv. 10, lxx. 15, c. 4, cxvm. 75. 152, cxxxiv. 5, cunoscuiu XLVII. 4, clv. 2; cuptoru clviii. 47. 49, cuptorîu xx. 10, clviii. 51; cu-răfescu xvm. 14; curatu xi. 7; curşu lviii. 5; curu c. 8; curundu
II. 13, VI. 11, XXXVI. 2, XLIV. 2, LXVIII. 18, LXX viii. 8, cxxxvii. 3, cxlii. 7, cxlvii. 5, corundu ci. 3; cuvăntu xvm. 3, xl. 9, xliv. 2, lxiii. 6, lxvii. 12, lxxvi. 9, civ. 8, cxvm. 42, clv. 5; dăndu xxxvn. 21, cm. 28; dătăto-rîu IX 21; deadevăru v. 11, xiv, 3, xxiv. 10, xliv. 5, L. 8, lvii. 2, lxxxviii. 15, cx. 8, cxvm. 75. 160, cxxxi. 11, cxliv. 18, cxlv. 7, cliii. 4, clvi. 10, clviii. 27. 28, clxii, 8, deadeavăru cxvm. 43. 142, dedevăru lxxxiii. 12, lxxxiv. 11, lxxxv. 15, deadeveru lxviii. 14; decătuxxxv1.16, li. 5, lxviii. 32, lxxxiii. 11, cxvii. 8. 9, cxvm. 72; densu ii. 6, cli. 6; de-reptămu cv. 6; dereptu v. 10, vi. 5, vii. 12, viii. 3, ix. 9, x. 8, xi. 6, xvi. 4, xxii. 3, xxiv. 7. 8. 11, xxvi. 11, xxxii. 4, xxxiv. 12, xliii. 26, xliv. 5, XLVII. 12, XLVIII. 8, l. 12, LVII. 2, LXVIII. 19, LXXII. 18. 19, lxxviii. 9, lxxxix. 15, xci. 16, XCVI. 8, cv. 8. 32, cvi. 17, cvin. 5. 21. 24, cxi. 4, cxiv. 5, cxvm. 112 137. 154, cxxi. 8. 9, cxxviii 4, cxxix. 4, cxxxi. 10, CXXXIV. 14, CXXXVII. 8, CXLII. 10. 11, CXLIV. 17, CLIII. 4. 19. 27, CLIV. 10, CLV. 7, CLVI. 18, CLVIII. 27. 28. 34. 35. 37, CLxr. 78, clxii. 31; dereşu lviii. 5; deşchidu clv. 14, deşchi(j,u xlviii. 5, lxxvii. 2, deşchi(j,ăndu cm. 18; deşerlu iii. 8, v. 11, vii. 5, xr. 3, xxm. 4, xxiv. 4, xxv. 4, xxx.
7, xxxiv. 7. 19, xxxvii. 13, xxxvm. 7. 12, xxxix. 5, xl. 7, lix. 13, lxi. 10, LXII. 10, LXVIII. 5, LXXII. 13, LXXVII. 33, LXXXVIII. 48, CVI. 9, CVIII.
3, cxvm. 37. 161, cxix. 7, cxxvi. 1. 2, cxxxviii. 20, cxliii. 8.11; deşideraîu
cxvm. 40; deştingu xxi. 30, xxvn. 1, xxix. 4. 10, liv. 16, lxxxvii. 5, cxlii. 7, cliii. 2, deşlindu cxm. 25, deştinşu clvii. 7; desusu cliii. 8, clxi. 76; gîicw xxxiv. 10, xli. 10, lxix. 4, cxliv. 6. 11, cliii. 40, $işu xxx. 15. 23, xxxi. 5, xxxvii. 17, xxxvm. 5, cxv. 2, cliii. 26, (ţicăndu xxxix. 16, xc. 2, clviii. 51,       lxx. 11, 4isu clviii. 30; dictăm
lxxiii. 2; dobăndilu cxvm. 111; dodeescu xxvi. 12, lxviii. 21; doje-nindu cxvii. 18; dornnu xi. 5, xxiv. 8, xxxm. 3, lxvii. 21, lxxxii. 19, clviii. 45, clxii. 60; elu vii. 13, viii. 5. 6. 7, ix. 9. 31, xiv. 4, xvii, xx. 3.
4. 7, xxi. 9. 24. 25. 27. 29, xxm. 2. 10, xxiv. 15, xxvi. 4, xxxi. 6, xxxii.
8. 9. 21, xxxm. 7, xxxiv. 8. 25, xxxv. 3, xxxvi. 5. 7. 13 22. 32. 33. 36, xl. 2. 3, xliii. 22, xliv. 12, xlv. 6, xlvii. 4. 9. 13. 15, L, li. 8, liv. 11. 23, lix. 4. 14, lxi. 2. 3. 6. 7, lxii. 12, lxiii. 6, lxv. 6. 17, lxvii. 2, lxviii. 31, 35. 36. 37, lxx. 11, lxxi. 15. 17, lxxiii. 14, lxxvii. 34. 36. 38 40. 58. 70, lxxix. 9. 14, lxxxi. 4, l xxx vi. 5, lxxxviii. 21. 22. 23. 27. 28. 42. 46, xc. 3. 14. 15.16, xcm. 12. 13, xciv. 5. 6. 7, xcvii. 1, xcviii. 6, xcix. 3, ci. 14, Cil. 11. 13. 14. 17, CIV. 7. 20. 21. 26, CV. 29. 32. 43, CVI. 32, CVII. 14, cvm. 30, cx. 5, cxn. 8, cxvi. 1, cxvm. 2, cxxix. 7. 8, cxxxi. 11. 13.14. 18, CXLIII. 3, CXLIV. J8. 19. 20, CXLVI. 9. jl, C^LVIII. 1. 2. 3. 4. 5, CXLIJţ,
www.digibuc.ro
DIN ISTORIA AMUŢIRII LUÎ «U* FINAL ÎN LIMBA ROMÂNĂ.
7
2, CL. 1. 2. 3. 4. 5, CLll. 2, CLIII. 10. 15, Cliy. 8. 10, CLIX. 88, CLX. 50 ; eşiiu cli. 5, eşiu lxxxyii. 9; făcătorîu xiii. 1. 3, lii. 2. 4; făcu xvn. 51, xxiv. 4, xxxix. 9, lviii. 3. 6, lxiii. 3, lxxxviii. 5, xci. 8 10, xcm. 4. 16, c. 8, CV. 3, CXIII. 16, CXXIV. 5, CXXXIV. 18, cxl. 4. 9, CLIII. 39, CLV. 17, fecîu l. 6, cxviii. 121, făcnndu ix. 17, xiv. 5, faptu lxxxviii. 12, clii. 16, făptu clxii. 65; fălosu xxix. 10; fănu cxl vi. 8, cliii. 2; fără-funclu xli. 8, lxxvii. 15, cv. 9, cvi. 26; fărălegimu clviii. 29; ferescu XXXVIII. 2, LV. 7, cxviii. 8. 57. 60. 63. 101. 106, ferilu xvn. 22, cxviii. 67, 168; fericeau L. 20; feritoriu lviii. 18; fieru li. 9, Civ. 18, CVI. 10. 16, cxlix. 8; flâmăntfescu lviii. 7. 15, flămânzim xlix. 12, rlămăn-(ţindu cvi. 5; flomăndu cvi. 9; focu xvii. 9. 13, xxxviii. 4, cvi. 3, Clvi. 11; frăngu lxxiv. 11, frămtu l. 19, clviii. 39; fricosu xcv. 4; fsatu lxx vii. 60; fugu cxxxvm. 7, fugiîu cxlii. 9, fugăndu liv. 8; fuîu xxix. 8, xxx. 12. 13, xxxvi. 25, xxxvn. 9. 15, lxviii. 9. 12, lxx.
7, lxxii. 14. 23, lxxvi. 3, lxxxvii. 5. 9, Ci. 5. 7. 8, CVlll. 25, cxviii. 83, cxix. 7, fumu clvi. 17; furişu CLV. 14; furu xlix. 18; găcitoriu CLXI. 76 ; gămbositoriu XVI. 1; gardu lxi. 4; gintu ix. 27, xxi. 32, xxiv. 16, XXXII. 11, XLVII. 14, XLVIII. 12. 20, LX. 7, LXXI. 5, LXXII. 15, LXXVII. 6, LXX VIII. 13, LXXXIV. 6, LXXXIX. 1, XCIX. 5, CI. 19, CVIII. 13, CXLV. 10, cliii. 20, CLX. 50; gîucatu cxm. 6; gîudecătoriu vil. 12; giudeţu ix.
5. 8. 17, xxiv. 9, xxxvi. 28. 30, xlix. 6, lxxv. 9, xcviii. 4, Cil. 6, cxviii. 84. 121, CXXI. 5, CXXXIX. 13, CXLII. 2, CXLV. 7, CXLVII. 10, CXLIX. 9, CLIII. 41, cliv. 10, clviii. 28, gudeţu cliii. 4, giudeţiu lxxv. 10, lxxxviii.
15, XCIII. 15, xcviii. 4, c. 1, cxi. 5, clviii. 28. 31; giuncuxiAX. 13, guncu clviii. 40; gîunelu cxviii. 141, cliii. 25; gîunghiiu cxv. 8, clvii. 10, giunghiemu clviii. 38, gîunghiiam xxvi. 6; giurămăntu clxi. 73; glăsescu cxiii. 15; gonescu clii. 9; gotovescu lxxxviii. 5, gotoviiu cxxxi. 17; grăescu xxviii. 9, xxx. 19, xliv. 2, xcm. 4, cxm. 13,'cxxxiv.
16, cxliv. 11, grăiiu xxxix. 6, lxxii. 15, lxxvi. 5, xcm. 18, cxv. 1, cxxi.
8, grăindu xxvn. 3; grasu lxiv. 12, lxxii. 7; greşescu xxxviii. 2, grea-şescu cxviii. 11, greşascu lxxvii. 17, greaşimu clviii. 29, greşim l.
6, greaşiiu cxviii. 67; gunoiu cliv. 8; hicleanu xlii. 1, cxxxix. 2. clviii. 32, hăclianu v. 8; hiclenşigu ix. 28, xxxi. 2, L. 6, liv. 12; hi-ruvimu xcviii. 1; hotaru lxvii. 14, cm. 9; hrănescu lviii. 10; iadu vi. 6, ix. 18, xv. 10, xxix. 4, xxx. 18, xlviii. 15, liv. 16. xcm. 17, cxm. 25, cxxxvm. 8, cxl. 7, cliii. 22, cliv. 6, clxii, 33; îmblămu liv. 15, îmblaiu xxv. 1. 11, xxxvn. 7, cxxx. 1, îmblăndu lxxxiii. 13, cxxv. 6, îmblându lxxvii. 39; împăratu xvii. 51, xix. 10, xx. 8, xxviii. 10, xliv. 2. 14, XLVI. 8, LXVII. 25, XCVIII. 4, clviii. 32. 46; împartu lxxii. 27, împarţu lix. 8, cvn. 8, clii. 9; împinsu cxvn. 13 ; împlilescu lvii. 3; împregiuru xi. 9, xxx. 14, xxxiii. 8, împregiuriu xcvi. 3; imu clviii. 41; înălţăm cxxx. 2, îrălţămu xxxiii. 4; înaltu lxxxviii. 28, exil. 4, cxxxv. 12, cxxxvil. 6, analtu xcviii. 2, îraltu xvii. 34, lxvii. 19; încălecăndu lxxv. 7; îneepuîu lxxvi. 11; închisu xxx. 9; încinsu lxiv. 7; încungiuru cxvn. 11; încungîuram xxvi. 6; înflurescu xci. 14; îngereseu lxxvii. 25; îngrupătorîu lxxviii. 3; însupţietţu CLII. 9; însusu xci. 2. 9; întăiu lxxxviii. 28; înţelegatoriu lii. 3; înţelegn xiii. 4, xxxviii. 5, ui. 5, c. 2, cxviii. 15, înţeleşu lxxii.
www.digibuc.ro
8
OVID DENSDŞIANU
16, cxvm. 95, clv. 2, înţelişu lxxii. 22, înţelegăndu xlvi. 8, înţelepţiiu xv. 7; înteleptu clxii. 18; înteritu cliii., 21; întin$ăndu cly. 9; inlinu lxviii. 15; întorcu lxvii. 23, lxxxiv. 9, întorşu cxvm. 59, întorcăndu lxxxiv. 7, cm. 29, întorsu lxx. 20; întrămu cxxi. 1, cxxxi. 7, înlraîu v. 9, cxix. 5, întraru cxxxi. 3; învăfu l. 15; învescu cxxxi. 16. 18; în-vrătoşu xxxi. 8; ispitescu x. 5, ispiliîu cxvm. 69; ispiiilorîu vil 10; ispovedescu lv. 9, ispoveadiîu cxvm. 13, ispoveadiv- cxvm. 26; îubescu lxviii. 37, cxvm. 132. 165, cxliv. 20, îubiîu xxv. 8, cxiv. 1, cxvm.
47. 48. 97. 159. 163. 3 66. 173, îubindu v. 13, xxxix. 17; ivescu xlix. 23, xc. 16, clviii. 44; izbăvitorîu xvn. 3, xlix. 22, lxxvii. 35, cxLin. 2, izbăvitorii lxx. 11; izbăviiu lxx 23; izboru cv. 17; izvoru cix. 7, cxxm. 5; jeluiîu cxvm. 131; lărgămentu xxx 9, cxvm. 45; larguxYU. 20, cxvn. 5; lăsaiu cxvm. 87, lasaiu lxxx. 13, lăsaţii ix. 35, xx. 3; laudu lv. 5. 11, lxviii. 31, cviii. 30, cxliv. 2, cxlv. 2, lăudatu xlvii. 2; lăuîu xxv. 6; lepădăndu cxxv. 6; lepescu lxxii. 28; li.f.gu lxxi. 9; locu xiii. 4, xxn. 2, xxxvii. 21, xliii. 20, cxxxi. 7, clviii. 38; loru ix. 13. 16. 38, x. 7, xiii. 1, XV. 4, xvi. 10. 13. 14, xvii. 43, xx. 11. 13, xxi. 27, xxiv. 14, xxv. 10, xxvii. 4, xxxi. 9, xxxii 6. 15. 19, xxxin. 18. 21, xxxiv. 5. 6.17, xxxvi.
9. 18. 22. 39, xl. 11, liv. 20. 22, lxiii. 8, lxvii. 28, lxxvii. 29. 30. 51, lxxx. 13, cm. 27, cv. 8, cvi. 12, cxxxix. 10, cxliii. 8, cxlviii. 14, CXLIX. 6. 8, cliii. 17. 32, clv. 6, CLX. 51, luru lxxx. 15; luaîu Cxlii. 8, CLI. 6, luaru cxxxviii. 9, luîndu cxxv. 6; lungu vii. 12. lxxxv. 15, cil 8, cxliv.
8, cliii. 27; luptu lv. 2; mănaiu c. 5; mănecăndu cxxxviii. 9; mângâiaţii lxii. 6; măniu cliii. 21; mânu xc. 12; mărăncu xxi. 27, xlix. 13, mănăncu ci. 5, măncaîu c. 5, ci. 10, măncăndu xiii. 4, lii. 5; mă^găetorîu lxviii. 21; mărescu xvii, 51, lxviii. 31; mărgu lxxxviii. 15 ; măritu xvin. 6 ; mărmăntu v. 11; măru xvii. 38 ; mencorosu xxxii. 17; menimu Clvi. 13; meniu lxv. 3; meserimu lxxviii. 8; mestecaîu ci. 10; milostivu lxxvii. 38, lxxxv. 15, xcviii. 8, cu. 8; miluitoru cx. 4: miruratu viii 10, minunatuCL.il. 11, minuinatu lxxv. 5; moru cxvn. 17; mitjdeîu xxxi. 9; mullu lxxvii. 15, lxxxv. 5. 15, lxxxviii. 50, lxxxix.
10, cu. 8, cxix. 6, cxxii. 3, cxliii. 13, cxliv. 8, murindu xlviii. 11; nădăescu cxm. 16, nădeaescu cxxxiv. 18; născu xxi. 32, lxxvii. 6; năvidescu cliii. 41, năvideascu lxxxv. 17, cxxviii. 5; neamu lxxvi.
9, lxxvii. 4, lxxxviii. 2. 5, ci. 13, civ. 8, cv. 31, cxvm 90, cxxxiv. 13, cliii. 5. 7; necurăţnu xvii. 32; nedejdueseu vii. 2; nedereptu xvii. 49, xxiv. 19, xlii. 1, cxvm. 118, cxix. 2, cxxxix, 2. 12, clviii. 32; nefaptu clxii. 46. 47. 53. 67. 69; nefiindu vii. 3, neţindu cm. 35; nemăsuraţii clxii. 48. 49. 53—54; neneavideascu lxvii, 2; nesleaitu clxii. 26; ne-stinsu clxii. 77; netăiatu cxm. 8; nevinovatu xvii. 26 cv. 38; nezi-dilu clxii. 67; nişchilu viii. 6, xxxvi. 10. 16, liv. 9, lxxii. 2, xcm. 17, clvi. 20; nuoru lxxvii. 14, xcvi. 2, civ. 39; obiduescu xxxiv. 1; ogo-descu lv. 13; omerescu xvi, 4; omelu cxxxn. 2; omu xx. 11, xxi. 7, xxiv. 12, xxxm. 13, xxxvii. 15, xlii. 1, li. 9, liv. 14, lxi. 4, lxxxiii. 13, lxxx vi. 5, lxxx vii. 5, lxxviii. 49, civ. 14. 17, cxvii. 8, cxxxiv. 8, CXXXIX. 2, CLXII. 13. 15. 17. 29; opritorîu xxvii. 8; opu xiii. 3, xxxi. 6; organu cli. 2; osăndescu xcm. 21; oţetu lxviii. 22; otstămpescu cxvm, 118, otslămpimu clyiii. 29; pământii ix. 39, xi. 7, xvi, 11. 14,
www.digibuc.ro
DIN ISTORIA AMUŢIRII LUI «U» FINAL ÎN LIMBA ROMÂNĂ
9
xxi. 30, xxxn. 14, xxxiii. 17, xl. 3, xlv. 9. 11, xlviii. 3. 12,lvii. 3. 12, lxii. 3, lxvi. 3. 5, lxxi. 6. 16, lxxii. 9. 26, lxxiii. 7. 8. 12, lxxvii. 40. 69, lxxxiv. 12, lxxxvii. 13, lxxxviii. 40. 45, ci. 20. 26, cu. 11, cm. 14, civ. 16, cviii. 15, cxi. 2, cxn. 6, cxvm. 19. 25. 87, cxxxiv. 6, cxxxvm. 15, cxxxix. 12, cxl. 7, cxlii. 3. 6. 10, cxlvi. 6, cxlviii. 7. 14, cliii. 24, cliv. 8. 10, clvi. 9. 10. 18. 19, clvii. 7, clix. 76, pământiu cix. 6, pâmăntu vii. 6 ; părătaîu xxxvn. 7; pieru ix. 4. xxxvi. 20. 34. 38, lxxii. 27, xci. 10, ci. 27, cm. 29, perindu xxxvi. 20; plecu cxl iii. 2, plecaiu cxvm. 112, plecatu lxi. 4; plini ix. 28, xxxn. 5, plinu cxvm. 64; plodu cvi. 37, clv. 17 ; pobeadescu lxxxviii. 24; pociu xxv. 1, cxxxvm. 6, polu ix. 4, lvii. 8, lxvii. 10, putuiu xxxix. 13, lxxxvii. 16, cxvm. 163; pomenescu xv. 4, lxx. 16, pomeniîamu cxxxvi. 1, pomenim xli 5, cxvm. 52. 55, clvii. 8, pomeanim lxxvi. 12, pomeniu lxxvi. 6, cxlii. 5, pomeaniu lxxvi. 4; protiveseu lxvii. 19; prămăndescu cm. 12; preacănlalu clviii. 52. 53; preaînalţatu clviii. 53; preagreaşimu clviii. 29; preaîubiîu cxvm. 113. 119. 127. 174; prearădicăndu clix. 88; preaslăvescu lxxxv, 12, xc. 15, preaslăvitu clii. 11; preimescu xxiv. 13, xlix. 9, lxxii. 5, cxv. 4, cxxxvm. 20, preimimu xlvii. 10, clvi. 18, preimindu xci. 15; preţu xxv. 10, xliii. 13, xlviii. 9, cxxvi. 3; preveghiîam ci. 8; pribeagu civ. 23; pridădescu xxx. 6; prilăstitu lxxvi, 3; prilazu cxliii. 14; prişleţu exix. 6; proi-descu cm. 20; proidiiu xli. 5; prorocindu lxxi; prorocu lxxiii. 9, clv, clvi, clvii, clviii, clxiii. 38; prunca clxi. 76; psaltyriu cvn. 3; punlu xii. 2, lxxxviii. 26. 30, c. 6, puniu lxxii. 28, lxxvii. 2, ponîu clxii. 73, puşu xxxvm. 2, lxviii. 12, lxxxviii. 20, cxvm. 106, pusu ii. 6; purtătoru clviii 38; pusiiniîu lxii. 3, pustynitu lxxii. 19: puţu liv. 24; rădicătorîu xvn. 19\rădicu clii. 2, rădicam xxiv. 1, lxv. 17, lxxxvii. 10, lxxxviii. 20, cxvm. 48, cxx. 1, cxxn.l, cxlii. 6;raj»aosttXxxvm. 14,liv. 7. lxv. 12, cxxxi. 5; răsaru clix. 76; răspundu lviii. 8, xcm. 4, răspunsa cxvm. 42, răspunsu clxii. 39; rătecescu xciv. 10, rătăcim cxvm, 110. 176; războîu xvn. 35. 40, xxm. 8, xxvi. 3, lxvii. 31, lxxv. 4, lxxvii. 9, lxxxviii. 44, cxxxix. 3. 8, cxliii. 1; răzvrătita lxxvii. 57, cliii. 5; rebdu xxxix. 2, li. 11, rebdaîu xxiv. 5, xxxix. 2; rebdătorîu cil 8, cxliv. 8, rebdătoru lxxxv. 15, răbdătorîu vii. 12; revniiu lxxii. 3; rigăescu cxliv. 7; rodilorîu li. 10, rodiloru cvi. 34; rostu xvi. 1, lxv. 17, cxm. 13, exix 2, cxxxiv. 16, cxliii. 8, clviii. 51; ruoratu clviii. 50; ruşire$u lxx. 1, ruşiratu xm. 6, xiv. 4, lxxii. 22; sacu xxxiv. 13, lxviii. 12; salaşu cv. 16; săntu ix. 21, xi. 5, xxiv. 6, xxxiv. 3, xlviii. 15, xlix. 7. 8 10. 11, liv. 8. 22, lxii. 11, lxviii. 21. 30, lxxii. 5, lxxvii. 39, lxxxviii. 50, xc. 15, xci. 13, xcm. 11, xciv. 4, xcv. 12, ci. 26, cm. 33, cxvm. 99.111. 141. 143, cxxxvm 18, cxlii. 12, cxliii. 15, cxlv. 2, cliii. 31.37. 39, clxii. 23. 52. 57; sămtu vi. 3, sâmtu ii. 6; sapatu lxxix. 17; săpunu l. 9; săracu lxxxi 3, seracu ix. 39; saţiu cv. 15; sboru liv. 7; scadu ci. 28, cvi. 26; scărbescu xxx. 10, scrăbescu lxviii. 18, scrăbiiu civ. 3, scrăbiu lxxvi. 4; schimbu xlviii. 8; scoţu xc. 15, scoşu cli. 6; seri-etoriu xliv. 2; scrisu cxlix. 9; scutitoriu cxm. 8. 19, scutitoru cxm. 17; secam ci. 12; şe^uiu xxv. 4. 5, şetţăndu xlix. 20, lxviii. 13; semna lix. 6; sfănlu xix. 3, xxi. 4, xxm. 3, xxxn. 21, xlvi. 9, l.
www.digibuc.ro
10
OVID DENSDŞIAND
13, LXII. 3, LXVII. 6. 18. 25, LXXVI. 14, LXXXVI. 1, LXXXVIII. 21, XCVIII. 3. 5. 9, CIL 1, CIV. 3, CV. 47, CX. 9, CXXXIII.2, CXXXVII. 2, CXLIV. 21, CLIV. 10, Clviii. 52, CLXII. 68; sfeatu Cliii. 28 ; sinţiîu xxxiv. 15; slăbindu cliii. 36; slabu vi. 3; slăvitu xxiii. 7, clii. 1,cliv 8; smentitu xxix. 8; socotescu
xxvi. 4, socotim xciv. 10; somnii cxxvi. 2; spămăntu xxvi. 1; spân du-rămu cxxxvi. 2; spargu lxxxviii. 34; spăsescu xliii. 7; spăsitoriu xvn. 42; spiru xxxi. 4; spovedescu CLXII. 61—62; spuniîu xxv. 7, xxxvil. 19, cxvii. 17, cxli. 3, cxliv. 6. 12, spunlu ii. 7, ix. 2. 15, xxi. 23, xxxi. 5, liv. 18, spuniu lxx. 17, lxxii. 28, lxxiv. 2, lxxvii. 6, ci, 22, spuîu lxxxviii. 2, spunu cxliv. 4, spuru xxi. 32, lxvii. 12, spuşiu xxxix. 6; spunindu lxxvii. 4; spurcu (în ms. spurcau, despărţit de d 1 Bianu în spurc cu-, cu n’are însă ce căuta aici; lipsesce şi la Coresi) lxxxviii. 35; stăndu cxxi. 2, cxxxm. 1, cxxxiv. 2 ; stălpu lx. 4, stlăpu xcvm. 7; ştiutoru cxli. 5; ştiutu ix. 17, lxxv. 2; strigămu xciv. 1. 2, strigam xxxvn. 9; striiru xliii. 21, lxviii. 9, striinu lxxx. 10, cli. 5, cliii. 12; suiu clv. 16, suiru cxxxvm. 8, suindu cv. 7; sunăndu clviii. 50; suptu viii. 8, ix. 28, xvii. 10. 37.,39. 40: 48, xlvi. 4, liv. 11, LXII. 10, LXV. 17, lxxxvii. 7, XCVIII. 5, cv, 42, cxxxvm. 15, cxxxix. 4, cxliii.2, cliii. 22; surdu xxxvil. 14; suru ix. 7, xlv. 4; susu vil 18; tăcuîu xxxi, xxxvil. 3, xlix. 21; tălalu cli. 6; tănjescu ci. 3; ţapu xlix. 9, 13; taru xxxvil 5, lxxx. 7; temu iii. 7, xxvi. 1; tindu cxm. 15, tin^u
xxvii. 2, lix. 10 ; ţiru lxviii. 36,lxxii. 6; tornuxYii. 38: totu cu. 22, civ. 2I,Cxlv. 2; traşu Cxviii. 131; trecu lxv. 6.12, lxxii. 9, lxxvi. 18, lxxix. 13, lxxxviii. 42, cm. 9. 10, cxliii. 4, treacu lxvii. 22, xc. 6, trecuîu xxxvi. 36, trecăndu xvn 32, Clvi. 13 ; tristu xxxvil 7, xli. 10, xlii. 2, cxvin. 28; turnu Ci. 7; ucigu cliii. 39, ucisu CV. 38; ugodescu cxiv. 9, ugodiîu xxxiv. 14; ultămu xliii. 18, ultaiu ci. 5, cxviii. 30. 61. 83. 109. 141. 153, uitam cxxxvi. 5, ultatu lxxxvii. 13, ultato ix. 19 ; umbraru lxxvii. 28 ; umno-jescu cxliii. 13; unşu lxxxviii. 21; untu xxn. 5, xci. 11, cm. 15, cliii.
13. 14; upuvăescu xvn. 3, xxvi. 3, xxxix. 4, xliii. 7, xc. 2, cxlvi. 11, clviii. 40, upuvăimu xxxn. 21. 22, upuvăiiu x. 2, xn. 6, xv. 1. xxiv. 2. 20, xxv. 1, xxx. 2. 7. 15, xxxvil. 16, xl. 10, li. 10, lv. 4. 5. 11, lxx. 1.
14, lxxxv. 2, cxviii. 42. 43. 74. 81. 147, CXL. 8, Cxlii. 8, cxliii. 2, upu-văîu \AY.2±,upăvăimCYiii. 114,upuvăindu xyi. 7, xvn.31, xxx. 25,xxxiii. 23; urcoru XXL 16 ; unjitu viii. 4, cm. 8; urescu xxxiv. 19, uriîu xxv. 5, cxviii. 104.113. 128, uriu c.3, uritucisnu. 32; uslenilu vi. 7, lxviii. 4; vădu x. 8, xxxix. 4, cxm. 13, cxxxiv. 16, văcj,u v. 5, xxvi. 4, lxii. 3, văfyuxu xv. 8, xxxvi. 25. 35, liv. 10, lxv. 18, cxviii. 96. 158, cxli. 5, vădăndu lxxii. 3; văr atu xvi. 12; vărsu cxli. 3, vrăsaiu xli. 5; vărtosu l. 4, vrătosu lxxxviii. 41; vasu xxx. 13; vătămămu xliii. 18; vătuiiu lxxii. 15, lxxxviii. 4; veacu ix. 8, xi. 8, xiv. 5, xvm. 10, xx. 5, xxi. 27, xxiii. 7. 9, xxiv. 2. 6, xxvii. 9, xxvm. 10, xxix. 7.13, xxx. 2, xxxn. 11, xxxvi. 18. 28. 29, xl. 13. 14, xliii. 9, xliv. 3. 7. 18, xlvii. 9. 15, xlviii. 9.12. 20, li. 10. 11, liv. 20. 23, LX. 5. 8. 9, LXX. 1, LXXI. 17.19, LXXII. 12. 26, lxxiii. 12, lxxiv. 10, lxxv. 5, lxxvi. 6. 8, lxxvii. 66. 69, lxxviii. 13, lxxx. 16, lxxxii. 18, lxxxiii. 5, lxxxiv. 5, lxxxv. 12, lxxxviii. 2. 3. 5. 29. 30. 37. 38. 53, lxxxix. 2, xci. 9, xcii. 2, xcix. 5, Ci. 13, 29, Cil. 9. 17, cm. 5. 31, civ. 8. 10, CV. 1.
31. 48, cvi. 1, cix. 4, cx. 3. 5. 8. 9, cxi. 3- 6, 7, cxn. 2, cxm. 26, cxvi,
www.digibuc.ro
DIN ISTORIA AMUŢIRIÎ LDÎ «U» FINAL ÎN LIMBA ROMÂNA.
11
2, CXVII. 1. 2 3. 4. 29, CXVIII. 44. 52. 89. 93. 98. 111. 112. 142. 144. 152, 160, cxx. 8, cxxiy. 1. 2, cxxx. 3, cxxxi. 12. 14, cxxxn. 3, cxxxiv. 13, CXXXY. 1. 2. 3. 4, 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 15. 16. 17. 18.19. 20. 23.24. 25. 26, CXXXVII. 8, CXXXVIII. 24, CXLIV. 1. 2, CXLV. 7. 10, CLII. 18, CLIII. 7. 40, clv. 6, clvii. 7, clviii. 26. 52. 53, CLix. 88, CLX. 55, Clxi. 70; vechiîu vi. 8, clvii. 73; vedemu xxxv. 10, cv. 5 \veghiemu clviii. 30; vencu clv. 19 ;veselescu xviii. 9, veselitu xxix. 2; veşmântu ci. 27, cvm. 29; vestescu liv. 18; viru lxvii. 32, vinu cxxv. 6, viniiu xxxix. 8, ve\riu lxviii. 3, vinindu cxvn. 26, cxxv. 6; viru lix. 5, lxviii. 13, lxxvii. 65, cliii. 14, vinu lxxiv. 9; viţelu xlix. 9; vlădicescu l. 14; voiu ii. 8, v. 5, xvn. 24, xviii. 14. 15, xxvi. 6.13, xxvii. 1, xxxm. 12, xxxviii. 5. 14, xl. 11, xli,
3, xlii. 4, xlviii. 5, xlix. 7. 8. 12. 15. 21, l. 9, lvi. 8, lxi. 7, lxii. 5, LXV. 16, LXX. 18, LXXII. 17, LXXIV. 3, LXXVI. 13, LXXX. 9. 11, LXXXV. 11. Lxxxvm. 24. 29. 33. 36, XC. 14. 15. CVll. 2, CIX. 1, cxiv. 2, cxv. 3, cxvm.
16. 17. 18. 27. 34. 44. 55. 73. 77. 88. 93. 115. 116. 125. 134. 144. 146, cxxxi. 5. 11. 12. 14, CXXXVI. 6, CXXXVIII. 7. 9. 18, CXL. 10, CXLII. 7, CLII. 2, CLIII.
I. 20. 23. 24. 26. 40. 41. 42, CL^. 16. 18, clvii. 5. 10, vremu cxxxvi.
4, voru v. 6. 13, IX. 18. 23. 26, xxxiil 6, xxxiv. 27, xlviii. 11, L. 15. 21, LXVII. 30, lxxxiii. 8, lxxxvii. 13, lxxxviii. 6. 16. 17, xcvii. 8, cm. 30, CXXV. 5, CXXXVIII. 18, CXXXIX. 11, CLIII. 42, CLV. 2. 11, CLVI. 11, vuru
1. 5, vruîu xxxix. 9, lxxii 25, lxxxiii. 11, cxvm. 30. 35, vruindu xxxix. 15; zboru xxxix. 11, lxvii. 31, lxxxi. 1, cx. 1, cxlix. 3; zidindu cxxvi. 1; zidu ci. 8, cxxviii. 6; zlacu cxlvi. 8.
   Forme în u:
   Adăncatulu clvii. 4\ agiutoriulu lxix. 2, xc. 2, cxxm. 8, agiutorulii lxix. 6, lxx. 7. 12, lxxxiii. 6, xc. 1; alesulu lxxxviii. 20, cv. 23, ale-şiloru lxxxviii. 4; aniloru lxxxix. 10; ănsulii lxxi. 9, lxxvii. 37, xcix. 2; apăratulu cm. 7; apeloru lxviii. 16, cvi. 33. 35, cxvm. 136, clv. 10; arepiloru xvi. 8; austrulu lxxxviii. 13; băiatulu cxxx. 2; bătrăniloru cvi. 32; lolvaniloru xcvi. 7; braţulu lxx. 18; cailoru cxlvi. 10; căm-pulu lxxvii. 12, cxxxi. 6; căntariloru lxx. 22, xcn, xciv, xcv; cănteculu
XII, XIV, XXIII, XXVI, XXVIII, XXXVIII, XLII, XLVIII, LI, LXVI, LXXII, LXXV,
lxxxvi, xci, xcvi, xcvii, xcviii, c, cvii, cxlii, cănzteculu lxxx, eăn-teceloru xc; eapulu lxxiii. 14, cix. 7; celoru cxvm. 165; cerbiloru cm, 18; cerulu xcv. 11; eiudeloru lxxvii. 32, cx. 4; cocanulu lxxiii. 6; co-driloru xciv. 4; cornulu lxxiv. 5. 6. 11, lxxxviii. 18, xci 41, cxi. 9 ; creaştetulu lxvii. 22; cugetă liv. 15, cugetulu lxxv. 11; cumplitulu lxxi. 8; cuperemăntulu xc. 1; cuvăntulu cvi. 20, cxvm. 43. 116. 154, cuvinteloru cxvm. 130.148; deadevărulii lxxxv. 11, lxxxvii. 12, lxxxviii.
2. 6. 9. 25. 50, xci. 3, xcv. 13, xcvii. 3, deadeavărulu cxxxvn. 2, dede-vărulu lxxxiv. 12; lxxxviii. 34, dereplăţiloru cxvm. 33, derepta-filoru cxvm. 68; dereptulu cxi. 7, derepţiloru I. 5. 6, lxxii. 1, xcvi.
II, cx. 1, cxi. 2. 4, cxvii. 15; deşârtâloru ii. 1; deşideratulu lxxvii. 29; <}eulu xliii. 9, lxvi. 7, lxvii. 2. 21. 32. 36, lxviii. 36, lxx. 17, LXXII. 11, LXXIV. 8, LXXV. 7. 10, lxxvi. 2. 3. 14, LXXVII. 19. 34. 41. 56. 59, LXXIX. 8, LXXX. 11, LXXXIII. 3. 4. 8, LXXXV. 2. 15, LXXXVIII. 27, xci. 16, xcm. 1. 7. 22, xciv. 7, xcviii. 8. 9, xcix. 3, cvii. 8, cxiv. 5, gXLin. 1, cxliv. 1, cxlv. 5.10; cliii, 15; $ileloră ci. 24-25; dimpregiurulu
www.digibuc.ro
12
OVID DENSUŞIANtJ
  lxxxviii. 8, dijşpregiurulu xcvi. 2; (ţiseloru cxvm.32. 35.66; dodeitorilorii Lxxxvm. 43; domrmlun.7, lxvii. 20, lxxvi.2, lxxvii.21,lxxxiv. 13,lxxxvi. 6, Lxxxviii. 53, xcn. 1. 4, xciii. 1. 11. 14. 17. 22. 23, xciv. 6, xcv. 4.10, xcvi. 1. 10. xcvii 2. 6, xcviii. l,xcix. 3, Ci, ci. 17. 19. 20, cu. 2. 6. 11. 20, CIII. 34. 35, CIV. 21, cv. 34. CVI. 6. 28, cvm. 15, Cix. 5, cxi. 1, cxn. 1, Cxiii. 19.20. 21. 23, cxiv. 5.9. cxv. 6, cxvn. 18. 24, cxx 7, cxxi. 9, cxxvn. 1, cxxix. 6. 7, cxxxiv. 3. 19. 20, cxxxix. 7, cxliv. 14, cxlv. 2, cli. 3, cliii.4, clv. 19, domnitorii cxxn. 2, cxxxv. 3; doamneloru cxxn. 2; draculu vii. 6, lxxiii. 10. 18, lxxxviii. 23, xc. 6, draeiloru lxxvii. 61, cv. 10. 37. 41, cxxxvn. 7; duhulu xxxiii. 19, xlvii. 8,l. 13, Lxxvi 4.7, cu. 16 ; dulciloru cxxiv. 4; dumbraviloruxcv. 12; dumnefoulu lxxxv. 12, xcviii. 5, cv. 47, cxiii. 10 ; dureriloru xciii. 19 ; Eghypetulu civ. 38; eftinu cil 8, cx. 4; epuriloru cm. 18; fănulu Ci. 12; fapteloru cm. 13; făreca-ţiloru lxxviii. 11, ci. 21; fieriloru lxxiii. 19, lxxviii. 2; fiîulu lxxii, lxxix. 18, lxxxv. 16, lxxxviii. 23, cxv. 7, fiiloru lxviii. 9, lxxii. 15, LXXVII. 6, LXXXII. 9, LXXXVIII. 20, CIL 7. 17, CV. 38, CVI. 21. 31, CXIII. 24, cxliv. 12, cxlviii. 14; foculu lxxvji. 63, lxxviii. 5, lxxxviii. 47, cxvn. 12 ; fraţiloru lxviii. 9; fricoşiloru cx. 5 ; fsatulu lxxiii. 7, lxxvil 67; fsateloru, cu. 15, cm. 11, cvn. 8; fumulu lxvii. 3; gardulu lxxix. 13; gintulu lxxi. 5, xciv. 10, Ci. 25; gîudeciloru lxxxvi. 6; giudeţulii lxvii. 6, cv. 3, cxviii. 102; glasulu lxxvi. 19, lxxx. 12, lxxxv. 6, xciv.
  8, cv. 25, cxviii. 149, cxl. 1; grăsulii lxxx. 17; grumazulu lxviii. 4j Hananeiloru cxxxiv. 11; hiclianşigulit xciii. 23; hristulu lxxxviii. 39; idoliloru cv. 38; împăratulu lxvii. 13, lxxxiii. 4, lxxxviii. 19, împă-rctţiloru cxliii. 10; împregurulît lxxv. 12, împregîurmlit lxxxviii. 9; înallulu cu. 11; începutulu lxxx. 13, încinsulu lxviii. 25; îngeriloru xc. 11; înţelesemu lxxvii. 3; Iordanulu cxiii. 3; iubiţiloru cxxvi. 2; lu-deiloni lxvii. 28, lxviii. 36, xcvi. 8; lăcusteloru lxxvii. 46; leagecăl-căloriloru lxxiv. 5; limbilorii xvn. 44, lxxi, xcv. 5. 7, cix. 6, cliii. 42 ; loculu cu. 22 ; lontrulu cu. 1; lucrulu lxxxix. 17, cm. 23, cx. 2, cxiii. 12. lucrureloru cx. 6 ; luminatulu lxxxix. 8; lunciloru cm 20; maţeloru cxxxi. 11; măniloru lxxxix. 17, xciv. 7, ci. 26, cx. 7, cxiii.
  12, cxxxiv. 15, măneloru xci. 5; martorulu lxxxviii. 38, mărturiloru cxviii. 14; measerulu lxxiii. 21, meserulu lxxxi. 4, measeriloru xi. 6, meseriloru lxxi. 4. 13; mirulu cxxxn. 2; mişelulu xxxiv. 10, lxxi. 12, lxxiii. 21, cxxxi. 3. 4, mişeiloru xi. 6, lxxi. 2. 4, cxi. 9, cxxxix. 13; morţiloru lxxxvii. 11, cv. 28; născutulu xxxiv. 17; necuraţiloru i. 1.
  4. 6; neînţeleptulu xci. 7; nereulîi lxxvii. 72, c. 2; nesăturatulu ci. 7; nuoriloru lxxvii. 23; obiduitoriloru cxviii. 122; ochiîulu xci. 12, ochy-
                         ■ lorii v. 6; oiloru lxiv. 14, lxxvii. 70, cxiii. 4. 6; omul/u lxxxix, lxxxix. 3, xciii. 10. 12, cu 15, cxvn. 6, oameriloru xi. 2, xiii. 2. 7, xxi. 7, lxvi.
  5, lxvii. 36, lxxi. 2. 3. 4, lxxii. 5, lxxxiv. 3, oameniloru iv. 3, oami-niloru lxxvii. 20, lxxxvi. 6, lxxxviii. 48, lxxxix. 3, xciii. 11, xcv. 10.
  13, Civ. 44, cv. 4, CVI. 8. 31, cx. 6. 9, cxiii. 12. 24, cxxiv. 2, cxxxiv. 14, cxliv. 12. cxlv. 3, ominiloru Civ. 20; osulu cxxxviii. 15; păcătoşiloru LXXII. 3, LXXIV. 11, LXXXI. 2, LXXXIII. 11, CXVIII. 61, CXXIV.3, CXXXIX. 9, CXLV.
                            păcătoşiloru i. 1, iii. 8, păcătoşiloru vii. 10; pâmăntulu lxxiv. 4, lxxv.
  9, lxxix. 10, LXXXII. 19, lxxxiv. 13, xcv. 1. 9, 11, xcvi. 1. 4. 5, xcvii. 4,
www.digibuc.ro
DIN ISTORIA AMUŢIRII LUI «U» FINAL ÎN LIMBA ROMANĂ.
13
XCVIII. 1, XCIX. 2, cm. 9. 24. 32, Civ. 7, cv. 38, CVI. 35, cxn. 7, cxm. 23, cxvm. 90, cliii. 1; părinţiloru cviit. 14; jpasăriloru lxxviii. 2, cliii. 24; păşeniloru xcm. 2, cxxn. 4; picorulu lxvii. 24, xc. 12, ptâoareloru xcvm. 5, cix. 1, cxxxix. 6; pier^âtoriloru i. 1; plâng emu xciv. 6; ple-catulu lxxxi. 3^plecaţiloru ci. 18; plinulu xcvn. 7; plodulu lxvi. 7; porănciteloru cxvm. 73; preapodobnicu xvn. 26, xlix. 21, cliii. 4, preapodobniciloru lxxviii. 2, xcvi. 10, cxv. 6, cxlviii. 14; pregîurîulu lxxviii. 4; protivniculă lxxiii. 10; rănitulă lxxxviii. 11; răpaosulu cxiv. 7, cxxxi. 8, răpausulu xciv. 11; reulu c. 4, cxx. 7; riulu cxxxvi. 1; rostulu viii. 3, lxxii. 9, lxxvii, 2. 30, lxxx. 11, lxxxviii. 2, cv. 33, cvi. 42, cxvm. 43, rostureloru. cxxxix. 10; rugaioriloru lxxiii. 23; sălbatecii lxxix. 14; saraculu xcm. 6, sărăcitorii lxvii. 6; scaunulu xcvi. 2, cu. 19; şerbulu lxxvii. 70. 71, lxxxv. 2, lxxxviii. 21, Civ. 26. 42, cxvm. 176, cxliii. 10, şerbiloru lxxviii. 2. 10, lxxix. 5, lxxxviii. 51, ci. 29, cxxn. 2, clviii. 33; sfeatulă cx. 1, svfeatulu lxxii. 24, sfatulu i. 1; sănţiloru lxxxviii. 6. 8, cix. 3; silnică xxm. 8, lxvii. 13, lxxix. 5. 8. 15. 20, Lxxxiii. 13, lxxxviii. 9; Sionulu L. 20, ci. 14; somnulu lxxv. 6; spăsitorîulu xciv. 1, spăsitorulu lxxviii. 9; spiţeloru cxx, cxxvi, cxxvn, cxxvm, cxxix, cxxxi, cxxxiii; spunemu xci. 3; slrugurulu cliii. 32; sufletulu lxviii. 11. 21. 33, lxx. 23, lxxiii. 19, lxxxiii. 3, lxxxv. 13. 14, lxxxvii. 4.15, lxxxviii. 49, xcm. 17.19, cil 2, cm. 1. 35, cvi. 9, cxvm. 175, cxxxviii. 14, sufleteloru lxxvii. 18; suspiniloru ci. 6; susulu lxxxvi. 5, cm. 13; sveaştnicu cxvm. 105, cxxxi. 17; tămpleloră cxxxi. 5; latălu lxvii. 6, clxii. 21; ţinutulu lxxxviii. 10, cxm. 2; trufaşulu lxxxviii.
11, c. 5, trufaşiloru cxvm. 69; tuneteloru lxxvi. 19; turburatulu lxxxviii. 10; untulu cvm, 18; uriculu xcm. 14; uscatnlu xciv. 5; veaculu lxxxix. 8, xci. 8, cxi. 9, cxvm. 44; veciniloru lxxviii. 4. 12, lxxix. 7, lxxxviii. 42; veghietorulu cxxvi. 1; venitulu cxvm. 54; viilorii cxiv. 9; vinulă cm. 15; vitcloră cm. 14; vrăjmaşulu clii. 9; vrăto-şiloru lxxxv. 14; zborulă lxxxv. 14; zeprelitulu lxxix. 17; zgăulu L.
12, cvm. 18, cxxxviii. 13; zmăulă xi. 13, zmeiloru lxxiii. 13.
   Un lucru ne isbesce când aruncăm o privire peste aceste forme din Psaltirea Scheiană: u apare în cuvintele accentuate pe penultimă, u în cele cari pdrtă accentul pe silaba a treia sau a patra. Acostă constatare e suficientă ca să conchidem că scrierea cu u şi u nu p«3te fi arbitrară; tot ea ne duce imediat la explicarea fenomenului. In adever, dacă în adaugu, aflatu, etc. u este plin, acâsta se explică prin împrejurarea că el se puteâ păstră încă multă vreme în acâstă posiţiune, fiind susţinut de silaba accentuată, imediat precedentă ; în agiutorîulu, alesulu, etc. eondiţiunile fonetice nu maî sunt aceleaşi, finala stă departe de accent şi în asemenea împrejurare u nu maî aveâ, ca să dicem aşâ, un razim, era maî uşor ekpus slăbirii; de aici reducerea luî la ă. Dubla valdre pe care o presintă u final n’are prin urmare de ce să ne surprindă; foneticesce, ea este Uşor de înţeles, şi tocmai aceste
www.digibuc.ro
14
OVlf» bENSUŞIÂNtJ
exemple din Psaltirea Scheiană ne arată limpede cum trebue interpretată.
   Dar tot Psaltirea Scheiană vine să complice constatările pe cari le-am făcut. O scriere constantă a lui u şi ă în sensul pe care l-am vă(Jut nu găsim în acest text; pe lângă formele înşirate, cele maî numerose şi cari ne-au autorisat să tragem deducţiunile de maî sus, sunt casurî în cari întâlnim un ă, unde ne-am aşteptă la u şi invers. Remâne să relevăm aceste casurî şi să arătăm cum trebue privite.
   întâlnim ă pentru u în:
   Adâncată cvi. 24; adurmită lxxvii. 65; amăritu cv. 32; amină clxii. 83; apusă cvi. 3, exil. 3; apută cxm. 14; au^imă lxxvii. 3; bărbată lxxix. 18, xci. 7, cxi. 1, cxxxix. 2, bârbată i. 1; bla-goslovimă cxm. 26, blagoslovită xl. 14, lxvii. 20. 36, lxxi. 17. 18, lxxxviii. 53, cv. 48, cxLin. 1, clviii. 26; capă lxxi; câtă lxxxiii. 2; celă cxxxv. 4, cxxxvi. 8; cerşulă cx. 2; coşă lxxx. 7; cumplită lviil 14, lxxii. 6, lxxiii. 19, lxxvi. 9, lxxviii. 5, cil 9 ; cumă lxxii. 19; cuntirimă lxxiii. 8; deadevără clviii. 31, deadeavără cx. 7; de-susă xc. 9; djincepută lxxvi. 12; $işă xv. 2, lxxii. 13, lxxiv. 5, lxxvi. 11, cxxxviii. 11, cxxxix. 7, cxli. 6, clvii. 5; ducă xxxvm. 14; duhă x. 7, l. 12. 19, lxxvii. 39, cxvm. 131, cxxxiv. 17, cxlviii. 8, clviii. 39. 50, CLix. 88, clxii. 42. 43. 46. 48. 49. 51. 56. 59; duplecată LXVIII. 24; elă xvm. 6, xxxn. 9, lxvii. 36, lxxi. 15; facă cxlii. 10; fălosă lxvii. 13; fărălegimă cv. 6; focă xlix. 3, lxxiii. 7, lxxvii. 14.21, cm. 4, civ.32. 39, cv. 18; fricosă lxxv. 8, lxxxviii. 8, cx. 9, cxxxviii. 14; fumu. xliii. 22, lxxviii. 4, clviii. 33; gîudeţă lxxi. 2, civ. 21, cx. 7, cxvm. 122, gudeţă lxxiv. 8; glasă cm. 12; gocă cm. 26; grăimă clxii. 64; grasă xci. 11; greaşimă cv.6; împărată xx. 2, xxxn. 16, lxxi. 2, xciv.3, civ. 20; începută cix. 3; insă cvm. 18, nusă lxxxviii 25, cliii.43 ; înţeleşă cxvm. 99; iubită xxvm. 6, xliv; lăudată xcv. 4; locă xli. 5, lii. 5, lxvii. 6, lxxxiii. 7, cvm.
4. 5 ; loră li. 3, v. 11. 12, LIV. 22, LXVIII. 12. 24.26. 28, lxxi. 14, lxxii. 9. 18, lxxiii. 3. 9, lxxvii. 4. 11. 12. 24. 25. 28. 29. 31. 33.37.38. 44.46.47. 48 50. 53. 54. 57. 61. 63. 66, lxxviii. 10. 12, lxxxii. 12. 17, lxxxiv. 3, lxxxviii. 18. 33, lxxxix. 16, xciil 23, xcviii. 7. 8, ci. 29, cm. 8. 28. 29. 35, civ. 24. 29. 30. 31. 32. 33. 35. 36. 38. 39. 44, CV. 11. 15.18. 27. 34. 35. 36. 38. 39. 41. 42. 44. cvi. 5. 6. 13. 14. 17. 18. 19. 20. 26. 27. 28. 38. 40, cvm. 25, cx. 7, cxm, 10. 17. 18, cxvn. 10 li. 12, cxvm. 70, cxix. 7, cxxxviii. 17, cxxxix. 4. 10, CXL. 4. 6. 7, CXLIII. 8, CXLV. 4, Cxlix. 6, CLIII. 32, Cliii. 35. 37; Iută LXVIII. 15; măslină cxxvn. 3; mergti cxlii. 8; mică clxii. 21; milostivă lxxxv.
5, cxiv. 5; minunată lxvii. 36; minuinală xcn. 4; muncită lxxxvii. 16; nathă clviii. 46; neamă cxi. 2; nemestecată lxxiv. 9; netrecută cvi. 40; nevinovată xvm. 14; obrază clxii. 28; omăiAi. 6; opă lii. 4; osândită cvm. 7; păcată evul. 7; pomenită lxxxvii. 6; postămpimă lxxix. 19; potopă xxvm. 10; preaslăvită lxxxviii. 8; pridădită lxxxvii. 9; prorocu i, l; puşă lxxxviii. 28,c. 3; răsădită cui. 16; răsărită cvi. 3; rugată lxxxix. 13; ruşinată lxxiii. 21 \ sătulă lxxvii. 25; schimbată lxxxvii. 5; sfântă xiv.
www.digibuc.ro
BIN ISTORIA AMUŢIRII LUÎ «U» FINAL IN LIMBA ROMANĂ.
15
1; smeritu clviii. 39, smearitu lxxiii 21; spuşu lxxii. 15; străstuitu xvi. 9; susu lxx. 19, lxxii. 8, lxxiv. 6, lxxvii. 35. 56, lxxxi. 6, xcvi. 9, cxliii. 7, cxlviii. 1; ţirutu lxvii. 36; iota lxviii. 24, xciv. 3, xcv. 1, xcvi. 5, xcix. 2, civ. 35. 36, cvn. 6; tremurata xvn. 8; uitatu xxx. 13, veacu XVII. 51; viţeta lxviii. 32, CV. 19. 20; vorii XLVIII. 11, LXVII. 31, LXXI. 15. 16, LXXIV. 9, LXXIX. 17, LXXX. 13, LXXXII. 17, LXXXV. 9, LXXXVIII. 17, IX. 12, XCI. 8. 15, XCII. 3, xcv. 12, Ci. 23. 29, cm. 7, CV. 48, CVI. 22, cviii. 27, cxvm. 175, cxxv. 2, cxxvi. 5, cxxxi. 9.12. cxxxvn. 5, cxxxix. 14, CXLIII. 5, CXLiv. 5, CLIII. 7, Clvi. 14. 19, Clxi. 76, CLXII 77, vremO. lxxix. 4, vruta l. 18; vrătosa lxx. 3. 7, lxxxvi. 2, civ. 24. cxvm. 103. CXXXVIII. 18, CXLI. 7.
  Pentru ce în aceste forme apare m, când t6te presintă condiţiunile în cari am spus că u se puteâ mănţine maî multă vreme şi când unele din ele le-am vetjut maî sus scrise cu m? In amina, dulm, glasa, milostiva, obrazu, potopu, prorocu, veacu (p6te şi coşu) s’ar pută admite că copistul a fost influenţat de formele slave corespundet6re, Aivuihx,     rAdcx, iWhaccthkx, 0GpA3i, nc>T0nx, npc'poKx, R’kKX (koiiik; v.
caşurile analdge din Codicele Voroneţian); în câta, celu., cumn, elu, inşii, nusa, voru (ca auxiliar, de asemenea până la un punct şi în lora, când eră întrebuinţat ca posesiv, funcţiune care aduceâ o slăbire a accentului lui în frasă) n’ar fl nici o greutate să vedem caşuri isolate de reducere a lui u la a din cause de fonetică sintactică, fiind t6te cuvinte cari îşi perdeau adese-orî accentul pe lângă altele, ceea ce înlesniâ trecerea luî u la u sau chiar dispariţiunea luî (comp. batiigocură lxxviii. 4; cândva vii. 3, vii. 4. 5, xlix. 22, lviii. 12, cânva ii. 12, scrierea cănduva xxxvn. 17, xcm. 8 se explică prin influenţa grafică a simplului căndu; comp. şi al xlvi. 9, lix. 9, lxxxviii. 12. 21; derep tire xliii. 22, lxviii. 8; sup tirexLW. 6, c’um [cu un, cum dă Coresi] cugeta liv. 15,) Dacă pentru acestea se pdte găsi o explicaţiune, rămân altele, şi cele mai numer63e, pentru cari consideraţiunile arătate nu pot fi luate în semă; ast-fel sunt adăncatu, adurmltu, etc. Lămurirea acestora—cum de alt-fel în parte p6te şi a celor precedente—trebuo căutată aiurea şi anume în modul cum ni s’a transmis Psaltirea Sche-iană. Se scie că manuscrisul care ne-a păstrat-o nu este original, ci o copie de multe ori f6rte alterată (1). Scris de doi copişti, el cuprinde o sumă de inconsecuenţe ortografice şi fonetice; în general copistul întâiu (de la ps. I—lxvi. 4) se vede a se fi îndepărtat mai puţin de model, pe când copistul al doilea (de la ps. lxvi. 4 până la
  (') V. studiul d-luî A. Candrea, Monumentele cele mai vechi de limbă românescă, în Noua revistă română, III, 634 şi urm.
www.digibuc.ro
16
O VID DENSUŞUNtT
sfârşit) a schimbat, a modernisat, apropiind mereu formele ce le găsiâ în ms. de cele din dialectul lui. Şi lucrul acesta se oglindesce şi în scrierea cu u în loc de u. Dacă trecem în revistă lista de exemple din urmă, constatăm că cele maî multe forme cu u se întâlnesc în partea scrisă de copistul al doilea (în partea întâi n’am numărat decât 34 caşuri). Dacă acelaşi copist scrie aceleaşi cuvinte sau în condiţiunî fonetice identice când cu u când cu u, este evident că una din aceste scrieri trebue să reflecteze fonetismul manuscrisului pe care-1 urmă, iar cea-laltâ fonetismul dialectului luî; de 6re-ce însă, cum arată ob-servaţiunile bine întemeiate ale d-luî Candrea, limba acestui copist presintă particularităţi de un caracter relativ mai modern, nu maî încape îndoielă că formele cu u au fost introduse de el, pe când cele cu u au trecut din manuscrisul pe care-1 copiâ; după cum a căutat să înlocuescă de mai multe ori formele rotacisate din original cu cele în n din dialectul luî, tot aşâ a urmat une-ori şi la u final, înlocuindu-1 cu ii cum găsiâ în graiul lui. Un mic amănunt paleografie vine şi el să confirme acest lucru ; la ps. lxxxv. 7, vedem pe acest copist schimbând pe chiemu în chiemu ; evident că el scrisese întâiu cu u cum pronunţă, dar a îndreptat, revenind la forma din manuscrisul ce urmă. In acelaşi mod trebue privite şi cele câte-vâ caşuri de u din partea întâi a manuscrisului ; copistul întâiu nu mai întrebuinţâ nici el bărbaiu de ex., ci bărbatu (e de remarcat că începând să scrie psalmul i, introduce chiar la versetul 1 forma din urmă, dar imediat revine la formele din manuscrisul model, scriind maî departe, la v. 5, cu u, vuru)-, maî credincios însă textului pe care-1 copiâ, el n’a lăsat decât rare-ori urme de scrierea cu u.
  Rcsultă din formele înşirate până aici că Psaltirea Scheiană este copiată după un manuscris în care u final apăreâ întreg când urmă imediat după silaba accentuată (excepţiune făcută p6te pentru cuvinte atone ca elu, voru, etc.) şi eră redus la w când sta departe do accent. Acestă faşă fonetică din istoria lui u final se pdte represintâ prin formula JL. u; JL (—)— u. Trecend prin mâna copiştilor, fonetismul mai vechiu al Psaltireî a fost alterat, în sensul că ei au înlăturat în unele caşuri pe u, scriind, după transformarea pe care o suferise acest sunet, u (JL u).
  Scrierea inversă, u pentru w, se întâlnesce şi ea de maî multe ori în Psaltirea Scheiană. Avem ast-fel:
  Apăru xxxix. 10; auru xliv. 14, lxvii. 14, civ. 37, exm, 12, cxvm. 72, cxxxiv. 15; bucinu lxxx. 4; cămpulu lxxvii. 43; căntecu lii, lxxx. 3; barcetu xxvi. 4; ceareamu clviii. 41; clopolu cl. 5; cugeta lxxxii.
www.digibuc.ro
DIN ISTORIA AMUŢIRII LUI *U» FINAL ÎN LIMBA ROMÂNĂ.
17
 6; deaderu cxxxi. 4; deşchidemu clviii. 33; deştinseru cxxxvni. 8; (ţeulu lxi. 9; domnulu cxvn. 6; durmiretu lxvii. 14; eflinu lxxxv.
 15, cxi. 4; ezeru cxm. 8; feacemu cvn. 14, clviii. 30; ficornlu cliii. 25; fulgeru clv. 11; giudecu lxxiv. 3; întoarseiu vii. 13; înturearecu x. 3, xvii. 10. 12, xxxiv. 6, lxvii. 18, întunerecu lxxxi. 5, întunearecn liv. 6, întunerecu lxxxvii. 7. 13, cm. 20, cvi. 10, întunereacn cx. G, xcvi. 2, civ. 28, cvi. 14, cxi. 4, tunereeu clxi. 79 ; lăcafăru cix. 3; lăngedu lxviii. 30, civ. 37; leulu ix. 30; lurecu xxxiv. 6; mărecu lxii. 2; măsuru cvn.8; mearseru xxii. 4, cxxxvn. 7; measeru xxxix. 18, xlviii. 3, lxviii. 30, lxix. 6, meseru lxxxi. 3; piardemu xliii. §;preuluc\x. 4; pristăpnieu clviii. 32 ; saturu lxxx. 17, clii. 9, scaunu ix. 5, xcm. 20, cliv. 8; clx. 52; silnicu xxm. 8, lxxxiii. 9, clxii. 58; singuru xxiv.
 16, xxxii. 15, lxxi. 18, lxxix. 14, lxxxii. 19, CLI; spuremu lxxviii. 13; sufletu liv. 14, lxxiii. 19, clviii. 39, clxii. 18; tărăru xxxvi. 25, lxviii. 32, tăneru cli. 1; iaiălu clix. 88 (tatălu lxxxviii. 27 e restituit de d-1 Bianu, dar ms. dă tatălui); troseotu cliii. 2; ultaremu xliii. 21; va-tămu lxxxviii. 34, cliii. 39; vihoru lxxx. 8; vindecu cliii. 39; voi-nicu xxi. 29.
   Vedem aici un u care nu se împacă nici cu fonetismul copiştilor Psaltireî Scheiane nici cu al textului după care este scrisă, aşâ, cum reese din constatările de maî sus. In doue caşuri, câmpulu şi feacemu, u s’ar pute explică prin influenţa contextului; cămpulu apare în adevăr înainte de lui şi feacemu după veghiemu, undp u este justificat; se păte dar ca aceste forme învecinate să fi influenţat scrierea cu u în cele doue cuvinte. Rămân însă de lămurit cele-lalte exemple. Explicaţiunea pentru acestea n’o văd decât în împrejurarea următăre: Psaltirea Scheiană trebue să derive dintr’un manuscris primitiv cu caractere arhaice bine pronunţate, analoge fcelqr din Codicele Voroneţian (1); în acest manuscris, u final trebue să fi fost păstrat şi în cuvintele accentuate pe a treia sau a patra silabă (ileulu, etc.); din acest manuscris câte-vâ forme de acest fel s’au putut fdrte bine strecură în copiile ulteriăre şi în special în copia din care cobdră Psaltirea Scheiană.
   Alt-fel trebue probabil interpretate genetivele şi dativele de plural în u: apeloru xvn. 16, xli. 2; bucireloru xlvi. 6; cailoru l. 15; căm-piloru viii. 8; cărariloru xxiv. 4; cumăndariloru cliii. 38; cuvinte-loru Cil. 20} deageteloru vim 4; derepţiloru xm. 6, xxxm. 20, derep-ţiiloru xxxn. 1; draciloru ix. 26, xvn. 41, xx. 9, xxx. 9; dumneaei- 1
    (1) Opiniunea acesta îşi găsesce razimul în faptul că Psaltirea Scheiană. comparată cu cea Voroneţiană şi a Iu! Coresi, arată că tote trei derivă dintr’o traducere veche a psalmilor, cum am arătat în lecţiunile mele de la Universitate şi cum a arătat forte bine şi d-I Candrea în articolul citat.
     Analele A. R.—Tom. XXVI—Memoriile Seeţ. Literare.                          8
www.digibuc.ro
18
OVID DENSDŞIAND
loru cxxxv. 2; giudeciloru xxxn. 10; greşitoriloru xxiv. 8; hicleaniloru xxxyi. 1; Iudeiloru xlvii. 12; laudeloru xvn. 4; limbiloru ix. 6, xxi. 28, xxxii. 10; măriloru viii. 7, ix. 17, xvn. 21; mişeiloru ix. 13.
19. 31. 38; necuraţiloru xvr. 9; nevinovaţiloru xxxvi. 18; oameri-loru ix. 9, x. 5, xxi. 7. 32, xxx. 20, xxxh. 10. 13, xxxv. 8; păcătoşi-loru xxxm. 22; păduriloru xvti. 8; piocareloru cxviii. 105; reiloru xxi. 17; sfinţiloru xv. 3; şîerbiloru xxxm. 23, sileloru xxiii. 10; sugătoriloru viii. 3; tariloru xxxiv. 10; temuţiloru xxxm. 10, tire-reiloru viii. 3; văduoloru lxvii. 6; vrăjmaşiloru xxx. 16, xl. 3. Aici u se p6te explică în două feluri, sau că finala a fost asimilată în scris pronumelui personal loru, sau că lo- avea un acent secundar, în care cas u se puteâ păstră maî multă vreme. Pentru acăstă din urmă părere ar pledâ faptul că aceste genetive şi dative sunt cele mai de multe orî accentuate pe lo- în manuscris (apelâru, deagetelâru, une-orî sunt puse două accente, ca în necurâţilâru); e adevărat că accentuarea este adese-orî arbitrară în manuscrisele vechi (în textele religidse cari aveau să fie cântate, ea arătă şi intonarea musicală a cuvintelor), dar p6te în caşul de faţă particularitea acăsta p6te fi luată în sâmă. Să nu uităm însă că genetivele şi dativele acestea sunt mult maî puţin numerdse decât cele în u; acestea din urmă par a fi fost cele obicinuite în manuscrisul după care s’a copiat Psaltirea Sche-iană, aşâ încât cele-lalte ar pute fi maî curând o transmisiune din manuscrisul primitiv al Psaltirei; în orî-ce cas acestea nu aparţin dialectului copiştilor textului nostru. Rămâne o formă de gen.-dat., asupra căreia iarăşi nu putem decide nimic sigur; e tuturoru ix. 26, xvn, xvn. 16, 31 xx. 9, lxxxvi. 7, clxi. 71, tutororu lxxxv. 5, cil 6, cxliv. 9, cxlviii. 14, pe lângă care găsim de două orî tuturoru cx. 10, cxliv. 15; nu putem spune cum eră intonat acest cuvînt, tuturor sau tuturor (a<Ji ambele forme se întâlnesc) şi deci întru cât u sau u sunt la locul lor; e adevărat că în manuscris găsim de şese orî accentul pe ro-, dar la lxxxv. 5 aflăm tutorâru; se p6te totuşi ca tuturâru să fi fost forma constantă din manuscrisul model al Psaltirei Scheiane şi atunci tuturoru ar fi fost introdus de copistul al doilea. Tot din causa nesiguranţei accentului nu putem interpretă nici într’un fel nici într’altul pe mijloc; de aceea l-am şi omis din formele înşirate până aici; alături de mijlocu xxi. 23, xxii. 4 întâlnim mijlocu xlvii. 10, liv. 16, lxvii. 14. 26, lxxiii. 4. 12, lxxvii. 28, lxxxi. 1, c. 2. 7,0111. 10. 12, cvm. 30, cix.2, CXV. 10, CXXXIV. 9, CXXXV. 11, CXXXVI. 2, CXXXVII. 7, CLII. 8, CLIV. 10, clv, 2. Se <Jiceâ mijloc sau mijlâc ? manuscrisul dă de nouă orî mijlocii, de opt orî mijlâcu şi de două orî chiar mijlâcu; prin urmare
www.digibuc.ro
19
             DIN ISTORIA AMUŢIRII LUÎ «U» FINAL ÎN LIMBA ROMÂNĂ. ------------------------------------------------ţ-------------
nu se p<5te nimic hotărî (în mijlocu se p<5te să fie şi influenta scrierii lui lom).
  Un grup aparte îl formăză encliticele lu şi su; pentru amândouă întâlnim şi u şi u : se-lu xxxix. 15, scoate-lu lxviii. 19, lîubi-lu cxviii. 140, lu feace cxxxiv. 7, ce-lu cxlv. 18, ce-lu xvn, mără-lu xliii. 17; ce-su xv. 3* xliii. 14, lxiv. 6, vii-su xxi. 27, gata-su xxxvn. 18, căte-su cviii. 11, cxviii. 84, unulu-su cxl. 10, cine-su clvi. 19, measeru-su xxiv. 16, eu-su xlv. 11, neavutu-su cvni. 22, lău-sii cxviii. 94. Păstrarea sau reducerea lui u a trebuit să fie determinată şi la aceste particule tot de accent, în special de accentul cuvintelor pe lângă care erau alipite; în caşuri ca lîubi-lu, vii-su, u s’a putut mănţinâ mai mult timp decât în scoate-lu, căte-su (în lu reducerea la w s’a întâmplat de vreme şi în construcţiuni ca lu feace). De <5re-ce însă aceste deosebiri datorite foneticei sintactice nu erau tot-deauna prinse de cei cari scriau, formele cu u şi w puteau fi uşor confundate; de aceea inconsecuenţa acăsta grafică, cel puţin în parte, se p<5te să fi existat deja în manuscrisul după care lucrau copiştii Psaltireî Scheiane (comp. ce am spus mai sus la Codicele Voroneţian) (1).
   (1) Am omis din listele de exemple numele proprii, pentru că ele nu pot probă mult în cestiunile discutate, fie pentru că în scrierea lor copiştii s’au lăsat influenţaţi de formele corespunţletore din slavă (v. ce am spus mai sus la Cod. Vor.), fie pentru că accentuaţiunea lor nu se pote de multe ori hotărî. Cred totuşi necesar să dau aici şi aceste forme: Amalicu lxxxii. 8; Amonu lxxxii. 8; Aronu xcvm. 6, cxxxn. 2, Arronu lxxvi. 21, cxm. 21, Aaronu civ. 26, cv. 16, cxm. 18, cxvn. 3, cxxxiv. 19; Asafu xlix, lxxii, lxxiii, lxxvii, lxxviii, lxxix, lxxx, lxxxii, Asafu lxxiv, lxxv; Asuru Lxxxn. 9; Avacumu Clv; Avironu cv. 17; Avraamu xlvi. 10, Civ. 6. 9. 42, clx. 55, Clviii. 35, clxi. 73; Daniilu Clviii; Datanu cv. 17; Davidu i, VII, IX, X, XI, XIII, XIV, XV, XVI, XVII, XVII. 61, xvm, XIX, XX, XXI, XXII. 1, XXIII, XXIV, XXV, XXVI, XXVII, XXVIII, XXIX, XXX, XXXI, XXXII, XXXIII, XXXIV, XXXV, XXXVI, XXXVII, XXXIX, XL, XLII, L, LI, LII, LIII, LIV, LV, LVI, LVIII, LIX, LX, LXII, LXIII, LXIV, LXVI, LXVIII, LXIX, LXX, LXXII, LXXVII. 70, LXXXV, LXXXVIII. 4. 50, XC, XCIII, XCIV, XCV, XCVI, xcvii, xcviii, xcix, cii, cm, cvn, cviii, cix, cxxi. 5, cxxxi. 1. 10. 11. 17, cxxxvi, cxxxvn, cxxxviii, cxxxix, cxl, cxli, cxlii, cxLm, cxliii. 10, cxliv, cli, Davyduc. Davidu xxxviii, Lxxxvm. 21. 36, xcii, clxi. 69; Efranthu cxxxi. 6; Efremu lxxix. 3, cvn. 9, Efremu lxxvii. 67; Eghypelu Civ. 23, Eghypetu lxvii. 32, lxxvii. 43, cv. 7; Ermonu lxxxviii. 13; Eseîu lxxii; Etamu Lxxxvn, lxxxviii; Faraouu cxxxiv. 9, Clii, clii. 4.19: Filistimu Clii. 14; Ghevalu lxxxii. 8; Goliiathu cli; Gomoru Cliii. 32; Hamu lxxvii. 51, civ. 23. 27; Hanaanu cv. 38, clii. 15, Hanaanu civ. 11, Horivu cv. 48; Iaeovu xiii. 7, xix. 2, xxi. 24, xxm. 6—6, xliii. 5, xlv. 8. 12, xlvi. 5, lii. 7, lviil 14, Lxxrv. 40, lxxvi. 16, Lxxvn. 21. 71, lxxviii. 7, lxxx. 2.5, lxxxiii. 9, lxxxiv. 2, xcm. 7, xcvii. 3, cxm. 1.7, cxxxi.5, cxlv.5,cxlvii. 9, cliii. 9.16; Iaeovu lxxxvi. 12, xcvm. 4, civ. 6.10.23;Iavimulxxxii. 10;Iditumulxxvi; Ierusalimu lxxviii. 1, clviii 28.Ierusalimu lxiv. 2, cxxi. 3, cxxxiv. 21, Erusalimu lxvii. 30, Ci. 22, cxxiv. 2; Iindoru lxxxii. 11>
www.digibuc.ro
20
OVID DENSUŞIANTJ
                          I
   Resumând, ajungem la conclusia:
   A existat o traducere primitivă a psalmilor în care raporturile în ce privesce pe u final se presintau în acelaşi fel ca în Codicele Vo-roneţian : ^ u, ^ (—) — u.
   Din acestă traducere a derivat o copie în care u eră păstrat, când urmă imediat după accent, pe când în cele*lalte caşuri se redusese la u; din manuscrisul original însă copistul sau copiştii trecuse şi câte-vâ forme cu u, când accentul cădeâ pe a treia sau a patra silabă:
J_ u> JL (—) — u-\-JL (—) — u-
   Din o asemenea copie derivă Psaltirea Scheiană, dar fonetismul ei a fost influenţat de limba copiştilor, în sensul că ei au introdus şi câte-vâ forme mai nouă, în cari u final slăbise, chiar când veniâ imediat după silaba accentuată: _f u,       (—) — u + JF u -f      (—) — u.
   Dacă ast-fel se presintă u în Psaltirea Scheiană, rămâne întrebarea cum trebue resolvite abreviaţiunile în transcrierea cu litere latine. Sistemul de a le lăsă neresolvate, urmat de d-1 Bianu, ca şi de d-1 Hasdeu în Cuvinte din bătrâni, pdte să aibă avantagele luî în caşul de faţă, când inconsecuenţa în scrierea manuscrisului este atât de pronunţată; dar nu-I mai puţin adevărat că el pdte induce în erdre, cum s’a şi întâmplat, pe cei cari urmăresc numai transcriere cu litere latine (abreviaţiunile neresolvate au fost luate une-ori drept exemple de căderea definitivă a lui u (1). In transcriere cred totuşi că s’ar pută urma în acestă privinţă sistemul următor. De ore-ce, cu * * 4 * * * * 9
loanu clxi ; Iiosifu lxxx. 6, Iosifu lxxvi. 16, lxxvii. G7, lxxix. 2,civ. 17; Isacu civ. 9,
Isaacu clviii. 35; Israilteaninu lxXxv. 11; Israilu xm. 7, xxi. 4. 25, xxiv. 22, lxvii. 9.27, 35.36, lxviii.7, lxx. 22, lxxi. 18, lxxii. 1, lxxv. 2, lxxvii. 5. 21. 31. 41. 55. 71, lxxix. 2, lxxx. 5.9. 12. 14, Lxxxii. 5, lxxxviii. 19, xcvn. 3, cu. 7, civ. 10. 23, cv. 48, cxm. 1. 2. 17, 20, cxvn. 2, cxxi. 4, cxxm. 1, cxxiv. 5, cxxvn. 6, cxxvm. 1, cxxix. 6. 8, cxxx. 3, cxxxiv.
4. 12. 19, cxxxv. 22, cxlvi. 2, cxlvu. 9, cxlviu. 14, cxlix. 2, cli. 6, clii, clii. 19,
clui. 9, clviii. 35, clix. 83, clx. 54, clxi. 68, Israilu xl. 14, xlix. 7, lii. 7, lviii. 6;
Kisu lxxxii. 10; Leviinu cxxxiv. 20; Madiamu Lxxxn. 10, Clv. 7 ; Malentu lii; Mei-hisedecu cix. 4; Misailu clviii; Moavu cvn. 10, clii. 15; Moavu lix. 10; Nathanu
l; Nelhalimu lxvii. 28; Ogu cxxxiv. 11; Orivu lxxxii. 12; Osivu lxxxii. 12; Sal-
mânu lxxxii. 12; Samoilu xcvm. 6; Saulu xvn; Selmonu lxvii. 15; Sinainu Lxvn.
9, Sionu ix. 12, xm. 7, xix. 3, lxxXIII. 8, xcvm. 2, ci. 22, Sionu cxxxiv. 21, lii. 7, lxiv. 2, lxxv. 3, cix 2, cxxvii. 5, cxxxiv. 11; Sisaru lxxxii. 10; Taneosu lxxvii. 43, Taneosu lxxvii. 12; Tavoru lxxxviii. 13; Tiru lxxxii. 8, lxxxvi. 4, Tyru xliv. 13; Vasanu lxvii. 23; Vavilonu lxxxvi. 4; Veniaminu lxvii. 28, lxxix. 3.
   (1) Aşa i s’a întâmplat d-luî Meyer-Liibke; vecjend în transcrierea documentului din 1571 publicatde d-1 Hasdeu (Cvv. din bătr.,1,18), formele fiind, neavănd, d-sa observa că «deja cele mai vechi texte române presintă grafii fără w», Gramm. d. rom. Spr., I, § 315; dar manuscrisul dă fii"*, neavă“J.
www.digibuc.ro
DIN ISTORIA AMUŢIRII LUI «U» FINAL ÎN LIMBA ROMÂNĂ.
21
tdte esitârile, formele accentuate pe penultimă apar mai des cu u, excepţional cu u, este firesc să se transcrie cu finala plină t<5te cuvintele de acăstă categorie; aşâ: eumplilu li. 7; lulu ii. 9; sfrăşituvr, totu xviii. 5; vrătosu Li. 5, etc.; pentru acelaşi cuvînt trebue transcrise cu u (d-1 Bianu a pus u) vas’ ii. 9; ferice$ ii. 13 ; râpaus’ iv. 9; iţis’ vii. 7; sus' vii. 8. De altă parte, pentru că în formele accentuate pe a treia sau a patra silabă, scrierea maî obicinuită este cu u, se pot transcrie în modul acesta căntecu cxliii; feacemu clvi. 18; născutulu xxi. 21; pămăntulu xxiv. 13; rupemu ii. 3; sufletulu xxi. 21. Greu de decis este însă ce transcriere ar fi de preferat în cuvintele cari din causa posiţiuniî lor în frasă, îşi perd une-orî accentul şi apar, cum am vă<Jut, când cu u când cu u, aşâ: cum Cliii. 30; e1 xn; loT xviii. 4; voT cvi. 7, etc.; totuşi pentru că elu, loru, voru apar maî des decât elu, loru, voru, pdte ar fi un motiv ca să se scrie în felul întâiu. Neho-tărîtă rămâne transcrierea şi la pron. pers. îl, slăveşte1 xiv. 4. forma de indicativ îs, nua xviii. 4 (în două locuri xxxix. 18, L. 7, unde ms. dă din greşelă se, d-1 Bianu pune su), precum şi la gen.- dat. pl. cd-rilo1 xxi. 21; fraţilo1 xxi. 23 ; tuturo1 cxlix. 9 şi la forma mijlo'1 xlv. 6; ce1 cxx. 3, etc. pdte fi transcris celu, de dre-ce peste tot găsim numai acăstă formă (celu nu se întâlnesce de loc); a1 xiv. 1, etc. trebue transcris al, pentru că manuscrisul nu cundsce alu, sau alu. Cum vedem problema transcrierii în Psaltirea Scheiană nu este aşâ simplă; dacă lămuririle pe cari le-am dat ne arată limpede ce normă se pdte urmă în unele caşuri, în altele, tot ele complică problema şi ne lasă între două alternative.
  Trecem la Psatirea Voroneţiană (ms. 693 al Acad. Rom.-, ve<Jî co-laţiunea mea în Studii de filol. română).
  Grupăm formele din acest text ca şi în Psaltirea Scheiană;
  Adâncatu CVI. 24, Clii. 5; adevăru CLix. 88; adurmitu lxxvii. 65; aflam cxiv. 3, cxvm. 162, aflâmu clviii. 39; agiungu clii. 9; agiu-toriu lxxxii. 9, CVI. 12, cvn. 13, Cxiii. 17. 18. 19, cxvn. 6. 7, cxliii. 2. clii. 2; agro cvi. 37 (pdte e o greşală pentru agre cum dă Psaltirea Scheiană ; confusiunea între u şi o nu este însă rară); alegăndu cliv. 2; altu ci. 19, cliii 39, ah&ta lxxxii. 4; amaru cliii. 32; amu clvii. 10; ănsu cxxxvm. 6. ânsu lxxxiv. 9, xcv. 6, xcvi. 3, cxli. 3, cliii. 4, însuxcvii. 7, cvi. 34, cxlvi. 11, ăsu lxxvii 60, insu lxxvii. 40. 58 70, cxix. 7, cxliv. 18, ’nsu lxxvii. 58, xC. 2. 14. 15, xcix. 3, ci. 14, cx. 5, CXIII. 16, CXXXI. 11. 14, CXLIII. 2. 3, CXLIV. 19. 20. CXLVIII. 1, CLIII. 15. 43, rusu cliii. 43; aprin^ăndu clviii. 46, aprinsu cm. 4; apucata cxvm. 147; apusu CXit. 3; arcu lxxvii. 57; argintit cxiii 12, cxxxiv. 15 ; aruncăndu clviii, 46; ascultămu clviii. 30 ; ascunsit c. 5, cxxxvm. 15; aşteptaîu cxvm. 166; audu cxiii. 13, cxxxiv. 17, au<}u lxxxiv. 9,
www.digibuc.ro
22
OVID DENSUŞIAND
aufaiu CLV. 1; bâtrâru cliii. 25; bătu (gîucu) lxxviii. 4; blagoslovescu cxxxi. 15, cxliv. 1, blagoslovimu cxni. 26, clix. 88, blagoslovitu cxn. 2, cxxxiv. 21, cxliii. 1, clviii. 52. 53. 54. 55, clxi. 68; blându lxxxv. 5, clviii. 50 ; brăbatu cxi. 5, cxxxix. 2. 12, cliv. 9; buru cxxxiv. 3; cadu cxxxix. 11, cxl. 10, cxliv. 14, cădemu clvi. 18; călcătoriu c. 3; cămpu clv. 5; căndu, lxxviii. 5, lxxxix. 13, xci. 8, c. 2, ci, ci. 23, cvi. 13. 19. 28, cxviii. 171, cxix. 1. 7, cxxvi. 2.5, cxxxvi. 1, cxl. 1,cxli.4, CLI. 1, CLIII. 8. 35. CLV. 2, clvii. 8; căntu c. I, cvn. 2. 4, cxxxvn. 1, cxliii. 9, cxlv. 2, căntămu xci. 2, clii. 1, clix. 88, căntăndu clix. 88; capu cxxxn. 2; cătu clvi. 20, clviii. 45; cautu cxvn. 7, clvii. 5, căutaîu cxxi. 9, cxli. 5; ceîu cxviii. 145; celu cxlv. 5; ceriu lxxxiv. 12, xc. 1, xcv. 5, ci. 20, cvi. 26, cvii. 5. 6, cxn. 6, cxm. 11, cxxn. 1, cxxxiv. 6, CXXXVIII.
8, CXL vin. 1. 4. 14, cliii. 40. 43, CLIV. 10, clix. 60; cetu CVI. 29; chiemu cxv. 4. 8, cxviii. 146, cxxxvn. 3, cxl. 1, cxli. 2, chemu lxxxv. 3. 7, chiemaiu cxiv. 4, cxvn. 5, cxviii. 145. 147, cliii. 3, clvii. 3, chemaîu cxix. 1, cxli. 6; chinu cxxxix. 11; cinstescu clviii. 33; coperemăvtu cxx. 5; coperitorîu clii. 2; corbu ci. 7; cornu xcvil. 6; credincosu cliii. 4, credinciusu cxliv. 13; cre^uiu cxv. 1; crescu xci. 8; creştiru cxxxiv. 4; cumu cliii. 30; cunoscuîu c. 4, cxviii. 152, cxxxiv. 5, cunuscutu clv. 2; cuptoriu clviii. 47. 49. 50. 51; curu clvii. 4; curundu lxxviii. 8, lxxxvii. 3, Ci. 3, CXL li. 7, cxlvii. 5; cuvăntu CLV. 5; dănsu CLI. 6; datu cxxxvi. 8; deadevăru lxxxiv. 11. 12, cxviii. 151. 160, cxxxi 11, clvi. 10, clviii. 27. 28. 31; decătu lxxxiii. 11, cxvn. 8. 9; dereptu lxxviii.
9, lxxxix. 15, xcvi. 8, cvi. 17, cxi. 4, cxiv. 5, cxviii. 137. 154, cxxi. 8. 9, CXXXI. 10, CXXXVII. 8, CXLII. 10. 11, CXLIV. 17, CLIII. 4. 19. 27, CLIV. 2. 10, CLV. 7, CLVI. 18, CLVIII. 27. 28. 34. 35. 37; deşchidu CLV. 14, deş-chişîu cxviii. 131; deşertu cvi. 9, cxviii. 161, cxxvi. 1. 2, cxxxvm. 20. cxliii. 8. 11. clvii. 9, deşrătu cxix. 7; deştingu CXlll. 25, CXLII. 7, cliii. 2; deştinşîu clvii. 7; <}icu cxliv. 6. 11, cliii. 40, <},işu cxxxvm. 11, cxxxix. 7, CXLI. 6, 4işîu LXXXI. 6, cxv. 2, CLIII. 26, CLVII. 5; dodeescu CXLII. 12; domnu cvi. 19, cliii. 39, clviii. 45, clxi. 68; duhu clviii. 39, clix. 88; elu lxxvii. 38, LXXXIV. 14, xc. 14.15.16, xcvm. 6, cvi. 32, cxxxi. 13.18, cxlvi. 9, CXL VIII. 3, CXLIX. 2, CL. 1, CLIII. 10, CLIV. 8, CLVIII. 52. 53, CLIX. 57. 61. 63. 65.67.69. 71. 73. 76. 79. 81.83.85.87.88, CLX. 50\eşilu CLI. 5; făcu XCI. 8.10, c. 8, cx. 10, cxiii. 16, cxxxiv. 18, cxl. 4. 9, cxlii. 10, cliii. 39, clv. 17, faptu lxxxv. 9, clii. 16. 17, făcutu cxxxvm. 15; fără-fundu cvi. 26, clv. 10; fărălegîuimu clviii. 29; făru cxlvi. 8, cliii. 2; fecorelu cliii. 25 (Scheiana dă fecorulu; poate trebue cetit şi aici tot aşa; atunci forma aceasta ar intra în categoria a patra de maî jos); ferescu clvii. 9, ferimu clviii. 30, feriîu cxviii. 168; fieru cvi. 10. 16, heru cxlix. 8; Hmu clviii. 39; flâmăndu cvi. 9; focu cm. 4, cxxxix. 11; folosu clii. 9; frâmtu clviii. 39; fricosu xcv. 4, cx. 9, cxxxvm. 14; frumosu cxxxn. 1; fugu CXXXVIII. 7, fugiiu cxlii. 9; fuîu Ci. 5. 7. 8, cxix. 7; fumu clviii. 33; furişiu clv. 14; găndu lxxxii. 6; gintu xcix. 5; giucatu cxm. 6; giudeţu xcvi. 2, xcvm. 4, c. 1, cx. 7, cxi. 5, cxxi. 5, cxxxix. 13, cxlii. 2, cxlv. 7, cxlix. 9, cliii. 41, clviii. 28. 31. 38, gudeţu cliv. 10; gîunghîu cxv. 8, clvii. 10; gîurelu cxviii. 141, CLIII. 25; glâsescu cxiii. 15; glasu cm. 12, cl. 3; gonescu clii. 9; gosu cvi. 23, cxliv. 14,
www.digibuc.ro
DIN ISTORIA AMUŢIRII LUI «U» FINAL ÎN LIMBA ROMÂNĂ.
