ANALELE
ACADEMIEI ROMANE
                    SERIA II. — TOMULU XV.
                        1892 — 1893
             MEMORIILE SECŢIUNEI LITERARE
                               BUCURESCI.
               L1ŢO-TIPOGRAFIA CAROL GOBL, STRADA DOMNE! 16
                                   18 9 3.
www.digibuc.ro
                                    CUPRINSULO
                                                                                     Pa?.
Jocuri copilăresc!, culese dela Români! din Macedonia de P. N. Pa-
     pahagi-Vurdună . ...................................... 1
Vrăjî, farmece şi desfaceri, adunate de <S. M Marianii...... 77
www.digibuc.ro
                 JOCURI COPILARESCI
                         „ CULESE DELA
           ROMÂNII DIN MACEDONIA
                           DE
                   P. N. PAPAHAGI-VURDUNĂ
                                    Şedinţa din 28 Maiu 1893.
   Pe lângă jocurile descrise aci, maî sunt o mulţime altele pe carî le jocă copiii ceî mici primăvara şi vara, şi anume cele cu oile, cu caii, etc., cari sunt o imitaţie a ocupaţiuneî pârinţiloru loru. Oile din jocurile copiiloru se represintă prin bucăţele de porcelanu, sticlă, etc.; iar caii se făcu de lemnu de răchită, fagii etc., şi se făcu cu măestrie, aşa că din câte-va bucăţele de lemnu verde îţî dă copilaşulu în câte-va momente nisce figuri adevărate de caî.
   Asemenea mai sunt şi alte multe jocuri obicinuite de fete. Maî lip-sescu, în fine, din acestă colecţiune jocurile copiiloru cu insecte; ast-felu, când prindu vre-unu greere, legându-lu cu o sforă, îî dau drumulu şi îî cântă diferite formulete.
   Analele A, B, — Tom. XV. — Memoriile Secţ, Literare.                     1
www.digibuc.ro
2
t>. N. papahagi-VdrddKA
         1. Lu-am bun, bun?; A cui eşti X
   Copiii de multe ori, iarna mai cu semă, când se adună în juruiţi focului la vatră, se întovărăşesc!! doi câte doi, şi se întrecd să laude sau să satiriseze pe cel-lalţl, după cum credu el de cuviinţă şi după cum sunt micele lorii simpatii şi antipatii. Iată cum se face joculu acesta: Fie cel doi tovarăşi copil A. şi B. Unulft întrebă pe celu-laltii:
A.  Lu-am bun, bun pri (cutare) L’am bunii, bunii pe (cutare)
B.  Pri ge-lu batjl?                   Pe ce-lii bagi?
A. Pri nâ^câpisteri.                   Pe o căpistere.
B. Cari s’ cadă?                       De va căde?
A.  S’ mâcă nâ turtă di înîari (1). Să mănânce o turtă de miere (1).
                                                  Alta :
A. Lu-am bun, bun X......
B. Pri ge-1 bacjl?
A. Pri nâ casă.
B. Cari s’ cadă?
A. S’ mâcă nâ căţauâ grasă.
L’am bunii, bunii pe X.
Pe ce-lii bagi?
Pe o casă.
De va căde?
Să mănânce o căţea grasă.
                                                  Alta:
A. Lu-am bun, bun
B. Pri ge-1 bacjl ?
A. Pri un mâşe.
B. Cari s’ cadă ?
A. Si s’ facă pâşe.
   Altă dată, în locii următorii:
X...              L’am bunii, bunii pe X...
                  Pe ce-lii bagi?
                  Pe unii cleşte.
                  De va căde?
                  Să se facă paşă. etc., etc.
de a începe cu : Lu-am iun, bun, se începe în modulă
A.   A cui eşti X...?     '
B.   A meu (a melu).
A.   Iu lii-aflaşl?
B.   ’N tjeană.
A.   Qe fâgea?
B.   ’ŞI auntjea faga cu nâ penă.
Alfi cui e X... ?
Ală meu.
Unde l’al aflaţii?
In geană (pe colină).
Ce făcea?
îşi ungea laţa cu o pană.
   (1) Se caută ca rSspunsulu cela din urmă alu lui A să rimeze In tot-deauna cu cu-vintulu din urmă alu respunsuluî ce dă la întrebarea : Pri {e-î bad! ? (Ex. câpistdri=miari, casă=grasă, etc) şi când ună copilă n’a găsită bine rima, ceî-lalţi llă batjocorescă şi-î (Jicu: Călcaţi tu pită od(e (aci al călcată in plăcintă), adecă: ai scrântit’o.
www.digibuc.ro
JOCURI COPlLĂRESCI LA ROMÂklI DIN MACEDONIA
â
                                                 Alta :
A.  A cui eşti X...
B. A meu.
A.  Iu lu-aflaşî?
B. Tu grâclină.
A. Qe făgea?
B Bilea unâ gâlîină.
A.  Qe-lu al X...?
B. Frate.
A.  Iu lii-aflaşl,
B.  După casă.
A.  Qe făgea ?
B.  ’Ncâlicâ pri nâ Iapă arânlosă.
Alu cui este X...
Alu meii.
Unde l’al aflaţii?
In grădină.
Ce făcea?
Jupuiâ o gâină.
Saii:
Ce-lii al pe X...?
Frate.
Unde l’al aflaţii?
După casă.
Ce făcea?
încăleca pe o iapă rîiosă.
şi totii pe tonulii acesta caută care mal de care a se satirisâ saii a se lăuda. Joculii este forte răspândită printre copiii mici şi pe la toţi Macedo-Româniî.
                       2.  Cu dîca (cu dicala).
   Copilaşii, când se strîngu iarna în jurulu focului, între alte diferite jocuri pe cari le obiclnuescu, au şi joculii: Cu dîca (Cu cjicala).
   Unulu dintre copilaşi, adresându-se către unâ altulu, îl spune să (jlică unu cuvîntă ore-care. ţiicendii acesta, elu caută să-lu păcălescă sau nu printr’o dîcă (tjlicală). Fie cel doi copilaşi A. şi B :
A. (către B.) ţ)î : şapte !
B. Şapte.
A. S’ mâcl turtă cu lapte.
A. ţ)î: cicior !
B. Cicior.
A. Mâ-ta feţi un ficior.
A. ţ)î: Armâtulâ !
B. Armâtulâ.
A. Tatâ-tu s’ fegi pâpă.
   ţii : şepte !
   Şepte. •
   Să mănânci turtă cu lapte. Alta :
   ţii: picioră !
   Picioru.
   Mamă-ta născii unfl ficioră. Alta :     .
    ţii : armatolu !
    Armatolu.
    Tatălu tău se făcu popă.
www.digibuc.ro
4
P. N. PAPAHAGI-VDRDDNĂ
A. pî: gurgulîutos !
B. Gurgulîutos.
A. S’ mâgi un porcu gros.
Alta:
pi: rotundu !
Rotundu.
Să mănânci unu porcii groşii Alta:
A. pî : cap !
B. Cap.
A. S’ ti başi un arap.
pi : capii!
Capii.
Să te sărute unii arapii. Alta:
A.  pî : chin!
B.  Chin.
A.  Si mâgi un miel cu stâfitjî plin.
pi : pinii!
Pinii.
Să mănânci unii mielii cu stafide plinii.
                                                     Alta:
A. pî: loc!                             Pi: locii!
B. Loc.                                 Locii.
A.  Si ti agudîască ghiftul cu un cîoc. Să te loviască ţiganulii cu un ii ciocanii
                                                     Alta:
A. pî: mână!
B. Mână.
A. Ţîne s’ţî dau ună pri .mână.
  pi: mână!
  Mână.
  Ţine să-ţî daii una pe mână. Alta:
A.  pî: niorl!
B.  Niorî.
A.  Cu feată di uvreii s’ti ’nsorl.
Pi: nori!
Norî.
Cu fată de Ovreii să te însori.
                                                      Alta:
A. pî: muşat!
B. Muşat.
A. S’ti ved ca ghiftu ’mbitat.
pi : frumoşii!
Frumoşii.
Să te vedii ca ţiganulii beatii.
                              Şi totii pe tonulii acesta continuă mal departe. Altă dată, în locii să-şî adreseze unulii altuia păcălelile acestea, le adreseză unul al ii treilea, care
este esclusii din dialogii. Ast-felii:
A. pî: prun!
B. Prun.
A.  X... mâcă un câne di Lăsun.
                                                                                                      [etc., etc.
Pi: prunii!
Prunii.
X.... mâncă unii câne de Alasona.
www.digibuc.ro
JOCORI COP1LÂRESCI LA ROilÂNIÎ DIN MACEDONIA
5
                      3.  Ce lingură dai la nnmtă ?
   Joculă acesta consistă în a prinde ună copilaşii pe altulă de ureche şi a-lă întreba:
            Qe lingură dai la numtă ? (Ce lingură dai la nuntă?)
   Dacă copilaşulă spune «mare», celă-laltă i-o sucesce, (Jicendă:
            Stăl s’u facem ma mică (Stăî să o facemii maî mică); dacă spune «mică», celă-laltă i-o sucesce, ţlicendu:
        • Stăl s’u fâgem ma mari (Stăî să o facemii maî mare); şi dacă spune :
            Qe lingură va Upsiscă (După lingura ce va trebui), îlii lasă în pace, şi la rendulă săă prinde pe celă-laltă de ureche, repe-tândii acelaşî lucru.
                                4.  Qe Hai Uni?
   Iarna, când copiiî cei mici se adună în jurulii focului la vatră, îşi pună diferite întrebări, dintre cari una este şi: Qe llal tini (Ce iei tu)? la care copilaşii răspundă, numindă unu lucru care să conţină în sine câtă se pote mai multă materie. De obiceiă joculă se face între doi copilaşi, cari respundă pe rendă :
A.  Qe llal tini?                        Ce iei tu?
B.  Io  liaă, cât traiji amarea.         Eă    ieaă   câtă conţine (trage) marea.
A.  Io  liaă, cât traiji arina.          Eă    ieaă   câtă conţine nisipulă.
B.  Io, cât traqli fărina ş’amarea.      Eă,   câtă   conţine făina şi marea.
A.  Io, cât tra<Ji Irânqla, arina şi stelili. Eă, câtă conţine frunza, nisipulă şi
                                                                                                         [stelele.
B.  Io, cât tracji de auâ până la Dum- Eă, câtă conţine de aci până la Dum-
                             [nicjeă (1)                               [neijeă (1).
A.  Io, cât s' vedi pri lumi.            Eă,   câtă   se vede pe lume,
B.  Io, cât vedi sorili----              Eă,   câtă   vede sorele, etc. . . .
şi pe tonulă acesta se continuă, şi după ce qlice fie-care totă ce a crezută elă că conţine cea mai multă materie, se întrebă cei-lalţi, cine a spusă mai multă (cari luă ma mult) şi copiiî între ei se pronunţă, saă că amendoi aă fost egali, saă că unulă dintre ei, spre a supărâ pe cel-lalt.
   (1) Copiiî numcacu cerulu Damnideu, şi ori de câte ori vorbescă despre cerii, li dail acesta numire.
www.digibuc.ro
6
P. N. PAPAHAGI-VURDUNÂ
                               5.  Ptiit-câcâ.
    Iarna, când copiii se strîngu în jurulu vetrei şi facă sgomotu mare, aşa în câtu mamele lorii nu potii să lucreze, acestea îl ieaii cu binele şi le spun ii să se joce Ptiii-câcâ. BăeţiI atunci se învoescii să tacă toţi şi cine va vorbi pentru acesta, după ce scuipă unulu dintre dînşiî şi elice : Ptiu-căcâ, adaogă:
Aţei ge va grescă,'
Şi va sburască,
S’mâcă nâ cupanie di viermi,
Şi si-lî bagă draclu ’n gură....
Triiorâ ge va s’avdă d’iu îşi bocea.
Cine va grăi,
Şi va vorbi,
Să mănânce o copaie cu viermi,
Şi draculii să-î bage ’n gură (cutare lucru) îndată ce vaaucji de unde a eşitii vocea.
   Şi toţi în timpulii acesta scuipă în cenuşe, şi (Jicendii: Ptiu-câcă, tăcu.
   Fie-care copilaşii tace ore întregi şi se teme de a vorbi. Când cine-va uită şi rupe tăcerea, chiar pentru momentu, toţi cel-lalţl într’o voce îî spunu : Li măcaşl toaii, ş’ cu sânătati; cum iară? (Le al mâncaţii tote şi sâ-ţî fie de bine ; cum erau ?) şi însoţescii aceste cuvinte şi altele pe cari i le adreseză prin semnulu desgustulul şi alii scârbei: al tătă-ta, tătă-ta. Copilulii de multe ori protesteză şi (jfice că cutare motivii l’a făcuţii să vorbescă, şi dacă motivulii invocaţii de dînsulii pare celorii-lalţî bunii, toţi declară că nu se-acaţă grirea (nu se prinde grăirea), şi joculii reîncepe.
   Motivulii adusii de copilaşii este mal cu semă, că unu altulii l’a făcuţii să vorbească [altu mi sburâ, altulii m’a făcuţii să vorbescii) sau că vre-unulii dintre cel-lalţl, cari nu jocă, spune ceva care provocă rîsulii copilaşului
                   6.  Câ-câ! câcâ! Iu U-aî mânii i.
   Joculii acesta se jocă de copil mici, mal cu semă iarna, când se adună în jurulii vetrei. Işî punii toţi copiii mânile una peste alta pe genuchiulii unuia dintre eî, care scie diferite recitative. Acesta, atingendii la fie-care pronunţare de silabă a recitativului mâna copilaşului, când termină reci-tativulii, i-o apucă cu cele două degete şi i-o ridică în sus, strigândii: câcă, cââââcă! (cutcurigu !) Copilaşulii ascunde mâna acesta spre a nu fi văcjutâ de copil, căci cum i-o vede cine-va, se repede şi i-o ciupesce. După ce tote mânile copilaşilorii aii foştii ascunse de fie-care, celii care făcea (care pronunţa recitativulu şi ridica mânile copiilorii, spunendii în momentulii ridicăreî: câcă, câââcă!) după ce-şl ascunde şi elii mâna pe
www.digibuc.ro
JOCCRl COPILX.RESCI LA ROMÂNlt DIN MACEDONIA
7
care o avea la jocu, pe cea cu care făcea o muşcă cu gura şi după asta o scote ţinend’o lângă gură, şi întrebă pe fie-care copilaşii: Iu li-al mâfilli'Y (Unde ai mânile?) Fie care copilaşii întocmesce o minciună, înşelândii pe celii care-î întrebă. Iată mai multe răspunsuri, cari se obicînuescii maî cu semă a se da la întrebarea ce li se face şi cari de obiceiii sunt tipice :
   Intr. Iu le-ai mâbili ?
Copilaşulîi : Mi duşîii întră lemne
               Şi aflaî nâ m'oşe ’n cale. Mi acâţă, mi dipiră, MâMli mi talie Ş’ tu puţ îmi le arucă.
                                                                                                          Saii :
Intr. Iu le ai mâbili ?
Cop. Le-ar’caî în foc.
Intr. Trâ-^e le arcaşi în foc?
                                                                                            Cop. Câ plângeam Şi sghileam,
      Şi me avt^Iî mumea,
      Şi vine, mi li talie Şi ’n foc mi lş-arucă.
    (Unde ai mânile?)
    Mă duseiii să carii (întru) lemne Şi aflaî o bătrână ’n cale.
    Mă prinse, îmi smulse părulii, Mânile îmi tăie Şi ’n puţu mi le aruncă.
Unde le ai mânile?
Le aruncai în focii.
Pentru ce le aruncaşi în focii? Pentru că plângeamu Şi sbieramii (strigamii tare),
Şi mă aut^Li mama mea,
Şi veni, mi le tăie Şi ’n focii mi le aruncă.
                                                     Saii :
Intr. Iu le al mâîiîli?
Cop. Mi duşîii la oi
      Cu cârliglu dinăpoî, Şi acâţaî un miel Cu dinţilî di her,
      Ş’ cum îl hâriseam, Ilap ! mi li acâţă Şi mi le mâcă.
Unde le ai mânile?
Mă dusei la oi
Cu cârligulu dinapoi (îndărătu), Şi prinseiii unii melii Cu dinţii de ferii,
Şi cum îlu mângâiamu,
Ilap! mi le prinse (cu gura)
Şi le mâncă.
    După ce toţi termină cu căuşele pentru cari au perdutu mânile, toţi începu să le scotă încetulii cu încetulu din haină şi din sînu, cântândii întrunii glasii :
Ia-le, iale,
Iu’şî vin,
Iu’şî vin ca la pânâghir, Ancârcat’ di muşiteţî,
Di muşiteţî şi di ghineţî.
Iată-le, iată-le,
Unde (îşi) vinii,
Unde vinii precum (ar veni) dela bâlciu) încărcate de frumuseţi (lucruri frum. De frumuseţi şi de bine (       » bune.
www.digibuc.ro
8
P. N. PAPAHAGI-VCRDUNĂ
Sau:
Iea-le laile iu şi vin Dit pădurîli cu chin,
Di la stănili cu găleţi Albi, albi ş’ sâturati Cu alcă dulgi şi cu lapti.
Iată-le bietele unde vinii Din pădurile cu pinii,
Dela stânele cu galetă,
Albe, albe şi săturate,
Cu smântână dulce şi cu lapte.
şi scoţendu-le toţi, le amestecă unulu cu altulii. şi se pişcă cu degetele, imitândii din gură lătratulii cânilorii: ham, ham, ham! După asta reîncepe joculii.
7. Altu-maltu; Birbec, birbicuş.
   Joculii acesta se jocă de copilaşi după ce se făcu. Cine rămâne îşî pune capulii în pola unui alţii copilaşii, numiţii mumă, cu trupulu în sus. Ceilalţi copii îlii lovescii pe corpii cu palma mâniloru, însoţindii fie-care lovitură cu una din silabele cuvintelorii următore:
Al-tu,
Mal-tu,
A-cul mafii ’s a-nal-ta?
  Altu,
  Mai mulţii (Maltu e şi nume), Ale cui mâni sunt înaltu?
Saii:
Birbec, bir-bi-cuş,
A-cuî de-dit i-sti pus?
  Berbece,
  berbecelii,
  alţi cui degetii este pusii ? Saii:
   La Avela (Epirii) se zice:
Pan, pan,
Culupan,
A cui (Jedit mini am?
Pan, pan,
Scutece,
Alţi cui degetii eu am ii?
   După acesta, unulti dintre copilaşi îşî pune mâna de asupra băgatului şi muma întrebă: Cari fati ? (cine este ?). Dacă băgatul ghicesce, scapă, şi celti care şi-a pusii mâna peste dînsulu îi îea loculii. Dacă nu ghicesce, totă dînsulti rămâne să se bage.
www.digibuc.ro
JOCURI COPILĂRESCl LA ROMÂNII DIN MACEDONIA
9
                        8. Cu avinarea.
   Doî băeţî, spre a vede cine alergă maî multă, îşî propună să joce cu avinarea (cu venătorea). Pentru acesta se făcu maî întâî, şi cine rămâne trebuie să alerge să printjă pe cel-laltă.
   Acela, care va fi vânată (avinat), spune celuî-laltă să presinte palma şi elă; lovind’o cu a sa, elă (hue la fie-care lovitură câte unu cuvîntă din vorbele următore :
Ţini | merlu | ge-mî | dideşî Tâ|lîe-ţî-lu|
Mâ|câ-ţî-lu|
Ş’alâgă | tra s’ mi-|acaţî |
Ţine mărulă ce-mî aî datu, Taie-ţi-lă,
Mănâncă-ţi-lă,
Ş’alergă să mă prin<jî.
   Şi când termină, fuge iute în cotro Îî place, iar celă-laltă se silesce să-lii princjă. După ce-lii prinde, joculă se continuă prin schimbarea roluriloră.
                              9. Dă-mi foc.
   Joculu acesta îlă jocă copiiî ceî mici, doî câte doi. Unulă lipesce vîr-furile degeteloră de mânî, fie-care degetii dintr’o mână cu coresponden-tulii său din cea-laltă, şi după acesta deschide degetele ast-felă lipite şi face ast-felu să fie ore-care spaţiă între fie-care păreche de degete. Tote părechile de degete se numescu scară. Cel-laltii băiatu atingendii cu de-getulii arătătorii alţi mâneî sale drepte prima treptă a scăreî, formată de cele două degete micî, glice: dă-mi foc (dă-mî focii). Acesta îî răspunde: Du-te •ma ’n sus (du-te maî sus) sau: asună ma ’nsus (sună maî sus), şi băiatulti se urcă pe trepta imediată superioră a degeteloru micî, unde face totu aşa, până ajunge pe trepta formată de arătători. Aci maî <)ice băiatulti: Dă-mi foc! şi cel-laltu îî răspunde: Du-ti nâuntru\f)\i-ie înăuntru).— Va mi mâşcă cânili! (Are să mă musce cânele !) — Nu ti mâşcă câ-i ligat (Nu te muşcă căcî este legată). Atunci băiatulă se încrede în cuvintele celuî-laltă şi vîră mâna în deschizătura formată din împreunarea arătătoriloră şi degeteloră policari. Atunci cel-laltă îî prinde mâna cu amândouă mânele sale şi imitândă pe câne, i-o aduce la gură ca şi cum l’ară muşcă. Celă-laltă, făcendă mare hază, rîtjendă, se preface că se sperie şi strigă, după cum se strigă câniloră, când vină să te musce: oşti, oşti, ti-ia, tit! Apoî joculă reîncepe prin schimbarea roluriloră.
www.digibuc.ro
10
P. N. PAPAHAGl-VURDUNĂ
                              10. Ticna !
                                  >
   Băeţiî obiclnuescă a se adună mulţî la unu locii şi, şetjendu toţi jos, începu a spune la basme. Când e să plece, toţî se scolă de odată în piciore, strigândă: ţicna! şi care e forte distrasă, în câtă întârzie a se sculă în piciore în acelaşi timpii cu ceî-lalţî, îlă prindă cel-lalţî, unulă de mâni, altulă de piciore şi-lă dau trei ori di padi (îlă trântescă de trei ori la pămîntă.)
   Ţicna se numesce şi când se afumă mâncarea.          '
                                    11.  Pecea.
   Se cjice simplu: al si nS agiucăm «Pecea» (hal să ne jucămă d’a Pecea). (1) Jocul acesta constă în a se face băeţiî mal întâi, şi cine rămâne trebue să alerge să printjă pe unulă din'cel-lalţî. Toţi băeţiî se strîngă în jurulă celui rămasă şi la ună semnă toţî se depărteză de dînsulă, care în cotro îl place. Celă rămasă se pune în gona loră, şi celă prinsă trebue să-î iea loculă-
             12.  Dai mumă paie? (2) Cu chitrigeaua (3).
   Unulă dintre băeţî, care dă petra se numesce mumă. Muma iea o chitri-r(eauă (petricea), şi după ce toţi jucătorii se aşeză în piciore în jurulă săă, le dă petra ca la joculă : Cu chitrigeaua (vetjî pag. ...) cu singura escepţie, că muma nu pote să o ascundă asupră-î, ci trebue să o dea unuia dintre jucători. Acela care a primit’o, pe când ceî-lalţî nu-lă observă, o rupe la fugă şi se duce la ună locă determinată de mal înainte, la o depărtare de 30 de paşi de unde se dă chitrigeaua, şi care se numesce semnă. Cel-lalţî jucători alergă după dînsulă şi, dacă-lă prindă, acesta trebuie să se întorcă îndărătă şi se dă chitrigeaua de noă. Dacă nu e prinsă, toţî cel-lalţî se întorcă, şi elă remâne la semnă.
   In timpulă acesta, fie-care dintre ceî-lalţî jucători lla ună lucru, adică spune la urechea mumei: lo llaă lucrulă X.... (eă iaă cutare lucru), şi numesce ună lucru. De obiceiă copiii numescă lucrurile cele mal puţină comune în viaţa de tote (jileie, ast-felă : ocliiă de furnică, nisipă, solcjî, dracă, îngeră, grăunte din marginea locului, etc.
   După ce toţî aă spusă câte ceva, celă dela semnă întrebă pe mumă : 1 2 3
    (1) La Ohrida In Macedonia.
    (2) La Românii Grămuştenî e cunoscută sub acestu nume.
    (3) La ceî-lalţî Români din Macedonia, şi maî cu semă la ceî din Epirfi.
www.digibuc.ro
11
JOCURI COPILĂRESCI LA ROMÂNII DIN MACEDONIA
   —    Daî mumă pale ?
Muma : Dau.
   —    Qe daî ?
Muma : Condiliii şi câlâmară.
   —       Qe grlaşti, ce scrilaşti ? Muma : Grîaşti şi scrilaşti ...
   Şi aci muma numesce diferite cătorî şi adaoge :
    Dai mamă zestre ?
    Dau.
    Ce daî ?
    Condeiii şi călimării.
    Ce grăeşte, ce scrie ?
    Grăeşte şi scrie ...
[•I, între cari şi acele spuse el de ju-
— Ce Hal,                                    Ce iei,
    Ce alaşî ?                               Ce laşi ?
şi acela dela semnă numesce numele unul lucru din cele spuse de mumă, şi dacă nemeresce numele unul lucru de cele luate de unulă din jucători, ju-cătorulă acelui lucru se duce la semnu pentru a fi încălecaţii dela semn până la mumă; iar dacă nu nemeresce, trebue să vie cu limba scosă afară dela semn până la mumă, căreia îl dă chitriţeaua, şi joculă reîncepe.
            13. Ano-Chlrchir-Ano ; Chir chir a-Culi.
   Joculă se jocă de o potrivă de băeţî ca şi de fete. Ilu vomii descrie, aşa cum se jocă de băeţî.
   Se prindă copiii de mână în formă de horă. Doi dintre cel mal cu vacjă se punii unulu la începută şi celă-laltă la fine. Celă dela începută, care se numeşte capă, întrebă pe celă dela fine, care se numeşte c6dă, şi dialogulă următoră se nasce între eî:
Capulă: Ano-Chirchir-Ano!
Coda:    Orsi, chitare.
Capulă: AI gioni trâ ’n surari? Coda:    Am.
Capulă: Cari îll daî?
Coda:    LI daă (cutare).
  Ano, Chirchir-Ano !
  Poftimă, chitare.
  Aî flăcăă pentru însurătore? Am.
  Care (fată) îl daî ?
  II daă (cutare).
Saă:
Capulă: Chirchira-Culi.
Coda :    Orsi, chitare.
Capulă: Aî gioni trâ ’nsurari? Coda:     Am.
Capulă : Cari îll daî ?
Coda :    Lî daă (cutare).
Chirchira-Culi.
Poftim, chitare.
Aî flăcăă pentru însurătore ? Am.
Care (fată) îî daî ? lî daă (cutare).
www.digibuc.ro
12
P. N. PAPAHAGI-VURDUNĂ
                                  Sau când se jocă de fete :
Capulă: Ano-Chirchir-Ano, Coda:    Orsi, chitare,
Capulu: Aî fetă trâ mârîtari? Coda:    Am.
Capulu: Pri carî u daî?
Coda:    Pri (cutare).
Ano Chirchir-Ano.
Poftimă, chitare.
Al fată pentru măritare? Am,
După cine o daî (o măriţî)? După (cutare).
şi coda numesce aci pe unulă dintre jucători, iar copiii cel-lalţî strigă în gură mare numele celui numiţii de codă şi-î adreseză cuvinte neplăcute, ca ciripar (brutarii), gănusar [spoitorii de vase), ghiftn (ţiganii) etc, ceea ce face să se supere numitulii şi ceî-lalţî să facă mare hâzii. După acesta, coda trece cu toţi, ţinuţi de mână, pe sub mâna capului şi a celui de alia doilea, ast-felii ca capulii şi alii doilea copilii să vie faţă în faţă fără a se lăsa de mână. După acesta urmeză iarăşi întrebările şi trecerea code! pe sub mânile celui de alii doilea şi alii treilea, ca să vie iarăşi alii doilea cu alii treilea faţă în faţă. Toţii aşa se continuă până ce se for-meză unii lanţii lungii şi până ce doî câte doi sunt faţă în faţă.
   După asta capulii cu coda lasă lanţulii formaţii ast-felii şi se ducii să dea mâna (1) şi la unii semnii alii lorii, copiii, doi câte doî, după ce strică lanţulii tormatii, trecendii în sensii inversii, celii rămaşii la începută pe sub mânile fie-căreî părechî, se ducii s’ lîa mână (să îea mână, (2) şi prin modulă acesta se facă două bande. Toţi dintr’o bandă se prindă de haină, de pe la spate, unulă după altulă, şi (cel doî capi (căci coda acuma a devenită capii), după ce tragă o linie (semn) în mijloculă distanţei ce separă bandele, se pună în fruntea bandeloră, faţă în faţă, şi apucându-se de mâni, începă să se tragă din tote puterile loră. Dacă o bandă reuşesce să tragă pe capulii celeî-lalte bande în partea sa, ast-felă că capulii inamică să trecă peste semn, copilulă de la finele bandei învinse, trece la banda învingătore şi joculă continuă, până ce unulă din capi rămâne fără copil, şi atunci, după învoiala ce aă avută la începu-tulă jocului, trebue să facă diferite figuri caraghiose, pe carî le ordonă cel-lalţî copil, şi să trecă pe sub mâna fie-căruî jucătoră (treccndă mal întâi pe sub mâna capului învingătoră) spre semnă de desonore.
   La fete, cea învinsă umblă într’ună picioră cu limba scosă afară. Fetele cari se jocă cu joculă acesta, nu întrecă vîrsta de 10 ani.
    (1) Vecfl pentru «darea minei» la joculu „Pri un cicior,“
    (2) VetJI acelaşi jocu.
www.digibuc.ro
JOCURI COP1LÂRESCI LA ROMÂNII DIN MACEDONIA
13
                      14.  Cu scoterea untulemnu.
   Se alege unu zidii (muru) pentru joculu acesta, şi bâeţiî, după ce se li-pescă de dînsulii cu spatele, se strîngă de o parte şi de alta, cjicendă:
   Puşcă-untulemnu (oţetii, unt-de-lemnii) saii: scâti untulemnu[sco\,e unt-de-lemnă^ şi celii care ese prin strîngerea ce i se face, capetă câte-va lovituri în timpulii acela dela cel-lalţl, dacă nu se smuncesce iute din rendulă lorii. Acesta apoi se duce la fine şi împinge pe ceî-Ialţî. Aşa se continuă joculii mal departe. Când capetă lovitura cine-va, mal aude din partea celui care l’a loviţii şi cuvîntulii puşcă? (oţetii). Adică l’a arşii tare ori nu?
                      15.  Iu-i cuclu, iu-i vimtul?
   Joculii acesta constă în a ghici cine-va în care mână copilulă a pusă nucile, alunele, migdalele, etc., şi dacă ghicesce, le câştigă, iar dacă nu, dă acelui care a pusii atâtea nuci, etc., câte a avuţii în mână. Acela care pune, întrebă pe celă-laltă, presintândii mânile închise :
Iu-I cuclu,                          Unde-Î cuculă,
Iu-I vimtul?                         Unde-I vîntulii?
şi când copilulu spune pentru o mână că aci e cuculii şi sunt nucile în-tr’însa, elă le câştigă; din contră, dacă nucile sunt în mâna pentru care elii a spusii că este vîntii, perde atâtea nuci.
                             16.  Vine mora?
   Se ducii copiii la unii şipotă (şopotă) cu copaie (cupahie) şi după ce-lă spală adecă după ce golescă apa din copaia şipotuluî prin aju-torulii manei, îşi bagă unulii dintre el buzele în şurcă (ţhă) şi închiijendă ochii, strigă celorii-lalţî: Vine mâra? vine mora! (1) adică s’a umplută copaia, ca să începă să curgă prin şurcă şi toţi ceî-lalţl îl spună în gura mare : nu vine! dacă nu s’a umplută copaia. Când se umple copaia, toţi strigă : vine, vine (a venită) şi copilaşulă, deschi-fjendu-şî ochi, bea întâiulă.
   (1)   Vine mâra (a venitu mora) se întrebuinţezi propriu la mori. Când se aduce apă la moră şi acesta începe să lucreze se (J'ce; vini mâra (a venitu mora, adecă a începută să lucreze m6ra.)
Şipotă; 1) cupafiie
2) cupania mare
3) şurcă.
www.digibuc.ro
14
P. N. PAPAHAGl-VORDtJNÂ
                          17.  Sboră, sboră!
   Se strîngă copiii în piciore sau jos stându şi punii toţi câte unii degetii pe masă sau pe genuchiulii unuia dintre el, şi unulă celii mal vîrstnicii) devine conducătorulă jocului. Conducătorulă, repetândii cuvîntulă «sbârfi» de câte ori voesce, numesce o vietate ore-care, sburătore sau nu, şi pentru ca să înşele pe cel-lalţl a spune contrariulii de ce face vietatea numită, dacă acesta este o vietate sburătore, elii nu ridică de locă degetulă, pronunţândii numele acelei vietăţi, şi mulţi, luându-se după exemplulii său, îlii imiteză involuntară şi ast-felă trebue să capete câte o lovitură dela toţi cel cari au jucată bine.
   Când numesce o vietate care nu sboră, conducătorulă ridică mâna de odată, cercândă ast-felă a-I amăgi.
   Totă aşa continuă joculă mal departe.
                               18.  Cu Iepurii.
   Se pună băeţil doi câte doi în piciore în formă de cercă şi departe fiecare păreche de cea-laltă. Părechea de câte doi băeţl e formată ast-felă ca unulă din cel doi băeţl să fie la spatele celul-laltă, şi după acesta doi băeţl se facă: unulă iepure (Iepuri) şi celă-laltă ogară (hârtii). Iepurele pote să alerge în jurulă cercului formată de părechile de băeţl precum şi prin laţa loră. Ogarulă însă nu pote alergă decât după părechl. Când iepurele se vede strîmtorată a fi prinsă de ogară, se pune în faţa unei părechl şi aci fiindă trei băeţl, ală treilea, care este ultimulă începcndă dela celă care a stată înaintea părecheî, plecă iute spre a nu fi prinsă de ogară. Dară este prinsă, devine elă ogară şi ogarulă devine iepure, care, dacă este ostenită multă, se pune în faţa unei părechl, şi ală treilea de aci se face iepure.
   Fie-care iepure are. dreptulă să se puie îndată, dacă vrea, în faţa unei părechl ore-care, şi neapărată trebue ală treilea să devie iepure. Ogarulă nu scapă decât după ce prinde iepurele.
   Joculă se jocă şi de fete mici.                   '
                                               19. Ştlup!
   BăeţaşiI, umflându-şl fălcile, cu amândouă mânile le lovescă spre a se desumflâ, ceea ce produce sgomotulă: ştlup, de unde i-a venită şi numele.
www.digibuc.ro
JOCURI COPILĂRESC! Li ROMÂNII DIN MACEDONIA
15
    De multe ori băiatulă, după ce-şl umflă fălcile bine, ţinendă o mână la gură, cu cea-laltă lovesce o falcă înceţii şi de mat multe ori, ceea ce face să producă unii sgomotii asemenea brosceloră (brâtiqllor). Toţii aşa face şi cu falca cea-laltă.
                     20. Di-anchidicarealui.
   Băeţiî, când se găsescă în livede, unde de obiceiii se jocă, se duce unul ii şi punendu-se ghemuiţii îndărătulii unul alţii băiatii, care stă în piciore, unii alii treilea împinge pe acesta, care, împedicatii de celă ghemuită, cade pe spate. Acesta de obiceiii nu se face decât de cel mal tari la cel mal slabi, şi mal cu semă atunci când se spune de vre-unulă, care se consideră mal superiorii celoră-lalţî, să stea joşii şi aceştia nu ascultă.
   Di’nchidicarealul însemnă de a împedecarea.
                   21.  Cu băgarea capului tu şoput.
                          (Cu băgarea capului in şipotu).
   BăeţaşiI, ca să arate că sunt voinici, se adună în jurulă unul şipotu şi se prindă, cine pote să sufere mal multă apa. Cel mal voinici îşi vîrâ ca-pulă sub şurca (sghiabulă) şipotulul şi lasă să curgă apa pe dînsulă ; ceilalţi în timpulă acesta numără, şi totă aşa se lace şi cu cel-lalţl; şi cine suferă mal multă se declară căpitan şi are bună nume printre cel-lalţî.
                    22.  Cu finirea w emiliei în şoput.
                                          (Cu ţinerea mâne! in şipotu),
   Joculă acesta se face totă ca celă de mal sus; singura diferenţă e că, în locă de a pune capulă sub şurcă (sghiabă), se pune degetulă sţiă mâna în-tregă în copaia şipotulul saă sub şurcă.
   Unii, cel cari se obiclnuescă, reuşescă a ţine mâna saă degetulă până la numărulă 100, 200, şi une-orl mal multă, ceea ce este o adevărată bravură pentru copilaşii cel de 4—9 ani, avendă în vedere că la Pindă, unde mal cu semă se obiclnuesco joculă, apa e forte rece, chiar în mijloculă verel.
www.digibuc.ro
16
P. N. PAPAHAGI-VCRDCNĂ
                        23.  Cu luarea chitrigeauliei.
                              (Cu luarea petricelel).
   Şipotele în comunele românesc! sunt provătjute cu câte o mică albie, prin care curge apa şi care se numesce cupahie.
   Copilaşii, spre a arătă cine pote să sufere apa mal mulţii, aruncă o petri-cea (chitrigeauă) în cupahie şi unulă dintre (lînşil, care se dă de voinicii, închi-dendu-şî ochii, îşi vîră capulii în cupahie şi fără să adie o bucată de vreme, caută să găsescă petra şi apucând’o cu gura, să o scoţă afară. Când reuşeşte, îşi rădică capulii cu mândrie şi e plinii de bucurie. De multe ori însă, nereuşindii elii, spală copaia şipotulul şi, aşteptândii să se umple, aruncă petriceua şi unii altulii se oferă pentru a o scote cu gura din copaie.
   Acestii jocii servesce a-I deprinde cu apa rece şi a le întări pelea.
                                  24.  Pataloni.
   Joculii acesta consistă în a se prinde doi copilaşi de mână, unii alii treilea să se puie de-a curmezişului pe mânile lorii ast-felii prinse, şi aşa să fie duşii dintr’unii capătă alii curţii până într’altulii, cântându-î :
Pataloni-loni                            Pataloni-loni.
Iu lu-agem (aducem) aesfu....            Unde-lii ducemii pe acesta ?......
   (Mal sunt cuvinte, dar nu mi le aducii aminte).
   Când sfîrşesce cântecului, se dă jos alii treilea băiatii şi, princjendu-şî mânile cu unulii din cel-lalţl, celui care rămâne de astă dată, se pune pe mânile lorii să fie duşii pataloni; aşa se numesce ducerea pe mâni (1). Şi după ce şi acesta a foştii dusă pataloni, vine rendulă celui care n’a fostă dusă de locă, şi totă aşa se succedă pe rendă fie-care.
              25.  Cu chetra pri apă. Cu bâşarea apiliei.
                    (Cu petra pe apă).           (Cu sărutarea apei).
   Se iea o petră netedă şi subţire şi se aruncă pe apă cu latulă el. Bă-iatulă, a cărui petră face mal multe salturi pe apă şi merge mai departe, se consideră învingătoră. Pentru fie-care atingere a petrei pe apă, se zice că petra bâşb (sărută) apa, de unde şi numirea jocului: cu bâşarea apiliei.
   (1) La Farşeroţî, pataloni se numesce lergliia.
www.digibuc.ro
J0CDR1 COPILĂRESC! LA ROMÂNII DIN MACEDONIA
17
                               26.  Cu vervura.
   Se iea o coje de pinii şi, după ce se netezesce bine cu o custură (bricegă^ se rotumjesce şi i se făcu două găurele, prin cari se trecu cele două extremităţi ale aceleaşi sfori f'dâră). După acesta, se legă aceste două extremităţi. Apucândă cu amândouă mânile extremităţile A şi B ale sforeî îndoite, se învîrtesce vervura de mal multe ori, până ce distanţa dintre A şi B devine forte mică. Atunci băiatulii, prin depărtarea şi apropiarea mânilorii sale, face să se întorcă vervura în jurulu sforeî forte iute, încât nici că se distinge une-orî dacă se întorce saă nu.
                             27.  Cu ascuchiatlu.
                                   (Cu scuipatuld).
   Bâeţiî, scuipândîi întruna din mâni, lovescii cu dunga celeî-lalte mâni în scuipată, şi în care parte a sărită scuipatulă maî departe, se (Jice că dorme noroculă băiatului pentru care s’a daţii în scuipată. In partea aceea încă va fi miresa, cu care se va căsători dînsulă.
Vârvura.
                     28.  Cu plâscânirea frânzâllel.
                             (Cu plesnitura frunzei).
   Copilaşii, împreunândă vîrfurile arătătorului şi policarului, ast-felă ca se formeze ună cercă, aşeză bine o frunză de nucă, de fagă saă de orî-ce altă arboră, destulă să fie largă, şi cu cea-laltă mână lovind’o, frunza se gău-resce, şi în timpulă acesta produce şi ună sgomotă. Cu câtă se produce maî multă sgomotă şi se găuresce maî multă frunza, cu atâtă copilaşului îl pare maî bine, căci scie să dea (să lovescâ) cu dibăcie.
                                          29. Ţilistră (1); Zâza (2).
    Se sc.obesce o rămurea de socă (usâc), lungă câtă două şchiope şi jumătate. După acesta se alege ună lemnă tare, de obiceiă alunulă, şi se face ună /</, adecă ună lemnă care să încapă în una din găurile socului scobită,
    (1) Aşa se numeşte la Ohridenî, Farşeroţî.
    (2) La ceî-lalţî Români din Macedonia.
    Analele A. R. — Tom XV. — Memoriile Secf. Literare.                              2
www.digibuc.ro
18
î>. N. i’APAHAGl-'VOHMJNÂ
zăzel sau ţilistrel, după ce însă se găuresce frumuşelu cu unu acu sau cu o undrea supţire. In gaura liberă a ţilistrei se introduce unu pistonă, numiţii sm^, care la extremitatea ce se introduce în gaură e învîrtită cu chip (fire supţire de cânepă) spre a se lipi bine de păreţiî ţilistrel. După acesta se ducii şi tragă apă pe care o asvârle în aeră, sau aruncă cu ea la ţintă. De multe orî băeţiî îşî încarcă ţilistrele şi asvârlă asupra feteloră şi nevestelorii, cari sunt p’acolo, cjicendă că le dorescă binele, cu totă protestarea lorii, şi cu acestă ocasiune eî reciteză diferite formule maî maî mulţii sau maî puţinii convenabile.
                                        30. Pâşpacă (1); Pleofcă.
   Fâşpaca se face totă aşa ca şi zîza, cu singura deosebire că aci nu se pune fiful. In schimbă însă se făcu două dopuri de câlţl, cari se numescu cinchi sau plumbl. Cu ajutorulă pistonului (tubului) se împinge unulă până la marginea pâşpacel şi punendă şi pe celă-laltă, prin presiunea ce se face aerului, face ca primulă dopă să isbucnescă cu sgomotă : pac!
   Băeţiî se întrecu cu păşpacele, cine aruncă chipul (dopulă) maî mulţii în aeră sau cine trage mal bine la ţintă, etc.
                                     31. A gibăra; A murara.
   Se face ca la joculă Pri-cMtra a’sci'mdire, şi cine rămâne este încălecată de mumă. Toţi ceî-lalţî băeţî şedă în formă de cercă pe pămîntă, unulă de altulă în depărtare de câţî-va paşi, şi celă călare conduce calulă în jurulă celoră-lalţî, şi la fie-care se opresce şi întrebă: gumar (măgară) orî sumar (samară). Dacă i se respunde : rni-adar mora (îmi dregă mora) ori altă-ceva, călăreţulă trece la ună altă băiată, unde pune aceeaşi întrebare. Dacă i se respunde : gumar, călăreţulă devine măgară şi măgarulă călăreţă ; dacă i se respunde sumar, băiatulă care a răspunsă devine că-lăreţă şi călăreţulă şade pe pămîntă în loculă Iul. Totulă în acestă jocă stă în faptulă că băeţiî îndată ce vădă că măgarulă le este loră antipatică, îlă chinuescă şi facă ca să fie încălicată maî de toţi, din care causă până la urma urmeloră se ieaă şi la certă.
   Numele de gibară probabilă că vine dela cuvintele albaneze ci bară (ce cauţi.)
   Murara este femeninulă cuvîntuluî murar (morară).
   (1) Păşpacit se nuniesce ele obiceiu In Epiru.
www.digibuc.ro
JOCURI COP1LÂRESCI LA ROMÂNII DIN MACEDONIA
19
                                32. Afumarea.                            .
   Băeţiî, când sunt adunaţi mal mulţi într’o casă, caută să păcălescă pe neuu noscetorulă jocului acestuia şi să-lă facă să-şi înnegrescă faţă şi manile cu fumu.
   Pentru acesta se prepară de mal nainte două farfurii, dintre cari una se înnegresce (se afumă) cu fumu pe dosii. Acestă farfurie se dă naivului copilă în mâni şi i se spune să stea drepţii, să nu se misce de locii şi să nu privescă decât în ochii celul-laltii băiatii, care luândii farfuria ceal-altă stă la ore-care distanţă de primulii.
   In farfuria acestuia (în cea neafumată) se pune o monedă şi se spune naivului copilii, că dacă va face totii ce va face şi elii cu farfuria bunăi, moneda printr’unii modii miraculosii şi f“ră ca nimeni să scie, se va transporta în farfuria sa (în cea afumată). Copilulii încrecjiendu-se, saii curioşii de a vede dacă este saii nu posibilii, primesce.
   Celii cu farfuria cea bună, ducendă mâna pe sub dosulii farfuriei sale ca şi cum sar şterge, o duce şi pe la faţă. Celii-laltii, făcendă totii aşâ, îşi înnegresce faţa cu mânile. După ce s’a înnegrită bine, îl spună să se uite în farfurie, nu cum-va va fi venită moneda. Dacă nu s’a simţită şi cu acesta, îl spună să se ducă în vre-o parte unde sunt omeni mal vîrstnicî adunaţi şi prin modulă acesta se distreză pe socotela păcălitului.
                       33.  Cu chetra a ’scimdere. (1)
                                                   (D’ascunsele).
   Joculă se face în modulă următoră:
   Se adună toţi băeţiî cari voră să iea parte la jocă, şi se numără cu una din formulele date mal în jos saă îşi daă petra (’şt da chetra), adecă: unulă dintre el iea o petră în mână şi, după ce o ascunde într’una din mâni, se adreseză către unulă din jucători, presentându-I mânile închise, şi îl <Jice: iu-l cMtra (unde-I petra). Dacă nu ghicesce acesta, scapă. Dacă nemeresce, scapă celă care a avută petra, şi acelaşi lucru trebue să-lă Iacă ală doilea cu ună altă jucătoră, şi se urmeză în modulă acesta până la celă din urmă. La cine a rămasă petra, acela se face saă s’ bagă (se bagă), adecă îşi închide ochii ou mânile ori cu pola hainei, pe când cel-lalţî se ascundă, fie-care pe unde pote. lăcutulu strigă din când în când: nopte! saă (la Ohrida): cucu! şi dacă i se răspunde nâpte, nu trebuie să se dtefacă (să-şi deschidă ochii), iar dacă toţi tacă saă îi răspundă: cjliuă (la Ohrida:
   (1) La Cruşova joculă acesta se numesce namuli cu ascundere, iar la Ohrida, Cheu.
www.digibuc.ro
f. N. PAPAHAGI-VURDUNÂ
âo
aida), atunci îşi deschide ochii şi alergă să afle pe băeţil ascunşi. îndată
ce vede pe vre-unulu, îlâ numesce: ti vicjul X.......ascumtu aclo.... (te
văcjul, ascunşii în cutare parte) şi alergă să scuipe la semnu, adecă la loculu unde s’ffyeră (unde şi-au daţii petra), ca nu cum-va să-lu prin^lă vre-unulh dintre jucători sau celu văzută, înainte de a pute ajunge la semnu. Dacă vre-unulu dintre jucătorii ascunşi îlu prinde, îlu ţine forţatii până vinii toţi cel ascunşi s’da di naşă (să-lu atingă cu mâna). Dacă nimeni nu l’a prinsu, celu vătjutu a arşii fsi-arsi) şi nu mal are voie să iea parte la jocu până nu se isprăvesce joculu. Toţii aşa se petrece şi cu cel-lalţl vătjuţl, şi dacă toţi jucătorii au foştii arşi, fără ca făcutulu să fie prinsu de vre-unulu, primulu văcjutQ trebue să se bage şi joculu reîncepe. Iar dacă celu făcută e prinsu, se face totu elu.
   Se mal face joculu acesta şi în modulă următorii:
   După ce băeţil îşi dau petra sau se numără, cine rămâne nu-şl ascunde ochii, dar alergă să prindă pe jucători, cari caută să scuipe la semnu. Dacă prinde pe vre-unulu, acesta trebue să se facă şi joculu reîncepe. Iar dacă toţi aii reuşiţii să scuipe la semnu, trebuie să se facă totii fostulă, şi joculu reîncepe.
Formulele ce se obicinuescii la joculu: Cu ch&tra a’scundereşi la alte di-
ferite jocuri:                              
I. (1)          II (2) III             IV i 
Unumina        Urlu    Unumina  Unumido     
Dudumina       Dorlu   Dunumina Dudumido    
Trialama       Terlu   Tricau   Trialoni    
Câtalama       Pariu   Ciuciura Câcialoni   
Julijuli       girlu   Penga    Juli, juli  
Pânaghiţa      Şârlu   l.enga   Pânâghiţa   
O-cma          Şâbârlu Sudi     Stincantona 
Docma          Oburlu  Mudi     Cacaratja   
  (1)   Din formula acjsta, afară de unu şi du din unu-mina, dudu-mina, cari au sensu de unulâ şi doi, afară de tria din tvialamn, care corespunde luî trei în limba grccă, şi afară de cuvintele de oraşe: Neaguşti, llrupişti, precum şi de chirchencz, care însemnă unu felu pasere, cele-lalte cuvinte n’au nici unu sensu în limba Macedo-Romăniloru.
  (2)   Singura particularitate ce observămu aci, este că fie-care cuvîntu începe cu suue-tulu corespondenta alu primelom numere dela unuia până la cjece.
  (3)  Aci, afară de efi, care este imperativuia verbului a eşi, nu găsima cuvînta cu vre-una sens a.
www.digibuc.ro
JOCURI COPILÂRESCI LA ROMÂNII DIN MACEDONIA
21 .
Câlişti
Mâlişti
Neâguşti
Hrupişti
Chirchinez!
           V (2)
'Ililica
Bubulica
Tu cutare
Tu mutare
Ichir
Bichir
Tâta
Vesichir
Iâlemâna
Bâşî Turchi
                                                                                                                 IX (6)
Elelem
Bâlelem
Şumşum
Câlelem
Orma
Nourlu
ţ)6rlu
         VI  (3)
Unumina
Dudumina
Trialama
Câtalama
'Ocma
Docma
Şibişti
Carabişti
Cari i agâlus
Didicus
         X  (7)
'Unumi
Dudumi
Triarani
Câţarafli
Suîdu
Dilîi (Dâli) Pljîa-şcus (1) Ş’eşî!
           VII (4)
Iririţa
Bibiliţa
Dumagară.
Ducutară,
Cîâcli Macii ’N dupli Plăscus.
         XI  (8)
Unumina Dudumina Trăi Sări Câraberi Pânghipânghi
Ficiur cu ficiur Ş’eşî!
            VIII (5)
Ililiţa Pirpiliţa Tu matalî Tu catalî Elţum Bâlţum Cifcic Dâculiţa
        XII (9)
Unumina
Dudumina
Trialama
Câtalama
Ichir
  (1)  Unii nume propriii macedo-românu: (Pleaşcă) Ş'eşi însdmnă să eşî.
  (2)  Aci găsimu numai pe bubulica, care însdmnă unu felii de scărăbuşu.
  (3)    Aci numai cari i agelus însdmnă cine e acela, deşi are la fine unu s, care nu se întîlneşte nici odată în vorbirea obicinuită a Româniloru din Macedonia.
  (4)  Nu găsimu nici unii cuvîntu cu vre-o însemnare în limba Macedo-Românilorfi.
  (5)  De asemenea.
  (6)    Aci găsimii numai pe câcdrăţl împâlă, care însemnă câcăretjî în şorţii, şi Musca tu âlă, care însdmnă musca ’n olă.
