q) ii iirj ir1....... 11 11 -• •. i: ii /.-ui, .{v \P î] /' • ■"■.‘l -.vi *vn ANALELE ACADEMIEI ROMANE SERIA II. — TOMULU XII. 1889—1890 MEMORIILE SECŢIUNEI LITERARE BUCURESCI L1T0-TIP0GRAFIA CAROL GOBL, STRADA DOAMNEI 16 1 89 2. www.digibuc.ro MEDICINA BABELORU ADUNARE DE DESCÂNTECE, RETETE DE DOFTORII SI VRĂJITORII BABESCI ' i i DE DDIITRIE P. LUPAŞCU CU UNO raportu DE PROF. X. BIANU Membru corespondenta altt Academiei Rom&no Şedinţa din 28 Martie 1889. Raportă preseutatfi Secţiimei literare a Academiei Române. , * Manuscrisulă d-luî D. P. Lupaşcu intitulată «Medicina babelor u sau spitalidu descântecelor^, reţetelor ii de doftorii şi vrăjitorii bă-besci» este o colecţiune forte preţiosă de descântece, superstiţiuni şi de medicină populară. Autorulu a simţită însemnătatea acestoru ma nifestaţiunî ale stăreî şi activităţii intelectuale a poporului; dică: «a simţită», căci atât din cea ce scrie la începutulă colecţiunii «către cititori», cât şi din adresa pe lângă care o trimite Academiei, se vede că are o instrucţiune multă mai modestă decât să aibă vre-o cunoscinţă saă celă puţină să bănuiască bogata literatură produsă de erudiţiunea modernă asupra Folk-lor-uluî. Dar chiar acestă modestă instrucţiune face că co-lecţiunea este şi mai preţiosă, căci ea nu lasă nici măcar bănuiala că autorulă ar fi făcută în culegerea sa modificări şi înnoiri, cum sa în-întîmplată prea adeseori culegStoriloră noştri cu mai multă instrucţiune. Intrega lucrare este împărţită în trei părţi: Partea I cuprinde 54 descântece cu reţetele loră de aplicaţie. La Analele Acad. Rom. ~~ T. Xlf. Memoriile Serţ. Literare. 1 www.digibuc.ro 2 D1M1TR1E P. LCPAŞCC fie-care descântecu se da textulu completu, după care urmeză descrierea preparaţiuniloru şi a medicamentâriî, care însoţesce rostirea des. cântecului. Cele 54 descântece sunt pentru vindecarea de 43 diferite bole, precum urmeză : 3 de speriata (3, 7, 15), 3 de săgetătură (8, 33, 47), 3 de muşcătură de şerpe (34, 35, 36', 2 de deochiu (1, 30), 2 de desfăcutu (6, 53), 2 de ursită (9, 52), 2 de reula copiilora (13, 4(5), 2 de pocitură (26, 31), l de samcă (2), 1 de vătămatură (4j, 1 de orbalţa (5), 1 pentru a se mărita o fată (10), 1 de ceasd reu (11), 1 de cela perita (12), 1 de tătarcă (14), 1 de buba de capu 116) 1 de studiniţă (17), 1 de năjitu (18), 1 de obrintitu (19), 1 de şopâriaiţă (20), 1 de udmă (21), 1 de galet (22), 1 de dragoste (23), 1 contra duşmaniloru (24), 1 de băşică rea (25), 1 de discueta (27), 1 de cel ret (28), 1 de baghiţă (29), 1 de iele (32), 1 de albeaţă (37), 1 de junghia (38), 1 de verme la vite (39), 1 de urîta (40', 1 ca să nu bea una om a beţivâ (41), www.digibuc.ro MEDICINA BABELORtf 3 1 pentru a face pe omu beţivii (42i, 1 pentru crescerea perului (43), 1 de nigei (44), 1 de jolnă la vite (45), 1 de plânsorî la pădure (48), 1 de bube dulci (49), 1 de legă gura lupului (50), 1 pentru a face o fată plăcută (51), 1 inima duşmaniloru cu bine (54). Presintu acesta listă spre a se vede marea varietate a scopuriloru pentru cari sunt destinate diferitele descântece. D-lă S. FI. Mariană a publicată la 1886 cu ajutorulu Academiei o bogată şi preţiosă colec-ţiune de descântece; unele dintre ele sunt pentru aceleaşi băle ca şi unele din colecţiunea Lupaşcu, dar tote sunt sau cu totulu altele sau multă deosebite în textă, aşa în cât presintă preţiose variante. Partea II cuprinde 136 doftorii şi vrăjitorii fără descântece. Vrăjitoriile şi farmecele formeză o forte mare şi însemnată parte din viaţa intimă a poporului; pentru mal tote relele pe cari voesce să le previe, să le înlăture saă să le alunge de la sine, precum şi pentru a-şî atrage folose chiar în paguba altora, se află farmece saă vrăji anumite. Aşa sunt farmece saă vrăji «pentru a face de ursită» şi altele «pentru a desface de ursită», pentru a lua mana vaciloră» şi «pentru a întorce mana vaciloră.» Tote bălele pentru a căroră vindecare se află descântece îşî aă şi vrăjile loră fără descântece. Aceste vrăji adese-orî sunt nisce simple precepte igienice, cari sunt însă prescurtate cu ore-carî pretenţii de supra-naturală; din acestă causă între doctoriile şi vrăjitoriile, pe cari le-a culesă din poporă d-lă Lupaşcu, se află ună numără de simple precepte igienice şi de instrucţiuni practice; aşa sunt No. 51 «pentru a călători pedestru», No. 52 «pentru sete în lipsă de apă,» şi multe altele. In acestă parte d-lă Lupaşcu a amestecată şi ună însemnată numără de precepte şi instrucţiuni din viaţa agricultorului, cari nu sunt de locă amestecate cu vrăjitorii; aşa sunt No. 93 «pentru sterpirea omidiloră de pe pomi,» No. 105 «pentru găr găriţe» şi altele de acestă felă. www.digibuc.ro 4 D1MITKIE P. LUPAŞCU Partea III cuprinde 109 de «Reţetele leamriloru şi vrăjitoriilor ti băbescl privitore la vite şi paseri.» Cea maî mare parte cuprindă instrucţiuni pentru crescerea viteloră, reţete de veterinărie populară împreunate cu vrăjitorii sau farmece. Dar pe lângă acestea se află unu bogatu numără de simple instrucţiuni pentru deosebitele lucrări din activitatea agricultorului; aşa sunt No. 21 «cum se face brânza bună de oî,» No. 24 «cum se face caşcavalulă de oî,» No. 97 «cum se face vişineacu,» etc. etc. In Moldova maî alesă pregătirea diferiteloră băuturi făcute din totă felulă de fructe şi cu totă felulă de mirose a ajunsă la o adevărată sciinţă sau artă; însemnătatea acestoră preparaţiunî casnice se vede din mulţimea de reţete şi instrucţiuni de acestă felă, cari se află prin manuscrise vechi şi pre scorţele cărţiloră tipărite în seco-lulu trecută şi pe la începutulă celui presentă. Din acestă scurtă analisă a manuscrisului se vede că elă cuprinde o bogată colecţiune de descântece, vrăjitorii şi obiceiuri din viaţa intimă a poporului, amestecate cu diferite instrucţiuni de lucrări şi preparaţiunî agricole şi casnice. Cele din urmă nu sunt lipsite de interesă, cele d’întâiă însă aă mare însemnătate. Descântecele şi vrâjile sunt cele maî preţiose elemente pentru cunoscerea vieţeî celei maî intime, a vieţeî secrete, a mistereloră poporului. Culegerea loră presintă mari dificultăţi, tocmai pentru acestă caracteră secretă, misteriosă pe care-lă aă. Descântecele sunt scrise în acestă colecţiune în adevărata loră formă; nicăerî nu am găsită înnoiri saă stricări în textulă loră. Descrierea pre-paraţiuniloră cari însoţescă rostirea descânteceloră, precum şi descrierea vrăjitoriiloră, este aprope totă-deauna clară, deşi câte-odată redac-ţiunea este cu totulă neîndestulătore. Autorulă spune că nu este «specialistă în ortografie», şi într’adevără are puţină deprindere de a scrie^ aşa în cât cetirea manuscrisului presintă ore-cari dificultăţi, dar tolă-dea-una se pote redâ textulă adevărată într’o formă corectă. Părerea subscrisului este că întregă manuscriptulă să se publice în Anale. I. Bianu. www.digibuc.ro MEDICINA BABELORC 5 CĂTRE CETITORI Ca omii născutu, crescutu la ţeră, mî-am adusă aminte de când eram copilă mică, că maîcă-mea, îndată ce mă auclea că mă dore ceva, mă lua de mă ducea pe la diferite babe de me descânta şi-nu făcea diferite doftorii pentru a me însănătoşi. Cât am fostă mică nu puneamă nici ună interesă ca să înţelegă ce sunt descântecele şi doctoriile băbesoî. îndată ce am păşită pe arena lumii, devenită oină matură de a pute cunosce binele şi răulă, maîcă-mea a începută a-mî istorisi necazurile ce a suferită cu mine când eram copilă, declarându-mî că viaţa mea îmî este dată astădî dela cutare babă saă moşnegă, cari m’aă descântată şi mî-aă făcută doctori! de îmi da când eram bolnavă, de mă îndreptamă ca să nu moră. înaintea mamei mele nu puteamu face vre-ună casă contra unoră asemenea superstiţii, mărginindu-mă numai, pe o parte de a-î mulţămi pentru marea bunătate ce a avută pentru mine de a mă îngriji, iar pe de altă parte, de curiositate, am procedată astă-felă că într’ună şiră de mai mulţi anî m’am ocupată cu adunarea şi aranjarea în natură, cuirv mi s’aă spusă, a reţeteloră, descânteceloră, doftoriiloră şi vrăjitoriiloră băbesci, cum se esecută în partea de susă a Ţăreî-Ito-mânesci. Succesulă meă a fostă de am formată o culegere, care, după mine, o credă preţiosă, de felurite descântece şi reţete de asemenea doftorii şi vrăjitorii (băbescî) improvizate de poporulă rurală dela ţeră. Aceste descântece şi doftorii ce se aplică şi astădî, deşi eă nu pună www.digibuc.ro 6 DIM1TR1E P. LUPAŞCD nici unu interesă în ele, dar în interesulu literatureî române şi ca sa nu rămâe uitate, înmormîntându-se odată cu trecerea timpului, pentru că obiceiulu descântătorilorii şi a vrăjitoriloru este a nu spune şi învăţa pe alţii, din punctulu de vedere că nu arii ave lecu pe urmă. De aceea dar, n'am cruţaţii nimica, cheltuindu şi plătindu bine pe descântători şi vrăjitori, de am pututu smulge din gura loru, ca să-mi spue sciinţele loru, de am pututu face asemenea colecţiune — - formată în acestă broşură intitulată : Medicina babeloru sau spitalulu des-cânteceloru, reţeteloru de doftorii şi vrăjitorii băbesc7, cari, după critica mea le cred ii că izvorescu de mulţi secolî în urmă, încă de pecând lumea era în stare primitivă, şi medicina nu era aşa desvol-tată ca în presentu sau că pote nu era de felu cunoscută. In urmare, vădendu că nisce asemenea superstiţii sau obiceiuri antice, ce stafi ascunse în sînulu poporului, precum am disu mai susii, să nu se stingă cu desăvârşire, am stăruitu şi am completaţii, pe cât mî-a fostu prin putinţă, acestă colecţie. D. P. Lupaşcu. www.digibuc.ro MEDICINA BABELORG 7 PARTEA 1 DESCÂNTECE CU REŢETELE LORtf DE APLICAŢIE NO 1. Descântecd de deochi Pasere mică, In ceru aî sburatfi, Josu aî căluţii Trei picături aî picaţii, o. Piatra s’o despicaţii. Să se despice ochii celui care o deochiatu: De-a fi de femeie tîneră, Să-I crape pruncuţii într’însa De sete şi de fome; 10. De-a fi de fată mare Să-î crape ţiţele, Să-I dea laptele; De-a fi de omii bătrânii, Să-I crape teşculele 15. Să-I dee sângele. — Noue-decI şi noue de pocituri, Nouo-cjecî şi noue de întelniturî, Noue-cjiecî şi noue de săgetăturî, Noue-cjecî şi noue de deochiturî, 20. Să vS duceţi de la [cutare), Să remâe curaţii luminaţii Ca steua din cerii, www.digibuc.ro 8 DIMITRIE P, LDPAŞCD Ca rouă clin câmpii Precum Dumnecjeii l’a lăsaţii, Reţeta de aplicaţie. Se descântă în apă cu crengă dc/ mătură şi cu cuţilii, puucndu 9 cărbuni aprinşi, numărându-î îndărătu; cu apa să se spele pe trupu bolnavulu de 3 ori şi să bea din ca totu de 3 ori, după care să se torne în urccbca unui câne sau pe unu păru de la gardă. No 2. DescântecQ de samcă. Aii purcesii pe cale, pe cărare (cutare), Când la jumătate dc cale L’a întelnitu o samcă cu patru piciorc Cu perii de ursii îmbrăcată până în pămîntu, 5. Bine l’a întelnitu, Trupu l-o schimositu Peptu i-o stricatu, Ochii î-o păinjenitii, Sângele i-o băuţii, 10. Carnea î-o mâncatu, Tote puterile i-afi luaţii. Nime nu l’o văclutii, Nimeni nu l’o audiţii, Numai Maica Domnului 20. Din porta cerului Aii auclitii şi l’aii vecjutu, Şi l’aii întrebaţii: — Ce te văicărezî şi te căinezi? — Cum nu m’oiii văicara? 25. Şi cum nu m’oiii câina ? Că amil purcesii pe cale, pe cărare, Graşii şi frumoşii; Când la jumătate de cale M’o întelnitu o samcă cu patru piciorc, 30. Cu piele de ursii îmbrăcată; Trupulii mi l’aii schimositu, www.digibuc.ro MEDICINA BABELORO 9 Peptu mi-au stricată, Ochii mi-au păinjenitu, Sângele mi-a beutu, 35. Carnea mi-au mâncată, Puterea mi-au luată, Şi nime nu m’o aucjită Şi nime nu m’o vetjutu. — Şi i-aă (Jisă Maica Domnului: 40. Du-te la cine ştie a descânta Cu mătura ele a mătura De la tine l’a departa, Cu aculă l’a împunge şi l’a străpunge, De Ia tine s’a duce, 45. Cu biciă l’a biciui, De la tine s’a porni. Peste Marea Negră l’a arunca Unde popa nu tocă, Lui Dumnetjeă nu se rogă. 50. Acolo sâ-î fie cina şi odihna Şi (numele bolnavului) să remâie luminată, Ca cristalulu de curată, Cum Dumnedeu l’a zidită Şi mă-sa ce l’a făcută. jReţeta de aplicaţie. Acesta se descântă cu paiă de mătură, cu acă şi hiciuşcă de găsită, iu rachiu, cu care să se spele şi să bea bolnavulă. Descântată în trei luni, şi în fie-care lună câte trei clile, şi la lic-care dată câte de trei ori, cari facă de 9 ori pe fii. No. 3. Descântecu de speriata. Aă purccsă pe cale, pe cărare, Când la jumătate ele cale L’aă întâlnită pe (numele bolnavului) Ună moşnegă mare ghebosă 5. Cu cojocă întorsă pe dosă, www.digibuc.ro 10 DIM1TR1E P. LDPAŞCU Cu ochii (beliţi) boldiţi, Cu dinţii rânjiţi, Cu spaimă s'aă înspăîmîntatu, Cu frică s’a înfricoşaţii, 10. Ceasă reă cu speriaţii De capă, de peptii şi spate l’a apucatu. — Ceasu reă cu sburătură, Ceasu reu cu întelnitură Prin scârbă şi ostenelă, 15. Ceasă reu cu 99 de feluri Şi cu dubă necurată l’aă apucată, Cu mătura te-a mătura Şi te-oî descânta de te-o depărta, Cu acu te-oî împunge . 20. Din trupulă (cutânria) te-1 duce, Cu biciu te-oî biciui Din coşu lui te-1 porni, Şi elă să remâe luminată, curată Ca Maica Domnului ce l’a lăsată Reţeta de aplicaţie. Să se urmeze ca şi la descânteculă No. 2. No. 4 Descântecii de vătămătură. — Voi, noue fete înbojorate, Cu nouă rochie roşu îmbrăcate, Unde vă duceţi, unde mergeţi? — Ne ducemă prin mări 5. Să aşezămă orele, beldiorele, trestiorele. •— Nu vă duceţi pe acolo. Duceţi-ve la (numele bolnavului) Să aşezaţi vătămătură într’însulă Cum aşeză copilu în maică, 10. Viţelu în vacă şi mânzu în iapă, Melulă în oie, purceii în măscurăie; Să şadă şi din tote vinele el să se moie. www.digibuc.ro MEDICINA BABELOEfi 11 De-I curcă să nu coroescă, De-I gâscă să iiu găgăescă, 15. Dc-î cocoşii să nu cotcodăcescă, Dc-î vacă să nu boncălăescă, Să şadă să sc liniştescă. Reţeta de aplicaţie. Să sc descânte de trei ori într’unvi paharii cu apă, cu o trestie, după care bolnavulii să se spele şi să bea. Descânteculu să se repoteze de trei ori într’o (li şi în trei rînduri. No 5. Descântecu de orbaltî. > — Voi, trei fete mari, Din cerii tăcute, Din cerii crescute, Cu trei seceri de oţelu făcute, 5. Cu pol ele rădicate, Cu mânile suflecate, Unde ve duceţi, Unde mergeţi? — Ne ducemii să secerămti 10. Delurile, văile, grânele, orclele, fonaţolo. — Nu ve duceţi să seceraţi Delurile, văile, grânele, orclele şi leneţele. Ve duceţi la (numele bolnavului) Şi seceraţi orbalţulii 15. Din rădăcina dinţilorii, Din auclu urcchilorii, Din vederile ocliilorii. Peste marea negră îlii daţi, Unde cocoşii negru nu cântă, 20. Câne negru nu bate; Acolo să chee, să răschee, Şi (numele bolnavului) să remâe luminaţii curaţii Cum Dumnecjeii l’a lăsaţii. www.digibuc.ro 12 DIMITRIE P. LKPAŞCU .Reţeta. Să so descânte pe obrazulă bolnavului de trei ort într’o (li cu sccerca. No. 6. DescântecQ de desfăcutu. M'amu mâniatu, Marţi climinuţa m’am sculată, Pe uliţa satului m’am uîtatu ; M’am uîtatu în susu, 5. M’am uîtatu în josu; N’am vecjutti alta nimica, Dar am vecjutti Pe fermecătorele şi pizmuitorele mele llălălăe şi Pălălăc 10. Pe mine din satu mă scote Eu în semă n’am băgatu, La sfânta rugă am alergată Şi nime în semă nu m’o băgată. Icona la mine cu dosu s’o înturnată 15. Nime nu m’o văcjută Şi nime nu m’o aucjită; Numai Matca Domnului M’au văcjută şi m’o aucjită, Că fermecătorele mele 20. Cu rugă m’o încheclicatu, Cu pele de şerpe m’o încinsă, Cu pele de ursă m’o îmbrăcată, Cu pămătuvu m’o unsă Cu tină dela tochilă, 25. Cu smolă dela moră, Cu iluhu necurată, Cu cojă de racu. Matca Domnului de mână m’o luată, Pe calea lut Avramă aă apucată, 30. La fântâna lut Iordanu, Şi de tote cele făcute m’o spălată Şi au aruncată pe capulă cui o dată, www.digibuc.ro MEDICINA BABELORIJ 13 Şi aii rămasă luminaţii curata Ca de Dumnezeii lăsată. Beţeta de aplicaţie. Duminică sera, înainte de asfinţitulu zoriloră, să puî într’o olă nouă buruiana, cinci degete cu vină, ola acoperită cu o turtă de aluatu de grâu pu-nendu o ţevă de trestie prin care să se răsufle şi să ferbă bine la focă; după care Luni, pană a nu asfinţi sorele, să guste de trei ori din vină; asemenea va urma Mercur! şi Vineri, adică să sorbă totu câte de trei ori, iar restulă sa-lă torne din capă pe trupă; să se spele la unu locu curată în grădină, când va întrebuinţa şi descântcculă de mai susă. No. 7. AltQ descântecCî de speriatiS. Maică prea curată, Dimineţa m’am sculată, A spela m’am spălată, La icone m’am închinată, 6. La piciore ţ!-am picată. Aistu (numele bolnavul)u) pământeană Mi-lă dărueşte, De bolă mi-lu curăţeşte, Să-mî sta! mână de ajutoră 10. Ca să-î luămu dui’erile Din creştctulu capului, Din peptă, din capu lut, Din spete şi din unbră (sic) Şi din tote îneheeturelele luî [manele bolii.). 15, Şi l’eî triincte în munţi! muţî. In zidurile zidite, In pustii neumblate; Acolo să încremenescă, Acolo să înţepenescă, 20. înapoi să nu se întorcă. Să remâe (cutare) Curată şi luminată, Cum Dumnecjeă l’a lăsată. www.digibuc.ro 14 DIMITRIE P. LUPAŞCU Reţeta de aplicaţie. Se descântă în trei luni de-a rîndulu, când e luna pe sfîrşitii, în apă cu eu-ţitti, cu acu, trestie şi paiu de mătură, după care cu apa se spală bolnavulu; iar restul ii de apă să se tornc în locuiţi unui parii scosii din pamîntu. No. 8. DescântecQ de săgetătură. Marţi dimineţa sculatu-m’am, Afară eşit’am, Vacile pornit’am; La jumătate cale întelnitu-m’am 5. Cu noue fete din noue sate, Cu noue popi, cu noue preoţesc. Cu noue săgeţi însăgetate, Cu focii înfocate, Cu noue pole pocite vîjiite, 10. Nime în lume n’ati audiţii, Nime în lume nu m’aii veilutti, Numai Maica Domnului Din porta cerului, Care în cârjă s’au coborîtu. 15. De mâna dreptă te-a lua Pe cărarea lui Iordanu duce-to-a, La fontâna lui Iordanu Pe ghizdele pune-te-oiii, De tote relele spela-te-oiu, 20. Să remâî luminaţii curaţii Ca din maicăda ce te-a făcuţii Şi de Dumneileu lăsaţii. Reţeta, Se descântă în miere de albină curată, după care se unge o hârtie i înotă şi se legă la Inculţi săgetată. www.digibuc.ro MEDICINA BABELORO 15 No. 9. DescântecQ de ursită. Ho juncii buncă, Nu răncălui, nu boncălăi, Copiii nu serăci, Bărbatulu sau femeia nu veduvi; 5. Şi te du în munţi cărunţi, Unde cânii nu batii, Cocoşu nu cântă, Vaci nu ragu. Acolo să sălăşlueştî, 10. In veci să vieţucştl, Pe bolnavii să linişteşti. li e ţ e t a. Să puc cofa cu gura în joşii; pue pe fundulu cofei apă neîncepută şi o pot-covă do călii de găsitu. Cămaşa bărbatului sau femeii sub genunchi să se descânte de trei ori, după care acea apă de pe cofa o bea, şi se spală bolnavulii. No. 10. Descântece pentru a se mărita o fată. Focii, focuşorule, Tu te-î înveli, Eu te-oî desveli; Te-I face şerpe, balaurii 5. Cu solvii de aurii; Te-î duce la ursitorulu meii Care e de Dumnezeu daţii ' De omeni buni îndemnaţii, Ca să-lu visezu la masă şedendn, 10. Vinii bunii bendd, Pane albă mâncândii, In braţele Iul oii şecjendu; Pe pernă culcaţii, www.digibuc.ro 16 DIM1TRIE P. LUPAŞCU Să-lu aduci prin păduri fără sine» (?) li). Şi pe drumă fără ruşine Ca să me iee pe mine. Reţeta. Se descânta dc trei ori eu cuţitulă în vatra focului, adunândă jcrateculă la unu locti. No. 11. DescântecO de ceasQ răd. {Numele bolnavului) au pureesă pe cale, pe cărare, Şi l’aă întâlnită o samcă nâgră Cu ţîţele zăbolozate, Cu cornele lăsate pe spate; 5. De creştetulu capului l’o luaţii,' In pământă l’aă isbită, Faţa î-o îngălbinită, . Ochii î-o înpăinjinită, Viaţa î-o scurtată, 10. Autju î-o luată, Limba î-o legată. Nime nu l’o vecjută, Nime nu l’o aucjită, Numaî Matca Precista li). Din înaltulă ceriului L’aă vecjută şi aucjită — Ce te plângi şi to văîcărozî? — Cum nu m’oiă plânge? Cum nu m’oiă văicăra? 20. Dacă m’o întâlnită astă samcă negră, Cu cornele lăsate pe spate; De creştetulă capului m’o luată, In pământă m’o izbită, Faţa mî-o îngălbinită, 25. Gura mî-o încleştată, Limba mî-o legată, Veacu mî-o scurtată. www.digibuc.ro MEDICINA BABELORfi 17 — Nu te plânge, nu te văîcăra, Că cea samcă negră 30. Trece peste marea negră. Ţie faţa ţî-oiu desgălbini, Ochii ţî-oiu despăinjini, Vecu ţî-oiu lungi. Tu să remâî curaţii, luminaţii 3o. Ca maîcă-ta ce te-o născută. Ca Dumnezeu ce te-o făcuţii. Descântcculu de la mine, Lecu de la Dumnetjeu. Reţeta. Se descântă cu unu cuţitu sau acu, la copii în ţîţă, la betrânî în rachiu, de treî ort pe cji, în treî cjile şi în trei Lunî de-a rendulu. No. 12. DescântecQ de celu peritd. O eşitu noue lupchî Din noue luncî, Urlându, gârlându, Bulgărî mâncându. 5. Nime nu î-o veijutu, , Nime nu î-o au^litu, Numaî Maîca Precista Din porţile ceruluî I-au veijutu şi auijitu. 10. — Unde ve duceţi voî noue lupchî Din noue luncî, Urlându, gârlându, Bulgărî mâncându? — Ne ducemu la meru lună, lo. Meru să mâncămu, Mere lune mere. — Duccţi-ve la [numele bolnavului) Să mâncaţi celu peritu Din sfîrcurile nasuluî, Ana1 elf Acad. Ram. — T. XI!. Memoriile Secţ. literare. “ www.digibuc.ro DlMlTRIE P. LOPAŞCU 13 20. Din faţa obrazului, Din melciurile ochiloră; Cu limba îlii limbuiţî, Cu mătura îlii măturaţi, Peste mare să-lu treceţi. 25. In pustii să locuiescă, Acolo să moştenescă Să remâe (cutare) Luminată, curată Ca malcă-sa ce l’o făcută, 30. Cum Dumnecleă l’o lăsată. Reţeta. ■ Se descântă în semînţă de cânepă cu trei beţe de mătură; după care se-mînţa sc piseză, sc face julfa, de o mănâncă şi se unge bolnavulă dc 3 orî în trei Luni. No. 13. Descântecîî de reulîS copiilorQ. O [purcesă] (numele bolnavului) pc cale pe cărare ; Când aă fostă la mijlocă de calc, A cşită o strigă cu strigoea, Potca cu potcoea, 5. Samca cu samcoea, • Reulă-copiiloră cu reutăoea. Pocitura cu pocitoroca, Pe-din-deocliî cu diochioea. Nime în lume n’o vedută, 10. Nime în lume n’o audită, Numai Maica Domnului Din porţile cerului Aă veclută şi auclită Şi din portă aă întrebată: 15. — Ce te văîcărezî şi te căinezi? — Cum nu m’ol vălcara Cum nu m’oî căina, Că eă am purcesă Pe cale pe cărare, www.digibuc.ro Medicina babelor^ 19 20. Frumosu. Când am fostă La mijlocu de cale m’o întâlnită Şi în spate m’o isbită, Spatele mi-o stricată, Peptulu mi-o rădicată, 25. Sângele mi-o beutu, Faţa mi-o îngălbenită, Cesulă de morte mi-o pusă. — Nici în semă nu băga, Că [la] (numele descântătorului) vei alerga, 30. Cu mâna dreptă te-a descânta, Din tote încheeturile ţi-a lua, Intr’o depărtare va arunca, In munţi, în codrii, In crăpăturile pămîntuluî. 35. Dar tu (inumele bolnavului) vei române Luminată şi curată Ca Dumnetjeă ce te-o lăsată. Reţeta. Să se descânte de trei ori pe di, în trei dilc şi în trei luni, când va fi luna pe slîrşită; pentru copii în ţîţă şi rachiă amestecată, să bea şi să se ungă pe trupă, iară pentru betrâni numai cu rachiă. No. 14. Descântecu de tatarcă. O purcesă ună roşu poroşă Pe drumă roşu poroşă, Nime nu l’o vetjută, Nimc nu l’o audită, 5. Numai Maica Domnului Din porta ceriului, Care l’aă întrebată: — Unde te duci tu omă roşu? — MS ducă în ţera tătărască. 10. — Nu te duce în ţera tătărască, Du-te la (numele boln.) şi ica tătarca. www.digibuc.ro 20 DlMlTRlE t>. LUPAŞCC Tătarcă cu săgetătură, Tătarcă cu pocitură, O ie tătarca de 99 de feluri, 15. Din tote ciolănelele Tu o ie, încarc’o în carii In carii că eî încărca-o, Din tote încheeturelele eî lua-o, S’o duci în codri, în pustietăţi, 20. In munţi cărunţi, In crăpăturile pămîntuluî. Acolo eî îngropa-o ; Să remâe luminaţii, curată, Precum Dumnezeu l’o lăsată. Reţeta. Se descântă în rachiă cu pae dela mătură saă cu acă; cu racliiă se unge pe trupă şi bea; şi în faină cu apă rece din cai’e face alauţolă faluăţelă?) şi-lă pune, unde se crede, că se face tatarca; de trei ori pe cli, în fie-carc dată câte de trei ori repetată descânteculă, care face de 9 ori pe cli, şi în 3 cjile de rendă. No. 15. AltQ descântecu de spărietîi. Noue spărieţî nespărieţî, Optă spărieţî nespărieţî, Şăpte spărieţî nespărieţî, Şasă spărieţî nespărieţî, 5. Cincî spărieţî nespărieţî, Patru spărieţî nespărieţî, Treî spărieţî nespărieţî, Doî spărieţî nespărieţî, Ună spărietu nespărietu, 10. Şi acelă ne unu să nu remâe, Să nu se afle nici câtă ună firă de macă In patru despicată, In gunoi lepădată, Să remâe (bolnaviilu) curată, luminată, 15- Cum Dumnecleă l’o lăsată. www.digibuc.ro MEDICINA BABELOR0 21 Reţeta. Se descântă noptea cu bicîu de găsită, de cu sară, la miezul ii nopţii şi în zori de cjiuă, câte de trei ori descântată, şi în 3 nopţi de rendă. No. 16. Descântecfl de buba din capii. Au purccsă noue fete bete, Cu cămăşi de păioră îmbrăcate, Cu fote împrejurate, Nime nu le-o veijută, 5. Nime nu le o auclită, Numai Maica Domnului Din porta cerului, Care le-au întrebată: — Unde ve duceţi voi, noue fete bete, 10. Cu cămăşi de păioră îmbrăcate, Cu fotele împrejurate? — Ne ducemă să săpămă Munţii şi codrii Şi delulă Garaliului. 15. — Nu ve duceţi acolo, Ve duceţi să săpaţi Buba din capă De la (numele bolnavului). Cu sapa să săpaţi, 20. Cu grebla să greblaţi, Cu mătura să măturaţi, Cu lopata prin chersine să încărcaţi Din creeril capului să luaţi, Din melciurile ochiloră, 25. Din zgăulă urechiloră, Din slîrculă nasului, Din tote închceturile, Din tote mădulările. Să luaţi să duceţi în creeril munţiloră, 30, In crepăturile pămîntuluî, www.digibuc.ro 22 DIMITRIE P. LUPAŞCU Acolo să putreijescă. Acolo să locuiască. . Să remâîă (cutare) luminată, curată, Precum Dumnezeu l’o lăsată. Reţeta. Se descântă în trei seri, câte ele trei ori cu petică aprinsă care face de 9 ori, afumându-se cu petica la capă. No. 17. DescântecQ de studiniţă. Am avută trei gropi de pânc Şi am turnată o cadă de vină, Care îndată s’o aprinsă. Am turnată o cadă de racliiă, 5. Care mai tare s’a aprinsă Şi s’a înfocată şi înbojorată. Am turnată o cadă de apă de s’o stinsă, S’o potolită şi s’o ogoită. Nici în semă nu băga, 10. Că de pe gardă treî fire de iarbă oiă lua Şi în apă te-o descânta. Reţeta. Să pue în strachină, să ţie sub bărbie şi cu trei fire de iarbă luată prin gardă, vara, iar ierna în lipsă cu trei fire de lenă; şi dă prin apă şi prin gură gustândă din apă, cjicendă de studiniţă, să trccă, în trei cjile câte dc 3 ori. No. 18. DescântecQ de năjitti. Fugi nâjită pricăjită, Că te-a ajunge ventă de vară Şi te împunge ursu cu corne Reţeta. Se descântă cu petică aprinsă, afumându-se la urechi. www.digibuc.ro MEDICINA BABELOUO 23 No. 19. Descântecîi de obrintitîi. O purcesu omii negru In pădurea negră, Cu bol negri, Cu gîugurile negre, 5. Cu resteele negre. S’o duşii să are la pădurea negră, Să semene pânca părângă. Când a resări pânea părângă Atuncla să resară obrîntitu 1 Din (loculu unde dore jje omu). Să remâe luminaţii, curalu, Precum maîca-sa l’o făcuţii Şi Dumnecleii l’o lăsaţii. Reţeta. Se descântă în lână negră de trei ori pe di, în trei cjile; în lipsă de lână să se descânte în rachiu, după care se va pune la locuiri obrintitii. No- 20. Descântecu de şopârlaiţă. Şopârlaiţa galbenă, S’au oatii noue ouă; Din noue aii remasu optu, Din optii aii remasu şepte, 5. Din şepte aii remasu şese, Din şese aii remasu cinci, Din cinci aii remasii patru, Din patru aii remasii trei, Din trei aii remasii doue, 10. Din doue aii rămaşii una, Din una aii remasii nicî-una, Nici cât unii firii de macii, In patru despicată. . www.digibuc.ro 24 DIMITRIE P. LUPAŞCU Să rcmâî (numele bolnavului) 15. Luminaţii curaţii Ca steaua din ceru, Ca rouă din câmpii, Cum maîcă-sa l’o făcuţii Şi Dumnezeii l’o lăsaţii. R e ţ e t a. Se frecă la gâtii cu mâna unsă cu untii-de-lemnu, sau în lipsă, cu stupitti, descântându-se de trei ori pe . LtJPAŞCtf îîo. 86. Altulfl totvî de şerpe. Comp. Alecsandri, Poesil populare ale Românilorfi, Bucuresci 1867, p. 271. Sub o tufil în poeniţă Este o fântâniţă, Şi în fântâniţă o petricică Rece, vineţică, o. Şi sub petricică unii şerpurelii Cu dinţii de oţelii; Dinţii apucă de pele, Pelea de carne, Carnea de osu 10. Şi prin trupii trece unu fulgeru veninoşii. Dar cum ese dintre nori Fulgerulii strălucitorii, Aşa să iasă din osii, din carne, din piele Muşcăturile rele 15. De dinţii de oţelii Celui şerpurelii Ce stă sub petricică Sub tufa selbăţică; Să remâe (cutare) vindecaţii, 20. Cum Dumnecleu l’o lăsaţii. Reţeta. Intr’o olă nouă saii cofiţă să se aducă apă neîncepută, să se pue şi să se descânte: cu trei vergi de alunii saii trei fire de iarbă crescută prin gardii să tulbure apa şi descântândii de trei ori, apoi să deşerte apa din olă saii cofiţă pe rană saii locuiţi, unde este muşcătura şerpeluî. Sau : Se descântă într’unii paharii de apă cu o stiblă de pelinii; cu apa să se spele pe umflătura produsă din muşcătura şerpeluî. www.digibuc.ro MEDICIKA BABELORtt 35 No. 37. Descântece de alb6ţă. Au eşită o fată frumosă Din casă frumosă Qu noue-. LWAŞCtl S2 iazu şi să curgă laptele din ţîţele vacilorii mele cum curge apa pe lăptocelc moriloră.» După ce s’a umpluţii strecurătorea de apă, în trei rendurî totii o storci bine într’ună vasă, după care când beau vacile apă, să le dai să bea, sau o amesteci cu tărîţe de le dai să mănânce. No. 6. Pentru înt6rcerea manii vacilorfl. Omulă care are vaci şi crede că l-a luaţii cine va mana lorii, să caute o ragilă să-i scotă unii dinte şi să-lii bată în fundulii doniţei cu vîrfulii în sus; după care să mulgă vacile în doniţă; să bată cu laptele ce-lii strecoră din ţîţa vaceî în vîrfulii dintelui de ragilă, şi atunci acelii care a luaţii mana nu mai pote sta în locii, îlii mănâncă tiupu, nu pote dormi nici mânca, nici lucra; astii-felii înţelegând ă e nevoiţii să reîntorne mana înapoi sau trebue să moră. No. 7. Pentru a se hotărî s6rta unuî bolnavă ce zace de lungă timpă, orî a se îndrepta, saă să m6ră. Unii omii saii femee să se ducă cu trei cofe să aducă apă de la fântână, însă să nu vorbescă cu nime nici să se uite înapoi. După ce va aduce apă, să iea câte trei pahare din fie-care cofă şi să o pue într’unii ceaunii saii tingire; apoi să iea sita cu dosulii mânilorii, punând’o cu gura în joşii pe ceva aşternutu; după care să pue pe dosulii sitei o mână de cenuşă şi totii cu dosulii mânilorii să o cernă. Sfîrşindii acesta, să iea unii cuţitii, să strîngă cenuşa cernută în trei moviluţe; din fie-care moviluţă să iea cu vîrfulii cuţitului de trei orî, să o pue în apa cea măsurată; să icc o mână bună de faină de grâu, să facă aluatii cu apă, din care alualii să facă nouă colţunaşi cu brânză ca cea pentru mâncare, şi apoi să-î pue totii în vasulii cu apa măsurată şi cenuşa pusă cu vîrfulii cuţitului; punendu-sc apoi pe focii, să-î lase să dea o undă; după care apoi strecurându-se prin o petică apa, rămânendă colţunaşii şi cenuşa; cu apa să se scalde bolnavulii, iară petica cu totulii să se strîngă şi să se pună în colţulii casei despre răsărită. Acestă scăldătore să se facă în trei (jile de secă, Lunea, Mercurea şi Vinerea, în fie-care dimineţă înainte de a răsări sorele şi înainte de asfinţitulă soreluî. Să se ţie socotelă ca la fie-care scăldătăre să se scadă câte ună pă- www.digibuc.ro MEDICINA BABELORtt 53 hăruţu de apă, câte unu colţunaşii şi câte unu vîrfii de cuţitu de cenuşe, ca astu-felu Vineri sera, când se mântue scăldătorile, să se puie numai unu pa-haru de apă, unu colţunaşii şi unu vîrfu de cuţitu de cenuşe. După acesta în scurtă timpă şi chiar în timpulă scăldătorilorîi, bolnavulă începe a merge spre bine, sau more. Pentru a se şti acesta să se caute în petica din colţulă casei colţunaşii şi