23
cxlv. 8, cliv. 6; gotoviîu cxxxi. 17; grâescu cxm. 13, cxxxiv. 16, cxliv.
11, grăixu cxv. 1, cxxi. 8, grâindu clviii. 51; grasu xci. 11, cliii. 15; gre-şimu clviii. 29; gunoîuCLiY. 8; hieleanu clviii 32; hielenşugu cxxxvm. 4; îadu cxm. 25, cxxxvm. 8, cxl. 7, cliv. 6; îmblaîu cxxx. 1, îm-blăndu lxxvii. 39, îmblându lxxxiii. 13, cxxv. 6; împăratu xcvn 6, clviii. 32; împarţu cvn. 8, clii. 9; înfierbântaţii cxvm. 140; îngrupâ-torîu lxxviii. 3; însupţieţu (=însupţie4u) clii. 9; întărătu cliii 21;în-ţelegu c. 2, înţeleşii clv. 2, înţeleşiu cxxxix. 13; întin<j,ăndu clv. 9; întorcu lxxxiv. 9, întorcăndu lxxxiv. 7 ; întrămu cxxi. 1, întrâmu cxxxi. 7, întraiu cxix. 5; învăncu clv. 19; învăseu cxxxi. 18; învăţu cxvm. 148; îraltu cxn. 4, cxxxvn. 6; îubăseu cxvm. 132. 165, cxliv. 20, îubiiu cxvm. 127. 159. 163, 166. 167. 173; ivăseu clviii. 44; izba-vitoriu cxliii. 2; jeluiîu cxvm. 131; largu cxvn. 5; laudu xc, cxliv. 2, cxlv. 2, lăudamu clix. 88, lăudatu xcv. 4, cxn. 3, clviii. 26, lău-d[at]u cxliv. 3; lepâdându cxxv. 6; lepăscu lxxxiii. 1; limbutu cxxxix. 12; locu clviii. 38; lom CLIII. 32, CLV. 6, CLX. 51; luam lxxxv. 4, Cxlii.
8, cli. 6, luîndu cxxv. 6 ; lungu cxliv. 8; mârăncu ci. 5, mâneam c. 5, ci. 10; măr eseu lxxxv. 5, măritu xci. 2; măru xc. 12, cxm. 15; mencmrosu cxv. 2; menimu clvi. 13; mestecam ci. 10; mieu cli. 1; milostivu xcviii. 8, cx. 4, cxiv. 5, cxliv. 8; miruratu clii. 11; mişelu lxxxv 1; mrăgu cxlii. 8; mulgu lxxvii. 70\multu lxxxv. 5, lxxxix. 10, cxix. 6, cxxii. 3, cxliii. 13, cxliv. 8; nădăeseu cxm. 16, nâdâescu cxxxiv. 18; nâravu lxxxii. 4; neamu cxxxiv. 13, nîamu lxxxiv. 6; nedejduescu xc. 2, cxliv. 15, cxlvi. 11, nedejduiîu lxxxv. 2, cxvm. 147, cxl. 8, cxlii. 8, cxliii. 2; nedereptu cxix. 2, cxxxix. 2. 5. 12, clviii. 32; neşehitu clvi. 20; nevidescu cliii. 41; nuoru xcviii. 7; ocărătu cxvm. 141; ogodeseu cxiv. 9; omătu cxxxn. 2; omu cxvn. 8, cxxxiv. 8, cxxxix. 5; pămăntu lxxvii. 40. 69, ci. 20, cm. 14, cxi. 2, cxn. 6. 7, cxm. 11, cxxxvm. 15, cxxxix.
12, CXL. 7, CXLII. 3. 10, CXLVI. 6, CXLVIII. 7. 14, CLIII. 24, CLIV. 8. 10, CLVI. 9 10.18. 19;peru xci. 10; petrecu cili. 12; pipăeseu cxm. 15; plecu cxliii. 2; pociu cxxxvm. 6; putuîu cxvm. 163; pomenim cxlii. 5, clvii. 8, pomeniiamu cxxxvi. 1; preacăntatu clviii. 52. 53. 54. 55; preaclăcă-toriu clviii. 32; preagreşimu clviii. 29; preaînţeleptu CVI. 43; preaîrăl-ţatu clviii. 52. 53. 54. 55; preaîrălţăndu clix. 88; preaiubiiu cxiv. 1, cxvm. 174; preaslâvâscu lxxxv. 12, xc. 15, preaslâvitu clii. 11, clviii. 27; preveghiaiu ci. 8; priimâscu cxv. 4, cxxxvm. 20, priimimu clvi. 18; prilazu cxliii. 14; proroeu clviii. 38; puiu c. 6, puşiu c. 3; purtă-torîu clviii. 38; răbdătorîu cxliv. 8 ; rădicaiu cxx. 1, cxxii. 1, cxlii. 6; răgâescu cxliv. 7; răpausu cxxxi. 5; răsăditu cm. 16; răsaru clix. 76; rătăeilu cxvm. 176; războiu cxxxix. 8, cxliii. 1; răzvrătitu lxxvii. 57, cliii. 5. 20; roditorîu CVI. 34; rodu Ci. 19; rostu cxm. 13, cxliii. 8, clviii. 51; rugatu lxxxix. 13; săboru cxlix. 3; sămtu lxxvii. 39, xc. 15, cxm. 21, cxvm. 125. 141.143, cxxxvm. 18, cxl. 10, cxlii. 12, cxliii. 15, cxlv. 2, cliii. 31. 37. 39, clvi. 19; satu lxxvii. 60; săturatu CVI. 9; serisu cxlix. 9; seuşîu CLI. 6; scutitoriu cxm. 17. 18. 19; secaiu Ci. 12; secţumu cxxxvi. 1; semu xcix. 3, clviii. 37; sfăntu xcviii. 3. 5. 9, cx.
9, cxxxvn. 2, cliv. 2. 10, clviii. 53, clx. 49, sfănrdu lxxvii. 54; sfrăşitu lxxviii. 5, CLV. 13, clviii. 34; slâbindu cliii. 36; slâvitu clii. 1, CLIV.
www.digibuc.ro
24
OVID DENStTŞIANO
8, clviii. 45. 55; sleditu cxxxvm. 3; smearitu clviii. 39; somnu cxxvi. 2, cxxxi. 4; spănăurămu cxxxvi. 2; spuiu cxli. 3, cxliv. 6. 12, spuru cxliv. 4; stăndu cxxi. 2, cxxxm. 1, cxxxiv. 2; ştimu clvi. 13; stlăpu xcviii. 7, cxxi. 7; striiru CLI. 5, CLin. 12; suîu CLV. 16; suptu XC. 4, xcviii. 5, cxxxviii. 15, cxxxix. 4, cxliii. 2, cliii. 22; surăndu clviii. 50; susu cxliii. 7, CLiv. 3, CLix. 60; tăiaiu CLI. 6; tâvjescu Ci. 3: tărăru cli. 1; temu cxvn. 4, cxxvn. 1, cxlvi. 11; tinşu cvn. 10; totu lxxvii. 51, xcix. 2, CLVm. 27. 37, tootu clviii. 32; traşiu cxvm. 131; trecu XC. 6, cm. 9. 10, cxliii. 4, trecăndu clvi. 13, tricăndu cliii. 39; trudu cvi, 12; turnu ci. 7; ucigu cliii. 39; uitam ci, 5, cxvm. 141. 153.176; untu cm. 15, cliii. 13. 14; upovăindu clviii. 40; urăîu cxvm. 128. 163,urălu clviii. 32; urcţitu cm. 8; uscatu clii. 19; vă$u cxm. 13, cxxxiv. 16; ve-dernu cv. 5, vătfuiu cxvm. 158, cxli. 5, vătfumu lxxxix. 15; văznesescu clii. 2; veacn lxxvii. 66 69, lxxxiv. 5, lxxxv. 12, xci. 8. 9, xcix. 5, ci. 13, cm. 5, cx. 3. 5. 8, cxi. 3. 6. 9, cxn. 2, cxm. 26, cxvi. 2, cxvn. 1. 2. 3. 4, cxvm. 142, cxx. 8, cxxxi. 12. 14, cxxxn. 3, cxxxv. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9, cxxxvn. 8, cxxxvm. 24, cxliv. 1. 2. 21, cxlv. 7. 10, clii. 18, CLIII. 7, CLV. 6, Clvii. 7, CLVIII. 26. 52. 53. 54. 55, CLix. 57. 61. 63. 65. 67. 69. 71. 73. 76.79.81.83.85.87. 88, CLX. 55, Clxi. 70; viru cxxv. Q,verimu clviii. 41, viindu cxxv. 6; viru lxxvii. 65, cliii. 14; vivorătu cvi, 25; voiu lxxxv. 11, xc. 14, cxiv. 2, cxv. 3, cxvm. 125. 134. 144. 146, cxxxi. 5.11. 12. 14, cxxxvi. 6, cxxxvm. 7. 9. 18, cxl. 10, cxlii. 7. clii. 2, cliii. 1. 20. 23. 24. 26. 40. 41. 42, CLV. 16. 18, clvii, 5.10, voru cxxvi. 5, cxxxi.
9, cxxxvm. 18, cliii. 42, clx. 48, vruîu lxxxiii. 11, cxxxi. 14; vrăsu cxli. 3; vrătosu cxxxvm. 18, clviii. 37; zidescu ci. 19, zidimu cxxl 3, zidindu cxxv. 1; zidiu ci. 8.
  Arculă clv. 9; bărbatulă xci. 7; eânteeulă xcvn, xcviii, cxl; eeriulă xcv. 11. cliii. 1; codrilorii cliii. 22; cornută xcl 11; duhulă clii. 10; dumbrâviloră xcv. 12; dumnecţăulă xcviii. 9, clx. 47; feacemu, clviii. 30; fecorulă clx. 54; fiîulu CLix. 88; îadulu cliii. 22; înturîa[re]că xcvi, 2; limbiloră xcv. 7; măsură cvn. 8; nenţeleptulă xci. 7; oameriloră xcv. 10, cliii. 36. 43; ochiulu xci. 12; pămăntulă xcv. 9; plinuluxcv. 11; preapodobnicu cxliv. 17, cliii. 4; şerbulă cxxxi. 10; şîumănă lxxvii. 65; spăsitoriulă clx. 47; sufletulă cxxx. 2; urulă cliii. 30; veghetoriulă cxxvi. 1; vrâjmaşiulă clii. 9, vrăjmaşiloră clviii. 32; lasilisck xc. 13, p6te să fie şi vasiliseă, cum dă Psaltirea Scheiană; de relevat şi scrierile împăraţilor' cxlix. 8, cliv. 10; oamerilor' cliv. 8; preapodo-bnicilor' cxlix. 9; săngur' cli; tarilor' cliv. 4; tatăl' clxi; o singură dată ă lipsesce, silnic lxxvii. 65.
  Blagoslovimu clix. 88; eerşiută cx. 2; deşertă cxxvi. 1; elă cvi. 32; focă cliii. 22 ; fumu cxxv. 3; ivăscăxC. 16; locă cxxxi. 7, cliii. 10;Ioni cxlix. 6, cliii. 17 ; milostivă lxxvii. 38, lxxxv. 5 ; nâscumă clvi. 18 \pă-măntă lxxxiv. 12 ; veaeă cxi, 9, cxvm. 144, cxxx. 3, cliii. 40\voră xcv. 12, cxxvi. 5, clv. 10, clvi. 11; de relevat şi lor' cxlix. 8; vor' cxlix. 5, clv. 10, clvi. 14.
  Auru cxm. 12, cxxxiv. 15; bueiru cl. 3 ; eăntebu lxxxiv, cxxxi, cxliii. 9, cănteculu xcvi (urmăză lui)', eeriulu clv. 3; eîaremu clviii. 41; cutremuru clv. 16; domnulu cxliii. 15; eftinu cx. 4, cxliv. 8; fa-
www.digibuc.ro
DIN ISTORIA AMUŢIRII LUI «U» FINAL ÎN LIMBA ROMÂNĂ.
25
cernu cvii. 14, feacemu clvi. 18; fiîulu cxliii. 3; fulgeru clv. 11 \gla-sulu ci. 6; înturearecu xc. 7, cyi. 10, cxlii. 3, întumarecu lxxxi. 5; 'nturîarecu cxi. 4, 'ntunearecu cyi. 14; număru cxl. 4, cli; pierdemu lxxxii. 5; plânsemu cxxxvi. 1 (după şe(j,umu)\ plecaretu cxxx. 2; plo-dulu cxxxi. 11; rutesu lxxxii. 5; scaunu cxxi. 5, cli. v. 8, clx. 52; Sionulu xcvi. 8, cxxxi. 13; spuremu xci. 3; struguru cliii. 32; sufletu clviii. 39; surletulu cxxix. 4; sveacnicu cxxxi. 17; teamenu clviii. 41 (Ps. Scheiană dă teamemu-ne, se pdte ca ne să fi fost uitat; de remarcat că urmâză dup&verimu) troseotu cliii. 2; vatămu cliii. 39; ven-decu cliii. 39.
  Braţeloru clx. 51; derepţiloru clix. 86; draciloru cliii. 17; Haldei-loru clviii. 48; mâi-uloru lxxvii. 72; oameriloru clix. 82, clxi. 68; părinţiloru clviii. 26. 28. 52 ; preacuvi^Xuşilor clix. 87 ; şerbiloru clviii. 33. 44; smeariţiloru clix. 87; svenţiloru clxi. 70.
  Mijlocii cliv. 10, clv. 2, mijlocu c. 2, clviii. 50; tuturor' cxlix. 9, tutu-roru cxliv. 9. 18.
  Lu feace cxxxiv. 7, ee-lu cliii. 15, iubi-lu cxvm. 140, da-lii lxxvii. 54; ce-su xcv. 12, cxliv. 14, cxlv. 6, clix. 60, cere-su clvi 19, cre-dincoase-su cx. 8, draci-su xcv. 5, gîudeţu-su cliii. 4, împlute-su cxliii. 13, mirurate-su cxvm. 129, cxxxvm. 14, neînţelepţi-su cliii. 31; al lxxvii. 54, cvii. 9, cxxxvn. 2, cliii. 6.
  Vedem din aceste exemple că u final se presintă aici ca în Psaltirea Scheiană: aceeaşi confusiune de forme. Explicaţiunea acestei in-consecuenţe trebue găsită în aceleaşi împrejurări ca mai sus. Copiată după un manuscris analog celui care se află la basa Psaltireî Sche-iane, şi copiştii acestei Psaltiri au introdus pe unele locuri forme moderne, cu u, pentru maî vechiul u precedat imediat de silaba accentuată.
  Să urmărim scrierea lui u final şi în alte texte, mai scurte, în documente. Constatările pe cari Ie vom face aici vor lămuri mai bine punctele fixate mai sus.                                   .
  Aleg întâiu două din documentele publicate de d-1 Hasdeu în Cuvinte din bătrâni, I.
  Documentul vi, o sentinţă din Muscel (p. 38), pe care d 1 Hasdeu îl pune între 1583—1585, presintă pe u păstrat peste tot: luatu, Tudoru, fostu, Virăşu, Steapanu, cătămu, preantu, răndulu, să-lu, amu,ublatu, aflatu, acestu, alu, faptu, sooru, fecooru, datu, tatălu, căndu, mări-tatu,celu, bătrănu, văndutu, tootu,ţinutu, apucatu, săntu, aflămu, dămu, cumpăratu. Găsim prin urmare aceleaşi raporturi ca în Codicele Vo-roneţian, vedem chiar aici caractere maî archaice întru cât-vâ prin faptul că şi atonele lu, alu şî-au menţinut finala întrâgâ. Abreviaţiunile, se înţelege, trebue resolvate după fonetismul constatat, peste tot cu u.
  Documentul xi, zapis de vîn<Jare din Prahova (p. 73), din 1596, ne dă de oparte văndutu, datu, plătitu, sculatu, Danu, făcutu, mersu,
                                                                  *
www.digibuc.ro
26
OVID DENSDŞIAND
avutu, dereptu, prinsu, căndu, de altă parte Radulu (1), jurulu. U este scris consecuent la cuvintele accentuate pe penultimă, u la cele cu accentul pe silaba a treia, deci fasa pe care am vă<Jut-o în general în Psaltirea Scheiană fPs. Voronefiană). Urmeză atunci că în scurtările zapisu \ nepotu1 trebue înţeles u (tot aşâ de sigur şi în dat-am), pe când în avu\ împresura\ u (lor pdte fi şi loru şi lorii) (2).
  Dacă documentele acestea presintă pe u în condiţiunile pe carîle-am arătat până acum, altele ne îndrumeză spre o constatare nouă. Găsim anume o altă faşă, mai înaintată, din istoria amuţireî lui u. Ast-fel în documentul următor, din 22 Martie 1750, pe care-1 ieau din colecţiu-nea Academiei Române 61/liv:
  Noi Costandi" Mihai1 Ceha" Răcoviţă Voevoda bozijo milostijo gospodară zemli moldavskoi dat-am carte Domnii meale rugătorîului nostru lui Stefa" Diiaconu1, ginerile lui Vasălie, să fie volnic0 cu carte Domnii meale a stăpâni a patra parte de moşie din stălpu1 lui Gănscă, parte lui Golăe, şi cu liveţli de pomi, după zapi8 de danie dela Toader Gănscă de 47 ani ce scrie c’au dată acastă parte împreună cu soru-sa Hilotie lui Vasălie, socru1 lui Ştefan Diîaco", şi după mărturii ce nî-au arăta* de la cinsti* părintele şi rugătorîu1 nostru, Sfinţiia sa Episcopu1 de Huşi, numitu1 Ierothei din văletu1 1746, mai 3, scrii"4 că trăgându u" Toade* Gănscă ce s-au răspunsu că este dintr’ace1 Toader Gănscă c-au făcu* aca danie acastă moşie la stăpânire sa, cu pricină că n’ar fi danie adevărată, Stofa" Diiaconu1 * după carte domniască de la Domniîa sa Io" Vodă ş-au adu8 dovednici de faţă înainte Sfinţii Sale pe trei oameni de credinţă, anume pe popa Gavri1 Herţu şi pe diiaconu1 Iftimie şi pe Andronache vornic *u1 din Crăsnâşeni, carii au mărturisă* că zapisu1 de danie este zapi8 bu" şi danie adevărată, după cum pe largu răspunde mărturie Sfinţii Sale Episcopului; dreptu aceia după zapisu1 de daniîa şi pre mărturie părintelui Episcopului, Domniîa mia încăşi întări1" Diîaconu-lui Stefa" să stăpănîască acastă a patra parte de moşie din stălpu1 lui Gănscă,
  (1)   La sfârşitul documentului e scris Radul, ceea ce ar arătă căderea lui u; dar, de sigur, un singur exemplu, nu pote probă mult. De alt-fel am lăsat afară de discuţiune căderea lui u. Punctul acesta nu e tocmai uşor de resolvat cu mijlocele de control pe cari le avem. Se pare că copiştii, prin tradi{iune sau sub influenta scrierii slave, au mănţinut pe ă multă vreme după ce în pronunţare căzuse.
   (2)  Dacă în asemenea documente se pote uşor hotărî transcrierea, nu este tot aşă
în altele; de pildă în doc. din 1577 (publ.de d-lHasdeu,p.25), undegăsim scrise întregi
numai mărturisescu, cesiu, fostu, şet}indu, dereptu; cumpăra*, sa , ş. a., să fie atunci
irumpăratu, satu sau cumpărată, satu, ? Pote în caşuri de felul acesta am fi îndrep-
tăţiţi să ne decidem pentru scrierea din urmă; de ore-ce scriitorul nu dă un sin-
gur exemplu de cumpăratu ş. a, cum dă cestu, este probabil că nu pronuutâ aşâ,
ci cumpăratu.
www.digibuc.ro
DIN ISTORIA AMUŢIRII LUI «U» FINAL ÎN LIMBA ROMÂNĂ.
27
parte lui Golăe, şi cu liveţli de pomi cu to4 venitu1, cu bună pace şi nime altu1 să nu să amestece; iară avănd cine-va a răspunde să vie la divan.
   Aici vedem de o parte datu, de alta trăgându, răspunsu, largu, dreptu. Cum să se explice dubla valdre a luî u? Dacă comparăm formele acestea, găsim că u apare după o consonă simplă, u după consone combinate. In aceste condiţiunî fonetice deosebite trebue de sigur căutată raţiunea scrierii cu u şi u. După o consonă simplă u s’a putut reduce mal curând la u, pe când se puteâ păstră mal multă vreme după grup de consone, cari formau 6re-cum un razim pentru el. In formula pe care am găsit-o mal sus, JL u, trebue dar să introducem, pentru o epocă mal târzie, deosebirile JL consonă simplă -J- u, JL consonă combinată + u. In abreviaţiunile arăta\ cinstifăcu* etc., trebue dar pus u, în scriind, avănd, u.
   Reproduc încă un document (Acad. Rom., 93/lii), din 15 Oct. 1754, în care u se presintă în aceleaşi condiţiunî:
   Io Matei Ghica Voevoda boăiejo milostijo gospodară zemli moldavskoj scriem Domniîa me la credincoşi bolarii Domnii meale, Grigora8 Ipsilant biv vel cămăra5, ispravnicu1 de ţinutu1 Niamţului, i Costă" Darie biv vel jit. vă facem ştire c’au datu jalobă Domnii mele Ioniţă Cocră8, mazi1 ot ţinutu1 Nîamţuluî, zicănd că l-au răma8 moşii de la părinţi care moşii părinţii sei pănă au trăi4 nu lî-au datu mâna să le poată curăţi şi lămuri de gălcevile ce ave cu răzeaşii, iară după săvârşire părinţilor sei s’au apuca4 ace84 jă-luitorlu cu drlaptă agonisita sa ş-au chieltuit mulţi bani dezbătănd de gâlcevi şi lămuri,ld căte-va moşii părinţăşti, precum dovedescu scrisorile de judecată c-au avu4. Şi surorile lui ce mai are măritate, cum şi cumnaţii sei ce ţi1 pre surorile sale, Io" Momitco şi Io" Potloganu1 şi Costanti" Muntlanu, n’au căuta4 să-i întoarcă nemică din cheltuială ce l-ar aglunge parte, şi aşe să între în stăpânire frăţeşte; fără de că4 neîntorcă"d nici u" ba" au întră4 şi ei stăpănitori a valma cu jăluitorlu1 acesta luînd vini tu1 moşiilor şi la ca mai di pre urmă s’au scula4 cumnaţii sei di'-au şi văndu4 din moşiile cele ce s’au dezbătu4 cu ostenîala şi cheltuiala acestui Ioniţă; pentru care au cerşu4 dreptate, ca să-i plătlască întâi cheltuiala părţile ce l-ar aglunge cu dreptate şi apoi să aibă voe a întră părta8 la moşiile cele ce s’au lămuri4, or" să ste şi cumnaţii săi să dezbată şi ei alte moşii ce mai si"4 împresuratei şi are să ţie cu toţii frăţeşte. Ş’au pofti4 ace84 jăluitor să aibă şi împărţâre cu surorile sale şi cu cumnaţii fii"d că părinţii lor nu l-au împărţi4; şi deosăbi4 de aceste Iarăşi s’au mai jălui4 Ioniţă Cocră8 şi pentru nişte gineri a1 unchîu-seu, lui Toader Cocră8, şi pe nişte nepoţi a lui Toader Cocră8, zică"d că are şi cu aceştii pricini de gălcavă pentru moşii, căci că Ştefa" Cocră8 tatu1 a1 acestui jăluitor că4 au trăi4 nu s’au împărţi4 cu Toader Cocră8 frate-seu cu moşiile părinteşti şi acu1" nu să po4 învoi ei între dânşii, şi ginerii şi ne-
www.digibuc.ro
28
OVID DENSUŞIANU
poţii lui Toader Cocră8 au pus mâna pe toate moşiile, din care moşii unele au şi văndu4, şi nici datoriile ce are să ia Ştefa” Cocră8 dela Toader Cocră8 nu vor să plătîască acei gineri şi nepoţi. De care pricină, după jaloba ce nî-au fo8t daţii, l-am răndui4 Domnii a me la dumnealui vel logofă4 se gîu-dece; dară nefiind faţă aice acei oameni pentru carii să jălueşte, iată dară că l-am răndui4 cu carte acasta la duinneavostră, care viind la dumneavoastră, să aduci faţă, numitule ispravnice, pe acei cumnaţi a1 sei şi pe ginerii şi nepoţii lui Toader Cocră3, şi să staţi împreună amândoi să le luaţi sama, şi pentru cheltuiala ce va dovedi ace84 jăluitor c’au cheltui4 cu dezbătutu1 moşiile că4 şi pentru împărţală ce pofteşte; şi cum veţi cunoaşte dreptate să gîudecaţi şi să le alegeţi şi să i împărţiţi după buna dreptate şi să-i odihniţi cu dreptatea lor, dăndu-le şi cărţi pre a mânu, pe alegere ce le veţi face. Şi fiind amăndoao părţile odihnite să va întări lor şi de la Domniîa me, şi trîaba acasta vom să ia sfârşi4 de la dumneavoastră, într’al4 chip să nu fie; ori de nu să vor odihni vre-o parte, să-i trimiteţi la diva" cu carte de mărturie. Acasta porunci™.
  Avem deci daţii şi dovedescu; trebue prin urmare transcris rămaşii, trăită, etc., dar zicăndu, dezbătăndu, etc.
  O însemnare din Codicele Voroneţian (p. 106), făcută în 1733 de un Constantin din Dorna, p<5te fi şi ea amintită aici; vedem în ea amu, fostu, căndu (d-1 Sbiera transcrie greşit cu ă), forme cari contras-teză <5re cum cu archaismele textului. Deci acelaşi fonetism ca în documentele din urmă.
  Dacă textele acestea ne dau o scriere care corespunde bine faptelor deduse, să nu ne închipuim că întâlnim în t<5te documentele o scriere neşovăitdre. Intr’un document, de pildă, publicat de d-1 Hasdeu (p. 173) şi datat c. 1609, alături de pămăntu, fostu, săntu găsim cuvântă. Evident că numai una din scrieri p<5te corespunde fonetismului adevărat al documentului, şi acesta e incontestabil cea cu u; dacă scriitorul a pus ă la cuvînt, se p<5te să fie o scăpare din vedere, o confusiune cu formele în care ă eră îndreptăţit. Aşî mai pută cită tot un document publicat de d-1 Hasdeu (p. 152), din 1606, în care scrierea se abate de mai multe ori de la fonetismul care resultă din compararea formelor; de alt-fel cel care l-a scris pare a fi fost un om puţin cult, confus; dacă pune de o parte dato, loco (lucii), fustu (fusto), scriso, afurisitu, rămaso, potu, incontestabil că afurisită, votă (= avută), fiind isolate în mijlocul formelor precedente maî numerdse, sunt scrieri necorecte.
  Asemenea caşuri, de alt-fel relativ destul de rari cât m’am putut convinge din cetirile mele de documente, nu infirmă întru nimic ce am stabilit în trăsături generale. O scriere absolut consecuentă în t<5te textele ar fi o minune. Să ne gîndim la ceî cari le scriau, dmenî de
www.digibuc.ro
Dltî ISTORIA AMUŢIRll LOT «U» FINAL IN LIMBA ROMANÂ.
multe ori cu puţină carte sau copişti pe dinaintea ochilor cărora treceau documente din diferite epoci şi regiuni, cu fonetică, particularităţi ortografice deosebite, cari se amestecau în mintea lor şi firesc trebuiau să lase urme în scriere. Cercetătorul nu trebue însă să se oprescă prea mult la aceste constatări; ochiul lui trebue să alegă ce este accidental de ce apare mai des, de ce însămnă ce-vă, de ce concordă cu alte fapte, găsite printr’o comparaţiune rigurdsă, confirmate de deducţiunî ce se impun de la sine. Şi cred că tocmai asemenea fapte am reuşit să pun în lumină, distingându-le din grămada de altele secundare.
   Am ajuns ast-fel pas cu pas la conclusiunea că în procesul de amuţire a lui u final trebue deosebite mai multe fase, că el s’a efectuat gradat, după condiţiunile speciale fonetice în cari se găsiâ finala cuvintelor. In ordinea în care s’au succedat, fasele acestea pot fi represin-tate în modul următor:
I   omulu omu vorbescu    
11  omulu omu vorbescu    
III omulu omu vorbescu    
IV  omulu omu vorbescu    
V   omul  om  vorbesc (1) 
   La acestea s’ar mai pută adăugă, ca ultima faşă, căderea lui u după i în cea mai mare parte a domeniului actual (voi<Cyoiu).
   Transformările arătate s’au întâmplat în unele părţi mai repede, în altele mai încet. Aşâ ne explicăm cum texte din aceeaşi epocă, dar din regiuni deosebite, ne dau pe u când în faşă i-a, când în a n-a, a m-a sau chiar aiv-a. Am ve<Jjit mai sus cum doue documente de la sfârşitul secolului al xvi-lea presintă pe u, unul în fasa i-a, altul în a n-a. Aşi pute aminti că documente din aceeaşi epocă ne dau un fonetism şi mai înaintat; aşâ documentele din 1573 şi c. 1600 publicate de d-1 Hasdeu (p. 23, 100) arată dejâ forme ca multu, cămpu, dereplu. Resultă dar că în asemenea particularităţi nu se pot găsi criterii cronologice sigure pentru fixarea datei textelor, lucru care s’a uitat de multe ori de cercetători. Un fonetism cu caracter mai vechiu pe care-1 întâlnim într’un text nu este tot-deauna un indiciu că textul este anterior altuia, cu un fonetism mai modern. Ce pare archaic pdte fi local. 1
   (1) Pentru slăbirea definitivă a lui u d^u aici, bine înţeles, resultatul final; că ea s’a putut întâmpla într’o categorie de cuvinte mai curând decât în cele-lalte (de ex. la omulu dejâ în fasa a m-a), acesta nu are deosebită importanţă în caşul de faţă şi de alt fel nu se pote stabili cu precisiune.
                                                                                      *
www.digibuc.ro
âo
t)VlD DENSUŞIANtf
  Faptele pe cari le-am stabilit aruncă deci lumină nouă asupra foneticei ndstre mai vechi şi înlesnesc tot odată critica textelor. Dar ele mai au, cred, importanţă şi pentru studiile asupra dialectelor de a<Ji. Culegătorii de texte populare, influenţaţi prea mult de limba literară, mi se pare că au scăpat din vedere că există încă a<Ji regiuni unde procesul de dispariţiune al lui u final a remas în urmă. Că există asemenea regiuni, acesta o deduc din câte-vâ forme pe cari le-am găsit întâmplător. In colecţiunea de texte publicate în urmă de d-na Yo-ronca (1), văd scrise, şi nu p6te fi greşală, găsescu, pascu; d-1 Weigand (2) afirmă că în părţile Someşului, Tisei şi Crişuluî se (Jice albu (d-1 Weigand relevăză numai acestă formă, să fie singura?); d-1 Hasdeu cită acum câţi-vâ ani, într’o discuţiune la Academie asupra lui u (3), doue versuri dintr’o poesie populară în care apar sîntu, pămăniu. Am ave deci câte-vâ indicii că în unele locuri u după consone combinate s’a oprit la fasa a m-a. Me mărginesc să atrag atenţiunea asupra acestui punct, lăsând ca cercetări îndreptate în acest sens să ne lămurescă mai bine. 1 2 3
   (1) Datinele şi credinţele poporului român. Cernăuţi 1903; 736,771.
   (2) Jahresbericht des rumân. Instituts, IV, 291; VI, 32.
   (3) Analele Acad. Rom., VII, 99.
www.digibuc.ro
    AŞEZAREA VORBELOR ÎN ROMÂNEŞTE
                                      DE
                                 IOAN SLAVICI
                           Membru corespondent al Academiei RomAne.
                             Şedinţa dela 28 Ianuarie 1905.
   Vorbind, intenţiunea noastră e — nu să ne dăm pe faţă cugetările, ci să reproducem în alţii anumite stări sufleteşti, iar acest efect se produce numai dacă alegem, întrebuinţăm şi aşezăm vorbele cum aceia, la cari ne adresăm, sunt deprinşi a le alege, întrebuinţâ şi aşeză. Atunci dar când, scriind ne adresăm la toată lumea, şi la cei prezenţi, şi la cei viitori, avem să facem nu numai alegerea şi întrebuinţarea, ci totodată şi aşezarea vorbelor potrivit cu deprinderea obştească.
   Ori şi cât de învederat ar fi acest adevăr, în actuala fază a vieţii noastre comune, în care toate se desfăşură în goană mare, el adeseori e scăpat din vedere, şi multe din cele mai preţioase scrieri ale noastre sunt lipsite de claritate şi de cuvenita preciziune, fiindcă autorii lor, lucrând în grabă mare, n’au aşezat vorbele cu destulă cumpănire.
   Ţiind dar să profit de binevoitoarea invitaţiune a d-lui Preşedinte, care ne îndeamnă pe toţi la lucrare, am socotit că voiu face un lucru folositor, uşor pentru mine şi interesant pentru cei ce vor avea bunăvoinţa de a mă ascultă, dacă voiu încerca să stabilesc câtevâ regule generale în ceea ce priveşte aşezarea vorbelor în limba românească.                                              .
   Uşor mi a părut lucrul acesta, fiindcă şi în ceea ce priveşte aşezarea vorbelor tot poporul român e suprema autoritate şi mi se părea destul că, vorbind şi scriind, mi-am câştigat cunoştinţa intuitivă a limbii, aşa numitul simţimânt de limbă, pentruca să-mi pot da samă cum se aşează vorbele în limba românească.
www.digibuc.ro
32
IOaN SLAVICI
  Foarte în curând a trebuit însă să mă încredinţez că, în deosebi pentru puterile mele, e grea de tot sarcina ce mi-am ales.
  Românii nu în toate timpurile au aşezat şi nu pretutindeni aşează vorbele în acelaş fel, şi e învederat că şi în ceea ce priveşte aşezarea vorbelor regulă e numai ceea ce se potriveşte cu deprinderea celor mai mulţi dintre Români.
  Vorba nu e de cunoştinţa intuitivă, pe care ne-am câştigat-o cu toţii fără de nici o osteneală, ci de o cunoştinţă raţionată, care numai prin ostenicioase studii literare se poate câştigă.        .
  întocmai precum în istorie numai rezemându-ne pe mărturii ne-îndoioase putem să afirmăm o faptă, în materie de gramatică numai scrisa poate să producă convingerea.
  Aveam, dacă e vorba să fac lucru cu oarecare temeiu, să examinez studiile gramaticale de până acum şi să-mi dau samă, dacă regulele stabilite prin ele se potrivesc ori nu cu firea limbii noastre, iar despre aceasta nu puteam să mă încredinţez decât examinând şi cele mai însemnate din scrierile noastre.
  Tocmai în ceea ce priveşte aşezarea vorbelor însă scriitorii noştri nu toţi şi nu totdeauna pot fi luaţi ca autoritate. Unii dintre dânşii, crescuţi în mediu străin, ori n’au putut să-şi câştige simţimântul de limbă, ori câştigându-1 l-au pierdut. Iar cei ce-1 au, scriind mai mult ori mai puţin în pripă, se abat adeseori dela regule stabilite de ei înşişi în scrisa lor.
  în zicătoarea «Dela beat viu cârciumă cu partea într’o căciulă», Românul caracterizează în felul lui glumeţ pe omul care, ameţit de băutură, nu mai e în stare să aşeze vorbele potrivit cu deprinderea obştească, ci le aruncă alandala. Tot astfel şi scriitorul, frământat de gânduri vii, ori răpit de simţiminte puternice, uşor ajunge, în graba cu care-şi reproduce stările sufleteşti, să arunce vorbele, şi «beţia de cuvinte», atât de bine caracterizată de d-1 T. Maiorescu, nu numai în alegerea şi în întrebuinţarea vorbelor, ci şi în aşezarea lor, e cu putinţă.         .
  întreaga cercetare trebuiâ deci să fie critică, şi acum când ştiu de ce e vorba, numai cu multă sfială intru în materie şi vă cer cu toată stăruinţa iertare pentru amănuntele, poate obositoare, în cari voiu intră.
  Mă .voiu mărgini la aşezarea aşâ numitelor atribute, ba chiar numai la aşezarea articolului ca atribut determinativ şi, plecând din principiul că uşile deschise nu se sparg, voiu trece cu vederea tot
www.digibuc.ro
AŞEZAREA VORBELOR IN ROMÂNEŞTE.
33
ceea ce cu toţii admitem şi îmi voiu da silinţa să produc convingerile cu mijloace pe cât se poate de puţine.
   După terminologia de astăzi, atribut e în propoziţiune partea secundară, care precizează sfera noţiunii reproduse prin substantiv, şi atribut numai substantivul poate să aibă.
   Precizarea aceasta se face fie adăugând o notă la noţiune, adecă calificând, fie determinând sfera în mod direct. Atributele sunt deci de două feiuri: calificative şi determinative.
   Atribut în adevăratul înţeles al cuvântului e numai cel calificativ, prin care se adaugă o notă la conţinutul noţiunii.
   Astfel Anton Pan, zice:
                        «Peste un râu lat şi mare Şi repede curgător Vru să treac’un oarecare Avar de argint iubitor___»
   Aici atribute în înţelesul propriu sunt numai «lat» şi «mare», căci numai acestea califică atribuind râului însuşiri, pe cari nu toate râurile le au; «curgător» şi «de argint iubitor», califică, dar nu atribuind, ci analizând.
   Ori şi cât de importantă ar fi însă această deosebire între atributele sintetice şi cele analitice, din punctul de vedere al aşezării vorbelor ea e indiferentă.
   Importantă din toate punctele de vedere e deosebirea dintre atributele calificative şi cele determinative.
   De oarece lucrul de căpetenie e noţiunea reprodusă prin substantiv, iar nota e numai un accesoriu, în aşezarea raţională atributul urmează după substantiv, şi aşa se şi face în româneşte, însă numai în ceea ce priveşte atributele calificative, cari învederează conţinutul noţiunii; atributele determinative, cari se raportă la sferă, se aşează, în genere, înainte de substantiv.
   Nu se aşează dar în acelaşi fel atributele calificative şi cele determinative şi una singură e regula generală ce se poate stabili pentru toate atributele.
   Reproducerea cugetării e clară şi precisă, numai dacă raporturile dintre părţile principale şi cele secundare ale propoziţiunii sunt cu desăvârşire învederate. Ori şi ce îndoială asupra acestor raporturi ne pune în nedumirire şi ne oboseşte, şi ori înţelegem cu anevoie ori dăm vorbelor un înţeles deosebit de cel intenţionat de scriitor.
   Dacă lucru firesc e ca, mai înainte de a scrie, să te întrebi ce vrei
   Analele A. /?. Tom. XXVII.—Memoriile Secţ. Literare.                3
www.digibuc.ro
34
ÎOAN SLAVIdl
să gândească cetitorul, nu mai puţin firesc e ca, după ce ai scris, să analizezi scrisa în toate amănuntele ei, pentruca nu cumvâ din ea să răsară cu totul alt gând.
   Făcând analiza aceasta, ne încredinţăm că în româneşte nedumerirea ne cuprinde, îndată ce atributele se îngrămădesc şi vreunul dintre ele cade prea departe de substantivul la care se raportă.
   Regula generală e dar, că atributele au să fie aşezate toate lângă substantiv şi nici unul dintre ele nu poate să fie prin vreo altă parte de propoziţiune despărţit de substantivul la care se raportă.
   Nici chiar ca licenţă poetică nu se pot aşeză în româneşte vorbele ca în versul
        «Tityre, tu patulae recubans sub tegmine fagi»,
în care predicatul e aşezat între substantivul şi atributul lui, şi cu atât mai puţin ca în versul
    ' «Infandum, regina, jubes renovare dolorem»,
în care ambele părţi principale sunt aşezate între substantiv şi atributul lui.
   întreaga tehnică a aşezării atributelor se razămă pe această regulă generală, care rezultă nu numai din simţimântul de limbă al Românilor azi în viaţă, ci şi din uzul literar păstrat în timp de patru veacuri; şi astfel nici nu mai are nevoie de a fi întemeiată.
   Mai mult dar pentru lămurirea decât pentru întemeierea ei voiu examina câtevâ cazuri.
   în «Psaltirea Scheiană» (i), cea mai veche din cărţile noastre, frazele sunt scurte şi astfel în deosebi atributele calificative de tot rare. Traducătorul le aşează după substantiv şi numai în câtevâ puţine cazuri înainte de el, ca în «înturecată apă» (Ps. xvn—v. 12), «în dulce voe» (Ps. xix—v. 15), «iubiiu dulce frumse[ţ6] caseei tale» (Ps. xxv — v. 8), ori în «deşer’ţii fii oainerilor, mencîuroş fii oamerilor (Ps.lxi—v.10).
   El face această inversiune, mai ales când se întâlnesc două atribute, unul calificativ şi altul determinativ. Tocmai pentruca raportul să fie învederat, el aşează pe unul înainte de substantiv, iar pe celălalt după el, ca în «după mare milă a ta» (Ps. L—v. 3), ori în «cinstit numele lui (Ps. lxxi—v. 14).
   Când le aşează pe amândouă după substantiv, cel mai apropiat e 1
   (1) Psaltirea Sckeiană (1482) Mss. 449, B. A. B. Publicată de Prof. I. Bianu. Bucureşti 1889.
www.digibuc.ro
Aşezarea vorbelor în româneşte.
36
cel calificativ, ca în «băsârecă sfântă a sa» (Ps. xvn—v. 7), «oile păscutele tale», ori în «pietri curate multe» (Ps. XVIII—v. 2).
   într’un singur caz (Deuter. Cap. xxxii—v. 32) el aşează determinativul lângă substantiv şi zice «Măniîă aspideei nevindecată.» Tocmai de aceea însă reproducerea nu e clară. Aflându-se «aspidei» înainte de «nevindecată», stăm la îndoială, dacă nu cumva «aspidei» e Ia dativ şi se raportă la «nevindecată», încât vorba nu e de «mânia nevindecată a aspidei», ci ca în «durere omului nesuferită», ori în «e inimii durere» (Predoslovia lui M. Costin), de o «mânie care e aspidei nevindecată.»
   Mai vie încă ne este nedumerirea când el (Ps. xli—v. 3) în «locu coperit "mirurat» aşează două atribute calificative după substantiv. Nu putem să ne dăm samă% dacă vorba e de un «minunat loc acoperit» ori de un loc «minunat acoperit», dacă locul, ori acoperământul e minunat.
   Această grijă de a nu depărta atributul dela substantivul lui o au toţi scriitorii noştri din primele trei secole ale vieţii noastre literare. Coresi face dese corecturi în psaltire, dar lasă aşezarea vorbelor neschimbată, iar în celelalte publicaţiuni ale sale şi mai ales în «tetra-vangel» limba e limpede tocmai pentrucă aşezarea vorbelor e făcută cu deosebită cumpănire. Abia scriitorii din timpul lui Mateiu Basarab şi al lui Yasilie Lupul, mai ales Costineştii, încep a scrie fraze mai lungi şi mai încărcate, cari uşor ajung să fie lipsite de destulă claritate. Şi la Costineşti însă, şi la Mitropolitul Dosofteiu/ ba chiar şi la Dimitrie Cantemir numai în foarte puţine cazuri găsim substantive despărţite de atributul lor prin vreo altă parte de propoziţiune, ceea ce ori ne surprinde ca cevâ străin, ori întunecă înţelesul.
   în deosebi Dimitrie Cantemir, care raţionează mult, are un fel de slăbiciune pentru conjuncţiunea *dar», pe care în mai multe rânduri o aşează între substantiv şi atributul lui.
   Astfel la pag. 29 a «Istoriei ieroglifice» zice «Amândoi dară împăraţii nu puţin fură clătiţi.»
   Dacă ne dăm bine samă, aici «amândoi» nu se raportă la «împăraţii», ci la «fură clătiţi.»
   Noi avem două conjuncţiuni «dara» : cea coordonătoare adversativă din «Grăbeşte, dară nu te pripi», şi cea ordonătoare cauzală din «Grăbeşti, mergi dară mai iute.» Prima se aşează înainte de verb, iar a doua după verb, dar poate, prin inversiune, să fie aşezată şi înainte de verb, însă numai după vreo altă parte a propoziţiunii.
   După ce în fraza anterioară a arătat cauzele, pentru cari nu nu-
www.digibuc.ro
36
ÎOAN SLAVICI
mai unul, ci şi celălalt împărat «au fost clătiţi», scriitorul se foloseşte de al doilea «dară» şi trebuiâ să zică «împăraţii fură dară amândoi nu puţin clătiţi.» El ţine însă să scoată la iveală împrejurarea, că amândoi «au fost clătiţi», şi de aceea trece pe acest «amândoi» în fruntea frazei şi aşează pe «dar» după el. Deşi pe deplin motivată, această inversiune ne pune în nedumerire, şi mulţi dintre cetitori vor fi stând la îndoială, cum au să raporteze pe «amândoi.»
   Tot în <Istoria ieroglifică» (pag. 27) găsim fraza «Adunarea dară acestor două monarhii şi orânduiala acestor două soboare într’acesta chip după ce se orândui şi se întocmi...»
   Aici conjuncţiunea e aşezată fără îndoială între substantiv şi atributul lui şi raportul e învederat, înţelesul nu se turbură. Nu mai puţin învederat e însă, că autorul trebuiâ să aşeze în fruntea frazei adverbul «după ce», care funcţionează şi ca conjuncţiune, şi să zică: «După ce dar adunarea acestor două monarhii şi orânduiala acestor două soboare se orândui şi se întocmi în acest chip» — şi cetind fraza aşâ, cum a fost ticluită, o înţelegem, dar ne e par’că vedem pe cinevâ îmbrăcându-şi haina pe dos.
   Ou totul altfel ne atinge unul dintre marii noştri măiestri, d-1 B. P. Hasdeu, când zice (Mg. Et. I, pg. 15) «în graiul însă viu al poporului se aude.» Aici intenţiunea e învederată şi cugetarea iese clar la iveală, dar tot rămânem surprinşi, căci nu ne-am deprins încă noi Românii să aşezăm conjuncţiunea între substantiv şi atributul lui, şi îmi vine greu să cred că ne vom deprinde vreodată.
   Mitropolitul Dosofteiu, în Psaltirea versificată (Pă. l—v. 363) aşează vocativul între substantiv şi atributul lui în «Ou sfânta ta, Doamne, mântuinţă» şi în «Ou a ta, Doamne, bună vrere.» Ori şi cât de firească însă, această intercalare a vocativului ne surprinde şi ea ca cevâ neobişnuit.
   Mai puţin încă putem deprinde cu aşezarea predicatului între substantiv şi atributul lui. E frumoasă, de exemplu, «Predoslovia» lui Miron Oostin, dar ne oprim în loc, când el zice «din scriptură înţelegem minunate şi veşnice faptele lui, a face fericită viaţa, şi nemuritoare agoniseşte nume.»                   '
   Ori şi ce vorbă aşezată la un loc neobişnuit se rosteşte mai mult ori mai puţin apăsat, şi cu cât inversiunile sunt mai multe şi mai neobişnuite, cu atât rostirea e mai agitată, ceea ce poate să fie frumos, Noi Românii însă, oameni de fire potolită, preferim aşezarea dreaptă şi vom ţineâ totdeauna, cum am ţinut şi în trecut, ca atributele să fie aşezate cât se poate de aproape de substantivul la care se
www.digibuc.ro
AŞEZAREA VORBELOR ÎN ROMÂNEŞTE.
37
raportă, ceea ce e şi lucru firesc, căci la urma urmelor substantivul împreună cu atributele lui reproduce noţiunea.
   Rămâne dar numai să ne dăm samă, cum se aşează atributele lângă substantiv şi cum se înşiră ele când sunt mai multe.
   Vom examinâ mai înainte de toate pe cele determinative şi în deosebi articolul, cel mai des întrebuinţat dintre ele.
   Articolul e un atribut determinativ (1), care are înţelesul, că vorba e fie de întreaga sferă a noţiunii reproduse prin substantivul pe lângă care se pune, fie numai de o parte a ei. Avem dar două articole: unul, care e de o potrivă cu toţi*, iar altul, care mărgineşte sfera la «mulţi», «câţiva» ori «unu.»
   Nearticulat, substantivul e luat numai ca reproducând conţinutul noţiunii, deci ca totalitate de însuşiri gândite la un loc, şi «Balena e mamifer» va să zică «Toate balenele au toate însuşirile comune tuturor mamiferelor.»
   Adevăratul articol e cel de o potrivă cu «toţi», căruia unii îi zic propriu, alţii definit ori definitor, iar alţii hoiărît, şi pe care d-1 B. P. Hasdeu îl numeşte postpozitiv şi enclitic, fiindcă se aşează după substantivul pe care-1 determină.
   Poziţiunea în frază a acestui articol rezultă din regula generală, pe care am constatat-o.
   în Psaltirea versificată a Mitropolitului Dosofteiu găsim:
   1. «Şi cu dragoste toţi craii
      Ţ’voru vedîa slava cu aii.» (Ps. Ci—v. 51—52).
   2. «Laudă s’aibâ de la tot omuia» (Ps. lxii—v. 44).
   3. < Să nu zică toţi din toată partia (Ps. cxm—v. 26).
   E învederat că cu deprinderea noastră de astăzi numai «toţi craii se potriveşte.
   Fiind vorba de întreaga sferă a noţiunii reproduse prin substantivul «craiu», acesta e luat la plural, şi numeralul, care arată totalitatea, se aşează înainte de substantiv. Nu rămâne dar pentru articol, ca al doilea atribut, decât primul loc după substantiv.
   Fiind luat substantivul la singular, înţelesul e acelaş, însă numai indirect, şi «tot omul» va să zică «ori şi care», «fiecare» om, deci «toţi oamenii.»
   Foarte uşoraînsă numeralul, fiind luat la singular, îşi schimbă înţelesul. Astfel, zicând «toţi din toată partea», Dosofteiu a voit să se 1
   (1) T. Cipariu, Part. II. Sintactică, § 31.
www.digibuc.ro
38
IOAN SLAVICI
înţeleagă «toţi din toate părţile». Fraza poate însă să fie luată şi în înţelesul «toţi cei ce se află în întreaga aceaş parte.»'
   Această schimbare a înţelesului e încă mai învederată, când numeralul e aşezat, prin inversiune, după substantiv, deci şi după articol unde de obiceiu stau atributele calificative.
   Tot în Psaltirea versificată găsim :
   1. «în limbile toate că sunt cu minune.» (Ps. ix—v. 29).
   2. «Lăudaţi din certurile toate...» (Ps. cxxxxviii—v. 1).
   3. «Mă rog ţie, Doamne, cu inema toată.* (Ps. ix—v. 1).
   4. «Că prin lumîa toată sânge ce se varsă. (Ps. ix -v. 31).
   Cetind primele două din aceste exemple, în cari substantivul e luat
la plural, stăm  la îndoială, dacă  avem ori nu să     luăm vorba «toate»
în înţelesul ei  propriu. E   însă mai presus de ori şi ce îndoială, că
cele din urmă două au înţelesul «inima întreagă» şi «lumea întreagă.»
   Numai dar stând la plural şi fiind pus înainte de substantiv numeralul, care arată totalitatea, e luat fără de şovăire în înţelesul lui propriu, iar în cazul acesta el e numai o accentuare a articolului, deci de prisos,  căci ne spune tot  ceea ce se zice şi prin articol.
   Stăpâniţi de  simţimântul,  că e ceva de prisos    când substantivul e
determinat şi de articol, şi de numeralul «toţi», bătrânii noştri suprimau câte odată articolul după «toţi.»
   Astfel tot în Psaltirea lui Dosofteiu găsim şi:
   1. «De să vorovăscii cu sfaturi
      în deşert din toate laturi...» (Ps. ii—v. 5—6).
   2. «Nu certă în toate zale... (Ps. vi—v. 32).
   3. «De să minunează în toate părţi de lume.* (Ps. viii—v. 2 şi 32).
   4. «Toate limbi păgâne şi fără de liage...» Ps. viii—v. 48).
   Noi suprimăm numeralul, şi azi scriitori şi dascăli de gramatică sunt toţi de acord, că substantivul trebue neapărat să fie articulat, când el are atributul «toţi», ori când acest atribut se subînţelege, ba articulat are să fie substantivul chiar şi când numeralul se raportă la verb ca în:   .
                «Scoposul se isprăveşte, Grecii se rădică toţi Cu atâta turbăciune, încât a crede nu poţi;
                Planuri fac, dau hotărîre, fără de veste a lovi Părţile Turchiei toate de odată a răsvrâti;»
‘                                        (A. Beldiman, Trag., v. 37—40).
   Nearticulat e substantivul numai în enumeraţiuni, când numeralul nu e atribut, ci neatârnat ca în:
www.digibuc.ro
AŞEZAREA VORBELOR ÎN ROMÂNEŞTE.
39
                «Toţi stau jos, mic, mare, tânăr şi bătrân.»
                                                     (D. Bolintineanu.)
   De o potrivă cu «toţi» sunt <amândoi», «tustrei» şi ori şi care numeral compus cu <câteşi», care de asemenea arată o totalitate. însoţit de vreunul din aceste atribute, substantivul trebue neapărat să fie articulat, căci vorba e tot de sfera întreagă, mică, dar întreagă.
   De o potrivă e, în sfârşit, şi «singur» ca atribut determinativ, ca în «Singur omul cunoaşte pe Dumnezeu.»
   Articulat trebue dar să fie substantivul şi când e determinat de un genitiv, căci «casa noastră» e o singură casă, «oile noastre» sunt oi hotărîte şi numai ele; genitivul dar sau posesivul numai după substantiv articulat poate să stea.
   Avându-le -acestea în vedere, Ir. Qirca (Etim., § 81) nu admite ter-minii tdefiniU şi «hotărît» şi îi zice articolului «definitor» sau *ho-tărîtor», căci el mărgineşte sfera noţiunii.
, Terminul «postpozitiv» nu e nici el destul de precis.
   Având înţelesul că vorba e de întreaga sferă a noţiunii, articolul numai pe lângă substantiv poate să stea, căci numai substantivul reproduce noţiune, şi azi e mai presus de toată discuţiunea, că ori şi ce parte de cuvânt, primind articolul, devine prin abstracţiune substantiv.
   Nu-şi pierde însă caracterul calificativ adjectivul câud, mutat prin inversiune înaintea substantivului, ia articolul acestuia ca în mai multe din exemplele citate.
   Nu are dar articolul o poziţiune fixă, şi terminul <■ postpozitiv» poate şi el să fie primit numai cu rezerva, că articolul se aşează şi înainte de substantivul pe care-1 determină, numai însă, ca conjucţiunea cauzală «dară», după atributul calificativ trecut prin inversiune înainte.
   Regula aceasta e şi ea veche, dar bătrânii noştri se abat adeseori dela ea şi ori nu mută articolul ca în «cinstit numele lui» la atributul trecut înainte, ori articulează ca în «oile păscutele tale» atât substantivul, cât şi atributul.
   Aceasta o fac când după substantiv urmează un genitiv.
   Deoarece genitivul numai după articol poate să urmeze şi nu se deosebeşte de dativ, foarte uşor se produce nedumerirea pe care am învederat-o, examinând fraza «mânia aspidei nevindecată.»
   Spre a învederâ deci raportul, atunci când substantivul nu e articulat, când după el urmează un atribut, ori când genitivul e trecut prin inversiune înainte de substantiv, noi punem înainte de genitiv
www.digibuc.ro
40
IO AN SLAVICI
aşâ numitul articol «posesiv.» Bătrânii adeseori repetau articolul postpozitiv.»
   în rugăciunea proorocului Tona, cânt vi—v. 6, traducătorul zice:
   «adauge-voiu amu să cântu cătră bâsereca sfântă a ta.»
   Deoarece «sfântă» nu are articol, înainte de «ta» stă «posesivul» «a.» Coresi face, precum ne arată d-1 I. Bianu, o corectură; 'Suprimă pe acest «a» şi articulează şi adjectivul, pentruca «ta» să urmeze după articol «postpozitiv.»
   Pe pagina următoare, v. 8 al aceleiaş cântări, traducătorul zice «bâsereca sfânta a ta», articulează dar de trei ori. Coresi iar suprimă «posesivul.»
   Ni se impune dar gândul, că «postpozitivul» şi «posesivul» sunt, cel puţin pentru Coresi, acelaş articol.
   Sunt cu putinţă şase forme corecte :
   1. Fără articol «posesiv» :
      a. Biserica ta sfântă — şi
      b. Sfânta ta biserică ;
   2. Cu articol îndoit:
      a. Biserica sfântă a ta — şi
      b. Sfânta biserică a ta.
   3. Numai cu articol posesiv:
      a. A ta biserică sfântă — şi
      b. A ta sfântă biserică.
   Articolul «posesiv» e deci de prisos când genitivul urmează după cel «postpozitiv» ; articolul «postpozitiv» e de prisos când cel «posesiv» e trecut înainte de substantiv; repetarea se face numai pentru înve-derarea raportului, când genitivul e despărţit de substantiv prin vreun alt atribut, ca în «graiul însă viu al poporului»; e greu a nu admite că T. Cipariu judecă bine lucrurile, când, tot ca Coresi, consideră «postpozitivul şi «posesivul» drept acelaş articol întrebuinţat în două deosebite chipuri (Etim., § 89).
   Rostul «posesivului» e cu toate acestea îndoios.
   La începutul vieţii noastre literare înaintea genitivului se punea numai un «a», care nu se concordă nici după gen, nici după număr. Tot aşâ face şi azi poporul. Abia târziu în scrierea raţionată s’a făcut din acest «a» un «al» la masculin şi ai ori «ale» la plural. Unii iau dar < posesivul» drept articol, alţii (St. Neagoe) îl socotesc drept articol combinat prin «înflgerea» lui «a», — iar alţii (I. Manliu, I. Nădejde) îl pun în rândul prepoziţiunilor, iar Ir. Qirca (Etim., § 77) îl consideră «o particularitate unică», ca substantiv.
www.digibuc.ro
AŞEZAREA VORBELOR ÎN ROMÂNEŞTE.
41
   Ori şi care ar fi adevărul, nu mai încape nici o îndoială, că azi «posesivul» e articol, că se raportă la substantiv şi că din punctul de vedere al aşezării vorbelor are rostul «postpozitivului» trecut la adjectivul mutat prin inversiune înaintea substantivului.
   Dimitrie Cantemir zice în «Istoria ieroglifică (pag. 27):
«toată pulberea de pe toată calea în ceriu se rădică ; toate văile adânci de tari strigăte tare se răsună; toate a munţilor înalte vârfuri de iuţi chiote şi groâse huete în clipă se covârşiâ; şi toţi câmpii de groaznice strigări şi fricoase lăudâri se umplea.»
   în patru rânduri substantivul e articulat după «tot»; ştia dar autorul că, însoţit fiind de acest atribut, substantivul trebue neapărat să fie articulat; în «toate a munţilor înalte vârfuri» însă el nu articulează şi nici nu poate articula, fiindcă articolul a fost trecut dimpreună cu genitivul înaintea substantivului.
   Mai învederat încă iese la iveală articolul în «Ale tale dintru ale tale», unde «ale» e luat dimpreună cu genitivul ca substantiv. Şi ca substantiv luăm ori şi care genitiv însoţit de «ale», ca în «Ale Domnului toate sunt drepte şi bune.»
   Eeamintindu-ne zicătoarea: «Cele buue să s’adune şi cele rele să se spele», suntem cuprinşi de simţimântul, că «adjectivalul» «cel»—«cea» e şi el ca «posesivul.»
   Nicolae Costin ne spune în «Predoslvoia» sa, că după Tuchidid istoria e «cel mai ales şi mai mare al vieţii omeneşti vistieriu.»
   «Vistieriu» nu este şi nici nu puteâ să fie articulat fiindcă înaintea lui se află articolul «al»; n’ar puteâ însă să fie articulat nici dacă ar lipsi «al» dimpreună cu genitivul şi ar trebui să zicem «cel mai ales şi mai mare vistieriu.»
   Aşezat dar înainte de substantiv, «cel» e deopotrivă cu «al», adică tot articol.
   în aceeaş «Predoslovie» se zice:
           «acela domnul voroavei Romleneşti.»
   E învederat, că trebuia să se zică «acel domn al voraavei», fără de «a» la sfârşitul pronumelui şi nu cu «postpozitiv», ci cu «posesiv.»
   Miron Costin zice în cap. II al primei sale cronici:
           «pentru scârnava fapta aceea.»
   Aici, unde pronumele e aşezat după substantiv, «a» dela sfârşitul lui nu mai e de prisos şi scriitorul a fost nevoit să articuleze atât substantivul, cât şi adjectivul, pe adjectiv, fiindcă a fost mutat prin inversiune înainte, iar pe substantiv, fiindcă «acela» numai după substantiv articulat poate să urmeze.
www.digibuc.ro
42
IOAN SLAVICI
   «■Cel», *aceh şi nacela» sunt aceeaş vorbă, iar «a» dela început e în «aceZa» tot «a», pe care-1 avem şi la sfârşit, «particula enclitică» a d-lui B, P. Hasdeu.
   Deşi ne preocupăm numai de aşezarea vorbelor, trebue să ne dăm samă şi despre rostul lor în reproducerea cugetării, fiindcă dela el atârnă poziţiunea în frază a lor.
   îmi iau dar voia de a face o mică digresiune pentru lămurirea acestei «particule enclitice», care în limba noastră are un înţeles caracteristic.
   T. Cipariu urmăreşte pe acest «a» în toate întrebuinţările lui. într'o notă (4) dela § 64 al Etimologiei îi zice tot «particulă» şi o califică de «oţiosă.» — în urmă ne spune că din combinaţiunea cu «a» . s’a format articolul «aZ.» — în § 101 — analizând vorba «a-cestui-a», îi zice lui «a» «pleonastic», — iar în § 106 (nota 2) — «a paragoric», Vorbind, în sfârşit, despre formarea adverbelor (§ 158), iar îi zice «particulă.»
   Cetind, spre a mă dumiri, suggestivele expuneri, pe cari d-1 B. P. Hasdeu le-a făcut în Etymologic, am rămas cuprins de simţimântul, că «a» dela începutul vorbei — «a-cel-a» şi «a» dela sfârşitul aceleiaş vorbe e tot «a>, pe care-1 găsim în «a-bi-a» (Cipariu), în «a-ici-a», în «acum-a», ori în «a-tunci-a», precum şi în multe alte adverbe, un fel de particulă adverbială, prin care substantivele şi multe adjective devin expresiuni adverbiale, ca «miroase a cimbru», «bate vântul a primăvară», «nu e a bine», «merge a lene», «se întâmplă a-dese-a», — tot «a» din «luare-aminte», din «aievea», din «deapururea», ori din «tot-de-a-una. >
   înţelesul acestui «a» e— «par’că»,— «caşi când ar fi>, şi în el se dă pe faţă particularul fel de a vedea lucrurile al Românului.
   Noi Românii nu avem în limba noastră vorbă pentru reproducerea noţiunii ce se leagă de vorba «realitate», nu putem dar să avem nici în comoara de gândiri a noastră noţiunea aceasta. Luăm în cel mai propriu înţeles vorbele: «Cu adevărat deşertăciune sunt toate şi viaţa e numai umbră şi vis», şi pentru noi ceea ce nu e nici închipuire, nici plăzmuire, nici vis, nici într’«aiurea» e în aievea, deci cum ni se iveşte şi ni se pare, şi muntele stâncos ne e tot numai în aievea ca curcubeul, care nu are fiinţă «reală.» Nouă toate ne sunt caşî când ar fi şi cum ni se par, şi infinitatea noastră e în spaţiu «pre-tot-inde-ne-a», iar în timp «tot-de-a-una», adică tot ceea ce a fost, este ori va fi luat ca un singur lucru, ceea ce e foarte adevărat şi foarte bine zis^
   Dându-ne samă despre acestea, ni se impune gândul, că acest «a»,
www.digibuc.ro
AŞEZAREA VORBELOR ÎN ROMÂNEŞTE.
43
care are în el cevâ aglutinativ, trebue să fie foarte vechiu, în tot cazul mai vechiu decât latineasca literară, din care noi ne-am deprins a derivă româneasca noastră, şi filologii mai erudiţi decât mine ar ajunge, poate, şi ei la concluziunea aceasta, dacă şi-ar da silinţa să ne dumirească asupra adevărului.
   Eu în tot cazul aş abuzâ de bunăvoinţa D-voastre, dacă, dorind să-mi întemeiez părerea aceasta, aş mai intră şi în alte amănunte, şi mi-e şi destul a o fi formulat pentru ca să pot trage din ea concluziunea, că «cel», «acel» şi «acela» sunt aceiaş vorbă, întrebuinţată în trei deosebite chipuri.
   «Cel», chiar dacă n’ar fi articol, e un ce articulat şi face articolul de prisos, când stă înaintea substantivului. El se raportă la substantiv şi «adjectival» e numai în înţelesul că adeseori e întrebuinţat spre a învederâ raportul dintre substantiv şi adjectiv; poate însă «cel» să steâ şi singur înaintea substantivului, cu prepoziţionalul, cu adjectivul, ori cu o expresiune adverbială şi atunci e articol în puterea cuvântului, ca în:
   1. « Cel viteaz eră călare...»
   2. «Iar cea mioriţă...»
   3. «Să-mi ajute cel din ceriu.»
   4. «Şi ne mântuieşte pre noi de cel rău.»
   5. «Ştie numai cel de sus.»
   Aşezat înainte de substantiv, «ceh face şi el articularea de prisos, dar tot mai păstrează o notă demonstrativă, şi «cel viteaz» sună a «acel viteaz», «cea mioriţă» a «acea mioriţă.»
   Această notă iese mai învederat la iveală, când «cel» însoţeşte vreun atribut calificativ trecut prin inversiune înainte de substantiv. —
A. Beldiman (Tragedia) zice:
   «Cea din Sculeni biruinţă bine nu s’a isprăvit... (v. 1.943).
   «Gel vestit Serdar Vasile, pentru care am arătat (v. 1.949).
   «Cum că cea turcească oaste intrase toată în Iaşi (v. 1.954).
   E par’că ni s’ar fi zicând «acea, iar nu cealaltă», «acela, iar nu celălalt», şi noi ne-am folosi în aceste cazuri de postpozitiv şi am zice «biruinţa din Sculeni», «vestitul Serdar» şi «oastea turcească.»
   Tot astfel Ioan Neculcea în «din auzitele celor bătrâni boieri» pune «postpozitivul», unde noi am pune «adjectivalul» (cele auzite), iar «adjectivalul», unde noi ne-am folosi de «postpozitiv» (bătrânilor boieri).
   Azi dar «cel» se trece înainte de substantiv numai cu numerale ca în «cele şapte zile» ori în «cele câteva stele», iar cu atribut calificativ numai când formează gradul superlativ; în alte cazuri inver-
www.digibuc.ro
44
IOAN SLAVICI
siunea atributului e un arhaism, şi substantivul, după care urmează «cel», trebue neapărat să fie articulat ca înainte de genitiv. «Cel» e dar, întocmai ca «al», după substantiv o îndoire a articolului.
   «Toţi», «amândoi», «tustrei» şi numeralele combinate cu «câteşi» nu pot să fie aşezate, ca atribute, decât înainte de «adjectival*, ca în «toţi cei şapte regi ai Romei.»
   Nu tot astfel şi «ambii», care se poate articula.
   Dimitrie Cantemir (Ist. ierogl., pg. 28) zice:
   «Pentru care lucru într’ambe părţile fel de fel de voroave scor-nindu-se.»
   Noi mutăm articolul şi zicem «în ambele părţi», dar am putea să zicem şi «în ambe cele două părţi.»
   La masculin articolul e fix şi nu putem să zicem decât «ambii cei doi.»
   Superlativul poate şi el să fie mutat după substantiv, dar în cazul acesta ori substantivul se articulează, ori superlativul e luat ca apo-ziţiune, şi numai ca licenţă poetică putea să zică A. Belditnan (v. 89):
   «Intrigant cel mai de frunte şi din cei mai lăudaţi.»
   Tot un fel de licenţă e, dacă unul dintre cei mai buni scriitori (G. Coşbuc, Albina» An. viii, Nr. 4, zice:
   «Soarele n’are nici o putere de a înviâ pământul amorţit de noaptea cea care a ţinut altă jumătate de an.»
   Cu anevoie vom ajunge vreodată să ne deprindem a preciza cu «adjectivalul» nu numai atributele, ci chiar şi subordonatele atributive. «Cea» e în cazul acesta cel puţin de prisos, căci «noaptea» e articulat. Zicem «cel ce» numai fără substantiv.
   Bătrânii noştri, făcând multe inversiuni azi neobişnuite, se folosiau adeseori de forma adjectivală a articolului. Azi ne ajutăm cu această formă numai când cea enclitică nu e cu putinţă,[şi «adjectivalul» e rău întrebuinţat când poate să fie înlocuit cu|«postpozitiv.»
   Articol e «cel» numai când generalizează ori caracterizează, ca în < boierii cei bătrâni»,, ori în «Mircea cel Bătrân.»
   Atunci dar, când individualizăm, ne folosim fie de «acel», fie de «acela», cari sunt pronume tocmai pentrucă individualizează şi astfel ţin loc de nume (proprii). «Boierii cei bătrâni» sunt toţi boierii, cari sunt bătrâni, iară «acei boieri bătrâni» ori «boierii aceia bătrâni» sunt anume boieri, individual hotărîţi.
   «Ceh poate, în anumite condiţiuni, să stea fie înainte de substantivul pe care-1 determină, fie după el: «acel» se aşează numai înainte
www.digibuc.ro
AŞEZAREA VORBELOR IN ROMÂNEŞTE.
45
de substantiv nearticulat, iar «acela» îşi are locul fix după substantiv articulat.
   Cuprinzându-le toate într’un singur gând, ni se impune convingerea, că avem un singur articol, care hotărniceşte sfera noţiunii reproduse prin substantivul pe lângă care se pune, şi că acest articol se întrebuinţează şi se aşează potrivit cu poziţiunea în frază a substantivului, în trei deosebite chipuri.
   Celălalt articol, care ne lasă în nedumerire, e de puţină importanţă din punctul de vedere al aşezării vorbelor, fiindcă se întrebuinţează rar şi se aşează totdeauna la primul loc înainte de substantiv.
   în tâlcuirea psalmilor, pe care Episcopul Iosif al Argeşului a tradus-o după Teodorit şi care a fost tipărită la Buzău în anul 1840, găsim (pg. 738) la versul «Lăudaţi pre Domnul din ceriuri, lăudaţi pre el întru, cele de sus» următoarea explicaţiune:
   «Două ceriuri cum că s’au făcut de Dumnezeu ne-au învăţat pre noi marele Moisi: pre acesta ce împreună cu pământul este făcut, şi pre cel după acesta carele mijlocitorul între ape s’au rânduit să fie, pe carele şi tărie î-au numit. Pentru acesta din ceriuri, şi dintre cele înalte a lăudă pre Dumnezeu au poruncit: în loc de, şi cetele celor fără de trupuri cari şi întru acesta, şi întru acela petrec: fiindcă Dumnezeescul Moisi nimic pre noi pentru ridicarea firilor celor gândite nu ne-au învăţat, de nevoie proorocul aicia şi pre pomenirea acestora a făcut. Pentru aceea şi a-i aduce făcătorului laudele porunceşte. Că datoria aceasta dela făpturi este îndatorită lui, şi toată făptura cea de dânsul făcută, şi cu cuvântarea cinstită, se cuvine această datorie totdeauna a o plăti lui. Şi dacă cele ce fire zidită au laudă, şi nici Fiiul, nici preasfântul Duh între cele ce laudă nu s’au împreună rânduit, arătat este că nu din firea cea zidită sunt. Că apoi mai nainte de celelalte pre făcătorul l-ar fi lăudat, ca nişte izvoare ale dreptăţii cinstind pre dreptate. Ci nici Fiiul nu laudă, nici prea sfântul Duh; apoi se laudă cu adevărat şi el, şi preasfântul Duh. Că nu este alt oarecare mijloc între cei ce laudă şi între cei ce se laudă, decât zidirea laudă, iar ziditorul se laudă, şi dacă cineva pe ziditorul nu-1 laudă, ca un nemulţumitor nu-1 laudă.»
   în această tâlcuire făcută par’că dinadins spre a învedera feluritele întrebuinţări ale articolului şi ale pronumelui traducătorul numai în trei rânduri s’a foldsit de pronume nehotărîte şi o singură dată de articolul nehotărît «un.»
   Articolele şi pronumele în genere nu spun nimic. Ne folosim de ele numai spre a învedera raporturile dintre deosebitele părţi ale frazei.
www.digibuc.ro
46
iOaN SLAViCi
Cu cât aşezarea vorbelor e mai cumpănită, cu atât mai puţină nevoie este de ele. în deosebi formele nehotărîte >de cele mai multe ori sunt de priso3, ca mişte» în «nişte izvoare ale dreptăţii», ori «oarecare» în «nu este alt oarecare mijloc.» De prisos e şi articolul, precum şi pronumele în «dacă cineva pe ziditorul nu-1 laudă», căci tot atât de lămurit e «dacă cinevâ pe ziditor nu laudă.»
   Nu e însă de prisos «un» în «cş. un nemulţumitor nu-1 laudă.»
   Fără de acest «un» vorba «nemulţumitor» s’ar puteâ raportă şi ea, ca «ziditor», la «laudă» şi fraza ar aveâ înţelesul, că nemulţumitor e ziditorul, «ca pe un nemulţumitor nu-1 laudă.»
   Ne folosim de articolul nehotărît numai atunci, când prin el se pot învederâ raporturi altfel îndoioase, ceea ce în româneşte rar se întâmplă. Noi luăm substantivul nearticulat nu numai pentru conţinutul, ci şi pentru o parte nehotărîtă din sfera noţiunii, pe care o reproduce; avem dar nevoie de articolul nehotărît numai atunci, când fără de el raportarea ar fi îndoioasă. Zicem «s’a născut prunc», iar nu *un prunc», «Au venit oameni» iar nu mişte oameni.»
   Greşită e întrebuinţarea când articolul nehotărît poate să fie înlocuit cu cel hotărîtor, ca în xUn stejar întinde braţe veştejite (D. Bo-lintineanu).
   în simfonia limbii noastre variabilitatea articolului e nota cea mai ademenitoare. întocmai precum verbul are patru moduri impersonale, pentruca să poată fi mutat dela un loc la altul şi întrebuinţat, potrivit cu intenţiunea scriitorului, nu numai pentru predicaţiune, ci şi ca subiect, atribut ori complement, articolul are şi el formele lui potrivite, în care-1 întrebuinţăm.
   în tehnica aşezării vorbelor articolul e regulatorul înşirării vorbelor.
   E,   precum am văzut, lucru raţional, ca atunci când substantivul e determinat de două atribute, unul din aceste, să fie aşezat înainte de substantiv, iar celălalt după el, şi ca numeralul înainte de substantiv să fie aşezat. în înşirarea firească a vorbelor locul articolului e dar după substantiv. Mi s’a părut deci totdeauna rău pusă întrebarea, că dela cine am luat noi Românii obiceiul de a aşeză articolul după substantiv. Mai apropiat e de mintea mea gândul, că noi am păstrat înşirarea firească, iar alţii au luat deprinderea de a trece, prin inversiune, articolul alăturea cu numeralul, tot înainte de substantiv.
   Păstrând înşirarea firească, noi am derivat din ea câtevâ regule oarecum fixe.
www.digibuc.ro
AŞEZAREA VORBELOR în româneşte.
47
   1.   Aşezând articolul după substantiv, genitivul urmează, ca a treia determinare, după articol: «casa vecinului.»
   2.   Fiind substantivul determinat de articol nehotărît, de numeral ori de pronume, deci nearticulat, suntem nevoiţi a ne folosi de forma «posesivă» a articolului: «o casă a vecinului», «trei case ale vecinului», «această casă a vecinului.»
   3.   Mutând pronumele demonstrativ după substantiv, suntem nevoiţi a articula de două ori «casa aceasta a vecinului», căci pronumele trebue să urmeze imediat după substantiv şi genitivul e depărtat la al doilea loc.
   4.   Tot de două ori suntem nevoiţi a articulâ şi când substantivul are şi atribut calificativ.
   a.   Aşezând lângă substantiv tot atributul posesiv, suntem nevoiţi a ne folosi de forma «adjectivală» a articolului, «casa vecinului cea frumoasă», căci altfel atributul se poate raportă şi la genitiv, ca în «casa vecinului de piatră.»
   b.   Lângă substantiv e dar locul atributului calificativ şi în cazul acesta iar ne folosim de forma posesivă a articolului, «casa de piatră», «casa frumoasă a vecinului.»
   c.   Mutând atributul calificativ prin inversiune înainte de substantiv, trecem şi articolul «enclitic» cu el şi rămâne un articol înainte de substantiv şi altul după el, «frumoasa casă a vecinului.»
   d.   Dacă am mută atributul prepoziţional, am fi nevoiţi să ne folosim de forma adjectivală şi să zicem «cea de piatră casă a/vecinului.» Ferindu-ne de această înlocuire a articolului «enclitic», azi nu mai admitem mutarea atributului prepoziţional înainte de substantiv.
   e. Dacă mutăm genitivul înainte de substantiv, suntem nevoiţi a
înlocui forma «enclitică» cu cea «posesivă», «a vecinului casă frumoasă», de aceea şi această inversiune numai ca licenţă poetică se mai trece, dacă e făcută cu discreţiune (S. Suchianu, Stil şi compo-ziţiune, pg. 61).                              •
   5.   De trei ori suntem nevoiţi a articulâ, dacă aşezăm, ca în câtevâ din exemplele citate, forma adjectivală după substantiv, «casa cea de piatră a vecinului.» în acest caz însă «cea» sună a pronume demonstrativ, căci altfel ar fi de prisos, şi înţelesul frazei e că vecinul are mai multe case şi vorba e în deosebi de aceea dintre ele, care e de piatră.
   Aceste regule elementare ne sunt astăzi tuturora bine ştiute, şi abaterile dela ele sunt rare şi făcute de cele mai multeori din neglijenţă. S’ar puteâ dar crede, că nu e nevoie de a mai stabili şi alte
www.digibuc.ro
IOaN slavici
48
regule, şi cercetarea, pe care o fac, ar fi şi în adevăr de prisos, dacă abaterile numai din neglijenţă s’ar face. Atunci însă când atributele se îngrămădesc şi fraza se complică, limba noastră cea «veche şi înţeleaptă», cum ziceâ Eminescu, e stâlcită şi pentrucă nu suntem încă pe din destul dumiriţi asupra legilor ei.
  Voiu face dar, drept încheiere, încercarea de a învederâ mai cu dinadins necesitatea de a stabili până în cele mai mici amănunte regulele pentru aşezarea vorbelor.
  în şcolile din zilele noastre — nu numai în cele din România — studiile de tot felul încetul cu încetul s’au îngrămădit atât de rău, încât nici cei mai deştepţi şi mai silitori dintre şcolari nu pot înaintâ decât încordându-şi toate puterile şi nu au timp să facă cu chibzuiala cuvenită ceea ce fac, ci sunt nevoiţi a lucră totdeauna în grabă mare. Dacă s’a putut dar zice că şcolile noastre sunt pepiniere de neurastenici, cu încă mai mult temeiu se poate zice că ele sunt aşezăminte pentru deprinderea oamenilor de a trece pe alergate prin viaţă şi de a le face toate în pripă. Aceia pe cari firea lor mai domoală şi mai chibzuită nu-i iartă să ia deprinderea aceasta, sunt daţi ca un fel de balast la o parte, şi astfel întreaga noastră viaţă ia înfăţişarea unei frământări neastâmpărate, în care unii stau la o parte, iar alţii sunt nevoiţi a luă asupra lor prea multe sarcini şi astfel osândiţi a nu puteâ să facă nimic pe îndelete şi cu toată cumpănirea.
  Acest neastâmpăr se dă pe faţă şi în mişcarea noastră literară, care e înăbuşită de lucrări făcute în pripă, cum sunt articolele de prin ziare, discursurile improvizate ori discuţiunile făcute sub impul-siuni momentane.
  Nu ar fi deci lucru serios, dacă aş adună de prin ziare, de prin discursuri, de prin acte oficiale ori de prin publicaţiuni de caracter mai mult ori mai puţin efemer specimene, care ar puteâ să fie pline de haz, dar nu ar dovedi decât că în zadar sunt regulele pentru cei ce nu au timp să le aplice. Concludente sunt numai abaterile mici, rare şi adeseori chiar intenţionate, pe cari le găsim în scrierile bine cumpănite ale măiestrilor, cari zic, ca A. Odobescu (Pseudo-chineghe-ticos, cap. vi):
  «Trăind însă cu totul înlăturat de asemenea crâncene lupte, eu, amice, când scriu câte cevâ, scriu mai mult pentru a mea proprie plăcere, fără de a cugetă rău la alţii.»
  Făcute cu plăcere, asemenea scrieri sunt şi cetite cu plăcere şi luate drept mod&le pentru scrierea românească.
  Chiar însă spuindu-ne că scrie pentru «a sa proprie plăcere», ma-
www.digibuc.ro
AŞEZAREA VORBELOR ÎN ROMÂNEŞTE.
49
iestrul în ale scrierii româneşti ne pune în mai multe rânduri în nedumerire.
   Zice că trăieşte «înlăturat de ... crâncene lupte.»
   «înlăturat» e participiul trecut al verbului «a înlătură», are deci înţeles pasiv: a fi «înlăturat» va să zică a fi fost scos şi dat la o parte—în româneasca cea nouă — «eliminat.» Luând dar vorbele în înţelesul, în care cu toţii suntem deprinşi a le întrebuinţâ, ne rămâne simţimântul, că Odobescu se plânge de a fi fost «înlăturat» sau dat la o parte. Eu cred însă că el voiâ să ne spună cu totul altcevâ : el nu s9 plânge, că a fost «înlăturat», ci mai mult se laudă încredin-ţându-ne că nu ia parte la lupte, ci trăieşte stând departe de ele.
   Numai aşâ au rost vorbele «/ara de a cugetă rău la alţii.»
   Şi aceste vorbe ne pun însă în nedumerire.
   «.4 cugetă» va să zică a ne da samă despre raporturile ce se pot stabili fie între lucrurile din lume, fie între gândirile noastre, şi rău cugetă cel ce greşeşte, stabilind raporturi ce nu există. Putem dar să cugetăm bine ori rău despre ceva, dar la alţii nu putem cugeta. Mai avem însă în limba noastră şi substantivul teugei», pe care îl întrebuinţăm şi pentru reproducerea noţiunii, ce în mintea cărturarilor de astăzi se leagă de vorbele «conştiinţă» şi «intenţiune», şi «cuget rău» va să zică «rea intenţiune.» Eu ced că autorul voiâ să ne spună că scrie «fără de cuget rău pentru alţii», numai pentru a sa proprie plăcere.
   Atât de mult a ţinut să o scoată aceasta la iveală, încât nu s’a mulţumit să zică şi «a mea» şi «proprie», ci a mai făcut şi inversiunea învederat intenţionată «tz mea proprie plăcere», ceea ce l-a silit, lucru de care azi ne ferim, să suprime articolul «postpozitiv», şi să se mulţumească cu cel < posesiv», care e numai surogat.
   Daţi-mi voie să mai iau o frază din cap. i al aceleiaş scrieri, fără îndoială una din cele mai frumoase în literatura noastră prozaică:
   *Din copilărie şi eu am trăit cu Tămădăienii, vânători de dropii din baştină, cari neam din neamul lor• au rătăcit prin Bărăgan, pitulaţi în căruţele lor acoperite cu covergi de rogojini şi, mânând în pas alene gloabele lor de căluşei, au dat roată, oare, zile şi luni întregi, împrejurul falnicilor dropioi — cărora ei le zic Mitropoliţi, — sau când aceştia, primăvara, se înteţesc în lupte amoroase, sau când, toamna, ei duc turmele de pui să pască ţarinele înţelenite.»
   Deşi alcătuită cu măiestrie, fraza ne pare prea lungă şi ne oboseşte.
   Principala alcătuită din 8 vorbe are o subordonată atributivă de 38 vorbe, iar aceasta are şi ea o subordonată tot atrib.utivă de 26
   Analele A. R.—Tom. XXVII. —Memoriile Secţ. Literare.              4
www.digibuc.ro
50
IOAN SLAVICI
vorbe. Lipseşte dar simetria, subordonatele atârnă prea greu şi, răs-bind prin ele, uităm cjeea ce ni s’a spus în principală. Ceea ce ne oboseşte nu e însă lungimea frazei, ci mulţimea nedumeririlor.
  1.   Chiar la început dăm peste o inversiune cu totul neobişnuită. Principala «şi eu am trăit din copilărie» ne dă să înţelegem că mai e încă cinevâ, care a trăit tot din copilărie cu Tămădăienii. Voind să scoată la iveală lucrul acesta, autorul trece complementul «din copi-. lărie» în fruntea frazei. Putea s’o facă aceasta, căci mobilitatea complementelor e mare în limba noastră. El însă nu puteâ să suprime pe acel «tot», care dă nota repetiţiunii şi, mutând complementul, trebuiâ să facă şi inversiunea predicatului. Dacă nu i-a plăcut «Şi eu tot din copilărie am trăit», trebuiâ să zică «Tot din copilărie am trăit şi eu.»
  2.   «Vânători de dropii din baştină» ar fi să fie apoziţiune pe lângă Tămădăenii», dar în adevăr nu e, căci apoziţiune pe lângă substantiv articulat numai substantiv articulat poate să fie. Nearticulat poate să rămâie substantivul, numai când scurtăm subordonate. Vânătorii sunt apoi şi «de dropii» şi «din baştină», ceea ce nu se poate, căci al doilea prepoziţional nu se mai poate raportă la «vânători» şi, ori şi ce am face, nu vânătorii, ci dropiile sunt «din baştină». A simţit-o aceasta şi scriitorul şi de aceea nu zice «de baştină», ci «din baştină»; prin aceasta n’a limpezit însă fraza, ci mai vârtos a întunecat-o, căci noi numai «de baştină» zicem. Fiind aşâ, subordonata care urmează nu se mai raportă nici ea la «Tămădăienii» depărtaţi, ci la «dropiile de baştină», căci locul subordonatei atributive e imediat după substantivul pe care-1 determină.
  3.   Noi «neam de neam» zicem numai în înţelesul «nimeni din neamul», deci în negaţiune, iar pentru aflrmaţiune avem forma «din neam în neam». E apoi învederat că Tămădăienii din neam în neam—nu «au rătăcit prin Bărăgan», căci Bărăganul nu e pădure, ci au cutreierat Bărăganul.
  4.   în «mânând în pas alene» nu poate «alene» să fie luat ca atribut pe lângă «pas», fiindcă «alene» e adverb şi nu se poate raportă decât la «mânând» ca al doilea complement de mod.
  5.   «Vorba căluşei» în loc de «căişori» e rău aleasă, deoarece < căluşeii» sunt de lemn.
  6.   în «au dat roată, oare, zile şi luni întregi, împrejurul falnicilor dropioi» conjuncţiunea «şi* are să fie ori suprimată, ori înlocuită cu «chiar*, căci în gradaţiune «şi* nu are rost. Complementul de timp «oare, zile, chiar luni întregi» nu poate apoi să fie vârît între «roată > şi «împrejur*, cari numai împreună au înţelesul intenţionat de autor.
www.digibuc.ro
AŞEZAREA VORBELOR ÎN ROMÂNEŞTE.
51
Trebuiâ dar să se zică «oare, zile, chiar luni întregi, au dat roată împrejurul falnicilor dropioi.»
   Nu mai intru şi în analiza subordonatei secundare, ci mă mărginesc numai la observaţiunea, că tocmai «amoroase» nu puteau să fie luptele «falnicilor dropioi.»
   Să nu se obiecteze că tot ştim ce voieşte scriitorul să spună. Fără îndoială că ştim, ba înţelegem chiar şi intenţiunile lui, dar numai cu oarecare osteneală, numai dându-ne silinţa de a ne dumiri^
   Ani de zile dearândul am învăţat prin şcoli gramatică şi stilistică şi retorică şi poetică şi am făcut analize literare şi compoziţiuni de tot felul, fără îndoială nu pentru ca să devenim scriitori, ci pentru ca să câştigăm destoinicia de a înţelege uşor şi bine ceea ce scriu alţii şi de a deosebi lucrările de valoare de cele ce nu merită să fie cetite. Nu se poate dar să nu înţelegem.
   Scriitorul ne scuteşte însă de osteneală când îşi dă bine samă despre înţelesul ce în mintea noastră se leagă de fiecare dintre vorbele întrebuinţate de dânsul şi aşează aceste vorbe aşâ, ca să nu mai fim nevoiţi a ne opri în loc. El trebue să facă lucrul acesta, dacă ţine ca ceea ce e plăcere pentru el tot plăcere să fie şi pentru cetitori.
