ANALELE
ACADEMIEI ROMANE
                SERIA II. —TOMUL XXV. 1902 —1903.
               MEMORIILE SECŢIUNII LITERARE.
                                  BUCURESCI
                  INSTIT. DE ARTE GRAFICE „CAROL GOBL" S-sor ION ST. RASIDESCU
                               16, STRADA DOMNEI, 16
www.digibuc.ro
                  CUPRINSUL
                                                                                                                                       Pag.
Megleno-Româniî, studiu etnografico-filologic, de Pericle N. Pa-pahagi.
  Partea 1........................................................... 1
  Partea II.........................................................135
Despre articul şi declinaţiune, de Dr. At. M. Marienescu .... 269
Dimitrie Cosacovicî şi  Aromănismul, de C. I. Cosmescu..............285
www.digibuc.ro
                     MEGLENO-ROMÂNlI
               STUDIO ETNOGRAFICO-FILOLOGIC
                             DE
                        PERICLE X. PAPAHAGI.
                     PARTEA I.
                               Şedinţa de la 24 Maiu 1902.
                                    Introducere.
   Autorii carî s’au ocupat de Românii din Meglenia şi cunoscuţi de noî sunt:
   Gustar Weigand, Vlacho-Meglen (eine ethnographisch-philologische Untersuchung), Leipzig 1892, pag. XXXVI+78. Lucrarea este împărţită în trei părţi: Partea I: Ţeră şi Locuitori (Land und Leute), pag. IX—XXVII, în care autorul îşi descrie călătoria la Românii din Meglenia şi 6re-carî relaţiuni despre viăţa lor, în cap. Locuitorii [Die Bewohner], pag. XXVIII—XXXVI. Partea II: Raportul dialectului MgR cu DR, MR şi IR. [Das Verhâltniss des Meglen zum Daco-, Ma-kedo- und Istro-Romanischen] (p. 1—56.) Autorul studieză aci dialectul MgR în raport cu cele-lalte dialecte române, din punct de vedere fonetic, morfologic şi lexical. Partea III: Texte (p. 57—78), în care ni se dau 5 basme şi o descriere despre ărnă.
   Conclusiunile la cari ajunge W. sunt a se vedă la p. 52—56, în opul citat mai sUs.
. Deşi cunoscuţi istoricesce Românii din Meglenia, precise cunoscinţe despre dînşiî, despre limba lor, nu am avut decât după călătoria întreprinsă de W. şi după publicarea lucrării de mai sus. Tot ce se sciâ până atunci, după cum mai jos se va vedă. despre MgR eră vag. Mai ales despre limba lor se sciâ atât, că vorbesc un idiom, care se apropie de cel DR. Lui W. îi revine deci meritul de a fi atras atenţiunea asupra lor şi de a le fi făcut cunoscută limba.
   Analele A. R.—Tom. XXV.—Memoriile Secf, Literare.            1
www.digibuc.ro
2
PERICLE N. PAPAHAGI
  Wcigand, Beitrag zur Kenntniss des Meglen, este un discurs pronunţat de d-1 Guşu Gaga, cu ocasiunea deschiderii şedleî române în Oşanî şi reprodus de W. în «V-ter Jahresbericht des Inst. fur Rum. Sprache,» Leipzig 1898.
  P. Papakagi, Românii din Meglenia (texte şi glosar), Buc., 1900, p.
72. Lucrarea fiind alcătuită la Salonic, buna ndstră credinţă a fost une-orî surprinsă în transcrierea fidelă a unor sunete. Când ocasiunea ni se va presintâ, vom îndreptă t<5te acele scăpări din vedere. Lucrarea acâsta cuprinde 10 ghicitori, 8 frânturi de limbă, 10 (jicetorî, 5 basme, 2 cântece de şcdlă (p. 1—29) şi un glosar (p. 30—72).
  Idem, în lucrarea: Din literatura poporană a Aromânilor, Bucu-rescî 1900, pag. 8, 9, 13, 34, 35, 712, 713, 728, 729, doue cântece de le-găn, diverse, formulete, despre colinde şi paparude.
  Aceste sunt scrierile apărute până acuma cu probe de dialectul MgR, fdrte puţine, după cum se vede. Sperăm ca lucrarea de faţă să umple golul şi să îmboldescă şi pe alţii a contribui cu noue ma-terialurî
  Relaţiunî despre Românii Megleniţî găsim în:
  N.    Popilian, Românii din Peninsula Balcanică, Buc., 1885, p. 20: «Şi pentru că pomenim aci de grupurile de Români din Peninsula Balcanică, putem cită şi pe Românii turciţi, aşezaţi în mai multe comune pe pdlele şi la picidrele muntelui din Caragiova, un şir care trece pe la oraşul Vodena şi se cobdră spre Seres. Nu se cundsce epoca trecerii acestor Români la mahomedanism, nici împrejurările ce au contribuit la acesta. Tradiţiunea spune că un episcop grec din acestă eparchie, condus de scopuri meschine, a îmbrăţişat mahomedanismul şi că populaţiunea l-a imitat (!) Mai lesne este însă de crezut, că nevoile au fost causa care l-a constrîns la schimbarea religiei. De aminterî vorbesc românesce, şi şî-au conservat dialectul maî apropiat de cel din Dacia. Se ocupă cu meserii şi mai ales cu agricultura; ca oraşe mai însemnate sunt: Nănta, Oşanî, şi altele.» Acăsta este tot ce se spune despre MgR în Popilian.
  Apostol Mărgărit, în Convorbiri literare, VIII, 1874, p. 207, cu privire la MgR ne spune: «La o depărtare de 12 ore de la Salonic (spre apus), în ţinutul Meglenieî sau Caragioveî sunt cinci comune curat române, avend fie-care peste 400 familii, dară s’au turcit (!) pe la mijlocul secolului XVIII, din causa archiereuluî fanariot, care eră conrupt până în măduvă, dar vorbesc românesce şi bărbaţii şi femeile, cari nu sciu vre-o vorbă turcâscă . . . Limba acestor Români turciţi de cult este cu mult maî aprdpe de dialectul român din Dacia decât dialectul ce
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
3
se vorbesce în alte comune române din Macedonia, Epir, etc. Aceste turceşti comune se află între Bitule şi Salonic, în munţi! situaţi între oraşele bulgare Vodena şi Ioniţă. Numele comunelor sunt: 1) Me-gleni (1); 2) Nânta. Cele-lalte două comune nu le cunosc numele.
   «Tot la Caragiova sunt şi alte trei comune române creştine : Lup-niţa [! probabil: Lîumniţa], cu 300 familii; locuitori! e! cultivă mătasea şi anul trecut numa! «Jeciuela de cucuie (gogoşî de mătase) a aceste! comune a fost 30.000 ocale. Rima [probabil: Huma] comună bulgară-ro-mână cu 150 familii. Sermeili (! probabil Serminin) cu 120 familii.»
   I.   Neniţescu, în De la Românii din Turcia Europeană, Buc., 1895, vorbesce pe larg despre MgR, în cap. XIV, p. 379-400, şi maî în cunoştinţă de causă decât Popilian, Mărgărit, reproduşi ma! sus, po-lemisând cu părerile expuse de W. în op. citat. El ne dă şi o statistică a MgR., pe care o reproducem în p. II a lucrări! de faţă.
   B.   Nicolaîdes, în Les Turcs et la Turquie contemporaine, Paris 1859, tom. I şi II, la pag. 295, cap. Commune de Moglena: «în districtul Vodena se cuprinde o parte de comuna moglenescă [Cara-djova], care ocupă nordul fluviului Axius şi conţine cincî-<Jecî de sate pe versanturile muntelui. Locuitori! sunt creştini, Bulgar! şi Român! cari, pentru a scăpă de tirania turcăscă, aii îmbrăţişat islamismul de ma! bine de doue secole.»
   Halm. Cel maî bine informat se pare a fl I. G. von Hahn, după relaţiunile date luî de către Aromânul Naum Sidis (2) în Vodena, care a trebuit să cundscâ bine pe Megleniţî. Opera luî Hahn este intitulată: Reise durch die Gebiete des Drin und Wardar, p. 261: «Treî rase osebite locuesc ţinutul. Dintre acestea cea bulgară este cea maî numerdsă, care pdte fi privită ca pămîntână. Cea maî mare parte a acesteia este mahomedană. După bulgari urmâză Juruciî, emigraţi din Asia, car! se osebesc în Fatichanî, Jurucî şi Conjarî. A treia rasă este cea română; satul cel maî mare românesc din localitate este Notje [adecă: Nănta], a! căruî locuitor! aii trecut la islamism. Idiomul Bulgarilor Megleniţî are o pronunţare particulară, şi indigeni! sunt mândri de acâsta, pentru că li se pare cu osebire bărbătesc; el sună însă pentru străin! aşa de comic, în cât le este cu neputinţă să nu rîdă, aurind vorbind pe Megleniţî. Nu pot hotărî întocmai timpul când aceşti Vlachî (3) aii trecut la islamism. 1 2 3
   (1) Nu există un oraş cu acest nume.
   (2) Cu numele de Sid există şi a$I familii în Vlaho-Clisura.
   (3)   Socotesc, că aci este o erore în text, în loo de Bulgari; căci de Români, vorbind mal jos, ijice, că trecerea la islamism a lor se urcă la 150 ani.
www.digibuc.ro
4
PERICLE N. PAPAHAGI
Cred însă că nu trece peste 300—350 de anî, de dre-ce în acest timp emigrară Conjariî. Ei fură colonisaţî în diferite regiuni ale Macedoniei şi în urma cărui fapt pămînteniî, ca să se apere de eî, trecură la islamism.
  «Muhamedanil Valachî, cari locuesc numai în Notje şi satele valache creştine din Moglena, vorbesc un dialect, care se deosebesce fbrte mult, atât în accent cât şi în partea lexicală, de limba celor-lalţî Valachî macedoneni şi presintă mai multă asemănare cu dialectul vorbit la nordul Dunărei. Aceştia se ocupă maî cu semă cu olăritul şi se răspândesc în tdtă Macedonia [chiar în Prisrend întâlnirăm olari Valachî].
  «Trecerea la islamism a Notjanilor s’o fi întîmplat cu 150 anî înainte şi cu prilejul archiepiscopuluî însuşî, care-şî aveâ atunci reşedinţa acolo şi care se converti în acelaşi timp cu turma sa. Eî sunt acuma ceî maî fanatici Muhamedanî din tot ţinutul.
  «Satele creştine sunt situate tdte pe munţi sau la pdlele lor. Tdtă câmpia se află în stăpânirea Muhamedanilor.»
  Alţî doi scriitori cari se ocupă de Megleniţî sunt:
  Gopăevic, în Makedonien und Alt-Serbien, p. 157, care însă n’a călătorit la faţa locului şi s’a mulţumit numai să reproducă pasagiile de maî sus şi altele după Hahn, prefăcute după planul întregeî sale lucrări, lipsite de orî-ce însemnătate sciinţifică.
  Y.    Kanecv, în Makedonien, Sofia, 1900, vorbesce maî mult sau maî puţin în cunoscinţă de causă, în urma unei călătorii întreprinse în Macedonia pentru a visitâ şcolile bulgare şi ale cărei resultate au fost publicate întâiu anonim, în revista periodică a Ministerului Cultelor din Sofia «Sbornilc». Totuşi informaţiunile sale despre Megleniţî sunt culese în Ghevgheli şi pentru rest utilisăză lucrarea sus menţionată a lui Weigand.
  Detalii preţidse despre MgR găsim în:
  I.   C. Jirecek, în Archiv fiir slavische Philologie, XV, Uber die Wla-chen von Moglena.» •
  Jireăelc vorbesce despre Românii din Meglenia cu ocasiunea unei dări de semă ce face lucrării citate maî sus a lui Weigand. Darea de semă este fdrte amănunţită. Indică pe autorii cari s’au ocupat de MgR, Ami Bouă, Nicolaides, Hahn, Mărgărit, şi după acăsta arată cuprinsul opului lui Weigand, discută unele etimologii şi părerea lui Weigand, că Românii din Meglenia ar fi «der bedeutendste Rest der Bulgaro-Walachen», cari în sec. XII ar fi făcut sub conducerea Românilor un imperiu Bulgaro-Român, şi conchide că ar fi descendenţii Pecenegilor,
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
5
aşezaţi aci după învingerea lor de către împăratul Alexios Commenos, prin ajutorul Cumanilor.
   Reproducem paginele 96, 97, ca fdrte interesante pentru partea istorică a Megleniei şi pentru a da o idee deplină despre modul cum îşi susţine părerea C. Ios. Jireăek, că Megleniţiîar fi Pecenegi:
   «Şi totuşi Moglena nu este o provincie fără istorie. Numele ei este des scris de Bizantini, xa MoyXsvoc, M6yX<xlv<x; o pentru & este aşa dar vechiu, şi dejâ Vita sf. Ilarion are pe lângă eiracKoirB MorjieHoy şi Mo-rjiemaHe de asemenea e pentru i, MenieHLcmâ [Starine I, 66, 68 jos, 69]. Un exemplu cu t îl oferă un Codex din Athos :• MtrjieHCKaro [Dmitriev-Petkoviă, Ofteopt Agohckhxl ^peBHOCTefl, pag. 35].
   «Dejâ în secolul X se află aci un episcopat al Patriarhatului bulgăresc din Ohrida; după documentele împăratului Basilios II, din Maiu 1020 (6528), publicate de Golubinski [KpaTKift oaepKi, acTopifl IIpaBoanaB. IţepKBi&etc., p. 259], erau subt imaxoxoţ MoŢXai'vwv localităţile xdt MoYXaiva, cetăţuia Prosek la Yardar, mai târziu menţionată des, regiunea Mori-hovo în josul Ţerneî, cetăţuia Ostrov, Sexîvt] şi Zao8pua. Pe timpul răs-bdielor bulgare ale lui Basilios II, căpetenia Bulgarilor ’HXtxCaţ, 6 apywv MoYXăvcov, opuse împăratului o resistenţâ vitejescă şi cetatea lui [To-maschek în Abh. despre Idrisi, Sitzungsber. der Kais. Akad. Bd. 113, SA. p. 75, o transferă la actualul sat Kastro în Moglena] fu constrînsă să se predea prin abaterea rîuluî şi prin dărîmarea zidurilor. Priso-nierii fură trimişi în Asprakania la lacul Wan. Atunci fu prefăcută în cenuşă şi cetatea ’Evuraa, de sigur Notje de astăzi [Kedrenos ed. Bonn. II, 462). Boemund renoi în 1082 o cetate ruinată de mult în Tâ Mo-yXevoc şi aşeză într’însa o garnizonă normană, care însă în curând fu biruită de armata bizantină a marelui domestic Pakurianos (Anna Komnena ed. Reifferscheid, Teubner 1,168]. După marea luptă decisivă a împăratului Alexios Komnenos cu Pecenegii la Choironoi şi Levu-nion 1091, prisonierii biruitului popor nomad turc fură colonisaţi ca ereditari colonişti militari în diferite provincii, dintre aceştia însă o puternică mulţime a lor, împreună cu femeile şi copiii lor, fură aşezaţi în provincia Moglena, unde mult timp durară corpul «Mogleniţilor pecenegi.» Zonaras 1. XVIII, cap. 23, ed. Dindorf, scrie despre acesta cu deamănuntul: 6 8’auxoxpâxtop xXijOos auoXE^dpEvo? a’fpiYwvxtov xal pwpaXituv SxuGuiv eI? xo xtuv MoyXevwv 6ep.a xoijxou; auv Yuvatlji xai xsxvcxc xaxcjmaE xai xây^a xouiodc xaxsaxrjaEV ISiairatov, ol xal |J.eypi xoo 8Eopo xaxa StaSoyâ? 8ta-pivouai, eE? IîtIGetov 2/ovxes xdv xdxov, ev <p xaxipxia&ijaav, xai ITax£ivâxoi MoyXe-vîxai xaXoopiEVot. Prin acăsta se explică îndestulător fizionomia necauca-sică şi ciudată pentru d-1 Weigand a Românilor din Moglena; ei sunt
www.digibuc.ro
6
PERICLE N. PAPAHAGI
urmaşii romanisaţi aî coloniei pecenege din Moglena. Tot aşâ s’au slavisat alţi colonişti pecenegi în Sofia, dar chipul lor tradăză încă astăzi originea lor (cfr. Sitzungsber. der bohm. Gesellchaft der Wiss., 1889, p. 7). Interesante amănunte din timpul împăratului Manuel Kom-nenos (1147—1180) ne oferă Vita st. Ilarion, Episcop al Moglenieî, compusă de Euthymij, patriarchul bulgar din Tîrnova, în al XVI secol şi publicată după un codice din anul 1469 de Danifiic [Starine der Agramer Akad., I 65, sq., 1869)...........
   «Nu mult după aceea transportă împăratul bulgar (!) Kalojan (11961207 osemintele sf. Ilarion, printre alte trofee, de la Moglena în reşedinţa sa Tîrnova; acăsta se întîmplă puţin după anul 1199, când Moglena se menţionăză lângă Prilep şi Pelagonia în privilegiul, aşâ de bogat în nume de localităţi, al împăratului Alexios III către Veneţienî. [Tafel und Thomas, Urkunden zur ălteren Handels- und Staatsge-schichte der Republik Venedig I, 263.— Fontes rerum austr. Bd. XII].
   «Dară nu ne propunem de loc a scrie aci o istorie despre Moglena şi menţionăm numai încă, că episcopatul de acolo, unit în urmă cu acela din Moleschos, dură până în ultimul timp al autocefaliei bisericesc! din Ohrida. în protocălele 1668—1714 ale acestei biserici, imprimate în voi VI din Sbornikul ministerului cultelor şi de instrucţiune publică (din Sofia), se numesc câţî-vâ Episcopi MofXevwv.»
   La părerea lui Jirecek, că Megleniţiî ar fi urmaşii Pecenegilor, după cum s’a văijut mai sus, Weigand revine în Aromunen I, p. 249 şi răspunde următărele:
   «Ceea ce am stabilit la pag. 53 a lucrării Vlacho-Meglen, ca resultat al cercetării mele despre acest poporaş demn de observat, căruia pentru a avă un termen propriu, î-am dat numele de meglenit, după localitate, n’a găsit nici o contra<Jicere din partea criticei; dar a găsit presupunerea citată la pag. 55, că ei ar fi urmaşii Bulgaro-Valachilor cari, în sec. 12 şi 13, făcură să se vorbăscă despre dînşiî şi cari, după lupta din Câmpia-mierleî, s’ar fi refugiat (retras) în munţii Caragiova. Jireăek şî-a exprimat părerea în amănunţita sa critică din voi. XV al «Archiv fiir slavische Philologie», că ei ar fi urmaşii unei cete de Pecenegi, statorniciţi în provincia Meglena de împăratul Alexios, după lupta de la Chironoi şi Levunion în anul 1091.
   «Mă bucur, că prin acăsta se explică isbitorul tip al multora din Megleniţi. Dar ceea ce am <Jis despre Bulgaro-Valachî, se întăresce prin acăsta, căci singura obiecţiune, ce s’ar fi putut aduce, anume tipul străin al unui popor, prin acăsta se înlătură. Dacă Pecenegii în-tr’adevăr se întinseră acolo şi nu mai cu sămă în şes, unde se află
www.digibuc.ro
MEGI.ENO-ROMÂNIÎ.
7
Bulgaro-Meglenia, numai atunci ar fi putut accepta o limba romanică, când s’ar fi amestecat cu un popor, care să fie cel puţin tot aşâ de numeros ca şi eî, şi într’adevăr aşâ erau Valachiî, cari mai târziu, când veniseră acolo şi se aşezară nu numai în regiunea de acum numită Meglen, ci şi pe versantul răsăritân al munţilor şi se amestecară apoi cu locuitorii ce se găsiau de maî nainte, şi cu atât este mai probabil, că Românii erau numeroşi, cu cât şi limba este cu totul ro-i manică, sau maî bine <ps portă pecetea [Geprăge] românăscă şi afară de acestea, am <Jis formal la pag. 56, că «nici măcar jumătate nu în-făţişâză tipul necaucasic.»
   în ce privesce invocarea argumentului cu tipul necaucasic al unei părţi («Und ausserdem haben ja auch nicht alle denselben Typus, nicht einmal die Hălfte» Weig., Vlacho-Meglen, pag. 56) dintre Megleniţîs credem că nu p6te fi decisiv. Omeni cu trăsurile caracteristice ale unei părţi dintre Megleniţî, aşâ cum le descrie Weigand, se găsesc, după cum am avut ocasiunea a ne convinge, şi în Oltenia, în Gorj, şi în judeţul Tecuciu şi fdrte cu putinţă să se găsâscă prin t<5tă Moldova.
   Nu împărtăşim de asemenea părerea luî Weigand, că ar fi descendenţi aî Bulgaro-Românilor, cari formaseră imperiul Româno-Bulgar, în sec. XII şi XIII. Credem, că MgR. sunt urmaşi aî Pacinaţilor, despre carî Jannes Zonaras, în citatul de maî sus, adus de Const. Jos. Jireâec, spune, că au fost aşezaţi în locurile, unde trăesc şi a(jî, dar că aceşti Pacinaţî în acest timp erau Români şi că au fost aşezaţî în Meglen tot ca Românî. Confusiunea vine de acolo, că în trecut Româniî au fost numiţi şi Pacinaţî în loc de Valachî. «Ante Cinnamum vero Blachos dictos fuisse Patzinacas» <Jice Lucius în de Regno Dalmatiae,
L. 6, cap. 5. Şi aşâ trebue să înţelegem şi glosa din Suidas, Littera D., pag. 637: Aaxeţ oî vov HaxGivaxrxai Xeyo|j,svoi., Daces qui nune Patzinacitae vocantur.»
   Tot aşâ mărturisesce şi Georgius Pachymer lib. I de Andronico Se-niore, cap. 37, când spune, că Sciţii [Pacinaţiî] de lângă Dunăre sunt un năm cu Vlachiî cel de la Visia: «că Vlachiî [sau Româniî] carî lo-«cuiau de la aşteazele Ţarigraduluî până la cetatea Bizia şi maî în-«colo ârâ ty]v       Tfjt; BcCuvjc xal Ttoppw erau tot de un nărav şi d<5ră
<şi de un neam cu Scythele (Pacinaţiî) peste Dunăre» [Şincaî: Chro-nica, I, Anul 1186; 1264].
   Că Româniî din Meglenia, la aşezarea lor in aceste părţi, vor fi găsit fraţi Românî, posibilitatea nu este exclusă câtuşî de puţin, căci poporul român în aceste timpurî a trebuit să fie întins peste t<5tă Pe-
www.digibuc.ro
8
PERICLE N. PAPAHAGI
ninsula balcanică. Numai dacă admitem o poporaţiune română întinsă şi compactă, ne putem explică, cum aii fost eî în stare, ca după căderea vechiului imperiu bulgar, care cuprindea t6tă Peninsula balcanică, să deâ nascere la formare de domnii românescî, precum sunt: imperiul româno-bulgar al Asanescilor (eî înşişi Români), care se întindeâ peste t6tă Peninsula balcanică de mâză-n6pte şi ţările * românescî [Onciul: Principatele Române, passim];      BXaxta, care
cuprindeâ t6tă Tesalia ; Mixpâ BXayia în Pind ; vAvu-BXayEa peste E-pirul de Nord ; Flachia, lângă Salonic [Rosler, Rumănische Stud,, p. 105; Onciul, op. cit., p. 28]; ducatul luî Cruş (Chrys), care se întindeâ la părţile meridionale ale BulgaHeî de vest şi ale Sîrbieî de a<Jî (Jireăek, Gesch, d. Bulg., pag. 231, 232, 240, 243 la Onciul op. cit. pag. 35 (1).
  Credem că nu greşim susţinând că Megleniţiî pe timpul imperiului Româno-Bulgar au trebuit să facă parte din acest ducat din urmă, a cărui capitală eră Prosac şi care probabil cuprindeâ ţinutul Pizreneî şi al Scopieî de a<Jî [o preţidsă menţionare despre Românii din împrejurul Prizrenuluî găsim în documentul luî Ştefan Duşan (1348), împăratul Şerbilor, în care se vorbesce despre o mulţime de sate, cătune şi metdşe românescî. Ye(}î: Şafarik, Pamatky, pag. 103, despre chrisovul luî Duşan; Hasdeii, în «Archiva istorică a României», tom. III, 1867, Buc., p. 85—96], se întindeâ peste Yeles, Iştip, Strumiţa, ţinutul Meglenieî până la Serres. [Nicetas Choniates vorbesce pe larg despre acest Chrys, de nâm valach, nepot al luî Ioniţâ, în de Imp* Alexio Angelo, lib. II, cap. 3; lib. III, cap. 1, 2 şi 7 ; vetjî Şincaî, Chron.
I, Anii 1197—1199].                                        .
  Se scie pe de altă parte, că dintre t6te domniile române, numărate 1
   (1) Şincai, Chron. I, A. 1015. Chiar în Moglen aflăm un duce român, âfr/uiv Mo-fXsvmv, pe Iliţă, ‘HXiTCaţ care se luptă la 1015 cu împăratul Vasilios II. Jirecek îl consideră în pasagiul de maî sus de Bulgar; slaviştiî, unii nu vor să recunoscă nici româ-nitatea dovedită a Asanescilor, cu tote mărturiile aduse în Onciul op. cit. p. 26, Nota 34 şi 36; Hofler: die Walachen als Begrunder des zweiten Reiches der Asa-niden, pag. 1186—1257. Sitzungsb. d. k. Ak. d. Wiss., Wien, 1879, Ph-li. cl. XCV, 299 squ.; şi: Al. Xenopol: Istoria Rom., cap. IV, p. 668—619]. [Mărturii altele despre îiv tinderea Românilor din acest timp în Peninsula balcanică, sunt a se vede în: Tomaschek: Zur Kunde des Hămus; Notiz uber die Wlachen auf Chaldike, in Sitzungsb. d. k. Ak., voi. 99. — V. Grigorovic, turist rus în: Ocerk putecestwija po Turcii, Kasan, 1848, pag. 107.— Uspenskii Porf.: Istoria Athona, Kjev, 1877, p. 350.— Kekaumenos (ed. Wasiliewski), Gernstedt. — G. Jos. Jirecek: Archăol. epigr, Mitlh. X, 51; Fiirst. d. Bulg., 123, unde se atrage atenţiunea asupra numeroselor nume de loc. române, ce se găsesc în V. Bulgariei, în Sredna, Gora, Trn..
www.digibuc.ro
MELGEN0-R0MÂN1Î,
9
maî sus, numai ducatul luî Chrys făceâ parte din imperiul luî Ioniţă [Onciul, op. cit. p. 35].
  Acestă constatare este de mare importanţă. Ea explică şi causa fi-râscă pentru care, după desfacerea lui loan Asan II (1218—1241) de biserica romană, la care Ioniţă trecuse cu tot imperiul s&u (1204) [Onciul, op. cit. pag. 40, 41], prin introducerea din noii a ortodoxiei în imperiul româno-bulgar, Românii din Meglenia, ca toţi locuitorii acestui imperiu, recunosc şi se supun supremaţiei bisericel bulgare, introdu-ducend, fără îndoială, limba slavă în biserica lor, şi care neapărat durâză câte-vâ secole de-arîndul. Acâsta ne învederâză şi numărul cel mare al elementelor slave din dialectul MgRomân. Pdte că cu mult înainte să se fi alipit MgR. de biserica bulgară, căci încă din sec. X există în ţinutul Megleniel un episcopat, dependent de patriarhatul bulgar din Ohrida, după cum se pdte vedâ din cele reproduse maî sus după Jirefiek.
  Cu stingerea dinastiei Asanescilor (1257) trebue, după părerea n<5s-tră, să începă momentul însemnat, când desvoltarea limbii române se face la Daco-Românî şi Macedo-Românî în mod separat La Daco-Ro-mânî, cari adoptaseră în biserică limba slavă, limba se desvoltă sub exercitarea acestei influenţe. Tot acelaşi lucru a trebuit să se întîmple şi cu Megleno-Româniî. La Macedo-Românî însă, cari introduseseră limba grecă în biserică, limba încărcă acăstă influenţă maî mult sau mal puţin.
  Dar despre acesta, ultimul cuvînt îl va ave, credem, studiul aprofundat şi amănunţit al dialectelor române. Noi am fi mulţumiţi, dacă am scl că prin materialul de faţă, contribuim la grăbirea deslegării acestei prea importante cestiunî.
                                     Alfabetul nostru.
  Alfabetul întrebuinţat în lucrarea de faţă pentru transcrierea dialectului român din Meglenia este cel românesc, cu introducerea numai a câtor-va semne pentru sunetele particulare acestui dialect. Acest alfabet diferă puţin de cel întrebuinţat de noi în lucrările : Românii din Meglenia şi Din Literatura Poporană a Aromânilor, Buc. 1900. Pentru ca cetitorii să-şî facă o idee deplină, dăm acest alfabet maî jos precum şi cel întrebuinţat de noi în lucrările sus <Jise (P.=prescurtarea acelui alfabet) în faţă cu cel întrebuinţat de d-1 Gustav Weigand (Wg.) în opul său, Vlacho-Meglen, Leipzig, 1892: a P.-Wg. idem ă P. idem; Wg. 9
www.digibuc.ro
10
PERICLE N. PAPAHAGI
  b,  P.-W. idem.
  c-|-a, o, u, ă, î, cons.: cap, cpîni, cuc, că, cruţi. P. idem; Wg.: k: kap, kuk koini, krutsi, etc.
  c-(-e, i, î ficior, (1) cîaşă, ceştină, P.: c1: fitfdr, tfaşă, tfeştină. Wg.: tă: fltădr, tsa§9, tsestino.
  ch, P.: ch1, Wg.: ki : chior, P.: clFor, Wg: kior; chîept, prochî; P.: ch'ept, proch1; Wg.: kiept, proki.
  d,  P. — Wg. idem.
  (J, P. idem; Wg.: dz.: P.: fron^î, Wg.: frondzj.
  e,  P.—Wg. idem
  ş, »             » »
  f, »             » »
  g+a, o, u, ă, î, cons. P.—Wg. idem: gaură, goi, guşă, gras etc. P. :idem; Wg.: gâurş, gol, guso, gras, g+e, i, î:
ge, gi, gî, P.: gs, Wg.: di :
gep, gîavaîr; P.: g*ep, g^vair; Wg.: dzep, dzavair. gh=ghi; P.: gh5, Wg.: gi:
ghiaţă, ghîarmi; P.: ghhaţă, gtFarmi; Wg.: giiatso, giarmi, giiu (viu).
  h,  P. idem.
  i (î), P. » , Wg.: i (i) î, P. idem; Wg.: y.
  i,  P. idem: juni; Wg.: i: 2uni.
  l, P.—Wg. idem.
  1 (î), P.: F, Wg.: li: gălină, ulit, ălî; P.: găFină, ul'it, ăl1; Wg: goliino. uljit, 9I1
  m,  P.: idem Wg.: idem
  m (!), P.: n1, Wg.: ni: miel; P.: n'el; Wg.: niel.
  n,  P.—Wg. idem
  n (î), P.: n1, Wg.: ni
  o,  P.—Wg. idem
  9,             » » »
  P,             » » »
  r,  »            » »
  s,  »            » »
  ş, P.: ş; Wg.: ă
  t,  »            » idem
  ţ, P. ţ; Wg.: ts
   (1) Se pronunţă ca în limba română literară.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
11
  u (u) P. idem, Wg. u, (y.) v P.—Wg. idem v 0) P. v*; Wg. : j. x » idem z P.—Wg. idem.
                                    PARTEA I.
    CĂLĂTORIE; DESCRIEREA SATELOR VISITATE.
                 A.  Căletorie prin Meglenia.
  Volumul de faţă va cuprinde tot ce am putut culege în scurta călătorie întreprinsă pe la Românii din Meglenia şi care a durat de la 13 Iunie până la 23 ale aceleiaşi luni inclusiv.
  Sosit în săra de 12 Iunie la Ghevgheli şi găzduit de amabilul meii amic Gh. Ciohagi, <Jiua următdre am petrecut-o făcând cunoscinţa diferiţilor Români stabiliţi aci, visitându-î pe la prăvălii şi acasă şi rămânând pe deplin satisfăcut, că sub raportul economic stau destul de bine. Casele cele mai frumdse, aşezate cele mai multe de-alungul străzii principale, care duce la gară, sunt mai mult ale lor. Mai t<5te sunt nouă, cu două caturi, încăpătâre şi cu grădini frumdse în faţă sau în doăul lor, în cari se cultivă tot felul de legume trebuincidse gospodăriei şi jur împrejur câte unul sau mai multe şiruri de du<JÎ. Curăţenia, acestă notă caracteristică a Aromânului, domne sce în t<5te casele şi se dato-resce femeii române. Dacă femeia română merită t<5tă admiraţiunea în partea ce iea la susţinerea casei, nu mai puţin este de admirat bărbatul, care excelâză prin moralitatea sa în afacerile comerciale. «Românul preferă mai puţină fudulie, dar onestitate extremă în afaceri» îmi spuneâ d-1 Ciohagi. în adevăr, timp de doi ani cât am stat la Salonic n’am autjit ca un comersant român să înceteze plăţile, deşi ei formâză majoritatea dintre comersanţii creştini. Se pomenesce ca raritate caşul d-luî Nicolae Băhcivanu, care fiind nevoit a face concordat cu creditorii săi, acum 6—7 ani, şi a le plăti 307<>, după doi ani, începând a-î merge bine negoţul, a plătit şi restul de 70*/» la toţi. Asemenea caşuri de virtute, într’o ţâră, unde tinerii nu se pot însurâ, dacă n’au dat două fa^ limente, cu drept cuvînt merită t<5tă admiraţiunea. Şi Aromânul este acelaşi în Ghevgheli ca şi în Salonic.
www.digibuc.ro
12
PERICLE N. PAPAHAGI
  Apoi în <Jiua de 14 Iunie m’am presintat d-luî Caimacam, un Albanes bey din Coniţa (Epir), absolvent al şcdlei «Galata-Seraî» din Constan-tinopole, căruia l-am făcut cunoscut scopul călătoriei mele şi l-am rugat să binevoăscă |a-mî pune la disposiţiune un suvariu, ceea ce mî-a acordat cu fdrte multă amabilitate, pentru care-î sunt recunoscător şi îi aduc aci mulţumirile mele; fără acăsta, călătoria la Românii din Me-glenia ar fl fost cu neputinţă.
  însoţit de Mustafa-onbaş, de un cavas tocmit şi de doi chirigii din Huma, am pornit după amia<Ji din Ghevgheli spre Huma. Călătoria a fost cât se p<5te de frumdsă până am ajuns la Ghiupca, străbătând rîul Ghevgheli [«valea-Ghivgheliâ»], care isvoresce din muntele Cajac [din ramura: «Dpu urecli»] şi care, după ce primesce apa mai multor rîuşdre mici, străbate drumul spre Huma lângă localitatea «Coasta-mari» şi merge de se varsă în Vardar, adăpând în trecere-î mai multe grădini şi livezi, aparţinând oraşului Ghevgheli.
  La «Coasta-mari» am întâlnit trei bel (notabili) din Nănta, înarmaţi până în dinţi şi călări, ce se coborau în Ghevgheli, ca să fie în «Jiua următdre la tîrgul ce se ţine odată pe săptămână. Mustafa-onbaş, un turc blajin şi fdrte fin, atrăgându-mi atenţiunea asupra lor, a <Jis: ‘Ian te uită la vulturii aceştia! Ei vorbesc limba vdstră şi erau altă dată creştini. Ce păcat au făcut strămoşii noştri, de nu v’au constrîns pe toţi atunci să îmbrăţişaţi islamismul, astăzi n’am fi avut bătăi de cap, ba cu Bulgari’, ba cu Grecii, ba cu nu sciu cine!»
  După o mică întreţinere cu aceşti Români turciţi, ne-am despărţit dorindu-ne reciproc drum bun şi revedere bună. Apoi ne-am continuat drumul timp de două câsurî, până am ajuns la localitatea Ciaprân împodobită cu arbuşti de t<5tă frumuseţea şi care aparţine satului turcesc Surmiât şi se vinde crescătorilor de capre. Cumpărătorii sunt Români din Ghevgheli, Livezi, Liumniţa sau Oşani; acesta depinde de an. Ce-vâ mai încolo la Sadanâc, care servesce de hotar între Huma şi Surmiet, ne-am oprit un moment pentru ca să ne desfătăm, ascultând melodia ce curgeâ din fluerul unui căprar din apropiere. Entusiasmat Mustafa-onbaş n’a putut să nu exclame: Soite cape cioban soite! senin-dîr bu duhia! (ţ)i-i-o, fericit cioban, <Ji-î-o! a ta este lumea! adică: tu domnescl în lume!) Vroind să-l cheme la noi şi sciind cât de mult păstorii evită a da ochi cu dmeniî autorităţilor, m’am opus să-î turbure voia bună. Puţin după acăsta, străbătând localităţile Bunăr, Ghiurta, Pişti-Grip, Valea-di-Cota, aşezate în drăpta şi stânga drumului, am ajuns la Ghiupca, loc de popas pentru cei cari merg în tîrg la Ghevgheli sau vin de acolo. Mai este cunoscută acăstă localitate prin aceea,
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
13
că aci se află mormîntul vestitului Albanes Hasan din Corcea, care a fost împuşcat de un tînăr român, din causa neomeniilor făptuite de acest vestit ră&-făc6tor în Huma şi Coniţa.
   Timpul dintr'odată s’a schimbat aci şi nisce nori negri, împinşi din spre muntele Zîna de un vînt rece, au întunecat sdrele, dejâ spre a-sflnţit; a început să fulgere şi să bubue straşnic. în scurtul drum ce a mai rămas până la Huma, am întâlnit mai multe caravane de Năn-teni, cari se coborau la Ghevgheli cu catârii încărcaţi cu <51e, cereale şi piper.
   Pe la asfinţitul sdrelui am intrat în Huma, săra; găzduit în casa primarului Trăian, am petrecut destul de bine în societatea institutorului, a părintelui Popa-Atanas, şi a câtor-vâ fruntaşi, cu cari ne-am întreţinut până tânjiu do tot.
   A doua <Ji asemenea am petrecut-o bine şi cu spor. Spre sără am părăsit satul pentru Lumjini. Distanţa dintre aceste două sate nu este maî mare decât două câsurî.
   După ce sui spre SV. câte-vâ minute, începi să cobori mereu până la Lumjini, străbătând frumdsa pajişte: Pulîana-lungă, cunoscută ca loc de popas «limeri» a haiducilor, când sunt prigoniţi fie din munţii Vodenei, fie din munţii Mirihovei.
   Puţin mai jos se află cişmâua Cuseli, unde la trecerea mea nisce Nănteni olari se odihniau la umbra unui majestos brad. Ei mi-au istorisit, că vin din Lăngăza, sat în apropiere de Salonic, unde aii petrecut aprdpe t<5tă ârna. împrietinindu-ne, discuţiunile obicinuite au curs asupra diferitelor evenimente la ordinea «jilel, ca asasinate, mişcarea bulgară, ce vor creştinii, ce vor face Turcii etc. Mai ales trecerii consulului austriac din Bitolia, d-1 Kral, prin ţinutul meglenesc i se atribuiau fel de fel de scopuri. După ce am discutat mai bine de o jumătate de oră, văijend că Nănteniî au de gând să petrâcă ndptea acolo, mi-am luat adio şi am pornit în salvele de împuşcături ale Năntenilor, după vechiul obiceiu românesc, practicat şi a<jî în Pind.
   Iată în ce consistă acest obiceiu.
   Când plâcă un sătân în străinătate, rudele şi amicii îl petrec până la o distanţă dre-care. în tot timpul acesta, prietenii lui şi tinerii cari-1 însoţesc descarcă într’una puscile în vînt, cântă diferite cântece de ocasiune şi golesc în acelaşi timp ploscile cu vin. Apoi după ce se sărută şi se despart, încep din noii a descărcâ puscile şi pistdlele până când dispare din vedere cel care se înstrăindză.
   Cam acelaşi lucru se face când se întdrce înstrăinatul în sat. îndată ce înstrăinatul zăresce satul «troară ţe da cap», descarcă arma, odată
www.digibuc.ro
14
periCle n. papahagi
sau de maî multe ori. Cei din sat răspund la salutul înstrăinatului tot prin împuşcături şi acestă splendidă convorbire durăză până când înstrăinatul intră în saţ, unde este aşteptat cu mare căldură de rude şi cunoscuţi.
   Ajungând în Lun<Jini, 15 Iunie, cu tdte insistenţele logofătului Hu-sein-Aza şi a institutorului Hrista Noe de a trage la eî acasă, am preferit să mă, mulţumesc cu camera, ce d-1 Stavre mî-a pus la dis-posiţiune, sciind că prin modul acesta voiii fi mult maî la largul meu de a veni în contact cu Românii, ceea ce s’a şi întîmplat.
   Aci m’am oprit până la 20 Iunie şi mulţămită prietenilor Rizu Peana, Hr. Noe, D. Gioga şi N. Marcu, institutori în satele acestea, am putut munci cu folos în continuu în aceste <}ile, fie în, Lumjinî, fie în Birislau, în casa d-luî Rizu Peana, mulţumită atât luî, cât şi familiei sale. Nu maî puţin le mulţumesc beilor Năntenî pentru fru-mdsa petrecere câmpenescă ce mî-au oferit, cu care ocasiune s’a distins un Albanes voinic, anume Peliu-aga Orman Memur, păzitor al pădurilor statului, care a excelat în tot timpul prin cântecele şî entusi-asmul său. Aflând că sunt din Epir, mî-a povestit cu de-amănuntul lupta Albanesilor de sub comanda luî Taulah-bei, din corpul luî Se-jar Cumandar-Căimacam Mustafa-Bey, cu vităzul revoluţionar român căpitan Garelîa din Breza, unde el a servit ca baîaractar (stegar), luptă care s’a terminat cu înfrângerea totală a lor. în câte-vâ cuvinte iată cum stă afacerea: Revoluţionarii români din 1872—1881, la îndemnul unui institutor român, au. decis să depue armele şi să se supue «sa si-nc\ină»x ca să întrebuinţăm termenul consacrat al acestui act, Taulah-Bey, nevroind să ţie sămă de acestă dorinţă a haiducilor, a pornit în contra lor. Haiducii au primit desfiderea. Albanesiî aii fost bătuţi şi ceî maî mulţi au rămas pe câmpul de luptă. Lupta s’a dat la Breza.
   «Mare şi neertată greşălă a făptuit comandantul nostru, urmă Memur Orman Pelîu-aga; fără acesta, alta ar fi fost astă<Jî pdte faţa Epi-ruluî. Voinicii Români, închişi maî târ<Jiu la Ianina, unde zac şi a<JÎ (1) în închisdre, uniţi cu. fraţii lor Albanesiî, ar fi putut opri anexarea Tesalieî, care a adus ruina beilor albanesî, a stagnat întrăga viăţă comercială a Epiruluî şi a nimicit celnicatele române. Ce păcat că Albanesiî nu se înţeleg cu Românii! Uniţi ar fi un zid în contra năzuinţelor duşmanilor comuni aî rasei româno-albanese. Păcat că n’avem 1
  (1) în urma intervenirii Excelenţei sale Alexandru Ghica-Brigadier, fost ministru al României la Constantinopole, pe lângă M. S. Sultanul, toţi haiducii închişi în 1881 au fost graţiaţi anul trecut. Aci e locul a spune, că consulul şi archiereul grec din Ianina au exploatat graţierea haiducilor români ca datorită intervenţiunii lor.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
15
ămenî, cari să se pună în fruntea unei înfrăţiri Albano-Române!
   —  Fără Turci? am obiectat.
   —    Când ar fi şi ei, puterea acestei treimi ar pune grăza în întrăga lume, a răspuns în simplitatea sa bătrânul Albanes, sintetisând ast-fel basa cea mai solidă pe care trebue să se razeme imperiul turcesc, pentru a-şi asigură o existenţă durabilă, idee susţinută cu elocinţă documentată de autorul broşurii: Les Grecs, Ies Valagues, Ies Alba-nais et l’empire Ottoman, în cap. XI, pag. 164 squ.
   în ijiua de 20 Iunie, am plecat însoţit de sus-ijişii institutori şi de câţi-vâ Români la Oşanî. în trecere ne-am oprit cu toţii şi am visitat mănăstirea din Oşanî. Restul filelor de 21 şi 22 Iunie le-am petrecut în Oşanî, unde am rămas pe deplin mulţumit de iubirea nemăsurată ce mi s’a arătat de Români. în special exprim mulţumirile mele părintelui Papa-Emanoil, în casa căruia trăsesem. în săra de 20 ale acelei luni, ara pornit la Cupa, unde colnicul Văcea ne-a aşteptat fărte bine. A doua <}i, în ?3 Iunie, după ce am cules tot ce am crezut necesar şi ce s’a putut, de ăre-ce suvariul Mustafa-Onbaş primise ordin să se întărcă în Ghevgheli, nevoind a rămână fără păzitor din partea autorităţilor, ceea ce m’ar fi expus cine scie la ce neajunsuri, m’am hotărît să pun capăt călătoriei şi să mă întorc în Ghevgheli. Drumul mi-a fost prin Lîumniţa, unde m’am oprit câte-vâ căsurî, dar aprăpe fără nici un folos, de ăre-ce satul eră cu totul pustiu de bărbaţi, cari se coborâseră în Ghevgheli, ca să presinte socotălâ şi să-şi primăscă plata pentru gogoşii de mătase predaţi casei «Isaia» şi celor-lalţi comercianţi mai mici. în săra de 23 Iunie am intrat din nou în Ghevgheli, unde d-1 Ciohagi m’a aşteptat cu aceeaşi amabilitate ca şi în primul rând; am regretat însă că mi-a scăpat ocâsiunea de a visitâ şi satele Baro-viţa şi Ţărnareca, după cum îmi propusesem. De alt-fel şi mijlăcele materiale mi se epuisaseră, fiind nevoit a întreţină 5—6 persăne pe socotălâ mea, plus bacşişurile, fără de cari nu poţi face nimic cu folos în părţile locului. Din acăstă causă am renunţat de la călătorie şi a doua <}i, după ce am mulţumit Ex. Sale Caimacamului pentru bunăvoinţă vădită, m’am întors cu trenul la Salonic.
           B.  Descrierea satelor şi oraşului Ghevgheli.
   1.   (xhevglieli. Acest oraş este aşezat la pălele muntelui Cajac, pe malul drept al fluviului Vardar (Axius), la o distanţă de cel mult un chilometru. Poporaţiunea oraşului este formată de Muhametani [Turci
www.digibuc.ro
1G
PERICI.E N. PAPAHAGI
şi Cerchesî], Slavi [Bulgari şi Sîrbî], Români şi câte-vâ familii ţi-gănescî.                                              ,
   Românii aflători aci sunt veniţi din satele române din Meglenia, sau din Cruşova şi Părleap. Ei sunt în număr de 60—70 de familii, formând o poporaţiune de 450—500 de suflete.
   Ocupaţiunea locuitorilor din Ghevgheli este agricultura, comerciul şi mica industrie.                   .          .
   Românii stabiliţi aci se ocupă cu comerciul, mulţi sunt croitori, argintari, şi câţi-vâ se ocupă cu fabricarea vaselor de aramă, cu care articol alimentăză întrăga cază, colindând satele şi orăşolele din târg în tîrg, iar câte-vâ familii se ocupă cu crescerea vitelor, precum sunt celnicii Bele al Dină şi Nicola-Chihaia.
   Cultura gândacilor dc mătase în oraşul Ghevgheli se practică de Slavi şi Turci. Numai de curând au început şi Românii să se dedeâ acestei ocupaţiuni.
   Tutunul se cultivă mai mult de poporaţiunea muhametană şi con-curăză în calitate cu tutunul din câmpia Seresului.
   Brânzeturilc, al treilea articol mai important al oraşului, este reser-vat exclusiv Românilor, fie din oraş, fie din împrejurimi.
   Şcoli în oraş sunt: 1) Două şcoli turcesc!, una de băeţî şi alta de fete, cu cinci institutori şi două institutăre. Institutorii sunt absolvenţi ai şcălelor superiăre turcesc! din Salonic sau Constantinopole. 2) Şcăle bulgare trei, două de băeţî şi una de fete, cu un corp didactic de 7 profesori şi două institutdre. Aceştia aii biserica lor şi un arehimandrit.
3) Două şcăle sîrbesci, una de băeţî şi cea-laltă de fete, cu un corp didactic de 3 institutori şi două institutăre. 4) O şcălă grecăscă de băeţî cu şăse institutori şi una de fete cu două institutăre. 5) Anul acesta s’a fondat şi şcăla română.
   Clima oraşului, în timpul verii, este excelentă. Căldurile sunt temperate de vîntul care suflă din spre muntele Cajac [Cojuc] şi Zîna [Zpna] şi durâză puţin, firna este aspră. Vînturile suflă des şi turbat. Din causa acăsta producţiunea agricolă a câmpiei Ghevgheli este cu 10V. mai puţin decât ar trebui.
   Rîuleţul care curge la marginea oraşului se revarsă une-orî şi produce pagube mari în semănături. Un avînt maî mare va luă oraşul, când se va sfîrşî podul ce se lucrăză peste Vardar şi care va stabili o legătură maî strînsă între Ghevgheli şi satele de pe malul stâng al fluviului.
   Altă dată oraşul Ghevgheli eră un simplu sătuleţ turco-slav. A luat desvoltarea actuală, de când a devenit reşedinţă de «căimăcămie».
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
17
   Aci staţioneză şi un regiment în permanenţă. Casarmele sunt afară din oraş.
   între satele «Marceli», (bulg. MărQenţi) şi Negoţi se află nisce băl termale, devenite proprietatea unui Bey din Ghevgheli, care şî-a făcut aci o vilă şi nisce instalaţiunî, ce lasă însă mult de dorit. Băile acestea aii trebuit să existe şi în vechime, şi Beyul, după cum am fost asigurat, n’a făcut decât să restaureze basinul deja existent. în interior s’ar vede chiar până acjî plăcile mari de pâtră, cam de un metru, cil in-scripţiunî. De 6re ce însumi nu le-am vizitat, nu pot asigură nimic în acâstă privinţă.
   2. Huma [«Uma»].
   Posiţiunea acestui sat este alâsă, avend forma unei citadele şi fiind împresurată jur împrejur de păduri frumdse de fag, pin şi carpen. Sătuleţul se împarte în şâse mahalale, represintând cinci nemuri, după numele unui fruntaş: 1) Maala-lu-Pardu-, 2) Maala-lu-Părglc, fondatorul «cătunuluî>, după cum se spune prin tradiţiune; 3) Maala di-di-supră, care este prima mahala, unde s’ar fi stabilit pe vremuri «Părgic» cu nemul lui; 4). Maala-lu-Bicîâc, ai cărei locuitori s’ar trage de la Bicîâc care, după trecerea Năntenilor la Islamizm, nevroind să facă acelaşi lucru, şi-a găsit aci refugiu. Aceştia sunt cei mai de curând veniţi în sat; 5) Maala-lu-Ristu; 6) Maala-lu-Stepăn sau: Maala-di la-Cişma-lu-Stepân.
   în sat se află doue biserici: 1) sfeti-Tanăs, părăsită de mult şi aprdpe în ruine; 2) Stăvineri sau Mala-Bogorodiţa, în care se oficiăză numai roinânesce de preotul Papa-Atanas; hramul bisericii se face în 22 Iulie. Observ că atât S-ta. Vineri cât şi Sta. Mărie se serbăză cu mare pompă de Românii din Meglenia, precum şi de toţi Românii dinPind, în cât s’ar pute (Jice, că aceste doue sărbători sunt, în Peninsula Balcanică, considerate ca naţionale de Români. Acesta pare a fi şi motivul pentru care nu se face hramul bisericii acesteia în (Jiua de 8 Sept,, după cum ar trebui.
   Zugrăvirea, sau mai bine <Jis rezugrăvirea icdnelor este făcută de către zugravul cruşovăn Anastas (Taşcu) Cuveci şi fiii. Tot acestora se datoresce zugrăvirea bisericilor din Lun<Jinî, Birislau, mănăstirea din Oşani, Oşani, Cupa şi parte din icdnele din Liumniţa. Pe pereţii din afară ai bisericii a umblat şi mâna unui zugraf bulgar, după cum resultă din felul scenelor [iad şi paradis] zugrăvite şi din inscripţiunile pe limba bulgară şi cari scene sunt identice cu cele ce găsim la cea mai mare parte din bisericile bulgăresc! din Macedonia, aşâ cum se vede şi la biserica Sfeti-Nedeli din Bitolia.
   Analele A. R.—Totn. XXV.--Memoriile Secţ. Literare,               8
www.digibuc.ro
18
PERICLE N. PAPA HAGI
   Există numai şc<51ă română, cu localul seu clădit de curând, ca să servescă anume de şcdlă românăscă. Sunt doî institutori. Elevi la trecerea mea au fost 43. Locuitorii fiind aprdpe cu toţii agricultori, cea maî mare parte dintre elevi se retrag, ca să se ocupe cu lucrarea pă-mîntuluî, încă de la Pascl.
   în sat sunt şepte cişmele, ale căror nume sunt a se vede în capitolul despre «Nomenclatura localităţilor».
   La trecerea mea prin sat, în 14 şi 15 Iunie, tdte casele erau ocupate cu «chioşcurile» gândacilor de mătase.
   Poporaţiunea satului este: 90 case, 140 de familii cu 980 de suflete.
   Istoricul. După cum se spune, satul altă dată ar fi fost în localitatea numită «Cătunişti», în valea dintre Coniţa şi Huma, unde încă până a<Jî se văd ruine de case şi se găsesc monede vechi. Locuitorii ar fi părăsit satul, fiind-că prea eră expus în drumul trecătorilor turci.
   Până acum doî trei anî, era ciflicul unul Bey turc, stabilit în Salonic. La îndemnul institutorului român, al preotului şi altor câtor-vă fruntaşi, sătenii au răscumpărat jumătate din moşie, plătind jumătate din cost şi rămâind să maî plătăscă şi restul în 3—4 rate. Hotarul dintre ciflic şi partea răscumpărată îl formeză rîuleţul, care împarte satul în două. Sătenii cari au contribuit la răscumpărare şi cari din întîmplare îşi au casele pe partea rămasă ciflic, şi le părăsesc şi vin de-şî clădesc altele noi pe pămîntul ce le aparţine. Nouăle case se fac de pătră, în abundenţă acî, şi toţi sătenii contribuie la clădirea lor, fie-care ajutând cu ce pdte, ca şi la clădirea unei biserici sau şcăle.
   3. Lundiiii.
   Lnndini [sau: Lugunţa] este aşezat pe cdsta muntelui Zpna [=Zîna] şi este străbătut de rîuleţul «Valea-mari», formând patru mahalale:
1) maala di sus, 2.codi jos, 3.codi ciopre şi 4. maala dipristi vali [mahalaua de peste rîu].
   Se află două biserici în sat, una la marginea satului şi cea-laltă în sat. Prima: *Sfeti- Vraci» sau: tdijoâsa băserică», cu hramul «Sfinţiî-fără-de-Arginţî: Cosma şi Damian», este clădită jumătate în pămînt şi pare a fi fdrte veche. Aci se oficieză românesce şi tăte numirile de pe icdne sunt prefăcute în românesce, ca: «Muma Domnului>, «S-tul Atanasiu din Alexandria», «Ioan Botezătorul» etc.
   La 1 Noemvrie, când se serbăză hramul bisericii, vine lume din tdte satele vecine, se face horă după oficiere şi se petrece mult. Tinerii, după horă, jăcă sărind «an trei», se luptă= si amburos>, un fel de luptă obicinuită de atleţi, şi când se sfîrşesce cu acăsta, se ospăteză în Lun-
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNlf.
19
4ini prin familii; ceî din satele vecine plecă de obiceiu a doua <Ji în satele lor.
   A doua biserică este: Sfeli-Nicola; este mare şi frumdsă. în ea se slujesce grecesce. Cu tdtă lupta aprigă a Românilor cari, pe lângă închisori, şi-au versat şi sângele, n’au putut să o ieă din mâna ad- ’ versarilor. Causa este că stăpânul moşiei chiar le face oposiţiune.
   Numele cişmelelor şi ale morilor sunt a se vede în cap. despre «Nomenclatura localităţilor.»
   Poporaţiunea satului este 130 de case, 200 de familii cu 1.400 de locuitori.
   Acest sat este în mare parte ciflic, afară de 20—30 de case. Astă<Ji aparţine milionarului evreu Saul din Salonic, care l-a cumpărat de la Rifat-Bey pentru 4.000 de lire turcesci (90—91.000 lei).
   Arendaşul lui Saul se numesce Asan-Cusar şi este un Năntean român, care administrâză moşia în mod cam neomenos de 7 ani de <Jile. El umblă să o cumpere de la Saul, căruia îi este cu neputinţă să o administreze singur.
   Despre originea satului iată ce s]5une tradiţiunea:
   în timpurile de demult «Cătunu» era aşezat mai sus ce-vâ, unde se află a<Ji «Cişma Şăroată» şi unde încă până a<Jî se văd ruine de case. Satul se compunea din trei părţi: 1) Losceva, Letniţa şi Lungiră (pe bulgăresce şi turce3ce: Lugunţă). Capu (şeful) Românilor de atunci aveă trei fii cari, după ce s’au însurat şi îmmulţit, au căpătat fie-care câte una din aceste trei părţi.
   Cel care căpătă «Letniţa», nu se scie din ce pricină, o vîndu la Năn-teni, pe când aceştia nu erau încă turciţi. Cel care căpătă «Lun<Jini» o dărui bisericei «Sfeti-Vraci», de la care, luând-o în arendă Rifat-Bey timp îndelungat de ani, şi-o însuşi şi pe urmă o vîndu lui Saul, milionarul evreu din Salonic. Ceea ce l-ar fi făcut pe Rifat-Bey, ca să vîn4ă satul «Lun4inî», ar fi fost şi frica, ca nu cum-vâ locuitorii să se ridice într’o 4i şi să protesteze, că deţine pe nedrept satul ca moşie. Locuitorii susţin, că satul Lun4inl nu-i trecut în registrele de imobile ale Statului ca moşia lui Rifat-Bey, ci ca aparţinând bisericii «Sfeti-Vraci».
   Cel care căpătă «Losceva», o păstră şi o lăsă urmaşilor săi cari, după părăsirea satului, se mutară şi se aşezară în Lun4iîii, continuând a-şi stăpâni ogdrele şi pămîntul până în 4iua de astă4î.
   4.   Birislau este depărtare de 15—20 minute de Lun4ini. Cătunul este ciflic (moşie) şi aparţine la opt stăpâni. Din causa purtării tiranice a diferiţilor subaşî (un fel de logofeţi sau administratori), o parte din
www.digibuc.ro
20
PERICLE N. PAPA HAGI
locuitori, 15 familii, au emigrat la Gumenge, fapt ce a atras atenţiunea autorităţilor de a lua 6re-carî măsuri în contra lipitorilor satului.
   Ast-fel căimăcamul din Ghevghele a impus celor opt proprietari un administrator comun, recomandat de autoritate, şi a hotărît că ori ce afacere dintre săteni şi proprietari să se facă în faţa acestui administrator. A interzis cămătarilor Bey de a se duce în persdnă în casa dmenilor, ca să pretindă sumele împrumutate. Până atunci cei opt proprietari erau representaţi de opt subaşi, cari avend câte un ajutor, făceâ 16, plus caii şi amicii lor şi toţi aceştia trebuiau să fie întreţinuţi pe so-cotela bieţilor săteni, aşâ cum se face în cea mai mare parte din satele moşii bulgaro-grecesci din Macedonia.
   Despre originea satului se scie numai că, înainte, pe vremuri, eră pe platoul numit Grădişte [Zagrad şi ţitati], care este de-asupra satului Birislau, la o distanţă maximă de 10 minute suind. în adevăr, aci sunt ruine de castre şi s’au găsit monede vechi grece-romane şi statue numite idoli, cari însă s’au prăpădit. La clădirea şcdlei române se văd urmele a două statui, una aşezată în zid, de-asupra uşii şcălei şi alta servind de treaptă la scară. Celei din zid îi lipsesce capul, mânile şi piciărele, avend numai gâtul şi trunchiul corpului.
   Se află numai o singură biserică «Stăvineri», S-ta. Vineri, în care se slujesce românesce; ea pare a fi nouă.
   Există numai şcălă română cu local propriu.
   Populaţiunea satului este: 55 case, fără a socoti pe cele emigrate în Gumenge, formând 80 de familii cu 560 de suflete.
   Notă. Am zis, că bisericile acestea sunt rezugrăvite în cea mai mare parte din către Cruşoveanul Anastas şi fiii [ :Const. şi Evanghele]. Adăugăm, că zugrăvăla s’a făcut între anii 1854-1866. Numele contribuitorilor la clădirea bisericii sau la zugrăvirea ei sunt însemnate în altar pe pereţii bisericeî, la «’ATtoxâOiXaic xoo '/pYjoxoo». Iată un specimen copiat din biserica S-ta. Vineri din Birislau, zugrăvită de Anastas şi costând 50 de lire turcescî, o mie de lei şi ce-vâ. Păstrăm ortografia autorului: YjTtâp uyEac xai aajxrjpcac, r(7tep tou ap'/temaxoTiou [uXetîou I, vi-xoXaoj iepioc, avaataaiou iepâtuc, vave, pjxpe, xoîou, îco6av. vave. axa6pe. ’uoSav. Taoto axot'av. xoVo. Arjpjxpioo. 6aXx£co. YouxCta. aspito- xooto. [uroCCvjv. aeuTto. Coco. Cto'iav. io)6âv. §vjp.to. xoto piţs. vavo. p.r)Xpe. nana. xoato. vavo. Ttexxo. aexav totvxCte (1) p.-/jxpe. mia. prjta. ‘(odo. ayjeX. Tcsxps. taoto. icexpe. xoaae (toşe). pTjţto. iwavou. vave. avaaxaatou. xiovaxavx:vo xcovu TtpeaSrjxlpa, nsvia. pevo, -fpoao. 8ii yeipoe ’Avaotaaiou
   xiv biov KwvaxavSrjvou. £xec 1862. în traducere : Pentru sănătate şi mân- 1
  (1) Despre Sătean Tance se (fice, că ar fi fundatorul biserici!.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
21
tuire, pentru arhiepiscopul Miletiu I, Nicolau preotul, Anastasiu preotul, Nane. Mitre. Koîu. Iovan. Nane. Stavre. Iovan. Taşîo-Stoian. Ivoio. Di-mitriu. Yălcîo. Gucia. Şebo. Toşîo. Bojin. Şebo. Zoîo. Zoian (Joian). Iovan. Dimo. Coio-Rize. Nano. Mitre. Petco. Toşîo. Nano. Petco. Sătean Tancîe. Mitre. Peîo. Riza. Godo. Anghel. Petre. Taşîo. Petre. Toşe. Rizo. Ioan.Nane. Anastasiu. Constantin. Toni. preotăsa. Penio. Meno Groso. De mâna lui Anastasiu cu fiul său Constantin. Anul 1862.
   5.   Nănta. [Nonta] este aşezat la pblele muntelui Zîna. Poporaţiunea orăşelului se ridică la 5.500 de suflete, avend 550 de case, plus un număr de câte-va case ţigănescî. Locuitorii sunt de origine română, trecuţi de mult la islamism. Casele sunt frumdse şi starea economică a locuitorilor superidră creştinilor din satele vecine.
   De 6re-ce mî-a fost cu neputinţă, cu t6tă ar<Jăt<5rea mea dorinţă, de a visitâ acest orăşel istoric, tot ce spun aci, se datoresce logofătului [subaş] Husein-Aza, român din Nănta. Tot lui se datoresce, în parte, şi nomenclatura localităţilor din Nănta.
   în sat se află mai multe moschee şi o şcolă primară turcescă de băeţî care, mulţumită zelului depus de către d-1 Reşid-Bey, directorul consiliului instrucţiunii publice din Yilaetul Salonic, merge destul de bine. în trecut instrucţiunea se făcea de către hogea (preotul mos-cheleî), care preda numai noţiuni de cetit, scris şi socotit, în modul cel maî rudimentar. Acesta este şi motivul pentru care mai toţi Beyî de aci nu sciu nici scrie, nici socoti.
   Pe cât este poporul de pacînic şi muncitor, pe atâta nobilii lor, din nenorocire prea mulţi, sunt leneşi şi fanatici, în cât au ajuns a fi pentru satele din vecinătate, române şi bulgare, nisce adevăraţi asupritori.
   Se (Jice că, într’una din moschele, s’ar păstră încă neatinse hainele archiereuluî, care l-a îndemnat să trăcă la islamism, şi tdte cărţile re-ligidse, îmbrăcate scump în aur şi argint.
   6.   Mănăstirea din Oşanî este aşezată între satele Lumjini, Birislau Oşani şi Liumniţa şi are o posiţiune fdrte frumdsă, în mijlocul pădurii. Biserica este închinată archanghelului Michail şi este renumită în miracule. Din acestă causă porţile bisericii nu se închid nici odată, căci cine ar cuteză să o devasteze? Odată nisce rău-făcători, prădând mănăstirea şi vrend să fugă, porţile s’au. închis de la sine şi nu s’au deschis decât după ce tâlharii au întors tot ce luaseră bisericii. Faima acăsta se transmite din om în om.
                                 Altă dată venind un Bey turc şi tăind un pom din grădină, în con-
www.digibuc.ro
22
PERICLE N. PAPAHAGI
                            tra sfatului călugărilor, de a nu-1 atinge, i s’a paralisat mâna. S’a vindecat apoi, după ce a promis şi a dăruit lucruri preţidse bisericii.
                            Acestea şi alte o mulţime de miracule, care mai de care exagerate mai mult, ţi se povestesc de pravoslavnicii călugări de la mănăstire.
   Stareţul mănăstirii este un călugăr din Lun<Jini; ajutdrele sale sunt alţi trei călugări şi vre-o 6 maici.
   Mănăstirea stă sub autoritatea religidsă a archiereului grecesc din Florina, ca şi cele-lalte biserici din satele române, cu excepţiunea Ba-roviţeî şi a Sirmininului.
   Odată pe an, la 6 Sept., se serbeză hramul bisericii. Atunci vine lume din tdte satele vecine române şi bulgare, chiar- şi din cele turcesc!, aducend daruri preţidse la mănăstire, pentru ca să le fie de ajutor. Darurile consistă în obiecte de argint, bani, vite, cereale şi altele.
   Fie-care îşi mai aduce de ale mâncării, dar şi din partea mănăstirii se servesc doue trei feluri de bucate şi se sacrifică în acestă <Ji 10—1& vaci şi tot atâtea vite mici pentru ospătarea musafirilor. Vinul şi rachiul curge în abundenţă din beciurile mănăstirii. După ce se mănâncă, se bea şi se jdcă până târziu de tot, şi după ce femeile îşi pun în evidenţă costumele lor şi mai ales poddbele, spre sâră parte din cei veniţi pornesc spre satele de unde au venit, iar cei mai mulţi se duc în Oşsnî, unde se mai petrece şi rămân să plece a doua <ji după amiacjî.
   Mănăstirea face parte din moşia Oşanî, pe care a încercat să o cumpere altă dată schitul românesc din Sântul Munte. Nu este locul a arătă aci marea însemnătate ce ar fi resultat pentru desvoltarea Românismului, dacă ar fi reuşit acesta. Dar momentul nu este perdut şi procedând înţelepţesce, se pdte face a<Ji ce nu s’a făcut atunci.
   7.   Oşani [Hoşani, Oşin], dintre tdte satele văzute de noi are posi-ţiunea cea mai frumdsă şi clima cea mai dulce, atât în timpul verii cât şi în timpul erniî. Are ape în belşug şi fdrte bune de băut. Acestei cause se atribue frumuseţea femeilor de aci şi deşteptăciunea locuitorilor.
   Satul este moşia unui Bey din Salonic. După afirmarea locuitorilor ar fi aparţinut altă dată satul mănăstirii Ivir (!?) din muntele Atos, de unde luându-1 în arendă tatăl Beyului actual, a devenit încetul cu încetul stăpân în mod arbitrar. Mănăstirea întreţineâ şi întreţine şi a<}î încă un metoh cu un singur călugăr, cu reşedinţa în Oşani.
   La trecerea mea prin sat, călugărul metohuluî nu se află acolo şi sătenii nici numele nu-î cunosceau, numindu-1 gr. Gheronda, adică
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII,
23
bătrânul. Venitul anual al acestei mari moşii varieză între 600 şi 1.000 de lire turcescî.
  Despre originea satului se spune, că pe vremuri erau 5 cătune, formând un sat fdrte lung, dar aşa cum erau depărtate nu se puteau ajută la nevoe şi apără în contra asupririlor. Văijend strămoşii că aşa nu este bine, au hotărît să facă un singur sat şi aşâ s’au strîns şi au făcut satul actual Oşanî, care n’ar însemnă alt-cevâ decât «unire» de la cuvîntul turcesc «hoş» unire. Apoi făcură «blestem» preoţii ca nimeni să nu părăsescă satul şi că cine-1 va părăsi, să fie blestemat persecutat de noroc, ca tot în sat să se întdrcă. De atunci satul cresce, mereu.
  Poporaţiunea satului este: 250 case, 300 de familii cu 2.100 de locuitori.
  în sat sunt două biserici: a) Adormirea mumei Domnului, numită Precista, care serbeză hramul la 15 August. Se oficiâză românesce. Evanghelia veche cu o relaţiune istorică despre satele acestea şi despre trecerea la mahomedanism a Năntenilor etc., a fost luată de învăţătorul Teodor din Nevesca (!) şi trimisă prin consulatul grec din Salonic la Atena, după cum îşi aduc aminte preoţii. Mi se pare însă, că acest învăţător a fost vre-unul din cei mulţi anticagii din Macedonia, cari fac un comerţ mare cu lucrurile antice. Icănele sunt scrise românesce.
  b)   Biserica Sfeti-Nicola e alături de cea de mai sus. Este mare şi fru-măsă. Se oficieză grecesce în biserică. Localul şcăleî este fărte frumos. Zugrăvirea icănelor este datorită tot familiei Cruşoveanuluî Anastas şi fiii. Coloritul icănelor este mai îngrijit aci. Un roşu fărte plăcut predomină cele mai multe dintre icăne.
  Preoţii români sunt patru: Papa-Emanoil Econom, Papa-Dionisie Anastas, Papa-Crista Bujin şi Papa-Gheorghe Christa, numit şi Papa-Gona, un gigant. La trecerea mea prin Oşanî acesta zăcea greu bolnav, în urma unor zguduiri puternice morale şi materiale, suferite pentru causa românescă locală împreună cu distinsul patriot Guşu Gaga, din partea nelegiuitului Archiereu grec din Florina, care de două orî a plătit pe nisce asasini, ca să-l împusce, pe el şi pe d-1 Gaga.
  «La Bulgari asasinii sunt ămenî ordinari, îmi <Jicea colosul preot, când l’am vă<Jut. La Greci însă înşişi cei cari ţin în mână religiunea şi cari ar trebui să ne îndemne, ca să ne învăţăm limba, sunt criminali şi asasini. De două orî am scăpat de asasini, dar am răcit în-tr’una din (Jile, pe când mă ascundeam de asasini, şi nu sciu dacă voiu maî trăi mult. Dar trăăscă naţiunea şi copiii, că tot eră să mor odată.»
  Acest modest patriot, care în agonie nu uită că nămul lui este maî
www.digibuc.ro
24
PERICLE N. PAPAHAGI
pre sus de viâţă-i, şi-a dat obştescul sfîrşit în luna Ianuarie 1902, regretat de toţi Românii din Meglenia. Fie-Î neperitdre memoria!
   Şcdla română din Oşanî merge fdrte bine, sub conducerea d-lor Nicolae Marcu şi Pampori, doi harnici institutori.
   8.   Cupa are o posiţiune cam prăpăstidsă. Altă dată a fost moşia luî Acî-Bey, de la care au cumpărat-o sătenii cu 30 de ani înainte şi în 1901 au plătit ultima rată, devenind stăpâni absoluţi pe sat. Pămîn-tul Cupei este fdrte întins şi mare parte servesce pentru păşunatul caprelor mai ales. Pot pasce între 15—20.000 de capre anual.
   în singura biserică «Stămăria» (S-ta Maria) se slujesce românesce, deşi nu există şcdlă română. Pentru acesta eî au fost siliţi să se lepede de autoritatea religidsă a patriarchului, care în ruptul capului nu le permite să cetâscă românesce, şi au trecut sub supremaţia Exar-chatului bulgăresc! Românesce cetesce octogenarul Papa-Gheorghe, poreclit şi Zarcada care, deşi bătrân, pentru marea iubire ce a avut de limbă, s’a pus şi a învăţat să pdtă face doxologia şi ceti evangelia pe românesce.
   Aci se păstrăză şi o evangelie îmbrăcată în argint de către argintarul român din Nevăsta: Mihail Staică (Mr/aXt axaîxa ex NeSeaxa, dz ywpav XiouixvixCa), stabilit în Liumniţa, după cum resultă din însăşi iscălitura argintarului, reprodusă aci cu ortografia sa.
   în biserică, în altar, se păstrăză registre regulate de nascerî, morţi şi de căsătorii.
   Satul se împaite în două mahalale: maala di jos şi di sus. Numele cişmelelor, morilor, etc. se vor vede la «Nomenclatura localităţilor.»
   Poporaţiunea satului este compusă din 90 case, 135 de familii cu aprdpe 1.000 de suflete.
   Despre originea satului tradiţiunea spune, că altă dată satul se află în localitatea numită Cupa-veclîă = Cupa vechie care, judecând după ruinele şi cişmelele aflătdre, a trebuit să fie întins. Aci se găsesc o mulţime de monede vechi romane şi bizantine. Monede vechi se mai găsesc în Huma, în localitatea numită «Ţitati», în «Nănta», în Lîum-niţa la «Coroana» şi «Ştur» şi pe la «Tumbă».
   (A se vedâ numele tuturor satelor române din Meglenia în cap.: «Statistica Românilor din Meglenia», pag. 41—44.)
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
25
                                          PARTEA II
PRODUCŢIUNEA PÂMÎNTULUI Şl OCUPATIUNEA LOCUITORILOR; HRANA; PORT; POPULAŢIUNE.
     A. Producţiunea pămîntului şi ocupaţiunea locuitorilor.
  Pămîntul Meglenieî-române este f<5rte mănos, deşi nu tocmai ca cel din şes, din aşa <Jisa: Meglenie-bulgară. (1) Numai partea estică a muntelui Caragiova face ore-cum abatere, anume teritoriul aparţinând Liumniţeî, care este, în parte, calcaros şi petros. Dar şi aci se află păşunat pentru capre fdrte bun.
  Tbte aceste sate abundă în ape, isvbre şi fântâni, cari dau nascere la mai multe rîuleţe (2). Din causa acesta prin părţile acestea nici nu se pomenesce de secetă. Iar când este secetă, sătenii se strîng grupuri de câte 30—50 de persbne şi abat cursul apelor, a<Jî pentru ogbrele din cutare parte, mâne pentru cele din cea-laltă parte, până când se adapă totul.
  Numai Lumjinî şi Birislau suferă perderi, dar de vîntul boarea din Zîna, când suflă în timpul secerişului.
  Ocupaţiunea principală a locuitorilor este agricultura.
  Se cultivă grâu [grşn\ de trei calităţi: <gron şutâro, «grpn ci-clâzât», = acoperit cu un fel de puf, şi «grpn-usatcă» = cam negru; secară (siearăj, orz (uorz), ovăz (uvez), porumb (gărnişor, misurj de două feluri: alb şi galbin (galben), care se preferă, ca fiind mai bun; meiu (me\m), melîu răpesc = un soiâ de meiu arăbesc, bărnie, rov [Arom., arov], linte (linte) de fdrte bună calitate, baclă (fasole), renumită prin cantitate, dar mai ales prin calitate în Cupa şi Oşanî, pătati (cartofi), piperchi (ardei), în fdrte mare cantitate şi excelentă calitate.
  Se exportă boia de ardei în mari cantităţi în Sîrbia, Bulgaria, România şi Ungaria, după ce se alimentezâ tdtă Turcia. 1 2
   (1)  Hahn, Reise durch die Gebiete des Drin und Wardar p. 260: «Pămîntul Mo-gleniei este dintre cele mai fructifere din întrega Macedonie şi prin acesta se explică, că pe un spaţiu aşa de mic pot există 54 de sate şi comuue. Pămintul acolo este indoit şi chiar intreit mai scump decât in întrega vecinătate, şi multe ogore oferă trei secerişuri pe an».
   (2)  Idem, loc. cit., p. 260: «Clima este forte sănătosă şi isvorele, cari ţişnesc pe tote căile, de o rară bunătate [Das Klima ist sehr gesund und das Quellwasser, welches aller Wege hervorsprudelt, von seltener Gute»]... Afară de sus numitele trei mai mari riuri, are provincia mii de alte riuleţe mici şi isvore, cari se utiliseză cu sârguinţă de locuitori pentru adăpatul ogorelor lor.
www.digibuc.ro
26
PERICLE N. PAPAHAGI
   «Dintre produsele celor două districte din Moglenia, — <Ji°e I- G. von Hahn încă în 1863, cel mai bine informat despre acăstă provincie, — ocupă piperul roşu (Paprica) primul loc, căci acăstă aromă plăcută numai aci se cultivă pentru export. în anul trecut se exportă o mare parte în Ungaria prin Sîrbia. Moglena îndestuleză de asemenea, în mod exclusiv, întrega peninsulă cu acăstă aromă şi cantităţi considerabile se trimit şi înFrancia şi în Egipt. Totuşi, articolul acesta nici odată nu este curat dat în comerţ, ci se amestecă cu făină de mazăre şi cu pămînt roşu. După însemnarea perceptorilor (Zehentpăchter) se produse în anul curent 1863 în Caragiova-do-Sus (Ober-Carad-schova) 185.000 ocale, în Caragiova-de-jos, 80.000 ocale de piper». (1) Mazărea din Oşanî şi Cupa de asemenea este f<5rte bună.
   Altă dată Humeniî cultivau şi orez, după cum se atestă şi din numele localităţii «Dingu» un fel de vâltăre pentru curăţitul orezului, care se află aci.
   2.   Cultura mătaseî se face în t<5te satele române din Meglenia şi dacă întrăga provincie produce 400.000 — 600.000 ocale de gogoşi de mătase, o jumătate parte se produce în satele române. «Das zweite Haupterzeugniss bilden die Seiden-Cocons, deren Ernte jedoch im vo-rigen Jahre spărlicher als in anderen Jahren ausfiel, da sich nun auch in Makedonien die Wiirmerkrankheit zeigt, von welcher es bis dahin verschont geblieben war. In Jahre 1863 aber erzeugte Ober-Karad-schova 380.000 Okka Cocons und der Untere Bezirk 30.000 Okka.» (2) Gândacii de mătase se numesc: bubi. Semînţa de gândaci şî-o cumpără sau şî-o capătă din gândacii lor şi se păstrăză într’un loc rece Şi după ce se produce frunza de dud, se pune în nisce ubeli = petece de pânză, frumos spălate; după ce dorm odată, gândacii ce se desvoltă pe aceste «ubeli» se ruies = se răresc, şi după ce se satură bine de mâncare, se pun printre frunze de dud, ramuri de pin sau de copac, printre cari încep gândacii să-şî facă gogoşi = cujureţî (Arom. cuculiu). Vîn<jarea gogoşilor de gândaci se face, de obiceiu, în sat, unde maî mulţi negustoraşî români sau emisari aî diferitelor case mari din Salonic şi Ghevgheli vin şi le cumpără.
   Cuţitul cu case se taie frunza de dud se numesce sănstrăciu. Cup se (Jice o grămadă de gândaci resfiraţi pe o întindere de 2—3 metri. Fiecare casă, după frunza de care dispune, face între 6—20 de eupi. 1 2
   (1)   I. G. von Hahn, Reise durch die Gebiete des Drin und Wardar, p. 262, Wien 1863.
   (2) Loc. cit., p. 262 (1863).
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
27
   3.   Crescerea vitelor nu este neglijată şi afară de Aromânii din Livezi, se ocupă Nănteniî, unde se află celnicî sau chehaiale cu 5.000 de oî şi capre; Cupeniî, între cari fraţii Vocea şi Petru, posedă între 3.000 până la 4.000 de capre şi 1.000 de oi, o avere destul de mare, mai ales în acele părţi; puţin mai bogat este aci octogenarul Papa-Gheor-ghe, supranumit şi Zarcada, după numele unui haiduc român cu acelaşi nume; Tanas-chehaia cu 2.000 de capre, 400—500 de oî; Iofa Diia, frate cu cel de mai sus, cu avere de 1.500 de capre; Toma-Chehaia= toţi trei din Oşanî, şi alţi! din Lîumniţa, Baroviţa şi Ţernareca. Nu exagerăm de loc spunend, că întrăga şiră a munţilor Caragiova, de la un capăt până la cel-lalt, servesce de păşune pentru vitele Românilor Neîndestulând de multe ori acest pămînt, Românii cumpără «munţi»== pămînt de păşunat, în Dorian sau Murihova.
   Une-ori, unele din târle vînd laptele la negustorii de caşcaval.
   Brânzeturile se desfac în satele şi orăşelele din apropiere, iar prisosul se aduce la Salonic, unde se vinde angrosiştilor, cari îl exportă sau îl vînd pe pieţile din Constantinopole şi Smirna.
   Vite mari nu se cresc decât pentru trebuinţele casnice, după obiceiu câte una sau două vaci de casă şi mai fle-care familie are câte o pereche de boi pentru arat.
   4.  Albinăritul încă este în mare desvoltare în t6te aceste sate. Nu există apr6pe casă care să n’aibă stupărie. Coşurile ce servesc ca stupi se fac de săteni. Cei mai meşteri sunt Birislăiienii, cari fac negoţ cu ele şi în satele vecine.
   Coşu se face de lemn de «salcă» = salcie, de «curpăn», şi de «lun>= alun. Apoi se unge cu balegă de vacă. De asupra «coşului» se pune un «capâc de palîă» = coş de pae, ca să ţie de cald erna.
   Regina albinelor se numesce ampiratiţă = împărătesă, mumă = mamă, sau matcă, Albinele cari nu muncesc albinili ţi nu sirbes se numesc : bumbar — trântor.
   Albinele produc mierea mîari, luminări = cără ; fagurele de miere se <Jice: pită di mîari, celulele se num e sc : găuri.
   Mierea şi căra se desfac la Ianiţa (Jenigă) sau la Ghevgheli. Dacă nu se dă preţ bun, se aduce şi la Salonic. De câţî-vâ ani vin negustorii de miere de o cumpără din sate şi apoi o transportă la Salonic, de unde se exportă în Hamburg, Belgia şi Olanda, etc.
   5.   Pescuitul nu se face decât în proporţiune absolut neglijabilă. Prin diferitele rîuleţe de munte se pescuiesc două feluri de pescî, f6rte gustoşi, peşti di roii = pescî de rîti, pescişorî roşi şi mrenchi = pescî mai mărişori până la 50—100 dramuri.
www.digibuc.ro
28
PEEICLE N. PAPAHAGI
   6.   Vii (vihiurî) sunt mai în t<5te satele. Cele din partea Cumengeî produc vin bun şi reputat supt numele de vin de Gumenge.
   Vinul se vinde şi din drojdie se face rachiu, din care se păstreză o parte pentru <jil0 mari şi pentru musafiri. Mai fie care familie păs-trâză câte mai multe ocale de struguyi pentru trebuinţa casei, păstraţi în apă, în vin dulce sau uscaţi. Vasele de păstrat vinul sunt: grîblă (Arom. grîblă) se face de lemn, la fund mai subţire decât la gură ; cialiră se numesce obiectul de lemn, cu care se sdrumină (Arom idem) = se stîlcesc strugurii şi la care unul din capete este făcut cu un fel de dinţi de lemn, ca să se înfigă mai bine în struguri şi să zdrobâscă bdbele mai bine ; putină, este tot un fel de grîblă, dar mai mare; diferite feluri de but<5e; coşniţă, în care se cară strugurii.
   Fie-care butoiu este preve<Jut cu ţavă sau ciomp (cep), Ţava este o trestie ce servesce de cep şi se astupă sau se destupă cu ajutorul unui ţepuş înfăşurat în bumbac sau in şi numit: drugă.
   7.   Pomi se produc de tot felul şi în abundenţă. Aşa cireşi şi vişini, meri, peri, corni, gutui [gâtul\î], zarzerî [<jar4alinî], piersici [chiar siţî], muşmuri=(?), ducji, smochini [în şes], numiţi: smoc în Lun<jini, ic în Huma şi Liumniţa, Oş,, nuci şi castani, în mare abundenţă, în cât servesc şi la făcut cărbuni! meri sălbateci [lisnîţi], «sirţî> [Arom. ţincjifî] şi «gorniţi» [Arom. gorţu] = perî tomnateci, de munte.
   Din lemnul de castan şi nuc se fac diferite obiecte, copăi, d<5ge de butdie, lopeţî, «croable», furci etc., etc.                .
   8.   Arbori pe munţi şi la pdlele lor sunt: pin, brad, fag, *smărec* = juniper, «cupâciu» = copac, «şumă> — un fel de arbust, mai scurt decât copacul, servesce de nutreţ caprelor, carpen, jugastru [Ln.: brest], «frasin» frasen, care servesce şi la vopsitul abalei = şaiaculuî, »lipă»= teiu, din fldrea căruia se face ceaiu bun în contra tusei.
   9.   Mine se găsesc: de aur, argint şi aramă pe pămîntul Cupei. în «valea» = rîul dintre Ln şi monastirea Oşanî am vă<jut bucăţi de cărbuni de pămînt şi un mineral, ce n’aş sci cum să-l determin.
   10. Locuitorii se ocupă şi ca meseriile mici.
   în Birislau, după cum am spus, se fac coşuri de albine şi de tot felul, pentru pâne, p<5me, struguri, cereale, pentru căratul paelor, coşuri de gundie, pesci, coşuri numite tablă, pl.: table [arom. cînestră\, de t<5tă frumuseţea, şi cari se vînd în (Jilele de bâlciu prin diferitele sate şi orăşele dimprejur.
   în Oşanî m’a surprins multiplicitatea meseriilor. Aci nu există un bărbat care să nu cundscă cel puţin o meserie. Par’că tot satul, în <ji-lele când nu sunt ocupaţi locuitorii cu munca câmpului, este trans-
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
29
format într’un vast atelier, unde se lucrăză tot felul de meşteşuguri. Aşâ sunt «răzintărî», sau «arzintâri» = argintari trei, [câteşî treiî au învăţat meşteşugul în Lîumniţa, la un argintar aromân], uolâri sau cioulărîcum se maî numesc, potcovari, fiind Oşanii drumul pe unde trec tbte caravanele, cari se duc din câmpia Meglenieî în cea a Ghevgheliî; potcovarii fac cuie şi potcbve, precum şi potcovesc în acelaşi timp [ştiu si ferică şi îe\î=se pricep şi să potcovâscă]; ceî cari fac numai cuie, ci nu şi potcbve se numesc clinclări = cuierî, cum ar fi; lucrători de pluguri: cuvâci, cari vînd în tbte satele, butări fbrto meşteri cari dispun şi de lemn bun în Oşanî, %erări= fierari, samargiî (=meş-terî de şele, numite samare]; tufecciî [armurieri]; tirziî [croitori], cari se duc prin case, ca să lucreze, tocmiţi şi cu de ale mâncării, precum se face şi la Aromâni; lupătâri, cea maî răspândită meserie, cu care se nutresc maî multe familii (1).
  Locuitorii îşi fac singuri casele, ajutându-se unul pe altul. Institutorul Stoîa Pamporî şi-a zidit singur casa, fără să recurgă la ajutorul nimănui. Olăritul este practicat maî cu sămă în Nănta. Năntenii olari transportă apoi biele lor în tbte colţurile Turciei, în vil. Salonic, Mo-nastir, Tracia şi până în Asia-mică. Această înstrăinare a Năntenilor din orăşelul lor durează aprbpe tbtă erna şi în primăvară se întorc, ca să ieâ parte la cultura pămîntuluî. «Diese (Năntenii) treiben vorzugsweise das Topferhandwerk [Auch in Prisrend trafen wir wlachische Topfer] und sind iiber die Grenze von Makedonien ausgebreitet». (2)
  Locuitorii se maî ocupă cu fabricarea cărbunilor din lemne de fag, pin, carpen, castan şi juniper.
  Tbte lucrurile trebuincibse pentru casă, plapome, haine de purtat, rufărie, etc. se lucrăză de femei în casă şi maî în fie-care familie răs-boiul este nelipsit.
  Femeile maî sunt meştere în brodăria cămăşilor şi în a ciorapilor, precum şi în lucrarea pămîntuluî, unde întrec pe bărbaţi.
  Din tîrg se cumpără ce-vâ stofă pentru femei, din cari îşi fac rochii, sau ce-vâ basmale şi atâta tot
                                       Obiecte de meserii.
  Lăsăm să urmeze aci diferite obiecte, aparţinând meseriilor de maî sus. 1 2
  (1)   Numai cesornicarî nu se găsesc la noi, îţi declară cu mândrie oşăneniî, dar argintarul St. Arzintaru se pricepe puţin în acest meşteşug, învăţând singur.
  (2) Hahn, op. cit., p. 261.
www.digibuc.ro
PERICLE N. PAPAHAGI
30
                                                                                                    Obiecte (
   Iată câte-va numiri de obiecte de
argint ce se lucreză în Meglenia :
Tas, obiect în formă de farfurioră pentru ceşca de cafea şi care se portă la cap.
Copcîe cu cliîustecurî, cari servesc a prinde sub sîn haina dintr’o parte şi alta.
Chlnstăc di solcă, lanţ pentru bri-căg.
Minghluşarnic, un lanţ care servesce să lege cerceii din cele două urechi, pe după cap.
Ac, care se înfăşoră după tas.
                                                                                            Instrumente cu
Foali=fole; Este de doue felurî:oocK suflări (cu care se suflă) şi:oocft răs-tupiri răzintu (de topit argintul).
Di-fuţiri-lăgară, adică de curăţit argintul de aramă. Cuvîntul lăgară este împrumutat de la Arom., de unde au învăţat şi argintăria argintarii megleniţî.
Cuvalnă, [nicovală, arom. amone, şi bulg. tot amonj.
Clucan, ciocan.
Zeliîe, un ciocan maî mărunt, pentru lucruri maî delicate.
CIocu-ngnrgnlTât, ciocan rotunjor.
Clucutir, ciocănaş.
Gltăş; (0
Ziiubide, cleşte mărunt.
Chîcsnie, cleşte al cărui cap semenă cu botul raţei.
Foarfiţt. forfecî.
   Hit = [gr.: Xîtoc].               ’
Călopurî, calupuri, tiparurî.
                                                                                             Obiecte făcute
Curită, butoiu mare, în care se pun struguri.
ie argint.
   Niiieli, inele.
   Bnrgliic, tot obiect aninat de tas. •
   PlocI, două mari plăci de argint a câte Va oca una, care se portă la cingătore;
   Tu cot, sau topi au ţins, un fel de tasuri maî mărunte, şi carî altă dată se purtau şi de Aromânî şi la carî se numesc (Arom.) haimali.
   Chlnstcca [pătrată], care se portă la pept. Se purtă şi de către Aromânî altă dată. Haîduciî din 1877—84 toţî purtau. Sunt unele forte artistic lucrate.
carî se lucreză.
   CJIeşt [di trâziri telîu], cleşte de tras firul; cleşte cu care se subţieză firul de argint, aur.
   Sirtur, cu care se trage firul, dar este cu găurî.
   Şilă, instrument cu care se înţepă, se pătrunde.
   Sulă, sulă, ţepuş.
   Trangusulă, o sulă maî măruntă; Arom. ţăngărsulă.
   Pilă, pilă.
   Zoinbi di şărori = dinţî pentru brodat; pentru scris pe metal.
   Zift, instrument pe care se aşeză argintul şi apoi de acolo cu zombili, brodezi pe diferite obiecte.
   Mătcâp, instrument de găurire (pru-vuliri).
   Gklupcă, cleşte maî greoiu.
   Fid, un instrument cu care suflăm, ca să lipim ceva.
   butar şi lupâtar.
   Putină, putină, de 400—500 oc. încă-pătore.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII,
31
Grăbii, fel de putină mai mică, de 50—60 oc.
BuţtMl, butoiu de 50—60 oc. Se pune rachiu, vin sau oţet.
Croablă, fel de putină de 20—30 oc. şi chiar mai mare.
Buti, un fel de putină în care se bate laptele.
Batiu, butoiaş.
Găletă, [Arom: găleată] vasul în care se mulg oile la târlă. Mai tote găleţile au aceeaşi capacitate, în cât servesc şi drept măsură.
Bucile, [Arom. buclă şi buc\iţă\, un vas de lemn, făcut diferit, în care se pune apă. Se obicinuesce printre Aromâni mai mult. Ţine apa rece. = Când e făcut de lemn de brad, mirosă apa plăcut.
Făraş, [Arom.: fraşe, făraşe], este făcut tot de lemn cu una sau două încăperi. Cel cu una servesce la strâns gunoiii într’însul; cel cu doue, la pus lingurile într’una din încăperi şi furculiţele în cea-laltă.
Căpistăr, căpistere, în care se frământă pânea.
Arnbăr, hambar.
SindiîcliYil, ladă.
Găvane, obiect de lemn în care se pune sare, mâncare etc.
Cloşnic, (?)
Ciurilă, [Arom.: sfirli&u], cu cari bat bagiî laptele, ca să-l facă brânză.
CuppnT, cupăi în care se spală rufele, sau se dă de băut vitelor, sau se pun de desuptul cişmelelor.
Lopată (pl. lupqţi), lupată, fel de fel. Ivpşft fumofţi=l\iţ>eţi de cuptor.
Pănăcăţi, [Arom. pănacutd], o scândură gr osă, de vr’o doi metri lungă şi scobită în formă de cuvată; servesce în a se pune bucăţile de aluat, în fie-care scobitură unde a-poî se lasă a se dospi şi se aduce la cuptor.
Căniiiţt, lemne lungi, cari servesc la prinsul pescilor.
Cupiă, fel de obiecte pentru plutit.
Linguri, şi furculiţă de lemn.
FurţY, furci, fel de fel; etc., etc.
                        Obiecte şi instrumente de samargilîc.
Tablă, tripiedul de care se servesce şi cismarul.
Samar, samar, se face de lemn de fag, frasin etc.
Teslă, teslă; teslă strimtă, fel de teslă.
Trăofii, ferestrău.
Clop, un instrument cu care se fac găuri la samar.
Sfărdil, sfredel [Arom. sfreâdine).
Gllată, un instrument cu care se gău-resce mai gros şi peste care lovim cu:
CTainuga, ciocan de lemn.
Audreăă, undrea, cu care se cose samarul, şeua.
Pilă di lemn,
Strng, cu care se lustruesc—mâznes —scândurile de la samar.
Cuscim, [Arom. cuscune], curele cari vin sub coda calului.
Prăştihă, scară de funie sau de curea.
Căpestru, căpăstru.
Maclclii, scările cari se trec pe sub piciorele dinainte a cailor, ca calul să nu torne samarul, când este încărcat cu povară.
www.digibuc.ro
32
PERICLE N. PAPAHAGI
                                         Părţile râsboiului.
                                          (Pyrfili di răzbdîu).
RăzbMu=:răsboiu. Răsboiul se compune din:
4  picioari = 4 piciore ;
2  deini=două denie (=legăturî), cari servesc a legă piciorele;
2  scpndnri = 2 scânduri, pe cari stă ţăsătorea;
1 tuiăg = un băţ.
2  casi iii cli8nicîoarclii=2 obiecte in care sunt puşi scripeţii.
4  cărluşi (Bw) = 4 scripeţi; la Ln.se
. zice (sing.): scripeţă.
4  liţă = 4 iţe;
4  piduriţă = 4 picioruşe.
4 picioari-di-funiă=patru piciore de funie.
2  bărdi!l=2 bărde (Arom., bărde) şi bărdi, art. bârdili.
1 spată = 1 spată. Spata e de 9, 8, 7, sau 6 dinţi. (Aşa-i şi la Arom.)
2  silii = 2 suluri, unul înainte pe care se strînge pânza, altul îndărăt, după iţe.
1 pruvăzalnic = 1 (?)
(2) prnvărtăllcă sau la Ln.: privărta-llcă, pl. privărtăliclii = (2) obiecte cari servesc la sulul de dinapoi.
1 suvahcă = 1 suveică.
1 tindecliă = 1 obiect de fer, care servesce a ţine pânza întinsă de o potrivă, ca să nu se adune şi să nu se strîmteze sau lărgescă într’o parte mai mult şi în alta mai puţin.
Teteva = cordă. Teteva se face de maţe de oie.
Lăgudu = obiectul cu care se bate arcul, ca să scarmene bumbacul «Za şimidouli căpiti-% dărăt ca cd-lidă» = la ambele capete este făcut ca băţul cu care copiii colindă,
   adică lung cât o palmă şi ‘/s şi la fel peste tot în grosime.
Tentlnizari = se $ice despre o singură bătaie din lăgud cu arcul în bumbac: acţiunea de a scărmănâ bumbacul.
Furcă = furcă (se fixeză în încin-gătore sau în subţioră). Se face de trăscă, (trestie), frasin etc. Cu ea se torc tălupili (caierul).
Fus = fus.
Prăşlenu = arom. prisine.
Cair=caier. Din caier se face Tort.
Tortu = e de două feluri:
Ustură = urzela, care e subţire şi să-nătosă, şi
Tramă = bătătură, care e mai grosă şi mai puţin săuătosă.
Mutuvilă = răşchitor pe care se (depind) depănă, atât ustura cât şi trama; mutuvilă e lungă de 11 palme.
Tortu, de pe răşchitor se împarte în 8, 7, 6, 5 sau 4 jiregkîă.
Jireghîa-i de 20 graiuri;
Graiu-Î ăn trei iri=graîu este în trei fire.
Ustura, de pe răşchitor se adună la cicric (rudămu) pe călomi.
Rudăntu = cicric.
Călaini, pl. călomi, sunt nisce trestii mai măricele, pe care se adună apoi ustură.
Ţavă, pl. ţovi, Arom. ţaie,care se face din trestie mai subţire decât că-l^ivili şi pe care se depune tramă.
Rost = se ţlice deschîeţlătura prin care trece suveica, când se ţese.
2 fuştt = 2 beţişore, vergele ce se pun în tort.
www.digibuc.ro
MEGLEN O-ROMANli.
33
1 mandal = 1 opritore (servesce a fixă salul dinainte). Arom.: ză-nbs, (Avela), zunds, (Samarina).
1 vergă=Arom. virtfeăuă, o vergea, ce se pune după iţe, ca să nu se încurce firele.
                                                                                           Alt
Bumbac = bumbac.
Tălnpi = bucăţi de caier de bumbac.
  Arom.: scâmanghi.
Arc = arcul cu care se fac tălupili cu ajutorul instrumentului numit şi la Aromâni lăgadn [drîndu]. Las să urmeze aci descrierea arcului şi a modului cum se fac tălupile, aşa cum mi-a notat-o d-1 R. Peana, în dialectul lor:
  «Arcu-i un tuîâg di lemn di fra-«sim iii di zilimcă; la una di parti «(la cap) ăi mai zacriv şi si legă te-«teva, ară la lantă parti-li si puni «lupată (ună sc'pndură mică), di iun’ «si strimţi şi si stigneşti teteva.Din-«tru s-nu fugă şi s-nu si trudescă «bumbacu la tentinizari, ălî ămproa-«stă ăn zăcriv un, dpu ruguzinî, la «pun bumbacu ăn mejluc (pri pi-«mînt), aţi la leu ăn direpta mpnă «arcu şi cu ună vergă mică şi lic-< şoară, ară-n lantă mpnă lăgudu. Ca «s-la rascârmină bun bumbacu, ţe, «la ună tentinizari si poată ărdicari «tot cu teteva, tunţea la dară tă-<lupi» (1). * i
   La brâne (brşni, chimeri) se ţese nu cu bardile cu spată, ci numai cu medii, iară la jartiere (bşti) cu spăteză.
ele.
     Călpntli întâi se urqlăsc (urd'os) apoi se năvies (adună) pe sul; ţovili cu trama se pun în suveică şi se ţes în răsboiu.
   Pon<Jă = pânză.
   Cair = caer (la lână de oae; iară la lână de capră, se zice: caprină). Plasti — fel de caier.
   Clitapţinl= pieptenii cu care se trage lâna;
   Virţjidl (pl.) = vergelele cari servesc la urzire (urtfori).
   Pari (pl.) = parii cu cari se urzesce. Volb = aparatul cu care se năvi&şti (arom. se nâvădeaşti).
   Măgarcă = lemnul făcut anume la volb şi pe care se pun greutăţi ca năvirea (arom. năvădirea, sau mvulbarea) să se facă încetul cu încetul, ca firele de ustură să se adune strîns pe sul.
   Dişclitdr (Ln) = răschitor; (veqli mu-tăvila).
   Bătantă = văltore (!), unde se aduc lucrurile de lână, după ce sunt ţesute, ca să capete consistenţă. (Arom. idem).
       (I)   Arcul e un beţ de lemn de frasin sau de iederă (arom. pixare); la una din părţi (la capet) este mai strîmb (curbat) şi i se legă teteva (cordă), iară la cea-laltă parte
     i se pune o lupăţică (o scândură mică), de unde se strînge şi se adună corda. Pentru ca să nu fugă şi să nu se împrăscie bumbacul la făcut, se pune spre partea curbă (a arcului) una sau două rogojini, apoi se pune bumbacul în mijloc (pe pămînt=jos), apoi se iea în mâna dreptă arcul şi o vergea mică şi uşoră, iară în cea-laltă mână lăgudul. Lupă ce se va scărmenâ bine bumbacul, în cât la o singură tentinizare să potă fi ridicat tot cu corda, atuncea se face tălupe.
        Analele A. R. — Tom. XXV.—Memoriile Secf. Literare.                           8
www.digibuc.ro
34
pericle n. papahagi
Văliâviţă = dârstă, vîltore (Arom. drîştă, drîşteală).
Dipinari (Ind. preş.: depin) = a depăna ;
Torc = torc.
Tort=Arom. idem, tort.
L9iia=lâna.Lâna mai întâi (diprima) se scărmină, apoi se trupeşti (se bucăţesce), apoi se vlăăaşti (se face: pale, Arom., = caier), şi apoi si plăsteşti (se aşeză pentru a fi trasă) la bucium.
Bucînm = este aparatul cu care se trage lâna. Arom.: scamnu. El are palam'grfî.
Palam'pi’ti = se numesc pieplenii cu cari se trage lâna.
  Când este lână de ustură se torce
           /
cu furca cu două cî'gpiti, er când este tramă se face plasti şi se torce.
   Apoi se procedeză ca la bumbac, cu deosebirea că trama se depănă pe răş'gn, (sau: arş'on), iar ustura pe mutăvilă.
Răş'oii = este răschitor lung de trei palme, se ţliceşi arş'gn.
Linu = inul se trece la idanăc (aparat cu care se lucreză inul) şi apoi se face fuUoară(fuiore) şi se torce pe furcă cu cinci cî'opiti.
Clpp, pl. cî'opiti = dinţi de furcă. Furca este cu două sau mai multe cî'gpiti..
Bărdilicu = (Arom. cîun) = un lemn lung servind la răsboiu.
                                     Feluri de brodării la câmâşi.
(Sunt t6te culese de la d-1 R, Peană şi soţia d-sale precum şi dela alte câte-va feineY, cart veniad aci).
Turnată = brodată.
Numiri de brodării:
Şăininallă = (A Şăminei, în felul Şă-minei);
Muşinula; fel de brodărie (?)
Spicu = spicul;
Sîiltălîă = (a Sultei);
Dâeălîă = (a Docăi); oo eu direfi = oo cu stâlpi; oo roşi, oo vinita = oo roşie, oo vînăta;
Trăcolu = cercul;
Vcrijili, pl. = vergel, rv runc=fel de brodărie. (?)
Biba = raţa;
Cîopca = în felul dinţilor; în felul pliscului paserilor.
Rudâniil = cicric;
Cirşşea = ca cereşa ;
Cu ugrâdiţă = cu ogradă;
NiinaUă = (A Nanei);
Bndinienca = (după florea cu acelaşi nume);
Bopca = (! ?)
Şiştaţib = în felul banilor turcesci de 10 parale; oo cu îeripi = oo cu aripi; oo cu trupuri = oo cu trupuri; oo cu runcă = oo cu (?), oo cu un curm = cu un curmeiu; oo cu dgsa oo = cu deasa.
Pena=pana; oo mică, oo mari=pana mică, pana mare.
CTarcu-cu-rnnc= (?); oo cu un urdini = oo cu un rînd; oo cu doi ilrdini= oo cu două rîndurî; oo şăr'gt = oo pestriţ.
Liuinnicinescu (sau: \iumnicescu prescurtat) =Lîumnecenesc (în felul Lîumniţeî, cum se portă la Lîumniţa); oo stupăt = oo stupat.
Miilicşsca = După nume de sat.
www.digibuc.ro
Meglenoromâni*.
35
                                   Mâneci de cămeşi.
   Broderiile cari se fac la mânecile
Otarcu, = (?); oo rime, oo stupât; Rudanlu = cicricul;
Urdfiii = (rînduri) ;
Steli = stele;
Cir'eşcliili = (cereşele, diminutiv.)
cămeşilor, se numesc:
    Şisprţli. = (?)
    Bliznacu = arămiu;
    Şiştacu = banul (ban turcesc de 10 parale);
    Curu-găllnăliă = cursul găinei.
                                                                 T r a p n i.
                                                   (Fel de peruci ce se pdrtă de femei In cap).
   Iripâtă = aripată; t?o cu peni = co cu pene;
Cu meri = cu mere;                           Cu ştîpcă (pl.: cu ştîpchi) — <s> ntur-
Cu rnăcf pţi = cu măciuci;                   nati (întorse, brodate);
                                             Llunmicăsc = liumnicesc.
                            Ciorapi.
Ciar'ppi = ciorapi.
  Nume de brodării de ciorapi:
Broască = broscă;
Vinit = vînet;
Cusoru = cosorul;
Ca vşîca= ca vergeaua;
Cu cliloşurî = cu colţuri; Tlăşescu = românesc;
Tărdărescu = vărdăresc; tJocliu-piiltcăliă = ochiul puicăî.
tJoclîu-mari = ochiu mare;
Pişa-boâ = .. . a boului;
Mera = mer (fruct);
Filia = felie;
Măclocn = măciucă;
Chiăptinn = pieptene;
Priscnrnicn = în felul prescurei; Cu-praguri = ca praguri. Cu-crivnlîcă=cu curbe, linii strîmbe.
                             B. Portul.
  Portul Românilor din Meglenia, fără a fl curat românesc, ca cel purtat de Aromâni în Peninsula Balcanică, nu este nici bulgăresc. Cel femeesc semSnă în cămaşă cu portul obiemut de Românii ţerani din Hăşi, (Grebena) şi în unele privinţe cu al Mălăcăşanelor din Aspro-potam. Ca şi Româncele din Mălăcaşi p<5rtă şi aci =, în ^ile de ser-bâtori, = trapne, un fel de peruci, pentru cari pun câte 10—15 <Jile până să le facă. Cel bărbătesc este asSmănător cu portul obicinuit de diferitele naţionalităţi din Meglenia. Aşâ p<5rtă în parte şi Turcii şi Grecii de pe malul drept al rîuluî Karasu-Ienige şi tot aşâ p<5rtă în parte şi Bulgarii din cazaua Ghevgheli.
www.digibuc.ro
36
PERICLE N. PAPAHAGI
   într’un cuvînt am pută <Jice, că portul Românilor din Meglenia este românesc, influenţat de cel bulgăresc, de felul ocupaţiuniî lor şi de climă. Iată în ce consistă:
                                     Port femeesc.
1. Cămeşă (cămaşă),se portă pe corp. Cămeşile sunt felurit [turnate] = brodate.
2. Antirie mică, vine peste cămaşă.
3. Zăbîin [dirept;oocubobchi=drept; cu nasturi etc.), se îmbracă peste * antirie.»
4. Chimia1 (chimir) sau
5. Brpn (brâu), cu cari se încing. Cu chimirul se încing în (Iile de ser bătore şi Duminicele. Altă dată chimirurile erau împodobite cu nasturi mari [Arom. haimalăţi\{ 1) de argint, aşa cum obicînuiau şi Aromânii şi cum obicînuiesc încă până aţii haiducii, mare parte, cari voesc să strălucescă prin «asimi-calele» = obiecte de argint. Brâul se portă în (Iile de lucru.
6. Prigăctfi [Hma.: poală] este şorţul ce se pune peste cămaşă, înainte.
7. Coj6c (cojoc) se obicinuesce erna, când este frig.
8. Şcnrtşi «şcurtă», [Arom., «şcurtu», Daco-R., scurteică] se portă în (Iile mari în locul «zăbunuluî > şi în (Iile ordinare, dar vecliî scurteici.
9. Sigliiă [sau: săghiă], haină mai lungă, cam până la glesne şi e brodată felurit: oo vizită= <s> brodată ;covinită=co de culore vînătă.
10. Zmeni=ismene, nu se obicînuesc de femei. 1 2 3
11. Şale roşi, un fel de rochie, ce o-bicinuesc a îmbrăcă miresele.
12. Tipil'pc, un fel de «tas» fărşiro-tesc, obicinuit a se purtă pe cap în (Iile de sărbători.
13. Şimiă, basma cumpărată din tîrg cu care îşi înfăşoră capul la Oşani, unde nu se mai portă de loc trapne; batiste de buzunar.
14. OliihiTăt, un fel de podobă, ce se poartă de cele cari obicînuiesc încă trapnele. Se face din fire şi din păr. < Chivuletâ» obicînuesc şi albane-soicele din Epir (2).
15. Trapnă, un fel de perucă, pentru gătitul căreia femeile fac câte două săptămâni. Se portă peste chiluvetă. E felurit şărotă (pestriţă).
16. Bater = lanţ, şir cu mărgele. Se portă la gât, la cap, la pept.
17. Mâs'or, fel de împletitură a părului făcută cu 9 aţe, in mod forte artistic.
18. Pirnşân, lanţ de monede vechi, de aur sau argint; perii de pe frunte, peptenaţi frumos şi rotunjiţi, ca să acopere jumătate din frunte. Acest mod de podobă a frunţii este plăcut locuitorilor, deşi răpesce din frumuseţea femeii (3).
19. Pilită, (puiu) un obiect de argint
(1) Fel de clopoţei, cum obicînuiesc a purtă câluşeriî în ţeră.
(2)  a Va ţî-u dau piste chiluvetă» în Gramoşte, însămnă: o să-ţi dau la cap. C. Pi-şota (Gramoşte).
(3)  în poesia popul, aromână, întâlnim adesea expresiunea: *piruşană laie» «fă cu perul negru . Probabil, că a existat şi la Arom. acest fel de podobă.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂN Ii.
37
care se anină la capătul coşliî, care apoi, înfăşurând coda peste cap, este prevăzut cu un fel de ac-cârlig, ce se înfige în per, ca să ţie coda fixată. El represintă un fel de vultur, de unde cred că-î vine şi numele de puliu (pasere).
20. Tucaîe, tot obiect de argint.
21. Bnlîcă, un fel de peschir alb obicinuit de femeile bătrâne. Arom. *balţu*. Dar nu se mai obicînuesce mult, ca şi balţul la Aromâni.
22. Ronză [şi ronsă], haină femeescă.
23. Clar'opî, ciorapi, de tot felul.
                                    Portul bărbătesc.
  Bărbaţii portă ca şi femeile: cămaşă, ismene, cojoc, apoi:
24. Abă, flanelă, de lână sau de bumbac.
25. Gibădân [Arom. gimăndane], un fel de haină ce se portă peste cămaşă. Se portă brodat: vizît.
26. Sucardi, sarică, se portă în timp de frig mal mult.
27. Cupărân, un fel de dulamă de lână.
28. Poturi numite: Mrnăvâc, pl., «bârnă veţi» (Oş.) şi «bruvinec» (Brw.); becîfi, fel de poturi.
29. ţ)ifrJ, (ciorecî) cu sau fără eăl-ci'pc (Arom. «căpăchî»).
30. Beţi, un fel de jartiere; oo chit• cusiti = jartiere înflorite.
31. Păngîăc= manta de per de capră [Arom. tămpare, capă].
   Pe lângă acesta, se obicînuesce a-şî împodobi capul cu fel de fel de flori, în tocmai ca şi la Aromâni, cum fac de pildă femeile la Vlacho-Cli-sura. — Obiecte de argint asemenea se portă mult.
                            C.  Hrana.
  Locuitorii obicînuesc a mânca pâne de păpuşoiu, de secară, de secară amestecată cu meiu şi fdrte rare sunt familiile, cari obicînuesc a consumă pâne de grâu. Acelaşi lucru se petrece şi în Nânta, care este un orăşel. Acest lux şi-l permit câte-vâ familii de celnicî numai. Pânea de secară se servesce, după cum mămăliguţaîn ţără, mal tot-deauna caldă, ceea ce face rău chiar unor 6menî cu stomacul tare.
  în mare cantitate se consumă oue şi lăpturi, adecă : lapte curat, plăcinte de lapte numite: «tecîiş», lapte bătut, închegat şi tot felul de brânzeturi. Mai fie-care casă cresce, după cum am mai spus, câte una sau două vaci pentru trebuinţa casei.                                ’
  Asemenea se consumă legume în cantităţi prodigidse. Fie-care casă cultivă în grădină legume, cât îi este necesar pentru ca să-î ajungă cât durâză ârna, până când es din nou legumele.
www.digibuc.ro
38
PERICLE N. PAPAHAGI
   Spiritul de economie şi de gospodărie este în obiceiul locului. Fdrte sobri, neexistând nici o cârciumă, decât în satele mai mari, cum este Liumniţa, şi acolo servind vin şi rachiu pentru trebuinţe imperidse, locuitorii se îngrijesc la timp, ca să se aprovizioneze cu tot ce le tre-bue pentru tot timpul cât dureză ârna. Iată, în termen mediii, cu ce şi în ce cantitate se aprovisionâză o familie, compusă de 7—10 membri cât timp durâză ârna. Trebue să aibă:
   1.   De la 200—300 poveri («tari», (1) Aroin.: furtiî) de lemne, după cum familia este mai mult sau mai puţin numerdsă.
   2.   Ună «croablă» (vas de pămînt sau de lemn, pentru păstrat lapte, ardei etc.) de ardei puşi în oţet sau salamură (prisoîîu) între 25—35 ocale. Se pun ardeii opăriţi, fierţi sau vertjî, cu co<jî sati fără co<Jî, când vrem să nu absdrbă şi cocile oţet.
   3. 20—35 capete de varză («cuciâu»).
   4.   Fie-care familie se aprovisionâză cu 30—100 ocale de câpă, iar cea de prisos se vinde; o cantitate mai mică de usturoiii (a\iu), care se împletesce şi se usucă aşâ.
   5.   O cantitate identică de praz, care se păstreză chiar în grădină, ca să fie verde la gătit şi să nu se strice.
   6.   «Yerdă uscaţi» (legume uscate), precum: «ştir», «lobodă , «urziţi» (urzici), frunze de varză uscate, <jnaciţu», de cari se fac plăcinte numite «pite» sau «piti di codru-ver<Ji»; apoi prune uscate, cârne, pere, mere păstrate în pae, pere păstrate în apă, uă n-apu (struguri în apă) cari, prin modul acesta, capătă un gust acru; frunze de cepă şi tot felul de verdeţuri, a câte Va, 1 sau 2 ocale, după putinţă.
   7.   Fasole («baclă» şi «boabi»), linte şi mazăre, după puterile omului şi dacă are loc unde să le cultive, sau dacă are cu cine să facă schimb.
   8.   «Trahana» (traana) se face între 3—10 sau şi 15 ocale în familiile numerdse, după starea economică a fie căruia, dar toţi fac. Se face tot aşa ca şi la Aromâni, cu făină de grâu, bine cernută, cu lapte şi cu ouă.
   9.   Brândeturi. Se cumpără de la târlă = [«băcîoliă»] câte 30—40 de ocale de brânză şi cam tot atâtea ocale de <urdă» [Arom.: «ghiză»] Untul şi-l prepară de lapte de vacă şi-l gustă prdspăt, sau păstrat topit în <51e de pămînt sau tinichele de petroliii, după ce se spală bine, aşâ cum am observat la multe familii şi în Salonic.
   10. Nu există casă, care să nu hrănâscâ cel puţin câte un porc, unele 1
   (1) O tară, Arom. furtie, se socotesce cât pote duce un catâr, un măgar sau un cal pe spinare. O «tară mare» cântăreşte 100 ocale.
www.digibuc.ro
MEGLENO-EOMÂNIÎ.
39
doi, trei şi mai mulţi, pe cari îi vînd. Porcii se taie în Ignat, [la sf. Ignatie] sau la Crăciun şi se face pastrama din carnea lui, după ce i se scdte «slănina», care se topesce şi se preface ast-fel în «untură.»
   Când se taie porcii, ca şi la Românii din Epir, se afumă cu tămâe, ca să fugă dracii ce ar fi întrînşiî, după credinţă.
   Acestea sunt principalele lucruri de cari trebuesce să îngrijâscă un bun gospodar, ori cât de modestă stare economică ar avă, după ce îşî asigură făina necesară-*'4-'* păpuşoiu etc., şi după ce îngrijesce de nutreţul necesar vitelor cât dureză erna.
   Carne de oi sau vite mari se taie numai la <}de de sărbători şi Duminicale. Numai în satele mai măricele, cum este Liumniţa, Oşanî şi Nănta se mai taie şi în Zii0 de lucru. în aceste din urmă se taie între
3—4 vite pe săptămână, ceea-ce însemnă un nimica mare pe lângă numărul locuitorilor.
   Găini, raţe şi puî de tot felul se consumă în schimb în mare cantitate.
                                D.   Clima.
   Clima Meglenieî-române este excelentă, după cum observă şi general-consulul Hahn, în locul citat mai sus «Das Klima ist sehr gesund und «das Quellwasser, velches aller Wege hervorsprudelt, von seltener «Gute.» Apoi mai departe, loc. cit., p. 261 continuă: Der Boden ist den «grossten Theil des Jahres durch griin; die die Ebene abschlissenden «Berge wetteifern an Schonheit mit dieser und scheinen die Wâchter «solcher Anmuth zu sein.»
   Epidemii nu se pomenesc. Bolile obicinuite sunt frigurile, provenite de răcelă, după muncă, când se lasă cine-vâ neîngrijit. Singurul lec al lor, singurul doctor sunt: baba cu tradiţionala sa sciinţâ şi Dumnezeu! «Ţi sa sică Domnul = (Ce o Zic0 DumneZeu !), «Cgn va Domnu să ti cliamă, să ti vicăiescă, tot nu jută! = {Când o vrea, când i-o plăcea lui DumnaZeu să te cheme, să te strige, nimic nu-ţî ajută). [Huma].
   Există bătrâni mulţi în LunZini, Cupa, Oşanî, Nănta, cu tătă munca ostenităre în tot cursul vieţii lor şi cu tăte că se căsătoresc la vîrstă de 15—20 de ani băeţii şi fetele.
   Despre femeile din Liumniţa merge vorba, că nu trăesc mult. Oşă-nenii din causa acesta mărită cu greutate fetele lor la Liumniţeni, ca să nu le mără fetele. Ei atribue acesta faptului, că femeile din acăstă comună nu muncesc şi nu se trudesc cu munca aşa mult. Cred însă că principala causă sunt căldurile verii, care ard satul în tot timpul Zilei, de când apare până apune sdrele. Din care causă sătenii de aci
www.digibuc.ro
40
PERICLE N. PAPAHAGI
derivă numele satului «Lîumniţa» de la «Luminiţa» = adică luminată mereii de s<5re (!).
   firna este ce-vâ mai aspră clima, maî ales în Ln. în Coniţa şi Ser-minin [Sirminin, Sermininâ şi Sermenina, se mai <}ice] este fdrte dulce.
   în Lun4ini chiar vara, când suflă vîntul «boarea» din spre muntele Zîna, este ce-vâ înspăimântător: desrădăcineză arbori şi ridică une ori plăcile cu cari sunt acoperite casele, le strică recoltele şi dacă se în-tîmplă să fi secerat, ridică snopii şi-î duce câsurî departe, aşa de turbat este. Asta face pe locuitori a (Jice, că «ampiratul borilor»= împăratul vînturilor, se află la Ln şi Brw. Oşanî orî cât de apropiat se află de Ln, nu suferă nici odată de asprimea Zîneî,. Acesta face, ca productele în Ln să fie cu 1/i şi une orî cu 1/2 maî puţin decât ar trebui.
   Un alt vînt care suflă este «Yărdăreţu» numit aşa, fiind-că suflă din spre riul Vardar.
   Zăpadă, şi dacă cade, nu dureză aşa de mult.
   Apa de băut este fdrte bună, afară de cea din Lîumniţa, unde după cum mi s’a spus, ar fi calcardsă. Aşa, pe când maî în t<3te satele acestea dmeniî sunt roşiî la faţă, numaî în Lîumniţa găsim pali(jî.
                E.  Cătunul şi casa cu părţile sale.
   C&tunu (satul) se compune din maî multe maali (mahalale); fie-care maala are maî multe case.
   Oasele sunt construite în mare parte din petră, afară de Lîumniţa şi Baroviţa, unde parte sunt făcute de pămînt. Sunt acoperite cu plăcî marî de pătră în cele maî multe sate. în Lun<Jini acesta se face în vederea vîntuluî neprasnic ce suflă din Zîna, ca să nu ridice acoperişurile. De alt-fel plăcile şi petrele sunt în abundenţă aci.
   în faţa fie-căreî case se află câte o curte, în mijlocul căreia se află câte o «trluşă» (Hma, ar?iă) arie, în mijlocul căreia se află un «stre-juri», în jurul căruia se întorc vitele când treeră.
   întrarea în casă se face prin «trem» (Arom. hăiate) şi apoî urmeză casa făcută din: 1) «Clîeti», cămăruţa unde se păstrâză haine, lă<Jî etc.; 2) an «părmâţî», camera unde se ddrme (Vlaho-Clisura: casă);
3) «fund», unde se ţin vitele erna, cât dureză frigul, spre a fi păzite de a nu îngheţa. în curte maî într’o parte se află 4) «uboru, o îngrădire servind de grajd la vite, în timp de primăvară, vară şi tdmnă cât timp nu e frig. Aci se află şi 5) «cuteţu» (coteţul), numit şi 6) «cocină» precum şi 7) «coşurile» (stupurile) de albine. Pe timpul gândacilor de
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
41
mătase, ămeniî dorm afară sau în «trem» şi atât grajdurile cât şi casele le transformă în chioşcuri pentru gândaci de mătase.
   La fle-care casă se află câte unul sau mai mulţi câni de pază. Abundă şi în pasări: găini, raţe, gâsce şi curcani.
   Argaţi, adecă dmeniî tocmiţi ca să lucreze cuî-vâ, capătă: femeile o diurnă de 0,50 bani (100 parale) până la 0,80 b., maximum 1 leu şi mâncare, er bărbaţii de la 0,80 b. până la 1,20, 1,40 şi mâncare.
   Sunt tocmiţi ca să lucreze de când răsare şi până apune sărele. Când se lucrăză la «urdiîiî di vinîuri >— brazde de vii, se plătesce ce-vâ mai mult.
   Ţăranii de pe moşii de multe ori sunt constrînşî a lucră de clacă («angărie») pentru boer. Acesta se face de obiceiu în <Jile de Duminecă şi sunt plătiţi a câte 0,20 sau 0,30 de bani de persănă pe <Ji Şi mâncarea.
   Camăta. Unul din neajunsurile cele mari ale sătenilor, mai ales din Brw şi Ln este camăta, ce sunt nevoiţi să plătesca aşa (Jişilor Bey din Nănta. Aceştia opresc, sub ameninţarea cu mărte, pe creştini a da bani cu împrumut şi a li se face concurenţă prin modul acesta. înscrisuri nu se fac, dar cine cutăză să nu răspundă suma împrumutată cu uzura impusă V
   Autorităţile. Un alt neajuns, împovărător pentru săteni, sunt ămenii autorităţilor cari, ori de câte ori sunt trimişi în sate cu o misiune 6re-care, pretind să fie întreţinuţi pe socotela sătenuluî. Aceştia sunt fărte pretenţioşi şi tirani tot de odată. Pretind mâncare copidsă pentru dînşii şi întreţinerea cailor lor.
                F.  Statistica Românilor din Meglenia.
   Tot ce este mai greu de făcut în Turcia, este o numărătăre justă a locuitorilor, indiferent de naţionalitate sau religiune.
   Scopul meu fiind urmărirea adevărului, desbrăcat de ori-ce sim-ţimînt răii înţeles de patriotism, am căutat să aflu adevărul şi numai adevărul asupra numărului Românilor din Meglenia. îmi pare rău numai, că în puţinele <jil0 petrecute printre ei, nu am putut pune în practică sistemul de a face numerătărea lor în modul următor: câte-vâ persăne, institutori, elevi şi locuitoi’1, cunoscători de carte, în aceeaşi <Ji> pornind din diferite părţi ale satului, să umble din casă în casă şi să noteze, rînd perind, numele casei, numărul şi numele membrilor familiei sau familiilor din acea casă, pe foiţe volante, o foiţă pentru fie-care casă, care apoi, strînse şi controlate, ar fi putut da numărul exact al locuitorilor,
www.digibuc.ro
PERICLE N. PAPA HAGI
42
   Am fost deturnat de la acesta numai în urma sfaturilor prietenilor din Meglenia, cari mî-aix pus în vedere, că faptul acesta ar fl dat de bănuit şi p6te mi-ar fi atras ce-vâ neajunsuri din partea autorităţilor. Nevoit sunt deci a da următdrea statistică, după indicaţiunile primarilor şi a preoţilor din sate. Alăturez tot de odată statistica dată de Weigand, Neniţescu şi Kancev, fostul ministru al instrucţiunii bulgare, asasinat acum în urmă la Sofia, care făcuse o călătorie în Macedonia şi ale cărei resultate le-a publicat în întâiii Sbornik şi apoi în lucrarea sa MAKE^OHHfi, Sofia, 1900.
            i.  NumSrătdrea Românilor din Meglenia.
   Weigand G., în opul seu: Die Vlacho-Meglen, p. XXVI, dă următdrea statistică, § 23 :
   ... Satele române sunt un-spre-<Jece la număr. în Vlacho-Meglen se află:
   1.   Nonte (1) (Notje), 450 case, 3.900 de Români mahomedani. Cele-lalte sate sunt creştine.
   2. Borislaf (Borislaftse), 45 case, 450 locuitori, ciflic din Nonte.
   3. Lunsi (Lugunsi), 120 case, 900 locuitori. Ciflic.
   4. Oschin, 230 case, 1.500 locuitori, ciflic din Salonic.
   Pp partea Estică a Caragioveî se află:
   5. Ljumnitsa, 350 case, 3.000 locuitori.                .
   6. Huma, 70 case, 700 locuitori, ciflic din Salonic.
   7. Sirminina, 60 case, 500 locuitori.
   8. Coinsko (Konitsa), 100 case, 850 locuitori, începe a se bulgarisâ.
   9. Cupa, 80 case, 800 locuitori.
   10. Tsernareca, 80 case, 800 locuitori.
   11. Barovitsa, 130 case, 1.000 locuitori, aprdpe bulgarisată.
   Aceste un-spre-<Jece sate numără 1645 case, cu cifra rotundă de 14.000
locuitori, după spusa Cogiabaşilor, cari sunt mai bine informaţi despre acesta. Satul aromân de vară Livadhi numără 400 de case cu
2.000 de locuitori.
   Un total de 16.000 Români în Caragiova după Wgd.
                  2. NumSrătorea lui V. Kanăev.
   V. Kan&ev, ne dă următorea statistică a Românilor din Maglenia, în lucrarea sa: MAKE^OHIIfi. Sofia, 1900, p. 146: 1
   (1)  Numele satelor sunt date aci cu ortografia autorului. Megleniţiî nu pronunţă Nonte, Borislaf etc,, ci aşâ cum scriem noi, pag. 44, lucr. de faţă.
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
43
1. Ghevgheli, 120;
2. Sermenina, 480;
3. Koinsko, 560;
4. Huma, 490;
5. Lîumniţa, 2600;
6. Knpa, 600;
7. Lun<Jini, 700;
8. Oşin, 1.500;
                                           medanî şi 600 ţigani.
10. Birislau, 380:
11. Livadia, 2100;
12. Ţernareca, 400 (considerată
    bulgărescă de autor); 13. Baroviţa, 750.
9. Nânte, 3.500, Români maho-
 în total 14.080 de Români.
            3. Numerătârea lui Ioan Neniţescu.
   I.   Neniţescu, în opul său: De la Românii din Turcia Europdnă, Bu-curescî, 1895, p. 389, dă următbrea statistică:
   1)   Nănta (nu Nonte sau Notje) este singura comună meglenă, caro s’a mahometanisat şi are 10.400 de locuitori.
   2) Borislav (nu Borislaf sau Borislafce) are 600 de locuitori.
   3) Lunguţi, cu 900 locuitori.
   4)   Oşiani (nu Oşiu), acum înzestrat, cum arătai, cu o şc<51ă de băeţî şi cu o biserică armânescă, are 2.150 de locuitori.
   5)   Lumniţa, iar nu Lîumniţa sau Lubniţa, cum zic cei cari ar voi să derive cuvîntul din «lubeniţa>, căci numele acesta este însuşi diminutivul «luminiţa» şi prescurtat se pronunţă «Lumniţa», din care causă ar trebui să se scrie Lum’niţa, precum îl scriu Armânii. Comuna acdsta are astăzi o şcolă de băeţî, ce nu exista pe când a trecut d-1 Dr. D. Weigand prin Meglenia, şi 3.000 locuitori.
   6) Huma, cu 700 locuitori.
   7) Sirminina, cu 500 locuitori.
   8)   Cosea (nu Koinsko, nici Konitza), comună armânescă, ceva ame-ninţaţă de a li slavisată, cu 830 de locuitori.
   9) Cupa, cu 800 locuitori.
   10) Ţernareca, cu 800 locuitori.
   11)   Baroviţa, comună iarăşi cam ameninţată de slavisare, dacă se va mai întârzia cu şcoala armândscă, ce se cere aici, are 1.000 de locuitori.
   în total 21.760. Apoi mai socoteşte Românii, ce găsesce în Ghevgheli 550, Giumgefcit. Gumenge] 250, Ianiţa şi vecinătăţi 400. în satele Isvor, Fuştanî, Căpingiani, Slatina-Castro, Căzluciani, Seraevu, Rudena, Papaschioi, Paleocastru şi Orman, cu o poporaţiune de 2.900 de Români megleniţî; apoi în Gurbeş Celticu, Boemiţa şi Gorgop sau Gor-gopic, pe aromânesce: Gorgari, găsesce 500 de suflete. Pe stânga Var-
www.digibuc.ro
44
PERICLE N. PAPAHAGI
darului, în Casanov şî Carasuli etc. 300, face un total de 26.660 de Români Megleniţî.
      4). Numerăt6rea Megleno-Românilor făcută de noî.
   1.   Nănta [«Nănti», la Huma; «Nonti», ceî-lalţî] 550 case Români, 5.500 locuitori, 30—40 de familii ţigănesc!, dintre cari o parte nestabile în orăşel cu o populaţiune de 300—400 locuitori.
   2.   Birislâu [pe bulg.: «Birislafţi»] din 70 de case [15 familii stabilite în Gumenge de curând, ve(Ji: pag. 19, 20], 55 acuma, cu 80 de familii, locuitori 560.
   3.           [pe tk., bulg.: «Lugunţa»] 130 case, 200 de familii, 1.400 locuitori.
   4. Oşani [«Oşin», pe bulg.] 250 case, 300 familii, 2.100 de locuitori.
   5.   Llumniţa [pe tk., bulg., «Lumniţa», «Lîibniţa»] 350 case, 435 familii, 3.045 de locuitori.
   6- Huma [pronunţă: «Urna»] 90 case, 140 de familii, 980 de locuitori.
   7.   Sirminina (Le mal <Jice: Serminm etc., v. p. 40), 75 case, 100 familii, 700 de locuitori.
   8. Consţca [Cbniţa] 110 case, 150 familii, 1.050 locuitori.
   9. Cupa, 90 case, 135 familii, 945 de locuitori.
   10. Ţărnareca, 100 case, cu 1.070 de locuitori.
   11. Baroviţa, 130 case, 1.400 de locuitori.
   12. Ghevgheli, 500 de locuitori.
   13. Leascova, 650 de locuitori, aprdpe bulgarisaţî.
   14. Limli, [Aromâni grămustenî] 2.500—3.000 de suflete.
   15. Gumenge, 300 de locuitori români, cari merg spre bulgarisare.
   în total avem cifra rotundă de 23.000 de Români în munţii Caragiova,
dintre cari 20.000 Români megleniţî, ceî-lalţî Aromâni. MgRomânî mal sunt răspândiţi în satele: Fuştanî, Tuşim, Dragomanţî, Isvor, în ciflicul «Mărfjbţî» [pe bulg.: Mărdenţi] şi altele, căci anual emigreză din satele meglenite câte una sau doue familii, cari se perd prin satele bulgare vecine, unde se stabilesc. Români Megleniţî sunt şi 10 familii stabilite în satul ciflic <Baflîa>, dintre Neaguşte, depărtare 2—3 ore, şi Vărtecop, unde încă din 1889 s’au descoperit urmele unor băl antice, presupuse a fl ale regilor macedoneni. Pe aceşti Români am avut ocasiunea a-I cundsce în 1890 cu ocasiunea unei călătorii făcute din Bitolia la Yoria. Eî sunt amestecaţi cu Bulgarii.
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNl!
45
                          PARTEA III.
                           TEXTE; OBICEIURI; etc., etc.
                I. Diverse formulete copilăresc!.
       1. Cpn contă cucotu.             1. Cânii cântă cocoşul.
  (Copiii, când aud că un cocoş cânta, îi' adreseză formuleta următore):
Cucuricu, ricu! baba-u doari buricul
                                                                                                           [Ş01110 Toma].
              2. La mond.
Cucu mata! cu cumata n-vali, mpnqlu suzi, iepa fuzi,
iepa fuzi cotru vali.
                                                                                                           [Şomo Toma].
      3. Con pionii vrin ficior.
Urli urli, lupu, pristi Bila-lungă, (1) ţe-fnî măncâşî luţolu, di nu-mi măncâşî căţolu.
                                                                                                           [Nuşu Toma].
Cucurigu, rigu,
pe baba o doare inima! [buricul].
                                                                                                             [Oşanî].
             2.  La mânz.
Cucu-mata! (?) cu bucata-n vale, mînzul suge, epa fuge,
epa fuge către rîu, vale.
                                                                                                             [Oşanî].
    3.  Când plânge vre un băât.
Urli (zbieri), urli, lupule, peste stînca lungă, ce-mi măncâşî aloatul, de nu-mi măncâşî căţelul.
                                                                                                              [Oşanî].
   4. Cpn ved di prima lăstoviţă.
     4. Când se vede pentru prima dată rândunică.
   (Copiii, când ved o rândunică, se flămînqlî, le va merge reu în acel an. Cicir, picir, cicir, picir!
eraţi (2) nouă cămşşă!
(si rogă, si talîă lăstoviţă cu coada ună cămeşă, con au anciidi şi-u dişelidi ca foarfiţi.)
                           [Nuşu Toma]. 1 2
cere să fi mâncat, căci dacă îi apucă Tot aşa şi la Aromâni).
   Cicir, picir, cicir, picir! eraţi! nouă cămaşe!
   (se rogă, să taie rândunica cu coda o cămaşe, când o închide şi o deschide ca forfeci).
                                                                                                   [Oşanî].
         (1) Bilă—prăjină. Aci este nume de localitate.
         (2) Imiteză sunetul forfecilor, când tăem ce-vâ.
www.digibuc.ro
46
PERICLE N. PAPAHAGI
                5.  Xa cuc.
  Cucu, cucu! s-ti mancă lupu! si-ţî pică mucu!
                              [N. Marcu].
  6. La ficior Ia caii ari numea Piti.
  Piti—pituliţă (1), paşti poarca prin Liumniţă c’un cumât di ppini di bărniţă, tupîa, tupîa, curişniţă!
                            [Nuşu TomaJ.
            7.  ta gugufcu.
  Gugufcu,
  isufcu,
  ţe porţi an guşă?
  —   Un cap di cătuşă.
  —   La cari ajî la duţî?
  —   La mai micu fraţi.
                            [Nuşu TomaJ.
          8.  Xa curcubfci (2).
  Curcubei, bei, pon s-ti pleţî si bei ună pică di apu, meu per ppnă-n pimint,
   Se <Jice că să le crescă perul la
                           (Şomo TomaJ.
           9.  Xa tinţigâr.
Tinţi, tinţi, tinţigăr, (3). tinţi, tinţi, tinţigăr, t'pmpinili bat la Vardâr,
Duma zaţi ca măgar.
                           [Nuşu Toma]. 1 2 3
                5.  Xa cuc.
  Cucuie, cucuie! să te mănânce lupul! să-ţi pice mucul!
                                [Lun<JiiiiJ.
  6.  Xa băetul care are numele Piti. Pite—ţigăiţă,
  paşte porca prin Lîumniţă,
  cu o bucată de pâne de bărniţă (?)
  topesce, topesce, găinaţi.
                                                                                                             [OşanîJ.
            7.  Xa turturea.
  Turturea, isufcu (?), ce porţi în gît?
  —   Un cap de pisică.
  —   La cine-1 duci?
  —   La mai micul frate.
                                [OşanîJ.
            8.  Xa curcubeu.
  Curcubeule, beule, până să te pleci să bei o picătură de apă, al meu păr pînă la pămînt.
             9. Xa stiglete.
Tinţi, tinţi, tinţigâr, (3) tinţi tinţi tinţigâr, tobele bat la Vardar,
Duma zace ca măgar!
                                 [Oşanî],
  (1)   Arom., pl., «ţigăni» cu unt-de-lemn sau fără unt-de-lemn. Aci pote fi o simplă formaţiune după Piti. In Veles se dice tot pitulice.
  (2)   Variantă ve$î: P. Papahagi, Din Literatura Popor, a Aromânilor, Bucuresci •1900, p. 189.
  (3) Cuvinte imitând cântecul stigleteluî.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
47
                                   10. La ciufingă [Brv: ciâncă] = piţigoiu
                                             (care cânţi când ae schimbi vremea).
Zuua mari, turta mică, coş am, ghipt nu am, ghipt am, coş nu am,
strinţli cur, strimţi cur !
                                                                                                                   [Nuşu ToraaJ.
     11. (1) Cpn merzi ploaie cu soari, p. 190.
si nsoară ghîupţilî.
                                                                                                                      [LuncJinI].
12.  Cpn lu scoati micu dintili di prima, op. cit., p. 190.
Cipru, bpru, dp-mî un di blizna, na-ţî un di os
piua (e) mare, turta mică, coş am,
(vipt) cereale nu am, cereale am, coş nu am,
strînge curu, strînge curu!
                                                                                                          * [OşanI].
     11.      Când plouă şi e sore. se însoră ţiganii
                                                                                                     [Hrista Stavre],
                                       Când schimbă copilul un dinte pentru prima dată.
Cîor, bor,
dă-mi unul de fer,
na-ţî unul de os.
                                               Variantă.
Cioară-boară, na-ţî un dinţi di os, dp-nîi un dinţi di ier.
                                                                                                        [Iufu Petru].
        13. La fum (p. 193).
La tini alb, la mini negru.
        14.  La cania (p. 193).
«Canîa», mania, tini leni, mini scoc.
                                                                                                      [Noe Dumitru] 1
Cior-bor,
na-ţî un dinte de os, dă-mî un dinte de fer.
                                                                                                                      [OşanI].
                                                        13. La fum
                                            (ca să m€rgă drept prin coş, ca să nu mal afume pe cine-vâ).
La tine alb, la mine negru.
   14. La barza albă [peste tot].
barză, manie (?), tu lene, eu joc.
                                                                                                                    [Lun^iniJ.
  (1) No. 11—16 sunt reproduse din lucrarea «Din Literatura Poporană a Arom.» de P. Papahagi, cu indicaţiunea pag. la fie-care, de dre-ce acolo pronunţia nu este fidelă, ci reproduse cum au fost comunicate.
www.digibuc.ro
48
PERlCLE N. PAPAHAGI
                                     15. La „teta-todu“ sau „sticupeF (p. 196).
Sticupeîu! peîu! dp-nu dichîelîu, să-mî sap visîa, să-mî da uă.
—   Ţe-u (au) veri c-ua?
—   sa-mî, da rachia.
—   ţe-u veri cu răchia?
—   si fac nuntă.
—   ţe-u (au) veri cu nunta?
—   si lşu nivestă.
—   ţe-u veri cu nivesta?
—   si facă ficiori.
—   ţe-Jî veri cu ficîorilî ?
—   Cpn sa lunzescă, si-lî bat.
                                                                                                       [Lumjinîl.
                                           16. La pălgîoc (p. 198).
Pălgîoc, pălgîoc scoati coârnili si scoc.
         15.  La grangure.
Grangure! grangure! dă-mî sapa,             .
să-mî sap viia, să-mî dea struguri.
—   Ce-î vrei [ce o să facî cu] strugurii ?
—   să-mî dea rachiu.
—   ce-1 vrei [ce o să făcu cu] rachiul?
—   să fac nuntă.
—   ce o vrei nunta ?
—   să ieau nevastă.
—   ce o vrei nevasta ?
—   să facă feciori (băeţî).
—   ce-î vrei feciorii?
—   când nu s-or purta bine, să-î bat.
            16. La melc.
Melc, melc,
scoate coarnele să joc.
                            II. Ghicitorile.
   Ghicitorii© la Românii din Meglenia se numesc mincîiini.