cenuşa; dacă se va găsi nişte peri atunci bolnavulu sigurii se îndreptă, iar dacă nu, atunci trebue să moră. Omulă sau femeia care va aplica acestă scăldătore, să facă tote cele arătate mai susă, cu cea mai mare curăţenie în totă timpulu, căci altă-felă nu pote aduce nici unu folosă. Se mai face şi acesta : să se scalde bolnavulu într’o scăldătore în urma unui omii mortă, şi iarăşi i-se va alege, ori more sau se ’ndreptă. . No. 8. Pentru durere de peptţL Să se sape rădăcină de lumănărică, să i se taie vlăstarulă, spălându-se bine de pămîntă, şi tăiată măruntă să se puie într’o olă nouă; ola să fie pe jumătate de rădăcini şi plină de vinu, astupată bine; să se puie la focă să fierbă până va scade pe jumătate şi răcindu-se să se strecore punendu-se într’ună şipă restulu de vinu; să se bea în totă dimineţa dela 50—100 grame; şi astu-felu va înceta durerea de peptu şi va curăţi totă flecma. Sau : Să piseze zahăru, să pue într’unu paharu ca de două degete, şi apoi să puc unu gălbenuşî de ou priispătu peste zahăru şi să-lu baţi cu o linguriţă până va rădica băşici; apoi să torni ceaiu rusescu sau cafea şi iarăşi să mai amestece şi să-ld bea; care va aduce mare folosu. No. 9. Pentru dănsele. Partea trupului care este cuprinsă de bolă să o frece cu salamură în mai multe rendurî. Sati : Să se caute untură prospătă de bursucă, încălcjindu-se să freci bine loculu www.digibuc.ro 54 DIMITRIE P. LUPAŞCtT ce te dore trei sau patru (Iile, şi după acesta să înveleşti bine cu flanc, ca să nu r&cescă, şi astă-felă în curendu voră înceta durerile. No 10. Pentru beşica cea rea. Beşica cea rea se cunosce îndată când se face, fiindă-că ese numai pe la încheeturî, de-odată o bubuţă mică cât unii firii de macii se înroşeşte şi produce o durere forte mare. Pentru a o combate să cauţî o bucăţică de burete puciosă, să-lii moi în apă caldă, apoi să-lii ungi cu miere şi să-lii pui pe beşică, după care voru înceta durerile şi se va usca. No. 11. Pentru obrîntitQ. Obrîntitulii, după cum se crede, vine din recelă şi pote aduce mare suferinţă; dar pentru a se scăpa de obrîntitii să iee faină de păpuşoiii amestecaţii; cu chişleacii, să pue la locuiţi obrîntitii, care pe locu va scote foculii dureriloru însă acesta să se schimbe deşii. Acestă doftorie foloseşte şi la muşcături de albine. No. 12. Pentru tuse. Să se scuture mături de grădină; să facă ceaiii, să bea în aşternută sera. Sau : Gălbenuşu de ou bătută bine cu puţină apă caldă şi pusă în cafea să bee. Saă: Să faci ceaiă de sîmburî de gutui, să-lă bel pu zahără de ghiaţă saă cu tă-rîţe de grâă, şi va înceta tuşea, www.digibuc.ro MEDICINA BABELORtî 55 No. 13. Pentru înăduşală. Să iee să bee sângele din inima unui iepure împuşcaţii, atunci sigurii va trece. • Sau: Să faci dulceţă de hreanu şi să obişnueştî a lua totu-d’a-una când îţi va fi sete. No 14. Pentru gutunarid (guturaid). Să ieî faină de păpuşoi, să pul pe cărbuni aprinşi şi fumulu care va da, să-lii tragi pe nasu. Sau săruţi pe unu altulu în spate, fără să simtă acela. No. 15. Pentru vetămătură. Cauţi ciolanu de capii de câne, îlti arcjlî ş'apoî îlu pisezi de-lii faci prafii ca faina; apoi îlu pul într'unii pumnii de făină de secară; pul untu-de-lemnu, rachiu spirtii şi piperii negru la unii locu, şi amesteci de faci unu felii de cocă (aluatu); după acesta îlti întinai pe o bucată de pînză ca pe o turtă câtu fundulu unul talgerii şi puî la loculu, unde te dore vătămătura şi porţi trei (Jile acestii plasturii; sigurii îţî va trece. No. 16. Pentru limbrici. Scurgi zemă de alămâl, amesteci cu untii-de-lemnu şi dai bolnavului să bea. Sau ieî semînţă de cernuşcă, o pisezi ca făina, o amesteci cu măre de cu-rechî şi iarăşi o dai bolnavului. Sau ieî beţe de socii, cureţi coja cea negră de pe d’asupra băţului, rămâindu acea verde pe care o cureţi numai pe ea; o puî într’o 61ă nouă sati ibricu cu lapte dulce şi o fcrbl bine; apoi scurgi laptele din cojă, ş'apoî îlti dai bolnavului să bea; după care îî va face pe toţi, şi va scăpa de limbrici, aplicândii cele de mai susii pe rendii. www.digibuc.ro 56 DIMITRIE P. LUPAŞCD No. 17. Pentru rosuri. Să ferbi politrică şi să bel în locii de apă. Sau să bei rachiu de drojdie cu untă-de-lemnă curaţii de trei ori pe <;li. No. 18. Pentru plescaiţe. Să se caute buruiana plescaiţă, ce este pe câmpii, o strînge mănunche, o pui într’o olă cu apă; le ferbi pînă va scăde a treia parte din apă; apoi o iei de la focii, o laşi de se răcoreşte pe câtii poţi suferi de oblojeşti bubele, <;lise plescăiţi; repetezî acesta în totă cliua câte de două ori pînă se vorii vindeca. No. 19. Pentru friptură. Imediaţii ce se întemplă friptura, să se ungă loculii fripţii cu cernclă de scrisii, şi va scote foculii. Saii să pui cepă pisată cu smântână, sehimbândii deşii, şi se va vindeca. Saii să iei Iutii de izvorii, care să nu fie humosii; să înveleşti loculii fripţii şi să schimbe deşii; că se va vindeca friptura. No. 20. Pentru tăietură. Tăietura, de ar 11 câtii de reii făcută, să radi varii de pe pereţi să pui la rană; saii să pui udii de omu; şi grabnicii se va vindeca. No. 21. Pentru răc^lă. Venindii răcela cu sudore, îndată să bei ceaiii de romăniţă, ceaiii de socii, ceaiii rusescii; şi dacă cu acesta nu va eşi sudorea şi răcela, să bei ceaiu de sudorea calului şi îndată răcela va dispare, www.digibuc.ro MEDICINA BABELORtf 57 No. 22. Vindecarea de verme. Să se iea spirtu de sare de la spiţărie şi să se ude o peticuţă curată, să se pună la rana, unde este verme; vermil voru peri şi rana se va vindeca. Sau să începă a lua doltoricle următore: Când se va naşte lună nouă şi va trece o septemână, Luni dimineţă să umple o ceşcă de pelinu vechiu, să pice într’însu 9 picături untu-de naftui şi să bea; MercurI iar la acea vreme, să umple ceşca de pelinu, să pice înăuntru 8 picături de untu-de-naftu şi să bea; Vineri să pice 7 picături şi să bea. A doua septemână după acesta să începă de la 6 picături totii în filele însemnate şi pe aceeaşi mesurâ de pelinu, stîr-şindii Vinerea la 4 picături; a treia septemână să începă dela 3 picături, totu cu asemenea renduială şi să sfîrşescă la una. Acestă urmare trebue să se păzescă în curgere de trei luni de la olaltă, încependu în totă Lunea dela 9 picături şi scăcjendu câte una la totă luarea, să ajungă la una, după cum mal susu s’a cjisu; şi fără să simţescă omului, se va curăţi de acea scârnavă bolă. • Acestă doftorie este cercată şi pra folositore, numai să privigheze la pica-tulu picăturiloru ca să nu curgă mal multu decât acea hotărîtă, şi să se pă" zcscă de a mânca lăptăril în vremea cât va urma cu doftoriile. No. 23. Pentru sc6terea materiei dintr’o rană. Să se spele rana cu apă caldă, fiartă cu buruiană cinci degete, să se usuce bine rana cu scamă, şi apoi pe o petică să se ungă cu seu de capră bine destilatu; să pue de-asupra răneî, care îndată va scote materia şi se va vindeca chiar dacă ar fi cangrenisită. Sau, să iee seinînţă de inu, s’o piseze până se va face ca faina, s’o amestece cu miere şi s’o frămente până se va face aluatu, şi apoi, facend’o turtiţă, să sc puie d’asupra răneî, să se schimbe de mal multe ori, că va scote totă materia şi se va vindeca. No. 24. Pentru durere de capd. Bolnavului să-şi facă obiceiu a se spela în tote dimineţile, sau şi de mal multe ori pe tji, cu apă rece şi vara cu ghlaţă până va amorţi capului, că în www.digibuc.ro 58 DIM1TRIE P. LUPAŞC0 veci nu va ave durere de capii; celii nedeprinsii cu acesta să începă dela sfîrşitulii luî Iulie şi numai câte-odată în (Ji, până ce se va deprinde capulu cu răcela. Sau, să iee albuşu de oii, să racjă săpunii de celii bunii într’însulii, potrivită cu albuşulu; să-lu bată bine până se va face ca spuma; să pue două linguriţe de lemnu şi iar să-lu maî bată; apoi să pue o linguriţă de spirtu, să-lu amestece puţind şi să-lii lase până se va corăsli, pe urmă să-lii iee de d’asupra rachiului, să-lii pue pe păcişăle de ind şi să pue la molele capului, după ce va unge peru cu untd-de-lemnd, ca să nu se lipescă blasturuld de perii. Va fi forte folositorii, fiindii lucru curaţii. No. 25. Pentru gălbenare. Omulii care se va simţi bine că are gălbenare, să iea und păduche alu luî şi să-lii bea cu orî şi ce soiii de băutură, în trei . LtftAŞCtî Sau, să te uiţi cu ochiulu celu bolnavii într’unii ulciorii deşerţii şi iarăşi va trece. No. 46. Pentru c6cerea şi spargerea udmelorG. Să se caute prahaghiţă şi să se moie în lapte dulce caldii; şi punendu-sc pe udmă legaţii bine, nu va trece două-ijecî şi patru cesurî, udma va fi spartă şi materia cea rea se va scurge. No. 47. Pentru bătături la picldre. Să se facă leşie tare de clocălăl şi să vîrî picîorele într’însa, fiindii ferbinte cât se va pute suferi şi să le ţii până ce se va răci leşia; atunci ele vorii eşi afară din piciorii; după care să le tal binişiorii cu briclulti, în urmă să legi usturoi pisaţii la ele, saii în locuiţi lorii să ţie neconteniţii, până vorii seca de totii; la cele de printre degete se pote pune şi lână de oie cu usucii. După scoterea picioreloru din leşie şi tăerea bătăturilorii, se potu arde şi cu piatra iadului, care iarăşi le va secătui; însă acesta operaţie cu leşia şi arderea lorii, să se facă mal de multe ori până vorii seca. No. 48. Pentru ruperea 6selor0 la mâni saG picldre. îndată ce întâmplarea a adusu să se rupă unii osii, fie la omii, fie la dobitoce saii păsări, imediaţii să se caute buruiana numită iarba lui Tatinu, numai rădăcina el, spălându-se de pămîntii, să se tae bucăţele mici, punendu-se într’o olă nouă să se umple cu apă şi să fiarbă până va rămâne pe jumătate; apoi să se scurgă zama el, cu care să se facă adevărată mămăligă de faină de orzii; după care să se întindă pe o petică atâtii de mare cât ţine locuiţi vătămaţii ca să cuprindă; apoi stropindu-se cu spirtti curaţii, să se pue la locuiţi bolnavii, după ce mal întâiti se vorii îndrepta osele la locti, înfaşurându-se bine cu cârpe, peste care să se pue lopăţele de lemnti din jurii împrejurulti mâne! saii piciorului rupţii; după care să se lege strînsti bine cu o sforă lată, astti-felti ca să potă sta drepţii corpulu vătămaţii. Păzindu-se ca bolnavulu să nu facă mişcare ca să smintescă osele din locti, www.digibuc.ro MEDICINA BADEI.ORfi 05 ţinendă acesta legătură în regula arătată 48 de ceasuri, în care timpă să totu utlî legătura cu spirtă când se va usca. La fie-care 48 de ceasuri să se schimbe legătura sau mămăliga pusă, însă la schimbarea legăturii să se umble forte delicaţii, să nu smintescă osele din loculu loru de cum s’o aşezatu, ca să nu producă noi dureri şi întârzieri pentru vindecare, sau să remâe piciorulu sau mâna mai scurtă, vindecându-se şi petrificându-se dsele într’o parte, adică încrucişate. Acestă doftorie aplicându-se cu mare luare aminte şi păzindu-se regulelc arătate maî susii, se va vindeca celu mulţii până în 40 tjile; va pute uşoru mănui cu mâna sau piciorulu fracturaţii. Asemenea regulă şi doftorii se pdte întrebuinţa şi la vite, cu deosebire numai că omulă trebue să fie cu de-aprope priveghere asupra loru şi să nu şet,lă la unu loch cu cele-lalte vite. No. 49. Pentru vindecarea chelbix. Să se iec 10 grame argintă viu, să-lu puî într’unu talgeră sau strachină verde şi cu stupită să-lă frece până îlă va omorî bine; după care să puî în elă 25 gr. untă prdspătă nesărată alesă din acea cli; şi amcstecându-sc bine la ună locă se va forma o alifie cu care să se ungă pe bolnavă regulată în fie-care di până se va vindeca eu desăvârşire. No. 50. Pentru bube dulci. Să se iefe fasole albă câte-va bobe, să se ardă în focă pe atâta sămînţă de cânepă şi frunclă de minlă bine uscată; pisându-se tdtc bine la ună locă, voră forma ună prafă, apoi îlă plămădeşti cu smântână de formezi alifie, după care se ungă bubele de câte-va orî, cari sigură voră trece. No. 51. Pentru a călători pedestru. Ună omă saă maî cu semă militari! când voră urma să plece în călătorie lungă pe josă, să caute a fi piciorele curate, obielele să fie de pînză de cânepă pe care trebue la încălţare să le ungă bine cu seă de lumânare şi să Analele Aza. LurAŞctî învăluiască piciorele; după care va pute face o călătorie câtă de lungă de mai multe cjile şi chiar luni neîntreruptă fără a face bătături sau băşici pe tălpi. No. 52. Pentru sete în lipsă de apă. Unu călătorii mergendu, fiindu însetată şi neavendă de unde să găsescă apă să-şî potolescă setea, să caute unu plumbă saă în lipsă ună bumbă dela haină să ţie în gură; balele ce va face îi va potoli setea, de va pute urma călătoria înainte, pînă va da peste apă. No. 58. Pentru înţepături. 6meniî cari aă de obiceiă să umble desculţi şi li se întâmplă de se înţepă n picioră, im ediată să pue şi să lege la rană huşte din borşă, care va scote ţepulă şi se va \indeca rana. No. 54. Pentru pecingine. Ieî mercură precipitată albă, o jumătate de dramă; bătendu-lă bine în piuliţă, îlă amesteci cu untă prospătă nesărată ca trei dramuri, de formezi o alifie cu care se va unge pecingeniî în totă sera; apoi ieî ună dramă lapte de puciosă, jumătate dramă zahără de plumbă, le pisezi de le faci prafă; după care îlă amesteci cu 30 dramuri apă de trandafirii; tulburându-lă bine, te speli dimineţa şi la amedă pe loculă unde sunt pecingeniî, şi se va vindeca. No. 55. Pentru crăpături la mâni şi faţă. Să te speli cu vină rece, apoî să ungi crepăturile cu talie de alămâie do două saă trei ori pe (Ji; şi dacă nu se va vindeca, să ieî untă de migdale, untă de naftă şi untă de ceră, din tote câte trei crrame saă şese grame; şi ame-stecându-le bine într’o sticlă, să se ungă sera şi apoî să se înfaşure cu cârpă mânile- pînă adoua (Ji, şi se va vindeca. www.digibuc.ro MEtolClMA feAfeELORff 67 No. 56. Pentru degerătură. Pe membrului trupului degeraţii să se ungă cu untii de naftii sau trimitinu în tută diua câte de două orî sau de trei orî, pînă ce sc va vindeca. No. 57. Pentru perdele pe ochi. Să se iea unu oii de găină prospătu, să-lti coci bine în spuză pînă va fi vîrtosii; taie-lii în doue, lepădă gălbenuşului ca să rărnâie albuşului curaţii; pune jumătate de drămui prafii de vitriolu albii bunii în gavanu albuşului şi acopere cu cea-laltă jumătate de albuşul; dă-lui la o parte să se răcescă, şi va lăsa o zemă pe care o vei amesteca cu albuşulu oului; după caro să se storcă prin o petică curată într’unii feligeanui iarăşi curatul; după acesta pică câte două saii trcî picături în ochiului cu perdea în totă cjiua de două orî, standul câte unii sfertul de cesui cu faţa în susui, cu capului pe căpătâiul la totul rendului, după care să se spele ochii cu vinii rece. Acostă doftoric aplicându-sc regulaţii, după cum se arată mai susu, necontenitul în tote cjdelc, se va reuşi ca perdeua să se topescă şi voni veni vederile la locui. No. 58. Pentru muşcătură de şopârlă. Să icî 5 dramuri pisăturî dc ţipericii vârtoşii şi dă bolnavului să bee cu apă; omului mai micii dc 10 anî să so dee la 2 cesurî câte 20 picături, iar dc la versta de 10 anî în susii să se dee îndoiţii; şi rana rămasă în urma muşcăturcî să se spele desul cu leşie dc cenuşo. No. 59. Pentru neaudire. Să ieî balsamul de mexa (?) bunii, încălcjesce-lii ca apa cea de vară şi pică pe totă clhia, câte trei saii patru picăturî în urechîa cea surdă şi ţine-o în susui www.digibuc.ro DlMITRlE î>. LOPAŞCD 6S cu zgăulă ca să nu curgă, fiindă culcată pe căpătâiă. Urmând ii astă-felă regulată în tetă (Jiua, se va destupa urechea şi va veni aucjulu la locă. No. 60. Pentru scorbutu. Să iei şepte dramuri peatră de vinii, meghinsie albă trei dramuri, şi pisân-du le bine să le faci pravă; apoi le împărţescî în 20 de hârtiuţe; după care să se iea câte doue pe (Ji cu apă. Bolnavulă se va feri de recelă şi d’a mânca săraturi, căutând ii să facă necontenită preumblare pedestru şi se va izbăvi. No. 61. Pentru curăţirea peteloru pe obrază. Ieî doue albuşuri de oă prospete, le pul într’ună vasă curată, le baţi bine până se voră face ca spuma, le amesteci cu apă de Colonia, de obrază; să se ude petele adesea cu acesta, saă să se ude o peticuţă subţire şi curată, să se lipescă pe pete sera; şi neperijendu-sc petele cu acesta, să se ude petele în doue saă trei renduri cu falie de alămâe, după care se voră vindeca, aemânendă faţa curată. No. 62. Pentru curăţirea coşilorO şi negeiloru. Să se iea cinci dramuri pravă de peatră acră, să se pue într’ună vasă cu 100 dramuri oţetă tare de vină, punendă într’acesta, din vreme în vreme, şi făină de orijă, să se amestece cu o lingură până se va îngroşa, şi să pue pe loculă unde voră fi coşurile şi negeii, în tută sera, şi a doua (Ji să se spele cu apă de obrază. Făeendă astă-felă, neîntreruptă, voră căde negeii, şi coşurile se voră stânge. No. 63. Pentru albirea dinţilorO şi întărirea gingiiloru. Se iea doue dramuri cojă de chină roşie, doue dramuri prafă de spumă de mare, doue dramuri cojă de rodie, doue dramuri prafă de rădăcină de mic- www.digibuc.ro MEDICINA BABELORft 69 şunea, unu dramu prafu de cuişore, unu dramu cleiu do misă; acestea tote făcute prafu subţire, se punţi într’o cutioră, apoi deşii să se frece dinţii şj ginginile, că totu-deauna voru fi curaţi şi sănătoşi. No. 64. Pentru b61e ascunse în cosu. j Să se ica picături de reventu 10 dramuri, balsamu unu dramu; acestea amcstecându-se într’o sticluţă, iea pe totă (Jiua de două ori câte 60 picături într’o lingură de apă; pentru copil pe jumătate. Intrcbuinţându-se acestă doftorie regulaţii, va fi sigură vindecarea. No. 65. Pentru frântură. Să se fearbă pătrunjelu într’o olă curată; zema lui să se bea şi cu pă-trunjelulu să se înlaşurc membrulu bolnavu; urmându-sc astii-felu până se va vindeca. Sau: . Să se pue într’unu şipu ca de o oca bere bună, astupându-sc la gură cu dopu de plută; să se pue în gunoiulîi cailoru ca să lerbă, după care să se bea de bolnavu; şi cu acesta va izbuti, că totă răutatea o va da afară şi se va vindeca. No. 66. ' Pentru împresurare de bube. Când unii omti este împresuratu de bube peste totti trupulii, pentru ca să se vindece de grabă, să se ducă să facă feredeii de tuşi la stropii dela rota morii, de două ori pe (}i; când va eşi din apă să se usuce bine cu o prostire şi să se ungă cu alifie dulce sau cu şeii de capră destilatii bine. Urmândii astu-felii de a face mai multe fercdee în mal multe dile regulaţii, vindecarea va fi sigură, www.digibuc.ro 70 DIM1TR1E P. LUPAŞCU No. 67. Vrăjitorii în n6ptea de Sf. Vasile. Fata care vrea să scic ce (elfi de omu are să fie bărbatul fi seu, esc cu ochii legaţi clin casă, cu o stiblă de busuiocii şi o cordică roşie în mână; so duce drepţii la gard fi, numeră noue pari şi pe celfi de al fi nouelea legă stibla de busuiocii cu cordica cea roşiă. A doua di sc scolă în reversatulfi zorilorfi, se duce la păru, îlfi semenă şi dacă găsesce busuioculfi încărcaţii cu promorocă şi parulfi va fi cu cojă pe elfi, apoi bărbatulfi el va fi unfi omfi bogaţii, iar dacă nu, atunci va fi seraefi. Asemenea pentru a cunosce în personă cine arc să-î fie bărbatulfi şefi, iea luminarea cu care a foştii la Paşte la înviere, se duce la o lântână, o aprinde şi o lipesce dc cârligulfi fântânei şi o vîră înăuntru, de sc uită în apă, undo va vede imprimată faţa bărbatului eî; dacă va fi din localitate, îlfi potc sci; iar dacă va fi mai de departe, române convinsă de elfi cum are să fie. No. 68. Pentru măritisă. > Pentru a sci dacă sc mărită în acea iarnă safi mai tarclifi, iea trei fire de perii de mascurii; dă spuza din vatră la o parte, ca să remâe vatra curată bine; pune firele de perii acolo, şi dacă perulfi va sfîrii şi se vorfi sgârci, apoi în acea iarnă se va mărita; iar dacă nu, va remâne ncmăritată. Asemenea pentru a mai sci, să iea o părăluţă de cele vechi mici de argintii, să o puc întrunii castronfi cu apă neîncepută; dacă părăluţa se va da la fundfi, fata se va mărita, iar dacă va sta de-asupra apei, va remâne nemăritată. Toţii pentru acesta: fata se va duce la gogeriulfi mascurilorfi, unde dormi), şi va striga la dînşiî: ho acum, ho la anu, ho la doi; şi totfi aşa va striga mal departe, până când rîmătoriî vorfi respundc, şi în acelfi anii se pune te-meifi fata de a se pregăti pentru măritare. No. 69. . Pentru a se cun6sce cum are să mergă peste ană omului. Caută pahare după câte suflete sunt îm casă şi pune în tute cu mesură apă neîncepută, menindu-se pentru fie-carc sufietfi păharulfi lui; le lasă pe www.digibuc.ro MEDICINA BABELORfl 71 masă până a doua (Ji, când apoi să se măsore apa din fie-carc păharu, şi în care se găsesce apa sporită, aceluia îl va merge bine şi va fi sănătoşii, spo-rindu în tote întreprinderile luî; iar daca se va găsi apa scătjută, atunci acela nu va fi sănătoşii şi va da înapoi din tote; iar la acela care se va găsi cum a pus’o, acela va sta po locu, nici nu va spori, nici va scade. ' No. 70. Pentru a cun6sce lunile slot6se. Să sc iea ceapă şi desfăcendu-o în paturile el, tâccndu 12 pături dc o potrivă, le pui dc rendii pc masă, numindu-le pe fie-care pe luni de la Ianuarie până la Decembre; pui în gavanulu lorii de o potrivă cu măsură sare mărunţică, le laşi până a doua (}i, când le cauţi; şi în care se găsesce apă, apoi acea lună este slotosă, iar în cele seci, în care va sta sarea cum s’a pusii, vorii fi sccetosc. După acestii calcndaru alţi cepei, se tjice că aşa are să fie anul ii de îmbelşugaţii în grânc şi altele. No. 71. Pentru norocire. Omulii care vrea să aibă norocii şi ce va vroi, să păzescă în noptea de Sf. Yasile, când se deschide ceriulii; în acclii momentti să ceră dela Dumnezeii ce poftesce, că tote i se vorii da. No. 72. Vrăjitorii în n6ptea spre Sf. Andrei. In noptea spre Sf. Andrei, când se di ce că strigoii şi străgile esii de prin t morminte de vinii pe la casele dmenilorii dc-î pocescii, pentru a-I cuprinde diferite bole peste anii; pentru apărarea lorii să se facă următorea vrajă : Să sc iea nouă fire de usturoi şi să sc ungă încuetorile şi ţîţînile uşiloru, crucile şi cercevclcle fcrestrclorti, hogeagurilo pe unde ese fumulu din casă; precum şi fie-care omu să mănânce câte unii firii de usturoi; că vorii scăpa de pocitura strigoiloru, care nu le place usturoiulit şi care pentru acesta nu se potii apropia de casa unul omu. www.digibuc.ro 72 DIM1TR1E P. LOl'AŞCU No. 73. Pentru lung6re. Când lovesce pe oinu boia lungorii, se cunosce că de odată îlu toropesce, cuprindendu-lu peste totă trupulu dureri şi începe a vorbi într’aiurea şi nu cunosce omenii. Pripită ce se va simţi aeestă bolă, să i se dea o curăţenie, după care apoi să iei unu dramă prafă de ţiperigă, pe care să-lu împărţi în 12 porţiuni mici şi să dai bolnavului câte una cu ceai de flori de socii de două ori pe cli, dimineţa şi sera; la cei mai mici de 15 ani, cât vorti lua asemenea doftorie, să se păzescă de răcelă, să fie totii-deauna bine înveliţi şi hrană să li se dea zemă de carne făcută cu oreză; pentru sete să li se dea apă de orzii făcută astă-felu: Iei unii pumnu do orzii spălată bine, îlu pui într’unii vasii curaţii cu 4 oca de apă şi să ferbă până va scăde pe jumătate şi va crăpa orzulu; apoi să se strecure zema prin o petică curată şi răcindu-se să i se dea bolnavului în locii de apă. Când bolnavulii nu se va îndrepta cu acestii mijlocii, să se întrebuinţeze după cum se arată mai joşii : Să se iea trei dramuri rădăcină de şerpe verghinie pisată bine ca prăfuiţi; să se amestece cu o litră apă de orzii, să se pue într’o olă la focii să ferbă forte bine, după care o vei lua de la focă; să o laşi să se răcorescă bine şi după ce o vei strecura-o prin o petică, să se dea bolnavului, dela versta de 10 ani în josă la două cesurî câte o lingură de masă, iar dela versta de 10 până la 20 ani, la două cesurî câte o jumătate de feligeanii şi dela 20 anî în susu câte unii feligeanii plinii; cu asemenea doftorie să se ţie bolnavulii până se va îndrepta. Dacă boia până la 7 saii 9 clile nil va înceta cu aceste leacuri, să se mai întrebuinţeze astu-felti Să se iea spirtu de canforii, să se pico câte două sau trei picături la o lingură de doftoria arătată mai susu; asemenea 4 saii 5 picături la jumătate de feligeanii şi câte 10 picături la feligeanii plină; urmându-se acesta până la a 12-a di, urmându totu o-dată a se face în casa unde zace bolnavulu aburi de oţetu de 2 ori pe . LtJfAŞCtt No. 90. Pentru sterpirea şdreciloru. Să se iea pilitură de ferii dela ferarî, să o amesteci cu aluatu şi, mâncându acesta trebue să piară. Sau: Să pisezi sticlă şi iarăşi să amesteci cu aluatu, din care mâncându şorecii, vorii peri. Sau: Să bagi frundă de arinii în bortele şorecilorii, de care asemenea vorii peri. No. 91. Pentru sterpirea guzaniloru celoru mari. Să scoţi miezulii dintr’o nucă sau dintr’unii merii; să umpli cu răşină şi puciosă şi să astupi tote bortele de guzanî câte vorii fi prin casă, lăsândii numai una în care să pui nuca saii mărulii, şi să-i dai focii la gura bor ţii, când fumulii acela ce va eşi din acea materie va merge prin tote bortele cari se împreună una cu alta, şi îi va omorî pe toţi. Saii: Să cumperi zurgălăi mici şi să se prindă unii guzanii saii doi vii, şi să legi câte unii zurgălăii la gâtulii lorii şi apoi să le dai drumulii vii; dela care ceî-lalţî guzgani se vorii speria şi se vorii duce toţi de prin prejuruiţi casei, de nu vorii rămâne nici unulti. No. 92. Pentru a se alege locu bunu de casă. Când unii omii voesce a alege unii locii pentru a-şî face casă din noii, să cumpere o cofiţă nouă, să o umple cu apă neîncepută, să se ducă de cu seră pe acelii locii, să se pue să o păzescă până a doua cli, să nu dormă. A doua di să caute apa în cofiţă şi găsind’o sporită, va fi locuiţi cu norocii şi îî va merge bine, iar găsind’o scătjută, atunci să se ferescă să nu facă casă pe acelii locii, că-i va merge răii. www.digibuc.ro MfiblClflA BÂBELORtf 79 No. 93. Pentru rodirea pomiloru în grădină. In (Jiua ajunului de Crăciunu, când femeia va frământa aluatu pentru turte, să iasă din casă fără a şti cine-va, să se ducă în grădina cu pomi, să cuprindă copacii cu manile şi să (jică: «cum sunt mânile mele încărcate cu aluatu aşa, să fiţi voi încărcaţi cu pome,» numindu-le pe nume după felulu lorii. Atunci pomii vorîi da pe din destule rode în acelu anu. No. 94. Stârpirea omidiloru de pe pomu. Să iee udîi de viţelîi, să amestece cu apa care rămâne din untîi-de-lemnu, să-lu ferbî şi să stropeşti pomii; ori să ieî apă cu care speli peştele, şi stropeşti pomii unde vorîi fi omizile. Să ici o buruiană de la spiţărie, care se chiamă purtulacă, adică piciorîi de găină, să o amesteci cu oţetii şi să stropeşti pomii. Să ungi rădăcina pomilorîi cu păcură, că mai multe omidî vinii dintr’altîi locîi decât acelea ce se facîi. Sati: Să se puie într’o tingire jeraticîi aprinsu şi peste densulîi reşină şi puciosă cu care să mergă printre pomi să-î afume bine pe dedesubtîi, că totă omida va peri şi va fugi. No. 95. Pentru rodirea grădinel. Lunea, înainte de răsăritulîi soreluî, stăpânulîi grădinel să mergă în mij-loculîi eî, să iasă cu dosulu, şi escremcntulîi să-lu astupe cu pămîntîi; atunci tote zarzavaturile vorîi fi după dorinţă rodite. No. 96. Pentru apărarea de grindină. Acelîi omti care va ave unu beţii de alunîi cu care a scosîi o broscă din gura şerpeluî, când o suge sau o mănâncă, să iasă afară cu beţulîi şi cu to-porulu în mână; toporulîi să-lti înfigă în pămîntii saîi în lipsă unti cuţitîi, www.digibuc.ro 80 DIM1TRIE V. LUPAŞCU *ar cu băţulă să facă gesticulaţie crucişă asupra norului presupusă cu grindină; să se abată cu băţulă în spre păduri saă pc o apă, unde nu va pute face stricăciune, numindă din gură moşia, lanurile cu semănături să le în-conjore; şi astă-felă grindina va lua o altă direcţiune în partea unde s’a abătută ca să se ducă; dacă cu beţulă va abate totă pe locuri cu semănături, apoi acolo va face stricăciunea. No- 97. Pentru ferbinţela trupului Ferbinţela trupului este aceia a căldureî care vine îndoită saă întreită de cum este naturală dată omului, care îî vine din repeziciunea sângelui, oste-nelă, mâncare, sete, răcelă şi altele, cari din acesta călăuzeză furiile unei bole. Pentru combaterea fcrbinţelcî şi a provocării unei bole, imediată să se caute mijloce, să iee curăţenie apoi să iee ceaiă de socă, de teiă, de romăniţă saă mintă şi totă o-dată să i-se pue o lipitore saă două ori să i-se iea sânge potrivită cu etatea omului, mâncarea să fie uşoră, mal multă ciorbă făcută cu orză pisată bine, saă alte vercleturl care priescă stomachulul, păzindu se de răcelă totă timpulă câtă se va simţi cuprinsă de ferbinţelă, până se va îndrepta cu desăvârşire; şi totă o-dată să se păzescă să nu mănânce verdeţuri, săraturi şi altele cari înlesnescă creşterea unei bole, bendă apă cam călduţă şi forte puţină vină. No. 98. Pentru tinerea fetei burate. i > Ună omă care are plăcere de a-şî ave faţa curată, trebue să pregătescă din timpă apa următore : Iea apă de trandafiră, apă de socă, apă dc pelină, apă de liliacă, apă de crină şi apă de căpşune, din toto câte ună litru; amestecându-se, le pul tote apele într’ună cazană forte curată; pe urmă iei albuşulă dela (lece oue de găină prospete, le pul într’ună castronă, apoi le baţi până se va face spumă, şi îlă amesteci bine cu apele din cazană; astupi cazanulă bine cu capaculă lui şi prin prejură cu aluată să nu se răsufle; îlă pul pe focă să ferbă lină, dândă foculă potrivită ca să nu zvârle capaculă, din care să scoţă pe jumătate cu picătura şi numai ca trei litrurî; punendu-se acesta într’ună clondiră, astupându-se bine cu dopă de plută, să se ţie la răcelă, ferindu-se dc căldură cât şi de îngheţă, iar cea-laltă rămăşiţă din cazană să se lepede. www.digibuc.ro MEDICINA BABELORtt 81 Acestă apă este pentru ştersu obrazulu cu o batistă curată, care va sc6te totă negreţa şi va albi peliţa obrazului, dându-1 unu lustru ca la unu copilu tinerii. Pe lângă acesta fereşte faţa de coşuri şi jupuituri, scoţendu şi petele ce sunt prinse din timpulu verii, Acestă apă se întrebuinţeze după vîrsta omului, în modulu următorii : La etatea de 20 ani să se şt6rgă numai odată pe (Ji, la etatea de 30 ani de doue ori, la 40 ani de trei ori, păzindu-se a nu se şterge mal de multe ori, căci provdcă jupuirea obrazului în locu să o apere. No. 99. Pentru bub6ie 6rbe. Bubâiele orbe se potu vindeca în chipulu următorii : Iei o scârţă, mesorî mărimea buboieloru şi faci noue rotiţe, în chipulu gologanului, cât buboiulu de mare, le învelesc! pe tote într’o hârtie, făcendu-le faşicu; le lepetjî în crucile drumului, fără a te înturna cu ochii să te uiţi înapoi când te-1 înturna acasă; căci nu se voru mal face altele. La bubdiele în fiinţă cauţi cepă albă, scoţi inima eî din mijlocii, pul în locuiţi el seu de luminare şi apoi o pul pe focii de o coci, după care o legi la buboie ţinendu-o până va sparge; punendu pe urmă alifie făcută cu ceră şi untu prospetu, întinsă pe o peticuţă ca să scotă materia cea rea, să se vindece rana, No. 100. Pentru văpsitultî perului din albd castania. Iei varii nestinsă o jumătate de oca, îlu stingi în cinci oca de apă caldă, într’unu vasu de lutu zmălţuitu sau căldăruşe spoită, după care îlu turburi, acoperindu-lu bine să stea până a doua (Ji să se limpeţlescă ca