   învăţatul nostru coleg, d-1 N. Iorga, citează într’una din publica-ţiunile d-sale (Studii şi documente, etc., vii) următoarele cuvinte din prefaţa «Noului Testament», tipărit (1648) la Bălgrad:
   «Bine ştim că cuvintele trebue să fie ca banii, că banii aceia sunt buni carii îmblă în toate ţărăle, aşiâ şi cuvintele acelea sunt bune carele le înţelegu toţi.»
   Nu avem decât să mai adăugăm la această vorbă înţeleaptă, că înţelegerea atârnă nu numai dela alegerea vorbelor, ci şi dela aşezarea lor.                                 .
   Dacă până chiar şi unul dintre marii măiestri în ale scrierii româneşti are într’una din cele mai bune scrieri ale sale părţi obositoare, noi cei mai neajutoraţi, scriitori şi cetitori, trebue să ne dăm silinţa de a ne dumiri până în cele mai mici amănunte asupra aşezării vorbelor, şi încercarea pe care am putut s’o fac eu e numai un sfiicios început pentru aceasta.
   Sunt cel puţin următoarele şapte întrebări, la cari avem să ne căutăm răspunsul:
   1.  Cum se aşează numeralele şi mai ales pronumele, cari în limba noastră sunt mult întrebuinţate şi au mare mobililate ?
   2.  Câte atribute se pot aşeză pe lângă substantiv şi cum au să fie ele înşirate, pentruca să nu pară îngrămădite ?
www.digibuc.ro
52
IOAN SLAVICI
   3. Cum se înşiră complementele de deosebite feluri?
   4.   Care e poziţiunea părţilor secundare, care nu se raportă direct la părţile principale, ci la alte secundare?
   5. Care e raţiunea inversiunilor făcute în părţile principale?
   6.   Cum se scurtează propoziunile şi frazele şi cum se înşiră părţile omogene?
   7.   Care e aşezarea subordonatelor în frază, cum se scurtează subordonatele şi cum se reface fraza în urma scurtării ?
   Ori şi cine, cetind cu luare aminte, trebue neapărat să-şi dea osteneală de a răspunde la aceste întrebări, căci altfel nu poate să înţeleagă cele scrise, şi cu cât mai mult scriitorul îşi dă osteneala de a aşeză vorbele potrivit cu deprinderea obştească, cu atât mai puţin are să ostenească cetitorul spre a-i înţelege scrisa: stabilind dar re-gulele, uşurăm sarcina atât pentru scriitori, -Gât şi pentru cetitori, şi facem ca îndeletnicirea literară să fie o adevărată plăcere.
www.digibuc.ro
               alfabetul secuilor
                     ŞI SLOVELE CIRILICE
                               DE
                           IOAN PUŞCARIU
                         Membra al Academiei Roin&ne.
                               Şedinţa dela 21 Martie 1905.
   Clericul Simon Keza, pe la sfârşitul secolului XIII, a scris Chronicon Hungarorum, începând dela Noe până la regele Ungariei Ladislau Cumanul (1270—1290).
   Precum cei mai mulţi cronicari din evul mediu, aşâ şi Keza, întocmai ca antecesorul său Anonymus Belae Regis Notarius din secolul XII în Septem primis dueibus Hungarorum, şi ca succesorii săi: Marcus (sec. XIV), în Chronica de gestis Hungarorum, — Ioannes de Thiv-rotz (sec. XV), în Chronica Hungarorum, şi alţii după ei, imitând epopeele antice, luase şi ei obiceiul de a începe cronicele lor tocmai dela facerea lumii, dela potopul lui Noe, ori dela alte epoce memorabile, de cari voiau să încopcie istoria naţională a lor, împletind-o cu reminiscenţele tradiţionale ce le-au mai rămas din poveştile şi cântecele bătrâneşti, — iar lacunele timpului le supliniau cu evenimentele acelor popoare, cari le-au premers, sau cu cari au venit în contact prin migraţiunile şi luptele lor.
   Eroii epopeelor lor, cari — naturalmente — erau totdeauna învingători, precât nu erau cunoscuţi din alte cronice contemporane, se personificau după numirea localităţilor, prin cari au trecut, sau pe unde s’au aşezat. De aceea are încâtvâ drept Hunfalvi, când scrie în Etnografia sa (§ 43), că meritul cronicei lui Anonymus stă mai cu samă în descoperirea numelor de localităţi ale timpului său.
   Cu toate astfel de licenţe poetice, la cari epopeele erau îndreptăţite, ele trebuiau să conţină şi un sâmbure istoric real, pe lângă a cărui
www.digibuc.ro
54-
IOAN PUŞCAHttt
germinare şi desvoltare se grupau stratele de flori şi de fructe, ce aveau să decoreze grădina istorică.
   Dar de altă parte nu se poate tăgădui că aceste grădini adeseori erau copleşite de buruieni, ce îngreunează critica modernă de a putea alege sâmburii de pleavă, adevărul de ficţiuni.
   Aşa d. e. cronicarii vechi, pe cari s’au bazat apoi cei mai mulţi istorici posteriori ai Ungurilor, ca să glorifice originea naţiunii lor şi să înalţe faptele protopărinţilor, i-au identificat cu Hunii, Avarii, Cha-zarii şi alte neamuri vestite din evul mediu.
   Astfel de credinţe însă istoricii şi etnografii moderni, chiar şi cei din sânul naţiunii maghiare, ca Hunfalvi şi alţii, acum le declară de fabule absurde.
   Date mai de aproape, şi cevâ mai pozitive, despre migrarea Maghiarilor şi respective a Secuilor, avem mai cu samă dela cronicarii bizantini, şi în deosebi dela Constantin Porfirogenita (De administra-tione imp., c. 40), etc.
   După spusele acestora, Ungurii, pe la finele secolului IX, sosiţi în Atel-kuzu (Moldova), au fost chemaţi de împăratul Leo filozoful într’aju-tor în contra lui Simion Bulgarul, după a cărui devingere, ei reîn-torcându-se, au plecat la chemarea lui Arnulf în contra lui Zvatopluc, domnitorul Moraviei, lăsând acasă în Atelkuzu familiile lor cu cei neharnici de a purtă arme.
   într’aceea Simion, voind a-şi răzbună în contra lor pentru ajutorul dat Bizantinilor, chiamă în alianţă pe Pecenegii dinLebedia (Podolia),cu cari năvălind asupra rămăşiţelor ungureşti din Atelkuzu, pe aceştia i-au răspândit de acolo. O parte din cei răspândiţi au pornit spre Ga-liţia de a se întâlni cu cei duşi în Moravia, cu cari împreună apoi au trecut Carpaţii în Ungaria de astăzi. O altă parte mai mică din ei, refugiându-se în munţii dintre Moldova şi Ardeal, s’au aşezat aci în aşâ numita Secuime (889), la cari mai târziu, pe timpul regelui Ladislau I (1077—1090) s’au mai alăturat şi unele colonii maghiare din Ungaria, cari se deosibesc de cei primitivi numai prin numirea lor de Secui, şi a localităţilor unde s’au aşezat cu nume creştineşti, precum : Szent Gyorgy, Szent Miklos, Szent L61ek, Keresztur etc., pe când cei originali, numiţi şi Ciangăi, au sate cu numiri mai cu samă păgâne, ca Zabola, Hilib, Csik, Bakâ, etc.
   Despre Secuii primitivi Keza scrie în Chronicon al său următoarele: Zeeuli.... cum Blackis în montibus confinii sortem habuerunt, unde Blackis eornmixti literis ipsorum uti perhibentur.
   In consonanţă cu aceasta scrie şi Marcus, în Gestis Hungarorum
www.digibuc.ro
ALFABETUL SECUILOR ŞI SLOVELE CIRILICE.
55
următoarele :... non in plano Panoniae, sed cum Vlachis in monti-bus conUnii sortem habuerunt, unde Vlachis commixti literis eorum uli perhibentur. (Hunfalvi, Ethnogr., nota 310).
   Thwrotzi, căruia nu-i convine—aşa se vede — ca Secuii să fi învăţat ceva dela Români, zice că Secuii sunt o rămăşiţă de Huni, cari n’au uitat scriptura cea veche, ce au adus-o cu sine din Scythia, dar această scriptură — zice el — nu eră nici zugrăvită, nici pe hârtie, ci crestată pe beţe de lemn, adică un fel de rune. (Thwr., I, 25).
   Cum că şi Românii, între cari s’au aşezat Secuii, pe lângă literele latine aduse cu legiunile romane, se vor fi folosit şi de oarecarevâ semne grafice, între cari şi de cele crestate pe lemn, e mai mult ca verosimil, mai cu samă când ştim din propria experienţă, că pe la anii 1848— 1850 primarii comunali duceau evidenţa prescrierilor şi plătirilor de darea publică prin aşa numitele răboaje pe beţe de alun, cu o exactitate admirabilă, ce mai că nu o întrece comptabilitatea dublă de astăzi.
   Eu am căutat - mai de curând — să dau de urma ataror răboaje, de a le predă spre păstrare la vreun muzeu naţional, dar n’am mai putut află nimic din ele. Se vor fi întrebuinţat cu timpul ca surcele pentru aprinderea focului.
   Dacă — cum spune Thwrotzi — şi Secuii au avut răboajele lor aduse din Scythia, atunci într’adevăr n’au avut nevoie să le împrumute dela Români. însă Keza şi Marcus vorbesc nu de răboaje, ci de litere aievea, ce le-au împrumutat Secuii dela Români.
   Din explicarea forţată, ce o dă Thwrotzi literelor secueşti, apoi istoriografii posteriori, cari mai ţin oarecum la originea scitică a Secuilor, şi-au dat toată truda să scoată totuş la iveală un alfabet secuesc — erezit dela Huni, — afirmând şi aceea că între Secui nici n’au existat Români, dela cari să fi putut împrumută litere.
   Cestiunea continuităţii Românilor în Dacia lui Traian e deslegată în favorul acestora prin cei mai renumiţi istoriografi dezinteresaţi, de aceea peste teoria inventată din privinţe politice, precum că Românii ' ar fi descălicat aci succesiv numai prin secolul XIII, putem trece lesne la ordinea zilei.
   Un impuls nou la resuscitarea ideii despre alfabetul secuesc, după cum ne spune Edmond Nemeş, în foaia ilustrată: Magyarorszâg es a Nagyvilag, No. 48 din 1882, l-a dat broşura lui loan Telegdi, publicată în Leyden la 1598 sub titlul: Iohannis Telegdi Rudimenta priscae Hu-norum linguae brevibus questionibus et responsionibus comprehensa, cum praefatione epistolari Ioannis Decii Barovii ad Telegdum. în bro-
www.digibuc.ro
56
IOAN PCŞCARI0
şura aceasta s’ar fi descoperit mai întâiu alfabetul secret al Secuilor dimpreună cu cheia deslegării lui. Edmond Nemeş, în foaia citată, reproduce acest alfabet al lui Telegdi, stătător din 32 litere, ce decurg din dreapta spre stânga, în ordinea alfabetului maghiar.
   Totdeodată reproduce el şi alte opt alfabete secueşti, analoge celor Telegdiane, descoperite cu timpul, pe cari toate, adunate în biblioteca Telekiană, le înfăţişăm şi noi în Tabela anexată sub No. I.
   Dar mai multă larmă în privinţa acestui alfabet secuesc a dat descoperirea unor inscripţiuni secrete pe la bisericile Secuilor, dintre cari relevăm aci pe cele mai însemnate, — anume :
   Inscripţiunea de pe biserica din Enlaka. Satul Enlalca, situat la munte între sorginţile ambelor Târnave în scaunul Udvarhely, cu 605 locuitori Secui de religiunea unitară, are un templu vechiu din material solid, pe al cărui păreţi se află inscripţiunea încă bine conservată, ce o reproducem şi noi pe Tab. II în facsimile, după ilustraţiunea lui Edmond Nemeş în amintita foaie: Magyarorszâg es a Nagyvilăg, No. 48 din 1882. Această inscripţiune făcută de zugravul Gheorghe Musnai la 1668, după interpretările ei ar sună în limba maghiară: Georgius Musnai DeaJc. Egy az isten, adecă: Gheorghe Musnai diacul. Numai un Dumnezeu este,— sau: Unul e Dumnezeu.
   Inscripţiunea de pe biserica din Csik-Szent-Miklos, o comună la sorginţile Oltului în scaunul Csik, cu 1.005 locuitori Secui de religiunea romano-catolică, pe a căror biserică s’a aflat inscripţiunea, ce o reproducem şi noi pe Tabela III, după amintita foaie Magyaroszdg Ss a Nagyvilăg. Această inscripţiune a fost interpretată prin preotul reformat Petru Bod din Magyar Igen (1712 —1768), şi mai de curând prin istoricul Carol Szabd (în Budapesti Szemle, 1866), care ar avea în limba maghiară următorul sens:
   Urunk megettig fogvân irunk ezerotszâzegy esztenddbe. Mâtyâs, Idnos, Eslyân Kovâcs csenâltak, Mâtyâs meşter, Gergely meşter, cse-năltăk. Pe româneşte: După naşterea Domnului scriem anul una mie cinci sute şi unul. Au făcut-o Mateiu, Ioan, Ştefan faurul, au făcut-o Mateiu meşterul, Grigore meşterul.
   Edmond Nemeş însă (1. c.) e de părere că, după cercetările mai de aproape, data anului 1501 ar corespunde mai curând anului 1601, şi încă mai sigur anului 1701, ceeea ce — după cum vom vedea mai departe — s’ar potrivi şi mai bine cu împrejurările timpului.
   Afară de inscripţiunile dela Enlaka şi dela Csik-Szent-Miklos, s’au mai găsit urme de alfabet secuesc şi pe la alte biserici, precum la cea
www.digibuc.ro
ALFABETUL SECUILOR ŞI SLOVELE CIRILICE.
57
dela Csik-Szent-Mihâly în Csik, la cea dela Rety în Hăromszek, şi pe la alte diverse locuri, după cum le-am văzut în Tab, I.
   Aceste semne grafice adeseori erau combinate în formă de legături, după cum se văd reproduse după Edmond Nemeş (1. c.) în Tab. IV.
   Toate acestea la olaltă se află comasate şi reproduse de d-1 Toci-lescu în Apendicele la Dacia înainte de Romani (pag. 927, Tab. V), după manuscriptul lui Ştefan Lakatos din 1702, ce se găseşte în Biblioteca evangelică din Braşov. Noi încă le prezentăm întocmai pe Tab. V.
   Deodată cu acestea d-1 Tocilescu (1. c.) reproduce încă 12 semne grafice sub titlul: Inscripţiunea din biserica dela Enlaka în Ardeal, 1668, ce le prezentăm şi noi în Tabela VI, cu observarea că acestea diferă cu totul de inscripţiunea dela Enlaka reprodusă în Tab. II. De aceea se vede că inscripţiunile reproduse de d-1 Tocilescu ar fi făcute separat — în formă monolitică.
   Noi le-am reprodus pe toate ca să le avem adunate la olaltă şi pentru alte trebuinţe literare.
   Despre alfabetul secuesc au scris mai mulţi şi dintre literaţii noştri, precum Hasdeu, Tocilescu, etc., dar mai mult numai ocazional.
   Mai cu deadinsul însă şi ex thesi s’au ocupat de el literaţii maghiari, ca, naturalmente, mai tare interesaţi de cauză. Din cercetările lor mai. recente şi mai obiective rezultă concluziunea, ce ne-o descopere şi Edmond Nemeş (1. c.), că da! a existat într’adevăr un alfabet secuesc, dar nu adus din Asia, nici împrumutat dela Români, ci inventat aci în secuime, mai de curând, spre scopul corespondenţelor secrete.
   De atari semne misterioase de scris s’a folosit şi principele Ardealului Gheorghe Râkoczi I, între anul 1636—1647.
   Dacă considerăm că alfabetul secuesc a ieşit la iveală şi a figurat pe timpul reformaţiunii, mai cu samă în decursul răsboiului de treizeci de ani, şi al revoltelor Kurucziane, ce au durat până la pacea dela Szathmâr din 1711, în decursul cărora protestanţii, persecutaţi de catolicism, se refugiau cu grămada în părţile Ardealului sub scutul principilor reformaţi, apoi e evident, că ei aveau nevoie de semne grafice secrete pentru corespondenţele dintre sine.
   în deosebi preoţii protestanţi, cari-şi făceau studiile lor pregătitoare din teologie, mai cu samă prin Germania, unde învăţau şi limbile exegetice din Orient, cea ebraică, caldeică, babilonică, asirică, feniciană, până şi cea persiană, indiană, mongolică, etc., din combinarea semnelor grafice ale acestora lesne şi-au putut formă pentru corespondenţele lor secrete un aifabet mistic, potrivit limbii maghiare, care
www.digibuc.ro
58
IOAN PUŞCARIU
deşi ţineâ ordinea literelor latine, se scriâ după metoda orientală dela dreapta spre stânga.
   Acest alfabet, cu timpul divulgându-se, l-au folosit şi meşterii secui la inscripţiunile dela bisericile ce le zidiau ei.
   Iată dar enigma alfabetului secuesc deslegată în mod firesc!
   După ce astfel vedem deslegată cestiunea alEabetului secuesc din secolii XVI şi XVII, care n’are de a face nimic cu literele Blackilor lui Keza din secolul IX, să ne întoarcem iar la acestea, ca să vedem cum stă treaba şi cu ele ?
   Slaviştii de samă, cu preferinţă Schaffarik, Tomaschek, etc. susţin că Românii n’au putut da Secuilor alte litere, decât pe cele cirilice.
   Ca să putem combină mai cu adinsul întrebuinţarea slovelor cirilice la Români, trebue să mergem până la originea lor.
   S’a susţinut că autorii acestor slove au fost apostolii slavi din secolul IX, fraţii Ciril şi Metodie din Salonic, cari educaţi sub Patriarhul Fotie, călugărindu-se, şi trimişi fiind în părţile Bulgariei, Panoniei şi Moraviei să propage legea creştinească, au inventat slovele aşâ numite cirilice, cu ajutorul cărora au tradus cărţile bisericeşti în limba veche slavică.
   Dacă însă la prima contemplare a lucrului ni se obtrude întrebarea, cum s’a putut întâmplă o minune ca aceasta, ca să se inventeze subit un alfabet, să se traducă în el toate cărţile bisericeşti, şi să se propoveduiască cu ele credinţa creştină la atâtea popoare slavice, lă-ţindu-se ca un pârjol într’un timp aşâ de scurt, apoi ca răspuns vom trebui să dăm drept acelora, cari susţin că originea şi desvoltarea succesivă a slovelor aşâ numite cirilice datează din timpuri cu mult mai vechi decât activitatea fraţilor Ciril şi Metodie.
   Pe lângă aceasta, mai vine a se luă în considerare şi coincidenţa literelor glagolitice, ce au fost lăţite mai cu samă între slavii catolici din Croaţia şi Dalmaţia, până ce, strâmtorate prin literele latine, au dispărut cu totul, pe când cele cirilice au ocupat tot mai mult teren la Slavii ortodoxi până în ziua de astăzi.
   Profesorul C. I. Jrecek, în Istoria Bulgariei, bazându-se pe cercetările slaviştilor Schaffarik, Miklosich, etc., susţine că glagolitica, care şi altcum n’are nici o asemănare cu cirilica, ar fi mai veche decât aceasta, motivând între altele şi cu aceea, că se găsesc palimpseste cirilice pe substrat glagolitic, dar nicăiri palimpseste de pe cari s’ar fi şters scrisoarea cirilică, şi s’ar fi înlocuit cu cea glagolitică; apoi —cu toate acestea - adaugă că şi caracterele cirilice, imitate prin se-
www.digibuc.ro
ALPAfeEtcL SfiCDlLOfe Şt SLOVELE CÎWLÎCE.
59
colul VII şi VIII din cele greceşti, ar dată din timpuri cu mult mai dinainte de Ciril şi Metodie.
  în cazul acesta apoi ne vedem necesitaţi a merge cu cercetările noastre şi mai afund.
  Se ştie, adecă, că Ulfila pe la mijlocul secolului IV, trecând cu o parte din Goţii creştinaţi peste Dunăre în Moesia, a tradus Sfânta Scriptură în limba gotică, cu ajutorul unui alfabet inventat—cum se zice— de el.
  Ar crede omul, că Ulfila, la combinarea acestui alfabet, s’a folosit de runele uzitate la Germani, de cari se ţineau şi Goţii.—Dar nu!
  Dacă aruncăm o privire peste alfabetul moeso-gotic, ce ni-1 înfăţişează tipografia curţii Vieneze în Alphabete des gesammten Erdkreises, 1855, ne frapează mult observarea, că acela e aproape identic cu alfabetul cirilic de mai târziu. Deosebirea între ele stă numai din aceea, că alfabetul moeso-gotic are numai 24 litere, pe când cel cirilic numără 42 de slove. Dovadă că acesta s’a desvoltat mai târziu din acela, amplificat cu o samă considerabilă de derivate şi legături potrivite limbilor slavice.
  Dar nici Ulfila nu le-a adus pe ale sale — ca Moise tablele legii din muntele Sinai — gata, ci a trebuit să le adapteze din alte semne grafice mai vechi, uzitate pe la popoarele autohtone din locurile pe unde petrecând a tradus Sfânta Scriptură.
  Deci presupunerea, că la popoarele tracice, ce prin Geţii imigraţi s’au estins şi peste autohtonii Celtici din Dacia, au trebuit să existe semne grafice proprii ale lor, prin urmare şi diagnoza d-lui Hasdeu despre un alfabet dacic (v. Ist. crit., II, p. 23—38) se vede a nu fi lipsită de ori ce combinaţiune raţională.
  Profesorul W. Schmidt, în interesantul său elaborat: Die Geten und Daken (Archiv des Vereins fur Siebenburgische Landeskude, Braşov 1859, pag. 37) scrie: Schon den Thraken wird die Kentniss der Sehrift anerkannt, und zwar jene der Runen- als Geheimschrift. etc.
  Strabo (VII, c. 3, §. 11) zice că marele preot al Dacilor Deceneus, călătorind în Egipt, acolo învăţase oarecari semne mistice, prin cari pretindeâ a cunoaşte cele divine.
  Cu acestea coincide şi împrejurarea, că tocmai în Egipt, pe unde a umblat Deceneu, la autohtonii Copţi, s’a desvoltat un alfabet, alfabetul coptic, ce are multă asemănare cu cel moeso-gotic şi cu cel cirilic.
  Pentru evidenţa desvoltării succesive a acestor semne grafice, începând dela Fenicieni până la cele cirilice, am adăugat aci în Tab. VII un conspect comparativ.
www.digibuc.ro
60
Î6aN rtfŞCAfcîtf
   Nu se poate negâ că la desvoltarea alfabetului cirilic au influenţat mult şi literele greceşti, dar nu se poate pierde din vedere nici aceea, că semnele grafice uzitate la popoarele traco-dacice au originea lor paralelă din cele mai adânci timpuri, modificându-se succesiv amăsu-rat trebuinţelor, până ce au putut ajunge şi la Blackii, lui Keza.
   E remarcabil, că Keza, carele, ca preot învăţat şi istoric renumit, a trebuit să cunoască şi să deosibeascâ literele latine, greceşti şi cirilice, nu zice că pe unele din acestea le-au luat Secuii dela Români, ci scrie apriat că Secuii, la sosirea lor între Blacki, au luat în folosinţă literele acestora,—Blackis commixti literis eorum uli perliibentur.
   Dar câri au fost literele Blachilor? nu spune nici Keza, nici altă urmă de ele nu există.
   Deoarece — aşâ dar — acestea nu sunt cunoscute, şi ignoti nulla eupido,— iar literele cirilice introduse la Slavii din Moravia, Panonia şi Bulgaria încă n’apucase a se lăţi până la Românii din Ardeal ca să le fi putut folosi şi Secuii d’abiâ sosiţi între ei, şi deoarece la Secuii, cari au împrumutat literele dela Români, nu se găseşte nici o urmă de întrebuinţarea literelor cirilice, nu ne rămâne alt refugiu decât ca noi, credincioşi continuităţii Românilor în Dacia, să revenim la tradiţionala convingere, că literele, despre cari menţionează Keza şi Marcus în cronicele lor, că le-au aflat Secuii la Românii din secolul IX, n’au fost altele decât cele latine aduse în Dacia de legionarii romani.
   Pe acestea le-au adoptat, pe lângă Secui, şi ceilalţi Maghiari pentru literatura lor.
   Pe lângă dorinţa, ca critica ulterioară să reverse mai multă lumină asupra acestei teme literare, mulţumind pentru graţioasa atenţiune, vă rog a mi-o păstră şi mai departe.
www.digibuc.ro
ALFABETUL SECUILOR ŞI SLOVELE CIRILICE.
61
            TAB. I
         Scriptura secuiască.
       /J Teleţ/di .
                         0ÂZO 7ÎXtA®3f ■'1'- H5cf
  lr I t/y* J c h yy y f e 4 <t cz, i <*
                        4’W^N!iiy/AH3îS?3a
                        2/JCre* ty t JZ S r f » o ■ny n. -ns
         2J ^ecposJi.
OAN ODfa:tA®^^)+H-tX4
?y ? Z'toi
                       H7 MM *i wJCy\AW/^ âc o> y 3 $
                        XI Z if <i *, tj t St / T r /*• a o ny -n, -xt,
             /
         Jj
                       O^GANO^+.3T4=A©^ + H^JC4
                       X, xc ly l *-{H * j *2ffyfe da a l •.
                                             /*P J>
  ■Xf. Z X. ■£ *, t Xt J r T f * * . y
                         aOA7O7tîtA0 3 /A *? X 4*
                        ~ ^ ^ *{H* S»ltr/S •*“•** •
          NKy iah3
  AX * •-»     ~ J £- tt. •> -r~ / , y xv
           Sj Tfâvctr&tyi'
                        '3.^OAZO7tK^A0?fVUl Y * .jM tx X J/ I A H 3 X 2 2
                             « z, V SX, J f *- <* r' ^ S *7
www.digibuc.ro
-62
IO AN PUŞCARIU
                     TAB. I
                            Scriptura sccuiascâ.
                     (Urmare.)
                     .ffarsânye
       ®^n o y + <e /AO^+^'hx^
         Z dbrft' / " £ /■/ / Z'   ^                 *-*
         Y ^ M 5
         ZS Z+ -V-* -«/ ^ ^ *2. 4 “T-* jC* xf* 0 9pr mS-
   JT O JfX/AQ^-fH S X \
          z ' »«■ Z a/ ce 4 a.
        Y&JH ^NXy\4^/ 3 OV D S> 3 3 O A
 fyz^«a    r r ^ ^ * *y n £ £
w- w
                           </y ZipcsM
     O A JT$ 3fX/A 0 3 ^       XA
     ^ ^    / * ■£■ f / e, e> *t c* t* f «•'
    xY^M'n ix/ X V \ A X/
    !V X» ♦- -us ^ <?Z, <f ^ ^ ^ '*/ ^
                        jy ZJodajs.
       ^ J & 6/ •*#//* * “ ** ' ~
     V &<*>*/ iHXYlAK^^) 3 -? S
     e* t, ■*-' ~ ~s f r *, V *S Z' e * 7 ^
                                                                            * f o-r*uj
www.digibuc.ro
ALFABETUL SECUILOR ŞI 8LOVELE CIRILICE.
63
                                     TAB. II
                             Inscripţiunea dela Enlaka.
^ etiZafcziJâkrat.
                         a  
  Tfutro :>n/i+ ki f        
  ■dZ4J t^AMa AtttflTOA. c) 
I                        k  
&               <-\\9 «SSs  
                                     TAB. III
Inscripţiunea dela Cs. Szt.-Miklos.
                     cs.-sxim.iklosi /oli7rtfi
     iXm fcXKWi« U                  j'f M ? 13 «1
     II4A13W M0NA;
                             TAB. IV
                     Legăturile alfabetului secuesc.
X ^ 5c 4> X A oX £,                3C/*
     X-&. 3C£.$>&, A^oAi&jn^
     W *».+*#} yi^
                           ' *
www.digibuc.ro
IOAN PTJŞCARIU
                                                            TAB. V
                                        Alfabetul întreg secuesc după Lakatos, la Tocilescii.
                           ALPHABETUM SICULORUM .
        lv 1. k k j 1 ti gy . gh f e d. cz cs b a. y x. ii u t ty. sz s v. r. p o. o. ny. n. ta. 2.
OAZ O 7+ I* A©Xffr tX4MHLb NyWiA/*3X,baN
 rS he ha. go. ge da cza. bo bl be ba aTu^ vTO. ri. ^ra. do. le. la. rl. si. nl. li nkT
Ar                                    A9CA3 A30
gy. e k a.^cs. 1 n s. u. m. s u 1. dy. r o. e d
""'ZIS
n e t s i za
                                                          TAB. VI
                                         După Tocilescu, în Dacia înainte de Romani.
                                                                                        INSCRIPŢIUNEA DIN BISERICA DELA ENLAKA ÎN ARDEAL (1668),
           4       5
A
w
6 .
ec
www.digibuc.ro
                            TAB. VII
Despre desvoltarea semnelor grafice vechi până la cele cirilice.
    BBBIA  FEHI0I0E            QBECEŞTI      MESO-QOTIOE    00PTI0E      OHULIOE    
Ho. Latina Semnele Valoarea Semnele Valoarea Semnele *    Semnele i    •1  Valoarea 
                                                     S            o    ta           
                                                     o                              
                                                     ■a                             
                                                     t>                             
  1      a *       ăh          4 Aa        a *       a    4       a    n   a        
  2 b      h       b            3Bp b        B       b    B       b.v. G   b        
  3 c      4       c                                                   M   c        
  4 d              d           £ AS d        A       d    a.      d    A   d        
  5      e a       eh          2 Ee        e e       e    G       e    e   e        
  6 f              f          F4>ţ> f        p       f    q       f    a»  f        
  7 g              g            irT g        r       g    r       g    r   g        
  8 h      M       h            HXX h        ti      h    z       h    X   h        
  9 i      /i>l    ih           \ i i        i       i    Hi      i    i   i        
 10 k      =1      k            XKx k        k       k    K       k    K   k        
 11 1      L       1            1AX 1        \       1    A       1    A   1        
 12 m      4       m         ISfMft m        H       m    li      m    AY  m        
 13 n      n       n            NNv n        N       n    N       n    H   n        
 14      o 0       6h             0 o        0       o    0       o    0   o        
 15 P      q       P            in* P        n       P    rt      P    li  P        
 16 q      V       q        0       q        u       q                              
 17 r      p       r            qpP r        R       r    p       r    p   r        
 18 s      ¥       s                s        s       s    0       s    o   s        
 19 t      t       t           4>Tt t        T       t    T       t    T   t        
 20      u 'î      uh           vru u        n       u                 t   u        
 21      V n       V                                                   li  V        
 22      X Mf      X                       X              1       X    a   X        
 23 y      frt     y            rro y        T       y    T       y    V   y        
 24 z      Z       z             zc z        Z       z    a       z    3   z        
 25        T       st               th       04»     th           th   0   th       
 26        0       ch             w ps       i       1    >p      ps   Ip  ps       
 27        r       ts           Hi) \        s       j    f       ii   H   î        
 28                             Qa> 6        Q       6    00      <5   CD  6        
 29                                          4»      ph           9    IU  9        
 30                                                       iD      kh   HI  9t       
 31                                                       2f      ge   9   ge       
 32                                                       d       sk   S   sh       
 33                                                       *       ti   0V  u        
 34                                                                    q   ce       
 35                                                                    1.  u        
 36                                                                    h   ă        
 37                                                                        â        
 38                                                                    ’fc ea       
 39                                                                    M   ia       
 40                                                                    K)  iu       
 41                                                                    rhJ î        
 42                                                                        î        
Analele A. R.—XXVII.—Mem. Secf. Literare. — Puşcariu, Alfabetul Secuilor.
                                       www.digibuc.ro
                                    www.digibuc.ro
                       CÂTEVA OBSERVAŢIUNI
                             REFERITOARE LA
              SCRIITORII CLASICI GRECI SI LATINI
                                    »
                         DE
                              IULIU TALAOR1
                               Şedinţa dela 16 Martie 1905.
   Dacă ne propunem să tratăm câteva pasagii din scriitorii clasici greci şi latini, n’avem pretenţiunea să credem că prezentăm nişte cestiuni magnas sau insignes, ci câteva mici observaţiuni, poate folositoare pentru aceia cari din dragoste şi din convingere cetesc operele scriitorilor vechi clasici.
                                               I.
                                  1.  ăyxăg sau ăyxări" ?
   Cuvântul ă-ptâţ se găseşte de 6 ori în poemele homerice: ES7i ES40.S5S Q227 Tt11 t] 252. Versurile acestea sunt date de toate mss. şi edi^iunile astfel:
                        ef)?’ v] S’aYxâ? sXâ.Csxo doYaxepa vjv.
              TH fia., 7.a.l ayy.ăq l'papTrxe Kp6vou itaîţ -?jV xcapaxoiT'.v.
              "Î'îrvtjj xai yiXoxTju Sapei?, lys S’aYxâ? ăxomv.
              'Ayy,ă<; IXovx’ âpov oiov, exrîjv yooo k£ Ipov ehfi.
              ’AYxâţ o’aXXvJXtov XaSenjv yepai axiSapYjaiv.
              Aotap ei(b Tporav aYxâc sXtbv vso? ap'fieXîaaTjc.
   Din vechime ni s’a transmis că cuvântul acesta se poate luâ şi ca adverb şi ca acuzativ, cf. Schol. L cu privire la ES71 şi Eustathius la S348, care se exprimă astfel: «T6 Ss âyx.ă<; oî păv sTrippyjpa voouaiv, w; xS exâ? xai fitvSpaxâţ, Sio xai aoaxIXXeiv ţaai xijv \rf[ouaay oi Să aiiiaTixrjV voooxi TtXvjâovxix'ijV zar xâţ, tj? xo 6p0ov ai ayy.ai, o0ev irXeovaapip r/j? aX aoXXaSyj? ai ay/.o.\ai. Kai aoaxeXXexai, <paai, io ă Acopiecov l'0ei.» Prin urinare Eustathius sau mai bine
   Analele A. E. Tom. XXVII*—Memoriile Sec{. Literare.                                     5
www.digibuc.ro
66
ItJtlTJ VAtAOftf
acela pe care el îl urmează şovăieşte între adverb şi acuzativ. Dacă examinăm însă mai de aproape cele şase vv., în cari întâlnim &7xâs, vedem că acest cuvânt ca acuz. plural al unui substantiv oarecare *£7x7), pluralul oqxou, nu satisface toate aceste versuri, afară de unul singur unde în adevăr cazul acuzativului este cerut. Sensul vs. este: «amândoi înaintează până la mijlocul arenei şi apoi cu mânile lor robuste s’au apucat unul pe altul şi s’au strâns atât de puternic...» Din contră, <£7x1*? ca adverb cu înţelesul de în sau pe braţe nu convine vs. H^ii, neputând să stea la un loc cu /spăl, căci orpwov este partea care vine mai sus decât mâna, este cu alte cuvinte îndoitura braţului. Pe de altă parte aceia cari susţin că afiăt este un acuzativ, şi anume accusativus graecus, cred că se subînţelege prepoziţiunea xotTd, adică (xaT’joqxds Tiva p,dpircscv, XdCea0ai, s)(scv. Dar, după părerea noastră, se înşeală, căci acest acuzativ are prin el însuş această valoare particulară şi nici o prepoziţiune nu se subînţelege (cf. Riemann-Goelzer, Gramm. cp. d. grec et du lat. [Syntaxe], p. 732). Pe urmă nici acc. graecus nu poate să fie, căci acest acuzativ stă mai cu samă lângă adjective şi verbe intransitive, iar £7xdc ca acuzativ nici cu eXetv, Xd-Cso0ac, |A<*p7tTeiv, etc., nu merge, pentrucă aceste verbe «non rapiendi sed prehendendi vim habent» (cf. Harder, De a vocali ap. Horn. producta, p. 20). Prin urmare orpids în vv. E371 S3483B3 tj 252 nu joacă rolul unui acuzativ.
   Să vedem acum dacă 017xds este un adverb (cf. Schol. L şi Eusta-thius, 1. cit.). Eustathius compară adverbul orpiâc cu alte adverbe, de ex. dvSpaxac, ixds, şi în altă parte şi cu Ivtutcd?. Dar între oqxâc pe de o parte şi între avSpaxds, ixd?, ivruxac pe de alta, nu poate fl vorba, din punctul de vedere al formaţiunii, de nici o comparaţiune, deoarece în dvSpaxdc (adică £vSpa-xdc, lat. viritim), şi âxdc (adică i-xdc din *ofsxdc, cf. fîexdc Hesych.) -x- face parte din sufixul -xas (cf. skr. -<jas), pe când în £7xdc -x- se rapoartă la rădăcină, cf. £7x6X7] (v. Peppmiiller Comment. zu II. xxiv, p. 91). Cât despre ivTuxds (la Homer acest cuvânt arată modul în care Priam se învălueşte în mantaua sa), un ămxţ Xs7op,svov (se găseşte în Iliada xxiv 163), este de observat că, în privinţa lui multe s’au zis şi s’au scris şi nu este sigur dacă este sau nu adverb. Pe de altă parte orpidc ca adverb nici din punctul de vedere al înţelesului nu pare să fie potrivit versurilor de mai sus, căci o traducere în care orpidc ar aveâ înţelesul unui adverb nu este, după părerea noastră, câtuş de puţin la locul său.
   Dacă deci dyxds nici ca acuzativ şi nici ca adverb nu satisface cele cinci versuri ale noastre (E371 S346.3B3 fl227 -q 252), nu rămâne îndoială,
www.digibuc.ro
âfcSEkVAÎ'lttol REFERiTOAhE LA SCRIITORII CLASICI GRfcCI ŞI tA'TlUl. 6?
credem, că trebue să restituim dat. pl. 47x4o’(=4yx4ol). în adevăr, 4yx4o’ ca dativ plural nu numai în ceea ce priveşte înţelesul convine de minune acestor versuri, ci şi cu privire la formaţiune nu mai prezentă acum nici o greutate. Forma 4yx4o’ nu vine dela răd. 47x1x8- (cum au crezut unii învăţaţi altă dată), care nu este probată, ci este un vechiu dat. pl. al substantivului afxwv (=îndoitura braţului, cotul, la Germani Armbug, cf. Prellwitz, Elym. Wort. d. gr. Sprache, p. 2), care, ca şi 017x0ivi], aveau la început la cazurile slabe vocala scurtă, adică apăreau în forma cea mai slabă a tulpinei. ’A7x4o['.] este în loc de *1x7x11-31, întocmai ca primitivul tppaal în loc de <ppn-ot. Acest tppaoi se găseşte nu numai la Pindarus, Isthm. III 2, Nemeic. III 62 (în alte locuri Olymp. VII 24, Pyth. II 28, III 108, IV 109.219, tradiţiunea mss. variază între tppa.il şi tpped: mss. cele bune au <ppaal, iar cele rele au ippsoi), ci şi pe o inscripţiune atică din secolul V (CIA.IV, 477 H), unde cetim următorul vers al unei epigrame:
                                 s'Av0pto7ie, 8(?) orsr/eftjţ xa0’68ov tppaalv dXXâ p.evoLVwv
   Pe urmă cât priveşte -1 (final) la dat. pl, cu toţii ştim că se poate uşor suprimă ori de câte ori urmează o vocală. Forma 1x7x43’ deci convine versurilor noastre şi sensul expresiunilor 4yx4o’ IXâCero, 47x43’ ejiap-icxe, 47x43’ sXovt’, l'xs S’47x4g’ este: a luă, a ţineă în braţe. Prin urmare nimic nu ne împiedecă să introducem în text forma 47x43’, pe care o recomandă în treacăt şi J. Schmidt (KZ. XXV p. 391), ca una care satisface şi metrica şi sensul. De altfel nimeni nu va tăgădui, credem, că această corectare este foarte uşoară. în sfârşit lecţiunea 47x43’ (1) se mai poate bază şi pe un vers al lui Oppianus (Halieut. II 315), unde întâlnim dat. pl. 4yx4glv. Versul acesta sună astfel:
                                   Koupov 4v7]p Seip'g ts xaî 4yx4olv ejJursipoăiTix.
   (1)  Şi la poeţii posteriori, cari au întrebuinţat acest cuvânt după obiceiul homeric, putem uşor să scriem 47x1x0’ în locul lui 47x1x5, căci pretutindeni 47x00’ vine înaintea unui cuvânt care începe cu o vocală (numai forma 47x00’ nu poate să aibă loc din cauza consoanei iniţiale a cuvântului următor). Aceste pasagii posterioare epocei homerice sunt: Apollon. Rh. A276 :... ibv rcaiS’ 47x05 i-jţooaa (unde Rzach, Stud. z. Apollon. Rh. p. 79, în loc de icoî8’47xo5 = IIAlAArKAS, propune să scriem TCa'.vo7xo5=nAlNAl’KAS), Theocr. Id. VIII 65: 4XX’6xi tu itkpa laS’tjiaojj.'xi 47x05 sr/uiv xo, Nonn., Dionys. VIII 64: tiptztw. 47x05 iyjuv yiiovlfjv £7x01x0va vun7>f|v.
www.digibuc.ro
ÎCLIC VALAOfcl
6£
                             2, di’yuoi ori drjjuov ?
   Se credea în antichitate, că limba poemelor homerice are o mulţime de forme din celelalte dialecte (1). Una din aceste forme, după gramaticii vechi (2), este şi genitivul în -olo. Iar dialectele, cărora gramaticii vechi atribue genitivul în -olo, sunt: tesalicul, eolicul şi beoticul. Dar înainte de a spune dacă aceşti gramatici au sau nu dreptate, credem că este bine să vedem mai întâiu cum stau aceste dialecte cu privire la forma genetivului în -olo. în dialectul tesalic genitivul sing. al deci. II este terminat în : 1°) -ou (după cum ne arată inscripţiunile din Pharsalos şi Chierion); 2°) -ol (3) (precum vedem din inscripţiunile din Mondaia, Phalanna, Larissa şi Chraunon). în dialectul eolic (adică cel lesbic şi eolicul din Asia Mică) acest genitiv se termină atât la poeţi cât şi în inscripţiuni în -w (cf. [iscaui Sappho 112, Sâp.a> Hoffmann, Gr. Dial., II 853,31), iar genitivele în -olo, pe cari le întâlnim la Alceus (ip/oixIvoLo fg. 45 ed. Bergk) şi la Sappho (avvjtoLo fg. 78 ed. Bergk, prin conjectură, căci forma transmisă este <£vvt]t«l) au pătruns probabil din poemele homerice. în sfârşit în dialectul beotic genitivul sing. al deci. II este terminat în -w (cum vedem din inscripţiuni), iar genitivul în -olo, care se găseşte la Corrinna (IhvSapoLo fg. 21 [transmis IhvSapioLo]: ou Pava <pooa’ I6a IlLvSăpoLo îcot’ £pLv, pe care Wilamowitz [Hom., Unters., p. 321
   (1)     Cf. DÎO Chrys. XII 409: oţ o&y îva eÎXeto yapaxT-rjpa Xe|eu*:, AXXâ itâaav ty]v eXXt)-vtieîjv fXâiTTav 8’.‘jjpfj(j.EV7jv teu*; &ve|u£b Aiup’.siuv te xai ’Iuivuiv eti 81 t4jv ’AQfjvaciuv slţ rahrh XEpâcaţ itoXXiu 4| Ta ypuip.aTa ol fîaipEÎţ. Max. Tyr. Dissert. XXXII 4: aoTf) 81 Tjv 4) itoif)-ti*4] oikuiţ 8e ’luivtieîjv raur-qv EBEXvjaat etval a&Tiu, ootb AxptSuii; Auiptov oote ’Attih-îjv itXXâ xo’.v'rjv TYjţ 'EXlaSoţ. "Ate o&v £o(j.itaai 8’.aXEYop.Evoţ, ABpocoaţ âvap.15 t4jv 'EXXaSa ipuivljv xal âvaxEpaaa(j.EVOţ elţ oyrj(J.a uiS-rjţ râ zn-q E?p-(aaaTO.
    (2) Et. Gud. 539, 12. 46. An. Par. III 313. 25. Eustath. 140, 41, etc.
    (3)    Alirens {Dial., I 222), Fick (Odyss. 29) şi O. Hoffmann (Gr. Dial., II p. 633) cred că aceste forme genitivale în -ot sunt scurtate din formele complete în -oio. Pe de altă parte Hirt (Gr. Gr. p. 2421 2) admite pentru dial. tesalic la dativ două forme una lângă alta: -uit şi -ot. Şi când prima formă prin căderea lui t şi transformarea lui cu în oo a coincis cu genetivul în -oo, atunci şi forma în -ot a început să se întrebuinţeze pentrn genitiv. Mai târzin însă s’au diferenţiat amândouă aceste genitive, aşa că se întrebuinţa sau -oo la genitiv şi -ot la dativ sau -ot la genitiv şi -oo la dativ. Această părere este ingenioasă, dar nu mi se pare verosimilă. Explicarea adevărată o găsim, după părerea mea, la Ebel (KZ. XIII, 446), Brugmann (Grdr., II. § 239, Gr. Gr3, p. 225), G. Meyer (Gr. Gr.3, p. 441) şi Meister (Gr. Dial., I 304), după cari genitivele în -ot sunt locative cu însemnarea genitivului, Cf. şi «Biol (elic), IIo-6toi, ’AîtoXXoStupot (delfice) cari sunt locative în -ot cu înţeles daţi val (cf. Valaori, Der Delph. Dial. p. 24).
www.digibuc.ro
OBSERVAŢIUNI REFERITOARE LA SCRIITORII CLASICI GRECI ŞI LATINI.
69
nota] îl corectează cu drept cuvânt, în dativ: IIivSApoi) ar fl aşijde-rea o reminiscenţă poetică. Deoarece deci genitivul în -oio nu există în nici unul din aceste trei dialecte, el nu poate fl nici tesalic nici eolic nici beotic; prin urmare gramaticii vechi greşesc. Şi mai este de observat, că el nu există nu numai în cele trei dialecte de mai sus, ci în nici un dialect grecesc. Va să zică în proză nici nu este vorba despre acest genitiv. Atunci unde întâlnim genitivul în -oio? îl găsim: I. La Homer, la care se ceteşte de 1.085 ori pe lângă gen. în -oo de 1.015 ori (cf. Cavallin, Mâl. Graux, p. 550). II. La Hesiod, la care îl întâlnim de 151 ori plus de 19 ori în fgg., pe lângă -oo de 218 ori plus 14 ori în fgg. (cf. Rzach, D. Dial. d. Hesiod, p. 401).
III. Afară de Sappho, Alceus şi Corinna îl mai găsim la Archilochus (: ’EvoaXcoio ©eoîo fg. 1) şi Anakreon (: oxâvoio fg. 91), la cari de asemenea este o reminiscenţă poetică. IV. La Pindarus (-oio de 45 ori, pe lângă -ou de 497 ori, cf. Peter, Dial Pind., p. 34 sqq, J. Schone, D. Dial. d. Bacckyi. [Leipz. Stud. XIX, p. 253]), la Bacchylides (-oio de 13 ori, pe lângă oo de 91 ori, cf. Schone, op. cit., p. 252), la Stesichorus (: ’Qxaavoîo fg. 8, aicsipsatoto KuvoXaYjJtoîo fg. 85, cf. Mucke, D. Dial. Stesich. Ibyc., Simon., Bacchyl., p. 52), la Simonides din Ceos (soîtXovtâjjioio fg. 18, cf. Mucke, 1. cit.). V. La tragicii greci şi anume la Aischylus (Pers. vv. 99, 856). la Euripides (Trad. 835, Iphig. Aul. 1067, Iphig. Taur. 1148, Phoenis. 823, etc.); la Sophocles nu găsim nici o formă a genitivului în -oio. VI. Comicii greci nu se servesc cu această formă, afară de Aristophanes, la care întâlnim forma în -oio de 2 ori însă în hexametre: Equ. 1015 sqq. şi 1053 sq. (cf. Schone, op. cit., p. 254). VII. La scriitori Alexandrini şi anume: la Callimachus (peste 11 ori în imnuri), la Apollon. din Rhodos -oio de 568 ori pe lângă -ou de 315 ori cf. Rzach, Gramm. Slud. z. Apoll. Rhod., p. 71 sqq.), la Theocritus (peste 20 ori). VIII. La Nonnus (’IIsXcoio, Dionys, VIII99, naxwoXoto, ibid. XI19, etc.), la Oppianus (vjeXioio Cyneg. IV164, tcsSlolo, ibid. I179, etc., vwxoio Halieut. II 580, rcovxoio, ibid.^V669, etc.), la Quintus (t6[).6oio A806, tcoX^oio H421, etc. Din cele expuse mai sus rezultă deci, că genitivul în -oio numai în poezie se găseşte, la Homerus, la Hesiodus şi la poeţii posteriori epocei homerice, la cari a pătruns din poezia homerică.
   în poemele homerice întâlnim însă pe lângă forma în -oio şi o altă formă a genitiv, sg. de deci. Il-a: în ou; iar forma netransmisă -oo este cea intermediară (cf. Brugmann, Gr. Gr*, p. 224 sq., G. Meyer, Gr. Gr.,* p. 444, L. Havet, Mâlr. gr. et lat.4, p. 12), şi avem atunci: -oio:
www.digibuc.ro
70
IULIU VALAOBI
-oo, -oo (1) (părerea lui Mahlow [Die langen Vocale, p. 165,] este greşită). în locul formei în -ou propun unii filologi (Buttmann, Ahrens,
L. Meyer [la G. Meyer, op. cit., p. 445], Leeuwen, Enchir., dict. ep., p. 202 sq., L. Havet, op. cit., p. 12, etc.) să fie Introdusă forma intermediară -oo spre a se evită diferitele neregularităţi gramaticale şi prozodice. Introducerea lui -oo, ce e drept, ar fi posibilă, căci în toate pasagiile aproape (afară de B731, unde o din oo ar fi nesigur, din cauză că se află după el un S : ’AaxXnjraou S6o) urmează un cuvânt care începe cu două consoane sau cu un p. care face poziţiune; dar greutatea stă în faptul că oo nu este transmis prin tradiţiune. în adevăr în poemele homerice numai -oio şi -ou sunt transmişi. Şi cu toate acestea unii filologi (cf. Lugebil la Kiihner-Blass Gr., Gr., I3, p. 2371) sunt de părere să fie întrodus la Homer spre a se evită hiatul (2) -oi5 =oi(o) în locul lui -ou, ceea ce au şi făcut editorii Leeuwen şi M. da Costa (Homeri carmina), căci ei elid vocala finală o în multe locuri; menţionăm numai câteva cazuri: ^uefpoi5 A485 (mss. au -oo), Siqp.01’ B198 (mss. au Siqp.00 t’) 7roTap.oi’ B659, IIpoLToi’ Z160, ’Eoaawpoi’, ibid. 8, Aupvrjaooi’ B690, <&Xofa6oi’ E322 (în toate aceste locuri mss. au -ou), etc. Dar această părere, după noi, este greşită pentru următoarele motive: 1) Tradiţiunea nu ne transmite nici un caz la Homer, unde vocala o a genitivului în -oio să fie elidată. Din contră Pindarus şi Bacchylides, contra obiceiului homeric, elid uneori vocala o din -mo (bunăoară la primul: OeoaaXm9 Ol. XIII 35, AâW Pyth. I 39, axoitot’ Nem. IX 55, iar la celălalt: IIpiap.oi’ XI 120, araXatoi’ V 62), dar tradiţiunea ne confirmă aceasta ; 2) în unele cazuri forma în oo trebue mănţinută bu- 1 2
   (1)  -oio se rapoartă la forma primitivă *-oojo: Xoxoio <*Xoxoajo, cf. skr. vykasya, got. vulfis «* vulfis-s(a) <* vulfis-sja [J. Schmidt]; < *vulfe-s(o) [Brugmann]);iar -oo şi -oo se rapoartă la *-o-so (cf. Iohansson, Verb. contr. der., p. 215). Din contră J. Schmidt (KZ. XXXVIII p. 38) nu admite pentru -oto, (oo) şi -oo două forme primitive deosebite *-sjo şi *-so. El susţine, cu drept cuvânt, că -oto în două epoce deosebite şi sub diferite condiţiuni poate să se transforme în -oo; mai întâiu numai procliticul toto s’a schimbat în too, too şi mai târziu s’a transformat şi intonatul toto şi polisi-labicul fieoîo în too şi Beoo.
   (2)  Poetul sau poeţii Iliadei şi Odysseei căutau totdeauna să evite hiatul: şi eră o artă de a-1 evită. Sunt totuş în poeziile homerice hiaturi. Cazurile însă nu sunt aşă de multe. Căci în multe locuri avem a face cu un hiat aparent (întru cât multe cuvinte cari încep azi printr’o vocală începeau altădată printr’o consoană); pe urmă sunt cazuri, în cari hiatul eră permis (bunăoară între un vers şi altul, şi cele din to|».al); mai erau apoi şi unele hiaturi propriu zise, puţine la număr, cari îşi aveau de mult locul în poezia antehomerică şi pe cari Homerus le-a moştenit; în aceste hiaturi nu trebue să vedem vreo neştiinţă, ci unele particularităţi cari în anumit0 cazurj erau permise şi auditorul eră obişnuit-
www.digibuc.ro
OBSERVAŢIDNI REFERITOARE LA SCRIITORII CLASICI GRECI ŞI LATINI.
71
năoară B108: Sn^ou t’ ăvSp* (lecţiunea celor mai multe mss.) iar introducerea formei în -oi’: 8t]|ioi’ ăvdpx nu este posibilă, căci, după Bekker (Horn. Bl. II165), t’ nu trebue să lipsească sub nici un motiv. Leeuwen şi M. da Costa au înlocuit Sn^oo x’ prin 8ij|j,oi’ spre a evită hiatul fără să se gândească că au omis t’ care trebue să-şi păstreze locul şi că asemenea hiate înainte de avujp se găsesc şi în alte locuri: r) âvSpA-icv A161, 8s ăvfip B216, vj xoi ăvSps? B81S; pe urmă de ce să înlocuim 8nj|ioo prin 8^p.oc’, căci nu 8nj|ioi’ ci 8fj|j,ou ne este transmis de mss.; 3) Genitivele în -oio, şi cele în -ao (cf. Valaori, De vocal. ap. Homer. non conlr., p. 48) n’au putut şi nu pot să fie elidate (adică -oi\ -a’), pentrucă nu erau nişte forme întrebuinţate în limba zilnică, ci erau forme vechi, cristalizate şi dispărute de mult din limba poporului; şi precum mai târziu tragicii atici se serviau cu forme mai vechi, cari nu se întrebuinţau în limba de toate zilele, în loc de cele nouă, ziceau de exemplu ca Do-rienii AGAva (cf. Aeschylus, Eumen, 235 : yAvaao’ sA0Ava, Sophocles, Aias 74: « Spţs ’A0Ava; Euripid., Hippol. 1121: aoxip’ ’AGAva?), în loc de sA0t]-vata, 5A0-rjvaa şi AGijvâ, care a devenit forma dominantă în dialectul atic de la anul 360 a. Chr., tot aşa şi poetul sau poeţii Iliadei şi Odysseei întrebuinţau genitivele în -oio, ca nişte forme moştenite din vechime şi neîntrebuinţate în limba zilnică. Prin urmare din cele expuse mai sus conchidem că este o greşală să introducem în textele homerice forma genitivului în -oi5, bunăoară 8nj|j,oi’, 7roxa(j.oî’, etc., în locul celei în -ou transmisă de mss., adică            etc.
                                          3. ovjuTtas sau ^v/inag ?
   Unii învăţaţi, între cari Thiersch (Gr. Gramm. vorz. d. ion. Dial., p. 270), Bekker şi alţii, propun să se cetească la Homerus nu numai £u(j.7iavt-, ci şi £uv- în toate locurile, unde metrul nu prezentă nici o dificultate. Motivele pentru cari aceşti învăţaţi au propus aceste schimbări sunt: 1° că £6v, care la Homerus există de nouă ori (ouv însă nici odată afară de compuse): ZS72 026 II248.864 % 182 t 105.302 x 268 o 410 (în toate aceste versuri £uv este trebuincios din cauza metrului), este forma primitivă (1); 2° că adjectivele £uv6? (din *£uv-jo-s) şi ^ovijîa aşa au fost scrise de Homerus în totdeauna, d. ex. 019S (în acest vers metrul cere £) A124 n202 S300        ;
3° că chiar verbul oovîtjiu începe totdeauna atât în manuscrise cât şi în ediţiunilo homerice cu £, bunăoară A„ B182 II210 K612 0442 o 34 (în toate aceste locuri £ este necesar din cauza metrului) A27S B,6.6S a 271 8 76 C 289 1
   (1) în privinţa formelor £uv şi guv a vorbit P, Kretschmer, KZ, XXXVI, 416 sq.
www.digibuc.ro
72
IULIU VALAORI
0 241 o391 x378 (cu toate că metrul uu cere consoana dublă £), afară de un singur vers N381, unde trebue să cetim auvii)p.E0a (vvjoar ou |va)jj.e0a), iar nu £ovu)[te0a, care, din punctul de vedere al metrului, prezentă greutate. Acestea deci sunt cauzele pentru cari Bekker a scris în unele versuri din Iliada şi Odyssea £up,xavx- în loc de ou|i.jtavt-. Noi însă credem că oop.7tavx- trebue mănţinut, căci ouv- în multe versuri homerice trebue să-şi păstreze locul din cauza necesităţii metrului. în adevăr, dacă am examinâ cu atenţiune locurile homerice, unde se găseşte ouv-, vom vedeâ că această formă se găseşte de 107 ori. în versurile următoare: A70 Bb5 A332 E319.902 Z334 1I22 04oo K302 A087 N381.722 s30.90 n336.337 P134 «I>34.502 X201 \P102 G420 (3 292 8 367 0 99.137.139 i74 o 27.318. 338 «259.333 p 115.153 o 129 % 268.311 o 92.328 <p 31 w 265, adică în 42 locuri consoana o este necesară din cauza metrului; din coptră în 65 locuri metrul nu cere o. Dar pe lângă ouv- există în poemele homerice şi £uv-, care se ceteşte de 48 ori. Aşâ bunăoară în 28 de locuri (Ag B]82.381 Z87 H210 K602 N100.699 fii27.39-393 0442 1276 l*2i.i34.47a X129 ^700
y) 270 x 105.515 £ 98.323 o 34.39 x 293) consoana dublă £ este trebuincioasă din cauza metrului; pe când în celelalte 20 de locuri metrul nu cere litera £. De unde rezultă că poetul sau poeţii Iliadei şi Odysseei au întrebuinţat şi ouv- şi £ov-, pentrucă amândouă formele sunt cerute de metru. De aceea nu putem să admitem părerea învăţaţilor Thiersch, Bekker şi altora, cari cer să scriem în multe versuri £u[ucac, din punctul de vedere al metrului posibil, dar contra tradiţiunii mss., iar nu oop-xac.
                                            4. rjv sau ai xev, ei ?
   în multe pasagii din poemele homerice, unde întâlnim conjuncţiunea îjv, lecţiunea tuturor manuscriptelor, Leeuwen şi M. da Costa au scris în ediţiunea lor în loc de îjv: al' xîv (al x’), si (el) (1). Aşâ de exemplu -^■00 ^353 l393’429 '—'78 ®32-504 ^30 ^4i9’487 ® 94.282 |3 216.360 7 83, unde toate manuscriptele au îjv (afară do I359, în care vers ms. L are al xs, cf. şi Plat. Hipp. min. 370 B, iar celelalte mss. au îjv), Leeuwen şi M. da Costa au introdus în ediţiunea lor al xev. în vv. A100 0482 P246 ri72 X66 s 120.417 în cari mss. aşişderea au îjv (afară de T32, unde ms. Harleianus şi 1
  (1) In locul conjuncţiunii En-rjv, pe care o întâlnim la Homerus de 40 ori (în Iliada de 15 ori, in Odyssea de 31 ori), au introdus aproape in toate locurile aceşti editori ensi xe. Este de observat însă, că acolo unde etctjv se găseşte înaintea unui cuvânt începând cu o consoană, nu poate fi schimbat în eirel xe. De aceea Leeuwen şi M. da Costa au scris 8 412.414 x411 -/.440 simplul ejctl, fără să bage de samă, că au Stricat dreapta legătură a conjunctivului cu «v în propoziţiunile timpurale,
www.digibuc.ro
OBSERVAŢIUNI REFERITOARE LA SCRIITORII CLASICI GRECI ŞI LATINI.
73
Eustathius au d, iar celelalte niss. rp), aceşti editori au scris ei (e’i), 7c 276 cetim la Leeuwen şi M. da Costa: eiirep nai 8iâ Swpa... în loc de transmisul şi din punctul de vedere al sintaxei exactul rjv rcsp; în sfârşit într’un singur loc H3I) ftv lecţiunea mss. este mănţinută, mărgi-nindu-se numai să zică în adnotaţiuni <novieium». Aceşti învăţaţi însă n’au procedat bine, că au alungat din poemele homerice forma rp bazată pe autoritatea mss. Căci un lucru să nu uităm: numai acolo, unde este vorba de o greutate metrică, unde sensul este obscur, unde tradiţiunea nu este sigură, acolo putem să facem conjecturi, şi să introducem forme vechi în locul celor nouă, bunăoară în cazul de faţă ai nev în locul lui ijv. Numai vechimea formelor nu este un motiv pentru a înlocui unele forme prin altele, când se ştie că limba homerică conţine produsul unei lungi serii de poeţi şi multor secole şi trebue să ne aşteptăm ca unele forme vechi şi unele nouă să se găsească la olaltă şi deci nu trebue să corectăm formele nouă pentru dragostea celor vechi. Prin urmare nu putem să alungăm din text ijv, căci această conjunc-ţiune nu este străină obiceiului homeric. în adevăr, autorul sau autorii Iliadei şi Odysseei au întrebuinţat când ai nev, când ei nev, când fjv. Acelaş lucru se observă şi la Acheeni şi Dorieni, cari se serviau şi cu aî, ei şi îj (cf. O. Hoffmann, Mixt. gr. ling. Dial., pp. 47,481). De asemenea nu numai din inscripţiunile Ionice se vede că ijv este ionic (cf. V\v Se tis ercinaXfji Halicarn. (sec. V), O Hoffmann, Gr.Dial., III, No. 80 A20 B16i iijv 6e p.T] 7rp7j£oi3iv Chios (sec. V), ijv Si tis â‘(6âXX7)[i] Thasos (sec IV), ci şi din operele poeţilor Ionieni ca Simonides din Amorgos (fg. I15.35.97. şi Hipponax (fg. 432 46i 496), cari au întrebuinţat forma ijv. Pe de altă parte lecţiunea ijv mai poate fi apărată prin aceea că şi poetul alexandrin Apollonius din Rhodos a întrebuinţat această particulă după obiceiul homeric. Cetim de ex. la acest poet de 10 ori ijv şi anume: A891.808.007 B228 329*345*1028 ^32 344.1089* Aşa dar, de oarece şi în dialectul ionic mai nou, pe care trebue să-l comparăm cu cel homeric mai mult decât pe celelalte, se găseşte ijv, nu rămâne îndoială, că autorul sau autorii Iliadei şi Odysseei au întrebuinţat pe lângă al, ei şi Ijv. Şi iată de ce credem, că Leeuwen şi M. da Costa au procedat greşit alungând din textul homeric ijv. 5
                           5. Mv sau ăv ?
  Dindorf (Xenoph. Scripta minor? [1883]), Cobet (Nov. lect., p. 739) şi alţii sunt de părere să se introducă în textele autorilor atici conjunc-ţiunea «av» în loc de «eâv.» Dar aceşti învăţaţi se înşală, credem,
www.digibuc.ro
74
IULIU VALAORI
căci nu numai pe inscripţiunile, ci şi la scriitorii atici «iâv» (1) este aproape singura formă întrebuinţată. Aşâ bunăoară inscripţiunile atice au (afară de câteva exemple ale conjuncţi unii «âv», care se găseşte numai de şase ori din sec. V până în sec. III a. Chr.) în totdeauna forma «iâv» (2) singura conjuncţiune întrebuinţată în sec. VI şi V a. Chr. (cf. Meisterhans-Schwyzer, Gramrn d. att,. Inscrif.8, pp. 45.256). Acum dacă trecem dela inscripţiuni la scriitorii atici şi dacă vom compară toate locurile, unde se găsesc particulele «iâv» şi «âv», vom vedeâ cât de mare potrivire există între inscripţiunile şi scriitorii atici (oratorii în special). în adevăr la Antipho găsim de cele mai multeori «iâv» şi anume de 32 ori, «âv» sau «xâv» de 11 ori (de 4 ori precedat fiind «âv» de o vocală şi de v ephelcysticon: toiyfieaBe, âv», îtspl 'HptoS. ipov. § 46, «Ssarcovr], âv», ibid. § 48, «|ri] 8<j) âv», xaTarf^ |i,vjrp. § 23, «&rav âv», ibid. § 1), iar o singură dată şi «Ijv» (3) (=iâv) jrspi xopsoT. § 25. Andocides are fără nici o variantă de 2Et ori «iâv», pe când «âv» sau «xâv» numai de 7 ori: de cele mai multe ori după un cuvânt care se termină în vocală sau după v ephelcysticon. Să se observe că în unele locuri, în loc de «âv», ar fi poate mai bine să scriem «iâv», de ex. xepl [xoanjp. §§ 144.149, în loc de «raSs âv» şi «ooS’âv» : 'xâS’ iâv’ şi cou8’ iâv’. Dinarchus a întrebuinţat de 25 ori formă «iâv» şi de 5 ori cealaltă formă, adică «âv». De asemenea Lysias şi Lycurgus aproape totdeauna s’au servit cu particula «iâv». Din contră Demosthenes are peste 600 ori «âv» şi numai de 420 ori «iâv»; «vjv» însă nici odată n’a zis. La Thucydides găsim de cele mai multe ori «vjv», forma per ex-cellentiam ionică, şi anume de 250 ori aproape; iar «iâv» de 9 ori
(^44,18 HI47,33 1^28,5.118,82 ^47,15 VIg0ilt VII88,28 VIII7B,21 (bis). Cu toate
acestea întâlnim şi «âv» de 3 ori: VIII75iS mss. variază: unele (cele mai bune) au «iâv», iar altele au «âv». în sfârşit Xenophon a întrebuinţat «7jv» şi «iâv» ; «âv» însă numai acolo unde cuvântul precedent este terminat printr’o vocală; din contră unde este terminat printr’o consoană ftv se găseşte foarte rar (cf. Maier, Opuse. I, p. 165 sq.). Aşâ dar, deoarece atât la scriitorii atici (în special la oratorii atici), cât şi pe inscripţiunile atice întâlnim de obiceiu forma iâv, rezultă că iâv 1 2 3
   (1) Sâ se observe, că ea din eâv a rămas, ca şi în paciXea (dar          din sec. III
încoace începând) flaaiXea?, ©ejuaTOKXea, etc., în toată perioada atică necontractat, când ştiut este că dialectul atic, mai mult ca ori care altul, a evitat totdeauna prin contracţiune hiatul a 2 vocale.
   (2)  eâv din el-ăv cf. elâv, care apare pentru prima oară pe inscripţiunile atice la an. 387 a. Chr.
   (3) *jv din 7j-âv, iar nu din eâv cf. Ehrlich, KZ. XXXVIII, p. 86.
www.digibuc.ro
OBSERVAŢIUNI REFERITOARE LA SCRIITORII CLASICI GRECI ŞI LATINI.
75
este adevărata formă atică şi rău au procedat şi procedează filologii cari caută cu ori ce preţ să introducă la scriitorii atici conjuncţiunea «av» în loc de «£âv».
                        6. Jloyviârjg sau Jioyeveiârig ?
   Filologul Cobet recomandă în opera sa: Hyperidis, oration. duae, p. 83, forma AioyeveIStj? în loc de AioyvîSTjg «quia Aioyviorjg non sit graecum sed AioyevcIStjc, ut ’Avnyevzîdys non Avxitevî§7)<;», Şi ca să probeze prin exemple această corectare, citează un pasagiu din Anaxandrides ap. Athen. IV, p. 131: aoXeiv S’abxoîg ’AvufevetSav. După Cobet deci forma AtoyviSTjs este suspectă. Noi însă nu vedem nici un motiv serios, ca să scriem în loc de Aioyvî§7]?, într’un pasagiu din Hyperides (înţep Eo£ev. col. XIX, 15), care sună astfel: AtoyviSYjs plv xai ’AvxîSwpo? 6 pixoixo? eloayyâX-Xovxai tb? jtXeovo? [lloGouvte? xaţ auXrjxpiSa? fj 6 vopo? xeXeuet, forma Aioyevef§?]<;, căci prima formă, adică AloyvîSt;?, este lecţiunea tuturor mss. şi a papirusului şi vine dela Aîoyvig diminutivul lui Ato^evijc. Şi apoi ne este teamă ca nu cumva tocmai forma AioyeveîSTjţ, pe care o recomandă Cobet, să nu fie derivată într’un mod neobişnuit. Pe de altă parte nu trebue să trecem cu vederea nici autoritatea inscripţiunilor. în adevăr sunt şi unele inscripţiuni atice, cari au forma Aîoyvig de exemplu: Aîoyvi? ’laav-Spou IktpaLsus (CIA I 119. 120. 164). Şi patronimicele substantivelor în -7]? (-ou? genitivul) totdeauna în -i5y)? se termină, de exemplu: ’AvxitpavlSoo (CIA. I 317) AtoxapiSijs (ibid. 416), EmxeXiSr]?, ’E^r/apiS^ EoxsXîSt]?, etc., şi în fine n’avem decât să comparăm şi 0coyvîS7]g, care derivă din ©ăoyvig (Qeyvtg în dial. Megaric, cf. 0£yvtS6g âoxiv Itoj), diminutivul cuvântului 0£oyev7]g. Credem deci, că argumentele aduse sunt suficiente pentru a arătă, că forma AioyvîSijg, departe de a fi suspectă, trebue să-şi măn-ţină locul.
                                7. <p sau o ?
   Plat. Crit. 47 E cetim: ’AXXâ p.£x5 exsîvoo apa %tv jkwxbv St£’f6appivou, <[) xo aStxov [lev Xo)6ăxa'. xh di Sixawv ovivtjolv; adică: «dar oare puteâ-vom trăi cu acela fiind corupt (ad. ot&[i.a), pe care nedreptatea îl distruge, iar dreptatea îl mântueşte»? Aşâ sunt date cuvintele de mai sus de cele mai multe mss. şi ediţiuni. Cu toate acestea sunt editori cari au introdus în ediţiunile lor, în loc de dat. pron. reiat. ($), acuz. ac. pron. (o).
   Adevărul este că şi nouă ne-a plăcut altădată această lecţiune o; şi motivele c^ri ne-au făcut atunci să preferim acqzativul q dativului
www.digibuc.ro
76
IULIU VALAORI
(p sunt cele ce urmează: 1) că la toţi scriitorii clasici greci, mai cu samă la scriitorii atici, şi chiar la Platon însuş, verbul X<o(3ăo0ai are complementul său în acuzativ; 2) că chiar dintre mss. lui Platon sunt unele cari au acuzativul o; 3) că şi Eusebius (Praepar. evang. XIII 6) ne-a păstrat lecţiunea o. Dar în timpul de faţă judecăm altfel şi opinăm că cuvintele de mai sus aşa au fost scrise de Platon. în adevăr lecţiunea ([> nu numai că ne este transmisă de cele mai bune mss. ale lui Platon BCED, ci găsim chiar exemple prin cari se poate demonstra că verbul Xo)6ăa0ai are complementul său şi în cazul dativului. Aceste exemple sunt: Aristoph., Equit. 1408: iv5 l'Scootv aoxov, ot? sX(o6ă0’, oiHvoi (în care vers tradiţiunea mss. variază: cdd. RPr2 au 0%, din contră celelalte ASVT1 au oug), Dionys. Hal., Antiquit. VII 73: avaCrpjaaaa xov T(p OepdrcovTi Xcd6Tjaapvov, şi Oppian. Hal. II 639: pj5e xc? oly_o[iev(p rcsp ivi Xpot X<o6v)aaixo. în sfârşit nu trebue să trecem cu vederea pe Phrynichus (ap. Bekk. Anecd., p. 50), care ne vorbeşte de îndoita construcţiune a acestui verb: «X<o6ăo0ai xovSs xalxtpSe, aixiaxoqj xal Sozixy», fără însă să dea exemple.
   Rezultă deci din cele spuse mai sus, că în acest loc al lui Platon trebue să mănţinem dat. c[> şi au procedat, după părerea noastră, cu mult mai prudent editorii, cari au mănţinut în text lecţiunea cp.
                                     8. tov fjur\ sau r6 fjur\ cu infinitivul ?
   Ed. Tournier (Rev. de philol., XXI [1897], p. 69), plecând dela un pasagiu din Herodotus I 86 ((3ouX6|j.evoţ etSivat el' xig Saip-ovcov poasxai xoo pj Cwvxa xaxazaoOfjvat = căci voiâ să ştie dacă vreun zeu îl va scăpă de a nu fi ars de viu), se întreabă dacă nu cumva exemplele xoo pj -|- infinitivul provin din confuziune şi dacă n’ar fi mai bine ca în toate pasagiile xoo [ii] să cedeze locul lui x6 p). De aceea cere şi în acest loc din Herodotus, ca şi Hertlein (Krit. Anh. zu Xenoph. C Paed., II 4,13), x6 p] xaxaxaoOfjvai în loc de xou pj xaxoaaoOijvai (1). Dar nu numai helenistului francez, ci şi altor învăţaţi a părut nelogic acest pasagiu din Herodotus, unde, după verbul pueaOat, care conţine o idee negativă, avem xoo cu infinitivul şi cu negaţiunea pi, când ştiut este că verbele de felul acesta şi cele cari însemnează a împiedică, a înlătură se construesc cu infinitivul precedat de xoo (fără prj însă) sau de xo pj, cf. şi Riemann-Goelzer, op. cit., p. 624*.598. Alţi filologi din contră consideră acest loc
   (1) Cf. şi Keelhoff (Rev. d. phil., XXI, p. 179) şi Martinor L. Earle (op. cit., XXII [1898], p. 182 sq.).
www.digibuc.ro
OBSEfcVAŢltJNl REFERITOARE LA SCRIITORII CLASICI GRECI $1 LATINI.          77
herodoteic suspect pentru alte motive. Aşâ bunăoară Keelhoff (loc. cit.) susţine: 1° că Herodotus nu întrebuinţează nici odată verbul poea0ai cu genitivul; 2° că această construcţiune este rară la ceilalţi scriitori; 3° că verbul posa0ai cu genitivul singular se întâlneşte numai la poeţii şi la scriitorii greci posteriori. Aceste argumente însă nu sunt convingătoare, căci pusa0ai se construeşte şi cu genitivul la Herodot, IX 76, unde ms. E. şi toate ediţiunile (chiar şi ed. V [an. 1893] a lui H. Stein) au: w |3aaiXeo SixâpxYpoaal p.e xtjv txextv ai-/paXcuxoo SooXoaoVY]?. Cf. şi Hippokr., p. 819 H: poeo0ai x/js âx0T)X6vaios.
   Astfel se prezentă chestiunea. Este deci natural să ne întrebăm dacă trebue sau nu să alungăm nu numai din acest loc al lui Herodotus, ci din toate pasagiile similare, construcţiunea xoo pd] cu infinitivul. Manuscrisele variază în unele locuri, mai cu samă la Xenophon, între xoo p.i] şi x6 p.i] cu infinitivul (în unele mss. xoo a înlocuit xo, în altele x6 a intrat în locul lui xoo); iar dintre editori unii sunt pentru alungarea lui xoo p-vj cu infinitivul şi înlocuirea acestei construcţiuni cu cealaltă, adică xo p-i] cu infinitivul (cf. Dindorf, Xenoph. C. Paed. [1880] p. XIX, Sauppe, Xenoph. C. Paed., II 4, 13, Hertlein, Krit. Anh. za Xenoph. C. Paed., ibid., ş. a.), pe când alţii, nefiind siguri, când mânţin construcţiunea xoo p-i] cu infinitivul, când o alungă. Se ştie că genitivul infinitivului se întrebuinţează în limba grecească, ca să arate scopul, chiar fără prepoziţiune (1), Această întrebuinţare finală a lui xoo are loc mai cu samă la Thucydides, dela care s’a întins apoi şi la alţi scriitori trecând chiar şi la Vechiul şi Noul Testament (în special la evanghelistul Luca şi la apostolul Pavel). Genitivul acesta al infinitivului se pune pe lângă verbele cari însemnează a împiedică (sau a scăpă de); iar idea negativă conţinută în propoziţiunea principală este adesea întărită prin negaţiunea [ii] (2), adăugată la genitivul infinitivului (sau la infinitiv), adesea chiar şi într’un mod pleonastic (3). Negaţiunea p.i], bunăoară în sipYio p.Y] IX0etv şi oox sîpia) p.Y] IX0slv, şi-a luat începutul probabil în legătură cu propoziţiunile subordinate începătoare cu p), de ex. p-Y] eX0-(i sau [ri)  precum şi p.Y] oo, în oox stpYw p.$) oox iX0siv în
legătură cu propoziţiunile subordinate cu [iy] oO (cf. Brugmann, op. 1 2 3
   (1)   Prepoziţiunile cari preced acest genitiv al infinitivului sunt 6icip şi evsxa. Cf. Isokr,, I 19, Demosth,, XVIII 204.
   (2)   Cf. Thucydid , II 101.1 (v.al Ens-.Sv) ol ’Afta]vaioi oh icapvjoav xaîţ vaoaîv, âmoTOuvTE'; ahxbv |rr] -r^siv), IV 40,2 {âniaxouvxcţ p.-/) siva; xooţ icapaîovxaţ...), unde avem infinitivul CU p.Y| după verbe cu înţeles negativ.
   (3)   Şi în limba franceză această ncgaţiune se găseşte în mod pleonastic: peu s’cn fallut qu’il ne fut blesse. II y en a plus que je ne pensais, etc.
www.digibuc.ro
îs
îtJLÎtt VALAdRf
cit., p. 521). Şi pe urmă după sip-foi too IX0sîv se ziceâ şi slp-ym too |xt] iX0etv (cf. Thucyd., I 76,2 ooSsîţ iro>... tou p.7] irXiov r/stv a7TSTpâ7TSTO = s’a abţinut pentruca să nu se folosească mai mult).
   Noi deci suntem de părere, că nu putem să alungăm construcţiunea tou p.7] cu infinitivul şi să o înlocuim cu cealaltă x6 p.i] cu infinitivul pentru următoarele motive: 1° că sunt unele verbe al căror complement trebue să stea în genitiv, căci ele cer genitivul, cum sunt: etpyeiv, ano-, xojXoeiv, xaze^siv, etc. (cf. Herod., II 124, Thucyd, II 89,1, Isokr., XII 27, VII 17, Lys., p. 105, 24, etc.); 2° că infinitivul cu xo ar fi bătător la ochi, căci ar înlocui o frază cu otcojc (ceea ce nu este posibil), când ştiut este că to cu infinit. înlocueşte Sote cu infinitivul; 3° că în unele exemple tou îşi păstrează însemnarea de particulă finală şi ne-gaţiunea este trebuincioasă pentru înţeles, de ex. ev. Luca IV 42 : xaxeî/ov aikov tou ju] iropsueaSai (= îl reţineau pentruca să nu plece), Act. Ap., X 47 : [iT^xt uSwp Suvaxat xwXuaat tic xoO p.7] (3aTTTia67jvai toutou? (— poate să pretexteze cineva apa, pentruca să nu fie botezaţi?) cf. şi limba grecească posterioară celei clasice, în care verbul: a împiedică se construeşte cu îva şi o propoziţiune finală, de ex. Apokal., VII 1 sISov tso-aapac dyyiXou?... xpaxouvxaţ xouţ tiaaapac avl|J.ou? T7]c yfj<; iva [ii] miyi aveţioţ, v. Viteau, Le grec d. Nouv. Testam., p. 171); 4° [că sunt prea multe exemple, unde întâlnim construcţiunea tou p.7] cu infinitivul, bunăoară Xenoph., C. Paed., II 4, 18. 4 23, III 1, 28. 3, 31; Anab. III 5, 11 IV 8, 14; Hellen., IV 8, 5; Rsp. Lac., V. 7; Thucyd., I 76, 2; Demosth., XXII 149. XXXIII 25; Isokr., VII 17. XII 80. XV 122; Plat. Leg., 637C 832B; Dion Chrys., XI 21; ev. Luc., IV 42, XVII 1. XXIV 15, etc.; Ap. Pav., Rom., XI 10 etc., şi ar fi curios de tot să credem că toţi copiştii, atâţia la număr, au putut să comită aceeaş greşală. Iată de ce zicem că trebue mănţinută construcţiunea toO infin.
                          9. iiaaaro sau ecpeGoaxo ?
   Brugmann (op. cit., p. 263) şi alţi gramatici ne spun că st- din e-[a]e-la augmente se găseşte numai contractat. Cu toate acestea întâlnim forma âăaaato în Odyss. £ 295:
                       AiSutjv |x’ !ît! vv]dc EEOoaxo irovTOîtopoio
în care vs. unii filologi s’au pronunţat pentru emendaţiunea lui Rliia-nus IcpăaoaTo. Sensul acestui vs. este: «m’a pus în nava sa, care per-curge marea, ca să mă ducă în Libya». Forma iâoaaxo <;*e-[a]e8- se referă la. răd. = as8-(e8-), cf. lat. sed-. Ne întrebăm deci cum se face că
www.digibuc.ro
OfiSERVAţlnKl REFERITOARE LÂ SCRUtORlî CtASl<51 GfeECf $t LÂTlftl. 79
a rămas se-, între cari la început a fost -o-, în acest singur exemplu necontractat? în explicarea acestei forme chiar în antichitate criticii au întâmpinat greutate. Aşâ de pildă Zenodotus şi Rhianus au crezut că această lecţiune (eăooocro) prezentă o neregularitate din cauza augmen-tului său neobişnuit. Cu privire la acest vs. (£ 295) iată ce zice scho-liastul: Tcavos ţrjaiv ipiaaazo ZrjvoSozoe iţeîaxTo. Aşâ dar din cuvintele scholiastului reiese că Rhianus a zis kfâaazzo, iar Zenodotus l'feîoocuo (1). Din contră Aristarchus, celebrul gramatic Alexandrin, a preferit lecţiu-nea Uaaazo, pe care Mayhoff (De Rhiani creţ. stud. Homer., p. 36 sq.) n’o aprobă şi admite, ca şi Bekker, emendaţiunea lui Rhianus, adică i<păooaTo. Aşâ stau lucrurile. Prin urmare care din cele trei lecţiuni este aceea pe care a întrebuintat-o Homer? înainte însă de a ne pronunţă, este necesar, credem, să vedem cum stăm cu tradiţiunea manuscriptelor. J. La Roche ne spune că toate mss. au în acest loc âsoaato (vreo trei la număr CQS au s£ooocuo). Aşâ dar singura lecţiune transmisă de mss. este Uazazo, care, deoarece nu prezentă nici o greutate, atât din punctul de vedere al sensului, cât şi din acela al metrului, arputeâ să-şi măn-ţină locul în vs. acesta. Rămâne totuş o greutate de înlăturat şi anume cea relativă la formaţiunea acestui cuvânt, căci pentru acest motiv a părut multor învăţaţi din antichitate şi multor filologi din timpurile noastre o formă neobişnuită. G. Curtius (Verb. I2, p. 119) şi Rzach (Stud. Z. Apoll. Rhod., p. 126) sunt de părere, că în forma lăooato, care se are către eiaorco precum £a£e către 7j£e, augmentul silabic înainte de vocală este păstrat neatins. Brugmann (Gr. Gr.\ p. 263) vede în această formă, dacă ea este adevărată, eine analogische Neuerung. în sfârşit după Hirt. (op. cit., p. 240) şi în această formă, ca şi în £a£a, IccXwv, idtvSavov, eeurov, etc., stă înaintea lui f, pe care autorul sau autorii Ilia-dei şi Odysseei îl cunoşteau încă, un e normal.
  Prin urmare kiaaazo departe de a fi o formă neobişnuită, ea â provenit sau prin analogie sau conţine un e normal înainte de f. Iată şi singura greutate, care se opuneâ la mănţinerea acestei lecţiuni, îndepărtată. Deoarece deci lecţiunea kiaaazo, singura transmisă de mss. 1
  (1) Amândouă aceste forme verbale sunt compuse din e<p-(lir-) şi aor. med. £aadep.v)v sau s!ati[jLf]v. Aor, act. este etoa<*e-(s)edsa (cf. Hoffmann, Gr. Dial., III, p. 381) sau *«['3]ec[3]& referindu-se la Rd. (o)e8-; dar după Rozwadowski (cf. Brugmann, 1. cit.) se referă la Rd. oe:8-, cf. eîoov 163, unde ciudatul st- la imperat., dacă nu este vreo greşală a copistului, este transportat prin analogie dela indicativ (cf. G. Meyer, Gr. Gr.*, p. 559). Ahrens şi G. Meyer (1. cit.) sunt pentru forma saoov, pe care şi Nauck şi Leeuwen-M. da Costa au întrodus-o în ediţiunile lor.
www.digibuc.ro
80
IDLltJ Valaorî
nu mai prezentă nici o dificultate, suntem de părere, că ea trebue să-şi mănţină locul.
                     10.  c-i4haaQvrjOOtos sau Qovqîov ?
   Părintele istoriei se exprimă în proemiul cărţii sale:
   'HpoSotou 'AXixapvTjaoeo? iatopirj? axoSe&ţ TjSe, adică aceasta este expunerea cercetărilor lui Ilerodotus din Ilalikarnassos, unde este vorba despre lecţiunea 'AXixapvrjoaioţ, care în mss. variază: cetim 'AXixapvac-oiw; în mss. Sancroft. şi Medic.; 'AXixapvaaafjos, 'AXixapvaaasio? în celelalte mss. şi în ediţiuni; iar Demetrius din Phaleron (§ 17, 44) a scris: 'AXtxapvTjaa^oţ. Prin urmare, după tradiţiunea mss., Ilerodotus se numeşte 'AXtxapvTjoaeoţ. Din contră, Aristoteles citează altfel proemiul acesta herodoteic în opera sa intitulată Rhetorica (III 9,2), unde se vorbeşte despre deosebirea, pe care o stabileşte între elocuţiunea periodică (X££is xaT£aTpap.piv7]) şi cea juxtapusă (Xe£:c eipopivrj). Aristoteles (1. cit.) se exprimă astfel: «'H p.ev oov eîpopivrj Xe£i? vj ap^aia eauv 'HpoSotou 0ou-ptou TjS’ tatoptv]? axoSe&ţ taonj fâp xpotepov psv axavteţ, vov Sk ou xoXXol xpwvta:.» După Aristoteles deci părintele istoriei se numeşte Qoopto? (1). Atunci care din aceste două lecţiuni este cea adevărată ? Să examinăm mai întâiu tradiţiunea şi să vedem când a fost restabilit textul lui Hero-dotus.
   Din nenorocire Alexandrinii nu s’au ocupat în special cu critica scriitorilor greci în proză afară de Platon; aceia cari s’au ocupat mai mult cu istoricii, cu oratorii atici şi cu cercetările referitoare la deosebirea dintre dialectele greceşti, sunt învăţaţii şcoalei din Pergamon. Philemon (2), autorul unei lucrări intitulate: Iup.[uxta xepl 'HpoSoteiou Stop-0(op.aTOs xpo? ’AXs£av5pov, este acela care a făcut, după cum ne spune Porphyrios (Zetem. Horn, cap. VIII), oarecari îndreptări cu privire 1 2
  (1)   în locul cetăţii Sybaris distrusă de Crotoniaţi (an. 444/443), Atenienii au ho-tărît să fie stabilită pe ruinele acestei cetăţi dispărute o colonie panhelenică, Turii. Herodotus a venit în acest oraş între 444/442. Timpul şi motivele însă nu se pot determină exact. Herodotus deveni cetăţean al cetăţii celei nouă Turii şi de aceea este numit uneori 0o6p:oţ.