  (7)  Aci găsimii pe grapsi, care însemnă în limba grecă: scrie.
  (8)  Aci găsimii pe trei seri = (adecă egalii) trei seri şi pe cucbt = cucoş.
  (9)  Nu găsimii nici unu cuvînlii cu vre-unu sensu.
  Notă. Cuvintele a căroru însemnare a fostu notată într’una din notele precedente nu 6e mai notdză în cele urmălore. Aşa de exemplu, când spunem la No. 12 că nu găsimu nici unii cuvintii cu vre-unu sensu, facemu abstracţiune de unumina, dudumina, asupra cărora ne amu opritu maî sus,
www.digibuc.ro
22
P. N. PAPAHAGI-VURDUNĂ
Dorma            Muîdu  Chicanela Bichir          
T6şiu            Tale    Sdafni   Tarta           
Peşiu            Deca    Sdufni   Beşichir        
Câcârăţî im p61ă Grâpsi   Şancu   Ghîemada        
Musca tu 61ă.    Mbufu.   Mângu   Beşî            
                         Cuc6t.   Turchi Jabechî. 
          34. Pri un cicior. (La Avela: Ta cuţandăchi).
   Toţi băeţiî, cari ieau parte la jocă, se fac părechl, părechl. Părechea cea maî mare da mână, adică ceî doî fruntaşi aî jocului din părechea acesta se întorcă cu spatele către cele-lalte părechl, sau se ducii maî într’o parte şi unulă dintre dînşiî, A, presintă cele două degete camaradului seu B, şi-lu întrebă: ce degetă iei ? B iea de ex. degetulu arătătorii şi degetulii mare rămâne a fi ală lui A. Fie-care păreche vine cu rendulă, separată, la părechea-mumă numită, unde unulii presintă cele două degete, cu care atingendă puţinii pe celii maî micii din părechea venită şi (Jicându-Î: cari llal? (pe care degetii iei) îşi opresce degetele pe pieptulii celui maî mare (jicendu-î: cari alaşl? (pe care degetii laşi). Dacă acesta alege arătătorului devine tovarăşulii lui B şi celă-laltă alii lui A. Toţii aşa se face şi cu celelalte părechl. Prin modulă acesta se facii două ceti (1) (bande) egale. După acesta se face unii cercii mare numiţii Soir, saii Qerclliu şi aruncă petra spre a se vede cine trebue să intre în soir. Se iea pentru acesta o petră mică şi netedă şi după ce se scuipă pe o parte, o iea unulu din ceî doi fruntaşi al cetelor şi întrebă partea adversă: Ce luaţi? sore (partea nescuipată) ori ploe (partea scuipată?) Presupunendă că banda A a luată sâre, se aruncă petra în aeră şi dacă cade cu partea nescuipată în sus (sore), a învinsă banda A, şi ceî din banda B trebue să joce partea neonorată a jocului, adecă intră în soir toţi saă numai câte unulă—după învoială — iar ceî din banda A, pe rendă câte unulă intră în soir şi cată să-î atingă cu piciorulă sau, dacă s’aă învoită, şi cu mâna; pe oricine l’a atinsă, se arde. Se consideră arsă şi orî-cine a eşită afară de soir. Totă aşa se arde şi celu care se dă pe ună picioră, dacă cum-va a eşită din soir saă a atinsă pămîntulu şi cu piciorulă celu-laltă. Dacă ceî din soir aă fostă scoşi (arşi) toţi, joculă se reîncepe şi banda B are ună sumar (se mal fiice pe alocurea : bis) şi totă ea trebue să joce partea neonorată a jocului. Dacă însă ceî din banda B n’aă fostă toţi scoşi, n’are nimeni sumar şi joculă se reîncepe prin schimbarea roluriloră.
   (1) Se maî numescă : bande, taîfe, bluchî.
www.digibuc.ro
JOCURI COPILÂRESCl Li ROMÂNI! DIN MACEDONIA
23
   Numele t’acuţandachi vine din cuvîntulu grecescii cuţoş (şchiopii). Aci ! nu e decât d înmuiaţii, după cum e şi Tabuşala în locii de U’abuşala.
                           35.  Cu nugili tu guvă.
                                               (Cu nucile în gaură).
   Se face o gaură (guvă) câtii să încapă unii pumnii, şi Ia o depărtare de câţî-va paşî se pune semnu, ca de acolo băeţiî să arunce în gaură nucile. Spre a se vede cine trebue să stea la gaură, băeţiî aruncă dela seninii nucî în gaură şi ale cuî nucî întră păreche într’însa, acela are dreptului să stea. Ast-felii să începe jocului. Ceî-lalţî băeţî aruncă dela semnii şi când nucile intră păreche în gaură, le câştigă celii ce şidi (care stă lângă gapră); iar când intră nepăreche, celii care şidi cedeză locului acestuia, după ce-î dă atâtea nucî, câte aii intratul în gaură.
   Une-orî, în locui a se luâ nucile cari intră în gaură, se ieaii acelea carî nu intră. In totâ casulii trebue să se învoescă de la începutul. De multe orî băeţiî înlocuescii nucile cu migdale oi’î sîmburî de prune, de cireşe etc., carî se numescii : osi.
                    36. Cucu-dan (1); Cuccili- Vicâli; (2) Cu cu ’mpadi (3).
   Se adună băeţiî, carî dorescii să joce, şi se facil ca şi la jocului: Cu chetra ă ’schndire, şi cine rămâne trebue să alerge dupe vre-unulâ din ceî-lalţî, cari-lii necăjescâ prin diferite gesturî şi strîmbăturî de gură precum şi prin cuvintele satirice ce-î adreseză, numindu-lu când prostuţu, când cioi’ă (gae), când bufniţă (cucuvae) etc. Aşa băeţiî îî sării înainte şi îî cjLicii: cheu, cheu, sau cucâli, vicâli; p’alocurea cucu-dan, cucu-dan. Nu pote scăpă acesta decât dacă pote să atingă cu mâna pe vre-unti băiatii când stă în piciore, de ore-ce băeţiî, spre a-î face maî mare necazii şi a-lti supără, se mută deşii dintr’unti locii într’altulii. Dacă băiatulti este atinsii în mo-mentulti când stă jos şi a (jlisii cucu (sau cucăli-vicâli, orî cucu-dan) nu se iea în consideraţie. Acelii care alergă să prindă pe ceî-lalţî se numesce : cucu sau cucăli-vicâli, saii cucu-dan.
   Când loculii unde se jocă copiii conţine maî mulţi pomi, băeţiî se în-voescii, în locii să stea jos pe pămîntti, să se agaţe de pomi, ast-felii ca 1 2 3
    (1) Cucu-dan se numesce la Românii din Avela, Avela-Nouă şi Xirolivad.
    (2) Cucâli-vicăli se numesce la Românii din Bitolia, Cruşova, Magarova, Tirnova.
    (3) Aşa se numesce pe la ceî-lalţî Români.
www.digibuc.ro
24
P. N. PAPAHAGI-VURDUNĂ
piciorele să nu atingă pămîntulă: OrI-care băiată e atinsă de cucu-dan pe când nu e agăţaţii de pomii, îl iea loculă. De multe ori, când cucu-dan nu pote să prindă pe nici unulii şi s’a osteniţii mulţii, observă cine e mal prostii agăţaţii de pomii şi stă acolo de-lii păzesce până atinge cu piciorele pâmîntulii, când îlii şi atinge cu mâna, suferind ii în schimbii tote tachi-nârile ce-I facii cel-lalţl băeţl, cari voescii să scape pe celii ameninţaţii a deveni cucu-dan. Ori de câte ori cine-va se agaţă de pomii, trebue să spue : cucu (saii cucâli-vicâli, cucu-dan), căci altmintrelea se face elii cucu-dan.
37.   A sclaia (1); cu S-clavîlU; cu S-clavlu; Ta S-clavacMa (2)
   La joculii acesta toţi băeţiî se împărţescii în două tabere, A şi B, ca la joculii Pri-unu cicioru. Cele două tabere se punu faţă în faţă una de alta, în depărtare de 30—40 de paşi. Locuiţi, unde e reşedinţa fie-cărel tabere se numesce semn. Joculii se începe în modulii următorii :
   Şefii celorii două tabere, numiţi mumă, fie-care în parte, înainteză în mijloculii distanţei ce le separă, şi aci muma taberei A de exemplu, întinde palma celel-lalte mume dip tabăra B, care o lovesce şi presintă la rendulu săii palma. Muma taberei A la rendulu el lovesce palma întinsă şi se întorce spre semnulii săii, urmărită de muma B, care voesce să o prindă saii să o atingă cu mâna. In timpulti acesta, unulii din băeţiî taberei A sare în scăparea mumei şi urmăresce pe muma B, care, vecjendă că a eşitii unii jucătorii din tabăra adversă, se întorce în grabă spre semnă la tabăra sa-Unulii din tabăra B sare în gona celui care urmăresce pe muma lorii şi îlii vîneză până ce ajunge la tabăra din care face parte, de unde unu alţii jucătorii se pune în urmărirea inamicului, care e nevoiţii a se întorce la tabăra B.
   Scopulti jocului e să prindă pe inamică, înainte ca acesta să aibă timpulti a se întorce la tabăra din care face parte, şi a-lă face prin modulă acesta sclavă.                .
   Dacă celă care urmăresce pe ună inimică pe care ară voi să-lă facă sclavă, n’a plecată dela semnă (nu luă semn ; aci se mal (jice şi : nu ari semn) ci dela ore-care depărtare, prin<,lându-lă, în locă să devie sclavă celă urmărită, îndată ce s’a probată de spectatori că nu luă semn, devine elă însuşi sclavă.
    (1)    Se numesce aşa joculii la Vlaho-Clisura (Macedonia), Moscopole (Albania) şi Vlaho-livade (Macedonia).
    (2) Se numesce aşa la Avela (EpirCi).
www.digibuc.ro
JOCURI COP1LÂRESCI LA. ROMÂNII DIN MACEDONIA
25
   A avea semn sau a lua semn, însemneză a plecă unii jucătorii dela semnă în urma inamicului pe care ar voi să-lu facă sclavă.
   Dacă unulă dintr’o tabără este ajunsă de unulă din tabăra cea-laltă, înainte ca elă să ajungă la semnă, se zice că tabăra aceea a luată ântâniulu semn (întâiulu semnii) şi fîind-că pentru prima dată unii inimicii e făcuţii sclavii, se graţieză.
   După ce o tabără a luaţii ântâniulu semn, pe orl-cine prinde din tabără inamică, îlii face sclavă.
   De multe ori, după învoiala ce se face la începutulii jocului, nu se duce sclavii celă prinşii, ci în loculii seu se trimete de mumă unulu mal puţinii alergătorii şi îndemânaticii în acestă jocă. Muma nu se duce nici odată în sclavie, ci trimete pe altulu în loculii seu.
   Sclavii se punii în piciore, în linie paralelă cu tabăra din care Iacii parte şi la o distanţă dela semnulii taberei ce i-aii făcută sclavi, câtii pote sări celii mal bunii tovarăşă ală sclaviloră în trei sărituri. Dacă sunt mal mulţi sclavi, se ţinu de mână unulu de altulu. Dacă o tabără a pusă sclavii la drepta, cea-laltă ÎI pune totă aşa.
   îndată ce se face unu sclavă, muma nu mal ese în goana inamicului, ci rămâne la semnă pentru a păzi sclavulă, sărindă în contra celui care sar încercă să-lă libereze.
   Sclavii se potă liberă, ori de câte ori unulă din tovarăşii loră ar reuşi să ajungă în închisore, înainte ca cel din banda adversă să reuşescă a-lă opri. Dacă sunt mal mulţi sclavi, şi unulă din tovarăşii loră a reuşită să ajungă până la dînşiî, nu pote liberă decât pe unulă singură, de ordinară pe celă mal noă sclavă saă pe celă mal voinică.
   Când toţi dintr’o tabără aă fostă reduşi în sclăvie, remâindă numai muma, care tot deauna e ultima redusă în sclăvie, acesteia i se permite să prescurteze distanţa, mutândă semnulă la l/* distanţei prime. Dacă devine şi mama sclavă, cel învingători încalecă pe cel învinşi, dela ună semnă până la cel-laltă, unde şi rămână spre a reîncepe joculă ; învinşii trebue să mergă de aci la semnulă învingătoriloră într’ună picioră şi cu limba scosă afară. Joculă după asta reîncepe.
      38.  Chichir-michir; cu cămila băgată; de a bâgatalul
                                  (Cu cămila băgată); (De-a băgatele).
   Se facă două bande toţi jucătorii, precum la joculă : Pri-un cirior, şi se facă, spre a se vede cine trebue să se bage. BăeţiI din banda care a rămasă, se pună unulă lângă altulă, celă d’întâiă cu capulă pe genuchiulă unul
www.digibuc.ro
26
P. N. PAPAHAGI-VURDUNĂ
copilă, care se numesce mumă şi          care nu  se jocă, iar ceî-lalţî    cu capulă
fie-care la şoldulă celuî clin naintea sa, şi    se face   ast-felă unii felii de că-
milă întinsă. Ceî din banda adversă, luândii ventă, dela ore care depărtare de unde s’a pusii cămila, se aruncă un ulii după altulii de-asupra lorii călare (câ-vală), şi după acesta, şefulii lorii,    care se  aruncă  la începutii saii la fine,
numără într’o singură respiraţie         până la 20, 30, după cum aii       convenită
la începutulii jocului, şi la urmă cjicendu talia (1), se dau jos spre a se maî aruncă.
   Dacă şefulii n’a putută să numere până la numărulă convenită într’o singură respiraţie, saă dacă vre-unulă din tovarăşii săî nu s’a aruncată bine călare, aşâ în câtă haina sa atinge pămîntulă, saă chiar a căzută la pă-mîntă, atunci banda sa devine cămilă şi ceî din banda cămilă aă să joce rolulă loră.
39.  Cu pirustia (2): Cu cămila ’mprostâ (3) ,• De a cămara (4).
         (Cu pirustie);    (Cu cămila in picore);            (De-a cămara).
   Şi aci băeţiî se Iacă două bande, şi după ce se făcu, ceî din banda care rămâne se pună în piciore unulă lângă altulă în formă de cercă şi, prin-<}endu-se de braţe, îşî lipescă capetele, formândă ast-felă o cămilă. Şefulă loră, care se numesce mumă, îl pâzesce de a nu fi încălecaţi de ceî din banda adversariloră ; dacă muma reuşesce a lovi din picioră pe orî-cine din banda adversă, bandele îşî schimbă rolurile, devenindă cămilă (-pirustie saă cămară) ceî din banda adversă.
                       40.   Cu ficiorlu; cu ficiuriclu.
                                                   (Cu feciorulu).
   Toţî jucătorii şedă în formă de cercă pe licadi (luncă) depărtaţi unulă de altulă cu vre-o treî patru paşî. Dintr’o haină se face ună ficior, şi după ce se facă, cine rămâne trebue să vie în jurulă băeţiloră, cari sunt aşezaţi în formă de cercă, ca să princjă ficiorlu (copilulă) pe care băeţiî îlă aruncă dela unulă Ia altulă forte repede şi, după cum Ie vine loră maî bine, la celă din stânga saă din drepta loră. 1 2 3 4
   (1) P'alocurea, in locu de talia se (Jice chichir-michiiiirrrr, de unde şi numele jocului.
   (2) Cu pirustia se numesce la Românii din jurulu Bitolieî.
   (3) Cu cămila ’mprăstă, se numesce la Xirolivade, Selîa, Gramaticova, etc.
   (4) Cămară se numesce orî-ce boltă in forma celei formate de curcubeu.
www.digibuc.ro
JOCURI COPILĂRESCI LA ROMÂNII DIN MACEDONIA
27
   Toţi rîdă şi făcu hază mare când alergă alergătorulă după ficior şi nu-lă pote prinde. Nu-î este permisă a trece prin faţa băeţiloră nici a străbate cerculă prin mijlocii.
   Dacă alergătorulă a reuşită să prindă ficiorul, acela în manile căruia l’a prinsă, devine alergătoră, iar elă îî iea loculă.
                         41.  Cu castrulu (1).
   Băeţiî cari ieaă parte la jocă se împărţescă în doue bande, ca la joculă Pri un cicior, şi după acesta se face, cine să intre în castru. Castru să presu pune o gropă mare, în care să încapă toţi jucătorii dintr’o bandă şi îm-prejurulă cărui castru se face o mică brazdă cu o petră saă cu ajutorulă unui lemnă ascuţită la vîrfă.
   Cei cari se găsescă afară din castru îndată ce li-u dîsiră (a începută joculă) lovescă cu manile pe cei din castru pe corpă şi mâni. Nu e permisă a lovi cine-va pe capă şi pântece.
   Dacă cei cari sunt în afară de castru reuşescă a scote pe vre-unulă din castru afară, îi daă toţi câte una şi-Iă libereză în castru. Cei din castru numai atunci voră pute să scape şi să joce la rendulă loră rolulă ad' versariloră, când voră reuşi să introducă în castru pe unulu din banda contrarie.
   Acestă jocă se jocă de băeţiî mari, în vîrstă de 10 —15 ani.
                           ■ 42. De-a capra (2); acri-macri (3); Papadiţa (4).
   La joculă acesta potă luă parte orî-câţî băeţî. Ună băiată se pune jos şi se cjice că e capră. Ună altulă îlă păzesce de mâneca dulămei. înainte de a începe joculă în totă seriositatea sa, băeţiî ceî-lalţi voră să vatjă dacă carnea (adecă capra se consideră ca carne friptă, din care trebue să mănânce ceî-lalţi băeţî) are sare; vederea de sare se face, lovindă cu mâna pe capră însă încetă. Toţi câţi l’aă văzută de sare, se consideră în numerulă jucătoriloră, şi joculă începe în totă seriositatea. Celă care păzesce se nu-mesce pâpa (popă). Pâpălu vine în jurulă caprei şi o păzesce de loviturile ce voescă să-î dea jucătorii, ferindu-se şi pe sine totă de odată. Dacă pâpălu 1 2 3 4
    (1) Castru se numesce unu locu întărită, tabără, meterezu.
    (2) Se întrebuinţeză termenulu acesta la Farşeroţî.
    (3) In Macedonia (Vlaho-Clisura, Gramosta, Bitolia etc.)
    (4) In Epiru.
www.digibuc.ro
28
P. N. PAPAHAG1-VURDUNĂ
lovesce pe unii jucătorii cu talpa piciorului saii cu mâna (după cum s’aă învoită) pe haină, acesta iea loculă caprei, şi capra devine pâpâ. Lovitura pe carne (pe mână sau faţă) nu se iea în consideraţie, pentru acelaşi motivă, arătată la joculă Cu topa ancâlirari.
   Joculă mai pote fi şi câvală pri pâpă (călare pe popă) şi în casulă acesta, când vre-unuia dintre jucători îi vine bine, se aruncă călare pe popă, care nu trebue să se strîmbe spre a cade călăreţulă (câvala), căci aşâ nu merge (nu se acaţă) şi atunci pâpălu trebue să stea a fi încălecată de băiată pentru a doua oră. şi în casulă acesta îlă încalecă şi mai bine, de ore-ce încalecă în linişte. Popa deşi încălecată continuă a păzi, până lovesce pe cine-va şi scapă.
   Joculă mai este şi cu şederea (cu şederea), adecă unulă dintre băeţî, dacă a reuşită să se puie lângă capră şi să o apuce de haină, înainte de a pute ii atinsă de popă cu piciorulă saă cu mâna (dacă s’aă învoită aşâ) se găsesce de o cam dată la adăpostă; şi când popa se uită în altă parte, elă lovesce una saă mai multe lovituri pe capră şi se duce în grabă. Când şede cine-va, popa le spune celoră-lalţi băeţî să dea pe celă şedulu, că nu le face nimică şi toţi începă a-lă bate. Celă şetjută n’are ce să facă şi tace; dacă vede însă că mănâncă multe, elă se decide şi plecă. Atuncî pâpălu care îî păzesce momentulă plecării, se repede şi de cele maî multe ori îlă şi atinge cu piciorulă, şi ast-felă atinsulă devine capră.
   Une-orî băeţii reuşescă a despărţi pe popă de capră şi atunci îlă bată câtă voră, de ore-ce popa fără a ţine capra de mâneca dulameî, saă de haina copilului, chiar dacă ar atinge pe cine-va cu piciorulă, nu se iea în consideraţie.
   Nu e permisă a lovi decât pe trupă.
   Pe alocurea capra se numesce prifiisă (preutesă) ; totă aşâ şi preotulă se numesce picurar (păstoră) saă hâsap (măcelară).
                             43. Lasă-spatâ.
   Acestă jocă se jocă de băeţî mici, şi doi câte doi de odată. Se întorcă amendoi cu spatele şi se lipescă. Unulă dintre eî, ast-felă stândă, îşi aduce palmele celoră două mânî la peptă şi le ţine tare lipite, pe când cotele îî esă puţină în afară spre spate, prin cari trece celă-laltă cele două mânî ale sale, pe cari după acesta le lipesce şi dînsulă de peptă. Unulă, A, se aplecă cu capulă în spre peptă, rădicândă pe tovarăşulă săă pe spate şi dice: lasă, iar celă-laltă, B, spală. După acesta se rădică A şi se aplecă B, care repetă aceleaşi cuvinte, şi totă ast-felă continuă joculă, când unulă rădicândă pe celă-laltă pe spate, când altulă.
www.digibuc.ro
JOCURI copilÂreScî la români! din macedonia
29
                      44.  Cu schinarea la car.
   Băeţiî se făcu, şi cine remâne se bagă, adecă îşî pune capulă în pola unu! alţii băiată, numită mumă, care nu iea parte activă la jocă, şi se determină unu locă la ore-care depărtare dela mumă, — de obiceiu vre-o 10 — 20 de paşi,—care se numesce semnu. Toţi ceî-laiţl băeţî vinii de se aşeză la senina. Pe când celă băgat stă aplecată cu capulă în pola mumei, unulă din băeţiî de la semnu, vine pe vîrfulă degeteloră, ca să nu facă sgomotă, şi-lă schină (atinge) la cură. După asta, ţinendu-şî respiraţia, aşteptă respunsulă că celă băgat va da mumei, care l’a întrebată: care Mi? (cine este?). Dacă celă băgat ghicesce, scapă, şi ghicitulă îî iea loculă ; dacă nu, este încălecată de celă de care l’a schinatu până la semnu, de unde se întorce într’ună picioră şi cu limba scosă.
   Joculă acesta distreză forte multă pe oopiî şi ceî cari nu ieaă parte la jocă, rîdă şi facă mare hază de celă băgat, maî cu scmă când e încălecată şi când se întorce într’ună picioră şi cu limba scosă.
                         45.  Chisa cu parădislu.
                                          (Infernulu cu paradisulu).
   Se iea ună lemnă lungă câtă o şchiopă şi grosă câtă ună degetă şi se înfige în pămîntă pe jumătate. Elă se numesce moşe (bătrână). Loculă alesă pentru acestă jocă trebue să fie mole. Toţi băeţiî câţî ieaă parte la jocă se adună în jurulă mâşcl şi şedă jos. Unulă dintre eî numără dela moşe câte treî-patru palme spre fie-care băiată şi însemnă depărtarea. Fie-care băiată îşî are sula de lemnă, pe care o înfige la punctulă însemnată. După acesta se aduce o custură (bricegu) care să fie însemnată pe o parte a iameî, avendă saă o sgârietură, saă data când s’a făcută, şi pe partea cea-laltă să nu fie nimică însemnată. Partea custureî însemnată se numesce chisă (infernă), cea netedă se numesce paradis. Unulă dintre băeţî iea custura în mână şi, aruncând’o în sus, o lasă sa caijă Dacă cade cu partea chisă în sus, custura o iea ună băiată, care urmeză immediată după acelă care aruncă custura, şi care-şî perde dreptulă de a maî aruncă până să-I vie rendulă. Ca să-î vie rendulă trebue să arunce toţî ceî-lalţî băieţi. Când custura cade paradis, elă o prinde dela mâneră, şi o dă în pămîntă cu vîrfulă lămiî. Câtă parte din lamă intră în pămîntă, cu atâta acesta-şî apropie sula de moşe; şi iarăşi maî aruncă custura, şi dacă cade paradis, face totă ca maî sus, maî aruncă până cade chisă,
www.digibuc.ro
30
P. N. PAPAHAGl-VDRDUNÂ
când custura trece la celă-laltă. Aşa se continuă joculii până ce toţY, afară de unulii, şi-aii apropiată sulili de moşe. Acela care a remasu, mal aruncă de treî orî custura şi dacă în treî aruncături n’a reuşită să aducă sula sa până la mâşe, tote sulili celoră-lalţî băieţi se înfigă în pămîntă, lăsându-se afară numai o mică parte spre a pute fi prinsă. Celă rămasă trebue să le scotă cu dinţii, pe când cel lalţî îlă tachineză prin cuvintele loră cele muşcătore.
                          46.  Dare a drâmbală
                                               (Scrânciobii).
   Se întinge în pămîntă ună pară de mărimea taliei copiiloră cari iaă parte la jocă. Une-orî parulă e ceva mal mică. După ce se ascute puţină la verfă, se aduce o prăjină mare (grendă), mijloculă căreia este pe jumătate găurită, şi se pune cu partea semi-găurită pe vîrfulă parului. La cele două capete ale prăjineî, care se numesce drâmbală, se pună doi băeţl, şi prin ventulă ce-şl daă fie-care pe rendă, drâmbala, când se rădică în sus, când se lasă în jos, rădicândă şi scoborândă ast felă pe rendă pe cel doţ copil, cari se daă a drâmbală. Când e să se dea jos cel doi copil, ca să nu cacjă vre-unulă dintre el prin desechilibrarea drâmbalei, când unulă, în momentulă ce se găsesce jos ar părăsi-o, cel-lalţl jucători se răpedă la pară şi oprescă drâmbala.
   Pe la comunele românesc! dela Pindă, joculă acesta este forte respândită şi se jocă numaî varay di ambala se face de pinii tînără de obiceiă şi gău-rirea el se face prin ajutorulă cărbuniloră.
                               47.  Cu tâbaclu.
   Joculă acesta se jocă numai între doî băeţl. După ce se facă cine rămâne presintă celuî-laltă mâna în formă de pumnă, celă-laltă se preface că iea tâbac din pumnulă întâiului şi după acesta se preface că-lă trage pe naşă, şi când îî vine la socotela lovesce cu mâna sa pe pumnulă băgată. Acesta orî de câte ori simte că va 11 lovită, îşi trage mâna, şi dacă nu e lovită, scapă şi presintă celă-laltă pumnul.
   Când e să iea tabac din pumnă, jucătorulă, după ce lovesce într’o parte şi alta pumnulă, ca şi cum ar lovi pe o cutie adevărată şi plină cu tabacă, îlă întrebă de unde Va adusă, cum îlă vinde, ba că-l scumpă şi nu-î cam vine la so-cotdlă, ba că tabaculă adusă din cutare localitate este mai bună etc., şi când îlă lovesce tare pe pumnă, îlă tachineză: e! frate n’al să te plângi, că nu-ţlplă-tescă bine, etc., şi alte multe de astea.
www.digibuc.ro
JOCURI COPILĂRESCI LA ROMÂNlt DIN MACEDONIA
31
                         48.  Cu scoterea carne.
   La Pindă se obicînuesce, că adunându-se flăcăii în cbdur (misuhbri) (1), unde se aduce de vîndare şi carne crudă sau friptă în ţepă, se prindă, cine pote să taie o bucată ore-care de carne, picioră, coste, capă, etc., dintr’ună numără ore-care de lovituri, după învoială. Operaţia acesta se numesce: scutere carne. Se făcu prinsori pentru acesta, şi dacă nu reuşesce cine se anga-jeză să scotă carnea, perde prinsorea.
   Prinsorile sunt de obiceiă, carne friptă, vină, câte o cinste la cei cari ieaă parte la prinsore, etc.
                       49.  Tu guvă cu adunarea.
                                          (In gaură cu adunarea).
   Petele obicinuescă a juca şi ele cu sîmburi de roşcove numite: cingifi. Pentru acesta se lace o gaură câtă o nucă de mare şi după acesta, dela ore-care depărtare de acolo, se ducă de aruncă, în gaură cu gingifi. Fiecare caută să arunce cingifa sa în gaură, sau câtu se pote mai aprope de gaură. Cine a putută aruncă gingifa în gaură saă mai aprope de gaură decât cele-lalte, acea are dreptulă să adune. Adunarea se face ast-felă: cu unghia policarului caută să pue în gaură tote gingifile. Pentru fîe-care gingifa are dreptulă să o adune în gaură din trei lovituri cu policarulă. Dacă în trei lovituri n’a putută să o adune, fata a cărei gincifă era mai aprope de gaură după acea a primei fete, are dreptulă să adune. Acesta adună însă numai gingifile, pe cari nu le-a putută pune în gaură prima, aşa că lucrarea devine mai lesniciosă pentru dînsa.
   Cine a putută să adune tote gingifile în gaură, le suflă cu gura, şi câte scote afară din gaură dintr’o singură suflătură, le câştigă. N’are dreptulă să sufle decât o singură dată, şi după dînsa va sufla acea care urmeză în ordinea depărtării gincifilnr dela gaură. Aşa se continuă, până ce câştigă tote gin gifiii.
   De multe ori în locă de gingifi, jocă cu gazeti (monedă falsă cu coloare aurie), aspri, pârdigî (părăluţe purtate de obiceiă la gâtă), etc.
    <1) Cbdur (Clisura, Gopişte, ele.) şi misuhbri (grec.) însemnă mijlocirii! satului, unde de ordinară e piaţă.
www.digibuc.ro
32
î>. N. PAPAHAGI-VURDUNĂ
              50. Tu guvă cu adunarea diprisupră.
  Joculii acesta, pe care-lu obicînuescă numai fetele, se jocă totă ca şi celii precedentă, cu singura deosebire, că în locti de a aruncă dela ore-care depărtare cu ginrifili sau cu cele-lalte obiecte cu cari jocă, aruncă chiar de pe de asupra gaureî, adecă îşî pună fetele manile în cari ţinu cincifili deasupra gaureî, la ore-care înălţime, în modă perpendiculară, şi de acolo, pe rândă, lasă fie-care să cacjiă gingifa. Fata a căreî gingifă este maî aprope de gaură, adună cea d’intâia. După acesta urmeză, cum amu spusă în jo-culă precedentă.                                  .
                                 51.  Cu ţara.
   Fetele cele micî obicînuescă a se juca pe guzeti, aspri, pârdigl, etc. cu jo-culă ţara. Pentru acesta se aduce nisipă, şi după ce fetele se făcu, cine rem&ne, amestecă în nisipulă celă supţire atâtea gâzeti, câte sunt şi fetele, — câte una de fie-care fată, — şi după acesta face ţara (nisipulă celă supţire) ast-felă amestecată atâtea tocuri (1) (grupurî) câte fete sunt. Apoî spune feteloră să îşî alegă fie-care câte ună toc (grupă), remâindă ca dînsa să iea toculu celă din urmă ce-î voră lăsă fetele. Fie-care fată după acesta îşî desvelesce grupulă săă şi câştigă câte gâzeti s’oră afla într’însulă. De sigură că se întîmplă de multe orî ca într’ună grupă să fie una sau maî multe, şi într’altulă de locă.
             52.  Cu funea; orbu-ghiani; cu ocliili ligaţi.
                (Cu funia)       (orbu-Iani) (cu ochii legaţî).
   Se aduce o fune (frânghie) ale căreî extremităţî se legă, şi într’însa intră toţî jucătorii. Se fac ', şi cine rămâne îşî legă ochii şi caută după acesta să prindă pe vre-ună jucătoră şi să-lă recunoscă. Dacă-lă recunosce, elă scapă şi recunoscutulă se legă la ochi. Ochiî se legă de obiceiă cu o batistă.
   Pe când celă -legată caută să prindă pe vre-unulă dintre jucători, ceilalţi îlă ciupescă de braţă, saă îlă tragă de mânecă, şi îî facă felă de felă de şicane.
   (1) Tocurile se maî numescu şi stivaţi.
www.digibuc.ro
JOCURI COPiLĂRESCl LA ROmAniI DIN MACEDONIA
83
                                 53.  Pri ceflâ.
   Băeţil jocă joculă acesta cu ose de prune, cu migdale, nuci, etc. Pentru acesta se iea unu parii (băţă micii lungii câtii unii degetii şi subţire) şi se pune în pămîntii. Altă dată în locă de parii se pune unu cuiă. Pe para saă cuiă [penură) se pune jumătate din migdală, după ce i se scote sîm-burele, care se numesce ceflă (cojă), ca şi tote osele, nucile, migdalele, etc., stricate. Dela ore-care depărtare de acolo se determină unii locii, numiţii semnu; după ce băeţil se făcu cine să rămâie la ceflă, cel-lalţl se ducii şi aruncă dela semnu pri ceflă cu nuci, migdale, etc., adecă cu ce jocă. De obiceiii se aruncă cu câte o singură nucă pe dată, şi dacă aruncătorului nu lovesce cefla aşa ca să cadă jos, nuca cu care a aruncaţii i-o câştigă celă care şide la ceflă. Aşâ se continuă până când unulii dă cefla jos de pe para 'Saii cuiii; în casulii acesta elii şede la ceflă, după ce i se dă din partea fostului la cefla două nuci, migdale etc.
                       54.  Cu arucarea chetra.
   Joculii acesta este obicinuită de băeţl ca şi de flăcăi şi de bărbaţi în (Jile de sărbători. Pentru acesta se determină unii locă, numită semnu, de unde trebue să arunce petra.
   Joculă e de două feluri : cu loc saă fără loc. Fără loc se face ast-felă : toţi jucătorii trebue să arunce petra dela semnu fără să-şi dea ventă. Cu loc: toţi jucătorii se ducă la ore-care depărtare dela semnu, în partea opusă aceleia unde aă să arunce petra, şi de acolo dându-şl ventă (luânda loc), adecă în iuţelă mare, ţinândă petra pe mâna dreptă şi rădicată mal pre-sus de umără, ajungă la semnu şi de aci o aruncă câtă potă mal de parte.
   Altă dată, se convine de mal nainte, să arunce petra cu amândouă mânile.
   Cine a putută să arunce petra mal departe dela semnu, acela se declară învingătoră.
   E de observată, că une ori, când sunt vre-o (Jece tineri mal de aceeaşi putere, şi care mal de care ambiţiosă să arunce petra mal departe, lumea vine cu grămada să asiste.
                                 55.   Alutntarea.
   Băeţil, de multe ori, spre a se sci cine este celă mal voinică, se ieaă
   Analde A, B, — Tom. XV. — Memoriile Secţ. Literare.                        3
www.digibuc.ro
u
t>. ft, fAPArtAGI-VtttlbtJNĂ
la trântă doi câte doi şi cine e trântită, e maî puţinii voinicii decât celii-laltii.
   Trântela (ar’carea saii mat bine sdupunivea) se face prin luptă, alumtare, cu pedecă (chhlică) şi lără pedecă.
   De obiceiii, când băeţiî se ieaii la trântă, se apucă saii de gulerulă du-lameî saii de mijlocii. Când se apucă de mijlocii, unulii dintre el trece una din mânile sale pe la subţiora mâne! contrarii a celul-laltii, iar a doua mână o duce pe umărulă băiatului, şi ast-felii îşi unesce cele doue mâni, la spatele adversarului, care face totii aşa. După ce se apucă aşa, unulii dintre băeţiî spectatori dă semnalulii luptei (alumtărilîelj prin cuvintele ur-mătore: ptiu li-u dîsim (ptiu, i-o cjisemă) şj băeţiî caută să se trântescă. Fiecare dintre eî, după ce se începe lupta, are drepţii, dacă-I vine la socotelă, să apuce pe adversarulii săă cum pote mal bine, mal cu semă când se învoescu dela începută ca să se lupte cum vor puU.                                   .
   Spre a se considera că unulii din băeţiî cari se luptă a foştii trântitu, trebue să fie trântitu pe spate, ast-felii ca plătarea sau costa (omoplatulă) să atingă pămîntulă, De aci se vede că a rămasă şi clicătorea cu care se laudă de obiceiii cel voinici, băeţî, flăcăi sau bărbaţi: nu îmi mânca câsta ţiră puţi (nu mi-a mâncată (atinsă) costa ţerîna nici odată). Copiii cel mici trebue să se lupte de trei ori, căci aşa este bine, spună eî, de ore-ce dacă nu se voră luptă de trei ori, îli mâncă cănlli di la ol (îî mănâncă cânii dela oî). Cine cade la a treia oră, acela este învinsulă şi celă laltă e voini-culă (gionili).
                          56. A valma; vâlămă.
   .Toculă acesta se jocă de obiceiă de flăcăi şi bărbaţi. Numele-I provine de la vâlmă (păstoră de iepe, ergheliî). Se face în modulă următoră:
   Toţi câţi voră să iea parte la acestă jocă se prindă unulă de altulă de dulamă de pe la spate, şi doi mal glumeţi se pună, unulă la începută şi celă-laltă la fine. Celă dela începută se consideră stăpânulă (dom-nulă) iepeloră, căci toţi ceî-lalţî dela celă dela începută până la ultimulă se consideră ca iepe. Celă dela fine este vălămălu (servitoră ală domnului).
   Domnul pune diferite întrebări vălâmâlul şi prin respunsurile glumeţe ce scie să dea acesta, provocă rîsulă publicului spectatoră. Câte odată vălămălu se dă de Grecă, şi în casulă acesta vorbesce stricată românesce, ceea ce provocă şi maî multă rîsulă în publică. Mal cu bază e însă, când domnul se dă de Grecă şi servitorulă (vălămălu) de Română, căci la întrebările ce-î pune domnul, când întrebarea nu-I convine vălămălul, acesta
www.digibuc.ro
JOCURI COPILĂRESC! LA ROMÂNIÎ DIN MACEDONIA                     35
so preface că nu pricepe grecesce şi-I vorbesce românesce, ceea ce face să se supere domnul, care alergă după vălâmâ cu o vergă ca să-lu bată şi se întorce când într’o parte, când într’alta, şi rîdu omenii de se prăpădescii de rîsii.
   Joculu se face la sărbători, după ce se termină hora (corălu).
                            57.  Căcada-măcada.
   Joculii se jocă de băeţl saii de flăcăi. De obiceiu se jocă la petreceri. Se prindu toţi jucătorii de mână în formă de horă, şi după ce se pune în fruntea horei celii mal glumeţii ca să-I conducă, joculu se începe, cân-tându toţi şi venindii în jurii. Când se jocă de băeţl, se cântă ast-felii: Câca-da Mâca-da
            Şi purdeşi-anapoda.
   Când se jocă de flăcăi, aceştia improviseză diferite cântece, mal mulţii saii mal puţinii licenţiose şi la adresa celorii urîţl de poporii în genere. După ce se cântă de vre-o doue-trel ori, conducătorulii (capiu) se opresce de odată şi toţi îlii imiteză. Acuma elii, presintândii spre centrulii horei, când piciorulii drepţii, când celii stângii, la fie-care presentare de piciore, care trebue să fie imitată de toţi jucătorii, elice iute: andreptul (dreptulil piciorii), astângul (stângulii sub. înţ. piciorii) Pe când toţi facă acestă miş» care, capiu, numindii cu vocea mal apăsată şi bruscii, care piciorii să pre-sinte toţi spre centrulii horei, saii, — dacă crede elii, — care piciorii să fie pusii călare pe celii-laltii piciorii, elii face contrariulii de ce spune spre a induce în erore pe cel-lalţl. Cine a făcuţii contrariulii de ce a spusii capiu, se pune în centrulii horei. După ce mal vinii de două-trel ori în jurulii lui, cel-lalţl se oprescii de odată şi capiu, adresându-se lorii, le cjice :
   Ia lârcţiţi-vS s’ne videm! (Tan lărgiţi-vS să ne mândrimii, lit. să ne vedemii.)
   Hora lărgindu-se, elii continuă:
   — Qe s’hibă aestu? (ce să fie acesta? adecă celii din mijloculii horei.)
Nacâ-I Vurgar?                          Nu    cum-va e Bulgarii?
Nacă-I Grec ?                           Nu    cum-va e Grecii ?
Nacă-I lup? etc.                        Nu    cum-va e lupii? etc. etc.
şi după ce-şl exprimă îndoiala ast-felii, adaogă, că ore după cutare parte a corpului semănă a cutare, ba că după cutare semănă a cutare, etc.
   La urma urmelorii se pronunţă definitivii pentru una din câte a spusii, şi toţi jucătorii îlii aprobă în gura mare:
   A c-ji fati! ai ’ndreptu t (aşa este ! al dreptate! etc).
www.digibuc.ro
36
î>. N. fAPArfAGl-VURDUNA
   Capiu, după ce a fostă aprobaiu că a nemerită, şi după ce face câte-va jcaraghioslîcuri spre semnă de satisfacţie, sau îşi resucesce mustăţile sau se strîmbă când într’o parte, când într’alta spre publiculă spectatoră, miş-cândă din sprincene şi voindă să arate: aţî vecjută ce deşteptă am fostă, etc. etc—, se întorce spre tovarăşii săi şi le tjice:
   Q'e-lî lipsesce? (Ce-i lipsesce?) Aceştia daă din umeri şi-lă lasă să răspundă totă elă, şi după cum e grec saă rurgar, saă lup, saă orî-ce altă vieţuitâre saă lucru, capulă găsesce de cuviinţă că-î lipsesce ună lucru şi adresându-se către ceî-lalţî, le tjice :
   Ll-lu dăm? (Ilă dămă?) (lucrulă ce-I lipsesce ad.) şi toţi în gură mare aprobă: LU dăm, IU dăm! (Ilă dămă, îlă dămă) şi toţi apropiindu-se de dîn-sulă, îi daă lucrulă trebuinciosă. Dacă este lupă, capiu elice să-lă gonescă de acolo şi toţi strigă: Pitim, lupe! (Huideo, lupule!).
   Dacă este grecă, capiu cjice, că nu scie seraculă să vorbescă bine cutare limbă şi toţi sunt de părere să-lă înveţe a vorbi şi începă a declama diferite versuri mai multă saă mai puţină satirice, pe tonulă stricată cu care vorbesce Greculă limba străină ce e numită, şi rîde publiculă de se pră-pădesce de rîsă.
   După acesta continuă capiu a presintâ iarăşi picidrele, după cum amă arătată mai sus, şi cine greşesce, iea loculă celui care stă în mijloculă horei şi care scapă. Dacă nimeni nu greşesce, iarăşi continuă a veni în ju-rulă celui din mijloculă horei şi iarăşi se repetă scena de mai sus.
   Joculă acesta este forte răspândită printre Românii din Macedonia, precum şi joculă a râlmă.
                                58.  Ga tucinili.
                                                 (Cu tăciunele).
   Băeţii, când se strîngă iarna în jurulă focului, obicînuescă a juca cu tncinile (tăciune). Unulă dintre ei iea din focă ună tăciune, care să aibă flaeăre şi presintândii-lă celui de lângă dînsulă îi <jice: Dt: tim-tim-tim (I))i : tim-tim-tim).
            —   Tim-tim-tim.
            —   Ţîne s’ti bişim (Ţine să te bSşimă).
   Şi (jybendă aceste cuvinte, dă acestuia tăciunele şi-lă trage puţină de ureche. Acesta la rendulă săă presintă tăciunele la lină altulă, cu care se petrece aceeaşi scenă, şi totă aşa se continuă, purtândă tăciunele pe rendă la toţi băeţii, dela drepta la stânga şi viceversa. Acela la care se stinge flacăra tăciunelui, e trasă de ureche de toţi ceî-lalţi, şi joculă continuă
www.digibuc.ro
JOCURI COPILĂRESCl LA ROMÂNII DlN MACEDONIA
37
mai departe, după ce se aprinde iarăşi tăciunele. Celă trasă de ureche, se crede că va trăi mal puţină ca toţi ceî-lalţl.
                                         59. Cu Virăclu (1).
                                               (Cu uliulu).
   Se prindă băeţil unulă după altulă ca la joculă a călină, şi ună băiată, care-şl însuşesce prin consiinţemîntulă celoră-lalţl calitatea de Virăc (uliă), alergă când într’o parte, când într’alta, ca să printjă vre un băiată dela codă. Toţi băieţii cari s’aă prinsă ca la joculă ă văl mă afară de întâiulă, se presupune că sunt pul, iar întâiulă se presupune a fi clocle (cloşcă).
   Xiraclu, alergândă când într’o parte, când într’alta, vede că clocla îî sare tot-deauna în faţă şi i se opune straşnică, imitândă cu vocea sa stri-gâtulă ce adevărata cloşcă îlă scote, când cine-va voesce să-I răpescă vr’ună puiă saă când vre-ună câne o urmăresce să o prindă. Atunci elă i se adreseză şi îl cjice: Du-mi foc (Dâ-ml focă)—Du-te la Iulie mea (Du-te la fiica mea), îl răspunde cloşca, şi scuipă imediată în ceva, presupunendă că scuipă într’unu pahară. Xiraclu. după ce simulează că a căpătată focă, se pune iarăşi să alerge după prinderea vre-unul puiă. Pe cine dintre , pui pune mâna, îlă iea şi-lă duce într’ună anumită locă, de unde nu mal are voie să plece. Aşa face elă, până reuşesce să iea toţi puii dela cloşcă, afară de unulă.
   Cloşca rămasă cu uuu singură puiă, se duce într’o parte unde se presupune că este casa şi grădina el, şi aci pune capulă în pola puiului săă. care o caută la capă. In acestă timpă, Hiraclu trămite pe unulă din puii răpiţi la cloşcă şi-I spune să-î. ceră cheile, cu cari să deschidă mama sa lada, ca să scotă hainele cele nouă, de ore-ce vrea să însore pe unulă din copil. Cloşca, dându-I ună ore-care obiectă presupusă ca chel, îl elice : Du-te cama’nxie (du-te mal curîndl.
   Acesta, în locă să plece, pişcă puiulu closcel de braţă, de picioră, etc. şi puiulă începe să strige: ţiii, ţiu, ţiu. Cloşca atunci se mânie şi înfuriată se repede asupra venitului, care speriată plecă în grabă mare la xirăc, căruia îl spune cele întîmplate. Xiraclu trămite pe altulă să-î ceră de astă dată ghetele cele noue, cu cari să mărite pe o soră a sa. Yenindă puiulu la cloşcă, se petrece aceeaşi scenă ca şi cu precedentulă. Scopulă pentru care se trimetă diferiţi pul sub diferite pretexte, este ca să vadă dacă puiulă rămasă la cloşcă o bine păzită saă nu. Intre acestea cloşca se preface că adorme şi îndată ce află \irăclu acesta, imediată trimite pe puii seî să-l
   (1) Comunicată de Gheorghe Cică, elevă la licenţă din Bilolia şi originară din O.Mive (Seliai.
www.digibuc.ro
38
P. N. PAPAHAGIrVDRDONĂ
  aducă şi pe ultimulă puiu rămasă la cloşcă. Aceştia luându-lă, după ce se depărteză întru cât-va dela casa cloşceî, începu să strige: brum, brum.
     Cloşca, rămasă fără nici unu puiu, caută în sus caută în jos, strigă, se vaetă, chemă pe puiulă seu, şi după ce vede că nu vine, iea o furcă cu unii fusă şi se duce să caute pe. la vecini, nu cum-va s’o fi duşii p’acolo. In drumii întâlnindu-se cu yiraclu, îi spune :
     —   V ir ac, yirac, nu-mi vidaşi singurlu ameu hiliu?
     (Uliule, uliule, nu văţluşi uniculii meii fiii?)
     —   Ţî-1 viijui (Ţi-lii vătjui).
     —   Iu fege? (Unde s’a duşii?)
     —   Cum era? (Ce felii era puiulii?)
     —   Aroşă. (Roşu.)
     —   Calea roşi 16 (Calea roşie apucă).
  Şi cloşca, după ce caută în partea arătată, se întorce iarăşi la yiraclu şi îi spune că nu l’a găsită. Yiraclu îi arată alţii drumii, (Jicendu-i că p’aci trebue să fi apucată. După ce cloşca caută în câte-va drumuri pe care i le arătă yirăclu, se întorce şi îi dice: Yirac, yirac, scâte si-ţl ved pulii. (Uliule) scote să-ţi vădă puii). Yiraclu se opune ; cloşca atunci îi trage una cu furca şi îi qlice : Scâte pulii (scote puii). Yiraclu iarăşi se opune şi cloşca îi ’ mai trage una. Dacă vede aşa yiraclu, n’are în cotro şi îi scote pe toţi, afară de puiulu căutată de cloşcă. Cloşca îi observă mai întâi la limbi, apoi la piciore, la aripi (mâni) etc. «Mai lipsesce» (Jice ea—«Nu lipsesce» răspunde yiraclu. Ba că lipsesce, ba că nu lipsesce, cloşca înfuriată mai trage una yiradut '
     Acesta de frică mai scote şi ultimulă puiă şi qlice:
     —   Ia veijî, nu-î a teă (Ian vedi, nu-i ală teă).
     —   S’ videm (Să vedemă).
  Şi cloşca căutându-lă, după limbă, după piciore, aripi, etc., îlă recunosce, şi luându-lă cu sine plecă în grabă mare, simulândă a fi bucurosă. Ast-felă să termină joculă.
                                                 Ca sfurla,.
                                                    (Sfârlcză).
     Jocurile cu sfurla se facă vara. Sunt mai multe feluri de sfurle: cicri-câHie, care se face de lemnă dela cicrică şi care face (se întorce în jură) mai bine decât tote şi dorme în facere, că ţi se pare că nu se învîrteşce
www.digibuc.ro
jocori copilXresci la români! din macedonia
39
de locii; Mirişe, pixarişe de Mire sau pixare (edere), cari pe lângă că făcu bine, mal au avantagiulu de a ii inatacabile lovituriloru ce primescu în jocurile cari urmeză; pârnârişe făcute de părnare, unu felii de arbuştii tare, acestea sunt târî, dar nu facă bine şi mulţii, pentru aceea se obicînuescu maî mulţii la joculii analtu, unde nu se cere să facă multă sfurla.
   In ceea ce privesce forma lorii, ele sunt de maî multe feluri : gurguli-tose (rotunde); spirlungose (lungăreţe); cuculiate (cu cuculiii. Vetjfi fîg.); dardare se numescii acelea, cari când se întorcii în jurii, nu stau în- CuculiQ tr’unu locii, ci se mişcă şi facii sgomotii. Sunt unele însă cari facii sgomotii, dar cart cu tote acestea facă bine, şi copiii cari vorii să aibă ast-felii de sfurle, le găurescii prin mijlocii.
   Tote sfurlele trebue să aibă câte unii sulă de ferii pe care se învîrtesce sfora, numită sfurnbschilă, şi în juruiţi căruia se învîrtesce sfurla. Sfurlele maî potu fi adunate (învîrtite cu sfurnoschilulii) şi dela cuculiă-Cuculiidă tot-deauna e de lemnii şi se face odată cu sfurla. Sululii se pune de băeţî din cuiti, sau de Ţiganii cari lucreză ferulii.
4
                         60. Analtu; pri sfurlâ.
   Se face maî întâi unii cercii micii, avendii o rază de cinci centigrade, care se numesce simnic. Toţi băeţiî, cari voescii să joce, trebue să aibă fie-care sfurla sa, cu care aruncă să dea în simnic. Fie-cine, care nu pote să nemerescă la întâia dare în simnic, maî are dreptulu să maî dea încă de două ori, până la trei. Dacă toţi băeţiî aii daţii în simnic în una din cele trei aruncături, mai începu să dea din noii până ce unulii nu va nemeri. Dacă însă sunt maî mulţi cari n’au daţii în simnic în cele trei aruncături şi o parte dintre dînşiî aii daţii, aceştia nu maî aruncă, şi rămâne ca cel ce n’au dată să încerce din noii, până când toţi vorii da, afară de unulii singurii.
   Acela care rămâne, pune sfurla jos şi ceî-lalţî, pe rendii, caută să o Iove s că şi să-I facă svuncfi, (aiurea zocurl, găuri făcute prin sululă de ferii alu sfurleî), însă loviturile să fie analtu sau pri nâsă (înalţii, pe densa) adecă în momentulii când se aruncă sfurla şi nu după ce cade jos: sfurla pusă să fie lovită maî întâi de sfurla jucătorului, şi pe urmă acesta să cadă pe pămîntii (apoi s’ mâcă ţară).