lacrăma; apoi să se scurgă acestă apă forte încetişoru într’unu clondiru, păzindu-se să nu se amestece cu varulu. Cu acestă apă de varii, după ce se va spela de urisore perul u bine şi se va usca, să se ude perulu de doue sau trei ori pe (Ji, Iar a doua (Ji să iei peatră vînătă, adică sare de aramă, dela spiţărie, cinci dramuri, acesta prăfuindu-se bine să se topescă într’o litră de apă de trandafiri caldă, şi să se ude perulu iarăşi de doue sau trei ori într’o (Ji, păzindu-se AnaMe Acad, Rom, — T, XII, Memoriile See(, literare, 6 www.digibuc.ro 82 filMlThlE î>. LTJfAŞCtî totu-deauna ca perulii să fie uscaţii, când te-i uda, şi urmându astii-telu : în-tr’o Pentru albaţă să se iee piatră venătă de cca bună, să se frece albaţa calului înceţii, păzindu-se ca nu cum-va să se atingă ochiulii, unde este curaţii. Pentru albaţă să se iee de la spiţerie tunimii, saîi turcesce tutica, să se piseze bine şi să se pue calului în ochi de doue ori pe <;li. Toţii pentru albaţă să se amestece rădăcină de piperii cu ochiu de sare şi să sc sufle calului în ochiii. No. 48. Pentru betejirea calului la picioru. Dacă se va boteji calulii joşii la piciorii, să se iee câte-va oue, să se bată cu cenuşă şi încălijindu-se să se pue împrojurulu copitei saii şi joşii, şi îl va trece. www.digibuc.ro 108 DIMITRIE P. LUPAŞCU No. 49. Când se vorii usca calului copitele tare. Când calului i se vorii usca copitele prea tare, să se taie usturoiu mărunţelu şi miere, balegă prospetă de călii, lapte dulce, măduvă do bou; să se amestece şi să se oblojescă copitele calului. No. 50. Pentru ca să crescă copitele la cală. Pentru ca să crescă copitele calului, să se iee seu de capră, smolâ negră de la cismarî, untii-de-lemnii şi aloi de inii, miere, ceră, câtii-va trebui pentru numărulii cailorii; să se pue la focii, să se topescă tote şi să se ungă copitele calului în totă cjiua. Pentru acestă trebuinţă pote sluji iarăşi gulie uscată cu untură de mascurii, ungendu-se până în două săptămâni, se va îndrepta; ori să se piseze raci pros-peţî cu sămînţă de inii şi miere, şi facendu-se calului încălţăminte de piele să se ungă copita cu unsore de acesta, că trebue să-I trecă. No. 51. Pentru calulă aprinsă. Pentru calulii aprinşii să se iea rachiu slabii o oca şi piperii nepisatii sau pisaţii, de trei parale şi amestecându-se să se torne calului în gâtii, dar mal înainte să se învelescă ca să se înăduşescă. Toţii pentru aprinşii să se farîme şepte oue cu totulti, şi prin săcelă să i se torne calului pe gâtii; ori să se iee fruncjă de curechiii, să se amestece cu podbalii, să se piseze bine şi scurgendu-se zema dintr’însulii să se torne calului pe naşii. No. 52. Pentru sânge r€ă la cală. Calulii ce va căpetâ sânge reii la piciore, sau din grăunţe se va vătăma, se cunosce şi se lecueşte cu chipuri următdre: Când calulii nu are poftă la mâncare, şi are deşcrtulu umflaţii şi din sine-şl www.digibuc.ro Medicina BAfcELimft lf)9 iar cam umflaţii, îî curge din naşii, tremură din piciore, se împleticeşte şi şede plecată şi când se culcă nu p6te să zacă neculcată. La acestă bălă trebue curendă să se facă doctorie, până nu se umflă picio-rcle, să se caute la nasu că arc trei vine şi între acelea este una umflată, să se iee unu acu cu aţă, să se petrecă pe dedesubtulă vinei, să se tragă cu aţa bine cam afară şi pe urmă să se taie cu cuţitaşulă o bucăţică din venă şi îndată îî va trece. No. 53. Pentru apă la călii. Pentru apă la călii adică apucare, să se înhame la lucru greii. Să tragă până va osteni, sau să se încalece; să se porte până va asudă bine, şi pe urmă să se pue la unu locii, unde să se potă odihni şi să se usuce sudorea şi pe urmă iară să se pue la hamii, şi să se facă aşa de vre-o câte-va orî, că-î va trece. Pe urmă să se iee treî cepe, să se taie în patru, să se puie într’unii vasii, să se torne pe deasupra o oca de vină saii de oţetii şi turnându-se calului pe gâtii, să se încalece şi să se plimbe atuncea, nedându se de mâncaţii nicî de băută până în 6 căsurî. No. 54. Pentru b61ă de v&ntu, adică apucare. Pentru boia de ventă saii apucare să se radă vre-o câte-va calupuri de săpunii, să se amestece în vre-o băutură ore-care, să i-se dee şi să i se lase sânge din vinele dintre urechî. Dacă se va simţi calulii din pricina grăunţilorii, să se bage în apă de totu, să şedă unii cesă, şi pe urmă să se alerge până se va umple de sufletii, şi atuncea să i se iee sânge de la amendouă piciorele şi se va folosi. Aceste bole maî susti (Jise lovindă pe călii, se ^ice că a luaţii apă, însă ele nascii din deosebite pricini, precum din ventii, din oralii, din apă, din frigii, din ostenelă, din răcelă, şi se numcscii europcnesce ohfatii şi turcesce lapalama. No. 55. Pentru tuse la cal. Calulii când îl ti găsesce tusa, cât de curendă să se lămăduiască ca nu cumva să se apuce a se învechi. Să se iee lemnulti Domnului, cornii de capră fre- www.digibuc.ro 110 DlMirRlE P. LtJPAŞCtî catu, hreanti şi plumbu de la postavu, care este cu pecete ; aceste să se taie mărunţelu, să se amestece tote, şi dimineţa şi sera să se dee calului în grăunţe ; numai să se privegheze ca şi orzulu sau ovezulu să nu aibă într’însulu vre-o pană, iară ncgăsindu-se doftoria acesta să sc dee calului, fără zăbavă, ridichi tăiate mărunţelu în grăunţe în totă vremea. Când se va da apă calului cu tuşă, să se dee acasă; să se iea pâsatu şi puţină salamură, să se amestece în apă şi apoi să se adape, căci va dobândi mare folosii. No. 56. Pentru oftigă la cal. Pentru oftigă sau înăduşală, să se iea o jumătate oca untu-de-lemnu şi o şo-pârlă vie, să se pue într’o olă nouă, însă să se lipescă cu aluatti pe de-asupra ca să nu se răsufle; în cât să se fiarbă totă (Jiua, şi pe urmă să se împartă în trei părţi şi să sc torne calului pe gâtii prin săcelă. Toţii pentru acestă patimă să se iea untu-de-lemnu, zahăru şi miere câte 150 dramuri de fie care, sămînţă de cânepă 300 dramuri, selvie optii dramuri, apă de trandafirii 20 dramuri, şi amestecându se tote la unii locti să se prăjescă pe cărbuni, şi să se dee calului pe gâtii câte o lingură odată, şi cu bună semă se va vindeca. No. 57. Pentru splină. Pentru splină când calulii se uită în stânga şi se mirose la pântece acolo în stânga, este ştiutii că are durere de splină; atuncea la a treia costă să se împungă cu sula, atâtii de adâncii până va ajunge splina, după care sigurii îl va trece. No. 58. Când se opreşte udultS. Dacă calulii nu se va pute pişa, mal întâiii să se bage în grajdii, să se ţie ca unii cesii şi pe urmă de nu se va pute pişa, să se caute, de nu are petră; să se aşternă puţină fruntjă de mestecănii sub dînsulii, să se scotă unii perii din coda lui cu socotelă şi să se bage în svolicii în lăuntru, iar de beutii să i se dea inibaharii pisaţii şi rădăcină de piperii amestecată cu vinii. www.digibuc.ro MEDICINA. BABELORtt tu Pentru ca să se scotă piatra de la călii, să se piseze cornii de cerbii mărunţeii!, care amestecându-se cu vinii sau cu bere să i se dee pe gâtu şi va lepăda piatra. No. 59. Când va face caluld perl de câne. Când va (ace calulu peri de câne sau peri răi Ia codă ori la alţii locti, să se iee lapţl de scrumbie, cari spălându-se bine de sare, să se pue unde are perii aceia şi voru căde; ori să se iee pâne ferbinte de orijii, să se pue unde este perulu acela şi pe urmă să se ungă cu untu-de-lemnii carnea acolo, pentru ca să crescă alţii perii. Când se bolnăveşte calulu de unghişoră, să se ungă cât mal curendii cu miere la amândoi ochii şi vinele urechiloru, să se încresteze în cruce până va da sânge, şi să se frece cu sare, că-I va trece. No. 60. Pentru şoricei la cald. 9 Când găseşti pe călii şoricel, să se stricnescă după ureche cu lanţeta şi cu unii acii să i se scotă, iar nările să se strângă cu mâna tare ca să strănute; de se va umflă după tăere, atunci să se iee oloi de inii şi amestecându-se cu sare să se ungă; ori să se iee sămînţă de inii, să se ferbă cu oţetii saii cu vinii şi cu cepă, să se pue la ureche şi îî va trece. No. 61. Pentru ciuma cailord. Pentru ciuma cailorii foloseşte carnea de ursii tăiată mărunţel ii şi dată în grăunţe, ori cojă de lemnii de frasinii, să se pue în troca, de unde beau caii; acesta este de folosii nu numai pentru cal, ci şi pentru alte vite, după care boia nu le mal loveşte. No. 62. Pentru cârtiţă la cald. Pentru cârtiţă la cală, trebue cu unii ferii arşii să se ardă carnea cea stricată din prejurulii rănii şi pe urmă să se iee apă, de care rămâne în căldare, www.digibuc.ro îiâ DIMlîîUE t>. LtfAŞCtJ câncl sc6te rachiu, care se numeşte lagheră; să se spele cu apă de aceea sau cu untă prăspătă, ort cu smântână; la acesta bolă nu trebue să i se iee sânge. De cârtiţă se tămădueşte iarăşi cu fiere de vacă, miere şi oţetă tare, care să se lege la rană în trei seri şi trei dimineţi şi pe urmă să se ardă cu unii ferii forte ferbinte, după care iar să se ungă cu miere sau untă-de-lemnă şi va trece. No. 63. Pentu calulfl spetitfi. De se va speti calulii, să-lii freci întâiu cu o traistă pe spinare şi pe pi-ciorulii care este spetită, până se va încăldi bine, şi apoi să se lovescă cu sula în spata cea bolnavă; se pote însă lăsa şi sânge din vinele dintre copite, şi să se lase să curgă sânge mulţii că nu strică, pe urmă să se înca-lice ca să umble până se va încălzi bine, şi atunci să i se slobodă sânge din spata cea bolnavă; apoi să se iee cinci oue prdspete, care amestecându-se cu mălaiii şi cu untă-de-lemnă, să se facă din ele unii blasturii, să se ungă de susii până la copită şi trei (Jile să nu se spele Când se va spela să iei so-ponii bunii amestecaţii cu rachiu şi prăjită pe focii şi încetă, încetă, să-lă speli, că-î va trece. No. 64. Pentru calulfl săgnitîi. Pentru calul ă săgnită să se iee piele de şerpe, care uscându-se bine, să se tacă prafă şi să se presare pe rană, ori cu nepita saă cu buruiana găinii. Totă pentru sagnă să iee smălă de talpă veche arsă, şi şorică de porcă arsă, dar întâiă să se spele rana cu dubală dela cojocari şi cu flore de fînă, să se spele lerbinte; apoi să se presore cu prafuri de acele, că-i va trece. No. 65. Pentru spazmu la cal. Apucândă pe cală spazmulă, se p6te cunoşte, când începe a se întinde pe locă, a clăti cu capul ă, a se uita cu ochi spărioşi, a nu sta cu piciorelo pe locă, tremură, cade la pămîntă şi îi ese din nări spumă; atunci îndată să se torne apă pe elă şi pe urmă să se învelescă bine ca să se înăduşescă, până îi va trece boia. www.digibuc.ro MEDICINA BABELOR^ 113 Pentru doftori! de spazmu să ie! copită de cerbii şi să o fac! prafii; apoî să amestec! tre! dramuri de acăsta cu jumătate oca de oţetii tare şi să da calulu! tre! (}ile de-a rendulii. Toţii pentru acesta să i se dee silitră în grăunţe; să se afume cu pae de bobii şi cu rută saii cu rozmarinii; iar în apă să i se dee tiriacii. No. 66. Pentru limbrici la cal Pentru limbric! totii-deauna trebue să se păzescă calulii când este lacomii; să nu i se dee prea multe grăunţe şi grăunţele să fie bune, să nu aibă vreunii mirosii, pentru că din acesta se întemplă pricin! multe. Când şede calulu prinşii şi cu piciorulii de dinapoi se scarpină la inimă şi clăteşte deşii cu ca-pulii, saii se muşcă cu gura la inimă, atunci să se facă acesta doftorie: întâiii să se iee cojă de oii pisată bine, prafii dela ţigan! o a patra parte, pe cât încape în c6jă, piperii o a cincea parte şi amestecându-le în oţetii, mai întâiii să se torne calulu! puţinii rachiu caldii pe gâtii şi apoî să i se torne doftoria cu oţetulu. Toţii pentru acesta se pote da calulu! şi piperii pisaţii, muştarii, prafii de cornii de cerbii arşii şi silitră în lapte dulce, ori în vinii saii în oţetii. No. 67. Pentru zîmbre. Pentru zîmbre la caî, cum se va înţelege calulii că nu mănâncă grăunţele bine, să se tae cu forfecele două ţîţînî, ce se facii sub limbă şi să se frece cu sare pe acele, şi falca de susii să se ardă cu sare. No. 68. Când se întăreşte calulii la inimă. Când se întăreşte calulii la inimă atunci i se umflă inima, şi se frecă în-dărăptii la parte; pentru doftorie să se tae o bucată de soponii merunţelii şi puindu-se într'o jumătate de ocă de apă, să i se torne pe gâtii, ori să i se torne zării caldii de capră saii lapte dulce. Analele Arad. Hmn. — T. XII. Afemortt’fe Secf. literare. 8 www.digibuc.ro 114 MMlTfilG P. LUPAŞCtJ No. tî9. Pentru îngrăşata Pentru îngrăşatului cailoru să iei o ocă de rută, optu dramuri de smirnă, treî-fjecî dramuri inibabaru, doue-ţlecl dramuri chimionii şi optu dramuri untu-de-lemnu, pe cari pisându-le în piuliţă, să se fiarbă în vinii vechiii şi trei dile să dai calului în apă. Totu pentru îngrăşaţii să iei şese dramuri puciosă, doue dramuri smirnă, doue 6ue, care amestecându-le cu vinii, să Ie dai calului. Asemenea este bine pentru îngrăşaţii a da calului în tărîţe castane curăţite, uscate şi pisate. No. 70. Ună blastură folositorii la caî. Unsorea saii blasturulu calului ori la ce rană, se face într’acestii ehipii: să iee petră acră arsă, ceră galbenă 30 dramuri, tremetinii 8 dramuri, untii-de-lemnu 150 dramuri, cari îngroşindu-se bine la focii, facii unii blasturii folositorii. Altu blasturii se face, prăjindu-se slănină veche, şeii de capră, răşină galbenă cu untii asemenea vechiii şi ceră de roiii. No. 71. Când se curăţă copita până la carne. Când se curăţă copita până la carne să se iee puciosă, smolă, săii; să se tîarbă şi ferbinte să se pue sub copită. No. 72. Când se ajunge caluld cu potcdva Când se ajunge calulii cu potcdva la piciorii să se iee pâne caldă, care amc-stecându-se cu sare multă, să se pue la loculii acela în tâte cjilele şi să se fereduescă piciorulii în apă; iar când se va face rană, să se spele rana cu oţetii şi să se presore cu grinşpanu, adică sării, şi să se pice pe de-asupra cu slănină. www.digibuc.ro Medicina babelor 115 No. 73. Când îşî va strica catuliS piciorulti. Când îşi va strica calulu piciorulti, să se iee bolusu arminica(?) 12 dramuri, chelerminii, adică pâmîntu armenescu, mălaiu mărunţeii! jumătate de ocă, albuşu de la 10 oue, patru dramuri petră acră; să se fearbă în oţetii bine, şi întâiu să se aburescă piciorulti calului cu heineiu; să se oblojescă cu bla-sturulu celu mal susu numiţii şi să se ţie în căldură. No. 74. Când se umflă calulfi la piciorfi. Când se umflă calulu la picioi’u să se iee mălaiu mărunţeii! jumătate ocă, sare jumătate oca, silitră 100 dramuri, sm61ă tare de la cismarî; şi fierbându-se tare cu oţetii, când vorii fi calde, să se oblojescă piciorulti; şi, de va fi umflătura ori vechie ori nouă, se tămădueşte. No. 75. Când se umflă caluliî la inimă. Când se umflă calulu la inimă sau în alţii locu să se iee slănină vechie, şese căpăţînî usturoiu, unu ou, aluatu de la pitari, trei raci vil, trei muşte de Spanica şi o buruiană ce se chiamă nemţeşte Geisswurzel, (barca căprii), cătrănii, nuci, untură de iepure; să se ungă locuiţi celii umflaţii şi se va cunosce folosulu. No. 76. Când va av6 calulQ rană vechie. . Când va ave calulu rană vechie, să se iee găinaţii vechili, vani, miei’e; să se amestece la unii locii şi să se ungă la rană. www.digibuc.ro 116 WMITRIE P. LDtAŞCtf No. 77. Pentru muşcătură de şdrpe. Când va muşca şerpele pe cală să i se dee tiriacă să mănânce. Sau să se aplice descântecele No. 34, 35 şi 36 (mal susă pag 33—34). No. 78. Când se va umfla calulii la gâtă. Când se va umfla calulă la gâtă, să se iee jumătate oca slănină sărată, optă dramuri de rută murată, o litră de untă-de-lemnă; t6te să se amestece şi să se ungă calulu la loculă acela, unde este umflată; acâsta este bună şi pentru rapăn ă. No. 79. Pentru albaţă la cală. Pentru albaţă la cală să iei ună dramă de vitriolă albă, 20 dramuri apă de trandafiră şi cu acâsta să speli ochiulă, după ce se va curăţi cu petră ve-nătă, precum s’a (Jisă în o reţetă mal susă (pag. 107). No. 80. Când suflă calulii greii de Ia inima. Când suflă calulă greă de la inimă să se iee enupere şi buruiana ce se chemă nemţeşte Nusswurzel,- adică rădecina alunului; să se fiarbă în apă, şi pe urmă se lasă să se aşeze 24 de cesurî, şi apoi să se dee calului să bee; şi buruiana numită pe nemţeşte Rainfam să i se bage pe naşă. No. 81. Când calulii este bătută de şea. Calulă fundă bătută de şea, îndată să se pue baligă de cală prospătă pe bătătură şi deasupra poclătjile, închingându-lă să stee aşa, că îl va trece. www.digibuc.ro MEDICINA BABBLORC 117 No. 82. Pentru dalacă. Dlaculii la calu se cunosce prin o umflătură lungă ce se face pe pântece şi nu pote sta în locii. . îndată ce se simte dalaculu, în pripă să se iee spanţii de munte, şi se vîre trei fire miel câtii unii firii de orei ii sub pielea calului la pieptii, după care să se p6rte cal ulii. Spanţulii va trage totă acea umflătură la pieptii, unde va sparge şi va curge totă materia cea rea, după care calulii se va răcori si se va îndrepta. No. 83. Pentru dureri de gură la rîmătorî. Când pe rîmătorî îl va cuprinde durerea de gură, eî facii nisce băşici pe limbă; şi când se învecheşte, amuţescii din gâtii; să se facă prafii de sîrmă de an-timonium, să-lu. amesteci cu puţină faină de ortjii, şi cu prăfuiţi acesta să se frece la limbă. Acestă sîrmă oste eurăţitore de sânge, este bună de durerea gurii, de răni ; numai trebue curendii întrebuinţată. No. 84. Pentru vernil la rîmătorî. Când mascurii vorii prinde vre-o rană şi va face vermî, să se piseze petră \enătă, mărunţelii ca făina, şi să se tome în rană, şi apoi să se ungă cu untură veche de mascurii fiindii lucru încercaţii, şi e folositorii. No. 85. Pentru brâncă. Pentru ca să se isbăvescâ mascurii de brâncă să li se dee mazăre fiartă să mănânce. Păstorii mascurilorii saii unii alţii omii să aibă de obiceiii ca să se pişe în treuca, de unde beii dînşiî apă. www.digibuc.ro 118 DIMITRIE P. LUPAŞCU Toţii pentru acesta să se caute o broscă rîiosă, să se piseze şi să se dee la mascurii în zării saii brahă, ca să mănânce* Asemenea să se bată treî ştifte (ţinte) de la unii călcâiii de ciobotă azvârlită prin gunoiii în treuca din care beii apă ; iară este bine şi fereşte de brâncă. . ' No. 86. Pentru stupî ca să roiască. Să se iee treî ocă sămînţă de cânepă, să o pue în apă să şadă o iji şi o nopte, ca să se moie; şi pe urmă să o scoţi ca să se usuce puţinii şi să iei o olă mare smălţuită, să pul sămînţa pînă la jumătatea 61eî, şi în fundulii 61eî să fie o bortă mică, iar deasupra să se pue unii capacii lipiţii bine cu humă prin prejurii; şi ola o îngropă până la jumătate în pămîntii; sub olă să sc pue unu capacii, ca facendu-se focii de-asupra oleî, să aibă unde pica din olă unu oloiii, pe care amestecându-lii cu o ocă miere, să ungî stupi! pe dinăuntru; că forte vorii roi. Toţii pentru acesta să se semene aprope de prisacă, măcarii 40 de prăjini hrişcă ceva .mat din vreme decât după obiceiu, astii-felii că pe vremea roiştiî să fie înflorită, căcî cu acesta mulţii se ajută stupii. ' No. 87. . Pentru ca să nu m6ră albinele şi să le mergă bine. Când se găseseii multe albine morte sub ştiubeiii, să li se dee miere cu prafu de Galaţi; să li se dee trandafirii albii prăjită cu miere, să se afume câte odată cu tămâie; strafidiile asemenea sunt de folosii, precum şi apă de trandafirii fiartă cu chimeonii şi îndulcită cu miere saii zemă de mărarii cu miere, cercându-se din tote; cu care maî bine le va merge, aceea să li se dee. No. 88. Ca să nu mănânce şdreciî albinele. Să se iee de la spiţerie şoriceasă; amestecându-se cu tărîţe de păpuşoii! să se pue pe şindilă printre ştubeiii în temnicii; că ei mâncândii se otrăvescu şi pierii, însă totii-d’a-una în fie-care septemână trebue căutate şi curăţite de stricăciune şi de şdrecl'; şi poţi pune şi mal multe bâtele (capcanH printre ştiubeiii pentru prinderea şorecilorii; şi astii-felii vorii fi scăpate de primejdie, www.digibuc.ro MEDICINA. BABELORC 119 No. 89. Pentru întreţinerea păsgrilorQ. Să se fiarbă cartofi cu apă şi apoî fâcăluindu-se să se dee păsăriloră să mănânce, sau sfecle hăcuite forte mărunţelu şi amestecate cu tărîţe. Pentru îng'răşatulu raţeloru este bine a li se da nisipu curaţii amestecată cu tărîţe. No. 90. Ingrăşarea păserilorQ. Pentru ca să se îngraşe păsările bine, trebue patru săptămâni. Gâscă şi curca, ca să se îngrijescă bine, trebue îndopate, adică hrănite cu sila până li se umple guşa, sera şi dimineţa; dar mâncarea trebue să fie pusă în apă, pentru ca să lunece când se va hrăni pasărea, care trebue să stee închisă în cuşcă, unde să nu aibă locui să umble; de se va pute şi cu despărţitură pentru fieş-care, în cât numai capului să potă scote prin gratie ca să bee apă; treucuţa să se aşeze lângă cuşcă şi să stee totă plină cu apă. Pasărea, când va fi vremea de hrănită, să se scotă din cuşcă şi să se ţie în mână până se va hrăni, apoî iarăşi îndată să se închidă. No. 91. Pentru ca să nu pdră păsSrile de b61ă. Cloşca care întâiă va pica, să se păzescă când va ciocni celă întâiă ou şi să se însemne, ca puîulă acela care va eşi din găoce să se dee de pomană, numindu-lă că pentru boia găiniloră se dă. Totă pentru acesta, în (Jiua ajunului de Crăcîună, să se iee frânghia ce se portă în cărnele boiloră, şi apoî târându-’se pe pămîntă de unu capătă, să se facă ună cercă rotundă pe pămîntă, şi în mijloculă cercului să se dee mâncare la păsărî, că nu le va lovi băla. Asemenea două potcove de cală, de găsită, să se ţintuîască una peste alta în treuca, de unde aă să bee păsările apă; acesta fereşte şi pe mascuri de brâncă, >- www.digibuc.ro 120 DIMITRIE P. LUPAŞCU No. 92. Ca să se 6uS găinile neîntreruptă. Să se caute escrementă de epure pe câmpii şi sfărmându-se merunţelă, să se amestece cu tărîţo şi apoi să li se dee să mănânce, că so voră ouâ necontenită. No. 93. Pentru păuni. Pentru zmulgerea peneloră la păuni este timpulă celă mal bună la 15 Iunie, căci de-acolo înainte se pişcă penele şi se înăsprescă şi nu potă fi trainice; iar de se zmulgă mal înainte, apoi nu sunt copte şi âncă fiindă tuleulă crudă, numai ese până acolo, saă de şi ese, nu-i de trebă, şi din vreme în vreme voră deveni păunii spâni şi se p6te întâmpla să şi pieră din rănile necopte ale tuleiloră. Puiloră la anulă pe la Iunie arătată mal susă, trebue smulse; şi acele pene sunt proste şi scurte, însă mal îndcmănăse a se împleti felurite racove şi închipuiri de monumenturl cari se ceră după modelele nouă, a nu semăna o făptură cu alta ori şi câte s’ară face. Iar nesmulgendu-I la anulă şi lăsându-I până la ală treilea ană, apoi penele vechi pe rendă picândă, urmeză iar pe rendă a eşi, însă nu netede ci nodorose, cu mulţime de curmături, din cari mal nu se alege nimica; şi de şi scapă unele din fâşii întregi, lesne se voră rupe din canafă şi păunii se voră spâni, de aceea se ceră scose ca şi dinţii prunciloră la timpă. Puii păunaşî, când sunt cât găinile (de şi nu toţi), pătimescu de o bolă firescă a loră care nu trece nicl-odată, ca pe prunci vărsatulă, şi a scăpa nu se p6te; şi dar cum se voră simţi tânjindă până a nu se învenina, tăindu-se va plăti penele ce se aşteptă dela elă, şi friptă mai gustosă va păre fabricantului de pene. Pătimescă une-orl reă gogindă pe când sunt de 7 saă 8 luni de nişte bube la cucul, însă rară peră câte unulă, scăpândă cel mal mulţi. Puîulă craiului cu pene albe aurite, se naşte din împerecheţî păuni albi. Păunii fundă căutaţi, strângendu-se penele şi lucrându-se, aducă ună bună folosă. www.digibuc.ro MEDICINA BABELOR» 121 No. 94. Pentru păduchi la păsSrî. Când paserile voru face păduchi, mal cu samă puii cari peru din acesta cauză, să se pue în cotoţfi, unde dormu ele, bozii verde, să-lu aşternă pe josu, unde dormu puii, şi se vorii stârpi păduchii. Ori să se ungă la capii puii de orî-ce soiii cu untu-de-lemnii sau cu gazii, însă să se păzescă să nu ajungă la ochi, pentru că pe urmă chiorescfi; la puii de curcă să se ungă numai cu untu-de-lemnii. Acestă doftorie este cea mal sigură pentru a-I scăpa de păduchi. No. 95. Iconomlî asupra bSuturilorO spirtudse. Ca să nu se strice vinulii, şi stricându-se, cum să-lii tocmeşti; când vel voi a-lii limpezi; să iei 25 dramuri de oţetii de vinii, să-lii torni în vasii şi se va limpecli, unii oii pr6spetii să-lii amesteci cu nisipîi groşii şi să-lii arunci în vasulti cu vinii. Se iei sîmburl de pomă din drojdie, să amesteci cu inipirî (enuperu?) şi, pisându-le, să arunci câte 25 dramuri în vasii. Să ferbl cleiii cu lapte sau cu vinii, şi cu socotela căldurii lui să-lii torni în vasii şi se va limpezi. No. 96. Când nu se va alege fldrea vinului. Să ferbl o ocă de ochi de sare cu lapte, şi răşnindu-se, să iei albuş! dela 4 ou5 şi să amesteci şi puţine migdale dulci pisate, pe cari aruncându-le în vasii, va dobândi vinulu flore frumdsă. Pentru ca să ţie vinulu multă, fără să se strice, să arunci în vasii petră acră, că păzeşte vinulu de nu se acreşte. Să frigl o bucăţică de slănină şi legându-o cu o sforă şi cu unu plumbu, să o slobozi pe vrană până la jumătate de vasii, că nicl-odată nu se va strica vinulu fiicendu acesta. www.digibuc.ro 122 DIMITRIE P. LUPAŞCU No. 97. Cum se direge vinulfl slabă. Sâ cureţi portocale şi să bagî cuişore printr’însele, legându şi unu plumbu să le slobozi în fund ulii vasului, lăsându vr’o săptămână în lăuntru, şi pe urmă le poţî scote iarăşi afară, şi se va direge vinulu. No. 98. Cum se face vinulfl dulce. Se ferbe jumătate ocă cleiu în jumătate ocâ apă şi cum se va topi, să ieî două căpăţin! zahăru mărunţeii! şi să le prăjeşti cu cleiu până se voru îngroşa; pe urmă să iei o bucată de pânză neghilită, cât o cblă de hârtie, să o pui în tigae peste zahăru şi să sugă totu zahărulu, şi cum se va reci, să faci petica bucîumu, pe câtu pote să intre pe vrană, apoi să o slobod! pe vrană până la jumătate de polobocu şi după trei cjile să o scoţi, iar vinulu să-lu vinci! curendu, să nu intre pe vară. Să ferbî, o ocă de zahăru cu patru ocă de apă, în vasii curatu, până va scăde ca o ocâ de apă; şi când va ferbe să ie! spuma bine, şi luându-lii dela focii, după ce se va răci, să strecor! şi să torn! în vasulii cu vinii. No. 99. Când se roşeşte vinul ii din stricăciuni să-lti îndrepţi Să torn! în vasii jumătate ocă lapte de capră saii de vacă şi albuşii de oii prospătii, apoi amestecându-lii bine cu unii beţii, veî ave vinii bunii şi limpede. No. 100. Cum să se limpecjescă vinultl Să torn! o ocă de vinii vechiii în vasii şi să-lu mestec! cu unii beţii, pe urmă să torn! o ocă de rachiu, şi astupândii vrana bine, se ya limpezi vinulu, www.digibuc.ro MEDICINA BABELORfî 123 No. 101. Cum să se diregă vinulă mucedă. Să pul odraslă sau ramură de vie pe vrană până la jumătate de vasii, şi sroţendu-o afară, vel scote şi mucigaiulu. Să slobozit în vasu cojă de pâne caldă, şi va aduna toţii mucegaiului; pentru aceia se cuvine ca să umpli vasulu mai bine decât să rămâie secii. Să amesteci o ocă de lapte prospătu cu nisipu curaţii, să puî şi unii pa-harii de rachiu în năuntru, şi turnându-lii în vasu va cade totu mucegaiulu la drojdie. No. 102. Cum să se dregă vinulă de mir o să greă. Să fierbi inibaharii într’o ocă de vinii, şi răcindu-se să torni în vasii. Portocale cu cuişore prin ele şi cu unu plumbu, să slobozit în vasii. Ficaţii de boii pe jumătate să-lu frigî, şi peste nopte să-lu laşi în vasii, iar dimineţa să-lu scoţh No. 103. Cum să se dregă vinuld stricată. Să torni rachiu bunii de drojdie pe vrană, şi peste trei cesurî veî cunosce folosii; cum el ii singurii s’a stricaţii, aşa cu lucrurile lui se va drege. No. 104. Pentru păstrarea vaseloră. Se cuvine măcarii de două ori pe anii a se afuma pivniţa cu puciosă, a o curăţi şi a o feri de udelă; să aşterni nisipu; a nu ţine cu vinnlii la unii locii pici unii soiţi de lucru cât de puţinii duhluitorii, pentru că vinulii trage orî-pe izu, şi se strică, www.digibuc.ro 124 DIMITBIE P. LUPAŞCa X o. 105. Pentru pivniţă şi vase. Vasele să stee aşezate pe căpătâie, nu mai josu decât de o palmă prostă; căpătâele să fie făcute de lemnii sănătoşii uscaţii şi curaţii; vasele în totă săptămâna să se ştergă cu petică curată măcarii odată, dacă nu de două ori, în cât să nu fie pe ele de felii mucegaiii. De va fi pivniţa umedosă se pote afuma cu viţă de vie uscată. Xo. 106. Cura se face vutcă bună. Spirtii pentru vutcă trebue să se prefacă de două ori, fie rachiu de vinii ori de pâne: ântâiii pe cărbuni de tei, punendu-se unii cauşii la o vadră de ra-chiii şi alii doilea pe rădăcini saii aromate pe cari voeşte a face vutcă. Dacă spirtulii se preface pe rădăcini de acele, să se pue numai în căldare, însă de se va preface pe aromatice să se lege puţinii într’o peticuţă, să le pue la gura ţevii ca să trecă spirtu printr’însele în băşică ca să iee mirosti mai bunii. La spirtulii prefăcută de două ori, îndulcindu-se să se pue două părţi za-hăru şi una spirtii, şi atunci va fi vutca bună. Zahărulii pentru vutcă se legă puţinii, numai cât abia să se lege la cercătură. Vutca la îndulcită să se venture că mai bună se face, şi să se îndulcescă cu zahără ferbinte ca să nu se zaharisescă. Vutca pentru stomachă este acea pe spirtu de mintă şi pe romă îndulcită. Xo. 107. Cum se face vişineacu. Spirtă pentru vişineacă, dacă va fi rachiă de vină saă de vişini, să se prefacă numai odată pe sîmburî de cireşi amare stricaţi, iar dc va fi rachiă de pâne să se prefacă de două ori, întâiă pe cărbuni şi ală doilea pe sîmburî; vişinile să se zdrobescă într’o covată nouă, să se frământe bine, să se strecore, şi zema să se pue într’o tingire mare să fiarbă pînă va scăde a treia parte din ea; şi apoi să se pue într’o colă nouă, să se pue la răcore în pivniţă ca să stee trei (Jile; apoi scoţendu-se încetă, ca să nu se turbure, să se scurgă www.digibuc.ro MEDICINA hABELORft 125 în băşici şi atunci să se amestece cu spirtulu, punendu una măsură spirtu şi una jumătate de zemă, şi aşa amestecându-se să se îndulcescă. După ce se va amesteca zema cu spirtulu pote sta cât de mulţii neîndulcitu fără a se sminti, iară neamestecatii se strică. Vişineaculti va fi mal bunii, dacă vişinile voru fi amestecate şi cu cireşe amare. No. 108. Pentru a face rachiă bunii de băuţii. Rachiulii spirtu, cum curge de la pustii, să se prefacă cu apă; care mal în-âiu să se pue apa într’unii cazanii curaţii, şi în ea roşcovi, smochine, chimionii, hanosii şi orî-ce alte buruene mirositore cari pote primi, precum mintă, rută. Fierbândii tote la unii locii pînă va scăde apa a treia parte, după care să se strecăre prin unii colţunii anume făcuţii de aba; astii-felii apa care va curge fîindu limpede, să se torne o măsură de apă de aceea în două de spirtu, şi vânturându-se bine rachiulii va fi cu gustii la băuţii; de vrei să fie şi dulce să se pue zahârii la fierţii, însă deosebiţii, care să fie legaţii puţinii, când se va pune în rachiu. Rachiurile se potti boi cu imbiri pentru a se face galbenii, cu cârmâzu pentru a fi roşu ; însă aceste rachiuri sunt cam vătămătore. In rachiu spirtu saii prefăcuţii, poţi pune buruenl, anume mintă creţă, pe-linii, nuci, vişine, zarzăre, rădăcini de spanţl, iarba lui Tatinii şi altele, cari îlii facii la gustii după felulii lorii, amarii, dulce, pentru că trage asemenea gustii din buruiană. No. 109. Cum să ţif struguriî de vie multă timpii. Să faci o ladă de scânduri fărte bine încleită, să pul în ea mălaiu mărunţeii! şi apoi unii rendii de struguri aleşi, să nu fie prin el bobiţe stricate, când îl tal de pe viţă; şi astii-felii să pul unii rendii de struguri şi unii rendii de mălaiu mărunţeii!, pînă ce vel umple lada bine; apoi să se înfunde, şi să se pue la unii locii de a nu răsbate gerulii în timpului iernii, nici la mare căldură, şi aşa vel pute ţine şi pînă după Paşte. Când atuncea vel destupa-o, vel ave struguri de p6mă, ca cum I-al lua atunci de pe viţă. www.digibuc.ro 126 ÎHMlîRIfî P. LDt>AŞ6lf TABLOtT De numele şi prenumele vrăjitoriloru şi doftorii poporului ruralii, cari aii daţii cunoştinţele loru, aşa după cum se vede scrisa în ac4stă carte. ' No. Numele şi prenumele Naţionali¬ Forulu tatea locuinţei loru 1 Gheorghe Gonţă......... Românii RăusenI 2 Catr. Vamanu.......... )) )) 3 Sf. Vamanu........... )) )) 4 Ileana Patraşu......... » )) 5 Maria Danisă.......... » )) 6 Catr. Andrei.......... )) )) 7 Leiţa Covaliu.......... Ţigancă )) 8 Ilie Hofmann.......... Evreu )) 9 Maria Perjoia.......... Români! Stolnicenî 10 Gh. Baciu.......... » )) 11 Baba Damidesa......... » )) 12 C. Ghermanu.......... )) Pogoraştî 13 Marcu Rozin.......... Evreii Botoşani 14 Ioina Rabinovicî......... )) )) 16 Izer Blum........... )) )) 16 M. Polah........... » )) 17 Gavrilu Sava.......... Românii )) 18 Reida Cridariţa......... Evreii Iaşi 19 Luţa cărturăresa......... Români! » 20 Catrina Fântânarii!........ )) )) 21 Ioanti Raiu Nălbari....... )) )) 22 Ioanu Chimeri.......... J) )) 23 Prf. Surda........... Ţigancă Copălău 24 Gh. Bălăucă. .......... Românii )) 25 T6deru Ciobanu, ScutarI..... » ŞtefăneştI 26 Pricopi Păduraru........ )) » 27 I6nu Sufaru........... )) Guranda 28 Ileana Leonte.......... )) GârbeştI 29 Mariţa Raboea.......... Suliţa 30 Niculae Vieru......... )) )) 31 Vasile Hrumu......... )) Coşula 32 Chiriacfi Păduraru........ )) CristeştI NB. Descântecele No. 31 şi 33 au forte mare asemănare cu descântecele publicate de d-ltt V. Alecsandri în «PoesiT populare ale Româniloru,» BucurescI 1867, pag. 271. www.digibuc.ro MEDICINA. BABELObO 127 No, Numele şi prenumele Naţionali¬ Forulu tatea locuinţei lorii 33 Carabetă Popovicî........ Armână Frumuşica 34 Vasile Zăvoră.......... Română » 35 Unii Călugării.......... )) M. Vorona 36 Avramii Herţii.......... Mosaică Hârlăă 37 Leia Buruhu......... )> Burdujem 38 Răruca Pescăriţa.......( . Română )) 39 Calciu I............. )) Dorohoiă 40 Brăescu I............ )) Mamorniţa 41 Savastiţa Grosu......... » Molniţa 42 Iftimi Cazacu.......... » Raşca 43 Maria Feraru......... Ţigancă Ambulantă 44 Catrina Covaliu......... )) )) 45 Florea Bozu ......... » )) 46 Profira Cercelă......... )) » * 47 Ileana Sticlăriţa......... Română Dracşanî 48 Ioanu Gheorghe Ciucu ...... )) Flămândă 49 M. Prisecăriţa.......... » Chicovita 50 Safta Olaru........... )) Şoldăneştî ol Ioanu Părâii......... » Andriesenî 52 Marghiola Dămeanii....... » Brătenî 53 Petrache Caracaşă........ )) Tarnauca 54 P. Burlacu, Bulgăre....... )) Chişcărenî 55 Ioanu Ajudu, Şufarii....... )) Boloşem 56 A, Samureanu......... » Buzanî 57 I. Buţureanu, Preoţii...... » )) 58 Vasile Brahă.......... )) Răpicenî 59 Ioanu Moşoiii.......... )) Hârtopele 60 Pantilie Sufaru, Şufaru...... » Radiu 61 Ioanii Ghiogariu, Sufaru..... )) Baznosa 62 Teodorii Antonii, Scutarii..... )) Vlădenî 63 Pavelu Strejoriu......... )) Hudeştiî 64 Grigore Popovicî........ » Prisecani 65 Mari6ra vrăjit6rea........ » Zlatu noă 66 Nicolae Monaliu, scutarii..... )) Şipotele 67 Paraschiva Ţonţoroî ....... I J) Storeştî 1 Doue-ijecî şi una dc persone au refusată pentru a fi publicaţi. www.digibuc.ro 128 bIMiîRlE P. lcPaşct) cuprinsulO Pagina Raportă presentatii Secţiune! literare a Academie! Române, de I. Bianu. . ■...........................•........................ 1 Către cetitor!, de D. P. Lupaşcu......................................... 5 Partea I. — Descântece cu reţetele lorii de aplicaţie. . . 7 Partea II. — Doftorii şi vrăjitorii fără descântece ... 50 Partea III.— Reţetele lecuriloră şi vrăjitoriiloru băbeşti pentru vite şi păsări.............................................. 92 Tablou de numele şi prenumele vrăjitoriloru şi doftori! poporului rurală........................................................... 126 www.digibuc.ro D O U E MANUSCRISE ROMÂNESCI DIN SECOLUL0 XVII DESCRISE DE P. S. Sa EPISCOPULU GHENAPIE ALO rîmniouldî nodlC-severinO. Şedinţa din 9 Martie 1890. I. «Albina.» 1. Numirea manuscrisului. Manuscrisului portă numirea în însuşi cuprinsulu seu. Elu se numesce Albină mal pretutindenea, unde autorii, copistului, precum chiar şi cetitorii, vorbescui despre totalitatea lui. Aşa, pe dosului foieî 2 se dice: «Sfârşitul scării cel dentăî a cărţii ce să chiamă «Albină.» Asemenea numiri avem ui şi la sfîrşitulu scăreî a doua şi în alte părţi ale manuscrisului. Elu este numiţii Albină şi de toţi posteriorii, cari au avută manuscrisului prin mâni. Intr’uuuu singurii locu elu se numesce cu numirea slavonă Pcela—albină, şi anume în titlului scăreî înlâie, când unulu din autorii Albinei scrie: «Scara întru cartea cea dentăî a Pcelil, carea c dela Antonie căci lugărul, dupre orănduîala cuvintelor carele-s întru dănsa.» De aceea noi în acestă descriere vomu păstra numirea de Albină, lă-sândii numirea de Pcelă ca o simplă reminiscenţă a trecutului slavicii alu literatureî nostre. Analele A. W.— Tom. XII. — Memoriile Secf. Literare. U www.digibuc.ro 1 HO EPISCOPULfi GHENAD1E 2. Starea de astădî a manuscrisului. Manuscrisulă Albina este o carte in-8°, înaltă de 16 cm., lată de 14 şi grosă de 4 cm. Legătura luî este cu scorţe de hârtie învelite cu o piele negră, pe care sunt încrustaţi mai mulţi trandafiri si aceştia încadraţi într’ună clienară florată. Astădî mânu- J j > J scrisulă, după numerotaţia nostră, are 320 foi; nu putem ă spune câte anume foi a avută elă în starea primitivă, nefiindă numerotată. Singura numerotaţie veche pe cole, din care astăclî au mai rămasă 42 cole, ne pote arăta lipsurile dela începutului şi mijlocului manuscrisului, fără însă să cunoscenfă câte cole şi apoi foi a avutu în întregimea luî. Lipsurile manuscrisului în starea de astădî sunt mai alesu la începută şi sfîrşită, dar şi în mijlocă. La începută lipsesce porta, şi din cele doue foi următore ni s’aă păstrată numai nisce căpătâie, pe cari sunt scrise numele scriitoriloră bisericesc! şi profani, din cari autorii Albinei aă împrumutată cugetările loră. Pe col-ţulă întâiei foi rupte, care se mai ţine la rădăcina manuscrisului, se cetesce : . «Tălcovanie pentru căr. . . «A lui Maxim. . . «A luî Maxim. . . «dată în. . . «Dionis. . . Pe coltulă foieî a doua sunt scrise mai multe nume do filosofi > antici, dela cari autorii aă împrumutată cugetări pentru Albina. Iacă numele cari se mai potă ceti pe crâmpeiulă de foie rămasă în flintă : > «41. Antifan. «42. Antisten. «43. Apollonie. «44. Anaharsis. «45. Aristid. «46. Aristippu. «47. Aristotel. «48. Viantă. www.digibuc.ro boufc Manuscrise Nomânescî îai «49. Dimad. «50. Dimovac. «51. Dimocrit. «52. Di.... (rupţii). «53...........(ruptu). «54...........(ruptu). Lipsurile manuscrisului la începută sunt: din cola întâia: porta, două foî cu numele scriitoriloră antici şi o foie din scara a doua a meteriiloră; din cola a doua lipsescă dela începutu 2VI2 foî. In genere, la începutu lipsescu 6Y2 foî. La sfîrşită lipsescu mai multe foî. Judecândă după cotorulă le-gătureî, şi maî alesă după resturile din scara a treia a materii-loră, lipsurile se ridică la optă felurî de materiî sau cuvinte, cum le numescă autoriî Albineî. Manuscrisulă în starea de astădî se încheie cu cuvîntulă 63 ală cărteî a treia a Albineî, «Pentru nem «bun şi pentru nemă rău,» dar în scară se maî întrevădă optu felurî de materiî, ridicându-se numărulă cuvinteloră până la 71. Tote aceste lipsescu din manuscrisă şi ele par-u a fi ocupată unu numără bunicelă de foî. In mijlocu manuscrisulu are puţine lipsuri, dar are maî multe foî stricate. Din cola 24 lipsesce o foie, iar foile 5—12 din numero-taţia nostră sunt deteriorate. ţ)icemu numerotaţia nostră, fiindu-că copistulu Albineî, deşi a voitu şi elu să nuinerotezo manuscrisulu, după cum se vede din scările materiiloru, unde după fie-care materie urmeză «cuvânt» cu numerulu curentă, apoî «list» =:foie, dar numerulă foieî n’a fostă scrisă nicî în scară şi nicî pe foile manuscrisului. Foia 5 face parte din scara a treia a materiiloră şi dintr’însa lip-sosce colţulă de jos dela margine, cu maî multe titluri de materiî. Cum că scara a treia se sfîrşesce pe dosulă foieî a 5-a se vede şi din aceea, că aici este ună sfîrşită de rîndă, scrisă cu chino-vară, care, liindă ruptă, se deosebescă numai literele îa; apoî urmeză totă cu chinovară în colţulă foieî, ca anunţă ală foieî urmă-tore KdpTE, adecă pe foia următore trebue să fl începută textulă cărţeî întâie.- Doue foî următore lipsescă, iar cea de după acestea este ruptă în jumătatea de sus, fiindă cârpită în partea de jos. Foile 7—12 din numerotaţia nostră sunt deteriorate în partea despre margine, putendu-se ceti numai textulă din jumătatea fîe-căreî foî. www.digibuc.ro 132 EPISCOPULtl GIIENAtMlî 3. Hârtia manuscrisului. In acestă manuscrisă s’a întrebuinţaţi! hârtie de trei feluri, avendă totă, ca proprietate comună, rigle în lungişă şi în curmezişă, şi apoi este şi de o culore gălbue, provenită pote şi din causa timpului şi a conservăreî. Hârtia din cartea a treia este riglată şi are ca marcă a fabrice! o cruce, compusă din două linii în tote părţile şi sub cruce se află iniţiala M' cu unu punctă sus, iar la drepta acestuia este C1 cu acelaşi punctă. Cartea a doua are alt-felă de hârtie, de aceeaşi colore şi cu aceleaşi rigle, dar marca fabrice! aic! sunt do! S, uniţi cu o linie orisontală, şi dela mijloculă aceste! lini! alta în jos verticală, pe care se află cinci cercuri. In sfîrşită hârtia din partea a treia are multă asemănare cu cea din partea întâia, avend numai tre! cercuri la căpătâiulă linie! verticale. Iacă aceste măre! de hârtie după părţile cărţe! : Partea I. Partea II. Partea III. C'^M' 4. Caligrafia manuscrisului. Manuscrisulă este scrisă caligrafică în tote părţile lui. Titlurile celoră tre! cărţi, titlurile capitoleloră, iniţialele cu numele auto-riloră, din car! s’aă scosă texturile, sunt tote scrise cu chinovară, iar restulă textului cu cernelă negră. Scrisorea este în genere cea cursivă cu asvîrlitur! din a 2-a jumătate a secolului XVII; nu este însă lipsită cu totulă nic! de particularităţile scriere! dela începu-tulă secolului XVII şi din XVI, ma! alesă în ce privesce litera a. www.digibuc.ro DOUE MANUSCRISE ROMÂNESCl 133 Acestă literă este în deobşte întrebuinţată în textu în forma rondă, dar nu lipsesce cu totulă nici a cu codă lungă trasă în jos şi în-torsă spre stânga, care este unu restă din caligrafia epoceî lui Mateiu Basarabii şi de mai înainte, când arta caligrafică sta în a scrie cu code cele mai multe litere. însăşi ornamentaţiunea manuscrisului ne îndreptăţesce să recunoscemă, că elă este unu produsă literară ală aclivităţeî febrile din epoca lui Mitrofană ală lluşiloră şi Antimă Ivirenulă; juvetele cirilică cu mai multe întorsături şi a duplu în formele aceste In sfîrşitu şi o a treia împrejurare ne vine în ajutorii, ca să putemu precisa mai bine originalului, de pe care este scosă totă cartea III de către Atanasie cu colaboratorului seu; şi anume: că avemu la îndemână chiar cartea lui Maximii, de pe care s’a scosu acestă carte, împrumutată noue de d-lu C. Erbicenu, şi care carte este unu manuscrisu multu mai vechiui decât Albina, pote chiar din secolului XV, judecându după scrisore şi hârtie. Cu modului acesta stabilimu, că cartea III a Albinei este scosă totă de pe elinie şi încă de pe manuscrisului lui Maximii; pote chiar de pe manuscrisului d-luî Erbicenu, după cum se va vede mai jos din comparaţia texturiloru. Acum, dacă studiemu modului cum a scosu popa Atanasie şi colaboratorului seu Albina de pre a lui Maximii filosofului, descoperimu că autorii români au scosu sau au esploratu întrega carte a lut Maximii. Şi în adeverii, atâtu în Albina, câtu şi într’a lui Maximii avemu 71 capitole, sau feluri de materii, cari la Maximii sunt tote în fiinţă, afară de o parte din capitululu 71 fiindu ruptu; şi în Albina sunt iarăşi 71 de capitole, cu o lipsă de 8 capitole, rupte din textu, dar vedute în scara cărţeî III. Apoi, dacă intrămu mai în adânculii acestoru doue manuscrise, vedemu că Atanasie a tradusii pre Ma- ţi) Popa Atanasie este sub influenţa împărţirii sciinţeloru din evulu mediu, când materiile teologice se numiau ioiotepixat = interne, iar cele neteologice şi mai alesu filosofice purtau numele de Eţoittpixal = externe. www.digibuc.ro episcopdlC giienadie I3fi ximu în modă liberu, nefăcendă o simplă traducere, ci mai niultu o alegere a texturiloră aflătore în Maximii. Când însă traducătorii români intră în textulu lui Maximii, atunci ei sunt atâtă de literari, că traducă şi terminiî, şi cu acesta îngreuieză înţelesulă lucrărei. Mai întâi Atanasie începe cartea III a Albinei cu rugăciunea ur-mătore, carea lipsesce la Maximii: «Doamne Christoase dăruiasce pre «al tău rob, ce ţie osteneşte;» apoi pune două regule, împrumutate din Efremă Sirulă, cari privescă pre cei ce cetescă sau ascultă cetindu-se sântele cărţi, şi cari iarăşi lipsescă la Maximă. In sfîr-şită, intrândă Atanasie, «dascălulă moldovenescă» în manuscri-sulă lui Maximă, traduce : «llepi xai xaxia<; ~ pentru bună- «tatea şi răutatea vieţii»; adecă, face o traducere liberă în loculă unei traduceri mai apropiate de textă, ca bună oră: «pentru fapta «bună şi cea rea.» La cap. 15 Maximă scrie : «llepi %ai Xdytov xcd GpuXiac» = «Pentru învăţătură şi pentru cuvinte» în locă de: «pentru învăţătură, cuvinte şi vorbire.» Titlulă capit. 18 «llepî zhzijflrJ.z xai Soauiyia*: Pentru norocire şi nenorocire» Atanasie îlă traduce «Pentru întâmplarea bună şi. pentru întâmplarea rea»; adecă, a căutată să se apropie de înţelesulă literală ală vorbe-loră, şi nu s’a gândită la’termenii proprii. La capit. 20 Maximă dice: «llepi aionr/jc âTCOppf^oorz: pentru tăcere şi celă nedumerită,» iar Atanasie traduce: «Pentru tăceria şi pentru cele ascunse.» Din aceeaşi comparare făcută texturiloră se mai vede, că pe timpulă lui Atanasie limba românescă nu dispunea de toţi terminiî trebuincioşî. La capit. 28 «llepi xai aftopiiac = pentru scârbă şi întristare» Atanasie traduce «şi tristul». La capit. 35 «llepi âXTjfl-eiac %ai ^e65ooc = pentru adevără şi minciună» colaborato-rulă lui Atanasie traduce «pentru adevărinţă». Cu titlulă cap. ^8 «llepi icpovoiac = traducătorulă română este numai literală când traduce «pentru cugetare» şi nu adaogă celă puţină şi «cea dum-nedeescă». E prea adevărată, că acesta este ună termină teologică, care de sigură că atunci lipsia din limbă, şi care însemneză «pro-vedinţa divină,» după cum se adeveresce chiar din materiile acestui capitulă, şi traducătorulă română nu i-a dată celă puţină o tradu- www.digibuc.ro DOUE MANUSCRISE ROMÂNESCi 137 cere analitică, ca îngrijirea, cugetarea dumnedeescă, etc. Asemenea traduce greşitu pe «xc/'.'TCsevo'fpoaovYj» din capit. 49, când dice: «sme-reniîa înţeleptă» în locă de «înţelepciunea smerită»; iar pe «cp.VYjp.Yj» rraducere aminte» din cap. 52 îlă traduce «pentru pomenire.» Amu vedută până aici cum a sciută popa Atanasie şi cu cola-boratorulă seu să traducă în Albina titlurile cărţeî lui Maximii, de acum să vedemii ce aii făcuţii traducătorii în însuşi traducerea texturilorii lui Maximii. Luându la întâmplare din Maximii capit. 17 «IIspî rauâsiac xaî oots 5pdaa^»=«Gorghie fiind întrebat, ce bucate priîmind al venit «în lungimea bătrăneţelor, clise, nimica, nici odinioară întru dul-«claţă nici am mâncat, nici am băut.» Şi aceste în locu de traducerea, care se apropia de textu : «Orgias întrebată: ce dietă întrebuinţândă, al ajunsă la adânci bătrâneţe? A clisă: nimică, nici odată, nici mâncândă, nici lucrândă, (n’am făcută) pentru plăcere». In genere, colaboratorulă luî Atanasie este multă mal măr- www.digibuc.ro DOUE MANUSCRISE ROMÂNESC! 139 ginită în cunoscerea limbeî elene. Lui Atanasie îî lipsia cunoscinţa terminiloru, lucru ce se explica şi cu starea culturală a limbeî românesc! dela finele secuiului XVII; acestuia însă îî lipsesce şi cunoscerea înţelesului vorbeloru. Cărţile I şi II a Albinei sunt lucrate de Mitrofanu Episcopulu de Huşi, după o Pcelâ sau Melisă a unui monahii Antonie, despre care noi nu avemu nici o scire, şi de aceea nici nu ne-amu putută întinde prea multă asupra acestoră două cărţi. Cartea III însă este cea mai bine cunoscută de noî, şi acesta pentru unu manuscrisă ală lui Maximii, pote chiar acela, de pe care a lucratu Albina la finele secolului XVII dascălului Atanasie cu colaboratorului seu. In tote cărţile Albinei se vede o unitate de planii, şi cei doi colaboratori sunt, e forte probabilii, sub conducerea lui Mitrofanu, care a regulatul, ca Albina românescă să fie culesă din doue Albine străine, a luî Antonie şi a luî Maximii, car! sunt şi ele culese din deosebiţi autori bisericesc! şi profani, ţficemă, că Albina nostră este culesă de pre cele doue Albine străine, şi culegerea ei s’a făcută de către autorii român! în modu eclecticii, asemănaţii trebuinţeloru din timpurile lorii. Aşa că, în genere vorbindu, Albina este o pro-ducţiune literară din a doua jumătate a secolului XVII, datorată planului luî Mitrofanu, Episcopulu de Huşi, şi scrisă de popa Atanasie, dascălii moldovenescul, şi de unu alu treilea colaboratorii, până acum necunoscuţii. 6. Sorta posterioră a Albinei. Manuscrisului Albinei este găsită de noî în vara anului 1889, cu ocasiunea visiteî nostre canonice, făcută în judeţele Vâlcea, Gorjii şi Dolju. Elu, împreună cu lexiconului slavo-românu totă din secuiului XVII alu Ieromonahului Mardarie, pe care acum l’am pusă sub tipării, făcea parte din biblioteca de casă a preotului Ştefanii Murgăşanu, din parochia Murgaşă-Gaia-de-jos, judeţulă Dolju, plasa Amaradia (1). Aceste manuscrise ne-au fostă încredinţate de 3 (3) Ghenadie aiit Rîînniculut, O Vi.silă canonică, 1889, pag. 89—92. www.digibuc.ro 140 episcopulO ghenadie către preotă, după ce l’am asigurată, că ele voră fi publicate şi puse de noi la disposiţiunea omeniloră de sciinţă. Mergendă în sus pe treptele timpului, descoperimă în manuscrisului nostru nota ur-mătore, care ne arată sorta lui dela 1881, precum şi mal multe amănunte, ce-lă privescă. Pe foia 271 a manuscrisului preotul fi Ştefană Murgăşanu a scrisă: «1881, Decembre 30, Murgaşiu. «Ace-«stă carte, ce se chlamă Albina oste cumpărată de moşulă meu «Popa Matei cu lei noi No. 9 (1) la letulu celă mare dela Adam «7320 (2) facă ani până acum 90. Amu cetită şi eu subsemnatulă «preotu, nepotă ală reposatulul pope(î) Matei în acestă carte, fiind «eu alu 4-lea neamă alu preoţiei nostre dela moşulu nostru şi spre «ţinere de minte amu însemnată aici. Preotu Ştefană Murgăşanu.» Pe cârpitura foiel 6, fiind ruptă, stau scrise de o mână nu prea caligrafică de patru ori cuvintele: «acestă sfîntă şi dumnedeiască «carte ce se chiamă Albină pentru învăţătură», iar sub acestea unu caligrafă alu întâel jumătăţi a secuiului curgătoră scrie : «Şi am «scrisă eu Ştefană Stamatie Murgaş la letulu dela lls. 1842, Sep-«tembre 25. Ştefan Stamatie Murgaş.» Manuscrisulă se află în Murgaşu şi mal nainte de data de mal sus; căci iacşt ce scrie la 1821 unu popă Matei pe foia 244, pote chiar buniculă preotului Ştefană Murgăşanu: «Adastă sfântă carte, ce se chiamă Albin «am cumpărat eu popa Maftel ot Murgaş cu tl. 9 adecă noo din «Bucurescl. 1821.» Apoi mal sus pe colţulă aceleiaşi fol a adausă: «Celu mal sus numită popa Nicola ot Mitropolie.» Albina este dusă la Murgaşu cu multă înaintea anului 1821 şi vîndătorulă el o trimite la Murgaşu în anulă 1769; iar cumpărătorulă dice, că este cumpărată şi dusă la Murgaşu în anulă 1792. Vîndătorulu pe foia 2-a scrie: «Adastă sfântă şi dumnezălască carte anume Albin am văndut’o eu «dila Mitropolie ot Bucureşti eu popa Nicola popi lui Matei dela «Murgaş (în tl. 9). La anulă dela zidirea lumii 7277 Noem. 9.» (3) 1 2 3 (1) Nu cu !) Ipî noî s'a cumpărată Albina de către Popa Maleî, ci cu i) talere. Despre acesta mat jos. (2) Anulă acesta, formulaţii do către preolulă Ştefană, este greşită. Şi despre acesta niaî jos. (3) Anulă este scrisă greşită; căcî se reprezintă ^scwa; adecă w=optă sute, in locă de 0=70. www.digibuc.ro DOUE MANUSCRISE ROMÂNESC! 141 (1769). Iar pe foile 277—279 stă scrisă chiar cu mâna lui popa Matei: «acîastă sfântă şi dumnezeiască carte — ce să chiam albină «am cumpăratu eu popa Matei — am cumpărat dela Bucureşti let «7300 talari 9 —şi cine să va scula, ca să o înstrăineze să fie şi «elă bisericeî înstrăinatul.» După acestea noi vedemă, că manuscrisului nostru a fostă până la 1792 proprietate a Mitropoliei Ungro-Vlabieî, sau a lui popa Nicolaî, luată totă de prin biblioteca Mitropoliei; dela acestă dată, după cum calculeză şi preotulu Ştefană la 1881, ajunge proprietatea preotului Matei Murgăşanu, care trăia la 1811, când s’a construită biserica de astădî din Murgaşă (1), şi care preotă l’a transmisă succesorului săă preotului Ştefană Murgăşanu; în sfîrşită în anulă încetată 1889 a intrată în posesiunea nostră, iar noi îlă aducemă Academiei Române însoţită de acestă descriere. 7. Materiile Albinei romănesci. Pentru completarea cunoscinţeloră nostre despre manuscrisulă ce ne ocupă, adăugămă aici şi titlurile materiiloră cuprinse de Albina, cari în manuscrisă se numescă scări. Ele sunt trei la numără, după numărulă cărţiloră Albinei, şi ocupă cele cinci foi prime ale manuscrisului, avendă cuprinderea următore : «Scara întru cartea cea dentăi a pceliî carea e dela Antonie călugărul după orănduîala cuvintelor carele-s întru dănsa: . «Pentru credinţa şi pentru bună cinstea, ce îaste cătră Dumnezeu.................................................Cuvânt. 1 List. «Pentru ceia-ce a călcat credinţa cea bună.............. » 2 » ((Pentru dragoste şi pentru frică . . . . •. » 3 » «Pentru ceia ce nu să tem de Dumnezeu................... » 4 » «Pentru nădejdea cătră Dumnezeu......................... » 5 » ((Pentru coia-cc să nădăjduoscii spre oameni şi spre avuţii ' » fi » «Pentru bunătate........................................ » 7 » «Pentru înţelepciune ................................... » 8 » (1) O visită canonică, pag. 89—92. www.digibuc.ro 142 EPISCOPUL^ GHENADIE «Pentru ceî iar de minte................................ «Pentru sfat şi în ce chip se cade a face toate sfat . . «Pentru făr de sfat şi pentru zăbava sfatului........... «Pentru bog'ăţiîa şi tăriîa............................. «Pentru dreptate........................................ «Pentru curăţiîa şi pentru mintea întregă............... «Pentru curvie şi pentru pre curvie..................... «Pentru nedireptate..................................... «Pentru pocăinţă (1).................................... «Pentru ceîa-ce să schimbă numai decât.................. «Pentru ceîa-ce nu vor să să întoarcă la pocaanie. . . «Pentru judeţulu cela ce va să fie.................... «Pentru adevărul........................................ «Pentru minciuni şi pentru cleveto...................... «Pentru fraţi şi pentru neiubirea fraţiloru............. «Pentru priîatenî şi pentru iubirea priîateniloru .... «Pentru priiateniî răî.................................. «Pentru dragoste........................................ «Pentru milostenie...................................... «Pentru ceî scumpi. .................................... «Pentru facerea de bine................................. «Pentru neagonisire..................................... «Pentru bogăţie, şi pentru bogaţii, ceîa-ce petrecu viaţa lorii bine................................................. «Pentru bogaţii ceîa-ce petrecu rău..................... «Pentru bogaţî şi pentru meseri......................... «Pentru iubirea de argintii............................. «Pentru apucătorii cu nedireptate....................... «Pentru ajunsulu sau destululu.......................... «Pentru bunătate................................... «Pentru postii.......................................... «Pentru neţinere........................................ «Pentru curvie.......................................... «Pentru beţie........................................... «Pentru somnii.......................................... «Pentru visurî.......................................... Cuvânt 9 List, )) 10 )) )) 11 )) )) 12 )) )) 13 )) )) 14 )) )) 15 )) )) 10 » )) 17 )) )) 18 )) )) 19 )) )) 20 )) )) 21 )) )) 22 )) )) 23 )) )) 24 )) )) 25 )) )) 26 » )) 27 )) )) 28 w )) 29 )) )) 30 » w 31 » )) 32 )) )) 33 )) )) 34 )) )) 35 » )) 36 )) )) 37 )) » 38 )) w 39 )) )) 40 )) 41 )) 42 )) )) 43 )) t (1) Titlurile dela 14—17 nu se poţi! ceti In manuscrisu din causa unei mâzgălelî pos-teriore cu cernelii. Noî le-anift scrisu aicî după toxtCi. www.digibuc.ro DOUE MANUSCRISE ROMÂNBSCi 143 «Pentru credinţă,.......................................Cuvânt. 44 Lisţ «Pentru socotire...................................... » 45 » , «Pentru rugă............................................ » 46 » «Pentru lucrare....................................... » 47 » «Pentru învăţătură şi vorbă........................... » 48 » «Pentru învăţătură.................................... ’» 49 » «Pentru învăţătură şi iubire de înţelepciune.... » 50 » «Pentru laudă......................................... » 51 » «Pentru înbunare...................................... » 52 » «Pentru defăimare....................................... » 53 » «Pentru aducere aminte................................ » 54 » «Pentru sufletu....................................... » 55 » «Pentru vraci (doftori)..............•.................. » 56 » «Pentru cei neputincioşi.............................. » 57 » «Pentru moarte............................................ » 58 » «Pentru cunoştinţa săngurii pre sine (cunoscere de sine) » 59 » «Pentru bunătate...................................... » 60 » «Pentru mărire........................................ » 61 » «Pentru zavistie...................................... » 62 » «Pentru răsti......................................... » 63 » «Pentru oamenii cei vorovitorî pentru gănduri .... » 64 » «Pentru lucrurile cele de voe şi cele de nevoe. ... » 65 » «Pentru frică......................................... » 66 » «Pentru lege.......................................... » 67 » «Pentru cum să cade a cinsti pre cei buni şi a munci pre cei răi................................................... » 68 » «In ce chipii îaste lesne răutatea, iară lucrarea bună nu îaste lesne................................................... » 69 » «Pentru bună întâmplare şi pentru întâmplarea cea rea. » 70 » «Pentru strimtura vieţii...............................• . » 71 » «Pentru grija şi pentru scârbă........................ » 72 » «Pentru tăceria şi pentru lucrure neştiute............ » 73 » «Pentru ceia cu cuvinte multe (şi pentru ceia cu cuvinte zăbavnice, şi pentru ceia-ce scoţii taine) (1) . . . . » 74 » «Pentru ceia ce-şi ferescu gura, şi limba sa (şi pentru nogrăirea cu mănie)........................................... » 75 » Sfărşilulu scării cei den tăi a cărţii ce să chiamă Albină. (1) Cuvintele din parentese lipsescu din seară, dar sunt luate din textulu manuscrisului. www.digibuc.ro 144 EPISCOPUL!} GHENADIE Scara la a doţio carte a Iul Antonie monahu, a cărţii ce să cliiamă Albină. «Pentru înpăratulă bunii şi drepţii. ...................Cuvânt. 1 List «Pentru înpăratulu nu foarte minunată................. » 2 » «Pentru Episcopii buni şi carii ferescă poruncile luî Dumnezeu.................................................... » 3 » «Pentru Episcopii răi, cari nu ferescu poruncile luî Dumnezeu.................................................... » 4 » «Pentru boîariî buni.................................. » 5 » «Pentru boîariî răi. . . •............................ » 6 » «Pentru judecătorii ceîa-ce nu iau măzdă şi judecă direptă.................................................. » 7 » «Pentru judecătorii ceîa-ce nu iau măzdă şi judecă strâmbă.................................................. » 8 » «Pentru părinţii buni şi li se cade ca să aibă grije pentru mântuirea coconiloră săi............................. » 9 » «Pentru părinţii ceîa-ce nu-şî poartă grije pentru hrana coconiloră săî........................................... » 10 » «Pentru fecîoriî ceîa-ce ascultă de părinţiî săî ... . » 11 » «Pentru fecîoriî carii nu să plecă părinţiloră săî . . . » 12 » «Pentru fecîorulă înţeleptă şi cu minte............... » 13 » «Pentru fecîorulă nebună şi făr de învăţătură .... » 14 » «Pentru fata înţeleptă şi frumoasă.................... » 15 » «Pentru bezcesnica şi grozava......................... » 16 » «Pentru bătrânii cariî să înfrumuşoţază cu minte şi cu lucruri bune............................................. » 17 «Pentru bătrânii cariî petrecă întru nebunie.......... » 18 » «Pentru tineriî cariî sânt înfrumşeţaţi cu învăţătură şi cu minte................................................. » 19 » «Pentru tineriî ceîa:ce petrecă întru neştiinţă şi în nebunie. » 20 » «Pentru stăpânii buni................................. » 21 » «Pentru stăpăniî răî.................................. » 22 » «Pentru robiî buni.................................... » 23 » «Pentru robiî răî..................................... » 24 » «Pentru înprumutătorii buni........................... » 25 » «Pentru înprumutătorii răî............................ » 26 » «Pentru ceîa-ce iau înprumută li să cade a mulţemi . » 27 » «Pentru ceîa-ce iau înprumută şi nu mulţemescă. . . » 28 » «Pentru domni buni, şi pentru slugi bune.............. » 29 » www.digibuc.ro IiOUe manuscrise bomAnescî 145 «Pentru domni răi.......................................Cuvânt. «Pentru bărbaţii cel buni............................... » «Pentru bărbaţi răi şi vicleni.......................... » «Pentru mularea bună şi cu minte........................ » «Pentru mueri rele şi curve............................. » «Pentru adunarea bărbaţiloră celoră buni................ » «Pentru strănsoarea bărbaţiloră celoră răi.............. » «Pentru cela-ce cinstescă oamenii cel buni şi sfinţi . . » «Pentru cela-ce ocărăscă oamenii cel buni............... » «Pentru urărea vicleşugului............................. » «Pentru cela-ce să bucură de răutate . ■................ » «Pentru cetăţenii buni.................................. » «Pentru cetăţeni răi (1)................................ » «Pentru călugări buni şi pentru egumeni buni............ » «Pentru călugării cela-ce să schimbă den călugărie şi alergă Iarăşi cătră lucruri rele........................... » «Pentru cela ce sănt iubitori de lucru şi nevoitori precum să cade călugărului a să osteni, că multă folosă dobăndescă acela............................ . •...................... » «Pentru cel leneşi, şi pentru cela ce nu iubescă lucrulii, şi-să nepurtătorl de grije şi măhniţl...................... » «Pentru omulă cu inimă simţitoare....................... » «Pentru ceîa-ce n’au simţirea inimii . ..................... » «Pentru numele bună şi cu lucruri bune.................. » «Pentru nume viclenă, şi ne avăndă lucruri bune . . » «Pentru cumpene, şi pentru cantare, şi pentru măsuri. » «Pentru cumpene, şi pentru măsuri direpte............... » «Pentru urgie, şi pentru mănie.......................... » «Pentru nerăutate, şi pentru aducerea aminte de rău . » «Pentru celă de aproape, şi pentru vădirea lui, şi în ce chipă să cade a purta greutăţile prilatenulul, şi a ave dragoste cătră elă............................................ » «Pentru cela ce nu iartă, şi ţină pizmă întru inimile loră » «Pentru cel mulţemitori şi cu bună înţelegere .... » «Pentru cel mulţemitori şi neînţelegători............... » «Pentru cel sfetnici şi pentru sfată, şi pentru cel ce priînlescă vădire, cade-să a şti a căroră sfătnicî (2) . . . » (1) De aici până la cuvintulă 93 titlurile sunt scrise din textil, lipsindă o fdie (2) In lucii de materii la acestei capilulu este scrisă nota următăre: «Aicea cmăiilulă 69, ce îaste scrisă.» Analele A. R.— Tom. XII.— Memoriile S*eţ. Literare. 30 List 31 » 32 » 33 » 34 » 35 » 36 » 37 » 38 » 39 » 40 » 41 » 42 » 43 » 44 » 45 » 46 » 47 » 48 » 49 » 50 » 51 » 52 » 53 » 54 » 55 » 56 » 57 » 58 » 59 » din scară, nu ajunge io www.digibuc.ro 146 EPlSCOtULft GIlENAlllE «Pentru ceî-ce nu priîmesc! sfatul! şi vădirea .... Cuvânt. 60 List. «Pentru buna ruşinare . .................................... » 61 » «Pentru reoa ruşinare............................................. » 62 » «Pentru ceî-ce iubesc! jurămănturile şi cum nu să cade a _ priîmi întru deşertă jurământul!, sau întru tot! a să lepăda. » 63 » «Pentru ceî-ce să jură mulţii şi pentru ceî ce cîarcă jurămăntulu ..................................................... » 64 » «Pentru buna răvnire şi pentru îndrăgirea celor! bune. » 65 » «Pentru răvnirea şi îndrăgirea celoru rele........................ » 66 » «Pentru dragoste şi pentru pace şi pentru înunire, şi pentru facerile de pace........................................... » 67 » «Pentru neiubire şi pentru vrajbă, şi pentru ceî ce strâng! vrajbe . . . •................................................. » 68 » «Pentru ceî ce clevetesc! şi pentru dosadă.................. » 69 » «Pentru bolirea limbiî...................................... » 70 » «Pentru cuvinte înponcişate şi pentru îndrăznire ... » 71 » «Pentru cel! îndrăzneţ! şi iar de ruşine, şi mănios!, şi Iute, şi cumplit!..................•...................... » 72 » «Pentru ceî smeriţi şi înţelepţi şi pentru ceî meseri cu duhul!......................................................... » 73 » «Pentru ceî mândri şi trufaşî şi pentru ceî îngâmfaţi, şi cu mărire deşartă.............................................. » 74 » «Pentru cel! ce să iubeşte săngur!. pre sine................ » 75 » «Pentru multa ispitire şi neispitire, şi de linişte, şi că a tăcîarea, a luî Dumnedeu înţelegere solîaşte................. » 76 » «Pentru adunarea lucrurilor! şi pentru gălcîavă. ... » 77 » «Pentru îndrăznire şi pentru ce e a vădi.................... » 78 » «Pentru bună naştere şi pentru rea naştere.................. » 79 » «Pentru obicîaîu şi pentru nărav!........................... » 80 » «Pentru slobozire........................................... » 81 » «Pentru cunoştinţă..................................... » 82 » «Pentru bunătate....................................... » 83 » «Pentru blândeţe şi pentru buna umilinţă.................... » 84 » «Pentru năravul! cel! prost! şi neînrăutăţat! .... » 85 » «Pentru cel! meşlerşuguitorîu, şi înşelătorîu, şi răvnitorîu nărav!......................................................... » 86 ,>> «Pentru ceî ce au inimă curată, şi gânduri şi ştiinţă curată » 87 . » , «Pentru ceî cu inimi viclene şi cu fire rea................. » 88 » ' «Pentru blândeţe şi pentru îndelungă răbdare .... » 89 » «Pentru ceî ce nu rabdă, şi pentru ceî slabi cu firea * » ' 90 » , www.digibuc.ro LlOUE manuscrise românesc! 147 «Pentru viîaţa cinstită., şi pentru ascultare................... . Cuvânt. 91 List. «Pentru viaţă cu prihană, şi pentru ce! neascultători, şi neplecaţi, şi pentru ce! ce au obiclaiilri şl năravuri necuvioase » 92 » «Pentru buna răsplătire, şi pentru ce! ce lăcuescii întru bunătăţi, întru fericirea cea desăvârşită....................... » 93 » «Pentru răsplătirea acelortt ce lăcuescii întru răutate şi l'ăr de lege, că totdeuna şi far de sfârşiţii le laste lorii munca........................................................... » 94 » «Pentru lepădarea lumii, şi pentru postnicie............... » 9b » «Pentru nastolatell ( superiorii)..........'............. » 90 » «Pentru cel ce răpştescii întru măncare, şi de multe fo-liurl de mese................................................... » 97 » «Pentru ca să nu te sminteşti, nici să osândeşti pre cino-va. » 98 » «Pentru cel negrijitori şi pentru cel leneşi, şi că de no vomă trezvi, nemica diavolulu nu va pute să ne păcos- toscă.......................................... » 99 » «Pentru priclaştenie dumnezeeştilorii ale lui IIs taîni . » 100 » Sfărşilulu scării a cărţii adoao, ce să chinină Albină. Scara la a treia carte a părintelui Maximă filosofulu, a cărţii ce să chiamă Albină. «Pentru bunătatea şi răutatea vieţii...... 1 List. «Pentru mintea şi voia sau sfatulii....... 2 )) «Pentru curăţila şi mintea întregâ........ 3 )) «Pentru vitejila şi tăriîa sufletescă....... 4 )) «Pentru direptate................ 0 » «Pentru prilateni şi iubirea frăţiei........ 0 )) «Pentru milostenie............... 7 )) «Pentru facerea binelui şi darulti........ 8 )) «Pentru începătorie şi stăpănio......... . * . » 9 )) « Pentru ocara şi mozaviric........... 10 )) «Pentru răsfăţarea............ . . , 11 )) «Pentru bogăţila şi sărăcila şi iubirea argintului . , . . )) 12 )) «Pentru îndestularea.............. 13 )) «Pentru rugăciunea............ 14 )) «Pentru învăţătură şi pentru cuvinte...... 15 )) «Pentru certarea................. 16 )) «Pentru dăscălila şi filosofila. . . ....... 17 )) «Pentru întâmplarea bună şi rea....... 18 )) www.digibuc.ro 148 EtlSCOPDLti GHBUAD1E «Pentru urgiia şi măniia ...............................Cuvânt 19 List. «Pentru tăcerea şi pentru cele ascunse.................... » 20 » «Pentru multa cercetare şi linişte........................ » 21 » «Pentru lăcomiia averii................................... » 22 » «Pentru cinstea părinţilorfi şi iubirea coconiloru ... » 23 » «Pentru frica............................................. » 24 » «Pentru ceia ce să schimbă curăndu şi pentru pocaanie » 25 » «Pentru păcatulu şi mărturisirea.......................... » 26 » «Pentru nepostirea şi nesaţiulu........................... » 27 » «Pentru scârba şi tristulu................................ » 28 » «Pentru somnulu..........................•............ » 29 » «Pentru beţiia............................................ » 30 » «Pentru îndrăznirea şi pentru vădire...................... » 31 » «Pentru iubirea ostenelei................................. » 32 » «Pentru jurămăntulii..................................... » 33 » ((Pentru mărirea deşartă ............................. » 34 » «Pentru adeverinţă şi minciună............................ » 35 » «Pentru moarte............................................ » 36 » «Pentru pace şi războae................................... » 37 » «Pentru nădejde........................................... » 38 » «Pentru mueri...............•...................... » 39 » «Pentru cuvăntulu înprotiva iproci........................ » 40 » «Pentru bătrâneţe şi tinereţe............................. » 41 » «Pentru blândeţe şi îndelungă răbdare..................... » 42 » «Pentru laude............................................. » 43 » «Pentru podoabă........................................... » 44 » «Pentru judecata care va să fie .... >.................... » 45 » «Pentru mărire.........................X.............. » 46 » «Pentru bolirea limbii (rupţii în scară) . . •............ » 47 » «Pentru cugetare (rupţii în scară)........................ » 48 » «Pentru smereniia înţeleptă............................... » 49 » «Pentru vraci............................................. » 50 » «Pentru credinţă.......................................... » 51 » «Pentru pomenire.......................................... » • 52 » «Pentru sufletii.......................................... » 53 » «Pentru zavistie.......................................... » . 54 » «Pentru ceia ce e de voie, şi ceia ce e de nevoie . . » 55 » «Pentru ce e a să cunoaşte pre sine....................... » 56 » «Pentru bunătate.......................................... » 57 » «Pentru lege.............................................. » • 58 » www.digibuc.ro DOUE MANDSCR1SE ROMÂNESC! 149 «Pentru cuvântătorii, şi pentru gănclu..................Cuvânt. 59 List. «Pentru nebunie............................................ » 60 » «Pentru curvie............................................. » 61 » «Pentru obicîaîu şi pentru năravii......................... » 62 » «Pentru nemu bunii şi pentru nomă rău (1)............ » 63 » «Pentru răsii (după scară)................................. » 64 » «Pentru somnii (ibidem).................................... » 65 » «Pentru nerăutate şi pomenirea de răutate (ibid.) ... » 66 » «Pentru a vieţii înpuţinare................................ » 67 » «Pentru că să cade mai vârtoşii a cinsti bunătatea, şi răutatea a o munci (ibid.)................................... » 68 » Că este uşoră răutatea şi greii de umblată virtutea (din manuscrisulii grecii)........................................ » 69 » «Despre iubirea de sine (ibid.)............................ » 70 » «Că nu totii-d’a-una multulii este celii mal bunii (2) . . » 71 » 8. Modulă desfăşurării materiiloru, cu specimene de limbă şi de direcţiune teologică. Pentru ca să se potă cunosce mal bine starea de formaţiune a limbeî românesc! de pro timpulă luî Mitrofană si atu colaboratori-loră Iul la Albina; şi de altă parte, pentru ca să se vadă şi direcţiunea sciinţifică a teologie! sub influenţa căreia s’a lucrată Albina; no! dămă aici câte unu capitulă din fie-care carte a eî, lăsândă pre autori să vorbescă In totă libertatea loră şi reproducendă cu fidelitate particularităţile limbistiee. începemă cu capitululă 53 din cartea Întâia, caro este lucrată de Mitrofanu, Episcopulă de IIuşî, şi din acestă capitulă noi vomă pute vede şcola teologică, din care făcea parte Episcopulă Mitrofană, şi de altă parte, dacă este adevărată, că Mitrofană a fostă unulă din Învăţăceii Academiei vasiliane dela Tresfetitele din Iaşi (3), atunci vomă cunosce mal de aprope şi direc * 2 3 ţi) Dela aceslu cuvintă sau capitulă foile din lextă lipsescă, fiindă rupte, şi noîsuntemu nevoiţi a da materiile manuscrisului după scară numai) şi unde voră lipsi şi din scară, să le luămă după originalulu grecu. ’ (2) Materiile dela capitululă 63—71 se potă restabili la trebuinţă după manuscrisulă grecă, dar şi din acesta lipsesce sfirşitulă capitolului 71. (3) V A. Urechiif, Schiţe de istoria literaturo! române, 1885, pag. 174. www.digibuc.ro 150 EIMSCOI'UlC GHENADlE ţiunea ştiinţifică, după care se desfăşurau ştiinţele teologice în acestu institutu de cultură înaltă, meniţii a introduce lumina în întrcgu imperiulii otomanii de pe atunci, precum chiar şi în părţile meridionale ale Rusiei. «Pentru defăimare şi pentru clevete. Cuvăntă 53 (1). «Fericiţi sănteţl când vă voră batjocori şi vă vorii goni, şi vă vorii (Jice totu. graiulii rău. (Maţii. 5). «Fiindă ocărăţî binecuvăntămii, şi huliţi rabdămiî. ţi, Corinth. 4). «Rostulă direptulul acopere vrăjba, iar cela ce scoate dosădirea mal Iar de minte iaste. (Pritce = Pilde 10). «Bărbatulu păcătoşii va turbura priîateniî, şi pre mijloculă celorii înpă-caţî va băga vrajbă şi clevete. (Sirah). «Mal nainte de întrebare să nu urgiseşti, mal nainte să înţelegi, decia să cerţi. «Nu numai graiurile deprinseră a rădica scârbe, ce şi nesocotirea asupra vrăjmaşiloră noştri, şi fieş-căruia de el nălucire. ţVasilie). «Deprinseră oare-cum în vremea supărăriloră celorii mari, a creşte slujba acîasta foarte cu nevoe, care pentru înpuţinarea binelui său, în ce chipii ar cunoaşte pre sine, ca cu răutăţile streine întărescii săngurî pre sine (2. «Mozavirulfi odată trei feţe supără şi face pacoste. Întiîu supără pre cela ce-lă mozavireşte, a dooa face inimă rea celora cătră carii mozavireşte, a treia săngurii pre sine să face urătii tuturoru. «A delăîma nu iaste lucru mare, ci pre lesne iaste fie-cuî cine va vre. Iar a-şî ţine limba şi a nu ocără pre nimea, numai oameniloră celorii buni şi cu minte întregă să cuvine. (13ogoslovii = Teologii = Grigorie.) «Mal bine iaste a auzi grâindu pre allulă de rău, decăt a grăi. «Defăimarea nu să atinge de toţi oamenii, ce numai de cel vrednici şi aleşi. «In ce chipii Iaste graiulii colii bună şi lauda începătură prilteşugulul, într’acela chipii şi para şi graiulă celii răii iaste începătură vrajbei, şi începătură şi pricină a multe răutăţi. (Zlatoustu = Gură de aurii.) «De laudă lucru iaste a petrece întru lucruri bune, şi a autjLi de toţi omenii bine. «De vreme ce nu vorii dobândi erlare, ceila ce priîmescă graiure deşarte, dară mozaviril şi mincinoşii ce răspunsă voră da. (1) Pentru scurtime acesta capitulă se intilulr/ii în scară: «Pentru defăimare.» (2) Puţină a înţeleşii lexlulu Hp. Mitrofanu; de aceea puţinu este şi înţelesulO, ce ui-ln dă prin aceslă pericopă. www.digibuc.ro DOUE MANUSCRISE ROMÂNESCl 151 «Iată noi deca auzim ă unu cuvântă rău pentru noi, ne facemu inima rea, clară pentru ce nu ne părăsimă a grăi pre alţii drepţi de rău:. «Mulţi oameni sănt de cela ce păcatcloră sale să află ascunzători, Iar alo altora mustrători. «Nu îndemna pre mozavirulă cu ascultarea urechiloră tale, ca să nu greşeşti cu elă păcatulă îndoiţii. Dupre acela pre sine vel învăţa chinului celui cumplită şi pre dănsulă Iarăşi a da îndemnare ca să mozavirescă şi pre alţi priîateni. (Maxim.) (1) «Cela ce priîmeşte pre lesne pârele altora, acela nu să depărteză de lucrurile părăşuluî, ci întocmai îaste cu dănsulă. Că lucrulă începături! iubeşte înpreunare a adaoge păra şi celui nevinovată. (Fotie Patriarh.) «Limba hulitoare îaste vădire gândului celui rău. (Plutarh.) «Precumă cocoşulă lui Esopă răspunse cătră o pisică care cum ar fi fostă bolnavă pentru dragostea lui, alta nu zice, numai ca să aîbu cu cine vorbi, pentru alta nu te ţiîu aicea. Intr’acesta chipă şi cătră omulă cela ce bagă multe felîuri de cuvinte şi întrebă şi sapă pentru cele neştiute. Aceştia să cade a grăi, că cu nici cu ună lucru nu voîu fi de smintelă fratelui, deca nici eu voîu lua aminte clevetniciloră, nici clă. «Pre omulă şoptitoră şi mozaviră nici odată să nu-lă priimeşti. Că nu doară pentru dragostea ta îţi spune elă ţie acelîa. Ci precum au descoperită ţie tainele altora, aşa şi graiurile tale va spune cătră alţii. (Socrat.) «A fi clevetită de mulţi oameni răi, nici îaste adevărată, nici îaste de vătămare. Iar a fi batjocorită numai de ună omă bună, adevărată îaste şi de l'olosă. (Moshion). «Oare carele înţeleptă îlă mustra şi-î grăia. Pentru căci mă grăeştî de rău, Iar elă cjise, pentru căci priimeşti şi tu pre alţi grăitori de rău. (Dimonat)- «Ună volnică foarte viteză, fu părătă înaintea lui Dimonat căpitanulă cum Iar fi fostă hulită, Iar elă zise, eu văză lucrurile lui, Iar cuvintele lui nu II-am auzită. «Nimica nu îaste mal dulce şi mal de bucurie, ca răbdarea dosadeloră dosăditorluluî. Că de nu vel pristăni celula ce te dosădeşte, atunce rămâne elă batjocorită. (Filimon.) «Cela ce ascultă părăle numai decăt, acela sau îaste singură den fire vi-clîană, sau cu totulă are minte copilărescâ. (Menandru.) «Şi acuma sănt mulţi de cela, ce pată mal multă rău de mozaviri, decăt de vrăjmaşi, şi mulţi de multe ori priîmescă inimă rea dintru neputinţa urechiloră, decăt de meşterşugurile vrăjmaşiloră. (Dioghen.) «Nicăirî nimica nu îaste mal rău decăt clcvetele, că întimpinănd în taină pre celă încredinţată face ură unui omă ce nu i-au făcută nimica. (Clcanthă). (1) Şi aici puţină şi greoiu înţeles>u ne dă Ep. Milrofanu. www.digibuc.ro 152 episcopulC ghenadik «Cela ce cleveteşte pe priiatenulă său, măcară de ar grăi şi drepţii, totu să nu să creză. (Sext.) «îi zise luî oare-cine, lată priiatenulă tău te mozavireşte în taină, Iar elu zise, nu-lu vădi, pentru căci că la arătare va face acela. (Archip.) «Olăcarîulă celu bună, de-î cade şi bicîulu den mănă, nimica nu socoteşte, numai totu sileşte înainte, şi găndulă Iul întinde cătră sfărşitulă căii, avăndă în picioare nădejde de biruinţă şi prilatenuluî nici unu rău nu face, nici întrebă mulţii de acelîa întru cel nevoitori de slujbă. Iar colii rău şi nene-voîtoră şi luptătorii înprotivă, lăsăndu-să pentru sărguîala nădejde!, să întoarce spre meşterşugă rău, şi acela ţine mal tare decăt toate, ca să ţie şi pre altulă cu sine, şi înpiedecăndu-i slujba, de va şi greşi elu, ca să nu-lu poată birui alţii. (Luchian.) (1) «Dionisie înpărată auzi do doî tineri grăindă multe hule asupra Iul, şi pentru neomenila luî la o beţie, atunce elu chîemă pre amăndol la cină, şi văzu pre unulă dentru el, deca să înbătă, grăindu multe cuvinte scărnave. Iar pre celalaltă bănilă foarte cu socotinţă şi şezăndă cu cinste. Deci pro cela l’a slobozită ca pre ună beţivă dentru firea luî, Iar pre celalaltă îlă omoră ca pre ună omă cu minte rea, şi vrăjmaşă înpăratuluî den voia luî cea bună. (Dionisie ţară.) «Alexandru priîmi carte de pără asupra doftorului seă, pentru că i s’au întâmplată într’aceîa vreme a be erbi, şi atăta nu vru a crede pre pără-şulă, căt depreună şi cartea ceti şi erbile bău. (Alexandru.) «De acelaşi grăescă, clevetindă unulă den slugile luî pre altulă, îşi astupa o ureche cu măna, şi întrebăndu-lă alţii zise, destulă că se spurcă acesta-laltă de mozavirie, încaîlea celalaltă să rămăe curată. «Cleovulă zise, mal tare să cade a ave acolo minte întregă, unde sănt mal multe mozavirii, şi a petrece cu temere mal tare decăt de lege. (Cleovulă). «Colora ce petrecă întru lucruri bune, ocara şi batjocura nimic nu le strică. Reproducemă aici unu altă capitolă din cartea III, lucrată de către popa Atanasie, spre a se vede anume modulă, cum şi acesta a doua Albină îşi îndrepteză sborulă spre deosebitele flori, din cari fâcendu o miere românescă, o pune la disposiţiunea nostră, a celoru ce o dorimă: «Pentru priîateni şi Iubirea frăţiei. Cuvânt 6. «De aşi vorbi în limbile oameniloră şi a îngeriloră, Iar dragoste nu voîu ave, fuîu ca arama, carea sună, sau chimvalulă carele căută mal jos, (1) Puţină Înţeleşii şi aici ne dă Ep. Milrofami. www.digibuc.ro DOVE MANUSCRISE ROMÂNESC! 153 Şi de aşi împărţi toată avuţila mea, şi de aşi da trupulu mieu să-lă arză, Iar dragoste să n’aîb, nemica nu sănt. (1 Corth. 13.) «Mal încredinţate sănt ranele prilatenuluî, decât sărutările cele de voe a vrăjmaşului. (Solomon 27.) «Celă ce găteşte laţii făţarnicii prilatenuluî său, pre giurii picloareloră lui îlii înpleteşte. «Bărbatulii ce va să se desparţă de prilateni, află pricini. «Mal bunii e ospăţulii cu verdeţe, şi să fie cu harţi şi cu prieteşugă, decăt ospeţe mari de viţel şi cu vrajbă. «Aruncăndă cine-va piatra în pasări le înprăştie, iar dojenindii pe prilateni, va strica prilateşugulii (Sirahii. 22.) «Nu schimba prilatenulă pentru lucru far dobândă. «Prilatenulă credincioşii iaste acoperemăntii tare, şi celii ce află pre dănsulii aflat’au avuţie. «Nu părăsi prilatenulu celii vechlu, că celii proaspătă nu Iaste lui ase-menla. (Sirah 9.) «Prilatenuluî credinclosă nu iaste nici o schimbare lui întocma, nici iaste cumpănă bunătăţii lui. «Inpreunările cu cel răi săntă păgubitoare, (de vreme ce acestu obicelu alii prieteniei Iaste să fie pre asămănarea celora ce să înprietenescă) carii ţinu pizmă într’adănculu loru, arată dragoste cu chipă iaţarnică, ca şi pietrile cele ascuţite den marginea apel, carele fiindă acoperite cu puţină apă, sănt o răutate necunoscută celoră ce nu să păzescă. (Bogoslovu.) «Dela omulă rău nici odată bine nu vel petrece, că cîarcă să albă ertă-ciune pentru relele ce au făcută în viaţa loră. «Trupurile să adună cu loculă, iar sufletele cu duhulă. «Pune hotară vrajbei, Iar prieteşugului nu. «Nimenea să nu găndescă că voîu zice eu, că să cade să îubimă fioşte ce pace, (pentru că ştiu, că în ce chipă une vrajbe sănt bune) aşa şi une păci, sănt multă stricătoare: ce pe cea bună şi de bine, şi carea înpreuneză cu Dumnezeu. «In ce chipă sufletulă iar de trupă nu să cliîamă omă, nici trupulă Iar de sufletă, aşa nici dragostea da cătră Dumnezeu, de nu va ave urmăndă şi dragostîa da cătră de aproapele lui. «Nemica nu e întocma unecîunoî că unulă Iaste înmulţită într’acesta chipă. Că de voră ii într’ună sufletă doi, sau zece, nu ca mal Iaste unulă acela, ce careleşă do dânşii să face înzecluită. şi vel afla pre cel zece pre celă unulă şi întru unulă pre cel zece. Că do voră ave şi vrăjmaşă celă ce se loveşte cu unulă, ca cănd sară lovi cu cel zece, aşa să biruîaşte, sărăceşte-să unulă, Iar nu Iaste în sărăcie, Că partîa cea mal slabă să umbreşte în cea mal www.digibuc.ro 154 EPISCOPUL^ GHENADIE mare, careleşă de dănşiî are 20 de măîni şi 20 de oclii, şi atătea picioare şi zece suflete, că nu lucreză unulă numaî cu ale luî toate, ce şi cu a celoralalţi, îar de voră fi o sută, Iarăşi într'acesta chipu voră fi, că acelaşi poate să fie şi în Persiîa şi la Răm, şi ce nu poate fiinţa, iar dragostîa poate. Iar de vei ave o mie sau doao mii de priîateni, socoteşte îar unde covărşcscă ale puterii, că acîasta îaste minunată, o mie să să facă unulu. Că maî bine îastc noao să ni să întunece soarele, decât să ne lipsimu de priîateni. Că mulţi de ceîa ce vedă soarele sănt întunerecu, îar fiind bogaţi de priîatenî, nici cum nară fi în scârbă, că nemica (adevărată) nimicii să nu fie maî dulce decât dragostîa. Că ce n’aru pute să lucreze priîatenulă celu adevărată, câtă dul-cîaţă n’ar face, căt folosă, cătă întărire: De aî zice întunerece de avuţii, nemica n’aî găsi vrednică înpotriva priîatenulu! celuî adevărată, şi în ce chipă trupurile cele luminate varsă flori în locurile cele de aproape, aşa şi priîateniî în ce locuri ară merge, îşî lasă dară unulă altuîa, că maî bine îaste a umblarea întru întunerecă, decăt a firea fără priîateni. «Precum mirodeniile cele frumoase, umplu pre aerulă celă dcprejură cu frumuseţîa mirosului, aşa şi omulă bună unde îaste, foloseşte pre cei de lângă dinsulă. (Grigorie Nischii.) «Dragostîa tâmădueşte mădulările cele ce să aprindă de mânie. (Evagric). «Trebue să socotimă priîatcnă pre carele iubeşte să ajute, şi să facă folosă pentru folosă, măcară de nară nici pute. (Filosof = Plutarcbă.) «Să bea neştine otravă din păhară de aură, şi dela priîatcnulă făr de minte să ia sfată, tot una îaste. «Vasele sănt maî bune cele noao, îar prieteşugulă îaste maî bună celă vecin. «Rodirile cele deă păinăntă numai pe ană răsară, îar cele den prictcşugă peste toată vremea. «Mulţi alegă priîateni, nu pre cei maî buni, ci pre cei maî bogaţi. «Mulţi părăndu-le că sănt priîateni nu sănt, iar mulţi nepărăndu-lc săntă, ce înţeleptului îaste să cunoască pe fie-te carele. «Cade să a fugi de priîateşugulă celora, a cărora le iaste firea (pe margine dragostea) îndoită. «Câştigă priîateni, nu pe căţî te voră pe toţi, ce numaî pre cela ce-să vrednici firii tale. (Socrat.) ’ «Pre nimea să nu faci priîatcnă mainte până nu vei cerceta cum au petrecută cu priîateniî cei maî dinainte, căci să nădăjdueşti pre clă, că aşa va fi şi cu tine, în ce cliipă au fostă şi cu ccîalalţî. «Să te faci priîatcnă cu zăbavă, îar deca te faci socoteşte să te ţii de prieteşugă, că într’ună cliipă îaste, că a nu averea nicî ună priîatcnă, şi Iarăşi a schimba mulţi priîateni, tot una îaste. www.digibuc.ro DOUE MANUSCRISE ROMÂNESC! 155 «Prieteşugulă celă adevăraţii, trei lucruri cere mai tare, fapta cea bună, ca unu lucru bunii, obiciaiulă ca unu lucru dulce, şi trebuinţa, ca unii lucru ce nu să poate făr el, că se cade a-lii priimi cănd îţi grăîaşte, şi a te bucura cănd îl întimpini, şi a-lii ajutora căndu-i lipseşte. «Bunătatea calului o cunoaştemă la războiţi, iar a priiatenului încredinţată la nevoe. «Nu trebue pe fratele ca pe o pază a cumpenii, să-lă tragemă îndărătă (adecă) înălţăndu-să să-lu pogorămă pe dănsulă. «Cu dulcîaţă să fii cătră toţi, iar cu cei mai buni să te afli, că într’a-cesta chipu, cu unii nu vei fi urăciosă, iar cu alţii te vei face priiatenă. «Câştigă priîateni pre ceia, cu carii vei M petreci bine, iar nu pe ceia cu carii vei să petreci cu dulcîaţă. «Măcaru căţî priîateni ară căştiga neştine, cu atăţea oclii priveşte celia ce iubeşte, şi cu atâtea auziri aude celia ce să cuvine să le auză, şi cu atâtea gânduri gândeşte, pentru cele ce să foloseşte. Poţi să zici aşa şi să asemănă întracesta chipă, ca cănd ară da Dumnezeu unuia ce are trupă suflete multe, şi toate să grijască pentru dănsulă (Dionos.) «Cade-să a face banii mai vărtosă pentru priîateni, decăt pe priîateni pentru bani. (Aristotelă.) «Pre acesta-lă mustra, cănd umblă înpreună cu cei vicleni, elă zise, mai vrednică dohtoră iaste celă ce să apucă de bolnavii cei părăsiţi de toţi. «Acestaşă zicea, că iaste foarte cu greu să placă neştine tuturoră. «Ceia ce nu socotescă prieteşugulă, de voră şi scăpa de muncile celoră de dânşii năpăstuiţi, însă de pedepsa ceia ce e dela Dumnezeu nu voră scăpa. «A să înprietenirea făr vreme, întocma iaste cu vrajba, de priiatenulă ade vitrată să nu te temi, a întâmplării rele. «Socrat întrebăndă pe Crisosă, ce lucru are mai cinstită dela înpărâţie, iar zicăndă elă £ răsplătirea vrăjmaşiloră, iar priiateniloră a le face bine Socrat zise, dar cu căt ai fi făcută mai bine, de ai fi meşterşuguită şi pre aceia să-î aduci la pricteşugă. «A nu putîarea (neştine) să ajute priiateniloră, iaste semnulă neputinţii, iar a nu vreria iaste ală răutăţii. (Dimocrit.) «Nenorocirile priiateniloră tăi, să le socoteşti ale tale, şi cu ale tale norociri bune să-i înpreunezi. (Clitarli.) «Sfărşindu-se priiatenii, a plângerea nu iaste cu cinste, iar a cugetarea mmnte de ai săi iaste bine depururea. «Nu sântă banii priîateni, ci priiatenii bani, că banii nici odată nu facă prieleşugu, precum nici pămăntulă Dumnezeu, iar prieteşugulă pre lesne câştigă banii, ca şi Dmnnezeulă pământă, (Calonă.) www.digibuc.ro 156 En&COPULfl CHENADIE «în ce cliipă nu ţi-e urătă albina pentru acu, ce ţi-e dragă pentru roadă, aşa şi de priîatenî, pentru dojana nu te lepăda, ce-1 iubeşte pentru prieteniîa. «Carele fuge de priîatenî cănd e în scârbă, nicî cănd e veselii nu e vrednicii de dănsulă. «Şi a Iubirea să cade, ca şi ceîa ce vorti să ne urască, şi a urărîa ca şi ccîa ce vorii să ne îubescă. «Aurulă cu foculă să ispiteşte, îar dragostea dela priîatenî cu vremea să cunoaşte. (Menandru) «Cela ce răsfaţă priîatenî, în vremea cănd îî îaste bine, îaste priîatenii vre-meî, îar nu priîatenuluî. «Nu câştiga priîateni adevăraţi pănă nu vei goni maî nainte pre ceî răi. «Nici odată n’am pohtitti să placă a mulţi, că celia ce le plăcea loru eu nu lî-am învăţată, şi cella ce le ştiîam eu era departe de plăcerîa loră. «Ceîa ce-şi părăsescă fraţii, şi cîarcă alţi priîateni, sânt asemenea cu ccîa ce-lă lasă pămăntulă loră, şi lucreză ală celoră striini. (Socrat.) «Celă ce face şi vorbeşte toate dupre plăcerîa priîateniloră, acea plăcere dentr’acea dată maî pre urmă o face vrajbă. (Critiu.) «Cu căt va fi maî multă bine priîatenuluî, cu atăta maî vârtos ţie foloseşti, pentru că dragostîa cea dela dănşiî, să întoarce Iarăşi spre noi. (Polien.) «Prîateniloră şi înbogăţindu-să şi sărăcindu-să, tot într’ună cliipă să le fiî. (Kipselă.) «Cade-să a fugi de prieteşugulă celoră răî, şi de neprieteşugulă celoră buni. (Epictit.) «Nu face priîatenă pre celă ce nu-lă crezi (nicî odată) pentru toate. (Scxt.) «Aducăndu-Î oare-cine acestuia nişte podoabă multă, elă o au înpărţit la priîateni, îar întrebăndu-lă alţii pentru căcî nu ş’au lăsat şi luî (elă zise), că trupulă mieu nu s’ară fi putut înpodobi cu aceştia cu toate, iar pe priîateni văzăndu-î înpodobiţî, mi să va păre, că maî mare podoabă să va afla la mine. (Nir). «Pre Timonă pre celă neîubitoră de oameni, întrebăndu-lă, pentru ce îî săntă urăţî toţî oamenii, elă zise, că pe ceî răî cu cale nu-î îubescă, îar pe cei buni, pentru că nu le sănt urăţî ceî răî. (Timon.) «Pre Romilă părăndu-lă căcî lăcuîaşte cu oamenii cei răî, elă zise, că cloli-toriî lăcucscă cu ceî bolnavi, dar cî sănt sănătoşi. (Romii.) «Acesta făcăndă jărtvă Dumnezciloră, să ruga să-lă fcresc-ă de ceîa ce-î pară că-să priîateni, îar întrebăndu-lă oare-carcle, pentru care pricină face rugă ca acela, zise, că pe vrăjmaşi îî cunoscă şi mc păzescă. (Antigon înpărat). «Pre Alexandru întrebăndu-lu oare-cine, undc-î îaste avuţiîa, îar elfi arâ-tănclă pe priîateni zise, Iată într’aceştea. (Alexandru înpărat.) www.digibuc.ro bOCE MANUSCRISE ROMÂNESCl 157 «Trebue a să bucura cu priîateniî, când le îaste bine cum să cade, şi cănd sănt în scârbă a să întristarea cu dânşii, (Livanit.) «Scârbele carele vinii dela priîateni la priîateni, foarte cu anevoe să vindecă, şi dau maî mari supărări dccăt vrăjmaşii. «Cu căt întăreşte neştine mai mult pe priîateniî luî, cu atăta să face elu maî tare. (A luî Dionos alţi Pisonianuluî.) «Ce întâmplare rea nu îaste gria făr de prieteşugu; (şi îarăşî), ce bine îaste cu dedulcîaţă fără priîateni. «Maî pre lesne aru suferi neştine cu priîateniî căt de rea tămplare, decât sănguru bine măcaru căt de mare. «Prea ticălos adevărat socotescu eu pre acela, carele în primejdiîa luî are mulţi de să-iii bucure, îar în binele luî nicî unulii n’are cu dănsulii să să îndulcîască. «Celii ce dăruîaşte priîateniloră, să bucură cănd dă, ca cănd ară dărui luî, şi îarăşî ca şi cănd aru remăne la dănsulii darulii.» Tn sfîrşitu, pentru ca să completămu citatele propuse şi să vc-demu modulă cum a lucrată şi ală treilea colaboratorii ală Albinei, adecă direcţiunea ştiinţifică ce a ţinut’o şi acesta în înşira-rea materiiloru, precum şi particularităţile luî limbistice, dămă aici unulii din capitolele colaboratorului Episcopului Mitrofană şi alii popei Atanasie, pe care elu îlă întituleză: «Pentru mărire. Cuvânt 46. «Ceî înţelepţi mărirîa voru ocina, îar ceî necuraţî voru înnălţa necinste. (Solomon 21.) «Calea dreptăţii şi a miliî va afla viaţă şi slavă. «Semenţiîa celuî înţelept frica Domnului, şi bogăţiîa, şi slava, şi viaţa. «Nu da prihană întru slava ta, şi întru zioa slavii nu te înnălţa. «Nu cerca dela domnulu stăpănitorie, nicî dcla înperatulii şedere de slavă. «Mulţi putîarnicî să necinstiră foarte, şi cei slăviţi să dederă în măna colorit putîarnicî. «Nu răvni măririi păcâtoşiloru. (Sirah, 9.) «Marelui putîarnicu îţi smereşte capulu tău. (4.) «Nu te sfădi cu omulu putîarnicu, ca nu cănd va să cazi întru mâna luî. (8.1 «Putîarniculuî