  (2)   Acest Philemon, care a trăit între Alexandrus Cotyaeus şi Porpliyrius, nu trebue confundat cu Philemon din Atena, care a scris: Ocpl ’AttukLv ovopcttcuv 7) fXcuocuiv (citate adesea de Athenaous, XI 469 E. 473 B) şi care a trăit după Aristarclius (cf. Susemihl, Gr. Litt. în d. Alexandrinerz, I, p. 373 sq, Christ, Gr. Litl.\ p. 7713).
www.digibuc.ro
OBSERV AŢItîNI REFERITOARE LA SCRIITORII CLASICI GRECI ŞI LATINI. gl
la Herodotus (1). Ya să zică aceste îndreptări, această emendatio a lui Philemon probează că textul lui Herodotus aparţine epocei dinainte de Hristos, căci fără îndoială n’ar fi putut să aibă loc o asemenea emendaţiune, dacă nu există de mai înainte un text critic, pe care Philemon să-l fi avut înaintea sa. Dar nu trebue să uităm că acest text este posterior epocei lui Aristoteles, care a cetit primele cuvinte ale operei herodoteice altfel, adică 'HpoSoxoo ©oupîou xxX., cum a cetit mai târziu şi istoricul Duris din Samos, elevul lui Theophrastus: ojjiotws xai 'HpdSoTov ©oupiov (dveypa^e, adică Duris), cf. Duridis, fg. 57 (în Hislor. graec., fg. v. II [ed. C. Miiller]). Pe urmă mai este de observat că unii scriitori din antichitate cunoşteau amândouă lecţiunile. Astfel Plutarchus (De Herodot. malign. XXXV, 1 [p. 868]) zice : «0ov>piov p.ev tm£> twv ăXXtov vo|uCdfj.evov, aoxov 8k 'AXixapvaaalaiv 7rspisxdp.svov», şi (De exilio, cap. XIII [p. 605]) scrie: «T6 8k, 'HpoSoxoo 'AXixapvaaalioc; iaropîvjs duSSe^i? 7]8e, xoXXol |iexaYpâ<pooaiv, 'HpoSoxoo 0oopîoo. Msx<])X7]as Y«p elţ ©oopouţ xai v?i<; a7tfHxta? IxeivTjs p-sTea^s.» Strabon (cart. XIV, p. 656) spune cele ce urmează: «avSpeţ 8k kyevovzo           aoxîjc (adică din Halicarnassos) rHp6-
Soxoţ xe 6 aoiYpa^euţ, ov oaxepov 0oopiov ixaXeaav Siâ xo xoivaiv^aat xr}? eîţ ©oopîoo? axoLxias.» (2).
   Şi fiindcă lecţiunea 0oopioo este mai veche decât 'AXixapvYjaados, căci 0ooptoo a fost cetit de Aristoteles, şi este menţionată şi de unii scriitori greci vechi, susţin câţiva filologi, între cari şi Kaibel (Herodotos: curs. prof. la Facult. filoz. din Gottingen), că trebue să introducem în textul lui Herodotus '©oopioo’. Noi însă nu îi urmăm, căci la Aristoteles (Rhotor., III 9,2), unde cetim ©oopîoo, această lecţiune poate este o greşală de memorie: Aristoteles citează opera lui Herodotus cu cuvintele începătoare, întocmai cum ar zice cineva: jayjvlv ăeiSe. dea, sau arma virumque cano. Putem aduce şi alte exemple analoage. Aşâ bunăoară St. Yasile cel Mare citează neexact acest vers din Euripides (Rhesus 84):
                       'AxXouj ix’          |w>0oţ, oxXîCetv x^P®
căci, fără îndoială îl citează din memorie. Versul acesta se ceteşte la St. V asile cel Mare astfel: 1 2
   (1)    Cu Herodotus s’au mai ocupat şi Alexandrus din Frigia, care trebue să-l li interpretai şi emendat (cf. Lehrs, Quaest. ep., p. 10), retorii Heron din Atena şi Sallustius Syrus, cari au scris, după Suidas, ono|).vf|]j.ana cu privire la Herodotus, azi pierdute (Christ, op. cit., p. 336) şi Apollonius Dyscoluş, care a scris 'HpoSoxoo
YXtuooai.
   (2) Şi tulianus Apost. (Ep. XXII) şi Avienus (Ora mărit. 49) îl numesc Thurius.
    Analele A. R. Tom. XXVII.—Memoriile Secţ. Literare.                                        6
www.digibuc.ro
82
lULIU VALAOSt
                      ’Eît’ i’/Opou? 0o[j.6c SxM&c yâpa
   Pe urmă şl schimbarea locului pronumelui îjSe, care în citatul lui Aris-toteles est0 în altă parte aşezat, iar nu acolo unde ne este transmis de mss., este nepotrivită. în acest proemiu se subînţelege verbul lori, şi sensul este: această expunere a lui Herodotos din Haliearnas este (făcută), ca să....* Aşa dar noi mănţinem lecţiunea mss. 'AXixapvyjaaăoc.
                                  II.
                      11. Plauti, Mostell., vs. 138.
   Acest vers, un tetrametru eretic, aşa cum se găseşte în mss. este fals, nu numai din cauza hiatului din piciorul întâiu, ci şi din cauza ultimului picior — bremque atlulit (__ww), care lasă de dorit ca metrică. El este dat de mss. astfel:
    ' Mihi adventu suo grandinem imbremque attulit.
   Pentru a se înlătură deci hiatul, pentru a se evită greutatea metrică şi pentru ca între vv. 137 şi 138:
           Venit ignavia: ea mi tempestas fuit
           Mihi adventu suo grandinem imbremque attulit
să fie o legătură, căci lipseşte, s’au făcut oarecari propuneri pentru îndreptarea acestui vers. Au crezut unii filologi, că la începutul versului al doilea (138) a existat un cuvânt, prin care se stabiliâ legătura între cele două versuri. De aceea Pylades, unul dintre editorii comediilor plautine, a pus ea înaintea cuvântului mihi adică :
           Ea mihi adventu suo grandinem imbremque attulit.
   Miiller însă a propus în opera sa: Plautinische Prosodie, p. 625 altceva şi anume: 1°) să se scrie la începutul vs. 138 ea, şi 2°) în locul pronumelui ea din vs. precedent (137), transmis de mss., să fie scris particula ac. Cu chipul acesta, după Miiller, vom aveâ:
           Venit ignavia ac mihi tempestas fuit
           Ea adventu suo grandinem imbrem attulit.
   Noi însă nu admitem această propunere a lui Miiller, pentru motivul că prin particula ac nu pot să fie legate cele două cuvinte ignavia şi tempestas, căci 1°) nu este vorba de două părţi omogene ale pro-poziţiunii; 2°) prin cuvintele ea mi tempestas fuit este explicat şi determinat cuvântul ignavia. Din contră Spengel socoteşte că particula que, care se ceteşte după imbrem, trebue să fie pusă după mihi
www.digibuc.ro
OfesERVAŢÎONl BeR^RITOaRE La SCRIITORII CLASlCl GRECI ŞI LATINI.
dela începutul vs. 138. Lorenz a aprobat pe Spengel şi a scris în edi-ţiunea sa versul acesta astfel:
           Mihique adventu suo grandinem imbrem attulit.
   în sfârşit, Leo în aparatul critic al ediţiunii sale a propus să fie scris vs. 130:
           Et mi adventu suo grandinem imbrem attulit,
fără însă să introducă ceea ce a propus în text. Pe lângă aceasta a pus în [ ] şi cuvântul imbremque, căci pronumele haec din vs. următor (139) nu se referă la imbremque, ci la grandinem; ceea ce nu este exact, fiindcă pronumele haec se referă şi la grandinem şi la imbrem. După noi însă, dacă cumva părerea nu ne înşală, sensul pare că reclamă un alt cuvânt, care să stabilească legătura între vv. 137 şi 138, iar nu que sau et. De aceea noi suntem dispuşi a crede că dintre conjecturile făcute asupra acestui vers este de preferit cea propusă de Ritsehl, întru cât ea satisface şi metrul şi sensul. Ritschl a scris versul 138:
           Quae mi adventu suo grandinem imbrem attulit, adică a adăugat nu numai pronumele quae la începutul versului, ca să fie o legătură între vv. 137 şi 138, ci a şters, lucru ce de mult l-au făcut Bothe şi Hermann, şi particula que, care este în mss. după imbrem. Rămâne totuş o mică greutate, şi anume că nu putem să explicăm căderea acestui quae iniţial. Că a fost un quae la începutul versului, ori cine se va convinge, de îndată ce va vedeâ că într’un loc identic cu acesta tot din Mostellaria (vv. 161, 162) pronumele quae există. Pasagiul acesta sună astfel:
                                                 Oh Yenus venusta
           Haec îllast tempestâs mea, mihi quae modestiam omnem
           Detexit tectus quâ fui...
   Pe de altă parte înlăturarea lui que din imbremque, deşi este dat de mss., poate să aibă loc, căci din cauza lui versul este fals ca metrică. Şi nu trebue să uităm că sunt multe pasagii, de unde que, cu toate că există în mss., este alungat de filologi, de. ex. Capt. 468: Ita[que] ibid. 470: inopes[que]; Mostellar. 105: indiligens[que] (1), ibid 144: decus[que] (2), etc. Atunci în cuvintele imbrem grandinem vom aveâ un asyndeton şi exemple de felul acesta mai sunt la Plautus, de ex. Curcul. 646: Exoritur ventus, turbo....-, Poenul. 835: itaque in totis 1 2
  (1) Ms. D: indiligensq’.
  (2) Mss. BD: vlrtus decusque, C. virtusq’decus.
www.digibuc.ro
u
lULItJ VALAdfcl
aedibus tenebrae, latebrae...; Trinumm. 799: Servâs, ancillas âmove.., ibid. 1037: Mores, leges...\ Epid. 530: Paupertas, pavor territat mentem animi; Mercat. 47: Perfidiam, iniusiitiam lenonum.... etc. Aşâ dar cetim vs. 138 cu Ritschl astfel:
          Quae mi adventu suo grândinem imbrem âttulit.
                                         If. 140 şi 141.
   Primul din aceste două versuri a părut multor filologi suspect. Şi noi suntem convinşi că vâ. 140, aşâ cum este dat de mss., n’a putut să fie scris de Plautus, Căci este defectuos şi ca sens şi ca metru. Prin ajutorul metricei şi difi sensul contextului vom puteâ însă să găsim cuvântul care prin introducerea sa în text a falsificat versul. în mss. versul nostru se găseşte astfel:
          Deturbavit texit detexitque a me ilico.
iar cuvântul din cauza căruia suferă şi sensul şi metrica este texit, care pare să fi provenit astfel: copistul a scris poate mai întâiu texit pentru detexit şi pe urmă a adăugat genuinul detexit. Şi de oare ce vs. 140, un tetrametru eretic, nu se poate scandâ şi nu ne dă nici un înţeles clar, unii filologi propun să fie exclus din text verbul texit, căci n’are ce căută în versul nostru. Fleckeisen şi Ritschl propun să fie scris vs. 140:
          Deturbavit detexitque de me îlico.
   Aceşti învăţaţi, precum se vede, au înlăturat din text nu numai verbul texit, ci chiar lecţiunea mss. a din a me ilico; iar în locul acestei lecţiuni au introdus în text de ca să avem de me ilico; şi se sprijină, când fac această schimbare, pe câteva exemple, unde cu verbele de felul acesta găsim prepoziţiunea de. Iată câteva exemple: Plaut., Epid. 65: «Detegetur c6rium de terg6 meo». Rud. 87: «Ita omnîs de tecto dâturbavit tâgulas». Ce e drept conjectura aceasta merge şi ca sens şi ca metrică, dar noi nu vedem de ce să schimbăm lecţiunea mss. a me în de me. Frid. Leo scrie versul acesta în modul următor:
          Deturbavit detexitque a me îlico,
cu toate că altădată în Rhein Mus., XXXVI, p. 22 a propus:
          Deturbavit detexitque me ilico.
   în adevăr, dacă am admite versul 140 aşâ cum l-a scris acest din urmă filolog, am aveâ, fireşte, un înţeles clar şi verbele deturbavit şi detexitque s’ar potrivi foarte bine, dar ori cine poate să vadă că ver-
www.digibuc.ro
OBSERVAŢIDNI REFERITOARE LA SCRIITORII CLASICI GRECI ŞI LATINI.
85
sul ar fi fals din punctul de vedere metric, fiindcă îi lipseşte o silabă. O altă conjectură, care ne place nouă, este a filologului Kampmann, care propune:
           Deturbavit<que> detexitque a me îlico
   în acest caz avem un tetrametru eretic acatalectic. Prin urmare conjectura acestui filolog este bună şi ar puteâ să fie aprobată, deoarece satisface şi metrul şi sensul.
                                            Vs. 141.
   Asupra acestui al doilea vers (141), caro în vechiul cd. al lui Ca-merarius se ceteşte:
           Postilla optigere eam neglegens fui,
avem de făcut următoarele observaţiuni: editorii Lorenz şi Frid. Leo au scris în locul locţiunii manuscriptelor eam pronumele me, căci după Lorenz eam se poate înţelege uşor din cele precedente. Din contră Fr. Schoell a scris în ediţiunea comediei lui Plautus: Mostellaria (publicată întâiu de Ritschl şi prelucrată apoi de dânsul) ea şi referă pronumele acesta la verecundia. Sensul atunci ar fi acesta: postea neglexi me eă (scl. verecundia) operire. Noi însă nu admitem nici una din aceste conjecturi (me nefiind dat de nici un manuscript, ci adăugat în mod conjectural), socotind că este cu mult mai nemerit să mănţinem lecţiunea mss. eam, căci, după părerea noastră, numai atunci trebue să alergăm la conjecturi, când lecţiunea dată de mss. nu satisface nici sensul nici metrica. Din contră eam, lecţiunea manuscriptelor este bună şi ca sens şi ca metru. Cu toate acestea este necesar să ştim, unde trebue să raportăm eam, la verecundiam (vs. 139), cum crede Seyffert, sau la operam (vs. 136), cum susţine Spengel (Reformvor-sehlăge, p. 83). Şi noi opinăm că este de preferit părerea emisă de filologul Spengel.
                                            Vs. 142.
   Versul 142, aşa cum se găseşte în manuscripte, este un senar iambic (1). Numai primele două dipodii se scandează din acest vers, care sună astfel: 1
  (1) Unii filologi se înşală când susţin că versul 142 este eretic, căci continuo este un coriamb care, pe cât ştim, nu poate să aibă loc în versurile eretice (cf. Havet, op. cit., p. 201 sq., Spengel, op. cit., p. 72). Pe urmă nici părerea lui Christ (Metrik*, p. 394), care măsoară vs. 142: Continuo pro finbre amor advenit în cor meum, nu este admisibilă, cf. Spengel (op. cit., p. 73).
www.digibuc.ro
86
IDIiXD VALLORI
           Continuo pro imbre amor advenit in cor meum,
iar ultima dipodie a versului nu se poate scandâ. O examinare chiar superficială a versului nostru ne face să vedem că după advenit este un cuvânt mai mult. Acest cuvânt, care falsifică versul, este prepo-ziţiunea in. Versul 142 deci nu merge ca metrică; şi după cum vom vedeâ mai jos, nici ca sens. El este defectuos atât din punctul de vedere al metrului cât şi din al sensului, din pricina celor trei cuvinte in cor meum, cari formează ultima parte a versului acesta. Iată de ce unii filologi le-au alungat din text, ca unele cari ar fi fost primite din greşală de copistul arhetipului dela sfârşitul versului următor (143) :
                       Is usque in pectus părmanâvit permadefecit cor meum,
iar prepoziţiunea in, care precede, a putut să fie adăugată, spre a puteâ fi explicate şi înţelese cele două cuvinte: cor meum. învăţaţii, fireşte, ca să explice acest vs., au emis multe păreri. Aşa bunăoară Naber, Spengel şi alţii referă la acest vs. şi cuvintele pe cari le găsim la Fronto (ad Marcum Caesarem, II, p. 27): «iam mihi cum Gratia certamen erit, quam timeo ut superare possim, nam illius quidem, ut Plautus ait, amoris imber grandibus guttis non vestem modo perma-navit, sed in medullam ultro fluit». Şi de aci apoi au provenit atâtea conjecturi, dintre cari menţionăm numai aceste două (a lui Spengel şi a lui Bugg) :
      (1) Continuo pro imbre amor advenit guttis gravibus grandibus
      (2) Continuo pro imbre amor advenit grandibus guttis pluens.
   Dar după părerea noastră aceste conjecturi nu şi-au locul aici, căci nu numai că nu sunt potrivite versului pe care îl tratăm, ci şi în toate celelalte locuri, de ex. vs. 111: venit imber lavit parietes, vs. 148: grandi-nem imbrem atiulit, cuvântul imber, despre care este vorba şi în acest vs., se găseşte totdeauna singur. Se poate întâmplă însă să susţină cineva, că vorbele, pe cari le cetim la Fronto, aici trebue să fie raportate din cauza asemănării tabloului. Posibil; dar ori cine poate să vadă că aceste cuvinte din Fronto nu sunt textual citate şi prin urmare locul acesta din Plautus nu poate să fie întregit cu o parte din cuvintele din Fronto. Ritschl aşâ dar cu drept cuvânt a observat că vorbele, pe cari le întâlnim la Fronto, nu se rapoartă la locul nostru (poate că sunt luate dintr’o altă piesă pierdută a lui Plautus), căci între aceste două locuri nu este nici o asemănare, afară poate de faptul că şi în acest vers şi în pasagiul citat de Fronto sunt menţionate cu-
www.digibuc.ro
OBSERVAŢIUNI REFERITOARE LA SCRIITORII CLASICI GRECI ŞI LATINI. 87
Ţintele imber şi amor. Să se mai observe, că în citatul lui Fronto este vorba şi despre cuvântul veste. Iată de ce noi preferim să urmăm pe Bothe şi pe Ritschl, cari au crezut că vorbele ooţ meum au pătruns în vs. nostru din cel următor.
   Pe urmă vs. 142, aşa cum este dat de mss., prezentă greutate şi din punctul de vedere al tabloului, pe care Plautus voeşte să-l descrie, în adevăr iubirea nu puteâ să pătrundă mai întâiu în inimă, după aceea în piept şi apoi iarăş în inimă şi să o moleşască. Şi ori cât de mult ar susţinea cineva, că Plautus a putut să scrie cuvintele in cor meum — căci o asemenea repeţire eră permisă la comici, — noi cu toate acestea nu putem să credem că Plautus a putut să se exprime astfel, deoarece nu este de loc elegant. Prin urmare in cor meum nu poate să stea în versul acesta: atunci cari sunt vorbele pe cari Plautus a putut să le scrie în acest vers ? Noi, dacă nu ne înşelăm, credem că sunt omise poate câteva cuvinte, cari se referă la aedes sau la tectum şi cari trebue să stabilească legătura cu versurile anterioare. Nu cumva vs. acesta a fost scris de Plautus astfel:
   Continu|o pro imlbre amor | adve|nit || de|tectum in| tectum| meum 1           2          3               5     6          7      8’
şi am aveâ atunci un octonar iambic, ca şi versul imediat următor ? Cu modul acesta vs. 142 ar satisface nu numai metrica, ci şi sensul; iar cât priveşte aranjarea cuvintelor detectum in tectum meum, cf. Plaut. Cas 371: redii vix veram in viam, ibid. 103: tuam in provin-ciam, Cistell. 633: tuam in rem. Mii. glor.: magno in genere.
                                        Yt. 150, 151 şi 152.
                Iată cum se găsesc aceste trei versuri în vechiul cd. Camerarii:
           Quo neque industrior de iuventute erat A'rte gymnâstica dîsco hastîs pila Cursu armîs equo vîctitabâm volup.
   Hermann însă în opera sa: Element, doctr. epic., p. 303, a împărţit versurile 151 şi 152 în modul următor:
           A'rte gymnâstica Dîsco hastîs pila Cursu armîs equo Vîctitabâm volup.
   Ya să zică Hermann a crezut că aceste versuri nu lasă nimic de dorit atât din punctul de vedere metric, cât şi din al sensului, de
www.digibuc.ro
88
IULIU VALAOIÎI
vreme ce n’a găsit cu cale să facă vreo corectură, afară de distribu-ţiunea versurilor. De observat că a admis de două ori hiatul şi după disco şi după eursu.
   La început şi Ritschl (Prolegomen., p. 205) l-a urmat; dar mai târziu în ediţ. comediei Mo3telIaria a scris aceste versuri astfel:
                                          Quo neque industrior de iuventute erat [Arte gymnâstica]
           Disco hastis pila eursu armis equo Victitabât volup.,
iar in adnotaţiunile critice a scris: «verba arte gymnastica vix dubi-tandum est quin sint interpretis». Pe urmă relativ la versul 153 a scris cele ce urmează: versum 153 tăiem fuisse suspicor:
           <Nec minus suo amino> victitabât volup.
   Din contră alţi filologi, după o examinare mai de aproape a versurilor 150, 151 şi 152, au ajuns la convingerea că din aceste vv. lipsesc unele cuvinte. Şi pentru completarea lor unii din ei introduc unele, alţii alte cuvinte. Pentru sens însă, după părerea noastră, au mai mare dreptate cei ce susţin că în acest pasagiu trebue neapărat să avem nu numai celălalt neque (sau nec), ci şi pronumele quisquam. Va să zică avem aici o omisiune de vorbe cerute de sens. Şi pentru vindecarea acestui pasagiu obscur din cauza acestei omisiuni s’au propus fel de fel de conjecturi. Fr. Schoell bunăoară propune în notele ediţiunii piesei Mostellaria, publicată întâiu de Ritschl şi revăzută apoi de dânsul, să fie scris pasagiul acesta astfel:
                                           Quo neque industrior de iuventute erat
                                           <A'lter omni Attica> disco hastis pila
                                          <Nec pol spectâtior> eursu armis equo.
                                           Vîctitabâm volup <nuhimet et meîs>
   Această conjectură însă nu este nici decum satisfăcătoare, căci prin ea se introduc unele cuvinte, cari sunt şi nepotrivite pasagiului nostru şi de prisos pentru sensul acestui pasagiu, şi pe urmă se separă unele cuvinte de altele, cari trebue să fie unite, căci aşa sunt date de manuscripte. Iată şi un alt exemplu, Bacchid., vv. 427 şi 428:
           Ibi equo, eursu, luctando, hasta, disco, pugilatu, pila
           Saliendo sese exercebant magis quam scorto aut saviis,
unde avem un pasagiu analog cu acesta şi unde cuvintele separate de Schoell contra tradiţiunii mss. se găsesc unite. Spengel (op. cit., p. 100) bănueşte că aceste vv. trebue să fie scrise în modul următor:
www.digibuc.ro
OBSERV AŢIGNI REFERITOARE LA SCRIITORII CLASICI GRECI ŞI LATINI.
89
           Qu6 neque industrior de iuventute erat •<quisquam homo nec magis> disco, hastis, pila cursura, armis, equo victitabât volup.
   Prin urmare atât Fr. Schoell cât şi Spengel, urmând pe Ritschl, alungă din text cuvintele arte gymnastica ca unele cari n’ar fi fost scrise de Plautus. O conjectură serioasă este cea propusă de Ussing, caro a scris astfel vv. 150, 151 şi 152:
           Qu6 neque industrior de iuventute erat <quisquam nec clârior> arte gymnastica disco, hastis, pila cursu, armis, equo <meo animo haud> victitabâm volup.
   Noi însă vom alege din toate conjecturile pentru completarea acestui pasagiu cea propusă de Fr. Leo şi admisă în textul ediţiunii sale, care este cea mai bună. Leo a scris pasagiul nostru astfel:
           Qu6 neque industrior de iuventute erat <quisquam nec clârior> arte gymnastica disco, hastis, pila, cursu, armis equo victitabâm volup.
   Precum vedem, conjectura lui Ussing se deosebeşte de a lui Fr. Leo numai prin adăugarea cuvintelor meo animo haud, cari, după noi, sunt de prisos, căci sensul nu le reclamă. Prin urmare adausul unui al doilea neque sau nec (care a dispărut poate din cauza lui neque precedent) şi al pronumelui quisquam este foarte probabil, căci convine de minune sensului. De altfel este imposibil să admitem că aceste versuri au fost scrise de Plautus aşâ cum sunt date de mss. Pe de altă parte, aceia cari au exclus din text cuvintele arte gymnastica au procedat, după noi, foarte greşit şi într’un mod arbitrar, căci aceste cuvinte nu sunt ale comentatorului, cum zice Ritschl şi cum cred Schoell şi Spengel, care n’a avut nici un motiv să le adauge, ci aparţin lui Plautus, care le-a luat poate din piesa lui Philemon; intitulată «&A2MA (aşâ este citată şi de Festus, pp. J.62, 305, cf. Schanz, Rom. Litt., I2, p. 49), în care eră vorba despre gimnastică şi despre alte feluri de exerciţii, căci gimnastica, după cum ştie ori cine, erâ în floare la Greci. în adevăr, dacă am înlătură cuvintele arte gymnastica, am sacrifică partea principală, prin care copiii îşi exercitau corpurile; din contră, dacă am adăugă aceste cuvinte, vom vedeâ imediat că în aceste versuri este o altă forţă, căci mai întâiu este vorba de partea principală şi pe urmă sunt enumărate rând pe rând toate felurile de exerciţii, în cari ori ce copil, mai cu samă la Greci, trebuiâ să se exerciteze. Iată de ce suntem de părere
www.digibuc.ro
90
XOLIV VALAORI
că după cuvintele arte gymnastiea, cari sunt la locul lor, trebue să punem două puncte. Cu aceste îndreptări însă aduse până acum acestui pasagiu, sensul nu este încă completat. Ne mai rămâne să vedem ce este de făcut cu cuvintele victitabam volup.; adică trebue să ştim dacă este sau nu necesar să le unim cu cele antecendente. Fără îndoială că da, căci prin cuvintele precedente este exprimată cauza pentru care Philolaches duceâ o viaţă fericită. Fără nici o legătură cu cele precedente, ele nu pot să aibă loc aici. Aşa dar trebue să ştergem punctuaţiunea care este în ediţiunea Ritschl-Schoell după cuvântul equo şi să o punem după cuvântul volup. Cu modul acesta pasagiul nostru nu lasă nimic de dorit, căci satisface şi sensul şi metrica. Vom citi deci vv. 150, 151, 152 şi 153 în modul urmăotr:
           Quo neque industrior de iuventute erat <Quisque nec clârior> ârte gymnăstica:
           Dîsco, hastîs, pila, cursu, armîs, equo,
           Vîctitabâm volup (1).
şi se traduc în modtil următor: (inima-mi sângeră când mă gândesc cum sunt acum şi cum eram). Nu era nimeni între tineri care să fie mai zelos şi mai renumit decât mine în gimnastică, în a asvârli discul şi lancea, în jocul cu mingea, în alergări, în exerciţiul armelor, în călărie; trăiam cu totul mulţumit.
                                              Ys. 155.
   Versul 115 este dat de mss. astfel:
           O'ptumi quique expetebant â me doctrinâm sibi.
   Pentru Ritschl versul 155 este spuriu; de aceea este pus de acest filolog în [ ]. De aceeaş părere sunt şi Pennigsdorf (De quisque et quisquis pron., p. 9) şi Mahler (De pron., p. 39, adnot) Tustrei cred că acest vs. este spuriu, pentrucă conţine o idee asemenea cu cea din versul precedent (154) şi pentrucă pluralul optumi quique prezentă un inconvenient, ca unul care este străin limbii lui Plautus. Noi însă, cu toate motivele aduse de Ritschl şi de ceilalţi doi, opinăm că versul 155 trebue să-şi păstreze locul în text, fiindcă cele ce se spun în vs. 1
   (1) La Plautus se întrebuinţează numai neutrul volupe, al cărui e final adesea cade, cf. Plaut. Stich. 506, Casin. 584. Şi Ennius (ap. Gellium) întrebuinţează forma volup: quocum multa volup ac gaudia clamque palamque. Forma volupe se găseşte şi în mss., dar Ritschl a înlăturat-o din ediţiunea sa, Rd. este volp, cf, gr. (/) eXrc la vb, (f) Ihtu>.
www.digibuc.ro
OBSERVAŢIDNI REFERITOARE LA SCRIITORII CLASICI GRECI ŞI LATINI. 91
precedent (154) într’un mod general sunt ilustrate în vs. nostru (155) printr’un exemplu clar; şi apoi chiar întrebuinţarea pluralului optumi quique în locul singularului optumus quisque, deşi nu prea este curentă la scriitorii latini din epocele archaică şi clasică (la scriitorii din timpurile imperiului din contră această întrebuinţare este mai frecventă), cu toate acestea nu este nici aşă de nouă şi de neauzită (cf. Riemann, jZtud. sur la langue et la gramm. de T. Live, p. 183). Exemple analoage găsim şi la alţi scriitori latini. Iată câtevă: Cato, De re rust, 131: Ea loca— uti quaeque gravissima et aquosissima...
erunt, ita....Lucret., V. 449: Quippe etenim primum terrai corpora
quaeque. Cicero, de amicit. X 34: pestem enim nullam maiorem esse amicitiis quam in plerisque pecuniae cupiditatem, in optimis quisbus-que honoris certamen et gloriae. De offlc., II 21,75: At vero postea tot leges et proximae quaeque duriores.,... Tacit, Agric., cap. XXXVI: ceterae cohortes aemulatione et impetu connisae proximos quosque caedere. Senec., Epist., CVIII 25: et optimos quosque (scl. dies) pri-mos răpi.
   Versul 155 deci:
           O'ptumi quique expetebant â me doctrinâm sibi (1).
n’are nici un indiciu, că ar fi străin; din contră el stă în strânsă legătură nu numai cu vs. precedent (154), ci şi cu cel următor (156). El merge şi ca metrică şi ca sens : «Prin cumpătarea mea şi prin felul de traiu cel aspru eram un model pentru alţii. Toţi cei buni căutau la mine instrucţiune pentru dânşii. Acum, cândnu mai însemnez nimic,....
                      12. Plaut. Rud., prolog., vs. 39.
   Vs. 39 din prologul piesei Rudens a lui Plautus se găseşte în cea mai mare parte din mss. şi ediţiuni astfel:
           Huic filiola virgo periit parvola ; în alte ediţiuni însă vs. acesta se ceteşte când:
           Huic filiola olim virgo periit parvola,
când:
           Huic olim filiola virgo periit parvola.
   Din aceste lecţiuni şi anume filiola virgo, olim filiola virgo şi filiola olim virgo a doua şi a treia trebue să fie înlăturate din cauza 1
   (1) De observat aşezarea pronumelor me şi sibi, căci dativul se pune înaintea acuzativului şi ablativului, care depinde de o prepoziţiune.
www.digibuc.ro
92
IULIU VALAOKI
  metrului fals. Dar afară de aceste lecţiuni mai sunt şi altele propuse de unii filologi; menţionăm numai aceste două: filiola ultro virgo şi filia olim virgo. Această din urmă este propusă de filologul Kamp-mann (în Adnotaţiunile sale cu privire la Rudens, p. 14), pe care a aprobat-o, pe lângă alţii, şi Ritschl (în Prolegom. sale, p. 174). Este probabil că Kampmanu a propus această conjectură, ca să fie înlăturată abundanţa şi excesiva micşorare a sensului vorbelor, care ar putea să provină din cauza cuvintelor filiola parvola. Noi însă credem că lecţiunea celor mai multe mss., adică filiola virgo parvola, trebue măn-ţinută. Este adevărat că există în aceste cuvinte oarecare abundenţă, dar opinăm că nu este bine să le înlăturăm numai pentru atâta lucru, când ştiut este că felul acesta de a vorbi sau de a scrie al lui Plautus eră propriu şi altor scriitori şi mai cu samă poeţilor scenici. Şi ca să ' sprijinim cele spuse de noi, aducem următoarele exemple:
            Parvulos nobis (scl. natura) dedit igniculos (Cicero).
            Ideoque non erubuit tune, cum interposita arundine cruribus suis cum parvulis filiolis ludens ab Alcibiade risus est (Vaier. Max,. De otio laud. in ext., VIII 8).
    Prin urmare acest vs. din punctul de vedere al abundenţei nu prezentă nici o greutate. Pe urmă nici cu privire la metru nu prezentă vreo neregularitate; este de observat numai că huic trebue pronunţat bisilabic huic (cf. eî de cetit eiiî, cum ne arată şi ortografia EIEI CIL. I 193), a cărui măsură spondaică se găseşte în vechia poezie încă adeseori. La Plautus se mai găseşte după tradiţiunea mss. şi Amph. 702, Asin. 10, Bacch. 484 (1), cf. F. Sommer, Hdb. d. lat. Lăut- u For-menlehre [1903], p. 454). în sfârşit cât priveşte sensul acestui vers, de asemenea nu întâmpinăm nici o dificultate. înţelesul este: huic filiola, cum virgo parvula erat, periit (= fiica acestuia a dispărut, când era încă o copiliţă). Reiese deci din cele spuse mai sus, că vs. acesta trebue mănţinut aşâ cum este dat de cele mai multe mss. şi ediţiuni.
                        13. Horatius, Epod., XIV 13.
    Vs. 13 din Epod. XIV este dat de toate mss. aproape în modul următor:
            Ureris ipse miser: quodsi non pulchrior ignis; 1
     (1) în latinitatea clasică însă huic totdeauna este măsurat ca o silabă. LaStalius (Silv., I 1,107) este bisilabic.
www.digibuc.ro
OBSERVAŢÎUNI REFERITOARE LA SCRIITORII CLASICI GRECI $1 LATINI. 93
numai cd. B are în loc de quodsi lecţiunea do quod non. în arhetip a existat, se vede, quodsi. Au fost însă unii filologi, cărora particula quodsi li s’a părut sau slabă sau nepotrivită acestui vers. De aceea s’au încercat să facă conjecturi. Aşâ bunăoară Axt, pe care l-a aprobat nu numai Meineche, ci şi Lehrs, a propus quo si (= quandoquidem si quidem), subînţelegându-se la quo cuvintele igne tuo, în locul lec-ţiunii transmise quod si. Nici conjectura quando a lui Orelli pentru quoniam, cf. Hor., Sat. I, 5, 9:
          Quando pauperiem missis ambagibus horres
nu este faimoasă. Obarius a propus tu quod. în sfârşit Peerlkamp a scris în locul cuvintelor quod si, în care nu vede nici o conexiune cu întreaga poezie, quid si (o conjectură, ce e drept, cam îndrăzneaţă) şi crede că aceste cuvinte se referă la Maecenas. Acest quid si însă al lui Peerlkamp nu este la locul său, credem, căci întroducându-se prin aceste cuvinte ceva nou, se strică toată legătura care există între ureris ipse miser şi gaude sorte tua; şi pe urmă nici paleograficeşte nu este posibilă confuziunea lui quid cu quod. Dar toate aceste conjecturi ale filologilor pe noi nu ne-au convins câtuş de puţin; iată de ee nu admitem nici una. După noi pasagiul acesta n’are nevoie de nici o conjectură. Particula quod si, pe care poeţii o întrebuinţează adesea şi anume la Horatius, o întâlnim de 18 ori aproape (în ode de 3 ori, în iambi de 4 ori, în satire odată, în epistole de 10 ori: în toate aceste locuri cu însemnarea: itaque, igitur si, aşâ dar dacă, dacă deci, afară de Epist., I 7, 10, unde si este timpural, iar quod expletiv), trebue să-şi păstreze locul. Quod este o particulă copulativă care serveşte uneori să exprime un raport evident cu ceea ce s’a spus mai înainte, iar alteori numai ca mijloc de legătură; particula si însă care la început eră locativul rădăcinii pronominale—demonstrative *so (cf. Brugmann, Gr. Gr\ p. 534, Riemann-Goelzer, op. cit., p. 527s) însemnând astfel (idea condiţională a dobândit-o în urmă) şi care arată uneori şi o incertitudine, cf. Hor. (C. Saec., 65):
          Si Palatinas videt aequus arces
se întrebuinţează aici, ca să arate cu quod ceva care se conchide uşor, cu alte cuvinte o uşoară concluziune. înţelesul particulei quod si (cf. grec. el S-q) este în acest loc: dacă deci, prin urmare dacă (fr. or, si); iar sensul pasagiului nostru este: Tu însuţi arzi, sărmane: dacă deci focul, care a mistuit Troia cea împresurată, n’a fost mai strălucit decât focul care te consumă, bucură-te de soarta ta. Prin urmare
www.digibuc.ro
94
îtJLltf VAlAOftt
mănţinem lecţiunea transmisă de mss. quod si şi respingem toate celelalte.
                      14. Vergilius, Aen., II, 136.
          Nec dulcis natos exoptatumque parentem.
  Astfel se ceteşte versul acesta în toate mss. afară de cd. Palatinus, care are în loc de dulcis lecţiunea duplicis. Este de observat însă, că duplicis în însuş ms. Palatinus a fost corectat în dulcis. Lecţiunea duplicis eră cunoscută încă din timpul lui Servius, comentatorul lui Vergilius, care în privinţa lecţiunii duplicis scrie cele ce urmează: «quidam sane non dulces sed duplices legerunt, quia dulces leve esset et commune epitheton liberorum.». Din cuvintele lui Servius deci reiese: 1) că conjunctivul esset este o dovadă, că acest comentator nu exprimă părerea sa, ci a vreunui alt gramatic; 2) că au fost odată unii cari au cetit duplices, care îşi trage originea poate dela vreun gramatic, care a voit să facă vreo îndreptare. Ribeck însă a preferit lecţiunii dulcis pe cealaltă, adică duplicis. Şi a primit-o în edi-ţiunea sa, bazându-se probabil pe autoritatea ms. Palatinus, cu toate că ştiâ, poate, că se întâmplă uneori să fie şi în acest ms. lecţiuni false. Noi, din contră, credem că lecţiunea dulcis convine cu mult mai bine cuvântului natos, decât duplicis, căci Sinon înadins zice că copiii săi îi sunt dulcis (adică dragi), ca să deştepte şi mai mult mila Troienilor. «L’âpithăte dulcis — zice filologul E. Benoist—est mieux dans leton pathâtique de ce morceau». Un exemplu analog avem şi Aeneis, IV 33:
          Nec dulcis natos Veneris nec praemia noris?
  Iată de ce noi preferim lecţiunea dulcis şi iată de ce ni se pare că este mai potrivit să numească Sinon pe copiii săi dulcis, decât să spună Troienilor câţi copii are.
www.digibuc.ro
                   GRAlE AROMÂNE '
                     DE
                  PER. PAPAHAGI.
                               Şedinţa dela 9 Aprilie 1905.
   «Spiritul unei naţiuni şi caracterul limbii sale, zice d-1 L. Şăineanu (1), sunt într’o legătură din cele mai intime. Mai tot elementul caracteristic al unei limbi stă însă în metaforele, cu cari poporul a ştiut să îmbogăţească tezaurul său intelectual. Într’însele putem surprinde adeseori momentele etice ale vieţei naţionale, ceea ce constitue fizionomia proprie a fiecărui popor. Şi istoria poate puternic contribui întru precizarea elementelor etnice; dar în limbă, în metaforele sale, se pot găsî dovezile cele mai autentice. în acest focar al inteligenţei sale se concentrează năzuinţele, speranţele, apucăturile bune sau rele ale unei naţiuni».
   Nimic mai adevărat şi mai caracteristic.
   Conduşi deci de marea importanţă ce prezentă metaforele în genere, am căutat să adunăm şi să dăm în colecţiunea de faţă, subt titlul de Graie Aromâne, o samă de expresiuni particulare — mai ales metaforele — din graiul dialectal al Komânilor din peninsula balcanică, în genere desemnaţi sub numele de Aromâni.
   Neapărat că din metafore, cari constituesc partea ce înfăţişază mai bine originalitatea unei limbi, partea din care reies mai evident particularităţile unui graiu, îşi poate face cineva o idee desăvârşită şi de bogăţia şi frumuseţea graiului aromânesc.
   Prin modul acesta dialectul aromân va fi cunoscut din ce în ce mai 1
  (1) Şăineanu, încercare asupra semasiologei limbei române, p. 314. (In Rev. p. Ist., Arch. şi Filolog., an. III).
www.digibuc.ro
96
PER. PAPAHAGI
bine şi subt acest raport şi se pot face apropieri din ce în ce mai multe cu metaforele culese la Daco-Români, mulţumită începutului făcut de d-1 loan Urb. Iarnik (1), studiului consacrat acestora de către d-1 Şăineanu în opera sus menţionată, şi în deosebi grandioasei opere a d-lui Hasdeu: Elym. Magnum Eomaniae, în care s’a dat o parte largă tuturor particularităţilor limbii române populare.
  N’avem câtuş de puţin pretenţiunea de a fi strâns cea mai mare parte din metaforele aromâne; multe, foarte multe, vor mai fi, poate, dintre cele mai frumoase şi dintre cele mai îndrăzneţe. în parte această lipsă este completată la glosarul alcătuit la sfârşitul lucrării noastre <Basme Aromâne».
  întâmplător, când ni s’a părut necesar, am adaus la sfârşitul unora din expresiunile de faţă aromâneşti, unele din expresiunile poporane daco-române din Operele complete ale lui Creangă. Aceasta nu înseamnă însă, că şi altele din expresiunile aromâneşti nu-şiau corespunzătoarele lor în daco-româna.
  Nil se cuprinde nimic în colecţiunea aceasta din expresiunile metaforice publicate în lucrarea noastră: «Din Literatura poporană a Aromânilor».
  Prescurtările noastre sunt:
  Creangă: Opere complete de loan Creangă, Editura Inst. de Arte Grafice «Minerva», 1902.
  Mihăileanu: Dicţionar Maeedo-Român de Ştefan Mihăileanu. Bucureşti, 1901.
  Fapaliagi: Din Literatura poporană a Aromânilor de Per. Papa-hagi, Bucureşti, 1900. Cifrele cari urmează după prescurtarea Papah. indică numărul expresiunii din capitolul Proverbele Aromânilor, cuprinse între pag. 413—705.                                      '
  De trebuinţă socotesc a atrage atenţiunea învăţaţilor asupra modului cum este alcătuit Dicţionarul Maeedo-Român al lui Şt. Mihăileanu.
  Această lucrare trebueşte cu multă precauţiune utilizată din următoarele motive:
  a) Abundă în greşeli de tipar;
  b)    Autorul păcătueşte de multe ori în modul de redare a cuvintelor aromâne;
  c) Introduce o mulţime de cuvinte din daco-româna.
  d)  Creează forme neexistente în dialectul aromânesc. I.
  (1) Jarnfk, Sprachlich.es aus rumănischen Volksmărchen, completată oarecum de d-1
I. Valaori şi reprodusă în Elym. Magn. Romaniae de d-1 Hasdeu.
www.digibuc.ro
GRaîe aromâne.
97
   Câteva exemple extrase din litera M vor ilustră mai bine cele de mai sus:
   Măghistrie (daco-românism: măiestrie).
   Magneta, (magnetul), neîntrebuinţat.
   Măhăl'agiu, d.-rom. pentru măhăl'ăt sau măhâlbt.
   Mânu (a rămâneâ) neexistent.
   Mărăgme, mărăginişu (daco-românisme, neexistente în aroin.).
   Mărăzlm (d.-rom. după forma hazliu).
   Mărturie, în loc de mărtirie sau măriiril'e.
   Mască, neexistent în dialect.
   Mbălare (neexistent; forma cu m este creaţiune a lui Mih., ca şi în cele următoare:
   Mbăligare (pentru: băligare).
   Mbănare, mbăhăt, mbăhedzu, etc. sunt formate de autor dela cuvântul aromânesc bane (= baie).
   Mbinare, nu există.
   Mbrăţuşedzu, mbrâgişedzu cu întreaga lor familie, sunt introduse de autor. [arom. se zice: l'au îm braţă, sau mbrăţite^uj.
   Mbucăţedzu cu întreaga sa familie (1) nu există în dialectul arom.
   Mfărmăcusescu este formaţiune imposibilă, în loc de: nfărmăc sau mfărmăc, cum se uzitează în aromâna.
   Mfoarficu, mfrumtarea, mfrumlu şi derivatele lor; deasemenea: mfruptedzu, mfrumuredzu, cu derivatele lor, mfuric, sunt toate introduse din daco-româna şi neexistente în dialectul aromânesc.
   Migălescu (?)
   Mirizedzu (falş pentru mir\$(u) sau amirul(u).
   Miză se aude iia^ă: harţă-cale, după cât ştiu şi sunt informat, ci nu miză-cale.
   Mpădurescu
   Mpăcarea nu se aud în aromâna.
   Mpălrescu
   Mpitălarea este format dela petală (= potcoavă), după cum cuvân- 1
   (1) Acest mod de a introduce un cuvânt cu întreaga familie, la care poate da naştere, a făcut de sigur pe d-1 Ovid Densuşianu să considere ca popular cuvântul ntardu, luându-se după «Dicţionarul macedo-român» în chestie. Acest lucru îl face Mih. şi cu cuvintele aromâneşti, de pildă: dela furtie, face pe: mfurtescu; miurisescu dela miure (= pecete) şi altele cu duiumul.
   Tot dacoromânism consider şi pe tont. (O. Densusianu, în «Romania», XXXIII, 82).
    Analele A. R.—Tom. XXVII.—Memoriile Sec(. Literare.                    7
www.digibuc.ro
98
PEfc. PAPAHAGI
tul: potcoyire, dela: potcoavă. Este un dacoromânism cu totul imposibil în dialect, ca şi cele următoare:
   Mfurtescu (?!), mpăpuţarea (?!), mpalmu (?1), muabetisescu (cu totul imposibil); idem: mulidhusirea (cfr. plumbuirea), mpruspitedzu», mpla-ciu (?!) şi cu toate derivatele lor.
   Tot aşâ avem mai departe:
   Mulţimea (neexistent).                                             .
   Mulatic (neexistent).
   Mucalit (neexistent).
   Mplinirea (cu derivatele sale).
   Mprimedzu (cu derivatele sale).
   Munarchia, munarchu, murmanea (morman), mviduvescu (p. vi-duescu), şi alte multe introduse de autor şi cari nu există în dialect.
   Dorind a nu se luă în nume de rău dorinţa de adevăr, care m’a îndemnat a atrage atenţiunea celor cari se ocupă cu cercetarea dialectului aromân, voiu observă că dicţionarul acesta, cu toate greşelile sale, inerente unei lucrări concepute pentru prima dată, este un bun început şi formează o bază pentru alcătuirea unui dicţionar aromânesc mai desăvârşit, când se va găsi cineva care să stăpânească acel dialect.
   în ce priveşte ordinea după care s’au dispus locuţiunile, metaforele, s’a avut în vedere mai mult cuvântul cu sensul fundamental al ex-presiunii.
   Din pricina modificării sistemului ortografic, din introducerea unor litere în locul altora, locuţiunile de mai jos nu urmează în totdeauna ordinea alfabetică.
                          A
   1. Tu guva di ac u treaţe.
   (Prin ganră de ac o trece). A fi îndemânatic, a fi bun ţintaş, a fi vânător excelent.
   2. Pîn tu ac îl' deâdiră.
   (Până la ac îi dederă). A da totul, a da complet.
   Observare. Se zice mai cu seamă de zestrea fetelor, când este completă, când li se dă tot ce este de nevoie unei bune gospodine: obiectele casei, obiectele de bucătărie, etc., afară de mătură, care nu se dă.
   3. Băneacjă cu aclu.
   (Trăeşte cu acul). Adică: trăeşte din greu, trăeşte cu sudorile feţii, dar cu cinste; trăeşte cu croitoria, cu cusutul.
www.digibuc.ro
GfcAÎE AROMÂNE.
99
                       T
   4. Adună cu aclu şi-l' da cu saclu.
   (Adună, strânge cu acul şi-i dă cu sacul). A strânge bani cu osteneală, cu muncă migăloasă şi cinstită şi a cheltui cii grămada.
   Observare. Se zice de acei nefericiţi, cari sunt nevoiţi să-şi dea bănişorii pentru amende nedrepte, la hoţi pentru rescumpărarea vreunui fiu, pentru boală la doctori şi doctorii şi pentru alte nevoi neprevăzute.                ,
   5. Am ac tră tîmbarea ta.
   (Am ac pentru mantaua ta). Identic cu: am ac de cojocul ţău.
   6. Am ac tră tine.
   (Am ac pentru tine). Tot cu sensul dela No. 5.
   7.   Maşî acid nu-1' goacă calu. Adică: numai acolo nu i se trece, numai acolo nu-i merge.
   8. Maşî acid nu-1' treaţe.
   (Numai acolo nu-i trece).
   9. fti se-acri.
   (Mi s’a acrit!) A-ţi displace cineva sau ceva. Omlu aestu iii se-acri, ni si lo di sli %nimă=Nu pot să sufer pe acest om, nu-1 mai pot iubi.
   10. No-are acumtin.                                              •
   (N’are adăpost; nu conteneşte). 1). De unul care nu găseşte sprijin
nicăiri; 2) de unul care munceşte fără preget.
   11. Nu-1' aciiintină mînle.
   (Nu-i contenesc mânile). A fl foarte harnic la lucru, a lucră într’una cu mânile, ba la ciorap, ba la cicric, la răsboiu, etc.             ’
'  12. I lo-adâri un lucru ca lumea, i nu te-acaţă dip.
   (Sau îl faci un lucru ca lumea, sau nu te apucă de loc). Ori sfârşeşti un lucru cum trebue, ori nu te apucă de loc.
' 13. Adrată ş-nimîrtată. (Gătită de mireasă şi nemăritată).
   14. Adrată ş-nincrunată).
   (Gătită şi necununată). Se zice de acei cari rămân numai cu pregătirile ; a rămâneâ cu ruşinea.— Cfr. Papah., var. .2.668
   15. Adu Vlăhia,
   S-o-ardu Turk'ia.
‘ (Adă Eomânia, ca să ard Turcia). Când cineva laudă o ţară, un oraş, în care totuş el nu poate trăi, îşi găseşte întrebuinţare zicătoarea aceasta. Adică: ce tot lauzi lucruri, cari nu sunt pentru noi?
www.digibuc.ro
100
PEft. paPaHagI
   16. II' ded s-aduk'ască, cari h'iu io.
   (I-am dat să înţăleagă cine sunt eu).
   17. Âduk'it om. (Priceput om).
   18. Le-aduiiă.
   (Le adună). Adică: a fugit, a şters-o. Adună-le, că va te-acaţă! = şterge-o, căci te-or prinde; şterge-o mai de grabă.
   19. Âdnnă veara tră earna.
   (Strânge, adună vara pentru iarnă).—Cfr. Papah., 7.
   20. No-are acare.
   (N-are măsură!) A fl dezechilibrat. A nu fl cu scaun la cap. Om fără acare = om fără scaun la cap; om fără socoteală.
   21. Nu h'iu de-aftrî, de-aoaltarî.
   (Nu-s de ieri, de alaltăieri). Adică: sunt mai de mult.—Cfr. Creangă, p. 131, Nich: Nu-s harabagiu de ieri de alaltăieri.
   22. L'-afcată mintea.
   (îi fată mintea) [Mihăileanu, Dicţ. Mac.-Rom.\. Adică: om care născoceşte cu mintea; om priceput, care-1 taie capul.— Cfr. Papah., 717.
   23. Ş-o-află. (Şi-o află). Adică: I s’a înfundat; şi-a găsit Băcăul.
   24.   L'-afuuiă ună. (îi afumă una). Adică: i-a cârpit o palmă, i-a tras o palmă.
   25. O-afumâ. (O afumă): s’a b.. . .
   26. II' tricu ag'enica di nare, di guşe.
   (îi trecu frâul de nas, de gât). A stăpâni pe cineva; a duce de nas pe cineva.
   27. Le-agoacă, sau: le-agoacă meârile.
   (Le joacă; le joacă merele). A glumi, a face ochi dulci, a face curte; a-i plăceâ curtea.
   28. L-mutreaşte cu âgrilc.
   (îl priveşte cu sălbatecile — subînţeles: priviri). A se uita rău la cineva; A se uită crunt; a trată prost pe cineva.
   29. Mică, canda lo-aveâm la agru.
   (Mănâncă, par’că l-aveam la agru). Se zice de acei cari mănâncă ceva de speriat, cu poftă mare, cu lăcomie, pentru cei ce nu se satură cu una cu două.
   30. Aflâşî agru nicălcât (nilucrât).
www.digibuc.ro
GBAÎE AROMÂNE.
101
   (Aflaşi agrul necălcat, nelucrat), adică: agru virgin, agru cu belşug. Se zice despre acei cari dau peste noroc:
   31. Aflâşî agru neavigl'ât.
   (Aflaşi agrul nepăzit.) Ai dat peste noroc, fiind-că nu-i nimeni care să te puie la locul tău. Se aplică acelora cari conduc o întreprindere fără nici un control.
   Observare. Se ştie cum cărvănarii dau drumul cailor în ogoare nepăzite.
   Vezi: ctvihe, mandră.
   32. Agru xen adară.
   (Agru străin face; lucrează ţarina străină). Adică: serveşte interese străine.
   Cfr. Fundum alienum arat. Plaut., Asin., 874: Incultum familiarem deserit.—Wolffling, p. 512.
   33. Canda-l'mîcară boîl'i agrulu.
   (Par’că îi mâncară boii agrul). Se zice, când cineva este trist şi supărat de tot!—Cfr. Papah., 1.489.
   34. No-are agzote.
   (N’are agzote). N’are putere, n’are principalul fără de care nu poate face nimic.
   Observare: agzote se numeşte praful de puşcă, care se punea Ia capsulă altădată Ia puştile cu cremene.
   35. L'i scoase agzotea.
   (îi scoase agzotea). Adică: L-a muncit mult.
   36. Va-1' l'ai agzotea.
   (O să-i iei agzotea). Adică: ce ai să-i faci? nu o să poţi face nimic!
   37. Ahîtu-ţ! tal'e, ahî't greşti.
   (Atâta te pricepi, atâta vorbeşti). Tu ce te pricepi? Ce poţi să ştii tu? Tu nu ştii nimic!
   38. ... Şi lapte de-aîSone află.
   (.. . Şi lapte de privighetoare află). Adică: Află şi ce-i cu neputinţă, face cu putinţă din neputinţă —Cfr. Papah., 1.044.
   39. Crimă că h'iî (eşti) alăgât,
   Şi tot cap ninviţât.
   (Păcat că eşti om umblat—prin lume, şi eşti tot cap neînvăţat). Păcat că eşti om purtat prin lume şi tot neînvăţat.
www.digibuc.ro
102
PER. PAPAHAGI
  40 Om alăsât.
  (Om lăsât). Adică: om neîngrijit; om fără ordine; fără grije de sine şi de lucrurile sale.
  41.  U bagă multu sum nare alba.
  (O bagă mult subt nas alba = adică: rachiul). Se zice, când îi place cuiva să tragă la măsea rachiu.
  42.  U lom di la alfa.
  (Am apucat-o de la alfa). Adică: am apucat-o dela început. Mihail., Dicţ. Macedo-Rom., art. alfa.
  43.  Nu ştie niţi alfa-vita.
  (Nu ştie nici pe alfa-vita). A fi agramat; a nu şti nici să scrie, nici să cetească.           •
  44.  S-alimse şi sprilimse.
  (Se linse şi se prelinse). Adică: s’a cherchelit deabinele.
  45.  Se-adrâ alimtu, spreâlimtu.
  (Se dură, se făcu lins, prelins). Adică : s’a îmbătat tun!—Cfr. Papah., 31: om luxos.                                                           ,
  46.  Alimiiră u feâţiră. •
  (Jaf o făcură). A prădâ totul! a hrăpi totul!
  47.  Le-apreâsiră aloâturle (aloâtile; singular: aloatlu).
  (Prinseră aluatul). Adică: s’au împrietenit; au intrat în raporturi intime; în raporturi amoroase (dacă-i vorba de femei).
  48.  Le-acăţară aloâturle.                                    ,
  (Le prinseră aluaturile). Tot cu sensul dela No. 47.             ■
  Observare. Originea zicătoarei vine dela obiceiul următor, ce se face la nuntă. în
ziua de Joi, când începe nunta, se obişnuieşte, atât la casa fetei cât şi la casa ginerelui, să se-acaţă aloâturle, cari servesc la preparatul colacilor. Din momentul acesta nunta este ca şi făcută!
  49.  Ună zburî'm ş-altă adrâm.
  (Una vorbirăm şi alta facem). A te înţelege cu cineva într’un fel şi a face başca.
  50.  Altă mintueaşte, ş-altă greaşte.
  (Alta gândeşte şi alta grăeşte). Se zice de oamenii, pe vorbele pă-rora nu trebue să pui temeiu mare.
  51.  Ş-altă una!
  (Şi alta una!) Adică: la utina urmelor ! ş-altă-ună, fe va-ni faţî ?= şi apoi, la urma urmelor ce o să-mi faci? Io aşiţe vot! ş-altă ună,
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
103
ma vrei, fă! ma nu, sînătate bună! = Eu aşa doresc! de altfel dacă vrei, fă! dacă nu, sănătate bună!
   52. Altu li paşte oile ş-altu lă l'a măxulea.
   (Altul paşte oile şi altul le ia productul).
   Când alţii se folosesc de munca săracilor. Săracii muncesc, bogaţii profită.
   53. Altă (Jîţe ş-altă faţe.
   (Alta zice şi alta face). A nu fi om de cuvânt.—Cfr. Pap., 33.
   54. Altu bea ş-altu si mbeată.
   (Altul bea şi altul se îmbată).
   Se aplică celor cârcotaşi şi ţâcniţi.
   55.   Alui l'i si feaţe; sau: Alui s-feaţe (= s’a făcut a lui — vrere). A i se face pe plac!
   56. AluişI agrul, aluişî gumarlu.
   (Al său este şi agrul, al său este şi măgarul). Adică: ce-ţi pasă ţie să te amesteci în trebile altora, când lor le place aşâ ceva? — Cfr. Ngr.: xoo Ttarcă ’vat xoo yoopâ'fi, xoo uarcă xai xoo yoopApi.
   57. Al'u-n cap va-ţî k'isă<J.
   (Usturoiu în cap o să-ţi pisez). Adică: Am să te frec rău, am să te pedepsesc straşnic.
   58. Tine eşti al'urea.
   (Tu eşti aiurea). Adică: Tu nu eşti nimic, eşti străin de ceea ce se petrece. Mih., op. cit. aliurea.
   59. Va-ţî am vîră!
   (O să-ţi am vreuna!). Am să-ţi trag una, am să-ţi cârpesc o palmă!
N.  Baţaria.
   60. Amâlamă ş-easte.
   (Aur îşi este). A fi bun ca aurul.
   61. Om de-amâlamă.
   (Om de aur): Foarte bun, nepreţuit de bun.
   62. Ca nă bucată de-amâlamă ş-easte.
   (Ca o bucată de aur îşi este). A fi bun ca o bucată de aur.
   63. II' frîmse piducl'ul pre-amâlamă.
   (îi frânse păduchiul pe aur). Adică: este fabulos de bogat.
   64. Lo-aruţî to-amare
   Ş-lo-afli tu sare.
www.digibuc.ro
104
PER. PAPAHAGI
   (îl arunci în mare şi-l afli în sare). Crezi că scapi de ceva, şi când colo dai peste el!
   Albanezeşte: bane nă det, se e g'şn na criip.
   65. Afli sare to-amare?
   (Afli sare în mare?) Când cineva face nişte întrebări foarte naive.
   66. Tine s-n-u tra<Ji amărtia!
   (Tu să-mi tragi păcatul!) Aşa se răspunde, când suntem îndemnaţi să facem ceva, ce ni se pare cam nepotrivit cu firea noastră.
   67. Âmărtii vecl'i.
   (Păcate vechi). Când cineva suferă pe urma păcatelor din tinereţe. Trage de pe urma păcatelor sale.
   68. O-aduse amărtia.
   (O aduse păcatul). Când te împinge păcatul la rău.
   69. Amărtia aclo 1-băgâ; Aclo-1 pimse amărtia.
   (Păcatul acolo îl băgă; acolo îl împinse păcatul). Când comite cineva o faptă rea, o faptă ruşinoasă, mai ales că nimeni nu se aşteptă dela o aşa persoană să făptuească aşâ ceva.
   70. Are amărtii.
   (Are păcate). Aşâ se zice, când suferă cineva: Are păcate de ispăşit.
   71. Âinoru mucale.
   (îmmuiat, ud leoarcă). A fi ud peste tot, până la piele.
   72. L'-ampîrneşti ?
   (îi porneşti?) Adică: Dispui de bani? Ai bani? (vezi: caldu, asmiî, sufix...)
   73.   «Nîs azi ania, mîne io di la nîs; păîmîne eara io di la nîs, eara nîs ania ; înî da el, l'au îo di la el, aşi h'im noi; un-alantu n-agutăm !»
   («El azi mie, mâne eu dela dânsul; poimâne iarăş eu dela dânsul, iară dânsul mie; îmi dă el, iau eu dela el, aşâ suntem noi: ne ajutăm reciproc.») .
   Când este vorba de unul care mereu ia, mereu se împrumută, dar nici odată nu împrumută şi nu ajută pe cineva.
   74. ... S-nî-aspuni ş-aiiia!
   (... Să-mi spui şi mie!) Se întrebuinţează ca să arătăm cuiva, că este peste putinţă un lucru: Cîndu va s-agun<J,i tine om mare. s-ru-aspiim ş-ania = Niciodată nu vei ajunge tu om mare.
   75. An vluisit.
   (An binecuvântat). Adică: an cu belşug.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
105
   76. An albu.
   (An alb, an fericit):
   O, moi frate, ţe-avem traptă anlu aestu-afurisit!
   Maşî tră tine nîs fu albu, maşi tră tine vluisit.—Pindul, IV, p. 7.
   (O măi frate, ce am tras (suferit) anul acesta afurisit!
   Numai pentru tine el fu alb (fericit), numai pentru tine binecuvântat).
   77. An va z-vină!
   (La anul trecut va veni!). Adică: niciodată!
   78. An cu an se-adună fioara.
   (An cu an se strânge sfoara). Adică: viaţa omului se scurtează.
   79. Anafura nu-1' dau.
   (Anaforă nu-i dau). Adică: nu-i dau nimic, nu-i dau deloc: Easte afiînlu stres, c-anăfură nu-ţi da = Este aşa de sgârcit, că nici anaforă nu-ţi dă! Adică: că nu-ţi dă nimic absolut!
   Observare. în zilele de Dnminecă şi sărbători se obişnueşte a se împărţi la credincioşi câte o fărimălură de anaforă, dacă n’an gustat, până la sfârşitul bisericii, nimic.
   80. Nu lo-ancunară.
   (Nu-1 băgară în samă).
   Notă. Anciuîă şi anguiiă înseamnă: a aprinde focul, a înjghebă focul, începutul de foc, foarte puţin, până când nu sunt bine aprinse lemnele, încât un vântişor mai lăricel l-ar putea stinge.
   81. L'-ancunâî ună, s-u ţînă minte pînă s-moară!
   (I-am cârpit una, ca s-o ţie minte până să moară!)
   82. Cită l'-antloapă!
   (Câtă mai îndoapă!) De unul care mănâncă cât patru.
   83. Vreî, nu vrei, Mîcă, lai Andrei!
   (Vrei nu vrei, mănâncă măi Andrei!) Când de voie de nevoie tre-bue să mănânci; când de voie de nevoie trebuie să faci cevâ.
   84. To-Andreiu creaşte <Jua cît nă-andreauă.
   (în luna lui Decemvrie — creşte ziua cât o undreâ).
   85. L'i se-acupiriră ândîle.
   (I se acoperiri pulpele). Pentru cine prinde chiag, pentru cine din sărac se face bogat.
   Se întrebuinţează mai ales ironic pentru cei cari, îmbogăţiţi abiâ, încep să se uite de sus la ceilalţi, încep să nu bage pe nimeni în samă.
   L'i se-acupiriră ăntfîle cu de-avia, ş-mută nărle în sus!
   (Abiâ a prins chiag şi face pe grozavul!)—Cfr. Prinse mămâliga'coajă!
www.digibuc.ro
106
PER, PAPAHAGI
   86. L'-angauă multă! sau: cită l'-angauă.
   (îndoapă mult! câtă mai îndoapă!) A mancă mult! a mancă ceva de speriat!
   87. Angână-le!
   (Cheamă-le!) Adică: şterge-o! Le-angînâ! = A şters-o! Le-angînă dit lumea estă ! = A şters-o din lumea aceasta, a murit. — Cfr. Papah., 429.
   Notă. Angân = chem oile, cânii, păsările, etc.
   88. Moare ş-eară ang'adu.
   (Moare şi iar înviază). Se zice de unul, care se ţine de viaţă ca de scaiu. Aestu-î om cu noauă suflite : moare ş-eară ang'atfă, fi drac ?
= Acesta-i om cu nouă suflete: moare şi înviază iarăş, ce fel?
   89. S-lo-aî angătân.
   (Să-l ai în îngrijire, să-l ai sub grija ta!)
   90. Co-augătân.
   (Cu băgare de samă, cu îngrijire!)
   91 Ângl'ităi multe de la aistu om.
   (înghiţii multe dela acest om). Adică: am răbdat multe dela acest om. Mihăil., Dicţ. Macedo-Rom., angl'itu.
   92. Angusă greaiiă s-ti bată!
   (Mâhnire grea bătu-te-ar!)
   93. S-ţă fac mine ună, s-ansâri pînă n-ţer.
   (Să-ţi fac eu una, să sari până la cer). I-nî spună, i nu te-alâs, si ştiu că ansârî pînă n-fer /=sau îmi spui, sau nu te las, de aş şti că sari până la cer!
   94. Ansărată-î!
   (Sărată e!) A fi scump.
   95. Lo-ausurâ!
   (îl sără!) Adică: îl bătu bine. — Cfr. Papah., 2 427.
   96. Ţe-antică ş-easte!
   (Ce antică—monedă — este!) Adică: ce mai poamă este! A fi dat dracului! A şti multe.
   97. Lo-aveagl'e c-antică.
   (îl păzeşte ca pe o antică!) A ţinea mult la un lucru.
   Observare. îu Peninsula balcanică, merge credinţa că cineva cu o monedă veche — cu o antică — şi-ar putea face norocul, dacă ar nimerî o.
   98. L-poartă din anumirea.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
107
   (II poartă pe umăr). A-l duce în spinare, a fi pe spinarea noastră cineva, a trebui să îngrijim noi de cineva.
   99. Aoă ti vream!
   (Aci te vream!) Aci doriam să te aduc. Aoă ti vrem = Aci te vrem, adică: aci să-ţi vedem capacitatea, aci să te vedem ce-ţi poate pielea; Ispirescu, 31: Acu-i acu!—Cfr. Papah., 67.
   100. Aoă fac şoţl'i!
   (Aci fac—apucă — soţii!) Adică: A şters-o! A luat-o la sănătoasa! N Baţaria. — Cfr. Pap., 2.428; Creangă, 104: «şi pe ici ţi-e drumul».
   101. U faţe co-apala.
   (O face cu spada). A face ceva Cu puterea, cu forţa, nu cu dreptatea. Ndriptatea nî-u l'au co-apala = îmi fac dreptate cu dela mine putere.
   102 L'-tal'e apala..
   (îi taie spada). Adică: este un om cu autoritate, cu trecere; e om cu putere.
   103. Si-1' ţin<Ji apala easte.
   (Este: să-i încingi spada). Adică: voinic şi frumos.
   104. Nu-1' dau apă z-bea.
   (Nu-i dau apă să bea). Adică: a nu-i da timp, a nu-i da rând, a nu-i lăsă timp să facă ce vrea; a nu-1 slăbi de loc; a nu-i da de loc răgaz, a nu-i da pace un singur moment.
   105. Apa ş-foclu hătîre no-are.
   (Apa şi focul hatâr n’are). Adică : nu se glumeşte cu apa şi cu focul; apa şi focul nu ţine samă de sărac sau bogat.
   106. S-n-ascapă, Dumni<Jâu de-apă j-di foc!
   (Să ne scape, feri-ne-ar Dumnezeu de apă şi de foc!)
   107. Apa-i ma rauă di foc: că foclu lo-astin<Ji cu apă, am apa?
   (Apa-i mai rea (periculoasă) decât focul: căci focul îl stingi cu apă,
dar apa?)
   108. Sî'ntjile apă-1' lu feaţe.
   (Sângele îi il făcii apă). A necăji foc pe cineva, a supără îngrozitor pe cineva.; a chinui pe cineva.
   109. Tră purtare apă faţe.
   (Pentru cărat apă face), A fi prost şi nefolositor, afla cincea roată la car.
www.digibuc.ro
108
PER. PAPAHAGI
   110. Nu ti la, că alăoeşti apa! '
   (Nu te spălă, căci turburi apa!) Se zice ironic copiilor cari nu umblă curaţi, cari nu se spală la faţă.
   111. Apă vie-1 feaţe.
   (Apă vie îl făcu). A se udă peste tot. Deasemenea se zice când se pune prea multă apă în vin: II pătimaşi vinlu, lo-adrăşî apă vie = îl botezaşi vinul, adică: ai pus apă, în vin, l-ai făcut apă chioară.
   112. Ningă nu bişişî tu apă.
   (încă nu băşişi în apă). Adică: n’ai dat încă de zor.
   113. Nu bea apă!
   (Nu bea apă!) Adică: n’are trecere! La noi nu bea apă mincunle a lui = La noi nu i se trec minciunile lui.
   114. Apă mută, apă nigrită.
   (Apă mută, apă negrăită). Adică: apă neîncepută.
   Cfr. Albanezeşte : mă tă pafol'ă = apă negrăită; ngr. vepb axpttov. Hahn. Albanes. Stud. p. 157.
   115. II' bagă apă pri so-aruguzină.
   (îi bagă apă pe subt rogojină). Adică: îl lucreeză pe subt ascuns, îl lucrează fără să simţă.— Cfr. Plaut., Cistell., I, i 37: Clain aquam frigidam sub dole suffundunt (apud. Wolffling, IV, 24).
   116. a) Diştiptât, că âpile li ţîne; b) ncl'agă âpile.
   a)   Deştept, că apele le ţine, că apele le opreşte; b) încheagă apele. Se zice de un om deştept, care ţine cu vorba lui frumoasă şi încântătoare, sau cu minciunile lui ademenitoare, apa în loc, ca să-l asculte! De asemenea se zice de unul care este mincinos, de rupe pământul; de unul care-i meşter, «care scoate lapte dulce din piatră seacă». Isp. Unch. Sf. 80.
   117. Cîtâ apă va s-cură ningă!
   (Câtă apă va mai curge încă!) Adică: are să curgă încă multă apă ! Are să se mai scurgă mult timp!
   118. Ş-fâră nîs âpiră! Şi fără s-cîntă cucotlu âpiră.
   (Şi fără dânsul se luminează de zi. Şi fără să cânte cocoşul se luminează de zi!) Avăî'şî, mae, că s-cîrti nipotu-tu?—ş-carî s-eîrli? fără nîs no-âpiră? = Ai auzit, bunică, că se supără nepotu-tâu? — Şi dacă se supără? fără dânsul nu se luminează de zi? Ideile mari, lumina vine şi fără ajutorul pretenţioşilor.
www.digibuc.ro
Graîe aromâne.
109
   119. Lo-arcâ to-altă aradă.
   (îl aruncă — de boală fiind vorba — în alt rând). Adică: s’a agravat, boala; trage de moarte. Sau: când cineva îşi pierde mintea, înnebuneşte.
   120. Ca vîră arapsă faţe.
   (Ca vreo arăpoaică face). Se zice de femeile rele, supărăcioase.
   121. Arapsa-arao!
   (Arăpoaică rea!) Femeie rea ca o arăpoaică.
   Observare. Arapsă mai este şi o fiinţă fantastică cu care se sperie copiii.
   122. L'-aflâi arastea.
   (I-am găsit locul potrivit). Adică: I-am găsit momentul.
   123. Lo-aduş to-araste.
   (îl adusei la loc potrivit). I-am venit de hac. L-am adus aşâ cum mi-a convenit mie. Lo-aduş io-arasle l'epvrle ş-lu văiămăî = îl adusei în loc potrivit pe iepure şi-l omorîi.
   124 îl tricum prin arăstoacă.
   (îl trecurăm prin «arastoacă»). Adică: L-am dat la brazdă.
   Observare. Vine de acolo, că berbecii, ţapii şi celelalte vite, de fire mai sălbatecă, când e să treacă prin gura coşarului sau staulului, nu se Iasă a fi prinse, şi sar peste oameni sau peste gardul coşarului, şi când se ajunge a Ie trece prin gura staulului, atunci se zice şi de ele, că s’au mai îmblânzit. Tot aşâ:
   125. L-băgâm to-arîstoacă.
   (îl băgarâm în «arăstoacă»), A-l da pe brazdă. A-l mai îmblânzi; a-1 mai înduplecă; a conformă pe cineva să se poarte după cum e lumea în marea ei parte. — Cfr. Creangă, Soacra, 152: «încet, încet nora s’a dat la brazdă».
   126. Ti paşte arăulu. N. Baţaria.
   (Te paşte râul). A te paşte păcatul. II paşte arăulu, îl mîeă vîrnă laeaţă = l 1 paşte păcatul, îl mănâncă vreo nenorocire, îl aşteaptă vreo nenorocire. Are ficor, şe#i g'ine, că ved mine, că ti paşte arăulu! — Măi băiete, şezi bine, astâmpără-te, că te paşte păcatul.
   127. C-Arbini;s faţe.
   (Ca Albanez face). Adică: se mânie ca un Albanez.
   128. Turcu ş-Arbines!
   (Turc şi Albanez!) Adică: rău ca un Turc şi Albanez!
   129. Nu va arcaret
   (Nu trebue aruncat!) Adică: lucru preţios, lucru care nu-i de lepădat.
www.digibuc.ro
110
Pfift. PaPahagI
Gone ficor, s-nu h'ibă di ocl'u! nu va arcare! = Voinic băiat să nu-i fie de deochiu! nu-i de lepădat!
   130. Ni-arcâ nă g'iftă tu cărţi.
   (îmi aruncă o ţigancă în cărţi). Adică: Mi-a ghicit o ţigancă norocul în cărţi.— N. Baţaria.
   131. Creapă k'etrile de-arcoare.
   (Crapă pietrele de frig). — Cfr. Creangă, I, 30: «crăpau lemnele».
   132. L'-o-are!)
   (îi o-are!) = îi zice, i se adresează. «Th $iţ% tine, l’-o-are sollu? = Ce zici tu, îi zice soţul?
           —Dumnitale, strigă nîslu,
           Av<Jî ş-tine stămărie,
           Ascăpaţî-me ş-untulemnu,
           Va s-vă-aduc ună furtie.
           —Bre k'irute, l’-o-are soţlu,
           Ma pe-agalea, mult ti tin<Jî;
           Mindueâ-te, că furtia Ţinţi lire poţi s-u vin<Jî.
                             Baţaria, Părăvulii. p. 35.
   133. Arg'ir e lin<Jit.
   (Arghir e bolnav). Adică: este lipsă de bani; suferim de lipsă de bani.
   134. Fă-1' arisite!
   (Şterge-i din catastif). A nu mai pomeni de cineva, a-1 da dracului! A nu-1 mai socoti.
   135. L'-arî(le faţa.
   (îi râde faţa). A fi foarte voios, a fi vesel, radios.
   136. L'-arî'd mustăţle; l'-arî'd mustăcuşile.
   (îi râd mustăţile; îi râde mustăcioara). A fi foarte radios.
                 0
   137. S-căpîi de-arîdeare; muri de-arîdeare.
   (Se prăpădi de râs; Muri de râs: se prăpădi de râs).
   Tot aşâ: s-lişinâ, cripd, nu putea să-şî ţină il'ile de-arîdeare = A leşinat, a crăpat, nu-şi puteâ ţineâ şoldurile de râs; se-arupse de-arîdeare = se rupse de râs.
   Cfr. Ter., Enn., 432: Risu omnes qui aderant moriri.
   Afran., 127: Ego miser risu clandestino rumpier.—Wolffling, I, 320.
www.digibuc.ro
GRAÎE aromâne.
111
   138. L'-că(Ju arînda.
   (îi căzu rânza). A i se strică stomacul.—Mihăil., Dicţ. M.-Rom.
   139. Are arîndă.
   (Are rânză). Adică: Stare, chiag. Cola nu va si ştibă, că nu işiră oile g'ine aestăn, c-are arîndă = Cola (Nae) nu vrea să ştie, că oile nu-i ieşiră bine ăstan, căci are stare.
   140. Easte arîne.
   (Este râie.) A fl râie: din ce ai mai mult, mai mult doreşti; din ce bei mai mult, mai mult doreşti să bei. Adică: a avea pasiune.
   Observare. Raia cu cât o zgârii, cu atât mai mult se aprinde, se înteţeşte. Cărţile sunt-arîhe la om = Cărţile (jocul de cărţi) este râie la om; s-ţîne c-ariha di om = *se ţine ca râia de om» (Creangă, I, 23) = a se ţinea scaiu de cineva.
   141. Cu arîslu pri bu<Jă.
   (Cu râsul pe buze). Adică: veşnic râzător; om de bunătate rară.
   142. Arîulu no-aduţe totna bucuiiî.               ’
   (Râul nu aduce în totdeauna buşteni). Adică: norocul nu dă peste om în totdeauna, dacă nu ştii să profiţi, când prilejul priincios ţi se prezentă. — Cfr. Papah,, No. 114, unde este sensul deosebit.
   143. Z-duţe nîs să se-arucă tu arî'u, va te aruţî ş-tine?
   (Se duce el să se arunce în râu, o să te arunci şi tu ?). — Cfr. Alţii de or da în gârlă şi noi să ne înecăm cu ei? Adică: Dacă unul vrea să-şi facă rău, urmează de acî ca să ne facem şi noi?
   144. Aşteaptă, s-treacă arîulu!
   (Aşteaptă să treacă râul!) A aştepta mult şi bine, deoarece râul nu sfârşeşte niciodată de curs.
   145. Se-arucă pre-ârinate.
   (Se aruncă pe arme). Adică: te ameninţă cu armele, se revoltă, se supără! Macă-l' caflu borga, el se-arucă pre-ârmate. = Dacă-i cer datoria, el se revoltă, se supără.
   146. Se-acaţă de-ârmate.
   (Se-apucă de arme). Adică: se revoltă, se supără. Iţi-l' 4îţî ţivâ, se-acaţă de-ârmate = îndată ce-i zici ceva, se supără, se revoltă.
   147. Pri armate sta.
   (Sta pe arme, cu mâna pe arme). Gata de a-şi apără dreptul: stă ţanţoş, cu nasul sus! fără frică!
www.digibuc.ro
112
fER. EaRaÎÎAGI
   148. Iu spintjurâ tată-su ârmatle, nîs splntjură ţăruhle.
   (Unde atârnă tatăl său armele, el atârnă opincile).
   Arată decăderea cuiva.
   149. Iu spintjurâ auşl'i ârmatle, spîntjură tinirl'i curcubete.
   (Unde atârnau bătrânii armele, atârnă tinerii tigve).
   Arată decăderea cuiva.
   150. Băneatjă co-armăsăturî.
   (Trăeşte cu rămăşiţe). A fi sărac prăpădit. A trăi din pomană: Bănea4& cu armăsăturle- di la misalea alîntuî. = Trăeşte cu rămăşiţele dela masa străină. Mihăil., Dicţ. Mac.-Rom.
   151. Armiro, lai Armirb.
   Nu si duţe carî-ţi-do!
   (Armiro, măi Armiro, nu se duce ori cine acolo!)
   Aşa exclamă Aromânii cu privire la iernatecul mandrelor din Armiro, unde nu este lesnicios lucru pentru ori care celnic, care ţine la turmele sale, ca să poată iernă. — Cfr.: ou navcoc eîg KoptvGov rcXeîv.
   152. Bună-i nveasta, ma nu-i Arniînă.
   (Bună-i mireasa, dar nu-i Română). Are marele defect un lucru, că-i străin, că nu-i al nostru.
   153. Armînlu si nsoară, nu s-mărită.
   (Românul se însoară, nu se mărită). La Român cântă cocoşul, nu găina.
   154.   Patrulaţi de-Armî'nî mîcâ cu nă lingură, ş-ahît agona mîcă, că vine luplu ş-tuţî erâ-1' cu gura mplină, că no avu, cari z-grească: «dua lupe!»
   (Patruzeci de Români mâncau cu o lingură, şi când veni lupul, toţi erau cu gura plină, încât n’a fost cine să strige: «huideo! lupule!») Arată cât de iute este Românul.
   155. Lo-arniră de-aoâ.
   (îl măturară de aci). A goni, a alungă pe cineva.
   Arnea-te!= mâtură-te! cară-te!
   156. L-deade arnacolu.
   (Dede pielea de miel). A da ortul popei.
   157. Si-nî l'aî aronilml.
   (Să-mi iei gogoloşul), Gopeşi, I. Papa-Goga.
   158. Cari u k'iru ar sin ea, s-o-afli tine ?
   (Cine o pierdu ruşinea, ca s’o afli lu?) Se zice de cei cari n’au ruşine.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
113
   159. Nu ţî-o-arşine di lumea, ţe ti veade?
   (Nu ţi-e ruşine de lumea, care te vede?): N’ai ruşine de lume? I-ar-şine di lume! = E ruşine de lume !
   160. Ne-arşine di lume, ne frică di -Dumni<Jâ no-are.
   (Nici ruşine de lume, nici frică de Dumnezeu nu are!)
   Se zice de unul, care este dedat numai la rău, care n’are obraz.
   161. Aruk'uşurăşf to-aripidină, greu s-te-alini tu gug.
   (Dacă-alunecaşi în povârniş, greu ca să te urci pe suiş). Adică:
Dacă îţi merge rău odată, cu greu să mai revii la starea dintâi.
   162. Intră to-arugă.
   (Intră în arugă). Adică: S’a dat la brazdă.
   Se aplică acelora cari cu greu se cioplesc, cu greu îşi domolesc firea. Vezi: «arăstoacâ».
   163. Arupi-ţî-u! Sau Arupe-ţî zverca (capiu, guşa).
   (Rupe-ţi-o! sau: Rupe-ţi ciafa—gâtul—capul \) Adică: Piei! Piei din faţa mea! Fugi de aci! Du-te dracului de aci!
   164. Pînă s-ascâpirl!
   (Cât ai scăpărâ din cremene!) Adică: îndată! la moment!
   165. L'-o asparşu.
   (I-o spărsei). Adică: i-am tăiat nasul! M’am certat cu el.
   166. Le-aspilâ.
   (Le spălă!) Adică: A şters-o! a spălat putina!
   (Vezi: angînâ, căpsălsi, adună, căli, li 6ulî).
   167. Asprul aroş, nu k'are lişor). Gopeşi.
   (Asprul, banul de aramă nu piere uşor). Gopeşi. — Cfr. Papah., 220.
   168. Co-asudoarea-iiî, nu cu furtul!
   (Cu sudoarea, nu cu furtul!) Adică : cu munca cinstită, cu cinste: Cu asudoarea u mic mlşcătura di pine = Cu cinste mănânc bucăţica de pâne.
   169. AsudorI u tricură.
   (Sudori o trecură) de frică sau de ruşine.
   170. Asudoare araţe me-arupse.
   (Sudoare rece mă rupse). Adică: de ruşine sau de frică m’a străbătut prin corp sudoare rece. A mă apucă friguri de moarte.
   Notii. Numai la cei morţi se crede că sudoarea este rece.
   Analele A. i?.—Tont. XXVII.—Memoriile Secţ. Literare.             8
www.digibuc.ro
114
bfcft. PAPAtîAGi
   171. Me asudaşi.
   (Mă asudaşi). Adică: M’ai muncit mult! Mi-ai dat mult de lucru!
   172. L'- asună.
   (îi sună). Adică: Are bani, dispune de bani.
   173. Tine ştii a tale, ş-îo ni ştiu a meale.
   (Tu ştii ale tale, şi eu ştiu ale mele). Adică: tu ştii socoteala ta, păsul tău, şi eu socoteala mea, păsul meu.
. 174. Canda sta pri aţe.
   (Par’că stă pe ace). A sta rău, a sta neliniştit, a sta ca pe ghimpi.
   175. Aţea dai, aţeâ î'aî.
   (Aceea dai, aceea iei). Ce parale dai, aşâ lucru cumperi. — Cfr. Papali., 568.
   176. Doî aţi tu nă păhnie nu sta (nu mică).
   (Doi armăsari într’o iesle nu stau (nu mănâncă). Nu se suferă doi oameni mari, doi căpitani, etc.— Tode Marcu, Nijopole.
   177. L-călcâ aumbra.
   (îl călcă umbra).
   Notă. Umbra este un spirit care, din cauză că nu i s’au făcut arăzle ( = orân-duiala obişnuită după moartea cuiva), rătăceşte prin lume; e un fel de lemures: Le-mures larvae nocturnae et terrificationes imaginum et bestiarum.
   178. Aumbra câsil'eî easte bărbatlu.
   (Umbra casei este bărbatul). Adică: acela sub care se adăpostesc toţi într’o familie este bărbatul. Bărbatul este stâlpul casei.
   179. Vine aumbra.
   (Veni umbra). Adică: un străin, unul care nu-i de limba noastră. Aumbra cari caste? = Oine-i străinul? Cine-i necunoscutul?
   180. Niţi to-aumbvă, niţi tu soare nu h'iî!
   (Nici în umbră, nici în soare nu eşti!) Se aplică acelor cari nu sunt satisfăcuţi, ori cât le-ai face pe plac.
   181. Şi de-aîuubră-1' se-afireaşte.
   (Şi de umbră-i se fereşte). A fi foarte fricos; a fi foarte neîncrezător. — Cfr. Papah., 143.
   182. Auşaiticlu îe greu.
   (Bătrâneţea este grea.)
   Cfr. Ti âattv «uri voorjjm. Lat. Senectus ipsa est morbus.— Ter., Phorm., 575.
www.digibuc.ro
GîtAÎE AROMÂNE.
115
   183. Me-ausi! •
   (Mă îmbătrâni!) Când te supără, când îţi face zile amărîte cineva.
   184. Avdî'I neav<}î'tile.
   (Auzii neauzitele). Adică: lucruri de neauzit, cari nu trebuiau să se rostească nici odată.
   185. Di ţe te-avegl'i, no-ascâk'î.
   (De ce te păzeşti, nu scapi). Tot aşâ: Di ţe te-afireşti, no-ascâk'i = De ce te fereşti, nu scapi.
   186. Multu vă le-avâţl [lăh'le, duhurle].
   (Mult le aveţi între voi [vorbele, aerele]). Se zice de cei cari se împacă, ale căror firi se potrivesc.
   187. — Cum feaţişî, avute, avuţamea?
       — Cu dulilu a k'iruţlor.
   (— Cum făcuşi, avutule, avuţia?
   (— Cu duhul celor proşti). Adică: se îmbogăţesc oamenii pe urma celor naivi şi proşti.
   188. Trich prin avine.
   (Trecu prin vie). Adică: s’a cherchelit, s’a îmbătat.
   189. Avine neavitjniată aflâşî saii: Deadişî pişti avine neavi<Jmată,
   (Vie neculeasă aflaşi). Adică: ai dat peste noroc.— Vezi: agru.
   190. Care-î avu pri lume?
   (Cine-i sfânt în lume?) Adică: nu-i nimeni sfânt în lume.          .
   191. Avidmăăunlu avi<}mă.
   (Septemvrie culege viile). Se aplică celor suferinzi, de piept mai ales, cari toamna se cam curăţă odată cu căderea frunzelor.
   192. Easte: «Azboâiră boulu? — Azboâiră !»
   (Este: «sboară boul?—sboară!») Adică: uşurel, netot, care crede ori ce i-ai zice.
   Observare. Uneori cuvântul bou este înlocuit prin gumăr = măgar.
   193. L'-azboară (Epir: azboâiră) mintea.
   (îi sboarâ mintea). Adică: este cu mintea de copil, cu mintea încă necoaptă. — Cfr. Papali., 1.231.
   194. Azi ania, mîne-aţîa.
   (Azi mie, mâne ţie). Azi mi se face mie un rău, mâne ţie-ţi vine rândul.
www.digibuc.ro
116
                                                                                          fAPABAGt
                             B
   195. Bagă-te z-dorni.
   (Bagă-te să dormi). Adică: nu duce grijă! fii pe pace!
   Se întrebuinţează mai mult ironic.
   196. Ea balit, ea taht.
   Iese unde o ieşi! Ce o ieşi, să iasă! .
   197. Nu mică baligă.
   (Nu mancă baligă). Nu mancă rahai! Nu vorbi prostii, lucruri ne-permise.
   198. Se-alăk'i ca baliga.
   (Se lipi ca baliga). A se ţineâ ca raia, ca sca.-J de om.
   199. Armâsiră lucrile baltă.
   (Rămaseră lucrurile baltă). Adică: neisprăvite, în dezordine.