   Când cine-vâ propune o ghicitdre, pe care copiii nu o pot deslegâ, eî se rdgă de propunător să le spue «ce este?» (Jicendu-î că-1 vor în-cărcâ cu tote bunătăţile.
   S-ti ncarc'om cu slai<j,î, cu năut, cu şichîer şi cu toati biinili.
   (O să te încărcăm cu stafide, cu năut, cu zahar şi cu tdte bunătăţile).
   Apoi ca şi la ceî-lalţî Aromâni (1), propunătorul nemulţumindu-se cu atâta numai, după ce i se oferă un oraş cu tdte lucrurile frumdse dintr’însul, le explică ghicitdrea.
   Ghicitorile cari urmeză au fost culese în cea maî mare parte la Bi-rislau şi Oşanî, unde m’am oprit maî mult. Cei carî se îndeletnicesc cu ele sunt copiii, de la carî le-am şi cules.
   Ghicitorile publicate în broşura ndstră «Românii din Meglenia»,
p.  9—11, în număr de 18, nu sunt reproduse aci.
  (t) P. Papalingi, Din Literatură Poporană a Aromânilor, p. 344 -346.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
49
             1. Bărbat.
1. Bărbat.
Un ârburi cu corinilî an sus.
                                                                                                                      [Iufu Petru].
                 2. Briclu.
Şutu porcu pristi zenă paşti
                                                                                                                    [St. ArzintaruJ.
Un arbore cu rădăcinele în sus.
                                                                                                                    [OşanI].
               2.  Briciul.
Ciutul porc peste deal pasce.
                                                                                                                    [OşanI].
                                              Variantă.
                                     Am uu birbîH, cari sari toată zuua di pri un munţi pri ţela lanţ.
[Iufu Petru].
3. Bureţi.
Affiî am ună biserică, pri un direc sta.
                                                                                                    [August Riza].
              4. Casa (1).
Ună îepă moartă, saldi mâţăli ajî sa ghiî.
Am o privighetore, care sare totă $iua — mereu — de pe un munte pe cela-lalt.
                     t          [OşanI].
              3. Ciupercă.
Îmî ain o biserică, pe un stîlp stă.
[Birislau].
4. Casa.
[Şuna Toma
5. Căi in ca.
                                                                                     Ună cutie plină di mirgîâHî roşi.
                                                                                                                [St. Arzintaru].
O ăpă mortă, nuinaî maţele îî sunt vii.
                                                                                                                       [OşanI].
                 5. Bort ia.
O cutie plină de rubinî roşii.
                                                                                                                       [OşanI].
                          6.  Variantă Ia No. 5.
Amî am un pecîu (!) plin di măr-zeli roşi.
     1                       [Riza August].
              7.  Chiăptinu.
Am un puîlîu, tucu dipri rid, rid amnă.
                               [RIzu Leşu].
               8.  Cîubucu.
Am un pom, ăn vrău lui ună oală îarbi.
                               [Rizu Jieşu]. (I)
Îmî am un peciu (!), plin de mărgele roşii.
[Birislau].
            7.  Pieptenele.
Am o pasere, dară din deal în deal umblă.
                                                                                                                      [Oşanî].
              8.  Ciubucul.
Am un pom, în vîrful luî o oală fierbe.
                                                                                                                      [OşanI].
        (I) Veijî P. PapaUagl, Rom. din Meglenia, p. 9, No. 2, variantă. Analele A. R. — Tom. XXV .—Memoriile Secţ. Literare.
www.digibuc.ro
50
PERICLE N. PAPAHAGI
9. Cusoru.
9.  Cosorul.
Un dedu mî-am c-un dinţi dupu cap.
                                                                                                          [August Riza].
          10. Dinţi si limbă.
                                                         » >
Aiîiî am ună plîâmniţă plină di caii alibi, saldi un roşi an mejluc ari (1).
                                                                                                         [Stanca Peana],
               11. Focu.
Amî am un bou, îundi si culcă, iarbă verdi nu cucneşti.
                                                                                                          [August Riza].
             12. Focu (2).
Am un bou, îundi zaţi, iarbă verdi nu cucneşti.
                                                                                                            [Rizu Lpşu],
             13. Foarfiţi.
Anii sătăr, gafiî sătăr, călcaţi peti, mani sătăr
                                                                                                         [August Riza].
               14. Funin.
Todur nalt, făr di coasti.
                                                                                                          [August Riza].
Mî-am un moş cu un dinte după cap.
                                                                                                                       [Birislau].
           10. Dinţi şi limbă.
Am o fînărie plină de cai albi, numai unul roşu in mijloc are.
                                                                                                                       [Birislau].
                11. Focul.
Am un bou, unde se culcă, erbă verde nu cresce, [nu resare].
                                                                                                                       [Birislavl].
                12. Focul.
Am un bou, unde zace,
erbă verde nu cresce.
                                                                                                                         [Oşanî].
                13. Forfeci.
Notă. Aprope tote cuvintele din acestă ghicitore n’au sens, ci imi-teză mai mult sgomotul ce-1 fac forfecele, cînd tăiem ce-vâ, călcaţi, însemnă: călcate, de la «calc»( peti = petece.
     L                           [Birislau].
                14. Fumul.
Toader înalt, fără de coste.
                                                                                                                       [Birislau].
15. Variantă la fum.
15. Variantă la fum.
Ppnă sa si rudescă tatu, ilîu-î an ţer.
                                                                                                             [Iufu Petru].
Până să se nască tatăl, fiul este în cer.                '
[Oşanl].
16. Fumu.
                                              16. Fumul.
  Scanda-mândala, din pimint ppnă la Domnu. 1 2
[R. Leşu].
  Scanda-mandăla, din pămînt până la Dumnezeu, = până la cer.
                             [Oşanl]
   (1) P. Papaliagi, Rom. din Meglenia, p. 9, No. 5, vetjfi variantă.
   (2) Ve<Ji variantă, în op. cit., p. 10, No. 9.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
51
               17. Gălină.                                 17. Găină.                  
Una ghiupcă părtăloasă,ăntru am-           0 ţigăncuşe pestriţă, în faţa îm¬           
piratu ieşi; cpn suflă boarea, curu aii    păratului ese; când suflă vîntul, cu¬       
si vedi.                                   rul i se vede.                              
[August Riza].                             [Birislau].                                 
18. Yariantă.                                             18. Yariantă.                
Am ună cucoană părtăloasă, părtă-          Am o coconă pestriţă, pestriţă,             
loasă, con za suflă boarea, curu aii       când suflă vîntul, curul i se vede.         
si vedi.                                   [OşanI].                                    
[Rizu Leşu].                                                                           
19. Gliiarmi.                                              19. Ycrme.                  
Ună ghiaţă, di eoni nu li-âi frică,        0 vieţuitore, de câni nu-i este             
di gălinî aii ăi frică.                    frică, de găini îi este frică.              
[Stanca Peana].                                                            [Birislau]. 
          20. Jugu (Palişnicu).                            20. Jugul.                  
Un ded, zuua-i pri sup pimint,             Un moş, ţliua-i pre supt pămînt,            
noaptea-i dupu uşă.                        noptea-î după uşe.                          
[Şuna Tonă].                                                                  [OşanI], 
21. Lambă.                                                 21. Lampă.                  
Ună babă, tucu foc ăn rost aii             0 babă, deşi foc în gură i se a¬            
prind şi limba nu-li si ardi.              prinde şi limba nu i se arde.               
(St. ArzintaruJ.                                                              [OşanI]. 
             22. Lingura (1).                             22. Lingura.                 
Am un bou, tot antră an casă,              Am un bou, tot intră în casă, coda          
coada nu-lî antră.                         nu-i intră.                                 
[Rizu Leşu],                                                                  [OşanI]. 
23. Lostur.                                                        23. Yerigă de lemn. 
Un ded moş,zuua ăi anclis, noaptea-i       (Cu care se închid porţile şi uşile casei). 
dişclis.                                   Un moş bătrân, ţliua-i închis, nop-         
[Nuşu lu Toma],                            tea-i deschis.                              
                                           [OşanI].                                    
              24. Luminări.                                       24. Un fel de lampă. 
(Căndîll di gaz).                                                                      
Un ded o-ună steuă-n cap.                                     Un moş cu o stea în cap. 
(1) Vecjî variantă, op. cit., p. 9, No. 3. fOşanl].                                    
www.digibuc.ro
52
PERICLE N. PAPAHAGI
           25. Moara (1).                            25. Mora.                 
Cpn am apu, vin beu, cpn nu am       Când am apă, vin beau, când n’am          
apu, apu beu.                        apă, apă beau.                            
LR. LeşuJ.                                                            [OşanI]. 
             26. Nasu.                              26. Nasul.                 
    Amî am un noatin pricufurit.     Am un noten cufurit.                      
[Stanca Peana].                                                    (Birislau]. 
           27. Palisnic.                            27. Plugul.                
>                                                                              
Amî am un guliib, pri sup pimlnt     Am un porumbel, pe sub pămînt             
amnă.                                umblă.                                    
[August Riza).                                                     [Birislau]. 
          28. Păngîoc (2).                           28. Melc.                 
Samar ari, cal nu-î, coarni ari, bou Samar are, cal nu-î, coarne are, bou      
nu-î, ca buba lăzeşti şi bubă nu-î.  nu-î, ca vermele de mătase bo¬            
[St. Arzintaru],                     leşte şi verme de mătase nu-î.            
                                                                      [OşanI]. 
             29. Pera.                               29. Para.                 
Amî am un bou, tot antră ăn plîâm-   Am un bou, tot intră în f inărie, (adică: 
niţă, saldi coada nu-lî antră.            în gură) numai coda nu-î intră.      
[August Riza).                                                     [Birislau]. 
           80. Plătinta.                           30. Plăcinta.               
                 y                                                             
Am ună ghîupcă părtăloasă, părtă^    Am o ţigăncuşe pestriţă-pestriţă,         
loasă, antru ampiratu îesi.          (bălţată), în faţa împăratului ese.       
                                                                   [Birislau]. 
         81. Pocîii di gaz.                    31. Un fel de lampă.            
Am un ded c-ună chitcă an cap.       Am un moş cu o flore în cap.              
[R. Leşu].                                                            [OşanI]. 
             32. Prazu.                             32. Prazul.                
Amî am un ded moş cu ună barbă       Am un moş bătrân cu o barbă lungă         
lungă ppnă-n pimint.                 până în pămînt.                           
[August Riza].                                                     [Birislau]. 
(1) Ve<JI op. cit., p. 11, No. 15, variantă.
(2) La Liumniţa, Lun^ifiî, se (Jice: pălgiâc.
www.digibuc.ro
meglenoromâni!.                          53
             33. Rudânîu.                          33. Cicric.             
Şarpi bucîaşti (sau: sflreşti), cala-  Şerpe flueră, calamaria (!) jocă.   
maria (!) scoacă.                                                          
[Stanca Peana]                         [Bir is la ti]                      
             34. Rudiri.                          34. Nasccrea.            
Ună tâmbură,                           0 tambură,                          
an bucî'p, (sflrî),                    anul (trecut) cântă,                
şi cmo si uz'p.                        şi acuma se auzi.                   
[Str. Arzintaru].                                                 [Oşanî], 
     35. Scand (cu trei picidre).                  35. Scaun.              
Anii am un dedu moş cu trei peri       Am un moş bătrân cu trei peri       
an cur.                                în cur.                             
[August Riza[.                                                [Bir'slati], 
     36. S'pmburli di luşnâc (1)              36. Sîmburii de nucă.        
Am patru fraţi an ună cămeşă stau.     Am patru fraţi într’o cămaşe stau.  
[R. Leşu],                             [Oşanî].                            
37. Stumnicica.                                   37. Ulciorul.            
Am ună nivestă, toţi aii caţă di       Am o nevastă, toţi o prind de       
mpnă, la rost aii sărută.              mână, la gură o sărută.             
[Rizu Leşu].*                                                     [Oşanî]. 
              38. Şarpi.                           38. Şdrpe.              
Ună curauă şărptă, pristi pimînt        0 curea vărgată, pe pămînt umblă.  
amnă.                                                                      
[August Riza],                                                 [Birisiau]. 
39. T'pinpiuă (cu uoru, şi cu fetili). 39. Tobă (cu hora şi cu fetele).    
Un ihtibăros lucru iş'p,               Un măreţ lucru eşî, (toba)          
glasu aii si uz'p,                     glasul i se au<Jî, (sunetul)        
uzpră lisîţăli,                        auţliră vulpile (fetele),           
li naprăcipră coâdili.                 îşi resfăţară cocile (făcură horă.) 
[St. Arzintaru].                       [Oşanî],                            
40. Uocli (2).                                      40. Ochi.              
   Ami am doi fraţi, tucu ţer să si     Am doi fraţi, doresc (cen) să se   
vedă, ma un munţi lîa dispărţaşti. vadă, dar un munte îi desparte.
                            [August Riza],                                 ' [Birislau].
  (1) Idem, vetjl variantă, p. II, No. 16.
  (2) Veqlî variantă, op. cit, pag. 10, No. 12.
www.digibuc.ro
54
PERICLE N. PAPAHAGI
                41. Uou.
Ghiu, ghiuleţ, an grămadă şadi, ghie carni trazi.
                                                                                                                 [A. Stoiu],
                42. Uou.
Zid, zidusît, cu var vărusît,
cari nu-şî ari ni gâură, ni prizorcă.
                                                                                                             [St, Arzintaru],
                 41. Ou.
Viu, viuleţ,
în grămadă şede,
vie carne trage [portă].
                                                                                                                 [Oşani],
                 42.  Ou.
Zid întărit, cu var văruit,
care nu-şî are nici gaură nici scăunel.
                                                                                                                 [Oşani].
         43. Varianta la uou.
   Am unâ buţeuă, jimitati rom, ji-mitati rachiă.
                                                                                                          [Rizu Leşu].
         44.  Altă variantă.
   Ună buti, jimitati di răchiă-î, jimitati vinu-î.
                                                                                                        [August Riza].
         43.  Variantă la ou.
   Am un butoiaş, jumătate rom, jumătate rachiu.
                                                                                                                    [Oşani],
          44.  Altă variantă.
   Un butoiu, jumătate cu rachiu-î, jumătate cu vinu-î.
                                                                                                                   [Birislau].
            45. Urşcliă.
Jimitati di misur lipit di zid.
                                                                                                              [Jufu Petru).
           45. Ureche.
Jumătate de farfurie lipită de zid.
                                                                                                       lOşani],
     46.  Vîrtesli di la rudâniu.
                >
   Affiî am patru surori, tucu si putires, nu pot si căţari (si jungă, sau: si junţliri).
                                                                                                                  [August Riza],
46.  (Cele patru membre de lemn, în formă de cruce, de la cicric).
   Am patru surori,
tot se gonesc, dar nu pot să se prindă (să se ajungă).
                                                                                                                         [Birislau].
                   III.  Salutări, Mulţumiri, Urări.
   Ca şi la ceî-lalţî Români din Macedonia, Românul din Meglenia în-trebuinţdză apr6pe aceleaşi expresiunî în salutări, mulţumiri şi urărî. Cânţi intră în casa cuî-vâ, salutul obicinuit este:
1. Bonă dimiueţă! (Bună dimineţă);
2. Bună ziulă! (Bună ţliuă!], dacă este pe la prânz;
3. Bună seră! (Bună seară!), dacă este pe la tocate,
   când începe s6rele să încline spre apus; sau simpul:
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNii.
55
4. Sini va-flpra! (Bine ve găsirăm! Bine ve aflarăm!)
5.  Iriţi ghil! (Să fiţi sănătoşi—vii!), saluturi ce se întrebuinţezâ în ori-ce timp.
   Răspunsul Ia aceste salutări este pentru No. 1, 2, 3 repetarea aceloraşi expresiuni; sau:
  6. Sini vinlşl (Bine ai venit!)
  7. Bini viuiţl, oaspiţl! (Bine aţi venit, amicilor!); sau:
  8. Să da Domnu! (să dea Dumnedeu !)
  9. Casmăt şi birichiăt! (Noroc şi cu belşug!)
10. S-ti udă Doinuu ! (Să te audă Dumnedeu!)
11. Şa să iă! (Aşă să fie!) în glumă :
12. Di la rostu tptt şi la ureelia lu Doinnu! (De la gura ta şi în urechea lui
   Dumnezeu!)                               .
13. Şa da-ui vcr iri! (Aşa să dea Dumnezeu să fiă! Dare-ar să fie aşa!) (1)
   După ce dspeţii se aşeză în casă, fie-care din membrii acelei case pe rînd le doresce bun sosit: Bini viriiţî oaspiţî ! (Bine venirăţi dspeţilor!) Şi oaspeţii răspund:
14. Bini vă floin. (Bine ve găsirăm, aflarăm.)
   Când plecă dspeţii, <Jic :
15. Rămănăţi cu Doinim! (Rămâneţi cu Domnul!); sau :
16. Cu sîiiătati! (Rămâneţi cu sănătate.)
17. Iri ghitt! (să fii sănătos!); iriţi ghit! (să fiţi sănătoşi !); să iţi gliii! (să fiţi sănătoşi!)
18. Bună privideri= (La revedere bună.) [Salut forte obicinuit]. Wgd.
   Românii turciţi din Nănta, la plecare, nu useză de salutul 10, de <5re-ce sub Domn înţeleg ei nu numai pe Dumnedeu, ci şi pe Christ. Tot aşa nu salută, nici mulţumesc vre-odată, întrebuinţând cuvîntul Domn, pe care-1 suplinesc prin vorba tot. Aşa : Tot di bun, în loc: Domnu di bun• Când sunt cinstiţi cu băuturi, rachiu vin sau cafea, se urăză:
Domnu di bun! (Dumnedeu cu bine!), Nănteniî înlocuesc cuvîntul Domnu, prin tot. Tot di bun! (Tot cu bine.)
19. Doinnu di bun, dnşinăn uiţi un! (Domnul cu bine şi duşman nici unul să nu fie printre noi.)
   în glumă se ureză la Oşani:
20. Domnu di bun, răcliiă-n rost să pun! (Domnul cu bine şi rachiul în gură să-l pun.) 1
  (1) Exprimă o dorinţă !
www.digibuc.ro
56
PERICLE N. PAPAHAGI
   Răspunsul este:
21 Amin! sau: Di Imn Domnn! Nănta: Tot di bnn ! Sau: Domnii s-ti ndă! (Domnul să te aucjă!)
   Urarea ce se face la lucru :
22. Bnu şi spor la lucru! (Cu bine şi cu spor la lucru!)
23. Airlia să-fi iă! (Să-ţi fie cu noroc !)
   Când se mănâncă pentru prima dată, în acel an, vre un fruct nou, precum cireşe, prune, pere, etc., se (Jice:
24. Zdrav şi-n timp cn sînătati! (Sănătos şi la anul cu sănătate!)
   Alte urări obicinuite sunt:
25. Mai bun! (Mai bine, adecă : să-ţi ajute!)
26. Tari bnn buric ai! (Ai inimă forte bună!)
   Când se nasce un băet într’o casă, cei cari vin să va<Jă pe lehuză şi pe noul născut urâză :
27. Să iă ghiă micii! (Să fie sănătos micul!)
28. Domnn cn rec s-la facă! (Dumnezeu să-l facă de un secol!)
29. Să iă gliiii tata, muma! (Să fie sănătoşi tatăl, mama !)
   Dacă noul născut este fată, se (Jice:
30. S-va si toarnă, ţi va va (feri) buricu! (Să vi se întorcă ce vă doresce, cere inima!) Adică : băet!
31. Şi ficiăr dui timp! (La anul cu băet!)
   Zărind pe prunc, fie-care, care se uită la el, se uită blând, scuipă niţel, ca să nu-1 dedche şi (Jice :
32. Maşala! s-nn iă di nocli! (Maşala! să nu-î fie de deochiu!)
33. Airliă! (cu noroc!)
34. Si crescă! si prncnpsşscă! si nibitrănescă! (Să crescă! să se procopsescă ! să îmbătrânescă!)
   Răspunsul la t<5te aceste urări este:
35. Şi la voi! (Şi la voi.)
36. Şi Ia voi să va si toarnă! (Şi vouă să vi se întorcă !)
37. Amin !
   La botez se întrebuinţeză mai aceleaşi urări. Naşei — mumuşăliă i se ureză:
38. f'istită-va nodă numi! (Să vă fie cu cinste numele nou!)
   La însurătdre se ureză:                             ,
39. Să iă ghil tlnirill! (Să fie sănătoşi, să trăescă tinerii!)
www.digibuc.ro
meglenoromânii;
57
40. Să prucupsescă! (Să se pricopsescă!)
41. Să miluiască! (Să se iubescă !)
42. Cnriinî buni! (Cununii bune!)
43. Ună maală di leii! (O mahala de ei!) Să se îmmulţescă cât un cartier întreg!
44. Să iă glii! şi-n timp cu ficîdr! (Să trăescă şi la anul cu băet!)
45. Şi la mal ininiiţt s-na Wcur'pm! (Să ne bucurăm şi la mal mici!)
46. Cistită-va bucurillă! (Cinstită să ve fie bucuria!)
   Răspunsul la aceste urări este:
47. Pri lundi trubulaşti, si toarnă! (Pe unde trebue, să se întorcă—asemenea bucurii!)
48. Amin!
   La m<5rte:
49. Yot să iţi ghil! (Voi să trăiţi!)
50. Iri ghil lanlţilY! (Trăescă ceî-lalţî!)
51. Dom-llartă! (Lrtă-1 Domne!) Arom. Dum-\îartă-l!
52. Domnu s-la llartă! (Dumnedeu să-l erte!)
53. Ţe sa zică Domnu! (Ce o ţlice Dumnezeu!) Mângâere ce-şî fac omenii, după mortea cuî-vâ, sau când sunt bolnavi, adică: cum o vrea Dumnezeu.
54. Cpn va Domnu sa ti cllamă [sail:sa ti vicăişscă], tot nu jută. (Când o vrea, când î-o plăce lui Dumnezeu, ca să te cheme, nimic [lit. tot] nu ajută.)
55. Ţi sa fatl, oaminî im, si murim. (Ce să-i faci, omeni suntem, vom muri.)
56. Tot! să moară! (Toţi vor muri!—toţi o să moră!)
57. De bra! nu ti spari! iri gliil mal minutUI. (De mei! nu te descurajă!—lit. nu te speria!—Să trăescă cei mai mici.)
58.  Iri gliiii cupilaşu! uu, amă uu faji un cătiiu. (Să-ţi trăescă flăcăul! un> dară un făce cât un cătun — adecă dintr’unul se pot îmmulţi şi deveni cât un sat de mulţi.)
                              IV.   Jurăminte.
1. Jur! (jur !)
2. pri (1) treilî spmţl! (Pe cei trei sfinţi.) în deridere însemnă: vorbă să fie! 3 Ia mor! Ia ti udirăg! (Sau mor sau te dreg!) Adecă: jur că-mi voiu res-
   bunâ pe tine!
4. Pri ţea pplui! (Pe cea pâne!) Pristi ţea— festă—pomi! (Pe cea—acesta —
   pâne!)                          ■
5. Numea si-tt inoncă lupii! (c'plnili!) (Numele să-l mănânce lupii, cânele!)
   Se jură cine-vâ, aşa să i se întîmple, în caşul când nu se va ţine de cuvînt. 1
   (1) La Lundinî pri este înlocuită cu preposiţiunea bulgărească: jimi.
www.digibuc.ro
58
PERICLE N. PAPAHAGI
  Când cine-vâ îşî perde credinţa, şi se jură că se va ţine de cuvînt, i se (jice:
6.  Di oâ ucola, ăn foc să antrişY (să căliţi) şi nu ti virulâs. (De aci încolo şi în foc să intri (să calci) şi tot nu te cred.)
8.  An foc mitru! (în foc intru!)
9.  Mcr acu mor, di ’cu-tt las festa napoî. (Numai dacă inor, aşi lăsă acesta în urmă.) Numai dacă aşi muri, nu nii-aşi răsbunâ.
10. Pri Domnii! (Pe Dumnezeu!)
11. Pri un Domnu! (Pe un Dumnezeu!)
12. Pri ţista Domu! (Pe acest Dumnedeu!)
13. Cu Domu, cu suflit! (Cu Dumnezeu, cu suflet!)
14. Pri ziiila di as! (Pe diua de astădî!).
15. Pri festă milulcă di pomi! (Pe acestă iubită pane!)
16. Pri ţestă milulcă di apu! (Pe acestă iubită de apă!)
17. Paştn s-nu ini află! (Paşti să nu mă afle!)
18. Cărctunu s-nu ini află! (Crăciunul să nu me afle!)
19. Ziula di as s-nn mi află! (Diua de adi să nu me afle!) Adică: să nu trăesc nici o săptămână de adi !
20. S-mi mpedică ziifia di as! (să mă împedice — omore — gliua de adi!) Ju-rămîntul acesta se face Duminica sau în dile de sărbători.
21. S-mi mpedică polua (?)
22. Zuiia di molni s-nn ini pruvedă! (l)iua de mâne să nu mă vadă!)
23. Să urbăs! (Să orbesc!)
24. Pri un suflit! (Pe un suflet!)
25. Jur, s-nu iă! (Jur, să nu fiu!)
26. Ăn turţesca veri s-nu mor! (în credinţa turcescă să nu mor!) Jurămînt ce-1 fac Românii turciţi din Nănta.
27. Criştin să nu mor! (Să nu mor creştin!)
28. Ilasăii să-ml vicăiţt! (Hasan— nume turcesc — să mă numiţi.)
29. Năntenii jură din contra :
  Glilorghi să-ml vicăîţl! (Gheorghe să mă numiţi.)
30. Porc să itt! (Porc să fiu!)
                             V.  Blesteme.
  1. Di gnşă s-la porţi. (De gât să-l porţi.) Când ni se fură vre-un lucru şi furul nu vrea să ni-1 înapoieze: Dare-ar Dumnedeu să-l porţi de gât în cea-laltă lume!
  2.  Catran aml Ieşi! (Catran, păcură îmi eşti!) Când cine-vâ ne devine de nesuferit. Tot aşa se aplică şi cele două următore (3, 4).
  3.  Negru aml Ieşi! (Negru îmi eşti!)
  4.  Foali di catrăn aml Ieşi! (Fole de păcură îmi eşti!)
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
59
5.  Cpt pratt pri t'ompină şi ta air să vezi (al)! (Cât praf pe tobă, şi tu (atâta)
   noroc să vegli — să aî!) Adecă: absolut de loc !                    •
6.  S-nu za-mvărtăşl fămeUă! (Dare-ar Dumnezeu să nu aî copii!—să nu în-faşî, să nu învelesc! copiii!)
7.  Cot salca plod şi tu cota fămeDă! (Cât rod salcia şi tu atâta familie — atâţia copii — să ai.) Adecă: de loc, nici unul!
8.  Di făinejlă să nu ti za-bucurl! (Să nu te bucuri de copii.) Adecă: să nu aî copii şi dacă aî, să nu te bucuri de ei, să nu-ţi trăescă!
9.  Vrin foc s-ti ardă, da-ni-ml ti ârdiri! (Vre-un foc să te ardă, dare-ar să te arglă!) Adecă: arde-te-ar focul şi pâr joia!
10. Cîăiiuşă s-nu rămonă di tini! (Cenuşe să nu remâe de tine!)
11. Ţe al ti fio? (Ce hal te află?) Ce te mai apuca? Sau : ce nenorocire ţî-a venit peste cap?
12.  Ioc ti fp di oă! (Nimic fă-te de aci!) Dispari de aci!
13.  Lliitnicu sup tini! (Cefa sub tine!) Rupe-ţi gâtul! Dă-te dracului!
14.  Lliitnicu ăn doi! (Cefa în două!) Adecă: murire-aî!
15.  Frou<Ji-ţI lliitnicu! (Rupe-ţî cefa!) (Veţlî No. 13 şi 14).
16.  Guşa sup tini! (Gâtul sub tine!) Cfr. No. 13.
17.  Frpn<Ji-ţî guşa di od! (Rupe-ţi gâtul de aci!) Şterge-o de aci! Du-te dracului de aci!
18.  Strela s-ti cură! (Curăţi-te-ar fulgerul!)
19.  Şi apu s-ti bată! (Bate-te-ar apa!) înecâ-te-ar apa! Prăpădi-te-ar apa!
20.  Ciuma s-ti bată! (Bate-te-ar ciuma!)
21.  VampirilI s-ti bată! (Vampirii bate-te-ar!)
22.  Răghia s-ti bată! (Bate-te-ar rugina!)
23.  Dalacu s-ti bată! (Dalacul—bolă—să te bată!) Prăpădi-te-ar dalacul!
24.  Di iiirăşă să-ţl iă milu şi domnu, oo! (Fie-ţî de cadavru îndrăgitul şi Dum-negleu.) îndrăgi-s’ar mortea de tine.
25.  Culera s-ti bată ! (Colera bate-te-ar!)
26.  Ron s-ti află! (Aflâ-te-ar răul!) Dare-ar Dumnedeu să-ţi dea tote relele!
27.  Di Doinim s-afli ! (Să-ţi afli — pedepsa de la Dumnedeu.) Adică : Dumnedeu să te pedepsescă!
28.  Gărnuţu-n grătluu ! (Buba în gâtlej!) Dare-ar boia, numită : gărnuţ, buba rea (1) în gâtlej, ca să nu mai scapi!
29. Catiua (era tiu a!) s-ti le! (Luâ-te-ar dracul!)
30.  Guol pri perniţă! (Gunoiu pe pernă.)
31.  Să chloruvăşl, da ui-I clilornviri J (Chiorire-aî, să chiorescî !)
32.  Să ti bată nstrălu (Bată-te trăsnetul !)
33.  Sup tini să faţl! (Facere-aî sub tins.) Dare-ar să nu te poţi mişca ! Ologire-aî !
34.  Itopă s-ti faţl! (Petră să te faci!) 1
   (1) Aromânesce, prin eufemism, se numesce gărnuţlu bun (buba bună).
www.digibuc.ro
60
PERICLE N. PAPAHAGI
35.  Na vot, ni s ti ved, ni s-ti ad! (Nu vreu nici să te ved, nici să auţl de tine!)
36.  Mută-ti di oă! (Mişcă-te de aci!) Adecă : cară-te de aci !
37.  Mută-mi-ti dintru ttocli! (Peri din faţa ochilor !) Peri din ochii mei, ca să nu te mai ved!
38.  Cură-ti di oă! (Curăţă-te de aici!) Carâ-te de aici !
39.  Răgliias-ti cară! (Rugina să te curăţel)
40.  Muştli s-ti scapă! (Muscele să te scuipe!) Adecă : să ajungi în aşă trist hal, în cât muscele să te scuipe.
41.  Na pişi, s-ti neţi! (Nu pişi, să te îneci!) Eşti aşă de murdar, necinstit, în cât meriţi să te îneci în p.. ., nu în apă.
42.  S-na vini! (De n’ai mal veni !) Adecă : să mori acolo unde te duci, ca să nu mal vii înapoi.
43.  Dosta lătrâşl ! (Destul lătraşi !) Destul ai tot bîrfit!
44.  Taţi, na dărdărtttt! (Taci, nu bîrfî !)
45.  Taţi ! dosta dăngărişl! (Taci ! destul ai drăngănit !)
46.  E, de! e, de! ti uz'piu, dosta vicii!! (Ei, de! ei, de ! te aurirăm, destul în sfirşit!) Când cine-vă ne rupe urechile cu strigăturile lui.
47.  Da-ni va da Dom’ di abfevurli să-ţl vină ! (Dare-ar Domnul, ca scirile — de morte — să-ţi vie !) Adecă : să deâ Dumnezeu, ca în curând să sosescă scirea morţii tale. Aromâneşte: s-ţ-av(ţ'îm hăbărli. (Să-ţi auzim vestea morţii.)
48.  Ioc s-ti faţl, da-mi ti fâţiri ! (Nimic să te faci, dare-ar să mi te faci !) Când ne lovesce cine-vâ, i se aplică blestemul:
49.  S-ţi uscă inpna! (să ţi se usuce mâna!) Secâ-ţi-ar mâna! sau :
50.  Să-ţi pică mpna! (Picâ-ţi-ar mâna !) sau:
51.  Ciungă să-tt porţi! (Ciungă să o porţi!) sau:
52.  Di guşă să-tt porţi! (De gât — legată — să o porţi!).
   Când un copil cere mereu de mâncare:
53.  Năstupă-ti! (Astupă-te ! îndopă-te !) sau :
54.  Năcrepă-ti! (plesnesce! crapă!) adică: mănâncă până să crapi! sau
55.  Năsatnr-ti! (Că satură-te odată!)
56.  Işalali! s-nu ti. torni! (Dare-ar Dumnezeu să nu te întorci! — ci să mori unde te duci.)
57.  tloştl cplni! nil mănâncă bplizl! (Oşti câne! nu mânca balegi!) Adecă: nu mâncă rahat! (Este un fel de ameninţare pe care o facem cui-vâ care se obrăznicesce la vorbă.)
58.  Un al şi Iei s-nil la al! (Un—copil—ai şi pe el să nu-1 ai!)
59.  Paştii s-nu la află! (Să nu-1 afle Pascî!) Adecă: să nu trăescă până la Pasci.
60.  Di mrăşă-i! ăl! (De stîrv, de cadavru îi este!) Să-i fie de cap! Murire-ar să moră!
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
61
61.  Ştiva s-nu-ţl si ştiă! (Să nu ţi se scie de urmă!)
62.  Bea ca vrin vampir. (Bea ca un vampir!)
63.  Pusta! (Pustia!) Se adreseză la vite, când nu umblă, când ne necăjesc.
64.  Doiiniu biifuiia să-aţ! da! (Dumnezeu să-ţî deă belea!)
65.  Uriituli! (Urâtule !)
66.  S-ti bată moartea! (Bate-te-ar mortea!) Dare-ar mortea în tine.
67.  toni răziutuli! (Obraznicule !)
68.  Taţi bre blăstiuiâtuli! dosta plonsiş!! (Taci bre! blestematule ! destul al plâns.) Către copii când plâng.
69.  Di dracu să afli! (De drac să-ţî găsesc! reu.) Adecă: Pedepsi-te-ar dracul!
70.  U! nirăznltuli! (Of! ticălosule!)
71.  Las nu ti torni Npnti! (Dare-ar să nu te întorci la Nănte.) Se adreseză Românilor turciţi din Nănte, cari vin prin satele românesc! din Meglenia.
72.  Astret să leş! di fănielîă! (Sterp să fi! de copii!)
73.  Lup mpuca-la ! (Măncâ-l-ar lupul!)
   Notă. Lup-inouca-la! însemnă şi: drac.
74.  Ăucuntiuătuli! (încătinatule!)
75.  Nidărâtuli!! sau : uidudăratuli! (Neîinplinitule, nefăcutule !) om de nimica.
76.  Spurcatuli! (Spurcatule !)
77.  Turc spurcat. (Turc spurcat!)
78.  Oăculi (Prostule!)
79.  Nisărătuli! (Nesăratule !)
80.  Art'îc ponă oâ! (în sfîrşit până aci !) Adecă : destul, ajunge ! Nu me scote din răbdări.
81.  Cari ari dott câpiti ?.. (Cine are doue capete ?) Adecă : dacă îndrăsnesce... Ameninţare ce o facem cuî-vâ.
                        VI.   Proverbe şi DicătorT.
   Sunt culese în satele Lumjini, Birislau ma! ales, şi Oşanî; parte sunt comunicate de institutori! R. Peana, N. Marcu, Pamporî şi Chr. Noe, e! înşişi Român! din Meglenia din satele numite.
1.  Cpt vrîu di ac. (Cât vîrful acului.) Adecă, o cantitate cât de mică, forte mică. Arom.: Cit chlpita di ac (aclm).
2.  Ţe-î acru! ca puşcă! (Ce-î acru! ca oţetul!) ; A face pe mândrul, pe fudulul : a se umflă în pene. Se aplică îngâmfaţilor.
3.  Ţe-ti pus-aî, di să afli ? (Ce a! pus, ca să afli ?) Când cine-vâ pretinde câştig, fără sacrifici!.
4.  Aft'prl, coţi ani lat di mănăr! (Atarî, câţi am luat de mâner!) Adecă: Nu-m! pasă de al de tine; câţi am vS«Jut aşa ca tine!
5.  Alb ca [glîeţ, n^uă, gluscă.] (Alb ca—ghiaţă, nea, cirăşă albă când este nec6ptă.)
www.digibuc.ro
62
PERICLE N. PAPAHAGI
6. Tu ancă coti ambavă [şi: amb'şr%\ să diş'prţî! (Tu încă câte hambare vei deşertă !) Adecă, îţi trebue mult timp încă, îţi trebue să mănânci mult, până să te faci cu minte, până să-ţi vie mintea la cap.
7. Mult si amflă ! (Mult se umflă.) Oş. A se umflă în pene, a fi mândru.
8. Si pugudi la amin. (Se nimeri la amin) : la timp, pe neaşteptate; tocmai!
9. La anglig'pm lucru. (îl închegarăm lucrul.) Am pus la cale treba, am reuşit să-î dăm de rost! Aromânesce: lu-tigligăm liicrulu.
10. Antala-păutala ; (< Antala-pantala», m’am înţeles.) Adecă: ciat pat, m’am înţeles.
11. Ugolî di an antrib'om. (Mereu de anul trecut întrebăm.) Timpul din trecut ni se pare tot de-auna, că a fost mai bun. Ngr. IlAoa nepot xaX^tspa.
12. Antribari ugolî, nu grişeş[t]î. (întrebând mereu, nu greşesci.) Se aplică copiilor cari, fiind trimişi unde-vâ, uită pentru ce au fost trimişi, pe când, dacă întrebă de mai multe-orî înainte de a plecă, nu greşesc, nu uită.
13. Aiînrnul—ti dupu îel! (Ţine-te după dînsul!) A urmări pe cine-vâ ; a sondă, a cercetă pe cine-vâ, ca să-î afli gândul.
14. Apu nu-ţî da să bei! (Apă nu-ţî dă să bei.) A nu-ţî permite de loc răgaz; a nu-ţî da un moment răgaz.
15. Păn (pon) se bei apn! (Pănă să bei apă !) Adecă : la moment, îndată.
16. Să peră aspra! (Va peri banul!) Adecă: că doar nu va peri cine scie ce lucru mare! Doar nu s’o face cine scie ce mare pagubă!
17. Di at'pr uomu şi frisă gălină mănâncă! (De hatîr, ca să facă pe plac, omul şi găină friptă mănâncă!) Se întrebuinţeză între amici ironic, căci cine n’ar mâncâ o găină friptă, pentru a nu strică cheful cuî-vâ ?
18. Aţala-măţula= Expresiunea se întrebuinţeză şi la Arom. şi însămnă cam: cu maţele târîte pe jos.
  Se aplică acelor, cari umblă f<5rte neîngrijiţi, descinşi şi fără nici o
ordine în purtarea hainelor; femeilor fără ordine în casă.
19. Axenu lucru cald nu ţoni. (Străinul lucru cald nu ţine!) Numai ce este al teu te încălqlesce şi-ţi este de folos.
20. La pişară băbili. (îl urinară babele.) Se ţlice despre cei cari se îmbolnăvesc sau despre cei cari sunt bolnăvicioşi.
21. Tu la batizi, îel lăzeşti. (Tu îl botezi, el bolesce.) Când, vrend să faci bine cuî-vâ, el fuge de bine.
22. Cari ţ-ubăbaică, mpscu?— Atumî-ăi daiă. (Cine ţî-e tată, catârule?— Armăsarul îmi este unchiu.) Se aplică acelor, cari se ruşineză de părinţii lor.
23. Di porc băcioliă [baciolă) nu si faţi. (De porci târlă nu se face.)
24. La dărari băcioliă, cpnili si necă, ară la spârţliri, lumi, dunîa. (La facerea târlei, cânii se omoră, se certă, iară la stricare, omenii, lumea.) Se aplică acelora cari se întrec să strice o operă frumosă, de bine.
25. Mi tureşti bălăntil. (Aruncă, varsă bucăţi deglonţe.) A vorbi flecuri, palavre.
26. Bea, ca nivizut di bilutură. (Bea, de parcă n’a mai văţlut băutură.) Adecă: par’că de mult n’a băut; a beâ ca un însetat.
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
63
27. Peşti di la Bcşlc. (PescI din Beşic=lac lângă Langaza.) Adecă : Braşdve!
28. Bişovi cu rudiri nu-I ună. (Beşire cu nascere nu-I una.) A b... este una şi alta este a nasce. Se aplică acelora cari caută să scuseze o faptă necinstită printr’una onestă.
29. Blăst'einili lu fachîru, pri uscât nu cad. (Blestemele celui sărac în sec nu cad.) Adecă: Când un sărac te blestemă, prind blestemele.
30. Ml-tureşti blpnl. (îmi aruncă bolovani.) A vorbi mitocănii, vorbe grosolane.
31. Borgtu-I mitîll la uom. (Datoria-I gălbază la om.) Adecă: bolă mortală, care nu cruţă.
32. Ă1I si fit'p bou! (ÎI născu boul.) A se bucură pentru un lucru de nimic. Se aplică acelora, cari se bucură fără nici un motiv. Boul nu nasce.
33. Ştetă la reti să-II cadă boăşili. (Aşteptă la berbece neîntors — să-I ca<jlă c...) A aştepta ce-vâ zadarnic, ce-vâ peste putinţă. Vulpea crezând că c... berbecelul sunt struguri, se ţineâ de urma lui, că doar or cădeâ, să le mănânce.
34. AII dedi boăşili. (ÎI dede c...) = Adecă: nimic.
35. Sta ca brăs'pglitcr. (A stă ca un prost, ca un netot.)
36. Broasca n-uscât nu scrăcălaşti. (Brosca pe uscat nu cărcăesce.) Fie-care lucru în elementul seu este puternic.
37. Sta [vedi] cpt bruma ăntru soari. (Stă — se vede, dureză — cât bruma în faţa sorelul.) Adecă: forte puţin. Cel mici şi neputincioşi se eclip-seză în faţa celor mari şi puternici.
38. Ca buba moartă. (Ca un verme de mătase mort.) Adecă: galben de morte.
39. Iei ăl jimitati di budala. (El este jumătate de prost.) Oş. A fi un prost şi jumătate; lit. a nu ave minte nici cât un prost.
40. Di buf socol, din socol buf. (Din bufniţă se nasce vultur, din vultur bufniţă.) Din părinţi rel es copil buni, precum şi din părinţi buni es copil rel.
41. Tu la trazl an buinbâc, Iei fuzi an capină. (Tu îl tragi, îl mâni în bumbac, el fuge în spini.) Tu te încerci să-I face bine, să-l faci să trăescă bine, şi lui totuşi îl place reul. Se aplică celor încăpăţinaţî.
42. Fp bun, afli nibun. (Fă bine, afli reu.) Se aplică celor nerecunoscători.
43. La lp bnra. (îl apucă, îl târî—luă—torentul!) Când pe nedrept cine-vâ este târît spre ruină, din causa vre-unel acusaţiunl generale.
44. AmI fuzî buricu. (îmi fugi inima) A se speria straşnic, a suferi 6 spaimă.
45. Ţe ţ-ăl ? butură?! (Ce ţi e? butură? = adecă: ce-ţl e? Ce-mi tot mâ-râl ?) Se aplică copiilor, cari tot plâng fără motiv, sau se tânguesc, fără motiv, de ce-vâ. Tot aşa: Nu-lî-ăl butură. (N’are nimic.) Petre Ufu. Oş.
46. Ţe ti buz'pşt şa! (Ce te-al buzat aşa ?) Ce mi te îngâmfi aşâ?
47. fabaiatliă scapă mal curon di nicabalatlia, că unu da şi ţista nu da. (Cel vinovat scapă mal curând, decât cel nevinovat, fiind-că unul dă şi acesta nu dă.) în Turcia, unde dreptatea se face pe bani, mal lesne o capetă cel
www.digibuc.ro
64
PERICLE N. PaPAHAGI
   vinovat, care simţindu-se cu musca pe căcinlă, dă bani, după gravitatea faptului, decăt cel nevinovat care, simţindu-se că nimic n’are pe consciinţă, crede că-1 pote scăpă legea.
48. Pri putrid îel nu calcă. (Pe putred — lemn — el nu calcă.) Se aplică celor chibzuiţi, cari nu merg decât la signr.
49. Călii! cpn si cluţăîes, măgarili-u davăîes. (Când caii se bat cu piciorele, măgarii suferă.) Certurile celor mari se sparg în capul celor mici.
50. Nu morî, câinii, că îa-o (iş'p) iarba verdi! (Nu mori, calule, căci iacă (eşî) erba verde.) Cfr. Aşteptă, murgule, erbă verde.
51. Direp cap şi căcîuuă (Drept cap şi căciulă.)
52. Cari nu frpnţli at'pr, capii şi la frpnţli. (Cine nu strică chef — plăcerea
   altuia — , capul şi-l strică.) Cine umblă să facă pe placul altora, îşi strică interesele.                                          .
53. Sfaca di cap ş-faţi. (Fie-care îşi face de cap.) Adecă: ce faci, de cap îţi faci: dacă faci bine, îţi faci bine; şi dacă faci reu, îţi faci reu.
54. La nţinsiră cu capină. (îl încinseră cu spiui.) A aduce pe cine-vâ la sapă de lemn; a sărăci pe cine-vâ.
55. Ca şi-io capu n-monî, vezi-la, s-la vezi ancă ună oară? (Dacă şi-a apucat capul cu mânile, veţli-1, să-l veţlî încă o dată!) De ruşine, sau de disperare : a-şi Inâ lumea în cap.
56. La ampliară capu. (îi umplură capul.) A convinge pe cine-vâ; a înduplecă pe cine-vâ.
57. ivii si dedi di cap. (Mi se dede de cap.) = îmi trăsni prin cap; a-şi aduce aminte.
58. Cpti mi-au tricut pristi cap! (Câte mi-au trăcut peste cap.) Adecă : câte am mai veţlut, câte am suferit!
59. Capu faţi, capu trazi. (Capul face, capul trage.)
60. Dou mpfii di un cap. (Done mâni — lncreză — pentru un cap.) Pentru cei mari mulţi lucreză.
61. Di cap li-ăi! (De cap îi este!) îşi face de cap !
62. Ieftina cânii cpnili-u mănâncă. (Ieftina carne cânii o mănâncă.)
63. Di ţară mi fo, doamni, tucu cu căsinct să iu. (Fa me, Domne, din pămînt, dar cu noroc să fiu.) Cfr. Germ. Ein Gliickskind darfst du auch auf den Mist werfen. Cfr. Decât multă minte, mai bine un dram de noroc.
64. Acu sam din gnoî, sam cu casinât (căsmet). (Dacă — deşi — sunt din gunoi, Sunt cu noroc.) Cfr. No. 63.
65. Şi la gnnî casinetn. (îşi goni norocul.) Când cine vâ îi dă cu piciorul norocului; când nu scie să se folosescă de noroc.
66. Cnm s-la caţ!, şa s-ti cată. (Cum o să-l cauţi, aşâ o să te caute.) Cnm vei îngriji de un lucru, aşâ te va recompensă.
67. Dupu ploâiă căciuă. (După ploe şi căciulă.) Când cine-vâ se îngrijesce de un lucru atunci, când nu-i mai trebue, când nu-i este folositor.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII
65
68. Aţi purtai căldaru la bătijuni. (îţi purtai căldarul la botez.) Adecă : tu eşti mai mic, trebuie să asculţi de mine, nu să mă înveţi tu pe mine.
69. Cămila din ureclîă nu crivşşti. (Cămila de ureche nu schiopătă.) Se aplică acelora, cari învdcă un pretext nefundat, pentru a se sCusâ.
70.  Cămila una aspră-u fost, amă că nu vş pari ? (Cămila un bau a fost, dar
   dacă nu avea parale?) Povestea: Fiul cui-vâ aurind, că cine-vă vinde cămila pe un bau, a dat fuga la tată-seu să-I spună, ca să o cumpere. Tatăl seu îi zice, că este scumpă un ban. Altă dată preţul cămilelor suindu-se la 100 de lire turceşti, acelaşi tată cumpără o cămilă. Fiul curios îl întrebă cum se face acesta, când eră un ban să nu o cumpere şi acuma să o cumpere pe un preţ aşa de mare? «Atunci, fiule, eră scumpă, răspunse tatăl, fiind-că eram sărac lipit, pe când acuma este prea eftină, fiind-că sunt prea bogat.»                                                     '
71.  îa cămilă, ia cămilâr. (Sau cămilă, sau cămilar.) Adecă : ori una, ori alta
   eşti: stăpân sau servitor; sărac sau bogat, etc.                           -
72.  Ăli (îjî) la strinsiră căpestru. (îi strînserâ căpăstrul.) A ţine de scurt pe cine-vâ; a înfrâna pe cine-vâ.
73.  La căţ'p cărclunu. (îl apucă Crăciunul.) A da nenorocirea peste cine-vâ.
74.  Cpn să (si) mşrgă cămâţi. (Când o să plouă cârnaţi.) Adecă: nici odată, la calendele grecesc!. Se aplică acelora, cari viseză timpuri fericite. DR. de când ploua cârnaţi. (Plinius, Hist. natur. L. II, C. LVI—VII, vorbesoe despre credinţa Romanilor în ploie de lapte, carne, etc.)
75.  Uscat ca [că] cărnât. (Uscat ca un cărnat.)
76.  Migiu-migiu ppn [păn] la Cărntâr, napcum ? [ = ! ?]
77.  Ţe cătâm! (Tocma ce doriam’ şi eu!)
78.  Căţatta ppn nu-şi za-micică coada c'pinili nu-u za-dineşti. (Până când căţeaua nu mişcă — nu bate — din codă, cânele nu o atinge.)
79.  Căţatta di ţe uorbi lîa scoati căţ'plilî? — dî angunisiliă. (Căţeaua de ce-I scote orbi căţeii? — de grabă.) Cfr. Graba strică treba.
80.  Zer ami arşi cerga di tini. (Par’că mi se arse plapoma pentru tine.)
   Ce mi-e mie pentru tine?
81.  Un'şc mi-arsişi cerga zer! (Par’că puţin îmî arseşî plapoma!) adecă: D6r puţin m’aî făcut să sufer ?
82.  Ăli (îli) si frpnsi chiefu. (I se strică — lit. frânse — cheful, placul.) A
   strica disposîţiunea cui-vâ.                                               •
83.  Capu ţi la frpng, chtefu nu! (Capul ţi-1 stric, cheful uu !) Arată amiciţia mare.
84.  Tu la ai du-păscut ciairn. (Tu ai păscut livadea.) Cfr. Ţi-ai trăit traiul, ţi-ai mâncat mălaiul.
85.  Pudviît ca ciarvină. (îmbrăcat ca un strigoiu.)
86.  La cimilll. Adecă: l-am înşelat; î-am spus o glumă.
87.  Cpt ciuma n- lec. (Cât ciuma în lec.) Adecă forte puţin; o cătăţime cât se pdte de mică.
   Analele A. R.—Tom. XXV.—Memoriile Secţ. Literare.                        5
www.digibuc.ro
66
PERICLE N. PAPAHAGI
88. CHnăţili li jăleşti, ploacîa’cu perdi. (Jeleşte cuiele, dacă perde pot-cova.) Numai când sufere o perdere, atunci îi pare răii de ce n’a sacrificat ce-vâ, ca să nu fi suferit acea perdere.
89. Aii li-o (u) rupsiră coada. (îi rupseră coda.) A păgubi pe cine-vâ; a da de belea pe cine-vâ, ca să plătesca amendă.
90. Ţ-amplî'p coca? (Ţi se umplu capul?) adecă: Ai înţeles? Ai priceput bine? Notă. Cocă, met. pentru cap.
91. Tu ancă la nuţi la ziţi cocă. (Tu încă nucilor le şlici cocă.) Notă. Numai copiii şlic pentru orî-ce fruct coca, fără deosebire. Se aplică celor cari sunt cu mintea necoptă, ca nisce copii.
92. Mî-turşşti coji di mecică. (îmi aruncă coji de urs.) (?)
93. An cornu di boii să si scundă şi ară s-la aflu (aflum.) (în cornul boului să se ascunză şi tot îl voiu află.) Cfr. Te voiu găsi, de te vei duce chiar la mama dracului.
94. La pişară cpnili. (îl pişară cânii.) A se fi îmbolnăvit; a fi bolnăvicios.
95. C'pinili moari, iei ghiiaşti. (Cânele more, el învieză, el trăesce.) Se aplică acelor cari sunt forte răbdători, cari pot suferi mult: Cânele, animalul care pote suferi mult, pote muri de mizerii, dar el nu!
96. Amnă cpt un colni. (Umblă cât un câne.) A umbla mult şi fără a cărţi, fără a se plânge.
97. Cpînili la uşă şi tu di iei zbur'pşi. (Cânele la uşe şi tu de el vorbesci.)
   cfr: Vorbim de lup şi lupul la uşe!             ‘
98. Zer cpnili lia scup'ei. (Dor nu scuipai câni.) Adecă: nu-s prost; dor nu taiii frunză la câni.
99. Zer cpnili mi lia scut'ei angăr'piă ? (Par’că îmi scoteai cânii la clacă.) Se aplică celor proşti, cari se ocupă cu lucruri netrebnice, ce nu aduc nici un folos.
100. C'pinili nu la ngrăjâ, s-nu ti mucică. (Nu aţîţâ cânele, ca să nu te musce.) Lasă pe duşman în pace, dacă dorescî să nu-ţî facă răii.
101. Misleâ coiui, Ip tuiâg. (Pomenind de câne, iea ciomag.) Cfr. Vorbim de
   lup şi lupul la uşe.                            .
102. Rănîâ cpini, s-ti latră. (Hrănesce câne, să te latre.)
103. C'pinili scoţi angăr'piă. (Scoţi pe câne la clacă!) Se aplică celoP cari stau
   în trândăvie, fără nici o ocupaţiune. (Veţli No; 99.)       ,     '
104. Cpni amî joacă [scoacă] an foali. (Câni îmi jâcă în burtă.) Cfr. A se bate lupii la gura cuî-vâ. A avă foame îngrozitore.
105. Mî-ârsiră c'prţili (di seti). (Mi se arseră cărţile de sete.) A avă sete mare, a muri de sete. Notă. Cărţile de ficaţi, de plămâni.
106. Cărli-mărli. = cfr. ceat-pat: ce-o fi, şi ce nu o fi; De ici şi de colo!
107. — Cp-ţi ? — Că şa zişi dedu Goţi. (— De ăe ? — Căci aşa şlise moş Goţe Răspuns ce se dă acelora cari îşi permit să cerceteze pe superiori de şi pentru ce.
www.digibuc.ro
meglenoromânii
67
108.  Sînătoasă ca cr'eiuiui. (Sănătosă ca un cremene.)
109.  Criv să şădem, dirept să zbur'om. (Strîmb să şedem, drept să vorbim.)
110.  Di criv şi di uorb dp şi fui,! (De strîmb şi de orb dă şi fugi.) Oamenii cu semn: şchiopi, orbi, ciungi etc. sunt consideraţi ca periculoşi.
111.  Cruţi ş-faţi, la giamiă si nclină. (Cruce îşi face, la moscheă se închină.) Se aplică celor prefăcuţi, cari cu vorba se portă creştinesce, iar cu fapta turcesce.
112.  Sfacă cucăt pri lui gnoi ş-cpntă. (Fie-care cocoş pe gunoiul lui îşi cântă.)
   Fr. Chien sur son fumier est hardi.                        .
113.  Să vină cpn cucu. (Ya veni când cucul), adecă: nici odată.
114.  AJi contă cucoşu! (îi cântă cocoşul!) Cupa. Adecă: Este tare, e puternic, nu-i pasă! Arom. î\î gîoăcă calu.
115.  Aii si fit'p cucu. (Par’că-î fătă cucul.) Când cine-vâ se bucură pentru lucruri de nimic; fără motiv.
116.  Ţe ti cucur'oşi şa? (Ce te fudulesc! aşa?) Adecă: ce mi te răţo-escî-aşă ?
117.  Aii si mut'p cupanta. (I se rădică cupaia.) Adecă: s’a dus pomana ce
   sciă ; s’a sfirşit cu filele frumoase de traiu fără nici o muncă, ci de-a gata avend totul.                      „
118.  Tu pri gol cur ancâliţi. (Tu încaleci pe corp gol.): A nu călca pe lemn verde, ci pe lemn putred: A nu avă fond solid; a nu merge la sigur.
119.  Si nviîaşti ca curattă. (Se încolăcesce ca o cureâ.)
120.  Uzi, cărnii! (Au<Jî, c..!) Adecă: nu-mi pasă, de giaba vorbesci, căci nu te
   pot ascultă.                                                         .
121.  Iundi-î cus, ară cus. (Unde-I scurt, tot scurt.) Adecă: Unde-î sărăcie, tot sărăcie vine; unde nu-i noroc, nu vine decât nenorocire.
122.  Că si cusâ di îel. (Par’că se cusu de el.) A fi strîns legat de cine-vâ;
   a se ţină ca scaiul de cine-vâ.                                             •
123.  Ca si cush dupu iei. (Veţlî No. precedent) Oş.
124.  Şa si cuţăraşti. (Aşă se fudulesce!) Aşă se răţoesce.
125.  Nu-I dată, să (si) iă! (Nu-i dat să fie!) Când nu-î merg afacerile cuî-vâ; când merg prost treburile cuî-vâ.
126.  Nu la dăruifeşt? (Nu-1 dăruescî?) Adecă: nu-1 baţi? nu-1 freci?
127.  Tot la depiuară. (Depănară totul.) A şterpeli totul; a fură totul. A
   mânca totul.             •
128. Tot la depirară. (Au smuls de per totul.): A fură totul.
129. Cpt poati si d'epiră. (Cât pote să smulgă.) Să fure cât o pute.
130.  Dinţi crăţăîaşti pri tini. (Dinţi scrâşnesce asupra-ţî.) A ameninţă pe cine-vâ,
   a purtâ necaz mare cuî-vâ.                                                  ■
131.  Sînătos ş-anţăp'p dinţilî. (Sănătos, tare îşi înţepă, înfipse dinţii.) A-şi regulă bine posiţiunea, a se ţine bine de un post.
132.  Lia tncî'pi (zatuci'pî) diuţili. (ÎI tocii dinţii.) Se <Jice, când mănâncă, în post, de dulce.
www.digibuc.ro
68
PERICLE N. PAPAHAGI
133. Nu da n-ţea diră. (Nu da în cea urmă). Nu spune lucru prost făcut!
134. Acu lei an dirfept (drept) să zăbăveşî, din zur mai cur'pn să-ţî vini? (Dacă apuci drept vel zăbovi, ocolind — în jur— mal curînd vel veni?) Cfr. Drumul cel drept este cel mal scurt.
135. Crivu faţi, direptosu trazi. (Cel strîmb face, cel drept trage.) Când cel
  drepţi sufere de pe urma celor nedrepţi.                  •
136. Direpta vrină oară nn grişaşti. (Drepta nici odată nu greşesce.)
137. Aţi ţoni dinăpăl. (îţi ţine înapoi?) AI curaj? Cutezi? Eşti voinic?
138. An doi aţi merzi. (în doi îţi merge). A avă frică. A nu cuteza.
139. Nalt cpt ppnă (pănă) la Domnu. (înalt cât până la Dumneţleu=adecă: până la cer.) Despre cine este forte înalt.
140. Vrednic ăl (îl) Domnu. (Puternic este Dumnezeu.) Mare este Dumnezeu! Există un Dumnezeu râsbunător! Speranţa şi credinţa celor slabi există în consolarea unul Dumnezeu resbunător.
141. Mari-î Domnu! (Mare este Dumnezeu!) Există un Dumnezeu! Bun e Domnul Dumnezeu!
142. Ghiu-I Domnu. (Viu este Dumnezeu.) Există un Dumnezeu, există o speranţă ; totul nu-I perdut.
143. U vrut-au Domn di mini! (A vrut Dumnezeu de mine!) Se sperăm in Dumnezeu. Acâsta-î formula de consolare a cul-vâ, când îl more un inbit.
144. Nu-I di Domn să iă! (Nu-I de la Dumnezeu, să fie!) Nu e dat să fie!
145. Domnu s-ti udă. (Dumnezeu să te au<Jă!) Când cine-vâ vorbesce forte încet, încât nu-1 putem au<Ji de loc, ce <Jice, i se ţlice: aşa cum vorbescl, Dumnezeu să te auZă ce spui! Este şi urare care însemneză: Facă Dumnezeu, ca să fie aşa cum doresc!, cum Zici tu!
146. Vrină oară, cpn ra Domnu pri pimint. (Vre-odată când era DumneZeu pre pămînt.) Adecă : De mult; mal de demult.
147. Iei ăl bubalîca lu Domnu. (El este gărgăriţa lui DumneZeu.) A fi blând, inofensiv; a fi oea lui DumneZeu.
148. Iei ş-ăl (îl) uomu Ddnmulul. (El este omul lui DumneZeu.) Adecă: om bun, drept, creştin adevărat.
149. S-nă llartă Domnu! (Să ne erte DumneZeu!) *ţ)icetore ce întrebuinţăm, vrend să arătăm: departe de noi păcatul.
150. Domnu jungjîă, îelî (noi) mănâncă. (DumneZeu taie, el (noi) mănâncă.) Murind cine-vâ, este obiceiul, ca cel cari-1 însoţesc la cimitir, după îm-mormîntare să se întorcă la casa mortului şi să fie serviţi cu pâne, anume preparată, cu colivă şi cu mâncări de post şi vin. Aci se întrebuinţeză Zi-cătorea, ca să arăte, că aşa e lumea: unul more, altul trăesce şi petrece.
151. Ghiu ăl Domnu, tucu aldi! (Viu e DumneZeu, dar haide!) Consolare a celor slabi şi nenorociţi. Ameninţare ce se face cul-vâ, că va veni şi rîndul nostru, ca să ne resbunăm în contra lui. Cel care ameninţă, se lovesce în acelaşi timp cu pumul în pept.
152. Cpn va Domnn, nu ti ntrşbă lu crul ficior Ieşi. (Când vrea DumneZefi,
www.digibuc.ro
meglenoromâni!.
69
   nu te întrebă al cuî fecior eşti.) Adecă: Mortea nu face deosibire de sărac şi avut, ci pe toţi îî are de o potrivă.
153. Dp şi fui di.... (Dă şi fugi de...), când este vorba de treburi necurate. Adecă: nu te băgă în afaceri periculose.
154. Dp-ii, dp-li, vintu suflă tot. (Dă-î, dă-î, vîntul suflă totul.) Adecă: muncesc!, muncesc!, ca alţii să profite de munca ta, ca hrăpitorii să-ţi ră-pescă totul.
155. Dp-fii an ţestă dnnîa uuă oară, an ţea dunia dpu uorî s-aţi dau. (Dă-mi în acestă lume odată, în cea-laltă lume de două ori să-ţi dau.)
156. Lucru dracului ăi ţista. (Lucrul dracului este acesta.) Oş. Adecă încurcat, nu se scie ce are să esă.
157. Dracu ni ară, ni sapă. (Dracul nici ară, nici sapă.)
158. Tu ancă drublt srăcăîeşî. (1) (Tu încă dumicat mănânci.) Adecă : încă eşti copil, încă minte copilărescă ai.
159.  La dărară drojdpliă. (îl făcură piuă.) (?) A snopi în bătăi pe cine-vâ.
160.  Oâ-î drumul (P’acî ţî-e drumul!) Cu acelaşi sens ca şi în expres. DR.
161.  Şa la bătui drumu; sau: Cpt la bătu drumu. (Aşa-1 bătui (cât bătu) drumul.) Adică m’am dus în deşert, în zadar, fără să fac ce-vâ.
162. Aii căzu drum. (îi căţlu drum.) îl duse drumul, i-a fost în drum.
163. Ra dus! nu! (Eră dus! aşa e!) S’a dus, s’a sfirşit, s’a terminat!
164.  Ăşi si duşi şi ancă si duţi. (Se duse şi încă se duce.) S’a dus, s’a sfîrşit. S’a dus fără speranţă de a mai reveni.
   (Când se perde un lucru, sau despre o personă care plecă fără gând de a mai reveni.)
165.  Apa doarmi (Brs. za-doarmi), doşmanu nu doarmi. (Apa dorme, duşmanul nu dorme.)
166.  Brăî! duseşî-ti, duşmânuli! (Mai! te-aidus—te duseşi—duşmanule!) Adecă: Bagă de sâmă, fii cu luare aminte, că te ai dus, te ai nenorocit.
   Aci duşman este întrebuinţat în sens de desmierdare maî mult. Tot în sens desmierdător se adreseză părinţii copiilor lor:
167.  Năpoî-ţi că duseşi-ti, duşmânuli! (înapoiază-te — retrage-te —, că te-aî dus, drăguţule !) sau :
168.  Fui, duşmânuli! (Fugi, duşmanule!) Fugi, scapă, drăguţule.
169.  Maî bun si (să) ai un duşmân crielât, dic'pt un priatilî budâlă. (Maî bine să ai un duşman cu minte, decât un prietin netot, prostuţ.)
170.  Sfaca di lui fămeUă. (Fie-care de a lui familie) subinţ. îngrijeşte.
171.  Cari ţe faţi, ş-află). (Cine ce face, — aceea — află.)
172.  F'pmina cpn si rudpşti şi streşilî ău ză-plpns-au. (Femina — fata — când se nasce şi cei sgârciţî au plâns-o = plâng, îî plâng de milă.) Arată cât de puţin este dorită nascerea unei fete.
173.  Ficiorii! mănâncă pruni, la tăt'onî la str'şpijă dinţilî. (Feciorii mănâncă 1
   (1) Srăcaîes, mănânc, îndop.
www.digibuc.ro
70
PERICLE N. PAPAHAGI
   prune, părinţilor li se strepezesc dinţii.) Faptele rele ale copiilor se sparg în capul părinţilor lor.
174. Sînătos ti firioară. (Sănătos—tafe, bine,—te-au ferecat, potcovit.) Adecă: Bine te-aii lucrat; frumos te-au săpat. Când te sapă cine-vâ, calomniindu-te.
175. Alî la marsişî foîilili ? (îi spurcaşi — cu mâncări de dulce — burta ?) Adecă: L-ai îndopat bine cu mâncare, 1-aî săturat ? L-ai înfruptat, că-şi iea nas apoi şi mai vine să ceră.
176. La dărară foali. (îl făcură fole.) A bate reu pe cine-vâ.
   Foali însâmnâ fole, burtă, pântece.
177. ĂJî la anmulîâşî foâlili? (Îî înmuiaşî burta?) Adecă: L’aî frecat, l’ai bătut niţel, ca să simtă ?
178. Ăli (îil) spărseşi foâlili? (îi stricaşi burta?) Ironic, când îndopi pe cine-vâ cu de-ale mâncării.
179. îli ârsişî foâlili? (Îî arseşi burta?) Adecă: L-ai îndopat bine cu de ale mâncării ? L-ai săturat bine ? AI regulat bine afacerea, posiţiunea cuî-vâ ?
180. Frica vegjiă vinia. (Frica păzesce viea.)                    -
181. La cari nu-li ăi frică, cur'pn moari. (Cui nu-i este frică, curând more.) Cel curagios more mai de grabă decât cel fricos, care nu se expune pericolelor.
182. Nă za frpnsiiu un'pc. (Ne frânserăm niţel.) Adecă ne-am certat niţel;
   ne-am cam răfuit.                                                  .
183. Ti ari pisăit an frunza di zmărşcă. (Te a scris — însemnat —în frunza de juniper.) îţi portă sâmbetele; umblă să-ţi facă reu; umblă după răs-bunare.
184. Alor la funiâtt! (Le fumau lor!) Adecă: A le fi frică, a nu cuteză.
185. Opt poartă furniga. (Cât portă furnica.) Puţin de tot; o lecă. -
186. Di furi cătun ieşi vizut. (De furi sat—cătun—veţlut-aî?) Adecă cu omeni reî, brânză nu poţi face; de câştig pe necinste, lucru mare nu se face.
187. Fura fpră călăuz nu poati sirbiri. (Fur fără gazdă — fără spion — nu pote lucră.) Fără tovarăşi de felul teu, nimic nu poţi face.
188. La fura toţi ăji im borgilix. (Furului toţi îi suntem datori.) Pentru că hoţul pretinde de la toţi.
189. Mi dărâi gatdă. (Me făcui cimpoiu.) Adecă m’am săturat bine de tot.
190. Galbin ca furlină. (Galben ca galbenul: monedă.)
191. Nu si trazi gliiaţa. (Nu se sufere vieţa.) A fi de nesuferit viaţa.
192. Di la glitupca luţ'pl (De la ţigancă—ceri—aloat ?) A cere ce-vâ de la un calic, de la cine nici odată nu are aşâ ce-vâ.
193. giâvara-giuvara. (Ceat-pat!)
194. Ami căzu an glesni. (îmi că^u în glesne.) A-ţi căde cu tronc la inimă ce-vâ. A iubi pe cine-vâ sau ce-vâ mult. — Cp» mori dintru ţivă (când mori după ce-vâ.)
195. Si flp că pri gol gjieţ. (Se găsi ca pe ghiaţă curată.) A înşelă pe cine-vâ
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
71
  a-1 minţi fără să pricepă, care luând de monedă bună tot ce i s’a spus, când se deşteptă, vede că a fost curată înşelăciune.
196. DiluGogu. (De ale lui Gogu!) Adecă: Flăcuri! Mofturi. Aromâneşte, la fel
197. Grăuclarn cu granciu bea apu. (Olarul cu hârbul bea apă.) Se aplică acelor cari fac pentru alţii şi ei suferă din ce fac, din ce lucreză.
198. Greu la ardică licşoru. (Greul ridică uşorul — dor, durere.) O întristare mare ridică pe una mică. Aî perdut un cal, eşti trist, dacă după aceea ţi se îmbolnăvesce copilul de morte, uiţi durerea pricinuită de cal şi te uiţi la grija ce-ţi inspiră starea copilului.
199. Nalt cpt ppnă, [până, păn] di grindi. (înalt —cât—pănă la grindă.)
200. Să mergă grindini pristi tini. (Ya plouă grindine peste tine.) Adecă: vei fi bătut! Ameninţarea acesta se adresăză copiilor.
201. An gros toarţi. (în gros toarce.) Lucreză prost; vorbesce mitocănesce.
202. Grpnu di ţe-u cripât di meliu? — di jaliu. (Grâul de ce crăpat-a din pricina meiului ? — de necaz, de durere.) Câte odată celor oneşti şi buni le vine să plesnăscă de necaz, când sunt supăraţi de omeni răi şi mici la suflet.
Notă. Meiul apucându-se la certă cu grâul, susţineâ, că el este mai frumos şi mai trebuincios omului, pe când grâul, susţinea contrariul. Scos grâul din răbdări a plesnit de necaz. Acesta-î motivul pentru care şi aţii e crăpat de alungul.
203. Slojnic ca gngă. (Scurt ca un puitt (l)=Arom. Hj, Rciu etc.) A fi scurt de tot. Se ţlice de cei groşi şi îndesaţi.
204. Păn la guşă-mi si dunp [za-dunp]. (Pănă la gât mi se adună, îmi veni.) Mî-a venit până la gât: s’a umplut paharul, m’a scos din răbdări.
205. Ari Iarbă si za paştim? (Este erbă să pascem?) Adecă : Există nutriment? Avem din ale mâncării noi săracii?
206. Bătui păn di Iei. (Bătui până la dînsul: m’am dus până la dînsul.) Cfr. M’am abătut pe la dînsul.
207. U fost şi Iei. (A fost şi el.) Când more cine-vâ, când se perde ce-vâ fără speranţă de regăsire.
208. Anţilşzi cpt ţela di la Işsli. (înţălege cât acela de la iesle, ad.: cât măgarul.) A nu pricepe de loc, sau a pricepe cât măgarul.
209. An Ignât si talîă porţijî. (în sf. Ignat se taie porcii.) Adecă: Nu în ori ce timp, ci la timpul său.
210. îţi (ăţi, aţi) scăpară irili. (îţi scăpară firele.) Adecă: A nu merge pe calea dreptă.
211. Li zmintişî Irili. (Le amestecaşi firele.) A încurcă iţele; a încurcă o afacere.
212. Ancă de iru di per ra să si ducă ? (încă de firul de păr eră să se ducă ?) Adecă: încă puţin a lipsit să se ducă pe copcă. 1
   (1) Obiectul de pătră cu cara se jocă copiii.
www.digibuc.ro
72
PERICI.E N. PAPAHAGI
213.  Sta ca izdrallitt. (Sta ca un înger.) Adecă graţios.
214.  Ve di işpri. (Aveâ de eşire.) Eră să se prăpădescă.
215.  Si cîudeşti ca Itibăr. (Se miră ca un prost.)
216.  Ca vrină Iudă. (Ca un Iuda), sau:
217.  Ca Iada lu Ristos. (Ca Iuda luî Christos), adecă ca un trădător. Se aplică creştinilor, cari devin trădători ai fraţilor lor pe lângă Turci.
218.  lundi cufărâşî, să şterzi. (Unde te c„, să ştergi.) Adecă:'Drege ce aî stricat; repară-ţi singur murdăria.
219.  Dintru un puriţi iurganu ş-la ardi. (Pentru un purece îşi arde plapoma.) Cfr. Arde mora, ca să scape de şorecî.
220.  Tindi-ti cpt ăţî junţli Inrganu. (întinde-te cât îţi ajunge plapoma.)
221.  Cpt jaru-n mpnă. (Cât cărbunele aprins în mână.) Adecă nici măcar un moment.
222.  Au lăpnişi lăcărdia? (O măcinaşi vorba?) Aî înţeles; te-ai gândit, ţî-ai frământat mintea, ca să pricepi de ce este vorba?
223.  Nu lpî din lăc&rdie. (Nu iai, nu prinţii de vorbă), adecă nu pricepi, eşti greu do cap. — Tot aşâ: Nu Iei din zis. (Nu iai de ţlis, de ce se vorbesce.) Sau: Nu câţi din zis. (Nu prinţii din ţlis.)
224.  Lafu laf dişclidi. (Vorba vorbă deschide), adecă, vorbind, o vorbă aduce alta.
225.  Lâptili cpt-aî dulţi, cpt-aî măros. (Laptele pe cât este de dulce, pe atâta este de amar.) Cu privire la greutăţile ce se cer pentru crescerea oilor, etc., cari produc laptele. Adecă, ca să guşti de o mulţumire, se cere să te trudesc! până să o câştigi.
226.  Pringă uscatu (lemn), ardi şi v'erdili. (Pe lângă uscatul lemn, arde şi cel verde.)
227.  Nu licîaşti. (Nu-i prinde.)
228.  Sîi si prucurară llgliTăli. (îmi curseră balele.) A curge balele cui-vâ după ce-vâ plăcut; a-ţî lăsă gura apă: a dori mult ce-vâ.
229.  Sli-vinl pri limbă. (îmi veni pe limbă.) A fi gata de spus ce-vâ.
230.  Peri ami fesi (căţ'p) limba di ziţiri. (Peri îmi făcu (prinse) limba de vorbire.) Când cine-vâ vorbesce mult, ca să fie ascultat şi priceput; când vorbesce, cu disperare, cu supărare, că nu este ascultat, că nu se convinge
acela sau acei către cari se adreseză.                                          -
231. Şî-lp limnîa di oâ! Adecă: S’a dus dracului de aci. S’a dus de aci!
232. Niţi liinbni nu va. (Nici lămâe nu-î trebuie.) A fi fără nici un defect, a nu-î lipsi nimic.
233.  Iundi-i ciorbă, iei lingură. (Unde-i ciorbă, el lingură—se face.) A fi gata la masă pregătită de alţii; a fi supărător, fără obraz.
234.  Ca si lipi di iei... (Ca se lipi de el...) Când se ţine cine-vâ de noi ca scaiul.
235.  Lisiţa, că-i crielată, cu dpuli picîoari si caţă an păidă. (Vulpea, că este
www.digibuc.ro
MEGLENO ROMÂNI!.
73
   înţelâpta, cu amîndouă piciorele se prinde în cursă.) Adecă cel viclăn, şiret, deştept o păţesce une-orî maî reu decât unul care dă în gropi.
236.  Dări ca lisiţa cu coada. (Fac! ca vulpea cu coda.) (Vulpea fiind pusă să măture, se serviâ de codă.) Se aplică acelora, cari pun pe alţii să înde-plinescă’ serviciul, ce s’ar căde să-l facă ei.
237.  Ca vrină lisiţă din gaură. (Ca o vulpe din gaură = vizuină.) Adecă cu prevedere, cu şiretenie mare.
238.  Di no! vichî nu rămaşi loc. (De no! în fine nu rămase loc—de trăit.) Adecă: Nu mai e de trăit, nu se mai sufere aşa vieţă plină de necazuri.
239.  Loc nu la ncapi di mpncă. (Pămîntul nu-1 încape muncind.) Adecă: Este forte muncitor, forte vrednic.
240.  Şi la guni lovu. (îşi goni, alungă — depărta — YÎnatul.) A-şî depărta norocul, a nu sci să profite de ocasiune favorabilă, când i se presintă.
241.  Locu mi ngjit'p. (Mă înghiţi pămîntul.) De ruşine.
242.  La ubudişi lucru. (îl stricaşi lucrul.) A o face bocănă.
243.  Şa rămaşi lucru spinţlurât. (Aşa rămase lucrul atârnat, spânzurat.) Când o trăbă nu este definitiv tranşată, ci rămâne în suspensiune.
244.  Ludu dat-au, modru lat-au! (Prostul a dat, cel cu minte a luat.) Cei deştepţi profită în lumea acesta.
245.  Tivichîălî nu-i zisu : ludu şi-u fuzit-au di betu. (în deşert nu e (Jis — nu s’a <Jis: prostul, nebunul fugit-a de cel băt.) Bătui este maî periculos decât un nebun chiar.
246.  Ca cpn s-ti mănâncă lumea. (Par’că, ca şi când o să te mănânce lumea.) Se aplică acelora, cari nu sunt deprinşi să trăâscă în lume, cari sunt de fire sfiiciosă; maî mult copiilor.
247.  în ţea lumi si ducă şi si-1 aflu (aflum). (în cea-laltă lume de s’ar duce şi — totuşi — o să-l aflu!) Arată o hotărîre straşnică, nestrămutată.
248.  în ţea lumi. (în cea-laltă lume.) Adecă: Forte departe.
249.  Nu-i pristi lumi di? (Nu este oare în lume?)
250.  Doarmi ca dupri lantă lumi (Dorme ca pe lumea cea-laltă.) A dormi
   mult şi adînc.                                        _
251.  Ubavă ca luna. (Frumosă ca luna.)
252.  Ca lup prifr'pnt. (Ca lup prefăcut — lit. prefrînt.) Adecă prefăcut, ipocrit.
253.  Cpn să si facă lupu căţ'pl. (Când s’o face lupul căţel). Adecă nici-o-dată; sau: poţi aşteptă mult şi bine. Să vină, cgn să si facă lupu căţ'ql: Va veni când s’o face lupul căţel; va veni nicî-odată.
254.  Zbur'pşi di lup şi iei la uşă. (Vorbesc! de lup şi el la uşă.)
255.  Cpn si pască lupu cu oaia ăn un loc. (Când o să pască lupul cu qea într’un loc.) Adecă, nici-odată.
256.  Lupu di diparti ppati ounoâştiri c'pînili, cari-lî da, iii nu-JÎ da oaie din biiîuc. (Lupul de departe pote cundsce cânele, care îi dă sau nu-i dă oe din turmă.) Se aplică acelora, cari de departe sau de la prima vedere îşi
www.digibuc.ro
74
PERICLE N. PAPAHAGT
   pot cundsce dtneniî cu cari au a face. Funcţionarii turci de pildă cunosc pe oine trebue să jupoie şi pe cine nu. Tot aşa şi hoţii.
257. Lupn tucu ghiu mănâncă şi ancă mai juni-î. (Lupul deşi viu — carne de animale vii — mănâncă, totuşi încă mai voinic este.) Când ni se spune să fim drepţi, să nu nedreptăţim pe omeni, că-i păcat, că ne va pedepsi Dumnezeu.
258. Cari s-la punăpicurâr? — Lupu! (Pe cine să pună păstor? — Pe lup.)
   A pune pe lup păstor la oi!                    '          •
259. Lupu n-mpglă vşdi. (Lupul în negură vede.) Cei răi, nedrepţi nu iubesc lumina, ci le place întunerecul, că să potă pescui în apa turbure.
260. Lupu, fachiru, le, nu Ip, ăh, zis-au, că iei fură (Lupul, săracul, ica, nu iea, i s’a şlis, că el fură.) Cu greu se desbară cine-vâ de numele rău, odată căpătat.
261. Di mort lup ari la vrin, să-lî iă frică ? (De mort lup «ste cine-vâ, ca să-i fie frica ?) — De cei morţi nu ne pasă: de cei cari nu mai au putere, nu ne temem.
262. Coaja lu llepur trei ani pruvoiu uo trăit. (Pielea epureluî trei ani dură pruvdîu.) Cât e de subţire pielea de epure şi totuşi, după şlicătorea populară, a durat trei ani ca pruvdîu, dar mi-teomul! Se întrebuinţeză ca încurajare şi ca mâugâere.
Pruvâltt (Pruvoiu) este cureaua care servesce la înjugatul boilor sub jug şi care de obiceiu se face de piele argăsită de bou, ca să potă dură mult timp.
263. Liăpuru di ţe-u stătut la jelică? — Di zort. (Epurele de ce a stat la
. broscâ ? — De nevoe). Cfr. jocă ursu de belea Nyp. fâp,a ■{■jayi'kma. Poveste: Epurele fiind urmărit de un vultur, s’a refugiat într’un mărăcine, locuinţa unei brosce ţestăse, care a abuzat de posiţia critică a luî, spre a-şi satisface pasiunea. Se aplică acelor cari caută să tragă folose din greaua posiţiune, în care ne aflăm.
264. Cpn să-mi la ved io llutinicu. (Când o să-mi văd eu ceafa.) Adeoă nicî-odată.
265. Delmi malstur să-mi zică lumea [dunia] ? (Din moment ce meşter îmi va şlice lumea ?) Se aplică ambiţioşilor nepricepuţi.
266. în-mărginea di lumi. (La marginea lumii.) Adecă la capătul pămîntuluî. în [ănj mărginea di lumi si ducă şi s-la aflu. La marginea lumeî de s’ar duce şi-l voiu află, găsi.)
267. Nu ti spşlă niţi mari. (Nu te spală nici marea.) Se aplică acelora, cari s’au făcut vinovaţi de mare păcat, pe cari nimic nu-î spală.
268. Păn aî maşa, cp-ţi să-ţi arşii mpna? (Până când te poţi servi de cleşte, de ce să-ţi arşii mîna?)
269. Aii si fit'p maţa, (Îî fătă pisica, îi născu — pui — pisica.) Se aplică acelor cari se bucură pentru lucruri de nimic. .
270.. Ca maţa cu şoâricu. (Ca pisica cu şorecele.) Adecă vecinie în prigonire, în duşmănie.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
75
 271.  Ghîoîa mat» nu va pşşti? (Ore pisica nu vrea pesce?] La cei prefăcuţi,
    că nu le plac lucruri bune.                        .
 272.  Mi se puturnară m&ţăli. (Mi s’au întors maţele.) Adecă mi s'a scârbit— de ce ved, aud sau gust.
 273.  Păn să răcnescă un măgâr. (Până să răcnescă să sbiere — un măgar.)
    Adecă: îndată, la moment. Să vii păn să răcnescă un măgar: Să vil îndată, la moment. Se crede, că nimic nu-î maî uşor decât să au<JÎ pe un măgar sbierând.                            .
 274.  Si upăreşti di zort ca măgaru la brşg. (Se trudesce, se căznesce de ne-voe ca măgarul la suiş.) Măgarii cu greu suie.
 275.  MăgarilI cu urdini ricăes. (Măgarii cu rîndul sbieră.) După ce sbieră un măgar, aurind cei-lalţî, încep şi eî să sbiere. Se aplică omenilor neruşinaţi.
 276.  Mănâncă ca nivizut di măncătură. (Mănâncă, de par’că n’a ma! veţlut mâncare.) A mânca straşnic, a se bate lupii la gura cul-vâ; a fi forte lacom. ..
 277.  Mănâncă ca lup. (Mănâncă ca un lup.) A mânca mult.
 278.  Tot ţi prăiaşti nu si mănâncă. (Tot ce sboră nu se mănâncă.)
 279.  Cum să-ţi drubeşî, şa să-ţî mănănţt. (Cum îţi vei dumică, aşa veî mânca.) Cfr. Cum îţi vei aşterne, aşa vei dormi.
 280.  La măncari la toţi na vini di mpnă. (La mâncare la toţi ne place.) Adecă: A lucră este greu, dar a mâncă de-a gata este uşor şi plăcut lucru.
 281. La mellnţară. (îl lucrară cu meliţa.) A snopi în bătăi pe cine-vă.
 282. Fpră mirt. (Fără mirt !) Adecă fără haz, fără şic. Ln.
 283.  La mitirlm. (îl nimicirăm!) A snopi în bătăi pe cine-vă.
 284.  La mitiriră cpti-va uori. (îl eroică, îl arseră de câte-va orî.)
 285.  Mulţi lăcărdîî la moară si fac. (Multă vorbă se face la moră.)
 286.  La dărară, ţe şi pri la morţi ari să pricăjescă. (îl făcură, ce şi pe la morţi — pe lumea cea-laltă — are să vorbescă.) A bate reu pe cine-vă, ca să-şî aducă aminte mult timp de bătaie.
 287.  La f'esiră ni mort, ni ghiu. (îl făcură nici mort, nici viu.) A bate pe ‘ cine-vă până la morte; a reduce pe cine-vă într’o stare de plâns, de compătimit.
 288.  Iş'pţî, morţi, si antr'pm ghîilî! (Eşiţî, morţilor, să intrăm noi ce vii!) Se întrebuinţeză, ca să arătăm cât de mult s’a stricat lumea, că ar merită să esă cei morţi din mormînt şi să intre cei vii. Acesta când cine-vă minte, când tăgăduesce ce-vă fără ruşine, etc. Cam: s’a întors lumea pe dos.
 289.  Fără (făr, fpr) mpncă, ţîva nu ari. (Fără muncă, nimic nu are.) Nimic
    nu se p6te face fără a munci.                                     •
 290.  Na vini di mpnă. (Ne vine de mână.) Adecă ne convine, ne place; ne vine la îndemâna.
 291.  Nu da mpnă. (Nu dă mână.) A se ţină mare, a face pe fudulul; a nu da rînd altuia; a nu întinde mâna.
 292.  Şa-JÎ vini di mpnă. (Aşă-i vine de mână: aşâ-i convine.)
www.digibuc.ro
76
PEBICLE N. PAPAHAGI
293. Şa-lî da di mpnă. (Aşâ-i da de mână.) Adecă : Aşa îl aranjază, aşâ-î convine.
294. Di m9nft Ji-ăi. (îi este de mână.) Adecă: A se pricepe, a înţelege bine ce-vâ.
295. Ş-ampli'9 mpnlli. (îşi împlu mânile.) A luă cu belşug ce-vă.
296. Dp cu mpnili, ubideâ cil picîoarli. (Dă cu mânile şi cere cu picior ele.) A împrumută nu este bine, căci dai cu mânile şi alergi cu piciorele mult până să ieai ce ai dat.
297. ĂJi si căţară mpnîli. (I se prinseră mânile.) Adecă: A fi cu mânile legate, a nu pută face nimic într’o afacere ore-care.
298. Ţpni-ti di lu moarta cmo ! (Ţine-te acuma de a lui *moar<fă>!) Când laşi să-ţi scape o trebă sigură, când laşi un post sigur şi remâi apoi fără nici o ocupaţiune.
299. Aţi scăpară m'prflintli. (îţi scăpară marginile — de la pânza de ţăsut.) Adecă : Ţi s’a încurcat afacerea. Cfr. S’au amestecat iţele. Arom. Se
amisticară \\ţăli.
300. Li-ăî (îi) vinită moartea. (îi este venită — i-a venit—mortea.) î-a venit perţlania.
301. Ăli-u f'şsiră moartea. (îi făcură mortea.) A omorî, prăpădi pe cine-vâ;
   a ruina pe cine-vâ.                           '
302. Mpsca-i lu dracu făineliă. (Catîrul e copilul dracului.) Arată încăpă-ţînarea catirului. Aromăneşte: cap di mulă (=cap de catîr, cap încăpăţînat.)
303. Mari mnclcată nglită, mari lăcărdiă nu zi! (Mare îmbucătură înghite, mare vorbă nu ţii!) Arom.: Mîşcătură mari mică, zbor mari nu $i. (îmbucătură mare mănâncă, vorbă mare nu ţii.) Adecă: Să nu te lauţli, căci nu se scie cum reuşesc!, în cât poţi să te alegi numai cu lauda.
304. Mult ami si ncărc'p. (Mult mi se îngreuie.) Adecă: Mult me rugă, mult se ţinu de mine. Arom. la fel.
305. Mujlarl-n cusiţă guneşti. (Femeia în cosiţe grăbesce.) Adecă: Caută să aibă per lung, dar nu şi minte multă! Cfr. Code lungi şi minte scurtă. Arom.: Poale lunţli ş-minte şcurtă.
306. Mujtarea nu-I di viruiri. (Muierea nu-i de creţlut.) Nu trebue să ne în-credem muierii.
307. Mulîari cu st'euă. (Muiere cu stea.) Adecă forte frumosă, renumită.
308. Dinţi mulîari. (Dinte — muiere.) Adecă muşcătore, nu cu totul supusă bărbatului; oare nu tace la ori-ce-I vorbesce bărbatul.
309. Mnitari şi jimitati. (Muiere şi jumătate.) Adecă: Muiere oum trebue, capabilă.
310. Bărbât mulîari. (Bărbat muiere.) Adecă vrednică, voinică şi harnică oa un bărbat.
311. Lu fugatu mumă alb purtat-au. (A fugitului mumă alb purtat-a.) Adecă: Mama voinicului, care a fugit şi nu a stat să lupte, n’a purtat doliti, pe când mama voinicului curagios a purtat doliu, fiind-că cei curagioşi sunt
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
77
. mai ameninţaţi să-şi părţlă vieţa, ca unii cari se expun. Brv.-; iar la Oşani mi s’a dat explicaţia următore: Când te cerţi ou uu Turc, dacă n’apuoi drumul codrilor sau dacă nu pleci din sat, eşti ameninţat să fii omorît.
312.  Bun ăi, gianăm, nu s-lu scoatim ăritru mninuşu, di! (Bun e, frate, căci de ! nu-1 vom scote—alege, face—naş!) Adecă : Este potrivit, merge. Numai de naş se cere să alegi personă cu minte, în ce privesce alte treburi, precum să sape, să are, să servescă, merge, este bun.
313.  Ca cpn înîratili căzu pristi mini. (Par’că — ca şi când— muntele că«Ju peste mine.) Când îţi vine greii de ce-vâ,— de supărare; ruşine ete. A se simţi viuovat.
314 Taţi ca mnntnr. (1) (Tace ca un taoiturn.) A tăce, a nu ţlice pîs!
315.  Mnraru di apu-u murit (Morarul de apă a murit.) Adecă de lipsă de apă. Se aplioă celor trândavi.
316.  îţi (ăţî) si frpnsi muţea. (1 se frânse botul.) Adecă a da peste bot cui-vâ.
317.  lei niţi musca nu-ii calcă.- (El nici muscă nu calcă.) Adecă: Este aşâ de bun, că nu este în stare să facă reu nici la o muscă.
318.  Şi-u ari musca pri căoiuuă. (îşi are musca pe căciulă.) A fi cu prioina.
319.  Di ca să burveşi ună mlari cum ăi [îi], di-î să-ţi za linţlî z'eizitli. (Dacă o să amesteci miere cum este, o să-ţi lingi degetele.) Adecă: Dacă vei amestecă mierea cu degetul, ca să veţlî cum e, dacă-i dulce, eto., ai să-ţi lingi degetul. Se aplică acelora, cari profită din trebile în cari se amestecă.
320.  Croâtnicu miel la npu mum'pni uo supt-au. (Mielul blând de la nouă mame a supt.)
321.  Pitum ca miel. (Blând ca miel.)
322.  Naică-tăi! (în moşe-ta!) '                            ■
323.  în (an) sus nalt, în jos zlamboc. (în sus nalt, în jos adînc.) Când te găsesc! în împrejurare forte critică, îti cât nu scii ce să faci: A te g ăsî între Scila şi Caribda.
324 Ăţi si frpnsi nasu. (I se frânse nasul.) Adecă i s’a dat peste nas, i s’a tăiat nasul.                                                                -
325.  Aj{ vini la nas vicbi! (îi veni la nas în sfîrşit!) A se face de nesuferit-
326.  Cpt negru sup unglîă. (Cât negrul supt unghie.) (Cu acelaşi sens ca în DR.)
327.  Negru-cătrân. (Negru ca păcura.)                                    "
328.  Ciancon negru. (Negru ca îemn ars=arom. bucium ar<?w=buştean ars.)
. Se aplică şi călugărilor.                                            .
329.  Negrn ca maslincă. (Negru ca o măslină.)                            -
330.  Ti voi opt nefia n-sin. (Te iubesc cât zapada în sîn.) Adecă de fel, de loc.
331.  Si duşi ca nefia di an. (Se duse ca neaua din anul treout.) Adecă, fi dispărut de a-binele.
332.  Ca di niiri. (Ca de nefire.) Ca ce-vă neobioinuit; ca că-vă nefirese.
333.  Nim&sticati li ziţî. (Neamestecate le ţlici.) Adecă, vorbesoi pe negândite, fără să-ţi dai semă. 1
  (1) Arom. mutuleagă.
www.digibuc.ro
78
PERICLE N. PAPAHAGI
334.  Ca nimini n-lumi (dunia). (Ca nimeni în lume.) A fi reu sau bun cum
   nu este nimeni în lume.                   '
335.  Si faţi ca ninţilăs. (Se face ca nepriceput, că nu pricepe.) A se face
   nezriai. '
333. Si faţi ca niştiăt. (Se face ca neştiut), că nu pricepe, se face neznaî. Ar om. Ti faţi: niştiut, nivi<f,ut = te faci neznaî.
337.  Niţf'voî s-ti ved! (Nu vreau nici să te vegl!)
338.  Niţi voi s-ti cunosc! (Nu vreau nici să te cunosc!)
339.  Niţi voi s-ti ud. (Nu vreau nici să te augl, să augl  de tine!)
340.  Niţi voi s-ti ştiu cari ieşi! (Nici nu vreau să sciu  cine-eşti!)
341.  Niţi voi s-ti ştiu di îundi-şî nu! (Nu vreau nici să sciu de unde şi nu!) No. 337—341 arată, că nu vrem să ne interesăm câtuşi de puţin de cine-vâ.
342.  Si faţi ca niuz'pt. (Se face ca neauzit — că nu aude.)
343.  Tucu s-mi facă domnu ’noă ună 6ară nivestă, ştiu cum s-mi nciin. (Dacă
   m-o face Dumnezeu încă o dată nevastă, sciu cum să me închin.) Gr. 6 7ca0^ţ elvai       6 ua0o? elvai Ytatpbs.
344.  Si faţi ca nivizîit. (Se face că nu vede.) A face pe  nu  vede, pe n’aude.
345.  Si faţi ca nivizilt, ca niuz'pt. (Se face că nu vede, că  n’aude.)    A face
   pe indiferentul.              •           '                                ‘
346.  Nizis tu, nil si faţi. (Neglis tu, — dacă tu nu gliei, — nu se face.) Adecă: Fără ca tu să vorbescî, fără ca tu să te amesteci, nu se pote. — Se aplică celor, Cari se bagă în tote nechemaţi.
347.  Lî-U pusiţî numea. (îi puserăţi numele.) Când cine-vâ nu-şî aduce aminte de ce-vâ, atunci, apelând la ajutorul interlocutorului seu, îi glice glicetorea de mai sus. Ce-vâ a : gli-î tu, gli-î pe nume! Arom. Pi limbă lo-am şi nu pot si-l $îc=pe limbă mi-e şi nu pot să-l pronunţ ‘ (cuvîntul).
348.  Mai bun ăi uoclili să-ţi lesă, tucu numea-ta. (Mai bine este ochii să-ţî âsă
   decât nume reu.)                                         •
349.  Cpn să mşrgă oafiă. (Când o plouă oue.) Adecă nicî-odată.
350.  Oâea iundi paşti, cola-şî lasă lpna. (Cea unde pasce acolo îşi lasă lâna.)
351.  O! O! — «O» şi la măgaru! «Ţe» nu ştii si ziţi? (O! O!— «O» şi la măgar se glice! «Ce» nu şeii să respungli ?)
   Notă. Se consideră ca lipsă de respect, cânţi în loc de «ţe» (ce, poftim, aud), se răspunde chemării prin o!                 ^
352.  Para-î ca ruspia. (Paraua, banul este ca curvâ.) Adecă nestatornic, necredincios, care dintr’o mână trece într-alta.                 •             ’
353.  Albi pari di negri zpli. (Albi bani pentru negre glile.)        -
354.  La ari lat ăn parti. (L-a luat în parte.) A fi cam într’o ureche, cam
   într’o parte, cam nebun. 1                         ->  •     '
355.  Ieri zîiuă paştii nu-ari (sau: E-za Paşti nu-ari Ln.)=(Fie-care gli nu este Pasci.) Adecă: Nu e în tote glilele serbătore; favore nu pote fi în fie-care <Ji.
356.  Aţi la dărară Paştu. (îi făcură Pascile.) Adecă: îl omorîră, îl ucisiră.
357.  La căţ'p Paştu. (Apucă Pasci.) A dat peste noroc.
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂtffi.
79
358.  Păzarea uorbilor. (Târgul orbilor.) Adecă în sens metaforic: păduchios cap.                                                            ■
359.  La păzari mănilîă nu-ari. (Când te târguescî nu-î cu supărare.)
360.  Din per-fortumă. (Din per—face—funie.) Cfr. Din ţânţar armăsar.
361.  Lî-ăî cripată părdea. (î-a crăpat perdeaua — de pe obraz.) Adecă: Nu maî are ruşine, este uu obraznic, un neruşinat.
36S.  Să nu ţivâ să perl! (Ca nu cum-vâ să peri!) Adecă: Cine scie ce pomă o să pără, chiar dacă aî peri ?
363.  Ămî si năjpră perill. (Mi se sburliră perii.) A se sburli perul cuî-vâ de frică, de spaimă, de revoltă pentru ce-va.
364.  La vor cpt peru n-lapti. (îl iubesc cât perul în lapte.) Adecă de loc, de fel.
365.  Pera sup per cădi. (Para supt per cade.)
366.  Ca p'eştili n-apu. (Ca pescele în apă.) A fi nestatornic în vorbă; a fi mobil, perpetuu, fără statornicie în ce ţlicî şi în ce promiţî; fără punct de razăm.
367.  P'eştili di îun si mputi ?—din cap. (Pescele de unde se impute ?—dă la cap.)
368.  Pastritu peşti, maţa nu la mănâncă. (Pesce păstrat bine, ascuns bine,
   pisica nu-1 mănâncă.)                               '
369.  Nu da piclăr. (Nu da picior.) Să nu care cum-vâ să fac! vre-o mărtu-
   risire în contra voinţe! tale; să nu care cum-vâ să-ţî scape, fără voe,' vre-un cuvînt.—Arom. Uîel laîu=miel negru. Când îndemnăm pe cine-vâ să nege cu stăruinţă ce-vâ.                   '
370.  Al! „si căţară picloărili. (I se prinseră piciorele), de frică, de bolă, în cât
   nu ma! pote merge.                     '
371.  Si puşi ţela cu un piclăr pri lei. (Se puse acela cu un picior pe el.) Adecă: diavolul. Se aplică acelor îndârjiţi, cu neputinţă de a pută fi îm-păcaţl; când se încăpăţineză rău eine-vâ.
372.  Ăşî zăvlăcî'p picloru. (Îşî rupse piciorul.) Adecă, a murit; a fugit; s’a
   dus dracului.            1                                 •
373.  Puşi piclăr. (Ă pus picior.) Adecă: A prins temeiu; a devenit stăpân peste ce-vâ; a stărui.
374.  Sfaca di luî piclăr si spinţlură. (Fie-care de al său picior atârnă.) Fiecare pe propriele sale forţe se bizue; fie-care cum îşî face, află.
375.  Scundiţ! picloărili. (Ascundeţî picidrele.) Adecă : Nu spuneţi adevărul!
   Negaţi! Arom. miel laiu, = miel negru.                             • '
376.  Scâpiră pimintn. (Scapără pămîntul.) Adecă: Fuge de rupe pămîntul.
377.  Negru pimint maî mult rod da. (Pămîntul negru mai mult rod dă.) Când cine-vâ rîde de unul negru, ocheş, acesta-î răspunde prin qlică-torea de maî sus, adecă, nu se cere frumuseţe, ci minte şi vrednicie.
378.  Tocmu cu pimlntu. (Tocmai cu pămîntul.) Adecă scurt de tot; scurt
   până la pămînt.                                            '
379.  Nu prucască pimintu să ti ngjită! (Nu cască — nu se deschide — pămîntul ca să te înghiţă!) Se aplică acelora cari jură falş, sau cari înjură, vorbesc mitocănii sau blestemă.
www.digibuc.ro
80
PEHICLE N. PAPAHAGI
380.  Cum la caţî, şa la pisălâ. (Cum îl veţlî, aşa îl descriâ.) Adecă: Forte exact.
381.  Îlî si fr9nsi pisca. (I se frânse pliscul.) A da peste bot cui-vâ; a-i da peste nas: a-I reduce din puteri.
382.  Pl^că-li-u ! (Plecă ! şterge-o !)                     •
383.  Mi scoasi din ppră. P. Iufu, Oş. (Mă scose din ?) Mă soose din răbdări.
384.  Grasă poarcă. (Grasă ca scrofa.) A fi forte grasă.
385.  Anviţât poTp la iert bob. (Popă obicinuit la bob fert). Arom. Si nviţâ ca cânele la hăsăpniţă = Se învăţă, se obicînui ca cânele la măcelărie; când se învăţă rău cine-vâ.
386.  Iei an cătfin nu la vor, ară di lu popa casă ntrqbă. (Pe el în cătun nu-1 vor, şi de casa popii întrâbă.)
387.  Popa cari-î anviţăt la bişpri şi-n altar aii scapă. (Popa care este obicinuit a beşi şi în altar îi scapă.)
388.  La popiră. (îl popiră.) A bate tare, a snopi în bătăi pe cine-vâ. Arom. îl feăţiră preftu (îl făcură popă.) Adecă, îl bătură.
389.  Zer popă s-mi fac-? (Par’că o să mă fac popă?) Că doar nu m’oiu faoe popă, ca să stau să învăţ aşă de mult.
390.  Div ca porc. (Sălbatec ca un porc.)
391.  Ca porcn n-cucîană. (Ca porcul în coteţ.) Arom., ca porcul tru cdctnă. A trăi murdar, fără nici o regulă.
392.  Ca porcn la bpri!) (Ca porcul în mocirle.) Adecă: Nelipsit de unde-vâ; a fi gata a face ce-vă; presinte la ori-ce.
393.  La dărară ppnţjă. (îl făcură pânză.) A bate rău, a snopi în bătăi.
394.  Cpt prau pri t'pmpină. (Cât praful pe tobă.) Adecă de fel, de loc.
395.  Cpţî priatili ai, cpti căpiti. (Câţi prietini ai, atâtea capete.)
396.  în ună sută di priatili, un duşman să aî, la toţi lia poati nvlnţliri. (într’o sută de prieteni, un duşman să aî, pe toţi îi pote învinge.) Dacă vei avă între prieteni un singur duşman, îţi pote face atâta rău, în cât nici unul din prieteni nu-ţî pote fi de folos. Se aplică să arătăm, că amicii falşi sunt forte periculoşi.
397.  Yeclîu priatil, duşman nu si faţi. (Vechiu prieten, duşman nu se face.)
398.  PriatilH'oc, priatilîl'pc, isapu duşmăneşti. (Prietenie, prietenie, dar soco-tela duşmănesce — să o facem.) ,
399.  Priîoali-ti! (Preâ-fâlesce-te!) Adecă : Umflă-te în pene. Sau : Taci! Nici
' o vorbă, că ai furat! Nu te da de gol.
400.  Ţista-î prufalitu! (Acesta-I prea fâlitul, prea îngâmfatul!) Când se dă de ruşine cine-vâ, care înainte se lăudă, că pote să îndeplinăscă ce-vâ.
401.  Sli si prupntricâ vichi. (Mi s’a prea trecut dejă.) Adecă: mi s’a făcut de nesuferit; A se supără, a se necăji rău cine-vă. ,
402.  Mî-si pruvum'p. (Mi s’a borît), de scîrbă, de neplăcere.
403.  Niţi ti puoât bil'ş, (Nici nu mă uit chip la tine.) A nu vrâ să veţli pe cine-vâ în ochi.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
81
404.  Si tuleşti ca pnjlu di iribită (iripită) = (Se ascunde ca puiul de potăr-niche.) A se pitula bine.
405.  La toţi pulill carnea nu si mănâncă. (De la tote paserile nu se mănâncă carnea.) Cfr. Nu tot ce sborâ se mănâncă.
406.  Ca pulilt dupu cfacîcă. (Ca puii după cloşcă.) A se ţine după unul puternic ; a căută să fim sub protecţiunea cui-vâ; se aplică şi celor cari nu caută să se susţie prin vrednicia lor, ci se ţin mereu de pulpana părinţilor lor.
407.  Ţ'ppă ca pu)tu an uou. (Ţipă ca puiul în ou.) A ţipă tare, cu disperare.
408.  Puilu di ca să-ţî prăinescă din mpni, nu ia poţi pricăţari viclii. (Paserea dacă-ţî sboră din mâni, nu o mai poţi prinde.) Păzesce-ţi averea până o ai în casă, căci cu greu o mai poţi strînge odată risipită.
409.  Si anguniseşti ca pupădia n-plîâmniţă. (Se grăbesce ca preotesa în fî-nărie.) A nu fi curat, a fi cam necinstit. A se grăbi să facă un fapt neonest.
410.  Ăşi la ari piiriţlli-n coasti. (îşi are purecele în coste.) A fi neliniştit; a fi cu consciinţa turburată ; a fi cu musca pe căciulă.
411.  Puşca liută la spdu lui ziân. (Oţetul iute la vasul seu este păgubitor.) Se aplică celor iuţi, cari lor îşi fac mai mult reu.
412.  An loc ţi sa ziţi «puşcă», zi «miari». (în loc casă ţlici «oţet», (Ji «miere».) Adecă: în loc de a (Jice o vorbă rea, (Ji mai bine o vorbă dulce.
413.  Li săidisişî răbîişăli. (Le perduşi răbojele.) Adecă: ai perdut socotela; se aplică acelora, cărora le merge reu, în cât nu mai pot face faţă plăţilor şi umblă apoi cu cârpeli, înşelăciuni etc.
414.  Li pir duşi răbiişăli. (Le perduşi răbojele), idem, cu sensul, ce-1 are No. 412.
415.  Racbia an şiş cum sta, an foali nu sta. (Rachiul în sticlă cum stă, în pântece nu stă.) Se aplică acelor beţivani, după ce s-au limpezit.
416.  Lia-trasi una raţi. (îi trase una rece.) Adecă: i-a tras o minciună.
417.  Cari si pupărşşti di răşniţă, suflă şi la mătăniţă. (Cine se opăresce în
   terciu, suflă şi în lapte acru), cfr. Arom. Cari se-arde tu lapte, suflă ş-tu măr cat.                                             •
Ruşnită, arom. psiruăh este făină de grîu făcută cocă, apoi lăsată să se usuce şi se face în (Jile de post un fel de supă caldă dintr’însa.
418.  La ampuţ'p răsolu. (împuţi varza.) Adecă: s’a dat de ruşine; o făcu cât de mare, bocănă.
419. Nu-i ni n-rid, ni n-vali. (Nu e nici în deal, nici în vale.) Adecă: ne-hotărît; a fi în doi peri; a stă la îndoelă; a nu se învoi nici într’un fol.
420.  Aii si stup'p rostu. (I se astupă gura.) Adecă: i s’a închis gura, că nu mai pote dice nimic.
421.  Guzov-roşi. (Roşu ca trandafirul.)
422.  Roşi călincă. (Roşu ca rodia.)
423.  Rptt ca ghiaspi. (Reu ca vespea.)
424.  Dupu r'pdiri şi pl'pnţliri. (După rîs şi plâns—lit., după rîdere şi plângere.) Adecă: după bucurie, întristare ; şi vice-versa se întrebuinţeză.
   Analele A. R. — Tom. XXV.—Memoriile Secf. Literare.                       6
www.digibuc.ro
82
PERÎCLE N. PAPAHAGI
425. Rppa n-loc angrecă. (Pietra peste locul seu apasă.) Adecă: Fie-care are trecere în ţera sa, în satul seu, la vatra sa.
426. Cu ta rppă pristi tpu cap. (Cu pietra ta — daî, lovesci — peste capul teu.) Se aplică acelora cari îşî fac reu sie-şî.
427. Ia rppa, ia capu. (Sau pietra, sau capul.) Adecă: sau morte — pietra pe mormînt — , sau vieţă ca omenii, ca lumea.
428. Tricu ună rppă dulţi prin mini. (Trecu o pietră dulce prin mine) ?
429. Din rppă, din lemn si afli. (Din pietră, din lemn să afli.) Adecă : Din pămînt, de unde veî sci, numai să-mi găsescî. Aromâneşte : Di chîatrâ, di bărţire, s-afli! (Din pietră, din bolovan, să afli!)
430. Iun’ si rupă, cola si-u leg. (Unde se va rupe, acolo o voiu legă.) Adecă: Voiu derege, voiu repara, und s-o strică, ca s-o duc de a$î pe mâne.
431. Sfacă saăt nu-î una. (Orî-ce ces nu-î la fel.) Adecă: nu-î în tot-deauna ce sciî; nu-î în orî-ce timp acelaşi lucru.
432. Ca sac fără cur. (Ca sac fără fund.) A fi sac fără fund, însemnă: a fi forte sărac, lipit pămîntului, în cât ori cât câştigi tot nu se ajunge a îndestulă nevoile casnice; a fi forte cheltuitor.
433. Larg ca sacu. (Larg ca sacul.)
434. La dărară sac di paliă. (îl făcură sac de paie.) Adecă: îl bătură reu.
435. Cpt salnngîir. (Ce mai lung! — diformat în lungime.) Când cine-vâ este nalt în mod disproporţionat. Arom.: xilăngur; leangâ.
436. La turi samara dîpri iei. (îl aruncă samarul de pe el.) Adecă: s’a revoltat ; s'a încăpăţinat; A fi cu nărav; Arom. la fel: lu-arcâ sumarlu.
437. I la ampîiară şamani. (îi umplură samarul.) Adecă: îl bătură.
438. Sătiilu nu viruîaşti flămundu. (Cel sătul nu crede pe cel flămând.)
439. Să-u bei an scafă (Să o bei în pahar.) Când se vorbesce de o personă, care este forte frumosă.
440. Ţ-ăî cusă sc'pndura. (îţi este scurtă scândura.) A fi cu trei doge; a nu fi echilibrat la creer.
441. Păn să scup. (Până să scuip.) Adecă: îndată, la moment.
442. Iundi scupi, pu lin$î! (Unde scuipi, nu lingi.) Se $ice de omenii cu caracter, de omenii de cuvînt.
443. Trec ca Seclca cu Marta. (Trec, se împacă ca Fevruarie cu Martie.) Adecă: reu.
444. Acu SQinini, si spţirî. (Dacă samenî, o să seceri.) Dacă veî semăna, veî culege.
445. Sfacă di cutru iei si scărţină. (Fie-care de către sine se scarpină.) Adecă: Fie-care pentru sine îngrijesce mai mult.
446. Sfacă di cutru iei trazi. (Fie-care trage spre sine.) Fie-care ingrijesce de sine mai mult.
447. Di ca iş'p drăjaiîa (mănuşa Oş.) din lemn, şicuri anvinsi la lemn. (Dacă apăru coda de topor, securea învinse lemnele.) Morala e cea cunoscută, când din noi ne facem codă de topor la duşmani.
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ,
83
448.  Nalt ca silviii (înalt ca chiparosul.) Adecă : frumos, bine făcut.
449.  Sin tină-ti ! (Taci! să nu spui la nimeni! să amuţescî.) N?p, (j.ooXoo£e,
450.  Siroiua şi cu jimitati trşţi. (Săracul trece şi cu jumătate—din ce-i trebuie.) Adecă: trăesce şi cu mai puţin.
451.  Iundi-i slab, cola si rupi. (Unde-i subţire, acolo se rupe.) Cfr. Aţa se rupe, unde-î mai subţire.
452.  Slabă ca sc'pndură. (Slabă ca scândura.) A fi slab-uscat; lipit de slab.
453.  Slab ca paţiu. (Slab ca paiul.)
454.  Slab ca lipăridă. (Slab, supţire ca pescele lipăridă.) A fi slab ca un ţîr.
455.  Smoâcică-ti! (Mişcă-te!) Adecă: mai mişcă-te locului, mai alergă după lucru; mai muncesce şi tu!
456.  Nu im soari să videmurdina. (Nu suntem sore să vedem—să luminăm— pretutindeni.) Adecă: Numai sorele pote împărtăşi tuturor lumina sa, omul însă nu pote ajută pe toţi, ci numai pe unul doi, cât îl ajută puterile sale.
457.  Soţlucu să na iă soţluc, amă urda cu pari. (Prieteşugul să ne fie prieteşug, dar urda pe parale.)
458.  S'pnfjili apu nu si faţi. (Sângele apă nu se face.)
459.  Cu bumbac la bş s'pn()ili. (Cu bumbac bea sângele.) Adecă, este aşa de şiret, în cât îţi sorbe sângele, fără să te simţi: te lucreză subţire.
460.  Tini focu (valea, fuga) ti spolă (Pe tine focul—valea, fuga—te spală.) Se aplică acelora mustraţi de consciinţă; acelora, cari sunt culpabili, vinovaţi.
461.  Nu Îşi din spus, (Nu ieaî —nu prinţii—din spus, din vorbă.) Adecă: nu pricepi uşor; eşti greu de cap.—Tot aşa: nu l$î din lacărdiă.
462.  Nu câţi din zis sau nu Îşi din zis. (Veţli No. precedent.)
463.  Stşli si vezi zuua la mîazî! (Stele o să veţlî ţliua n’amiaţli!) Adecă: când ţî-oiu cârpi o palmă, ai să veţlî stele ver$i pe pereţi. Se întrebuinţăză, când
   ameninţăm pe cine-vâ cu bătaia.
464.  An stşli cată. (Cată la stele.) A se uită după flecuri, după lucruri, cari nu se pot împlini.
465.  An stşli turşşti. (în stele aruncă.) A cercă norocul în stele.
466.  Zer să nu ti stirpdş!! (Că doar nu te stîrpesci!) Că doar nu te vei prăpădi!
   Observare. Se scie, că femeile însărcinate poftesc şi dacă nu li se dă din lucrul poftit, li se întîmplă reu. Se aplică acelora, cari stăruesc să aibă ce-vâ numai decât, asemenea femeilor însărcinate.
467.  Na za stric'pm un'şc. (Ne stricarăm o leacă.) Adecă: nu mai suntem în bune raporturi.
468.  Survă aţi la f'şsiră capu. (Sorcova îi făcură capul.) Adecă, îl asurziră.
469.  An patru şuti. (în patru sute.) Adecă: a fi cu mintea întregă.
470.  Ai an trei (sau: dpuă) şuti. (E în trei — două — sute.) Adecă, nu-I cu mintea întregă.
471.  Nu ieşi, ni şa, ni şa. (Nu eşti nici aşa, nici aşa.) Adecă: nedecis, în doi peri. A nu fi nici într’un fel.
www.digibuc.ro
84
PERICLE N. PAPAUAGI
472. Şa lî-u fost-aii narancî'pt [sau; pus, zis]. (Aşa î-a fost menit—pus, zis: de sorte—.) Aşa î-a fost să fie.
473. Şa-mî fu duţiri. (Aşa îmi fu ducerea), adecă: M’am dus în deşert.
474.  Şa lî-u fost-aii pisăît di la Domnu! (Aşa î-a fost scris de la Dumnezeu!)
475.  Iii! ţe şarpi negru! (I! ce şerpe negru!) Expresiune de mirare şi spaimă. De pildă: când un băeţel din nebăgare de semă se aproprie de foc, mamă-sa sărind să-l scape, îşî exprimă spaima prin ţlicetorea de maî sus.
476.  Ca şarpi prifrpnt. (Ca şerpe prefăcut.) A fi şiret, viclean.
477. Si nviîaşti ca şarpi. (Se svîrcolesce ca un şerpe.)
478. La voî cpt şărpili-n sin. (îl iubesc cât şerpele în sîn.) De loc.
479.  La şarpi ppnă (pănă, păn) nu-lî caFţî pri coadă, nu-ţî si-antoarnă. (Pe şerpe până nu-1 calci pe codă, nu ţi se întorce.) Adecă: Până când nu dai motiv duşmanului, nu-ţî face reii.
480.  Şitrpili lângă gaură maî mult mucîcă. (Şerpele lângă gaura lui maî mult muşcă), fiind-că crede, că vine cine-vâ să-î omore puii. Sensul este: duşmanul este maî periculos, maî furios în patria lui.
481.  La şarpi n-rost alî scupî. (Şerpeluî în gură îi scuipă.) Se aplică femeilor, cari au limbă rea şi vorbesc ca şi cu limbi de şerpe.
482.  Şunt-munî. Se întrebuinţeză pentru a exprimă o vorbire secretă dintre doue persone şi care vorbire se face încet, la ureche, ca să nu auţlă alţii. De pildă, când doue femei vorbesc încet, la ureche, cam misterios, o a treia personă se adreseză lor şi le <Jice: ţe şum-mum! ce tot vorbiţi, ce tot complotaţi!
483.  Şar'pt (şăr'pt) ţărţarcă. (Pestriţ, bălţat ca un pepene.)
   Notă: Ţărţarcă este un soiii de pepene galben, mic, forte mirositor şi colorat diferit.
484.  Taîâ-ti! Adecă: Fă-te neveţlut! Ascunde-te!
   Notă : mi tăt&s = me ascund de frică.
485.  Multu-mî si fesi tar. (Mult mi se făcu povară.) Adecă: mult me rugă.
486.  Pri lu tatca umut, maica sterpă-ii rămas. (Pe nădejdea tătiţei, mama re-mas-a sterpă.)
487.  Cusă ca tăpugă. (Scurtă ca o minge.)
488.  Acu tăxlşt, si dai. (Dacă promiseşi, o sa dai.) Maî ales, când ai a face cu Turci.
489.  Cu tăxiri nu si sparzi casa. (Cu promitere nu se strică casa.)
490.  Din timp! (La anul!) Adecă: mai aşteptă! maî pune-ţî pofta ’n-cuiu!
491.  Timp la timp nu umiZQŞti. (Timp cu timp nu semănă.)
   Notă. Timp aci însâmnă : an.
492.  La turî topa. (Aruncă, sloboţlî tunul.) Adecă: a dat ortul popii, a murit.
493.  Dirept ca funia n-torbă (Drept ca funia în traistă.)
494.  Cpt sta prau pri t'pmpiuă, cota şi furatu lucru. (Cât stă praful pe tobă, atâta dureză şi lucrul furat.) Adecă: nu are mare durată.
495.  Sinătos ti toărsiră. (Bine, tare te torseră.) A fură de la cine-vâ.
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNif.
85
496. Ţ-ăî unşcă trama. (îţi este o lecă bătătura.) îţi e redusă puterea ; nu-ţi ajung sursele, de giaba te apuci cu mine. Se aplică acelora cari se apucă cu cei mai puternici decât ei.
497. Ni ti trazi, ni ti guneşi. (Nici te tragi, nici te grăbesci.) Se aplică celor îndărătnici şi încăpăţînaţi.
498. Cari trălaşti, chirduseşti, (Cine rabdă, cine suferă, câştigă.)
499. tjomu cu tufecu mirşşti şi nu poati ugodi! (Omul cu puşca ochesce şi nu pote lovi), necum cu pietra sau cu alt-cevâ.
500. Tuleâ-u! (Tulesce-o !) Şterge-o!
501. La turc şi văc'pf? (La Turc şi imobil religios?) Arată credinţa creştinilor, că aşezăminte religiose — în sens creştinesc — la Turci este cu neputinţă! Este cu neputinţă să te aştepţi la o faptă frumosă, Ia o faptă creştinescă din partea Turcilor.
502. Acu turăşi dupu tini, să afli antru (ăntru, întru) tini. (Dacă arunci după tine, o să afli înaintea ta.) Adecă: Dacă calomniezi pe cine-vâ la spate, în absenţă, pedepsa îţi va veni în faţă. Arată, că nu este bine să vorbesci de rău pe cine-vâ, căci ce spui, va eşi la iveală.
503. Li turl plocîli. (Le aruncă potcovele.) Adecă: a murit. Veţlî No. 491.
504. Tarţiţl ună-laţiţi nu-şî scot uoclili. (Turcii unul altuia nu-şi scot ochii.) Adecă: nu-şi fac rău unul altuia. Ln.
505. Turtă la f'şsiră. (Turtă îl făcură.) A face măr pe cine-vâ, a omorî în
   bătăi.                                                            •
506. Ţâvala-ţiivala. Ngr. 'Avo)-xaxo). Când doi câni de pildă se înhaţă şi se tăvălesc rău, se Zice, că s’au tăvălit: ţâvala-ţiivala. în mare desordine.
507. Mănâncă ca ţoglăv (Mănâncă ca un balaur.) Adecă: mult şi repede.
508. Cpt un «cţăţumân». (Cât un «ţăţumân».) Adecă: înalt şi urît. Arom.: galîamân.
509. An ţcr ti ubid'şm, şi tu an pimint să îi! (în cer te căutam şi tu în pă-mînt să fii!) Când căutăm ce-vâ, şi-l găsim după multă cercetare, deşi nu eră tocmai cine scie unde ascuns.
510. Di fiocţi negri? (De ochi negri?) Adecă: de dragul cui-vâ?
511. Bra! s-nu-ţî ia di uocliu 40 di uori! (Măi! să nu-ţi fie de deochi de 40 de ori!) Expresiune ce se întrebuinţăză pentru cine-vâ, ca să nu-i fie de deochiu: când e preâ frumos, drăguţ, etc. înainte de a Zice cuvintele de mai sus, se scuipă.
512. Aţi la taliă uocliu? (îţi prinde — îţi taie — ochiul ?) Adecă: Pricepi ? CreZi, că se pote? îţi dai cu ideea, că se pote?
513. Ăşi spil'p uoclili di iei. (îşi spălă ochii de el.) A perde ce-vâ pentru totdeauna; a ne scăpâ ocasiunea favorabilă pentru tot-deauna.
514. Ălî si răsfitară ăoili. (Îî fătară oile.) ţiicătorea se întrebuinţăză la adresa cuî-vâ, care este bucuros pentru ce-vâ, precum şi ironic, când cine-vâ se bucură fără vre-un cuvînt binecuvîntat, aşâ de florile mărului.
515. La pişară ttolb". (îl pişară oile.) Când cine-vâ se îmbolnăvesce; oând cine-vâ este de natură bolnăviciosă.
www.digibuc.ro
86
PERICLE N. PAPAHAGI
516. Bileâ tioi, rănea, lupi. (Jupoie oî, nutresce lupi.) Se aplică beilor cămătari şi funcţionarilor turci, asupritori, cari ca uisce lupi jupoie pe bieţii creştini din satele acestea.
517. ftolaru cu ărbu be apu. (Olarul cu hârbul bea apă.) Adecă: Aşa merge vorba, ca meşteşugarii să facă pentru alţii şi pentru sine nu! De pildă cismarul să facă cisme pentru alţii, şi pentru sine nu; ei portă ghete rupte şi pentru alţii fac nouă. Tot aşa şi despre olari.
518. Păn să bşî un ţigâr şi iei vini. (Până să bei, să fumezi o ţigară şi el veni.) Adecă: forte de grabă, fără mare întârziere.
519. Aşi lp potiiiiia di oâ. (S’a dus dracului de aci.)
520. Ubăvilia n-zid nu si puni, (Frumuseţea nu se pune — nu se lipesce — în zid.) Adecă: Nu frumuseţe se cere, ci minte şi vrednicie, frumuseţea fiind trecetore.
521. Ugprti la f'şsiră, (Ogore, ţarină îl făcură.) A despoiâ pe cine-vâ; a-1 reduce la sapă de lemn. — (Când intră oile într’un ogor şi strică totul, devine ţarina par’că ar fi arată de curînd.)
522. An uiigliti-şî cată, ca vălturu. (în unghie îşi cată, ca vulturul.) Se aplică acelora, cari se bizue pe propria lor muncă în lupta pentru existenţă.
   Notă. Se crede, că vulturul, ca să scie unde se află un stârv, se uită în
unghii.
522 bis. Ungliti şi carni-s. (Unghie şi carne sunt.) A fi amici buni. Petru Iufu.
523. Sinătos aşi anţăpp ungliăli. (Tare îşi înţepă unghiile.) Adecă: şi-a înfipt unghiile bine, s’a aranjat bine, s’a regulat cum trebuie.
524. Ppnă iundi să-mi vedă tloclill! (Până unde să-mi vaţlă ochii.) Adecă: până la capătul pămîntuluî. (în desperare cine-vâ îşi iea lumea în cap.)
525. tîom nivizut di lumi, ăi uom nivizut di ţiva. (Om care n’a veţlut lume, e om care n’a ve^ut nimic.) Adecă : Cel neumblat prin lume, nu scie nimic.
526. ÎJomu Domnului. (Omul lui Dumnezeu.) Adecă: bun, blând, cinstit, adevărat creştin; om simplu.
527. Mari lucru di tiom. (Mare lucru de om.) Adecă: om de seamă.
528. Corn mascuri! (Om bărbat!) Adecă : voinic colea!
529. Corn niiş'pt di casă. (Om neeşit din casă.) Om simplu, om neumblat prin lume.
530. tiom cu cruţea n-frunti. (Om cu crucea în frunte.) Om drept; creştin adevărat.
531. Dinţi tiom. (Dinte — om.) Om nesupus; care ţine pept; neplecat cu capul.
532. Tu şi tiom! (Tu şi om!) Când e vorba de pn netrebnic. Ln.
533. Cucbt tiom. (Cocoş om). Om mândru, care nu cedeză cu una cu două.
534. ÎJom oacă. (Om «oacă?») Om neputincios; om prost, nepriceput.
535. Sfărdil tiom. (Om sfredel). A fi sfredeluşul dracului; a se băgă în tote, fără ca să se simtă cum şi ce.
536. Anviît tiom. (încolăcit om.) Adecă; care se necăjesce. (!)
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
87
537. Ca fiorbn di tuîâg. (Ca orbul de toiag.) Adecă: a se ţine ca orbul de toiag, de beţ, spre a nu cade în gropi.
538. Goală: «Zdravu-jivu» fără fiofi roşi? (Numai «sănătos-bine» fără ou roşu?) Aşa spun Năntenii creştinilor din satele vecine, când la Pascî nu li se dă ouă în visitele pe cari le fac. Se aplică nemulţumiţilor de vorbe gole, fără ce-vâ mai material.
539. Cari ubideşti coarni, rămoni şi fără «recii. (Cine cere corne, remâne şi fără urechi.) Adecă: Cine nu se mulţumesce cu puţin, perde şi ce are.
540. Ur'QClili ppnă-mi si ampliară. (Până ce mi se umplură urechile.) Adecă: până ce am priceput bine de tot.
541. Aţi amplip ureclta ? (Ţi se umplu urechea?) Ai înţeles, ai priceput ?
542. Si faţi «recită. (Se face ureche.) Adecă: spion ; trădător.
543. Ăi trimis urşcltă. (A fi trimis ca spion; ca un trădător.)
544. Ăşi trăgni urşelîa. (îşi trase urechea.) A se speria, — când e vorba de un om reu—: Si spăr'p di ţela uom, di-şî trăgni ur&c\ia = Se sperie de acel om, că-şi trase, că se apucă de urechi. — A se ruşina.
545. Aii miriră urâclili. (îi măsurară urechile.) A face măgar pe cine-vâ.
546. Aii căzură ur&clili. (îi căzură Urechile.) A fi trist, mâhnit.
547. Do-ţi nrşoltă! (Dă-ţî urechea.) Ascultă, cerceteză să afli ce se mai aude pe afară.
548. Ampliă urma. (Umple urma.) Grăbesce-te! du-te mai iute, mai degrabă.
549. Urspnta cu furnizî si poati săturari ? (Ursa cu furnici se pote sătura ?) Se aplică acelora cari din firea lor nu se pot mulţumi cu bagatele, ci natura le reclamă ce-vâ substanţial.
550. Pri «scât zgâieră; pri ud tăvăliâ. (Pe uscatul—pămînt—zgârie-1, sapă-1; pe cel ud—adecă mole—tăvălesce-1, restornă-l.) Se aplică agricultorilor cari, dacă doresc să aibă rod bun la timp, se cere, să lucreze ogorul, după cum reclamă felul pămîntului.
551. Ănţilezi cot ţela di la uşă. (înţelege cât acela de la uşe), adecă: cât înţelege cânele; de loc a nu pricepe de vorbă.
552. La lo valea. (îl luă, îl târî rîul.) Adecă : îl apucă nenorocirea, merge spre ruină. Când afacerile cui-vâ îi merg reu.
553. Si vampirisi. (S’a făcut vampir.) Adecă: a devenit reu ca un vampir,
554. Ca vălturiit pri mrăşă. (Ca vulturii pe stârv.) Se aplică acelor, cari se năpustesc asupra cui-vâ sau ce-vâ, cu mare furie, cu mare flămâmjire. Aromâneşte: Se aurni ca orniu (se năpăstui ca un cerb mare, ca un vultur.)
555. Cată ca vămplr. (Cată, se uită ca un vampir.) A se uită reu.
556. Că nu veri, pristi lu maţa. (Dacă nu vrei, peste a pisicii). Dacă nu vroi, puţină pagubă, puţin ne pasă.
557. Ieşi verdi ancă. (Eşti încă verde.) Adecă: eşti încă necopt la minte, ca pomele necopte, cari sunt verigi, când nu sunt copte bine,
558. Urzică vşrdi. (Verde ca urzica.)
www.digibuc.ro
88
PERICÎjE n. papahagi
559.  Vşrdi că guştir. (Verde ca o şopârlă.) Se «Jice de omenii cari, supă-rându-se, devin palici la faţă. Se întrebuinţeză pentru a arătă, că cine-vâ s’a supărat foc.
560.  Ve di vidşri. (A ave de văqlut suferinţe.) Adecă: mai avem de suferit, mai avem de văţlut miserii.
561.  Ancă ari di vidşri cu ţista tpu cap. (Mai este încă de văţlut, de suferit, cu acest cap al teu.) Cu un aşa cap, cu aşa minte, multe ai să mai tragi.
562.  Aii si stup'p viliţa. (I se astupă bărbia.) (?)
563.  Ghioari vinit. (Vînăt, albastru ca viorele.)
564.  Vinit ca drob. (Vînet ca ficaţii, drobii.)
565.  Vinit ca pirunigă. (Vinăt ca un mac:)
566.  Fuzi ca viutnriţă. (Fuge ca furtuna.) A merge forte repede, ca o vijelie.
567.  Cată ca vîrcnlăc. (Cată, se uită ca un vârcolac.) Adecă: rău.
568.  Emin vezi vlali şi ţeră-li «urdă», faţi ? (Abia veţli pe Român şi cere-i «urdă» merge, face?) Se aplică acelora cari la prima vedere încep a-ţi vorbi de suferinţele şi nevoile lor, ca să le vii în ajutor. Buna purtare cere, ca întâi să-l întrebi pe om de sănătate, de cum îi merg treburile, şi apoi să-î ceri ajutor, ca să nu se creţlă, că ceea ce te aduce pe lângă dînsul este numai interesul.
569.  Vremea-u vindi palia. (Vremea vinde paiele—cu preţ.) Ln.
570.  Si vrîculisl (Se făcu vârcolac.) Adecă: a devenit rău.
571.  Cu ligât zagăr, liepur nu luveşi. (Cu legat ogar, epure nu vînezi.)
572.  Acu zăbăveşti, nu si grişaşti. (Dacă zăbăvesce, nu se uită.) Adecă: pote întârzia, dar nu uită a se răsbunâ.
573.  Pri îundi ieşi zborn, pri cola şi suflitu. (Pe unde ese vorba, pe acolo şi sufletul.) Pentru a arătă, că cine-vâ este om de cuvînt.
574.  Cpt zbur'pm, cpta griş'pm. (Cât vorbim, pe atâta greşim.) Adecă: Cu cât mai mult vorbim, cu atâta mai mult suntem supuşi să şi greşim; numai cine tace, nu greşesce.
575.  Şa-li vini di zlţiri. (Aşâ-i veni a ţlice.) Adecă: aşâ-i convine să «jlică.
576.  Di ca cum ăi zisu, să iă! (Precum e <jlis, aşa să fie.) Cum o fi scris, cum o fi menit, aşa să fie !
577.  Zisn cu fatu nu-i una. (ţ)icerea cu faptul nu-î una.) A <jlice este una şi
   a face este alta.             '
578.  La uom cu zort aii si le, amă nu-li si da. (Omului cu de-asila i se iea, dar nu i se pote da.) Unui om îi poţi face rău cu puterea, dar nu şi bine.
579.  Urnişp-la ca di pri Zpuă. (Rostogolesoe-1 ca de pre muntele Zîna.) A vorbi prăpăstii.
580.  Zdiia-ta! (Este «jliua ta!) îţi este rîndul să fii puternic.
581.  Znfia ţi duţi, anu nu duţi. (ţ)iua ce aduce, anul nu aduce.)
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
89
                              VII. Limbagiul convenţional.
  Există la Românii din Meglenia, ca şi la Aromâni, un limbagiu care s’ar pute numi convenţional; cu acest limbagiu se înţeleg în faţa străinilor fără a fi pricepuţi. Iată câte-vâ exemple din acest limbagiu convenţional, prin tradiţiune păstrat. Exemplele aduse aci, sunt dintre
cele mai întrebuinţate.
1. ncgrn= soldat turc. Vini un negru, a venit un soldat.
2. negră = cafea.
3. albă=rachiu.
4. roşi= [roş] vin. •
5. Iarbă =pâne.
6. rupţi = [rupte] parale, bani.
7. ştirnută= [aşternută], femee, soţie.
8. jăgoaliă = piciore.
9. tiorb = [orb] cerşetor. La Aromâni: vine un orbu, însemnă şi veni un cerşetor.
10. uocli = [ochi] ceşti de cafea.
11. crivă = [strîmba] salut turcesci Fă■ 1i una crivă [Salută-1 turcesce!] Notă. Originea acesteia se explică,
dacă se are în vedere, că la salutul turcesc, cine-vâ este nevoit a se îndoi întâi şi apoi iarăşi să-şi capete atitudinea dreptă.
12. clămpărloasă = [?] salut turcesc.
13. pruvulit = [puternic] puşcă.
14. bătut = [sunat] cesul. Câiu-i bă-tutu? Cât e cesul?
15. crivă = [strîmbă], sabie. [După împrejurare: arată salutul turcesc sau sabia ]
16. răb[sau: ărb] = [hîrb], flămând: Vini răbu! A venit flămândul!
   [Oşanî]. (1)
17. nalta = [înaltă] conacul beului de la moşie: Pri nalta ram, eram la conac. 1
18. Cengu! =Ţigan [Cengu este nume propriu usitat printre Ţigani.]
19. nealnicu= nevrednic, netot: Vini uncN3 = veni un turc netot, nevrednic.
20. măzolu=perde vară; om de nimic.
21. Utcu = gură cască.
22. Şantarlivn=chior, Ţigan.
23. şugi = uscat.
24. Pafte-manglielus=rupt, cu burta afară; calic, ca un Ţigan.
25. Gli iftinil u s=vini un <-o=ve nî unŢi-gan.[Se aplică de obiceiu Turcilor.]
26. lerdu = şiret.
27. cumetrii = şiret.
28. capră = Albanes,
29.  Gogu = prostul.
30.  puduiiţu= neruşinat. pudufcă= neruşinată.
31.  Cliîcrscnu=lungan; chiersenuli!= gura cască!
32.  glucu = nepricopsit.
33.  cblaftăvruli! = (?!)
34.  muşi = prost.
35.  spurcat = [spurcat] adecă: Turc.
36.  tăliât [tăiat; circumcis] = Turc, pl. tălîâţî Turci.
37.  ţela di Ia uşă = adecă: cânele. Prin extensiune de sens, se înţeleg şi Turcii.
38.  giangaleţi = instrumente. [După sgomotul ce-1 produc instrumentele.]
   (1) Cuvintele începetore cu r se pronunţă în doue feluri: răb şi ărb (sau arb), răeint şi arzint. Tot aşa — râş'on şi arş'on etc.
www.digibuc.ro
90
PERICLE N. PAPAHAGI
                                           Limbaşi ui secret.
  Ca şi la ceî-lalţi Români din Turcia, există şi acî, mai ales printre tineri, aşa (Jisa limbă păserescâ, care consistă în a intercala după fiecare silabă de cuvînt o anumită literă, silabă sau grup de silabe, dând prin modul acesta o înfăţişare cu totul particulară limbii. Se vorbesce numai, când nu vrei să fii înţeles de un străin, sau de unul, care deşi Român, dară nu este iniţiat în secretul acestui limbagiu.
                       VIII.   Jocuri copilăresc!.
  Mai tdte jocurile au fost culese din gura băiatului August Riza Peana din Birislau, afară de No. 8—11.
                                            1. Na urbilistca.
                                          t
  Se jocă acest joc la fel cu jocul descris de noi în lucrarea nostră, «Din Literatura Poporană a Aromânilor» p. 100, No. 48. Cercul se numesce «tăr-col» sau «tărcol di rop» = cerc de pietră, când în loc de a se face cu un băţ ascuţit cercul, se face cu pietri, cari se pun din distanţă în distanţă în formă de cerc.
  Partea cuprinsă în cerc se numesce «păzari» = târg, şi care băiat «si baţi cu picioru» = e lovit cu piciorul, ese din «păzari» = târg.
                       2. „Prîcia“ sau: „a pîrcîa“.
  Se jocă precum urmeză, în doi băeţi:
  Amândoi au câte un toiag şi de la un semn numit «jireşcă >, fie-care aruncă toiagul cât pote mai departe. Al cui toiag emaî depărtat de «jirşşcă» acela dă întâiul în fesul celui-lalt, tot de la jireşcă.
                                    8. A macica (sau : a măciucă).
  Descrierea jocului se pote vede în lucrarea nostră: «Din Lit. Pop. a Aromânilor» p. 151, No. 131. Se jocă la fel. Băţul cu care jocă se numesce «ma-cică»= măciucă; gaura se numesce tot «gaură» sau «groapă».
  Cine împlinesce numărul convenit, <Jice că a făcut un «ciul», două «ciu-lurî», etc. Când e rămas şi nu a putut împlini numărul determinat de «ciu-luri», capătă «<jlig> pl. «diguri».
                       4.  A capra, sau: «na sărata».
  Este la fel cu jocul descris de noî în op. cit. mai sus, p. 106, No. 59: De-a capra; [acri-macri etc.].
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
91
                                5.  Cu uocliu boului.
   Acest joc, cu ore-carî deosebiri, se jocă la fel cu jocul descris de noi în op. cit. p. 133, No. 108.
   «Tombulul se numesce la Megleniţî «cîapugă», sau «ciamugă».
   întrebările se fac la fel. Cel care gonesce în jocul «cu uocliu boului» se ţlice că «lîa ţipşşti» pe ceî-lalţî băeţî.
                                   6.  «Cu topea».
   «Cu topea» — cu mingea se jocă felurite jocuri şi sunt cele maî gustate.
                                   7.  «Cu papa».
   Se jocă cam la fel cu jocul descris de noî în op. cit. p. 144, No. 122.
                                 8.   «Jocu-n gaură».
   *Jocu n-gâură» se jocă de fete, după ce se face o gaură şi se aruncă apoi într’însa cu monede fără valore «găzeti» şi cine nimeresce maî bine, adună găzetele cele-lalte şi le câştigă.                                          '
                                                                                                   [Stavre Noe, Lungirii.]
                                   9.  Cu «guga».
   Este jocul descris de noî sub numele «cu ăălu» şi se jocă la fel. (1)
                                                                                                             [Luntţini.]
                               10.  «An păzari».
   Se jocă acest joc la fel cu jocul «pri un cicwr» al Aromânilor. Presintă asemănări cu jocul de mai sus «na urbilişlea» No. 1.
                                                                                             [Lunijinl, Noj Stavre.]
                           11.  «Mişî-mişî, turtulişî».
   Este jocul «de a-scunsele» şi se jocă la fel.
                                                       *
                                                     ♦ *
   (Veţli în op. cit. mai sus, p. 80, No. 5: Cuţi s-la dap magaru la nuntă: în jireşcâ, jocuri culese de la Rom. din Meglenia.)
                                 IX Diferite (bâle băbesci, credinţe, descântece, sărbători, etc.)
                                 1.  De turbare.
   Când cine-vâ e muşcat de un câne turbat, ca să-î trâcă de turbare, se arde sub limbă cu o sulă subţire de fer, încălzită la foc, până ce devine roşie
                                                                                                        [Huma.] 1
  (1) P. Papahagi: Din Lit. Popor, a Arom., p. 91, No. 27.
www.digibuc.ro
92
PERICI.E N. PAPAHAGI
                       2. Cum se cundsce de turbare 1
  Se crede, că cine-vâ turbeză nu numai când este muşcat de un câne turbat, ci şi când este lătrat. Ca să se convingă, dacă cine-vâ sufere de turbare, i se întorce limba către sore şi apoi i se şterge bine cu un petec curat şi dacă limba-î lasă apă, asemenea bălelor de copii, cu adevărat că suferă de turbare şi trebuie să i se aplice remediul de mai sus.