celuî ce te chîamă urmeză-î, şi atunce maî vârtos te va chîema. «In mijloculu oameniloru colorii mari, nu te asemăna. «Nemica de scădere nu face, una a unuia întăreşte cele bune, şi carele să va umple, celu ce priveşte slava luî. www.digibuc.ro 158 EPISCOPUL*) GHENAD1E «De slava cea vecinică pururea cugetă, că acîastă de acuma minte în toate zilele. (Bogoslov.) «Că neştine fiind vrednică de-şl dede de multe ori toată bogăţiîa, pentru slava cea vecinică trăitoare, dară de noi nevoiaşii ce va să fie, carii nici puţinelă nu sărguim. (Zlatoust.) «Slava o gqneşte, însă nu toată, nici foarte, că mal bine să fii a căt eşti părut. Iar de eşti nesăţiosu, nu văna cea deşartă, nici cea noao. (Bogoslov.) «Că slava carea e dela oameni, îndrăgeşte pre cel ce slăvescă prosticlu-nea, pentru acela cade lesne, Iar a lui Dumnezeu nu aşa, ce neclătită trălaşte pururea, şi pre aclasta dară arătăndu-o proroculă, şi pre acela lesne căzătoare, aşa grăia, tot trupulu Iarbă e, şi toată slava omului ca floarea de Iarbă, nici cătră alt lucru mal prost îlă asămănă proroculu, ci nu mal o numi floare dc Iarbă toate depreună, şi nici o parte dintr’aclastla nu osebi, cum arii li bogăţiîa sau hrana cea bună, sau puterla sau cinstîa, sau alt ceva din-tr’acella, ci toate cele ce sănt întru oameni luminate ca unii nume slăvit le înbrăcăm, aducând aşa pilde Iarbă, zicând, toată slava omului ca floarea de Iarbă, uscă-se Iarba şi floarea-I căzu. (Zlatoust.) «După firîa erbiî zise, să asămănă rodulii omenescu, Iar florii de Iarbă, slava cea trăitoare, şi tăriîa, că precum Iarba deca să usucă îl cade floarea, aşa şi moartea, deca vine asupra omului, putlarla şi urgila o stinge (Chirilu.) «De vreme dară ce doreşti mărirla şi pohteşti pre mulţi a-I covârşi, şi să liî bine iscusită întru lucrurile cele lumeşti, fii dreptu, întregu la minte, în-bărbătătorlu, răbdătorlu, întru patimile cele ce-să pentru bună creştinătate, că aşa şi pre tine te vel spăsi, şi decăt bunurile cele mal multe, mal mare lumină vei ave. «Ana Stoatelulul, ca să nu-I înnalţe mesererea, ca să nu cază din fericita smerenie (1) înţeleptă. «Datorlu laste omulă trăind întru slava carea e dela Dumnezeu să albă înnălţimc ne înşălătoare şi să fie mărit cu adevărata slavă a lui Dumnezeu, Iar după ce mută dorinţa slavei cel dumnezeeşti, şi mal mare aştlaptă, no-voindu-se carea nu-I e putinţă a o lua, plarde şi cela ce poate a o lua. «Volu să-ţî întărescă minunla (să fie) mal tare decăt lumea, că întălu cănd vezi verdeţa şi floarea erbiî, vine în cugetulă firii omeneşti, aducăndu-(I aminte de închipuirea înţeleptului Isaiel, că tot trupulă laste Iarbă, şi toată slava omului ca floarea erbiî, pentru că vremea cela puţină a vieţii, şi bu-curila şi măngălarea cea în puţină a binelui omenescu, închipuirea cea de sărg trecătoare au dobândit lăngă proroculă. Că astăzi celă cu trupă luminat, şi de bucate îngroşat avănd rumenelă înflorită şi pornire tare şi nespusă în- (l) Şi colaboratulu alu treilea nu ne dă aici unu inţelesu; şi apoi nici noi n'aniii puiuţii să restabilimu înţelesulu pericopel, neflindu luată din textulu grecii. www.digibuc.ro DOUE MANUSCRISE ROMÂNESCl 159 tărindu-să de vărtutia vărstii, iar mâine acestaşî săngur ticăloşii, ori de vreme veştejit, ori de boală slăbit, cutarele vestit cu avuţiîa baniloru, şi înprejurulii lui mulţime de înbunătări, pocloanele priiateniloru celorii răsfăţători, ce aşteptă dela olu daruri, mulţimea rudeniei şi aceia închipuită adunare făr mimării de cei ce urmeză, şi oaspeţilor^, şi de ceia ce dvorescu (1) dupe alte trebi ale lui. Pre carii purtăndu-i dupre el ii şi înnainte mergând, şi înlorcăndu-să iarăşi urăt iasle celorii ce-lii văd, şi încă cătră avuţie voi găsi şi vre o putere ceva cetăţcseă, sau cinstile cele dela înpăraţi grija limbilor, sau stăpăniria oştilorii, şi vestitoriulfl, mergăndii înnainte, şi strigând tare purtătorii de toiage," carii dau bătăi grele în toate părţile celorii stăpâniţi. Bătăile, legăturile, pârele, închisorile, dintru carele (aceştia) să adună frică nesuferită dela cei de supt mănă (sau dela cei stăpâniţi) iar după aceştia ce; o noapte sau frigurile, sau despre partia genuchelorii, sau umflătură nepipăită (neapucată) de oameni, ducăndu-lu pe om îlu omoară, vădindu-şi îndegrabu toată gătiria cea mai dinnainte, ce au avut întru sine, şi slava aceia ca unu vis trece, deci iată că au găcit de proroculu, asă-mănarea slăvii omului cu neputincioasa floare. «Lemnele dară den rădăcină, iar slava dela priimirea dentăiu creşte. (Plutarh.) • «Nimenea celii ce să grijaşte de slava cea bună, nu va fi bărbaţii rău, că bine iaste pentru puţinea îndulcire, să schimbe slava cia vecinicâ. (Aristotel). . «Mcsererla mare iaste, nu ce e a priîmi cinste, ci destoinicii cinstii pre sine a să face. «A cărora nu le râvneşti binele, acestora şi bine le fă. (Isocrat.) «Indii mare părăndui-se şi grăind că pren inelu săgîata va slobozi, porunci să arate, şi nevrănd să mănie şi porunci să-lii ucigă. Iar după ce-lii ducea la moarte, unii om grăia cătră cei ce-lii ducea, că de multă vreme, iaste de când arculu a mănă n’au luat, şi pentru că nu va nemeri să teme, şi aceştia Alexandru auzind să mira şi-lii slobozi pre dănsulti cu daruri, că răbdă mai vârtos a muri, decăt slavei nedestoinicti să se arate. (Alexandru.) «Că nu să cade din vorbă bunii darulQ şi cinstia, ci den lucruri să se priîmescă. (Theod. Stud.) «Scurtată deca va fi calea acîasta, grăiia, iaste cătră bună slăvirea ce va să fie bună (2). (Iraclit.) " «('elu ce au deprinşii a fi supt mai mare, şi a fi mai mare îndată va (1) A doori=- a sta la uşă, a sili, a zori. Ore nu tic aici a zori, sau dela sa|ii=zare, ori de la mctalcsa lui rază de soro? . ■ (2) Şi de aici lipsescc înţelesulCi, iar noi îliî rcstabilimu dupre lextulii grecii: «Calea «cea mai scurtă, cjieea acelaşi, este a se face cinc-va bunii în adevdfatultl înţeleşii»- - www.digibuc.ro lfiO El-lSCOMJLtt UltENAblE deprinde. Că nici de arii cuprinde neştine biruinţa a tot pămăntulu şi a mărit, taste mat mare dupe adevării, de nu va deprinde mat nainte învăţat a Ii, ca să fie suptă mai mare. (Filosof.) «Toţi coi ce au deprinsă bine, a fi suptă mat. mari, şi a fi mat mari voră înţelege, viind cătră biruinţă. (Iosip Arhiolog.) Din aceste trei capitole, lucrate de ceî trei autori aî Albinei, se pdte vede, că toţi aceştia făcu parte din aceeaşi şcolă teologică şi tustrei trăescă în timpii de formaţiune literară a limbeî româ-nescî. Maî întâi Albina este unu tractată de morală, cu care autorii caută a deprinde pe cetitori în cunoscerea deosebiteloră virtuţi şi viţii creştinescî şi cetăţenescî. împărţirea eî în trei cărţi, şi apoi în capitole sau cuvinte, dovedesce că în mintea loru a preexistată o sistemă, ună plană. Nu este, e prea adevărată, în Albina sistema, care se vede bună-oră în Mărturisirea ortodoxă a luî Petru Mo-ghilă, saă în Catechismulă calvinescă ală luî Piacoţi, amândouă aprope contemporane Albinei. Aceste sisteme sunt venite în ţările nostre din Occidentulă Europei; cea dintâi cu influenţa cultureî fran-ceso-polone prin Moghilă, iar a doua de-a dreptulă din ţările germane. Sistema însă apodictică a Occidentului de pe acele vremuri n’a avută o înrîurire hotărîtore asupra cărturariloră români din secolulă XVII, cari se aflaă sub influenţa cultureî Bizanţuluî, do-minătore atâtfi la Iaşî cât şi la Bucurescî. Sistema apodictică, din care aă eşită tote acele tratate pentru deosebitele specialităţî teologice, născute în catolicismulă francesă şi în celă germanii, cerea o cunoscere amănunţită a producţiuniloră clasice creştine, şi. apoî o interpretaţiune sistematică a Biblieî; şcolele, unde se putea lucra la asemenea tractate, lipsiaă cu desăvârşire în Orientulă Europei Aicî în sciinţă, cg în tote, dicta gustulă bizantină, care de prin secululă VII a începută a fi ună amestecă de creştinismă cu clasicismulă elenică; de câte-orî întâlnimă producţiunile teologice ale seculeloră de după clasicismulă creştină, maî alesă dogmatico şi morale, ele sunt lucrate totă-dea-una după sistema eclectică, iar în tractatele de morală în particulară domină sistema eclectico-sen- www.digibuc.ro T)OOE MANUSCRISE ROMÂNESC! 161 tenţiosă, împestriţată cu istoriore totu din clasicismă, cu care se în-tăriaă şi mai multu adevărurile sciinţifice. Şi în adeverii, ce face Ep. Mitrofană, popa Atanasie şi colaboratorulă loră în Albina? După ce alegă doi autori, pe «călugărulu Antonie» şi pe «Maximă filosofulă,» cari Sunt şi ei nisce eclectici în Albinele loră, pe cari le-au adunată «den multe cărţi dentr’ai noştri şi dentr’aceloră den afară,» cum se exprimă colaboratorulă necunoscută, facă singuri ună eclectismă de pe eclectismurile prototipe, şi «scotă» din autorii modelă acele părţi, cari li se pară mai apropriate de trebuinţele contempora-niloră loră. Colaboratorulă ală treilea ală Albinei face mai multă în partea lucrată de dînsulă; elă crează chiar istoriore dela sine, le îmbracă în formele vieţei contemporane lui şi aşa le înfăţişeză co-titoriloră săi, pentru a dovedi veritatea «cuvinteloră» sale. Pentru acesta vomă cită aici istoriora, pe care o începe cu cuvintele: «Yoiă «să-ţi întăresc minunea, etc.» Aceste dovedescă în de ajunsă, că autorii Albinei facă parte din şcola teologică bizantină, care poto că era dominătore şi în Academia Vasiliană din Iaşi, şi ei lucreză ună tractată de morală, după sistema eclectico-sentenţiosă, împestriţată cu istoriore. Autorii români ai Albinei aă şi particularităţi limbistice, pe cari noi le semnalămă aici în trăsuri generale. Mai întâi ei toţi facă parte din epoca de formaţiune a limbei literare românesc! şi de aici acea lipsă de uniformitate în întrebuinţarea vorbeloră şi a formoloră gramaticale. Aşa d. ex. Ep. Mitrofană puţină între-buinteză infinitivulă în re, dândă locă mai multă infinitivului scurtată; popa Atanasie întrebuinţeză în modă egală amândouă formele infinitivale, iar colaboratorulă lui preferă dupre putinţă forma în re, şi acesta nu pentru a exprima substanţa în activitate, ca noi astădi, ci ca să dea însuşi activitatea verbului, dar numai în modă nehotărîtă, infmitivală. Acesta dovedesce starea de fluctuaţie a limbei literare şi nefixarea încă a întrebuinţărcî doosobiteloră forme. Asemenea lucru se vede şi în întrebuinţarea vorbeloră, de unde se vede iarăşi, că ele încă nu aveaă ună în-ţelesă fixă şi hotărîtă. Aşa vorba «graiă» este întrebuinţată cu Analele A. Ii. — Tom, XII, — Memoriile Stcţ, Literare, ^ www.digibuc.ro 162 EtlSCOPULti GHEtîAblfi înţelesulă de «vorbă» sau «vorbire,» dar şi cu înţelesulă de «cu-vîntă.» «Rostulă» însemneză după autorii Albinei şi «vorbire,» ca în expresiunea «rostulu gurei mele,» dar nu rară se întrebuinţeză şi ca «vorbă,» «cuvîntă.» In întrebuinţarea particuleloră limbei autorii Albinei se îngrădescă într’ună cercii îngustă, aşa că nu au particule pentru tote raporturile dintre idei. Bună-oră raportulu de succesiune în timpă şi locă este exprimată prin aceeaşi particulă «de aceia», deşi particula acesta este pusă şi în locurile unde autorii aă a areta raporturi de consecinţă, după cum lacomă şi noi astăclî. O singură dată, în cartea a treia, se întâlnesce particula «dupo» pentru raportulă de succesiune, dar acesta noi o credomă o ino-vaţiune a copistului, care pare a fi fostă muntenă. In sfîrşilă în punctuaţie autorii, saă pote numai copistulă, sunt şi mai nehotă-rîţî. Punctulă numai la sfîrşitulă unei pericope are locă hotărîtă, dar nu arare ori se întâlnesce şi în loculă virgulei, după cum iarăşi virgula de multe ori înlocuesce punctulă. Virgula mai are ună rolă în Albina: de a înfăţişa semnulă întrebărei, care însă în genere este representată prin doue puncte suprapuse (:), lucru, credemă noi, ce lasă a se vede influenţa elenismului, unde punctulă cu virgula(;) înfăţişeză semnulă întrebărei. Tote aceste deviărî, fie ele capitale saă secundare, încă o dată dovedescă, că Albina şi din punctulă de privire gramaticală este o producţiune literară a epocei de formaţiune a limbei românescî, când încă nu existaă rc-gule, dar numai nisce usurî gramaticale, şi acelea formulate de fiecare scriitoră şi influenţate de autorii, de cari se serviaă scriitorii români. www.digibuc.ro DOUE MANUSCRISE românesc! 163 II. «Cuvântu ele prăznuire «la marele singur biruitorîul şi pre svăntul înpărat şi întocma «Apostolii Constandin, de Gherasim Papa şi Pcitriarchul «Alexandriei.» In vara anului 1889 m’am dusă la mănăstirea Ilorezulă, sau mal istoricesce Hurezii, pe care nu o visitasemă dela 1882, dar alţi căruia avută îmi era bine cunoscuţii încă din anulii 1876. Aici se aflau multe odore domnesc! şi ctitoricesc! şi mai alesu o bibliotecă înzestrată cu cărţi românesc!, grecesc!, latinesc! şi puţine slavone; care avere s a totii adunaţii, încependă cu Domnitorulă Ion Constantinii Basarabii Brâncovenu şi sfîrşindii cu egumenulii grecu Chrisantu, a căruia avuţie şi luxu ajunsese proverbiale în totă Vâlcea, şi se făcuse de vorbă până la domnie. Acestă avere împreună cu cea nemişcătore s’a totu adausii dela anulii 1692, data fundăreî mănăstire! şi până la 1864, când s’a secularisatii averea nemişcătore a Ilorezuluî, ca şi a tuturoru mânăstirilorii închinate şi neînchinate. Maî pe urmă aii începută a se ridica unulă câte unulă şi odorele mănăstiresc!, şi în 1882 s’a luată totulă cu biblioteca IIo-rezulu! şi au trecută în stăpânirea Museulu! naţională din Bucurescî. Visitândă acum din noă vestmîntăria, care se afla în turnulă clopotniţe! şi păstra ma! alesă odorele şi cărţile ritualului, n’am găsită acum pe urmă decât pulberea secoleloră trecute. Dar se vede, că în pulbere î! este omului dată a găsi petrele scumpe, şi eă în pulberea vestmîntărieî dela Iloreză am găsită la 1889 acestă manuscrisă, care este jumătate grecescă şi juspătate româ-nescă, şi care pe cotorulă cărţe! are însemnarea: «184. Carte scrisă www.digibuc.ro 164 EpiscopDLfi ghenadie «cu mana grec. şi rom. către Costandin Vod. Brăncovenu. Cart. 1.» Acesta nestimată o aducem fi Academiei române, însoţind’o de descrierea ce urmeză. 1. Starea esterioră a manuscrisului şi hârtia lui. Cartea acesta este unu manuscrisă grecescă şi românescă in-folio, cu o înălţime de 27 cm., lăţime de 20, grosime de 2l/2 cm. Ea este legată în scorţe de cartonă, învelite într’o pele roşcată, cu ornamentaţiunî pe amândouă scorţele, tote lucrate cu poleială de aurii. Pe scorţa întâia la mijlocă într’unu ovalu de 3 cm. este încrustată cu poleială icona s-loru împăraţi Constantinii şi Elena, avendă crucea înfiptă în pămîntă la mijloculă loră şi cu Mântuitorulu răstignită pe dînsa. In juruiţi iconeî este unu chenară în formă lun-gueţă, compusă din arabescuri, şi care chenară în afară sfîrşesce în unghiuri. Spre marginea scorţeî urmeză ună altă chenară în patru colţuri, lucrată din arabescuri subţiri, în formă de lanţu, şi care se unesce la colţuri cu chenarulă de pe marginea scorţeî. La cele patru colţuri ale chenarului subţire se află câte ună ornamentă unghiulară, compusă din o cruce bizantină, formată din puncte, şi în locă de raze are câte ună arahescă în cele patru spa-ţiurî dintre ramurile cruceî. Crucile sunt înconjurate de arabescuri mari şi dispuse ca să o înconjure, iar acestea sunt înconjurate de câte 7 saă 8 cedri ornamentativî. In sfirşită la marginea scorţeî este ună ală treilea ornamentă compusă din două chenare subţirî, ca celă de ală doilea, şi umplute cu arabescuri, iar între chenarulă ală doilea şi ală treilea, în spaţiulă golă dintre dînsole, -se află încrustate pe de lături câte treî arabescuri, în susulă şi josulă scorţeî însă câte două. Scorţa a doua a legătureî este ornată în acelaşî genă şi cu ace-leaşî disposiţiunî ca cea dintâî, cu deosebire numaî, că în loculă iconeî dela mijloculă scorţeî, cruciuliţa de pe scorţa întâia, încun-jurată do arabescuri, formeză o rosetă, pe care o înconjură 26 do cedri, dispuşî în jurulă eî. Cedrulă, o spunemă şi acesta, pe scorţa www.digibuc.ro DOUE MANUSCRISE ROMÂNESC! 165 a doa a legătureî este ornamentului dominătoru; iar aspectulă generalii ală legătureî face pe fie-cine să vadă în acestă carte arta. bizantină, cu cedrii împrejurimiloră Constantinopoluluî şi cu arabescurile ornamentative ale Bizanţului; aşi înclina chiar să credă că cartea este legată în Alexandria Egiptului; dacă întru acesta nu m’ar opri sciinţa că Brâncovenu atrăsese în ţeră totă felulu de meşteri şi dacă; de altă parte, n’ar ii semne chiar în manuscrisă, că cartea este legată, după ce s’a scrisu textului românescu, adecă în ţeră la noi, dar de către unu legătoră înrîuritii în meşteşugului seu de artă bizantină. Manuscrisului este compusă din 13*6 foi scrise şi 3 nescrise; elă este forte bine conservată, afară de 13 foi dela începută, cari la col-ţulă de jos pară a ii rose de şorecî, fără însă a fi atinsă textulă. Pe foia 77 găsimă o răsătură de şepte rendurî, cu care se corec-teză textulă cu caractere posteriore. Corecturi nu mai sunt multe şi aşa de mari în manuscrisă, dar sunt multe golurile în manu-scrisulă română, de unde lipsescă vorbe saă termeni, pe cari tra-ducătorulă nu î-a pusă, dar î-am îndeplinită noi acum. Manuscrisulă este scrisă pe hârtie turcescă velină cu lustru; saă mai amănunţită: foile 1—65, saă partea cu textulă grecă, precum şi două foi la începută nescrise, sunt de o hârtie riglată de sus în jos, care are ca marcă de fabrică trei semilune suprapuse; foile 67—136 cu o foie dela sfîrşită nescrisă, sunt de hârtie multă mai lustruită si mai dură; marca oî de fabrică semănă cu a hârtiei din Albina, şi este următorea: www.digibuc.ro 166 EPISCOPULfi GHENAD1E Totă materia şi cu arta întrebuinţată în acestă manuscrisă, adecă hârtia şi legătura cu ornamentele eî, ne înfăţişeză o produc-ţiune industrială bizantină, cu ale eî particularităţi orientale, care era în întrebuinţare şi în ţera nostră pe timpulă luî Vodă Brân-covenu. 2. Ornamentaţimiea manuscrisului şi caligrafia lui. însăşi ornamentaţiunea manuscrisului ne înfăţişeză aspectulă cul-tureî bizantine, fără de a pute qlice că întregă ornamentaţiunea se datoresce aceleiaşi mâni. In partea cu textulă grecu ornamentaţiunea portă sigiliulă Bizanţiuluî cu unu amestecă de gustă tur-cescă, înfăţişată printr’ună abusă de colore verduie, care strică armonia coloriloră, pe când în partea cu textulă românescă nu se întâlnesce de locă verdele, şi aici acestă colore este înlocuită cu negru, care împuternicesce strălucirea aurului din ornamente. Dar să intrămă în particularităţi: Incependă cu porta manuscrisului, găsimă aici icona s-ţiloră împăraţi, lucrată în tote amănuntele eî după stilulă bizantină. Maî întâi chipurile sânţiloră în mărime de 15 cm., cu fisionomia, grosimea membreloră corpului şi vestmintele loră ne înfăţişeză icona cea maî veche bizantină a acestoră sântî, S-tulă Constantină stândă la drepta cruceî cu răstignirea şi S-ta Elena la stânga, sprijinescă amândoi crucea şi portă pe capetele loră corone imperiale şi în jură aureole de sânţi. îmbrăcămintea s-teî Elene şi a s-tuluî Constantină este ună stihară diaconescă; peste acesta urnă orară, care la s-ta Elena este încrucişată pe peptă, pe când S-tulă Constantină ţine în mâna dreptă ună ruloă, care trebue să înfăţişeze saă decretulă dela Milană cu toleranţa creştinismului, saă partea din simbolulă credinţei, lucrată în sinodulă din Nicea. Totă acestă iconă, în care S-tulă Constantină are perulă scurtată dar buclată, şi s-ta Elena portă sub coronă o brobodă albă, care-î ascunde perulă, este aşternută cu răstignirea pe pămîntă şi ceră, din care pămîntulă de o colore vercluio are înălţime de 41/2 cm., iar cerulă de colore albastră www.digibuc.ro DODE MANUSCRISE ROMÂNESCl 167 şi presăraţii de stele aurii, cu sorele la drepta şi luna la stânga, are o înălţime de 18 cm. Deasupra capeteloră stă scrisă: 6 ăyioţ Kcovaxav-xîvo£ = Sântulă Constantină şi rj ayta 'EXsvy] r=: sânta Elena. In dreptului capului lui Iisusă Christosu X~G şi pe tabela cu inscripţia din vîrfulă cruce! literele : I. N. B. I., sau T/joooc NaCaptvaîoc BaoiXeoc ’[ooăato)v=: Iisus Nazarinenulu Impăratulă Iudeiloră. Totă icona cu crucea şi răstignirea este lucrată în poleială de aurii, ca elementă precumpănitorii, apo! s’a întrebuinţată colorea roşie şi cea verde la vestminte, pămîntă şi flori, colorea piele! omenesc!, şi în sfîrşită colorea albă, amestecată cu roşu pentru broboda sânte! Elene şi pân-zătura ce învelesce corpulă lu! Christosă. In sfârşită icona este încadrată într’ună chenară lată de lA/g cm. Şi compusă dintr’ună sorafimă, cu a căruia aripi se umbresce crucea ; la drepta şi la stânga serafimului sunt două pasări; sub cruce ună capă semi-umană cu urechi lungi, care înfăţişeză pe diavolujă; şi apo! flori, cari umplu spaţiulă dintre marginile chenarului şi din cari unele cu culorea loră verduie întunecă lucirea aurului. Pe foia a 2-a începe epistola Patriarchuluî Gherasimă, cu caro elă înainteză panegiriculă săă Domnitorului Constantină Brâncovenu, iar de-asupra titulatureî patriarchale se află ună ornamentă lungă cât lăţimea pagineî şi lată de 8 cm. Pe ună câmpă de o colore lagiverde, adecă ună ahastru verduiă, se află ună porumbelă şi pe do lături patru rose, din cari două îmbobocite numai, iar două deschise. Ornamentulă acesta este lucrată cu poleială galbenă şi cu văpsole roşii şi verde deschisă, avendă acelaşi aspectă estetică ca şi ornamentulă de pe foia întâia. Aici trebue să ma! adăugămă, că lucrătorulă ornamentului a avută idea de perspectivă picturală; fiindă-că roşele dela drepta porumbelului sunt lucrate spre a fi privite în faţă, iar cele dela stânga trobuescă privite din spre drepta. Pe foia 5 începe panegiriculă şi de-asupra titlului lu! este ună ornamentă lată totă de 8 cm. şi în formă de chenară, care umple latulă pagineî, iar pe mărgini se pogorâ în jos cu tendinţa de a forma ună paralologramă. Câmpulă chenarului aici este albă, la www.digibuc.ro 168 episcopul!) ghenadie mijlocii este corbulă cu crucea în ciocă, maî avendă de-asupra, afară din chenară, două cruci suprapuse şi pe de laturi două ren-dui'î de trandafh'î, cari sunt înfăţişaţi dela îmbobocire şi până la desvoltarea cea maî de pe urmă. Colorile şi aici sunt aceleaşi, ca şi în ornamentulu de maî sus, şi dacă câmpulu ornamentului n’ar fi albu, poleiala şi aicî ar suferi de paralisarea coloreî verde albăstruie, care este întrebuinţată în înfăţişarea ramuriloră, ce unescii trandafirii. In genere şi acestui ornametă este de unu gustii bizantină degenerată. De acum intrămă în altă genă de ornamentaţiune, care este unită cu textulă românescă ală manuscrisului. La foia 67 începe textulă românescă ală epistolei luî Gherasimă, cu care s’a înaintată lui Brâncovenu panegiriculă. De-asupra titulatureî Patriarchuluî este ună ornamentă lungă cât lăţimea pagineî, lată de 4 cm. şi compusă din icona S-ţiloră împăraţi sprijinindă crucea, şi avendă la drepta şi la stânga patru văzdoge saă crăiţe, din carî două îmbobocite şi două deschise. Colorile, cti carî este lucrată ornamentulă întregă, ba şi litera florată dela începutulă textului, este colorea negră cu galbenulă poleieleî, şi acestă simplitate de colori dă o armonie perfectă şi ună repausă mulţumitoră ochiului. Apoî trebue să maî spu-nemă, că văzdoga, acestă flore românescă populară, este singura flore întrebuinţată de scriitorulă textului românescă, şi acestă văz-dogă o găsimă ca ornamentă la tote literele iniţiale din texlă. Fiindă hârtia cu textulă românescă numerotată chiar de scriitorulă manuscrisului, dar cu o numerotatie, care înfătiseză colelo de hârtie, după sistema numerotăreî din Albina descrisă maî sus, adecă o numerotaţie din 8 în 8 foi, noî maî descoperimă în ma-nuscrisulă nostru şi identitatea de micî ornamente, carî sunt aşezate în josulă câtor-va pagine şi spânzurate de coda unoră p, o\*, .f. şi g. Pe foia 67, cea cu începutulă epistolei, do desubtă, este litera & cirilică mică, numără, lucrată cu chinovară şi sub dînsa ună ornamentă în forma luî grecescă, care ornamentă a fostă tăiată la legatulă manuscrisului. Acestă numără înfăţişeză, după ideea numărătorului, colele manuscrisului, şi elă se rădică până la numă- www.digibuc.ro DOUE MANUSCRISE ROMÂNESCl lfii) rulă fi — 9, din care numerele &, r şi r au la drepta şi la stânga câte unu ornamentă aninată de coda unei litere şi identică cu asemenea ornamente din Albina. Ornamentele de lângă litera & (=1) (foia 67), cele de lângă litera r (foia 82), precum şi alte două dela foia 71, cea cu începutulă panegiricului în românesce, sunt în totulă semene cu asemenea ornamente din Albina, şi ele ne înfăţişază nisce boboci de flore cu codiţa atârnată de codele unei litere şi avendă cinci foi, patru pe de lături şi una în verfulă bobocului. Tute aceste ornamente sunt lucrate cu negru, galbenă şi roşă ; şi se deosebescă între dînsele numai prin mărimea loră. Litera b (—2) are însă la stânga sa iarăşi ună boboc ă de flore, dar la drepta, aninată de coda unui p, are ună candelabru, formată din 6 boboci de garofîţe sălbatice, doî maî mari şi patru maî mici şi dispuşi câte trei pe amândouă laturele codoî luî p. Acesta este totă ornamentaţiunea propriă clisă a manuscrisului, şi noî, asemănată celoră dise mai sus, stabilimă că ornamentaţiunea dela textulă grecă, judecată în elementele eî constitutive, în stilă şi în combinarea coloriloră, este o producţiune grafică bizantină, degenerată şi lucrată pote chiar în Alexandria Egiptului. Ornamentaţiunea din textulă română însă este curată românescă, comună Ilomâniloră din epoca luî Brâncovenu; noî fundămă acestă părere pe stilulă bizantină ală ornamentaţiuneî, românisată în armonia coloriloră, în disposiţia elementeloră şi, ce este şi maî însemnată, în întrebuinţarea văzdogeî ca elementă ornamentativă şi ca flore a ţăranului română încă din cele maî vechî timpuri. Caligrafia manuscrisului trebuesce studiată iarăşi desebită în fie-care din cele două părţi ale luî, şi acesta pentru cuvîntulă, că sunt deosebiri grafice între literele ce-lă compună, avendă de comună dor numai abundanţa aurului din titluri şi din literele iniţiale, ceea ce dovedesce comunitatea de stilă decorativă între Bizantini şi Români. Pe foile 2—4 este scrisă textulă epistolei Patriarchuluî Gherasimă către Domnitorulă Brâncovenu, cu care elă înainteză pa-negiriculă. Titulatura Patriarchuluî este scrisă în litere ronde, cu asvîrliturî şi abreviaţiunî, apoi lucrată numai cu poleială de aură. www.digibuc.ro 170 episcopulO ghenadie G ca iniţială la începutulă textului epistolei, lungă de 4 cm. şi flo-rată, este lucrată cu aceeaşi poleială şi înconjurată de flori, cari cu genului şi colorile lorii ne aducă iarăşi aminte de stilului ornamen-tativă bizantină. Textulă epistolei are iarăşi litera rondă grecă, cu prea puţine asvîrliturî şi mai puţine abreviaţiunî, şi numai locurile citateloră sunt scrise pe margine cu aceeaşi literă, dar numai cu chinovară. Pe foile 5—64 se află scrisă panegiriculă lui Gherasimă. Vorbindă în genere despre caligrafia acestei bucăţi cu arta eî decorativă, putemă elice, că ea este în totulă semenă şi lucrată în acelaşi genă ca şi epistola. Titlulă panegiricului, iniţiala şi chiar litera textului ne înfâţişeză pe acelaşi caligrafă eşită din cultura Bizanţiuluî cea acum degenerată. înseşi locurile citateloră sunt dispuse, ca şi în epistolă, pe marginea foeî şi sunt scrise cu chinovară; iar deosebire între panegirică şi epistolă din punc-tulă de privire caligrafică găsimă numai întru aceea, că panegiriculă, avendă decât epistola mai multe pericope, cari înfăţişeză părţile discursului şi deosebitele idei ce se desfăşură prin elă, are literele iniţiale dela fie-care pericopă scrise cu chinovară; asemenea cu chinovară sunt scrise şi semnele aducere! dela citate. Intrândă în caligrafia textului română găsimă o analogie în arta grafică cu textulă grecă, şi poleiala a fostă întrebuinţată şi aici pentru titlurile dela amândouă texturile manuscrisului, iar chinovarulă pentru locurile şi semnele citateloră, precum şi pentru iniţialele dela fie-care pericopă din textă. Caligrafulă română însă, pe lângă stilulă seă propriă decorativă, a întrebuinţată la iniţialele amân-dororă texturiloră iubita sa văzddgă, lucrată totă în genulă orna-menleloră din capulă texturiloră. La epistolă a introdusă ună CD, lucrată cu poleială şi cernolă în spatiulă albă din mijloculă unei văzdoge bine deschise, şi pe coda căreia a desemnată doue foi şi doi boboci închişi. La iniţiala panegiricului, care este ună II, scrii-torulă pune totă văzdoga şi în mijloculă eî litera, dar florea aici este mai puţină deschisă şi are pe aceeaşi codă numai doue foi. Fiind-că vorbimă de iniţialele textului româncscă, treime să spunemă că mai avemă o iniţială, şi anume litera care este în capulă www.digibuc.ro DOITE MANUSCRISE ROMANESC! 