   200. O-arcâ (sau: u băgă) tu bam! tu teii!
   (O aruncă (sau: o băgă) în bam ! în teii!) Adică: şi-a propus să ducă o viaţă nepăsătoare; nu-i mai pasă de nimic. De pildă un bolnav, după ce s’a căutat la toţi doctorii şi n’a văzut folos de doctoriile lor, dacă nu vrea să mai urmeze prescripţiunile doftoriceşti, ci mănâncă deavalina, bea după poftă, se plimbă când îi vine, se zice de el că: o arcă iu bam! tu teii!
   201. Ca vîrnu bânabâc!
   (Ca vreun banabâc!) Adică: greoiu, grosolan, murdar şi necinstit.
   Observare. Banabac [tk. bana = la mine, bac = uitâ-tc) se numeşte, în deridere, soldatul turc.
   202. Duţe bană.
   (Duce viaţă). Adică: petrece ! trăeşte bine! Duţe bană dumneaseă— duce viaţă boierească: trăeşte bine, petrece bine.
   203. Bană acăţată cu li'irlu.
   (Viaţă prinsă cu aţa (cu firul). Adică: viaţa scurtă; viaţă cu puţine zile. Se aplică acelora cari nu mai au zile multe de trăit, din pricina sdruncinatei lor sănătăţi; sau acelora cari trăesc în ţeri, sau împrejurări, unde viaţa le este expusă în ori ce moment.
   Bana l'-iră spintţurală di un h'ir (Mih., loc. cit.) = Viaţa îi eră în pericol.
   204. U şuţâ baudbra.
   (îl întoarse steagul). Adică: S’a întors, s’a schimbat, nu mai este acelaş.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
117
   205. « — Scoală, s-şadă Baraclu!
        —   Cari s-mi scol îo, s-şadă j-daraclu!»
        (— Scoală, să şadă Baracul!
        —           Dacă m’oiu sculă eu, las să şază şi dracul!»)—Cfr. D’aprăs moi le deluge.
   Notă. B.ir.icu a fost unul dintre cei mai renumiţi celnifi ai A.velei.
   206. Si-1 baţi pînă z-da ploae.
   (Să-l baţi până să plouă). Adică : îi trebue o bătaie sdravănă, ca s’o pomeneaccă cât o trăi! Merită să fie bătut straşnic.
   207. L'i si baligă tu pungă.
   (I se băligă în pungă). Adică: I-a dat parale, a câştigat parale. Mihăil., op. cit.
   Observare. In general, când se baligă un catâr, o vită mare, în momentul când porneşti, fie în străinătate, fie la afaceri, este de bun augur, şi se zice că va fi cu câştig.
   208. Băneadă cum nu va.
   (Trăeşte cum nu vrea). Adică: trăeşte rău, prost, în mizerie. Bi-nea$ă ca nîs ţe nu va! — Trăeşte aşâ cum nu doreşte; este sărac lipit pământului.
   209.   «Bărbatn-nu mîcă maşî dimneaţa, apoea trrîş... la prîn<Ju, ş-a poea trrrîşî... la mirinde, ş apoea trrrrîşî... sara!»
   («Bărbatul meu mănâncă numai dimineaţa, apoi tocmai ...la prânz, ş’apoi tocmai ...pe la chindie, ş’apoi tocmai ...sara»).
   Se zice de femeile, cari îşi apără pe bărbaţi, ca funia pe spânzurat.
   210. Lai bărbat di fiuk'î.                                     _
   (Biet bărbat de câlţi). Adică: Bărbat de nimica; barbat mămăligă.
   211. Stătu bărbat.
   (Stătu bărbat). Se arătă bărbat, adică: om cu demnitate.
   212. Cu videala bărbatlui bînea<Jă mul'area.
   (Cu lumina bărbatului trăeşte femeia). Adică: subt ocrotirea bărbatului trăeşte femeia.
   213. Mul'area ţîne casa, bărbăţia u dişcl'ide.
   (Muierea ţine casa, iar bărbatul o deschide: adică îi dă vază, o face să fie cunoscută de lume).
   214. Bărsie s-feâţiră.
   (Drojdie se făcură). Adică: s’au prăpădit; s’au sdrobit.
   215. Mîcă bărtiri.
   (Mănâncă bolovani). Adică : spuno minciuni grosolane; spuno infamii.
www.digibuc.ro
118
PER. PAPAHAGI
   216.  Afiâşî băsearcă s-tincl'inî!
   (Aflaşi biserică la care să te închini! )Adică: ai găsit la cine să te adresezi!
   Când cineva se adresează la unul, care cu nici un chip nu-1 poate ajută.
   217.  Afiâşî poartă di băsearcă s-ti ncl'inî!
   (Aflaşi poartă de biserică la care să te închini!) Adică: ţi-ai găsit omul la care să te adresezi, pe care să-l rogi, ca să-ţi împlinească un serviciu oarecare.
   218.  Vrei băteare, fiăor, ma nu-î cari s-ti bată.
   (îţi trebuo bătaie, băiete, dar nu-i cine să te bată). Se zice băieţilor desmerdaţi cari fac nebunii. Dacă băiatul este îndrăzneţ, răspunde:
   Voi, ma nu-i cart s-mi bată. = Voiu (merit bătaie), dar nu-i cine să mă bată.
   219.  Bileaste! sau Bileaste lumea.
             t              J
   (Jupoaie; jupoaie lumea). Se zice de funcţionarii necinstiţi, cari jupoaie lumea; de asemenea se zice de cămătarii neruşinaţi: Di v« li bileaşte = rTe jupoaie de viu.
   220.  Nă biliră.
   (Ne jupuiră). Adică: ne-au stors, ne-au luat pielea de pe noi!
   221.  Ş-aflâ bil'elu.
   (îşi află beleaua). A-şi găsi beleaua. — Cfr. Isp., 45: a aa de bucluc.
   222.  Deade di bil'fe.
   (Dede de belea). Adică: îşi găsi beleaua, ll deade di &i£'e = îlfăcu să-şi găsească beleaua. Iş băg%. bil'elu n-cap=ş-a luat beleaua în cap.
   223.  Ca birbicus easte.
   (Ca berbecel este). Adică: plin, grăsuliu şi sănătos.
   224.  Aide, o biro! aide!
   (Aide, o voinicule, aide!). Semn de admiraţie pentru gonî = voinici.
   225.  Tu sîrgl'ita biseâricl'ei.
   (La sfârşitul bisericii). Adică: la spartul târgului. Vine ş-nîs lu sîrgl'ita biseâricl'ei = A venit şi dânsul la spartul târgului.
   Vezi: băseârică.
   226.  L'-ambute (ampute) bişlna.
   (îi pute b ....) Adică: este om cu trecere, om de care se simte, om cu putere.— Selia, Macedonia, dela I. Ciumetti.
www.digibuc.ro
GRAIE AROMÂNE.
119
   227.  Bisinî di cuc.
          t
   (Băşini de cuc). Adică: fleacuri, mofturi, lucruri neadevărate.
   228.  Ca ci'nile la bîhăă.
   (Ca cânele în grădină). Adică: de plâns; rău; a trăi rău, a duce lipsă. Se zice de acei cari n’au nici un profit din serviciul în care sunt, şi sunt ca cânele care păzeşte grădina, dar care nu se foloseşte de productul ei.
   Cât de deosebită nu este, în schimb, viaţa cânelui dela stână!
   229.  IV deade bîrdeăca.
   (îi dădti vergeaua). Adică: l-a dat afară din serviciu; l-a gonit;
   Observare. Bîrdebca este un obiect, o vergea dela răsboiu, care se dă la o parte, după ce sfârşeşti cu ţăsutul, ca nelrebuitoare.
   230.  Cu gumitât' di boaţe.
   (Cu jumătate de voce). Adică: slab, prăpădit; cu frică, fără curaj; om cu gumitât di boaţe = om slab, prăpădit; fricos.
   231.  Nu-1' aguntje boaţea.
   (Nu-i ajunge vocea). Adică: om slab, om prăpădit, căruia nu i se ajunge vocea, ca să vorbească.
   232.  Băgă boaţe.
   (Băgă voce). A început să strige; să dea alarma; să bocească. Băgă boţle, că mută loclu di zg'ic = începu să strige, că ridică pământul ţipând.        '
   233.  Ş-misurară boea.
   (îşi măsurară talia). Adică: îşi încercară puterea. Nu poţi s-ţă mişun boea cu mine. = Nu poţi, nu eşti în stare să-ţi măsori puterile cu mine! Nu eşti de talia mea! S-nă misurâm puţ'în boîle! = lansă ne încercăm niţel puterile (lit. taliile)! Ia să vedem cine este mai tare! - 234. L-băgară to-a boilor.
   (îl băgară în a boilor). Adică: la răcoare, în închisoare.
   235.  Boîl'i trag, căruţa plîntje.
   (Boii trag, carul plânge). Adică: cine trebue să facă gură tace, şi vorbeşte sau se plânge cine nu trebue.
   236.  Tine ţi lucru ai? Na-câ va-V duţi boîl'i tre-apă?
   (Tu ce treabă ai? Nu cumva o să-i duci boii la apă?) Adică: n’ai cine ştie ce ocupaţie! nu faci nimic.
   237.  Cu boîl'i s-tracjî, nu-1 mini.
   (Cu boii să tragi, nu-1 mişti). Se zice de cei greoi; de trândavi; de cine este greu să-l mişti sau să-l îndupleci, ca să convie la ceva.
www.digibuc.ro
120
FEB. PAPAHAGI
   238.  Lo-acăţară bol'ile.
   (îl apucară năbădăile). A-l apucă furiile; a se înfuria îngrozitor.
   239.  II lo bora.
   (îl luă faima). Când pe drept sau pe nedrept îi iese nume rău cuiva.
   240.  «Tu curlu a boului!»
   (în curul boului!) Aşâ se răspunde copiilor, cari întreabă până la plictiseală, unde să şază sau unde să se ducă?—C. Samargi, Răsloc, Tracia.
   241.  Ca boulu, tut co-aţeâ k'ale.
   (Ca boul, mereu cu acea piele).
   Se aplică acelora cari, dacă cumpără o căciulă, o haină, apoi nu o mai schimbă până nu se rupe de tot. Poartă ca k'alea di bou = Poartă (o haină) ca pielea de bou, adică într’una, fără să o mai schimbe.
   242.  Ştii cum faţî tino? «Ma intră boulu to-avina mea, easte a neu».
   (Ştii cum faci tu? «Dacă boul intră în via mea, este al meu»).
   Se aplică acelor cari nu sunt raţionali, cari sunt absurzi în părerile lor.
   243.  Ca bou Tar.
   (Ca un bou bălţat). Zicătoarea se întrebuinţează despre unul care este cunoscut pretutindeni, dar nu tocmai faimos.— Cfr. germ. Bekannt . wie ein bunter (scheckiger) Hund,— Borchard, p. 600, (241): Der Aus-druck wird von jemand gebraucht-, der allenthalben, aber nicht gerade ruhmlich bekannt ist.
   244.  Mutreaşte ca un bou.
   (Priveşte ca un bou).
   245.  L'-umflâ boulu.
   (îi umflă boul). Adică: a bate pe cineva. — (Frăţil'ia, III, p. 40). •
   246.  Aduk'it ca bou.
   (Priceput ca boul). Easte adulc'lt cama di bou = Este priceput mai mult decât boul. Se aplică celor proşti, cari ajung a fi comparaţi cu boii.
   247.  Boză l'-o adrâ.
   (Bragă i-o făcu). Adică: i-a tăiat nasuldela rădăcină; i-a făcut-o lată.
   248.  Ţe-aî aclb ? — Brăiuli.
   (Ce ai acolo ? — Lanţuri). Figurat: lanţuri, pentru coroanele cari servesc la cununie.
   Cineva aducând în traistă nişte coroane, şi întâlnit de altcineva, a fost întrebat că co are în traistă. El a răspuns că lanţuri şi i le-a
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
121
arătat. Apoi ce fel de lanţuri sunt acestea, întrebă omul? — Apoi, vezi mata! acestea sunt mai abitir decât lanţurile închisorilor, căci odată puse nu le mai scoate omul în viaţa sa.
   249. Paţe trag di brîn ca tine.
   (Zece trag de brâu [legaţi] ca tine). Adică : Preţuesc cât zece ca tine.
   250.  Brîn di brîn. (Brâu do brâu).
   Neam de neam. Pin tu noăule brîne va te-avin — Am să te persecut până într’a noua spiţă.
   251.  Bea ca broatic. .
   (Bea ca o broască). Adică : mult.
   252.    Broască are tu tastru. (Broască — ţestoasă — are în traistă). Adică: N’a făcut nimic, n’a reuşit.
   253.  Are bubuliţî în cap.
   (Are gărgăuni în cap).
   254. Mulţî bubuliţî ţî ştii.
   (Mulţi cărăbuşi îţi ştii). Adică: Multe drăcii ştii, te pricepi la drăcii. L'i ştii bubuliţî'i aţei' = te pricepi la drăcii!
   255. Mîcă bucată mare, ma nu grea mări zboare.
   (Mănâncă bucată mare, dar nu grăi mari vorbe).
   Cfr. Ngr. MsfaXy] (tooxa <fd’(£ xai [>.£’( dĂo X6yo [UjV si7qjs.
   256. Fă-te bucăţi de-aoaţe.
   (Fă-te bucăţi de aci). Piei de aci! Du-te dracului de aci!
   Vezi: arupe-ţî-u!.
   257. Vine lemnu, fmji bucum.                                   •
   (Veni lemn, se întoarse buştean). Adică: din prost, şi mai prost.— Cfr. Papah. 1061.
   258.  Nu l'-arîde huila.
   (Nu-i râde buza). A fi trist, nefericit; de asemenea se zice: do cine este rău şi ursuz—.Cfr. Papahagi, 2,476.
   259.  Alimje-ţî biiilîle.
   (Linge-te pe buze). Adică: pune-ţi pofta în cuiu, Ş-alin4e bucile măratlu = \nghite sărmanul la răbdări prăjite.— Cfr. Papahagi, 2.477.
   260.  Si nvăpsi la bueangazl'i tuţî.
   (Se vopsi la vopsitorii toţi). — N. Baţaria.
   A se face de ruşine, a se face de ocară mare.
   261.  Ca vîră bulîibaş s-poartă.
   (Ca un bolubaş se poartă). Adică ; se poartă rău, tiranic, autoritar.
www.digibuc.ro
122
PER. PAPAHAGI
   262. Tu bumbacuri ş tu mătăsuri fu criscut.
   (în obiecte de bumbac şi de mătase fu crescut). Adică: în bogăţie, dar în moleşie în acelaş timp. Om criscut tu bumbacuri nu poate s-facă afoară. = Om crescut în moleşie, nu e bun pentru viaţa de afară, (de munte).
   263. Nu eşti (Epir: h'iî) di bun?
   (Nu eşti de bun?) A nu fi în bune : a nu fi în toată firea; a nu fi în fire.
   264. Di bun, de arau!
   (De bun, de rău). Adică: de bine, de râu. Di bun, de-ar&u, arma-i bună n-casă=De bine, de rău, arma e bună în casă. Di bun de-ar&u, nu cîrteaşte z-dorni cu porţile ncl'ise = De bine, de rău, nu strică să dormi cu porţile închise.
   265. Bună-slabă, aistă î.
   (Bună, rea, asta-i). Când tăiem scurt vorba cuiva.
   266. Nu-î tu buna.                  •
   (Nu-i în buna). A nu ti în apele sale, a nu fi bine dispus. Lo-aflăî tu buna (sau biinile), me-aştipta mullu g'ine — îl aflai în bune dispoziţii, mă primi foarte bine.
   267. O-aspârsiră buna-dua.
   (O stricară bună ziua). Adică: s’an certat, an rupt relaţiile de prietenie. Niţi bună-$uă nu-V dau! = Nici bună ziua nu-i dau; adică: suntem certaţi, supăraţi rău. — Cfr. 2.557, Papah.
   268. Uiiă l'-deade, ama bună.
   (Una îi dede — îl lovi — dar bună). A lovi de moarte pe cineva.
   269. Nu h'im buni astăseară.
   (Nu suntem buni astăsară). Adică: nu miroase bine în astăsară, se simte frică; rău are să ne fie în astăsară.
   Când nu ne simţim în siguranţă.
   270. L'i se-adunâ buriclu gl'em (sau: stog).
   (I se adună — i se strânse — buricul ghiem [grămadă]: de frică). Adică: s’a speriat foc! A îmmărmurit de frică.
                                                 C
   271.  Om di căcaSe ş-macaSe. (Om de nimica! O nătăfloaţâ!)
www.digibuc.ro
GRAIE AEOMÂNE.
123
   272. Căcala!                               t
   (Căciula). Epitet cu care se poreclesc şi se batjocoresc cei scurţi: om scurt, om de nimica, dar deştept de-i dat dracului.
   — Vezi: Papah.art. căciula, căcîua.
   273. Pe-agalea s-nu cădi!
   (încet, ca să nu cazi!) Aşa se zice, când cineva spune vreo minciună boacănă, sau când pretinde ceva.—Cfr. mai şterge-te pe bot, sau ca şi cum i-am zice: puneţi pofta în cuiu!
   274. L'-ded un cafă ş-a lui.
   (îi dădui şi lui o cafea). Adică: un bacşiş! — Mihăil., Dicţ. m.-rom.
   275. Cavâî di cari agunije s-caftă.
   (Vai de cine ajunge să ceară). E de plâns cine este nevoit să trăească din mila altuia.
   276. Di la Ana la Gaeafa.
   (Dela Ana la Caiafa). A trimite pe cineva dela Ana la Caiafa.
   277. Ţe Gaeafa easte!
   (Ce mai Caiafă este). Adică: Ce mai poamă este! Caeafa ntreg easte = Caiafa în persoană este, adică: şiret, deştept, prefăcut.
   278. Cal di gănusâr.
   (Cal de spoitor). A fi ca un cal de spoitor, înseamnă: a fi bine nutrit gras, zdravăn.
   279. Ca cal cădiunescu.
   (Ca cal de căciun). Adică învăţat cam rău, cu şedere, să meargă puţin, să niţ se ostenească, să fie păscut în ori ce ogor nepăzit, cu alte cuvinte: a fi rău obişnuit. — Vlaho-Clisura.
   Observare. Căciuni se numesc Românii de prin cătune.
   280. Cart s-no-agungă Cala, va s-agungă Sima.
   (Dacă nu o să ajungă Cala, o să ajungă Sima). Când sare cineva nepoftit, nechemat să ia apărarea cuiva.— I. Ciumetti, Selia, Macedonia.
   281. Niţi n-calâr, niţi pri pade.
   (Nici călare, nici pe jos). — Cfr.: Nici în car, nici în căruţă.
   282. Easte n-calâr.
   (Este călare). A fi la putere, a fi la adăpost de mizerie din pricină că stă bine; a fi avut.
   283. Este caldu.
   (Este cald). Adică: este bogat, are bani.
www.digibuc.ro
124
PER. PAPAHAGI
   284. Aspar<Jo cale, tra s-facă hale.
   (Sparge, strică fortăreaţă, să facă privată). Când strici un lucru mai do valoare, să faci unul prost, de nici un preţ.
   285. Mutreâ-ţî calea.
   (Caută-ţi calea, drumul) Adică: nu te mai amestecă în treburile noastre. Ţi vrei tine ? di ţi nu-ţi mutreşti calea ? = Ce ai tu ? De ce nu-ţi cauţi de drum?—Cfr. Creangă, 163 : «Şi-şi caută de drum», identic cu: îşi mulreaşte calea, îşi veade di cale.
   286. L'-deade cale.
   (îi dădu drum). Adică (1): A trimite să se plimbe pe cineva. Io-l' caftu borga ş-el îiii da cale=K\i îi cer datoria şi el mă trimite să mă plimb. Dă-l' cale! = D&-i drumul! Trimite-1 la plimbare.
   287. I-u s-lu scoată calea.
   (Unde să-l scoată drumul). A merge fără ţintă, a merge într’o doară!
   288. U k'iru calea.
   (O pierdu calea). A-şi pierde rostul; a nu mai fi în apele sale.
   289. Mi calcă calea.
   (Mă calcă calea): Mi se impune datoria. Ohrida. -Şt. Mih., op. cit.
   U va calea — se împuno !
   290. Li băgă di cale.
   (Le băgă la cale): A se pune bine pe lângă cineva; a se împrieteni; a legă relaţii intime cu cineva.
   291. Vine n-cale.
   (Vine în cale): Merge; mai merge! Nu vine n-cale= nu merge!
   292. Me-aflâî di nă cale.
   (Mă aflai de o cale): Mă aflai dintr’o dată!
   293. Tine te-aduţe calea, s-lu faţî aestu lucru.
   (Pe tine te aduce calea, să-l faci acest lucru): Se cuvine, se cade, eşti în drept, ca tu să faci acest lucru. Nu me-aduţe calea = Nu sunt în drept; nu se cuvine! Nu me-aduţe calea s-me-ameastic. = Nu sunt în drept, să mă amestec; n’am în ce calitate să mă amestec.
   294. Lo [sau: apucă] calea mare.
   (Apucă drumul mare): Trage de moarte.
   295. 11' goacă calu.
   (îi joacă calul): A aveâ trecere, a-i merge, a avea autoritate. 1
  (1) De asemenea: A pierde ceva; Lă deadecale a păpuţîlor = Le-a pierdut ghetele.
www.digibuc.ro
CRAÎE aromâne.
125
   296. Cîndu si ncaăe cal'i, u pat [sau: li mică] gumarl'i.
   (Când se ceartă caii, o păţesc [le priimesc loviturile de picior] măgarii). Si ncace cal'i, le-adună gumarl'i = se ceartă caii, le adună, le priimesc [loviturile] măgarii.
   De pe urma certelor celor mari şi puternici suferă cei slabi şi neputincioşi.
   297. Cari mutreaşte cal'i, cu cal'i s-hărneaşte.
   (Cine îngrijeşte cai, cu caii se întreţine).
   Tot aşâ: cari creaşte oi, cu oi bînea^ă.— Cine creşte oi, cu oi trăeşte.
   298. Adună-ţî caii to-ahure.
   (Strângeţi caii în grajd). Fig.; prin cal' se înţăleg dinţii, şi prin ahure gura. Adică: nu râde, nu scoate fasolea afară!
   299. Te-acăţă canga, va u tra<Jî.
   (Te apucă, te prinse cangea, o să o tragi): Când dă peste tine o nenorocire, o s’o suporţi.
   300. Nu-î cap di om!
   (Nu e cap de om!) Aşâ se mângâie, când cineva suferă o pierdere mare, în bani sau în altceva, care se poate repară: numai pierderea de om este ireparabilă.
   301. Ya-ţî k'isă<Ju sare n-cap!
   (O să-ţi pisez sare în cap!) Am să te frec rău! Am să te muştruluesc!
   302. K'atră l'-easte capiu.
   (Piatră îi este capul): A fi tare de cap.
   303. Capiu tra<Ji di minte.
   (Capul trage, suferă din pricina minţi).
   304. Un cap, tu cîte locuri s-o-aîbă mintea ?
   (Un cap, în câte locuri, în câte părţi s’o aibă mintea ?) Când cineva uită ceva.
   305. Deade cap.
   (Dede cap). Se ivi; apăru: oile deădiră capu n-4eană = oile apărură de după deal.— Cfr. Papali., 280.
   306. Nu-1' mutreâ capiu, ma ţe-are n-cap.
   (Nu-te uită la cap, ci la ce are în cap). Adică: nu te uită că-i urît dar uită-te la faptul că-i cuminte.
   307. Nu-1' si toarnă [nu-1' si şuţă] capiu.
www.digibuc.ro
126
ffcft. fapAhagI
  (Nu i se întoarce [nu i se suceşte] capul). Adică: este greu de înduplecat; este om îcăpăţânat.
  308.  Ini frîngu capiu.
  (îmi frîng capul). îmi frământ capul; a se frământă cu firea, a chib-zuî. Tot aşa: îm frimintu mintea.
  309.  Nu ştie iu ş-are capiu.
  (Nu ştie unde îşi are capul). N. Baţaria: A fi bătut de griji; a avea bătăi de cap.
  310.  Cap ligât.
  (Cap legat). Om priceput, om cu minte, om înţelept.
  311.  Dat în cap.
  (Dat în cap): A fi trăsnit la cap: îndrăzneţ până la nebunie, până la nesocotinţă.
  312.  Ş-mîcă câpitle.
  (îşi mănâncă capetele) Adică: se ceartă; se duşmănesc;
  Ş-mîcară câpitle (= îşi mâncară, şi-au mâncat capetele), înseamnă: se omorîră.
  313.  — Că-ţi u furaşi capra?
  —    Că eră tu pădure!
  —    Ş-cara eră ?
  —    S-nu u loam mine, luplu vrea s-u l'a!
  (—De ce o furaşi capra? — Căci eră în pădure! — Şi dacă eră? — Eu de nu o luam, ar fi luat-o lupul!) Apărarea hoţului pentru a se justifică cu ori ce chip, deşi ştie că e vinovat.
  Iată şi o anecdotă referitoare.
  «Un picurăr agudî tu munte nă oae. Ma no-avu tih'e s-u nk'irdă-sească. Ţî-1 duk'iră ca mîscîrâ. lu-ncupară şi lu ncl'îsiră. La gudeţ, da avucatlu s-Io-âpără, o-aduţe luguria nvîrligoasă, cum di cum s-lo-ascapă fără g'izae; îl' cură sudorle dipi faţă, nilă mare!
  «Ţi s-âpără? Puristălu o-veâ nculită oaea ş-bitisî.
  U veade picurarlu groasă ş-faţe: ţ)î-l' al catî, la! <Jî-l'! Nu u furăî, la, nu! Nu u fac di căbule ! U loai, la, u loaîA»
  Apoea s-toarnă cîtră catî şi-l' faţe *e! lai Doamne, e!. Cara s-irăi ş-tine acid, ş-tine va ti mică luplu.*—Avdzîtă-n Sărunâ, di la Andoiiachi Taheao.—A Imanahul macedo-român, 1902. Buc. (Director T. Ş unda) p. 124.
  314.  Capra-li viţine le-are tujîrle ma mări.
  (Capra vecinei are ugerele mai mari). Lat. quodque aliena capella gerat distentius uber.
www.digibuc.ro
GrAÎE AROMÂNE.
127
   315. Capra mulcjeâ, ţaplu 1-usturâ.
   (Pe capră mulgeâ, pe ţap îl ustură). — Magarova.
   Când nu cel pătimaş se plânge, ci cel care nu-1 priveşte de loc afacerea.
   316. Agră capra.                      .
   (Capră sălbatecă). Epitet ce se aplică acelora cari nu sunt asociabili.
   317. N'i si feaţe cară di cal.— Mih., Dicţ. mac-.rom.
   (Mi se făcu carne de cal). Adică: Mi s’a făcut de nesuferit, mi s’a scârbit.
   318. S-alăsâm carnea, s-mîcâm fao?
   (Să lăsăm carnea, ca să mâncăm fasole?)
   319. U ligă cartea di gardu [di par].
   (O legă cartea de gard). Adică: nu mai vrea să înveţe, a dat-o cartea la naiba.
   De asemenea: U ligă cartea di cîrnîcoclu di par=O legă cartea de cârligul de par. •
   320. Casă pi par.
   (Casă pe par). Adică: nestatornic, nomad. — Cfr. Papahagi, 305,306.
   321. Casă sum tendă.
   (Casă subt cort): nestatornic, nomad.
   322. Ţîne casă bună.
   (Ţine casă bună). A fi bun gospodar.—Cfr. Creangă, Nichifor, 133: «să ţiu casă>.
   323. Di casă mare.
   (Di casă mare). De familie mare, de neam mare.
   324. Aestu no-adară casă.
   (Acesta nu face casă): Adică: nu promite a fi bun, nu promite a fi om de treabă.
   325. O-arde casa tră oaspiţî.
   (O arde casa pentru oaspeţi). Adică: pentru amici este în stare să facă cel mai mare sacrificiu.
   Se aplică acelora cari sunt foarte mult ospitalieri.
   326. U băgă tută casa mpade.
   (O băgă toată casa jos). A sacrifică tot. ce are în casă, pentru a mulţumi pe cineva; a fi foarte ospitalier.
   327. Dişcl'iso casă.
   (Deschise casa). A ţineâ casă deschisă ; a fi om vrednic, om de treabă
www.digibuc.ro
128
PER. PAPAHAGl
   328. Ţine casă.
   (Ţine casă). Adică: este harnic, om de treabă.
   329. S-feaţe ca-se-ăpară.
   (Se făcu ca să apere, subînţeles: Dumnezeu!) Se zice când se mânjeşte un copil pe haine, la faţă. Propriu se ia un singur cuvânt: caseăpară şi înseamnă: mânjit. (Avela, Epir).
   330. Va me-aduţî la cati?
   (Ai să mă reclami — duci — la cadiu ?) Adică : ce poţi să-mi faci ? îmi pasă mie de tine?
   Observare. Cati (=cadiu) se numeşte preşedintele de tribunal.
   331. Lu sculă [îl mută, lo-aduse] la cati.
   (îl reclamă la cadiu). îi intentă proces.
   332. Adună-ţî catrafusile.
   (Strânge-ţi catrafusele). — Cfr. la fel cu: A-şi luă cele fuioare.
   333. Ca câvurlu z-duţe cîtră nîpoî.
   (Ca racul se duce îndărăt). Fr. aller â reculons comme Ies ecrivisses.
   334. Cazamie ş-easte.
   (Calendar este). Capiu cazamie lo-are = ÎI are capul calendar. A fi priceput ca un calendar; a şti de toate.
   335. Aî că oşti, aî că nu eşti! sau: că h'iî, că nu h'iî!
   (Sau că eşti, sau că nu eşti, şi dacă eşti, şi dacă nu eşti!). Se zice de oamenii cari nu ne sunt de nici un folos, cari nu ne pot ajută la nimic: De homine qui nil prodest.
   336. Nu laşi căcăt nidizgrupât.
   (Nu laşi c... nedesgropat). Se zice de cine scormoneşte toate.
   337. Căcă-Svetă.
   (Cacă-nouă): om foarte fricos; om de nimic.
   Observare. Ivetă pe albaneseşte înseamnă: nouă.
   338. Căcăreădă-l'-u ş-tine nă oară! — Mih., Dicţ. m.-rom.
   (Cotcodoceşte-i-o şi tu odată!)! Cântă şi tu odată 1 Trânteşte-i şi tu
un cântec. L'-u căcâri4ă! = k spus verde! a vorbit pe şleau!
   339. Intrăm tu căâimaclu aestu.
   (Intrarăm în mămăliga aceasta). A se amestecă într’o afacere cam displăcută, din care poţi să ieşi murdărit.
   340. L'-u şuţi' căSula divarlîgaluî.
   (I-o întoarse căciula de jur împrejur). A da de bcleâ mare pe cineva; a frecă bine pe cineva.— Cfr, Papah., 353.
www.digibuc.ro
GRAÎE aromâne.
iâ9
   341.  Ţe cafţî căăuă, cîndu no-aî măduă?
   (Ce-ţi trebue căciulă, când n’ai măduvă — creier — ?) Adică: n’ai nevoie de căciulă, ci de minte.
   342.  Cu căăula va te-agudescu!
   (Cu căciula te voiu lovi!) Adică: cu ori ce! Cu ce voi avea mai uşor la îndemână.
   343.  Multe are sun căăulă.
   (Multe are subt căciulă). A şti multe.
   344.  Multe l'i şti cathila.
   (Multe îi ştie căciula). Ştie multe; se pricepe la drăcii; e dat dracului de deştept.
   345.  Cari ti ntreabă d-îu ţ-u căcula?
   (Cine te întreabă, de unde ţi-e căciula?). Cine te bagă în samă, cine se ocupă de tine? Nimeni nu te ia în samă! — Cfr. Papali., 352.
   346.  Bag-o strîmbă [căăula!]
   (Bag’o strâmbă căciula!) Adică: să nu-ţi pese de loc!
   Se consideră ca semn de voinicie purtarea căciulii pe o ureche.
   347.  Cu cădiula scoasă.
   (Cu căciula scoasă). Cu silinţă, din răsputeri. Măraţl'i cărvănârî lucrează cu cciSula scoasă=Bieţii cărvănari lucrează cu mare sârguinţă, lucrează din răsputeri.
   348.  Di căăulă.
   (De căciulă). Adică: de persoană. Nă cade cile doi groşi di câ-6ulă = Ne vino câte doi lei vechi de persoană.
   349.  Ş-oare musca pi căăulă.
   (îşi are musca pe căciulă).—N. Baţarie: A se simţi vinovat.—Cfr. Papali., 1.422.
   350.  Dit ună căldare mîcă.
   (Dintr’o căldare mănâncă). A fi la fel. — Cfr. Fierb într’o oală.
   (Vezi: ăinâc).
   351.  Va l'-u călescu.
   (T-o voiu şterge). — Cfr. Papali., 2.507. Li călii = Fugii pe furiş, am şters-o pe ascuns.
   352.  S-căli.
   (Se caii). Se cherchelî, se înfierbântă (do băutură).
   353.  Tu via căloăril'eî [în Macedonia: căroare].
   (în arşiţa, în focul căldurii).
   Analele A. R.—Tom. XXVII.—Memoriile Sec{. Literare.                  9
www.digibuc.ro
130
PER. PAPAHAGI
   354. Lo-aspilâi cu patru căliik'.
   (îl spălai cu patru săpunuri). Adică: a face pe cineva cu ou şi cu oţet.
   355. U mică călupea.
   (A mâncat calupul). A fi înşelat; a înghiţi păcăleala.
   356.  Ca scos dit călupe.
   (Ca scos din calup). Adică: nou, nouţ.
   357.  L'-băgâ căluşlu n-gură.
   (îi băgă căluşul în gură). — Mih., Dicţ. maced.-rom.
   (Vezi: ligâreăuă în Prov. Papah.).
   358.  Le-are căl'urle dişcl'ise.
   (Le are drumurile deschise). 1) A fi cu credit, a fi om cinstit în afaceri ; 2) Căi'urle dişcl'ise-ţi suntu, fă ţe vrei = Drumurile îţi sunt deschise, fă ce vrei. Cara si ncăăe domnul cu huzmiK arlu, îl' (fise aiştui, că căVurle-l' suntu dişcl'ise = Dacă se certă stăpânul cu servitorul, îi zise acestuia, că se poate duce în voie.
   359.  Sunt acăţate căl'urle.
   (Sunt prinse drumurile). Adică: circulaţiunea este întreruptă din pricina nesiguranţei; îl' suntu acăţate căl'urle = nu are credit, nu se bucură de credit pe piaţă.
   360.  îl' deade căl'uri.
   (îi dede drumuri). 1) A pierde ceva. L'-deade căl'uri a mînearlui = A pierdut amnarul. 2) A trimite la plimbare pe cineva. Domnu-su l' deade căl'uri = Stăpânu-său l-a gonit din serviciu.
   361.  L'-aspune căl'uri.
   (îi arată drumuri). îl trimite la plimbare.
   362.  Armase prit căl'uri.
   (Râmase pe drumuri). A sărăci, a rămânea fără nici un sprijin.
   363.  Alumtă căl'urle.
   (Luptă drumurile). Adică: a se căzni să-şi agonisească existenţa. A trăi din greu [se zice de cărvănari mai ales],
   364.  Z-bate cu căl'urle.
   (Se bate cu drumurile). Luptă din greu pentru a-şi agonisi hrana.— Cfr. N-l. precedent.
   365.  Tute căl'urle a lui suntu.
   (Toate drumurile ale lui sunt). A fi om destrăbălat, o haimana care umblă fără rost, fără căpătâiu. Se zice deasemenea de femeile cari
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
131
mai mult umblă pe la vecine decât stau acasă, ca să-şi îngrijească de gospodărie. — Cfr. Papah., 2.498.
   366. Cu cămeaşa dipri nîs si ncaăe.
   (Cu cămaşa de pe dânsul se ceartă). A fi cârcotaş, om care se ceartă cu toată lumea.
   367. L'-alăxi cămeaşa.
   (îi schimbă cămaşa). A-i trage o bătaie nemai pomenită, a bate pe cineva măr.
   368.    Cămila um pară fu, ma cari nu lo-avum, fu scumpă, ş-cîndu fu nă sut’ di lire, fu âftină, că avum cu ţe!
   (Cămila o para a fost, dar dacă nu avurăm, —paraua—, a fost scumpă; şi când a fost o sută de lire, a fost ieftină, căci avurăm cu ce!)
   369. Află căpak'e la tute.
   (Află capac la toate). A găsi la toate răspuns potrivit.
   370. II' băgă căpak'e.
   (îi băgă capac). 1° A da uitării; 2° a răspunde potrivit; 3° a nu mai pomeni de un lucru.
   371. Ş-tricu [j-băgâ] căpestru. [Maced.: căprestu].
   (îşi trecfi [îşi băgă] căpăstru). Adică: s’a însurat, şi-a luat stăpân pe cap.
   372. Bagă-ţî căpestru la gură.
   fBagă-ţi căpăstru la gură). înfrânează-te! Fii cu măsură la vorbă!
   373. Ca capărle [câprile] tu areâpit
   (Ca caprele în loc prăpăstios).
   A merge deavalma.
   374. Ca capră: nu se-ameâstică.
   (Ca capră: nu se amestecă). De oamenii cari trăesc retraşi, cari nu sunt sociabili.
   375. Li căpsălsi.
   (Le pârli!) Adică: a şters-o! a fugit! sau: a şterpelit-o!
   376. Căpsală afiur<Jeaşte.
   (Pârleală miroase). Adică: a fugă miroase.
   377. Tuţî calea, nîs cărarea.
   (Toţi calea, el prin poteci). Când cineva se abate din drumul drept, pe unde merg cu toţii. — Cfr. Papah., 226.
   378. Cărbune anvălit.
   (Cărbune învelit). A fi prefăcut. — Cfr. Papah., 411.
www.digibuc.ro
132
EER. PARAMAGl
   379.  Şed pi cărbuni.
   (Şed pe cărbuni). A nu avea astâmpăr; a sta ca pe ghimpi.
   380.  L'-arucă multă tu cărk'auă.
   (îi aruncă mult în belciug). A mânca mult; a trage mult la măsea.
   Observare, cărk'fel'ii, ciirk'siuii, se numeşte verguţa, belciugul.
   381.  II' tricu cărk'ellu di nare.
   (îi trecu belciugul de nas). A purtă pe cineva de nas, după voinţă. L'-iricîi cărk'aua di nare = îi trecu belciugul, voriguţa de nas.
   382.  Am un cărinte pi tine.
   (Am un cărinte pe tine). Am un necaz, un foc asupra ta.
   383.  Ţe-ţî lipseaşte căsidvare? Fundă de mărgăritare.
   (Ce-ţi trebue leprosule ? Moţ de mărgăritar). — Cfr. Ce-i lipseşte chelului, tichie de mărgăritar. — Zuca G., Berat, Albania.
   384.  Om căsiSds.
   (Om râios). Om cu ambiţie.
   385.  Lo-avină căsinctea.
   (îl urmăreşte norocul). L-va căsme1ea — \\ iubeşte norocul. ÎL' lucrează căsmetea=îi lucrează norocul, îi merge norocul. Se aplică acelor cari sunt născuţi cu noroc.
   386.  Ca cî'nile [sau chiri] la casare.
   (Ca cânele la căşărie). Adică: bine aşezat; a trăi bine, ca cânii la stână, unde găsesc mâncare din belşug. — Cfr. Ca găl'ina la moară.
   387.  Nu faţe casare.
   (Nu face căşărie). Adică: a nu face pricopseală; a nu face brânză. Nu faţî căşare cu nîs / = Nu faci mare brânză cu dânsul. [Când nu te poţi înţălege cu cineva). — Cfr. Papali., 2.520.— Cfr. Creangă, 103: «Dar pureci mulţi nu făceâ el într’un loc».= Arom. «Nu faţe căşare t un loc».
   388.  Om tră la casare; mul'are tră la casare.
                       t   7                   i
   (Om pentru căşărie; muiere pentru căşărie). Adică : uşurei.—«Frăţil'a» III, pag. 40.
   389.  Ţe cătuiiii?
   Co mai marfă? — Vlalio-Livade, Macedonia.
   390.  Ca suptu di cătuşe.
   (Ca supt de pisici). Par’câ-i supt de pisici, se zice când băieţii se scoală dimineaţa şi vor să mănânce cu noaptea în cap.
www.digibuc.ro
GRAIE AROMÂNE.
133
   391.  Imnă ca nă cătuşe.
   (Umblă ca o pisică). A umblă încet.
   392.  Va z-băgâm cătuşa s-plîngă.
   (O să băgăm pisica să plângă). Se zice despre o persoană în batjocură, când se supără pe noi, supărare care ne lasă reci cu totul.
   393.  Cari nu hărneaşto cătuşe, hărneaşte şoariţî.
   (Cine uu nutreşte pisici, nutreşte şoarici). La fel: Cari nu hărneaşte cîiii, hărneaşte luk’î. — Cine nu nutreşte câni, nutreşte lupi.
   394.  U ligă căţâua.
   (O legă căţeaua). Şi-a asigurat lucrul, treaba. (Vezi: tara).
   395.  N-că(ju tu căţî'n.
   (îmi căzu în farfurie). A cădeâ năpaste. —Mihăil. op. cit.: S-nu-ţî cadă-n căţdn, că va s-u tra$î a/>oea. = Să nu-ţi cază năpaste, să nu-ţi fie ursit» ca să dea o nenorocire peste tine, căci ai să o suferi apoi.
   396.  Mîcă dit un căţân.
   (Mănâncă dint’o farfurie). A fi prieteni intimi.
   397.  Celnic fără mătriţe.
   (Celnic fără mătrice). Adică: ce fel de celnic, dacă n'are oi matrice?— Ngr., Celnicas mi dicuhtb malaria; se aplică celnicilor sărăciţi.
   398.  Nu-1' se-arse ăerga.
   (Nu i se arse cerga). N-a suferit pagubă, n’a suferit vreo nenorocire. Numai cine a suferit o nenorocire, îşi dă sama de suferinţele altora.
   399.  L'-o-ârsiră cerga.
   (I-o arseră cerga). Adică: L-au păgubit, l-au dat de pagubă; a pune pe cineva să facă cinste.
   400.  Ţe k'ale andihristă easte!
' (Ce piele de antihrist este!) Se zice despre un om rău; om ticălos.
   401.  L'-umflâî k'alea.
   (îi umflai pielea). A bate, a snopi în bătăi pe cineva. L'-argăsiî k'alea (= îi argăsii pielea) îl bătui, îl snopii în bătaie. — Cfr. Papah., 312.
   402.  K'ale argăsită.
   (Piele argăsită): om obişnuit cu nevoile; om dedat la nevoi.
   403.  Te-agbţî cu k'alea mea.
   (Te joci pe pitdea mea).
www.digibuc.ro
134
PER. PAPAHAGI
   404. Di k'alea mea va s-easă.
   (De pielea mea o să iasă). Adică: de mine, de spinarea mea.
   405. Deade k'alea preftuluî.
   (Dede pielea preotului). Adică: a murit; a dat ortul popii. — N. Baţaria.
   406. Pin tu k'iamete.                                       •
   (Până la prăpăd). Va lo-avin pin tu k'iamete = ÎL vom persecută până în pânzele albe; îl voiu prigoni până îl voiu nimici.
   407. Nu-1' cunoşti k'iametea.
   (Nu-i cunoşti nevoia). Nu cunoşti k'iametea parăluî, de-aţeă 16-aspartfi fără mintuire. = Nu cunoşti lipsa, nevoia banului, de aceea îl cheltueşti fără socoteală. Nu-ni cunoşti k'iametea. = Nu ştii cu cine ai a face, nu ştii ce sunt eu la mânie, la necaz, la supărare. Nu-ni viruşi Kiametea = Nu mi-ai mâncat păpara !
   408. Acăţâ z-bagă k'atră pri pî'ntică.
   (începu să bage piatră pe pântece, pe burtă). Adică: suferă de să-
răcie, suferă de foame; trage pe dracul de coadă.
  409. Bagă-ţî k'atră-n gură ş-taţî!
  (Bagă-(i piatra în gură şi taci!) Adică: tu să taci! să nu te amesteci, unde nu-ţi fierbe oala!
  410 Cand-arcâ k'atră, di-1 duru mîna?
  (Par’că aruncă piatră, de-1 duru mâna ?) Adică: e de gata, nu e din sudorile feţei. Când cineva cheltueşte moştenirea sau averea ce-i vine aşâ din senin, de unde nu se aşteptă.
  411.  «Di k'atră di bărţire>, va scot şi va-1' dau.
  (Din piatră, din bolovan, o să scot şi o să-i dau). Adică: Din pământ, de ori unde. A face pe dracul în patru. Di k'atră di bărţire, ş-u scoate hrana = Cum face, cum drege, că-şi scoate hrana.
  412.  K'atră arucutoasă vlagă [arădăţină] no-acaţă.
  (Piatră rotundă, vlagă [rădăcină] nu prinde). — Cfr. Papah. 324. Vlacho-Clisura.
  413.  Moartea bagă k'atră la tute.
  (Moartea bagă piatră la toate). Adică: aduce sfârşit la toate. — Cfr. Papah. 1.360.
  414.  K'atra tu loc-l'i angreacă.
  (Piatra în locu-i apasă). Fiecare om în locul său preţueşte, se bucură de trecere, de autoritate.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
135
   415.  K'icle-k'icle = în zigzaguri; sau: furie-furie.
   416.  Oarfîn ca k'icuta.
   (Sărac ca picătura). A fi sărac lipit.
   417.  Nu ti neţi tu nă k'icută de-apă?
   (Nu te înneci într’o picătură de-apă ?) Se zice ironic celor cari se laudă că sunt grozavi, pe când în realitate sunt o nimica toată.
   418.  L'i stătu k'eptu!
   (îi stătu piept!) A se împotrivi; a se opune cu curaj.—Cfr. Papah., 326.
   419.  Si ştiu, că k'er şi tut va l'-u fac.
   (De aş şti că pier şi tot o să-i o fac). Adică : întâmple-se ori ce, că mi-oiu răsbună.
   420.  Lumea s k'ară, şi va l'-u fac!
   (Piară lumea chiar, şi i-o voiu face!) Adică: mă voiu răsbună cu ori ce chip, chiar de-a fi să piară lumea toată.
   421.  Pînă s-n-o-aun<ji k'era, nu nar<ji.
   (Până ce nu ungi carul, nu merge). Până ce nu dai pe subtmână, nu se isprăveşte afacerea.
   422.  K'etri ş-bărţirî <Jîţî.
   (Vorbeşti pietre şi bolovani). Adică : nimicuri, fleacuri. Va Vai k'etri ş-bărţirî. = O să iei pietre şi bolovani, adică: rahat, nimic.
   423.  Niţi k'ifîl'u, niţi vik'il'u me-acâţ.
   (Nici garant, nici procurator mă pun). Pentrucă de obiceiu de pe urma ambilor suferi.
   424.  K'ihtră peri are.
   A avea peri mulţi. Aestan s-feăţiră k'ihtră 'poame. = Ăstan se făcură poame o grămadă, câtăţime colosală.
   425.  Va-ţî frîngu k'ilung'ea.
   Fig. Am să-ţi rup picioarele.
   426.  Lungu-î ş-k'inlu, ma faţe euculice, şcurtu-i ş-gutunlu, ma da gutune. (Lung, nalt e şi pinul, dar face mere de pin, scurt e şi gutuiul dar
face gutuie.) Nu se preţuesc oamenii după înălţime, ci după foloase.
   427.  K'ipăr tărt ocl'i!.
   (Piper pentru ochi). Ştii tine k'iper tărt (trăt) ocl'i! =- Ce ştii tu ? Tu nu ştii nimica!
   Când bruscăm pe cineva. — Gopeşi, Macedonia, dela I. Papagoga.
   428.  Niţi cît k'îpita di ac nu-ţx dau!
www.digibuc.ro
136
PER. PAPAHAGI
   (Nici cât vârful acului nu-ţi dauj!) Adică: nu-ţi dau nimic! Iiiideade cit Ic'ipita de-ac. = îmi dede foarte puţin.
   429.  Duse se-adară k'irămidî.
   (Se duse să facă cărămizi). Adică: a murit, (vezi: oale).
   430.  Nu-î k'irolu di nă oară!
   (Nu-i timpul de odată!) Adică: s’au schimbat timpurile! Nu mai este timpul de altădată.
   Credinţa, că trecutul a fost mai bun.
   431.  K'irutlu ş-o are,
   C-altu ca nîs no-are.
   (Prostul crede, că altul ca dânsul nu este).
   432.  Le-are k'irute.
   (Pierdute le are). A pierdut socoteala; şi-a stricat rostul.
   Tute k'irute le-are = în deşert îi sunt toate. ICirută ţi-easte = în zadar îţi este! îţi fac, kfirulă mi si duţe= ori ce încerc, nu merge!
   433.  Nu-î k'irut, cari mîcă nă pită ntreagă, ma-î k'irut, cari l'-u da.
   (Nu-i prost cine mănâncă o plăcintă întreagă, ci-i prost cine i-o dă.)
   434.  Arîde singur-şi ca k'irutlu [ca k'iruţl'i].
   (Râde singur ca prostul [ca proştii]).
   435.  K'irutlu cu nă flueară lo-arî'<JÎ.
   (Pe prost cu un fluier îl înşeli).
   436.  K'irutlu k'irturi va scoată din gură.
   (Prostul prostii va scoate din gură).
   437.  L-k'işară moâşile.
   (îl pişară bătrânele). Adică: s’a îmbolnăvit.
   438.  Cacră-bacră.
   Tot ce priveşte vasele de aramă sau fler. — Mihăil., op. cit,: Aduna, tu un loc cacra-bacra ţe-aveâ ş-u vindu. = Strânse la un loc fierăria şi arămăria ce aveâ şi o vându.
   439.  Ya s-ti fac si goţi ăamcu.
   (O să te fac să joci ciamcu). — Cfr. Am să te fac să joci într’un picior! Am să te joc! Am să te frec!
   Observare. Ciamcu este joc greu de jucat, fiindcă cere multe învârtiluri, întorsături şi în dreapta şi în stânga, şi pe loc şi într’un picior; joc complicat, cu alte cuvinte, Epir.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
137
   440.  Ti l'a Caslu!
   (Te ia Ciaşlul). Adecă: Te apucă spaima! Te cutremuri de frică.
   Observare. Căpiian-Ciaşlu, a fost vestit haiduc, originar din orăşelul aromânesc Sămăi’ina.
   441.  Prin un 6i<56r!
   (Pe un picior). Adică: smirna. Va ti goc pi un cic6r! = Am să te joc într’un picior, ain să te frec cum ştiu eu! Va ti fac să stai pri un cicor ! = km să te fac să stai într’un picior.—Cfr. germ. Auf enem Beine steht man schlecht! — Cfr. Papah., 538.
   Obsci'varc. La nunţi, printre celelalte pedepse la cari sunt supuşi fârtaţii de către naş, mai e şi starea într’un picior.
   442.  Lo ci<56r [<5or].
   (Luă picior). Adică: se depărtă. Trapse cor! = Este departe. Lo cale multă, nu poţi s-lo-agun$i, lo cicor! = S’a depărtat mult, nu poţi să-l ajungi, s’a depărtat! Lo cicor, nu se-aguntfe,= S’a depărtat, nu se mai poate ajunge.
   443.  Acl6-1 pimse aţei c-un difior.
   (Acolo îl împinse acel cu un picior, adică: dracul). Aşâ se zice, când cineva comite o faptă rea. II pimse aţei c-un cicor să se-aruşnea<ţă. îl împinse, îl îndemnă dracul, ca să se dea de ruşine.
   444.  El easte Ciăor di scamnu.
   (El este picior de scaun). 1° El este om de viţă împărătească; 2° este avut, putred de bogat.
   Observare. Scamnu înseamnă şi tron. Dipuse amirălu ş-intr& h'il'-su tu scamnu— Se coborî împăratul şi intră fiul său pe tron: adică: se retrase diii domnie împă-tul, şi deveni împărat fiul său.
   445.  Fă-nî 6i<56r.
   (Fă-mi picior). Adică: Fă-mi început cu noroc. Intră în casă, ca să-mi fie cu noroc.
   Observare. Obiceiul referitor se va descrie la: Credinţe la Aromâni.
   446.  *Aoâ va z goacă aţei c-un cicor.
   (Aci o să joace acel cu un picior = dracul). Adică: Aci are să se petreacă ceva îngrozitor, pentru care dracul are să joace de bucurie.
   447.  Băgă cicor.
   (Băgă picior). A stăruit; a insistat din răsputeri.
   (Vezi: <5or).
             •
   448.  Cicoare di gălinl).
   (Picioare de găini). Adică sgârieturi fără nici o ordine: scrie ca,
www.digibuc.ro
138
PER. PAPAHAGI
cicoare di găl'inî. = Sgârie hârtia; scrie cât se poate de prost Le-adară grămatle ca cicoare di găl'inî = Le face slovele, literele ca nişte picioare de găini: scrie par’că ar fi nişte sgârieturi.
   449.  Cilnicata nu si scoală lişbr [= culaî].
   (Celnicata nu se întreţine uşor). — Cfr.: Obrazul subţire se ţine cu cheltuială mare.
   450.  Cilnicata va multe.
   (Celnicata are nevoie de multe). Cu sensul de mai sus.
   451.  <3ilnicata ş-are ş-săltănata.
   (Celnicata îşi are şi saltanatul, luxul).
   452.  Om <5imbr6s.
   (Om sgârcit). — Selia, sau: Călive-Badralexe.
   453.  Se-adară ca cing'ie,
   (Se găteşte ca o ţigancă dansatoare). A se găti de râs, de batjocură. Se referă la femeile cari se gătesc din cale afară orăşeneşte.
   454.  Cinuşe s-ti faţt.
   (Cenuşe să te faci). Piei! Dispari din ochii mei! Praf face-te-ai.
   455.  Coare-tu-Sinuşe! sau <5i<5oare-tu-<5inuşe!
   (Picioare în cenuşe). Adică : om de nimica.
   Observare. Goare-tu-cinuşe cau cicoare-tu-cinuşe. este numele unui personaj trândav şi comic în basme.
   456.  O-adrâşî luguria ăoară-boarâ.
   (O făcuşi treaba ciorobor). Adică: a face ceva talmeş balmeş.
   457.  £oară se-adrară.
   (Sfoară se făcură). A înnebuni de bucurie, a se destrăbăla cu desăvârşire: s-dişuţîră di harao, s-feăţiră coară! = Au înnebunit de bucurie! Cara viniră di s-mintiră luguriîle, coară se-adrară! = Dacă apucară şi se amestecară trebile, nu le mai putea da nimeni de capăt.
   458.  Fă, că daî ăoarle nih'amă, şi vetjî, cum aminţî.
   (Fă că dai picioarele niţel, şi vezi cum câştigi). Adică: fă, că nu eşti mulţumit, şi vezi cum câştigi. II' dăm gumitate şi gumitate şi nîs tut da coarle=îi dăm pe jumătate şi jumătate şi tot nu se mulţumeşte; a ameninţă.
   459.  Iu s-lo-aducă [îu s-lu scoată] ăoarle.                  ‘
   (Unde să-J ducă [unde să-l scoaţă] picioarele). A merge într’o doară!
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMXvE.
139
Unde l-or duce picioarele. — Cfr. lat. Hor., epod. 16, 21: Ire pedes quoquiumque ferunt; germ.: Der Naşe nach gehen. gr. ’Ev6a av ol jioSe? (pepojatv, âxeia’ a7tt|i.sv.
   460.  Cob!
   (Ciobule) Epitet ce se dâ copiilor cari fac sburdălnicii prin casă.
   461.    Coal'e! = [sdrenţe!] în sens de batjocură, aplicat acelora cari umblă rupţi.
   462.  II fe<5u <5or de cîne.
   (îl făcui picior de câne). Adică: a face de râs pe cineva, a face de batjocură, în mers, când se iau la întrecere. G. Zuca.
   Vezi: l'epure.
   463.  L'a <5or tră năinte.
   (Ia picior pentru nainte). Adică: înaintează, progresează, îi merg bine afacerile, îi merge treaba bine.
   464.  Bagă <5or.
   (Bagă picior). Adică: 1° stărueşte; 2° a prinde temeiu. Nica băgă cor în Sărună = Nicu reuşi să prinză temeiu la Salonic, reuşi să se stabilească bine în Salonic. Băgă g'ine cor tu emboriu = Se introduse bine în comerciu.
   (Vezi: cicdr).
   465.  Oipit di om [nu cutirjâ s-treacă],
   (Ţipenie de om [nu cuteză să treacă]. — Creangă, I, 136.
   466.  Bea-ţi âubuk'ea.
   (Bea-ţi ciubucul). Adică: caută-ţi de plăcere! Vezi de liniştea ta. Işî bea cubulc'a cu arihate = trăiâ în tihnă.
   467.  O-adrâ chiflică.
   (O făcu — subînţeles: burta — «ciuflică). Adică: Se sătură deabinele, nu mai poate de săturat.
   468.  Li <5uli.
   (Le ciuli). 1° A fugi; 2° a o şterge la sănătoasa, a simţi: Culî, că nu cură lugurie curată aoâ = Mirosi, simţi că nu miroase a lucru curat aci, că nu miroase a bine.
   469.  Curlu-păpa!
   Epitet de batjocură aplicat preoţilor, a căror purtare în societate lasă mult de dorit.
   470.  Cuşe-niugă-vatră! (Pişe-lângă-vatră).
   Nume ce se dă oamenilor netrebnici, leneşi, trândavi. —Cfr. Papah., 216.
www.digibuc.ro
140
PER. PAPAHAGI
   471.  Li' se-astease cîudila.
   (I se stinse candela). A murit. — Cfr. Papah., 375.
   472.  S-feaţe cîndilă.
   (Se făcu candelă). A se îmbăta tun. —N. Baţaria.
   473.  „Cî'nile domnu-su nu şi-l cunoaşte.»
   (Cânele pe domnul său nu şi-l cunoaşte). A fi anarhie maro, a fi satul lui Holbură, a fi vâlvă, sgomot mare. De asemenea: Nu-ş cunoaşte cî'nile domnu-su.
   474.  Lucru di cîne [sau: cînescu].
   (Lucru de câne; lucru cănesc). Muncă adevărată, ostenitoare; muncă din greu; germ. Eine Pferdearbeit. — Cfr. Papah., 922.
   475.  Cîndu oinlu căsmete are, cî'nile l'i si caca tu oală.
   (Când omul are noroc, cânele i se cacă în oală): A-i merge trebile din rău în mai rău! A nu aveâ de loc noroc.
   476.  Om cîntât.
   (Om cântat). Adică: 1° om învăţat; 2° cîntăt = vrăjit, fermecat; 3° nazdrăvam ; 40 puîl'u cînlât = pasere măiastră.
   477.  Ş-lo cîntarea din a-lişoara [din anîimireaj.
   (îşi luă cântarul din partea uşoară pe umăr). Adică: A vorbi lucruri fără temeiu; a judecă prost, superficial. A aveâ a face cu un astfel de om, e să nu te poţi înţelege niciodată.
   Scurtat se zice: U băgă tu Uşoara sau: u băgă din a-lişoara.
   478.  U băga cîntarea din a greauâ.
   (îl băgă cântarul din partea grea). Adică : judecă bine, solid, cu raţiune, cu fond.
   479.  L'-cîntă [sau: L'i si ciută].
   (îi cântă; [i se cântă]). Este voios, este bine dispus; are chef.
   480.  Scoasişî cînl'i de-angârie?
   (Scoaseşi cânii dela clacă?) Adică: ce ai făcut? Ce ispravă mare ai făcut ? A scoate cânii dela angărie nu este cine ştie ce ispravă mare. Este a face ceva nefolositor. — Cfr. A tăiâ frunză la câni!
   Observare. Angărie este rechiziţionarea mutelor şi cailor româneşti de către autorităţile turceşti. Deoarece numai Românii dispuneau de caravane considerabile în împărăţia turcească, ei, în cazuri de răsboiu, trebuiau să sufere greutăţile şi să împărtăşească pericolele, împreună cu populaţiunea turcească. Rechiziţionarea se făcea cu sila, Cărvănarii se luptau de multe ori, ca să scape de angărie., căci nu trăgeau nici un folos, ci numai pagubă aveau. Cine reuşiâ să scape o caravană de angărie, apoi viteaz se numiâ. De aci pare că şi-a luat naştere zicătoarea de mai sus.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
141
   481. Ca mîcată di cîni.
   (Ca mâncată de câni): A fi în trist hal; rupt ca vai de lume.
   482.  Tal'e frîntjă a cînlov.
   (Taie frunză ia câni). Identic cu: A duce cânii ia apă.
   483.  Căcâţî-di cîiii. sau: cadicîne.
   înjurătură ordinară!
   484.  Niţi cîiil'i nu u mică.
   (Nici cânii nu o mănâncă). A o face boacănă de tot; a o face fiartă; a face ceva de ocară.
   Aeslă ţe greşii tine, nu u mică niţi cii'.l'i — Asta ce spui tu, n’are nici un chichirez, e boacănă de tot.
. 485. Te-alâs, di ti mică cîiil'i.
   (Te las, de te mănâncă cânii). Adică: te las să ajungi înstărea cea mai ticăloasă. Ică me-asculţî, ficor, i ţtă di nu, te-alâs di ti mică cîiil'i. = Ori mă asculţi, băiete, ori de nu, te las să ajungi în starea cea mai ticăloasă.
   486.  S-ti mîcă cîhl'i, s-ti mîcă!
   (Mâncâ-te-ar cânii, să te mănânce!) Luâ-te-ar dracul! Dă-te dracului!
   487.  Agumsiră la cârlig sau: se-acăţară di cârlig.
   (Ajunseră la caţă. Se apucară de caţă). A ajunge la ceartă, a ajunge la par! cărliglu! = Pune mâna pe par!
   Observare. Este arma obişnuită la îndemâna ciobanilor.
   488.  Se-acăţară di căpcastre!
   (Se apucară de căpestre). Adică: au ajuns la ceartă! Loaţî căpeă-sirile ! = Pregâtiţi-vă de bătaie!
   Observare. Cărvănarii obişnucsc a se bate şi a se apără, în certe mai mărunte, cu căpăstrul; iar in lupte şi încăierări serioase cu furca sau furtutirea.
   489.  II' trieu căpăstrul.
   (îi trecu căpăstrul). A înfrâna pe cineva; a-1 duce de nas.
   490.  J-bate goc cărliglu di nbcupă.
   (îşi bate joc cârligul de sapă mică). Când unul mai defectuos îşi bate joc de altul mai puţin defectuos.
   491.  L'i se-apreaso căsiSa.
   (1 se aprinse râia). A so ambiţiona; ase irită.
   492.  Nu-1' agută căsmetea.
   (Nu-i ajută norocul). Nu-i merge; n’are noroc.
www.digibuc.ro
142
PER, PAPAHAGI
   493.    II' lucrează căsmetea = îi lucrează norocul: îi merge; este om cu noroc.
   494.  Nu-ţî lipsescu căstrăvHî truşie.
   (Nu-ţi trebuesc castraveţi truşie). Adică: caută-ţi de treabă; nu căută să faci ce nu-i de nasul tău, lucru de care n’ai nevoie.
   495.  II' vinde castraveţi.
   (îi vinde castraveţi). A spune la minciuni.
   496.  Cl'aea draclui easte.
   (Cheia dracului este). Adică: om peste fire de sgârcit. — N. Baţaria.
   497.  Cl'aea k'îsăl'eî.
   (Cheia iadului). Adică: om foarte sgârcit. — Mihail,, op. cit.
   498.  L'-aflâ cl'aea.
   (îi află cheia). A-i găsi rostul unui lucru. A găsi secretul unei afaceri; a deslegâ ceva.
   499.  U ţîne tu cl'ae.
   (O ţine în cheie), A ţine ascuns; a fi oprit; a nu permite.
   500.  S-cl'amă; clamă.
   (Se chiamă; chiamă). Adică: va să zică; adicătelea; Cl'amă^va s-toarnă fiăorl'i a noştri dit xeana ţea lae. = Adică: se vor întoarce băieţii noştri din străinătatea cea neagră!                   ‘
   501.  Nu-ţt lipseaşte cl'in s-ţă cos, că-ţî lipsescu Srănî.
   (Nu ţi lipseşte clin să-ţi cos, ci-ţi lipsesc dramuri = fig. pentru: minte). Adică: suferi de minte, nu de lucru ce se dă, ce se poate căpătă.
   502.  Cl'indul albu laîu s-faţe; laîlu albu nn!
   (Caierul alb se face negru; cel negru alb nu!) — Samarina. Observare. Cl'indul se numeşte la Săinărina, pe când în alte părţi se zice: clîndu,
   503.  O-acaţă chiulii.
   O apucă harţagul; îi sare ţandăra. — Săinărina.
   504.  Leagă-1' coada.
   (Leagă-i coada), Adică: Sfârşeşte; trage concluziunea ; conchide:
   E g'ine, tor a, după ahîte cîle fâsişii şcurtea^-u luguria şi leagă-V coadă! — Ei bine, acuma, după atâtea câte ai povestit, scurtează chestia şi încheie, pune-i conclusiunea!
   505.  In coadă; tu coadă.
   (în coadă; la coadă). în sfârşit! •
   506.  Ti goc pri coada di cărpitor.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
143
   (Te joc pe coada de cărpitor). Adică: Te frec, aşa cum nu-ţi place!
   Ti goc pri cărpitor = Te frec rău de tot.— Zuca G., Săinărina.
   Observare. Coada de cărpitor este foarte subţire, aşa încât nu poţi întinde nimic pe ea. A face pe cineva să joace pe ea, este deci tot ce poate fi mai greu.
   507. O-are coada groasă.                           ’
   (Are coada groasă). Adică : Are chiag, este bogat;
   Observare. Oile, spre a se şti dacă sunt grase, se pipăie la coadă. Acele care au coada groasă, sunt grase.
   508. Am coade pri dinăpbî.
   (Am coade pe dinapoi). Adică: nu sunt singur, ci am şi copii, rude pe spinarea mea, de cari trebuie să îngrijesc.
   509. Află coade.
   (Află coade). A găsi cusururi, defecte. Omlu cîndu nu va s-acumpără ţivă, l'-atlă coade, cîte vrei. — Omul când nu vrea să cumpere ceva, îi găseşte defecte, câte pofteşti. — Cfr. Papahagi, 437.                  '
   510.    S-ţîn di coada oilor. (= Se ţin de coada oilor) Adică: trăesc de pe urma oilor, cu creşterea oilor. — Cfr. Creangă, III, 58.
   511. Gol ca coal'e di zăgâr.
   (Gol ca c . . de ogar). A fi sărac lipit: a fi lefter. (Gopeşi). — Cfr. Creangă, I, 12: ba, că-s plin de noroc ca broasca de păr.
   512. U băgă piste coal'e.
   (O băgă peste ...) Adică: nu-i mai pasă, că-i merge bine afacerea;
   s’a asigurat de bunul mers al afacerii.
   513. II' tricu nă coardă prit inimă.
   (îi trecu o sabie prin inimă). A tras o frică, o spaimă bună.
   514. O-adrâ cjamă di coarne.
   (O făcu zamă de coarne). 1°A face ceva prost; a strică o afacere. L'-o adrâ <}amă di coarne. = L-a făcut cu ou şi oţet; l-a făcut de două parale. 2° A o buclarisi; a acri.
   515. Ţîne-nî cok'ilu, s-ţă strigu ndao!
   (Ţine-mi copilul din flori, să-ţi strig câteva!). Se întrebuinţează când unul nu e mai breaz decât celălalt. Când unul este ca şi altul.
   Observare. Aci e vorba despre o femeie, care fiind neonestă, ca una care ţine în braţe un copil de flori, vrea să învinuească pe alta de necinste.
                                                                                 (C. Constante, Scopia).
   516. Strin<Je-l' coâstile o cofăl'ei.
   (Stringe-i coastele ploştii). Adică: goleşte plosca; bea vinul din ploscă.
www.digibuc.ro
144
PER. PAPAHaGI
   517. Nu li bagă tu cofă.
   (Nu le bagă în cofă). Adică: Nu pricepe, nu bagă în cap ce-i spui.
   518. Da colivă xeană tră suflet.
   (Da colivă străină pentru suflet). Face pomană cu bani străini.— Ne-veasta, Macedonia.
   519. Mîcă cît un corac.
   (Mănâncă cât un corb). A mânca mult. Mîcâşî cît un corac. — Marian, Ornitologia, II, 87.
   520. Cari îl bagă tu cor (cornu) ?
   (Cine îl bagă în corn ?) Adică: Cine-1 bagă în samă ? U băgăşî iu cornu? = Ai luat samă? Ai înţeles? — St Mihăil., op. cit. Bag-u tu cornu! = Pricepe, ia samă! Bag-u g'inc tu cornu — Ţine bine minte, prinde bine. Iar prifteasa, neapucata, ea în cornu-1 bagă graîlu. — Ba-ţarie, Părvulii., p. 7.
   521. Maşi un cornu.
   (Numai un corn). Adică: foarte puţin. Dă-hî maşî un cornu. = Dă-mi numai niţel, o mică câtăţime, cât poţi lua cu vârful ascuţit al unui obiect. Un cornu di h'ir = Un capăt de aţă; un cornu dipînăă. = Un colţ de pânză, o bucăţică de pânză, etc.— Vlaho-Livade.
   522. Acăţă di strîmbă cornul!                   .
   (începu să strâmbe cornul). Adică : A început norocul să se schimbe, a început să ne meargă rău. L'i si turnă cornul=l se schimbă cornul, adică: i se schimbă norocul în spre rău. — Vlaho-Livade.
   523. Când a are cornul!
   (Par’că are cornul!) Par’că este om însemnat! Par’că e ceva extraordinar!
   524. Ţi s-ţă creapă, mea s-ţ-arsară I — s-mîţî cu ţară !
   (Ce să-ţi crape, să-ţi răsară (ochii!) — să mănânci cu ţărână).
   Răspuns obraznic ce-1 dăm celor cari nu pricep şi ne supără cu întrebările lor stupide.— N. Baţaria.
   525. Ni cripatlu no-are.
   (Nici plesnire n’are). A nu avea nici pe dracul! Niţi cripatlu nul da. = Nu păţeşte nimic! N’are nici pe dracul!
   526. Niţi nu ştie, ţe-1' si crueaşte.
   (Nici nu ştie, ce i se croeşte). Adică: nici nu ştie ce i se pregăteşte, ce se plănueşte, ce se urzeşte în contra lui. 11' crini nă mincnnă = îi ticlui o minciună.
www.digibuc.ro
GRAIE AROMANfi.
145
   527. îl cruii.
   (îl eroii). Adică: îl bătui; i-am tras o chelfăneală. Va ti cruescu!= Am să te bat! Va-ţi cruescu un tălăgân = Am să-ţi croesc o măntă-luţă, adică: Am să-ţi dau o bătaie, ca să-ţi placă ! Va ti cruescu, di va-fi-nargă andară — Am să-ţi trag o chelfăneală, ca să-ţi meargă peticele.
—   Cfr. Ispirescu, No. 28: A croi pe cineva; Creangă, II, 31.
   528. Fă-ţi cruţea!
   (Fă-ţi cruce!): Pregăteşte-te de moarte.
   Observare. Când cineva are nenorocirea să cază în mânile tâlharilor, aceştia, înainte de a-1 omorî, îi respectă religia, şi-l pun să-şi facă cruce, ca să moară ca creştin, îl şi rad în acelaş timp.                                             .
   529. Cu cruţea n-sîn [năinte] imnă.
   (Umblă cu crucea în sân [înainte].) A fi om drept.
   530. Ş-feaţe cruţea.
   (îşi făch cruce). A se cruci de mirare, de lucruri înspăimântătoare, ce a auzit sau văzut! A se cruci de spaimă 1
   531. Totna aţei cuc nu va z-bată.
   (în totdeauna acelaş cuc nu o să cânte). Adică: nu o să fie mereu acelaş noroc. Nu o să dureze într’una norocul.
   532. Muri cuclu aţ&l ţe ştiai.
   (Muri cucul acela care ştiai tu). Nu mai e pomana de altădată!
   533. Va-n bată ş-a nia cuclu tu grădină (sau: gărdină).
   (O să-mi cânte şi mie cucul în grădină): Are să vie şi rândul meu! Am să fiu şi eu tare şi mare; o să vie şi norocul meu.
   534. L'-bato cuclu a veară [sau: l'-bate cuclu n-a veară].
   (îi cântă cucul a vară). Adică: îi merge bine; îi surâde norocul.
—   Cfr. Papah, 2306.
   535.  Tut un cuc îl' bate.
   (Tot, mereu un cuc îi cântă): îi merge într’una bine, Aţeluş cuc îl' bate dipriună. = Acelaş cuc îi cântă într’una ; neîncetat îi merge bine!
   536.  Cuk'umatea aţeale are.
   (Autoritatea acelea are). Adică: bătăi de cap; belele!
   537.  S-nu te-aducă Dumne<]âu la cuk'umate.
   (Să nu te aducă Dumnezeu pe la autorităţi!) Feri-te-ar Dumnezeu de a aveâ a face cu autorităţile !
   538.  Trei lucre nu z-bînea<Jă singure: cuclu, arîdearea şi <Jînire-n
casă!                                                                ' ''
   Analele A. Il.—Tom. XXVII.—Memoriile Secf. Literare.               10
www.digibuc.ro
U6
t>Efe. PAlAHAGi
   (Trei lucruri nu se trăesc singure: cucul, râsul şi ginere în casă).'.— (Veles, delâ bătrana ţal Saru).
   539. Are cucot.             ,
   (Are cocoş). Adică i are curaj. Are cucot la Inimă = Are curaj în inimă. L'i zburaşte cu altu cucdt omlu al cati, cîndu-î îndreptu = îi vorbeşte cu alt curaj, cu altă îndrăzneală omul judecătorului, când se simte drept.
   540. L'i stătu cucot.
   (îi stătu cocoş). A sta ţanţoş! A sta dârz faţă de cineva. A se opunş cu îndrăzneală cuiva!
   541. II' cîntă cucotlu.
   (îi cântă cocoşul). Are trecere; este cu autoritate.
   542. Z-dinică ca cucoţl'i.
   (Se dumică, se sfâşie ca cocoşii). A se -luptă straşnic; a se înhăţâ la luptă cu aprindere, cu foc mare. A şe fărâmă. Se-acăţară să z-dinică ca cucoţl'i = Se apucară să se prăpădească, să se sfâşie ca cocoşii. —Cfr. Varro Lat. Men. 71: caprinum proelium.
   543. Nîs cucot la tute.
   (El cocoş la toate). Adică: Sare pe deasupra la ori ce! E ţanţoş la toate!
   544. Cuf înî (jîc.
   (Surd mă cheamă). Adică: a tăceâ; a nu răspunde. A se face că nu aude. (Vezi: surdu).
   545. U feaţişî culeâş.
   (O făcuşi ciulamâ). A amestecă o afacere rău! A face ceva talmeş-balmeş; a încurcă rău de tot ceva.
   546. Cum di cum.
   (Cum de cum). Mutrescu cum di cum s-lu fac lucrulu aestu = Caut prin ori ce mijloc să fac acest lucru. Mutreă cum di cum, s-nu pată ţivâ Hcorlu = Căută în toate chipurile, să nu păţească ceva băiatul. — Io, cum di cum s-lo-agut ş-el mutreaşte s-iii sapă groapa = Eţi caut să-i ajut în chip şi fel şi el caută să-mi sape groapa.
   547. Cum, ni-cum. •                                                 -
• (Cum, pecum): Nu încape scuză: Cum, ni-cum, fă-o ş-taţî7=Cum, necum, fă-o şi taci! Cum, ni-cum no-are! = Nu mai încape cum, nu mai încape întrebare.
    i
   548. Cum? — Cumare di la Papadupulî.
www.digibuc.ro
GttAÎE AROMÂNE.
14?
   (Cum? — Cumare dela Papadupuli). Adică: nu ţi-e permis să întrebi, ci să faci, să îndeplineşti ce ţi se spune.
   Observare. Cumare sunt nişte fructe foarte dulci, de mărimea căpşunelor; Papadu-pulî este nume de localitate în Tesalia, unde cumarele se produc în mare cantitate.
   549.  Canda va nă cumîniti!
                              %
   (Par’că o să ne împărtăşeşti!) Se întrebuinţează, când ni se dă o câtăţime foarte mică dintr’o băutură. Umple scăfile, lalo, că noi h'im lucrători şi-l bem vinlu, ma nu canda va nă cuniniţî= Umple, unchiule, paharele, că noi suntem lucrători şi-l bem vinul, ci nu (pune) par’că ca la împărtăşanie.
   550.  Cît tră cumnicare.
   (Cât pentru împărtăşanie). Adică: foarte puţin. Nu-nt băgă, niţi cit tră cumnicare = Nu-mi băgă, nici cât pentru împărtăşanie, adică: aproape de loc; nici o leacă!
   551.  Cumnicătura nu este dală.
   (Cuminicătura, grijania nu este lapte acru). Adică: este puţin, dar cu putere mare, cu dar Dumnezeesc. Niţi cumnicătură nu-ţi dau = Nici cât nu-ţi dau, nu-ţi dau de loc.
   552.  Cum s-ti l'a cundil'lu.
   (Cum o să te ia condeiul): Cum ţi-o fi soarta! cum ţi-o fi norocul.
   553.  II lo cundil'lu ş-nîs.
   (îl luă condeiul şi pe dânsul). Adică: l-a pus şi pe el la număr, l-a socotit şi pe el!
   554.  S-u beai tu cupă.
   (S’o bei în pahar frumos). A fi foarte frumoasă. S-u sorg'i, s-u beai tu cupă easte feata estă — S’o sorbi, s’o bei în pahar este fata aceasta, adică: foarte frumoasă.
—Cfr. S-u beai tu hrup (= s’o bei în hârb!) A fi urîtă foc, a fi muma pădurii.
   555.  Cupia j-va picurarlu.
   (Turma îşi cere păstorul).
   556.  Mul tu l'i si mută cupria.
   (Mult i se ridică gunoiul). A ajunge la preţ; a ajunge să însemne ceva.
   557.  Cupria ţea veacl'a, cîndu se-aprinde, cama multu arde.
   (Gunoiul cel vechiu, când se aprinde, arde mai mult). Adică: când
bătrânii se îndrăgostesc, apoi e mai cu foc decât la tineri. — Gopeşi, Macedonia, L Papagoga. ‘          •
www.digibuc.ro
t-ER. PAPAIÎAGÎ
I4â
   558.  Cur discupirit.
   (C.. descoperit). Persoană care nu păstrează secret; care spune la toată lumea tot ce ştie.
   559.  Ş-lo curâtile.
   (îşi luă cele curăţite). S’a dus; a plecat; a fugit; a murit; ş-a luat speranţa ; şi-a ridicat speranţa, — Cfr. Papah. 492.
   560.  Cură nă cuvendâ.
   (Curge *o vorbă). Se vorbeşte, merge vorba; cură lafea, că tine h'iî arâu = umblă vorba, se vorbeşte, merge vorba, că tu eşti rău.
   561.  Ţe cură?
   (Ce curge ?): Despre ce e vorba ? Că ştea tuţî, aoâ ţe cură. = Căci ştiau toţi despre ce e vorba aci.
   562.  II băgâşî curlu tu păl'ur.
   (îl băgaşi curul în păliur). Adică: te-ai pus la adăpost.
   Observare. Lupul, povestesc păstorii, când este urmărit de o droaie de câni, neputând să ţie piept la toţi, îşi găseşte refugiu la păliur, pe lângă care se adăposteşte cu spatele. Fiind păliurul spinos, cânii nu-1 pot atăcâ decât prin faţă. Prin acest mod el se opune cu succes cânilor, deoarece luptă unul în contra unuia.
   De aci pare că şi-a luat originea această zicâtoare.
   563.  L'i si udă curlu, sau: îl' lo apă curlu.
   (I se udă c...; îi luă apă c______) —Cfr. «A luă apă».
   564.  Canda si sculă cu c ... nsus a<JÎ.
   (Par’că se sculă cu c... în sus azi). Când cineva este nervos, supărăcios.
   Observare. Se crede că cine se scoală din somn cu şezutul în sus, va fi în cursul acelei zile ursuz, se va certă cu toată lumea.
   565.  Curcubete h'arte.
   (Dovleci fierţi) Adică: fleacuri, mofturi! nimicuri! Curcubete grîţeşti= Mofturi, minciuni greceşti.
   566.  II' biu curcubeta apă.
   (îi bău dovleacul apă). Adică: A fost omorît; a fost ucis; a murit prin moarte nefirească. — Cfr. Papah. 500, unde nu este lămurit explicat.
   567.  L'-intrâ tu curcubeta.
   (îi intră în dovleac). Adică: îi intră în cap; a priceput în sfârşit.
   568.  Curpit s-feaţe [easte].
   (Curpii se făcu, sau: este) Adică; s’a îmbătat tun. — Avela, Epir.
   Observare. Curpit este o plantă.
www.digibuc.ro
graIe aromâne.
149
   569. Când a n-a vină cursarl'i.
   (Par’căne gonesc cursarii) — Cfr.Par’că vin Tătarii.—Sărună (Salonic), Macedonia.
   570. Di cătră la cuscra.
   (De către la cuscra). Adică: lucru prost; cam nepotrivit; nu tocmai cum trebue, ci cu cusur: Mîncarea mutreaşte cîtră la cuscra ■— Mâncarea lasă de dorit, mâncarea nu-i bine gătită; Zburăşti cîtră la cuscra = Vorbeşti cam fără perdea, nu vorbeşti cum se cade; Ţi li crui strâfdle cîtră la cuscra = Ţi-a pocit hainele, ţi le-a croit prost de tot.
   571. Cusurle altbr li videm, a noastre nu li mutrim.
   (Cusururile altora le vedem, pe ale noastre nu le privim.)
   572. Scoasişî câţuiTi de-angărie.
   (Mi-ai scos buştenii dela clacă?) Adică: ce mi-ai făcut? n’ai făcut cine ştie ce? N’ai făcut nimic!
   Se întrebuinţează despre acei cari pretind ceva, cari sunt foarte pretenţioşi.
   Observare. A scoate cai dela angareâ este un merit, dar a scoate buşteni, câni, pe lângă că nu-i un lucru de merit, este o muncă zadarnică.
   (Vezi: cîâî).
   573. Dit cutute.
              *
   (Din cuţite). Adică : din mare pericol. Lu scoş dit cuţute calu = Scăpai calul dela moarte, din pericolul morţii. Bit cuţute ascăpâî = Am scăpat dela moarte, din mare pericol.
   574. Băgară cuţut.
   (Băgară cuţit). Adică: au început măcel! Turţil' va z-bagă cuţut = Turcii o să măcelărească lumea. Băgă cuţut tu ţak'î = A început să taie ţapii.
   575. Tu cutute suntu.
              *
   (La cuţite sunt). A fi la cuţite, a se duşmăni de moarte.
   576. A cuţutlui nu-1' si da cu buşlu.
   (Cuţitului nu i se dă cu pumnul). Adică: trebue să te iei mai bine cu oamenii răi.
   577. Cuţut sta.
   (Cuţit sta). A sta drept; a sta smirna.
   578. Bagă-l' cuvata.                        •
   (Bagă-i covata). Adică: înşală-1! Ademeneşte-1!
   Observare. Locuţiunea de sigur s’a născut dela modul cum se obişnueşte a se domol! caii şi catârii răi prin punerea unei covate cu grăunţe înaintea lor, din care mâncând, sânt prinşi şi încărcaţi cu uşurinţă.
www.digibuc.ro
150
PER. PAPAHAGI
   579. L'-băgâ damca.
   (îi bă^ă pecetea). A pecetlui pe cineva la stâlpul infamiei; a stigma-tizâ pe cineva. A se păta; ş-băgâ damca = s’a pătat, s’a compromis pentru totdeauna.
   580. Un darâc suntu tuţî.                                          '
   (Un drac sunt toţi). Toţi sunt la fel, toţi vieţuesc la fel, toţi se aseamănă.
   581. Ascăpâî de un darâc şi ded de-altu cama mare.
   (Scăpai de un drac şi dădui de altul mai mare). A da din rău în mai rău, a da din puţ în lac.
   582. II' mîcâm darea.
   (îi mâncarăm «darea = comândul»). Adică : a murit.
   583. Când a mi fedu. a dao-oară.
   (Par’că mă renăscui). — N. Baţaria din Cruşova, Macedonia.
   584. Iţi dau trup ş-carne,
   s-ni dai oase ş-k'ale.
   (îţi dau trup şi carne, să-mi dai oase şi piele). Formula cu care obişnuosc mamele să încredinţeze pe copiii lor institutorilor, când îi aduc la şcoală, la începutul anului, sau când îi dă să înveţe o meserie oarecare.
   585. Nă dată.
   (Odată I) Adică: altădată! — Sâmărina, Epir.
   586. Canda l'-adunâm cu dăul'a. — Atanas Diamandi din Sămărina,
Epir.                     .
   (Par’că îi adunarăm cu toba). Aşâ de mulţi s’au strâns. — Cfr. Papah. 2.168.
   587. Ţe deapinî?
   (Ce deapeni?) Ce tot îndrugi? Ce tot spui?
   588. 11' deâpină multă.
   (Deapănă mult). Mănâncă mult, îndoapă mult. Multă pîne-l' deăpină= îndoapă mult, mănâncă mult.
   589. Dedu ş-loaî.
   (Dădui şi luai). Adică: am rupt relaţiile, nu mă mai amestec într’o afacere, nu mai fac parte din ceva; n’am nici un amestec.
   590. Niţi dinte nu <}îse, că-1 doare.
   (Nici dinte nu zise, că-1 doare). Adică: n’a suferit de nici o boală până acuma. A fost sănătos tun.
www.digibuc.ro
O BAIE AROMÂNE.
151
   591. Li dipinâ! (Le depănă!) A şters-o, s’a diţsl
   592. Easte diprisupră.
   (Este pe deasupra). 1° A fi superficial, uşurel; om care nu adânceşte bine lucrurile. Nveaţă diprisupră = învaţă fără temeiu. ,2° Alea<}e diprisupră ficorlu = Citeşte liber băiatul.             ■               .
   Observare. Cetirea în şcoale, după metoda rudimentară veche, se făcea în două moduri: a) diprig'ds şi b) diprisupră. a) Diprig'ds se zicea, când băiatul pronunţă fiecare literă a parte şi apoi combină totul în silabe şi silabele la urmă le combină în cuvinte. De pildă: cine se citeâ: c, î = cî, n, o = ne: câne; b) iar diprisupră se ziceâ, când băiatul ajungea să cetească dintr’odată cuvintele, de pildă: pâne, câne, etc.
   593. Ţe ma-ţî discuită?
   (Ce tot îţi descântă?) Adică: ce tot îţi mai toacă? Ce minciuni îţi mai spune? Ce-ţi îndrugă la ureche? Ce te dăscăleşte?
   594. II discuită.
   .(îl descalţă). Adică: a-i află gândul, a scormoni părerea cuiva.
   595. Disutî't.
          » i
   (Om desucit). Om neserios; dezordonat.
   596. Dîngîneşti apoea di vinatei
   (Plesneşti apoi de necaz).
   597. Un dîrlic mică.
   (Un maldăr mâncă).
   Adică: Mâncă o grămadă! S’a rupt de mâncare.
   598. Căduşî tu dăYie, nu ascâk'i în vie.
   (Căzuşi la proces, nu scapi în curând).
   Cine are procese, nu scapă cu una cu două.
   599. Dă ş-fudî di dăvie.
   (Dă şi scapă de judecată, de proces).
   600. — Dâ-nî, Doamne! — Mină-te, mărate, s-ţâ dau!
   (— Dă-mi, Doamne! — Mişcă-te, sărmane, să-ţi daul) Adică: Trebue ca omul să dovedească şi el prin sârguinţă, că doreşte să fie ajutat de Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să-i ajute. — I. Coyan.
   601. Gone om, cîndu doarme, pîne nu mică.
   (Voinic, vrednic om, când doarme, pâne nu mănâncă). Se zice în bătaie de joc despre cineva.
   602. Are donmu.
   (Are stăpân): A nu fi de capul său cineva.
   603. Bagă-te z-dorni.
www.digibuc.ro
152
PER. PAPAHAGI
  (Bagă-te să dormi): Fii pe pacel fii liniştit. (Ironic întrebuinţat la adresa cuiva).
  604.  Cîndu-1 vecjî draclu, atumţea-1 cafţî Hristolu.
  (Când vezi pe dracul, atunci îl cauţi, chemi în ajutor pe Hristos.) Numai când eşti la zor, devii bun credincios, om înţelept, etc.