                                                                                                       [Huma,]
                          3. Altă vindecare de turbare.
   Se pote vindecă cel turbat şi aşa:
   lai «lemn cistit» = lemn sfînt din crucea pe care a fost răstignit Isus Christos, îl pui în aluat ca să «stăfsescă», să se dospescă, faci apoi din acest aluat o prescură, o duci la biserică, ca să fie sfinţită de preot şi dai din ea o anaforă celui suferind de turbare şi imediat se vindecă.
                                                                                               [Oşanî.] Stoian Arzintaru,
                         4. De muscat de câne.
                                  »
  Când te muşcă un câne faci «salamură» şi pui la locul muşcat, repeţind din căs în ces doctoria, până se închide cu totul rana.
[Htuna.]
                                     5. Alta.
   Se vindecă şi cu piper roşu, care se aplică pe rană, după ce s’a spălat bine cu rachiu tare de drojdie, ca să «frigă» locul muşcat. 6 7 8 9
[Huma,]
                                6. De „lăzit“.
  Nu e bine ca cine-vâ să «lăzescă» = să bolescă, căci se îmbolnăvesce.
                        7. Găina ducend paiu.
   Când găina vine acasă, ducend cu sine printre fulgi, pene, un paiu ce-vâ, arată că mosafir va sosi in curând în acea casă.
                                                                                                                                                       [Oşanî.]
                            8. Găiua scuturându-se.
  Dacă o găină se scutură, prevestesce, că ştire rea va sosi în curând, «abăr ur'pt.»
  La Aromâni se explică acesta, că musafiri vor sosi.
                                                                                                           [Oşanî.]
                        9. Cocoşul stând într’un picior.
   Cocoşul stând într’un picior, prevestesce, ca vremease va schimbâîn curând.
                                                                                                              [Oşanî.]
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
93
                                10.   Când cântă găina.
   Când cântă găina asemenea unui cocoş, se ţlice, simplu că «cpntă» = cântă. Dacă o găină cântă, predice mortea unui membru din familie. Spre a deturna reul augur, se taie găina.
                                                                                                                     [Birislafi,]
                           11.  Când cântă Cocoşul.
   Când cocoşul cotcodocesce ca o găină, predice morte. Ca să nu se întîmple prevestirea, se aduce cocoşul la biserică, unde se dăruesce popii.
                                                                                                       [OşanI ]
                                   12.    Când se rupe firul.
   Când o femee torce cu furca, cu cicricul etc., şi i se rupe firul «irw», arată că treba nu-i va merge bine în acea <Ji; sau : că lucrul pentru care este destinat firul ce se torce nu se va mai face.
                                                                                                                                       [Birislafi,]
                              13.  Când se înddă aţa.
   Când cine-vâ cose o haină, cămaşă etc. şi i se înodă aţa în cursul cusutului, arată că persona care va purtă acestă haină, se va mândri cu ea, îi va merge bine.
                                                                                                             [Luncţini.]
                           14.   După apunerea sdrelui.
   Apunend sorele, nu este bine ca cine-vâ să se adăpostescă sub streşina casei, fiind-că vin «ccrvinili» şi zonili (1) de-1 calcă şi-l îmbolnăvesc.
                                                                                                              [OşanI.]
                                   15.  De iubire.
   Ca să faci să te îubescă o fată, te servesc! de mijlocul următor :
   Prinţii un liliac, îl fierbi şi din carnea omoplatului pui niţel într’o zmo-chină sau stafidă, pe care o dai să o mănânce persona, care dorescî să te iubescă.
   Osul iadeş şi omoplatul liliacului încă sunt bune de doctorie.
                                                                                                              [OşanI,]
                          16.  Ca să-ţî trăăscă copiii.
   Când unei femei nu-î trăesc copiii, ca să nu-î mai moră, găuresce ambele urechi noului născut. Răutatea prin acest mod se îndepărteză de la băiat. 1
  (1) Ielele, pînele.
www.digibuc.ro
94
PERICLE N. PAPAHAGI
   Sau: După ce înfăşori bine pe noul născut, îl arunci în drum şi-l laşi până ce trece cine-vâ, ca să-l ridice. Ridicându-1, apari şi-l rogi pe acela, ori-care o fi el, ca să devie naşul noului născut şi copilul va trăi.
                       _                                                        [Oşanî, Birislafi.]
                                  17.  „Piduţ'pl".
   «Pidnt'pl» este boia care face să ai mâncăriine la piciore. Se capătă, oând cine-vâ calcă în cercul = «tărcoln» do cenuşe. De aceea este bine să te păzescî de a-ţî întinde piciorele în foc.
                                                                                                            [Oşanî.]
                           18. De muşcătură de şărpe.
   Când te muşcă un şerpe, să cauţi brosce de cele galbene la burtă; pui câte una din ele, vie, pe rană şi o ţii până ce more; apoi pui alta şi tot aşa mai departe, până dispare totă umflătura şi te vindeci. Semnul vindecării ţi-1 indică brosca, care pusă pe rană nu mai more, ceea ce arată, că tot veninul din rană s’a supt.
                                                                                                            [Oşanî.]
                                       19.  De iubire.
   Dacă poţi găsi trifoiii [«ditilină» sau: «îongi divă»] cu patru foi, îl laşi în altarul din biserică 40 de ţlile, ca să se sfinţescă şi apoi, purtându-1 asupra-ţî, are misteriosa putere, ca să atragă spre tine orî-ce femee vei atinge cu el
                                                                                                                           [OşanI.l
                         20.  Când broscele cărcăesc.
   Dacă broscele cărcăesc semnificativ, adecă în mod cam neobicinuit, arată că ele se bucură, fiind-că în curînd va plouă.
[Oşanî.]
                                21. Yampir.
   Când trece pe de-asupra mortului o vieţuitore ore-care, face ca acel mort să devie vampir. Credinţa în vampiri este tot aşa de răspândită, ca la tote poporele din peninsula balcanică.
                                 22. Mdrte.
   Cei cari pdrtă pe mort, nu e bine să se uite îndărăt, căci atunci va muri şi altul.
                           23.  Ca să nu devii dator.
   Nu este bine sâ-ţî întinai piciorele la masă, căci devii dator la cămătar
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
95
                              24.  Când perdi o vită.
   Când per<Ji o vită, iată ce trebue să faci spre a o găsi: întâiu, dacă e vită mare, bou, vacă, cal, etc., pui o potcovă în foc, ca vita să nu fie mâncată de lup.
   Se cere ca potcovă să fie cât maî potrivită cu piciorul vitei perdute. în caşul, când nu se gâsesce de loc în casă o potcovă, să legi «virlgliili di foc* [nisce fere ce se obicinuesc la vatră, pentru diferite întrebuinţări], ca prin modul acesta să legi şi gura fiarelor sălbatice, spre a nu pute mânca vita perdută.
                                                                               [OşanT.]
                                        25.
  Dacă îmbraci, din nebăgare de semă, cămaşa pe dos, ai să te îmbolnăvesci.
                                                                                                           [Huma.]
                               26. De deochiu.
  Un copil, ca să nu se deoche, îmbracă ismenele pe dos, ciorapi.
sau unul din
[Birislau.]
                                  27.   Şerpi din peri de cal.
    Se crede, că punend coma de cal în apă stătătore sau în rîu, după 40 de ţlile, fie-care din perii comei devin şerpi. Aceşti şerpi ar fi inofensivi şi numai în apă pot trăi.
                                                                                                                                  [liiintjini.]
                          28.  Cântecul dc cucuvae.
   Când cântă o cucuvae [«uluveîeâ, Ln.] în sat, predice nenorociri pentru locuitori; dacă cântă în curtea cui-vâ, predice morte pentru casa aceea, sau o nenorocire mare.
                                29.  «Gliionu».
   Când paserea «Ghionu» cântă noptea într’un sat, prevestesce că în vara aceea va fi bântuită partea locului de o mulţime de hoţi.
[Oşanî.]
                                        30.  Popă.
   Dacă visezi popă, reu îţi va merge.
                                                                                                                   [Oşan!.]
www.digibuc.ro
96
PERICLE N. PAPAHAGI
                                   31.   Când pornesc!.
   Odată ce aî pornit, nu este bine să te întorc! din drum, căci îţî va merge rău.
                                                                                                                     [Oşanî.]
                                      32.  Şărpe.
   «Răstăltatura de şerpe [adecă: dacă întîmpinî şerpe], arată că-ţî va merge bine şi că veî câştigă ban!.
                                                                                                               [Oşanî.]
                                      33.  Porc.
   Când porcul se jocă în coteţ [«cocină»] prevestesce că [«boari si caţă»] vînt va prinde.
                                                                                                                         [Luntjini.]
                                       34.  Cocosul.
   Când cântă cocoşul ăntru vac'yi sau dupu vae'ot [înainte de timp sau după timp], fără să-! fie momentul \«fărâ să-l! iă iirdinu»], arată că vremea se va schimbă, se va face frumosă, dacă e rea şi rea dacă e vreme frumosă.
                                                                                                                     [Oşanî.]
                                   35.   Cocosul.
   Când cântă cocoşul «ăntru vremi» = înainte de timp şi latră cânii, arată veste rea.
   Dacă mulţi cocoş! şi maî toţî câni! din sat latră, arată că nenorocire va veni peste tot satul.
                                                                                                           [Oşanî.]
                                  36.  Când tună.
   Când tună, nu este bine să sta! la masă, ca să mânâncî, căcî te trăsnesce. Tot aşâ nu este bine să sta! la uşe, la ferestră, sub pom!, şi nici să porţi armă cu tine. .
   Când tună să sta! întins pe burtă, că nu te trăsnesce.
   Când fulgeră se ţlice, că sf. Ilie cu calul seu calcă pe stâne! de cremene şi din ciocnirea potcâvelor cu cremenele, resultă fulgerele.
                                                                                                            [Oşanî.]
                            37.  «Stamna».
   Nu e bine să duc! ulciorul «[stamnă]» gol, căcî se golesce hambarul de vipt.
[Oşanî.]
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
97
                              38.  «Răstănătură».
   Dacă pornescî unde-vâ şi te întîmpină o femee cu vasele gole, [care se duce să aducă apă de la cişmea], e bine să te întorci din noii acasă, să stai puţin şi apoi să pornescî, unde ţi-ai propus, dacă doresci să nu-ţî mergă reu.
                                                                                                       [Oşanî,]
                                 39.  Ou mititel.
   Când o găină ouă <.uou minut» = oii mititel, şi nu ca de obiceiu, preves-tesce mortea stăpânului, a unui membru din acea familie saii a unei vite mari. Uou minut este fără «gălbinuş».
                                    40.  Calul.
   Dacă calul, trecend prin apă, se pişe, arată noroc: «semn bun».
                              41.  Când butme focul.
   Când bubue [«Oş.: fufuteşti>, Ln., Brv.: buciaşti] focul, arată că lumea te vorbesce de reu.
                                   42.  Epure.
   Dacă întâlnesci epure pe drum, să te întorci de trei ori îndărăt cu 40 de coţi saii paşi, şi să ţlici; «nu mi duc» = nu me duc şi apoî să-ţi continui drumul, dacă doresci să nu ţi se întîmple o nenorocire ore-caro în drum.
                                 43.  Papucul.
   Nu este bine să umbli numai cu un papuc, căci îţi more mamă-ta.
                                                                                                      [OşanV.]
                                          44.   Apă.
   Nu este bine să te urinezi în apă, căci îţi more mama.
                                                                                                                    ţOşanT, Blrislafi.]
                                      45.  Şărpe.
   O femee, care ar întâlni un şerpe, ar pute să facă ca şârpele să se în-ţepenăscă locului, când şi’ar muşca capătul cosiţei şi s’ar uita în acelaşi timp spre sore de trei ori şi apoi de trei ori la şerpe.
                                                                                                               [Oşanl.]
   Analele A. R.—Tom. XXV.—Memoriile Seeţ. Literare.                             7
www.digibuc.ro
98
PERICLE N. PAP AH AGI
                                                  46. De rosatâ.
                                               » >
    Când te dore ochiul de boia «ruşaţă» = înroşirea ochilor, să ieai «stri-glîată», ou şi «stipsit = petră acră, să le amesteci şi punend amestecătura pe un petec spălat, să o aşezi frumos pe ochiu şi să o legi. O laşi să stea mai mult timp şi apoi o schimbi încă odată sau de două ori, şi îţi trece.
                                                                                                              [Oşanî.]
                                   47. Stele.
   Când ve$i că cad stele, arată că hoţii sunt urmăriţi depotere: «Cpracad steli, furi\î 1 îa putires».
                                  48.  Vîntul.
  Când suflă vîntul puternic: perit: «ari pirlt vrin uom».
« Con suflă boarea», e semn că suflet de om a
Tanca Tom a [Oşanî.]
                                   49. Acul.
   Dacă nu dai acul în mână, să ştii că la cununie, [la curunî] vei beşî şi te vei face de rîs.
                                                                   Tanca Toma [Oşanî.]
                            50.  Dile faste si nefaste.
                                 i           i
   *Lunia şi Joia sa buni sa chiniseşî»=[1L\ini şi Joi sunt bune — $ile — de pornit la drum.]
   Asemenea sînt bune $ile «să semini»=să semeni.
   «Marţia» şi «Vineria» nu sunt bune. Vineri nu se ară şi unii mai religioşi nu ară nici Mercuri.
                                                                   Toma Tanca [Oşanî.]
                               51.  Când nu plouă.
   Dacă nu plouă [«acu nu merzi ploaia»], causa este că Domnul Dumnezeu nu ne iubesce. Ca să plouă, se aşeză pirostria pe dos.
                                                                            [Oşanî.]
                                  52.  De semănat.
   Când se începe semănatul ogorelor şi grădiuelor, este obiceiul să se ieâ din grăunţele cu cari se va semăna şi să se trecă printr’un inel de argint. Apoi se face o turtă în care se pun şi aceste grăunţe ast-fel vrăjite, şi în-tregă se duce la agru. Grâul atunci [sau ori-ce alt soiu de cereale] va fl
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
99
curai ca argintul [inelul de argint] şi va fi cules tot, fără nici o lipsă [ca turta întregă].
                                                                                                              Noe Dumitru [Lumjinl.]
                              53.  Descântarea.
   Când se deoche un prunc, dacă nu-i trece curând, se vede după faptul că bolesce, e palid la faţă, sufere de friguri, i se umflă obrazul, picidrele şi mânile.
   Atunci lecui este descântarea. Descântarea se face în cinci feluri.
                                    54.  a).
   Se va găsi un cap de berbece negru, apoi într’o <Ji de Mercuri sau Sâmbătă, i se vor scote ochii căpăţinoi de berbece şi se vor pune să fierbă într’o olă nouă. După ce fierb, se scote ola de pe foc şi se pune într’un loc curat, într’un ungher. Des de dimineţă, în tihnă, când nu vrăjesc încă lumili (6-meniî), vine baba de iea în braţe pruncul deochiat şi se duce de se aşeţlă în mijlocul casei, drept sub stâlpul casei numit pojpă. Aci apoi îl aşâţlă pe copil într’o albie mare, îl desbracă în pielea golă, apoi luând baba ciurul cu mâna stângă, i-1 pune în cap, iar cu mâna dreptă îi tornă apa peste ciur şi în modul acesta spală pe suferind. Apoi îl iea mamă-sa, gol cum este, şi-l primenesce repede cu alte rufe noi şi curate. Apoi baba strînge apă din albie iarăşi în olă, iea şi rufele bolnavului şi încă până ce nu s’a luminat de <Ji, se duce la rîii, unde varsă apa, şi unde spală rufele frumos şi se în-torce apoi acasă.
   Ochii fierţi i se cos copilului de haină, ca să-î porte cu sine.
                                    55.  b).
   Se scot din doue-ţleci de pesci trei-ţleci şi nouă de ochi şi tot ca mai sus, se fierbe într’o olă, Mercurea sau Sâmbăta, şi apoi in «Jiua următore, des de dimineţă, se descântă copilul bolnav, cum s’a arătat mai sus.
                                    56.  e).
   Bunicul sau tatăl celui bolnav, se duce şi caută în jurul cătunului şepte 6se de vite morte, dar trebue să ţie minte şi locurile unde a găsit fie-care os. Apoi se pun şi se fierb într’un vas, cum s’a spus mai sus, apoi în <Jiua următore, înainte de a se lumină de ţii, se duce şi pune fie-care os la locul seu. Se crede, că, prin spălarea cu apă de ose de vite morte, copilul se vindecă pe deplin.
www.digibuc.ro
100
PERICLE N. PAPAHAGI
                                      57. d).
   Bunicul ori bunica sg duce, cu o fată sau cu un băiat şi cu o olă, ca să ieâ apă mută de la şepte fântâni, dar chiar de unde izvorăsc apele, di la mumi. Apoî fără să vorbescă de loc, iarăşi se întorc acasă şi descântă cu apa mută pe bolnav. Apa apoî e strînsă din nou în olă şi se varsă în ţliua ur-mătore într’una din apele cele mai apropiate, de unde s’a luat.
                                         58.  e).
   într’o Mercurî, pe la apus de sore, îşi iea baba o copită de cal, câte-vâ grăunţe de orz, un ban de argint, le legă cu o aţă roşie şi se duce unde scie, că este un mărăcine de descântat (spin dipuliiri). Acest spin este tufos, cu frunzele cenuşii-albiciose, cu flori albe, în formă de buchet şi face nisce bobe roşii. Aci legă copila banul de argint de spin, pune grăunţele de orz la rădăcină şi apoî i se adreseză mărăcinelui: «Scoală-ti cur'pn, nazubeâ-la «şi ferica-la calu şi s-ti du ţi la un cîas să afli lec la loşu şi ea să vini, lşcu «s-la laşi pri spinu tou.» (Scolă-te, potcovesce ţî calul şi să te duci imediat să afli lec pentru cel bolnav şi când vei veni, lecui să-l laşi pe spinul teu.) Apoî baba se întorce acasă. Apoî în amurg, când toţi se odihnesc, îşi iea baba o sapă şi se duce de scote spinul, îl lasă apoî vre-o jumătate de căs sub streşina casei şi după acesta îl duce în casă. Spinul se pune într’o căldare mare şi fierbe până ce apa din căldare devine albă; se scote apoî căldarea de la foc şi se pune într’un loc curat, într’un ungher (chîoşi). Pe la miezul nopţii vine baba şi observă apa care, dacă e roşatică, este dovadă că e bună pentru lec. Atunci se procedeză să se descânte cu acestă apă, cum s’a descris mai sus la No. 54 a). După ce bolnavul este descântat, se strînge apa cu care a fost spălat şi se varsă în riu, unde i se spală şi rufele.
   Acei din casă, timp de un cea şi mai bine, până ce vre-un câne sau găină nu umblă prin locul unde s’a descântat, nu es din cameră. Prin modul acesta reul remas în acel loe cade asupra fiinţei ce a umblat întâi aci, după descântare.
   Dacă apa din căldare nu s’a înroşit, nu este bună de lec şi se varsă.
   Aceste doue feluri de descântare din urmă se fac şi la omeni mari.
                       ‘                                                      [Birlslatt.]
       59.  Turiri lu plonsu.
  Micii, cpn plondi, di-ca să-li put-nşscă, acu nu la perdi plonsu, tunţea ăli fac lanti dpu lecurî, ţe si cliamă: «turirea lu plpnsn».
  Ţista lec si faţi şa:
  a) Dirăp viniri vaţili di la văcaru,
      59. Aruncarea plânsului.
   Micul [copil], când plânge, după ce i se descântă, dacă nu-î piere plânsul, [dacă nu perde plânsul], atunci i se fac alte doue lecurî, ce se chemă «aruncarea [alungarea] plânsului».
   Acest lec se face aşa:
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
101
au le moaşa căciua [căciula] lu micu şi si duţi di li priştştă vaţîli şi-u şutneşti căcîua ăntru ealişi si scundi cola, di si za-uşaşti, ca să trecă vrină vită ăliz pristi ea şi-u le căcîua şi-şî vini casă di-li-ii puni lu micu.
                                                            *
                                                          * *
   b) Si dară şi şa ţista lşc:
   Ieşi prin mirâc şi si zăcată prin toţi munţilî, şi ca să vedă vrin foc, si toarnă di le trei tăciuni prinşi din iiognişti, ieşi ară ăn triuşă şi ziţi: «Pănă cmo plpnsu ra pri X... ară di oa-’ncola să si ducă priţela focu din munţi».
   La sfacă zîţiri, şutneşti cpti un tăciuni cutru ţela focu din munţi şi-şî antră-n casă.
    60.  Cpu răsari-n son micu.
   S'pmbăta dimineţa-ta si duţi ună babă moaşă curată (fără barbât) di află ună jelîcă din apu din axen si-nor, ca să-u duca casă ; aii puni pri pragu di uşa mari; aţi află ună su-vajîcă (furliuă custandinacîcă), ţe, ca să-şî scoală capu jelîca, au calcă cu direptu picior şi-lî la zătaraşti capu cu fur lina, că la jungliari; aţi-iiscoati soîca şi-lî la talîă bun capu şi la cipnşşti flcîoru cu capu, cum ăî di sonţli, ăn patru razgloburî: la doiili mpiiî, sup coturî şi sup dpiili zinucji; aţi la coasi capu di brpn la flcîoru s-la poartă cu îel, ară jelîca jun-glîată aii scundi ăn atoali.
     a)    Drept când vin vacile de la văcar, bătrîna iea căciula micului [copil] şi se duce de le aştăptă vacile şi o aruncă căciula între ele şi se ascunde acolo, ca să iea aminte, să trecă neapărat vre-o vită peste ea ; apoi îşi iea căciula şi-şî vine acasă de o pune micului.
                      *
                    * *
     b) Se face şi ast fel acest lec: Esă în amurgul serii [bătrîna] şi
  cată prin toţi munţii, şi dacă va vede vre-un foc, se întorce de iea trei tăciuni aprinşi din cămin, esă iară în curte [arie] şi glice :
     <Pâna acuma plânsul era pe X..., iară de aici încolo să se ducă pe focul acela din munte.»
     La fie-care «Jicere, aruncă câte un tăciune către acel foc din munte şi-şî intră în casă.
                                                                                                               [Haina.]
   60.  Când pruncul tresare în somn.
     Sâmbătă dimineţa se duce o babă bătrînă curată (fără a fi dormit cu moşul), de află o broscă ţestosă din apă din hotar străin, ca să o aducă acasă; o pune pe pragulde uşa mare; apoi află un galben, cu care, când îşi va scote capul brosca ţestosă, i-1 calcă cu dreptul picior şi i-1 târăşte capul cu galbenul, până ce i-1 taie; apoi scote bricegul şi-î taie frumos capul şi cu capul sângerat atinge pe copil în patru închieturî :1a cele două mâni, supt cote, şi supt cei doi ge-nuchî; apoi cose capul de brîul copilului şi-l portă cu el, iară brosca ţes-tâsă înjunghiată o ascunde în atoale.
                                                                                                             [BiriBlaii.]
www.digibuc.ro
102
PERICLE N. PAPAHAGI
   61. Pi ţc trubuîaşti s-la vegli micu păn la un an.
   La micu păn la un an nu-lî si da să gustăcarni di: capră, porc, Jlepur, găjină şi pşşti.
   Nu faţi să si cată (vedă) cu uglîn-dala.
   Fes roş ăn cap nu-lî si puni.
   Cu căţ'pl şi cu maţa nu faţi să si joacă.
   An ăntuneric, cpn nu doarmi, nu si lasă.
   La umbră (di videla di noapti) ăn zid, nu faţi si cată.
   Sup streuă nu se lasă ni zuuă, ni noapti.
   Cpn suflă boarea, mumă-sa ălî li dună p'etiţîli tinsi di la uscări şi cu maîîu nu-lî si bat p'etiţîli.
   Nu-Jî si talia peru din cap.
   An cap nu la spejlă, ni la chîap-tină.
61.  De ce treime să-l păzesc! (veghi) pruncul până la un an.
   Pruncului până la un an nu i se dă să guste carne de : capră, porc, găină şi pesce.
   Nu face (nu este bine) să se [uite], vaţlă în oglindă.
   Fes roş în cap nu i se pune.
   Cu căţel şi cu pisică nu face să se joce.
   în întuneric, când nu dorme, nu se lasă.
   La umbră (de lumina nopţii) în zid, nu face să se uite (să cate).
   Supt streşină nu sa lasă nicî ţliua, nici noptea.
   Când suflă vîntul, mumă-sa îi adună petecele (scutecele) întinse spre a se usca şi cu maiul nu se bat scutecele.
   Nu i se taie (tunde) perul din cap.
   în cap nu se spală, nicî se peptenă.
                                                                                                         Birislatt,
                   62. Când copilul împlinesce anul.
   Când pruncul împlinesce un an, se face pregătire, ca în ţliua aceea să se serbeze. Pentru acesta se fac diferite plăcinte «pug'pcî» şi când se aşeză masa, se pun peste ea tot felul de unelte bărbătesc!, dacă mititelul este băiat şi fel de fel de obiecte femeescî, când este vorba de fată. Aşa pentru băiat se pune: forfecî, oglindă, teslă, călimar, condeiu, carte, diferite unelte de agricultură; iar fiind fată se pune: fus, furcă, ac, «fuştî»=cârlige de împletit, unelte de răsboiu şi pe care obiect va pune copilul mâna întâiu, spre acel fel de ocupaţiune va arătă mai multă înclinare. Aşa dacă iea teslă, va deveni zidar «maîstur», dacă pune mâna pe «fuştî», va ave aplicaţiune mare pentru ciorapi şi aşa mai departe.
                                                                                               Noe D. şi P. Iufu. 63
         63. Pugacia di an.                       63. „Plăcinta de an“.
  Micu, ca să proachîă dpu săptăm'pnî ăntru an, trubuîaşti să-lî si da pugacia di an. Di an ajî si faţi îa Joia,
  Pruncului, când se apropie cu două săptămâni, ca să împlinâscă anul, tre-bue să i se dea pugacia de an. De an
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
103
îa Lunîa dimineţa-ta. Ancă mănicât faţi muma-sa mai mulţi ppnî gărn'pţî, li unţli pri disupru mîari, li răsfrpnţli ăn maî mulţi cumati, li puni ăn ună mşsă nou, puni şi ună virdeţă-n nuntru, si isprimineşti bun şi ziţi: «Na-văun'ecîcut pugaciă din an lu x.»
   Şi lumea ah zic la ea: «Să-ţî iă ghiu! Să-ţî crescă mari!»
   Di ca să da pri la toati câsili, au puni sinia şi si nşpră toţi ţejîa din casă. Napcum le şi di toati alâturli ţi ari un dumachin ăn casă, ca: gîan-galoţî di agru, fuştî, alaturî di răz-boîii, cârti, cantâr, foarfiţî, chîesi, sapă, teslă, ugllndală, chîeptin, ac, chitcăşilanti. Şi li pun toati pri siniă, aţi la pun şi micu lăngă lucri pri siniă.
   Şi şa, si ziţi, că di ţe lucru prima să si caţă, ftari zănăîât să aibă, cpn să crşscă: maîstur, ’cu le teslă etc.
   Dupu ţea, li mut lucrili di pri siniă şi-ii pun pugacîa di rucî'ps toţi pri-ună cu îel.
                                                                                                     Rizu Peana.
     64. Con cădi nafară micu.
   Micu, ca să cadă dinafară, ună-şi-ună lagă ună babă la groburî (mur-minturî) şi di la vrin grob niştiut lş unecîcut luminări, ţe-î rămasă, iii pricată, di con prind la mortu, aii le şi vini casă şi cîaboc li le foârfiţli şi-lî tajîă la căzutu cpti unec per din toati locurli ca: din cap, zeni, clipşli,
(că a împlinit anul), i se face Joia sau Lunia dimineţa. încă des de di-mineţă face mumă-sa maî multe pânî de grâii, le unge pe de-asupra cu miere, le rupe în maî multe bucăţi, le pune pe o faţă de masă nouă, pune şi verdeţuri în năuntru, se pre-menesce frumos şi ţlice: «Na-vă-ţî puţintică pugaăe de an lu x.»
   Şi lumea îî răspunde ei; «să-ţî tră-ăscă (să fie viii)! Să-ţî crescă mare.»
   După ce împarte pe la tote casele, aşeză sinia (masă rotundă de lemn) şi se înşiră toţî cei din casă. Apoî iea din tote uneltele ce are un gospodar în casă, precum: unelte de ogor, cârlige de împletit, unelte de r ăsboiii, carte, cântar, forfecî, pungă, sapă, teslă, oglindă, peptene, ac, buchet de florî, şi altele. Se pun tote pe masa (rotundă de lemn), apoî se pune şi pruncul lângă lucrurî pe masă.
   Şi ast-fel, se (lice, că de ce lucru se va apuca întâi, atare meşteşug o să aibă, când o să crescă: zidar, dacă apucă teslă etc.
   După aceea, se rădică (mută) lucrurile de pe masă şi se pune pu-gaăa, ca să prânzescă toţî împreună cu el.
                                                                                                             Birislaft.
     64. Când copilul sufere de epilepsie.
   Pruncul, când are halucinaţii, îndată alergă o babă la cimitir (morminte) şi de la vre-un mormînt ne-sciut iea puţină luminare, ce-î rămasă, sau cată, când se aprinde la mort (luminare), o ieâ şi vine acasă şi în grabă iea forfecile şi taie de la suferind câte o lecă de per din tote
www.digibuc.ro
104
PERICLE N. PAPAHAGI
şi di la toati unghii cpti un'ec şi li lipşşti di ţea luminări şi ună şi unâ lag'pndurlea arăbaba, si duţi ăn xen cătun (ţe-î mai proapi) şi ăn ţeli gro-buri, ăn vrin niştiut ară li puni lucrili şi ziţi:
   «Pănă cmo nubunijia ra pri x..., «ără di oâ n-cola, oâ să sta; şi cum «io nu ştiu crui ăi ţista grob, şa «şi nubunijia s-nu la poată priflari «vichi micu.»
   Napcum pănă la un an la micu nu-lî dau să mănâncă carni, ni di porc, capră, lîepur, găHnă, ni pşşti, şi tru-buiaşti s-la aibă ăn criel di casă (mumă-sa şi lanîţilî) s-nu la răs-plpngă vrină oară ici.
65. Discăntari di putniri di clinuri.
   Ficioru mic, ppn la jimitati di an, plpmjli, mai mult di clinuri şi di uş-niri.
   Cjînurli sa di dpu turlii: udi şi uscaţi. Clinurli si cunosc, ca să udi, cpn micu plpmjli şi ugoH pişă; ară uscâtili clinuri sald plpmjli şi nu pişă cpta.
   L'ecurli di dinuri udi sa di trei turlii şi si fac miercurea şi duminica dimnşţa-ta pri piriciuni.
   Mulîarea ţe putneşti trubuîaşti să iă moaşă şi mult curată [fpr bărbat] şi la putniri să iă mai tot pri gol buric.
   Dirfep miercuri iii direp duminică, si duţi baba prin cătun, di află un măgar aliz negru şi gol, la le casă şi la duţi di la lpgă ţea spră ăn triuşă
locurile, ca: din cap, gene, pleope şi de la tote unghiile câte o lecă şi le lipesce de cea luminare şi în dată, alergând cât de mult, se duce în cătun străin (cel mai apropiat) şi în mormintele acele (din acest cătun străin), iarăşi în vre-unul nesciut, pune lucrurile şi ijlice:
   «Până acuma nebunia era pe x, iară de aci în colo, aici să stea; şi precum eu nu sciu al cui este acest mormînt, aşa şi nebunia să nu potă afla pe prunc.»
   Apoi, până la un an, pruncului nu i se dă să mănânce carne nici de porc, nici de capră, epure, găină, nici pesce şi trebue să-l aibă în băgare de semă (mamă-sa şi cei-lalţi), ca să nu-1 facă să plângă nici-odată de loc.
                                                                                                      Blrlslafi.
           65. Descântare.
   Copilul mic, până la jumătate de an, plânge mai mult de «clinuri» şi de «uşnire.»
   «CHnurile sunt de doue feluri: ude şi uscate. «CHnurile» se cunosc, că sunt ude, când mititelul plânge şi mereu se pişe; iar la cele uscate, numai plânge şi nu se pişe atâta.
   Cecurile de «clinuri» ude sunt de trei feluri şi se fac Mercuri şi Dumineca dimineţa când pere luna.
   Femeea care descântă trebue să fie bătrînă şi forte curată [fără a ave raporturi cu bărbat] şi la vrăjire să fie cu stomacul gol [adecă: să fie nemâncată, flămândă].
   Drept o Mercuri sau Duminecă, se duce bătrîna prin sat, ca să afle un măgar cu totul negru şi gol, îl iea acasă şi-l duce de-1 legă în acea
www.digibuc.ro
MEQLENO-ROMÂNIÎ.
105
di un par di corn usoât, şi ca, să pridoarmă măgaru, dimnşţata, la le baba micu şi la puni un'şo pri îel, napcum la dislegă, aţi la grip<$şti-n cola. Aţi le di la ficior un'eo p'ştic pişat, trei cărbufii stinşi, trei găr-nuţă di uorţl, un cap di aliu, li zăn-viiaşti ăn petic şi la scoati păru bătut, li puni l'ecurli an gaură şi la baţi păru opucu, şi cpn să lesă di-supru ară lecurli, tunţea s-la pricaţă miou cjinurli.
              66. Alta.
   Pri la Bcăpitari soarli direp miercuri iii dirăp duminică, ieşi baba an ună răscrăşniţă şi la turnări casă, şi di la stpnga şi di la drşpta parti, lş cpti un surţ'pl, cpti un bod, şi ca s-li facă surţelili fără un patru-zpţi, antră-n casă, li legă cu un chîedin roşi şi li puni-n legăn s-li pişă micu. Mpnti-za dimneţa, li le moaşa sur-ţ'elili pişaţi şi ună mânată di fărină an ună ubelă, au le dupu ea şi liunca ou micu di si duc la vali, li dislşgă moaşa surţelili cu ubcla di fărină, ară muma la disfaşă micu, aţi la lş moaşa un surţpl, la udă-n vali, la faţi vrîii di fărină, a]i faţi un'şo oa cruţi la micu pri boaşă, aţi la şutnşşti unu pri vali, lantu pri uscat.
   Şişapăn s-li du sfărşpscă surţ'elili, aţi au turpşti şi fărină rămasă cu tot ubpla-n vali şi-şî vin oasă.
seră în curte [lângă uşă], do un par de corn uscat, şi după ce va fi dormit măgarul, diminăţa, iea baba pe pruno şi-l pune o lăcă pe el (pemăgar) apoi îl doslegă, şi î! dă drumul în colo. După acăsta iea de la fioior un scutec pişat, tre! cărbuni stinşi, trei grăunţe de orz, o bucată de ustu-roiu, le învclosco în scutec, scote parul bătut, pune locurile în gaură şi bate parul pe dos, şi oând vor oşl deasupra [la suprafaţă] iarăşi locurile, atunci să-l roapuco pe prunc «clinurile.»
               66.  Alta.
   Pe la asfinţitul sdrelui intr’o Mer-ourî safi. Duminecă, esă baba într’o răspântie şi la întors aoasă, iea câte un surcel, vergea şi de la stânga şi de la drăpta parte a drumului, şi după oe a împlinit 40 de suroele minus unul, intră în casă, le lăgă cu o aţă roşie şi le pune în lăgăn, ca să le ude pruncul. în ţliua ur-mătore, diminăţa, bătrîna iea Bur-celele udate şi o mână plină de făină într’o obielă, iea după aoâsta şi pe lehuză cu prunoul şi se duoe la rîu, le deslegă bătrîna suroeleleşi obiela cu făină, iară mama desfaşie pe prunc, apoi iea bătrîna un suroel, îl udă în rîu, îi face capătul ou făină (suroelul udat în rîu, il pune în făină, ca să i se înfăineze oapătul), apoi îl face oopilaşului oruoe între pi-cidre, după aoeea arunoă suroelele unul în rîu, altul pe usoat.
   Şi aşâ continuă până să sfîrşâsoă surcelele, apoi arunoă şi făina rămasă cu obiela ou tot în rîu şi-şi vin aoasă.
www.digibuc.ro
106
PERICLE N. PAPAHAGI
                 67.
   Sliercurî iii duminică dimnşţa, di prima la mirişti muma micu cu un chîşdin roşi, di la cap ppn la picioari; aţi la lşu trei cărbuni, trei gărnuţă di bob şi trei căţ'plî di aliu, li zăn-vies an unşc pştic pişat şi la Işgă cu ţela chîşdin şi si duţi ară moaşa iii mai bun tatu la micu, au 1q şi si-curea pri sppţî şi si duţi ăn un ciair, ili-n vrină muciară, îundi lia Iqgă cajill, di pasc ăn vşră şi cată bun pri cola, păn să află vrin vecliu par bătut an pimint; caţă di la scoati păru şi li puni (pşticu ligât cu ţeli lucri) ăn gaură di par; aţi şî faţi trei uorî cruţi cutru îundi ancreşti soarli, la baţi cu sicurea opucu păru, pănă iun’ să poată s-la ăngroapă-n pimint şi ziţi:
   «Cpn să si toarnă şi să si facă ară păru cum ra, tunţea vichi să pri-vină clinurli la ficîoru».
         68. Clinurî uscaţi.
   L'şcurli di clinurî uscaţi să di dou turlii şi si fac că şi la udili.
   A.   Prima si duţi tatu di cată, di află un gard lung dizmărşcă (ces-pin) şi scoati coti un'ec ieşli di la treî-zpţi-npu di pari, ţe să upăr'pţi di putpărpri an gard, şi ca s-li ducă casă (I'şşlili), ară miercuri iii duminică dimneţa li ierb ăn ună căldă-ruşcă, aţi la leu micu muma cu baba, si duc an fund şi la spelă micu cu ţea apu, ălî pun unec şi-n rost, aţi la primines ară.
   I'eşlili baba li le di li duţi şi li ăn-groapă sup vriuă stănuvită ropă, îundi s-nu priiasă vichi.
                  67.
   Mercurî sau Duminecă dimineţa, întâiu muma îşi măsoră pruncul cu o aţă roşie, de la cap până la pi-ciore; apoi se iea trei cărbuni, trei grăunţe de bob şi trei bucăţele de usturoiu, se învelesc într’un petec udat (de copil) şi apoi se legă cu acea aţă şi se duce iarăşi baba sau mai bine tatăl pruncului, care iea şi securea pe spate, şi se duce în-tr’o livade sau într’o mocirlă, unde se legă caii, ca să pască vara, — şi caută bine acolo, până să afle un par bătut do mult în pămînt; se apucă de-1 scote parul şi pune scutecul legat cu acele lucruri în gaura de par; apoi îşi face de trei ori cruce în colro răsare sorele, bate parul pe dos cu securea, până unde pote să-l îngrope în pămînt şi <Jice:
   «Când s’o întorce şi s’o face iarăşi parul precum era, atunci în sfîrşit să revie «clinurile» la copil.
         68.  Clinurî uscate.
   Lecurile de «clinurî» uscate sunt de doue feluri şi se fac ca şi la cele ude :
   A.   întâiu se duce tatăl de caută şi află un gard de juniper şi scote câte puţină aşchie de la tre-<jecl şi noue de pari, ce sunt bătuţi bine pentru răzimat gardul, şi, după ce le aduce (aşchiile) acasă, iarăşi într’o Mercurî sau Duminecă dimineţa se fierb într’o căldare mică, apoi se iea pruncul de către mama lui şi de către babă, so duc cu toţii în «fund» (parte din casă) şi-l spală pe prunc cu acea apă, i se pune niţel şi în gură, apoi este primenit iară.
\
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
107
   B.    La lş baba micu şi si duţi cn iei sub ună suşină, ănpliâmniţă ili-n vrin trem.
   La ugulşşti, aţi la culcă pri sppţî (pri grăb, gărb), dară şapti ciaviî cşt mijlucanu zşizit lu micu, la tindi bun (ca Ristosu pri cruţi), aii baţi ună cîaviă sup vrîu di cap, lanti dpu sup vrîu di z'şîzitili mijlucani la mpnî, ună sup cîupulenqlă şi dpii sup pulicârili di picîoari. Aţi la lş micu, la ănfaşă şi-ii la da la muma-sa.
   La cllnurli udi si discontă ăn ud loc, la uscătili ăn uscat.
   La micu ţe-lî au discăntât, putnit Miercuri iii duminică, an ţea zuua păn di un an nu-lî si udă ţiva di pri iei.
   Cşn ăi discăntât, aii frpng uou.
    Cules de Îs bătrlna Stanca Peana, Birislau
      69.  Micu cşn lş di uocliu.
   Păn la un an micu nu si pără scoati-n lumi, dintru s-nu le di uocliu. Cşn si pugudeşti di vini n-casă vrin oaspiţu, iundi ari mic, la culcări mu-mă-sa la za-scupi unşc pristi ubrază şi cu z'şizitli opucu di la mpnă di-rşptă la za-ştşr<Ji (că soiu di spilari).
    Micu cşn ari lat di uocli si ştie, că: 1) ruşaşti, 2) ardi ca foc, 3) iz-bati ăn cur'pn, şi 4) si voami iii 5) na-fară la gunşşti.
   Aşchiile le iea baba de se duce şi le îngropă supt o pietră îngropată mult în pămînt, de unde să nu mai esă.
   B.   Iea baba pe prunc şi se duce cu el supt un loc uscat, în fâinărie sau in «trem», (parte de casă).
   îl desbracă, (în pele), apoi îl culcă pe spate, face şepte cuie (de lemn) cât degetul mijlociu al pruncului, îl întinde bine (ca pe Christos pe cruce), îi bate un cuiii supt creştetul capului, două altele supt vîrful degetelor mijlocii de la mâni, una supt membrul viril, şi două supt polica-rele piciorelor. Apoi îl iea pe prunc, îl înfaşe şi-l dă mamei sale.
   La «clinurî» ude se descântă în loc ud, la cele uscate în loc uscat.
   Pruncului ce i s’a descântat, făcut (vrăjit) Mercur! sau Duminecă, în acea <Ji, timp de un an, nu i se udă nimic de pe dînsul.
   Când i se descântă, i se sparge oii.
   69. Când copilaşul este deochiat.
   Până la un an copilaşul nu se cam scote în lume, pentru ca să nu ieâ de deochiu [ca să nu se deoche], Când se întîmplă de vine un ospeţe în casa, unde există prunc,la culcare mumă-sa îl scuipă niţel pe obraz şi cu degetele pe dos, de la mâna dreptă, îl şterge [ca şi cum l’ar spălă].
   Micul când e deochiat se cunosce, că: 1) roşesce, 2) arde foc, 3) respiră repede şi 4) boresce sau 5) îl scote afară.
www.digibuc.ro
108
PERICLE N, PAPAHAGI
  70. L'şcurli di uoc]i sa di patru târlii.
                   a)
   Cpn micu si le di uocliu, ună şi ună le mumă-sa trei gărnuţi di sari, li treţi trei uorî prin rost şi pristi frunţi şi la sfacă dinzurari ziţi:
   «Acu-Î di mujiari (lat di uocli), «să-lî crepă ţ'pţili; ară acu-i di băr-«bât, să-Ji crepă boa sili!»
   Şi di ca s-li dinzură (gărnuţili), li şutneşti-n foc şi plîusnes gărnuţili di sari.
                   b)
   Cpn si le di uocliu micu, ăn ţela saătla lasă micu mumă-sa di si pişă ăn un ărb şi ca s-la za-udă cu un'ec pişat, la dinăoară-Jî treţi.
                   o)
   Ună ţe si anloaşă micu, si duţi ună fetă curată (di la 8—12 di an!) di le-n un pocîu (poteţ) nou un'ec apu di sup cîarc di la ună moară, ţe ăn-vîrteşti la stonga (leva), si tacă şi s-nu vrivîască drumu cu niminî şi cu ţea apu la spelă micu cu cruţea [cruţea trubuîaşti să iă liturghisită] şi di ca s-la duspelă, aii dună apa ară ăn ţela pocîu, si duţi ara ţea fetă di-ii turpşti an bucă şi ziţi: «Cuin «si răsparqli apa din bucă pri cîarc, «şa si s-răspargă şi niputerea lu micu.»
  70. Lacurile de deocliiu sunt de patru feluri.
                  a)
   Când micul se dcoehe, îndată iea mamă-sa treî grăunţe de sare, le trece de treî orî pela gură şi peste frunte şi la fie-care înconjur <Jice:
   «Dacă-î de muiere [deochiat], să-î crape ţîţele ; dacă-î de bărbat, să-î crape boşele!»
   Şi după ce le înconjoră [grăunţele), le aruncă în foc şi plesnesc grăunţele do sare.
                  b)
   Când se deoche pruncul, în cesul acela îl lasă pe prunc mamă-sa, ca să se urineze într’un hârb şi după ce mamă-sa îl stropesce cu niţel udi dintr'o-dată iî trece.
                  o)
   îndată ce se îmbolnăvesce pruncul, se duce o fată curată [de la
8—12 ani], de iea într’un ulcior nou puţină apă de sub rotele uneî mori, ce se întorce în spre stânga şi tăcând şi nevorbind în drum cu nimeni, se spală cu acea apa pruncul cu o cruce [crucea trebue să fie sfinţită] şi după ce este spălat, se adună apa iarăşi în ulciorul acela, se duce iarăşi acea fata de o varsă în canalul [de moră] şi ijlice: «Cuin se «rupe (se sfarmă, se sparge) apa din «gura de canal prin rotele de moră, «aşa să se prăpădescă [să se respar-«gă, să dispară] şi boia pruncului.»
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
109
                                                          d).
   Una dirhp Slîercurî pri la scăpitari soarli, le baba ună nouă oală şi si duţi di 1<2 coti un'ec apu di la trei api, şi din trei răscrăşniţi, cpti ună răpicîcă, ama s-li ţpnă minţi ca: prima răpicîcă ăi lu Domnu, lantă-î lu cervinili şi lantă lu uoclilî şi s-li ştiă sfaca lu cruî ăi.
   Trubuiaşti şi la sfacă răpicîcă s-la ţpnă minţi şi locu di îun’ li ari lat, că ară şa s-li namistescă.
   La turnări casă să dună şi treî-zoţî-npu di surţ^li [unu di la direpta,lantu di la stpnga] şi să li legă cu un chîe-dini, aţi cpn să ţină lumea, li za-iarbi-n ţivâ, ară rppli li puni să ardă n-foc. Ca să du-ţină lumea, li scoati rppli şi apa şi li puni să răţşscă. Moîni-z ta dimnsţă [Miercuri], li le ropli şi li puni ună cpti ună ăn ţea apu. Prima puni lu Domnu, şi acu cîfărnsşti, si ziţi că niputerea-î di la Domnu şi si lş popa di la cpntâ loşu. Ară ’cu nu cîfărnsşti lu Domnu, au puni lu cervinili, di acu cifărnQşti, si ziţi că luşutia-î dinafară, ăi urdisit şi la au ză-imit cervinili şi si priscăiaşti cu dulţi locu, iun’ si pişat-au.,şi jucat-au şi si şătăit-au ţea zuuă direp ăn lu-şari micu. Ară ’cu nu cîfărnşşti şi lu cervinili, napcum rpdi şi lu puni şi lu uoclilî. Ţşstă ropă cabilî nu-î s-nu cîfărnşscă. Şi la cifărniri si ştiă că-î di uocliu. Tunţea si sp^lă micu cu apa ţea, aţi si dună ară-n ţea oală şi cu tot surţşli si şutnQşti-n vali, ară rppli, si duţi ară baba di li puni sfa-ca-n loc cum ăşî rau.
                                                                                                              [Birislau].
                                                         d).
   într’o Mercurî pe la asfinţitul so-reluî, iea baba o nouă olă şi se duce de iea câte puţină apă de la trei ape, şi din trei răspântii, câte o pietră, dar să ţie minte ca: prima pietră este lui Dumnezeu, cea-laltă este ielelor şi cea-laltă ochilor şi să ţie minte cui este fie care.
   Trebue să ţie minte şi locul de unde a luat fie-care din pietri, ca iarăşi tot aşa să le întorcă (să le aşeze).
   La întorcere acasă să adune şi 39 de surcele [unul de la drepta, altul de la stânga] şi să le lege cu o aţă roşie, apoi când cină omenii, le fierbe în ce-vâ, iar pietrile le pune să ardă în foc. După ce omenii se scolă de la cina, le scot petrile şi apa şi le pune să recescă. în dimi-neţa «jlileî următore [Mercurî], le iea pietrile şi le pune una câte una în acea apă. întâiii pune pe a lui Dum-nedeu [pietră], şi dacă ploscăesce, se glice că boia este de la Dumnezeu şi se chemă popa ca Bă-I cetescă bolnavului. Dacă nu ploscăesce cea a lui Dumnezeu, se pune a ielelor şi dacă ploscăesce, se ţlice, că b61a este din afară, este «urdisit» [!] şi că ielele l-au îmbolnăvit şi se presară cu pămînt dulce [un fel de pămînt] locul, unde se urinat-a, se jucat-a şi se plimbat-a în acea gli, când s’a îmbolnăvit copilaşul. Dar dacă nu ploscăesce nici a ielelor, atunci rîde şi pune şi pe cea a ochilor. Acâstă pietră nu-î cu putinţă să nu plos-căescă în apă, şi la ploscăire se scie că-î de deochiu. Atunci se spală copilul cu apa aceea, apoi se adună
www.digibuc.ro
110
PERICLE N. PAPAHAGI
   71. Primili izmşni lu ficîorn.
   întru ţin-zpţî di ani nainti,la micu ajî dărâu izmeni, di ca călca ăn uns-preţili di am, ară cmo ălî dară, îa-n treiji, îa-n ţinţilî anî.
   Zm'şnili lu ficîoru trubuîaşti să iă cusuţi, şi baba-sa, si duţi sup vrin gădunî, ăn gărdină, îa Lunîa, ia Joia, şi s-nu za-pricăjescă icî, Iun’ si legăbrucuzumu, alî pun unăpară şi ea-JI li puni prima.
iar în acea olă şi cu surcelele cu tot se aruncă în rîu, iar ce privesce pie-trile, se duce din nou baba şi le pune pe fie-care în locul unde erau.
                                                                                                  Cules de la B&trlna Peana.
71. Primele ismene ale copilului.
   înainte de cincî-ţlecî de anî, co-piluluî i se făceau ismene, după ce călca în unspre-ţlece anî, iar acum i se face, când împlinesce trei sau cinci anî.
   Ismenele copiluluî trebuesc să fie cusute şimoşă-sa se duce cu ele supt vre-un gutuiii, în grădină, sau Luni sau Joî, şi fără să vorbescă de loc, unde se legă brîul (cu care se leagă ismenele fără nasturî), îî pune un ban, şi ea i le pune întâiu.
                                                                                                                  Birislati,
                                         Serbătorî.
               '              72. Crăciunul.
  1.   « Crăciun». 1. în ajnn de Crăciun se face masă, consistând din pomede tot felul. Iată cum se face.
  Totă ţliua se prepară pentru acestă seră şi pentru ţliua din Crăciun care urmeză. Fie-care se duce şi aduce un pom din pădure, numit «boadnic» sau cloşcă. «Boădnicu» nu trebuie să fie cracă— ramură, ci arbust, tăiat din rădăcină. Adus acasă, unde femeea a preparat masa cu tot felul de pome: stafide, portocale, smochine, pere etc., aşezate frumos pe o tipsie, pe care se află şi alte mâncări de post, bărbatul, înconjurat de copii, iea boădnicu în braţe, iar femeea tipsia pregătită şi es în curte. Aci înconjoră cu toţii *str6juru» şi după ce se pune în tipsie, tot ţinută ca să nu caţlă, şi o turtă preparată, (că în ţliua de Sf. Vasile plăcinta tradiţională la Români) şi în care se pune şi o monedă de argint, bărbatul face o rugăciune către Dumnezeii, prin care îî cere între altele, să le fie cu belşug în cursul anului: Doamne, doamne! vin să ţinom !
                     Cu birichîet,
                     Cu casmet,
                     Cu sînătati
                     Şi cu tot ţe dideşî (1) (de treî orî). 1
   (1) Corn. de d-1 Noe Dumitru.
www.digibuc.ro
MEQLENO-ROMÂNIÎ.
111
   (Dumnezeule, Dumnezeule, vin să cinăm cu belşug, cu noroc, cu sănătate şi cu tot ce ai dat.)
   2.  Apoi intră în casă, se pune boădnicu să arZă niţel şi apoi se pune mai la o parte în vatră, pentru că trebue să se arZă dintr’insul în fie-care seră niţel până în Ziua de Sf. Boboteză, când se arde totul.
   Se aşeză toţi la masă şi gustă câte o bucăţică de usturoii!, ca să fie sănătoşi. Se aduce turta şi se fac atâtea bucăţi egale, câte persone sunt în casă, păstrându-se şi porţii şi pentru acei membri cari ar fi absenţi, o porţie pentru «Domnu»=DumneZeu şi diferite porţii pentru vite: boi, vaci, oi ctc.
   Cine găsesce moneda de argint, este considerat ca norocos (casmetllă).
   3.  Vitele, cari mănâncă din acestă turtă, sunt preservate de boli. — Vin trebue să bea fie-care. (Oşani : Petru Iufu.)
   4.  Dimineţa de Crăciun toţi se duc la biserică, când se întorc, înainte de a intră în casă, trec peste fer, ca să fie sănătoşi. Apoi nici unul nu trebue să între cu mânile gole, ci fie-care trebue să ieâ surcele sau alte lemne do ars, cu cari intrând, le pune în foc şi Zice: Domnu să da birichiet!
   Şi când le duci în visită în acestă Zl> la 0 rudă, la un cunoscut, trebuo să faci tot aşa Zicend : puîlîu,puîlîit! Domnu s-va da birichiet. (Pasere, pasere = puiule, puiule! DumneZeu să vă dea noroc) şi alte urări de acestea, după priceperea omului.
   5.  După ce toţi membrii familiei au intrat în casă, se aşeză la masă şi mănâncă, «mizi&c prăjit» (consistând din ficaţi prăjiţi), după care gustare se culcă cu toţii, fără să ridice masa, (aşa cum se obicinuesce şi la Aromâni). Sculându-se, fac masă mare şi după masă se duc unul pe la altul în visite.
   6.  După prânz totă lumea esă în «fioruri» sau «tulârişti» (Oşani) şi aci se face horă. Ca şi la Aromâni, se prind întâiii bărbaţii şi apoi femeile şi hora nu se încheie, ci tot ca la Aromâni unul o conduce.
   Hore se mai fac în tote Zilele de sărbători şi une-ori şi Duminicele.
   7.  Credinţa în deschiderea cerurilor există şi aci. Deosebirea este, că aci se crede, că se face acesta în Direp Cărciun (în ajun de Crăciun). Ori-cine vede cerurile deschiZendu-se şi cere trei lucruri, i se împlinesce dorinţa.
                                                                                          [Oşani: Petru Iufu.]
   8.  Nu se deschide, în acestă nopte, la nimeni, orî-cât de mult ar sună la uşe. Dacă deschiZÎ, îţi sboră tot norocul din casă.
                                                                                            [Stavre Noe. Ln.]
   9.  Nu se răspunde la nici o întrebare din afară. Iată o poveste în acăstă privinţă:
   O femee, ca să fure norocul din casa unor omeni mai bogătaşi, se des-brăcă în pelea golă, veni apoi la casa acestora şi începu să-i cheme pe un ton mai jalnic. Dintre membrii acestei familii avute, unul care nu sciâ de însemnătatea păstrării datinei, a greşit şi a întrebat . «cine este ?»
www.digibuc.ro
112
PERICLE N. PAPAHAGI
   — Eu, răspunse femeea, dar nu te vreau pe tine, nu te chem pe tine, ci averea ta din casă.
   Din momentul acela a sburat norocul avutului în casa femeii sărace.
                                                                                         [Luncjini, corn. de elevul Stavre Noe.]
   10.    Se păstreză din $iua Crăciunului, de la «boădnic» trei smochine, cari au fost puse subt masă, în acestă seră, şi se consideră de bune pentru vindecarea copiilor, când sufere de angină.
                                                                                           [Luncjini, com. de elev. Stavre Noe.]
   11.    La Huma, Birislau, părintele familiei eşind cu butucul, căruia aci i se dă numele de cloşcă=cfaoîcă) îl duce la strejur. Copiii în timpul acela ţin câte o ramură de cloşcă şi după ce se face la strejur obiceiul descris, părintele imitând glasul cloşcă!, când îşî chemă puiî, iar copii! pe al puilor, se reîntorc în casă. în prima seră se pune dintre ramurile verţlî să arţlâ, adecă «pml!»=puî.
                                                                                                          (Huma, Birislafl.]
   12.    Banul de argint se atîrnă cu o aţă de ulciorul care servesce de băut apă. Acesta pentru ca dracii, în timpul filelor de sărbători, să nu spurce apa şi din acest ulcior.
                                                                                                                  [Huma.]
   13.    Cenuşa, care se strînge din vatra, unde s’a ars boădnicu, se păstreză şi se aruncă la rădăcina pomilor, ca să fie roditori.
                                                                                                                  [Huma.]
                   73. „Săm-Giorza; la Ln. Sami-Giorz;
   1.   La «Sfeti Ghiorghî» sau «Săm Glorz» [sau: Sami-Giorz, săm-Giors] este obiceiul următor : în ajun se duc băeţiî în pădure, maî multe grupuri, şi taie ramuri verţlî de fag sau brad şi pun câte o ramură din ele peste uşa case!. Tote uşile trebuie să aibă câte o ramură. Aşâ este bine pentru sănătatea casei.
   2.   Fe-care iea ouă roşi!, păstrate din Pasc! şi se duce de pune câte unul în mijlocul ogorului, ca să fie roditor. De-asupra oului roşu se planteză o ramură verde.
   9.   Toţî flăcăi! [cupilaşilî] şi tote fetele se legănă. Aci este obiceiul, ca şi la Români! din Epir, a se tăon fetele şi flăcăi!, adecă: Pe când se legănă un flăcău, fetele îî cântă :
                              Nane leca, loi Işti, loî Işti, Ipomina, fidan X . ..
Aci se pomenesce numele uneia dintre fetele cu car! s’ar potrivi flăcăul. Iar când se legănă o fată, se pomenesce numele unui flăcău, ce s’ar potrivi cu dînsa.
   «Legănu» = legănul, se cere să fie făcut pe braţul unui arbor sau pom înverzit. Nu este bine să se legene să si «legănă* pe lemn uscat.

www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
113
   4.   Se câutăresc în acestă <Ji. Cântarul, ca şi la cel-lalţî Români, se atârnă de un pom înverzit, sau dacă nu se găsesce pom, se împodobesce cu ramuri verţll.
   Cel cari se cântăresc ţin în mână un ou roşu, ca să fie roşi, sănătoşi. La Vlacho-Clisura cel care se cântăresce, pe lângă ou roşu, ţine şi o pietră, ca să fie tare ca piătra şi roşu ca oul roşu.
   5.   La «Sami-Gîorz» omenii legă o flore de el, cum este curpnnu, ca în cursul întregel veri să nu-I mal doră «mejlocu» = mijlocul.
                                                                                              [Ln,, Noe Dumitru,]
   6.   «Direp Sami-Gîorz» = în ajun de Sfîntul George, din fie-care casă se duce câte o femee şi culege câte o «bilcă» («belij'os mullărli coti unăbilcă») şi în ţliua următore, des-de-dimineţă, se duc să vadă acea6i7că şi dacă este verde, este bine, dacă este uscată •nu-î bun», nu este bine.
                                                                                               [Noe D., Lumjini.]
                                 74.  Sf. Lazar.
   Lazarn-mic. ţ)iua de Sf, Lazar, Sâmbătă, se numesce «Lazaru-mic». în a-cestă ţii se obicinuesce, ca fetele mici, de la 6—15 ani, să colindeze din casă în casă şi să cânte, diferite cântece pe bulgăresce, căpătând în schimb parale, pe cari le împărţesc apoi, luându-şl fie-care partea ce i se cuvine. Ele cumpără pe aceşti bani monede vechi, ca să-şî facă salbe, ce se portă la gât, pept etc.
   Lazarn-inari. ţ)iua următore a Sf. Lazar, adecă Duminecă, se face «Lazaru-mari». Toţi flăcăii (tinirill-junl şi cupilaşill) es în «Tularişti» (OşanI) sau în «Pullană», ori în «Coruri» (Ln), şi se aşeză pe nisce scaune, formate de nisce grinţll şi se uită la fetele mari, cari fac o horă şi jocă fără lăutari, numai cu cântece. Cântatul se face în două rîndurî, odată cântă jumătate din fete, şi apoi cea-laltă jumătate din ele, în mod consecutiv. Se cântă pe bulgăresce şi numai de curînd s’a început a se câutâ aceleaşi cântece pe românesce.
   Când se cântă, se stă în loc. Sfirşinduse strofa, tote vin în jur de două ori, înaintând cu trei paşi şi revenind îndărăt cu doi.
   Fetele cari jocă sunt tote candidate la măritiş şi se numesc «lazarenchi». Ele adreseză cântecul unul anumit flăcău presinte acolo, şi, după ce se sfir-şesce cântecul, una din fetele mal mici se duce la acel flăcău, ca să o cins-tescă. Acesta-I dă, după putinţă, un gros, doi sau şi mal mult.
   După ce se jocă şi se cântă pentru fie-care flăcău până tîrţliu de tot noptea, se duc fetele la casa uneia dintre ele, aci îşi împart banii, cu cari îşi cumpără monezi vechi, pe cari le portă la gât ca podobe.                     ’
   Rolul flăcăilor este să-şi alegă aci pe câte una de soţie.
   Cântecele încep ast-fel:
   Analele A. R. — Tom. XXV.— Memoriile Secţ. Literare.                      8
www.digibuc.ro
114
PERICLE N. PAPAHAGI
                             Lâzare, Lâzare, mori Tudor, Tudore,
                             Tudoriţa vorove, chi saria vorove, îa bre X.
   (Aci urmăză apoî descrierea calităţilor tînărului pentru care se cântă.)
   Observ aci, că Românii din Meglenia cântă bulgăresce. Numai de câţi-vâ anî au început a cântă pe românesce cântecele armânesci ale Aromânilor din Livezi şi cântecele bulgăresc! traduse în cursul cântării la petreceri.
                                   75. Rusalii.
   Din gliua de Crăciun până la Boboteză, există obiceiul, când este vorba de clădirea unei biserici sau şcole, ca să se alegă mai mulţi tineri, cari pot dură [răbda] la drum şi la joc .şi apoi să pornăscă prin satele vecine, îmbrăcaţi în haine de serbătore, de obiceiu fustanele (fustân). Ei, de mai nainte, îşi pregătesc paloşe do lemn, sau adevărate. Au gaidă, unul din ei face pe caraghiosul şi se îmbracă cu clopoţei, pele de urs, etc. în sate jocă la fiecare casă şi capătă în schimb făină, unt, parale de la cei bogaţi, vipt, cereale, pe cari le vînd în folosul bisericii.
   Jocul se face fără să fie prinşi unul de altul, sprijinindu-se mai mult pe paloşele lor şi la sfârşit strigând: O!
   Semănă, cu puţine deosebiri, cu jocul căluşerilor din ţeră. Ei se numesc Rnsalii.
       t                     76. Postul de Pascl.
   Casca. Obiceiul de a se face «cască» există şi aci. Casca se face cu un ou fert bine, care se legă de o sforă, ce atârnă de un băţ, de obiceiu făcâleţul. Casca face părintele familiei şi cine prinde oul, îl şi mănâncă şi mai capătă o porţie de halva (1) pe de-asupra. Se face şi la mari şi la mici.
   Ertarea. Tot în acest post spre chindie şi mai târziu se duc omenii şi se ertă între dînşiî. Mai ales nu-şî uită nimeni pe mumuş (naş) care, după ce finii îi sărută mâna, le dă câte un ban sau ce-vâ fructe, mere, castane, smochine etc.
   Petrecere. Lăsatul secului se face une-orî de mai multe familii împreună, cari îşi aduc mâncările pregătite. De ore-ce este «sâptămqnă-albă» — sep. tămâna brânzei, mâncările obicinuite sunt: plăcinte de lapte, numite : «te-cuş», plăcinte: plăţintă (cu ouă); oosărliă=cu miere şi unt, rotunjoră [Arom. idem] şi altele; cMgănă = jumări; ttocji (ochiuri de oue); coduri [plăcinte de legume], dulceţuri, halvale şi pome. După masă se petrece în familie, se jocă, se glumesce etc.
                                                                                              ] Petru Jufu, OşanT.] (I)
   (I) Vindetoriî de halva vin într’adins în săptămâna albă prin satele acestea.
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
115
                                77. Mucenici.
  La 40 de Mucenici, ca şi la Arom., se face masă de post şi se servesc prune ferte [Arom. cuşafej şi grâu fert.
  Obiceiul mucenicilor, aşâ de răspândit în Muntenia, nu se face nici la Românii din Meglenia, nici la ceî-lalţi Aromâni.
                                78. Dudulât.
                                           > -
  Este obiceiul ce se practică, când nu plouă şi pe care noi l’am descris în lucrarea : «Din Lit. Pop. a Aromânilor» mai pe larg la p. 726, sqq. sub titlul «Paparudele la Aromâni.» La p. 728, 729 op. cit., am descris obiceiul cum se practică la Rom. din Meglenia.
  La Oşanî se obicinuesce a se da tot ce se strînge de fete «duduleţului», adecă fetei care s’a făcut ■paparudă, şi care de obiceiu este forte săracă, ţaţă cele două cântece obicinuite cu ocasia acestor datini:
                                                     1.
Paparudă, rudă S-na da ploâîă,
S-na crşscă gr'pnli,
Grpnli, grănişoarli,
S-nu li bată grindinea,
S-na da ppini multă,
S-au mănc'pm cu sînătati.
                                                     2.
Paparudă, rudă,
Vin oâ, di ti udă,
Paparudă, rudă..
Vin oâ, dp ploâîă multă,
Să crescă grănişoarli Cpt grindinili (!) 79 1
                                                                                                        79.
   Trei patru zpli di ţşstă zuuă oâ-minili cumpără bacâm şi vupses oâuli. An zuua di Paşti sfacă uom aş lş cpti un uou an giep şi merzi (si duţi)la biş'erică. Dupu ţeafuzi casă.
                                                    1.
     Paparudă, rudă,
     Să ne deâ ploie,
     Să ne crâscă grânele,
     Grânele, porumburile,
     Să nu le bată grindina,
     Să ne deâ pâne (grâu, fruct) multă, Să o mâncăm cu sănătate.
                             Noe Demetru.
                                                    2.
     Paparudă, rudă,
     Vino aci de te udă,
     Paparudă, rudă,
     Vino aci, dă ploe multă,
     Ca să crăscă porumbiil Cât grindinile (?) (1)
        -                   Noe Demetru.
Pascî.
       Trei patru (Iile înainte de acestâ serbătore, dmeniî cumpără «bacam» şi vopsesc oule. în <Jiua de Pasci fiecare om îşi iea câte un ou în buzunar şi merge la biserică. După
           (1) P, Papahagi, Din Literatura poporană a Aromânilor, pag, 728,729, unde n’au fost fidel reproduse.
www.digibuc.ro
116
PERICLE N. PAPAHAGl
Casă îel gustă pişîm peşti, că, ca p'pştili să plivăîască prin vşră.
   Ielî lasă un-dpu oăuă pri lângă vrin spmt din casă şi cpn vrin uom la doari buricu, gustă di ţel uou şi-lî tr^ţi.
                                                                                                     [Com. de D. Noe, LuntJinT].
aceea se duce acasă. Acasă el mănâncă întâiu pescî, ca să plutescă prin vară ca pesciî (adecă în mare belşug).
   Se lasă unul sau doue oue pe lângă vre-un sfînt (o iconă) din casă şi când cine-vâ îl dore inima, gustă din acel ou şi-î trece.
                                80.  Tatuajul.
   Tatuajul este obicinuit printre Românii din Meglenia. Semnele obicinuite ce-şi fac pe corp sunt cele următâre:
   «Damcă» = un punct îndesat ce şi-l fac pe frunte, mai ales în partea unde se îmbină sprîncenele.
   «Cruţi» = cruce, se face pe frunte, dar şi pe braţe, iar tinerii fac şi pe pept.
   Mai obicinuesc a-şî face numele, anul nascerii, vre-o flore ore-care, fie pe braţe, fie la pept.
   Numai cât timp sunt tineri se tatueză.
   Tatuajul se face cu ajutorul unui ac, cu care se înţepă partea corpului de tatuat şi pe sânge se pune cărbune pisat şi amestecat cu praf de puşcă. Se ţine aşâ legat cât-vâ timp până se usucă şi apoi se spală cu apă curată şi rămâne semnul.
                        X. Nascerea,
                 Liunilia.                                          Leliuzia.
                               (După. relaţiunea bătrânel Stanca Peana, ajutat (Je d. Riza Peana, fiul eî.)
  Făţirea. Muliarea grşuă, di că să proachiă direp rudiri,trubuîaşti să-u aibă-n criel şi să-u vşglîă ună moaşă, soacră iii mumă-sa, ca să-u băbţscă la rudiri.
  Ăn (în) ciasu cpn si mănciaşti muliarea, acu si pugudşşti di vini an casă vrin axen uom —bărbât, mu-liari, ficior iii fştă, — şi acu-u pică-sşşti că si mănciaşti, trubuiaşti să-u prăsnţscă trei uorî: acu-i mulîari iii f(;tă, cu rostu iii cu mpna; ară acu-i
  Nascerea. Muierea însărcinată, când se apropie să nască, trebuesce să o bage de semă şi să o păzescă o bătrână, socra sau mamă-sa, ca să o moşescă la nascere.
  în cesul când se muncesce (tru-desce) muierea, dacă se întîmplă de vine în casă vre-un străin om,—bărbat, femee, băiat sau fată, — şi dacă simte, că se trudesce, trebue să o stropescă de trei ori: dacă-i muiere sau fată cu gura sau cu mâna, iar
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
117
bărbat iii ficior, cu fesu za-udât şi la fugă si lasă şi un nişân, maî mult vrin chîşdin.
  Ară cpn vcdi, că si mănciaşti mai mulţi zpli şi şi-li ăi mănc&s mult la rudiri, tunţea lccu aii ăi:
  Să bea unse apu din direpta ci'pulă iu bărbatu-su şi sinduchiu di cămeşi iu mulîari, la lasă dişciîs păn si rudescă.
  Di ca si du facă micu, muma sa rupi un nădavâc di la cusiţă şi cu iei la legă moaşa buricu lu micu şi le ună s'eţiri di li la taliă un'şc di lăngă nod.
  Liunca, di ca să-li cadă şi puslş-dicu, si anţinţli strins şi si culcă an pucrov iii doagă.
  Ară moaşa ună ţe s-la taliă buricu, la le micu di la undi pişîm cu rachiă liută, maî mult di uuă şi runc di şpirt, cpn nu află rachiă liută,— iii cu vrin limoni şilapăs-palîă tot cucîănuşă, aii la legă capu bun, la anfaşâ şi la culcă lăngă mu-mă-sa.
  Aii puni tunţea la liuncă sup ru-guzină ună mânată di palîă sică-rină, s'şţiri sup căpit'pnîu, aţi le ună mânată di melîu di la pusoleşti din-zur diruguzină tutchi au angărdeşti. S'eţirea ţea sta ppn-la patru-z'pţî di zpli şi ea si slăgăiaşti liuncă, şi di ţea nu faţi să iă scapitată disoari.
  Ţpsta si faţi si spară rpu.
  Tunţea baba le unbărdâc verdi-gligusît, la amplîă di proaspătă apu, şi la stupă, acu-i vpră, cu ună chitcă verdi, ară acu-î iarnă, cu un busu-liuc uscat; la le bărdacu şi si duţi
dacă-î bărbat sau băiat, cu fesul muiat şi la plecare să lase şi un semn, maî mult ce-vâ aţă (ce se rupe din haină).
   Dară când se muncesce,se trudesco maî multe ţlile şi-i este prea greu să nască, atuncia lecui îi este:
   Să bea o lecă de apă din drepta cizmă a bărbatului seu şi lada cu cămeşi a femeii se lasă deschisă până după nascere.
   După ce se nasce pruncul, mama rupe un fir de la cosiţă şi cu el bătrâna legă buricul pruncului mic şi apoi iea o secere şi i-1 taie niţel de lângă nod.
   Lehuza, după ce-i cade maţul (.!), so încinge strins şi se culcă în velinţă sau în dogă (velinţă grosă, care ţine cald).
   Bătrâna, după ce taie buricul, îl iea pe prunc de-1 unge maîîntâiu cu rachiu iute, — maî mult rachiu de struguri şi maî rar cu spirt, când nu se află rachiu iute — sau cu vre-o lămâe şi-l presară peste tot cu cenuşă, îi legă capul bine, îl înfaşe şi-l culcă lângă mumă-sa. •
   îi pune atunci leliuzei subt rogojină o mână plină de paie de secară, o secere subt perină, apoi iea o mână plină de meiu de-1 presară în jurul rogojinei ca şi cum o în-gârdeşte. Secerea aceea până la a patru-ţlecia ţii stă şi se consideră lehuză şi de aceea nu trebue să fie ajunsă de apusul sorelui.
   Acesta se face ca să sperie răutatea (ce ar veni asupra lehuzei). .
   Atunci baba iea un ulcior (cu două guri) verde uns, îl umple cu apă pros-pătă, şi-l astupă, dacă este vară, cu o flore verde, iar dacă este ernă,
www.digibuc.ro
118
PERICLE N. PAPAHAGI
cu un busuioc uscat; se ea ulciorul la popa, di-li cpntă mulitfcă (dintru băbiri şi dintru tălîari buricu).
    Ară cu si află-n ţea casă mujiţi oamini la rudiri, si vicăiaşti casă popa.                             .
    Dupu ţea baba si şuciaşti di fâ-ţiri turta. Şi trimeti un ficiăr iii fetă să-li spună prima la mumă-sa lu liunca, zicpnd:
    «Sa viniţl la turtă, că na dedi «Domnu ficior (iii: fetă).» Şa şipri la toată zintunia vicăîăs.
    Moaşa vicăiaşti şi ună mulîari pli-cătoară din zintunîă, ca s-la plecă mîcu.
    Zintunia călisită, vin toati cu pu-clonu-n cap şi ăntrpnda-n casă, zic: «Cistită-va iliă [iii: nipot, ijlu]».
    Ară ţelîa din căsă-jl zic:«Spulaîti! «să ieşi ghiu [iii: ghiă!] Să-ţi da «Domnu ţe-ţl ţşri buricu!»
    Şi ună cpti ună si dună-n casă şi-ii Iş moaşa mşsa. [nu trapeznic iii siniă] şi si nşpră toati dinzur di mesă şi-şî fac cruţi şi zic:
    «Bini flpm, s-nă îă ghiu [ghiă) fi-cioru [iii fşta], s-nă crescă mari !
    «Să iă ghii şi tătpnilî, dejilî, bâ-«bilji şi toată zintunia şi Ia cari ţe-]î «ţpri buricu, Domnu sa-JI da».
    Aţi-ii frpnţli moaşa lui turta, alî lasă di prima la micu un cumăţpl şi lantă-ii răsfrpn«jli pri la toţi cpti unecicut.
    Dupu ea şi-li frpng sfacă turtili lor şi lasă şi eali cpti un cumăţpl (ca moaşa) la micu şi li pun toati
se duce la popa, de i se cântă molifte (pentru moşire şi pentru tăiere de buric).
   Iar dacă se află în cea casă mulţi omeni la nascere, se chemă popa acasă.
   După aceea baba îşi sufelcă mânecile pentru a face turta. Trimite un băiat sau o fată să-î spuie (anunţe) întâiu mamei lehuzeî şi să-î ţlică :
   «Să poftiţi la turtă, că ne dede Dumnezeu băiat (sau: fată).» Aşa şi pe la tote rudele invită.
   Bătrâna chemă şi pe o femee a-plecâtâre (adecă: care are lapte) dintre rude, ca să alăpteze pruncul.
   Rudenia invitată vine fie-care cu ploconul în cap şi intrând în casă ţlice: «Cinstită fiică (sau : nepot, fiii.)»
   Iar acei din casă îî (lic : «să trăiţi! să fiî sănătos (sau: sănătosă). Să-ţî dea Dumnezeu ce-ţî (cere) doresce inima.»
   Şi una câte una se adună în casă şi o iea bătrâna masa (nu masă de lemn sau tipsie mare, ci o masă de pânză), şi se înşiră tote împrejur de masă şi-şî fac cruce şi <jlic :
   «Bine vă aflarăm, să ne trăescă băiatul (sau fata), să ne crescă mare!
   «Să trăescă şi părinţii, bunicii, bunicele şi tote rudele şi la fie-care ce-î cere inima,Dumnezeu să-î dea.»
   Apoî bătrâna rupe turta, lasă întâiu pentru prunc o bucată mică şi pe cea-laltă o rupe în bucăţele pentru toţi câte niţel.
   După aceea fie-care îşî rupe turta adusă şi lasă şi ele câte o bucăţică [ca şi bătrâna) pentru prunc şi apoî
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
] 19
cumâtili an un ciur, şi-u ţpn să-ii mănâncă liunca.
  Di sidugustşscă toati, aii le moaşa turta ţe-ii ari fat isticărli, direp adet, puni pri ea un'şc sari şi ună ţepă, aţi la lş micu şi-lî la da la plicacîcă, aţi-ii puni şi turta pri mic.
  Plicătoara, ună ţe-şî la lş micu, aii legă ună pară di râzint di un chîe-din vinit şi-lî la puni di guşă.
  Ca s-la du-pl§că micu, alî aii daii turta la liuncă să-ii mănâncă, ca săli vină lâptili, aţi-Jî la culcă şi micu ppn di ea.
  La fugă mulîărli alî da cpti ună pară la micu şi-şî li l§ii lucruli [mesa, misuru, tipsia etc.] acu-i zuiiă, ară acu-î scăpitât soarli, li lasă şi mpnti-za aşî li Iqu.
  Muliari acu rudţşti noapti, plicacîcă ună ţe vicăîaşti, ară zintuniă mpîni z-ta vin la turtă.
  La micu păn la bătizari-li aî numea «pijâ.»
  Liunca trubuîaşti să-şîcaţă di guşi un şiştâc mari di un chîsdin roşi di mătasi iii ninelu mari şi un căţpl di alîii di bulîcă.
  Mulîari liuncă pon la ardicari pus-telîa, nu si lasă singură şi nu faţi să îesă niţi din casă, măcar zuiia-u fost-au, măcar noapti.
  Pusteba si ardică la treîli zpli dupu rudiri şa: dimin?ţa-ta di ca să ancrescă soarli, la 1? baba pija, la disfaşă, şi la spşlă bun tot, aţi-ii ardică şi ruguzina, aii 1<2 moaşa ţea sicarina aii puni pri un bucium şi-ii răstalîă cu şicuri; aţi şadi li-
bucăţeleleîntr’un ciur şi se păstreză să le mănânce lehuza. (Cele pentru prunc.)
   După ce se ospeteză tote, bătrâna iea turta făcută într’adins, după obi-ceiii, pune pe ea puţină sare şi o cepă, apoi iea pe prunc şi-l dă la aplecătore, şi apoi pune şi turta pe prunc.
   Aplecâtorea, îndată ce iea pruncul, îi legă o pară de argint cu o aţă albastră (vînătă) şi i-o pune la gât.
   Când se alăptâză pruncul, se dă turta lehuzeî, ca să o mănânce, spre a-î veni lapte, apoi se culcă şi pruncul lângă dînsa.
   La plecare femeile îi daii câte un ban pruncului şi-şî ieaii îndărăt lucrurile (masa, farfuria, tipsia etc. în cari aii adus plocone), dacă este ţii, iar dacă sorele a apus, le lasă şi le ieaii ţliua următore.
   Femeea dacă nasce noptea, numai aplecătore chemă, iar rudele vin la turtă ţliua următore.
   Pruncului i se ţlice până la botez «pijă.»
   Lehuza trebuesce să-şî puie la gât o monedă mare legată cu o aţă roşie de mătase, saii inel mare şi un căţel de usturoii! legat la maramă.
   Femeea lehuză până la rădicarea aşternutului, nu se lasă singură şi nu face să esă din casă, fie ţliua, fie noptea.
   Aşternutul se rădică la trei ţlile după nascere aşa: dimineţa, după ce apare sorele, îl ieâ baba pe prunc, îl desfaşe şi-l spală bine peste tot, apoi ridică şi rugojina, iea baba pe cea de secară, o pune pe un buşten şi o taie CU securea; apoi şede lehuza pe un
www.digibuc.ro
120
PERICLE N. PAPAHAGI
unea pri un scand, an cîouli şi cu pija-n braţă, alî puni ară ună turtă, sari şi ună ţspă pri îel. Aşi la 1? an dirşpta mpnă bărdacu di ghiazmă di la mulitfcă, aţi-u 1? moaşa palia drubită, au puni dinzur di liuncă, ăli da un foc şi-u ardi toată.
   Napcum baba 1? an stpnga cîuru, ară-n drşpta un tăciuni prins di pri foc, şi cu ună mpnă la ţoni cîuru zăvărtit opucu cutru liuncă, ca să cată saldi pri îel şi-n lantă mpnă la ţpni tăcîunili, ca să-u vşglîă şi şa ies amnpnda; liunca-u puni ăn cap şi baba vini cu dirşpta ţlifra lu băr-batu-su cu tot pijă, turtă şi băr-dacu-n mpnă şi şa amnă dupu ea şi ies pan la strejur di la dinzură trei uorî şi dupu ţe sa si răscată liuncă pri urdinaprin ciur, la şutnşşti moaşa tăcîunili, la lasă cîuru şi-şî antră ară priună-n casă şi şadi liuncă di-supra parti, păn să izinetură şi să ştşrnăbaba anpartiluî, aţi şadi-nloc.
   Di oa-n-cola ppn di patru zpţî di zpli, liuncă si lasă singură şi faţi să lesă din casă ppn la scăpitari soarli. Şi îe-dimnşţa si za udă cu ghiazmă di la mulitfcă pristi ubrâz, pristi sinurî [ţpţi], li udă şi p'etiţilî pijăliă, di ca s-li duspşlă.
   Pija ppn la bătizari ici nu si lasă singură, şi păn la patru-zpţî di zpli îer-seră, si zăntămpnîă.
   Bătijuni. Bătizarea si faţi acu-î sî-nătos pija, că la uoptli, că la ţinţî-spreţili di zpli şa:
   Joia, ăntru bătijuni, faţi moaşa ună pugacîă gărnaţă, au amplîă şi cartea iii cîotra cu vin, şi di rucîoc si duţi la călisiri lu mumuşu acu-î
scaun, în ghete, cu pruncul în braţe, îî se pune iar o turtă, sare şi o cepă pe el. Îşî iea în mâna dreptă urciorul cu aiasmă de la molifte, apoi se iea de betrână paiele bucăţele, se pun în jur de lehuză, li se dă foc şi ard tote.
   După acesta baba iea în mâna stângă un ciur, iar în cea dreptă un tăoiune aprins de pe foc, şi cu o mână îl ţine ciurul întors pe dos spre lehuză, ca să cate numai spre el şi în cea-laltă mână ţine tăciunele, ca să o păzescă şi aşa es umblând; lehuză apucă înainte şi baba urmez ă, ţinend în mâna dreptă potu-riî bărbatului cu prunc cu tot, turta şi ulciorul şi aşâ umblă după dînsa până ajung la «strejur», pe care îl înconjură de trei ort şi după ce le-huza se uită pretutindeni prin ciur, bătrâna aruncă tăciunele, lasă ciurul, şi îşî intră iarăşi în casă şi şede lehuză în partea de sus, până ce mătură şi aşterne baba în partea ei, apoi se aşeză în loc.
   De aci încolo până la 40 de ţlile, lehuză se lasă şi singură şi face să esă din casă până spre apusul so-reluî şi în fie-care dimineţă se stro-pesce cu aiazmă peste obraz, peste sînurî, se udă şi scutecele pruncului (în acestă apă), după ce se spală.
   «Pija» până la botez nu se lasă de loc singur, şi până la 40 de ţlile, în fie-care seră se tămâieză.
   Botezul. Botezul se face, dacă-î sănătos pruncul, sau la opt sau la 15 ţlile după nascere, aşâ:
   Joî, înainte de botez, face betrâna o plăcintă de grâu, umple şi plosca sau «cîotra» cu vin şi pe la prânz se duce să invite pe naş, dacă este
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNlî.
121
an ţela cătun, ară ’cu-I din alt cătun, si duţi dşdu iii cumnatu.
   Di ca si disgustşscă, ălî puni mu-muşa vrină ocă di ghiu grpn an torbă şi ună virdşţă cu ună pară şi-şî vini moaşa casă răslăbită.
   Mumuşu, di ca s-la călisşscă, ăi burgiliâ să dară ună cămşşă şi una faşă di pijă.
   Că să vină Duminica dimnQţa-ta, aşi li 1§ an torbă (cămeşa cu faşa), aşi cumpără şi pri trei irmil^ţî zăî-tin, şi ţinţî luminări şi si duţi la bi-s'erică.
   Direp işori bis'erica, la 1? ună zăntuniă pija di casă, la duţi la bi-s'erică, ară una lantă zintuniă lş ună căldări cu apu caldă şi-ii duţi şi ea la bis'erică.
   Di ca s-la du-bâtiză ficioru, ălî plăteşti mumuşu la popa una sută di pari pri bătijuni, aţi-şî la lş micu-n braţă, şi ţoni-n mpnî şi cpti ună luminări prinsă şi-şî la duţi casă.
   La ăntrari iu mumuşu-n uşă, alî puni liunca pucrovu-n drum (ăn pragu di uşă), ca să calcă şi să trşcă pristi îel şi napcum alî sărută mpna şi poala di sucardi şi-lî la da mumuşu micu cu npiia numi.
   Ea-şî la 1q şi-şî la culcă ăn loc. Aşî şadi şi'mumuşu ăn bugîâc. Dupu ţea trimet di casă un iiom (ficior) pri la zăntuniă, ca să vicăîască la bătijuni.
   Sfacă oaspiţii, cpn antră an casă, trubuîaşti să zică:
   «Bună-va dimnşţă!»
   Ară ţejîa din casă alî zic: «iri ghiu!» iii: «bini vinîşî, oaspiţu!»
   La «ciştită-va şi npiia numi!» ţelîa din casă zic: .
în acel sat, iar dacă este din alt sat, se duce bunicul sau cumnatul.
   După ce se ospătăză, îî pune naşa vre-o oca de grâu natural (nefert) în traistă şi o verdeţă cu o monedă şi se întorce bătrâna acasă liniştită.
   Naşul, după ce a fost invitat, este dator să facă o cămaşă şi o faşe pentru prunc.
   Când sosesce Duminică de dimi-neţă, şi le iea în traistă (camaşa şi «faşa»), îşî cumpără pentru treî banî, tămâie şi cincî luminări şi se duce la biserică.
   Când sfirşesce biserica, una din rude iea pruncul de acasă, îl duce la biserică, iar o altă rudă, iea o căldare cu apă caldă şi o duce la biserică.
   După ce-1 boteză pe băiat, plă-tesce naşul o sută parale popii pentru botez, apoi şi-l iea pruncul în braţe, ţinend în mâni şi câte o luminare aprinsă şi şi-l duce acasă.
   Când să intre, i se pune naşului de către lehuză o velinţă în pragul uşii, ca să calce şi să treca peste ea, apoi lehuza îî sărută mâna şi pola de sarică şi-şî primesce pruncul cu numele nou.
   Ea şi-l iea şi-l adorme (pe loc) îndată. Se aşeză şi naşul în colţul de sus al camerei (loc de onore). După aceea se trimite de acasă un om (băiat) pe la rude, ca să le cheme la botez.
   Fie-care ospetel (invitat), când intră în casă, trebue se ţlică.
   «Bună dimineţă !»
   Iar acei din casa îî răspund: «să trăescî!» sau: «Bine aî venit, ospe!»
   La «cinstitu-vă şi noul nume!» Acei din casă răspund:
www.digibuc.ro
122
PERICLE N. PAPAHAGI
  «Spulaîti! să îeşî ghiu!»; «să-ţî da domnu ţe-ţî ţŞri buricu!»
  La bşri şi la măncari, blaguvi-ses şa:
  «Bini flpm!»
  Ară dumachinu cu mpna la chîept ziţi:
  —   «Bini vinîşî cu Domnu!»
  —   «Domnu di bun!»
  Dumachinu: «Aamin»!
  —   «S-na crşscă mari ?»
  Dum. Amin, «Aamin!»
  —    «S-nă iă ghiă şi npua numi, să-lî iă ghii tătţmili, dej iii, bâbili, zin-tuniîli.»
  —   «Amin!»
  —   «Să-lî iă ghiu mumuşu! etc.»
  La puliiri la mumuşu, ăh puliîaşti
liunca şi apa ţea-u scundi şi cpn s-la caţă ureclili micu, ăli puni, la udă un'şc cu ţea apu şi-Jî trec.
  Ară la lalîţili oaspiţi vrină fetă iii moaşă.
  Ca să du-rucîşscă toţi, ţeri mumuşu un flingîân (sfilgîân) di la ţelia din casă, la amplîă ăn jimitati di vin, ştipcă şi unâ mucîcăturcă din ppîni din cumatu luî, ănţ^pă ună pară an mucîcată, aţi-u puni-n vin (flingîân) şi ia faţi cutru oaspiţî, să pună şa şi îelî.
  Dupu ţe la trec flingîanu toţî oâs-piţilî, la lş mumuşu şi-lî la da la liuncă; ea-Jî sărută mpna şi-lî la le.
  Mucîcpţilî cu vinu li mănâncă ea, ca să-lî vină lâptili, ară parilî aii anşpră di mpni la micu.
  Dupu ţea lş liunca daruri şi la dăruîaşti mumuşu, direp adet, cu treî daruri •• cîarppî, beţi şi prigâciu, acu nu î cola mumuşa; ară ’cu-î şi
  «Mulţumim! să trăescî!»; «să-ţî dea Dumnezeu ce-ţi (cere) doresce inima!»
  Când se bea şi când se mânâncă, binecuvîntâză aşa:
  «Bine ve aflarăm!»
  Iar gazda cu mâna la pept ţlice:
  —   «Bine venişî cu Dumnezeii!
  —   «Dumnezeu cu bine!»
  Gazda: «Amin!»
  —   «Să ne crescă mare!»
  Gazda: —«Amin, Aamin!»
  —     «Să ne trăescă şi noul nume, să trăescă părinţii, bunicii, bunicele rudele.»
  —   «Amin.»
  —   «Să-î trăescă naşul! etc.»
  La spălatul (mânilor) naşului, îi tornă lehuza şi apa aceea o ascunde (păstreză) şi când îl vor durea urechile pe mititel, i se pune, se stropesce niţel cu acea apă şi-î trece durerea.
  La ceî-lalţî ospeţî servesce vre-o altă fată sau bătrână.
  După ce toţî prânzesc, cere naşul o câşcă de la acei din casă, o umple, în jumătate cu vin, pişcă şi o îmbucătură de pâne din bucata luî, înţepă o para în bucată, apoi o pune în vin (în ceşcă) şi o îndreptă ospe-ţilor, ca să puie şi ei tot aşa.
  După ce ceşca se trece pe la toţî ospeţiî, o ea naşul şi o dă lehuzeî; ea-î sărută mâna şi i-o iea.
  Bucăţelele cu vin le mânâncă ea, ca să-î vie laptele, iar paralele se înşiră mititelului de mâni.
  După aceea iea lehuza daruri şi dăruesce naşului, după obiceiu treî feluri de daruri: ciorapi, calţavete şi polă (şorţ), dacă nu-î presinte
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNI].
123
mumuşa, la ea ălî la da prigacîu iii ună şămiă.
   Toţi oâspiţilî li cistes dârurli, şi zic: «Ciştiti-va daruri», şi ieli zic: «Spulaîti-va ! S-va da Domnu ţe va ţeri buricu !»
   La fugă, la mumuşu aii pun ună pugacîă an torbă, ară iei da la toţi ficîorilî din casa cpti ună pari.
   Di oâ-n cola micu si lasă şi singur, amă tot-diuna ălî si puni şi mătura,— cu cari la miturară locu îun’si fesi,— pri lşgăn, cpn ăi singur.
                                           Ppn la fâţiri mulitfa.
   Di că sa scâpită soarli, liunca să nu lasă vrin lucru s-la scâpită soarli, ca: cămeşi, p'ştiţi şi lanti.
   Videla şi îer-ţe lucru s-nu scoată din casă şi niţi că si dişclidi şi uşa mari, poarta.
   Di ţea trubuîaşti si ştiă lumilidin ţea casă, că caşti-ţe lucru să aîbă, măcar şi vrin oaspiţu să vină, s-nu-u dişclidă uşa noaptea, că antră zpna.
   Liunca ppn la fâţiri mulitfca, nu-î bini să si ducă pri la casi alţi şi prin drum cată s-nu iesă.
   Ară dip cpn ari lucru şi si duţi la vrină casă, adetu-ălî ăi: să-ii udă cu un'ec apu raţi pri iirmili di pi-cîoari dumachinca din ţea casă, şi, la fugă, să-lî da un'ec ppîni cu ună ţepă iii alîu, dintru s-nu la lasă tainu-n ţea casă.
   Ară cpn si pugudşşti di si nuîbă cu vrină lantă liuncă, adetu ălî ăî:
naşa ; iară dacă este acolo şi naşa i-1 dă eî şorţul sau o năframă.
   Toţi ospeţiî le cinstesc darurile şi şlic: «Cinstite-vă daruri», şi eî <Jic: «Mulţumim ! să vă dea Dumnezeu ce ve (cere) doresce inima!»
   La plecare i se pune naşului o plăcintă în traistă, iar el cinstesce pe toţi copiii din casă cu câte o pară.
   De aicî încolo micul se lasă şi singur, dar în tot-deauna i se pune şi mătura—cu care se mătură locul unde se născu, —pe legăn, când este singur.
                                        Până la facerea molitfei.
   După ce apune sorele, lehuza tre-bue să nu lase (în curte) nici un lucru să-l apuce apusul sorelui, precum: cămăşi, scutece şi altele (lucruri aparţinând eî sau băiatului). Adecă : să aducă tote acestea în casă, înainte de a apune sorele.
   Nu e bine lumină şi orî-ce lucru să fie scos din casă şi nicî nu se deschide uşa mare, porta.
   De aceea trebuesce să scie omenii din acea casă, că orî-ce trebă să aibă, chiar şi un musafir să vie, să nu o deschidă uşa noptea, căcî intră Zîna>
   Lehuza până la facerea molitfeî nu-i bine să se ducă pe la alte case şi cată să nu âsă pe drum.
   Iar când neapărat are trebă şi se duce la o casă, obiceiul este: să o stropescă gazda din cea casă cu puţină apă rece la urmele depiciore, şi la plecare, să-î deâ puţină pâne cu o eepă sau usturoiu, pentru ca să nu lase belşugul de lapte în acea casă.
   Când se întîmplă de se întâlnesce cu o altă lehuză, obiceiul este : să-şi
www.digibuc.ro
124
PERICLE N. PAPAHAGI
să-şî li minşscă nin'elili, ară cu nu-au ninşli, să-şî minşscă cpti un chîş-din, ama nu mpnă-n monă, tucu să-şî li lasă din pimînt şi aţi li lşu.
   Cpn faţi popa ghiazmă, nu-î bini liunca să-lî sărută cruţea.
   Mulîarea, că să vină zuua di fâ-ţiri mulitfă, si ispriminşşti bun şi ea şi micu, faţi şi soacra ună poîni gărnaţă, au puni-n torbă, aţi si duc priună la bis'ericâ.
   Ca să-lî du-facă mulitfa popa, soa-cra-u răsda ppînea cpti un cumât pri la lanti mulîârî di sînătati lu micu, aţi-şî vin casă.
schimbe inelele, iar dacă nu au inele, să-şî schimbe câte un fir, aţă, dar nu din mână în mână, ci să le lase jos şi apoi să le ieâ.
  Când face popa aiazmă, nu este bine ca lehuza să-î sărute crucea.
  Femeea, când sosesce ţliua de făcut molitfă, se premenesce bine şi ea şi micul, apoi face socra o pâno de grâu, o pune în traistă, şi apoi se duc împreună la biserică.
  După ce popa face molitfa, socra o împarte pânea, pe la muieri, câte o bucată în sănătatea micului, şi apoi îşi vine acasă.
  Lăsăm să urmeze acî şi comunicarea ce ne-a făcut d-1 Iufu Petre, originar din Oşanî, ca complectare la cele de mai sus:
  Nascerea. Când încep să se arate semnele nasceriî, în grabă se trimite după o bătrână care se pricepe la moşit, de ordinar este o femee în vîrstă. Acesta, după ce-î taie buriou, pune pe lehuză («liunca,») să adormă şi alături de dinsa adorme pe pruncul eî. Apoi bătrâna se duce şi vestesce pe preot (se duce cu «bărdaeu») şi se mai chemă o femee vecină care are copil la ţîţă, ca să alăpteze pe prunc («să-l ză-âplică»). în acelaşi timp se aranjeză şi o masă cu tradiţionalul nume de «turtă», la care iau parte femeile vecine şi rudele, cari aduc câte un ban copilului.
  Pruncul până la botez se numesce «pijă».
  în noptea a treia («na treăzî») se crede, că vin ursitorele «răşnîţili», de aceea se pune o masă, care se lasă până dimineţa. Tot acum se pune pruncul pentru prima oră în legăn.
  în ţliua a treia, de obiceiu se preferă Joia, se vestesce naşul «mumuşu» de către o babă şi un copil şi se ospăteză cu o masă. Actul acesta se numesce «călisirea lu mumuşu». De asemenea în ajunul botezului, copiii invită pe rude şi cunoscuţi. Lehuzeî nu-î este permis a eşî afară din casă până în a treia ţii, până ce nu i se face cu «cîuru». Iar de la nascere şi până în ţliua a patru-ţlecia lehuza trebue să bage de semă, ca să nu o apuce vre-odată apusul soreluî şi după ce s’a închis uşa camerei, nimenea n’are voie să o deschidă până a doua ţii.
  Nici nu se dă vre-un obiect cuî-vâ afară din casă, subt cuvînt căci atunci îî merge rău lehuzeî şi noului născut.
  în tot timpul acesta lehuza nu se lasă singură.
  După o săptămână se face botezul şi se pregătesce o masă luxosă. Toţi seduc la biserică, afară de lehuză, care rămâne acasă şi e vestită de copiî, cum s’a numit pruncul ei.
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
125
   Naşul este absolut stăpân în alegerea numelui, ca şi la Românii ceî-lalţî din Balcani. Ţine însă, să-l numescă după numele unui moş al copilului, care nu maî este.
   După săvîrşirea ceremonialului, tot alaiul se întorce la casa pruncului cu naşul în frunte, iar în urmă vine o personă care duce o căldare cu apă. (De aci pe urmă, când vrem să arătăm cui-vâ, că suntem maî mari decât el, că seim maî multe şi că nu primim să ne înveţe el, îi şlicem: că i-am purtat căldarea cu apă la botez.)
   Naşul este dator să aducă noului născut o faşă şi o cămaşă şi dacă do-resce îi maî aduce şi alte rufe.
   Naşul capătă în dar ciorapi şi calţavete, iar naşa o basma sau un şorţ.
   în şliua a patru-şlecia se duce mama cu copilul la biserică «îşi face mo-litfă», după care intră în vieţa de maî nainte.                  .
                                XI.  Logodna.
   Logodna se şlice la Românii din Meglenia: tucmiri (=logodire), miniri biVşg, (=schimbarea semn, gaj), dări bil'şg (=darea semn), sau zăcăcîpri (=acaparare).
   înainte eră obiceiul, ca logodna să se facă, când flăcăul împliniâ 19 ani. Atunci i se şliceâ flăcău: icupilăş», adecă capabil de a se însura. Astăşlî cu-pilăş devine cine-vâ la vîrsta de 15 ani, când se şi însoră. La Românii din Meglenia, cine nu se însoră de la 15 la 20 de ani şi trece peste acest termin, se consideră ca mare şi cu greu maî găsesce fată.
   Fata se mărită vrîstnică cu cupilaşu şi pote ti şi maî mare cu doi-treî ani decât bărbatul. Totuşi nici ele nu întrec vîrsta de 20 de ani, căci sunt căutate fetele şi se simte lipsa lor, bărbaţii fiind în maî mare număr.
   Logodirea tinerilor se face cam în modul următor. Cei cari întocmesc logodirile şi pun la cale căsătoriile sunt părinţii tinerilor. Fetele sunt cerute. Aşâ părinţii flăcăului, când au plăcut o fată, şi doresc să o facă noră, trimit la părinţii acelei fete pe un «slroinic» = peţitor.
   Peţitorul = «stroinicul» se alege printre rudele familiei, o personă pricepută, care să scie cum să procedeze, fără ca să indispuie pe nici una din părţi, chiar când nu s’at* ajunge la un bun sfirşit. Pentru acăsta se preferă ca «stroinicul», dacă va fi cu putinţă, să fie rudă cu ambele familii, ce-şi propun să se alieze. în acest cas există maî mare siguranţă, că totul se va petrece în familie.
   Ca afacerea să se sfirşescă cu bine, se observă şi <Jiua în care pornesce «stroinicul». Ast-fel se preferă Luni şi Mercurî. Marţi, Vineri şi Sâmbătă se consideră de şlile puţin favorabile. Nici călătorii nu se întreprind în aceste şlile.
   Sosind la casa fetei, fără să deschidă vorbă în dată de ce-1 aduce, o iea cam de departe, până când maî întrebând de una de alta, maî ca de la sine vine vorba de căsătorii. Atunci el le (Jice, că după ideia lui fata ar trebui măritată şi că dacă ar dori, el maî că le-ar găsi un tînăr cum se cade. Cu a-
www.digibuc.ro
126
PERIftLE N. PAPAHAGI
cest prilej laudă părinţii tînăruluî, hărnicia, onestitatea lor; arată starea lor, gospodăria; traiul ce-1 va duce fata şi mai la urmă le <Jice, că vor căpătă şi ceva galbeni. Apoi trece la tînăr şi-î arată calităţile, şi caută prin tote mijlocele să convingă pe părinţii fetei, ca să consimtă. Stăruesce să nu-1 trimită fără răspuns favorabil, ameninţând, că nu se duce de acolo şi câte şi mai câte, ba în glumă, ba în serios, după felul omului şi după gradul lui de pricepere.
   Dacă reuşesce să-î înduplece, mai cere de băut în sănătatea tinerilor, chemă pe fată să-î sărute mâna şi o întrebă în glumă, dacă consimte, iar ea se ruşineză şi nu răspunde de loc, sau daca răspunde ce-vâ, (Jice că părinţii cum or (Jice, aşa va face şi dînsa.
   în caşul favorabil de reuşită, fata îî oferă peţitorului pentru tînăr o pereche de «bşti», iar lui o basma «ună cprpă», obiecte lucrate de mâna ei, încă de fată mică, pentru asemenea ocasiunî. Peţitorul o cinstesce cu un galben «furlină» sau cu un «şiştâc*, după puteri.
   înainte de a se retrage, peţitorul convine cu părinţii fetei asupra timpului, când trebuie să se facă căsătoria, în care timp fata trebuie să-şi pregătescă totă zestrea şi să fie gata la termin. Şi după ce au convenit, schimbă inelele, care act este consacrat supt numele de «dări bil'şg» = dare semn. Faptul acesta se mai (Jice, că mines nineli, că schimbă inele.
   în timpul de la «dări bil'eg» până la «tocmă» logodire adevărată, părinţii tînăruluî încep a aduna galbeni «furlinî», şiştaţî, inel mare şi alte lucruri trebuitore pentru a le dărui fetei, părinţilor fetei şi rudelor eî.
   Părinţii fetei se îngrijesc în a pregăti darurile necesarii pentru fie-care din rudele tînăruluî.
   Cu câte-vâ <Jile înainte de logodnă, se prepară mâncările pentru ospă-tarea invitaţilor. — Dacă actul de logodire va trebui să se îndeplinescă Duminecă sau Luni, mâncările se prepară Vineri, de ore-ce Sâmbăta, fiind considerată ca (Jiua morţilor, nu este bine să se pregătescă nimic. Dacă logodna se face Joi, pregătirile tote se fac Mercurî.
   Iată în- ce constă mâncările de logodnă: plăcinte de tot felul, precum pu~ g§d, plăcinte dulci, ghiveciuri de carne sau de pescî: «tipţîî di carni iii di peşti», diferite mâncări de ouă, ce-vâ pui, etc., după numărul ospeţilor, ce vor lua parte la logodnă. Numai se cată, ca numărul să fie fără soţ (o-liu să iă»).                 ■
   Cam aceeaşi preparaţiune se face la casa fetei, unde pe lângă altele se mai cumpără vin destul şi rachiu în belşug şi pâne de grâu, dacă sunt cu ore-care stare.          ■
   Se cere, ca pugadă să pregătescă atât părinţii tînăruluî cât şi ai fetei. Acestă pugadă se numesce: «pugadă di fr'onăiri cuscrili» şi se face cu deosebită artă, asemenea unor turte ce am avut ocasiunea să văd la ţăranii din Tecuciu, .când le dăruesc cui-va sau se oferă iubiţilor de către fetele mari în filele de Crăciun. Se fac cu mere, sunt tari şi grele şi se ijic că sunt făcute:
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
127
«şăroati, cu curu di flingîân, cu ştipcă cu ţavi, unşi cu miari» şi se înţepă şi un «şiştâc», şi 5, sau 7 rămurele de măr; se acoperă cu un şervet, făcut anume, se pune de asupra ceva gigi-migi, adecă diferite fructe şi apoi, cea din partea tînerului, se dă a fi purtată până la casa fetei, de o soră, cumnată, sau altă fată, în vîrstă de ani fără soţ, adecă de 9, 11, 13,15, etc. ani.
   După ce toţi cunoscuţii şi rudele s’au strîns la casa tînerului, dacă fata este din alt cătun, toţi se duc călare şi armaţi cu pistole sau cu pusei vechi, în tot cursul drumului împuşcă în vînt şi aurind cei din cătunul fetei, răspund tot prin împuşcături. Dacă însă fata se află în acelaşi cătun, numai socrul merge călare, cei-lalţi îl urmeză pe jos. Şi pe când toţi se duc, numai tînerul, pentru care se fac tote, rămâne acasă.
   Ajungând, sunt aşteptaţi de rudele fetei în «triuşă» în faţa uşei, stând în ordinea următore : părinţii fetei întâi şi apoi rudele cele-lalte. Fata este aşezată lângă părinţi, primind felicitările după eî.
   Invitaţi în casă cuscrii, socrul viitor al fetei este aşezat «an bugiăc», adecă în locul de onore, apoi se înşiră toţi cei-lalţi ospeţî după vîrstă, care e mai moş, mai aprope de socru, rămâind, ca tatăl fetei să se aşeze tocmai în urmă.
   Aci câţi-vâ flăcăi servesc pe ospeţî cu rachiu de la fată şi din cel adus de la tînăr şi se ureză în sănătatea tinerilor: «Domnu di bun», «pri iun di trubuiaşti si toarnă», *şi la minuţili»—şi la cei mai micî, etc.
   Apoi discută şi glumesc fel de fel, pe socotela unuia sau altuia, se ureză celor cari au copii să se bucure de asemenea fericiri şi petrec cântând, până ajunge timpul cinei.
   Cina. Când sosesce timpul cinei, se aşterne o masă mare pe «siniă», un fel de tipsie de aramă, se aduc şi pânile cu tipsiile gătite la -tîner şi se pun pe masă. Cuscrii încep să ceră şi «pugoc&li di frqntfiri», şi punendu-le una peste alta, de-asupra unui flăcău, tatăl tînerului se adreseză către tatăl fetei şi-i şlice:
   —  E, fărtati! mi-u dai fşta ? (Ei, fărtate, amice, mi-o dai fata?)
   —  Ţi-au dau? (Ţi-o dau.)
   —  Martiri să iâ ţiştea toţi. (Martori să fie aceştia toţi.)
   —  Martiri să ia, că ţi-u dau!
   Se (lice aşa de trei ori, după obiceiu, îşi fac cruce şi apoi ambii apucând unul dintr’o parte altul din cea-laltă parte a «pugăcilor» le rup în două. în acest timp toţi ceî cari portă arme es şi împuşcă în aer, care cu pistol, care cu puşcă.
   Tovarăşii tînerului, strînşi acasă la el, auţlind împuşcăturile, încep a răspunde tot prin împuşcături.
   Apoi «pugăcile» se fac bucăţele şi se împart pe la ospeţî. După ce se isprăvesce de cină, tatăl tînerului scote un «şirvetâc» (băsmuluţă) cu «şiş-taţi», o deslegă şi o pune în faţa cuscrului seu, ca să o vaţlă. Acestă băs-măluţă cu şiştaţi este «anşărătura» =colanul de «şiştaţi», ce se dă fetei drept gaj, drept somn, că logodna s’a făcut şi rămâne făcută. Iată din ce obiecte
www.digibuc.ro
128
PERICLE N, PAPAHAGI
se compune anşărătura : Cu o ţii înainte de logodnă=«tocmă», se face «ună chitea di bufţi şi totă este înşirată cu monede vechi de aur şi argint, vre-o 5—7 galbeni, «şiştaţî» 21, 23 etc., (trebuie să fie fără soţ, în tot-deauna), un inel mare, apoi se legă tote cu uu fir roşu de mătase şi punendu-se într’o băsmăluţă nouă, le păstreză tatăl tînăruluî la sine, ca să le ofere fetei în acestă ţii.
  Când le iea cuscrul seu, ţlice: E ! ăîarlia/=(cu noroc!), să-şi li poartă cu sînătati! şi apoi le întinde şi ospeţilor, cari pe rînd se uită şi după ce toţi le-au văţlut, le iea tatăl tîneruluî, chemă pe viitorea lui noră, să-î sărute mâna şi oferindu-i-le, îi ţlice: «Cu sînătati şi bucuroasă sa li porţi! Cu sînătate şi să le porţi cu bucurie. .
  După acesta urmăză distribuirea darurilor din partea fetei. Ea le aduce într’un ciur în faţa ospeţilor. După ce sărută mâna socrului, îi aruncă pe umărul drept darurile şi apoi trece la viitorii cumnaţi, socră, cumnate etc., unde se face tot aşă.
  Pentru tîner dăruesce un «piştimâl» (1) lucrat frumos,, o pereche de jartiere «bşti», lucrate cu mărgele albe şi negre şi cu bani, ca să răsune, când jocă în felul căluşarilor = «să gîăngărescă», ciorapi albi, împletiţi cu «doi fuştî*, de tort gros de lînă, alb cu negru sau alb cu roşu şi cu multe «praguri» = fel de lucrătură.
  Ciorapul cel alb se umple cu diferite lucruri: «cu cîudi», «cu străvuri», «cu gigi-migi», într’un cuvînt, aceste expresiunî însemnă : cu fel de fel de lucruri plăcute, cum ar fi zahar, mere, năut, stafide, o turtişoră, smochine, etc.
  Socrului se bferă o basma albă «ună corpă albă cu rpnsi» şi jartiere; socreî, «bulîcă» = balţ, cu trapnă sau prigădu (polă) ; cumnatului ciorapi şi «bşti»; cumnatelor polă.
  Pentru tote rudele tînăruluî se oferă apoi, cui o basma, cui ciorapi, beţi etc. Rudele fetei nu sînt dăruite.
  După acesta se petrece aprope noptea totă, cântând şi jucând şi din când în când împuşcând în vînt..
  Când se apropie momentul plecării, rudele fetei se înşiră în aceeaşi ordine, ca şi la aşteptare şi după urările obicinuite, fieşte-care îşi iea adio de la fată, o cinstesce cu un şiştac, iar ea îi sărută mâna. Socrul este dator să cinstescă cu şiştaţî pe toţi copiii din casa fetei.          '
  Pornind, una din cumnatele tînăruluî portă o pugadă oferită din partea fetei cu 5, 7, 9 etc., monede înfipte într’însa şi câte-vâ ramuri de măr.
  Bărdacu cu răchiă se lasă aci şi se iea după două săptămâni, când se duc cu bărdacu (veţli mai jos). 1
   (1) «Piştimalu» ăi di tort di bumbac, ţăsut alb cu roşi, cot doi stongifii lung, «pri la morijifii chitcusit cu mulţi tufţi roşi, cu teii (răsinic, arsinio) şi cu pari, «di la purtau nainti ântru ţinzoţi di afti cupilaşilî an loc di cialmă din zur di cap, «şi cu tuf (iii să si măndărşscă la jucari prin uor.»
www.digibuc.ro
meglenoromâni!.
iâ9
   Eşind din curte, se înşiră cu toţii în ordine, fie-care cu darurile căpătate, puse pe umărul drept şi aşa în împuşcături şi veselie se întorc la casa tânărului, de unde se răspunde tot prin împuşcături. Aci se înşiră în curte darurile pe o funie, ca să vie toţi din sat să le vaţlă, şi târziu -săra se strîng şi se distribuesc, care cui aparţine, şi aşa se încheie actul definitiv al logodirii.
   De aci încolo rămăsnica = fata logodită, este datâre să sărute mâna ori-cuî din rudele tânărului, când s’ar întâlni unde-vâ. Aşâ când se duce să aducă apă, întâlnind pe o rudă din ale viitorului seu soţ, pune vasele jos şi ruşinosă se duce şi-i sărută mâna. Acelaşi obiceiu există şi la Vlacho-Clisura şi la parte din Românii din Epir. Cu femeile se sărută şi pe obraz.
   Socrului, ori de câte ori se duce la casa ei, ea îi sărută mâna şi este cinstită la fie-care sărutare de mână cu câte un şiştâc.
                                                La bărd&c.
   Bârdăc se numesce un mic uloioraş. Sunt bărdace mai mari, în cari se pune apă, şi mai mici, în cari se pune rachiu. Ele au două guri, una mare, gură, altă mică faţă (= ţîţă). La Vlaho-Clisura, unde există acelaşi obiceiu ce-1 vom descrie maî jos, bărdacul se numesce, pociu, iar obiceiul e desemnat cu numele : z-duc cu poălu sau z-duc cu arâchia. în Meglenia se (Jice: si duc la fşta la bârdăc. Iată cum se face:
   După ce trec două trei săptămâni de la schimbarea primelor semne de logodnă, într’o ţii frumosă, sauîntr’o Duminecă, mama flăcăului dă de scire la părinţii fetei, ca să aştepte şi să se pregătescă, că se vor duce la bârdăc. Apoi învită tdte rudele şi cunoscuţii, cari vin cu daruri şi cu câte o ploscă ou vin ca, cu totele gătite frumos, să se ducă la bârdăc, care «bărdac», plin cu rachiu şi împodobit cu flori, este lăsat încă de la schimbarea primelor inele, de la prima tocmelă = di la prima tocmă.
   în fruntea cortegiului compus mai mult din femei, merge mama socră şi în urma ei vin tote cele-lalte.
   Rudele fetei aşteptă la portă şi sosind cei aşteptaţi, sărută tote pe viitorea miresă şi apoi intră în casă, unde sunt ospătate şi unde petrec, cântând şi jucând până spre seră.
   La plecare, viitorea mirăsă dăruesce fie-căreia din cuscrele venite, cui o basma, cui o «bulică», cui o pereche de ciorapi, etc., după însemnătatea per-soneî şi după putinţa ei. Tote cuscrele o cinstesc cu galbeni sau cu bani de argint=«şiştaţi», pe cari fata îi inşiră la şlile mari in jurul gâtului sau la pept. Apoi amestecă rachiul din «bărdac» cu puţină apă şi-l dă viitorei soore, după ce-I sărută mâna. Socra o sărută pe cei doî umeri ai feţei şi pornesce,^ în frunte şi apoi tote cele-lalte înşirate în urma ei după gradul de rudenie, tipusite = împopoţonate, care mai de care. Aşâ este recondusă
   Analele A. R.—Tom. XXV.— Memoriile Secţ. Literare.                      9
www.digibuc.ro
130
PEHld.fi tf. PAPAHAGÎ
şoora mare până acasă unde, după urările obicinuite, cple-lalte femei îşi ieau adio şi se duc fie-care pe acasă.
                                                      *
                                     *  4
  în tot timpul cât dureză logodna, fata sărută mâna flăcăului de trei orî pe an: la prima întâlnire, la postul de Pascî «cpn si liartă, la «lirtari», şi la Pascî. Ea capătă din partea flăcăului câte un «şiştâc» la fie-care sărutare de mână.
                                                      *
                                                    « *
  La diferite şlile mari ale anului, «cupilaşu» = flăcăul trimite viitorei sale soţii, printr’o soră, cumnată sau verişoră diferite daruri:
  La Crăciun îi dăruesce «cîpuli» şi «ploci gâlbini,» plăci de argint poleit, iar ea îi dă o pereche de ciorapi roşii de cădelică şi jartiere brodate.
  La postul de Pascî, «la lirtari-», îi trimite flăcăul «copcie» mari, «scărladă» şi «tipilăc». Iar ea flăcăului îi dăruesce, «piştimâl» şi basma, brodate cu buchete = «tufţi» de lână în roşu, verde, albastru şi cu flori în alb-galben, cari basmale sunt purtate de copilaş pe selef.
  La «Nostru-Lâzâr» i se aduce fetei plodi mâncaţi = plăci mari de argint cu culân = colan, o scurteică lucrată în fir, opinci galbene, chîusurechî, fel de papuci gata făcuţi, la nas cusuţi cu şilă, brodaţi cu flori în roşu şi cu fir, iar talpa cu pele argăsită. Ea trimite flăcăului o cingătore brodată cu fir, ţgură di cămeşă» lucrată numai în fir, un «cîaparog» şi pe la margine înflorit lucrat în roşu de «cădejîcă» şi cu fir.                     :
  în timpul verii o învită să le ajute la lucru la prăşit, secerat, la culesul porumbului şi la altele. Aci are ocasiunea a sta de vorbă cu viitorul soţ, a glumi şi a-şi arătă şi hărnicia de care este capabilă. Socrii pPepară de- ale, mâncării tpt ce au mai bun în asemenea, ocasiunî, ca să ospăteze pe nevasta fiului lor.
                                                       Nunta.
                              (Acest capitol ne-a fost comunicat de d-1 Petru Iufu, originar din Oşanî.)
  piua nunţii se hotăresce de membrii amânduror familii, de obiceiu se face ărna. în ajunul nunţii se trimit doi flăcăi (fărtaţî), cari să învite rudele şi prietenii la veseliă; ei se îmbracă luxos şi portă câte o ploscă (băr-dâc) cu vin din care gustă cei invitaţi. Veselia cea mai mare se face în casa mirelui (tinirului juni) şi mai mică în casa miresei. După prânz, Dumineca, începe poporul să se îndrepteze către casa tinirului juni = mirelui, unde se fade o horă mare în curte, iar încasă domnesce veselia cea mal mare. Aci se află o masă dreptunghiulară şi lungă pe care se află tot felul de bucâte din cari se ospeteză aprope tot satul; drept musică servesce cimpoiul (gâîdă)'/1 iar oeîmai cu dare de mână ieau ţigani cu clarinete şi tobe (surii şi t(unpinî),Jţ Tot acum încep să sosescă flăcăii satului călări şi împodobiţi care mai de care mai frumos. Fie-care doresce, ca calul seu să fie cel mai sprinten; şl
www.digibuc.ro
MeglEnO-româniî.
131
după ce toţi s’au strîns, plăcă cu mic cu mare la casa miresei; nu rămân acasă decât singuri părinţii, iar în cas când tînerul n’are părinţi, atunci rămân rudele de aprope, cari ţin locul părinţilor. în frunte merg flăcăii (cus-crilj), cari se întrec în fuga cailor, după care urmeză lăutarii şi în mijlocul mulţime! vine mirele tot călare şi incunjurat de fărtaţî. Drumul de la casa mirelui până la al miresei se face prin locul cel mai lung, iar la întorcere prin cel mai scurt, ca să nu se întorcă tot pe aceeaşi cale. Trebuie să ma! spuiu, că în frunte de tot merge un flăcău cu un stăg făcut dintr’o prăjină de trestie, un şervet roş şi un măr (furugliţa=Arom. flămbură) care, după aducerea miresei, se aşeză pe casa mirelui, de unde se iea după o săptămână.
  Ajunşi la casa mirese!, încercă să intre în lăuntru şi nu li se deschide până ce mirele nu promite diferite daruri, aşa fraţilor mirese! cisme; altor rude ban! etc. După ce au intrat în casă, se aşeză la masă şi pe urmă vine miresa şi sărută mânile tuturor, dându-le câte un dar: o pereche de ciorapi, batiste, prosope, etc., în schimbul cărora este cinstită cu ban!, în valore maî mică sau maî mare, după posiţiunea personeî. Miresa portă pe cap o coronă din flori (cununa), iar peste faţă un vel străveziu de mătase, pe urmă e condusă de tovarăşele e! în curte,unde o aşteptă un cal frumos împodobit. Aci, după ce unul din fârtaţî sare peste cal de trei or!, încalecă mirâsa în cântece şi în înpuşcăturî de revolvere. Ast-fel se întorc iarăşi la locuinţa mirelui, cam pe la sfinţitul soreluî. Şi aci în casa fete!, ca şi la mire, părinţii mirese! remân acasă. Trebue să se observe, că cununia nu se face în biserică, ci în locuinţa mirelui şi Duminecă sera.
  Miresa e coborîtă de pe cal de către socrul eî şi o duce în braţe până în camera mirelui, de obiceiu deosebită de camera comună maî mare, unde petrece poporul; iar miresa ca recunoscinţă îî oferă o cămaşă.
  în camera miresei ieau parte fraţii eî şi rudele de aprope. Ac! se servesc bucate maî bune. Luni dimineţa miresa este dusă la cişmeâ tot cu lăutari, în mare veselie. Actul acesta se $ice; si scoati la apu nivesta. Pe câţi copiî întâlnesce trebue să-î sărute.
  E obiceiul ca Lunî dimineţa să se anunţe satul printr’o detunătură de puşcă, semn că mirâsa aeşit bună; tot acum se servesce rachiu dulce (rachiă dulţi). De asemenea mai e obiceiul tot Lunî dimineţa ca bărbaţi!, cari sunt de faţă, să fie legaţi fie-care cu frânghie şi atârnaţi de grinda case! şi să nu li se deâ drumul până ce nu făgăduesc ce-vâ de mâncare aşâ: miel, purcel sau alt-cevâ, ce pof-tesce femeea persâneî atârnate. Maî cu semă se spânzură cei maî sgârciţî. Nici mirele nu scapă de acestâ pedepsă. Obiceiul este răspândit maî la toţi Aromânii.
                                              Răpirea.
  De multe ori, după logodire, fata tărăgănesce căsătoria, din diferite motive, că s’a resgândit sau din alte motive. Atunci flăcăul o răpesce, ajutat de tovarăşii rude ale sale, în număr de 3—4 persone. O pândesce de obiceiu când se duce la apă.
www.digibuc.ro
132
PERICLE n. papahagi
  Răpită odată, e bună răpită. Nici părinţii fetei, nici nimeni nu pote să-î facă nimic.
  Apoi urmeză împăcarea. Atunci se face un fel de nuntă intimă. Preotul nu încunună fără ca împăcarea să inter vie.
  Când fata nu primesce, este greii să se facă căsătoria.
  Fata lăsată, cu greii se mărită, mai ales când s’o fi svonit,' că a fost necinstită.
  Răpirile viitorelor soţii se fac une-orî şi din spirit de economie, ca să evite cheltuelile ce reclamă festivitatea celui mai important act în vieţa omului. în caşul acesta «tînirul juni» pândesce pe mirăsa lui, care are cu-noscinţă de întenţiunile sale, cu doi trei amici saii rude şi o răpesce.
  Une-orî sunt şi fete, cari nu doresc a fi răpite şi cari pretind să se facă totă ceremonia nunţii, spre a se mândri, şi când sunt răpite, caută cu tot dinadinsul să scape, şi dacă reuşesc, strică căsătoria, măritându-se după unul mai vrednic.
                       XII.  Immormîntarea.
  Semnul, care anunţă mortea unui individ, este o prea mare poftă de mâncare, ce de obiceiii se mărginesce într’un fel din bucatele ordinare aşa: prune, compot de cireşe etc. Acăstă dorinţă a bolnavului este satisfăcută şi împlinită fără nici o contrazicere de către membrii familiei. în timpul agoniei se crede, că el vede în faţă personele familiei morte mai înainte şi chiar persone străine. De aceea cei de faţă îi fac diferite rugăciuni, S. ex. îi spun, dacă găsescî persona cutare sau cutare, să-î spui că familia lui e sănătosă, etc. Imediat după ce a murit suferindul, prima grijă este, ca să-l îmbrace cu haine noi, să-î aprindă o luminare, şi să se arţlă tămâie alăturea de el, dar neapărat, căci contrar el se preface în strigoiu (vărculăc). în timpul când îşi dă duhul nu-i e permis nimănui să plângă, căci atunci sufletul lui se întorce din noii şi acum începe adevăratul chin, dar tot more pe urmă.
  Trebue să se soie că Românii Megl. nu îmbăăză mortul, nici nu-1 spală.
  El se aşăză cu faţa spre răsărit şi se aşterne pe de-asupra lui un epitaf ou chipul lui I. Chr. saii, în cas de lipsă, o făşie de pânză.
  Imediat încep visitele rudelor şi ale altor persone străine, cari aduc o luminare şi un buchet de flori; luminarea se aprinde şi se lipesce de un sfeşnic, iar buchetul e pus la capul mortului, <jlicend tot de odată Dumnezeii să-l erte (l) (Domnu s-la Hartă—) şi încep să-l bocescă (jălescă) şi să-î adreseze cuvinte consolatore familiei. După ce preotul îîcetesce stâlpii, se începe cetirea psaltireî de către dascăl saii alt-cine-vâ, în care timp se fac pregătirile pentru pomană saii pomqnu. Atât mortul cât şi gropa (grobu) sunt păzite cu mare băgare de seină, ca să nu sară peste ele pisică saii alt 1
   (1) Dumlîartâ-la!
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
133
animal, căci de asemenea se transformă în strigoiu. (1) După ce tote s’au pregătit, atunci pornesce cortegiul funebru de la casa decedatului. Acăsta se anunţă prin sunetul clopotelor cu intervale rari şi de o singură lovitură, în fruntea cortegiului merg băeţii cu praporele (cruţîli), după cari vine preotul, iar în urma acestora mortulfpurtat de obiceiu de patru persone şi tot de odată bărbaţi. Drept cosciug în Oşani servesc două prăjini (bili) legate printr’o funie, de-asupra cărora se pune mortul; în cele-lalte sate este la biserică un fel de pat cu stinghii, care-1 întrebuinţăză toţi.
   La fie-care respântie se face câte o cetenie, în care timp înceteză bocetele. Şi ast-fel ajung la biserică, unde după sfîrşitul prohodirel îşi ieau toţi adio printr’o sărutare depusă pe fruntea mortului.
   în sfîrşit el este dus tot în aceeaşi ordine la mormînt, unde planşetele sunt aşa de tari, că turbură tot satul. După depunerea în gropă, preotul varsă o sticlă cu unt de lemn peste capul lui şi-î pune pe pept o cărămidă sau o bucată de pietră cu inscripţia: I. Chr. Şi apoi asvîrle o lopată de pă-mînt, lucru care trebue să-l facă toţi cei asistenţi. în urmă se întorc în curtea bisericii, unde se servesce un fel de prânz sau gustare (pomşn), după care cu toţii se întorc pe la casele lor. Trebue să mal spuiu, că după acoperirea mortului, toţi trebue să-şi spele mânile şi apoi să mănânce.
   Bocetele se fac, descriind, în cuvinte jalnice, vieţa celui mort. Dacă este tîner, se deplânge tinereţea, dacă este mai bătrân, se arată jalea ce lasă în urma sa, durerea ce pricinuesce familiei şi rudelor sale. într’un cuvînt, se bocesce la fie-care, după felul seu şi după gradul de durere ce lasă în urmă-î.
   Imediat după întorcere de la înmormîntare, se spală tote hainele în cari
a zăcut bolnavul, cu apă rece şi limpede.
                                                    *
                                                  * *
   Obiceiul e că mortul să nu se ţină acasă mal mult de 24 ore.
   în timpul când toţi sunt la înmormîntare, trebue neapărat, ca un copil sau o babă să râmâie acasă şi să ţie uşa camerei, unde a stat bolnavul, deschisă. Plângerile constau din istorisirea faptelor decedatului şi mai ales în proză. Se istorisesce vieţa lui, i se plânge tinereţea, nenorocirea ce ur-meză după dînsul, cui lasă copiii, dacă a fost însurat, etc.
   Trei ţlile de-a rîndul după înmormîntare se duc femeile de-1 bocesc la gropă şi fac în acelaşi timp pomană în (Jiua a treia: (a\î da alreâzi.) Apoi i se dă comând «a noua<Jî» = a noua <Ji, la jumătatea anului şi la anul. Până în (Jiua a 40 i se aduce la gropă în tote serile de către un membru al familiei decedatului, «foc»=lumină. Acesta trebue să se facă înainte de asfinţitul SOrelui.                                                 P. Iufu, Oşani.
                                                  * *
   «Când more cine-vâ, i se pune în gură sau în mână, o «pară», un ban de argint, ca să aibă cu ce plăti la picdl= la iad.»
                                                                                             D. îfoe, Lumini. 1
    (1) Noşili,
www.digibuc.ro
                  CUPRINSUL.
Introducere......................... 1
  Alfabetul......................... 9
                                             PARTEA I.
Călătoria, descrierea satelor visitate.
A. Călătoria prin Meglenia......... 11
B. Descrierea satelor şi oraşului
  Ghevgheli........................ 1&
Ghevgheli.......................... »
Huma............................... 17
Lun^iii!........................... 18
Birislau........................... 19
Nănta.............................. 21
Mănăstirea din Oşanî. ......        »
Oşanî.............................. 22
Cupa............................... 24
                                         PARTEA II.
Producţiunea pămîntului şi ocupaţi-
                                                unea locuitorilor.
A. Producţiunea pămîntului şi ocu-
   paţiunea locuitorilor............. 25
Cultura mătăsei..................... 26
Crescerea vitelor .................. 27
Albinăritul......................... »
Pescuitul........................... »
Viî................................. 28
Pomi................................ »
Arbor!.............................. »
Mine....................... . : .    »
Meseriile mici...................... »
Obiecte de meserii.................. 29
Obiecte de argint................... 30
Instrumente cu cari se lucreză . .   »
Obiecte făcute de butar şi lupătar. » Obiecte şi instrumente de samar-
   gilîc............................. 31
Părţile răsboiulul..................32
                                                                                                      Pag-
  Altele.......................... 33
  Feluri de broderii la cămăşi...  34
  Mâneci de cămăşi................ 35
  «Trapni» . . . :............... »
  Ciorapi........................ »
  B. Portul ..................... »
  Portul femeesc.................. 36
  Portul bărbătesc................ 37
. C. Hrana........................ »
  D. Clima........................ 39
  E. Cătunul...................... 40
  F. Statistica Românilor dinMeglenia. 41
  Numerătorea Românilor din Meglenia a Iul Weigand .......    42
  Numerătorea lui V. Kanoev .  . .  »
  Numerătorea lu! I. Neniţescu ... 43
  Numerătorea Megleno-Românilor fă-
  cută de noi....................... 44
                                                  PARTEA III.
                                               Texte, Obiceiuri, etc.
I. Diverse formule te copilăresc!, No.
  1—16.............................. 45
II. Ghicitorile, 1—46.......... .   48
III. Salutări, Mulţumiri, Urări, 1-58. 64
IV. Jurăminte, 1—30 ........        57
V. Blesteme, 1—81.................. 58
VI. Proverbe şi (Jicetorî, 1—681 .  61
VII. Limbagiul convenţional, 1—38. 89
Limbagiul secret..................  90
VIII. Jocuri copilăresc!, 1—11 . .  »
IX.  Diferite (bole băbesc!, credinţe,
  etc.,) 1—80....................... 91
X. Nascerea........................116
XI. Logodna........................125
La bărdâc........................  129
Nunta..............................130
Răpirea............................131
XII. Îmmormîntarea.................132
www.digibuc.ro
                     MEGLENO-ROMÂNlI
               STUDIO ETNOGRAF1CO-FILOLOGIC
                  • DE
                       PERICLE N. PAPAHAGI,
                 PARTEA TI.
                             Şedinţa de la 27 Septemvrie 1902.
                                XIII.   Basme.
                             1.  Ficiorii şi sicullu.
                                          (Feciorul ;i trăiatiţa sau săculeţul.)
  Un ficior ună oară si duşi cu boili şi ţireâ să za joacă, aţi ăşî la za-cacî£ siculiu di un spin şi ca si duşi si lia toarnă boili, cpn vini, spinu ve criscut. Şi-li zişi la spin:
  —    Spinuli, du-mi la siculiu! — Nu la duc!
  —    Si-u vicnes băltia di s-ti taliă. — Vicneâ-u.
  —    Ai, băltiu, s-la tali spinu! — Nu vin, nu.
  —    Ama s-la vicnâs focu s-ti ardă. — Du-ti!
  —    Ai, foculi, si-u arzi drâjâua la băltiă. — Nu vin, nu!
  —    Ama s-mi duc, di si-u vicnes valea s-ti stingă. — Du-ti!
  —    Ai, yali, s-la stingi focu! — Nu vin, nu!
  —    Ama s-mi duc s-lia vicnes boili, di s-ti bea. — Du-ti!
  —    Aîdiţî, boi, si-u beţi valea! —Nu vinim, nu! .
  —    Ama s-mi duc di s-lia vicnfes lupili, di si va mănâncă! — Du-ti!
  —    Aîdiţî, lupi, s-lia mâncaţi boili!—Nu vinim, nu!
  —    Ama s-mi duc di s-lia vicnfes luvacilî, di să va tălcîască. —Du-ti!
  —    Aîdiţî, luvâcî, s-lia tălcîpţî lupili! —Nu vinim, nu!
  —    Ama s-mi duc di s-ba vicnâs şoâriţili, di s-va mănâncă urâclili.— Du-ti!
  —    Aîdiţî, şoariţî, s-la mâncaţi urâclili la luvâcî! —Nu vinim, nu!
  —    Ama s-mi duc si-u vicnes maţa, di să va mănâncă. — Du-ti!
  —    Aî, maţu, s-lia mănânţi şoâriţili! — Jundi sa ?
www.digibuc.ro
136
PERICLE N. PAPAHAGI
   — O, lîa an dulâp.
   Maţa dupu şoâriţî, şoâriţijî dupu luvâcî, luvacilî dupu lupi, lupilî dupu boî, boilî dupu vali, valea dupu foc, focu dupu băltiă, băltia dupu spin, spinu ăşl căzu şi ficîoru ăşî la lp sicu]fu şi mşrsi casă.
   [Oşanî.]                                                                      Rizu Leşu.
               2.  Cusl-cuc6ti, 111 pri cazma cu baba şi cucoti.
                                       (Cusi-cocoş sau basmul cu baba şi cocoşul.)
  Aş vut-au ună babă un Cusi-cucoti. Aşî la trimiteâ îer-ţe zuuă di râmă ăn gnoî şi măncâ ţe fia. Cum aş rămă ună dimnşţă, aş flp an gnoî ună spri-cîcă. Aş-au lp şi şî-u dedi la baba.
  Baba-şî vş borgî la ampiratu pri virghiă şi nu vş lanti pari si da, ăş-u dqdi spricîca.
  Dupu văcţit au pruubidi Cusi-cucoti spricîca şi baba zişi: «10-u ded la ampiratu pri borgî». Cusi-cucoti zişi: «Cum şa? şi ampiratu au lp di la baba mea spricîca, că-lî futui ampiratiţa? Io si mi duc s-mi-ii ţer!»
  Şi şa Cusi-cucoti că chinisl drumu, au flp lisiţa. Ca ntribţ) lisiţa : «îun’ti duţî, Cusi-cucoti?» îel ajî zişi: «mi duc, la ampiratu să-Jî ţer spricîca, că-lî f... ampiraticîca !»
  —    Nu mi verî şi mini?
  —    Ti voî, amă poţî si amnişî.
  —    Pot, cum să nu pot? di ţea iu lisiţă.
  Şi Cusi-cucoti au lp.
  Şi şa, amnară, amnară şi ca-şî rămaşi lisiţa şi nu putea vechî si amnă şi-ţi zişi Cusi-cucoti:
  —    A! a ! lisiţu! la aî curu greu! ţi rămasişî ?
  —    Nu pot, pustănîî, mi si tălîară picîoârili.
  —      Fp-ti maî ăncoâ, fp-ti maî ăncoâ! alî zişi Cusi-cucoti, şi ca la prucăscţ) curu, au anglitţ» lisiţa.
  Ca şi chinisl, ăş bătu pri lup ăn drum. Lupu antribţ»:
  —    Iun’ti duţî, Cusi-cucoti?
  —    Mi duc la ampiratu, s-mi-u ţer spricîca, ca-lî f... ampiraticîca.
  —    Nu mi verî şi mini ?
  —    Cum nu ti voi! ama poţî si amni?
  —    Cum să nu pot, că di ţea iii lup.
  —    Bun, amă ăî diparti.
  —    Cpt să iă, io pot.
  Şi la lp şi ţista Cusi-cucoti, şi ca şi chinisiră, ca şi amnară, amnară, ăşî rămaşi lupu. Ajî zişi Cusi-cucoti.
  —    Aîdi! lupuli! ţe, tu nu amni? Cpta-ţî fu?
  —    Nu p6t, Cusi-cucoti, pustănîî.
  îră Cusi-cucoti ăţî zişi:
  —    Fp-ti maî ăncoâ, fp-ti maî ăncoâ!
www.digibuc.ro
meglenoromâni!.
137
   Şi ca si pruchîţ) lupu di Cusi-cucoti, ca la prucăscţ) curu, la anglitţ) lupu. Amnţ), amn£ Cusi-cucoti şi bătu pri albina. Ăţî zişi albina.
   —   Iundi Cusi-cucoti? îra[ară] iei zişi:
   —   Mi duc la ampiratu s-mi-u ţer spricîca, că-lî f.. . ampiraticîca.
   —   Nu mi veri şi mini.
   —   Ti voî, ’ma poţi si amnişi ?
   —     Cum să nu pot? Nu sam albina îo? Nu lag toati p^rţili, să dun mîari şi luminări ?
   Au lp şi chinisiră drumu. Aşî amnară, amnară şi rămaşi albina năpoî, că pustăni şi nu-u ţin'eu vechi p'enili.
   —   Aîdi! albinu! ţe şizuşî?
   —   Nu pot, pustăniî, nu pot!
   —     Fp-ti maî ăncoâ, maî ăncoâ.» Şi ca si pruchî^ albina, că la prucascţ) Cusi-cucoti curu, au anglitţ) albina.
   Ăşî chinisl Cusi-cucoti drumu şi nuîbţ) valea. Ălî zişi valea lu Cusi-cucoti^
   —   Iundi, îun’ti duţî, fărtati!
   —   Mi duc la ampiratu să-mî ţer spricîca, că-li f.. . ampiraticîca.
   —   Nu mi verî şi mini?                                      -
   —   Ăî, ti voî, cum nu ti voî!
   Aşî chinisiră drumu-drumu şi pustăni valea şi rămaşi. AH zişi Cusi-cucoti:
   —   Aîdi vali! pustănişî?
   —   Pustăniî!
   —     Fp-ti maî ăncoâ, ajî zişi Cusi-cucoti şi ca si pruchîţ) valea, la prucăscţ) curu şi au angiitţ).
   Şi ca şi amnţ), amnp, ăşî junsi la ampiratu şi si puşi an gnoî şi prucăntţ) Cusi-cucoti, cpt putu:
                             «Cucuricu, ricu, udă mari ş-micu!
                             Ampirâtuli, do-mî spricîca, câ-ţî f... ampiraticîca!»
   Şi ca uzţ) ampiratu «bra!» zişi, «un Cusi-cucoti si m-anjură! mara! ţe-î ţela? laţî-la, la puniţî an cucoţiiî noştri, si la cîuplescă şi să la tălcîască!»
   Şi ca la pusiră an cucoţî ampirateşî. Cusi-cucoti au lăso lisiţa din cur şi un cpti un, alî nicţ) toţî cucoţiiî lu ampiratu şi ară prucăntţ) îel:
                             Cucuricu, ricu, udă mari ş-micu! ampirâtuli, dp-mî spricîca, că-ţî f... ampiraticîca!»
   Ca uz£ ampiratu mult rpu ajî vini şi zişi: «Lăgâţî, videţî, ţe si fş3i bra!» Ca si dusiră, vizură toţî cucoţiiî luî nicâţî, ară Cusi-cucoti ca bic.
   Ampiratu zişi: «Laţî-la, puniţî-la an caliiî noştri, să-l necă, să la zdruncină!» Ca la pusiră Cusi-cucoti au caliiî lu ampiratu, «caca, caca, ca ! caca,
www.digibuc.ro
138
PERICLE N. PAPAIIAGI
caca, ca!» di pri un cal pri lanţ, ppnă lăs$ lupu din cur şi ţia nic£ toţi căliţi. Aţi ară iş£ şi prucăntţ»:
                        cucuricu, ricu udă mari ş-micu! ampirâtuli, do-ffiî spricîca, că-ţi f . . . ampiraticica!
   Ca uz£> ampiratu, foc si fesi; «Lăgâţi bra! videţi ţe faţi c^inili şi duş-manu Cusi-cucoti!» Ca pucătară, căliţi cup^ni dărâţi, ară Cusi-cucoti mai di bic! Ampiratu tunţea zişi la oâminili lui: «ardiţi bra! fuma! ardiţi di npu ori, să $ bun arsă!» Ca ârsiră furna şi ca la pusiră Cusi-cucoti an furnă, nu ştitţ» mult şi aţi dedi drumu la vali din cur şi au stinsi. Aţi căntţ> şi pricăntţ» ară din furnă:
                                                                                                                         cucuricu, ricu etc., etc.