171 unui tractată curată românescă, unde se desfăşură valorea cuvîn-tuluî pentru omă, şi se arată motivele lucrării panegiricului, precum şi sortea lui după ce a venită în ţeră. Acestă iniţială este lucrată cu roşu şi galbenă, compusă din foi încrucişate, avendă la mijlocă o cruce cu raze, formată din împletitura codeloră foiloră, şi fundă, identică cu litera din cărţile tipărite la mănăstirea Nem-ţului mai în urmă. Totă scrisorea celoră trei texturi românesci din manuscrisă este cea uncială, imitaţia tiparului; are asvîrliturî multe şi forte puţine abreviaţiuni. Aici n’amă întâlnită nici o literă codată din caligrafia secolului XVI, ceea ce dovedesce, că caligrafii de pe timpulă lui Brâncovenu rupsese cu trecutulă artei loră. 3. Cuprinderea manuscrisului. Manuscrisulă cuprinde trei feluri de materii. Pe foile 2—4 este scrisă epistola Patriarchului Gherasimă ală Alexandriei cătră Vodă Brâncovenu, cu care înainteză panegiriculă la sărbătorea s-ţiloră împăraţi Constantină şi Elena, făcută pentru Domnitoră. Totă acestă epistolă, dar numai în traducere românescă, făcută de cătră «Iero-«monahulă Atanasie ot Agapia» este scrisă pe foile 67—70. Pe foile 5—64 urmeză textulă grecă ală panegiricului, iar pe foile 71—134 este textulă română ală aceluiaşi panegirică, tradusă totă de Ierom. Atanasie. In sfîrşită pe pagina a doua a foiei 134 începe tractatulă despre cuvîntă, lucrată de-adreptulă în românesce de către Atanasie, şi merge până la cea de pe urmă foie a manuscrisului. Intrândă în analisa Ynateriiloră, ce cuprinde manuscrisulă, vomă începe cu epistola Patriarchului, căutândă a o înfăţişa în tote elementele ei constitutive, comparândă la totă pasulă textulă română cu celă grecă şi plecândă totă-dea-una dela acela. Epistola începe cu titulatura Patriarchului, pe care Atanasie o traduce aşa: «Ghe-«rasim cu mila lui Dumnezăă Papa şi Patriarhul Alexandriei şi «a toi Eghypoiul. Prea blândului, prea luminatului şi prea înălţatului www.digibuc.ro 172 episcopulO ghenadie «Domnu şi ighemon Ioan Constandin Băsărabă Voevodă, carele cu «blagocestie oblăduîaşte stăpânirea a toată Ţara Romănîascâ. Intru «Duhul svăntă iubitului şi prea doritului fiiu al umirenii (1) noastre. «Dar şi toată buna nărocire şi har apostolescii dela Dumnezău. Tar «dela noî molitvă şi hlagoslovenie.» După titulatură urmeză tox-tulă epistolei, unde Gherasimă pune pe Brâncovenu în călătorie din acestă lume la cea neperitore. Apoi face două asemănări. După una găsesce pe Brâncovenu obosită de călătoria vieţeî şi a griji-loră, cum era obosită şi Mântuitorulă, când s’a repausată la pută. După a doua asemănare Brâncovenuluî i se propune să facă ca acei călători, cari, trecendă pe lângă o grădină, intră într’însa, culegă flori, îşi înfrumuseţeză cu ele capulă, peptulă şi mânilo, spre a-şî îndulci nemulţumirile oboseleî. Aşa este îndemnată şi Domnitorulă să facă în călătoria vieţeî sale. De aceea Patriarcliulă face acestă «7rav7)yoprx'o£ Xoţo^» saă, cum îlă traduce Atanasie, «de prăznuire cuvântă,» compusă din faptele vieţeî marelui Constantină, cu care încununândă capulă Domnitorului, elice că-î va fi de ajutoră în conducerea poporului celui încredinţată lui. Dar să punemă mai bine pe Atanasie, ca să no înfăţişeze pe Gherasimă în descrierea vieţeî lui Brâncovenu (foia 68): «Ce ostenîala ta îaste, valurile şi «turburările aceştii lumeşti mări. carele nu sint singure, ce sint «înpreunate cu nevoi, şi cum am zice cu greutăţi nesufcrile. ca «nişte nălţimi de valuri, şi fortuni mari. şi ploae repede şi piîatră. «şi încă une ori să întâmplă şi trăsnete do sigeţile tunetelor, şi mai «mult, căcî că pururea îţî osteneşti cugetul, ca să povăţueşti atăla «mulţime de oameni* ce ţi s au dat în socotîală. ca să-şî poată chi-«vernisi trupul cu cele de trîaba hrănii, iar sufletul cu hrăni-«rile cele de sus.» După acestea Patriarcliulă arată şi motivele, ce l’aă făcută să lucreze panogiriculă, şi le grupeză astă-felă: celă întâi şi mai însemnată este cunoscerea ameruntită a vieţeî marelui Constantină, care motivă este înfăţişată de cătră Gherasimă prin Atanasie astă-felă (1) Vorbii blavonă (lobi «r<«ipcmiMH=inoili>slu. Alaiia-nu mlroljiiiiilr/'i acostă vorbă, numai aici; în rosluM levtuluî o înlrcbuini'',z.i in forma «sincronie,» www.digibuc.ro DOUE MANUSCRISE ROMÂNESCl 173 (foia 68 ): «alta pentru că am auzit de multe ori cuvinte blago-«cestive din gura mării tale, pentru sfântă cuviinţa ta şi de Dum-«nezău temuta cucerinţe a marelui Constandin, şi nu pregetez a «arătarea, cum că pentru cucerinţa ce ai cătră svăntă, ca cum o «ai fi pohtind acîasta dela mine.» Mergendă pe urmele epistolei PatriarchuluT, după expunerea motivului ce l’a hotărîtă să facă acestii discursă, dămă peste o înşi-rare a materiiloră, ce cuprinde panegiricului; şi aceste materii se reduci! la luptele, ce marele Constantină a ţinută în contra idola trieî, alungarea ereticiloră şi triumfulă învăţătureî ortodoxe, aflarea şi înălţarea cinstitei cruci, precum şi respectulă, ce T-a arătată Constantină cu maîcă-sa Elena. In sfirşită, după ce Patriarchulă arată valorea acestui cuvîntă pentru Domnitoră, precum şi folosele ce are a câştiga atâtă elă în «măntuinţa» sa, cât şi supuşii săi, se reîntorce la asemănarea, ce a făcută întro cuvîntulu săă şi cununa de flori, pusă pe capulă lui Brâncovenu, şi înclieiându-şî epistola dice (foile 69 v. — 70): «Ce «de vreme ce ştiu cum că cele mirositoare dau miros mai mult «colora ce sint aproape, iară şi celor departe, după cum Taste dc-«lungarea locului, pentru acîasta politescu şi mă rog Domnului Dum-«nezău. mirosuri ca acestea sufleteşti, toţi cei de aproape ai mării «tale să mirosescă. Blagocestiva şi prea luminata soţiîa ta şi Domna «gospojda (1) Maria. înpreună cu toţi prea luminaţii şi de Dum-«nczău dăruiţii ai voştri coconi, şi blagocestiva şi ’ntru tot plecata «maică ta Dumne-eî Balaşa. şi prea slăviţii tăi unchi, şi Cantacu-«zineştii. prea înţeleptul şi întru tot vestitul Constandin, mai den-«nainte marele stolnic, carele cu frumuseţele, ai prea înţelepţii, şi «dumnezăeştii lui înţelepciuni, luminîază toată politiîa. şi bună în-«zilita aî dumnezăeştii ei străluciri, fiete carele ce să apropie la «înbunătăţatele lui petreceri, cu mare saţiu o dobândeşte, şi prea (1) Gherasinui întrebuinţez;! în textulfi grecii «Sop-va **i xupiaa=doniiia şi domna; adecă celfi rnmuncscfi, ca titulatură proprie a soţiiloru domnescî, iar alu doilea, calificativu comunu tuturora fcmeilnrfi. Acesta a făcuta pe traducetoi-a să întrebuinţeze şi terme-nuia vechia slavona «yospojda.» www.digibuc.ro 174 EPJSCOPULti GIlENADIE «slăviţii şi aleşii lui fraţi. Mihaîu marele spătarîu (1). şi tot cel mai «de aproape, şi de bună blagorodie al vostru nîam. şi cu toată «adunarîa a marilor boîari, a celui de Dumnezău priimit sfat. înec preună cu cinstitele lor soţur! şi coconi. încă şi cei de departe, «adecă ceea-lalţi cinstiţi boîarî a celui den afară svăntă sfat. înpreună «cu cinstitele lor case. şi încă loc mai îaste şi încă blagoslovenie mai «îaste. carea poate mai multă lungime de loc să ajungă decăt razele «soarelui, pentr’acîasta şi blagosloveniile acîasteaîntărindu-se. cublo-«gocestivile puteri ale prea svăntului marelui Constandin. să dea mice ros bun cu darul duhului, în toate locurile tale. în oraşe şi în sate. «în svintele mănăstiri şi în biserici, şi începătorîului bisericilor prea cesvăntul Mitropolit al Ugro-Vlaliiei kyr Theodosie. întru duhul svăntu «al nostru iubit frate şi înpreună slujitorîu. înpreună cu de Duni-«nezău iubitorii episcop!, şi cu toată bisericîasca svănta cîată. şi cu «alalţi cu toţi pravoslavnicii, bogaţi şi seracî. slăviţi, şi neslăviţî. «tineri şi bătrăni. mic! şi mari, bărbaţi şi femei şi coconi, pre toţî «următori ţie să-i tragi înpreună. întru luminatele acelîa lăcaşe. întru «vecînicele odihne, căntănd şi bine lăudând pre Dumnezău în vecî. «Amin.» Sub textulă grecu ală epistole! Patriarchulă a întărită cuprinderea e! cu sigiliulă seu personală, pusă cu cernelă grasă. Acesta dove-desce autenticitatea epistole!: că adecă la începută ea este întărită cu titulatura, iar la sfîrşită cu însuşi sigiliulă seă. Sigiliulă ună diametru de 6 cm., în mijlocă este icona S-tulu! Evanghelistă Marcu, întemeetorulă biserice! din Alexandria, şedendă pe ună tronă de formă bizantină, care are ună spătară sculptată şi doue proeminenţe la extremităţile opuse alo spătarului, ca doue turnuri de biserică. La drepta Evanghelistului jos este leulă emblematică cu Evanghelia în labe, iar piciorele sântului staă pe ună pedestală, unde este însemnată anulă ,,<1^*18=1692. Pe marginea sigiliului împrejură sunt gravate aceste cuvinte : «repâoip.oc eXsc*) 0coO IM-Tcac xctt Ilatptdp^^c zffi p.e-«ydXvjc 7c6Xe(o? ’AXeQavSpeta? %7.t xptrrjc otxoop.evr^=Gherasimă cu (1) Gher.asimO maî are, pe lângă aceşti doî unchi a! Brâncovenuluî, şi pe Gheorghie, fratele ccloru doî de maî sus. Textulfi grecu este «xa*. rEiup-pov îtpurr]v jii-fav zxnfl&pAv» = «şi Gherghie foştii mare spătarii» a remasti nelradusfl de Alanasie. www.digibuc.ro DOUE IfANUSCltlSE ROMÂNESCÎ 175 «mila lui Dumnedeu Papă şi Patriarcliă alu mare! cetăţi Alexandria «şi judecătorii alu universului.» Intrândă în textulă panegiricului dămă mai întâi peste titlulă luî, care în litere de aură este de cuprinderea următore : «A fericitului «Părintelui nostru Gherasim Arhiepiscopul Alexandriei, cuvântă de «prăznuire la marele singur biruitorîul, şi prea svăntul înpărat, «şi întocma apostolii Constandin, la carele să pune nainte, acest al «psalomuluî bun cuvânt: «Cu slavă şi cu cinste l’ai încununat pro «el şi l’ai pus pre el preste lucrurile mănilor tale.» După tema de maî sus urmeză panegiriculă, căruia, o spunemă dela începută, nu-î Upsesce nici unulă din elementele oratorice ale discursului pa-nogirică bisericescă. Dar mai ameruntitu : Exordiulă sau introducerea panegiricului tracteză despre vrednicia de Imperată, avendu-se în vedere partea textuluî-temă: «cu slavă «şi cu cinste l’ai încununat pre el.» Se servesce de mai multe per-sone biblice, ca Samsonă, Mardoheă, Iosifă şi Adamă, pe cari lo arată că şi ele au fostă încununate cu slavă şi cu cinste, dar nici una se pote asemăna în cinste cu marele Constantinii, a căruia cinste este vecînică, fiindu-că şi opera lui a fostă universală, menită pentru totă lumea. Dar să ascultămă pe Patriarchulu Gliera-siniă, înfăţişată de către Atanasie, cum descrie elă pe Constantină în opera mărireî luî (foia 72 a): «Nimica nu să făcea pentru plata «luî. nici să făcea pentru une nîamuri şi pentru puţini, ce pentru «toată mulţimea oamenilor, fiindu-î aminte pururea după sfânta a «luî pohtă, cu dulcile ale pravoslaviiî cuvinte, să lirănîască ţoală «lumea.» După exordiă oratorulu trece la rugăciunea discursului, prin care cere dela Dumnedeu două lucruri. întâi se rogă să-î dea luî «frunze neveştezite de dafin vieţuitorîu al duhului», şi totă felulă de ramurî de arbori mirositori, din cari făcendu-şî o cunună, să-şî împodobescă «creştetul sufletului» seă. Ală doilea se rogă, să-î dăruescă luî îndrăznelă, ca «să cănte lucrurile şi îndireptările ale «marelui Constandin cî-au făcut» (foia 73.) Voindă a înfăţişa părţile discursului, noi lăsămu pe auloră să le www.digibuc.ro 176 EPlSCOPULfl GIIENA.DIE spună elu însuşi prin mijlocirea Ieromonachuluî Atanasie, când dice : «In trei părţi ca în trei capete, voi înpărţi cuvântul, şi acîasta «o fac pentru odihna ascultării voastre, şi o parte să fie întemeiată «asupra slăvii, a prea svăntuluî înpărat, acestui lăudat, altă parte «asupra cinstii luî, îar alta asupra încununării acelui sufletescă al «luî dar. Şi în partea dintâiu, aî căriîa va să-î fie tema, slava, voîu «spune vrăjmaşii şi războaele lor cî-au făcut înpotriva adevăratei cu-«noştinţii luî Dumnezău. şi în potriva credinţii creştineşti, şi lumina-«tele biruinţe cî-au izbândit vitîazul întru înperaţî Constandin. Iar «în partea a doa căriia îî puîu tema cinstea, voîu spune cele de Dum-«nezău priimite zidiri ale cetăţii luî, şi svinţirile eî. şi sfânta îndireptare «aî pravoslavnicii credinţe, carea înpăratul sau nevoit de o au să-«vărşit. îar în partea a treîa, carea îaste temeiul, încununarea aceluî «sufletesc al luî dar. voîu să spuîu cea desăvârşit svinţire. cu carea «l’au învrenicit marele Dumnezău.» (foia 74.) In partea întâia oratorului începe cu creaţiunea universului după Biblie, sau după «cartea naşteriî», cum o numesce Atanasie, tra-ducendă numirea grecă 'ţkwzaic, sau după «cartea facere!,» cum o numimu noî astădî. In acestă pericopă din discursu se sta-bilescă cele doue lumî, spirituală şi materială, sau «cugetătoare şi simţitoare» prin care Dumnecleă se cunosce şi se simte. Trecendă apoî la creaţiunea. omului, autorului găsesce, că bărbatului înfăţişeză pe lumea cugetătore, iar femeea pe cea simţitore, pe omă creaţii din sufletă şi din trupă; şi că chiar «taina» întrupăreî Mântuitorului s’a făcută totă în marginile acestuî dualismă universală, luându-şî elementulă simtitoră dinFeciora Maria. Dar să dămă cu însusî cuvintele Patriarchuluî teoria ivire! diavolului şi a năvălire! luî asupra o-muluî (foia 75): «că în ce chip au fostă de nevoe acîastă fiinţe a zidirii «să-se aşîază. şi opace desăvârşit să să arate, aşa au fostă cu putinţe şi o «price, şi osădită cîartă, într’acîastaşî îndoită fire să fie. nu spre acîasta «maî nainte născută, pentru ca să nu să nască din vrajbă ziditorîu. «ce în singură cea voitoare (1). şi nu cu săvârşire a putrejunii pentru (1) Ierom. Atanasie, crecpndă ca n'a tradusă in deajunsă vorba «irpoaipîîbîaa» cu «voitdre,» a maî scrisă po marginea textului şi vorba «.alegătoare.» Dar Irebuc să recunoscumă, că iduca www.digibuc.ro DOtlE MANUSCRISE românesc! 177 cîartă ce cu săvârşire de neputrezire pentru biruinţa.» In sfîrşită încheie Gherasimă acesta pericopă cu descrierea planului năvăliri-loră diavolului asupra a totă ce portă chipulă luîDumnedeă, sau «ori «unde ar cunoaşte cevaş sămnu dumnezăescu, în tot chipul să facă să-l «gonîască. auzit’au cum că Dumnezău ş’au pus chipul lui la omă. şi «îndată ş’au pornit oastea asupra ticălosului de om.» Dar pentru ca lupta diavolului să fie mal simţită de omu şi totă-odată generală, diavolulu a alesă întâi ca instrumente sau «arme» ale luptei sale pe cele compuse, sau «înpreunate», cum le nu-mesce Atanasie, cu alte cuvinte pre «cele simţitoare şi nesimţitoare, «adecă dobitoacele şi cele necuvântătoare.» Odată alese armele, diavolului a căutată ca omului să fugă de Dumnedeă, apoi să începă a se întreba : «carea să fie întâia pricină a zidiriloru» şi «au pus în «mintea lui acoperiri de nedumnezăire. Domnu şi Dumnezău să nu «cugete» şi în sfîrşitu l’a făcută pe omă : «să propoveduîască cu «toată nevoinţa, pre cele ce să văd materiîalnice, că sint Dumnezăî, şi «începătoare, şi întăe pricini.» Cu asemenea acte omulă a sculată asupra sa «toate zidirile, cu multă pizmă să-l gonîască. şi cu multă «urgie, ca cu nişte arme înveninate să-l rănîască. îndireptăndu-să laie «cu acestă cuvânt, cum că lî-au făcut cel fără de minte om, pre laie «Dumnezău în năpaste ca acîasta lî-au aruncat, având laie socotîală, «că sint de marele ziditorîu Dumnezău zidite.» Astă-felă ne înfă-ţişeză Gherasimă pe omă, persecutată şi urîtă de totă lumea cea materială. Dela lumea cea «înpreunată» autorulă trece la fiinţele cele «singure» saă simple; şi arată, că şi pe aceste omulă şi le-a ridicată în contra sa, dându-le de origine «pământul cu prăpastea» ca Isiodă, saă «okeîan şi pământ» ca Omeră. In sfîrşită autorulă trece în revistă pe toţi filosofii păgânătăţeî cu teoriile loră asupra universului, şi apoi încheie acestă pericopă cu cuvintele : «aşe munciîa diavo-«lul pe ticăloşii do oameni cu trupurile cele singure,» adică cu lumea cea simplă şi nematerială. (Foia 78.) libcrlăţeî, din cavca autorulă (vage originea reuluî este destulă de bine tradusă cu vorba «voitoare.» Analele 4. i2. — Tom. X1L — Memoriile Secf, Literare. 12 www.digibuc.ro 178 fiflSCdftJLfl GtfEfrAblfi Se reîntorce autorului iarăşi la lumea cea compusă şi aici iea în privire cosmogonia păgână şi, încependu cu divinităţile grece şi romane, .trece la divinităţile tuturoru poporeloru Asiei şi ale Africeî, şi pe tote le înfăţişeză, ca pe nisce arme de răsboiu ale diavolului, îndreptate în contra omului. Pune între aceste arme diavolesci fiinţele mitologice, ca ciclopii, titanii, etc., farmecele şi descântecele, astrologia, idolii, jertfele, şi în -genere tote practicele reli-giose le înfăţişeză ca pe nisce arme, cu cari diavolului a datu răsboiu omenirii. Şi pentru a se vede şi mai bine starea de decădere a omului, încheie acestă pericopă cu cuvintele : «Dumnezăî vindea, «şi Dumnezăî cumpără, cu Dumnezăî să juca şi cu Dumnezăoîce «să neguţetoriîa. ospeţe dela ei li să năluciîa. şi înpreunări de «nunte cu ei să tocmiîa. Dumnezăî zic pre carii faurii şi zlătarii şi «pietrarii în chipurile lor îî asămăna.» (Foia 79.) Pentru ca oratorulu să facă mai vădite faptele, prin cari s’a preamărită marele Constantină faţă cu creştinătatea, începe cu figura co-recţiuniî oratorice, prin care se preface că-î pare rău de cele vorbite până acum. Dar, găsindu-le apoi folositore, le împuternicesce cu legi din logică şi regule din retorică, şi continuă a arăta cum diavolulă, după ce a întrebuinţată pe vrăjmaşii creştinătăţii ca arme de luptă în potriva dumnedeireî, a alesă ca organă de luptă pe Maxenţie, vrăjmaşă ală dumnedeireî celei adevărate, dar şi ală marelui Constantină. Dar mai amărunţită: «O cum eşiîu din calea cuvântului mieu. şi nu-mî «pare rău atâta căci mi-am părăsit calea, căt îmi pare rău. pentru «căci mă biruiră nişte basne ca acestea, de mă scoasără din calea «mea. şi mai vârtos,. pentru că n’am vre-o poveste ca aceia mică, «şi lumescâ. ce foarte mare şi înpărătescâ şi cu îndireptare sufle-«tîască. a prea blagocestivuluî înpărat Constandin. cade-să darămaî în «degrabă, precum zice parimiîa. să înboldeştî mănzulă direptă laţefă. «Ce iarăşi socotescu în gândul mieu, cum că îaste foarte de trîabâ. «-sa spuîu meşterşugurile cele de stricăciune ale vrăjmaşilor. Şi mai «vârtos, căte au putut de lî-au lăţit în lume. pentru ca să piarză pe «ticălosul nîam al oamenilor, pentru că aşîa am făgăduit, şi la în-«părţirea cea gătită a capetelor, cum că vrăjmaşul au avut cele de www.digibuc.ro bbtts MaNosCRiSe românesc! 179 «multe feliuri ale Iui tabere întinse, şi la cuvântătoarele dobitoace «Ia oameni, ce să cade nici pe aceştea pre oameni să nu-i tăcem. «una pentru că aşa am făgăduit, alta pentru că legea ritorilor aşia «urmeză. de vreme ce voiu eu să arăt biruinţile ale marelui Con-«standin. cu carele luminat s’au slăvit, cade-se întăîu cu tot cel foarte «de triabă cuvânt, să spuiu puterile a tuturor vrăjmaşilor, pe carele «vitiazul războinic li-au biruitu. acestu meşterşug au ceia cs-s înpo-«dobiţi cu dăscăliia aceiia denafară şi dinlăuntru înţelepciuni adecă «din cunoştinţa cea adevărată a învăţăturilor. întăîu descopăr min-«cinoasele slăviri, a celor din potrivă, apoi arată adevărul, socotind «că-s arată adevărul mai tare şi mai luminat cu spunerea nainte «celor din potrivă.» (Foile 79—80.) Definiţiunea oratorică ce urmeză şi care descrie pe Deoclitian şi pre Maximianu, dovedesce că Gherasimu era înzestrată cu unu ta-lentu oratorică nu de rendă, când se exprimă: «Aceştea au fost «cei doi înpăraţi aî iadului, soţiia cea prea spurcată a răutăţii, cămă-«rile aî drăceştii înpuţeciuni. otrăvile sufletelor celor fără de moarte, «ranele cele viermănoase, lepădătorii svintii troiţe, pizmaşii chipului «a celui fără de început părinte. lepădătorii de naşterea fiiului. batjo-«curitorii purcederii sfântului duh. luptătorii vieţii îngereşti, înpotri-«vitorii învăţăturilor svintelor taine, ucigaşii rudelor Iui Ilristos. lup-«tătorii vecinicilor bunătăţi, turburătorii svintii biserici, pierzătorii «cunoştinţii lui Dumnezău. întunecatele stele ale iadului, moşnenii «focului de veci. aceştea la războiul acela înpotriva lui Hristos. «s’au meşterşuguit di-au făcut, orănduiala războiului, ce să chiamâ «kiliemvolos (1).» In sfîrşită acestă pericopă se ocupă cu descrierea oratorică a persecuţiuniloru lui Maxenţie, şi să încheie cu o rugăciune către Dumnedeu pentru martirii, cari s’au nevoitu în lupta cea bună a creştinătăţei. (Foile 81—84.) In pericopă următore autorulu începe cu laudele marelui Constantinii,pe cari elu. le scote din lupta acestuia cu Maxenţie. Descrie răs- (1) O tactică de răsboiu maritimă, compusă din lnşirarea corăbiiloru astă-felă, ca să nu pdtă fi găurite de corăbiile ce aveaă vîrfurile ascuţite Vine dela grecesculu, care a rămasă netradusă, xoiX4(J.6oXov=tactică de răsboiă şi acesta dela xoiXo=adincătură şi t(J.6oXoţ=virfă. www.digibuc.ro 180 EPISCOPUL^ CiHENADIE boiele lui Constantinu contra luî Maxenţie la Itoma, şi triumfulu celui dintâi cu ajutorulă cruceî. Trece după acesta la găsirea preîn. chipuiriloră cruceî în vechiulă Testamentă, şi în sfîrşită încheie şi acestă a doua pericopă cu o explicare mistică a cruceî, unde stelele celoră patru puncturî cardinale ale firmamentului sunt luate dreptu cele patru cornurî ale cruceî. In pericopă a treia se des criă virtuţile marelui Constantină, cu cari l’a înzestrată Dumncdeă, tentaţiile diavolului de a se vindeca cu sânge de prunci de bubele de cari suferia şi botezulă lui Constantină, ca «feredeă» vindecătoră. Aretândă, în sfîrşită, şi triumfulă luî Constantină asupra luî Licinie dovedesce, că puterea diavolului este desrădăcinată şi dela răsărită, şi înlocuită cu cinstirea cruceî; iar marele Constantină, ajungendu astă-felă servitorulă luî Christosă, se bucură de numirea «întocmai «cu Apostolii». De aceea creştinii toţi sunt datori să mulţămescă «cu «tot sufletul stăpânului tuturor şi să cănte: «cu slavă şi cu cinste «l’aî încununat pre el şi l’aî pus pe elă peste lucrurile mănilor «tale». (Foile 85—100.) Partea întâia a panegiricului se încheie cu laudele aduse lui Constantină pentru zidirea Constantinopoluluî. Mai întâi iea disposiţia oraşului, şi-lă găsesce dispusă în formă de triunghiă; şi în acestă disposiţiune oratorulă vede pre cele trei feţe ale s-teî Treimi, menite a ruina păgânătatea şi a face din oraşă o cetate cu totulă creştinescă. Luândă apoi în privire topografia oraşului şi găsindu-lă înşirată pre şapte delurî, totă în modă mistică autorulă panegiricului vede şi aici cele şepte daruri ale bisericeî, saă misterele eî, cari facă din Constantinopolă o cetate tare şi misteriosă. Insuşî aşezarea pămîntuluî oraşului la marea de Marmarâ cu cele două bosfo-rurî, adecă celă ce duce la marea Negră, precum şi cel-alallu, care trece în marca Egec, dă Patriarchuluî Gherasimă materia trebuitore pentru a vede aici semnulă cruceî şi a scote pentru marele Constantină atâtea laude, pentru că a sciută să alegă ună asemenea locă pentru cetatea creştinătăţeî, menită a atrage la sine poporele din cele patru puncte cardinale ale lumii. In sfîrşitu, închinarea cctăţcî Maiccî Domnului de către marele Constantină im- www.digibuc.ro BOUE MANUSCRISE ROMÂNESC! 181 pune autorului să vadă, că acesta s’a făcutu cu două scopuri: unulă pentru apărarea cetăţeî şi a avutului eî în potriva vrăşmaşiloră văcluţî, şi alta pentru apărarea bisericeî prin sinodele, ce s’aă ţinută aici si cari au întărită credinţa crestinescă. J > J Partea a doua a panegiricului tracteză despre sinodulă din Nicea. Aici se desfăşură tote elementele, ce au compusă sinodulă, se arată secţiunile, ce s’aă ocupată cu doctrina Bisericeî contra lui Arie şi în sfîrşită se dogmatiseză divinitatea Fiului. In pericopa întâia a acestei părţi Gherasimă face laudele trebui-tdre marelui Constantină pentru adunarea sinodului; şi împarte nu-mărulă părinţiloră, ce aă compusă sinodulă în patru cete, saă secţii, câte 80 părinţi în fie-care cetă. Fiindă însă că de patru ori optă-decî facă 320, şi nu 318, numărulă părinţiloră din sinodă, de aceea autorulă dă lui Constantină două numere; adecă unulă pentru sufietulă şi altulă pentru trupulă lui. De altă parte, ilindă-că are asemănate secţiile sinodului cu cele patru strune ale unei chitare, faco din suiletulă şi din trupulă lui Constantină două ciocănele, cu cari lovite fiindă strunele chitarei, aă produsă doctrina cea armoniosă a Bisericeî ortodoxe. Mergendă cu asemănarea acesta mai departe, pune pe Constantină de lovesce în secţiunea întâia a sinodului, care produce cântarea cea armoniosă a identităţii dintre substanţa saă «fiinţa» Fiului şi a Părintelui. Apoi Gherasimă dice, că Constantină a lovită struna a doua a chitarei, saă a pusă pe secţiunea a doua a sinodului ca să dea si acesta sonulă eî; si aici s’a produsă cântarea, care a orbită pe Arie şi pe aî săi, şi care a aşezată doctrina despre «fiirea» Fiului, precum şi cea despre «părinţia» Tatălui cerescă. In secţia a treia se stabilesce după aceeaşi normă egalitatea Fiului cu Părintele, şi se înlătură neegalilatea în timpă a porsonoloră S-teî Treimi; se pună apoi a fî egale atâtă din puctulă de privire ală «cătuireî» = câtimeî, cât şi a raportu-riloră dintre dînselo. In sfîrşită secţia a patra, totă într’o cântare armoniosă, eşită din chitara cea misteriosă, a stabilită deosebirea personeloră sânteî Treimi. Şi mai întâi pe basa triunghiului se do-vedesce unitatea cu trinitatea dumnedeireî. Acelaşi lucru se face www.digibuc.ro 182 EPISCOPULtt GHENADIE şi prin mijlocului armoniei sonuriloră dintr’unu glasu; iar cu pilda cărămideî s-tuluî Spiridonă se arată, că şi în modă simţită se pote dovedi unitatea lui Dumnecleă în treime. Reproducemă aici după Ieromonachulă Atanasie argumentului armoniei sonuriloru pentru particularităţile lui limbistice şi chiar logice: «Iar alte date o dovediîa «cu pilde ale cântărilor, cum ar fi cu glasul, carele fiind glăsuire «a duhului, iasă prin gâtlej prin ţeviîa cea vărtoasă. şi intrând în «viersă întăîu să odihneşte pe ison (1), precum şi îase de pe gătleju. Şi «de vom zice cum că ison ţine întru sine tot glasul, şi iasă afară «nu vom greşi. Pentr’acîasta îl şi numim pe ison la cântare înce-«pere, şi întărire, şi temeîu şi naştere glasnicilor. şi are şi glas foarte «plin şi doveditorîu. după care puteri şi osebiri putem să zicem cum «că ison, poate să să asămeneză cu faţa părintelui, carele se grăîaşte «izvorul dumnezăirii. precum şi ison faste izvorul glasnicilor. şi «dintr’acesta din ison es 2 glasnice, vâri şi oxi, adecă greu şi as-«cuţit, sau supţire şi gros. şi într’acîastea stă tot glasului, şi ison «carele izvorăşte glasul, ce în cea grea precum îî faste firea grea. «iară în cîa ascuţită, precum faste ascuţită, aşîa faste şi glasul. Acestea «sint ca nişte pilde ale fifuluf, şi ale duhului, şi precum tot glasul «faste în oxifa şi în varifa şi în ison. într’acesta chip toată dumne-«zăirea, în fiful şi în tatăl si în duhul». (Foia 110.) După ce se arată, totă în partea a doua a panegiricului, că lucrările sinodului au foştii trecute în condica imperială la Constantinopolă, adeverindu-se cu iscăliturile părinţiloră sinodului şi întărindu-se de marele Constantină, şi după ce se închee adestă parte a discursului cu textulă-temă: cu slavă şi cu cinste etc.; autorului intră în partea a treia a discursului seu, unde se ocupă de o nouă laudă a marelui Constantină, adecă aflarea cinstitei cruci. Mai întâi pune pe sânta Elena a se pregăti de călătoria, ce are a întreprinde la Ierusalimă pentru aflarea crucef. Ajungendă cu bine, aici găsesce pe Iuda, celă ce din strămoşi cunoscea loculă (1) Ierom. Atanasie, într'o notă de pe marginea manuscrisului, scrisă cu chinovaru, iacă cum definesce isonul u şi cum îlu numesce pe românesce: «Ison să numdşte glasul cel «dreptu, ce să zice româneşte «goidul.» www.digibuc.ro DOUE MANUSCRISE ROMÂNESC? 183 care ascundea crucea; iar după scoterea cruceî şi a pironeloră din pămîntă, s-ta Elena se rogă lui Isus celă restignitu pre ea să o învrednicescă de a primi s-ta cruce. Aducendă s-ta Elena crucea la Constantinopolă, o înfăţişeză fiului seă, care o pri-mesce cu multă cinste şi ceremonie, iar Iuda prin boteză numin-du-se Chiriacă, ajunge Patriarchii de Ierusalimă. Urmeză după aceste o interpretare mistică a cruceî, undo ea este pentru calităţile sale morale asemănată cu osia pămîntului, care ţine în echilibru uni-versulu întregii. Indreptându-şi marele Constantinii cuvîntulu către maică sa Elena, ii mulţămesce ca unu fiu adevărată, pentru comora ce i-a adusă, numind’o moştenire şi singura moştenire, ce ea, ca o mamă adevărată, putea să-î dea. Apoi Constantină, vorbindă totă cu maîcă-sa, arată proprietăţile cruceî, ce în modă metaforică se potă găsi în vechiulă Testamentă. După acestea Constantină se îndrepteză către poporele pămîntului, nefăcendă deosebire de vîrste şi de stările sociale şi le îndemnă, ca să primescă crucea, ca pre ună odoră trebuitoră tu-turoră şi propriă pentru tote trebuinţele morale ale omului. Aici iarăşi autorulă se lasă. în misticismulă săă prea iubită, şi găsesce dealungulă Bibliei texturi, din cari scote proprietăţi deosebite ale cruceî. Intr’o pericopă deosebită, Constantină chemă pe Patriarcbulă, în-vitându-lă ca să primescă crucea şi să o aşeze în Biserica cea mare a Patriarchiei. Apoi arată atributele cruceî, neuitândă autorulă de a se supune şi aici direcţiunei teologice a timpului seă, adecă de a face misticismă de ajunsă. După acestea trece la întrebuinţările cruceî din Biserică şi viaţa creştiniloră. Arată Patriarchului întrebuinţarea cruceî la arhitectura bisericescă, ornamentaţiunea ei (din secolulă XVII), precum şi în practicarea mistereloră, cari tote trebuescă, dice Gherasimă, săvârşite în chipulă cruceî. Aici întâlnimă o particularitate desbătută multă în literatura teologică, şi care privesce modulă severşirei botezului, adecă, că la boteză apa sânţilă să se torne pre capul ă celui botezată în chipulă cruceî. Do- www.digibuc.ro 184 EFISCOPULO GHENAD1E vedindu acestă locă, că la 1692, data acestui panegirică, botezulă se efectua la Alexandria şi prin turnare;. iar de altă parte, că la aceeaşi dată acestă practică bisericescă nu scandalisa nici pe teologii români. Reproducemă aici amândouă textele acestui locă, adecă şi textulă grecii ală lui Gherasimă precum şi pe celă românu alu Ie-rom. Atanasfe: «oXa za p.oaiYjpca aiaopoayjjp.cmCs za. eî? tov [3airciC6-«ţievov, axaopoo ayrjp.au, za âyca vepa et? zrp xsyaXtjv. st? zbv p/j-«ptC6p.evoy, p.s zh fâcovay?jp.a st? oXa zoo za p.sXrj=Toate tainele să «le închipueşti în cruciş, la cel ce să botiază cu chipul crucii să toarne «svănta apă în cap. Iacei ce să miruiaşte într’acestaşî chip» (la totc mădulările lui). Continuându apoi Constantinii înşirarea întrebuin-ţărei crucei la tote actele dilnice şi chiar economice ale vieţei crcş-tiniloru, ajunge acestă pericopă a fi pentru noi însemnată şi din punctulti de privire casnicii, şi acesta pentru cuvîntulii, că aici găsesce cine-va o sumă de nume ale obicctelorti din viaţa economică românescă a secolului XVII. In cea de pe urmă pericopă, cu care se înclice partea a treia a panegiricului, se istoricesce aşezarea sântei cruci în Biserica Pa-triarchiei, mortea Elenei şi a marelui Constantinii, îngroparea lorii şi întristarea ce s’a pricinuiţii cu acestu pi’ileju. Apoi se trece la epilogulti sau încheerea discursului. Şi acestă parte a discursului este lucrată după tbte regulelc oratorice. Aici autorulti începe iarăşi cu o asemănare, şi invită pe omeni a învăţa dela zugravi, cum potu să-şi facă şi ei chipului lorii, care să semene cu Dumnezeu, pice, că deşi Dumnecleti este nevădutuşi fără de închipuire simţită, pote să se facă modelu de asemănare pentru omeni prin plăcuţii, cari cu - faptele şi cu voinţa loru s’au asemănată luiDumnedeu, după cum a fostu şi marele Constantină. Acestă sântă ală Bisericei nostre, elice autorulă, după ce a luptată în potriva vrăjmaşiloră creştinătăţii, cari eraă organele cele maîcrcdin-ciose ale vrăjmaşului nemului omenescă, s’a îmbrăcată cu smerenia crucii, care l’a făcută să se asemăneze voiei lui Dumneclcă, şi cu acesta s’a făcută pe sine prototipă ală celoră ce voescă să se asemăneze voeî lui Dumnedeă. In puterea smereniei saă a supunerei sale la voia www.digibuc.ro DODE MANUSCRISE HOMÂNESCl 185 lui Duinnedeă, Constantină a adunaţii sinodulii din Nicea, întărindă credinţa creştină, şi frângendu cu acesta tote armele diavolului contra omenirii. Prin smerenie omenirea a învăţată, că «toate prin «Dumnezeu s’aii făcuţii şi făr de el nemica nu s’aii făcut» ; iar prin marele Constantinii şi la sinodulii din Nicea noi ne-amii învăţaţii a dice: IIioxeoo) si? Iva 0ebv 'rcaxepa rcavxo*pâxopa, toiy/cyp> oopavoo xal y^Cj opaxuiv xe 'tc&vxwv, %aX dopdxtov. xcd Eiţ Iva xopiov ’lYjaoOv Xptaxov, XOV Utbv XOO 0EOO XOV ţJLOVOYSVTj, XOV EX XOO icaxpbţ Y£VVTJ®^VXa 'Jtdvxoiv xcov alcbvtov, etc. Românii însă, din Moldova în particularii, s’aii deprinsă a doxologisi pe Dumnedeă prin Ierom. Atanasie aşa: «Crezu «într’un Dumnezău părintele a tot putiarniculiX, făcătoriul ceriului şi «al pământului şi a celor văzute tuturor şi a celor nevăzute, şi intr’un «Domnu I'G X~G fiîul lui Dumnezău cel unul născut, carele e născut «din părinte mai nainte de toţi vecii, i proci.» Araă clisă, că Ierom. Atanasie a învăţată pe Moldoveni a se ruga lui Dumnecloă cu acestă credă, şi acesta o întemeiemă pe cuno-scinţa istorică, că în jumătatea a doua a secolului XVTI s’aă făcută între altele mai multe încercări de traducere a simbolului credinţei, mai alesă în Muntenia. Sciamă până acum că asemenea încercări s’aă făcută sub Mitropoliţiî Ştefană, [Teodosie, şi în sfîrşită de cătră Mitropolitulă Antimă Ivirenulă s’a aşezată formula credulul, care astăclî este comună tuturoră Româniloră (1); nu sciamă însă în moclă lămurită de o încercare de traducere moldovonescă. Fiindă însă că Ierom. Atanasie, după cunoscinţcle nostre, face întâia încercare de traducere a simbolului credinţei ; şi fîindă-că elă în două locuri este credinciosă textului originală, iar în unulă se de-părteză ; de aceea noi amă reprodusă în întregulă lui textulă originală din panegiricului lui Gherasinm, punendă în aceeaşi întregime şi textulă lui Atanasie şi amă subliniată texturile deosebite. Torminândă cu analisa panegiricului, ne aflămă în faţa unui tractată ală Ierom. Atanasie, despre valorea cuvîntuluî la omă, şi căruia elă îi dă forma unei prefeţe la manuscrisulă ce ne ocupă. (1) Despre a Metropoliluluî Ungro-Vlacliieî Teodosic, a se vede Biserica ortodoxă română, anulfi V, 1880—81, pag. 80, www.digibuc.ro 186 EPISCOPULC GHENAD1E Fiindu-că acestu tractatu este producţiune proprie a lui Atanasie, teologulu românii alu secolului XVII; fiindu-că în acestu tractatu se oglindesce cultura teologică dela noi din timpulu aretatu şi pote chiar cea din Academia vasiliană dela Trisfetitele din Iaşi; şi în sfîrşitu, fiindu-că acestu tractatu în părţile lui, proprie unei prefeţo, ne înfăţişeză o sumă de elemente istorice şi chiar literare referitore la acestu manuscrisu; de aceea noi îlu repro-ducemu aici în întregulu lui. (Foile 134—136): «De căt toate darurile şi podoabele cî-au dăruitu Dumnezău omului, «(iubite cetitorîu) mai cinstit şi mai frumos, şi mai de folos Taste «cuvântul, că cu acesta să osăbeşte omul din toate celelalte zidiri, «carele măcaru deşi sint înfrumuseţate cu bogate daruri. Tară neavăndu «cuvânt, să arată toate ca nişte slugi înaintea omuluî. şi pre acîasla «să cunoaşte maî chîar. că numaî singur omul Taste chipul luî Dumne-«zău. că toate câte sint. şi văzute, şi nevăzute, fără de cuvânt nicî să «ştiu ce sint. nicî unde sint. nicî pentru ce sint. ce precum Taste căndu «lipseşte soarele de pe faţa pămăntuluî. toate sint nevăzute şi necu-«noscute. aşa ar fi şi când ar lipsi cuvântul, toate întunecate şi uîtato. «Tar cu cuvântul câte au fost, şi siiţt şi vor să fie. ori dumnezăeşti, ori «omeneşti, ca cum ne vedem faţa prin oglindă, aşa le vedem şi le pri-«vim înaintea ochilor noştri, precum zice şi hotarul luî. Cuvântul «Taste îngeru. adecă vestitorîu gândului, care scoate la arătare cele «într’ascunsu cugetate, că precum povesteşte cele văzute de ochii tru-«peşti. cu atâta maî chîar zugrăveşte cele privite de ochii sufleteşti, şi ca «un zugrav foarte iscusit, ce zugrăveşte tot cu un felîu de văpsele. multo «şi neasămănate icoane, aşa şi cuvântul, pre căt sint fără de număr «faptele trupeşti şi sufleteşti, cu atâta şi chipurile le zugrăveşte în «multe şi fără de număr felîuri. şi nicî unul cu altul nu-ş samănă, «nicî cu numele, nicî cu voroava. şi atăta tărie are căt nu poate «nicî o putere alta să-l biruiască, precum şi zice oare cine. că maî «tare de căt cuvântul nemica nu Taste, că adevărat, că pre o mul-«ţime de norod, pre carea nu o are pute nenumărată sabie să o «supue. iară un cuvânt singur o plîacă supt voia luî, ori spre rău, «ori spre bine. şi pe inema cea prea blândă, o face maî sirîapă de www.digibuc.ro DOUE MANUSCRISE ROMÂNESC! 