   Cine o pote lovi, pune pe a sa, şi celii băgată îşi iea sfurla de jos şi dă la renilulii său. Aşâ se continuă joculii maî departe.
   Dacă celii care dă cu sfurla sa pe cea băgată şi lovind’o nu maî face de locii (adecă nu vine în jurii), se tjice că sfurla acesta işi (a eşitii) schfus, şi se procedeză ca şi în casulii când n’ar fi lovit’o de locii.
www.digibuc.ro
40
P. N. PAPAHAGI-VURDUNĂ
   Dacă sfurla face (se întorce în juruiţi sSă), însă sbîrniindii, se <Jice că s’dugi dârdără, şi lovitura se iea în considerare,
             61. Cu simniclu (cu tregirea semnului).
  Ca şi în joculă precedentă, după ce se dă în simnic, acela care rămâne pune sfurla jos, şi cel-lalţl caută să o lovescă, atâtă înaltă ca în joculă precedentă, câtă şi cu mâtulli, în direcţia unui locă numită semnu şi care este depărtată de loculă unde s’a pusă sfurla cu vre-o 10 — 20 de paşi. Mâtulli se numesce lovirea ce se face sfurlel băgate, nu în momentulă când aruncă cine-va cu sfurla, ci după ce acesta căcjândă jos, stăpânulă săă, pe când dînsa se întorce încă în jură fagi), o primesce în palma sa întinsă şi, după ce-I dă ore-care vîntă, lovesce sfurla băgată în direcţia în care tre-bue să fie dusă, spre a trece semnulă. Când cine-va face o ast-felă de lovitură, se 4i°e că lăa mâtuliă, saă numai 16 (a luată mâtuliă, a luată). După ce iea cine-va mâtuliă, trebue ca sfurla să facă. Dacă cine va nu reu-şesce să lovescă sfurla băgată analtu saă să iea mâtuliă, saă că lovind’o ori luândă mâtuliă sfurla sa nu face, trebue atunci să puie sfurla în loculă celui băgat, care la rendulă seă scăpândă de jos, continuă a juca în rândulă celui care cădu. Până să ajungă la semnu, de multe ori se schimbă mal multe sfurle. Când sfurla cul-va a trecută de semnu, unulă dintre jucători o iea şi o pune într’ună locă bine netezită, şi aci fie-care jucătoră trebue să dea de trei nrl pe rendă analtu saă cu mâtulli pe sfurla bâgată. Acestă faptă se cTiice: S’ lla aradă (să iea rândulă). Dacă cine-va nu pote să dea, celă băgată scapă şi jucătorii trebue să iea aradă de trei ori pe sfurla celui ce n’a putută să dea. Dacă toţi băeţil reuşescă să iea aradă de trei ori, fie-care dintre dînşil dă câte trei svuntfl pe sfurla bâgată, şi joculă reîncepe, punendu-se jos totă sfurla asvundită (dată cu şocuri).
                             62.  Cu bâşarea.
   Joculă acesta constă în a luă mâtulli numai. Cine, aruncândă cu sfurla, n’a lovită pe sfurla bâgată analtu şi n’a putută să iea nici mâtuliă, trebue să puie jos sfurla sa şi celă băgat scapă.
   Sfora cu care se învîrtesce sfurla /se adună sfurla) se numesce sfurnoschilu.
   Bâşarea (sărutarea) nu se prinde, adecă când se aruncă sfurla pe pămîntă şi pe când încă face (se întorce), vine în contactă cu sturla bâgată ’mpadi. so numesce bâşari acestă atingere, şi cu acesta jucătorulă nu-şl trece
www.digibuc.ro
JOCURI COPILĂRESC! LA ROMANlt DIN MACEDONIA
41
rendulă, ci trebue, dacă n’a loviţii analtu, să iea mâtulltf. Bâşarea nu se prinde şi la joculti precedentă.
   Sunt băeţl, cari aă măestria să iea sfurla pe unghia degetului fără ca dînsa să înceteze de a se întorce. Aceştia se consideră printre cel d’întâl jucători.
                         63. A soitiul; t’a soim.
   Joculă a soirlul cu sfurla se face precum urmeză:
   Se împărţescă băeţil în două bande, ca la joculă Pri ună cicior. După acesta se făcu, cine să între în soir. Banda care rămâne întră în soir, adecă pune sfurlele tuturoră jucătoriloră din cari se compune în soir, şi cel din banda adversă trebue să dea asupra loru, şi caută să scotă celă puţină pe una afară din soir. Se dă tot deauna de pe soir, saă cui îl place, pote să dea şi afară din soir, însă nici odată nu i se permite a da din soir.
   Dacă toţi din bandă aă dată şi n’au scosu nici o sfurlă din soir, banda acesta cădi (cade) şi trebue să intre în soir, adecă să puie tote sfurlele jucătoriloră cari facă parte din bandă în soir, şi foştii în soir esă afară adecă jocă rolulă adversariloră loru.
   Dacă unulă chiar dintre cel cari jocă din afară scote celă puţină o sfurlă din soir, se strîngă iarăşi sfurlele în soir şi toţi daă încă câte odată. Dacă iarăşi unulă dintre el scote o sfurlă afară din soir, iarăşi se strîngă sfurlele în mijloculă soirulul şi iarăşi mal daă toţi.
   Dacă vre-unulă din cel cari jâcă din afară lovesce sfurlele Iară a pute să scotă pe vre-una afară, ci numai le răresce în soir, sfurlele nu se strîngă la mijlocă, ci se lasă aşa rărite, şi jucătorii trebue să le lovescă de acolo unde sunt, ceea ce e mal dificilă pentru jucători, de ore-ce când tote sfurlele sunt strînse la ună locă, se potă lovi mal uşoră, şi din tote celă puţină una pote eşi din soir afară. Rolurile bandeloră se schimbă când, dând toţi din bandă, nu scotă nici o sfurlă. Soirlu se mal numesce pe alocurea trecolu şi cerclîu.
                          64.  Cu ficllu; cu fipu.
   Se alege pentru acestă jocă ună locă netedă. La jocă nu potă luâ parte decât celă multă cinci băeţl, căci cu mal mulţi devine complicată. Fio-
www.digibuc.ro
42
P. N. PAPAHAGI-VBRDONÂ
oare băiată îşi are şi petra sa netedă, care se numesce asmadă (1). Se pune o petră mică şi rotundă pe pămîntă, numită ficlu, sau fif. La o depărtare de 10 sau 20 de piciore dela ficîă se face o gaură şi i se dă numele de semnu.
   Toţi câţi se jocă se /ac#, cine să acaţâ locă la semnu mal înainte. Facerea se face ast-felă : Unulă dintre el iea tote asmăfille în mână şi, punen-du-le una peste alta, le rostogolesce înaintea lui. A cui asmadă se duce mal departe, acela acaţă (ocupă) locă la semnu mal întâi. După dînsulă va urmă acela a cărui asmadă e mal departe după aceea a întâiului, şi totă aşa urmeză şi cel-lalţl. Si-acaţă locă la semnu însemnă, ca fie-care să arunce asmada sa dela ficlu la semnu, câtă se pote mal aprope.
   După ce toţi aruncară la semnu, a cui asmadă este mal aprope de dînsulu, acela dă întâiulă, adecă cu asmada sa loveşte mal întâi asmada fiecărui jucătorii, numerândă la fie-care lovitură, una când lovesce pe întâia, două lovindă pe a doua etc. După acesta trage de acolo ca să lovescă ficlulă, şi dacă-lii nemeresce, numără câte piciore încapii din loculii unde a foştii ficlulu până unde s’a duşii, socotindii şi loviturile de pe asmăifi. Dacă nu-merulă este tocmai acelii învoită dela încpputulă jocului, acesta scapă şi continuă cel-lalţl; dacă nu, elă continuă, şi după ce a daţii pe ficlu, tre. bue să dea pe asmăŞl. Când nu nemeresce pe ficlu sau pe asmăcjl, dă ală doilea. Acelaşi lucru se întîmplă şi cu acesta.
   Dacă toţi aii putută să facă numSrulu convenită şi numai unulă singură n’a putută, acestuia i se permite să dea încă o dată, şi dacă şi de astă dată nu le face (aşa se (Jice), rămâne să fie încălecată de fie-care jucătoră.
   Încălecarea se face aşa:
   Celă care rămâne stă cu piciorele deschise, iar între ele se aşeză o asmadă şi pe dînsa ficlulă. Unulă dintre jucători, mergendă pe la spatele lui dă în ficlă cu asmada sa şi merge în partea opusă de unde s’a dusă ficlul, anapoda cu călcâile îndărătă. Celă rămasă se repede iute la ficlă, îlă apucă cu mâna şi în grabă mare se întorce să prindă pe acelă care merge pe călcâie anapoda; unde-lă prinde, de acolo este încălecată până la ficlu-Acelaşi lucru se repetă şi cu cel-lalţl jucători, şi după ce termină toţi, jo-culă reîncepe.
                                   65.  Gluciu.                                  .
   Acestă jocă se jocă de trei băeţl. După ce se facă, cine rămâne se face cală şi unulă din cel-lalţl doi îlă încalecă. Celă liberă iea trei petre, două
   (1) Asmada se mai numesce pe alocurea amadd şi madă.
www.digibuc.ro
jocuri copilÂreSci la români! din macedonia
43
le pune în mâna stângă şi una în mâna dreptă. Stându într’un picioru, cu cea din mâna dreptă lovesce pe cele din mâna stângă, şi câteşl trele cădii pe pămîntu. Trebue ca în distanţa dela o pietră la alta să încapă celii puţinii odată talpa piciorului, căci altminterea se cjice că sa făcuţii gluciu, şi celii care a loviţii petrele devine ctfu, şi fostulu călii, călăreţii. Dacă nu s’a făcuţii gluciu, jucătorulu caută în trei sărituri întrunii picioru să lovescă cu una din cele trei pietre pe cele-lalte doue. Dacă reuşesce, încalecă dînsulu pe calu şi fostulu călăreţii trebue să dea cu petrele. Jo-culîi continuă, şi dacă celii care dă cu petrele le dă gluciu saii nu reuşesce în trei sărituri să le lovescă, devine calulii fostului călii şi alu treilea dă cu petrele.
                                  Jocuri cu arşice
   Arşiculii la Macedoneni se numesce: mujică; ipă; vâşclie.
   Mişicii se numesce la Bitolia şi Vlaho-Clisura, unde se mal numesce şi ipă. Arşicele sunt de mal multe feluri: anvilidâse sau fripte, cele mal preţuite; arăTiiâse (rîiose) saii gâgâniose, (sunt cele mal puţinii preţuite; amâgice sunt cele mici şi frumose; hiarte (ferte) sunt cele mijlociii preţuite
                                             66. Dutî ă lachl (1).
   Joculii acesta se jocă de câte doi băeţî, cari, după ce se aşeză jos, faoii alumaţilii (ichiurile), (2) adecă : alumălu care stă cazaca (armaşii) saii ciurla (domnii), dă drepţii posesorului săii să arunce întâi arşicele. Se pune câte unii arşicii la jocă, şi dacă arşicele se ducii amândouă dutî (omii), ori lachl (hoţii), ori cazaca (armaşii), ori ciurla (domnii), băiatulii care le aruncase câştigă. Dacă n’aii căzuţii arşicele după cum amii spusii, aruncă celii laltti, şi totti aşa se continuă joculii. Când aruncă jucătorulu arşicele, se zice că: le dă.
    (1)    Joculu acesta şi cele cari urmeză sunt descrise aşii cum se jocă la Avela (EpirQ). Joculu a cazaca, turnam, şi cu soirlu se jocă diferită mai in fie-care sată.
    (2)    Alumălu (ichiulu) se maî numesce: anumă, amadi, made, modă, psaltu, cocanu. Aceste două numiri din urmă se obicinuescu numai la Vlaho-Clisura, unde nici una din numirile de maî sus nu există.
www.digibuc.ro
44
P. N. PAPAHAGI-VCRDUN&
                                              67. Heca.
   Potii luă parte la jocă orî-câţi băeţî voră voi. Se aşeză jos în formă de cercii şi-şi facă alumaplli spre a s.e vede cine trebue să dea întâi. Alumăiu care U-u cpsi (a stătu) cazaca sau ciurla, dă dreptu posesorului său să dea întâi. După elă va da acela a căruia alumă lî-u (fisi ciurla saă cazaca în urma întâiului, şi în aceeaşi ordine va urmă fîe-care să dea. După acesta se aşeză jos, în ordinea în care trebue să dea, în formă de cercă. La jocă se pune, după învoială, câte unulă saă mai multe arşice. Nu se primesce la jocă ori-cine nare minimum cinci arşice.
   Acela care trebue să dea, după ce depune fie-care jucătoră partea ce se cuvine, strînge tote arşicele în mână şi le dă în mijlocă. Dacă dintre tote arşicele date, stă unulă saă mai multe cazaca, fără a fi nici ună arşică ciurla, elă câştigă tote arşicele cari sunt cazaca, precum şi cele în dutl şi totă dînsulă continuă a da, Perde dreptulă de a da, dacă n’a stată nici ună arşică cazaca, şi atunci dă celă din drepta sa. Dacă se întîmplă ca, pe lângă arşiculă saă arşicele cari staă cazaca, să mai stea unulă saă mai multe ciurla, atunci se tjlice că s'a făcută Heca şi câştigă tote arşicele acela care are dreptulă să dea după dînsulă, adică celă din drepta lui. Aşâ se continuă joculă, şi îndată ce se isprăvescă arşicele, fie-care pune iarăşi la jocă partea cu care s’aă învoită la începutulă jocului. Daca cui-va nu i-a remasu decât ună singură arşică şi dînşii jocă cu câte doue saă mai multe, i se dă dreptulă să puie la jocă numai unulă, dar nu i se permite să joce, dacă, după ce i s'a câştigată şi acesta, mai scote din buzunară şi vre-ună altă arşică, pentru că de doue orî nu pote să joce cine-va cu ciirtus (aşâ se numesce celă din urmă arşică ce posedă jucătorulă).
                             68.  A cazăm.
   Potă luâ parte la jocă ori-câţî băeţî voru să se joce. Se facă alumaplîi cine să iasă întâi. Fie-care doresce să fie celu din urmă în eşire la acestă jocă. După ce s’aă regulată cum trebue să iasă, fie-care pune, după învoială, câte unulă saă mai multe arşice în linie orizontală, cazaca saă ciurla, şi de acolo cine este întâiulu, ese, adică aruncă la ore-care depărtare, după cum i se pare lui că este mai bine, alumăiu seă. După dînsulă ese celă care a fostă ală doilea la facerea alumciplorâ, şi aşâ mai departe. Cine ese mai departe decât toţi, adecă a cărui alumă e mai departe de unde s'au aşezată arşicele, dă întâiulă în arşice cu alumăiu seu, şi dacă le lovesce
www.digibuc.ro
•10C0RI C0P1LARESCI LA ROMÂNIÎ DIN MACEDONIA
45
şi vre-ună arşică sau mai multe se ducii, după cum se duce şi alumălu său (însă chiti ori lachl), câştigă arşicele acelea şi cu cele-lalte pro-cedeză ca la joculă Dutl ă lachl, cu singura deosebire, că aruncă şi alu mălu când aruncă arşicele, şi dacă alumălu său lî-u digl (a stată) cazaca câştigă tote arşicele. Asemenea în lovirea ce a făcută arşiceloră, dacă alu-mălu a stată cazaca şi unulă saă mal multe arşice s’aă dusă dutl saă lachl, le câştigă pe tote.
   Dacă alumălu se duce ciurla, când a lovită arşicele, saă când le-a aruncată împreună cu alumălu, nu câştigă nimioă, şi celă care a fostă mal departe de arşice cu alumălu, după dînsulă, are dreptulă să arunce arşicele, şi totă aşa se face şi cu următorii. Jucâtorulă aci nu câştigă decât arşicele cari se ducă după cum se duce şi alumălu seă,—afară decât când se duce ciurla, când nu câştigă nimică, — când se duce cazaca, elu le câştigă pe tote. Dacă şi la joculă acesta tote arşicele s’aă dusă după cum s’a dusă alumălu seă şi numai unulă singură nu e aşa, atunci şi acestă arşică se câştigă, căci se <jiice: agelu dit soni câipi si fagi (celă din siîrşită se face câipi).
   După ce tote arşicele cari s’aă pusă la jocă se câştigă, joculă reîăcepe.
                               69.  Ta cu,cosea.
   Potă să iea parte la jocă ori câţi băeţî.
   Joculă acesta nu se jocă decât celă puţină cu câte două arşice de fie-cafe băiată. Arşicele se pună unulă peste altulă, doue câte două, şi acestă suprapunere se numesce apale. Punerea se face ast-felă : Unulă din arşice se pune ciurla saă cazaca şi pe de-asupra acestuia se pune ună altă arşică totă ciurla saă cazaca. Apăile se pună una lângă alta în formă de cercă saă pătrată şi în mijlocă, dacă sunt mal multe apăî, se pune una saă două. Ele nu trebue să fie lipite.
   După acesta se făcu, alumaţllit cine să dea întâi, ală doilea etc. Looulă de unde se dă, este la ore-care depărtare de unde sunt apăile, de ordinară o distanţă de vre-o 10 paşi, şi se numesce semnu. Fie care caută să atingă prin aruncarea alumâlul apăile, şi pe câte le dă jos, le câştigă, După ce aruncă cine-va cu alumălu dela semnu în apăî, n’are voie să rădice alumălu până ce n’aă dată toţi.
   Dacă după aruncarea tuturoră jucătoriloră dela semnu, n’aă fostă câştigate tote apăile, dă într’însele acela a cărui alumă, când s’a aruncată dela semnu, s’a dusă mal departe de apăî; după acesta va da ună altulă în ordinea depărtării ahmălui. Dacă şi după acestă dare nu s’aă câştigată tote apăile, se determină ună locă la o mică depărtare de apăî, care se
www.digibuc.ro
u
t>. N. PAPAHAGI-VtjRDUNĂ
numesce shnnicu şi fie-care, în ordinea din urmă, dă până ce se câştigă tote apăile. Pe urmă se reîncepe joculă.
   Toţi câţi jocă (acesta se cere la orî-ce jocă) trebue să aibă celă puţină cinci arşice. Când cul-va i se câştigă tote arşicele şi nu-I române decât unulă singură, i se permite să joce, şi acestă arşică se pune simgalus, adecă pe cornele de pe dinainte. Dacă jucândă nu câştigă decât ună arşică, iarăşi se primesce la jocă.
                              70.   Cu cimcirea.
                                                (Cu atingerea).
   Se arangiază arşicele în linie orizontală, unulă lângă altulă, calajoculă a cazaca. După acesta băeţil esă totă ca la joculă a cazaca şi totă ca acolo, celă eşită mal departe dă întâi în arşice, şi dacă le atinge puţină, le câştigă pe tote. Când cine-va le atinge, se zice că le cinici, de unde şi numele jocului: cu cimcirea.
                             71.  A turncwa.
   Se arangiază arşicele precum amă spusă mal sus şi, după ce se facă alumaţllli în ordinea cuvenită, ese fie-care dintre jucători ca la joculă a cazaca, cu singura deosebire că aci, în momentulă de a eşi li-u tyci alumălul (îl o zice (îl cântă) alumălul), adecă îl şueră (flueră cu gura) şi zice: Vinu Marilus! (adecă: vino (stăî cazaca) marilus). Dacă se întîmplă ca alumălu eşitulul să stea cazaca, elă câştigă tote arşicele. Dacă nu stă (cazaca), se continuă ca la joculă a cazaca. Potă luă parte ori câţi băeţl.
                              72.   Cu avinarea.
   Acestă jocă se jocă de doi, trei, saă multă patru băeţl. Nu e jocă prin care să caute băeţil a câştiga arşice.
   Unulă din băeţl, când se jocă numai doi, ese, iar celă-laltă caută să-I lovescă alumălu cu ală seă. Dacâ-lă lovesce, se zice că posesorulă alumălul lovită are o zdurtă{ 1) şi continuă a da totă dînsulă, până ce nu nemeresce. Atunci dă celă-laltă, şi aşâ se continuă mal departe joculă.
                 Totă aşâ se jocă cu trei şi cu patru băeţl, dândă fie-care în ordine.
   (1) Pe alocurea se zice: sumar, bis.
www.digibuc.ro
JOCllRt COPIL&RESCf LA ROMANIÎ DlN MACEDONIA
4?
                               73.  Tatafchla.
   La jocă se pune' câte unulă sau maî multe arşice.
   Arşicele se pună unulii peste altulă (stog), regulaţii, cele de jos cazaca sau ciurla şi cele-lalte totii aşa pe de-asupra lor. După acesta se făcu .alu-maţîliî, cine să iasă la începută. Fie-care caută aci ca să fie ultimulă ■ şi nici odată întâiulă. întâiulă ese la ore-care depărtare şi caută să fie unu locă, unde să nu-î potă lovi următorii alumălu. Acela care-î urmeză caută, dacă pote, să lovescă cu alumălu seu alumălu întâiului şi dacă reu-şesce, câştigă arşicele ce a pusă lovitulu (aguditlu), care perde dreptulă de a maî continuă joculă, de ore-ce se cjice că a foştii mâncată (lu mâcarăi). După acesta ală doilea continuă a da în arşice, de unde i s’a dusă alumălu şi dacă le lovesce, câte arşice se ducă duU, le câştigă şi maî dă în cele remase, carî nu se maî pună în ordine, ci se lasă aşâ până se câştigă tote. Dacă n’a lovită alumălu întâiului, saă după ce l’a lovită n’a ne-merită arşicele saă le-a nemerită şi n’a câştigată nicî unulă, continuă să dea ală treilea, cu care se petrece acelaşi lucru ca şi cu cei precedenţi. Când la aşi rea cuî-va, alumălu ş’a dusă cazaca saă ciurla, acesta are dreptulă să dea în arşice saă pe alumaţilii jucătoriloră, dacă aă eşită şi, dacă după ce a trasă cu alumălu n’a nemerită, şi alumălu seă a maî stată cazaca saă ciurla, totă elă continuă a maî da. Dacă se întîmplă ca cine-va lovindă pe alumă saă pe arşice, loveşte atâtă alumălu câtă şi arşicele, se cjice că cingârşiră (s’aă lovită arşicele) şi joculă reîncepe, iar toţî jucătorii trebue să puie la jocă tote arşicele câştigate.
                             74. Pri mână.
   La joculă acesta băeţiî se aşeză ca la joculă Hwa, şi după ce-şî facă alumaţilii, dă cine este întâiulă, adecă iea tote arşicele ce a pusă fie-care la jocă şi, aruncându-le în sus cu mâna, caută să prindă cu dosulă mâneî ună numeră de arşice păreche. Dacă prinde arşice păreche, câştigă câte a prinsă, şi totă dînsulă dă. până nu prinde nicî unulă saă prinde arşice în numără nepăreche.
   După întâiulă urmeză ală doilea, după ală doilea ală treilea, în ordinea stabilită prin facerea alumafiloru. După ce prima depunere de arşice s’a câştigată, începe altă jocă cu băiatulă la care s’a terminată primulă jocă
www.digibuc.ro
48
P. N. PAPAHAGl-VURMJNÂ
                                      75. Cu soirlu (1).
    Soir se numesce unu cercă lăcută pe pămîntă, mal mare saă mal mică, după cum jucătorii credă de cuviinţă. După acesta, după învoiala ce făcu pune fie-care partea sa de arşice în soir, în linie orizontală A B. De o parte şi de cea-laltă a soirlul, în direc-re,                      ţiunea săgeţiloră şi la ore-care depărtare de dînsulă,
se fixeză câte unu locă numită senmu. De aci trebue să dea jucătorii în ordinea ce le-a fostă determinată de ] facerea alitmaţlloru. Scopulu fie-cărul jucâtoră e să tragă ^                *5/ în arşicele din soir spre a le scote afară. Trebue să
scotă câte unulă la fie-care tragere, şi dacă scote şi n’a căejulă celă scosă precum şi nici unulă din cele nescose, nu câştigă nimică, ci-lă pune iarăşi cum a fostă, şi dă celă care vine după dînsulu.
    Dacă căcfuse arşicele (s’aă dusă dutî saă lachl) şi nu scote nici unulă, celă care vine după dînsulă dă în arşice dela soir, adecă, călcândă cu picio-rulă pe soir, trage cu alumălu în arşice, căutândă să le scotă afară.
    După ce jucătorulă a trasă, dacă este dela semnu, şi nu nemeresce arşicele, saă dacă le nemeresce şi n’a eşită nici unulă afară din soir, însă alumălu săă ese şi stă (cazaca saă ciurla), dacă vede elă că pote să scotă de acolo, (Jice celoră-lalţl jucători că o bagă (că consideră ciurla saă cazaca) şi trage de acolo în arşice. Cel cari vină după dînsulă nu mal daă dela semnă, ci dela soir.
    Asemenea şi cel cari daă dela soir şi nu scotă nimica, dacă alumafllif loră esă afară din soir şi li u sta (stă cazaca saă ciurla), continuă să tragă în arşice.
    De multe ori, după învoiala dela începută, se prindă ca chiriili şi ca-zăchili să le puie (să se iea în considerare) ori unde voră sta.
    Când cine-va scote două arşice de odată, caută să calce cu piciorulă imediată alumălu ; dacă eel-lalţl jucători reuşescă să-lă calce mal înainte de dînsulă, acesta, ori pune cele două arşice ce a scosă şi nu mal are voie să dea până să-î vie din noă rendulă, ori nu le pune, şi în casulă acesta alumălu săă, împreună cu arşicele rămase în soir, se grupeză în mijloculă soirlul, şi acela care a scosă două arşice, dă întâiulă într’însele, avândă la alumă pe unulă din arşicele scose. Gruparea acesta se numesce tngru-pavea alumălul, de ore-ce alumălu este ascunsă de cele-lalte arşice din soir
    (1) Soirlu pe-aloeurea se numesce t gr rotii şi f ercliu.
www.digibuc.ro
IOCiIri copilUresci la. româniî diN MACEDONIA
49
După dînsulu dau cel-lalţî, şi îndată ce se cimcesc (se atingă) arşicele, unulă din jucători iea alumâlu şi-lu păstreză până la câştigarea arşiceloră din soir, când se pune la mijlocii, şi încependă dela celă care a câştigată celă din urmă arşică, toţi pe rendă caută să scotă alumâlu. Cine-lă scote, câştigă dela stăpânulă alumâkii atâtea arşice câte a pusă la începutulă jocului.
   Dacă se întîmplă ca ună arşică să fie aprope de soir, în câtă celă care urmeză după celă ce dă, îlă ajunge cu degetele piciorului, avendă căl-câiulă pe sojV, se dice că arşiculă este fiticiă, saă fitu, saă fitil. Cine are ună fiticiă, are dreptulă să iea arşiculă cu mâna şi să-lă puie la o depărtare mal mare spre mijloculă soirlul, în apropierea celoră-lalte arşice, şi să li u da Jitiei saă chiţi. Modulă acesta de dare este ună mijlocă prin care cine-va pote să câştige tote arşicele câte se găsescă în soir, pentru că prin felulă acesta de a lovi, se opresce alumâlu totă în soir şi în apropierea celoră-lalte arşice, pe cari le face Jitiei, dacă depărtarea dintre ahtmă şi arşice nu e mal mare decât talpa piciorului aceluia care trage.
   După ce tote arşicele se scotă, se începe joculă, şi dă la începută acela care a scosă celă d’întâl dela semnu saă u bagă (cazaca saă ciurla). După dîn-sulă urmeză cel carî-lă urmaă în joculă precedentă.
                              76.  Cu tombulu.
                                                (Cu parulă.)
   Se alege pentru acestă jocă ună locă plană (padi) şi se înfige în pămîntă ună pară mică—cam de două decimetre — de care se legă ună brâă lungă saă o funie. După acesta se facă toţi băeţil spre a se vede cine trebue să păzescă parulă (s’aveglie par'lu). Toţi cel-lalţî, afară de păzitorulă parului, trebuie să aibă câte ună tombul (1), pe care-lă depună lângă pară, după care faptă începe joculă. Păzitorulă parului vine în jură şi se silesce a păzi tombidlli, căci cel-lalţî caută prin tote chipurile a i le răpi, păzindu-se însă a nu fi loviţi de păzitoră cu talpa piciorului saă cu mâna (după învoială), căci în casulă acesta, celă lovită îl iea loculă şi păzitorulă scapă. Păzitorulă, care ţine capătulă liberă ală brâulul saă funiei, nu se pote repezi pe cel cari voescă a-î răpi tombulUi decât până unde ajunge funia saă brâulă. Dacă se întîmplă să lovescă pe jucătoră fără a ţine în mână brâulă saă funia, nu se iea în consideraţie acestă lovitură.
   Dacă jucătorii reuşescă a-I luâ tote tombulUi, începă să-lă lovescă pe cOrpă
    (1) Tombulu se numesce orî-ce brâu îndoită după ce e bine sucită, aşa ca să devie tare, şi care servesce la jocurile acestea.
    Analele A., Rom.— T. XV. Memoriile Secf. Literare.                                             4
www.digibuc.ro
50
P. M. papaIîagi-VurddkI
cu dînsele, păcjindu-se a nu fi atinşi de păzitorii cu talpa piciorului, căci în casulă acesta, după cum amu spusă mal sus, celu loviţii devine păzitorii şi joculii reîncepe.
77.  Cu tombulu di ’mpadi (1); a olili (2); tistimelia după cur (3).
   După ce se facă toţi băeţil, cine rămâne iea tombulu. După acesta toţi ceilalţi se aşeză în livede în formă de cercii şt în depărtare unulii de altulă de trei patru paşi. Celii cu tombulu, după ce Iii ascunde sub pola dulumălul, vine in jurulii băeţiloru şi-lii lasă pe nesimţite în dosulii unuia dintre dînşil. Dacă acesta a simţitii că i s’a pusii tombulu la spatele lui, se scolă repede, îlii apucăşi începe a urmări pe celii care i-lii pusese, şi dacă-lu ajunge, îlii lovesco pe spate, până ce urmăritulii reuşesce să se aşeze în loculii celui care îlii urmăresce.
   Celii care posedă tombulu se numesce tombulâr.
   Dacă nu simte, tombularlu îndată ce ajunge la tombul, îlii iea şi începe să lovescă pe celii după care era tombulu, şi care la rendulu şeii se scolă şi vine în jurulii băeţilorii cu mare repeziciune, de ore-ce tombularlu continuă a-lii lovi, până ce ajunge la loculii şeii.
   Ca să devie cine-va tombulâr, trebue să simtă când i se pune tombulu la spate şi să se ridice a-lii luă.
   Nu e permisii ca cel-lalţl băeţl să spue, când tombularlu lasă tombulu la spatele cul-va, căci atunci nu se prinde.
                        78. Tombulu cu darea.
   La joculii acesta se facii două bande, cari se aşeză una departe de alta la vre-o 20—25 paşi. Fruntaşii bandelorii esii în mijloculii distanţei ce le separă, ca să începă joculii. Se lovescă pe rendă câte o lovitură cu tombulu şi se zice că alâxiră tombuli (că au schimbată tombuliî).
   Celu care a lovită mal întâi, se întorce la semnulă de unde a porniţii, şi celă-laltă îlă mal lovesce de câte-va ori. Cum ajunge în banda sa, imediată presintă tombulu unuia din tovarăşii săi, care se zice că ari (are) pe celu din banda adversă, pentru care cuvîntu îlă şi lovesce, fără ca acesta să-I 1 2 3
    (1) Aşâ se numesce la Avela, Perivole, Turia, Băesa, Xirolivad, Avela-Nouâ.
    (2)    Aşâ se numesce la Vlaho-Clisura, Cornu, Pârlengu, la Românit din Tesalia şi din jurulii Bitolieî.
    (3) Aşâ se numesce numai la Olirida, unde şi tombulu se numesce tistimeli.
www.digibuc.ro
îOCtlfti CopilXrESci LA. ROMÂNII DlN MACEDONIA
51
întorcă lovitura, ci se întorce imediaţii la banda din care face parte şi face acelaşi lucru pe care l’a făcuţii şefulii celii-laltii, De aci, celii care a luaţii tombulu, alungă pe celii din banda adversă prin lovituri din ce în ce mai tari. Toţii aşa urmeză până la fine. Cine iea tombulu mai în urmă, acela se zice că are.
   Pe la Pindii joculă acesta este forte răspândită, şi la fie-care sărbătore, după corii (horă), căroănarii cu picurării mai cu semă se întrecu, care mai de care, să dovedescă că sunt mai voinici. Loviturile de multe ori devină periculose, şi ca să se puie ună capătă jocului spre a nu degenera în bătăi adevărate, intervină spectatorii şi joculă înceteză. Mai periculosă e joculă acesta când se dă între Români şi Greci, când se coboră Românii în Tesalia. Multe certe povestescă Românii iscate din causa acestui jocă, şi multă rîdă femeile române de Greci, când îi vădă cum o ieaă la fugă, în locă să stea să priimescă loviturile din partea adversariloră, dopă obi-ceiulă jocului. Ună casă hazliă este şi acesta. La Dămaş este ună rîă anume Galugăvra. Dincoce de rîă, într’o zi de Pascî se angajase joculă Tombulu cu (Zarea între Greci şi Români, şi când unui Română îi veni rândulă să lovescă pe adversarulă seă Grecă, acesta opărită de o lovitură, la a doua o rupe la fugă, şi cum Românulă îlă urmăresce, nici una nici două Greculă, trece prin Galugăvra dincolo de rîă, în rîsulă jucătoriloră, şi mai cu semă ală femeiloră române.
                          79. Cu chitrigeaua.
   Se aşeză toţi băeţii în rendă, unulă lângă altulă, şi după ce se facă, cine rămâne iea tombulu în mână şi chitrigeaua (petriceua), Pune tombulu sub-suoră şi lipindă cele două mâni prin palmele loră, după ce introduce chitrigeaua într’însele, începe dela celă d’întâi băiată să dea pe rendă chitrigeaua. A da chitrigeaua însemnă ca băiatulă tombulară să trecă mânile sale lipite ast-felă şi cu petriceua prin mânile a fie căruia dintre cei-lalţi băeţî, cari Ie închidă îndată ce şi le trage tombularulă pe ale sale, spre a nu vede cei-lalţi jucători că i s’a dată lui saă nu chitrigeaua. Tombularulă ori o dă petra la vre-unulă dintre jucători, ori o ascunde asupra lui însuşi. După acesta începe dela celă d’întâî, care întimjendă mâna, tombularulă îi trage una cu tombulu şi-lă întrebă: cari u ari? (La cine e petriceua ?) Băiatulă (Jice pentru cine i se pare lui că trebuie să o aibă. Dacă a ghicită, mai capătă o lovitură sărată din partea tombularului, şi devine elă tombulară; dacă n’a ghicită, tombularulă să duce la celă numită de băiatulă lovită şi repetă acelaşi lucru. Totă aşa se continuă joculă până când
www.digibuc.ro
P. N. t'A't'AHAGl-'VuRDUNÎ
6â
unulă dintre băeţî trebue să ghicescă petra, şi prin urmare să devină tom-bularu, spre a reîncepe joculă.
                      80.  Di ge ocliu eşti aestu?
   La joculu acesta potii luă parte ort câţi băeţî vovii voi. Unulu dintre eî, care are renume de imparţialitate, se alege mumă. După ce i se aduce tom-bulu mumei, ea se aşeză pe unii scaună do petre făcuţii în grabă, şi prinţlendă tombulu dela vîrfii cu mâna, lăsândii capătulă celii-laltii a fi apucată de băeţî, iar cu cea-laltă mână unu liră supţire, din care face unu ochiă (o gaură represintândă unu ochiă de o fiinţă ore-care, după mărimea găurei), se adreseză băiatului care a apucată capetulă liberă ală tombulu-lui, pe când toţi cei-lalţi jucători staă în jurulă lui: di ge ocliu feti aestu? ţde ce ocină este acesta?) Băiatulă, după ce observă ochiulă în tote direcţiile, întrebă: sboră fiinţa cu ochiulă acesta? (asbâiră viaţa cuocliul aestu?) şi alte diferite întrebări la cari muma îi răspunde mai multă saă mai puţină, după cum doresce. In fine băiatulă numesce o vieţuitore, care-i pare lui că va fi cea adevărată. Dacă n’a ghicită, ună altulă îi iea loculă. Acelaşi lucru se petrece şi cu acesta, până ce unulu ghicesce. Să presupunemă că ochiulă a fostă de 6ie. In • dată ce băiatulă a spusă: de oie, muma îi răspunde : oles (1) ş’agudes (oie şi lovesce) şi acesta începe să lovească cu tombulu pe orî-cine dintre jucători pe carî-i întîlnesce, până ce aceştia ajungă la seninii. Semnulă este loculă depărtată dela acela unde stă muma cu 20 — 30 de paşi. După ce toţi aă ajunsă aci, tombularlu întrebă pe mumă: Câte tombuli nâinti, câţi năpol? (ad. de câte ori trebue să măsoră dela semnă cu tombululă înainte spre mumă, şi de câte ori în partea opusă ?) După cum va spune muma, tombularulă va măsură dela semnă cu măsura tombululuî înainte saă înapoi de semnă, şi unde va merge capătulă tombululuî la ultima măsură, acolo se va pune tombularulă. Une-orI muma, dacă crede ea că tombularulă e voinică şi alergă iute, îi ordonă să măsore înapoi, şi când vede că este vre-ună debilă, îi ordonă să măsore înainte de semnă. Toţi cei-lalţi băeţî staă în piciore la semnă în linie dreptă, distribuiţi de o parte şi de alta, lăsândă în mijloculă loră ună felă de cărare prin care trebue să trecă tombularulă, care este mai încolo de semnă, dacă i s’a spus să numere înapoi. Tombularulă se plânge apoi, ba că-î împinge la o parte, ba că cărarea nu-î destulă de largă ca să potă trece, ba că una, ba că alta, cercândă prin tote chipurile să trecă prin mijlocă şi să nu potă
    (1) Finala s probabilă să fie este.
www.digibuc.ro
JOCURI COP1LĂRESCI LA ROMÂNl! DIN MACEDONIA
53
fi prinşii de dînşiî până, să ajungă la mumă. Dacă a reuşiţii să nu fie prinşii, elii scapă şi joculii reîncepe. Dacă a foştii prinşii, elii se smucesco din tote puterile ca să le scape cu de a sila şi ţine ţcpănii tombululii. Geî-lalţî însă, îlii punii jos şi totii cu de a sila caută să-î iea tombululii. Tom-bularulii câte odată, când l’aii prinşii aprope de mumă, îî aruncă tombululii, şi dacă muma-\n prinde, scapă, dacă nu, îlii ieaii ceî-lalţî băeţî cari jocă. Cu alte cuvinte, dacă tombululii i-a foştii luaţii de jucători, urmeză următorele: Toţî băeţiî cari jocă, afară de tombularulii căruia i s’a luaţii tombululii, se ducii într’unii locii ascunşii, unde se ascunde tombululii asupra unuia dintre dînşiî. Apoî învîrtindii toţi băeţiî polele de dulamule, spre a se crede că fie-care are tombululii, se întorcii la mumă, cântându :
Duşi turcul la agă                     S’a dusă turculii la aga
Di mâcă un trâhână.                     De a mâncaţii tarana.
Aci muma întrebă pe tristului tombularii: şe vrei s’ facă nacă cunâştim cari lu-ari tombulu (ce vrei să facemu, nu cum-va cunoscemii la cine este tombululii V) Acesta le spune maî întâî să facă câte o cuhitumbă (fr. culbute), apoî încă câte una, să rădice mânile în sus, să deschidă piciorele, să vie câte odată în jurii etc. şi după ce băeţiî facii tote acestea, vinii în jurulii mumei, lângă care stă la stânga tumbularulii, şi dînsa-şî dă părerea, cjicendu: aestu mi fură (numindii   pe unii  băiatu)  ş’aestu lu-ari (numindii pe unii al-
tulQ). Tombularulii ţine  saii nu socotclă de părerea mumei, după cum crede
că muma are saii nu dreptate, şi la rendulii şeii <,Ucei numindii pe unii ore-care băiatii dintre jucători : aestu mi fură (acesta me fură) şi, numindii pe cine crede elii că posedă tombululu, (Jice: ş’aestu lu-ari (şi acesta îlii are). Dacă n’a ghiciţii, îşi pune capulii în pola mumeî şi presintă spatelo băeţilorii, cari, după ce muma-Iii loveşte înceţii pe spate cu tombululu do atâtea ori câte haine portă şi-iii ciupesce înceţii de braţu la fie-care lovitură, începu pe rendii fie care a-î trage pe spate câte treî lovituri, maî dulci saii maî sărate, după cum doresce fie-care. Dacă s’a întîmplatii ca cine-va să dea vre-o lovitură maî mulţii, tombularulii băgaţii i-o întorce.
   Dacă tombularulii, când a spusii : ş’aestu lu-ari, a ghiciţii, elii scapă şi loviturile le capătă acela la care a foştii tombululii. După acosta, joculii reîncepe.
                       81.  Cu tombulu sum ciciori. *
   Copiii se aşeză în cercii şi cu piciorele întinse şi lipiţi unulu de altulu. După ce se făcu, cine rămâne trebue să alerge după tombulu. Ast-felii
www.digibuc.ro
54
P. N. PAPAHACtI-VDRDUNĂ
acesta stă  în mijloculă rondului formată de copii       şi caută să   vadă la cine
e tombulu.  Pe când elă este întorsă cu spatele spre      acela trece   care posedă
tombulu, acesta îl trage o lovitură cu dînsulă şi iute îlă ascunde sub ge-nuchT, de unde îlîi trece unul altă băiatîi de lângă dînsulîi. Toţi băeţil ţinu mânile sub genuchî şi fie-care comunică cu celîi dela drepta şi stânga sa prin pna din mânile sale. Pe când celîi din mijlocîi caută tombulu într’o parte, dintr’alta se pomenesce cu o lovitură, şi până ce să se întorcă aci, tombulu iarăşi dispare pe sub genuchî. Joculii dureză până când celîi din mijlocîi reuşesce să apuce tombulu în mâna unuia dintre jucători, şi în casulîi acesta elu scapă, şi rolulîi sSă îlîi jocă  acela  în ale cărui
mâni s’a    prinsîi tombulu. Ast-felîi începe joculîi     noîi  şi continuă maî
departe.
                          82.  Tombulu cu casa.
   Joculîi acesta se face în modulîi următorîi: Băeţil cari vorîi să iea parte la jocîi se aşeză în cereţi în juruiţi unei mese, sau dacă sunt afară, în juruiţi unul locti planti, şi încependă dela celîi maî mare, fie-care aruncă câte odată unfi arşicti. Dacă arşiculti cade cazaca (v. joc. cu arşice), iea tombulu şi devine domnu, dacă arşiculti cade ciurla, iea o chee, sau ori-ce altti lucru, destulă însă că i se dă numele de chee (clici) şi posesorulti săă se numesce casă.
   După ce s’ati aranjată ast-felîi, se continuă cu aruncarea arşicului şi la cine nu cade cazaca ori ciurla, i se dă aceluia atâtea pe mână câte ordonă casa, căci casa ordonă şi domnulă plătesce, şi ca să nu mergă pe favoruri la jocă, trebue să ordone „avrâse-zâhârâse, şansârati împipiratiu, remânendă la disposiţia casei numai numărulă lovituriloră.
   Dacă s’o întîmplâ să dea domnulu vre-o lovitură pe mâna inculpatului fără ordinulă casei, acesta are totă dreptulă să i-o întorcă, lovindu-lă cum
i-ar plăce. De multe ori se aliază în numără egală de o parte şi de cealaltă şi se făcu două tabere (tâburl), şi când casa în casulîi acesta este într’o tabără, iar tombulu (domnulu) în cea-laltă, casa nu ordonă lovituri pentru partisanil seî, şi ordonândă pentru cel din tabăra inimică, domnulu le dă «lâptâse», în câtă în casulîi acesta se continuă până ce atâtă casa câtă şi tombulu trecu într’o singură tabără. Se convine de maî nainte ca loviturile să nu trecă peste o sută şi fie-care din partisanil unul inculpată iea parte la pedepsa luî şi tinde mâna ca să primescă unu ore-care numără de lovituri, altmintrelea ar fi imposibilă inculpatului să sufere. Nu se permite să dea în loculă domnului ună altulă, nici să se facă schimbă
www.digibuc.ro
JOCURI COPILÂRESCI LA ROMiNlî DIN MACEDONIA
55
între casă şi domnii, unulii adecă să iea loculă altuia. întrebările se făcu aşa: Domnulii: Ti întrebă casa, câtă si-lî plâtimu? (Te întrebă cassierule câte să-i plătimă !)
    Casa: aliaţi...                        — Atâtea....
—  Cum si hibă?
—  Lâptose, bâmbâcose,
Că deneavra tricu prim pâzari, Acumpâră zaliari,
Pitruzahari,
Di ne-o mpârţi a nouă.
—  Cum să fie?
—   Lăptose, ca bumbaculă, Că adineori trecu prin tîrgă, Cumpără zaliară,
(totă ună felă de zahară),
                                    Şi ni l'a împărţită nouă (Făcendă alusiune că şi inculpatulă la rendulă seă nu i-a lovită tare.) Saă când e vorba să ardă pe cine-va:
Domnulă: Ti ’ntrebă casă, câti-si lî— Te ’ntrebă, casierulc, câte să-I plă-
                                                                                         plâtescu ?]
Casa: Aliâti ....
—  Cum si hibă?
—  Arcurose, cârţânose, pravatose, Câ deneavra tricu prim pâzari, Acumpâră nă grundă di albă sari, Ş’tu loc di zahari
Ne u dedi di u mâcămă,
Di suflitlu ne cutrimburăm.
                                                                                           tescă ?J
—  Atâtea......
—  Cum să fie?
—  Răcorose, zdravene, tari de totă, Căci adineaori trecu prin tîrgă, Cumpără o bucată de sare,
Şi în locă de zahară Ne-o dete de o mâncarămă,
Că sufletulă ni s’a cutremurată.
   Şi aşa continuă mai departe, improvisândă diferite pricini pentru cari trebue să le plătescă într’ună felă saă într’altulă,
                83. De-a scolâ-scufi; cu dare-a câciua.
   Toţi băeţiî, cari voră să joce joculă acesta, trebue să aibă fie-care câ-ciua sa (lesulă săă). După ce se facă, cine rămâne îşi pune câciua pe pă-mîntă şi o păzesce de cei-lalţi băeţî, cari voescă să o lovescă cu piciorulă. Păzirea căciuel constă în a căută să lovescă cu talpa piciorului (saă cu mână, dacă aă convenită dela începută) pe vre-unulă dintre jucătorii ce vină în jurulă lui, căutândă a-i lovi căciula şi a i-o duce departe. Dacă a putută să atingă pe cine-va, atunci acesta îl iea loculă şi pune câciua. Când vre-unulă dintre băeţi a putută să-i lovescă cu piciorulă câciua, păzitorulă nu mal are voe a atinge pe jucători cu piciorulă, ci trebue să caute a luă căciita cu mâna şi a atinge cu dînsa pe ori-care dintre jucători, înainte ca aceştia să potă scuipă la semna. Semnulu este loculă unde se pune câ-
www.digibuc.ro
56
P. N. PAPAHAGI-VDRDUNĂ
cina spre a fi păzită. Dacă a loviţii pe cine-va cu câciua, elii scapă şi a-tinsulă îl iea locuiţi. Când apucă câciua în mână, păzitorulii o pote aruncă clin depărtare asupra jucătorilorii, ca să-î lovcscă. Dacă nu-I nemeresce însă, aceştia o împingă cu piciorulă departe, şi nu se întorcă la semnă decât după ce aă dus’o forte departe, saă dacă păzitorulă a reuşită să o apuce. Când o aruncă păzitorulă, dacă lovesce pe mână nu se prinde, pentru acelaşi motivă arătată la joculă Pri un cicior; iar dacă jucătorulă o prinde în mână saă în pola hainei, totă nu se prinde, şi în casulă acesta jucătorulă o lasă jos şi o dă înainte cu piciorulă. Dacă jucătorulă nu e păzitoră, şi din greşelă apucă câciua cu mâna, se arde şi se face elă păzi-toră. Când păzitorulă, păzindu câciua, stă forte aprope de dînsa în câtă ceî-lalţl nu îndrăsnescă să se apropie de ea, se zice că păzitorulă u chişe (o pişe) şi, după meseria pe care o are tatălă seă, dacă e păstoră, ceî-lalţl băeţî îlă invită să se retragă dela câciuă şi să facă ca distanţa să fie mal mare, ca să potă trece oile tatălui seă, ori îl spun că caii se sperie a trece pe o cale aşâ de strimtă, şi altele de acestea, după care păzitorulă se retrage, căci în casulă contrariă moră oile saă caii, de ore-ce păzitorulă nu voesce să le facă cale spre a trece şi printr’o cale aşâ de strimtă nu potă trece decât puţine ol şi puţini cal.
   Joculă se numesce scâlă-scufi. probabilă dela scâlă şi scufi (rădică scufe ună felă de câciuă mal prostă). Câciua se mal numesce şi căciulă.
                                      84., Cu darea căciulilor.
   Fie-care jucătoră îşi pune căciula la ună locă, numită semnu. Căciulele se pună una lângă alta în linie orizontală. Fie-care jucătoră se duce la ore-care depărtare de semnă şi, după ce iea vanţu (după ce-şl dă vîntă)) vine iute şi lovesce cu piciorulă căciula sa câtă pote mai tare, spre a se duce departe de semnă. După ce aă lovită toţi, acela a căruia căciulă este mal aprope de semnă, este încălecată de toţi ceî-lalţl, şi anume de fie care din loculă unde i s’a adusă căciula, până la semnă. După acesta, joculă reîncepe.
                                           85. Tabuşala.
                                              (D’abuşelea),
   Se împărţescă toţi băeţil în două bande, A şi B, precum la joculă Pri un cicior, şi totă ca acolo se face ună soir. Se făcu cele două bande
www.digibuc.ro
JOCURI copilXresci la. români! din macedonia
57
şi cine rămâne intră în soir şi se dă d'ăbuşala, umblândă ca brotăceiî (brotigîlîi) pe mân! şi piciore. Trebue ca toţî aceştia să aibă în capă câciuă (fesă). După acesta intră şi banda cca-laltă în soir şi caută prin tote chipurile să iea căciulile brotăceiloră, păzindu-se totă de odată a nu fi atinşî de dînşiî cu pieiorulă, căci orî-cine este atinsă sau scosă din soir se arde, adică nu maî are voe să joce, ci stă la o parte până se va termina joculă acesta, ca să reîncepă altulu. Dacă ce! din piciore au reuşită să răpescă tote căciulile brotăceiloră, se ducu de le ascundă într’o parte, şi întorcendu-se, spună stăpâniloră loră să alerge ca să le găsescă. In tim-pulă acesta, ce! învingător! cântă la adresa celoră învinşî:
Alagă, alagă porca, Porca cu purgelîi, Purgelîi luară padea, Porca lăă pădurea.
Alergă, alergă scroafa,
Scrofa cu purceii,
Purcei! luară poiana,(aă apucată poiana) Scrofa luă (apucă) pădurea.
   Dacă le găsescă, joculă se reîncepe prin schimbarea roluri loră. Dacă însă declară că nu le potă găsi, atuncî li se arată loculă unde sunt ascunse, însă joculă se reîncepe, jucândă fie-care bandă rolulă dela joculă precedentă.
   Dacă brotăceiî aă reuşită să ardă pe toţ! ce! din banda adversă, înainte ca aceştia să potă luă tote căciulile, scapă, şi se facă brotăceî ce! din banda adversă.
                                       86. Jflâ-ţi clocie pulîlîi!
                                              (Află-ţ! cloşcă puiî).
   Băeţi! car! voră să se joce cu joculă acesta, trebue să aibă câte ună fesă (căciulă). Joculă se începe ast-felă: Toţî băeţi! îşî aşeză fesurile ca la joculă de-a scâlâ-scufi şi totă ca acolo le lovesoă. Ală cu! fesă s’a dusă maî aprope dela loculă unde aă aşezată fesurile, şi care se numesce semnu, se face clocie (cloşcă.). E de observată că, lovindă fesulă cu pieiorulă) fie-care caută, în lovitura ce-î face, să-lă prindă, căcî princjlendu-lă îlă aruncă cu mâna până unde pote, şi în casulă acesta e sigură că nu rămâne ma! aprope de semnă spre a deveni clocie.