   Uz£> ampiratu şi zişi: «lăgâţi bra ! puştu, videţi ţe faţi ?« Cpn si dusiră la furnă, fiară Cusi-cucoti ca bic nuntru. Zişi ampiratu tunţea: «Daţî-la bra! puştu s-la pun an izmeni, să şod pri iei să-li lesă şi mâţăli.»
   Şi ca la puşi ampiratu Cusi-cucoti an izmeni, di c-au lăsţ> albina din cur, la fesi ţşsta ampiratu an niţi un al! Zis-au iei tunţea: «Laţî-la bra! puştu, la puniţî an aznă, las satură di spricîchi şi belchi, si gibărdisşscă di tama-ohiărl^c.»
   Şi ca la pusiră an aznă, si bucurat Cusi-cucoti şi ca prucăscţ» curu, an-gţitţ» toati furlinli şi aţi prucăntţ» cu chîef mari. Si dusiră di la ampiratu di ţia dişcţisiră şi ca scăpat Cusi-cucoti, aşi vini casă şi-ţi zişi la baba:
   —     «Ştqrni, babu, un pucrov şi le-ţi ună virz'euă, ca s-mi pun pri grindă, s-mi frăşcăîeşi.»
   Ca şi ştirnut-au baba un pucrov, ăşi lat-au şi vşrga, aşi puşi Cusi-cucoti pri grindă şi la frăşcăl ppn li scoasi toati pârili. Aţi ăşi disfesi Cusi-cucoti dipri grindă şi-ţi zişi bâbaţiă Cusi-cucoti: «află, babu, ună ciutură s-li mirim.»
   Baba si duşi din maală şi flp ună ciutură şi vini li miri pârili. La miriri parii, si lipi ună furlină an curu di ciutură şi cpn ţî-u dus-au ciutura di iundi au vş lat, ţşsta antribât-au:
   —  Ţe veţi mirit?
   —  Un'şo ghipt.
   —  Ghipt nu-i, că pari veţi mirit! Na, furlina ţe si lipi, au spuni.
   Tunţea baba nu putu si scundă şi zişi, cum aşi vp un cucot şi ca şi la
puşi pri grindă, di ca-şi 1£ ună vergă, la bătu, la bătu, că-ţi căc£ saldi fur-lifii ampiratâşi.
   Ţea-şi vş şi ea saldi un cucot la găţifii, la puşi pri grindă, belchi aţi faţi şi la ea furlifii, ama ca la bătu, ăş muri.
   [OşanT.]                                                       Bajin TSpA Hristu.
www.digibuc.ro
M EGLENO-ROMÂNJÎ.
139
                              3.  Baba şi ca dşdu.
                                                 (Baba şi bunicul.)
  Unâ babă şi cu un dşd singuri an ună casă, beşî unu, beşî lantu şi puni li an ună ticfă, bişpnili ca răzvrăjpră, si f'şsiră şoariţî. Si frpnsi ticfa, fuziră şoâriţilî. Dşdu cu maşa dupu leii să Jîa tălcîască. Tunţea baba zişi lu dşdu:
  —    «Nu, d'şduli, ilu toţi lia tălcîâ, tucu lasă un s-na iă ficior.»
  Dşdu lăs£ un, şi şoâricu la crisou mari şi la si fşsi cupilâş şi baba zişi:
  —      «D'şduli, d'şduli, ficioru na criscu, si fşsi mari, cupilâş, cum si amnă şa fpr tac£m! d'eduli, să-Jî cumpăram tac£m.»
  Ţe să zică dşdu? Acu zişi baba şa, şa si facă, şi ăjî cumpărară fes cu tufcă şi sil'şf şi cî^uli nalţi. Şi-Jî zişi babă ară lu dedu:     .            .
  —      «Cmo, d'eduli, cmo, la cari fştă s-ti duţi, s-ti struîâşî s-na la ansur^m ficioru! că na! d'eduli, si fşsi cupilâş şi trubuîaşti să si facă tinir-juni. Io vechi nu pot să sirbes şi voi să am ună noră.
  —    ’Mi, la cari s-mi duc ?                 ’
  —    S-ti duţi la soarli, că lui fştă ăi mai ubavă şi iei ăi mai juni di toţi.
  Şi dşdu chinisî la soari şi ca junsi, ăjl zişi:
  —    Soari, soari, ţe iâşî mari, să mi-ii dai fşta, că tu fost-aî mai juni.
  Şi soarli ăji zişi:
  —    Nu sam io mai juni, că noru mi pulupeşti şi io nu ved.                    •
  Dşdu zişi «şa-î! noru-i mai juni.» Şi si duşi la nor.
  —    Noruli, noruli, dp-u fşta dupu cupilaşu meii, că tu fosta-î mai juni an
dunîa.                                                                        -
  —      Io nu sam mai juni, d'eduli! Mai juni ăi boarea; cpn mi za suflă boarea pimintu nu mi ancapi şi io sirumâ mi fac di ni vizut. Tucu du-ti la boari, să-ţi aii da feta la cupilaşu.
  «Şa-î» zişi dedu, «boarea-i mai juni.» Şi si duşi la boari şi-jî zişi.
  —    Boarîu, dp-mi feta, că tu ieşi mai juni.
  —      Nu sam io, d'şduli, nu sam io! mai juni ăi cărticîoana, că ari an cpmpu di Npnti un ghinghiaru, ţşsta zuiia toată io suflâî, nu putui s-la rup [zarup] şi ca si duşi cărticîoana di la za răin£ di la corini, la sarup£. La ea du-ti, las ţ-au. da fşta, că ea ăî mai juni.
  Şi dşdu ca si zacîudi, si zacîudi, cum să iă cărticîoana mai juni di soari, noru, boari, zişi «şa-î, şa-î» şi căter^u, căter^u, si duşi la cărticîoană şi-jî zişi să-ii-u. da feta la cupilâş.
  Cărticîoana nu zişi «nu» şi-J[i-u dşdi, că şa fu pisăitura, ea să iă maî juni şi ţea fştă mai ubavă şi maî bună. Şi şa şoâricu si ansur£ cu fştă di cărticîoană şi si uidişră doili. Şi cpn si fşsi nunta, soarli rădeâ, norilî plângeau şi boarea căntâ di mari bucurijîă, ară tînirilî juni jucâu.
  Şi şa pricazma sfărşţ).
  (Oşanl.]                                                               Rizn Leşu.
www.digibuc.ro
140
PEUICLE N, PAPAHAGI
                                              4. Uomu sirumâ.
                                                  (Omul sărac.)
   Vp un uom sirumâ, ăşî vş doi gulubi, gulubu făţeâ cpti un uou ăn zuua şi-şî la vindeâ ţela uom uou, ăşî lăîâ cpti un'şc fărină şi ăşî răneâ toţi cu ţela uou, ţe la făţeâ ţela pu|îu. Tată-su si duşi la lucru ăn ibanl^c, ramaşi mu-mă-sa casă cu doî ficiori. Şi mumă-sa li vindeâ ţşli oâuăli la un cîăfîlt şi ăşî căţţi priatilî ţela cîăfut. Ca la vizu ţela pujîu zişi, «junglîa-la ţista pujîu şi si nu dai la niţi uu carni si mănâncă di iei.» Şi muma, ca căţară si plpngă ţe]ia ficioriji, lă la dedi la unu di îelî capu şi la lantu drobu şi sera-ta cpn vini cîăfutu zişi la mumă-sa: «la junglîâşî pulîu?»— «La jungliâî— «la irsâşî ? — «La îerşu. — «Scoati la s-la mâncăm.»
   Şi ca la scoâsi, zişi: «mi capu? îundi-i?
   —  Mai bini dirept, la măncţ) ficîoru.
   —  Mi drobu, îundi-î?
   —  Drobu la măncţ) lantu ficior, zişi muţiarea.
   —  Jungji-la ţela ficior, ţe la mănc{> drobu.
   Ţea mulîari zişi, s-la junglim.
   Şi ţelîa ficîorili, ca uzpră, că zişi şa cîăfutu, si anfricară şi fuziră. Şi ca fuziră ţejîa ficîorilî, ţela ţe la măncţi capu si fşsi ămpirât, ară ţela ţe la roăncţ» drobu, ăşî flp ună chîesi di pari sup cap. Şi ca fşsi tată lor doî-trei ani âncola, vini casă şi au flp saldi muma şi ăli zişi:
   —  «Muţîare, iundi-sa ficîorili?
   Muma zişi: «Muriră.»
   —  «Că muriră, iundi-sa groburli ?
   Muma zişi: «Nu li ştiu.» Tunţea uomu zişi: «ai si na ăntribţ>m la ampi-ratu, si videm cum s-na zică» şi că chinisiră să si ducă la ămpiratu ţelîa doi ficiori, că ţia vizură tată-su şi mumă-sa, că z-duc la ămpiratu să si ju-dică, cum si facă, si nu-lîa picăsşscă laniţilî, dărară ună mşră di răzînt ca si-u turşscă cpn si vină ţelîa. Cpn vini tata şi muma aii turiră mpra şi si sculară şimidoilî dupu gţimă şi antrară an cunâc şi tată-su zişi: «ămpirâ-tuli, îo ram la lucru. Vem doi ficiori casă şi cpn vinii cmo, nu lîa flaî şi cpn ăntrâb mulîari-mea, ea ziţi «muriră.» Io ă^î zic: groburli si mi li spună, ară ea ziţi «nu li ştiu.»
   Ămpiratu zişi: dirâpt spuni, ma să şa ! păn di zinucli.
   —  Muriră.
   —  Dirept spuni, ma să şa! păn di brpn.
   —  Muriră, zisî ară mutarea şi s-tucni păn di brţm.
   Ară ăli zişi ămpiratu: la treili uorî ma să spuni, că ficîorili sa ghiî, scapi. Ară muţiarea zişi: «nu că muriră» şi la treili uorî s-tucni toată, au angjitţ) pimintu.
   Tată-su la Iară ieţi până fu ghiu.
   [OşanI.]                                       Duoiu Stoian, Elev în ol. III primară.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
141
                             5. Uomn, lisiţa şi lupa.
                                                 (Omul, vulpea şi lupul.)
   Ună oară un uom z-dusi cu chiriă. Si duşi diparti şi cumpăr^ peşti. Că chinisi si ducă casă, ca amnţ> mult, ăţi ca pruchîţ) di casă, vizii ăntru îel ună lisiţă culcată ăn drum, ca moartă. Şi îel au şi-u puşi ăn coşu di peşti şi ziţeâ zăros. «Că s-mi duc casă, di si-u. biles, di si-jî dar un cujoc la mu-lîari.» Şi-şî amnâ cutru casă.
   Că pruchîţ) di casă ancă di la poartă, vicnî: «mulîari-mea, muţiari-mea, ieşi curţrn si discărc^m, că mari căsmet vuşî, di flaî ună lisiţă, di si ţ-u da-r£m cujoc.» Şi muţiari-sa bucuroasă si duşi, si discarcă. Cpn pucătară an coş nii-ari ni peşti, ni lisiţă.
   Ară ţea lisiţă nu ra moartă, tucu şa si culca. Di ca-u puşi ăn coş la ea că-jî vini ăn criel, di că caţ£, lş peşti şi turîâ. Că lîa turi toţi, fesi ăn unu coş ună sucică, scucni şi ăn lantu, fesi şi ăn îel ună sucică şi ăşî fuzi. Ăţi, că lîa dunţ) peştilî chinisi, si ducă casă cu peştijî. Ăţi ca z-dusi casă, ca lîa zacăcîţ), zacăcîp di grindă, şi că vini priâtilîu lupu, ea la lp scandu şi lîa dşdi si şadă. Ălî zişi la lupu:
   «Priâtilîuli, 10 s-mi duc s-lîa dun luşnaţijî di pri casă, ară tu şpzî, ama s-nu ti pucâţî ăn sus, cutru grindă, că ari nişti cucudi di cântări di si-ţî cadă vrină an rost, di si-ţî lîa frpngă dinţijî.»
   Ăţi fuzi lisiţa. Ca fuzi lisiţa, lupu căt£ an sus iîa vizii peştilî. Lupu aşî ziţeâ cu crielu: «cmo, ca si vină lisiţa, si vedă ţe si-lî fac.»
   Ăţi ca vini lisiţa, aş I9 ună tuîagă, ară lupu ună spuă si răzbătură. Lupu că măînea cu spuă, dp-'î-ti di grindă, ară lisiţa că-îî ra mică tuîaga, ca la dun£ pristi mur, la tălcî£.
   Şi şa pricazmu si sfărşţ).
   [OşanI,]                                                               Nuşî Toma.
                               6. Fşta ipră monî.
                                                    (Fata fără mâni.)
   Ra ună oară un ampirât cari vş ună mulîari mult ubavă. Că-Jî muri mu-}îari-sa, îel căt£, ubidi an toată ampirăţpjîa lui, ca să află ună mu!îari maî ubavă di toati, să-u lîa mulîari, că an ţela vacbt, şa veu adet: cari ra ampirât, vş şi mu’îarea maî ubavă din ampirăţpl.îă.
   Ca fl.9 ună mulîari ţe ra ubavă maî mult de toati, au I9. Ampiratu ve di prima inu îari ună fetă, cari ra maî ubavă di cpt ampiratiţa. Ţestă ampi-ratiţă tucu au pizmi ilîa ampirâtuluî şi an ună seră fesi naâtsă-u tălcîască.
   Ea-Jî zişi la un izmichîâr di lu ampiratu, că stară io s-ţă-u dau ţestă Mariă, şa ra numea lu fştă, şi s-ti duţi an urmân diparti, să-u tâlcî^şî. Şi-lî zişi: «ca s-ti virtiîes, că-u tălcîpt-aî, să-mî li duţî mpnîli din cot.»
   Şa, sşra-ta li-u dşdi Maria şi ca-u duşi diparti an urmân, fşta picăsî, că nu-u duţi an gărdină, cum ajî zisşsi, «să va duţiţî angărdină, să va şătăiţî.» Fşta tunţea aţî zişi plăng^ndura:
www.digibuc.ro
142
PERtCLE N. PAFABAGl
   —    «Io cunuscuî, că s-ini uţîzî tir, tucu ţ© sâ Ii porţi picâtili! las-ini oa, an ţista urmân s-mi mănâncă vrină divutină.»
   —  Să ti las, tucu ampiratiţa ţeri mpnîli din cot.
   Ţşsta fachira si candisi di-JI tajîţ» mpnîli din cot şi-u lăsţ> an urmân.
   An ţeli zpli lu paşa ilîu işpt-au la Iov prin urmânu ţela şi ca uzţ> un vicut, scultţ» ca scultţ», au vizu ţea fetă îundi plpnţli. Au lp şi-u duşi casă angă tată-su. Iei vrut-au să ansoară dupu ea, amă tatu-su aţi ziţeâ, că nu faţi tari paşalarâsc ficior sâ ansoară dupu tari fetă foră mpnî. Bun ’ma-ficloru «nu! iii si faţi, iii mor. Ţesta-mî fu casmet.» Şişa,-ca zişi, s-mi ansor, să-ansurţ».
   An ţela vacţit ampirâtu trimesi tiligrâf an toati paşalariurli, ca să vină cpti un uom din toati paşalariurlli să-ţî dară chîefu, că i mult an gailfe. Din ţesta paşalariă si duşi ţista ficior, iţlu lu paşă şi ca junsi cola la ampiratu, cu tot aschîer dupu iei, ampiratiţa antribţ» la unu din lui cavâşî, dă-li ari mulîari. Cavasu aţi zişi, că ari ună mulîari cu mţmîli tălîati din cot. Ampiratiţa aşi duşi an criel tunţea, că-î fpta lu ampiratu şi că izmi-chîaru nu-u uţisi.
   Ampiratiţa antribţ» cavasu: di să trimştă vrină cârti cmoţi iţîu lu paşă. Cpn să trimştă, tunţea cartea si-u duţl la mini şi Io să pisăîes ună ancţi-năcîuni.»
   Ca-ii dăr£ ţela ficior ţea cârti, pisăi, că muţîarea lui ăl lu ampiratu ilîă| di ţea să-u cătaţi bun şi mulţi lanti. Dupu ţşsta ţi-u dedi la cavazu si-u ducă casă. Ară ţista ţi-u dşdi la ampiratiţa, dupu cum ăl! vş zis. să-ţi pună ună ancţinăcluni.
   Ampiratiţa rupsi ţea cârti şi dăr£ laltă mult nibun, că ţesta fetă-I di nibun soiu, să nu-u pridunâţî casă, tucu să-u guniţî mal curţm di îundi-u flpm, ca s-nu-u spargă casa şi mulţi lalanti.
   Ca-ii dusiră casă ţea cârti şi ca-u căntţ» tatu-su, au guni ţea fptă din casă ară an urmân. Cola ea fesi un iţlu şi ună ilîă.
   Cum ra cu mpnîli tălîati din cot, ea nu putea, cum sa la da ţpţă. Di ţpsta şizu an ună p'eştiră şi cola culcată la dideâ. Napcum, ca criscură iţi, vini un aschitiă şi duţeâ rană lu ţea mulîari, poîni şi lanti.
   Cpn vini ficîoru lu paşă, nu-u flp mullari-sa casă şi antribţ» îundi-I? Ta-tosu alî zişi: «Cum na vel pisăit an cârti, şa-lî fe3im.» Tunţea ţela ficior să moară di jaţlu. Aşi pridunţ» aschîer şi işţ) si-ii află an urmân şi cpn au fio cu doi iţi şi cu monl muma lor, că ea cola an urmân, ca si vut-au rugât la bogorodiţa, aţi dat-au monî, au lp şi si bucuri mult, mult.
   Au duşi casă an ţitati şi-lî dărţ> la ampiratu ună cârti şa cum dupu dpu zpli să-11 ştptă an oâspiţî. Ampiratu si zabucurţ» mult şi işţ> dpu zpli di-parti di-u priştit^ iji-sa cu t^mpinî, cu sfirbî, cu gîambuşurî şi-u dusiră an ţitati.
   Ampiratiţa di frică si scunsi şi ampiratu ca-u fio, au arşi an’ cătrân. Aţi
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
143
  la puşi ziniru-su pri scaud şi ilîa sa ară ampiratiţă. Ampiratiţa Maria fşsi bunătăţi pri la sirumaşî şi ponâ an mărgini si uzţ>. '
    Şa ram şi îo cola şi cmo spuniţî şi voi.
    [Lungim.]                                                                Noe Dumitra.
                   7.  Doi]i i]i lu ampiratu şi zona GhYulizara.
                       * (Cel doi fii al împăratului şi zîrta Ohiulizara.) '
    Ra ună oară un ampirât, cari nu vş niţi un i]îu şi multu ţireâ să aibă un i]îii sa nu-]î si stingă numea. Di ţea îel tucu si rugă la Domnu să-]î da un i]îu. Ună zuuă si duşi la un maghesnic, să cată, dă-li să-lî da Domnu vrin ilîu iii nu. Ară ţe]a maghesnicu ălî dşdi ună meră şi-]i zişi: «să-u dai la muliari-ta ţşstă mşră şi să-u mănâncă şi ea să rudşscă un ijiu, şa cum aţi ţşri buricu.»
    Ţela ampiratu, ca la scult£, alî-u dşdi ţea meră la mulfari-sa, să-u mă^ nancă şi cu ţea meră ea rudi doi iii pliznăţî.
    Bun ’mă an ţela vac^t, con fesi mulîari-sa, ampiratu nu ra casă, Că vru să facă cavgă şi îel la dunţ> tot aschîeru şi fşsi mulţi zoji cu cavga. Cpn făţeâ cavga, aţi vini ună cârti di casă, ca cum mutfari-sa fesi ună mâţă, an loc că ea vş fat ună fată, şi un căţţ>l, an loc că ea vş fat un soari di ficior, şa ubav! Ţşşti di ţela lucru îelî aţî pisăîâu şa, că alaitchili ampirâtului au pizmîâu ampiratiţa, dintru ţe să iă şa ubavă.
    Ampiratu, con uz£ ca ampiratiţa rudi un căţ^l şi ună mâţă, mult aii si nigrî buricu şi trimesi cârti casă şi spusi, că mulîari-sa să-u angroapă di ghiă pşnă la ţoţi, că ţşsta-iî trubuîaşti, cum ari fat, să află. Ară ficîorill lui, demec: căţplu şi maţa, să lin puniţî antr-un mic sinduchîu şi saăt să nu-Jî ţiaiţî, amă să-lî turiţî an Arai, ună mari vali di cola proapi di că - săbâîa ţea, îundi s-f'şsiră ţeştîa.
    Dupu ţe ţşstă cârti lu ampiratu aii Iară ţelîa oaminî, f'esiră tot dupu cum ampiratu vş zis an cârti. Ficiori]! ţelîa, că lîa turiră pri ţea vali, ca lo pri apu, pri apu sinduchîu, junsi angă ună moară şi cola si zapur^ an bucă. Muraru din moara ţea, vizu că si stârpi apa şi iş£ să vşdă ţe-î, ţe nu-î Dupu ţe iş6, etcă vizu lângă bucă un sinduchîu şi con la dişclisi, fio doi ficiori cola an nuntru, ubavî şi bucuroşi şi ]îa lo.
    Ţela murâr vş şi capri. Di ţea, că nu vş lapti cu ţe să-lî crşscă ţiştîa ficiori, îel mulzîâ di la capri şi şa cu lapti di capri ]îa criscu şi lîa fşsi măcîcâţî.
    Cpn si fşsiră di şapti anî ]ia trimesi la sculîo.
    Ţiştîa doili, frati-su şi soră-sa din toţi maî anviţâu şi rau miluiţi di toată lumea. Amă maî mult din anviţătură miluîâu îe]i muzica. Di muzică vşii mult mirâc, di ţea si anviţară mult bun să sfirşscă cu muzica şi cu lalti sfirbi.
    Napconta, ca junsiră an anî şi criscură şi anviţară să contă cum nu si ari vichî uz^t an dunîa, căţară di-şî Iară sînătati di la muraru şi căţară
www.digibuc.ro
144
EERICLE 3J. PAPAHAG1
prin toată cătunili, căsăb^ili şi ţţ>rili să şătăîască şi să cpntă. Şi fură prun-ţl^ţî la toată lumea.
   Maî dinapoi di toati junsiră şi an un cătun proapi di ţea căsabă, iundi ra ampiratu, tatu-su lor. Ampiratu cpn uzţ) că an fil'en cătun si află tpri oamini, trimesi dupu iejî şi lia duşi an luî căsabă.
   Izmichiârilî şi alaitchili cpn vizură, că ţiştia sa ţelia doilî ficiori, ţe-li vpu zis la ampiratu, ca ampiratiţa fesi un căţţd şi ună mâţă, an loc di i]i băni, li ampliară izm'pnili di frică. Ţe să dară cmo ? Cum să scapă ? Tri-m'psiră un izmichiâr cu minciuni, că-î trimis di ampiratu şi la zişi: «an fil'en loc si află ună tâmbură, ţe an toată dunîa nu ari ca ea la sfiriri. Să va duţiţi să-ii laţi şi cu ea să viniţi să-lî faţiţi chiefu lu ampiratu, că mult Ji-ăî buricu an gaile.»
   Izmichiârilî ziţeău, că iii să fugă iii să peră, acu si duc cola. Şi şa scăpăm noi di frică.
   Bun ma ficioru cu mirâc pri sfiriri, ca uzp, ca şa-i, ună şi ună la ancălicţ) calu luî cu îeripî şi si duşi an tari loc, să-u le ţea tâmbură. Cpn junsi an locu iundi ra poarta lu ţea casă, fio doi munţi cari si băt’şu ăntri ieli, de-mec si băt'pu ună lalîţî; unu si ardicâ, lantu si lăsa. Tunţea calu cu îeripî, aii za-zbur£> la ţela ficior şi-li zişi: «Con Bă dişelidă munţili, tu să-mi dai zort şi să antrpm an nantru.»
   F'şsiră şa şi antrară.
   Ca antr£ ţela ficidr cu calu cu îeripî an ţea casă, ăşî şizii an bugiâo şi cpn căt{> disupră di par, au vizii ţea tâmbură. Casa ţea ra la ună babă şi spra-ta la ţină vini ilia bâbăiîă să-li pulŞscă la moni, ca să si spplă, cum ăi adetu. ,
   Şi con aii puleâ, an loc di apu cu vin. Tunţea ţela ficior antribţ): «cp ţe cu vin puliiţi şi nu cu apu?» Aii zişi baba: «Noi oa apu nu ari, an loc di apu, vin bem, cu vin faţim măncprli, cu vin spilţ>m vâsili, toati cu vin li fa-ţim.» — «Noi vin cola an nostru loc, zişi ficioru, saldi la bem, lanţ ţiva nu faţim cu iei.»
   Ficioru s?ra-ta măncţ> bun şi nu biu vin, amă-li ambitţ) cu vin ţeli lumi din ţea casă şi ca durniră, Iei si sculţ) şi-ii Io di pri par tâmbură, la an câlicţ) calu cu îeripî şi tot şa cum vini, fuzi şi junsi la soră-sa, ţe la ştitâ.
   Oâminili ampirâtului, cpn vizură, că scăpţ) di munţili ţelia, că nu la tâl-cioră, ancă ună oară li ampliară izm'şnili, şi-H zisiră ară ună minciuni: «Că an tari loc si află ună fetă cu numea Zpna Ghîulizara, cari an ţela vacţ>t ra ca ună prufită ţe ştia tot şi toati lumili viruîâu la ea, că ţe laf ziţeâ ea, tot si căţâ.
   Şa şi ţista juni fioîor, cu calu cu îeripî, ca junsi la ţea poartă lu Zpnă-Ghîulizară, cola rau doi răpi, cari vigliâii cu calocîchili, să nu antră niţi un uom. Tunţea calu cu îeripî aii zişi la ficior : «Do-mi zort să trec disupră pristi zid, cari ra mult nalt Şi cpn aii dşdi zort mari, tricu calu cu îeripî an di-ţindea parti di zid şi zişi cu glâs tari: «Zono-Ghîulizaro, Zono Ghlu-
www.digibuc.ro
I MEGLENOROMÂNII.
145
Hz ar o, leş! nălară!» Ea tunţea 'sfisi': «rppă s-ti faţi! nu-ara lucru'cu tini!» şi si fşsi rppă ppnă proapi lângă glăsnili calului.
  Ară strigat-au Iei: «Zono-Gblulizaro Ieşi foră!» şi ară-aţî feisi’ea: «Hopă s-ti faţi, nu-am lucru cu tini» şi si fesi ropă' ppnă la foălili ficiorului. Nap-conta ară vicnî cu tot zortu: «Zono-Ghîulizaro! Zpno-Ghîulizaro, Ieşi năfară!» şi Glilulizara con vizu, că nu si fesi ropă ancă, cunuscu,' că ari vriii ‘lucru cu ea şi iş£> fără. Şi cu un laf ară la fşsi ţela ficior juni iiom din i^ppă ji-mitati ţe ra. Dupu ţşsta alî spusi, să vini să căntţwn priună şi-să na duţim la ampiratu. Zşna-Ghîulizara să-nu-ţl spargă chîefu şi să soapă ampiratiţa di zahmet, al să mergă la ampiratu. Zona-Ghlulizâra aţi- vş zis mal nainti: «Io ţe să fac, şi voi ţea să faţiţl!*.
  Ca antrară la ampiratu au fiară muma lor angrupată di gUiă pPnă an ţoţi. Ampiratu vş pus cola un poliz, ca îer ţe iiom să trşcă pri cola, să-ii scupă. Cşn tricură ţella treill nu-ii scupsiră şi polizu [Ia zapăr£>, cp ţi nu-u scupăţî? Zpna-Ghlulizara zişi: «Noi nu-ii scupem, acu vreţi şa, acu nu, s-na turnam.»
  Ampiratu zişi:* «aîdi, antrâţl, nu-ii scupeţl!» Şi ca antrară la ampiratu, ună şi ună izmichlarlil la dărară cafe -cu otrovă, ama Zpna-Ghlulizara ştiâ, că-î otrovă şi uu vrură să blâ.
  Dupu ţea ţiştîa doill fraţi zăcăţară să contă c^ntiţi mult dulţl şi mult ubavi. Ca cântară mult, mult, ampiratu zişi: «aîdi gianăm Zpno-Ghîulizaro, nu dări vrin cpntic?» — «DunâţI-va toţi, zişi ea şi să cpnt.
  Cpn si dunară toţi, toţi, ea zişi ară: «Muţiţi iţi, amă ară nu iţi toţi!» Şi şa si fşsi la treîli uorl şi tunţea unu zişi: «■belchi şi ţea-u ţ^ri di la poartă, ţea angrupată ppn la ţpţi?» Ea zişi: şi ţea să vină!»
  Tunţea oâminiţ! au dizgrupară, amă ra goală oasi ppn la ţpţi, că muţiţi ani vş di cpn .ra an pimint şi Iarba dinzur din ea ra ună palmă.
  Dupu ţeiu dizgrupară, au dusira lângă lundi rau dunâţl toţi şi tunţea zpna zacăţp să spună şi să cpntă, ca cpm ţiştîa ficiori di prima rau, şi fcum leii sa iţiţi lu ţşsta muţlari, cum-alaitchili dărară cârti cu minciuni la ampiratu, ca an loc di iţi buni ampiratiţa fşsi mâţă şi căţţd şi toati cpti păţară ficiorii! din prima ppn an cmoţi.
. Muma lu ţeţîa ficiori cpn ăşl viză iţiţi muri di bucuriţîă mari şi ampiratu cpn si anvirinţ) aţi puşi izmicMariţî şi alaîtchili an cătrăn să Iarbă, ară am-pirăţpţîa-u lăsp la iţi lui şi Iei traşi din ţşsta lumi şi Si duşi an un munţi şi cola şizu ppn murL
  Ham şi Io cola şi cmo vinii să va spun ţestă pricazmă. Spună şi lăţiţi cmo.
  [OşanfJ                                                  Crista Papngheorghe.
                  8. Doi|I iţi lu ampiratu şi Zpna Ghîulizara.
                                        (Cet dot flî at Împ6ratulat şi zîna Ghîulizara.)
   Ha ună oară un ampirăt, cari nu vq fămpllă. An ună zuuă si duşi la un maghesnic, ca să cată, dă-li să-ţl da Domnu fămşţîă iii nu. Ţela maghesnic
   Analele A. R.—Tom. XXV.—Memoriile Seeţ. Literare.                            10
www.digibuc.ro
146
PEBICLE N. PAPAHAGI
ăli dşdi ună meră şi-Jî zişi «s-Ji-ix daî la mujiari-ta ţestă meră si-u. mănâncă şi ea să rudşscă un ijiu.» Aii I9 ampiratu şi fşsi şa.
   Ampiratu an ţela vacţ>t ţireâ să facă ună cavgă cu un lanţ ampirât şi cpn să si ducă zişi la alaitchili lui: «Ca să facă mu]iari-mea un ilîu, voi să-iîiî pisăiţi, dă-li-I fştă iii ficior.»
   Cpn ra ampiratu la cavgă, aii trimesiră cârti alaitchili, că cum «mulîari-ta rudi un căţ£l şi ună mâţă, ăn loc, că ea vş rudit un ficî5r ca soarli şi ună fetă ca luna.
   Ampiratu si anvirinţ» şi trimesi cârti nap5i, cum că muliari-sa s-aii an-groapă di ghiă ppnă la ţpţi an pimint, ară ficiorii! lui, căţplu şi maţa, săŢî pună an un sinduchiii şi să lîa turescă an Arai, ună mari vali, cola proapi di ţea căsabă.
   Dupu ţe f'esiră şa cum la ve pisăit ampiratu, ţelia ficîorilî, ca Iară pri vali, pri vali, jiinsiră lângă buca di ună moară şi si zapăr£ cola sinduchîu lângă bucă.
   Muraru tunţea ajî lp ficiorii! şi că nu vş lapti cu ţe să-li rănescă, la dideâ lapti di capră an loc di la mumă. Şi ca criscură măcicâţî, aii trimesi să anvşţă cârti. Iejî anviţâii bun; ama mai mult ţir'eii să anvşţă la sfiriri, ca să sfirpscă bun.
   Cpn jiinsiră an vac£t, Iară prin cătuni, prin căsab^î, şi prin ampiraţblî să amnă, să şătăîască şi să sfirpscă. Mai la margini jiinsiră şi an căsabâîa ţea iundi ra ampiratu tata lor.
   Alaitchili cpn lia vizură, cunuscură că ţelia sa ficîorilî ţe-li lăsară pri Arai şi ţirură să-li perdă. Di ţesta si duşi un izmichiâr şi zişi la ficîoru : «ampiratu zişi să ti duţî şi să Ipî tâmbura din iundi si bat munţilî şi nap-cum să vini să-JÎ cpnţî cu ţea tâmbură; lîumintrea aţi la puni capu la pi-cîoari.» Ţela ficior nu zişi «nu mi duc», amă, ca la ancălicţ» calu, si duşi cola şi-u lp ţea tâmbură.                        .
   Ca vizură alaitchili că-ix lp ţea tâmbură din ţela loc di cola, îundi la ţea poartă răii doi munţi şi nu puteai să antrişi, că ţelia doilî munţi si plăs-căt'eii antru ielî, la trim'esiră să află ună fetă cu numea «Ghiulizara», şi priună cu ea să vină să-lî dară chîefu lu ampiratu, că mult ăî an gaile.
   Cola la Ghiulizara si flau la poartă doi răpi ţe viglîâu cu calocîchili an mpnă şi zuiia şi noaptea. leii nu did'eii niţi un să antră an nuntru. Ficîoru nu si duşi prin poartă,, ama cu calu sări pristi zid cari ra nalt di 800 di răşţmî şi ca antrţ» an nuntru au lp Ghiulizara şi priună cu ea si dusiră la ampiratu. Ghîularizara ieri ţe ştia ca ună zpnă.
   Ghiulizara ajî ve zis di mai nâinti: «cum să fac io, şa să faţiţî.»
   Că si dusiră la ampiratu, toţi treilî, frâtili, sora şi zpna Ghiulizara, ună şi ună că jia vizu ampiratu, si bucurţ), că rau oamiiii ţe ştiau să-li dară chîefu. Ama, maî năinti să antră la ampiratu, fiară la poartă muma lu ţo Ia ficibri, angrupată ppnă la ţpţi an pimint şi cari uom triţeâ pri cola au scupeâ. Ca tricură ţiştia treijî nu-ii scupsirâ. Ghiulizara zişi:
www.digibuc.ro
MeGleno-româNiî.
147
   «Noi acu ţireţî să antr^m, să antrpm fpră să-u scuîpim, acu nu, s-na turnura.» Şi ampiratu zişi «lăsaţi să antră!» şi cum spuşu, antrară cola şi ză-căţară să cpntă frati-su cu sora. Tunţea ampiratu zişi, si cpntă şi zpna Ghlulizara şi ţesta zişi: «Dunâţî-va toţi, să cpnt.»
   Ca si dunară toţi, ea zişi: «ară nu iţi toţi dunâţî!» La treîli uorî, ară şa, la patruli uorî ară şa şi la ţinţli zişi un uom «belcM şi ţea angrupată di la poartă au ţeri.» «O! zişi Ghlulizara, etcă ţea! şi ea să vină!»
   Ună şi una ampiratu puveli di-ix dizgrupară şi idvam au diisiră lângă ampiratu, că ea di la chîept an jos nu vş carni. Tunţea Ghlulizara za-căţţ> să spună şi zişi: Ţiştîa doî]î ficiori sa la ţestă mumă; ţşsta-î lu ampiratu mulîari» şi la spusi cum păţpră ţiştîa ficiori di la zacăţ^t ppnă la mărgini. Tunţea ampiratu puveli, di alaitchili li arşi an catran; ară iliJI lui alî puşi ampirâţl şi Iei au lasţ> ţestă lumi şi si duşi an un munţi, îundi muri di jalîu.
   Şi Io ram cola şi cum vinii, mulţi uz£>î. fSau]: Şi io ram cola ţiva nu ştiu, ţestă seră vinii şi spuniţî voi, cari ştia pricazmi.
   [LunŞinI]                                                        Noe Dumitru.
                                9.  Faţirea lumilîă.
                                                     (Facerea lumii.)
   Domnu la dar£> ţeru şi pimintu an şasi zpli.
   An prima zuuă Domnu-u dar£ videla şi-u. dispărţ(> videla di antuneric şi si fşsi zuuă şi noapti.
   La dpuli zpli Domnu la dar£> ţeru.
   La treaz! (sau: treaza) Domnu la dispărţţ> usc atu di apu şi-lî au puşi nu. mea la pimint, îundi şpd oâminilî, vitili, porniţi, îărburli, şi toati chîtchili; ară adunării lu api: mprî, ăn cari sa peştilî, raţili şi lanîţili.
   La patruli zpli la dar(> soârli, luna st'şlili: soârli, ca să na sfitescă şi să na anclalzşscă zuua, ară luna şi st'şlili, ca să sfitşscă noaptea.
   La ţinţli zpli Domnu dar(> toati turliîli di puţi, ţe prăîes şi peşti]! ţe pli-văîes ăn apu.
   An şasea zuuă Domnu darţ> vititili toati şi divotinili; an ţşsta zuuă Ip Domnu ţară, la darţ> şi uomu direp lica lui şi ţîa puşi numea Adam.
   Ca vizii Domnu că lu uomu lî-ăî ur(>t să îă singur, cpn durmîâ Adâm, lp ună din coâstili lui şi-ii dar(> Eva şi lî-u dedi ca soţ la Adam.
   Napcum ţîa blagoslovi şi lîa zişi: Creştiţîşi iţîmulîţl (şi va faţiţî muliţî) şi puviliţî-la pimintu cu tot ţe si află pri Iei.
   Ară ăn şaptea zuuă rapus(> Domnu. Demec şasi zpli să sirbim şi zuua di şapti, demec Duminica-ii sfiti, sa na duţim la bis'şrică şi să faţim buni lucri.
                                                                             [Transcris dupS traducerea d-lul Noe Crista, Ln.]
                                10.  Ficiorii! bâbăliă.
                                                     (Feciorii babei.)
   Ra ună oară ună babă mult sirşcă. Ţpstă babă ăşl ve trei ficiori şi dintru că baba ra mult sirşcă nu lîa putea răniri ficloriţî, di ţea ficiorii! işpră
www.digibuc.ro
148
PEftICLfc N. PAPAfîAGt
prin urmân, ca să si rănescă cu luvirea. Dupu ţe luviră, ăn prima zuuă că-ţară un porc div şi la lăsară mai mârili fraţi, să la junglîă, să-l zdrubescă, să-l pună an căldări şi să-l iarbă. Ară lanîţi î fraţi si dusiră ară prin ur-măn să luvescă di mţnnista.
   Dupu ţe la puşi ăn căldări, con la irbeâ curbanu, vini un uom ţoglav, cari, că-jî prumirosi la carni, işţ> din gaură şi-Ji zişi la ţela ficior, «amân dp-mî un'ec carni că mult sam flâmund.» Ţela ficior ca la virui, ăji dedi ună mucicată. Ară ţela ţoglăv, ăn loc si-ii mănâncă saldi mucîcata di carni, priună cu mucîcata şi tot cazanu di carni.
   Sşra-ta dupu ţe viniră fraţiîî, la fiară fără carni şi la antribară, ţe ăi si-bepu. Iei la spusi că cum, şa! şa! Mpînista şizu ţela mijlucanu fraţi. Şi la iei şa-ţi si pogudi. Poîmpînista şizu mai micu fraţi şi cpn la irbeâ curbanu işţ> ţela ţoglăv şi-Jî zişi: «Aman! du-mî ună mucicată di carni, că mult sam flămund !» Iei ălî zişi: «Stpî să talîţim lemni pişim, napconta să-ţî dau.»
   Şi cpn tăjîâu lemni, vini la ună dispicătură şi-lî zişi: «pun-ţî-u mpna păn să dau un clin, napcon îo ară s-ţi-ii scot!» Şi dupu ţe ăşî li puşi mpnîli, că-lî si strinsiră, zişi: «Amân! scoati-mî-li !»—«Stpî să-ţî vină crielu, si videm tu cum la mănânţî curbanu.»
   Sşra-ta cpn viniră fraţiîî luî, la fiară cola şi-şî zisiră: «Ţista-î ţela ţe na li mănc^ bibili; stpî s-la tălcîpm.» Şi ţoglăvu zişi «aman! nu mi tălcîţ>ţî, că îo am trei iţi, toati trei s-va li dau la voî.» Şi dupu ţe la spusi şa, îelî, la lăsară şi ţela dedi, ăntrţ» prin ună gâură şi si duşi ăn di joasa lumi. Şi ţeîîa ficiori napcon un dupu un căţară să antră şi îelî ăn gâură. Mârili fraţi zişi: «îo, ca să antru an gâură, ca să mi duc ăn jos pănă să jungă funia.
   Că la ţea gâură vea ună funîă, di cu ţea funîă si disfăr'pu ăn jos, ăn di joasa lumi. — Dupu ţea mârili si duşi pănă ăn jimitati di gâură, că-u za mişcţ) funia, la trăgniră. Napconta mijlucanu şi iei şa. Napconta maî micu zişi, că îo ca sî-ii za-micîcu funia, ţer ancă cpta s-mi lăsâţî. Şi îelî ca f esiră şa, ca-u lăsară funia, căzu ăn di joasa lumi.
   Dupu ţe si duşi an dijoasa lumi, flp an ţea ună casă, lu ţela dedu trei fpti: Bingvala, Gveliţa şi Gbîulizara, ţea maî ubavă din dunîa. Dupu ţe la vizură ţista ficîoru, zisiră: «Hi! Ti! ţe ubav ficior! A bre ! cum bre ti can-disişî să vini şi tu oa să ti mănâncă ţista ţoglăv. Noi na-ari dus, oa, ca să na mănâncă.»
   Dupu ţe flpţşsta iei la zişi: «Vreţi să va duc ăn disupra lumi?»— «Vrem.» Şi îel li Ip ună coti ună, li puşi ăn sus pri funîă. Dupu ţe li puşi eali, căţţ> si pună şi îel. Amă ţelîa luî fraţi, ca vizură ţea Ghîulizarâ, ăl maî mică şi maî ubavă, di cpt lanti, cunuscură, că maî mic fraţi si-u le ţestă şi cpn si puneâ ăn sus pri funîă ălî-u tăi iară şi îel rămaşi ăn dijoasa lumi. Dupu ţe râmaşi iei căţţ) să si ducă ăn cola prin urmân. Ca amnţ> unşc, flp un ârburi mari şi mult tufnât. Clo pri ţela ârburi vea un cuţib di condur, cari vea an culîbu luî ţinţî puii minuţî, ca di ună săptămpnă. Şi an ţela loc vea ună coştiviţă mult mari şi vineâ di lîa măncâ puliji la ţela conduru. Şi tunţea cpn si
www.digibuc.ro
meglenoromâni!.
149
duşi cola ficîoru, cola angă ârburi an ţela saât si pogudi di vini şi ţea coş-tiviţă şi ca-u viziiră ţelîa puii din culîb, Iară si d'epiră. Ară ţela ficîoru, ca moînl cu ună rppă, au tălcîţ) coştiviţa. Dupu ţe-ix tălcîţ), vini şi conduru ca s-la da măncari la lui puii şi ca la vizii ficîoru, zişi: «hi! ! blăstimătuli! beldii tu rai ţela ţe pri timp vinî să lîa mănânţî pulilî meî. Cmo s-ti tăl-cîţis.» Şi ună şi-ună ţelîa pulî proţăpară: «nu la tălcîţ), că îel na scăpţ) noî di ţesta, di coştiviţa.»
   Tunţea ţela condur si zabucurţ) mult, mult şi lîa zişi: «Ţe bun ţerî să-ţî fac?». — Un bun ţer, s-mi duţî ăn disupra lumi.» — «Bun, îo s-ti duc an di-supra lumi, amă să aflişî doî foîlurî di bivulî, unu di apu şi lantu di carni.»— «Bun!»                                    .
   Dupu ţea, si duşi şa ăn jos angă ună făntpnă şi cola flp ună fetă ţe plănşleâ şi cari ra ilia lu ămpiratu din ţea căsabă. «Ţe plpnţlî?» — Ţe si nu plpng? ăn ţşstă căsabă ari ună lamnîă şi an sfacă zuuă mănâncă coti un uom, şi napcum lasă să pricură apu din făntona ţesta. Cmo amî vini urdinu şi mini ca s-mi mănâncă; di ţea cmo plpng.»
   — «Nu dună gaile di ţşsta. Tucu ăţî mi rog să caţî un'ec ăn cap.» Şi cpn • ajî cătâ, la scoasi ţea fetă ninelu di la zeîzit şi lîa la za căţţ) di peru Iul. Dupu ţea, îavi şi ţea lamnîă vineâ din jos şi ţireâ să-u mănâncă feta. Şi ună-şi-ună ţela ficior, ălî mpîni ună şi-ii uţisi lamnîa. Dupu ţe ţea fetă fu scăpată di lamnîă, si duşi casă să spună la tătpni lui. Şi tătpni luî, ca si zabucurară, că scapţ) feta, fesiră tijial din toati căsâbăili şi dunară toţi oâminilî, să vedă cari au tălcîp lamnîa.
   F(jta la cunoscii pri ţela ficior, că-fi vea căcîpt un ninel ăn cap. Şi dupu ţe flp ampiratu, ca ţista ficior au tălcîp, zişi: «Ţe ţerî s-ăţî dau!» — Io ţer, să-mî dai un foali di bivul di carni şi un foali di bivul di apu.» — «Saldi ţesta ţerî? Pari nu veri?» — «Nu!»
   Ămpiratu ăl li dedi şi ţista, că li lp ţeli fţdîurli, li duşi lângă ţela conduru, li puşi pri îel şi pristi folîurî şi îel ancălic^ disupra. Şi ţela conduru ălî zişi: «Cpn si zic Cra\ tu sa-mî daî una mucîcată di carni, şi cPn si zic Pi ! tu sa-amî daî ună picătura di apu.»
   Şi şa ţela conduru, ca si rădici ăn sus, Io să ţopă cra-pi, cra-pi şi cpn ziţeâ era! alî dideâ carni şi cpn ziţeâ pi, alî dideâ apu. Ama carnea nu-jî junsi ppnă ăn disupră-lumi; di ţea că si sfărşţ) carnea di foali şi cpn proţăpâ conduru era! îel aşî talia di sup mpnă, di sup picior carni, că pănă tunţea uomu ra tot ună. Şi şa idvam la scoasi ăn disupra-lumi. Şi ţela conduru ca prăîni an jos, si duşi ară ăn dijoasa lumi.
   Ţela ficior nu putea si amnă că vea tăUat carni. Di ţea şizii cola treî zoii. Şi dupu treî zoii, ca si andirşsi, căţp si amnă prin urmân şi junsi la ună casă, îundi ra ună babă bitprnă. Au ăntrib^: «E! babo! ţe ari? ţe nu-ari?» Ea ălî zişi, că an cătun oa proapi si faţi ună nuntă. Doî fraţi si ansoară şi ari ună fQtă mult iibavă, ţe toţi cupilaşilî au ţer, amă ea nu lîa va, că nu-lî pot dărari rubi cafcu ţQri ea.
www.digibuc.ro
150
PERICLE N. PAPAHAGI
   Tunţea ţela ficîoru picăsi, că-î ţea fetă ţe-u scoasi îel din dijoasa lumi şi că ruba lu ţea fptă îel au ari cu îel. M^înista ţea babă si duşi şi ea la nuntă. Şi ţela ficior, ca rămaşi casă, dăr£ un cal roşi şi si duşi cu îel la ţea casă lundi si făţeâ nunta. Ţela cal ca cum ra? Iei vp lat un per din capu lu ţ5-glăvu cpn durniîâ, şi ăncă cpn ra ăn dijoasa-lumi, şi ţela per ca la prinşi si fşsi un cal roşi şi si duşi cu Iei la nuntă.
   Ţea fetă ca la vizii ţela ficior la cunuscii şi ficîoru aţi dpdi rîxbili la ea şi napcum si Iară. Si ansur$ ficîoru dupu ea, ca cum vea gudît ăncă din dijoasa-lumi. Şi dupu ţea fpsiră ună mari bucurifiă di 24 zpli şi nu-mî si şădeâ la mini vichi şi fuzîî di cola şi vinîî oa si spun la voî ţpsta pricazmu.
   lOşanî]                                                          Hrista Papagheorghe,
                                11. Tiimbuli-bei.
   Un păndâr ra la vinîurî. Alî si duşi lisiţa: «dp-mî, păndâruli, si mănânc uă!
   —     «Cpţi, lisiţu, tu si-u mănânţî başa ua?» — «S-ţi-u leu feta ampirâ-tulul la tini.»
   —   «Mi, u poţi si-u Ipî?»
   —   «Au pot.»
   Şi si sculţ) lisiţa, si duşi la ampiratu:
   —   «Ămpirâtuli, ampirâtuli, si-u dai feta dupu Tumbuli-bei.»
   Şi ampiratu zişi:
   —   «Nu la ştiu Tumbuli-bei cafcu uom ăî.»
   —   «Mai mult mal ari di tini.»
   Şi la tocmi Tumbuli-bei. Lisiţa ca-şî vini la păndâr ălî spusi.
   —   «Ti tucmiî şi ţ-au puş numea: Tumbuli-bei.»
   Şi cmo lisiţa, ţe fqsî ! Si duşi la valea, îundi spilâu mulîărli şi niv'estili şi la zişi lisiţa: «nivpsti, fpti ţe şei, ţe lucru ăî cola sprotiva ?» şi eali si ză-cătară şi lisiţa, ţe faţi ? Li lp furlinîli şi şiştaţilî şi fuzi. Şi ţeli cum cătâii ăn cola, ca şi-u zirniră, au vizură lisiţa îundi fuzi cu şiştaţili şi furlinîli şi eali pruţăpară «mari! ţe-î cu lisiţa !» şi ea ăşî fuzi prin urmân şi ţeli lisiţa ca li lp, li duşi la feta ampirâtuluî.
   —     «Na! ţpşti, ampirâtuli! că ţea noastră fu âpanspz!» şi-şî lăfî cu ampiratu, ăjî zişi «ţpsta duminică ţe vini, si-u faţim nunta» şi si sculţ) lisiţa di-şî fuzi şi ca si duşi la păndâru: «Za-cacîa-la tufecu di păndârniţă, di-aî si-u lpm fpta lu ampiratu.» ’
   Şi că chinisiră doilî, cu lisiţa drumu ăşî amnâu îelî doilî.
   Mi cmo lisiţa, ţe murafet si spună, că pruchîară di căsabă; aţi zişi: «tu lp, Tumbuli-bei, dpu zmăreţî.» Şi şa ca li zăvlicîpră dupu îejî di sări una mpglă, di si za-cîudi căsăbaua. Cpn si dusiră la ăinpiratu, ămpiratu zişi:
   —   «Mara lisiţu, iun’ ţ-u cuscrimea?»
   —     «I! ghidi ampirâtuli, ca sari ună duşu, piri, saldi noi cu Tumbuli-beî scăpăm bileâ. Ruba, ţe-u vp, au pirdii. Di la picurâr oaia ţesta-ii lpm. Şi lisiţa zişi lu păndâr; ma tu şi nu ti uzireşî, că ampiratu rubă di sarma ari!»
www.digibuc.ro
meglenoromâni!.
151
   Şi lia dedi, la primim şi ţi-u dşdi feta şi la andiresi şi trimpsi aschîâr şi suvari mulîţî cu îel, ca vrin ămpirât şi ca chinisiră năpoî şi lisiţa ăl! zişi la Tumbuli-bei «îo si trag la cunăc! la lu zmeu cunăc îo s-mi duc s-la ard, îoc s-la fac.»
   Că si duşi lisiţa la zmeu, al! zişi: «zmeuli! trăgneâ-ti din cunăc, că îa-la ampiratu vini şi că bat-fat nu-aî, trăgneâ-ti di ună parti.»
   «Mi îundi si antru, lisiţu?»
   «Ăn un cup di senă cola.»
   Iei antr£> ăn cup di senă şi lisiţa ăjî dedi foc, arşi. Şi că viniră ţelîa: Tumbuli-bei, ca ăntrară ăn cunăc, măncătur! mulţi vş cola pri ţela cunăc şi au pusiră lisiţa an bugîâc, biîură, măncară cu ţelîa muliţ! oaminî lu ămpi-ratu şi vini loc si si ducă ăn pravicini şi ţelîa oaminî lu ampiratu, că au f'ş-siră nunta, ăşî fuzlră. Chinisiră lisiţa cu Tumbuli-bei, amă lisiţa pri cal cu coada la parti şi cu nivpsta-şî pricăjâii toţi treilî şi că si dusiră la ampiratu ăntrară ăn cunăc, biîură, măncară, tot fpsiră, ăşî dărară gîambuş şi că vini loc si fugă, ămpiratu trimesi oaminî mulîţî s-lîa ăndirşgă şi că si dusiră pănă ăn jimitati di drum, si turnară ţelîa oaminî.
   Şi că si dusiră Tumbuli-bei şi cu nivşsta casă şi cu lisiţa, şi lisiţa si fesi ca loaşă. Tumbuli-bei ra dus la şătăiri şi că vini di la şătăiri, lisiţa ra fată loaşă, si vşdă da-iî-au cată. Ară nivesta lu Tumbuli-bei zişi la Tumbuli-bei:
   —  «Lş-u lisiţa di tureâ-u!»
   —  «Măre, cum şa?»
   —    «Măre! le-ii di tureâ-u, că muri lisiţa.» Şi cpn lp Tumbuli-beî lisiţa, au turi di pri cunăc şi lisiţa ca si scul£, si duşi la Tumbuli-beî, ălî zişi: «Tumbuli-bei, aţi pot fâţiri si stai ară pri tufec.»
   Şi Tumbuli căzu Ia rugămint: «Bră! amân, bră amân! lisiţu.»
   Şi napcunta, au Iară, di-u cătară, aţî dădeu măncăturî buni şi că muri lisiţa, ălî dărară grob şi au angrupară cu popi şi îo amî vinii di cola şi mulţi lucri duş, amă tricuî prin vali şi si nicară.
   [OşanI]                                                    Doolu Str. Arzintâr.
                          12. Mincîunoşilî (Mincinoşii).
   Yrin si dusesi ăn vrin cătun şi con si anturnasi, cătunenîH la antribară.
   —   «Că ti dus'esişî, ţe cătun ra, ţe tur Iii di cătun ra?» Iei la zişi:
   —   «Câsili rau cupiriti cu carni di porc!»
   Cătunpnîli cum să viruîască ţesta! Bini ma ş-la ve cu îel mincîunosu şi soţu-su. Şi ţista zişi:
   —     «Şa-î! îo nu vizuî oâltarî cpn tricuî pri cola cum rau cupiriti câsili, amă vizuî, că gârdurli rau amplititi cu cărnâţî.»
   Ţista laf si ziţi cpn nu junţli un mincîunos, amă vini şi lantu cu maî mari mincîuni.
   [OşanI]                                                            Stole Artintaru.
www.digibuc.ro
152
PERICLE N. PAPAHAGI
                             13. Gărnişoru şi bubili.
                             (Porumbul şi gAndacil de mătase.)
   Nainti, spunea baba noastră, că gărnişoru cpn vini oâ an locu ţista, un uom din Npnti la dus-au. Iei ra ăn aschîer, ăn jos, cutru Nadulia. Colai ca la vizu gărnişoru, au amplîţ) gura di tufec di gărnişor şi-ii duşi oâ ăn cătunili noastri.
   Şa şi bubili. Li dus-au un Nănt'pn din aschîer cpn fiţ'eii câvgă an Irmâni. Lo ună frpn<Jă di cîarnic plină cu bubi şi-ii duşi oâ şi di cola si zăcaţară bubili.
   [Luncjlnl]                                                           Noe Dumitru.
                               14.  Groburli di Npnta.
                                    (Cimitirul din Nănta.)          •
   An groburli di Npnta turţeştî si află pisăiturî mulţi vecii şi cpn sapă Năn-tenilî an ţeli groburî, află mulţi iiori oâminî, angrupâţî din vscjîă vac^t. Şi cota sa măcîcâţî ţejîa oâminî, că capu lor ăî cpt un iiom di as,
   [Lumjinl]                                                                  Noe Dumitru,
  >                                   Alta.
  Si spuni, că comandaru iu Alexandru şadi an Npnti. Ţista comandâr vut-au vrin ficior di un an şi la vut-au pus ăn vrin lpgăn di furlină şi la capu lu ţela ficior vut-au vrin diament.
  Frenţi]i au flat-au ţesta pisăitură an vrină rppă, amâ nu ştiu îundi-î an-grupât ţela ficior, ca cpn muri ficioru, la angrupară cu tot legăn şi diament.
  [Lun^ini]                                                         Noe Dumitru.
                           15. Uomu cu măgari]!.
                                               (Omul cu măgarii,)
  Un uom li sfărşţ) Temnili, aţi vită nu vş să anoarcă. Ţiru prin maală şi dun£ npu măgari. Şi chinisî si ducă la Ipmni. Ca si duşi ppnă an un loc, că jîa numirţ) măgari]!, uopt ]îa scoasi, că ţela di sup îel nu la punea.
  Căţ£ să plpngă «îundi-î măgaru, îundi mi-ăi măgaru, io 9 măgari vem cmo sa uopt, îundi s-la aflum lantu măgar.» Şi şa chinisî năpoî cutru casă plăngţmdăra. An drum bătu pri un uom şi la antribţ): «Nu vizuşi vrin măgar?» Ţela uom aii zişi: «nu vizui!»
  Chinisî ară plăngţradăra cutru casă, flp un ficior di 9 ani, antrib£>: «A bra! la cicîa ! nu vizuşi vrin măgar ?»
  —   Mi tu cpţî muţiţi aî, pirdut-aî vrin ?
  —   Mâra, nu ştii, bra milu, amî vşm 9 măgari, cmo mî-am uopt.
  —   Numir-]ia, cicîu, a]i zişi ţela ficior.
  Că lîa, numir^, ară uopt ]ia scoasi.
  Ficioru mic a]î zişi:
  —   Mi ţela di sup tini, ţe la ai ancălicât, cicîu, nu la puni ?
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
153
   Că 11a numirţ) napcum cu tot ţela di sup lei, lîa scoasi măgarii! 9, coţi rau. Şi şa si dusiră la Işmni 9 măgari şi cu iei zşţi.
   [OşanI]                                                               Cristu Tanas.
                            16. Ficioru juni.
                                               (Feciorul voinic.)
  Ună fQtă uuă oară si duşi la căstţmî să-şi lîa vşgjiă şi-şi prinşi un foc. Tunţea pri cola tricu ună urspniă, ăşî au lo feta şi-şi au duşi an cojuc an gaură, aşi au puşi cola şi-lî puşi ună rppă pri ea şi si duşi si află măncă-tură. Ea-lî duţeâ turlii di cărniurî şi dupu un'QC di vacpt, fşta aşi fţsi un ficior, jimitati ficior, jimitati ursonîă.
  Dupu un'şc vac£t ficioru si fţsi mari, ancriscu şi-lî zişi la mumă-sa: «mamu nu-am vrin vuică, vrin cici, iun’ si na duţim?» Ară mama alizisi: «Iliuli! nu vezi tat-tu cotă ropă mari pus-a pri noi ?» Ficioru ajî zişi: «hăhă ! hăhă ! di ţsstă r;pă mamu ti sparî?» şi ună şi ună Jî-u dQdi cu picioru, rppa-u printurnţ) şi işoră din gaură şi ca junsiră proapi di cătun, fiară an drum nişti ficiori ţe să burau. Cpn duşi să la scoată ţela ficior, la prinşi di picior, aii la scoasi picioru. Ară mumă-sa si spăr£.
  Taman si dusiră mai an cola, fiară nişti ficiori ţe si bătăii cu topchi di bumbac şi aii dşdi mumă-sa cum aii vp an mţmică şi ca mpîni ficioru, că li-ii dedi la un din ţelia şi ună-şi-ună ficioru aşi muri, şa putşri vp iei.
  Ca si dusiră mai diparti, fiară nişti ficiori ţe burau, şi ară si tutni s-la scapă. Ca la trăgni ară di picior aii la scoasi, cum şi di prima si zisţsi. Con si dusiră la vuică-sa, aji spusi mumă-sa, nu-ari Işc di ţista ficior, cum si faţim, ca să la pirim ? Ară vuică-sa aţi zişi, si ducă la agru ţela, ţe la vq siminăt melîu.
  Şi ficioru si duşi angă agru, vizu nişti păzărgiî cu caii ancârcâţi cu ier. Ficioru lîa discărcţ) caţili, do la unu, dp la lantu, lîa uţisi toţi calili şi oâ-miniji şi angărdî un gard cu ier, că niţi un puţiii nu putea să antră.
  Ca si duşi casă, aii zişi vuică-să «E ! la angărdîşî gardu bun?» Ară iei zişi: «Lagă, să la vezi. Niţi puliii nu poati antrari.» Vuică-sa con vizu, să zacîudî şi cpn si duşi la fio angărdît cu ier, că niţi un puţiu nu putea să trşcă.
  Tunţea si spărură şi zisirâ la ficioru «Du-ti, că ampiratu ti vicăîaşti.»
  Ficioru si duşi la ampiratu şi ca fşsi mulţi, aii zişi ampiratu : «Ficîoruli! na ţşşti cămili s-ti duţi di colăia să ancarţî pari.» Ampiratu la trimişi la ţoglăvî s-la mănâncă, că şi lui aţi ra frică di ţista ciudît ficior.
  Con si duşi ficioru cola, antr£ an casă, aţi za-căţ£ să ampţiă saţiţi şi ună ca lîa amplîţ) saţiji, căţ£> să ancarcă. Ca la puşi un sac la ună parti, tricu ş-la lantă parti şi cpn si burniră ţoglăvilî, s-la mănâncă di ghiu !
  Iei lo ună cămilă şi do la un, dp la lanţ, toţi lia tălcîţ). Aţi aşi ancărcţ) toati pârili şi aîdi la ampiratu. Şi ampiratu să scapă di îel, alizisi: «Juni ficior, tu putuşi să lîa Iţi di la ţoglăvî, tali să iă toati ţQşti pari. Du-ţi-li la
www.digibuc.ro
154
PERICLE N. PAPAHAGI
tini!» Şi ficîoru aşi li duşi casă şi iar si printurn^ la ampiratu. Cu nou am-piratu la trimşsi cu npu bivuji la lpmni.
  Ţela ficior aşi ve griş^t băltia casă şi iei aşi ve lat ună tăpugă. C?n si dediră nişti oamini dupu iei, cari upinca şi-u pirdu, cari ciarppa, toţi aşi turnară. Iei dupu ţe si duşi, tăli^ lemni şi căţ^ s-lia ancarcă bivuţili. Li a ancărc£> uoptilî, vini urdinu ş-la lantu s-la ancarcă, tucu etcă-u ună sa-muvilă din nas lăsă di trei turliî diplamin: roşi,gâlbinâ şi verdi, şi ţela juni cpn au vizu, di ună oară lăg£, si tutni pristi ea şi-ii căţţ> di grătlân, ăşî au lig^ şi că la ancărc^ lantu bivul, au lp şi au ligp di Iei şi-şî amnâ ca oaia dupu iei. Şa bivuliji lîa zaguneâ, dupu bivujî iei şi dupu iei samuvila ca ficîoru dupu tatu şi lăsă plamin roşi, verdi şi gâlbină.
  Ampiratu cpn si pricăt£ dipri cunâc, la vizu junili cu bivuliii antru iei şi cu samuvila dupu iei, aşi amplîp ună-şi-ună izm'şnili di frică şi pruţăp^ :
  «Juni, juni, mută-u di oa!»
  Ficîoru-ii lp di cola, au uţisi, şi aţi si duşi la ampiratu, aşi lp bacşişu şi mersi casă.
  [OşanI]                                                         Itu St. Arzintaru.
                       17. Marca şi Ficîoru-Cocotinu.
  Dupu cum spun şi dediji noştri, că fost-au nainte vrin uom cu numea Marcu. Iei ra un ficior di 15 ani. Ra un ficior mult slab şi cpn si ţirtâ cu vrin di ficiori, ca la za-suilâ, aşî-cădeâ. Ară ună zuuă cpn ra putirit di ficiori, iei antr£ an ună p'eştiră şi cola fLp ăn un legăn un ficior mic, cari plănţleâ şi căţ£ s-la l'egănă. Dupu ţea, vini ţea samuvilă şi cpn vizu, că tari uom-ăî, ăji dedi di ţucni npu uorî lapti şi si fesi cpta mult juni, că ridică şi riduri (dealuri). Ca si turn^ casă di la ţeli samuvili, iei si ansur^ şi nap-conta, căţ£ di dăr£ ună calocîcă, cum nu ra ăn lumi.
  Dupu ţe-u dăr£, iei la junglî^ ţela cuvâcîu, ca să nu dară la lanţ tari. Şi căţ() si ubidşscă prin lumi vrin uom mai juni di iei. Mumă-sa ăji zişi: «Că ăn un loc si află un uom cu numea Ficîoru-Cocotinu; iei ăi mai juni di cpt tini.»                               ‘
  Ca la ancălic^ calu si duşi cola. Cpn antr£ la poartă lu Ficîoru-Cocotinu, cola ra ună ploacîă mult mari şi pri ea rau şapti-zoţî şi dpu di nivşsti. Şi căţară cu Fecîoru-Cocotinu siru ardică ţea ploacîă. Ficîoru-Cocotinu au nalţ£ pană lângă foali, ari Marcu pănă lângă zinucli. Cpn vizu că Ficîoru-Cocotinu ăi mai juni, zişi, ca si si ducă ăn oaspiţ la casa luî. Şi cpn amnâu drumu doilî, Marcu au scoasi calocîca şi-]î-u tricu prin buric. Ma Ficîoru-Cocotinu di multă junilîă nu picăsi, că-î calocîcă, tucu zişi, că mi doari buricu. Marcu lîa zişi; «plQcă-ti s-ăţî trpcă !» şi ca si plic£>, căzu di pri cal. Marcu ăn ţea zuuă cpn si duşi casă, an ţea noapti vizu an vis, că plănţleâ mulîari-sa ăn ună vali cu doilî ficiori, ară mumă-sa la mărgini si rădea. Ca si duşi casă, au flp-mumă-sa, că plănrleâ, ară mulîari-sa şi ficiorii! rau laţi di lanţ bărbât. Iei au lăs(> mumă-sa casă şi si fpsi un călugăr. Cpn şătăîâ prin cătuni cu cala
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNiI.
155
si duşi şi la ţea casă, îundi ra muiîari-sa. Poarta lu ţea casa ra anclisă, şi ca antrib£> cola, lîa spusi sibepu si antră. Cpn antr£>, şizu şi ca*lî aii dusiră şi calocîca, îel lîa junglă toţi şi ăşî lp mulîari-sa, aii anviî ăn catrân, au arşi, saldi ţ£>ţili nu-JÎ li arşi. Nu ştiii de-ale ăi aslî ţesta pricazmă, amă Idcurli îundi zic, că si fesi, si află ăn locu nostru. Coasa, îundi la ligţ) calu şi lăntili mulţi-locuri dărati di îel. Dupu ţpsta, ca iş£> martinu, la tâlcîpră.
   [Lumjini]                                                             Noe Dumitra.
                                    18. Legeudă.
                                     (Păstorul, vierul, femeea eu răsboiul şi agrioultorul.)
   Domnu amnâ şi junsi la un pastir, ţe mult si pionii, că ari iioî un'şc. Domnu lîa zişi: «Toati cîofţili si si pru-facă iioî!» Şi şa si fesi.
   Di oâ Domnu junsi la dguă-şdputi (1). Un iiom lucra ceşma şi tot nu dărâ trşbă. Domnu lîa zişi: «vin şi rachiă ăn loc di apu!» şi şa si fesi. Maî di* ţindea flp Domnu un urâcîii ţe lucra agru di ună parti. Cum ? Dipu ţe dărâ un iirdin, si pri-turnâ ară si dară lantu di la prima. Nu ştia si facă urdin şi di îundi sfărşâ.
   Domnu lîa zişi: «Di ţe şa arî ? Nu verî sa-ţî spun îo cum si arî tu?»
   Şi Domnu lîa spusi.                                                            •
   Aţi Domnu flp ună muîlari ţe nu ştia să dară bun războiţi. Şi au antribp : «Verî si-ţî spun îo cum si faţî?» şi ea zişi: «Cari iiom nu aşi va iiocli?» Şi Domnu lîa zişi, să nalţă un picîdr şi cu unu si calcă şi şa za-gunî răzbdîu.
   Dipu mult vac£>t Domnu si fesi iiom şi vinî pri pimînt şi tricu pri la pastîr. Lîa ţşri unec lapti şi ţela zişi: «Pari aî?» — «Nii-am pari.» — «Acu pari nii-aî, lapti nu-î.» Şi Domnu, cpn li duna pastiru oîli birichîet mari, tprîu! tprîu! zişi: «Ţe ra, si si facă!» şi si f'esiră ară cîofţi.
   Maî diţindea junsi Domnu la ţela di la două-şoputi. Şi ţista ujîtţ», ca nu ve năinti apu şi cmo vindea la toată dunîă pri pari vin şi rachiă. Domnu
a]î ţiru un'şc vin, că ra pumar£>t. «Pari aî?» Tot şa Domnu zişi, că pari nii-ari şi uomu nu lîa dedi. Tunţea Domnu zişi: «Ţe ra, si si facă» şi si fpsi ară apu. Drumătoru şi traşi drumu şi la las£>, si si miră cum pricură cmo apu.
   Cpn junsi la nivpstă aii antribp, cari aii anviţ£> să facă lucru şa bun. Ară ea: «singură, singură.»
   «Dirmi singură anviţâşî tu, un an di zpli si lucrezi şi sup soară si-ii porţi ?»
   Cpn junsi la urâcîii alî zişi: «Cari ti anviţ£> să arî?» — «Mi cari? Domnu! Domnu mi anviţ£>, să iă mari.
   Şi Domnu, cen uz£> ţestă lacardiă, ălî zişi:
   «Tu să arî, să sapi şi birichîet si aî. Toată dunîaiia si mănâncă şi puii şi toţi şi tot si aî.»
   Şi şa fu. Di urâcîii toţî si rănesc. Şi boîlor zişi Domnu să le iă mpnca şi ţara licşoară.                                                             ’
   [Luntjinl]                                             Dedu Lazar, bătrân de 80 ani. 1
   (1) Nume de localitate în apropriere de Luntjiflî.
www.digibuc.ro
156
PERICLE N. PAPAHAGI
                               19. Rila-Mănastir.
   An ţea vecţîă vremi vut-au la Rila-Mănastîr un călugăr, şi fraţi vut-au şi ţista. Ca si lp locu di Turcu, ca si anturcîoră bugarilî ţe rau oâ, cătunu ţela rămaşi şi cu mănăstiru. «Că ţe mari, că ţe bra! să aibă caurî» şa ziţ'eu turţiiî, coniţî. Tălîaţiţî, că călugăriţi nu si prid'şdiră, căţară f psiră dubară; căţară un ficîbr, mascuri, la priminiră an fitpscă rubă şi căţară, Iară ţela mănăstiru.
   Ţela ficîbr la dusiră la ţela mănăstiru. Ma ficîoru ra turcu. Şi ca la prîn-siră, la dusiră an udâîa ţea ficîoru feminin: «bra! ună fetă turţpscă fuzî, ţe si fesi! bra! oâ feta, bra! cola feta, moţi, ţesta fetă ţe si pirî, că-u scun-siră!» Lăgară coa, lăgară cola, napcum, că si dus-au la mănăstîr, la căţară dinzur, d'ediră mari zort la călugăr.
   Ca lîa dediră zort «nu ştiu gîanăm, nu ştiu! îo sam călugăr, tari lucru la mini nu trubuîaşti.» Turţiţî «nu! feta-u ţirem di la tini, feta oâ să iă!»
   Că ]îa d'ediră zort, îel «nu ştiu, şi nu ştiu.» Ară cpnilî «Nu ştii, cheratâ tu! Noi si-u videm, acu-u flom, aîr nu ari di tini, bun nu ari di tini, că s-ti uţidim.» ,
   Aţi si dus'şsiră prin ud^î, buruviră, că buruviră, au fiară cola şi prînsiră feta ţe nu ra fşta, că ra ficîbr dărât fetă.
   «Bre! cpîni, di turţî fetă au ţpnî, au scunţlî oaţi! şi nu spunî!» şi «laţî-la să-l tălcî^m» la bătură, la uţîsiră şi la turiră prin şumi, prin uluci.
   Neiti, ţela fraţi ţe ra la alt loc, aii vini aber an ţea zuuă, că frati-su la tălcî^ră. Şi dupu ţe si scul£, vini oâ la Rila-Mănastîr, s-la ubidpscă frati-su; că vini, si duşi la mănăstîr nu la fio.
   Tunţea mersi la uluci şi-ţî dişcţisi drumu şi la flp, îundi-î uţîs şi turît. Şi ca la flp, si fpsi saibu pri îel: «Dirmi la flaşî, ţe veri fo : acu ţerî să ti tăl-cî£m şi pri tini.»
   Şi îel si rug£> la Domnu tunţea: «Dp-mî jutbr la mini, că şi mini si mi uţidă, si mi mănâncă!» Şi si dedi zbor dumnizesc la îel: «aîdi tu! do-iî zbor, că ti priturţeşî şi turcu, saibu, să-ţî află doi junţî ninjugâţî.»
   Moţi, Jîa fiară, lîa dusiră doi junţî ninjugâţî. «Pri un car si porţi snopiţi», lîa zişi ară Domnu. Fesi ună rugăciuni dumnizescă : «Doâmne! cmo caru vini, junţiţî viniră, drum cmoţi la mini!» şi Domnu ăţî dedi drum şi-lî zişi:
   «Lş-la frati-tu di îundi-î turît şi puni la-n car şi anjug’ aii boiţi!» şi ca-ţî anjug£> boilî, la turî frati-su pri car şi şizu şi îel pri car.
   Ca şizu pri car, aşi fesi cruţea «aîdi,lu Domnu tislîm, drum dişclîs la mini că si mi mănâncă ţiştîa.»
   Şi caru şi boiţi chinisiră cu Domnului cuvet cutru oa [Lunţlinî]. Şi caru an drumu ţista coa, pri munţi, si sparsi şi ţela tunţea fesi blăstem:
   «Si da Domnu uscată grindini să-u bată ţestă memlechetă, ţestă parti!» Di ţea oa mirzeâ grindini an alt timp.
   Că fuzî, fuzî caru, oa di coa, ca tricu Conţca, vin'şu din Oşanî, oaminî şi
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
157
zapar£ caru, că-lî si priamnţ) ppîni: «'Agîaba veţi, bra chiragi, ună mucîcată di ppîni, că samflamund?»
  Ielî priubidiră prin torbi şi Iară ppîni şi-|î d'şdiră. Iei aii măncţ) şi zişi: «Staţi un lucru si va spun. Oa blăstimâî mult, că si sparsi caru di drum roii şi îo ţireâm să fug. Tucu staţi săŢi talîu mpna lu ţista mort şi sa va-ii daii la voi, si va duţiţi «Sfetir-Anghil», şi-ii angrupâţî mpna la mănăstir, şi blăstemu si nu caţă.» Şi di ţesta nu merzi grindini, ama suflă boari an Lunţiinî, Npnti şi di ţesta la Oşanî nu suflă boari.
  [Lun<Jtnî]                                                         Dedu Lnznr.
                           20. Pricazma cu acu.
  Ună mulîari alî zis-aii la bărbatu-su : «Na ţista ac şi du-ti d>la la cuvacîu şi zi-lî di îel să dară ună maşă, ună lupată şi un palişnic.»
  Ca si duşi bărbatu, fesi şa şi după ună zuiiă si duşi să li le. Cuvacîu alî zişi: «acu, ca la puş an foc, piri !» — ’Mi cmo, ţe gîuvâp să-lî daii la mulîari? — Şa să-lî ziţî : «Di un, niţiun.»
  Şi iiomu ţela, ca s-nu ulîtă, amnâ drumu şi tucu ziţeâ: «di un, niţiun.» Cpn ziţeâ şa, dedi pri un luvâcîii şi alî dedi un chîutec, că luvacilî nu ţer şa s-la ziţî.
  «’Mi, cum să zic?» antribţ) ţela.
  —   Ţe, nu ştiî cum sa ziţî? «cpti doi, cpti treî», şa, să ziţî.
  Şi iiomu nostru căţ£ să zică, să nu uliţă, «dpti doi, cpti treî.» Maî cola bătu pri nişti oâminî îundi purt-aii un mort şi ca la uzpră, că şa ziţeâ, la căţară, la bătură şi-lî zisiră: «Noi unu nu la putem prijăliri, ară tu să ziţî, cpti doi, cpti treî ?
  —   ’Mi cum să zic di oa an cola ?                     .
  —   Di oâ an cola şa să ziţî: «Dom’-lîartă răpusâtili sufliti!»
  Iei cum amnâ drumu şi ziţeâ «Dom-îîartă» bătu ună nuntă. Şi cola la bătură, că ţe şa să zică şi napcum alî zîsiră să zică «damba-dumba» şi să strigă, că şa si faţi la nuntă, îundi-î bucuribă.
  Iei fpsi şa şi bătu maî an cola nişti porţi ţe păşteu şi că ţăp£ îel, si spă-rură porţiţi şi purcarib la bătură cola. Di cola bătut mult, junsi la punţi strimtă şi cpn ra an mejlucu di punţi, ţiru să Şi vşdă an apu dinapoi, cpt ăî bătut şi cpn să-şî pu-vşdă, căzu an vali şi si nic£.
  Ară mulîari-sa ancă la ştştă bârbatu-su, să-lî ducă maşa, lupata şi pa-lişnicu.
  [Huma]                                                              Totu S.
                    21. Pricazma ca minciunoşiţl.
  Răii ună oară doî mincîunoşî şi ăb zişi un mincîunos la ţela lantu mincîunos : «Aî si na duţim si mincîunţ>m lumili!» Ară ţela lantu zişi: «Aî cum si-ii mincîun^m lumea?»—Etcă cum: «si na duţim dojiji la un cătun, că la
www.digibuc.ro
158
PERICLE N. RĂMĂŞAG!
Livţxjlî şi îo si fug năinti şi ca s-mi ntrşbă : ţe ari, ţe nu-ari io, si zic, că bunătăţi, amă că vizui un văltur, sup penili lui mirinţlâu 1000 di uoî şi lumea si cîudşscă. Şi si fug îo si vini tu dupu mini şi si ziţi tu, ca s-ti ntrşbă lumea; ţe ari, ţe nu ari, că etcă cum uzţ>m, că na spusi un uom, că şa şi şa, ară tu si ziţi; nu vizui tari lucru, amă vizuî că ăn un uou rau dună ţi 100 di oamini cu loâstili, şi nu put'şu s-lă za-micică. Ieţi să zică că ăslii ţista luoru.» Şi şa dărară păzarea.
   Şi si dusiră dolili minciunoşi la Livţxjlî şi un din ieţi fuzi mai năinti şi ca tricîl prin Npnti, cum rau dunâţi cola oâminili, ca la vizură la antri-bară: «di îundi vini?» Ară iei zişi di cutru Livpţli. Şa antribară : ţi ari, ţi nu-ari cutru Livţ><jLi?» — «Bunătati, şiuchiur la Domn.» «Amă un lucru di cîudire vizuşi, că mirinţlâu sub penili lu un văltur ună miliă di uo! — «Vizui.» Şi putricu ţela şi dupu ţela vini lantu mincîunos şi la antribară «di îundi vini?» ară iei zişi «di la Livpţli.» Ţe ari, ţe nu-ari cutru la Li-vpţli, că etcă cum uz£m, ca na spusi un uom, că sub penili lu un văltur mirinţlâu ună miliă di uoî.» Ară iei zişi: «nu, nu vizui tari lucru, amă vizui lanţ lucru, că an un uou di văltur, ca rau dunăţî ună sută di oamifiî cu loâstili, nu put'şu s-la printoarnă.»
   «E! zîsiră oâminili, că ăsli-î ţista lucru.» Şi fuzi mai diparti. Etcă f'şsiră ună minciuni ăn Npnti şi ţela lanţ minciunos, ca si duşi an lanţ cătun, că la vizură oâminili, la antribară. «Ţe ari, ţe nu-ari cutru Npnti? — «Tot bunătati, ma un lucru vizui, că gârdurli rau amplititi cu cărnâţi.» Şi oâminili si za-ciudiră.
   Si-şî si dusşsi ţela minciunos la casa lui şi dupu ţela vini lantu minciunos şi câ la antribară, că etcă cum uz£m, că tricu un uom şi na zişi, că gârdurli rau amplititi cu cărnâţi.» Ţista zişi: «Nu! tari lucru nu, amă vizui că câsili rau cupiriti cu slănină di porc.» Şi oâminili zîsiră, că «asii-î ţista Ipcru, delmi, că câsili rau cupiriti cu slănină di porc.» Etcă f'şsiră dpu minciuni. Şi-şi fuziră casă ţeîîa minciunoşi.
   Şi că uz£ un uom că tari minciuni f'şsiră ţeîîa minciunoşi zişi:« Ţşsti minciuni nu sa ţiva, ama si videm cafcu minciuni si la dar io.»
   Ţista uom Ip un măgâr şi-li puşi sub coadă un-doi migipţi şi si duşi s-la vindă măgaru şi ca si duşi, ca ăn Fusţini s-la vindă măgaru, şi ca si duşi lăngă duchîanu lu minciunoşili «pat!» cu tuiagu la măgâr şi tunţea ălî căzu di la măgâr un migit. Că vizură ţejia minciunoşi, si dusiră lăngă ţela uom şi-li zîsiră: «cum si poati s-la vindă ţista măgâr, ţe faţipari?».
   Şi cum zburâu (lăfăîâu), ară ălî căzu di la măgâr şi lanţ migit. Şi ieji aii zîsiră s-nă la vinţlî; cpti pari si ţerî si-ţî dpm. Şi ţela uomu cu măgaru zişi: «ăi s-vă la vind delmi cpta ami va ancărcâţi.»
   —  «Ăi, cpti pari ţerî pri iei? Si-ţi dpm 10 liri?»
   —    «Daţi 12 liri.»—«Aidi, si-ţi dpm», zîsiră minciunoşili. Scoâsiră pari şi-li d'şdiră la uom. Şi dupu ţe-lî d'şdiră pari, la antribară: «Ţe si-Ji dpm si mănâncă măgâru?» Ară iei zişi: «Si la puniţi an un loc strimt, ăn cpt si
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
159
poată sta. Napcum si-lî daţi uorz cpt si poată si mănâncă şi apu cpt si poată si bea.»
  Şi ca si duşi casă uomu, Ip doi jîepurî şi unu la lăsţ» casă, lantu la Ip 1-agru. Şi-]î zişi la mu]îari-sa, ca să vină ţelia minciunoşili, sa mi ubidţ3că, s-la ziţî tu, că-î 1-agru. Şi s-la ziţî acu va trubuîaşti mult s-la trimit liepuru s-la vicăîască.
  Şi ţelia minciunoşili, ca la Iară măgaru, la pusiră la un loc, ăjî dusiră uorz şi apu şi la lăsară cola. Că si dusiră dupu unşc vacţit si vşdă dăli ari fat migit, măgaru, ca si na-măncţ) di uorz şi si na biîu di apu, cripţ» şi muri. F'şsiră si dişclidă uşa, nu si dişclideâ, că vş mort măgaru. Şi zi-siră minciunoşii, ca ari fat mulţi pari şi con au dişcţisiră uşa, fiară măgaru mort. Dupu ţea si dusiră la uomu cari la vp vindut şi-u antribară mulîari sa «îundi-î bărbatu-tu?»—«La agru, tucu acu va trubuîaşti mult s-la trimit liepuru s-la vicăîască.» Ielî zis-au: «Ştie liepuru si ducă?»—«Ştie şi ca la lăs£ liepuru fuzi şi dupu ţea etcă-tă vini şi uomu. Ielî uitară si-lî spună, că măgaru muri, tucu alî zisiră «nu na la vinqlî ţista liepuru la noi?» Ară uomu: «Cum s-la vind ţista liepuru, cpt lucru amî sfărşaşti.»
  Şi ielî aji zisiră, s-na la daî, cpti pari faţi si-ţî dpm.»—«Aîdi s-va la dau», zişi uomu, daţi 5 liri. «Nu ţinţî liri, patru liri» la dţdi şi minciunoşili la Iară îlepuru. Ca si dusiră la duchîân, zisiră: «aî s-la trimitim si spună la mulîări si duca rucîocu oa.» Şi ca la lăsară, liepuru, la za-tăpiră nişti za-gâri şi îel fuzi. Minciunoşili si dusiră ară la casa lu ţela, ţe la vş vindut. Ţela uom puşi ună oală la soari cu baclă îartă. Şi uomu zişi la mulîari: «vezi, mulîari, îarbi baela?» Şi ţelia ca uzpră, zisiră: «cum si poati, si iarbă fără foc ?»
  —   «Tari oală-î ţesta» şi minciunoşili zisiră:
  —     «Nu na-au daî la noi ţestă oală ? cpti pari si ţerî, si-ţî dpm.» Ară uomu zişi: «Cum si-u dau ţesta oală ţe îarbi fără foc.
  —     «Si na-u daî, că ţestă oală tămân di noi faţi la duchîân, ca cum nu vem foc.» AJ,î dediră ancă ţinţî liri, au Iară oala, şi-u dusiră la duchîân. Alî pusiră baclă ghiiă şi au pusiră la soari. Ca tricu pri cola un uom, zişi; «Ţe-î ţestă oală oa ?» — Ţe să îă ? iarbim baclă.» — «Cum fără foc si iarbă bacla?» şi ca K-u dedi cu tuîaga aii frpnsi.
  Minciunoşili si tuucîură, si tuuciură şi si dusiră ară casă la ţela uom. Ţela,uom amplip un maţ cu spnqli şi-U zişi la mujîari-sa; «Ca si vină ţelia minciunoşili, io s-mi anvirin pri tini, si ti anjuglîu,» Şi-Jî ligp maţu di guşă.
  Minciunoşili alî zisiră: «ia cum na frpnsi un uom oala şi îa cum.» Ţela uom, ca vini di prin uşă anvirino3 şa, cu cuţptu pri guşă la mulîari şi-ună-şi ună ălî prucurţ» spnqli şi mulîarea si culcţ» ca moartă.
  Şi minciunoşili că vizură ţesta ciudă, si anfricară şi zisiră: «Di ţe aii jun-gjîâşî mulîarea?» Ară uomu zişi : «şi lanti uori şa-lî am fat.» — «Cum si an-ghiîască?» — «Etcă cum!» Lp un friel şi za sfiri şi mulîari-sa ună-şi-ună si sculţ». Minciunoşili ca vizură ţşstă ciudă, zisiră: «Taman, şa friel ăî di noi,
www.digibuc.ro
160
pericle n. papahagi
cum nu na scultă mupărli. S-nă la dai, mult ăţî na ancărc^m.» Şi scoâ-siră şi-11 d'şdiră mulţi liri şi la Iară. Şi ca si dusiră casă, zişi unu la lantu: «ai du-ti junglîă-u tu muparea mai pişim şi io napoî» Ară lanţ zişi: «Ai dolilî priună s-li jungp^m.» Şi cpn si dusiră casă ancă di prin uşă aşî jungpară muliărli şi ca li jungliară, zisiră «ai s-li sculpm!» Şi sicurdisiră si sfirşscă şi ca sfiriră, nu si sculară muliărli şi şa îep rămâsiră fără muiîări.
   [Oşanîl                                                           Papagheorghe Itu.
                    22.  Cucotu, birbpţili, măgaru şi lupili.
                                           (Cocoşul, berbecele, mffgarul şl lupii.)
   Ra ţe-şi ra! Rau ună oară un cucdt, un birbţţi, un măgar şi lupip.
   Ai, aşi chinisi birb'ţţili să-şi fugă şi aşî zişi singur : «Ţe să fac şi io cafcu ! ţQstă mea ghiaţă nu si trazi! vini an cătun un zabit: laţî-la birb'şţili să la jungp^m, să la gutfîm, să la gustim ţista zabit; la vlădica, ară birb'şţili, să la jungppm, să la gustim ţista bărbos; la caîmacâm: ară laţi la birb'şţili s-la frizim să mănâncă ţista cpîni.»
   Şi şa, cum amnâ drumu, dşdi pri un cucdt'-cu un bipuc di găpni lângă iei ăşi păştea cola şi-şi rămâ an cupu di gnoi; Ap'zişi birb'şţili la cucot: «bra! fărtati, bună zuuă! ţe-i ţista raât toii? Blăz'şî ăţibra! ŢşStă-i ghiaţa! Cu un bipuc di găpni, tu ghiezî ca paşă!»
   Ară cucotu ap zişi la birbşţi: «Dşdi Domnu «eli-alaisi» sam bun şi nu ţer lanţ ţiva. Ama iundi, fărtati, şa ?»
   —     Tu-ţi nu antrşbă, fărtati, nu ari loc di mini. Ţe zabit să vină : laţi-la birb'şţili să la jungp^m; ţe vlădică să vină, ară birb'^ţili, că nu si trazi, ţ?stă mea ghiaţă. Ami chinisiî să-mî fug, să-mî fug ppnă iundi să-mi v^dă uocpp.»
   Ară cucotu ap zişi: «Nu mi veri şi mini? să vin şi io cu tini?
   —   Mi, tu cum să-ţi laşi bupucu şi raatu di oa ?
   —   Ţista-î meu lucru.
   —     Aîdi gianăm, şa zbur^şi! cum să-ţi laşi ţista raât cu toati niv'^ştili lângă tini, ti cupţi cu cari ţeri, ăţî ti visileşî şi-ţi ti bucuri cum aţi ţşri buricu şi să vini cu mini, iun’ să-ţi v'edă uocpp?
   Ară cucotu ap zişi: «E, e, e! fărtati, nu ştii ţi ari pri mini. Ţe mari uom să vină, ăşi zic cătun'şnip: cu ţe să- i dăr^m ună ciorbă la ţista uom ? ară îep, cari di cari din un glas toţi: cucotu, cucotu, cucotu! E ! napcum, iundi să sta şi meu suflit ? ţqstă ghiaţă vechi nu si trazi.»
   —   E, delmi şa-i, ai cu mini fărtati!» şi la Ip cu iei.
   Chinisiră si amnă an cola priună şi şa cum amnâu, bătură pri un măgar, ţe cu un-dpu măgrăţă aşî păştea cola an ună pupană.
   Ap zisiră cucotu cu birb'şţili: «bună zuuă, măgâruli! E, e! ţe-i ţista raât di tini, bra fărtati?»
   —   O! o! cpn rămas-a raât la mini fachirul Io şi raât? E, iundi şi voi
cu domnu ?                    '
www.digibuc.ro
meglenoromânii.
161
   Nu antrebă, di noi loc nu ari şi fuzim ppnă iundi s-na vedă uodili.
   —   Ai şi io, nu mi vreţi, să vin cu voî?
   —     E, ’mi tu ţe mpncă ai, di ţerî să vini cu noi ! Nu-ţi li ai măgrâţili lăngă tini, nu-ţi, junzi ţestă puliană cu iarbă verdi ? Ţe veri mai mult ?
   —     E, şa-i, cpn uomu nu ştiă; tucu mea mpncă nu-i cu spunirea, mi cu viderea.
   —   «Elei-alaisi», spuni să vidăm ţpstă ta mpncă şa grpuă, cafcu-i ?
   —     Nu-mi videţî rpnili dipri sppţi ? di ţe sam vinit an ţista cărâr io ? la ţe sa prutrubuîască vrin lucru «laţî-la măgaru!» la lemni măgaru! ancă nu sam vinit di la lemni, a! la moară s-la duţiţi ghiptu; ancă nivinit di la moară, a! la vali să laţi cu st^mnili apu. La lemni, la apu, la agru şi şa pustăniî, amî scoăsiră sămaru şi mi lăsară.
   —   «Acu-Î şa, ajî zisiră ţelîa, ai şi tu cu noi, că soţ nostru ieşi!
   Ca amnară, amnară, aşi junsiră an un loc, iundi si uză un mari câlbăl^c.
   «Aîdiţi să videm ţe-î ţşsta gălcîavâ», zisiră îeîi. Cpn si dusiră cola an ună gaură, rau dunâţî toţi lupilî, gozbă âşî veu, că veii fat un mic lupcîâc şi gust'eu. Cpn antrară an gaură, lia priştitară bini viniţi. Aţi si gustiră cola. Tunţea zişi ţela bit^rn lup: «â, â! mo să dar£m cpti un cpntic, ficiori. A, voî oâspiţî să spuniţi cpti un cpntic.»                    •
   Ară oâspiţilî zisiră: «tu, moşuli, să zacâţi mai prima cpntic.» Şi moş-lupu zacăţ£ să contă : De! ee! ee! ee! ţe na vini carni az£>r la picior, să nă da-r£>m dinţiţi.» Şi şa căntâ iei.
   «Cmoţi şi tu oâspiţ, cpntă!» Şi căţ£ birb'eţili să cpntă :
   —     «De! ee! ee! Ţe-î ţela la uşă, ţe-î ţela la uşă! cu picîoarli ca piştoali cu urecţili măcicati.» Iei căntâ şa şi ziţeâ di măgar, că măgaru ra angăuşă, di nu putea să antră, di ţea şădeâ la uşă.
   Ară bitornu lup si spăru şi zişi: iş£ţi bra, videţî ţe-î la uşă?»
   Işfc un să vedă ţe-î, nu si priturn^ di frică, iş£> şi lantu nu si priturn^, şa un cpti un, toţi işpră şi nu si priturnară şi rămaşi saldi bitprnu. Bitornu iş£ şi iei să vpdă ţe-i, şi că si spăru birb'eţili cu cucotu, di li-u dedi bir-b'^ţili la lup cu coârnili pri spoţî, lupu s-brăsni să îesă. Birb'eţili pri uşă, şi că-Jî si zacăţ£> cornu di uşă si ancjisi uşa. Tunţea cucotu pri grindă căţ£: «Ca, că, că!» Ară măgaru di la uşă racăîaşti cpt poati «aa!» Ară birb'eţili, do an uşă, dp an lup, dpu uorî an lup, ună oară an uşă, cucotu di pri ună grindă, pri lantâ şi cpt poati căcăreză, «eleisi-alaisi», zişi domnu di si frpnsi uşa şi fuzi lupu.
   Şa rămâsiră cola cucotu, măgaru şi birb'eţili şi si gustiră.                  -
   Lupu ca fuzi mai an cola, flp ună mpscă an ună pulîană şi-ţi zişi: «E moscu, mpscu, s-timănânc io tini.» Ară mpsca-ţî zişi: «Tu s-mi mănânţî mini, tucu scoati-mi-li prima plocîli di la picîoari, să nu-ţi ţîa frpnţli dinţi li.»
   Cpn si plic£> să-Ji li scoată, alî dedi ună cu cloţa an dinţi, aţi lia frpnsi toţi dinţilî, şi aşi fuzi mpsca an cola.
   Aidi mai an cola, ca amnp, lia flp soţilî luî. «Mara, iundi ieşi, bitţirnuli ? cum scăpâşi bra?» la antribară ţelîa.
   Analele A. R.—Tom. XXV.—Memoriile Şecţ. Literare.                         11
www.digibuc.ro
162
PERICLE n. papauagi
   —     «Cum scăpai nu antribâţl! birichîet la ţela cu crivili coarni! Cpn si curdisî ţela cu crivili coarni, s-mi acăiască, ară ţela dipri grindi cu chiurcu roşi «îî di ţestă grindi s-la spimjlur^m cu funia an mpni, i! di ţestă lăută ! ară lantu di la uşă, di curţrn! Zişi Domnu di si frpnsi uşa di scăpai, Jiu-mintrea mi mâncău cola ghiu. Şi nu junsi ţesta: cum vineâm mai ancoâ; flai ună mpscă an drum, ţiriii să-ii mănânc, ară ea zişi: «să-mi scoţi plocîli, că ţi lia frpnţli dinţiîî», şi io că mi plicâi să-Ji scot plocîli, cpn mi-u dedi cu cloţa an dinţi, ami lia frpnsi dinţiîî.»
   Tunţea la antrib£> un lup minut: «Di tpu soi ari fat vrin nalbânt, bi-t£>rnuli ?» — «Nu» zişi lupu, nu si ari uz£t di nostru soî nalbânt.»— Tunţea tu di ţe sa ti faţi, să-ţi frpngă şi dinţili rămaşi ?
   —  E, ţe s-au fat, s-afi fat, zisiră lanîţili.          ,
   Aţi cum amnâu, fiară un grănciâr, ţe-şî discărc^ şi-şi durmiâ, ară măgaru aşî păşteâ. Lupiţi la nicară măgaru şi la măncară şi-li zisiră la bitprnu lup: lş oali, Ip carni, iarbi şi mănâncă, că tu dinţi nu-ai.»
   Cpn si scul£> grănciaru, aşî flp măgaru nicât. Tunţea iei căterţm, căter^u la prinşi lupu bitprnu, aţi băg£> sămaru, aşî puşi partalinchili şi oâlili şi-şi fuzi casă. Ară io ami lai cpti-va poaci buni să-mi li duc casă. Cpn tricui prin inurminturi, săriră cpnili, nu vşm cu ţe s-mi vegjiu, li frpnş poâcili şi-mi vinii fără ţiva.
   [OşanT]                                                         Itu Papagheorghe.
                              23.  Ficioru lu ampiratu.
                                                 (Feciorul, b 3 latul împăratului.)
  Scultâţi ficiori s-va spună dedu ună pricazmă, ama cătaţi si-u anviţâţi, ca să-u spuniţi şi voi la lanîţi ficiori.
  îşi ra ună oară, ililî lu dedu, un ampirât şi ună ampiratiţă. leii ăşi vqu saldi un ficior, ama ra şa di ubav, an cot nu ra fetă la cari s-nu-jî cadă la buric. Ficioru ţista toată zuua stătea ăn un cîardâc şi cântă din tambură. Ună zuuă, pri la mîâzăţi, vpdi iei ca si proachiă nişti aschîeri, ţe rau pri-miniţi an lanti rubi, nuca aschierib lu tată-su; ară-n mejluc ună lâligă cu pingerţli dişcjisi şi-n nuntru ună fptă si-u bşi an scafă. Iei cot au vizu nu si putu să si duţpnă şi căzu di pri scand, dintru că ăţî si Io vid^la; ea tunţea ăţi turi an cîardâc ună cprpă ligatâ şi-şi vizu di drum. Cpn ăşi vini ăn criel, ficioru nu vizu ţiva-godea lanţ, saldi corpa cari-u lp şi-u turi an un dulâp.
  —     Bun, dpdi pănâ oa, tucu tu nu na spuseşi, cari ra feta ţea di iundi vineâ şi iundi si duţeâ.
  —     Nu v-angunisîţi, ficiori, ari s-vă spună dedu tot, ză trăiţi un'ec. Scultâţi: f§ta ţea ra iţîa lu un lanţ ampirât din lantă ampirăţ£>lîă. Ea-şi ţirii izun di la tatu-su să si ducă la grobu-lu-Domnu şi cu sibepu ţista si trecă s-la vpdă şi ficioru di cari n-ăî lafu, cpţi mulţi si spuneau di ubăvilia lui, tucu s-nu tăr-ciţ>ţi că feta ra mai pri jos. Ea nu stătu an căsaba şi chinisi mai diparti.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
163
  Ficîoru puşi tunţea să-Jî si facă az£r şi la îel ună tăligă şi c^ţî-va aschîerî şi si Io după ea belchim si-ii vedă ancă ună oară. Nâfile îel dedi tărcol pri dinzur di fştă, cpţi ea, itră cum ra, nu la lăs$ si-u vedă şi şa, după ţe vi-zură grobu-lu-Domnu, si anturnară sfaca la tatu-su. Din vrşmea ţestă crielu lu ficîoru ţela nu ra di cpt la feta şi din zuuă ţe mirzeâ tot maî mult slăbea.
  Tunţea la antribară tăt^niţi «ţe ari di-î şa slab?» îel nu putu să-şî ţ^nă focu pri buric şi la spusi tot, demec cum ălî căzii la buric feta ţea şi acu nu-u 1q ea di nivşstă, îel cu lantă nu si ansoară. Si slăgăiră îelî cu-trilî ţe să facă, cum să ză-cată, ca lucru să îesă bun, dintru că nu la dideâ mpna si-u ţeră feta, c^-ţi tatu-su ra maî sus ca îelî. Scultâţî să vidaţi ţe scurni ampiratu: aî să punim, zişi îel, să si gotfescă noii cazani di carni (bibâ) şi npu ppnî măcîcati şi cari s-li mănâncă toati ţela ari să iă cad^r s-na jută. Mulîţî flămpngLî şi sirumâşî si săturară cu sibepu ţista, amă niţi un nu putu s-li mănâncă toati. Pri la sfărşiic etcă vini un dşd ca di şapti-zpţî di anî, aşi fesi cruţi, gust£ din toati căzânili şi p^nîli cpti ună mucîcătură, si anturnţ» cutru ampiratu şi-lî zişi: «S-nu tărcî^şî, ampirati, că voi s-mi rpd di tini, cpta-ţî spun, că îo sam cadpr si-ţî fac lucru ţista, saldi tu să-mî dai pari mulţi, ca si vem cu ţe să plătim.» «D'eduli, acu-mî faţî bunu ţista, să ştii că ti fac vizir ăn ampirăţolîa mea, c£t di pari nu dună gaîle», aji zişi ampiratu. Puşi tunţea dedu di-lî d'ediră doi caii, lp cu îel 2 disţizî di liri şi şa îel pri unu şi ficîoru pri lantu chinisiră cu Domnu năinti. Tucu năinti ca să îşsă din poartă ăşî duşi dedu an criel şi l-antrib£ pri ficior di ari vrin bil'şg di la fetă. Iei ălî spusi, că-lî turi ună cprpă cu un'şc bumbac şi cu ună îeşli ligati ăn ea, cpn triţeâ cutru grobu-lu-Domnu şi acu trubuîaşti poăti si-u ducă.
  Lş-li, iţîuli, alî zişi dedu, vezi cum ra si ujît^m lucru ţela maî di nivolîa; tu nu ştii că cprpa-şî ari noîma lui. Scultă să vezi: bumbacu din nuntru spuni la ţe an să trazim, cari si cjiamă Pamuc-an şi ţe-î cărşi di cunacu îundi şadi fşta, ară îeşli, ţe drum trubuîaşti să căţ^m, ca să junzim au căsabaiia luî.
  Pri drum si tucniiră îelî, că ficîoru să scultă di dşd ca di tată. Şi şa aninară pănă ţe junsiră îundi veii naet.
  Cpn antrară la mârzini, dşdu c.îămp un ficior ăţî dedi cpţî-va irmil^ţî şi-lî zişi s-lîa ducă pănă la Pamuc-an. Cmo cundisiră îelî la an, ama nu spiisiră la niminea naetu lor, niţi că ficîoru ăi ijîu di ampirât, saldi cota ziţeâii, că viniră să si şătăîască.
  Istina si şătăiră îe}î ună zuuă, două zpli pănă ţe ăn ună dimin'şţă, dedu ălî dedi ună monă di pari şi-lî zişi: ţOni pârili ţeşti şi du-ti diantră an grădina lu ampiratu; grădinaru nu s-ti lasă, di ţea tu si-lî daî lirili ţeşti şi şa ari si-ţî da drumu. Ficîoru nu putea di bucurijîă! si duşi şi fesi şa cum âţî zişi dşdu. După ţe-ntr^) ăn nuntru, caţ$ să si şătăîască prin grădină, gust$ din un pom, gustţ> din lantu pănă ăn sfărşiic ălî si fşsi son şi si trânti ca un viţiluş pri iarbă vşrdi la umbra unui ic.
  Pri la mîazăţî f'eta antr$ şi ea cu c$ti-va alaitchi, si uguli şi si scăld$
www.digibuc.ro
164
PEBICLE N. PAPAHAGI
zăbala dintru că ştia că-î vrutu cola, şi tărcîâ că-u vşdi di îundi-va. După ţe si priminl căţ£> să si şătăîască prin grădină, isticli că s-la v§dă, tucu nu amnţ> mult şi dedi di iei, cari durmeâ ca dupri ţea lantă lumi. Ea nu la disţit£>, Ip ună monă di şenghi şi-lî li puşi an gîep, ară napcom işţ> şi si duşi casă.
  Cutru scăpitatu soâriluî putu să si scoală ficîoru şi buîmăcî^t cum ra di son, si zălăg£> cutru uşă, iş£> nafară şi si duşi ca curşumu la an. Dpdu c£>t la vizu picăsi că nu fesi ţiva-godea di ţea-Jî zişi: e! ilîuli, să uz£>m di bini! spuni-mî şi la mini ţe fiseşî as? Tucu ficîoru anvirinos ăjî puturn£>: «tu, d'eduli, ăţî baţi peză di mini şi cum ved îo, vrei să chifuim pri oâ.»
  —     Nu ti anvirină, pufiuli, că ştii cum na-î lafu, ama spuni-mî cmo, vizuşî ţiva-godea an grădină iii nu ? —Ţe ra să ved, că ea nu vini.
  —   Nu viruîes, cpţi îo-ii vizuî, că antrp, îa du-ţî bini ăn minţi, dali durmişî?
  —   Amî si faţi că zătripnîî un'ec.
  —     Delmi-î şa, îa vezi cmo aî ţivâ an gîep. Cpn să si alnescă îel, ţe să vezi: un pulm di şenghi.— Ei! vezi, priîâtilî, că tu ieşi cabatliă? scultă să vezi cari-î noima lor: Si ştii un lucru, că fpta ţşsta-î mult criîlată; ea-ţî li puşi dintru că nu ieşi ancă juns s-ti ansorî cu ună fetă ca ea, di ţea trubuîaşti sa ti joţî mai pişim cu şenghi, ca ficî6ri]i minuţî, cu lanti sboară, ti rpdi.
  După treî meşî dşdu la trimesi ară an grădină ama-Jî zişi, să cată, s-nu si doarmă ară. Di ţesta oară ălî mersi bini; pri la mîazăţî vedi că si dis-clidi ună pingercă di la cunacu lu feta şi-Jî fesi bil'eg di ]treî-uorî cu ună chitcă şi cpta fu an zuua ţea; ară m^ntiză-ta au dişcjisi pingercă di treî-uorî şi-u ancjisi.
  Dedu picăsî ţe vru să spună ea cu anclidirea şi cu dişclîderea pingercăjîă; di ţea ăşî trimesi ficîoru şi-lî zişi. Toati si sfărşpră, etcă ţşsta seră ti ştetă an cunacu lui singură, tucu un lucru s-nu ulîţî, cată si anclîzl toati uşili pri îundi să treţî, că acu nu faţî şa, si-ii păţişi ară. Cpn uz^> ficîoru ţeşti la-furî, ra să si peră di bucurilîă şi ve ac fachiru, că si umăr£ vichî di cţita lăgari. Niţi nu si antunicţi bini şi etcă-şî la junsi la poarta sarăîuluî şi an nuntru ţe să vedă! feta priminită cu niştirubi npu la ştitâ pri prag. Iei si lăgţ>, aii guşni şi cătară să si sărută, tucu-şî ulîtţ> si-ii anclidă poartă şi uşîli. Istum an saatu ţista tricu şi caraula ţe viglîâ cunacu, lîa vizură cum si gus-căîâii, şi dintru că vş izun di la ampiratu, antrară an nuntru Jîa Iară şi lîa turiră an zăndân. Nâfile ştit^> dedu să vină ficîoru, cp-ţi cmora-n apsană.
  Tunţea picăsi îel, că nu-î bun lucru, cliăm£> cur^nună babă, ă!î dedi ună tipsiă cu plăţintă şi c£>ti-va liri şi-Jî zişi: «Scultă, babo, ţe să faţî tu! le-ii tipsia ţesta şi du-ti la poarta apsănuluî.
  «Cola să caţî să plondî, si ti faţî că-ţî muri di cur£>n un ilîu, şi veri si-lî «dai di suflit. Ună şi ună ţe să antrişî ăn nuntru, si afli un ficîbr şi feta lu «ampiratu. Si-lî dai ruba ta lu ficîoru, ară tu s-ti primineşî cu luî, dintru ca «să poată işori îel an locu tpii; ară ţe să faţî napcom, ari si-ţl spună fşta, «s nu dunî gaîlă, că să păţişi ţivâ.»
  Baba fesi tocmu cum ălî zişi dedu, şi mpntiză-ta, etcă-şî-la ficîoru ca bic
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNtî.
165
ară casă. Dedu nu la ţirt£, tucu spusi s-nu-Ji iă frică, că iei s-li andiregă lucrurli. Tot an zuua ţea si vicăî tilîâl ţe ziţeâ, că ampiratu vis£> un vis urţ>t şi cari s-la ecşighisescă la ţela ampiratu aiî da jimitati di ampirăţolîă. Visu ra ţista «vis£>, că nişti corbi ălî scuteâu uoclHi.»
   Toţi ichimiî, toţi dăscăliU, şi toţi popijî si dunară, că s-la ecşighisescă şi niţiun nu fu cadpr si-Jî află noima. Tunţea vini şi dedu şi-Ji zişi: «io pot s-la ecşighises, ampirati, ama cu ţista caul, că s-mi-u dai ilia-ta dupu ficîoru ţista, ară cari sam io şi ficîoru, si-ţi spun nâpcoin. Ampiratu lî-u tăxi, ară iei ălî spusi, că corbifi ţelîa sa oâminili, cari-li scot uocliji, dintru că tu niţi aber nu aî, ampirati, că feta ţu-i an apsană. Cpn uz£ lâfurili ţeşti, si ză-oîudî ampiratu şi trimesi si-u ducă ună-şi-ună. Fşta cu criel căţţ> să plongă şi zişi şa: «Taţi, ieri seră mi durea buricu şi să mi licuies c]îămâî baba ţesta ca s-mi tăîarcă, ama caraula niţi una, niţi dpu, na lp şi na turi şimi-douli an zăndân.» Ampiratu si anvirin£> foc şi puşi di lîa jungjîară aschîerijî ţelîa, ară feta-u dedi dupu ficîoru ţela ubav şi şa bucuroşi si dusiră casă şi f'şsiră ună nuntă cum lantă nu si fesi di tunţea. Şa şi toati.
   Cmo si spună şi lantu.
                                                                                          [Cules de Iufu Petru din OşanI.]
                          24. Ampiratu şi lamnia.
                                             (Împăratul ţi balaurul.)
   Ra ţe nu-şi ra.
   Ra ună oară un ampirât şi ună ampiratiţă mult zinghini, ama nu-şî veu fămelîă. Nâfile si rugară la Domnu, ca s-la da un ficior iii ună fetă, dintru că ampiratiţa ară strepă rămaşi. Din sibepu ţista an ună zuuă ampiratu işţ> nafară din căsabă si-şî ubidescă casmetu. Etcă că a]î strătî ună babă gârbovă şi-lî zişi: «Iundi ti duţî şa zăcîudit, ampirati?» — «Eî, babo, si ştii tu ţe foc ami ardi buricu, nu si-mî ziţi şa; scultă, babo, si-ţî spun: 10 sam ampiratu şi toati li am, ama Domnu nu-mi dedi fămelîă, di ţea işoi belchim si aflu vrin lec.» — «Şi di ţşstă ti plpnţli, ampirati? saldi ţesta sa-ţî iă bojica», aji zişi baba, «cmo, delmi-î şa, ţoni mera ţesta şi du-ti s-au mâncaţi cu nivestă-ta şi dupu un'şo vacpt si vezi, că ampiratiţa si-ţî rudescă ună fetă ubavă.
   Ampiratu bucuros că fio lec, si anturn^ casă şi fqsi şa, cum aii zişi baba. Dupu ţe au măncară mşra, ampiratiţa rămaşi grşuă şi dupu trei zpli rudi ună fetă şa di ubavă, să-u bşi an scafă. Si fesi tunţea ună mari bucuriliă an toată căsabaua. Amă ţe să videţi voi? baba ţea ra dracu, ară feta ţea fată ra lamnîă. Ea zuua stătea ăn legăn, ară noaptea si făţeâ lamnîă şi măncâ coti un cal şi cari ra ţela mai bun. Ună sşră şa, dpu seri şa, picăsi ampiratu că-i vrin cari-lî mănâncă calijî, iii lîa fură, amă nu-li triţeâ prin criel, că-i fşta lui.
   Cmo trubuiaştisă ştim, că an saraîu lu ampiratu rau doi fraţi ca izmichiâri, un fraţi şi ună soră. Ampiratu lîa cHămţ) şi la zişi: «Nu ştiu cari-mi fură cajilî, di ţea voi să viglîâţi ţşstă sşră şi cătaţi si-mî spuniţî drept moni, cari-î ţela, dă-li nu va jungliu.» leii si pucloniră şi si dusiră să-şî vedă di lucru-
www.digibuc.ro
166
PERICLE N. PAPAHAGI
   Pri la miază-noapti veci, că ieşi din legăn un plamin, si anvărteşti an caii şi mănâncă mai grosu. Si slăgăiră ieţi cutriţi ţe să facă, sa-ţi spună lu am-piratu iii să-şi fugă ? Acu-ţi spun, s-lia jungţîă, di ţea aşi f'psiră cruţi şi işpră tiptlţi din sărâiu. Amnară îeji cpt amnară, că etcă ţiă străteşti un ded cu barba albă şi lia antrib£>, iundi si duc. leii aii spusiră ţe păţiră şi tunţea dedu scoasi un cuţitâş di brpn şi la dedi la ficîoru, să-ţi si află la nivoliă.
   Dpdu ţista ra Domnu şi cuţitaşu ra blagoslovit şa, că saldi s-la ciăpneâi un uom cu iei şi ună şi ună muriâ. Şi şa amnară ieţi trei zpli şi trei nopţi ppnă junsiră an un urmân des-des. Ară la mejluc ţe să vezi ? Un cunâc puliit cu răzlnt, ţe sfitleâ ca soârili, Ficîoru itru picăsi, că trubuiaşti să iă ţiva-godea cola, di ţea ăşî lăsp soră-sa nafară şi antr^ an nuntru.
   Mult si zaciudl iei cpn vizii, că toati rau az£>r şi niţi ună ghiaţă nu ra. Şa: lâmbili rau prinşi, sinia pusă cu toati turliili di măncpri pri ea, Teslili plini cu iarbă, cu un laf toati an lor loc. Iei aşi cţîăm£> tunţea soră-sa şi-ţi zişi: «vin soră s-na bucuram di toati ubăvlţiăli buniţiă, dintru că cunacu ţista isticli di noi ai gotfit.»
   Taman cpn angţitâu ieţi ca nişti ţoglăvî şi veu ac fachiriţi, că nu vşu măncât trei zpli, uzpră un glas gros, cari za-trimur6 urmanu antreg şi zişi: «cari-î ţela cu dpu câpiti ţe si năimi să antră ăn cunacu meu ?■» Şi ppnă să sfărşescă lafu, si puivi ună nămilă di uom cpt un munţi şi negru ca tăciuni.
   Ficîoru tunţea trimur^ndăţîa si duşi di si străti dupu uşă şi cpn rapu puşi picioru pi prag, la buţni cu cuţitaşu lui an trubuşpnă şi la trânti tumbă jos; napcom vini şi soră-sa, şi iei di un picior şi ea di lantu, putură s-la tărescă ppnă an triuşă şi s-la turşscă an im bunâr di ună funiă ţe ra lângă gard. Amă să vezi lucru dracului. An bunaru ţista, îeri-ţe uom, acu stătea patru-zpţi di zpli, anghiîâ, şa că şi rapu ra să anghiîască.
   Dupu ţe la tălcipră rapu, fraţiţi rămâsiră ieţi stăpâni pri cunâc şi dupu cpti-va zpli ficîoru zacăţ£> să lovescă ţiepurî şi lanti divutini, dintru că lanţ ţe ra să facă? Istum an zuiia patruzpţa etcă ţe păţţ> ficîoru: Cpn iei şizu la corinu di tupolă, ca să. si dismărpscă un'ec, vedi că vini cutru iei ună ras-lăniţă cu doi răslânî minuţî. Iei tunţea di frică si puşi pri tupolă şi ştitp să trşcă, tucu di nicasmetu lui, ea şizti an lui loc şi zacăţ£ să-şi pişcă pu-ţiţî, amă saldi din ţea Işvă, cpţi an ţpţa drşptă vş un cir'şî. Iei tărcib, că isticli iei la ştetă di ţea si răslăgăi ţe să facă: dăli să turpscă cu tufecu an ea, iii să la sălagliîască cuţptu.
   Yiruî că-i mai bun să ţîa da drum la cuţ£t şi cuţptu căzu istum pri rana răslăniţăţiă, şa că-ţi si licui cireiu. Ea plină di bucuriţiă, ca si ansânătuş^, cătp dinzur di ca să vedă cari ţia fşsi bunu ţista. Ficîoru trimurâ ca verga, cp-ţi tărcîâ, că si anvirinţ» răslăniţa, nu ştia, că ea la ubideâ să-ţî spulaî-disescă.
   Cpn si zacătp sus etcă-şi la vizu, aţi zişi: «Di iundi ti scoasi Domnu, iţiuli, să-mi faţî ţista bun? disfo-ti cmo să-ţî dau şi io ţe ţerî,»
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
167
   —    «Ştiu, că mi minciuni, aii zişi iei, dintru că naetu tţ>u ăi ca s-mi mă-nânţi, di ţea nâfile ţu-î zisu, că nu mi disfâc.»
   An sfărşuc, vru nu vru, si disfesi şi-lî ţiru să-Ji da ţejîa doi răslânî. Multă m9ncă ajl căzu lu muma-sa, amă dintru că-şî didşsi lafu, di ţea aii li a dedi din tot buricu şi lia zişi la dispărţpri: «ijilî mei ppnă cmo mi vuţl mini, di oâ an cola să ştiţi, că veţi tată pri ţista bebi, di ţea laf s-nu-lî priturnâţi, şa s-va blagoslovQScă Domnu.»
   Şi iei ăşî si anturn£> casă cu ţejîa doi răslânî.
   Şa, ţesta ra zuua cpn trubuîâ să ghiîască rapu, istina ca si anghiî.
   Cum au fio feta singură, niţi ună, niţi dpuâ, iii s-la lia bărbat iii să-u uţidă Cot di urpt ra iei, feta di» frică si candisi mai bini s-la lia bărbât, că si mpră. Cmo cum să scapă difrati-su? Tucu etcă ţe criel aii dpdi rapu: «Tu cmo fp-ti ca ieşi loaşă, ară stară, cpn să vină frati-tu, să-Jî ziţi să-ţi ducă un'pc lapti di răslâniţă şi şa să la mănâncă răslâniţa.
   S'erata frati-su ca vini, aşi lăs£> răslânili nafară şi antr£>. Cpn vizu, că-î loaşă, aşi ulîtţ> şi di măncari şi di tot, acu la ea nu-li raustrulu. Eatunţea-li zişi: «miluituli fraţi, picăses, că nu ghies ancă mult, tucu să-mi trecă mi-racu, ăţi mi rog măncîp-ti un'ec şi fp un vărtăcol prin curia ţesta, ca să-mi duţî un'ec lapti di răslâniţă, că mult mirâc am.»
   —    «Saldi ţista mirâcu să-ţi îă, soro, că io sam cad£>r să sar an foc dintru tini.»
   Iei nu-lî spusi ţiva-godea di ţeli ţe păţp an zuua ţea, niţi di răslânili ţe rau dupu părmâţî. M£>ntiză, cpn si duşi să-li ducă lapti, işp ară rapu di iundi ra scuns şi-lî zişi; Acu si antoarnă să-lî ziţi să-ţi ducă ună lîubiniţă din ţela loc, undi si flau mulîţi şprpî şi belchim cola să-şi află lecu.»
   Frati-su fesi cum fesi şi-li duşi lapti şi ară la trimpsi colo îundi-lî zişi rapu. Iei şi di ţestă oară nu-Ji priturn^» laf şi-şi vizu di drum.
   Dupu ţe vini cu lîubiniţă, ăli zişi soră-sa: «bun, fraţi, spuni-mî cu ţe mu-rafet li faţi tu ţeşti lucri, ţe niţiun uom poati s-li facă?» — «Sa nu tărcî^»şî crăşti ţe pilivân sam io, la mini-mi jută Domnu, cpţi sam şa di moali, că nu pot să rup niţi un ir di mătasi şi ca să vezi, că şa-î, să-mi Iezi mpnîli.»
   Istum ţesta ştitâ soră-sa. Ea ună şi ună flp un ir şi-lî li ligţ) na opcu. Iei si zmuncîp s-la rupă ama nu putu. Tunţea ea căţâua la pridedi la rapu, ară iei au antrib^: «ţe să facă cu iei: s-la junglîă, să-lî scoată uocîili, iii ţe să-lî facă?» — «Scoati-lî uocjilî, zişi ea şi cîutneâ-la nafară, că cmo nupoati s-nă facă ţiva-godea.»
   Şi şa fachiru cu uoclili scoşi si tăr£> ppnă la gîadeîa ţe triţeâ prin curia ţea. Di casmetu lui ama, răslani]i lia Iară uoc’ilî şi lia ţin'eu sup limbă. Pri cola tricură chiragiî şi lia rugţ) s-la le şi iei fachiru. Mulîţi nu vru,ră, saldi un mai di cutru partea Domnului la puşi pri cal şi cpn junsiră proapi di căsabă, la lăsţ> la mârzini să ţeră.
   Un'ec mai diparti ra ună ceşmă şi cpn răslânili au vizură, si zalăgară şi căţară să bea apu, că nu biusiră di mulţi zoii. Tucu an vacptu ţista la că-
www.digibuc.ro
168
PERICLE N. PAPAHAGI
zură uoclilî an pustâv şi cmo si pusiră să v?gŢîă unu la ună mârzini şi lantu la lanta s-nu Jia lş vrin şi şa nu lăsâu să si proachîă niţi pujî pri cola.
   tîorbu niţi aber nu v? di ţşsta, că îel tărcîâ, că răslanilî rămâsiră larapu di ţea îel si tăr£ ppnă la un bujîiic di ficiori, cari cântau di surii şi sfrişli. Lîa rug£ tunţea, să-Jî da şi la îel un sfriel, ca si za-sfirşscă, şi Doamne ţe sa vezi ? Căntâ cpta ubav, că ziţ'şî, că ţista nu-î uom, ’mi anghil. Şi si duşi lafu di îel ppnă la ampiratu. Tunţea la clîămţ) ampiratu şi rămaşi la sărăîu saldi să cpntă.
   Ari ună zuuă si vicnî tiliâl, ca stăppnu să si ducă să-şî Ip răslanilî, cp-ţi nişanu di apu-î. Uz£> şi uorbu şi idvam tunţea picăsî, că răslanilî saluîşi-şî ţiru izinu di la ampiratu să si ducă să-şî lîa le.
   Cpn îel si pruchî£>, cum f'şsiră şi fiară uoclilî. Bun ma uoclilî si fesiră an apu cu lec şi cum alî pusiră an loc, alî vini videla ară. Ampiratu, dintru că nu ve iii şi dintru^că ţista ra tinir ubav, s-la bşî an scafă, la fesi zîniri.
   Tunţea iei aşi clîăm£ mujiarea di ună parti, ăb dşdi un ir di mătasi şi-lî zişi: «Legă-ţî mpna cu iru ţista şi cpn s-ti stringă, ună şi ună s-îîa gripeşî răslanilî, că nu-I lucru bun.»
   Dupu un'ec vac£>t si duşi să vpdă ţe faţi soră-sa cu rapu. Cum amnâ prin drum, etcă-lî îpsi un popă năinti. «A! bun că ti scoasi Domnu, pope, alî zişi îel; ştii ţe-ţî mi rog? dp-mî rubili taliei na-ţî-li meii, că mult amî trubuîes.»
   Popa pişim nu vru cp-ţi tărcîâ, că si rpdi di îel, ama cpn vizii, că-î şa, cum alî ziţi, ălî li dedi cu tot buricu, că nu rau di sfită.
   Să videţî ţe naet v? ficîoru:
   lei ci'ucnî la poarta lu rapu şi ună şi ună iş£> şi di iru scăpat s-nu la mănâncă. «Stoî, uomuli, alî zişi ficîoru, nu vezică sam popă? Scultă ţe nivolîă mi faţi să vin : uz£î, că nu iţi ancurunâţî di ţea vinii s-v-ancurun, ca să iţi blagosloviţi di Domnu.»
   Rapu nu la picăsî, ca ra îel şi la lp an udaîa, îundi ra şi soră-sa. Niţi la ea nu-lî tricu prin criel, că ţista-î frati-su.
   «Aî, mai cur£n s-va-ancurun, că mi angunises», la zişi îel. «Tucu cată, râpuli, s-nu aî vrin cuţpt la tini, că nu-î bini, di ţea pun-la pri puliţă.»
   Dupu ţe si zadinzurară di vrină dou-trei uorî di zur di ună buţeuă, popa puşi mpna pri cuţitâşu luî, ţela dat di Domnu, şi la buţnî rapu şi la trăntî la pimint Con si vizii scăpat di duşmanu luî, alî zişi la soră-sa «îa cată-ti an uoclilî meii, să vezî, nu mi cunoşti, cari sam?»
   Ea la picăsî, amă di ruşoni ra maî bini să-u anglită pimintu. «Cmo s-ti anveţ io criel, şapratcă, cum ştii s-ăţî pridâî frati-tu» şi fără niţi un laf aii tălîţ) ăn mucîc^ţî.
   Dupu ţesta, alî vinî chîefu să si ducă la ampiratu, di îundi fuziră îel cu soră-sa. Mult si zacîudî, con vizii îel, că iarba criscusi an toati triuşli, ară cpn si pruchib di sărăîu, etcâ la priştito lamnîa şi-Jî zişi: «A, bun că vinîşî,
www.digibuc.ro
meglenoromâni!.
169
că flămun<J£î di cpn nu treţi niţi ună ghiaţă prin oa.» Slăgăîţî voi cmo ţe ţoglăvă di lainnîă ra, că ve raăncât ună căsabă şi tot ziţeâ, că-i flâmundă.
   «Cmo, cum veri s-ti mănânc, şa cum sam cu dinţii! stripijţiţi iii s-mi duc pişim s-lia tucips?» ăj! zişi ea.
   «Mai bini, tuciâ-lia, zişi iei, şi ca să nu-ţi iă frică, că fug, dp-mi ună tâm-bură să ţăngăres.» An vacotu cpn iei ţăngăreâ, iş£ un şoaric din dulâp şi-1! zişi: »Ţe faţi, bra budalâiuli ? nu vezi, că s-ti mănâncă? ţe şteţi? fui mai curţin! cpt di ţăngăriri, lasă-mi să ţăngăres io, ca nu-mi-ăî frică di ea.»
   Lamnîa antribţ) di vrină dou uori, dăli să vină iii să mai ştştă. Bun amă şoâricu nu ra budalâ să-li pricăjescă. Cpn vini ea, si Ip di per cpn vizu, că-u minciuni; tunţea si puşi pri casă şi la vizu cum fuzeâ fachiru di scăpirâ pimintu. Curţin si Ip şi ea dupu Iei şi la pruchiţ). Di casmetu lui rau npu tăpolî, una lăngă lanta şi ună şi ună si puşi pri una.
   Lamnîa au crăşnî cu dinţii! şi-u trânti la pimînt. Iei op! tunţea pri lantă; ară lamina au tăjio şi ţesta şi şa ppnă la noua. Oa ea si uinărţ) şi dinţii! si săldisiră. Idvam cmo aşi duşi ficioru an criel di răslânî şi tunţea' iru au strinsi mulîari-sa şi ea-li gripî răslânili. leii la fiară şi-u fesiră lamnîa an măcîcpţî.
   Aţi ăşî si turnţ) casă şi ghiiaşti ancă acu nu muri.
  [Oşanî]                                 „                      [Cules de d-1 Iufu Petru,]
                            A
                     XIV.   împărţirea ciileT.
  1. «An zorii» = în zori:
2. La darea zorii = în zori de ţii: Si sculq la darea zorii — Se sculă în zori de ţii.
3. La bâtirca soarlul = la răsăritul sorelui.
4. Diiuneţa, diinineţa-ta — dimineţa.
5. Ancriscu soarli = S’a luminat de
’ ţliuă; s’a făcut ţliuă; şicasiprivizâ=
  şi dacă se lumină de ţii, Wgd. 61; cpn si privedi = când se lumineză de ţii, Arom., cîndu ăpiră.
6. Crip£ zntta = S’au făcut de zori; se lumină de ţii.
7. S-fesi zutta-se făcu ţii; s-fesi zudă mari= se făcu ţii mare, adecă: s-a luminat bine de zi.
8. Miază-Miaţlă-ţli; miază-ţt^amiaţli, miaţlă-ţli. Di măzlokazup Wgd. 67= In der Mit te des Tages.
  9. Rncîoc = prânz.
10. Dlirindi = Arom. mirindi = timpul de pe la cina mică, pe la tocate.
11. Mrac, mi rac = amurg. Vini an mrac = veni pe la amurg; direp viniri vaţli an cătun. (= Drept când vin vacile în sat.)
12. Seră, sera, s'erata—ser&.S-fesi serâ= Se făcu sără, nopte; Stară=De-seră.
13. Ţină = cină: Ai să ţin^m = ai să cinăm.
14. Scăpitarca soarlut=Apusul sorelui.
15. Noapti = nopte. S-fesi noapti = înoptă. Pristi noapti = în timpul
nopţii. An jimităt’ di noapti =po la mieţlul nopţii.
                                                                                                          [Oşanî.]
16. Miază-noapti=miaţlă-n6pte; Pristi noapti = mieţlul nopţii.
                                                                                                        [Birislau.]
www.digibuc.ro
170
PERICLE N. PAPAHAGI
17. Darea stŞuă-când răsare luceferul.
18. Neclară mi se pare expresiunea următore, aurită des: vini casă noaptea uiţi ună doabă, care, liber tradusă, însemnă: veni cu noptea
   în cap, veni în plină nopte.
19. Căntarea cuc£>ţilt=la cântatul cocoşilor, după miedul nopţii, timpul când se deşteptă femeile ărna, ca să se apuce de lucru.
                      XV.   Nume de animale.
  în ce privesce numirea vitelor, se obicînuesce a fi numite după co-Idre, calităţi sau defecte, etc. Numai în ce privesce boii şi vacile capătă numiri, după <jiua în care s’au născut. Ast-fel un bou născut Duminică se va numi Dutni, după primele silabe ale cuvîntului Duminică. întrebând de ce nu-i <Jice Duminică şi-i <Jice Dumi, mi s’a răspuns, că ar fi păcat, Duminică fiind o cji sfintă; Joîcă şi poîcă, se va numi vaca născută Joia; iar boul născut în acestâ <Ji se va numi Jure.
  Numele fdrte usitate, după coldrea vitei, cari nu fac decât să repete coldrea însăşi, ca negru, roşa, albu, cianuşiă, etc., nu sunt reproduse mai jos.
                                       Nume de animale.
1. Alciă, nume de cal, de colore ro-şatecă. Ar om.: algîe, algiu.
2. Babă, n. de oi, de capre. Arom-ba\îe.
3. Bijiur, n. de câni.
4. Beliciă, n. de câni.
5. Carinân, n. de câni după numele proprii turcesc!.
6. Caraiuăn, n. de câni.
7. Canşă, n. de capre.
8. Căleşă, n. de ol, capre. Arom. caleşi.
9. Cenă, n. de căţea.
10. Cepa, n. de căţea; capră.
11. Clapă, n. de căţea.
12. Ciacu, n. de câne.
13. Cil, n. de cal.
14. Ciula, n. de ol.
15. Clupă, n. de capre, de oi. Arom.: cipă.
16. Ciută, n. de capră fără corne. Arom, şută, ciută.
17. Ciut, n. de ţapi, berbeci, fără corne. Arom. şut, ciut.
18. Cona, n. de căţea, de obiceiu la cele de soiu mici.
19. Culă, n. de epe.
20. Cui, n. de cal.
21. Cuse, n. de câne.
22. Doniră, n. de capre (prescurtare din Duminicăi).
23. Dumi, n. de bou fătat Duminică.
24. Doncă, n. de capre (din Duminică).
25. Duri, n. de cal, întors.
26. ţ)oică, n. de vacă născută Joia.
27. Fina, n. de căţea.
28. Garşă, n. de capră.
29. Glilesă, n. de capră negră,vărgată cu roşu; iar dacă-î de altă colore, se (lice ghiesâ, fiind vărgată cu negru. Arom. ghiesâ.
30. Glilăc, n. de cal, de colore căruntă. Arom. Ghioc, psar.
31. Grivu (Grivei), n. de câne,
www.digibuc.ro
MKGLENO-EOMÂNIÎ.
171
32. lrii)ată(=aripată), n. de capre, de oî.
33. Jacă, n. de câne.
34. Jolcă, n. de vacă născută Joi.
35. Jure, n. de bou fătat Joi.
36. Lisa, n. de căţea; de oî.
37. Luna, n. de vacă fătată Luni.
38. Lunce, n. de bou fătat Luni.
39. Marta, n. de vacă fătată Marţi.
40. Martin, n. de bou fătat Marţi.
41. Mata, n. de vaci fătate Marţi.
42. Maţoşcă, n. de vaci fătate Marţi.
43. Murg, n. de oî, cai, cânî, boi, catâri, măgarî.
44. Murgă, femeninul de la murg.
45. Mărea, n. de oî.
46. Mărcitt, n. de cânî.
47. Mingliîuşarcă, n. de capră (cu cercei), de oî.
48. Murgîu, n. de cânî.
49. Mierlă, n. de vacă fătată Mercurî.
50. Mlerclu, n. de bou fătat Mercurî.
51. Neşca, n. de vacă fătată Dumineca, prescurtat din Dumi[neşcă].
52. Pană, n. de câţeă.
53. Pa]lă, n. de câne.
54. Peţu, n. de bou.
55. Pripăşptă, nume de capre.
56. Raguşcă şi Raguşă, n. de oî.
57. Rap, n. de cal negru.
58. Rapcă, n. de oî, de capre, epe, căţele.
59. Sobă, de vacă fătată Sâmbăta.
60. Sobani, n. de bou fătat Sâmbăta.
61. Suza. n. de căţea.
62. Sivu-glavă (bulg., cu capul cenuşiu), n. de oapre.
63. Şarcă, n. de căţea.
64 Şută, n. de capre fără cărpe.
65. Ţărnă, n. de capre negre, (bulg., negru).
66. Venu, n. de bou sau de vacă născuţi Vineri.
67. Viţja, n. de vacă fătată Vineri.
68. Vrană, n. de capre.
69. Zolcă, n. de vacă născută Joi.
                                        Strigăte de chemare a catârilor.
1. Vîr! Când chemăm catârul, ca să apuce drumul drept; tot aşa:
2. Tăr aţi!
3. aţi! strigăt de chemare ca să oprim catârii.
4. moţi! strigăt de chemare, de îndemn, de oprire la catâri; depinde de modularea vocii, ca să exprime îndemn, chemare sau oprire.
XVI.   Nomenclatura localităţilor din Huma, C6nţica, LundiiiT, Oşanî, BirislâQ, Nănte şi Cupa.
1. Agri-Dumce (la<v), n. de loc. în Hma.
   'Agrili-al Jalcă, n. de loc. în Hma (vest).
   Aglole, n. de loc. în Oş. Apă-albă, n. de loc. în Nta.
5. Apa-li Cuvită, n. de isvor. Apa a-cesteî fântâni este roşie, la gust
  acră şi locuitorii iî atribue proprietatea de a tămădui pe cei suferinzi, cari vin aci şi-şî spală piciorele.
Apa-raţi, n. de fnt. în Oş. Apa din acest loc curge în continuu mai mult timp şi după acăsta în-ceteză de a mai curge un timp
www.digibuc.ro
172
PER1CLE N, PAPAHAGI
      îndelungat de câte-vâ luni, uneori săptămâni, pentru ca apoi să reîncepă a curge din nou în abundenţă.
    Apa-l-Teana, n. fnt. în Cpa.
    Ău Arburî, n. de loc. în Ln.
    Ardullă, n. de loc. în Oş.
10. Aretilu-di-Gliinpca, n. de drum prăpăstios,care duce din Hma spre Ghevgheli,
    Arghlr (pri), n. de loc. în Cpa.
    Argliia-l-Dava, n. de loc. în Cpa.
    ’Aria Dămnnlni, n. de loc. în Ln.
    Arnaiit cişinâ, n. de fnt. în Oş. care f se mai numesce şi Cişma-di-Padi.
15. Aşca, n. de loc. în Nta.
    BăltSţtă (cişma oo), n. de fnt. în Oş.
    Balta-Clalr, n. de loc. în Ln., unde altă dată a fost un mic lac, secat acuma.
    Balta-mică,n. deloc. în Hma spre vest.
Baltă, n. de loc.; numai când plouă se strînge apă în cât formeză un fel de lac.
20. Baltă-roşi, n, de loc. în Cpa. (lac).
    Baltă (secă), n, de fost lac în Brw.
    Bău işti, n. de loc. unde altă dată au fost băi, după cum spun moşii. (Ln).
    Bară, n. de loc. în Oş. Pămîntul este mocirlos, de unde şi numirea de bară. ,
    Baş-Cişmsi, n. de fnt., în Cpa.
25. Ăn Batpni, n. de fnt., în Oş. Altă dată a fost un fel de vâltorî.
    Băuva (în loc de : Bahuva), n. de loc. în Brw.
    Băcllişti, n. de loc. în Hma. Loc unde când-vâ a fost târla, de unde îi vine numirea.
    BMclliştea-al-Chlorle, n, de loc.,
      fostă târlă, după cum arată numirea, în Hma.
    Băcilta-al-CioIca,n,de loc. în Hma spre Nord.
30. BăcilinI, n. de loc. în Cpa.
    Băcilină, n. de loc. în Brw, hotar.
    Băclpla-Gliinlnl (târla celui viu),
      n. de loc. în Oş.
    BăcioIa-ln-Biza-chcaia, n. de loc. în Hma. [Târla lui Riza-scu-tarul.]
    Bărdăt, n. de loc. în Hma. Altădată pădure de braqli, aqli sunt numai ogore frumose aci.
35. Băs'şrica-mica, biserica în Oş. cu hramul «Adormirea-Maicii Domnului.»; n. deloc. în Nta, altă dată biserică.
    Băs'erica-mari, n. bisericii cu hramul «S-tul Nicolae» din Oş.
    Băs'erica-Iu Tanâs, n. unei biserici, în ruine aqlî, din Hma.
    Băşclurt, n. de loc. spre nord, în Hm. Sunt grădini frumdse de unde îi vine şi numirea: tk. Bahce = grădină.
    Bătaniă, n. de loc. în Brw. Este hotar.
40. Bătânîa di-Ia Sireann; n. de loc. în Cpa; bătanîa de aci func-ţioneză.
    Bătoni (an oo), n. de loc. în Oş.
    Bcliţa, n. de rîu în Meglena, se varsă în Megleniţa.
    Beş-bnnar (Ik. == cinci puţuri, is-vore), n. de fnt. şi de rîu, care isvoresce din Oş. şi se varsă în Carazraâc. Eşind din teritoriul aparţinând Oş., capelă numirea de Meglenişti, iar mai în colo numele Culodiăi şi sub acest nume se varsă în Carasmăc. Se numesce Beş-Bunar, fiind-că apa isvoresce din cinci isvore
www.digibuc.ro
meglenoromânii.
173
     Biclăc, (cişma oo), n. de fnt. în Hma, chiar în sat.
     Bigurliva, n. de loc în Cupa.
                                      45. Bijăniă, (anoo), n. de loc. în Cpa şi Oş.; servesce de hotar.
     Bila-lungă, (=stânca-lungă) n. de loc. în Oş.
     Bila-de-Yamic, n. de rîuleţînHma, a cărui apă trecea prin sat altă dată, după cura se spune şi după cum atestă albia remasă săcă. Legenda spune, că pe când se juca în apa rîuleţului un copil, venind dintr’o dată un curent puternic de apă, a târît pe copil de vale şi l’a înecat.Mama acestuia, nebună de durere, şî-a'resbunat asupra rîuleţului, astupând, în curs de mai multe ţlile, gura rîuluî cu lână, făcendu-1 prin modul acesta să-şi schimbe cursul în direcţia opusă cătunului, spre Conţica.
     Biliă, n. de loc. în Cpa.
     Billucă, n. de loc. în Cţca.
     Bistriţa, n. de apă în Nta.
50. Bivulî, n. de loc. în Cpa.
     Blaţa, n. de loc. în Nta; oo mari,<N; mică, n. de loc. în Oş.
     Blădiţâ, n. de loc. în Hma.
     Ăn-Boja, n. de loc. în Nta.
     Borcâ, n. de loc. în Oş.
     Boţă, n. de fnt. în Oş.
55. Bftţăjiâ (cişma oo), n. de fnt. în Oş.
     Boari, n. de munte înMeglenia, anume şira dintre Două urec\i, până la Z'na din Nta.
     Bra<Ji-di-cirăşi, n. de loc. în Ln.
     Brăţe, (—braţe), n. de loc. în Hma.
     Briaznic, n. de loc. în Hma. 1
    Braniă, n. de loc. în Hma.
                                                                            60. Bri-miel, (1) n. de loc. în Cupa.
                                                                               Bri-purari, n. de loc. în Cupa.
    Buclava, n. de loc. înBrw.; este hotar.
    Buduvâclii, (Cişma di oo), n. de fnt. în Oş.
    Pri Buluv&ni, n. de loc. în Nta.
65. Buluvann, (an oo), n. de loc. în Oş.
    Bnmhăţină, n. de loc. în Cpa.
    Bninbâcliişti, (=bumbăcărie), n. de loc. în Hma. spre Nord.