  605.  L'-intrâ draclu tu pî'ntică (sau: inimă).
  (îi intră dracul în pântece [inimă]). Adică: s’a înrăit foc. — N. Baţaria.
  606.  Lu ncălicâ draclu.
  (îl încălecă dracul): A fi apucat de dracul; a fl mânios.
  607.  Drac di sum punte easte.
  (Drac de subt punte este). A fl dat dracului; a fl cât se poate de deştept. Tot aşâ: Drac şi gumitate easte = Drac şi jumătate este.
  608.  Va s-goacă draclu aţăl mărie.
  (O să joace dracul cel mare).—N. Baţaria. Are să se petreacă ceva îngrozitor, lucruri mari se vor petrece.
  609.  Ş-lă draclu curlu cu nîs.
  (îşi spălă dracul curul cu dânsul). S’a sfârşit cu dânsul, s’a isprăvit cu dânsul! A murit!
  610.  Draclu tru cărţî 1-easte.
  (Dracul în cărţi — de joc — este).
  Adică: din jocurile de cărţi se nasc certe şi bătăi.
  611.  Imnă cu draclu.
  (Umblă cu dracul). Adică: umblă cu nedreptatea, cu răutatea.
  612.  Drac are!
  (Are pe dracul!) Adică: n’are nimic, nu suferă de nimic, ci se face.
  613.  Nă sută di draţl are pri nîs.
  (O sută de draci are pe dânsul): A fl arţăgos peste fire; a fl foarte supărăcios.
  614.  Se-adunară ca draţl'i tru k'isă.
  (Se strânseră ca dracii în iad). Se zice despre o adunare de oameni răi.
  615.  Draclu băseriţî no-adară.
  (Dracul biserici nu face). Adică: dela drac să nu te aştepţi la fapte bune.
  616.  Ş-freacJe draclu ăorlu.
  (îşi rupse dracul piciorul). Adică : mi-a venit şi mie odată rândul să te frec.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
153
   617. No-are drăcurii.
   (N’are drăcii): A fi om bun; om drept; om care nu ştie ce sunt drăciile. Are drăcurii multe omlu aestu = Omul acesta este dat dracului; este un zevzec.
   618. Ş-le-au duhurle.
   (Şi le au duhurile). Adică: a se potrivi în caracter; a fi în buni termeni; a trăi în înţelegere. Nu ş-loară duhurle = Nu se potriviră în caracter. — Ssv ea[u£av aavpa twv. (Proverb neo-grecesc).— Cfr. Papah. 2.552.
   619- Tută siptămîna sta teasă şi Duminica-î sînătoasă.
   (Toată săptămâna sta întinsă la pat, şi Dimineca este sănătoasă).
   Se aplică femeilor leneşe, negospodare.
   620. Nu ncl'ise Dumnidâu doauă case.
   (Nu închise Dumnezeu două case). Se întrebuinţează despre doi căsătoriţi, cari se potrivesc, fie în urîţenie, fie în răutate.
   621. Di la gura ta ş-tu ureacl'a-1 Dumnidâu!
   (Dela gura ta şi în urechea lui Dumnezeu). Auzi-te-ar Dumnezeu! împlinească-se voia ta numai decât!
   622. Ca de-aoâ pînă la Dumnidâu.
   (Ca de aci până la Dumnezeu). Adică: ca dela pământ până la cer! Fu$e ună de-alantă ca de-aoă pînă la Dumnidâu. = Diferă una de alta ca dela cer până la pământ.
   Observare. Cer şi Dumnezeu se confundă la Aromâni. Se zice despre cer şi Dumnezeu.
   623. Pîn di Dumnidâu s-arcâ.
   (Până la cer — Dumnezeu — se aruncă!) Adică: 1° a protesta din toate puterile sale ; 2° a nu consimţi cu nici un chip.
   624. Năînte cu Dumnidâu.
   (Nainte cu Dumnezeu!) Curaj! nu te teme cu ajutorul lui Dumnezeu!
   625. Cu numa-1 Dumnidâu [tute va s-facă].
   (Cu numele lui Dumnezeu [toate s’or face). Adică: Cu voinţa lui Dumnezeu, cu ajutorul lui Dumnezeu.
   626. Dumnidâu nu doarme.
   (Dumnezeu nu doarme). Adică: vede nedreptatea ce se făptueşte, Dumnezeu are să pedepsească pe cel nedrept.
   627. Dumuidâu u deade, Dumni4âu u lo!
   (Dumnezeu o dete, Dumnezeu o luă).
   628. Dumnidâ nu li da tute bunile la un loc.
www.digibuc.ro
154
PER. PAPAHAGI
  (Dumnezeu nu le dă toate bunele la un loc). Dumnezeu nu dă totul cuiva, nu face pe cineva să fie desăvârşit.
  629. Agută-te, s-ţ-agută j-Dumnidau.
  (Ajutâ-te, să-ţi ajute şi Dumnezeu).
  630. «Ţe, zburî'şi cu Dumni<jâu tine, di li ştii tute ?»
  (Doar vorbişi cu Dumnezeu tu, ca să ştii toate ?) Adică: şi tu Un om eşti, ca toată lumea.
  631. Ţe vine di la Dumnidau, g'ine z-vină.
  (Ce vine dela Dumnezeu, vie cu bine). Mângâiere ce se face celor îndureraţi.
  632. Ţe deade Dumnidâ şi ţe s-l'a draclu?
  (Ce dete Dumnezeu şi ce să ia dracul?) Când n’ai nimic în casă; când eşti sărac lipit.
  —Bulgăreşte: şto dadi Gospod e şto da zemi dg'aul?
  —Ng. Ti ISwoev 6 0eo? xal ti vă itâpij) 6 AiăSoXo?;
  633. No-alasă vîră s-k'ară Dumnidau.
‘ (Pe nimeni nu lasă să piară Dumnezeu). Dumnezeu îngrijeşte de toţi.
  634.  Duse!                      t
  (Duse). S’a sfârşit! Duse, u păţî'm = s’a sfârşit, am păţit-o.
  635.  Duşmanlu mi pimse.
  (Duşmanul mă împinse). Adică: Dracul mă împinse, (la fapte rele).
  636.  La duşmani s-nu da Dumnidau.
  (La duşmani să nu o dea Dumnezeu!) Ferire-ar Dumnezeu şi pe duşmani: de o boală, de o nenorocire mare!
  637.  Va lă scoată damă.
  (O să le scoată zama). A toci ceva; a tâmpi ceva. Lă scoase <j,ama grămatlor. = A tocit-o cartea. Va lă scoată (j,ama oilor, se zice când cineva mulge oile peste măsură de mult, încât le face rău la ugere; va lă scoată $ama. cal'lor. = munceşte caii peste măsură.
  638.  O-adrâşî damă di culeâş.
  (O făcuşi zama de ciulamâ). A face ceva talmeş balmeş; a se amestecă ceva rău de tot; a se încurcă rău o afacere, ceva.
— Cfr. No. 540.
  639.  Bea-1' dama!
  (Bea-i zama!). Se aplică cuiva care a devenit stăpân cu puterea peste un lucru străin, dar nefolositor în sine. Adică: şi dacă l-ai căpătat, la ce ţi-o folosi? zama ai să-i bei, că el zamă nu dă.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
155
  640.  Âhtare nă-i (landa arumînească.
  (Atare, astfel ne e firea românească). Aşa ne e nouă firea! aşâ obişnuim noi Românii!
  641.  Lo-acăţâ (landa.
  (îl apucă arţagul). A-i veni toanele; a se nărăvi.
  642.  Danda s-te-adună!
  (Năravul, arţagul să te care!), cărâ-te-ar năravul!
  Observare. Dandă = arţag, nărav, fire. Om dindos = om cu nărav, om cu arţag, om supărăcios.       .
  643.  pica ta!
  (Zisul tău, spunerea ta!)
  644.  L'-arsări dîfna.
  (îi sări ţâfna). A-l apucă arţagul; a fi om ţâfnos.
  645.  Canda intrară dî'lile tu sac?
  (Par’că intrară zilele în sac ?) Adică: Ce, par’că se sfârşiră zilele ? zilele nu sfârşesc niciodată; mai este timp; timpul este nesfârşit. ,
  646.  «Dî-1' pri numă! ţ)î-l' tine!»
  («Zi-i pe nume! Zi-i tu!»). Acestea sunt expresiunile cu cari ne adresăm convorbitorului nostru, când nu ne aducem aminte ceva. Ş-acşi cum îfî spun, atumţea vine.... $,%-V pri numă! cum îl' $îc?... — şi aşâ, precum îţi spun, atunci vine. „. zi-i pe nume, numeşte-1 tu! cum îi zice?...                               '
  647.  Ca dină s-pare!
  (Ca zână pare!) A fi foarte frumoasă. — C. Samargi, Razloc.
  648.  Inî dîse, :ni<Jî'sile.
  (îmi zise nezisele: ce nu s’a zis despre nimeni). Adică: vorbe injurioase, dojeni amare, crude ocări.
  649.  Armase cu deâditlu n-gură!
  (Rămase cu degetul în gură). A rămânea sărac lipit, a ajunge la sapă de lemn.
  650.  Niţi tu diditic nu te-am.                                         .
  (Nici la degetul cel mic nu te consider). Adică : nu te preţuesc câtuşi
de puţin ! — Cfr. Papah. 652.
  651.  Cu diditiclu te-aruc [ti mîc].
  (Cu degetul cel mic te arunc, te trântesc [te mănânc]). Adică : te sfărâm, te nimicesc cu foarte mare uşurinţă. — Cfr. Apost. 5, 86a SaxxoXtp Ser os IXxooGfjvai: ijrf xwv Sta vooov v) Xtirojv ta'/utov ^evopivcov.
www.digibuc.ro
156
PER. PAPAHAGI
   652. O-aspârsim buna-dua. .
   (O stricarăm «bună ziua»). Adică : ne-am certat; am întrerupt legăturile de prietenie. — Cfr. Papahagi 2.557.
   653. pua-<Juăl'eî.
   (Ziua-zilei). Adică : o zi mare, o zi întreagă. S-pidipsi nă $uă-a dual'eî. = Se munci o zi întreagă.
   654. ţ)uă cu <Jua.
   (Zi cu ziua). Ou sensul zicătoarei precedente. Nă ţ)uă-cu duo, feaţe măsturlu la noi. = O zi întreagă lucră zidarul la noi.
   655. Nu-nî vitjuî duă albă.
   (Nu văzui zi albă). Adică: Nu trăii o zi fericită. — Cfr. Papahagi 674, 675.
   Observare. «Die gliicklichen Tage bezeichnet man symbolisch weiss, die ungluk-klichen schwarz: Dies albuş, dies ater» Wolffling, IV, 39.
   656. Duă lae a ta!
        i
   (Zi neagră a ta). Zi nefericită a ta!
   657. L'-u feaţe Sală.
   (I-o făcu lapte acru). A i-o strică; a tăia nasul cuiva ; a i-o face boacănă. — Cfr. Papahagi 680.
   658. Bănea<Jă cu Srănle [Ohrida: Sren].
   (Trăeşte cu dramul). Adică: cumpătat; a trăi în sgârcenie.
   659. No-are Srăni,
   (N-are dramuri). A fl nerod; a fi într’o doagă. A fi scrintit la creier. Nu are tute drenle — (idem). — St. Mihaileanu, op. cit. — Cfr. Papahagi 688; a fi uşurel, fără cumpănă şi fără socoteală, fără măsură.
                                                    E
   660. Ţe şi-l' faţî a fetil'en
   (Ce să-i faci, a epocei). Adică: Ce să facem împrejurărilor. Ţi va s-faţim? va s-arăvdâm, că eta o-aduse aşi.=Ce vom face? vom răbda, căci împrejurările sunt aşâ, căci împrejurările nu ne sunt priincioase.
   661. Eta tută nu-1' ţaţe gura.
   (Tot veacul nu-i tace gura). 1°A sevăitâ într’una ; 2° a fi un guraliv.
   662. Caftă-ţi eşa totna.
   (Oaută-ţi potriva în totdeauna): Adică: dacă eşti sărac, să iei dela
www.digibuc.ro
GftAIE AROMÂNE.
157
săraci nevastă; şi dacă eşti bogat dela bogaţi, căci altfel nu poate fi viaţă fericită. (Vlaho-Clisura).
   663. II' vine ergu.
   (îi veni presimţire.) A presimţit.
   664. a). Ţe etă, ţe oaminî! b). S-alăxi eta.
   (a). Ce timp — ce lume, — ce oameni!) — Cfr. O tempora, o mores! Când vrem să arătăm că s’a stricat lumea de astăzi.
   b). (S’a schimbat timpul, lumea). Nu mai este lumea de altădată!
   665. Earnă bună, veară cama bună.
   (Iarnă bună, vară şi mai bună). Aşâ se zice, când celnicii au scos oile bine, fără pierdere în timpul iernii, după care le va urmă o vară şi mai bună.
                               F
   666.  Ya ti coasă la facă.
   (O să te coase la facă.) Adică au să te trântească la dubă, în închisoare. — Vlaho-Livade.
   Observare. Facă propriu nu ştiu ce înseamnă.
   667.  Om fafal'ăr.
   (Om flecar). Care îndrugă la verzi şi uscate, fără nici un şir.
   668.  Om farafură.
   (Om flecar, om uşurel, care judecă în toate superficial). — Selia, Macedonia.
   669.  Va-1' faţi faţa di carne.
   (O să-i faci faţa de carne). Adică: n’ai să-i faci nimic, n’ai să-i faci nici o ruşine; n’o să-l dai de ruşine.
   Se întrebuinţează, când se laudă unul, că va da pe cineva de ruşine în faţa lumii, deşi pe nedrept.
   670.  L'-bătu faţa, ma nu duk'i.
   (îi bătu faţa, dar nu simţi). Adică: i-a tăiat nasul, dar n’a simţit. — Mihail, op. cit.
   671.  II' da faţă.
   (îi dă faţă). A răsfăţâ pe cineva; a da nas la purtare.
   672.  11' că(ju faţa, de-aruşine.
   (îi căzu faţa, de ruşine). Adică : s’a simţit foarte ruşinat, tare s’a ruşinat; s-nu (pică, am cari z-<pică, al (tiuca va-l' cadă faţa de aru-şine? — şi dacă i-o zice şi dacă nu i-o zice, puţin îi pasă lui Ciucia.
www.digibuc.ro
158
PER. PAPaHAGI
   673. «Mi pitricu dada, s-ni Iau faţa.»
   («Mă trimise mama, să-mi spăl faţa»). Adică: vorbă să fie; scuză proastă. De pildă, dacă cineva se scuză prost, o scaldă cum poate, i se spune, că asta-i curată «mi pitricu dada, s-ni Iau faţa.* = adică: asta-i curată: vorbă să fie, asta-i curată scăldare; asta-i scuză mai mult.— Ylaho-Clisura.
   674. Faţă aroşe; faţă lae.
   (Faţă roşie; faţă neagră). Om neruşinat; om fără ruşine. Opusul dela: faţă curată = obraz curat, obraz cinstit.— Creangă, II, 144.
   675.   Cîndo-avăm fărină, no-văm căpisteare; cîndo-avem căpisteare no-avăm fărină.
   (Când avem făină, n’avem căpistere; când avem căpistere, n’avem făină).
   A fi săraci; a nu aveâ toate cele trebuincioase ; a trăi de azi pe mâne.
   676. S-feaţe [ca] di fărmâc.
   (Se făcu ca de otravă). A se întrista mult; peste măsură.
                    Aşi ază, aşi mîne,
                    S-feaţe nveasta di fărmâc,
                    Linăvoasă s-cama ştibă,
                    Aveâ-agumtâ s-facă pac!
                                             N.  Baţaria, Părv. p. 21.
   677. Fărmâc va li spunî tute.
   (Otravă le vei spune toate). Adică: venin ţi se vor face toate câte faci, câte nu faci. Fărmâc va-ţî easă tute.= Venin îţi vor ieşi toate, adică: ai să plăteşti scump tot ce faci.
   678. Fărmâc şi nâemir [sau âomir] s-ţă si facă!
   (Otravă şi venin să ţi se facă!) subînţeles: mâncarea, banii, etc.! Mică uncemir—la Yeria: âomir): A mâncat o grămadă! a mâncat cât n’a mai putut.
   679. II' biîi fărmaclu.
   (îi bău otrava): I-atras răul; a suferit răul după urnla morţii unui iubit. Muma multe fărmaţe bea pînă s-crească fumeal'a. = Mama multe amărăciuni bea până să crească copii; fărmaclu a l'eî nu se-aspune. = Amărăciunea sufletească a ei nu se spune prin cuvânt!
   680. Cîte fărmaţe no-am’ traptă. '                       ’
   (Câte otrăvuri n’am suferit!) Adică: câte amărăciuni n’am suferit!
www.digibuc.ro
GRAiE AROMÂNE.
159
   681. Ş-arcâ făţle m-pade. •                                  •
   (îşi aruncă feţele — obrajii— jos): A-şi da masca jos; a se demască; a se da de ruşine. — N. Baţaria,
   682. Făţi-făţt easte.' '
   (Feţe, feţe este). A fi cu mai multe feţe; a fi om prefăcut, făţarnic.
   683.  Făţî-făţî scuteâ de-aruşine.
   ' (Feţe, feţe scotea — schimbă — de ruşine). A se ruşinâ.
   Se întrebuinţează despre cei cari au ruşine.
   684.  Tu Feârică s-ti ved.               •
   (în Ferigă vedeâ-te-aş). Vedeâ-te-aş mort! — La Călive-Radralexi. — Cfr. duce-te-ai la cucuiata!
   Observare. «Feârică» se numeşte cimitirul din acest orăşel, fiindcă aci creşte ferigă multă.               .
   685.  Truplu tu biseârică ş-mintea-1' tu feârică.
   (Trupul în biserică şi mintea-i în ferigă).         ■
   Se aplică la adresa oamenilor ipocriţi, cari se dau de oameni foarte evlavioşi, dar cari în realitate sunt oameni răi, hoţi cari se gândesc mai mult la furtul oilor şi caprelor ce pasc prin ferigă.
   686.  Nu n-bi’seârică, ma n-feârică.
   (Nu în biserică, ci în ferigă!) Adică: Nu acolo, unde vede toată lumea, unde se strâng oamenii de treabă, ci în ferigă, unde nu te aude nimeni, unde trăesc oamenii răi ?
   Se întrebuinţează despre cei cari fug de lume, cari au frică de lumină.
   687.  Ma g'ine să-aspar<ji nă punte ş-un mînăstir, dicî't s'aruşnâtjî
nă feată.            .    •
   (Mai bine să spargi—să strici o punte şi o mănăstire, decât să dai de ruşine pe o fată).
   688.  Cari are feate, easte totna cama nic.
   (Cine are feate, este în totdeauna mai mic).
   Observare. Fiindcă fetele sunt greu de măritat şi părinţii nu trebue să se ia de sus, căci le rămân atunci nemăritate. Şi ce poate fi mai mare nenorocire decât ne-măritişul unei fete la vârsta ei, la Aromâni ?
   689.  Nu lo feată, lo pârâţi.
   (Nu luă fată, luă parale). Se zice despre cei cari se însoară mai mult pentru bani, decât pentru fată. — Sârună (Salonic), Macedonia.
   690.  ţ)î fidorî, (jî zurl'i!
www.digibuc.ro
160
PER. PAPAHAGI
   (Zi băieţi, zi nebuni). Adică: cuvântul: băieţi este sinomim cu neastâmpăraţi, fiindcă aşâ cere firea lor tânără.
   691 Fiâorl'i dişcl'id casa.
   (Băieţii deschid casa). Adică: ei sunt aceia cari fac să nu piară nu mele părintesc, să nu se stingă neamul!
   692.  Agumsim, s-nă l'a fiâorl'i prit Ciâoare.
   (Ajunserăm, ca să ne ia băieţii peste picior: să ne calce băieţii în picioare). Adică: a nu mai fi ascultaţi de băieţi; ca băieţii să nu ne poarte nici un respect. — Cfr. Papah. 730.
   693.  S-plîn<Je ca viră fiâor.
   (Seplânge, se vaită ca un băiat). A se văitâ ca un copil! ca un om slab.
   694.  Cu mintea figorlor ti duţî?
   (Cu mintea băieţilor te duci?) Adică: asculţi ce spun copiii? te iei după vorbele copiilor? — Cfr. Papah. 2636.
   695.  Figorl'i agona se-arî'd.
   (Băieţii se înşală curând). Se-arîde ca ficdr = Se înşală ca un copil; Se ademeneşte uşor.
   696.  Plîmjeâ ca un fig&r (sau: ca un ficuric).
   (Plângeâ ca un copil, (sau: ca un copilaş). De milă, de frică; a plânge în mod de a-ţi inspiră compătimire.
   697.  Fiâorl'i ţi no-ascultă părinţii'!, hăire nu fac.
   (Copiii cari nu ascultă de părinţi, noroc nu au : nu se pricopsesc). Sau: FicorVi ţe no-ascultă di părinţi, prucuk'ie nu tac = Copiii cari nu ascultă de părinţi, nu se pricopsesc.
   698.  FiCorlu easte ugaclu a câsil'ei.
   (Băiatul este căminul — ogeacul — casei). Adică: stâlpul casei, ger-menele perpetuării numelui familiei, neamului.
   699.  Bărbatlu easte ârburle şi figorlu ugaclu a câsil'eî.
   (Bărbatul este arborele şi feciorul ogiacul casei).
   Cu sensul zicătoarei precedente.— Culeasă de Iuţa din Cruşova, Macedonia, apud Hasdeu, Magn., p. 1.482.
   700.  Fifiovl'i de-azî suntu draţî.                                     ;
   (Băieţii de azi sunt draci). Adică: deştepţi, cari nu se pot înşelă.
   701.  Fi&orl'i s-crescu co-arale.
   (Feciorii se cresc cu rele). Adică: cu necazuri, cu suferinţe.
   702.  I fiâăr, i feată, ca0e un cu căsmetea-1'.
   (Sau fecior, sau fată, fiecare cu norocul său).
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
161
   703. Macă mîţî dală cu fiăorl'i, va s-ti pruscuk'ască.
   (Dacă mănânci lapte acru cu băieţii, o să te stropească).—Gopeşi, Macedonia, dela d-1 Papagoga. — Cfr. Papah. 2.569.
   704.  Fiâorlu cu doi părinţi, armîne fără căăulă noauă tră Paşti.
   (Feciorul cu doi părinţi, rămâne fără căciulă nouă la Paşti.)
   705.  O-agudim tu fitâl'u, h'im an calâr.
   (O nimerirăm în timpul când fată oile, caprele, suntem călare). De fitâl'u (=epoca fătării vitelor) depinde soartea crescătorului de vite.
   706.  L'-bagă fitil'e.
   (îi bagă fitile). Adică: pune intrigi; îl aţâţă.
   707.  L'-intrâ fitil'lu.
   (ii intră fitilul). Adică: A aveâ zor mare; a-i intrâ spin în coaste. De asemenea se zice de un ofticos: L'-intrâ fitil'lu tu k'eptu, no-ascapă.= i-a intrat viermele în piept, nu mai scapă.
   708.  L'i se-astease fitil'lu.
   (I se stinse fitilul). Adică : a murit.
   709 Foaie se-adrâ (di nviţare, etc.)
   (Burduf se făcu — de învăţătură, etc.)
   710.  Nî-alg'iră ocl'il' di foame.
   (îmi albiră ochii de foame). A se înălbi ochii de foame cuiva, înseamnă : a aveâ foame straşnică; a fi leit, a nu mai puteâ de foame. — Cfr. Papah., 746.
   711.  Vîră nu moare di foame.
   (Nimeni nu moare de foame).
   712.  Foc cu foc nu se-astin<Je.
   (Foc cu foc nu se stinge). Nu se domoleşte o ceartă cu răul, ci cu vorba dulce şi cu binişorul.
   713.  Foc di pal'e.
   (Foc de paie). Adică: supărare trecătoare.
   714.  O-arse foclu!
   (O arse focul). Se zice când cineva sufere de moartea unei rude, unui copil, etc. Easie arsă di foc laea. — Sărmana sufere de pe urma morţii....
   715.  Foc scuteâ din gură calu.
   (Foc scoteâ din gură calul): A fi cal iute, care sboară, care fuge de mănâncă pământul. Foc mică calu = Sburâ calul în mers.
   Analele A. R.—Tom. XXVII.—Memoriile Secţ. Literare.                11
www.digibuc.ro
162
PER. PAPA DAGI
   716.  Foclu şicae nu ştie.
   (Focul glumă nu ştie). Focul nu glumeşte; cu focul nu se glumeşte.
   717.  Curât ca foclu.
   (Curat ca focul).
   718.  Niţi foclu, niţi apa nu le-astin<Je lăeţle a tale.
   (Nici focul, nici apa, nu le stinge ticăloşiile tale).
   719.  Va s-nă faţim fraţi [surâri] pi vang'el'u!
   (O să ne facem fraţi [surori] pe evanghelie!)
   Adică: o să ne luăm la bătaie, avem să ne batem.
   720.  Frătile z-doare.
   (Fratele se doreşte). Frâtile tut frate va s-h'ibă = Fratele tot frate o să fie. Adică: chiar dacă s’or certă fraţii între ei, tot fraţi rămân.
   721.  Va ti fac s-ţ-u dai pri frîmte.
   (O să te fac să te loveşti pe frunte).—Gfr. Cic. ad Att., 1,11: ut fron-tem ferias. Von Zorn und Unwillen schlăgt man sich wohl vor die Stirn.
   722.  U turnă frînda.
   (O întoarse foaia). A întors foaia! U tornu ş-frîntfa alantă = O întorc pe foaia cealaltă.
   723.  Fricoslu şi de-aumbră-1' şe-aspare.
   (Cel fricos se sperie şi de umbră-i).— Cfr. Papahagi 136.
   724.  Frîncu s-feaţe.
   (Frâne se făcu). A se supără foc! A prăpădi pământul de supărare. Frîncu ardu s-feaţe/ = s’a supărat grozav!
   725.  S-li calcă frînda!
   (Să le calce frunza)! Adică: să le dăm uitării. Li calcă frînda! = S’au uitat! Lucruri vechi, lucruri uitate!
   726.  Frînde-te! sau: frînde-te de-aoaţe! sau frîn<Je-ţî zverea de-aoaţe. (Fringe-te; frînge-te de aci; frânge-ţi, rupe-ţi gâtul de aci).
   Adică: Piei de aci I dispari de aci! Du-te dracului de aci!
   727.  U turnă frînda.
   (O întoarse frunza): A întoarce foaia. U tornu frînda de-alantă parte. = O întorc foaia pe partea cealaltă! Tornu ş-frînda alantă îo= întorc foaia cealaltă! U şuţi' frînda, — întoarse foaia; a întors-o pe foaia cealaltă.
   A-şi schimbă părerea.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
163
   728. Fude multu ună de-alantă.
   (Fuge mult una de alta). Se deosebeşte mult una de alta; diferă mult una de altă.
   729. L-fufuli!
   (îl câştigă). Se întrebuinţează ca termin tehnic de copii, când unul câştigă toate arşicele celuilalt. A fufuli pe cineva deci înseamă: a-i câştigă toate paralele; a-1 despoiâ de avere.
   730. Deade fuga; sau: deade fuga-laga, sau: tu nă fugă.
   (Dădu fuga ; dădu fuga alergarea; într’o fugă): in fugă mare. Deade nă-alagă ş-nă fugă c-ascăpirâ loclu = fugiâ de rupea pământul! — — Cfr. Creangă: Dela Ocea până la Grumăzeşti, a ţinut numai o fugă. Nich., p. 133. Arom, idem: ţinu nă fugă.
   731. No-are ful'or.
   (N’are fuior): A nu aveâ minte. No-are ful'or în cap. = N’are minte în cap. Este fluturatic.
   732. L'i scoâsiră ful'orlu [din cap].
   (îi scoaseră fuiorul [din cap): A scoate mintea cuiva; a înnebuni pe cineva; a încântă cu vorbe dulci pe cineva despre lucruri cari-i plac, dar mai mult în bătaie de joc.
   733. Lu ncălicâ fumeal'a.
   (îl încălecară copii). Adică: A aveâ familie grea.—Ştef. Mih., op. cit. (Cfr. Papahagi, 789). Lu ncălidk fumeal'e greauă =* L-au copleşit copiii [=familie grea).
   734. Părintile di la gură ţîne tră fumeal'e.
   (Părintele ţine dela gură pentru copii). Adică : iubirea părinţilor n’are margini; mai bine se lipsesc ei de ceva, decât să ducă copiii lipsă.
   735. Ntră fumeal'e, foclu s-le ardă tute.
   (Faţă de copii, focul arză-le pe toate). Familia, copiii sunt de preferit faţă de ori ce alt lucru, ori cât de scump.
   736. Fumeal'a z-doare.
   (Familia (=copiii) se doreşte, se iubeşte). Are ma dulţe di fumeal'e P = Este vreun lucru mai dulce ca copii ?
   737. Fumeal'a cîte no-are, sau: cîte nu va ?
   (Familia câte — greutăţi — nu are, sau: câte, subînţ. greutăţi, nu cere?). Cu greu se întreţine familia.
www.digibuc.ro
164
PER. PAPAHAGI
   738.  Nu-1' si duţe fumeal'a ndroptu.
   (Nu-i merge familia drept). A nu-i merge treburile bine. — Gopeşi,
D.  Milescu.
   739. Las s-âargă fumlu ndreptu ş-las h'ibă ugaclu strîmbu.
   (Las’ să meargă fumul drept şi las să fie coşul strâmb). Adică: Treaba să meargă bine, şi puţin ne pasă dacă aparenţa nu-i în destul de prezentabilă.
   740.  L'-tra<Je fumlu g'ine.
   (îi trage fumul bine în coş): A-i merge perfect de bine; A-i merge treaba foarte bine. — Mihăil., op. cit.
   741.  L'-deade di fundu.
   (Ii dădh de fund): A găsi rostul unei chestiuni; a găsi o deslegare.
Il-afVk. fundul = îi găsi rostul.
   742.  Fur di fur are fark'e.
   (Fur de fur are deosebire). Toţi furii nu sunt la fel: sunt şi buni printre furi.
   743.  Ease fur omlu de bun?
   (Iese fur omul de bine?) De rău, din cauza nenorocirilor este nevoit omul să apuce drumul codrilor, să se facă haiduc.
   .744. Furk'isi!
   (S’a înfurcit)! A se supără; a se îndrăci, furk'isite! = (pusule pe furci) îndrăcite!
   745.  Di furil'e om vîră nu s-faţe.
   (De furt om nimeni nu se face). Pe căi nedrepte nimeni n’ajunge bogat, om de treabă.— Cfr. Papahagi 799.
   746.  Z-gurî e-amărtie, am s-furi nu-î amărtie ?
   (Să juri este păcat, dar să furi nu-i păcat?)
   747.  Furlu lo-are capiu tu tastru.
   (Furul îl are capul în traistă). Adică: este destinat să moară mai curând sau mai târziu; el se consideră ca şi mort din ziua în care a apucat acest drum.
   748.  Furlu di fur nu se-aspare.
   (Furul de fur nu se sperie).
   749.  Furlu-i Turcul a Thrculuî.
   (Furul este Turcul Turcului). Adică: Turcul este rău, dar şi lui îi vine de hac furul.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
165
   750.    G'oacă furl'i ca ie<Jl'i- (Joacă hoţii ca iezii). Adică : sunt hoţi aşâ de mulţi şi aşâ de neturburaţi, că nu ştiu de frica nimănui.
   751. Adună ca furnigă.
   (Strânge ca o furnică). A fi econom ; om cu chibzuială.
   752. Furlu 1-faţe gone ş-loclu; sau: a furlui l'-agută ş-loclu.
   (Pe fur îl face să fie voinic şi locul; furului îi ajută şi locul). Adică: îi ajută, îl face să fie voinic şi poziţia locului unde trăeşte, căci el de obiceiu trăeşte prin păduri şi prin munţi, puţin accesibili.
   753. Nă dincâm [dinicâm] ca furniga.
   (Ne dumicarăm ca furnica). Adică : ne prăpădim în luptă ca furnica. A se lupta de moarte, cu învierşunare mare.
   754. Are furnidi la <5i<5oare: [doare].
   (Are furnici la picioare). Adică: este neastâmpărat; nu poate sta locului. Nu-l are loclu, canda are furnici la coare = Nu se astâmpără, par’că-i umblă furnici la picioare!
   — Cfr. «On dit qu’un homme a des oeufs de fourmi sous ses pieds, lorsqu’il ne peut demeurer en place, ou il a grande envie de marcher» • Leroux, Dict. com.
   755. S-acâţâ furniga cu l'undarlu.
   (Se apucă furnica cu leul). Gând se apucă la ceartă unul slab cu unul tare; unul sărac lipit cu unul putred de bogat.
   756. Furnie vream.
   (Pretext vream, căutam). Ngr.: ’Acpoppj Ifopeua.
   757. Gă<Ju furtie.
   (Căzii povară). A se rugă cineva stăruitor. Cărfit furtie piste mine si-l' lu fac aestu lucru. = Se rugă stăruitor de mine să-i fac această treabă. Ini că#u furtie priste cap. = Trebue să-i duc de grijă, tre-bue să îngrijesc de dânsul.
   Lo-am furtie priste cap. — L-am povară peste cap: a-i purta de grijă: Nu ti fă furtie = Nu te fă povară! adică: nu-mi bate capul, lasă-mă în pace.
   758. Fuşek'i s-feaţe.
   (Cartuş se făcu). Adică: s’a săturat bine; s’a îndopat ca un cartuş.
   759.    Fuşek'i am, pălasca nu = (Cartuş am, cartuşieră nu). A nu aveâ în totdeauna tot ce-ţi trebue.
www.digibuc.ro
16R
PER. PAPAHAGI
                                                          Cr
   760. Mijite di gae.
   (Minte de cioară). Adică: minte proastă.
   761. Ţi-nî lo gaea mintea?
   (Ce-mi luă cioara mintea?) Adică: Ce, am înnebunit?
   762. Nu nă vine pi gaidă.
   (Nu ne vine pe cimpoiu). Nu ne vine la socoteală; nu este după dorinţa noastră; nu ne aranjează; nu-i după placul nostru.
   763. Gajbin ca turta di ţeară:
   (Galben ca turta de ceară).
   764. Are gardu.
   (Are gard). Adică: nu este liber.
   Observare Se zice de un frate mai mic, că nu este liber să se însoare, deoarece are frate mai mare de însurat, sau soră care trebue întâiu măritată.
   765. Lo-arsări gardul.
   (îl sări gardul). A sărit peste obstacol; s’a însurat înaintea unui frate mai mare neînsurat, sau înainte de a-şi mărită pe soră-sa.
   766. Aflâşî gardu s-ţă scark'inî sk'inarea.
   (Aflaşi gard să-ţi scarpini spinarea). Ţi-ai găsit omul la care să te adresezi pentru ajutor, pentru sprijin.
   767. Află gardu, şi scărk'inâ căpul'a gumarlu.
   (Află gard, îşi scărpină coada măgarul). Adică : Dacă găseşte, de ce să nu facă ceva? Dacă i se trece, de ce să nu facă.
   768. Tu gavră di şarpe!
   (în gaură de şarpe !) — Aspropotam, Tesalia.
   Observare. Gavră = gaură, se zice mai mult pe la Românii din Tesalia. Galu-gavră este numele râuşorului ce trece prin Dămaş, Tesalia.
   769. Găgănos!       .
   (Găunos). Om slab, om putred; om care n’are multe zile de trăit.
   770. Ş-arăspîndi tutiputa ca găl'iua cnpria.
   (îşi răspândi averea ca găina gunoiul).—Mihăileanu, op. cit., arăspîn-descu.
   771. Puîl'ii di găl'ină albă.
   (Pasăre de găină albă). Adică: om norocos.
   — Cfr. Juv., 13, 141: Gallinae filius albae.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
167
   772.  Ni si scutură găl'ina, va-nî vină oaspiţî.
   (Mi se scutură găina, o să-mi vie oaspeţi).
   Observare. Există credinţa că atunci când se scutură găina, o să vie oaspeţi. Se consideră astfel ca un semn foarte bun.
   773.  Nu h'iu găl’ină, si stau s-mi cafţî.
   (Nu sunt găină, să stau să mă cauţi). Aşâ spun copiii, când pierzân-du-se vreun obiect, păgubaşul vrea să-i caute, ca să vază dacă este la ei.
   774.  L'-oauă ş-găl'ina ş-cucotlu.
   (îi ouă şi găina şi cocoşul) : A-i merge bine în toate privinţele.
   775.  Lucru lişbr şi găl'inle l-fac,
   (Lucru uşor şi găinile îl fac). Valoarea, capacitatea cuiva se constată la lucruri grele, nu la lucruri uşoare.
   776.  O-are «găl'ina ţea laea» sînătoasă.
   (Are pe găina cea neagră sănătoasă). Adică: e gros la pungă. Are bani.
   777.  Gazetă nu-ţî dau.
   (Nici o gazetă nu-ţi dau). Adică: nici un ban, nici o leţcae ! Observare.. Găzetă este o monedă de aramă fără valoare; lat. gazetum = Pfenig (Du Cange).
   778.  Em nu poate ş-caplu g'eg'e.
   (Şi nu poate şi capul albanezeşte-1 ţine). Adică: deşi nu poate, dar stă ţanţoş totuş, nu se lasă a fi mai pe jos. — A nu lăsă din mândrie, a susţineâ cu stăruinţă ceva, trecând peste ori ce.
   779.  Nu cade di g'eg'i-1'.
   (Nu cade din mândrie-i!) A nu cedă de loc!
   780.  G'feg'ifte!
   (Ţiganule). — Vlaho-Clisura, Macedonia. Ca g'&g'iffâl' si ncafie = Se ceartă ca Ţiganii. A se certa ca la uşa cortului.
   781.  Se-alavdă ca vîre g'iftu.
   (Se laudă ca un Ţigan).
   782.  Imnâ cu pî'ntîca nafoarâ ca un g'iftu.
   (Umblă cu burta afară ca un Ţigan).
   783.  11' băgâşî g'iliile.
   (îi băgaşi ochelarii). Adică: l-ai înşelat. — N. Baţaria, Cruşova.
   784.  «Cît tră g'ine>.
   (Cât pentru bine). Adică: foarte puţin. II' ded ş-aluî nih'amă, cit tră g’ine = îi dădui şi lui puţintel, o leacă.
www.digibuc.ro
168
PER. PAP AH AGI
   785. Li feaţe g'ine.
   (Le făcu bine). Adică: A mânca ceva; a consumă; a prăpădi. Li feaţe g'ine âgrile = (Le făcu biue ogoarele) le-a prăpădit agrele; le-a vândut şi a cheltuit banii căpătaţi pe ele. U feaţe g'ine avearea tată-sui! = A prăpădit averea tatălui său.
   786. G'ine acumpărî, g'ine vin(jî.
   (Cumperi bine, vinzi bine).
   787. G'ineaţa ş-are şi greaţa.
   (Bunătatea, fericirea are şi greutatea sa): Nu există fericire deplină.
   788. Cit g'itrişca no-ak'icăsim.
   (Cât lecuţă nu înţeleserăm). A nu pricepe câtuş de puţin. — Cos-mescu, lăbuţa, p. 12.
   789. Că vîră gamală.
   Se zice de femeile dezordonate, neîngrijite, cu părul şi hainele în mare neorânduială.                                        •
   - Cfr. Şăin. Eleni., ture, p. 690: Par’că e o geamală.
   790. Di la goc, gucăreale, agumsiră la ncăăare.
   (De la joc, jucărie, ajunseră la ceartă). Din glumă în glumă, ajung oamenii uneori la ceartă.
   791. 6oclu ncăfieri aduţe.
   (Jocul certe aduce).
   792. Va ti goc pri tăpsie.
   (O să te joc pe tipsie). Adică: am să te frec; am să te duc de nas, după cum mi-o fi voia.— Zuca G. Samarina, Epir.
   793. Cum îl' şuiră, aşiţe goacă.
   (Cum îi flueră, aşâ joacă). A face după cum alţii îl îndeamnă; a jucâ după cum i se cântă. — Cfr. Papah., 400.
   794. Cănile acasă nu moare.
   (Voinicul acasă nu moare). Adică: viteazul mai de grabă este supus pericolului decât cei fricoşi, fiindcă se expune.
   795. Gonile tu pa de z-veade.
   (Voinicul în şes se vede). Adică: la munte este uşor ca cineva să pară viteaz, dar adevăratul voinic se vede, când este îndrăzneţ şi în şes.
   796. Ţe h'im noi ? — gucăreale al Dumni(jâu.
   (Ce suntem noi ? — jucăria lui Dumnezeu). Se aude la moartea cuiva, drept consolare.
   —Cfr. Di nos quassi pilas habent.Plaut,Polit.,209. Ascov iraiyvia avGptojroi.
www.digibuc.ro
GRAIE AROMÂNE.
169
   797. L'-u gucâ.
   (I-o jucă): L-a păcălit; a-i jucâ un renghiu cuiva.
   798. (juvair om.
   (Giuvaer om)=om liberal; om galant.
   799. Ca vîră gîdu easte.
   (Ca vreun ţap de prăsilă este). Adică: bine făcut; voinic, impunător.
   800. Glarlu troară s-arîde.
   (Prostul îndată se înşeală).
   801. Cîtă o-are glîca!? Cită l'-arucă tu glîcă!
   Adică : Ce mai mâncăcios este !
   802. Gl'em Ai se-adunâ la buric.
   (Ghem mi se strânse la buric). De frică, de dor, de jale, de mâhnire!
   803. Goale!
   (Goale). Adică: mofturi! lucruri seci, lucruri fără miez ! Aeste ţe greşii tine suntu goale = Astea ce spui sunt mofturi. Pline vrem noi, nu goale = Noi dorim lucruri pline, nu fără miez; ceva substanţial, nu ceva închipuit.
   804. Di mustul al Gogă vin.
   (Vin din mustul lui Gogă). Adică: vin foarte bun. — Muscopule. Observare. Gogă a fost un bogătaş muscopolian, renumit prin vinul ce obişnuia. Zicătoarea este cunoscută de muscupulieni numai.
   805. Gol, cum îl feaţe mă-sa; gol-gulişân; gol, cu cămeaşa di pri nîs. (Gol, cum îl născu mâ-sa; gol de tot; gol cu cămaşa de pe dânsul).
Adică: gol de tot; lipsit de tot; sărac lipit.
   806. Un gol ş-tut.                                                    .
   (Un gol şi tot). Un unic! Un h'il'u gol are = Un fiu unic are.
   807. Goală!
   (Goală). Sărăcuţă. Goală s-ti ved!= Vedeâ-te-aş goală!
   în sens desmierdător; se întrebuinţează mai mult la Vlaho-Clisura.
   808. Ş-le-aii gorţîle.
   (Şi le au perele). Sunt în buni termini; trăesc în înţelegere deplină ; se înţeleg bine. Ş-le-acăţară gorţîle = (şi le apucară perele), adică: au început să se iubească, îşi fac curte.
   809. Graîlu vine; cu altu graîu.
   (Vorba vine; cu altă vorbă). Adică, adicătelea.
   810. Ş curte grâire.
   (Vorbe scurte). Adică: scurtă vorbă.
www.digibuc.ro
170
FER. PAPAHAGI
   811.  Cu alte grâire.
   (Cu alte vorbe; adică).
   812.  Analtu pe-aestu graîu.
   (Tocmai când vorbiam; vorbind).
   813.  Ini loaşî grailu din gură.
   (îmi luaşi vorba din gură). Se zice când convorbitorul nostru desăvârşeşte idea celor ce povestim noi.
   814.  Cu cleaştea nu l'i scoţi graîu din gură.
   (Cu cleştele nu-i scoţi vorba din gură). A fl om de cuvânt; discret; om greoiu la vorbă, un fel de mutulicâ.
   815.  Se adunară ca n-grailu-mare.
   (Se strânseră ca la a doua înviere). A se strânge lume foarte multă.
   816.  Si-I' cafţî paraţl'i nîpoî a dâscaluî, ţe ti nviţâ ahtârî grâinate. (Să-i ceri paralele îndărăt învăţătorului, care te învăţă aşâ carte).
Aşâ se spune acelora cari vorbesc lucruri nefundate, absurdităţi.
   817.  Grâmatle nu z-vearsă cu hunia prit ureacl'e.
   (Cartea nu se varsă cu pâlnia prin ureche). Adică: trebue muncă, trebue osteneală, dacă vrei să înveţi carte.
   818.  Pînă z-grească, trei ori cu oara faţe.
   (Până să vorbească, trei ore întregi face). Se zice de cei cari sunt greoi la vorbă. Pînă z-grească grailu, arău-ţi cade = Până să vorbească, te apucă ameţeala.
   819.  Grea tine, cara no-aî lucru.
   (Strigă tu, dacă n’ai treabă). Când chemăm pe cineva şi el se face că n’aude; când sfătuim pe cineva şi el nu ia samă sfatul nostru.— Cfr. Papah., 2.151.
   820.  U băgă tu greaua.
   (O băgă în partea grea). Vezi: alişoara.
   821.  Nu-şî grescu.
   (Nu-şi vorbesc). A nu trăi în bune relaţiuni, a fl duşmani.
   822.  Deade di greu (sau: deade tu greu).
   (Dede de greu). — Ispirescu, 48: A dat în greu.
   823.  Taha «z-grim ş-noî.»
   (Oare «să vorbim şi noi»). Când cineva se amestecă din senin în vorbă şi nu spune nimic.
   824.  II lo griplu.
   (îl apucă undiţa). S’a dus, s’a sfârşit cu dânsul.
www.digibuc.ro
GRAIE AROMÂNE.
171
   825. Cu grîn xen faţe darea.
   (Face comand, pomană, cu colivă străină). Când cineva se arată generos cu banii altuia.
   826. IF sapă groapa.
   (îi sapă groapa). A-l lucră, a-1 săpâ.
   827. Li tratje groase.
   (Le trage groase). A se purtă a mare, a face pe grozavul. Li tra$e mări — groase = Se arată grozav; se poartă fudul.
   828. Int tal'e groase.
   (îmi taie groase minciuni). A spune la vorbe late; a spune la palavre.
   829. L-mul'ară tu Groslu; sau: IF băgară capiu tu Groslu.
   (îl muiară în Grosul; îi băgară capul în Grosul). Adică: s’a logodit şi l-au băut prietenii.
   Observare. Există obiceiul, când se logodoşte un flăcău, soţii săi îl apucă şi-l pun cu capul în apa şipotului Gros, în Avela, Epir, şi nu-1 slăbesc deloc până nu-i cinsteşte, până nu-1 beau.
   830. Ca cal'i al Gruîii.
   (Ca caii lui Gruiu). Adică: greoi, înceţi; cari fac în cinci zile drumul ce alţi cai îl fac într’o singură zi
   831. Gumarlu o-aduse, gumarlu u biu.
   (Măgarul o aduse, măgarul o bău). Aşâ se zice copiilor cari, trămişi să aducă apă, după ce o aduc, beau ei cei dintâi.
   832. Te-agudi un gumâr tora, s-lu l'at di ureacl'e s-lo-aduţî la cati?
   (Şi dacă te lovi un măgar, ei bine, să-l iei de ureche şi să-l duci
la judecător?) Adică: Nu trebue să ţii în samă vorbele, insultele unui om de nimica.
   833. Agumse gumâr la numtă.
   (Ajunse măgar la nuntă). A ajunge cal de poştă; a ajunge cal de tramvaiu.
   834. Nţapă gumarlu, ca z-beasă.
   (înţeapă pe măgar, ca să b. . .).—Papah. 963., Adică: dacă atingi, dacă provoci pe un mitocan, să te aştepţi din parte-i la vorbe grosolane.
   835. Gumarlu vin poartă, apă bea.
   (Măgarul vin poartă, apă bea).— Cfr. A sinus portat vinum ut ipse bibit aquam.
   836. Aşteaptă, laî gumâr, s-crcască k'ing'erlu.
www.digibuc.ro
172
PER. PAPAHAGI
    (Aşteaptă, măgarule, să crească spinul măgăresc).—Cfr. paşte, raur-gule, iarbă verde.
    837. Ţi-1' fitâ gumara?
    (Ce-i fătă măgăriţa). 1°. Se întrebuinţează la adresa celor cari ne cer bani, par’că noi am dispune de cine ştie cât de mult; par’că noi nu muncim să-i obţinem, par’că nouă ni-i face măgăriţa. 2°. Deaseme-nea, când cineva se bucură fără cuvânt puternic.
    838. Da ca di pri gumâr.
    (Dă, loveşte ca pe un măgar!): A lovi fără milă.
    839. Are. faţă di gumâr.
    (Are faţă de măgar): A fi un neruşinat.
    840. Ştii cum faţî tine? «Ni-1 upurişl gumarlu, ni-1 arăţişî gumarlu.»
    (Ştii cum faci tu? «Mi-1 upărişi măgarul, mi-1 răcişi măgarul»), A
  fi greu de convenit; a te găsi vinovat, ori cum ai întoarce-o, şi într’un fel şi într’altul.
    Observare. La jocul copilăresc *Ţe lingură dai la nuntă» (1), ori cum răspunde copilul, celălalt îl trage de ureche, găsindu-1 vinovat căi-a opărit măgarul, dacă zice că l-a adăpat cu apă caldă; că i l-a răcit, dacă l-a adăpat cu apă rece. Dela acest joc pare că şi-a luat naştere zicătoarea.
    841. L'i scutură guiia.
    (îi scutură blana). A cicăli pe cineva; a-i da de furcă. (Vezi: vi-călu, mbarea).
    842. Nu-1 treaţe prin gură.
    (Nu-1 trece prin gură). Nu pomeni de dânsul.
    843. Cit tră udare gura.
    (Cât pentru udare gura). Adică: foarte puţin.
    844. L'i si duse gura la ureacl'e.
    (I se duse gura la ureche). A aveâ foame, a fi tare flămând.
    845. L'-o-astupâ [sau: l'-u ligă, l'-u ncl'ise] gura.
    (I-o astupă [i-o legă, i-o închise] gura). A închide gura cuiva, spre a nu aveâ ce să mai zică; a reduce la tăcere pe cineva.
    846. Gură s-aveâ, vrea z-grească.
    (Gură dacă aveâ, erâ să grăească). Se zice când căutăm mult un lucru pierdut, pe care-1 găsim apoi chiar în faţa noastră.—Cfr. Creangă, Nichifor, 145: «numai n’au avut gură să răspundă».
    (1). Per. Papahagi, Din Ut. popor, a Arom, p. BO, No. 5.
www.digibuc.ro
GBAÎE ABOMÂNE.
173
   847. Are gure multe.
   (Are gure multe). Adică: Are copii mulţi, are suflete multe. Are gure multe tră hrană = Are suflete multe de întreţinut. Iu me-alăşi cu ahîte gure pri sk'inarea mea ? = Unde mă laşi cu atâtea suflete pe spinarea mea.
   848. O-aflâ cu gură.
   (O află cu gură). A găsit-o în viaţă.
   849. Gurahăn.
   (Gura-han). Se zice de copiii cari plâng ziua toată pentru un lucru cât se poate de neînsemnat, — cari sunt toată ziua cu gura deschisă, asemenea unui han.
   850. Gura va apucare.
   (Gura trebue ajunsă). Adică: trebue sâ-i dai gurii la timp să mănânce.
   851. Aşteaptă cu gura hăscată.
   (Aşteaptă cu gura căscată). A aşteptă cu nerăbdare; a aşteptă deagata.
   852. Gura-hască.
   (Gură-cască). A fi un gură-cască! A fi un om de nimica.
   — Cfr. Creangă 174: «Lăsând pe Danilă gură-cască tot pe loc»; idem p. 217: «Moşneagul fiind un gură-cască.»
   853. Lo-au -n gură lumea toată.
   (îl au în gură lumea toată). A fi în gura lumii; se întrebuinţează de cineva despre care vorbeşte lumea toată de rău.
   854. Nu mi treaţe n-gură.          '
   (Nu mă trece în gură). Adică : nu mă vorbi de rău; nu mă calomniâ
   855. Z-bâşară n-gură.                    •
   (Se sărutară în gură). A-şi luă rămas bun; a se împrieteni; a se reîmpăcâ.
   856. Ş-băgară mînl'i n-gură [s-lu k'ară].
   (îşi băgară mânile în gură, ca să-l piarzâ). A se hotărî să-l piarzâ. — Cfr. a şi sumete mânecele.
   857. Mi loaşî pri guşe.
   (Mă luaşi pe gât). Adică: mă nenorocişi. Pri guşe s-me-aî = să-mi porţi păcatul.
   858. Scoate-ţî guşa.
   (Scoate-ţi gâtul). Du-te de aci. Piei de aci!
www.digibuc.ro
174
PER. PAPAHAGI
   859. Guştur vearde s-feaţe.
   (Şopârlă verde se făcu). A se supăra foc.
   860. Guştur vearde va ti mică.
   (Şopârla verde o să te mănânce!) Vai! va fi de tine!
   Observare. Se crede că guşturul verde este veninos, de aci vine ameninţarea.
   861. Avină guşturiţăle.
   (Goneşte şopârlele). A fi neserios; a fi un pierde-vara.
   862. Tu guva ţea noaua va s-agudeşti.
   (în gaura cea nouă o să loveşti). Adică: ai să nimereşti pe dracul la ţintă; n’ai să nimereşti. — Ofr. Papahagi 2.594.
   863. Guvă tu pită.
   (Gaură în plăcintă). Praf în ciuperci. Cara s-moară năsu va s-facă guvă iu pită ? (Mih., op. cit.) = Dacă ar muri dânsul, se va prăpădi doar lumea ?
   864. Acăţară guvile.
   (Apucară găurile).—Mih. A o tuli, a se ascunde, a se face nevăzut.
   865. Cîţi guvojde poartă calu aestu?
   (Câte cuie poartă calul acesta?) Adică: de câţi ani este acest cal?
                                                  H
   866. Nu-1' si mîcă hak'a.
   (Nu i se mănâncă hacul). A fi foarte de ispravă.
   867. Ş-easte haltă.
   (Este hai-hui!) A fi un hai-hui! A fi un gură-cască, un prost.
   868. Ţe ştii toată <Jua: kâhale ş-bâhale. sau: [liâhale ş-bâbale].
   Ce ştii toată ziua să faci: să râzi într’una ca proştii. Cu hâhale ş-cu băhale ş-u treaţe $ua = îşi petrece ziua într’un râs prostesc, ca toţi netoţii.
   869.  Ş-easte hai-hui.
   (Este un hai hui). Om fără scaun la cap, un pierde-vara.
   870.  Ca vîră haldiip.
   (Ca un soldat turc).
   Observare. Haldiip este epitet de batjocură, voind a se arătă prin aceasta un soldat greoiu, cam nătâng, în comparaţie cu sprinteneala şi deşteptăciunea haiducilor.
   871.  II tălăi tu hală.
   (îl tăvăli în privată), — Cfr. A-l face albie de porci,
www.digibuc.ro
GBAÎE AROMÂNE.
175
   872. Hal'a-bal'a.
   (Hala-bala. Opincarul). Ţe hal'a-bal'a? = Ce tot hala-bala? Ce tot îndrugi? Ce tot flecăreşti?
   873. Ca hane lă easte casa.
   (Ca han le este casa). A avea casă foarte primitoare.
   874. Şicâţî di la liane.
   (Glume dela han). Glume fără de gust, glume grosolane, nesărate.
   875. Ca har ăi sta.
   (Ca moarte îmi stă). A sta ameninţător. IsTi sta n-cap, ca vîră har, canda va-hi Va suflitlu = îmi stă la cap, ca un Charon, par’că o să-mi ia sufletul.
   876. 1° Har easte; 2° o-arse harlu.
   (Cbaron este). 1° A fi urît foc, a fl urît ca moartea. Urltă har = Urîtă ca moartea. 2° (A ars-o moartea). Adică: sufere pe urma morţii unui iubit, este în doliu. Easte di har laea = Sărmana e în doliu.
   877. Hascu sau hasca ş-easte.
   (Cască este). A fi gură-cască.
   (Vezi: ('gură-cască»),
   878. Havră uvrească.
   (Havră evreească). Adică: gălăgie mare, sgomot asurzitor.
   879. Hăbare no-ara!
   (Habar n’am!) Nu-mi pasă de loc. Io-l' grescu z-vină ş-el hăbare no-are = Eu îl chem să vie şi lui nu-i pasă.
   880. Hăbâri! Pindul, No. IV, p. 7.
   (Ştiri). Aesti suntu hăbâri = Acestea-s poveşti. Ţe hăbări suntu aeste? - Ce ştiri sunt acestea? Ce mai poveşti sunt şi acestea?
   881. Adrâ nă mare hăgilăk'e.
   (Făcu un mare hagialâc). Adică: o mare binefacere. Cari mărită nă feată, faţe mare hăţţilăJVe =±= Cine mărită o fată, face o mare binefacere, o faptă sfântă.
   882. O-adrâ dip hărdală.
   (O făcu lată de tot).
   Observare. Gaura mare dela un obiect, precum butoiu, putină, etc.. se numeşte hărdală.
   883. Hăril
   (Graţii). Ilărle a tale/ = ce mai proaste apucături ale tale!
www.digibuc.ro
176
PER. PAPAHAGI
   884.  Cu liărta şcl'oapă nu z-duţe avinare.
   (Cu prepelicarul şchiop nu se merge la vânat).
   885.  II k'arbe cî'nticlu.
   (îl fierbe cântecul). Adică: cântă cu pasiune, cântă cu sentiment, cântă din inimă.
   886.  Mică h'ârile.
   (Mănâncă fiarele). 1° de mânie, când e cineva foarte mânios; 2° de iubire, când îi ard cuiva de dragoste călcâile dela picioare. Feata-l va, că mîcă h'ârile, cînd treaţe gonile pri la casa £or=Fata-l iubeşte, că nu mai poate de amorezată, când trece voinicul pe la casa lor. Mică h'ârile tră nîs — Pentru dânsul se topeşte de iubit, înnebuneşte pentru dânsul. 3° Se aplică acelora cari sunt opriţi de a-şi pune în aplicaţie dorinţa.
   887.  Multu u h'arsit.
   (Mult o fierserăţi). Adică: mult aţi stat, mult aţi petrecut, aţi făcut-o lată.
   888.  Trăt h'are easte.
   (Pentru fiare, pentru lanţuri este). E bun de pus în lanţuri, a fi bun de legat la Mărcuţa.
   889.  U feaţe h'artă.
   (O făcu fiartă). Adică: n’a izbutit.
   890.  Li da g'ine cu h'erlu.
   (Le calcă bine cu fierul). Le potriveşte bine; povesteşte frumos.
   891.  Ca h'erlu easte sînătbs.
   (Ca fierul este sănătos). A fi bine, a fi sănătos.
   892.  Easte h'ertu.
   (Este fiert). Adică: molatic, şubred.
   893.  Lo-acâţară h'fevrile.
   (îl apucară frigurile). De frică; de spaimă; de mare nelinişte; a-1 băgă în răcori.
   894 Aşi-1' fu, s-h'ibă.
   (Aşâ-i fu să fie). Aşâ i-a fost ursita, norocul.
   895.  Nu-nî arse [sau: nu-nî se-arse] li'icatlu tră nîs.
   (Nu-mi arse [nu mi se arse] ficatul pentru dânsul). Adică: nu mor de dragoste pentru dânsul! Nu ţin cine ştie cât la dânsul. Hicătile-iii se-ărsiră tră vruta/=M& topesc de dragoste pentru iubita; o iubesc la nebunie pe iubita.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
177
   896.  Ini lăi h'icâtile; îni mîcâ h'icâtile [sau: h'icatlu].
   (îmi înnegri ficaţii; îmi mâncă ficaţii [ficatul]). Se zice când cineva ne amăreşte viaţa, când ne face zile negre, mizerii o mulţime.
   897.  Cacjî, h'ică, s-ti mîc.
   (Cazi, smochină, să te mănânc!) Această zicătoare se întrebuinţează la adresa acelora, cari aşteaptă ca totul să le vie deagata. Ştii cum h'ii tine? ca$î h'ică, s-ti mîc! = Ştii cum eşti tu, cum doreşti tu? Totul să-ţi vie deagata.
   898.  H'il'lu z-doare.
   (Fiul se doreşte, se iubeşte).
   899.  Are ma dulţe di li'il'u?
   (Are lucru mai dulce ca fiul?) Ce poate fi mai dulce ca fiul?
   900.  Lo di li'ima; lo di h'ima-ng'os; lo h'ima-aripidina.
   (Luă, apucă în jos; apucă în jos de jos; apucă în jos pe coborîş). A merge spre cădere; a merge spre sărăcie; a începe să-i apuie steaua.
   901.  U păţî'şî h'otica.
   (O păţişi ca la Chios). A păţi o ruşine straşnică, fără să fi meritat.
   Anecdota referitoare fiind licenţioasă, ne abţinem de a o reproduce.
   902.  Arupsiră li'ir.
   (Rupseră fir, aţă). Adică: au rupt legăturile de prietenie; au întrerupt relaţiile de amiciţie.
   903.  Ca di pri h'ir ascăpâ.
   (Ca de pe fir, aţă scăpă). Adică: ca prin minune a scăpat; a scăpat ca prin farmec; puţin a trebuit să nu mai scape. — N. Baţariâ.
   904.  Nu-r dau h'ir.
   (Nu-i dau fir). Adică: de loc, nimic. Nu-l' dau ni h'ir.= Nui dau nimic! Dă-ni un h'ir di sare/= Dă-mi niţică sare. Dă-hi doauă h'ire di______— Dă-mi niţel_____
   905.  H'isapea-altui lişbr u faţî.
   (Socoteala altuia uşor o faci). — Cfr. A face târgul altuia, este uşor.
   906.  L'-u hîrnescu.
   (I-o hrănesc). îi fac pe plac; mă duc după apele sale; îl fac haz! Iiărnea-l'-u! = Poartă-te după voia lui! Fă-i pe plac.
   907.  Hoară h'im, cum va o-aflâm, acşiţe vai făţfem!
   (Sat suntem, cum o vom află [mai bine], aşâ vom face!)
   Observare. Conducătorii din sat, cari se strâng şi reprezenta nevoile satului, în toate oca-ziunile, se numesc prin extensiune de înţeles: hoară=sat: Hoară h’im=ar însemna: de capul nostru suntem, suntem stăpâni pe voinţa noastră; suntem de acord în păreri
   Analele A. TI.—Tom. XXVIf.—Memoriile Secţ. Literare.                 12
www.digibuc.ro
178
per. papaHa«i
   908. Mîcă di hoară.                           •
   (Mănâncă de sat). A mâncâ din contribuţiunile sătenilor; a trăi în spinarea nevoiaşilor, a fi un păcătos.
   909. Di hoară easte.
   (De sat este). Adică: din grămadă; din comun. Le-arc&nt h&rgile pri hoară = Le aruncarăm cheltuelile pe sat, adică: le-am trecut la cheltuelile comunale.
   910. Tine, mine ş-hoara tută [ştie].
   (Tu, eu şi tot [satul]. Adică: Se. întrebuinţează despre aceia, cari au mâncărime de limbă şi nu pot păstră un secret, deşi declară că numai ţie îţi vorbeşte, ţie numai ţi-1 împărtăşeşte secretul.
   911. S-ţă cîntă hogea la cap!
   (Să-ţi cânte hogea la cap!) Adică: murire-ai! (vezi: prefiu).
   912. Ti hrănescu ca puîl'u orbu.
   (Te hrănesc ca pe o pasăre oarbă). Adică: deagata; a da totul de-agata în gură cuiva.
   913. Ţ-u căftâşî Hriste-ni; Ţî li vreai Hriste-ni.
   (Ţi-o căutaşi, Hristoase!) Adică: ai vrut singur! ai umblat singur după nenorocire.
   Observare. Ciobanul, ducându-se în Vinerea Patimilor la biserică şi văzând lume multă strânsă, a întrebat ce se petrece? I s’a spus că Evreii au răstignit pe Hrist. L-a compătimit şi el pe Hrist de nenorocirea suferită. în Dumineca viiitoare s’a dus din nou la biserică şi s’a bucurat, aflând că Hrist a reînviat. Apoi ciobanul a dat pe la biserică, după un an, tot în Vinerea Patimilor. Din nou află că lumea plânge pe Hrist, prins şi restignit de Evrei. Ciobanul se duce atunci în faţa lui Hrist restignit şi zice că ş-a căutat singur beleaua, fiindcă, după ce a păţit-o odată, n’a prins minte ca să se păzească.
   914.    Ş-trapse. cîte trapse Hristolu pri cruţe; ş-trapse paQîmatle a Hristolui...
   (îşi trase, câte trase, câte suferi Hrist pe cruce ; a suferit patimile lui Hrist).— Cfr. 'IXia? *avtwv [Zenob. IV, 43; Diogen II, 93]; Tanta malo-rum impendet Ilias (Cic. ad Att. VIII, 11,3).
   915. Easte di soea Hristolui.
   (Este de neamul lui Hrist). Adică: e Ţigan, negru la faţă. — N. Ba-ţaria.
   916. Ş-imnă calea Hristolui.
   (îşi umblă drumul lui Hrist). A umblă cu dreptatea.
www.digibuc.ro
GKAÎE AROMÂNE.
179
    917.  Hrup s-feaţe.
    (Hârb se făcu). A se face cocă, a se îmbătâ.
    918.  Si-1 beai tu hrup.
    (Să-l bei în hârb), A fi urît foc.
    919.  L'-u <Jîse cu hu.
    (I-o zise cu şic). A zice cu şic. A i-o zice cu haz. Are hu = Are şic.
                                               I
   920.  Iftinătatea-1 mîcă parălu.
   (Ieftinătatea mănâncă banul). Fiindcă, când se vinde un lucru ieftin, cumpără omul, fără să ţie samă că cheltueşte.
   921.  Pîn-adil'e omlu, ilpida nu u k'are.
   (Până când respiră omul, speranţa nu o pierde). — Cfr. Cato dist. 2,25: Spes una hominem nec morte reliquit. Es hofft der Mensch so lang er lebt. Wolfflin V, 379; Cic. ad Att. IX, 10,3: Aegreto, dum anima est, spes esse, dicitur.
   922.  Inda ti duţî.
   (Te duci într’una). A insistă stăruitor, până la supărare; a stărui peste măsură.
   923.  Ni si lo diste inimă.
   (Mi se luă de peste inimă). Adică: Nu mi-e drag, nu-mi place de loc; mi s’a acrit. Omlu aestu ni si lo diste inimă = îmi displace cu totul omul acesta. Mîeareă estă ni si lo diste inimă. = Nu mai pot suferi mâncarea această, nu-mi place această mâncare de loc.
   924.  Nu nî-u va inima.
   (Nu mi-o doreşte inima). Nu-mi place; a fi în contra voinţei mele.
   925.  Inima nî-u <Jîţe.
   (Inima mi-o zice). Adică: presimt că are să se întâmple aşâ. — Cfr. it. il cuore me lo dice.
   926.  Inima să-l' h'ibă bună.
   (Inima să-i fie bună). Adică: să fie om bun; să fie om sănătos.
   927.  fti si şuţî inima de-alantă parte.
   (Mi se suci inima [de cealaltă parte]. Adică: mi s’a scârbit! — Cfr. Papah. 1022.
www.digibuc.ro
180
PBR. PAP AH AGI
   928. L'i si feaţe inima cit un puric.
   (I se făcu inima cât un purece). De frică.
   929. Glem l'i se-adunâ inima.
   (Ghem i se adună inima). De frică. — Cfr. A i se face inima cât un purece.
   930.  Ni si feaţe inima.
   (Mi se făcu inima). Adică: mi s’a împlinit pe plac, mi s’a făcut după dorinţă.                       ’
   931.  Ni-o-adrâşî inima cătrane.
   (Mi-o făcuşi inima catran). Adică: mi-ai înegrit viaţa; mi-ai amărît zilele.
   932.  I largu tu inimă.
   (E larg la inimă). A fi cu inima largă: răbdător, care nu se supără numai decât, care sufere multe; om cu sânge rece. O-are inima largă omlu aeslu = Omul acesta este răbdător, nu se sinchiseşte de ori ce.
   933.  Nu ş-u mică inima.
■ (Nu şi-o mănâncă inima). A nu se sinchisi, a nu se enervă uşor.
   934.  Ini mîcâşî inoara.
   (îmi mâncaşi inimioara). M’ai amărît, mi-ai acrit viaţa.
   935.  Ţe-nî intră [în sac], şi ţe-nT ease?
   (Ce-mi intră [în sac] şi ce-mi iese?) Adică: ce-mi pasă mie? Ce mă interesează pe mine? Ce folos am eu?
   Observare. Aromânii în sac păstrează făina, grâul şi toate cele trebuincioase.
   936.  Cîndu ai tine, am ş-io; cîndu am io, aţeale are lumea!
   (Când ai tu, am şi eu; când am eu, acelea are lumea = aşâ e lumea!)
Se zice de aceia cari numai să ia dela alţii sunt făcuţi, pe când ei nu dau nici odată altora. — Cfr. "Orav         Iau, lyw x’ âyw, orav eyw lyu),
aorâ lyet 6 vrouv'âs. Proverbul acesta este şi în limbile bulgară şi albaneză.
   937.  Tine h'iî «io aţîa, Dumnhjâu aîiia».
   (Tu eşti «eu ţie, Dumnezeu mie»). Se zice de aceia cari mereu să ia vor, nici odată să dea ei altora. — Cfr. No. precedent.
   938.  Io tjîc [grescu], io avdu.
   (Eu chem [grăesc], ei aud). Adică: vorbesc în deşert, căci nu sunt auzit, nu sunt ascultat. Se aplică acelora cari nu ascultă sfatul nostru, cari nu se supun celor zise de noi.
   939.  Iparliia nu mi scoală.
www.digibuc.ro
GRAI H: AROMÂNE.
181
   (Eparhia nu mă scoală, nu mă saltă), Nu ne saltă cheltuielile, nu no permite averea; nu ne dă mâna.
   Observare. Se ştie că fiecare Arhiereu sau Mitropolit în Turcia are câte o eparhie, care contribuă la întreţinerea cheltuielilor Mitropoliei. Cu cât eparhia este mai mare, cu atât şi luxul ce-şi permite Arhiereul este mai impunător. Când contribuţia epar* hioţilor nu acopere cheltuelile, se zice că eparhia nu-l şcoala. Sunt eparhii cari scoală de două ori şi de trei ori, adică cari acoperă cheltuielile de două ori şi de trei ori. Cit scoală eparhia? înseamnă: Ce contribuţie dă eparhia.
   940.  Isaia (Isaia).
   Epitet de batjocură, aplicat acelora cari umblă cu hainile lungi, ca nişte preoţi; mai ales se aude între băeţi, la adresa celor cu dulamelo lungi, cari trec pe subt genuchiu. Se-adr§. ca Isaia = S’a îmbrăcat par’că e un popă.
   941.    Isea ştim. (Ştim egal). A nu şti de fel, nici unul nici altul; a şti tot atâta unul ca şi altul.
   942.  Lu loai ncrîşca.                                                  ,
   (îl luai în cârcă). Am garantat pentru dânsul—St. Mih. op. cit; îl port încrîşcă — l 1 duc pe spinare, îl susţin pe cheltuiala mea.
   943.  Nu ş-easte întrfeg.
   (Nu este întreg). A nu fi în toate minţile; a nu fi om serios.
                                                      L
   944. Moare-o lafea.
   (Moare-o vorba). Nu mai vorbii Las’o încurcată. — Cfr. Creangă, ţi, 42: «Obraz de scoarţă, şi las’o moartă ’n păpuşoi >.
   945. Di laiu ma laîu.
   (Din negru mai negru). De rău în mai rău.
   946. Laiu-î ş-cafelu, ma-î bun. — N. Baţaria.
   (Neagră e şi cafeaua, dar e bună). Aşa se apără cei oacheşi. Sunt negricioşi, dar cuminţi.
   947. Ca nă lamiie rnîcă.
   (Mănâncă ca un balaur). — Cfr. A mânca ca un Lăcustă Vodă.
   948. Ca nă lamhe easte.
   (Ca un balaur este). Se zice de femei cu sensul: a fi ca o lălâie.
   949. Canda deade lâptile n-foc.
   (Par’că dete laptele în foc). Când se grăbeşte cineva. Ţe-ală$i aşi{e, canda deade lâptile n-foc? = Ce alergi aşâ, par’că dete laptele în foc?
www.digibuc.ro
182
PER. PAPAHAGI
   950. Lapte ş-nare sun.
   (Lapte şi miere sunt). A fi foarte bine, a duce un traiu dulce, a se împăcâ de minune, a trăi ca în raiu.
   951. Ş-aspuse lâptile ţe supse di la mă-sa.
   (îşi spuse laptele ce supse dela mă-sa). A suferi de nemai pomenit. Trapse laîlu, că lâptile di la mă-sa ş-asupse = A suferit sărmanul chinul lui Tantal.
   952. Crima pri lâptile ţe-aî suptă di la mă-ta!
   (Păcat de laptele ce ai supt dela mă-ta!) Se zice de un nevrednic, de un laş.
   953. Cum no-avăm pîne, se-aveâm ş-lapte, s-lu dinicâm, s-mîcâm!—Ha!
   (Cum n’avem pâne, de am aveâ şi lapte, să dumicăm (într’însul) ca
să mâncăm! — Tocmai!). Se zice de aceia carora le lipseşte principalul şi doresc să mai aibă, de aceia cari îşi fac curaj.
   954. Strigă ca vîră latin.
   (Strigă ca un latin). Adică: cu autoritate, supărat.
   Observare. Prin latin se înţelege Albanez catolic. Se ştie de câtă trecere se bucură supuşii străini ai marilor puteri în Turcia.
   955. Lăeaţa s-faţe lişbr [sau: cu lişureaţă],
   (Nenorocirea se face uşor [sau: cu uşurinţă]).
   956. S-nu-ţî vină lăeaţa n-cap, îţi vine, va s-u tra<Jî,
   (Să nu-ţi vină nenorocirea peste cap, îţi vine, ai s’o tragi).
   957. Lăeată cu saclu.
            »
   (Nenorocire cu sacul). Când totul merge din prost în mai prost, din rău în mai rău; a te cupleşl ticăloşia cea mai mare.
   958. J-băgâ lăile.
   (îşi bagă cele negre = haine). Adică: de doliu; se aplică celor de curând căsătoriţi, cari o nimeresc bine. A-şi băgă pirostriile în cap. — Cfr. Papah., 1.047 unde interpretarea este greşită.
   959. Că<Ju tu lăsk'i.
   (Căzu în noroiu). Pentru cine se încurcă într’o afacere grea, din care nu va puteâ ieşi cu faţă curată.
   960. Lu scoşu dit lăsk'i.
   (îl scosei din noroiu). Adică: l-am scăpat dintr’o mare şi cam murdară încurcătură. L-pimse tu lăsk'i = îl împinse în noroiu, adică în încurcătură, în afacere murdară.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
183
   961. El leagă, el dizleagă.
   (El leagă, el desleagă). Adică: a fi mare şi tare, a fi atotputernic.
   962. Leamne-s nă pădure, ma carî le-aduţe to-ahure?
   (Lemne-s o pădure, dar cine să le aducă în pivniţă?) Se aplică celor leneşi, cari suferă de frig şi nu se duc să aducă lemne, din pricina lenei.
   963. Leangu!
   (Om nalt, lung). Un fel de gură-cască, un fel de haplea.
   964. Ş-lo lelea.
   (îşi luă aoleo!) Adică: s’a îmbolnăvit de moarte; a dat o mare nenorocire peste el. Cu băgarea tu hapse măratlu, ş-lo lelea = Cu băgarea în închisoare, sărmanul, s’a îmbolnăvit de moarte. Kiru di aldi aestân şi-ş lo lelea tră totna = Pierdu la vânzarea ţapilor estimp şi sărăci pentru totdeauna. L'-intrâ lelea tu k'eptu = S’a îmbolnăvit de ftizie.
   965. Las-h'ibă lemnul strîmbu, maşî foc bun se-adară.
   (Las’ să fie lemnul strâmb, numai foc bun să facă). Se zice de oameni cu defecte corporale, dar de ispravă.
   966. Sta ca vîră lenmu.
   (Sta ca un lemn). Adică : prost, ca uuul care nu pricepe.
   967. Ca Iepure [sau l'epure] l’-fu<Je Sorlu.
   (Ca iepure îi fuge piciorul). A fugi ca un iepure de iute.
   968. Lesta easte. (C. Samargi, Razloc).
   (Gata este). Se zice de cei cari sunt gata la toate: la ceartă, la joc; la petrecere, la ori ce.           •
   969. Leşe-1 feaţe.
   (Leş îl făcu). A snopi în bătăi pe cineva.
   970. Lilide di ureacl'e.
   (Floare la ureche). — Gopeşi, Molovişte. — Cfr. Creangă, I, 19: Ale noastre sunt flori la ureche.
   971 Limăreaua ş-da di nîs.
   (îşi scutură gulerul hainei de el). A se îngrozi de cineva! A fugi departe de cineva; a pomeni cu groază de un om ticălos.
   972. L'-acăţâ limăreaua.
   (îi apucă gulerul). A te agăţa de cineva; a nu da pace cuiva, a cere ceva stăruitor cuiva, deşi acesta nu-i dispus să te satisfacă.
www.digibuc.ro
184
PER. PAPAHAGI
   973 Pescu pri limbă Ai-ţigărisi.
   (Peşte îmi fripse pe limbă). Adică: mă chinui grozav.
   974. Dulţe-î limba.
   (Dulce-i limba, subînţ. română).
   975. Limba omlul z-va [z-doare].
   (Limba omului se iubeşte [se doreşte]).
   976. Ahurh’i s-l'i si nk'âdică limba.
   (începu să i se împiedice limba). Adică: începu a se împletici, a se îmbăta. L'i se-acaţă limba = Este cherchelit. — Cfr. Papahagi 1.099.
   977. Pri şapte-ijăţî şi doauă di limbe greaşte.
   (Pe 72 de limbi grăeşte, respunde). A fi foarte învăţat; a fi foarte deştept. Limbe-limbe l'i si duţe gura = A-i umblă gura ca o meliţă; a vorbi straşnic de bine şi repede şi mult.
   978. Limtu-asprealimtu [asprilimtu].                   .
   (Lins-prelins). A fi foarte bine'gătit. — Mih., op. cit.: limtu-sprilimtu.
   979. Cu lingura l'-mîcă paraţl'i.
   (Cu lingura-i mănâncă banii). A fi foarte cheltuitor. L'-inir& cu lingură ţea marea. = A început să cheltuească cu grămada.
   980. Cu lingură de-asime mîcă.
   (Cu lingură de argint mănâncă). Adică: este straşnic avut. a) Cara si şleaî aestă zănate, niăncdî cu lingură di asime. = Dacă ştiai această meserie, te înavuţiai. (Mihâil., Dicţ. Mac.-Rom.: lingură)’-, b). Cu lingura li nveaţă grămatle = învaţă cartea cu lingura; adică: învaţă foarte bine şi foarte repede.         ’
   981. Cu lingura m-brîn sta.
   (Cu lingura în brâu stă). A sta gata; a fi gata de făcut ceva.
   982. Dit lingură [sau: lingră] ni-1 loaşî.
   (Din lingură mi-1 luaşi). Când ne apucă adversarul înainte într’o afacere oarecare, la joc, la întrecere, etc., deşi toate probabilităţile au fost în partea noastră, profitând mai mult de noroc. A ne luă ceva considerat ca sigur al nostru; a mi-1 luă deagata, tocmai când mă pregătiam să mă folosesc de el.
   983. Lişinăturl.
   Fleacuri! lucruri de prost gust. Zburaşte lişinătiiri=vorbeşte fleacuri, vorbeşte scârnăvii.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
185
   984. Om ligât.
   (Om legat la cap). Om solid. Tu hoara estă no-afli oaminî ligâţî =
   în satul acesta nu afli oameni solizi.
   985. Liliăe di ureacl'e.
   (Floare la ureche), cu acelaş sens ca şi la D—R.: o bagatelă; un lucru de nimic; o nimica tpată. — Molovişte.
   986 Aistă-î lilice ditru Maîu.
   (Asta-i floare de Maiu). Adică: lucru mic; a fi floare la ureche.
   987. Cu limone putride lo-aguniră.
   (Cu lămâi putrede îl goniră). A luă la goană pe cineva.
   988. Tu lişoara [cîntare] oaste.
   A fi cam uşurel; a fi într’o parte.
   989. Din a-lisoara easte.
                »
   A fi uşurel; a fi într’o parte. U băgă tu lişoara cîntare, sau: u băgă din a-lişoara = Judecă uşurel, judecă superficial. .
   990. Lingoarea tră oaminî i dată.
   (Boala pentru oameni este dată). Mângâiere ce se face celor bolnavi, ca să supoarte cu curaj durerile bolii de cari suferă.
   991. Loat di mînî şi di 6i6oare.
   (Luat de mâni şi de picioare). Adică: ologit de mâni şi de picioare; s-lo di mînă = s’a ologit de mână; s-lo di 6i6dr = s’a ologit de picior.
   992. Ti căftâm cu ţeara ş-te-aflâî pri loc.
   (Te căutam cu lumânarea şi te aflai pe pământ). Când, căutând mult un lucru, îl găsim, deşi nu eră tocmai ascuns cine ştie unde; sau: Ti căftâm în ţer ş-tine fuşî pri loc. = Te căutam în cer şi tu fuşi pe pământ.
   993. Mîşcâ loclu..
   (Muşcă pământul). A muri decapitat, sau lovit cu o măciucă peste cap. II pimse di mîşe& loclu. = îl împinse, că s’a lungit pământului !
   994.  Nu lu ncape loclu.
   (Nu-1 încape locul) de bucurie prea mare; de fudulie, de mândrie; de ruşine. «Am Iu ncape loclu de-aruşine» = Nu mai poate de ruşine.
   995.  Nu-şî află loclu.
   (Nu-ş găseşte locul). A se sbate; a fi neliniştit; a nu-şi găsi liniştea. Loclu nu-l acaţă. = Locul nu-1 prinde: nu-şi găseşte linişte, de grije, de preocupare; a nu-şi găsi astâmpăr.
www.digibuc.ro
186
PER. PAPAHAGI
   996.  Nu da di loc.
   (Nu atinge pământul). A merge mândru, voiniceşte.
   997.  Loclu să s-toarnă de-alantă parte, ş-nu ti pistipsescu. (Pământul întoarcă-se pe cealaltă parte, şi nu te cred). Adică: nu
te cred, nici când, nici într’un chip, cu nici un preţ.
   998.  T-un loc nă doare; ş-tine ş-mine t-un loc nă doare.
   (într’un loc ne doare; şi pe tine şi pe mine într’un loc ne doare).
Adică: suferim de aceeaş boală. Avem acelaş păs. — Cfr. Hor. Carm. I, 35, 28: Ferre jugum pariter dolori. Zenob. 3.43: ’E-fo) Sixalau Taux&v
sXxojiev Cof6v: iul ta oaoia 7tc«r/dvTU)v.
   999.  Cîndu să s-toarnă loclu di anâpuda.
   (Când s’o întoarce pământul pe dos). Adică: nici odată.
   1000.  Tuţî loclu va nă mîcă. -• C. Cosmescu, Sbută p. 18.
   (Pe toţi pământul ne va mâncâ). Sfârşitul tuturora este acelaş: moartea.
   1001.  Umplu loclu tut.
   (Umplu tot locul). Adică: spun la toată lumea.
   1002.  Loclu s-lu disîţî, tut nu lo-afli.
   (Chiar locul de l-ai despică, tot nu-1 afli). Adică: în deşert, în zadar încerci. — Cfr. zicătoarea : «să te pui în picioare şi în cap», adică de-ai face ori ce, nu poţi să afli, să ghiceşti ceva#.
   1003.  Stăî la loc-ţî; stăî tu loc-ţî.
   (Stăi la locul tău!) Nu te băgă, nu te amestecă; stăi liniştit!
   1004.  Bati-te di loc; mină-te dit loc!
   (Mişcă-te din loc!) Se zice cuiva, când rosteşte cuvinte rele, blesteme, etc. ca nu care cumvâ să se împlinească.
   1005.  Cal' ţe mîcă loclu ş-bea niorl'i.
   (Cai ce mănâncă locul şi beau norii). Adică : aprigi, cai cari mănâncă foc, cari fug de rup pământul, cari merg ca gândul.
   1006.  No-acaţă loc.
   (Nu prinde loc). Adică: nu prinde; Cîte z-$,iţ%, no-acaţă loc. = Ori câte să zici, nu prind, nu se cred.
   1007.  Mută loclu [cu strigarea, huhutirea, etc.l
   (Mută, ridică pământul [strigând, ţipând, etc.]). Se zice de unul care strigă tare de tot. — Cfr. Coelum et teras miscet (confundit) Wdlfflin, IY, p. 15.                           .
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
187
   1008. Canda u mîcâ loclu.
   (Par’că o mâncă pământul). Par’că a intrat în pământ. Când dispare ceva, de nu i se mai poate da de urmă. — Cfr. Papahagi 1.124.
   1009. Ş-îo gone ş-calu gone, ma loclu no-agută.
   (Şi eu voinic şi calul voinic, dar locul nu ajută). Se zice când omul călăreşte pe căi neumblate, pe unde cu greu îşi poate desfăşură cineva voinicia de care este capabil.
   1010. Luk'I tu năgură.
   (Lupi în negură). Se ştie că lupilor le place ceaţa, căci atunci ei vânează neturburaţi. Când este ceaţă, ei sunt în elementul lor. Când zicem deci de cineva că: are luk'î tu negură, înseamnă, că n’are nimic, că nu sufere de nimic, că e sănătos tun. Ţi are nveasta di-î niputută ?
—   Ţe are ? luk'î are, luk'î tu negură. = — Ce are nevasta de-i bolnavă ?
—   Ce are? Pe dracul are, n’are nimic.
   101.1. Are luk'î tu mâţă (tu pî'ntică).
   (Are lupi în maţe [sau: în pântece]). Adică: Are foame groaznică.
   1012. Lucrătonlu di foame nu moare.
   (Lucrătorul, sârguitorul de foame nu moare).
   1013. Lucrfedi, bîne<JI; nu lucrări, nu bînă<Jî.
   (Lucrezi, trăeşti; nu lucrezi, nu trăeşti).
   1014.    Cu lucurlu [sau: lucrulu] ş-cu sînătatea, tute si ndreg [sau: tute vin la loc].
   (Cu lucrul şi cu sănătatea, toate se dreg, toate vin la loc).
   1015. L'i scărk'i lufelu.
   (îi sfârşi leafa): A destitui pe cineva ; a congediâ pe cineva ; a fi trăit.
   1016. Lumea istă scări-scări easte.
   (Lumea asta scări-scări este). Adică: trepte-trepte, pe cari unul se rădică, altul se scoboară; unul se îmbogăţeşte, altul sărăceşte. — Cfr. Papahagi 2.623.
   1017. Nu h'im tu lume.
   (Nu suntem în lume). Adică: nu trăim printre Români. Işim tu lume ş-noî = Am ieşit şi noi în sat, am ieşit şi noi printre Aromâni.
—   C. Samargi, Răzloc.
   1018. Z-vi<Jură ca dit lumea lantă.
   (Se văzură ca din lumea cealaltă). Adică: se văzură par’că sosiţi de pe lumea cealaltă. A se vedea după o despărţire îndelungată.
www.digibuc.ro
188
PER. PAPAHAGX
   1019. Z-vi<Ju ca lumea ş-ca eta.
   (Se văzu ca lumea). A se vedea ca lumea.—N. Baţaria.
   1020. Lumtă ş-moarte fără şubee nu easte.
   (Nuntă şi moarte fără bănuială nu este). — Mihail., Dicţ, Macedo-Rom.
   1021. Se-afireaşte ca luna di soare.
   (Se fereşte ca luna de soare).
   1022. Ca lup mică; ca lup agiin mică.
   (Mănâncă ca un lup; ca lup flămând mănâncă). A mânca mult; a fi tare flămând. — Cfr. Papah. 1176. — Creangă, II, 49: «Iar eu mănânc lupeşte».
   1023. J-bîgâ k'ale di lup.
   (îşi băgă piele de lup). Adică : s’a făcut de râsul lumii; de pildă : un falit, un hoţ, un om necinstit.— Prămăteftul aesslu cu falimentul ţe deade, j-băgd k'ali di lup = Negustorul acesta cu falimentul ce dădu, şi-a pierdut cinstea pentru totdeauna.