   Fesulă clociei se iea de ceî-lalţ! jucător! şi, pe când unulă dintre dînşiî îî ţine ochi! închişî cu mâna, e! îlă ascundă şi, întorcendu-se la dînsulă, î! (}ică, spre cutare parte ţi-amă ascunsă fesulă, acuma caută să-lă găsesc!, şi toţî jucători! ţinendu-se după dînsulă îî (Jică: află-ţl clocie pulllii! (Află ţî cloşcă puiî). Dacă reuşesce să-lă găsiască, caută să lovescă cu dînsulă pe
www.digibuc.ro
58
P. n. papahagi-vurdonX.
vre-unulii dintre jucători, înainte ca aceştia să ajungă la semnu (la loculă unde s’aii pusii fesurile), şi lovitulu devine clocie. Dacă nu lovesce pe nimeni, totii elă rămâne clocie.
                                        Cu top a.
                                          (Cu mingea).
  Jocurile cu topa (1) cari urmeză aci, se obicînuescă de copiii mari, şi anume de cel dela 9—15 ani. Ele se jocă mal cu semă în timpulii pri-măverel şi vereî. Mingele le facă copiii înşişi, şi ele sunt de mal multe feluri, după cum sunt şi jocurile : tari (strâsi), mol [moli] şi săritore (an-sâritâftie) sunt cele mal obicinuite şi ele se făcu : cele tari, din sforă, din petece de lână învîrtite cu sfori şi bine strînse ; cele mol, de peru, pe care copiii îlă smulgă dela vaci şi-lă pună în apă spre a se întări şi a luâ forma rotundă a mingeî, saă de fire dela resboiă; cele mol potă servi şi ca săritore, cu tote acestea ele se facă mal de obiceiă de meşină, învîrtită cu sforă.
                                     87. Topa cu darea (2).
   Joculă acesta se face în modulă următoră:
   Unulă dintre jucători, de obiceiă acela care posedă topa, se pune în mij-loculă celoră-lalţl şi aruncă topa în sus câtă pote. In timpulă acesta toţi ceî-lalţî se depărteză de dînsulă, care în cotro-I place. Cărjendă topai acela care o aruncă în aeră, o iea şi lovesce pe cine pote. Topa odată aruncată, joculă s’a începută, şi orî-cine pote, iea topa şi lovesce. Joculă constă în a se lovi cu topa. Une-orî se facă toţi băeţiî doue bande, şi ori de câte ori ună băiată dintr’o bandă iea topa, lovesce cu ea tot deauna pe unulă din banda adversă.
                                       88. Cu topa ancâlicari (3).
   La joculă acesta se strîngă toţi băeţiî cari ieaă parte la jocă, şi staă în piciore în formă de cercă. Unulă dintre eî lovesce topa de pămîntă ca 1 2 3
  (1) Topa vine dela cuvintulu turcescu topa, care însemnă minge.
  (2)  Topa se numesce şi .fiică, minge pe la Românit din Ohrida, şi topcă la cet din Bitolia. Not amu păstrată numele de toptt, cum se <)ice laAvela (EpirQ).
  (3) La Avela (Epirtt) se numesce Topturdop.
www.digibuc.ro
JOCURI COPILÂRESCI LA ROMANlI DIN MACEDONIA
59
să se rădice sus. Fie-care dintre ceî-lalţî băeţi se încercă s'o prindă în mo-mentulti când s’a rădicaţii topa în sus. Dacă nimeni n’o prins’o, trebue să lovescă topa de pămîntii unu altă băiată. Dacă o prindo cine-va, acesta încalică pe celă care a loviţii topa de pămîntii, şi de călare o aruncă în mijloculă băeţiloră, cari stau în jurulă călăreţului, căutându să o prindă. Dacă o prinde vre-unulă, descalecă călăreţulă şi încalecă celu care a prins’o, care la răndulă seu face acelaşi lucru. Şi încălicatulu se încercă încă să o prindă, şi dacă rcuşesce, călăreţulu devine călii şi calulu călăreţii. Dacă o prinde însuşi călăreţulu, nu se dă jos de călare, ci urmoză. Când nimeni nu o prinde, toţi fugii în grabă în cotro le vine mai bine, şi încălicatulu se repede la topă şi trage să lovescă pe cine crede că-lă pote nemeri. Dacă a reuşită, lovitulă devine cală şi celă care a lovită călăreţă, şi joculă so continuă. Dacă n’a lovită, topa se iea de cine pote şi e asverlită de unulă dintre jucători până când unulă va fi lovită.
   Dacă topa, lovită de pămîntă de călăreţă, după ce s’a rădicată odată, mai atinge pămîntulă şi se mai rădică odată, nimeni nu trebue să o prindă, căci cine o prinde devine cală, şi calulă călăreţă, de ore-ce atunci se (Jice că topă mâcă ţară (mingea a mâncată pămîntă).
   Nu se iea în consideraţie lovitura, când înainte de a fi lovită cine-va topa a atinsă pămîntulă, căci şi în casulă acesta topa mâcă ţară. Totă asemenea, când cine-va e lovită pe carne, adecă pe mână saă faţă şi celă care a lovită stăruesce în a-lă încălicâ, lovitulă îi elice : talia cărui, beai sâncţiu? (taiă carne, bea sânge?), şi numai dacă primesce să bea sânge de omă, aşa se prinde lovitura. In casulă acesta lovitulă se sgârie la picioră cu ună acă şi îi cjice să bea, dacă poftesce. Dar lucrulă acesta nu se in-tîmplă decât forte rară, căci băeţii consideră de mare păcată a bea sânge de omă, de ore-ce atunci se facă nvrel (evrei), în limba copiiloră: uvr'uiă (jidană), căci evreii, spună băeţii, aă băută şi beaă sânge de creştină.
   Dacă cine-va, când se aruncă topa, reuşesce să o prindă, celă care a aruncată cu dînsa devine cală şi celă care o prinde devine călăreţă.
                                         89. Topa cu merlu.
   Toţi băeţii se facă două bande ca la joculă Pri un cicior.
   După acesta, cele două bande se pună faţă în faţă la o depărtare una de alta de 20—25 paşi, după cum sunt băeţii mai mari saă mai mici. Se alege tot-deauna pentru joculă acesta o livede. După ce facă cu arucarea chdtrâ'iel (cu aruncarea petrei) cine să arunce topa mai întâi, fie-care dintre fruntaşii celoră două bande, cari se numescă a parte mumă, îşi aşeză copiii
www.digibuc.ro
60
P. N. PAPAHAGI-VORDONĂ
în ordine pe semna (loculă unde stau cele două bande) şi joculii se începe. Una din cele două mumî aruncă topa ca mer (de unde şi numele jocului) la mama din banda adversă A. Daca a prins’o, se cjice ca banda A a luatu semna. Apoi o aruncă muma bandei A la muma bandei B, care la rondulă său caută să o prindă, şi princlend’o se (Jice că a luatu semna. Când se aruncă topa dintr’o bandă într’alta, nu numai mumile respective, ci toţi băeţil cel-lalţl caută să o prindă. Dacă o bandă după ce a luatu semna o mal prinde ori de câte ori va fi, va trimite la fie-care prindere pe câte unulă din băeţil sel să încalece pe tovarăşulu cea avuţii la darea mână în banda cea-laltă. Şi cel îi călare mal de curînd, când vede că muma calului seu prinde topa, o rupe la fugă spre a nu fi loviţii de dînsa cu topa. Muma nare voe să tragă cu topa după călăreţii decât dela semn ii, şi dacă-lii lo-vesce, acesta se întorce la banda Iul. Până când într’o bandă vorii fi călăreţi, vre-unulii din acostă bandă nu pote să încalice pe vre-unulii din banda cea-laltă, ci caută să se scape. Când toţi dintr’o bandă au reuşiţii a încăleca pe cel din banda adversă, muma învingetore se duce şi încalecă pe mama învinsă şi toţi călare îşi schimbă semnulii, adecă cel învinşi încălecaţi se ducii până la semnulii învingătoriloră, şi acolo descalecă călăreţii şi se întorcii la semnulii învinşilorii, după care l'aptii reîncepe joculii.
                         90. Topa Vimbar-Vimbar sau Vim-Xim (1).
   La joculii acesta băeţil se facii doue bande ca la joculii Pri un cicior.
   Toţii ca la joculii Pri un cicior se face unii soir mare, care se mal nu-mesce şi semna. Se aruncă petra saii se face ştu-cara, pentru a se vede cine trebue să intre în soir. Ştu-cara se face în modulii următorii: Cele două mumî se punii faţă în faţă la o depărtare de vre-o 7—10 paşi şi, pu-nendă prima mumă piciorulii drepţii, (Jice : sta. Făccndă totii aşâ muma a doua, (Jice : cară. Apoi prima mumă, rădicândă piciorulii stângă şi lipi-pindu călcâiulă de piciorulă dreptă, (Jice iarăşi : sta! Făcendă totă aşâ muma a doua, (Jice : cară. Şi totu aşâ urmeză să facă până ce se apropie una de alta din ce în ce- mal multă, şi când depărtarea e aşâ de mică, în câtă nu mal încape talpa piciorului, aşâ în câtă piciorulă mumei căreia este rendulă să puie, atinge piciorulă mumei adverse, se (Jice că acesta căclu şi prin urmare banda sa trebue să joce partea neonorată a jocului, adică a intra în soir.
   Banda cea-laltă se duce mal într’o parte, unde să nu potă fi ve(Jută de vre-unulă din banda adversă, şi acolo se dă topa unuia dintre el. Toţi apoi
   (1) La Ohrida se (Jice: Cluc-Cluc.
www.digibuc.ro
JdCtfRI CoPIlXreSCI la ROMANlI Dltt MACEDONIA
61
se întorcă la seninii fie-care cu manile în buzunară, sau învîrtite în pola hainei, cercândii a induce în erore pe cei din banda contrară, şi a-I face să credă că topa este la cine nu e. In semnu (sobj intră din banda cealaltă (A), întâia dată unulă singură. Celă care posedă topa, îndată ce-I vine la socotelă, lovesce pe acelă din semnu, dela soir însă, şi toţi tovarăşii săi (din banda B) trebue să plece care în cotro pote. Imediată unulă din cel din banda A, iea topa şi caută să lovescă pe orî-cine din banda B. Dacă n'a lovită, celă din soir se arde şi ese afară, iar în semnu intră toţi, tovarăşii săi, şi din banda B dă totă celă care a mal lovită pe întâiulă, şi când lovesce pe cine-va din banda A, tovarăşii sel nu mal plecă, ci numai elă singură. Totă ca mal sus, şefulă bandei A se repede imediată să iea topa şi caută să-lă lovească. Dacă-lă lovesce, se arde acesta şi-I iea lo-culă ună altulă, totă din banda sa (B), care face acelaşi lucru, şi dacă primulă intrată din banda A în soir n'a fostă scosu (arsă), adecă n’a fostă lovită saă a fostă lovită, însă când i'ugeaă cel din banda B, unulă dintre el a fostă, nemerită cu topa de unulă din banda A, române în soir totă acela, şi acuma trebue să dea unulă din banda B, nu acelă arsă însă, şi dacă-lă neme-resce, toţi tovarăşii sel trebue să plece, şi imediată unulă din cel din banda A iea topa şi dă în cine pote. Dacă-lă nemeresce, se arde şi trebue să dea ună altulă. Dacă nu-lă lovesce,    celă intrată din banda A  e scosă,
şi intră toţi tovarăşii sel şi se urmeză   cum amă spusă   mal sus.
   Dacă toţi din semnu aă fostă scoşi, joculă reîncepe şi rolurile bandeloră
nu se schimbă. Dacă toţi din banda B      s’aă arsă (se arsiră) fără să potă
scote pe cel din banda A, rolurile se schimbă şi joculă reîncepe. Cel din banda A, cari trebuiaă să intre în semnu (soir) se numescă: di năuntru, cel cari trebuiaă să scotă pe cel din soir, se numescă : di afară.
   Se consideră scosă şi când celă din soir ese afară din semnă.
92.  Cu papa (1); topa semnului (2); topa ’n chetră (3); tbpcheri (4).
   Totă ca la joculă Pri un cicior, şi aci băeţil se facă două bande şi aruncă petra spre a se vede cine trebue să şedă la papă ori semnu. Papă se numesce o petră mare câtă capulă unei vite, netedă şi care se pune la semnă. Să presupunemă că a căcjută bandei A să dea topa dela păpă, şi banda B să joce rolulă celă laltă, care constă în a prinde topa dată, 1 2 3 4
   (1) Cu papă se zice la A vela-
   (2) Topa semnului la Vlaho-Clisura, Mascopuli, şi la Românii Farşeroţî.
   (3) Idem.
   (4) La Ohrida şi la Românii din Lunca, Iancoveţu şi Beala.
www.digibuc.ro
62
P. N. PAPAHAGl-VORDDNX
sau când nu potă a o prinde, a cerca să lovescă papă cu topa, din loculă unde s’a duşii îrr urma loviturel din partea unuia din banda A. Iată cum se face joculă acesta:
   Unulă din banda A stă în piciore lângă papă şi, luândă topa, o aruncă puţinii în sus ca mcr şi, când topa se coboră cam în faţa jucătorului, îl aplică o lovitură în partea băeţiloră din banda B, cari caută să o prindă şi cari se pună la o depărtare mal mare sau mal mică dela semnu (papă) după cum celă care e să dea (să lovescă topa), o dă mal mulţii sau mal puţinii departe. Dacă topa e prinsă de vre-unulă din banda B, celii care a daţii (d&di) se arde şi trebue să-I iea loculu unu alţii tovarăşă. Dacă nimeni n’a prins’o, şefulă bandei B iea topa şi din loculu unde s’a dusă se încercă să lovescă papa, şi dacă a lovit’o, celă care a dată se-arsi. Dacă nu s’a arsă jucătorulă socotesce una şi mal dă. In momentulă când aplică lovitura, trebue să clică şi câte lovituri are saă simplu câte are. De exemplu când este să lovescă topa pentru a doua oră, zice că are două, saă numai: doxiS\ Dacă se întîmplă ca jucătorulă să nu spue, cel din banda adversă scuipă şi-I Cjlică în gură mare: ptiii, ti-arsişî (ptiu, te-al arsă) şi tote câte a făcută până atunci nu se consideră de locă. Din causa acesta se nască certe printre băeţl, mal cu semă când jucătorulă a făcută multe lovituri. Totă aşa se întîmplă când jucătorulă greşesce câte are, şi în locă să spule adeveratulă numeră, spune mal multă saă mal puţină. In casulă întâiă e constrînsă să începă dela unu, fiindă-că nu i se consideră câte (lovituri) are; în casulă ală doilea (când spune mal puţine lovituri decât are) şi revine la adeveratulă numeră, nu i se consideră decât atâtea (lovituri), câte a spusă în gura mare.
   Când vre-unulă din banda B a prinsă topa după ce mâcă \hă (a atinsă pămîntulă), nu se iea în consideraţie. Când topa a cădută pe o casă saă pe ună arbore, şi de acolo cădendă, vre-unulă din banda B o prinde, a-tuncl se iea în consideraţie, fiind-că casa şi arborulă nu e ţSră. Când topa flindă prinsă de unulă din banda B, se întdrce bandei A, trebue să o lo. vescă odată de pămîntă, ca să mănânce ţeră, căci în casulă când li se aruncă ast-felă ca cel din banda A să o prindă în mână, jucătorulă de la papă i-a păcălită şi nu se arde, de ore-ce topa nu mâcă ţâră.
   După învoiala dela începută, spre a pute să aibă banda A o câvală, trebue să facă 10, 20, 30 saă une-orl şi mal multe lovituri, plus în totdeauna încă o lovitură care se numesce talie şi după care toţi din banda A încalecă pe cel din banda B, fie-care pe tovarăşulă ce a avută la darea mână, de unde s’a dusă topa la talie până la semnu. Banda învingetore începe joculă fără schimbare de roluri.
   De multe ori la joculă acesta se întîmplă ca jucătorulă, când lovesce
www.digibuc.ro
JOCURI COflLjRESCI LA ROMANII DIN MACEDONIA
63
topa, nu o nemeresce bine; dacă topa lovită prostu cade în apropierea jucătorului, în câtă distanţa dela pupă până la topă nu-î mal mare decât pote sări într’o singură săritură jucătorulă, acesta dacă vrea pote să nu considere lovitura acesta şi să maî dea încă odată. Atunci       se <Jice   că banda
adversă B are o uchi (pealocurea se rjice cu fă).     Nu i se permite   jucătoru-
lui maî multe de trei uchi. Dacă şi a treia lovitură a fostă totă uchi, elă (jucătorulu) şi-a trecută rendulă (’şl tricu arada). Dacă însă n’a fostu a doua sau a treia lovitură cufă (uchi) ci a lovit’o bine, cel din banda B, înainte de a trage cu dînsa pe pupă, trebue să arunce uchea. Iată cum se aruncă uchile: Unulă din banda B îşi prinde cu mâna stângă urechea dreptă şi trece mâna dreptă în care ţine şi topa între peptă şi mâna stângă, şi apoi câtu pote aruncă topa în spre pupă. Cel-lalţl din     banda A în timpulă acesta
stau în juruiţi lui şi caută să o apuce. Dacă au    apucat’o, se cjfice că au fă-
cută una. Dacă n’aă putută s’o apuce, acela care a aruncată uchea trage cu topa asupra papei de acolo unde este topa acum. Dacă a putută să arunce uchea ast-felă ca să trecă dincolo de semnu (pupă), atunci s’a arsă jucătorulă din banda A. Totă aşa se aruncă când sunt şi două uchi.
   Când vre-unulă din banda B, în momentulă când dă ună jucătoră din banda A, pote să lovescă cu mâna topa, aşa de tare în câtă să trecă sem-nulă, jucătorulă s’a arsă. Se învoescă dela începută, dacă se primesce a se da şi strîmbă ori nu, şi dacă, când se dă strîmbă, se permite a eşi dreptă cu papa saă a se da chiar de unde s’a dusă topa.
         93. De-ancâlicarea; a topa ’ncalctr; cu pirustia.
  Totă ca la joculă Pri un cicior, şi aci se facă două bande (A şi B). După acesta facă cine trebue să se facă cal (caii) şi cine călăreţi [călări, cu-văll) prin aruncarea petrei, saă prin slu caru etc., şi joculă începe. Presu-punemă că cel din banda A sunt cal, iar cel din banda B călăreţi. Călăreţii încalecă fie-care pe tovarăşulă seă şi se pună în formă de cercă, fio-care păreche departe una de alta cu vre-o 10 paşi. Unulă dintre călăreţi iea topa şi o aruncă unul altă călăreţă din dreptă lui şi strigă: una ! Acesta caută să o prindă, şi dacă o prinde, o aruncă la călăreţulă din dreptă sa şi cjice: doue! Totă aşa facă şi următorii, şi dacă se facă dece, se mal face încă una, care se numesce talia, şi călăreţii îşi schimbă caii, fie-care mer-gendă la calulă călăreţului din dreptă sa şi continuă ca mal sus. Dacă se întîmplă ca vre-ună călăreţă să nu potă apucă topa, iute toţi călăreţii o rupă la fugă, fie-care în direcţia ce-I place. In timpulă acela unulă din banda A iea topa şi caută să lovescă pe vre-unulă din banda B. Dacă a
www.digibuc.ro
64
P. N. PAPAHAGI-VURDUNÂ
nemerită, cel din banda A devină călăreţi şi ceî din banda B caî, şi joculă continuă, precum amu arătată maî sus. Dacă n’a lovită pe nici unulă, joculă continuă, păstrândă fie-care rolulă pe care l’a avută. Când celă din banda A trage cu topa, nu trebue să se depărteze maî multă de o săritură de semnu (aci semnulă e cerculă pe care staă părechile de caî şi călăreţi). Dacă lovitura se dă pe carrâ nu se prinde pentru aceleaşi motive arătate la joculă ca topa a’ncălicari. Când o bandă s’a schimbată de atâtea orî în câtă fie-care călăreţă a ajunsă la calulă săă, îndată ce se maî face cjece şi talie, în locă să se schimbe caii şi fie-care călăreţă să trecă la calulă tovarăşului săă, se aruncă topa în mijloculă cerculuî şi fie-care călăreţă o rupe la lugă, ca şi în casulă când cine va n’a prinsă topa. Dacă ceî din banda A aă putută acum să lovcscă pe vre-unulă din banda B, se continuă joculă prin schimbarea roluriloră, iar dacă nu, tot ceî din banda A rămână a fi caî.
                             94.  A topa ’n mur.
   Cu joculă acesta nu se potă juca decât câte treî băeţî. Se alege pentru jocă ună zidă înaltă şi unulă (orî-care) dintre ceî trei iea topa şi, lovind’o de zidă, când e să cadă, o aşteptă în mână. Dacă o prinde, se cjice că ari ună. Totă aşa continuă până să facă 10, 20, 30 etc. după cum se în-voescă, plus tilla. Totă aşâ facă şi următorii doi. Dacă toţi aă reuşită să le facă, reîncepă totă ca maî sus, până când unulă din cel treî nu pote să facă numerulă cerută şi topa îl cade. Atunci acesta e încălecată de unulă din ceî-lalţî doî, iar ală treilea continuă a face cu topa în mur numerulă ce se cere. Dacă reuşesce, descalecă călăreţulă şi încalecă dînsulă, iar călăreţulă trebue să facă numerulă cerută. Aşâ se continuă, şi când cine-va nu pote să facă numărulă cerută, ci-î cade topa, devine cală, şi fostulă cală devine călăreţă, iar ală treilea continuă a da topa ’n mur.
                                     A puliana.
  Jocurile acestea se obicînuescă numai de băeţî şi se jocă de obiceiă primăvara şi maî cu semă tomna. Beţulă cu care eî jocă se numesce pulUn, ş-cop, ţopit, şi se face de orî-ce lemnă. Se preferă celă de oornă fiind că este maî tare şi lovesce maî bine. Totă aşâ în ceea ce privesce ţurcele (numite la Macedo-Românî: şclengi, ciulică, ciulengă), se preferă cele de cornă, fiind-că mergă maî departe când sunt lovite. A puliana se numesce orî-ce jocă, în care trebue să te servesc! de ună băţă.
www.digibuc.ro
                   Jocuri copilaeesci la români! din macedonia                   fi fi
   ■  --------------------------------------------------------_  —— --—---------———-
                 95. A blşca (bicîca) (1); de-a cotea (2); cu parca (3); De
                                           aUxăndra (4).
  Potu luâ parte la jocă ori câţi băeţî voru voi. Eî făcu o gropă mare de unu decimetru, care se numesce biserică; toţi băeţiî au câte unii beţii, care se numesce scop. In jur ulii bisericeî, la o depărtare de doî, trei metri, fie-care jucătoru îşi face o gaură (gkvă) mică, câtii să încapă vîrfulii şcopuluî seu. Găurile băeţilorii se află depărtate una de alta cu 2 — 3 paşi. După acesta se facă, şi cine rămâne trebue să pască porca. Facerea se face sau ca la joculă Ca cMtra a’schndire, sau unulă dintre jucători iea tote şcopele şi, după ce Ie face mănuchiti, ţinendu-le din mijlocii, le aruncă peste capf^ şi după acesta umblă cu călcâile îndărătii spre partea unde a aruncată şcopele, fără a se uita într’acolo, şi stăpânulii lemnului pe care-lii va călca se face porcarii. Sau se mai face şi în modulă următorii: Toţi băeţiî se adună la biserică, unde pună vîrfurile şcopeloră loră. Unulă dintre eî minieră până la ună numără convenită de mai înainte şi când finescă, fie-care caută să prindă o gaură, adică să puie vîrfulă şcopuluî într’una din găurile făcute, şi fiindă-ca găurile sunt câţi băeţî maî puţină una, unulă dintre eî trebue să remâie fără gaură. Acesta se face porcară.
  Porca este ună guguciu (cociană), ună osă de cală, saă ună lemnă rotundă. Ca să se începă joculă, se pune porca pe marginea bisericeî şi unulă-din-tre jucătorî îî trage o lovitură. Porcarulă se duce şi o adună Ou vîrfulă beţuluî şi caută să o puie în biserică.                 "
  N’aă dreptă, atâtă porcarulă câtă şi ceî-lalţî -băeţî, s’o apuce cu mâna. Când porcarulă voesce să puie porca în biserică, ceî-lalţî cercă prin tote chipurile să i-o lovcscă tare şi ast-felă . să o-clepărteze de biserică. Por carulă o păzesce cu şcopulă seă, pe care, în momentulă când cine va voesce să lovescă porca, îlă pune înainte şi lovesce pe şcopă. Când băeţiî rădică şcopulă spre a lovi porca, se păzescă ca nu cum-va porcarulă să lc apuce gaura maî înainte. In casulă acesta, porcarulă care a găsită gaură scapă, şi devine porcară celă scosă din gaură. Când porcarulă reuşesce să puie porca în biserică, fie-care trebue să schimbe gaura şi să prindă pe o alta. Porcarulă încă, în momentulă când se face scliimbulă, caută 1 2 3
   (1)  A bifca sau bicîca se numesce la Avela, unde se dă şi serdfeî de obiceiu numele acesta când o îndemnă să mergă. ,
   (2) Se numesce joculu aşâ la Românit Grămustenî, Vlalio-Clisura. ete.
   (3) Pretutindeni.
- (-4) Numai la Vlaho-Clisui'a.
    Analele A, — Tom. A'V, — Memoriile Secf. L'terare.                                      5
www.digibuc.ro
66
î>. N. PAPAItAGI-VURDUNX
să prindă şi elu o gaură, şi cine rămâne fără gaură, devine porcaru. Joculă apoi reîncepe.
   La Vlaho-Clisura, când se schimbă găurile, se strigă de toţi băeţiî: A/e-xd't andrei.
                            96.  Cu murmintîU.
                                               >
   La jocu potă luă parte orî-câţt băeţî. Fie-care băiată are şi şcopulă seu cu care îşi face o guvă (gaură) mică, după ce se aşedă la vre-o 4       6 paşi
departe unulă de altulă şi în formă de cercii. Loculă unde se jocă beeţiî trebue să fie plană (padi). După ce fie-care băiatu îşi iea loculu lângă gaură, unulu dintre el — celă care a rămasă după ce s’aă făcută — aruncă eiulica celui dela drepta sa, care o aşteptă, ca să o lovescă cu beţulu. Dacă a atins’o, toţi, afară de celă care o aruncase, trebue să mergă să puie vîrfulă băţului lorii în gaura aruncătorului (s’ da di guva = să dea de gaură) şi să se întorcă la găurile lorii, unde trebue să ţină vîrfulă băţului înăuntru. Aruncătorulă în timpulă acesta alergă după ciulică, şi luând’o, caută s’o puie în gaura unuia dintre jucători, înainte ca acesta să aibă
timpulă de a se întorce la gaură, sau când cine-va din nebăgare de semă nu ţine bă-ţulti în gaură. Dacă reuşesce la acesta, celu căruia i s’a pusă ciulica în gaură, trebue să o arunce la băiatulă din drepta sa. Dacă n’a reuşită s’o puie în gaură, totu elu trebue să o arunce aceluiaşi băiatu.
   Când o aruncă, dacă celu care o aşteptă să o lovescă, nu o nemeresce, trebue elu să o arunce la celu din drepta sa. De multe ori, după învoiala dela începută, pe când unulă dintre el aruncă ciulica celui din drepta sa, ceî-lalţî — afară de celă care aşteptă ciulica — staă pe lângă aruncătoră şi, îndată ce o aruncase şi o lovise cel-laltu, el începă să-î sape gaura cu beţele loră, cari sunt ascuţite la vîrfă. Toţii scopulă jocului constă în a se face prin săpături pe pămîntă, încependă dela gaui’â, o imagine de omă. Unde e gaura, se face o mică gropă câtă mărimea capului jucătorului respectivă; după acesta i se facă gâtulă (guşa), mijloculă, piciorele, mânile. Atunci se (]ficc* că s’a făcută jucătorului mormîntulă (imtrmintili), şi când s’a isprăvită de
www.digibuc.ro
                                                                       JOCURI COP1LĂRESCI LA ROMÂNII DIN MACEDONIA
0?
totu, băeţiî întrebă pe jucătorulă respectivă, ce doresce să devie în vieţa sa: căpitanii, păstorii, dascălii, armatolu (armâtulă), neguţătorii, etc. şi după meseria ce-şî alege, băeţiî sunt datori să-I facă şi trei ustensile aparţinendă acelei meserii.
   După ce i s’a îndeplinită cea din urmă dorinţă şi nu mal remâne nimicii delăcută, jucătorulă respectivă este înmormîntată, adecă aşezată ca morţii în mormîntulă ce i s’a făcută, şi în jurulă săă băeţiî înlingfi şcopele, prc-supunendu că sunt luminări, după cum se obicînuesce la mortă. După ce vină în jurulă lui de trei ori, cântândă ca preoţii pe naşii dilerite cântece, între cari şi pe: Alison, balison, etc., toţi se depărteză în graba cea maî mare, căci mortulă ese din mormîntă, şi apucândă beţele începe să le asverle asupra celoră-lalţî, voindă a-I lovi pe corpă, dar nu nimeresce mal nici odată, căci toţi se depărlpză. După ce s’a asvîrlită tote şcopele, joculă se reîncepe.
   97.  Corimboci, ’mboci?—'niboci; corimbiri ’mboci9—’mbocî.
   La joculă acesta toţi băeţiî se facă două bande (A şi B), precum la joculă Pri un cicior. După acesta se dă ciulenga. Darea ciulengel (1) se face precum urmeză : Cu rendulă încependă băeţiî dintr’o bandă, fie-care apucă băţulă (şcopul) cam dela mijlocii cu mâna dreptă şi făcendă ca cea-laltă jumătate parte a băţului să-î vie subsoră, ţinendu-lii ast-fclii în linie orizontală, cu mâna stângă apucă ciulenga dela mijlocii şi, aducend’o asupra băţului, o lasă şi începe să o lovescă de câte ori pote. Acela care dă înainte de a lăsa ciulenga şi a începe să lovescă, trebue să puie celoră din banda adversă întrebarea : Corimboci saă corimbiri ’mboci, şi numai după ce i se respunde : ’mboci saă boci trebue să începă a lovi      (se tjice la jocă : a
face saă s’cla) şi dacă cine-va clâ fără să puie întrebarea de maî sus, saă după
ce întrebă nu aşteptă şi respunsulă, nu se socotescă     câte (lovituri) dă şi trebue să începă de noă. Loviturile trebue să se facă                                do jos în sus, ciu-
lenga fiindă asupra băţului. Când lovitura se face de sus în jos, acesta lovitură se ţlice : di pri gliiosu (de pe jos) saă (la Ohrida) uchi.
   De câte orî lovesce cine-va ciulenga, atâtea lovituri are să dea, când va incepe joculă.
   Loviturile se numescă : dări (dare pl.'dărî). Cel dintr’o bandă ţină soco-telă pentru cel din banda adversă, adecă socotescă câte lovituri face fie-care din acea bandă şi câte aă peste totă. Banda care are mal multe ^lovituri =
   (,1) Darea viulengăliei se numesc? şi corimboci,’mbocT.
www.digibuc.ro
P. N. papahagi-VurdunI
68
dări) dă întâia. — Fie banda A, care are mai multe. Acestă dure se face în modulă următorul Fie-care din banda A lovesce ciulenga încependu dela semnă în spre partea convenită dela începută, de atâtea ori câte dări (lovi. turî) are. Pe când aceştia daă, toţi cei-lalţi din banda B caută să prindă ciulenga ori să o lovescă cu beţele îndărătă spre semnă. Dacă o prindă, o daă jos s’mâcă ţSră şi o întorcă celui care a dată, ca să dea iarăşi de unde a dată, de ore-ce acesta a arsă cu o lovitură şi trebue să dea restulă, dacă mai are; iar dacă nu mai are altele, trebue să dea ună altulă din banda A. Când ciulenga e lovită cu beţele îndărătă, jucătorul» continuă a da restulă, dacă are, de acolo unde s’a întorsă ciulenga. Când termină unulă, continuă a da celă-laltă din loculă unde s’a dusă ciulenga la cea din urmă lovitură.
   Loviturile di pri glvosă se daă ast-felă: Celă care are să dea o ast-felă de lovitură, stă pe piciorulă dreptă şi, ridicândă piciorulă stângă, lovesce ciulenga pe sub acestă picioră.
   După ce toţi din banda A aă dată, începă să dea cei din banda B, de acolo unde s’a dusă ciulenga la cea din urmă lovitură a celui din urmă din banda A, în spre semnă; adecă, pe când cei din banda A se depărtaă din ce în ce mai multă de semnă, cei din banda B caută să se apropie din ce în ce mai multă. Dacă, după ce toţi din banda B aă dată, ciulenga n’a ajunsă până la semnă, ei sunt încălecaţi de cei din banda A, de unde a rămasă ciulenga până la semnă. Dacă însă ciulenga a trecută semnulă, ei încalecă pe cei din banda A, de unde s’a dusă ciulenga până la semnă. Gând distanţa dela ciulengă până la semnă nu e mai mare de câtă potc sări celă mai bună săritoră din bandă, nu se încalecă nimeni, şi joculă reîncepe. La încălecare, fie-care dintr’o bandă încalecă pe tovarăşulă ce a avută la în-eeputulă jocului, când s’a dedă mână. (V. joculă Pri un cicior).
                    98. Tu guvă cu asvernâiarea.
   Se face o gaură (guvă) lungăreţă şi mică.
   Se potă juca doi saă' mai mulţi băeţî; când se jocă mai mulţi, se îm-părţescă în două bande, ca la joculă Pri un cicior.
   Vomă descrie joculă, presupunendă doi jucători, pentru că ceea ce se petrece cu doi se petrece şi cu mai mulţi. Cei doi jucători se fără şi cine române, stă la gură. Fie acesta A ţi cel-laltă B.                  .
   A pune vîrfulă băţului în guvă şi pe de-asupra vîrfului, pe guşă, pune ciulenga, şi apucândă beţulă dela mijlocă aruncă culenga cu vîrfulă băţului câtă pote mai departe. B, care stă la ore-care depărtare de acolo, caută saă să prindă ciulenga saă să o lovescă cu beţulă seă spre gaură îndărătă.
www.digibuc.ro
JOCORl copilIresci la români! din macedonia
69
Dacă reuşeşce să o prindă sau să o lovescă aşa în câtii ciulenga să ajungă la gaură, A se arde şi prin urmare trebue să-şi schimbe rolulii său cu 11.
   Dacă nici o prinde nici o lovesce, B apucă ciulenga şi trebue să o arunce lângă gaură. In timpulă acesta, A asvârnâiaşti (târăşte) băţulă şi caută să lovescă ciuleng t. Dacă ciulenga s’a duşii lângă guvă, aşa în câtu depărtarea dela gaură până la ciulenga nu este mal mare decât lungimea băţului, A se arde. In caşul contrariu, dacă încape lungimea băţului de odată sau de mal multe ori, A socotesce atâtea. Acestă jocii se jocă până la 10, 20, etc., după învoiala dela începutulă jocului, şi când celă care dă a făcuţii numărulă convenită, mal dă încă odată câtu pote, şi de unde se duce ciulenga, de acolo încalecă pe adversarulă seu până la gaură.
   Lovitura cea dm urmă se numesce calu.
                      99.  Pri scop; pri pullan.
   Joculă sc face după cum amu arătată mal sus. Diferenţa consistă în aceea că, în locă de a asvărnâi băţulă, se aşeză crucişă pe gaură, şi dacă 11 aruncă ciulenga şi nu lovăsce băţulă, A, aşezândă ciulenga pe marginea gaureî, o lovesce puţină spre a se ridicâ în sus, şi când s’a ridicată, caută să o lovescă tare, spre a o depărta de gaură. II mal dă o lovitură totă aşâ de acolo unde s'a dusă ciulenga, şi după acesta încă una până la t:cî. Dacă după trei lovituri, B nu pote să sară în trei sărituri, de unde s’a dusă ciulenga până la gaură, A începe să numere de câte ori încape băţulă săă dela ciulenga până la gaură şi dacă face numărulă convenită li începutulă jocului, dă încă odată, după cum amă arătată, şi de unde s’a dusă ciulenga, încalecă pe adversarulă săă până la gaură. Acestă din urmă lovitură se numesce calu.
   Dacă însă B a lovită cu ciulenga băţulă aşezată pe gaură saă a putută să sară în trei sărituri dela ciulenga până la gaură, A se arde şi rolurile se schimbă.
                     100.  Cu lemnulă pri dedit.
   Unulă dintre jocurile obicinuite de copil este şi acesta. Joculă consistă în a luă băţulă cu care se jocă saă orî-ce altă băţă şi, punendu-lă pe de-getă, caută să-lă ţină câtă se pote mal multă. Degetulă obicinuită pe care băiatulă aşeză băţulă verticală, este celă arătătoră. Pe când băiatulă se mişcă când într’o parte, când într’alta, căutândă să păstreze echilibrulă,
www.digibuc.ro
70
p. n. papahagi-vurdonX
ca să nu-î cadă beţulă, cei-Ialţi copil numeră, până-î cade. Cine a putută să-lă ţie mai mulţii, acela se declară învingetoră.
                             Cu mitrisărirea.
                                               (Cu săriren).
   Jocurile cari urmeză sunt cele mai mulţii gustate de băeţii de 10—20 ani şi, după cum vomă arătâ, ele nu sunt despreţuite nici de bărbaţi.
   Ele se dau de obiceiii la cjile de sărbători, şi celii care se distinge, are renume şi trecere printre tovarăşii săi. E destulă să amintescii pe revo-luţionarulii de la 1878 căpitanii Leonida-Hagi-Biră, care trecea în totii Epi-rulii şi Tesalia de celii mai bunii săritorii în jocurile cari urmeză. Popo-rulii spune că elii putea să sară peste trei iepe, aşezate una lângă alta în şiră, clintr’o singură săritură. Elii era originarii din Samarina, orăşelii ro-mânescii de pe costele Pindului în Epirii. Fetele încă preferă pe aceştia în locuiţi celorii-lalţî.
                                101.   Au treilea.
   La locuiţi acesta potii luă parte ori-câţi băeţî vorii voi.
   Se jocă atâtii de băeţî câtii şi de llăcăî şi bărbaţi, de obiceiii la sărbători după terminarea horei.
   Se trage o linie pe pămîntă, care se numesce seninii, şi toţi câţi se jocă se aruncă în trei sărituri, călcândii pe semnii după ce iea vanţu (după ce-şi daii vîntă).
   Scopulu jocului este a se vede cine pole sări mai multă Jmaî departe), în trei sărituri (an treilea), şi de sigurii acei mai iuţi şi mai uşori la piciorii sării mai mulţii.
   De multe ori se făcu prinsorî de mai înainte între jucători, cari se pro-iocă, ba că cutare sare mai departe, ba că nu cutare, ci cutare. Prinsorile constă în a da o petrecere cine va perde. Când se facii prinsorî se determină de mai înainte, de câte ori trebue să sară cei cari aii pariată, şi numai ultima săritură (antrisâriri) se prinde. Cine întrece la ultima săritură în trei (un treilea), acela câştigă.                             _
                     102.  An treilea cu artisirea.
   Se pune, ca la joculă precedentă, ună semnu, şi totă cala joculă prece (lentă, băeţiî sară în trei sărituri, călcândă pe semnu. Cine rfrnâne, adecă
www.digibuc.ro
                                                                       JOCURI C0P1LĂRESC1 LA ROMÂNII DIN MACEDONIA
71
cine a sărită mal aprope ele semnă, se bagă. A se băgă cine-va, însemn;! a sări, călcândă pe semnu cu amândouă piciorele, o singură săritură, şi acolo unde a sărită, să se aşeze în piciore şi cu capulă aplecată către pă-mîntă. Cel-lalţl sară peste dînsulă, dela semnă.
   Celă care a sărită mai departe la începutulă jocului, devine mumă şi prin urmare este celă d’întâiă care sare peste celă băgată. Când sare muma peste celă băgată, unde s’aă dusă piciorele mumei, după ce a sărită peste dînsulă (l’antrkărin), acolo se pune băgatulă spre a fi sărită şi de ceilalţi.
   Cine în trei sărituri dela semnă nu pote să sară peste celă băgată, se bagă la rendulă săă, şi muma va deveni fostulă băgată şi fosta mumă devine ultimulă săritoră.
   Băgarea acestuia se face precum amă spusă mal sus.
   La joculă acesta caută fie-care să fie ultimulă, de ore-ce e mal puţină ameninţată a se băgă, fiindă precedată de alţii.
                        103.  An treilea ca sulili.
   La joculă acesta cele trei sărituri se facă într’ună picioră.
   Se ieaă trei suli (beţe mici şi ascuţite la vîrfă), şi celă care se aruncă an treilea, la fie-care săritură se opresce şi înfige în pămîntă o sulă. Celă care va sări după dînsulă, trebue să se oprescă la fie-care săritură şi să caute să ajungă sulili înfipte în pămîntă şi să le scotă din loculă acela spre a le înfige ceva mal departe. In timpulă acesta nu trebue să atingă piciorulă rădicată de pămîntă, precum şi haina, căci dacă face acesta, se arde, şi după învoiala ce aă făcută la începutulă jocului, trebue să vie în jurulă sălilor de mal multe ori într’ună picioră, pe când ceî-lalţî îl adre seză diferite formule batjocoritore, ceea ce provocă rîsă în publică. Acesta se face mal cu semă când jocă băeţiî.
                104.  Tamânalla; ciori a p&sărite (1).
   La joculă acesta, fie-care băiată îşi are şi tovarăşulă săă, şi după ce părechile se facă, cine remâne se bagă, adecă cel doi dintr’o păreehe se aşeză josă şi-şi lipescă talpele picioreloră, de-asupra cărora sară părechile cele-lalte, câte unulă şi păzindu-se a nu atinge cu piciorulă saă cu haina,
    (1) Se numesco asl-folti la Ohrida, Lunca şi la Fărşeroţl.
www.digibuc.ro
72
P. N. PAPAHAGI-VURDUNĂ
în momentulă sărirei, de piciorele celoru băgaţi. După ce sării tote păre-chile, cei băgaţi îşi pună fie-care câte o mână pe degetele picioreloră, de-asupra cărora sară perechile iarăşi, şi dacă tote au sărită bine, fără să atingă întru nimicu de mânile celoru băgaţi, aceştia mai pună şi mâna cea-laltă pe de-asupra mâneî băgate, şi părechile iarăşi continuă a sări peste ele. Dacă şi de astă dată părechile aă sărită bine, cei băgaţi îşi ridică piciorele câtă se pote mai sus,'şi peste dînsele trebue să sară tote părechile cele-lalte. Dacă părechile sară şi de astă dată bine, joculă reîncepe dela începută, remâindă să se bage totă aceiaşi păreche. Dacă însă vre-unulă dintr’o păreche, pe când a sărită, a atinsă cu piciorulă saă cu haina de mânile saă piciorele celoră băgaţi, atunci se bagă părechea din care face parte acesta, şi joculă continuă mai departe. Numele do Ta mânuita vine dela faptulă că se pună mânile una peste alta. Cidri a pesărite, însemnă: Piciore pe sărite.
                           105.  Ta scamnachea.
   Pentru joculă acesta se alege o livede întinsă şi numorulă jucătoriloră trebue să fie mare. Joculă se împarte în mai multe liguri:
                                          Figura I. Scamnulu.
                                                (Scauliulu).
   Unulă dintre jucători se bagă scamnu, adecă stândă în piciore, îşi razemă mânile de piciore şi îşi aplecă capulu, întocmai ca celă băgată la joculă : an treilea cu artisirea, Peste acesta sare ună altă jucătoră, care după ce a sărită, se bagă scamnu şi elă, ceva mai departe de primulă. Apoi sare ună ală treilea peste amândoi, şi la rendulă săă se pune şi elă scaună. Totă aşâ se urmeză, până sară toţi. După ce a sărită şi celă din urmă, primulă băgat scamnu se ridică, şi încependă dela celă mai apropiată băgat scamnu, sare peste toţi, şi imediată celă sărită de dînsulă se rădică şi face totă aşâ ca elă.                              ■
                           Vig. II. Scamnuln cu doue ciciorC seă cămara.
                                (Scauiiulu cu doue piciore sau cămara, bolta).
   După ce primulă şi ală doilea băgată sară peste toţi, facă amândoi ună singură scamnu, adecă întorcendu-se cu spatele, îşi lipescă mai întâi corpurile, şi ast-felă lipiţi, îşi aplecă fie-care capulă în spre dinaintea sa. Peste
www.digibuc.ro
jocori copilâresci la români! din macedonia
73
scamnttlu ast-felă formaţii sării ceî-lalţî băeţî, mal întâi unulii câte un ulii şi imediaţii ce aii săriţii doi, facii şi eî unii scaunii ceva mal departe. Toţii aşâ se face şi cu ceî-lalţî. După ce au sărită toţi, sare şi fie-care din pă-recliea care a începută figura peste tdte scornitele băgate, încependă cu scaunulă celă maî apropiată, şi totă aşâ facă şi ceî imediată săriţi de dînşil.
                                 Fig. III. Cu luarea ’ntbraţă sm cântară.
                                              (Cu luare în* braţe).
   După ce aă sărită peste toţi, se pună totă ca maî sus, însă acuma sară peste dînşil, doi câte doi jucători. Adecă unulă dintre jucători, iea pe tovară-şulă seă care este cu capulă în jos, în braţe, şi aruncându-lă peste scaunulă formată de ceî doi jucători, acesta cade în piciore şi elă române cu capulă în jos în braţele tovarăşului săă. Ceva maî încolo formeză la rendulă loră ună altă scamnu. Peste aceste două scaune sară alte părecliî lipite (aşâ se (jice) şi cari, după ce sară, se pună şi ele scaune. După ce aă sărită toţb sare şi părechea care a începută figura aceasta peste tdte scaunele băgate, încependă, după cum amă arătată şi maî sus, cu scamnulti celă maî maî apropiată; totă aşâ facă şi cel imediată săriţi de dînşil.
                           Fig. IV. Scatnnulu cu 3 cicorc sau cululunibă (2).
                               (Scaunulă cu 3 piciore t>au cula tumbă, l’r. culliute).
   Sărindă peste tdte scaunele, se pună iarăşi totă ca la figura de maî sus, însă se ataşeză la scaunulă ast felă formată şi ună ală treilea ju-cătoră din părechea imediată următore. Acestă jucâtoră se bagă scamnu lipită de ceî doi, şi anume îşi pune capulă la încliectura coloră doi şi, prin-dendu-şî manile de picidrele loră, îşi întinde corpulă spre partea de unde voră sări jucătorii ceî-lalţî. Acestă ală treilea jucătoră se numesce alâchit (lipită).
   Peste scaunulă ast-felă formată sare tovarăşulă celui lipită, făcend o ctt-lulumhă (Ir. culbute), adecă răzemându-şî capulă de celă lipită, se întdree cu picidrele peste ceî-lalţî doi şi cade dincolo de scaună în piciore. Cum a sărită, vine şi iea loculă celui lipită, care la rendulă seă sărindă şi elă, vine de se lipesce ună altulă din părechea care e să sară. Totă aşâ se întîmplă şi cu acel din părechea acesta, cari sărindă pe scaunulă băgată, facă totă aşâ ca şi ceî cari aă sărită înaintea loră.
   După ce sară şi cei din părechea care a începută figura acosta, cel imediată săriţi de dînsa începă figura următore.
www.digibuc.ro
74
P. N. PAPAHAG1-VURDUNĂ
                                       Figura V. Culutumba ’mbraţă.
   Acesta figură se face totă aşa ca rnaî sus, cu singura diferenţă, că în locu de a sări câte unulu pe scaunulu băgată, sară câte doi de odată, ca la ligura III. Urmeză după acesta fig. VI.
                                            Figura VI. Prii >ielu.
                                                  (Prin inelii).
   Aci o păreclie face din mâni unu cercii, adecă cei doî jucători îşi prindă manile şi le lărgescu câtă se pote. Prin cerculu acesta sare fie-care jucătorii, căutândă să fie câtă se pote mai elegantă săritura prin cercă, şi haina sa să nu atingă de locu cerculu, dacă se pote. Cerculu este ceva mai sus de pe pămîntă, şi cei cari-lă formeză stau numai cu unu genuchiă pe pămîntu, După ce doî jucători au săriţii prin cercu, formeză ceva mai departe unu altă cercă prin care voră sări jucătorii, după ce voră fi sărită prin întâiulă.
                                    Figura VII. Pri punţi sau pri mână.
                                                (Pc punte, pc mână/.
   Acestă figură începe ast-felă : Cei doi jucători dintr’o păreclie se prindă cu câte una din manile loră şi, stândă în piciore, toţi cei-lalţi jucători sară peste mânile loră ast-felu prinse. Imediată ce sară doî jucători, se prindă de mână ceva mai departe de părechea întâia. Se sare peste părechi cum amă veijută mai sus.
                                      Figura VIII. Pri capiii.
   La figura acesta, jucătorii dintr’o păreclie îşi împreuneză capetele, şi ceilalţi sară unulu câte unulu, fără să atingă de locu, nici chiar cu haina, de părechea băgată.        '
                                    Fig. IX. Pri sn mână.
                                         (Pe sub mână).
   La ligura acesta, jucătorii dintr’o păreche îşi împreuneză mânile, şi pe sub mânile loră trecă unulu câte unulu toţi cei-lalţi, şi ast-felu se termină joculă.
www.digibuc.ro
                                                                       JOCURI COP1LĂUESCI LA ROMÂNIÎ DlN MACEDONIA
75
                      106.  Giuratlu a lepurilul.
   Există espresiunea pentru cine-va care depune jurămîntă lalsă, că a făcută jurămîntulă iepurelui (giuratlu a lepurilul)^ adecă ca şi cum n’a juraţii de locă.
   La copii jurămîntulu iepurelui se face ast-felă:
   Pe cărarea formată de policarii şi arătătorii se aşterne o parte din haină, pe care se pună unu pallu (paiă). Pentru copilulă care a minţită la jocă, care n’a jucată bine, care în line a făcută ceva pentru care ca să fie crerlută trebue să jure, jurămîntulă celă mai obicinuită ce trebue să facă este giuratlu a lepurilul, şi deci elă trebue, în presenţa tuturoră celor-lalţî copii, să iea cu limba paiulu ce s’a pusă pe haină între degete. Dacă reuşesce, elă a spusă adeverulă; dacă nu, a spusă minciună. De multe ori însă) celă care presintă paiulu, pe când copilulă îşi pune limba ca să-lă iea, i-o prinde cu degetele, şi toţi rîdă şi strigă, rjicendă: dovadă că a spusă minciuni (scmnu ctî cjisi minciuni).
                          107.   Bâşiarea crugiliel.
   Totă pentru aceleaşi motive arătate la giuratlu a lepurilul, copilulă acu-sată de minciună, ca să fie crecjută că spune adeverulă, trebue să başe (să sărute) crucea. Unulă dintre ceî-lalţi copii face din degetele aretătoră ale celoră doue mâni o cruce şi o presintă băiatului acusată ca să o sărute. De sigură că copiii consideră păcată a sărută crucea pentru minciună, cu tute că o sărută adesea ori. Une-orî însă, acela care oferă crucea aeu-satului pentru a o sărută, pe când acesta e gata să o sărute, îlă lovesce cu unulă din degetele cari servescă de cruce, peste naşă. Acesta, pentru că verjendă că copilulă acusată va sărută crucea, e de prisosă să o mai sărute, căci e păcată. Une-orî însă, şi pentru a face hază.
www.digibuc.ro
                            www.digibuc.ro
                          VRĂJI,
             FARMECE SI DESFACERI
                    J
                           ADUNATE DE
                 S. FL. MARIANU
                    Mt* ni brii ald Academia! Române.
                                    Şedinţa din 24 Martie 1893.
               INTRODUCERE.
    Vrăjite, farmecele şi desfacerile sunt trei specii deosebite de poesie poporană. Prin urmare ele nici când nu trebue confundate una cu alta şi mal puţinu cu descântecele, după cum s’a făcutu de cătră cel mal mulţi inşi până acuma (1).