    Bnnăr, n. de loc. pădurosă în Oş.
    Bunaru Neâmţ&liă, n. de loc. şi de fnt. în Oş. (Puţul nemţoîcei).
70. Bursăc, sau Bnrtâc (!), n. de loc. în Nta.
    Burunu-di-varniţă, n. de loc. în Hma, unde se face var. (Puţul de varniţă == cuptor de făcut varul.)
    Căinări, n. de loc. în Brw.
    Capn-di-apu, n. de fnt. în Hma, a cărui apă este forte rece şi forte bună.
    Caratani, n. de loc. în Cupa.
75. Cară&ş, n. de loc. în Hma.
    Carpiu-gros (laoo), n. de loc. in Ln.
    Casandria, n. de loc. în Nta.
    Casă (la oo), n. de loc. în Cpa.
    Casa-Zmăulnî, n. de loc. în Oş., reşedinţă de zmeu după credinţa sătenilor, uom cupehî, om cu aripi care zboră, şi când tună, se zice că el tună. Zmeul de aci rădică o fata, când juca în horă şi o aduse în aceslăloc.
80. Câsili-IuMişi (laoo), n. de loc.în Oş., unde altă-dată a fost sătuleţ.
    Cilsili-Vâşiliă, (casele Yaşeî), n. de loc. în apropiere de Oş.,
       (1) Nu sunt sigur dacă cum-vâ Bri n’ar fi preposi(. pri.
www.digibuc.ro
174
PERICLE N. PAPAHAGI
       unde altă dată aii fost case şi sătuleţ.
    Câsili-Pbtcăllă, n. de loc. în Oş., fost sătuleţ.
    Călugăr (cişma di oo), n. de fnt. în Oş.
    Cămeşa (naoo), n. de loc. în Conţica.
85. Căpă-nptt, n. de fnt. în Cupa.
    Cărăinilă, n. de loc. în Huma şi Cupa.
    Cărlăăjăl.Iă (cişma oo),=(cişmeaua Carleajeî), n. de fnt. în Oş.
    Cărnlăr, n. de loc. in Nta.
    Căruş, n. de loc. în Brw.
90. Căstpnl, n. de loc. în Cupa.
    Cătilnişti, n. de loc. în Hma, unde a fost altă-dată cătun.
    Clilană (cişma al oo), n. de fnt. spre nord in Hma.
    Chlarea-mari, n. de loc. în Hma. Numită chiare fiind-că nu vede sorele partea locului.
    Clilatră, (la oo),n. de loc. în Hma.
95. Chibiir (Cişma luoo), n. de fnt. în Oş.
    Cliira, n. de loc. in Brw.
    Chirmidărniţa, n. de loc. în Hma. (Cărămidărie); şi în Ln.se gă-sesce o loc. cu acestă numire.
    Cliitca, n. de loc. în Cupa.
    Cliltcliili-băbăllă, n. de loc. în Oş. (Florile babei).
100.Cîaira-lu Trălun, n. de loc. în Oş. (Livadea lui Traian).
    Clavdăr, n. de loc. în Hma, la nord.
    Clocla, n. de loc. în Hma.
    Ciori (an oo), n. de loc. în Ln.
    Cişma-Bbgnlnl. n. de fnt. în Hma.
105.Cişma-di-cnlă, n. de fnt. în Oş.
      Cişma-di-Padi, n. de fnt., în Oş., care se mai numesce şi Ar-naut-cişmd.
       Cişm-al Banda, n. de fnt. în Oş. Cişma-di-vali, n. de fnt. în Cpa. Chica, n. de loc., deal, în Brw. şi în Ln.
  110. Clacarea di Cirnici, n. de loc. în Hma. .
      Cluclnllân, n. de loc. avend forma paserii cîuăulîân (ciocârlan), când e privită din depărtare; în Hma.
       Ciuma, n. de loc. in Oş., spre est şi în Cupa spre vest. Clunărescă (cişma oo), n. de fnt. în Oş.
       CIuncutMIu, n. de loc. în Cupa. 115. Clucliiti, n. de loc. în Conţca.
       Ciutură, n. de loc. în Nta.
  . Ăn Clin, n. de loc. in Nta. CJinu-dudilIă, n. de loc. în Oş. Coadri, n. de loc. în Cupa.
  120. Ăn Coastă, n. de loc. în Nta. Coasta- di-ParcIilvala, n. de loc. în Nta.
       Coasta-mari, n. de loc. în Lîum-niţa. Se vede din Ghevgheli. Coasta-di-Tanăsiţl, n. de loc. în Oş. Codru-negru, (Codru negru), n. de loc. în Oş. şi în Nta.
  125. Codru, n. de loc. în Huma, unde se află pădure forte fruinosă. Codru-naltn, n. de loc. în Hma, care se desparte de Codru printr’o muche (rid), Arom. şilătură.
       Codru Bară, n. de loc. în Hma. Coduri (Coturî, în Hahn: Koter, p.268 op. cit.), n. de pădure; şi
       n.  de rîu, ce se varsă în Me-gleniţa.
       Corbului (cişma oo), n de fnt. în Oş.
  130. Ăn Corni, n. de loc. în Nta, unde se află corni.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
175
      Coruna, n. de loc. în forma unei corone, în Liumniţa (Weig. op. cit., p. XXI.)
      Ău Cpiup, n. de loc. în Cupa. Crăişnic, n. de loc. în Nta. Crimijat (izvorcă di <n>) n. de fnt. în Oş.
135. Crivinonîcă (an <n>) n. de loc. în Ln.
      La Cruţi, n. de loc. în Cupa; şi în Oş. numită şi Fagu-lu-Cinli. Cucbri, n. de loc. în Oş. Cuculici, n. de loc. în Oş. Cudru-Bară, n. de loc. în Hma.
140. Cudru-Puîlia, n. de deal în Huma. Culasa, n. de fnt. în Cupa.
      Culă (castel), n. de loc. în Hma. Cnlodiâi (Culudiâi), n. de rîu ce se varsă în Carasmâc. Cupa-vecli, n. de loc. unde a fost altă dată Cupa.
145. Cupăclu-roşi, n. de loc. la vest, în Hma. Terenul aci este de tot neted, sau cum ţlic Hu-menii râmnic,
      Ăn Cupaci, n. de loc. în Oş. Cupăcină, n. de loc. în Huma şi Cupa.
      Curabi, n. de loc. în Ln.
      Cureta, n. de fnt. în Cpa.
150. Curia, n. de loc. în Hma.
      Curiă, n. de pădure în Ln. Cnriţî şi Curi, n. de loc. în Cpa.
      Ăn Curîclft, n. de loc. în Ln. 155. Curnfet, n. de loc. în Huma. Curu-di-brad, n. de loc. în Huma. Curu-di-muciară, n. de loc. în Oş. Se mai numesce şi Padină, Curu-di-Bătantă, n. de loc., unde altă dată eră bătamă (vâltore) în Hma.
                                                                          Cusăllă (an oo), n. de loc. în Nta. 160. Cusfeli, (cişma <s>), n. de fnt. în
      Cţca şi între Hma. şi Ln. Cu-seli, în dialectul meglenit se numesce pămînt roşu. De aci şi numirea localităţii, fiind-că se află aci pămînt roşu. Cutaru-GăuSţiS, n. de loc. în Nta. Cute (an oo), n. de fnt. în Oş. Dalcloană, n. de fnt. în Oş. Deal, n. deloc. înBrw.; în Oş.;în Ln., de unde te poţi uita peste totă câmpia.
165. Deba (cişma lu oo), n. de fnt. în Cpa.
     Destor (an <s>), n. de loc. în Nta. Dliiiă (cişma oo), n. de fnt. în Oş. Diminîc, n. de- loc. în Nta. Dingu, n. de loc. în Hma, unde altă dată eră un dingu, (un fel de vâltore) cu care se curăţa orezul. Astăzi cultura orezului fiind părăsită de Humem şi de satele vecine, ca neproductivă, şi dingul a fost părăsit.
170. Dragni, n. de loc. în Ln. Drăgaşeă, n. de loc. în Brw. Dijoasa-biserică, n. de biserică în Ln., numită şi Sfeti- Vraci. Discrena, n. de loc. în Cpa. Disupra-IIalciiş, n. de loc. în Cpa.
175. Dbi Căst(mî, n. de loc. în Cupa. Dott-urccli, muntele din Conţca, care, privit din depărtare, cele două piscuri par a fi ca doue urechi.
     Drumu-niari, se numesce drumul care duce in spre Ghevgheli (Ln.).
     Druiun-di-viniurT, (drumul de la vii), care duce spre viile din Ln. Drum u-di-Lşsa, drumul care duce din Ln. spre localitatea Lqsa. Druniu-di-mănăstîr, drumul care duce din Ln.în spre mănăstirea din Oşani.
www.digibuc.ro
176
PERICLE N. PAPAHAGI
180. Druiuu-di-CYopri, care pornesce din mahalaua cu acelaşi nume. Drumu-di Npnti, care duce din Ln. spre Nănte.
      An Drbbică, n. de loc. în Nta. Drumu di <n> [H]uma, n. de loc., servind de hotar între Brw. şi Hma.
      Drumu turţăsc, n. de drum în Oş. 185. Dula, n. de deal în Hma.
      DiiicY, (cişma <n>), n. de fnt. în Oş. Dulşti, n. de fnt. în sat, în Ln. Dumbrăvi, (dumbrăvi), n. de loc. în Oş.
      Elcşinţa, n. de fnt. în Oş.
190. Fagu-di-Cruţi, n. de loc. în Oş. Fagn-lu-CIuIi, n. de loc. în Oş.
       Se mai numesce şi: la Cruţi. Făltţuiă, n. de fnt. în Oş. Făltpna-caJYlor, n. de fnt. în Oş. F&ntănQli, (an oo), n. de loc. în Nta. (Fântânele.)
195. An Făntpnă, n. de loc. în Nta.
       (la Fântână.)
      F&şăniţurY, n. de loc. în Nta. An-F'^rică n. de loc. în Ln. F'ştâjiă, (isvoru <n>), n. de loc. în Oş. (=isvorul fetei).
      FrajiţY, n. de loc. în Nta. (=la Fragi.)
200. Fringliiţa, n. de loc. în Huma. Tradiţiunea povestesce urmă-torele despre acestă numire: satele Huma, LuDţlinî, Gorşet şi Oşanî, se certau între ele şi nu se puteau înţelege cu nici un chip în ce privesce întin-tinderea hotarelor. Fie-care sat pretindea din teritoriul satelor vecine şi din causa încălcărilor reciproce, ajungeau la fel de fel de conflicte şi chiar omoruri. După multe învrăjbiri, au căşlut la înţelegere, ca teritoriul 1
      fie-căruî sat să se întindă până la locul numit aşii Fringhifă, altă dată numit alt-fel. Şi ca să nu-şî calce jurămîntul, cum din întîmplare trecea pe acî o francă (europenă, franceză, neortodoxă creştină) auprins-o şi îmmormîntat-o în acel loc, ca să fie păzitorea hotarului stabilit cu învoială comună. Grobu (mormîntul) Frâncei se vede şi până astăzi şi se numesce, grobu-li-Fringhia sau simplu, Fringhiţa.
     Fnrşsca, (vali <n>), n. de rîuleţ în Cpa. (=Valea furescă.)
     Farului (cişma <n>), n. de fnt. în Oş.
     Fuzşti, (an<s>), n. de loc. în Oş.
     Gala, n. de loc. în Oş. (=cioră).
205. Ăn Gardinl, (=la grădini) n. de loc. în Nta.
     Găura-lisiţăltă, (gaura vulpii), n. de loc. în Oş. şi Brw.
     Gâura-Ursnlui, n. de loc. în Brw; n. de fnt. în Oş. (=gaura ursului).
     Găura-di-Zpnă, n. de loc. în Nta. (=Gaura de Zînă.)
     Găndacia,n.deloc.în Cpa. (Etym. de la gândac).
210. GărdinYa, n. de loc. în Cpa; — n. de fnt. în sat în Hma. (Etym. grădină.)
     GărmozY, n. de loc. în Brw, (grămezi, ruine).
     Gherghina, n. de loc. în Cpa.
     Ghcrgliiţă, n. de loc. în Nta.
     Ghigbr, (laoo), n. de loc. în Hma, unde se află pietră cu acelaşi nume.
215. Ghlolma, n. de loc. în Cupa.
     GliYnbrina, (gunoiu de capre) n. de loc. în lima. şi Cpa.
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ
177
      Ghiupca, n. de loc. în Hma, în apropiere de Pesi-grop, mor-mîntul unui Turc ticălos (veţlî, pag. 12—13), împuşcat acî pentru multele neomenii făptuite în satul Huma şi Coniţa. Tot de acî isvoresce un rîuleţ cristalin, care portă acelaşi nume. Este loc de poposire pentru drumeţii cari vin din Ghevgheli sau din spre Lunţlini şi Nănta. Gliturta, n. de loc. în Hma. Gtaniiă, n. de loc. spre Sud de Hma, unde altă dată, pe când Turcii Iuruci se ocupau cu cres-cerea vitelor, şi erau constrînşî să esă cu turmele lor p’aci, în timpul verii, aveaumoschea lor. 220. Glun'epini, n. de loc. în Oş. (= Ju-niper.)
      Glăvătlă (an <v), nume de loc. în Oş.
      Gorşât sau Gurşât, n. de munte împodobit cu o frumosă pădure şi aparţinând satului turcesc Maiâda. Altă dată a fost sat românesc aci, cu acelaşi nume; situat între Lţa. şi Hma. Grădişti, n. de loc. în Brw. şi Ln. Grămada-l-Ţanţa, n. de loc. în Cţca.
225. Grămătic, n. defnt. înCpa. Este un şipot. (Grâmătîc=scriitor, secretar, învăţat.)
      Grecă (an <v), n. de loc. în Cpa. (=la Grecoica).
      Grigonatca, n. de loc. în Nta. Gripa-li-Dafi, n. de loc. îu Nta. Groapa-Moăşăliă (gropa bătrânei), n. de loc. în Oş.
230. Groapa-lu-Manci (gropa, mor-mîntul lui Manciu), n. de loc. în Oş.
                                                                       Analele A. R. — Tom. XXV.—Memoriile Secţ.
          Groapa-gâTăltă (gropa ciorei), n. de loc. în Oş.
          Groasa (an <v), n. de loc. în Nta.
          Grobn-li Fringliia, n. de loc. în Hma (veţlî Fringhiţa).
          Grobn-Glilărgăliă (mormîntul Ghiorgai, n. de femee), n. de loc. în Oş.
     235. Grobu-Tlcăltă (mormîntul Ti-căi), n. de loc. în Oş.
          An Grobu (la mormînt), n. de loc. în Ln.
          Grobu Umilită (mormîntul Ioa-năi), n. de loc. în Oş.
          Grobu-lu-Miinedn: n. de loc. în Huma, unde se află îmmormîn-tat un Turc cu numele Merned.
          Pri Groşi (la cei groşi, erau altă dată doi arbori groşi), n. de loc. în Cpa.
     240. Gront, n. de loc. în Cpa.
          Gngăcbi, n. de loc. în Cpa.
          Gugurăci, n. de loc. în Cpa.
          Gură, n. de loc. în Ln.
          Gnra-lu-Ţapn, n. de loc. în Brw.,
     245. Gurşât, veţli: Gorşet.
          Goşct, n. de sat între Lţa şi Hma. (Weig.,Vl.MegLp.XXII), probabil, localitatea însemnată de noi Gorşet, Gurşet.
                                                                           Guti-cu-apu, n. de loc. în Brw,
          Guva-zpntlor di-Viltoari ( Gaura «Jînelor din Vilioare), n. de loc. în Hma, unde se crede, că locuesc şi aţii «Jîne. (Spre"vest de sat.)
          Gnva-Zpnilor-dipri-Rppa-al-Coşa, n. de loc. în Hma, unde se crede că locuesc «Jîne; spre vest de sat.
     250. Guva-Zpntlor-di-Briaznic, n. de loc. în Hma., spre est de sat, locuinţă de ţlîne.
Literare.                           12
www.digibuc.ro
178
ffiRICLfi N. PAPAHAGI
     Guvid&mică, n. de loc. în Cpa., care servesce de staul pentru boi şi vaci, un fel de văcăriatfâ, cum se ţlice la ceî-lalţî Aromâni.
     Iânăliă (cişma oo), n. de fnt. în Oş.
      Iavur (=laur), n. de loc. unde se află pădure de acest arbore în Cpa., Oş., Nta., Ln., Hma. Isclii-Cnpa [tk. = vechea Cupa], n. de loc. în Cupa, unde se află altă dată satul Cupa; numirea este oficială, nu populară.
255. Ivu, n. de loc. în Nta.
      Izvoară (an oo), n. de loc. în Cpa, de unde isvoresc trei isvore. An Izvoară, n. de loc. în Ln., unde se află un isvor. Izvoârăli-Măcicati (= isvorele mari), n. de fnt. în Oş., de unde isvoresc mai multe isvore. Izvoârăli-minuti (isvorele mici), n. de fnt. în Oş. .
260. Izvoru-GIiîupţ^sc, n. de fnt. în Nta. (Isvorul ţigănesc.) Izvoru-di-Blaţa, n. de fnt. în Oş. Izvora, n. de fnt. în Cupa şi Oş. Koter [Hahn, op. cit.], n. de rîu în Meglenia, numit: Coduri (veţli acest cuvînt). Lăpos, n. de loc. în Cpa, unde cresce buruena lăpiiş, bună ca nutriment pentru porci şi ca doctorie pentru diferite boli. 265. An Lea, n. de loc. în Ln. (Lda, este a patra parte din pogon.)
      LedinI (an oo), n. de loc. în Ln. L6şni(a, n. de loc. în Oş. LMniţa, n. de loc. în Ln., lângă an-Lea.
      Lesă, n. de loc. în Ln.
270. Linţî (an oo), n. de loc. în Cpa. Livădişti, n. de loc. în Nta. (de la livade).
     Pri-Lozini, n. de loc. in Cpa. Loznă, n. de loc. în Hma, renumită prin producerea de struguri cu acelaşi nume.
     Lpnca (lunca), n. de loc. în Oş.
275. L&sceva, n. de loc. în Cţca, unde altă’ dată a fost sat, cu acest nume; n. d & cătun vechiuîn Ln., pe costa muntelui Zâna {Zona). După ce satul a fost părăsit de locuitori, aceştia s’au stabilit cu toţii în satul Lunţlini, şi pămîntul ce posedau în Los-ceva le aparţine tot lor şi acuma. Ei ară ogorele şi se folosesc de pădurile din Los-ceva ca şi înainte. Satul a fost părăsit din causă că, fiind în drumul mare, care legă câmpia Ghevgheliei cu cea a Megleniei, treceau p’aci Turcii din Nănta şi din cele-lalte sate turcesci şi nu-î lăsau în pace. Ei, fiind puţini la numer, nu li se puteau opune cu nici un chip. De când satul acesta s’a stricat, drumul mare, care ducea din Meglenia în Ghevgheli prin Losceva, s’a abătut prin satul Ln., care, în trecet fie ţlis, multe îndură din causa acesta. (Veţli pag. 19,Partea I, m. sus.)
     Luzană (cişma oo), n. de fnt. în Oş.
      Liniştn, n. de loc. şi fnt. în Oş. jHaâlil, cartier, mahala, oo di-sns (mahalaua de sus;
280. oo di-jos (mahalaua de jos); oo di-CIopri (mahalaua de Cio-pre);
www.digibuc.ro
MEGLfeKO-feOMANII.
179
     oo di pristi-vali (mahalaua de peste rîu), tote acestea nume de mahalale sunt în Lun^inî.
     Mademi (mină), n. de loc. în Cpa, unde se află o mină de aur, aramă, şi alte metale şi cari dejă se exploateză.
     Mandallasa, n. de loc. în Nta.
285. Măclcati (an oo)=(la cele mari), n. de loc. în Oş. [Probabil este aceeaşi numire de mai sus: iz-voărăli mâncaţi.]
     Mănăstlr, n. de fnt. în Oş. şi mănăstirea ce se află în Oş., între satele: Oşani, Birislau, şi Lun<Jini, cu hramul: Arhanghelul Mihail, renumită prin minunile ce face. O dată pe an se face serbătore mare, unde vin pioşî din cele maî depărtate sate ale Meglenieî şi Ghev-ghelieî.
     Meglăniţa, n. de rîu ce se varsă în Carazmâc.
     Meglenişta (aşă se numesce rîul Megleniţa la Oşanî).
     Meglila-naltă, n. de loc. în Oş.
290. Melisin, n. de loc. în Hma.
     Menu-roşi, n. de loc. în Hma.
      An Măsulul (de la mes = lună), n. de loc. în Nta.
      Metâli = metohul din satul O-şanî, unde se află un singur călugăr.
      Mica Bogorâdiţă (recte: Mala-Bogorddiţa), Arom. = Stămă-ria-ţea-mica, n. bisericii din Hma. Totuşi hramul eî nu se face la 8 Septemvrie, cum ar ’ fi trebuit, ci la 22 Iulie, adecă în (Jiu a Sf-eî Yinerî, care, ca şi sf. Mărie din 15 August, se ser-beză cu cea maî mare pompă
      de toţi Aromânii, avend prin modul acesta caracterul unor sărbători naţionale printre Românii de peste Balcani (Veşll, p. 17).
295. Mirizu-veclîu (= loc de odihnit pentru vite, pe la miedul ţlileî, vara, Arom., miri]u, amiritfu.), n. de loc. în Hma.
      Mirinflu-Mari (mirincju = tot loc de odihnit pentru vite pe la mietjul (Jileî, vara), n. de loc. în Oş.
      Miru-Ezulul, n. de loc. în Cpa.
      Mişa, n. de fnt. în Oş.
      Moara-la-GliIolina;
300. Moara-Sibla;
      Moara-l-Desi;
      Moara-l-Diina-CliIosI;
      Moara-l-Iti; n. morilor din Cupa. jMoara-disupra (mora de sus);
305.\Moara-dijoasa, mora de jos; numele morilor din Hma.
      Moărilial-Bară (morile lui Bară), n. de loc. în Hma, unde altă dată erau mori.
     (Moara-di-cătiin;
      Moara-di-bătanîă;
      Dijoasa-moară; numele morilor din Ln. .
310. Moara di la Vir; oo la dijoasa; oo din Petuc;
      oo di la Papunla, n. morilor din Oş.
      Momcle (slav. = fată), n. de pajişte în Hma.
315. Mucî^rl (an oo), (= la mocirle), n. de loc. în Cpa.
      Murminturl, n. de loc. în sat la Oş., vechiu cimitir. Cişma din oo, n. de fnt. în Oş., în sat. Mîariş, n. de loc. în Brw.
www.digibuc.ro
180
PERICLE N. PAFAHAGI
     Nao (cişma po), n. de 'fnt. în Hma, în sat.
     Năparti (= în a parte, dincolo), n. de loc. în Cpa.
320. N'emfăllă (cişma po), n. de loc. în satul Oş. (= cişmeua Nem-ţoiceî.)
     NiţjirlnY (an po), n. de loc. în Cpa. Novinl (an po), n. de loc. în Brw. Npttă (cişma po), n. de fnt. în Oş.; n. de fnt. în sat, în Ln. N11 j(li, n. de loc. în Hma.
325. Nnjda-dijoasa, n. de loc. în Hma. Nn(l (nuci), n. de loc. în Brw. Paca (la po), n. de deal în (?) Padi (Pajişte, podiş), n. de loc. în Cpa.
     Padină (= poiană mică, pajişte mică), n. de loc. in Cpa., şi Oş., unde se maî numesce şi Curu-di-muăară.
330. Palâc (Paie), n. de munte în Me-glenia.
     PasiţT, n. de loc. în Brw.
     An Patru (sub-înţelegendu-se: locuri), n. loc. în Cpa.
     An Patru-Arburl, n. de loc. în Hma (la ceî patru arbori). Pădimiiţă, n. de loc. în Oş.
335. Pădinl, n. de lac. în Ln.
     Părgbn (an po), n. de loc. în Oş. Părglc (cişma lu po), n. de fnt. în Hma, după numele luî Părglc, despre care tradiţiunea spune, că ar fi fundatorul satului Huma.
     Părnăr, n. de loc. în Cpa. (Păr-năr, este un fel de arbust.) Păticlea, n. de loc. în Hma. 340. Pelivori, n. de loc. în Cpa. Pepbrifă, n. de loc. în Nta; de la piper, probabil.
     Pesi-grob (la po), n. de loc. în
      Hma, unde se află îmmormîn-tat un Turc.
     Peştirl (an po), (peşteră), n. de loc. în Brw.
     P'eştirea-Tiirculiil, nume de peşteră în Hma.
345. Petricla (la po), n. de loc. în Nta. Petri-vie, n. de loc. în Hma. Petnc, n. de loc. în Oş., unde se află şi o moră, numită: moara di la po ; n. de apă în Oş. Piclna (pri po), n. de loc. în Hma. Pilliic, n. de loc. în Oş.
350. Piroasa (an po), n. de loc. în Oş. Pristi-Grip, n. de loc. cam pră-păstiosă în Hma.
     Pişâtăjlă (an po), n. de loc. în Brw. Pităcnlul (cişma po), n. de fnt. în Oş.
     Ploasna, n. de rîuleţ în Nta. 355. Ploct (an po), n. de loc. în Cpa. Poartă (la po), n. de loc. în Nta. Poliţă, n. de loc. în Ln.
     Pbpăjlă (an po) (la a Popel), n. de loc. în Nta.
     Porblă, n. de rîu ce se varsă în Megleniţa. (Veţlî Purdiu.) 360. Pontifi (pântece), n. de loc. în Oş. Aci pămîntul este şes. Pristi-Arăft, n. de loc. în Hma. Privigor (Pri-vig6r), n. de loc. în Cpa.
     Prîclca (an po), n. de loc. în Oş. Proda (an po), n. de loc. în Ln. 365. Prun, n. de loc. în Cpa.
     Prnvădlştl (cişma di po), n. de fnt. în Oş.
     Poliţă, n. de loc. în Hma. Piillana-lniigă (poiana-lungă), n. de loc. în Hma. Pnllana-Furnlnl, n. de loc. în Hma.
370. PiiUana, n. de loc. în Nta.
www.digibuc.ro
meglenoromânii.
181
      PulIană-B'elîUIă (Poiana Beleî), n. de loc. în Nta. PulIaua-cu-Piuu (= Poiana cu pin), n. de loc. în Nta.
      Punţi (la oo), n. de loc. în Cpa. Puntea di-zadă, n. de loc. în Oş. 375. Puroltt n. de rîu, ce se varsă în Megleniţa (veţi!: Poroîu). l’ustavi, n. de fnt. în Oş. şi N ta. Puturoasa, n. de loc. în Hma; în Nta.
      Puf (la oo), n. de loc. în Hma. Puvbţl, n. de loc. în Cpa.
380. Au-RaurT, n. de loc. în Nta. Răchita (=Răpita), n. de loc. în Nta, servesce de hotar între Brw. şi Nta.
      Răsădlştl (anoo), n. de fnt. în Oş. Răvnăc, n. de loc. în Ln. Rcgâltă (cişma oo), n. de fnt. în Oş.
385. Relcă, n. de fnt. în Oş.
      Resa, n. de loc. în Coniţa.
      Rid, n. de dâl, şiră de munte; se află în tote satele de aci. Ridu-di-Cruţi (delul, şira de cruce), n. de loc. în Hma.
      Riclcă, n. de loc. în Coniţa.
390. Robi (cişma di oo), n. de fnt. în Hma.
      Robuva, n. de loc. în Nta. Rppă-di-Scară (anoo), (=Pietra, stânca de la scară), n. de loc. în Oş.
      Rppa-1 n-Pptru (an oo), = Pietra luî Petru, n. de loc. în Oş. Rppâ-di-Cudăn (an oo), n. de loc. înOş.
395. Ropli-ualti (an oo), (=râpele, pietrele înalte), n. de loc. în Cpa. Rppă-câprălîă, a. de loc. în Cpa. Ropă (an oo), n. de loc. în Cpa. Ropa şi Ropa-prăvălită (= Pie-
400.
tra-rostogolită), n. de loc. în Huma; ambele se află aşezate una lângă alta. Rppa-di-inoâră, n. de loc. în Hma. Ropa Corbului;
nume de localităţi în O-şanî.
}n.
n. de loc. în Huma.
de loc. în Brw.
In. de loc. în Nta.
  n. de loc. în Ln.
     Rppa-lu-Botli;
     Ropa nţăpată;
     Ropa-eu-uriuili;
     Rppa-ualtă,
405. Rppa-l-Şiiua;
     Rppa-l-Coşa;
     Rppa-roşi;
     Rppa-di-CncIâu Ropa-negră;
410. Rppa-roşi;
     Ropa-di-Zdravăţi; Rppă-cu-cupăcîtt;
     Ropa-bufulul;
     Rppa-roşi;
415. Ropa-uţâpată;
     Ruposn (an oo), n. de loc. pră-păstiâsă în Cpa.
     Sadanăc, n. de loc. în Hma. Sadu-CîubănI, n. de loc. în Hma, în faţa satului.
     Salumunu, n. de loc. în Hma. 420. Sarauda (la oo), n. de loc. în Nta.
     Sarăndâr, n. de loc. în Hma. Sarehiu, n. de loc. Nta. Sarea-apu (an oo) = (cascadă), n. de loc. în Ln., se mai ţlice şi: Sarea-apu di la valea-mari. Sâlniţă, n. de loc. în Coniţa. 425. Săm-Todre (sfîntulTudor), n. de loc. în Nta, unde altă dată pe cândNănteniînutrecuserăîncă la islamism, eră biserică. SărinI, n. de loc. în Hma, unde la Paşti se ese cu s^nţili (cu sfintele icone). Propriu înşemnă loc unde se dă sare oilOr. Arom. se ţlice: Sărim.
www.digibuc.ro
182
PERICLE N. PAPAHAGI
      Sărlnl (=loc de dat sare la oî), n. de loc. în Brw.
      Scapit (an oo) (= în apus, loc unde apune sdrele), n. de loc. în Oş.
      Scapitn-mari (apus de sor e mare), n. de loc. în Oş.
430. Scprca-l-Nieia, n. deloc. în Cupa. Scprca sau: Scprca-goală, n. de loc. în Ln.
      Scrpca, n. de loc. în Brw, Nta şi Oş.
        Scrpca-di-Com;
        Scrpca- di- dşd;
435. Scrpca-di-ti6struva;
        Scrpca-di-legăn (aci delul este forte înalt); Scrpca-di-glojdini;
        Scrpca-mică;
        Scrpca-di-Bărtăn; tote n. de localităţi în Oş.
440. Şerpii, n. de loc. în Brw.
      Silişti, n. de loc. în Oş. şi Ln., unde altă dată a fost sat. Serl-capina, n. de loc. în Cpa. Sfeti-Nicola, biserică din Oş., numită: Băs'erica mari; şi biserica din Ln., ce se află în sat. Sfcti-Yracl, n. de biserică lamar-ginea satului Ln., între Ln. şi Brw. cu hramul: Sfinţiî-fără-de-Arginţî, Cosma şi Damian, care se mai numesce şi: Di-joasa băs'ericâ.
445. Sigliţa, n. de loc. ,în Coniţa. Sirln, n. de loc. în Brw. (Sirîn= loc. expus soreluî, propriu senin.)
      Sirin-mari, n. de loc. în Cpa. Sirina-di-dptili-api, n. de loc. în Oş.
                                                                            Sirinl, n. de loc. în Hma (= locuri înseninate, deschise la vedere).
450. Soţi (an oo)=la soţi, n. de loc. în Oş.
      Sprătiva, n. de loc. în Hma, faţă, în potrivă de sat, de unde îşi iea şi numirea.
      Stămăria-Mari, n. de biserică în Cpa, cu hramul la 15 August (Maica Domnului). Stăvinerl, n. bisericii Mala-Bo-gorodifa din Hma.
      Stelcă, n. de fnt. în Oş.
455. Străbn, n. de loc. în Cpa.
      Su-dpl, n. de loc. în Ln. (Subt-del).
      Sap-Cătim, n. de loc. în Cupa. Sup-laz, n. de loc. în Ln., Brw. Sup-Eppă n. de loc. în Cpa. 460. Sup-Rppa-l-Mamîit, n. de loc. în Cupă, unde a fost împuşcat şi îmmormîntat Turcul Mahmut. Surinu-di-Plemiţi, n. de loc. în Hma. (Surin se numesce partea locului expusă spre răsăritul soreluî, ca să fie luminată din dată ce răsare sorele.) Şapti-Fraţi (la oo), n. de loc. în Hma, între Câtunişti şi Chiatră. Şarpta (cişmaoo), n.de fnt.înLn. Şcrăcălică (cişma co), n. de fnt. în Oş.
465. Şpputu-lnng (= Şipotul lung), n. de fnt. în Oş.
      ( Şpputu-Păpăliă;
      ■J Şpputu-di-Machl;
      [ Şpputu-di-del, n* de fnt. în Oş. Şppur-pppăr, n. de fnt., în Oş., numit şi: ŞŞputu-pdpă\iă.
470. Şpputil-căprărăsc, n. de fnt. în Nta.
      Şnpeăr (cişma di oo), n. de fnt. în Hma.
      Ştur, n. de loc. în Liumniţa (Weig. VL-MegL, p. XXI).
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
183
     Talambâz, n. de loc. în Ln. Tăpoli, n. de loc. în Cupa.
475. Tica, n. de loc. în Huma.
     Ticlii (izvoarcapoXn.defnt.înOş-TifirlcM (pripo), n.de loc.înCpa. Titli, n. de loc. în Ln.; cişma di oo = n. de fnt. în Ln. Tomci (cişma lu oo), n. de fnt. în Oş.
480. Tprli (târle), n. de loc. în Ln. Trăiân (cişma lu oo), n. de fnt. în Oş.
     Trapu-Mârcăllă, n. de loc. în Ln. (Părînl Mareei); Trap însemnă părîu şi hău.
     Trapu-Zlămbăc, n. de loc. în Cupa; Zlămbdc = adânc. Trăculată, n. de loc. în Ln.
485. Trelil-Fajl, n. de loc. în Nta [la cei «trei fagi»]. IWili-Făntţmi, n. de fnt. în Cpa. Trucu[iată, n. de loc. în Nta. Tufca-Pătcăliă, n. de loc. în Oş.
       (Tufişul Petcăî).
     Tul&rişti (cişma di oo), n. de fnt. în satul Oş.; n. de loc. în Oş., şi Liumniţa, în sat uude se face horă în ţlile de sărbători, şi care se mai numesce = an âo-rurî: în hore la Oşani.
490. Tumbă, n. de loc. în Cpa.
     Tumba-Pâtcăîiă, n. de loc. în Nta. Tumba-naltă, n. de loc. în Co-niţa.,loc. înspăimîntătore, unde îşi găsesc refugiul haiducii şi care se află între satele: Conţca, Lunţlinî, Oşani, Huma şi Bi-rislau.
     Turlâc (cişma oo), n. de fnt. în Hma, în sat.
     Al Tuta n. de loc. în Cupa. 495. Ţară-albă, n. de loc. în Ln., unde pămîntul este alb,
      Ţărţăr&clii (pri oo), n. de loc. în Cpa.
      Ţer, n. de loc. în Brw.
      Ţitati, n. de loc. în Brw. şi Huma.
      An Ţuţnrî, n. de loc. în Oş.
500. Ubţdi, n. de loc. în Cpa.
      An ttorurt = în hore, loc., unde se face horă în ţlilele de sărbători şi Dumineca; n. de loc. în Ln., Oşani, Brw, Cupa.
      Urgiân, n. de loc. în Ln.
      Uncjiuşă (izvoarca di oo), n. de fnt. în Oş. (uriclîuşă = ureche mică).
      Useia, n. de loc. în Brw.
505. Valea-Secă, n. de loc. în Brw, unde, când plouă, se face părîiaş.
      Yalea-mari;
      Yalea-raţi;
      Valea-di-căst(>ni;
      Yalea-al-Mirca; n. de rîuleţe in Cupa.
    Valea-di-Cota, n. de loc. în Hma.
510. Valea-di-Huma;
      Yalea-Ciuc;
      Yalea-rafiă;
      Valea mari;
      Valea-secă;
515. tYalea-zlămboacă (= rîuleţul adânc); n. de rîuleţe în Oş.
      Yalea-Crăniâr, n. de rîuleţ lângă Nta.
      Yalea-di-miari, n. de fnt. în Oş.
    rValea-mari;
    XValea-secă, n. de rîuleţe în Ln. în acăstă loc. din urmă se află pămînt forte bun pentru fabricarea cărămizilor. A fost şi o cărămidărie, părăsită astăzi.
520. Valea-di-Buciovnic, n. de rîuleţ, în Ln.
      Yălturniţă, n. de loc. în Nta.(=la cuiburile de vultur).
www.digibuc.ro
184
PERICLE N. PAPAHAGI
     Vărtoapi, n. de loc. înNta., (veţli vîrtoapi).
     Văllăviţă (an), n. de loc. în Ln, unde altă dată se află vâltoare.
     Vărtica, n. de loc. în Cpa.
525. VărtocliT, n. de loc. în Cpa.
     Verna, n. de fnt. în satul Ln.
     Yşcllă (cişma co), n. de fnt. în Hma, în sat.
     Yilloari (la co), n. de loc. in Hma.
     Yinătdr (=vînător), n. de loc. în Nta., în Ln.
530. Vinia-1-Aşl, (= via de la Aşî), n. de loc. în Cpa.
     Yinîuri (la co) = la viî, n. de loc. în Cpa, Hma, Ln.
     Yir (an co), n. de fnt. în Oş.
     Ylrili-Strimti, n. de loc. în Oş.
     Yiru-Îîjuluî (la co), n. de fnt. în Oş.
535. Yisolca-Camen (slavonesce: pie-tra înaltă), n. de loc. în Co-niţa.
     Viştema (Cişma co), n. de fnt. în Hma.
     Vîrtoapi (an co), n. de loc. în Oş.
     Vîrtoapa-l-Mancîu, n. de loc. în Hma.
     Vîrtoapa-l-Dima, n. de loc în Cpa.
540. Vrîcîa (anco), n. de fnt. în Oş.
     Vrîu-di-Nueă (Virful de nucă), n. de loc. în Hma.
     Vrîu-di-cruţi (=vîrful de cruce), n. de loc. în Huma.
     Vrîu-di-Ţitati, n. de loc. în Hma, unde se ved ruinele unuî castel antic. Delul pe care se află este forte ascuţit şi panorama ce ţi se înfăţişeză de acî este dintre cele maî splendide.
     Vuloagă, n. de loc. în Hma.
      Zagrâd (cetăţuea), n. de loc. în Ln., Brw.
545. Zăîcuva, n. de loc. în Brw.
     Zăpăd, n. de loc. în Brw.
      Zăvdlil, n. de loc. în Brw. şi în Oş.
      Zidiniţuvî, n. de loc. în Ln.
550. Zlăinbiţă (la co), n. de loc. în Oş.
      Zpnă, n. muntelui Zîna, cel mai înalt din partea locului. Aparţine Lunţliniţilor, Năntenilor şi altor proprietari particulari. Locuitorii din Lundini suferă mult reu de vînturile cari suflă din partea muntelui Zîna; le strică sămenăturile, şi dacă din întîmplare au cosit, suflând turbat, le sboră snopii depărtare de cesuri întregi. Maî tote casele satului din Lundini n’au nici o ferestră în spre partea Zîneî din pricina acesta.
      Zpna-mică, n. de loc. în Nănta.
www.digibuc.ro
                 GLOSAR.
   în acest glosar sunt cuprinse :
   1)   Tote cuvintele aflătore în prima şi a doua parte a presenteî lucrări, afară de cele cuprinse în cap. XVI Nomenclatura localităţilor;
   2)   Cuvintele cuprinse în opul Vlacko-Meglen al lui G. Weigand [prescurtat Wgd.], cu indicarea paginei şi alăturate pe lângă vorbele respective din lucrarea nostră;
   3)   Cuvintele din Românii din Meglenia de P. Papahagi [prescurtat Pap.], când aceste cuvinte nu le întîmpinăm în textele lucrării de faţă, dar redate cu adevărata lor pronunţare (veţli pag. 2, Partea I).
   Primele cifre arată pagina unde se află cuvîntul; iar cifrele din parentes, cari urmează acestora, arată No. de pe pagină. Un cuvînt nu este indicat de maî multe ori, decât când este necesar.
   Verbele sunt date la Ind. preş., pers. I.
   Tote cuvintele neaccentuate, atât în glosar cât şi în texte, se cetesc cu accentul pe penultima.
   Prescurtările principale din text şi glosar sunt cele următore:
   Aroin. (Aromânesce). Brsl. (Birislâu).
   Cţca (Conţca, Coniţa). Cpa. (Cupa).
   Cşm. (Cişmea).
   DR. (Daco-Român). fnt. (fântână, isvor). lima. (Huma).
   IR. (Istro-Român).
loc. (localitate).
Ln. (Lunţlini).
MR. (Macedo-Român).
MglR. (Megleno-Român). n. (nume).
Oş. (Oşani).
sin., sf., sn. (substantiv masculin, fe-menin, neutru), vb. (verb).
   Conjugările sunt arătate prin (conjugarea) I, II, III, IV.
   Alfabetul. Ordinea alfabetică este cea următore:
   a,   ă, b, c, d, şl (dz), e, q, f, g, h, i, î, j, 1, I, m, m, n, n, o, p, p, r, s, ş, t, ţ, u, v, v, x, z (1). Ea se va citi diftongat in tot-deauna : ea (ia); oa, de asemenea se va citi diftongat oa (ua).
   Notă. Paginele din Partea II a presenteî lucrări, pentru exemplarele trase aparte, corespund 135 cu 1, 136 cu 2 şi aşa maî departe până la pag. 184, care corespunde cu pag. 50. 1
   (1) Veşlî despre valorea fie-cărui sunet la pag. 9—11.
www.digibuc.ro
186
PERICLE N. PAPAHAGI
                                                    A.
A=La începutul cuvîntulul este deschis în genere şi în unele cuvinte se pronunţă aă, aămpiratu [v. despre A în Wgd. 6—7].
A interj.: a! nu vini coa!
Abă sf.=flanelă 37.
Abăr sm. = scire; veste de morte 60 («), Arom., 1 i-adusiră kîbărli=i-au adus scirea despre mortea lui.
Ac sn. = ac; obiect de argint 30, 61 (O, 157.
Ac sn. = drept, dreptate: v§ ac fa-chiru=avea dreptate săracul 157.
Acăiăs vb. IV = lovesc. [Pap. acăes]: a se munci, a lovi.
Acnăs vb. IV = lovesc: la acnl - - îl lovi, îl pocni (Pap.).
Acrfep sm. = scorpion, Arom. şcrac [Pap. acrip, este greşit. Etim. arab. aereb].
Acru adj. = acru; fig. fudul, îngâmfat 61 (a).
Acu conj. = dacă; une-orî a se elide: ’cu 58(#), 66 (ss).
Adăt sn. = datină, obiceiu 119, 144.
Aflu vb. I=aflu, găsesc, descoper; bini vă flşm 55 (4, u); 58(i7.i9), 61
   (3); aflum 66 („„), Pap. A se perde, când nu este accentuat.
Aftari pr. neh. = atare, ast-fel; pl. affyri 61 (<). Arom. aftari (Gopeşî).
Âgiaba adv. = pote, dor 157.
Agru sn. = agru, ogor, ţarină 155, 103 (J.                  ■
AI! interj. = aide! ai să mergă la ampiratu = ai să mergă la împăratul 145.
Aldi! interj. = aide! 68 (5i), 145.
AldiţI! interj.=aideţî! 135.
Aîg^r sm.=armăsar (Bw., Ntă).
AI6r sn. = grajd în casă, numit şi fund [Pap.].
Air sm. = noroc 59 (6); air nu ari di tini = nu se alege nimic de tine 156.
Airliă = noroc, cu noroc, norocos: airliă să-ţi iă!=să-ţi fie cu noroc! 56 (jj, s>); uom airliă= om norocos.
Al sm.=hal, stare; nenorocire 59 (n); an niţi un af=într’un hal fără de hal 138.
Alaitcă sf., pl. alaitchi = personele cari trăesc la curte 143; cum alait-chili dărară= cum făcură curte-saniî 145; zişi la alaitchili lui = (lise la curtesanele lui 146.
Alăt, pl. alaturi sn.=uneltă 103 (M).
Alălăs vb. = abure?, Arom. ahulescu, Pap. pipăiii.
Alb adj. [Wgd. alp, pl. a\lp 16] = alb 47 (u); ca\î alibi = cai albî, 50 (10), 61 (6); albpurtat-au=a purtat alb, nu de doliu 76 (sn); cu barba albă 166 ; albă = frumosă, fericită; Wgd. 60, 61: schone.
Albăs, vb. IV = albesc.
Albăţ [Pap.] = albăţă.
Albşţă sf. = albeţă; partea albă a ochiului (Pap.); bolă de ochi.
Albină sf. = albină 137; albinili ţe nu sirbes 27.
Albiri sf. = a albi, albire; albiri pqn4a = a înălbi pânza.
Alelă = n. de cal, de culore roşie 170 (0.
Alexandru = n. pr. 152.
Allz [etim. tk.]=în tocmai, adevărat, just: aliz negru=cxi totul negru 104 (66).
Alnălăs vb.IV=pipăiu, caut cu de-a-mănuntul, caut prin tote părţile, scotocesc. Arom. pusputescu.
Alt pron. neh. = alt 121.
Altâr sn. = altar 80 ( Sbî)*
Alift [Wgd. ajlj 13] = usturoiu 38.
www.digibuc.ro
meglenoromâni!.
187
Am vb. II = am, ax, ari, vem veţi, au; conj. pers. III aibă-, zmî=avuî; vut= avut, veri=a ave, avere; ari iarbă— este erbă 71 \u vut-au = a avut; ună asprâ-u fost 65 (,0); să aibă= o să aibă 103 (M); Di mort lup ari la vrin, să-\i iă frică? 74 (,6i). [Wgd. 44].
Amăc sm. [tk. ahmâc]= prost, tîmpit [Pap.].
Amăn = graţie, aman_148.
Amă conj. [Wgd. 35, Pap., ama] = dară 57 (68), 65 (,„).
Ambalig vb. I=baleg, a se bălegâ [Pap.].
Ambâr=hambar, pl. ambară 62 (,) şi ambfyri 31.
Ainbăt vb. 1= îmbet; amă- U ambify cu vin ţeli lumi = dar îî îmbetă cu vin pe acei omeni 144. [Wgd. idem 10].
Ambitărnăs vb. IV = îmbătrânesc
  56 (m).
Ambnrps (mi<x>) vb. IV=mă lupt: si ambwr§s= se luptă 18.
Amfln (şi: amflum) vb. [Wgd. 10] = umflu, sunt mândru: mult si amflâ, mult se umflă în pene 62 (,).
Amin = amin; la timp, tocmai; si pugudi la amin 62 (8); 56 („, s,),
  57 («), 122.
A ni n âr [Wgd. 10], sm. = amnar.
Amnn vb. 1 = umblu; ari un pulîu, tucu dipri rid, rid amnă 49 (,).— [Wgd., Pap. 15 idem]; 52 („); poţi si amni? 136; amă poţi si amnişî 136; amnqnda = umblând 120.
Anipărţps vb. IV [Wgd. ampprts^s 9, 42] = împărţesc.
AmpQdic vb. I. [Wgd. ampedik 10, Pap. greşit^ampedic] = împedic.
Anipirât sm. = împărat 51 (t7), 52 (30), ampiratu           împăratul vîn-
  turilor 40, vînt straşnic, care suflă din spre muntele Zîna în satele Lunţlini şi Birislau.
Ampiratăsc adj. [Wgd. ampiratăsk 38] = împărătesc; şi ca la piisirâ an cucdţî ampirateşi = şi când îl puseră în cocoşi împărătesei 137.
Ampiraticlcă sf. = împărătesă 136.
Ampiratiţă sf.= împărătesă 142,143; împărătesă albinelor 27.
AiupiraţoM sf. = împărăţie 141,145.
Amplităs vb. IV [Pap.] = împletesc.
Amplitit = împletit 151.
Amplln vb. I [Wgd. amplju 10, am-pliâi39, Pap. idem] = umplu: Ţ-am-p\î§ coca? = ai înţeles 66 (88); la amplîară capu = îl înduplecară 64 (a); li ampliară izm'şnili di frică 144.
Amprostu vb. I = pun drept, fixez : a\i ămproastă 33.
Ampnţps vb. IV = împut; la ampufy răsolu = a se da de ruşine 81 (4t8).
Aml=? 50 (18).
Amî=Dat. de la io [Wgd. ani 5], 49 (», e)t 50 (io, li).
An prep. [Wgd. idem 34] =în; an ţer 50 (t8); 51 (>,, 88); 52 (8o); ara-n lantă mqnâ = iară în cea-laltă mână 33; de asemenea ăn.
An sm.= an; anul trecut 53 (M), 62 (ii), 77 (J81); ca junsiră an anî= dacă ajunseră în vîrstă 143. [Wgd. idem 12].
An sn. = han 163.
Ancalăr (Pap.) adv. = călare.
Ancalio vb. I [Wgd. idem 10] = încalec, 66 (ns); 144; ancălicăt = încălecat 152.
Ancalzps vb. IV=încălzesc 147, Wgd. idem: ankplz^s 42, ankglzpi = încălzii 10; să na ancalzşscă, iar nu: anclazşscă 147 (9).
www.digibuc.ro
188
PERICLE N. PAPAHAGI
Âncap vb. II = încap;pimintu nu mi rccapi=pămîntulnu me încape 139.
Ancărc vb. I = încarc 152; delmi cota amî va ancărcăţî — din moment ce atâta me rugaţi 158. [Pap.]: îngreuez, împovărez.
Ancă=încă 62 (6), 164; domnu ’ncă 78 (an)) Wgd. ankg 10, 33; Pap. idem.
Anclld vb. 111= închid 45 (4), anclis 51 (!3); [Pap. anc'is = de colore închisă; Wgd. ankliid 10, ankliîs 39].
Anclinăcînni sf.=închinăciune, compliment ; şi io să pisăîes ună aneiinăăuni 142; [Wgd. ankl\ini-t&uni 15].
Ancoă adv. = încoce 162.
An-cola adv. = în colo.
Ancrăsc vb. III = cresc 153; a răsări sorele: ancrqşti soarli= răsare so-rele 106 („,); di ca să ancrescâ soar-Zî = după ce apare sorele (lit. după ce o să apară sorele) 119.
Ancrielăt adv. = cu minte, înţelept. Wgd. 69-
Ancnrun vb. I = încunun 168; ancu-runăt = încununat 168.
Ancnrnnatic sn.=plata pentru încununare, de încununare, ce i se cuvine popeî şi celor-lalţî servitori ai bisericii. [Pap. idem.]
Andirăg vb. III = dreg 149; şi la an-diresi 151; andirezi casa= deretică (prin) casă.
Andrşuă sf. = undreâ 31.
Anfăş vb. I = înfaş, înfâşur 117; la anfaşă 107 (&).
Anfrlc (mi oo) vb. I = me speriii, me tem; si anfricarâ 140, 159.
Anfrigiiră (mioo) vb. I=me apucă frigurile [Pap.].
Angă prep. [Wgd. angq 34] = lângă; junsi angă ună moară 143 [Etym. an f (lân)gă].
  Angălbinăs vb. IV = îngălbinesc.
  Angărdfes vb. IV = îngrădesc 117,153.
  Angărie sf. = clacă, angărie 41.
  Angărolă sf. = clacă 66 (98, ios).
  Angliiăs vb. I=[Pap. greşit anghie4\= înviez ; Cum si anghiîască? =. cum o să învieze? 159; anghiîă= învia 166.
  Anghil sm. = înger 168.
  Anglăvit adj. = întocmit la stăpân, Arom. arugăt; Wgd. 64.
  Anglîăg vb. I = încheg; pun la cale: la angligşm lucru 62 (0).
  Anglifeţ vb. I = îngheţ.
  Angllt [Wgd. angl\it 10] vb. I = înghit; con anglitâu = când înghi-ţiau 166; la anglifş lupu 137; aii anglitş lisiţa 136.
  Angrăjps vb. I = super, aţîţ (cânii).
  Angrăc vb. I = îngreuez, trag mai mult la o parte 82(4,s); Pap. 28 (,)
  Angrăp vb. I=îngrop; s-la angroapă 106 („,); angrupăt 145, 146, 152.
  Angnnîsăs vb.IV= grăbesc 81(409), 168.
  Anjăs adv. = în jos.
  Anjiig vb. I = înjug 156.
  Anjîir vb. I=înjur 137; Wgd. anzur 10.
  Anlăş (mioo) [Wgd. mi anluăes 42] = me îmbolnăvesc; unăţesi anloaşă micu = îndată ce se îmbolnăvesce pruncul 108 (-,„,<>):
  Anniălîttvb. I =îmmoiu, Arom.înolm.
  Aninulîari=îmmuiar e. Ar om. mulîari.
  Anrătăs [Wgd., anraes 49, anrait 10, 28]—me super. Arom. mi nărăiescu.
  Anrnşpn (mi oo) vb. I = me ruşinez.
  Ansăr vb.I=însor; s-na la ansurbm= să ni-1 însurăm 139, 149.
  Ansănătnşpz vb. IV = însănătoşez; ca si ansănătuşg = după ce se însănătoşi 166.
  Anşărătnră sf.= colan 127, 128. [lit. inşirătură].
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
189
Ânsus adv. = în sus.
Anş£>r vb. I = înşir.
Ântala-pântala = ciat-pat 62 (10).
Antăinpnltt vb. 1= tămâez 120.
Auticagiii sm. = personă care se ocupă cu negoţ de obiecte antice 23.
Antiric sf. = anteriu 36.
Antoni vb. I=întorn, întorc; şi cpra si <mfwraasi=şicândse înturnase, se întorsese 151; nu-ţî si antoarnă 84 (4,9); si antumară 163.
Antreb vb. I [Wgd. antrep 10]=întreb 62; tu-ţî nu antrebă = tu nu întreba 160.
Antreg adj. = întreg 166 [Wgd. an-trek 10].
Antribari sf. = întrebare, a întreba, întrebând 62 (,,).
Antru prep. = între, în; în faţă 52 (30): ăntru; si plăscăfeu antru îelî = se ciocniau între eî 146.
Antru vb. I = intru 58 (,): tot antră 51 (aj); ăn foc să antrişî = în foc să intri 58 (6); ăntrşnda = intrând 118.
Antiuieric sm. = întunerec 147.
Antnnic vb. I = întunec; niţi nu si antume^ bini= nici nu se înoptă, nu se întunecă bine 164.
Anturctps vb. IV = turcesc; mi an-turcifys = mă turcesc, me fac turc; ca si anturcîgră bugarilî = după ce se turciră Bulgarii 156.
Anţăpari sf. = înţepare 67 (m). An-ţăp§ 86 (6,j); anţâpât= ascuţit.
Anţărţ vb. I=cert [Wgd. antsert 17, 9]
Anţileg [Wgd. antseleg 48] vb.III= înţăleg 87 ( 551 ), 71 ( Î08)*
Auţing vb. III = încing 117.
An-ţprţ [Wgd. an-tsgrts 29] = anţerţ, acu trei anî.
Annntrn adv. = înăuntru.
Aniinn (mioo) vb. I = urmăresc, me
   ţiu după urma cuî-vâ: anurmă-ti dupu iei 26 (13).
Annrinari sf. = urmărire.
Anvărtes vb. IV = amestec, învîrtesc, înfăşur. Si anvărieşti an calî= se amestecă printre caî 166.
Anvose vb.III= îmbrac; mianvesc= mă îmbrac; grqn anviscut = spic cu grăunţe (Pap.).
Anveşmint sn. = veşmînt, îmbrăcăminte (Pap.).
Anveştiinint [nu: anveştimunt, cum greşit e în Pap.] = îmbrăcăminte.
Anvcţ vb. I [Wgd. anvets 9, anvitsât erfahren, geschickt 28]=înveţ 146, 168. Din toţi mai anviţău = învăţau maî bine decât toţi 143.
Anvilăs vb. IV = învelesc, înfăşur 155, (greşit în Pap. anvied]; şi li anvii di ko& Wgd. 63.
Anvilt = încolăcit; ghemuit 86 (636).
Anvîng vb. III = înving.
Anviniţps vb. IV=învineţesc; mi an-vinifgs=me învineţesc, devin vîn ăt la faţă.
Anvirîn vb. I=întristez, mâhnesc 145, supăr 158. Ampiratu si anvirinţ>= împăratul se mâhni, se supără 164.
Anvirinnri sf. = supărare, întristare, mâhnire.
Anvirinos adj.= supărat 159, 164.
Anviţăt [Wgd. anvitsât 28] adj. = învăţat, obicinuit 80 (385). Wgd.= erfahren, geschickt.
Anviţătură sf. = învăţătură 143.
Anvîrtes vb. IV [Wgd. anvprtes (mi 00 ich wende mich 42] = întorc; învîrtesc; ţe anvîrtşşti la stynga= care întorce, se învîrtesce spre stânga 107 (,0).
Anzinucltu vb. I = îngenuchez.
Anzinuclîari sf.=îngenuchere.
Apansoz [tk.] adv.=pe neaşteptate;
www.digibuc.ro
190
PERICLE N. PAPAHAGI
   că fea noastră fu apansţ>z=că la noi a fost cam pe neaşteptate 150.
Apir [Pap. laNta] vb. IV = a seface <jliuă; apirl =se lumină de <jliuă.
Apsana [etim. arab habs = împri-sonare] = închisore 164. Apsănu-lui 164.
Apţ sm. = prisonier [Pap.]; închisore; ai apţ! ai (în) închisore. [Etim. arab. habs.]
Apu sf.=apă; art. apa 42 („), 52 („); apu nu-ţi da să bei = a nu-ţi da un moment răgaz 62 (14), 60 (15); di la trei api 109 (,0).
Ar vb. I = ar 69 (tn), 155.
Arăl — n. pr. de rîu 146.
Ară adv., conj. = iară (passim).
Arăbaba = forte repede, cât de mult iute 104 (M).
Arb sm. ve<jli, ărb.
Arbfet, arbeti Wgd. 24, Pap. = spate.
Ârburi [Wgd. arbur 11, pl. arbur\ 22], pl. arbun sm.=arbore; un ârburi cu corinili an sus 49 (i).
Arburimi sf.=arborime, arboret[Pap.].
Arc sn.=arc; instrument cu care se lucreză bumbacul 33 [Wgd. ark, artsg 9,24].
Ard Vb. III = ard 65 (80, si), 151; vrin foc s-ti ardă, da-ni-mi ti ărdiri! 59 (») [Wgd. ară = arsei 39).
Ardlc vb. I = ridic 71 (1>B); si ardică 119; unu si ardică, lantu si lăsă = unul se ridica, altul se lăsă 144.
Ardicari sf. = ridicare, a se ridică.
Argavân sm.=Arom. argavân [v. ră-găvân] = crin.
Arglăs [Pap.] vb. IY = cheltuesc; etim. hargi arab.=cheltuire.
ArlcIA sm.=ariciu [Hma, Oşanî].
Aripă, pl. îeripi, sf. = aripă.
Arnaăt sm. = Albanes [Pap.].
Arnăuţeşti adv. [Pap.]=albanesesce
   Arsinic (v. răsinic) 128.
   Arslân sm.= leu (v. răslan).
   Arşţm s.=răschitor 34 [v. răş$ri\.
   Art'îc [tk] = în sfirşit 61 (ao).
   Arvlă sf. = arie 40. Arom. arvîe.
   Arzint [Wgd. idem 48] sm.=argint 89 (notă 1).
   Arzintăr sm. = argintar 29.
   As adv.=a<jli 164. Pri zuua di as 58 (io i») »o)j Wgd. as 34.
   Asclilăr-=-armai ă 142, 151.
   Ascliitiă sm. = pustnic, sihastru.
   Asii [tk.] adv. = adevărat 155.
   Aspră sf.= ban, lescae 62 (,„), 65 (70).
   Astăzi adv. = astăzi.
   Astrăt adj.=sterp 61 („).
   Aşi, pron. dat. refl.; ş-c<?ntă = îşi cântă 67 (n,) [Wgd. aă 30].
   At sm. = armăsar 62 („)
   Atoali=Arom. cutrughiomsi, partea casei dintre acoperiş şi zidul pe care se razemă grinzile ce susţin acoperişul, însă din năuntrul casei în opunere cu streşina 101 (,0); Wgd. atgli = der zwischen Decke und Dach befindliche Raum 73.
   Atpr [tk hatîr] sn.=plac, chef 62 („).
   Aţala-im\ţala= 62 (,a); ăţal pe Arom. însemnă: om neîngrijit, care nu are nici o ordine în haine, în purtare.
   Aţi adv., conj. = apoi 33; dacă 152.
   Aţi! = strigăt de chemare ca să oprim catârii 171; dat sing. de la pron. tu.
   Aă = Acuş. de la ea [Wgd. ao 4].
   Aără sf. = recore [Pap.].
   Axen s. şi adj. = străin 62 (la), >101
     U), H6.
   Ază adv. = a<jlî.
   Aznă [tk haznă]=hazna, deposit de bani, vistierie 138.
| Azţ>r [tk.] adv.=gata 161, 163.
www.digibuc.ro
meglenoromâni!.
191
                  A.
Ă! interj. 161.
Ăl! interj.=hăi! 137.
Ămpirăt, veţli ampirăt.
Ăn prep. = în 33, 46 (7), 49 (s), prescurtat în n: n-valii5 (*); n-timp!= la anul! 56 (14); vei^i şi an.
Ăncoâ adv. = încoce 136.
Ăncuntin&t adj.=încăntinat 61 (74).
Ăngrbp = veţli angrop 106 (68).
Ănş£r = înşir 122 (vei^i anşfyr).
Intru prep. = în faţă. Arom. ntră, nintră 51 («), 63 (S7); intre 101 (69); ăntru bătijuni = înainte de botez 120 (veţli antru).
Întuneric (veţli: antuneric) = întu-nerec 102 (6I).
Ănţileg [veţli.- anţileg].
Ărb sn. = hârb 89 (notă), 86 (6i7).
Ără (ve^i ară), se aude laOş. mai mult.
Ărdicari sf. = ridicare, a ridică 33. (v. ardicarî).
Ărt sin. = prepelicar. Arom. hirtă, câne de vînat pasări.
Ăsli (veţi!: asii) 158.
Îşi = îşi Dat. 64 (os-ct), vegli aşi 220.
                  B.
Ba! interj., adv. = ba ! nu.
Babă sf.= bătrână, bunică 39, 45 (,), 51 („), 62 (î0), 136; 6a&a=moşă 117, băbili = bunicele 118 [Wgd. babq = Grossmutter 49].
Babă sf. = obiectul de lemn care ser-vesce la ridicarea pietrelor (= ?•(>■ pilor) de moră. Ln.
Babllc sm. = Arom. pelican, fel de cocostârc.
Bacăm=lemn de vopsea pentru vopsitul ouelor 116(„). Arom. băcame [Etim. Arab. tk. = bacâm].
Biicltt sm. = bagiii.
Baclă sf. = fasole ţucără 38, 25. A-rom. cuchlauă, favă.
Bac£>r sn, (Oş).=aramă; să scoţi ba-cqru din răzint. Arom. băcîre.
Bacşiş sn. = bacşiş 154.
Bag vb. I = bag.
Bagie sf.= coş; loc de onoreîn casă.
Baier sn. = lanţ, şir cu mărgele 36.
Bali sf., pl. = bale [Pap.].
Baligă sf., pl. bolizi = balegă 60 („).
Balig vb. I=baleg; băligăt, băligari.
Baltă sf.= baltă.
Balitt adj. =? Arom. ba\iu = bălan ; ba\iă fem., care are un semn alb pe frunte; n. de oi, etc. 170 (»).
BainnTă sf. = bamie.
Bani sm., pl. = monede vechi de aramă, cari n-aii curs.
Bară sf. = mocirlă 80 (,9I), pl. este 6pn Arom. bară.
Barbă sf.=barbă 52 (S1), 166; bărbie.
Barba-p'îrclulul = un fel de ciupercă.
Barpşcă sf. = mocirlă mică [Pap.].
Bat vb. II=bat, întâlnesc 46 (9); şi apa s-ti bată!= Bate-te-ar, îneca-te-ar apa! 59 (,9.,i); bătui pân di lel=me dusei, m’am dus până la el 71 (soc); bătu pri lup = întâlni pe lup 136; bătu pri albină = întâlni pe albină 137,157 [Wgd. 37].
Bat-fat=nicî o vorbă, nici pîs să nu ţlici 151; ce-vâa: câr-măr nu încape.
Batiz vb. I=botez 62 („), Pap. idem; Wgd. bates, batesăm, batesdi, 43.
Başa adv. = başca, geba, fără plată; cp-(i, lisiţu, si-u mănănţl başa ua_ De ce, vulpe, să mănânci strugurii fără plată ? 150.
Băbălcă sm. = tată 62 („).
Băbfcs vb. IY = moşesc 116.
Băbiri sf. = moşire, moşit 118.
Băbllbc fig. = bătrân, Pap. 11 (7,).
Băbliţă fig.=bătrână, Pap. 11 (w).
Băclplă şi bâcKpllă sf.=târlă, stână, strungă 38, 62(,S.M).
www.digibuc.ro
192
PEEICLE N. PAPAHAGI
Băgiuâc [Pap.] sm. = cumnat, doue persone, cari ţin în căsătorie doue surori, se numesc băginăţi. Arom. idem.
Băgiuic sm. = coşul de pe casă, pe unde ese fumul.
Bălăntiă sf. = bucată de glonţ; flecuri 62 (25).
Băltiă sf.= securea 135; Wgd. bşltia 4, bpltie 10 [tk. baltă].
Bărbăt sm. [Wgd. bşrbât 22] = bărbat 49 (,), 159.
Bărbătesca = partea bisericii, unde stau bărbaţii. Arom. bărbătiasca.
Bărbătimi sf. = bărbaţi mulţi. Arom. bărbătame.
Bărbos adj.=bărbos, cu barbă; ţista bârbds=acest arhiereu [sau: preot, călugăr], în sens batjocoritor, spre injurie 160.
Bărdăc sn. = ulcior 117; obiceiu de nuntă 129.
Bărdi sf., pl. = bărde. Arom. bîrde, 32 [veţlî bărdili].
Bărdill sf. pl.= Arom. bîrde, parte de răsboiu 32-
Bărdilicu sm. = prăjină, servind la răsboiu 34. Arom. <Aun, templă.
Bămăvec, pl. bârnăveţî = poturi 37.
Bărnic = fel din cereale 25.
Bărniţă sf. = fel din cereale 46 (0).
Băs'şrică, veţlî biserică.
Bătanlă sf. = vâltore 33, Arom. bă-taiăe, băta\îe şi pl. bătănî. Servesce a da consistenţă şaiacului, abalei.
Bătijuni sf. =botejune, botez, botezare 65 (a8), 120.
Bătizari sf. = botezare 119.
Bătut adj. =bătut 105 (65); fig-: cias 89 (J.
Bcbi sm. = copil, fecior 166; frate mai mare.
Bectfi sf., pl. ^ poturi 37.
   Bel = beu, prescurtare din curcubeî 46 (8).                    '     '
   Belcbi [tk.] = pote, dor 145, 147.
   Belchim = pote, dor 163.
   Bclijbs = culeg 113 (7S).
   Belicîă adj. = albicios; n. de câni 170 (3).
   Belu adj. = albul, frumosul.
   Bchiş adj. = alb, de colorea laptelui, frumos. Arom. bel, bîăliş, biluş.
   Berbir sm. = bărbier.
   Bes vb. IV = bes ; beşî unu, beşi lantu— beşi unul, beşî altul 139.
   Beşîc n. pr. de localiate 63 (SI).
   Bet adj. = bet 73 (2i6).         •
   Betă sf., pl. beţi = calţavetă, jartieră 33: beţi chitcusiti = calţavete înflorite, adecă brodate cu flori 37.
   Befi vb. II = beu 46 („), 52 (15), 61
     («a), 62 (2e).
   Bibă [Wgd. 6i69=Fleisch 50] sf.= raţă; bucată de carne (Pap.); le-fi unăbibă= iea-ţî o bucată de carne; fel de brodărie 34.
   Bic sm = taur ; ca bic 164. Arom bic, tavru.
   Bidncltu [Wgd. bidulctiu 37] = păduche [veţlî piduc\îu].
   Biiutură sf. = băutură 62 („„).
   Bilă sf. = prăjina; oo lungă= stânca lungă, n. de loc. în Oş. 45 (3)-
   Biles vb. IV = jupoiu 86 (5,«), 141; Wgd. idem=schăle 42.
   Bilcă adv. = abiâ; saldi noî... scă-p^mbileă=numai noî... scăparăm abia 150.
   Bile = chip, chiar 80 ( 404)«
   Bil'eg sn.= semn, gaj, ţintă 125, 163 [Pap.].
   Billauă sf. = beleua 61 („,).
   Bilîcă sf. = nume de flore 113 (73).
   Bilîcă-di-buric= n. de plantă.
| Biltcă-fnrescă = n. de plantă
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
193
Billiic sn. = turmă 73 (»6), 160.
Billîir = n. de câni 170 (4).
Bini [Wgd. bini 14, bine 16] adv.— bine 55 (4,t,b,u)> 151-
Birbeţi [Wgd. birbetsi 22] sm. = berbece 160.
Birbilitt sm.= privighetore 49 (,).
Biricliiăt [Wgd. biriket 51] = belşug, noroc 55 („), 110 (7Î), 162.
Bis'erică sf. = biserică 49 („), 121.
Bistri adj. [Wgd. 28 hell] = clar.
Bişănţis adj. = beşinos.
Bişocă sf. [Wgd. fei'ăp&o, pl. biăots 10, 23; Pap. idem]= băşică. Arom. bişicâ.
Bişonă sf. = beşină 139.
Bişps [Wgd. bifys 28] vb. IV = bes.
Bişpri sf. = a beşî, beşife 63 (38).
Bitărnăs vb. IV îmbătrânesc.
Bitprn [Wgd. idem] = bătrân 161, 162, bitşmă 149.
Bivnl sm. = bivol.
BivulcTâc sm. = puiu de bivol.
Bivuliţă sf. = bivoliţă.
Blagoslovit adj. = binecuvîntat 166.
Blaguvisăs vb. IV = blagoslovesc, urez, binecuvîntez 122.
Blană sf., pl. blohî = bolovan 63 (30).
Blastim vb. I = blastem [Wgd. blas-timj, pers. II, 14].
Blăstăm sn. = blăstem. fesi <n> = a blăstimat 156; blâst'emiliTp\.63 (u)-
Blăstiinari sf. = blestemare.
Blâstiinăt adj. = blestemat 61 (M).
Blăzet=oo ăţî bra! = (fiî) fericit 160.
Blizna sf. = fer; aramă 47 („).
Blizuacn adj.=arămiu (fel debrodă-rie) 35.
Blor sm.=n. de erbă, fel de plantă.
Boabă sf. = grăunte de fasole, bobe.
Boadnic sn. = butuc, pom de Crăciun 110 („).
Boară =bor 47 („).
                                                                          Analele A. R.—Tonu XXV.— Memoriile Seci. Lite>
Boari sf. = vînt 25, 40, 51 (u.ie).
Boari-negră sf. = vînt negru, vînt turbat.
Boari-cn-nşttăsf.= vînt cu nea, când ninge şi suflă vînt. Arom. Cînd azvimtură = când zvîntă.
Boari-di-Zona = vîntul ce suflă din spre muntele Zina.
Bob bob, fasole 80 (385); 03 roşi, co şarty, <n> prifuşti^îasole roşie, fasole pestriţă, fasole de pe stâlpi; <n> rfîV=fasole sălbatică (fel de plantă).
Bob, pl. bobchi = nasture 36.
Bod sn. = surcel 108 (ea); ţepii ş ce se pune în tindeclîă, ca să o fixeze.
Bogorbdiţa sf. —Maica Domnului.
Boi t sm., pl. =boii, n. de constela-ţiune.
Bolică sf. pes, dor ; saldi ţesta să-ţi iă bolîca = numai acesta să-ţi fie pesul 165.
Bopcă sf. = fel de brodărie 34.
Borgtă sn. = datorie 63 (31), 136.
Borgilîtt adj. = dator 70 (,es).
Boş, pl. boaşi sn = boş 63 ( 33,84).
Boşu-cucbtulnt =boşul-cocoşuluî, nume de flore.
Bott [Wgd. bo\i, pl. boi 4, 22] sm.= bou 50 („, „), 51 (J, 135.
Bprn = bor: cîoru-boru — cîor-bor 47 (J.
Bră! interj. = bre ! măi! 57 (t7), 85 («o), 137.
Bracaziun sn. cingetore de ismene [veţli brucuzumu].
Braţ sn. = braţ; pl. braţă 120.
Brăc, pl. brtyî = baltac, baltă mică (Huma).
Brăsnăs vb. IV = încerc; s-brâsnî să îşsă = se încercă, se sforţă să iasă 161.
Brăspgbier sm. = prost, netot 63 (3S).
Brâşl en sn. = fel de ederă.
www.digibuc.ro
194
PERICLE N. PAPAHAGI
Bre! interj.=bre, măî 61 (B8).
Breg sn. = suiş 75 (m). Arom. giug.
Brest sm. = fel de arbore, vetjli jugaştrii 28.
Briclti sn. = briciu 49 (2).
Brincăjlti sn. — clopoţel, ce se anină de gâtul vitelor mici.
Broască sf. = broscă [fel de brodă-rie la ciorapi] 35; broscă 63 (SB); cn3 cu samâr (Ntă) = broscă ţes-tosă; oo din apu = broscă din apă; oo din uscăt — broscă de pe uscat; oo verdi = broscă verde, care tră-esce prin erbă verde. Dacă din întîmplare un boii, vacă, etc. mănâncă o asemenea broscă, se umflă şi more în doue (Jile, când nu i se dă ajutor imediat.
Broatuc sm. = Arom. broatec, broscă din apă, brotăcel.
Brpn sn. = brîu 33, 36 (Wgd. 6).
Brucuzuin sn. = brîu de ismene 110 („)
Brumă sf.=brumă 63 (3,); cădi brumă = cade brumă.
Brusâc sm. (Pap.) = loc sădit cu pini, pinet.
Bruvincc, pl. bruvineţi= poturi, şalvari 37.
Buarb (tk. buhare) sm. = cămin.
Bubailcă sf. = gândăcel, gărgăriţă 68 (,„).
Buballca-Domnuluî = boul lui Dumnezeu, insectă.
Bubă sf. = gândac de mătase 63 (.,„)> 58 („), pl. bubi 26.
Bubrbc (veţli buburec).
Bubulică sf. = n. de insectă, fel de cărăbuş negru.
Buburbc (Wgd. buburek = Niere 49)= rinichi.
Bucă sf. = gura de canal pe unde apa îşi schimbă cursul din ori-
                                                                     zontal în vertical; jîmsiră lângă bucadiună moară 146,108 (,0), 143.
Bucăiri sf. = mărlire la porci; por-ţi\l si bucmes (Pap.). Arom. se Zice: porcul ghiţîaşti.
Bucâdarnic sm. = mămăligă.
Buclală sf.= instrumentul care ţine hangul la gaîdă (Pap.).
Buclfâr sm. = butar.
Buclam vb. IY = fluer, şuer; ţîşiu (despre foc) 52 („); an £>MCÎ()=anul trecut cîntă 53 (s4).
Bucium sm. = buşten, butuc 119; aparatul cu care se trage lâna 34. Arom. scamnu; lînâr.
Buclumigă sf. = nume de plantă.
Buclă sf. — vas de lemn în care se ţine apă, vin. Arom. buclă.
Buch'c sn. = buclă mai mică 31.
Bucliţă sf. = buclă mică. Arom. la fel.
Bucur (mi oo) vb. 1= me bucur 142; s-na bucuram 57 (tt); să nu ti za bucuri 59 (8).
Bucurlliă sf = bucurie 57 (48), 145, 150 (Wgd. bukuriljş 7).
Bucurbs adj. =bucuros; ubam şi bucuroşi = frumoşi şi bucuroşi 143 (Wgd. idem, 28).
Bud sm. = n. de flore.
Budală sm. = prost, netot 63 (M), 169.
Budamiă sf. = fel de cuvertură (Pap.).
Budlaucă sf. = nume de plantă.
Budumencă sf. = nume de flore; fel de brodărie în felul florei cu acelaşi nume 34.
Budurl sn., pl. = şolduri.
Buf sm. = bufniţă 63 (40).
                                                                   Buf că sf.=flore dingrădină de culore roşie 128 ; moţ, tufă de per (Pap.).
Bugâr adj. = bulgar 156.
Buclug sm. = cămin 121; loc de onore lângă cămin: aşi şizii an bugîăc 143; au pusiră lisiţa an bugîăc—
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
195
   o aşezară pe vulpe lângă cămin, cădea la locul de onore 151.
Buimăcipt adj. = buimăcit 164.
Bujancă sf.= nume de plantă.
Bujiir sm.= bujor, nume de plantă.
Buiică sf.= fel de peschir, maramă. Arom. numit: balţu 37, 119, 128.
Bumbac sn. = bumbac 33,63 (41), 83 U), 153, 163.
Bnmbar sm. = trîntor (la albine); fel de gândac de culore negră; 27 (Pap.: bumbăr); bumbăriXÎ na mănâncă, bumbărilina biles=Trm-toriî ne mănâncă, trintorii ne ju-poie, adică: Turcii.
Bun adj., adv. — bun, bine; bună dimineaţă 54 („. ,„); curuhî buni 57 (4S); tot di bun = cu bine 55 (i8); Domnu di bun 55 (,e.,0), 56 („, m, 16); mai bun —să-ţi ajute, cu ajutor 56 (t5); mai &MW=maî bine 78 (s48); ca s-la rascărmină bun bumbacu=după ce se va scărmănâ bine bumbacul 33; îeli anviţău bun 146 =eî învăţau bine; si isprimi-neşti bun— se priminesce frumos 103 (os); buni—bunătăţi, frumuseţi 48; cu toati bunili— cu tote bunătăţile, frumuseţile.
Bunăr sm. = puţ [tk. bunâr].
Bunătati [Wgd. 49, Pap. bunitati], sf. = bunătate 143, 158.
Buniliă sf. = bunătate 166; fericire.
Bură sf. = torent de rîu ; fig. nume rău 63 (43). Arom. bora: îl lo bora= i-a eşit nume rău.
Bureţi sm.=ciupercă 49 (s), Wgd. 8, Pap. idem.
Burăţl sm., pl. = ciuperci; feluri de ciuperci avem:
Burăti-di oilor, sau:
Bureţili-oilor = ciupercile oilor;
Bnrăţi i-cpnilorsau burăţT-di-cpnllor=
  ciupercile cânilor; acestea nu se mănâncă.
Burăţ!-di-ghii!!=ciupercî vii. Acestea sunt bune de mâncat.
Burăţi-di-iescă — ciuperci de ăscă;
Bnrăţt-di-lu-jili =ciuperci nebunesci, cari sunt otrăvitore.
Burăţi-di-calincăşili, fel de ciuperci.
Burghie sm. = obiect de argint aninat de tas 30.
Burgiliă adj.= dator 121.
Buric [Wgd. burlk — Nabel, Bauch, 13], sn. = buric; inimă, pântece; jori gol buric=cu stomachul gol, flămând 104 (68); amî fuzi buricu= m’am speriat 63 (44); cum aţiţeri buricu — cum îţi doresce inima 143 ; nu ra fetă la cari s-nu-Vi cadă la buric = nu eră fată, care să nu-1 iubescă 162, 45 (,), 56 (S6), 118.
Bumăs vb. IV = năpustesc; şi cpra si bumiră ţdglăvi\i = şi când se năpustiră balaurii 153.
Burţs (mi) =me lupt; ţe si burâu= ce se luptau 153.
Bursuc sm. = bursuc.
Buruvalică sf.=lingură mare. Arom. inubană [Pap.].
Buruvăs vb. IV=amestec [Pap.]; bu-ruviră= cercetară, căutară 156.
Burvăs vb. IV=amestec, prescurtat din buruves 77 (,49).
Busuluci sm.=busuioc 117.
Buş sn.=pumn. Arom. idem [Pap.].
Butâr sm.=butar, care face butoie [Pap.].
Buti sf. butoiu 31, 54 (44). Wgd. idem 23.
Butiu sm._butoiaş 31.
Butimsm.=putină. Arom. talar (Pap.).
Butui’ă sf. butură este fel de gu-turaiu la vite mari 63 (<6); Sutura = bubă rea.
www.digibuc.ro
196
PERICLE N. PAPAHAGI
Butnrachi sm. = bubă rea (Pap.).
Butcii sm. = butoiu, butoiaş 31.
Buţeăă (Pap. greşit buteuă) sf.=bu-toiaş 54 (43), 168.
Buţiluşcă sf. = butoiaş care conţine între 5—10 ocale (Pap.).
Buţmân sm.= ciorchină de strugure (Pap.), Arom. arâpune, căiruş-de-auâ.
Buţnes vb. IV—ating, înţep, spintec; la bufni cu cufitaşu= îl atinse, îl înţepă cu cuţitaşul 166, şi la bufni mpw=şi spintecă pe harap 168.
BuăTăs (mios) = me lupt (cu puşca, parul, etc.) Pap.
Buză sf.= buză (Pap.).
Buzps (mi os) vb. I = umflu buzele; me îngâmf 63 (40).
                                                  c.
Ca conj. — ca 52 (s8), 61 (s), 45 (4); după: ca s-la rascărmină 33; când (Wgd. ka, kasi 35, ka&i 33).
Cabatatliă adj.=vinovat, culpabil 63 (47). [Etim tk. cabât = yină.)
Cabatliă adj.=vinovat 164 (tk. cabăt).
Cabll adv.,adj.-cu putinţă; cobii nu-v= este cu neputinţă 109 (70) [tk].
Cae vb.I=cac; ună babă moaşă urdă cacă. Pap. 11 (1S).
Ca-ea!= strigă tul ce-1 dă cocoşul 137.
Cartă vb. I — agaţ, prind; cădqt = prins 149.
Cae£n=ca şi când, par’că.
Ca-cum=caşi cum; cum; fela cal ca cum ra? Acel cal cum eră 150 [Wgd. ka kum si 35].
Cad vb. II - cad 48 (47), 63 (S9); aii căzu 70 (m); s-nu-lî cadă la buric să nu-1 iubescă 162.
Cadănuşcă sf. = 1. pasere din ordinul cornirostelor, la gât are un fel de tufcă, încât pare că-î înfăşurată
   ca o cadână; 2. fel de musculiţă.
Cadonlă sf.=cadână, turcoică [Pap.].
Cad^r adj. = demn, în stare 163; nu fu cad'qr si-\î află noima = nu fu în stare să-î afle sensul 165.
Cafea adv.= cum 149.
Cafe sm. = cafea 145.
CâTgănă sf. =caîgănă, jumărî de oue 114 („).
Câir [Pap.greşit caer] sn.=caier32,33.
Câistur, fem. căisturifâ = în limb. figurat : bărbat, femee (Pap.).
Cal, pl. caii [Wgd. kal, kalu 13, kal\ 22] sm. = cal 50 (10), 52 (38); căli 64 (49); căluli! 64 (!0); calului cu ieripi = calul lui cu aripi 144.
Calafăr sm. = nume de plantă.
Calată sm.= Arom. călâîe, plumb cu care se spoesc vasele.; alî traşi os = l-a înşelat.
Calamaria = ?, 52 (33).
Călăuz sm. = spion; gazdă de hoţi 70 (,87).
Calc vb. I = calc, pers. II califi, pers. III calcă, 64 (48), 100 (m); să califi 58 („) [Wgd. kalk 37].
Cald adj. — cald 62 (,„).
Caloclcă sf. = paloş 144.
Calup sn., pLcălopurî calup, tipar 30.
Candisăs vb. IV = conving, înduplec 142; feta di frică si candisi=fata de frică se înduplecă, consimţi; cum bre ti candisişî să vini? = cum mai te înduplecaşi, te înduraşi să vii? 148.
Cantâr, pl. contară şi cantori, sn. = cantar 103 (63).
Cântă sf.=barză albă peste tot47 (,4).
Cap, pl. câpiti sn. = cap 46 (,),50 („), 51 (»), 64 (si-6i), 86 (3~); capu = şeful 19; afî la puni capu la pii-(Aoari îţi tae capul 146; cari ardou căpiti?=cine îndrăznesce? 61 (81).
www.digibuc.ro
meglenoromâni!.
197
Capac sn.=capac; capăc di pa\îă coş de paie, pentru albine 27.
Capină sf. = spin 63 (ti), 64 (5<).
Capră sf.=capră 102 (ai), 104 (a4), 146; fela murăr vş şi capri = acel morar avea şi capre 143; albanez, în limb. secret. 89 (28) ; a capra = joc copil. 90 (<).
Capră-divă sf. = căprioră, capră sălbatecă.
Capţă sf. = Arom. câpsiiQ, fel de sită fără găuri. [Pap.].
Car sm. = car 156.
Caramân = n. pr. de câne 170.
Caraula sf. = sentinela 164.
Cari [Wgd. kari 31] pron. rel.=care 46 (a), 49 (,), 54 (<,); lu crui=s\ cărui, al cuî 68 (m); 104 (ea); cari di cari = care mai de care 160.
Carmăn = nume propriu de câne 170.
Carni, pl. cârmurî sf. — carne 54 (ai), 64 (a,), 81 (a„«), 153, 162.
Carpin sm. = carpen 28.
Cârti sf.—carte; al\ trim'esirâ cartv= îî trimiseră scrisore 146; oo plămâni. Arom. frîn(J,ă di hicate: M?-ărsiră cgrţili (di seti) = mi se ar-seră plămâni! de sete 66 (io»). Arom. mi-ărsirâ frincţăle di hicate.
Cârti sf. = ploscă; oo di vin = ploscă cu vin 103 (6S), 120.
Cartoapi sf. pl. = nume de plantă.
Casă sf. = casă 49 (4); pl. casi=o-biectele de la răsboiu în care se pun scripeţii 32; an casă = acasă 51 (as); fuzi casă = se duce în casă 115 (78); pl. casi şi caşuri. [Wgd. /caso, pl. Jcasi 23].
Casca sf. = casca, obiceiu la postul mare 114 (n).
Casmăt—noroc 55 („), 64 („-„). [Etim. tk. kasmet].
Caş sm. = caş, fel de brânză.
Caşcaval sm. = caşcaval.
Caşă sf. = ciulama. Arom. culîăş, [Pap].
Caşti-ţe=[care scie ce] orî-ce. Arom. cărişti-ţe, câîşti-ţe 123.'
Cat vb.I [Wgd.kat.^blicke 12]=caut, îngrijesc 64 (sa); ţe câtăm? ce do-riam, adică, asta doriam şi eu 65 („); cată =privesce, cată 83 (tu); catăsi anc\izv=c&tă, trebue să închiţl! 164; să si cată=să se oglindescă 102 (ai).
Cătină = ? 59 (s0).
Catran sm. = catran, păcură 58 (2l4).
Caţ vb. I = prind, apup, încep; la căfy 65 (TS); nu pot si căţari= nu se pot prinde, nu pot să se ajungă 54 (4a); toţi au caţă — toţi o prind 53 (S7); ţe drum ... să căfym, = ce drum. .. să apucăm 163; căţo să ancarcâ — începu să încarce 153; con s-la caţă urecUli = când îl vor dure, când o să-l apuce dor de urechi 122.
Caîil sn. = Arom. căvule [tk.], con-diţiune, învoelă 165.
Caăr sm. = creştin (epitet de batjocură aplicat creştinilor de turc!), necredincios 142.
Canşă = nume de capre 170 ().
Cavă!! interj. =vaî! [Pap.].
Cavâs sm. = cavas, păzitor 142.
Cavgă sf. — răsboiu ; că vru să facă cavgâ 143.
Cazan sm.—căldare; priună cu mu-ăcata şi tot cazanu di cami = împreună cu bucata şi totă căldarea cu carne 148.
Că conj. = dacă; că muriră, undi-sa groburlil = dacă muriră, unde sunt mormînturile ? 140.
Căcărăz vb. I = cotcodocesc 161.
CăcTnă [pronunţă: căduuâ] sf.—fes, căciulă 64 (»2, *»), 101 (69).
www.digibuc.ro
198
PERICLE N. PAPAHAGI
Căciulă sf., veqlî căăuă.
Căcluncă sf. = nume de plantă.
Cădănuşcă sf. — museuliţâ.
Căfalu [Wgd. kqfalu 67] sm.= caval.
Căîinacâm sm. = caimacam, supre-fect 160.
Călaiui, pl. călini sf.=calam, obiecte de trestie pe cari se adună urzela {ustura), când se urzesce 32, 33.
Călâr adv. = călare.
Călămâr, pl. călămară şi călămfyrî = călimări [Pap.].
Călbăl^c sn. = calabalîc, tapaj 161.
Căleşă = ocheşe; n. de oî, de capre 170 (8).
Călcât (v. calc) = călcat 50 (u).
Călcări sf. [Wgd. kplkari 36] = călcare, a călca.
Călcl^c sn. = capacul ciorecilor. Arom. pl. căpâchi 37.
Călc^nltt, pl. câlcqhî [Wgd. kqlko\n\, kqlkoan\q 42, kqlkon\ 12]=călcâîu; coltuc de pâne, de plăcintă [Pap.].
Căldări sf. = căldare 121, 148.
Căldârsm.= căldare; căldaru 65 (,8).
Căldărnşcă sf.=căldare mică 106 (88).
Căline sm. = rodiu [Pap.].
Călincă sf. = rodie 49 (t), 81 (4I1).
Călisăs vb. IV —chem, invit 118.
Căloari (Wgd. kploari 13, 45)=sf.= caroare, căldură mare. Arom. că-loare Avela, căroare Vlaho-Cli-sura, Bitolia.
Călugăr sm. = călugăr 154, 156. Se ijlice şi călugur. Pap.
Căinaţi pl. = lemne lungi de prins cu ele pescî 31.
Cănişşă sf. = cămaşe; oo turnată 36; 53 (88).
Căiuilâr sm. = cămilar, conducător de cămile, chirigiu de cămile.
Cămilă sf. = cămilă 62 (88, ,0|«), 153.
Cămişpclcă sf. (Pap.) = cămăşuţă.
                                                                        Cămşiă sf. (Pap.)=biciu (=tk. camei)
Căndill sn. = candelă 51 (S4); oo di gaz = opaiţ cu petroliu 51 (>4).
                                                                        Căndillar sm. = Arom. cândilăr, care aprinde candelele la biserică(Pap).
Căndilitt, art. căndilîu sn. = con-deiu (Pap.).
Căntâr (v. cantâr).
Căntari sf. = cântare, a cântă.
Căntât adj. = cântat, învăţat; Wgd. kgntăt= gelehrt 28.
Căngulă sf. =ţipar.
Căpcstru sn. = căpăstru 31, 65 (,,); a\î la strmsiră căpestru.
Căpină sf. = (Hma) mură, fel de zmeură. Arom. căpuşe (Pap. = fel de trestie ce se întrebuinţeză pentru îngrădirea viilor).
Căpistăr (Pap. câpisteri) sn. = că-pistere 31.
Căpitpnîă (Wgd. kupiton\ 14, ku-jDÎiowip 9; Pap. câpifyhîu) = perină. Arom. căpituhiu.
Căprar (Pap.) sm.= căprar.
Căprină sf.=lână de capră 33. Arom. căprină.
Căpuşă sf. = căpuşe (insectă hemi-pteră). Arom. idem; ro=obiecte — două— de argint ce se portă de femei la pept.
Căpuşiiiţl sf., pl.=fel de fragi [Hma] cari la Oş. se numesc pătărog.
Cărănfillil sm. = garofă.
Cărclân sm.=fel de hemipter. Arom. căpuşe mare, care se pune pe boî, capre, nu însă şi pe oî.
Cărcîiin sm. Crăciun 58 (18), 65 („), 111 („); direp cârăun = în ajun de Crăciun 111 (,>). Credem că etimologia acestui cuvînt vine din lt. calationem.
Cărgîiîti [Pap. greşit cărgiu] sm. = pasăre răp’tore, un fel de uliii.
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
199
Cărlăuş sn. = scripeţii de la răsboiti de care se ţin iţele. Arom. cărîi\iu [Hma idem], v. cărlăş.
Cărlegă = Arom. căpuşe, fel de insectă, care se pune pe oi. Ca să nu prindă oile căpuşî de acestea, se ung cu păcură, catran.
Cărllcltt sn. = legăn. Se face forte uşor. Se iea doue beţişore mobile şi prove<Jute cu piciore spre a se pute aşeză ori unde ; apoi se legă cu ajutorul unor sfori un ţol anume, în care se culcă copilul şi apoi înfăşurat şi legat cu faşia se legănă copilul.
Cărlig — cârlig păstoresc; cârlig cu care se împletesc ciorapii.
Cărli-mărli = 66 (106).
Cărliiş sn. = scripete 32.
Cărmilă sf. = locul, unde se dă sare la oi [Pap.].
Cărrnbs vb. IV=dau sare la oi [Pap.].
Cărnăt, pl. cămăţî sm. = cârnat 65 (n, 7î)> 151.
Cărnîâr = n. pr. de localitate 65 (,„).
Cărpăll>glil= lopată cu dinţi de lemn [Pap.]
Cărpfes vb. IV = cârpesc [Pap.]
Cărşî [tk. karşi] = în faţă, vis-â-vis.
Cărşută sf. = partea femelă a cerbului, care este fără cdrne.
CărtMoauă sf. = Arom. şumurfynîu şimuşurfynîu, cârtiţă 139.
CărilWtt sn. = scripete (Hma).
(Căsâbă sf. 146,
I Căsăbăta sf. 143,
(Căsăbă sm. Pap.= oraş.
Câstţmttt sm. = castan (Pap.).
Căstpnlă sf. = castană (Wgd. kps-tpnip 7).
Căşoaţă sf. = parte din corp.
Cătcărfes vb. I = Arom. căcăretfu — cotcodocesc (despre găini) Pap.
Căţel in (Wgd. Kqtelîn 32) adv. = în-cetinel, încet, domol.
Căterptt adv. = repede, de grabă, cu-rînd 139, 162. Wgd. Jcqterqu 32.
Cătrâu (veţlî: catran) = păcură, catran 77 ( SS7 ), 142.
Cătîm sn. (Wgd. Kptun 49) = cătun 40, 80 (ase), 120, 158; un faţi un cătun 57 (58).
Cătnn'en sm. = săten, cătunen; că-tunemii la antribarâ 151.
Cătiinişti sf. = loc unde a fost cătun 18.
Cătuşă sf. = pisică 46 (,).
Căţafiă sf. = căţea 65 (J8,9), 167.
Căţiă sf. = Arom. căţie, lopată cu care se scdte focul din cămin (Pap.).
Căţilîlş sm.—căţeluş, căţel mic.
Căţiluşcă sf. = căţea mică.
Căţ^l (Wgd. kgtsfyl) sm.=căţel 45 (»).
Căţpn sm. = farfurie. Arom. căţîn.
Căzuta = suferindul, epilepticul (.0, 103.
Cenă = n. de căţea 170 (9).
Cengu sm.—în limb. secr.: ţigan 89(,s).
Cepa == n. de căţea, capră 170 (,0).
Cergă sf. = plapomă 65 (80J).
Cervlnl sf., pl. = iele 93 (M); strigoi.
Cespln, pl. cespihî = fel de juniper 106 („).
Cfcştină sf. = sită cu găurele mai largi.
Cfactcă sf. = cloşcă; pomul de Crăciun 81 («,), 110 („).
Cherată=înjurâtură obicinuită printre turci şi greci: comutule! dra-cule! 156.
Chiaftăvru = 89 (S3).
Clilâiă sm. — chehae, celnic, om bogat în turme (Pap.). Pers. Icehaîă.
CliTaptin vb. I=pepten; ni la chîăp-tină 102 („,).,
Cbiaptiu sm. [Wgd. Tc\aptine 16] =
www.digibuc.ro
200
PERICLE N, PAPAHAGI
   peptene;feldebrodărie35 ; mm= peptenele 49 (7).
Cblăpţinl sn., pi. = pepteniî cu cari se lucreză lâna 33. Arom. chiapţîni.
Chiar sm. = câştig (Pap.).
Chlarsic sm. — persic 28.
Clitârsică sf. = persică (Pap.)
Clilef ,sm. — chef, plac, distracţie 65 (83); să vină să-\î dară chiefu lu ampiratu = să vie, ca să dis-tragă pe împărat 146; să-li dară chiefu = să-î facă cheful, adecă: să-l distragă 142.
Clilept sn. (Wgd. k\ept 16) = pept; că ea di la chiept an jos nu ve cami = fiind-că ea de la pept în jos nu avea carne 147.
Clilersenu=lungan, gură-cască89 (81).
Chlcsi sf. = pungă 103 (68), 139.
Clilesnie sf. = fel de cleşte 30.
(Mediu sm.= aţă 105 (66).
Chifcălăs vb. IV = strănutez (Pap.).
Chifulăs vb. IV—chefuesc, petrec 164.
Chiluvăt sm. = fel de podobă pentru cap 36.
Cliimăr sn, = chemir, cingetore 36. (Wgd. lcimer 51).
Cliimeri sf. *= chimir, cingetore 33.
Chinisăs vb. IV—pornesc 136 (Wgd. kinises 42).
Cliloruvăs vb. IV = chior esc 59 (8i); să chioruveşî, da-ni chioruviri! = chiorire-ai, să chioresci!
CliToş sn. = colţ; cu chioşurî = cu colţuri 35.
(Moşi sf. = ungher 100 (58).
Cliipru adj. = chipeş ; uomu ţista-î chipru= acest om este chipeş.
Cliirdusăs vb. IV = câştig 85 (498).
Chiriă sf.= chirie 141.
Cliitârsn. prescure (Pap.).
Cliitcă sf. = flore; buchet 52 (31); ună chitcă di bufţî 128 ) chitcă an-
   gheF%să\iă = nume de flore; chitcă tumnărescă = o flore frumosă de colore roşie, care apare tomna.
Cliitcasit adj. = înflorit, lucrat în flori 128; betichitcusiti= jartiere, calţavete înflorite 37.
Chiraiăs vb. IV (Pap.) = câştig.
CM urc sn. = blană 162.
Cliiustăc sn. = lanţ, de obiceiu de argint; oo di soîcă = lanţ de bri-ceg 30.
Cliiustecă. sf. = un fel de placă de argint lucrată artistic 30.
CliTutec sn. = bătae 157.
Ciabăc adv. = în grabă 103 (64), (tk. ciabiic).
Ciacal sm.= şacal.
Ciacu = nume de câne 170 (n).
Ciafîit (veijî ciăfiit).
Ciafrânitt sm. = nume de plantă.
Cîalr sn. = livede 106 (ei).
Cialbină sf. = cefa. Arom.: drîfetă, curcubetă (Pap.)
Cialiră sf. = se numesce obiectul cu care se stâlcesc strugurii, ca să fie transformaţi în must 28.
Ctalniă sf. = cialmâ 128.
Ciaiuugăsf.=ciomag, ciocan de lemn 31, 91 (,).
Ciancou sm. = buşten ars; fig. călugăr. Arom. bucium 77 (888).
Cîaiii-loc (pămînt, ciani) = fel de plantă cu care se frecă coşul de pe albine, când vrem să roim albinele.
Clapă = n. de căţea 170 (n).
Clapărdg sn. = şchiopă. Arom. filtăc (Pap.)
Clapugă sf. = brîu 91 (Si).
Clar^p. (art. ciarppa 154), pl. dar^pt= ciorap 35, 37.
Clare sn.=rotele morii, maşina morii 108 ( 7o) > cârlig do c&ro sg âtâriiH
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNii,
201
   ce-vâ; ciarcu-cu-runc = cârlig cu runc; darcu stupăt, fel de bro-dăriî 34, 35.
Ciardăc sn. = teraţă, chioşc 162.
Ciarnic sm. dud 152 (Wgd. t§emic = Maulbeerbaum 50).
Clorvină sf. = iele; strigoîu 65 (86).
Clas sn. = ces 100 (58), 116.
Ciaviă (tk. civl) sf. = cuiu (de lemn) 107 (M).
Ciăfiit sm. = evreu 140.
Ciăfutcăsf.—(lit. jidănosă), sfrănciog.
Ciămpărloasă=în limb. secret: salut turcesc 89 („).
Cfănnşă [Wgd. t&inu&g 17] sf. = cenuşa 50 (io), 117.
Cfăppfes vb. IY = ating; saldi s-la dâpneăî un uom = numai să-(l) fi atins pe un om 166.
Cicla = unchiu 153; neică; a ! bra! la cida = eî! al necăî 153;     .
Cicicâfa sf.= pasere din ordinul cor-nirostelor.
Cicîbţi pi. = nume de plantă.
Ci cir = cidr-pidr, imitând ciripitul rândunelelor 45 (4).
Cicluriiş sn.=picioruş (în limb. copil.) Pap. 24 (to).
Ciclăzăt adj. grşnco 25, fel de grâu.
Clfărnâs vb. IY-ţişiu; acu dfărneşti— dacă ţîşie 109 (J0).
Clfiucă sf. = piţigoîu 47 (i0), veşli cîufingă.
Cil = n. de cal 170.
Ciliă, pl. cilii fel de arbust spinos, cresce în câmpii.
Cimilfts vb. IV —înşel, glumesc 65 (88).
Cilii irică sf. = nume de plantă.
Cinciupcrcă sf. = ciupercă.
Cioară sf. = cioră ; cior 47 (,,).
Cioc sn.=ciocan; docu-ngurgulîăt— ciocan rotunjor 30.
Ciocnit [l&okuît = kastriert, gehăm-
   mert, Wgd. 28.] = întors, bătut, ciocănit. Veşli cîucuîes.
Ciofcă, pl. dofţi = cioră 155.
Ciop sn.=instrument de găurit samarul 31; dinte de furcă, pl. dfypiti 31; cârligul din stâlp, care se află mai la fie-care casă, şi care face parte din grindă, fără să fie bătut cu cuie.
Ciopcă sf.=fel de brodărie în formă de dinţi, în forma pliscului paserilor 34; plisc; Pap.: ţîta ulciorului.
Ciorbă sf.=ciorbă, supă 160, 72 (,„).
Clor bagi a [Wgd. t&orbadzqlq 7) —notabil.
Ciorbu-ttoclinlul = tîmplele capului [Pap.].
Ciotcă sf.=mână, în limbagiul copil. Arom. dotă, pl. doti (tot în limb. copilăresc).
Ciotră sf = fel de ploscă în care se pune vin 120.
C ioulâr sm = olar 29.
Cipmp = cep 28.
Cipru = cîor 47 (,s).
Cipulă sf. — cismă 117.
Cipcăies vb.IV—ating (Pap.); mirosesc (abia atingend obiectul de nas).
Cipuos vb. IV — ating 101 (8J).
Cir'şi sm. = bubă, care apare prin părţile cărnose. (Arom. gărnuţ adunăt = bubă coptă) 166.
Cireip sm.=coptor. Numai la Nănta se pronunţă cirşîp, precum şi snuep (în loc de snop), pudre (în loc de porc).
Cireş (Wgd. thireh 17) sm = cireş.
Cireşcă sf. = ceraşă ; ca dreşca 34; cireşchili = cereşele (fel de brodărie) 35; nume de flore.
Cirişâr sm. = 1. paserea numită botgros; 2. Iunie.
Cirvină (Pap.)—strigoică veqlî cer-vim).
www.digibuc.ro
202
PERICLE N. PAPAHAGI
Cistes vb. IV= cinstesc. Ar om. mescu 123.
Cistit adj. = cinstit; cistită-va nquă numi! 56 (38); cistită-va bucuri\îă 57 (46).
Ciubrică sf. = nume de plantă miro-sitore. Arom. dumburică.
Ciubuc sn. = ciubuc 49 (8).
Cine (Pap.) = ştiulete.
Ciucăn sn. = ciocan 30.
Cfucă sf. = del. Arom. ducă (Pap.).
Ciucîul'şn sm. — ciocârlan (pasere).
Ciuciur sm. = pirostrie făcută de pămînt (Pap.).
Ciucnes vb. IV = sun, ciocănesc 168.
Ciucuies vb. IV = întorc, scopesc; ducuit = întors, scopit (Pap.).
Ciucutlr sm. = ciocănâş, ciocan mai mic.
Ciudă sf. = minune 159; pl. dudi= lucruri plăcute de ale mâncării 128.
Ciudes (mioo) vb. IV=memir 158, 72 (ns) (Wgd. t&udes = iiberlege 42).
Ciudit adj.— mirat; tidor dudit = minunat fecior 153.
Ciufingă sf. = piţigoiu 47 (10).
Ciul = termin de joc copil. 90 (3).
Ciula = n. de oi 170 (14).
Ciulcs vb. IV= ascult cu atenţiune. Arom. dulescu [Pap.].
Ciumă sf. ciuma 59 (30); ciumat = înciumat, bolnav de ciumă.
Ciumă sf. bucăţică de lână 65, 87. Arom. se ţlice tot: dumă.
Ciumbăs sn. — tufă de per din cap.
Ciumuligă sf.=umflătură la cap, provenită dintr’o lovitură ore-care. Arom. şucă şi ducă.
Ciung adj.=ciung, fără mână; dungă sâ-u porţi! 60 („).
Cîup adj. = Arom. dp^ cine-i fără urechi, sau cu urechi prea mici;
   capră după = Arom. capră dpâ= capră cu urechile mici [Pap.].
Clupă = n. de capre, de oi 170 (15).
Ciuples vb. IV = ciupesc, pişe 137; oo=cioplesc Pap.
Cluplitoarcă sf. = ciocănitore, pasere care îşi face cuibul cu pliscul.
ClupulQnţjă sf. = membrul viril la copii 107 (M).
Ciur [Wgd. tăur 49]=ciur. Arom. ţir.
Clurcîul'ei sm. = ciocârlan. Arom.
   duleăi.
Ciurilă sf.= Arom. sfirlidu, obiectul cu care bat bacii laptele, ca să-l prefacă în brânză şi unt 31.
Ciut adj. = Arom. şut, dut, fără corne; capră dută = capră fără corne; birbeţi dut berbece fără corne; nume de vite 170 (n, i7).
Ciutncs vb. IV — azvîrlu, arunc 167.
Ciutură sf. = măsură pentru măsurarea grâului, porumbului 138.
Ciiiş adv. = în cârcă; la lai duş = îl luai în cârcă [Pap.].
Clipelă sf. — pleopă 103 (e4).
Clisnicioarcă, pl. clisnidoarchi = obiecte de la răsboiu în care se pun scripeţii, numite şi cosi 32.
Cloput sn. = clopot [Pap.].
Cloşnie = ? 31.
Cloţă sf. = lovitură din picior 161, 162.
Clondă sf. =fr. chiquenaude [Pap.].
Clundir sn.=clondir, în care se pune rachiu Arom. păgwr [Pap.].
Clupuţol sm. = clopoţel [Pap.].
Cluţălcs vb. IV = a bate din picior , a da lovitură din picior; ca?J\i cgn si cluţăies = când caii se bat cu piciorele 64 (49).
Clicnit adj. = pe şele; şadi ciicnit= şede cam pe şele, adecă şede reu, jenat, nu la largul seu.
www.digibuc.ro
MEGLEN O-ROMÂNIÎ.
203
Clîag sn. = chiag [Pap.].
Cllem vb. I = chem; să ti c\îamă, să te cheme 39, 57 (M).
Clîeşt sm.=cleşte; ojdi trâziri te\iu= clesce de tras firul, de subţiat firul de aur, de argint 30.
Citeşti = cleşte de cal [Pap.].
Clteti sm. = cămăruţă de păstrat haine, etc., celar 40.
Clin sm.=ţăpuş,pană, care servesce la despicatul lemnelor. Arom.s/?m, pîană, scărpă 148.
Clindâr sm. = cuiar, care face cuie pentru potcovitul cailor 29.
Clinşti, pl. cUneţî=cuiu de potcovit caiî.Arom. găvdz, guvojdu, guvdzd 66 (88).
Clingă sf. = Arom. vinglă = chingă, cu care se fixeză samarul sau şeua la cai, catâri, etc.
C[inică sf. = arbust servind de nutriment pentru capre.
Clinuri sn. pl.=bolă la copii; umflătură la piciore din causa frigului. Arom. lungă 104-107 (es-es).
Clipă sf. = clipă; pl. c\ipbî. .
Cmo adv. [Wgd. kmo 7,33] = acum 53 (S4).
Cmoţi adv. = acuma 142, 156.
Coâ adv. (citesce o singură silabă) = încoce; oâ di coâ — aci dincoce 156; lăgarăcoă, lăgară eola= alergară încoce, alergară încolo 156. Arom. aoă, ncoă.
Coadă sf. = codă 45 (4), 51 (a2), 66 (80); coădili = coţlile 53 (39); oo di uo-clîu = coda ochiului (n. de plantă).
Coada-oâtăltă sf. = coda oii, nume de plantă.
Coajă [Wgd. koazq 23], pl. coji = coje; pielea de la samar sau şea ; 66 (*).
Coardă sf. = un fel de staul pentru
   capre şi oi, ca să le adăpostăscă în timpul erniî şi să le apere de frig, ploie, zăpadă. Arom. Coardă.
Coamă sf. = cornă, fructul cornului [Pap.]
Coasă sf. = cosă 155.
Coastă [Wgd. koastş 11] = costă 50 (14), 147.    "
Coasta-câini ut = nume de plantă.
Coasta-p&ştilul = nume de plantă.
Coâţiri sf. cocere, a coce.
Coc [Wgd. koc; kop& 39] vb. III = coc [Pap.]; eopşu= copseiii.
Cocă sf. = figurat însemnă: capul
  66 (so, si).
Cătină sf. — coteţ 40, 96 (ss).
Codru sn. = partea din mijlocul satului, unde se strîng sătenii (Hma) şi care se maî numesce uorurî, tu-lărişti; bucată pătrată de plăcintă, care Arom. se numesce: codur.
Codrn-ver<Ji — fel de plăcintă 38.
Codru-negru = nume de loc. între Lescova şi Oş.
Cădnrf sn., pl. = plăcintă cu legume 114 (,.).
Cojăc sn. — cojoc 36 (v. cujde).
Căjuc sn. = cojoc 153.
Cola adv. [Wgd. kola 7, 33] = acolo 82 (4a3), 350; maî cola = maî încolo 157.
Colan sn. == colan; Wgd. kolan 51= Gurt.
Colăîa adv.=acolea 153. Arom. acloîa.
Colbă sf. — brăţară [Pap.]
Colc [Wgd. kolk, &oMwi=Schenkel 24,50] sn = pulpă, partea cărnosă a pulpei [Pap.].
Călidă sf. colindă [Pap.]; beţul cu care colindeză băeţiî 32.
Comaudâr sm. = şef suprem, după rege şi împărat 152.
Comăr sm. fel de tăun.
www.digibuc.ro
204
PERICLE N. PAPAHAGI
Conă=nume de căţea 170 (i8).
Condur sm. = acvilă, paserea închipuită ca cea mai frumosă şi mai puternică 148, 149.
Cbpău sm. = oşorul de la paseri, copan mari şi copan mic.
CopcTă [Wgd. Icopt&i = Schnalle 80) sf. = copcă; oo cu chiustecurî — copcă cu lanţ de argint, servind a prinde, subt sin, haina dintr’o parte şi alta 30.
Copt [/copt Wgd. 17] = copt.
Corb, pl. corbi = corb ; nişti corbî= nisce corbi 165. [Wgd. korp 13].
Coriu, pl corihi = rădăcină 49 (,), 139, 166.
Coran, pl. coarni— corn 48 (,8); păl-gidc, pălgidc, scoati coămili si scoc = melc, melc, scote cornele să joc; ... coarni ari... 52 (,8); an comu di bou 66 (9S).
Corn, pl. corni = corn (pom); par di corn uscat 105 (65).
Corp sn. = corp.
Cos vb. III = cos; 106 (60); cusut 110 („). Pap. cusiiî, codsiri.
Costrăj sm. = soiu de şalău, (pesce).
Coş, pl. coşuri şi coaşă = coş 47 (10); coşuri = stupuri de albine 40, 27.
Coş sn. =partea morii unde se pune grâul, ca apoi să caţlă pe pietrele de moră, grăunte cu grăunte spre a se măcinâ.
Coşuiţă sf. coş de cărat strugurii 28.
Cbştiviţă sf. = viperă 148.
Cot, pl. coturn = cot 101 („o). Pap. cotul mânii şi măsura.
Covă sf.=Arom. covă şi cuvă, găleta cu care se scote apă din puţ (Pap.).
Cpini sm. [Wgd. kpjni 4,6] pl. cpn£= câne 66 (0*,io*), 60 (5J); di cpih nu-\i ăi frică 51 (i8).
Cpnip,pl. câmpuri- câmp, câmpie 139.
Cpn adv. — când [Wgd.kpn 6, 33, 35].
Cţmipă sf. = cânepă.
Cpnt vb. I=cânt 45; si duţi la popă di-\î cgntâ mulitfcâ = se duce la popa de-i citesce mulitfă 118; cpra-tă-mi cartea, cetesce-mî scrisorea.
Cpntic, pl. cgntiţi (Wgd. kgntik, kpn-titsp 9) cântec 145; dar kgntic= cânt (fac cântec) 145; si dargm eşti un cântic = să facem câte un cântec, adecă să cântăm câte un cântec 161.
Cprpăsf=(cârpă) batistă 162,163.
Cprţi s. pl.=(cârţile) părţile laginose din nas, din cap. Arom. cărţi.
Cot, fem. cpfa=cât, atât; cpf salca plod şi tu cpfa fămo[iă = cât rod salcia şi tu atâţia copii — atâta familie să ai 59 (,); cota-ţi fu1= atâta ţi-a fost ? 136; eşti = câte 62 (6); cp/î 61 (,), 59 (8), 104 (,6) (Wgd. kot 32, kota 7, 32).
Cpti-va pr. neh.= câte-vâ, unele 162. Wgd. 29.
Cotru=către, spre 45 (a), veţli cutru.
Cpţi pr. inter. = de ce ? 66 (i0J) (Wgd. kotsi 34).
Cra! = strigătul corbului; carne, 149 ; era! pi! = carne, apă.
Cracă sf. = ramură 110 (,,).
Clatină sf. = ? 59 (20).
Craţ! = tronc! (cuv. onom.) 45 (4).
Crăugeliit sm.=lemnul care servesce a întări fusul de fer al morii.
Crăstâveti şi Crăstâvăţ sm = castravete (Pap.).
Crăşnfcs vb IV = scrîşnesc dinţii; rod cu dinţii 169.
Crăşti = (care scie) cine scie 167. Arom. cărişti.
Crăţăiăs vb IV = scrîşnesc, a face craţ, craţ 67 (i8j). Arom. cîrţinescu (dinţî\î).
www.digibuc.ro
meglenoromâni!.
205
Crep vb I = crep, plesnesc; nâ crep 60 (,4), 71 (ioa); crepă ţ'şţili 108 (,o), 159.
Cresc vb. 111= cresc 56 (34), 103 (63); s-na crqscă 115 (78); că iarba cris-cusi 168.
Cr'şmini [Wgd. kremini 8] sm. = cremene 67 (i08).
Crşstă sf. = crestă; crestă di piştbl — cocoşul pistolului [Pap.].
Criel [Wgd. kriel 8] = creer, minte; să-u aîbă-n criel = să o bage în semă 116; nu-K triţeăprin criel— nu-î trecea prin gând 165; aşi duşi an meZ = îşi aduse aminte 142; Wgd. nu li-e kopt Jcrielu 68.
Crielât adj. = înţelept, cu minte 69 (169); 72 (235), 164: criilăt (când se vorbesce iute se aude forma acesta din urmă mai mult).
Criininarcă adj. = cu cremene [sub înţeles: puşcă].
Criinnisăs (mi) vb. IV—mă prăvălesc.
Cristăs = Crist (v. Ristos).
Criştln sm. =creştin 58 („).
Criv adj. = strîmb 67 (io», no)-
Crivă adj. — strâmbă; fig. salut turcesc 89 (,,), sabie 89 (16).
Crivăs vb. IV = schiopăt 65 (88).
Crivultcă (cu oo) = cu curbă, cu linie strîmbă (fel de brodărie) 35.
CroabliL sf. = fel de putină de pă-mînt sau lemn a 25—30 sau 35 ocale [Wgd. krpblp] 31.
Croatnic adj.=blâud 77 (310).
Crud adj. = necopt, crud.
Cruifcs vb. IV — croesc [Pap.].
Cruţi sf. = cruce 67 (m), 116 (80), 166 [Wgd. Jcrutsi 23];oo=nume de constelaţiune; partea corpului numită Ar om. cătină [Pap.].
Cu conj.=cu; c-, 46 (e); cu sînătati 56 (ic); cu vec 56 (l8); an loc di apu cu
  vin=în loc de apă, vin (turna) 144.
’Cu v. acu.
Cuc sm.= cuc 45 (,); 46 (6), 67 ( 113, lift)*
Cuc sm. = nume de plantă.
Cucâr sm. = stifat de clapă. Arom. curcare.
Cuclăn sm. = varqlă 38.
Cuciană sf. = coteţ 80 (381).
Cucnfes vb. IV = răsar, cresc; iarbă vqrdi nu cucneşti = erbă verde nu cresce, nu răsare 50 (,„ 13).
Cucoană sf. = coconă 51 (47).
Cucoş sm. = cocoş 67 (u4).
Cncdt sm. = cocoş 45, 137; mândru 86 (8ss), 67 (iu).
Cncoti sm. = cocoş 136, 137.
Cncudă, pl. cucudi — belciug, greutatea ce se atârnă de coda cântarului 141.
Cucnlicift sm.=fructul pinului, bradului.
Cucureti, pl. cucureţî — cocoşel.
Cncnricu— cucurigu 45 (,), 137.
Cucnrbs (mioo) vb. I = mă fudulesc, mă răţoesc 67 (na).
Cnrnşoană sf. păduche ce se pune pe găini.
Cncutâş sm.= cocoşel, fig. băet. Pap.
  11 Q.
Cndiţă sf. = codiţă; partea cu care se termină şira spinării. (Pap.).
Cufărfes vb. IV = cufuresc 72 („„).
Cufoari sf. = cofore (Pap.).
Cujdc sn. = cojoc 141. Wgd. ăi ku kuiatsi 77 und mit Pelzen.
Cnjureti, pl. cujur&ţî, gogoş 36. Arom., cuculiu.
Cui n. de cal.
CuliL= n. de epe 170 (19).
Culc (mi oo) = mă culc 50 (m), 117; ti cu\îţi= te culci 160.
CuleriL sf. = holera 59 (63); culera s-ti jungă! Pap. 13 („).
www.digibuc.ro
206
PERlCLE n. papahagi
Cultb sn. (Wgd. Kulip 49)= cuib 148.
Cum adv. = cum.
Cuiuât sn. = bucată 46 („), 124.
Cumată pl. cumţiţl sf. = bucată 45
  G)> 119-
Cuinăţ^l sm. = bucată mică 118. Arom. cumătuş.
Cilindru = cumătru, şiret 89 („).
Cununie vb. I = cuminec, împărtăşesc; m£oo=me cuminec (Pap.).
Cnininicătnră sf. = cuminicătură (Pap.).
Cniunăt (Wgd. kumnăt 15) sm. = cumnat 121.
Cninpăr vb. I = cumpăr ; oămini\î cumpără 115 (7B). Wgd. Tcumpgr 11.
Cumpărător sm.—cumpărător (Pap.).
Cnnăc sn. — conac, palat 151, 154.
Cnuadă sf. = jder.
CnndliTft (v. cândUiu).
Cnndisăs vb. IV —ajung, poposesc; emo cundisiră îeh la an= acuma poposiră eî la han 163.
Cundiir sm.=două ciorchine de strugure lipite. (Pap.)
Cmiăsc vb. III = cunosc ; s-ti cunosc 78 (338) ; cunuscură, că felia sa R-dorili = cunoscură că aceia eraţi feciorii 146; cunuscu, că ari... 145.
Cnp sn. — grămadă ; grămadă de gândaci de mătase 26, 151.
Cnpâdft sm. = copac 28.|
Cupantă sf. = copaie, albie ; pl. cu-pl}in = copăî 31, 67 (U7); cuplşîâ dărăţî— grămezi făcuţi 138.
Cupărău sm. fel de dulamă 37.
Cupiă sf. — fel de obiecte cu ajutorul cărora se plutesce 31.
Cupili\ş sm.=flăcău tînăr de însură-tore, care a împlinit 14 ani 57 G.)>       (ff), 125.
Cupirăs (mi rv>) mă acoper 77. Wgd. 78.                          ’
Cupirlt [Wgd. Jcupirit 24, kupiritur\ = acoperiş 24] adj. = acoperit.
Cupiriinint sn.=acoperiş, cuvertură, acoperemînt (Pap.).
Cupitţmlfi (v. căpitpnîu).
Cnprăţ sn. = nume de plantă.
Cur vb. 1= curăţ; cură-ti di oă = curăţă-te de aci, adecă cară-te de aci 60 (38t 33).
Cnr sn. = cur 47 (10), 51 (7 T, i8), 67 (us); la ai curu greu — al ostenit, ai obosit 136 ; oo = fund 82
   (««).
Cnru-găliuăUâ = curul găineî (fel de brodărie) 35.
Curat, fem. curată = curat 101 (e0).
Cnraăă sf. (Wgd. kurao 8, kurq\l\, Jcurali 123) = curea 53 (38), 67(ti8).
Curbau sacrificiu (tk. kurbân) 148.
Cnrbăt sm. = Ţigan.
Curcnbăl sm. = curcubeu 46 (8).
Curdisăs vb. IV = mă pun, mă aşez ; si curdisiră— se puseră 160; cpn si curdisi fela cu crivili coami -când se aşeză, când mi se puse acela cu cornele strîmbe 162.
Cariă sf. = pădure mai mică 167.
Cnrişniţă sf. — găinaţi 46 (8).
Curită sf.—butoiu mare de pus struguri 30.
Cunu vb. I—curm, despart (Pap.). Arom. curmu.
Curm sm. = curmeiu; şiştaţili cu un curm =banil cu un curmeiu (fel de brodărie) 34.
Curpn (Wgd. kurşn 15) curînd; mai curlşn— mal curînd 169.
Curpăn curpan 27; n. de plantă, care cresce ca viţa şi servesce şi la facerea coşurilor de albine.
Curşuin sn. — glonte; si duşi ca cur-şumw= se duse ca glontele, adecă repede, iute de tot 164.
www.digibuc.ro
MEGLENO-HONÂNii.
20?
Curiin vb. 1=încununez. Arom. ncu-run, ncrun (Pap.).
Curunătiţi s. pl. — plata ce se cuvine pentru încununare popeî şi celorlalţi servitori ai bisericii.
Curtină, sf. (Wgd. kurunq ll)=coronă, cunună; cununie; pl. curuni= cununie 98 (49); curuhî         cununii
  bune, adecă căsătorire bună57(4«).
Cus adj. = scurt 67           cusă =
  scurtă 82 (440).
Cuscrăs vb. 1=Arom. ncuserefţu, me fac cuscru ; a se cuscri.
Cuscriltă sf. = cuscrenie. Arom. cu-
  scri[îe.
Cnscrimi sf. = cuscrime 150.
Cuscru sm., pl. cuscri cuscru.
Cnseun sn. = curelele cari vin pe subt coda calului 31.
Cuscltu fel de pămînt pentru ole.
Cusăs vb. IV = cosesc [Pap.]. •
Cuse = nume de câne 170 (S1).
Cusi-cucoti = n. propriu 136.
Cusiţă sf. = cusiţă, codă de per 76 U). 117.
Cus6r sn. = cosor 50 (9); cusoru = fel de brodărie 35.
Custandinăcică; furlinăco—galbeni de ai lui Constantin, galben austriac.
Custrâc sm. = fel de pesce ca şalăul.
Cutâr sm. = coşar [Pap.]
Cută sf. = (în limb. copil.) câne, căţel, căţea, etc. Arom. idem.
Cutiţţ sn. = coteţ 40.
Cutie sf. = cutie 49 (B).
Cutiuăclă sm. — Arom. lapte gros= lapte fiert şi lăsat să devie gros [Pap.]
Ciitniţă sf. = partea coşului morii de desubt, în forma unei cutiore pe nnde cade grâul, grăunte cu cu grăunte, pe petrele de moră, spre a se măcinâ.
Cutru = în cotro ? către, spre [Wgd. kutru 35].
Cutru adj. = sărman, biet nenorocit 163; pl. cutri\i 166.
Cuţaclii sf.—partea din dărăt a samaruluide care se prinde funia [Pap.]
Cuţâr^s (mi <s>) = me fudulesc, me răţoesc 67 (114).
Cuţitâş sn. = cuţit mic 166.
Cuţ^t sn. — cuţit 159, 166 [Wgd. hutsty 10].
Cuvâcltt sm. = fierar 29, 153; numele insectei, răgace; cărăbuş.
Cuvaluă sf —nicovală. Ar. amâne 30.
Cuvet [Wgd. kuvet 51]=putere 156.
                                                  D.
Dalâc sm. = dalac 59
Dată sm. unchiii 62 („).
Dali (ve^î dăli) = daoă, ore 159.
Damba-dumba = 157.           .
Daincă sf.—semn, marcare ce se face pe frunte 116 (30).
Daflspretsi [Wgd. 28]. num. = douăsprezece.
Dapz^ts [Wgd. 28] num.—doue-ţleci.
Dap vb. I=dau apă la vite, adap 91 (u) [Wgd. 7 idem]. Arom: adap: adăp prăvfâ = dau apă la vite; adăp grădina, = stropesc grădina, etc.
Dar vb. I = fac, durez. Arom, adâr 33, 62 (J4), 69 („,); la dărarâ sac de pa\iă 82 (434); nu ştiă să dară bun râzbâîu = nu sciâ să lucreze bine în războiu 155 (H); dărăt (lit. = făcut) prefăcut 156; si na darfym dinţiii = să ne tocim dinţii, să ne gătim dinţii 161.
Dar, pl. daruri = dar 122.
Dascăl sm. = învăţător, profesor 165.
Daş [Wgd. das Spiellâmchen 50] = miel obicinuit a merge după cineva. Arom. mînâr-, cuvîntde provo-
www.digibuc.ro
208
PERICLE N. PAPAHAGI
  care a berbecilor şi meilor minări ca să se isbescă între eî, sau cu fruntea lor în palma cuî-vâ. Wgd.74
Dată = menit, dat 67 (lt6).
Datt vb. I = dau; să-mi da 48 (16); do-mî! 47 (,»); da-ni-mî ti ârdiri= dare-ar să te arqlă! 59 (»); şa da-ni ver iri! = Dare-ar să ne fie aşa! 55 (lt); Mi si dedi di cap = îmî trăsni prin cap 64 (SJ); aii ăeăi= îi dede 63 („); cu tot ţe dideşî 110 („); îe\i nu did'eu niţi un să antră = ei nu lăsau, nu dau voe nici unul să intre 146; dedi pri un
■ cucdt = întâlni un cocoş 160; dări MPeg = dare semn, dare gaj 125.
Dauk [Wgd. 7] vb'. I=adaog; dau&= adăuseî [17 Wgd.].
Davăles vb. IV = reclam, me judec; mâgârili-u davăies=măgarii suferă
  64 U-
Dă-li=dacă; dă-li ari mwliari=dacă are muere 142.
Dănâc sm. == viţel de un an.
Dăiiarică sf. = viţeâ de un an.
Dăngărăs vb. IV = drăngănesc, tron-cânesc 60 («).
Dărdărâl sm. = flecar, bîrfitor.
Dărdărfcs vb. IV — bir fese 60 (««). A-rom. dărdărescu.
Dărnles vb. IV = dăruesc 67 (,i6), 122.
Dăruiri sf. = a dărui, dăruire; pomenire; si dărui=se ţinu a mare;
De! interj.=de! de bra! nu ti spa-ri = de măi! nu te speriâ, nu te descurajă! 57 („); e, de! 60 (46).
Dclini conj. — de ore-ce, din moment ce .74 (24D).
Demec conj. = adecă 143.
Des adj. = des; ponăjunsiră an un urmăn des-des = până ajunseră într’o pădure dăsă-desă 166 [Wgd. des, pl. ăeă 33].
Desmintăs [Wgd 42; Pap.]; vb. IV = descurc.
Dcţindea [Wgd. detsindea 33 =jen-seits] adv.=dincolo.Arom. didinde, dinâparte (v. diţindea).
Ded sm. = moş 50 (,), 51 (90, IS, u), 52, 53, 66
Dedă sf [Wgd. dşdş=Grossmutter]= bunică.
Del sn. = del, colină. Wgd. 8.
Denii, sf. = legături, servind a uni, a legă epele de la răsboiu, pi-ciorele răsboiuluî 32.
Depin vb. I = depen 32 ; tot la de-pinară = a şterpeli totul; a fură totul; a mânca totul 67 (,«).
Depir vb. I = smulg perul 67 („8, u»); Iară si d'epiră = începură să ţipe 149; cfyinili si d'epiră = cânele cobesce [Pap.];uom dipirăt om nenorocit,disperat, desolat [Pap.].
Dşsa adj. — desă; şiştaţilî cu desa = banii cu desa (fel de brodărie) 34.
Deji]l, pl. de la ded — bunicii 118.
Di prep. = de 45 (,), 49 (,); di să ~ ca să 61 (,); di bun Domnul — cu bine Domnul! 56 (,,); făr di coasti 50 (14); di = oare 73 (s«); di să trimetă vrină cârti — dacă o să trimită vre-o carte — scri-sore —142.
Diament sm.=diamant 152.
Dichlcllu sm. = sapă (cu doi dinţi) 48 (15).
Di-cpn adv.—de când?
Didinţea adv. — de dincoce. Arom. dincoâ. [Pap.].
Di-disnpră — de asupra.
Dilăs vb. IV = adiu, respir. Arom. adi\îu [Pap.].
Diindea adv. = dincolo.
Di-Iundi adv. = de unde.
Dijos adv. = de jos.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
209
Dijulfes vb. IV=descojesc. krom.diz-go\îu [Pap.].
Dila prep. = de la [Wgd. dila 34].
Dimineţă sf. = dimineţă.
Dimnşţa = dimineţă 169 (4), 54 (,). [Wgd. dimnqsta 34].
Din prep. = din 50 (18); din timp = la anul 56 (31); din iundi si bat munţi\î = de acolo, de unde se bat munţii (in capete) 146, 63 (4u)-
Dinapoi adv. = îndărăt, înapoi 157 (veţlî dinăpoi).
Dinăoără adv. = dintr-odată 108 (J0).
Dinăpăl adv. = înapoi 68 („,); maî dinăpdî = maî în urmă 144.
Dincoâ adv.= din coce [Wgd. dinlcda
' 33].
Din-dinăoară [Wgd. din dinp oarp 32] adv. = dintr’odată.
Dines vb. IV = ating; cqinili nu-u za-dinşşti 65 (,„).
Dingu sm. = fel de vâltore pentru curăţitul orezului 26.
Dinţi sm.= dinte 47 pl. dinţi = dinţi 50 (,o), 67 (i3o-iss)j po coasniţi.
Dintru prep.=pentru 33; dintru ţea— pentru aceea; dintru-ţi = pentru ce. [Wgd. dintru tsq = aus diesem Grunde 34].
Dinţca adv. = dincoce.
Dinzîir prep. = jur-împrejur 156; în jur 117 [Wgd. din-zur 33, din-zur-di 34].
Dinzur vb. I = înconjur; şi ca s-li dinzură = şi după ce le înconjoră 108 („).
Dinzurari sf. = înconjur, înconjurare 108
Dip adv. = neapărat 123.
Diparti adv. = departe 136; maî di-parti = maî departe 158.
Dipola adv—apoi [Pap.].
Dipu prep. = după 155. Arom. dipu nîs = după dînsul (Epir).
Diră sf. = urmă (?) 67 (i33).
Dirăc sm. şi sn. — stîlp 49 (3); Dâ-călîă au direţî = (brodat în felul) Docăî cu stîlpi 34. Arom. direc, stur.
Dirăp= după; drept; ajun; direp cap şi căăîiuă 64 (5)); direp rudiri — în momentul nasceriî, când să nască 116; direp viniri — drept când vin, la venirea 100 (69); direp Cărciun — în ajun de Crăciun 111 („); direp sami Gîorz=în ajunul s-tuluî George 113 (J3).
Dirăpt adj., adv.=drept67 (io«), 84 („„), 169 (im, ue); zăbun dirept = haină femeescă dreptă 36; direptspuni= spune drept 140; fem. direptă [Wgd. 17; cKrepfo=rechts33].
Direptăs adj. = cel drept 68 (,35).
Dimii conj. (veţli delmi) = dacă 155; dirmi la flaşî = din moment ce-1 aflaşî 156.               ’
Disagă, pl. ăisfyzî = desagi 163.
Discârc vb. 1= descarc 141,153; ţe-şî discărcţ) = ce-şî descărcă 162.
Diseăntari sf.=descântare; <s>diput-niri di clinurî = descântare de făcut de c inurî 104 (6„).
Discţmt vb. 1=descânt; si discqntă= să descânte 107 (88). Pap. 24 (9).
Disfâc vb. III = cobor ; mi <x> = mă cobor ; aţi aşi disfesi Cusi-cucoti= apoi se coborî, se dede jos Cusi-cucoti 138; disfy-ti cmo să-ţi dau şiîo ţe ţeri=coboră-te, dă-te jos acum să-ţi dau şi eh ce dorescî, ce ceri 167.
Disfâş vb. I = desfaş, desfâşur 119; ladisfaşă=î 1 desfaşie, îl desfăşură 105 (J.
Disfpr (mi css) = mă dail jos, mă cobor cu ajutorul funiei, sforeî 148.
                             ii
Dipri prep. = de pe 49 (,,,), 107 (88).
                                                                              Analele A. R.—Tom. XXV.—Memoriile Sec(. Literare.
www.digibuc.ro
210
PERICLE N. PAPAHAGI
Disgules vb. IV = născocesc, desco-per [Pap.].
Disgustds vb. I — ospătez 121.
Disjules (v. dijules) vb. IV = des-cojesc, scot coja a ce-vâ; disjuUs pornea = descojesc pânea. Arom-dizgolm.
Disleg vb. I—desleg 105 (*). Pap. 9 (6). ^
Disinărţis (mi<x>) [Wgd. dismgrqs — ruhe mich aus, 42] vb. IV = me odihnesc, me repausez ; ca să si dismărescă un'ec = după ce se va odihni niţel 166.
Dispârt vb. IV = despart (Pap.).
Dispărea vb. IV = sfâşiu (Pap. greşit dispar disc) ; poati s-li dispărescăr= pote să le sfâşie. Inf. dispărgri.
Dispărea vb. IV = despart, despăr-ţesc; \ia dispărţaşti =îi desparte, îi despărţesce 53 (4o).
Displc vb. I = despic. Arom. disic (Pap.).
Dispicătură sf. = despicătură 148.
Displităs vb. IV = despletesc (Pap.).
Disp&lîd vb. I=despoiu; dispu\îăt= despoiat, fig. om de nimic. Arom. dispdlm, dispulîât.
Disupră [Wgd. disuprg 35] prep. = de-asupra.
Disupru prep. = de-asupra ; pri <x>;= pe de-asupra 103 (oa);
Di-sus adv., prep. = de sus.
Dişclld vb. III = deschid 45 (<), 159; dişclis = deschis 51 (ss).
Dişclităr sn.= răşchitor 33.
Dişţirt vb. I = deşert; diş^rţi= deşerţi, golescî 62 („).
Diştăt vb. 1= deştept; eanu ladiş-tify = ea nu-1 deşteptă 164; diş-tităt (Wgd. diştetăt 17) = deştept, deşteptat.
Diştct adj. (Wgd. di&tet 17) = deştept.
Diţindea adv. (v. deţindea) = dincolo, în a parte 144,155. Arom. didinde, nâparte.
Ditt sm. = duh, adiere, respiraţie. Arom. adi\îari (Pap.).
Dlundi (Wgd. d\undi 33) adv. = de unde.
Div adj. = sălbatec 80 (ae«).
Divutină sf. = fieră, animal sălbatec 142, 147.
Dizgălirt vb. I = descojesc. Arom. idem.
Dizgrop vb. I =”desgrop, desmor-mîntez; au dizgrupară =?= o des-gropară 145, 147.
Doagă sf. = dogă, velinţă mai grosă, cuvertură 117.
Doâpăr vb. I. = me razăm. Arom. mi ndoapăr [Pap.]
Doari (mi <x>) = me dore; la doari buricu = îl dore inima 116 (,„).
Docă n. prop.fem.= Docă; Ddcă\iâ=-a Docăî, în felul Docăi 34; <x> cu direţî; <s> roşi, co vinilă = feluri de brodăriî 34.
Dodă sf. = soră mai mare. Wgd. 50 dodq.
Doi num ; fem. dgii, dguă, doauă [Wgd. doi, dpauQ, 28] = doi; an doî aţi m&rzi = eşti un fricos 68 (ub) ; liHtnim ăn doi! 59 (u).
Donf sm.=Domnul, Dumnezeu 60(„).
Doiu-liertu vb. I = me rog lui Dumnezeu să erte, ert cu ajutorul lui DumneZeu; sa-ţî dom-\iertu tatu-tu = o să-ţi pomenesc pe ta-tă-tu, o să mă rog de ertarea păcatelor tatălui tău. Arom. dum-\îeriu. Dom-\iartă-ţi!; Dum-lîar-tă = ertă-1, Domne, odihnesce-1, Domne 57 (Sl); când luăm din coliva, ce se împărţesce pentru pomenirea şi ertarea păcatelor cui-
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
211
  va,întrebuinţăm în tot-deauna ex-presiunea de mai sus : dom-\iartă! Ar om. dum-\iartâ-l 157.
Domcă = n. de capră 170 (,a).
Domn sm.=Dumnezeu, Christ, cer; 67 si); ţi sa zică Domnu = ce să ţlică Dumneţleu, ce-o ţlice Dumneţleu 39; să dea Domnu! 55 (8); lu domnu 55 (,,); 56, 57; mai di cutru partea Ddmnului=cu inimă bună 167; oo =s cer 50 („).
Don că ~ n. propriu de femei; n. de capre 170 (M).
Dor, pl. doruri = dor [Wgd. 24J.
Dor vb. II=dor; baba-u doari buricu 45 (,); doresc: ti dor = te doresc.
Dorm vb. IV = dorm; dorm bubili 26; za-doarmi 69 (tos); durmeă ca dupri ţea lantă lumi =dormiâ ca de pe lumea cea-laltă, adecă mult şi bine 164 [Wgd. 37 idem].
Dosta adv. = destul 60 (<s,4s,«).
Dppăr [Wgd. ăopţ>r49] vb. I=aper.
Doă num. = două; la dşuli zşli = a doua ţii 147.
Drac sm.—drac 61 („,), 69; lucru dracului = lucrul dracului 166.
Drăjauă sf. = codă de topor 82 (447), 135. Wgd. drQzâuQ 75, 76.
Drăuiăntă sm. = dermoniu, ciur cu găurele mai măricele (Pap.).
Drăpes (mioo) vb. IV = me scarpin, mă zgâriu (Pap).
Drezgă sf.=pădure desă; lucru plin. Ar om, lucru stupătos.
Driiu loc. adv.=^m drim—pe lună plina (Pap.).
Drob, pl. droburi = ficat, drob 140, 88 (SM); drobu alb = plămânii; drobu negrw=ficat, kvom.plimună şi hicăt.
Drubes vb. IV=sdrobesc; dumic 75 („„); îmbucăţesc 120; sfarăm; dru-
  bit scrăcăîeşî — dumicat mănânci, îndop! 69 ( 15b)*
Drugă sf.=ţepuş ce se pune în cep 28.
Drnjdşliă sf.= piuă (?) 69 (U9).
Drum, pl. drumuri [Wgd. idem 24, 48] = drum, 69 (uo-m); s-nu vri-viască drumu — să nu vorbescă în drum; mergend să nu vorbăscă 108 (,o) ; chinisiră drumu = porniră în drum 137; cum amnă dru-mu = cum umblă, cum mergeâpe drum 160; şi-şi vizii di drum — şi-şi veţlii de drum 162; ari si-ţî da drumu=i\i va da drumul 163.
Drumâc sn.= păr are, potecă.
Drumătbr sm. = drumeţ, călător 155.
. Wgd. drumutoru 78.
Drumu-mumîişulnt sm. drumul naşului, se numesce costelaţiunea drumul lui Traian, despre care se spune aceeaşi legendă, povestită de noi în lucrarea noslră «Din Literatura Poporană a Aromânilor» pag. 812, cu singura deosebire, că laptele este înlocuit cu paie.
Du prefix la unele verbe, ca să întă-rescă şi mai mult acţiunea lor 65 (8«); ca s-la du speZă=şidupă ce va fi spălat (cu desăvîrşire) 108 (70).
Duân sm. = şoim de munte.
Dubară sf. = complot, conspiraţie; fesiră dubară =■ complotară 156.
Duc vb. III. = duc 46 (,); si duşi— se duse 69 (1M); mi duş ^mă dusei; năpdi-ţi că duseşi-ti, duşmă-nuli ! = înapoi (înapoieză-te), că te-aî dus, drăguţule! 69 (187); vrin si ăM«şsi=cine-vâ se dusese 151; si dus'esiră= se duseseră 156; si-şî si dusşsi = îşi se dusese 158; ama s-mi duc = dar o să mă duc 135; ă«-mî=adu-mi 135; ra dus— s'a dus, eră dus 69 («»).
www.digibuc.ro
212
PERICLE N. PAPAHAGI
Duchiăn sn. = prăvălie 159.
Dncliics (Pap.) vb. IV = îmi vine în minte, pricep. Arom. aduchîescu (Epir).