187 «cât toate cele sălbatece, iară pre cîa sălbatecă şi înpietrită o măn-«găe şi o înblănzeşte. şi acii o face veselă, acii întristată, acii scoate «lacrămi, acii răs şi bucurie, pentr’acîasta şi înţelepţii s’au nevoit de al’au lăţit şi l’au înmulţit, atăta căt să poată zugrăvi cu el toate fap-«tele sufleteşti, şi trupeşti, şi văzute şi nevăzute, precum să vede. «din nenumărata mulţime a cărţilor, căte au făcut svinţii şi înţe>-«lepţii. şi totu făcu şi până astăz. precum şi acest părinte Gherasim «Alexandriîanul. fiind şi el adăpat, din izvorul cel neputred al în-avăţăturii. au făcut şi face multe cuvinte de învăţătură, dintru carele «îaste şi acest cuvânt de laudă al fericitului Constandin. carele «păn’acum n’au fost. ce acuma întăîu el l’au alcătuit precum să «vede. şi una pentru lauda şi pofala fericitului Constandin înpărat. «alta pentru dragostea şi pofta sufletîască a mării sale blagocestivuluî «Domnu Ioan Constandin Băsărabă voevod. atăta de cu nevoinţă l’au «alcătuit, căt ş’au arătat toată puterea învăţăturii lui. şi înpreună cu «lauda, şi cu istoriîa svinţilor. au arătat cu meşterşug. că ştie toate epi-«stimile. adecă măestriile filosofiiî. carele sint acestea, ritorica. loghica. «fisica. metafisica. gheometrica. astronomia, arifmitica. musica şi în-«alta teologhie. dintr’acîastea din toate au sămănat. căte puţină în «sămnare. carea unde au socotit că să cuvine, care lucru cetind «neştine cu socotîală. va cunoaşte carea unde să însămnîază. pentru «că de vreme ce măriîa sa au zidit casă minunată şi vestită, şi cu «tot felîul de materie necuvântătoare înfrumuseţată. în carea au zu-«grăvit icoana cea trupescă a fericiţilor înpăraţî. a lui Constandin «şi Elena, ca să să proslăvascâ şi să să cănte. şi rugi nepărăsite cătră «eî să să facă. zidit’au ş’au alcătuit şi case cuvântătoare, pre aceslu «de prăznuire cuvânt, cu multe felîuri de podoabe cuvântătoare în-«frumuseţat. întru carele au zugrăvit icoana cea peste fire luminată, «a fericitului suflet acestor svinţi înpăraţî. carea îaste zugrăvită cu «tot felîul de fapte bune şi dumnezăeşti. Pentru acîasta dar toţi «căţî să vor afla lăcuitori la acestu svănt lăcaş, precum vă veseliţi «şi vă mângâiaţi ochii cei trupeşti, privind înaltele şi frumoasele zidiri, «şi alte podoabe ale aceştii sfinte case din materii făcută. într acesta «chip fără de lenevie şi cu multă osârdie, să petreceţî şi să priviţî www.digibuc.ro 188 episcopul^ ghenadie «şi acîastă zidire şi alcătuire de cuvinte minunate şi vrednice, ca să «vă veseliţi şi să vă măngăîaţî ochii cei sufleteşti, din bunele mirosuri «ale faptelor sfântului Constandin. şi nepărăsite laude şi rugăciuni să «faceţi, pentru fericita şi nărocita viaţă a prea luminatului, şi blago-«cestivuluî nostru stăpân. Ioan Constadin voevodă. şi pentru toată cin-«stita casă şi tot nîamul mării sale. — Că pentru acîasta mai mult «l’au făcut cu multă cheltuială, şil’auscos la lumină, de pre limba «grecîască, pre limba romănîască. şi l’au şi scris precum să vede. prin «ostenîala. smeritului şi mai micului tuturor, robul şi rugătorîul mării «sale. Ermonah Athanasie ot Agapiîa. ca de n’ar 11 nici cetit bogaţi «alte date laudele şi dumnezăeştile fapte, şi fericita viaţă acestor «sfinţi, din cuvântul acesta să le ştie şi să le afle toate pre amă-«runtul. Cetitî dară şi multămitî. si cu toată nevointa să sililî. si «sufletele să vă spăsiţi. Amin.» 4. Obsermţiunl Umbistice. Atâta lexica câtă şi morfologia limbeî grece din acestti mann-scrisu ne spună, că Gherasimă, Patriarchulu de Alexandria şi auto-rulu panegiricului cu epistola respectivă, se află sub înrîurirea limbeî grece din secolulti XVII, care înrîuriro a dura tu până în secolulu curgetoru. Clasicismului limbeî elenice, după ce a induraţii în desfăşurarea lui înrîurirea creştinismului, a fostu supusă mal alesă în privinţa morfologică înrîurireî limboloră neolatine. Simpli-licândă, ca şi acestea, terminaţiunile substantiveloră şi cu aceste şi pe ale adiectiveloră, ea a simplificată şi morfologia verburiloră, întrebuinţândă mai puţine forme propriî pentru exprimarea modu-riloră şi a timpuriloră şi recurgendă pentru acesta la ajutorulă particuleloră şi a verburiloră auxiliare, cu cari se împuţineză formele propriî. Acestă modă de a scrie elinesce a înlesnită şi pe Atanasie în traducerea textuluî grecă şi în genere a face traduc -ţiunî literare; lucru ce nu s’ar fi putută, dacă limba textuluî nostru era cea elenică veche. Dar maî specială: Luândă la întîmplare orî-ce parte a textuluî grecă, vedemă o www.digibuc.ro DOUE MANUSCRISE ROMÂNESC! 189 limbă cu totulă analitică, care caută a da întregu şirulă cugetării, şi de aceea şi Atanasie îlă pete urmări în traducerea sa pasă cu pasă, adăugendă numai ici colea câte o vorbă, care se părea tre-buinciosă traducereî române. Partea întâia a panegiricului lui Gherasimă se începe aşa: «scs zb irpcotov» Atanasie traduce: «la (partea) dintăiă»; «oo'pwtata £|X7.9-'r]t£60'r] siţ rr,v âp)dvoi7.v aa<:» = «foarte înţelepţeşte s’au aflată de cea isteţă a voastră minte;» «tuu)? sîţ rryV nttoiv oXovcov tcov irpaŢp.a.taiv, 6 xtiar/jţ nat âYjţuoopfbc -â-sos %daţJ.oO£ £7ta|xs §60» =: cum că la zidirea tuturoră lucruri!oru, marele ziditoriă şi- fâcătorulă Dumnedeu, doao lumi au făcut.» Numai din acestu locu se pote vede în deajunsu natura limbeî grece din manuscrisului lui Gherasimu, şi deosebirile ei de limba cea sintetică a Eliniloru vechi. Şi pleonasmului particuleloru cu alu articolului, şi construcţia fraseloru, şi lexica vorbelorii ne face să ve-demu o limbă neo-latină cu vorbe elenice; iar lui Atanasie îi dă putinţă de a urmări pasu cu pasu pe Gherasimu în traducerea textului olenicu. Voiu mai aduce ore-carî exemple de morfologie ca: «fr£X(o Xsţsi» = «voiu dice» în locu de vechiu; sau «tbv ' «r^t&bsv» —«l’a învrednicit?» etc. In genere, limba din textului grecu alu lui Gherasimu este limba grecă modernă în formaţiunea ei, fcu înclinafiunî lexice si morfologice către limbelo neo-latine. Limba din textului românii alu manuscrisului ne dovedesce, că Ieromonachulu Atanasie, aflându-se în faţa textului grecu, a simţită Irebuinţole logice şi gramaticale ale limbei, care trebuesce să ana-liseze cugetarea omenescă în modu regulată şi uniformă.. De aceea descoperimă nisce regule în întrebuinţarea litoreloră şi a difton-giloră, o tendinţă spre stabilirea unei lexice cu o terminologie proprie, şi a unei morfologiî fixe cu înrîurire atâtă slavonă câtă şi g-recă, si în sfîrsită lină amestecă de cuvinte si forme moldovenesc! cu altelo muntenesc!. Dar să studiămă în deosebi pe ile-care din aceste particularităţi ale limbeî lui Atanasie. In întrebuinţarea litereloră are nisce regule fixe, pe cari le observă cu punctualitate şi cari regule ne aducă aminte de o asemenea întrebuinţare a litereloră din manuscrisulă Albina. întrebuinţarea con> ? www.digibuc.ro 190 episcopulC ghenadiE soneloră la Atanasie este acea comună tuturoră scriitoriloră cu ci-rilice, cu deosebire doră, că elă nu asvîrle de-asupra renduriloră pe tote consonele. Regule deosebite se vedă la Atanasie în întrebuinţarea vocaleloră şi a diftongiloră; şi elu are pe V cu sonu plinu totu-deauna înaintea unei vocale ca în vorbele: Koy*Bi'HHii,d ta, Aii'Eoy, wcsp^YE, etc., iar pe h (i) îlu. întrebuinţeză la mijlocului vorbeloru cu sonu plinii totu-deauna şi la sfîrşitui ca pe unu i scurtu; asemenea mai întrebuinţeză şi unu i de forma acesta, totu-deauna cu sonu scurtu şi în asvîrliturî. Vocala a, întrebuinţată în mijlocului vor-beloră are sonului de â şi î şi la sfîrşitu n’are sonu, ţinendă locului lui u scurtu; iar b. totu-deauna la sfîrşitu cu sonului de î scurtu. •JL se întrebuinţeză totu-deauna la începutului vorbeloru cu sonului de în şi * numai la sfîrşitu cu sonului de î, ca în vorba AioyT/K, în locu de multă, ceea ce maî dovedesce şi unu moldovenismul. Diftongului ia, se înfăţişeză de Atanasie prin ia şi a, şi a doua numai la mijlocului şi sfîrşitulă cuvinteloră, ca în vorbele EOApn, iioAHTiA, iar întâia numai la începută şi la mijlocii, ca în vorbele idCT£, ^MKAHNoyAoy*, etc. Litera li se pune totu-deauna în corpului şi la sfîrşitulu vorbei şi de regulă în corpii cu sonului de e deschisă, adică e, iar la sfîrşită cu sonulă diftongului ea. Aşa în expresiu-nile riETp'tiMEpii tiodCTpx, celă întâi 'li are sonulă de e, ca în vorbele upiiAU, ^iAHnHciiHH etc., iar li dela sfîrşită sună ca ea ală nostru de astădî, ca în UdAh — calea, etc. Ieromonachulă Atanasie spune şi elă că este «ot Agapia» şi limba lui ne dovedesce că este moldovenă, trăitoră în urmă în Muntenia. Vorbele: «^EAWinar» în locă de «felă» (foia 94), rH3/k,A-BOyA— frumosă (foia 80), /k,Bopu=silia, sluja (f.83, 96), Auiu,oypK*=: sarică(f.88), cnp'hna=iute, sălbatică(f. 135), KOHTEN'lii|iE=continuă(f.l24), A\©AvliT'b= momela undiţei (f.126), precum şi formele vorbeloră de cTht saă cxtiT în locă de sunt, nwp clară (f. 134, 135), poA\zirhci;z (136) în locă de rumânescă, dovedescă până la evidenţă, că Ierom. Atanasie era română din Moldova, care şî-a introdusă în manu-scrisă vorbele şi formele cu cari era deprinsă din copilărie. De altă parte totă acestă manuscrisă ne face să vedemă în Atanasie www.digibuc.ro DOUE MANUSCRISE ROMÂNESCl 191 o personă, care la lucrarea manuscrisului se afla trăitorii în Muntenia şi era sub înrîurirea limbistică a acestei ţerî. EIu, ca Moldovenii, în genere întrebuinţeză pe ,s,hn’, dar nu arare-orî şi mai alesu în compuse şi pe aeh’; ahhh şi ahh, găsimu însă şi pe ahmh; în AoypopHAE (f. 125) se vede Moldovenulu, care încurcă morfologia moldovenescă cu cea muntenescă. In mintea lui Atanasie era forma moldovenescă durerile, dar în Muntenia dă peste vorba dor — durere, şi prin metatesa vocale lorii face durorile în locu de dorurile care pentru Atanasie însemna dorinţe. Este şi mai caracteristică încurcătura particuleloru a, alu, ai, ale (f. 69, 70 etc.); acestă singură particularitate ar fi de ajunsu, ca în Atanasie să ne arate pe moldovenulu care locuesce în Muntenia, dar care până la mortea sa se încurcă în întrebuinţarea lorii (1). In formularea vorbeloru Atanasie, supunendu-se cerinţeloru logice şi gramaticale ale unei limbi avute, se vede purtatu de trei cu- (1) ObservaţiunI şi păreri asupra vorbeloru citate în acostă pericopă: ?.» Deci Atanasie a tradusă pexopoUa cu miţurcă, adecă, sarica miţăsă a ciobaniloră. Şi in românisarea acestei vorbe elă a avută în vedere că y.opuî-S'o? însemnâză capă, acoperişă de capă până la urechi de aramă, coîfă, turcesce «başlec», franţuzesce «tătiăre». • iO ijid‘u aiah ciipinx a< r*t toati mI'ai cxarathhi.» Vorbă moldovenâscă cu inţelesulă de iute (iapă sirepă, sălbatecă.) Astăijî se mal aude numai în poveşti şi aici tol-deauna calificativă pe lângă vorba iapă. «fleysiiaH ni IIaria K-oy.it ko ht i h 1- ip i uih 3hsi.ii Ună moldovenismă, astăcjl cu inţelesulă de a înceta, dar la sfirşitulă sec. XVII avea inţelesulă primitivă de a continua, p6te şi a înţelege. «^Tpoy.ix .fi’RpxKxiiASTi ka ai o Ai kTi oyiiAiiiţi.» In locă de momâla undiţei. Se intre-buin teză numai în unele părţi ale Moldovei, nu scimă dacă nu şi în Transilvania. «Ulii npi asacta cx KoyiioAipi aiah Kopi> şi aiurea: «coy atxta aiah xup 3oyrpxRiipi» etc. In amândouă locurile ca adverbă şi cu inţelesulă de «clară» arătată. întrebuinţată se vede de multă in Moldova alipi ahaira poAixHMCRx.» Aici Atanasie nu s’a lăsată influenţată de muntenesculă «ru-mânescă—scă.» www.digibuc.ro 192 EPISCOPULO GHENAD1E rente limbistice. Mat întâi este curentulu naţională, care îî procură materialului trebuitorii pentru lexica cuvinteloru; apoi vine după acesta curentului elenică şi celu slavonă, care îî îndrepteză activitatea şi îlă face ca odată să se supună remăşiţeloru înrîurire! slavone din limba scrisă vecbe, şi cele de mal multe or! supunendu-se, ba dică mal multu înaugurându unu curenţii nou elenică. Pentru întâia dată întâlnimu in literatura românescă din secolulu XVII trebuinţa logică de a se ave nisce termini în limbă, şi Atanasie, după noi, este întâiului, care a simţitu acesta trebuinţă şi a formulată inaî mulţi termini, supunendu-se înrîurireî elenice. Aşa vorbele : ^OTApxrz:definiţiune (134), ciiHroy’p£=simple, .fi'npeoy’NATe — compuse (76), AM itvai y.at XsyB-9-ai, 5v vjftE/.EV a;roy.o).ou9-ă xal osoTspov» = «Mi ocxn,\x ««y AaT, aA«yc®y-A'a«y mu a'a*y jţixKoyr cx-c Ain|-fci:x ai a*rfc mm Aixcoypx MiicoynpHHrx iioyTfcpi, *rfc ai ii*ii|iipi ijixKx-roapi, napi-Alin ijuipk ih api npHMima Toyraypu>p aiiAiipiiairp. ,\i a'i k ipimiţi ,\niSpayp k ipirroapi, uni oyiia aiiaii- www.digibuc.ro booE Manuscrise românesc! 193 In privinţa fiexiuniloru, ce Atanasie dă unorii vorbe din ma-nuscrisu, ni se pare, că vedemu pe acelaşi scriitorii românu, care so afla sub înrîurirea gramaticală a limbeî din timpulu seu, lâ-sându-se totu-odată a fi atrasu şi de geniulă limbeî elenice. Aşa în infinitiviî a ijjiip'li (87), i îHînru» h’ap i^h ^wpt, hhm c’ap iţH suc, hctdH ahHickr = «XYj; xiuvsTavxtytata; ^apcxoi;,» şi «cHpHMicKx toptx» = «aupi/Jv VYj[i.a.» Aicî Atanasie şl-a uitată limba sa, care nu are nisce asemenea calificative. K«3h = idoli. Dela slavinesculu Rorx—Dumnecjcu, Influenţă a trecutului limbislicu. KorduH = mulţî. Dcla «Rora-rufi» = «avulu» şi apoi multă. Aceeaşi influenţă slavică. Po k o iu ht o y p x= rSscdlă, insurecţie. Dcla poloucsulCi şi malo-ruseseulO «pokoujx» = rescdlă. www.digibuc.ro DOUE MANUSCRISE ROMANESC! 195 trebuinţele unei traduceri raţionale, creândă şi termini, şi în sfîrşită în activitatea sa a oscilaţii între geniulă limbeî române şi ală celei grecesc!, întrebuinţândă relativii puţine vorbe slavone. 5. Provenienţa manuscrisului şi note biografice. . Autorulu textului grecii din manuscrisului nostru este Gherasimă, supranumiţii Palamâ. înainte de anulu 1677 Gherasimă a fostu trăitorii în Muntenia, după cum o mărturisesce şi singură prin epistola, cu care înainteză lui Brâncovenu panegiriculă, şi unde dice: «alta,pentru că am audit de multe ori din gura ta cuvinte cinstitoare de Dumnedeă pentru cuceria cea încuviinţată şi temătore de Dumnedeu a marelui Constandin» (1). Apoi autorulă cunosce din vedere şi de aprope pe Maria, Domna lui Constantină Brâncovenu, pe Balaşa, mama acestuia, pe Constantină, fostă mare stolnică, pe Michailă marele spătară şi pe Gheorghie, fostă mare spătară (2), unchii Brâncooenului, şi în genere pe toţi boeriî, car! compuneaă divanulă, pe Mitropolitulă Teodosie cu episcopii ţereî (3). Atâtă Atanasie cât şi toţi biografii se unescă în mărturisirea, că Ghe-rasimă era ună bună predicatoră ală timpului seă, şi că dela dînsulă s’a conservată ună volumă cu predice la deosebite ocasiunî (4); Atanasie laudă sciinţa şi meritele literare ale lui Gherasimă. (Mai sus, pag. 187). La 1677 Gherasimă Palamâ, cu sciinţa sa şi pote şi cu aju-torulă Domnitorului şi ală boeriloră români, ajunge Papă şi Pa-triarchă ală Bisericeî din Alexandria, şi învestită cu acestă vrednicie, se face şi «judecătorulă universului = xpixr^c vrfi otaoo|ieV7)G», după cum o adeveresce şi singură prin titulatura sa din fruntea epistolei şi a panegiricului (5), prin textulă epistolei, când dice: «că şi eu, «carele din mila lui Dumnezău ţin frânele Bisercii Alixandreniloră, * 2 3 4 5 II) Manu&orisulu, foia 3, cfr 68. (2) Gheorghie nu este citatu do Atanasie in lexlulu românu. Ore din greşală? (3) Manuscrisu, f. 4, cfr. 70. (4) Tot (isTâ Tf)v âXiua'.v A. Ko[ivY|vou 'r^YjXâvTou. Constantinopolu 1870. pag. 189, 234. 264. (5) Mânuse, foile 2, 4, 5, cfr. 67, 69, 71. www.digibuc.ro 196 EPISCOPUL^ GHENADIE «şi dupre smerenia neputinţei mele păstoresc acea svântâ turmă-», şi maî alesă prin inscripţiunea din sigiliulă, pusă la sfârşitulă epistolei (1). Cu aceste titluri istorice, cari dateză din secolulă IV al ii creştinătăţii, când cu arianismului, si cari au fostu confirmate de sinodele ecumenice, Gherasimă a ocârmuitu biserica Alexandriei până la 1699, când l’a înlocuită Samuilă alii Livieî. Din intervalului de 22 anî aî păstoriei luî Gherasimu, şi anume din anulă ală 15-lea, adecă dela 1692, dateză panegiricului manuscrisului nostru, după cum se adeveresce din sigiliului Patriarchuluî de sub epistola, cu care elă înainteză luî Brâncovenu panegiricului şi care sigiliu este făcută ad-hoc pentru ace stă lucrare. Apoi data manuscrisului grecă se dovedesce şi prin elementele istorice, ce elă cuprinde. La 1692 se afla pe tronulă Ungro-Vlachieî Mi-tropolitulă Teodosie, care este menţionată prin epistola luî Ghera-simă. Totă în acestă ană iea sfârşită şi zidirea bisericeî marî din mănăstirea Horezu, căreia i se daă de patronî S-ţiî Imperaţî, şi pentru care s’a şi făcută acestă panegirică, spre a se ceti de părinţiî mânăstiriî şi maî alesă la hramurile bisericeî. Acesta se adeveresce şi de Atanasie. (Maî sus, pag. 187.). Nu pote fi nicî o îndoială, că loculă scriereî panegiricului din manuscrisulă grecă este însăşî Alexandria, reşedinţa Patriarchuluî Gherasimă. Dacă nu putemă lua caligrafia manuscrisului grecă şi titulatura Patriarchuluî din fruntea epistolei, a panegiricului şi din sigiliă, ca dovedi hotărîtore pentru loculă scriereî manuscrisului, atunci vomă lua în băgare de semă icona Evanghelistului Luca din sigiliă, care are înfăţişarea unei gravure bizantine de stilă nerenăscută, propriă unul oraşă acum de a doua mână ca Alexandria, unde nu străbătuse încă cultura renascereî arteloră bizantine, şi de unde lipsiaă meşterii cel buni, atraşi maî multă de comoditatea vieţeî constantinopolitane şi respinşi de sărăcia şi lipsa alexandrină. La aceste însă vomă maî adăuga ornamentaţiunea manuscrisului grecă, care, după cum am vedută şi maî sus, portă asupra sa semnele unei culturî bizantino-turcescî, şi care pentru noî este sigiliulă cul- (1) Ibidem. www.digibuc.ro DODE MANUSCRISE ROMÂNESC! 197 turei alexandrine din secolulă XVII, părăsită acum de geniulă culturală propriă, şi înrîurită de geniulu şi gustulă musulmanis-nruluî, celui atâtă de puternică acum în acele locuri. In sfîrşită, plecândă totă dela textulă grecă, vomă areta şi motivele, ce aă îndemnată pe Gherasimă de a lucra acestă panegirică, de unde se voră vede şi scopurile urmărite de autoră. In-tâiulă şi principalulă motivă ală acestui panegirică a fostă dorulă lui Vodă Brâncovenu de a ave adunate la ună locă faptele marelui Constantină, din cari să se folosescă elă cu ai se!, saă, după cum dice Atanasie, pentru lauda sânţiloră împăraţi, Constantină şi Elena; iar ală doilea motivă a fostă înzestrarea mănăstire! Horezu cu ună discursă panegirică pentru trebuinţa hramului biserice! şi edificarea părinţiloră din acestă sântă locaşă, abia fundată do Brâncovenu la acestă dată. Dar să lăsămă pe Gherasimă şi pe Ierom. Atanasie, ca să ne vorbescă e! şi în acestă privinţă. Gherasimă, prin epistola sa către Brâncovenu, dice în acestă privinţă: «una pentru că multă datorie a să auzi, şi mult să po-«vesteşti fără saţiu sintele fapte, a celui înpărat ce-î porţi numele lu! «ca un vestmânt ales, şi te numeşti Constandin. alta pentru că am auzit «de multe ori cuvinte blagocestive din gura marii tale. pentru sfântă «cuviinţa ta şi de Dumnezău temuta cucerinţe a marelui Constandin. «şi nu pregetoz a arătarea, cum că pentru cucerinţe ce ai cătră svăntă, «ca cum o ai fi pohtind acîasta dela mine (1).» Şi ma! jos: «m’am «tras de dragostea cea far de moarte, a! sufleteştii tale spă-«senii, şi l’am săvârşit cu multă osârdie, ca să înfrumuseţez pro «îndoitulă tău om (2).» Ierom. Atanasie merge ma! departe cu arătarea motiveloră lucrăre! panegiricului, şi, după ce repetă şi elă aceleaşi motive din epistola lu! Gherasimă, ma! adaugă şi altele locale. (Ved! ma! sus, pag. 187-188). ' Gherasimă n’a uitaţă prin epistola sa de a areta şi scopurile ce elă a urmărită cu panegiriculă, ce a trimisă lu! Brâncovenu, când dice: «ce de vreme ce ştiu cum că cele mirositoare daă miros ma! (1) Manus. f. 3. Cfr. 68. ' (2) Idem. f. 4, Cfr. 69. www.digibuc.ro 198 EPISCOPOLtî GHENADIE «mult celora ce sint aproape, iară şi celor departe, după cum îaste «delungarea locului, pentru acîastapohtescu şi mă rog Domnului Dum-«nezău. mirosuri ca acestea sufleteşti, toţi cei de aproape ai mării tale «să mirosescă(l).» Şi, după ce enumeră pe cei de aprope aî Brânco-venuluî cu sfatului boeriloru, adaogă: «încă şi cei de departe, adecă «ceîalalţi cinstiţi boîari a celui din afară svăntu sfat. înpreună cu cinsti-«tele lor case. şi încă loc mai îaste şi încă blagoslovenie mai îaste. carea «poate mai multă lungime de loc să ajungă de căt razele soarelui....... «Să dea miros bun cu darul duhului în toate locurile tale. în oraşe şi în «sate. în svintele mănăstiri şi biserici, şi începătorîuluî bisericilor «prea svăntul mitropolit al Ugro-Vlaliieî kyr Theodosie ... înpreună «cu de Dumnezău iubitorii Episcopi. şi cu toată bisericîasca svănta «cîată. şi cu alalţi cu toţi pravoslavnicii (2).» Iacă ce amu avutu de cţisu în privinţa provenienţei textului grecii din acestu manuscrisu, precum şi a autorului lui. De acum să căutămu a spune cuvîntulu nostru şi în privinţa Ierom. Alanasie, care a lucratu texturile române din manuscrisului ce ne ocupă. Ieromonachulu Atanasie «ot Agapia» este o personă nouă pe arena activităţeî nostre literare din secolului XVII, şi care a trăitu în decursului acestui secolui. Nu scimu cu esactitate nimicii până acum din elementele biografice ale acestei persone de mare valore, şi când elu se numesce pe sine: «smeritul şi mai micul tuturor, robul şi «rugătorîul mării sale, crmonah Athanasie ot Agapia» (3), acesta în-semneză, că elu era cu metania din mănăstirea Agapia, adecă călugării din mănăstirea hatmanului Gavriilă, fratele lui Vasilie Lupului. Cu totă sărăcia dateloru biografice positive despre acestă personă, sunt probabilităţi, cari ne făcu să bănuimu, că «ermonahulu Athanasie» din acestu manuscrisu este acelaşi «popă Athanasie, dascăl moldovenesc» care a tradusu de pre «elinie» Albina, şi care fiindii colaboratorii cu Mitrofanu, Episcopului de IIuşî, la acestu din urmă manuscrisu, a veniţii cu acesta în Muntenia pe timpului Domnitorului (1) Manus. 4, cfr. 69-70. (2) Ibidem, f. 70. 13) Manuscrisu, fOia 136. www.digibuc.ro DODE MANUSCRISE ROMÂNESC! 199 Brâncovenu, atraşi, sau pute chiar Chiemaţî amândoi de către Domnitorii după anulă 1688, spre a-şî desfăşura activitatea loră literară într’ună locă, unde averea Brâncovenuluî le punea la îndemână mijlocele trebuitore pentru acesta. Dar noi să urmărimă maî de aprope elementele bibliografice ale manuscrisului românescă, şi cu acesta vomă ave şi câte-va din datele biografice ale Ierom. Atanasie. La 1692 Domnitorulu Constantină Brâncovenu, după ce sânţesce loculă Horezuluî prin Mitropolitulă Teodosie, zidesce şi înfrumu-seţeză biserica cea mare din mănăstire, apoi «zidit’au, dice Atanasie, «ş’au alcătuit şi case cuvântătoare, pre acestu de prăznuire cuvânt, «cu multe felîuri de podoabe cuvântătoare înfrumuseţat.» Cu alte cuvinte, că cu ocasiunea târnosireî bisericeî celei mari din mănăstirea Horezu, care târnosire s’a săvârşit de către Mitropolitulu Teodosie (1), s’a avută în românesce tradusă de către Atanasie şi panegiriculă luî Gherasimă şi pote chiar s’a cetită la liturghia târnosireî. ţficemă că Atanasie a tradusă acestă panegirică şi anume pentru mănăstirea Horezu, întemeindu-ne pe cuvintele sale, când se exprimă: «că pentru acîasta (Horezu) l’au făcut cu multă cliel-«tuîală. şi l’au scos la lumină, de pre limba grecîască, pre limba «romănîască. şi l’au scris precum să vede. prin osteniala. smeritului «şi maî micului tuturor, robul şi rugătorîul mării sale. Ermonah «Athanasie ot Agapiîa.» Maî multă. Atanasie, fiindă călugără din Agapia, şi venindă în Muntenia, fie prin Mitrofană, acum episcopă de Buzeă, saă directă adusă de Brâncovenu, elă s’a sălăşluită probabilă în mănăstirea Horezu, dacă nu pentru totă-deauna, celă puţină pentru timpulă câtă a tradusă şi a scrisă manuscrisulă nostru în partea luî românescă. Şi noî întemeiemă părerea acesta pe acele locurî din trac-tatulă luî Atanasie, unde elă se pune pre sine, ca scriindă în Iloreză şi dficendă: «Pentru acîasta dar toţî căţî se vor afla lăcuitorî la «acest svănt lăcaş», şi maî jos: «privindă înaltele şi frumosele zidirî «şi alte podobe ale acestei sfinte case din materiî făcută (2).» (1) Despre totu ce privesce mănăstirea Horezu cu inscripţiile murale din acestu aşeze-mîntu alft luî Brâncovenu, vecjî Biserica ortodoxă română, Anul III, 1876-77, pag. 17 22. (3) Manuscrisu, f. 136. www.digibuc.ro episcopulO ghenadie 200 E prea adevărată, o recunoscemă şi- noî, că până acum nu avemă dovedi hotărîtore, cari să stabilescă cu siguranţă loculă scriereî manuscrisului, data luî şi identitatea Ieromonachuluî Atanasie cu popa Atanasie dascălulă moldovenescă, care a tradusă Albina şi care, după părerea nostră unită cu a d-luî V. A. Urechiă, a fostu împreună cu Mitrofană, elevu ală Academiei vasiliane din Iaşi. Contemporaneitatea acestoră două persone, identitatea numelui şi a locului lorii natalii, ne face să presupunemă pontopirea acestoru doî Ata-nasiî, cari sciaă amândoi bine limba elenică atât cea veche cât şi cea nouă. Apoi sunt asemănări şi în limba acestoru doî Atanasiî, de unde se maî vede şi că Ieromonachulă Atanasie, în lexica limboî sale din panegirică, face unu pasă înainte faţă cu lexica limbeî din Albina; elă formuleză şi termini sciinţifîcî, cum am vădută; pre când Atanasie din Albina se mulţumesce a traduce terminiî în modă analiticii. Acesta ne face să presupunemu maî multu propăşirile, ce le face scriitorului în lucrările sale, şi nu în totulă deosebirea de persone. Altă ceva ar fi, dacă identitatea acestoru persone amu întemeia-o pe ornamentele atârnate de codele litereloră din amândouă manuscrisele, căcî noî amu stabilită, că ornamentele grafice ale uneî epoce sunt comune tutuţoră scriitoriloră aceluiaşî timpă. In totă casulă Ierom. Atanasie este o personă nouă în istoria literatureî nostre, chiar în casulă, când s’ar contopi cu das-călulă moldovenesbă din Albina, rămânendă atuncî a ave pentru sine maî multe merite literare; şi apoî, deşi Ierom. Atanasie este locuitoră ală Ilorezuluî Munlenieî, putea după totă probabilitatea, să ajungă şi dascălulă moldovenescă la Horeză, şi acesta după ce va fi venită cu saă după Mitrofană, colaboratorulă săă dela Albina, în Muntenia, şi după ce a ajunsă, se înţelege, prin mortea soţieî sale, din popa Atanasie, Ieromonachulă Atanasie, maî întâî ală Agapieî şi apoî ală Ilorezuluî. Cuvîntulă liotărîtoră la aceste întrebări este înse ală viitoruluî. www.digibuc.ro CUPRINSULO: J. Albina. 1. Numirea manuscrisului!................................ . Pag. 129 2. Starea de astăcjl a manuscrisului......................... » 130 3. Hârtia manuscrisului...................................... » 132 4. Caligrafia manuscrisului.................................. » » 5. Provenienţa Albinei....................................... » 134 6. Sorta posterioră a Albinei................................ »' 139 7. Materiile Albinei românescl.................... » 141 8. Modulti desfăşurării materiilorfi, cu specimene de limbă şi de direcţiune teologică............................... " 149 II. Cuvântă de prăznuire la marele singur biruitoriul şi pr4 svăntul înpărat şi întocma Apostolii Constandin, de Gherasim Papa şi Patriarchul Alexandriei............. » 163 1. Starea exterioră a manuscrisului şi hârtia lui........... » 164 2. Ornamentaţiunea manuscrisului şi caligrafia lui... . » 166 3. Cuprinderea manuscrisului............... ............. " 171 4. ObservaţiunI limbistice . . .............................. » 188 5. Provenienţa manuscrisului şi note biografice.............. » 19o www.digibuc.ro