   (1)  G. Dom. Teodorescu, Poesi! populare române Buciirescî 1885 p. 350—398. Dini. 1’. Lupaşcu, Medicina babeloru, adunare de descântece, reţete de doftori! şi vrăjitori! băbesc!. Extrasa din Analele Academie! române, Seria II, t. XII, Memoriile Secţiune! literare. Bucuresc! 1890. — S. Lîuba şi A. Iana, Medicina poporală, credinţe, datini, doftorii şi descântece poporale, «Familia» an. XXVII, Oradea-mare 1891, No. 45 — 47, 49 — .ri ; an. XXVIII, 1892, No. 1—13 şi 22. — Ilobert Prexl, descântece din Ardealil, «Copvorbirî literare», an XXV, Bucuresc! 1891 — 92, p. 353, 445 şi 597.
   O parte din aceste descântece aa fosta mai întâi publicate în traducere germană sub li-tuluia de «Besprechungsformeln der Romănen in Siebenburgen» în «Zeitschrift fur Volks-kunde» redactată de Dr Edmund Veckensteds, t. I, Leipzig 1889, fasc. 4 şi 5 şi t II, l.eipzig 1890. fasc. 1, 2. 4 şi 5.
www.digibuc.ro
78
S. FL. MARIAnO
   E dreptu că în privinţa formei tote patru speciile acestea se-menă forte multu între olaltă, căci atâtu unele câtu şi altele sunt compuse, în genere, din versuri neregulate şi cele maî de multe ori chiar necadenţate, din causă că ele nici când nu se cântă, ci numai se reciteză în taină.
   In privinţa cuprinsului însă, şi maî cu semă în privinţa scopului ce-lii urmărescii, se distingă forte multu una de alta.
   Pe când descântecele au tot-deauna în vedere întorcerea, alinarea şi vindecarea diferiteloru bole corporale, de cari suferă nu numai omenii ci şi animalele domestice (1), pe atunci vrăjite, farmecele şi desfacerile, după, cum ne vomă încredinţa din şirele următore, aă în vedere cu totulă alte scopuri.
   Afară de acesta, chiar şi timpulă când se facă, precum şi obiectele cari se întrebuinţeză în decursulă acţiune! loră, se deose-bescă cu totulă de ala descânteceloră.
   Scopulă vrăjilorft, sing. vrajă, este de a constrînge pe cine-va, contra dorinţei, şi voinţei sale, ca să asculte şi să facă tote cele ce i se spună şi se pretindă dela dînsulă (2), apoi de a despărţi pe doi soţi cari trăescă în cea maî bună înţelegere şi armonic, saă pe doi inşi cari se iubescă şi voră să se căsătorescă, şi în line de a luâ somnulă copiiloră de ţîţă şi laptele dela vacî, de a nenoroci saă chiar de a nimici pe cine-va. Maî pe scurtă disă, scopulă acestora este de a face cul-va mai multă saă mai puţină reă. (3) 1 2 3
   (1)   In cailrulfl „Medicina babnloră“ saft „Medicina poporală“ polii, după părerea mea, să încapă pe lângă doftoriile de totă mâna usitate de poportl spre vindecarea diferiteloru lii'ile, numai singure descântecele, nici de cum insă şi vrăjite, farme-cle şi desfacerile, cari nu aii nimicii dc a face cu medicina.
   (2)   Veiji şi V. Alecsandri, Pocsiî populare ale Românilor. Bucurescî 1866. p. 9: «Acestii nenorocitei, — căruia i s’a făcută cu ulcica,—este espusu a incălecâ pe o prăjină şi a se duce prin vesduhu, după glasul ii fârmecătoreî, care, bătândil cu o vărguţă de alunii pc«lo o ulcică din vatră, chemă neconteniţii pe ,iiibitulii eî.
   «Sunt omeni cari pretindil că aii veijulil asemenea călăreţi fantastici trecendil ca săgeta prin acrii.
   «Nimicii nu-I pole opri din călătoria lorii decât numai inligerea linul cuţitil in pămintii »
   (3) - VccJI şi Roberl Prcxl, op. cit. p. 353: «Doseântătorele din Transilvania nu se ocupă numai eu vindecarea diferitelorii băle, ei unele se simţii în putere a lesă şi deslegâ iubirea între doue persone, a află averea perdută, ba chiar a arelâ urma funii ui. Ast-felil
www.digibuc.ro
VRĂjr, FARMECE ŞI PESFACERÎ
79
   Mijlocele cari se întrebuinţeză de cătră vrăjitori şi vrăjitore, adecă de cătră bărbaţii şi femeile ce se ocupă cu vrăjitoria sau cu vrăjitul ă, sunt de regulă asemenea strioăciose, căci e lucru firescu că numai prin întrebuinţarea unoru plante veninose sau a unoru obiecte spurcate şi molipsitore potu să buimăcescă şi să nebunescă pe cine-va de capu, să-lti nenorocescă în privinţa corporală ori spirituală, sau chiar să-lu mântuescă de dile.
   Fiindu soopulu vrăjiloru reu şi mijlocele stricăciose, se înţelege de sine că şi tote cele-lalte cuvinte, cari se derivă dela cuv. vrajă, încă nu potu să aibă unu înţeleşii mai bunii decât alţi acestui cuvîntu.
   Precum subst. vrajă are înţeleşii de faptă sau dată, făcătură, dată tură şi aruncătură, adecă faptă rea, totii aşa şi verb. a vrăji în-semneză a face cul-va rău sau simplu a fa^e răii, apoi vrăjitorie, — faptă sau făcătură rea, vrăjită -ă ~ stricată, întorşii pe dosii, înrăutăţită, pocită.                                       *
   Asemenea fapte rele însă potă, după credinţa şi spusa poporului, să le facă numai nisce omeni forte răutăcioşi şi împetriţî la inimă, cărora puţină le pasă de învăţăturile şi legile dumnedeescî şi de ceea ce se va întîmplâ cu dînşii după ce se voră mută din lumea acăsta.
   Drepţii aceea şi toţi vrăjitorii şi vrâjitorele, cari se ocupă cu vră-jitulă (1), sunt priviţi în genere de cătră poporă ca nisce omeni
de descântători'' ţinu descântecele loru in cela mai marc secreţii. Descântecele sunt inso ţile şi de mimică. — «Acum vorbescă numai ca şi la o nuntă, — îmi ijise odată o femeo, — «dar când descântă, cnvîntulă meu e trăsnetă, privirea-mi fulgeră, mâna mea furtună.»
    (1) Mulţi inşi şi mai cu seină dintre cei învăţaţi îndătindză a numi vrăjitori şi vrăjitire nu numai pe cei ce prin vrăjite loră caută a face cuî-va răă, ci şi pe coi ce cetescu în stele apoi pe cei ce caută în cărţi şi palmă, precum şi pe ceî ce aruncă saă tragă în bolit.
    Aşa V. Alecsandri, op. cil. p. 10 scrie între altele şi acestea: «Vrăjitor ele aă putere a închegă apa, a legă ploile, a ghici sortea dmeniloră, trăgendă în 41 bobi do porumbă » Dim. P. Lupaşcu, op. cit. p. 90 scrie: «Vrăjitoriile uralc sunt acestea: căutarea în stele, căutarea în cridă, în oglindă, în cărţi, în grăunţe (boghi), în ghiocă şi altele, pe cari pretinşii vrăjitori se recomandă că aă nisce cunoscinţe secrete, cari numai dinşiloră li s’aă dată de natură, însă acestea sunt numai nisce fantasii improvisate de dînşii în scopă pentru a amăgi lumea, care crede în acestea, şi spre a trage folose dela cei interesaţi, cari le plătescă pentru nisce asemenea minciuni, cari de cari mai gogonate.»
www.digibuc.ro
80
S. FL. MARIAnS
fără de lege, lepădaţi de Dumnedeu, cari au de a face maî mulţii cu spiritele cele necurate, pentru că ei în vrăjile ce le rostescii, în locîi să să adreseze la Dumnedeu, fiinţa supremă şi a totu puternică, ca acesta să le vie întru ajutorii spre ajungerea scopului ce-lii urmărescu, îşî ieaii cele mai de multe ori refugiulîi la spiritele cele necurate sau la nisce fiinţe mitologice (1), ca acestea să le dea ajutorulîi trebuinciosu şi să le împlinescă dorinţa.
   Altă causă de ce sunt vrăjitorii şi vrăjitorele re ii priviţi de po-poru este şi pentru că aceştia de regulă vrăjescU de cum începe a se însera şi până la miedulu nopţii, saii mai bine disu până la căutători, adecă numai în restimpulu acela când, nu numai totă omeni-mea, ci şi întrega natură se află în cea maî mare linişte şi repausu şi când, după credinţa generală a poporului românii, numai spiritele cele necurate şi rele alergă în colo şi în cbce, căulându doră arii pute află pe cine-va ca să-î facă vre-unu roii, vre-o stricăciune bre-care.
   In fine, trebue să maî amintescu încă şi aceea că în genere cu vrăjitoria sau vrăjitulU se ocupă maî cu semă numaî unele femeî bătrâne, cari, cum se dice, şi-au trăitii traiulu şi şi-aii mâncaţii mă-laiulu, şi carî de comunu îşî făcu dintr’acestă o profesiune spre a-şî pute câştigă pânea de tote dilele; rarii face acesta vre-o nevastă sau fată, iar dintre fete numaî acelea, carî aii perdutii totă speranţa
   Cea mal marc parte a poporului de rendîi însă face deosebire între cel d'intâl şi cel din urmă. Aşa pe cel ce eetescu în stele, elfi îî numesce de regulă vraci, păscălilorl şi zodieri saQ zodiaşl, iar pe cel ce cântă în palmă şi în cărţi, în cridă, oglindă şi chiorii, precum şi pe cel ce aruncă bobii, îl numesce maî multa ghicitori, fem. gliicitore, pentru că aceştia nu caută anume a face cuî-va reu, ci numai a ghici şi a spune viitorulu. Şi dacă, ceea ce se întimplă cele maî de multe ori, nu nimerescu bine, nu ghicescu, ci croescîi numaî minciuni, nu făcu prin acesta nimicu alta decât că înşală lumea bănesce.
   De aicea însă, nu resullă nici de cum că una şi aceeaşi personă n'ar pute să fie în acelaşi limpu zodierit, vrăjitorii, fărmecătorii, ghicitorii şi descântătorii. Atârnă numaî dela aceea cu ce se ocupă maî cu marc predilecţiune,
   (1) Vei)! şi S. Liuba şi A. Iana, slud. cit., «Familia», an. XXVIII, No. 22, p. 258: «Ro-mânuia este de credinţă, cum că lucrurile aşa (Jise supranaturale, admirălore, sunt făcute cu puterea spiritwfului, şi nu ararc-orî auijimu (Jiceridu-se: «omulfl esta e cu spirituşfl,» safi «par'că-î cu spirituşu, căci pote face tute, sau scie Uite, sau află tdte, etc.» Vrăjito-relc ţigănci înşală fetele şi nevestele prin o apucătură, că facă de ese apă dintr’ună fusu şi le cjicfl că sunt cu spirituşu.»
www.digibuc.ro
VRX.IÎ, FARMECE Şt DESFACERI
81
că se voră mal pute mărită. Dar şi acestea numai raru când vră-jescă singure, ci ele mai tot-deauna se ducii la vre-o babă sciutore, recunoscută do vrăjitore, ca aceea să le facă pe ursită sau pe dragoste.
   Farmecele, sing. farmecă, se distingă de vrăji atâtă în privinţa cuprinsului, ală scopului ce-lă urmărescă şi a mijlocoloră ce le între-buinţeză, câtă şi în privinţa timpului când se facă.
   Fărmecătoril saă fărmecătorele, adecă bărbaţii şi femeile cari se ocupă cu fărmecătoria saă fărmecatulu (1), după cum resultă din tote farmecele câte îmi sunt mie până acum cunoscute, nici când nu-şi ieaă refugiulă la vre-ună spirită necurată saă la vre-o fiinţă mitologică, care să le vie întru ajutoră spre ajungerea scopului ce-lă urmărescă, ci ei de regulă se adreseză saă la Maica Domnului, ca acesta să le dea ajulorulă necesară, saă la nisce obiecte, bună-oră cum e apa şi rouă, despre cari aă deplină convingere că, dacă so voră spelâ .cu dînsele, so voră curăţi şi limpedi de tote aruncăturile şi făcăturile, de totă datulă şi faptulă, de totă urgia şi urîciunea şi so voră face cu multă mai frumoşi şi atrăgători decât orî-cine altulu.
   Scopulă farmeceloră este aşâ dar în prima linie ca cela ce farmecă saă pentru care se farmecă să se facă frumosă, plăcută, atrăgătoră şi fărmecătoră, anume ca să potă fi iubită, respectată, binevorbită şi stimată de totă lumea, ală doilea spre a atrage prin frumuseţea, purtarea şi vorba sa pe orî-cine spre sine, însă mai alesă pe aceia pe cari şi-a pusă elă ochiulă, şi în urmă, dacă prin mijlocele şi apucăturile anteriore nu şi-a ajunsă scopulă, a farmecă, adecă a fură minţile celoră pe cari îi iubesce şi de cari do-resce a fi iubită.
    (1) O sdmă de inşî înlrebuinţeză în loca de cuv. fărmccătoră şi fărmecătâre cuv. farmazonă şi farmazonă sau farmazâncă.
    Cuvintele din urmă însă, cari vina dela cuv. franceza franc-magon, germ Freimaurer, au cu totula al(ă însemnare. Ele aa peti-unsă abia în timpula mat nod in sînuia poporului şi aa începută a se întrebuinţa in sensa de fărmecătoril şi fărmecălore negreşita numai din causa asemănare! cu vorba farmecă.
    Poporuia de bună semă că şi-a închipuita societatea secretă a francmasoniloră ea o adunare de fârmceătorî, şi de aceea a prefăcuta pe franc-magon \n farmazonă. Yefjî L. Şăi-ndnu, Câte-va specimene de etimologie poporană romănă, «Columna lui Traiand», Noua serie, tom. IV, p. 242—243. Bucurescî 1883.
    Analele A R,— Tom. XV. — Memoriile Setţ. Literare.                                    0
www.digibuc.ro
82
S. FL. MARIANfi
   Obiectele ce se întrebuinţeză de fărmecătorî şi fărmecătore în timpulă fărmecărel, fărmecătoriel sau fărmccăturel, sunt în genere câtă se pote de curate, mai alesă însă plante mirositore, şi au de scopă mai multă de a atrage, a farmecă, a fură minţile cuî-va, ca respectivului să iubescă şi să vorbescă numai cu acela care i-a făcută pe dragoste, nici decum însă a-lă nenoroci.
   Farmecele se făcu, în genere, de cătrăfetele şi pentru fetele cele mari, ca acestea să fie bine vădute, vorbite de bine, iubite şi jucate de feciori.
   Iar timpului menită pentru fărmecare e mai cu semă înainte de răsăritului soreluî, adecă de cum prinde a se revărsă de diuă şi până ce răsare sorele, când tote spiritele cele necurate au dispărută de pe faţa pămîntuluî, şi când natura e mai plăcută şi mai atrăgătore; rare-orî după .răsăritului soreluî, iar după amiadî mai nici odată. Desfacerile, sing. desfacere, au de regulă unu îndoită scopă:
   a)    De a depărta dela sine tote vrăjitoriile şi farmecele, adecă Iote făcăturile şi aruncăturile, totă faptulă şi datulă, totă mânia, urgia şi urîciunea, totă dragostea şi iubirea impusă cu de-a silaî şi h) De a se face pre sine plăcută înaintea altora.
   In casulă acesta scopulă desfaceriloră e tot-deauna bună.
   De multe ori însă fărmecătorele nu se mulţămescă numai cu o desfacere simplă, ci ele în acelaşi timpă, totă făcătura şi aruncătura, totă faptulă şi datulă, totă mânia, urgia şi urîciunea, le în-torcă asupra aceluia dela care presupună ele că vine răulă.
   In casulă acesta desfacerile nu se potă privi numai ca nisco simple depărtări ale răului, ci totă odată şi ca vrăji, ală căroru scopă e maî înainte de tote de a întorce răulă pe capulă aceluia care l’a trimisă, şi numai după aceea, celă ce desface a se face pe sine plăcută înaintea lumii. De aici se vede că vine apoi şi confundarea cuv. fărmccătoru şi fărmecătore cu cuv. vrăjitorii şi vrajitore, şi maî alesă că, după cum am amintită şi maî sus, vrăjile, farmecele şi desfacerile se facă în genere de cătră una şi aceeaşi personă. (1)
   (1) V. Alecsandri, op. cit. p. 9 şi 10: «Poporalii crede în puterea farmeceloru şi atriliue habeloru sciinţa vnljitoriilorti, de unde vine şi vorba că baba-l calulu dracului. In ocliiî lnî
www.digibuc.ro
Vrăji, farmece şi desfaceri
83
   Deşi desfacerile au unu îndoitu scopu, bunii şi răă, totuşî ele sunt cu multu mai lesne de adunaţii decât vrâjile şi farmecele, pentru că fărmecătorele sunt de părere că dacă ni-a făcut nouă cineva vre-unu rău, nu e nic! decum păcatu a întorce răulu respectivă pe capulu celui ce ni l’a făcută, ca să scie şi elă câtă e de bine atunci când trebue să suferi fără să fii cu ceva vinovată.
   E forte probabilă însă că fărmecătorele se înduplecă a destăinui desfacerile cu multă maî lesne şi maî degrabă decât vrăjite şi farmecile încă şi din acea causă, pentru că în contra acestoră din urmă se află şi o semă de rugăciuni, cari se cetescă la diferite ocasiunî, nu numai de cătră mireni, ci chiar şi de cătră servitori! altarului, şi dintre car! unele portă chiar şi numele de rugăciuni de desfacere. (1)
   Ma! departe spună fărmecătorele, că dacă nu s’ar desface aceluia despre care se presupune că i-a făcută cine-va vre-ună rău, l'a vrăjită saă fărmecată, lesne s’ar pute întîmplâ ca reulă să progreseze din ce în ce totă maî multă şi persone! respective să i se întîmple, nu numai atare neplăcere saă daună, ci chiar şi nenorocire.
   In fine, e de însemnată încă şi aceea că timpulă desl'aceriloră
mm omă cu mintea distrasa, este unu omă fârmecalu, imti tinerii aprinşii de iubire e fârmecatii de vre-o babă clonţă ce i-a făcuţii cu ulcica.
   «Vrăjitorele sciu. a face de dragoste cu osc de lilieci prinşi in ajunulă Crăciunului şi îngropaţi de vil intr’ună furnicară.»
   (1) Carte de desfăcută farmecele, Sibiiă 1867, Tipografia eredeî lui G. IClosius, apud O. llem. Teodorescu, op. cit. p. 374. La finea acestei cărţi se spune că «aceste sfinte rugăciuni pentru desfăcută de farmecă s’aă găsită la mănăstirea Kif întru o carte la fini-tulă el, scrisă de sfintulă Damaschină, şi până acum n'au fostă tipărită, ci s’aă aflată numai in scrisă».
   Carte de desfacere a farmeceloră, Piatra, Editura tipografiei «Unirea», 188.">. La finea acestei cărticele de 30 pagine se (Jice: «Acestă sfintă rugăciune de desfăcută de farmecă s aă găsitu la mănăstirea Kief, la finele unei cărţi scrisă de sfintulă Damaschină». Atâtu din notiţa acesta câtă şi din cuprinsulă cărticelei acesteia resultă, că ea e tipărită saă după cartea de maî sus amintită, saă după inanuscriptulă după care s’a tipărită şi cea de mal sus.— Cf. «llânduela care se face in casa saă loculă ce se supără de farmece saă de nis. care-va descântece,» tip. in «Sânţitorulă» (Aghiasmatarulă) cuprimjetoră de cele mal necesare lucrări preuţescî culese din Efchologiulă celă mare, ctc. Craiova 1877. p. 195—198-
www.digibuc.ro
84
ă. Pl. marianO
nu e hotărîtu. Ci cum vede cine-va că i s’a fâcutu reu, şi reulii acela presupune că i l’a făcuţii saii i l’a trimesu vre-unu duşmanii sau duşmancă, îndată începe a-şî desface, iar dacă singurii nu pote, nu-î convine saii nu scie, chemă pe o femee sciutâre, ca aceea să-î desfacă câtu se pote mai degrabă, până ce reulii nu apucă a se încuiba şi învechi.
   Aşa dar desfacerile, ca şi descântecele, se potii face, şi chiar se şi făcu ori când, de cum se revarsă de c^Liuă şi până ce înnopteză.
www.digibuc.ro
vhXjI, farmece şi DESFACERÎ
85
             I. VRĂJI.
                                           Pe ursită.
   Eu scutură parulă, Parulă scutură gardulă, Gardulă scutură lazulă, Lazulu scutură glodulă, Glodulă scutură pămîntulă, Pămîntulă scutură laculu, Laculu scutură pe draculu, Pe draculu celu maî mare, Dintre toţi dracii maî tare.
   Tu, Velzevule, ce escî! Eşî de unde locuescî Şi strigă-ţî toţî draciî teî, Marî şi mititei,
     Mulţi ca frunza,
     Iuţi ca spuza,
     Şi-î trimite Cum maî iute,
     Prin tote ţările,
     Prin tote ţinuturile, Prin tote oraşele,
     Prin tote satele Şi prin tote casele, Prin tote câmpiile,
     Prin tote dumbrăvile, Pe tote drumurile Şi pe tote cărările,
     Prin tote pădurile,
     Pe tote plaiurile Şi pe tote potecele,
     Şi te du şi tu cu ei,
Şi cătaţi ursitul meu,
Ce mi-î dela Dumnerjeu,
Ce-î de Dumnezeu ursatU, De bunî omeni îndemnată, Ce-î de ursitori ursită Şi de Dumneijieă menită, Dar de omeni răi vrăjită. Cătaţi-lă,
     Cercaţi-lă!
     De le-ţî găsi C’a fi A casă,
     La masă Cu tată,
     Cu mamă,
     Cu fraţi,
     Cu cumnaţi,
     Cu surori,
     Cu verişori,
     Cu surate,
     Cu cumnate,
     Cu soriore,
     Cu verişore,
     Cu vecini,
     Cu străini,
     La masă stândă Şi mâncândă,
     Sverliţi-t lingura, Sfărmaţi-î strachina,
                                                  ■ Să-î pară fraţiî Şi cumnaţii,
     Surorile Şi verişorele,
     Suratele
www.digibuc.ro
86
S. FL, MARIANfl
     Şi cumnatele,
     Părinţi!,
     Vecinii Şi străinii Ca cânii Ce hîrîescu,
     Ca porcii Ce grohotescu.
   De le-ţi găsi la masă Cu văduve grase,
   Cu fete frumose.
   Sverliţi-I lingura,
   Sfărmaţi-I strachina,
     Să-I pară lui Ibovnicele lui Căţele burduhose,
     Scrofe răpănose.
De le-ţi găsi pe drumu mergendu,
De le ţi afla în somnu dormindii, Trânti ţi-lu,
     Iuţiţi-lii,
     Grăbiţi-lu,
     La N. porniţi-lu !
Cu nouă-tjecl şi noue de piciore Alergetore
După dînsulii alergaţi,
     Pe sus îlft luaţi,
     Spre N. îlu plecaţi !
Cu 99 de limbi împungetore Şi străpungătore Impungeţi-lu,
     Străpungeţi-ia,
     La N. cluceţi-lu !
Cu 99 de coţii lovitore Şi pălitore Loviţi-lii,
     Păliţi-lu,
     Din faţă-lii loviţi,
     Din dosii îld păliţi,
     Sângele-I clocotiţi,
     La N. mi-lu porniţi! Cătaţi-lu,
     Cercaţi-lu
     Curînd,
     Mal curînd,
     In astă-seră,
     De seră,
     In astă nopte,
     De nopte,
     Unde li-ţl cătâ Şi mi li-ţl află,
Nu-I daţi locu de felu a stă.
De li-ţl găsi pe cuptoriu,
Daţi-lu josu de pe cuptoriu,
De li-ţl găsi pe vatră,
Daţi-lu sub vatră,
De li-ţî găsi la focu,
Daţi-lu pe focu,
De li-ţl găsi pe patu,
Daţi-lu sub patu,
De li-ţl găsi pe laiţă,
Daţi-lu sub laiţă.
De li-ţl găsi lângă masă,
Daţi-lu la mijlocu de casă.
De li-ţl găsi la mijlocu de casă, Daţi-lu lângă pragii,
De li-ţî găsi lângă pragii, Daţi-lu peste pragii,
De li-ţl găsi după pragii,
Daţi-lu în ogradă,
De li-ţl găsi în ogradă,
Daţi-lu peste portă.
Nu-I daţi a mânca,
Nu-I daţi a lucrâ,
Nu-I daţi a be,
Nu-I daţi a şede,
In locu nu-lu lăsaţi,
Odihnă nu-I daţi,
Nu-I daţi a şede într’unu locu Ca perulu pe focii.
www.digibuc.ro
VRĂJI, FARMECE ŞI DESFACERI
87
      Daţi-Î fiori Pe subsuori,,..
      Şi şorecî Prin ciorecî,
      Şi furnici Prin opinci.
Cum arde para focului,
In gura cuptoriuluî,
Aşa să-I ardă şi lui inima După Domnica,
      După gândulu el,
      După traiulii el.
Tu împeratulu dracilorii, Impeliţaţi lorii!
Strînge-ţî pe toţi dracii tel, Mari şi mititel,
      Iuţi şi sprintenel,
Şi-î trimite'n tote ţările,
      In tote ţinuturile,
      In tote oraşele,
      In tote satele.
      Şi-unde li-ţî găsi Pe ursitulii meii Daţii de Dumnerleii,
De Domnulii Dumnecjeii daţii, De omeni buni îndemnaţii,
      Pe sus luaţi-lii,
      La N. porniţi-lii,
      Iute ca gândulii,
      Uşorii ca vîntulii,
Peste codri fără ruşine,
Peste câmp! fără păşune, Peste ape fără vaduri,
      Peste garduri Fără prilazurî.
      Cum n’a avuţii,
      Când l'a născuţii,
      Mă sa stare,
      Alinare
      Şî-aşezare,
Aşâ să n'albă şi elii Stare Şi-alinare,
     Pân'nu s’a porni,
     Până n'a sosi La N. cea alesă,
     Şi frumosă,
     La graiulii el,
     La trai ulii el,
     La cuvîntulii el,
     La tote aleeî!
Tu ’mpărate să m'asculţî Şi ce ţl-am spusii să nu uiţi,
     Că de nu-î uită Şi mei asculta
Unii hărmăsariii negru ca corbulii Şi iute ca foculii Din herghelia Vlădichiî 1-oiu luă Şi ţi l'oiii da.'
     Şi de me-I ascultă,
Unii hărmăsariii negru ca corbulii Şi iute ca foculii Din herghelia împăratului L-oiii luâ Şi ţi l’oiii da.
     Tu ’mpărate,
     Cornurate!
     De mei ascultă Şi mei ascultă,
Unii copilii de fată mare, Nebotezatii,
     Ne’ncreştinatii,
     L'oiii luâ Şi ţi l’oiii da!
     Dar de nu me-I ascultă,
Peste mare posnă-î da,
Că muerea prinde-ţi-oiu,
Cu fusulii mori ’npunge oiii,
Ochii din capii scote-I-oiu,
Şl-altă posnă face-ţî-oîii!
www.digibuc.ro
88
S. FL. MARIANfl
                                         Obser naţiuni.
    Vraja acesta mi-a dictat’o Dominica Popescu, româncă, din Ci deiu, orăşelu în districtulu Storojineţuluî,
                                                *
                                       Invelirea focului.
                    I. .
Eli, focule, te ’nvelescu,
Te ’nvelescii, te potolescti. l)ar' tu mi te desvălesce Şi mi te despotolesce,
Şi te fă laurii, bălaurti,
Cu aripî şi solzî de aurii,
Cu noue-cjecî şi nouă de capurî, Cu noue-cjecî şi nouă de ochi,
Cu nouă-ţlecî şi nouă de limbi, Cu noue-cjecî şi nouă de picidre, Şi te du ’n lume,
     Peste lume,
La ursitulti meii anume,
Şi te du peste hotară Până peste-a noua ţară,
Şi-mî adă ursitulu meii Celu lăsaţii de Dumneijeu,
     De-a fi holteiu,
     De-a fi văduvoiu,
Adă-lu în ia (1) sară la noî.
De le-î găsi la masă stândii Şi din vre-unu păharu bendu, Svcrle-î păharulii din mână.
De le-î găsi la masă mâncându, Sverle-Î lingura din mână.
De le-î găsi pe patu,
   Dă-lu sub patu.
De le-î găsi pe laîţâ,
   Dă-lu sub laîţă.
De le-î găsi pe cuptoriii,
   Dă-lii sub cuptoriii.
De le-î găsi pe vatră,
   Dă-lu sub vatră.
De le-î găsi la masă,
   Dă-lu sub masă.
De le-î găsi la uşă,
   Dă-lu pe uşă,
   Şi grăbesce De-lii pornesce,
Şi mi-lii adă ca feciorii, Adă-mi-lii iute în sborii,
Peste drumurî făr’ de glodii, Peste ape făr’ de podii,
Teste drumurî făr’ oprclă,
Peste gardii fără zâhală. (2)
A luî ruşine să peră,
La noî să vie ’n ia sară,
Să ’ntre ’n casă să me ceră .. . Peste câmpurî epuresce,
Prin drumbrăvî şi luncî lupesce, Prin pădurî fără de sine,
Prin satii fără de ruşine.
www.digibuc.ro
VRĂJI, FARMECE Şl DESFACERI
89
Şi-lii ad’ anume la mine.
Cu limbele mi-lu totu linge Cu piciorele-lii împinge,
La mine-lii sosesce.
Cu dînsulii în ia sară Aeve să m6 visezii,
Cu dînsulu mânî dimineţii Aeve să mă ’ntîlnescâ,
Cu elu să vorbescii Şi să mă drăgostescu!
Cu ochi-lîi ochesce,
Cu coda-lîi plesnesce, Spre mine-lii pornesce, La mine-lii grăbesce,
                                     Observat iu uî.
   Fata care voesce ca ursitulit eî să nu iubescă pre altă fată ci numai pre dînsa, sau fîindu-î dorii de ursitulu seu, voesce să-lii aducă într’o mică de cesu la sine din orî-ce depărtare s’ar află olii, fură în sera st. Andreiii sau a st. Vasile unu resteii dela o casă unde omenii nu-su prm'miţî, adecă unde-su numai odată căsătoriţi. Iară după ce fură resteulu şi se întorce cu dînsulii a casă, se duce drepţii la vatră şi începe a înveli foculu cu elii în timpii ce rostesce versurile mai sus arătate. Toţii odată caută fata ca, pe când rostesce ea versurile acestea, să nu fie nime în casă, care ar pute s’o audă şi s’o stingherescă in vrăjitoria sa. Fiindu şi altu cine-va în casă şi vedendu-o ce face, atunci totă vraja, după credinţa eî, n’ar ave nici unu efectu.
   După ce a sfîrşitii de rostiţii versurile de mai sus, ese cu re-steulu, cu carele a înveliţii foculii, afară şi-lii aruncă peste casă. Apoi se întorce iarăşi în casă şi se culcă, în deplină linişte şi credinţă că peste nopte aeve va visă pre ursitulu şeii, iară a doua rli dimineţă aeve se va întîlni cu dînsulii şi-lii va strînge în braţele sale, fiindii-că aşh i-a făcuţii, că elu numai decât trebue să vie la dînsa şi s’o ceră la părinţii seî de soţie.
   Acestă vrajă, dictată dimpreună cu esplicarea eî de o româncă din Pătrăuţii, satu nu departe de oraşulu Suceva, mi-a trimis'o ami-culu meu d-lu Vasile Turturenii, preoţii.
www.digibuc.ro
90
S. FL. MARIANC
                                                   Note.
   1.    In la seră = în acistâ sau astă seră. Se aude lorte adese-orî în Bucovina, şi se întrebuinţeză tot-deauna spre a arătă sera ce urmeză, spre deosebire de sera trecută, care se esprimă prin a seră, precum şi de sera premergă-tore, care se esprimă prin alaltă şiră = ceea-laltă seră.
   In locu de „în la seră" se elice şi „de seră", în locu „a seră" şi „erl seră", şi în locu de „alaltă seră" şi „alaltă erl şiră."
   Totuşi între „la s4rău şi „de seră" esistă de multe ori o mare deosebire, căci pe când prin „la seră" se înţelege nu numai sera ce are să urmezei ci totu odată şi sera în care ne aflămu, pe atunci prin „de şiră" se înţelege numai sera ce are să urmeze. Iară prin „de cu şiră" se înţelege o parte trecută din „la seră" şi anume partea primă.
   Serile ce urmeză după „la şiră" se arată prin “mâne seră" şi „polmunl seră."
   2. Zăhală = fără orî-care piedică.
                   II.
     Focule,
     Focşorule !
     Eu te învălescu, Tu nu te ’nvăli; Eu te potolescu, Tu nu te potoli; Eu voiu adormi, Tu nu adormi;
     Ci te desvelesce Şi despotolesce Şi te du în lume, Peste lume,
Până la ursitulu meu,
                                       Ce mi-î dela Dumnezeii. De-a fi cu văduvă grasă, De-a fi cu fată frumosă,
Cu dînsa să nu grăiască, Să nu bîrîescă, (t)
                                       La mine să se pornescă. Să nu-I fie îndemână,
                                      Să n’aibă locu de liodină, Precum n’a avuţii Şi mă-sa când l’a născuta, Cu şelele rupte,
                                           Cu. polele crunte.
Să/ nu potă adormi,
Să nu potă hodini,
                                        Pân' la mine n'a veni !
                                      Observaţiunl.
   Acesta vrajă, dictată de-o româncă din Mitoculu-Dragomirneî,
www.digibuc.ro
VRĂJI, FARMECE ŞI DESFACERI
91
 satu în apropierea oraşului Suceva, şi comunicată de d-lu dr. Ştefană Saghinu, se face mai alesă de cătră fetele tearî nu se potă mărita.
                                                 Note.
    (1) Sub verb. a bîrîi se înţelege aici atâta câtă a borborosl sau a şopt), adecă a vorbi ceva pe sub naşă ca să nu-lă poţi înţelege ce vorbesce.
    Iar verb. acesta este formată dela adverb, bîr, cu care îndătineză Românii de pretutindene a chema oile.
                                                        •»
                                            Infigerea cuţitului.
Eă nu ’nfigă acestă cuţită Nici în Iută, nici în pămîntă, Ci-lă înfigă în inima Celui ce mi-i înpărţită. Sâmbătă sară Am eşită afară Şi m’am uitată la dclă Şi n’am veclută nemică,
Şi m’am uitată la vale Şi iar n’am veţlută nemică, M’am uitată la asfinţită Nici atâta n’am vecjută,
M’am întorsă spre răsărită Şi ’ntr acolo am vecjută Pajură înpăjurată (1)
     Cu focă îmbrăcată,
     Cu focă încinsă,
     Cu focă cuprinsă.
Şi cum am veijut’o Am şi întrebat’o :
— Unde mergi tu, pajură, Aşa de ’mpăjurată Şî-aşâ de înfocată,
     Cu focă încinsă,
     Cu focă cuprinsă?
—   Me ducă codrii să-î pârlescă, Câmpii ca să-î vestejescă,
Văile ca să le secă
Şi pietrele să le crepă!
—   Lasă codri se ’nfrunzescă, Câmpiile se ’nilorescă,
Văile ca se ’nvertjescă,
Pietrele să se mărescă !
Da te du la omulu meu (2)
Celă alesă de Dumneijeă Şi mie dată,
De omeni buni îndreptată,
Şi cu focă îlă îmbracă,
Şi cu focă îlă înfocă,
Şi cu focă îlă încinge,
Şi cu focă îlă strînge,
Şi cu focă îlă coprinde,
Şi cu focă îlă aprinde.
Focă pe gura cămăşii îî bagă Şi la inimă i-lă aşeză.
De le-î găsi dormindă,
De le-î găsi mâncândă,
Din somnă să mi-lă trezesc!,
www.digibuc.ro
92
S. FL. MAKIANG
Dela masă să-lu stîrnesci Şi spre mine să-lu pornesc!. Să-Iii aduci, să mi-lu grăbesci, Prin pădure fără sine Şi prin sată fără ruşine,
Prin poeni fără de drumii, Prin câmpii fără cărări,
Pe drumuri fără de gloduri Şi prin ape fără poduri,
Numai eu să-I fiii alesă!
Numai eă să-I par frumosă,
Să-I pară căţele viermenose,
Fără prilazuri.
Şi de le-î găsi La mese ’ntinse, Cu făclii aprinse, La neveste grase Şi fete frumose,
Peste garduri
                                      Observaţiunl.
   Acestă vrajă, culesă în satulu Pătrăuţă de lângă oraşulă Suceva, mi-a trimis’o amiculă meu d-lă V. Turturenă.
   Dacă o fată şi-a pusă ochiulă pe unu feciorii, dar se teme că acela nu va lua-o de soţie, apoi ca să fie mai sigură ca feciorulă respectivă numai decât să-î fie bărbatu, ea il face pe ursită. Ese adecă într’o Sâmbătă sera în cornulă sau chietorea casei c’ună cuţitu în mână şi, înfigendu-lă în pămîntă, rostesce dela începută şi până la sfîrşită versurile vrăjei acesteia.
   Prin rostirea versuriloră citate şi prin înfigerea cuţitului, cugetă ea că feciorulă pe care şi-a pusă ochiulă, trebue, mai timpuriă saă mai târdiă, negreşită s’o iea de nevastă, chiar şi atunci când mai nainte nici n’ar fi visată de dînsa, saă când atâtă părinţii câtă şi tote nemurile lui i s’ară pune în potrivă,
   1)   Intr’o variantă a acestei vrăji din Mitoculu-Dragomirnei, care se vră-jesce de cătră fetele ce nu sunt jucate cu scopu ca să joce, în locu de o singură pajură provină :
                                             Note.
                   Nouăzeci şi noue de pajuri împăjurate Tote cu focă îmbrăcate.
www.digibuc.ro
VRÂJÎ, FARMECE St DESFACERÎ
93
    Iar maî în jos:
                     Voî pajurilorii vă duceţi la N.
                     Şi într’însulu vă băgaţi.
                     Şi gândii bunii de mine-i daţi.
    2)    Prin cuvintele omulu meu se înţelege aici feciorulu pe care şi-a pusu fata ochiulu. In cele mai multe vrăji şi farmece însă, în locuiţi acestorti cuvinte, se dice ursitulu meu.
                                                  *
                                         Chiemarea lunei.
   Lună, lună,
   Vîrgolună!
Tu esci mândră şi frumosă, Tu esci a nopţii crăiasă,
   Tu călii ai Dar’ freti n’aî.
Na-ţi ţie brâulti meu Şi fă freti Calului tău,
Să mergi dup’ ursitulu meu.
De-a fi de-aice din satu, De-a fi din cela-laltii satu, De-a fi dintr’alu treilea satu Sau diiitr'alii noulea satft, Nu-i da stare Şi-alinare,
Elii să nu potă dormi,
Să nu potă odihni,
Pân’ la mine n’a veni!
                                     Observathmî.
    Vraja acesta, culesă din Mitoculu-Dragomirneî şi comunicată de d-lu dr. St. Saghinu, se face tot-deauna la Lună nouă sau, după cum spunu unii Români, la Craiil noă, de cătră fetele cari nu se potu mărită.
                                           *
                                 Învingerea brâuluî.
Brâu, brâuşoru! Fâ-te şerpuşoră,
Fă-te laurii, balaurd, Cu solzii de aură.
www.digibuc.ro
94
S. FL. MAKlANfi
   Şi cum te-oiu încinge Tu mi te descinge.
Şi mergî dup'ursitulu meu Celii lăsaţii de Dumnedeu La o casă şi la două, Până-î ajunge la nouă. Dacă nu le-i întîlni,
Dacă nu mi le-î găsi,
Să te duci l’a noua ţară Şi mi-lu adă în ia sară,
Şi mi-lu adă fără sine Şi fără lecu de ruşine.
   Nu-î da a trăi,
, Nu-î da a grăi Cu văduve grase,
   Cu fete frumose,
   Cu părinţi în casă.
   De-î pe patu,
   Dă-lii sub pată.
   De-î la masă,
   Dă-lu sub masă.
   De-î pe laîţă,
   Dă-lu sub laîţă.
   Unde i-sii piciorele
   Pune-î capulu,
   Iar unde-î capulu Pune-î piciorele.
   Să n’aîbă stare Şî-alinare,
   Cum n’a avuţii Maîca-sa când l’a născuţii,
     Cu sudorî de morte Cu polele încruntate,
     Cu sudorî pe frunte Cu vinele tote ude . . .
                                     Cum s’a sbuciumatu maîca-sa Pân’ ce l’o născuţii,
Aşâ să se sbuciume şi elu Pân’ ce n’a veni la mine.
Iar la mine dac’a veni,
Eu cu dînsulu când voiu grăi Ca cu mirii l’oiti mirui,
La dînsulu când oiii cătâ,
Ca cu busuiocii l’oiti sufla,
Şi la dînsulu când oifi rîde, Să-î pară
Că eu galbeni i-aş întinde!
                                      Observatiunî.
    Acesta vrajă, dictată de o româncă din Stulpicanî, satu în dis-trictulîi Gureî-IIumoruluî, mi-a comunicat’o d-lu V. Turturenîi.
                                       ■ *
                                 Chiemarea lui Teme.
   Eşî Teme (1),
   Nu te teme!
Eşî de unde escî, De unde loc-uescî.
                                            Şi te du la N. N. (2) Pe gura cămeşii te bagă Şi la inima lui te-aşeză. Cămeşa-i pcdăesce (3)
www.digibuc.ro
VRijI, FARMECE ŞI DESFACERI
95
   Din somnă îlu trezesce, La mine-lă pornesce, Din lume,
     Peste lume,
La mine să vie anume.
Să nu albă locu nici stare Până la mine o plecare.
Să nu potă făr’ de mine, Precum n’a putută Mă-sa când l’a făcută Cu polele crunte,
   Cu sudori pe frunte,
   Cu buzele muşcate,
Cu codile despletite pe spate!
                                      Observaţinui.
    Vraja acesta, culesă în Şcheia,. satu în apropierea oraşului Su-ceva, mi-a comunicat’o d-lu Yasile Balintescu, pedagogă.
                                                    Note.
     1) Sub Teme se ’nţelege aice o fiinţă mitologică.
     2) Aici se pune numele feciorului saă fetei, care se vrăjesce.
     3) Sub verbulă a pală), care se rostesce în unele caşuri şi a pălălăi, se înţelege a vântură saă a flutură în vântă, d. e. eă pălăescu sămânţă, eă vântură semenţă; foculă pălăcsre saă pălălăesre, adică arde cu pălălac, cu flacără mare.
                                                      *
                                          Cocerect turtei.
     Ieşi, Petre,
     Ieşi, Sân-Petre!
     Cu surda ta,
     Cu muta ta, Şl-asurdesce, Şl-amuţesce,
     Şi ’ncremenesce Şi hotăresce.
Cum se hotărescă hotarele Şi mieijuinele,
Aşa să se hotărescă Şi să se despărţescă
Gura lui N. N. cea rea, Şi limba lui,
     Şi inima lui,
     Şi gândulă lui Despre mine.
     Şi cum nu potă eă Fără trupulă meă, Fără mânele mele, Şi fără piclorele mele, Aşa nici elă să nu potă Fără de mine!
www.digibuc.ro
96
S. VL. marianO
                                         Observaţiuni.
    Pata, care voesce să fie vorbită de bine şi iubită de feciorului sau bărbatului pe care şi-a pusu ea ochiului, aduce o gură de apă mută, adecă nevorbindă nemicu pe drumu când se întorce dela fântână, iar după ce a sositu a casă rostesce cuvintele de inaî sus şi se frecă cu atâta făină, câtu cuprinde gura cea de apă. După aceea se frecă de o faţă-de masă, apoi pune făina muiată în gura cea de apă pe faţa de masă,- face dintr’însa unu aluatu, se pune cu dosulii (şedutulu) pe aluatii, după aceea îlti reşchie, adecă îlu lăţesce în drepta şi stânga, fâcendu dintr’însulu o turtă pe care o pune apoi în vatra focului ca să se cocă. După ce turta, ast-felu frământată, s’a coptu de ajunsu, iarăşi o frecă până ce o face făină şi aşâ o dă celui ce i-a vrăjită în mâncare ca s’o mânânce.
    Vraja acesta, culesă în Boianu, satii în districtului Cernăuţuluî, mi-a comunicat’o d-lii V. Turturenu.
                                               *
                                      Facerea cu ulcica.
   Eu nu’nvertii ulcica, Ci’ntorcu gândul ii Şi cuvîntulu
Şi inima luî N. cu totulu Dela alte fete spre mine. Să parii din faţă Cuconiţă,.
Iară din dosii păuniţă.
Câţi în urmă mi-orii călca Toţi m’orti lăudă,
   Cu dînşT-oiii jucâ In gură m’oiii sărută De mână că m’orii luă,
Cu dînşiî m’oiii desmîerdâ.
                                       Observaţiuni.
    Vraja acesta, culesă în Mitocul ii-Dragomirneî şi comunicată de d-lu dr. St. Saghinu, se face mai cu semă de cătră fetele cele stătute, cari nu se potă mărită.
www.digibuc.ro
97
                                                                           vrăjT, FARMECE ŞI DESFACERI
    Ea este una dintre cele maî usitate şi mai răspândite vrăji. Dovadă despre acesta avemu şi dicala «.l-a făcută cu ulcica» sau «parc că l-a făcută cu ulcica», care se aplică unui feciorii, ce şî bate prea mulţii capulu după vre-o fată, deşi aceea nu e cine scie câtu de frumosă, isteţă sau avută.
    Fata, care voesce să placă orî-cuî, iea o ulcicuţă, o întdrce cu gura în jos, îT pune pe fundu maî mulţi cărbuni şi învertind’o ros-tesce cuvintele de maî sus.
                                          *
                                 Aşternerea patului.
.Mie-mî aşternu bumbacu şi mătasă, Flăcăiloră N. N. holeră ghimposă, Focă şi urzici,
   Ace şi lurnicl.
   Să nu pută be
  Să nu pută mânca,
Să nu potă adormi,
Să nu pot’a s’odihni, Pân’la mine n’oră veni Şi cu min’ s’oră drăgosti!
                                         Observatiunl.
    Fata, caro voesce să fie cercetată şi drăgostită de feciorî, ros-tesce cuvintele acesteî vrăjî, audită dola o româncă din sătulii Stulpicanî şi comunicată de d-lii V. Turturenu, tot-deauna sera când îşî aşterne patulii şi voesce să se culce.
                                               *
                                    Scâterea clragostiloru.
Sântă-Mărie, sântă de tine'
Eu nu calcu degetele tatălui,
Ci calcu fetele satului,
Le calcu să fie călcate Şi ’napola mea lăsate.
     Analele A. R.— Tom. XV— Memoriile Se^ţ. Lite/are.
Cu dreptulu că le-am călcată Şi ’napol că le-am lăsată,
Şi cu stângulă am păşită Şi ’nainte le-am eşită ... Dănilaşă, Dănilaşă!
www.digibuc.ro
S. J>’L. marianO
9ă
Descalică la oraşu Şi-mi dă mie cheile Să descuî căinările,
Ca să-mi scoţii dragostile Din cinstea iconeloră,
Din faţa ouconeloră,
Din pălăriile flăcăilorii, Din cuşmele bărbaţiloră, Din cocjile feteloră,
Din cârpele nevesteloru (1).
    Şi cum e mal sus Cununa gardului De faţa pămîntuluî, (2) Aşa să fiu şi eu mal pre sus, Mal cinstită Şi mal Iubită Decât tote fetele Şi tote nevestele!
                                        Observaţiuni.
   Pata, care voesce să fie jucată şi băgată în samă de toţi feciorii, care vrea să fie maî alesă şi maî căutată dintre tote cele-Ialte fete din sată, înainte de a se porni la jocă, fiindă încă în casă, îşi în-cleşteză mânile, şi aşa plecându-le înjosă şi călcându-le cu piciorulă dreptă, începe a rosti versurile de maî sus până Ia
               Cu dreptulă că le-am călcată Şi ’napoî că le-am lăsată.
   Iar când dice:
               Şi cu stângulă am păşită Şi ’nainte le-am Ieşită,
atunci, sosindă în praguliî uşeî, calcă mânile încleştate cu piciorulu celă stângă.
   După ce în modulă acesta a rostită ea şi aceste doue versuri, când vrea să trecă prin porta ogrădiî, rostesce versurile încependă dela Dănilaşă şi până la sfîrşită.
   Unele fete, când voescă să-şî scotă dragostile, ieaă într’o ulcică apă neîncepută şi puindă într’însa busuiocă, o pană de păună şi ună bană de argintă, se ducă pe la cheutorile gardului într’o Marţi, Joî saă Sâmbătă, şi după ce rostescă cuvintele de maî sus, se spală cu apa şi cu cele-lalte obiecte dintr’însa.
   Prin procedura acesta şi prin rostirea vrăjiî acesteia, se elice că
www.digibuc.ro
VRĂJI, FARMECE ŞI DESFACERI
99
fetele, cari în chipulu acesta şl-aii făcută pe dragoste, sunt căutate şi jucate de toţi feciori! din satu m^iî multu decât orî-carî alte fete de sema lorii. Ba, ce este încă şi maî multu, ele sunt cinstite, înaintate şi respectate într’unu modu deosebită chiar şi de cătră bătrâni! şi bătrânele satului.
   Vraja acesta, dictată dimpreună cu explicarea eî de o româncă din Pâtrăuţu, satu în districtulu Suceviî, mi-a comunicat’o d-lu V. Turturenu.
                                     Note.
    (1)   Intr’o variantă a aceste! vrăjî, totii clin Pătrăuţu, aceste doue versuri sună aşa:
                  Din gâţele feteloru,
                  Din legăturile nevesteloru.
    (2)   Fetele, carî-şî scoţii clragostile cu ulcica la cheutorile vre-unu! gardu, rostescfi versurile acestea aşa :
                  Cum e cununa asta de gardu Maî sus decât faţa pămîntuluî.
                                                   *
                                           Ferberea ocnei.
Fîerbe, ocnă, 1) clocotesce, Pămîntulu mi-lii coscovesce 2) Şi îerba m!-o dogoresce,
Pre N. la mine-lii pornesce. N. să nu potă be,
Nicî să nu potă mancă
Pân’ la mine n’a plecă; Să nu potă hodini Pan’ la mine n’a porni Şi la mine n’a veni,
Cu mine-a se drăgosti, Cu mine-a se libovi!
                                  Observatiuni.
                                          7
    Acestâ vrajă, dictată de o româncă din satulu Stulpicanî, mi-a împărtăşit’o d-lu V. Turturenu, preotu.
www.digibuc.ro
100
S. FL. MARIAîîC
                                                    Note.
   (1)   Sub cuv. ocnă din vraja acesta se înţelege ulcica sad hîrbulă, cu care se vrăjesce şi care de regulă, se pune la focii ca să ferbă.
   (2)   A coşcovi = a coroji = a coşi, adecă a rădica partea sad pătura deasupra în sus.
                                                      *
                                  Făcătură de despărţire.
Cine-I aceea,
Cine-I aceea?
—   Catrina!
Ce are pe capii ?
—   Piele de dracii! Ce are pe trupă ?
—   Piele de lupii! Ce are pe vine?
—   Piele de câne!
Ce are în gură?
— Pricază şi ură!
Dacă-I aşâ,
Să fugă N. de ea Ca de clracu,
Şi să se temă Ca de lupă,
Şi să se păzescă Ca de-ună câne turbată!
                                       Observaţiuni.
  De trăescă do! ins! bine, si nesuferindă acesta flintele cele rele, atunci vrăjitdrea, după cum mi-a spusă Domnica Popescu, româncă din Ciudeiă, care mî-a dictată vraja acesta, vrendă să despărţescă pre cei ce trăescă bine, se duce în pădure şi oaută do! copaci gemenarî, cari fură desrădecinaţî de o furtună şi cari aă cădută unulă într’o parte iar celă-laltă în altă parte. Dintre aceste doue lemne iea vrăjitorea ţerînă şi întrebuinţeză momentulă când se află ceî doî amanţi la o laită, şi rostesce formula de maî sus, menin-du-î cuvintele atâtă unuia câtă si altuia, si asverle terîna acesta între dînşiî.
                                                     *
www.digibuc.ro
VRĂJI, FARMECE Şl DESFACERI
101
                                Innegrirea fetelorii.
IIÎŞ, cîore negre, buhose!
Că eu sunt N. cea frumosă, Dintre fete cea alesă.