Dud, pl. duŞi sin. = dud 28.
Dudulăţ sm. = paparudă 115 (78).
Dujdovnic sm.=salamandră. Arom. salamendră.
Dulâp sm. şi n.— dulap 135, 162.
Dulţi adj.= dulce 72 (33t), 145. Wgd. dultsi 17.
Duina=n. prop. de personă 46 („).
Dumacliin sm.=gazdă, stăpân al casei, capul familiei 103 (83), 122 ; du-machinca — stăpâna casei 123.
Duminică sf. = Duminecă.
Dumnizăsc adj.=Dumneţleesc (Pap.).
Dun vb. I = adun, strîng 71 (soi), 102; ca si dunară toţi = după ce se strînseră cu toţii 147.
Dunari sf. = adunare, a adună; du-narea-mxâurilor = culesul viilor.
Dnnîa sf. = lume 62 (M), 69 (,55), 74
' (tos).
După prep. veiji dupu 163, 164.
Dnpăr^s (micss) = mă rezem. Arom. mi ndoapăr.
Dupri prep. = de pe; dupri lantâ lumi= de pe cea-laltă lume 73 (tso)i 164.
Dupn prep. == după 50 (0), 51 (,<>) (v. dipu). Wgd. dupu 35.
Duri — n. de cal întors 170 (25).
Dnrmirisf.=a dormi, dormire (Wgd. durmire 14; durmiri 36).
Dul’iuităs vb.I—mă închin (lui D-<Jeu, celor sfinte); a dormi bine de tot; inf. durmitizari.
Duşmân sm. — inimic, duşman 55 (n), 69 (ios-ios); 138; în sens de des-mierdare: drăguţ 69 (107); 138.
Dnşu = fiinţă; namilă 150.
Diiţiri sf:— ducere 84 (473).
                                                       D
P se pronunţă dz.              .
Padă sf.= zadă. Se scote din lemn de pin, brad şi juniper.
ţ)ar<Jallu sm. (Pap. (ţărcţălin) — zarzăr 28.
Pamatcă sf. = n. de pasere, care cântă forte frumos: ăi pu\îu priumuvi-resc = este pasere primăvăratecă (Hma), care vine primăvara şi se duce tomna.
părnbâc sm. = nume de flore. Arom. zâmbăc. Pap.:bolă numită la Arom. faţi-ntr-ocli.
pămbufullu = nume de flore.
Păr^ălină sf. = zarzără. Pap.
ţ)ifră sf. = cioreci, poturi 37, 120.
pig, pl. (ţigurî =termin de joc copil. 90 (3).
pivri=fig., ochi; să aţi îesă <}ivriiî= să-ţi ăsă ochii. Arom., se <Jice: să-ţi iasă ifţihili», <ţihî, în loc de ochi.
polcă = nume de vacă 170 („).
                                                       E
E! interj.; e, de!=ei, de! 60 (4J).
Ea pron. pers. [Wgd. ia 29; a\î dat., ao, u ac.]=ea; la ea=ei dat. 103 (Ss); a]î = î1 dat. 49 (4, S1, M); la lantă parti-\î si puni lupată = la cealaltă parte i se pune lopată 33; nu [î-ăi frică = nu-i este frică 51 (i8); o\i = îi 51 (i8, 11); şi-u = şi o 45 (4); au ac. 53 (37); 45 (4); îa-o= etâ-o 64 (so); pl. eali; ac. li 77 (833); dat. la. Wgd. iaii; la dat. li
    ac. 29.
Ecşigliisăs vb. IV = tălmăcesc, explic 165.
Eftin [Wgd. 2] adj. = eftin.
Eli-alaisi = formulă turcescă, însemnând aci: vai dâmne, ei dâmne ! 160.
www.digibuc.ro
meglenoromâni!.
213
Emin- adv. = abia 8 (sos)-
Etcă = etă 143.
                                                      F
Fac vb. III=fac; nu faţi = nu face; sup tini să faţi! 59 si facă 48 (15); s-la facă 56 (s8); ţi sa faţî?= ce să faci 57 (85);    ! = fă! 63 (41);
   da-mi ti făţiri 60 (48); di făţiri. . . lăgară = de limpezit, de curăţit argintul de aramă 30; nu faţi = nil e bine, nu face 102 (8i); di ca sa du facă micu după ce va nasce pe prunc, după ce se nasce pruncul 117; fat = făcut 119; ară fata ţcna fată = iar fata cea născută 165; fqta aşi fqsi un ficior = fata îşi născu un băiat 153; an loc că ea vş fat = pe când dânsa născuse 143; cola ea fesi un i\iu — acolo ea născu un fiu 142; si fesi saibu pri iei = se adresă luî logofătul 156; câ-şî veu fat un mic lupăăc= căci îşi născuseră un puiu de lup 161; ami si faţi=îmi pare 164; ari fat — a fost 162 [Wgd. 45].
Facliir adj—sărman, sărac 62 (88), 142.
Fag, pl. fazi = fag.
Falcă sf. = falcă.
Fără [fpr, făr] prep. = fără 145.
Faşă sf. = făşie cu care se legă pruncul în legăn, şi care Arom. se ţlice: fâşie 122.
Fat = fapt 88 (5„).
Faţă sf. = faţă [Pap.].
Făţiri sf. = facere; nascere 116.
Fălâs [mioo] - mă fălesc, mă laud [Pap.].
Făinşltă sf. = familie, copii 59 (8.8), 61 (71), 69 (mo), 145 [Wgd. funişlig4].
Făntonă sf. = fântână 149.
Făr prep. = fără 50 (14). v. fgr.
Fărâş sn. = făraş 31. Arom. fârasi, fraşe.
Fărclps vb. IV = sforîiu. Arom. hîr-bulescu [Pap.].
Fărină sf. = făină 105 (08).
Fărti = cuvînt apelativ cu care chemă cumnatele pe cumnaţi, in loc de a-î numi numai pe nume: fărti Noe! vin coă [Pap.].
Fărtat sm. = fărtat; fărtati = prietine, amice 127. Wgd. furtati 49.
Fărtăţillă sf. = frăţie de cruce. Arom. fărtăţilie [Pap.].
Făsâjlă sn. =fel de fasole ; oo gras — fasole ţucără.
Fes sn. = fel 102 («).
Fet vb. I = făt; aii si fitp bou — i se fetă boul 63 (3|).
Feiuin adj. = femenin [Pap.] 156.
F'şmină adj. = femenină 69 (Uj)
Fetă [Wgd. f$tg 4] sf. = fată.
F'etişcă sf. = fetiţă [Pap.].
Feric vb. I = (feric) încalţ, potcovesc; te lucrez, te calomniez 70 (i,4).
Ficior sm.=fecior, băiat, 170 (i73), 162.
Ficlurăl sm. = băeţaş [Pap.].
Ficlnremi sf.— feciorime [Pap.].
Filen [tk.] = cutare 144.    .
Filia sf. = felie 35.
Fină = n. de căţea 170 (>7).
Firăs (mioo) vb. IV=mă feresc, mă păzesc [Pap.].
Fităsc adj.=de fată; an Htescă rubă= în haină de fată 156.
Fitişoarcă sf. == fetiţă [Pap].
Fiu sm. = instrument servind argintarilor 30.
Flămând adj. = flămând 82 (438), 148. Wgd. fl^munt 28, 49.
Flăiuundeţă şi flămăndeţă sf. = fome, flămâmjire.
Flămundos adj. = flămânzit, flămând [Pap.].
www.digibuc.ro
214
PERICLE N. PAPAHAGI
FlKmnnţLţts vb. IV=flămânzesc.
Flingiăn sm. = ceşcă (de cafea) 122.
Floari [Wgd. floare 23] sf. = flore.
Foali sm. = foaie 58 (4); doi fo\iun 149; foali di suflări = foaie cu care se suflă; oo di răstupiri răzintu = foaie de topit argintul 30; '\j = burtă, pântece 66 (10<), 81 (415); la dărară foali= a bate reu pe cine-vâ 70 (171); ă\î spârsdşî foălili = (fig.) îl îndopaşi cu mâncare 70 (1J8).
Foârfiţi sf. pi = forfeci 30, 45 (4).
Foc sn. = foc 50 (n.n), 51 (,,), 83 («9); nu putii să-şi fană focu pri famc = nu putu să se stăpânescă, nu putu să-şî ţie focul pe inimă 163.
Fdrtumă sf. = funie. Arom. fbrtumă 79 U).                   ^
Fpr prep. = fără; fară-di, far-di [Wgd. fprşdi, fprş 34] = fără de.
Frasim sm. = frasin 33 Brw.
Frasin sm. = frasin 28, 32. Arom. frapsin.
Fraţi sm. = frate 47 (,), 53 („) [Wgd. frate, frats 11; fraţi, fratsj 22].
Frăclps v. fărefas.
Frăşcăifcs vb. IV = scutur, bat pe ceva, ca să se scuture praful sau alt-ce-vâ de pe el 138.
Frec vb. I. = frec, trag pe cine-vâ, când e recit.
Frenc pl. Frenţî = Frances, European 152.
Frică sf. = frică 51 (19), 70 (««, wi). Wgd. frikg 34. '
Frici sn. = fluer 159.
Frig vb. III=frig; s-la frizim=să-l frigem 160, 62 („); fris = fript. Wgd. trip& 39, probabil să fie gre-şelă în loc de friş = fripseiu, cum se aude în Meglenia şi cum de altfel găsim tot la Wgd. 17.
Frig [Wgd. frik 24]=frig; fa,ţi frig= face frig, este frig.
Friguri sn. pl.= friguri; insectă din ordinul crepusculorilor, numită, dacă nu mg înşel, sfinx, cap de morte. Arom. hîavră. Se crede, că cine este apucat de friguri, spre a se scăpă, este bine să prindă acestă insectă şi să-î scuipe în gură, după care fapt frigurile îl vor părăsi [Pap.].
Frimlnt vb. I = frămînt, fac pâne. Pap.
Frpn sn. = frâu. Pap. greşit frăn. Wgd. frşn 6.
Frpng vb. 111= frâng; Na za frşn-sim un'şc = ne-am răfuit, certat niţel 70 (18S), froncţi-ţi guşa di oă= rupe-ţi gâtul de acî! adecă: du-te dracului! 59 (H). Wgd. frşnt, /rpnă 18; Pap.
Frunză sf.=frunză 70 (18J), 152. Wgd.
   frunza 11.
Frunţi sf. = frunte 86 (M0), 108 (,0).
Ftari pr. neh. = atare 103 (M), pl. ffari. Wgd. tari, tor\ 65.
Fucî^s vb. IV = sforăiu. Wgd. fut-ăps = ich schnarche 42; ve^î făr-căqs. Arom. hărchîescu, hârbulescu.
Fudul adj. = fudul, lăudăros [Pap.].
Fnfutgs vb. IV = [cuv. onom.] a ţî-şii [= despre foc 97] (41).
Fug vb. IV = fug 33; fuzi casă = se duce acasă 115 (78); fapatuzi 45 (,); fui! = fugi! 67 (110), 69 (>„), 169.
Fugatu sm. = fugitul 76 (»n).
Fugă sf. = fugă, plecare 83 (459), 117, 123.
Fulidr, pl. fulîoărâ = fuior, lână de tors. Arom. fu\idr 38; fig. minte.
Fum sn. = fum 47 (73), 50 (u, 78).
Fum vb. I=fumez, fumeg; la fumău= le eră frică; nu cutezau 70 (184)-
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
215
Fund sn. = locuinţa de ârnă destinată vitelor 40; oo=fund: an fundu lu mari=-\n fundul, în adâncul mării.
Funi [Wgd. 65] = funie.
Funlăr sm. = care face funii.
Funiă sf. = funie 84 (<BS), 148.
Fur sm. = fur 70 (188, hm).
Fur vb. I = fur, a fură 74 (280) 165; furat = furat 84.
Furcă sf. = furcă 32; pl. furţî 31.
Furculiţă sf. = furculiţă 31.
Furi]! s. pl. = constelaţiunea: ursul mare, carul mare.
Furiîiă sf. — furt, hoţie, hoţi mulţi; mari furiiîă-î la noi = mare hoţie e pe la noî, suferim mult de hoţi.
Furlină sf. = galben, monedă de aur, pl. furii ni 126. Arom. flurie.
Furlpc sn. = furt, hoţie [Pap.].
Furnă sf. = cuptor 138.
Furnigâr sm.=furnicar, loc plin de furnici [Pap.].
Furnigăsf.=furnică 70 (i86); pl. fur-nizi. Wgd. fumigq, furnis 11.
Furnofcă adj. = de cuptor; lup'qţi furnofţi = lopeţi de cuptor 31.
Furtună sf. = furtună, vijelie; fig. miserie [Pap.].
Fus sn. = fus 32; fusi pl. = vergelele de la răsboiii; cârligele cu cari se împletesc ciorapii ; fus di rudâhîu= fus de cier ic; fus-di-7er=fusul de fier de la moră.
Fusu-bâbăliă = fusul babei, nume de plantă.
Fustăn sn.=Arom. fustanelă 114 (,5).
Fuşti s. pl. = Vergele, beţişdre de la răsboiii 32; cârligele acele de împletit ciorapii 102 (M), 103 (8S).
Fiiştini=n. de orăşel în Meglenia de jos, locuit de Turci şi Bulgari turciţi 158.                     .
Fut vb. HI = fut 136, 137.
                                                 G.
Gad. pl. gajî = paiii. Arom. şi\îe) ani antr\j) gad an uocliu — îmi intră gunoiu, ce-vâ în ochiii (Pap.).
Gaidă sf.—cimpoiii 114 (,5); mi dărăi gaidă= m’am făcut cimpoiii, adecă: m’am săturat bine de tot 70 (u«).
Gatgur sm.=pasere din ordinul răpi-torelor, galbenă, de mărimea unui cocoş.
Gailfe sf.=grijă, mâhnire,întristare ; că-i mult an gaile = că-i tare întristat 142; \î-ăî buricu an gaiU= îi este inima întristată 144, 146.
Galbin adj.—galben 70 (,B0). Wgd. 28.
                                 Galicluni [Wgd. galit^uni = \&vh.‘i.t-schelung 15] sf.=desmierdare.
Gani=? 50 (,a).
Gard sn. =Gard 106 (87); că găr-durii rau amplititi=cnci gardurile erau împletite 151.
Garş, fem. garşă adj.; capră garşă= capră pestriţă, care este negră şi are pete albe, ori albă cu pete negre 170 (l8).
Găură, pl. găuri, sf. =gaură 54 (<s); găurî=celule de albine 27. Wgd. Holle 4.
Gaz sn.=gaz, petroleii 51 (14), 52 (al).
Găd^s vb. IV =mi gădiî an uocliu= îmi întră paiii (gad) în ochiii. Pap.
Gădunitt sm.= gutuiu (Pap.). 28.
Găduniă sf.= gutuie (Pap.).
Gălbinari sf. = gălbinare; bolă de inimă cu acelaşi nume.
Gălbinicibs adj.=galben; suferind de gălbinare; om şubred, neputincios.
Gălbinuş sn. = gălbenuş.
Gălciavă sf. = gâlcâvă 161.
Găliţs vb. IV= desmierd; galii d-cîdr = copil desmierd at.
www.digibuc.ro
216
PERICLE N. PAPAHAGI
Găl^tă sf. = găletă 31.
Gălicluni sf. = desmierdare.
Gălină sf. = găină 51 („); di gălini a\i ăi frică 51 (19). Wgd. g<jl\in<j 5.
Găngălăs vb. IV = gângăvesc, a fi gângav [Pap.].
Gănsâe sm. = gâscan, gânsac.
Gări) v. grăb.
Gărbăs vb. IV = tund oile la gât, pântece şi c6dă. Arom. suineiţ.
Gărbovă adj. = gârbovă, cocoşată 165.
Gărdină sf. = grădină 141.
Gărgujlcă — ulcior cu gura strimtă [Pap.].
Gămaţă adj.—de grâu; pugaciă găr-naţă= plăcintă de făină de grâu 120; faţi muma-sa mai mulţi p^hî gârneţi 103 (M).
Gărnişdr sn. = porumb 25; <n> alb, <n> galbin,=feluri de porumb 25, 152.
Gărnuţ sn. = bubă 59 („). Wgd. gqr~ nuts 24.
Gărtlăn sn. = gâtlej [tk. gîrtlâk].
Găselniţă sf. = omidă, găselniţă.
Găvană sf.= farfurie |de lemn, care se astupă forte bine cu capacul 34. Arom. cămidu ; pidupinac (Epir).
Gătunlft v. găduhîu 28.
Găzctă sf. = monedă veche, falsă, de metal fără valore 91 (,).
Glilarmi sm. = verme 51 (,8); ghîarmi ţe ta\iă = fel de verme. Wgd. ghîarmi 8, 19,
Ghlaspi, pl. ghîespi = vespe 81 (<„). Wgd. giaspi, giesp 19, 8.
Ghiaţă sf, = vieţuitore 51 (i„); vieţă 70 (m). Wgd. gjatsş 19; niţi ună ghiaţă = nici o fiinţă 166, 160.
Gliiazmă sf. = apă sfinţită 120.
Ghidi —măi; ghidi ampirâtuli=măi împăratule! 150.
Ghiăs vb. IV = înviez, vieţuesc, trăesc 66 (»s). Wgd. giies = vieţuesc 19, 42.
GliYesă adj.= capra de colore negră şi vărgată cu roşu la burtă; capră ghiesă [Pap.] 170 (s,).
Gliigdr sm. = pietră porosă, găurită de pldie.
Glihigliiaru sm.=spin măgăresc 139.
Gliinglili' sm. — nume de plantă cu spini; place mult măgarilor [Pap.]
Gliioără sf. = viorea 88 (S8S).
Glilola adv. = ore 74 (m). [tk. pers. ghîoîa],
Gliiăn sm. = n. de pasere. Arom. ghion 95 (9,). Cântă duios şi nop-tea chiar, şi se spune că-şî châmă pe frăţiorul seu.
Ghtor = n. de plantă, fel de viorele.
Glitorglii n. prop. = George 58 („).
Ghipt sn.=vipt, grâne, cereale 47 (10), 138. Wgd. g\ipt = Nahrung 17, 19.
Gliirdăn sn. = colan [Pap.].
Gliitt adj. = viu, sănătos; să iă ghiu mim= să fie sănătos micul 56 («-«), 55 (6,17) 57 («, <9, m), (88); mi mâncău cola ghiu = me mâncau coleâ de viu 162. Wgd. g\in 19; ghiă [pronunţă : ghiîâj = vie, sănătosă 49 (,), 54 (4l); baclă ghiîă=îavă crudă, nefiertă 159.
Gliiulăţ = viuleţ 54 (41).
Ghtulizara = n. propriu 146-151.
Glilupc sm. = Ţigan; fem. ghiupcă; pl.m. ghîupţî,fem. ghiupchi [Pap.]. 51 („), 52 (so), 70 (1M), 47 (u).
Glilnpc sm. = pasere din ordinul cornirostelor, de colore ţigănescă.
Ghiupcă sf.—cleşte mai greoiu, mai măricel 30.
Gladclă sf. = şoseâ 167.
Glain sn.=giam.Wgd. g\.dzamur\ 19.
Gtambdş sn. = petrecere, chef ; î§î
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
217
  dărară gîambuş = făcură chef, petrecură 151; eu gîambuşurî = în petreceri 142,
Giamiă sf. = moschea 67 (m).
Gianăm = dragă, frate; măi; aidi gîanăm zonă- Ghîulizaro, nu dări vrin cântic == aî fă (dragă) ţlînă Gh., nu cânţi, nu începi vre-un cântec 145; bun ai gîanăm=bun e frate 77 (3u). [tk. gian = suflet],
Glangaldţi s. pl.=instrumente 89 (38); gîangaldţî di agru = unelte de agricultură 103 («3).
Giavalr sn_giuvaer, diamant [Pap.].
Giavara-ginvara = 70 (103).
Giăngărâş ^i,=clopoţel. Wgd. dzţ>n-gpraău 74 = Schelle.
Giăngărăs vb. IV = resun, sun din clopoţel, dintr’un instrument 6re-care, 128.
Gibădăn sn. = fel de haină, fel de vestă. Arom. gimăndane 37.
Gibărdisăs vb. IV=îndestulez; şi bel-chi si gibărdisescă di tamachiăr-fyc = că doar s’o îndestula de lăcomie 138.
Glep sn.=buzunar 115 (,«), 164. [Gep-geib tk].
Gigi-inigi = lucruri plăcute de ale mâncării 128.
Ginea adj. = nepricopsit 89 (3J).
Glnmăndani [Wgd. dzumgndani 19] sf. = Jacke von Wolle, Art von Weste.
Giuvăp sn. = răspuns 157.
Gînvara = 70 (i«3).
Glas sn. = glas, voce 53 (3t), 144; din un glas — Intr’un glas 160.
Glesnă, pl. ^Zes«i=glesne 70 (i»«), 145.
Glicică sf. = nume de fldre albă, pl. gliăchi.
Glignslt adj. ==lustruit; verdi gligu-
  sit — uns cu verde, după cum se obicînuesce a se coloră âlele sau ulciârele pe din afară, ca să fie mai resistente 117. (Nu sunt sigur, dacă cuvîntul este gligusit şi nu cum-vâ gligusit.)
Glistă sf. = panglică, de care suferă unii âmeni în stomach.
Gloabă [Wgd. gloabq 11] sf.^gl6bă, amendă.
Glog, pl. gloji = spin cu ţepuşele
• mari cât un deget.
Glnbaf [Wgd. 28] = prost.
Glnscă sf.=cireşă albă, necâptă 61 (6).
Gliată sf.—instrument de făcut găuri mai mari la samarul.
Gjîăş = ?, 30.       “
Gjieg sn, = pămîntul cu care se lu-struesc vasele de pămînt, ca sa devie consistente.
Ghem sn. = ghem; pl. glîemuri şi glomi [Pap.].
Gîîeţ sn. = ghiaţă 61 (6); si do ca pri gol glieţ — a înşelă, minţi pe cine-vâ 70 (196).
Glindă sf.= ghindă [Pap.].
Gl.indnră sf.=b61ă, umflături la gât; provenite din recelă.
Gllnbinlc sm. = pâne necoptă bine. Arom. glidu [Pap.].
Gnoî sn. = gunoiu 59 (30), 136.
Goală adv. — numai 87 (538).
Gogn adj.=prost 89 (,„); nume propriu; di lu Gogu = fldeuri, mofturi 71 (l9»).
Gol, fem, goală adj, = gol, neînvelit 67 (us); nud, în piele; gol-gu-lişan = în pielea gdlă, Pap.j^oZ ca di mumă fat = sărac de tot. Pap. Wgd. gol,- pl. goli 13.
Gbrniţă, pl. gomiţi= per tomnatec, sălbatec 28. Arom. gorţu; fructul acestui per.
www.digibuc.ro
218
PERICLE N. PAPAHAGI
Goţi = n. propriu de pers. 66 (,M).
Gozbă sf. = petrecere, banchet (con-vivium); gozbă aşi v&u, = aveau banchet 161.
Gpscă sf. = nume de flore.
Grai ti pi. graîă şi gravuri, sn.=vorbă; subdivisiune a jireghiăi 32 ; firele de la răsboiu: graiuri. (Pap.).
Grandn = hârb, 61ă prostă 71 (m).
Gras adj. = gras 80 (
Grăb sn. = spinare, şira spinării 107 („).
Grăbăibs vb. IV = sgâriu, sgâriu cu unghiile.
Grăblă sf. == putină mică 31.
Grftblâr sm. = lucrător de grăbii.
Grădinar (şi gărdinâr) sm. = grădinar 163.
Grămadă sf. = grămadă 54 (41).
Grănciâr sm. = olar 71 (,,7).
Grănişbr (v. gărnişor) = porumb
   115 (,.)•
Grăpcloană sf. = gropiţa de la cefă. Arom. gurViţă.
Grătlăn sm. = gâtlej 59 (,8), 154, vegli gărtlăn.
Grăţălbs vb. IV = Sgrînţiu [Pap.].
Grăăvină sf. = nume de plantă.
Greii adj. = greu 71 («,»). Wgd. 27; pl. gre\i.
Greită adj.—grea; însărcinată 116.
Grindă şi Grindi sf. = grindă 71 (u»),
   141. Wgd. grindQ, pl. grins 23.
Grindini sf. = grindină; merzi grindini^bate pietră ; să mqrgă grindini pişti tini = ai să fii bătut 71 (joo); diţea oă mirzeă grindini= de aceea cădea grindină aci 156. Wgd. 45.
Gripfes vb. IV =asmut, dau drumul, năpustesc [cânele, ogarul etc.] 105 (w), 168, 169.
Griş^s vb. IV = greşesc 62 („); gri-
  şfyt— greşit 154; nu si grişaşti 88 (,„).
Grişoană sf. = n. de plantă.
Grivu = n. de câne 170 („).
Groapă sf.=gropă. Wgd. groapa 11.
Grob 8n. = mormînt; pl. groburî = cimitir 103 (t4), 152; grobu-lu-Dom-mz=m'ormîntul Domnului (Christ) 162, 163. Wgd. grop, gr6bur\ 24.
Gros adj. = gros; prost; an gros toarfi = lucreză prost; vorbesce mitocănii 71 (IOi); uzşră un glas gros = auriră o voce bărbătescă 166.
Grpn sn. = grâu ; grşn şutâro, grgn ciclăzât, grgn usatcă = feluri de grâu 25, 71 (,0>). Wgd. grpn 16, grşn 14.
Grnănbs (mi oo) vb. IV = me sleesc de puteri, din causa bătrâneţelor; gruunit = sleit [Pap.l.
Gndbs vb. IV = lovesc, nimeresc. Pap.; ca cum ve gudit din dijoasa lumi = cum hotărîse din lumea de jos 150.
Gugă sf.=puiu (obiect de joo copilăresc). Arom. Rău, fij 71 (tos)i 91 (9).
Gngnfcn sm.=fel de turturea (tră-esce în oraş) 46 (,).
Gnlastră sf. = corastră. Arom. cu-lastră (Epir), curastră.
Gulub sm. = porumbel 51 („), 140.
Gnlişăn adj. = gol, gol de tot. Pap.
Gnnbs vb. IV. = gonesc 64 (M); tucu sâ-u, gunifi = ci să o goniţi, să o daţi afară 142; gunâs = grăbesc, 76 ( 305)185 (497); nafara la gunQştî— îl scote afară 107 (gg).
Gură sf.=la Huma numai însemnă : gura omului, a vitelor; în colo se glice: rost, pentru gura omului şţ a vitelor; se <Jice însă: gură di răzbbiu = gura răsboiuluî; gură
www.digibuc.ro
meglenoromâni!.
219
  di oală = gura oleî; gura di fântână, gura di vali etc.; gura di tufec = gura pusciî 152, 129.
Gurgulâş sn. = pietrele cari servesc la jocul «în cinci pietri.» A-rom. cu abeălile, cu cutumâtţili (veţli: Din lit. popor, a Arom. de Papahagi, p. 168, descrierea acestui joc). Pap.
Guridă sf. = aguridă. Pap.
Gurlăs vb. I = grohăiu; porcu gur-lezâ, porcul grohăie. Arom. gur-lecfu.
Guscăiăs vb. IV = gudur ; cum si guscăîău = cum se gudurau 164.
Gust, vb. I = gust, mănânc; nu-\î si da să gustă 102 („).
Gustăs vb. IV = ospătez 160; di si du gustescă 119. Wgd. gustes 50.
Guşă sf. — gât 46 (,), 59, 71 (104).
Guşnăs vb ,IV = a luă de gât; Iei si lăg§, au guşni şi cătară să si sărută = El alergă, o luă de gât şi cătară să se sărute 164.
Guştir sm. = şopârlă 88 (SH).
Guştiriţă sf. = şopârlă. Pap.
Gutfăs vb. IV = gătesc 160.
Guzăv = trandafir 81 (4„).
                                                      H.
Hahă! interj = ei, ei (rîs) 153.
Hă! interj. = ei! aşă!
Hi! = interj. 148.
Hit = gr. x'.ta 30.
Hristo (Wgd. 30) = Crist.
                                                      I
I! interj = i! 150, 84 (475).
I = fie-care; i zug. Wgd. 19, 30.
Ia=iată, iacă; îa-la ampiratuvinu= ătă-1 împăratul veni 151, 64 (50)i 159.
la= sau; 65 (,,), 82 (,„); îa mor
   ia ti ndireg! = sau mor, sau te dreg, te regulez! 57 (s).
Iadeţ = osul iadeş de la paseri; obiceiul de a se prinde iadeş.
lâdiră sf.=iederă. Wgd. \adirg = Epheu.
îanici&r sm.=ianicer; om rău (Pap.).
Iară [Wgd. iarg, iare 4, 8= Eisen-fessel]. Arom. hîare, fel de lacăte, cari se pun vitelor la piciore, ca să nu se potă depărtâ.
Iarbă sf. = erbă 50 (n.n), 64 (50); ari iarbă si za paşiim ? = există nutriment 71 (105), 166; fig. pâne 89 ($). Wgd. \arbg 8, \arbur\ 24.
Iarnă sf. = ernă 117. Wgd. iar-nata 34.
lavi = etă 149. Arom. îavea-u = iată-o (Avela).
lavur sm. = nume de arbore în felul paltinului, laur.
lazuvăţ sm. = vezure, bursuc.
Ibanlţ>c sn. = străinătate 140.
Ibric sm. = ibric (ulcior de aramă).
Ic sm. = smochin 28, 163.
Ică sf.= smochină 163. Wgd. ikg 19,
Icliim sm. = doctor 165.
Ici adv. = de loc 1104 (M).
Idanâc sm. = instrument cu care se lucreză inul 34.
Idol, pl. idoli = statue veche 20.
Idvam adv.= abia 147, 168.
Ie pron, neh.=fie-care; ie-dimngţa=*= în fie-care dimineţă 120. Wgd. i, ie 32.
Ied, pl. iezi, fem. îedă = ed. Wgd. îet 8.
Ieftin adj.= ieftin 64 (44).
îcj sm.= ariciu (în Oş. ariciu).
Iei pron. pers. = el 70 ( 106,807 ). Wgd. [el 5, 8, 29 ; tfă, li; a\î= îi Dat. 46 (,); ă\i= îi, i; la Ac.= îl 62 («)i 46 (7)i 33, 47 (u); pl. ie\i=eî 145; la
www.digibuc.ro
220
PERICLE N. PAPA HAGI
   Dat. pl. a lor 70 (,84); $ 48 (u), l?a = h Ac.pl. 53 (o). Wgd. 29. îelă sf. (Pap. greşit îe\îă) = nume de arbore de munte, fel de brad. Iert pron.neh.=fie-care; ter-seră 120, îeri-zuuâ 78 (ass). Wgd. \er\ 7, 33; ier-ţe = ori-ce, veri-ce 146; ier-cari= orî-care.
Ier sn___fier 47 („). Wgd. ier 4, 8.
Icrăr sm. = fierar 29.
Ieri) vb. III —fierb 106 (M); ună oală îarbi= o oală fierbe 49 (B); îarbi şi mănancă= fierbe şi mănâncă 162; şi să-l îarbă= şi să-l fierbă 148; iert—fielrt 80 (38.). Wgd. ierp 8, ierbe= fierbe 8, ieră 39.
Ieripi pl. = aripi; şiştaţi[i cu îe-ripi=baniî cu aripi, fel de bro-dărie 34.
Ies vb. IV — es 51 („), iş§= eşi, a eşit 53 (391); işŞfi!— esiţî! 75(„8). lepă sf. = epă 45 (,), 49 (4). Wgd. iapQ 8.
îeşlisf.=aşchie, gunoiu 106 (0B), 163. lesli sf. =esle; 166; ţela di laîeslv= cela de la esle, adecă măgarul 71 (sos).
Ignăt= sfîntul Ignat 71 (mo). Ilitibărăs adj. = măreţ, cinstit, onoratul 53 (3I).
Iii conj. = sau 33, 116. îliliga = formulă de joc copil [Pap.]: lliliga, pipiliga, dumuzare, ducu-tare,' vai stram, drogumăn, cili-piia,rusuliia,- tam beg.
Ilitt sm.=fiu; î]iiî=fiul 50 (15). Wgd. il[ 12.
IJlă sf..— fiică. Wgd. 4.
Imit adj. = îmbolnăvit 109 (70).
Inât sm. = necaz [Pap.] încă sf. = craniu; crescet [Pap], inimă sf. = inimă (numai la Huma, ceî-lalţî şlic buric).
Io pron. pers. [Wgd. iou 4, 29] = eu; amî Dat 49 (s,»), 50 (io, u. etc.); mî = îmi 45 (3), 50 (9); mini= mine Ac.; mi Ac.; la mini— mie 47 („).
Ioc = nimic, praf 59 („); 60 (48); ioc s-la fac = să-l nimicesc 151.
Îovîr adv. =în cotro [Pap.].
longiă sf. = nume de plantă, ce ser-vesCe ca nutriment pentru porci.
Ir sn. = fir,," aţa ; irili = firele 71 Gio.ois); irl = subdivisiunea graiului 32; fig. fiori. .
Irbiţă = potârniche [Pap.].
Iri sf.= a fi, fire; şa da-ni ver iri= aşâ dare-ar să ne fie 55 (,3); iri ghiu!—fii sănătos (fire-ai sănătos)! iriţi ghii! — fiţi sănătoşi (firea-ţî sănătoşi)! 55 (ia); ună aspră-u, fost 65 (70); să-li iă frică? 74 (*01). Wgd-ire=esse 43.
Iribită sf. = potârniche.
Iripât adj. = aripat, înaripat; trapnă iripatâ=perucă aripată, cu aripi 35; n. de capre, de oi 171 („).
Irliri; \îepuri\î si irUs = epuriî se mârlesc (numai de epurî).
Irmîmi =■ Armenia 152.
Hmilăţi pl. = irmilicî 121.
Isâj) sn. = socotelă 80 (a,8).
Iseăziit adj. = slab, scăţlut, sărac, prăpădit [Pap.].
Iseră sf. = scânteie.
Ispriinin&s vb. IV = premenesc; mi oo = me premenesc 102 („,), 124.
Isticărlijadv. = într’adins 119.
îsticli adv.'=într’adever-164, 166.
Istina adv. = adevărat 163.
Istum adv. = tocmai 166.
Isufcn = ? 46_(,).
Işalali! == (urare tur căscă) 60 (58).
Işpri sf. = eşire; ve di eră să se prăpădescă 72 (a,4).
Itrn sm, = hâtru; viclean, deştept,
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
221
   şiret; itră cum ra = şiretă cum eră 163.
ltt=sunt; di ţea iu lisifă= de aceea sunt vulpe 136, 137; inf. iri=a fi. îttbăr adj. = prost 72 (,15).
Iudă = Iuda, trădător 78 ( *16, Jlî)* Iun’ adv.= unde 82 («j), 33, 153. îundi adv. = unde 50 (n, u), 72 (,i8);
   diîundi ş-nu 78 (S4,). Wgd. jundi 4. îundi-va adv. =unde-vâ 164. luzganu sn. = plapomă 72 (218).
Izbăt vb.=respir; si izbati ăn <ntr$n= respiră repede, cu greu 107 (68). Izdrailltt sm. = înger 72 („).
Izin sn. = voe (v. izun) 168. Izmetur vb. I=mătur 120.
Izmeni (v. zmenî).
Izmiclilâr sm. = servitor 142, 145. Izminuşcă sf. = ismenişore [Pap.] Izruşps vb. IY = înroşesc, colorez în roşu.
Izdn = voe, permisiune 162.
Izvint vb. == svînt, a bate vîntul. î[t = îi dat. de la iei, ea 65 („). în prep. — in (Oş&nî) 77 (223)* întru (v. antru) 110. îra. (v. ară) 136, 137.
                                                     J
Jacă = n. de câne 171 („,).
Jalcă [Wgd. ialkQ 50] sf. = broscă ţestosă.
Jalltt sm.= necaz, durere 71 (J02); să moară di ja\iu = să moră de durere 142.
Jar sm.=jar, cărbune aprins 72 U„). Jăgoajtă = nisce ţepuşe de lemn de corn, carî servesc a fixă jugul, ca să nu ăsă din capul boilor, după ce sunt înjugaţi 89 (8).
Jălăs vb. IY = jelesc 66 (88); jiles. Pap.
Jăr^s vb. IV = ard la jar, prăjesc.
Jegaviţă sf. = urechelniţă. Arom. gugîufoărtică.
Jeitcft sf. = broscă ţestosă 74
Jilindreţ= parte din corpul găinii.
Juni prep. = pe 51 (nota 1).
Jimitati ■ jumătate 54 (43,44), Wgd. timitati 18.
Jir = ghindă. Pap.
JiregWft sf. — împărţelă de tort 32.
Jirşşcă sf. = semn, linie ( gaură la joc copil. 90 (,).
Joc vb. I = joc; cpfiî ami joacă an foali = câni îmî jocă în burtă: a ave fome îngrozitore 66 (,„<); mi joc = me joc: nu faţi să si joacă 102 (tl); să tijoţi= să te joci 164. Wgd. iok 18.
Joc sn.= joc; jocu-n găură = jocul în gaură, n. de joc copil. 91 (8).
Joi = Joi.
Jolcă = nume de vacă 171 (s<)-
Jos adv.= jos 77 (313), că teta ra mai pri jos = căci fata eră maî pre jos 162; adj. joasa bis'erică= biserica de jos. Wgd. ios 18, 33.
Judeţ sn. = judecată; tribunal.Pap.
Judic vb. I = judec; să si jiidică = să se judece 140.
Jug sn. = jug 51 (88),
Jugastru sm. =nume de arbore, numit şi brest 28.
June, pl. junţi = june 156.
Juncâclil dim. lui june. Pap.
Jung vb. III = ajung ; nu pot si jungă=mi pot să se ajungă; nu pot si jiinăiri—nvL se pot ajunge 54 (48); şi ca junsi cola la ampi-ratu =şi dacă ajunse acolo la împăratul 142; cp» nu juneţi unmin-ciunds= când nu e destul un mincinos 151, 72 (jjo), Wgd. = ajunsei 39.
JnnglYu vb. I = înjunghiu, taiu 68
www.digibuc.ro
222
PERICLE n. papahagi
   (ito); că la jungliari 100 (aD). Wgd. ăunglju 18 = schlachte.
Juni adj. = tînăr, voinic, vitez 74 (u,), 153; că tu fost-aî mai juni = căci tu aî fost mai voinic 139. Wgd. zuni 12, 18.
Jnnii'fâ, sf. = voinicie 154.
Jur vb. 1 = jur 57 (,). Wgd. zur 18.
Jur prep. = în jur.
Jnrât sn. = jurămînt.
Jurămint sn. = jurămînt. Pap.
Jnt vb. 1= ajut; tot nu jută= nimic nu ajută 57 (M). Wgd. ăut. 18.
Jut5r sn. = ajutor 156.
Juri = nume de bou născut Joi, 171
                                                      L.
La prep.=la 50 (16); la ficior la cari ari numea Piti 46 («) Wgd. 34.
La pron. pers. Ac. = îl, 1.
Lacărdiă sf. = vorbă 83 (4S0), veţlî: lâcărdiă.
Lăcrimă, pl. Zpcrzm£=lacrimă; Wgd. Işerum 6.
Lâcriina-niv'estăliă = lacrima nevestei (nume de plantă).
Laf sn.= vorbă, discuţie 72 (,„); şi cu un laf = şi cu o vorbă 145; ştii cum na-î lafu — scii cum ne este vorba 164.
Lag vb. I = alerg 103 (M), 137; lagă să la vezi = du-te şi veţli 153; la-gfyndurlea = alergând 104 (M).
Lagogliter sm. = castor.
Lalânt pron. neh. = alt, al alt; şi mulţi lalanti = şi multe alte 142. Wgd. 32.
Lalt = alt; şi dăr\) laltă = şi făcu alta 142 ; Wgd. lalt 32; lalîfi alţi, ăilalţi 85 (,oa), 122; si băt'eu ună la\îfî = se băteau între ei, se ciocniau 144.
Lamariuă sf. = Ar om. lamarină, fel de fier mole.
Lainbă sf. = lampă 51 (ai).
Lainnlă sf. = balaur 149, 165. Arom. lămâie-, Wgd. lamn\g 7.
Lanţ = alt, ălalt; lantă 33; şi mulţi . lanti = şi multe altele 142; cu un lanţ ampirât=c\i un alt împărat 146;prifelalant=ge cel-lalt49 (,)-,şi nu ve lanti pari=şi nu avea alte parale 136; iri ghiî lanîţi{i! = trăescă cei-lalţi 57 (j,,). Wgd. 13.
Lant-ţiva = alt nimic 144.
Lant-ţivâ = alt ce-vâ.
Laptism. =lapte 72 (,,,), 79 (3m), 119.
Lapti-dnlţi sm. = lapte dulce.
Lapti-acrn sm. lapte acru.
Lâptili-vacăliă f i. = laptele vacii [nume de pli tă].
Lapn sm.=Aro lăpd, lâpuş, nume de plantă, care dacă se rupe dă lapte. Se intrebuinţeză ca doctorie (veţli lăpă.)
Larg adj.—larg; larg ca sacu 82 (4„). Wgd. lark, fyrs = weit 18.
Lăriţă sf. = plugul întreg, pregătit cu tot ce ţine de el spre a fi înjugat de gâtul boilor.
Las vb. I. = las 58 („), 78 (S5<>); las nu ti torni Aprafo‘!=dare-ar să nu te întorci la Nănte ! 61 („).
Latru vb. I=latru; dosta lătrăşî 60 (15); cpnili să latră dupu tini! Pap. 13 (7).
Laţ sn. = lanţ. Arom. alâf, laf. Pap.
Lnzarencă sf.=fată de Lazar 113 (,J.
Lăzarn = Sf.-Lazar ; Lâzaru-mari; Lazaru-mic, 113 (,4).
Lăcărdiă sf. = vorbă, expresiune 72 (in, 113), 76 (sos)* •
Lăfcs vb. IV =vorbesc; şi-şi lăfi cu ampiratu = şi-şi vorbi cu împăratul 150.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
223
Lăgară = limpezire (neologism. A-rom.) 30.
Lăgari sf. = alergare 164.
Lăgud sm. = drîndu, instrumentul cu care se bate pe coarda arcului ca să se scarmene bumbacul 32, 33.
Lăngoari sf: = bolă ; s-ti bată lăn-goarea ! bate-te-ar boia! Pap.
Lăngnrbs a 'j. = bolnăvicios. Pap.
Lănjosn sm = povârnişul. Arom. a-ripidina. Pap.
Lănbs adj. = lânos, păros.
Lănsusu sn,.=suişul. Arom. gtugul. Pap.
Lăpă sm. = Arom. lăpâ, lăpîiş, veţlî lapu.
Lăpnes vb. IY=macin, amestec bine 72 (,„).
Lăstoviţă sf.==rândunică 45 (4). Wgd. IgstoVitsg 50.
Lăzâr = ii. de flore.
Lăzds vb. IV. = bolesc; ca buba lă-zeşti şi bubă nu-î = bolesce ca gândacul de mătase şi gândac de mătase nu-î 52 (,8), 62 (,,); să lă-zescă 92 (a); lăzii 92 („).
Lea^=a */< parte din pogon.
Leg vb. I = leg; şi si legă teteva^= 33; cola si-u leg = acolo o voiu legă 82 (4>J); au lig§= o legă 154; inf. ligari; ligăt — legat.
Leg vb. III=aleg; Zej=aleseî, Zes= ales; Veziri = alegere. Wgd. Ies (Aor.) 17, Ies (Part.) 42.
Lemn sn. = lemn 72. Wgd. 15.
Lenbs adj.—leneş Wgd. 28, v. linds.
Lepră sf. = lepră. Pap.
Lcrdu adj. = şiret (limb. secret.) 89 (J.
Lese sm. = fel de alun.
Lcv adj. == stâng. Pap.
Lşc sn. = lec 65 (8s)i 100 (i>)i 153. Wgd. Zş/fc 8, 49.
Legăn sn. = lăgăn 105 (,,), 123; oo di furlină 152. („)
Legăn vb. I = legăn; să si V<şgănă= să se legene 112 („).
Leleă sf. = fel de tigvă, cu gâtul lung. Arom. curcubetă. Pap.
L§ni sf. = lene 47 (u).
Lett vb. I = ieau; la leu = îl iea, se iea; a\î lai= îi luai 162; ăşi lăiă = îşi luă 140; la Zp = îl luă 64 („); ca Ig pri apu, pri apu sin-duchiu = dacă apucă pe apă, pe apă l-a da 143; ca si Ig locu di tur-«M = după ce se luă, după ce se cuceri pămîntul de Turci 156; şi napeum si lecră =şi apoi se luară, se căsătoriră 150; au Iară = o luară, o primiră 143; ca Iară pri vali = dacă apucară pe rîu 146; cgn junsiră an vacfyt, Iară prin că-tuni = când ajunseră în vîrstă, apucară prin cătune 146 ; să leu— să ieau 48 (,5); s-ti Zş/= să te ieâ! 59 (,„); laţî-la ! = luaţi-1! 137 lat = luat 61 Q.
Leva=stânga 108 (,„). Wgd. leva 33.
Lica sf. = faţă, obraz ; direp lica lui 147.
Liclos; nu lidaşti=n\i-i prinde 72(117).
Licşăr adj. =uşor 71 (,„), fem. lic-şoară= uşoră 33. Wgd. lik&dr 13.
Licules vb. IV = lecuesc 165.
Liglilă = bale 72 („„).
Liglitaviri sf. = îndrăgostire, tachi-nare. Pap.
Lilic, pl. liliţî sm. = liliac.
Limbă sf. = limbă 50 (10), 72 („»).
Limbeti sm. = fel de pasere de mărimea berzei.
Limnîă: ş-lo limma di oă/=s’a dus dracului 72 (,3i); ami vini să-ii leu limma = îmi vine să-mî ieau lumea în cap. Pap.
www.digibuc.ro
224
PERICLE N. PAPAHAGÎ
LimoanWt sf. = lămâe. Pap.
Limdniil sm.=lămâiu; sa. lămâe 72 117.
Linden sin. = lintene.
Ling vb. III = ling 82 (443), 77 (am).
Lingură sf.=lingură 31,53 („) 72(t33).
Linguriclă = lingureâ. Arom. lingu-rice. Pap.
Linti sf. = linte 25.
Lipă sf. = teiu 28.
Lipâridă sf. = ţîr 83 («,).
Lipds vb. IV = lipesc 72 (334), 104, 138, lipit 54 (J.
Liră sf. = liră 158.
Lisa = n. de căţea, de oî 171 („„).
Liscuveti = fel de piătră.
Lisiţă sf. = vulpe 72 (tS5), 73 (,3«, wzpra Zm/ăZz=au«Jiră vulpile 53 (an).
Lisiţă-cărbunarcă = vulpe negră (fel de vulpe).
Lisnic sm. = mer sălbatec 28.
LişicYoană sf. = strugure negru.
Liturgliiă sf. = prescură.
Liturghiscs vb. IV=sfinţesc ; cruţea trubmaşti să iă liturghisită=crucea trebuie să fie sfinţită 108 (,0).
Lift = numer fără soţ 126.
Llubiniţă sf, = pepene verde 167.
Linnâr sm. = pruncul lehuzeî. Pap.
Linncă sf. = lehuză 117.
Liunijiă sf. = lehuzie 116.
Liv'en = n. de flore. Pap.
Lizet = gust [tk. lezzet].
Loastă, pl. laăstili=ciomag, bâtă 158.
Lobodă sf.=lobodă [n. de plantă] 38.
Loc sn.=loc, pămînt 73           ăn
   loc = ln dată, pe loc 121; an loc= în loc 81 (411); pe când, în loc ce 143; an loc di apu, cu vm=în loc de apă, vin 144; şi vini loc = şi veni timpul 151; şi ca vini loc si fugă= şi dacă sosi timpul să plece 151; ca si lo locu di Turcu — după ce se cuceri locul de Turc 156.
Lor pron. pos. = lor. Wgd. 31. Lost sn. = zăvor.
Lostur sm.=verigă de lemn, zăvor 51 („).                        ^
Loş adj. ■= bolnav 108 (70), loaşă= bolnavă 167.
Lov sm. = vînat 73 (340); Za lov = la yinât 142.
Loznă sf. = fel de strugure mărunt şi dulce mult. •
Lpnă sf. = lână 33, Wgd. 6.
Lpncă sf.=luncă.
Lucrătdr sm. = lucrător [Pap.]. Lncrez vb. 1= lucrez 155.
Lucru sn. = lucru 62 („), 73 (,«, a13), 103 (,,); nu am lucru cu tini = . nu am trebă cu tine.
Lud adj. = prost 73 (   >4a)>
Lui pron. = lui.
Lunii sf. = lume 62 (M), 73, (,4B.35o); 6menî 99 (61), 123, 156 ; an di joasa lumi = în lumea de desubt 148 ; an disupra-lumi^=\n lumea de sus (adecă în acâstă lume) 149 ; lantă lumea = lumea cea-laltă 164; am-bitfy csi vin ţoii lumi =îmbetă cu vin pe acei omeni 144.
Luminări sf. = fel de lampă 51 (M); ceră 27, 136.
.Luiuutds vb. IV=vorbesc pe neînţeles, lărmuesc; ţe lumuteşi? =ce tron-cănesci; ce flecăresci; ce lărmu-escî? (când e vorba de copii). Pap. Lun sm. — alun 27.
Lună sf. = alună.
Lună sf. = lună 73 (35i); şi ună fotă ca luna = şi o fată (frumosă) ca luna 146; n. de vacă 171 („). Lunce=n. de bou fătat luni 171 (3B)-Lung adj. = lung 52 („).
Luni sf. = Luni, 98 (60)-Lunzes (mi css) vb. IV —me port reu 48 Q.                        ‘
www.digibuc.ro
MEGLEN0-R0MÂNI1.
225
Lup, pl. lupi = lup 73 (l5s.s>l), 45 (s).
   Wgd.lup sing. şi pl. 11; lup mgnca-lal — mânca-l-ar lupul (pentru drac) 61 lupi\l = lupii 57 Q,
   135.
Lupată sf.—lopată, pl. lupŞfî 31, 33.
Lnpătâr sra. = lopătar 29.
Lnpfttiţă sf. parte din osele omului, în felul unei lopeţî.
Lnpctâc sm. = puiu de lup.
Lopoantă sf. = lupoică.
Liliac vb. I = alunec.
Luricari sf. = alunecare, a aluneca.
Luric5s adj. alunecos. Wgd. lu-rekâs= glatt 28.
Lnţpl sm.— aloat 45 („), 70 (i„).
Lnşntiă sf. = bolă, răutate 109 (70).
La vădii sm. = vînător 135, 157.
Lnvăs vb. IV = vînez 88 (571), 148.
Luvirea sf. vînarea, vînatul 148.
                 Li
Lta pron. pers. Dat. —îî. Wgd. l\a 7.
Ltcpur sm. = epure 74 ( SOS, 263 ), 88 (&7l)> 159. Pap., Wgd. liepuri 8.
Ltert vb. I = ert; Domnu s-la Ilar tă! = Dumnezeu să-l erte ! 57 („). Wgd. liert 13.
Ltcrtăctuni sf. — ertăciune. Wgd. Hertgt&uni 15.
Lin sm. — in 34.
Linişt sm.=loc unde se cultivă inul.
Liţă sf. pl. = iţe 32.
Ltub sn. =colanul de lemn din jurul gâtului oilor şi caprelor şi de care se anină un clopoţel. Arom. cotur (Pap.).                            •
Ltiiniintrea adv. = altmintrelea 146,
   162. Wgd. liumintrea 32.
LYninintrnlea adv. = altmintrelea
’ (Pap.).
Ltuinniccscn adj.=lîumnecescu34,45.
Ltumnicinescu (ve<Jî Viumnicescu) 34.
   Analele A. Tom, XXV.—Memoriile Secţ. Literare.
Ltupăs vb. IV = descoj, scot scorţa de pe arbori.                   ■
LYurea adv. = aiurea (Pap.).
LYntă adj. =iute; rachiă 00—rachiu iute 117, 81 (4,i).
Llutinlc sm. = cefă 73 (l6<). Wgd. Hutenik= Nacken 50.
Ltnt’nlc sm. — cefă 59 ( 18-ifi).
Ltătiţă sf. — şerpe iute, care trâ-esce în apă (?).
                                                  M
Ma conj.= dar 151. Wgd. ma 35.
Maală sf. = mahala, cartier 18, 40; ună maală di leii 57 (<s).
Madca (acv>)=n. de joc copil. 90(s).
Madclii s. pl. — scările ce se trec pe subt picior ele dinainte la cai, catâri, etc. 31.
Maciţil sm. — fel de plantă acri-şoră la gust 38.
Mactncă (aco) = n. de joc copil. 90 (s).
Mademi sf. = mină.
Maghesnic sm. vrăjitor 143.
Mat adv.=maî 57 («); mal bun să-ţi iă 56 (,5). Wgd. ma\ 4.
Matcă sf. = mamă, mămiţă 84 (««).
Matniiiii sm. — maimuţă.
Matstnr sm. meşter 74 (,M), 102 (>s). Arom. mastur.
Matstnrl^c sn. = meşteşug (Pap.).
Mal= avuţie; mal mult mal ari di tini — mat multă avuţie are decât tine 150. Pap. = mult, mulţime.
Maţii! sm. = maiul, obiect cu care batem rufele, când le spălăm, ca să se spele ma! bine 102 („,).
Mainăsf. mamă; guşă, partea grasă de subt gâtul găinii.
Manâr sm. = amnar. Wgd. 15.
Mandal sm. = opritore pentru sulul de răsboiu. Arom. zănds, zunds 33.
Măndala —? scăndala-măndala 50 (i«).
                              16
www.digibuc.ro
t>ERICLE N. PAtAHAGl
â2t>
Mantârl s. pl. = fel de ciuperci.
Mani= ? 50 (13).
Maniă= format după cama 47 (41); Asemene carne—marne, fărină— marină, unde mame, marină nu însemnă nimic.
Mara! interj. = măî! fă! 137, 150.
Mărgini sf. = margine; pl. margini 76 (372), 128; oo = capătul pămîn-tuluî 74 (je«); pşnă an mărgini si uz$ = până la marginea (pămîn-tuluî) se auţlî 143; di la zacăţbt pqnă la mărgini = de la început până la sfîrşit 147. Wgd. mar(d)-zini = Schwelle 18.
Mari adj.=mare 47 (10), 74 (j67), 137; mărili fraţi = fratele mare, fratele cel mare 148. Wgd. 7.
Mari sf. = mare; pl. mori = mări.
Marmnrâc, pl. marmurăţi sm. = fel de pesce.
Marsăs vb. IV = spurc 70 (m); mi marses = mă spurc, mănânc de dulce; mărsit — spurcat.
Marşoală s. pl.= mucî [Pap.].
Marta sf. = Martie 82 (41S); nume de vacă fătată Marţi 171 (39).
Martin sn.=puşca Martin; puşcă 155; ca iş§ martinu = după ce se inventă martina; nume de bou fătat Marţi 171 (4o).
Martir sm. = martur 127.
Marţi, art. marfa, mârfata = Marţi [Pap.].
Mascuri = bărbat, voinic, bărbătesc 82 (533), 156. Wgd. maskur 49.
Maslincă sf. = măslină 77 (3j3).
Mastic vb. I = mestec [lat. mesti-care = kaulen]. Tu ancă măsticăt mănănţi=t\i încă eşti copil, cu mintea necoptă. Pap. Wgd. mastik 49.
Măşala = maşala [urare turcescă] 56 (33).
Maşă sf. = cleşte 74 (338), 157.
Mata = ?, cucu-mata 45 (2); nume de vacă fătată Marţi 171 (4l).
Matcă sf. = regina albinelor 27.
Matiniţă (v. mătăniţă). Pap.
Matiţă sf. = regina albinelor.
Maţ sn.=maţ 159; mâţă pl.= maţe. Pap.; măfăli 49 (4), 75 (173).
Maţala = 62 (18).
Mâţă sf. = pisică 74 (269i27i), 75 (!72), 86 (bss)» 145. Wgd. matsg 23.
Maţoşcă sf. = n. de vacă 171 (42).
Maxpm == prunc nebotezat [Pap.].
Măcăr =macar, cel puţin, fie; măcar zuua 119.
Măcăzl s. pl. = cele două lemne oblice, cari fac două triunghiuri cu stâlpul principal pe care se rezemă acoperişul casei.
Măcăş sm.= Arom. măceş şi muceş; trandafir sălbatec, al cărui fruct se mănâncă.
Măciălăs vb. IY = stâlcesc [Pap.].
Măclcăt adj. =mari; [ia fesi măcă-câfî = îi făcu mari 143. Wgd. mgtSkăts 27.
Măciocn sm. = măciucă 35.
Măclpţi s. pl. = măciuci; trapnă CMc>o=perucă cu măciuci 35.
Măgâr sm. = măgar 46 (9), 75 (273.276). 104 („).
Măgarcă sf. = greutatea ce se legă la unul din capetele usture! 33.
Măgrăţă şi măgârpţăsf.=măgăriţă 161.
Mălvătăs vb. IY = morfolesc (în gură). Arom. ciumulescu [Pap.].
Mănăr sm. = mănear 61 (4).
Mănât adv. = amânat, târziu [Pap.].
Mimată sf.=mână plină 105 (,„). Arom. mânată, minată şi mnată.
Măncari sf. = mâncare 75 (28)).
Măncătură sf.=mâncare, de ale mân-pării 75(s73), 153; măncături 151.
www.digibuc.ro
faEGLElîO-fcOMANll.
227
Măncîos (mi co) vb. IV — me muncesc, me trudesc 116.
Măncos adj. = greu 117.
Măndărâs (mi co) vb. IV=me mândresc 128.
Mănţjoană sf. = nume de plantă.
Mânicât adv.=des-de-dimineţă 103 (,8)-
Mănânc vb. I=mănânc; si-u mqncă= să o mănânce 57 („); uoşti cqini! nu mănâncă bolizi 60 (57); lup mâncata! 61 (,„); ieftina carni cpnili-M mănâncă 64 („,). Wgd. mqnqnk. Ve<ji mqnc.
Hlănuşă sf. = mânuşă, codă (de topor, plug, etc.) 82 («,). Arom. mi-nuşe.
Măra interj. = măi 152.
M&rari sf. = amărîre, amărăciune [Pap.].
Mărâz sn. = dor, jale [Pap.].
Mărăcluni sf. = amărăciune.
Mărea = n. de oi 171 (43).
Mărcl^s (mi co) vb. IV = me lînge-zesc, mă bolnăvesc.
Mărcîtt=n. de câni 171 (4a).
Mărijeuă, pl. mărfâli = mărgea 49 (6); marceli = partea mâne! unde se portă brăţara; mărtfeuă = marginea ochiului.
Măre! = măî; măre, cum şa? = măî, cum aşa? 151.
Mărit (mico) vb. I=me mărit [Pap.].
Mărlăs vb. IV = a se mârll [numai de oi, capre] Pap.
Mării = ? cărli-mărli 66 (ioa).
Mărdlti sm. = cotoiu.
Mărăs adj. = amar 72 (,JS).
Mărţin sm. = mărăcine [fel].
Măsşttă sf. = măseâ. Wgd. mqseo 8, mq&eo 23.
Măs(»r sn. = fel de împletitură a perului 36.
Măstăgarcă sf.=furca care servesce
    la încărcatul cailor. Arom. furtu-tire [Pap.]
  Mătasi sf. = mătase.
  Mătăniţă sf. = lapte acru 81 (417).
  Mătcâp sm. = instrument de gău-rire 30.
• Mătriţă sf. = erbă de mărimea bobului sălbatec. Când îl scote afară pe copil sau varsă virdeţurî prin gură, se duce mamă-sa într’o Miercuri dimineţa, pasce acestă erbă cu gura, ţinend mânile la spate. Apoi lasă pe copil să sugă din ţîţa el şi se crede că ast-fel el se va vindecă (Birislau).
  Măţinlş sn. = tot ce se aduce la moră pentru a fi măcinat [Pap.].
  Măznăs vb. IV = lustruesc; măz-niri = lustruire 31.
  Măzplu sm.=pierde-vară; om de nimic 89 (ao).
  Mbet (mi co) vb. 1 = me îmbet. Pap.
  Mea pr. pos.=mea, a mea; pl. meii. Wgd. me 31.
  Meclcă sf. = ursă 66 (««).
  Meeltt sm. = n. de instrument servind argintarilor 33.
  Mejluc=mijloc 33, 50 (,0). Wgd. me-iluc 14.
  Melină sf. = paiu de meiu.
  M6[iţă sf. = aparatul cu care se lu-creză bumbacul spre a se oureţl de semînţă.
  Melltt sm. — meiu; co răpesc = fel de meiu 25, 71 (s0»)i 117.
  Melluţps vb. 1= cureţ bumbacul de semînţă cu meliţa; snopesc; la me\iuţară = îl snopiră în bătăi 75 (!8).
  Meinlcclictă [tk.] sf. = ţeră 156.
  Mer sm. = mer (pom).
  Mer! = numai; mer am mor, di ’cu-u las ţqsta napdî 58 („).
www.digibuc.ro
22â
PEfclCLfe N. t>APA»A6I
Merg vb. III = merg; din zuuâ ţe mirzeâ = pe ţii ce trecea 163 ; merzi plouă ; sau: merzi ploaie = plouă 47 cpre si mergă cărnăţî = când o plouă cârnaţî 65 (,4). Tot aşa: merzi neuâ = ninge; merzi grmdini=bate grindine; merzi ploa\q. Wgd. 163. A-or. mer&— mersei.
Mes sm. = lună; după trei meşi= după trei luni 164. Wgd. 49.
Meş sm. = plug [Sirminin].
Mctnr vb. 1= mătur; cu cari la mi-turară= cu care îl măturară 123.
Mfttnră sf. = mătură. Wgd. m\eturq o, 14.
Mcft pr. pos.= meii, al meii 46 (8), 166. Wgd. mey, mş, me\li, meii 31.
Meră sf. = măr (fruct) 143 ; trapna cu m^ri 35; fel de brodărie 35; osciorul genuchiului.
Mesăsf.=masă; faţă de masă. Arom. misale 103 (M).
Mestic vb. I = amestec (germ.-mi-sche); pQÎni misticatâ = pâne amestecată (când se face pâne din făina a diferite producte); agru la misticăî = lucrai agrul pentru a doua oră (fel de prăşit) Pap.
Mi pr. pers. Ac.=me; mi duc=me duc.
Mi conj. prescurtat din ami= dară 140.
Mic adj., subst. — mic, prunc; fem. mică 47 (io); la mai micu = la mai micul 46 (,); co w=copilu], pruncul 47 (t,), 100 (S8). Wgd. mik 5, 14.
Mictc vb. I = mişc ; za-midc 65 (,8); că-u za micîcfy fuhîa=dacă o mişcă funia 148.
Miclcut adj. = micuţ. Pap.
Midnă (Wgd. midup 13) sf. măduvă. Arom. măduă.
Miglt pl. migî§ţî= megit (piesă
   turcescă de 20 piaştri, 4 franci şi ce-vâ) 158.
Miglu -- ? 65 (,8).
Migl.ină sf. = neghină. Pap.
Miîlicesea = fel de brodărie 34.
Miiiiz sm. = nume de plantă miro-' sitore.
Mijlucân adj. = mijlociii 107 (88), 148.
Mijos vb. IV = mijesc. Pap.
Milă sf. = iubire.
Milu! == dragă, iubite l fiu ştii\ bra milu=nu scii, măi dragă 152; să-ţi iă milu! = să-ţi fie îndrăgit; • di mrăşă să-ţî iă milu şi domnu, oof = dare-ar ca Dumnezeii să se în-drăgescă de cadavrul teii! 59 (a4).
Milnică adj. = iubită 58 (i8, «).
Miluics vb. IV = iubesc; să miluiască — să iubescă 57 (41), 143.
Milnit adj. = iubit; şi rau miluiţi = şi eraii iubiţi 143.
Miîiâ nuin.=mie 158. Wgd. mil[q 28.
Miilor sm. = miel, ed de un an. Arom. mlior; mlioarâ = oe care fată pentru prima dată.
Mimliclict [Wgd. mimliket51],v. mem-lechetă.
Mincliin vb. I = mint. Arom. min-ciunetţ; ştiu, că mi minciuni — sciii, că me minţi 167.
Minclnuăt adj.=înşelat, păcălit. Pap. 24 (,„).
Minciună sf.=minciună; ghicitore 48.
Mincluiiăs adj. = mincinos 151, 157.
Minâs vb. IV = schimb 124.
Mingliiglilăs sm. = nume de plantă.
Mingliinşarcă = nume de capre, oi 171 (47). Arom. măr dilată.
Miiiglilnşarnic sm.=lanţ de cercei 30.
Mini pron. (Ac.) = mine 47 (l4).
Miniri sf. şi vb. IV — a schimbă, schimbare; oo foTe<7=schimbarea semn 125.
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNif.
229
Mint vb. IV = mint.- Pap.
Mintes vb. IV — amestec. Wgd. 42.
Minţi sf. = minte ; ia du-ţi bini ăn minti=ian adu-ţi bine aminte 164.
Minut adj. = mic, mititel; iri ghiî mai minuţi\i\ = trăescă, fie sănătoşi cei mai mici! 57 (57); şi la mai miniiţi s-na bucuram 57 (ti); un lup miniit = un lup mititel 162. Arom. miniit însemnă: sup-ţire (Epir).
Mirâc sm. = amurg 169 (u).
Mirâc sm. = dorinţă; veu mult mirâc = aveau mare aplicaţie, dorinţă multă 143.
MirangTă sf.=^-nume de arbure [Pap.].
Mirăz [arab. miras = moştenire] — zestre. Pap.
Mirâs vb. IV—ochesc 85 (499); măsor; miriră = măsurară 87 (545), 107 („).
Mirgiân sm. pl. mirgîâm= mărgean, rubin 49 (5); 00 roşi = rubin.
Mirindi adv. = timpul de pe la cina mică 169 (10).
MirbuJ vb. I — a se odihni oile pe la miedul qlilei; oîli mirin<}ă= oile se repauseză pe la miedul qlilei; io li mirinc} oîli sup Trei-Fajî=10 duc oile spre odihnă la cei Trei-Fagî; sup pemli lui mirincţâu — sup aripele lui se odihniaii 158. Arom. amiricfu, miricţu.
Mirliuj sm. = loc de odihnit pentru vite în timpul qlilei, pe la miaţlă-<jli, când este prea cald şi când vitele aii nevoie de umbră, unde să se adăpostescă de căldură. Arom miricfu, amiri(J,u.
Mirit sm. = cot.
Mirt sm. = mirt 75 (Sn).
Mirusâs vb. IV = mirosesc. Wgd. 14, 51.
Miruslifcă sf.=nume de plantă (Pap.).
Mişcă sf. = curcă.
Misircă sf. = curcă.
Misiruc sm. = curcan.
Mislcs vb. IV — pomenesc 66 (101).
Misiir sn. — farfurie 54 (45), 119.
Mlsur sm. = porumb (fel); misur alb, r\j galbin 25.
MişI-turtulişI = n. de joc copil. 91 (u).
Mitcrcâ sf. = nume de plantă; 00 albă, roşă — feluri de plante.
Mitili sf.—gălbază 63 (sl).
Mitirfes vb. IV = nimicesc 85 (283-884)*
Miurâz vb. I = miaur, miorlăesc; maţa miurqză = pisica miorlăe. Pap.
Mizilic sn. = mezelic 111 (!2).
Mlâznică sf.=oie sau capră care a fătat şi produce lapte. Arom. mătrică.
Mlăzniclâr sm. == Arom. mătricâr, mitricăr, păstor de 01 sau capre mătriţe, cari aii fătat în cursul anului şi produc lapte.
Mlccâr sm. — berbece (de trei ani).
Mleelcă sf. — nume de plantă, cu care se nutresc porcii.
Mllăr (v. mi\idr).
Mo adv. — acuma. Prescurtat din (c)mo. Pap.
Moali adj. = mole 167.
Moară sf. ■—moră 52 (2-,), 75 (285), 146; pl. moari şi mori şi miruri. Wgd. raoarp 4.
Moarta sf. fig.p. instrumentul viril 75 (,9s).
Moarti sf.= morte 61 (99', 76 (298,200).
Moaşă sf.—bătrână 101      116. Wgd.
   raoaăp, 00 63.
Moclilă sf. = sevă. Pap.
Modru adj.—cu minte, înţelept 73 (241).
Molâc adj. = mole, molcom. Pap.
Molşti sf. = molie.
Momăs vb. IV —momesc; picuraru
www.digibuc.ro
230
PERICLE N. PAPAHAGI
   mumeşti oîli — păstorul chemă, momesce oile. Pap.
Mor vb. IV = mor 57 („), 142; di apu-u murit — de (lipsă de) apă a murit 77 (gl,); si murim = o să murim, vom muri 57 (56); toţi să-şi-moară— toţi o să moră 57 (so); iundi muri di ja\iu=unde muri de durere 147.
Mort! interj. = măî! (Pap.).
Mort—mort 75 (2e«.2«s); moartă 49 (4); pri la morţi—pe cea-laltă lume.
Moş sm.=moş,bătrân; un ded moş= un moş bătrân 51 (23), 52 (32). Wgd. mo&ilx = die alten Mânner 13.
Moţi adv.= acum 156. Wgd. 33.
Moţi! = cuvînt de chemare şi de îndemn, ca să vie sau să mergă catârii. Depinde de modular ea vocii ca să se înţelegă una sau alta 171 (4).
Moft sm.=perul subţire, fr. poil.
Moznc sm. = măduva din ose, diu cap (= creerul).
Moglă sf.—negură, ceţă 74 (,5S), 150.
Mptn6s vb.IV=(mân) arunc cu mâna, azvârl cu mâna 153; ca mqîni cu ună rqpă— când aruncă cu mâna o pietră 149.
MoYni adv. = mâne 58 (2I). Wgd. 34.
Mbtnista adv. = a doua ţii, ţliua ur-mătore, fr. lendemain 148, 150. Wgd.'îwpircwtfa = am folgenden Tage 34; mşîniz-ta 109 (70), 119. Etim. mşini — mâne; s, z = ţii; ta art. slav., cfr. dimneţa-ta).
Mpiiă sf., pl. mpm — mână 53 (2,)t 60 (4g,jo)f 75 (2so, >90-I93); 76 (iu-ist). Wgd. îwpnş 6.
Mpnc vb. I = mănânc; mşnţî, şi mă-nânţî = mănânci; s-ti mqncâ lupu! 46 (s); mănâncă ca nivizut di. . . 75 (276), (m-ns); măncâşî = mân-
   caşî, aî mâncat 45 (3); nu mănâncă bolizi! nu mânca rahat! 60 (57); măgaru ca si na măncfy di uorz= măgarul dacă mâncă peste măsură orz 159.
Mţmcă sf. = muncă, trudă, casnă 73 (>39)1 75 (2£2), 161. Wgd. m^nlcQ — Miihe 49.
Mţrnka adv. =fruher. Wgd. 33.
Monţjl sm. = mânz 45 (2).
Mţmică sf. = mânecă 153.
Montiza adv. = a doua ţii, fr. «lendemain» 105 („), 119 (veţlî mfyinista).
Mpseă sf. catâr 62 (22), 76 (»0o), 161.
Mpedic vb. I = împedic; s mimp'q-dică zuua di as! 58 (20,2i)-
Mrac adv. = amurg 169 („).
Mrăşă sf. =hoit, cadavru,stârv, corp neînsufleţit 59 (24), 60 (»0), 87 (664). Arom. mirşe.
Mrăzlnt adj. = ticălos 61 (70).
Mrejă sf. = mrejă. Pap.
Mrşncă sf. = mrena (fel de pesce), pl. mrenchi 27.
Muc, pl. muţi = muc 46 (6).
Mucălfes vb. IV = mugesc; bou mu-căiaşti — boul mugesce.
Muctară, pl. mudşri sf. = mocirlă 106 („).
Murtc vb. I = muşc 66 (100). Wgd. mut&ku 28,50. Arom. mîşcu, muşcu.
Măcinată sf. = îmbucătură. Arom. mîşcătură, muşcătură, (= cât poţi muşcă odată cu gura), 76 (303), 122; pl. mudc§ţili= bucăţelele.
Muolcătnră sf. = îmbucătură. Arom. mîşcătură 122.
Mucds adj. = mucos.
MulăTsf. = catâr (Hma).
Mulg vb. III = mulg Pap.
Mulitfcă sf. = molift 118.
Mulitt = partea părosă a lucrului muceţlit. Arom. muhlă.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
231
Mult, pl. mu\îţi =i mult 62 (,), 76 (So<); mai mult 84 («o); mu\iţi = mulţi 118, 145. Wgd. 32.
Mulţbsc vb. IV = îmmulţesc.
Mullari sf. = muere, femee, nevastă 76 ( 305-310 ). Wgd. 8.
Muliărescă sf. = partea bisericii unde stau femeile şi unde bărbaţii n’au drept să stea. Arom. muli-rîască.
Mu]iărucic adj. = mueratec.
Muliărucică sf. = femee mică, femeiuşcă, nevestică.
Mumă sf. = mamă 76 (8u), pl. mu-mbfiî 77 (oso); regina albinelor 27.
Muuieţ sm.=nume de pasere, despre care se crede, că ar fi orbă şi că ar merge în contra ploii, când plouă, cercând de a o opri.
Mumiiş sm. = naş 77 (3„), 114, 120, 121, etc. Arom. mîmuş, fem. mî-muşă, se numesc părinţii fărtaţi-lor; v. drumu mumuşului.
Munţi sm.=munte 49 (a), 77 (313), 144.
Muntur adj. = mutulică. Arom. mu-tuleagă 77 (Su).
Muraffet sn. = marafet, meşteşug; mod 150, 167.
Murâr sm. = morar 77 (313), 143, 146.
Murg adj. — murg, de culore ne-gră ca amurgul serii; nume de animale 171 (43l44).
Murgii! = nume de câne 171 (48).
Muriuînt, pl. murminturî mor-mînt, cimitir 103 (64), 162.
Muriulnl s. pl. = cele 12 ţlile de la începutul lui August, cari se observă pentru a cunosce timpul celor 12 luni din cursul anului.
Musă adj. = vită musă, vită cu pete albe la sprîncene şi la nas: capră musă = capră cu pete albe la sprîncene şi la nas. Pap.
Muscă sf. = muscă 77 (3i7,si8); muştli s-ti scupă! 60 (40).
Muscă-di-casă sf. = muscă ordinară.
Muscă-di-carni sf. —muscă ce-vâ mai mare de cea ordinară.
Muscă-di-cal = muscă care se pune pe cal.
Muscă-mari — bondarul, gărgăunele.
Mustâc, pl. »mstfa/ă=mustaţă. Wgd.
   24.
Muşi adj. = prost (fig.) 89 (34).
Muşiţă sf. = Arom. muşiţă [insectă].
Muşiuiil, veţli muşmur.
Muşinulă sf. = fructul pomului muşmur (şi muşmul); fel de brodă-rie 34.
Muşniiir=n. de pom [tk. miismiil] 28.
Mut vb. I. = mut; juni, juni mută-u di oâ = voinicule, voinicule, du-o de aci 154; mută-ti di oâ = miş-că-te de aci 60 (33); mută-mi ti dintru uocli = Peri din faţa ochilor mei 60 (3;).
Mut adj. = mut.
Mutăfalicu adj. = om care tace, taciturn, mutulică. Arom. mutuleagă.
Mutuvilă sf. = răşchitor 32.
Muţea sf. = botul 77 ( 31fl) •
Muzică sf. = musică 143.
Muzir sn. =? intrigant (tk. muzeyir).
Mvărtes vb. IV. = învârtesc, înfă-şur, învelesc 59 („).
                                                       M.
Miari sf. = miere 27, 77 (318), 81 («„). Wgd. n\ari 14.
Miază adv. = miaţlă-ţli; miază-ţi = amiaijî, mia<Jă-<Ji 169 (8), 162, 163; miad = amiaţlî 83 (483).
Miel sm. =miel 77 (3ia). Wgd. n\el 14.
Mierciu = n. de bou 171 (80).
Shercuri sm. = Miercuri. Pap. Wgd. mjerkurj, n\erkun 14.
www.digibuc.ro
232
PERICLE N. PAPAHAGI
Rfrerlă sf.=mierlă (nume de pasere); nume de vacă 171 (48). Arom. mirlă.
Sfrez sn. = mie$. Wgd. njes 14.
Sficură sf. = fărimătură. Pap.
Micuricică (dim. de la micurâ) sf. = fărimăturică, cătăţime forte mică.
{jir (mi no) vb. I = mă mir.
                                                    N
Na = na ! ţine 47 (,,); etă 139; navă = na-vă-ţi 103 (os).
Na prefix, care se pune une-ori la verbe.
Na pron. pos. Ac. = ne.
Nabuz^s (mi no) = mă busumflu, a se busumflâ.
Nacluclules vb. IV= a se sui pe vârf; mi naăuăuliî — me şuii pe vârf. Arom. mi alinai pri ciuciulâ — me urcai pe vârf (de del, munte).
Nadnlia sf. = n. propriu de ţeră, Asia mică.
Nact sn. = gând, ţintă, scop; ftşsi naet = îşi propuse 141; îundi veu naet~ unde aveau de gând, unde îşi propuseseră 163; nu spusiră la niminea naetu lor — nu spuseră la nimeni gândul lor, nu spuseră la nimeni ce-şî propuseră 163 [tk.]
Nafară adv. = afară, în afară ; na-fară la guneşti = îl scote afară 107 (oj) ; cădi nafară — suferă de epilepsie 103 (o4).
Năfile adv. = în zadar, în deşert 163.
Naică=în expresiunea: naică-taî— în moşe-ta 77 ( 321)*
Nainti adv. = înainte 152.
Najoaţă sf. = curea subţire, servind la împletitul opincilor, a trageî [Pap.].
Nalbănt sm. = potcovar 162. Arom. nalbăn.
Nalbă sf. = nalbă (nume de plantă) Wgd. 48.
Nalbăs vb. IV = înălbesc.
Nalt adj. = înalt 50 (14), 68 (1>9), 83 (448), 144, 146; pl. na\îţî; naltă fig. = conac 89 („).
Nalţ vb. I = înalţ ; aii nalfy = o înalţă, o ridică 154; să nalţă un picîdr = să ridice un picior 155.
Namistăs vb. IV = întorc la loc; aşez la loc 109 (10)- [Etim. sl.: na-mesto = la loc].
Napoon, napcoin şi nâpconta = apoi 148, 164; napcunta 151.
Napcum adv. = apoi 65 (.„), 103 (os), 121, 146, 149. Wgd. napkum 33.
Napdi adv. = apoi, din nou, înapoi; di ’cu-u las festa napbi = dacă las acesta înapoi (dacă nu mî-aşi resbunâ) 58 (,); şi trimesi cârti napdî = şi trimise scrisore din nou, adecă: şi răspunse din nou 146 (veqli năpdî).
Naprăcios vb. IV — răsfăţ, întind ; li naprăcioră coădili = le răsfă-ţară cocile 53 (,„).
Naranctps vb. IV = menesc; şa \i-u fost-au narancwşt = aşa î-a fost menit 84 (41a).
Nari, pl.norurişinqrî nare. Wgd. 8.
Nas sn. — nas 52 (30), 77 ( 324, 32s)* Wgd. 5.
Nasc vb. III = nasc ; la amplăntş dăncos şi nu născu = îl împlântă adânc şi nu născu (înjurătură).
Nâtimă sf. — anatemă (Pap.).
Naungltu vb. I = a probă cu unghia pânea, fructul şi orî-ce lucru mole [Pap.].
Navrâp sn. = ploe măruntă.
Nă = prefix, care se pune la unele verbe 60 (oa.oo).
Nădăvâc sm. = fel de împletitură de
www.digibuc.ro
M E GLEN O-ROMÂNIÎ.
233
   per, consistând din câţi-vâ peri numai 117; împletitură de fire de mătase, numită la Arom. cusonă. Pap.
Nădurlăs vb. IV = mă busumflu; mă super (copiii mai ales). Pap.
Năfară adv. = afară 145. Wgd. rap-farq 33.
Năimăs vb. IV = a găsi, a se potrivi ; ţe si năimi = ce se găsi, ce se potrivi 166.
N&inti adv____nainte. Wgd. nQinti 33.
Năjăs = ălî si năjoră perili = i se sbârliră perii, i se făcu perul măciucă 79 ( sos)»
Nâlbăs vb. IV = înălbesc (vecji nal-bes).
Nămălttt sn. = vita, animal. Arom. număliu. Pap. a'ţayzb gr.
Cămilă sf. = nămilă, fiinţă forte înaltă 166.
Nânăliă = A Nanei (brodărie în felul Nanei) 34.
Năparti adv.= dincolo, în a parte.
Năpoi adv. = înapoi 151. Wgd. wq-po\ 33.
Năpoîfes vb. I = înapoez, me dau îndărăt; năpoî-ţi! înapoeză-te! 69
   (l67 ) •
Năprăş(>s (mi <*>) vb. IV = me pră-fuesc. Pap.
Năprotcă [Wgd. noprştJca, pl. wp-protlci 23] este netradus, probabil şerpe, năpârcă.
Nărăncîătiirl s. pl. = ursitore [Pap.].
Nărăncips (v. narancifys).
Năridită adj.=gătită. Wgd. 62.
Năsatur vb. I = satur, satur bine; năsatur-ti! = că satură-te odată! 60 (6S).
N&scup vb. IV — scuip; musca au născupi carnea — musca scuipă carnea; a\i născupi an rost = îi scuipă în gură. Pap.
Nfistup vb. I = astup; mi oo = mă astup, me îndop 60 (H).
Năut sm. = năut 48.
Năviăs vb. I = adun pe şui. Arom. năvădescu, mvolbu 33.
Năvidlt adj. = umilit.
Ncap vb. II = încap 73 (,SB).
Ncaer vb. I=încarc; s-tincârcfym= să te încărcăm 48.
Nclin (mi c\j) vb. I — me închin 78 U).
Nclinăciuni (v anclinăduni).
Ncola adv.=în colo; di oă ncola= de aci încolo 58 („).
Ncresc= cresc; ncreştirea soarluî=— răsăritul sorelui (veţli : ancresc).
Nndireg vb. 111= dreg, regulez; las că ti ndireg — las că te regulez 57 (a) (v. andireg).
Nciniâcu adj. = nevrednicul, netotul 89 (,„).
Nec vb. I = înec, omor; la dărari băcioliâ con iii si necă, ară la spâr-<}iri lumi —la facerea târlei, cânii se omoră, iar la stricare omenii, lumea 62 (,4); a\i nicfy — îi omorî 137; lupiXi la nicară măgaru^lu-pii îl omorîră pe măgar 162; s-ti neţi = să te îneci 60 («); amă tri-cui prin vali şi si nicară — dară trecui prin rîu şi se înecară 151.
Negru adj. negru 47 (,a), 58 (s), 77. Wgd. 12, 28; fig. însemnă: soldat turc 89 (,).
Neîti=anume 156; prin urmare, aşa dară.
Neşca = nume de vacă fătată Dumineca, prescurtat din: [Dumi]neşca 171 („)•
Negră = negră ; fig. cafea 89 (,).
Neftă sf. = nea, zăpadă 61 (,), 77 (sso.ssi); merzi neică = niuge. Wgd. nqua 78, wşo 8, da raşo—ninge 45.
www.digibuc.ro
234
FERICLE N. FAFAHAGI
Nştta-cphîlor = neua cânilor (fel de nea).
Nefia-măţilor = neua pisicilor (fel de nea).
Neiia-oilor = neua oilor (fel de nea).
Ngleţ vb. I=îngheţ. Pap.; veţlî anglieţ.
Nglit vb. I=înghit 73 (m); ng\ităl— înghite! 76 (50S); ve^î anglit.
Ngrăjps vb. I = aţîţ, super; coînili nu langrăjă, s-nu ti mucUcă 66 (mo). Arom. angrînescu (de câni când e vorba).
Ngurgnlîât adj. rotunjor (Neologism din Aromânesce).
Ni adv. = nici 54 (4a), 60 (,6).
Ni pron. Dat. de la noi — ne; şa da-ni ver iri! — dare-ar să ne fie aşa! 55 („).
Nibân adj. = nebun, prost, rău ; şi dăr$ lalta mult nibiin — şi făcu alta mult nebună; nibun soîu=de nem de rînd, prost, 142. Wgd. nebun 28, mult nebuni} 78.
Nibuniiiă sf. = nebunie 104 („,).
Nicabalatlia adj. = nevinovat 63 (17).
Nicasinet sb. = nenoroc 166.
Nioât = necat; omorît; ca si dusiră vizură toţi cucoţi\î lui nicâţî = când se duseră văzură pe toţi cocoşii lui omorîţi 137.
Nicăinrea (!) adv.=nicăirî. [Nu sînt sigur, dacă cum-vâ nu este greşit, în loc de: nică\iureă\. Pap.
Nicicum adv. = pe burtă. Arom. pri dinţi. Când cine-vâ stă întins la pămînt pe burtă sau cade cu faţa la pămînt, se ţlice: sta, căzu nicicum. Arom. sta pri dinţi, câcţu pri dinţi [Pap.].
Nidărât adj. = neîmplinit, nefăcut. Arom. niadărăt, madrăt 61 (,6).
Nidndărât (v. nidărât); nidudără-tuli!— om de nimica! 61 (,5).
Nigrăs vb. IV=înegresc; mult alî si nigri buricu = mult i se înegrî inima, tare se întristă 143.
Nigrelă sf. = negrelă, lucru negru.
Nigreţă sf.—partea negră a ochiului.
Nigriclbs adj. = negricios.
Niiri = nefire 77 (333).
Niişpt adj.=neişit, neumblat (prin lume) 86 (6t9).
Niinăsticăt adj., adv. = neamestecat; nimăsticati li ziţî=vorbescî pe negândite,fără să-ţi dai semă (fără să amesteci în gură bine ce ţlicî) 77(JSS).
Niinea pron. neh. = nimeni. Wgd. 4.
Nimiui—nimenea 78 (334); nuspusiră la niminea — nu spuseră la ni • meni 163; s-nu vriviască drumu cu niminî = să nu vorbescă în drum cu nimeni (nevorbind pe drum cu nimeni) 108 (10).
Nină sf.=mătuşă; apelativ cu care se adreseză nevestele şi fetele către femeile mai în vîrstă.
Niufel sn., pl. nineli = inel 30, 149. Wgd. ninel 5, ninel, nineli 24.
Ninjugât adj.=neînjugat (taur) 156.
Ninţiles = neînţeles; si faţi ca ninţi-Ies—se face ca nepriceput, că nu pricepe; face pe nesnai 78 (335).
Nipbt sm.=nepot 118; fem. nipoată.
Nipnteri sf. = neputere, bolă. Arom. niputiari 108 (10).
Nisărât adj. ^nesărat, fără sare; ni-sărătuli!—nesăratule! 61 (19); uom fgrâ sari = om nesărat, fără haz în vorbă, purtări.
Nişân sn. = semn 116; nişanu di apu-i — Q semn de apă (=lipsă mare de apă-î) 168.
Nişti, pron. neh. — nisce; unii 153; nişti Mori=câte-odată. Wgd. ni&ti-kfyts =unii 32.
Niştiri = nescire.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
235
Niştiilt adj. = nesciut, nepriceput 78 (ut), necunoscut 103 (,4).
Niţi adv.=nici 55 (,e), 78(Ss7.M,). Wgd. nitsi 35.
Niţiân pron. neh. = nici unul 157. Wgd. nitsi-un 31.
Niuz(>t adj. =neauzit; si faţi ca niu-z$t = face pe n’aude 78 (J4i).
Nivşstă sf. = nevastă, muere 48 (15),
   53, („), 78 (,«). Wgd. nivqstq 8.
Ni vist uită sf. = nevestuică. Arom. ni-vistulie. Pap.
Nivistujlcă sf.= nevestuică, fr. belette.
Nivizut adj.= nevăzut 62(„); a face pe «nu vede» 78 (J44); care n’a vă-ţlut 86 (ns), 138.
Ni voltă sf.=trebuinţă; lucru felamaî di nivoliă = lucrul acela maî de . trebuinţă 163.
Nizls adj.=ne<Jis, fără a <Jice 78 (S4S).
Noapti sf. = nopte 51 (jo,m)i 169 (13); pristi noapti = în timpul nopţii; s-fesi noapti ; an jumitât di noapti 169 (,s). Wgd. 23.
Noatin sm. = noaten, miel care n’a împlinit anul 52 (>e).
Ngaup num. = nouă. Wgd. 28.
Nod, pL noadi = nod 117.
Not pron. pers. = noi.
Noimă sf. = semnificaţiune 163.
Nor sm. = nor 139. Wgd. 23. nor, n6rur\.
Noră sf.= noră 139. Wgd. norg, nu-r6r\ 23.
Nostru pron. pos. = nostru, al nostru; fem. noastră, pl. m. noştri, fem. noaştri. Wgd. 31.
Noii adj. = nou; de nou, iarăşi; cu nou, = iarăşi 154; npită = nouă 45
   (4); 56 (s8), 121. Wgd. noy, noaug 27.
Npnti = la Nânte; las nu ti torni Npnti =Dare-ar să nu te întorci la Nănte 61 (fl).
Nprurl sf., pl. = nări.
NsorJ(mi rJ) vb. I = însor, mă însor; 47 bi) • si nsoara phiupf,i\i— se însoră ţiganii.
Nşpr vb. 1= înşir 118; sinşorătoţi felia din casă = se înşiră toţ! a* ceia din casă 103 (aJ).
Ntunic, veţli antunic.
Ntunicari sf. = întunecare ; a se întunecă.
Nturnăt adj.=brodat [lit. întornat, întors]; ntumati= brodate 35.
Nţăpât adj.= (înţepat) ascuţit; rppă nţăpată=petră ascuţită.
Nţiug vb. III = încing; la nţinsiră cu capină = îl încinseră cu spinî 64 (S4), v. anţing
Nu adv. = nu 50 (u> J4). Wgd. 33.
Nucă sf. = nucă 66 (Bi).
Nulb vb. 1= întâlnesc; si nuîbă=se întâlnesce 123 : nwi&()=întâlnî 137.
Număr [Wgd. numpr 48] vb. I == număr.
Numi sf. = nume 56 (s8), 57 (s), 78 (s«. sas); li-aupusi numea—îl numi 147; să nu-\i si stingă numea=să nu i se stingă numele, nemul 143. Wgd. numi, pl. numi 23.
Numir sm. = umăr. Wgd. 14.
Nuinir vb. 1= număr; că ha numiri măgarilî = când îî numără măgarii 152. Arom. numir, misur.
Nuntă sf. = nuntă 48 (,,), 91 (u), 149. Wgd. nuntp 17
Nuntru adv. = înăuntru 103 (,,), 146. Wgd. 33.
Nvărtăs vb. IV=învârtesc; învelesc;
   v. anvărtes, anvîrtes.
Nvesc vb. 111 = îmbrac; mi nvesc — mă îmbrac (îmi procur haine de îmbrăcat, ca să am de îmbrăcat), veţlî anvesc.
Nviles vb. IV=înfăşur; învelesc; mi
www.digibuc.ro
236
PERICLE N. PAPAHAGI
                                                                         nviies=m§ încolăcesc, me înfăşur 67 ( ii#)» 64 (471), v. anviics 67 (119)*
Nving vb. III = înving, v.anving.
Nvirln vb. I = super; mi nvirin = me super, veţlî anVirin.
                                                     0
0 ! interj. = etă : o, \ia an dulap— etă-î în dulap 136; 00 = răspuns (considerat ca necuviincios, neres-pectuos) 78 (351); 00 = interj, de blestem 59 (24); po = strigăt cu care sfîrşesc jucătorii numiţi Rusalii 114 (7S).
Oa (se va ceti diftongat oâ (uă) = mereu).
                                                                       Oâ (cetesce diftong oâ) adv. = aci 58 (,), 59 (,,), 69 (iM).Wgd. «a 33.
Oâc [cetesce o silabă] adj. = prost; oăculi! — prostule! 61 (,8).
Oacă adj.=neputincios, prost 86, 535.
Oâiă (cet. oâiă) sf. = oe 78 (3So)> 154, pl. uoi— 85 (sh-516)■
Oală, sf.; pl. oali _olă 49 (8), 158.
Oâltarî adv. = alaltăerî 151. Wgd. oâltarj 34.
Oară, pl. uori—ova, ces. Wgd. oarq, ori 29.
Oaspiţă sm._ ospeţe, prietin 55 (,, ,3), 107 («,).
Oaţi adv.= aci, acilea 156.
Ocă sf. = oca 121.
Ogliudalp sf.—oglindă. Wgd. 49.
Op! interj. hop! 169.
Opcu adv. pe dos 167.
Opucu adv. — pe dos 106 (67).
Otrovă sf. = otravă, venin 145.
Ous, pl, pwă—însuşi, ipse. Wgd. 17, 22.
                                                    P
Pafti, sf. pl. = paftale.
Pafte-niaughelus= calic, ţigan 89 (,4).
Palainarcă, pl. palamorţi = cei doi piepteni cu cari se trage lâna 34.
   Pală sf. = sabie. Arom. apală; cuvertură de lână; velinţă de lână. Pap. •
   Palişnic sm.=jug, plug 51 (j,0), 52 (,„).
   Palmă sf. = palmă.
   Paloş! sm,, pl.=bureţi, ciuperci [fel.]
   Paliă sf. = pae 82 („,), 117. - •
   Palie = n. de câne 170 (H).
   PaJItt sn. = paiu 83 (463).
   Pallăş sn. = paloş [I’ap.].
   Paiuu<*-an = Pamuc-han (hanul de bumbac) 163.
   Pană = n. de căţea 171 (t3).     .
   Pang sm. = păianjen.
   Pântala — ? 62 (10).
   Papa (cupo) = nume de joc copilăresc 91 (7).
- Paparudă sf. = paparudă 115 (,8).
   Papiă sf. — raţă.
   Papră sf.=nume' de plantă, papură.
   Papîiz sm. = stâlpul pe care se rezemă acoperişul casei. Pe acest stâlp' se rezemă măcazii (veţlî acest cuvînt). Arom. se numesce preftu.
   Par sm.=par; pl.pari 33,105 (08), 144.
   Pară sf. — pară; albi pari — bani albi 78 (3H), 136; aspra pari• nu pqri moneda calpă nu piere.
   Parpudă sf. =nume de plantă. •
   Partalincă sf. ţol, zdrenţă ; aşi puşipartalinchili—îşi puse zdrenţele 162.
   Parti sf. parte; la una di parti la una din părţi, la o parte 33; la ari lat an parti=a fi cam în-tr’o ureche 78 (M«); la parti ăî= este într’o parte, este cam prost; toati pşrţili — tote părţile 136, 105 („).
   Pasc vb. III—pasc 46 (0), 159; şutu porcu pristi zenă paşti = ciutul porc peste del pasce 49 (3); tu la
www.digibuc.ro
megleno-romaniî.
   ai du păscut căairu 65 (8l); con si pască — când o să pască 73 (s55). Pastir'sm. = păstor 154.
Pastrit adj. = păstrat bine, asăuns.
   Arom. spîstrit 79 (sas)» gr. «aaxpeuu). Paşalariă sf.=paşalâc; an toatipaşa-lariurli—în tote paşalâcurile 142. Paşalarcsc adj. = de paşă 142.
Paşă sm. = paşă 160.
Paştu sm. = Paşti 58 („),.60 (5„); ajî la dărară paştu = îl omorîră 78 (aaa, sst)*      •         ’
Pat! = pat! 158.              ■ •
Pati S. pl. = nume de plantă.
Patru num. ~ patrii 53 (3a); la pâ-truli goli—a patra ţii 147; lapă-truli uori = a patra oră 147. Patru-zpţl num. = patru-ţlecî 105 („,). Paiantă sf. — stâlpul de care se lega vita în grajd pe lângă esle. Pap. Păidă sf. = cursă 72 ( 23s)»
Pălască sf. = palască, cartuşieră. Pălănmbră sf.—Arom. ţapurnă. Pap.,
   • un fel de corcoduşe forte astrin-gente la gust.
Palăiir sm. = vas în care se ser-vesce rachiu. Arom. păgur. Pălglăc sm. = melc 48 (la) ;oj cu sa-mâr şi oo forăsamăv, veţlî păngîdc. Păliunţă sf. = palmă. Pap.
Păn prep. = până.
Pănă prep. = până.
Pănăcăţl spl. = scânduri găurite, cu 10-15 găuri, servind a pune în ele bucăţile de aloat 31.
Pănd&r sm. = pândar 150. Păndărniţă sf. = căliva pândaruluî, forte înaltă, ca să potă observă tote viile, ogorele 150. Arom. pîn-druniţă.                           _
Pănglăc sm. = manta de lână de capră 37, greşit în text păngîdc. Arom. tămbare, tămpare, capă.
237
   Pănglăc sm.=melc 52 (18); \o$ipălgidc.
   Pără adv. = cam 107 (89).
   Părdiă sf.=Arom. leasă, nisce paturi făcute' de lemn sau de ramuri de pomi, arbori şi pe cari se aşeză apoi viermii de mătase.
   PărQCllă Sf. = păreche.          .
   Părliă sf.=cărpitor, scândura pe care se aşeză plăcinta coptă [Pap.]
   Părmăţl (an oo) = cameră de dor+ mit 40.
   Părnâr sn. = fel de arbust Arom. pămare.
   Părtălăs adj. = pestriţ, bălţat; Unâ ghîupcă pârtăloăsâ = o ţigăncuşă bălţată, pestriţă 51 (I7, „), 52
   Părtoacă sf. = nume de flore.
   Păspâlltt vb. I = presar 117.
   Pâspăllât sm. = fel de făină forte subţire şi de calitate forte bună.
   Păstrăs vb: I = păstrez.
   Păstres vb. IV=păstrez bine. Arom. spăstrescu,- gr. «aoxpeutu. Wgd. pgs-tres = reinige 42.              '
   Pătati sf. pl. = cartofi 25.
   Pătpălăg sm. = prepeliţă.
! Pătpălnşcă sf. = pitpalac. Pap.
   Păţătură sf. = suferinţă, pl. păţă-tum=suferinţe; păţătură, anvita-tură suferinţa-î învăţătură. Pap.
   Păţ^s vb. IV — păţesc, sufer 164.
   Păim sm. = păun.
   Păzari sf. t= târg, învoelă 90 (,); şi şa dărară păzarea = şi aşa se în-voiră 158; păzareauorbilor 78 (,l8).
   PăzărgUl adj. = târgoveţ; care se duce sau vine de la târg 153.
   Pccltt = ? 49 (a). (Probabil că este beău şi că nu am însemnat bine eu).
   Pclviţă sf. = lipitore..         .•
   Per sm. = per 46 (8), 53 (85), 79
      (aao-sai)! si Zp di per_se apucă de
      per 169. Wgd. 8.
www.digibuc.ro
238
PERICLE N. PAPABAGt
Per, pi. peri = per (pom) 79 (m).
Per vb. IV = per ; să peră aspra ? 62(,,); 79 (8M); aripirit vrin uom= a perit vre-un om 98 («); ca să la pirlm 153. Wgd. 16.
Perele sm. = perişor. Pap.
Perd vb. HI = perd 66 (88), 100 (5„); pirdut aî vrin ? = aî perdut vreunul 152. Wgd. pert = perd 16.
Perdi sf. = perdea; 1 i-ăî aripată perdea = este obraznic, neruşinat 79 (tei); perdea uocliului = per-deua ochiului.
Pericluni sf. = periciune. Wgd. 15 (veglî piriăuni).
Periri sf. = perire. Wgd. 36.
Perniţă sf. = pernă 50 (So). '
Per&s adj. = peros. Wgd 28.
Peză sf. = batjocură; aţi baţîpeză = îţi baţi joc 164.
Peţu = n. de boii 171 (6«).
P'şdică sf. = pedică. Wgd. p'şdifcQ 8.
Penă sf. = pană; aripă; şi nu-u ţin'şu vechi p'enili = şi nu o mai ţineau aripele (= i se osteniseră aripele) 137; că mirin$ău sub pe-hîli lu un văltur unâ mi\îă di uoî = că se odihniau subt aripele unui vultur o mie de oi 158; pşna mică, pqna mari, feluri de bro-dărie 34; trapnâ cupqni =perucă cu pene 35.
Pşră sf. = pară 52 (l9), 79 (,,5).
PQşti sm. = pesce 79 (,6b. ui)', peşti di la Beşic! = Braşove 63 (J7); peşti di rpil = pescişori de rîu 27. Wgd. 10.
P'şştiră sf.=stâncă, peşteră 142,154.
Peti s. pl. = petece 50 („).
Petic sn. = petec, scutec 102 (ei), 120. Wgd. pştik 18.
Pi! = strigătul condurului, convenit să însemne apă 149.
Pic vb. = pic ; să-ţi pică mucu / = să-ţi pice, picâ-ţi-ar mucul! sărţi pică mşna = picâ-ţî-ar mâna 60 (eo), 46 (,); picată 103 (,«).
Picat sm. = păcat 142. Pap. picaţi.
Pică sf. = picătură; niţel 46 (8). Wgd. pikQ 16.
Picăsăs vb. IV = simt, pricep 116, 140, 154. Wgd. pikgses =merke 16.
Picătăs adj. = păcătos. Pap.
Picătules vb. IV = păcătuesc. Pap.
Picătură sf. = picătură. Wgd. pikq-turQ 16.
Picior sn. = picior; pl. piăoari; nu da pieior = nu mărturisesce; ţela cu un piădr = (dracul) 79 (u»-3n)-Wgd. pit&6r, pit&oari 11; piăoari di răzbbiu = epele răsboiuluî 32; piăoari-di-fuhiă = părţi ale răs-boiului 32.
Picioară sf. = pas; ună piăoară = un pas. Arom. un ăor, un ciăbr.
Picir! = cuvînt imitând ciripitul rîndunicei 45 (<).
Picluriiş sn. = picioruş. Pap. 24 (10).
Picliises (Wgd. pikises) vb. IV = observ = ich merke 10.
Picurâr sm. = păstor 74 (268).
Piducltu sm. = păduchiu.
Pid urăţt sf. pl. = fragi (Huma).
Piduriţă sm. pl. = picioruşe (parte din răsboiu) 32.
Piduţ(il sm. = bolă de piciore 94 („).
Pijă = prunc nebotezat, păgân 119.
Pilă sf. = pilă; oo di lemnu = pilă de lemn 31.
Pilivân sm. = pehlevan, atlet 167.
Pimlnt sn.= pămînt 33, 48 (8), 50 (,8), 52 („), 79 (jjb-ij»); să-şi li lasă din pimint= să le lase jos 124. Wgd. 9.
Pin sm. = pin. Pap. Wgd. 9.
Pinci(»s vb. IV = dispar.
Pingercă, pl. pingerţi = ferestră 162 (tk. penger).
www.digibuc.ro
MEGLEKO-ROMÂNIÎ.
239
Pipolnică sf. = locul unde se strînge cenuşa. Pap.
Piper sm. = piper. Pap.
Pipercă, pl. piperchi sf.=ardeiu 25.
Piperică sf.= nume de plantă.
Piperigă sf. = fluture (v. pipirugă). Pap.
Piperugă sf. = fluture. Wgd. 50.
Pipirugă sf. = fluture. Wgd. pipe-rugg = pipirus 22.
Pipoanîă sf. = pepene galben (Brw.)
Pipntttd sm. = pepene galben. Pap. Arom. peăpini, Macedonia ; pi-pdhiu, Epir.
Pirdii(li), pl. pirduuri = fulgi. Pap.
Piricîiini sf. = descrescerea lunii, peritul lunii 104 (es). Wgd. pe-rifăttm=Abnehmendes Mondes 15.
Pirăs adj. = peros.
Piruligă sf. = scoică, mâr gen, mărgăritar.
Pirunigă sf. = mac. Arom. pirpirună 68
Pii'ustiă sf. = pirustie. Pap.
Piruşân sn. = lanţ de monede; perii de pe frunte 36.
Pisă sf.= pisică (in limb. copilăresc). Wgd. pisg (Tsernareka)—Katze 48.
Pisăles vb. IV = scriu; ti ari pisăit an frunza di zmărecă=\\\ portă sîmbetele 70 (18s) ; pisăiă = descria 80 (sso); pisăit = menit, scris 84 (tu)- Wgd. pisies 42.
Pisăitură sf. = scrisore, scris; că şa fu pisăitura=căcîaşă a fostscris 139.
Pisca sf. = pliscul, ciocul paserilor 80
Piş vb. I=piş62     104 („). Wgd. 16.
Pişa-boft = fel de brodărie 35.
Pişiiu—întâiu; mai pi$tm=maîîntâiu 164. Wgd. 8.
Piştăr sm. = pescar.
Piştarcă s. = paserea pescăruş, ce se nutresce cu pescî.
Piştiinâl sn. = peştemal 128,
Piştoală sf. = pistol 161.
Pită sf.=plăcintă; oo di codru-vercj,i= fel de plăcintă de legume 38; pită-di-miari = fagure de miere 27.
Pitliglani sf.=pătlăgeâ; ouroşi,eogăl-bină, oo lungă, feluri de pătlăgele.
Pituliţă sf. = tigăiţă 46 (,).
Pitul = fel de pietră.
Pituin adj.=blând, domesticit 77 (,„).
Piziucs vb. IV = pismuesc, invidiez 141; au pizmău ampiratiţa = o învidiau pe împerătesa 143.
Pîrcla (aco)=n. de joc copil. 90 (I0).
Plani in sn. = flacără 154, 166.
Plasti sf. pl. = fel de caier; plasti di neuă= fulgi de nea. Pap. Arom. pl. apale, apâ\i, plaste.
Plâtiţă sf. = n. de pesce.
Plaz sn. = partea de fer a plugului.
Plăcnâs vb.IV=plesnesc,pocnesc.Pap.
Plăngondăra şi plăngpndura = plângând 152, 141.
Plăstes vb. IV=aşez ca să fac plasti-, Igna si plăsteşti anbucium = lâna se aşeză în bucium (ca să se facă plaste) 134.
Plătes vb. IV = plătesc 121, 163.
Plăscătds vb. IV = ciocnesc, a bate în capete; si plăscăt'gu = se cioc-niau, se bâteau în capete 146.
Plăţintă sf. = plăcintă 52 (s0). Wgd, plgtsindg 48.
Plec vb. I=plec; plecă—1 i-u !=plecă!
   80 (s8>)*
Plec vb. I = aplec; pgn s-ti pleţî = până să te apleci 46 (ty,plgcă-ti— aplecă-te 154; cgn si plici} = când se aplecă 161; oo=alăptez; ca s-la plecă micw=după ce-1 va alăpta pe prunc 118,119.
www.digibuc.ro
240
PEÎUClE N. PaPaHAGI
Plevă sf. = pleva. Pap.
Plicacîoă sf. = aplecătore 119-
Plicătoară sf. = aplecătore, care a-lăpteză singură pe copil 118; se ţlice şi de oile cari, per<jlendu-şî mieii, se mulg până la instalarea târlei.
Plin adj. = plin 49 (B, B)> 50 (,<>), 152.
Plitencă sf. = Arom. aroale, arale, perul care se lasă de către femei să atârne, frumos potrivit, pe obraz cam până la urechi.
Plinsncs vb. IV = plesnesc 108 (,„).
Plivăiâs vb. IV=plutesc 116 (,„), 147.
Pliznăc sm. = gemen; ea rudi doi i\i pliznăţî = ea născu doi fii gemeni 143.
Ploaclă sf. = placă; potcovă 66 (BB), 162, 85 (mi) ; pafta (fel); pl. plod 30; lituri plodii = (le aruncă pot-covele) a murit 85 (60i). Arom. la fel: le-arcă petali.
Ploală sf. = ploe; merzi co = plouă 47 (u). Wgd. plgaiq 6.
Ploasoă sf. = ploscă. Pap.
Plod sm. = fruct, rod 59 (,).
Pipng vb. III=plâng; cgn plgn4i= când plânge 45 (3); dosta plgnsişî— destul ai plâns 61 (6B); plgnăiri = plângere, a plânge 81 (124);plăngţ>n-dura = plângând 141; plăngfyn-dura 152. Wgd. plgnk = plâng 6, plgn&— plânsei 39.
PlTâmniţă sf. = fînărie 50 (10), 52 (,„).
Poală sf. — polă, şorţ 36, 121.
Poarcă sf. = porcă, scrofă 46 (0), 80
   (jBt).
Poartă sf. — portă 123, 144.
Pocii! sn. = ulcior; co di gaz —fel de lampă care arde cu petroliu 52 (B1), 108 (,o); poaci pl. 162.
Pod sn. — căpistere în formă de ladă, unde se strînge făina la moră.
Pâdupăştniţă sf. = Arom. euscune, curele de la samar, de la şea.
Pogndes vb, IV = a se nimeri; a se întîmplâ; şi la iei şa si pogudi = şi la el aşa se nimeri 148.
Poiată sf. pl. poî'qţî = Wgd. po\atg, pofyts = Stall 23. Arom. puiată.
Poimpni adv. poimâne. Pap.
Poimoinista adv____poimâne, poimâne
   de dimineţă 142. Wgd.jpoimpim 34.
Polna = ? 58 (,,).                 .
Poip sm.= popă 80 (3BS); stâlpul casei numit şi papuz; veţli popă.
Poliz sm. = poliţist, personă în serviciul poliţiei 145.
Pom sm. = pom 49 (B). Wgd. 22.
Popă sm. = popă 80 (BBB, BBI), 118.
Popâs vb. IV = popesc; la popiră = îl popiră, îl bătură 80 (3B8).
Porc sm. = porc 49 (s), 58 (30), 80 (390. a9i), 158; co div, (Nanta) co sălbă-tfic=porc sălbatic; co di cocină =» porc domestic. Wgă.porlc,ports2l2.
Port vb. I — port; di guşă s-la porţi 58 (t); ţe porţi an guşă 46 (,); 101 U, 156. Wgd. 45.
Pot vb. = pot 33; nu pot 54 (16).
Potâţ sm. = ulcioraş 108 (70).
P5tniuă = parte ? ; aşi Zp co di uă= îşi luă partea de struguri 86 (Bn).
Potrăn<Jă sf. = acele cari servesc a legă plugul de gâtul boilor.
Postâs vb. IV = postesc. Pap.
Pplntjă sf. = tipsie de pămînt în care se face şi se coce plăcinta făcută numai cu făină de porumb. Arom. bon4&.                          .
Ppn prep. _ până (passim). Wgd. pora-si = până se 35.
Ppnă prep. = până (pretut.). Wgd. pgnan = până în, pgndi = până do, pgnla = până la 35.
Pptnă sf. — pâne 57 (4); pgîni di băr-
www.digibuc.ro
megl£no-româniî.
241
  niţă = pâne de barniţă 46 („); PQÎni = pâne (fruct) 115 (,8); ponî gârneţi 103 (»3); pşăî pl.= bucate, cereale (Luntjinî).
Ppinea-gnşturlcicălîă sf. = pânea şo-pârleî (n. de plantă).
Ppnp sf. = pânză 33, 80 (383).
Ppră = ? mi scoasi din pqră = mă scose din răbdări 80 (383).
Ppntiţt sm. = pântece. Wgd. pşn-titsi .22.
Prag sn.=prag 101 (80), 164; cu praguri = fel de brodărie 35.
Proşti sf. = praştie. Wgd. praMi, praMuri 24.
Pratt sn.= praf, pulbere 59 („), 80 (394).
Pravieini = ospetarea miresei şi a mirelui de către părinţii fetei, după o săptămână de la nuntă 151.
Praz, pl. prăji = praz 52 (33).
Prăcitt sm. — pârciu (berbece de pră-şilă). Pap.
Prăiăs vb. IV = sbor 75 (37s).
Prăines vb. IV = sbor 81 (40:), 149.
Prăjăs vb. IV = prăjesc 111 („).
Prălitt = măgăruţ ; strigăt de îndemn ca să umble măgarii.
Prăsnăs vb. IV = stropesc 116.
Prăşlcnu sm. = greutatea ce se atârnă fusului (veţlî: prişnel).kToxa., prisine 32.
Prăştilîă sf. = scara de funie sau de curea la cai, etc. 31.
Pri prep. = pre, pe 49 (9,3), 51 (J, 57          64.                  _
Priamnu vb. I = preumblu ; că-H si priamnfy pşîni = căci îi eră fome, îl apucase fomea 157.                  ,
Priatil sm. = prietin 80 ( 3fl8-3fl7)*
Priatil^c sn. = prieteşug 80 (388).
Pricât vb. I=mă uit, privesc bine 154.
Pric&ţ vb. I = prind, reprind, rea-
Pricazmă sf. — basm 145.
Pricăjăs vb. IV = vorbesc, spun 75 (,„), 110 (71), 169.
Pricluciăt adj. = recit tare, în cât nu-şî pote mişcă membrele. Arom. acîţăt, ncurţit.
Pricăc vb. III=precoc, rescoc. Pap. Pric^nt vb.I—recânt, cânt din nou; aşi căntg şi pricănt'q = îşi cântă şi recântă 138.
Pricnfurăs vb. IV = cufuresc ; pri-cufurit = cufurit 52 (J0>.
Priciir vb. I = precurg, curg 149, 155; curăţ din nou; priciir grşnu di gnoî = cureţ din nou grâul de gunoie.
Priilăr vb. I = fac, dreg din nou. Pap.
Pridâtt vb. I = predau ; nu si pri-(Tediră = nu se predederă, nu se predară 156; la pridedi — îl pre-dede; 00 = trădez ; la prididi la turţi = îl trădă turcilor. Arom. îl prudeadi la turţi.
Pridărin vb. IV = adorm, dorm
   105  (,,)•
Pridân vb. I = adun, dau ospitalitate ; să nu-u pridunăţi = să nu o primiţi, sa nu-î daţi ospitalitate
   142. Arom. s-nu o apridunăţî. Pridun-ti la criel= adună-ţî mintea la cap. Pap.
Priflari = a reaflâ, a află din nou 104 (04).
Prifrţjng (mi) vb. III = mă prefac; prifrişnt ~ (lit. prefrânt) prefăcut 73 (sst), 84 (418).
Prifulăs vb. IV—mă umflu în pene; prifoali-ti! = umflă-te în pene
   80 (s»o).
Prigâcitt sn. = polă, şorţ 36.
Priiăs vb. IV = reies, ies din noii
106  (88).
                               1 G
puc 81 («7), 105 (6!).
Analele A. R. — Tom. XXV.—Memoriile Secţ. Literare.
www.digibuc.ro
242
FEKICLE n. papahagi
Prijălăs vb. IV = a jeli; nu la putem prijăliri=nu-1 putem jeli 159.
Prijiir vb. I = conjur ; ti prijur să nu spunî = te conjur să nu spui. Pap.
Priiţii sm. = Aprilie. Pap.
Prima adv., num.=întâi&; întâia; di prima = pentru întâia dată, pentru prima dată 45(4); diprima= de întâiii 34; primiliizmeni 110 (n),103, 145, 153. Wgd. 28; primaver = văr primar.
Primar = primar: ver <s> = ver primar.
Primaveră sf.=primăvara. Wgd. 36.
Primărlt (mi cv>) vb. I. = mă remărit. Pap.
Priinines vb. IV. = priminesc 151.
Prin prep. = prin 46 („), 82 (4l8), 159. Wgd. 35.
Princă sf. = cursă (pentru prinsul paserilor). Pap.
Prind Trb. III. = aprind 51 (tl); şi-şî prinşi un foc = şi îşi aprinse un foc 153; di cpw prind la mortu= de când se aprinde la mort (luminare, candelă) 103 (,*); cv> = apuc, prind = la prinşi di picior = îl prinse, îl apucă de picior 153.
Pringă prep. = pre lângă 72 (,,6). Wgd. pringş 35.
Prinsăr vb. I. = reînsor; mi oo = me reînsor. Pap.
Print&rn vb. I. = răstorn, reîntorc; rşpa-it printurn^=ve8tovnă rîpa, pietra 153; nu put eu s-la prin-toarnă = nu puteafi să-l întorcă pe cea-laltă parte 158; reîntorc 154.
Pripăşotă = nume de capre 170 (s5).
Pripilă sf. = fusul de fer pe care se rezămă pietra (= ropa) de la mdră.
Priscâlic vb. I. = încalec peste ci-ne-vâ; tresar peste cine-vâ.
Priscălăs vb. IV. = presăr 109 (,„).
Priscnmic sm. = prescure; fel de brodărie 35.
Prisăltft sm. = salamură 38.
Pristi prep. = peste 45 (3). Wgd. 35.
Prişnel sm.=prisnel. Arom. prisine, greutate ce se pune de desubtul fusului, ca să-l ţie vertical.
Priştăt vb. I. = preaştept, aştept, preîntimpin 101 (8»), 160; etcă la priştify lamhia = ecă îl preîn-tîmpină balaurul 168.
Pritorn vb. I. = reîntorc ; si pri-turnă = se reîntorceâ 155; nu si priturril} = nu se reîntorse 161; las s-nu-\i pritumăţî = să nu vă împotriviţi, să ascultaţi fără nici o vorbă 167.
Priticltt sm. = făcăîi, germ. Schau-felmiihle.
Priturţăsc vb. IV. = turcesc; mi priturţesc mă turcesc; trec în religia turcescă 156.
Priubidăs vb. IV. = cercetez, caut cu amănuntul 157.
Prluinubirăsc adj. = primăvăratec (Huma).
Priună prep. = împreună 103 (,s); 120, 146. Wgd. preung 32.
Prizorcă sf.=scăunel 54 (41). Arom.
   pi(fu\îu.
Privărtăltcă (v. pruvărtalică) 32.
Privăd vb. II. = prevăd. Pap.
Privideri sf. = prevedere; bună oo= la revedere 55 (,e). Wgd. cv> — gliik-kliche Wiedersehen 36, 18.
Privin vb. IV. = reviu; tunţea vichi să privină = atunci în sfîrşit să revie 106
Prîcla = n. de joc copilăresc 90 (*).
Proapi adv.=aprope 104(a*). Wgd.33.
www.digibuc.ro
MEGLElfO-ROMANII.
243
Proaspăt adj___prospăt 117.
Prochlă vb. I. = apropiu 102 (BS), 116, 137. Wgd. proki pers. II. 16.
Prost adj. = drept (a sta drept, în piciâre). Arom. rnprostu. Pap.
Prub'ett vb. II — beii, a be apă; ami si prubiu apu — mi-a foăt sete, mi-a fost a be apă.
Prurăsc vb. I. = casc 79 (,78); şi ca la prucăsc^ — şi când îl căscă 136.
Prucţmt vb. I = cânt, cânt din noii; şi ară prucănfy = şi iaraşî re-cântă 137.
Prucupsăs vb. IV = procopsesc, fericesc; să prucups'escă = să pro-copsescă 56 (s4), 57 (40).
Praciir vb. I = curg; mi si prucu-rară lighîăli =îinî curseră balele 72 (jjs).
Prufâc vb. III = prefac 155.
Prufăllt adj. _ prefălit, îngâmfat; ţista-î prufălitu? = acesta-î pre-lăudatul (îngâmfatul)? 80 («o).
Prnfit, fem. prufită = profet, vrăjitor 144.
Prumirosăs vb. IV = mirosesc de departe 148.
Prun sm. =prun (pom). Pap. Wgd. 22.
Prună sf. = prună, corcoduşă 69 (lM).
Prunca vb. IV = prânzesc; şi fură prunfâţî = şi fură prânziţi 144.
Pruputfăc vb. III = trec, trec peste 80 U).
Pruţop vb. I = ţip; şi pruţăpQ = şi ţipă 154; şi eali pruţăpară = şi ele preţipară 150, 149.
Pruvărtaltcă sf. = parte de la răs-boiii 32.
Pruvăzalnic sm. = parte de la răs-boiii 32.
Pruvăd vb. II = ved; prevăd; zuua di mQÎni s-nu mi pruvedâ! = (Jiua de mâne să nu me va<Jă! (să nu
   me apuce! 58 («); si pruvizu = se lumină de <Ji.
Pruvăîtt sn. = ve<Ji p. 74 G«j).
Pruvăm vb. III = vers, vom 80 (4lo).
Pvuvulăs vb. IV = găuresc 30.
Pruvullt adj..= găurit ; fig. puşcă 89 („).
Psalez vb. IV = cânt în biserică. Arom. psăltisescu, din gr. *1' cântăreţ, Pap.
Pucăt vb. I = cercetez, caut bine 80 U), 138.             '
Puctudăs (mi oo) vb. IV = me mir. Wgd. mi pui&udes 42.
Puclăn sn. = poclon 118.
Puclonăs vb. IV = închin 165 ; mi og = me închin.
Pucrifcă— n. de fruct. Arom. bu-buliană, bubuliţă. Pap.
Pucrăv sn. = învelitore de lână, ve-linţă 117, 138.
Pud uf că = fig. neruşinată 89 („).
Pudvilt adj. = îmbrăcat, înfăşurat 65 (ss).
Puărc sm. = porc [Nănta].
Pufă sf. = fel de ciupercă.
PugacTă sf. = plăcintă 102 U,).
Pugudăs vb. IV = nimeresc 62 („); a se întîmplâ 107 (B8), 116.
Pulampu sm. = păianjen. Pap. Wgd. 13.
Putves vb. IV = ivesc; si puîvi = se ivi 166.
Pulată, pl. puiuţi = partea casei numită la Arom. pat, gr. &v6yi.
Pules vb. IV = torn, servesc apă pentru spălatul mânilor; să-\îpu-Iqscă la mohî, ca să si spqla, Cum ăi adetu = să-î torne, ca să-şi spele mânile, după cum este obiceiul 144.
Pulicăr sm. = policar 107 (B8).
Puliiăs vb. IV = descânt 190 (B8);
www.digibuc.ro
244
PERICLE N. PAPAHAGI
   spin di puliiri = spin de deo-chiere; poleesc.
Pnliiri sf. = spălare a mânilor 122.
Pulilt adj, = poleit; pulilt cu ră-zxnt — poleit cu argint 166.
Puliţă sf. = poliţă 168.
Pulm, pl. pulmx şi pulmurx = pumn; un pulm di şenghi = un pumn, o mână de arşice 164.
Palmă sf.=pumn, mână plină; hand-voll. Wgd. 15 ; veijî : pălămuţă.
Palpă sf. = pulpă. Wgd. 21.
Pulupăs vb. IV = întunec 138.
Paltană sf. = poiană 160, 113 (,,).
Pulloă sf. = puică; cuvînt de des-merdare.
Pajiţă sf. =n. constelaţiuniî găinuşă. •
Pujltt sm. = pasere, puiii 49 (?), 81 («4-407), 164; obiect de argint numit şi Ar om. tot pu\xu 36 (,8); fem. pu\icâ.
Puinărps (mi 00) vb. IV = mă obosesc ; pumăr'şt = obosit 155.
Pum'şn sm.—pomelnic, par astas. Pap.
Pan vb. III = pun 33 ; rachia-n rost să pun = rachiul în gură să-l pun 55 ho); ţe-upus-air-ce aî pus 61 (s); \î-u pusifî = îî puserăţi 78 (a««), 74 (tE8), 101 («0); co=suiu; ca s-mi pun pri grindi=ăvnpă ce o să me suiu pe grindă 138; si puşi pri tupolă= se sui pe plop 166; puş — puseiu.
Punţi sf. = punte. Wgd. 18.
Pupădiă sf. = preotăsă 81 (iaal.
Pupădilcă sf. = stiglete; fel de insectă.
Pupăretcă sf. = şeijetore. Pap.
Pupăres vb. IV=upăresc 81 («oh
Pupcă sf. = pupăză. Pap.
Pup'şză sf. = (Ln.) pupăză.
Purcăr sm. = porcar 157.
Pnrcăriltă sf. = porcărie.
Puric sm. = purece, Br.
Puriţi sm. = purece 72 (m), 81 (4i0).
Purţettă sf. = purcea. Wgd. purtseo [Ferkel] 8.
Purţilăş sm. = purceluş.
Purţţd sm. = purcel.
Pus adj., part. = pus, menit 84 («»).
Puşcă sf. = oţet 81 UlS, 41l)» Wgd. puskg 49. Arom. puşcă.
PuBledic sm. = maţ 117.
Pustă sf. = pustia 61 („).
Pustâv sn. = pristav, copaie 168. (Probabil să fie o scăpare de vedere la mine, în loc d& pristav, w,în manuscript confundându-se cu ri.)
Pnstalantă adv. = (Jiua de după poi-mâne; se derivă de la peste-alantă peste ceea-laltă. Wgd. 34.
Pnstănăs vb. IV = mă obosesc 136, 161. Wgd. pustanes = ermiide 51.
PuBtclia sf. = aşternut 119.
1‘uştu adj. = nemernic, ştrengar 138.
Put vb. IV = put, a mirosi răii. Pap.
Putşri sf. — putere 153.
Putină sf. = putină 28, 30.
Putirăs vb. IV = gonesc; tucu si pu-tires = deşi se tot gonesc 54 («).
Putirit adj. = urmărit, gonit de poteră 154.
Putnâs vb. IV = fac, descânt, vrăjesc 100 („).
Putoari sf. = putore.
Put&rn vb. I; mi si puturnară mâ-ţili= mi s’a scârbit 75 (m) ; a\i puturnŞ = îî răspunse 164.
Putrid adj. = putred 54 (4B).
                                                                     Putrizps vb. IV = putrezesc; şi la putriz§ di chîutec. Pap. 24 (7).
Putpărpri — a propti, a răzemâ 67, 106 (,»).
Pntnrăs adj. = puturos.
Puţpn adv. = puţin. Pap.
Puveles vb. IV = ordon 147.
Puvclla sf. = puterea. Pap.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
245
                                                   R
Raăt sn. = pace, linişte 160.
Rac sm. = rac 147.
Raoliiă sf. =48 (,*), 54     81 (,«).
Rarîca sf. = coropeşniţă.
Ral sn.=paradis, raiu. Pap. Wgd. 49.
Ramă, pl. ramuri sf.= ram, ramură. Wgd. 24.
Râmnic adj. = neted. Wgd. ravnic = Ebene 50.
Ramură sf. = ramură. Pap.
Rană, pl. rpm = rană 161.
Ranghil sm. = arhanghel.
Rao sf. = Reif. Wgd. 49.
Rap, pl. rapî = harap, negru 146, 166; nume de cal 171 (67).
Rapcă = n. de animale 171 («»).
Rascârmin, vb. I = scarmen 33.
Raţi = rece 123; \îa traşi ună raft = î-a tras o minciună 81 («).
Rattă sf. = rouă.
Ranr sm. =fel de pietră.
Ravnic = neted, şes. Wgd. Ebene 50.
Razglăb, sn. = încheetură 101 (&>)•
Răb sn. = hîrb 89 (notă), 16.
Răbiiş sn. = răboj 81 (4U, 41J).
Răcnăs vb.IV=răcnesc, sbier 75 (»7j).
Răcutină sf. = flegmă. Arm. hîrpă.
Rădic vb. I = rădic 149.
Răgăvân = liliac. Arom. argâvăn,
  n.  de flore.
Răgliiă sf. = rugină.
Răgliisiri vb. IV = a rugini, a se rugini. Pap.
Răgnşă şi raguşă = oie cu corne, de unde numirea de oie răguşă.
Răguşcă = n. de oî cu corne 171 (56).
Rămţ>n vb. III = rămâiu; rămâneţi cu Domnu 55 („); s-nu rămână 59 ho); rămaşi = rămase 148. Wgd. r9?rcdă== rămăsei; rămasă 105 (8«), 103 (M).
Rănes vb. IV = nutresc, hrănesc 66 U), 86         146.
Rănlă sf. = râie ; căpuşiţă de râie (insectă).
Răpăs vb. IV = răpesc. Pap.
Răjiirică sf. = pietricea 109 (70).
Răpps vb. I = repausez ; la răpus]) Domnu = îl repausă Dumnezeu 147; răpusăt = repausat, odihnit 157.
Răputină sf. = loc pietros. Arom. locchitrds,ssLXihălichi (Veria). Pap.
Răsâr vb. IV = răsar. Pap.
Răscat vb. I = me uit jur împrejur; privesc, cat jur împrejur 120.
Răscăcîoari sf., pl. = ?
Răscrâşniţă sf. = răspântie 105 («,).
Răsdâă vb. I = împart; dau do pomană 124.
Răsfăţ vb. I = făt; ă\i si răsfătară iioili — îi fătară oile 85 (Mt).
Răsfrpng vb. III = rup (în bucăţi); frâng 103 (M), 118.
Răsinic adj. =de argint-aur, în fir; teliu răsinic 128.
Răslân sm. = leii (v. arslăn) ; nume de flore.
Răslăbită adj. = liniştită 121.
Răslăgăies vb. IV = regândesc, mă gândesc 166.
Răsăl = varză acră 81 («s). Arom. moare.
Răspârg vb. III = sfarm, sparg 108 (,„).
Răsplpng vb. III = a face să plângă, a provocă plâns; s-nu la răs-plşngă = să nu-1 facă să plângă 104 (*).
Răstăliil vb. I = întîmpin, taiu. drumul, întâlnesc. Arom. astă\iu 119.
Răstăllătură sf. = întîmpinare, întâlnire în drum 97 (08).
Răstruculăs vb. IV=rostogolesc.Pap.
www.digibuc.ro
246
PERICLE N. PAPAHAGI
Răstnpes vb. IV = topesc ; foali di răstupiri răzintu — fole de topit argintul 30.
Răşniţâ sf. = (rîşniţă) terciu 81 («,).
Răşăn (vedî arşfyn) 34,146 (89, nota 1, greşit arşdn, răşon).
Răşîiţ vb. IV = răsucesc. Ar. şuţ, aruşuţ, ar şuţ.
Răţăs vb. IV = răcesc 109 Go).
Răţiinint sn. = recelă. Arom. ară-ţire. Pap.
Răzbat vb. 11= bat; si răzbătură — se bătură între ei 141.
Răzbălă sn. = răsboiu 31.
Răzint sm. = argint 89 (Notă).
Răzbit adj.; uom răzintuli — obraz-nicule! 61 (6j).
Răzintăr sm. = argintar 29.
Răzvrăjps = ? bişohîli ca răzvrăjoră, si fesiră şoariţî =bş. când se revoltară, se făcură şoreci 139.
Reini sf. = guturaiu. Wgd. 50 = Un-wohlsein.
Repă sf. = repan [legumăj.
Reti sn. = berb ;ce neîntors. Arom. areate 63 (33). Wgd. rieti, riets 22.
RicăTăs vb. IV = sbier; măgarilî ri-cdz&=măgarii sbieră 75 (ljS).Pap.
Ricu=rigu 45(i), 137, prescurtat din [cucujricu.
Rid sn. del, colină, muchie de del. Arom. şilătură [Este greşit în Pap. Arom. tumbă], 49 (,),81(118).
Rieti, Pap. greşit, vedî reti.
Rimilăs (mi cv>) vb. IV = mă scarpin. Pap.
Rin sm. = anin. Arom. arin, anin. Pap.
Risipăs vb. IV = risipesc; gălbuşu di uou si risipeşti.
Ristds =Christ 72 (w).
Rod sn. — rod; negru pimint mai mult rod da 79 (w)-
Roâglilă sf. =bolă (fel); roaghia li caţăvitili, oămmiXÎ, gă\imli=roa-ghia dă în vite, omeni, găini. Pap.
Roată sf.= rotă; rota care servesce la făcutul olelor. Pap.
Rod vb. III = rod; roş = am ros, rosei; au roă = am ros-o, adecă am mâncat bătae. Arom. le-aroşu, cu acelaşi sens.
           t
Rog (mi oo) vb. I = (mă) rog; ca si vut-au rugăt = după ce se rugase 142 ; aţi mi rog—te rog, mă rog ţie 149; ştu ţe-ţi mi rog—scii ce mă rog ţie, scii ce te rog 168 ; si roagă = se rogă 45 (4). Wgd. mi rok 45.
Rom sn. = rom. 54 (43).
Roşă sf. — rouă.
Rost s. = gură 51 (S1), 53 (37), 55 («,M), 84 (410), 106 U, 116. Wgd. 48; cvd = gură, deschizătura prin care trece suveica, când se ţese 32 (veţli gură).
Roşi adj. = roşu 34, 81 («0, «0, 102 (..)• Wgd. 28 ; cvd = fig. vin 89 (4).
Rpd vb. III = rîd 109 (,0); rodiri 81 (««); si rădeă=rîdeâ 154; ti r'şdi = te rîde, îşi bate joc de tine 164. Wgd. rgt 50, rgă 39.
Rom vb. I = rîm, sgâriu pămîntul; di râmă 136 ; şi-şi râmă an cupu di gnoî = şi-şi rîmâ în grămada de gunoiu 160. Arom. ar'îm (se Zice despre găini mai ales).
Rpnsi s. pl. — firele ce rămân de la răsboiu, când se termină ţesătura. Arom. arîse.
Ronză (rpnsă) sf. = haină femeescă 37.
Rppă sf. — pietră, rîpă ; 59 (M), 82 («6-4«). Wgd. ropg 10, 13; ropă-di-moară = pietră de moră, care macină; rgpă-dulţi—pietră dulce, se servesce ca doctorie ; ropă vi-nită — pietră vînetă.
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
247
Roft adj. = reu 59 (38), 81 (4S3).Wgd. rpu, raug 27.
Rofi sn. = rîu.: rgu Var dar—fluviul Vardar.
Rpv. = Arom. arov 25.
Rubă sf. = haină 150.
Rurlbc sn. = prânz 120, 159, 169.
Rurt^s vb. IV=prânzeso; di rucîgs= ca să prânzescă 103 (M). Wgd. rut-50.
Rndânlil sn. =• cicric, depenătore 32, 52 (M); <n>—fel da brodărie în felul cicriculuî 34, 35.
Rudă = prescurtat din [papajrudă 115 (78).
Rudos vb. IV = nasc 116; şi ea să rudescă = şi ea va nasce 143; pgnă sa si rudescă tatu 50 (1S).
Rudirţ sf. = nascere 53 (34), 63 (î8).
Rug sn. = mărăcine. Arom. arug.
Rugăciuni sf.= rugăciune 156.
Rugămint sn. = rugăminte 151.
Ruguzină sf. = rogojină 33, 119.
Rnlăs vb. IV = răresc 26.
Rulteă sf. = ciorchine de strugure. Pap.
Rnmig vb. I = rumeg. Wgd. rumik 12.
Rune adv. = rar 117 ; vertfili curunc (fel de brodărie) 34; ăarcu cu runc (fel de brodărie) 35; şiştaţiVi cu runcă (fel de brodărie) 34.
Rup vb. III = rup; cola si rupi 83 (45ob rupsiră 66 (89); iun’ si rupă= unde se va rupe 82 («a); ampira-tiţa rupsi ţea cârti = împerătesa rupse acea scrisore 142, 117, 139; rupş — rupseî.
Rupbs adj. = prăpăstios.
Ruptătură, pl. rup tătari — ruptură, lucruri rupte. Pap.
Rupţi s. pl. —(rupte) Hg. parale 89 (8).
Rus sm. — rus. Pap.
Rusalii s.pl.=jucătorî,căluşerî 114 (75).
Ruspiâ sf. — curvă 18 (333).
Ruşpni sf. = ruşine. Wgd. ru&oni 10.
Ruş^s vb. IV—roşesc; ruşaşti — ro-şesco 107 (88); s-ruşaşti = se îno-răză, se acoperă cerul cu nori.
                                                  S
Sa pron. pos. = sa, a sa ; mumă-sa; pl. săli = sale.
Sa conj. = să; ţe sa zică Domnul= co să tjlică Dumnezeu! 57 (63, tt).
Saât sn. = ces, moment 82 (43i), 143.
Sac, pl. saţî = sac 82 ( 432, 434 ), 153.
Saib sm. = logofăt, supraveghetor 156.
Salcă sf. = salcie 27, 59 (17).
Saldi adv. = numai 49 (4), 50 (10), 52 („).
Salungiir adj. = lungan, lung, disproporţionat 82 (43!).
Sam vb. ajut. = sînt; sam bun — sînt bine; teşi = eşti 58 (3); ăi — este; nu-lî ăi — nu-i este 51 (,9); i\îu-î ariţer=&xi\ este în cer 50 (i3),
  63  (31); cari ţî-u băbaîcă — cine ţî-e tată 62 (33); a\î sa ghiî = îi sunt vii 49 (4); — Imperf. ram, rai, ra, ram, rafî, răii: ra = eră 68 (i47); ra să si ducă 71 (n3); Aor. fui; cămila ună aspră-u fost — cămila un ban a fost 65 (70); să iă = să fie 55, 56; să iu — să fiu
  64  (a,); s-nu iu; — să nu fiii! 58, (38, 30); să iţi! = să. fiţi! 57 (49); să iţî ghiî! 55 (u); iriţi ghiî / = să fiţi sănătoşi! 55 (5); iri! — fii, să fie !; iri ghiu cupilaşu/ — să fie sănătos, să-ţi trăescă flăcăul! 57 (58).
Samar sn. = samar 31, 52 (,8), 82 i«7. «»); cerul gurii.
Samarglii sm. — samargiu, lucrător de samare 29.
Saini-Giorz 112 (78).
www.digibuc.ro
248
PERICLE N. PAPAHAGI
Samuvilă sf. = balaur ; păun de nopte 154.
Sap vb. I. = sap 48 (i6), 69 Ui), 152.
Sapă sf. = sapă 103 U).
Sar vb. IV. = sar 49 (,); sări pristi zid = sărî peste zid 146; săriră cont'lî = săriră cânii 162; sări ună mqglă = se ridică o ceţă (de praf) 150.
Sar vb. I.= însăr, pun sare în ce-vâ; sar peştili = pun pescii în sare. Pap. Arom. ansăr.
Sarâiă sn. = palat 164.
Sarci (sart&i. Wgd. 50) = glas.
Sari sf. = sare 108 (,0).
Sarea-băbăliă sf. = sarea babei (fel de grindină).
Sari-apu = (sare-apa) cascadă Ln.
Sârmă sf.=mătase 150. Arom. sirmă.
Sariip vb. I. = surp; la sarupfy = il usurpă 139.
Satur vb. I. = satur 138; si sătu-rară = se săturară 163.
Să conj. = să; s. 46 (s); s-Za = să-l 66 („); s-la facă 56 (,e), ve<JÎ sa, si.
Săgliiă (veqli sighiă) 36.
Sălăglilăs vb. IV. = arunc; dau drumul 166.
Sălbatic adj. = sălbatec (numai la Nănta).
Săldisăs vb. IV. = stric; şi dinţili si săldisiră = şi dinţii se stricară 169; li săldisişi răbuşăli = le perduşi, le făcuşi perdute ră-bojele 81 („,).
Săi ii c sm. = respiraţie. Arom. adi-1 îatic. Pap.
Săin-Glorz = sîntul George 112 (,t).
Săm-Todre sm. = Sîntul Tudor.
Săutracttt sm. = cuţit pentru tăiatul frunzei de dud 26; instrumentul cu care se taie unghia calului. Pap.
Săptămpnă sf.= săptămână 102; săp-
   tămâna albă = săptămâna albă, a brânzei 114 („).
Sărată (na oo) = n. de joc copilăresc 90 Q.
Săratcă sf. = zer de brânză. Arom. dăr.
Sărătură sf. = sărătură, lucru sărat. Pap.
Sărini s. pl.=loc de dat sare oilor.
Sărliă adj.; plăţintă sărliă = plăcintă cu miere şi unt 114 (78).
Sărună = n. oraşului Salonic. Pap.
Săriip vb. I=usurp (veţli sarap).Pap.
Sărut vb. I = sărut 53 (s,), 121, 164.
Sătăr = ? 50 (1S). Pap. 13 (,).
Sătul adj. = sătul, săturat 82 (4t8), Wgd. soţul 28.
Sâtuliuii sf. = săturare, sătuleţă.
Scafă sf. = pahar 82 («81; si-u bel an scafă = să o bei, să o sorbi in pahar, adecă să o tot iubesc! 162.
Scald vb. I = scald; şi si scăldfy = şi se scălda 163.
Scand sn. = scaun 53 (88), 120 ; pri scand— pe tron 142. Wgd. skant 15.
Scaudu-Ddmnnlui sn. = scaunul lui Dumnezeu (nume de flore).
Scanda-niăndala = 50 h8).
Scap vb. I = scap 63 («)i 144, 162.
Scapir vb. I = scaper (din amnar) ; fulgeră; scăpiră pimintu = scapără pămîntul, adecă fuge de rupe pămîntul 79 („,„); cum fuzeă... di scăpiră pimintu = cum fugiâ . .. de rupeâ pămîntul 169.
Scăpit sn. = apus, apus do sore. Pap.
Scâpit vb. I = apun; scâpitş dupu zonă = apuse după del. Acu-i scă-pitdt soarli = 119.
Scară sf. = scară. Pap.
Scarţiu (mi 00) vb. I = mă scarpin 82 (4«).
Scăculeti sm. = lăcustă.
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
249
Scălăs vb, IV = stric; si scăli lu-cru= se strică lucrul, trăba. Pap.
Scăpitari sf. = apunere, a apune; pri la scăpitari soarli = pe la asfinţitul soreluî 105
Scăpitarea soarluî = apusul soreluî 169 („).
Scăpitât sn. = apus; scăpitatu soarelui = apusul sârelui 164.
Scăldată sf. = pânză pe care se cos monede vechi şi care se pârtă de femei la pept (fel de podăbă).
Schimb vb. I=schimb. Wgd. skimp 48.
Schimbări sf. = schimbare, a se schimbă.
Soliitnăs vb. IV=scrintesc: ăi schit-nit = este scrintit (la minte).
Scoc vb. 1 = joc 47 (n); si scoc= să joc 48 (u); scoacă 52      66 (iM).
Scol vb. I = scol 164; cp» si scufy grănăaru = când se sculă olarul 162* mi scol = mă scol.
Scornă sf. = cismă. Pap.
Scot vb. III = scot 47 (i,l, 85 (*M); uopt 1 ia scoasi = opt îl scăse, opt îl află 152.