   1024. Si-nî loare ş-a nia lupata apă ş-apoea zburî'm deadîin.
   (De mi-ar luă şi mie lopata apă, şi apoi vorbim împreună). Adică: de mi-ar veni şi mie rândul să fiu şi eu tare şi mare, atunci stăm de vorbă amândoi! Ini lo lupata apă (= îmi luă lopata apă) sunt şi eu tare, dictez şi eu acuma, e rândul meu să poruncesc.
   1025. Luplu cu lup va se-adună.
   (Lupul cu lup o să se adune). Adică : cei răi la răi trag.->-Cfr. similes similibus.
   1026. Luplu m-păzare vine? Ţe căftâ luplu m-păzare?
   (Lupul în târg vine? Ce căută lupul în târg?) Ce-i trebue lupului la târg?
   1027. Aurlă ca di pri lup.
   (Urlă ca după un lup). Se zice de un om rău, pe care-1 ocoleşte toată lumea; se zice când certăm pe cineva cu vorbe foarte aspre.
   1028. Băgă per di lup.
   (Băgă păr de lup). Adică: este întărit în contra spiritelor rele.
   Observare. Se crede că cine poartă păr de lup, nu este prigonit de draci, căci aceştia au groază de lupi.
   Luplu păreâsinî nu ţîne.
   (Lupul post nu ţine, nu posteşte).
   1029. Luplu păstrâmâ nu bagă!
   (Lupul pastramă nu bagă!) Oamenii răi nu se gândesc decât la ziua de azi, trăind de azi pe mâne, cu ce pot răpi. — Cfr. Papah. 1158.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
189
   1030. Cripâ vîră lup.
   (Crăpă vreun lup).
   Aşâ se zice, când se întâmplă ceva extraordinar, ceva neobişnuit. De pildă, dacă un cămătar dă bani la cineva fără dobândă, se zice că cine ştie cum s’a întâmplat, o fi crăpat vreun lup undeva, ca să facă cămătarul un lucru neobişnuit. — Cfr. Germ. Es ist eine Frâu geboren worden.
   1031. S-ti tal'e luplu 1
   (Să te taie lupul!) Mâncâ-te-ar lupul. Va s-ti mică luplu cu mintea ţe porţî = 0 să te ia dracul, dacă nu schimbi mintea, purtarea.
   1032. Acăţată di lup.
   (Prinsă de lup). Rănită de lup. (Se zice de vite).
                                                  L'
   1033. Nu-1' l'a omluî, ţe nu poţi s-l'i daî.
   (Nu-i luă omului ce nu poţi să-i dai). De pildă: onoarea, viaţa.
   1034. L'a nvie.
   (Ia în curând). Pricepe repede. Li l'a grâmatle nvie (agona). învaţă repede, învaţă lesne.
   1035. L'artă-te di nîs).
   (Iartă-te de dânsul). Adică: ridică-ţi ori ce speranţă! nu mai speră nimic.
   1036. Ma l'a-ţî, ma l'a-ţi!
   (Mai ia-ţi, mai ia-ţi!) Se zice ironic, cui se întinde prea mult la caşcaval, cui devine cam obraznic.
   1037. L'fepure [La Samarina: l'epre) easte.
   (Iepure este). Adică: fricos.
   1038. Stres ca l'epre ş-alăsât ca ligunica. (Samarina).
   (Strâns ca iepure şi lăsat ca ogarul). Se zice de flăcăii Pindului, cari umblă cu mijlocelul descins, sau încins prost, şi cari au un umblet deşelat şi nu sunt colea încinşi, cu mijlocul făcut înel şi la umblet sprinteni.
   1039. Goacă l'fepurle pri coadă.
   (Joacă iepurele pe coadă).
   1040. S-mintiră l'ităle.
   (Se încurcară iţele). A se încurcă trebile, ca să nu le mai poţi da de capăt. — Cfr. Papah. 1.183, 1.184.
www.digibuc.ro
190
PER. PAPAHAGI
   1041.  Ţe l'uftă easte.
   (Ce mai voinic este!)
   Observare. L'uftă se numeşte om voinic în toate, în mâncare, alergare, luptare, voinicie, curaj, etc. 8-l'uftul=se năpusti. Cari s-l’uftui eî’nile, vrea s-mi bea.—Când se năpusti cânele, eră să mă sfâşie.
                                                 M
  1042.    Acăţâ maeauă. (=A prins «maia»). Adică: A făcut avere; are din ce să facă avere.
Observare. Maeaua este un fel de chiag, care serveşte la făcutul brânzeturilor.
  1043.  Ca nă maimuţă; în Epir: ca nă maimuă.
  (Ca o maimuţă). Pentru cine este urît, cu ochii mişcători.
  1044.  Cu mâlamă ti vindu ş-cu gorţî te-acumpăr.
  (Cu aur te vând şi cu pere te cumpăr). Adică: te înşel foarte uşor, te întrebuinţez după bunul plac al meu; mă joc cu tine,fac din tine ce vreau.
  1045.  Bate mal'lu la uşe.
  (Bate maiul la uşă). — I. Ciumeti, Selia, Macedonia.
  1046.  Nu me-arî'<}l cu mamă.
  (Nu mă înşeli cu mamă = hrana copilaşilor). Adică: nu sunt copil, ca să mă înşeli.
  1047.  Mi duş-«mane-mane».
  (Mă dusei în grabă).
  1048.  Află mandră nicălcată.
  (Aflâ târlă necălcatâ). Adică: a dat peste noroc. (Vezi: avine).
  1049.  Ş-faţe mandra.
  (îşi face târla). A-şi face mendrele.
  1050.  Tute le-are Mara; ţe-1' lipseaşte ? — fana.
  (Toate le are Mara, ce-i trebuie ? — înfăţişarea, arătarea). Se zice de aceia cărora le lipsesc toate şi totuş ei pretind ce e mai greu de avut.
  1051.  Nu si ştie, cari i mare ş-carî i nic.
  (Nu se ştie, cine este mare şi cine este mic). A fl anarhie, lipsă de respect pentru cei mai mari, mai merituoşi. Nus-l'a de-aradă, ne cari i mare, ne cari i nic. = Nu se ştie, nu se respectă, nu se ia sama nici cine-i mare, nici cine-i mic.
  1052.  Mare-gros!
  (Mare-gros). Si ţine mare-gros. = Se ţine a mare. S-feate mare-gros
www.digibuc.ro
GKAIE AROMÂNE.
191
= Se ţine grozav, se face grozav. Li tratfe mărî-groase. = Se poartă grozav, a se ţineâ mare. Mărî-groşî = oameni grozavi, cari se ţin fuduli, cari fac pe marii. Eră acloţe ş-alţî mdrî-groşi. = Erau acolo şi alte feţe cinstite. «Şi cu alte feţe cinstite» — Creangă, Nichifor 131, Ed. Mi-nervei 1902.
   1053. Mârdinea [locluî) va-1' afli?
   (Marginea [pământului] o s’o afli?) O, laî frate, va stăm tora s-l'-afl&m mărginea loclui? = Ei, măi frate, o să stăm acuma să aflăm capătul pământului ?
   Adică: lucru greu de găsit. — Cfr. Caput Nili querere.
   1054. Ţe Marg'olă ş-easte!
   (Ce mai Marghioală este!) Adică: linguşitoare, care ştie momeli multe.
   1055. Marţul no-are besâ.
   (Martie nu are credinţă). Adică: este schimbător, nu i te poţi încrede, este lună schimbăcioasă.
   1056. Ni Marţul, ni Apri(r)lu no-au besă (piste).
   (Nici Martie, nici Aprilie n’au credinţă). Adică: sunt luni schimbă-cioase.
   1057. La mas di cîne, cafţî sîrmă di pine?
   (La staul de câne, cauţi fărâmă de pâne?); sau: La cumâs di cîne, cafţî sîrmă di pîne. (Zuga G., Cavaia, Albania).
   1058. Ş-aflâ mâsturlu. ,
   (îşi află meşterul). A-şf găsi stăpânul; a-şi găsi naşul.
   1059. Mâsturu xa^âai.
   (Meşter-strică). Se zice ironic cuiva, care nu se pricepe la ceva şi care în loc să dreagă, mai mult strică.
   1060. Mâsturu-căcâsturu.
   (Meşter-strică). — Cfr. ngr. {jLdaroopa-xaxâaxoupa. Se zice aşâ de meşterii cei proşti şi despre toţi cei neîndemânateci.
   1061. Ţe mâţină ?
   (Ce macină?) Ce tot îndrugă, ce tot flecăreşte?
   1062. L'-virsâ mâţîle.
   (îi vărsă maţele). Adică: l-a spintecat.
   Măcare (vezi mîcare).
   1063. Va-1' soarbă madâa!                                       '
www.digibuc.ro
192
PER. PAPAHAGI
   (O să-i soarbă măduva!) Se zice când ni se ia un lucru, dela care cineva nu poate trage un folos.
   1064 No-are măduă. (N’are creier.).— Cfr. A nu aveâ glagorie în cap. (Creangă I, p. 12).
   1065. Va-nî se-espargă mărcatlu?
   (O să mi se strice iaurtul?) Adică: are să fie pagubă în ciuperci? Ce are să fie?
   1066. Arucă tu mărdeăuă.
   (Aruncă în margeâ). Adică: dă cu ghiocul. Canda arckm iu mărdeâuă di n-aduuAm=Par’că am dat cu ghiocul şine-am întâlnit; par’că ştiam de mai nainte că ne vom întâlni.—D-îu ştii tine, că va s-facă aşi ?— Ârcăi tu mărdeăuă io! = De unde ştii tu, că se va face aşâ?—Am dat cu ghiocul eu.
   1067. Mărdeălile s-l'i creapă. — Mih., op. cit.
   (Mărgelele să-i crape). Adică: plesni-i-ar ochii!
   1068. Mărgăritare tu narea pbrculuî.
   (Mărgăritar în nasul porcului). Când cineva poartă un lucru pe care nu-1 merită, a cărui valoare nu ştie să o preţuească.
   1069. Li mărtâ [sau: li mărită).
   (Le mărită). A pierde, a vinde ceva; a se scăpă de ceva; Măritaşi verle de-asime? = Ai pierdut cerceii de argint? (Mihail., op. cit.) — Cfr. Creangă, 175: fmărită capra», cu acelaş sens.
   1070. Mă-sa l'-easte.
   (Mă-sa îi esţe). A fl cu totul doveditor. Mă-sa l'-easte emile a călu-şil'ei = Cânele este mama pisicii. Adică: faţă de câne pisica e o nimica toată.
   1071. L'-arucă tu măseăuă.
   (îi aruncă în măseâ). Adică: trage la măseâ; îi place să bea; a fl cam beţivan.
   1072. Cari bea şi nu si mbeată?
   (Cine bea şi nu se îmbată?)
   1073. Si mbitâ cu apă.
   (Se îmbătă cu apă). Când cineva face nebunii şi provoacă lumea aşâ din senin. A fl cam ţâcnit, cam sărit.
   1074. Iţi (jlsiră doi inşi că h'ii mbităt, du te di ti culcă.
   (îţi ziseră doi inşi, că eşti beat, du-te şi te culcă).
www.digibuc.ro
GRAIE AROMÂNE.
193
   1075.  Mbrustisor.
   (Prostuţ). ţ)ua duse mirinde şi mbrustişorlu ou ocl'il' %ncl'iş% = Ziua a înaintat până la chindie, şi prostuţul (este) tot cu ochii închişi.
   1076.  Lo-aguniră cu meare putride.
   (îl goniră cu mere putrede). — Molovişte, Macedonia.
   A luă la goană pe cineva, (vezi limone).
   1077.  Measă plină.
   (Masa plină). Adică : bogată. Suntu measă plină = Sunt bogaţi, au din belşug de toate. — Cfr. Virg. Plena mensa.
   1078.  Iu measă teasă, na-u ş-nîsă: nă singură lingură.
   (Unde [este] masă întinsă, iată-o şi pe dânsa: o singură lingură). Adică: unde găseşte masă întinsă, se duce şi pofteşte să-i permită a gustă cel puţin o singură lingură.
   Sau: Iu measă, ş-ea cu lingura = Unde (aude) masă, iată-o şi ea cu lingura.
   Se aplică lingăilor, celor cari umblă după mese, cari trăesc pe spinarea altora, ca nişte cerşetori.
   1079.  Creaştiţi measa.
   (Creşteţi masa). Adică: ridicaţi masa.
   Observare. Este formula cu care se invită fetele sau nevestele să ridice masa, când sfârşesc cu toţii de mâncare.
   1080.  Na-1 şi nîs ca mer ar6ş.
   (Iată-1 şi dânsul ca mărul roşu). Adică: a sosit şi el, a apărut dintr’o dată tânăr şi frumos.
   — Cfr. ngr.: oâv xoxivo xpi|i7tXo = ca corcoduş roşu.
   1081.  11' criscîi mătura.
   (îi crescu mătura, fig. pentru barbă). Adică: a înainiat în demnitate.
   1082.  Mihâl ş-easte.
   .(Mihail este): A fi un nea Vlăduţu!
   1083.  Ţe-ţî k'er<Jî milanea.                   '
   (Ce-ţi pierzi cerneala). Adică : de ce vorbeşti şi-ţi pierzi vremea, când nu te ascultă; ce-ţi pasă, dacă nu vrea să asculte sfaturile tale cele bune. Nu-ţî k'arde milănle! = N\i vorbi în deşert la oameni cari nu înţeleg; nu-ţî pierde vorbele în deşert.
   1084.  Mindunâşî nă oară, ţînî-u minte tr-altă oară.
   (Minţişi odată, ţine minte pentru altădată), flind-că mincinosul nu mai este crezut altădată.              .
   Analele A. R.—Tom. XXVII.—Memoriile Seoţ. Literare.                  13
www.digibuc.ro
194
PER. PAPAHAGI
   1085. Lo-arupse di min£unî.
   (î umflă de minciuni). A-l ameţi cu minciunile; a-i spune numai minciuni.
   1086. L-umflâ di min£uni.
   (îl umflă de minciuni). A-l rupe de minciuni. A-i spune numai minciuni.
   1087. Biţiră [sau: no-are] min&inle.
   (Isprăviră [sau: nu mai sunt] minciunile.) S’a isprăvit cu minciunile; nu mai au trecere minciunile.
   1088. Mintea nu z-vinde m-păzare.
   (Mintea nu se vinde în târg), ca să o cumpere cine n’are. Adică: mintea este dar ceresc, care nu se cumpără pe bani.
   1089. Mintea estă s-u ţînî tine.
   (Mintea aceasta s’o ţii tu). Adică: să o păstrezi pentru tine. Aşâ se răspunde, când ne dă cineva un sfat intenţionat rău.
   1090. Easte loat di minte.
   (Este luat de minte). Adică : n’are minte, este nebun!
   1091. Ţî-l'a [ţî-mută, ţî scoală] mintea din cap.
   (îţi ia mintea din cap [sau, îţi ridică, îţi scoală mintea din cap]). Se zice de aceia cari vorbesc prostii, sau cari vorbesc tare de tot, de te asurzesc.
   1092. Bagă minte.
   (Bagă mintea). Ia samă!
   1093. Bagâ-1 pri minte.
   (Bagă-1 pe minte). Adică : convinge-1, înduplecă-1!
   1094 Nu easte-1 pri minte.
   (Nu-i pe minte). A nu fi în fire, a nu fi în toate minţile sale.
   1095. L'-acaţă mintea.
   (îi prinde mintea). Pricepe, prinde bine. L'-acaţă mintea capiu = (îi prinde mintea capul). Se zice ironic, când cineva nu prinde lesne, nu pricepe cu uşurinţă, când este cam netot!
   1096. Mintea nu sta tu anî.
   (Mintea nu stă în ani). Adică: nu reiese că, cu cât va fi cineva mai în vârstă, va fi şi mai cuminte.
   1097. Mintea cu pra<Ji nu se-acumpără.
   (Mintea cu bani nu se cumpără).
   1098. L'a-1' mintea şi du-ti m-Pole!
   (Ia-i mintea şi dute la Constantinopole!) Aşâ se zice ironic, pentru
www.digibuc.ro
Graîe aromâne.
195
cine n’are minte. Pentrucă a te duce la Constantinopole pentru o afacere oarecare la autorităţi, se cere să fii înţelept, deştept, ca să poţi reuşi. Cu mintea lui şi m-Pole poţi s-ner<ţi. = Cu mintea lui poţi merge şi la Constantinopole, (fiindcă este om deştept, care se pricepe la ce vorbeşte). Mintea-ţî tră m-Pole faţe.— ironic: ce mai minte! ce minte proastă!
   1099. L'-cură nuntea prit urecl'i.
   (îi curge mintea prin urechi). Aşâ se zice în bătaie de joc de unul care se laudă că-i deştept, că numai el este înţelept şi cuminte.
   1100. Va-ţî vină mintea, fi<56r, ma atumţea va s-aîbă azbuirată puîl'lu.
   (O să-ţî vie mintea, băiete, dar atunci o să-ţi fi sburat paserea).
   Adică: are să fie târziu, când îţi va veni mintea; are să-ţi pară
rău, de ce nu asculţi acuma.
   1101. L'-azboară (sau : azboâiră) mintea.
   (îi sboară mintea). Adică : este copil, este cu mintea necoaptă; nu-i aşezaCla minte.
   1102. Acaţă-te di minte
   (Apucă-te de minte). Adică: Vino-ţi în fire şi apucă-te de treabă. Nu mai fii o haimana; nu mai fii un pierde-vara; cuminţeşte-te!
   1103. Minte şuţîtă aruşuţîtă.
   (Minte sucită, răsucită). Se zice de aceia cari sunt încăpăţânaţi, cu cari greu te poţi înţelege.
   1104. Easte şcurtu di minte.
   (Este scurt de minte). A fi îngust la judecată; a fi cu vederi scurte; a nu vedea departe.
   1105.  N-deade minte.
   (îmi dede minte). Mă sfătui.
   — Big. Mi dadi umo; ngr.pi eStoae YVtI)|i7]; alb. mă Saşe mănt.
   1106.  L'a-ţî-u dipri minte
   (Ia-ţi-o de pe minte). Adică: Nu mai gândi; nu mai crede că-i cu putinţă; nu mai speră.
   1107.  Are minte ş-minteză.
   (Are — există — minte şi minte mai subţire). Adică : Există minte, dar e şi alta—minteză = minte (diminutiv).—mai bună, mai sănătoasă.
   1108.  Alţî cu sapa ş-alţî cu mintea.
   (Alţii cu sapa şi alţii cu mintea).
   Adică: Unul trăeşte cu braţele şi altul cu capul.
www.digibuc.ro
196
per. pap ah agi
   1109. Ţi tra<Je, di minte ş-li traije.
   (Ce trage, de minte şi le trage). Adică: la ori ce, mintea este vinovată.— N. Baţaria.
   1110. Me-alavdă mintioslu,
   S-me-alatră arănoslu.
   (Dacă mă laudă cel cu minte, las’ să mă latre cel râios). Adică: să nu te îngrijeşti decât de părerea celor buni şi cuminţi, nu şi de părerea celor proşti.
   1111. Cu nîs va ti misuri.
   (Cu dânsul o să te măsori). Fr. Tu vas te mâsurer â lui? Ai să-ţi măsori puterile cu el ?
   1112. Mîcâi di mi cusuî.
   (Mâneai de mă cusui). A mâncâ bine; a nu mai putea de mâncare.
   1113. Mîcarea nu ţîne 0imel'u.
   (Mâncarea nu ţine temeiu). Adică: ori cât de mult ai mâncâ odată, tot nu durează cine ştie cât, tot trebue să mai mănânci.
   1114. Lo-am tru mîcare.
   (îl am în mâncare). Adică: îmi place; îl fac haz. Multu lo-am tu mîcare omlu aestu = Mult îmi place acest om; mult îl fac haz pe acest om. Nu l'-am tu mîcare prefţîl'. = Nu pot suferi pe preoţi.
   1115. Nu s-mîcâ aestă.
   (Nu se mănâncă aceasta). Adică : aceasta nu se poate suferi, nu se poate mistui.
   1116. Nu mîcâşi h'icât di mastur [sau mâistur]. •
   (Nu mâncaşi ficat de zidar). Adică: nu cunoşti ce sunt zidarii, dacă n’ai avut a face cu ei! Mai potrivit: nu cunoşti câte se cer la clădi-tul unei case, câte greutăţi, câte cheltueli şi câte alte bătăi de cap; numai clădind, numai având a face cu zidari, îţi poţi face idee de necazurile ce-ţi procură o clădire.
   1117. L'a-ti di mină.
   (Ia-te de mână). A-şi da mâna, fiind la fel amândoi. Loaţî-vă di mînă, că v-aună%ţx. = Apucaţi-vă de mână, căci vă asemănaţi. — Cfr. Papahagi 1294.
   1118. II' da di mînă.
   (îi dă de mână). 1) A fi îndemânatec; 2) a-i veni la îndemână; 3) a se pricepe la şterpelit; 4) a-i da mâna.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
197
   1119.    Di tută mina. (De toată mâna). Adică: de tot felul; de toate clasele. — Cfr. aceeaş expresie la fel în Creangă, III, 60.
   1120. Mîna cîntare no-are.
   (Mâna cântar nu are). Adică: fereşte-te de a bate pe cineva, căci se poate să-l nimereşti cine ştie cum şi să-l laşi mort, fiindcă mâna nu-şi cântăreşte forţa.
   1121. Trapse nună.
   (Trase mână). A se retrage, a sta la o parte. Aestu om trapse mină di prămăteflu = Acest om nu mai face pe negustorul. Trapse mină di dascal = Nu se mai ocupă cu dăscălia.
   1122. Nâ mină di om easte.
   (O mână de om este). A fi slab, pipernicit.
   1123. Nu-şî da mînă.
   (Nu-şi dau mână). A nu vorbi între ei, a fi certaţi. (Mihăil., op. cit.).
   1124. Nu-1' si bagă mînă.
   (Nu i se bagă mâna). A fi cu neputinţă de biruit, a nu suferi insultă.— N. Baţaria. — Cfr. Papah. 1287,2646.
   1125. Işî băgă mî'ndîle.
   (îşi băgă mingile). A se iscăli (lit. a-şi pune vârfurile degetelor). A mânji, a mâzgăli.
   Observare. în trecut, când lumea nu ştia să scrie, se iscăliau oamenii apăsând cu degetul îmmuiat în cerneală, pe hârtie. Făceau prin modul acesta o mânjitură pe hârtie, încât a subscrie însemnă chiar a mânji, după cum rezultă şi din originea cuvântului iscălire, derivat din paleoslavicul iskaliti = inquinare (1/
   1126.  Ca mîndul după eapă.
   (Ca mânzul după iapă). A se ţineâ lipit de cineva, a nu se deslipi de pulpana cuiva.
   1127.  Va-1 mutrescu tră mine?
   (O să-l privesc pentru mâne?) Adică: da ce, am să mă uit la el? Da ce, am să mă ţin bine pe lângă el?
   1128.  L'-acăţâ mî'nica.
   (îi apucă mâneca). A apucă pe cineva de pulpană, a se rugă de cineva. Nu va-ţi arup mî'nica = N’o să-ţi rup mâneca. N’am să mă rog de tine.
   1129.  Ni băgă mînuşa.
   (îmi băgă mănuşa). A păcăli; a răspunde potrivit cu întrebarea la 1
  (1) Cfr. Şăineanu L., încerc, semas., p. 223.
www.digibuc.ro
198
PER. PAPAHAGI
ori ce. Bagă mînuşe la tute cîte <j,îc = Află răspuns potrivit la toate, răspunde la toate cu argumente.
   1130. L'-alăk'i mînuşa.
   (îi lipi mănuşa). A-i pune nume rău, a ponegri pe cineva cu o poreclă.
   1131. S-nu-1 veadă tu mini xeane.
   (Să nu-1 vadă în mâni străine). Se zice de cei cari poftesc ori ce.
   1132. S-priimnă cu mînle dinăpoî.
   (Se plimbă cu manile îndărăt). Adică: se poartă ca boierii.
   1133. Cu doâule mînî îl' da Dumni<Jâu.
   (Cu ambele mâni îi dă Dumnezeu). A da din belşug. — Cfr. lat. Utra-que mânu.
   1134. Mulţi mînî custă lucrulu.
   (Multe mâni grăbesc treaba). Când sunt mulţi oameni, treaba merge mai repede, se sfârşeşte mai de grabă.— Cfr. lat. multae manus onus levant (levius reddunt).
   1135. Mînî cusute.
   (Mâni cusute). Adică : cu mâni legate; mâni leneşe, lat. consertis ma-nibus.
   Se aplică femeilor cari nu lucrează nimic, par’că ar aveâ mânile cusute:
                  Cît te-arâ<Jî, nicuk'irată Niţi s-şuţă, niţi z-bate,
                  Măni cusute, cuinu z-<Jîţe,
                  Linivoasă ş-gumitate.— N. Baţaria, Părăvulii, 17,
   1136. Dai cu mînle ş-alâcji cu Soarle.
   (Dai cu mânile şi alergi cu picioarele). Când împrumuţi, când dai bani cu împrumut. Adică: de dat este uşor, dar de strâns apoi este greu.
   1137. Cari nu mărită feată, nu cunoaşte ţe-i greaţă.
   (Cine nu mărită fată, nu cunoaşte ce-i greutatea). — Cfr. Papah. 2.563.
   1138. Muma tră h'il'u mîşcătura din gură u ţîne.
   (Mama pentru fiu bucăţica din gură o ţine). Adică: face totul mama pentru fiu. Muma tră h'il'u din gură scoate.
   1139. Nă mîşcătură ti fac.
   (O bucăţică te fac). Adică: te înghit ca pe o bucăţică de pâne! Te fărâm. Tră mine tine h'iî nă mîşcătură = Pentru mine tu eşti o nimica. Te-am nă mîşcătură = Te fărâm, te înghit ca pe o bucăţică.
www.digibuc.ro
GRAIE AROMÂNE.
199
   1140. S-feaţe măşfe.
   (Se făcu cleşte). Adică: instrument de care se servesc alţii, ca de un cleşte. Cara s-afli măşe, că-ţes-acăţî foclu cu mina?= Dacă vei găsi cleşte, de ce să apuci focul cu mâna ? Adică: de ce să te pui în foc, când te poţi servi de altul.
   1141. Mlarea alavdă, calu ncâlică.
   (Catâr laudă, cal încalecă).
   Vezi: mulă, mulare.
   1142. Macă te-alâşî moale, ti calcă [sau: ti ncâlică pri urecl'i].
   (Dacă te laşi moale, te calcă [sau: te încalecă pe urechi]). — Cfr. 1340.
   1143. Moara va apă, nu va groase.
   (Moara vrea apă, nu vrea groase = vorbe late).
   1144. Va vină grînlu la moară!
   (Va veni grâul la moară!) Grînlu di moară no-ascapă = Grâul1 nu scapă de moară.
   Ameninţare ce o facem cuiva, că are să treacă prin mâna noastră, ca să-l frecăm: N’o să-mi scapi, cu neputinţă să-mi scapi.
   1145. Aduţe apă la moară xeană.
   (Aduce apă la moară străină). Pentru cine nesocoteşte afacerile sale şi cultivă pe cele străine.
   1146. Di la moară şi n-gură.
   (Dela moară şi în gură). Se zice de cei cari sunt foarte lacomi, nee-conomi.
   1147. Moartea tră oamini i dată.
   (Moartea pentru oameni este dată).
   1148. Moartea va-1' aleagă.
   (Moartea o să-i aleagă). Se zice de cei cari se duşmănesc de moarte.
   1149. Mori, s-ti voi.
   (Mori, să te voiu). Mori, ca să te iubesc.
   Se aplică acelora cari nu arată nici o iubire pentru rudele lor, cât timp sunt în viaţă, dar cari, murind şi lăsându-le o moştenire oarecare, se apucă şi le fac datinele de moarte, ca şi cum i-ar fi iubit în totdeauna; sau acelora cari numai după moartea cuiva îşi recunosc greşala, că rău au făcut şi se căesc.
   1150. Ca mortu s-feaţe di frică tu faţă.
   (Ca mort se făcu de frică în faţă).
   — Petron. 62. Stabam tam quam mortuus.
www.digibuc.ro
200
PER. PAPAHAGI
   1151. Niţi viu, niţi mortu eseu.
   (Nici viu nici mort sunt). A fi într’o situaţiune foarte critică.
   1152. Zburî'm di morţi.
   (Vorbim de morţi). Aşa se răspunde, când vine o a treia persoană şi ne găseşte vorbind un secret, pe care nu dorim sâ-1 ştie şi altul.
   1153. Cîndu si s-toarnă morţii' di la groapă.
   (Când s’or întoarce morţii dela morminte). Adică: nici odată.—Cfr. 1.365.
   1154. Inşiţî [sau: işiţî], morţi, s-intră viîl'i!
   (Eşiţi morţilor, să intre cei vii). Se zice când este vorba de ceva păcătos peste măsură, de o minciună neruşinată, de ceva îngrozitor, pentru care vinovatul ar merită să ia locul celor morţi.
   1155. Tră mostră!
   (Pentru mostră!) Ţe ti voi, tră mostră ? = La ce te vreau, când nu eşti de nici un folos! Ţe mostră di om!~Ce mai om urît!
   1156. Imnă mpiticât.
   (Umblă cârpit). Are cine să îngrijească de el. Tot aşâ: imnă dis-piticăt = n’are cine să îngrijească de el.
   1157. S-nă mpiticâm.
   (Să ne cârpim). S-nă mpiticâm azi, de-apoea mine are Dumni<j,âu = Să o ducem azi, căci apoi mâne are Dumnezeu. Treaţim ş-noi cu mpiearea = 0 ducem şi noi de azi pe mâne.
   1158. Mpiticătură.
   (Cârpeală). Lucru de puţină durată.
   1159. Iţe faţî, cu mprumut u faţî.
   (Ori ce faci, cu împrumut o faci). Adică: dacă faci bine, bine vei găsi, cu bine ţi se va răsplăti, mai curând sau mai târziu; dacă faci rău, rău ţi se va face.             '
   1160. Ca mula!
   (Ca un catâr). Urît, urîtâ! Eră urîtâ că nă pălu mulă. = Era urîtă ca un catâr prost.
   1161. Mula ţe toarnă.
   (Catâr care toarnă povara). Catâr cu nărav.
   1162. Pri mula şade, ş-mulă caftă.
   (Pe catâr şade, şi catâr caută). Pentru a arătă zăpăceala cuiva. — G. Zuca, Muzachia (Berat).
   — Cfr. Isp., 813: Cătâ Nan iapa şi el călare pe ea.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
201
   1163.  Mulărle ş-au ş-cripărle.
   (Catârii îşi au şi necazurile). Adică: e bine să ai catâri cât de mulţi, dar cu toate foloasele ce-ţi aduc, îngrijirea lor e legată de multe necazuri.
   1164.  Dă-li oile s-le muldfem pali.
   (Dă-le oile să le mulgem iară). Se aplică naivilor, cari nu se pricep într’o afacere ; celor cari stârue să se facă ceva, care-i cu neputinţă.
   —   Ngr. Bdp’ ta iraXi va t’ ap|ji£oo|j,e.
   1165.  Multe <Jîţî, multe va s-tra<Jî.
   (Multe zici, multe o să suferi).
   1166 Ţ-moare cătuşa ş-ti doare, am mul'area?
   (îţi moare pisica şi te doare, dar mi-te nevasta?) Adică: cu atât mai mult.
   1167.  Mul'area nu-i stranu s-lu mpeatiţî i S-lo-alăxeşti iţe oară z-vrei. (Femeia, nevasta nu-i haină s’o cârpeşti sau s’o schimbi ori când).
   —   Cfr. Papah. 1394.
   1168.  Z-dispartă [si mpartă] fraţl'i di hatra mul'erlor.
   (Se despart [se împărţesc] fraţii de placul, din pricina nevestelor).
   1169.  Mul'area maş! anl'i l'-are ascumţî [sau misticb].
   (Femeia numai anii îşi ascunde). Adică: ea nu poate ţineâ nimic secret, spune totul, afară de anii săi,
   1170.  Mul'area-î timonea câsil'eî.
   (Femeia este oiştea casei). Adică: reazemul casei. Ţine timone! = fii reazem!
   1171.  Nu h'iu mul'are si stau acasă; casa-î tră mul'brî nu ş-tră bărbâţî. (Nu sunt femeie să stau acasă; casa-i pentru femei, nu şi pentru
bărbaţi).
   1172.  Mul'area care nu va s-facă pita, ma nţeară. (Mihail., op. cit). (Femeie care nu vrea să facă plăcintă, tot cerne). — Cfr. Papah., 775.
   1173.  Mul'are cu furcă m-brîn.             .
   (Femeie cu furcă în brâu). Adică: harnică. — Mihail., op. cit. furcă.
   1174.  Mul'area ş-a dracluî îl' vine di hak'e.
   (Femeia şi dracului îi vine de hac). — Cfr. Papah. 1380, 1381.
   1175.  Mul'area prinde s-tacă ningă bărbât.
   (Femeia trebue să tacă în faţa bărbatului). Adică: să asculte pe bărbat.
www.digibuc.ro
202
PER. PAPAHAGI
   1176. Mul'area muşată s-caftă tu minte, nu tu faţă).
   (Femeia frumoasă se caută în minte, nu în faţă).
   1177. Ntreabă ş-mul'area vîră oară.
   (întreabă şi pe nevastă câte odată). — Cfr. Papah. 1384.
   1178. Mul'area nicuk'iră nu s-acumpără.
   (Nevasta gospodină este nepreţuită).
   1179. Mul'area cu fumeal'e nu cunoaşte sărbătoare.
   (Femeia cu copii nu cunoaşte sărbătoare). Nu simte de sărbătoare.
   1180. Mul'area ţe gudică, nu-î bună.
   (Femeia care cicăleşte, nu-i bună).
   1181. Plîncje ca vîră mul'are veduă.
   (Plânge, se vaită ca o muiere văduvă).
   1182. Fricbs cu nă mul'are.                                    ,
   (Fricos ca o muiere).
   1183 Ca mul'erle tu mul'ireasca acăţară.
   (începură să vorbească ca muierile în biserică).
   Observare. Mul'ireasca se numeşte partea bisericii unde stau femeile, iar bărbăteasca, partea unde stau bărbaţii.
   1184. Di ună mumă sun [fapţî].
   (De o mamă sunt [născuţi]). A fi la fel; buni sau răi.
   1185. Ya di la mumă s-h'ibă bună.
   (Se cere dela sorginte să fie bun ceva). Apa nu-i bună di la mumă = Apa nu este bună dela sorginte. Muma izvurlui, muma rîuluî = sorgintea izvorului, sorgintea râului.
   1186. Fiăorl'i di mumă armî'n oarfăiiî.
   (Copiii de mamă rămân orfani). — N. Baţaria. — Cfr. Papah. 788.
   1187. Ca0e munte ş-are j-greaţa.
   (Fiecare munte îşi are şi greutatea).
   1188. L'-da muntî.
   (îi dă munţi, îi arată munţi). Adică: îi arată greutăţi.—Cfr. Papah. 1416.
   1189. Lo munţîl' nîpbl în sus.
   (Apucă munţii în sus!) A-şi luâ lumea în cap.—Cfr. Creangă. Nich., p. 137: îmi vine să turbez, să iau câmpii, nu altceva.
   1190. Easte mură n-gură.
   (Este mură în gură). Se zice de cine aşteaptă totul deagata.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
203
   1191. Muri aţeâ ţe şteaî.
   (A murit aceea ce ştiai). Adică: nu mai este pomana de altădată, nu mai merge ca până acuma.
   1192. Muscă no-aravdâ.
   (Muscă nu rabdă). A fi semeţ din cale afară. A nu suferi nici cea mai mică vorbă atingătoare.
   1193. «Lele-mî muscă, narea ţi inşi puşcă!
   (Leliţo muscă, mierea ţi-a ieşit oţet).— Veles, dela bătrâna ţal Saru. Când laudele cuiva se adeveresc pe dos.
   1194. Muşât cu curlu al Şat.
   (Frumos ca c... lui Şat). Se zice de unul urît foc.
   1195. Ţe muşmoală easte.
   A fi şiret, viclean, bun pe faţă, dar care în dos caută să-ţi facă rău; a fi cărbune învelit.
   1196. Sîrgl'aşte muşte.
   (Dă drum la muşte). A pune intrigi; a aţâţă la ceartă.
   1197. Muşti nu se-acaţă di el.
   (Muşte nu se prind de el). Adică: nu sufere a fi pătat; nu se pătează; a nu suferi necinste.
   1198. Mi mutreşti, canda va me-acumpări.
   (Mă priveşti, par’că o să mă cumperi). Când cineva se uită lung la noi, ceea ce ne displace.
   1199. Cai ş-arucă muţl'i pri nîs.
   (Cine îşi aruncă mucii pe dânsul). Cine-1 bagă în seamă ? — Mihăil., op. cit.
   1200. Ninca [sau: ningă] h'iî cu muţl'i sun nare.
   (încă eşti cu mucii la nas). A fi copil cu mintea necoaptă.
   1201. Ca nă muă.
   (Ca o maimuţă). — Avela, Epir. Adică: urîtă.
   1202. Mverlu are şi dizver.
   (Supărarea are şi nesupărare). — Mih., op. cit.
   1203. Mică nare şi voame h'are.
   (Mănâncă miere şi varsă fiere). Se aplică nerecunoscătorilor.— Cfr. Papah. 1554.
   1204. Nare cură din gură-1'.
www.digibuc.ro
204
PER. PAPAHAGI
   (Miere curge din gura lui). A vorbi dulce, a fi dulce de gură, a fi om blând.
   1205.  Ma mulţi nel' di birbfcţî z-duc la hăsaplu.
   (Mai mulţi miei ca berbeci se duc la măcelarul). Adică: mai mulţi tineri ca bătrâni mor.
   1206.  ifrc, ma cu hare.
   (Mic, dar cu graţie, cu şic).
   1207.  Ti curmă nila; ti curmă nilă greâuă.
   (Te curmă mila; te curmă milă grea). Mai mare ţi-e mila! Si-l' ve<Ţi pri ţe hală s-află, ti curmă nilă greaua = Să-i vezi în ce hal se află, mai mare ţi-e mila.
   1208.  S-nu-1' ve<Jî nila.
   (Să nu-i vezi mila). Adică: să nu-i vezi nenorocirea, suferinţa lui prea mare.
   1209.  Si-l' plîn<Ji nila.
   (Să-i plângi de milă). S-u ve<J,i mă-sa, după moartea h'il'-sui, s-feaţe si-l' pliniţi nila. = S’o vezi pe mă-sa, după moartea fiului său, se făcu să-i plângi de milă.
   1210.  Nira ţî într-ocl'i!
   (Mirarea-ţi în ochi!) Ce să te miri tul — Creangă, I, 20.
, 1211. Ţe s-ti niri!
   (Ce să te miri tu! — Creangă I, 20. De asemenea : Ţe s-ti niri, s-ti pă-tăreşti. Tot cu acelaş sens, când bruscăm pe cineva.
                           N
   1212.  Baţi nal'urea.
   (Baţi aiurea). Aiurezi! Nu ştii ce vorbeşti.
   1213.  Aclb 1-băgâ naGimatlu [nah'imatlu].
   (Acolo îl băgă Dracul). Când cineva comite o faptă ruşinoasă, o nelegiuire, etc.
   1214.  U scoase nâparte.
   (A scos-o dincolo). Adică : a dus’o la capăt; a reuşit!
   1215.  S-ţî-acâţî narea.
   (Să-ţi apuci nasul). Se zice despre un lucru scârbos, puturos, care miroase prost; de asemenea se zice despre o afacere murdară.
www.digibuc.ro
GRAÎE aromâne.
205
   1216.  Strîmbâ narea.
   (Strâmbă nasul). Adică: nu-i place! nu-i mulţumit.
   1217.  Năr&file a tale!
   (Nările tale!) Adică: ce mai om, ce mai nas de om! Tuţi oamini ş-nărecile a tale. = Toţi oameni şi tu om! Nărecea draclui! omuleţul dracului 1
   Observare, nârece, se întrebuinţează fig. pentru: om cu nasul mic sau cu nasul cam pocit.
   1218.  păţi l'-da năinte.
   (Zece îi dă înainte).
   Se întrebuinţează ca să arătăm superioritatea unei persoane, unei vite, chiar şi unui lucru, comparativ cu o altă persoană, vită sau lucru. Cifra se shimbă după calitate.
   1219.  Lu nealtă şi-l discalţă.
   (Il încalţă şi-l descalţă). Adică: face ce doreşte dintr’însul. îl înşală cum pofteşte, ca pe o jucărie; a potcovi şi despotcovi după plac pe cineva, fără ca acesta să priceapă.
   1220.  Zburaşte ncălţate.
   (Vorbeşte încălţate). Adică: lucruri ascunse, secrete.
   1221.  Lu nealtă.                                                 ‘
                 v
   (îl încălţă, îl potcovi). Adică: îl înşelă. Lu ncalţk eu guvojdi g'if-teşti. = îl potcovi cu cuie ţigăneşti. Adică: l-a înşelat rău de tot, l-a potcovit bine.
   1222.  Ţe ncoa şi nclo.
   (Ce încoace şi încolo). Adică: ce o tot scalzi, ce umbli îii doi peri, ce mai încoace şi încolo.
   1223.  Nu mi ncrunâi cu nîs.
   (Nu mă cununai cu dânsul). Adică: nu mi-am legat viaţa cu dânsul.
   1224.  Easte ncucutât.
   (Este — dârz — ca un cocoş).
   A fi ţanţoş ca un cocoş! Si ncucuik. = Deveni ţanţoş, se îndârji ca un cocoş.
   Lî'n$itlu aeăţk di si ncucuta.= Bolnavul începu să prinză viaţă.
   1225.  Ncuscrară.
   (Se încuscriră). Adică: s’au împrietinit.
   1226.  L'i ndeasă multă.
   (îi îndoapă mult). A mâncâ mult.
www.digibuc.ro
206
PER. PAPAHAGI
   1227. Ndezmă greâuă.
   Se întrebuinţează când cineva îşi prinde beleaua. Ndezma di mu-l'are easte greaua. = Greu este când dai peste o nevastă cu care nu te poţi înţelege
   1228. Ndreptu ai, ma no-aî tră loare.
   (Drept ai, dar n’ai de luat). Adică : n’ai nici un drept, n’ai dreptate.
   1229. Ndriptatea ease prisupră ca untulemnul pri apă.
   (Dreptatea iese pe deasupra ca untdelemnul pe apă).
   1230. Mutrire di nearcâ [sau la Vlacho-Clisura: nueârcă).
   (îngrijire de vitregă). Adică: îngrijire proastă, fără dragoste. S-
poartă ca nearcă = se poartă ca o mamă vitregă. — Cfr. Plaut. Apud novercam queri.
   1231. Neavearea sărbătoare no-are.
   (Neaverea, sărăcia sărbătoare n’are). — Cfr. Necessitas feriis caret. Germ. Not kennt kein Gebot. Wolfflin, III, 217.
   1232. Ngl'ite ş-taţi.
   (înghite şi taci). Când cineva o păţeşte cât de bună.
   1233.   Lă intră ngîna. (Le intră vrajba, mârâiala, gâlceava). Se zice despre cei cari se ceartă mereu între ei, cari nu duc viaţă liniştită. A da nefericirea peste cineva.
   1234.   Pîne cu ngrîne. (Pâne cu vrajbă). Adică: viaţă cu amărăciune, cu supărare mare. — Ngrîne greaua ţe-l' apitrusi = vrajbă grea ce a dat peste ei. Se zice când se mănâncă ca cânii. Casă cu ngrîne nu s-ţîne = Casa, în care membrii familiei se mănâncă ca cânii, nu se ţine, nu durează. <Taţi, ngrîne! = Taci, vrajbă!» Aşâ se zice unuia care se ceartă mereu, care se învrăjbeşte cu toată lumea.
   1235. Ngrîna o-aspar<Je casa.
   (Mârâiala, vrajba strică casa).
   1236. Ngustarea di tah'inâ (dimneaţa) şi nsurarea di cu tinir acaţă loc. (Gustarea de dimineaţă şi însurătoarea de tânăr prinde loc).
   1237. Nu h'iu ni năinte, ni năpbî.
   (Nu sunt nici pentru înainte, nici pentru înapoi). Adică: sunt într’o situaţia foarte dificilă, foarte grea, încurcată, în care nu ştiu ce să fac.
   1238. L'-anur^eaşte duhlu di nimîncât.
   (îi miroase duhul de nemâncat). 1° A trăi în lipsă; a trăi din greu; 2° A trăi în sgârcenie mare.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
207
   1239. Easte nipătidât.
   (Este nebotezat). Adică: Turc sau Evreu; păgân; vin nipătidât ■= vin fără apă, neamestecat.
   1240.  Ş-aspune nipî'rtica doarle, si-şî aspună ş-nîs...
   (îşi arată năpârca picioarele, ca să-şi arate şi dânsul...). Se întrebuinţează despre oamenii cari sunt discreţi, cu chibzuială, cari nu-şi arată gândurile la ori cine.
   (Vezi şarpe, nîpî'riică).
   1241.  Trapse nitrâptile.
   (Trase netrasele). Adică: a suferit, ce n’a suferit nimeni.
   1242.  Ş-o-are, că: ţe-î nîs, altu nu-î.
   (Crede că: ce-i dânsul altul nu-i). A se consideră sus de tot.— Cfr. ipse amat sine rivalis, er halt sich selbst fur unvergleichlich.
   1243.  Li noadă g'ine.
   (Le înnoadă bine). 1° A povesti bine, a ticlui bine, frumos; 2° a aveâ în mână: mi nudî. g’ine = (mă înnodă bine) Adică: mă are în mână, m’a legat bine. — Mihăileanu, op. cit.
   1244.  Noade-noade l'i si duţe.
   (Noade-noade i se duce).— Cfr. a înghiţi la noduri, a înghiţi la amar. Angl'ită nodlu = (înghite nodul). Adică: îşi înăbuşe durerea, amărăciunea.
   1245.  Ningă s-tunde cu noâtinl'i.
   (încă se tunde cu noatenii, (cu cârlanii). Aşâ se zice pentru cei cari pretind că sunt mici, sau cari umblă în societatea celor tineri, sau cari au pretenţiile tineretului.
   1246.  Pînă z-<Jîţî noauă.
   (Până să zici nouă). Adică: îndată, numai decât. — Cfr. 2248.
   1247.  Lo-ascăpitâ nodlu.
   (A înghiţit nodul, a îngiţit în sec). Adică: a înghiţit găluşca. — Creangă, 116.
   1248.  Canda mi nsurâl cu el?
   (Par’că mă însurai cu el?) Adică: nu mi-am legat viaţa cu el.
   1249.  Ntribarea no-aspar(Je; Ntribarea arşine no-are.
   (întrebarea nu strică; întrebarea ruşine nu are). Adică: nu-i nici
o ruşine, că vei întrebă despre un lucru, dar este ruşine, când nu ştii ceva. Tot aşâ: Ntribarea cârtire no-are = întrebarea n’are supărare.
   1250.  Cu ntribarea străbâţî ş-amarea.
www.digibuc.ro
208
PER. PAPA HAGI
   (Cu întrebarea străbaţi şi marea). Adică : întrebând poţi nimeri unde-ţi place.
   1251.  Mi ntribâşi, ţi-aspuşu.
   (Mă întrebaşi, îţi spusei). Aşâ se spune, când dăm un răspuns nu tocmai după placul interlocutorului nostru, dar drept, aşâ cum cere dreptatea.
   1252.  Nturinarea nu-i bună. (Vremuirea nu-i bună).
   Observare. Se zice că nturină, când ninge un fel de chiciură cu vânt straşnic.
   1253.  U feaţe nturţeaşte.
   (O făcu turceşte). Adică: arbitrar. — Mihăil., op. cit.
   1254.  Sta ca nîşte nel'i nţărcâţî.
   (Sta ca nişte miei înţărcaţi). Adică: a fi trişti, mâhniţi.
   1255.  Easte nţirnât cum s-lu vrei?
   (Este cernut, cum pofteşti). A fi trecut prin ciur şi dârmon.
   1256.  Ţe-1' cîntâ tu nucă?
   (Ce-i cântă în ceafă?) Adică: ce-i trăsni prin cap?
   1257.  Lo-agudi tu nucă.
   (îl lovi în ceafă). Adică : l-a lovit de moarte.
   1258.  Arupe-ţi nuca.
   (Rupe-ţi ceafa). Ci du-te odată! Arupe-ţî nuca ncoa! = Ci vin odată încoace!
   1259.  L'i scoase numă.
   (îi scoase nume). îl porecli. Li scoase numă arauă = I-a pus nume rău, l-a poreclit cu nume rău. L'i scoase numă, că-î fur = I-a pus nume de hoţ, spune la toţi, că-i hoţ.
   1260.  Bagă nume.
   (Bagă nume (pl.). Adică: este om batjocoritor. Atare nu-î om bun, că bagă nume = Cutare nud om bun, căci defaimă, batjocoreşte lumea. Nu-î bună, z-bat^i nume — Nu-i bine să defaimi, să vorbeşti de rău pe cineva, să pui nume rău cuiva.
   1261.  Are numă.
   (Are nume). Adică: se bucură de nume bun. Om cu numă = Om cu renume bun, om distins, cu vază, cu trecere. Lo numă = Se distinse. Lo numă bună = Are nume bun, s’a distins. Lo numă urîtă = •S’a făcut de râs, s’a compromis.
   1262.  Numa bună nu s-acumpărâ cu pârâţi.
www.digibuc.ro
GfcAlfi AROmInE.
â09
    (Numele bun nu se cumpără cu bani). Bunul nume este nepreţuit. Numa bună, cîtu z-ffiţi, ahîntu faţe = Numele bun face cât de mult, preţueşte cât de mult.
    1263. Numal'lu di cărăinâr se aspin(Jură.
    (Viţa de picior se atârnă). Adică: prin puterile tale proprii te susţii.—I. Ghica, A vela, Epir.
    Observare. Cărcinâr se numeşte partea piciorului numită: tars şi carp.
    1264. Cari duţe la numtă şi nu bea?
    (Cine se duce la nuntă şi nu bea?) Sau: La numtă omlu şi va si mbeată! = La nuntă omul poate şi să se îmbete, fiindcă împrejurarea o cere.
    1265. L-k'icară nuntru [sau : nauntru].
    (îl picară înăuntru). Adică: în închisoare. A înfundă grosul, a în* ‘ fundă puşcăria.
    1266. Ca nveastă nao [sau: ca nivastă di suni curunî] şade.
    (Ca nevasta nouă [ca nevasta de sub cununi] şade). A sta ca o mireasă, adică foarte modestă, ruşinoasă, a sta smirna.
    1267. Mîcă ca nveastă noauă [sau: nao]. —Mih. op. cit.; cfr. Papah. 1537.
    (Mănâncă ca o mireasă). A mâncâ cu sfială, a mâncâ puţin.
    1268. Nveastă adrată ş-nincrunată.
    (Mireasă gătită şi necununată). A rămâneâ cu ruşinea. A te pregăti de ceva şi a rămâneâ apoi baltă în toate cu pregătirea.
    1269. Nveasta strânu nu-î, s-lo alăxeşti, cîndu z-vreî. — Cfr. Papah. 2668.
    (Muierea nu-i haină, s’o schimbi când pofteşti) — Cfr. Papah. 1394.
    1270. Nveaţă ursa, omlu s-nu nveaţă?
    (învaţă ursa, dar omul să nu înveţe ?)
    1271. Nveţlu no-are mâr^ine.
    (învăţarea, studiul n’are margini, n’are sfârşit). — Cfr. Papah. 1550.
    1272. Nveţlu a tău, ţîne-1 tră tine.
    (Sfatul tău, ţine-1 pentru tine). Adică: aşâ sfat poţi să-l păstrezi pentru tine însu-ţi. Se zice când ne sfătueşte rău cineva.
    1273. Iu-î multu nveţ, easte şi glărime mare.
    (Unde-i învăţătură multă, e şi prostie mare). — Cfr. Papah. 1371.
    1274. Si nvicrară [Veles: si nvlik'ară] nâlile.
    (Se învechiră noutăţile). Adică: ce a fost verde s’a uscat; ce a înflorit s'a scuturat.
    Analele A. 12.—Tom. XXVII,—Memoriile Secţ. Literare.              14
www.digibuc.ro
210
PEft. aHAGÎ
                                O
   1275. S-feaţe ca oaea.
   (Se făcu ca oaia). 1° A deveni blând ca oaia, a fi fără vicleşug; 2° a înălbi de tot. — Mih., op. cit.
   1276. Maşî di oaea ţe poartă furlu nu se-aspare.
   (Numai de oaia ce poartă hoţul nu se teme). Adică: n’are nici o teamă de hoţi, când n’are oi, n’are avere afară, ca să aibă ce să-i ia.
   1277. Oală acupirită.
   (Oală acoperită). Adică : 1. femeie discretă, femeie înţeleaptă, care nu flecăreşte, nu destăinueşte tot ce ştie. 2. femeie gospodină.
   1278. Duse se-adară oale.
   (Merse să facă oale). Adică: a murit.
   (Vezi: k'irămîtji).
   1279. Oamiâl buni ncape [mulţî],
   (Oameni buni încape [mulţi]). Aşa se zice, când se grămădesc mulţi într’o cameră, la nuntă, petrecere, etc.
   1280. Ca vai di omlu fără oaminl!
   (Vai de omul fără oameni!). Adică: vai de omul fără rude, fără susţinători, fără protectori. — Cfr. Papah. 1585.
   1281. Calea oară no-are.
   (Calea oară n’are). Adică: n’are soroc! Nu poţi zice că, pornind dintr’o localitate, vei ajunge hotărît la cutare ceas în anumită localitate, fiindcă nu ştii ce ţi se poate întâmpla în drum.
   1282. Oara-oara, băginak'e!
   (La ori ce oră, cumnate !) Adică : mai slăbeşte-o niţel! Află momentul potrivit, când să zici, să ceri sau să faci ceva.
   1283. Bagă-1' oara.
   (Bagâ-i ora). Adică: observă bine, fii atent. Nu-l’ băgăm, oara cîndu vine furlu. — N’am simţit, când a venit hoţul. Cile spune omlu, nu va lă ba$i oara.=Wo să iei samă la toate câte spune omul.
   1284. Di oară [h'iu g'ine].
   (De oară [sunt bine]). Adică: pentru moment sunt bine; în momentul de faţă sunt bine. — Cfr. ngr. lipi? fi>pac.
   1285. L'-bătu oara.
   (îi bătu ora). I-a venit ceasul! I-a sunat ceasul de pe urmă!
www.digibuc.ro
6RAIE AROMANfi.
. âii
   1286. Cu oara easte.
   (Cu ora este). Adică: foarte schimbător. Omlu aestu cu oara easte. = Omul acesta îşi schimbă părerea, se schimbă cu ceasul. Cu oara easte, nu ştii ţe s-l'al şi ţe s-alâşî di ţe greaşte. = Se schimbă cu momentul, încât nu ştii ce să alegi din ce spune, nu ştii la ce să te opreşti.
   1287. Oarbe-şcl'oape.
   (Oarbe-schioape). Câte ceva; ceva prost. Ştie ş-nîs oarbe-şcl'oape = Ştie şi el câte ceva. Le-adară oarbe-şcl'oape =Face şi el cum o fi, fără regulă. Nvifâ ş-elu ndoâuă oarbe-şcl'oape = A învăţat şi el ceva carte. Ţe oarbe-şcl'oape nviţâşî=Ce brumă de carte ai învăţat?
   1288. Ş-oarfînl'i bînea<Jă.
   (Şi săracii trăesc).
   1289. N'-avisiră oâsile.
   (îmi sfinţiră oasele). Se zice când se odihneşte bine cineva, când doarme bine şi în destul.
   1290. S-l'-avisească oâsile!
   (Să i se sfinţească oasele!) Este urare ce o facem cuiva, care ne-a făcut un bine.
   1291. Aclb va-1' putri<Jască oâsile [sau: oslu).
   (Acolo o să-i putrezească oasele). Adică: acolo are să-şi petreacă viaţa, acolo îşi va sfârşi ultimele zile ale sale. Ş-lăsâ oâsile tu xeane = îşi lăsă oasele în străinătate: a murit în străinătate, cam în mizerie, regretat, compătimit.
   1292. Oâspile s-caftă ma multu [sau: maltu, la Gopeşi] di foc şi de-apă.
   (Oaspetele, amicul se caută mai mult decât focul şi apa). Adică: este
mai trebuincios ca focul şi ca apa. — Cfr. itaque non aqua, non igni ut aiunt, pluribus locis utimur, quam amiciţia. (Cic., de Amiciţia, 6, 22). IldvTtov TjStoTov dj tpiXta: Ka0’ 8 xal XâXexxai Ttopo? xal 88axo? 6 cp£Xo? avorpiac-oxepoc. (Mant., prov., 2,49).
   1298. Ca oaspe ti mutrim ş-tut mutre n-aspuM.
   (Ca pe un oaspete te îngrijim şi tot busumflat ni te arăţi). Adică: ne purtăm cu tine cât se poate de bine şi tot nemulţumit te arăţi.
   1294. Oaspe ca oaspe, ma darea-loarea curată s-o-avem.
   (Amic ca amic, dar daraverile să fie curate, în regulă).
   1295. Bunl'i oaspiţî z-vor dipri fraţî.
   (Amicii buni se iubesc mai presus de fraţi).
www.digibuc.ro
PER. Papahagî
âiâ
   1296. Oâspile, ţe ti va tră mîcare ş-tră beare, nu-î oaspe.
   (Amicul, care te iubeşte pentru mâncare şi băutură, nu-i amic).
   1297. To-anang'e s-cunoaşte oâspile.
   (La nevoie se cunoaşte amicul).
   1298. Nivi<Jut, nicunuscut d-îu oaspe?
   (Nevăzut, necunoscut, de unde amic?)
   1299. Oâspile nu se-aşteaptă cu mîcarea, ma cu gura.
   (Amicul nu se aşteaptă cu mâncarea, ci cu gura). Adică: amicul se mulţumeşte mai mult de primirea călduroasă ce i se face, decât de mâncările ce i se vor servi.
   1300. Canda h'ii oaspe.
   (Par’că eşti oaspete). Se zice unuia din ai casei, care nu pune mâna să ajute şi el la trebile casei, par’că ar fi un străin, şi aşteaptă să i se facă totul deagata.
   1301. Oâspile tră nă oară [greauă] z-va.
   (Oaspetele, amicul pentru un ceas [critic, greu] se cere). Adică: Amicul se doreşte, se cere, ca să ne fie de ajutor în momente grele, într’un critic moment, şi dacă în acel moment nu-şi arată prietenia, atunci acela nu-i amic de treabă. — Cfr. Papah. 1616.
   1302. Tră un oaspe z-duţe omlu ş-pînă m-Pole.
   (Pentru un amic se duce omul şi până la Constantinopole).
   1303. Hatra oâspiluî easte mare [sau: nu se-aspar<Je].
   (Placul, hatârul amicului este mare [sau: hatârul amicului nu se strică]). Adică: pentru un amic totul se face.
   1304. Şade ca di pri oâuă.
   (Şede ca pe ouă). A sta ca pe ghimpi, a nu sta bine, a sta cu mare băgare de samă.
   1305. Canda faţe oâuă aroşe!
   (Par’că face ouă roşii!) Adică: nici el nu este cine ştie ce. — Cfr. 1735.
   (N. Baţaria, Cruşova, Macedonia).
   1306. Cu oâuă cluăite lo-aguniră.
   (Cu ouă clocite îl goniră). A luâ la goană pe cineva.
   1307. Dă-r ocl'i.
   (Dă-i ochi). Adică: fâ-i semn: Dă-l' ocl'i s~fugă= Fă-i semn să se ducă; dă-i lumină. Dă-l' ocl'i, fă-l om ş-apoea s-te-angură = Luminează-], fă-1 om, ca apoi să te înjure. 11' daî ocl'i ş-nu va. = îi dai lumină, îi faci bine, şi nu vrea. (Vezi Papah. 1660).
www.digibuc.ro
GRAiE AROMÂNE.
213
   1308.  Tră ocl'il' a lumil'eî.
   (De ochii lumii). Adică: ca să arate la lume, ca să vază lumea.
   1309.  Scot ocl'il' a muştilor.
   (Scot ochii muştelor). Adică: petrec în trândăvie; îşi pierd timpul cu nimicuri.
   1310.  Lo-avegl'u ca ocl'il' din cap.
   (îl păzesc ca pe ochii din cap). A păzi, a ţinea mult la ceva.
   1311.  Nî-alg'iră ocl'il' de-aştiptare.
   (îmi înălbiră ochii de aşteptare). A aşteptă mult, a fi foarte nerăbdător aşteptând; a aşteptă mult şi fără succes.
   1312.  iNTi si umplu ocl'ul.
   (Mi se umplu ochiul). Adică: m’am convins. Nu-ni si umple ocl'ul, că aestu va s-poată s-lu facă aestu lucru = Nu-mi vine a crede, că acesta o să poată să facă acest lucru. Ni si umplu ocl'ul di guneaţa lui = M’am convins de voinicia lui. Nu-ni si umple ocl'ul di tine.= N’am încredere în tine.
   1313.  II' goacă ocl'il'.
   (îi joacă ochii). Adică: e cochetă.
   Se zice de femeile cari fac ochi dulci, cărora le place să facă curte şi la alţii.
   1314.  II' goacă oclil' în cap ca vîră vîrculâc.
   (îi joacă ochii în cap ca un vârcolac). Se zice de oamenii răi; îl' goacă ocl'il' — în cap — ca di fur = A fi viclean, a fi dracul gol.
   1315.  Acasă l'-aî ocl'il'? sau: nu-1' ai ocl'il' cu tine?
   (Acasă îi ai ochii? nu-i ai ochii cu tine?) Adică: de ce nu bagi de samă? de ce nu observi? de ce nu vezi?
   1316.  Deade ocl'i.
   (Dede ochi). Se zice când femeia a isprăvit ciorapul, cămaşa, ţesătura din răsboiu, etc.
   1317.  Ini şade ntr-ocl'i.
   (îmi şade în ochi). Adică: mi-e piedică. — C. Samargi, Răzloc.
   1318.  Ocl'i ţe nu z-ved, agona se-agîrşescu.
   (Ochii ce nu se văd, curând se uită).
   1319.  Nu-1' se-aspare ocl'ul.
   (Nu i se sperie ochiul). Adică: nu se teme, nu se sperie.
   1320.  Nu l'-o-acaţă ocl'ul sau: nu l'-u va ocl'ul.
www.digibuc.ro
214
PER. PAPAHAGI
  (Nu i-o prinde ochiul; sau: nu i-o crede ochiul). Adică: nu i se pare tocmai potrivit; nu crede că e bună; nu se înduplecă a crede că e bună; stă la îndoială, dacă un lucru este tocmai aşa cum se prezentă.
  1321.  Creaşte oi ş-hărneâ luk'i!
  (Creşte oi şi nutreşte lupi!) Arată nesiguranţa de care suferă crescătorii de vite, cari sunt la bunul plac al tâlharilor.
  1322.  Oile au nare, ma au şi h'are.
  (Oile au miere, dar au şi fiere). Adică: creşterea oilor procură plăceri multe, dar şi multe necazuri.
  1323. «Oile a suţ-nuî sun ma grase», acşî faţî tine.
  (Oile soţului meu sunt mai grase, aşa faci tu). Se zice de cine râvneşte totdeauna lucrul altuia, lucrul ce nu-i aparţine.
  1324.  Nă mulgu ca oi.
  (Ne mulg ca pe oi). Adică: ne storc, ne jupoae ca pe oi. — Cfr. fr. fître vâche â lait.
  1325.  Ca oile tu sărine.
  (Ca oile în sărine). A alergă după ceva, după cum oile la locul unde li se dă sare.
  Observare. Sărine este locul unde se aşează sarea pe nişte pietre, spre a fi dată la oi.
  1326.  Să se-aleagă oile di căpri.
  (Să se aleagă oile- de capre). Adică: aleagă-se odată cei buni de cei răi; hotărască-se odată într’un fel!
  1327.  Omlu z-va: trâ bun ş-tr-arâu.
  (Omul se iubeşte: pentru bun şi pentru râu!) Adică: ai nevoi de rude, de prieteni atât la bucurii cât şi la necazuri.
  1328.  Omlu cu minte acumpără, nu vinde.
  (Omul cu minte cumpără, nu vinde). Adică: înţeleptul caută să înveţe, să afle dela alţii, nu să arate el la alţii ce ştie.
  1329.  Om di nafoară; om dit pădure.
  (Om din afară; om din pădure). Adică: necioplit, neumblat prin lume.
  1330.  Nu-Î om.
  (Nu e om). Adică: nu este om de ispravă; s-feaţe om= s’a făcut om de ispravă, om cum se cade. Om nu s-feaţe, ţe-că alăgâ tu lume. = Om de omenie, de ispravă nu s’a făcut, cu toate că a umblat prin lume. — Cfr. prov, turcesc: adam olmaiagaksîn! — Cfr. Papahagi 1715.
www.digibuc.ro
graIe aromâne.
215
   1331. Maşi cîndu l'i ncl'ide omlu ocl'il', arupasă!
   (Numai când închide omul ochii, repauzează!) Odihnă omul nu găseşte decât în mormânt.
   1332 Omlu 1-muşăţaşte loclu.
   (Omul îl înfrumuseţează locul). Adică: poate să fie un loc cât de urît sau cât do frumos, dacă nu este locuit, nu preţueşte nimic.
   1333. Om (Jîfnbs.
   (Om ţâfnos). A fi cu toane; a fi ţanţoş!
   1334. a) Om anâpud; b) oin cu căpridu.
   a)    (Om pe dos; b) om cu toane, om sucit). Se zice de unul cu mintea sucită, care nu se împacă cu nimica.
   1335. Cavaî! di omlu ţe-aşteaptă di pri altu?
   (Vai de omul care aşteaptă dela altul!)
   1336. Omlu a tău z-doare.
   (Omul tău — ruda — se doreşte). Adică: nu poţi să nu iubeşti pe omul tău, pe rudele tale.
   1337. Omlu arâii, cornu no-are!
   (Omul rău, corn n’are), ca să se cunoască. El se cunoaşte că-i rău după faptele sale.
   1338.  Omlu laîu [slab, arău], laiu moare.
   (Omul negru [ticălos, rău] ticălos moare).
   1339.  A omlui strîmbu «Bună <Jua» s-i'i dai, draclu va-ţî acâţî. (Omului strâmb — cârcotaş, greu de înţeles — «bună ziua», de i-ai
da, pe dracul o să-ţi prinzi).
   1340.  Se-adrâ orbu.
   (Se făcu orb). A se îmbăta tun!
   1341.  Te-adrâşi ca ţel a org'ilor.
   (Te făcuşi ca cel al orbilor — cerşetorilor—.adică: ca măgarul). A te îngrăşâ bine.
   Observare. Măgarii cerşetorilor, fiind hrăniţi numai cu pâne, devin foarte graşi.
                                                                  (I. Papagoga, Gopeşi, Macedonia).
   1342.  Armâsiră cu orixea.
   (Rămaseră cu pofta). Adică: au rămas cu pofta neîmplinită.
   1343.  Se-aurni ca ornul.
   (Se năpusti ca vulturul). Adică: se năpusti cu furie mare.
www.digibuc.ro
216
FER. PAPAHAGI
   1344.  a) Un ornu mîcâşî; b) Mică ca ornul.
   a)  (Un vultur mâncaşi). Ai mâncat cât un vultur, adică: o grămadă.
b). (Mănâncă ca vulturul). A mânca mult, a mâncâ lupeşte.
   1345.  Cari no-are ou di găl'ină, şi di gae!
   (Dacă nu e ou de găină, fie şi de cioară). (Gopeşi).—Cfr. Papahagi, 817.
   1346.  Ca işit dit ou. Ca scos dit ou.
   (Ca ieşit din ou, sau: ca scos din ou). — G. Pişotă, Hrupişte. Adică: nou-nouţ.
                               P
   1347. Ya s-easă tu pade.
   (O să iasă la iveală).
   1348. L-deade di pade.
   (îl dete jos, îl dete la iveală). Adică: 1° l-a lăsat în baltă; se zice când unul din tovarăşi, amici, etc. trădează pe celălalt, nu-1 mai susţine. A lăsă nesprijinit, a lăsă în încurcătură. Tot aşa : lo-alăsk tu pade — L-a. lăsat în baltă, în încurcătură, să se descurce singur; 2° A trăda pe cineva, a da la iveală fapta ruşinoasă a cuiva.
   1349. Ou ampuţî't.
   (Ou împuţit). Adică: murdar. Epitet de batjocură aplicat ţăranilor bulgari la Vlaho-Clisura.
   1350. Lu scoase tu pade.
   (îl scoase la iveală!) A-l descoperi, a-1 scoate la iveală. Se zice când cineva făptueşte un lucru nepermis, după care i se dă pe faţă de altul. Va li scot tute di pade — Voiu declară totul, voiu mărturisi tot adevărul. Va li dau tute di pade = am să spuiu totul, am să dau cărţile pe faţă.                                                •
   l3ol. Pade s-feaţe.
   (Şes se făcu). Adică: se lasă a fi călcat de toţi, a se face mai mic decât alţii. Pade s-faţe, moşi lucru să s-facă = Se face punte şi luntre, numai treabă să se facă. Macă ti faţî pade, tuţî ti calcă = Dacă te laşi, toţi te calcă. Pade l-feaţe — 1° L-a înjosit de tot; 2° l-a prăpădit; 3° a face de două parale pe cineva.
   1352. L-băgâ m-pade.
   (îl băgă jos). A-l trânti, a birui pe cineva, a înjosi pe cineva,
   1353, Află pade, me-adară livade,
www.digibuc.ro
ORAÎE AROMÂNE.
217
   (Găseşte pajişte — nestăpânită — şi face livade).—G. Papagoga, Gopeşi.
   Adică: află, de face.
   1354. Cu palma 1-cunoscu...
   (Cu palma îl cunosc..). A cunoaşte ceva cu palma, înseamnă a cunoaşte foarte bine. Sau: ca pri palmă l-cunoscu = cunosc ca pe palmă, adică: bine de tot.
   Se obişnueşte a se zice numai despre localităţi.
   1355. Pal'u ntr-ocl'u easte.
   (Paiu în ochiu este). Adică: de nesuferit, lucru supărător.
   1356. U sculă pandera [bandera, Epir].
   (îl ridică steagul). Adică: a ridică tonul, a-şi luă ifos de nesupunere, a se râsculâ; a-şi luă nasul la purtare.
   Fiind vorba de femeie, are sensul de: a se abate din calea onestităţii.
   1357. Pantalunâr.
   (Om îmbrăcat în haine europeneşti). Adică: om nevoinic.
   1358. Papa-pa!
   (Ba!) Niciodată.
   Negaţiune foarte energică.
   1359. Tu k'irolu al Papa-Cuta.
   (în timpul lui Papa-Cuta). Adică : în vremurile vechi. — Cfr. expresiu-nea: în vremea lui Caragea. — Mih., op cit.
   1360. Sta ca vîră par!
   (Sta ca un par!) Se zice de unul care ne stă în faţă şi a cărui prezenţă ne supără. Ţe ni stai ca păru n-faţă? = Ce-mi stai ca un stâlp în faţă, ca un prost?
   1361. Di par-par, par va-1' intră. (Gopeşi, Macedonia).
   (De par par, par o să-i intre). — Cfr. Ispirescu 1192: Cine sare garduri multe. îi dă câte un par în c ... Di par-par, pînă V-intră pariu = A sărit din par în par, până a paţit-o, până i-a intrat parul.
   1362. S-no-al paraţi, crek'l că no-ai, s-aî, crek'l, că cum si-1' ţînî!
   (Dacă n’ai parale, te vaiţi că n’ai, dacă ai, te vaiţi cum să le ţii, cum să le poţi păstră).
   Cu privire la nesiguranţa de care se bucură cei bogaţi în Turcia, cari, nu rareori, ajung să plătească puţina avuţie cu capul. Tot aşâ: ş-cu paraţi greu, ş-fără paraţi cama greu = Şi cu bani greu [e să ţrăeşti], şi fără bani încă şi mai greu.
www.digibuc.ro
218
PER. PAPAHAGI
   1363. Nu se acumpără cu paraţi.
   (Nu se cumpără cu bani). A fi de nepreţuit. — Big. su pari. ne se cupi; ngr. Săv cefopâCetai jid îuospaSeţ.
   1364. II plîntâ pariu, ca pri punte gumarlu.
   (împlântă parul, ca pe punte măgarul). A se încăpâţânâ rău de tot.
   Observare. Se zice că măgarii se încăpăţânează uneori pe pod şi nu voesc să treacă dincolo, decât cu mare greutate şi cu bătaie straşnică.
   1365. Ciţî paraţi faţe?
   (Câte parale face?) Turceşte: cădi pară ider.
   1366. Un pară nu dau tră nîs.
   (O para nu dau pentru el). Adică: nu preţueşte nici un ban.
   1367. S-nu-1 dai parălu, cîndu nu lo-ai.
   (Să n’o dai paraua, când n’o ai). Adică: strânge paraua bine, fii econom, căci va veni momentul ca să-ţi trebuească.
   1368. Parălu tră oară lae z-va.        .
   (Paraua pentru oră — moment — grea se cere). Adică : pentru împrejurări grele, ca boală şi altă pacoste, ce cade pe capul omului. Ţe 4iţe omlu: s-lucrea4ă, tra s-poată s-aibă un par& tră oară greauă = Ce gândeşte omul: să lucreze, ca să poată să aibă parale în împrejurări grele.
   1369. Şi dit k'atră scoate paraţi.
   (Şi din piatră scoate parale). Arată hărnicia cuiva.
   1370. Partâl!
   (Sdreanţă). Om de nimic! A fi o sdreanţă!
   1371. Păru!
   (Parule!) Adică: nătărăule! Mină te, păru, ma nclo / = (Mişcă-te, parule, mai încolo). Adică : mai munceşte şi tu nătărăule, trândavule!
   1372. Băgă păru.
   (Băgă par). Adică : a pus temeiu. Qelniclu Zică băg& par Ţicura = (Colnicul Zică a pus temeiu în Ţicura). Adică: s’a stabilit, s’a aşezat în munţii Ţicura. A se stabili pentru totdeauna undeva.
   1363. Azi Paşti ş-mîne haşti.
   (Azi Paşti şi mâne căşti). Pentru aceia cari cheltuesc totul azi, fără să se îngrijească de ziua de mâne.
   1374. Ca mul'area n-Paşte.
   (Ca muierea în Paşte). Adică: în plină sărbătoare, în pace, în răpaus deplin. — Gopeşi, Macedonia.
www.digibuc.ro
GKAÎE AROMÂNE.
219
   1375. Loaî Paşte.
   (Luai Paşte). Adică: m’am împărtăşit, m'am cuminicat.
   1376. a) Tră Paşte! b) Di Cră6un la Paşti; sau: din Paşte-n CrăCim.
   a) (La Paşti! b) Din Crăciun în Paşti; sau: din Paşti în Crăciun).
   a)    Adică : a purta cu vorba, a înşela pe cineva cum se înşeală copiii cu Paştile. Nu me-arî'Qî ca ficorl'i cu: tră Paşte = Nu mă înşeli ca pe copii cu: la Paşti.
   Observare. Copiii, când pretind ba haine noi, ba ghete, etc., sunt purtaţi cu vorba de părinţi, că la Paşti le vor cumpără de toate.
   b)    Adică: foarte rar. — Cfr. Creangă, I, 15: «La biserică mergi din Paşti în Paşti.»
   1377. Paşte fără păreasinî nu vin.
   (Paşti fără post nu vin). Adică: bucuria este precedată de oarecare amărăciune, suferinţă. Ca să te bucuri la nunta unei fete, a trebuit să suferi până să reuşeşti a o căsători.
   1378. Fă-ţî Pastile!
   (Fă-ţi Paştile!). Adică: bucur ă-te! Fă-ţî Paştile, că-î 4ua ta tor a! = Bucur ă-te, căci ţi-e rândul. Ş-fac Păştile singuri = Se bucură singuri, fără a socoti ce are să vie după aceea. A face socoteala fără stăpân.
   1379. Ş-faţe Paşti mârsine.
   (îşi face Paşti de post). Adică : se bucură de formă, arată că-i bucuros, pe când în adevăr este trist.
   1380. Are Paste.
   (Are Paşti). Adică : face chef! îi merge bine. — Cfr. esse in Pascha = epulari (Du-Cange).
   1381. II ştie ca pater-imdn.
   (îl ştie ca pe tatăl nostru). A şti ceva foarte bine.
   1382. Ţi-1 pate?
   (Ce îl păţeşte). Unde o fi? Ţi-l pate ficorlu aestu? = Unde o fi băiatul? Ce deveni băiatul?-- N. Baţaria.
   1383. Pate di nafoară.
   (Păţeşte de afară). A suferi de epilepsie.
   1384. Ya s-easă cu pâtile.
   (O să iasă cu raţele). Adică; are să-i reuşească prost, are să-i iasă
www.digibuc.ro
220
PER. PAPAHAGI
prost. (N. Baţaria). Işiră cu pătile = Ieşiră cu pagubă, adică : fără nici o ispravă. (Mih., op. cit.).
   1385. Paşte tu păhnie.
   (Paşte în iesle). A fi un dobitoc. Lu ligâi tu păhnie = A-l legă la gard. (Mih., op. cit.).
   1386. S-păli.
   (Se păli). A presimţi ceva neplăcut, ceva nenorocit, a îngălbeni de frică, a o sfecli, a se speriâ. S-păli, că nu cură lucru curat = Presimţi, că nu-i lucru curat. Vi#î'ndaluî omlu tu lăi, s-păli, cu furl'i, sun aproape= Văzând pe omul îmbrăcat în negru (1), o băgă pe mânecă, căci presimţi că hoţii sunt prin apropriere. II păli peana = I-a părut rău, o sfecli rău de frică.
   1387. Easte pălită.
   (Este pălită). Adică: drăguţă, cu vino’ncoace. Mul'arca estă-i pălită = Femeia aceasta este atrăgătoare, drăguţă. Se zice şi de cele cochete.
   1388. L-bate pri [pi] păltâri.
   (îl bate pe spate). A-l linguşi, a se luă ou binele pe lângă cineva.
   1389. Păl'ur s-tra<jî, nu se-acaţă di ţivâ.
   (Păliur să tragi, nu se prinde de nimic). Adică: este sărăcie cumplită, fără mobile în casă, fără cuverturi, fără nimic. Păl’urlu trapse = A tras cu «păliurul», adică: nu i-a rămas nimic în casă, este sărac lipit pământului. — Cfr. Terent., Mi illaec ad rastros res redit.
   Observare. Păliur se numeşte arbustul rhamnus paliurus.
   1390. Ca nă păpuşe nviscut.
   (îmbrăcat ca o păpuşe). Adică: foarte bine. Ca păpuşe u ţine = O ţine gătită ca pe o păpuşe. Se-adrA ca vîră păpuşe = Se făcu ca o păpuşe. (Când cineva se îmbracă prea din cale afară neobişnuit).
   1391. Ca nă păpuşe lo-au!
   (îl consideră ca pe o păpuşe). Adică: ca pe o jucărie. — Cfr. A fl păpuşa cuiva.
   1392. Canda ne-agucâm cu păpuşile.
   (Par’că ne jucăm cu păpuşile). Adică: par’că nu vorbim serios, ci par’că e o jucărie. — Cfr. Par’că ne jucăm de a baba oarbă.
   1393. Lu scoase cu păpuţă aroşe. 1
  (1) Costumul de preferinţă al haiducilor.
www.digibuc.ro
Craîe aromAnB.
2âl
   (îl scoase cu ghete roşii). Adică: l-a scos cu pagubă, l-a ruinat cu desăvârşire.
   1394. Va tî le-adun doâuli SiSoare t-una păpuţă.
   (O să ţi le bag — adun — ambele picioare într’o gheată). Adică: am să te strâng cu uşa; am să te fac să dai de dracul.
   1395. Multe păpuţă arupşu.
   (Multe ghete rupsei). Adică: mult am alergat, mult am umblat.
   1396. II' deade păpuţîle [tu mînă].
   (îi dete ghetele în [în mână]). Adică: l-a dat afară din slujbă, l-a dat afară din serviciu.
   1397. Va s-afli păpuţă turnate, cara s-l'al nearmînă.
   (O să afli ghete întoarse, dacă o şă-ţi iei—de nevastă—fată nero-mâncă). Adică: are să-ţi puie coarne, are să-ţi fie necredincioasă.
   1398. Agumse părămi0 în hoară.
   (Ajunse poveste în sat). A ajunge poveste în sat, înseamnă a ajunge să vorbească toată lumea de tine, a ajunge proverbial din pricina unui viţiu, etc. Mul'area estă agunse părămiQ în hoară, că nu lucrează = Femeia aceasta [ajunse poveste în sat] se dă ca pildă în sat, a devenit proverbială, că nu lucrează.
   1399. Părintile tră fumeal'e ş-mîşcătura din gură u scoate.
   (Părintele pentru copii şi bucăţica dela gură o scoate). Adică: se
lipseşte dânsul pentru copii.
   1400. Calotih'î părinţii' cu fumeal'e prucupsită.
   (Ferice de părinţii cu copii pricopsiţi).
   1401. Cari h'il'u bun [cu măduă] ş-arniseaşte părinţii'?
   (Care fiu bun [cu creier, cu minte] îşi reneagă părinţii ?)
   1402. Ş-fac părţile singuri.
   (îşi fac părţile singuri). A face socoteala fără stăpân.
   1403. Păstrămălu neampuţî't cari lo-arucă?
   (Pastrama neîmpuţită cine o aruncă ?)
   1404. Păzarea cârtire no-are.
   (Târguirea supărare nu are), Adică: a te târgui nu-i cu supărare.
   1405. Păzarea năinte, ie nai cama buna.
   (A te târgui înainte, este tot ce-i mai bine). Decât ceartă în urmă, mai bine este a te târgui înainte.                               •
www.digibuc.ro
m
fcEft. paEaHAgî
   1406.  Di cît căvgâţî năpbî, ma g'ine păzare năinte.
   (De cât ceartă în urmă, mai bine este a te târgui înainte). — Cfr. Papahagi 1870.
   1407.  II păli peana.
   (îl păli sprinceana), L-a usturat, nu i-a venit bine, i-a părut rău. Cît av#î', că se-aflâ aruşinea ţe-adrâ, îl păli peana. = Cât auzi, că se află ruşinea ce comise, l-a usturat, nu i-a venit bine. — N. Baţaria.
   1408.  Al-ţî peana.
   (Ai sprinceana). Fii cu băgare de seamă ! Observă bine ! Ş-are peana = are grije, este foarte atent.
   1409.  Ca ţel cu peana.
   (Ca cel cu sprinceana). Adică: ca cel cu musca pe căciulă; ca cel cu pricina.
   1410.  Lo-am ca peatic.
   (îl am ca pe un petec). Adică: îl consideră ca pe un nimic. Te-az-boăir ca peatic. Te sbor ca pe un petec.
   1411.  Per nu mîcă alîntuî.
   (Păr nu mănâncă dela altul). Adică: nu se atinge de dreptul altuia; este om foarte onest.
   1412.  Perl'i ş-lo; perlu ş-lo!
   (Perii îşi luă; îşi luă părul!) A-şi luâ lumea în cap. — N. Baţaria. (Cfr. Papahagi 1791).
   1413.  Di per fune u faţe.
   (De păr funie o face). Adică: a face din ţânţar armăsar.
   1414.  Ş-peiTi din cap l'-are tră dare.
   (Şi perii din cap îi are de dat). A fl dator vândut.
   1415.    Unâ pfetală o-aflâî; ningă trei, calu, şaua ş-fîrnul ş-cît tr-alante, lişbr se-află.
   (O potcoavă am găsit-o; încă trei (potcoave), calul, şaua şi frîul — să mai găsesc — şi ce priveşte celelalte, uşor se află).
   Se aplică acelora cari n’au nimic sigur şi trăesc mai mult cu ilu-ziunile.
   1416.  Yîră cărvănâr nu duse la hăgilik’e, ma picurări mulţî.
   (Nici un cărvănâr nu merse la hagialâc, dar păstori mulţi). Adică: se crede că mai mult noroc aduc oile decât caii, că mai norocoşi sunt păstorii decât cărvănarii, deci ar fi de preferit păstoritul faţă de căr-vănărit.
www.digibuc.ro
fctUÎE ÂROMANfi.
223
   1417.  Pilitie n-u feaţişî inima.
   (Piftie mi-o făcuşi inima). Adică: m’ai necăjit rău; m’ai amărît mult
   1418.  Ya piperu-n gură.
   (Vrea, merită piper în gură). Când cineva vorbeşte vorbe necuviincioase.
   Observare. Copiii de Aromâni, când îşi permit a vorbi o grosolănie în faţa părinţilor sau în faţa bărbaţilor şi în genere a oamenilor mai în vârstă, sunt pedepsiţi de mamele lor, punându-li-se piper roşu în gură, ca să înveţe minte şi să nu-şi mai permită altă dată obrăznicii în faţa superiorilor.
   1419.  II' pipiliră.
   Fig. îi omorîră. (C. Samargi, Razloc).
   1420.  O-adrâ pipiriţă.
   (O făcti solniţă). A o bate măr. — «Frăţilîa», III, 40.
   1421.  PiriSrum nu-1' ţîne.
   A fi foarte fricos. (Sărună, Macedonia).
   1522.  O-adrâ ca «pistea mă-saî-».
   (O făcu ca pe «credinţa mă-sii»). A face ceva prost de tot.
   Observare. Prin «pistea mă-sai> se înţelege dracul.
   1423.  Lo-adrâ pistile.
   Fig. A bate rău pe cineva. L-bătură, di-l feăţiră pistile = îl bătură măr.
   Observare. Pistile!?
   1424.  Ya tăl'are pita.
   (Trebue plăcinta a fi tăiată). Adică: trebue hotărît într’un fel. ’
   1425.  II feaţe pîndă vinită.
   (îl făcu pânză vânătă). A omorî în bătăi pe cineva. Pîn<}ă l-feaţe = îl snopi în bătăi. Pînfyă l'-lu feaţe truplu. = Pânză i-1 făcu trupul : îl bătCi de-1 topi.
   1426.  U călcâ pînea.
   (O călcă pânea). Adică: s’a arătat nerecunoscător. Nu u calcu pînea, ţe u mîcâî. — Nu pot fi nerecunoscător faţă de un om care mi-a făcut bine.
   Observare. Se consideră ca mare păcat, ca cineva să se arate ingrat faţă de o persoană, la care a servit sau dela care a văzut un bine cât de mic.
   1927. Ca pînea ţea caldă.
   (Ca pânea cea caldă). Adică: foarte bună ; a aveâ căutare un lucru ceva.
www.digibuc.ro
m
Pe6. £Aî>AâAGl
   1428.  Earbă nu pîştem, pine mîcâm ş-noî.
   (Iarbă nu paştem, pâne mâncăm şi noi). Adică: şi noi suntem oameni, nu suntem vite, ca să ne înşelaţi.
   1429.  S-cîrti, di nu va mîcâm pîne.
   (Şi dacă se supără, n’o să mâncăm pâne). Adică: şi ce ne pasă de supărarea sa!
   1430.  Nu mîcâ pîne xeană.
   (N’a mâncat pâne străină). Adică: nu ştie ce este nevoia banului, fiindcă n’a fost în serviciu străin. — Cfr. Papah. 1845, 1553.
   1431.  Z-vinde tră nă pîne.
   (Se vinde pentru o pâne). Adică: pentru un post, pentru un serviciu îşi vinde conştiinţa, devine un trădător.
   1432.  Cîndu doarme, nu mîcă pîne.
   (Când doarme, nu mănâncă). Se zice în bătaie de joc, pentru cine nu e tocmai deştept şi harnic.
   1433.  Pîne ş sare s-mîc, maş cu ngrîne s-nu h'ibă.
   (Pâne şi sare să mănânc, numai cu mârâială, cu vrajbă să nu fie). Adică: Să am linişte sufletească şi nu-mi trebue, afară de strictul necesar, nimic.                                           .
   1434.  Ca la pînîg'ir h'im.
   (Suntem ca la bâlciu). Adică: mereu în petreceri şi veselii.
   1435.  Cu z-boare pîntica nu s-umple.
   (Cu vorbe pânticele, burta nu se umple). — Cfr. Senec., Ep. 21, 11: Ven-ter praecepta non audit; poscit, adpellat. — Cfr. Papah 656.