Eu sunt Horea satului,
Crucea busuiocului Şi fruntea norodului,
Dragostea fecîoriloru Şi fala voîniciloru!
Eu sunt pomii mândru ’nflorilu, Cangurii galbănii aurită.
Când din gur’oiu gănyitri Toţi fecîori-oiu îndulci,
     Toţi cel mici Şi volnici,
     Toţi sătenii Şi poporenil.
Cine de mine s’a lipi,
Ca de vinii bunii s’a veseli; Cine de mine s’a atinge,
Ca de miere se va linge !
                                        Observaţiuni.
    Acesta vrajă, culesă dela o româncă din sătulii Stulpicanl, mi-a comunicat o d-lu V. Turtureanu.
    Când merge o fată la jocu, la hramu, la o nuntă sau la altă petrecere, cum se vede în strînsură, adreseză cătră cele-lalte fete versurile acestea, pre cari le rostesce în taină, cu scopu ca feciorii numai pe dînsa s’o cinstescă şi s’o joce, numai cu dînsa să stea de vorbă şi să se petrecă' iar pre tote cele-lalte fete să le des-preţuiască ca pre nisce ciore.
www.digibuc.ro
102
S. FL. MARIANA
                II. FARMECE.
                          De dragoste.
                    I.
Mărior’a sinecatii,
Sinecatii şî-a mânecatu Pe cărarea luî Traîanu,
La rîulii luî Iordanu,
Apă rece a luâ,
De ură a se spăla.
La rîu însă nu putea Nicî deeum s’apropiâ,
Că era tinosă, gloclosii,
Şi ’napoî mi s’a întorşii.
Nimine n’a vădut’o,
Nimene n’a auijit’o,
Nuinaî câtii pismaşele Şi tote vrăjmaşele.
Numai ele aii vecjutii Şi ’nainte î-aii eşitii,
Şi î-aii pusii unu butucii mare Mărioreî în picîore,
Unii butucii î-aii aruncalu,
De picîdre-o ’mpiedicatii Şi de mâni o aii legaţii,
De gur’ amuţitu-o, •
De urechi sur(}itu-o Şi de ochi orbitu-o.
Măriora n’a tăcută,
Ci a plânge a ’nceputii Cu glasii mare până ’n ceriu,
Cu lacrimi şi suspinări,
Lacrimi lungi până ’n pămîntu,
Glasii lungii pân’ la Domnulii stîntu.
Nimene n’o aii văfjută Nimene n’o aurită Numai Maica Domnului Sus din porta raiului.
Numai Precist’a văijut’o Şi pe nume a strigat’o:
—   Mărie! ce glăsuesci?
De ce mi te tânguescî?
Cu glasii mare până ’n ceriu,
Cu lacrimi şi suspinări,
Lacrimi lungi până ’n pămîntu, Glasii lungii pân’ la Domnulii stîntii
—   Da cum nu m’oiii glăsui,
Şi cum nu m’oiii tângui,
Dacă eă am sinecatii,
Sinecatii şi mânecată Sâmbătă desdemineţă
Pe recore, pe verdeţă,
Pe cărarea lui Trăianu,
La rîulii luî Iordanu,
Apă rece ca să-mî ieau Şi de ură să me Iau;
Dar' la rîu nu se putea Nici de cum apropia,
Că era tinosu, glodosu,
Şi înapoi m’am întorşii;
Nimene nu m’a văcjutu,
Nimene nu m’auditu,
Numai câtii pismaşele Şi tote vrăjmaşele,
Numai ele m’au văcjutu Şi ’nainte mi-au eşitii
www.digibuc.ro
vrXjî, FARMECE ŞI DESFACERI
103
Şi din cale m’au opriţii.
In cale mî-au aruncată Butucii mare, colţuratu,
De piciore m’au ’mpîedicatii Şi manele mî-au legată,
De gură m’au amuţită,
De urechî m’au asurzită,
De ochi încă m’au orbiţii! Atunci Maica Domnului Sus din porta raiului Scară de-aură slobozi Şi ’nainte îî eşi,
Şi de mâni a luat’o,
După sore a’nturnat’o,
Şi de-acolea s’au porniţii,
Pe Maria a’nsoţitii Pe cărarea lui Traîanii,
La rîulii lui Iordanii,
Apoi în rîii mî-a băgat’o Până’n brâu, şî-a spelat’o. Maica Domnului spălă,
Cu bani de-argint o săpă,
Şi cu grebla mî-o greblă,
Cu pana o mătură,
Cu greblă de busuiocii Şi cu pană de păunii,
Mi-o spălă şi mî-o greblă, Mătură şi curăţiâ.
Şi bine spelatu-mî-o,
Bine limpecjitu-mî-o Din crescetulii capului,
De pe faţ’obrazuluî Chiar până’n glesnele Picîoreloră Şi până’n cununile Degetelorii;
Şi bine spălatu-o,
Bine limpecjitu-o De ură,
      De pîră,
     De-adusurî,
     Supusuri,
     De făpturi,
     Dătături,
     Do strigări Şi căscărî,
     De-uricîunî Şi minciuni.
Cunună de spini de pe capu Luatu-i-a,
Cunună de aurii pe capu Aşedatu-i-a,
Şi de ură curăţitu-o,
De dragoste încărcatu-o.
Ochi de buhă din capii Luatu-î-a,
Ochi de şoimii în capu Aşerjatu-î-a,
   Şi mî-o curăţit’o Şi mî-o limpecjit’o De ură,
     De pîră,
     De adusuri,
     Supusuri,
     De făpturi,
     Dătăturî,
     De strigări Şi căscărî,
     De-uricîunî Şi minciuni.
Piele de brosoă râîosă De pe faţa eî frumosă Precista luatu-i-a,
Frumuseţă aşerjatu-î a,
Şi-a făcut’o ca o fiore, Jucândii c’o raclă de sore,
   Şi spelatu-o,
                                                   Limpecjitu-o De ură,
     De pîră,
www.digibuc.ro
104
S. KL. MARIAnO
     De adusuri,
     Supusuri,
     De lăpturî,
     Dătăturî,
     De strigări, l)e căscârl,
     De uricîunî Şi minciuni!
Dinţi de osii din gură scosu-î-a, Faguru de miere sub limbă pusu-I-a, Şi spălatu-o,
     Limpezi tu-o De ură,
     De pîră,
     De adusuri,
     Supusuri,
     De lăpturî,
     Dătăturî,
     De strigări,
     De căscărl,
     De uricîunî Şi minciuni.
Din brâu de şerpe descinsu-o Şi’n brâu de mătasă încinsu-o,
     Şi spSlatu-o,
     Limpeclitu o De ură,
     De pîră,
     De adusuri,
     Supusuri,
     De făpturi,
     Dătăturî,
     De strigări,
     De căscărl,
     De uricîunî Şi minciuni.
Din papuci deplotunu descălţatu o,
Şi’n cisme galbene încălţatu-o,
     Şi sp61atu-o,
     Limpei/itu o
     De ură,
     De pîră,
     De adusuri,
     Supusuri,
     De făpturi,
     Dădăturl,
     De strigări,
     De căscărl,
     De uricîunî Şi minciuni.
De mâna cea dreptă apucatu-o,
Pe ţermii de măxgăritarîu aruncatu-De totă ura desc-ărcatu-o,
     De ură,
     De pîră,
     De adusuri,
     Supusuri,
     De făpturi,
     Dătăturî,
     De strigări,
     De căscărl,
     De uricîunî Şi minciuni.
                                           Şî-a începută Măriora Cu bicîulu a trăsni Şî-a plesni,
Cu buciumă a buciuma,
Dragostile a striga:
Dela ’mperaţî cu ’mperătese,
Dela crai şi cu crăiese,
Dela preoţi, preotese,
Dela boerî cu cucone,
Dela domni şi dela domne,
Dela miri şi cu mirese,
Dela vornici, vornicese,
De pe pălăriile fecîoriloră,
De pe cosiţele feteloră,
De pe stratulă cu garol’ele,
De pe câmpulă cu florile......
www.digibuc.ro
VRĂJI, FARMECE Şl DESFACERI
105
     Cine
     Vine?
     Ce ’mperătesă,
     Ce crăiasă,
     Ce preotesă,
     Ce vornicesă,
     Ce miresă?
     Nu-î împerătesă Nici crăiasă,
     Nici vornicesă,
     Nici preotesă,
     Nici miresă,
Că î Măriora cea frumosă, Dintre tote maî alesă. Cine-o vede pe din dosii Cată s’o vadă şi din faţă, Care o vede din iaţă Cată s’o vadă şi din dosii.
Care nu pote s’o vadă,
Pe degete se întinde Doră o pote cuprinde, Numai ca s’o drăgostescă Şi ca să o lâbostescci.
     De-a(,li înainte Cum este aleşii cuculii Dintre tote paserile,
     Şi busuioculu Dintre tote florile.
     Şi argintulu Din aramă,
Aşa să fie şi Măriora Cea mai alesă Şi mai frumosă Dintre tote fetele De prin tote satele!
                                        Observaţiuni.
    Farmeculu acesta mi l a comunicată conşcolarulă şi consătenulă meu d-lu George Forgaciu în anulă 1870, iar d-sa l a prescrisă din-tr’ună manuscriptă ală luî Leonă Popescu, ună altă conşcolară ală meă, căruia i l’a fostă dictată mama sa Domnica, româncă din orăşelulă Ciudeiă, districtulă Storojineţuluî.
    Nu multă după ce l’am căpătată, l’am trimisă d-luî B. P. Ilas-deu, care l’a publicată apoi în ocColumna Iul Tralanil» an. I., Bucu-rescî 1870, pag. -4.
    La vr’o câţî-va anî după publicarea acestui farmecă, întîlniu-du-me singură cu Domnica Popescu la cumnatulu meă Şamuilă Petrescu, parochă în Crasna, şi rugând’o ca să-mî împărtăşescă ceea ce va fi sciindă din literatura poporană, ea, între multe alte descântece si farmece, mi-a dictată si farmeculă de maî sus, însă rm precum îlă publicasemă, ci cu unele schimbări şi adausuri, ast-felă că ou totă dreptulă se pote consideră ca o variantă de sine stătătore.
www.digibuc.ro
106
S. FL. MARIANtt
    Dreptu aceea m’am hotărîtu să publică şi acesta variantă, aşâ după cum mi s’a dictată şi după cum urmeză:
                    II.
     S’a sinecată,
     S’a mânecată Măriora cea isteţă Sâmbătă des-demineţă Pe cărarea lui Trălană,
La părăul luî Iordania,
Apa limpede să-şî îee De ură ca să se spele.
La păreu nu s’o putută Nici decum apropia,
Că era tinosă, glodosă, Şi’napoî că s’o întorsă.
Nime n’o vărjut'o,
Nime n’o aurjit’o,
Numaî pismaşele Şi cu vrăjmaşele,
Numaî ele c’aă vecjut’o, Numai ele aă aucjit'o.
Şi după ce-o aucjită înainte î-o Ieşită,
Butucă mare o luată,
In cale-î l’o aruncată,
De picîore-o ’mpîedicat’o,
De mânî o legat’o,
De gur’o amuţit’o,
De ochî o orbit’o,
De urechi o asurcjit’o.
Şî-o prins N. a se tângui Şî-a se glăsui
Cu glasă mare până ’n ceriu, Cu lacrimi până ’n pămîntă. Nime n’o văcjut’o,
Nime n’o aucjit’o,
Numaî Maica Domnului
  Sus din naltulă ceriului, Numai ea c’o vecjut’o,
  Numaî ea c’o aurjit’o,
  Şi pe nume c’o strigat’o,
  Şi din gură o ’ntrebat’o:
  — N. ce mi te tânguescl,
  De ce mi te glăsuescl Cu glasă mare până ’n cerlă, Cu lacrimi până ’n pămîntă ?
* — Da cum nu m’oiă tângui, Şi cum nu m’oiă glăsui Cu glasă mare până ’n cerlă, Cu lacrimi până ’n pămîntă, Că m’am sinecată Şi m’am mânecată Sâmbătă des-demineţă Pe cărarea luî Tralană,
  La părăulă luî Iordană,
  Apă limpede să-mî ieă,
  De ură ca să me spălă,
  La părăă nu m’am putută Nici de cum apropia,
  Că a fostă tinosă, glodosă,
  Şi ’napol că m’am întorsă; Nime nu m’o vecjută,
  Nime nu m’o aurjită,
  Numai pismaşele Şi cu vrăjmaşele,
  Numai ele m’o văcjută,
  Numaî ele m’o aucjită;
  Şi pe locă cum m’o aucjită, înainte ml-o eşită,
  Butucă mare o luată,
  In cale mi l’o aruncată,
  De piclore m’o împiedicată, De mânî m’o legată,
www.digibuc.ro
107
VRÂJl, FARMECE ŞI DESFACERI
De gură m’o amuţită,
De urechi m’o asurzită,
Şi de ochi că m’o orbită!
   Aurlindă Maica Domnului '
Sus din naltulă ceriului,
La N. lungă că s’o uitată,
Şi aşa i-o cuvîntată:
— Taci N. nu te tângui,
Nu mi te mal glăsui Cu glasă mare până ’n ceriu,
Cu lacrimi până ’n pămîntu,
Că eă sunt vrednică Şi puternică Să te lecuescă Şi să-ţî folosescă!
   Şi ’ndată cum o vorbită,
Scară de aură o slobozită Pe dînsa s’o scoborîtu Şi ’nainte l-o Ieşită,
De mâna dreptă o luat’o,
După sore o ’nturnat’o Şî-amendoue apoi pornit’o Pe cărarea lui Trăîană,
La păreulă lui Iordană.
Cum o sosită la păreă,
   Maica Domnului O băgat’o până’n brâă In apa Iordanului,
Şi-o prinsă apoi a o spelâ,
Cu bani de-argintă a o săpa,
Cu greblă de busuîocă a o greblă, Cu pană de păună a o mătură,
Cu pene de cucă a o netedi.
     Bine spelatu-o,
     Bine limpeţlitu-o Din vîrvulă capului Până ’n cununele ungliiiloră.
     Bine spSlatu-o,
     Bine limpe(;litu-o De ură,
     De pîră,
     De adusuri,
     De supusuri,
     De făpturi,
     De daturi,
     De strigări,
     De căscărî,
De uricîunî de pe lume.
Cunună de spini de pe capulă el Luatu-î-o,
Cunună de aură pe capul ei Pusu-î-o,
De ură curăţitu-o,
De dragoste încărcatu-o.
Ochi de budiheciii (1) din câmpulă el Scosu-I-o,
Ochi de şoîmă în capulă el Pusu-I-o,
De ură curăţitu-o,
De dragoste încârcatu-o.
Piele de broscă râîosă De pe faţa eî luatu-I-o,
Sorele şi luna pe faţa eî Scrisu-î-o,
De ură curăţitu-o,
De dragoste încărcatu-o.
Dinţi de osă din gura eî Scosu-î-o,
Mărgăritarîă în gura ei VersatU-î-o,
De ură curăţitu-o,
De dragoste încărcatu-o.
Glasă de cucă în gura el Pusu-î-o,
Faguri de miere sub limba eî Intocinitu-I-o,
De ură curăţitu-o,
De dragoste încărcatu-o.
Din cămeşă de spini desbrăcatu-o,
In cămeşă de păioră îmbrăcatu-o,
www.digibuc.ro
108
S. FL. MAKIAN&
De ură curăţitu-o,
De dragoste încărcatu-o.
Din brâd de şerpe descinsu-o,
Cu brâu de mătasă încinsu-o,
De ură desbrăcatu-o,
De dragoste ’ncărcatu-o.
Din opinci de plotună (2) Descălţatu-o,
In cisme galbene Incălţatu-o,
De ură curăţitu-o,
De dragoste ’ncărcatu-o.
De mâna dreptă luatu-o,
Pe ţdrmură de mărgăritarld Aruncatu-o,
De ură descărcatu-o,
De dragoste ’ncărcatu-o.
Pe cald albd încălicatu-o,
După sore înturnatu-o,
De ură descărcatu-o,
De dragoste ’ncărcatu-o.
Buciumă de auru în stânga Datu-I-o,
Bicid de focă în drepta Pusu-I-o,
De ură descărcatu-o,
De dragoste ’ncărcatu-o.
Şî-a prinsd N. cu biclulu a plesni Şl-a trăsni,
Totă lumea a o stârni,
Cu buclumuld a buciumă, Dragostilea strigă:           .
Dela ’mpăraţl cu ’mp&rătese,
Dela miniştri cu ministrese,
Dela baroni cu baronese,
Dela preoţi cu preotese,
Dela domni cu domnişore Dela boerl cu cucone,
Dela miri cu mirese,
Dela vornici cu vornicese,
De pe pălăriile flăcăilord,
De pe cosiţele fetelord,
De pe stratuld Cu florile,
De pe câmpia cu Ierburile, De pe tote florile,
De pe tote Ierburile,
De pe tote pânele,
De pe tote holdele.
Şl-a prinsu lumea a s’adunâ Şi din gură a ’ntrebâ:
      —   Cine vine,
      Cine vine ?
      Ce ’mperătesă,
      Ce ministresă,
      Ce baronesă,
      Ce preotesă,
      Ce cuconă,
      Ce domnişoră,
      Ce vornicescă,
      Ce miresă?
      —   Nu e ’mperâtesă. Nici ministresă,
      Nici baronesă,
      Nici preotesă,
      Nici cuconă,
      Nici domnişoră,
      Nici vornicesă,
      Nici miresă,
Că e N. cea frumosă,
Dintre tote cea mal alesă! Cine o vedea din dosd Câta s’o vadă şi din faţă, Cine o vedea din faţă Căta s’o vadă şi din dosu.
   Iar’ care n’o putea vedea Pe degete se ’ntindea Şi ’n lăuntru-şl respundea:
      —   Ea să drăgostescă, Ea să lăbostescă (3) ... De astădl înainte
www.digibuc.ro
VRĂJT, FARMECE Şl DESFACERI
109
Ea să fie cea mai cuminte, Cea mal deşteptă Şi maî înţeleptă,
     Cea mai frumosă Şi maî alesă.
Precum îî aleşii cuculu Dintre tote pasările,
                                             Şi păunulă Dintre tote gobăile, (4)
                                                                                  Şi busuîoculă Dintre tote florile,
     Şi argintulă Din aramă,
Aşa să fie N. maî de semă, Maî frumosă Şi maî alesă Dintre tote fetele Şi tote nevestele !
                                       Observatiunî.
     Fărmecătorea ţine în mâna dreptă unu struţu compuşii din trei pene de cucu şi una de păunii, precum şi din trei fire de busuiocii, tote legate la unu locu cu unu firii de lână ţigae roşie, ce trece printr’o monedă, care represintă icona Sântă-Mărieî sau a St. Mi-chailu, iar mâna stângă o razemă pe pieptulu personeî, căreia f -se face pe dragoste.
     Actul u acesta se seversesce numai într'o Sâmbătă des-deminetă
                            i                                       j
  înainte de resăritulu soreluî, iar formula farmecului se rostesce de trei orî după olaltă.
     O    semă de fete, car! voescu să fie îndrăgostite şi iubite, îşî facil singure pe dragoste. Se scolă într’o Sâmbătă des-demineţă, se ducu, până a nu resări sorele, la unu părîu, ieau din acela cu unii vasii apă şi aducend’o acasă punu busuiocii într’însa şi o descântă.
     Când au să se ducă la jocu, se spală peste totti corpulu cu apă de acesta, punii busuioculii sub brâu, şi aşâ se pornescu apoi la jocu. Făcendu acesta, credu ele că toţi feciorii trebue să se bată după dînsele, să le îndrăgescă şi iubescă şi să Ie joce maî mulţii decât pe orî-cari altele.
                                             Note.
     (1)     Cuv. budihcciu e identică cu budihaciă şi însemneză o specie de buhă. i In Bucovina se maî usiteză, afară de aceste doue cuvinte, încă şi cuv. In-dihală saU bughihală, care însemneză ceva sborşitu, urîtii, dărăbănosu.
www.digibuc.ro
110
S. FL. MARIANfl
   (2)  Plotunu saă plotonă, pl. plotuni, s’a numiţii, după spusa Româniloi'ă din Bucovina, unii felii de animalii sălbatică, forte puternicii şi fiorosii, care avea unii cornii în frunte şi care în vechime a trăită prin pădurile Car-paţiloră şi maî cu semă prin cele din ţinutulă Dorneî şi Câmpulungului din Bucovina. Astădl animalulă acesta nu mai esistă, a disţîărută cu totulă, numai numele i s’a maî păstrată.
   Dela numele acestui animală credă că vine şi numele Plotonifn, ună să-tişoră în Bucovina, districtulă Gureî-Humoruluî.
   (3) LăbosUscă, cuv. străină, însemnă a iub'i, a desmerdă.
   (4)  In cele maî multe părţi din Bucovina paserile de casă se numescă şi gobăl, sing. gobae.
   Cum că acesta întru adeveră e aşa, se pote vede şi dintr’o satiră poporană din sătulă Galinescî, districtulă Rădăuţului, care sună ast felă :
                       Vine lelea dela Prută C’o găină de vîndută.
                           —    Ce ceri, lele, pe gobae ?
                           —    Şepte ruble şî-o liţcae!
— Lasă, lele, liţcaîa, Că ţi-i slabă gobaea !
   Saă într’o variantă :
                            — Lasă, lele, liţcaîa, Că s’a vinde gobaea!
                                     Totu de dragoste.
—  Bună demineţa,
Apă curetâre. (1)          '
—  Ţănhnit (2) dumitale,
N. fată frumdsă!
Da cum de-aî venită la mine Aşa des de demineţă,
N. fală frumosă?
—  Am venită ca să me speli Şi ca să mă curăţescî!
Cum te scoborî tu şi vii
Din munţi, de prin obârşii In vărsările câmpului De speli tote malurile De Iote ruginile,
Şi speli tbte pîetrile De tote jcbrinclr, (3)
Am venită şi eă la tine Ca să mă speli şi pre mine Din vîrvulă capului Până ’n cununile unghiloră,
www.digibuc.ro
vrXjT, farmece şi desfacer!
111
Bine să, mă curăţescî,
Bine să mă limpezesc!:
     De ură,
     De pîră,
     De-adusurî,
     De supusuri,
     De făpturi,
     De daturi,
     De strigări,
     De căscărl,
De uriciuni de pe lume! . .
   Maica Domnului a vă^ut’o Cu atâta n’a lăsat’o.
De mâna dreptă, a luat’o, Dipe (4) sore a ’nturnat’o,
La Mira Slava (?) dusu-o,
Cu mirii miruitu-o,
Glasu de cucii în gură Pusu-l-o,
Fagurii de miere sub limbă Aşecjlatu-1-o,
Ca ’ntre omeni când a Ieşi,
Şi cu dînşil când va vorbi,
Ca cu miere să-l potă ’ndulci Toţi sătenii,
     Toţi poporenil,
     Toţi vecinii,
     Toţi străinii,
     Toţi feciorii,
     Toţi mal marii,
     Toţi vătămanil,
Ea cum cu gura ll-a grăi Ca cu miere î-a ’ndulci,
Cum cu gura a căsca Ca şi cueulii a cântă,
Pre toţi mi l-a fărmecâ.
Iar toţi, câţi vorii fi, înaintea el vorii Ieşi Cu cuvinte bune,
     Cu păhare pline,
Cu capurile plecate,
Cu cuşmele rădicate,
Şi care de dînsa s’a atinge Ca de miere se va linge.
                                     Observafiuni.
    Farmeculă acesta mi l’a dictată Domnica Popescu din Ciudeiu.
    Fata, care voesce s’o îndrăgostescă lumea, se îmbracă într’o Sâmbătă des-demineţăîn cămeşă albă, îşî despletesce perulu şi-lă peptenă, însă nu-lu împletesce, ci-lu lasă s’atârne şi să fâlfâe pe spate. Iea după aceea şepte fire de busuiocii în mâna dreptă şi o monetă de argintă în mâna stângă, şi ast-felă alergă până a nu răsări surele la o apă curgetore. După ce a sosită, îşî udă mai întâi degetele la mâni şi la piciore de trei ori şi apoi se spală cu busuioculă şi cu argintulă, rostindă cuvintele de mai sus ale farmecului.
    Dacă fata, care voesce a-şî face pe dragoste, nu scie singură cuvintele farmecului, atunci le rostesce în loculă eî fârmecătorea, care în casulă acesta trebue asemenea să se ducă cu dînsa la apă.
www.digibuc.ro
112
S. FL. MARIANO
                                                    Note.
   (1)   Curetârc = curgătore. In Bucovina forte adese-orl se aude (jhcendu rară în locu de ciov/r, cure uda în locu de curejendu şi carelor u-c în locu de cargrtoru-e.
   (2)   Ţănimu, prescurtaţii din mulţănimă = mulţămimu. Românit din Bucovina spunu mat adese-orl a mu'făn'i decât a mulţam), nici când însă a mulţumi.
   (3) Jebrinu, pl. jebrine = Lâna broscel, lat, conferva rivularis.
   (4)   Românit din unele sate din districtului Rădăuţuluî şi alii Storojineţulul din Bucovina, precum bună-oră cet din Vicove, Crasna şi Ciudeiu, spunu lorte adese-ort dipe în locu de după: dipe-aceea = după aceea.
*
Chemarea stelei
                                              Şi m’oiu hodini,
                                             Iar tu nu dormi,
                                              Nu te hodihni,
     Ci âmblă ţările •
                                          Şi tote hotarele Să-mî aduci dragostile:
Dela nouă hohjl înverdite,
                                        Dela nouă secări înflorite,
Dela 99 de miri cu mirese,
Dela 99 de crai cu crăiese,
Dela 99 de’mpăraţl cu’mperătese, Dela 99 de preoţi cu preotcse,
Dela 99 de păuni cu păuniţe,
Dela 99 hulubi cu hulubiţe,
Dela 99 vaci cu viţel,
                                          Dela 99 de oî cu miel,
                                         Dela 99 scrofe cu purcel,
                                         Dela 99 pălării fecîorescî,
                                         Dela 99 struţuri fetesc!;
Să mi le aduci, dragă stea,
Până la căsuţa mea,
De cu seră până’n cântătorî De două ori,
                I
O stea, gostea, Dragostea-I a mea; Două stele,, gostele, Dragostile mele; Trei stele, gostele, Dragostile mele; Patru stele, gostele, Dragostile mele; Cinci stele, gostele. Dragostile mele: Şese stele, gostele, Dragostile mele: Şepte stele, gostele. Dragostile mele; Optii stele, gostele, Dragostile mele;
Ia şl-a noua stea, Asta-I steua mea! Stea, steluţa mea! Eu mă voiţi culcă
www.digibuc.ro
VRYjî, FARMECE ŞI DESFACERI
113
     Iar din cântătorî Până’n clorY De trei ori,
In astă ulcea cu flori!
                                                     *
Duminecă demineţă m’am sculată, Duminecă demineţă am mânecată. Când a’ntrată popa’n altarlă Păsărică cânta’n pari.
Când popa’n altariii a întrată,
Cu pieptene de-argintă m'am pieptănatul,
Cu păhară de aură m’am cinstită Şi la biserică m’am pornită.
Când în biserică am intrată,
Toţi la mine s’aă uitată,
Şî-aă prinsă bărbaţii cotindu-se Şi femeile ghîontindu-se,
Toţi la mine reă ultându-se.
Da eă că m’am supărată,
Dela biserică m’am înturnată Totă plângendu şi văîcărândă Cu glasă mare până’n cerîă,
Cu lacrimi până’n pămîntă.
Nime nu m’a aurită,
Nime nu m’a văzută,
Decât Maica Domnului Sus din porta ceriului.
Şi ea cum m’a auilită Şi cum m’a veclută,
A prinsă a mă întreba Şi din gur’a-mî spune aşâ:
—Ce plângi N., ce te căinezi,
De ce te văîcărezî Cu glasă mare până’n cerîă,
Cu lacrimi până’n pămîntă?
—Da eă cum n’oiă plânge Şi cum nu m’oiă căina,
                                    Analele A. Ii.— Tom, X P. — Memoriile Seeţ. Literare.
Cum nu m’oiă văîcărâ,
Dacă eă am mânecată Şi m’am sinecată Astădî demineţă Când a’ntrată popa’n altarlă Şi păsărică cânta’n pari,
Şi când popa’n altarlă a’ntrată Cu pieptene de-argintă m’am pieptănată Cu păhară de aură m’am cinstită Şi la biserică m’am pornită ;
Şi’n biserică când am intrată Toţi la mine s’aă uitată,
Şî-aă prinsă bărbaţii a se coti, Femeile a se ghionti,
Toţi la mine cu răă a privi!
     — Taci N. nu plânge,
     Nu te căina,
Nu te mal văîcărâ Cu glasă mare până’n cerîă,
Cu lacrimi până’n pâmîntă,
Că eă de mâna dreptă te-oîă luă Şi’n părăulă Iordanului te-oiă băgă, Şi te-oiă curăţi şi te-oiă spăla,
Cu cămeşă de dragoste te-oiă îmbrăcă Cu brâă de ibosu (1) te-oiă încinge, Cunună de flori în capă ţî-oiă pune Sorele’n faţă pune-ţî oiu Lipi-ţi-l-oiă,
     Străluci-te-te-oiă;
Luna ’n pîeptă ţî-oiă răzimâ Şi lucefereî ,
     Pe umere!
     Ţî-oiă aşeza!....
Lucefărulă celă de cli sus Pe mâna dreptă mi l’a pusă,
Şi ’n mâna stângă busulocu (2)
Să mă ica feciorii la jocă,
Şi steluţe mărunţele Imprejurulu poleloră mele.
Cine la mine a căutată
www.digibuc.ro
114
â. FL. MARIANU
Ca de vină l’arn îmbătată;               Ca cu pane de grâu l’am hrănită,
Cine la mine a grăită                    Ca cu miere l’am îndulcită!
                                        Observatiunî.
                                      7
    Farmeculă acesta, culeşii din satulu Pătrăuţă, nu departe de oraşulă Suceva, mi l’a împărtăşi tu d-lu V. Turturenu.
    Fata, care voesce să fie cercetată, jucată şi iubită de feciori mai mul tu decât alte fete, merge Sâmbătă sera după tocă, adecă după vecernie, când e cerulu seninii, în grădina cu flori cu o ulcică de apă prospătă, neîncepută, în mână, şi punendă ulcica între flori, rupe unu mănunchiu de busuiocii şi alte flori mirositore, şi punen-du-le apoi în ulcica cu apă, se uită la stele şi rostesce versurile farmecului de mai sus până la «Duminecă deminăă.»
    Sfîrşindă de rostită de nouă ori după olaltă acestă parte a farmecului, înceteză de a se uită maî multă la stele. Scote apoi bu-suioculă din ulcică, bea puţină apă, cu puţină se spală pe obrază şi se netedesce pe capă, cu puţină şi cu busuioculă fărmecată se duce pe acolo pe unde cugetă că voră trece feciorii şi stropesce o parte de locă până în pragulă uşeî dela casă. Iar când ajunge la pragă, tornă dinnaintea lui totă apa câtă a mai rămasă. Din busuiocă o parte o rupe şi o presură pe cale unde cugetă că voră veni la dînsa feciorii, iar cu ceea-laltă se frecă pe mâni şi pe obrază. După ce a făcută tote acestea, se duce şi se culcă, în bună speranţă că farmeculă îşi va ave efectulă dorită.
    A doua di des-demineţă, adecă Duminecă până nu răsare sorele, se scolă şi rostesce a doua parte a farmecului, încependă dela «Duminecă demineţăs şi până la sfîrşită. După acesta se îmbracă cu cele mai frumose haine ce le are, îşî pune în capă flori, sub brâă saă în sînă busuiocă, şi aşâ gătită plecă apoi la biserică şi la jocă, unde e totă tineretulă satului adunată, avendă cea maî bună speranţă că de acum înainte va fi cea mai căutată şi mai iubită fată din totă sătulă.
www.digibuc.ro
VRĂJI, FARMECE ŞI DESFACERI
115
   O     varianta a acestui farmecă, culesă dela o româncă din Sân-Georgiă în Transilvania, se începe aşa:
                      O stea, logostea!
                      Adă-ml dragostea mea De trei ori Până ’n ciori La astă ulcea cu flori.
                      Doue stele,
                      Logostele!
                      Aduceţi dragostile mele De trei ori Până ’n ţlorl La astă ulcea cu flori!
   Şi totu aşa până la:
                      Noue stele,
                      Logostele!
                      Aduceţi dragostile mele De trei ori Până ’n ţlorî La astă ulcea cu flori!
   Trebue însă să însemneză aici, că cuvîntulă gostea nu l'am întîlnită nicăirî până acum, fără numai în farmeculă de faţă şi celu ce urmeză, pe când cuvîntul logostea provine în mai multe farmece şi vrăji române mai alesă din Transilvania şi Ungaria. Gostea semenă a fi .scurtată din logostea.
   Când ajunge fârmecătorea lâ versurile:
                      Ia şi-a noua stea,
                      Asta-î steua mea!
atunci se uită la cea mai frumosă şi mal luminosă stea de pe întinderea cerescă, şi apoi rostesce maî departe versurile farmecului.
   Poporului română de pretutindene crede că fie-care omă are câte o stea în ceră, care este strînsă legată de sortea lui şi pe care o capetă elă când se nasce. Câţi omeni sunt pe pămîntă, atâtea
www.digibuc.ro
116
S. FL. MAR1AN&
stele sunt pe ceru. Când unu română este ameninţată de vre-o cursă, atunci elice elă că steua lui se întunecă; când e persecutată de sorte, când se simte forte nefericită, elice în marea-î întristare şi amărăciune că n’are stea în ceră, de aceea e aşâ de nefericită; iar când se apropie de finitulu vieţii sale, atunci crede că steua lui nu rămâne maî multă pe ceră, ci cade jos. De câte ori vede românulă cădendă vre-ună meteoră, dice ca a cădută steua unul omă, care a murită în momentulă acela, Maî pe scurtă, sţelele, atâtă cele ordinare, câtă şi cele cu codă, adecă comeţiî, şi maî cu semă aceste din urmă, aă o înrîurire forte mare asupra închipuirii românului. De aici, dela acestă credinţă forte lăţită printre români vine apoi că cel maî mulţi vrăjitori şi vrăjitore, fărmecătorî şi făr-mecătore caută saă cetesaî în stele sortea âmeniloră; şi totă acestă credinţă, cugetă eă, a îndemnată şi pe fata din farmeculă de faţă a se adresă către steua sa şi a o rugă ca să-î aducă dragostile din Iote părţile şi să i le pună în ulcica cea cu apă neîncepută şi cu flori umplută, cu care îşi face ea pe dragoste.
                                               Note.
   (1)  Cuvîntulă ihosu clin farmeculă de faţă abia acum întâia oră l’am în-lîlnită în literatura poporană. In vorba de tote clilcle nu l’am audită nici odată, şi nici nu crcdu că se va li întrebuinţândă unde-ia, colă puţină în bucovina nu.
   (2)  Busniomlu e unica plantă, care se înlrebuinţeză de cătră românce maî la tote farmecele. Klă are, după credinţa româniloră, o deosebită pu tere de a atrage şi a fărmeoâ, De aceea mal tote fetele mari şi nevestele tinere îndătinez» în (Jile de sărbători a-lă purtă legată la cheutorea cămeşi-loră, sub hrâă saă în sînă.
II
O stea G oştea, Două stele
(1 ost ele, Trei stele Gostele, Patru stele Gostele,
www.digibuc.ro
VrXjÎ, FARMECE Şl DESFACERI
117
     Cinci stele Gostele,
     Şese stele Gostele,
     Şepte stele Gostele,
     Optu stele Gostele,
     Nouă stele Gostele,
Fiţi de-ajutorîu stelei mele!
Steuă, steluşora mea,
     Cea luminosă Şi vederosă,
Fu acesta sfîntă apă Aici voi ii lăsa Şi m’oift culcă,
     Şl oiu dormi '
     Şl-oiii hodini.
     Dar tu stea,
     Steluţa mea,
                                             Observaţi uni.
                                          )
     Fata, care voesce să lie iubită, după cum mi-a spusu Domnica Popescu, care mi-a dictată farmeculă acesta, cum a înserată şi aă răsărită tute stelele pe ceră, se duce şi aduco apă neîncepută dela o fântână saă dela ună părîă într’ună vasă curată. Atâtă când se duce câtă şi când aduce apa, caută ca să n’o vadă nimene. După ce aduce apa, o pune într’ună locă afară, unde să nu ajungă ni-mică la dînsa, dar nici să fie acoperită cu ceva anume ca să potă oăde peste nopte rouă într’însa. Iar după ce a adus’o acasă, iea o pană de păunu, şi umblândă cu păanulă prin dînsa, rostesce de trei ori farmeculă de maî sus. Apoi pune apa sus ca să stee acolo până a doua di demineţă. Totă odată, când rostesce cuvintele de maî sus, se uită pe ceră la steua cea maî luminosă, bună-oră la ună luceferă saă şi la o altă stea maî vederosă.
     Luminosă,
     Vederosă,
     Să nu te culci,
     Să nu dormi,
     Să nu te hodinesc!,
     Ci să te duci Şi să-ml aduci Dragostile,
     Frumuseţile Şi tote numele Dela’mpfiraţî cu’mperătese,
Dela crai şi cu crăese,
Dela preoţi cu preotese,
Dela vornici cu vornicese,
Dela miri cu mirese Şi dela closce cu pul Şi aice să mi le pul.
Demineţă, când m’oiu scula,
Eă aici în astă apă le-oiu alia,
Cu dînsele pe obrajii m’oiu spălă!...
www.digibuc.ro
118                          S. FL. MARIANft
    în serile nourate, când nu se vedu stelele pe ceru, nu se face farmecul îi acesta, ci numai când e cerulu plinu de stele.
    A doua di demineţă se spală pe obrazu cu apa ast-felu descântată şi fermecată, şi apoi o aruncă într’unii locu curatu, iar păunului îlu pune în capii.
                                               *
                                        De frumuseţe.
Duminecă demineţă
Din aşternută m’am sculată,
Pe faţă că m’am spălată, Frumosă că m’am pieptănată, Curăţea m’am îmbrăcată,
Pe cală sprintenă, graură,
     Am încălicată,
Buciumă de argintă curată In mâna drept’am luată,
Prin mijloculă satului Am alergată Totă buciumândă Şi trîmbiţândă.
     Câţi m’aă aurită Toţi s’aă grăbită,
     Toţi aă alergată Şi-aă întrebată:
Cine vine buciumândă ?
Cine vine trîmbiţândă?
Ce ’mpărată, ce ’mpărătesă?
Ce craiă ore, ce crăiasă ?
Nu-i împărată, nici împărătesă,
Nu e craiă, nu e crăiasă,
Că-i N. cea frumosă,
Dintre fete cea mai alesă!
     Cine m’o văzută I-am şi plăcută Şi m’o şi iubită,
Ca de pâne bună s’o săturată, Ca de vină bună s’o îmbătată. Toţi voinicii din sată După mine s’o luată . . .
Cum îi păunulă mai alesă Decât tote pasările,
Aşâ să fiă şi eă mai alesă Decât tote fetele!
                                                                                   Cum îi argintulă Mai alesă din aramă,
     Aşa să fiă şi eă Din tote fetele mai de samă! Cum îi mătasea mai alesă Şi mai vederosă,
Aşâ să fiă şi eă de acuma Dintre tote fetele mai frumosă!
                                     Observaţiunl
    Fata, care voesce a ii privită de cea mai frumosă dintre tote fetele şi iubită de feciori, ica o pană de păună, unu banii de argintă şi unu firă de mătase roşie, şi legându-le pre tote acestea
www.digibuc.ro
VRĂJI, FARMECE Şl DESFACERI
119
Ia unu locu, rostesce versurile de sus. Aduce apoi des-demineţă, până a nu resări sorele, apă neîncepută şi descântând’o cu pău-nulu şi cu cele-lalte Îucrurî elice:
                     Apă sfîntă şi curată Cum ai spălată, nu odată,
                                        Bolohaniî de rugină Şi malurile de tină,
                     Aşa se mă curăţescl,
                     Să mă speli şi limpecjescî Şi pre mine De tote metehmele Şi de tote relele,
                     Să rămână curată Şi luminată,
                     Ca argintulă strecurată Şi ca aurulă curată!
   După rostirea acestoru versuri, se spală cu apa descântată, iar cu păunulu se împodobesce.
   Apa ce are să fie descântată, se pote aduce în ori-ce cli, afară de Luni, Mercur! şi Vineri.
—  Bună demineţa,
Apă albă şi curată!
—  Mulţămescă D-tale,
V. feleyâsâ! (1)
—  Că eă nu-să felegosă, Că-să mândră şi frumosă Ca o rujă când înflore
Şi ca sfântulă sore Când resare!
Eă de-acasă m’am pornită Şi-am venită
Ca să mă rogă Dumi-tale
*
De iubire.
Să-mi dai dragostele, Frumuseţele Şi mândreţele Dumitale!
                                         Cum se bate totă lumea, Totă omenimea,
                                               Tote sufletele,
    Tote vitele,
    Tote paserile Şi tote lighioile
                                         După apă bună şi curată, Aşâ să se bată
www.digibuc.ro
120
S. FL. MARIANO
Toţi feciorii,
După gloculu meii!
     Toţi volnicii După dragostile mele, După frumuseţefe mele, După mândreţele mele,
Cum nu pote nime trăi Fără de apă,
                                               Aşa să nu potă feciorii Fără de mine,
După vorba mea, După viaţa mea, După grai ulii meu, După traîulu meu,
Pân’ nu m’oru luă în gîocii. Pân’ n’oru vorbi,
                                                  Pân’ n’oru sfătui,
                                              Pan’ nu m’oru iubi!
                                   Obsermţiiuih
   Farmeculu acesta se face în ori-ce cli, afară de Luni, Mercur! şi Vineri.
   Fata, care voesce să-ş! facă pe dragoste ca să lîe iubită şi jucată de feciori, se duce des-deminetă până a nu răsări sorele la o apă curgetore, fără ca s’o vadă cine-va. Ajunsă la apă, stă pe malu, ros-tesce cuvintele de mai sus de trei ori după olaltă, şi totii de atâtea ori se spală cu amândouă manile pe obrazu cu apă din păriii.
   Când se întorce acasă pote s’o vadă ori-cine, căci atunci nu-î strică nimicu.
   Dacă nu pote merge la o apă curgetore, pote să aducă apă şi acasă şi aice să rostescă apoi farmeculu şi să se spele.
   Apa o aduce dela unu părîu, ori dela o fântână, însă trebue să fie neîncepută, şi când o aduce să nu vorbescă cu nimene.
   După ce a adus’o şi s’a spelatu cu dînsa, restulu, ceea ce a mai remasu, îlu aruncă într’unu locu curaţii.
   (1) Felcgosu -ă = rămţurosu, petecosu, forte urîtu şi murdarii îmbrâcatu.
                                              Note.
www.digibuc.ro
VR.tjî, FARMECE Şl DESFACERI
121
                          Chemarea apel rourose.
Apă, apă rourosă!
Fă-mă mândră şi frumosă Ca grâulu alesă pe masă,
Câtă dragoste-! pe lume Totă s’o pul pe mine-anume,
Câţi feciori că m’orti vede Eu lorii dragă le-oiu căile, Câţi bătrâni m’orti amli
Ca sfintuia sore
     Când răsare,
Ca busuloculii când e’n Hore,
Cu cuvîntulii m’oru binsti,
                                      Observaţi uni.
    Fata, care voesce să fie numai decât iubită, se sculă în diua de anii noii sau Sân-Vasile des-demineţă până a nu resări surele, se îmbracă cu hainele cele maî none, maî bune şi maî curate ce le are, şi clucendu-se la unu isvoru sau la o apă curgetoro din apropiere, rostesce cuvintele maî sus arătate. După aceea, spolân-du-se pe mâni şi pe obrazu, se înturce acasă, căutându în acelaşi timpii ca nimone să n’o vadă, căci vedend’o, farmeculu n’ar ave nici unu efectu.
    Acestu farmecu, culeşii în Pătrăuţulu de lângă Suceva, mi l’a tri-mesu d-lu V. Turturenu.
                             Chemarea sorelul.
I.
Rcsaî pe capulii meii Şi pe totti trupulu meii.
Dela capii pân’ la pioîore Să strălucescă ca tine, sore, Precum cata totii norodulii la tine, Aşa să caute elfi şi la mine Din capii şi pân’ la piclore.
Cum te ’ntorni tu, sfinte sore,
La ’mperaţî, la ’mperăţîori,
Aşâ să se ’ntorne şi la mine Fete, bărbaţi şi feciori!
Sfinte sore
     Frăţiore !
Resaî cu 40 de rădeşore. Dar nu resări pe munţi, Nici pe case, nici pe curţi, Nici pe cirezi de bol,
Nici pe turme de oî !
Sfinte sore Frăţiore !
www.digibuc.ro
122
S. FL. MARIANO
                                      Observatiuni.
                                    t
    Acestă farmecă, care se face de cătră fetele cele mari anume ca să se potă mărită, mi l’a dictată o Româncă din Mitoculu-Drago-mirneî.
II
     Răsaî sore Frăţiore
Cu 44 racle ardătore. Patru-cjeci ţine-ţi-le, Patru mie dă-mi-le : *Două ’n frunte Mal mărunte, Două maî scânteitore
Peste ochi şi ţîţişore.
     Sore luminoşii !
     Câtă eşti de răijosă,
     Câtă eşti de frumoşii, Aşa să tiu şi eu de frumosă, Răejosă,
     Luminosă
In ochii mândrului meii, Peţi-mi-l’ar Dumnezeii !
    Farmeculă acesta, culesu în Moldova, mi l’a împărtăşită ilustrulă nostru poetă V. Alecsandri.
                                          *
                                 De înfrumuseţare.
Duminică demineţă m’am sculată, Pe cale, pe cărare am apucată. Când am fostă la mîeijiă de cale M'aă întîlnită 99 de fărmecătorc Cu 99 de fărmecătorî,
     99 de săgetătore, ■
     Cu 99 de săgetători,
     99 de cliochitore Cu 99 de diochitorî.
     99 de strigoîce ■
     Cu 99 de strigoi,
     99 de moroîce Cu 99 de moroi,
I ră’n faţă aruncatu-ml-aă,
Cu cămeşă de broscă îmbrăcatu-m’aă Cu brâă de şerpe încinsu-m’aă, Cunună de spini în capă pusu-mî-aă Eă am prinsă a mă cânta, Amară a mă văerâ.
     Nime nu m’a văzută,
     Nime nu m’a aurită,
     Numai Maica Domnului Sus din porta ceriului.
     Numai ea că m’a văzută,
     Numai ea m’a aurjhtă Şi ’nclată cum m’a aucjită La mine s’a scoborîtă Şi din gură mi-a vorbită :
www.digibuc.ro
VRÂJl, FARMECE ŞI DESFACERI
1*23
     —   Ce te cânţi, ce te văerezî,
     De ce mi te câinezt?
     —   Da eu cum nu m’oîă cânta, Şi cum nu m’oîă văerâ,
Că Duminecă demineţă m’am sculată, Pe cale, pe cărare am apucată,
Când am fostă la mîeijă de cale Mau întîlnită 99 de fărmecătore Cu 99 de fărmecătorî,
     99 de săgetătore Cu 99 de săgetători,
     99 de diochitore Cu 99 de diochitorî,
     99 de strigoîce Cu 99 de strigoi,
     99 de moroîce;
     Cu 99 de moroi:
Urî în faţă aruncatu-mî-aă,
Cu cămeşă de broscă ’mbrăcatu-m’aă,
Cu brâu de şerpe încinsu-m’aă, Cunună de spini în capă pusu-mî-au, Bună de nimică făcutu m’aă !
     — Taci N. nu te cântă,
     Nu te văerâ,
     Nu te căina,
Că eă de mâna dreptă lua-te-oîă,
Pe cărarea lui Traîană porni-te-oîu, La fântâna lui Iordană duce-te-oîă. Şî-acolo, după ce-om sosi,
Pe scări de aură te-oîă scoborî,
In fântâna luî Iordană te-oîă vîrî,
Cu Jtsoce 1) de busuîocă te-oîă stropi, Cu făcliî te-oîă lumină,
     Forte mândru te-oîă spălă.
     De urî că te-oîă curaţi Şi te-oîă limpecji,
Şi multă maî l'rumosă-î fi !
                                      Observatiunl.
                                    }
                          Acestu farmecă, din Boianu, mi l’a comunicată d-lă V. Turturenă.
                                             Note.
                            (1) Fisocă, pl. fisoce, semănă a li schimosită din s/itocu = struţă, mănunchiu.
                                             *
                                  Strigarea dragosteloru.
Bucîumă de aură scrisu-l’am, In drepta pusu-mi-l’am. Telincă de aură scrisu-o-am, In stânga pusu-mî-o-am.
Din bucîumă am buciumată, Din telinc’am telincată,
Dragostile mî-am strigatu. Tote norcklele aă stată Şi la mine s’aă uitată,
                                        Şi din gur’aă întrebată: —Cine bucîumă,
                                                Cine trîmbiţă?
www.digibuc.ro
124
S. FL. MARIANO
     Ce crăiasă,
     Ce ’mpărătesă ?
     — Nu-î crăiasă,
     Nici împerătesă,
                                         Că-i N. cea frumosă, Dintre tete cea mai alesă!...
Scote vornici din vornicie Şi dascăli din dăscălie,
Şi preoţi din preoţie,
Şi ’mperaţî din împărăţie, Ca ea nime să nu fie.
                                      Observafiunl.
    Acesta farmecă, culesă în Boiană, mi l a comunicată d-lă V. Turturenă.
                                            *
                               Chemarea apel curgetore.
     —  Bună demineţa, Apă curetore!
     —  Mulţămimu d-tale, N. frumosă flore.
     —  Apă curetore!
Tu curăţi maluri mlăose, Pietri ruginose Şi fete frumose, Curăţă-me şi pe mine De urî,
     De guri,
     De strigări,
     De căscări,
     De mâncări.
Curăţă-me de ori-ce uri Şi de ori-ce făcături,
De pe mâni, de pe picîore, Să rămână eu ca o flore,
Ca o floricea frumosă,
Pe care toţi o mirosă. Curăţă-me de pe laţă,
Ca’n întrega mea vicţă Să fiu rară frumuseţă,
Ca să rămână eu curată Cum îsu de Dumnedeu dată!
                                       Observatiuni.
                                     > »
    Farmeculă acesta mi l’a comunicată d-lă Ionică ală lui Ior-dachi Isacă, agricultoră din Mahala, iar d-sale i l’a dictată soţia sa Eudochia.
    Dacă pe o fată saă pe ună flăcăă aă începută omenii a-i urî aşâ clicendă ca din seninei, atunci aducă mai întâi o coliţă de
www.digibuc.ro
VRĂJI, FARMECE şl DESFACERI
1 â.">
  apă, ieau dintr’însa ca o litră plină într’o ulcică, apoi mal ieaâ încă şi o crenguţă de busuiocu, şi dându cu crenguţa în apa din ulcică clicii cuvintele de mai sus. Iar după ce în chipulii acesta aii descântaţii apa, se spală cu dînsa pe faţă.
                                      *
                               Chemarea rouex.
  —    Bună demineţa Rouă, rouliţă!
  —    Mulţămimă d-tale,
  Mândră drăguliţă!
  —    Rouă, rouliţă,
Am venită şi mă închină Şi mă rogă ca să ine speli,
     Să me curăţescî,
     Să me lipecjescî De tăte urile Şi făcăturile,
                                         Ca să me faci Drăguţă şi frumosă,
Ca oule Greciloră,
                                                                                               Observ
     Karnieculfi acesta e culeşii din dăuţului.
                                                                                          Ca sa fie ]
Ca sarea berbeciloră,
Ca laptele junciloră,
Şi ţîţele prunciloră.
      Cum se bată Grecii Dipe oue,
      Şi berbecii Dipe sare,
      Şi viţeii Dipe lapte,
      Şi pruncii Dipe ţîţă,
Aşa să se bată şi flăcăii Dipe mine!
f ţinui.
Yoifinelfi. sălii în districtul ii Râ-
      j a cate.
M’am luată pe sinecă I’e mânecă In sfînta Duminecă, Pe calea lui Traîană, La apa Luî Iordană,
Mândru să me Umpedu, Mândru să me curăiu De tote datele,
De tote suratele,
De tote adusele,
www.digibuc.ro
  126                              s. î'L.