Scpmp adj. = scump. Wgd. 28.
Scândură sf. = scândură 33, 82 (tt0); parte de la răsboiu 32.
Scprc = del pietros; del prăpăstios.
Scrăcălăs vb. IV = cărcăesc, cărăesc 63 (sg).
Scrăclcă sf. = fel de hemipter.
Scripeţă sf. = scripeţi 31.
Scucnăs vb. IV = mă pun; scucni şi ăn lantu=^e puse şi în cel-lalt 141.
Senilă sm.=şcolă 143. Wgd. skol\o 28.
Scult vb. I = ascult.
Scund vb. III = ascund; mi scund = mă ascund 66 (9a), 101 („). Wgd. skunt 11.
Sconclăs adv. = pe nesimţite, pe ascuns; vini scuncios = veni în as-
   cuns, în secret, fără să afle nimeni.
Scap vb. IV = scuip 60 Un), 66 (98), 82 («i, «i)> 84 («si ), 107 (a) ; fără să-u scuîpîm=fără să o scuipăm 147; nu-u scupsiră =nu o scuipară 146; nu-u scupiră 145. Pap. Wgd. skup, skupii 11, 16, 39; după cum se păte vede la Aor. face scupş şi scupii.
Scupăs vb. IV = scopesc. Pap.
Scup'şt sm.= scuipat. Pap.
Scumăs vb. IV = scornesc 163; deştept din somn. Pap.
Scutur vb. I = scutur; s-ti scutur = o să te scutur (de parale). Pap.
Scuţijit adj.=ascuţit. Wgd. skutsQt 28.
Seclcă = Fevruarie 82 (41s).
Semn sn.=semn, prevestire (v.semt).
Semt sn.=semn. Wgd.15; anţe semt— în ce loc, în ce hotar anume ? Pap.
Serin adj. = senin. Wgd. 13, 18.
Sett sn. = său ; grăsime.
Seu-găliuăllă sn.=seul găinii (nume de plantă).
Seu-llepurulul=seul epureluî (n. de plantă).
Sed&v adj. = blond; care dă în roşu. Pap.
Semin vb. I = semăn 84 (««); ţe la ziş siminăt meliu = ce-1 semănase cu meiu 153.
Seră sf. = sară ; sera-ta = sara 169 (u). Wgd. serq 8, sqra-ta 34.
Seti sf. = sete 66 Uns).
Seţ&ri (setsşri 8. Wgd.) ve<JI s'eţiri.
Seţir vb. I = secer ; si seţiri = o să seceri 82 (««).
Seţiri sf. = secere 117.
Sfacă pron. neh. = fie-care 64 (53), 82 U ««)• Wgd. 38.
Sfărdil sm. = sfredel 31, 86 (Sis).
Sfărş^s vb. IV = sfîrşesc ; păn s-li du sfărşescă 105 (8«); cpt lucru aml
www.digibuc.ro
250
PERICLE N. PAPAHAGI
   sfărşaşti = cât lucru îmî face 157; sfqrMt. Wgd. 49.
Sfărşuc sn. = sfârşit 163.
Sfetir-Anghil = (S-tul Anghel) S-tul Arhanghel 156.
Sfllgîăn sn. = ceşcă (de cafea) 122.
Sflrbl=fluere; cu tQmpinişi cu sfirbî= cu tobe şi cu fluere (surle) 142.
Sfirăs vb. = fluer, şuer 52 (33), 53 (34); sRriri 144.
Sfită sf.=slujbă religiosă; că nu rau (rubi) di sMă = căci nu erau (haine) de slujbă 168.
Sfltes vb. IV = sfinţesc, luminez 147.
Sfitulică sf. = licuriciu.
Sfricî, pl. sfrieli = fluer 168.
Sfrnel, pl. s/rweli=fluerul piciorului; fluer.
Si conj. = să 46; si crescă! si pru-cupsescăl si mbitrănescă! 56 (57). Wgd. si = bag 35.
Si pron. ref. = se; iundi si culcă = unde se culcă 50 (n); si roagă= se rogă 45 (4),
Sibăp sn.=motiv, causă 148,155,162.
Sicară sf. = secară 25.
Sicărină adj. — de secară 117.
Siciillil sm. = săculeţ, trăistiţă 135.
Şicuri sf. = secure 82 («,), 119.
Sigliiă sf. = haină femeescă 36.
Sil'ef sn. = selef 139.
Silviă sf. = chiparos 83 (448).
Siminât adj. = semănat. Wgd. si-menât 28.
Siininţă sf. = semînţă; siminţâ di bubi =semînţă de gândaci de mătase.
Sin, pl. sinurî = sin 120, 77 (Sj0).
Sindiiclitu sn. = ladă 31. Wgd. sin-duk\ 51.
Singur adj. = singur 119.
Siniă sf. = masă de lemn 103 (•>), 166.
Sinor sn. = hotar 101 („),
Sintlnă-ti! = taci! 83 U).
Sint vb. IV = simt, simţesc. Pap.
Sirbes vb. IV = servesc, lucrez 70 (187), 139, 147. Wgd. Serbes 13, 42.
Sirbicîăs adj. = lucrător, muncitor. Wgd. serbit&os 28.
Sirbiinint sn.=lucru, trebă, serviciu. Pap.
Sire, pl. sirfî = nume de pom. Arom. fintfif, ţin(j,ifcu 28.
Sir'ec adj. = sărac 147.
Sirin adj. = senin. Wgd. scrin 13, 28.
Sirtur sm.=instrument de argintărie 30.
Siruinâ adj. = sărman, sărac 83 («o),
  143.
Sistră sf. = instrument de ras că-pisterea. Pap.
Sită sf. = sită. Pap.
Siţirimint sn.=(secerămînt) seceriş, secerare.
Siv adj.=cenuşiii (de colore albă-în-chisă). Pap.; sivu-glavă = n. de capre 171 (B2).
Sivecîtt sm. = soiii de crap maî mic.
Sînătati sf. = sănătate 55 (i„), 56 (J4).
Sînătăs adj. = sănătos, tare, forte 67 (îos)) 70 (774), 120.
Slab adj.=slab; subţire 83 (45i-45i),154.
Slăbăs vb. IV = slăbesc; tot maî mult slăbea = tot mai mult slăbiâ 163.
Slăgăîăs (mi co) = mă consider ; si slăgaîaşti = se consideră, se numără 117; oj mă gândesc •• si slă-găiră iei cutri\î — se gândiră ei sărmanii 163.
Slăncsc adj. = slăvonesc.
Slăvălu sm. = privighitore.
SlobinI spl. = şolduri. Arom. i\îe.
Slojnic adj. = scurt 71 Us).
Slovei sm. = Rothkelchen 50. Wgd.
Smăglalcă sf. = uliu [tk. atmage].
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
251
Smintăs vb. IV=amestec, smintesc ; smintit la minti=3i fi smintit, nebun ; si smintiră irili = se amestecară firele de răsboiu, fig. când se încurcă o afacere.
Smoaclc (mi cv>) vb. I = mă mişc 83 (488).                 ‘
Smoc sm. = şerpe gulerat, care nu muşcă.
Snop sm. = snop 156.
Snndp sm.= snop (numai la Nănta).
Soacră sf. = socră 116.
Soară sf. = subţioră 155.
Soari sm. = sore 47 (n), 83 (456); la bâtirea soarluî = la răsăritul so-relui 169 (s); ancriscit soarli = s’a luminat de ţliuă 169 („); un Hăor ca soarli = un băet ca sorele 146.
Soaţă (soatsp) sf.=Genossin. Wgd 23.
Sobani = n. de bou 171 (89).
Socbl sm. = vultur 63 (40) [Acestă pasere nu există în partea locului şi se închipuesce ca forte fru-m6să].
Socru sm. = socru. Wgd. 12.
Sol sm. = nem ; di tou sol ari fat vrin nalbănt= de nemul teu a a fost vre-unul potcovar 162.
Solcă sf. = briceg 101 U).
Solă = fel 107 (89).
Som sm. = somn (pesce).
Son sm. = somn; buimăciri cum ra di son = buimăcit cum eră de somn 164. Wgd. 12.
Sor = cuvînt cu care se adreseză nevestele către cumnate. Pap.
Soră sf.  sora, surori/ 54 (48). Wgd.
  sorg, surdr'i 23.
Sorţi spl. = sorţi; să turlm sorţi; să punim la sorţi = să tragem la sorţi. Arom. s-tra(fim şcurtiţa.
Soţ, fem. soaţă = soţ, tovarăş; ş-la ve cu iei minăunosu şi soţu-su =
  îl avea cu el minciunosul şi pe tovarăşul său 151, 147.
Soţliic sn. = prieteşug, tovărăşie. Arom. suţată 83 (457)»
Spbă=n. de vacă fătată Sâmbăta 171 U.
Spdu sm. = vas 81 (41l)*
Sâmburi sm. = sîmbure 53 (»).
Spiut, pl. sgmţl = sfînt; pri treill somţi 57 (a). Wgd. sgmt 18; sgm-Gidrz = sfîntul George [Pap.] ; sgm - Medru = sfîntul Dumitru. Pap.; oo=iconă 116 (79).
Spnă sf.; an un cup di sgnă cola 151.
Spnţji sm. = sânge 83 (459, «aii 159. Wgd. sgn(d)zi 18.
Spnţlir vb. I — sânger; mi sgn<ţir= mă sânger, îmî scot sânge. Arom. sin<ţine<ţ.
Spttă sf. = prăjină, bâtă lungă 141.
Spar vb. III = speriu ; mi spar = mă speriu ; nu ti spari! nu te speria, nu te descurajă ! 57 (57); si spară rgu = să sperie răul, răutatea 117; si spărură=se speriară 153. Wgd. spar, spgru\ 4, 39. Pap.
Sparg vb. III = sparg, stric 62 (J4), 84 (489); ca s-nu-ii spargă casa 142. Wgd. sparlc, spară, spars 7, 39, 42.
Spată, pl. spgţl = spată [parte de la răsboiu] 32; omoplatul paserilor ; pri spgţl = pe spate 106 („).
Spăteză sf. = spată [parte de la râs-boiu] 33.
Spcl vb. I. = spel 74 (S87), 83 (480), 102 (8l); iundi spilâu=\mâ.e spălau 150. Wgd. 9.
Spic sm. = spic (de grâu); fel de brodărie pe cămăşi în forma spicului 34. Wgd. spilc, spitsg = Ăhre 9.
Spilari sf.= spălare; solii di spilari= fel de spălat 107 (89).
www.digibuc.ro
252
PERICLE N. PAPAHAGI
Spin sm. = spin 100 (58), 135. Wgd. 16; pi. spini.
Spinţjur vb. I. = spînzur 162. Wgd. spinzur 9.
SpinţJurări sf.=a spânzură, a atârnă, atârnare.
Spinţjurât adj. = atârnat, spânzurat 73 (,«).
Splină sf. = splină. Pap.
Spor sm. = spor ; bun şi spor la lucru — cu bine şi spor la lucru 56 („).
Spriclcă sf. =lescae, diminutiv de la aspră 136, 137.
Sprătiva adv. = în faţă, vis-â-vis ; ţe lucru ăi cola sprolivă ? — ce lucru este colea vis-â-vis ? 150.
Spruză sf. = spuză. Pap.
Spugănâs vb. IV. = spurc; spugănit = spurcat; spugăniri= spurcare. Arom. pînginescu, pîngînire.
Spulalti!= să trăiţi; mulţumim! 118.
Spulaldisâs vb. IV. = mulţumesc (neologism) 166.
Spun vb. III. = spun 162.
Spurc vb. I. = spurc ; mi spurci pulîu dimneţa = me spurcă paserea dimineţa (când auţli, pe nemâncate, cântând o pasere) ; a mânca de dulce în (Jile de post. Pap.
Spurcât adj. = spurcat 61 (,«, „); fig. turc 89 (as).
Spurcăciuni sf. = spurcăciune. Pap.
Spus = vorbă, spusă 83. («2).
Staidă, pl. staifi, sf. = stafidă 48.
Stanină sf. = ulcior de pămînt mai mare 96 (87).
Stară adv.=de seră 167. Arom. astară.
Stârină sf. = căpiţă de fin. Pap.
Statt vb. I. = stau 49 (s), 53 (86), 63 (36>3t)> 74 (ies), 162, part. stat şi stătut.
Staur sm. = şobolan,
Stavelă sf. = opritore, prin care oprim maşina morii de a mai lucră.
Stămăria sf. = sînta Mărie 24.
Stăfsâs vb. IV. = dospesc. Arom. disfingu 92 (3).
Stănuvit adj. = băgat în pămînt, înfundat 106 (88).
Stăpon sm. = stăpân 166.
Stărluşcă sf. = şerpe vînăt, despre care se crede că sboră ; viperă (veţli străluşcă).
Stărpâs vb. IV. = stîrpesc, fac să dispară; vizii că si stârpi apa — veţlii că dispăru apa 142.
Stăşunu ! = săracul! Pap.
Stăvinerl sf. = s-ta Vineri.
Sterp adj. = sterp 84 (<65), sterpă 165.
Stettă, pl. steli — stea 51 (»4), 76 (am), 83 («a, 483), 147; fel de brodărie; steli 35. Wgd. steo 13.
SticnpâI sm. = grangure 48 (ls).
Stign&s vb. IV = întind (erore p. 33 adun); si stigneşti teteva=se întinde corda 33.
Stimnâs vb. IV = întunec, germ. blende 50. Wgd.
Sting vb. III. = sting ; să nu-\î si stingă numea — să nu i se stingă numele, stirpea, nemul 143. Wgd. Pap. stină — stinsei 39.
Stindeelîă şi tindedlă sf. = o vargă de fer, servind a ţină pânza întinsă de o potrivă.
Stipsi sf. — pietră acră.
Stirpâr sin. = păstorul care pasce oile sterpe. Pap.
Stirpâs vb. IV (veţli: stărpes)— stîrpesc; mistirpes=me stîrpesc 83 (488).
Stirpicluni sf. = stîrpiciune.
Stiriiiri sf. = stîrpire.
Stog sn. = căpiţa de fîn, şiră. Pap.
Stomnă (stomng) sf.=ulcior. Wgd. 11.
Stomniclcă (stomnit&kş) sf. = ulcior
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
253
   de pămînt mai mic. Wgd. 50. (Veţlî Stamnă).
Stong adj. = sting.
Stonginl s. pl. = stânjeni 128.
Strat sm. = nume de plantă.
Străhişcă (veţli stărluşcă) sf. = viperă. Pap.
Strătfes vb. IV = taiu. drumul; în-tîmpin, es în drum: etcă că alî străti ună babă = etă că-i eşi în drum o babă 165 ; că etcă lîa stră-teşti un ded=că etă îi ese în drum un moş 166.
Străvfeţ sm. = nume de flore.
Străvuri s. pl. = lucruri plăcute de ale mâncării 128.
Strek sm. = barză, germ. Storcii. Wgd. 50.
Strejur sm. = parul din mijlocul ariei, de care se lăgă caii, ca să treere grâul 110 („), 40.
Strelă sf. = fulger 59 (18).
Strcllntă pers. III = fulgeră; Dom-nu oo = Dumnezeu fulgeră.
Stres, pl. stre^i = sgârcit 69 («,).
Strepijori sf., vb. = a se strepezi : la, str'epijă—le strepijesce 69 („,); cu dinţilî stripifyfî = cu dinţi strepeziţi 169.
Strcpij sm. = vierme de brânză.
Streuă sf. = streşină 102 (oi). Wgd.
. strquq = acoperiş (Dacii) 8, 20.
Stric vb. I = stric ; na za stric§m= ne stricarăm 83 Lm).
Stricări sf. = stricare. Pap.
Stricăciuni sf. = stricăciune.
Stricupaşcă sf. = pasere din clasa cornirostelor.
Stricupfeîu sm. = grangure; veţlî sti-cupeîu.
Strig vb. I = strig, chem 157.
Strigliată sf. = fel de lapte covăsit. Arom. strâglîaiă 98 («).
Strimt adj.—îngust; punţi strimtă___
  pod îngust 156; strimt: teslă strimtă — fel de teslă 31. Wgd. 18.
String vb. III = strîng 33, 47 (10)( 117, 168. Aor. strinS — strînseî.
Stroinic sm. = peţitor 125.
Strubogoscă sf. = măcieş ! (fel de trandafir sălbatec). Arom. coarni-bifi, al cărui fruct mâncându-1 aduce constipaţie.
Strug sn. = instrument pentru lustruirea samarelor 31.
Struids vb. IV = peţesc; s-mi stru-îes = să peţesc 139.
Struminari sf. = îmbold. Pap.
Strungă sf. = târlă mică, unde sunt puţine oi mătriţe; strungâreţă (la dinţi). Pap.
Stuumiclcă sf. = ulcior mai măricel 53 („).
Stup vb. I=astup; îndop 81 («0)> 117.
Stupât—astupat; lîumnicescu stupât (fel de brodărie) 34; darcu stupât (fel de brodărie) 35.
Su pron. pos.=seu; tată-su=tatăl seu; pl. seli. Wgd. su, sa,se[li, săli, lu\31.
Sucală sf. = făcăleţ. Arom. şuţală.
Sucardi sf. = sarică 37, 121.
Sucîcă (în limb. copil.)=eacatus 141.
Sticlos (sut&os)=ich drehe, ichwălze. Wgd. 42. ^
Sucrillă sf. = socrie.
Sucrimi sf. = socrime.
Sud vb. 1= asud, năduşesc. Pap.
Suflit sn. = suflet 58 (18), 88 («a); si-\i dau di suflit = să-i dau de pomană 164, 157.
Suflu vb. I = suflu 51 (it,i8)> 81 («,), 102, 154.
Sug vb. III = sug ; mşn<lu suzi = mânzul suge 45 (>); la nqu mu-wipnî uo supt-au = de la noue mame a supt 77 (s»o).
www.digibuc.ro
254
PERICLjî N. PAPAHAG1
Sugar sm. = sugar, miel care suge încă, care nu este înţărcat; copil neînţărcat.
Sugliţ vb. I sughiţ. Wgd. sugl\its 12.
Sul, pi. suli, suluri = sal (parte do răsboiu) 32.
Sulă sf.=sulă, ţepuş 30; frigare. Pap.
Siiltalîă = a Sultei [în felul Sultei brodat] 34.
Sun vb. I=sun, resuu.
Sup prep. subt; sup fmi=subt tino 59 („), 152. Wgd. 35.
Supră prep. = supra. Wgd. 35.
Supsori adj.—subţire. Wgd. schwach, fein 10, 28.
Suptă-soară sf. = subţioră. Pap.
Supţori adj.= subţire, mărunt. Pap.
Surd adj. = surd. Pap,
Surln = loc expus sorelui.
Surlă sf.=surlă [instrument cu care se cântă] 168.
Suruiuân = sărac. Wgd. 20.
Surţpl sm. = surcel 105 (88).
Survă sf. = sorcovă 83 (488).
Sus adv., prep. = sus; an-sus = în sus 49 (,). Wgd. 33.
Susâin sm. = susam. Arom. sarni, susami.
Snsotcă sf. = păsereâ din clasa den-tirostrelor.
Suşină sf. = loc uscat 107 (os).
Sută num. = sută 80 (887), 83 (48>. 470). Wgd. 28; an trei suti=în trei sute (a fi cu trei doge, adecă : cam prost). Pap. 13 (8).    ,
Suvallcă sf. = suveică 32; fel de galben [monedă] 101 (80).
Suvari sm. = jandarm 151.
Suza=n. de căţea 171 («).
                                                    Ş
Şa adv. = aşa 55 (u, îs), 83 (471, 474). Wgd. 7.
Şaiăc sn. = aba, postav de lână 28.
Şaîc sm. = rochie de miresă 36 ; pânză de lână. Pap.
Şantarlivn = chior, ţigan 89 (88).
Şapratcă sf. = şerpe, năpârcă; răutăcios 168.
Şapti num. = şepte.
Şară sf. = fel de brodărie. Pap.
Şarcă = n. de căţea 171 (ca).
Şar£>t adj. = pestriţ, bălţat 84 (488), v. şărfyt.
Şarpi sm. = şerpe, pl. şorpî 52 (88), 53 (88), 84 (475l481). Wgd. Sarpi, Sgrp 6.
Şasi num. = şese.
Şaua, pl. şali sf. = şea. Pap. Wgd. ăao, ăpili, hali 23.
Şamiă sf. = batistă, basma 123,
Şăiuinăliă = a Şăminei [în felul Şâ-minei brodărie] 34.
Şpngie sf. = Steigbiigel. Wgd. 51, hingie 10.
Şărătură sf. = şiră de del, de munte; fel de brodărie. Pap. Arom. şălă-turâ, şilătura.
Şărlăgân sm. = uleiu.
Şărlăn sm. = uleiu [Nănte].
Şărps vb. I = brodez; şărty = brodat 34.
Şătălăs vb. IV = plimb, me plimb; petrec 109 (70), 144, 154.
Şcovră sf.= nume de pasere (Oşani).
Şenrt sm.—scurteică. Arom. şcurtu 36.
Şcurtă sf. = scurteică 36.
Şei — lucru; ţe şei, ţe lueru ăi cola ?—ce lucru este acolea ? ce este acolo ? 150.
Şenglii sn. = arşice 164.
Şi conj. = şi; asemenea.
Şi pron. refl. = şi, îşi.         ~
Şilă sf. = instrument servind argintarilor 30.
Şimiă sf.=basmâ,batistă 36; v. şămiă.
Şimidoiji num. = ambii, amândoi
www.digibuc.ro
MKGLENO-ROMÂNIÎ
255
   140 ; şimidşuli = amândouă 165.
Şirişnic sm. = rânză. Pap.
Şirptă adj. = vărgată 53 (88); veijî şărptă.
Şirvetă sf.=batistă,şervet [serviette].
Şirvetâc sm. = băsmăluţă 127.
Şisprţli s. pl.=fel de brodărie pe mânecile de cămăşi 35.
Şiş sn. = sticlă 81 (*iS).
Şiştâc sm. = ban [turcesc de 10 parale]; fel de brodărie 34, 35.
ŞJÎupcâ sf. = cojă, scorţă.
Şoaric sm. = şorece 74 (a70), 135, 169. Wgd. 22.
Şpd vb. II = şed 54 (41), 148. Wgd. ăpt 9.
Şpr sn. = şir. Pap.
Şpirt sm. = spirt 117.
Şterg vb. III = şterg 72 (al8), 107 (89). Wgd. Uerk 7.
Ştern vb. III = aştern 120.
Ştet vb. 1= aştept 63 (88); ţe la ştită— ce-1 aşteptă 144. Wgd. 17.
Ştipcu vb. I = pişe, ciupesc 122.
Ştir sm. = ştir 38 (nume de plantă).
Ştirnămlnt sn. = aşternămînt, aşternut. Pap.
Ştii-nut sm. = aşternut. Pap.
Ştirnută adj.=aşternută; fig. femee, soţie 89 (,).
Ştitt vb. IV = sciu 78.
Ştiut adj.=înţelept, cu minte, învăţat.
Ştiva = urmă (!); ştiva s-nu-fi si ştiă ! = să nu ţi se scie de urmă ! 61 (8I).
Ştipcă=întors! ; trapnă cu ştîpcă— perucă întorsă 30.
Ştrâtcă sf. = pasăre din clasa cor-nirostelor.
Ştreclîă sf. = strechie.
Ştnrec sm. = greere. Pap. şturic.
Şnbec sm. = fel de maimuţoiu. A-rom. jabec.
Şuclps vb. IV — răsucesc; învîrtesc; a-şî suflecă mânecele 118. Wgd. sutsşs 42.
Şugi = uscat 89 (88), fig.
Şmnă sf. = stejar; arbust servind de nutreţ caprelor. Wgd. ăwrap = Eiche23; pl. şumi = frunze uscate 156.
Şunl-munl = ? 84 (48a).
Sut adj. = fără corne ; oaiă şută, ţap şut; fără urechi 49 (a), 171 (84).
Şntlirc adj.; gron oo =fel de grâu 25.
Şutnes vb. IV = arunc 101 (68), 120.
                                                      T
Ta pron. pos. = ta, a ta, pl. tali.
Tablă sf. = 1. coş. Arom. cînestră 28; 2. trepiedul de care se servesc cismariî, samargiiî, etc. 31.
Tac vb. II = tac 60 (44| 45), 108 (70). Wgd. 28.
Tacom sn. = costum 139. [tk.]
Tain sn. = porţiune ; belşug 123.
Tal.ltt vb. I = taiu 45 (4), 71 (109), 101 (60), 117; di s-ti ta\îă = de o să te taie 135.
Tainaclitarlpc sn. = sgârcenie, lăcomie 138.
Tamân adv. = tocmai 153, 159.
Tămbură sf. = tambură 53 (84), 144; şi cântă din tambură 162.
Tapolă pl. tăpoli, sf. = plop 169.
Tar sm. = povară; multu-raî si fesi tar = mult mă rUgă 84 (485).
Tară sf. = povară, veijlî: tar 38.
Tari pron. neh. = atare, ast-fel; tari fetă = ast-fel, atare fată 142; si află tşrî oamixă — că se află aşa omeni 144, 154. Wgd. 32.
Tari adj., adv. = tare, forte ; puternic; tari bun buric ai? = forte bună inimă ai! 56 (88).
www.digibuc.ro
256
PERlCLE N. PAPAHAGI
Tas sn. = obiect de argint, usitat de femei 30.
Tătală sf. = nume de plantă.
Tată sn. =tatâ 56 (19); tatu 50 (i8); tunţea la antribară tătşni\i — atunci îl întrebară părinţii 163, 118, 69(m).
Tatcă'sm. = tătică, tătiţă 84 (488).
Tăcăraşcu sm. = obiect de la moră.
Tăciuni sm. = tăciune 120,166.
Tăgărcic sn. = tragă. Arom. tră-găcică. Pap.
Tătarcă = (Nu sunt sigur dacă e notat bine) 165, rîndul 13.
Tălfcs (mi co) vb. I=me ascund, me pitulez (de frică) 84 (48d.
Tălcl^s vb. IV = omor; di să va tâlcîască—în cât o să ve omore 135.
Tăligă sf. = telegă, trăsură 162.
Tăldp, pl. tălupi— caier de bumbac. Arom. scămanghîe 32.
Tăjlăt adj. = tăiat; fig. turc 89 (38); circumcis, turc 156.
Tăpătăs adj. = ascuţit; ropă tălîă-tfoasd=pietră ascuţită.
Tămbuniă sf. — cetă, mulţime mare.
Tăinpănăr şi tăinpinar sm. = toboşar, care bate din fympină.
Tăpes vb. IV = gonesc; la ză tăpiră nişti zăgărv=i 1 goniră nisce ogari 159.
Tăpngă sf. = buzdugan 84, 487, 154.
Tărci$s vb. IV = a se păre; s-nu tărcaţi = să nu vi se pară 162.
Tărcol sn. = cerc 90 (,); tărcfyl di rpp = cerc de pietre 90 (i), 163.
Tăr^s vb. IV = târ, târesc ; s-la tărescă — să-l târască 166,
Tădn sm. = tăun, fel de ţînţar mai mărişor.
Tăxfcs vb. IV = promit; iăxiri = promitere 84 (48g. 4ee), 165.
Tăvăles vb. IV = tăvălesc, restorn 87 (sto).
Telia. sn. = sîrmă, fir de argint, de aur 30 ; fir telegrafic.
Tentinizari sf. = întindere, scărmă-narea cu drîndu a bumbacului 32, 33.
Teslă sf. = teslă ; co strimtă = fel de teslă 31.
Tetă sf. = mătuşă. Pap. Wgd. 26,50; c\j=nevestuică.
Teta-todn = grangure 48 (i8).
Tetcvă sf. = corda 32.
Tetin sm. = unchiu. Pap.
Ti! interj. 148.
Ticfă sf. = tigvă, în care săracii portă apă 139.
Ticfa-hipulul = tigva lupului (nume de plantă).
Ticuş sn. =plăcintă de lapte cu oue. Pap.
Tiligrăf = depeşa; telegraf; trimişi co = trimise depeşă 142.
Tijiăl sm. =pristav 165; fesirăco— puseră pe pristav să anunţe 149.
Tiiubă sf. = osul temporal. Pap. 28 (IV): ţel gros an timbă, trebuesce tradus: cel gros la cefă, nepriceputul, care nu înţelege.
Timeltă sf. = temelie. Pap.
Timinuşcă sf. = nume de flore primăvăratecă, de culore albastră. Pap.
Timp sn. = timp; şi fiăbr din timp! = la anul cu băet! 56 (3i);... şi-n timp cu sinătati ! = şi la anul cu sănătate 56 ! (î4); pl. timpuri = vecurî, vîrste. Pap. 57 (44), 84 (49,, 49,); pri timp = la timp 149. Wgd. ano3=fornerhin; timpuri 24.
Tinde sf. = Wert 14. Wgd.
Tind vb. III = tind, întind 72 (M0), 102 (81).
Tindeclîă sf. = vargă de fer servind a ţină în răsboiu pânza întinsă 32.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
257
Tini Ac. lui tu 47 (h), 184. Wgd. 30.
Tinicliiă sf. = tinicheâ.
Tinir sm. = tîner, flăcău, mire; să iă ghiî tinirilî ! = să fie vii tinerii (mirele şi miresa)! 56 (39). Wgd. 28.
Tinir-jnni sm. = mire 139.
Tinţi = cuv. onom. 46 (8).
Tinţigâr sm. = stiglete 46 („).
Tipiile sn. = fel de podobă de cap usitată de femei 36.
Tipsiă sf. = tipsie.
Tiptlll adj. = deghisaţî 166.
Tipţiă sf. = tipsie 126.
Tirzlă sm. = croitor 29.
Tisllm = gata; lu Domnu tisllm = me predau iul Dumnezeu 156 [tk],
Tivicliî611 adv. = în deşert, în zadar 73 U).                  ’
Toamnă sf. = tomnă. Pap.
Toangă sf. = dor, jale; mult mî-ăî toangă di casă = mult mî-e dor de casă. Pap.
Tocină sf. = logodnă, logodire 126.
Tocmfts vb. IV = logodesc; învoiesc; pi drum si tocmiră = pe drum se învoiră 163.
Tocnin adv. = tocmai 79 (373).
Todur n. pr. = Toder 50 (u).            .
Topă sf. = tun; la tun topa — a dat ortul popii 84 (49a).
Topcă sf. = minge 153, 91 („).
Torbă sf. = traistă 84 (««), 121,157.
Torc vb. III = torc 34, 71 (291).
Torn vb. I = torn, întorc; s-va si toarnă=să vi se împlinescă 56 (30); si toarnă = să se împlinescă 57 («); s-na turnam = să ne în-torcem; s-nu ti torni! Pap. 13 (5).
Tort sn. = tort 32, 34.
Toscu adj. — cu cap gros şi mare.
Tot, fem. toată, pl. toţi, toati = tot 39, 48, 49, 51 („), 53 (37), 55 („,
   Wgd. 32.
   Analele A. R,—Tom, XXV,—Memorii le Secţ, Literare,
Tot-dinnă adv. = în tot-deauna 123.
Tompiuă, pl. tompihî — tobă 46 (a), 53 (39), 59 (5i), 80 (sn), 84 (393).
Tofi pron. poses. = teu, a teu 55 (13), pl. to\î = tel, al tel. Wgd. foy, tyjtfi 31.
Tprîfi! apelativ pentru oî, îndem-nându-le să mergă 155.
Traană sn. = trahanâ 38.
Trag vb. III = trag; sufer; nu si trazi — nu se sufere 160 ; mân 69 (4I): io si trag la cunâc = euo să trag la conac 151, 30, 54 (4i), 64 (s9).
Trâistnr sn. = traistă. Pap.
Tramă sf. = bătătură 85 (493), 32. Arom. tramă.
Traugusulă sf. == sulă mal măruntă. Arom. ţungursută şi ţîngărsulă 30.
Trap sn. — pârîu, hău.
Trapeznie sm. = masă de lemn 118.
Trapnă sf. == perucă 35, 36.
Trasă adj.= frumosă; muliari trasă muiere frumosă.
Trăcol sn. = cerc (fel de brodărie) 34, vedî tărcol.
Trăgnds vb. IV = trag 87 (S45), 148, 151, 153.
Trăles vb. IV = rabd, sufer 85 (493); uo trăit — a durat, a fost trainică 74 (303); să trăiţi un'ec — să răbdaţi, să suferiţi niţel 162. Wgd. trpes = extrage 48.
Trăntăs vb. IV = trântesc; şi si trânti ca un viţiluş = şi se trânti ca un viţeluş 163.
Trăoiil — ferestrăă.
Trăscă sf. — trestie 32.
Treaza adv. = a treia ţii-147.
Treazl adv. = a treia ţii, când vin ursitorele să-î menescă noului născut 124, 147.
Trebuîes vb. IV = trebuesc. Wgd. 8, 45, v. trubuîes.
                        '      17
www.digibuc.ro
258
PERICLE N. PAPAHAGI
Trec vb. III = trec 82 (<!B); treţi = trăesce, o duce 83 (48o); eşti fhî-au tricut pristi cap ! 64 (sB).
Trei num. = trei 53 (s6). Wgd. 4, 28; la trăli uori = a treia oră 147; an trei = joc copilăresc 18.
Trem sm. = Arom. halate, partea casei de la intrare 40.
Treplîu sm. — defectul unor per-sone de a clipi într’una din ochi.
Trebă sf. = trebă 155.
Tremur vb. I = tremur; cari za trimurfy urmanu = care sgudui pădurea 166.
Trimăt vb. III = trimit 121, 159. Wgd. 38.
Triinurţmdălta = tremurând 166.
Triscuteşti vb. impers. = fulgeră. Wgd. 45.
Triuşă sf. = partea curţii din faţa casei, aria din curte 40.
Troscut sn. = nume de plantă.
Trpntă adj. = leneşă, trândavă ; trontă-mi-ieşî,nu dări ţiva=trândavă eşti, nu faci nimic.
Trubnics vb. IV = trebuesc; pri iundi trubuiaşti 57 («).
Trubuşonă sf. = burtă, pântece 166.
Trudes vb.IV = împrăştiu; s-nusi trudescă bumbacu = să nu se împrăştie bumbacul, când se face 33.
Trup, pl. trupuri = corp; şiştaţili cu trupuri (fel de brodărie) 34.
Trupeş vb. IV = îmbucăţesc 34.
Tu pron. pers.=tu 59 (5,7), 62 („,„), 63 (<i); si-ţî = să-ţi 46 (6); ţe-ţl mi rog = ce mă rog ţie, ce te rog 168; ţ-ăi = îţi este 63 (46); ţi = îţi 60 (49)7 65 (bs)! aţi, aţi Dat, tu~ţz—ţi (Dat. etic) 160; ti Ac.; tini Ac.; di tini = de tine 59 (i0). Wgd. tu Nom.; ats, st, z Dat; ti Ac. 33.
Tucăle sf .= obiect de argint 37;
   tucfyi pl. = clopoţei (cum pârtă căluşerii).
Tucfă (v. tufeă).
Tucfă-di codru (tufa de codru), fel de legumă;
rTucii-di-apu.
(Tucfi-leîlţ, fel de legume.
Tnci^s vb. IV = tocesc, dau la tocilă 67 (,„), 169.
Tucltt =aramă. Arom. tuciu şi tunciu.
Tuenes vb. IV = înfund; şi s-tucni = şi se înfundă 140.
Tucmiri sf. = logodire 125.
                                    Tucu conj. = dară 64 („„), deşi 51 53 (40), 54 U). Wgd. 33.
Tufeă sf.=buchet 128; fes cu tufeă — fes cu moţ 139.
Tnfăc sn. = puşcă 85 (<«); aţi pot fâţiri si stai ară pri tufec = îţi pot face să stai iară pe puşcă, adecă: te potreaduce iarăşi la starea ta dintâiu de pândar 151.
Tufeccifi sm. = armurier 29.
Tufnât adj. = tufos 148.
Tnlâg sn. = toiag, băţ 32, 66 (,<»), 87 (8SI), 141, 158.
TuMos (mico) vb. IV = a se văitâ tu! tu ! 159; a-şi exprimă mirarea.
Tulârişti sf. = locul unde se strîng sătenii în sat 113 (74).' Wgd. 50.
Tuleică sf. = vîrful ascuţit de fier al imboldului, băţului de îmboldit boii. Pap. Arom. strimurari; acşale.
Tulăs vb. IV = tulesc, a o şterge; mi 00 = mă ascund, mă pitulesc; 81 (404), 85 (soi>).
Tumbă sf. = măgură ; ridicătură de pămînt în şes, tumulus cum se află pe câmpia Salonicului; grămadă : şi la trânti tumbă jos = şi-l trânti grămadă jos 166. Wgd. 49.
Tumbarcă dim. de la tumbă.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
259
Tîimbuli-beî n. propriu 150.
Tuninatic adj.= tomnatec,de tomnă; brgntfă tumnătică—brânză care se face tomna.
Tună vb. impers. = tună, pers. III sing. Ind, preş. Wgd. 45.
Tund vb. III = tund 39. Wgd. Pap.
Tunţea adv.= atunci [passim]. Wgd. tunţea 18.
Tupes= topesc; fwjtna=topesce 46 („).
Tnpolă sf. = plop 166.
Turc sin. = turc; turc spurcăt — păgân 61 (jj), 85 (SOi).
Tnres vb. IV = arunc, vers 62 (ls), 82, 85, 100 09). Wgd. 50.
Tnrliă sf. = fel 104 (65).
Turnări ,sf. = întorcere; la turnări casă 105 (oo).
Turnată adj. = brodată 34.
Turtă sf. = turtă 47    85 (,«0, 118.
Tiirtură sf. = turtureâ. Pap.
Turţăsc adj. = turcesc; an grbburli turţeşî = în mormînturile (în cimitirul) turcesc! 152; an turţesca veri s-nu mor! 58 (26); una fetâ turţescă fuzi = o fată turcă fugi 156.L
Tutelii = ca şi cum 117.
Tutnes vb. IV = alerg, arunc 153, 154.
                                                   T
                                                   J
Ţap sm. = ţap.
Ţsapp sf. = ţepă. Wgd. 49. Pap.
Ţară sf. = ţeră, pămînt 64 (6S), 147, ţbrili — ţările 144.
Ţavă sf. =ţevă. Arom. ţaîe 32, 33, 28.
Ţărala-ţurala = ? 85 (60<).
Ţăfărlăchltt sm. = oinuşorul. Pap.
Ţăfânl s.pl.—locul pe unde ese apa din canalul vertical, ca să isbâscă în rotele (ăn marc) morii.
Ţăliif sn, — zălufcî. Pap.
Ţălufată s. adj.=cu zălufcă. Pap.
Ţăngăr&s vb. IV = sun (de la ţăn-găr, ţăngăr) 169.
Ţănţăr sm. = ţînţar (insectă).
Ţarnă = n. de capre 171 (65).
Ţărţarcă sf. — pepene galben, forte mirositor, ce nu se mănâncă 84 (<bs); ro ţicoari = fel de greere care cântă fîrr (ve^î ţicoari). Arom. ckirchira (Samarina).
Ţărţonţi s. pl. fem.=:nume de legumă.
Ţăţuinăn = 85 (SOb).
Ţe pron. = ce; ţe-mi măncăşî luţolu 45 (s), 57 (5J); ţe = auţl! poftim ! 78 (,51).
Ţea, pl. ţeli = cea, acea; pri ţea poîni 57 (,). Wgd. tse, tseli 31.
Ţela pron., pl. ţel ia = acela 49 (,), 71 (job), 89 („,). Wgd. tsela, tsel\a.
Ţer sn. =cer 50 (,6), 85 U), 147; cerul gurii. Wgd. 17.
Ţer vb. III=cer 88 («bb), doresc, voiu 53 (41); poftesc 56 (53); ţiru prin maală— căută prin mahala 152; şi ţirură să-li perdă — şi căutară să-l perţlă 146 ; şi mult ţireă să aibă = şi mult dorîâ să aibă 143; ampiratu an ţela vacbt ţireă să facă una cavgă = împăratul în acel timp doriâ să facă un răs-boiu 146.
Ţerb sm. = cerb. Pap. Wgd. trerp 9, 12.
Ţerc, pl. ţercun şi ţer ţi = cerc; ţer-curî di buţî= cercuri de butoie.
Ţert vb. I = cert; mi feri =me cert 153 ; dedu nu la ţirtb — moşul nu-1 certă 165.
Ţerţl spl. — cercurile morii, cari se întorc într’una în jurul lor.
Ţepă sf. = cepă. Wgd. tsepg 17.
Ţertă sf. = certă. Pap.
Ţest, pl. ţţsturi şi ţeşti — capacul
www.digibuc.ro
260
PERICLE N. PAPAHAGI
   tipsiei, cu care se coce plăcinta. Pap.
Ţesta, foşti pl., pron. dem. = acesta 57 (*), 58 (g). Wgd. tsesta, tse&ti 31.
Ţi pron. = ce 56 (3J), 57 (ss). Wgd. tsi 31 (veţlî ţe).
Ţicoari sf. = greere (fel); ţărţarcă ţicoari = fel de greere, care, vara, pe căldurile cele mari, se pune peste poame şi mănâncă într’atâta până ce more, plesnind.
Ţicut sn.= ţipet. Pap.
Ţigân adj.= avar, sgârcit. Pap.
Ţigăr sn. = ţigară 86 (518).
Ţin vb. I = cin, cinez; ca să du-ţină 109 (70).
Ţină sf. = cină 169 («). Wgd. 9.
Ţinţt num. — cinci; la ţinţli zişi—a cincea oră ţlise 147. Wgd. tsints 28.
Ţinţigâr sm.=stiglete (Oş., Ln.).
Ţin-zpţl num. = cinci-ţleci 110 (71).
Ţipă sf. = şolduri. Arom. i\îe, goafe. Pap.
Ţipes vb. = gonesc, alung ; a\i ţi-peşti =îî gonesce, îi alungă 91 (5).
Ţsispretsi num. — cincî-spre-ţlece. Wgd. 28.
Ţista pron. = acesta 58 («), 63 («),
   80 U). Wgd. 31.
Ţiştu-cari pron. neh.=ore-care. Wgd. tsiătukari 31.
Ţitati sf. — cetate ; au duşi casă an ţitati = o aduse acasă în oraş (cetate) 142.
Ţiva adv. = nimic; fară.ţiva —fără nimic 162, 86 (4S7), 75 (i8J).
Ţivă pron. neh. = ce-vâ. Wgd. 32.
Ţiva-godea pron." neh. = ce-vâ, ore-ce
’ 162.
Ţoglăv sm. — balaur 85 (60,)-
Ţpn vb. III=ţiu; nu foni nu ţine 62 (,»); aţi foni dinăpoî? — cutezi? ai curajul? 68 (1S7). Wgd. ison 9.     |
Ţpp vb. I = ţip, strig 81 (407), 149.
Ţprţ adv. = an ţerţ; an ţorţ = an ţerţ. Wgd. tsorts 9.
Ţps vb. III = ţes. Wgd. tsgs 17. A-rom. ţas.
Ţoţ vb. I = sug ţîţă; ţgţâ-mî\ — suge-mi! (în limb. copil.).
Ţoţă sf.=ţâţe; cum sa la da ţgţă — cum să-î alăpteze 142; pl. foţi — ţâţe 143, 120.
Ţncnfcs vb. IV = sug, ţucuiesc 154. Ar om. ţucuîescu (= sug mult, de la onom. ţuc).
Ţnţulică sf. = moţ, moţişor. Arom.
   cucuăîu, zărculă, zărm'ju.
                                                     u
U ! interj. = of ! 61 (,0).
Uă [citeşte: u-ă, două silabe] sf. = struguri ; uă-n apu 38 ; ţe-u veri c-ua? 48 („).
Ubav adj. = frumos 73 (i6l), 145. Wgd. ubaf 28.
Ubăviltă sf. = frumuseţe 86 (52d), 166.
Ubcli sf. pl. = obiele 26.
Ubides vb. IV = cer, caut 76 (,96). Wgd. = suche 42.
Cblpng sb. = partea samarului din nainto. Pap. Arom. mbrustăr.
Ubbr sn. = ogradă, grajdul vitelor pe timp de vară 40.
Ubrâz sn. = obraz 107 (ea), 120.
Ud vb. IV = aud; si uzg = se auţli 53 (34); uzoră = audiră 53 (,„); ni s-ti ud, = nici să aud de tine 60 (38); s-ti udă Domnu 55 (,0); uzi! — auţli ! 67 (,n>).
Ud vb. I — ud; vin oa di ti udă 115 (,8); za-udăt 117.
Ud adj. = udat, ud, mole 87 (6S0); clinuri udi 104 (65).
Udată sf. = odae. Pap.
Uglâc sn. = ogiac, coş.
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNli.
261
Uglindală sf. = oglindă 102 (M).
Ugoli adv. = mereu 62 („, lf), 104 (85).
Ugollcă sf. = nume de plantă.
Ugor, pl. ugoră sn. = ogor, ţerină 86 (Ml). ‘
Ugrâdiţă sf. = (cu) ogradă (fel de brodărie) 31.
Ugudes vb. IV = nimeresc 85 (1M).
Ugules vb. IV = golesc, desbrac în pelea golă 106 (88).
Uîdisbs (?) vb. IV — potrivesc; şi si uîdişră = şi se potriviră 139.
Ulm sm. = ulm.
Ulîic, pe uluţî — uluc 156.
Ulnveîcă sf. = cucuvae 95 (a8).
Ulit vb. I = uit; ca s-nu uliţă = ca să nu uite 167, 159. Wgd. 48 : uliit.
Ulîndto vb. IV = stric, prostesc 73
   (942).
Urnă sf. = humă, pămînt.
Umăroajiă sf. = ostenelă, oboselă. Pap.
Umăros (mi 00) vb. I = me obosesc; că si umărq — căci se obosi 164.
Umbră sf. == umbră*102 (ei), 163.
Uinizfes vb. IV = semen 84 (1(i).
Umut sn. = nădejde 84 (488).
Un, ună = un; ună că \îa vizii = îndată oe-i ve<Ju 146; şi ună că 1 îa ampliq = şi după ce-i umplu 153; nu-i ună — nu-î tot una 63 (j8), nu-i la fel 82 (431); ună-ţe = îndată ce 108 (io).
Ună-labţl = unul altuia 85 (504b
Ună-şi-ună adv. = îndată 103 («'. Wgd. 32.
Un'ec adv. = niţel, o lecă ; un'ecă 85 G„). Wgd. 14.
Unecîcnt adv. — puţintel 103 (M), 118.
Ung vb. III = ung; la undi 103 (e8), 117; unş, uns — unsei, uns.
UngJIă sf. = unghie 77 (Sl8), 86 (222-5.2). Wgd. ungl\u = Nagel.
Unglîa-cîoârălîă sf. = nurae^ de plantă.
Unspreţi num. = un-spre-qlece 28. Wgd.
Unt sn. = unt. Wgd. 18.
Untură sf. = untură.
tJoclln sm. = ochiu 53 (40), 85 (510.514); pqnă lundi să-mi vedă uoclilî = până unde să-mi vadă ochii (adecă: până la marginea pămîntului) 160; le di uoclîu = este deochiat 107 (m); s-nu iă di uoc\iu ! = să nu-i fie de deochiii ! 56 (3I); fig. uocli = ceşci de cafeâ 89 (I0); uocli =. ochiuri (mâncare de oue) 114 (18); uorbili-uocli = tîmplele.
Cocliu-bbului (cu 00) = joc copil. 91 (,); nume de plantă.
CocUu-niari sm. = ochiul mare (fel de brodărie) 35.
Cocliu pujtcălîă— ochiul puichii 35.
Colăr sm. = olar 29, 86.
Com sm., pl. oamihî = om 61 (87); 86 (525-520). Wgd. 4.
Copt num. = opt. Wgd. opt 17, uopt 11, 28.
Cor sn. = horă 53 (20), 65 (,„). Wgd.
   11, 20.
Corb adj. — orb 87 (557), 168; cerşetor 89 („).
Corbi ll-ăoclî s. pl. — (lit. orbii ochi) tîmplele.
Con) (uorz) sm. = orz 25. Wgd. ors, orzu 15.
Cos sn. = os 47 („). Wgd. 11.
Coştî ! — oşti ! strigăt prin care gonim cânii.
Cou sn. = oii 54 (47,42); cqn să mergă oauă — adecă, nici odată 78 (3n); uou minut =^ou mititel neobicinuit 97 (38). Wgd. yoy 11.
www.digibuc.ro
262
PERICLE N. PAPAHAGI
Uoărps vb. IV = trudesc 75 (m).
Upărpt adj. = bătut bine în pămînt 101 U.
Upincă sf. = opincă 154.
Urăcîtt sin. = agricultor 155; cons-telaţiune compusă din 3 stele, două maî luminose şi una mai puţin luminosâ, pe cari locuitorii le a-semenă cu un agricultor, ce ar ară cu doi boi.
Urăţ^s (mi oo) vb. IV = me urîţesc, devin rău, mă înăspresc. Pap.
Urăjfes (mi css) = mă înarmez. Pap.
Urbes vb. IV= orbesc ; să urbes \ — să orbesc! 58 («).
Urbllişti (na oo) = fel de joc copil. 90 (,).
Urdă sf. = urdă 38, 84 (t„). Arom. ghiză.
Urdin şi iirdini sm. = brazdă, rând 155,149; urdihî di mnmn=brazde de vii 41; cîarcu cu runc cu un urdini — cârligul cu runc (!) cu un rând (fel de brodărie) 34 ; ur-dhiî este erore de tipar în loc de urdihî (—rânduri, fel de brodărie la mânecile de cămăşi) 35; vru si amplîă, /pr să-\i iă urdinu — vru să umple, să ieâ apă, fără să-i fie rândul; vini urdinu = veni rândul 154. Wgd. Reihe 49.
Urdin vb. I = orânduesc ; brăzdez, frecuentez, ordonez. Pap. Arom. ordu (când este vorba de urzelă), şi urdin = frecuentez, comunic, continuu: apa urdină= apa continuă să curgă.
Urdina adv. = pretutindinea 83 («„), 120; Iqmni talia la noî di urdina — la noî e voie să se taie lemne de pretutindeni, nu este oprit locuitorilor a tăia lemne din ori-ce pădure (Ln.).
Urdinic sm. = nume de metal (fel de metal).
Urdisit adj. = ? 190 (d).
Ur<J()S vb, IV=urzeso (urzelă); pun la cale ce-vâ. Pap. Arom. ordu şi ur^ăscu.
Urţjătnră sf. = urzelă; an ustură iii ur()âtură si ţosi trama — în urzelă se ţese bătătura.
Ur^clîă sf. = ureche 54 (15), 87 (SM, 547), 135; urqcli — părţile plugului băgate în plaz.
Ureolîa-lupnlul sf. = urechea lupului (nume de plantă).
Uriclîât adj. = urechiat, fig. măgar.
Uriz sm. = orez.
Urlu vb. I = urlu ; urli, urli, lu-pu ! — urli, urli, lupule 45 (3).
Urinân sn. = pădure 142.
Urmă sf. = urmă 87 (5i8) ; pl. ăr-mili 123. Wgd. 48. Fussohle.
Urnişori = a urni, urnire : urnişp-la ! — rostogolesce-1! 88 (6j«).
Urpt adj.= urît 61 (68); lî-ăî ur'qt= îi este urît, greu 147; vis urgt = vis reu 165. Wgd. 28.
Ursă sf. = ursă.
Ursonlă sf. = ursoică 153. Wgd. ur-sonja 7, ursoan\q 23.
Urzică sf.=urzică 38,87 (js8). Wgd. 15.
Usc vb. I=usuc; s-ţi usca mona!— să ţi se usuce mâna ! (secâ-ţî-ar mâna!) 60 („). Arom. us'îc.
Uscări sf. = usucare 102 (61).
Uscat adj. (part. de la usc) = uscat, usucat 72 (,,6), 87 (ho); c\inurî uscaţi 104 (651; pri uscat nu cad — nu cad în sec 63 (,„). Wgd. 28.
Usnă sf. = buză. Pap. Wgd. 50.
Ustrăln = trăznetul (!) 59 (8i).
Ustru acu la ea nu-\i ra ustrulu — deşi nu avea nimic 167 (adecă: deşi ea n’aveâ nici pe dracul).
www.digibuc.ro
MEGLENO-ROMÂNIÎ.
263
Ustură Bf. = urzelă 32.
Uşă sf. = uşă 51 (90), 87 (55l).
Uşnăs vb. IV = a suferi de răcelă (ve^î Pap.) 104 U).
Uşnit = bolă de recelă. De uşnit când sufere copilul, plânge în-tr’una, mai ales sera şi chiar când e pus să sugă. Spre a se încredinţa cine-vâ, că copilul sufere de acestă bolă, i se lungesce piciorul stâng cu mâna dreptă şi mâna stângă cu piciorul stâng. Dacă piciorul stâng şi mâna dreptă se ating, copilul nu-î uşnit, din contră însă, da. De uşnit se sparzi un ou, cu care se stropesce şi unde găl-buşu se risipeşti (risipesce), acolo se legă doctoria, consistând din ou cu făină sau oii cu cenuşă. Pap.
Uşps IV=ascult cu băgare de semă; di si za-uşaşti 101 (69).
Utcu adj. = gură-cască 89 („).
Utfdr = chee 50. Wgd.
Utrăş sm. = obiect de la plugărie.
Utrniăs vb. IV = otrăvesc. Pap.
Uţld vb. III = ucid; ca s-mi uţîzi— că mă vei ucide 142; Iia uţisi — îi ucise; că s-ti uţidim— căci te vom ucide 156. Wgd. w/iă,=am ucis 20, 47, 39.
Uvăz sn. = ovăz 25.
Uzirăs vb. IV = mâhnesc ; ma tu si nu uzireşi—dar tu să nu te mâhnesc! 150.
                 V
Va pron. = vă, vi, vă Ac., Dat.
Vacă sf. = vacă.
Vaca-Doinnulul sf. = vaca luî Dumnezeu (nevropter).
Vacot=timp; ăntru mc^=înainte de timp ; dupu vacfyt — după timp 96 fsilj 136; conjunsira an vaa^t—
   când ajunseră în vârstă 146. Wgd. di vakot = di mult timp 33.
Vad sn. = prăşitul porumbului.
Vali sf. = vale, rîu 45 (*), 81 (««), 87 (ssj). Wgd. vali, v$l\ur\ 5, 74.
Vampir, pl. vampiri— vampir 59 (tl).
Vampirisăs vb. IV = mă fac vampir 87
Var sm. = var 54 („).
Vardăr = n. propriu Vardar 46 (,\
Vas, pl. vdsi — vas 144.
Vatăm vb. I = bat; s-ti vatăm =
   0  să te bat. Pap.
Vatră sf. = vatră, cămin. Pap.
Uăcar sm. = văcar 100 (J9).
Văcţif sn. = vacuf, imobil religios 85 U).
Yădes vb. IV = curăţ porumbul de buruenî; netezesc brazdele de bu-rueni rele; vadu (prăşitul) porumbului se face la anumit timp.
Văltur sm. = vultur 87 (661), 158.
Văltaviţă sf. =dârstă, vâltore. Arom. drîşteală 34.
Vămpir (v. vampir)—vampir 87 («5).
Vărbăliţ sm.=durere de urechi, durere de cap, când este cu ardere. Pap.
Vărdărcscn adj. = vărdăresc (în felul cum se brodeză pe la Vardar) 35.
Vărdărcţn sn. = (Vărdăreţul) vîntul care suflă din spre Vardar 40.
Yărtăcol sn. = ocol 167.
Vărnlăs vb. IV = văruesc.
Vărusit adj. văruit 54 ((»).
Veclitt adj. = vechiu 80 (>98), 106 (<7), 152. Wgd. vekliu — alt 28.
Ved vb. II = văd 45 <4); a\l si vedi=
   1  se vede 51 („); să videm Urdina=
   să vedem pretutindeni 83 (««); Ieşi vizut ? = ai văţlut ? 70 (    SZ
   vedă = să se va^ă, să se uite în oglindă 102 (>,). Wgd. vet 9, 37.
www.digibuc.ro
264
PERICLE N. PAPAHAGI
Vegliu vb. I = veghez, păzesc 70 (,80), 116; s-la veglişî = să-l păzesci 102 (si); vigliâu cu caldcichili — păziau cu săbiile 144, 146.
Veno = n. de bou 171 <a).
Ver = ar; şa da-ni ver iri ! = Dare-ar să ne fie aşâ ! 55 („).
Ycr sm. = ver ; ver primăr = ver primar; doîli veri = veri secundari ; treîli veri = veri terţiari.
Y&rţjili s. pl. = vergelele 34; oo cu runc (fel de brodărie) 34.
Yec sn. — vec, secol; Domnu cu vqc s-la facă! = (Dumnezeii să-l facă de un secol). Deâ D-<Jeu să trâ-escă un secol! 56 (t8).
Yelcă sf.=vergea, rămureâ; caro — ca vergeua (fel de brodărie) în formă de rămureâ 35.
Veră, pl. veri, verurî = vară 106 („,), 116 (,»).
Verdi adj. = verde 50 („,,,), 64 U); necopt 87 (4„); 117, Wgd. verdi 27.
Verţjă sf. = varţlă.
Yertjă-uscati sf. pl. = legume uscate 38.
Vergă sf. = vargă; vergea (servesce la răsboiu) 33; trimură ca verga— tremură ca varga (de frică) 166.
Veri sf. = credinţă, lege 58 (26).
Vârverlţă sf. = veveriţă. Ar om. vir-viriţă şi viviriţă.
Vicăiâs vb. IV = chem, strig ; sa ti vicâiascâ = să te strige, cheme 57 (5<), 39, 58 (28-19)* Wgd. vikies 50.
Yiclii adv. = deja, în sfirşit 60 (46), 73 (,„).
Yicnes vb. IV = chem 135.
Videlă sf. = lumină 102 (Bi), 123.
Videri sf. = vedere 88 (mi-mi)* Wgd. 36.
Vidră sf. = vidră.
Vifla = n. de vacă 171 U)*
Viliţă, sf. = bărbie. Arom. grumu (Este greşit. Pap. falcă) 88 (56t).
Vin vb. IV = viu 52 („), 54 U, 55 (,), 60 (<i), 105 („), 135, 142. Wgd. 4,19.
Vină sf. = vînă. Wgd. 9.
Yind vb. III = vînd 88 (M9), 158.
Ying vb. III = înving. Wgd. vink 48, vin& = învinsei 39.
YinirI sf. = Vineri.
Viniri sf. — venire; a veni. Wgd. 36.
Yinit adj. = vînet (fel de brodărie la ciorapi) 35; vinita 34, 88 (8,2885). Wgd. vinei 28.
Yjniţpjiă sf. = boia vînetă. Arom. vinita (sbst.)
Yint sn. = vînt 69 (,B«). Wgd. 9,18.
Vintur vb. I = vîntur, svînt; vintur gronu = vîntur grîul (operaţia ce se face spre a se alege, spre a se cureţi grîul de plevă). Pap.
Yintnriţă sf. = vijelie, furtună 88
   (st>)<
Vinîă, pl. vihîuri — vie 28, 48 (,B), 70 (,8>), 150. Wgd, 7, 14.
Yirdeţă sf. — verdeţă, verdeţuri 103
   (».), 121.
Yirijel, pl. virali = vergea 33. ■
Yirgât adj. = vergat. Pap. 12 (B).
Yirghiă sf. = imposit, mobilier 136.
Virigă, pl. virighi şi virilă sf. = verigă de fer 95 (24).
Yirules vb. IV = cred 58 (8), 82 («s); nu-i di viruiri 76 (,„,). Wgd. ve-ruies 50.
Yirzettă (virdeuâ) sf. = vergea 138.
Vis sn. = vis 165; vizii an vis = visă 154. Wgd. 19.
Vises vb. I = visez; ampiratu visg= împăratul visă 165.
Visilâs vb. IV = veselesc 160.
Vişn sm. = vişin. Pap.
Vişnă sf. = vişină.
Vişnăr sm. = pasere din clasa cor-
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
265
 ' nirostelor, căreia îi plac mult vişinele.
Vită sf. = vită 147,152. Wgd. vitş 19-
Vitullăr sm. = păstor de miei vă tui. Arom. vitu\îăr.
VMM sm. = eţliî, după ce sunt înţărcaţi, se numesc vitu\î, după cum mieii înţărcaţi se numesc noatiîiî; tot aşa se ţlice şi la Aromâni.
Viţă sf. = viţă (de vie). Arom. vită. Wgd. m7s9=Reben 9.
Viţălăr sm. = păstor de viţei.
Viţţil sm. = viţel. Wgd. vits'ql 9.
Viţilîiş sm. viţăliiş — viţeluş 163.
Vizăs vb. IV = brodez ; vizit brodat.
Vizir sm. = vezir, ministru 163.
Vîr! = strigăt de chemare a catârilor 171; vîr-aţi! 171 (,).
Vîrculâc sm. = vîrcolac 88 (5.7).
Vîrteşli s. pl.=cele patru rote de la cicric 54 (48).
Vîrteşcă sf. = un fel de sfârleză făcută de nucă sau de cocianul porumbului. Pap.
Vlagă sf. = vlagă. Wgd. Feuchtig-keit 49.
Vla(li)u sm. — Românul 88 (,,8).
Vlădică sm.=vlădică, arhiereu 160.
Ylăcîps vb. IV — fac lâna pale (fel de caer) 34.          •
Vlăşăsc adj. = românesc (fel de bro-dărie) 35.
Voăndiţă sf. = undiţă.
Voastră pr. pers. = vostră.
Voi vb. IV = voiu, voesc; nu voi 60 (86); ţe va va buricu ! ce vă do-resce inima! 56 (So); niţi voi... = nici nu vreau... 78 (,s7-s4i); u vrut-au Domnu di mini ! 68 (us); nu mi veri şi mini = nu mă vrei (nu mă primesc!) şi pe mine 136; veri 48 (l5); că nu veri 88 (tta).
yoi pron. pers.=voi; va Dat. 56 (so),
  57 (4t); vă Dat. 55 (14) ; bini va flgm—bine vă aflarăm 55 (4); şi la voi = şi vouă 56 (ss, s«). Wgd. 7,29.
Volb Bn.=volb, aparat pentru strîn-sul urzeleî 33. Arom. volbu.
Volbu vb. I = strîng urzela pe volb. Arom. mvulMtf,, mvolbu.
Vom vb. III — vărs; mi vom — horesc, vers 107 U).
Vostru pron. pos., pl. voştri = vostru. Wgd. 31.
Vrajă sf. = vrajă, farmece. Pap.
Vraă sn. = snop gata a fi treerat.
Vrană = n. de capre 171 (a,).
Vrăjităr sm. = vrăjitor. Pap.
Vrăpciăn sm. = vrabie 49. Wgd.
Vrăft sn vârf 49 („); vrău-di-eap—
  creştetul capului [veţli vrîu].
Vrednic adj.—vrednic, demn 68 (itn).
Vremi sf. — vreme 88 („„), 96 (ss). Wgd. vremi 49.
Vrin pron. neh. = vre-unul, ore-care 59 („); wmă=vre-una 68 (,ss); ari la vrin = este cine-vâ 74 (m). Wgd. 31.
Vrives vb. IV = vorbesc, îngân 108 („).
Vrîcnlisăs vb. IV = deviu vârcolac, deviu rău, mă înăspresc 88 (BT0).
Vritt = vârf 67 (1), 105 (6S), veţli vrău.
Vrut adj. = iubit 164.
Vuică sf. = mătuşă 153. Wgd. =un-chiu 50.
Vtiorn (veţli vom).
Vupsăs vb. IV = vopsesc *115 („).
Vnt adj____avut, bogat. Pap.
                                                  V
Viaţie adv. = pe la tocate, înainte de cină. Pap. .
                                                  Z
Za prefix; con za-suflă boarea = când suflă vîntul 51 (i8), 69 („, 8).
www.digibuc.ro
266
PERICLE N. PAPAHÂGt
Zablt sm. = funcţionar; ofiţer (per-sonă a autorităţii) 160,
Zabucur (mi^j) vb.I—me bucur 142.
Zac vb. IH= zac; hindi zaţi — unde zace 50 (lr); Duma zaţi ca măgar — Duma zace ca măgar 46 (,). Wgd. 9.
Zaeacltt vb. I = prind, atârn, agaţ de ce-vâ; za-cama-la tufecu di păn-dămiţă = atârnă o puşcă de colibă 150.
Zacăţ (ve<Jî zăcăţ).
Za-căţat sm. = început 147.
Zacludcs (mi oo) - me mir 139.
Zacriv adj. = strîmb, curb 33.
Za-diues (v. dines) 65 (7,'.
Za-dun (ve<JI dun).
Zagăr sm. = ogar 88 (mi).
Zagunăs vb.=mân, gonesc, grăbesc, alung, iuţesc 154.
Zahmct sn. = suferinţă 145.
Za-miclc (v. micic) 65 (,8). •
ZapSrţ>s vb. IV = opresc : a\% za-păr\ = îî opri 143, 145, 146, 157.
Zarăs adj. = bucuros, rî<Jend 141.
Zatuclţm (ve<Jî tutâfys).
Ză prefix ce se pune la unele verbe, se confundă cu za (veţlî za).
Zăbala adv. = în destul, mult timp 164.
Zftbăvăs vb. IV = zăbovesc, întârzii 88 (,„). '
Zăbălft sn.=obiect, servind a strînge ferul plugului de lemn, fixându-1 prin modul acesta. .
Zăbîm sm. = haină femeescă 36; co dirept, co cu bobchi = oo drept, co cu nasturi 36.
Zăoaţ vb. 1= prind; încep; zăcă-ţară să contă = începură să cânte 145, 147. Wgd. zqkăts 51.
Zădnmbnrăs. Wgd. 60 vb.=sun, germ. klopfe.
Zălclâr sm. - acvilă, cea mai mare pasere din localitate.
Ză-imit adj. = îmbolnăvit 109 (,„).
Zăltin = ? 121.
Zălatăr vb. I=latru. Wgd. zglatgrb 1.
Zămbâe sm. = fel de strugure. Pap.
Zănăîât sn. - meşteşug.
Zăndăn sm. şi n. = fiere (cu cari se legă cel deţinuţi în închisore) 164. Aram., brangă.
Zăiităinonlu vb. I = tămâez 120.
Zăntuniă (v. zintuniă) 121.
Zăuvilăs vb. IV = învelesc, înfăşur 105 („).
Ză-tăr^s vb. IV= târăsc, ţârii 101 (M).
Zătripnăa vb. IV = aromesc; a dormi niţel 164.
Zăvlăctys vb. IV = târăsc; fi şa ca li zăvlăcioră dupu îe\î = şi aşa când le târîră după el 150; amî si zăvlăcăaşti = mi se rupe 79 („»).
Zber vb. I = sbier. Wgd. 16.
Zbor sn. = vorbă 88 f,73); si dşdi zbor dumnizesc la iei = se dede vorbă dumneţleescă (adecă: a fost anunţat de la Dumnezeu) 156,
Zbnros vb. IV = vorbesc, pomenesc 66 („), 67 Un); cot zburam 88 (t1«); a\î za zbur$ = îî vorbi, pomeni. Wgd. 9, 44.                    ’
Zdrahă sf. = raţlă. Pap.
Zdrav; zdrav şi-n timp cu sînatati!= sănătos şi la anul cu sănătate! 56 (,4), 87 (sa8): zdravu-jivu(salutare bulgărăscă: sănătos, viii).
Zdrog sm.=nume de pasăre de cu-lore cenuşie; la Oşanî se numesce şcovră.
Zdrubăs vb. IV=zdrobese, fărâm 148.
Zdruinin vb. I = stâlcesc 28. Arom. zdrumin.
Zdruncin vb. I = sfărâm, stâlcesc, distrug. Arom. zdruncin, 137.
www.digibuc.ro
MEGLENOROMÂNII.
267
Zefc sn.= petrecere, tar-niente. Pap.
Zehle sf. = ciocan mărunt 30.
Zer adv. = dor 66 (m.sb), par’câ, ba bine că nu 65 (s0,8i).
Zşlzit sm. pl. z'işîziti = deget 77 Un), 149. Wgd. zesi 8; oo mijlucăn, oo mic, copulicăr — degetul mijlociu, mic, policar.
Zenă sf. = del; sprincenă 49 (>); pl. 2em=gene, sprincene 103 (M). Wgd. zeni 18.
Zetsi num.= ţlece. Wgd. 28.
Zgair vb. I = sgârii 87 (mo).
Zgprpăs vb. IV= zerreisse. Wgd. 42.
Ziăn sm. = pagubă 81 (4„).
Zibăc sm. şi sn.= jabec (fel de maimuţă).
Zic vb. HI=ţlic 57 („), 73 zicând 118 0 cum alî zisqsi — cum îi ţlisese 141; a\i v& zis — îi (Jisese 146; zişi Domnu di si froTisi uşa di scăpai — a <Jisr a dat Domnul de se frânse uşa, de> scăpai 162.
Zid sn. = perete, zid 54 („, «), 86(M0)-
Zidâs vb. IV = zidesc. Pap.
Zidusit adj. = întărit (cu zid) 54 («).
Zift sn. = tăbliţă pe care se aşăză argintul 30.
Zimbidi sL = cleşte mărunt 30.
Zinglun adj____bogat 165.
Zinir şi ziniri sm. = ginere; Iar fesi ziniri — \ 1 făcu ginere 167; aţi la puşi ziriiru-sw~ apoi puse pe ginerele său 143. Wgd. ziner 9, 18.
Zintnniă sf. = rudenie 118.
Zinucilu sm. — genuchiu. Wgd. ze-nucl\u 18.
Zirnes = ?; ca şi-u zimiră, au vizură lisiţa 150.
Zis=ţLis, scris, menit 84 (<„), 88 (s,s, 5„).
Zlţiri sf. = ţlicere 88 (S1j). Wgd. 36.
Zlambbc adj. = adânc 77 („,).
Zmăr'ec sm.=juniper 28.
Zmeii sm. — smeu, balaur 151.
Zmeni spl. = ismene 36.
Zmintes vb. IV = amestec, încurc 71 U).
Zmoc sm. — smochin.
Zmuncl^s vb. IV = smuncesc 167.
Zobi = Futter. Wgd. 50.
Zoică = n. de vacă fătată Joi 171 (M).
Zort = zor, nevoie 75 (1J4); tu să-mi dai zort=ztn să me zorescî 144; de-diră mari zort la călugăr — de. deră (puseră> mare zor la călugăr (forţară pe călugăr) 156.
ZoinM-di-şărori = dinţi de brodat, de scris (pe aur, argint, aramă) 30.
Zonă sf. = ţlînă 18, 93 (14), 146.
Zona-Glilulizara = <Jîna-Ghîulizara 143, 144.
Zprli (an oo) = in zori; la darea zqrli — în zori de ţii 169.
Znttă sf. = ţliuă 47 (,0), 49 (,), 51 (10,>,), 88 (jso.sei); crip§ zuua = se lumină de ţii; si fqsi zuua — se făcu ţii; s-fşsi zuua mari — s’a luminat bine de ţii 169.
www.digibuc.ro
                   CUPRINSUL
                                     Pag^_
XIII.  Basme.
1.  Ficiorii şi sicu\iu (Feciorul şi
  trăistiţa).....................135 (1) *)
2.  Cusi-cucoti, iii pricazma cu ' baba şi cucoti (Cusi-cocoş sau basmul cu baba şi cocoşul).. 136 (2)
~3. Baba şi cu dşdu (baba şi bu-
nicul).......................139 (5)
4. tlomu sirumâ (omul sărac) . 140 (6)
5. tlomu, lisiţa şi lupu (omul,
vulpea şi lupul..............141 (7)
6. Fqta fbră mgaî (Fata fără
mâni)......................... »  »
7. Doi[î i\i lu ampiratu şi zona Ghiulizara (Cei doi fii ai împăratului şi $îna Ghiulizara). 143 (9)
8. Doi\î i\i lu ampiratu şi zona Ghiulizara (Cei doi fii ai îm-părâtului şi $îna Ghiulizara),145(11)
9. Fhţirea lumi\îă (Facerea lumii) ..........................147 (13)
10. Ficiorii* bâbăiiă (Feciorii babei)........................... » »
11. Tutnbuli-beî . . .........150(16)
12. Mihcîunoşi\î (Mincinoşii) . . 151 (17)
13. Găinişoru şi bubili (Porumbul şi gândacii de mătase) . . 152 (18) j
                                                                                                                 Pag-
14.  Groburli di Nonta (Cimitirul
   din Nănta)...................152(18)
15.  Uomu cu măgarii (Omul cu
   măgarii)..................... » »
16.  Ficiorii,/iim(Feciorul voinic). 153 (19)
17.  Marcu şi Ficiorii-Cocotinu 154 (20)
18.  "Legendă: (Păstorul, vierul, femeia cu răsboiul şi agricul-
  torul)......................155 (21)
19. Rila-Mănastir............. 156(22)
20.  Pricazmu cu acu............. 157 (23)
21.  Pricazma cu mincîunoşili..     » »
22.  Cucotu, birb'qfili, măgăruşi
   lupi\î (Cocoşul, berbecele, măgarul şi lupii................ 160 (26)
23.  Ficioru lu ampiratu (Feciorul, băiatul împăratului) . . . 162 (28)
24.  Ampiratu şi lamTăa (împăratul'şi balaurul).................165(31)
XIV.    împărţirea dilei......... 169(35)
XV.     Nume de auimale.......... 170 (36)
Strigăte de chemare a catârilor. 171 (37)
XVI.    ÎS omenclatura localităţilor din
   Huma, Cănţica, Lundini, Oşanl, Birislâti, Nfinte şi Cupa ....   »   >
       Glosar....................185(51)
  *) Cifrele din parentes indică pagina exemplarelor din Partea II trase separat.
www.digibuc.ro
                    DESPRE ARTICUL ŞI DECLINAŢKJNE
                                        DE
                                Dr. AT. M. MAR1ENESCU
                                Membru al Academiei Române,
                               Şedinţa de la li Martie 1903.
                                              I.
  E dureros, că de un timp încdce, ceî maî mulţi literaţi români aă uitat, că poporul român are gramatică română şi că poporul român vorbesce după gramatica sa.-
  Acestă gramatică poporală a introdus la poporul nostru, locuitor în mai multe ţări, o limbă poporală maî uniformă decât italiana în Italia şi decât alte limbi romanice.
  Literatura ndstră maî tânjiă—în parte—a schimosit gramatica poporală, pentru că literaţii au început de a scrie prea mult numai după bună plăcerea şi bună combinarea lor, şi pentru acesta a scrie—în parte— în contra regulelor gramaticei şi ale flrei limbeî române, şi la acâsta au ajuns pentru că limba română au învăţat-o mai mult după au<J decât după gramatică.
  Nici o limbă literară nu se pdte despărţi de regulele şi formele gramaticei poporale; şi maî ales noi Românii cari avem necesitate mare de unitatea limbeî literare. La unitatea limbeî nu putem ajunge decât prin legile gramaticei,—şi la stabilirea ortografiei nu putem ajunge decât prin legile gramaticei.
  Limba are legile ei, aceste să le scrutăm, aceste să le descoperim —pentru că nu tdte legile ei ni sunt cunoscute—şi apoi legile limbeî să le executăm cil sciinţă şi cunoscinţă.
  Care cum aude de gramatică, se spârie, pentru că <pce: o un lucru sec; dar eu din motivele expuse, mi-am luat curagiul ca să diserez
www.digibuc.ro
270
DR. AT. M. MARIENESCD
despre două materii gramaticale, despre articul şi declinaţiune, şi mî-am luat curagiul, fiind-că cred, că veţi au<Ji şi ce-vâ nou, pe acest teren. Ce avem noi maî scump decât limba ndstră cea dulce ? şi pentru ea cer un pic de paciinţă.
   Articulul e o parte de frunte a limbeî, în urmare şi a gramaticei, pentru că articulul reguleză substantivele, adiectivele şi alte părţi ale limbeî, dându-le un înţeles definit, adecă determinat, hotărît, şi pentru acesta, articulul e un element esenţial într’o limbă.
   în limba românescă fiind două genuri, şi articulul e de două genuri, adecă femeesc şi bărbătesc.
                      Femeesc                Bărbătesc
                      sing. a,              sing. Iu (lu) le,
                      plur. le,             plur. ii ii (?)
scriind plurarul bărbătesc după cum s’a scris până acuma, adecă fără a sci, că carele din i e articulul pentru plurar.
   Fericită e limba ndstră pentru că e romanică. Tot cuvîntid nostru romanic are mamă, are fraţi şi are surori. Aşâ şi articuliî noştri.
   Să căutăm pe mama, de la care s’au născut articuliî noştri; să cu-ndscem pe fraţii şi surorile lor, ca să vedem, cari au îmbătrânit maî tare? Numai de 19 secuii s’au despărţit unii de alţii.
   Să călătorim dară!
   în Italia a fost o ţâră numită Latium, la apus despărţită prin rîul Tiber; la amiadi prin marea tuscă (tuscia etruscă), iar spre nord şi răsărit locuiau Etruscii şi Sabinii.
   în Latium locuiau Latinii.
   Limba poporală latină s’a numit «lingua latina rustica, sau vulgară.*
   Din inscripţiunile şi documentele literare latine se scie, că limba Latinilor încă din timp necunoscut a fost cultivată. La anul 753 ant. Chr., prin Romulus şi Latinii din Alba Longa, se fundeză Roma şi de la nunjele oraşului, locuitorii latini se numesc Romani. Dar în Latium şi în Roma se strecurară şi Etruscî şi Sabini. Acâsta e causa, că poporul din Roma s’a împărţit în trei trunchiuri, adecă triburi. în Ramnes sau Romani, în Tities sau Sabini, şi în Luceres sau Etruscî. Limba latină s’a amestecat cu elemente nouă, dar limba Etruscilor şi Sabinilor s’â latinisat.
   Latinii, respective Romanii cei culţi, vorbiau limba latină cultă, iar poporul vorbiâ limba latină rustică. Romanii, învingând t<5te popdrele din Latium, din Italia şi din ţările vecine, au dus colonii, cari vor-
www.digibuc.ro
DESPRE ARTICOL ŞI DECLINAŢIONE.
271
biau limba latină rustică, şi cari numai faţă de cuceritorii Romani s’a numit lingua romana rustica, sau vulgară, sau poporală romană.
   De la facerea Romei, Romanii limba cultă a lor tot-deauna au nu-> mit-o latină; Gaius Plinius Secundus f la anul 79 d. Chr. e primul, carele limba cultă latină o numesce: Romana.
   în limba latină cultă nu a fost articul. Numai gramaticii străini din seculiî trecuţi au început de a învăţă, că în limba latină sunt articuli de trei genuri, pentru singular: hic, haec hoc, şi pentru plurar hi, haet haec. Dar a<Ji, sciinţa limbistică a constatat, că hic, haec, hoc e un pronume demonstrativ, apropriător şi că însămnă: acesta, acăsta.           ,
   Limba latină, respective romană rustică, a simţit necesitatea de a-şî creâ articuli. Şi şi-a creat şi aceşti articuli s’au dus în t<5te ţările, unde s’au aşezat coloniile romane.
   Dar cum au fost formaţi aceşti articuli în limba poporală latină, respective romană, acasă în Latium şi în Itaila, nu se scie, pentru că scriitorii Romani nu î-au descris şi pentru că la popdrele romanice în sud-apusul Europei, abiâ în secuiul al Vl-lea, după Chr., se află inscripţiuni şi documente literare, cari arată articulii în limbile romanice, — şi prin aceste se aduc dovedi, că în limba latină sau romană poporală vechiă au fost articuli.
   în limba latină cultă e pronumele demonstrativ, îndepărtător, de trei genuri, şi are înţelesul: acela, aceea.
                    Singular                    Plural
                 iile, illa, illud,           illi, illae, illa.
   Acest pronume demonstrativ latin a purces din limba poporală latină, respective romană. Din acest demonstrativ al limbei poporale s’au format articulii în t<5te limbele popdrelor romanice.
   Din limba poporală latină, adecă romană vechiă, s’au născut şi s’au format şepte limbi principale romanice. Şăse limbi romanice sunt în sud-apusul Europei, şi anume: 1) italiana, 2) spaniola, 3) portugala, 4) provinciala, 5) francesa, şi a 6) reto-romana, iar în Orientul Europei e a 7-a limbă, cea daco-română. Mai t<5te aceste limbi au şi ramuri ori dialecte. Limba macedo-română se consideră de un ram al limbei daco-romane, şi nu de un dialect al eî.
   în acele 6 limbi din sud-apusul Europei, articulul ca un stăg de gloriă al gramaticei, merge înaintea substantivelor şi adiectivelor; numai în limba daco şi macedo-română, articulii, ca şi când lî-ar fl ruşine, se ascund la spatele, la c<5da, substantivelor şi adiectivelor.
   Pregătiţi cu de aceste în călătoria lungă a ndstră, să colindăm şi
www.digibuc.ro
272
DB. AT. M. MABIENESCU
pe la pop<5rele romanice, ca să căutăm pe fraţii şi surorile artieulilor noştri, dar având grabă mare, să fim îndpstuliţî, dacă îi vom cundsce numai după nominativele din singular şi plurar!
                             i. Limba italiană.
   Limba italiană, născută în Latium, purcede de-a dreptul din limba latină rustică, şi după caracterul său general, a rămas mamei sale, adecă limbei latine, cea mai credincidsă; e fata care s’a măritat în casa părinţilor.              •
   Scriitorii italiani deduc, că schimbarea limbei latine rustice în limbă italiană a ţinut mulţi secuii.
   Articuliî italiani sunt:
                Femeesc                               Bărbătesc
           sing. la, plur. le,              sing• il, lo, plur. i, gli (ii)
                                                   şi une-orî li.
                            2. Limba spaniolă.
   Locuitorii vechi ai Spaniei erau Iberiij cucoriţî de Celţî, şi locuitorii contopiţi s’au numit «Celt-iberi». Romanii la anii 212— 207 înt. Chr. au cucerit Spania şi, de-odatâ cu imperiul, în Spania au intrat coloniile romane cu limba latină rustică sau romană poporală. Spaniolii pe la 69 înt. Chr. au fost atât de romanisaţi, în cât li s’a dat «jus la-tinitatis». Articuliî spanioli sunt:
                  Femeesc                             Bărbătesc
            sing. la, plur. las,                sing. el, plur. los.
   Se află şi articulul lo, când e numai cu adiectiv.
                            3. Limba portugală.
   Portugalia e ruptă din Spania vechiă şi anume e ţera Lusitanilor. Limba portugală a fost limbă spaniolă. Unii atji limba portugală o numesc de dialectul limbei spaniole, dar acesta e smintă.
   După monumentele vechi literare, limba portugală a avut articuli comuni cu cea spaniolă; iar atji sunt:
                  Femeesc                             Bărbătesc
              sing. a, plur. as,                sing. o, plur. os.
www.digibuc.ro
toEăPRE ARtflCCL şi decLinaţipnE.
273
                                       -4. Limba provencală»
   Limba provensală (provincială) se află în Franţia de Sud şi se lă-ţesce până cătră rîul Loire, apoi în parte mare trece şi în Spania nordică. Limba provensală, după formele sale cele mai vechi, stă mai aprdpe şi mai curată de limba latină rustică, adecă poporală romană vechiă decât tdte cele-lalte limbi romanice, şi provensala a fost limba cea mai d’întâiu cultivată între limbile romanice.
   Limba acesta s’a vorbit mai curată în Provence (provincia de unde şi-a căpetat numele, dar în genere se numesce: Lingua romana şi stă mai aprdpe de italiana. Articulii sunt:
                      Femeeac                   Bărbătesc
                 sing. la,                sing. lou, le, el,
      ’         plur. las, Ies, leis,     plur. Ies, leis, los.
   în anticitate în plurar a fost numai articulul li. Acji plurarul se schimbă după dialecte şi declinaţiunî.
                                         5. Limba francesă.
   în Italia, dincdce de Alpî, se aflau Gallii şi dincolo de Alpî eră Gal-lia, cu poporaţiune gallică de viţă celtică. Romanii la anul 121 înt. Chr. începură de a cuceri Gallia, şi unde cuceriau duceau coloni romani. Julius Caesar la an. 56 înt. Chr. cuceresce Gallia întrdgă, care a<JÎ formdză teritoriul Franciei, a ţeriî de jos nemţesci, împrejurimile apusene ale Rhinului, Belgia şi o parte din Sviţera.
   La an. 475 a început a căde imperiul roman de la apus, dar pe atunci Gallii de la sud erau de tot, iar cei de la nord mai puţin ro-manisaţi. La nord s’au format limba frăncesă, şi limba francesă s’a îndepărtat mai tare de latina, respective de romana rustică.
   Cât de tare se schimbă articulii într’o limbă, ne arată desvoltarea limbeî francese.
   La Francesi, articulii în anticitate:
                      Femeeac
                   sing. la, le, li, plur. Ies,
   Astăzi sunt numai :
                      Foincoac
                      sing. la, plur. Ies,
   Analele A. i?.—Tom. XXV.—Memoriile Seci. Literare.
    Bărbătesc sing. li, le, lo, plur. li, Ies.
                                                             Bărbătesc
                                                            sing. le, plur. Ies.
                                                                                                                                18
www.digibuc.ro
274
bft. A*r. k. kARlENESCtJ.
                       6. Limba reto-română.
   Ehaetia (Raetia, Retia) era provinciă vechia romană, zăcea în Alpiî nordici ai Italiei şi Romanii au fundat-o începend de la an. 15 ant. Chr. A<JÎ sunt reto romani îd Graubunden, Tirol şi Friaul şi pre sine se numiau: RumaDsch şi Rumonsch în formă de adiectiv, ca şi când l-ar (Jice: rumansc, rumanesc.
   Deşi limba reto-romană are multe dialecte, ea se consideră de limbă independintă, şi Ascoli, renumitul filolog italian, <Jice, că limba retoromană e curentul dialectelor, aşa numite: ladine, şi în unele locuri locuitorii pre sine şi a<Jî se numesc: Ladini. Scrutările filologice aii arătat, că în tesaurul limbei 75—80 de procente sunt cuvinte latine, cele-lalte procente spre nord sunt germane, spre răsărit slave.
   în limba reto-romană se numără opt dialecte de frunte, dar şi acestea în unele locuri varieză.
   Ne intereseză de a cundsce articuliî, nu numai pentru istoria nas-cerei şi formărei articulilor, ci şi ca să cercetăm, că 6re mai sunt unde-vă articuli asemeni celor ai noştri?
   Cu articulul femeesc ne cundscem forte uşor, pentru că în tdte opt dialecte în singular e: la, iar în plurar e: laz, lez, lis, până ce articuliî bărbătescî varieză mai în tdte dialectele.
                                                                            Articulul bărbătesc:
                      Singular
            în Slin e . . . al,
             » Cividale şi Cormons el,
             » Dissentis şi Samedan il
             » Vigil...............Io
             » Colona şi trei locuri,
                 Pesaris, Paluzza şi
                 Paular............Iu
             » Friaul..............In şi iu
             » Greden..............1,
                                                        Să reîntdrcem acuma acasă spre răsărit.
                       7. Limba daco-romana.
                            E de lipsă, că mai .întâiu. să vorbim despre limba macedo-română.
   în Macedonia a fost poporaţiune thracică şi illyrică, iar la ţermiî de mare poporaţiune elenică. Aemilius Paulus în 7 Sept. 168 ant.
  Plurar
as, az,
i, i,
ils, ilts, ildz,
i,
i,
li,
i.
www.digibuc.ro
DESPRE ARTICUL ŞI DECLINAŢIDNE.
275
Chr. învinge Macedonia şi la 146 ant. Chr. Roma o făcu provinciă romană. Sistema Romanilor eră, că unde cuceriau, să aducă militari şi colonî. Romanii la 133 ant. Chr. cuceresc Thracia, la 29, Mesia superior (Serbia) şi la 15 Mesia inferior (Bulgaria), respective aceste le fac provincii romane. Articuliî macedo-românî sunt:
                 Femecsc                        Bstrb&tcsc   .
           sing. a, plur. le,               sing. Iu, plur. li.
   Dacia dincdce de Carpaţî (Ardeiul şi alte părţi) a fost locuită de Daci, iar cea de dincolo de Carpaţî (România) a fost locuită de Geţî, şi ambele poporaţiunî sunt de origine tracică.
   Traian împăratul în 106—7 a adus coloniile romane, ast fel pe strat tracic, ginte romană, respective latină.
   Articuliî daco-romanî sunt:
            Femccso                                     Fftrhfttesc
      sing. a, plur. le,                     sing. ltt (lu), le, plur. ii, iî.
cum s’au scris până acuma, dar până a<JI articulul bărbătesc din plu-rar încă nu e stabilit.
   S’a arătat maî sus, că în cele 6 limbi romanice din sud-apusul Europei, articulul stă în fruntea substantivelor şi adiectivelor, şi că în cele daco- şi macedo-romanice stă la capătul lor.
   E o întrebare de mare însemnătate nu numai limbistică, adecă gramaticală, ci şi istorică, că de unde vine că la noî, articulul se pune la finea sau sfârşitul substantivelor şi adiectivelor?
   Mulţi anî am scrutat în limbele de a<JI şi în cele vechî ale popdre-lor conlocuitdre cu popdrele romanice, ca să aflu articulul pus la finea cuvîntuluî. Şi am aflat.
                         a)  In limba bâscică.
   Basciî, la Romanî Vascones, locuesc în munţii Pyreneî, cam vre-o 450 de mii, din cari s/* sunt în Spania, iar 7< în Franţia. Locuitorii cel vechi al Spaniei au fo3t Iberl, cuceriţi de Celţl s’au numit Celt-iberl şi Baschiî se <Jic a fi din viţa lor. Romanii la 74 ant. Chr. I-a subjugat, dar până a<JI au rămas puţin romanisaţl, respective spaniolisaţî.
   Baschiî au două genuri şi pentru ambele au numai articul a, ce se pune în capătul cuvîntuluî, p. e. anhera-rândunea, anherâ rândunâu-a; gizoun-om, gizouna-omul. Pentru ambele genuri plurarul se formeză cu ac, p. e. anherâc, gizounâc (1). 1
  (1) Elemente de Grammaire bascul, par Luise Geze, 1873, Paris.
www.digibuc.ro
276
DR. AT. M. MARIENESCU.
                         b) In limba etruscă.
   Etrusciî sau Tusciî locuiau în Etruria, de la Tiber şi Apeninî spre amia^î- Ei înainte de facerea Romei erau culţi şi au avut influinţă asupra formării religiune! şi constituţiuneî romane. Romani! la 295 înt. Chr. î-au supus, şi prin militar! şi colon! î-au romanisat. Etruria e acjî Toscana, care pe timpul imperiului pape! s’a numit Romagna.
   Limba lor se cundsce numai din inscripţiun! etruscice. W. Corssen, a adus întâiu inscripţiunile, şi pe basa lor a restituit gramatica etruscă (1). Eu în capătul cuvîntuluî am aflat forte adese-orî 1, şi din traducerile explicative am dedus, că trebue să fie articulul, dar am rămas cu : p<5te fi! şi am scrutat mai departe, până ce am dat de făia literară: Elruskische Forschungen, ce apare în Strassburg, şi e redactată de trei limbiştî în Etruscica, d-1 Dr. Carol Pauli, director de şcdle în Ulzen, d-1 Dr. W. Decke, director de liceu în Strassburg, şi d-1 Dr. S. Bugge, profesor de filologiă la universitatea din Cristiania din Norvegia.
   Bugge în broşura IV-a, pag. 231, ne spune: «Articulul etruscic 1, ce e înrudit cu pronumele demonstrativ al, ala, la, mî-aduce aminte de articulul romanic purces din latinul iile, ce articul în limba valachică (adecă românescă), — prin influinţă albanesă s’a pus în dreptul cuvîntuluî, până ce în cele-lalte limb! romanice s’a pus înainte. Ast-fel am să constatez, că pe teritoriul Italiei, în vechime Etrusciî romanisaţ! în timpul după 295 înt. Chr. au avut articolul 1, pus la capătul cuvîntuluî.
   Bugge m’a îndemnat ca să cercetez şi pe Albanesî. Eu sciam de ma! înainte, că mulţi, carii nu primesc, că no! de la 106 am rămas nemişcaţi din Dacia, (Jic, că limba nostră s’a format în Balcani, că articulul la capătul cuvîntuluî l-am primit de la Albanesî, şi de acolo l-am adus.
   Am studiat cât s’a putut până acuma şi întrebarea acesta, dar nu am finit-o. Am necesitate de mai mulţi istorici, şi alţi autori, pe cari încă nu l-am putut consultă.
   Şi din cele de până aci aduse, se vede că noi Românii abia putem stabili vr’o regulă gramaticală, abia putem cunosce firea limbe! ndstre, dacă nu consultăm limba latină şi limbile romanice, dacă nu facem studii de gramatică comparativă adecă asemănătore. 1
   (1) W. Corssen, Ueber die Sprache der Etrusker, 1874, Leipzig.
www.digibuc.ro
DESPRE ARTICUL ŞI DECLINAŢIUNE.
277
   Gusta v Korting, profesor de filologia limbelor romanice, <}ice: Lim-bele romanice au purces imediat din limba latină; ele sunt fetele limbeî latine (1).
   Aşa dar limba ndstră e fata limbeî latine.
   De acesta ne convinserăm şi noî din studiul articulilor ! Mama lor e latină, surorile şi fraţii lor sunt latini!
   Romanul, tiranul cuceritor, nî-a dat numai numele, iară limba mi-a dat-o mama Latina.
   Gramatica românescă în mii de puncte e latină. Gramatica e stegul de gloriă al latinităţii ndstre.
                                   II.
   Declinarea articulilor şi aplicarea lor in declinaţiunl
   Noi avem declinaţiune nehotărîtă, adecă nedeterminată sau nedefinită sau nearticulată, când 4icem: 0 mamă, un om; şi avem declinaţiune articulată când <Jicem: mama, omul.
                        a)  Articolul femeesc.
   Vecjurăm, că mai în t(5te limbile romanice de la apus articolul femeesc e: la. Din acest la, ne-a remas a ca articul femeesc.
   Articulul a, respective la, şi anume l din la, la noi în genitivul şi dativul singular al substantivelor şi adiectivelor terminate în ă, orî al substantivelor terminate în diftongul ea, s’a îmmuiat în î (i îmmuiat, iotisat); iar în genitivul şi dativul singular al substantivelor şi adiectivelor terminate în e, l din la s’a schimbat în i cu son.
   Pentru ambele forme în plurar 1 din la s’a susţinut, şi luând lângă sine pe e, ca sufixul plurarului, articulul apare în forma: le. Articu Iul tot-deauna se adaoge la forma nearticulată a substantivelor şi a-diectivelor.
   Forma nearticulată, pentru cele terminate în ă, sau ea, în singular şi plurar tot-deauna este e; pentru cele terminate în e tot-deauna este î (îmmuiat, iotisat)
   Declinarea articululut pentru substantivele şi adiectivele terminate în ă orî în ea :
   (1) Gustav Korting, Encyclopădie der romanischen Philologie, Heilborn 1884, II, pag. 1.
www.digibuc.ro
278
DR. AT. M. MARIENESCU.
Singular                          Plurar
N.   a N.  1-e  
G. a î G.  l-or 
D.   î D.  l-or 
A.   a A.  le   
V.   a V.  lor  
Ab.  a Ab. le.  
              , l-a declinaţiune de genul femeesc.
  a). T6te substantivele de genul femeesc terminate în ă primesc articulul a. Ast-fel şi tdte adiectivele terminate în ă se declină ca substantivele terminate în ă.
  în limba românescă, dacă substantivul se declină cu adiectiv, ori adiectivul se declină cu substantiv, tot-deauna acela care stă în frunte capătă articulul, iar acela, care stă inderept capătă forma sa nedefinită adecă nearticulată.
  Luând cuvîntul mamă, acesta când-vâ cu articulul la s’a articulat mamă-la, mai tânjiu că<Jend l din la s’a articulat mamă-a, iară acuma că<Jend şi ă, se articuleză: mam-a.
  Ca să cundscem formele articulate şi nearticulate, să declinăm substantiv articulat cu adiectiv nearticulat, şi adiectiv articulat cu substantiv nearticulat.
Substantiv articulat                                Adiectiv articulat
Sing. N. mam(ă)-a bună       N. bun(ă)-a mamă  
      G. a mame---î bune   G. a bune---i mame  
      D. mame---i bune       D. bune---1 mame  
Plur. N. mam-e-le bune       N. bun-e-le mame  
      G. a inam-e-lor bune G. a bun-e-lor mame 
      D. mam-e-lor bune      D. bun-e-lor mame 
  Până a<Jî gramaticele nu au decis forma părţii nearticulate şi nu au decis fiinţa articululuî, ci forma articulată în genetiv şi dativ singular au arătat în: eî, până ce e e din forma nearticulată purcăsă din ă, şi numai î e articulul; deci a mame-î şi nu a mam-eî, sau cum scriu unii a mam-iî.
  b). T6te substantivele de genul femeesc terminate în diftongul ea sunt purcese din cuvinte latine, terminate cu diminutivul ella: p. e. porc-ella, din care la noi s’a făcut purc-ea în acel mod, că 11 scos afară din cuvînt, şi e-a din ella s’a diftongit în ea. Ast-fel de substantive sunt: stea, mărgea, vergea, schintea, rândunea, turturea, etc.
www.digibuc.ro
DESPRE ARTICOL ŞI DECLINAŢIONE.
279
  Aceste substantive terminate în diftongul ea primesc articulul a şi ar fi—după gramatică — purcea-a, dar ar fi o pronunţare grea, dacă am sta între ea şi a; a venit însă firea limbeî întru ajutor şi pentru eufoniă, adecă buna sunare, a pretins o literă legătdre între diftongul ea şi articulul a, ca să se topâscă în vorbă; iară litera legătbre, după firea limbeî ndstre, este u, deci purcea, cu articul purcea-u-a.
  Declinaţiunea cu articul e întocmai ca: mama bună şi buna mamă, dar în caşurile articulate şi în formele nearticulate, un 1 din ella reapare în limbă.
Substantiv articulat                                Adiectiv articulat
Sing. N. purcea-u-a grasă  N. grasa purcea      
      G. a purcele-î grase G. a grase-î purcele 
      D. purcele-î grase   D. grase-î purcele   
Plur. N. purcele-le grase  N. grase-le purcele  
  Substantivul di (lat. dies), cu litera legătore şi articulul a, e ţli-u-a, ve-risiinil din o formă diella. Din adiective numai grea şi rea se ţin de forma acesta, grea-u-a, rea-u-a; grele, rele, etc.
                              A 2-a declinaţiune de genul femeese.
  Tdte substantivele de genul femeese terminate în e primesc articulul a, şi atunci e cu a se respund ca diftongul ea, pl. muiere, muierea. De acăstă declinaţiune se ţin substantivele femenine: arte, carte, parte, bunătate, minte, închinăciune, şi tdte substantivele în are, ere ire, cari sunt infinitive latine: lăudare, tăcere, facere, aurire. '
  La aceste substantive, litera e din fine, în forma nearticulată, se strămută în I (îmmuiat, iotisat), iar articulul i se adauge şi ast-fel se întâlnesce î îmmuiat cu articulul i cu son: î-i. în plurar în forma nedeterminată au i, şi cu articulul le, l-le.
  Declinarea articululuî ă, pentru substantivele femenine, terminate in e, e întocmai ca şi a celor terminate în ă, şi deosebirea e numai că în genitivul şi dativul singular are i cu son şi nu i îmmuiat în î.
Substantiv articulat                               Adiectiv articulat
Sing. N. muierea bună    N. buna muiere      
      G. a muieri-i bune G. a bune-î muieri  
      D. muierî-i bune   D. bunei muieri.    
Plur. N. muierî-le bune  N. bunele muieri    
      G. muieri-lor bune G. a bunelor muieri 
      D. muierî-lor bune D. bunelor muieri.  
www.digibuc.ro
280
DR. AT. M. MARIENESCU.
   Au<Jiţt! Au4iţt! inuierî-le, vulpî-le, paserî-le, aşâ s’a vorbit odată cu multe sute de ani mai înainte, şi aşâ e bine după regulele gramaticei.
   Acji acest i îmmuiat din muieri-le, etc. s’a strămutat în % cu son şi se <Jice: muieri-le. E în contra regulei gramaticei, dar totuşi trebue să aflăm atare lege a lirei limbeî ndstre, că pentru ce î mdle a trecut în i? i măle între două consonante, aci între r şi 1, îngreuneză rostirea, şi pentru acesta s’a schimbat în i, care se numesce i impropriii sau negramatical.                                            . ,
   Adiectivele de genul femeesc terminate în e se declină după regula prescrisă pentru substantive terminate în e. Ast-fel de adiective sunt mare, tare, rece, verde, etc., şi aceste adiective în caşurile nedeterminate, adecă fără articul aii î îmmuiat, iar în declinaţiunea articulată articulul este i cu son, — deci î-i.
Substantiv articulat                                 Adiectiv articulat
Sing. N. pădure-a maro       N. mare-a pădure     
      G. a pădurî-i mari   . G. a marî-i păduri   
      D. păduri i mari       D. marî-i păduri     
Plur. N. pădurî-le mari      N. mari-le păduri    
      G. a pădurî-lor mari   G. a mari-lor păduri 
      D. pădurî-lor mari     D. mari-lor păduri   
   Firesce că şi la adiective î îmmuiat în forma nedeterminată în plu-rar s’a schimbat în i cu son, căci precum am <Jis, aşâ a pretins firea limbeî şi numai pentru acesta (Jicem: pădurile mari, marile păduri.
                        b) Articulul bărbătesc.
   Românii aii doi articulî bărbătescî: Iii, în composiţiune lu, şi apoi le.
   în plurar când-vâ articulul a fost: li, dar 1 s’a stins şi a rămas i cu son.
                 l-a declinaţiune de genul bărbătesc.                    ,
   Tăte substantivele de genul bărbătesc terminate când-vâ în u cu son şi a<JÎ în u îmmuiat primesc articulul lu, în composiţiune strămutat în lu, pl. codru, codrul, lupii, lupulii, lupului.
   Declinaţiunea articululuî Iii (lu) e următărea:
                        Sing.              ' Multortil
                      N.   m               N.   i         •
                      G. a lu-!            G.   a l-or
                      D.   lu-î            D. l-or
www.digibuc.ro
bESPRE Afeîicbt Şl DECLlfcAŢIUtoE.
â8l
Singular-                         Multoral
Ac. Iu.  Ac. i 
V.  le  V. i i 
Ab. lu  Ab. i. 
   Articulul se adauge formei nedeterminate. Forma nedeterminată în singular e u îmmuiat, iar în plurar i îmmuiat.
   E adevărat, că u îmmuiat din finea substantivului, precum şi a articolului lu, a<Jî abiâ se aude, dar eu sunt pentru susţinerea luî, pentru că în declinare amândoi u apar cu son, pl. lupu, lupulu, lupului, pentru că după gramatică u din singular trebue să existe, de <5re-ce acest u în plurar se schimbă în î îmmuiat, pl. lupu, lupi; alt-cum nu este basă pentru formarea plurarului, pentru că de origine u a existat în latinul lupus, din care numai litera s a că<Jut; pentru că nu pdte fi o literă căletdre acuşi pedestru, acuşi pe cal, şi pentru că ii are chîămare, ca Şă susţină caracterul latin al limbeî ndstre.
   Poporul român 18 secuii a remas fără de gramatişti! Nu e dar minune, că din limba ndstră a că<Jut cărămidă după cărămidă şi de mult a păşit spre slăbire externă şi internă. Gramatiştii cu sciinţă limbis-tică şi cei cu consciinţă să nu lase, ca limba nostră să se scobdre tot îil jos şi tot în jos, şi fără cap şi fără cap!
   Şi la genul bărbătesc e regula, că dacă se declineză substantivul cu adiectiv, sau adiectivul cu substantiv, acela carele stă în frunte capetă articulul ce se adaugă formelor nearticulate în singular la u,
respectiv u cu son, în plural cu i îmmuiat.                       
               Substantiv articulat            Adiectiv articulat 
  Singular: N. pruncu-lu bunu               N. bunul pruncu       
            G. a pruncului bunu             G. a bunului pruncu   
            D. pruncului bunu               D. bunului pruncu     
    Plural: N. prunci-i buni                N. bunii prunci       
            G. a pruncî-lor buni            G. a bunî-lor prunci  
'           D. pruncilor buni               D. bunilor prunci     
   Precum s’a atins, articulul nostru în plurar când-vâ a fost li, şi pentru acăsta s’a vorbit pruncî-li buni şi bunî-li prunci. Acest î îmmuiat, precum vedem aci, a îmmuiat şi pe n, şi pentru acesta au<jim-bunî-i, iară nu bunii.
                             A 2-a declinaţiune de genul bărbătesc.
   Noi avem articulul bărbătesc şi în forma le. T6te substantivele de genul bărbătesc terminate în e primesc articulul le; ast-fel de substantive sunt: burete, părete, munte, s6re, şerpe, etc. Substantivul'
www.digibuc.ro
i)b. AT. M. MARIENEâdtj
2Sâ
nearticulat în singular rămâne tot e, care în plurar se schimbă în î îmmuiat; articulul în singular se adaugă cătră 1, p. e. câne-le, în plurar cătră i, p. e. cânî-i, când-vâ cânî-li.
  Cuget, că nu e necesar, ca să arăt şi aicî o paradigmă de decli-naţiune.
  Dar acum am ajuns la o temă de mare însemnătate în gramatica ndstră! Aţî au(jit, că în declinaţiunea a doua de genul femeesc, la substantivele terminate în e, pluralul nearticulat se termină în î îmmuiat, plurar muieri, cu articul muierile. Aţî auijit că în ambele declinaţiunî de genul bărbătesc pluralul nearticulat se finesce în î îmmuiat, şi că cătră acesta se alătură articolul î, plurar lupi, câni, lupî-i, cânî-i.
  Acest î îmmuiat, la Greci iota, la Germani şi Magiarî j=î, are rolă f<5rte mare în limba şi gramatica română; acest î e tocitdrea, care to-cesce limba şi mâncă din latinitatea eî; acest î e grdza mai multor consonante, şi când le vine în cale, ele tremură şi-şî schimbă sonurile; acest î răsare şi acolo, unde nu e semănat; schiddla acesta stăpâ-nesce limba română pe tot terenul gramaticei şi, pentru acesta, acest î a causat pedicî în gramatică şi ortografiă, în unele privinţe, să ajungă la stabilire.
  Dacă înainte de ci, s şi t se află î, aceste litere îşî schimbă sonurile în dî, si, tî, p. e. surdu, ursu, cruntu, în plurar în forma nearticulată se vor scrie: surdî, ursi, crunţi, iară cu articulul i, surdî-i, ursî-i, cruntî-i. Regula acesta gramaticală nu maî are necesitate de co<jî la aceste consonante.
  Am arătat, că î îmmuiat trece în i impropriu, p. e. muierî-le, muierile.
  Pentru acest i impropriu, când îî premerg consonantele d, s, t şi când articulul i în genitivul şi dativul din plurar reapare cu 1, p. e. muieri-lor, ne trebuesce o literă nouă, un i, carele să represinte aşâ pe î îmmuiat, precum pe i impropriu, şi acăstă literă nouă nu p<5te fi decât un î cu punctul luî i de-asupra, anume: î.
  în acest mod vom scrie: surdilor, urşilor, crunţilor şi t<5te cuvintele cari se ţin de acestă regulă. Nu pot pertractâ aci maî multe obiecte gramaticale, dar viitorul va avă o gramatică reformată după legile limbeî.
  Aci am încheiat cu acele, ce am vrut să spun despre articulul şi declinaţiunea daco-română, dar să ne abatem pe câte-vâ minute şi la sora limbeî ndstre, la limba macedo română. Mă folosesc de Macedonia, f<5ia literară, redactată în Bucurescî la 1888 de maî mulţi profesori macedo-românî, şi me folosesc de Texte macedo-române, adunate de Dr. M. Obedenaru şi arangiate de Toan Bianu.
www.digibuc.ro
DESPRE ARTICOL $1 DECLINAŢIONE.
283
  Voiu face ce-vâ asemănare între articuliî daco şi macedo-românî.
  a)  Articolul femenin e a.
  Macedo-româniî folosesc articolul a în nominativul singular şi plu-rar întocmai ca şi noi: mama, mamele, dar eî în genetiv şi dativ în singular din articuiul vechiu la au susţinut încă pe 1, şi cjic: a mamă-lieî, a fată-lieî. în substantivele femenine terminate în e, p. e. lume, în genitiv şi dativ schimbă pe e în i cu son, p. e. a lumi-lieî, a păduri-lieî, până ce în plurar şi at}î pun articulul lângă forma nedefinită; muerî-le, pădurî-le, muma a pădurî-lor.
  b)  Articulul bărbătesc e, lu şi le.
  Articulul bărbătesc lu se răspunde cu son întreg. La Obedenaru: drac-lu, cer-lu, ficîor-lu, fără u îmmuiat lângă substantiv, în Macedonia, capu-lu, bunu-lu, cu u îmmuiat, care nici în composiţiune nu se aude: a loc-luî, a nat-luî.          •
  în plurar pentru amândouă declinaţiunile de genul bărbătesc, articulul e li, pl. perî-li, puî-li, ficîorî-li, cănî-li, fraţî-lî, a cânî-lor.
  Limba macedo-română după timpul ocupaţiuneî Macedoniei şi a co-lonisăreî e mai vechiă decât acea daco-română, dar după statul des-voltăreî eî la inimă e maî tînără.
  Limba macedo-română ne dă adese-orî desluşiri, că prin ce formaţiuni au trebuit să trecă şi articuliî noştri şi declinaţiunile năstre.
  în gramatica română să scrutăm dar tot-deauna adevărul, căcî acesta odată descoperit ne va lumina limba. Pentru acesta recomand naţiuneî române gramatica, gramatica şi gramatica.
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICI
                           1790—1860
                                                                                      www.digibuc.ro
Analele .1. R. - Tom. XXV. -Memoriile Se o’. Literare.
                 DIMITRIE COSACOVICl SI AR0MĂN1SMUL
                               J
                                    DE
                      C. I. COSMESCU
                         Şedinţa de la 26 Martie 1903,
   în istoria de redeşteptare a poporului românesc de peste munţii Emulul, Dimitrie Cosacovici este o mare şi strălucită figură, este un martir naţional în cel mai înalt sens al cuvîntuluî.
   Poetul Grigore Grandea ast-fel se exprimă despre dînsul: «Destinul unor 6menî aleşi de cer este a nasce, a vieţui şi a muri pentru o ideie mare. Unul dintre aceştia este şi răposatul D. Cosacovici. în-tr’însul se personifică: ideia românismului de la Pind. El a fost propagatorul şi apărătorul cel mai neadormit al acestei idei. Şî-a consacrat vieţa întrăgă şi în anii bătrâneţii, tot cretjend că n’a făcut destul pentru fraţii săi de la Pind, le-a lăsat şi averea.»
   Un om e mare nu numai atunci când face fapte monumentale, căci de cele mai multe ori mijlăcele stau în raport invers cu aspiraţiunile omului. Mare este şi acela, care îşi consacră t6tă vieţa unui. ideal sublim şi care pentru binele omenirii face mai mult decât îi stă în putere. Mântuitorul Iisus a pus în evidenţă acest adevăr prin parabola cu denarul văduvei.
   Deşi Cosacovici a fost apostol şi martir al naţiunii sale, din nenorocire astăzi prea puţini, chiar dintre Românii din Turcia, au cunos. cinţă de vieţa şi faptele sale.
   Inima mi se umple de o evlavie adâncă în faţa umbrei acestui Român, care şi-a iubit naţiunea sa cum nici unul până acum dintre Aromâni n’a fost în stare s’o iubăscă de când şi dînşii începură să-şi deschidă ochii la adevărata lumină, de când începură să dea la o parte perdeua călugărăscă şi să se bucure de înviorâtărea ra<Jă a sărelui redeşteptător.
www.digibuc.ro
286
C. I. COSMESCU
   Simt o înaltă mulţumire sufletăscă şi tot de odată o sfîntă datorie de a arătă scumpei mele naţiuni ce-vă mai pe larg: cine este D. Cosaco-vici, şi pentru ce fle-care Român este dator a-1 păstră cu drag în sufletul seu şi a-i venerâ memoria, căci datori suntem a cundsce faptele marilor noştri dmeni şi a ave un cult deosebit pentru memoria apostolilor şi martirilor noştri naţionali mai mult decât pentru a ori-cărui alt muritor.
   începem dar cu biografia sa.
                             I. Copilăria.
   El s’a născut în Amiciu sau Meţova, frumosul şi muntosul orăşel din Epir, în anul 1790.
   Tatăl său se numiâ popa Pascal Circu, iar mama sa Maria, născută Cosacovici.
   Când eră în vârstă de şese ani a răposat preotul Pascal, nelăsând nici o avere în urma lui; soţia sa însă, o femee harnică, a fost ajutată din partea rudelor sale, cari steteau bine.
   Până la vârsta de doi-spre ijece ani Dumitru al lui popa Pascal a făcut cursurile primare în şcdla grecescâ din comuna sa natală cu un deosebit succes. După aceea a trebuit, ca un băiat orfan şi fără avere, să caute a agonisi cele necesare pentru existenţa familiei sale. Mamă-sa l-a trimis la un frate al ei, Petru Cosacovici, caţe se ocupă cu negoţul în Buda (1).
   Nu mult după plecarea sa din comuna natală, i-a murit şi mama. Unchiul său, bucurându-se de frumdsă stare materială şi nefiind însurat, l-a adoptat de fiu. De la data aceea el a luat numele de Cosacovici (2).
   După ajungerea sa la Budapesta, tînărul Dumitru a fost dat la şcdlă spre a învăţă limbile necesare în ale comerţului, şi a căpătă cunos-cinţele esenţiale în acăstă ramură a activităţii omenesc!. Pe urmă sim- 1 2
   (1)  Unii au spus că unchiul seu locuia la Yiena, ceea ce însă este eronat. Ca probă pote servi şi faptul că în lista membrilor, carî au înlesnit apariţiunea cărţii «Scurtă istorie a Naţiunii Române din Dacia şi Macedonia,» Buda 1819, figureză şi P. Cosacovici. De alt-fel Gr. Grandea, un bun amic al seu, şi alţi concetăţeni al sel susţin că locuia la Buda.
   (2)   Unchiul lui Dumitru al lui Pascal Circu luase numele de Cosacovici, pe când se găsiâ în Galiţia. Dintre negustorii Aromâni s’au stabilit şi în acestă provincie. Nu seim din ce causă unii dintre aceştia s’au rentors îndărăt în Ungaria. Aşa au fost familiile Mutowsky şi Grabowsky.
www.digibuc.ro
DIMITRIE OOSAOOVIOÎ ŞI AROMĂNISMDL.
287
ţindu-se destul de capabil pentru funcţiunea ce-î reservâ unchiul sâu, s’a făcut comptabil.
   Deşi eră destul de ocupat cu daraverile comerciale, totuşi D. Cosacovicî nu negligiâ cetitul, îndeletnicindu-se mai ales cu învăţarea limbilor necesare întinselor corespondenţe comerciale şi cu studiarea faptelor istorice.
   La vârsta de douăzeci de ani el cunosceâ următârele limbi: limba românescă, grecâscă, germană, ungurâscă, italiană, bulgărâscă, rusescă, sîrbescă şi ce-vâ din limba latinescă.
   Operaţiunile comerciale începuseră de la un timp să regreseze, atât din motivul că unchiul îmbătrânise şi nu eră în stare să va4ă de ele, cât şi din acela că nepotul Dumitru nu aveâ inclinaţiune spre comerţ. Pe dînsul îl munciau alte gânduri, alte dorinţe cu totul străine de daraverile negustorescî.
   P. Cosacovicî, murind, lasă în urma lui pe adoptatul său fiu în vârstă de douS-4ecî şi şâse ani, căruia nu-î rămâne nici o altă avere afară de numele Cosacovicî.
                               II. Junia.
  Deşi sărac, junele Dumitru păreâ om fără multă grijă pentru ale existenţei. Cu cunoscinţele ce posedă şi în flârea tinereţii nu puteâ să se târnă de 4iua de mâne. O soră, pe care o mai aveâ în Macedonia, se măritase după preotul Ioan, renumit în Aminciu pentru bunătatea şi cuminţenia lui.
  Şederea la Budapesta devenise pentru dînsul chinuitâre, pentru faptul că Ungurii începuseră să persecute cu înverşunare frumâsa mişcare românescă ce se pornise în capitala lor, ca şi în alte centre însemnate din Ungaria.
  Negustorii şi bancherii Macedo-Românî înălţaseră în Pesta, ca şi în alte oraşe, o biserică frumâsă, care există până în 4iua de astă4î, dotând-o cu venituri însemnate.
  Eî, în cea mai mare majoritate, ajungend la consciinţa naţională, au voit mai târ4iu să introducă în biserica pe care au înălţat-o, limba lor românescă. De âre-ce însă de la început serviciul se făcea în limba grecâscă, ceea ce a fost când-vâ şi în bisericile din România, ceea ce este până în 4iua de astâ4i în mai t<5te bisericile Românilor din Turcia, şi de âre-ce la Pesta se găsiau o mână de Greci, autorităţile au găsit cu cale să se aibă în vedere numai cererea acestor din urmă. Că pe zidul bisericii se află o piâtră de marmură, prin care se
www.digibuc.ro
288
C. I. COSMESCU
dovedesce că bancherul Maciu, un Român din Gopeşî (Macedonia), şi alţi Români au fost adevăraţii ctitori al bisericii, acesta nu s’a luat câtuşi de puţin în consideraţiune.
  în anul acela de certuri s’au scris o mulţime de broşuri, cari pentru noi nu sunt fără interes.
  Tot de odată Ţâra-Românescă atrăgeâ pe Cosacovicî puternic spre dînsa. în acel timp, vigurosul curent al redeşteptării naţionale de peste Carpaţî trece şi în România. Nemuritorul George Lazăr a fost cel mai imposant representant al acelui curent dătător de vieţă, care cu multă iuţălă a prins rădăcini în inimile tinerimii. Bunii noştri patrioţi din Pesta, din cari fâceâ parte şi junele Cosacovicî, nu erau străini de cele ce se petreceau în Principatele Dunărene.
  Cosacovicî a gândit drept de la început, că nicăerî nu se putea lucră mai bine pentru înalta ideie ce-1 munciâ, decât în România, în ţăra Românilor. Cel care l-a determinat întru cât-vâ ca să vie mai de grabă în Ţâra-Românescă a fost tatăl fraţilor Oprenî din Craiova. Acel bun Român, fiind amic cu unchiul seu şi cunoscendu-1 de aprâpe, l-a poftit să-l urmeze în ţâră, încuragiându-1 în planurile sale şi în credinţa că numai în România este posibilitatea de a se lucră pentru atingerea înaltei idei ce-1 preocupă şi anume: redeşteptarea nemuluî românesc din Peninsula Balcanică.
                   III. Formarea sa patriotică.
  Cosacovicî fiind un Român înfocat, este necesar a se sci la ce şcâlă patriotică s’a format dînsul. Ocasional dar atingem una din cele mai frumâse cestiunî din istoria românismului: redeşteptarea naţională. După cuprinderea Peninsulei Balcanice de către Turci, Românii, fa-vorisaţî de la început din partea noilor cuceritori, supunerea lor fiind o simplă capitulare (1), începuseră să deâ dovetjî de aptitudini excepţionale şi pe calea economică ca şi pe acea a armelor.
  încă de prin secolul XVI vedem că unele centre românesci din Albania, Epir şi Tesalia exceleză în nouele ramuri de ocupaţiune, până atunci necunoscend alte industrii decât acea a păstorituluî şi prea puţini pe acea a agriculturii. 1
   (1) Instituţiunea capitanatelor cu armatolii (armătulaziî) a durat până la Aii Paşa. Centrele românesci din Epir şi Tesalia nu plătiau bir, ci un neînsemnat dar în bani, şi se dedea anual unt Sultanei Valide. Capitanalele românesc! însă apărau hotarul, ca şi grănicerii din Austria. Dacă archiereil cu agenţii panelenismulul nu-I revoltau în contra dominaţiunii otomane, puteau să existe şi până astăzi.
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICI ŞI AROMĂNISMUL.
289
   Contactul economic cu negustorii italieni, maî ales cu Veneţieniî (1), este prima causă a desvoltăriî nouălor industrii, a comerciuluî şi a manufacturii, în centrele românescî, ca Voscopole, Aminciu, Călăreţi, Nicea, Grabova, etc.
   De unde până atunci negustorii străini veniau la dînşii ca să le cumpere lâna numerdselor lor turme de oî şi de capre, de cari erau plini în timpul verii mai toţi munţii Albaniei, Macedoniei şi mai ales ai Epirului, Românii mai cu minte s’au gândit că e mai bine ca dînşii să o ducă în ţera italiană şi aiurea, unde pot dobândi un preţ maî mare, aşâ că câştigul realisat de negustorii străini să le aparţină lor. Ce-vâ maî târziu s’au gândit că, în loc să o transporte cu corăbiile străine şi ca materie brută, mai folositor e să-şi aibă vasele lor şi să le vîn<Jă străinilor hainele, de cari aveau trebuinţă. Aşâ că ei înfiinţară ateliere de manufactură, unde se fabricau fel de fel de ţesături şi de haine, maî ales aşâ numitele cape, nisce mantale, cu cari făceau un comerţ întins (2).
   Treptat cu întinderea comerciuluî lor, fraţii noştri înfiinţau din ce în ce maî multe cantdre şi în locuri din ce în ce maî îndepărtate de ţera lor. Acele cantdre comerciale, la început, se stabilesc în oraşele principale de pe ţărmurile Mediteraneî şi ale Adriaticeî, iar cu ce-vâ maî târziu în locuri maî depărtate (3). Ei au avut cantdre în Salonic, Seres, Constantinopole; în Asia, ca la Smirna; în Alexandria şi alte oraşe din Egipt, în Veneţia, Triest, Sicilia şi Sardinia, Ancona, Genova şi alte oraşe din Italia, în Cadix, Marsilia, Viena, Budapesta şi în alte multe oraşe din Ungaria, în Polonia, în Belgrad şi maî în tdtă Sîrbia şi Bulgaria.
   Cu timpul unele din aceste oraşe, prin crescerea treptată a numărului negustorilor şi industriaşilor noştri, cari se stabiliau acolo, s’au făcut nisce însemnate colonii aromănesci. 1 * 3
   (1) De la Italieni de sigur au putui înveţă Aromânii arta de a construi poduri şi edificii superbe, biserici mai ales, săpătura în lemn, pictura şi arta argintăriei, distingendu-se prin filigranele lor. Ca armurieri şi neîntrecuţi meşteri în ale co-serii cu fir au putut să devie prin contactul cu Turcii, de la cari au învăţat aceste meserii.
   (2; în secolul al XVIU-lea pentru poporul aromânesc a fost o expansiune morală şi materială din cele maî mari. Putem afirmă fără nici o exageraţiune că aprope întrega bogăţie a provinciilor, în cari locuiau dînşii, eră în mânile lor. Turmele de vite, comerţul şi industria le aparţinea aprope exclusiv. Proprietatea imobiliară în timpul acela valoră prea puţin, maî ales moşiile.
  (3)   Ve<Jî : Pouqueville, Voyage en Grhce, Paris 1820, şi N. Martin Leake, Researches in Greece, London 1874.
   Analele A, R.—Tom. XXV.—Memoriile Secf. Literare.                             19
www.digibuc.ro
290
C. I. COSMESCU
   în secolul XVIII întregul năm aromânesc a ajuns la un înalt grad de prosperitate materială din causa principalelor lui centre industriale şi comerciale, ca Gramoste, Nicea, Linotopi, Grabova, Samarina, Perivoli, Avdela, Meţova sau Aminciu, Călăreţi, Siraco şi întregul ţinut al Zagoreî şi al Aspropotamuluî. Oraşul Voscopole sau Moscopole însă eră fruntea lor, eră representanta civilisaţiuniî apusene în Peninsula Balcanică.
   Tocmai acâstă prosperitate fenomenală a fost nenorocirea elementului nostru din acele părţi. în Voscopole femeile purtau galbeni pe papucii lor. Până şi mătura de la uşă aveâ la gâtul eî o sălbişdră de aceste monede. Luxul a trecut ori-ce margine, pe când vecinii albanesi zăceau într’o sărăcie şi o barbarie crasă.
   Neînţelegerile, certele dintre cetăţenii acestor bogate oraşe în ces-tiunile comunale au înlesnit străinului acţiunea lui desastrudsă. Familiile mai însemnate, din acăstă causă, au început să emigreze în a doua jumătate a secolului al opt-spre-<Jecelea. Acestă emigraţiune (1) ajunge culmea sub marele tâlhar, şi mai pe urmă tiran, Aii Paşa din Tepelini. Atunci unele din imposantele ndstre cetăţi s’au distrus din fundamente, ca Nicea, Grabova, Linotopi, iar din falnica Gramoste şi nemuritdrea Voscopole au rămas jalnice rămăşiţe.
   Acăstă nenorocire a fost o lovitură mortală pentru nemul nostru din acele provincii. Legătura, care există în diferitele centre românesc!, de atunci s’a distrus (2), şi de aci nisce consecinţe aşâ de funeste pentru Aromâni. 1 2
  (1)   O emigraţiune a poporaţiunii păstoresc! românesc! din Nordul Albaniei în Croaţia şi Slavonia s’a făcut în secolul XVII.
  Pe ţinutul de lângă fluviul Ilova şi pe cel al episcopiei Agramului şi al unor domni şi magnaţi s’au aşezat păstorii noştri cu turmele lor, punendu-se sub juris-dicţiunea nemijlocită a căpitanilor de frontieră. Posesorii pămîntulul au căutat să-I supună la sarcinele clăciî, dar Românii s’au opus cu forţa, nevoind să asculte de hotărîrile tribunalelor şi de legiferările dietei.
  La urmă au fost îndepărtaţi cu forţa de pe acel teritoriu, numit Valachia major şi Valachia minor, nepofnenindu-se în cari părţi au fost împrăştiaţi.
  (V. în «Alb. M.-Român», Macedo-Bomânii din Croaţia şi Slavonia deN. Densuşianu.)
  De sigur aceste triburi de păstori români locuiau în Bosnia şi Herţegovina, de unde au emigrat, neputend să mal ţie pept prădalnicilor conlocuitori. Cronicele din evul mediii ne arată că în acele provincii, cari au fost cele mal romanisate din în. trega Peninsulă Balcanică, erau mulţi Români. Astăzi însă el sunt aprope dispăruţi. Explicaţiunea e: parte au emigrat şi parte au fost absorbiţi de massa slavonă.
   (2)  în secolii XVI, XVII şi XVIII puţini Români locuiau în provincia Macedonia. Cu invasiunea Turcilor s’a făcut o mare deplasare de Români, munţii Rodopî, ai Macedoniei şi al Emulul fiind aprope cu totul părăsiţi de către el. De bună semă
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICÎ ŞI AROMĂNISMUL.
291
  Prin acâstă emigraţiune au crescut coloniile năstre din străinătate. Uşor cine-vâ îşî face o ideie de crescerea lor, avend în consideraţiune că numai Voscopole avea în acel timp peste şâse-<Jeci mii locuitori.
  Coloniile, cari au avut mai multă durată şi cari au lăsat un nume în istoria năstră, sunt cele din Austro-Ungaria, pentru faptul că erau mai numerăse şi trăiau în mijlocul unor naţiuni cu totul deosebite prin limbă şi cele-lalte caracteristice ale unei ginte. Acele colonii din ţările latine, ca Italia, Franţa şi Ispania, s’au asimilat de vreme, ne-lăsând nici o urmă după ele. .
  Dintre coloniile năstre din Austro-Ungaria, pe lângă cele din Viena şi din Budapesta, putem menţiona pe cea din Zemlin sau Zemun, din Neusatz, din Orşova, Braşov, Miskolcz, Sibiiu, şi altele.
  în tăte aceste centre ei înfiinţară şcoli şi biserici, în cari însă se învăţă şi se cântă grecesce, după cum se obicînuiâ în patria lor natală. Acesta e şi causa că dînşii erau cunoscuţi în Austro-Ungaria sub numele de Greci. Ori ce negustor creştin în Ungaria eră numit grec, ceea ce arată cât de însemnat eră numărul fraţilor noştri, cari au emigrat în acesta ţâră. Dînşii erau răspândiţi şi prin sate, însă băeţii lor învăţau la şcăla din oraş şi la <Jile mari se duceau cu familia la biserica lor (1), pe lângă care eră anexată şi şcăla.
  Evlavioşi la culme, în acelaşi timp erau şi buni Români, deşi con-sciinţa naţională la cei mai mulţi dintr’înşii nu eră aşâ de desvoltată.
că ei au trecut în stânga Dunărei, luând drumul şirurilor de munţi, cari legă Car-patul cu Balcanul. Românii din interiorul Sîrbiei sunt o rămăşiţă a poporului nostru din acele timpuri. Limba celor mai vechi cronicari Români iarăşi este o probă destul de puternică. Acei cari n’au părăsit munţii Emulul s’au asimilat. Ei pot fi recunoscuţi până în <Jiua de astăzi după portul lor şi după unele obiceiuri, precum şi după tipul lor.
  în Macedonia, propriu <Jis, n’a rămas decât pătura agricolă din ţinutul Megleniei cu Nănta în frunte, precum şi alte câte-vâ comune din spre Nordul acestei provincii, ca Ţirnuş, Trăstănic, Arocutina, Cutortina, Gopeşî, Molovişte, a căror principală ocupaţiune eră agricultura. Massa mare a nemului nostru eră aşezată în Albania, Epir şi Tesalia. începând de la hotarul Bosniei şi ţinend şirul munţilor Findului, putem observă, că pe atunci eră o massă româuescă compactă. Voscopole, Nicea, Grabova, Bitcuchi, Linotopi, Niculiţa, Gramoste, cu ţinutul Muzichia, apoi la mijloc marile comune din Epir, ca Perivoli, Samarina, Avdela şi cu ţinutul Zagorei cu Bă-iasa în frunte, şi la sud comunele Aspropotamului formau la olaltă o grupare puternică. Se vede că în aceste părţi elementul românesc avea reşedinţe mai solide din primele colonii ale Romanilor. Colonia, un ţinut din Albania, amintesce de colonia romană din cele mai vechi timpuri.
  (1) Informaţiuni de la Dr. Aurel Popovici, al cărui tată a fost preot la biserica din Miskolcz.
www.digibuc.ro
292
C. I. COSMESCU
          t
Instinctul de a se conservă, credinţa de a se socoti prin seri6sele lor moravuri mal pre sus de mediul în cari trăiau, precum şi interesele comerciale, cari făceau o strînsă legătură între aceşti fraţi împrăştiaţi pe o întindere aşa de mare, au contribuit mult la mănţinerea mal îndelungată a existenţei lor naţionale. Când însă aceste resorturi slăbesc prin transformările inerente timpului, atunci vedem că acele colonii dispar încetul cu încetul, asimilându-se membrii lor, unii cu Germanii, alţii cu Ungurii şi cu Sîrbiî din Banat; iar alţii înlocuesc dia-• lectul macedo-român prin cel daco român (1).
   Astăzi numai la Pesta a remas un rest din măreţa colonie macedoromână de pe la începutul secolului al XlX-lea.
   Mulţi Români, pe lângă averi colosale, se mal bucurau de o cultură întinsă. (2) Acâsta nu este ce-vâ surprinzător, sciindu-se că Moscopole sau Yoscopole, patria celor mal mulţi dintre coloniştii din Austro-Un-garia, încă de pe la începutul secolului al XVIII-lea se bucură de un colegiu europenesc (3), de o imposantâ bibliotecă publică, de profesori cu renume în timpul lor şi că mal tăr<Jiu, în a doua jumătate a acelui secol, şi de o tipografie. 1 2 3
   (1)   Dintre familiile din Ungaria menţionăm urmâtorele: Şaguna, Gabrowsky, Mu-towsky, Muciu, Economu, Pometa, Vulpe, Dumcea, Mandrino, Stupă, Getieu, Mocioni, Roza, Deak, din care se trage marele diplomat al Ungariei, Maleniţa, Mangearli, Capra, baron Duca, Calay, iarăşi un mare om al Ungurilor, Agora, Nicolicî de Rudna, Neoplu, Manasi, Modosu, marii proprietari Dardani şi GeorgevicI de Apadia, Ioa-novicî de Dulay, Dumba, care s’a germanisat, Popp, directorul băncii din Viena, Haris, Zonea, fostul episcop Şacabait, Dora, Blans, Dr. Cociu, Coengu, generalul Sora, generalul Doda, baron Musteţă, Dr. Coda, Tolea, Spaicî, Angelcu, advocatul Maruş, Dima, Paciurea, Staia, baron de Hodosch şi Kizdia, maghiarisaţi, etc.
   (V. «Albumul Macedo-Român», pag. 67. Istoricul Maniu, care semneză articolul Amintiri şi reflecţiunî, a fost un bun cunoscător al Macedo-Românilor. Istoria este tipărită de Mocioni, familie strălucită prin simţiminte românescl. Preţiosă pentru numirile celor mai însemnaţi membri al acestei colonii este cartea lui G. Montan, Scurtă istorie a Naţiunii Române din Dacia şi Macedonia.)
   (2)   Dintre Aromânii culţi din Turcia, putem menţiona pe Constantin Hagi Cehanri, despre care vorbesce Thunmann la pag. 279; Dionisie Mantuca, episcopul din Cas-toria, Ion Caiceu, C. Nectariu, Tarpus Ambrosie şi Procopie Pamperi, bărbaţi cari aveau cunoscinţe întinse şi sciau limbile: elenă, latină şi italiană. D. Pamperi şi
C. Zupan erau medici şi filosofi. D. N. Darvari eră şi dînsul om învăţat. Despre ei face amintire G. Roza în cartea sa : Românii de dincoce de Dunăre, Buda 1808, § 41.
    (3)  G. Chasiotis, L’instruction publique ches Ies Grecs, Paris.—Morangier, Les Rou-mains de V Ano-Valachie.—Bolintineanu, Călătorii la Românii din Macedonia.—Jo-han Tliunmann, Untersuckungen liber die Geschichte der ostlichen europăiscken Vol/cer, Leipzig 1774.
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICÎ ŞI AROMĂNISMUL.
293
   Ceea ce cu drept cuvînt însă ne pdte uimi este redeşteptarea conştiinţei naţionale la aceşti colonişti într’un mod surprinzător; dînşii sunt puşi în fruntea mişcării naţionale a fraţilor noştri de sub co-răna habsburgică.
   Iată ce spune în acăstă privinţă un fruntaş al Românilor din Transilvania, Dr. At. M. Marienescu (1):
   «Eu de aci de la rîul Timişului să ve povestesc cum fraţi Români din Macedonia au ajuns până la noi, ca şi destinaţi de provedinţă, ca să fie spre ajutorai şi mântuirea nostră! Căci mari necazuri, necazuri de secoli, au ars inima nostră. Şi mare mângâiere ne-au adus fraţii noştri din Macedonia !
   «Ceî puţini nobili români mai de frunte erau ca ameţiţi în epoca nouă. Se legănau, ore ei sunt mai mult nobili maghiari, — sau mai mult Români?
   < Poporul român în ora scăpării sale se veţlu sărac şi necult, şi fără frun-«taşi, cari sâ-I conducă bine de a se folosi de darurile libertăţei poporelor.
   «Iată că în acestă oră se arată pe terenul luptelor naţionale Şaguna şi Mocioni, apoi la fapte mari binefăcetore şi Gojdu, îngeri apărători şi ajutători ai Românismului.
   «Aceste familii sunt macedo-române. Ele şi cu alte familii au părăsit în secolul trecut Macelonia şi au aflat altă patrie, popor iarăşi român apăsat. Aci provedinţă le-au dat rolă, ca să se înalţe în fruntea celora, cari le cereau ajutorul, — şi ei au întins mâna de conducători şi ajutători. Dumnezeu lucră neîncetat!»
   (A se vede şi: Ştefan Popovici, Poftele inimă către cel de bun ghen născutul Domn Athanasie Grabovski de Apadia, odă tipărită în 18 Ianuar 1824, precum şi Calendarul din 1821.)                      •
   Se face întrebare însă: dacă coloniştii noştri au ajuns la consciinţa naţională, venind în contact cu fraţii noştri din Austro-Ungaria sau prin propria lor desvoltare sufletescă ?
   Examinând faptele, obligaţi suntem a primi ca adevărată şi cea din urmă părere.
   în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, vedem, că se tipăresce la Veneţia (2) prea interesanta carte pentru cundscerea dialectului 1 2
  (1) V., «în Albumul M.-Român», articolul seu Macedo-Românii din Ungaria, p. 70.
  (2)  Contactul cu Italia, mal ales cu falnica Veneţie, unde cu începutul evului modern arta tipografică eră mai desvoltată, ca orî-unde, cu uşurinţă se pote înţelege că a contribuit pe lângă cele-alte folose şi la redeşteptarea simţimîntulul naţional în înfloritorele centre românescî din Albania. Se pote afirmă cu mult fond că în aceste centre a avut loc o adevărată renasoere, care însă din causa vitregilor circumstanţe n’a putut să dureze mult, ceea ce eră să fie o adevărată fericire pentru tote naţionalităţile din Peninsula Balcanică. Palatele din Voscopole şi întrega vieţâ intelectuală şi materială erau o copie a celor din Italia.
www.digibuc.ro
294
C. I. COSMESCU
macedo-românesc, Protepeiria luî Teodor Anastase Cavaliotti, învăţatul profesor, predicator şi protopop, cu cheltuelile magnanimuluî neguţător din Miskolcz, George Tricupa.
  Protopopul Cavaliotti ducendu-se în comuna sa natală, prin tipografia de acolo şi sub a lui îngrijire s’au tipărit mai multe cărţi bisericesc! în dialectul macedo-român (1) şi cu caractere grecesci. Eră o mişcare analogă cu cea din stânga Dunărei, când se tipăriau cărţi românesc! <?u caractere slavonesci.
  Se vede că acestă mişcare naţională a fost aşâ de puternică, în cât patriarchia cu eteria grecescă s’au alarmat, şi au recurs la tot felul de mijldce pentru a ei sugrumare. Unul din aceste mijldce a fost Dicţionarul lui Daniil, tipărit în Yiena la 1802, de alt fel un mijloc cu totul original. în acel glosar figurăză limba macedo-română sau mesio-ro-mână, după cum o numesce autorul, cea albanesă şi bulgară alăturea de grecâscă, pentru ca naţionalităţile creştine din Peninsula Balcanică, convinse de frumuseţea limbii grecesci, să caute a se grecisâ de propria lor bună-voinţă.
  în prefaţă cuviosul econom Daniil Mesiodacul spune, exclamă: Al-banesî, Români, Bulgari, şi cei de alte limbi, bucurati-ve şi pregă-tiţi-ve toţi să ve faceţi Greci! Lepedaţi-ve limba cea barbară şi moravurile vdsire şi faceţi din ţevile vdstre ţerî grecesci.
  Acestă carte scdsă în mii de exemplare a fost tipărită cu cheltuela Archiepiscopului din Monastir şi distribuită gratis preoţilor, învăţătorilor şi notabililor de prin comune spre fericirea acelora, cari vor îmbrăţişa limba grecescă, mama înţelepciunii, după cum se <Jice în acea prefaţă.
  Dejâ Patriarchia, prin agenţii săi, s’a pornit a lucră pentru marele ideal al elenismului prin mijldcele cele maî necreştinescî. După puţin vedem pe Cosma (2), pseudo-sfîntul, întreprin<Jend prin predicele sale 1 2
   (1)  Nu cunosc vre-o bibliografie a acestor cărţi. Profesorul Gustav Weigand, în călătoria sa la Bomânii din Turcia, după cum me informez, a strîns mai multe exemplare, ce l-au fost încredinţate spre a le da la lumină.
   Până acum a tipărit Codex Bimonium, o predică despre cele şepte vămi. Unchiul meu, preotul N. Levu din Gopeşî, iarăşi i-a dat o carte de acestă natură, fără ca să-î ştiu cuprinsul, nevoind să mî-o arate mie de tema episcopului. Prea puţini au păstrat aşâ cărţi blestemate de Patriarchie, de aceea în filele de astăzi mai ales sunt forte rari. Băeţii din familia Dimonie din Ohrida au rupt o ladă plină de aşâ preţiose cărţi. După afirmarea luî Boiagi, numărul lor trebuia să fie considerabil.
   (2)  Socotind necesară cunoscerea faptelor sacrilege ale acestui sfînt am făcut biografia luî, care aştăptă ora de a vede lumina «Jileî.
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICÎ ŞI AROMÂNISMUL.
295
scandaldse grecisarea atâtor comune din Zagori, unde Românii mai mult agricultori, fără cultură, primiau ca adevărate spusele agentului elenisator.
   Din causa multelor nenorociri ce ne-au ajuns în acel timp, prin persecuţiunile şi desastrul causat nemuluî nostru de Aii Paşa, nu s’a putut face o reacţiune în contra defăimărilor şi persecuţiunilor naţionale din partea noului duşman, care tindea să ne omdre sufletesce. Cei cari puteau opune resistenţă prin glasul lor autoritar, au trebuit să părăsâscă ţâra. Reacţiunea s’a făcut la coloniştii noştri din Austro-Ungaria, continuatorii gândirii şi mişcării naţionale din patria natală.
   Atunci vedem că apar doi dmeni mari, apostoli ai naţiunii ndstre» cari, vrednici urmaşi ai prea sfîntului Teodor Cavaliotti, au afirmat cu tărie şi cu mândrie existenţa şi originea nemuluî nostru prin scrierile lor, cari au avut răsunet în lumea cultă din apusul Europei. Aceştia sunt: G. C. Roza şi M. G. Boiagi (1).