   1436.  Mîcâ nă papară.
   (Mâncă o păpară). Adică: a păţit-o cât de bună I ilfîcâ nă papară, di va o-aspună ş-tu lumea lantă = A mâncat o păpară, o bătaie, că o va spune şi pe lumea cealaltă; a păţit-o cât de bună. — Nu-l' mîcâşî păpara?=N-ai păţit-o? — Cfr. Creangă, Soacra, 153: N’ai mâncat nici odată moarea ei. ,
   1437.  S-agoacă nica cu păpîtşile.
   (Se joacă încă cu păpuşile). Adică : a fi cu mintea necoaptă.
   1438.  II' deâdiră părtăl'le.
   (îi deteră sdrenţele). Adică: l-au gonit din slujbă cu ruşine, l-au dat afară cu sila, fără voia lui.
   1439.  Ş-lo părtăl'le.
   (îşi luă sdrenţele). A-şi luă catrafusele.
www.digibuc.ro
feRAIE AROMÂNE.
225
   1440.  Pîrţ-Marţu.
   Nu-mi pasă de Martie!
   Observare. Sunt cuvintele nesocotite rostite de moaşa eu ieştii, spre desfiderea lui Martie, că nu-i mai pasă de frigul lui, deoarece a intrat luna lui Aprilie. Din care pricină Martie a Ingheţat-o cu iezi cu tot.
   Se întrebuinţează despre acei cari îşi bat joc de noi, după se şi-au făcut afacerile.
   1441 L'-u deade tu plăstură (sau: prăstură)
   (I o dădu în pântece). S’a dus, l-a nimerit răul. Plăstură = om de nimic!
   1442.  Nu nă dăm plătarea cu nîs.
   (Nu ne atingem spatele cu dânsul). Adică: nu vrem să ne potrivim cu dânsul, nu ne place a ne sămui dânsului. (Ţal Samargi, Razloc.)
   1443.  L'-băgâ plătărle.
   (îi băgă spatele). A uitat-o, a părăsit-o! (Şt. Mih., op. cit.)
   1444.  Ya-ţî misur plătărle.
   (O să-ţi măsor spatele). Adică: am să te croesc, am să te bat.
   1445.  Alagă după pleaăcă.                   •
   (Aleargă după chilipir). — Cfr. Creangă, Nich, 140: «Numai după ple-şcuit umblă».
   1446.  Z-duk'i dupu ploae.
   (Se simţi după ploaie). Adică: nu la timp potrivit, ci când n’a mai trebuit.
   1447.  Du-te tora cu plosca.
   (Du-te acuşi cu plosca). Adică: du-te şi spune la lumea toată. (Mih., op. cit).
   Observare. Invitaţiile la nuntă se fac de copii, cari umblă cu ploştile pline de vin şi invită pe toată lumea din sat Cei cari sunt invitaţi, urează fericire şi apoi trag odată din ploscă.
   1448.  K'iru Polea tră un.ac.
   (Pieri Constantinopole pentru un ac!) Adică: ce mai pagubă. Pentru nimic, prăpăd mare nu se face.
   1449.  L'a-1' mintea şi du-te m-Pole.
   (Ia-i mintea şi du-te la Constantinopole). Se zice ironic de unul care n’are minte sănătoasă. Cu aşa minte proastă la Constantinopole nu se duce, ca să facă ispravă.
   1450.  Ţî-aspun îo Polea.
   (Ţi-arăt eu Constantinopole!) —Cfr. Ţi-arăt eu Brăila!
   Analele A. R.—Tom. XXVII,—Memoriile Secf. Literare.                 15
www.digibuc.ro
226
£ER. PÂPAtiÂGt
   1451.  Pînă m-Pole se-av<Jî'.
   (Până la Constantinopolo se auzi). Adică: foarte departe.
   1452.  Gură ş-porcul.
   (Jură şi porcul). Adică: jurământ care nu se ţine, care nu se observă. (Cfr. Papah. 1907).
   — Cfr. lat. Vetum adagium: nihil cum fidibus graculo, nihil cum a-maracino sui. Gell., praef. 19, apud Wolfflin III, 62.
   1453.  Canda-l' mîcară porţii' fărina!
   (Par’că îi mâncară porcii făina). A sta posomorit.
   1454.  Tute porţile a lumil'eî a l'eî suntu.
   (Toate porţile lumii ale ei sunt). Se zice de femeia care nu stă ca să-şi vază de casă, ci umblă pe la vecini.
   1455.  Porţii' va ti mică, [cari s-no-asculţî].
   (Porcii o să te mănânce, [dacă nu asculţi]. Adică: ai să ajungi in tristă stare; ai să ajungi într’o stare de plâns.
   1456.  Hoară di porţi.
   (Sat de porci). Sat murdar, oameni murdari.
   Observare. Cu privire la satele clăcaşe de Greci şi Bulgari.
   1457.  Ş-easte pravdă-al Dumni<jâu.
   (Este vita lui Dumnezeu). Adică: e prost de tot; e vită încălţată.
   4458. Ca preftul cu brăgădica (1) [căldăruşa]; ca preftul cu cruţea.
   (Ca popa cu căldăruşa; ca popa cu crucea). A alergă din casă în casă, a colindă pe la toată lumea. — A căută să strângă ban cu ban.
   1459.  Aflâşî preftu s-ti cumăniţî!
   (Aflaşi preot la care să te împărtăşeşti!) Adică: ai găsit la cine să te adresezi! (Ironic întrebuinţat).
   1460.  Lu ngrupâ fără preftu.
   (îl îngropă fărâ preot). Adică: a făcut-o pe ascuns; fără să simtă nimeni.              .
   1461.  Preftul l'a di la vil şi di la morţî.
   (Preotul ia şi de la vii şi de la morţi).
   1462.  Preftul tu biseârică ş-mintea-1' tu feârică.
   (Preotul în biserică şi mintea-i în ferigă). Adică: face pe sfântul, pe când în realitate îi umblă gândul numai la drăcii.
   (1). Se mai zice: brugăcica.
www.digibuc.ro
Graîe aromAne.
ââ7
   1463.  Mpartă ca preftul cumnicătura.
   (împărţeşte ca popa împărtăşania, cuminicătura). Adică: foarte puţin.
   1464.  Ca preftul cu eimnatolu.
   (Ca popa cu cădelniţa). Pe rând; a trece pe rând, pe la toţi.
   1465.  Mic di pristanfeu.
   (Mănânc cu sila, fiind dejâ săturat).
   1466.  Easte om prămăteftu.
   (Este om negustor). Adică: om onest, aşezat, cu reputaţie.
   1467.  Ică preftu, ică prămăteftu.
   (Ori preot, ori negustor). Adică: ori una, ori alta ! ori faci pe preotul, ori pe negustorul, căci nu stă bine să faci pe amândouă dintr’odată.
   Se zice despre preoţi.
   1458.  Ţe k'irută prămătie ş-easte.
   (Ce proastă marfă îşi este). A fi un dobitoc! A fi o vită încălţată.
   1469.  Nu treaţe pramatia estă la noi.
   (Nu trece marfa asta la noi). Adică: în altă parte, nu aci cu minciunile ; încearcă să înşeli pe alţii cu de al de astea.
   1470.  Lo-adiln ca gărnuţlu proana fsau pronlu).
   (îl strâng ca buba puroiul). A strânge cu greutate, cu durere, încetul cu încetul; a strânge ban cu ban.
   1471.  Ca di proţl'i easte.
   (A fi ca printre cei dintâi). Adică: a se arătă ca foarte cinstit, ca foarte curat, ca om de treabă. Vine măscărălu ca di protl'i=A venit neruşinatul, ca şi cum nu ar fi de loc vinovat. Adică: a face pe cinstitul.
   1472.  Ţe puii' va se-acăţâm.
   (Ce paseri o să prindem). Adică : ce noroc vom aveâ? Se întrebuinţează când întreprindem ceva. Nu si şti ţe puîl' va scoţi. = Nu se ştie ce pui o să scoţi. Adică: nu se ştie cum va fi norocul; nu se ştie rezultatul ; nu se poate cunoaşte câştigul unei întreprinderi oarecare.
   1473.  Puîl' tu vimtu.
   (Pui în vânt, în aer). Adică: lucruri nemateriale, iluziuni, ceva nesigur. Puîl' tu vimtu suntu mintuirle a tale. = Paseri în vânt sunt gândurile, judecăţile tale. Puîl neacăţâţî suntu cîte $îţî = (Paseri ne-prinse sunt câte spui). Adică: lucruri nesigure vorbeşti, ceva pe care nu te poţi întemeiâ.
   Se întrebuinţează când cineva îşi face fel de fel de iluziuni, neîntemeiate pe nimic sigur.
www.digibuc.ro
tER. $APÂflAâf

   1474. Ca puil'lu la mel'u tra<Je.
   (Ca pasărea la meiu trage). Adică: la ce-i place.
   A se gândi mereu la ce-i place.
   1475. Mîcare di puîl'u faţe.
   (Mâncare de pasăre face). Adică: mănâncă cât o pasăre, mănâncă foarte puţin.
   1476.  Acşiţe-nî <Jîse un puil'ii; Un puîl'u îhî <Jîse.
   (Aşâ îmi zise o pasăre; o pasăre îmi zise). Aşâ se răspunde, când nu vrem să arătăm sorgintea de unde cunoaştem ceva.
   1477.  Ş-lapte di puîl'fi aflu.                 •
   (Şi lapte de pasăre aflu). Adică: şi ce-i cu neputinţă pot să aflu.
   1478.  L'-bate puîl'u tu inimă.
   (îi bate pasăre în inimă). A aveâ palpitaţii.
   1479.  L'-arucă pulbire ntr-ocl'i.
   (îi aruncă praf în ochi). — Cfr. Pulverem ob oculos aspergere.
   1480.  «S-adârî nă pungă noadă».
   (Să faci o pungă nouă). Adică: pune-ţi pofta în cuiu. Se întrebuinţează când cineva pretinde că are să ia ceva bani dela noi cu de a sila chiar, pe când noi susţinem contrariul, că nu-i dăm cu nici un chip.
   1481.  Ca ţel di sum punte.
   (Ca cel de sub punte). Adică: ca dracul.
   1482.  Inima cît un pnric îl' si feaţe.
   (Inima cât un purece i se făcu). De frică, de spaimă. — N. Baţaria.
   1483.  Noî h'im de-acl6, iu ncalţă puriclu.
   (Noi suntem de acolo, de unde încalţă purecele). Adică: suntem daţi dracului, şireţi, deştepţi, cari nu ne lăsăm a fi înşelaţi aşâ cu uşurinţă.
   1484.  Niţi nu mi purintară.
   (Nici nu mă înfruptară). Adică : nu mi s’a dat nici cât să gust măcar, nu mi s’a dat de loc. Cît mi purintăi= Numai cât am gustat.
   1485.  S-mi purintu, s-mîc nel friptu, am tră g'iză.
   (De m’aş înfruptă să mănânc miel fript, dar urdă proastă ?). — Cfr. Papah. 1952.
   1486.  Bea puşcă, s-ţă treacă.
   (Bea oţet, ca să-ţi treacă). Aşâ se zice când se supără cineva, când devine iute. — Cfr. Cine se oţeţeşte, să bea oţet să-i treacă. — Cfr. Pa-pahagi, 1955.
www.digibuc.ro
GRAIE AROMÂNE.
229
                                                 B
    1487.  De-altă răzgă easte vurgăramea.
    (De altă rădăcină este bulgăriraea). Adică: de alt neam, de neam nu tocmai de soiu ca Românul. — C. Samargi.
    1488.  Hai ru di aoâ.
    (Hai! du-te dracului de aci! Fugi de aci!)
    1489.  II' tricu ruglu prit nare, nu va să ştibă.
    (Rugul i-a, trecut pe la nas, nu vrea să ştie). Adică: nu-i pasă de mizerii, este obişnuit cu nenorocirile, ca unul ce a suferit mult, ce a păţit multe.
    1490.  Rufu,-m-l)ufu (tărîş-grăpiş).
    Se întrebuinţează când se face ceva în pripă. Si sculă rufu-m-bufu ■ narse la stînă, să si nca6e cu lumea şi z-vearsă tălarl'i cu lapte = Se sculă târîş-grăpiş şi merse la stână, ca să se certe cu lumea de acolo, şi să verse putinile cu lapte. Na-l ş-nîs rufu-m-bufu la numtă= Iată-1 şi pe dânsul tărîş-grăpiş la nuntă! Şcl'op, şcl'op, ma rufu-m-bufu, agumse ş-nîs în hoară = Şchiop, şchiop, dar, târîş-grăpiş, ajunse şi el în sat.
                                     S
    1491.  Niţi sac, niţi săcul'u.
    (Nici sac, nici săculeţ). Se zice de aceia cari nu se împacă în nici un fel, de cei cu cari greu poţi să te înţelegi.
    1492.  Sac aruptu easte.
    (Este sac rupt). A fl risipitor, a fl fără socoteală, a fl lipsit de toate în casă, şi mai presus dator la toată lumea, aşâ încât, ori cât de mult ai câştigă, tot nu se poate vedea câştigul, trebuind să dai în toate părţile. Lucrează măratlu, cilistiseaşte şi scoate, ma no-acaţă loc, că va s-astupă guve multe, că-% sac aruptu! = Lucrează bietul om, agoniseşte şi câştigă, dar nu prinde loc, căci trebue să astupe găuri multe [căci are multe de îndestulat], căci este sac rupt.
    1493.  L-sapă.
    (îl sapă). A săpâ pe cineva, a căută să facă rău cuiva.
    1494.  Sapa ş-lupata va-1' aleagă.
    (Sapa şi lopata o să-i aleagă). Adică: moartea o să-i descurce. Se
www.digibuc.ro
230
PER. PAPAHAGI
zice de cei cari se duşmănesc rău, încât ori ce împăcare este cu neputinţă între ei. — Cfr. Papah. 1969.
   1495. Va ţ-u tornu sarea de-alantă parte.
   (O să ţi-o întorc sarica de cealaltă parte). Adică: ai să-ţi găseşti pe dracul cu mine, te fac să-ţi găseşti beleaua cu mine, te frec rău.
   1496. Nu h'iu sare, s-mi tuk'escu).
   (Nu sunt sare, ca să mă topesc). Adică : nu-mi duceţi grija, că nu păţesc nimic.
   1497. L'i scoasişî sarea.
   (îi scoseşi sarea). Adică: ai trecut măsura, te-ai întrecut în glumă, ai făcut-o de oaie! L'i scoasişî sarea ş-tine a luguriil’ei — I-ai scos sarea şi tu chestiunii.
   1498. II' k'iseatjă sare n-cap.
   (îi pisează sare în cap). A turmenta rău pe cineva; a sâcăi grozav pe cineva.
   1499. Aşi lă-î sarea lor.
   (Aşa le e sarea lor). Aşa le e firea, aşa le este caracterul.
   1500. S-tra<je di sarică; easte di sârică.
   (Se trage de sarică). Adică: e Român neaoş, este Român verde, om credincios şi leal. Nu te-acaţă cu nîs, că nu u scoţi în cap; el easte di sarică — Nu te apucă cu dânsul, căci nu o scoţi la capăt, el este viţă de Român neaoş.
   1501. No-are sat.
   (N’are săturare). Adică: nu se satură. Nu-î bun lucru, <piţe Greaca, ved, c-Armînlu no-are sat = Nu e bun lucru, zice Grecoaica, văd că Românul nu se mai satură. — N. Baţaria. Părvulii. p. 5.
   1502. Se-arsâ scafa! s-umplu scafa.
   (Se umplu paharul!) Adică: numai e de suferit! nu mai merge! destul!
   Observare. Arsare se zice, când se umple un pahar peste tot şi începe a se vărsa peste marginile paharului.
   1503. 6i<55r di scamnu easte.
   (Picior de scaun este). Adică: om de viţă mare, om de viţă împărătească. — Cosmescu, Sbuta, p. 31.
   1504. Tută <Jua: scândala-mândala.
   (Toată ziua — mereu — scandale). Adică : relaţiuni compromiţătoare.
   1505. Lu scoase scarţu.
   (îl scoase lipsă la cântar). A prinde pe cineva cu ocaua mică, a
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
231
prinde pe cineva înşelând, dând lipsă la cântar. — Vlacho-Livade, Macedonia.
   1506. Scădu multu.
   (Scăzu mult). A sărăcit mult. Scătfură multu ax'il'i aeşlî cilnicaţl'i= Sărăciră mult anii aceştia celnicaţii.
   1507. Di sk'inare-nî vaî easă.
   (De spinarea mea o să iasă). Adică: dela mine, din punga mea. Lo-am pri sk'inare = î 1 duc pe spinare, îl întreţin pe cheltuiala mea.
   1508. L'-intrâ sk'in în coaste.
   (îi intră spin în coaste). A ne fi în continuu o piedică, obiect de nelinişte, de supărare. (Cfr. Papah. 1986). Easte sk'in în casă = Este spin în casă: a fi cuiu străin în casă.
   1509. Adună ca sk'inlu pronî.
   (Strânge ca spinul puroiu). A strânge ban cu ban, a strânge cu trudă mare. (Vezi No. 1459).
   1510.  Sk'inu-ntr-ocl'i.
   (Spin în ochi). Adică: ceva de nesuferit. Omlu aestu ca sk'inu-ntr-ocl'i lo-am— Mi-e de nesuferit acest om! Me-are sk'inu-ntr-ocl'i = 'bll%. urăşte, nu mă poate suferi.
   1511.  Ca0e casă are cîte un sk'in.
   (Fiecare casă are câte un spin). Adică: câte o nemulţumire.
   1512.  Si sk'irdu di harao.
   (Se pierdu de bucurie). Adică: nu mai puteâ de bucurie!
   1513.  Sk'izare ş-easte.
   (Lemn despicat este). Adică: a fi din topor! A fi bădăran.
   1514.  Scî'ndură ş easte.
   (Scândură îşi este). Adică: gol, sec; prost, nepriceput. — Cfr. Ispirescu: A fi toacă.
   1515.  Duse se-adară scîndurl.
   (Merse să facă scânduri). Adică: a murit.
   1516.  Scrie pri scîndurl.
   (Scrie pe scândură), ca să nu se uite. Adică: la Sfântu-Aşteaptă ai să primeşti bani. Ţe-l' deadişi a Turcului, scrie-l' pri scmdură = Ce ai dat Turcului, ai să primeşti la Sfântu-Aşteaptă.
   1517.  Li scărminâ!
   (Le scărmănă !) Adică: a fugit, a tulit-o la fugă !
www.digibuc.ro
232
PER. PAPAHAGI
   1518. Lu scărminâ puţî'n.
   (îl scârmănă niţel). Adică: l-a frecat niţel.
   1519. Cu scîrpa z-disică lemnul ma lişbr.
   (Cu pana se despică lemnul mai uşor).
   1520. L'-arsări scîrpa.
   (îi sări pana). A sări ţandăra cuiva!
   1521. Acşi (aşi)-l' fu scriată.
   (Aşâ-i fu scris). Aşâ i-a fost să fie!—Cfr. Papah. 1883, 1994.
   1522. Aşi-l' fu scriitura.
   (Aşâ-i fu scriptura). Aşâ i-a fost ursita! Aşâ i-a fost scris să fie! (Veles [Veliscu], dela bătrâna Ţal Saru).
   1523. L'i si feaţe gura scrum sau: L'i si scrumâ gura.
   (I se făcu gura scrum). De sete mare.
   1524. Scumpa lugurie, acaţă cama ieftin.
   (Lucrul scump, prinde mai ieftin).
   1525. Scumpul (lucru), te-aduţe ma multu.
   (Lucrul scump te duce mai mult).
   1526. Slabe seainne.
   (Slabe semne). Adică: nu arată bine; nu miroase a bine.
   1527. L'-are seate.
   (îi are sete). Adică: îi poartă necaz, are ură în contra lui. IV portu seate mare=\i port necaz mare. II-am seate =îi port ură.
   1528. Da cu seate.
   (Dă cu sete). Adică: dă cu ură, dă turbat.
   1529. S-feaţe semnu ş-sindilie.
   (Se făcu semn şi minune mare). — Cfr. Ngr. "dvxs Tepata xai cojiela.
   1530.  L'-acăţară coâl'ile seu.
   (îi prinseră c... seu). A se înavuţi. (Mihail., op. cit).
   1531.  Băgă seu.
   (Băgă seu). Se înavuţi.— Cfr. Papah. 2006). Lucrează cu seulu altui = Lucrează cu averea altuia. — Cfr. Convorbiri Lit. XI, 177: Cum te văd, semeni a aveâ seu la rărunchi, de ce te scumpeşti pentru nimica toată şi nu-ţi iei o slugă vrednică?
   1532.  Ascăpâm di nă sfină.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
233
   (Scăpară de o pană). Am scăpat de o grije, de o frică, de o supărare.
   Observare. Sfina este pana care serveşte la despicatul lemnelor. Se mai întrebuinţează ca cuiu la samare, etc. Pe alocurea se numeşte: scîrpă.
   1533.  L'-intrâ sfina.
   (I-a intrat pana). A început s’o vază greu; a început să-i ducă grija. Se întrebuinţează când dă un rău peste cineva. — Cfr. Pap. 2007, unde nu este tradusă şi explicată zicătoarea.
   1534.  Va s-alâ<jî cu sfîrli<31u din anumirea!
   (O să alergi cu sfîrliciul pe umăr! Adică: o să rămâi fără slujbă, fără rost.
   Observare. Sfîrliciu se numeşte bătătorul cu care bate laptele în putineiu, numit şi brighidan (Fr. Dame, încerc, de Termin., p. 69).
   1535.  Ti Iau cu apă di Sî'mbăta.
   (Te Iau, te spăl cu apă de Sâmbăta). Te frec aşa cum nu ţi-o plăceâ, te regulez număru unu !
   1536.  Sînătate bună!
   (Sănătate bună!) Să fim sănătoşi!
   Se întrebuinţează ca urare, ca mângâiere.
   1537.  Mărata, lăcrinî cu sînde virsâ.
   (Sărmana, lacrimi cu sânge vărsă) Adică: plângea grozav, suferiâ straşnic. — Cfr. Luc. Phars., IX, 811: Sanguis lacrimae.
   1538.  Ş-lo sî'ndile.
   (îşi luă sângele). Adică: şi-a răsbunat. A-şi răsbunâ moartea unei rude prin moartea ucigaşului sau a unei rude de aproape a ucigaşului.— Cfr. Papah. 3015. 2016.
   1539.  Intră tu sînde.
   (Intră în sânge). Adică: în păcat de moarte de om; a vărsa sânge de om.
   Observare. Se zice de hoţii, cari pentru prima dată omoară suflet de om, că «intră în sânge». Atunci se crede că ei nu mai sunt oameni, ci nişte fiare sălbatece, cari ar fi în stare să sfâşie cât mai mulţi oameni. Din acel moment ei sunt adevăraţi tâlhari.
   1540.  L-băgă tu sînde, ş-lo*alăsâ.
   (îl băgă în sânge şi-l lăsă). A pune în foc pe cineva şi a-1 părăsi; a lăsa în baltă pe cineva.
   1541.  II' h'arbe sî'ndile.
   (îi fierbe sângele). Adică: e plin de Viaţă. A linirlor lă h'arbe
www.digibuc.ro
234
PER. PAPAHAGI
sî'n<ţile = (Celor tineri le fierbe sângele). Adică: nu pot sta locului, trebue să se mişte, să se agite. — Cfr. fr. le sang lui bout dans Ies veines.
   1542. L'i se-aprease sî’ndile.
   (I se aprinse sângele). Adică: s’a necăjit, s’a înfuriat.
   1543. Sîude ş-pronî!
   (Sânge şi puroiu). Adică: din greu, cu mari necazuri. Ş-pînea ţe u mîcă, s\n<}e ş-pronî l'i si faţe = Şi dacă mănâncă o pâne, e fără folos, căci e cu necazuri mari. Sîntţe ş-pronî ni li scoase bunile ţe-nî feaţe-Sânge şi puroiu mi le scoase binefacerile ce-mi făcu. Adică: prin nas mi-a scos binefacerile făcute. Cu sîntţe ş-cu pronî u scot pînea = Cu mari necazuri îmi câştig pânea.
   1544. Suntu sînde.
   (Sunt sânge). Adică: sunt rude de sânge, nu rude de alianţă. Easte sMncjÂle a tău = Este din neamul tău. Cîtu s-h'ibă, s’ntţile s-doare ~ Ori cum o fi, neamul se doreşte, omul ţine la neamul său. Sî'ntfile la sîntţe va s-tragă = Sângele la sânge o să tragă. Adică: neamul la neam va trage ; se va asemănă cu neamul. Adică: cei de un neam se vor asemănă.
   1545. Sînde ba<Jî tine!
   (Sânge bagi tu!) Se zice ironic de unul care numai mulţumit nu poate fi de ceva. Adică: te îngraşi, îţi pare bine pe dracu! Cindu ve<ţî ficorlu ţe cale lae apucă, sîntţe ba<ţî tine ca părinte = Când vezi băiatul apucând drumuri rele, numai bine nu-ţi pare ca părinte [îţi reduci din sânge].
   1346. Din a-lişoara sărbătoare easte.
   (Din sărbătoarea uşoară este). A fi cam uşurel, a fi de puţină importanţă.
   Observare. Sărbătorile sunt de două feluri: greale şi lişoare. Cele grele se ţin şi este păcat să lucrezi, iar cele uşoare se trec cu vederea.
   1547. Acl6 1-pimse Sătănălu.
   (Acolo îl împinse Satana). Adică: la păcat.
   1548. Soacra, ca soacră: vai (jîcă ş-un zbor di pri mansus.
   (Soacra, ca soacră: va zice şi o vorbă mai mult). Adică : soacrele
îşi vor permite o vorbă mai mult, dar nororile se cade să treacă cu vederea vorbele, de multe ori nepotrivite, ale soacrei.
   1549. S-timse (s-tease) cîtră soare.
   (Se întinse la soare). Adică: s’a dat lenei, s’a dat trândăviei. Se
www.digibuc.ro
6RAÎE AROMÂNE.
235
zice de unul care îşi pierde încrederea în puterile sale, încât se lasă a muri de foame. — (Pap. 2.050).
   1550. N-aflară cîtră soai'e.
   (Ne aflară — întinşi— în spre soare). Adică : slabi, foarte neputincioşi.
   Observare. Când e să moară cineva, e întors cu capul în spre soare. «A trage de moarte», se zice: «TVaţfe cîtră soare», <mutreaşte intră soarea
   1551. Soai*le ţe-arde, ploae aduţe.
   (Soarele care arde, aduce ploaie).
   1552. Ş-fără nîs da soarle.
   (Şi fără dânsul răsare soarele). Adică : şi fără dânsul se face treaba. Se zice de unul care nu este tocmai indispensabil. — Vezi: No. 118.
   1553. Ditu soarte pîn tu moarte.
   (Din soarte până la moarte). De când se naşte până moare cineva.
   Observare. Soarte se numeşte cămaşa în care se naşte pruncul.
   1554.  Tine, mare-gros ca socru.
   (Tu tare-mare ca un socru). Aşâ se zice unuia care face pe grozavul şi aşteaptă să fie servit de cumnate şi de fetele din casă, par’că ar fi socru în casă.
   1555.  Doarme ca-n somnul d-intî'nî.
   (Doarme ca în somnul dintâiu). A durmi adânc, a durmi fără să dea măcar semne de viaţă. Tu somul di ntîiii s-te află arăulu = Gă-si-te-ar răul în somnul dintâiu, adică: în cel mai dulce somn! Somnul di ntînî = Moartea. — Mih., op. cit.
   1556.  No-are soţ.
   (N’are soţ). N’are asemenea lui altul! A fi fără pereche. Se zice de unul care se distinge în bine sau în rău faţă de alţii. Arău easte, că no-are soţ = Este rău, cum nu se mai pomeneşte.
   1557.  Aoâ fac soţl'i!
   (P’aci fac soţii!) P’aci ţi-e drumul! — N. Baţaria, Cruşova. — Cfr. Pa-pahagi, 65, 2.428, unde s’a strecurat greşala : feăţiră.
   1558.  S-li spilâm (aspilăm).
   (Să le spălăm!). Adică: să o ştergem. Li spilâ de-aoă = A şters-o, de aci. Aspeală-le de-aoaţe! = Cară-te de aci!
   1559.  O-alăsâ spindurată.
   (O lăsă spnâzurată, atârnată). Adică: fără să-i dea o deslegare. A lăsă o afacere în încurcătură. Spindurată sta lugurie = Treaba nu-i deslegată, este cam în doi peri.
www.digibuc.ro
236
PER. PAPAHAGI
   1560. Iu o-am spindurată [sau: ligată], nu u dispîntjurâ vîră.
   (Unde am spânzurat-o — atârnat-o —, nimeni nu o poate desatârnâ).
Adică: cum m’am hotărît, nimeni nu mă poate îndupleca a reveni. Se zice de unul care ia o hotărîre nestrămutată, care împinge hotă-rîrea până la extremitate.
   1561. Si spreâmită, si spreâmită tră un caca-fingu.
   (Se screme, se screme pentru a face un muc de c..).— Cfr. Parturiunt montes et nascitur ridiculus mus.
   Observare. La Selia, Macedonia, se zce: Spriminare.
   1562. Stane (Stînâ) de cînî nu s-faţe.
   (Stână de câni nu se face). Târlă de câni nu se face.
   1563. Du-te n Statu-Bîrda!
   (Du te în Statu-Bîrda!). — Cfr. Du-te în satul lui Cremene! Du-te la dracul Piei de aci! (N. Baţaria, Cruşova).
   1564. Nu-1' <Jîţî «stai ma nclo!», ahîntu bună este nora.
   (Nu-i zici nici: «stăi mai încolo!» atât de bună este nora). Adică: foarte bună, încât nu-ţi dă prilejul să te superi câtuş de puţin.
   1565. Se-acaţă di steale.
   (Se apucă de stele). Adică: sare sus de necaz, protestează în gura mare. IV ăîşu, s-nî plătească avearea tată-nui şi el se acăţâ di steale = I-am zis să-mi plătească averea tatălui meu şi el a protestat, tăgăduind.
   1566. Arcă tu steale.
   (Aruncă în stele). Adică: a ghicit, a ghicit după stele. D-iu ştii tine, că va s-ină earnâ greauă ? Nac-arcăşi tu steale ? = De unde ştii tu că va fi iarnă grea V Nu cumva ai dat în stele ? Vinu s-ţ-aruc tu steăuă = Vino să-ţi arăt norocul (a arătă norocul cuiva dând în stele).
   1567. Nă loară steaua.
   (Ne luară steaua). Adică: puterea. Nă loară steaua şi se-agoacă eu noi, cum. vor = Ne cunoscură puterile şi se joacă cu noi cum le place. Pînă nu-l' si lo steauă, făţeâ multu = Până nu i se luă vaza, până când eră tare şi mare, preţuia mult.
   Observare. Se crede că la naşterea unui individ apare şi o stea pe cer, care, dispărând, dispare şi individul de pe lume. După cum e steaua, este şi vaza omului pe pământ. Dacă steaua este bună, omul este norocos.
   1568. Are steaua bună.
   (Are stea bună). Are noroc.
www.digibuc.ro
GRaîe Aromâne.
237
   1569.  îl' că(Ju steaua.
   (îi căzu steaua). A-i apune norocul cuiva; a nu mai fi norocos.
   1570.  Muşât: steaua.
   (Frumos ca o stea).
   1571; Stifa s-feaţe.
   A se face nevăzut. «Şi stifa s-feaţe draclu» = Dracul se făcu nevăzut. — «Fraţilia», XIII, 196.
   1572.  Ca vîră stili'o.
   (Ca o stafie). Nesăţios, năprasnic, rău, mâncăcios ca o stafie.
   1573.  Lo-adrâ stingăle.
   (îl făcu ţurcă). A bate tun. L'-adrâ capiu stingăle. = L-a îmbătat tun. L'-feaţe capiu stmgăle=l-a. sdrobit capul.—Mih., Dicţ. Mac.-Român.
   1574.  Ahtare stînă, ahtare caş.
   (Atare stână, atare brânză). — Avela, Epir.
   1575.  Va-1' cruescu un strană nou.
   (O să-i croesc o haină nouă). Adică: am să-i trag o bătaie.
   1576.  Tu strane nu sta mintea!
   (în haine nu stă mintea!) — Cfr. In vestimentis non est sapientia mentis.
   1577.  L'-u deade tu străbăşina cu cuţutlu şi-l' virsâ mâţîle.
   (I-o dede în pîntece cu cuţitul şi-i vărsă maţele). — Livezi. Macedonia.
   1578.  Va ca boulu cu strimburarea [sau: strimurarea sau acşale].
   (îi trebuie ca boului să fie îmboldit!)
   Adică: aşteaptă să fie îndemnat de alţii, să fie împins cu deasila ca să facă ceva.
   1579.  Nu-1' ţîne stricătoarea.
   (Nu-i ţine strecurătoarea). Adică: E fricos.
   Observare. Stricătoarea din stricurătoarea înseamnă un fel de traistă de lână, prin care se strecoară brânza de zer. în unele localităţi se zice şi în ţară strecă-toare. (Vezi: Dame, încerc, de Termin., p. 69).
   1580.  O-are stricătoarea aspartă [aruptă].
   (Are strecătoarea stricată [sau: ruptă]. Adică: e fricos, nu îndrăzneşte de loc.
   1581.  Bag-u strîmbă.
   (Bag’o strâmbă, se subînţelege: căciula). Adică: să nu-ţi pese de loc.
   Observare. Printre ceea ce deosebeşte pe muntenii români de paşnicii şi umilii clăcaşi greci şi bulgari în Peninsula-Balcanică, este şi aerul lor de independenţă, precum şi îmbrăcămintea mai impunătoare. Păstorii adaug la această trăsură de independenţă şi modul cum poartă căciula. A o purtă pe frunte, şi îndoită — «strâmbă» -- arată la ei ceva voinicesc.                -
www.digibuc.ro
238
PUR. PAPAlîAGt
   1582.  Cu strîmbătatea nu u scoţi în cap [sau: nâparte].
   (Cu nedreptatea — strâmbătatea - nu o scoţi la capăt [sau : în parte = dincolo.]).
   1383. Nu-ţî agută ndriptatea, va-ţi agutâ strîmbătatea 1
   (Nu-ţi ajută dreptatea, o să-ţi ajute nedreptatea?)                   '
   1584.  No-adârî strungă cu nîs.
   (Nu faci strungă, târlă cu dânsul). Adică : n’ai să faci ispravă cu dânsul, n’ai să faci brânză cu dânsul.
   1585.  Easte sturlu a câsil'eî.
   (Este stâlpul casei). Auşlu-îsturlu a câsil'eî. — Bătrânul este stâlpul, susţiitorul casei.
   1586.  Ca vîră sufari lo-avem.
   (Ca vreun jandarm îl avem). Adică: rău, pretenţios.
   1587.  Nu-1' suflă.
   (Nu-i suflă). Adică: nu dispune de bani.
   1588.  Va ţî scot suflitlu pri dinăpbî.
   (O să-ţi scot sufletul pe dinapoi). Adică: am să te frec rău; am să te muştruluesc.
   1589.  N-aduse suflitlu la nare.
   (îmi aduse sufletul la nas). A se necăji rău, a se supără foc.
   1590.  Tră suflit.
   (Pentru suflet). Adică: de pomană. II ded tră suflit = L-am dat de pomană. Tră suflitlu a tată-imi îl ded. = îl dădui de pomană pentru iertarea păcatelor tatălui meu. .
   1591.  II loai di suflit.
   (îl luai de suflet). Adică: îl adoptai. Ţal-Măruşa lo-are loată flcorlu di suflit, nu-i a l'ei. = Femeia lui Măruş îl are băiatul adoptat, nu-i al ei.
   1592.  T-un suflit vine.
   (într’un suflet veni). Adică: foarte repede, foarte de grabă.
   1593.  îşi l'a suflitlu cu bunlu.
   (Se ia bine pe lângă sufletul său). Se zice când cineva, dimineaţa, înainte de a porni la lucru, gustă ceva, ca să nu fie cu stomacul gol.
   1594 Nu poate să-şi l'a săflitlu.
   (Nu poate să-şi ia, să-şi reţie suflelul). Adică: nu poate să-şi reţie
www.digibuc.ro
fefeAIE AROmAnE.
239
respiraţia, de oboseală mare, de frică, când începe să-i bată inima, de bucurie, etc.
   1595.  L'-suil'i [sau: il' sufli]?
   (îi sufli?) Adică: dispui de bani? (Vezi: caldu, asunî, ampîrvieşti).
   1596.  Să-l sufli, cade.
   (Să-l sufli, cade). Adică: este foarte slab, aşâ de slab şi neputincios, că suflându-1 cu gura, cade.
   1597.  Vru si-1' bagă sufrîmţeale şi-l' scoase ş-ocl'il'.
   (Vroi să-i bage sprincene şi îi scoase ochii). Se zice de unul care, nemulţumit cu ce are şi dorind a avea şi mai mult, o nimereşte prost.
   1598.  Carne ca di sugar.
   (Carne ca de sugar). Adică: fragedă, foarte bună.
   1599.  L'-băgâ sula n-coaste.
   (îi băgă sula în coaste).
   1600.  Tine sula ş-îo nelu; sau: Tine sula ş-îo friptal'lu.
   (Tu frigarea şi eu mielul; sau: Tu frigarea şi eu friptura). Adică: tu nimic şi eu totul. Tu nimic şi eu folosul.
   Observare. Friptăl'u se numeşte o vită întreagă friptă, în frigare, de pildă: un miel, berbece, viţel, etc., fript.
   1601.  Nu poate z-bată calu, bate sumarlu.
   (Nu poată să bată calul, bate samarul).
   1602.  Surdu-nî <}îc!
   (Surd mă chiamă!) — Cfr. «Tac» mă chiamă.
   1603.  Ş-easte şapte-galim.
   (Este şapte-găini). Adică: prost de rupe pământul. Cu aţei şapte-găl'thî te-adwhî? = Cu nărodul acela te întovărăşeşti? (Mih., op. cit.).
   1604.  Ş-erste şapşâl.
   (Este svăpăiat). A fi neserios, a fi cam ţâcnit la cap şi flecar la gură.
   1605.  Ş-easte şarafura.
   (A fi un netot, a fl un zăpăcit). (Călive-Badralexi, Macedonia).
   1606.  Şarpe easte, sau: şarpe viu easte.
   (Şarpe este. Şarpe viu este). A fi deştept foc. •
   1607.  Hrăneâ puii' di şarpe!
   (Hrăneşte pui de şarpe!) Adică: fă bine la nerecunoscători. — Cfr. Papah. 2.121.
   1608.  Limbă di şarpe easte.
www.digibuc.ro
240
PEft. EAPAHAGÎ
   (Limbă di şarpe este). Adică: 1° muşcător, veninos; 2° a vorbi frumos şi cu pricepere; 3° a pricepe totul.
   1609. Ahl şarpe ţi mi mică! ţe-am faptă!
   (Ah! şarpe ce mă mâncă! ce am făcut!) Se zice când cineva greşeşte, când se face vinovat de un lucru, pentru care simte remuşcare şi căinţă.
   1610. Ş-aspune şârpile ăiăoarele, se-aspună ş-nîs...?
   (îşi arată şarpele picioare, să arate şi el...?) Se zice de cei discreţi, dela cari cu greu poţi afla ceva. (vezi: nipî'rtică).
   1611. Ya te-avin, ţi tu gură di şarpe va te-ascun<Jî!
   (O să te prigonesc, încât în gaură de şarpe o să te ascunzi!)
   1612. L'-băgâ şaua.
   (îi băgă şaua). Adică: l-a înşelat
   1613. Di pi şaua pi sumar.
   (De pe şea pe samar). Adică: a ajunge dintr’o poziţiune mare la una mai mică; de pe cal pe măgar. — Cfr. gr. af' frrrcou hC 5voo.
   1614. Canda n-agucâm cu şcl'enga [ăulica, ăulenga, etc).
   (Par’că ne jucăm cu ţurca). Adică: par’că nu vorbim serios, par’că ne jucăm cu lucruri neserioase ca copiii.
   Observare. Şcl'enge se mai numeşte şcl'en^ă, bulengâ, aulică, etc.
   1615. Acăţâ si şcl'imureadă [si-nşcl'imureacjă].
   (începu să murmure, să chelălăească). Adică: a început să se vaite; să se arate nemulţumit.
   1616. Şcoplu are doauă câpite.
   (Băţul are două capete). Adică: să nu te lauzi, că dacă ai băţ în mână, mă poţi bate, fiindcă se poate întâmplă cu totul contrariul, să capeţi bătaie, chiar cu băţul tău.
   1617. Lu şcurticară.
   (îl scurtară). Adică: l-au scurtat, l-au decapitat
   1618. Si duc seri.
                 *
   (Trăesc în duşmănie).
   1619.  U tra<Je şerea.
   A fi om care nu uită duşmănia.
   1620.  O-arcâ [u băgă] tu şideare.
   (O aruncă [o băgă] în şedere). Adică: s’a dat lenei.
www.digibuc.ro
&RAIE aromanh!.
241
   1621.  Şidearea casă aspanje, casă no-adară.
   (Şederea casă strică, casă nu face). Adică: neocupaţia nu aduce folos.
   1622.  Cari vi(Ju hăire di şideare, z-ve(Jî ş-tine?
   (Cine văzu noroc de şedere, să vezi şi tu ?) Adică: cine s’a fericit şezând neocupat, ca şi tu să te fericeşti cu Jenea, cu neocupaţiunea ?
   1623.  Di şil'e di pal'e, ţine casă!
   (De pleavă, de paie, ţine casă!) Adică: lucrând, din nimic, reuşeşte să susţie casa. Oarfăn easte cărvănarlu, ma cu lucurlu, di şil'e, di pal'e, di Ic'atră di bărţire, ş-u ţine casa. = Sărac este cărăuşul, dar lucrând, de pleavă, de paie, de piatră, de bolovani, îşi susţine casa. Sărac este cărăuşul, dar cum face cum drege, cu una cu alta, îşi susţine casa. Di şil'e, di pal'e, adrd câşare. = Ou una, cu alta a făcut brânză.
   Observare. Şil'e se numeşte un gunoui ceva, un paiu cât de mic.
   1624.  Şil'e ş-pal'e ntr-ocl'i-ţî!      '
   (Pleava şi paie în ochi-ţi!) Răspuns pe care-1 dăm unuia care, prin nesocotinţa sa, ne cam supără cu întrebările sale prosteşti; unuia care nu pricepe rostul sfatului ce-i dăm, ci tot ne plictiseşte. — Cfr. Papah. 2706.
   1625.  Aeste sun şil'e ş-pal'e ntr-ocl'i.
   (Astea sunt pleavă şi paie în ochi). Adică : acestea sunt praf în ochi. Adică: umbli ca să ne înşeli.
   1626.  Lo-av(Jîră pînă şil'ile di mpade.
   (îl auziră până şi paiele de pe jos). Adică: se auzi în toată lumea, (în sens rău).
   1627.  II' şade simian.
   (îi şade sfeşnic). 1° Adică: îl plictiseşte. 2° L'-şifyu şindăn cit fu lin-4itd = îi şezu (ca) un sfeşnic cât a fost bolnavă. Adică : nu s’a depărtat dela căpătâiul bolnavei, i-a stat la căpătâiu ca să o îngrijească, să o servească. — Şt. Mih., op. cit.
   1628.  Şoriu!
   Epitet ce se dă măgarului, echivalând cu: măgarule! Ca şonlu easfe= este sănătos ca un măgar.
   1629.  De-aoâ Şorleanţi alsare.
   (De aci sare la Şorleanţe.) Adică: sare dela o vorbă la alta; a vorbi fără şir. (I. Papagoga, Gopeşi, Macedonia).
   Analele A. R.—Tom. XXVII.—Memoriile Secf. Literare.                  16
www.digibuc.ro
                                                                                                     fcAPAHAâî
m
   1630.  Slaba [urîta, araua] ştire se-avde troară.
   (Vestea rea se aude îndată).
   1631.  K'ere ştirea pit niştirea.
   (Pierea ştirea prin neştirea). — Veles, bătrâna Ţal.-Saru.
   1632.  Ascultă ştiutlu vîră-oarâ.
   (Ascultă pe înţăleptul vreodată). Adică: ascultă ce zice înţeleptul, cel cuminte. Aproakle-ţî ureacl'a la grâile a şliutl'uî = Apropie-ţi urechea la vorbele înţeleptului. — Papah., 2.134.
   1633.  S-niurâ Şubreţlu.
   (Se înnoră Şubreţul). Se zice când se supără, când se încruntă cineva şi este gata să izbucnească în ceartă. (Vlacho-Clisura).
   Observare. Şubreţlu este un munte la Vlacho-Clisura, care, când se înnorează, tre-bue să aducă ploaie, ninsoare, etc.
   1634 Şuperlu aii etă.
   (Batjocura lumii!) A fl de râs; a fi de râsul lumii.
   1635.  Cum îl' şuiră, faţe.
   (Cum îi flueră, face). Adică: cum îi trăsneşte prin cap. Ţe-ţx şuiră n-cap!= Ce-ţi trăsneşte prin cap; «ce-ţi urlă prin cap».— Creangă, Nich., 140.
   1636.  Şutlu ş-arîde di stamnă.
   (Hârbul îşi râde de ulcior). — Cfr. A râde unul mai prost de altul mai bun.
   Observare. Şut ( = ciut) se numeşte un hârb fără mănuşi.
   1637.  To-a şutlui!
   (în a şutului! la naiba!)
   Observare. Printre alte multe numiri ce are dracul, mai e numit şi şut. Valea Şutlui = se numeşte în Perivole o vale, unde se crede că se strâng dracii.
   1638.  Om şuţît-aruşuţî't.
   (Om sucit-răsucit). Om nedecis, cu care greu poţi să te înţelegi, care stă mereu în doi peri şi nu se hotăreşte într’un fel; om, care azi spune una şi mâne revine din nou; nestabil.
                                                     T
   1639.  Easte un tabol'a.
   (Este un nătăfleaţă). A fl un nătărău, un om de nimic.
   1640.  U ligă tara.
   Şi-a asigurat lucrul. A fi asigurat, a nu-i păsa de nimic. Uligă tara
www.digibuc.ro
ftRAÎE AROMANfe.
243
di călămnauă. — (O legă măgăriţa de trestie). Adică: şi-a asigurat prost treaba. A nu fi de loc sigur. — (Vezi: căţaua).
   1641. O-adrâşî taratore.
   (O făcuşi taratore). Adică: ai nimerit-o prost; ai încurcat-o rău.
   Olisesvare. Taratore este salata ce se prepară vara din iaurt, castravete, usturoiu şi untdelemn.
   1642.    Tartabâs. Se zice tartabâs unuia care se laudă, că face pe dracu în patru, şi nu face nimic. Un lăudăros. Tartabes, s-cl'amă, om ţi si spin$ură du gură = Tartabes, adică om care se ţine cu gura, cu lauda.
   1643. Tartacută l'i si duţe.
   (Ieşire afară — diaree—i se duce). Adică: a tremură de frică. Lo-acăţă tartacuta = L-au apucat răcorile, l-a apucat frica.
   1644. L-băgâ tu tastru.
   (îl băgă în traistă). — Cfr. a pune pe cineva în cofă, a-1 aveâ la mână. U băg& tu tastru = A furat-o! A şters-o.
   1645. Imnă [alagă] cu tâstrulu di guşe.
   (Umblă [aleargă] cu traista de gât). Adică: aleargă ca un cerşetor.
   1646. Alagă cu tâstrulu din a-numirea.
   (Aleargă cu traista pe umăr). Adică: umblă fără nici un căpătâiu.
   1647. L'-deade tâstrulu.
   (îi dede traista). Adică: i-a câştigat totul şi l-a gonit.
   Observare. Zicătoarea este împrumutată din jocurile copilăreşti. Când un copil câştigă toate arşicile, celălalt îi zice: îţi ded tâstrulu = adică: ţi-am dat traista goală îndărăt. — (Cfr. şi Papah. 2.709 cu sensul ce-1 mai are).
   1648. L'i spincjurâ tâstrulu.
   (îi spânzură, îi atârnă traista).
   1° L-a înduplecat; 2° l-a domolit; °3 l-a dat pe brazdă.
   1649. Se-aştirnu ca la hoara tată-suî.
   (Se tolăni ca la moşia tatălui său). Se zice de unul care face pe grozavul. Aoâ nu h'im la hoara tată-tuî = Acî nu eşti la moşia lui tată-tu.
   1650. Cap di tăgare [tă'fare].
   (Cap de baniţă). Adică: mare, nepriceput, gros la minte.
   1651. Mi gudiţî, canda nî-eşti tată.
   (Mă — judeci — mă cerţi, par’că îmi eşti tată).
   1652. Ş-umplu g'ine tăgărăica [tărgăăica].
www.digibuc.ro
Î>ER. PA^AliAGi
m
   (îşi umplu bine tăgărUca;). Adică: a mâncat bine, s’a îndopat bine.— Şt. Mihăil., op. cit.
   Observare. Tăgărcică sau trăgăiică şi tărgăbică se numeşte săculeţul de piele în care păstorii îşi pun merinde.
   1653.  Alagă [sau: imnă] cu tăgărcflca din-a-numirea.
   (Aleargă [umblă] cu tărgăcica pe umăr). Adică: umblă fără căpătâiu.
   1654.  L'-u gucâ telinea.
   (îi jucă meşteşugul). A-i juca renghiul.
   1655.  Analtu ca nă temblă.
   (înalt ca o grindă dela iconostas). Adică: înalt ca o haplea! Ca vîră temblă easte = A fl ca o haplea.
   1656.  Lo-acăţară tfetile.
   (îl apucară mătuşile). Adică: îl apucară frigurile. Lo-acăţâ teta = îl apucă mătuşa, îl apucară frigurile.— Şt. Mih., op. cit.
   Obseevare. Aromâneşte se poate zice sing. h'avră sau pl. h'ervile.
   1657.  Alagă dipu tiftbrî vecl'i.
   (Aleargă, umblă după registre vechi). A umblă după socoteli vechi, a-şi fl pierdut rostul. Cari u k'iru pusula, scoate tifterî vecl'i = Dacă-şi pierdu rostul (busola), umblă după socoteli vechi.
   1658.  Adară nă tiftere noauă, s-mi scrii.
   (Fă un registru nou, ca să mă însemnezi). Adică: poţi să aştepţi mult şi frumos, că nu vezi bani. Treaţe-l tu tifterea ţea noauă, că m nu vefjĂ. par§L di la nîs! = Trece-1 în registrul cel nou, căci nu vezi ban dela dânsul.
   1659.  Arucă tiftfcrile.
   (Aruncă registrele). Adică: repartizează dările, repartizează fonciera. Urcară tifterle n-hoară — S’au repartizat dările peste săteni.
   1660.  Li dişcl'ise tifterle.
   (Le deschise registrele). Adică: s’au răfuit, s’au luat la răfuială. Ia s-li băgăm tifterle m-pade = Ian să le băgăm registrele jos. Ian să ne răfuim niţel; ian să ne socotim niţel.
   1661.  Cu tifterle dişcl'ise.
   (Cu registrele deschise). Adică: cu cărţile pe faţă.
   1662.  Lo-aşterşu dit tiftere.
   (îl ştersei din registru). A trage cu buretele, a da uitării
   1663.  Pleacă cu tinia-ţî.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
245
   (Pleacă în cinste). Adică: du-te cu binele, du-te cu cinste şi nu aşteptă să fii dat afară cu ruşine. îşi vine cu linia = A venit cu binele.
   1664.  Di tine, di mine.
   (De tine, de mine). Di tine, di mine, nviţd, că muri tată-su = De tine, de mine află că muri tată-său. Adică: dela unul, dela altul a aflat despre moartea tatălui său. Di tine, di mine aduna ndoi groşi şi-şi feâţiră lucurlu = Dela unul, dela altul strânse câţiva lei şi-şi făcu treaba.
   1665.  Tinde-le!
   (îqtinde-le!) Adică: fugi! Şterge-o mai repede!
   1666.  Tindu-gbmar.
   (Măgar care se întinde). Se zice copiilor cari se întind în faţa oamenilor mai în vârstă, pe când ar trebui să stea respectuoşi.
   1667.  Ţi-1' tîcîni (ţăcăni!)
   (Ce-i trăsni; ce-i trăsni prin cap!
   1668.  Aoâ va spincjurâm tîmbarea.
   (Aci vom atârnă zeghea, şuba). Adică: aci vom mâneâ. (Mih., op. cit.)— Cfr. Papah. 2.166.
   1669.  L'i scutură tîmbarea.
   (îi scutura mantaua, zeghea). Adică: l-a scuturat niţel, i-a dat niţel de furcă. (Vezi: gună, vică).
'  1670. O-arde tîmbarea.
   (O arde mantaua). Adică: sacrifică totul! A nu se da îndărăt dela nici un sacrificiu. Tră oaspiţi o-arde tîmbarea = Pentru amici sacrifică totul. Ni-ărsiră tîmbarea = M’au dat de cheltuială, m’au făcut să chel-tuesc pentru ei. — Cfr. Papah. 1.617.
   1671.  Bate tîmbărălu.
   (Bate tambur a: cântă din tambur ă). Adică: a trage pe dracul de coadă, a suferi de foame, de mizerie. Ţe-avu, ţe no-avu di la tată-su, li mîcd ş-tora bate tîmbărălu = Ce avu, ce n’avu dela tatăl său, a cheltuit şi acum trage pe dracul de coadă.
   1672.  S-feaţe tî'mpînă.
   (Se făcu tobă). Adică: a murit.— Şt. Mihăil., Dicţ. Mac. Rom.
   1673.  Ca pri tî'mpînă da.
   (Da ca pe tobă). Adică: mult! Adună cîte tî'mpînă tră Paşte = A fost bătut ca toba în ziua de Paşti.
www.digibuc.ro
246
PER. PAPAHAGI
   1674 Canda bătu tî’mpîna, di-1' adună.
   (Par’că bătu toba şi-i strânse). — Cfr. Par’că a tunat şi i-a adunat.— Cfr. Creangă, II, 41. Vezi Papah. 2169.
   1675. Tîngăr-Mîngăr.
   (Tângală cu Mângală). Tîngăr-Mîngăr iu ţis-easă!=Iese unde o ieşi! — Cfr. Jacta alea est! La St Mih., op. cit. are sensul de: înzadar: hărgîi tăngăr-măngăr=Am cheltuit în zadar; fucpi tăngăr-măngăr. = A fugit cu a brânzei.
   Observare.JCuvintele aceste se întrebuinţează unite ca şi «Tanda-Manda> în Româna.
   1676. L-goacă pi tâpsie.
   (îl joacă pe tipsie). Adică: a-1 jucâ după voie; a-1 duce de nas după voie. Va ti goc io pi tăpsie. = Am să-ţi arăt eu, am să te joc, cum nu ţi-o plăceâ.
   1677. L'-u toarse.
   (I-o toarse): 1° L-a lucrat! Nu ştii, ţe-tx ţî si toarţe. = Nu ştii, ce ţi se toarce. Adică: nu ştii ce ţi se lucrează, ce se plănueşte în contra ta. Va l'-u toarţim. = (I-o vom toarce). II vom lucră. 2° A petrece : L'-u toarţe g'ine. = Petrece bine; Va l'-u toartim g'ine. = O să petrecem bine, o să ducem bun traiu. (N. Baţaria, Cruşova, Macedonia).
   1678. Va-1 l'au ş-io tămbulu tu mînă.
   (O să iau şi eu tombulul în mână). Adică: o să vie şi mie rândul; o să viu şi eu la putere.
   Observare. în jocurile copilăreşti, cine are rândul la tombul, loveşte pe adversar • după plac.
   1679. Ne tramă, ne ustură nu se-alea^e.
   (Nici bătătură, nici urzeală nu se alege). Aşa se zice, când se încurcă rău un lucru, o chestiune, când se încurcă rău iţele.
   — Cfr. «Vom Hundersten ins Tausendste kommen. Borchard, 601, 241. Propter suas res ita contractas, ut quem ad modum scribis, nec caput, nec pedes. Cic., ad Famil., VII, 31, 2.
   1680. L-arsări traplu.
   (A sărit şanţul, pârâul). Adică: a sărit peste piedecă.
   1681. Trapşu nitrăptile.
   (Trăsei netrasele; suferii nesuferitele): A suferi ce n’a mai suferit nimeni.
   1682. Trupu ş-suflit sun.
   (Trup şi suflet sunt). Adică: amici nedespărţiţi. Arată o legătură intimă.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
247
   1683. S-tuk'aşte di mprostu.
   (Se topeşte dea’npicioarele): 1° de mare iubire; 2° de boală neiertătoare.
   1684. S-o adrari draclu tufek'e!
   (De ar face-o dracul puşcă!) Adică : de-aş nimeri-o, de s’o nimeri.
—   Cfr. Papah. 610.
   1685. U sîntjinâ tufek'a.
   (O sângeră puşca). Adică: a făcut safteâ; a făcut început bun; a rupt cu răul augur.
   1686. L-tuli di fuşte.
   (îl tuli în bătăi). A-l topi, a-1 snopi în bătăi.
   1687. Tuleaşte vimtul.
   (Tuleşte vântul). Adică: e frig straşnic.
   1688.  S-tunisi, că-1 feaţe mă-sa.
   (Se căi că-1 născu mă-sa). Se zice de unul oare este leneş grozav.
—   Cfr. 493.
   1689.  Tumte!
   (Tunsule!)
   Cu sensul ce are zicătoarea şi în Româna.
   1690.  Tundi-te!
   Se întrebuinţează mai mult spre desmierdare, în mod cam ironic despre copii.
   (Tunde-te!) Piei! Fie-ţi ruşine! Tundi-te şi moal'i-te!=Fiţi-ar ruşine!
   1691.  «Tura-vura» (Tura-vura).
   1692.  Turcul ti gudică, turcul ti spin<Jură.
   (Turcul te judecă, Turcul te spânzură).
   1693.  Turcul, ţe tora tjîţe, apoea-agîrşaşte.
   (Turcul, ce acuma zice, apoi [mai apoi] uită).
   1694.  Dă ş-futjî di dăvie tu Turk'ie.
   (Dă şi fugi de judecată în Turcia).
   1695.  Nom turţescu, si-1 cufurescu.
   (Lege turcească, să o cuf...)
   1696.  Turtii' nă k'iseatjă al'u -n cap.
   (Turcii ne pisează usturoiu în cap). Adică: ne tiranizează. (Dela bătrâna Ţal Samargi, Razloc).
www.digibuc.ro
248
PER. PAPAHAGI
   1697.  Nă mîcă Turtii'.
   (Ne mănâncă Turcii). Adică : ne jupoaie Turcii.
   1698.  Ca turtură ti duţî.
   (Ca turturica ţi se duce gura). Se zice de unul care se jelueşte într’una, sau care ne ameţeşte cu gura.
   1699 Îhî cunoscu tutiputa!
   (îmi cunosc marfa). Adică : ştiu cu cine am a face, ştiu cât preţueşte cineva.
                                T
   1700.  Ţae s-feaţe.
   (Ţeavă se făcu). Adică : a se sătura bine de tot. O-adrâ ţae pî'n-tica. = A mâncat de n’a mai putut. O-adrâ ţae, că frîn<ţi puriclu pri pî'niAca a lui. = S’a săturat, că poţi frânge (cu unghia apăsând) purecele pe burta lui. Adică: s’a săturat bine de tot.
   1701.  Ţapaţuc.
   (Terchea-berchea): A fi un terchea-berchea, un cioflingar. Easte un ţapaţuc = este un cioflingar. — Creangă, 132: un cioflingar de al de tine.
   1702.  Doarme, canda-1' băgară ţară-di-mortu.
   (Doarme, par’că îi băgară pământ de mort). A durmi adânc.
   1703.  L'a-1' ţăruh'le.
   (Ia-i opincile). Adică: ia-J, de unde nu-i! S-nu-l1 Vai ţăruh'le!? = (să nu-i iei opincile!?) Adică: ai să-l iei, de unde nu-i! Va-nî l' ai ţăruh'le. = (Ai să-mi iei opincile). Adică: n’o să-mi poţi face nimic; nu-mi pasă de tine. Va-tî Va ţăruh'le = îţi va luâ coltucul! (Şt. Mih., op. cit.) Va s-ţă mîcă ţăruh'le. = îţi va mâncâ coltucul. (Şt. Mih., op. cit.). Noi s-ţă măcâm lumta (numta) ş-tine a nao ţăruh'le. = Noi să mâncăm la nunta ta şi tu să mănânci coltucul. (Mih., op. cit.).
   1704.  Va si-1 cafţî cu ţărhh' di h'er.
   (O să-l cauţi cu opinci de fler). Adică: ai să-l cauţi mult şi peste tot locul!
   1705.  Strin<Je-ţî ţăruh'le.
   (Strânge-ţi opincile). Adică: grăbeşte. (I. Cojan, Turia, Epir).
   1706.  Bagă ţăruh'le amol'u.
   (Bagă opincile la îmmuiat). Adică: pregăteşte-te de plecare, pregă-teşte-te de drum.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
249
   1707. Ţe-nî intră, ţe-nî ease ?
   (Ce-mi intră, ce-mi iese?) Adică: ce-mi pasă? Mi-e îndeferent.
   Observare. Lucrurile cari nu ne aduc nici folos, nici pagubă, ne lasă reci.
   1708. L'-arşu ţeara.
   (îi arsei lumânarea). Adică : i-am iertat păcatele.
   1709. Aruptu din ţer.
   (Rupt din cer). Adică: foarte frumos. — Cfr. Cic., de Finib., 1,19, 63. Tuni illa, quae quassi delapsa de coelo est ad cognitionem omnium regula.
   1710. Aştiptâm Iepure (sau l'ăpure) ş-nă işi ţerbu.
   (Aşteptam iepure şi ne ieşi cerb). Adică: ne aşteptam la puţin, şi când colo, norocul a dat peste noi.
   1711. Ţercl'u di surţăl s-faţe?
   (Cerc de butoiu de lemn uscat se face?) A cere un lucru cu neputinţă de făcut; din nemernic nu se face om de treabă.
   1712. Toţi Ţili-Pâeanl'i ?
   (Toţi Ţili-Paianii!) Adică: toţi ticăloşii, toţi oamenii de nimic, fără distincţie, fără alegere. — Cfr. ngr. Kcmooi, orpaSol \ tov cqicv IIavTeXăîp.ov! = Orbi, şchiopi la sf. Pantelimon.
   1713. Ş-easte ţinţirli-lipida.
   (Este «ţinţirli» — tăiş). A fi sărac lipit; a nu aveâ nimic.
   1714. Ştie ţirimone multe.
   (Ştie ceremonii, complimente multe). A se pricepe la complimente; a fi om delicat. IV feăţiră multe ţirimone = îi făcură multe complimente, îl aşteptară bine.
   1715. Cu ţopa di pîne si satură un cîne.
   (Cu bucată mare de pâne se satură un câne). Adică: cu un bacşiş mare se mulţumeşte un funcţionar turc, ca să-ţi împlinească trebile.
   1716. Cu ţupata!
   (Cu securea!) Adică: cu puterea, cu răul!
                                                 U
   1717. Canda-1 uâ mă-sa.
   (Par’că îl ouă mă-sa). Se zice de unul pipernicit, de par’că-i ouat, şi nu născut colea de mamă voinică. — Cfr. Creangă, Nich, 137: fătat, nu ouat.
www.digibuc.ro
250
PER. PAPAHAGI
   1718. Ne uda, ne uscata.
   (Nici uda, nici uscata). Adică: nici într’un fel; a sta la îndoială, a nu şti ce să aleagă; a nu se decide. Alea^e, i uda, i uscata = Alege într’un fel!
   Observare. Copiii obişnuesc la jocurile lor, când se fac, cine să joace întâiul, a luă o piatră mică şi netedă şi a scuipă pe o parte a ei, care se numeşte (partea) udă; cealaltă parte a petrei se numeşte uscată. Apoi aleg, unul uda, altul uscata şi aruncă în aer piatra şi o lasă să cază jos. Dacă cade cu partea udă, dă întâiu cel care a ales uda; dacă cade cu partea uscată, dă celălalt. De ac! s’a născut zicâtoarea.— Cfr. Creangă, Soacră, 156: «Să nu spuneţi nici laie, nici bălaie».
   1719. Va udare.
   (Trebue udare). Adică: trebue să faci cinste.
   Observare. Flăcăul care se logodeşte sau care îmbracă o haină nouă, trebue să facă cinste la tovarăşi. Dacă nu face cu binele, îl apucă tovarăşii şi-l pune cu capul în apă. La Avela se pune cu capul în Grosul (şipot în mijlocul satului,) şi nu-1 slăbesc de loc până ce nu promite că face cinste.
   1720. IJgâc vecl'u.
   (Ugeac vechiu). Familie veche. Feată di ugăc = Fată de mare familie. L'i se-asiimse ugaclu = I se stinse familia.
   1721. Las h'ibă ugaclu strîmbu, maşî fumlu s-nargă ndreptu.
   (Las să fie coşul strâmb, numai fumul să meargă drept).
   1722. ftî-işi ugure n-cale).
   (îmi ieşi cu noroc în cale). — Mihăil., op. cit.
   1728. TJearl'i sun casă pri par [sau: casă pri gumâr; casă su tendă].
   (Oierii sunt casă pe par [sau: casă pe măgar; casă subt cort]). Fiindcă sunt nevoiţi a umblă cu turmele, mutându-se din loc în loc.— (Ţal Samargi, Răzloc).
   1724. S-ţîne c-aumbra.
   (Se ţine ca umbra). Adică : a se ţinea nedespărţit de cineva.—N. Baţaria.
   1725. Si umflă.
   (Se umflă). A se umflă în pene; a se fuduli. — Cfr. Cristae surgunt alicui. Juv., 4,70. Es schwillt ihm den Kamin, er ist selbstgefăllig, blăht sich auf! — Wolfflin, III, 65.
   1726. L-umflă.
   (îl umflă). Adică: îl bătu. L'i umfla sumarlu. = l\ bătu răii.
   Observare. Când se taie o vită, spre a se putea jupuî bine şi lesnicios, i se face o tăietură la picior şi apoi se introduce acolo o vergea de lemn = «nă viţă» şi prin această tăietură se suflă. în timp ce unul suflă pe la tăietura piciorului, un altul loveşte burta vitei, ca să se umfle mai lesne. De aci pare că şi-a luat naştere zică-toarea de mai sus.
www.digibuc.ro
graîe aromâne.
251
   1727. L-umse; 1-aumse.
   (îl unse). Adică: l-a mituit, i-a dat bani pe subt mână. Mi umse ş-mine cu ţivă = (Mă unse si pe mine cu ceva). Am profitat şi eu puţin. Va unrţire [sau: untţeare] k'era, s-hargă. = (Trebue uns carul, ca să meargă). Adică : trebue să dai ceva pe subt mână, ca să meargă afacerea.— (Mihăil., Dicţ. Mac.-Rom).
   1728. Cîndu ata (la Perivole: eata) are umtu, ştie s-o-adară pita.
   (Când mămiţa are unt, ştie să gătească plăcintă).
   1729. Va z-vă dau umtu.
   (O să vă dau unt). Adică : masă delicioasă. Cara s-hi si scoală feata, va z-vă dau umtu. = T>ach se scoală, se însănătoşează fata, vă voiu da o masă delicioasă. = (Mihăil. Dicţ. Mac.-Rom.).
   1730. Ca untulemnul pri apă s-ţine.
   (Ca untdelemnul pe apă se ţine). Adică: a se ţinea pe deasupra, ori cum ar veni împrejurările.
   1731. Un! ş-altu nu-î.
   (Unu, şi altul nu e!) A fi unicul! a fi cum altul nu-i pe lume. Un fu căpitan Garel'a! = (Unul a fost căpitan Garelia). Adică: n’a mai fost altul viteaz ca căpitan Garelia.
   1732. Ună ş-ună fac două!
   (Una şi una fac două). Adică: lucru hotărît! vorbă nu mai încape!
   1733. Ună-ună z-duţe.
   (într’una se duce). Ună-ună hi si duţe omlu aestu. = într’una îmi bate capul omul acesta. Ună-ună l'-dau minte şi tut anâpuda faţe=* într’una îl sfătuesc, şi tot anapoda, pe dos face. Ună-l' si duţe gura = într’una îi merge gura, vorbeşte într’una.
   1734. Ună mîcare ş-morî!
   (O mâncare şi mori!) Adică: îndată ce vei mânca, şi mori! Ună ţe va vini tine, va fug mine. = Cum vei veni tu, îndată ce vei vei veni tu, voiu plecă eu. Nă (ună) măcare ş-nă cripare = îndată ce a mâncat, a şi crăpat.
   1735. Ună-nî faţe.
   (Una îmi face). Adică: tot una mi-e! La fel mi e! — Cfr. ce-mi e Badea Rada, ce ini-e Rada Badea!
   1736. 1° Ună ş-bună, ştiu io! 2° Ună ş-bună şi ea-ţî-lu!
   (1° Eu ştiu una şi buna!) A şti una şi bună! (2° Una şi bună şi
www.digibuc.ro
252
PER. PAPAHAGI
iată-1!) Adică : a apărut pe neaşteptate ! Iată-1 dintr’odată, tocmai când te aşteptai foarte puţin ca sâ-1 vezi!
   1737. Tine una, el doauâ!
   (Tu una, el două!) Se zice de cei inferiori, cari răspund celor superiori. Copanlu aţia de-aţia s-le-agungă zboările: tine, una, el doauă\= Scârba de băietan, din ce în ce să răspundă mai obraznic, tu una zici, el două! — Cfr. Papah., 2251.
   Observare. Copan se numeşte la Vlaho-Clisura băiatul mic, pe care încă îl ţine în scutece mâ-sa, şi prin extensiune se dă ca epitet la mucoşii cari se obrăznicesc faţă de cei mai în vârstă.
   1738. S-l'i fac una, s-o-aducă aminte.
   (Să-i fac una, s’o ţie minte). IV fecu ună, s-u ţînă minte pîn tu no-ăule brîne. = I-am făcut una, ca s’o ţie minte până într’a noua spiţă, până într’al nouălea neam.
   1739. Are acuî s-undească.
   (Are cui să semene). Se zice de cineva, când seamănă, în bine sau rău, cu părinţii sau vreunul din rudele sale.
   1740. Ungl'e ş-carne suntu.
   (Unghie şi carne sunt). A fi amici nedespărţiţi. S-ţîn ca ungl'a di carne. = (Se ţin ca unghia de carne). Adică: se iubesc, trăesc în aşa intimitate ca unghia de carne. S-dispartă ungl'a di carne, s-mi mparlu ş-îo di tine ? = Se despărţeşte unghia de carne, ca să mă separ şi eu de tine?
   1741. Ya s-ti fac, ungl'ile s-ţă mîşti.
   (O să te fac unghiile să-ţi muşti). Adică: am să te fac să plesneşti de necaz. S-ţă fac ună, ţe ungl'ile s-ţă mîşti. — O să-ţi fac una, ca să plesneşti de necaz.
   1742. Easte di sum ungl'e. Easte dit ungl'e.
   (Este de sub unghie. Este din unghie). A fi de fire. Armînlu easte di sum ungl'e gone. = Românul e voinic din fire.
   1743. Pri ungl'e calcă.
   (Pe unghie calcă). A umblă mândru; a merge semeţ. Se zice de tinerii voinici şi frumos îmbrăcaţi.
   1744. Ca upărită vine.
   (Ca opărită veni). A veni cu spaimă, în nelinişte sufletească.— Cfr. Ispirescu: Basme, I, 52: Măzărel împărat eră ofelit şi fără curaj, de par’că l-ar fi opărit cineva cu apă fiartă.
www.digibuc.ro
CifcAÎE AROMÂNI!.
253
   1745. Macă cade omlu, tuţî „urbarea" l'-<jîc.
   (Dacă cade omul, toţi «orbire» îi zic). Adică: dacă cineva nu reuşeşte într’o afacere până la capăt, toată lumea îl critică şi zice că din nepricepere n’a reuşit. Adică : lumea te critică şi-ţi găseşte defecte, când te vede slab şi neputincios.— (Şanga Ţal Zarosi din Călive-Badralexi, Macedonia.)
   1746. II' vine urbarea.
   (îi veni orbirea). Adică: a dat norocul peste el! Deade urbarea pristi el = A dat noroc neaşteptat peste dânsul.— Cfr. «Unde dă D-zeu să cază o asemenea tiflă peste mine. Isp., Basme, 87. Adică: unde dă Dumnezeu să dea un astfel de noroc peste mine.
   1747. Urdîcă easte.
   (Urzică este). Se zice de fetele sau muierile iuţi.
   1748. L'a di ureacl'e.                                                '
   (Ia de ureche). Adică: pricepe, înţelege. Bag di ureacl'e = ţiu minte.
(Mih., Dicţ. mac.-rom).— Cfr. alb. măr vij =(iau de ureche) aud. Loaşî di ureacl'e (alb. tă măr vij ?)=ai priceput?
   1749. Li dipuse urbcl'ile.
   (Le coborî în jos urechile). A se potoli, a deveni umil, blând, supus.— Cfr. Demitto auriculas ut inique mentis asellus. Horat., Sat. I, 9, 20. Tot aşâ: Le-aplică urecl'ile. = Le aplecă urechile, se potoli, deveni blând, supus.
   1750. Iţi l'a urfecl'ile di strigare.
   (îţi ia urechile de strigare). Adică: te asurzeşte strigând. — Cfr. Creangă, 125: pocnea, de-ţi luă auzul».
   1751. II' loaî urma.
   (îi luai urma). Am dat de urma lui! Am aflat, unde stă ascuns. IV k'iriiî urma = îi pierdui urma; l-am pierdut din vedere, nu ştiu unde se află. — St. Mih., op. cit.
   1752. Nu s-urseaşte.
   (Nu se stăpâneşte). Ficorlu aestu nu s-urseaşte tră ţivâ. = Băiatul acesta nu este de loc ascultător, nu te poţi servi de loc de dânsul. Ursea-te nih'ăm, fiăorlu a mei. = Ascultă niţel, băiatul meu, fii puţintel serviabil.
   1753. Uspeţlu nu ţine.
   (Ospătarea nu ţine). Adică: să nu aştepţi ca să trăeşti pe sama altora, să nu te laşi pe sama ospătării, căci aceasta nu poate dură până la infinit.
www.digibuc.ro
254
PEtt. PAPAHAGf
   1754. O-asparsim uspiţîl'a.
   (O stricarăm ospeţia, prietenia). Adică: nu mai suntem prieteni, nu mai trăim în prietenie.
   1755. Nu-î use di biseârică.
                >
   (Nu-i uşe de biserică). Adică: nu-i sfânt., nu-i curat, nu-i onest.
   1756.  Va s-ti l'a uta.
   (O să te ia vulturul). Adică: ai să mori. — Mih., Dieţ. mae.-rom.
   1757.  Horească ncădare.
   (Evreească ceartă, gălăgie). Adică: sgomot mare, gălăgie mare, însă fără bătaie. — Cfr. grand bruit pour rien.
   1758.  Canda avăm tră dare Evreştil'.
   (Par’că datorăm bani evreeşti). Adică: par’că datorăm la Evrei!
   Observare. Fiindcă Evreii sunt cămătari, cari te strâng cu uşa, tocmai când simţi nevoie mai mare, ca să te smulgă şl mai mult. Deci se cere a fi cu grijă, ca să poţi plăti la timp şi astfel să nu ajungi a fi exploatat de ei.
   1759.  Ţe Evreu easte!
   (Ce mai Evreu este!) Adică: ce mai şiret, ce mai necinstit, ce mai cămătar este!
   1760.  Evrfeu arâu.
   (Evreu rău). Adică: om rău, ticălos.
   Se zice de copii, când plâng şi strigă şi nu se împacă cu ce le spun, cu ce-i sfătuesc mamele ca să facă.
   1761.  Min6unea4ă ca Evrfcu.
   (Minte ca un Evreu).
                          V
   1762.  Vali'!
   (O fi!) Vah', va vină / = O fi, că va veni ! Vah' mintueşti altă! = Poate că gîndeşti alta 1 Observare. Vah' din va-h'i = va fi, o fi.
   1763.  Lo valea.
   (Apucă valea). Adică: merge spre scădere, spre sărăcie, spre ruină.
   1764.  Ţî-că(Ju tu vatră.
   (îţi căzu în vatră). Adică: te-a lovit năpastea! — Mihăil., op. cit.
   1765.  Si-nî treţî veare di ureacl'e!
   (Să-mi treci cercel de ureche!) S-nu-ni seutearim ahtea, veare si-nî
www.digibuc.ro
GftAÎE Aromâne.
255
                             treţî di ureacl'e = De nu mi-oiu răsbunâ, cercel să-mi treci de ureche.— Cfr. Alb. bane vad e vetre neves— Meyer., Alb. Stud., VI, p. 12, No. 100
   1766.  Fu<Ji: «ve<Jî-me, nu mi ve<ji».
   (Fugi «vezi-mă, nu mă vedeâ».) A fugit pe furiş, de ruşine.—Mih., Dieţ. mac.-rom, art. aplecu.
   1667. Paşte vimtu.
   (Paşte vânt). Adică: face un lucru zadarnic. — Cfr. lat. ventos pas-cere.— Aug.
   1768.  Cum îl' bate vimtul.
   (Cum îi bate vântul). A fi după bătaia vântului, înseamnă: a nu fi statornic, ci a-şi schimbă părerea după cum suflă vântul.
   1769.  Avină vimtu.
   (Vânează vânt).— Germ. Wind pfliigen; lat.: coelum findetur aratro; ngr. ’Aăpa xouavtCst.
   1770.  II' lo capiu vimtu.
                              (îi luă capul vânt). A judecă uşurel, a-i trăsni ceva prostesc în cap. IV lo capiu vimtu şi işi cu furl'i = îi trăsni prostului să devie tâlhar.
   1771.  Vimtu s-feaţe.
   (Vânt, aer se făcu). Adică: a dispărut dintr’odată.
   1772.  Tu vimtu li (jLîţî.
   (în vânt le zici). A vorbi în deşert. — Suidas: avsp.tp StaX^sig.
   1773.  L'-aflâx vina.
   (îi aflai vâna). 1° A află sorgintea a ceva ; 2° a află modul, chipul, rostul cum să faci ceva. L'-aflăî vina lugurîil'eî — Aflai sorgintea chestiunii, ştiu de unde a pornit. 3° A află slăbiciunea cuiva. L'-aflăi vina, îl' bag sUna = I*am găsit slăbiciunea, îl frec.
   1774.  Ti vinde ş-te-aciimpără patrucjâţî di ori tu minută.
   (Te vinde şi te cumpără de 40 de ori pe minut). Adică: e din cale afară deştept; a fi dat dracului; înşelător de prima ordine.—Cfr. Pa-pahagi 2.726.
   1775.  VidM ş-păţî'î pînă s-ascâp.
   (Văzui şi suferii până să scap). Adică: am suferit mult până să mă scap. Vi$ui şi-păţî'î pînă să-l fac lucurlu aestu = Am suferit mult până să fac această treabă. Vi^ui nivicţutile ş-păţî'î nipăţî'tile — Am văzut nevăzutele (de nimeni până acum) şi am suferit nesuferitele (de nimeni până acum). Adică: ce n’am suferit?
   1776.  Vira nu-ţî da s-mîţî.
www.digibuc.ro
256
Pfitt. f>Ai?AîiA<»
   (Nimeni nu-ţi dă să mănânci). Adică : trebue să te bizui pe propriile tale puteri.
   1777. Nu ne-agucâm cu vîşcl'adri.
   (Nu ne jucăm cu arşicele). Adică: nu glumim. Tine ţi-o-ai, că ne-apucăm eu vîşcl'aăl'i = Tu crezi că ne jucăm cu arşicile, că nu e vorba de lucru serios. Ningă te-agoţî cu vîşcl'aăl'i = încă te joci cu arşicele. Adică: eşti necopt la minte, eşti copil încă, eşti om neserios.
   1778. Iu-î vrearea, easte şi Dumni(jâ tu mese.
   (Unde-i dragoste, este şi Dumnezeu la mijloc).
   1779. Ş-arcâ vrearea pri nisă.
   (îşi aruncă iubirea pe dânsa). Adică: s’a îndrăgostit de dânsa. —
   1780. Yrute. ş-nivrute.
   (Vrute şi nevrute). Cum o fi ! Greaşte vrute ş-nivrute = Vorbeşte cum îi vine, vorbeşte «vrute şi nevrute».— Cfr. Creangă, Nich., 186.
   1781. II' băgă vuia.
   (îi băgă pecetea). Adică : a sfârşit cu el, nu se mai interesează de el!
   1782. Ca vulpea-î nîs: cu ăorlu lo-adară torlu ş-cu coada lo-aspar<Je.
   (Ca vulpea este dânsul: cu piciorul face urma şi cu coada o strică).
Adică: a fi şiret, a procedă cu şiretenie ca o vulpe.
   1783. Yumuturi.
   (Vărsături). Lucruri scârboase, porcării, scârnăvii.
   1784. Ama cap di Yurgar. Ama cap vurgărescu.
   (Ce mai cap de Bulgar; ce mai cap bulgăresc). Adică: ce mai nepriceput.
                                V
   1785. Me-acăţâ di vacă.
   (Mă apucă de guler). Adică : mi-am prins beleaua cu cineva. II lo di vacă = L-a înhăţat
   1786. S-mutâ vaglara.
   (Se ridică vaglara!) Adică: nu mai este pomană. S-mută vaglara ţe ştiâi = S’a ridicat pomana ce ştiai, numai e pomana de altădată, s’a băgat brânza în putină.
   1787. De-ali Vămi şi de-ali Stami.
   (Din ale Viamei şi din ale Stamei). Adică: fleacuri, vorbe, palavre muiereşti.
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
257
   1788.  L'i scutură vîcălu.
   (îi scutură gulerul hainei). A scutura pe cineva, a frecă pe cineva.
   1789.  L'-acăţâî vicălu [sau: lo-acăţăî di vieâ].
   (îi apucai gulerul hainei). Adică r m’am rugat de el, m’am ţinut de dânsul. Nacă ţî-arupşu vicălu ? = Nu cumva ţi-am rupt gulerul hainei? Adică: ce, m’am ţinut de tine? Am venit să te rog?
   1790.  Ţe, vrei s-âi ba<Jî viliile ntr-ocl'i?
   (Ce, vrei să-mi bagi ochelari la ochi ?). Adică: ce, vrei să mă orbeşti, să mă înşeli? L'-băgâ viliile = I-a pus ochelari, l-a înşelat.
   1791.  Ascăpâm di Vinâr, h'imu n-călâr.
   (Scăpăram de Ianuarie, suntem călare). Adică: dacă e timp bun în Ianuarie, nu ne pasă de rest.
   Observare. Pentru Aromânii păstori luna Ianuarie, când fată oile, este totnl. Dacă în Ianuarie e ger, le mor tinerele vlăstare p dacă însă e timp bun, nu le mai pasă de nimic.
   1792.  rti-vi<Juî vislu cu ocl'il'.
   (îmi văzui visul cu ochii). Adică: mi-am văzut viitorul eu ochii.
   1793.  Cît tră vitrie.
   (Cât pentru leac). Adică: o leacă, foarte puţin. Dă-tiZ cît tră vitrie = Da-mi numai o leeuţă.
   1794.  S-ţîne ca viţălu dupu vacă.
   (Se ţine ca viţelul după vacă). A se ţineâ după urma cuiva, a nu se despărţi de cineva; a se ţineâ ca scaiul de om.
   1795.  Viu ti mîc!
   (Te mănânc de viu!). Adică: te prăpădesc! te mănânc fript. L-mîcd luplu di viu = L-a mâncat de viu lupul! Adică: s’a dus pe copcă.
                                                   X
   1796.  Greale suntu xeânile. (Grea este străinătatea).
                                    Z
   1797.  Analtu pi aeste zhoare.
   (înalt pe aceste vorbe). Adică: tocmai când vorbeam acestea. — N. Baţaria.
   1798.  L'a-ţl zboriu [graflu] nîpoî.
   (Ia-ţi vorba îndărăt). Adică : retrage-ţi vorba.
   Analele A. R.—Tom, XXVII,~Memoriile Secţ. Literare,                     lî
www.digibuc.ro
258
PER. PAPAHAGI
   1799. Zborla [graîlu] vine sau: vine [graîlu] zborlu.
   Vorba yine.                                •
   1800. 1° Adîncbs zbor* 2° Zboare cu măduă.
   (1° Profund cuvânt). Adică: cuvânt înţelepţesc, cuvânt cu judecată sănătoasă. (2° Vorbe cu măduvă). Adică: cu judecată, vorbe înţelepte.
   1801. Cu alte zboare [graîe, grâire].
   (Cu alte vorbe ; adică, adecâtele).
   18Q2. Şcurti zboare [grâire].
   (Scurte vorbe). Adică: vorbă scurtă; în puţine cuvinte. S-nu $îc zboare multe, aşi ş-aşi s-feaţe. = Ca s’o scurtez (povestea), aşa şi aşa s’a întâmplat. = Cfr. Creangă, IV, 96: «•scurtă vorbă».
   1803. Zboare tu vimtu.
   (Vorbe în vânt).—Cfr. lat. verba in ventos; profundere verba ventis. Luc., IV, 932, Etwas in den Wind schlagen., es unbeachtet lassen, sich nichts daraus machen. Borchard, 994           ,
   1804 Zborlu pi dao nul' si faţe.
   (Vorba în două nu i se face). Adică: nu i se strică cheful, i se face pe plac, Tot âşâ: Zborlu nâparte nu-l' se-arucă. = Vorba încolo nu i se aruncă. Adică: nu i se strică placul, este ascultat la ce zice.
   1805. Şe<JÎ pi zbor.
- (Stăi pe cuvâpt). Adică: fii om de cuvânt! Ţine-ţi cuvântul de onoare. Nu şiQu pri zbor = Nu s’a ţinut de cuvânt.
   1806. Iu-ş da zborlu, capiu ş-ul da.
   (Când îşi dă cuvântul, capul îşi dă). Adică: pentru cuvântul de onoare îşi dă viaţa. .Adică: a fi om de cuvânt.
   1807. Nu <Jî zbor-mare.
   (Nu zi vorbă mare). Adică: nu te lăudă.
   1808. Nu ncape zbor.
   (Nu încape vorbă). Adică: nici vorbă, fără îndoială!
   1809. Nu aduk'aşte di zbor. -(Nu pricepe de vorbă). A fl greu de cap.
   1810. Nu şi şti ni di zbor, ni di cuvendă.
• (Nu ştie nici de-vorbă, nici de’discuţie). Adică: nu se pricepe nici la vorbă, nici la discuţie. Se zice despre unul, cu care greu te poţi înţelege.
   1811. Ţi este aţei zbor?
www.digibuc.ro
GRAÎE AROMÂNE.
259
   (Ce-i acel cuvânt?) Adică: nici vorbă! Se poate altfel? (Cosmescu, Şbuta, 18).
   1812. Zboare di mul'ărî.
   (Vorbe de femei). Adică: vorbe fără rost, fără judecată.
   1813. Zburaste cu usie!
              J
   (Vorbeşte cu şic). Adică: vorbeşte bine, cu pricepere, că-ţi place să-l asculţi.
   1814. Imnă cu ziga m-brîn [m-bărn].
   (Umblă cu cântarul în brâu). Adică : este om cu măsură, econom.
   1815. Mina no-are zigă.
   (Mâna n’are cântar). Adică: nu lovi cu mâna, căci poţi să-i trânteşti cuiva una, ca să-l ameţeşti, căci mâna măsură n’are.
   1816. Zînatea si nveaţă cu aştirnearea m-pade.
   (Meşteşugul se învaţă cu aşternerea jos). Adică: cu asiduitate, numai dacă te aşezi la lucru, dacă te ţii de treabă.
   1817. Zvumiit ca zmelău.
   (Borît ca melcul). Se zice de un om slab, neputincios.
   1818. Arsare ş-nîs ca zmelăul dipu ploae.
   (Răsare şi el ca melcul după ploaie).
   1819. Zorea ti nveaţă.
   (Nevoia te învaţă).
   1820. Lă deade piste zvercă.
   (Le dete peste ceafă). 1. A vinde; 2. a bate. Lă deade a vinilor piste zvercă. = Le vându viile. Lă deade a ţak'lor piste zvercă. = Vându ţapii.
   1821. Ş-frîmse zvercă; ş-arupse zvercă de-aoaţe.
   (îşi frânse gâtul, ceafa; îşi rupse ceafa de aci). Adică: s’a dus dracului de aci ! — Cfr. Papah. 2413.
   1822. Faptu, nu zvumât.
   (Născut, nu borît). Adică: fătat, nu ouat.—Creangă, Nich., 137.
www.digibuc.ro