De tâte tunsele.
Căci când a ’nserată Eii m’am fostă culcaţii Mândră şi frumosă,
Destulă de volosă.
Iar când m’am trezită,
                                          M’am simţită De piclore ’mpledicată,
De mân uri legată,
De gur’ amuţită,
De naşă năduşită,
De ochi orbită,
De urechi asurzită,
De pără rotundită.
Şi când m’am văzută aşa,
Am prinsă tare-a mă cântă Şl-a me văetâ,
Şi-am prinsă a mă dăuli Şl-a mă glăsui,
     Gândindă Şi socotindă Că nime nu mă vede,
Nime nu mă aude.
     Dar’ m’a văzută Şi m’a aurită Maica Domnului Din porta ceriului,
Şi ea cum m’a aurită,
Din grală aşa ml-a grăită •
— Ce te cânţi tu, N. N.
Mândră şi frumosă?
                                               Ce te dăulescl,
     Ce te glăsuescl ?
    Da eă cum nu m’olă cântă Şi cum nu m’olă văetâ,
Da cum nu m’olă dăuli,
Şi cum nu m’olă glăsui,
Că m’am luată pe sinecă,
                                            Pe mânecă In sfînta Duminecă,
marianO
   Pe calea lui Tralanu,
   La apa lui Iordană,
   Mândru să mă limpădu,
   Mândru să mă curăţă De tote datele,
   De tote suratele,
   De tote adusele,
   De tote tunsele,
   Căci când a ’nserată Eă m’am fostă culcată Mândră şi frumosă,
   Destulă de volosă,
   Iar când m’am trezită M’am simţită De piclore ’mpledicată,
   De mânurl legată,
   De gur’ amuţită,
   De naşă năduşită,
   De ochi orbită,
   De urechi asurzită,
   De păru rotunjită !
   — Taci N. nu te mal cântă,
       Nu te văetâ,
       Nu te dăuli,
       Nu te glăsui,
   Că nemică nu ţl-a fi,
   Că eă de piclore despledica-te-oîă,
   De mânurl deslega-te-olă,
   De gură desmuţi-te-oîu,
   De naşă desnăduşi-te-olă,
   De ochi desorbi-te-olă,
   De urechi desurcjh-te-olă,
   Părulă lungi-ţi-l’olă!
     Şi Maica Domnului Din porta ceriului,
   Aşi-şl cum a cuvîntată Scară de ceră a luată,
   Scară de ceră a întinsă,
   Cu pole albe m’a cuprinsă,
   Cunună de aură în capă ml-a pusă,
www.digibuc.ro
VBÂJÎ, EABMECE ŞI DESFACEllî
127
Şi de mână. m’a luată Şi într’ună rîtă frumosă m’a dusă,
Buciumă de aură curată In mâna dreptă că ml-a pusă Trîmbiţă de aură In mâna stângă mî-a pusă,
Şi din gur’aşâ mî-a spusă:
— Când la tine m’oiă uită Cu bucîumu-î buciuma,
Cu trîmbiţă îî trîmbiţâ,
    Toţi sătenii,
    Toţi poporenil Oră alerga
                                          Observatimii
    Farmeculă acesta mi l’a dictată o româncă din Sân-Georgiă, în Transilvania, în vara anului 1870.
    Fetele, cari voescă ca feciorii orî-unde să le vadă bine si să le joce, ieaă o bucată de pane, zaharu, sau ori şi ce alta bună de mâncată, şi rostescă vorbele de mal sus asupra obiectului respectivă. După aceea ieaă merindea ast-felă fărmecată şi o daă feciori loră ca s’o mănânce.
      Şi-oră întrebă:
      • — Ce judesă,
                                            Ce domn'alesă?
  — Că nu-î judesă,
  Nici domn’alesă,
  Că-i N. cea frumosă!
  Noi în jocă să o jucămu,
  La ea ori când să mergemă, In braţe s’o cuprindemă,
  Cu gura s’o sărutămă,
  Cu păhărele să-I închinămă Şi vorbe bune să-î dămă!
www.digibuc.ro
128
S. FL. HARIANO
           III. DESFACERI.
                                Depărtarea ureî.
8ântă-Mărie, sântă de tine!
     Am sinecată,
     Am mânecată,
Demineţă m’am sculată,
Pe cărare m’am luată,
La păreulă Iordană am alergată,
Pe cărare neumblată.
Pe rouă nescuturată.
Dar când eram la mîedă de cale,
De cale, de cărare,
O femee neîubitore Şi de multă reă-voitore înainte mî-a Ieşită Şi din faţă mî-a răpită,
Din pără mî-a smulsă,
Din cosiţe mî-a tunsă,
Din urmă mî-a furată,
Din dragoste mî-a luată;
Ciorapi de bursucă In pictore mî-a trasă,
Mănuşe de rugă In mâne mî-a pusă,
Ochî de bruscă în capă mî-a lăsală, De ură m’a încărcată; •
Cu care grăîamă,
La care mc uîtamă,
Pare că-lă strîmbamă.
Eă acesta cum am vedută Clasă până în cerîă am slobodită Şi lacrimi până’n pâmîntă.
Şi nime nu m’a audită,
Nime nu m’a vedută,
Numai Domna ceriului Din porta ralului.
Şi ea cum m'a audită Şi cum m’a vedută,
Pe scară de aură s’a scoborîtă Şi la mine a venită Şi din gură mî-a vorbită:
   —• Mărîucă mândră şi frumosă, Dintre tote fetele maî alesă!
Ce plângi? ce te căînezî?
De ce te văîcărezî,
Cu glasă lungă până la cerîă.
Cu lacrimi pân’ la pămîntă?
   — Of! Domna ceriului Din porta raîuluî!
Eă cum n’oîă plânge Cu lacrimi de sânge,
Cum nu m’oîă văîcărâ,
Şi cum nu m’oiă căina,
Dacă eă am sinecată
Şî-am mânecată,                  ■
Demineţă m’am sculată,
La păreulă Iordană am alergată,
Pe cărare neumblată,
Pe rouă nescuturată,
Din dragoste neluată:
Dar când am fostă la mîedă de cale De cale, de cărare,
0 femee neîubitore Şi de multă reă-voitore Înainte mî a îeşită Şi din faţă mî-a răpită.
www.digibuc.ro
VRĂJI, FARMECE ŞI DESFACERI
129
Din peru că mî-a smulsă,
Din cosiţe că mî-a tunsă,
Din urmă mî-a furată,
Din dragoste mî-a luaţii,
Cîorapî de bursucii In picîore mî-a traşii,
Mănuşe de rugii In mâne mî-a puşti,
Ochî de broscă în capii mî-a lăsaţii De ură m’a încărcată;
Cu care grăîamu,
La care mă uitam ă,
Pare că-lu strîmbamă.
M’am uîtatu în delii N’am veejută pe nime;
M’am uîtatu la vale Şî-am văclută trei dori Treî surorî,
Treî (Jorî de-a cerîuluî Treî surori de-a soreluî.
Sora soreluî cea mare Luna ’n pîeptă pusu-mî o, Luminatu-mî-o,
Strălucitu-mî-o,
Ura cu grebla greblatu o,
Departe de mine depărtatu-o.
Sora soreluî cea mijlocie Luceferi în umerî pusu-mî-o,
Pusu mî-o,
Luminatu-mî-o,
Ura de la mine cu furca asvîrlitu o, Departe de la mine depărtatu-o. Sora soreluî cea mică Stele ’n pole bătutu-mî-o, Bătutu-mîo,
Luminatu-mî-o,
Strălucitu-mî-o,
Cu mătura ura măturatu-o,
Departe dela mine depărtatu-o;
De mâna dreptă m’a luaţii,
Pe cală galbenă m’a ’ncălicată, Flueraşă de argintă In mâna dreptă mî-a pusă, Flueraşă de aură In mâna stângă mî-a pusă:
Când trîmbiţam,
Când buciumam Şi când flueram,
Tote dragostile s’adunâ,
De capulă meă se lega Şi mă desmîerdâ.
Ura să se ducă pe capulă aceluîa, Care mî-a dat’o Şi mî-a aruncat’o.
Eă să rămână curată Şi luminată
Cum sunt dela D-deă lăsată,
De tdtă lumea ’n semă băgată!
                                              Obsei’vaţiuni.
     Acesta desfacere, culesă dela o româncă din Pătrăuţă, satu nu departe de oraşulă Suceva, mi-a trimis’o d-lu Vasile Turturenă.
     Fata, care cugetă că cutare vrăjitore sau altă cine-va i-a făcută ca să n o iubescă şi să n’o joce feciorii, voindu a depărta dela sine ura cu care a fostă încărcată şi a face ca feciorii, şi mai cu semă iubitulă eî, care a lăsat’o, din noă şi cu mai multă tragere de inimă
     Analele A. îl.— Tom. XV. — Memoriile Secţ. Literare.                    9
www.digibuc.ro
130
s. tfL. MarianC
s’o iubescă, trebue maî înainte de tote să caute ore-carî obiecte, şi anume: trei potcove de cală şi şese bucăţele de feru, tote acestea să fie găsite; apoi o pană de păunu, o bucată de argintii, adecă unu puişorii sau unu inelti, mătase roşie, busuiocii, noue straehine, noue căţei de usturoiă, noue fire de tămâe şi noue fire de piperă. Avendă tote obiectele acestea strînse la unu locă, iea unu vasă curată şi se duce cu dînsulă într’o Mercure saă Vineri singură, saă şi cu altă fată, diua orî noptea, la ună părîă, unde scie de maî înainte că se află vre-ună vîrtejti, adecă unde se învîrtesce apa. Din vîrtejulă acesta iea apoi apă neîncepută şi se întorce cu dînsa acasă.
   Pe cale, atâtă când se duce la părîă, câtă şi când se întorce cu apa, caută ca să nu se uite de felă înapoi, nici să nu vorbescă cu nime, căci cum se va uită saă. va vorbi cu cine-va, desfacerea nu e de nici ună folosă.
   După ce a sosită acasă, pune vasulă cu apa neîncepută într’ună locă ascunsă, şi acolo îlă păstreză ea până ce înnopteză. După ce a înnoptată, începe apoî a desface şi a fărmecâ.
   Desfacerea se face de trei orî în treî serî, saă în treî nopţi- după olaltă. Şi se face tot-deauna când nu e nime în casă, ci numaî singură acela care îsî desface. De aceea se dice că este cu multă maî
   O                j                       j
bine, când farmazona saă farmazonca desface cam pe la miedulă nopţii.
   Dacă fata, care-şî desface şi în acelaşî timpă îşî face pe dragoste, voesce să descânte în treî serî, atuncî împarte apa adusă în treî părţî egale, o tornă în treî straehine şi tustrele strachinele le pune apoî pe vatră.          ,
   Busuioculă, mătasea, pana cea de păună şi argintulă le legă la ună locă şi-şî face dintr’însele ună struţă saă buclietă. Face apoî locă în mijloculă jăraticului din vatra foculuî şi pune acolo o pot-covă, doue bucăţele de feră, treî fire de tămâe, treî căţeî de ustu-roiă şi treî fire de piperă. După acesta iea struţulă, şi muindu-lă în una dintre cele treî straehine cu apă şi purtându-lă neîncetată prin apa acesta, rostesce versurile de maî sus ale desfacerii.
www.digibuc.ro
VRĂJÎ, FARMECE Şt DESFACERI
131
   In modulă acesta descântă şi farmecă ea fie-care strachină câte de trei orî după olaltă, purtândă neîncetatu apa dintr’însele cu strutulă.
     i
   După acesta scote potcova din vatra focului şi o aruncă în strachina cea d’întâî descântată, iară în cele-lalte strachine cele două bucăţele de feru.
   Daca voesce să desfacă numai într’o singură seră, pune apa neîncepută în noue strachine, aruncă în jăratecu trei potcove, şi din tote cele-lalte obiecte pune în vatra focului întreită pe atâtea pe câte pune când are să descânte în trei seri. Făcendă acesta, pune după desfacere potcovele în trei strachine, cari s’aă descântată maî întâi, iară în cele-lalte strachine pune bucăţelele de feră.
   După ce, în modulă acesta, a descântată pe rendă fie-care strachină şi în fie-care a pusă obiectele arătate, face semnă ca să între în casă mama saă o soră a eî maî mare, nici odată însă maî mică; apoî se desbracă de haine şi se vîră într’ună ciubără, care de maî nainte e adusă şi pusă în mijloculă caseî.
   Mama saă sora sa, adecă cine a intrată în urma semnuluî dată în casă, apucă strachina cea d’întâî descântată şi fărmecată, şi apa dintr’însa i-o tornă pe capă, apoî dintr’a doua strachină, dintr’a treia, şi totă aşâ până ce sfîrşesce de turnată apa din tote stră-chinele.
   Pe când i se tornă apa din strachine pe capă, se dice că fata, care-şî desface de ură şi-şî face pe dragoste, nu e bine nicî de cum să se spele, ba nicî măcară să se atingă cu vre-ună degetă, ci să se lase aşâ după cum o spală apa ce curge din strachine.
   După ce i s’a turnată apa din tote strachinele pe capă, ese fata din ciubără afară şi se îmbracă; iară apa, în care într’acestă modă s’a scăldată, o tornă într’o olă nouă. Iea apoî din vatra foculuî piperulă, usturoiulă şi tămâea, şi le pune în ola cu scăldătorea. Trage după acesta fnaî mulţi cărbuni aprinşi, şi aruncându-î şi pre aceştia în ola cu scăldătorea, dice :
                      înfocată,
                      Piperată.      i
www.digibuc.ro
S. FL. MARlANfr
132
                       Usturoîată
                       Tămâiată,
                       Iniieratu
                       Potcovită,
                  Pe capulu aceluia ce mî-a daţii.
                       Ea mî-a daţii Numărată,
                  Eii îî daii nenumărată!
                            01a cu scăldătorea si cu tote cele-lalte obiecte aruncate într’însa
                           j
  se pune în urmă în tindă după uşă, sau şi în altu locu, unde pote sta peste nopte neclintită. A doua <Ji însă, fata care şi-a desfăcuţii de ură şi totu odată şi-a fâcutu pe dragoste, o iea până în (Jiuă, şi ducendu-se cu dînsa până la unu părîu, o isbesce cu apă cu totu în albia acestuia. Când apa din olă ajunge la o moră, chiar şi mora se strică, aşa putere mare are ea.
                                   Intorcerea urmei.
De-î făcută de bărbată Curată,
     Necurată,
Sară-î ochii lui din capă, Să-i pice totă perulă Ca fuiorulă,
Să-i crepe boşele,
Să-î pusce pişatulă,
Să plângă după dînsele. Doi făcută de femee Curată,
     Necurată,
Să-î saie ochii ei din capă, Să-I pice totă perulă Ca fuiorulă,
Să-î crepe ţîţele,
Să-î pusce laptele,
Să plângă după dînsele.
De-i făcut de fată Curată,
     Necurată,
Să-i sale ochii ei din capă, Să-i pice totă perulă Ca fuiorulă,
Să-î crepe pulpele,
Să-i pusce sângele,
Să plângă după dînsele. De-i făcută de veduvă Curată,
     Necurată,
Să-î saie ochii ei din capă, Să-i pice totă perulă Ca fuiorulă,
Să-î crepe mânele,
Să-î pusce sângele,
Să plângă după dînsele.
www.digibuc.ro
VRĂJI, FARMECE Şl DESFACERI
133
Cine-o făcuţii cu două Eu desfăcu cu trei,
Cine-o făcuţii cu şese Eu desfăcu cu şepte, Ci ne-o făcuţii cu şepte Eii desfăcu cu optu,
Cine-o făcută c’o mână Eu desfacă cu două,
Cine-o făcută cu trei Eă desfacă cu patru, Cine-o făcută cu patru Eă desfacă cu cinci,
Cine-o făcută cu cinci Eă desfacă cu şese,
Cine-o făcută cu optă Eă desfacă cu nouă,
Cine-o făcută cu nouă Eă desfacă cu-a mele cu amândouă, Cine-o făcută cu cjece Manele să-I sece,
Limba să i se lege,
Să hu potă mal multă nimică direge. N. să rămâe curată Şi luminată,
Cum e de Dumnedeă lăsată Şi de popa botezată,
Ca sorele ’n senină In vecii veciloră, amin!
                                    Observaţhmi.
   Acesta desfacere, care în acelaşi timpu se pote numi şi vrajă, pentru că e menită nu numai a desface, ci totăgdată şi a face reă, însăşi fărmecătorea, o româncă din Vatra-Dorneî, care mi-a dictat’o, mi-a spusă că se numesce Intâ?'cerea urmei.
   Dacă cine-va, după credinţa poporului, a călcată într’o urmă rea, peste nisce aruncături saă făcături vrăjite, şi din causa acesta aă începută să-lă doră piciorele aşa de tare, că numai de abia se pote urni dintr’ună locă în altulă, saă chiar de felă nu se pote urni, cu nimică nu se pote aşa de iute şi de uşoră vindecă ca cu desfacerea acesta.
   Fărmecătorea iea nouă căţei de usturoiă, nouă fuşti saă fi şti (seminţe), cari se facă pe vîrfulă cocliloră dela usturoîulă de tomnă, nouă fire de grâă de primă-vară, nouă grăunţe de ordă, nouă fasole (fansule), nouă fire de piperă, nouă grundişorî de tă-mâe, nouă fire de sămînţă de cânepă şi nouă cărbuni aprinşi în-tr'ună hârbă. Apoi din fie-care folă pune la ună locă numai câte trei, şi le legă într’o hârtie saă în altă ceva ca să se ţie la ună locă. După acesta iea maiulă de bătută cămeşile şi ună cuţită şi se duce într’ună locă unde nu umblă nime, într’ună cornă
www.digibuc.ro
134
S, FL. MARIANC
 de grădină sau aiurea, Acolo ajunsă, pune piciorulu drepţii pe pămîntu şi cu cuţitulu desemnă pămîntulu câtu ţine talpa piciorului. Apoi, după ce desemnă loculu, scote urma, adecă pămîntulu însemnată afară. După acosta pune seminţele în loculu urmei, întârce urma, adică glia săpată în forma urmei, şi o pune cu căl-câele spre degete şi după acesta bate cu maiulu seminţele puse în urmă, adecă peste glia pusă întorşii, şi după ce bate urma cum se cade, rostesce versurile desfacerii arătate mai sus,
    Prin desfacerea şi procedura acesta se crede că celu bolnavă în scurtă timpă trebue să se vindece.
                                              *
                                    Desfacerea ursitei.
Eu nu tragă cepurile,
Ci eu tragă gîunghîurile, Aruncăturile Şi făcăturile Din capulă lui N,, Din grumază,
     De sub grumază,
     Din pîeptă,
     De sub pîeptă,
     Din spate,
     De sub spate,
     Din inimă,
     De sub inimă,
     Din mânurî,
     De sub mânurî,
     Din deşertă,
     De sub deşertă,
     Din coste,
     De sub coste,
     Din picîore,
     De sub picîore,
     Din şeijută,
     Din născută.
     Amu le-am trasă
     Şî-afară le-am scosă, Din tote vinele Şi din tote închieturile,
     Din mii şi sute De vînuţe,
     Din doue-cjeci De degetuţe,
     Din miî şi sute De închieturele,
     Din douc-ijecî De degeţele.
     Din tote le-am trasă, Pre tote le-am scosă, Şi le-am sucită,
     Şi le-am învîrtită Pe capulă cuî le-o mânată, Pe capulă cuî le-o ţipată, Pe tote mădulările lui,
Pe totă carnea lui Şi pe totă trupulă luî,
     N. să rcmâe curată,
' Luminată,
Cum Dumnecjeă l’o lăsată!
www.digibuc.ro
VRĂJI, FARMECE Ş DESFACERI
135
                                         Observaţi uni.
   Dacă vre-o femee are mânie nedumerită asupra altei feineî sau asupra unei fete, atunci nu odată se întîmplă că-î face pe ursită ca să rnoră. Ciudosa şi reutăciosa femee se duce adecă în pădure, caută unu butucu uscatu şi ceva rădicaţii cu unu capătă dela pă-mîntă, şi-lu îmbracă cu o cămeşă femeescă, îlu încinge cu o fustă, catrinţă sau prigitore, şi îlu îmbrobode, dacă aceea, căreia voesce să-î facă pe ursită, e nevastă, cu o mâneştergură şi cu fesu pe de desubt, iar dacă e fată îlu îmbrobode cu unu tulpanu, în scurţii disă îlu împodobesce cu tote vestmintele pe cari le întrebuinţeză femeile şi fetele spre îmbrăcare.
   După ce a îmbrăcaţii butuculu în chipulu cum s’a arătată, îlu legă de jurii împrejură cu o aţă, bate apoi peste cămeşa de pe dîn-sulă unulă saă şi maî multe cercuri de lemnă saă, dacă are la îndemână, şi de feru, pre cari le întăresce şi înţepenesce apoi din tote părţile cu pene de lemnă anume ca să nu potă căde de pe dînsulă.
   Alte femei reutăciose, din contră, ducendu-se în pădure, maî alesă pe la Sân-Georgiă, legă o sumă de copaci saă şi crengi verdî, cu felurite aţe, şi după aceea, bătendă pene de lemnă într’înşiî, clică:
           Cum se legă copacîulu cu aceste aţe Şi se bate de jură împrejură cu pene,
                                              Aşa să fie şi N. încurcată . Şi legată,
                     Să nu se potă Mărita după N.
                     Iar N. să nu potă Luâ altă fată,
                     Afară de mine!
   Saă, dacă se face în numele alteia:
                     Afară de N, N.
www.digibuc.ro
136
S, FL. MARIANC
   Altele se ducă în pădure, caută o tişitură sau o trupină maî grosă şi maî înaltă, o îmbracă ca pre o fată sau nevastă, apoi începu a bate într’însa cuie sau pene de lemnă orî şi fuse, de regulă şepte la numerii, dicendă la fie-care batere:
                     Cum întră fusele In vîrvulu trupinei,
                     Aşa să între gîunghîurile Şi aculu morţii In N. cea urîtă,
                     Căreîa-î făcu pe ursită!
   Baterea cuieloră, peneloru sau a fuseloru în tişitură şi cercuirea butucului cu cercuri, însemnă ca aşă s’o înţepenescă junghiurile pe aceea, care a fostă sorocită să moră.
   Fâcendu-se acestea, se elice şi se crede că aceea sau acela, căruia i s’a făcută pe ursită, îndată cade la zăcare şi nu multă după aceea pote chiar să şi moră în cele maî crâncene durerî, dacă nu se află cine-va care să-î desfacă, saă dacă nu se nimeresc-o cine-va, care celă puţină să taie cercurile de pe butucă şi să rupă cuiele înfipte în tişitură saă trupină.
   Dreptă aceea bărbatulă saă femeea, care crede că i-a făcută cine-va pe ursită şi din causa acesta s’a bolnăvită aşă de tare, se duce, dacă maî pote, la ună butucă saă tumurugă putregăiosă şi prinde a trage câte ună cepă dintr’însulă, rostindă în acelaşî timpă versurile desfacerii de maî sus.
   Neputendă celă ursită să se ducă singură, atuncî, după cum mi-a spusă o româncă din Vatra-Dorneî, care mi-a dictată desfacerea acesta, e bine să se ducă altă cine-va în loculă luî şi să desfacă acela pentru dinsulă.
                                                     *
www.digibuc.ro
VRĂJI, FARMECE ŞI DESFACERI
137
                   Intorcerea ursitei.
     IIo! Căpitane,
     Antone!
Ce-aî venită, ce câţi?
Cine te-o trimăsă? înapoi să mi te’ntorci Pe capulii cui te-o trimesu! Că tu te-ai grăbită Şî-aî venită Cu 99 de plăîeşî,
Cu 99 feciori viteji,
     Răi şi mânioşi,
     Tare fioroşi,
     Grozavi Şi nemilostivi,
                                            Cu apa Iordanului Nespălaţi
Şi cu botezulă Domnului Nebotezaţi,
Cu mirulă nemiruiţî,
Cu pecetea nepecetluiţi,
In numele Domnului Nenumiţi ;
     Şî-aî venită la N.
     Şi-lă năcăjesc!,
     Şi-lă chinuesci,
     Şi-lă trudesci,
     Şi-lă muncesc!
     Prin piele,
     Pe sub piele,
     Prin peliţă,
     Pe sub peliţă,
     Prin carne,
     Pe sub carne,
     Prin ciolane,
     Pe sub ciolane,
     Prin măduvă,
     Pe sub măduvă.
     Să ieşi, să ieşi,
Cu toţi cei 99 de plăîeşî,
Şi să mi te depărtezi!
Că tu de nu me-î ascultă Şi de nu mi te-I depărta,
Maicii Domnului m’oiă rugă,
Şi tu înapoi te-î înturnâ,
     Şi totă truda ta De geaba că ţî-a sta,
       Că ai tăi Plăîeşî răi,
       Mânioşi,
       Fioroşi,
       Grozavi Şi nemilostivi,
     Cu apa Iordanului Nu-să spălaţi Şi cu botezulă Domnului Nu-să botezaţi,
     Cu mirulă nu-să miruiţî,
     Cu pecetea nu-să pecetluiţi, In numele Domnului Nu-să numiţi!
Şi eă iarăşi oîă stâ Maicii Domnului m’oîă rugă Şi Maica Domnului v’a mână Pre sfinţii archangelî Mihailă Şi Gavrilă
Cu 99 de cete de ângerî Buni, blâncjî şi vrednici,
       Şi puternici,
       Isteţi
       Şi ’nţelepţî,
       V oîoşî,
www.digibuc.ro
138
S. FL. MARIANtt
       Frumoşi Şi miloşi,
Cu apa Iordanului Spălaţi
Şi cu botezulii Domnului Botezaţi,
Cu mirulu miruiţi,
Cu pecetea pecetluiţi,
In numele Domnului Numiţi.
Şî-aceîa oră veni asupra ta Şi la gonă te-oru luâ,
Şi-oru goni unulii pe trel-cţecî, Trei pe nouă-cţecl De ai tăi Plaieşi rei.
     Şi mi î-orii luâ Şi i-orii alungă Prin nouri,
     Pe sub nouri,
     Prin văsduhă,
     Pe sub vesduhu,
     Prin mare,
     Pe sub mare,
     Unulă pe treî-cjecî,
     Trei pe nouă-cţecî,
     Şi i-oru face colbă,
     Cenuşă şi pravu,
     N. să rămâe curatfi Şi luminată,
Ca de Dumnezeii sfîntulu dată,
Ca argintulu strecurată,
Ca aurulă de curată,
Ca sorele pe senină,
                                                                              Să nu rămâe ’n elă bolă Giunghiă şî-ameţelă,
     Ură
     Şi pocitură,
Săgetă şi faptă reă In totă trupulă săă,
Nici câtă îi ună grăunte de macă In 44 de părţi despicată,
In mare aruncată.
Să peră cum pere Stupitulă în cărare Şi bruma de sore.
Desfacerea dela mine Leculă dela Dumnecjeă !
                                       Observaţiuni.
    Desfacerea acesta, care se întrebuinţeză şi ca descântecii de pocitură, mi-a comunicat’o d-lu Pancraţiu Prelipcenu, înveţătoru supe-rioru în Şcheia, căruia i-a dictat’o tatălu seu Toderu Prelipcenu, agricultorii din Satulu-mare, comună în districtului Rădăuţuluî.
    Dacă vre-unel neveste sau fete, bărbaţii saii feciorii i s’a făcută de cine-va pe ursită, sau dacă a fostu de cine-va pocită şi din causa acesta s’a bolnăvită, ori dacă o personă e cuprinsă de vre-o altă bolă necunoscută, atunci se întrebuinţeză desfacerea sau descânte-culti acesta, care, după credinţa poporului, e folositorii pentru orice bolă, în deosebi însă pentru cel despre cari se presupune că le-ar fi făcută cine-va pe ursită.
www.digibuc.ro
VRÂJÎ, FARMECE ŞI DESFACERI
139
   Fărmecătorulu sau fărmecătorea, descântătorulu sau descântătorea rostesce de trei ori versurile acestei desfaceri asupra celui bolnavii, şi după fie-care rostire stupesce în crucişii jos în aproprierea celui bolnavii.
                                           *
                                Intorcerea aruncâtureî.
S’a luaţii N. de-acasă De după masă,
Mândră şi frumosă Rumenă şi voîosă,
La valea de mirii Cu ţermura (1) de vinii Şi cu prundu De grâu mărunţii.
Ca să se spele,
Să se limpadă, (2)
Să se curată (3)
De tote aruncăturile, De tote făcăturile,
De totă faptulă,
De totu ţipatulă,
     De gară,
     De strigare,
     De cârşcare, (4)
     De urgie De mânie,
     De năpaste,
     De vorbe slabe, De tote aruncăturile, De tote glunghîurile, De tote săgeţile,
De tote răutăţile;
     Să se spele,
     Să se limpadă,
     Să se curată,
     Să rămâe curată
    Şi luminată
Cum e de Dumnedeu lăsată
Şi de popa botezată.
    N. a gândiţii,
    A socotită,
Că nime’n lume n’o vede.
Nime’n lume n’o aude.
    Dar a veclut’o Şî-a auilit’o Maica Domnului Din porta ceriului;
    Şi cum a amlit’o,
    Cum a văcjut’o,
    Pe scară de argintă S’a scoborîtă,
Pe scaună de aură a şezută, Mândru o a întrebată Şi l-a cuvîntată:
    —■ N. unde te-aî luată, Unde-aî apucată De-acasă De după masă,
    Mândră şi frumosă, Rumănă şi voîosă ?
    — Of! Maică curată, Maică precurată!
    M'am luată de-acasă De după masă Mândră şi frumosă, Rumenă şi voîosă,
www.digibuc.ro
140
S. FL. MARIANft
     Pe calea drăgăstosă,
Să me ducii la valea de mirii Ou ţermura de vinii Şi cu prundii De grâu măruntă,
     Să me spălă,
     Să me limpădă,
     Să me curăţă De tote aruncăturile,
     De tote făcăturile,
     De totă faptulă,
     De totu ţipatulă,
     De gară,
     De strigare,
     De cârşcare,
     De urgie,
     De mânie,
     De năpaste
Şi de tote vorbele cele slabe, De tote aruncăturile,
De tote făcăturile,
De tote gîunghîurile,
De tote săgeţile,
De tote răutăţile;
     Să mă spăl ii,
     Să me curătu,
     Să mă limpedu,
     Să românii curată Şi luminată
Cum sunt de D-(Jeă lăsată Şi de popa botezată!
     — N. stăî, nu te duce . La valea de mirii Cu ţermura de vinii Şi cu prundu De grâu măruntă,
     Că valea de miră Cu ţermura de vinii Şi cu prundii De grâu măruntă
     E de D-(Jeă dată Si lăsată.
Eă de mâna drcptă te-oîă luâ,
In fântâna lui Iordană te-oîă băgă, Mândru te-oîă scălda,
Frumosă te-oîă spăla De aruncătură,
     De făcătură,
     De totă faptulă,
     De totu ţipatulă,
     De tote gîunghîurile,
     De tote săgeţile,
     De tote răutăţile;
     Te-oiă scălda,
     Te-oiă spălă De gară,
     De strigare,
     De cârşcare,
     De urgie,
     De mânie,
     De năpaste,
De vorbele cele slabe;
     Te-oiă scălda,
     Te-oiă spăla,
     Te-oiă curăţ:,
     Şi te-oiă limpezi,
     Să rămâî curată Şi luminată,
Cum escî de D-(Jeă lăsată Şi de popa botezată;
Cu cămeşă de cinste te-oiă îmbrăcă, Cu cisme de cinste te-oiă încălţâ,
Cu brâă de cinste te-oîă încinge, Bucîumă de aură îndată ţi-oîă pune, Trîmbiţă de-argintă în mână ţî-oîă da, Cu bucîumulă îi buciumă,
Cu trîmbiţă îî trîmbiţă,
De-a lungulă satului te-î luă,
     Câte crăese,
     Câte ’mpărătese,
www.digibuc.ro
vrSjî, farmece şi desfaceri
141
Copil în scălduşe (5) î-oru lăsă, La terestră oru alergă,
Ceea pe ceea s’orîi întrebă:
Că-Î N. cea Iubită, Cu miere ’ndulcită, Şi poftită Şi numită,
De cinste,
De bune cuvinte,
Ce crăesă, .
Ce ’mpărătesă?
Că nu-I crăesă Nicî împerătesă,
Că-Î N. cea frumosă, Dintre tote fetele Şi nevestele Cea mal alesă;
La totu norodulîi înainte-î; Numită Şi poftită Cu cuvinte bune,
                                             Cu păhare pline !
                                             Obser vciţiunl.
    Fărmecătoroa, o româncă din Yatrâ-Dorneî, care mi-a dictată desfacerea sau farmeculă acesta, mi-a spusă că elu e de mare folosu, maî cu semă pentru acele fete sau neveste tinere, despre cari se presupune că cutare vrăjitore le-ar fi aruncată ceva în cale şi din causa acesta nu numai că s’aă bolnăvită, dar li s’a luată încă şi din frumuseţe şi din dragoste.
    Fărmecătorea aduce maî întâi apă curată şi neîncepută într’ună vasă noă, şi cum ajunge cu dînsa acasă, o pune cu vasă cu totă pe masă. După acesta, punendă busuiocii şi argintit în vasulă cu apă şi umblândă cu degetele printr’însulă, începe a rosti versurile ce s'aă reprodusă maî sus. Iar după ce a sfîrşită de rostită versurile, spală cu apa fărmecată pre cea bolnavă pe capă şi pe la tote închieturile, şi dacă maî remâne apă, o aruncă pe casă.
    Prin recitarea versuriloră acestora şi prin spălarea cu apa descântată, cugetă bolnava nu numaî că se însănetoşeză, ci încă că devine maî plăcută şi maî frumosă de cum a fostă maî înainte, şi că ceî ce aă urît’o începă iarăşî a o îndrăgi şi iubi.
                                             Note.
    (1)  ŢSrmură, în locii de fermii, e usitatu maî cu soma în descântece şi farmece.
www.digibuc.ro
142
S. FL. MARIANO
    (2)   Limpadă, în locă de limp>edescă, e unu provincialismă, întrebuinţată asemenea maî multă în descântece, farmece şi desfaceri, iar în vorba de tote cjilele se aude maî rară.
    (3) Curată, în locii de curăţescă, în forma acesta se aude adese-orî şi în vorba de tote dilele.
    (4)   Cărşcare dela a cârmea,, a. strînge măselele şi dinţii la ună locu, ca aceştia să producă unii sunetă. In unele locuri din Bucovina se întrebu-inţeză maî deşii crâşcare dela a cruşcu,
    (o)   Apa în care se scaldă copiii cel mici, se numesce în unele părţi ale Bucovinei scăldnşă sau scălduşcă, iară în alte părţi scăldătâre. Celti maî răspândiţii cuvîntii este însă celii din urmă.
                                                     *
                                               De făceturâ.
     Sinecatu-m’am,
     Mânecatu-m’am
     Desdemineţă,
     Sculatu-m’am Şi purcesu-am Pe cale,
     Pe cărare,
     Şi m’am duşii, m’am dusă Până ce-am ajunsă La mărulă celii albii,
     Cu totului albii,
     Cu trupina albă Şi cu coja albă,
     Cu crengile albe,
     Cu frunzele albe,
     Cu florile albe,
     Cu merele albe,
     Cu totele albe.
Acolo eraii adunaţi Strigoi şi strigoîce,
Moroi şi moroîce,
Smeî şi smeoîce,
Tricolicî şi tricolice.
Numai Irodianca nu eră, Numai ea singură lipsiâ.
Dară a veniţii şi ea;
Şi cum a veniţii In cale că m’a opriţii,
De picîore m’a împiedicaţii, De mână m’a luaţii,
In şanţii m’a prăvălită,
Cu spini m’a acoperită.
Eă am prinsă a mă cânta,
     A mă văerâ Şî-a mă văetâ,
Şi din gură a striga:
— Aşteptă, Irodiancă, aşteptă, Şi’napoî te înderaptâ, (1)
Că de nu ti’ndărăptâ Cuţită în mâni că ţî-oiă da, Cereală (2) roş’oîă luâ,
Peste mijlocă te-olă legă, Şi’ndată mi te-olă mâna Pe capulă cui te-o trimisă!
Şi multe altele-am maî clisă Dar nime nu m’o văcjută,
www.digibuc.ro
VRĂJÎ, FARMECE ŞI DESFACERI
143
Nime nu m’o audiţii,
Numai Maica Domnului Sus din porta ceriului.
Şi ea cum m’o autjitu La mine s’o repedită Şi din gură mî-o vorbiţii:
—  N. de ce te văerezî,
De ce mi te căinezi?
—   Da cum nu m’oiii văeră,
Şi cum nu rn’oiii văetâ,
      Că m’am sinecată,
      M’am mânecată Desdemineţă,
      M’am sculată Şî-am purcesă Pe cale,
      Pe cărare,
      Şi m’am dusă, m’am dusă Până ce-am ajunsă La merulă celă albă,
      Cu totului albă,
      Cu trupina albă Şi cu coja albă,
      Cu crengele albe,
      Cu frunzele albe,
      Cu florile albe,
      Cu merele albe,
      Cu totele albe;
Acolo eraă adunaţi Strigoi şi strigoîce,
Moroi şi moroîce,
Smeî şi smeoîce,
Pricolici şi tricolice,
Toţi eraă adunaţi,
Numai Irodianca nu era, Numai ea singură lipsîâ;
Dară a venită şi ea;
    ' Şi cum a venită,
In cale că m’a oprită,
De picîore m’a ’mpîedicată, De mână m’a luată,
In şanţă m’a prăvălită,
Cu spini m'a acoperită!
—Taci N. nu te văerâ,
Nu mi te mal văetâ,
Din gură nu mal strigă,
Că eă mi ţî-olă ajută,
Din pată că te-oîă rădică,
Şi cum al fostă mal nainte 11 fi şi de acu ’nainte, Sănetosă Şi voîosă,
Că te-oîă însănătoşâ,
Şi tu-I rămânea •
     Curată,
     Luminată,
Ca argintulă strecurată,
Ca aurulă de curată,
Ca sorele de luminată,
Ca sorele pe senină,
Ca mă-ta când te-a născută. Răulă şi faptulă să peră, Făcătura să răsperă Cum pere spuma pe mare, Stupitulă în cărare Şi bruma de sore!
Nu rămână bolă şi reă In totă trupulă tăă,
Nici câtă ună firă de macă In 44 despicată Şi’n mare aruncată!
                                      Observaţimti.
                             Desfacerea acesta, dictată de Toderu Prelipcenîi, agricultorii în
www.digibuc.ro
144
S, FL, MARIANC
  Satulu-mare, districtulu Rădăutuluî, si comunicată de d-lu Pancratiu Prelipcenu, se repeţesce de trei ori şi se suflă dela bolnavă stupindu peste umărulu stângii alţi acestuia,
                                               Note.
    (1) A se inderepta = a se întorce îndăreptă,
    (2)   Cereală se numesce în Bucovina unii sacii mică de pesce, care are formă patrunghiulară şi care e prinsă încrucişă de cornurî cu două arcuri de nuele,
    Cereală se mai numesce încă şi o jirebie de tortă, cu care se cercă colo-rea cea roşie ce-o facă femeile spre a colora diferite scule,
    Sub cereala din desfacerea de faţă se înţelege cereala din urmă.
    Cu cereala de prinsă pesce se afumă omenii de friguri, iar cereala de torsă se întrebuinţeză la diferite descântece şi desfaceri,
                                                 *
                                      Desfacerea fâcetureî.
     M’am mânecată,
     M’am sinecată,
De-astă demineţă m’am sculată,
Cofiţă de brăduţă în mâni am luată, Pe drumulă lui Traiană Am plecată,
     La fântâna lui Iordană Am alergată,
     Totă oftândă Şi suspinândă          '
     Să me spălă,
     Să me curăţescă,
     Să me limpedescă De ură,
     I)e făcătură,
     De casă,
     De masă,
     De vecini,
     De străini,
     De duşmani,
     De tirani,
     De faptă Şi de dată,
Să se ducă pe capulă cui mi-o dată. Nime nu m’o veţlută,
Nime nu m’o aurită,
Numai Maica Domnului Sus din porta ceriului;
Numai ea că m’o văzută,
Numai ea că m’o aurită Şi din gură mi-o vorbită:
—   Unde te duci N. oftândă,
Unde mergi tu suspinândă?
—   Ia mă ducă şi eă
Pe drumulă lui Traiană,
La fântâna lui Iordană,
www.digibuc.ro
vrăjT, FARMECE ŞI DESFACERI
145
     Să, mă spălă,
     Să mă curăţescă,
     Să mă limpecjescă De ură,
     De făcătură,
     De casă,
     De masă,
     De vecini,
     De străini,
     De duşmani,
     De tirani,
     De faptă Şi de dată
Să se ducă pe capulă cui ml-o dată!
     —   Taci N. nu ofta,
     Nu mal suspina,
Că eă de tote te-oiă spălă Pe părăă le-oîă aruncă . . .
Mâna dreptă ţî-oîă luă,
Buciumă de aură că ţî-oîă dă Mâna stângă ţî-oîă luă,
Trîmbiţă de aură ţî-oîă dă; Bucîumulă a buciumă,
Trîmbiţă a trîmbiţă,
Totă lumea s’a sculă Şi spre tine a alergă Cu cuşmele ’n mâne,
Cu păhare pline,
Şî-alergândă a întrebă Şi din gura cuvîntă:
     —   Ce domnă,
     Ce cuconă?
     Ce ’mpărătesă,
     Ce hătmăncsă'?
     —   Că nu-î domnă,
     Nici cuconă!
     Nu-î împărătesă,
     Nici hătmănesă!
     Că-Î N. cea frumosă,
     Cu luna ’n pîeptă
     Analele A. R. — Tom. A'V. — Memoriile Secţ. Literare.
     Cu sorele ’n faţă,
La lume, la norodă cu dulccţă, Ca sân-sore Când răsare,
Şi ca luna când depune,
Să fie dragă la orî-cine!
De mâna dreptă mî-o luaţi,
La cinste, la dragoste-o purtaţi! Iar tu ură Şi făcătură De casă,
     De masă,
     De vecini,
     De străini,
     De duşmani De tirani,
     Şi tu faptă,
     Şi tu dată Ieşiţi,
     P eriţl
Din vederile ochiloră,
Din auţlulă urechiloră,
Din faţa obrazului,
Din sgârcîulă nasului,
     Din pîeptă,
     De sub pîeptă,
     Din inimă,
     De sub inimă,
     Din maţe,
     De sub maţe,
Din tote cîolănelele,
Din tote ’ncheîeturelele!
     N. să rămâe curată Şi luminată,
Ca argintulă celă curată,
Ca aurulă strecurată,
Ca mă-sa când o făcut’o In (,liua ’n care-o născut’o,
Ca ţîţa prunciloră,
Ca laptele junciloră,
                                                                                                          1 o
www.digibuc.ro
S. FL. MARIAnC
14ci
Ca tămâia popiloră,
Ca vinulă domniloră, Ca piperlulă Greciloră, Ca sarea berbeciloră. Cum nu pote popa’ntrâ In sărbători, Dumineca,
In biserică fără vină,
     Fără prescure Şi lără tămâe,
Aşa să nu potă nici flăcăii (Sau fetele)
     Fără de mine!
                                        Observaţiuni.
    Desfacerea acesta mi-a dictat’o Maria Lăcătuşii din Calafindescî, satu în districtulu Şiretului.
    Fata, care voesce să fie iubită, se scolă într’o Duminecă des-de-mineţă, până ce nu se scolă încă nime, şi ducendu-se la unu părîfi începe a se speld într’însulu, rostindu în acelaşi timpu cuvintele de mai sus.
    Dacă în vre-o casă e traiu reu, atunci gospodina casei respective, sculându-se des-demineţă şi luându o bucată de mămăligă în mână, se duce asemenea, ca şi fata care voesce să fie iubită, la unu pă-rîu, şi spelându-se rostesce şi ea cuvintele de mai sus, în speranţă că bărbatulu el de aici înainte va iubi-o şi orî-ce neînţelegere şi certă va dispare din casă
                                            *
                                  Intorcerea făcetureî.
M’am sinecatu, M’am mânecată Pe cale,
      Pe cărare. M’am pornită Şi m’am întîlnită C'c căţea linsă, Prelinsă,
Cu gura căscată, Cu limba ’nbălată.
— Unde-apucI,
     Unde te duci, Tu căţea linsă, Prelinsă,
Cu gura căscată,
Cu limba ’nbălată ? — Că eă apucă Şi me ducă Unde oîă găsi, Unde-olă nimeri
www.digibuc.ro
VRÂJÎ, FARMECE ŞI DESFACERI
147
     Casă cu ură Şi cu făcătură,
     Şi cu scârbe rele,
     Şi cu valuri grele !
                                              — Tu căţea linsă, Prelinsă,
                                        Tu scii de tote aduseturile,
De tote făcăturile,
De tote pusăturile,
Din talpa casei Până ’n vîrvulă casei,
Din vîrvulti casei Până ’n talpa casei.
Tote făcăturile,
Tote pusăturile,
Tote adusăturile Te grăbesce şi le-adună Şi le ie’n gură
Şi te du la cea haită de câne, Care are ură pe mine,
Care mi-a .făcuţii,
Şi le dă pe capulă ei.
     Te silesce
Şi pe uşă le vîresce;
                                         De nu pe uşă, pe ferestă;
                                         De nu-i încăpe pe ferestă,
Prin vîrvulu casei;
Şi le pune’n salăriţa cu sare, In blidulă cu mâncare,
In patulii cu culcare,
In bucăţica cu îmbucătură,
In lingura cu sorbitură.
     Te silesce
Şi maţele-I sboresce (1).
De-să dela nevastă cu casă,
In faţă le şiclesce (2),
In năframă le ’nvălesce ; De-su dela văduvă grasă In faţă le şiclesce,
In ştergariă le’nvălesce ;
De-su dela fată,
In cosiţă le’nvălesce Şi’n faţă le şiclesce;
De-su dela bărbaţii In faţă le şiclesce,
In pălărie le’nvălesce.
Eu să rămânii vişinii înflorită De la munte coborîtă Şi spre sore răsărită,
Cu vină roşu stropită,
Cu miere îndulcită,
De toţi îndrăgită;
Da ea (3), cloşniţă (4) spurcată, Sub gardă aruncată,
Mătură părăsită Pe uliţă asvîrlită,
De toţi porcii guzuita, (5)
De totă lumea urîtă !
                                        Observaţiunî.
    Desfacerea acesta mi-a trimis’o amiculii meu d-lii V. Turlurenu, iar d-sale i-a dictat’o o româncă din satulu Pâtrăuţu de lângă oraşulii Suceva.
    Fata, care crede că altă fată sau nevastă sau şi altulu cine-va
  i-ar fi făcutu ca să nu fie iubită şi jucată de feciori, voindu a întorce acestă făcătură pe capulii aceluia care i-a făcut’o, aduce
www.digibuc.ro
S. PL. MARIAtjft
I4d
  într’o di de fruptu apă neîncepută, şi punendu într’însa busuiocii, o descântă, rostindu versurile de mai sus, iar după acesta se spală pe obrazu, şi apa ce mai remâne o aruncă într’unu locu curatu.
    Unu fragmentă alu desfacerii acesteia, culeşii din Sân-Georgiîi în Transilvania, se începe în următorulu modă :
                       Covăţea, covăţea!
                       Tu eşti mare căţea.
                       Eu te-am ţinută Covăţea curată,
                       Tu eşti căţea turbată,
                       Cu coda rădicată,
                       Cu gura căscată . . .
                                                Note.
    (1)   Verbulă acesta a sborl nu l’am audită până acuma nici odată; pote că este prescurtată din sborp, sau pote că e unu archaismă vechiă compusă din ex şi bort.
    (2)   Verbulă şiclt e usitată atâtu în unele părţi ale Bucovinei, câtă şi ale Transilvaniei. In Bucovina se întrebuinţeză mai multă cu privire la peră: se şiclesce perulă, adecă se face lipiciosă şi greţosu.
    (3)   Aici se înţelege femeea, care a făcută fetei ca să nu fie iubită şi jucată de feciori.
    (4)   Sub cuvîntulă cloşniţă se înţelege cuibulă sau pătululă în care clo-cescă cloşcele.
    (5)   Verbulă a guzu'i, în locă de a rînut, a scurma, mi-a fostă până acum cu totulă necunoscută.
                                           *
                                    SpeJarea urei.
    Bună demineţa, tântâniţă Mândră şi frumosă!
— Mulţămescu dumitale,
Jupânesă Iordănesă!
Dar ce-ai venită cu jupânulă Iordană
Aşâ de mândru şi frumosă?
— Dragă fântâniţă Mândră şi frumosă!
Eă n’am venită nici să te beu Nici să te mănâncă,
www.digibuc.ro
149
vrAjî, farmece ŞI DESFACERI
Cî-am veniţii ca să mă bagi în tine Şi să mă speli pre mine De ură,
     De gură Şi de făcătură,
     De dată,
     De faptă Şi de aruncată,
     De crâşcare,
     De făcare
Şi de urîtulă celă mal mare;
Să mă speli, să mă curăţescî,
Cum spală apele curgătore Şi mergătore Tote malurile Şi tote petrile Şi tote rădăcinile;
Să mă speli şi să mă faci Cum maica m’a făcută,
     Să rămână curată Şi luminată,
Cum sunt dela Dumnecjleă lăsată ;
Să mă speli şi să mă ’mbracl Cu cămeşă de drăgostele,
Cu clobote de săftiele,
Şi să mă scoţi afară pe disdelc;
Să m’alegi dintre tote cele-lalte fete, Cum se alege păunulă din pene Şi busuîoculă din buruiene;
Iar cele-lalte fete să şecjă
Pe lângă garduri sbîrlite,
Ca nisce tânjele pîrlite.
Eă să fiă în totă loculă mal nainte, Eă să fiă ori şi unde maî sus, Cuvîntulă meă să fie maî pe sus Dintre toţi cel ce voră fi cu mine. Să fiă dragă ca sfîntulă sore Demineţa când răsare!...
   Yine-ună jurată c’o jurătoîe,
Ună vornică c’o vorniciţă,
Ună vătavă c'o vătăjiţă,
Ună boerîă c’o boeriţă,
Ună preotă c'o preotesă,
Ună împărată c’o ’mpărătesă.
Nu-I jurată cu jurătoîe,
Nici vornică cu vorniciţă,
Nici vătavă cu vătăjiţă,
Nici boeriă cu boeriţă,
Nici preotă cu preotesă,
Nici împărată cu ’mpărătesă,
Că-î N. a lui N. cea frumosă,
Că-î N.. cea maî frumosă,
Maî mândră şi maî alesă Dintre tote fetele Şi tote nevestele.
Totă lumea peste gardă s’a uită Şi la mine-a căută.
Iar’ la Domni când voiă întră Cunună de aură în capă mî-a pică!
                                       Observafiimi.
    Uinca a Mielului Capra, ţigancă din sătulă Stupea, care mi-a dictată desfacerea acesta, când face unei fete pe dragoste, desface şi farmecă în următorulă modă :•
    Se duce des-demineţă, până nu resare sorcle, la o fântână, şi luândă c’ună vasă apă dintr’însa, rostesce versurile desfacerii acesteia,
www.digibuc.ro
150
S. FL. MARIANtt
  şi apoi se întorce cu apa acasă. Apa acesta neîncepută trebue să fio forte curată, şi fărmecătorea, care o aduce, trebue să o aducă cu cea maî mare curăţenie, să nu se spurce de felu pe drumă, ci să mergă şi să vină smerită şi cu capulă plecată spre pămîntă. Asemenea caută fărmecătorea ca, atâtă când se duce după apă, câtă şi când se întorce îndărăptă, să nu se uite de felu înapoi, nici să vorbescă cu cine-va, căci cum se va uitâ înapoi sau va vorbi cu cine-va, totă farmeculu n’are apoi nici unu efectă.
    După ce a sosită acasă, spală cu apa adusă pe fata care-şi face pe dragoste, atâtă pe obrază câtă şi pe trupă, însă nu în jos ca de altă dată, ci în sus spre creştetulă capului, rostindă în acelaşi timpă de trei orî după olaltă versurile citate. Iar după ce a gă-tit’o de spălată, apa ce a maî rămasă o aruncă într’ună locă curată, unde nu umblă nimeni.