   Aceşti doi dmeni, împreună cu Cavaliotti, sunt pentru Românii din Peninsula Balcanică ceea ce Samuil Clain, George Şincai şi Petru Maior au fost pentru Românii din Austro-Ungaria. Ca şi marii apostoli, cari s’au inspirat de columna lui Traian, şi cei trei Aromâni au simţit că, pentru cundscerea trecutului şi a limbii naţiunii, sunt de neapărat necesare următărele lucrări: dicţionar, gramatică şi istorie. Lucrările acestea, au gândit apostolii noştri, sunt necesare nu nuinaî pentru ca străinii să ne cundscă şi să ne aprecieze, ci pentru ca însuşi Românul să se cundscă pe sine şi să se aprecieze, să se stimeze’. Cine dintre Românii amăgiţi şi întunecaţi la minte nu s’ar simţi mândru şi cu totul transformat în modul seu de a gândi şi a simţi, după cundscerea gloriosului trecut al nemuluî seu, a legăturii ce există între naţiunea sa şi cele lalte fiice ale civilisatdrei ginte latinesci?!
   Roza, deşi doctor în medicină, cu ocupaţiune prea străină de aceea a literelor, totuşi, condus de un atare patriotism luminat, s’a simţit dator a se ocupă şi de sănătatea naţiunii sale. Aşa el s’a pus pe lucru şi a dat publicităţii însemnatele scrieri: Cercetare despre Românii sau despre aşa numiţii Vlahi cari locuesc dincolo de Dunăre (2), Buda 1 2
   (1)  V., în Alb. M.-Român, articolul Macedo-Românii de marele patriot G. Misail şi Apostolii Macedo-Români de G. Popescu.
   (2)  Cartea acesta pentru Românii de dincolo, adecă din drepta Dunărei, a fost editată de Sergiu Hagiadi, român din Cruşova, in Bucuresci, la 1867.
   Se mai spune că Roza a făcut o istorie despre Românii de dincoce de Dunăre, tipărită la Buda, în anul 1802.
www.digibuc.ro
296
C. I. COSMESCU
1809, precum şi: Măestria ghevăsireî (cetireî) românescî cu litere la-tinescî, cari sunt literele Românilor cele vechi, Pesta 1809 (1).
  Este de notat dar că medicul Roza, Boiagi, cu atâţia ani înaintea lui Eliade, au căutat să cureţe limba de împestriţărî şi să o scape de literele grecescî, după cum Eliade a muncit ca să alunge burduhdsele, grebăndsele, sucitele şi cârligatele slove slavonesci.
  M.    G. Boiagi, profesor de limba grecă modernă, avend o cultură literară mai întinsă, a scris maî mult şi maî bine decât Roza.
  Gramatica română sau macedo-vlahă, compusă şi pentru prima oră dată la lumină de Mihail Boiagi, profesor la şcâla grecescă, tipărită la Viena, în 1813, este opera unui savant.
  Ca atare ea a fost apreciată de dmenii învăţaţi şi a avut resunet atât în apus cât şi în răsărit.
  în prefaţa acestei monumentale opere (2), autorul arată în cuvinte vii ceea ce l-a făcut ca să o deâ la lumină. Să-l lăsăm ca să vorbâscă singur (3):
  «Limba nostrâ românescă — caro e vorbită de patru milione (4) suflete, politicesce prea reslăţiţi pentru a formă un întreg important, care chiar în Ţera-Românescă, cea atât de dăruită de natură, cată în înaltul cerc al societăţii să se supună limbii stăpânitorilor — are garanţii forte sigure pe surorile ei, precum e limba italiană, francesă şi ispaniolă, despre ceea ce şi dînsa ar pute să devie, dacă când-vâ ar obţine îngrijirea întregului nem, de la cel maî de sus şi până la cel maî de jos grad !
  «Ast-fel că Românul, departe de a se ruşina de limba lui, o va consideră din contră ca titlu de laudă. Şi când dînsul îşi va împodobi sufletul, cu bună-voinţă şi maî de preferinţă are să-şi cultive limba luî decât orî-care altă limbă. Din căuşele mai sus spuse şi cari nu pot fi contrazise, 1 2 3 4
   (1)  Acesta carte este cunoscută din recensiunea lui B. Kopitar, Kleinere Schriften, Viena 1857.
   Veţli: Dr. Franz Sartori Historisch-etnographische Ubersicht der loissenschaftlichen Cultur, Geistesthătigkeit und Literatur des Osterreichischen Kaiserthums, Wien 1830.
   (2)  Ea devenise forte rară. După ea Massirn & tăcut Repedea idee de gramatica ma-cedo-româniscă. Cunoscendu-se că este insuficientă lucrarea fanaticului român Mas-sim, Gramatica luî Boiagi se retipăresce în Bucurescî, la 1863, cu cheltuela marelui bărbat Costache Negri, cu o prefaţă de D. Bolintineanu. Prima ediţiune s’a făcut cu cheltuela negustorului Dimitrie N. Nitta.
   (3)  De aci se vede că lupta pentru apărarea nemuluî în contra inimicului, care lucră pe tote căile să-î sugrume consciinţa naţională, a devenit acută şi pe calea polemicei literare, aducend-o cestiunea acesta înaintea tribunalului civilisaţiunii.
   (4)  Se vede că strălucitul scriitor n’aveâ cunoscinţă despe statistica Românilor, ceea ce e natural pentru timpul în care a scris. Ce ar fi Zis când ar li sciut că astăzi numărul Românilor e de peste 12 milione suflete, iar al Grecilor nici de 3 milione? !
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICI ŞI AROMĂNISMUL.
297
de la sine se învedereză cât de negândite sunt nesăratele cuvinte ale scolasticului Neofit Duca carele, nesciind nici o altă limbă, vrea să distrugă tote limbile din lume şi să înfiinţeze în locul lor pe a lui, pe macaronica grecescă (după cum în batjocură o numesc proprii săi connaţionalî). Şi atât de orb este zelul seu, în cât doresce acestă schimbare cu tote că însuşimăr-turisesce: că Românii în tote părţile sunt în stare bună, deştepţi şi mai cu tragere de inimă spre cele bune decât Grecii. Plecând numai de la atare orbire şi ignoranţă copilărescă, pote să întrebe — ca şi cum ar provocă—: unde au Românii provincie, oraş, preoţi, legi, nobleţe, etc., etc.
   «Ignoranţa ridiculă a calomniatorului (sicofanteluî) vrednică e de a fi amintită, iar câtuşi de puţin de a fi discutată. Atâta <jlic că : dacă Românii ar fi fost şi HotentoţI, totuşi, şi în acestă stare, ar fi remas în dreptul şi datoria lor spre a se perfecţiona în propria lor limbă, ca cel mal bun mijloc pentru înaintare; dar nici numărul de patru milione nu este lucru care nu merită a fi luat în consideraţiune, mal ales pentru un Grec, sciin-du-se că numărul convorbitorilor săi nu întrece cu ce-vâ mal mult pe cel mal sus amintit.»
   Naţionalistul Boiagi merge până acolo cu luminatul luî patriotism, în cât arată îngâmfatului sicofant Duca, că Românii în tdto cele bune sunt superiori Grecilor; dar şi dacă ar fi fost HotentoţI, dînşil aveau dreptul şi datoria de a se cultivă în limba lor maternă.
   Acâstă isbucnire aşâ de puternică a unei consciinţe românesc! îngrozise pe agenţii mare! idei grecesc!, de la cari, vaî! a trebuit să îndure atât de mult şi Principatele Dunărene!
   Patriarchul, principalul agent al acelei mişcări cu totul inimică principiilor bisericii luî Ohristos, a trimis teribila afurisenie, care s’a cetit în tdte bisericile credincioşilor ascultători de dînsul, şi care sună ast-fel (1):
   «Aflu că se răspândesce cartea unul blestemat rătăcit al bisericii, a unul Boiagi. Scopul acestuia este de a combate limba grecă din usul credincio-sel nostre turme. Comunicaţi afurisenia nostră celor cari ar da creţlămînt spuselor acestui eretic contra limbii, cu care a vorbit şi vorbesce Dumnezeirea.»
   După cum se vede, acestă carte, scrisă în limba română, grecă şi germană, a fost distribuită în miî de exemplare la fraţii noştri din Impe- 1
   (1) Massim mai adaugă despre Gramatica luî Boiagi : «Meritar-ar să o retipă-rescă Românii (nefăcendu-se până atunci reeditarea de C. Negri) în eterna memorie a bărbatului învăţat, ce consacră totă vieţa sa la luminarea naţiunii sale şi care fără îndoire se depuse în mormînt cu o mare amârîre sufletescă, vexând că tote silinţele sale fuseseră deşerte, de ore-ce compatrioţii săi se arătaseră sur<Ji la chemarea luî.»
www.digibuc.ro
298
C. I. COSMESCU
riul otoman, ceea ce demonstră până la evidenţă că se pornise o puternică agitaţiune de redeşteptare naţională.
   Din nenorocire Românii din Turcia nu erau la nivelul vederilor şi simţimintelor lui Boiagi, Roza şi celor-lalţî buni fraţi din Austro-Un-garia, de cari erau sprijiniţi apostolii naţiunii aromănesci. Puterea ce exercită Patriarchia cu agenţii seî asupra fraţilor noştri atât prin biserică, fiind dînşiî fdrte religioşi, precum şi prin influenţa de care se bucură Fanarul pe lângă Sublima Pdrtâ (1), pa atunci neprevecjătdre de subminările grecismului, a făcut imposibilă îmbrăţişarea făţişă a cestiunii naţionale de către Românii din Peninsula Emuluî.
   Deşi mişcarea pentru redeşteptarea naţională, din motivele expuse, deveniâ fdrte grea, totuşi Boiagi, ca şi toţi marii seî susţinători, nu disperă de triumful dreptei cause pentru care luptă. El a rîs de afurisenia patriarchuluî necreştin, anticrist (2), şi cu mai multă arddre porni să lucreze pe calea culturală.
   Pentru cundscerea învăţăturilor lui Christos, aşâ de batjocorite de către prelaţii bisericii grecescî, Boiagi a tradus Evangelia. Într’însa fraţii săi pot să vadă că fundatorul religiuniî năstre ordonă discipolilor săi ca învăţămintele sale, spre a fi pricepute, cată să fie presin-tate în limba poporului, la care se duceau spre a-1 converti.
   Pentru instrucţiunea lor a făcut: Fabule icâ părămithe şi istorii aleple şi alte cărţi (3), din cari cele mai multe n’au vă(jut lumina (ji-lei, fiind că după 1823 a plecat în Italia, de unde nu s’a mai întors. Ducele de Luca îl angagiase pe acest învăţat profesor pentru instrui- 1 2 3
  (1)   Ve<Ji: Les Grecs, Ies Valaques, Ies Albanais et l’Empire otloman de marele filo-român părintele Jean Faveyrial, Bruxelles.
  (2)   Dacă Boiagi s’ar fi dus în Turcia, cu siguranţă eră să fie exterminat de către omenii Patriarchieî. Un cas analog s’a petrecut cu Naum Veckilharji, primul apostol al redeşteptării nemului albanes. El, după refugiarea părinţilor sei de la curtea lui Aii Paşa, trăia la Brăila. Fiind un om forte învăţat şi cu idei înaintate, s’a gândit la nenorociţii sei fraţi, aflători într’o ignoranţă detestabilă. De aceea a compus şi a tipărit mai întâiu un abecedar albanes. Fiind favorisat de Sultanul de atunci pentru serviciile aduse imperiului, cu ocasiunea revoltăriî şi supunerii tiranului Aii, a putut obţină dreptul de a tipări cărţi şi de a deschide şcoli în limba sa maternă. După ce a stat la masă, acasă la marele vizir, s’a dus la Patriarchie. Aci a fost înveninat, considerându-se ca un mare inimic al elenismului. Martirul Naum a lăsat o ladă cu manuscrise, cari însă au fost distruse de băeţii nepoţel sale Maria Dimake Balaban.
  (3) Dintre cele tipărite putem menţiona: Orbispictus de Amon Comenius. tradus
de dînsul în (jece limbi: latină, francesă, italiană, daco şi macedo-română, grecă şi germană, Viena 1819. (Ve^î: Calendarul din 1821, atribuit de d-1 O. Lugoşianu lui Zaharia Carcalechi.)                        .
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICÎ ŞI AROMĂNISMUL.
299
rea şi educarea copiilor sSî, aducend astfel o daună mare nâmuluî nostru, căruia Boiagi, trăind numai la Viena sau la Pesta, puteâ să-î deâ şi alte scrieri însemnate.
   La 1815 există la Buda o Societate culturală a femeilor române (1).
   La 1819 apare la Buda: Scurtă istorie a naţiunei Române din Dacia şi Macedonia, carte tipărită de mai mulţi negustori macedoneni.
   Vedem dar cum consciinţa naţională la aceşti colonişti devine din ce în ce mai luminată, orizontul ei se întinde din ce în ce mai mult, până ce cuprinde pe toţi fraţii de acelaşi sânge, pe atunci cu toţii persecutaţi de o crudă sdrte (2).
   Tot acelaşi lucru îl observăm şi din partea Românilor din monarchia habsburgicâ. Apostolii lor Clain, Şincai şi Maior, maî ales cei doi din urmă, cuprind cu mintea şi cu inima lor întregul nem românesc. Petru Maior întrebuinţâză cuvinte, cari se află numai în dialectul m.-româ-nesc, ceea ce probezâ că dînsul s’a ocupat cu studiarea acestui dialect.
   Nu încape îndoielă, ceea ce de alt-fel este un fapt cert, că eră o strînsâ 1 2
  (1)   Veţlî articolul din «Revista Nouă» (anul 1894, p, 278—284) intitulat: Societatea femeilor române din anul 1815 de d-1 O. Lugoşianu, unde se vorbesce despre broşura în versuri: Neujakrs-Gesckenk der Herren und Frauen Biirgern und Burger rinnen walachischer Nation su Pest am Abend des 31 December 1819, dargebraclit von Petrowitsch, precum şi articolul din Ofner Zeitung, No. 89, 90 (1817). V, p. 341.
  D-1 O. Lugoşianu a mal tipărit în Revista Tinerimea Română, anul XIV, p. 150, articolul: Macedonenii din Pesta la începutul secolului al XlX-lea.
  (2)   Ca ce-vâ caracteristic pentru nelimitatul patriotism al acelei mişcări românesc! pot servi nisce manuscrise macedo-române aflătore la Academia Română. Ele au fost păstrate de familiile Gabrowsky şi Mutowsky şi cuprind următorele lucrări:
  a)   Material pentru un Vocabular românesc, cu explicaţiune în limba grecâ şi germană (pag. 1—112);
  b) O Gramatică română (pag. 113—169);
  c) încercare pentru, o Gramatică română în limba germană (pag. 163 —268);
  d) Sintaxis rectionis et constructionis (pag. 268—300);
  f) Catequismul quel mare (pag. 316—347);
  g) Traducţiunî m.-române din cărţile sacre (partea Il-a):
  1)   Lunariul (Mineiul) cuprinde : versuri, cântece, sub-cântece, Apostoli, Evanghelii ; urmacetele şi cuminicămintele pentru sărbătorile mai alese preste an, împreună cu descrierea lor şi vieţa sfinţilor atingetorî (partea Il-a), pag. 350—382);
  2)   Treinariul şi Cinzecinariul (Triodul şi Pentacostariul), care cuprinde în sine versurile, cântecele, sub-cântecele, Apostolii, Evangeliile, urmacetele, cuminicămintele, descrierea sărbătorilor şi vieţa sânţilor mai aleşi, precum şi rugăciunea cu-minicăturel sânte, rugăciuni către prea sânta zeunăscătore, rugăciuni deskilinite şi cântecile învierii (pag. 382—426).
  Aceste manuscrise pe nedrept sunt numite macedo-române, deşi sunt făcute de un macedonean, al cărui nume din nenorocire rămâne necunoscut. Autorul lor în
www.digibuc.ro
300
C. I. COSMESCU
legătură între apostolii şi luptătorii redeşteptării naţionale ai celor două ramuri ale nâmului nostru. Unde găsiau aceşti apostoli ai Transilvănenilor o iubire şi o încuragiare mai frăţâscă ca la aceşti fraţi Aromâni, cari erau conduşi de o imensă dragoste pentru naţiunea şi limba lor ?!
  Probă despre acâsta pdte fi faptul că mulţi dintre învăţaţii conducători ai nâmului nostru de peste Carpaţi aii putut să-şi vadă scrierile lor tipărite prin bună-voinţa şi patriotismul bogătaşilor Macedo-Români şi că multora din aceştia le dedicau operele lor.
  D.    Cosacovici, un tînăr dotat cu simţiminte nobile, cu multă inimă, trăind în contact aprdpe (Jilnic cu aceşti conducători (1), cu aceşti apostoli ai nâmului nostru, puteâ să fie alt-fel decât aşâ cum a fost în tdtă viâţa: un naţionalist, un şovinist în cel mai larg înţeles al cuvîntului ?! în primul pătrar al secolului al XlX-lea, la Buda eră principalul focar al redeşteptării naţionale, atât pentru fraţii de peste Carpaţi, cât şi pentru cei de peste Em.
  Cosacovici a cunoscut pe Roza, Boiagi, Şincai, Petru Maior, Paul Iorgovicî şi pe alţi fruntaşi ai nâmului din acel timp.
  Românii de peste Carpaţi erau tare jigniţi în desvoltarea lor din partea maghiarismului, iar cei de peste Em din partea grecismului. Românii uniţi nu pot luptă cu succes în contra inimicilor aliaţi. Guvernul sprijinesce pe Greci şi de atunci începe lupta, pentru ca coloniştii noştri să nu se lase a fi jefuiţi de bisericile şi şcdlele lor de către îndrăsneţii Greci. Slabă speranţă de reuşită, fiind în contra lor şi politica maghiară, care nu puteâ vedâ cu ochi buni dragostea, unirea dintre fraţi (2).
  Judecând că e mai bine a trăi în Ţâra-Românâscă, deşi dominată de străini, dar românâscă, şi unde sufletul redeşteptării începeâ să se simtă pretutindeni, junele Cosacovici vine la Craiova şi de la Cra-iova la Bucuresci. 1 2
prea laboriosa şi vitrega activitate a voit să formeze o limbă literară românescă cât se pote mai aprope de latina literară, ast-fel că Massim rămâne cu mult mai pre jos în privinţa latinisăriî limbii. Dialectul d-r e maî preferat.
   (1)  Spiritul seu avid de sciinţă îl făcea să caute cunoscinţa celor învăţaţi Devine bun amic cu Boiagi, Roza, Gojdu, cu fratele mitropolitului Şaguna. (G. Grandea, Albina Pinduluî din 13 Iulie 18H8).
   (2)  Luptele bisericesci din Pesta între Greci şi Români contribuiră mult la deşteptarea simţimîntuluî său naţional. Unguri, Germani, Slavi şi Greci, toţi se ridică în contra Românilor. Probă despre acesta este o mulţime de opuscule în contra lor, eşite în timpul acela. (Grandea, 1. cj.
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICÎ ŞI AROmAnISMUL.
301
                   IV.  Venirea sa în România.
  în capitala principatului Valachieî la început a dus-o fdrte rău. Compatrioţii şi concetăţenii, pe cari î-a găsit aici, nu semănau nici pe departe cu fraţii lor din Austro-Ungaria. Mai toţi erau cu fumuri grecesc! în capul lor, şi ce-vâ mai mult: aveau un dispreţ colosal pentru limba şi naţionalitatea lor. Mai toţi se dedeau de Greci, şi chiar erau, după recundscerea statului grecesc, ca supuşi ai noului regat, creat mai mult prin sângele Aromânilor şi Albanesilor şi prin bună-voinţa puterilor europene.
  «Români de viţă nobilă, măreţă, trăind într’o ţeră românăscă şi să le fie ruşine a se numi Români», acesta îl supără pe naţionalistul nostru până la disperare.
  Nu e vorba, în timpul acela şi Români din România aveau grdză de numele şi de limba lor. Numele de Român ajunsese în ţera lor sinonim cu cel de ţăran, ca şi cel de mojic în Rusia.
  A trecut un secol de stăpânire fanariotă, în care interval Principatele românesc! au îndurat cele mai nepomenite devastări materiale, fără însă ca moralul fiilor săi să fi putut fi neatins.
  Pe când Românii dormitau, făcendu-se în nenorocita zăpăcire, ce-î cuprinsese, propriii lor călăi, geniul roman, Dumnezeul Românismului, veghiâ vecinie neadormit. Marele N. Bălcescu, uimit de supravieţuirea naţiunii românesc! în urma atâtor nenorociri, ce o copleşiseră, credeâ că acăsta este o minune dumne<Jeăscă, că Dumnezeu, când se scâlă diminSţa, mai întâiu asupra naţiunii românesci îşi aruncă privirea.
  Pe concetăţenii săi dar din acel timp, luând în vedere educaţiunea lor cu totul străină şi duşmană educaţiuniî românesci, nu puteâ să-î convingă de drumul greşit pe care apucaseră, silinţa lui eră zadarnică.
  Menţionăm pe unii dintre aceşti fii ai orăşelului Meţova sau Aminciu, cari se găsiau în Bucurescî: D. Zaman, fost paharnic al lui Vodă Ca-ragea (1812—1818), cel care a jefuit ţăra, făcend, în şăse ani numai, o avere de nouăzeci şi trei de milidne. Zaman continuă a figură şi la curtea lui Alexandru Şuţu, care vine în a treia sa domnie (1818—1821). Un atare om, care serviâ cu credinţă pe nisce despoietorî ai Ţăriî-Ro-mânescî, cu tdte cunoscinţele sale, nu puteâ fi iubitor de cinstea şi interesul nemuluî său.
  Fraţii Stamu, arendaşi, erau nepoţii faimosului Zaman.
  Triandaâl Paciurea, care a studiat la Ianina, Chios şi Paris cu chel-tuela lui Stamu.
www.digibuc.ro
302
c. I. COSMESCU
   Fraţii Pociu, cari erau tovarăşi cu fraţii Stamu.
   Barta, arendaş, considerat ca om cult (1), eră tovarăş cu fraţii Pociu.
   Ce-vâ mai târziu a venit din Rusia şi s’a stabilit în România bogătaşul Furniga, cu a cărui avere, după voinţa testatorului, s’au făcut aprdpe t<5te fântânele, şipotele, din comuna sa natală; între modul de a cugetă şi a simţi al lui CosacovicI şi cel al acestor concetăţeni al săi eră un abis. De aceea el s’a îndepărtat de dînşil şi a căutat să se apropie de dmeniî, cari creaii curentul redeşteptării şi emancipării naţionale, al cărui representant eră nemuritorul Ioan Eliade-Rădulescu.
   Acest curent eră în acel timp fdrte slab. Ca probă ne p<5te servi că însuşi tatăl părintelui literaturii române, boer din nascere, luase armele pentru Greci cu ocasiunea intrării în ţeră a lui Alexandru Ip-silante cu revoluţionarii săi.
   în adevăr trebue să recundscem că graţie sălbăticiei acelor nemernici, cari aii omorît şi batjocorit pe Domnul Tudor, ţările românesc! au fost prea folosite, căci sălbăticia şi dispreţul acelor tâlhari faţă de poporul cel mal ospitalier au contribuit la deşteptarea mai grabnică a consciinţel naţionale, precum şi la căderea domniei fanariote, aceea care în tot-deauna va rămâne ca o pată năgră în istoria ndstră.
   De ar fi fost Românii de piătră şi tot trebuiau să se misce de barbariile, ce au îndurat din partea acelei drojdii a mal multor naţionalităţi. Să ainjim glasul lui Eliade-Rădulescu în acestă privinţă:
   «De ce tatăl meu îşi încinsese spada?... pentru cine s’a devotat el atunci? Pentru cine, o Grecie! Pentru ce a alergat dînsul să se pună sub stegul Vladimirescului ?!
   «Dar resultatul acelei strînsăturî de omeni perduţî cari veniră cu impostorul fanariat (Ipsilante) a fost devastarea templelor nostre, măcelărirea părinţilor noştri, violarea virginelor nostre.
   «România a scos un strigăt de durere. Vladimirescu mugi ca un leu la vederea lacrimilor sale şi tot Românul s’a grăbit a se uni cu dînsul spre a combate insolenţa străinului, care violă ospitalitatea şi păta numele teu.
   «Tare prin lungile tale. suferinţe, tu aî fost mântuită, o Grecie! Dar nu de Fanarioţi, nu de acestă drojdie spurcată a sclaviei.
   «Eî sfâşiară pe orfani şi văduve, au beut sângele Românului şi au devenit complici.
   «O Grecie! cât te-am iubit şi cât rudele mele te-au adorat.
   «Eu am cîntat triumfurile tale! 1
   (1) Barta a făcut istoria renumitei mănăstiri din Tesalia, Meteorul, care se bucură de atâtea moşii din România.
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICÎ Şl AROMĂNISMUL.
303
  «Dar ce fatalitate! ce blestem! tot răul ne-a venit fără încetare de la copiii tei degeneraţi.
  «Tu ai scos adesea din copsele tale şerpi şi i-ai răspândit cu biciuri asupra patriei mele, sora ta.
  «Ei sunt cei cari au umilit naţionalitatea mea mai mult de un secol, eî, cari au răsplătit prin batjocură şi chiar prin apăsare binele ce le-am făcut!
  «Eî, cari au invidiat până şi progresul şi fericirea nostră! Eî, cari ne-au adus incendiul şi măcelul la 1821, cari vîndură bucată cu bucată patrimoniul nostru!
  «Eî, arendaşii de moşii şi lipitorile muncitorului'român; ei, cari parodiară claca, cea plină de umanitate, şi nu s’au servit de ea decât pentru ca să facă la abusuri; ei, linguşitorii şi corupţii domnitorilor noştri; ei, părăsiţii boerilor; eî, spionii!
  «Ei, usurpatorii ipocriţi ai mănăstirilor nostre!...
  «Ei inimicii regenerării nostre, reacţiunea incarnată, demagogii incendiatori, provocătorii de desordine !
  «O Grecie! ce-ai făcut ca să ajungi o mamă de fiere, un pandemoniu de cabale!
  «Decăderea, umilinţa sclaviei, te-a adus în acea stare ca să dai nascere la atari monştri!» (1)
  Tabloul este cât se p<5te de viu şi cât se p<5te de dureros. Cosacovicî pe la 1821 eră să cadă victimă simţimintelor sale, scăpând ca prin minune de tentativa unor fanatici eterişti, cari umblau să pună mâna pe dînsul, fiind considerat cu multă dreptate ca un mare duşman al planurilor grecesci.
  Din ce în ce dînsul se făcea mai bine cunoscut, ast-fel că ajunsese să fie un om de încredere al micului partid naţional, ce se crease în timpul celor şâse ani de ocupaţiune rusâscă (1829—1834). Colonelul Câmpineanu, capul acelui partid, ţineâ fdrte mult la acest Român din Dacia Aureliană.
’ Imediat cu venirea la domnie a lui Alexandru Ghica (1834—1842), om iubitor de binele şi înaintarea patriei sale, D. Cosacovicî îşî îm-plinesce una dintre marile sale dorinţî, prin îmbrăţişarea carierei militare, pentru care eră făcut. înalt, spătos, plin de vigdre, cu ochii de vultur, cu caracter expansiv, altruist, idealist, întruniâ t<5te calităţile unui brav militar. Pe lângă acesta: ostaş în armata românescă (2), aşâ ce-vâ eră pentru dînsul una dintre cele mai înalte fericiri. 1 2
  (1) 1. H.-Rădulescu, Souvenirs et impressions d’un proscrit, Paris 1850.
  (2)  Pe basa Regulamentului organic s’a înfiinţat corpul de dorobanţi, de cordo-naşi şi al regimentelor de linie.
www.digibuc.ro
304
C. I. COSMESCU
  Vodă Alexandru Ghica. ca şi fratele său Vodă Grigore Ghica, fiind iubitor do Românii devotaţi nemuluî lor, pentru care causă n’a putut să steâ mult timp la domnie, şi având dre-care simpatie pentru Românii din Turcia, de <5re-ce familia sa eră de origine albanesă iar nu grecescă, l-a primit cu drag în armată pe D. Cosacovici şi încă cu dreptul de nobil.
  în noua carieră a înaintat cu paşi repe<Jî, căci eră un om harnic şi instruit. Timp de patru anî de la înrolarea sa în armată a putut să ajungă căpitan, ceea ce pe atunci eră mare lucru.
  Oficeril (1) de tdte gradele îl simpatisau mult şi nu-1 numiau alt-fel de cât simplu: Macedoneanul sau Aurelianul, de care nume el se sim-ţiâ fdrte mândru.
  Fiind un oficer, care făcea fala armatei române, şi în acelaşi timp un om de încredere al prinţului, căpitanul D. Cosacovici în curând ajunge aghiotant domnesc.
  Ca atare el aveâ ocasiune să steâ cu Vodă mal des de vorbă şi să-I pună în vedere ce strălucită faptă este de a ajută pe Românii din drâpta Dunărei ca să ajungă la consciinţa naţională, şi să-I îm-părtăşăscă nisce planuri superbe cu privire la înălţarea naţiunii ndstre. Tmaginaţiunea lui eră prea caldă, ca şi inima sa.
  Prinţul, într’o <Ji, îl spuse că ar fi mal practic ca ideile sale în a-căstă privinţă să le aşternă într’un memoriu şi să-l înainteze spre cercetare fratelui seu Michail Ghica, pe atunci Prim-Ministru.
  Cosacovici cu multă bucurie s’a pus pe lucru şi a făcut întocmai cum l a sfătuit Domnitorul.
  Primul-Ministru, după ce l-a cetit, a chemat pe căpitanul Cosacovici, şi l-a spus aceste cuvinte: «Nu este timpul să ne ocupăm acum de asemenea lucruri. Nu vecjl că suntem ameninţaţi chiar noi aceştia din Ţăra-Românescă? !» (2).
  Căpitanul a cam crezut că Primul-Ministru aveâ dreptate şi a plecat din cabinetul ministerial amărît, căci realisarea măreţului său vis în-tâlnesce în drumu-I atâtea pedicl, fiind circumstanţele aşa de vitrege.
  Cerul Principatelor abiâ se înseninase niţel şi iarăşi începe să se 1 2
   (1)  «Eră iubit de toţi boeriî aflaţi în armată: Bibescî, Câmpineanu, Filipescî, Mă-nescu. Am amjit pe mulţi ţlicend că eră cel mal brav şi mal inteligent din armată.» (Gr. Grandea, în Albina Pindului, 1. c.).
   (2)  Grigore Ghica avuse de gând să vie în ajutorul desvoltăriî culturale a acelor Români (din Turcia), dar, câţlend de la Domnie, n’a avut timp să îndeplinâscă. (D. Bolintineanu, Călătorii la Românii din Macedonia).
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVIC! ŞI AROMĂNISMUL.
305
întunece. Alexandru Ghica, neprimind a fi o uneltă 6rbă a Cabinetului din Petersburg, este îndepărtat de pe tron şi înlocuit prin Vodă George Bibescu (1842—1848).
   Nu mult după numirea noului Domnitor, D. Cosacovici a fost nevoit să-şi părăsescă cariera militară, cea atât de scumpă lui.
   Causa este următărea: Bibescu spre a fi şi mai bine veijut de către Curtea din Petersburg, a voit să trimită în Rusia câţi-vâ oficeri spre a urmă vre o doi, trei ani la şcolile militare de acolo, mai mult ca să înveţe limba rusescă decât arta militară.
   Cosacovici, fiind unul dintre oficerii aleşi spre a se duce în ţera ru-săscă, a respins propunerea cu indignare, strigând: «Ce să caut eu în Rusia? ca să-î învăţ eu pe Ruşi?!»
   Cei cari făceau parte din partidul naţional erau neîmpăcaţi duşmani ai rusismului. Ast-fel erâ şi căpitanul Cosacovici.
   în urma acestui act de violenţă şi de insubordonare, a trebuit sâ-şî dea demisiunea din armată şi să esă la pensie. Erâ omul principiilor, al convicţiunilor, cărora dînsul cu drag se sacrifică.
              V.  Cu cine s’a cunoscut şi a conlucrat.
   Eşind din armată, Cosacovici a putut să-şi sacrifice tot timpul sublimei idei, de care erâ stăpânit (1).
   Este nespus de dureros şi de descuragiator când cine-vâ gândesce şi lucreză pentru atingerea unui scop frumos, care nu este priceput de către mediul încungiurător. Câţi dintre aceşti idealişti n’au fost taxaţi de descreeraţi şi încă amar persecutaţi ca aducători de nenorociri, ca turburători ai ordinei publice, ca defăimători ai lucrurilor sfinte!
   Cu tdte acestea, firile mari merg mereu înainte în marginea posibilităţii, avend nestrămutată credinţă în causa căreia îşi închină vieţa, fiind-că nu le lipsesce convincţiunea în triumful dreptei cause, ceea ce de alt-fel ar pută să se întîmple după una sau mai multe gene-raţiuni.
   D.   Cosacovici a fost unul din acest fel de dmeni, cari nu trăesc pentru dînşii. De aceea a fost considerat la început de aţâţi fraţi ai săi, cari disperară de salvarea nemului lor, ca un om excentric. Ce e drept, Cosacovici aveâ partea sa originală, aveâ un caracter puţin comun. 1
  (1) «Gin acel timp (de la eşirea la pensie), Cosacovici se consacră apostolatului seu. începu a propagă cu ardore Românilor de la Carpaţi dorul Românilor de la Pind, dor de vieţă şi lumină!» (Gr. Grandea, Albina Pinduluî, 1. c.).
   Analele A. R.—Totn. XXV.—Memoriile Secf. Literare.               2 0
www.digibuc.ro
306
C. I. COSMESCU
  Am amintit că dînsul nu eră străin de micul partid naţional, ce se formase în timpul Regulamentului organic.
  Treptat, treptat el a putut să se bucure de cunoscinţa şi amiciţia celor cari au făcut pe 1848, celor cari au suferit exilul şi tot felul de persecu-ţiuni pentru salvarea României şi înălţarea întregului năm românesc.
  Cosacovici a fost un bun şi stimat amic al celor mai mulţi din aceste nemuritdre figuri. La 1848 el l-a servit ca un soldat credincios şi devotat.
  Ast-fel el se cunosceâ cu: I. Eliade-Rădulescu, Ioan şi Dumitru Brătianu, Gesar Boliac, Ion Ghica, loan Ionescu de la Brad, Costa-che Negri, D. Bolintineanu, etc., şi mai târcjiu cu Vasile A. Urechiă.
  în aceşti uriaşi el îşi pusese t<5tă speranţa pentru mântuirea Românismului din Peninsula Balcanică. Pe dînşiî dar trebuia să-i facă a înţelege însemnătatea acelor fraţi îndepărtaţi, să-ifacă a-î cundsce mai bine.
  în timpul acela, Românii din Macedonia erau prea puţin cunoscuţi în Principatele Dunărene, şi vice versa. Inimicul, prin nenorocita lui şc<51ă şi prin necreştinăsca-î biserică, a reuşit să sape un abis între aceste două ramuri ale naţiunii ndstre, în cât nici bănuelă nu eră că între ele este vre-o legătură de sânge. Până astăzi sunt aţâţi Aromâni cari nu cred că cei, cari întrebuinţăză dialectul d.-român le sunt fraţi. Tot din ignoranţă, ţăranul român îi consideră pe Aromâni de Greci.
  Aşâ vedem cu multă admiraţiune că martirii de la 1848 cu drag se gândiau la Românismul din Peninsulă, la reînălţarea întregului nostru năm. Neatârnarea Principatelor eră pentru dînşiî primul pas pentru atingerea sublimului lor ideal, pe care noi astăzi cu greu îl putem pricepe. Cu atât mai puţin putem crede în realisarea lui.
  în exilul lor, măreţii martiri şi apostoli, departe de a le amorţi sufletul sub apăsarea nevoilor şi a răutăţii omenesci, din contră desfăşură o energie strălucită. Pe calea cjiaristicei şi a literaturii eî mânu-esc condeiul cu o artă minunată, căci nimic fals nu eră în înalta lor gândire şi simţire. Cei mai mulţi dintre aceşti martiri vor rămâne sublime figuri şi în istoria literară a naţiunii ndstre.
  Să menţionăm ce au făcut unii dintre aceşti giganţi pentru fraţii din Balcani în acel timp de restrişte pentru întregul românism.
  Să începem cu Ioan Eliade-Rădulescu, părintele literaturii românesc!. El s’a ocupat cu cundscerea istoriei şi a dialecţului fraţilor Aromâni, la cari dînsul a ţinut t<5tă viăţa sa (1). 1
  (1) Pe lângă cunoscerea activităţii literare a Macedonenilor din Austro-Ungaria, au mai fost nisce scrieri ale unor străini de la începutul secolului al XlX-lea, cari au influenţat forte mult asupra acestor luptători ai naţiunii pentru înţelegerea şi apreciarea valorii Bomânismului de peste Balcani. Aşâ au fost:
www.digibuc.ro
DIMITRIE C08AC0VICÎ ŞI AROMĂNISMUL.
307
   Iată un pasagiu din poetica sa prosă, din cartea Souvenirs et im-pressions d’un proscrit, pag. 90:
   «.....Marco Bociari, Grivas, Giavella, copii aî Pindului, vlăstare d’ale
luî Adrian, sânge d’al Italiei, Români din Macedonia, fraţi aî fraţilor meî, salutare ! Numele vostre răsună la urechile mele şi inima mea palpită de bucurie. Glorie vouă, glorie României!
   «Voi aţi liberat Grecia degenerată; devotamentul vostru şi inima vostră generosâ v’au resbunat în mod nobil în contra depravării, care de secole insultă pe părinţii voştri cu numele de Români-Şchiopi (Kuţo-VlahîJ.
   «Români-Şchiopi! Şi voi aţi reînălţat Grecia!... Voi, sub comanda cărora Grecul cel olog învăţă cum să urmărescă pe neamic.
   «Voi, şchiopi! voi, cu fruntea de leu, cu braţele erculiane, cu piciorele la fel cu cele ale ţleilor lui Omer, cari săriau din munte în munte (1).»
   Despre ocupaţiunea sa cu studiarea dialectului Macedo-Român, găsim tipărită în «Curierul de ambe sexe», pag. 33, o scrisăre a lui Eliade către C. Negruţi.
   Dimitrie Brătianu a visitat căsta apusănă a Epiruluî şi în călătoria sa din exiliu a avut ocasiunea de a cunăsce pe mulţi din aceşti îndepărtaţi fraţi, pentru cari a păstrat o neţărmurită dragoste şi interes până la cele din urmă momente ale vieţii sale. în casa sa s’ad ţinut mai multe întruniri ale patrioţilor macedoneni, de cari a putut să se servăscă cu folos pentru binele naţiunii şi al ţării, când a fost Ministru şi Prim-Ministru.
   Ca agent diplomatic al ţării la Constantinopole, el a lucrat cu mult
   L. Pouqueville, consulul frances de la curtea luî Aii Paşa din Ianina, care a scris cu mult entusiasm despre Aromănî,x în cartea sa: Voyage en Grece, Paris 1820.
   Colonelul W. Martin Leake, care a călătorit în Grecia şi Epir, între anii 1800—1810 în cartea sa: Travels in Northern Greece, London 1835, acest învăţat engles vorbesce de Marea Românie (Megale Vlahia), de eroismul şi aptitudinile multiple ale Aromânilor, cu multă laudă. El este cel dintâiu, care reunesce textele cronicarilor bizantin! cu privire la istoria nostră, tipărindu-le în cartea sa: Researches in Greece, London 1874.
   E.  M. CousinAry, fost consul general al Francieî la Salonic, a scris de asemenea în termen! elogioşî pentru fraţi! Aromân!, în cartea sa: Voyage dans la Macedonie, Paris 1831.
   Ami Boue, La Turquie d’Europe, Paris 1840.
   De observat este că ma! toţî scriitori! străin! au vorbit de Aromân! cu laudă, considerându-î ca poporul cel ma! înaintat din Peninsula Balcanică.
   Marilqr de la 1848 nu le scăpă din vedere şi Edrisi, istoricul persan, care a scris despre Turco-vlahiî din Tartaria.
   (1) Grigore Grandea, care în 1865 a ţinut la Ateneul din Bucuresc! o conferinţă despre: Românii de la Emus, a făcut un studiu istoric despre aceşti Români, liberatori aî Greciei. (V. Albina Pindului, p. 92, 131, 153.)
www.digibuc.ro
308
C. I. COSMESCD
devotament pe lângă Sublima P<5rtă pentru obţinerea permisiunii înfiinţării de şcoli românesc! în Imperiul otoman, precum şi pentru apărarea primilor apostol! a! redeşteptări! Aromânilor, car! au fost aşâ de persecutaţi de către agenţi! grecismului.
   D.   Bolintineanu, naţionalistul neîntrecut, cel a cărui poesie curge ca un torent cristalin, fiul luî Cosmad din Niculiţa, a scris şi a lucrat mult pentru fraţi! din ţâra, unde s’a născut şi tatăl seu.
   Prin faptul că părintele său şi rudele sale din România îî povestiau multe şi mărunte despre Aromân!, precum şi prin acel al simţimîntu-luî, se explică uşor ard<5rea activităţi! Iu! Bolintineanu pentru a-ş! redeşteptă şi a-ş! face cunoscuţi pe aceşti fraţi a! se!.
   Cartea sa: Călătorii la Românii din Macedonia şi muntele Athos (1), Bucurescî 1863, a făcut o adevărată revelaţiune în Principatele Românesc! despre acâstă ramură a nâmulu! nostru, stârnind în inimile românesc! un entusiasm puternic.
   Macedonenele, un volum de gingaşe poesiî, în car! se cântă subiecte de la fraţi! din Macedonia, iarăşi va rămâne un monument neperitor pentru preamărirea acestui nemuritor al naţiuni! n<5stre, care ş!-a dat sufletul pe patul spitalului. El nu s’a gândit câtuşi de puţin la sine, ci numai la naţiunea sa.
   în exilul seu, Bolintineanu a lucrat pe lângă Guvernul otoman pentru reînălţarea Aromănismuluî. Iată ce ne spune dînsul în acestă privinţă :
   «Adresasem un memorandum lui F. (Fuad) Paşa în privinţa îmbunătăţiri! sorteî acestor poporaţiunî române, arătându-î tot de odată şi interesele Imperiului otoman de a întinde mâna şi de a crea şcoli românesc!, biserici cu preoţi de-aî lor, şi a organisâ dintre ace! Români o miliţie armată pentru garda linişteî publice şi a derventelor (strîmtorilor, trecetorelor din munţi), în felul grănicerilor şi dorobanţilor noştri. înţelegătorul Paşă pricepu totă importanţa unei asemenea idei; dar lucrul se amână pentru cuvinte de oportunitate (2).
   Cosacovicî erâ în strînsă amiciţie cu poetul redeşteptări! naţionale, pe care în exilul său ca şi alte dăţ! l-a ajutat bănesce, cu tot ce l-a fost în putere.
   Ion Ghica, guvernatorul Samosuluî, împreună cu Costache Negri şi Ioan Ionescu vde la Brad), fac acelaşi lucru. Şi dînşi! în exilul lor, stând la Constantinopole, au adresat un atare memoriu pentru Românii de sub dominaţiunea otomană, invocând argumente puternice, prin 1 2
   (1) V. Gazeta Macedoniei din 7 şi 21 Septemvrie 1897.
   (2) Călătorii (loc. cit.)
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICl ŞI AROMĂNISMUL.
309
cari se proba până la evidenţă că protegiarea lor nu pdte fi decât spre folosul acelei dominaţiunî, ceea ce şi până in <}iua de astăzi este purul adevăr.
   Ion Ghica, marele om de stat, amintesce despre Aromâni în cartea sa: Amintiri din pribegie după 1848, precum şi despre întălnirea ce a avut la Paris cu marele diplomat al Greciei, Coletti, cel de origine macedo-română.
   Joan Ioneseu (de la Brad) ne povestesce cu ce ocasiune l-a putut cu-ndsce pe fraţii seî din Epir, în articolul său: Păstorii români din Tesalia, publicat în Albumul Macedo-Român.             *
   El, pe la 1852, fiind administratorul moşiilor unui paşă din Tesalia, venise un eelnie, un fruntaş din Epir ca să închirieze de la dînsul locuri pentru păşunatul vitelor în timpul ernii.
   «Un om intră în casă, om înalt şi frumos, cu sarica albă îmbrăcată, cu cămaşa peste iţarî, cămaşă nu fustanelă grecescă, cu căciula în mână, căciulă nu fes turcesc, îl poftii să şedă, căci pe acolo orî-cine intră în casă maî întâiâ şede, se pune sau jos pe rogojină, sau pe divan, după cum se crede el că este demn să şedă. Şi apoi, după ce şâde, salută. Omul se puse jos, îl poftii pe divan, unde şi veni şi se aşeză cu respect, adecă cu picio-rele îndoite la genuchi subt dînsul.»
   «Când mă pogoriam de la Leftorohori, veduî în valea Alasoneî şi a Do-meniculuî o mulţime de turme de oi! erau peste 150 de mii de capete. Ciobanii veniseră la ernatic, hibernaculum.
   «Turmele veniau cu miile, câte o mie de capete în fie-care turmă, precedată şi urmată de cai încărcaţi cu bagage şi de o mulţime de omeni, femei şi copii. Dedeî pinteni calului şi eşii înaintea unui grup numeros, poruncind omenilor din suita mea să se ducă la Vlahoianî să întindă corturile şi să facă de mâncare, să conăcim acolo. Aveam 40 de omeni cu mine, arnăuţî daţi de pază.
   «Am rămas uimit vedendu-i pe toţi curat şi bine îmbrăcaţi, albi şi rumeni la faţă, înalţi, frumoşi, bine făcuţi şi cu voie bună. Dar femeile? Cât de bine le steteâ cu iţarî şi cu opinci, cu cămăşi albe cusute cu altiţe, cu cosiţele împletite cu panglici roşii şi albastre şi acoperite cu ştergare albe de in şi de mătase. încălţămintea la toţi eră opinca ! Opinca, astă încălţăminte de predilecţiune a Românului, m’a făcut să-i salut, luându-mî «fesul din cap! Nu se iea fesul din cap. Dar ce să faci? Mi-am uitat de morea «turco-grecescă. Mi-am adus aminte că şi eu sunt din ţera unde se portă «opinca şi am salutat opinca.
   —  Dar ce sunteţi voi?
   —    Him Rumâni, mi se răspunse de unul, care se apropie de mine cu capul gol. Şi eu eram cu capul descoperit.
www.digibuc.ro
310
C. I. COSMESCTJ
  —  Dar oile ale cu! sunt?
  —  Năstre, no! him pastori (picurări)»...
  Poetul iobagiuluî şi prea talentatul (Jiarist Cesar Bolliac (1) a fost un neobosit luptător pentru causa românăscă din Balcani şi în acelaşi timp bun amic cu D. Cosacovicî. Prin tjiarul său Buciumul a luat des cuvîntul, îndemnând guvernele şi publicul din România spre a se interesă de s<5rtea fraţilor din drăpta Dunărei.
  Marele cetăţean, C. A. Rosetti, de asemenea bun amic cu eroul aceste! scrieri, prin graiu viu, prin scris şi prin faptă, a lucrat pentru Macedo-Româniî, prea iubiţi de dînsul. în (Jiarul său de fericită memorie Românul, erau coldnele deschise pentru causa aromănăscă.
  Generalul Teii şi loan Brătianu au lucrat cu râvnă pentru cestiu-nea macedo-română. Şi dînşi! ţineau mult la naţionalistul D. Cosacovicî, pe care în tot-deauna l-au încuragiat.
  Ilustrul I. Brătianu, unul dintre executorii testamentului său, maî târtjiu, ca Prim-Ministru al Regelui Carol, a dat un avînt considerabil cestiuniî n<5stre din Peninsula Balcanică. Acestui conducător de partid Cosacovicî pururea î-a fost un oştean f<5rte devotat.
  Maî putem aminti şi pe genialul diplomat Michail Kogălniceanu, prin a căruî intervenire ministerială s’a obţinut memorabila iradeă a lui Savfet Paşa, prin care se acordă deplină libertate pentru înfiinţarea de şcolî românesc! în Imperiul otoman, pe I. Maiorescu, autorul scrieri!: Călătorie la Românii din Istria, şi pe însemnaţi! patrioţi de maî târtjiu : G. Grandea şi V. A. Urechiă, părintele Societăţi! de cultură macedo-română.
  Maî mulţî sunt mari! patrioţi din generaţiunea trecută, cari cu dor s’au gândit şi au lucrat pentru îmbunătăţirea s<5rteî Aromânilor, luminări! cărora se puneau şi se pun mari pedicî de către rău-voitori! creştin!, dar nu este locul aici a-î cercetă pe toţi. Tinerimea cultă ma-cedQneană însă va căută să înlăture acestă lacună printr’o scriere consacrată numai acestei cestiunî, fiind pentru dînsa o datorie sacră a exprimă din partea poporului ce represintâ tributul de înaltă recu-noscinţă faţă de mari! săi binefăcător!. 1
  (1) Este interesantă şi povestirea acestui apostol şi martir al naţiuni! nostre, cum în exilul seu a cunoscut pe fraţii se! Macedo-Români la renumitul bâlciu din TJzun-jova, în Rumelia, stând cu ei la masă şi conversând despre limba şi naţiunea ro-mânescâ.
  A se vedâ la Anexe o parte din Memoriul seu adresat M. S. împăratului France-silor, relativ la Macedo-Români.
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICI ŞI AROMĂNISMOL.
311
                              YI. Comitetul macedo-român.
   Cărând revoluţiunea de la 1848, atât în Principatele românesc! cât şi în Transilvania, o grea şi rece promordcă se pogorî peste nemul românesc de pretutindeni. Speranţa mântuirii nămulul dispăruse chiar din inimile unor bravi veterani.
   Prin convenţiunea de la Balta Liman (1849), Domnii ajunseră nisce simpli slujbaşi ai consulului rusesc, autonomia un nume, naţionalitatea ca şi îngropată, ţerile române luate ca. zălog de Rusia (1), cu gândul de a le deţine pentru tot-deauna şi chiar de a-şi întinde stăpânirea şi asupra celor-lalte provincii din Turcia europeană. Tocmai când pericolul ameninţă cu distrugere fiinţa ţărilor românesc!, de a căror sdrte se lăgă viitorul întrege! ndstre naţiuni, iată că isbucnesce răsboiul Crimeeî, cel prea binecuvîntat pentru consecinţele sale bine-făcătdre.
   După acest strălucit eveniment steua naţiunii, care a pălit un moment în faţa acelui uriaş pericol, îndată apare radidsă pe bolta cerului său înseninat ca prin farmec, ca printr’o minune dumne<Je6scă.
   Prin tractatul de la Paris (1856), Principatele românesc! sunt invitate de către puterile semnatare să-şî exprime dorinţa cum le-ar conveni ca să-şî asigure sdrtea. Posiţiunea geografică şi originea latinăscâ a poporului din aceste ţări Danubiene au determinat pe puterile mari să facă un atare act de extremă mărinimie.
   Caimacamul din Muntenia, Alexandru Ghica, care ţineâ âşâ de mult la fostul seu aghiotant domnesc D. Cosacovicî, fiind un mare patriot, convocându-se divanurile ad-hoc, ţineâ şi influenţă pentru unirea celor două Principate sub un singur Domn; Vogoridi însă, străin de nă-mul nostru, şi unelta străinului, lucră cu totul contrariu.
   Cu tdte infernalele intrigi şi colosalele pedicî ale lacomilor vecini, ideia unirii a triumfat, graţie marilor luptători de la 1848, a geniului român şi în special a împăratului frances Napoleon al III-lea, căruia naţiunea românescă şi întrega ginte latină în veci îl va fi recunos-cătdre.
   în Ianuarie 1859, colonelul Cuza a fost ales ca Domnitor de ambele Principate sub numele de Alexandru Ioan I.
   După acăstă neaşteptată fericire, o reînălţare morală a cuprins întrega ndstră naţiune. Şi ceî mai slabi de înger dintre Români pe dată 1
  (1) Grigore Tocilescu, Istoria Românilor, Bucuresc! 1900.
www.digibuc.ro
312
C. I. COSMESCU
şi-au schimbat simţimintele şi principiile. A ajuns timpul ca ori şi cine să se mândrâscă cu numele de Român.
   Macedonenii, ca şi alţi Români cari până atunci trăiau în ţările românesc! sub protecţiunea unei puteri străine—de 6re-ce cu mult mai folosit era cine-vâ de a trăi ca neromân în aceste prea încercate ţări,— pe dată se lâpădă de condiţiunea străinului.
   Cât de mândru şi fericit s’o fi simţit în acest timp răposatul D. Cosacovicî! într’un singur moment el a trebuit să se simtă răsbunat de tdte amărăciunile, cu cari l-au adăpat vreme îndelungată connaţio-naliî săi din Turcia, trăitori în stânga Dunărei.
   Apostolul n’a căutat să-şi răsbune, ceea ce îi steteâ în putere, ci s’a bucurat de pocăirea celor rătăciţi şi l-a îmbrăţişat frăţesce.
   Numai pe un singur duşman el n’a putut să-l erte în tdtă vieţa sa; pe cel care a lucrat şi lucreză pentru omorîrea consciinţeî naţionale a nămuluî său.
   Omul acesta de câte ori n’a plâns în tăcerea nopţii, gândindu-se la nenorocirile ce năvăliră asupra naţionalităţii sale din drepra Istruluî. Nelegiuirile Sfîntuluî Cosma, sacrificiile Aromănismuluî la 1821 pen-liberarea unui inimic şi pentru propria lui peire, precum şi ultima revoluţiune de la 1864 (1) a celor trei mari comune din Epir: Sa-Ma-rina, Perivoli şi Avdela, erau vecinie vii in memoria lui.
   < Şcdlă, lumină, este singura mântuire a nemuluî meu!» Acesta era devisa sa şi acestei deviso, după cum vom vede, şi-a sacrificat vieţa.
   Abiâ a trecut un an de la proclamarea ca domnitor a lui Cuza Vodă şi Cosacovicî începe să se pună pe lucru pentru realisarea vechiului său program naţional. Acum nu mai era timpul de sub a doua domnie a lui Alexandru Ghica în ţâra Muntenâscă. El n’a fost amăgit în frumâsele sale speranţe.
   Chiar după un an de la proclamarea Unirii, în 1860, Cosacovicî, 1
   (1) La 1864 Rusia intrând în luptă cu Turcia, Guvernul grecesc a fost sfătuit să ridice armele in contra Osmanliiior spre a scăpă şi pe creştinii din Macedonia. Guvernanţii din Atena, veijend turnura ce luau lucrurile prin intervenirea Angliei, Franţei şi a Sardiniei, n’au cutezat să facă pasul, la care au fost îndemnaţi. Pentru ca să nu displacă însă Curţii din Petersburg, de care grecismul aveâ trebuinţă şi frică, agenţii acestuia, archiereii din Epir şi consulul dinlanina au amăgit pe Românii din (Jisele comune, hotărîndu-i la revoltă. Nenorocirile Românilor nu costau nimic pe Grecia şi în acelaşi timp se arătă supusă ordinului rusesc. în adevăr după straşnica luptă din valea Filureană, acele mari comune au fost copleşite de armată şi aprope distruse. Atunci au perit însemnaţii omeni: Gogu Mişu, Poghiţa, Hagi-Matazi, Exarhazi, etc.
www.digibuc.ro
DIM1TRIE COSACOVICI ŞI AROMĂNISMUL.
313
după 6re-care trudă reuşesce să formeze un comitet Macedo-Român (1) dintre cei maî buni Aromâni, ce se aflau atunci în Bucurescî.
  Membrii acestui comitet erau: fraţii Goga din Olisura, poetul Mi-chail Niculescu din Târnova, Zisu $ideri din Sear şi Toma Tricopolu din Oruşova.
  Primul act al acestei grupări, care a trecut în analele istoriei ndstre, a fost un apel către fraţii din împărăţia otomană, arătându-le necesitatea de a se întruni şi a se rugă Domnului în limba lor maternă. Apelul, redigiat în limba română şi grecescă, a fost tipărit în mii de fol volante şi distribuit pretutindeni, pe unde se aflau fraţi de ai lor Aromăm (2). începutul pentru o întreprindere aşa de mare eră greu de tot. înainte de t6te lipsiau mijldcele materiale pentru înfiinţare de şcoli românescî.
  De o cam dată însă Statul românesc nu-i puteâ ajută. Atâtea nenorociri, cari au că(Jut asupra frumdseî Românii, nu se puteau înlătură într’un singur an. Tot de odată, din lipsa maturităţii parlamentare, ceea ce eră fdrte natural, guvernele se succedau la prea scurte intervale. De aceea membrii comitetului de mai sus s’au mărginit la folositorul fapt de a se pune în corespondenţă cu Aromânii din t6te părţile şi de a-i face cât se pdte mai bine cunoscuţi în ţeră şi în străinătate.
  Dejâ concursul celor mai însemnaţi 6meni le eră asigurat. Se aşteptă numai momentul oportun ca să intervie pentru procurare de mijldce
  Un mijloc eficace pentru a scăpă ţera de un jaf năprasnic şi de a se pută veni în ajutorul redeşteptării fraţilor din drepta Dunărei eră secularisarea averilor mănăstirilor închinate. în parte înfiinţarea de şcoli românesc! în Imperiul otoman, prin venitul acelor averi, justifică secuestrarea lor. Scopul filantropic nu eră depăşit. 1 2
   (1)   Gr. Grandea, în biografia lui Cosacovicî, spune: «A invocat concursul maî multora dintre fraţii seî şi nu află într’inşiî decât amorţălă şi scepticism. în cele din urmă făcu un apel publicat în gazeta Dâmboviţa, după care d-niî Goga fraţi, Zisu Sideri, Niculescu, Tricopolu l-au promis că-1 vor susţine şi vor suferi împreună tote pericolele.»
   Apelul menţionat nu s’a putut găsi în Dâmboviţa, dar nu este de creejlut că răposaţii de mai sus aveau trebuinţă de rugăminte, find dintre cei mai înfocaţi naţionalişti.
   (2)   Tatăl meu, care în acel timp eră negustor la Galaţi, a adus la Gopeşî, comuna sa natală, un exemplar din acel apel, al cărui cuprins impresionă mult pe Macedoneni. Cu tote cercetările, eu nu l-am putut găsi. După asigurarea unul vechiu profesor, el este cuprins în prefaţa macedo-română a latinisatoruluî Massim.
www.digibuc.ro
314
C. I. COSMESCU
   Sub ministerul luî N. Kretzulescu, în <Jiua de 22 Decemvrie 1862, Camera votâză acâstă secuestrare.
   Iată ce spune Buciumul din 1 Ianuarie 1863, în articolul seu intitulat :
                               «Mănăstirile române din Macedonia.
   «Sunt secoli de când Statul român clădesce, împodobesce şi întreţine mănăstiri în Macedonia, în România mare, în Valachia-mare, precum o nu-mesce Vilharduin, Euric Valansien şi alţii, precum o numesc toţi cronicarii Greci sau Români greciţî din imperiul de jos, în România (Rumelia), precum aii numit-o toţi Sultanii de când aii cucerit-o şi până în qliua de astăzi.
   «Sunt secoli de când mereu versăm comori în aceste mănăstiri române, clădite unele din timpii Justinianilor, şi altele din timpii Aţanilor şi altele din timpii Basarabilor. Atât am mai conservat în imperiul nostru de dincolo de Dunăre, cucerit şi cotropit de Turci, după ce l-au desnervat şi de-moralisat Grecii.
   «Onore eternă, recunoscinţă profundă Camerei legislative din 22 Decemvrie 1862! ! ţ)i memorabilă, egală cu <Jiua când Tudor a recucerit dreptul a ne guvernă prin noi înşi-ne, egală cu 11—13 Iunie, egală cu <Jiua când am aridicat graniţa de la Milcov! — Fie cuvîntaţî astăzi toţi câţi aii luat parte la acest măreţ vot!
   «Macedonenii geloşi de naţionalitatea lor trebue să serbeze <Jiua de 22 Decemvrie. Ei vor auji de aci înainte pe preot a se rugă lui Dumnezeu pentru dînşiî în limba patriei lor; şi junii lor vor urmă o instrucţiune naţională în limba română, după programa Ministrului Instrucţiuni, publice din Bueurescî.
   «Acesta politică naţională română trebue să surîdă forte graţios în Cabinetul Sultanilor.
   «Lui Napoleon III nu se pote să nu-î placă, fiind conform cu programa lui Napoleon I, cu care eroul modern a deschis acest secol şi era naţionalităţilor.
   «Italia şi Spania cu Portugalia aii să se felicite la acestă descoperire nouă de fraţi atât de bine dotaţi de natură ca indivizi, şi atât dotaţi de sârte eu posiţiunea lor teritorială.
   «Rusia chiar, protectorea ortodoxiei întregi, nu sciii pentru ce s’ar obstina să ne sacrifice în tot-deauna Grecilor. Noi ne-am amestecat şi ne-am versat sângele mult şi adesea-orî cu Ruşii pentru gloria lor şi pentru interesul nostru şi al lor; iar când vom începe să-î contăm ca amici, suntem şi în posiţiune şi în numer a-i interesă mai mult decât Grecii.
   —    Dar Românii, aii fost ingraţi către Rusia, — <Jic Muscalii cei proşti, cari cred că se vor găsi naţiuni, cari să abdice la naţionalitatea lor.
   —  Apoi şi Grecii, în favorea cărora s’a despuiat în tot-deauna Statul ro-
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICÎ ŞI AROMĂNISMOL.
315
mân, pentru cari Ruşii aii făcut mult mai mult decât se pretinde că ar fi făcut pentru Români.
   «Dar în politică nu este simpatie sau antipatie, nu este ură, nu este răsturnare, nu gratitudine şi ingratitudine; este numai interes. — Interesul Rusiei dar s’ar uni cu acestă politică naţională română.
   «Aşteptăm să vedem aşternerea budgetului de cheltuelî din veniturile des-robite ale acestor mănăstiri».
   1863 este un an memorabil în istoria Românismului din Em. Causa redeşteptării acestei părţi a nâmuluî a intrat în politica naţională. Ea este acum îmbrăţişată şi ajutată pe faţă de dmeni sus puşi, de conducători ai cârmei Statului.
   în acest an, Comitetul Macedo-Român, primenindu-se, îl vedem că se compune din următorii membri: D. Bolintineanu, Cesar Bolliac,
C. A. Rosetti, Christian Teii, D. Cosacovici, Iordache Goga şi Zisu Sideri.
   Noul comitet şi-a pornit acţiunea pentru atingerea sfîntului ideal al redeşteptării fraţilor Români dintre Dunăre, Adriatica şi Archipelag, prin introducerea limbii lor în şcdla şi biserica lor, printr’un apel (1) care este un capo-d’operă în genul său, ceea ce denotă înaltul patriotism, de care eraţi însufleţiţi acei nemuritori.
   Din causa importanţei ce presintă, îl dăm în întregime.
                                  «Fraţilor Români din Epir, Macedonia, Tesalia şi Albania!
   «Părţile unei naţiuni nu pot ave conseiinţă despre ele înşi-le decât numai studiind bine istoria naţiunii mume şi căutând a se apropia cât se pâte mai mult de or ginea lor.»
   «Naţiunea română este o ramură din marea naţiune a Romanilor; trebue dar să scie cine aii fost Romanii, să vaţlă ce este ea astăzi şi să cugete la ce pote fi. Tote surorile sale majore, cum Franţa, Italia, Ispania şi Portugalia, î-aii apucat înainte şi cu naţionalitatea şi cu literatura şi civilisa-ţiunea.
   «Dar Românii din Dacia Traiană, începând a cugetă să-şi desrobâscă naţionalitatea, care eră înăbuşită de alte popore străine, înainteză cu paşi mari ca să ajungă pe surorile sale şi pe mama sa Italia; şi graţie Domnului într’un timp forte scurt, partea cea liberă a României a făcut progres însemnat. Voi însă, fraţilor din Dacia lui Aurelian, voi aţi remas în-tr’o posiţiune critică şi sunteţi ameninţaţi din (ji în di a v& contopi în celelalte naţionalităţi, încongiuraţi din tâte părţile de naţionalităţi cu totul străine voue, apesaţi de pretutindenea de influenţa străină, aţi ajuns în 1
  (1) Buciumul din 6 Ianuarie 1863.
www.digibuc.ro
316
C. I. COSMESCU
stare mai a nu ve maî cunâsce pe voi înşi-ve şi a rupe tote legăturile cu fraţii voştri, maî cu semă de când nisce fanatici străini s’au ispitit a ve face să părăsiţi cu desăvârşire limba naţională.
   «Voi însă ţineţi minte faptele marilor împăraţi Constantin, ş. c. 1., ale marilor Aţani, imperatorii Românilor; voi n’aţi uitat că împăraţii Românilor au despuiat trei secole, cu împăraţii Bizanţiului, Roma nouă. Voi dar, cari aveţi să vă mândriţi cu asemenea suvenire, de cari multe alte popore ar fi gelose, ce faceţi astăzi spre a dovedi lumii că împrejurările numai v’au ţinut până acum în neacţiune, iar nu perderea suvenirilor vostre ? Dacă măcar limba naţională n’ar â perit din bisericile vostre şi din comerciul vostru, negreşit că naţionalitatea şi amorul de patrie ar fi deşteptat de mult în voi energia prin care se ţine patria, şi naţionalitatea.
   «Acesta şi numai acesta a făcut pe fraţii noştri, cei de sub Austria maî cu semă, să pâtă luptă de secoli cu naţionalităţi mult maî puternice decât acelea, între cari v’aţî găsit voî.
   «Dar voî, fraţilor, în biserică aveţi limbă străină, în afacerile vostre ve serviţi cu scriere străină, în public vorbiţi limbă străină, şi limba vostră cea maternă aţi aruncat-o în fundul unghiului, ca cum v’ar fi ruşine de dînsa: o păstraţi numai pentru femei şi copii.
   «Suntem fericiţi însă şi mărturisim recunoscinţa nostră generală surorilor nâstre, cari au păstrat vatra română şi au înveţat pe fiii lor să pronunţe tote expresiunile inimii nostre în limba patriei.
   < Dar, fraţilor, femeile vostre au păstrat Românismul între voî. Este timpul să se curme acestă letargie dintre voi! Este timpul ca limba vostră naţională să se verse din vetrele vostre în comerciul şi bisericile vostre ! Până când veţi ascultă pe străini rugând pe Dumnezeu pentru voi într’o limbă străină, pe care cei mulţi nu o înţelegeţi ? Nu este de crecţut ca acea naţiune, care a vecţut eşind din sinul ci atâţia rebelatori (1) mari, atâţia literaţi şi politici, cari au luptat pentru independenţa altor popore, să nu producă şi atâţia patrioţi adevăraţi, cât să fie de ajuns a scote şi naţionalitatea lor din vârtejul străinilor, unde este aprâpe a se înecă.
   «Gândiţi-vă cât este dulce a rugă cine-vâ pe Dumnezeul său în limba patriei şi cât este de amar a-1 rugă într’o limbă străină, în care să nu scie ce şlice, să nu scie ce cere.
   «Cugetaţi cât v’ar fi de plăcut vouă, femeilor şi copiilor voştri, a ascultă prin biserici sântele slujbe în limba naţională; şi ce mare bucurie aţi ave când aţi vede pe copilaşii voştri învăţând carte în limba românescă, pe care o înţelegeţi toţi, paralel cu cea grecescă (2). Ce fericiţi aţi fi să-î auriţi 1 2
   (1) Răsboinicî.
   (2)   în paralel cu cea grecescă, pentru că, după judecata sănătosă a marilor omeni din acest comitet, limba maternă ar pute fi cu mai multă uşurinţă îmbrăţişată chiar de către cei mai rătăciţi Români.
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICÎ ŞI AROMĂNISMUL.
317
spuindu-ve că la şcolă învaţă în limba sa maternă să-şi iubescă pe Dumnezeu, pe părinţi şi ţeră!
   «Acestea sunt basele, ce ne-ati îndemnat pe noi să formăm în Bucuresci un comitet cu titlul: Macedo-Român.
   «Misiunea sa nu este alta decât a vede şi pe aceste doue milione de Români dintre Dunăre, Adriatica şi Archipel, ascultând preceptele religiuniî în limba naţională, conform programei trasă de Ministerul Instrucţiunii publice din capitala României; voim să vedem pe fraţii noştri gemeni din Macedonia, Tesalia şi Epir cum şi pe aceia din Elada liberă, că recunosc pe fraţii lor dintre Tisa, Dunăre, Marea Negră şi Dnistru, cari fac parte din naţiunea cea mare şi gloriosă, ce se întinde de la Oceanul Atlantic şi până la Marea Negră şi care a dominat odată peste iotă lumea cunoscută; că recunosc în fine pe aceşti fraţi, cari îi privesc cu inima sfâşiată de durere, cum îşi perd naţionalitatea în aşa mare depărtare de noi şi în mijlocul atâtor naţiuni de diferite rase.
   «Comitetul Macedo-Român din Bucuresci a luat însărcinarea a dirigiâ introducerea limbii naţionale în tâte oraşele şi târgurile românesă, ast-fel cum să vedem într’o (}i pe tâte 14 milione de Români avend o singură limbă cultă, care nu pâte fi alta decât cea din Dacia Traiană, care a ajuns a rivalisă la frumuseţe cu limba italiană. Cere însă şi concursul vostru al tuturor, după mijlocele fie-căruia, invitând să ve formaţi şi voi comitete pe orî-unde sunt Români mai concentraţi, cari comitete, în strînse legături cu comitetul central din Bucuresci, să lucreze în comun acord pentru reali-sarea scopului naţional.
   «Gândiţi-ve, fraţilor, că momentul este propice pentru acesta mare întreprindere a Românilor; că Dumnedeu protege pe cei ce luereză în numele seu şi că responsabilitatea va fi greă asupra celor ce se vor arătă îndărătnici.
   «P. Boliutinennu, 1). CosacovicI, Iordaclie Goga, Zissu Sideri, Clir. Teii, Cesar Bol-liac, C. A. Rosetti.»
   Unirea legăturilor dintre fraţii din drepta Dunărei cu ceî dintre Tisa, Dunărea, Marea Negră şi Nistru; o singură limbă literară, cea din România, care se apropie în frumuseţe cu cea italiană, însemnăză unitatea culturală a tuturor Românilor, care este cea mai puternică legătură. Sublim ideal!
   Limba naţională introdusă în şcoli, conform programei trase de Ministerul Instrucţiunii publice, este iarăşi un punct însemnat, care s’a şi realisat în ciuda celor cu idei mărginite.
   Acest sublim ideal, propagat prin 4iare> mal ales prin Buciumul, Românul şi Dâmboviţa, eră îmbrăţişat cu drag din partea publicului.
   în anul acesta se tipăresce cartea neîntrecutului patriot feolinti-neanu: Călătorii la Românii din Macedonia şi muntele Athos, care a avut puternic răsunet în păturile cele mal de jos ale naţiunii ndstre.
www.digibuc.ro
318
C. I. COSMESCU
Poporul român eră entusiasmat de descoperirea unui popor frate, prea lăudat şi de către scriitorii străini pentru faptele şi aptitudinile sale.
   începu a se face o discuţiune asupra statisticei Aromânilor. Inimicii nămuluî nostru eră natural să-î arate cât mai neînsemnaţi din acest punct de vedere.
   învăţaţii noştri naţionalişti, pe lângă afirmările lui Bolintineanu, au făcut apel la mărturiile cronicarilor bizantini, mai ales Nicetas Conia-tes, care arătă locuinţele Românilor pe o mare întindere, a cronicarilor francesî, ca Vilhardouin de Flandra, Pouqueville, a lui Benjamin de Tudella, Leake, Ami Bouă, Hammer (1), Lejan (2) şi Heuzey et Daumet (3), etc.
   Unul dintre cel dintâi care a dat impulsul la aceste cercetări, despre Românii din drăpta Istrulul pe terenul publicităţii, este D. Cosacovicî.
   încă din anul 1859, anul unirii, începu prin gazeta «Dâmboviţa» să facă cunoscut fericiţilor fraţi din România limba şi istoria fraţilor lor din Dacia Aureliană.
   Articolul seu cu privire la dialectul m.-român (4) este de mare importanţă, avend în vedere restrînsele cunoscinţe ale filologiei române din acea epocă şi neîntrebuinţarea lor pe terenul istoric.
   Prin cercetările linguistice, Cosacovicî emite o părere, aşa de combătută cu mult în urma luî de marii noştri istorici, ca d-1 A. D. Xenopol, anume: Aromânii sunt unul şi acelaşi popor cu ceî-lalţî Români,, sunt urmaşii coloniştilor luî Aurelian. Părerea luî Cosacovicî va eşi triumfătdre.
   Tot în acel an Cosacovicî începe în «Dâmboviţa» o serie de articole cu privire la Istoria Românilor din Peninsula Balcanică, care serie însă rămâne neisprăvită (5). în acestă lucrare el se cam conduce de manualul lui A. Treb. Laurian.                                  ’
   în 1862 Cosacovicî, împreună cu bunul său amic Clisureanul lor * 2 3 4 5
  ii) Hammer, Histoire de l'Empire ottoman, 1840.
  (2) Lejan, Ethnographie de la Turquie d'Europe, Gotha 1861.
   (3)  Heuzey et Daumet, Mission en Macedoine, Paris 1864. — România literară, laş! 1855. — Franşois Lenormant, Pâtres vallaques de la Grece, Paris 1865. — Foia pentru minte, Braşov 1863, un articol reprodus în Lepturariul luî Pumnul.
   (4) Dâmboviţa, anul I, No. 56. Din nenorocire acest numer nu se găsesce la Academia Română, spre insera ac! articolul în cestiune.
   (5)  Dâmboviţa, Anul I, 1859, din 13, 23 şi 30 Maiu, din 6, 10 şi 13 Iunie, din 1, 12 şi 19 August, din 2, 16 şi 19 Septemvrie.
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICÎ ŞI AROMĂNISMUL.
319
dache Goga, au tipărit cu spesele lor Gramatica Macedo-Română (1) a luî Massim, care este preţidsă şi prin poesiile în dialectul m.-român ale luî Michail Niculescu.
   în anul 1863 Gramatica luî Boiagi se retipâresce cu spesele ilustrului Costache Negri, cu o prefaţă de Dimitrie Bolintineanu, ceea ce este un înalt act de patriotism, scăpând de la peire un monument aşâ de preţios.
   în ceea ce privesce polemicele cu penele duşmândse faţă de Aromânî, mai ales ca cele grecescî, Cosacovicî eră un apărător, un combatant neadormit.
   «Dacă bătrânul nostru se indignă une-orî de ce-vâ, eră când fiarele române, din nedibăcie sau ignoranţă, scăpau cuvinte, cari atingeau demnitatea Românilor din Pind. Dar fiţî siguri că nu scăpă nicî unul din (fiarele cari păcătuiai! fără de un răspuns public din partea luî (2).»
   Ce-vâ mai mult: Cosacovicî în acestă cestiune nu menagiâ nicî sexul frumos, atacând cu termeni cam cru<Jî, deşi dînsul în tinereţele sale a fost un cavaler desăvârşit.
   Ca probă putem vedâ articolul său în Dâmboviţa din 3 Ianuarie 1859, prin care atacă pe o literată francesă, alcătuitdrea uneî colec-ţiunî de cântece poporale sîrbescî.
   Iată cum sună articolul în cestiune:
           «Domnule Redactor,
   «Vă rog să binevoiţi a face loc acestor puţine linii în estimabila D-v. foe.
   «Bărbaţii cei luminaţi şi drepţi (<Jic drepţi, pentru că unii bărbaţi sunt însăşi răutatea!) s’aii constrîns tot-de-auna a face să dispară ura care există între naţiuni şi religiunî, ura, fiica întunericului, ce a causat atâtea rele geniului uman.
   «Dama francesă care, traducând cântecele poporale sîrbescî ale bravilor noştri vecini, a observat că Macedono-Româniî pronuţeză des în limba lor pe litera ţ, prin urmare după părerea D-nei, Macedono-Româniî se pot supranumi finfarî. E de mirare că până acum istoriografii şi geografii n’aii reconmandat-o la. .. vr’o Academie dip Groenlandia ca să-şi primescă meritata cunună de laur (nu de cel latinesc) pentru gintila D-eî părere.
   «Cât despre ceea ce aii lucrat Macedono-Româniî în parte-le şi pentru Români în genere, voii! vorbi altă dată mai pe larg.
   «1858 Decemvrie 23.                       «Sunt al D-vostre sincer amic
                                                   «D. Kozacovicl.» 1 2
  (1)  I. C. Massim, Rapida idee de Gramatică Macedo-Românescă (compusă după gramatica lui Michail G. Boiagi, Viena 1813), tipărită cu spesele d-lor G. Goga şi D. Cosacovicî, ca să se împartă gratuit Românilor din drepta Dunărei, Bucurescî 1862.
  (2) Gr. Grandea, în «Albina Pinduluî», 1. c.
www.digibuc.ro
320
C. I. COSMESCU
   A vorbi de rău pe Românii din Macedonia, pentru Cosacovicî eră un sacrilegiu, o crimă de lesnaţionalitate, o colosală stupiditate, cu atât mai mult dacă aşâ ce-vâ veniâ din partea unor inconştienţi cu numele de Români.
   Poreclele cuţovlah şi ţinţar îl supărau peste măsură.
   «Auqlî, qliceâ dînsul, nisce capre râiose, cari de frica şi înjosirea lor ne-au împrumutat numele de Romă, după cum ciorele au voit să se facă porumbei, pe cari l-am liberat prin sângele nostru, nisce capete grose, Ocanii, îşi permit astăzi ca să-şi bată joc de cei mai curaţi strănepoţi ai Romanilor, al căror nume Românii cu fală l-au păstrat, ceea ce şi î-a mântuit din noianul năvălitorilor.
   «Numele nostru, costumul naţional, seriosele nostre moravuri arată cu prisosinţă că suntem indiscutabilii descendenţi ai stăpânitorilor lumii de odinioră. Cine altul a ţinut mai mult la onore ca poporul nostru? El a părăsit câmpia cu tote bogăţiile sale şi s’a refugiat în creerii munţilor celor neabordabilî, pentru ca onorea familiei, demnitatea de om, să fie neatinse, lucruri pe cari dînsul în tot-deauna le apărase şi le apără cu sacrificiul vieţii.
   «Cu atât mai mult te revoltă, spunea bătrânul, sunt revoltat şi este de revoltat, când cei cari au neobrăzarea să ne insulte fără nici o dreptate recunosc superioritatea naţionalităţii nostre faţă de a lor, fiind între aceste naţionalităţi aceeaşi deosebire ca între aur şi alamă, sau ca între argint şi cositor.
   «Acest adevăr dînşii îl cunosc forte bine, căci strălucesce ca lumina sore-lui şi nu se pote ascunde. Câţi omeni mari n’a scos poporul aromânesc prin cari se ilustreză nu numai nemul nostru, ci şi atâtea alte nemuri ? ! Aici în România mai întrega pătură conducătore îşi are originea din românismul din Turcia. Peste munţi mai acelaşi lucru. Astăţli baronul şi mitropolitul Şaguna este adevăratul lor conducător. Dar Grecii, Grecii cari se mândresc cu aţâţi fraţi ai noştri (l)—şi începea să-i numescă—, ei, drept 1
  (1)   Coletti, Vlahopulo, fost ministru, Colocolroni poreclit şi Vlahos, Carascaki, Nichita Turcofagul, colonelul Perevos, generalul Macriani, Rangu, Griziotti, Deliany Tiopu, cinci fraţi Vlahu, Teodor şi Eftimie Vlahava, Delazâro, Mandal, Caracaş, Caras, Lejeniot, Ciongă, Caciandoni, Meţovoniti, Diamandi, Carataşu, Hristoda Hagi Cristea, Psira, Necotu, trei fraţi Ciatia, Cionda Costa, Iani Costa, Laze), doi fraţi Başdechî, doi fraţi Ioni Grivenitul, Pita, Beida, popa Dimaş, popa Costa şi Diacu. Binefăcătorul lor baron Şina, Voscopoleanul şi alţii, ca Dionisie Piru, membrul universităţii din Atena, Michail Botti, legist; Nufa, Postolana, Meţoveanul, capul museului de antichităţi din Atena, căpitanii Hagi Petru, numit Vlahava, Andruţul şi fiul seu Odisa, Jaga, Bucuvala, Palasca, Leascu, Coţar, Ioti, Alex. Nuţu, Dracu, fărşirotul Zerva, Fortumaru, Lambru, Darvari din Clisura şi alţi mulţi. Printre binefăcătorii de mai pe urmă, menţionăm Sturnari, Tuşiţa şi Averof; iar ca învăţaţi : Pantazi din Cruşova.
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICÎ ŞI AROMĂNISMUL.
321
recunoscinţă, să ne fie duşmani?! dar Sîrbii şi dînşii, drept recunoscinţă, să ne hărăzescă cu numele de ţinţar ?! Din nemul nostru au eşit omeni, cu cari se mândresc Maghiarii, chiar şi civilisatul nem al Germanilor! Ce probeză acăsta?!
   «Românul nostru, şi fără a merge la şcolă, învaţă să scrie şi să cetescă. Fără a sci carte şi fără de nici un capital, se duce în străinătate şi face avere pe calea cinstită.
   «Cine altul are mai mult decât dînsul spiritul de economie, dorul de muncă şi dorinţa ca numele seu să fie auşlit, să trăcă la nemurire?!
   «Nu numai cei cu averi, prin donaţiunî către comunităţi, prin măritişuri de fete sărace, prin construiri de drumuri şi cişmele sau şipote, prin clădiri de biserici, şcole şi spitale, caută să se facă cunoscuţi şi stimaţi, dar încă şi cei săraci, bună-oră cum s’a întîmplat cu tînerul acela, care s’a făcut tâlhar numai şi numai ca fetele din sat să-î scoţă cântec. . .»
   Cu entusiasm vorbiâ Cosacovicî despre naţiunea sa şi când a ajuns într’o vârstă înaintată. Inima sa pururea a fost tînără.
   Nu lăsă nici un (Jiar necetit, numai şi numai ca nici unul care ar fi îndrăsnit să spue vre-un neadevăr jignitor pentru nărnul său să nu rămână fără răspuns.
   Vederea bătrânului luptător slăbise rău încă de pe la 1863. De aceea el punea pe alţii ca să-i cetăscă (Jiarele şi să-î scrie ce le dicta.
   Dar nu eră de trebuinţă ca să cheme pe cine-vă, căci casa sa din Dălul Spirei (1) era ca şi o mănăstire pentru Aurelieni, cum se nu-miau pe atunci Românii din Dacia lui Aurelian.
   T6te întrunirile Comitetului se făceau la dînsul. Cel mai de jos din-
(V. Bolintineanu, Călătorii la Românii din Macedonia, pag. 106, şi broşura mea: RSspuns, Bucurescî 1896.)
  în Sîrbia, fiind cele mai însemnate familii din Belgrad de origine macedo-ro-mână, sunt mulţi dintre fraţii noştri, cari au ajuns la înalte posturi. Ţinţar Iancu este eroul de frunte, care a luptat pentru neatârnarea ţârii. Vladan Gheorghevicî, fost prim-ministru, învăţatul Nicolicî, valorosul general Ţinţar Marcovicî sunt Aromâni. Ţinţar lanco a fost din Beala, Ţinţar Marcovicî din Ohrida, Vladan Gheorghevicî, fost Prim-ministru, se trage din Turghia, Vasa Popovicî, fost Ministru al Instrucţiunii publice şi al Cultelor, din Gopeşî, fraţii Sobotici din Catraniţa. Părinţii lor au trăit la Neusatz. Unul dintre aceşti fraţi este guvernator în Vladivos* toc. Şi în Bulgaria sunt nisce însemnaţi omeni de origine macedo-română, după cum e de pildă: Radef şi Tachef. Cei mai însemnaţi comercianţi sunt Români. (V. O căletorie de la Bucurescî lu Monastir, în «Gazeta Macedoniei».—ies Roumains de l'Ano Valachie par de Morangier. — Le Glaneur Moldo-Valaque, Iassy 1841, şi G. Misail, în Alb. M.-Român, p. 78.)
  (1) Acestă casă eră în colţul dintre stradele 13 Septemvrie şi strada Casarmeî.
    Analele A. R.—Tom. XXV.—Memoriile Seef, Literare.
81
www.digibuc.ro
322
C. I. COSMESCU
tre Aromâni aveâ liberă intrare în acăstă casă, unde eră ajutat şi încurajat materialicesce şi moralicesce.
  Cosacovici îşi iubiâ fraţii cu o pasiune nemărginită, cum cei mai mulţi dintre muritori, mai ales cei din (Jilele materialismului triumfător, nici că-şi pot închipui măcar.
                    VII. Şc61a macedoromână.
  Comitetul macedo român, condus de înalta şi umanitara ideie de a redeşteptă pe fraţii Aromâni prin mijldce aprobate de popdrele civilisate— primul lui scop fiind unirea şi înfrăţirea naţionalităţilor balcanice,—în marginea posibilităţii a lucrat în aceşti trei ani cu un deosebit succes.
  El a reuşit să facă câte-vâ sucursale în şi afară din România, de aceea începu să se întituleze: Comitetul central macedo-român.
  Activitatea Comitetului până aci a constat în a ţină corespondenţa, de alt-fel fdrte numerdsă şi importantă, cu Românii din tdte părţile, până şi cu cei din Grecia, precum şi cu străinii filo-români; a pole-misâ cu foile duşmăndse, mai ales cu cele grecesci, cari cu furie începură să atace nemul nostru şi pe acest comitet, denunţându-1 Guvernului otoman ca periculos ordinei publice şi propriei sale existenţe. Modul cum agenţii grecismului sciau să denatureze apelul, corespondenţa şi publicaţiunile de prin <Jiare ale Comitetului nostru, nu pdte fi apreciat exact nici prin închipuire chiar, decât cercetând şi cetind actele lor în original. Perversitatea şi sălbăticia, cu cari s’au năpustit asupra mişcării de reînviere naţională, este mai mult decât revoltâtdre. Marii noştri luptători însă nu s’au speriat cu tdtă puterea religidsă şi politică, ce Grecismul aveâ în împărăţia sultanilor.
  Comitetul nostru a mai strîns de la bunii patrioţi 6re-cari sume de bani, pe cari le-a distribuit ca ajutor unor comune românesci din Turcia, comune cari au răspuns la apelul său. Ast-fel este ajutorul de 50 lire turcesci, ce s’a înaintat comunelor Bojdov şi Şatra (1), ambele locuite de Români din tribul Fărşiroţilor.
  Tineri şi preoţi începură să vie la Bucuresci din acele părţi trans-danubiene spre a se pregăti în şcdla românâscă pentru apostolatul răspândirii adevăratei credinţe şi învăţături.
  Pentru cariera popescă a venit un diacon din Salonic, al cărui nume nu ne este cunoscut, şi tînerul Gheorghe al lui popa Mihali din Târ-nova, lângă Monastir. 1
  (1) V. la Anexe Buciumul din Iunie 1863.
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICÎ ŞI A ROMÂNISMUL.
323
   Alţi do! tineri (1) au fost pregătiţi ca să mârgă în comunele lor spre a deschide şcoli în limba nâstră. Mijlâcele materiale lipsiau. De aceea s’a apelat la toţi bunii patrioţi din România şi din Austro-Ungaria, ca să contribue pentru acâstă faptă naţională. Marele Mitropolit Şa-guna a fost rugat să binecuvinteze acăstă mârăţă întreprindere pentru reînălţarea şi mântuirea sufletescă a fraţilor săi Aromăm.
   Ministrul Cultelor de atunci a autorisat acâstă contribuţiune naţională dând celor doi juni apostoli o condică legalisată pentru strînge-rea de ajutâre, ca mărinimoşil Români să fie siguri de buna întrebuinţare a donaţiuniî lor.
   De asemenea prea patriotica direcţiune a (Jiaruluî Buciumul a deschis liste de subscripţiune pentru deschiderea acestor şc61e, spunend în apelul său, ca ajutârele să se înainteze însemnatului negustor din Capitală şi bun Român, Boscu.
   Marii patrioţi, car! formau acest comitet de fericită memorie, aii în-trevădut de la început câtă importanţă presintă pentru existenţa unu! popor biserica naţională. Cea mai mare nenorocire a Românismului din Peninsulă tocmai de acî a provenit, fîind-că a că<Jut cu totul sub influenţa nimicitdre a grecismului din causa bisericii grecesc!. Şi cea mal mare fericire pentru fraţi! din Transilvania a fost biserica lor naţională, fără de care el aveau mai multe şanse de a fi contopiţi cu naţionalităţile înconjurătâre, atât din causa civilisaţiunif, cât şi din a interesului, causa unirii cu biserica apuseană (2).
   De aceea membrii comitetului nostru, după studiul făcut în acest interval de trei ani, hotărîră ca, pe lângă înfiinţare de şcoli, de la început să clădâscă în unele comune din Turcia biserici şi să înfiinţeze la Salonic sad la Monastir un seminar, care să formeze preoţi, învăţători şi cântăreţi. Pentru întreprinderea lor se cereau însemnate mij-16ce materiale, se cereâ pentru atingerea frumosului ideal naţional intervenirea Guvernului românesc.
   Din nenorocire, în anul 1863, acest ajutor nu s’a putut obţină din următorul motiv: Ministerul N. Kretzulescu n’a adus la îndeplinire memorabila hotărîre a Camerei legislative din 22 Decemvrie 1862, cu privire la secularisarea averilor mănăstirilor închinate şi îndepărtarea 1 2
   (1)  Unul dintre aceştia a fost D. Atanasescu, cel dintâiu învăţător al şcolelor românesc! din Turcia. (V. Macedonia de Tache Ionescu, pag. 13, Bucurescî 1897.)
   (2)   Poporele creştine din Imperiul turcesc întru atâta trăesc şi etnicesce sub scutul legii, întru cât ele au biserica lor. în biserică se concentreză şi prin biserică se exercită o mare parte a drepturilor civile, căsători!, succesiuni, testamente, divorţ, administrarea fondurilor şcolare şi bisericesc! şi a instituţiunilor de binefacere.
www.digibuc.ro
324
C. I. COSMESCTJ
limbii grecescî din biserici Din causa uneltirilor de tot felul şi in-tervenţiunii conducătorilor bisericii şi aî politicei grecescî pe lângă cabinetele europene, temendu-se de ce-va complicaţiunî ameninţătdre pentru România, cea prea tîneră, acest minister, într’un consiliu al seu, hotărăsce suspendarea secularisăriî, ceea ce a şi provocat demisionarea Cabinetului întrega ţeră eră pentru mântuirea averilor şi ridicarea demnităţii sale aşa de nesocotite în curs de secole din partea acelor musafiri atât de periculoşi şi neumani Ministerului Kretzulescu urmâză ministerul gigantului Michail Ko-gălniceanu (12 Octomvrie 1863—24 Ianuarie 1865).                     *
   Maî toţi membrii acestui cabinet erau cunoscuţi ca apostoli şi martiri aî nemuluî prin sacrificiile şi abnegaţiunea lor. De aceea a şi fost salutat cu bucurie de întrăga suflare românescă, ale căreî speranţe în noul minister, fiind fundate, nicî n’au fost desminţite.
   La marile fapte, carî ilustrâză pe vecî acest minister şi pe Domnitorul ţeriî, ca desfiinţarea clăcîî şi împroprietărirea ţăranilor, legea prin care învăţămîntul primar devine obligatoriu şi gratuit, şi atâtea alte legî organice de cea maî înaltă importanţă, pentru ca România să pdtă păşi pe calea progresului şi a civilisaţiuniî, se maî adaugă seculari-sarea definitivă a averilor mănăstirilor închinate, de care fapt stă strîns legată înfiinţarea şcdlelor macedo-române.
   în acest minister ca Ministru al Instrucţiunii publice şi al Cultelor figură Z>. Bolintineanu, cel care, cu ocasiunea secularisăriî mănăstirilor, într’o clipă putea deveni bogat (1). Ondrea, integritatea, patriotismul luî erau. din domeniul idealului.
   Ca director al acestui minister a fost renumitul naţionalist V. A. Urechiă, care în tot timpul vieţii sale a fost un neadormit veteran pentru cultura românescă din drepta Istruluî.
   De asemenea Vodă, care până atunci nu alunecase pe calea tiraniei, eră animat de cele maî frumdse intenţiunî faţă de Aromâni.
   De aceea se puteâ cundsce de maî nainte că sub acest guvern se va face şi un alt acţ de mâna întâia, care să ilustreze cu o pagină maî mult istoria de redeşteptare a nămuhrî nostru, anume: înfiinţarea de şcdle, de focare românescî în provinciile imperiului din drăpta Dunărei.
   Românii din Principatele-Unite, scăpând de întunericul secular, în pripă caută să mântue pe fraţii lor de aceeaşi nenorocire, causată de 1
   (1) V. în Apărarea Naţională din 1901 articolul: 1). Bolintineanu, de naţionalistul profesor şi poet Păun.
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICÎ ŞI AROMĂNISMUL.
325
aceiaşi neamici, şi să-î lumineze, pentru folosul şi gloria nemului, precum şi pentru întărirea împărăţiei, în care eî trăesc.
   Iată memorabilele cuvinte ale marelui Ioan Brătianu în acestă ordine de idei: «Deşteptarea Românilor din Macedonia va întări Turcia şi noi, cu tâte greşelile Turciei, avem nevoie să-î întărim, căci întărindu-î, pe noi ne întărim» (l).
   Rămâne bine stabilit şi documentat că pentru redeşteptarea valorosului element românesc din Peninsula Balcanică au fost considera-ţiunî nu numai de obligativitatea consciinţei naţionale, ci şi de înaltă ordine politică. Timpul a dat mai multă tărie genialelor vederi ale marilor politici şi apostoli ai naţiunii năstre.
                                                *
                                               * *
   în anul 1864 se iea istorica hotărîre de a se înfiinţa în Bucuresci, prin ajutăre date de minister (2) şi de bunii Români, o şcdlă-internat, cu misiunea de a formă pe apostolii Românismului din împărăţia otomană.
   Se vede că înfiinţarea unui seminar sau a unui institut similar la Monastir sau la Salonic s’a crezut neoportun pentru acele timpuri, luându-se în vedere dificultăţile ce putea să întîmpine acea şcălă pentru buna ei funcţionare.
   Tot de odată, trăind în România, acei tineri erau să dobândescă o educaţiune naţionalistă, ridicându-se moralul şi vederile lor prin respirarea din entusiasmul ce domină atunci întrega suflare din fru-măsele şi prea invidiatale Principate-Dunărene.
   Acestă consideraţiune eră bine gândită.
   înfiinţarea Şcălei macedo-române din Bucuresci se face abiâ în anul 1865.
   Pentru aducerea de elevi din comunele românesc! din Turcia a fost însărcinat călugărul Averchie (3). însărcinarea acesta de alt-fel eră 1 2 3
  (1) Marele Kogălniceanu în acăstă privinţă tţiceâ : «Deşteptarea elementului român
va asigura un factor mai mult întăritor României.»                 *
  (2)   Pentru prima dată se menţioneză în budgetul Statului suma de 14.000 lei, pentru şcolele românescî din Macedonia. Statul dar până atunci subvenţiona şcole din Bucuresci şi primele şcole din Macedonia cu ce-vâ din cheltuelile extraordinare şi cu ajutorele date de unele Primării din ţeră, ca cea din Iaşi, care întreţinea şcola din Perivole, etc.
  (V. Discursurile din 8 şi 10 Decemvrie 1901, de Spiru Haret şi D. Sturdza.)
  (3)   Călugărul Averchie s’a născut în anul 1818 în comuna Abela saă Avdela. Eră din familia lui Jaciu Barda, primar al comunei în timpul lui Aii Paşa, tiranul din Ianina. Nu se scie prin ce împrejurări a ajuns Averchie călugăr la Sf. Munte. în
www.digibuc.ro
326
C. I, COSMESCU
f<5rte greâ, avându-se în vedere că, din causa lipsei de trenuri pe atunci, distanţa dintre România şi Macedonia erâ înspăimântătdre chiar. Călătoria dură o lună. Deci când vre-unul trecea în stânga Dunărei, erâ sinonim cu a-şî luă lumea în cap. De aceea şi rentdrcerea lui erâ problematică. Călugărul însă fiind şiret a reuşit să recruteze câţi-vâ tineri, vre-o <Jece (1), din comuna sa natală Avdela şi de la Colibele- * *
anul -1862, el vine în România ca represintant al mănăstirilor sf. Pavel şi Ivim din muntele Atos, cu ocasiunea procesului secularisării averilor mănăstiresc!. Cum se vede, Averchie erâ apreţiat de fanatic grec, pentru ca superiorii lui să-î dea o atare delicată însărcinare. Egumenul nostru însă, venind în contact cu patrioţii români şi el fiind Român, începu să-şi schimbe gândurile, cu cari pornise de la Sf. Munte. La biserica Radu Vodă din Bucuresci, biserică închinată Iviruluî cu morile şi averile sale, Cesar Bolliac se ducea mal des ca să-l visiteze pe Averchie, cu ce-vâ în urmă devenit Archimandrit. Se spune că Bolliac l-ar fi dăruit cu vre-o patru mii lei pe călugărul nostru, căruia de alt-fel nu-I displăceau banii. Superiorii lui, simţindu-I purtarea, l-au rechemat; dar Averchie n’a mai voit să mergâ la Sf. Munte.
  *Şi eu hiu Român!» exclamarea lui Averchie cu ocasiunea defilării tinerei armate pe platoul Cotrocenilor, în faţa lui Vodă Cuza, a rămas proverbială.
  Restul vieţii sale de la 1871 a fost întunecat şi nu se scie unde şî-a dat sufletul.
  (V. C. Bolliac, Monastirile închinate, şi T. Burada, Cercetăm despre şcolele române dm Turcia.)
  (1)   în Albumul Macedo-Român, p. 85, figureză portretul acestor primi şcolari macedo-români cu directorul lor, părintele Averchie.
  Menţionăm pe cei cari n’au fost uitaţi. Din Abella: Tuliu Tacit, G. Băut, morţi în serviciul cauzei; Iuliu Caragiani mort student; Mărgăriţi ajuns farmacist, împuşcat; 7. Tomescu, învăţător; D. Papinian, inspector silvic; din Perivoli: G. Perdichi, părintele D. Constantinescu şi D. Şumba, în serviciul cestiunii naţionale întrega vieţă; Apostol Teodoreanu, funcţionar al Căilor Ferate Române, mort din accident; Domenic Goma are pension la Ploesci; Gulioti, director al gimnasiului din Brăila;
B. Abeleanu, institutor la Giurgiu; Buşii şi B. loachim din Abela. Din Verghia sau de la Câlive: B. Badralexi, veteran învăţător; N. Popilian, Guşu Popa-Costa, au fost dintre cei dintâi învăţători; Economii, ajuns doctor; Constantin Cairetti, baritonul teatrului român, a fost profesor al gimnasiului din Monastir. Din Blaţa: Andrei Bagav, coleg de şcolâ şi de gimnasiu cu C. Cairetti. Din Gopeşi: N. Cos-mescu, şl-a făcut datoria; B. Nicolescu din Târnova, acelaşi lucru ; F. Apostolescu din Ohrida; C. lonescu Chirana şi Sergiu Dumitrescu din Nevesca, la fel; N. Ţipwri şi Caili din Metzova; Simola, funcţionar la telegrafie; Simuleanu, negustor şi Dedu din Clisura, nu; Cuza, nepotul unui archiereu din Volo; lonescu, poreclit Caloiani din Bitolia, Liofa din Veles, nu; Eftimie Majari din Perlepe, mort elev; H. Milga> cântăreţ la Pesta. Au mai fost elevi ai acestei şcoli şi tineri cari nu erau de origine macedo-română. Menţionăm pe Simeon Petrescu din Silistra, maestru de gimnastică, cu încă un concetăţean al său. Din Bucuresci au fost doi fraţi. Unul din el este maior. Părintele Vârnav a adus din Cavala pe elevii Nacu şi Teodor Fesa. Din Magarova a fost Br. Licea.
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICI ŞI AROMĂNISMDL.
327
luî-Badralexi, aî cărei cetăţeni sunt colonişti ai celei dintâi, şi din Perivoli, Părinţii ţin să-şi vadă copiii fericiţi.
  De sigur aceşti tineri nu puteau fi dintre familiile de sus, ci din cele cu o modestă stare materială, dar, cu mică excepţiune, mai tdte cu un trecut recomandabil. Viitorii apostoli aî Aromănismului, ca şi cei aî lui Christ, nu puteau fi decât din clasa celor asupriţi de s<5rte. în schimb însă, după cum se va vede din cele ce dînşiî au făcut şi au îndurat pentru triumful sublimei şi dreptei cause, au fost prea bogaţi cu sufletul.
  în luna lui Octomvrie, anul 1865, se deschide Şcdla macedo română în casele din curtea bisericii cu hramul Sânţii Apostoli.
  Sosirea viitorilor apostoli ai Românismului transdanubian şi deschiderea acestei şcdle a fost salutată de inteligenţa românescă ca un splendid eveniment naţional.
  Prea regretatul V. A. Urechiă, pe atunci în fldrea tinereţeî, iată cum se exprimă în articolul său: Macedo-Români şi Românismul nu pere. din «Buletinul Instrucţiunii publice»:
  «Din fundul Pinduluî, Ministerul Instrucţiunii publice a adus în Bucu-rescî un număr de juni Români-Macedoneni, destinaţi a învăţă limba cultă a naţionalităţii lor române, ca apoi să devie la rândul lor apostolii limbii şi naţionalităţii lor în mijlocul patriei natale.
  «Este o mândrie şi plăcere a-i vede în costumul lor naţional şi <jlicendu-şi «în dialectul lor macedo-român: *Noî Mm Români/» (Noi suntem Români).»
  Cel care se bucură mai mult eră D. Cosacovici. Bătrânul veteran al Românismului din Peninsula Emulul îşi vedeâ visul realisându-se. Pe aceşti băeţî dînsul iî iubiâ ca pe proprii săi fii. îi visitâ adesea şi chiar îî invită acasă la dînsul.
  Dar eî mai erau şi favoriţii lui Vodă. Nu numai că elevii macedoneni au fost îmbrăcaţi intr’o uniformă galantă, dar încă li s’au dat şi arme. De aceşti copii răsfăţaţi nimeni nu se puteâ atinge. în afară din oraş şi în oraş chiar ei umblau înarmaţi. Erau mândri ca şi cum ar fi fost feciori de prinţi. Se simţiau fericiţi.   '
  Acestă şcolă la început a avut apr<5pe două-<Jecî de bursieri, de 6re-ce, pe lângă băeţiî aduşi de părintele Averchie, s’au mai primit şi tineri macedoneni, cari se găsiau aici în ţără.
  Peste doî ani (1867), Averchie s’a mai dus încă odată în Epir, de unde a adus încă o serie de elevi. Ou aceşti noi aduşi, Şc61a macedo-român ă numără peste 40 de elevi. Prin şc<51ă însă au trecut peste o sută de elevi.                .
  Directorul de studii al Şcdleî macedo-române de la Sf. Apostoli a fost
www.digibuc.ro
328
C. I. COSMESCU
marele latinist Massim. Atât el cât şi ceî-lalţî profesori predau cursurile gratuit. Mulţumirea sufletescă că munca lor are să < aducă frumdse re-sultate Românismului eră cea mai nepreţuită răsplată. Numai trăind într’o atare epocă de regenerare am pute să pricepem pe naţionaliştii noştri de atunci. Şi acestor Români Aromânii le datoresc recunoscinţă.
   Iată numele lor şi materiile ce au predat:
   1. C. Massim, profesor de limba latină şi română.
   Ilie Anghelescu, profesor de matematici.
   Tănăsescu, pe la 1867, funcţioneză ca profesor de limba francesă.
   I. Cartu, de musica vocală, desemn şi caligrafie.
   llarian, urmeză după Cartu. El face cor cu elevii.
   Săulescu, vine în locul lui Tănăsescu, de 1. română şi francesă.
   Cerchez, în locul lui Anghelescu, de matematici şi geografie.
   Ca pedagogi: întâiu Ianculescu şi pe urmă Anghel Dumitrescu cu Columbeanu.
   Ca director al internatului a fost la început părintele Averchie. Cu durere cată să spunem că acest călugăr nu răspundea însărcinării ce i s’a dat, de conducere a administraţiunii şcolare.
   Era stăpânit de viţiul banului şi al desfrâuluî.
   Pe elevi îi tiranisâ cu posturile, cu regimul cel insuportabil, pentru care au fost nevoiţi să se jeluescă mai adesea-ori.
   Pe la 1869 Ministerul a fost nevoit să-l înlăture, numind în locul lui pe bătrânul profesor Florescu, însă acesta n’a stat mult. Călugărul Averchie, prin tertipurile sale, prin cumpărare de consciinţe, a reuşit să-şi redobândescă postul său.
   Neputendu-şî modifică conduita, de 6re-ce jeluirile reîncepură în contra călugărului molipsit de traiul Capitalei, Ministerul a găsit de cuviinţă, la 1871, să desfiinţeze Şcdla macedo-română, trecând pe elevii ei parte la liceul St.-Sava, parte la liceul Mateiu Basarab.
   D.   Cosacovici n’a încercat amărăciunea ce, fiind în viăţă, ar fi trebuit să guste, văfjend decăderea şi închiderea scumpei sale şcoli şi nepăsarea (1) ce a urmat faţă de cultura fraţilor macedoneni. Entusiasmul 1
  (1) In Albina Pindului, din 15 Octomvrie 1868, cetim următorele:
  «Şi cum să scusăm nepăsarea nostră pentru aceşti fraţi, cari au atâtea drepturi la iubirea, stima şi chiar recunoscinţă nostră? pic recunoscinţă şi am cuvinte. Câţi din bărbaţii noştri celebri, cu ale căror fapte politice şi eroice, opere literare, fapte mari şi generose ne fălim, nu sunt din acei Români de la Pind, pe cari în unire cu Grecii îi numim Cuţo-Vlahi. Dar aceşti Cuţo-Vlahi au o virtute de a excela în orî-ce şi ori-unde. Vedeţi aci, vedeţi în Grecia, Italia, Austria şi veţi vede că am dreptate.»
  (A se mai vede Albina Pindului din 15 Aprilie 1875 şi Binele Public din 19 Martie 1880.)
www.digibuc.ro
D1MITRIE COSACOVXCÎ ŞI AROMĂN1SMUL.
329
începu să se potolăscă. A trebuit ca să se întîmple ce-vâ mare spre a readuce la locul său dragostea şi interesul pentru acestă ramură cam îndepărtată a Românismului. în adevăr geniul român n’a părăsit-o. Gloriosul eveniment, care aduse neatârnarea ţării şi ridicarea ei la rangul de regat, a reaprins pe conducătorii noştri de focul sacru al nemuluî. Atunci, în locul Comitetului macedo-român, a cărui durată a fost de cinci sau şese ani, s’a înfiinţat Societatea de cultură macedoromână de toţi dmeniî marcanţi ai naţiunii, dându-se ast-fel mişcării naţionale din Peninsula Emulul un impuls aşâ de puternic, în cât inimicul aprdpe disperase de reuşita infernalei sale plănuirî.
   Putem fi siguri că geniul român, geniul ce) bun are să învingă.
                           VIII.  Mortea sa.
   Visul auriu al lui Cosacovici se împliniâ. El a vătjut cu propriii săi ochi înfiinţarea şcdleî Macedo-Române din Bucurescî, pregătitdrea de misionari aî sublimelor sale idei şi simţiminte naţionale, el a ajuns să vadă deschi<Jendu-se cele dintâi patru şcdle din Macedonia. (1).
   în anul 1865 s’a deschis la Monastir (Bituli) (2) cea dintâi şcdlă naţională de către veteranul misionar al redeşteptării ndstre, Dimitrie Atanasescu; iar până la 1868 s’aii deschis încă trei şcdle, în comunele Avdela, Ohrida şi Gopeşi.
   în anul 1866, înfiinţându-se Societatea Academică Română, printr’un decret al Locotenenţei Domnesci, Cosacovici a fost primit ca membru al acestei societăţi, mai târziu devenită Academia Română (3).
   Acestă ondre, ce i se aduceâ veneratului bătrân eră pe deplin meritată. Pe lângă consideraţiunea înaltului său patriotism şi seridsei sale activităţi, ce a desfăşurat ca naţionalist în întrăga sa vieţă, el mai eră un om cult pentru acea epocă. Eră cunoscător în filologie. După cum am spus, cunosceâ mai multe limbi. El călătorise mult în apusul Europei. Se ocupă serios cu studiile filologiei comparate. 1 2 3
  (1) V. Albina Pindului, 1. c.
  (2)  Este greşită afirmaţiunea că şcola Macedo-Română din Bucurescî precum şi şcola nostră din Monastir, iar nu din Târnova, s’au înfiinţat în anul 1864. Hotă-rîrea luată în acest an nu s’a putut pune în practică decât în anul următor. (V. în «Buletinul Instrucţiunii publice» din 1866 scrisorea lui Tănăsescu către V. A. Urechiă, directorul învăţământului, care sună ast-fel: «Aflaţi că Ministrul de Externe, Alteţa Sa Aii Paşa, la care am petiţionat in privinţa împedecatei şcole române din oraşul Bitolîa (Macedonia)...»
  (3)  în Statutele acestei Societăţi, ca şi în ale Academiei, se prevăd două locuri pentru Macedoneni.
www.digibuc.ro
330
C. I. COBMESOT
   Dînsul emise părerea că: pentru cundscerea istoriei limbii române, cunăscerea dialectelor italiano şi române este o condiţiune de neapărată necesitate. Călătorind prin Italia, a observat unele forme dialectale de acolo, cari se apropiau de cele ale dialectului m.-românesc, ceea ce l-a impresionat mult.
   Eră latinist per excellentiam. Cunosceâ limbile slave, ca sîrbăsca şi rusăsca, precum şi limba grecâscă, însă evită cu sfinţenie în vorbirea sa întrebuinţarea de cuvinte grecesci, dar mal ales slavonescî.
   Fiind-că, după dînsul, o limbă românăscă cu aşâ capital de cuvinte barbare, neputend fi frumăsă, nu se puteâ formă o limbă literară comună tuturor Românilor, şi susţineâ studiarea consciinţiăsă a tuturor dialectelor românesci, pentru ca, bine cernute, să putem culege din ele tot ce este maî bun, mai românesc şi pe urmă numai să ne împrumutăm de la glosarul limbii latinescî.
   Aceste vederi erau îmbrăţişate de câţî-vâ scriitori din timpul său.
   Ei începură să întrebuinţeze cuvîntul neuă în loc de zăpadă, pă-resimi, cuminicătură, sânt etc., precum şi unele forme gramaticale. Aceste idei le adusese din Pesta.                                 .
   Cosacovici, ajuns la adânci bătrâneţe, nu eră în stare să facă vre-o operă literară, demnă de multiplele sale cunoscinţe.
   Pe lângă bătrâneţe, se maî adăugă prea marea slăbire a simţului vălului. Din acest motiv a fost silit să-şî deâ demisiunea din Societatea Academică în 1867.
                                                *
                                              * *
   Ajungem la desnodămîntul fatal al acestui mare om, desnodămînt care dă figureî sale o mărime uimităre, demnă de figurile antice, a căror abnegaţiune pentru binele patriei a rămas exemplară în istoria omenirii.
   Pentru Cosacovici nu eră de ajuns ceea ce dînsul a lucrat cu corp şi suflet pentru naţiunea sa. Voiâ să facă ce-vă, ce să rămână nemuritor.
   El aveâ ăre-care avere, pe care o administrâ cu multă băgare de semă.
   Duceâ o vieţă economică, deşi nu lăsă în urma sa soţie şi copii (1). El judecă ast-fel: *Eu am cevă, dar Naţiunea mea n’are ce tre-bue: nici şcălă, nici biserică. Nu se cade să cheltuesc ce am pe nimicuri şi să-mi uit de patria meah Aceste sunt cuvintele sale (2). 1 2
   (1)  Cosacovici a trăit cu o domnă, fără căsătorie legitimă, care a murit înaintea sa, fără să lase copii. Pe un băiat din Bitolia, G. Cristovici, a voit să-l adopte de fiu, dar din causa unei greşeli l-a îndepărtat.
   (2) V. Alb. Macedo-Român, pag. 139.
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICÎ ŞI AROM ĂNISMUL.
331
   Ce de măreţie sufletescă nu este cuprinsă în aceste cuvinte!
   îşi pusese de gând ca să facă cu averea, ce l-a rămas, o şcălă ro-mânâscă în vre-una din comunele românescî, şcălă a cărei fiinţare să fie asigurată pe vecie prin dobânda fondului daniei sale.
   Grăza şi desperarea îl cuprinsese, vă<}end că rămâne orb. în acestă deplorabilă stare, averea sa va fi consumată fără a-şî atinge sfînta ţintă, pentru care o conservă, vieţa de orb îî eră de prisos. De aceea încă de prin anul 1867, începură să-l persecute gânduri sinistre.
   Iată ce povestesce veteranul D. Atanasescu, care îl cunosceâ pe Co-sacovicî de la 1860 (1), când pentru prima dată a venit la Bucurescî.
   Fiind persecutat de archiereul grec şi ameninţat cu mărtea, Atanasescu venise la Bucurescî. După o <ji a fost primit în gazdă la Cosacovicî, a cărui casă eră un asii pentru naţionaliştii macedoneni. Atanasescu, pe atunci tînăr, îşî luase însărcinarea de a servi pe bătrânul ospitalier, cetindu-î (Jiarele şi scrieri privităre la Komânî.
   într’o <Jij cum conversau despre importanţa şcălelor naţionale, bătrânul entusiasmat îl poftesce pe ăspetele său ca să cetăscă următorul:
                                             Testament.
                                     I.
   «Necunoscend ora morţii mele, până când sunt sănătos şi cu mintea în-tregă decid ca după încetarea mea din vieţă, averea mea mişcătore şi ne-mişcătâre, care constă în [acî arată patru obligaţiuni, a căror sumă totală este de una sută opt miî nouă sute şepte-<jlecî şi şese (108.976 leî)] şi în casele mele, ce le posed în Delul Spirei, calea Spirea No. 45, şi din strada Cocorăscu No. 2, cari să se vînţlă şi banii să se adauge la suma totală de maî sus; acestă avere, <jlic, să se împărţescă în modul următor:
   (Acî arată cât să se deâ pentru suflet.)          '
                                     II.
   «Iar cea-laltă avere să existe pentru eternitate (fâc, eternitate, căci doresc ca România să existe cât lumea) Statului român, ca din venitul acestui capital să se înfiinţeze şi să se susţină o şcolă românescă în Macedonia, Epir sau Tesalia, undo va fi maî mare necesitate, care şcolă va purtă numele de şcolă română.
   «în acea şcolă se va predă gratis în limba română: gramatica, aritmetica istoria română, geografia elementără şi comptabilitatea.
   «Fiind însă mic venitul anual al acestui capital, rog pe d-1 profesor, care 1
  (1) Atanasescu povestesce cum a fost ajutat de Cosacovicî în acel timp, primind de la dînsul în fie care ^i câte un sfanţ.
www.digibuc.ro
332
C. I. COSMESCU
va fi Ia acea şcolă să se mulţumescă anual cu un apuntament anual de lei românesc! actual! (1) 8.000 opt mii, din care să se plătescă şi localul şcoleî, iar cu restul venitului să se întreţină elev! sărac! Români din acea şcolă.
   «D-l profesor va fi obligat a trimite pe tot anul la Ministerul Instrucţiunii publice din România registru legalisat de comuna, unde se află şcola, despre numărul discipolilor şi studiile ce aii făcut în limba română.
   «Rog mult pe toţi d-niî profesori români, precum şi pe ce! de gintă latină aflaţi în capitală de a supraveghiâ să se execute ad-litteram paragraful acesta şi dorind ca şcola acesta să devie o şcolă demnă de naţiunea română, fac un apel ferbinte la tote inimile adevărate românesc! să vie în ajutorul ei, ca să prospere după dorinţa fie-caruî Român.
   «Acest paragraf să se publice pe tot anul într’unul din fiarele cele mai însemnate din capitala Românie!, plătindu-se şi costul tiparului.
                                    III.
   «Venitul din anul I-iu al acestui capital destinat pentru şcolă să se întrebuinţeze pentru tipărirea cărţilor didactice, trebuinciose la acea şcolă de dincolo de Dunăre, cât se pote mal apropiat de dialectul din România, ca din ce in ce să se formeze o limbă cultă pentru toţi Românii.
                                    IV.
   «Îmmormîntarea mea să fie cât se pote de simplă la adormitorul (2) Ma-teiu Basarab sau Belu, ale cărei spese să nu trecă mai mult de 10 galbeni austriac! şi pe pietra mea mormîntală să se sculpteze:                  -
   Aci repausă remanentele (S) unul Român Aurelian.
                                    V.
   «Rog umil pe d-ni! I. Brătianu, General Teii, Vasile Alexandrescu-Urechiă, Zissu Sideri şi Iordache Goga să binevoescâ a execută acest testament.
   * Bucuresci 1867, Maiu 27.
   (Urmeză legalisarea tribunalului civil de Ilfov, secţia III).
                                                                     (Subscris) «Dimitrie Cosacoviă.*
   Terminând Atanasescu cu cetitul, autorul testamentului începu:
   —  Cum îl găsesc! tinere, îţi place ce am de gând să fac?
   —  Mai încape vorbă unchiule?! (4) E o faptă dintre cele mai frumbse. 1 2 3 4
   (1) Le! vechi.
   (2) Cimitirul.
  (3) Rămăşiţele.
  (4)   Unchiule (lală) este un termen de onore la Românii din Turcia faţă de cei ma! vârstnici.
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICI ŞI AROMĂNISMUL.
333
  —     Nu mă îndoesc; însă fătul meu, pentru ca să pot aduce la în-deplire ceea ce grăesce testamentul meu, eu cată să părăsesc lumea acesta cu o oră mai de grabă.
  —   Nu te pricep, unchiule, îl întrerupe tînSrul speriat.
  —     Vieţa mea de aici încolo nu mai este vieţă. Pe lângă faptul că este o povară pentru mine, mai aduce nenorocire şi naţiunii mele. Ajungând fără lumină, averea mea se va prăpădi de unul şi de altul, aşa că testamentul meu de la sine se anuleză, se distruge.
  Cu dînsul se distruge şi şcdla mea, acel focar de lumină, acea lampă care, după mdrtea mea, va sta vecinie aprinsă. Fraţii meî numai prin asemenea lămpi, prin lumină românescă pot să scape de întunericul înăbuşitor al străinului, pot să ajungă cunoscuţi şi stimaţi de lumea întregă. Da, eu trebue să mor pentru fraţii meî!
  ţ)icend acestea, bătrânul a suspinat şi lacrămile îî inundară faţa.
  —     Nu, nu, să nu faci pasul acesta! — reluă Atanasescu speriat şi hotărît a-1 abate de la planul său. AI lucrat în de ajuns, unchiule, pentru naţiunea ta, care îţi va fi recunoscătdre. De ar lucră mulţi ca d-ta, o să ajungem departe.
  —     Am lucrat cât mî-a stat în putere, nepdte, dar viâţa nu mî-am dat-o. Rămâne ca s’o dau şi pe ea, să o sacrific pe altarul naţiunii.
  —     Bagă de semă, unchiule, că ceea ce vrei să faci este privit de re-ligiunea ndstră ca o crimă, şi prin urmare preoţii n’au să te îngrdpe.
  —     Nici nu-mî pasă, nepdte, dacă îmmormîntarea mea se face cu sau fără preoţi. Pe mine mă importă vieţa, fericirea naţiunii mele. Cât despre îmmormîntarea mea, este de ajuns ca elevii Şcdlei macedo-ro-mâne să-mî însoţescă dricul până la adormitor şi să-mî cobdre cadavrul în locaşul sub-pămîntean. Băeţiî meî au să facă acesta.
  —   Dar sinuciderea nu este bine văijută şi lumea are să te critice.
  —     Ce-mî pasă mie de ceea ce are să <Jică lumea, mulţimea fără de raţiune! Pe mine mă privesce judecata dmenilor cuminţi. CosacovicI şî-a ridicat vieţa fiind că mdrtea lui eră un folos pentru naţiune. O atare faptă a fost când-vâ criticată de istorie ?! O atare fapte este, pdte fi criticată?
  —     Nu, nici odată, unchiule, răspunse Atanasescu la prea accentuatele cuvinte ale bătrânului.
  Deşi CosacovicI a vorbit fdrte serios, lui Atanasescu nu-î veniâ să credă în realisarea tragicului sfârşit. «Aşa vorbesce bătrânul», îşi (Ji* coâ el. «Bătrânii de ordinar vorbesc cam multe, dar puţine fac.»
  Se înşelă însă, căci nu este dorită mdrtea unul om iubit, chiar când este condamnat de vre-o crudă suferinţă.
www.digibuc.ro
334
C. I. COSMESCU
   Bătrânul Cosacovicî îşi păstrase integritatea minţii sale, ca şi pe aceea a entusiasmuluî său naţional, până la finitul vieţii.
   După vre-o jumătate de an şi mai bine, când aprdpe uitase acâstâ scenă dramatică, Atanasescu primesce la Terr-nova, comuna sa natală, unde funcţiona ca institutor, întristătdrea scire: că D. Cosacovicî, protectorul şi amicul său, nu maî este în vieţâ.
   După ce a invitat la dînsul pe legatari, cărora le-a încredinţat testamentul seu şi îşî luase adio fără a fi priceput, Cosacovicî, în <Jiua de 20 Aprilie (1) 1866, se omdră trăgendu-şî un glonţ de revolver.
   La început actul morţii sale a fost atribuit răufăcătorilor (2). Când s’a aflat purul adevăr, mulţi erau uimiţi de fapta luî, lăudându-î patriotismul fără margini
   în adevăr, ce dragoste maî mare p<5te fi decât aceea pe care în tot-de-auna martirul Cosacovicî a avut-o pentru naţiunea sa! ?
   Câţî nu sunt, carî-şî bat joc de avutul lor, cari dispun însutit şi îmmiit de averea luî Cosacovicî, şi cu t<5te acestea trăesc şi mor ca ceî maî ordinari <5menî, nelăsând după dînşiî nici o urmă, care să-î a-mintăscă!
   Îmmormîntarea a fost simplă după propria luî voinţă. Pe lângă elevii Şcdleî macedo-române a asistat multă lume, bunii lui amicî, naţionaliştii, dintre cari atâţia ajunseseră la cele mal înalte posturi ale Statului.
   I s’au făcut şi onorurile militare cuvenite unul căpitan.
   Pe piătra sa funerară din cimitirul Belu i s’a pus inscripţiunea:
                          ACI REPAUSĂ REMANENTELE UNUI ROMANU AURELIANU DIMITRIE COSACOVICÎ.
   Astă<Jî în salonul Societăţii de cultură macedo-română, precum şi în acel al frumdseî şcoli românescl din orăşelul Gopeşî, (3) numită 1 2 3
  (1)  Data de 21 August, pe care ne-o dă Urechiă ca data morţii luî Cosacovicî, este greşită. Din registrele cimitirului Belu extragem următorele: Dimitrie «Cosacovicî, mort 1864, Aprilie 20, îmmormîntat în 24 Aprilie. «Sinucis», Pensionar, Ortodox, Spirea nouă, Colorea Verde, No. casei 43, România, Român, îmmormintat în Fig. X/IX, locul No. 12... Suma primită pentru mormînt este de 296 lei, 30 bani.»
  Locul e de categorie de perpetuitate.
  (2)  V. Alb. Pindului, 1 c.: «Mortea cumplită ii curmă filele în mod tragic Ce mână omucidă a smuls din mijlocul nostru sufletul verde al acestui bătrân apostol? sau fatala Intîmplare?
  (3)  Averea şi dorinţa testatorului a fost ameninţată să nu-şî ajungă scopul. Un ore-care Mirescu, dându-se de moştenitor după domna cu care a trăit Cosacovicî, şi de la care ar fi primit ca dar un imobil, vinde cele doue case. Legatarii s’au
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICÎ ŞI AROMĂNISMUL.
335
Şc6la D. Cosacovici, ca o icănă, figurăză tabloul acestui bărbat, al cărui înalt exemplu de patriotism va rămâne pururea viu în faţa conna-ţionalilor săi. Portretul său mai figurăză şi la Academia Română.
  Românii din Gopeşi, prea recunoscători acestui binefăcător, la a cărui lampă generaţiunile acestei comune îşi vor lumină mintea şi con-sciinţa în secolii secolilor, serbăză cu multă evlavie memoria sa, în (Jiua de Sumedru sau Sf. Dumitru, întocmai cum se serbăză memoria celui mai mare sfînt al bisericii creştine. Ei au proiectat ca să facă şi bustul acestui apostol şi martir al nămului nostru, care este cel dintâi şi până astăzi cel mai mare apostol şi martir al ramurei românesc! din Peninsula Balcanică.
  Ondre şi închinăciune pidsei sale memorii!
  Fie ca naţiunea ndstră să aibă cât mai mulţi fii, asemănători cu apostolul şi martirul D. Cosacovicî!
                           IX.  Anexe.
  Din memoriul adresat M. S. împăratului Francesilor de Cesar Bolliac.
                           Capitolul al şăsolea.
             Grecii din Bizanţiu sau Fanarioţii ostili de mai multe secole desvoltării României.— Domnia tiranică şi conrupetdre din Fanar.
  Istoria ne arată că în tot timpul cât a ţinut imperiul de jos şi al evului mediu, luptele au fost teribile şi sângerose între Greci şi Latini.
  Viile Hardouin (paragraf. 106 şi 107) vorbesce de o certă între aceste două popore pretendente la supremaţia Europei orientale, cărtă în urma căreia 1.500 Latini, mari şi mici, fură îndatoraţi a eşi din Constantinopole, care a fost jumătate incendiat. Acestă ură profundă s’a continuat între aceste două puteri neîmpăcate.
  Românii din marele principat al Vlachiei din Tesalia se rugau şi vor-biau în limba naţională; Grecii au anatematisat pe locuitorii cari se ser-
trezit abia tărcjiu. încă 24 ore şi termenul de protestare, de contestare, expiră. Bo-zianu a pledat şi a dobândit procesul.
   De ore-ce concetăţenii lui Cosacovicî n’au primit a înfiinţa în comuna lor o şcolă românescă, prin intervenirea fraţilor Dumitru şi Nicolae Cosmescu, cel dintâiu institutor român la Gopeşi, iar al doilea elev al şcolei lui Davila, s’a făcut ca fondul Cosacovicî să întreţină şcola românescă din Gopeşi, care este una dintre cele mai bune şcoli din Macedonia. Ca clădire, este cea dintâi dintre şcolile românesci d’acolo
   Testamentul lui Cosacovici cu actele privitore la executarea lui se află depus în Archiva Ministerului Instrucţiunii publice; iar fondul de 40 mii lei noi la Cassa de depuneri cu rentă perpetuă de 7%.
www.digibuc.ro
336
C. I. COSMESCU
viaii de limba românescă; aii impus liturghia şi cărţile bisericesc! în idioma elenă. Aceşti barbari aii răpit şi limba Valachilor cari se împotriviaii pre-tenţiunilor lor neghiobe.
                                            Macedo-Româniî.
   în fine seminţele aruncate acum trei am de către Comitetul macedono-român central din Bucuresci aii început să răsară. Preoţii Români din Macedonia, veniţi ad spre a învăţă să facă serviciul divin în limba patriei, se întorc între Românii de acolo ca să-i înveţe să se râge lui Dumne4eu în limba română; junii din Macedonia şi Epir fac studiile lor in şcâlele şi institutele nâstre spre a pute să întindă limba regulată şi literele române între concetăţenii lor.
   Doi Români din Macedonia, apostoli aî naţionalităţii române, trimişi de către concetăţeni! lor, se află astăzi în Bucurescî spre a cere ajutorul cel cu putere pentru fondarea unei şcole române în Macedonia.
   Ministrul Instrucţiuni! publice a autorisat acesta contribuţiune naţională şi le-a dat chiar din Minister o condică legalisată spre a pute subscrie într’însa or!-cine va voi, cu or!-cât va pute, fără să se temă că fondul adunat nu va merge la destinaţiunea sa.
   Direcţiunea Buciumului deschide liste de subscripţiune pentru acestă şcolă şi pentru ca listele să nu se rătăcescă, le mărginesce într’un număr de o sută, numărate şi însemnate cu sigiliul administraţiuni! ţliarului.
   Se va ma! num! o comisiune de trei Român! macedoneni, aşezaţi cu credite în Capitală, în mâna cărora se vor încredinţâ tote fondurile, şi se vor lua tote măsurile, pentru că forte curând ce! ce vor binevoi să contribue să aibă plăcerea a vede fapta lor realisată.
   Sunt rugaţi toţi aceia, cărora se vor încredinţa aceste liste, sub luare de adeverinţă, să îngrijescă a nu repune vre-una dintr’insele.
   Este de prisos să ma! spunem car! aii să fie resultatele aceste! fapte patriotice.
   Avem două milione de fraţi Român! concentraţi şi risipiţi în Epir, în Macedonia, în Tesalia şi Albania, şi simte fie-care că deşteptarea naţională printre aceşti fraţi depărtaţi a! noştri trebue să li se trimită de la no! din România liberă. .
   Negreşit că patrioţi! Român!, avutele case române de sub Austria şi ma! cu semă Eminenţia sa Baronul Andreii! Şaguna va impune mânile sale şi va binecuvîntâ prosperitatea acestei întreprinderi naţionale.
                                              «Buciumul» din 11 Iunie 1863.
   Arare-orî se întîmplă ca ceea ce se semănă să nu răsară. Naţionalitatea română amorţise cu totul pe la finitul secolului trecut. Confundată numai în simţimîntul religios, se absorbiâ în pravoslavia slavonă şi în ortodoxia
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICÎ ŞI AROMĂNISMUL.
337
grecă; şi Românii îşi dau vieţa lor şi sângele lor când Ruşilor, când Gre-, cilor, sau orî-cuî alt afară de lor înşi-le, afară de naţionalităţii lor.
   Simţimîntul naţional român s’a păstrat mai bine dincolo de Carpaţî şi de acolo, cu începutul secolului acestuia, s’a întins şi dincoce de Carpaţî.
   Aprentisagiul este necesar, se vede, şi naţiunilor ca şi indivizilor.
   Individul lucreză pe sema altuia maî întâiu, până ajunge apoi să lucreze pe sema sa. Ast-fel şi naţiunile. Românii şî-au versat sângele când pentru Unguri, când pentru Nemţi, când pentru Turci, când pentru Muscali, şi maî nici odată pentru dînşiî, de este acum un secol şi jumătate. Nu putem însă Zice, coborîndu-ne în consciinţa nostră, că sângele românesc ce s’a versat dincoce de Dunăre şi dincolo de Carpaţî n’a produs nimic pentru Români. Sângele românesc se varsă de secolî numai dincolo de Dunăre, numaî dincolo de Balcani, numai în prejma Pinduluî şi a Olimpuluî, fără să producă nimic pentru Români.
   De s’ar luă istoria Greciei moderne, ceea ce ar trebui să Zică cel puţin şi a Românilor de dincolo de Dunăre, s’ar vede că nu este un act, nu este un fapt de arme, nu este un salt eroic, unde să nu figureze numele propriu al unui căpitan român, al unui eroii român, dar care să nu se confunde, să nu se generaliseze într’o acţiune numită grecă.
   Civilisaţiunea grecă, reflexiunea anticei civilisaţiunî grece, care s’a măn-ţinut peste tote poporele, a unificat tot ce a fost ortodox într’o singură denumire sintetică: Elleni sau Greci. Fără să se ţie nici o socotelă de sânge sau de rasă, intră în acestă denumire tot acela ce păşiâ în civilisaţiune printr’un grad ore-care de învăţătură, care se părea totă în limba grecă. Tot cel ce nu sciâ grecesce eră incult; şi tot acela ce nu se Zicea elen trebuia să fie barbar.
   Doue milione de Români, colonişti Romani, îşi uitaseră cu desăvârşire originea lor cea ilustră, şi limba luî Cicerone se retrăsese umilă numaî în că-minurile ascunse, numaî în vieţa intimă de familie şi nu cuteză să esă pe nici o Plateă, unde se pronunţă cu îngâmfare limba luî Demostene.
   Ortodoxia în Orient îşi apropriase altarului ei limba elenă, şi limba latină gonită cu catolicismul din Orient se retrăsese în Occident. Poporele ortodoxe din Orient, egali înaintea dominaţiuniî musulmane, confundate de dînsa, respirau numaî la altar şi trebuiâ să se roge Mântuitorului numaî în limba aceea ce se spuneâ că este limba în care se pot înţelege cu Dumnezeu. Slavii şi Românii ortodoxî trebuiâ să fie Greci.
   Nu este locul aci, nici timp acum să disecăm naţionalităţile din Orient, alegend firele diferitelor rase. Nu vom urmări de loc pe Solverein, nici pe cei ce aii aprofundat ca dînsul aceste cestiuni; vom spune numaî aci în câteva vorbe ceea ce în curând vom desvoltâ mai pe larg.
   Dincolo de Dunăre până la Dardanele, până la Archipelag şi până la Adriatica, sunt grupaţi prin Tracia, Epir, Macedonia, Tesalia, Albania şi Pelopones peste doue milione de Români cari, degeneraţi în civilisaţiunea
   Analele A. R,— Tom. XXV.—Memoriile Sec{. Literare.                    2 8
www.digibuc.ro
338
C. I. COSMESCU
lor în Tracia, şi-au păstrat tradiţiunile şi datoriile, mai mult sau mai puţin, prin tote cele-lalte provincii. Un secol, secolul al XH-lea, dete ore-care vieţă acestor Români cari, în unire cu Bulgarii se agitară spre a-şi redobândi tronul strămoşesc, Roma nouă, Constantinopolea, şi a sili pe împăraţii cari îşi uitaseră, în moliciunea introdusă din Atena, gloria romană, pe care o moşteniseră cu condiţiunea eredităţii spre a o transmite intactă posterităţii lor. Luptele lor se prelungiră de la cel dintâiii Aţan până la Caliman, până când în fine Musulmanul veni să curme gâlceva şi să se em-pare el de tronul lui Constantin, pe care Paleologu nu se mai putea ţine. De aci amorţi Românismul, strivit sub civilisaţiunea grecă.
  Câţi-vâ autori ca Boiagi, Roza, Filipid, Hammer, şi alţii, începură să misce acestă naţionalitate vie, trăind şi în alte spirite şi să-i arăte originea ei. Slabă mişcare ‘pentru o amorţire, pentru o catalepsie seculară!
  Sunt trei ani în fine de când în Bucuresci se formă un Comitet mace-dono-român, care-şi propuse deşteptarea Românismului în fraţii noştri din Turcia Europei şi se şi anunţă acesta printr’un apel la patriotismul tutulor Românilor.
  Foile grecesci turbaii din tote părţile sfâşiind şi calomniând acest comitet, şi era natural acesta. Este vexatoriu lucru pentru cei ce posed ce-vâ, fără să scie cum, când se arată hoţii de păgubaşi ai acelui lucru.
  Comitetul macedono-român n’a cerut nimic mai mult decât să se fondeze câte-vâ biserici în cari să se ţină serviciul divin în limba română prin satele şi oraşele din Turcia Europei şi să fondeze şi o şcolă în Macedonia, care să producă preoţi, cântăreţi şi cei-lalţi servitori ai altarului ortodox.
  Corespondenţa s’a ţinut mult timp despre acestă afacere naţională cu Viena, cu Pesta, Constantinopole şi cu cele mai multe oraşe din Turcia Europei, pe unde se găsesc mai mulţi Români. Avem multe scrisori, a căror publicare credem că ar aduce plăcere lectorilor noştri, ne mărginim însă astăzi a le transmite numai una, pe care o primim de la satele Bojdov şi Şatra (1), cu sigiliul comunei, pe care sigiliu din nenorocire nu-1 putem înfăţişă.
  Sigiliul este de mărimea unui taler de 6 sfanţi; Maica Domnului cu Christ în braţe, în faţa drăptă, cuprind tot câmpul, Mp 0o5 şi anul 1861 sunt de laturile imaginei. O bordură înconjură câmpul, pe care este scrisă o legendă numitore de localitate.
  Noi publicăm acestă scrisore ast-fel cum este scrisă, ţiind numai ortografia nostră, spre a se vede că se găsesc în acele locuri Români, cari scriu fără mare deosebire de Bucuresceni.
                                                                                 Busdov, J863 Maiu 8, 1
   (1) Sate în Tesalia.
www.digibuc.ro
DIMITRIE COSACOVICÎ Şl A ROMÂNISMUL.
339
                         Respectabile Comitat al Macedono-Românilor,
   Cu bucurie inexprimabilă am primit ajutorul de cincî-ţlecî lire (1) trimis de către onorabilul Comitat. Membrii din acest Comitat sunt acum convinşi despre starea în care ne găsim noi Macedo-Românii din Buzdov şi Şatra. Cu tote că suntem despărţiţi de mult timp de fraţii noştri din Principatele-Unite şi suntem înconjuraţi de diferite naţiuni, însă am păzit până în ţbua de astăzi limba nostră şi sentimentele române. De acesta însărcinaţi că în Ţera-Românescă s’a format un asemenea comitat, al cărui scop este de a da o nouă viăţă la noi, grabnic am trimis pe Chehaia (2) nostrul, d-1 Constantin Anagnosti, pentru a face cunoscut onorabilului Comitat, că avem mare dorinţă de a pune fundamenturile unei şcole române şi a auţli în biserică sânta evanghelie în limba română. însă prea apăsaţi cu cheltuelile, n’avem mijlocele trebuinciose pentru împlinirea dorinţei nostre. Pentru acesta rugăm ferbinte pe onorabilul Comitat ca să ne trimită bani pentru edificiul şcoleî, care are să fie cea dintâi în Macedono-România.
   Recunoscinţa nostră către onorabilul Comitat va fi eternă.
                                                Chehaelile din satul Buzdova
  Locul
Sigiliului
                                                 Chehaelile din satul Şatra
   IlavayTjton) /ax£i aSâ[i.o xr/afa (Panaioti Hagi Adam, celnic) rLctvxoţ) 8rj[i^zprj xt/aîa (Ghiancu Dimitri, celnic) riopyi Sxepytoo xr/ata (Gheorghi Sterghiu, celnic)
   At[i.ou Ioavou xi/afa (Dimu Ioan, celnic)
   Mtyîou AaC xr/aia (Miciu Lazu, celnic)
   NttCou NtxoXaoo xi/aîa.
   (Niciu Nicola, celnic)
   (Se lasă un pasagiu, care acusă pe unele familii bogate, cari rămân indiferente faţă de o mare operă naţională.)
   Noi facem din nou apelul nostru către naţiunea nostră şi rugăm pe cei ce vor voi să se însărcineze cu liste de subscripţiune să se adreseze la ad-ministraţiunea Buciumului, de unde le va primi sub dare de adeverinţă şi în care vor permite a se subscrie cu ori-ce sumă ar voi şi ar pute fie-cine.
  Banii se adună toţi la cassierul Comitatului d-1 Ştefan Boscu, şi numele subscriptorilor, împreună cu suma ce va da fie-care, se vor publică în colonele acestei foi.
                                               *Buciumul» din 13 Iunie 1863. 1 2
Atxa rtopyvj xr/ata (Dica Gheorghi, celnic) Sxepyio Sxetpo (Sterghiu Ştefan)
Ttxo? Iodvyiou (Ticu Ioanghiu)
Stepioo MtCutou (Sterghiu Miciu)
Mtxpa ASavaţ (Mitra Adana)
  (1) O liră turcescă valoreză 23 lei noi.
  (2) Chehaia este şeful, marele proprietar de vite, numit celnic.
www.digibuc.ro
340
C. I. COSMESCU
                                Societatea femeilor române din 1815.
   Scopul societăţii eră de a termina clădirea destinată pentru şcola copiilor de ritul grecesc neunit.
   Fie-care dintre societare îşi luă sarcina de a contribui în tot timpul vieţii şi după puterile sale pentru mărirea fondului şcolar, din care să se în-treţie şcola, să se plătescă învăţătorii şi să se dea stipendii tinerilor, cari s’ar distinge la învăţătură.
   Societatea avea statutul său. împăratul încuviinţă formarea ei şi le adre-seză laude prin deputăţie.
   în 1815 ca preşedintă a fost d-na Elena Grabovski, în 1816 d-na Maria Roza, iar în 1817 d-na Maria Nicolici.
   Iată numele societarelor:
   Maria Rozsa, Elena Grabovski, Chatharina Gyika nobilă de Dezsanfalva, Pelagia Papacoszta, Juliana Pometa, Maria Derra născută nobilă de Zettiry, Maria Nicolics preşedintă, Catharina Grabovszky, Irene Raicovics, Juliana Iancovics, Elisabeth Koischor, Sophia Argiry născută baronesa de Hor-vath, Rosalia Fejervâry, Pelagia Manno, Sophia Vitâly, Anastasia Petrovics, Anna Keptenâr, Iuliana Steriozyssy, Maria Docso, Elisabeth Mutovszky, Maria Schuljovsky, Dionysia Vitâly, Elisabeth Lemberg, Helena Macsinca, Maria Alexovics, Johana Teodorovics (soţia preotului român, un om învăţat), Elisabeth Czvijan, Ana Malagetz, Catarina Lepora, Catarina Csaprâzy, Sophia Matso, Maria nobilă de Piispoky din Oradea-mare.
www.digibuc.ro
                 CUPRINSUL
                                                                                                        Pap.
      Prefaţa............................................................. 285
   I. Copilăria........................................................... 286
   II. Junia.............................................................. 287
  III. Formarea sa patriotică ............................................ 288
  IV.  Venirea sa în România.............................................. 301
   V.  Cu cine s’a cunoscut şi a lucrat...........•...................... 305
  VI.  Comitetul macedo-român............................................  311
VII.  Şcola macedo-română................................................. 322
VIII,  Mortea sa.......................................................... 329
  IX.  Anexe.............................................................. 335
www.digibuc.ro