    După acesta iea puţină miere, şi rostindă şi asupra acesteia versurile desfacerii, o descântă şi pe acesta. Cu acea miere fărmecată unge apoi fata pe feciorulă pe care îlă iubesce şi pe care îlă do-resce ea ca să-î fie bărbată.
    Se maî face desfacerea acesta încă şi în următorulă modă :
    Fărmecătorea iea maî întâî şi întâî ţernă din urma piciorului dreptă ală unui cală şi ducend’o acasă, o pune într’o ulcică cu apă neîncepută, saă şi cu rachiă, ca să ferbă. In timpulă ferberiî şi a rostiriî de treî orî după olaltă a desfaceriî, fărmecătorea caută ca ulcica să fie legată la gură cu o aţă. Cu o parte din apă saă din rachiă, amestecată cu ţernă şi fărmecată, spală apoî fata pe feciorulă saă bărbatulă pe care doresce să-lă aibă de soţă, iar o parte maî mică i-o dă de băută.
    E de însemnată încă şi aceea, că fata saă fărmecătorea, care este anume plătită să întorcă şi să farmece pentru dînsa, trebue să le facă tote acestea pe nesciute, ca feciorulă să nu pricepă de locă, căcî cum va prinde de veste şi se va pricepe ce se lucră cu dînsulă, nu numai că farmeculă nu se prinde, dar pote încă să dea şi peste alte neplăcerî, şi atuncî totă munca e în zadară.
    După ce în modulă arătată, Va unsti cu miere şi i-a dată să bea din
www.digibuc.ro
vrXjî, farmece şi desfaceri
151
  beutura fărmecată, din minutulu acela feciorul u, Căruia i s’au făcuţii tote acestea, se dice că umblă mortu după fata care i-a făcuţii. Şi de ar fi fata câtu de urîtă şi de slută, elu după nimene nu se bate aşa de tare ca după dînsa.
    încă o lămurire.
    Românii din Bucovina au datină de a pune pe lângă fântânile loru unu felii de îngrăditură pătrată, făcută şi încheiată din 12—14 bârnişore cioplite, cu puţinii ceva mai lungi de cum ţine zidulu fântâniloru. Acestă îngrăditură se numesce disdele.
    Tineretulu românii din Bucovina îndătineză mai tot-deauna şi maî alesu vara de a jucâ afară, într’unii locu deschisu. Fetele cari nu jocă stau cam de comunii sub umbra unoru sălcii sau alţi arbori, sau în apropierea unui gardu, şi de acolo privescu apoi la jocii, până ce una sau alta dintre dînsele e chemată să joce. Iar fetele ce nu sunt luate la jocu staii locului, privindu cum jocă alţii, până Ia unu timpii, şi apoi urîndu-li-se de atâta privire şi stare de geaba, se ducii pe acasă. Deci prin versurile:
                       Iar cele-lalte fete să şerjă Pe lângă garduri sbîrlite,
                       Ca nisce tânjele pârlite,
  doresce fârmecătorea ca tote cele-lalte fete să nu fie nici când luate la jocu, ci să stea pe lângă garduri şi să privescă cum va jucâ şi va petrece numai ea singură.
                                                  *
                                        De eşilu din ură.
—   Bună demincţa, vidră de baltă!
—   Mulţămescu dumitale, mândră fată! Da ce-mi <JLci mie vidră de baltă?
     — Cum nu ţî-oiu ţlice Şi cum n’oiu veni Ţie a me jelui?
     Că eu m’am aflaţii Când am sinecatu Şi am mânecată Din dosu închinată, In faţă băligată,
     De ură ’ncărcată,
www.digibuc.ro
152
S. FL. MARIANO
     De ura fecioriloru,
     Şi a feteior u,
     Şi a satului,
     Şi de-aceea am veniţii Ca să mă speli,
     Să mă limpedesci,
     Să mă curăţesci De ură,
     De făcătură,
     De daţii,
     De faptii,
     De cârşcare,
     De făcare,
     De urîtulii celii mai mare; Să mă speli,
     Să mă curăţesci,
     Să mă limpeqlescî,
     Să rămână curată Şi luminată,
     Ca ţîţa pruncilorii,
     Ca laptele junceloru,
     Ca tămâia popilorti,
     Ca vinulii Domnilorii;
     Să mă curăţesci Ca piperiulii Creciloru,
     Ca sarea berbecilorii.
     Cum nu pote popa In biserică întră Şi de slujbă’ a se-apucâ Fără vinii, fără tămâe Şi fără de prescure,
     Aşa să nu potă Flăcăii fără de mine!
     Să mă speli, să mă curăţesci Şi să mă limpecţescî,
     Că eu mă plângeamu Şi mă ofelîamu,
     Nime’n lume nu mă audia,
     Nime nu mă vedea.
     Numai Maica Domnului Din porta ceriului.
     Şi ea când audia Milă i se făcea,
     Jos pe scară De ceră Se scoboriâ,
Şi din gur’aşa vorbiâ:
     — Ce plângi N.
     Ce te tânguescî,
     Ce te isbescî,
     Ce te ofîlescî?
Că eu mai frumosă purta-te-oîii,
De mâna dreptă lua-te-oiii,
Pe părăii în sus duce te-oiii,
In volbură cu miru svîrli-te-oîu,
Cu mirii mirui-te-oiu,
Cu aghîasmă de cea mare stropi-te-oiii, Cu miere îndulci -te-oiii. •
Câţi feciori cu tine s’oru întîlni Ca de miere s’oru îndulci,
Ca de sore s’oru încălrţi,
Alta nu li-a trebui!
                                       Observaţiunl
    Desfacerea sau farmeculă acesta mi l’a dictată Ilinca a Mielului Capra, ţigancă clin Stupea.
    Fata, care nu este iubită de feciori, din causă că, după credinţa ei, altă fată sau altă cine-va i-ar fi făcută anume ca să nu fie
www.digibuc.ro
VRĂJI, FARMECE .ŞI DESFACERI
153
 iubită de nimeni, se duce într’o Marţi des-demineţă, când e lună nouă, la unu părîu, şi scăldându-se într’acesta şi spelându-şî totu corpulu dela capii în jos spre piciore, rostesce versurile farmecului. Iar după ce a gătită de rostită versurile, încheie farmeculu clicendu: a să fiu mai sus de câtă toţi, vorba mea să fie mai presus decât a tuturora, eă să fiu pretutindeni mai înainte, la mine să se uite şi cei mai mari omeni!»
    Din acesta faptă cugetă fata farmazonă că feciorii începu îndată a o iubi şi a le fi maî dragă decât orî-care altă fată. Insă caută ea ca, atâtu atunci când se duce la părîu, câtă şi atunci când se scaldă şi se întorce înapoi dela părîu, să n o vadă nimene, căci cum va vede-o, farmeculu n’are nici unu efectă.
                                           *
                                  Desfacerea ureloru.
Joi de demineţă m’am sinecată Şi m’am mânecată,
La sfinta rugă m’am gătatu,
Cămeşă cu ghiviziă am îmbrăcată.
Cu fotă (1) m’am împrejurată,
In brâu de samă (2) m’am încinsă,
Cu cîobote galbene (3) m’am încălţată, Mănunchîă de husulocă în mâna dreptă Şi buciumă de aură în mâna stângă Am luată, şi m’am grăbită,
Spre sfânta biserică m’am pornită Cu căutătura gangurulul Şi cu graiulă cucului.
Când din guriţă vorblamă Taftă (4) ghivizie crolamă;
Când din guriţă căscamă Mărgăritariă albă vărsamă.
Când în mledă de cale, de cărare, M’aă întâlnită trei fârmecătore,
Trei fârmecătore îngânătore,
Pole albe mî-aă întinsă,
Calea mie mî-aă cuprinsă,
Din haine de dragoste m’aă desbrăcată In haine de urî m’aă îmbrăcată, Sânge de omă mortă în obrază mî-aă Când în biserică am întrată, [dată. Uşile s’aă închisă,
Făcliile s’aă stinsă,
Mesele s’aă strînsă,
Preoţii de cetită aă stată,
Totă lumea cu dosulă s’a înturnată. Eă tare m’am supărată,
Din biserică m’am înturnată Şi-am prinsă a me văieta,
Amară a me mişclă (5)
Cu clasă lungă până în cerlă,
Cu lacrimi până ’n pămîntă.
Nime ’n lume n’a vecţută,
Nime ’n lume n’a aucjită.
Numai Maica Domnului
www.digibuc.ro
154
S. FL. MAR1AN&
Sus din porta ceriului.
Şi ea cum a aucjită Şi pro mine m’a vărjută,
Pe scară, do auru s’a scoborîtu Şi din gură mî-a vorbiţii:
—   N. ce te văerezî,
Ce te mişelezî
Cu glas ii lungii până la ceriu,
Cu lacrimi până ’n pămîntii ?
—   Da eu cum nu m’oiii văerâ Şi cum nu m’oiii mişelâ
Cu glasii lungii până la ceriu Şi cu lacrimi până la pămîntii,
Că eii Joi demineţă m’am sinecatii Şi m’am mânecată,
La sfînta rugă m’am gătatu,
Cămeşă de ghiviziu am îmbrăcată, Cu fotă m’am împrejurată,
Cu cîobote galbene m’am încălţată,
Cu brâă de şamă m’am încinsă, Mănunchlă debusulocă în mâna dreptă) Buciumă de aură în mâna stângă Am luată, şi m’am grăbită,
La sfânta biserică m’am pornită Cu căutătura ganguruluî,
Cu gralulă cucului;
Când din guriţă vorbîamu,
Taftă ghivizie croîamu,
Când din guriţă căscamă, Mărgăritarîă albă vărsămă;
Când am fostă în mleijă de cale, l)e cale şi cărare,
M’aă întâlnită trei fărmecătore,
Trei fărmecătore îngânătore,
Pole albe mî-aă întinsă,
Mie calea mî-aă cuprinsă,
Din haine de dragoste m’aă desbrăcată, In haine de uri m’aă îmbrăcată, Sânge de omă mortă în obrază mî-aă Când în biserică am întratu [dată;
Uşile s’aă închisă,
Făcliile s’aă stînsă,
Mesele s’aă strînsă,
Preoţii de cetită aă stată,
Totă lumea cu dosulu s’a înturnatu! — Taci N. nu te văerâ,
Nu te mişelâ
Cu glasă lungă până în cerîă,
Cu lacrimi până ’n pămîntă,
Că eă de mâna dreptă luate-oîă,
Pe cărare dreptă duce-te-oîă,
Pe cărarea lui Adamă La fântâna lui Iordană,
Busdugană de aură oîă aruncă,
Cu mâna dreptă l’olă luâ,
Şi eă de urî că te-oîă spelâ Din capă până ’n grumază,
     Din grumază Până ’n umeri,
     Din umeri Până ’n mijlocu,
     Din mijlocă Pună ’n glesne,
     Din glesne Până ’n călcâe,
     Din călcâe
     Până ’n degete . . .
                                     Joi demineţă m’am sinecată Şi m’am mânecată,
La sfânta rugă m’am gătată,
Cămeşă cu ghiviziă am îmbrăcată, Cu fotă m’am împrejurată,
Cu brâă de şamă m’am încinsă,
Cu cîobote galbene m’am încălţată, Mănunchiă de busuîocă în mânadrcptă, Buciumă de aură în mâna stângă Am luată, şi m’am grăbită La sfânta biserică m’am pornită Cu căutătura ganguruluî Şi cu graiulă cucului.
www.digibuc.ro
VRĂJI, FARMECE ŞI DESFACERI
J55
Când din guriţă vorbîamă,
Tafta ghivizie croîamă,
Când din guriţă căscamu, Mărgăritarîă albă versamu.
Când în biserică am intrată Uşile sau deschisă,
Făcliile s’aă aprinsă,
Mesele s’aă întinsă,
Preoţii la slujbă au stată,          •
Toţi cu faţa la mine s’aă înturnată, Cu inimile plecate,
Cu cuşmele rădicate,
Cu mânele sărutate.
Eră eu m’am înturnată,
La sfintele icone m’am închinată. Şî-am remasă curată Şi luminată,
Cum sunt dela Dumnezeu lăsată Şi de preotulă botezată.
Şî-am remasă curată, amină,
Ca sorele în senină!
                                          Observctţiunî.
    Desfacerea acesta, dictată de Aniţa Doroşu, româncă din Mahala, satu românescu peste Prutu, nu departe de Cernăuţi, mi-a trimis’o d-lîi George Tomoiagă, cantorii bisericescu.
                                                Note.
    (1)  Fotă se numesce ună felă de p-igitore de mătase cu vîrste roşii şi galbene saă albastre şi roşii, care se purtă maî demultă forte tare de cătră româncele din Bucovina. Acum însă rară care româncă o maî portă.
    (2)  Şatnă saă şanxu e unu felă de brâă turcescă, pe care-lu purtaă maî de multă atâtu româniî câtă şi româncele.
    (3)  Datina de a purtă ciobote de săftiană galbenă există în timpulu pre-sentă numaî în unele sate din ţinutulă Cernăuţuluî. Maî demultă însă se purtau ciobote galbene şi în cele-lalte părţî ale Bucovinei.
    (4)  Cuvîntulu tafta provine adese-orî în poesia poporală, şi maî cu stimă în oraţiile saă urările ce se ţină la nunţî. Elă însemnă ună fel iu de materie de mătase.
    (5)  Verbulu mişela saă mnişelă provine forte desu în descântece şi farmece şi însemnă a lamenta.
                                                      *
www.digibuc.ro
156,
S. FL. MARIANtt
                                          De faptu.
     S’o sinecată,
     S’o mânecată
N. la sfânta cŢ de astăzi
     Să cineze,
     S’ospeteze.
Dar’ nici n’o cinată,
Nici n’o ospătată,
Că elă are mare faptă.
Da voî nouă Dori,
         4 ! >
Voî noue surori!
Veniţi, alergaţi,
Faptulu îlă cătaţi In ocolulă vaciloră,
In sălaşulă boiloră,
In porcăreţa porciloră,
In cuştireţa gâsceloră,
In pătululă găineloră,
     In calea luî,
     In cărarea luî,
     In lazulă luî,
     In prilazulă lui,
     In tinda lui,
     In casa luî,
     In masa lui,
     In patulă luî,
     In aşternutulă luî;
Că voi sciţi maî bine Decât ori şi cine De-î face fată voinică,
De-î face copilă mică,
De-i lace nevastă,
De-i face vădană,
De-î face femee de măsură, De-î face fată părăsită.
De-î face babă părăsită,
De-î face fiăcăă părăsită,
De-i face moşnegă părăsită ;
     De-i face Rusă,
     De-i face Ruscă,
     De-i face Ţigană De-i face Ţigancă,
     De-i face Lipovană,
     De-î face Lipovancă,
     De-i face Armână,
     De-i face Armancă,
     De-i face Nemţă,
     De-i face Nemţoîcă,
     De-i face Ungură,
     De-î face Unguroîcă;
De-î din câmpă, de-i de prin vii, De pe munţi, de prin pustii.
Că elă singură n’o sciută A face faptă,
                                        Că altulă o trebuită Anume să fi plătită Ca să-i facă.
Şi-o plătită cui o sciută Şi-acela faptă i-o făcută.
     Da voi noue Dori,
     Noue surori ! .
Voi sciţi multă maî bine Decât ori şi cine De i l’o suflată Cu gâtlană de lupă,
     Cu labe de iepure,
Cu usturoiă împuţită,
Ori cu mălai ă menunţelă,
Ori cu mâncăturî de câne,
Unde cânii s’aă mâncată,
De-î l'ace în pădure La ună rugă de mure,
Ori la unu butucă căzută,
www.digibuc.ro
VRĂJI, FARMECE ŞI DESFACERI
157
Ori la o ţişitură In pictore cu ţepuşe De nouă felîurl de lemnii,
Şi făcendă le bate Cu muchea securii Ori cu muchea bărdiî ;
Ori îî face faptă Cu cue de fieri! găsite,
Orî cu fuse părăsite,
Ori cu linguri părăsite,
Şi-lu închipuesce Pe păretp,
     Ori su părete,
     Pe pată,
     Orî su patu,
     La cahlă,
     Ori su cahlă;
Orî îî face faptă Cu untură de ariciă,
Ori'cu maţe de ariciă,
Orî cu crieri de mâţă,
Orî cu jare (1) de broscă,
Ori cu capă de şorecă,
Ori cu scârnavă de mâţă,
Ori cu scârnavă de omă Şi cu duhotă negru De pe drumă aflată ;
Ori îl face faptă Cu cenuşă din obrocă,
Ori cu scurmătură de cloră,
Ori cu culbă de rîndunică părăsită; Ori îl face cu Iută Dela cuptlorîă părăsită,
Ori cu Iută din rîpă,
Şi o sorocită
Când s’oră tîlni rîpele,
Atunci să se tîlnescă Şi el unulă Cu altulă;
     Ori l-o făcută
     Cu Iută
Dela capetulă punţiloră,
     Şi l-o sorocită Când s’oră tîlni capetele Unulă Cu altulă,
Atunci să se tîlnescă
Cel ce-să de Dumnedeă daţi
Şi de dînsulă dreptă lăsaţi.
Şi de l-o făcută faptă Cu piedică dela mortă,
Orî cu măsură dela morţii,
     Orî cu lumină,
Ce s’o ţinută mortului în mână; Ori îî face faptă Cu scăldătorea,
In care mortulă s’o scăldaţii,
Ori cu gunoîă măturată După mortu;
Ori îl face faptă Cu cioturi de pânză,
                                          Ori cu aţă De mătură părăsită,
Ori cu aţă dela sacă Cu făină furată Dela altă casă;
Ori îl face faptă Cu clonţă de cloră,
Cu capă de pupăză;
Cu ochi de cotobatură Şi cu hârburi Din nouă târguri,
Cu hârbă de olă părăsită,
Orî de strachină părăsită,
Cu hârhă de şipă părăsită,
Cu pîetri din nouă vaduri Cusute cu mătasă roşie In gură la noue brosce;
Ori I-o făcută faptă cu aţă Cu care s’o întorsă trei buhai,
www.digibuc.ro
158
S. FL. MARIANO
Orî s’ct întorsă şepte,
Ori s’o întorsu noue,
Şi o ’ntorsă lumea şi norodulu; Dela omulii cela,
Căruia î-o făcută faptulă;
Ori î-o făcutu Cu ccră dela morţii In vatra focului,
Şi l-o sorocită
Cum se topesce cera de focii, Aşa să topescă omulă Căruia îî face faptulii,
Şi cum s’o uitată Cânepa cea de vară Prin cânepa cea de tomnă,
Aşa să-lă uite lumea Şi totii norodulu;
Orî o prinsă ună racă Şi l’o ţinută noue cjile Intr’o ulcică nouă Cu apă neîncepută;
Orî îl face faptă înfocată Şi ’nfiorată,
     Şi o legată Cinstea omului Şi dragostea lui,
Şi î-o ’nchisă drumurile Şi tote cărările.
     Da voi, noue Dori,
     Yoî noue surori!
Voi sciţi multă mal bine Decât orî şi cine
                                                                                     Cu ce î-o făcută Aîestuî omă faptulă.
     De î-o făcută Cu Iută Dela mormîntă De omă mortă Din ţinterimă,
Şi î-o ’ngropată,
In crucile drumului,
Unde se ’ntrolocă Trei garduri la ună locă,
Orî î-o pusă sub petră De ’naintea uşeî,
Să calce ’n picîore.
Da voi noue Dori,
Voî noue surori!
Veniţi, alergaţi Faptulă istuî omă cătaţi Din aîesta ceasă înainte,
Cu 99 cose cosiţi-lă,
Cu 99 greble greblaţi-lă,
Cu 99 mături măturaţi-lă,
Cu 99 furci încărcaţi-lă,
Pe 99 cărări porniţi-lă,
Pe 99 drumuri duceţi-lă La vinovatulă,
Că eă trimită faptulă Din vadă In vadă
Pe capulă celui vinovată.
Când s’oră desbrăna (2)
Ciocanele vinovatului Dela piele,
Atuncea să se curăţescă De faptele
Cui î-o făcută elă grele.
Cu-atâta nu m’oiă lăsă,
La Maica Domnului m’oîu rugă, Că Maica Domnului are-o căţea Negră ca corbulă Şi Iute ca foculă. . .
Eă atuncî olă îngenunchîu Şi la dînsa m’oiă rugă,
Faptulă şi ur’oiă luâ Şi pe codru că l’oiă dâ,
Orî pe carpeni groşi,
Pe butuci borţoşi.
www.digibuc.ro
■VRĂJI, FARMECE ŞI DESFACERI
159
Cu atâta nu m’oiă lăsa. Când s’oră desbrăna Ciolanele vinovatului Dela piele,
Atunci să se curăţescă De i'ăpturile care-o făcuţii Aiestuia omă grele.
De oşti faptă rătăcită,
     Ori prăpădită,
Ori ai fostă trimisă aiurea, Ori ai dată Peste-aîestă omă Din vîntă,
     Ori din sore,
     Ori din nopte,
     Ori din diuă,
     Apoi te alege Şi te culege,
Să nu remâi l’aîestă omă
Câtă ună liră de macă curată In 77 despicată In mar'e-aruncată.
Şi te du’n codri pustii,
Unde paseri nu sboră,
Să remâi acolo,
In muştegaiu (3)
Şi ’n putregaiă.
     Aiesta omă Ce l-am desfăcută Să remâe curată,
     Luminată,
Ca argintulă la sleită,
Ca apa la isvorîtă,
Ca busuiocu ’n Hore,
     Ca sfîntulă soro Când resare.
Cum am (jiisă, aşa să lie,
De lecă în veci să remâe!
                                        Obsermtiwiî.
                                      >
    Desfacerea acesta, culesă în Vicovulă-de-sus, districtul ă Rădău-ţului, mi-a comunicat’o d-lu dr. Dim, Onciulă, profesorii.
    La desfacerea acesta, care se rostesce de trei ori, se iea apă din noue isvore. După ce s’aă rostită versurile, persona, pentru care s’aă rostită, se spală cu apa pregătită, iar apa, cu care s’a spălată, se pune într’o olă şi se duce pe o învîrtitore, ce se învîrtesce în-deretă, nu după sore. Atunci se crede că acela, căruia i s’a desfăcută, are să-lă scie pre celă vinovată.
    In fine, mal e de însemnată încă şi aceea, că desfacerea acesta e unica din întrega colecţiune de faţă, care ne arată chipulă şi obiectele, ce le întrebuinţeză româncele când vrăjescîi.
                                             Note.
    (1)  Jare. Nu sciă sigură ce însemneză, semenă însă a fi jebrina saă lâna brâscei.
www.digibuc.ro
160
S. FL. MARIANO
    (2)   Dcsbrăna, în alte părţi ale Bucovinei se dice a deshuma = a deslipi desbina.
    (3) Muştegaiu = mucegai ii.
                                                *
                                        Toţii de faptu.
Venit’aă, veniţii,
Pe-ascunsii c’aii sosită,
Cine, cinerifele (1)
Şi vecinănţele, (2)
Cu ciungi mari ciungiţi,
Cu câni împuţiţi,
Cu hârcăiturl Şi cu stopiturî, (3)
Cu aruncături Şi cu făcături,
Cu gâtlană de lupii Şi cu peru de lupu,
     Cu Iutii
     Dela mormîntă,
Cu piedică de omă morţii Legată de 99 ori dotă,
     Cu smolă Dela moră,
Cu osii dela miserniţă,
Cu pusderie dela meliţă,
Cu rositură de pe copaci,
Cu scorţă de pe răslogl,
Cu surcele dela feresteă Şi cu scântei de călăii, (4)
     Cu oue clocite,
     Cu iţe părăsite,
     Cu coşii de racii Şi cu piei de dracii,
Cu cânepă de pe câmpii rămasă, Cu piele de broscă râlosă,
     Cu rîcâitură
       Şi cu scurmătură Negră de găină,
       Şi cu tină De găină,
  Cu tină dela topilă,
  Cu scursuri de pe tocilă,
  Cu ţernă negră din rîpă Şi cu codă de nopâvcă, (5)
  Şi’n pragă lui N. le-o turnată, Şi-acolo că le-o lăsată,
       Şi ml-o turnată Faptă în cale Faptă în cărare.
  N. din casă a eşită Şi ’ntr’însele a păşită,
  Sema bine n’a luată Şi ’ntr’însele a călcată,
  Câtă ochii mal nu şl-a scosă, Câtă mânele nu şl-a ruptă, Piclorele nu şl-a frântă.
  Şl-a prinsă N. a plânge Cu lacrimi de sânge, şi-a se văerâ,
       Şl-a se căina,
       Şl-a se tângui,
       Şl-a se glăsui
  Cu glasă mare până ’n cerîă, Cu lacrimi până ’n pămîntă. Nime nu l’a văcjută,
  Nime nu l’a aurită,
  Numai Maica Domnului
www.digibuc.ro
VRÂ..11, FARMECE ŞI DESFACERI
161
Sus clin porta ceriului.
Numai ea că Pa văzuţii,
Numai ea l’a auclitu,
Şi pe nume l’a strigată Şi din din gur’ a cuvîntată:
—   De ce plângi tu, Calistrată,
     Ce te văirezî,
     Ce te căinezi,
     Ce te tânguescî,
     Ce te glăsuescî Cii glasă inare până ’n ceriu,
Cu lacrimi până ’n pămîntă?
—    Da eu cum n’oiă plânge Cu lacrimi de sânge,
Cum nu m’oiă văerâ,
Cum nu m’oîă căina,
Cum nu m’oiu tângui,
Cum nu m’oiă glăsui Cu glasu mare până ’n ceriu,
Cu lacrimi până ’n pămîntu,
     Dacă mî-aă venită,
     Pe ascunsă aă sosită,
     Cine, cineriţele Şi vecinăriţele,
     Cu ciungi mari ciungiţi,
     Cu câni împuţiţi,
     Cu hârcăiturî Şi cu stopituri,
     Cu aruncături Şi cu făcături,
     Cu gâtlană de lupă Şi cu peră de lupă,
     Cu Iută
     Dela mormîntă,
Cu piedică de omă mortă Legată de 99 ori cîotă,
     Cu smolă Dela moră,
Cu osă dela miserniţă Cu pusderie dela meliţă,
                                                                        Analele A. B, — Tom. XV. — Memoriile Secf. Literare.
Cu rositură de copaci,
Cu scorţă de pe răslogl,
Cu surcele dela feresteă Şi cu scântei de cetlăă,
     Cu oue clocite,
     Cu iţe părăsite,
     Cu coşă de racă Şi cu piei de dracă,
Cu cânepă de pe câmpă rămasă, Cu piele de broscă râlosă,
     Cu rîcâitură Şi cu scurmătură Negră de găină,
     Şi cu tină De găină,
Cu tină dela topilă,
Cu scursuri de pe tocilă,
Cu ţernă negră din rîpă Şi cu codă de nopârcă;
Şi ’n pragă mi le-o turnată Şî-acolo că le-o lăsată,
     Şi mi-o turnată Faptă în cale,
     Faptă în cărare;
Eă din casă am ieşită Şi’ntr’insele am păşită,
Sema bine n’am luată Şi’ntr’însele am călcată, încât ochii nu ml-am scosă, Picîorele nu mî-am frântă Şi mânele nu mlam ruptă!
— Taci N. nu mal plânge Cu lacrimi de sânge!
     Nu te căina,
     Nu te văerâ,
     Nu te tângui,
     Nu te glăsui
Cu glasă mare până’n ceriă,
Cu lacrimi până’n pămîntă,
     Că eă-să vrednică
                                                                                                         u
www.digibuc.ro
162
S. FL. MARIANft
      Şi puternică Să te lecuescu Şi să-ţi folosescu.
De mâna dreptă te-oiu luâ,
Pe scară de-auru te-oiu înălţa,
Pe cală galbenii te-oiu încălicâ,
Pe drumulii lui Traiană Pornite-oîu,
La fontâna Iul Iordanu Duce-te-oîu,
De trei orî te-oîu cufundă,
De tote relele, câte-î avea,
De tote te-oiu spăla!
      Sântă Maica Domnului Sus din porta ceriului Ast-felîu cum a cuvîntatu Sucnă de mătasă alb’a luată,
Pe braţele luî N. a întins’o,
Scară de aurii a sloboziţii, înaintea luî N. a ieşiţii,
De mâna dreptă l’a luată,
Dipe sore l’a ’nturnatu,
Pe scară de aură l’a 'nălţată,
Pe cală galbenă l’a ’ncălicată,
Şi-apoî la drumă o’aă plecată.
Şiaă mersă pe drumulă lui Traîană La fântâna luî Iordană.
Şî-acolo cum aă ajunsă,
De mâna dreptă l’a luată,
Dipe sore l’a ’nturnată,
In fântână l’a băgată,
De trei orî la cufundată,        ,
De răutăţi l’a spălată.
      Coronă de spini Din capă î-a luată,
      Coronă de aură In loc.ă î-a aşezată.
      Scorţă de stejară De pe obrază î-a deslipită,
Colă de hârtie albă
                                          Pe obrază că î-a lipită.
                                           Din cămeşă de urzică L’a desbrăcată,
                                           In cămeşă de dragoste L’a îmbrăcată.
     Din brâă de şerpe L’a descingatîi, (6)
     Cu brâă de dragoste L’a încingată.
     Din opinci de câne L’a desculţată,
                                           In papuci de buîemastru L’a încălţată.
                                          Şi ’ncă Maica Domnului Cu-atâta nu s’a lăsată.
Nouă armăsari a strigată, Nouă armasari negri, Ponigri,
     Negri ca corbulă Şi iuţi ca foculă,
Noue armasari strigat’aă, Noue armasari venit’aă,
     De gură muţiţi,
     De vederi orbiţi,
     De ochi înholbaţi,
                                           De piciore ’mpiedicaţi,
Cu corale înodaţi.
     Maica Domnului,
Cum armasarii aă sosită, Gura că le-aă desmuţitu, Vederea le-aă desorbită, Ochii că le-aă desholbată, Picîorele le-aă despîedicată, Cotjile le-aă desnodată. Armăsarii aă îngenunchîată Şi pe N. că l’aă spălată De tote făcăturile,
De tote aruncăturile,
De tote hârcăiturile,
De tote stopiturile,
www.digibuc.ro
VRĂJI, FARMECE Şl DESFACERI
163
De tote răutăţile,
     De totii faptul ă Şi de totQ datulii.
Bine spelatu-l’aă,
Bine limpetjitu-l’aă.
Faptă şi ură i-aă luată Şi pe codri că le-aii daţii,
Pe butuci borţoşi Şi pe carpini groşi.
Cu limbele că l’aă linsă, Făcăturile le-au strînsă,
Cu nările aă suflată,
In vîntă că le-aă aruncată,
Unde câni negri nu latră,
Unde cucoşî negri nu cântă, Vacă negrâ nu se mulge,
Şi unde fată fecîoră Cosiţă negră nu ’mpletesce . . . Cine î-a făcută c’o mână Eă îi desfacă cu două;
Cine î-a făcută cu două Eă îi desfacă cu trei;
Cine î-a făcută cu trei Eă îi desfacă cu patru;
Cine î-a făcută cu patru Eă îi desfacă cu cinci;
Cine î-a făcută cu cinci Eă îi desfacă cu şese;
Cine i-a făcută cu şese Eă îi desfacă cu şepte;
Cine i-a făcută cu şepte Eă îi desfacă cu optă; •
Cine i-a făcută cu optă Eă îi desfacă cu nouă;
Cine î-a făcută cu nouă,
Eă îi desfacă cu amândouă Mânele mele Tote făcăturile cele rele.
     Să se ducă Faptă şi făcătură,
Dată şi-aruncătură Din vadă In vadă
Până’n nouă vaduri.
Şî-apoi să^sară pe-uscată,
     Să se ducă
Pe eapulă celui vinovată, Şi-acela din vecă în vecă Să nu-şi mai dee de lecă!
                                           N. să remâe curată, Luminată,
     Ca argintulă Şi ca aurulă.
Cum nu potă mârsiţil (7)
     Fără sare Şi flămâncjiî Fără mâncare, însetaţii Fără apă,
Aşa să nu potă Lumea totă De acuma înainte Fără de-acestă omă cuminte, Căruia î-am desfăcută. Desfacerea dela mine Leculă dela Dumnezeu!
Cum am clisă, aşa să fie,
De lecă în veci să remâe!
                                    Obser vaţ i uni.
                      Fărmecătorea, rostindu de trei ori după olaltă versurile desfacerii acesteia, pe care mi-a dictat’o Domnica Popescu, româncă din
www.digibuc.ro
164
8. FL. MARIANO
Ciudeiu, bâlbăe într’o galetă cu apă cu o rămurea verde de răchită. După acesta, celu cu faptulu bea pe inima deşartă câte o ţîră din apa într’acestu chipu descântată şi fârmecată în cele trei dile de postu ale septemânei, adecă Luni, Mercurî şi Vineri.
                                                  Note.
   (1)   Poporulu din cele maî multe părţi ale Bucovinei cuvintele fină şi fină le rostesce cină şi cină. Deci eu credu că în versulii de faţă e vorba despre fine, fineriţe.
   (2)   Intr’o variantă a desfacerii acesteia, culesă în Vicovulu-de-sus, figu-reză veciniţele, în locii de vecinăriţele. Versurile respective sună aşâ:
                       Cine, cineriţele,
                       Rele veciniţele.
   (3) Stopiturî = stupituri = scuipituri, pl. dela stopitură = stupitură, şi
acesta dela stupită, căci Bucovinenii cjicu stupită şi a stupi în locu de scui-pită şi a scuipi.                                                      ■
   (4) Cetlăă se numesce o nuea grosă de fagii sau de carpenii saii şi de alţii lemnii venjosii, lungă ca de vr’o trei metri, cu care se cetluescă, adecă cu care se strîngu la unii locii lemnele încărcate în care sau sănii, ca să nu cadă jos. Cetleele se tae tot-deauna dela rădăcină.
   (5) Nopârcă se pronunţă în unele părţi năpârcă.
   (6) Descingalu şi încingată, forme locale în locii de descinsă şi încinsă.
   (7)   Mârsită -ă, pl. mărsiţl -e. O vită care se bate forte tare după sare, care linge locurile cele sărate, se numesce în unele părţi ale Bucovinei mârsită, mase. mârsită. Dar şi omenii, cari se batii după sare, încă se numescii mârsiţî.
                                                    *
                                       Iarăşi de faptă.-
    Dragă cji de atŢLi! Sâmbătă Demineţă M’am sculatii, Fuga pe uşă Am luaţii,
In laptii am călcaţii, Capulii mi l’am rupţii Manele mi-am frântu.
     Faptii în cale,
Faptu aruncaţii în cărare, Faptii adusii,
www.digibuc.ro
VRĂJI, FARMECE Şl DESFACERI
1G5
     Faptă supusă,
     Faptă trimişii Cu maţe de ariciă, C’untură de câne,
     Cu ouă clocite,
     Cu iţe părăsite,
     Cu tină Din topilă,
     Cu smolă Dela morâ,
Cu bugegă de pe biserică, Cu ţărînă dela mormîntă,
Cu piedică de omii mortă, Cu sa gnu (?) de călii,
     Cu stavilă De epă,
     Cu surpătură De rîpă.....
     Cu opinci de câne M’au încălţată,
     Cu contoşă de lupu M’aă îmbrăcată,
     Cu brâă de spini M’aă încinsă,
     Şi işlică de ursă In capă mî-aă pusă, Sorele mi l’aă ascunsă,
Şi pe mine m’aă făcută Ciungă pârlită,
     Cărbune potolită,
Şi pe munţi m’au asvîrlită, Nimeruî n’am trebuită,
Acolo m’aă lăsată de perită. Eă am prinsă a me glăsă Şi-a strigă Cu glasă mare Până’n cerlă,
     Cu strigare Pe sub cerlă,
Cu lacrimi pânâ’n pămîntă.
Nime nu m’a auijită,
Nime nu m’a vecjută,
Numai Maica Domnului Din nălţimea ceriului.
Şi ea cum m’a aucjită Şi cum m’a vedută,
     Pe scări de aură,
     S’a scoborîtă,
     Şi’n cârjl de-argintă S’a sprijinită,
Braţe sfinte a întinsă,
Calea ’ndată ml-a cuprinsă,
Şi pe mine m’a’ntrebată Şi din gur’a cuvîntată:
     — Ce te mişelezl,
     Ce te văerezî,
     Cu glasă mare Până’n cerlă,
     Cu strigare Pe sub cerlă,
Cu lacrimi până’n pămîntă? — Eă cum nu m’oiă mişclâ Şi cum nu m’oiă văerâ, Dacă dragă rji de acjî,
     M’am sculată Şi fug’am dată,
In faptă am călcată,
Capulă mi l-am ruptă, Manele ml-am frântă ;
Faptă în cărare,
Faptă aruncată în cale, Faptă adusă,
     Faptă supusă,
     Faptă trimisă Cu maţe de aridă, C’untură de câne,
     Cu ouă clocite,
     Cu iţe părăsite,
     Cu tină Din topilă,
www.digibuc.ro
166
S. FL. MAEIAN&
     Cu smolâ Dela moră,
Cu bugegă de pe biserică,
Cu ţernă dela mormîntă,
Cu chledică dela omu morţii Cu sagnă de cală,
     Cu stavilă De epă,
     Cu surpătură De rîpă...
     Cu opinci de câne M’aă încălţată,
     In contoşă de lupă M’aă îmbrăcată,
     Cu brâă de spini M’aă încinsă,
     Şi işlică de ursă In capă mî-aă pusă, Sorele mi 1-aă ascunsă,
Şi pe mine m’aă făcută Ciungă pârlită,
     Cărbune potolită,
Pe munţi m’aă asvîrlită, Nimerul n’ara trebuită,
Acolo m’aă lăsată de perită.
     Maica Domnului De mână că m’o luată,
Pe calea luî Traîanu M’o îndreptată,
La fântâna luî Iordană M’o dusă,
Apă într’o olă nouă O scosă,
De trei ori m’o cufundată,
Tare frumosă m’o spălată, Prumosă m’o curăţită, Frumosă m’o limpecjită.
     Din opinci de câne M’o desculţată,
     In opinci de argintă M’o încălţată,
     Din brâă de spini M’o descinsă,
     Şi cu brâulu soreluî M’o încinsă.
     Din contoşă de lupă M’o desbrăcată,
     Işlică de ursă din capă Jos mî-o luată, •
     Cunună de aură în capă MI-o aşezată,
Sorele în pleptă mî-o pusă Şi luna’n spate,
     Iar pe umere!
Cel doi luceferel Ce răsară în d.orî de di,
Sorele ml-o luminată Şi pe mine m’o făcută Curată (ă),
     Luminată (ă)
Ca dela Dumnedeă dată (â).
Pe cală galbenă am fi încălicată, La jocă am alergată,
     Câţi m’aă vedută Toţi s’aă minunată;
Eă în frunte am cădută Şi tuturoră le-am plăcută!
                                            Observatiunî.
                                         j
                             Desfacerea acesta e din Voitinelu, satu în districtului Rădăuţuluî.
                                                  *
www.digibuc.ro
VRĂJI, FARMECE ŞI DESFACERI
167
                                Desfacerea faptului.
—   Bună demineţa, apă lină!
—   Mulţămescă d-tale, gospodină!
—   Apă lină şi curată Dela Dumnedeă lăsată!
     Ţie’nchinu-mă,
     Rogu-mă,
Să-mî dai cele nouă fete Curate
     Şi luminate,           .
Cu mânecele suflecate,
Să-mî desfacă istă faptă mare.
     De-î faptă de nene,
     De-î faptu de mamă,
     De-i faptu de frate,
     De-î faptu de soră,
     De-î faptu de vecină,
     De-î faptă de străină,
     De-î faptă de vecină,
     De-î faptă de străină,
De-î faptă cu picîore de epure,
De-I faptă cu broscă răpănosă,
De-î faptă cu pîele de şerpe,
De-î faptă cu seu dela moră,
De-î faptă de mală răsipită,
De-î faptă cu muci de moşnegă bătrână,
De-î faptă cu stupită de femee bur-
                                                                                              fduhosă,
De-î faptă cu ştrengă ele spânzurătore, De-î faptă cu osă de omă mortă, Rogu-me,
     Inchinu-mă,
La voî nouă fete curate,
     Luminate,
Cu mânecile suflecate,
Cu polele rădicate,
Să-mî desfaceţî istă faptă mare.
Luaţî nouă-decî şi nouă de săpuşore, Nouă-decî şi nouă de hârlecîore. Nouă-cjecî şi nouă de grebluţe, Nouă-cjiecî şi nouă de furcuţe, Nouă-tlecî şi nouă de măturele,
Şi nouă-diecî şi nouă de oborocele, Faptulă de grabă să mi-lă strîngeţî Cu săpuşorele îlă radeţî,
Cu hârleţele îlă săpaţî,
Cu grebluţele îlă greblaţî,
Cu furcuţele îlă înfurcaţî,
Cu măturile îlă măturaţi,
Sărcinuţe mi-lă legaţi
Şi ’n oborocele îlă încărcaţi,
Şi-lă duceţi din sată în sată Pe capulă celui vinovată,
Imprejurulă satului Pe capulă vinovatului.
Păreţi! îî deslipiţî,
Ferestrele îî stricaţi,
In vîrvulă casei îlă turnaţi.
Să cure în masa lui,
     In cina lui Şi ’n hodina lui.
Eă să rămână curată,
     Luminată
Cum sunt dela Dumnedeă lăsată Şi de popa botezată;
Eă să rămână ca sorele ’n senină Curată, amină!
www.digibuc.ro
S. FL. MARIANC
lfi8
                                      Observaţiunî.
    Desfacerea acesta, dictată de Aniţa Doroşu, din sătulii Mahala, mi-a trimis’o d-lu Gheorghe Tomoiagă, cantoră bisericescu.
    Pata, care crede că i-ar fi făcută cine-va pe fapta ca să nu fie iubită şi jucată de feciori, se scolă într’o di des-demineţă, şi du-cendu-se înainte de resăritulă soreluî la o apă curgetore, se scaldă într’însa rostindă în acelaşi timpă versurile desfacerii. Făcendu acesta, crede ea că totă faptulfi trimisă asupra eî îlă întorce pe capulă aceluia care i l’a trimisă, iar ea începe din diua aceea a fi iubită şi jucată la orî-ce petrecere.
                                Desfacerea relelorii.
     M’am sinecată, M’am mânecată,
     De dracă,
Miercuri desdemineţă M’am sculată Şi m’am gătită, M’am podobită,
     Şi broscă râîosă, Forte urîcîosă
      In faţă ml-o scrisă,
Ca sorele când îl răsărită. Da vrăjmaşele Şi pismaşele M’o pândită,
     Şi apoi s’o dusă. Eă m’am văirată Şi m'am căinată, Şi m’am tânguită Şi m’am glăsuită
Şi de traiă cum trăescă. Da ele m’o pusă Călare pe-un ursă, Şi mî-o pusă In capă Comânacă
De vleţă cum vîeţuescă
                                           Şi ’nainle ml-o Ieşită, Şi n’o stată,
                                                                                         Nu m’o întrebată
Cu glasă mare până ’n ceriu,
Cu glasă mică până ’n pămîntă. Nime nu m’o aurită,
Nime nu m’o vecjută,
Numai Maica Domnului Sus din naltulă ceriului.
Numai ea m’o autjlită,
Numai ea că m’o vădută.
Şi ea cum m’o aurită,
     Cum m’o vecjută,
La mine s’o scoborîtă
www.digibuc.ro
VRĂJI, FARMECE ŞI DESFACERI
169
Şi din gură mî-o vorbiţii:
     — Taci, omule, taci!
     Nu te căina,
     Nu te văirâ,
     Nu te tângui,
     Nu te glăsui
Cu glasă mare până ’n ceriu,
Cu glasu mică până ’n pămîntă, Că eu de mâna cea dreptă Te-oîă lua Şi te-oîu duce Pe cărarea lui Adamă,
La fântâna lui Iordană;
Cu cofiţă de brădană Din fântâna lui Iordanu De trei ori ap’oîă luâ,
Şi pe tine oîă turnă Şi te-oîu spela,
     De tote relele Mi te-oîu limpezi,
     De tote relele Mi te-oîii eurăţi,
Şi ’n corăbiuţa mea
     Te-oîu aruncă,
     Şi vei arătă Multă maî frumuşelii Şi maî spălăţelă Ca la maîca ta,
     Care te-0 născută
     Şi mi te-o crescută....
     Cu trupă de româniţă,
     Cu glasă de cuculiţă,
     Cu ochi de păuniţă . . . Istuî omă i-am desfăcută. Până omenii Cu dînsulă n’oră grăi,
Să le pară c’oră plesni.
     Sunt fete Şi neveste
In lume maî frumose,
Da-să căţele bărdăhănose.
Şi sunt omeni şi flăcăî Maî frumoşi,
     Da toţî îsă broscoi Râîoşî
     Şi lupî flocoşî,
                                      Observaţiimi
    Desfacerea acesta, culesă din Vicovulu-de-sus, mi-a comunicat’o d-lu Dr Dim. Onciulu, profesorii.
                                            *
                               Desfacerea împedicăturei.
     M’am sinecată,
     M’am mânecată,
Din pată de-argintă m’am sculată, Pe obrază m’am spălată,
In strae de-argintă m’am îmbrăcată, La Maîca Domnului m’am rugată.
Şî-am voită să me pornescă la jocă, Dar m’am găsită stândă în locă De picîore ’mpîedicată,
     De mânurî legată,
     De gură mută,
     De urechî surdă,
www.digibuc.ro
170
S. FL. MARIANO
     De ochi chîoră,
     De naşii cârnă,
     De picîore chilavă.
     Şi de urîtă Şi de slută,
Nu m’am putută de felîti găti,
Nu m’am pututu împodobi,
Nu m’am pututu la jocă porni. Atunci am prinsu a plânge Cu lacrimi de sânge,
     Şî-a mă căina,
     Şî-a mş văerâ.
Nime nu m’a âutjlitu, '
Nime nu m’a vecjută,
Numai Maica Domnului Sus din porta ceriului.
                                                                                        Şi ea cum a audiţii Şi m’a văcjută, '
Pe scară de aurii s’a scoborîtă,
                                         La mine-a veniţii Şi din gură mî-a vorbită:
—    Ce te căinezi, fată Mândră şi frumosă ?
—    Da eu cum n’oiă plânge Cu lacrimi de sânge,
Cum nu m’oiă văicărâ                    ,
Şi cum nu m’oiu căina,
Că Duminică din pată De-argintă m’am sculată,
Cu straie de-argintă m’am îmbrăcată, La Maica Domnului m’am rugată, Şi-am voită să mă pornescă la jocă, Dar m’am găsită stândă în locă,
De picîore ’mpîedicată,
     De mânurî legată,
     De gură mută,
     De urechi surdă,
     De ochi chîoră,
     De naşă cârnă,
     De picîore chilavă,
     Şi de urîtă Şi de slută,
Nu m’am putută nici decum găti,
Nu m’am putută împodobi,
Nu m’am putută la. jocă porni.
— Taci, fată mândră şi frumosă,
Nu fii aşâ de fricosă!
Că eă de gură te-oiă desmuţi,
De ochi te-oîă deschîori,
De naşă te-oîă descârni,
De picîore te-oîă deschilăvi,
Şi tu te-î pute găti,
Te-I pute împodobi,
Şi la jocă te-I pute porni.
     Tote urîtele Şi slutele,
     Tote gureşele Şi ohilavele
Cu mătura le-oîă mătură,
In gunoiă le-oîă aruncă,
Găinele le-oră scurmă Şi ’n picîore le-oră călca.
Pe tine de mână lua-te-oîă,
Pe la mese pline purta-te-oîă,
Cu miere îndulci-te-oîă,
Cu păhare de vină adăpa-te-oîă,
Cu pale de busuîocă scălda-te-oîă,
Şi te-oiă scălda cu pale de busuîocă Ca să te îee toţi feciorii la jocă. Feciorii pe gardă stâ Şi se uită Şi se ’ntrebâ:
     Ce ’nălthă,
     Imperătesă Va veni
     Şi la jocă va fi ?
     Nu-I ’năltesă,
     Nu-I ’mpărătesă,                  •
     Că-I N. cea frumosă,
Dintre tote mal alesă;
www.digibuc.ro
VRÂ.lf, FARMECE ŞI DESFACERI
171
Că-î N. cu miere îndulcită,
Cu pahare de vină adăpată, Cu pale de busuîocu scăldată,
Scăldată cu pale de busuîocu, Ca s’o lee toţi feciorii la joc u'
                                       Observatiunî.
                                     i
    Desfacerea acesta, culesă în Pătrăuţu, mi-a trimis’o d-lu V. Tur-turenu, preoiu.
                                                         *
                                   Curăţirea făceturiloru.
Duminică demineţă m’am sculată, Pe cale, pe cărare am apucată. Dar’ cum m’am pornită M’am şi întîlnitu Cu Vasilinele Şi cu Mădălinele,
Cu cămeşi nouă îmbrăcate,
Cu pole albe suflecate Şi cu clobote încălţate,
     Cu 99 de sape,
     Cu 99 de' greble,
     Cu 99 de mături,
     Cu 99 de lopeţl.
     Şi cum le-am tîlnită,
     In cale le-am oprită,
     Din gură le-am vorbită:
—    Unde vă duceţi voi, fete!
Cu cămeşi nouă îmbrăcate,
Cu pole albe suflecate
Şi cu clobote încălţate?
     Cu 99 de sape,
     Cu 99 de greble,           .
     Cu 99 de mături,
     Cu 99 de lopeţl?
—    Ne ducemu la biserică!
— La biserică nu mergeţi. Ci mal curînd vă întorcelî, Pe N. căutaţi,
     La N. alergaţi, Făcăturile Şi tote urile
Din capulă el le-apucaţî,
Cu sapele le săpaţi,
Cu greblele le greblaţi,
Cu măturile le măturaţi,
Cu lopeţile le luaţi,
In Marea negră le-aruncaţî, Că din Marea negr’a eşi, Armasariă negru s’a ivi Şi peste N. c’a sări,
Forte mândru a spălâ-o, Forte mândru-a limpedi-o, Forte mândru-a curăţi-o De tote făcăturile Şi de tote urile,
Şi N. a rămâne curată Şi luminată,
Ca argintulu strecurată De Maica Domnului lăsată!
www.digibuc.ro
172
S. FL. MARIANC
                                         Observaţiuni.
   Acesta desfacere, dictată de o româncă din sătulă Stulpicanî, mi-a comunicat’o d-lă V. Turturenă.
   Fata, care crede că i-a făcutu cine-va, şi din causa acesta nu se pote mărită, se scolă într’o Duminecă des-de-dimineţă înainte de răsăritulu soreluî, se îmbracă în hainele cele maî frumose ce le are, şi ast-felă se duce apoi la o apă curgetore din apropiere, ca de acolo să iee şi să aducă apă neîncepută.
   După ce sosesce la apă, tae maî întâi în crucişă cu nisce forfece, pro care asemenea le-a luată cu sine, în apă în cotro merge apa şi îndereptă totă în crucişă, clicendă :
                    Eu nu taî apa,
                    Ci taî piedica Ursitului meă Şî-alesuluî meu,
                    A mea despre dînsulu,
                    Şî-a luî despre mine!
   După acesta iea apă, se întorce cu dînsa acasă, şi aici, luândă ună mănunchiă de busuiocă şi purtându-lă prin apa adusă, rostesce versurile de maî sus ale desfacerii.
   Cum a rostită cuvintele de maî sus, se spală cu apa ast-felă descântată şi fărmecată.
   In fine, maî e de însemnată încă şi aceea, că fata, care voesce să-şî desfacă, când se duce la apă, pote luă şi pre o altă fată cu sine. Trebue însă să caute ca nime să nu le vadă, nici când se ducă, nici când se întorcă, căci apoi desfacerea nu pote ave efec-tulă dorită.
www.digibuc.ro
IflBMw1*
:b*rlrtk
M«î
mmmâk
mM



 ipi     
         
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           .



............................................ . -









 ■                    . 
 •: rvx:: W;i;S*I - ■   
                        
                        



                                            ■
                                                                  .







I
;-KvK
                                                  .


                                                   
                                                   
.*■?. ■V/îv"• V.'O",                               
                                         : . •     
■                                        iV-Kia'*  
                                                   
                                                   
• ••:•:. • • •:;:: : .....*.*'. •*••••.•           
                                                   
                            • • : •■ •:■ v         
                                     ...